Viata Rom. (R.), 1930, 22

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
elier 10! juteatll 


User: fugi 


4067369 Periodi: 


fe À 
RS" 


~ 
AE 


3 


Viaţa Romînească 


Viata Romineascä 
- Revistă literară şi ştiinţifică 


VOLUMUL LXXXI 
ANUL XXII : 


ATELIERELE ADEVERUL S. A, 
STRADA CONST. MILLE 7—11, BUCUREŞTI 
1930 


EE EEE EEn seny 


fntrai înainte 
de anul mh 


| 


ERLE LETETI 


Bio liier iui? 


5 JUL, 1934 j 


RL LLLL LIRE 211, 2: 


12%, ANUL XXII. 


Mihail Sadoveanu . 
Ollia Cazimir... . 
Tsăn 


izabela 
N. N: Tonitza 


2 20 
La 
€ Pina temă 
a Fe, 
Glam Lame 
> + Mayer. #0 A+ (eni 
"urnă din G (i 


rural des 


+ » 3 


+ - . Note pe marginea căețilae (loc secuna) 
„+ Un rus în călătorie, z 


-+ Misticism ( 
„ss Problema cancerului. 

- - … Keflexil asupra generației nouă. 
. «> Memorial (Granada), 


_F'homas Greenwood |. . akp 


46. LEDTTOTTIDES Shati 


IANUAR, FEBRUAR, MART No. 1,2 si 3 


Viata Romineascä 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ŞTIINŢIFICĂ 


SUMAR: 


Tirg moldovenesc din 1590 (Fragment) 

Moment muzical (Vetsuri). 

O scrisoare uitată 

Losofatul Konaki şi poezia franceză a epocii. 
Lolism, 


Dragostea lui Osolinski, 

Prostia ca teorie a cunvaşierii. s 
Reflexii cu pretul unui centenat 
'ersuri). 


Plemb (111), 


A ga Cronica literară (Literatura feminină). 


Cronica artistică (Intre artă si... fisc). 
Cronica externă (Dezarmarea naval și problemit 
Oceanului Pacific). 


-- Cromea ideilor (Relativism. — Modernism. -= Cus 


pitalism). 

Miscellanea (Misiunea generufiel tinere, — Rea» 
lism naţional, — Literatura gi viaja praëti-&. — 
Moartea lui D. H- Lawrence — O nouă edi» 
tură. — Reducfionale). 


imerare. Paul Zanămpal, — f. Negreanu : Suit farlllleé, — Hie Hari- 
normaligi ei inviter, D, L Suebianut, — s 4: Oars de 
chim Wiwin; Annleis Busmtuial P. Consésnitesnt — Paul Ré- 


; Ema 
e; Les gg Spear M de gloire du maréchal due de Bichelau. — tides Muuruie La vie de Bran 


— À, Mendes 
Nouvelle Revue Francaise, m Die Neue Pioneer, Doamne, — Lo 


scientifiques nouvelles foarwramut is fronve irréfutable de Munciete 
Corren: Art rupestre où Trns-03- Modes PCi TA 


Redacţia si Administraţia : Str. Const. Mille 7-9-11, Bucureşti 


1930 
Viata Hurwinerscd apare hanar ca 160 ig, == i ; tata 
#9 jai. = pe ) Fa an (5) Dai Pr mn n faru uman BOU Less jumătule um 


hrproduceren perii 


VIAŢA ROMÎN EASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const. Mille (Sărindar) No. 7-9-11 
Anul XXII 


Preţul Abonamentelor : 


IN TARA : 
Pen ans à 5 2 sie se is ee ee Lei 500 
Pe jumătate an . . . + + - + + » + + „ 250 


IN STRAINATATE : 
Pau en x ses le we Lei 650 


D-nii abonaţi sint rugaţi a trimite odată cu abona- 
mentul şi Lei 150 anual, costul recomandării pentru țară 
sau Le! 240 pentru străinătate. 


Abonamentele se pot face dela orice număr, trimițnd suma 
prin mandat poştal sau plătind costul direct la birourile admi- 
nistratiei din Bucureşti, str. Const. Mille No. 7-9-11, 


Colecţii complecte pe anii 1929, 1921, 1922, 1923 si 1924, 
se gäsesc în depozit la Administraţia Revistei cu preţul de 200 
lei colecţia, iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecţia. 


Administrația. 


Tirg moldovenesc din 1890 


(FRAGMENT) 


„Oraşul” de reşedinţă al judeţului nostru — în reali- 
tate un tîrguşor ca toate celelalte din Moldova nordică — 
era alcătuit din patru părţi distincte. 

In mijloc, pe drumurile principale care se încruci- 
spre alte ţinuturi, se înşirau prăvăliile în cea mai 
mare parte ovrelesti, cuprinzind mărfurile trebuitoare 
ţăranilor. In preajma acestor uliti si a barierelor cu tract 
mare rural, inältau mireasmä spre Savaot mahalalele ji- 
dovimii, teredeul, Broscäria si toate ulicioarele cotite, cu 
y magherniţi subrede, unde viermuia — în colb vara, iar 


primăvara şi toamna în glod — o populaţie harnicà, neli- 
nistită si săracă de ghelto, - 
Intro altă regiune, dominată de citeva biserici, de 
L clădirea Prefecturii, a Primăriei si a Gimnaziului, se în- 
betălau cîteva străzi mai curate, cu locuinţele mai-mari- 
„lor aşezării, a urmaşilor unei boierimi în declin si a ct- 
torva bogätasi suspecți selectaţi dintre dezertorii de din- 
colo. Pe acestia din urmă toată lumea fi dusmänea din 
punct de vedere politic si economic si toată lumea le dă- 
dea concursul ca să-și sporească afacerile si averile. Ei 
"stăteau încă bine legaţi de comunitatea lor şi de sinagoga 
"cea mare, însă erau în relaţii cu creştinii, găsindu-se în 
ral ijlocul societăţii acestei capitale, cei mai în eurent cu 
mişcarea politicii timpului şi mai ales cu cotele burselor, 
Această inițiere se datora celor citeva exemplare miste- 
rioase din „Neue freie Presse” care soseau zilnic dela Viena 
si pe care funcţionarii de la Poştă le întorceau pe faţă si 
pe dos o clipă, apoi le lepădau cu dispreț, 
Tineretul studios și unele din femeile şi fetele acestei 
noblețe financiare vorbeau o limbă corectă autohtonă — 


f 


{ 


deşi putintel cintatä — si se aflau în curent cu tot ceiace 
apărea în librăriile dela laşi sin publicaţiile periodice ale 
țării. Puteau servi prietenelor lor moldovence si informaţii 
asupra literaturilor străine occidentale, datorită acelorași 
misterioase si dispretuite gazete străine. Ca să facă să 
treacă fără jignire această superioritate, nu uitau să fii- 
trebuinteze discreţie si modestie in raporturile lor cu no- 
bleta naţională. - 

Cătră miazä-noapte si asfintit se revărsau, între livezi, 
mahalalele foştilor plugari märginasi de odinioară, cu 
strălucitoare căsuțe văruite , Acuma cea mai mare parte 
din ei părăsiseră breasla muncii cu braţele, socotind câ 
s'au ridicat pe o treaptă mai de cinste. Aproape toţi, cei 
din generaţia nouă, erau slujbasi mărunți la felurite in- 
stitutii ale Statului, Ciţiva dintre cei dintäi pioneri ai 
penei de giîscă îşi isprăviseră cariera si acuma îşi māci- 
nau cele din urmă zile într'o tihnă săracă de pensionari, 
fäcindu-si ostentativ tabietul în cerdac sin jilt, cu cafea 
turcească şi tigârä. Aici mai stăruiau si cîțiva cultivatori 
de pămînt si crescători de vaci cu lapte — element tran- 
zitoriu — precum şi o parte din meseriasii lemnari si zi- 
dari, serioşi clienţi ai crişmelor, 

Insfîrşit, cäträ rîpa pirăului lui Clopoţel, erau bor- 
deie vagi, între scai voiniceşti. Acolo si lăutarii tirgului 
aveau o uliţă a lor: uliţa cioroilor. 

Aceasta era împărțirea tirgului din punet de vedere 
geografic. Trebue să adăugim că toată această aglomera- 
tie de clădiri înălțate, cele mai multe, din materiale ne- 
durabile, si tot labirintul de uliţi asupra cărora n'a planat 
niciodinioară intenția unei alinieri se găseau învăimăşite 
intr'o vale şi räsfirate pe o costişă trăgănată, 

Din Broscărie si din mlaștini, așezările săreau unele 
peste altele spre culmea dealului. Cursurile de apă, câtră 
răsărit si cătră apus, sticleau departe. Ca să-şi potolească 
setea, tirgoveţii scoteau apă cu cîrligele sau cu ciuturile 
cu roată din cîteva fintini săpate de meşteri dela țară co 
artă si cu mijloace preistorice, Se aflau si citeva cismele, 
întemeiate mu de mult de Primărie, dintr'o fundaţie a unei 
boieroaice văduve; însă, în general, părea că toată lumea 
aceia năzueşte spre înălţime, ferindu-se de puhoaie si 
wind elementul umed. 


Singura baie publică era cea ritualică ovreiascé In 
zilele cînd funcţiona, un băiat descult si flenduros dintre 
desmostenitii lui Israel umbla pe uliti sunind dintr'o ta- 
lancă, Pentru partea pravostavnică a localităţii, întrucitva 
ostilă celor care au răstignit pe Domnul nostru lisus Hri- 


Li 


VIAȚA ROMINEASCA 


w- gF £ = 2 ` 

: ou 
E TIRG MOLDOVENESC DIN 190 7 
stos, existența acestui asezämint era cu desăvirşire in- 
diferentä. og y | 


- Pa 
Organizația de Stat n'avea decit o slabă furiurire asu- 
pra acestei populații amestecate. 
„Prefectul conducea în numele Maiestăţii Sale, Pri- 
“marele administra, agenţii fiscului incasau. Era aceiasi 


p siare de lucruri pe care din vechi au cunoscut-o oamenii 


pămîntului, supunindu-se rînd pe rînd feluritelor domi- 
maţii, plătind bir şi trăind subt semnul fatalităţii. Pănă si 
justiția era abur de suprafaţă, căci da sentinţe după legi 
pe care nu le cunoşteau decît anume iniţiaţi. Aceste legi 

“nimeni nu le ceruse si nimeni nu pretindea să fie cunos- 
cute. Toată rinduiala veacurilor trecute, în aceste colțuri 
depărtate ale lumii, se întemeiase, pănă acum citeva zeci 
de ani, tocmai pe lipsa de rinduială si legi. 

Alegerea deputaţilor pentru parlament, în colegii re- 
strinse censitare, era o afacere de administraţie. Cind 
suna în eternitate ora prevăzută de monitorul oficial, lu- 
mea cu drept de vol se bucura si petrecea ori în crisme, 
ori la banchete, după categorii, särbätorind pe cei aleşi, 
oameni totdeauna ai Stäpinirii, După uceia toţi își vedeau 
de treburi şi lăsau pe deputaţi să-si împlinească slujba, 
votind un număr impunător de legi, pe care obştea conti- 
nug să le socotească tot asa de indiferente sf mefolositoare 
casi feredeul jidovesc. 

Totuşi populaţia cu drepturi civile si. politice atirna 
exclusiv de această organizaţie quasi-fictiva de stat. Dacă 
onoratul guvern şi-ar fi retras de deasupra ei mina si mar 
fi plătit lefurile, ar fi căzut, privind rătărită în juru-i, si 

"ar fi pierit ca întrun pustiu. Dezertori ai agriculturii, 
.urind munca dela ţară, vusinîndu-se de părinţii ori bunicii 
lot în straie albe, nemaïifntelegind si disprețuind vechea 
a unei societăţi primitive cu tărie fixată în ros- 

turile sale, se asezaserä în acest loc întrun fel de popas 
nedumerit, Nu ştiau decit să zeîrie, fară ortografie, în con- 
dici ori pe coli cu en-tête, fraze stereotipe, Nu ştiau să ce- 


 Mească decit o gazetă; uneori se lipseau side asta. Altceva 


mu învăţaseră în cele citeva clase primare ori — foarte rar 
— de gimnaziu. Din toate cite le trecuseră vag pe subt ochi 
și pe subt ciudata: lor înţelegere, se dumeoriseră întăiu si 
întăiu că nu este Dumnezeu, că fumea n'a fost creată în 
şase zile, că descintecele sint o prostie si că tunetul este 
electricitate, adică ceva fără sens: rid cînd îl aud si privesc 
ironic spre femeile care-şi fac cruce cu spaimă. In general 
aveau dispreț pentru tot ceiace nu cunoşteau. Cultură si 


$ _VIATA ROMINEASCA 


sträduinti de veacuri ale popoarelor spre noble{a speciei, 
manifestări de ştiinţa si de artă, — toate acestea erau 
dincolo de orizont. Pănă la debitele de tutun ale tirgului 
nu ajungeau decît „Misterele Parisului” si alte romane de 
intrigi şi crime fantastice, Un piano ori un acord de vioară 
nu sunau decît în puţinele case ale urmaşilor de boieri. 
După călătorii în vremuri bune la Paris ori la Riviera, a- 
păruseră, în încăperile lor melancolice, pe päreti stampe 
şi pe etajere volume de Musset ori de Hugo. Aceşti urmaşi 
scäpätati vorbeau si franţuzeşte, — alcătuiau însă excepţii 
şi singurul lor rost mai era să fie prefecti, primari şi depu- 
taţi, intrind pe calea budgetului, în nivelarea comună.. 

O bibliotecă s'un piano se găseau si'n alte părţi: la un 
inginer neamţ, ori la un medie vienez. Dar aceştia erau 
nişte venetici, care se pripiăşiseră aici pentrucă nu mai 
aveau loc în ţară la ei si picreau de foame, Aici o duceau 
bine; mincau si mai ales beau, pe spinarea noastră a pă- 
mintenilor, Se găseau acele instrumente ale civilizaţiei si 
la Ovroii care adunau averi si stăteau în relaţii cu boierii 
scăpătaţi si cu Nemţii. Ei, însă, orice-ar fi făcut, rämineau 
tot niste Ovrei, cărora ai noștri, cind erau ci în de ei, la 
un pahar de vin, puteau să le adreseze anume apostrofe si 
invective proprii foarte originale si coiorate. 

Aşezarea acestei societăţi era aşa de factice, încît ar fi 
fost primejduită si în alte împrejurări decit cele budge- 
tare. Dacă Jidovii şi-ar fi închis obloanele prăvâăliilor pe 
uliti si maghernitele în piaţă, tirgul ar fi intrat într'o sin- 
copă. Slujbasii Regelui n'ar fi putut să se adreseze nici al- 
tui tirg, foarte departe, nici satelor din preajma. „Pe cont” 
nu le dădeau decit negustorii care cădeau subt apostrofele 
si invectivele sus-arătate. Mai mult decit atit: capitala ți- 
nutului nostru, casi alte tirguri din această parte a ţării, 
puteau consuma carne zilnic numai grație comunităţii o- 
vreiesti. Hahamii, după tainice ale lor cunostinti, alegeau 
din vitele jertfite ce era bun. Si din acest bun deosebeau 
partea de dinainte. Israel consuma cuşer; celace nu 
eră cuşer si buturile de dinapoi treceau pentru 
indestularea populației de care vorbim. In acelaşi 
chip, toate funcţiile de viaţă reală ale tirgului 
— aprovizionarea zilnică şi micile industrii neapărat 
necesare — intrau în sama aceloraşi elemente de invazie 
atît de hulite, care au coborit din Galiţia căutînd goluri şi 
puncte de minimă rezistenţă. Intr'adevär, n'aveau drepturi 
politice, agoniseau însă bani. Nimene nu le dădea vre-o 
cinste si toţi mărturiseau pentru ei dispreţ: se pare însă 
că acei străini se sinchiseau foarte putin de această marfă 
fără valoare. 


itii, cu toată trufia şi superio- 
țaseră în şcolile lor primare 
44, operaţiile elementare de a- 
à fin stare, în privinţa lefurilor 
lor, să facă o adunare ori p alamă. Veneticii galitieni, în 
veacuri de mizerie si de trudă, se deprinseseră să nu mä- 
înce în zilele fără cîştig. lar în zilele cind agoniseau im- 
portanta sumă de patruzeci de bani, cinci ori şase bani fi 
punau deoparte cu dobindă bine calculată. Acest simplu 
sistem îi făcea milionari. Oamenii din tirgul nostru chel- 
tuiau în fiecare lună ceva mai mult decit leafa. Trebue a- 
daos că acest deficit se producea la începutul lunii. In 
consecință urmau nişte operaţii complicate de împrumut 
care se chemau scontul lefii, cu chitanţă în regulă si do- 


 bindä de 10 bani la franc pe săptămina. Nu-i mai putin a- 


devărat că Jidovii, deşi stringeau ban lingă ban, nu ştiau 
să trăiască. Ai noştri însă stiau, Nu acasă, ci la crismä la 
„Șapte fete” unde se găsea totdeauna vin bun şi nu lipseau 
lăutarii, 

Asemenea ispravă poate nu s'ar bucura de laudă din 
partea unor bărbaţi cu judecata severă. Insă trebue nu- 
maidecit să. adăogim că localul dela „Sapte fete” si alte 
citeva la fel erau singurele puncte de adunare si de recrea- 
ție ale oamenilor noștri. Despre așazisele petreceri cimpe- 
nesti ale Europenilor habar n'aveau. Conferinti şi audiții 
de muzică aveau loc prin niste accidente cu totul rare; pe 
lîngă asta, asemenea distracții intrau, la urma urmei, în 
zona dispreţului lor. Unde mai pui că s'ar fi ivit într'adaos 
şi pretenţiile femeilor: să meargă si ele. Asa încit femeile 
să stea mai bine acasă, să-și vadă de treabă, Acelaşi dis- 


pret îl mărturiseau fără sfială si pentru alte năravuri apu- 


sene: tenisul, patinajul si orice altă zburdăciune Mecuviin- 

si. Cu bucurie copilărească îşi povesteau, în fiecare 
iarnă, la sindrofii, o imaginară catastrofă la un patinaj, 
care ar fi avut loc cîndva si undeva. In aceiaşi ordine de 
idei aveau o anume părere în privinţa bäilor. Zilnice, sînt 
o complicatie şi o comicärie. Atară de asta, unde să le faci 
cînd abia ai unde te învirti? si cu ce să le faci cînd abia 
ai apă de băut? Si chiar dacă ai avea apă de prisos, cînd 
să le faci? căci abia îţi ajunge vremea pentru altele. 

„ Insfirsit, în această originală desfăşurare de viaţă e- 
chilibrată pe năsipuri nesigure, omul social, nu atit din 
nevoie cit din imitație, işi mai crease, în afară de sindrofii 
si vizite, o distracție din cînd în cînd în vremea iernii, în 
balurile Crucii Roşii de la Prefectură. La aceste baluri ti- 
neretul dansa, asuda si spunea vorbele care se spun din 


10 VIATA ROMINEASCA 


veci. Iar doamnele în deosebi, casi la sindrofii si vizite, în- 
cereînd să pară demne, întocmeau gazeta locală, cu ştiri 
mai mult sau mai puţin fanteziste asupra femeilor mai 
tinere, mai gătite si mai curtate. 

Potrivit acelei legi a fatalităţii, despre care am vorbit, 
tirgul plătea dările de la întemeierea lui, de prin anii 
1830. Niciodată vreun negustor nu fusese iertat, niciodată 
vreun car țărănesc nu intrase pe subt cumpăna barierii 
nevämuit, Si-au plecat capetele si și-au deschis punga si 
meseriaşii, iar slujbaşii au urmat aceiaşi lege si aceiaşi 
nevoie. Cu toate acestea în anul 1890, cind încep întîmplă- 
rile pe care voim să le povestim, capitala aceasta de judeţ 
n'avea încă străzi pavate: oamenii urmau să folosească ve- 
chilie sosele prunduite, N'avea nici apă, nici canal, nici lu- 
mină, Aceste necesităţi ale civilizaţiei erau încă în miste- 
riosul viitor. Necunoscindu-te, cei mai mulţi,fără îndoială, 
nici nu le doreau, Edilii nu gâsiseră vreme potrivită ori 
n'avuseseră putinţă să clădească un abator. Läsaser® pe 
negustorii de carne să improvizeze o cocioabiă strimba de 
scinduri, în rîpa pirăului tiganbmii, Im limba locului, acea- 
stă construcţie unde se asasinează animale se chema me- 
serniţă. Până acolo nu ducea niciun drum. Se putea însă 
bine cunoaste tocul ei după miros si după partidele de 
cini de colori si rase felurite, care poposeau în preajmă 
facindu-si digestia armistițiului la soare, în rîpa malului, 
si Hngindu-si de singe baturile. 

Mäturätori, serviciu sanitar erau în aceleaşi hotare 
ale viitorimii. Alte organizații de cini îşi luaseră dela sine 
sarcina să curete uliţile de putreziciuni si lesuri. Le dă- 
deau un concurs destul de harnic si citeva asociaţii de ri- 
are perii! a privinţa acestora din urmă nimeni n'avea ni- 
mic defis. Dar specia îmtăla de animale tinzind să se in- 
mulleascä peste samă şi să se sălbătecească, amenintind 
pe de altă parte, la anume epoci ale anului, să turbe si să 
devină primejdii mortale vagabonde, comuna, cu puţină 
cheltuială, făcea din cînd în cind am contract cun individ 
fară naţionalitate, abandonindu-i pieile acestor prieteni ai 
omului, 


Acesta era cel dintăiu si cel mai impresionant spet- 
tacol al copiilor, cel dintăiu la care azistase si Maăriula 
Popazu. Avea numai nouă ani cind, dintr'un \mghey de 
zid, observa cu ochi rotunzi pe omul bürbos care pindea 
piezis cotloanele, umblind tiptil si pregătind juvăţal. In 
urmă lui se îmbulzea cortegiu de copii. Cei mai ti pā- 
răsiseră nu numai plăcintele mamei, ci si clasele celor trei 
şeoli. Din huditi si ulicioare latrau cini, vestind speciei, cu 


E 


"a 
~ 


4 
Me ki yw LA 


= él ben. à « 
à ~ 
£ LA 


TIRG MOLDOVENESC DIN 1890 n 
intonatii misterioase, numele dușmanului si ucigașului. 
Deodată cel căruia îi sosise ceasul, se arăta. Era un coteiu 
timp, ori un leneş, ori un flämind. Cînd simţea despre ce-i 
vorba si se Zvirlea intr'o latură, urcanul îl ajungea din 
urmă şi-i rupea fuga zmuciudu-l îndărăt si rostogolindu-l 
do Pee: Copiii înălțau răcnet în cor, apoi täceau si as- 
cultau- fără milă bătaia de bită în ceafa prinsului gi chela- 
„ lăiturile stinse, si priveau zvircolirile năpraznice şi ochii 
- care se rostogoleau crunt în moarte. 

Märiuta rămăsese în locul ei cutremuratä de un plins 
«lisperat. Cortegiul trecu prin aureola colbului şa soarelui 
înspre operaţiile ultime, in nişte gropi de lut, întrun cimp 

„pustiu, unde, eliminind ce nu-i trebuia, omul negru rămi- 


„mea stăpin pe preţul oficiului său, 


In vis copila îl revăzu multă vreme, cu frică. In alţi ani 
auzea numai că se arătase iarăşi în oraş si se închidea în- 
trun fund de odăiţă, neîndrăznini să iasă la humină. Din- 
spre mahalalele ovreimii veneau semnalele lugubre ale 
cînilor. Ea ştia că pe acolo trece fantoma ei de cosmar. 

Acest spectacol era urmărit nu numai de copii, ci si 
de unii oameni maturi. In lipsa sin zădărnicia unui ate- 
neu, a unui teatru si a unei opere, tirgovetii se multämeau 
şi cu asta, mai cu samă cînd nu erau amatori de natură. 
Mulţi, într'adevăr, dintre cetățeni puteau lăsa să treacă 
fără emotiune zăporul si niciodată nu se opreau din cale 
c'un zimbet cînd auzeau, în livezile primăverii, cimtind in- 
tăia oară cucul. 

Pentru nevoile ei, comunitatea israelită îşi clădise un 
spital, şi ridicase, la marginea tirgului, în plină jidovime, 
s'o şandrama enormă cu pămînt pe jos si cu scinduri bä- 

„tute pe ţăruşi drept bănci, unde veneau din cînd în cînd 
trupe rătăcitoare de cintau, în idiş, „Iosif si fraţii săi” ori 
„estera“. Dar asta privea pe străini. Mahalagiii si slujbaşii 
moldoveni își răstringeau buzele față de asemenba mani- 
festaţii, In privința asta se simțeau cu totul superiori si 
fără slăbiciune. Că ar fi venit mai de demult, cîndva, în 
vremea unui iarmaroc, s'o trupă de năcăjiţi actori romini 
să joace o piesă de Shakespeare în costume naţionale, nu-i 

devserezut. Va fi fiind o simplă legendă, cu care Märiuta 

izu se trezise, Nu-i de mirare s'o fi scornit Ovreii, ori 

mai curind boierii scăpătaţi, care nu pierdeau nici un pri- 

lej să sfichiuiascä tirgul întru care, slavă Domnului, n'o 
duceau Tău. 


In vremea nopţii, omul era nevoit să-i dibuiască dru- 
mul cu bâtul, ca orbii. Felinare erau citeva, însă obisnuit 


12 VIAȚA ROMINEASCA i 


nu se aprindeau, fie pentrucă seria lună la calendar, fie din 
pricină că se turaseră lămpile, fie din pricină că se isprä- 
vise petrolul la comună. Pe lîngă asta, îndată ce erai ne- 
voit să abati din tractul celor două drumuri mari care se 
incrucisau, cădeai în primejdiile ulicioarelor de mahala, 
La fiecare sută de pași se deschideau gropi si curse. 

Felinarele aveau si altă particularitate. Isi mutau 10- 
cul cu venirea la putere a unui alt partid politic şi cu 
schimbarea edililor. Deasemeni, cînd se opera această 
schimbare, se aduna lumea în petrecere si veselie. 

Cele din urmă premeniri de edili aduseseră totuşi si 
un folos neschimbător,. Se asternuserä două sau trei serii 
de trotuare de la primărie și prefectură pănă la locuinţele 
vremelnicilor stăpinitori, Pe ploi, trecătorii främintau bine 
glodul ulitelor s'apoi îl cărau pe trotuare cu încălțările 
lor. lar pe asezäturi rimâtorii sanitari își găseau loc de 
mare petrecere în bălți. Căci finturile de trotuare destiin- 
țind vechile șanțuri, apa nu mai găsea loc de scurgere, Le- 
gătura între pavaj și canal era încă necunoscută edililor 
acelui original colţ de lume. 


Unul dintre primari avusese ideia, nu se știe din ce 
imbold, să împreimuiască aşa zisa grădină publică dintre 
prefectură si primărie. Acuma mărginasii desculți si zdren- 
țeroși trebuiau să privească de dincolo de ostrete cum se 
plimbau pe cele citeva alei oameni îmbrăcaţi si incältati. 
Era un loc îngust si copacii bătrîni fuseseră cumpäviti 
pâmă la jumătatea tulpinilor; totuşi era o grădină publică, 
unde cînta citeodată muzica militară, cînd avea plăcere 
generalul Hrisanti, comandantul de brigadă; şi femeile se 
puteau supraveghia cu cruzime, zimbindu-și apoi, delicat 
surprinse, cind dădeau cu ochii una de alta. 

După toate acestea să nu fie nimeni ademenit a con- 
chide că, în această epocă a istoriei sale, oraşul nostru de 
reședință era nefericit, Ignorantul nu-i nefericit. Dimpo- 
trivă. Märiuta Popazu primise întipărirea obştească în cei 
dintâi ani de şcoală, Era atunci încredințată că tirgul Xa. 
e un punct cu totul important pe acest pămînt, după cum 
Bucureştii e capitala cea mai mare, mai numeroasă sf mai 
frumoasă din cîte există, — afară de Paris, bineînţeles. La 
examenul de clasa a treia, domnul Primar binevoise a o 
intreba cu blindetä si cu zimbet: 

— Spune-mi mata, drăguță, cum se numeşte țara 
noastră? 

— Rominia, răspunse copila, eu entuziasm. Tara 
noastră se numește Romiînia și e cea mai frumoasă dintre 


dă ès 


E a" ADE. f f + Sta SE 4 À - 
a gli i __ TIRG MOLDOVENESC DIN 1400 a ia 


Lt. Dé 


M.e i a d 


toute. Lar poporul nostru, care se trage de la Roma, € cel 
mai viteaz. == 

— Foarte bine, inteligent copil, a aprobat cu lacrimi în 
ochi domnul primar. Cel mai viteaz si care a suferit mai 
mult, biruind toate! 

Atunci copila a ascultat cu plăcere şi alte consideraţii 
ui primar, om gras si jovial, cătră publicul a- 
zis despre Bulgari, Unguri, Nemti si alte lifte care 


„sînt neamuri vrednice de milă si de anecdote. Acuma Mä- 
- riuta zimbea amuzată, axkucîndu-și aminte că pe acel om 


Y, 
23 X... era cea mai fericită capitală nu numai din pricina 
asta. Ci si pentrucă acolo niciodată nu se întimplase nimic. 


Minallov. trăitor s'acuma în tîrg, îl chema domnul Alecu 


Nu numai popoarele fără istorie sînt fericite, ci și tirgurile, 


Nicio împresurare, nicio molimä, nicio răscoală, nimie 
nu-i tulburase alcătuirea si sufletul de cînd prea cinstitul 
boiler Vornicul Balş deschisese tirg si începuse a da negus- 
torilor locuri de casă, cu besmân, Omorul, rămas fireste 
nedescoperit, al bätrinei aceleia bogate, despre care desi- 
gur ştie toată lumea, s'a întîmplat cu mult mai încoace. La 
epoca aceia istorică 1890, X... era fără pată. 

Lefurile simjbasilor acelui timp, între o sută si trei 
sute de lei, rareori mai mult, puteau fi îndestulătoare; 
căci banul reprezenta o valoare reală în aur. Pinea, în pi- 
tării, nu se vindea mai scump de douăzeci de centime: iar 
chilogramul de carne se scumpise si ajunsese treizeci de 
centime. Oul valora trei bani si chilogramul de unt un 
leu. Un rînd de haine. o pâreche de ghete, o pălărie şi 
toate lucrurile care întovărăşesc găteala tirgovätului, dela 
baston pănă la cămesă, guler, cravată si uneori batistă, nu 


întreceau jumâtate dintr'o sută de lei. In asemenea condi- 
„Ni viaţa nu Putea fi decit ticnită, și ar fi fost deplin feri- 


cită pentru toţi fiii legitimi ai tirgului, dacă din însă și 
lipsa de grijă si excesul de înlesnire n'ar (i rezultat nici 
amără pentru unii, mai ales pentru acei desrädäci- 
nati dela țară care-şi duceau misinmea vieţii cu ușurință, 


însă fără aritmetică. 


ihaili Sadoveanu 


Moment muzical 


Gind viclean în ochii vii: 
Spini de ris, aurii... 


Vrei ceva, — ce vrei, nu ştii. 

Poate vrei să-ți cînt încet 
Cîntec vechiu si cochet, 

Ca un fir de borangic 

Tors alene din nimic? 


Dar eu nu mai știu să cint. 
Poate-oiu fi ştiut vreodată 
Şi-am uitat, — mereu uitată.. 


A suflat în sobă vintul 
Şi-mi împrăştie cenușa. 

Nu-i nimic: trozneste uşa, — 
Cine crezi c'o să mai vie? 


Peste ape şi poteci, 
Inserarea viorie 

A pleznit în cioburi reci. 
Şi doar vintul din străini 
Işi anină 'n mărăcini 
Trena-i veche de hîrtie.. 


MOMENT MUZICAL E: e RI: | 


Peste gura supărată, 

A 'mpăcare sa lăsat 

Somnul fumuriu si greu. 
Unde-s eu? 

Poate-am fost şi am plecat, 

Poate nam fost niciodată, 

Poate visul m'a visat. 


Pune-fi mina subt obraz, 

Singurel cu somnul tău. 

Lîngă mine-aşteaptă treaz 
Gindul rău... 


S'a culcat dela o vreme 
Vintul lung, dealungul văii. 
Rar, în liniştea odăii 
Mai troznesc doar scîndurile. 
Nu e nimeni, nu te teme.. 
Gindurile, gîndurile, 
Le-am lăsat in noapte-afară. 
Şi de-or vrea să intre 'n casă, 
Cine crezi tu că le lasă? 


Pi 
Dormi... Timid si tremurat, 
Mi s'aninä în privire 
Zimbet nou de fericire, — 
Ca o floare de furat. 


Otilia Cazimir 


O scrisoare uitată 


ora ccia, plaja era goală. 
y Peak tocmai rade pă două puncte negre 
tau banda netedă de nisip auriu. 
LR es marea calmă, de un verde închis, La țărm se 
clătinau molatic valuri mici, destrămînd spuma argintie 
ca o dantelă zlrenqçuitä pe nisipul fin. 

Neagu şi Nata nu se îndurau să plece. Se desfätau 
într'o lene delicioasa. Işi prelungeau voluptatea ceasuri 
întregi tolänili pe salteaua moale de nisip înfierbintat de 

rsita zilei. ‘ 
ci ideea trăiau în paradisul iubirii, sub stăpînirea 
acelui farmec ameitor de bucurii intense, care singure fac 
să simţi preţul si framuseţa vieţii, 

— Ai să racesti, Nate. | k 

Se. E de de plăcut! Si Nafa îşi întindea copilă- 
reste piciorul gol pănă la marginea apei. Spuma rece à 
valurilor, suptă de nisipul cald, îi gidila talpa goală c'o 
dulce înfiorare. Si Nata îsi ghemuia trupul fraged c'o mlä- 
dicre felina, 


Uneori, întinsă, cu braţele goale subt cap, se făcea că. 


doarme spionfnd printre gene bucuria care ridea în ochii 
iubitului ei rămas în contemplare. Și el, cu sufletul pe 
buze, ne mai găsind cuvinte potrivite, o admira tăcut, cu 
patimă, cun fel de pietate, St cînd mu se mai putu stă- 
pini, co uşoară convulsie a trupului se aplecă lipindu-si 
buzele fierbinţi de vîrful piciorugutui inrosit de apa rece 
și sărată a mării 

A Tresärind, ea se ridică în genunchi si, cuprinzină în 
palme timplele iubitului, îsi alunecă pe obrajii lui dege- 
tele, mingtindu-l ca pe un copil. 


* Fengment din romanul Intr'un port, odată. 


__U SCRISOARE UITATA -17 


Agraia, care-i stringea în jurul capului o muselinà 
verde, se desprinse si părul ei lung, negru, care baten în 
albastru, căzu în bucle acoperindu-i curba fină a gitului. 

Neagu, pe cind sta aplecat ajutindu-i să-şi ridice părul, 
fără să-şi dea sama ce se petrece în interiorul fiinţei sale, 
Îi spuse cun tremur în glas: „Cum as putea-să te fac fe- 
ricită? Asta mă chinueste mereu”. 

Ce copil!.. izbucni ea într'un ris argintiu. 

îi Dar tu nu vezi că m'ai făcut deja fericită... pentru 
toată viața... pentru totdeauna!..... Ce mă faceam dacă 
nu te întilneam pe tine?.... | 
Neagu ii sorbea cuvintele spuse co gingäsie înflă- 
cărată, urmärindu-i mişcările, căci ea vorbea în acelasi 
cu ochii, cu minile, cu tot trupul intro respirație 
grăbită. 
j — Iubirea noastră, spuse el cu gravitate, e una dintre 
acele legături făcute pe viaţă... pentru totdeauna... nu se 
poate să ne mai lipsim unul de altul. 

„Totdeauna... toată viaţa... totdeauna“ erau cuvintele 
care le veneau mereu la amindoi pe buze, cu ferma sigu- 
ranță a neştiinţei. 

Soarele scăpăta oglindit în ghiolurile deltei — o bombă 
uriaşă încălzită pănă Ja roşu in furnalul norilor aprinsi 
în asfintit. Marea îşi schimba treptat culoarea: la țărm 
bande purpurii, în larg o pînză violetă, si în fund, pe curba 

a orizontului, o linie subțire trasă cun negru . de 
cărbune. \ ; 


\ 
LA — E tirziu, să mergem; nenea Tomiţă, doctorul, trebue 


să ne aştepte. 
Şi Neagu se cüznea neindemănatic să-i lege sandalele. 
Ea, abilă, c'o singură mişcare a degetelor îi înodă funta 
vatei, si lovindu-si cu dosul palmelor şoldurile ca să 
S nisipul fin furişat în faldurile fustei, se agäta 
strîns de braţul lui. = 
é Svelţi, usori, alergau alături pe placa netedă a cheu- 
i de piatră, fâră să atingă parcă pămîntul, alunecau can 
or. tineri... fericiţi. 
uta 


In ziua aceia avusese loc o autopsie la spifal. 

Valurile aruncase pe plajă cadavrul unui pescar, 
Nenea Tomitä, doctorul, își scoase halatul alb, își spălă 
bine mînile si se îndrep spre partea spitalului Comi- 
siunii Europene unde își avea locuinţa. Călca grcoiu, 


agale, printre spalierii de viță, pe aleia curată, acoperită 
cu Sfărmături de scoici colorate. 


Lă 


E pă 


at 


18 _ VIATA ROMINEASCĂ 


Venea de la morga spitalului întocmită intro baracă 
de lemn betonată, văpsită în vende, ascunsă discret după 
o perdea de trandafiri sălbatici în fundul grădinii. 

Doctorului îi zicea lumea „Patriarhul Deltei”. Era de- 
canul funcţionarilor romini, Purta o venerabilă barba 
albă pănă la briu. Un bätrin original si blajin. Trup de 
urias cu suflet de copil. Respecta! si iubit. Fäcuse medi- 
cina la Paris şi, abia debarcat în ţară, fusese trimis pro- 
vizor la gura Dunării, unde era nevoe de un medic-diplo- 
mat, slefuit în străinătate, Provizoratul se prelungea de 
vre-o treizeci de ani în șir, š 

Se zicea că în tinereţă fusese adorat de femei, dar im- 
bätrinise stingher. Nu se însurase — märturisea el — din 
cauza lasitätii, Gurile rele susțineau că-i avar. Fusese 
odată surprins acasă, cu ochelarii pe nas, cirpindu-si 
singur ciorapii rupti. 

Stringea bani ca să aibă ce risipi nepoţii. Muti 9 
päcälise cu bani de împrumut şi acţiuni dela diferite 
“societăţi, cooperative, opere culturale si filantropice, Pa- 
triarhul figura din oficiu ca președinte de onoare în capul 
tuturor listelor de organizaţii locale. Un casier dispăruse 
după ce-l inselase t'o mare sumă de bani. Unei femei — 
pe care se zicea c'o iubise el în tinereţă — văduva unui 
functionar care se spinzurase, îi fivcuse o pensiune pe care 
i-o trimetea lunar la Bucureşti de vre-o douăzeci de ani 
regulat. z 

Doctorul era un suflet de artist ratat. Condica de 
consultaţii de la spital era toată misgălită de schiţe ad- 
mirabile, conturate de o mină abilă si sigură. Meloman 
pütimas, fluera toate operele pe care le învățase în tine- 
veți. Imbătrinise exilat în deltă, astaptind parcă mereu 
ceva, o schimbare în viaţă. Acum nu mai astepta decit 
pensia, Să se retragă la Paris era singurul lui ideal. Căci, 
lucru curios, omul acesta îmbâtrinise pästrind aceiasi 
mentalitate cu care plecase din „Cartierul Latin”. 


phy 
O cameră imensă — fostă salon de spital — € 
primea in ferestre din plin toată lumina şi aerul să 
mării, era transformată in birou, salon, bibliotecă, mat- 
zeu şi bazar de curiozilăţi. Colectionar pătimaş, iubitor de 


antichităţi, doctorul adunase si îngrămădise aci o mare 
varietate de vechituri si obiecte de artă, Divanuri joase cu 
scoarte orientale, picturi înegrite, icoane afumate, stampe 
vechi culese de prin cutiile anticarilor de pe cheurile 
Senei. In rafturi de stejar, se înşirau amestecate cărți de 


ir DR Ca De AU SR 
| el" Fe 7 
= F 
= 0 SCRISOARE UITATA 19 


știință, de literatură, teancuri de reviste şi 
regulat dela | , în cursul celor tratat oni ge 
Pan de arme vechi încrustate cu sidef, pipe, nar- 
g e, s Ipturi ciuntite, olării zugrăvite, statuete de 
ilā, vase de alabastru, onixuri si filigrane migălos ci- 
, se întilneau aci de-a valma într'o artistică neorin- 


_ Insul acestei naturi moarte, în mijlotul a i 

si e , mestecului 
bizar de färämituri de artă căzute din ruina unor bogății 
ut doctorul trăia singur, misterios, ca un mag din 
emuri, stăpinind c'o viziune lăuntrică imensitatea 


Cu ochelarii pe nas, doctorul Tomitä Patria 
€ — rhul — 
k. sta infundat întrun jilt bătrinesc în fața biroului iu a 
? mental. Făcea triajul unor scrisori vechi, păturite într'o 
cutie de demn de piper încrustată cu arabescuri de argint. 
Lungiti ai sr resp re Mincu și doctorul 
sarpa- , u ne n cetir 
se ue: sobre ea gazetelor proaspete, 
Kun sgomot de explozie usa din sală se izbi de părete 
E Neagu intrară gifiind. Suise Intro fugi rata, 
pase Det Si camera tăcută, solemnă, se umplu 
ată de lumina si voiosia sănătoasă a tinereţii. 
ju na rii ză oda și-a scos iar bisacteaua amoru- 
cuceriri din tinereţă, zise Neagu 
piinău Le ger, d birou. seit 
ata se uita la cărţile si lucrurile räväsite 
Cara bibliotecii, începută de cîţiva set pen 
isprăvea, Patriarhul nu permitea amestecul unei mini 
străine în sanctuarul lui. K ; 
‘ — lată, zise Nata, ce înseamnă l 
` mină în femee ar face ordine aici în di „mb sad x 
— I-am învăţat pe toți, vorbi | | 
i respecte dezordinea, Urăse Apr sea unie e ag "i 
j fiu propriul mev servitor. 7 3 
$ — Ştii ce se spune, nene Tomiţă? fl intrerupse Neagu. 


VIAȚA ROMINEASCA 
Dacă nu te insori până la patruzeci de ani, ai toată șansa 
să-ţi iei bucätäreasa de nevastă, Ta 

— Tocmai de asta nu tiu bucâtăreasă. Mincarea mi-o 
aduce de la spital .Şi sint foarte muMämit. 

Pe «ind Patriarhul ridica bisacteaua amorului, #0 
aşeze între relicvele păstrate în saltarul biroului, o foaie 
indoită în patru zbură căzind în mijlooul camerei. 

Neagu se repezi so ridice, 

__ E o scrisoare de amor... zău că-i o scrisoare de 
amor, strigă el ca un copil bucuros în fața unei jucării 
minunate. 

Nata se apropiă instinctiv, cu ochii lacomi cätind la 
foaia ingälbenita de vreme, tivită pe margine c'o discreta 
dungă lila. 

— Ne dai voie s'o cetim, nene Tomiţă? întrebă rugalor 
Neagu, care nu-şi mai putea stăpîni curiozitatea, 

— Mă rog. La dispoziţie. Nu-i nici un pericol. 

- Să auzim, adăugă căpitanul Mincu, aruncînd jos 
gazeta. 

Şi Neagu dezdoi scrisoarea. Citeva fire de läcrämioare 
presate, strinse c'o suvitñ de păr câăzură jos pe covor la 
picioarele Natei, ii 


Di 


„Dragul meu, 


„Cu ce cuvinte aşi putea să mă exprim ca să-ţi 
„descriu desperarea mea, cind m'am văzut oprită de 
„a veni să cad încă odată în brațele tale? 

„Cu drept cuvint sa spus că, unde se naste tubi- 
„rea, se naşte si durerea, 

„Nimic nu mă leagă de påmint de cit iubirea ta, 
„Totul în lumea asta mi-i străin, afară de time. 

„lartă-mă că nu am tăria de a-ţi ascunde cit sufăr. 

„Nopti albe pling singură... de fericire... de durere... 

„Uneori ginduri negre mă tortură. 

„De ce privese oare cu groază în viitor? 


«Cum? Ar fi oare cu putinţă ca o asemenea iubire să 


| M 
- 


„Se stingă vreodată? TE 
„Timpul ar putea să distrugă o legāturà aş 
„trainică, făcută pentru toată viața, pentru totdeai 

„Aştept înfrigurată in fiecare zi scrisoare 
„Scrie-mi, dragui meu, mult, mult... Repeténi 
„Si mii de ori că mă iubeşti, că mă vei iubi toi 
„totdeauna... axa cum te iubeşte şi te va tuk 


a a TOME SOARE. TERRE A Pi 21 
Urmă o tăcere de citeva ctipe. 
— Dar ştiţi că nu-i rău scrisă! zise! Mincu, surprins 


Ea ; 
de tonul serisorii misterioase, i 


— Cine o fi nefericita asta? întrebă mişcat Neagu, 
intinzind seris Patriarhului, care ascultase încruntat, 
cu mina la frunte. ; 

~ Biata femee! murmurä Nana stringindu-si buzele, 
care începuse a-i tremura. 

_ Po mine, zise cun superb cinism Barbă-Roşie, nu 
E, eresează decit scrisorile frizerilor şi ale plutonieri- 
lor, Intelectualii scriu toţi pe acelaşi calapod. E curios 
se aseamănă scrisorile de amor ale lui Napoleon sau 
aubriand cu ale oricărui student amorezat. Toţi 
riu la fel, Ce banal si monocord e genul acesta epistolar. 
Patriarhul, intrigat, pipi hirtia, îşi şterse ochelarii, - 
examină scrisul, îşi îrecă fruntea de cîteva ori. 

Si, ineretindu-si sprincenele, se främinta zadarnic 
să-şi recheme amintirile din tinere{a, i 

Toti în jurul lui täceau asteptind cu răsuflarea stă- 
pinită. 

— Nu mi-aduc aminte, zise el enervat de necaz. 

— Cum, e posibil? începură cu toţii deodati. 

— Sa uiţi complect o iubire? 

— Să nu-ţi mai aduci aminte deo ființa pe care ai 
iubit-o odată? 

— Să nu-i mai cunoşti nici scrisul? 

— E cu putință? 

…— Uite un nume de femee cu inițiala S. 

— A! staţi, trebue să fie Suzana... Una care... si de- 
odată Patriarhul păli. Işi aruncase ochii spre firele de lä- 
crămioare vestéde, legate c'o guvitä de păr auriu, 

- — Ba.. nu... nu-i Suzana, Ea avea părul negru. Nu, nu 
poate să fie ea. E alta... cine o fi? cine o fi? se, întreba 

— Ei, dacă nu mi-aduc aminte, ce să fac? Si furios, 
Patriarhul aruncă scrisoarea cu ciudă în fundul unui sal- 
tar dela birou. 

O situaţie comică si dureroasă. 

___Neselia dispăruse. O tristeţă mută plutea parcă în 
liniştea care căzuse rece între ei, Si toţi, pe gînduri, îşi în- 
chideau în sultet un sentiment vag de milă pentru fimţa 
ceis Voi pe care o deplingeau fără s'o fi cunoscut vre- 

m, 

Tirziu, Patriarhul se reculese şi începu c'un amar re- 


— In viaţă am cutat femeia perfectă, ideală... fericirea 


— 


2 VIAȚA ROMINEASCA___- 


compleetă... sublima armonie, amorul absolut... de aceia 
am şi rămas singu acum, “ 5 

O vorbă, un gest, era deajuns ca să-mi råteze intro 
clipă aripile amorului. Compromisuri în iubire n'am in- 
teles să fac. Nici pe alții, nici pe mine n'am ştiut să mint. 

Iubirii i-am cerut absolutul. Ori tot, ori nimic. 

Am avut oroare de scenele urite de ruptură: minie, 
revoltă, imputări, răzbunare, supărări si împăcări.... ves- 
nica alternativă dintre palme şi sărutări. Hotărit, ca în 
faţa ireparabilului, mă despărțeam fără ură si fâră re- 
grete, atunci cînd simţeam decadenta sentimentului iubi- 
rii, căci presimteam totdeauna agonia amorului, apropie- 
rea sfirsitului, 

— Oricum € oribil, De aceia s'a zis că amorul singur 
poate contopi două ființe ca să facă un singur suflet în 
două corpuri şi tot el le poate despărţi ca să râmină ca 
doi străini care niciodată nu sau cunoscut, 

lată ce însamnă iubirea, zise Mincu, 
capul încălzit de o romantică melancolie. 

— Suferi, iubeşti, atingi fericirea, juri cu sufletul pe 
buze, pentru toată viața, pentru totdeauna și... focul scade 
se mistue, flacăra filfie, se stinge, moare. Fumul se risi- 
peşte si. nimic, nu mai rămîne nimic în urmă... uitare... 
moarte, 

— Sic transit gloria amoris, pronunţă rar, sententios, 
„Barbă-Roşie care dormita tolänit pe un divan. Si înviorat, 
se ridică deodată în picioare, gata să înceapă a-şi desface 
teoriile lui favorite — marfă destul de veche, pe care el o 
debita ca nouă si originală, subt forma unui pozitivism pe- 
dant si cinic. 

`. — Ce pretenţie absurdă au romanticii naivi, care se 
pierd în metafizica amorului! 

E ridicol să-i ceri amorului mai mult decît poate el 
rate Cine nu ştie că iubirea se distruge prin propria ei 
araeré, à 

N'am înteles niciodată de ce se caută o origine supra- 
naturală, ocultă, sacră si divină amorului, cînd baza lui 
esenţială e de natură pur organică... nevoie fizică... apeti- 
tul instinctului... voința oarbă... geniul speciei care cere 
obligator reproducerea... < 

— Nu confunda, îl întrerupse Mincu, simpla dorință 
cu pasiunea amoroasă. E o deosebire între om si usca. 
Numai omului îi aparţine propriu amorul. p i 

-— Mă rog, îl opri bruse Barbà-Rosie, dar la păsări nu-i 
o selecție naturală? cz 

— A! vrei să vorbesti de marile pasiuni amoroase? 


clătinîndu-si 


LA 


A. Re 
O SCRISOARE HITATA 
e 

> de temperament. Elementul sufletesc inter- 
„pentrucă creerul este direct subt influența 


T iluzie... minciună... i: 
ine poate pătrunde misterul, enigma care uneste 
parte două ființe omeneşti? interveni grav Pa- 
riarhul. Amorul este cel mai complex dintre toate senti- 
_mentele. Nici una dintre toate teoriile emise pănă azi nu 
a age. O exaltare a dorinţei si simpatiei? Maladie? 
Belie? Intoxicaţie? Sigur însă că amorul dă cea mai pro- 
jundă si mai intensă bucurie umană, Şi, cine ştie, poate 
se datorește avintul care a ridicat pe om așa de sus, 
sind în urmă pe toate celelalte animale. Sa zis că foa- 
“mea si dragostea Modifică suprafaţa pămîntului, Ca să 
ungă să guste suprema plăcere, omul a trebuit să cugete, 
să imagineze, să cucerească, să creeze tot ce-i mare, fru- 
mos, bun si generos, ridicîndu-se pe culmile progresului. 
„— Dar această supremă plăcere, reluñ Barbä-Roxie, 
natura a pus-o cu unicul scop al procrearii. Căci în fond 
numai această plăcere este cauza nașterii noastre. Nu 
s'a spus, cu drept cuvint, că o eternitate tine de o secundă 
de voluptate împărtăşită, si că, în orice febră amoroasă, 
"se ascunde dubla natură” a omului, care asigură vi- 
talitatea si perpetuarea speciei? Două glasuri se aud: o 
dulce melodie îmbiătătoare si urletul animalului ce naste. 
Amorul, puternic si fatal ca si moartea, conţine cru- 
3 zime, violență, căci a iubi însamnă a zāmisli. A treia 
e fiinţă trebue să urmeze celor două care, contopite, se con- 
_  sumä, scad, se reduc, dispar prin chiar faptul iubirii. Na- 
pa tura şi-a luat partea. Sentimentul si-a îndeplinit funetiu- 
<> nea, fatal se atrofiază, dispare, moare. 
= — Dar iubirea care leagă cuplul, celula familiei... in- 
08 Mincu să întrerupă. 
= — Ha! ha! izbucni Barbä-Rosie într'o cascadă de ris 


— Vrei să vorbeşti de tragi-comedia căsătoriei? O 

simplă tovărăşie care se leagă dintr'o nevoe socială... se 

„ştie... mormintul amorului... o propiea pusă de morală si 

eligie pentru a sprijini sandramaua socială să nu se 

răbuşească. 

„ta 

Neagu sta lingă fereastra din spre mare. Cu ochii pier- 

duti în vag, tulburat, asculta în tăcere. Simţea bine că și 


el are de spus ceva. Argumente tari, crimpee de fraze îi ve- 
peau pe buze, gata să le arunce ca nişte săgeți în capul lui 


24 VIATA ROMINEASCA 
Barbă-Roşie, tip negativ, care profana sentimentul lubirii... 
sursă de fericire. patima nobilă... idealismul sacru... dar 
nu Îndrâznoa så intre în vorbă, 

Enervat se sculă de pe scaun si începu sà măsoare 
în lung camera cu pași mari, apăsați, Si cu mintea încor- 


dată, se hotări să judece rece, cu metodă, pentru a găsi cas 


lea care să împace idealul cu realitatea. 

Candida și confuză, Nata, întrun colţ, cu ochii pe-o 
carte, fäcindu-se că ceteşte, asculta atentă si rănită. Era 
prima dată ciwi auzea asemenea teorii savante si crude, 
care-i sfisiau visurile primei tineretl. i 

Patriarhul, eu ochii la o antică pendulñ de pürete, în- 
cheiă discuţia, ca de obicelu, în fata problemelor nedes- 
legate cu vorbele lui favorite, pe care le murmura în barbi, 
firă să ajungi a isprăvi vreodati fraza începută: 

— He! la vie... la vie.. c'est la vie... 

Era tirziu cînd au coborit scările Patriarhiei. 

Afară întuneric, O umezeală rece pütrundes pänä la 
osse, Nata tremura. Neagu o înfășură în pelerina lui, 
Mergeau alături, stingheriti, intro tăcere apisăâtoare, frà- 
mtaji poate de nvelcasi ginduri. Căci amindoi simțeau 
în sufletul lor un gol chinuitor, 

Marea suspina prelung spălini picioarele vechiu- 
lui dig. 

Stelele clipeau infiorate, gata parcă să se stingă de 
suflarea unui vint jilav din larg, 

In capătul aleii pustii, subt plopii tremurätori care 
sovăiau despuiati de toamnă, s'au despărţit, 

Ea a plecat singură, întunecată, cu inima strinsă de 
teamă în eleştele unei suferinti mute, 

El, după ce a sărutat minuta ceia rece, înghețată, a 
rămas pe loc, neliniștit, hărțuit de gînduri Amare, cu sen- 
timentul vag al unui regret ascuns. 

Ghimpele îndoelii îi impungen dureros inima. 


Jean-Bart 


| A] 


Logofätul Konaki şi poezia franceză 
a epocii 


Deşi schiqut în liniile sale cele mauri, tabloul influenţei 
franceze asupra literaturii noastre are nevoc de atitea re- 
tusäri si îndreptări de detaliu, încât e sigur că atunci cînd 
vor fi îndeplinite, aspectul lubloului va fi pe de-u'ntregul mo- 
dificut. 

Ceince de pe acum se desprinde din monografiile si stu- 
diile de detaliu asupra acestei chestiuni, după publicarea 
sintezelor neräbdätoare, e amploarea influenţei franceze, cu 
mult mai mure decit s'a socotit, aşa incit se va recunoaşte 
pănă la urmă că tot în literatura franceză trebue căutate iz- 
voarele unor producţii literare pentru cure zădarnie se râs 
coleste terenul altor literaturi. Astfel stau lucrurile, cum vom 
dovodi-o cu poetul Konaki pentru găsirea inspiraţiei căruia 
Papadopol Calimah * ne îndreaptă spre antichitate pe care 

Deuil moldovean, deşi crescut în atmosfera civilizației fa- 
năriote favorabile clasicismului, n'a cunoscut-o direct, ci prin 
mijlocirea poeziei franecze de Ja sfirsitul sccélului al 
XVI-lea, 


tig 


Se știe eh poeziile lui Konaki au fost publicate ** după 
mosren acestuia de fiica lui, d-na Ecaterina Vogoride Konaki, 
ŞI. probabil după insemnärile găsite in hirtiile sale. au fost 


” Scrisoûre despre Tecuci în Convorbiri literare mn. XIX. D, G. 
Bogdun-Duică întrun studiu Logofătul Costache Konaki publicat in 
Convorbiri literare un. 1993, adoptà (p. 63) pârerea lul Papadopol 
Salimat. 


"* taşi, Berman, 1856, | volum in-8. 


_ VIATA ROMINEASCA & 


repartizate sub două rubrici: Afcätuiri si Tålmäciri. Reparti- 
zarea e arbitrară, căci printre Alcătuiri, găsim si curate tra- 
duceri, iar Tälmäcirile nu sint simple traduceri, ci mai mult 
adaptări ale unor originale franceze, 

Pompiliu Eliade n indicat cel dintäiu * ca modele fran- 
ceze ale lui Konaki cifiva din micii poeţi franceji dela sfârşitul 
secolului al XVIII-lea : Dorat, Colardeau, Gilbert, ete. Pome 
piliu Eliade nu a precizat însă in ce mod Konaki e tributar 
fiecăruia din acești poelue minores. Lista lui e susceptibilä 
de stersături si de adaose, 7 

Astfel, d, M, Raşeu a arătat ** că poezia În lipsa ei °°" 


Cit mi-i de urit cînd sint fără tins 
Toate pe pämint moarte-s pentru mine, 


e o traducere după o cunoseulă romanță care e poate de J. J. 
Rousseau ****: 


Que le jour me dure 
Passé loin de loi 

Foute la nature 

N'est plus rien pour moi. 


Din lista de poeţi proposi de Pompiliu Eliade trebue să 
ştergem pe Gilbert si pe Piron cu opera cărora Konaki n'a 
ai Îl un contact si în locul lor să punem numele lui Léo- 
nard, 

Nimeni nu-l mai ceteste astăzi pe Léonard decit istoricii 
literari pe care-i interesează felul cum in opera acestui poet 
secundar se îmbină sentimentalismul lui Gessner cu sènti- 
mentul naturii aṣa de viu la Thomson si alți poeţi engleji ai 
epocii si cu reflecte din opera poeţilor idilici antici, Bion 
si Moschus *****, 

Culegerea sa de Idylles morales (1706) a fost mereu im- 
bogăţită în ediţiile ulterioare pănă la inglobarea ei în ediţia 
definitiva a poeziilor lui Léonard din 1787******. Sentimenta- 


i ` ne l'influence frunçuise sur l'esprit publie en  Roumente, p. 
3—$39, 


* Annarul societăţii literure „Grigore Alexondreseu” a liceului 
din Focșani, an, 1921—22, p, 59. 
7" Gf. ed, Vogoride Konaki, luși, Berman, 1856, p. 71, Ducata 
fost omlsä în ed, Saraga. M 


"ttt Geuvrés de 3. 4, Rousseau, Paris, Furne et C-ie 1846, n.” 


ë 


„ Din nota editorului se vede că paternitatea bucätii nu € © 


PT CN Sote Benve, Portraits littéraires. T. H. Ch: "În 


Mercure de France, 1908, p. 24%, 238—240. + 3 
°°°? Oeuvres de Léonard, fe édition, 2 tomes, Paris, Proult, 1787, 
In:12°, Tome JI, p, 91-03, e A 


+ 


+ 


_ LOGOFATUL KONAKI SI POEZIA FRANCEZA A EPOCII 27 


La: ez ae tai 


lismul lui Leonard răspunde în chip desăvirșit aplecării de a 
gusta sentimentul a publicului francez din epoca preroman- 
tismului, 

Se vede că dascălul francez al lui Konaki Fleury le 
régicide, a cărui fiorousă poreclă se știe că era uzurpatä, avea 
— cum se zicea în limbajul epocii — un coeur sensible. 

Probabil în bietul său sac de emigrat a adus în Moldova 
Se luna cu romanta sentimentulă atribuită lui J. J. Rous- 
seau și Idilele morale ale lui Léonard. Din poeziile acestuia 
Le Souvenir * i-a plăcut lui Konaki așa de mult încât a re- 
dato în rominește după cum se poale vedea uşor din alătu- 
rarea lor. 

à Auprès de mon amie 
Je coulais de beaux jours 
D'une şi douce vie 
J'ai vu finir le cours, 
Félicité passer 
Qui ne peux revenir! 
Tourment de ma pensée, 
Que mai-je, en te perdant, perdu le souvenir! 


On peut étre aussi belle 

On peut autant charmer 
Mais qui peut autant qu'elle 
Qui peut jamais aimer? 
Félicité passée, ete. 


Ce méme air que je chante 
Que je chante en pleurant, 
Avec ma jeune amante 

Je l'ai chanté souvent. 
‘élicité passée, etc, 


Elle cessa de vivre 

Quand on nous sépara 

Mon coeur devait la suivre: 
Rien ne me la rendra. 
Félicité, etc. 


Lyre tendre et plaintive 

Tes aires sont superflus; ` 
Sur l'infernale rire 

Egié ne l'entend plus. 

Félicité, ete. 


me 


* In ediția publicată de Roux-Dufont și Charles Froment la Parle 
în 1826, bucata poartă titlul Regreta d'amour tp. 269—271). 


25 VIAŢA ROMISEASCA 


lută povrin trudusă de Konaki: 
CU PRIETENA "MPREUNA.." 


Cu prietena "mpreună 
Fericit am petrecut, 
Dar v viața aşa bună 
O minulă mi-au părut! 
Fericirilor trecute, care nu-i să mai veniți, 
Truda gindurilor mele, pomeniri, ce mă munciti? 


Poate fi şalta frumoasă 

S'aseminea a iubi, 

Dar aşa de drägästoasà 

Ca dinsa nu poate fi! 
Fericirilor trecute, care nu-i să mai veniţi, x 
Truda gindurilor mele, pomeniri, ce mă munciti? 


Acest cintec ce răsună 
(ie răsună prin suspin, 
Cu iubita dimpreună 
Ii cintam ades la sin... 
Fericirilor trecute, care nu-i să mai veniţi, 
Truda gindurilor mele, pomentri, ce mă munciti? 


Sfirsitul secolului al XVII-lea a văzul în Franța înflori- 
rea unui gen poetice creat în antichitate de Ovidiu si pe care 
traducerea dată de Colardeau după englezul Pope a seri- 
sorii Eloizei către Abélard, îl puse de la 1750 inainte iarăși 
ln modă **. Acest gen poctic e cel al heroidei adică al unei 
scrisori fictive În versuri, adresată de un personagiu istorie 

“unei femei celebre din istorie, sau din mitologie, sau scrisou- 
reu unei astfel de femei către un bărbat celebru. Cele mai 
apreciate din aceste heroide se află inserate în colectiunea 
Les victimes de l'amour ou Lettres de quelques amants célè- 
bres, Amsterdam, Paris (Delalain) 1776. In aceustă culegere 
ligurează textul a două din tâlmăcirile lui Konaki: Lettre V 
Hero à Léandre si Lettre II Julie à Ovide. Aceste heroide 
ale lui Doral an devenit la Konuki: Către Leandru ce nu ve- 
nea si Iulia către Ovidir, | 

In ee raporturi stă tălmăcirea lui Konaki faţă de modelul 
francez? Ceince constitue o piedică extrem de mare în răs- 


punsul la această întrebare c faptul că Dorata dat mai 


multe ediţii ale acestor heroide introducind schimbări apros- 


ou NE à cet Se near p. 79—80. 7 V 
** Faguet, une despre Col p x Cours el Con- 
téveñces, 19 Noembre 1803. E mă 7 e ‘as "A n. G 


LOGOFATULKONAKI ŞI POEZIA FRANCEZA A EPOCII 3 


pe în fiecare, aşa încit riscãm să-i atribuim lui Konaki meritul 
creațiunii unor pasagii care n'au corespondentul lor în unele 
ediții ale acestor heroide, dar se află în ultele, Astfel, colatio- 
nind textul primei versiuni a scrisorii luliei câtre Ovidiu din 
1739 * cu cel din colcctiunea de heroide din 1776 ci- 
tată mai sus, constatăm că poetul nostru a urmat re e din 
1759, căci numai în aceasta se află textul corespunzind puss- 
ui următor : 


o Arsă-am fost de-a ia iubire... dar uceastă intimplare 
Despärfindu-mà de tine m'au cuprins cu foc mai mare. 
Jurämint îți fac din suflet, că te-oiu iubi totdeauna 
Si tu sfit că luliva nu cunoaște ce-i minciuna. 


Konaki nu se ține strîns de textul nici uneia din heroi- — 
dele tălmăcite, In genere traduce destul de liber ba chiar in- 
troduce citeva trăsături noi în text, uneori cite un vers él 
treg. Astfel în poema lui Dorat, pasagiul in care Hero destăi- 
nueşte cum noaptea în turnul unded așteaptă pe Leandru, 
orice zgomot i se pare că-i vesteste apropierea iubitului ci. 
Pasagiul i sa părut lui Konaki abstract si infâtisat cu colori 
palide, iar unele trăsături i s'au parut convenţionale: astfel v 
confidenta căreia Hero i se destäinueste în poemul lui Dorat. 
Pe acest personugiu convenţional trecut din tragedia fran- 
cezh, Konaki îl depărtează si în locul expresiei generale si in- 
colore a lui Dorat: fe moindre mouvement, pune detalii con- 
crete si realiste; Cind de pești miscä-se apa. 

De asemeni pune în locul unor detalii din modelul fran- 
cez le rameau qui frémit, altele mai potrivite pentru descrie- 
rea țărmului unci mări în apropierea căreia nu se aude fren- 
iul ramurilor copacilor, pe cînd e firese să se audă cel al 


Clalinä-se trestioara?... mi se pare că tu eşti! 


Bu chiar uncori, Konaki strecoară în versiunea sa cite un 
vers Care mare corespondent în originalul francez, cum e ur- 
Mmätorul care exprimă cu o concizie energică ardoarea lui 
Leandru de a întilni pe iubita lui în ciuda tuturor piedicilor 


puse de oameni sau de natură: 
Avind moartea drept nimică, numai pentru un intilnit. 


Dar Ronaki mai mult suprimă decit adaogä. Motivele su? 
primărilor sale sint de cele mai multe ori lesne de înteles, 


„Astfel a dezbărat pe Hero şi Leandru a lui Dorat de mulţimea 


de aluzii și de personagii mitologice (Endymion, Neptun, 
" ESPEN 


* Paris (Cuissard) in-8°, 
E 


w VIAȚA ROMINEASCA | 


se 


Laomedon), care ar fi făcul bucata greu de priceput pentru Ÿ 
celitorii moldoveni şi care dau originalului francez un as- 
pect pedant si greoiu, 

Alteori lipsa de subtilitate psichologică il împiedică să-si 
urmeze modelul in descrierea reţelei complicate a sentimen- 
telor personagiului sãu. Astfel din scrisoarea Eloizei către 
Abélard, Konaki a suprimat tot pasagiul în care Colardeau 
după Pope întăţișează oscilațiunile sufleteşti ale Eloizei, care 
fiind închisă Ja mănăstire după ce a fost brutal despărțită de 
Abélard, soväe între datoriile ei de călugăriță şi chemärile 
pasiunii sale încă puternice pentru Abélard. Eloiza cind ar 
vreu cu Abélard să triumte asupra jurămintelor cu care s'a 
legat, cînd ar vrea ca pînă si amintirea iubirii sale să dispară 
fără urmă din sufletul ei. Konaki a lăsat la o parte aceste re- 
veniri ale sufletului asupra sentimentelor sale, fie că n'a pri- 
ceput cit adevăr e în aceste sentimente contradictorii, fie că 
i sa părul că sînt repeţiri fără folos ale aceleiaşi idei — 
cciuce constitue o lungire obositoare a textului. 

Una din bucăţile inserate în Tălmăciri este o heroidă de o 
specie deosebită. Nu avem a face cu o scrisoare ca a luliei 
către Ovidiu sau a Eloizei câtre Abélard, ci cu niște alocuțiuni-” 
patetice rostite de niște personagii istorice în momente tragice 
ale vieţii lor. Bucata „Cruzii Elinii cu jertfă” nu are un titlu | 
care să indice limpede cuprinsul ci. Această tâlmăcire e con- A 
stituită de două epizoduri din care primul cuprinde plinge- 
rea Polyxenei în momentul cind Grecii se pregălese să © + 
Jertfeaseä pe mormintul lui Achile în scop de a împăca um- 
bra miniată a eroului. Cel de-al doilea epizod cuprinde plin- 
gerea Hecubei după ce fiica ei cu toate rugämintile ei a fost 
jortfita. ZI 

Aceste două cpizoduri corespund la două epizoduri din 
cartea a XI-a a Metamorfozelor lui Ovidiu. Jn acest poem, 
care cum se știe e o juxlapunere de bucăţi eu caracter dife- 
fit", Ovidiu a strecurat printre fabulele mitologice referitoare | 
la diferite metamorfoze două epizoduri cu un caracter înrudit 
de al heroidelor căci sint nişte alocuţiuni închipuite de poet 
Și puse în gura unor persenagii istorice. Astfel de al uni 
şi alteori monoloage imaginare sînt de felul compunerilor nu-* 
mite suasoriae, obișnuite în scoalele retorilor din Roma **, 
„„Konaki nu s'a adresai direct lui Ovidiu, ci unui tradas 
cător snu mai de grabă adaptator francez al poetului latin: 


? à 
* René Pichon, Histoire de ta littérature latine, Paris CHathellé} 
1897, p. 420, et 

"* H, Bornecque, Introducere Ja traducerea Heroïdelor, Paris, (Lès 
Beches Lettres) 1928, p, XL = 


PE à € 


LOGOFATUL KONAKI ŞI POEZIA FRANCEZA A EPOCII __31 


Saint-Ange * care În 1800 a dat o Traduction en vers des 
Métamorphosés d'Ovide poeme en quinze livres avec des com- 
mentaires par F. De Saint-Ange (sic) professeur de belles- 
lettres aur Ecoles centrales. Tomes | et IL A Paris chez De- 
tervilla an IX. Lucrarea fu salutată cu entuziasm de critica 
franceză şi mai multe ediții se succedară la intervale scurte 
în 1803, 1808 si în anii următori pănă în 1830. 

St-Auge a întocmit o prelucrare mai mult decât a făcut o 
traducere a textului lui Ovidiu. Din cartea a XI-a a stipri- 
mat pasagii numeroase, intocmind în schimb cu materialul 
oferit de poetul latin două fables, una intitulată Polyrène im- 
molée au tombeau d'Achille iar cealaltă, Plaintes d'Hecube 
sur la mort de Polyrene. 

După un vers în care rezumă situaţia expusă de St-Ange 
in 7 versuri Konaki urmează pas cu pas textul francez: 


Entre les bras d'Hécube on saisit Polyxène 
Cher et dernier appui qu'embrassait sa douleur 
Au dessus de son sexe, au-dessus du malheur 
Elle ne dément point le sang dont elle est née 
Sur la tombe d'Achille à mourir condamnée 
Elle va, sans pâlir à ce barbare autel: 

Et là voyant Pyrrhus, armé du fer cruel 
Debout et l'oeil sur elle, observant sa victime. 


Să se compare tălmăcireu lui Konaki: 


Cruzii Elinii ** cu jertfă pe Ahelef pomenesc” CZ 


- i din brațele Ecavii pe Polixene smuncese Za 


d ingurul şi numai razäm ce cu plins imbrälosa 
Si la moarte co mărime mai presus de virsta sa, 
Ea vädeste că se trage din singe împărătesc ; 
Si priimind cu mindrie moartea care îi gălesc 
“Păgeşte fără de frică spre altarul pingärit. 
S'atolo văzind pe preot cu cuțitul cel cumplit, 

şi luindu-i aminte cu ochii infiorali „be 

Le Qrăeşte şi le zice: lată-mă-s cumpliti gelaţi. ete, 


E interesant de constatat că ultimele două versuri din 
Tălmăeirea lui Konaki nu-şi află corespondent nici în versiu- 
nea lui St-Ange, nici în textul original al lui Ovidiu, Ce sa 
intimplat? Ca să termine „tâlmăcirea” sa, Konaki nesatisfă- 


rc 


* Mā simi dator să exprim aci mulțumirile mele d-lui Vasile 
Munteanu care, allindu-se la Paris unde termină o teză de doctorat în 
litere, a făcut în Biblioteca Naţională după indicaţiile mele unele cer- 
cetäri cu privire lu St-Ange $t a recopial pasagiul din metamnrlozele 
sale pe care-l reproducem mai jos, 

cpt: a pus pluralul articulat în loc de cel nearticulat Gruzi 
Etin pa 


ts 


VIAȚA RUMINE AU \ 


cut cu ce găsea în poctul latin si în cel francez, sa copiat pr 
sine însuşi. Dindu-si mna că lamentațiunile Hecubei sint un 
fel de bocet. a găsi! că finalul poeziei care e un fel de bocet 
Pe nāsālie, serisă cu prilejul morții soției sale. sar potrivi 
foarte bine spre a încheia văctările Hecubei, 


Dar, prietena, aşteaptă cân curind iți voin urma, 
Căci a trăi fără tine nu pot de dragostea ta. 


Cu modificări neinsomnate Konaki a făcut ca sfisicrea 
de inimă a mamei despărțită pe vecie de fiica ci să se ros- 
tească în acelasi chip ca si durerea soțului care u pii rdut 
pentru totdeauna o soţie iubită, 


Acolo te duci, iubito, ah, acolo și eu vin 
Căci fără tine in lume nu se poate să mai fiu. 

Constatarea ce am făcut-o cu privire la sfârșitul Lălmă- 
cirii „Cruzii Elinii cu jertfă”, ne permite să presupunem cu 
dreptate că Tälmücirea în chestie a fost compusă citva timp 
după bucata Pe năsălir, datată 15 Octombrie 1831 si că prin 
urmare activituteu poetică a logofätului Konaki se prelun- 
geste pănă aproape de momentul cind Alcesandri, ale cărui 
începuturi le-a încurajat, va debuta în cariera literelor. 

a*a 

In notita sa literară despre Konaki, publicată în 1838 in 
Curierul rominesr, căminarul Pastiescu dibuise adevărul afir- 
mind că poetul moldovean a tălmăcit „cite ceva din Ovidie in 
versuri” *, Sint raporturi între Konaki si Ovidiu dar indi- 
recte și stabilite prin intermediul lui Dorat si al lui St.-Anye. 

Tâlmăcirile lui Konaki prin felul intimplärilor ce le po- 
vestese, prin pasiunea de care sint coprinse personagiile, sini 
capitole de roman în versuri. Ele au satisfăcut acea sete de 
ramanese de care e coprinsă socivtalea romină in prima trei- 
me n veacului trecut si cure se învederează prin atit de nu- 
meroase traduceri din romanele franceze contemporane. A- 
jutind lu răspindirea mustului pentru romunese cum şi la pre- 
(unirea analizei stărilor sufleteşti pasionale, Tälmäcirile pre- 
sară publicul rominese la revârsarea valului de sentimenti- 
ism şi de romanese de care se va umplea poezia lui Grigore 


y Alexandrescu, a lui Heliade Rădulescu și a primilor imitatari 


români ai lui Lamartine, Ca și Léonard, Detille fva din 
micii porţi francezi de la sfirsitul secolului al XVI-lea sai 
inceputul secolului ul XIX-lea, Konaki, mai ales prin Tälma- 
cirile sale, poate fi privit ca un preromantie 
FRA F Ch. Drouhet 

* Citat de d. Boudan-Duică în studiul său despre Logofătul Cos- 
tache Konaki. In Convorbiri literare, an. 1903, M, 367. 


Egotism 
— f 


n 


x 

Să presupunem că un om n'a văzut de cind s'a născut 
decit o singură figură omenească din faţă; pe toate celelalte 
le-a văzut numai din profil, Pe încetul el ar fi învăţat să 
claseze profilurile în „frumoase“, „urite“ „simpatice”, „an- 
tipatice”, „expresive“, „inexpresive”, ete. Dar, evident, figura 
unică văzută din faţă n'ar putea intra în niciuna din aceste 
categorii: ar fi prea allfel decit toate celelalte figuri. La fel, 
sau aproape la fel, se întimplă cu caracterele si minţile oa- 
menilor: fiecare din noi judecă oamenii din afară, îi con- 
sideră pe un același plan oarecum, pe planul exterior. Un 
singur om eşti silit să-l vezi veșnic din cu totul alt punct 
de vedere decit pe ceilalţi: pe tine însuţi. De aceia e foarte 
A să pue adică es js subsumezi P atija celor- 
: „buni“, „rài“, „destepti“. „proşti“, ete, Esti prea dco- 
sebit de dinsii; la prima vedere nici unul din calificativele 

citate nu ţi se potriveşte... eşti cu, si atit! j 
Ca să „judece“ unica figură văzută din faţă, omul in- 
t de noi va trebui să facă o mare sforțare de imagi- 
e, adică să-și închipue cum ar putea fi profilul cores- 
punzător feţei. Tot așa, ca să te judeci, trebue să lupţi să-ți 
schimbi punciul de vedere, trebue să te imaginezi văzut din 
afară, „cu ochii altuia“, Pentru aceasta trebuesc sfortäri se- 
rioase, ba chiar un fel de „exerciții“, Altfel, înecreînd să te 
ocs mu ajunsă se obor decit la concluzii lipsite eu 

e generalitate: „în cutare împrejurare, p 

aere Fi capia prejurare, reacționez în 
„Să te vezi cu ochii altuia”... Dar aci e o nouă dificul- 
tate: cu ochii cui? Căci eşti alt om dela un de cmos- 
cufi da altul. De obiceiu, fără să vrei: încetul cu încetul ai 
construit o imagine a ta pentru uzul cutăruia, singur nu știi 
dece această imagine si nu alta, Acum te-ai obișnuit cu ea 
şi ești așa tață de acela, după cum ești altfel faţă de altul. 


34 VIAŢA ROMINEASCA 
Dar cum ești în sered 5 eo părea că în adevăr nu eşti un 
i curînd... o medie. 

e a opinia despre tine însuţi e foarte nestatomică 
la tinereţă,.. cînd există. Pe când părerile despre ceilalți 
ajung prea uşor etichete definitive si necontrolate, opinia 
despre tine însuţi se schimbă adesea după aprecierea pri- 
mului nechemat. | 

Ajungem prin urmare la următoarea concluzie parado- 
xală: în tineretä, pe ceilalți oameni îi cunoşti relativ prost, 
dar ţi-e relativ uşor să-i judeci; pe tine însuți te cunoşti mult 
mai bine si în schimb ti-e mult mai greu să te judeci, chiar 
dacă ai încerca, presupunere puţin probabilă, 

+*+ 

Presupunere puţin probabilă căci, în general, dar mai 
ales la tineretä, o tracțiune numai din părerile exprimate 
sint păreri adevărate, Foarte adesea scopul așa zisei „pă- 
reri" e „să ai si tu o părere”, suu „să ai o părere originală” 
sau dimpotrivă „toată lumea zice așa, să zic si en la fel”. 
lar imperativul categorie căruia i te supui e: „Să ai o părere 
așa încît să producă cea mai bună impresie posibilă asu- 
pra celor ce te înconjoară”. 

In tineretä vanitatea e maximă si deci, numărul păre- 
rilor adevărate minime, Dar cele mai rare păreri a rate 
sint cele despre noi înşine: opinia celorlalți despre persoana 
noastră ne interesează atit de mult cînd sintem tineri, încât 
ne întrebăm mereu, nu cum sintem cu adevărat — ce ne 
pasă de accastä problemă pur teoretică! — ci cum apärem, 
ce impresie am făcut, ete. 

Nimic mai greşit decit să confunzi pe un lămdăros cu un 
inerezut. De cole mai multe ori lăudărosul luptă din toate 
puterile să-ţi impună o bună opinie despre el, fără ca din- 
sul să uibă vre-una, bună sau rea. 

Se adaopă [a acestea dificultatea problemei teoretice 
de care am vorbit mai sus, 

„ta 

Cea mai penibil de păzit dintre toate regulele de bună 
cuviință e actia care te oprește să te lauzi. De aceia au luat 
naștere diverse „façons de parler“ care nu sint decît laude 
de sine deghizate; prin ele omul încearcă să ocolească inter- 
dicţiunea nesuferitä. Aşa sint, spre exemplu, exclamatiile de 
soiul acesta: „Ce proşti sint oamenii!”, „ce răi sint E 
Aceste afirmaţii nu au nici un sens, sînt absurditäti, dacă le 
consideri în înţeles propriu. „Prost“, „rău”, etc. sînt noţiuni 
relative, nu poate fi cineva prost sau rău decit față de un 
termen de comparaţie, Cind afirmi despre un anumit om că 
e prost sau rău, termenul de comparaţie subințeles e media 


CESOTISN ee 04/15. 0 


oamenilor, e ca şi cum ai zice: „cutare e mai prost decât mi 
tocia". Dar cum si față de ce ai putea să califici „Oamenii 
general", adică media lor? Cind zici: „oamenii sint mari" 
sau „oamenii sint mici” subintelegi un termen de camparu- 
lie: ei sint mari față de o furnică, mici față de natură, etc. 
Care să fie termenul de comparaţie în cazul exclamatiilor 
misterioase „ce proşti sint oamenii!”, „ce răi sint oamenii!“? 

Fără îndoială, de cele pre pm ori termenul de com- 
paratie e persoana proprie. Omul gindeste şi vrea să dea a 
înțelege: „Ce proști sint oamenii față de mine!" dar nu in- 

să-și exprime astfel gindul. 

De uceia judecätile depreciative de acest fel sint atit de 
dese față de cele „aprecialive” corespunzătoare: nici odată 

„nu auzi zicindu-se spre pildă: „ce deştept“ sau „ce buni sint 
oamenii!” 

Bine înţeles, intenţia de a se lăuda poate fi mai mult 
su mai puţin imprecisă si poate chiar lipsi cu totul. Uneori 
cel ce pronunță frazele imeriminate nu gindeşte aproape ni 
mic spumindhu-le, cum se întîmplă atit de des cu zicătorii de 
tocuri comune, 

Ed iarăși că uneori e o altă idee care se ascunde subt 
formele care ne ocupăm, anume că oamenii sint mai 
proști si mai răi decit ai crede când îi cunoşti prea putin. Ce 
acest înțeles formele banale considerate sint în general în- 
dreptätite, Căci, spre pildă, e o poză aproape universală a 
oamenilor să-şi dea aerul că judecă si se poartă după prin- 
cipii obiective, si inteligența se confundă într'o largă măsură 
cu obiectivitatea. Și e ştiut de asemenea că oamenii își as- 
cund răutatea. : 


t*x 


„Ce vor oare apologetii modestiei? Par a dori ca Paul 
y să se considere sincer egal celor ce-l înconjoară. Pen- 
tru mine nu încape îndoială că ar fi imposibil să-l convingi 
pe Valéry de aceasta; dar chiar dacă luerul ar fi 

dece să-l dorim? Nu văd întrucît ar fi mai simpatie Valéry 
cind s'ar înşela atit de grosolan. 

_ , Dacă vrem ca modestia să räminä o virtute, ar trebui 
să-i dìm un înţeles putin deosebit de cel obișnuit. Trebue să 
zicem: „Opinia pe care o are cineva despre sine însuși e hi- 
cru prea intim ca să-l privească pe altcineva, Dar <a it buna 
pürere d sine se manifestā mai discret, cu atit omul 
trebue calificat „mai modest“. 

De altfel recunoaștem că lipsa de modestie are mult haz 
citeodată; toha e dacă te prinde sau nu: de ce i-o fi stind 
bine lui Nietzsche si rău lui Schopenhauer? 


+%% 


36 VIAŢA ROMINEASLA 


Platon spune că filozof e scela pe care îl miră unele lu- 
ceri pet vulgul nu se miră. Dacă e aşa, atunci ce e mai 
demn de mirarea filozofului si de ce se miră mai puţin vul- 
gul intelectual decât de f că, pentru ori care dintre noi, 
nu e decit un singur eu pe lume? Și din acest punct de vedere 
cea mai mare întumurare e indreptätitä. Din aproape două 
miliarde de ființe omeneşti cite vicțuese în această clipă, eu 
singur sint Eu, toți ceilalți nu sint decit Ceilalţi. De-a lun- 
gul si de-a latul universului nostru de stele, în spaţiul fără 
fund, mai sint, fără îndoială, viaţă si gindire; dar e sigur, de o 
siguranță absolută, că în universul infinit sint singurul Eu... 
din punctul meu de vedere. Și atunci, față de această unici- 
tate neindoioasă, ce importanță mai au eventualele superio- 
rități ale unora din turma de „ceilalţi? 


loan D. Gherea 


Note pe marginea cărţilor 


Joc secund" 


Apariţia volumului de versuri intitulat Joc secund 
se cuvine să fie semnalată cît maj neîntirzial; o sensibili- 
tate nouă s'a exprimat; odată mai mult, cotidianul a fost 
învins; poetul a pătruns în mina de aur, şi ni-l redă topit 
în forme nouă, 

Numele lui lon Barbu nu e necunoscut; cine a urmă- 
rit revistele noastre literare, în preajma anului 1919, a 
păstrat de sigur vie amintirea primelor sale versuri; ele 
wau intrat în volumul de faţă, ne mai corespunzind sensi- 
bilităţii actuale a poetului. Aceste prime bucăţi sint ca- 
racteristice prin „forta“ care palpită subt Invelisul versu- 
lui clasic, forţă care a spart tiparele impuse, căutinii 
forme nouă de exprimare, Poetul sa îndreptat spre 
„Mai pur”; prima parte a volumului — de fapt ultima, 
cronologiceşte — ne face să bânuim drama care sa jucat, 
si credem a nu greşi binuindu-i desnodămintul: abando- 
narea mesteşugului de a face versuri. 1 se întîmplă (sau 
i se va întîmpla) lui lon Barbu ceiace i sa intimplat, pe 
planul genial, lui Arthur Rimbaud, şi pe planul talentului, 
lui Mallarmé: primul, după ce a căutat să exprime inex- 
primabilui, potenta ultimă a expresiei redusă la interfec- 
tie, a tăcut, renunţind la poezie; al doilea a seris „Igitur”, 
care reprezintă totdeodată culmea şi falimentul străduin- 
telor sale. „Joc secund”, titlul primei părți a volumului, 
cuprinde versuri de factură clasică, al căror conținut e 
învăluit în ceața uşoară a „neexprimatului”; cuvintul su- 


* lon Barbu, Joc sezund, „Cultura Naţională“, Bucureşti 1930. 


s% VIAȚA ROMINEASCA 


goreazä şi ideile apar înconjurate de cearcänul de lumină 
opalescentä care ne vestește că am trecut pragul contro- 
lat de gindirea cotidiană: ne găsim într'o regiune unde cu- 
vintele au alt sens, evocările se îmbină armonios şi {es în 
jurul nostru o pinză misterioasă: 


Din ceas, dedus adincul acestei calme creste, 
Intrată prin oglindă în mintuit azur, 

Tăind pe inecarea cirezilor agreste, 

In grupurile apei, un joc secund, mai pur. 


Nadir latent! Poetul ridică însumarea 

De harfe resfirate ce-in sbor invers le pierzi 
Si cîntec istovește: ascuns, cum numai marea, 
Meduzele cind plimbă sub clopotele verzi, 


Prin această preocupare, poetul nostru stă aproape 
de „suprarealişti”: plecat dela Mallarmé si Rimbaud, îl 
vedem urcând suisul spre „absolut“, dincolo de care îi vom 
pierde urma... 

Asupra acestei laturi atit de originale a personalităţii 
lui lon Barbu, ar trebui insistat ceva mai mult, pentrucă 
realizärile poetului au avut urmări importante cu privire 
la gradul de expresivitate al limbii noastre. . 

In adevăr, n'a trebuit puţină muncă atit din partea 
înaintaşilor săi cit si din partea poetului, pentru a se a- 
junge la conciriunea de expresie dintr'o bucată ca Timbru: 


Cimpoiul wested luncii, sau [luerul in drum, 
Durerea divizată o sună 'ncet, mai tare... 
Dar piatra-în rugăciune, a humei despuiare 
Si unda logodită sub cer, vor spune — omin ? 


Ar trebui un cintec încăpător, precum 
Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; 

Ori lauda grădinii de ingeri, cînd răsare 

Din coasta bărbătească al Evei trunchiu de fum. 


sau din versurile care urmează, scrise pentru a sărbători 


o aniversare (Statură): 


Să nu prelingă, să nu pice 
Viu spiritul, robit în ea, 
La azimi albe să-l ridice: 
Sfiit pruncia ei trecea. 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR | 39 
Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă, 


Ușor sunau în răsărit; 
nori ce nu știau sajungă 


i munții, citi va fi-intilnit, 


Suiau cu tezerti, să cate 

La anii falnici douăzeci, 
Vedeau din ceasul ce nu bate 
— Din timp täiat cu săbii reci. 


Secretul faurului care ne-a da! aceste piese rămîne 
întreg: i-a fost dictat de Muze; dar ciocanul va fi izbit de 
multe ori nicovala, iar materia calpă va fi zăcut mormane 
împrejur. 

Această muncă poate lăsa indiferent pe amator: cri- 
ticul, însă, notează bucuros cistigul realizat. 

A doua parte a volumului intitulat Uvedenrode, cu- 
prinde bucăţi de inspiraţie şi de tendinţe diverse: unele 
din cle (Paunul, Oul dogmatic, Falduri) ur putea face 
parte din primul ciclu, pe care l-am examinat; bucata in- 
titulatä Uvedenrode reprezintă triumful si, într'o măsură 
mai Mare sau mai mică, falimentul tendințelor pe care 
le-am analizat; dar chiar atunci cînd evocarea rămine tur- 
bure, urechea este plăcut surprinsă de muzica cuvintelor. 
Această preocupare de muzicalitate apare și în alte bu- 
căţi; puţine versuri au exprimat atit de plastic cintecul 
apei, picurată de pe stresini, într'o dimineaţă de primä- 
vară: 


Cirbi-lai, cir-li-tai, 
Precum stropi de apă rece 
In copae cînd te lai; 
Vir-o-con-go-eo-lig, 
Oase închise afarăn frig; 
Lir-liu-gean, lirdiu-gean, 
Ca trei pietre date dura 
Pe dulci lespezi de märgean. 
(În memoriam) 


Din acest ciclu mai fac parte unele bucăţi (Riga 
Crypto şi lapona Enigel, Paralel romantic) înriurite de li- 
rica germană; balada intitulată Riga Crypto si lapona Eni- 
gel cuprinde versuri de o rară gingăşie. 

Ultima parte a volumului e intitulată Isarlik: preti- 
oasă evocare a Orientului nostru, această ,turquerie" nu 
putea fi scrisă de cine n'ar fi celit cu pasiune pe Anton 
Pann si pe Conaki. Bucata cea mai reuşită, Nastratin Ho- 


w „VIATA ROMINEASCA 


gea la Isarlik, cuprinde versuri ca acestea, în care totul 
concurează pentru redarea culorii locale: 


Căci, răsărind prin ceață si călărind pe fund, 
La dunga unde cerul 'cu apele îngină, | 
Aci săltat din cornuri, aci lăsind pe-o rinä, 
Se räzboia cu valul un prea ciudat caic : | 
Nici visle si nici pinze; catargul, mult prea mic: 
Dar jos, pe lungă sfoară, cusute între ele, 
Uscan la vint si soare tot felul de obiele, 
Pulpane de caftane ori tururi de nädragi: 

Si, prin cirpeli pestrile şi intre cute vagi, 

Un vint umfla bulboane dänfuitoare încă. 


Ce ruginiri de ape trezite si ce brincă 
Lăsară fierul rinced şi lemnul buretos ? 
In loc de aur, pieptul acelui trist Argos 
Ducea o lină verde, de alye nâcläite, 

Pe cind la pupă, trase-edec ca nişte vite 
Cu țeastă nămolvasă si cornulete mii, ee 
Treceau în brazda undei sirag de răgălii. 


Dar aceste însemnări n'ar fi complecte dacă nam a- 
răta aci cît de adînc lon Barbu cunoaşte şi simte folklo- 
rul nostru: strania evocare din Domnișoara Hus — una 
din bucăţile cele mai caracteristice ale volumului — cul- 
minează în descintecul din care reproducem mai jos un 
fragment; aci, expresia populară sublimată şi redusă la 
csentiul, capătă o putere de evocare neobişnuită în lite- 
ratura noastră; impresia de noapte neagră, catastrofală, 
mirosind a pucioasă şi luminată de constelații ciudate îţi 
"vocă atmosfera satanismulul medieval: 


Buhuhu la luna $ur 
Pe gutue să mi sur 
Ori de-o fi pe rodie: 
Buhuhu la Zodie ; 


Uhu, Scorpiei surate, 
Să-l întoarcă dandaratr, 
Să nu-i rupă vr'un picior 
Cine ori Săgetător! 


— Ai văzul? Muri o stea. 
— Ca o smieurà mustva; 


* 


pa 


79 


LL! 4 ai 


— PT + 


Š 


. è 
sA 


dde NOTE PE MARGINEA CARTILOR ai 


Stea turtită, în hăuri suptă, 
du-mi-l pe-o coadă ruptă, 

Ruplă si de lingură, 

Să colinde singură 

Toate văile pustii 

prde fierb la pirostrii, 

In ceaun cu apă vie, 

Närävilii la curvis; 

in zemi acre și amare, 

Ciţi au ris de fată mare; 


În grăsime si colastră, 
Cili smintiră vre-o nevastă, 


Buhuhit, uhu de zor, 

Si-inc' odată prin mosor, 
Doar i-o da mat mult îndemn 
Coadei linguri: de lemn 
(Lemn de leac) 

Doar l-o intoarce berbeleac 
Doar t-o duce văiătue 

Pe ibovnicul uituc! 


Fluturai la vint fatnă, 
Sioată se porni, haină; 


Aruncai și cu pisat, 

Picla deasă sa lăsat, 
Presărai atunci mâăla! 
Si tat cerul îl! spălai.,. 


„on Barbu este unul din rarii poeţi ai nostri care a 
a exprimat misterul unei regiuni aşezate la limita dintre 
lumea reală și lumea în care dimensiunile noastre nu mai 
au curs: 


Suflete'n pătratul zilei se conjugă. 

Pașii lor sînt muzici, imnurile-rugă. 
Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, 
Vindecă de noapte steaua'n tremurare, 


Pe slujite vinuri frimitură-i astru’. 
Munţiin Spirit, lucruri întrun Pod albastru. 
Raiuri divulgate! Ingerii trimeşi / 
Fulgeră Sodomei fructul de măceș, 


(Poartă) 


42 VIATA ROMINEASCA 

Modernă prin preocupările sale de expresivitate, pro- 
fund romineascä prin nota-i autentic populară şi prin re 
darea atmosferei noastre de orientalism, poezia lui Ion 
Barbu apare ca o plantă cu rădăcinile adine înfipte în 
solul nostru: vintul largului i se joacă în frunze; florile 
sale cu mirezme felurite, stranii şi îmbătătoare, au culo- 
rile acelea care nu pot fi descrise cu ajutorul cuvintelor; 
parfum, culoare şi muzică se îmbină si ne evocă tot ceiace 
încîntă omenirea de cind primul poat si-n încordat lira. 


AL Rosetti 


+ * 4 


Un rus în cälätorie* 


Kant cetea pasionat cărţi de călătorie., În vremea aceia 

cărțile de călătorie aveau un tempo pe atit de domol, pe cit 
tragediile se miscau prestissimo: — acum raportul acesta s's 
răsturnat, Incetincet mergenu descriplitle, se'nțelege, ca si 
căruțele de poştă; încet mergeau si consideratiile morale, 
mevitabile, Pe atunci oamenii nu cunosteau nedumeriri des- 
pre binele si ràul universal. Un om extrem de potolit cum 
era Kant, si în care nu se pomenea, probabil, nici urmă de 
ctiace numim plictiseală, trebuia să fie un cititor clasic al 
acelor flegmatice descriptii de țări, cu frumoasa şi pasnien 
lor mediocritate de înţelepeiuni. Dar vă aduceţi aminte că 
lui Kant i se intimpla să se minie pe credinciosul său Lampe, 
cînd se strica friptura, sau pentru alte neajunsuri casnice, 
Dacă, în astfel de toane rele, ar fi deschis cartea lui Ehren- 
burg al nostru, se poate închipui că, în scurt, ar fi izbit-o 
— poate masă, poate chiar mai jos decât masa. Lui Eh- 
renburg îi zic „al nostru“, pentrucă vorba lui e o goană fu- 
rioasă, cind măruntă, cînd în salturi de nu-l vezi. In vitri- 
nele prăvăliilor de animale amuzante din provincia nem- 
nască, se văd nişte șoareci albi sau tărcaţi invirtindu-se cu 
o paradoxală furie de automafi prin minuscule vizuini și 
coline de carton. Asemenea acestor inocenți posedati se în- 
virtese, și sar, şi tremură mișcările sufletului călătorilor de 
astăzi. 
, Ehrenburg este încintător de grăbit. In zorul acesta e un 
joe fără pauză de idei, imagini şi impresii, o iritafie minu- 
nat neobosită, o confuzie uncori prefăcută, alteori reală si 
inevitabilă, totdeauna fermecătoare; si o afectare de singe- 
rece, şi un sânge-rece autentic; şi o bagatelizare delicioasă 
a oricărei porniri sentimentale, 


* Ilis Ehrenburg, Visum der Zeit. Deutsch von Hans Ruoff. Paul 
List Verlng. Leipzig, 1920, 


i ze 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR #3 


Dela Finistère, prin Germania, Cehoslovacia, Atena, Ta- 
rigrad, Trapezunt, la Batum. Ca iu epa intel de tot, 
tru norma de deplasare a omului actual, Mais l'espace 
ne fait rien à l'affaire. Massa impresiilor e interesantă zdro- 
bitor. Fiecare e saturată de perspective si ecouri, Dacă, 
la sfîrşitul unui asemenea prestissimo, iți laşi fantezia să se 
răcorească in, Le miră si te amuză să vezi, în acest cetă- 
tean june (de zece ori june fiindcă e sovietic) pe Rusul 
vechiu. Căci, orișicum, el îşi bate joc de Nemţi întocmai după 
vechiul calapod rusesc, bine cunoscut din toți clasicii mos- 
coviți: Nemţii sânt grosi, proşti, tipicari, cu desävirgire lip- 
i de gust, esenţial ridiculi. De o sută de ani consumă „in- 
ii ţia” rusească ideologie nemţească, — o consumă, să 
fie cu iertare, fără originalitate pronunțată; dar în formula 
rusească Nemţii tot proști au rămas. Formula e populară, 
de varietate rurală ca una ce e rusească, cviace inscumnä: 
cu atit mai dogmatică si îndărătnică, Străinul rămâne, pen- 
tru țăran, iremediabil suspect, inferior în tot felul, iar în 
deosebi ridicul. 

Rusul e, da orice virstă, băiat; chiar dacă e din „inteli- 
ghenţie”, greu ajunge, în unele lucruri, la scrupule si nu- 
ante mintale; băiat. plin de candidă îndrăzneală si prin 
aceasta totdeauna foarte hazliu, In fond, toată „Evropa“ e 
un fel de Nemţie, caraghios ordonată si — lipsită de tem- 
perament. Astăzi băiatul muscal e un enfant terrible clasic, 
— de cind sa convins că el are a dicta Evropenilor idealul 
idealurilor. 

Vorbind de patriotisme felurite, Ehrenburg zice: „mai 
nai pol rusesc; dar acela e de domeniul patologiei”. 


Să constaţi ia un tinăr om de condei din anii 1920 per- 
sistența viguroasă a punctelor de vedere populare în jude- 
carea altor popoare, e un moment distractiv. Surprinsi agre- 
abil, naționaliștii vor găsi în Ehrenburg motive frumoase 

stru a cînta impenetrabilitatea superbă a culturilor tradi- 

, Despre Carpatorusi risipește Ehrenburg lirism im- 

presionant si continuu: un fel de popor de sfinţi, eroi și 

martiri. Prin urmare, ce Sa zis aici mai sus despre buga- 

telizarea chestiilor de inimă, trebue restrins, — inima nu se 
escamoteuzi. 


„După Carpatorusi, în clasificare sentimentală, vin ime- 
diat Evreli din Polonia, — Hassidim, bine înțeles, și chiar 
Polonii, așa antisemiti cum sint, rămin „ai noștri“, li inte- 
legem — ne înțeleg, Ruşii adică pe Poloni, şi reciproc. 
această notă critică paternă: .sovinismul polon nu e ca po- 
jarul unui băiat de zece ani; samănă mai mult a scle- 
roză neglijată”. Apoi, în fugă, dar foarte cald, un acces de 


ss VIAȚA ROMINEASCA 


entuziasm absolut pentru arta țărănească cehă. Cehii orăşeni 
nu prea es bine; sint un fel de nemţiţi. 

O scurtă, însă energică si gravă manifestare de dragoste 
pentru țăranii bretoni. Sint niște exploataţi; omenire sacră 
prin urmare. E aici o bună complectare a lui Loti, care prea 
nu văzuse în Bretoni decit subiecte de operă romantică, oa- 
recum, 

Ehrenburg a văzul si un oraș spaniol. Indiferent care, 
zice el; si unul ajunge, Spania avind caracter excluziv mar- 
cat, — cu atit mai marcat, cu cât în restul Europei ora- 
șele sint monotonizate dezesperant. In Europa occidentală 
si centrală, probabil. Adevărat că orașele galitiene si ukrai- 
niene se deosebesc grozav (arhitectural, mai ales) de Mali- 
nes si Ypres, de Oxford si Upsala, de Rotenburg şi Lübeck; 
însă, la un loc luate, arhitectura și întreg pitorescul urban 
solon si ukrainian mi-au părut, si ele, grozav de monotone. 

‘rumusela gimnaziilor și altor „ucilisce“, a primăriilor si a 

latelor guberniale, a gărilor si otelurilor din Odessa, Kiew, 

Poltava, Cracovia, ori Stanislavov, îmi este cu desivirsire 
misterioasă, 

Ajunge însă, Am căutat pricină destul acestui mult ta- 
lentat frondeur, — pentrucă e frondeur, Nu poli lăsa in pace 
pe satiricul care-și descopere prea tare dragostele, Rusul 
care ese din birlogul lui a avut totdeauna grijă mare să nu 
pară „eputat”. Amänuntul este explicabil si procură diverse 
circumstanțe atenuante, 

Notele lui Ehrenburg se urmează în continuă saparare 
de inteligenţă malițioasă. E vesel, poetic, saturat de imagini, 
si luminat totdeauna cu idei; adeseori implacabil. O pagină 
nu €, în cele două sute cincizeci si mai mult, care dă n’aibà 
scena, dacă nu tabloul ei de comicärie superioară şi pro- 
fundă. Fără îndoială, literatul prea nâzuros ar zice că me- 
loda e, aproape întreagă. în Harzreise: dar astfel de genc- 
ralități nu-s valabile decit numai în istoria literară. Ehren- 
burg rămine om cu avere proprie, — st respectabilă, oricare 
ar fi analogiile de procedare si spirit. 

„Singura achiziţie de cultură cunoscută țăranilor bästi- 
naşi din Georgia este — umbrela de ploaie. E climă umedă 
aici; totuși, dragostea pentru obiectul mentionat are un ca- 
racter patologic. Pe un cioban care, deşi vremea nu era deloc 
a ploaie, urca la deal cu umbrela deschisă, Lam intrebat de 
cé se încurcă cu asemenea lucru netrebuincios. Răspunsul 
ar fi satisfăcut chiar si portarul consulatului turcesc: 
„Allah singur ştie cind o să dea ploac”. 

_ Provincia franceză: „Cer un pahar de vin de China si 
mă cufund în plictiseala aceia din care sa născut literatura 
franceză — așa cum din sudoare si îngrășăminte se nasc 
vinurile de preţ, — în plictiseala lui Stendhal, a lui Balzac 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 45 


si Flaubert, in plictiseala absolută, în plieti cunoscută 
mie din copilărie, din anecdotele cu tunat bona din 
țăcănitul zarurilor, din agonia inserärii, cind apusul € tran- 
dafiriu poale, — sigur trandafiriu si pompos, omul însă în 
faţa bucății de brînză la dessert, sau subt 'plapoma de puf 
bubavă, e așa de stupid și deplorabil, O, plictiseală! O, cla- 
ritate maestoasă a vieţii! Ce e asta? E A sc însăşi a vie- 
ţii? Un vis apollinie sublim? Sau nu-i decit triumful bucă- 
tăriei de provincie, greutatea mincărilor, stabilizarea stoma- 
hurilor respectabile după zece sni de disențerie, procesul 
ajuns conștient al prefacerii racilor de mare, a fripturilor de 
miișehiu si aperitivelor în singe, în slănină umană, si nee- 
xistenta mult dorită?“ 

„Nu pot pricepe unde își scriu Franccjii cărţile, fiimdcă 
în Paris o masă de scris e tot atita obiect de lux cum ar fi, 
să zicem, un covor de Bucara, Probabil că romanele tineri- 
lor scriitori franceji, aceşti snobi care pendulează dela ca- 
tolicismul academic la pederastia obligatorie, sint scrise pe 
bufetele” barurilor americane sau pe mese de toaletă“, 

„In Atena, ochelarii cu sticle negre sint o martă tot atit 
de curentă ca la noi în Rusia galosii de cauciuc: e aici prea 
mult praf care ustură, prea multe pictre albe, şi un soare 
fără milă. Poate că ochelarii aceştia apără si de tragedii 
sufletești: prin sticlele măslinii, lumea îți npare foarte po- 
tolită, Insuportabil luminoasa Acropole se întunecă, iar 
obrajii vre-unei Madame Pupadaki încep a semăna eu o bu- 
cată de marmură dintr'o dryadă, pe care, dacă putem crede 
ce spun bătrinii de pe aici, Englejii plăteau câte o mie de 
lire sterline, Ah, de am vinde unui lord spleenic pe Madame 
Pupadaki, cu prospetimea ei de măslină adevărat grecească 
şi cu parfumul de „Chypre“ parizian, amestecat cu mirosul 
de usturoiu al patriei sale!... Cu mirosul ci, Atena uminteşte 
extraordinar orașul nostru rusese Gomel. Capitala Greciei, 
ca şi oraşul nostru cel lipsit de orice legătură intimă eu lu- 

mea antică, samănă prin lipsa lor de canalizare și s “ag 
ficul miros al bucătăriei lor. Dar în Atena este o stradă — 
acolo şedea Pangalos inainte de a fi pus la închisoare — o 
stradă prevăzută cu loate tuburile trebuincionse, In această 
stradă adevărat fericită funcţionează chiar si canalul de apă. 
In celelalte strade curge apa numai din vreme în vreme; e 
ca şi cu revoluțiile. Apă de băut nu se află in Atena. Se 
aduce cu căruța dela 15 kilometri, si se vinde în doze mici, 
parc'ar fi liqueur. La sărbători, şi în zilele cind reușește 
vre-o „revoluţie”, paharului de apă i se adaogă o bucată de 
rahat-Idéum punctată de muște. O stradă ca aceia din Atena 
nu se pomeneşte în Gomel, In schimb la Gomel e parcul lui 
Paskevici, care-i rb, pe cîtă vreme în Atena nu vezi de- 
cit pietre, praf şi flori de postav în vitrina Sofiei, modistă 


Lea 


46 VIAȚA ROMINEASCA 


pariziană. Această Solie e tocmai Madame Pupadaki de care 
vorbeam”, j 

dacă exemplele mele ar fi bine alese, foarte rău 
ar ne a i où ar dus cartea să o cetească, rind 
cu find, o dată, de două, de trei ori. Amuză cît douăsprezece 
filme celebre. E regretabil că amuzarea nu se evaluiază în 
unităţi precise, cum se face cu minearea in calorii. Cartea 
hri Fhrenburg îți dă, ca imagini numai, un strălucit și can- 
sistent ospăț. Nu socotim efectul tonic al unei inteligente nes- 
dormite, Aici nu se mai poate o măsură comună, prin wr- 
mare o compensare cu filmul. 


P. Z. 


Dragostea lui Osolinski 


Dar mal ferice Incă ființa de iubire 

Ce simte cu'nfocare a dragostei pornire 
Şi ne'ncetat e gata cu drag a se jertfi! 
Căci dulce-i pentru altul şin altul a trăi, 


V. Alecsandri, O noapte la (ară. 
J, 


Boleslav Osolinski împlinea patruzeci de ani cind își 
pierdu nevasta. Căsătoria lor nu fusese fericită. El, o săvir- 
sise întrun ceas de rătăcire, mai mult de ciudă, după o dra- 
pue nenorocită pentru o cochetă fără inimă, care, după ce-si 

tuse joc de dinsul timp de doi ani, se căsătorise cu alt 
petitor mai bogat. Ea, îl luase fiindcă vremea căsătoriei so- 
sise pentru dinsa de vre-o cliva ani fără ca s'o fi cerut nici 
un bărbat din lumea ei, căci era o fată fără zestre, fiindcă 
s purta un nume vestit si, cu toate că averea îi era 
incureatä, avea în perspectivă o clironomie însemnată. 
luară fără ca unul să resimtă pentru celălalt măcar 
un pic de dragoste; nu trecuse trei luni și amindoi se încre- 
dinfase de mărimea greselii făcute: deosebirea de creştere, 
de SRE de fire, de aplecări, pusese între dinşii o pră- 
pastie. 
Fiecare din ei era jienit de răceala ce o simțea În celà- 
lalt, dar prea mindri pentru a-şi mărturisi starea sufletească 
în care se aflau, se sileau să şi-o ascundă prin toate chipurile. 
Şi ziceau vorbe duioase, schimbau desmierdări menite a fi 
calde, dar cuvintele, nefiind pornite din inimă, sunau falș si 
nu găseau răsunet, desmierdările fiind silite rămineau reci, 
lipsite de dulceaţă, adesea amare. Cu timpul abisul dintre 


AR a VIAȚA ROMINEASCA === 


dinşii crescu. träinu impreună, dar fiecare ducea o viață su- 
fletească străină de aceia a soţului. 3 - 

Soarta îi prigoni: boli, pagube materiale şi dezbinări de 

familie le otrăviau traiul. Nici unul din ei nu găsi în celalt 
mingňerea si sprijinul trebuitor pentru a alina umărăciunea 
de care era cuprins, Râmaseră astfel șaptesprezece ani, 
străini unu! de altul, fără altă legătură decit jugul de nevoi 
sub care se chinuiau. Cind o boală nemiloasă puse în sfirsit 
capăt mizeriilor ei, Osolinski se simți mai desnädäjduit și 
mai amărit decăt în timpul vieţii lor comune căci, la celelalte 
chinuri, se adăogen acuma remuşcarta. É 

Si-aducea aminte că jurase acelei biete fele să fie spri- 
jinul ci pe viață, să nu crue nimic pentru a o face fericită 
si era silit să-şi mărturisească că acest jurămini nu fusese 
ținut: soția lui murise fără părere de rău, căci pentru dinsa 
viaţa fusese numai un lanţ de dureri şi un şir de chinuri. 

Intradevăr, ea nu fusese in stare să-i aducă măcar o 
clipă de fericire; din pricina acestei căsătorii tinereţile i se 
trecuse reci, fără nici o bucurie a inimii, și pierduse anii cei 
mai frumoși ai vieţii, dar ea fusese si mai nenorocită. 

Grija luptei pentru trai, pentru izbinda care nu venise, 
fusese pentru el o diversiune, mulţămită căreia putu de 
multe ori să uite răceala căminului si apoi el făcuse uz de 
privilegiile tolerate de societate bărbatului pentru a-şi pro- 
cura aiurea distractiuni. Dar ea, sărmuna, nu putuse să re- 
curgă la asemenea diversiuni; pentru dinsa nimic nu venise 
să-i înveselească jalea. 

Da! Ea nu-l iubise niciodată, nu-şi dăduse silinfa să-l în- 
țeleagă, nu-i adusese sprijinul lu care era în drept să se aş- 
topte, gresise către dinsul. Dar el? El, bărbatul, e], fiinţa tare 
si puternică, mar fi putut el oare să-și dea mai multă oste- 
nealä pentru a aduce între ei o înțelegere, o împărtășenie de 
cugete? Nur fi putut el oare să-i cistige iubirea, dacă şi-ar fi 
dat silinta să cunoască mijloacele prin care acea iubire pu- 
tea să fie cucerită? Dar el, neiubind-o, făcuse prea puţin 
pentru a-i cuceri inima. Şi acuma, mici îi păreau greșelile 
ei pe lingă păcatele lui! Mindria îi era _ smerită, cugetul îl 
mustra cu asprime văzind câ nu numai nu fusese în stare 
să facă viața uşoară acelei ce o luase de soție, dar chiar că 
adesea i-o amärise, à 

Era subt înriuritea acestor simdiri, cind sosi vestea iz- 
buenirii răscoalei polone de la 1863. Strămoșii lui combă- 
tuse alăturea cu Piastii pentru intemeerea regatului polon. 
Paginile istoriei naţionale erau pline de numele lor: ei, 
după ce jucase un rol cinstes atit în războaie cit şi în sfa- 
turile ţării, îi rămăsese credincioşi in ceasurile de rästriste. 
Cind trei mari puteri se înţeleseră pentru a săvirşi acea 
miselie monstruoasă ce se numește impărţirea Poloniei, toți 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI 4 


Osolinskii, mari si mici, alergară sub steagul glori 
de ei de atitea veacuri. Tadeu, bunul lni Rider i es 
lingă Kosciusko la Maciejowice. Când, la 1830, Polonii făcură 
încercarea desnădăjduită de a scutura jugul muscälese, lan 
Osolinski, tatăl lui Boleslav, deși era acuma bărbat în virstă, 
alergă din fundul Galiției pentru a se înrola ea simplu soldat 
în oastea națională şi a găsi un sfirsit falnie Ju Ostrolenka. 
_ Crescut de o mamă patriotă, Boleslav mostenise simți- 
mintele părinților lui și tineretile i se trecură în aşteptarea 
reinvierii Poloniei. Guvernul austriac căutase de la început 
să atragă nobilimea polonă: se oferise atit lui Ian cit și lui 
Boleslav demnități însemnate, un titlu, dar ei respinsese a- 
ceste propuneri cu dispreț, găsinul că un titlu străin nu putea 
decit să micsoreze strălucirea numelui lor si nevoind să se 
bage slugi la asupritorii neamului polon, 
La vestea celor dintăi lupte, uită toate durerile si toate a- 
mărăciunile trecutului. I se pāru că se naşte pentru a doua 
oară si, de astă dată, la o viaţă falnică si măreaţă. Mizeriile 
din trecut, zilnicele necazuri, odioascle griji materiale, erau 
să fie inlocuite prin lupta cu sabia în mină pentru Polonia 
Jui iubită, prin fala războinică, prin izbânda si mântuirea din 
robie a nefericitului dar nobilului neam polon, sau... prin 
moarte. Dar prin o moarte mai frumoasă si mai vie decit in- 
säsi viața, prin moartea pe cimpul de bătaie, în bubuitul tu- 
nur'or și în sunetul trimbifelor. Un fior îi scutura tot trupul 
si închipuirea lui bogată vedea desfäsurindu-i-se dinaintea 
ochilor lupte crincene, vitejii nepomenite și izbinzi strălucite, 
„Vedea Ruşii gonifi din Polonia si Statul polon reconsti- 
tuit, apoi noi războaie, recucerirea provinciilor räpite de 
Austria şi de Prusia si reintemeierea Poloniei Mari din Car- 
pati pănă la țărmul Mării Baltice, 
„Fără a pierde timp, desfăcu tot ce avea si, adunind im- 
gr o ceată de voluntari galitieni, ajunse fără greutate 
etic ganeri al lui Sangievicz. 
aiu obfinu comanda trupei aduse de el si fu însă 
ar eu mici expeditiuni, din care avu norocul ZA se tei env 
DER cu izbindă, dind dovezi de o îndrăzneală si de un 
nge-rece uimitor. Cu încetul trupa i se mări, i se încredin 
coinanda unui regiment de ulani, conferindu-i-se gradul 
colonel, Cereul expediiunilor i se lărgi, cu el îi crescu şi re- 
numele. Vegnic învingător, chiar în intreprinderile cele mai 
nebune, devenise spaima uşilor. Cazacii nu mai îndrăzneau 
să-i sten impotrivă și, cind zăreau ulanii lui, o rupeau de 
fugă chiar cind erau în număr întreit de mare. Neatlormit şi 
neobosit, hărțuia armata rusească zi și noapte, intercepta 
toate convoiurile, o lovea cind în cap, cînd în coadă, cînd în 
flancuri. Deşi era totdeauna cel dintăiu la năvală și se arunca 
orbește în focul cel mai cumplit, se părea că viața îi este vră- 


4 


50 _ VIATA ROMINEASCA 


jită: nici glontii, nici sabia nu se puteau alinge de el. Polonii 
il poreclise Boleslav Chrobry * după porecla celui dintăiu 
rege polon al cărui nume îl purta, 

Insă acest războiu nu era acel visat de dinsul, nu avu 
parte de bătălii mari în cimp deschis, era silit să facă un 
război de partizani în care surprinderile si cursele jucau ro- 
lul de căpetenie, Disproporliunea puterilor era prea mare 
pentru ca Polonii să fi putut culeza să se măsoare cu Rușii 
in cimp deschis. Osolinski își putu du seama de pe atunci 
cit de nesocotită fusese mişcarea și cit de zădarnică era nă- 
dejdea unei izbinzi finale. 

Desnădăjduirea de care se simți cuprins îi mai mări 
încă îndrăzneala: căuta acuma moartea cu tot inadinsul, In 
sfirzit, farmecul de care părea ocrotit pănă atunci se rupse. 

Insäreinat să aducă în tabăra insurgenților un convoiu de 
arme şi de munifiuni adunate în Galiţia, izbuti să-l treacă 
peste graniţă, il strecură printre corpurile rusești, si era să 
ajungă eu el la destinaţie, cind se văzu lovit fără veste de 
două regimente de dragoni. Polonii se luptară cu inversu- 
nare, dar la urmă, copleșiți de număr, se văzură zdrobiţi si 
risipiţi în mai multe pileuri, iar Osolinski căzu cu pieptul 
străpuns de doi glonți. Vre-o zece Poloni, nevoind să lase 
trupul șefului lor iubit în minile Rusilor, se aruncarä asu- 
pra lui si, după o luptă desnădăjduită, unul din ei izbuti să-l 
ridice de la pămint şi luindu-l pe cal, goni spre granița aus- 
trincă. 

IL, 


Ränitul, in nesimţire absolută, fu adus la casa doamnei 
Sanguszko, o văduvă cunoscută pentru sentimehtele ei pa- 
triotice, a cărei moşie se afla chiar Ja graniţă. Medicul che- 
mat în grabā nu dăduse decit puțină nădejde: glontii stră- 
bätuse plăminul sting, eșind pe la spinare şi pierderea de 
singe fusese foarte mare, Rämase zece zile în această stare: 
i se aştepta sfirşitul dintr'un moment într'altul, dar consti- 
tuļin Iui puternică, ajutată de îngrijirile neobosite ale doam- 
nei Sanguszko și ale fiicei sale, repurtă în sfirşit izbindă în 
această luptă între viață si moarte, Cind îşi reveni în fire, 
Usolinski, văzindu-se întrun loe străin, se uită lung impre- 
jur și Întrebă cu un glas slab; 

— Unde sint? 

, — La prieteni, răspunse incet un glas cum grav si indu- 
losal, dur de o nespusă dulecatà. l 

Şi Inaintea ochilor lui uimiți, se arătă o gingaşă ființă 

cu părul auriu cu sprincenele şi ochii negri, cu trăsături atit 


* Viteazul. 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI st 


de dulci si atit de frumoase incit rănitul se întrebă dacă se 
află în faţa unei fete sau vede un înger în vis, 

— Cine eşti, întrebă el. 

— Sint o fată polonă care se roagă zi şi noapte pentru 
izbinda luptei sfinte purtată de fraţii noştri, răspunse ea. 
Te afli în casa mamei mele, văduva unui Polon mort în sur- 
gun la Irkutsk. Astăzi eşti afară de primejdie, dar ai fost 
foarte bolnav si doftorul a spus nu cumva să te lăsăm să vor- 
besti, căci altfel viaţa ţi-ar fi din nou pusă în primejdie. 

Cu toată injoncfiunea, Osolinski ar fi dorit să-i pună mai 
multe întrebări, dar slăbiciunea îi era atit de mare în cit nu-i 
fu cu putință să mai scoată un singur cuvint. Zilele urmă- 
toare le petrecu întrun fel de toropeală, trezindu-se numai 
din cind în cind, pentru a lua puţină hrană ce-i era dată 
cind de frumoasa ființă cu care vorbise, cind de o damă îm- 
brăcată în a A cu părul sur, dar pe faţa căreia se vedeau 
urmele unei frumuseți neobișnuite. Cu incetul puterile îi 
reveniră și putu să afle dela doamna Sanguszko și de la 
cre At așa se numea tinăra fată, toate amänuntimile scâpă- 
rii lui. 

Ränile îl ținură în pat timp de mai multe säptämini, iar 
însănătoșirea nu pun să-i fie deplină decât după patru luni. 

Pentru a nu-l lăsa in prada uritului, doamna Sanguszko 
şi cu Biela şedeau aproape toută ziua cu dinsul, dar munca 
cîmpului incepind, gazda lui, aflindu-se in împrejurări 
strimiorate și fiind silită de ele să se ocupe singură cu con- 
ducerea moşiei si a casei, Osolinski râminea mai mult singur 
cu Biela. Pieptul lui avind trebuinţă de cea mai mure ru- 
tare, medicul îi recomandase să vorbească cit se vu pulea 
mai putin dacă nu de loc. Pentru a-l distrage, Biela îi celea 
ziarele si din cărţile aflate în casă. 

Pe lingă colecţia întreagă a autorilor poloni, tata, care, 
ca mai toate Polonezele din lumea cultă, vorbea bine frantu- 
zeste si nemţește, mai poseda aproape toate operele clasice 

in aceste limbi. 

Pentru Osolinski serierile poeţilor poloni erau departe 
de à fi noi: le cetise în tineretä cu insuflelire, cele mai insem- 
nate le ştia pe de rost, dar nici odată nu simlise frumuseţile 
lor aşa de adine cum le simţi cind le auzi rostite de Biela, 

Niciodată căldura, puterea şi patima versurilor lui Mis- 
kieviez nu-i pătrunsese inima, nu se impusese minţii lui ca 
acuma cind ieșeau din buzele rumene ale copilei, cind erau 
zise de glasul ei grav şi cald. Frumoasele pasaje din „Dzia- 
di” ** în care acest neintrecut cintäret al iubirii, pentru care 
iubirea este puterea universală stăpinind întreg țiitorul, cîntă 


* Albu, 
** Moşu. 


52 | VIATA ROMINEASCA 


ile dragostei lui nenorocite, il miscau acuma adine, atin- 
pr prd mai coarde amortite de mult şi aducându-i lacrimi 
în ochi fără ca să-şi poată tălmăci pentru ce. ă 

Dar, dacă glasul ei era nespus de dulce cind zicea cin- 
tecele în care meșterul cîntă iubirea cum nu a cintat-o încă 
altul, acest glas nu-l mișca mai puţin cind rostea mate = in- 
fläcärate de iubire de neam.din „Conrad Wallenrad . I se 
părea atunci că aude clopotele sunind într'o dungă pentru a 
chema poporul la răscoală, că vede armele lucind la soare 
si steagurile filfiind în vint; un fior îl scutura de la crestet 
pănă la talpă si era cuprins de un dor nebun de a sări din 
pat pentru a À Pa în mijlocul tovarășilor lui de luptă. lar 
cînd Biela cetea poemele lui Slovoski, acel poet al patimilor, 
lui Osolinski i se părea că printr'o minune netălmăcită glasul 
ei făcea să dispară tot ce este nemäsurat în patima lor, f cind 
să răsară numai armonia versului, bogăţia închipuirii si pu- 
terea cugetării. „Tatăl Ciumaţilor” îl lăsa mişcat dar nu des- 
nădăjduit, grozăviile din Silla Veneda dispäreau. 5 

Krasinski nu-i plăcuse pînă atunci, nu înţelegea misti- 
cismul lui, îl găsea incolor, dar Krasinski cetit de Biela fu 
pentru dinsul o revelatiune, căci fata punea în relief toată 
gingăşia si toată înălțimea lui de cuget, iar misticismul pănă 
atunci neinfeles al poetului devenea în gura ei o rază de spe- 
rantä, un izvor de mângăere, 

Cind Biela, obosită de cetire, depunea cartea pentru a 
lua în mină broderia sau cusutura, dacă glasul ei nu mai 
desmierda urechea şi nu mai mişca inima și mintea lui Oso- 
linski, în schimb ochii i se răsfățau privind dulcea ei faţă, 
descoperind pe fiecare zi în gingasele ei trăsături cite o fru- 
museţă, cite o minune nouă, cite un nou motiv pentru poema 
ce fără a-si da sama incepuse s'o compună în adincul sufle- 
tului. : $ 
Când, pentru întăia oară. putu să se scoale din pat si să 
iasă pe terasă ca să râsufle aerul cald al unei frumoase zile 
de Maiu, făcu primii pași răzămat pe brațul Bielei. Osteanul 
vajnie, groaza oștirii ruseşti, de-abia se ținea pe picioare şi 
fără de sprijinul acelui braţ fraged el sar fi prăbușit la pă- 
mint. Deşi de statură mijlocie şi redus de suferinţe, era om 
puternic: incercarea fu grea pentru fată, dar ea, încordindu-şi 
puterile, izbuti să-l așeze pe jiltul ce-i era pregătit. 

Ränile de la piept erau aproape închise si acuma putu, 
deşi cu multă măsură, să înceapă a convorbi cu frumoasa lui 
ingrijitoare, Cetirile fură urmate de aprecieri asupra operelor 
cetite. Osolinski cunoştea pănă atunci numai chipul si glasul 
Bielei; incopu acuma să facă cunoștință cu mintea ei, să pă- 
trundă în inima ci si, ceiace descoperi, îl încîntă poate chiar 
mai mult decit frumuseta ei, 

Intimitatea între ei devenind din zi în zi mai mare, Biela, 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI | 53 
lepădind orice sfială, incepu să desvăluiască parte din ce 
gindea cu mintea Și din ce simțea cu inima. Ii povesti impre- 
siunile ei din ärie. li spuse cât iubise pe tatăl ei si cit de 
fericite fusese zilele copilăriei intre acei doi ärinti iubitori, 
durerea ce o cuprinsese cind el fu arestat la arşovia de gu- 
vernul rusese sub cuvint de propagandă revoluționară, des- 
nădăjduirea, nimicirea ei şi a mamei cind o scrisoare oficială, 
rece şi nemiloasă, le vesti moartea lui grabnică. Li povesti cum 
doanma Sanguszko căzuse greu bolnavă la auzul acelei veşti 
cum ea o îngrijise zi si noapte rugindu-se neconte- 
Le «oi îndreptarea ei. Apoi urmară amintiri din copilărie, 
ei impresiuni de fată mare, aprecieri asupra putinu- 
"lui ce văzuse din lume, asupra cărților cetite, mici amănun- 
fimi asupra vieţii ei de toate zilele. 
„ŞI lui Osolinski i se părea că cu încetul se risipește o 


„ceaţă şi că privirile lui pătrund întrun raiu necunoscut şi ne- 


bănuit de el pănă atunci: da, inima si mintea acelei fete al- 


„cătuiau un raiu, 


Inima era o inimă de înger, de o blindetä, de o curățenie 


„şi de o bunătate intrecind orice așteptare a lui. Toate aple- 


cările ei erau dulci și blinde: sila, violenţa, ura, răzbunarea 
erau lucruri neintelese de ca, avea groază de ele. Crez i 


ra iubirea si ertarea, Si această inimă era intoväräsita de 

o minte aleas, gingasä dar vie, o minte pricepind cu înles- 
nire, setoasă de a şti, iubitoare de tot ce este frumos şi bun. 
Si simțea că acea minte şi acea inimă erau gata să se insu- 
fleţească pentru orice simţire, pentru orice faptă nobilă, că 
jertfa era pentru ele un lucru firesc dela care nu sar fi 
dat niciodată inapoi, că erau unite cu o voință vie deşi blindă 
şi cu o nemărginită putere de a suferi in tăcere. 

Ea-si iubise părintele mai mult decit orice pe lume si 
Ruşii îl ucisese; era Polonă pănă în fundul inimii; pentru 
mântuirea neamului polon și-ar fi dat viața cu fericire, şi 
Rușii apăsau Polonia cu o cruzime neomenoasă, dar, cu toate 
aceste, Biela nu simțea ură pentru Ruși. Inima i se sfişia cind 
auzea cruzimile a căror pradă era neamul ei, ochii i se um- 
pleau de lacrimi cind se gindea la părintele iubitor şi bun 
ce-l pierduse, dorea din inimă izbinda cauzei polone, şi se 
ruga Becontenit pentru acea izbindă, dar ură nu simţea pen- 
tru acei ce-i sfisiase inima, căci pentru ură nu era loc în 
acea inimă. 

Și Osolinski simţea că o iubeşte cum nu iubise încă în 
viața lui: nu-i erau numai ochii plini de icoana ei frumoasă, 
PRE: Ati lui fiinţă, inimă şi minte, îi erau robite de acea 
copilă. ' 

Cind pentru întăia oară fu silit să-şi mărturisească că iu- 
beste pe Biela, era sub stăpinirea unei betii de un farmec 
nespus: nu iubise de atita vreme, 


54 _____ VIAȚA ROMINEASCĂ 


l se părea că de la întăia lui tinerefä si pănă atunci, toată 
fiinţa îi NDA amorțită de gerul unei ierni crîncene şi că 
acuma, deodată, se trezește într'o primăvară plină de încîn- 
țări. | se părea că acuma soarele este mai viu si mai cald, 
cerul senin mai albastru, că vintul ce bate îi desmiardă inima 
cu o nemărginită dulceaţă, că viaţa este un nesfârșit suris. 

Sub stăpinirea acestui farmece răpitor nu se gindea la 
viitor, nu se întreba de este cu putință ca el să fie iubit vreo- 
dată de Biela, de va putea ca să fie vreodată a lui. Simţea în 
suflet o voluptate intensă, nemärginitä, și repeta într'una : 
„O iubesc !* Şi-i părea numai rău că nu poate arunca acest 
strigăt cu gura mare lumii întregi. 

lar cind, intro zi, îşi puse întrebarea : „dar ea oare, să 
mă poată iubi vreodată ?* Se gindi îndată la sărăcia lui și, 
mai ales, la cumplita deosebire de virstă dintre dinsii, stavile 
uriaşe înaintea cărora ar fi trebuit să piară orice nădejde, 

Dar, fiind încă sub farmecul izvorit din această nouă în- 
florire a inimii, plin de voluptatea de a iubi, se resemnă cu 
uşurinţă zicindu-şi: 

„Nu va fi a mea niciodată, sînt prea bătrin pentru a fi 
iubii de ea, prea sărne pentru a mă gindi să-i cer să-mi îm- 
părtăşească soarta, dar nimic nu mă împiedică s'o iubesc cit 
voi trăi: voi putea să-mi mingñi ochii privind-o, să-mi des- 
mierd inima ascultind-o. Iubirea mea fiind fără nădejde, va 
fi cu atit mai aleasă, mai demnă de ea. Ea va fi de acum 
idealul, icoana frumuseţii, a bunätätii, O voi adora de depar- 
te: cînd mă voi simți desnädäjduit și amărit, voi veni la dinsa 
si privirea ei va alunga din mine orice mihnire iar glasul ei 
cel dulce va vărsa mingäierea în sufletul meu. Astăzi sint fe- 
ricit căci trăesc lingă ea, toată ziua o văd, o aud; de ce să 
tulbur această fericire prin visuri nebune, ea este destul de 
mare așa cum este”, > 

Dar dorul de a fi iubit, de a şti că inima ei bate intro 
bătaie cu inima lui, această întregire a oricărei iubiri puter- 
nice îşi croise acuma drumul : în curind dorul de a fi iubit 
de Biela puse pe ființa lui stăpinirea cea mai desăvirșită. Se 
luptă întăiu cu el, se sili să-l înlăture, dar vjene stirnitä în- 
tr'insul cresctnd mereu, îi lăsă voinţa învinsă, nimicită. 

A fi iubit de Biela, a ști că acea inimă împarte același dor 
cu inima lui, că ca bate întreagă pentru dinsul, că este plină 
de el precum inima lui este plină numai de ca, a vedea în 
ochii ei o rază dumnezeiască, care să-i vestească acea feri- 
cire nespusă, a auzi esind din buzele ei cuvintele sfinte: „te 
iubesc!” era o fericire ce i se părea prea mare pentru a putea 
fi atinsă si, totuşi, era cuprins de un dor nebun so ajungă. 
Si de ce oare să nu poată să aibă parte de ea? 

birea de virstä era întradevăr mare, dar ar fi fost 
el oare cel dintăiu bărbat de patruzeci de ani ce ar fi făcut să 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI 55 
tresară inima unei fete de douăzeci si doi ? Işi aducea aminte 
că fusese o vreme, si nu prea îndepărtată, în care privirea 
femeilor se oprea cu drag asupra lui. 

Care tinăr ar fi putut să ofere Bielei o iubire mai mare, 
mai adevărată, mai tinără decit aceia de care era cuprins el? 

EI nu-și risipise ca alţii puterea de iubire bucăţică cu 
bucăţică într'o mulţime de aventuri; nu, inima lui rămăsese 

inchisă aproape douăzeci de ani şi puterea de iubire se püs- 
trase întreagă, neatinsă, numai amortilà. 

Iubirea lui pentru Biela, departe de a fi girbovitä, avea 

toată însufleţirea, lot avintul iubirii curate ce o resimtise 
odată în linereţă, dar, deşi cu mai multă patimä, cu mai pu- 
țin egoism, cu mai mare aplecare spre jertfă, Iubirea lui era 
demnă de aceia pe care o iubea: ştia că nici o silintä pentru 
a o face fericită nu-i va părea prea greu. Era încredințat că 
va găsi în inimă şi în minte mijloace pentru a întimpina as- 
pirätiunile si dorinţele ei. Căci el cunoștea acumu aspiratiu- 
nile si dorinţele Bielei. Ştia că ea nu se gindeşte In deşertă- 
tiuni lumești, că idealul ei de fericire nu este mulțămirea amor 
instincte de lux sau a unui dor nemäsurat de plăceri, Stin că 
penteu dinsa luxul suprem, plăcerea, fericirea coa mare, era 
certitudinea de a avea lingă en o inimă caldă si iubitoare care 
să poată necontenit împărtăşi aceiași căldură şi aceiaşi iubire 
cu inima ei, un suflet iubitor care să fie întreg al ci, căruia 
să se poată hărăzi fără preget, căruia să se poată încrede În 
totul si în toate, 

Şi nu erau oare aceste aspiratiuni ale ei si aspiratiunile 
lui ? Nu visase oare şi el din cea mai fragedă tinereță acelaşi 
vis de fericire şi nu fusese vare neimplinirea acestui vis pri- 
cina care îi cernise şi-i omorise întreaga viaţă ? 

Era sărac, jertfise pentru țara lui cele de pe urmă rä- 

je ale averii părintești, nu putea să dea Bielei, nici luxul 

à chiar îndemânările cu care ar fi vrut s'o inconjure. Dar 
se stia incă puternice în sănătate si În minte: si-aducea amin- 
te de propunerile făcute lui de guvernul austriac. Astăzi 
câuza à era pierdută, dacă nu cu desävirsire, cel putin 
pe mai multe decenii, numai citeva cete de insurgenți se 
mai zbăteau cu desnădăjduire împotriva colosului moscovit 
iar zdrobirea lor definitivă nu putea să întirzie mai mult de 
citeva luni şi cu dinsele dispărea ori-ce nădejde de viitor 
spiopaă pentru Price 2 
si făcuse eplin datoria către țară, Îi era permis acum 
să se pére 4 si la el, ai d 

Renumele Jui de cinste, inrudirea şi relațjunile cu cele 
mai de frunte neamuri din Galiţia îi puteau procura în orice 
moment o stare mulțămită căreia s'ar fi găsit la adăpostul 
nevoilor materiale si ar fi putut oferi Bielei o viață, nu nu- 
mai Jinistita, dur chiar plăcută, 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


In lungile lor convorbiri se incredir{ase că între ea şi 
el sint o mulțime de aplecări şi de aspirafiuni comune, sim- 
tea că ci nu i se urăște în lovärägia lui, că această toväräsie 
era plăcută fetei. Biela era o ființă fără meșteșug; de cînd 
cunoștea pe Osolinski mai bine, vorbea faţă de el fără stială; 
neavind nimic de ascuns din ce gindea, spunea ceiace gin- 
dea. El ştia că o femee, si mai ales o fată, oricit de francă 
ar fi, are totuşi ginduri si simtiri ce le ascunde unui prieten, 
păstrind destăinuirea lor numai pentru alesul inimii. Dar 
Osolinski nu se îndoia că simtirile şi gindurile nemärturisite 
de Biela nu puteau decii să fie o sinteză sau o chintesenţă a 
celor mărturisile si dacă întrinsa erau dorințe şi aplicäri as- 
cunse, mulţămirea lor era lucru ușor pentru à iubire ca a lui. 


Hi, 


Acuma inchipuirea îi rătăcea pe o cale plină de vedenii 
fermecătoare; vedea pe Biela soția lui şi înaintea ochilor ii 
treceau icoanele unei vieţi încîntătoare; visa din nou toate 
fericirile visate la virsta de douăzeci de ani, Si cind se trezea 
din vis şi privea pe Biela, i se părea că nare decit să întindă 
mina pentru a face din vis o realitate, era cuprins de un dor 
nemărginit de a-i spune cu gura ceiuce simte cu inima, 

Insănătoşirea Îi mergea repede, rănile erau inchise, pu- 
terile îi revenise si începuse să facă lungi primblări pe jos 
cu Bicla. | 

Dar această însănătoşire îl mihnea, căci vedea apropiin- 
du-se cu paşi repezi momentul în care trebuia să se despartă 
de iubită. Era însă hotărit să nu lase să treacă acel ceas fără 
a-i destăinui iubirea lui si fără a o intreba dacă in sufletul 
ei este vrem indemn care s'o împingă să-şi lege soarta de 
soarta jui. 

El cerceta acuma orice privire ce-i arunca Bicla, orice 
cuvint rostit de dinsa căutind să descopere în ele un semn de 
iubire. Dulci erau privirile Bielei căci ochii ei cei negri, fiind 
oglinda unei inimi dulci si blinde, nu puteau să reflecteze 
deci! simtirile ei dulci şi blinde Dar i se părea că atunci 
cind ci se opresc asupra lui, privirea lor devine si mai dulce 
deci! de obicei. Vorbele ei eran totdeauna blinde si bune, dar 
cind eu îi vorbea lui, i se părea că glasul ei devine mai cald 
şi mai duios. Cind el îi vorbea de dinsul, de viaţa lui trecută, 
Bicla îl asculta cu un interes mai viu, cînd povestea nenoro» 
cirile lui — acelea cu puteu să fie spuse tnei fete, — sau 
vre-o pepe suferită de el, descoperea cu o nespusă bu- 
curie că privirea i se cerneste, si că adesea ochii i se ume- 
zesc, iar cind povestea vre-un fapt ce-i fusese plăcut, vre-una 
din rarele izbânzi ale vieții lui, privirea Bielei se înveselea 
şi faţă îi era luminată de o plăcere vădită. 


"i 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI 57 


Erau ovare acestea semne de iubire sau trebuiau numai 
puse pe sama unei afecțiuni prietenești, aproape frățești? 
Împrejurările în care fusese adus în casa acestor femti cu 
sufletul pâtruns de iubire de neam, lupta împotriva morţii 
din care îngrijirile lor eşise biruitoare, nu erau ele oare te- 
meiuri destul de puternice pentru ca el să nu mai fie privit 
de Bicla ca un străin? Era lucru firesc, simtire femeiască ca 
ea să resimtă un interes deosebit pentru el după ce-și dăduse 
atita osteneală ca să-i păstreze viața. Nu, mavea nici o dova- 
dă că Biela il iubeşte, 

Dar, pe de altă parte își zicea că împrejurările în care 
se’ntilnise cu dinsa puteau prea bine să fi dat naștere în ini- 
ma fetei imei simfiri mai gingase si mai calde decit simpla 

tenie. Si, dacă o asemenea simţire avea fiinţă, cum ar fi 
putut Biela s'o arate? Nu era ea oare ținută s'o ascundă aş- 
, pentru a o destăinui, mărturisirea lui? 

Era hotărit să-i vorbească, prilejurile nu-i lipsiau căci 
petrecea aproape toată ziua singur cu dinsa. In ficcare di- 
mineaţă își zicea: „astăzi îi voi vorbi”, dar în momentul în 
care era decis să-și mărturisească iubirea se vedea cuprins 
de un tremur, o spaimă cumplită îi oprea cuvintele pe buze. 
El care infruntase atitea primejdii fără ca să fi simţit vreo- 
dată că inima Îi bate mai răpede, era cuprins de frică ina- 
intea acestei copile căci, pănă atunci, iși pusese în joc numai 
o viaţă ce nu fusese altceva decit un vis urit si, acuma, avea 
un vis incintätor în care stfirşitul vieţii lui îi apărea ca un 
raiu de nespusă fericire şi tremura ca nu cumva răspunsul 
ce-l va primi să nu-i risipească visul lăsindu-l pradă unei 
jăli cu mult mai amară decit toate jälike din trecut, 

Dar insänätosirea devenindu-i deplină, nu mai avea nici 
un prilej pentru a-și prelungi șederea în casa doamnei San- 


- guszko, trebuia să plece, Intro dimineață îşi jură sie însuși 


că nu va părăsi pe Bicla fără a-i fi spus celace avea de spus 


si fără a-si cunoaşte soarta. In decursul zilei diferite impre- 


urări făcură că nu putu să rămină mai mult timp singur cu 
iclu, dar sara, dupe masă, pe când se aflau lus-trei în gră- 

dină, doamna Sanguszko fu chemată în casă pentru niște 

rs de ale gospodăriei si Osolinski rămase singur cu 
ata. 


Era o noapte de lunie, senină, luminoasă şi caldă; frun- 
zetul des al copacilor din grădină părea argintit de razele 
lunii; din cînd în cind o adiere uşoară a vintului mișcindu-l, 
fresmätul lui uşor se amesteca cu cintecul greerilor şi cu 
ciripitul din ce în ce mai slab al păsărilor şi deodată, o pri- 
vighetoare începu să cinte. 

Biela dind un semn de surprindere zise: 

i — Credeam că timpul fn care cîntă privighetorile a 
recul. 


os VIAȚA ROMINEASCA 


— Cine stie, răspunse Osolinski, ce imprejuräri protiv- 


nice au impiedicat-o a-și spune pănă astăzi cintecul de iubire. 
In orice caz, intirzierea’ mărindu-i dorul, i-a mărit si puterea 
de a-l exprima căci nu mi-aduc aminte să fi auzit în această 
primăvară pe alta eintind cu atita meșteșug. 

— 0, zise Biela, cuvîntul mestesug îmi pare rău ales 
cînd este vorba de iubire, căci o iubire adevărată nu se gin- 
deste la meșteșug. Inima care iubește se mărginește, pentru 
a-si împărtăşi simţirile, să tălmăcească prin graiu ceiace re- 
simte fără altă podoabă; farmecul cel mare al cuvintelor de 
iubire nu poate fi decit chiar lipsa de orice fel de  meşte- 
leșug, 

— Atunci, zise Osolinski, poate că envintele mele să gă- 
sească un răstunul În inima dumitale, căci nemestesugilé si 
din suflet sint pomnite.. Biela! te iubese eu toată pulerea su- 
fletului, A fi jubit de dumneata este astizi singura țintă a 
vieții mele, nădejdea în puterea căreia trhese. Ştiu câți pot 
oferi numai... 

Bicla, care In nuzul acestor cuvinte rămasese mută de 
surprindere, se sculă şi intrerupindu-l cu glasul schimbat, 
ZIse: 

— Domnule Osolinski, le rog... nu mai urma. Este de 
datoria men să nu te las să urmezi... Ah, Doamnel... Ce rău 
îmi pare! Ah, cv nenorocită sint! 

Si pe fața vi era întipărită o mihnire vie, o tulburare 
adincă, 

Osolinski ineremenise, o suferință nespusă îi stringea 
prumazul şi-i oprea aproape bătăile inimii, 

— Domnule Osolinski, reluă Biela după un moment de 
tăcere, te stiu un bărbat nobil în toată puterea cuvîntului, iți 
cunose inima aleasă: iubirea dumitale este vrednică să facă 
mindria şi fericirea oricărei femei, dar cu... mu te pot iubi 
căci... iubese pe altul... eu care sint logodită, 

Pe Osolinski parcar fi căzut trăsnetul ; simţi sîngele in- 
uhețindu-i în vine şi un văl i se puse dinaintea ochilor. Ar 
fi vrut să vorbească, dar mintea îi era nimicită si buzele nu-i 
erau în stare să alcătuiască un cuvint. 

— Cunoscându-te cum te cunosc, urmă Biela, înțeleg 
toată cruzimea vorbelor mele si n'am cuvinte pentru a-ţi a- 
rāta durerea ce o resimt văzindu-mă pricina suferintii du- 
mitale, Am pentru dumneata o stimă nemărginită, o afec- 
Hune prieteneaseñ si sinceră, nu știi cit mă doare văzindu- 
mă silită să-ți pricinuesc atita durere, 

Şi ochii fetei erau plini de lacrimi. 

— Ah! de ce mi-aţi ascuns faptul logodnei dumitale, in- 
trebä Osolinski cu un glas desnădăjduit! N'asi fi avut visu- 
rile nebune pe care le-am visat crezindu-te slobodă! 

— Am vrut în mai multe rînduri să-ți destăinuim acea- 


_____ DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI 59 


stă legătură, dar, fiind legate câtră logodnicul meu s'o ti- 
nem ascunsă n'am pulut vorbi fără a avea încuviințarea lui; 
i-am scris pentru a-i cere această învoire dar răspunsul nu 
ne-a sosit... Nu ne-am gîndit că tăcerea noastră ar fi putut 
să aibă asemenea urmări. 

— Virsta mea vă părea o pavăză destul de puternică im- 
potriva jubirei, zise Osolinski cu amărăciune. 

Biela deschidea gura ca să răspundă cînd se auzi glasul 
doamnei Sanguszko chemind-o. Ea se îndreptă spre casă şi 
Osolinski o urmă în tăcere. 

Visul strălucitor visat de dinsul, pierise acuma pentru 
totdeauna de dinaintea ochilor lui: se găsea în faţa realității 
reci, jalnice, nemingäiate, mai rece, mai jalnică şi mai ne- 
mingăiată acuma în urma încîntărilor visate, Cind se găsi 

în odaia lui, izbueni întrun ris sălbatec: ce nebun fu- 
sese el cînd crezuse că acea fată, acel înger, acea minune 
vie, putea să fie a lui! 

Cum putuse el să creadă vreodată că va avea parte de 
un asemenea dar al norocului cind norocul îi precupeţise 
pănă atunci eu atita sgircenie, pănă şi cele mai mici bucurii? 

„o sourtă crudă îl osindea să-și petreacă bätrinetile ca şi 
tinereta: singur, fără insotirea unei inimi duioase care să im- 
partă același dor cu inima lui, fără ca lingă dinsul să se afle 
sufletul care să-i mingăe în ceasurile de mihnire si să se 
bucure eu el în clipele de fericire. 

Biela, acel suflet de iubire, acea frumuselä a frumuse- 
tilor, acea bunătate a bunătăţilor, Biela, acea ființă care, în 
ochii lui, umplea lumea, o înfrumuseţa, o înveselea, Bicla 
hărăzise altuia iubirea ei! Frumuseta îi era menită să mpar- 
fie altuia, comorile din inimă era să le deverse în inima al- 
tuia! Iubirea lui, rodul curat si sfint al inimii lui, era dis- 
prețuită de dinsa. Ea nici nu se gindise că el putea să aibă 
eutezanta s'o iubească, el — bătrinul, nenorocosul, calicul! Și 
era ineredintat că iubirea acelui necunoscut nu putea să se 
măsoare cu iubirea lui, era încredințat că punindu-se iubi- 
rile lor la încercare, a lui ar fi repurtat izbinda si, totuși, 

ce sărmană iubire obținuse de la Biela numai mirare și 

ä. 

Osolinski plinse ca un copil. A 

Plinsul îl ti şi îl răcori. Se hotări să plece a doua zi, 
să meargă iar la fraţii lui de arme, să-și sfirşească viaţa ti- 
căloasă în lupta fără nădejde purtată de ei pentru Polonia. 
Calul său, scăpat şi el din mîna Rusilor, îl aștepta în grajdul 
doamnei Sanguszko şi vre-o doi țărani din sat îl rugase mai 
de mult să-i ia cu dinsul cind va pleca. Ei cunoșteau bine 
toate drumurile atit dincoace cât esse de graniţă si se 
aflase de citeva zile că un corp de insurgenți se găsește n 
apropiere. 


2 VIATA ROMINEASCA 

De dimineaţă ceru să vadă pe doamna Sanguszko şi 
mulţumindu-i pentru bunätäfile ei, îi împărtăși hotärirea ce 
o luase de a pleca în cursul zilei. 

— Fiicä-meu, zise doamna Sanguszko incercindu-se s'as- 
cundă mișcarea de care era cuprinsă, mi-a spus tot ce s'a 
petrecut aseară şi sper că nu le îndoiești că mihnirea mea 
n'a fost mai mică decit mihnirea ei. lartă-mă domnule Oso- 
linski, eu sint de vină : ar fi trebuit să mă gindesc că lucrul 
se putea intimpla şi să te previn că Biela este legată cătră 
altul. Acuma eşti nenorocit şi cugetul mă mustră căci văd 
că durerea fi se trage din pricina lipsei mele de prevedere. 

— Nam ce erta, răspunse Osolinski. Nu puteai prevedea 
că la virsta mea să fiu încă destul de nebun pentru a-mi in- 
chipui că pot cîştiga iubirea fiicei dumitale. Eu singur sint 
de vină si cată să vă fiu etern recunoscător căci mi-aţi scă- 
pat viața si m'ati făcut să cunosc raiul în timpul şederii 
mele aici. lar eu fără a mă gindi mai departe, am visat să 
cuceresc iubirea acestei copile şi s'o fac să-și lege soarta de 
un am bătrin, fără avere şi fără viitor. Pedeapsa mea este 
crudă, o! foarte crudă, dar dreaptă ! 

— Domnule Osolinski, zise doamna Sanguszko, dacă 
Biela n'ar fi fost legată câtră altul, fii încredințat că nici 
virsta dumitale, nici starea dumitale materială n'ar fi fost 
temeiuri făcindu-mă să stau la îndoială pentru a-ţi incre- 
dinta viitorul Bielei. Sînt convinsă că ai găsi în inima şi în 
mintea dumitale mijloace pentru a o face fericită. Nu m'am 
gindit însă la... ceiace sa intimplat, căci credeam că cu to- 
tul înalte sînt aspiratiunile dumitale, că ele fintese scopuri 
mai înalte decit inima copilei mele. 

Sint acuma încă datoare să-ți destăinuese împrejurările 
in care a avut loc logodna Bielei si pricinile pentru care am 
ținut-o ascunsă unui bărbat pe care l-am privit şi-l vom privi 
totdeauna ca un prieten scump si adevărat. 

Logodnieul Bielei este un tovarăș de copilărie al ei: se 
iubese din virsta lor cea mai fragedă. La inceput am privit 
această iubire ca o copilărie şi nu i-am dat nici o samă, dar 
am fost în sfârșit silită să mă convinga că ea era din partea 
amindorora un sentiment trainic si serios. Cunosteam prea 
bine calităţile strălueite ale tinărului pentru a mă împotrivi 
şi sânt aproape doi ani de cind le-am dat consimțământul si 
binecuvintarea mea. 

_ Else numeste Paul Tarnovski şi a obţinut acum doi ani 
titlul de doctor în medieină, Este orfan si a fost creseut, im- 
preună cu donă surori mai mici, de un unchiu al lor. Nu a 
ras acestor copii nici a avere, dar unchiul este bogat: el 
a hotärit să lase lui Paul moşia lui iar pe fete să le înzes- 
treze. Indată după ce își termină Paul studiile, unchiu-său, 
Adam Gorski, îi spuse că este hotärit să-l căsătorească cu 


| 


RTL NE US LUE ROUES RTE VOTRE LL: 
a n m aiae 


enească o 


Lui Paul nu-i pasă de avere pentru dinsul, el ține la 
Biela mai mult decit la bogăţie, dar se îngrijea de soarta 
bictelor sale surori. Tocmai atunci cea mai în vîrstă din ele 
era pe de a se logodi cu un tînăr onorabil, dar fără 
avere, şi căsătoria lor atirna de zestrea ce avea s'o dea bă- 

i. Paul se hotări deci să se prefacă cătră mogul 
său că renunță la Biela, asteptind pentru a se căsători cu- 
nunia surorilor lui si renumțind, în cit îl privea, lu orice nă- 
dejde de a mosteni pe unchiu-său. 

Mi-a cerut însă să consimt la logodna lui cu Biela si 
ne-am legat cătră dinsul să nu destăinuim nimănui faptul a- 
cestei logodne. Temindu-se că dacă va răminea În țară să 
mu fie în stare să ascundă lui Gorski legăturile lui cu Biela, a 
hotäril să se expatrieze pentru cîtva timp. Tocmai atunci o 
corabie de răzhboiu austriacă avind pe bord o expeditiune 
ses se pregătea să plece pentru a face ocolul lumii. 

ul ceru si obținu să-i fie atașat. 

Sint optsprezece luni de cînd a plecat si acuma așteptăm 
întoarcerea lui din zi în zi. Sora lui cea mai mare sa mări- 
tat astă iarnă, primind de la Gorski o zestre frumoasă. A- 
cuma aflu că şi cea mai tinără este logodită şi că nunta se 
va face în curind, aşa că Paul se va putea căsători cu Biela 
îndată după întoarcere. Am fost de mai multe ori pe punctul 
să-ți destăinuesc aceste împrejurări, eram absolut încredin- 
tată de discretiunea dumitale şi mă căesc acuma amar că 
Dam urmat acea i iune. Dar faptul că secretul nu era 
numai al nostru ci si acel al lui Paul, mi-a oprit totdeauna 
cuvintele pe buze. Incă odată: iartă-mă. 

— Repet, zise Osolinski, că mam ce erta, căci numai eu 
sint de vină, Zilele ce le-am petrecut aici au fost cele mai fe- 
ricite ale vieţii mele si, dacă astăzi această fericire este întu- 

„mecată, pricina este a nebuniei mele. 

Sanguszko stărui ca el să-și prelungească sede- 
rea În casa ci, temindu-se ca rănile să nu i se deschidă din 
nou în urma oboselilor ce era să le înfrunte, dar Osolinski rá- 
mase nestrămutat în voința lui si, pr a ce se sfătui cu cei doi 
țărani chemaţi în grabă, hotări să plece după prinz. 

Masa fu tristă, inimile lor erau prea pline de 
pentru ca minearea sau vorba să le fi priit. Ochii Bielei erau 
roşii și fața ei palidă arăta îndestul că somnul fugise de dinsa 
în acea noapte, În cursul prinzului se aduse corespondența și 


si. VIAȚA ROMINEASCA 


Sanguszko luind un ziar în mod automatic în mină, 
ares sa ochii. Deodată ea scăpă un strigat de durere: 
— O, miselul! şi lacrimile izbucniră din E RR 

La privirea uimită ce-i aruncară Biela şi Osolinski, dădu 
ziarul fetei arătindu-i cu degetul pasagiul ce-l cetise. 

Biela luind ziarul, începu să cetească cu glas tare dar 
in curind se umeziră şi ochii ei. Numai cu greu izbuti zeii 
termine cetirea pasagiului, Se povestea intr'insul că colonel 
rus Nemirov, după ce se făcuse stäpin pe tirgusorul Sbany 

ärat de insurgenți si de locuitori, pu numai trecuse prin 
arme pe ciţi din aceşti din urmă căzuse în minile lui, dar 
chiar pusese soldații să bată ou bice femeile și fetele apără- 

ilor. 
SE Pe Biela o podidi plinsul, iar Osolinski, sculindu-se de pe 
scaun si izbind în masă cu toată puterea pumnului, jură cu 
glasul tremurind de mânie, pe viaţă si pe cinste, că nu va 
avea odihnă pănă m nu ură, pus mina pe Nemirov şi nu-l va 

i dea sufletul sub biciu, $ 

MT se isprăvi în tăcere, calul lui Osolinski se aduse 
la seară, bagajul lui sprinten fu luat de cei doi tovarăşi ai lui, 
iar el ee mine de aa e + se ST , îi sărută mina 
multämindu-i din nou pen unätätile ei. ; 

“ind veni rîndul at ia rămas bun si de la Biela, se 
opri dinaintea ei, palid, privind-o încă o dată cu toată puterea 
ochilor. Ea purta în păr o garoafă albă şi Osolinski se simţi 
cuprins de un dor nebun de a poseda această floare. 

— Te văd astăzi pentru cea de pe urmă oară, zise el. 
Cred că-mi pot permite să-ți fac o rugăminte ce, în alte im- 
prejurări, ar putea fi privită ca necuviincioasă. Dă-mi te rog 
floarea ce o porți în pâr, frumoasă ca dumneata, albă ca ini- 
ma dumitale ca s'o pot păstra în amintirea ceasurilor incintä- 
toare ce le-am petrecut împreună si ca simbol al fiinţei du- 
mitay la luă floa i i-o întinse 

iela luă rea şi i-o A i 

— Şi eu, zise ea i ouresicare ezitare, aş dori să-ți fac o 

rugăminte, | 

š — 0! spune, zise Osolinski luind guroafa, știi bine că 
a-ți implini o dorință nu poate decit să fie o fericire pentru 
mine. 

— Mai dinioareu, cind am cetit,.. mișelia ale cărei victime 
au fost nişte femei şi nişte fete polone, ai jurat că nu te vei 
odihni pănă ce nu le vei răzbuna, Și eu vin să te rog că, dacă 
Nemirov va cădea în minile dumitale, să nu răzbuni femeile 
polone prin asprime, ei să-l pui îndată în libertate și să-i 
spui din partea mea că ele nu cunosc altă răzbunare de: 
dispreța! 32 iertarea, 

Osolinski rămase un moment mut de surprindere, apoi 
răspunse închinîndu-se, 


EI SPL ca dia 


_DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI as 
— Imi oi ri să cale un jurämint, dar te voi asculta căci 
dorința du neputind să fie decit sfintä, ajunge tru 


a mă deslega, Dar mă tem că fiarele muscälesti nu sint in 
stare să înțeleagă o asemine mmărinimie. Ori cum, fii încredin- 
fată că Nemirov va cădea în mina mea și că voi îndeplini cu 
sfinţenie porunca ce mi-ai dat-o, 

Biela îi întinse mina. 

— Fii fericită, zise el, sărutindu-i-o si, sărind pe cal se 
depărtă În galop. Ajuns la poartă se uită indrärät şi văzu pe 
Bicla rămasă nemişeată în capul scării lingă doamna 
Sun 


făcu un semn de ndio cu pălăria si dădu pinteni ca- 
ului, 


IV. 


Insureeţiunea muribundă se pāru că învie din nou cu so- 
sirea lui Osolinski. Pe lingă rămășițele ulanilor lui, nume- 
rosi voluntari alergară sub steagul său, iar izbinda îi deveni 
din nou credincioasă. Toate expeditiunile întreprinse de el 
izbutiră în chip strălucit. Cercul de fier alcătuit de coloanele 
rusești fu rupt în mai multe locuri si focul răscoalei izbucni 
din nou în localităţi unde se stinsese de mult. 

Muraviev, îngrijit de aceste succese, trimise împotriva lui 
floarea oștirii sale: mai multe batalioane alese si două regi- 
mente de dragoni sub comanda vestitului colonel Nemirov. 
Departe de a putea isprăvi ceva, aceste trupe se văzură atrase 
de ştiri mincinoase în codri şi silite să se despartă în mai 
multe coloane. far Osolinski, căzind fără de veste asupra lor, 
le risipi una după alta. Nemirov, trăgind atunci la sine noi n- 
jutoare, încercă să blocheze pe îndrăzneţul partizan în codri 
şi să-l supuie prin foame. Dar Polonii izbutiră în mai multe 
ri să pătrundă printre osehitele corpuri ruseşti şi să 
sentoureă în bivuacurile lor cu arme, recruți si proviziuni. 

Intro seară Osolinski se afla în coliba în care-şi instalase 
cartierul general, ocupat să alcătuiască cu cițiva ofițeri pla- 
nul unei noi expeditiuni, cind urale frenetice şi strigăte de 
bucurie li făcură să iasă cu toţii afară. 

„O mică coloană de călăreţi, trimisă pentru a aduna fu- 
ra), se întorcea la bivuac uducind In mijlocul ei un ofiţer 
rus legat pe cal. 

—„Nemirov a căzut în minile noastre, Nemirov este 
prins! se auzea din toate părțile. 

Insurgenţii părăseau cu urămada focurile şi colibele lor 
adunindu-se împrejurul noilor veniţi, nerăbdători să pri- 
vească în faţă pe cel mai vajnic din dușmanii lor. 

— Moarte călhului, la spinzurătoare mişelul schinginitor 
de femei! se auzea strigîndu-e= dia toate părțile. 


c4 _VIAȚA ROMINEASCA 


— Să-l ucidem cu pietre, strigară alţii. | 

— 'Tăcere, la locurile voastre! tună Osolinski, si, ca prin 
farmec, amutirä cu toții, si, dindu-se îndărăt, făcură loc şe- 
fului detasnmentului care descălecă şi se apropiă de Boleslav, 

— Am reușit să punem mina pe două stoguri de fân şi pe 
o cantitate însemnată de ovăz, raportă el salutind pe șef. La 
intoarcere, cind me apropiam de ante-posturile noastre, la o 
cotitură ne-am găsit faţă în faţă cu o patrulă rusească com- 
pusă din zece călăreți, printre care mai multi ofițeri. 

Năvălind asupra lor, am ucis şase dintr'ingii şi am prins 
pe acest ofițer, ceilalți trei au scăpat prin fugă. , | 

Prinsul este colonelul Nemirov după spusa oamenilor mei 
şi chiar după propria lui mărturisire. | 

Iarăşi se auziră strigăte de moarte si, pentru a doua 
oară, glasul lui Osolinski le impuse tăcere. 

— Deslegaţi pe prins, porunci el. 

Doi insurgenți tăiară îndată fringhiile cu care era legat 
Nemirov, dar el rămase pe cal. Faţa lui energică, cu trăsături 
groase si aspre, era palidă dar nici un muşehiu dintrinsa nu 
se mișca si ochii mici, suri şi reci afinteau acuma asupra lui 
Osolinski o privire hotărâtă, chiar trufasä. Å 

— Nemirov, zise Osolinski păşind înspre prins și oprin- 
du-se la vre-o câţiva pași de el, chipul numai fi-este de om, 
dar sufletul de fiară si de fiară miseleascä, un adevărat su- 
fiet de Muscal. Nenumărate sint victimele cruzimii tale; ini- 
ma ta tresare de bucurie cind vede sîngele curgind; urechiie 
ti se desfată cînd aud strigătele de durere ale celor schin- 
giuiti, De mult nu mai erxi demn de numele de oștean; acel 
de călău este singurul ce ti se cuvine, Dar astăzi, după biciui- 
rea femeilor, pănă si numele de călău este prea nobil pentru 
line, căci călăul își îndeplinește grozava meserie numai im- 
pins de nevoe si în urma poruncilor primite, pe cind tu 
schingiueşti după îndemnul inimii tale, neporuneit și nesilit 
de nimene. : : 

Aşi fi în drept să te fac să mori sub biciu, apoi să-ţi spin- 
zur leşul la vre-o răspintie şi lumea întreagă n'ar putea decit 
să aplaude În acest act de dreptate. Așa aș fi urmat fără în- 
doială, dar o fată polonă, un înger, mi-a poruncit să cruf pe 
batjocoritorul surorilor ei. Ea m'a însărcinat să-ți zic că fe- 
meile polone se răzbună numai arătind mârinimia lor! Eşti 
liber, poţi să pleci! | 

Rusul rămase neclintit si mut, dar în rindurile Polonilor 
izbueniră strigăte turbate. Unul din ei, lan Visofki, a cărui 
mamă și surori făcuse parte din femeile biciuite Ja Sbany, 
se repezi asupra lui Nemirov eu toporul sus. 

Dar în momentul cînd muchea fierului era să se abată pe 
capul Rusului, se auzi o delunătură şi bratul lui Iu, frint 
de un glonte, scăpă toporul. 


___ DRAGOSTEA LUI OSQLINSKI o5 


— La locurile voustre! Zbor creerii celui dintäiu care va 
mişca, strigă glasul puternic al lui Osolinski si el înainta 
spre insurgenți cu un pas negrăbit dar hotărit, ținând în mină 
pistolul tacă fumegind. 

insurgenții se dadură înapoi înaintea sa, dar în rindurile 
lor se auzeau strigăte de minie. 

Osolinski oprindu-se si ațintind asupra lor o privire rece 
şi poruncitoare, le zise cu glasul liniştit : 

— Oare de cînd indräzniti voi să discutați ordinele mele? 
Nu ştiţi că eu sînt menit a gîndi pentru voi și că voi aveţi 
numai de împlinit poruncile mele ? 

Atit înfățișarea lui hotărită şi poruncitoare cit si presti- 
giul cîștigat prin necontenite izbinzi îi supuse și în tot bi- 
vuacul se făcu o adincă tăcere. 

— Domnule Jocotenent Rybinski, zise Osolinski, întor- 
cindu-se către unul din ofiţeri, încalecă îndată, ia patru oa- 
meni cu dumneata şi du pe prins dincolo de posturile noastre 
inaintate, Imi răspunzi de viaţa lui cu capul dumitale. 

a salută si în curind se afla călare cu patru ulani 

ă el. 

Nemirov rămase nemișcat pe cal la locul unde se oprise: 
privise la cele petrecute fără ca să fi clipit măcar din ochi. 
Cind Rybinski se apropie de dinsul şi-i zise : „să mergem !”, 
el se întoarse către Osolinski, 

— Osolinski, zise el, Nemirov poate să fie o fiară, dar el 
este o fiară care ținte minte, si atingind calul cu pintenii, se 
depărtă la pas urmat de Rybinski si de cei patru ulani. Prin- 
derea lui Nemirov fu cea de pe urmă izbindă a Polonilor. 
Puternice coloane ruseşti răzbiră în codru şi Osolinski izbuti 
numai în urma unor minuni de singe rece şi de îndrăzneală 
să-și strecoare trupa printre duşmani si so îndrepte spre 

Does d dinşii căutind în în- 

se lua u ii cău să-i înconjoare şi 
cercindu-se să le taie big, dar Polonii năvăliră asupra 
lor eu atita furie încît izbutiră să zădărnicească aceste in- 
cercări mai multe zile dearindul, apropiindu-se mereu de 


In sfârşit se văzură în fața ei dar, pentru a ajunge la ea, 
trebuia să treacă pe un pod apărat de trupe numeroase gi de 
tunuri, Ei descălecase intro pădure care ascundea dușmanu- 
lui mișcările lor şi Osolinski cu ofițerii se sfătuiau asupra 
chipului cum trebuia făcut atacul, cînd, deodată răsună stri- 
gätul : „La arme ! lată Ruşii!” si din toate părțile se văzu 
călărime rusească năvălind asupra lor. Cei mai mulţi dintre 
Poloni căzură sub săbiile dușmanilor fără ca să fi apucat să 

încalece, Osolinski înconjurat de vre-o cifiva oameni se apăra 
cu desnădejduire dar, la urmă, căzu viu în mânile Rusilor ; 
5 


[i VIAȚA ROMINEASCA 


numai puţini din soldaţii lui putură să scape în Austria tre- 
cind riul înot. 
Yy. 


Osolinski fu dus la un sat din apropiere si inchis în una 
din chiliile mănăstirii părăsite ce se afla în acel sat. Celelalte 
chilii erau pline de Poloni prinși în luptele din lunile trecute 
sau arestaţi în urma bänuelilor poliției rusești și asteptind 
hotăririle justiţiei militare, 

Aceste hotăriri se dădeau în chip foarte expcditiv ;_ a- 
proape toate crau sentințe de moarte, In fiecare dimineaţă, 
in zori de ziuă, eseau din mănăstire, insotiti de plotonul de 
execuție, mai mulţi Poloni şi aceste esiri erau totdeauna ur- 
mate de detunătura armelor, vestind celor rămași în viaţă 
moartea tovarășilor şi indemnindu-i să fie gata să întimpine 
la orice moment aceiași soartă cu aceiaşi bărbăţie. 

Nu trecură trei zile şi Osolinski fu instiintat că este si el 
osindit la moarte. Vestea nici nu-l surprinse. nici nu-l mihni: 
o auzi cu surisul pe buze. 

Viaţa pentru el nu mai avea nici un farmec. Işi amintea 
cu bucurie numai de copilărie şi de timpul fericit petrecut 
lingă Biela, Dar copilăria îi trecuse de mult, se apropia acu- 
ma de bălrineţă, mijlocul in care o petrecuse era dispărut, 
icoanele ei vesele îi păreau şterse, iar Biela era pierdută pen- 
tru dinsul. Era bucuros să moură, căci cel puţin avea mingă- 
erea să nu afle, fiind încă în viaţă, că ea este a altuia. 

Chipul ei frumos şi dulce rămase necontenit înaintea 
ochilor lui. In mijlocul luptei, în momentul celor mai mari 
primejdii, noaptea subt colibă, la focul bivuacului, în timpul 
marşurilor lungi si obositoare, i se părea că icoana ei strălu- 
citoure îl însoțește pretutindeni, că necontenit răsună in ure- 
chile lui acel glas cam inäbusit, cam surd, dar atit de duios, 

Şi acuma în închisoare, după zdrobirea tuturor speran- 
telor, în faţa morții, gindul lui veșnie la dinsa zbura si din 
ceas in ceas urma viaja ei acasă lingă mamă, viaţa ce-i era 
cunoscută în toate amänuntimile ei. - 

— Acuma ese din odat, își zicea el, acuma sade la masă, 
tcuma cetegie, acuma lucrează, acuma doarme. A fi gindind 
ea oare la mine ? O da, nu m'a nitat, i-am putut lăsa o amin- 
lire jalnică, dur necwn rea! Trebue să fii aflat de invinge- 
rea şi de prinderea mea; de bună samă că a plins; e atit 
de bună! Dar ponte că pănă acuma a sosit logodnicul ei, şi 
atunci, vai ! puţine și trecătoare vor fi gindurile ce mi le hă- 
razegle mie ! Ar fi vrut să-i serie ca să-i mulțumească încă 

so dată pentru fericirea pustată lingă dinsa, ar fi vrut să-i tri- 
mită vre-o amintire de la el. Dar n'avea cum să facă pentru 


ca scrisoarea să-i parvină, nu mai poseda nimie ce i-ar fi pu- 
tut trimite. 


o popoare AA 


Paăstra, strinsă pe inimă, floarea de garoafă albă ce i-o 
dăduse la despărțire; ea era acuma cu totul uscată, foitele 
căzuse una cite una, erau sfârmate de sărutările lui în timp 
de atitea luni, dar erau depuse cu îngrijire în micul säculet 
de mătase în care păstra ceiace odinioară fusese o floare. 

Adormi gindind la dinsa şi dormi visind de dinsa. A doua 
zi, cind se desteptä, văzu cu mirare că soarele era sus si că 
nimeni nu venise să-l deștepte pentru a-l duce la moarte, 
Ceasurile trecură, i se aduse ca de obiceiu mincare, în spre 
seară garda se schimbă ca de obiceiu. Subofiterul gărzii ce 
pleca 'predind serviciul subofiterului gărzei ce venea, intră in 
chilia lui Osolinski și-l dădu pe sama camaradului său. După 
eşirea lor auzi mai multe uși deschizindu-se si inchizindu-se, 
i se aduse cina şi totul reintră în tăcere. Mai tretu o noapte, 
mai trecu o dimineaţă, mai trecu o zi întreagă. 

Osolinski mirat de această întirzire pusă în executarea 
osindei sale, se hotări să intrebe la întăia schimbare a gărzii 
pe subofiteri dacă nu ştiu care este pricina acestui răgaz ne- 
obişnuit 

Dar cind la intrarea lor, le puse această întrebare, acel 
nou, în chip răstit, îi spuse să tacă si saştepte. Insă, cu două 
ceasuri mai tirziu, cind Osolinski era pe punctul de a se 


“culca, fu surprins prin intrarea în chilie a aceluiaşi subofi- 


r purtind în mină un fanar. Fără a zice un cuvint, scoase 
rtie din sin şi o dădu lui Boleslav zicindu-i : j 

— Ceteste ! 

Osolinski desfăcind-a ceti rîndurile următoare : 


„Boleslav Osolinski ! Ai zis că Nemirov este o fiară, iar 
„el fi-a răspuns că poate să fie fiară dar că-ți va dovedi că 
„este o fiară cure ţine minte. El ţine minte şi te vestește că a 
„obținut ca viața să-ți fie crutatä, Atita pentru acuma, peste 
„puţin vei afla mai mult, Pepe > 


Osolinski ceti scrisoarea de mai multe ori : mirarea lui 
era mare, Așteptind moartea cu bucurie, vestea în sine era 
departe de a-i fi plăcută, dar chiar de ar fi ținut la viaţă, 
faptul de a o datori lui Nemirov ar fi ajuns pentru a-l face 
s'o păseaseă nesuferită. Privirea i se incruntä si, botind hirtia 
în mină, spuse subofițerului care stătea neclintit : 

— Spune acelui care te-a trimis că... . 

— Num voce să mă dau în vorbă cu dumneata, îl intre- 
rupse scurt soldatul ; am poruncă să-ți dau hirtia ca s'o ce- 
teşti şi-apoi s'o ard îndată. Dă-mi-o inapoi ! 

Dur văzind câ Osolinski nu se mişcă, i-o smulse repede 
din mină și, apropiind-o de luminarea din fanar, îi dădu foz; 
iar cind nu mni rămase nimic dintr'insa, se întoarse milită- 


e VIAȚA ROMINEASCA 


reste pe călciie si, fără a zice o vorbă, eşi inchizind ușa si in- 
torcind cu ingrijire cheia in broască. | 

Osolinski surprins de acţiunea bruscă şi neașteptată a sub- 
ofițerului, rămăsese in tăcere, dar minia clocotea intr'insul 
la gindul că era osindit să trăiască prin voința ființei neome- 
noase ce purta numele de Nemirov. Era hotărit să ceară să 
fie adus sub un cuvint sau sub altul în faţa unui ofiţer supe- 
rior si să rostească inaintea lui cuvinte atit de batjocuritoare 
pentru Rusia şi pentru Împărat incit să facă cu neputinţă 
crujarea vieţii sale. 

Se culcă cu această hotărire, dar, cînd luă săculeţul cu 
rămăşiţele florii de garoafă in mină pentru a-l săruta după 
abiceiu, gări deodată de pe culeus. li trecuse acuma prin 
minte gindul că nu datorea viaja voinţii lui Nemirov ci Bielei, 
căci Nemirov lucra pentru scäparea lui numai drept recuno- 
ştință pentru că-i crutase zilele, iar el îl ue numai in 
urma poruncii Bielei, Fără de acea poruncă, de mult sar fi 
clătinat în vînt trupul lui Nemiroy mort sub biciu. Viaţa era 
acuma pentru el un dar al Bielei şi pentru el, darurile iubitei 
nu puteau să fie decit odoare sfinte, era dator să le păstreze 
cu sfințenie, cu recunoștință. - A 

Grea, amară, nesuferită era să-i fie viaţa, dar acea viaţă, 
venindu-i de la Biela, trebuia s'o primească : grea, amară, ne- 
suferită cum era. | 

— 0, draga mea, zise el, bunătatea ta mi-a dat o încercare 
crudă si poate lungă, dar din mina ta o primesc cu bucurie 
şi voi eşi dintrinsa cu cinste, ; 

Somnul în acea noapte nu se atinse de pleoapele lui; 
croi, plimbindu-se prin chilie, planul viitoarei sale vieţi, 

Era hotărit să meargă departe, departe, în America sau 
in Australia, să întemeieze acolo o colonie polonă care sa 
poarte numele dulce al Bielei. Era hotărit să jerifească toată 
rămășițe lui de viaţă, toată munca, toată singuinfa lui pentru 
inflorirea acelei colonii. Tot folosul cuvenit lui şi o parte oare- 
care din acela al tovarășilor era să fie strîns, dobinzile capi- 
talizate în fiecare an, pentru a alcătui cu vremea un tezaur al 
națiunii polone, cu mijlocul căruia să se poată veni în ajutor 
fiilor săi în nevoe şi să se poată da un sprijin puternic vii- 
toarelor încercări de liberare de sub jugul muscälese. O viață 
ce-i era dăruită de Biela nu putea să fie întrebuințată decit 
la săvirşirea unor lucrări frumoase, binefăcătoare şi sfinte ca 
aceia ce o dăruise, Inainte de a pleca însă, trebue s'o vadă ca 
să-i spună minunea săvirşită de bunătatea ei, să-şi mai umple 
ochii privind-o, să-și mai desmierde inima auzind-o. 

Trei zile trecură şi Osolinski începea acuma să fie nerăb- 
dător de a fi pus în libertate, neräbdätor de a alerga să pri- 
vească pe Biela, nerăbdător să-și înceapă lucrarea măreață. 

A treia zi auzi paşi în chilia de lingă el rămasă neocu- 


` 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI 5 


pată până atunci. Aceste două chilii comunicau printr'o ușă 
ce era, bine înțeles, închisă dar mulțămită căreia Osolinski 
pula să audă aproape tot ce se petrecea în chilia de alături. 

oul venit trebuia să fie bolnav sau cumplit de desnădăj duit 
căci Boleslav îl auzea oftind necontenit sau gemind dureros. 
Insă oftatul şi gemetele conteniră după o bucată de timp si 
liniștea cea mai mare domni în chilia megiesului său, 

Cind se aduse prinzul, băgă de samă că soldatul care 
aducea străchinile cu mincarea rămase neobişnuit de mult 
în chilia de alăturea, i se pāru chiar că aude o cheie um- 
blind în broasca ușii dintre cele două chilii. Trecură vre-o 
două ceasuri liniștite, cînd deodată, auzi usa scirțiind. Ea 
se deschise şi în chilia lui Osolinski intră un om tinăr, nalt, 
cu ochi albaștri închişi, cu păr şi mustäti castanii, cu trăsă- 
furi de o rară frumusetàä si purtind braţul sting într'un baer 
alimat de git, Noul venit puse un deget la gură pentru a-i 
recomanda tăcere şi se apropiă de dinsul, Osolinski îşi putu 
da samă atunci că este foarte palid si că pe faţa lui se pu- 
leau vedea semnele unei vii suferințe, 
= — Sint osindit la moarte, zise el cu jumătate glas, mine 
în zori de ziuă voi fi trăit. Adus de azi dimineață nice si a- 
flind că lingă mine se află un alt Polon, executarea căruia 
sa aminat în urma unor ordine de sus, am izbutit, cu prețul 
unui inel ce-mi rămăsese, să ademenese soldatul care mi-a 
adus mincare să-mi deschidă această ușă. După cite mi-a 
spus soldatul cred că viața are să-ţi fie cruțată si, cu toute 
că nu te cunosc, am venit să te rog, ca Polon si tovarăş de 
arme, să-mi faci un serviciu. 

— Sint gata, răspunse Osolinski cistigat de infăţişarea 
simpatică a tinărului, numai să pot. 

In acest moment necunoscutul scăpă un gemet lung şi 
fața i se contractă. 

— Esti rănit? mai întrebă Osolinski. 

— Da, răspunse tinărul, un glonte mi-a intrat în umăr 

rău ciolanul și durerile ce le sim! sint cumplite. 

Sint medie si cu mare nevoe am obținut de la un feldşer 

Tusest să-mi execute o ordonanță ce i-am dat-o, adaose el 

d din buzunar un sip. Este o mixtură de opium, torn 

cite cincizeci de picături intrun pahar eu puțină apă si ciş- 

tig astfel trei pănă la patru ceasuri de somn în cursul cărora 

nu-mi simt durerile, dar indată ce mă trezese ele mă chinuese 

din nou. Însă mam venit la dumneata ca să mă vaet, ci pre- 
cum ţi-am spus-o, să te rog să-mi faci un bine. 

— Tiam spus că sint gata, zise Osolinski, te ascult, dar 
te rog să sezi, adnose el împingindu-i singurul scaun ce se 
afla in chilie şi așezindu-se pe pat. 

Tinărul, după ce se puse pe scaun, mişcare în urma că- 
reia scăpă un nou gemet, zise: 


70 _ VIAȚA ROMINEASCA 


— Sint Galitian si sint logodit cu o fată pe care o iubese 
şi care mă iubeşte din copilărie. Imprejuräri de familie au 
impiedecat pănă astăzi căsătoria noastră. Vestea sg sobra: 
buenirea răscoalei m'a ajuns pe cind călătoream pe ţărmuri 
depărtate, Aşi fi plecat la moment pentru a împărtăşi pri- 


mejdiile fraţilor noștri, dar o boală crudă mă ţinu pe coaste 


timp de mai multe luni. Îndată ce pai să mă tin pe pi- 
cioare, mă intorsei acasă fără a pierde un moment. Spre ne- 
mărginita mea mihnire, aflai la sosire că răscoala este fn- 
vinsă cu desăvirşire si că Ruşii nu mai au de luptat decit cu 
câteva cete răzlețe de desnădăjduiţi a căror infringere nu 
mai era decit o treabă de puţine săptămîni. Totuşi mă hotă- 
rii să iau cel puţin parte la aceste de pe urmă încercări, Ar- 
deam de dorul de a stringe în braţe pe iubita pe care n'o vă- 
zusem de doi ani şi de la care de mult nu mai primisem nici 
o scrisoare, eram gata să merg s'o văd înainte de a intra în 
luptă, dar nu putui să am parte de această fericire, In mo- 
mentul în care eram să plec la dinsa, eu si citiva tovarăşi ce 
trebuiau să mă urmeze în luptă, primirăm ştirea că autorită- 
tile austriace, aflind intenfiunile noastre, sint pe punctul să 
ne aresteze. Cu moartea în suflet mă văzui silit să renunţ de 
a-mi mai veden logodnica si să trec graniţa fără cea mai 
mică zăbavă. 

Am luat parte cu cetele lui Dombrovski la cele de pe 
urmă lupte purtate de acest partizan. Astăzi este săptămîna 
de cînd am căzut rănit în mîinile dușmanilor si eri mau o- 
sindit la moarte. 2 i 

Sint tinăr, iubesc si sint iubit, moartea este deci mai a- 
mară pentru mine decit pentru altul, căci mor pe pragul fe- 
ricirii. Dar sint crestin, port un nume vechiu şi falnie, voi şti 
să înfrunt pustile plutonului de execuţie cu resemnarea cres- 
tinului si cu bărbăţia Polonului de neam. 

Dar, înainte de a muri, am vrut să-mi iau, măcar în 
scris, cel de pe urmă rămas bun de la iubita și să-i trimit 
inapoi ca amintire, serisorile ei cătră mine care zi si noaple 
au fost păstrate pe inima mea. Apoi, scofind din sin un mă 
chet de hirtii îngălbenite, legate cu o cordeluță si un plic, 
adaose, înminindu-le lui Osolinski: 

— Iată-le, ti le incredintez dumitale. Dacă, precum mi 
s'a zis, ai să fii pus în libertate, te rog să faci toate chipurile 
ca ele să parvină domnişoarei Biela Sanguszko, dacă... Dar 
ce ai ? Mi este rău, zise el sărind de pe scaun căci Osolinski 
se făcuse mai alb decit varul, 

— Nimic, zise Boleslav, stăpinindu-se, nimic... mi-a ve- 
nit o ameţeală... mi se întimplă adesea. Dar acuma a trecut, 
imi este bine. Fii liniștit, îndată ce voi fi pus în libertate, 
intăia mea grijă va fi să fac ca aceste scrisori să se inmineze 
domnişoarei Sanguszko. Chiar dacă sint menit să-mi sfirșese 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI 71 
zilele în Siberia, voi face, totuși, toate chipurile pent 
scrisorile să ajungă la destinaţia lor. Să zi mai t; nici p 
grijā în această privință. 

„— Hi mulțămesc, zise tînărul luindu-i mâna si stringin- 

du-i-o eu efuziune. Mă numesc Paul Tarnovski. In puţinele 
ceasuri ce-mi rămîn de trăit nu-mi va fi cu putinţă să-ți arât 
recunoştinţa mea; trebue să te mulțămești numai cu gindul 
că ai făcut mult pentru ușurarea ultimelor mele momente. 
Dar spune-mi te rog, numele dumitale, ca să ştiu cui datorese 
arenan ate de urmă mingäere. 
À i stătu un moment la îndoială, deşi Tarnovski 
ii spusese că nu primise de mult scrisori de la Biela, totuși, 
temându-se ca tînărul să nu fi auzit în trecerea lui prin Ga- 
lifia despre șederea lui în casa doamnei Sanguszko, se ho- 
tări să nu-și spună numele adevărat, j 

— Mă numesc Boleslav Bielski, răspunse el. 

es Bineeuvintat fie numele dumitale si Dumnezeu să-ţi 
răsplătească înzecit binele ce mi l-ai făcut, căci, mulţămită 
dumitale, mor cu mai puţină părere de rău, zise Paul. Acu- 
ma am să-ţi mai fac o rugăminte. Rana iar mă doare rău, 
chinul devine nesuferit si mă văd silit să mă intorc în chila 

mea pentru a lua o nouă doză de mixtură şi a mă întinde pe 
pat, Ziua pot să vărs cu mina stingă numărul trebuitor de 
picături, dar noaptea îmi vine greu so fac, căci mina îmi 
tremură şi de durere de-abia văd. Mă tem să nu scap prea 
multe, adormind astfel pentru vecie şi Ruşii să creadă că 
m'am sinucis fiindu-mi frică să privese ţevile puștilor în- 
dreptate spre pieptul meu; iar vârsind prea puţine nu a- 
dorm si sufăr rău. Te rog deci ca, pe la miezul nopţii, să in- 
tri în chilia mea, să torni cincizeci de picături din acest sip, 
ce-l vei găsi pe masă, întrun pahar cu puţină apă si destep- 

-mā să mi le dai să le beau. Numai, bagă de samă: 
varsă tocmai cincizeci, căci cu mai puţine n'asi dormi pănă 
în ziuă, cu şaptezeci n'ar putea Ruşii să mă trezească dimi- 
neaţa şi ar fi siliți să mă împuște adormit, iar cu optzeci pănă 
la nouăzeci nu m'asi mai trezi. Imi pare rău să-ți tulbur som- 
nul, dar mi-ai face un mare bine. 

z Nu te îndoi că îndată ce ceasornicul din turn va suna 
douăsprezece voi veni în chilia dumitale şi voi face întocmai 
după cum mi-ai spus, zise Osolinski, care în tulburarea în 
care se afla nu mai vedea sosind momentul in care avea să 
fie singur, 

| Tarnovski, stringindu-i mina si multämindu-i din nou, 
eşi. 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


VI. 


După esirea lui Tarnovski, Osolinski nu parvenise Încă 
să liniştească virtejul de ginduri ce pusese stăpinire pe min- 
tea lui, cînd usa chiliei se deschise si același subofițer, care, 
cu citeva zile inainte, îi adusese scrisoarea lui Nemirov întră 
şi, scotind un plic de subt manta, i-l dădu. Osolinski deschi- 
zindu-l, recunoscu slova lui Nemirov. lată ce ceti: 


„Boleslav Osolinski, fiara Nemirov şi-a adus aminte, 
„Sentința care te osindea la moarte a fost desființată gi in- 
locuită prin alta, hotărind că vei fi surghiunit în Siberia pe 
„viață. Mine dimineață un uriadnik * cu doi cazaci va veni 
„să te ia pentru a te duce la Krasnoiarsk. Dar nu le speria, 
„căci nu vei ajunge acolo. Toute măsurile sint luate pentru 
„ca la patru verste de la mănăstirea în care te afli deținut, 
„in pădure, lingă granița austriacă, kibitka ** să fie oprită 
„de oameni puși de mine. Urindnikul și cazacii se vor apăra 
„numai de formă si vei fi trecut fără greutate peste granița 
„austriacă, căci am avut grija să depărtez toate posturile ru- 
„seşti din vecinătatea pădurii. Nam nevoe să te rog să îna- 
„poiezi această scrisoare subofiterului pentru ca el s'o ardă 
e. moment căci altfel pe mine m'ar putea aştepta soarta de 
„care ai scăpat, 

„Serghei Alexandrovici Nemirov 


„P. S. Fără îndoială, te vei grăbi să vezi pe îngerul polon 
„căruia ti datorăm amindoi viaţa. Depune te rog omagiile 
„mele lu picioarele lui şi-i spune că, dacă a imblinzit pe Ne- 
„mirov, nu este fiară în lume care să nu poată fi supusă de 
„dinsa, 5. A. N.” 


Osolinski ceti scrisoarea o dată, de două, de trei ori. Slo- 
vele îi jucau dinaintea ochilor, de-abia cetind-o a patra oară 
ii înţelese conținutul. 

_— Dă-mi scrisoarea s'o ard, zise soldatul aprinzind un 
chibrit, trebue să es de aici căci mă tem să nu fiu surprins 
de vre-un rond de ofițer. 

Osolinski îi dădu scrisoarea si subofiferul, după ce o 
arse cu îngrijire, esi din chilie, 

Liber! el avea să fie liber chiar a doua zi şi... Biela de- 
venea liberă şi ea, căci acel nenorocit, logodnicul ei, era să 
moară la răsăritul soarelui. 

Bicla era linără, Biela nu putea trăi o viaţă întreagă 
fără iubire, Biela trebuia să-l uite, trebuia să caute altă iu- 


A Suboliţer de cazaci, 
** Ciruţă, 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI 73 


bire. Si el era să fie acolo, era să-i arate o iubire atit de mare, 
atit de statornică incit nu era cu putință ca inima să nu i se 
miște, să nu fie cistigatä de atita dor. Era s'agtepte doi ani, 
trei ani, cinci ani, zece ani, dar la urmă nu se putea ca ca să 
nu fie a lui, Doară scăparea lui era opera Bielei, urmarea 
bunätäti ei; el era menit să fie soţul Bielei, căci pe dinsul îl 
alesese soarta pentru a i urc porunca mărinimoasă a iubi- 
tei căreia îi datora viața. Chiar cerul era cu dinsul, cerul îi 
voia fericirea. 

Sfirşite erau de acum înainte ceasurile de răstrişte, ui- 
taţi anii de jale de chinuri şi de singurătate. Noaptea în care 
trăise pănă atunci era să înceteze, se arătau zorii unei zile 
pline de strălucitoare lumină, soarta în sfirsit obosise tot lo- 
vindu-l: toamna vieţii lui era menită să fie si raiul acelei 
vieţi, şi înaintea ochilor vedea acuma toate fazele viitoarei 
lui fericiri destășurindu-se în icoane încintătoare. 

Un lung gemăt răsună în chilia de aläturea: Osolinski 
împins de o mişcare netălmăcită deschise uşa si, aprinzind 
luminarea de seu ce se găsea pe masă, se apropiă de pat. 


_ Tinărul gemea prin somn. Boleslav rămase privind lung la 


dinsul; îi era milă de el; era atit de frumos, atit de tinăr, 
suferința se cetea atit de adine întipărită pe faţa lui galbenă. 
Păcat că era osindit să moură! 

Dar nu, trebuia să moară, căci, de nu murea, Biela era 
a lui, acei ochi acuma închişi și-ar fi înecat privirea în pri- 
virea ei: acele buze ar fi sărutat buzele ei, acele braţe ar fi 
strîns pe Piela la piept. Si atunci, în sufletul lui se stirni 
o cumplită vijelie deopotrivă de gelozie şi de ură, pumnul lui 
incleștat se ridică ameninfätor asupra capului linärului ador- 
mit. 

Simţirea puterii lui faţă de acea slăbiciune si de acea 
nenorocire, îl domoli: rămase ruşinat de această mișcare bru- 


tală in chilia lui şi se 'ntoarse pe pat. Acel nenorocit nu pu- 


„tea, sărmanul, să inspire decit milă. In floarea tinereții si a 


| useţii, cu cupa fericirii în mina lui, iubind si fiind 
iubit, era osindit la moarte de o soartă nemiloasă. Era să 
moară fără a fi putut gusta din fericire răminindu-i numai 
mingăerea să fie plins de Biela. 
a, Biela era să-l plingă. Ochii ei cei frumoşi erau să 
verse toate comorile lor de lacrimi, inima avea să fie sfişiată, 
Si el de-ar fi murit, Bicla ar fi plins; dar cu cit mai pu- 
ține ar fi fost lacrimile vărsate pentru dinsul! Şi, la acest 
gind, o durere nesuferită ti străpunse inima. Da, pe el l-ar 
fi jalit cum se jăleşte un prieten bun, pe Paul era să-l jă- 
leascä cum se jăleşte alesul inimii, 
Si era încredinţat că iubirea lui Paul este slabă, palidă, 
copilărvasă pe lingă iubirea lui. O, iubirea lui era nemărgi- 
nită, demnă de Biela, demnă de dinsul, capabilă de toate jert- 


74 VIAȚA ROMINEASCA 


fele, liberă de orice egoism. Ce war fi el oare in stare să facă 
pentru ca Biela să fie fericită? Ce sarcină putea să fie prea 
grea, se jertfă prea amară? 

Dar atunci un glas tainic în cugetul lui îi puse întreba- 
rea: „Oare, de-ai putea, silite-ai să scapi zilele lui Tarnovski 
dela moarte, inläturind astfel dela inima Bielei suferința cea 
mai cumplită, care trebuia să-i zdrobească inima de durere 
timp de ani „poate pentru totdeauna, suferinţă ce putea chiar 
să-i răpească viața sau mintea?” 

Lu gindul că ar putea să vadă pe Biela moartă sau ne- 
bună, sări spăriat de pe pat, Dar, cu cit se ginden mai mult, 
cu atit spaima îi cresceu, căci faptul era departe de a fi cu me- 
putință. Judeca puterea iubirii Bielei pentru Paul după pu- 
terea iubirii lui pentru Biela. Simtia că el, bărbat, înzestrat 
de Dumnezeu cu mai multă energie decit cade obişnuit în 
partea unui om, de ar fi auzit că iela nu mai este, cu greu 
ar fi putut indura o asemenea durere, că viaja sau mintea i 
sar Zi pierdut, Dar Biela, mai iubitoare şi mai gingasà de- 
cit el? 

Si acelaşi glas tainic îl auzi atunci îintrebindu-l: „Oare 
care este scopul iubirii tale: fericirea ta sau Fericirea 
Bielei?” 

Si atunci, tot ce era nobil şi mărinimos într'iinsul räspun- 
se cu putere: „Fericirea Bielei!” 

Farmecul cel rău sub stăpinirea căruia se afla era acuma 
rup! si Osolinski, eu durere şi cu rușine, fu silit să recunoa- 
scă că se lăsase să fie stăpinit mumai de simţurile cele mai 
putin nobile se însoțesc iubirea și că acele simţuri alese si 
inalte, ce fac fala, înălțarea si dumnezeirea ei, pentru mo- 
ment rămăsese străine de dinsul. El se bucurase de lovitura 
cumplită ce cădea asupra Bielei, ‘si pusese toată nădejdea, 
tot viitorul în acea nenorocire. Si mai culeza să spună că o 
iubeşte | 

Si acuma îi apăreau în chip grozav de lămurit toate sta- 
vilele ce se ridicau între dinsul si Biela. 

Intăiu, iubirea pentru Paul, amintirea acestuia, a întăiului 
ei umor ce trehuia să rămînă veşnic vie in inima si mintea 
ei, chiar în cazul cind, mai tirziu, ar fi consimţit să devină so- 
ţia lui Osolinski; apoi virsta lui. Peste zece ani el era să fie 
un bătrin sleit în minte, răcit în inimă, girbovit în trup, pe 
cînd ea, de-abia ar fi ajuns în toată strălucirea. lar iubitul 
ei, acela ce a doua zi trebuia să cadă sub gloanţele ruseşti, 
era încă in primăvara vieţii şi avea înaintea lui un lung şir 
de ani pentru a o iubi cu tot focul unei inimi tinere şi calde. 
O nu, iubirea lui nu era un leac putind să aline durerea Bic- 
lei, s'o facă să-și uite nenorocirea! Si acuma îi venea greu, îi 
părea lucru miselese, necinstes, cu el să se folosească, pentru 
a-și scăpa viața, de mijloacele de mintuire dobindite în urma 
unui fapt mărinimos izvorit din inima Bielei, pe cind acel 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI 75 


iubit de dinsa, ales de ea de părtaş al vieții era să moară. Și 
el nici nu se gindise să găsească un mijloc de scăpare pentru 
Paul „un mijloc pentru a înlătura durerea, poate chiar moar- 
tea sau nebunia din calea Bielei. 

El, Boleslav Viteazul, care luptase cu un braţ atit de vin- 
jos, eu o inimă atit de ojelitä pentru țară si neam, el trebuia 
să găsească în mintea lui mijlocul de a scăpa zilele lui Paul 
chiar cu preţul vieţii lui. Astfel glăsuia hotărîrea cinstei, ast- 
fel sunau poruncile iubirii adevărate! 

Deodată îi trecu prin minte gindul că putea el să mear- 
gă la moarte în locul lui Paul. Dintr'un moment întraltul 
garda era să se schimbe, subofiterul comandind garda ce $0- 
sea trebuia să vie pentru a lua deţinuţii pe sumă, Afară de 
cel eu care vorbise, nici unul nu-i văzuse faţa bine căci garda 
se schimba într'amurgul si chilia era întunecoasă. N'avea de- 
cit să găsească mijlocul de-a pune pe Paul în chilia lui şi 
de-a se găsi el, dimineața, în aceia a tinărului. Ştia că deti- 
munții predati plotonului de execuţie erau scoși din mănăsti- 
re de subofiterul de gardă si de patru soldaţi. Nu se temea 
să die recunoscut de ofițerii comandind execuţia căci, a doua 
zi după sosirea lui, paza mănăstirii se incredintase unui re- 
giment sosit chiar atunci din interiorul Rusiei. Acest regi- 
ment nu luase parte Ja luptele cu Polonii, ofiţerii nu-l văzuse 
niciodată şi, de cînd păzeau mănăstirea, nici unul din ei nu 
venise să viziteze pe deţinuţi. 

Cunostea prea bine obiceiurile armatei ruseşti pentru à 
se îndoi că, atunci cind va veni uriadnikul ca să-l ridice 

tru a-l conduce în Siberia, găsind pe Paul în chilia lui, 
| va ridica cu toate protestările sale că el nu este Osolinski, 
il va duce cu forța în kibitkă şi va porni cu el. lar ofiţerii si 
subofiterii de gardă, chiar de-ar intelege că sa comis o gre- 
şală, vor fi prea mulțămiţi să scape cit mai curind de singu- 
rul martor ce ar putea da gresala lor de gol. Singura greu- 

tate era de a aduce pe Tarnovski în chilia lui, 

Hotărit, plin de insufletire pentru jertfa ce era pe cale 
sto facă, se puse iar pe pat chibzuind mereu asupra € pului 
de urmat. 

Auzind paşi în sală, se acoperi cu mantaua fäcindu-se 
că doarme, doi subofiterii intrarä şi Osolinski auzi gla- 
aa repezi care-i adusese scrisoarea lui Nemirov, zicînd ce- 
uilalt: 

— Numărul patru, Boleslav Ivanovici Osolinski. 

Apoi esirä, usa se închise şi-i auzi îndeplinind aceiaşi 
formalitate în chilia lui Paul. Reluindu-și gindurile, după 
citeva minute sări iar de pe pat: mijlocul de a aduce pe 
Tarnowski în chilia lui vra găsit, 

'Tinărul îi recomandase să-l trezească la miezul nopții 
pentru a-i da să bea puţină apă în care trebuia mai intäiu 


w ~ VIAȚA ROMINEASCA 


sā verse cincizeci de picături de opium şi-l rugase să fie cu 
băgare de samă în vărsarea lor, căci șaptezeci de picături 
l-ar pune în desăvirşită nesimţire timp de mai multe ceasuri. 
Nu avea deci decit să verse acest număr de picături înainte 
de a-l trezi dindu-i-le pe urmă ca să le bea. Paul era să le 
ia fără îndoială si îndată trebuia să-l cuprindă un somn a- 
dine iar, pe urmă, Osolinski m'avea decit să-l ia în braţe si 
să-l depună pe patul său luindu-i locul în schimb. 

Mijlocul fiind găsit se puse să chibzuiască asupra tutu- 
ror amänun{imilor executării, prevăzind de dinainte toate 
greutăţile ce sar putea prezenta pentru a fi în măsură de a 
le învinge. 

Mult stătu la ginduri dacă nu va serie Bielei pentru a-i 
zice un ultim adio. Avea la dinsul o coală de hirtie si un con- 
deiu, incepu chiar scrisoarea dar, la urmă, se räzgindi. Ar fi 
fost pentru dinsul o nemărginită mingăere să ştie că Biela 
va cunoaşte jertfa ce o făcea pentru dinsa, punind-o astfel 
in stare să măsoare mărimea iubirii desteptate de ea. Dar 
pe urmă i se păru mai demn de o asemenea iubire să lase ca 
această jertfa să rămină necunoscută, să nu tulbure ferici- 
rea iubitei făcindu-i ştiut că acea fericire este un dar ce el 
il plätise cu prețul vieții. 

Tarnovski trebuia să afle numele lui à doua zi, căci u- 
rindnikul era să vină să ridice pe Boleslav Osolinski si de 
sigur că tinărul era să zică că acest nume nu este al său. Dar 
ştia că uriadnikul cu subofițerul de gardă si chiar un ofițer 
de va fi față, nu-și vor pierde timpul explicindu-se cu el şi-l 
vor porni de sirg lăsindu-l să creadă că scăparea lui de la 
moarte se datorește unei erori cum se intimplau multe în 
temnitele rusești, 

Ceasurile treceau si exaltarea de care era cuprins creştea 
din ce în ce: stăpinit de farmecul jertfei, farmec amar şi 
totodată plin de o dulceaţă stranie, 

Acuma frumoasă si sfintă îi părea soarta de care are 
parte. Iubirea lui nu rămăsese o simtire stearpă si zadarnică; 
era încununată de izbinda cea mai strălucită si cea mai mă- 
reaf ce o poate visa o iubire căci, printr'insa, inälfindu-se 
re patimilor omeneşti, întemeia fericirea fiinţei 
iubite, 

Onre iubirea acelui tinär iubit de dinsa, se putea ea mă- 
Sura cu iubirea lui? In locul său, inteles-ar fi a oare că sin- 

gur acel iubit de Biela avea dreptul să se folosească de mij- 
loucele de mântuire născute din mărinimia ei? Inteles-ar fi ed 
oare că era un furt, o miselie, un sacrilegiu de a răpi iubi- 
tului ei miatuiren menită pentru cl? 

Ceasornicul din clopotniță bătu unsprezece si trei sfer- 
turi. Osolinski deschise usa chiliei lui Paul si aprinse lumi- 
narea ce eri pe masă. Luind sipul cu mixtura vărsă întrun 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI 77 
paha utinä apă, numărindu-le cu îngrijire, şaptezeci de 
icături, i luind luminarea în mină se apropiă de pate 
Paul dormea un somn liniştit, si în acel moment pe buzele 
pe = Éd DE id, zise Osolinski eu jumätate de glas, 
i, seu - de braţul sting, îl trezi, ya: 
7 RE et ce br Paul sculindu-se în picioare şi 
crezind că este trezit pentru a fi dus la moarte. 

Dar, recunoscind pe Osolinski: SR 
— Ah! zise el, dumneata eşti, păcat că nu m'ai lăsa 
dorm încă citeva minute; visam un vis așa de frumos! Lasă- 
mă să ţi-l spun si-apoi voi lua doftoria, adaose el asezindu-se 
i Põsolinski depuse luminarea pe masă şi asezindu-se pe 

scaun zar Re 
T Viam i à lotonului 
— esti Paul, că mă găseam în faţa p 
de „alerga ta soldaţilor erau întinse asupra mea, un 
căpitan rus deschidea gura ca să rte loc j Pae Siem 
ini ltim adio Bielei; cind ceru ată_ 
te à 6 "lumină prarain ea şi dintrinsul vāzui că se 
scohoară Biela îmbrăcată în alb si purtind în mână on 4 
de flori. Plutind în văzduh de-asupra mea a aruncat or iy 
asupra soldaților care, pe loc, au căzut cu toţii in para À 
le idind puştile. Apoi s'a scoborit repede spre mine si, lu 
mea în mîna ei, a început să mă ridice în sus spre sa 
dinsa şi eu simţeam că mă ridic cînd dumneata m'ai trezit. 
za — Si, zise Osolinski, vorbind încet şi reşchirat, ce con- 
ie tragi tu din visul tău? da 
nn Ce ét ps Paul stringind din umeri. Nici ince 
— Cum, întrebă Osolinski, nu crezi că acest vis poale 
mântuire? 
cu ate în visuri, răspunse Paul, si-apoi paniy ca AD 
si ar trebui o minune şi vremea minunilor a trecu 
t. 


i ' i fi dintat că 

— Osolinski, în locul tău, ași fi incre 
acest E aa semn că Biela lucrează la aya za 

— Si ce putere are ca, sărmana, ca să intreprin ee 
menea che chiar dacă Ar sti rimcjdia în care m 

— ? To nu crezi în Biela? ? 

mir că Biela este fiinţa cea mai rs page cea mai 
sfintă, cea mai iubitoare din lume şi că nici o fericire mal se 
poate asemăna cu acela de a trăi lingă dinsa! Ce pot crede 
mai mult? i PR 

— Vra să zică: crezi în Biela icoană a frumuseţii, cre 
în Biela întrupare a bunătăţii, crezi in Biela comoară de a 
bire, crezi în Biela izvor de fericire! Dar, crezi tu oare 
Biela putere de mântuire? 


78 VIAŢA ROMINEASCA 


———— 


— Si ce putere vrei tu să aibă o fată faţă de o puternică 
Impărăţie? 

— 0, nemernicule, zise Osolinski, sculindu-se de pe 
scaun, tu nu eşti vrednic de iubirea ei! Cum? Ea, acel inger 
té iubeşte, ea te-a ales pentru a străbate calea vieţii mină în 
mină cu tine, şi tu te indoesti de puterea ei, cînd ii prea 
bine cit e de bună şi de sfintă! Cum? Nu eşti încredinţat că 
ea este o ființă în legătură cu Dumnezeirea și că Dumnezeu, 
impreună cu toată suflarea cerească, va îngriji să pună între 
iubitul ei si glontii ruseşti o pavăză ce nu o vor pulea stră- 
punge niciodată? Necredinciosule! Ea lucrează la scăparea 
ta, ce zic, te-a scăpat si tu te indoesti de puterea ei? 

Paul rămăsese mut, privind pe inski în tăcere, uimit 
de exaltarea lui. 

— Şi asta se numeşte iubire? urmă Boleslav străbătind 
chilia cu paşi răpezi. Nu, eu o iubesc altfel! 

— Cum? întrebă Paul cu bănuială, tu cunoşti pe Biela? 

Aceste cuvinte şi mai ales tonul în care erau rostite deg- 
teptară pe Osolinski și-i arătară că era pe punctul să se tră- 
deze. Stäpinindu-si exaltarea prin o puternică încordare a 
vointii, răspunse: 

— Nu, nu cunosc pe Biela ta. Iubesc pe alta care nu mă 
iubeşte şi, măcar că nu mă iubeşte, cred într'însa mai mult 
decit crezi tu în aceia care ţi-a dăruit inima ei. Şi încă o dată 
îţi zic, crede în puterea de mintuire a Bielei, căci nu va trece 
o zi si te vei căi de necredința ta. 

— Dar, zise Paul, dacă Biela ar avea precum presupui 
tu legătură cu cerul, şi ar dispune de ajutorul ceresc, crezi 
tu că cerul ar fi îngăduit ca Ruşii să mă rănească şi să mă 
lase poate schilod pe viaţă? 

— Si de unde știi că tocmai această rănire nu este un 
semna, un mijloc de mintuire, pentru tine? răspunse Osolinski. 

Paul seutură capul. 

— Nerăbdarea de a eşi din temniţă, te face să aiurezi, 
Bielski, zise el. Şi eu nu pot sta la vorbă cu tine, căci rana 
iar incepe să mă doară. Fă bine şi dă-mi picăturile ca să mă 
pot odihni! 

Osolinski îi dădu paharul. 

— Ai numărat bine? întrebă Paul.-N'ai pus prea multe 
sau prea puţine? 

— Tocmai câte mi-ai spus, cincizeci, zise Osolinski. 

Paul desertä paharul. Apoi, întinzind mina lui Boleslav 
şi stringindu-i-o, zise: 

— Îţi mulțămese din inimă pentru binele ce mi l-ai făcut. 
Dacă din intimplare vei vedea pe Biela, nu-i mai povesti, te 
rog, convorbirea noastră de astä-noapte, căci ei, sărmanei, 
i-ar părea si mai rău de neputinta ei. 

Osolinski zimbi. 


CL. 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI 79 


— Şi eu, răspunse el, sint încredințat că vei ved 
mai curind decit voi vedea-o eu. Te sul spune-i eh da 
un oaregicare Bielski, un zmintit cu care erai închis, te-a în- 
credin în noaptea cea de pe urmă petrecută de tine în 
temniță, cind te asteptai să fii împuşcat a doua zi, că iubirea 
ei Ve Impärätia rusească si te va mintui. 

zicind aceste cuvinte stinse lu i 

sale minarea şi se duse în 

Läsä ä să treacă o jumătate de ceas, apoi, deschizi | 
incet, intră din nou în chilia lui Paul, Dupä chipul cai 
trăgea sufletul, recunoscu că tinărul este cuprins de un somn 
adine. Aprinse luminarea şi apropiindu-se de pat, luă pe 
Paul în brațe avind grijă să nu atingă cumva umărul rănit. 

Era uşor ca o pană: îl duse la dinsul sid depuse cu în- ` 
grijire pe pat. Luind pachetul cu scrisorile Bielei, le puse 
în sinul tinărului, acoperindu-l pe urmă cu mantaua lui. A- 
poi, stingind lumânarea și ieșind din chilie, închise usa și se 
lungi pe pat acoperindu-se cu mantaua lui Paul, 


VII. 


Toate se întimplară precum le prevăzuse Osolinski: in 
zori de ziuă, fu dus la moarte în locul lui Paul: Muri ca cres- 
tin si oștean; cele de pe urmă cuvinte rostite de el fură: Tră- 
iască Polonia! Biela, rămii fericită! Trupul lui, după o scurtă 
rugăciune zisă de un preot polon, fu depus într'o groapă să- 
mier chiar pe locul exccuţiunii. Două ceasuri mai târziu o 

itkă, în care se afla un uriadnik și doi cazaci, se opri 
la poarta mănăstirii. Uriadnikul, dindu-se jos, infätisä subo- 
fiterului de gardă un ordin prin care i se poruncea să pre- 
dea aducătorului pe rebelul Boleslav Ivanovici Osolinski spre 
a fi condus la Krasnoiarsk, Ordinul fiind în regulă, subofite- 
rul chemă patru soldaţi si, împreună cu dinșii si cu uriadni- 
kul, se îndreptă spre chilia lui Osolinski, 
Re Boleslav Ivanovici Osolinskil strigă el, intrind în 

ie i ne răspunse. 

— eslav Ivanovici Osolinski ! strigă pentru a do 
oară re sr cu glas mai tare. si 7 

„__ Neprimind din nou nici un răspuns, merse răpede la pat 
şi, dind mantaua în lături, apucă pe Paul de imára rinit 
scuturindu-l cu putere. 

mg: rs AA pe pat cu un tipät de durere, 

— Mat gata, vă urmez, zise el, dar nu era k 
Dr PES a mă duce la moarte. en 
Atunci, uriadnikul, ăpropiindu-se de el, scoa i 
un plic și i-l înmină. Paul se uită Ja plie si, văzind per 

adresat câtre Boleslav Osolinski, îl înapoiă zicind: 


80 VIATA ROMINEASCA 


— Nu este pentru mine, 

Uriadnikul, mirat, se uită la subofițer, isr acesta zise lui 
Paul: 

— Cum, pretinzi că nu eşti Boleslav Ivanovici Osolinski? 

— Nu, răspunse Paul, mă numesc Paul Tarnovski, 

— Minti, strigă subofiterul, nu eşti Tarnovski căci Tar- 
novski era închis în chilia de alăturea, si, după ce l-am scos 
afară chiar eu astăzi de dimineaţă, a fost împuşcat în gră- 
dina mănăstirii, 

— Dar această chilie nu este aceia în care am fost închis 
eu până acuma, strigă Paul uitindu-se împrejur, căci patul 
se află la păretele din dreapta uşii pe cînd în chilia mea el 
se afla la păretele din stinga. Cum am ajuns aici nu pricep, 
adaose el mirat. 

— Minţi, repetă din nou subofițerul. Aseară, cind am luat 
deţinuţii pe seamă, dormeai învălit în mantaua pe care o 
văd acuma pe pat: am băgat atunci de seamă că este albastră 
gi are galoane de aur la mineri. Tarnovski avea o manta 
sură, fără galoane, numai cu şireturi verzi: a mers la moarte 
purtind-o pe umeri. 

— Mantaua asta nu este a mea, zise Paul, din ce în ce 
mai mirat, a mea este intr'adevär sură cu sireturi verzi. Dar, 
zise el bătindu-se cu mina pe frunte, mantaua asta este a lui 
Bielski, mi-aduc aminte că am văzul-o eri la dinsul, 

— La cine ai văzut-o? 
îi sT La Bielski, detinutul închis în chilia de alăturea, zise 

aul. 
— Vezi că eşti un mincinos? — strigă subofiterul infuriat. 
Nu este aicea nici un deţinut cu numele de Bielski și, chiar 
de-ar fi, cum l-ai fi putut vedea, cind nici el, nici dumneata 
n’ati ieşit din chiliile voastre? 

Paul nevoind să dea de gol pe soldatul care-o deschisese 
uşa dintre chilii, tăcu, 

— Vrei să cetesti scrisoarea sau nu? întrebă atunci u- 
riadnikul. 

— N'o pot ceti căci nu este adresată către mine, răspunse 
Paul, dar ce atitea vorbe si scrisori pentru a mă duce la 
moarte, sint gata să vă urmez, 

— Dar noi nu te ducem la moarte, ci în Siberia, ja mar 
uriadnikul. Impăratul în mila sa nemărginită, ți- it 
viaţa si te surghiuneste la Krasnoiarsk. 

— Dacă acesta este conținutul scrisorii, zise Paul, a- 
tunci această hotärire priveşte pe Boleslav Osolinski, căruia 
este adresati, nu pe mine. Eu sint osindit la moarte și prefer 
moartea surghiunului în Siberia. 

. — Nu este vorba aici de ce vrei sau de ce nu vrei, zise 
uriadnikul care începuse să-și piardă răbdarea. Vii de bună 
voe sau nu? 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI st 


— Duceli-mä inaintea unui ofițer ca să mă pol tălmăci, 

zise Paul. 

— Ofițerii noştri m'au vreme să stea de vorbă cu toți Po- 
caii nebuni. Umflaţi-l, băeţi, și-l duceti pe sus până la ki- 

itkă, 

Soldaţii năvălind asupra lui Paul îl luară în braţe și-l 
bag la kibitkă, depunindu-l intr'insa eu toate protestările 
ui. 

— Dacă nu te linistesti, zise uriadnicul, te leg de mini 
si de picioare. 

Paul văzind că orice opuncre este zadarnică se supuse 
şi rămase liniștit. 

Uriadnikul si cei doi cazaci luară loc împrejurul lui și 
kibitka ees străbătind ulița satului în fuga cailor, 

Paul nu parvenise să iasă din zăpăceala în care îl arun- 
case aceste întimplări atit de neaşteptate şi umărul începea 
să-l doară rău, cind, după o cale de vre-o jumătate de ceas, 
cum treceau printr'o pădure, la o cotitură  izbueniră mai 
multe detunături si amindoi lăturaşii de la kibitkă căzură ca 
trăzhiţi. Din dreapta şi din stinga drumului vre-o zece țărani 
înarmați cu ciomege şi cu pistoale năvăliră asupra cazacilor, 
li doboriră la pămint şi-i legară de miini gi de picioare ina- 
inte ca ei să fi apucat să scoală săbiile. lar unul din țărani 
adresindu-se către Paul, Îi zise: 

— Urmează-mă răpede, aproape de aici ne așteaptă doi 
cai buni şi peste un sfert de ceas vom fi peste graniţă. 

Paul fără voință în urma zăpăcelii si a durerilor din ce 
in ce mai nesuferite pe care le simțea în umăr, îl urmă fâră a 
zice un cuvint pănă la un tufis, în depărtare de o sută cinci- 
zeci de paşi de locul unde fusese oprită kibitka. In tufis gă- 
siră doi cai ingeuali si eu căpeţelele În cap: 

— Sue, zise lui Paul tovarăşul său, și văzind că din pri- 
cina rănii tînărul nu poate încăleca îl luă în braţe si îl puse 


pe ea. 
Apoi sărind pe celalt cal, străbătu tufișul urmat de Paul 
și după ce esirä dintrinsul porniră la galop între copaci. 
upă o fugă de un sfert de ceas ajunseră la un drum lingă 
marginea căruia se vedea un stilp cu dungi galbene şi negre. 

— Sintem în Galiţia, zise țăranul, de-acuma nu mai avem 
nevoc să gonim aşa de tare, putem merge la trap. 

upă vre-o douăzeci de minute copacii Începură a se 
rări şi ieșiră în cîmpie. Durerile lui Paul devenind nesuferite, 
el rugă pe tovarășul lui să se oprească puţin. 

— Mai bine, îi răspunse acesta, să mergem la pas căci 14 
moara pe care o vezi acolo, şi-i arătă acoperimintul unei case 
la cîteva sute de pași, te așteaptă prietenii dumitale si ei 
mi-au spus nu cumva să-mi pierd timpul în zadar cind vo; 
veni cu dumneata. 


e 


g? VIAŢA ROMINEASCA 


Tarnovski îşi struni toate puterile pentru a străbate aces 
scurtă depărtare, iar cînd ajunse la cijiva paşi de moară, 
suferința si oboseala îi invinserä voința și căzu de pe cal 
lesinat. 
zi Cind se trezi se văzu lungit pe un pat de lemn intro 
odae țărănească iar, împrejurul lui, stăteau mai multi insi, 
imbräcati în uniformă de insurgenți. 

Indată ce văzură că este în stare să vorbească, unul din 
ei care, după galoanele ce purta la mineci, se cunoştea că 
este un ofiter, Îl întrebă cum îl chiamă. 

— Paul Tarnovski, răspunse tînărul. 

— Dar cum se face că porți mantaua lui Boleslav Oso- 
linski? mai întrebă ofițerul care nu era altcineva decit loco- 
tenetul Rybinski, acel care escortase pe Nemirov dincolo de 
posturile înaintate ale Polonilor, după ce colonelul fusese 
slobozit de Osolinski. 

— Nu știu, răspunse Paul, 

— Unde l-ai lăsat? mai întrebă ofițerul, 

— Nu l-am văzut niciodată. 

— Atunci Rybinski începu să-i facă un interogatoriu com- 
plect silindu-l să-i povestească toate cite i se întimplase din 
momentul în care căzuse în minile Hușilor si pănă la atacul 
kibiteei, 

— Si spui, zise Rybinski că mantaua care este pe dum- 
neata ai văzut-o în chilia lui Bielski?  ” 

— Da, răspunse Paul, sint sigur că am văzut-o la dinsul. 

E Ce fel de om era Bielski, descrie-mi, te rog, infätisa- 
rea lui. 

Paul i-l descrise. 

— Atunei, zise Rybinski, nu mai poate încăpea îndoială : 
Bielski nu era altul decit Boleslav Osolinski, Infățișarea 
si glasul lui erau întocmai cum le descrii, haina era haina 
purtată de dinsul, iar în cît priveşte mantaua, o cunosce pren 
bine ca să mă pot înşela: uite, aici la umăr, este un petec ce 
a fost cusut sub ochii mei pentru a ascunde borta făcută de 
un glonte şi după câte le spui, nu mă pot îndoi că Osolinski 
a fost împuşcat în locul dumitale, 

— Dar ce poate să-l fi impins să cumpere viața mea, 
viața unui necunoscut, cu prețul vieții lui? întrebă Paul. 

— Eşti sigur că nu te cunoștea? întrebă Rybinski. 

— Foarte sigur, răspunse Paul, 

— Adä-ti bine aminte, Nu era între voi vre-o legătură 
care până acuma îţi scăpase din minte? 

— Nu, răspunse Paul cu hotărire. 

— Naveţi vre-o rudă, vre-o cunoştinţă comună care ține 
mult la dumneata si căreia Osolinski o fi vrut să-i cruje du- 
rerea de a te pierde? 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI 83 


— Nu, răspunse iarăși Paul, nu cred să fi cunoscut pe 
surorile mele, Logodnica men... 

— Lo ica dumitale, repetă Rybinski, văzind că el s'a 
intrerupt bruse şi pare încă mai galben decit pănă atunci, 

nu răspunse, Işi aducea acuma aminte de exaltarea 
lui Bielski cind îl trezise la miezul nopţii, de cuvintele ce le 
scăpase cînd, vorbind de Biela, zisese că el o iubește altfel. 
Şi termenii în care Bielski îi vorbise de Biela revenindu-i în 
minte, insufletirea lor îi părea din ce în ce mai stranie. Si- 
guranța eu care-i vorbise de puterea mintuitoare a Bielei îl 
izbea acuma când prorocirea se împlinise întocmai, 
` — Si cine, te rog, este logodnica dumitale, zise Rybinski 
nerăbdător, văzînd că Paul rämine mut, 

— Domnișoara Biela Sanguszko, zise tînărul; dar te rog... 

— 0, zise Rybinski, atunci lucrul este clar. Osolinski, 
care a petrecut patru luni în casa doamnei Sanguszko unde 
a fost căutat si lecuit de rănile ce le primise în iarna trecută, 
a vrut să-şi arate recunoştinţa pentru ingrijirea dată si prie- 
tenia arătată, scäpind zilele ginerelui casei cu preţul vieţii 
lui. Intr'adevăr simtirea este demnă de Boleslav Viteazul si 
nu poate surprinde pe cei ce l-au cunoscut de aproape. 

— Stii bine că Osolinski a stat mai mult timp în casa 
doamnei Sanguszko? 

— O, foarte bine, răspunse Rybinski, ne-a spus-o de u- 
titea ori. Vorbea de doamna si de domnisoara Sanguszko în 
termeni insufletiti, si, adnose el bătindu-se pe frunte, acuma 
mi-adue aminte că atunci cind a liberat pe Nemirov, decla- 
rindu-i în faţa noastră că împlineşte astfel porunca unei fete 
polone, noi, ofiţerii, am presupus că fata este domnisoara 
Sanguszko: cu toţii eram încredințaţi că o iubește, i 

Paul se îngălheni şi mai tare la auzul acestor cuvinte 
care intäreau bänuelile lui: nu-i mai era permis să se 'ndoia- 
acà. Datora viaja generozității unui rival şi cu toate că acest 
rival mărturisise singur că nu este iubit de Bicla, că ea iu- 
besie numai pe Paul, cl se simţea cuprins de un sentiment 
dureros, alcătuit din gelozie, din invidie şi din rușine, Dacă 
ar fi fost volnic să aleagă între moarte si fericirea venindu-i 

de la mărinimia acelui rival, o, cu bună seamă că ar fi pre- 
ferat moartea, atit de amară îi părea acuma viaţa, 

Rybinski rămăsese cufundat în ginduri; pe fața Ini se 
vedeau semnele unei mihniri adinci, iar din cînd în cind, a- 
runea inspre Tarnovski o privire nu tocmai binevoitoare. 

— Cind va afla Nemirov rezultatul lui, zău, rău are să 
le meargă ofiţerilor însărcinaţi cu paza mănăstirii, zise el în 
sfirsit. 

— Cum, întrebă Paul, Nemirov vroia să scape pe Oso- 
linski? 

— Da, răspunse Rybinski Nemirov aflind prin niște 


Ni VIATA ROMINEASCA 


spioni de-ai lui că, după scăparea mea aici, în urma infrin- 
gerii lui Osolinski, am rămas pe loc căutind să aflu ce se 
face cu şeful meu, mi-a trimis răspuns prin unul din ei, a- 
cum patru zile, că lucrează din răsputeri la mintuirea aceluia 
căruia îi datorește viața şi, că în urma mijlocirii lui, zilele 
lui Osolinski vor fi cruțate, Iar alaltăeri m'a înștiințat că 
sentința de moarte fiind comutată în surghiun pe viață la 
Krasnoiarsk, a izbutit să facă ca pentru escortarea lui Oso- 
linski pănă la locul surghiunului, să fie desemnați un uriad- 
nik si doi cazaci ce-i sint cu totul devotați. Mă prevenea că 
posturile din pădurea de lingă graniţă fusese ridicate în ur- 
ma ordinelor sale, aşa că era ușor ca kibitka să fie oprită in 
drum de vre-o zece oameni hotăriţi si Osolinski să fie elibe- 
rat, eu atit mai mult că cazacii aveau de la dinsul ordin să se 
impotrivească numai de formă. Imi cerea Însă să cerul viața 
lor si mă instiinta că Osolinski are să fic ridicat în dimineața 
zilei de astăzi. Ai văzul că lucrurile sau petrecut intocmai 
după cum le plănuise, eu singuru deosebire că vamenii mei 
in loc de a găsi în kibitkä pe Osolinski, te-au găsit pe dum- 
neata, Totul acuma mi se pare clar ca ziua, afară de un sin- 
gur lucru: cum a putut Osolinski să te mute din chilie fârâ 
ca să simţi ceva, mai ales fiind dată rana dumitale? 

— Eram sub influența unui narcotic pe care mi l-a dat 
la miezul nopții, după cererea mea, zise Paul; o doză puter- 
nică de opium... Hal adnose el, acuma înţeleg si eu tot, el 
mi-a dat o doză mai mare decît aceia ee i-am indicat-o pen- 
tru a mă pune în nesimţire desăvirșită | 


VHL 


Biela care nu mai gusta un moment de liniște de cind au- 
zise că Paul se află în rindurile insurgenților, fu cuprinsă 
de o spaimă şi de o desnădejde cumplită cînd știrea infrin- 
perii lor desăvârşite şi a nemi vaselor execuţiuni ce aveau loc 
zilnic ajunse la dinsa. 

Deşi își incorda loată puterea de voinţă pentru a nu st- 
påra pe doamna Sangusko, era prada unei neliniști grozave: i 
se părea că nu mai trăeşte, că viața îi este întreruptă, vor- 
bea, umbla ca un automat. Adesea inaintea ochilor ei se în- 
făţișa o vedenie infiorütoare arătindu-i pe Paul cäzind sub 
glontii plotonului de execuţie si atunci i se părea că inima 
ei, cuprinsă de o durere cumplită, se sfarmă în mii de bu- 
căţi. In zadar doamna Sanguszko, îngrozită de această sufe- 
rinţă, mută, se încerca so convingă că Paul a scăpat, din 
minile dușmanilor, că chiar de este în puterea lor, partici- 

area lui la răscoală a fost prea puţin însemnată pentru ca 
uşii să-l poată osindi la moarte. Biela, pentru a-i fi pe plac, 


DRAGOSTEA LUI OSOLINSKI 85 


se făcea pentru un moment că vorbele ei pline de nădejde 
au linistit-o dar în sufletul ci, nădejdea pierea din ce în ce. 

Mare-i fu surprinderea, nespusă fericirea, cind intro 
senră, fiind pe punetul de a se pune la masă, se auzi o tră- 
sură oprindu-se la scară; paşi răpezi răsunară în sală, usa 
se deschise şi in brațele ei saruncă Paul: palid, slăbit, rănit, 
rupt. dar în viaţă. 

Nespus de dulci fură momentele următoare: fericirea ce 
le păruse pierdută pentru veci, era acuma pe veci în robia 


r, 

Dar cind Biela începu să-i ceară amänunfimi asupra 
scăpării lui, ea băgă de seamă cu surprindere că privirea lui 
Paul se întunecă, că el amină această povestire pe a doua zi 
si că pentru tot decursul serii bucuria ii era mai puţin ex- 
pansivă si răminea ca acoperită de un văl. 

Intrebarea Bielei, amintindu-i cui datora fericirea intre- 
pii jui vieţi, stirnise din nou în sufletul lui Paul simtirea de 

vidie si de umilire ce pusese stăpinire pe el în urma des- 
tăinuirilor lui Rybinski. 

Odihna lui În acea noapte fu rău tulburată de această 
simtire si vedea eu groază apropiindu-se ceasul în care tre- 
buia să dezvăluiască Bielei mărinimia rivalului său. Totuşi, 
sufletul lui cinstit nu se gindi un moment să ascundă iubitei 
adevărul, să lase în ființă o taină între inimile lor, 

Biela îi uşură destăinuirea: ea, cea dintăiu îl puse în cu- 
nostintä deplină a celor intimplate Intre dinsa şi Osolinski, 
Atunci el, la rîndul lui, îi spuse tot, până la cea mai mică a- 
mänuntime, şi nu-i ascunse umilința ce o resimțea fiind silit 
să datorească viaţa, fericirea lui si fericirea ei unei jertfe fă- 
cute de altul subt îndemnul iubirii inspirtae de Biela. 

Adevărate şi calde fură lacrimile Bielei la auzul acestei 
destăinuiri, durerea ei fu adincă, dar ea era o femee, inima 
ei înțelegea jertfa cu o gingăşie ce nu putea să se păsească 
intro inimă de bărbat, 

Când Paul îi mărturisi cit de nesuferit i se părea gindul 
că fusese învins în iubire de Osolinski şi cit de umilit se sim- 
tea văzindu-se silit så se folosească de o fericire dăruită de 
märinimia învingătorului, Biela, punindu-i mâna pe gură, îi 
zise: 

— 0, taci, nu vezi că vorbele tale sunt un blăstăm? Nu 
ştii că jertfa este un lueru sfint? Putem să fim mâhmiţi că 
fericirea noastră este cumpărată eu prețul unei vieţi atit de 
nobile, dar datoria noastră este acuma să primim cu recu- 
nostintä darul scump ce ni s'a făcut, devenit și mai scump 
prin prețul en care sa plătit: Orice mindrie nechibzuită faţă 
cu o asemenea jertfă ar fi un lucru miselese, un sacrilegiu! 

Binecuvintute au fost roadele date de jertfa lui Osolin- 
ski pentru Biela, căci fericită a fost si este căsnicia ei. 


ER. VIAȚA ROMINEASCA 


Paul, neputind uita că o dată a fost biruit de altul în pu- 
terea de iubire, a trăit si lrăeşte cu hotărîrea nestrămutată 
s'o iubească în chip atit de nemărginit în cit să izbutească 
cu ea niciodată să nu se gindească cu părere de rău că lingă 
dinsa se află el si un Osolinski, | 

In grădina mănăstirii, la locul unde zac rămăşiţele lui 
Boleslav Viteazul, se înalță o cruce de marmoră albă fără 
altă inscripjiune decit numele lui şi data morţii. In fiecare 
toamnă, în ziua aniversară a morții lui Osolinski, vine o fe- 
mee în doliu si, depunind lingă cruce o cunună de garoafe 
albe, ingenunchiază în faţa ei. Rugăciunea ce ese din buzele 
ci este scurtă dar fierbinte, iar lacrimile ce curg din ochii ei 
negri şi luminoşi nu sint numai lacrimi de mihnire. ci si de 
recunoștință. 


lași, Crăciun 1896. Bucureşti, Octombrie 1897. 


Radu Rosetti 


Prostia ca teorie a cunoaşterii 


Am onoarea de a Fi cel dintăiu (si este unica vanitate a 
vieţii mele), cel dintăiu care să fi arătat că prostia e doar un 
alt soju de inteligență, o altă metodă de cunoaştere a lucru- 
rilor decit desteptäciunéa propriu-zisă. 

Prostia e cel mult un cusur; niciodată însă un „defect”, 
Vreau să spun că nu e o lipsă. Prostie nu insamnä deficit de 
inteligență, ci doar un alt fel al acesteia. 

Există desigur și oameni literalmente „săraci cu duhul”, 
oameni puţini la minte. Dar nu ei sint adevărații proşti. 
Prostul e activ, vioiu, exasperant, neobosit si întreprinzător. 
Prostia «e ca o forță a naturii, exuberantă și îmbelșugată. 

Filozofii deosebesc două specii de „teorie a cunoașterii”: 
este logica pe deoparte şi mentalitatea colectivă pe de alta; 
gindirea personală si gindirea socială, una făcută din raţio- 
namente ducind la judecăţi proaspete, — alta consistind din 
judecăţi sau, mai corect, din prejudecăţi gatafäcute. 

tia este o a treia teorie a cunoașterii: un fel de sin- 
teză a celorlalte două. 
Dar nu mai revenim. Am definit-o pe larg în chiar acea- 
stă revistă *, 

Ceiace m'a făcut să revin asupra subiectului este o 
mică intimplare literară recentă. 

Scriitoarea americană Anita Loos a făcut o carte, care 
s'a vindut în aproape trei milioane de exemplare, E care se 
chiamă: „Gentlemen prefer blondes”. Este jurnalul scris de 
cea mai redusă şi anaWabetă dintre acele tinere americance, 
frumoase, reci, si avide de bani. Jurnalul e seris cu o ortogra- 


* Articolul despre proști apare într'un volum de esseuri edilul 
de „Cultura națională”, 


sa d VIAŢA ROMINEASCA 
fie, ca să zicem aşa, personală şi într'o sintaxă absolut cara- 
escă, 

Or, această carte parcă a fost dinadins - făcută pentru 
verificarea experimentală a teoriilor mele... 

Cazul lui Lorelei (aşa se numeşte domnişoara) este, oa- 
recum, o experiență crucială. Căci rareori au fost adunate 
laolaltă mai multe mărturii de imbecilitate si mai numeroase 
documente omeneşti doveditoare ale unei mentalități simple 
si primare. 

Si totuşi... Si totuşi cugetările Proastei din America ne in- 
formează nu numai asupra psihologiei ei, ci chiar asupra lu- 
cerurilor si evenimentelor pe care le descrie. 

Ceva mai mult: ne informează mai bine decit mijlocul 
direct al inteligenţii propriu-zise. Prostia aci se dovedeşte a 
fi instrument de cunoaştere mai bun decit simpla desteptä- 
ciune.. 

Unul din farmecele cărţii îl face excelentul humour" 
care abundă. Dar nu-i calitatea cea mai interesantă, nici cea 
mai originală. Căci de cind e lumea, timpitul a fost si comic. 

Interesant aci este că eroina, deşi pare a pricepe toate 
pe dos, ne face totuşi, îndărătul frazelor ei inepte,să vedem 
realitatea adeväratn, lumea așa cum e. Casi cînd prostia lui 
Lorelei ar fi un fel de alfabet expresiv, care, dacă-l cunoaş- 
tem, ne dă putinţa să cetim corect ce se petrece în natura na- 
turală. 

Prostia aci nu mai e simplă „temă literară” — ci limbaj 
artistice; nu mai e doar „subiect de nuvelă” — ci instrument 
technic de redare artistică, întocmai ca linia desenului, co- 
lourea pieturii, mișcarea ecrunului, ritmul dansului sau su- 
netul muzicii, 

Prostia devine nn truc estetic, un alfabet de simboluri 
expresive, 

Prostul va descrie realitatea in felul lui; si această des- 
criere ne va lumina asupra acelei realități, așa cum simpla 
inteligenţă ar fi fost poale incapabilă so facă. 

După cum există ginduri subtile care au trebuit să aş- 
lepte ca limba franceză să se nască pentru a ajunge să fie 
spuse (chit că pe urmă au putut fi traduse si în alte limbi), 
lot astfel există realități sufletesti, pe care doar admirabila 
limbă a prostului le poate exprima — chit ca, odată expri- 
mate, ele să poată fi traduse şi în limbajul direct al inteli- 
gentei obișnuite, 

Marele merit al Anitei Loos (cartea ei — o operă intr'a- 
devär epocală, care şi-a meritat cu prisos enormul ei succes 
de librărie) este de a fi cintat pentru prima oară în litera- 
tură din instrumentul acesta delicat care se chiamă prostia 
omenească. Prostia aci nu este subiectul cărții sau cusurul 
eroinei — ci este procedeul technie al autoarei. 


PROSTIA CA TEORIE A RECUNOAȘTERII go 


In rindurile ce urmează vom cita citeva pasagii care 
vor dovedi cum, intru “er Ambre Universului, prostia timpi- 
tului poate fi uneori un mijloc de cunoaştere mai eficace de- 
cit deșteptăciunea inteligentului, 

Sau, putem fi încă şi mai categorici: oridecâteori Lore- 
lei aşterne pe hirtie una din acele cugetări cretine, care ne 
fac să ne prăpădim de ris pentru enorma lor imbecilitate — 
putem fi siguri că sintem, în fond, în faţa unei constatări 
profunde și subtile, pe care — dacă o scotocim mai bine — 
o vedem că ascunde îndărătul ei surprinzătoare si nebănuite 
adevăruri, 

„la rîndurile de mai jos voi cita citeva din aceste pasagii 
din jurnalul lui Lorelei, care sint — cred — tot atitea probe 
experimentule ale teoriei pe care mai sus o făceam asupra 


i, 
i ul > 
Unul din lucrurile cele mai amuzante din călătoria eroi- 
nei noastre este vizita ei la doctorul Freud, Excesul de wis- 
ky o făcuse cam nervoasă, ceiace-i sugeră ideia să profite 
de faptul că se afla la Viena, si încă în vojaj de „studii”, 
pentru a cunoaşte pe acest recordman al psihiatriei. Se pare 
— spune ta — că fiecare om are într'nsul ceva care se chia- 
mă refulment, inhibiţie. Atunci m'a întrebat ce visez, l-am 
răspuns că o domnişoară ca mine, aşa de lipsită de protecţie 
în viață, este nevoită să cugete atit de mult si de tare în tim- 
pul veghei, incit — cind adorm — cad întrun somn de plumb. 
Atunci Freud m'a întrebat dacă am avut vreodată o dorință 
nesatisfăcută. I-am explicat atunci că. atunci când am poftă 
de ceva, educația mea îmi interzice să procedez ca ultima 
nespălată care e nevoită să renunțe la ce a dorit şi — pănă 
te nu obțin ce-am vrut — nu mă las. Atunci Freud păru pu- 
lin descurajat. Dar îi mai veni o idee, la care am putut În- 
sfirșit răspunde: da. M'a întrebat dacă am avut vreodată 
poftă să ucid și n'am putut. l-am răspuns atunci: da, căci 
in momentul cind am tras în domnul Jennings, el a făcut 
o mișcare, aşa, într'o parte, si glontul a trecut pe lingă el fără 
să-l atingă. Atunci Freud a chemat pe azistenţii lui, și le-a 
explicat acolo ceva despre mine, din care am priceput că mă 
considera complect anormală... 

Să se admire cîtă bogăţie de idei se ascunde îndărătul 
acestei mici întâmplări. Mai întâi fenomenul așa de interesant 
a doi oameni vorbind două limbi sufleteşti complect diferite 
şi impermeabile una de alta. Apoi definiția oricărui doctor, 
care e profesional dispus să numească anormali pe toți acei 
ce nu prezintă anomalia în care sa specializat el. 

Dar ce e mai remarcabil în toate acestea este că Euro- 
peanul « realmente anormal faţă de American, şi viceversa, 


à | VIAȚA ROMINEASCĂ 


Pentru a defini aceste două tipuri de umanitate unul în ra- 
port cu celalt, nici nu se pesa găsi un criteriu mai perfect 
de distingere ca fenomenul refulării freudiene, 

Intradevär, Americanul se caracterizează prin aceia că 
nu cunoaşte starea sufletească a renunţării. De sigur, şi el 
are necazuri. Caută de lucru si nu găsește imediat, iar între 
timp înghite în sec. Dar... numai între timp. Căci in America 
lupta pentru existență e brutală: ori reusesti să găsești o si- 
rue si asta relativ repede; ori atunci, dacă zăboveşti prea 
mult, eşti eliminat cu asprime, in mod automat, din a: 
Nu există, în America, tipul omenese al ratatului, adică al o- 
mului care, cu drept sau cu nedrept cuvint, se priveşte ca 
mai presus decit ce îi e dat să facă. Apoi nu există în Ame- 
rica acea „armată proletară de rezervă”, acel „Lumpenpro- 
letariat” de care vorbesc marxiştii. In Statele-Unite avem ti- 

ul proletarului cu traiu burghez, care își duce automat mica 
ui existență, nici prea bună nici prea rea. Impotriva inva- 
ziei oamenilor cu o altă mentalitate, a oamenilor dispuşi să 
renunţe, să se priveze, să refuleze, să aştepte cu un standard 
de viaţă” deocamdată comprimat împotriva acestui flagel, 
Americanii ridică legi severe de contingentare, legi absurde 
care dovedesc prin chiar ineptia lor cit de mare consideră 
ei primejdia aceasta a sosirii pe pămintul american a unor 
oameni cu inbibitie, a unor oameni de tip Freud. 

Să se reflecteze bine la acest mic adevăr: Americanul, 
în liniile mari ale vieții lui sufletești, ignorează refularea. 
Cind e învins, atunci moare, si deci, încetind de a mai fi om, 
incetează ipso facto de a mai fi american, deci de a putea 
proba ceva despre Americani... 

In două cuvinte se poate caracteriza deosebirea de stil 
sufletesc dintre Transatlantici şi Cisatlantici: aceștia din ur- 
mă cunose categoria psihică, faptul cultural care se chiamă 
chin. 

Dar cu aşi merge şi maj departe; aşi spune că o altă tră- 
sătură foarte tipică a Americanului este inaptitudinea lui 
artistică, inaptitudine care se traduce printr'o veşnică con- 
fuzie între estetic şi economie. Dar acest fenomen trebue să 
aibă o cauză, 

Pentru ce Americanul e împins să amestece una cu alta, 
să amestece frumosul cu alteeva? Pentru ce este el incapabil 
de o atitudine artistică pură? 

Cred că motivul ține în mare parte tot de chestia refulă- 
rii freudiene, Si nu vreau să vorbesc aci de cunoscuta teorie 
zisă „cathartică” (catharsis: derivativ) care face din artă (ca 
şi din ştiinţă sau religie) o derivare, o canalizare a unor stări 
sufleteşti refulate, E vorba aci de cu totul altceva. 

Intre artă şi viața practică este cam aceiași deosebire ca 
intre contemplatie si consumatie. Frumosul se gustă mai ales 


14 PROSTIA CA TEORIE A RECUNOAȘTERII pi 


Simmel spunea foarte bine : posesiunea stinge val 
. oa , 

pentru a admira, pentru a iubi — trebue să ne ee aer 
de obiect, să punem între el şi noi o oarecare distanţă. 

Luaţi exemplul cel mai banal: amorul. Pentru ce dra- 
gostea este o lemă literară prin excelență? De unde îşi trage 
ca pre a pot E foarte simplu. ? 

n -vă un om care doreşte o f i i 
ani a tot ce pofta lui îi dictează. i ct cc 
STEP insă un îndrăgostit care tocmai cind are 

mare poftă să vadă pe femeia iubită, tocmai atunci o o- 
coleste. Parcă s'ar teme. Parcă s'ar jena. Parcă i-ar fi frică 
de propria dui fericire. Această ezitare, această mică aminare 
perversă este extrem de curentă în amor. Ba chiar, în ma- 
terie de technică fizică a dragostei, ea este A, B. C-ul, prin- 
cipiul ri general al lui Ars amandi. d. 

„Am pronunţa! cuvintul Artă. Intradevăr: aceasta-i ce a- 
duogă simplei iubiri un caracter estetice. Este o neue (ie 
stinclivă şi primară, o refulare voitä, S'a vorbit de sentimen- 
tul „iluziei conştiente”, al „autoamăgirii” ca bază a vieţii 
e A pe ol Se poate tot atit de bine vorbi si de un fenamen 

refulare voilà, de refulare permanentă, de o retulare-joc. 

ricum, in toate acestea, faptul freudian al inhibiţiei 

este mereu prezent, lată dece cele două fenomene se găsesc 
en avind o categorică afinitate unul pentru celalt, Si 
+ i ; rsit de ce Americanilor lipsindu-le unul, e firesc să 
za ipsească şi celalt... Americanul este prin definiţie anor- 
irarria dacă îl a subt punctul de vedere al unei 

ene... Domni i "ri 
apara ai iere giie aa a isoara din America a spus un 


ab{inindu-te de a consuma, de a utiliza material obiectul, 


ata 


lată un alt pasagiu, unde excelent a iolopă 
tinest poporul france: elenta noastră sociologă de- 
„Francejii, după cît am putut eu observa, sint oameni 
era yes Lys dn au şi o calitate: cineva, poate sea 
“a pad à À franc. rancez, oricare ar fi el, dacă îi pune 
| definiţia e nostimă, nostimă mai ales prin sim- 
lismul ei. Căci avem impresia că Lorelei pra ave Sînt 
rencot arghirofili, Nu merg însă niciodată aşa departe 
omnisoara din America a generalizat prea mult? Poate că 
nu. Dar să privim toate aceste lucruri mai de aproape. 
Francezului îi plac banii. Dar, lucru curios, Francezul 
nu e venal. Primeşte o gratificație ori de cite ori i se oferă. 
Dar conștiința lui — aceasta e cu totul altă chestiune, Con- 
ştiinţa unui Francez nu este niciodată de vinzare. Dacă adună 


ga VIATA ROMINEASCA 


bani cit poate, şi de unde poate, aceasta o face întrun chip 
oarecum mecanic, dintr'un instinct etnic — fără ca acest act 
aproape reflex să aibă vre-o legătură cu credinţele lui etico- 
sociale sau cu îndatoririle lui morale sau politice. 

Acest paradox al sufletului francez, cure primeşte banul 
mereu şi totdeauna, dar care nu se vinde niciodată nu a 
mai fost pănă acuma exprimat. De aci o samă de contra- 
dietii cu privire da cunoaşterea sufletului acestui popor. Unii 
spun că e avid de bani, meschin, interesat. Alţii spun că e 
generos, leal, incoruptibil. Si amândouă părerile sint adevă- 
rate, dacă ne gindim la felul reflex în care Francezul pune 
mina pe primul ban pe care îl întilneşte in cale. Gest auto- 
matic, raminind străin de conștiință care, ea, rămâne ne- 
sdruncinabilä de vre-o ispitñ. 

„Proasta din America”, în două cuvinte, ne-a descris a- 
ceasta. Un popor de oameni, gata să primească cinci franci, 
oricind şi dela orişicine. Și aceasta aşa, fără să întrebe dece, 
printr'un fel de rit national devenit o a doua natură. 

Francejii niciodată n'au fost descriși mai sintetic, 


sta 


Dar iată o altă frază în aparenţă compleet idioată: 

„Nu-mi mai bat capul să mă perfectionez în franfuzeste. 
Socot că e preferabil să lăsâm franfuzeasca acelora care sunt 
incapabili de a vorbi o altă limbă,” 

În fond, însă. aşa este. Limba franceză se poale defini: 
o limbă de oameni incapabili să înveţe alta, Dece? — acea- 
sta e o altă socoteală. Dar este fapt că puţine popoare 
sint mai inapte la poliglotism ca Francejii. „Proasta din A- 
merica” a dat cea mai subtilă definiţie a limbii franceze, de- 


» 


finitie care totodată este o ironie si un real omagiu. 
“+ 


intă acum un alt pasagiu: 

„Piagie (Sir Francis Beckman) nu mai sfirșea de poves- 
tit uneedote intimplate unui prieten al lui — un rege foarte 
cunoscut la Londra subt numele de regele Eduard”. 

Nu-i admirabilă conciziunea în care sint concentrate 3- 
tilea idei? De pildă: 

1. Că bieţii regi din ziua de astăzi sint prin definiţie a- 
nonimi, fără renume, mai necunoscuţi decit ultimul nect- 
noscut; că azi faima o dă poporul, mulţimea, masele de gură 
cască, cetitorii, spectatorii. | 

2. Că Regele Eduard a fost mai ales cunoscut la Londra 
(şi Paris) pentru tot ceiace el făcea, deși viitor rege, pentru 
tot ce în conduita lui nu se potrivea eu atitudinea de viilor 


- m DGA * > 


PROSTIA CA TEORIE A RECUNOASTERII 93 


împărat. Cuvintul Rege, atunci, capătă rel ă 
bare de one începe naeyi x 4 loss vid 
| cest amalgam menta de care numai constii - 
tivä e capabilă — este minunat exprimat de aere die A 
merica în acele trei cuvinte prin care dă un parfum de plange 
titlului cit se poate de autentic de rege al lui Eduard Nu 
este numai deformarea realităţii, trecută prin prizma mür- 
pinită a unei timpite care vede şi exprimă totul în termeni de 
sista TON crane te o deformare care ne ex- 
ect tot processus-u i . i 
achat ou agite social care n avut loc cu ocozia 
mai este o idee foarte subtilă în fraza lui “lei 
Pe cînd Eduard îşi făcea de cap prin eabareturile pură) 
el nu era încă Rege. Celebritatea lui de bon-vivant a căpătat 
o strălucire retrospectivă din ziua cind a devenit efectiv rege 
și deci tocmai cind a trebui! să renunţe pentru lotdeauna să 
mai facă chef, Observati dublul paradox. Eduard VI devine 
o vedetă a chefului just în momentul cind nu mai face chef; 
şi titlul de rege străluceşte deasupra capului lui mai ales 
pentru perioada cind contrasta cu viața lui de petreceri a- 
ra panu Lip cind nu era rege... i 
că a venit vorba de regi. í agi 

dom a Lorelei rade regi. Intr'un alt pasagiu, 
. Am observat că la Paris se dau numere tutu do- 
vicilor; există bunăoară un Ludovie al XVI-lea, rile p4 
He mereu în i dé cu mobile vechi.” 

Perceperea acestei „numărători” a regilor, (care pe vre- 
muri simboliza o preocupare de comiinuiiete led ca o 
simplă comoditate de clasificali a mobilelor antice, nu-i o 
eroare propriu zisă. Este un fel de adevăr. Căci ginditu-sa 
era să singura utilitate serioasă pe care au avut-o regii 

anjel a fost aceia de a incuraja intrucitva artele frumoa- 
se? Azi se stie precis că toţi aceşti regi, cînd nu vrau medical- 
po Be erau și mai rău, Cei cu personalitate au fost poate 
cei mai odiosi dintre toţi. Amintiţi-vă de Ludovic al XIV-lea, 
Page e are, care n trebuit să fie inmormintat clandestin, 
“a 1plea, n taină, ca nu cumva populaţia indignată și în ace- 
ași bor Are sira de această binecuvintată moarte, să sfl- 
ge cada … Pentru cei ce cunose Istoria nu mai este un 
secrel că singurul motiv pe care îl au regii Franței de a ră- 
minea menţionaţi în Istoria Civilizației este că au fost favo- 
rabili artiștilor, şi că plictiseala lor nesfirșită obliga pe ar- 
tisti Le La arina; stiluri nouă. 
n două cuvinte Proasta din America a expri à 
ne k cărei percepere nu ie aşa de suplă, pre gel 

e abdicarea multor prejudecăţi + 
impartialä a Istoriei. au DRE re 

Da — are dreptate domnișoara Lorelei, Regii Franţei lot 


s „VIATA ROMINEASCA 


mai au dreptul să fic trecuți în dicționarele istorice. Dar subt 
formă de numere de ordine, pentru desemnat stiluri de mo- 
bile... 

„tu 


D. Eisman, — serie d-ra Lorelei — bogatul industriaș 
care pare alt gind decit să mă vadă cultivindu-mi inteligența, 
ar voi să mă vadă că tin un „sald”, cum zic Francejii, adică 
salé“ insemnenzä o grămadă de oameni care se adună ła- 
olaltă ca să-și cultive în cor mele i Am chemat şi eu o 
grămadă de oameni de elită; mi-am adus aminte de un domn 
care posedă o grămadă de ştiinţe economice la Universitatea 
din Columbia; apoi pe un autor dramatice celebru, am uitat 
cum îi zice, știți, acela care serie piese celebre unde e tot- 
deauna vorba despre Viaţă.” 

Asta e tot ce a priceput Proasta, din criticile cetite prin 
jurnale. Parcă o vedem pe Lorelei cetind gazeta ca o mijā 
privind în calendar, ete. etc. 

Totuşi eroina noastră nu trebue calomniatä astfel. Ceia- 
ce spune ea are un înțeles mai subtil. | 

Autorul de care nu-și aduce aminte? Dar îl cunoaştem 
perfect eu toţii. Este autorul dramatic în sine, care n'are ne- 
voe de un nume individual. Sint sutele de fabricanți de 
piese unele mai celebre si mai cretine decit altele. Piese ce 
lrăese numai din reclamă, din reclama degradatoare a atl- 
tor negustori si falși critici de artă care invirtese două-trei 
formule le de sens, repetind pe toate tonurile: „o viaţă, 
puternică palpită...”; „personagiul cutare are multă viață, 
ele": sau: „avem aci concentrat În cîteva trăsături de maes- 
tru acel lucru minunat şi profund care este „Viața”; sau, 
alteori, mai scurt: „piesa d-lui cutare este pur şi simplu o 
felie de viaţă”, ete., ele. 

In definitiv o corectă şi „stiințifică” definiţie a produc- 
tiei dramatice contemporane trebue să țină sama de urmă- 
toarele patru fapte: 1) de absolutul neant artistic al quasi 
totalitati pieselor de teatru de astăzi; 2) de importanţa enor- 
mă pe care o joacă faptul că gazetele vorbesc sau nu favorabil 
despre cutare piesă; 3) apoi lipsa de importanţă a faptului 
că criticul ziarului dovedește sau nu că piesa e bună sau rea; 
4) insfirsit standardizarea conținutului oricărei eritici dra- 
matice, care se märgineste în mod invariabil să afirme că 
piesa are „Viaţă,.”. 

Cu aceste patru elemente sar putea face o frescă a mora- 
vurilor oamenilor de teatru sau o monografie sociologică a 
producției dramatice. 

Dar Anita Loos face mult mai mult decât asta; pune pe 
2 spear incultă si toantă să spună citeva cuvinte, un sfert de 

rază : 


_______ PROSTIA CA TEORIE A RECUNOAȘTERII in 
„Ştiţi, autorul acela celebru, nu mai ştiu cum îi zice, 
face ge Fra e e mereu vorba dent Vide tn 

Si aceste monasilabe cristaliz i i 
subtilă nl cază subit întreaga vastă si 

Dar să urmăm : „Un domn care predă o ä 
Lier: -i economice la Universitatea din Colum À cm e 

tr'adevär, așa este, Situația sociologului în societatea 
modernă este încă destul de precară. Sint mulți acei care nu 
are incă în sociologie. li reproşează că nu există, Şi atunci 
ietul sotiolog trebue să strige tuturor acestor sceptici că Po- 
litica, Morala, Istoria, Economia, Dreptul, sînt discipline 
de care nu pot fi negate cu atita ușurință, 

Din pricina aceasta este o tendinţă generală di e 
tuturor soiurilor de sociologi de a vorbi toldeatiga. apar 
multe științe sociale deodată. Fenomenele de care se ocupă 
of sint niciodată mai putin decit etico-sociale, sau econo- 
pe ue opta cc Np H mire ice ratate politico-sociale, ete 
t este de o știință juridico-politico-e ă-finan- 
ciară A rh x fre e şi socialä pe deasu ai Se ANTRA 

vul am spus: discreditul de care încă suferă i 
logia, și necesitatea sociologului să desfacä mai tte mărfuri 
ată pentru a căpăta un început de luare în serios... 

Dane acel discredit al sociologiei care obligă săr- 
pres e rest te sociale să se cotizeze cite trei-patru laolaltă 
sin. "" ncepe să semene cu ceva cituși de puţin 

r, Proasta din America a rezumat în trei cuvi 

rn P £ f è inte toată 
această situație subtilă si de un adevăr mult mai larg decit 
Reel Re a (gândiţi-vă numai la Romänial). 

y vën i 
de un me me vorba de scriitori, Lorelei pomeneşte 
chiamă Gerald Samson : trebue să-i i 
mee dacă Ca aotit op rebue să-i cunoaşteţi nu- 
sta o cugetare care nu numai că acuză analfabetism si 
y gi Pgo din partea cons pini, dar care nici nu e 
a fi din cale afară de spirituală. Samănă chiar putin cu cciace 
noi numim un „miticism”. Și totuși, dacă privim bine, desco- 
perim îndărătul ei o întreagă foarte curioasă situațiune pe 
Eh 2 om ra spt poate că m'ar fi găsit-o. 
văr, obice e a ceti cărți fără a rețin 
pie cip este mult mai frequent decit s'ar crede, Este pae 
f u, şi aşi zice chiar aproape o necesitate, a cărei pricină stă 
n enorma cantitate de literatură care apare zilnice, Să măr- 
turisească fiecare din noi de cîte ori, după ce a cetit o carte 
care i-a plăcut, nu s'a uitat cu curiozitate pe copertă t 
a igs TROISI autorului ! ati 
ceastă situație este de două ori 
fapt, si e fundată în rațiune. RPR E fonda în 


wo © VIAȚA ROMINEASCA 

ln fapt pentru că numele autorului n'avem ocazia să-l 
cetim decit o dată, pe cînd toate celelalte nume proprii ale 
cărţii revin de atitea ori în cursul povestirii. Si nu putem să 
inversăm legile memoriei de hatirul unui scriitor, 

In rațiune, pentru că este drept să socotim opera mai in- 
semnată decit numele de familie al autorului. Aceasta dintăiu 
e care dă drept să existe acestuia din urmă. 

lată de ce e totodată natural şi just ca un nume de scrii- 
tor să sfirșească prin a fi reţinut numai dacă buna calitate a 
operelor lui ne-a făcut să-i cetim mai multe cărţi. 

Aşa se petrec lucrurile în realitate. Doar prejudecățile 
noastre de oameni inteligenți ne fac să credem că lucrurile 
se petrec altfel. 

# * x 


Dar ne oprim deocamdată aci, Voi căuta mai tirziu să 
găsesc si alte pasagii — căci am impresia că toate frazele 
cărţii lui Anita Loos sint o mină de informaţii asupra socie- 
tatilor omenești în genere. 

Ceiace vrem să reținem, in materie de concluzie, este că 
prostia poate fi un alfabel expresiv, o altă „teorie a cunoaș- 
terii”, un instrument special pentru sondat realitatea încon- 
jurătoare, 

In limbajul popular, a fi prost inseamnă a înţelege lu- 
crurile „altfel”, greşit, „alături”, pe dos, sau oricum am vrea 
să spunem, În toate cazurile, prostia  însamnă o percepţie 
unde acordăm importanță mai mare acelor fapte pe care cei- 
lahi oameni le consideră mai putin importante, şi viceversa, 
Prostia este intelectualmente o exagerare a unora din ele- 
mentele unei percepții în detrimentul altora. 

E ceva asemănător cu ce se petrece în artă „care de ase- 
meni deformează puţin realitatea, făcindu-ne totuşi — lucru 
curios — prin chiar această deformare, să cunoaştem unele 
lucruri greu accesibile, pe care simplu gindire raţională ar fi 
fost poate incapabilă să le dibuiuscă. 

Acelaşi lucru nu se întimplă oare uneori şi cu prostia? 
Prostul poate, prin micile lui falşificări, să ne dezvelească as- 
pecte nebănuite ale realității, pe care desigur, odatä dezvelite. 
le putem percepe si subt farma logicei raționaliste, — dar pe 
care aceasta din urmă n'ar fi fost niciodată în stare să le 
descopere, 


D. I. Suchianu 


Reflexii cu prilejul unui centenar 


Secolul al XIX-lea se îndepărtează de noi, vertigin 
repede. Plouă cu centenare. Mai ales în literatură, ri Si 


versările sint întotdeauna prilej de vorbă şi de discuţii si — 


de puneri la punct. Pentru cronicarii literari este un prile 
de desmormintäri sensationale şi pentru editori prilej de ec. 
editări de multe ori riscate. In orice caz, în lumea literară, cu- 
sae re eri Sate pa pag miar este un eveni- 
espre public — el mu se lasă tu 
aceste aiiverekri Hterare, 5, ina 
Centenarul romantismului care se celebrează anul acesta, 
în Franţa, este tur o excepţie. Nu este o aniversare banală. 
Centenarul roma ului evocă o întreagă epocă, o in- 
treagă lume. Merită să ne oprim cu prilejul lui şi să încercăm 
citeva consideraţii. 
Acest centenar al romantismului se reduce în realitate — 
ȘI pentru r laea pe an à la Leur primei 
prezentatii a lu erna or Hugo, la Comedia 
Franceză. Piesa lui Hugo a fost reprezentat gibale prima 
oară la 25 Februar 1830. Acesta este faptul precis care este 
aniversat. De unde şi cum sa ajuns, dela aniversarea unei 
ps teatrale la aniversarea unei mişcări literare atit de 
er ici ora scene gran ca pe tag este interesant de 
mult mai interesant decit aniversarea ierei 
lui Erin în orice caz, ce i cd 
tcă a fost, în sara acestei icre, 
mare la Comedia Franceză. Théophile t iuen cu re 
până la şale si cu o vestă roșie rămasă celebră în istoria lite- 
raturii franceze, era șeful junilor romantici, pletoși și gălă- 
giosi, care veneau să aplaude piesa lui Victor Hugo. In an- 
tracte si chiar în timpul reprezentaliei clasicii și romanticii 
se luară de păr cu entuziasm. Totuşi reprezentalia se sfirşi 


38 A VIATA ROMINEASCA = : 


intro atmosferă de triumf: Hugo fu consacrat, definitiv, mare 
Dalai-Lama al romanticilor si tată al Romantismului. 

Atita nu este destul pentru a aniversa romantismul, Si 
mai este ceva: Prezicerea asta cu anul, ziua, ba chiar şi cea- 
sul în care s'ar fi născut romantismul este de un arbitrar atit 
de deplasat încît aproape atinge ridiculul. Exactitatea, în a- 
această materie, sufere fatal o interpretare mult mai largă. 
Are altfel de înfățișare și altfel de întrebuințare, Modul a- 
cesta de a preciza nașterea romantismului dă loc, în mintea 
marelui publie, la o mulțime de confuzii. Prima si cea 
mai mare ar fi că romantismul sa născut, a fost fondat, 
cu un jurnal sau ca o bancă. Fate absurd. S'ar putea îngădui 
acest lucru dacă romantismul ar fi o şcoală literară, numai 
o şcoală literară. Dar romantismul este mai mult decit atit. 
El înseamnă o manieră de a simţi inainte de a însemna © ma- 
nieră de a seric. Romantismul este o stare sufletească, înainte 
de a fi o manieră literară. Acest lucru este astăzi foarte bine 
cunoscut, Tot aşa este admis acum că romantism a existat în 
toate timpurile, din antichitate pănă în momentul de față. 
Romantism — adică sentiment, lirism, fantezie, subiectivism 
— aşa ceva a existat şi în literatura dinainte de 1830 — si 
nu în Germania sau Anglia, ci chiar în Franţa. Racine e plin 
de lirism si de sentiment. Bérénice”, de exemplu, din acest 
punct de vedere, este romantică tot aşa de mult ca şi 
< Hernani". Phèdre este o eroină de un romantism autentic, 
care poate sta alături de orice eroină exaltată a teatrului gen 
1830. Si — pentru a ne mărgini deocamdată tot numai la 
Franța — nu e rău să ne amintim că romantismul în litera- 
tura franceză se declarase cu cel putin un deceniu înainte de 
premiera lui „Hernani”, în 1820, dată la care apar „Medita- 
tiile” lui Lamartine. Şi nu mai vorbim de perioada zisă pre- 
romantică, de Rousseau, M-me de Staël si Chateaubriand, a 
căror sensibilitate poartă marca celui mai pur şi mai auten- 
tie romantism. 

Fixarea în istoria literară a acestei date de 1890 ca dată 
culminantă a romantismului, este un fenomen plin de multe 
revelații si capabil să explice multe lucruri. 

Mai întăiu, să remarcăm că celebrarea acestui centenar 
al romantismului are loc numai în Franţa. Nici-o altă litera- 
tură nu s'a gindit să aniverseze romantismul. Lucrul este cu 
atit mai curios si pare, eu drept cuvint, ciudat, dacă ne gin- 
dim că, în fond, romantismul german si romantismul englez 
au, față de cel francez, pe lingă dreptul de prioritate în isto- 
ria romantismului, şi o nătate mult mai adincă și mai 
cuprinzätoate, Lor, totuși, nu li s'au fixat date de naştere pre- 
cise, care să fie celebrate într'o anumită lună, zi si ceas. Asta, 
poate, tocmai pentrucă însemnătatea lor e mai adincă şi mai 
cuprinzătoare. Dar să nu anticipäm. 


ET REPLEXIECU ua 


UNUI CENTENAR 99 


„Spuneam că celebrarea dcestui centenar are loc numai 
in Franţa. Mai mult, Putem spună că inițiativa acestui cente- 
nar nu putea să ia naștere decit numai în Franţa, De ce? 
Pentrucă numai în literatura f 
ca o revoluție. 1850 pentru tura franceză reprezintă 
ccince anul 1789 reprezintă pentru istoria franceză: data unei 
dezrobiri, a unei descätusäri, dala cuceririi unei libertăţi 
nouă. Romanticii din 1830 porniseră să răstoarne „vechiul re- 
uim” clasic, Ceiace ei cereau în primul rind era desființarea 
regulei celor trei unităţi în teatru, de timp, de loc si de ac- 
tiung; flexibilitatea mai mare a versului; introducerea uritu- 
lui ca elemeat estetic în opera de artă (idee întradevăr fe- 
cundă a lui Hugo, de infiltraţie shakespeariunä); insfirsit, 
răsturnarea tuturor regulelor pe care le fixase odinioară în li- 
teratură secolul al XVI-lea. Este remarcabil — și esenţial — 
faptul că revoluţia romantică din 1830 sa făcut pe chestii 
mai mult de formă si de expresie decit de simţire si de veri- 
tahilă nevoie sufletească, Alfred de Musset, cure e unul din 
romanticii cu fond sufletesc veritabil nou, este în acelaşi timp 
si cel mai clasic dintre ei. Forma lui Musset este în cea mai 
curată tradiţie a secolului al XVIII-lea, Fondul sufletesc al lui 
Musset este, însă, foarte 1830, foarte „secolul al XIX-lea“. (Nu 
este o simplă coincidență faptul că Baudelaire, care a fost 
intr'adevär un revoluționar al simţirii, are acorduri atit de 
inrudite cu ale lui Musset. Din aceste două acorduri, de 
exemplu, care € al unuia şi care al celuilalt: 


Rien ne nous rend si grands qu'une grande douleur... 


Je sais que la douleur est la noblesse unique... 


Nu par amîndouă pornite din același izvor, avind aceiaşi 
ne si, aproape, aceiaşi expresie — în orice caz, același 
on 

Romantismul francez eu data oficială de 1830 a fost o 
revoluţie, pentrucă a fost, înainte de toate, o răsturnare voită, 
meditată, precugetată, a unui „vechiu regim” literar (adică a 
unui sistem învechit de forme literare) și înlocuirea lui cu un 
nou regim, mai liber şi mai cuprinzător. Nicio formă fără 
fond, fără îndoială. Numai că fondul, aici, a fost o chestie de 
planul al doilea, si care a venit (sau venise deja pe nesimţite) 
prin încete şi sigure infiltraţii, fără tobe si sai, fără scn- 
dul — pentrucă trebuia să vie. Acesta este aspectul romu- 
tismului-epidemie, al romantismului de simţire, reprezen- 
tind o adincă transformare sufletească. Este romantismul- 
potes faţă de romantismul-revolutie din celebra sară a 
ui „Hernani”, 

Caracterul acesta de revoluţie nu apare nici în romantis- 
mul german, nici în cel englez. Animatorii francezi ai cente- 


190 VIAȚA ROMINEASCA 


narului de anul acesta ignoreazä voit (obiceiu foarte fran- 
cez) romantismul german si cel englez. Centenarul romantis- 
mului de anul acesta se referă, dealtfel, mai mult la roman- 
tismul-revolutie. 25 Februar a devenit, în istoria literaturii 
franceze, aniversarea dărimării vechilor regule clasice, așa 
cum 14 Iulie înseamnă dărimarea Bastiliei. Dată arbitrară, 
julon pus pentru a semnala, printr'o noţiune limitată, un În- 
treg complex de fapte. Și, ca de obiceiu, această dată este de- 
parte dea fi cea mai expresivă. 14 Iulie nu înseamnă 
nici toată revoluția franceză, nici evenimentul decisiv 
al acestei revoluţii. In fond, dărimarea Bastiliei este un 
eveniment mai mult pitoresc, gălăgios şi capabil, ca atare, 
să se impună cu mai multă u piață mulţimii și opiniei pu- 
blice, intotdeauna simplistă şi iubitoare de clișee și locuri 
comune. Acelaşi lucru şi cu premiera furtunoasă a lui „Her- 
nani”, care simbolizează, pentru posteritate, „apogeul roman- 
tismului”, „triumful romantismului” si alte superlative cu- 
rente şi comode, Nimic analog în istoria romantismului nor- 
dic. In literatura germană şi engleză romantismul ma izbucnit 
ca o revoluţie, Germanii romantici n'au fost importaţi, în a- 
ceste literaturi, dinafară. Romantismul aici n'a provocat re- 
zistenta îndirjită pe care academicianii clasici francezi dela 
1830 o opuneau lui Victor Hugo si şcoalei lui. Clasicismul 
german si cel englez n'au fost decit imitații sterpe şi ridicule 
maimutäreli ale celui francez. Clasicismul era o modă pe cure 
secolul lui Ludovic al XIV-lea o exportase în Europa odată cu 
bontonul şi galanteria dela curtea Regelui Soare. O tradiție 
clasică nu exista decit în Franța — si, chiar astăzi, nu există 
decât numai în Franţa. Romanticii germani (cei mai auten- 
tici romantici dintre toţi romanticii) nu porniseră să rüs- 
toarne un „vechiu regim” clasic, pentrucă un vechiu regim 
clasic nu exista în literatura germană. Lessing, care nu era 
un romantic, a combătut mereu tirania imitatiei franceze si 
a propus, cel dintăiu, drept model pe Shakespeare, Goethe, 
care, la bătrineță, ironiza „bliguiala romantică”, a creat totuși 
in „Werther” tipul desävirait al eroului romantic. Niei-o ase- 
mänare nu există între condiţiile de dezvoltare ale romantis- 
mului german si acelea ale romantismului francez. Sint două 
planuri diferite, 

Din această pricină, centenarul romantismului din acest 
an «ste un eveniment literar francez. Numai francez, O ser- 
bare națională, Aşa cum va fi (poate chiar mai putin decit 
va fi) aniversarea a o sută de ani dela moartea lui Goethe, 
peste doi ani, În Germania. Pentru Romantismul universal, 
pentru romantismul care, de pe la mijlocul veneului al 
XVIII-lea, s'a întins, epidemic, pretutindeni în Europa, apă- 
rind în mai multe locuri deodată, centenarul din anul acesta 


REFLEXII CU PRILEJUL UNUI CENTENAR 101 


nu reprezintă decit aniversarea unui eveniment local, fran- 
cez, cu caracter de revoluție specific francez. 

Acest caracter de revoluţie îi dă aspectul lui original, Ro- 

mantismul, în diversele țări, a împrumutat caracterele natio- 
nale, Francejii, care se pricep În revoluţii, sau priceput să 
dea și romantismului lor un caracter frondeur, revoluționar, 
pitoresc, cam emfatic, cam declamator, foarte terestru, nu 
rareori lucid, fără misticism, eloquent şi — fără paradox — 
realist. Realist, da. Romantismul francez, pentru prima oară, 
a descoperit — prin Hugo, mai ales — că orice poate face o- 
biectul unei opere de artă. Uritul şi meschinul, tot aşa de 
bine ca si sublimul si nobilul, Aici a fost contribuţia nouă si 
originală pe care au adus-o romanticii franceji în literatură. 
Asta nu înseamnă că, inaintea lor, aceste lucruri nu fusese 
practicate. E destul să pomenim de Shakespeare, „Uritul e 
frumos, frumosul e urit” cântă vrăjitoarele din „Macbeth”. Li- 
teratura din „Sturm und Drang” e plină de reminiscen(e 
shakespeariene. Și Goethe, în prima perioadă, Goethe din 
„Goetz von Berlichingen” şi din prima parte a lui „Faust”, 
amestecă uritul cu sublimul cu aceiaşi genială nepăsare cu 
care Hugo, o jumătate de veac mai tirziu, va evoca maha- 
laua Parisului medieval în „Notre-Dame de Paris” — pe care 
Goethe octogenar o gusta. 

Romantismul francez a avut meritul că a organizat toate 
aceste elemente disparate. A avut în același timp și sp Air) 
de a nu evolua decit în direcția pitorescului gi a culoarei. 
Romantismul francez a fost mai mult pitoresc decit adine, 
La ee o ideologie. De aceia, imensul progres pe care l-a rea- 
lizat in literatură nu stă atit în ceiace el a creat cit în ceiace 
a provocat pentru mai tirziu, adică în realismul pe care l-a 

t, şi care a fost totodată o reacţie impotriva romantis- 
mului a raies pitorese, flecar si plingüret, pe care disci- 
polii lui Hugo îl practicau eu frenezie, și, în acelaşi timp, o 
consecință a aceluiaşi romantism. Romantismul francez a re- 
introdus 4 în literatură. O viaţă nu prea reală, nici prea 
verosimilă, dar, oricum, viaţă. Realismul n'a făcut decit să 
pună la punet, să organizeze, la rîndul lui, elementele de via- 
tă si de adevăr uman pe care romantismul le scuturase de pu- 
dra solemnă si mă 4 a imitaţiilor plate si servile după Boi- 
leau—Raciné—Voltaire, care constituiau literatura franceză 
academică și oficială la sfirsitul secolului al XVIII-lea. 

Este, întradevăr, un rezultat enorm. Şi este un rezultat 
pe care romantismul german nu-l putea da. Romantismul 
german este, din multe puncte de vedere, superior ca va- 
loare sufletească celui francez. Dacă acestuia din urmă i-a 
lipsit o ideologie „col dintăiu a fost supraîncärcat de ideolo- 
gie, Romantismul german a fost mai adinc, mai autentic nou 
şi mai verilabil decît cel francez, A fost mistic, arhaizant, ne- 


102 VIAȚA ROMINEASCA sa 
lămurit, poetic — prea poetic, — abstract, fricos de realitate, 
inactual, reactionar și ideolog. Toute aceste caractere, ro- 
mantismul francez nu le-a avut decit sporadic si în treacăt. 
Cind compari opera lui Novalis, de exemplu, cu opera lui 
Musset, deosebirile apar fulgerător de vii. Sint două lumi, 
două domenii sufleteşti diferite. Nici-un punet de contact. De- 
altfel sint două lumi care s'au ignorat una pe alta, Romanti- 
cii franceji (afară numai de Gérard de Nerval, cel mai „ger- 
man” dintre ei) au ignorat aproape total romantismul ger- 
man, care, la epoca lor, era deja pe cale de n se transformi 
şi îşi pierduse caracterul religios si esoteric, pe care îl avusese 
între 1790 şi 1800, pe vremea lui Novalis și Hölderlin, (E de 
remarcat cum romantismul german a început să fie cunoscut 
şi introdus în literatura franceză deabia în ultimii ani ai se- 
colului al XIX-lea, în epoca simbolismului, Simbolismul a fost 
singura mișcare literară întradevăr mistică din Franţa. In- 
filtraţiile nordice, în el, sint evidente, Dragostea simbolistilor 
pentru romantismul german se explică prin afinități de su- 
flet si asemănări de procedee literare. Este un fenomen «de 
afinitate sufletească si literară care nu se putea produce cu 
romantismul dela 1830 — care nu era deloc mistic). 

Realismul pe care romantismul francez îl purta în ger- 
men, este aportul întradevăr original pe care l-n lăsat în li- 
teratură. Din romantismul german nu putea eși niciodată — 
nici wa eşit — un Flaubert sau un Baudelai-, primii mari 
realisti, trăiţi si crescuţi în romantism, si formați de roman- 
tism — de romantismul cel gälägios si revoluţionar dela 1830, 
din Franţa, 

(O preciziune: epitetul de revoluţionar nu are, aici, un 
sens social, hine Inteles, Romantismul francez din 1830 era 
revoluționar numai în literatură. Romanticii, în mare parte, 
erau regaliști şi absolutişti. Democratismul lor a venit de- 
abia mai tirziu. La 1830 revolutionarismul lor era numai li- 
terar. Ceiace voiau ei să revolutioneze era numai literatura.) 

Puterea de expansiune o romantismului francez a fost 
imensă, Dintre toate romantismele el a fost cel mai räspin- 
dit. A fost exportat pretutindeni, pentrucă n fost cel mai uşor 
exportabil, In istoria literaturilor, Franţa a fost și este încă 
cea mai mare exportatoare de mode si maniere literare, Mai 
toți marii literați ai lumii au trecut prin şcoala franceză si 
au învăţat dela ea lucruri definitive. N'au învăţat, poate, să 
simtă, dar au învățat să serie, să exprime, Și, în artă, expre- 
sia este aproape totul, dacă nu cumva chiar totul. 

Infiltraţiile romantismului francez sau răspîndit În toate 
literaturile. Realismul francez, descendent direct şi legitim al 
romantismului, a devenit evanghelia literaturii mondiale de 
Ja sfirșitul secolului trecut. Flaubert, Maupassant și Zola (a- 
cesta din urmă de temperament romantic incontestabil — lu- 


= REPLEXII CU PRILEJUL UNUI CENTENAR 103 
crul a mai fost spus Jau devenit scriitori ai lumii, meditați, 
imitati şi banalizati de scribii intregului glob. dé 

Puterea aceasta de expansiune este un secret al litera- 
turii franceze. Este ceva anaiog cu puterea de expresiune à 
ideilor franceze. Sint calități de claritate, de simplitate si de 
rafinament în acelaşi timp, calități de farmec gi eleganţă, de 
seductiune si de nepreväzut, de ingeniozitate dar și de largă 
înțelegere umană, care aparţin spiritului francez și care pot 
explica secretul acestei puteri de expansiune. 

In orice caz, altoit pe spiritul francez, romantismul a pro- 
dus rezultate neașteptate şi a împins literatura cu un pas i- 
mens Înainte. A descoperit perspective nebănuite, a scos la i- 
veală procedee nouă, a sugerat idei fecunde — pe care nu 
le-a pus în aplicare, dar pe care literatura posterioară lui, 
le-a exploatat cu succes. 

Si romantismul francez a dat Franţei pe cel mai mare 
poet al ei, pe Victor Hugo, al cărui prestigiu despotic covir- 
seste şi astăzi poezia franceză, 

Atit de mult încît André Gide, răspunzind unui inter- 
view-er care-l intreba cine este cel mai mare poet al Franţei, 
răspundea odată: „Victor Hugo, vail” 

Lui Hugo nu i s'a adus niciodată un mai mare elogiu, 
decit această admiraţie a lui Gide serişnilă de regretul de 
a nu putea face altfel decit să-l admire. 

La fel cu Gide — deşi dragostea noastră cea mai adevă- 
rată si cea mai ascunsă merge către romantismul german, 
deşi Novalis ne oferă putinti de vis nemărginite — nu ne pu- 
tem sustrage prestigiului pe care romantismul francez, gălă- 
gios, exuberant si desmäfat dela 1830, îl exercită încă asupra 
noastră. 

Se cuvine ca centenarul romantismului francez din acest 
an să fie pomenit oriunde. El este un eveniment literar fran- 
cez, o sărbătoare națională franceză, dar cu ecouri care se 
răspindesc, imperioase şi sonore, în toate literaturile, 

Asa cum Marscillaisa, dintrun cintec local și ocazional 
francez, a devenit cintecul libertăţii de pretutindeni. 


Al. A. Philippide 


Misticism 


o 


Inchide ochii: toate sînt can vis.. 
In intuneric ca 'ntr'un lac damnat 
Să mă găsesc fluid, transfigurat, 
Ca 'n apele vrăjite, mort Narcis, 


Inchide ochii, să intrăm în noapte, 
In nesfirsitul si adînc si 'nalt, 

Să fim mai singuri unul cu celalt, 
Si văzul nostru să ne fie șoapie. 


Atent ascultă cum în amindoi 
Același puls işi biciue izvorul. 
Inchide ochii, să avem decorul 
Amăgitoarei nemuriri din noi. 


Si-asa, prin el să prelungim iluzii 
De paradis etern şi solitar, 

Cind ai să simți sărutul meu amar, 
Crispat şi dureros pe floarea buzii. 


a 


MISTICISM 


Inchide ochii, să închizi în tine, 
Vas scump cu stranie sonoritate, 
Aceste clipe lungi de voluptate 
Care-au venit de dincolo de mine. 


Inchide ochii, în tăceri albastre 
Să-ţi simt suflarea ca o melodie, 
Şi trupurile noastre să nu fie 
Deciît ca umbra sufletelor noastre. 


Demostene Botez 


Problema cancerului 


I. Ce este cancerul ? IL Ce se poate face astăzi împotriva 
cancerului ? 


Sint maladii cunoscute de mult timp şi care aproape au 
dispărut, cum este variola; sint altele cunoscute mai de cu- 
rind, ca diabetul sau apendicita, a căror evoluţie o putem 
controla. Deşi cancerul « o maladie veche, controlul nostru 
asupra cancerului e limitat, căci limitate sint şi mijloacele 
noastre de a-l combate. . 

In ultimul timp sau făcut, totuşi, in privința aceasta nu- 
meroase progrese care merită să fic cunoscute, Progresele 
sînt de ordin biologie, terapeutic şi medico-social, ultimul 
punct referindu-se la organizarea luptei anti-canceroase. Cu 
toate astea, cancerul suprimă anual pe glob aproximativ 
600.000 de vieţi, şi, de cele mai multe ori, e vorba de oameni 
intre 40—60 de ani, adică ajunşi în fine să dea întreaga mă- 
sură a activităţii lor. Aceasta înseamnă pierderi considera- 
bile ale capitalului uman, atit din punct de vedere cantitativ 
cit si calitativ. Ali cancerosi sint bătrini de tot, şi ultimele lor 
zile sint întunecate de mari suferințe. 

Trebue spus dela inceput: cu toate progresele făcute, pro- 
blema cancerului rămine esențialmente întreagă: mod de 

roducere necunoscut, evoluţie necontrolabilă, sfirgit inevita- 
bil (dacă tumora nu este tratată la timp). S'a făcut apel, pen- 
tru studiul cancerului, la toate metodele cunoscute. Totuşi 
bacteriologia, chimia, microscopia şi biologia nu au reuşit să 
ne den mteeva decit nouă detalii. De sigur detalii prețioase, 
insă privite tonte la un loc, cle par uneori lipsite înțeles 
si de legătură, cum erau hieroglifele înainte ca Champollion 
să găsească, pe piatra din Rozeta, aceiași inscripție redactată 
în elenă, în demotică si în caractere sfinte, Şi chiar fără să știm 
ce este cancerul, problema ar fi practic rezolvată dacă am pu- 


Fa PROBLEMA CANCERULUI ___ 10 


tea să-l evităm aşa cum se evită variola, deşi nu cunoaştem 
cauza variolei. 


Totuşi graţie unei colaborări strinse între medici, chi- 
mişti si fizicieni, sau adunat încetul cu încetul elementele u- 
nei ştiinţe nouă, a Cancerologiei. 

Toată lumea se interesează de problema cancerului, însă 
noțiunile corecte lipsesc îndeobște; pe nedrept se vorbeşte 
de contagiune si ereditate directă. Tot aşa de neintemeiată e 
părerea că orice canceros e condamnat la suferințe fără ca- 
pă. Sint lucruri si neadevărate si răufăcătoare. Pentru aceste 
motive e bine să recapitulăm mai întăiu noţiunile fundamen- 
tale pe care le avem azi despre cancer şi, în al doilea rind, 
să vedem ce concluzii practice decurg de aci şi care este 
astăzi arsenalul nostru în contra acestei maladii, 


Ce este cancerul ? 


__ Trebue remarcat dela început că, după cit se pare, nu 
este un singur fel de cancer ci numeroase feluri de cancer; 
sub numele acesta comun se ascund probabil afecțiuni de na- 
tură diferită si pe cure le clasăm la un loc numai pentrucă 
se aseamănă prin anumite caractere si pentrucă ignoräm a- 
devărata lor natură. 

In cursul timpurilor, una cite una, sau desprins din uşa 
zisul cancer diferite alte tipuri de boală; cînd au fost cu- 
noseute mai bine, sifilisul, lepra si kistul hidatic, au fost 
scoase dintre leziunile canceroase, Aceste remanieri depind 
în primul rind de progrese technice; putem deci spera ca 
ac actual al cancerului să se desmembreze mai departe. 

irafrazind, sar pulea spune că încă astăzi noțiunea de 
cancer aduce aminte de un tramway „wo alles mügliche mit- 


Le clinică şi microscopică, Ceiace se înțelege astăzi 
subit numele de cancer este grupul de tumori care au tendința 
să persiste si să crească, fie invadind fesutele vechi şi dis. 
trugindu-le, fie făcînd „metastaze”; acestea din urmă repre 
zintă adevărate colonii de celule cânceroase făcute la distanță, 
in organele sănătoase. După operaţie, cancerul recidivează 
deseori şi sfirşește prin a epuiza organismul. (Natural, a- 
ceastă definiţie nu se aplică nici la tumorile zise benigne, care 
nu se reface după operaţie, nici la pseudo-tumorile de natură 
inflamatorie.) y 
Definiția de mai sus se găseşte în tratatele cele mai re- 
cente ca și in operele celor antici, și caracterizează lipsa de 
progrese esențiale in această privință. Cei vechi distrugeau 
cancerul cu fierul roșu, noi îi aplicăm metode chirurgicale 


MD” VIAŢA ROMINEASCA 2 


perfecţionate, raze si radiu; totuşi noi nu sintem azi in stare 
să vindecăm cancerul decit atunci cind tratamentul e făcut 
destul de devreme. Celelalte cazuri nu pot fi ameliorate decit 
pasager sau aproape de loc. Tratamentele actuale sint mai 
umane si dau vindecări sau ameliorări tot mai numeroase, 
Azi avem despre cancer o concepție cu totul deosebită 
de a celor vechi, căci ne bazăm pe studii microscopice şi 
chimice; principiul cancerizării însă ne scapă și nouă ca şi 
înnintaşilor. Azi nu mai credem, ca Galien, că „bila nea- 
gră” provoacă ulceraţii si cancer; noi spunem că este vorba 
de a înmulțire nelimitată a unor celule anormale, dar pro- 
venite din celulele normale ale organismului. Aceste celule 
sint răzvrătite, căci nu se supun legilor de armonie care fac 
că tesutele rămin, unele faţă de altele, în anumite proporţii, 
atit în timpul creșterii pănă la maturitate, cit gi în timpul to- 
pirii de bütrinetä. Celule de orice fel pot deveni canceroase. 
Anarhia celulară este un fapt incontestabil, dovedit de mi- 
croscop ca si de ochiul liber; dar modalitatea de producere 
sau, cum se spune în medicină, patogenia cancerului, ne este 
necunoscută. Nu ştim de ce cancerul se localizează cind pe 
un ţesut cind pe altul, de ce unele maladii banale îi favori- 
zează apariţia și altele nu; de ce este compus din cutare ori 
cutare fel de celule; de ce apare la o virstă ori la alta, si mai 
ales nu ştim de ce şi cum ajung unele celule să aibă uceastă 
autonomie nelimitată care le face să epuizeze toate rezervele 
organismului în folosul unei tumori apărute si crescute uneori 
în mai putin de un an. Un timp oarecare după ce începe can- 
cerizarea, e greu să mai fie oprită evoluţia fatală a maladiei, 
chiar dacă este operat cancerul sau iradiat. Transformarea 
tesutelor normale în fesute canceroase este deci ceiace nu 
poate fi influenţat de cele mai multe ori, oricit de perfect ar 
fi tratamentul, căci tot organismul e presărat cu colonii can- 
ceroase, Aceasta explică necesitatea tratamentului precoce. 


sta 


Ceiace caracterizează cancerul este așa dar proliferarea 
autonomă, nelimitată, destructinä a unui grup de celule în 
dauna tuturor celorlalte celule ale organismului. Microscopul 
ne arată foarte bine cum celulele canceroase se înmulţesc, 
comprimă și distrug celulele normale din vecinătatea lor; cum 
ele pătrund în vase si sint transportate o dată cu sîngele ori 
cu limfa, în alte tesute, unde refac tumora din care au plecat. 
Acest ultim fapt e datorit tocmai autonomiei canceroase. Nu- 
mai celula canceroasă se poate astfel implanta printre alte 
celule, năpădindu-le şi inlocuindu-le. Dimpotrivă, celulele 
normale ale unui țesut sănătos, la animalele superioare, sint 


PROBLEMA CANUFRULUI 109 
iann 


așa de specializate că nu pot trăi decit la locul lor normal: 
îndată ce le unem în alt loc, ele mor şi se distrug destul 
de repede. Acest lucru este o garanţie că tesutele normale vor 
räminea totdeauna în armonie reciprocă, respectind fiecare 
teritoriul ocupat de celălalt. 

_ Cancerul e cancer nu pentrucă celulele lui cresc la infi- 
Bar agite Wear Seene inlocuesc şi intozică fesutele nor- 
male ale entului. Aceste proprietăţi ofensiv = 
teristica maladiei. Pa i nd y +; cm 

Lucrul acesta a fost dovedit numai în ultimele deceuii, 
cu ajulorul unei metode numită cultura de tesute, E vorba 
de fesule luate dela animale superiome, care pot trăi şi se 
pot inmulti indefinit in afară de corpul animal, Lucrul a 
stirnit la început multă mirare, căci e vorba de „cternitatea” 
acestor celule, care trăesc muit mai mult în afară de orga- 
nisi decil viața însăşi a acelui organism. Alexis Carrel a 
reuşit să ţină în viață celule conjunctive de găină timp de 19 
ani, pe cind viaţa gäinii nu trece de 10 ani. 

Ei bine, chiar după un timp aşa de lung, celulele acestea 
nu devin canceroase. Cu alte cuvinte, autonomia (adică libe- 
rarea celulelor de influența diriguitoare a organismului) ca 
şi proliferarea (sau înmulțirea) nelimitată nu sint suficiente 
spre a produce cancer, 

Știm însă că toate funcţiile celulei se fac cu ajutorul fer- 
menfilor a căror existenţă o dovedim cu ajutorul chimiei. 
Prin urmare trebue studiat cancerul si din punet de vedere 
al chimiei, 

Definiţia chimică şi clinica ne arată deci o primă carac- 
teristică a celulei: autonomia ei agresivă, 

„O altă caracteristică, tot aşa de importantă ne este cu- 
noscută de cifiva ani numai si a fost dovedită de cercetările 
lui Warburg; este vorba de nutriția țesutului canceros. Ştim 

Lavoisier că nutriția organismului se bazează pe ar- 
derea alimentelor, care sint oxidate de către oxigenul adus 
de singe şi transformate în bioxid de cărbune, apă şi alte 
resturi, Corpul animal este un fel de cuptor care arde (oxi- 
dează) alimentele si le preface în energie utilă si dechels-uri, 

Pe cită vreme țesuturile normale nu pot trăi fără de oxigenul 
ce le este adus de singe, celula canceroasä dimpotrivă nu are 
nutnăi decit nevoe de oxigen. Celula canceroasă poate trăi 
fără oxigen şi fără oxidalii. Aceasta constitue un fenomen 
de ndaptare, căci tumorile sint in general mai rău vasculari- 
zale, pentrucă celulele canceroase crese mai repede decit va- 
sele ce le hrănesc. Prin urmare tumorile primese mai puţin 
singe şi mai puţin oxigen decit țesutele normale. Spunem că 
celula canceroasă poate trăi anaerob şi că are o respiraţie 
diminuată (cu luare de oxigen şi degajare de bioxid de car- 


TUNSI VIATA ROMINEASCA i: 
bon). Celula canceroasă e capabilă să-și procure energia ne- 
cesură creşterii ei din procese chimice, altele decit oxidaţia. 
Warburg a arătat că este vorba de scindarea unei mole- 
cule de glicoză în două molecule de acid lactic. Acest feno- 
men se numeşte glicoliză si este foarte intens pentru celulele 
canceroase, fie că e vorba de cancerul omului sau al anima- 
lelor. 

Faptul acesta are o mare importanță biologică şi contri- 
bue să ne explice autonomia celulei canceroase. Aceasta poate 
deci trăi fără oxigen, deci fără circulație normală. Or, noi 
ştim că ţesutele corpului nu trăesc decit dacă au o circulaţie 
normală. Inversul e tot aşa de adevărat, căci dacă circulaţia 
unui țesut este crescută sau micşorată, țesutul acela se hi- 
pertrofiază sau se atrofiază. La enfii cărora li se scoate 
un rinichiu bolnav de pildă, rinichiul sănătos rămas primeşte 
mai mult singe si cu timpul se hipertrofiază, adică volumul 
lui se măreşte mult. 

Cu alte cuvinte, armonia dintre {esute este păstrată gra- 
ție unui anume regim circulator, căci massa unui ţesut va- 
riază proporţional cu cantitatea de singe pe care o primește. 

Dacă sar supune acestor legi, țesutele canceroase nu ar 
ajunge niciodată să crească așa de mult căci au, după cum 
am spus, o cireulatie insuficientă. Indiferenfa lor faţă de cir- 
culație este unul din motivele independenți lor, a autono- 
miei lor monstruoase. 

Anaerobioza este aṣa dar un alt caracter al cancerului, 
cure poate trăi cu mai puţin oxigen sau chiar fără oxigen. 

Celulele canceroase au prin urmare o putere de inmul- 
lire si de adaptare nelimitată, ceiace le face independente de 
condiţiile locale oferite de către diferitele țesute ale organis- 
mului bolnav, Căror împrejurări datorează acest element 
proprietăţi aşa de anormale? Sau, cu alte cuvinte, care este 
causa cancerului? 

#%+ 


Clasăm maladiile după cauza lor, după localizare, după 
leziunile lor, după evoluţie şi intensitate, ete. Punctul de ve- 
dere „cauză” este cel mai important. 

S'au invocat, pentru cancer, cauze diferite gi pentru x 
pricepe mai bine cit de unie este cancerul ca maladie, tre- 
bue să trecem repede în revistă aceste cauze. 

1) Este cancerul o maladie infecțioasă și contagioasă ? 
Răspunsul astăzi este: nu, și aceasta pentru trei motive: 

a) culturile microbiene au fost negative. E adevărat că 
in multe rinduri autori cunoscuți au izolat, din tumorile u- 
mane chiar, vre-un microb, Numai că probele cardinale erau 
negative în aceste cazuri, căci: a) reinoculati la indivizi nor- 
mali, aceşti microbi nu au produs cancerul; b) din același fel 


CRONICA IDEILOR tii 


de tumori s'au putut izola germeni cu totul diferiti. Se e 

azi că asemenea microbi nu sint decit pr BA ll w 

mi ulcerate gi infectate cu microbii banali ai supura- 
or. 

Intro altă serie de cercetări s'a ajuns să se coloreze vi- 
rusul sau microbul pe preparaţii făcute din țesutul pda 
zat; cu câ! technica microscopică si cunoştinţele noastre bio- 
logice sau dezvoltat, s'a văzut însă că aceşti pretinşi germeni 
nu erau decit leziuni celulare, greşit interpretate, 

Aceste rezultate negative însă pot fi socotite ca nepro- 
pere À arar garop negative. Cu alte cuvinte: că 

m azi in cancer, apoi de vină este i 
noastră, prea rudimentară. Poate = da; însă: ui 

b) Cancerul nu produce imunitate, adică în singele can- 

nu se găsesc substanțe care se găsesc de obiceiu în 
cazul maladiilor infecțioase tipice (tifoidă, sifilis, ete.). Aceste 
substanțe sînt m vene fie să modifice după injecție mersul 
boalei corespunzătoare la alte animale, fie să dea anumite 
reacţii dintre care cea măi cunoscută este reacția Bordet- 
Wassermann (sifilis), Nu există nici o asemenea reacție pen- 
i Mai sta 

i t si alte deosebiri între maladiile infectioase si 
cancer din punct de vedere al imunitätii. Ştim că ate PAS 
euläm unui animal culturi microbiene (observind anume re- 
guli), singele animalului capătă proprietăţi în contra acelui 
microb. Pe acest principiu se bazează producerea de seruri 
si aplicarea vaccinurilor. Ei bine, dacă inoculäm țesut can- 
ceros mui animal, e adevărat că apar, în singele animalului 
inoculat, substanțe anti-cancer, dar apar şi substanțe contra 
diferitelor tesute ale animalului canceros; rezultatul practic 
este cam acelaşi dacă am inocula nu un țesut cancerizat, ci 
țesutele normale ale aceluiaşi animal. 

Phi en qe SR putin, pre azi un ser sau un vaccin 
ceros nd aceleași principii ca pentr 
pas: no para a = x EA 
r proba capitală că nu putem considera azi can- 
om ca 0 maladie infecțioasă este faptul că nimic nu dope- 
c eple azi contagiozitatea lui. Toată lumea știe ce e contagiu- 
ace de scarlatină, de exantematic, sau chiar contagiunea 
ourle lentă de lepră; nici unul din aceste feluri de conta- 
Hune nu există peniru cancer chiar si așa zisele case sau 
străzi cu cancer unde ar fi apărut numeroase cazuri de can- 
cer, sînt o legendă, o simplă coincidenţă. Cei ce se pronunță 
în favourea legendei citează unul sau două cazuri, mai mult 
sau mai puţin probante; împotriva lor stau milioanele dr 
cazuri de cancer unde nu sa putut dovedi nici o contagiune 
Lumiere a arătat că asemenea excepții cad în limitele cal- 


A VIAŢA ROMINEASCA | 


cului de probabilităţi, dată fiind mica lor proporţie faţă de 
cifra ă urilor de cancer, 

Un alt ametit, dacă mai e nevoe, este că nu res 
printre medici şi personalul > ar gs Sage Age se ea 
cum ; de regulă să se producă în cazu 
RS en Sie, tifoida, exantematicul. Aproape un a pd 
din zece, la spitale, e un canceros, uneori cu tumoră Bă 
rată. Nici vecinii lui de salon, nici cei ce-l îngrijesc nu ara 

ici de contagiune, j i 
i Acemsts e starea chestiunii în ce priveşte mai toate Cages 
rile de cancer. La ep are ie id noise À sapa 
special care este capabi re h apa apei mg le. 
divizi normali, cancerul. Insă in acest € à i: 

i i à sigură terul ci canceros € în 
ziune infecțioasă sigură, pe cind carac ena d 

ic. laşi lucru se poate spune despre sarcom 
i np Ron singurul „cancer infecțios ce Cupa. 
Si chiar in ucest caz ar fi vorba nu de un mierob ouu a 
de un așa zis virus Pran si = an geot grei ră 
in filtrele de porțelan, è 
un mis à ai Orlea microb. Acest virus al sarcomului 


de speciale, aflate numai la găini, microbul ser apelor da à 
suficient spre a produce o tumorii ne Insugi organismul 
angik parene te TE a ă i natura acestui 
i rientele Însă sint încă în curs, $ t 
pime Ke: osia nu ne este destul Ee bine cunoscut; în orice 
e “st virus diferă mult de microbi, să 
at Si eg autori admit această asociaţie; celebrul spur 
mentator Carrel oeae ma e feel atei De Z cahier RD 
ci o substanţă chimică, cum f ] te că-s 
i à si i tot prin substanţe ch 
altfel ştim că gi microbii lucrează Brie aaa ele 
+ ei pun în libertate, substanţe pe care te nur À 
seb à ne apropie de interpretarea cancerului ca o maladie 
apa autori, cum este Borrel dela Sos et 
că de vină este un agent invizibil, care e transpo “gigant 
paraziți. Aceştia pot fi de diferite feluri; la ee cica = ă E 
viermi din clasa filariilor. La om, autori ruşi a E par et 
beria niște paraziți asemănători cu cei ce dau găl $ 


- 


e 7 "REA CANCERULUI. 


paraziţii aceştia se localizează în ficat unde apare si can 

rul. Incă mai demonstrativ este cancerul afla. de a dis 
danez, Fibiger, în stomacul soarecilor care se hrănesc cu 
gindaci de bucătărie; aceşti gindaci au un parazit care pro- 


voacă sigur cancerul stomacului la şoarecii hräniti astfel, 
Borrel conchide că ye ae 


i toate alimentele erude (salate, 
fructe, cârnuri afumate) ne pot infecta de paraziți şi că a- 
cești paraziți pot vehicula cancer, Chiar dacă nu ca măsură 
rien EU dar ca măsură de igienă, lucrul e just. 

„9) Este cancerul o maladie datorită unei 


intoxicații 
chimice? Uneori da, atit la om cit şi la animale, dar numai 
în anume cazuri. În toate cazurile cunoscute este vorba de 


iritaţii locale, datorite unor anume substanţe, cu care nu ve- 
nim în contact de obiceiu decit rare ori şi puţin timp. 
„Așa este cancerul coşarilor, localizat pe pielea burselor, 
său În vecinătate; în acest caz cancerul e datorit iritatiei pre- 
lungite prin funingine. Tot rN peeps gudronul, smoala si, 
P cum a arătat o anchet cută de curind în Anglia, 
uleiurile de uns maşinile sint capabile să producă o iri- 
taie a pielii şi această iritaţie se transformă apoi in cancer. 
poate deci vorbi de un cancer profesional, adică legat de 
o anume meserie care favorizează acţiunea prelungită si iri- 
tativă a unei anume substanţe, Si alte meserii prodispun la 
cancer; astfel printre lucrătorii de anilină se observă apari- 
ţia cancerului de vesică; minerii dela Schnecberg fac deseori 
un cancer pulmonar. In toate aceste cazuri e vorba de sub- 
stanfe iritante care cu timpul produc leziuni canceroase, Nu- 
mai cancerele externe produse astfel sint uşor vindecabile, 
dacă sint tratate de timpuriu. 
Se poate obţine la animale un cancer prin gudron (Itchi- 
kawa). De obiceiu se pictează cu gudron pielea şoarece- 
sau a epurelui pe o mică suprafață, după ce a fost smuls 
irul; la fiecare 2—3 zile se aplică un nou strat de gudron, 
upă citva timp apare o iritalie a pielii, apoi apar mici no- 
cancerosi care sfirşesc prin a se ulcera, Dintre animalele 
ce rümin în viață, după un an, aproape toate fac cancer. 
Sourecele şi epurele sint foarte sensibili la gudronul acesta 
care este obținut prin distilarea huilei. Alte animale, cum 
sint ul si cobaiul, nu fac cancer de gudron, ceiace 


arată cit este de particular acest fel de cancer. Tot aşa de- 
particulare sint tumorile obținute tot la animale, dar cu alte 
substanțe. Carrel 


întrebuințează în ncest scop acidul ar- 
senios sau indolul, In toate aceste experiente rezultatul de- 
pe de anumite condiții si mai ales de o durată care, re- 
aliv eu durata vieții acestor animale, este enormă, Aseme- 
nea iritafii prelungite nu se realizează la om decit in cazul 
coşarilor ale căror tegumente se află în contact permanent 
cu funinginea ce le imbibă hainele; sau in cazul lucrători- 


g 


113 


114 VIATA ROMINEASCA 


lor de parafină, smoală, ete, Acești lucrători trebuesc atent 
supraveghiuți. 

In Sudul Asiei se mestecă „betel”, ceiace duce la cance- 
rul gurei. De altă parte, abuzul de tutun este deseori învi- 
nuit că favorizează apariţia de cancer al gurii; lipseşte însă 
dovada clinică şi experimentală. 

4) Au agenţii fizici vre-un rol in producerea cancerului? 
Uneori da. Aşa este cancerul „kangri” frecvent in Thibet, 
unde oamenii de rind se apără de frig purtind sub haină un 
mic recipient (kangri) plin eu jăratec. Pielea abdomenului, 
cea mai aproape de sursa de căldură, suferă arsuri si iritaţii 
cronice, care duc la cancerul pielii. 

Izbiturile puternice, traumatismele osoase în special, 
pot duce lu formarea de tumori; legislația asigurărilor ca si 
a invulizilor de războiu admite acest lucru în Franţa, dar nu 
in Germania. Se ponte însă ca traumatismul să pună doar 
in evidență o tumoră încă latentă. 

Cel mai impresionant exemplu de cancer prin agenţi fi- 
zici e cel produs de razele X sau de radiu; la Început, cind 
proprietăţile lor nu erau cunoseule destul de bine, aceste 
mijloace de tratament au produs printre medici si infir- 
miere numeroase victime. De curind, comisia de igienă a 
Societăţii Naţiunilor a făcut o anchetă asupra cancerului ce 
apare în fabricile unde se prepară radiul în Ceho-Slovacia. 

In fine toate substanțele ce produc cancer experimentul 
sînt capabile să modifice tensiunea superficială a mediilor 
organice. Nu se ştie dacă aci e vorba de o simplă coincidență, 
de un simptom izolat sau de o relaţie cauzală, 

5) Sint influențe de rasă? Se pare că da. In orice caz, do- 
licocefalii blonzi dau cifre de mortalitate mai mari decit 
brachicefalii mediteranieni: pe cînd Olanda are o mortali- 
tate de cancer de 380 din 100.000 de locuitori, Norvegia 336, 
Suedia 334, în Belgia regiunile cu Homo alpinus scad la 233, 
Spania la 220, Italia la 200 (după Niceforo). 

La noi uu fost cam 70 de morţi de cancer în 1912 (la 
100.000 de locuitori), iar în 1926 au fost 30,17 decese de can- 
cer la 1000 decese, 

Sourasky compară anumite forme de cancer la Evrei si 
ne-Evrei, (proporţia e calculată la 100.000 de locuitori). 


Londra Amsterdam Viena Berlin Va a Leningrad 
(1022-26) (1922-26) (1921-25) (1910) (1918-22) (1422: 4) 


Evrei. . . _ 1206 118,1 156,2 60 76 113,7 
NeEvrei sau — — — — = — 
Total. . - , 139,5 1278 161,6 47 LE 1056 


Aceste cifre arată că nu se poate vorbi de o imunitate 
nici de o predispozitie a Evreilor ca rasă: frecvența canceru- 


PROBLEMA CANCERULUI 115 


lui la Evrei e alta In fiecare din aceste diferite localitä 
mai multă apropiere între cifrele morbidității ie Res 
şi ne-Evrei, pentru fiecare localitate în parte decit printre 
Evreii din diferite localităţi. Nu este deci o predispositie d 
rasă ci de condiții geografice ori demografice, À 
Are sèrul vre-o influenţă? In Statele-Unite, cancerele de 
gură sint mai dese la bărbaţi, cele peritoneale, genitale si in- 
testinale la femee. Trebue însă amintit că la femee maladiile 
intestinale sînt în general mai numeroase ca la bărbat, ceiace 
amaii o predispozitie locală. Pe de altă parte, femeile trăese 
n medie mai mult decit bărbaţii. Aşa se poate explica în 
parte de ce în Italia de pildă sînt 73 de cancere de femee si 
numai 63 de bărbat la 100.000 de morţi. i 
à ra cer maladii pre-canceroase. 
e cazurile mai sus pomenite este vorba de i 
FER provoacă o iritafie durabilă. In afară de agenţii Per i 
precizafi şi care lipsesc din istoria celor mai multe can- 
cere umane, mai sint și alte cauze posibile. O sumă de boli 
aone se pot transforma in cancer; aparatul digestiv si apa- 
rat g rai Aas de ere mai mult ori si afecti cronice si 
cancer. cronice, adică negli i i 
secui - timpul eel sr gris ae) jenta cronică în a le trata 
“Uleera tule, supuratii, cicatrici iritate, negi i i 
leziuni sifilitice şi tuberculoase, carie dentară sau rs 
osoase preced de cele mai multe ori apariția unui cancer 
țesutul deja bolnav sau în vecinătate. S'a spus că nu se află 
cancer intr'o gură pe care un dentist ar putea-o numi „cura- 
tă” în ce privește carie dentară, sifilis şi tabac, (Fig. 1) 
Observațiile vechilor clinicieni cu si statisticile moderne 
ne arată legătura între aceste diferite maladii cronice si can- 
cer, Nu totdeauna cancerul apare pe urma lor, din fericire; 
pen de-a papa atitudine de urmat este tratarea fără intirzieri 
surde id o pna nds pins cronice ca să nu se favorizeze a- 
ancer — ärei “iuni t să 
pt ae o'afesție RART FA a oricărei afecțiuni acute ca să nu 
y ară de asta, sint simple stări nefiziologice care par 
eri cancerul. Asa se comportă sarcina, alăptareu, ritul 
0 matrimoniale. Hipertrofia de prostată e boala sedenta- 
ser S x menire a castilor; fibromul uterin apare mai des la fe- 
ere ia tate şi sterile şi cancerul mamar la femeile nemă- 
rue Sy iai gros şi condiţia socială are un rol aci, deşi in- 
călare i i penea fie felul vieții, fie posibilităţile de 
Itimul fapt reese isti à 
Lane-Cia à. Anglia, Fe ee din statistica făcută de 
n legătură cu aceasta se pot aminti cif 
Sourasky pentru Londra, unde Evreicele Papier 
puțin cancer mamar (689%) față de Evreicele bogate 


116 ___ VIAȚA ROMINEASCA A 
(108,7%), luind ca termen de comparaţie morbiditatea me- 
die pentru Anglia și Wales (100%). Autorul de mai sus a- 
minteşte că printre bogaţi sint mai frecvente femeile nemă- 
ritate, căsătoriile mai tirzii și natalitatea mai mică, pe cînd 


ulcere pe nica 
curbură seisame 


Fig. 1. — Curba cazurilor de ulceraţii simple ale stomacului yi de 
ulceratii cancerizate la diferite virste. (După A.J. Walton, 
in Cancer Conference 1928). 


. PROBLEMA CANCERULUI  ěăć | 117 


aR 
A 

4 4 
eA ATT 
LEU ALU 
DTA 
BL LT IL 
Nude do to OM 6 44 Mata 


Fig. 2. — Curba mortalităţii la 1000 prin cancer mamar a femeilor în 
raport cu starea civilă şi virsta, pe anii 1911—1920. (După Janet Lane» 
Claynon, Cancer Conference 1928), 


La 


Lo 


preseriplile religioase mai putin observate ca printre 
populația săracă, 

In ee priveşte localizarea pe anumite organe, rezultatele 
sint următoarele: 


Anglia și Londra Ansterésn Din 100 de moarte este cancer În: 
Cancer: Wales 1910-25 1922-26 | Anglia: W Londra Amara Viena 


Uterin E — 217 12 - 92 B 7 
< nesE, 109 — 2: : fi Ar ONE nr 206 
Mamur E. — y) 70,8 204 135 16% 


nek 100 BEA | 19,0 Hz 101 


us © VIAŢA ROMINEASCA | 


Sint foarte sugestive aceste cifre obținute de Sourasky 
care arată că în ce priveşte pe Evrei, cancerul nu depinde de 
rasă ci de cauze iritante locale. 

Prin urmare este mai puţin cancer uterin şi cancer ma- 
mar la Evrei. Acest fapt poate fi pus în legătură cu preserip- 
liile religioase ce conduc viaţa lor matrimonială. Astfel coha- 
bitatia este interzisă încă 7 zile după încetarea oricărei mani- 
festäri catameniale sau post-puerperale, Acelaşi repaos este 
prescris în urma oricărei eliminări uterine anormale. Baia 
rituală (mikvah) nu face decât să accentueze această superio- 
ritate din punct de vedere al higienei matrimoniale. 

In Indii, carcinoma penis este aproape absent la cei de 
rit mahomedan (circumceizie), si e relativ des la cei de rit 
hindu (fără cireumeizie). Acest fel de cancer este încă mai 
frecvent în Indochina unde se practică anumite deformaţii 
ale regiunii corespunzătoare. În toate aceste cazuri, predis- 
poziţia de rasă ori nație este simulatä de anumite condiţii de 
viaţă particulare, 

7) Este cancerul o maladie eredilară? 

Ca ereditate directă: nu: ca teren si predispoziţie, poate; 
ca maladie celulară: da, 

Să începem cu acest din urmă punct. Știm că celulele 
(afară de cele nervoase) au o viaţă care se prelungește rare- 
ari peste săptămini sau luni. Fiecare celulă însă, mai exact 
fiecare ţesut este capabil să producă prin diviziune elemente 
de acelaşi fel. Celulele din ficat sau din piele produc altele la 
fel; este deci vorba de o ereditate celulară normală. Acelaşi 
lucru e în cancer. Celulele canceroase produc prin diviziune 
alte celule canceroase, ceiace face că tumora persistă și 
chiar creşte. Caracterul acesta ereditar e aṣa de puternic 
incât noi nu putenr influenţa o celulă canceroasă decit distru- 
pind-o, fără însă a o putea transforma într'o celulă normală. 
Ceiace revine la a spune: celulele canceroase îşi păstrează 
permanent caracterele lor anormale pănă la moartea bolna- 
vului, Dacă n'ar fi aşa, dacă celulele canceroase s'ar putea 
rctransforma în celule normale, atunci cancerul ar putea dis- 
pure — ceiace nu putem încă obține. 

Cind vorbim însă de creditale, involuntar ne gindim la 
maladii ce se transmit direct, inevitabil la toți descendenţii, 
cum ar fi de exemplu heredo-sifilisul, O atare ereditate di- 
rectă la întreaga descendență a unui canceros nu sa observat 
niciodată ; cancerele nu sint ereditare, Familiile de cancerosi 
sint o excepţie tot aşa de rară ca si casele de cancerosi; nu 
sint decit coincidente, impresionante e adevăral, dar numai 
coincidente. 

E, foarte probabil, cum am spus, că sînt felurite cancere. 
Asta ne explică de ce un singur fel de cancer pare să fie ere- 
ditar; e vorba de un cancer foarte rar, localizat pe retiră. E 


PROBLEMA CANCERULUI ms, 
clasică observaţia lui Newton asupra unei familii unde, din 

16 copii, 10 au murit de acest cancer; un frate al tatălui ar 

fi avut se pare o asemenea lumoră. 

Asta învederează pe de altă parte cât e de greu de făcut 
asemenea observaţii în clinica umană, Nu avem mijlocul să 
urmărim multe generaţii, controlul medical nefiind destul 
de bun. De multe ori e vorba de simple tradiţii si mai ales 
cînd e vorba de timpuri ceva mai vechi; evident, asemenea 
tradiţii nu sint de loc probante. 

iunea e mai uşor de abordat pe cale experimentală, 
alegind animale cu viața scurtă. Asemenea studii cer însă un 
foarte mare număr de animale, studiate nu numai ca leziuni 


mieroscopice dar si ca filiatiune, în afara oricărei contami- 
ni posibile din afară, ele. Incă din 1909 o autoare america- 
nă, Maud Slye, a întreprins experienţe foarte întinse şi care 


satisface toate aceste cerințe. Cercetările acestea nu sint 
că terminate, se pare că nu € vorba, nici chiar la un animal 
aşa de sensibil ca şoarecele, de o ereditate directă ci de o e- 
reditate în sens mendelian. Este vorba de o proprietate ce se 
manifestă sau nu, întocmai ca alte caractere mendeliene, cum 
ar fi de exemplu statura, culoarea părului, a irisului, ete, 
Cetace se lransmile ereditar este o oarecare predispozitie; a- 
ceasta este concluzia udoptată de Conferinţa internaţională 
ținută la Lake Mohonk, în Statele-Unite, în 1926, 

De aceia, publicaţiile de propagandă făcute în Germa- 
nia îndeamnă pe taţi cei ce au avut canceroși în familie să se 
prezinte deseori la controlul medical, ca măsură de precau- 
lie. Evident că cea mai mică afecţiune trebuc, în acest caz, 
tratată rapid și eficace, i 

CO UZII: Cancerul « o maladie celulară, see 

Din toate cele spuse pănă acum vedem cit de variabile 

sint condiţiile în care poate apărea cancerul. În loc de o cauză 
fixă şi imuabilă, am găsit numeroase condiţii care ajută apa- 
rilia cancerului. E privilegiul viitorului să arate intrucit a- 
cestea ajută doar fixarea unui germene ubiquitar, în sensul 
vederilor lui Gye, ori intrucit fiecare din aceste condiţii 
poate deveni, à la longue, o cauză primară si eficientă. Agen- 
ţii vii (microbi, paraziți, ultra-virusuri), sau cei chimici ori 
fizici pot provoca un cancer în anume condiţii de durată şi 
de intensitate, Aceste condiții aşa de variate aparfinind unor 
„categorii” aşa de felurite, nu au decit un punet comun: ac- 
țiunea lor iritativă asupra celulei vii. Putem admite prin ur- 
mare că dacă toţi acesti agenţi pot produee cancer, apoi asta 
« pentrucă pot produce o iritaţie celulară. 

Cu alte cuvinte, dacă nici una din cauzele mai sus pome- 
nite nu e specifică (adică nu e singura necesară si suficientă 
ca să producă un cancer) atunci urmează, prin excluzie, că 
transformaţia canceroasă îşi are drept cauză tocmai celula, 


NIN VIAŢA ROMINBASGA D 
mai exact, alterările pe care aceşti diferiți agenţi le produc 
în celulă. 

Revenind la exemplele citate mai înainte, căldura, gudro- 
nul, toxinele microbiene omoară unele celule, iar pe altele 
le alterează fără însă a le distruge. Celula este pusă astfel în- 
tro ambiantä anormală şi ea se apără adaptindu-se ca orice 
organism viu. Această adaptare însă provoacă apariţia unor 
proprietăți nouă si foarte atipice, cum sint printre altele au- 
tonomia agresivă si anaerobioza, de care a fost vorba la înce- 
pul. Aşa că, în sens biologic, celulele canceroase — oricit de 
străine ar fi ele faţă de organismul pe care îl consumă — nu 
sint decit propriile lui celule, însă transformate, adaptate la 
condiții de viaţă cu totul speciale. Cauza nu este deci decât 
felul în care reacționează celula şi împrejurările necunoscute 
nouă, în care o celulă suferă atita alteratie încît își modifică 
forma, chimismul, funcţiile, ereditatea si se transformă in- 
tr'un element canceros, 

Impreună cu Gustave Roussy, multă lume recunoaște 
cancerului o origine fermentativă. Frumoasele cercetări ale 
lui Carrel, Warburg si Gye sint de acord cu această teorie, 
Celulele canceroase au fermenti anormali care intre{in şi pro- 
pagă boala printr'un cere vicios, deoarece aceşti fermenfi 
sint efect şi cauză totodată. Această teorie are multe argu- 
mente pro si nimic în contra; toată dinamica celulară e diri- 
jată de fermenti. 

Natura endo-celulară a cancerului e așa de sigură, încât 
se pot transforma celulele normale în celule canceroase. 
Acest lucru se poate obține, după cum am văzul, prin trata- 
ment cu gudron (Itehikawa) sau prin alimentare cu gindaci 
parazitati (Fibiger) sau prin injecții de indol si acid arsenios 
făcute în anumite condiţii (Carrel şi, de curind, Petrow dela 
Leningrad). Prin urmare animalul sănătos poale fi canceri- 
zat experimental, Nu numai pe viu pot fi transformate astfel 
unele tesute, ci si în afară de animal, dacă cultivăm aceste 
tesute „in vitro” după metoda autorilor americani. 

Din aceste lucruri se vede cil de mari progrese technice 
si biologice s'au făcut în ultimele decenii; pentru anumite a- 
nimale putem produce cancerul după voinţă, si totuşi nu 
ştim ce e cancerul si nu-i putem controla evoluţia. 

Trebue repetat, cancerul acesta experimental aparține 
numai speciei animale la care a părut; cancerul de găină 
nu se ponte trece la şoarece, si nici chiar cel de sonrece la 
guzgan, deşi e vorba În ultimul caz de animale foarte apro- 
piate. Acelaşi lucru este adevărat pentru cancerul zis de gre- 
fă, descoperit de Moreau în 1894, adică o mică porțiune din- 
trun cancer de şoarece continuă să se dezvolte și să producă 
o nouă tumoră, cînd este pusă sub pielea unui şoarece pănă 
atunci sănătos. 


| Săi 


— EROBLEMA CANCERULUI | i21 


„Două sînt concluziile care se impun. In primul rind, ra- 

fionamentul de mai sus nu e valabil decit atit timp cât noi nu 
avem la indemină altă explicaţie mai bună. Cum am spus 
mai înainte, cancerul este o maladie endo-celulară, pentru- 
că nu cunoaștem încă agentul exo-celular capabil să-l pro- 
ducă în chip specific. Dacă sar putea dovedi o atare cauză 
ir es à e de cancer sau pentru una din ele, con- 
ceptia noastră despre cancer se va schimba în consecință, 

Şi în al doilea rînd, considerind cancerul ca o maladie 
endo-celulară, este logic să spunem că nesuccesul terapiei 
noastre este datori! si necunostintei mecanismelor celulare. 
Nu cunoaștem cancerul pentrucă nu cunoaştem indeajuns 
celula, nu-l putem vindeca pentrucă noi nu avem Încă 
mijl să influentäm fenomenele ce se petrec în interiorul 

va spune, desigur: noi nu ştim nici pe ce structură ce- 
lulară lucrează digitala ori insulina, ei stella mulţumiţi că a- 
ceste medicamente modifică o funcție bine precizată; deci 
nu ne trebue să cunoaștem fiziologia celulară pentru a face 
un bun tratament. Da, numai că ceiace ne lipseşte, în cazul 
cancerului, e tocmai medicamentul eroic si specific; însă cit 
timp nu-l avem şi trebue să-l căutăm, e absolut necesar să 
ştim ce e cu celula care capătă proprietăți așa de neobişnuite. 

Se va spune iarăşi; dificultăţi technice. Intr'adevär ce- 
Jula nu e un material uşor de intrebuintat în experiență din 
cauză că are dimensiuni microscopice, Celulele de mamifere 
au cam a suta parte din milimetru, ca diametru. Obiectia nu 
mai e valabilă azi cînd avem la dispoziţie metode așa de pre- 
Hioase cum sint culturile de tesute şi micro-disectin, Acestea 
ne permit să lucrăm pe o celulă vie, sub microscop, la tem- 
peratura corpului, întrun mediu de compoziţie apropiată de 
aceia à organismului, fără cu vitalitatea celulei să sufere in- 
tru nimica, 

„Adevărata cauză ¢ alla: toate lucrurile acestea sint de 

ul fiziologiei celulare, deci de domeniul biologici pure. 
Asemenea chestiuni au aplicări practice limitate si chiar in- 
doelnice; studiul lor cere instalaţii perfectionate de labora- 
tor, personal specializat si bibliografie întinsă, dar mai ales 
răgaz, Din acest din urmă punct de vedere nu sînt mulți cei 
ce pot spune: Deus nobis hace otia fecit. 

_ Zeul şi semnul timpurilor noastre ne îndeamnă dimpo- 
trivă la muncă rapid productivă, Sint puţine institutele și 
oamenii care se pot azi devota chestiunilor care la început cel 
puro sint pur teoretice, însă ori unde se poate alcătui un 
neepul cif de mic, un mänunchiu de cercetători cît de putin 
numeroși, spre a putea întreprinde cercetări finind sama 
de cele mai recente achiziţii ale biologiei, 


ne VIATA ROMINEASCA 


11. Ce se poate face impotriva cancerului ? 
(Controlul cancerului) 


Un mare chirurg, Verneuil, a spus despre cancer ca este 
oprubriul medicinii; se poule adăuga azi că este tot așa de 
mult oprobriul societăţii. 

Este adevărat că medicina nu poate vindeca această ma- 
ladie graţie unui tratament specific, fie pe bază chimică, fie 
pe baza uneia din metodele ce au decurs din marile descope- 
riri pasteuriene, Descori medicul sau chirurgul nu sint în 
stare să ofere canceroşilor nici o alinare, şi de cele mai multe 
ori, cancerul sfirseste prin a învinge, cu toate încercările de 
tratament cauzal ori paliativ. 

La aceasta însă medicii ar oala că, în lipsa unui trata- 
ment specific al cancerului, indiferent de stadiu sau de dez- 
voltare, canceroşii pot totuşi beneficia de vindecare sau de o 
ameliorare prelungă dacă maladia e recunoscută devreme și 
tratată fără intirziere; dacă maladiile ce se pot transforma în 
cancer sint tratate la timp. 

Insuficienta resurselor medicale este tot așa de lamen- 
tabilä eusi neglijenta pacienţilor. 

După cum tifosul exantematic — morbus hungaricus — 
arată mizerie corporală și paraziți: după cum pelagra sau 
scorbutu! arată mizerie de hrană, — tot așa cancerul arată 
in ce chip mizeros îşi caută lumea de sănătate. 

Afară de cancer, medicina a făcut în cursul ultimului 
veac achiziţii strălucite. Pentru unele boli se aplică metode 
pur bacteriologice: turbarea, holera, pesta, tetanosul, tifoida 
au fost îngrădite simțitor graţie vaccinurilor, serurilor, cit şi 
profiluxiei bazale pe examene de laborator si pe izolarea ce- 
lor infectați. Alte maladii însă, deşi avind o cauză bine cu- 
noscută, nu au ajuns totuşi la un tratament specific. Aşa e 
tuberculoza, in contra căreia vaccinul lui Calmette a venit 
ca să dea toate speranțele unei profilaxii specifice după vre-o 
40 de ani dela descoperirea bacilului Koch. Tuberculoza este 
din ce în ce mai ingräditä graţie unei igiene mai bune, tra- 
tării cazurilor incipiente, supravegherii stărilor ce pot duce 
la tuberculoză. Dimpotrivă, pe măsură ce tuberculoza scade, 
cancerul creşte. g. 3) 

In ce priveşte metodele chimice, salvarsanul şi insulina 
se comportă ca adevărate specifice. 


„fa 


Diagnosticul cancerului. Evident că primul pas este re- 
cunoaşterea precoce şi sigură a acestei boli, fie cu metodele 
pur clinice fie cu ajutorul laboratorului. 

Ceiace face probabil diagnosticul de cancer este de multe 


PROBLEMA CANCERULUI 123 


ori lipsa unui alt diagnostic: si asta pentrucă de i 
rul se ascunde subt aspectul unei maladii rău pl rari 
cu mers cronic, deseori fără dureri (la început, cel putin) şi 


Fe mei 
Tuberceuloid 
2 Am si 


3 LEEST © 35321€ 


Fig. 3, — Comparație între moartea prin tuberculoză care scade şi cea prin cancer care crește, 
în America de Nord; pe „nii 1920 și 1922 (După Bull. Metropol. Life L. Co). 


uses 


fără să tulbure prea mult pe pacient. Această fază c 
punde cancerului încă la început, aflindu-se ra gs he 


124 ____ VIATA ROMINEASCA 


cea mai favorabilă de tratat. Deci orice maladie rău caracte- 
rizată, care tinde să devină cronică, trebue suspectată de can- 
cer si examinată ca atare, cu deosebire dacă e vorba de ci- 
neva dintro familie de cancerosi. 

Mai tirziu, cancerul se manifestā din ce în ce mai net şi 
diagnosticul lui se impune. Perioada asta este la limita ope- 
rabilitätii, căci cancerul se poate să fi avut timp să invadeze 
fie organele vecine, fie ganglionii limfatici. 

In fine intro a treia perioadă, cancerul este patent, sa 
întins si la alte organe, bolnavul e slăbit, intoxicat si ireme- 
diabil atins. 

In toate aceste stadii este absolut nevoe de „biopsie” ; adi- 
că se ia cu toate precauţiile un mic fragment din tumoră spre 
a se face preparatii microscopice. Examenul microscopie este 
absolut necesar, atit pentru a se ști că e cancer, cit si pentru 
a se ști ce formă de cancer este, Lucrul acesta este foarte im- 
portant, căci numai aşa se poate doza tratamentul prin raze, 
care atacă anumite forme de cancer mai intens decit pe 
altele. 

De infinit ajutor ar fi să avem, şi pentru cancer, o reac- 
tie aşa cum este Bordet-Wassermann pentru sifilis. Dacă am 
avea o asemenea reacție, A agite cancerului intern mai 
ales nr face progrese mari. S'au recomandat multe feluri de 
reacţii de călre Abderhalden, Ascoli, Bothelo, Roffo, ete. Re- 
zultatele însă nu-s deloc sigure. 

Este de altfel greu de obținut asemenea reacții pentrucă, 
după cum am văzut, cancerul este mult timp o afectie pur 
locală, fără răsunet asupra întregului organism; iar cind 
cancerul devine maladie generalizată, este mult prea tirziu. 

De aci decurge că diferitele cancere sint mai mult ori 
mai putin ușor de recunoscut, cele profunde fiind cele mai 
defavorabile. Diagnosticul este însă posibil mai totdeauna, 
dacă pacientul este examinat conştiincios si complect. Idealul 
ar fi ca la fiecare 6 luni, fiecare om chiar sănătos să ceară o 
usemenen examinare, iar cei ce au avut cunceroși în familie, 
chiar mai des. Orice afectie rău precizată sau cure tinde să 
devie cronică trehue suspectată de cancer, cercetată şi tra- 
lată fără întirzieri absurde, Numai așa se pot evita maladiile 
precanceroase, care favorizează apariţia cancerului şi numai 
așa se pot recunoaște repede cancere latente. Maladiile cro- 
nice nu sînt decit neglijenţă cronică. 

Tratamentul a făcut mari progrese datorite faptului că 
chirurgia diferitelor organe se face în condiţii mult mai 
bune, dar mai ales aplicării substanțelor radio-active (radiu, 
mesothoriu) ca şi razelor X, ale căror efecte sint din ce în 
ce mai bine cunoscute, Chiar cînd nu se poate obține o vin- 
decare totală, pacientul suferă mai puţin şi e capabil să-şi 


PROBLEMA CANCERULUI 125 


irma activitatea pe un timp mai mult ori mai putin înde- 
unga i 

Succesul tratamentului e cu atit mai deplin cu cit can- 
cerul a fost descoperit mai devreme si tratat cu mijloace mai 
complecte, E semnificativă deosebirea între laici şi mediai în 
ce priveşte tratamentul cancerului. Primii admit orice, chiar 
un tratament iluzoriu, numai ca să amine cuțitul; pe cînd 
medicii au încredere numai în cuţit, ajutat ori nu de raze. 
Sint cancere ce se tratează numai operator sau numai cu 
raze, si altele care cer tratament mixt, 

S'au incercat natural tot felul de substanțe chimice, în 
spe că se va găsi un „specific”, așa cum e chinina pen- 
tra e sau digitala pentru slăbirea inimii. Pentru can- 
cer însă nu avem un asemenea specific care să vindece fără 
dureri şi fără intirziere. Totuşi nu e săptămină în care zia- 
rele să nu anunţe leacuri nouă de cancer, pentru care e carac- 
teristic că vindecă orice caz de cancer. S'a încercat de către 
specialiști plumbul, seleniul, formolul, sennie foto-sensi- 
bile, etc; fie ca tratament general, fie ca aplicaţii locale. Sub- 
stantele acestea pol produce uneori necroze sau intoxicații şi 
nu-s active decit pe anume forme de cancer. 

Actualmente tratamentul general al cancerului tinde să 
se bazeze fie pe imunizare (casi cind ar fi maladie infection- 
să) fie pe chemoterapia specifică, aşa cum tratăm sifilisul cu 
neosalvarsan, mercur şi bismut. Pănă cind se va găsi un ast- 
fel de tratament, chirurgia şi razele râmin cele mai eficace 
si trebuesc aplicate tot atit de larg pe cit e nevoe. 

Toată lumea, specialiști şi profani și semi-profani sînt 
preocupați de aflarea unui tratament al cancerului. Nu se 
ştie care e direcţia cea mai bună, dar nu se știe dacă nu se 
va intimpla si pentru cancer ceiace sa întimplat de pildă 
pentru variolă pe care o evităm şi azi graţie vaccinului făcut 
după normele fixate de Jensen acum peste 150 de ani, cind 
nici nu se bănuia existența microbilor. Empirismul și ob- 
servalia justă au aflat leacul variolei, poate că va fi la fel 
pentru cancer. Să nu uităm că empirismul depăşeşte în timp 
şi spaţiu, activitatea metodică a ştiinţelor exacte, Indispen- 
sabile sint însă atit controlul cit si modul de aplicare strict 
ştiinţifice. 

Descoperirea aceasta însă este de categoria descoperiri- 
lor pasteuriene, ceva care pare că nu va fi atins prin e- 
volutie lentă şi ameliorare progresivă a cunoștințelor si tech- 
nicelor noastre ci mai de grabă printr'un fel de mutație, prin 
intervenția unui nou criteriu metodologic, genial pus de un 
mare inovator, Dar şi întrun caz și în celalt e mai bine să 
nu comptäm praetic cu o rezolvire rapidă şi deplină a necu- 
noscutului. Cum descoperirea aceasta se poale face mine, 


LS VIAȚA ROMINEASCA 

sau la sfirşitul veacurilor, lupta anti-canceroasă trebue ba- 
zată actualmente pe alte principii. 

Problema actuală este deci organizarea luptei impotriva 
cancerului privit ca o maladie socială. Această atitudine are 
numeroase temeiuri. 

După cum am văzul: 

1. Etiologia cancerului ne este necunoscută, adică adevă- 
rata lui cauză. La aceasta se poate aminti că variola nu mai 
are de mult nici o importanță practică deşi noi nu cunoaştem 
microbul” variolei, grație numai vaccinatiunilor făcute şi 
azi după normele date de Jensen la sfirșitul veacului al 
XVIII-lea şi care a precedat cu mult era pasteuriană, 

2, Patogenia sau cunoașterea cauzelor favorizante ne este 
dimpotrivă destul de cunoscută. Știm că sînt diferite leziuni 
locale ce predispun la cancer; că anumite substanțe ca arse- 
nicul, gudronul, funinginea, după o prelungă aplicare 
produc cancer. Studii recente au arătat că factorul ereditate 
poate cel mult favoriza transformarea canceroasă a unei 
maladii pur locale, si că tocmai descendenţii de cancerosi sint 
cei ce trebuese să supravegheze cu mai multă atenţie dar şi 
fără hipochondrie starea sănătăţii lor. 

3. Cancerul rămine să fie privit ca o maladie medico-s0- 
cială pentru că cere colaborarea neobosită a tuturor, specia- 
listi sau profani, spre a obține depistarea lui timpurie şi tra- 
tamentul precoce al maladiilor ce pot deveni cancer. Numai 
în momentul in care pacientul, cei din apropierea lui obis- 
nuită ca si medicul casei ori medicul sanitar sint egal de pă- 
trunsi de aceste principii, numai atunci pot ajunge la un 
tratament curativ şi nu la un simplu tratament paliativ, mai 
mult ori mai putin anodin. Succesul luptei anti-canceroase 
este deci operă de propagandă printre toţi cci ce pot stimula 
energia lincedă a candidatului la cancer şi-l pot determina 
să urmeze şi examenele şi tratamentul necesar. 

4. De altă parte, se pare că frecvența cancerului e în 
creştere, aşa cum reese din tubloul ce urmează: 


Anglia si Wales, . . 27,4 în 1847. „ , 132,6 în 1927 la 100.000 
iii: co ein fa tenii 95 în 1887. . . 129 în 1927 „ à 
Germania . . ; . . - 52 în 1881, . . 121,5 in 1921 n să 


In Elveţia, toute cifrele de mortalitate afară de cea a 
cancerului, 

In Franţa, mortalitatea de cancer vine a 3-a, ca Impor- 
tantä numerică, după senilitate, tuberculoză, boli de inimă 
şi boli pulmonare (afară de tuberculoză). 

In America de Nord, mortalitatea prin cancer vine tot a 
5-a, după cele prin boli de inimă, tuberculoză, boli de rinichi 
si pneumonie. 

Dintr'o sută de copii de 10 ani (care au scăpat de bolile 


PROBLEMA CANCERULUI 12 


primei copilării), cel puţin 8 vor muri de cancer şi cel mult 
7 vor muri de tuberculoză, în Statele-Unite. 

Intre 55 si 70 de ani, o moarte din 8 e cauzată de cancer, 
iar printre femeile de 45—65 de ani, una din cinci moare de 
cancer. 

Este adevărat că si durata medie a vieţii sa lungit, cel 
puţin în Statele-Unite; pentru cei ce trec de 50 de ani, este 
un exces de 17 la sută bünbati si de 13 la sută femei în 1924 
faţă de 1911. 

Sporirea reală a cazurilor de cancer este admisă de au- 
torii anglo-saxoni și germani. 

Este deci cu totul necesară o organizație de luptă anti- 
cunceroasă ceince se poale face după mai multe modalităţi 
făcînd apel: y 

I) la propagandă, H) la instalaţii spitalicesti, IHI) la in- 
stitute si cercetări. 

|. Propaganda poate fi de două feluri. Este propaganda 
făcută printre medici şi aceia ce se adresează la profani; am- 
bele sint întrebuințate paralel. Pentru medici se fac fie 
cursuri de perfecționare, fie publicaţii periodice care să le 
facă cunoscute de aproape ultimele progrese realizate din 

unet de vedere clinic şi terapeutic sau experimental gi bio- 
ic. Aşa sint cursurile Institutului de Cancer al Facultăţii 
de medicină din Paris (Profesorul Roussy). Pentru profani 
se răspindese afișe, broşuri si articole de presă redactate în 
chip potrivit. Așa este excelenta broșură datorită d-lui pro- 
fesor lucobovici dela Cluj, editată de „Astra”, 

In cantonul Genevei se fac conferințe populare şi proec- 
tii de către medici competenţi. In America se fae publicaţii 
pe o seară întinsă. Toată lumea află astfel ce e cancerul, cum 
se poate trata actualmente, care este rolul eredității sau in- 
pai n propagarea lui. In Anglia, dimpotrivă propaganda 
e ată la medici, spre a evita gresita interpretare a lu- 
erurilor aflate din publicaţiile de vulgarizare, si spre a lăsa 
eee toată răspunderea. dar si toată libertatea de ac- 

une. 

Idealul este ca toată lumea să ştie cit mai mult despre 
cancer, tocmai spre a stirpi orice element de teroare şi orice 
element de alarmă inutilă. Tot acest cadru patetic, care a- 
minteste de „Strigoii” lui Ibsen, trebue să dispară din jurul 
cancerului. După cum nu i se ascunde cuiva, tinär sau bätrin, 
că are o boală gravă poate incurabilă de inimă sau de rinichi, 
tot așa cancerosul sau candidatul la cancer poate să știe ceia- 
ce îl așteaptă şi trebue să ştie, cînd gi cit timp este curabil 
cancerul. 

„Poate să ştie” ori „trebue să ştie” sint deziderate, pen- 
trucă „un homme averti en vaut deux”, Insă nu toți oamenii 
respiră bine la înălțimile unui adevăr dureros, Mai mult ca 


= . _ VIAȚA RONINEASCĂ EE a 
oricine, medicul şi cei din jurul unui bolnav sint siliți să 
respecte uneori mitul „Raţei sălbatece”, Atitudinea oportu- 
nistă, recomandată de Claude Regaud, e cea mai bună; sint 
şi pacienţi cărora gindul că sint cancerosi le-ar spori sufe- 
rința sau i-ar împinge să-şi facă singuri suma, 

Nu e mai puţin adevărat că lupta anlicanceroasă azi se 
bazează pe propagandă care să specifice: 

a) ce substanțe pet produce iritaţiile cronice, care preced 
cancerul, si « lim trebuese supraveghiate meseriile în care se 
pot produce asemenea iritații cronice. Legislaţia corespunză- 
toare lipseşte încă. 

b) Influența pregătitoare a inflamatiilor locale de tip 
cronic, 

c) Pentru a descoperi orict început de cancer fără simp- 
tome prea aparente, se impune vizită periodică, chiar la cei 
în aparență perfect sănătoşi; e un adevărat control al sână- 
titi. Dacă acest fapt ar intra în practica generală, multe 
vieţi ar putea fi salvate şi multe suferinţe ar putea fi evitate. 
Tratament imediat al afectiilor-constalate, 

d) Propaganda cea mai eficace emană de la medic gi se 
adresează celor ce vin direct în contact cu bolnavul. Această 
operă insă trebuc făcută în cadrul unor organizaţii care s'o 
amplifice si s'o adapteze la nevoile practice. 

IL. Spitale de Cancer. Maladia o dată recunoscută, trata- 
mentul trebue început şi executat fără intirziere de către un 
specialist avind la îndemină toate mijloacele de tratament 

egaud a accentuat că e preferabil să fie puţine centre de 
tratament bine dotate ca material si personal, decit multe 
centre mediocru înzestrate, Un eşec de tratament predispune 
la recidivă, deci tratamentul trebue să fie realmente curativ 
atunci cînd e cazul. 

Franţa posedă unsprezece centre anticancerouse şi alte 
șase în Paris, create între 1924 si 1927. La acestea se adaugă 
din 1926 Institutul de Cancer al Facultăţii din Paris, situat 
la Villejuif şi condus de Gustave Roussy. Prin organizarea 
sa acest centru care a pornit dela o modestă infirmerie de 
cancerosi în 1921, este astăzi modelul organizaţiei franceze, 
care este de altfel cea mai desävirsiti. 

Nu este de mirare că țara care a descoperit radiul să 
conducă si lupta anti-canceroasà. 

In celelalte țări sint doar Spitale de cancer, cel mai vechiu 
fiind spitalul înființat de canonicul J. Godinot la Reims 
(1740), apoi Middlessex Hospital din Londra (1791) de Sa- 
muel Whitebread. S'a înființat la Lyon, în 1842 de către D-na 
Garnier Chabot, un azil pentru bolnavele cu cancer incurabil; 
această operă admirabilă a fost imitată și există numeroase 
azile de acestea create si întreținute de către „Association 
des Dames du Calvaire”, De oarece cancerul a fost mult timp 


| — PROBLEMA CANCERULUI W 


considerat ca maladie contagioasă, nu sa permis cancerosi- 
lor să intre în spitalele obişnuite decit dela 1846 în Franța. 

Pentru publicul mare, cea mai utilă unitate de luptă este 
însă nu medicul izolat ci Centrul Anticanceros. Acesta e un 
spital cu un dispensar anex, unde conlucrează diferiţi spe- 
cinlişti necesari din cele trei ramuri principale: chirurgie, 
radio şi anatomie palologică, la care se adaugă, după ne- 
voe, diferiți alți specialişti. Dispensarul spitalului sau dis- 
pensariile filiale situate în localități vecine fge triajul bol- 


Serviciul social ar fi o inovație utilă de aplicat în cancer. 
Este vorba de infirmiera vizitaloare, care să depisteze, să 
trimeată la dispensar ori la specialist cazurile suspecte de 
cancer. Ar putea lucra pentru cancer aceleași infirmiere ce 
fac azistență socială ori operă antituberculousä. In plus se 
poate ține mai uşar şi mai permanent legătura între fostul 
pacient şi centrul spilalicesc unde n fost tratat, spre a se pu- 
ten aprecia efectele tardive ale tratamentului, 

Centrul anti--anceros fiind organizaţie de stat, lucrează 
de comun acord cu tot aparatul sanitar și administrativ al 
unei regiuni oarecare, 

Primele centre de acestea au fost create în Franţa in 
urma insistenței lui Bergonié, marele radiolog din Bordeaux, 
căzut el singur victimă cancerului produs de razele pe care 
Je aplica pacienţilor lui. Bergonié a preconizat ideia acestor 
centre anti-canceroase, unde sint adresati spre diagnostic şi 
tratament bine condus. 

Centrele sint situate numai în oraşele unde sint deja 
Facultăţi de medicină, spre a avea gata preparaji diferiţi 


“specialiști necesari. Toate aceste organizaţii nu au evident 


nici un scop lucrativ pentru medicii ce le dirijează, căci în 
afară de retributii fixe, nu există nici un onorar. 

VH. Institutele de cercetări asupra cancerului sin! foarte 
importante, căci ne pot da cheia problemei. In afară de Jaho- 
ratoriile unde se făceau studii de cancer sau întemeiat in- 
stitute speciale. Primul e cel ercat la Buffalo în Statul New- 
York (1898) pentru Gaylord care a făcut întinse cercetări 
relative la rolul microbilor în producerea cancerului. Au a- 
părut apoi altele în Anglia, Germania, Franţa, talia, Dant- 
marea, Olanda, Argentina, etc. Pe lingă laboratoarele de ana- 
lize gi cercetări, aceste institule cuprind o secţie spitalicea- 
scă si o secţie de tratament; este prin urmare nevoe de spe- 
cialisti cu multă experiență şi de instalații cit mai complecte. 
Toate acestea se pot însă organiza după mijloacele băneşti 
disponibile. 

In tara noastră, problema cancerului se prezintă în con- 
diții cu totul particulare. Mai intäiu, nu știm eit cancer avem, 
in ce părţi din ţară e mai frecvent; de altă parte atit timp 


9 


130 VIATA ROMINEASCĂ __ 


cît mortalitatea infantilă e aşa de mare, cit timp tuberculoza, 
sifilisul şi pelagra fac ravagii aşa de întirise, sar putea spune 
că problema cancerului nu e urgentă. 

Trebue însă amintit că cele mai multe cazuri de cancer 
lovesc oameni în plină maturitate, de a căror activitate, de a 
căror sănătate depinde soarta şi activitatea multor altora. E- 
xemple impresionante sint încă proaspete în amintirea tutu- 
ror. Pentru societatea noastră forțele acestor oameni sint încă 
mai preţioase decit aiurea. Și chiar e vorba de oameni mij- 
locii; dacă viața acestor oameni e un capitol de experienţă 
şi de muncă ce nu poate fi ra îi Egalitatea nu există nici 
în biologie nici în dinamica socială, De sigur că sint justifi- 
cate mila şi ajutorul dat acolo unde bintue mortalitatea in- 
fantilă si pelagra, dar atenţia ce se dă pentru cpavele socie- 
tății ar fi încă mai justificată să se dea pentru cancerosul 
‘care e de obiceiu cel puţin soldat în armata activă a societăţii. 

La eficacitate egulă, tratamentul cancerosului poate fi de 
durată mai scurtă decit al celor atinsi de sifilis, tuberculoză 
sau pelagră. E adevărat că e mevoe de raze sau radiu care 
sint costisitoare. Insă cu 3—4 centre anti-canceroase bine do- 
tate se poate face mult dacă se adaugă o rețea de sub-centre 
şi dispensarii, o colaborare conștientă n organizaţiilor sani- 
ture si administrative, si mai ales o opinie publică care să 
priceapă fără alarmă inutilă cit de întins e pericolul și totuşi 
cât de mult se poate face chiar cu simple mijloace operatorii, 
dacă ele vin la timp, Nici cercetările pur stiintifice nu pot fi 
cu totul lăsate la o parte. Aportul rominese la știința mondială 
e tot mai mare. In afară de chestiile fundamentale sint atitea 
alte lucruri de detaliu, fie ca terapie, fie ca biologie, care 
pot fi descoperite de un cercetător atent şi dispunind de un 
minimum de posibilități de lucru, încît nu putem tagadui 
datoria şi dreptul țării noastre de a lua parte la această cru- 
ciadă. Quod refert quis opus facial, modo denique fiat? — 
este motto ales de British Empire Cancer Campaign, 

Mortalitate infantilă, tuberculoză, alcoolism, pelagră, si- 
filis, malarie — greu e programul organizațiilor sanitare la 
noi. Se mai adaugă cancerul, deseori maladie a celor mai 
buni ani de muncă. Nu-i de doc momentul ca să neglijäm 
capitalul nostri uman şi mai ales anii lui cei mai productivi. 

E bine să se amintească prin presă, nevoile cele mari 
care formează programul real şi durabil al celor ce fac, pe 
inst inevitabila politică de guvern, si politică de guvernă- 

nt. 

Profesorul Roussy rezumä problema cancerului, din 
punct de vedere national, în următoarele cuvinte, care se a- 
plică tot aşa de bine aci ca și în Franța: „e de un interes pi- 
tal, pentru jara noastră, ca protecția sănătății publice să 
fie considerată ca unul din e ementele esenţiale ale apărării 
naționale”, Dr. Emil Cräcien 


Refiexii asupra generaţiei nouă 


„In interesanta sa nuvelă „Unordnung und frühes 
Leid”, Thomas Mann proectează, cu intuiţia lui de mare 
artist, o lumină puternică asupra psihologiei copiilor de 
după războiu. Profesorul Cornelius, savantul cu sufletul 
format în atmosfera liniştită si intelectuală a Germaniei 
aristocratice de odinioară, priveşte pe fereastră cum doi 
tineri se'ndreaptă spre poartă. Unul din ei e fiul său. Im- 
brăcaţi amindoi la fel, în acelaşi costum de sport — sim- 
plificat de sărăcia inflaţiei, — cu acelaşi păr în dezordine, 
cu foarte asemănătoare gesturi energice si cu o identică 
supleţă sănătoasă, — profesorul nu poate spune imediat 
care din ei e copilul lui, si care e servitorul. Şi atingind 
problema cu finetä, scriitorul crede că cel care a evoluat 
e servitorul sau că, mai de grabă, e vorba de o adaptare 
reciprocă, 

Filozoful Keyserling a vorbit, cum se ştie, de tipul 
„chamffeur”-ului pe care-l realizează generația pasionată 
de sport si de mecanică a vremii noastre. lar întrun nu- 
măr din 1928 al revistei berlineze „Zeitschrift für Politik”, 
un articol foarte instructiv: „Die junge Generation in Russ- 
land" de dr. Hans von Himscha (Riga), pune în contrast 
vechea generaţie rusească de tineri romantici si intelec- 
tuali, cu noua generaţie, realistă si bogată în vitalitate, 
În locul studentului „foarte idealist şi complicat, intelec- 
tual si dezogdonat, filozofind si vorbind continuu, dar 
producind foarte puţin, harnic dar lipsit de metodă, sub- 
alimentat şi insignifiant ca exterior, dar devotat ideilor 
menite să fericească omenirea întreagă”, a apărut tipul 
cel nou, produs al revoluţiei. Acesta e „sănătos şi puternic 
fiziceste, neintelectual şi necomplicat, inteligent si cu pu- 
ternic instinct vital, puţin atras de problemele filozofice 
si teoretice (fie chiar teoria comunistă)”. 


132 VIATA ROMINEASCA + 

După autorul acestui articol, tenacitatea nebänuitä a 
regimului sovietic se explică mumai prin vigoarea proas- 
pâtă a nouäi generaţii ruseşti, Căci in Rusia nu domneşte 
atit un sistem nou, cît mai ales o generaţie nouă. Dr, Hans 
von Rimecha nu uită să sublinieze asemănarea dintre ti- 
pul tinărului rus de azi si tipul gencral al tinărului euro- 
pesn actual, „chauffeur”-ul lui Keyserling. 

Desigur, anumite nostalgii personale de viaţă de altă- 
dată, mai intelectuală si mai puţin sportivă, o anumită 
căutare deceptionatä a „distincţiei” aristocratice de odi- 
nioară, nu lipsesc niciodată din asemenea constatări. Si 
dușmanii neîmpăcaţi ai democraţiei se grăbesc să tragă 
din observaţii de acest fel concluzii defavorabile ,demo- 
craţiei şcolare”. 

„(Căci ce reprezintă, în fond, aceste promoţii tubi- 
toare de viaţă (şi mai putin de carte) din cauza cărora pro- 
fesorii de pretutindeni regretă pe elevii care debitau fe- 
bril şi pasionat nesfirsite versuri din Virgiliu sau din Cor- 
neile? Nimic altceva decit avalansa celor nechemati spre 
cultură, aspectul școlar al democraţiei. Puținele elemente 
distinse se vulgarizează si ele în contact cu massa amorfă: 
copilul profesorului universitar nu mai poate fi nici sufle- 
teste deosebit de servitor”, 

Evident, problema nu e atit de simplă si nici aşa de 
direct. politică. Ea are, însă, un substrat social, pe care 
vom încerca să-l clarificäm, referindu-ne, deocamdată, la 
împrejurările vieţii sociale româneşti. 

Incerc să-mi reprezint fizionomia unei clase de liceu 
rominesc din epoca, premergătoare războiului, în care sa 
petrecut adolescenţa generaţiei... devenită foarte repede 
„generaţie veche”. Mă întreb: era, aşa cum se spune, ni- 
velul şcolar superior celui de azi? Să fim drepţi: nu era. 
Elevii de astăzi sînt altfel decit cei de ori, ceiace nu în- 
seamnä că sint inferiori. Ei se gindesċ, In ora de Mate- 
matici, la „match”-ul de după amiază, aşa cum noi ne 
gindeam la cutare poezie simbolistă, cu înţeles misterios, 
Eram mai cerebrali, mai „livresci”, si ne împărțeam ade- 
sea în tabere după preferințele noastre literare şi sociale. 
Precocitate adesea primejdioasă. Din această atmosferă 
au egit falmosii „inadaptabili” ni lui Vlahuţă si Brätesou- 
Voineşti, si nenumäratii neadaptati la asprimile vieţii, 
pe care îi supără spectacolul vulgaritätil cotidiane cînul 
ridică ochii de pe versurile portului favorit. Dacă sportul 
excesiv desinteloctualizează si vulgarizeară astăzi pe a- 
dolescenţi, ei vor fi, în orice caz, mai aproape de viata 
reală, care a fost totdeauna... o brutală partidă de sport, 


` 


_ REFLEXII ASUPRA GENERAŢIEI NOUA 139 
Excesul de literatură depărta, odini i ti 
de realitate, care nu întirzia să se ro li Fe À a 

Dar nu cei mai ratinaţi si mai literari erau totdeauna 
si cèi mai harnici. Premiantif nu erau numai copii „de fa- 
milie bună”, cu educaţia îngrijită, flori delicate de seră, 
ci, foarte des, copii energici şi ambitiosi veniţi direct dela 
țară. Ce e drept, ei nu veneau în massä, ci izolaţi, (Si se 
adaptau ei „manierelor alese“ din jurul lor: copilul de 
servitor ajungea tot așa de „manicrat” ca si copilul de 
profesor, conformindu-se modei atotputernice...). Invăţă- 
torul satului izbutise, cine stie cu cîtă greutate, să con- 
vingă pe țăranul nevoiaş că odrasla mi trebue dată mai 
deoparte la învățătură. Acelaşi învăţător care nu ixbutise 
să scoată din întuneric multe alte elemente valoroase. 
Căci aici e marea superioritate a democraţiei in şcoală: 
ea cere ca selectiunea meritului să nu fie niciodată satri- 
ficată selecțiunii făcute de avere si de poziția socială. 

(Ne plingem adesea, astăzi, de mulţimea de copii de 
Văran, mai bine sau mai rău înzestrați, care invadează 
nenumâratele şcoli secundare înființate în comunele ru- 
rale. Acuzăm, de obiceiu, pe electorii locali care pentru a 
satisfaca vanitatea cetățenilor împinzeac ţara cu gimnazii 
inutile. Uni conced ţăranului dreptul de a învăța citeva 
clase de liceu, cu condiţia însă să nu devină un candidat 
în plus la o slujbă de prea multi rivnită. Dar cînd jude- 
tām aşa, uităm să ne punem o foarte simplă întrebare: 


cu ce să trăiască la țară relativ numeroșii copii ai (ära- 


nului improprietărit? Sau am dori ca pămîntul să se îm- 
țățească foarte repede? Desigur că nu. Adovărul e că 

a de pământ nefiind suficientă pentru toţi copiii, o 
parte din ei ar trebui, în mod normal, să fie absorbiți de o 
industrie dezvoltată. Dar unde e această industrie? Si 
atunci, în lipsa ei, ţăranul, prin intermediul... votului uni- 
versal, cere statului să-i facă gimnaziu, adică să asigure 
pinea zilnică a funcţionarului măcar unuia din copiii lui... 
Remediul supra-populajiei intelectuale, ca si al celei ma- 
nuale, e unul singur: industrializarea țării, crearea de noi 
izvoare de producție.) 

Desigur, cei mai înstăriți din ţăranii fmproprietäriti 
își pot ţine, de bine de rău, copiii în gimnazii si chiar în 
licee. Dar să nu uităm că schimbarea raporturilor de pro- 
prietate în agricultură a fost marele rezultat social al răg- 
toiului în toată Europa orientală. Rusia n'a putut realiza 
comunismul, dar a reușit să fürämifese tatifundiile în 
nenumărate posesiuni individuale ţărăneşti. 

In Apus, „revoluția agrară” datează de mult (în Franța 


134 __VIATA ROMINEASCA 


Revoluţia franceză), dar si acolo sa înregistrat după 
coca Le „Soziale Umschichtung" (vezi Otto Bauer, „Die 
österreichische Revolution“, Wien, 1923) a întregii societăţi. 
Rentierii germani s'au prăbuşit în epoca grozavă a infla- 
tiei. In Franta, ca şi în atitea alte ţări, învingătoare sau 
învinse, o parte din burghezie a trecut în categoria re- 
semnată a „noilor săraci”, aşa de numeroşi, desi despre 
ei se vorbeste mai putin decit despre faimosii „nouveaux 
riches”, intrați de mult în literatură. Războiul a răsturnat 
straturile sociale, aducind la suprafaţă elemente nouă și 
viguroase, Cât de adîncă € această „restratificare”, (ertaţi 
barbarismul) nu ne putem da încă sama, în lipsa per- 
spectivei istorice. Dar că fenomenul nu e o iluzie subiec- 

aceasta re sigur. ; 
2 neata rusesc de astăzi nu mai e palid ia faţă, 
nu mai e dezordonat si romantic. Viaţa excesiv cerebrală 
e înlocuită cu cea mai exuberantă vitalitate”... 

In mai mare sau mai mică măsură, contrastul acesta 
semnificativ se regñseste în boală Europa. Desigur, gene- 
ratie nouă, obsedată de sport si de radio... Dar, în acelaşi 
timp: clase sociale nouă. Făcind abstracţie de nuantele care 
deosebesc fiecare contingent în parte, tineretul european 
de astăzi, cu o nouă concepţie despre viaţă, reprezintă, 
probabil, ascensiunea unor clase sociale viguroase. De 
aici prisosul de energie fizică care, uneori, neglijează dis- 
ciplina ascetică a dialecticii, De aici antipatia instinctiva 
în contra „paloarei” romantice care nu mai e «d'un. bel 
emploi” ca pe timpul lui Musset. De aici, poate, simţul rea- 
lităţii, cultul faptei. . 

S'ar putea suine că tineretul e totdeauna, prin tem- 
peramentul lui, de partea credintelor si modelor nouă, Pen- 
tru singurul motiv că sînt nouă şi revoluţionare. Am ajunge 
astfel la tipul puberului vijelios şi revoltat (nu importă îm- 
potriva cui), la eternul conflict între generaţii, de esenţă 
pur psihologică (sau fiziologică), LA 

Dar să ne amintim că la 1830, în vălmăsagul bătăliei 
romantice, nu toţi tinerii erau purtători ai insignelor revo- 
iuționare. Tinerii „protégećs”, îmbrăcaţi în cuviincioase 
costume de gală — echivalentul vestimentar al sacrosanc- 
telor reguli clasice — se găseau în lagărul clasic si bur- 
ghez, opuşi tinereţii superbe a räzvrätitilor romantici si 
bravind ostentalia vestelor roşii. Deci: tineri... clasici deo- 
parte, tineri romantici de alta, şi natural, alături de aces- 
tia, multe alte genuri de tineri, ca în toate timpurile, Ro- 
manticii erau, însă, tipul reprezenaliv, care a dat epocii 
culoarea ei caracteristică. (Căci nici azi nu lipsesc adoles- 


REFLEXII ASUPRA GENERAŢIEI NOUA 15 
centii sfiosi si reculesi de altă dată, dar nu ei formează 
nota dominantă intro vreme în care timiditatea si viaţa 
interioară nu mai sînt destul de frequente ca să dea ele 
tonul conduitei.) 

Toate caracterizările sumare ale epocilor istorice, mai 
mari sau mai mici, pănă la cele mai mici care sînt gene- 
rațiile, nu pot fi decit aproximativ juste. Formule ca ,,e- 
poca romantică” sau „generaţia sportului”, trec, fatal, 
cu vederea coexistența unor caractere direct opuse. G. 
Plechanoy reproşează Win „Beiträge zur Geschichte des 
Materialismus”) lui Taine simplificarea arbitrară pe care 
„le personnage régnant” („în Evul-mediu călugărul exta- 
tic şi cavalerul îndrăgostit”) o introduce în istoria lite- 
rară şi psihologică a Evului-mediu, Căci, în această e- 
pocă istorică, poezia populară, care nu cunostea nici mis- 
ticismul exaltat, nici lirica erotică, avea caracter de satiră 
realistă. „Personagiul dominant” e mai puţin întruparea 
„sentimentelor, nevoilor si aptitudinilor“ unei vremi în- 
tregi, cum îl vedea Taine, decit expresiunea psihologici u- 
nor anumite categorii sociale. Greu ne putem imagina 
astăzi „misticismul medieval” altfal decit în cadrul, mult 
redus, al lumii ecleziastice care era, desigur, toată lu- 
mea medievală, 


Diferenţa psihologică între diferitele categorii si clase 
sociale nu trebue neglijată nici cînd e vorba de psiholo- 
gia unei generaţii. Trebue să ne întrebăm dacă ceiace ne 
apare ca psihologie a generaţiei de după räzboju nu 0 
cumva, în mare parte, un aspect al psihologiei claselor 
ridicate de după război, clase care domină tot mai mult 
atmosfera socială. 

Căci războiul a fost, o ştim cu toţii, în acolași timp 
o Tare revoluţie socială. Şi revoluțiile au si elo logica lor 
imanentă. Ascensiunea bruscă a unor clase sociale si că- 
derea definitivă a altora e însăşi definiția fenomenului 
revolutionar-Ceiace mai rămăsese din vechea noastră 
clasă boereascä, rafinată, dar în parte decăzută, a dis- 
părut, o dată cu exproprierea moşiilor, de pe arena istoriei, 
aşa cum a dispărut si partidul care era exponentul poli- 
tic al acestei clase sociale, Si aceiaşi necesitate istorică vrea 
ca, în vremurile främintate, să apară la lumină energia 
straturilor adinci ale poporului, neanemiate de aerul in- 
chis al saloaneor, 

Tineretul de azi, — spune Dr. Hans von Rimscha — 
e plin de viaţă, optimist, anti-romantie, Copiii „oamenilor 
noi” adaogä, probabil, ta frescheta tinereții ler, vigoarea 
moștenită dela părinţi, Indoitul prisos de energie trans- 


196 ____ VIATA ROMINEASCA © = 


formă lumea intr'un splendid spectacol. Toate generațiile 
tinere au cunoscut entuziasmul fără motiv, exuberanţa 
nesfirsitei bucurii de a trăi. Poate că generaţia de astăzi 
cunoaște mai mult ca aitele fericita euforie a tinereţii. 
Bucurie cu atît mai mare cu cite împărtăşită de mal 
multi, expresia ei a fost totdeauna „risul nebunesc”, cu- 
noscut psihologilor şi... scolarilor în clasă. Tinărul singu- 
ratec si melancolic, obiect de răutăcioase ironii, a apărut 
totdeauna camarazilor ca o abatere dela legile naturale. 
Tineretul „anti-romantic” de astăzi înţelege si mai putin 
„poza demodată a melancoliei romantice, Dar, după au- 
torul articolului citat, noua generație rusească şi, în ge- 
neral, europeană nu e numai „anti-romantică” ci şi „anti- 
individualistă”. „Coiectivişti în cel mai adinc înţeles al 
cuvîntului, ei se simt identificaţi cu ordinul, comunist 
sau fascist, din care tac parte (fără să se intereseze prea 
mult de doctrina comunistă sau fascistă...)”. 

„Colectivişti” în acest inteles psihologic, sînt, până 
la un punet, toji adolescenţii. Bucuriile comune ale mici- 
lor infracţiuni, solidaritatea conspirației împotriva auto- 
rităţii paterne sau scolare, topesc sufletele individuale în 
cel colectiv al clasei. Ce rämine mai tîrziu din această 
misterioasă comuniune? Aproape nimic. Te întilmeşti cu 
fostul tiu coleg de clasă si constaţi, cu un sentiment pe- 
nibil, ce mică e provizia de amintiri comune şi ce repede 
stagnează conversaţia. Ţi-ai făcut de atunci prieteni noi, 
aleşi după atinităţile sufletesti, nu impusi do bazardul că- 
lepialităţii. „Colectivismul” tineresc nu are la bază comuni- 
tatea de idei, ci simpla mukämire de a fi împreună, de a 
forma un grup. Intr'o vreme în care, cum se întimplă as- 
tăzi, mistica grupului („a ordinului comunist sau paci- 
fiat”), ca si atitea alte mistice e atotputernică, iar ideile 
clare si distincte sînt aşa de compromise, plăcerea fizică 
de a forma o colectivitate, o mulţime, ține loc uneori de 
doctrină, — ţine, poale, loc si de ideal. 

Generaţia noastră tinärà dinainte de războiu era ha- 
lucinatä ide imaginea idealului mational. Astăzi, tinerii 
fanatizati pentru citeva clipe de... oameni foarte puţin fa- 
natici, dar mai amatori de diversiuni politice, sufăr de 
lipsa unui ideal. Au început să simtă că antisemitismul 
ipocrit care li se predică e un joc urît al politicii de par- 
tid. Dar sufletul lor nu poate fi în întregime stăpinit de 
grija carierei de mine și a examenelor anuale. Ef sint în 
căutarea unui ideal nou, Unii cred că l-au găsit în cultul... 
propriei lor energii vitale, Nu de. mult ceteam un articol 


h ri Sad 


REFLEXII ASUPRA GENERAȚIE! NOUA 13: 


în care unul din tinerii noştri mistici îsi auto-admi 
j si aut ira ,,sîn- 
gele bogat, muşchii elastici, vitalitatea exuberantä". 

E uşor de înţeles că această energie prețioasă ca mij- 
loc, nu ca Scop, nu trebue glorificatä pentru ea însăşi, et 
trebue canalizată spre cultură. Căci nu cu „sîngele nostru 
borit AERE nen nu s'a îndoit vreodatä, ne vom 

ace | ura universală, ci numai i 
RE li e. cu valori inte- 
Departe de a se opune selectiunii capacităților, d 

Fc Ei , demo- 
crajia, care nu cere decii „egalitatea punctului de ple- 
care”, garantează ea, si numai ea, selecţiunea justă a vaio- 
rilor. Prin această selectiune si prin... trecerea timpului, 
acest mare dusman al tuturor exagerărilor, „generația 
iun pl va face loc unei generaţii cu adevărat nouă în 

ea tontemporană: generaţia armonioasă i 
robust si a minţii luminate. A F OTRS 


Alexandru Claudian 


Memorial 


Granada. 


Densitatea aerului si reverberaţia luminii au, la Gra- 
nada, o particularitate celebră: lucrurile par pretutindeni 
apropiate. Din cerdacurile Alhambrei, lanţul cärunt de 
zăpezi al Sierrei Nevada pare un decor cartonat pe care-l 
poţi atinge cu mina. De-acolo porneşte către sară boarea 
de aer proaspăt care alintă fruntile arzătoare ale Grenadi- 
nilor. -+ 

Generaliiul e o fostă vilă de vară a Califilor, „petit 
Trianon“ al tiranilor Mauri. Alhambra e palatul fastuos 
pentru ceremonialul protocolar. Masca regească nu ştie şi 
nu poate să suridă acolo unde se primesc solii altor nea- 
muri, unde se pronunţă sentintele de moarte, unde se ofi- 
ciază pompa care impune și intimidează. Dar, în toate 
timpurile, regii şi-au revendicat dreptul lor de simpli mu- 
ritori. Vila de alături e pentru intimitatea simplă si umană, 
pentru liniştea singurătăţii, pentru dragostele tăinuite şi 
neregulate. 

Dincolo, ostentatie, pretenţie, lux. 

Aici, graţie, căldură, duioşie, 


Către sară, înainte de imtunerec, hoinăresc prin stră- 
zile Albaicinului, în inima populației ţigăneşti. De cînd 
specificul etnic si popular e la modă, Tigäncile îl învaţă 
dela dansatoare spaniole pentru a-l servi, cu farmec de 
mâna a doua, ca o citatie după altă «italie, turiștilor la- 


___ MEMORIAL 129 


comi de pitorese local. Pentru cîţiva gologani, fete de tem- 

perament normal, mimează o isterie de comandă, subt care 
nu se poate ascunde complect plictiseala ucigătoare a unei 
meserii fără inspirație, dezgustul pentru un automatism 
repetat pănă la saturație. Din case prăpădite, es bätrini 
cersetori, chinciti, ofiliti de obligaţia sedentarä. Dumnezeu, 
cînd a rämislit neamurile, a blestemat două din ele la 
eterni rătăcire: Jidovii şi Tiganii. Dar îndată, chiar si prin- 
tre aceşti nomazi ai planetei, a apărut ierarhia. Cei dintăi 
au devenit boeri, iar ceilalţi au rămas robi. Evreul à frint 
zidurile ghetto-ului, a năvălit în lume peste tot. Dar în 
aventurier de lux: căpitan de industrie, bancher interna- 
tional, în cel mai râu caz comis-voiajor, călătorind în clasa 
a I-a şi scoborind întrun hotel confortabil. In praful dru- 
mului, biciuite de pione, fnotfnki in glod se zbat încă, de im 
mileniu aproape, sălasurile Wgăneşti. Unii duc civilizația, 
ceilalţi se tirie după ea... 


„Deodată, în puterea nopţii, larmă de mulţime. Cerul 
e înroşit de focuri şi torţe bizare: o procesiune de noapte. In 
rindurile dintâi, insirati cîte doi sau cite unul, ca la în- 
mormintare, se perindă preoţii în odăjdii scumpe. intre ei, 
băeţi mai tineri în costume de clerici poartă torţe aprinse. 
Mai în urmă, grupuri în cor intonează litanii bizare. De o 
parte şi de alta, din miile de oameni care bordează strada, 
se ridică focuri de artificii care luminează 9 clipă cerul, 
prăbuşite apoi în ghirlande de scîntei, La mijlocul convoiu- 
lui, purtată pe un boldachin enorm, o Sfintă Fecioară de 
ceară albă, îmbrăcată în haine de mireasă, e purtată pe 
umeri de bărbaţi piosi, Faţa ei lividä e luminată de focuri 
bengale si cei care o poartă au ochii pierduţi, extatici ca 
intro halucinație. Apoi vin purtate icoanele şi prapurile. 
Oficianţii calcă rar, cu privirea strinsä ca la o inmormin- 
tare, 

Din loc în loc, alaiul se complectează cu cîte-o muzică 
militară. Pocniturile artificiilor alternează cu marșul 
alämurilor si cu corul bisericesc. In aer e ceva de îngropă- 
ciune si de sărbătoare populară. Căci, dupăce figura de 
ceară luminată a Sfintei Fecioare a despicat întunerecul 


Ho _________VIATA ROMINEASCA 


nopţii, după ce fiorul acesta de supremă încordare a stră- 
puns inimile, veselia populară sparge liniştea si mulțimea 
se frămintă cu chiote şi strigăte în ritm de kermesă. 

După ce spaima morţii si a iadului a fluturat citeva 
clipe printre suflete, bucuria vieţii stimulată de acest ame- 
ninätätor presentiment tresallă iarăşi, mai impetuoasä. 
mai explozivă. Oamenii vor să se verifice dacă trăese. 

Ca toate fnmormintärile, procesiunea aceasta are 
efecte excitante, Berăriile, bodegile se umplu şi ochii fe- 
meilot lucese bestial si provocator. Amorul e dovada vieții, 
el caută să desmintă spaima de adineaori. Si, dacă Spaniolii 
n'ar fi săraci, totul sar isprăvi intro imensă orgie. Un 
prieten cu spirit ateu, constată fntr'o ricanare de satisfac- 
ție că aceste creştine procesiuni se termină în profanări 
pägine, Pentru el sînt mai sincere şi mai justificate ritua- 
lurile orgiace ale unor popoare asiatice. Fundamentul psi- 
hologic e atelasi: revansa vieții. Insă lipsește aparența ipo- 
erită şi pretenţia fulsă. Filozofie simpliată care polemizează 
cu fenomenele, adică cu absurditatea pioasă, cu elanul 
mistic care n'are dece să știe că e impletit fatal cu sensua- 
litate; psihologie eftina care cere conştiinţă acolo unde nu 
poate sau nu trebue să fie.. Pănă la ziuă, discuţie depla- 
sală pe această temă...., 


Acum trenul fuge iarăşi câtre nord. Incétul cu incetul 
cimpiile fertile ale Andaluziei dispar, se topesc. In locul 
lor, stincă aspră a Castiliei reapare. După o zi de mers, Ma- 
dridul el însuşi rimine în urmă. Platou desert şi pietros. 
Zile de Octombrie reci si senine. Claritate stearpä fără fn- 
durare, fără moliciune, Atingem cetăţi medievale cu roluri 
celebre. Avila, cu ghirlande de ziduri, stă gravă, teribilă 
în propria sa mizerie, în soarele strălucitor. Frigul se înte- 
teste mereu. Iată acum Burgos, prima capitală a Spaniei, 
cu amintirile sale despre Cidul Campeador si despre epo- 
peia eroică a primei Spanii. Orasul de astăzi, colț uitat de 
viaţă provincială, e asemănător, în mizeria lui, Ravennei 
ori Pisei. - 

Atenţia e furată o clipă de catedrala gotică, delicată, 
de o proporţie fermecătoare, cea mai desăvirşită dintre ca- 


~o 


_ fé . +. 


pd MEMORIAL __ i 


tedralele Spaniei, Orgia de piatră dantelată e disciplinată 
aici intro compoziţie strinsă; liniile sint grupate strict, 
intr'o înlănţuire sever determinată. Şi, totuşi, impresia to- 
talā e acela de frâgezime si graţie. Delicateţă suavă esitä 
dintro intenţie austeră ca acele flori plăpinde țişnite, nu 
ştii cum, pe stincile alpine. Noapte în Burgos. Pașii răsună 
cu rezonanţe înăbușite pe lespezile pavajului. Aici a câpă- 
tat prima formă geniul spaniol aspru şi voluptuos deodată. 
Şi evocarea începe a curge neoprită în tăcerea definitivă, 
unde nimic actual n'o poate întrerupe. 

Nordul Spaniei samănă cu sudul: vegetaţie, umiditate, 
ogoare îngrijite, grădini luxuriante. Se presimte Franţa. 
Trecem granița într'o sará ploiasă. Decorul s'a schimbat 
brusc, ca la o feeria. Feţele sint joviale si glumete. Gravita- 
tea a dispărut. Pitorescul excesiv, caracteristicul accentuat 
si el. Deasemeni popii sumbri, militarii galonati, poliţiştii 
inchizitoriali, mirosul de uleiu al bucătăriei. Păşind o sută 
de metri dincolo de sentinela care păzeste hotarul, am 
parcurs, În fond, în timp, două sute de ani. Sintem în altă 
lume și în altă civilizaţie. Si, trecînd, în cântarea unui res- 
taurant, pe lîngă o modestă primārie de sat pe frontonul 
târeia stă scris orgolios bătrina formulă umanitară: „Fra- 
ternite, liberté, egalite”, nu ştiu de ce îmi simt ochii udati 


„de lacrimi ca după o întoarcere tirzie în patrie... 


i (Sfirztt) Mihai D. Ralea 


Piumb' 


I. 


(La Livia acasă. O mtae de cubcare r deranjată : mobile strin- 
se, cileva covoare rostogolite, ete. Nimeni În odae. Se aude soneria, 
“marcată, ușor stridentă, apoi intră Livia, Sconle mänusile, n 
E pa, preocupată. Cessul bate ora șase, Livia se uită la ceas. Intră 
servitoarea.) j 


“ LIVIA. — N'ai isprăvit incă ? 

SERVITOAREA. — N'ati spus d-voastră să vă aştept, să 
vedeți cum ased lucrurile astea ? Am curăţat, am şters şi 
praful şi pe urmă am aşteptat, că așa aţi spus, că veniţi nu- 
mai decit... De cind v'astept | 

LIVIA (distrată). — Da, da, adevărat. Bine, nu face ni- 
mic | Acum trebue să ne grăbim. Am să-ţi ajut şi cu... am să 
string toaleta. Asa. Repede ! Repede, te rog. Intinde covorul 
ăsta aci, repede, Pune scaunul ăsta la loc... aşa... ( Serviloarea 
prea să iasă cu un covorag mic.) 

SERVITOAREA. — Il nwi scutur niţel. 

LIVIA, — Nu, nu, lasă-l, Pune-l la loc. Nu avem timp ! 

SERVITOAREA. — Eu ziceam să le fi așezat mine; dacă 
tot ati intirziat, mai stengem o dată praful de dimineaţă ! 

LIVIA. — Nu, nu se ponte. (Se uită la ceas.) Vine la şapte 
domnul Dan. 

SERVITOAREA. — Dacă ştiam, isprăveam şi singură... 
dar dacă aşa ati spus d-voastră, că veniţi... Stă şi da rasă ia 
noi conașul ? 

LIVIA. — Da, 

| SERVITOAREA. — O să le găsească toate așa fără rost.. 
că n'o să aven timp. 


* Vezi Viaţa Românească, Noembre, Docembre 1929. 


PLUMB aM 143 

LIVIA (enervată). — Ti-am spus că îţi ajut şi eu ! 

SERVITOAREA. — Şi celelalte odăi A 

LIVIA (tot enervată). — Odaia asta să fie aşezată şi a- 
junge. (la o rochie din dulap și trece după alcov, Servitoarea 
așează covoarele. Odaia pare in ordine.) 

LIVIA (din alcou). — Să lași toaleta că o aged eu... Du-te, 
te rog, şi spune la bucătărie... (se aude soneria sunind). Asa, 
bravo, asta ne mai trebuia acum. Vezi, te rog, cine e, Ascultă, 
stai o clipă... Să nu spui că sint acasă. Nu putem primi acum... 
wavem limp, (Ese din alcov. E imbrăcată elegant, de casă. 
Vine, merge spre toaletă, se pudrează cu fața in oglindă, spa- 
tele la ic. Intră servitoarea.) 

SERVITOAREA. — Coniţă, a venit domnul Valentin. 

LIVIA (se întoarce violent). — Cine ? 

SERVITOAREA. — Domnul Valentin. 

LIVIA (buimăcită). — Domnul Valentin ? 

> SERVITOAREA. — Da... Spune că trebue să vorbească 
cu d-voastră... Voia să intre aşa... fără să viu cu să vă spun... 
E afară; așteaptă. 

LIVIA (zäpäcitä), — A da !... (Suride jenată). (Pauză). 

SERVITOAREA (mirai). — Conitä ce să-i spun ? Nu 
primiţi ? 

LIVIA (reculegindu-se). — la-i spus că sint acasă? 

SERVITOAREA (cu înţeles). — Desigur, coniță | 

LIVIA. — Nu trebuia... Acuma... spune... să poltească. 

(Se uită la ceas). 

SERVITOAREA (se uită gi ea la ceas, apoi la Livia). — 
Poftesc, conita ? 

LIVIA (repede). — Pofteşte, te rog. 

(Femeia iese. Livia rămine locului, nemiscatä, ca impietri- 
tă. Intră Valentin fără să baltă. Livia tresare. Pare extrem de 
nemulțămită şi enervată. Valentin se opreşte departe de Li- 
via, aproape de ușă. O atitudine teatrală. O privește pe Livia 
tung, apoi, cu glasul emoționat :) 

VALENTIN. — Ii multämese că m'ai primit. (Livia răs- 
punde cu un gest evasiv, caşicum ar spune că faptul n'are nici 
o importanță. O pauză, si Valentin continuă). Era absolut ne- 
cesar să-ţi vorbesc, De mai multă vreme voiam să o fac și... 
(suride supus)... mă temeam să o fac... mă temeam că poate 
nu vrei... să mă primeşti... că nu vrei să mă vezi... și totuși 
trebuia, trebuia cu orice chip să te văd. (Tot teatral.) Da, mă 
pm = pi vrei să mă primeşti... ştii prima clipă | 

à enervalä, desqustatä), — Ceva în 
divorțului ? i. è pera 

ALENTIN (scurt). — Nu. (Acum suride mieros.) Adică, 
bea, da; se poate spune ceva în privința divortului. (Pauză 

à. 

LIVIA (foarte sec). — Da, ce e ? 


144 VIATA ROMINEASCA 


VALENTIN (acelaşi suris). — Cred că ştii, că, dacă ași fi 
vrut, divorțul ar fi fost pănă acuma lranscris. 

LIVIA. — Da, știu. Şi? 

VALENTIN. — Si n'am vrut să . transcriu divorțul, 
Nam vrut. 

LIVIA. — Bine. Si acuma ? 

VALENTIN (rar de toi). — Nici acuma nu vreau. 

LIVIA (incet, usor Înfricoșată). — Nu Inteleg. 

VALENTIN (surizind cuceritor). — Nu vreau să transcriu 
divorțul. Nu pot să transcriu divorțul, 

LIVIA (cu revoltă), — Cum nn poţi? Cum să nu poli ? 

VALENTIN (continuindu-și jocul). — Da, nu pol. In- 
țelegi ? Nu pol. 

LIVIA (usor amețită). — După cite ştiu... formalitätile 
sint gata. 

VALENTIN (aer de martir). — Te-asi ruga să nu-ți baţi 
joe de mine ! 

LIVIA. — Să nu-mi bat joc de tine ? Dar nici... 

VALENTIN. — Da, e inutil... şi... dureros ! (Acum toată 
tirada spusă repede intro singură respiraițe.) Crezi că, dacă 
aşi fi putut să nu mai vin să te turbur, n'asi fi făcut-o bucu- 
ros ? Mi-ar fi fost si mie mai ușor, mult mai ușor, dar crede 
că, dacă totuşi um venit, inseamnă că nu se te altfel, că 
trebue, că e imposibil altfel. Livia te iubesc. Mi-am dat sanma 
că te iubesc, că nu pot fără tine. artă felul curios, dar nu știu 
altfel. Te iubese, (crescind tonul) sint legat de tine, fără tine 
nu pot trăi, tu m'ai legat de tine prin dragostea ta, acuma tre- 


bue să mă erti si să mă primeşti. Nu pot altfel. (Tare de tot). 


Nu pot fără tine. (Se oprește bruse.) À 

LIVIA. (I privește curios, aproape studiindu-l. Apoi fără 
ură, aproape leneș). — Dar tu, tu m'ai întrebat, atunci cînd 
mai lăsat, dacă eu am să pot trăi fără tine ? 

VALENTIN (piu). — Nu știu... nu stiam, adică, atunci. 
Atunci eu credeam că am să pot (rectificä repede) că o să 
poţi, că vom putea unul fără altul. Dar, Livio, nu-mi vorbi te 
rog aşa, nu mă privi te rog aşa. Sint destul de amärit, de tur- 
burat (devine mai natural)... de neporocit. Nu mai e nevoe 
să adaugi nimie în plus, le asigur. Am venit la tine să-ți spun, 
să ne lämurim.… à mă ajuţi. Trebuce să înţelegi. Tu intot- 
deanna ai fost bună cu mine, tu eşti bună, tu nu poți fi altfel. 
totdeauna m'ai înţeles, intotdeauna ai fost blindă cu mine... 
şi... tocmai acuma, cind am eu adevărat nevoe de tine... să fii 
aspră cu mine ? Nu se poate. Mam învăţat să găsesc ajutor 
în tine cînd sufăr... de aceia vin acuma cu încredere da tine: 
sufăr. Livio, noi nu putem rămânea aṣa, despărțiți. De cind 
am plecat, nu mă gindesc decit la clipa despărțirii noastre şi 
nu înțeleg cum de te-ai putut purta așa cu mine, cum ai putut 
să mă lași să plec așa (se aprapi»)... ca un nebun, (mai a- 


PLUMB 15 
proape) pentrucă eram nebun... a fost o nebunie.. Atunci 
nu-mi dam sama... dar tu, tu cum ai putut să mă laşi ?... 
LIVIA (rece, tăios). — Dacă atumei nu ti-ai dat 


sama 
cum ai plecat şi dece te-am lăsat să pleci astfel, acum e inu- 
til să lămurirma ri trecute, moarte; iar că mi-o spui acum, 


că reamintesti lucruri trecute, moarte, în afară de faptul că 
este inutil, mai e şi... extraordinar de dezagreabi' .. și jenant... 


si poate... 
VALENTIN (speriat). — Cum ? 


LIVIA. — Da, toate astea sint acum comp) ct inutile şi... 
dezagreabilé, pentrucă sint spuse ln netimpul i.r, si, ca orice 
Imeru făcut la netimpul lui... 

VALENTIN. — Ajunge |! Nu-ţi dai sama ce faci! Cind eu 
iți vorbesc așa cum o fac, cu... atita sinceritate și cu tot ce am 
cu mai cinstit, mai cald, e nepermis să răspunzi cu atita ră- 
ceală si batjocură | Oricine aşi fi eu acuma în ochii tăi, oricine, 
dar măcar atita respect să ai în faţa unui sentiment ! 

LIVIA (saride aproape veselă, aproape distrindu-se), — 
Dar cituşi de putin nerespect! Dimpotrivă chiar: părere de 
rău că se mai poate întîmpla aṣa ceva acuma, cînd este așa de 
inutil. Şi în tot cazul, crede-mă, iți vorbesc extraordinar de na- 
tural. Nu vreau să te jicnese cu nimic, dar cred că este bine 
să nu te las să vezi în mine ceiace nu este. De aceia aşi spune 
chiar că nu vorbesc destul de... asupra şi de deslusit cu tine, 

că îți permit prea multe. Sint prea blindă si de data asta cu 
tine... ca de obiceiu, prea blindă.. cu tine. Ai puterea să nasti 
milă în mine. A! nu e nimic măgulitor, nici pentru tine, dar 
nici pentru mine. Te asigur, Si acum cred că ne-am deslusit, 

VALENTIN (privind-o atent). — Pe cine iubeşti ? 

LIVIA (Pauză, apoi simplu). — Pe Dan. 

VALENTIN (Un gest mare de înțelegere lovită). — A! da! 
„LIVIA (O atitudine cașicum totul ar fi de-acum deslugit, 
isprăvi). Da. 

. VALENTIN (se reculege şi, tot privind-o, îi spune încet 
şi cu apăsări). — Nu-i adevărat. Auzi ? Nu-i adevărat. Nu 
po adevărat. Ti se pare, (Cu batjocură, ride). Cum Îţi 

A a că am să cred aşa ceva ? I cunosteai pe Dan de ani 
de zile, și aşa. deodată, pentrucă ne ra sien citeva luni, 
descoperi că îl iubeşti, așa dintr'o dată ! un că ai cău- 
tat să le amețeşti,., am cântat si cu să o fac (serios) şi fără 
folos... casi fine. 

LIVIA (foarte degajată). — Te inseli, H iubese, și fără 
altă amețire decit aceia a fericirii, acum, 

_ VALENTIN (violent). — Nu-i adevărat, Tu nu poți fi de- 
cît a mea. (Se apropie de ea, o ia de braț, o întoarce către el.) 
Decit n mea. (li caută privirea.) Auzi? Decit a mea, 

LIVIA (se trage seirbită). — Lasă-mă, pentru Dumne- 

zeu)... Ce c... murdăria asta! 


10 


x 
HG VIAŢA ROMINEASCA 


VALENTIN (îi dă drumul cu violență impingind-0 dela 
el, izbucnind întrun ris cripsat, dureros, batjocoritor). — A! 
acum înțeleg... acum înțeleg... Ce imbecil! Astu a fost ! Asta a 
fost despărțirea noastră! Asta a fost puterea la de-a te des- 
părți de mine ! Aşa, doamna avea amant ! Ei bine, este ex- 
iraordinar! Dar ce stupid, ce idiot, ce imbecil am fost! Dar 
ce imbecil ! Doamna avea amant. Extraordinar! Intratit de 
ridicol să fi fost si cu atita naivitate. Fi bine, e de nepermis, 
de ncertat, nu am avut decit ce am meritat, Da, nu sint bun 
ducit de batjocorit aşa în față. Pentruce jenă ? Jenă în fața 
unui imbecil orb? Da, da, era potrivit ce mi se da: cuvinte 
mari, fraze şi batjocură! lar eu mā simțeam vinovat, aveam 
remuşcări (aţă de tine! Ce imbecil! Mă simteam necinstit nu- 
mai la gindul că dorese o altă teme» decit pe tine, Nu te gîn- 
deai că eu credeam în tine ? Eu credeam că eşti a mea, voiam 
ca tu să mă iubeşti, să simt că limgă tine nu sint singur, că te 
am... Si tu... tu, ce ai găsit de cuviinţă să faci din toate astea! 
Ţi-ai bătut joc de toute astea. (Emofie.) Cum ai putut să-ți 
baţi joe de toate astea, să-ți baţi joc de toată increderea pe 
care am avut-o în tine ani de zile... Pentrucă eu credeam in 
tine... si de aceia te iubeam... de aceia m'am întors la tine... 
şi... acuma.. îmi explic dece am căutat să plec de lingă tine: 
se vède că totuşi, totuşi cu simțeam că iti baţi joe de mine... 
că pentru tine nu sint nimic... Da, da, aveam nevoc de un om 
cinstit. al meu, lingă mine... si tu. Hh. 

LIVIA (simplu). — Nu te-am îngelut, 

VALENTIN, — Ce ? 

LIVIA. — Nu te-am înșelat. 

VALENTIN. — Cum. vrei... să spui? 

LIVIA. — Da. 

VALENTIN. — Atunci... 

LIVIA. — Atunci, nimic- Atit; nu te-am inselat. 

VALENTIN. — Bine, dur atunci... cum explici că, atunci... 
cind am plecat, ui putut să te desparți aşa de mine, cu atita 
răceală. Intelegi, nici o lacrimă nu ai avul ! Cind te doare, 
plingi. Oricine plinge. 

LIVIA (suride palid). — Nu întotdeauna. 

VALENTIN. — Dar, dar nu tu, Tu care plingeai de zece 
ori pe zi pentru orice fleac, vrei să spui că tocmai atunci ai 
putul să stai de piatră... fără nici un fel de emoție. Si de un 
cine îţi pare rău cînd îl pierzi. Nu, nu-i adevărat, Acum minţi, 
nu alunci, si nu înţeleg dece să minţi acum, pentrucă acum 
minţi, minți, e așa cum am spus cu, Auzi? Ţi-ai bătut joc de 
mine. Nu există ultă explicaţie pentru purtarea ta în despür- 
țirea noastră, Acum văd, 

LIVIA. — Există, 

VALENTIN. — Care? Sint curios. Care mai poate fi? 


LENS DE) "0 


LIVIA (tot simplu). — Dacă vrei... e uşor. 

VALENTIN. — Da, sint curios, curios ce mai poate fi! 

LIVIA/rar). — Credeam.. ştiam.. adică aveam incredin- 
tarea că, dacă... atunci... mi-ași fi stărimat chiar sufletul în 
strigăte, (emoție) in fine orice, orice aşi fi făcut, totul ar fi 
lost inutil: tu tot ai fi plecat, si asta fără să vrei să știi ce se 
petrece în mine, ce mă doare şi cât mă doare. Totul ar fi fost 
inutil. Tu hotăriseşi, plecai, şi am simţit asta de îndată ce ai 
inceput să-mi vorbeşti. Da, am înţeles că totul este inutil, că 
între noi totul se sfirsise de mult. Ti-am spus-o si atunci: o 

ărțire se face cu încetul, se face fără știrea noastră, fără 
voia noastră, cași dragostea; şi intro bună zi lucrul e atit de 
inaintat, încît e imposibil să nu recunoaştem, să nu vedem 
ceace s'a împlinit. Atunci strigăm ceiace este de mult, Asta 
«ste clipa despărțirii, despărțire care s'a făcut de mult. 

Cind mi-ai spus că pleci, am simţit că noi eram de mult 
despărțiți, dar că pănă atunci nu o știusem incã, atit: nu o 
ştiusem încă. Mi-ai spus-o şi am înţeles îndată, Atit. ŞI... dacă 
nu hu fost lacrimi, asta nu înseamnă că nu a durut. O des- 
părțire doare întotdeauna, dar fiecare suferă în felul lui. Poţi 
suferi si fără lacrimi și strigăte; te asigur. 

VALENTIN (a ascultat. La urmă suride îngăduitor). — 
Da, înțeleg ce spui tu; dar te asigur că lucrurile nu sau pe- 
trecut astfel. Mult mai simplu gi mai stupid: eu am avut un 
capriciu pentru cineva. (Livia, semn de indiferență şi ener- 
vare.) Da, da, si tocmai plecind mi-am dat sama că tin la 
tine, cit tin la tine... lar tu, atunci şi acum, din orgoliu, nu 
vrei să recunosti cît te-a durut, cit te doare, cit ţii la mine și... 
găseşti tot felul de explicări, care mai de care mai exagerate, 
mai fantastice. Simplu orgoliu (suride foarte iritător) atunci 
şi acum. Si nici nu e de mirare, Aşa ai fost tu întotdeauna, 
complicată, cu explicaţii subtile şi... inexistente... Livio dragă. 

LIVIA (rece, foarte rece). — Te ingeli... complect. Si apoi 
e indiferent ce crezi, ce a fost sau ce ai mai putea crede. Toate 
astea pot fi trecute subt tăcere. 

VALENTIN (cu elan). — Livio.. Livio... dar crezi... dar 
crezi... dar tu nu ştii... dar tu trebue să ştii, trebue să inte- 
legi (rar) Livio, de-acum tu poţi să mă chinui îngrozitor... În- 

grozitor, pentrucă te iubesc şi... sint gelos... Și acum te iu- 
bese şi mu te mai pot pierde. Pentru nimic fa lume nu mai 
pol îndura aşa ceva. Pentru mine abia acuma ar fi despărți- 
rea, abia acuma teagi pierde... pentrucă am înțeles ce ești 
pentru mine, 

LIVIA (uimită și tot rece). — Bine, dar ce pot face eu în 
toate astea? 

VALENTIN. — Cum ? Mă întrebi pe mine, Livio? Eu 
vreau răspuns de ka tine, mu întrebare. 


148 VIAȚA ROMINEASCA 


LIVIA. — Răspunsul îl ştii. Și apoi cred că tot ce am 
avut să ne spunem s'a spus, poate chiar şi prea mult, deci... 
VALENTIN (ameţit). — Deci, deci mă dai afară... din nou.. 
Bine, dar eu cred.. că nu ştii ce vorbeşti... Bine, Livio, dar... 
eu te iubesc pe tine acum... eu acuma fără tine... 

LIVIA (violent). — Ajunge! (Pauză). Aproape din de- 
cenţă si cred că ar fi timpul să se termine toate acestea. 

VALENTIN (surd). — Nu pot fără line. 

LIVIA. — Ei bine, şi atunci? 

VALENTIN (surizind mingăios, supus). — „Şi atunci e 
simplu! Ce vrei mai mult? Nu pot fără tine. 

LIVIA (nedumerită). — Cum ce vreau mai mult? 

VALENTIN (acelaşi suris). — Da, cînd nu se poate un 
lucru, nu se poate; si eu nu pot fără tine. Atunci vezi, tre- 
bue să... rămin... Nu... nu... nu crede că glumese. Mă doare în- 
grozitor. E prima dată în viața mea, cind mă doare aşa. 
(Minile căzute), 

LIVIA (ametindu-se). — Bine, dar asta e o nebunie... dar 
nu înţelegi... mu înţelegi că am şi eu dreptul să-ţi spun: nu 
pot trăi lingă tine. 

VALENTIN (copiläreste, uimit). — Pentruce? 

LIVIA (uşor dezarmală), — A „pentruce?* Dar tu, 
tu motivezi pentruce nu poţi fără niine? 

VALENTIN (eu putere). — Da, pentrucă te iubesc... (mat 
încel). Eu întotdeauna te-am iubit. 

LIVIA. — Acum îţi răspund şi eu: lubese pe altul. 

VALENTIN (intrun strigăt). — Livio! (Strigă). Ei da, 
priveşte... priveşte, da, da mă doare, mă doare, vezi mă 
doare. Livio, mă doare. (Blind) Livio, îţi cer ertare pentru tot 
ce ţi-am făcut... pentru toate. Dacă vrei o fac şi în genunchi, 
(emoție), dar iartă-mă (nu se așează în genunchi, dar îi cu- 
prinde mina) şi lasă-mă lingă tine, 

LIVIA (îl privește speriată, parcă ar vrea să vorbească 
gi nu ştie ce). 

VALENTIN (suride destul de obraznic). — Hai, Livio, fii 
drăguță... tu eşti bună... nu-ţi stă bine să fii rea... te-am jic- 
nit, ştiu, dar mu face nimic, o să-ţi treacă. 

LIVIA (cu revoltă bruscă, nestăpinită, cu ură aproape). 
Inconstient ! 

VALENTIN (suris supus). — Aproape că-mi face plă- 
cere cuvintul, îmi reuminteşte timpul în care eram împreună, 
(Cu elan). Cînd mă vezi atit de al tău si atit de „blind“, nu 
pot pricepe cum poţi să te uiţi eu asemenea ochi la mine! 
Niciodată nu te-ai purtat aşa cu mine! 

LIVIA (rar, deslusit). — 11 iubese pe Dan! Auzi? 

VALENTIN, — O, Livio, şi pe mine m'ai iubit intäiu, 
şi acum zici că îl iubeşti pe Dan. Nu văd dece nu m'ai iubi din 
nou pe mine. Livio, fii serioasă; nu glumi eu astfel de lu- 


LE: 
. 


PLUMB 12 149 


cruri. Vreau ertarea ta. Trebue să te fac să mă erpi. E tot ce 
vreau dela viață. Nu mii doresc acum nimic altceva decit 
pe tine. Dacă nu ai să mă erţi, va fi cea mai mare durere 
ce o pot primi... Si asta dela tine... Ar putea veni dela tine, 
care eşti atit de bună pentru mine? Am nevoe de tine... pen- 
tru a mai putea trăi... si tu nu trebue să te joci cu viaţa mea, 
tu atit de cară la care m'am învăţat să viu cu încredere a- 
tunci cind mă doare... si încă o dată, Livio, mă doare acum, 
mă doare! > 

LIVIA. — Bine, dar esti inspäimintätor! Am impresia că 
vier- ek nu poate fi aşa ceva! Auzi? Iubesc pe altul, 

VA (rar, simulind răbdarea). — Dacă vrei, eu 
iți pot repeta ce ţi-am spus adineauri: nu pot fără tine... şi 
tu nu poți iubi pe altul, ți se pare că iubeşti pe aitul, De cind 
sint aci n'am crezut un singur cuvint din tot ce mi-ai sput tu. 
Nu. (Pauză). Dacă aşi... crede aşa ceva... aşi fi un om pier- 
dut. Nu pot fără tine... (Violent). Nu, nu, nu poate fi așa 
ceva, nu poate fi, auzi? pentrucă eu nu pot fără tine, si de 
aceta nici nu cred tot ce îmi spui tu... Atitudinea ta acum... 
atitudinea ta atunci cind ne-am despărţit... 

LIVIA. — Nu atitudine, ce atitudine? Totul este adevă- 
rat... cu nu... 

VALENTIN (semn să-i lase să vorbească). — Si iarăşi 
să nu crezi că mi-am închipuit că. dacă am să vin aci şi am 
să-ți spun: „te iubesc”, tu ai să-mi cazi imediat în braţe şi, 
că apoi fericiţi, totul va fi gata, uitat. Nu! Știu prea bine cit 
eşti de orgolioasă, că te-am jienit, că vei trece greu peste 
toate astea, dar sint sigur, auzi? sigur că ai fost a mea, ṣi că 
vei fi din nou a mea. De aceia voi avea răbdarea să trec 
peste tot ce îmi vei spune rău. Orice îmi vei spune, eu am să . 
rabd, Am să astept, à ştiu că nu ai să mă poţi lăsa să sufăr 
prea mult timp, Livio. 

LIVIA. — Bine, dar eşti revoltător... Nu ştiu cum să-ți 
mai vorbesc, cum să-ți mai spun că te ingeli asupra mea, 
că te îngeli, că întradevăr nu se mai poate nimic între noi. 
Nu ştiu cum să-ţi spun, dar te crede-mă, scena e ri- 

i, complect ridicolă, si, dacă ai fi ținut cît de putin la 
mine, ar trebui să înţelegi, să simţi că nu te mai iubesc. Eu 
nu mai sint aceia pe care ai cunoscut-o. Acum sint cu totul 
alta, cu alte dorinti, alte plăceri, speranţe, voinți. Crede-mă, 
acum îţi stit cu totul străină. Nu mai ai ce căuta lingă mine, 
nu avem nici un sens unul lingă altul... Dar ce spun.. Da, 
da, chiar şi ce spun acum e ridicol faţă de golul care e 
acuma între noi. 

VALENTIN (strigă). — Livio! 

LIVIA. — Da nimic, nimic, acum. Simt bine. (Pendula 
din părete bate șase și jumälate, Livia se uită atentă spre 
ceas si, deodată, mai hotărită, spune cu grabă). Si acuma te 


150 VIAȚA ROMINEASCA 
rog să pleci. e tot ce am avul de spus, e tot ce le rog; să 


eci. : ; 
pi VALENTIN (se așează. Pauză). — Nu pot pleca. (Semn 
de disperare la Livia. Deodată Valentin se scoală repede şi 
face un pas spre ea), Livio, te rog.. le rog.. să te uiţi în 
fața mea, în ochii mei... ai să vezi poale cit sufăr... şi așa... 
privindu-mă, dacă încă o dată îmi mai poţi spune să plec... 
atunei,..(îi tremură glasul ca de plins)... atunci... 

LIVIA (iute, cu o mişcare câtre el). — Dumnezeule, ce 
faci! Dar nu se poate... ce-i asta! Gindeste-te că € singurul 
lucru pe care ţi l-am cerut vreodată, gindeste-te. si din 
adincul sufletului încă o dată te rog... te rog să nu faci ast- 
fel de scene, mi-e imposibil să le suport. Gindeste-te că ţi-am 
spus că nu te mai iubesc, că nu-mi mai aparțin mie, Ce 
vrei să faci? La ce vrei să ajungi? Ce îți pol spune mai 
mult decit atit: că iubese pe altul? Ce vrei să mai spun? 
Ce mai pol face? 

VALENTIN. — Dece esti migcatä în faţa mea? Dece nu 
mă dai afară? Ar fi foarte simplu! Goneşte-mă, dă-mă a- 
fură | 

LIVIA. — Cum! Dourû nu sintem cini! Uiti că ani de 
zile um stat lingă tine zi şi noapte l... 

VALENTIN (ridicind privirea), — Nu, nam uitut! 

LIVIA (repede)... atentă la ce le doare sau le bucură. 
Asta e o legătură, lucrurile astea nu se uită, chiar dacă nu 
le mai poţi face! Dar ceiace nu e de înțeles, e cum de poli 
intrebuinţa astfel de mijloace ca să mă refij, Ce vrei să lac 
cind strigi „mă doare” gi apoi doveste"1? Vrei să lovesc? 
Nu, asta nu se poate. Dar ce laş ce faci, e las. Viţi că mă 
chinui făcind aşa ceva, uiţi, aşa cum ai uital de cile ori a 
fost ocazia să mă faci să sufăr. Uiţi acum că poate si eu do- 
rese vință, că si cu ponte vreau să lrăesc, şi că lingă tine nu 
mai pot trăi. Uiti că iubese pe altul, şi uiţi că, dacă acum 
suferi, e tot numai din vina ta, Tu ai vrut despărțirea... A- 
tunci eu eram lingă tine, nu mă gindeam, nu știam că aşi 
putea trăi altfel.. Dar acuma, te rog, te rog, crede... Uite, 
dacă aşi putea, dacă aş ști cu ce să-ţi dovedese că din tot 
sufletul uși vrea cu despărțirea noastră asta de acum, să nu te 
doară, dacă aşi putea face pentru asta vre-un gest... orice 
sacrificiu... 

VALENTIN. — „în afara dragostei... 

LIVIA. — „du, eu lasi face, Orice, 


(Pauză). 
VALENTIN. — Asta e tot ? 
LIVIA. — Da. 


> VALENTIN, — Bine... foarte bine. (Pauză, apoi incet şi 
tremurînd). Ascultă, Livio! Dacă lu... dacă ai face așa ceva... 
dacă lu... atunci eu... (izbucnește în plins), 


te 


+ 


"odată nu m'ai iubit., si cu te-am iubit, eu nu pol fâră tine... 


i a $ E DIRU 1 


LIVIA (se repede la el). — Valentin! Doamne, ce-i asta! 
Dar, nu, nu, Vai de mine... ce-i asta! 

VALENTIN (în criză puternică de nervi, agățindu-se ca 
un copil de ea). — Nu pot... nu pot... (cade în genunchi). Nu 
mă lăsa, nu pot. Intotdeauna am crezut în tine. lartă-miă, 
Livio. Livio, iartă-mă... nu pot... nu pot. 

LIVIA (speriată, căutind să-l domoleasea). — Taci, taci... 

VAL (jos, fără să desfacă îmbrăţișarea din jurul 
picioarelor ei). — Toată viaţa... toată viața... si mu pol. nu 
pot... pentrucă mă doare peste. măsură... Nici nu credeam 
că așa ceva poale durea așa de tare... (hohote mari) doare, 
doare... şi nu pot, nu pot... Livios. ajută-mă, Livio; mă doare, 


LIVIA (acelaşi joc). — Taci... taci... 

VALENTIN. — Acum azvirle-mă, aruncă-mă... şi omoa- 
rm, Livio, Livio... că nu pot, nu pot fără tine... 

LIVIA. — Taci... taci! 

VALENTIN. — Tu să fii fericită, apoi, tu să trüesti cu 
altul. (Hohote). Pe mine asvirle-mă... si nu pol. nu pol 
(astra în strigăte, de-acum in soapte sfirșite),. eu nu te-am 
iubit decit pe tine... decit pe tine, (plinge). Dar nu sint eu 
de vină că am plecat... Eu nu am vrut să-ţi fae nici un rău 
Tu ui fost bucuroasă că scapi de mine. Nu trebuia să mă 
laşi să plec; trebuia să ştii că eu nu pot fără tine.. dur tu 
voiai să scapi de mine... si acum tu ești bucuroasă că mă 
vezi aici, cum mă zvircolesc,.. Da, da, să răzbuni tot ce te-am 
putut eu face vreodată să suferi.. Acum ești mulţămită... 
eşti fericită, mai gonit, mă dai afară, strigi ln mine. Nici- 


intotdeauna um fost o cîrpă în minile tale... am lost al tău, 
orice Sa întimplat, nu mă gindeam decit la tine.. Și tu ai 
putul să fii fericită fără mine. ȘI... nu. pot fără tine... Li- 
Vio.. Livio, hai odată pentru numele lui Dumnezeu. Sfir- 
sestéma.. sfirșeşte-mă... măcar atita milă. Lovesic repede, 
dă repede, scapă-mă de chinul ăsta. (O priveşte. Livia e ne: 
mișeată, impietritä, chinuită). Sfirsește-mă, ch nu mai pol, 
nu mai pol fără tine. (Deodată, aproape liniștit şi cu iasul 
foarte şi blind). Nu, nu, tu ești bună... tu n'ai să soți 
spune „pleacă“, tu nu poţi, vezi bine că nu poţi. Eu trebue 
să rămin aci... nu se poate altfel., mai să poţi niciodată să-mi 
spui „pleacă“, pentrucă ştii că sint în stare, poate, să mă 
omor! Ar fi monstruos... Sint lucruri peste care nu se poate 
trece. Sint legături în viaţă de care nu ne mai scăpăm decit 
o dată cu noi... Da, da, eu vorbesc așa, eu, Livio dragă., draga 
men, da, Livia, eu am înţeles lucrurile astea. Auzi, Livio, dacă 
mă laşi, dacă ai vrea să mă lași, cu am să mă zdrobese aci 
în fața tn... ca să vezi... 
LIVIA. — Taci, taci... 


1 VIAȚA ROMINEASCA i 

VALENTIN (inällindu-se către ea, tot in genunchi). — 
Ai să vezi, ai să vezi, sint în stare să fac orice... pentru tine... 
ca să te păstrez Sint în stare să mă omor aci, în faţa ta. Asa 
wai să scapi de mine niciodată, n'au să te lase gindurile... 
Eu nu pot fără tine si, orice ai face, eu nu pot pleca de-aici, 

LIVIA (in şoaptă). — Doamne, ce groază! 

VALENTIN (minios). — Fă ce vrei, orice vrei, dar să 
mă ţii aci lingă tine. Fac tot ce vrei tu, trăim cum vrei tu... 
dar să fiu aci lingă tine, cu tine... Nu cer nimic decit să nu 
mă omori. : 

LIVIA (se frământă locului, geme surd). 

V . — Taci, taci... tu nici nu ştii cum am să te 
iubesc... cum am să știu de-acum să te păstrez... cum am să 
mă port cu tine, ca să fii tu fericită... Am să te fac ferieită, 
Livio, Livio, auzi? De-acum am să te fac fericită... (Se înalță, 
îi cuprinde minile.) De cite ori au fost ele bune cu mine, 
de cîte ori mau îngrijit, de cîte ori au fost blinde si calde și 
cu mingăeri... Minile tale sînt calde, le vreau. Livio, Livio, 
te iubesc... și aşa, în genunchi, te rog, acum că te-ai mai po- 
tolit, că mă asculti, te rog încă o dată, iartă-mă! (Se ridică, 
o cuprinde). Acum nu te poți gindi, văd, ești ameţită, dar ai 
să simţi ce bine o să fie mai tirziu, amindoi, acum crede-mă 
pe mine aşa fără ginduri. Tu ești prea bună ca să mai fi 
putut trăi ştiind că m'ai omorât. (Suride). Asa din încăpăţi- 
nare, capriciu..? pentrucă încă o dată: nu se poate să nu fi 
rămas nimic din ce a fost odată între noi... noi, zi de zi... 
clipă cu clipă, unul lingă altul. Ai spus-o si adineauri: astea 
nu sînt lucruri care se pot uita, şi, întradevăr, nu se poate 
uita. Eu numai lingă o altă femee am înțeles cit te iubesc, 
că fără tine nu pot... iar tu, tu lingă mine ai să-ți amintesli, 
cît m'ai iubit, si ai să mă iubesti din nou. Ai să vezi mai tir- 
ziu câtă dreptate am.(Tot timpul Livia pare amețită, speri- 
ată şi chinuită). Spune, Livio, nu-i aşa? (Valentin caută s'o 
facă aentă, Livia tresare şi se uită cu spaimă la el). Livio, 
ce-i asta? Nu vorbeşti? Ce ai? Nu mai înțeleg nimic! Spune 
si tu ceva, vorbeşte, nu sta aşa ca de piatră! Pe tine nu te 
încălzeşte atita dragoste cîtă îţi arăt? Ce vrei să arăţi cu pri- 
virea asta? (Poruncitor) Livio, dă-mi mina! (Livia îi dă 
mina fără să pară a ști ce face). Aşa, îți mulțumesc. Dar fii 
altfel, te rog, că așa mă înspăiminți... și abia m'am liniștit. 
Iti multämese, Livio, că mi-ai dat viața, pentrucä, întrade- 
văr, eu eram în stare să fac orice... dacă nu mă ertai. Iti mul- 
țămesc. (O priveşte.) Doamne, ce grozave lucruri ai putut 
să-mi spui tu adineauri! Da, da, simțeam că sînt în stare să 
fac orice. Mintea mi-e acum zdrobită de atita chin. (Duce 
mina la frunte). Cum ai putut să-mi faci aşa ceva, să mă laşi 
atita timp să mă chinui? Ai fost rea, Livio, ai fost rea. Spu- 
ne: cum ai putut să-mi faci aşa ceva? (Livia caută să infe- 


PLUMB ; 153 


leagă, pare insă că tot nu înțelege). Cum ai putut face așa 
ceva 

LIVIA. — Cum am putut face așa ceva? (Pare umețită). 
Cum am putut face... 

VAI . — Lasă, lasă, nu te mai chinui, nu face ni- 
mic, nu pot fi supărat pentru atita lucru, cind totuşi am ră- 
mas + ă proza dă 

acelaşi joc). — Cum.. (deodată, intrun strigăt, 
se agaţă de el). Valentin... Valentin... ce am făcut... Valentia! 
ce o să facem de-acum? 

ALENTIN. — Livio, vino-fi în fire... Ce-i asta? Uitä-te 
la mine, Așa. Fii liniștită, au să treacă toate, te asigur că nu 
sînt supărat, eu nu te invinuesc cu nimic. Te-am întrebat nu- 
mai cum ai putut să faci așa ceva, (Livia plinge încet)... cum 
ai avut puterea să vorbeşti astfel, să mă chinui întratit! 
(Brusc o întoarce către el, o cuprinde şi o întreabă chinuit) 
Livio, spune-mi că nu ai minţit, spune-mi că nu ai trăit cu 
el, spune-mi că ai fost numai a mea. Aşi vrea s'o știu ca să 
mă pot linişti... de tot. (Livia tace.) Dar răspunde o dată, vor- 
beşte... spune... (cu nervozitate). 

LIVIA (caută să se degajeze, să fugă). — Bine, dar a- 


ci... 

VALENTIN (o fine tot strins). — Pentruce mi-ai vorbit 
aşa? Cum ai putut să-mi spui tot ce mi-ai spus, să-mi vorbeşti 
aṣa? Spune! (Livia il privește cu groază.) Nu te mai uita 
la mine, că nu-ţi fac nimic, vreau numai să ştiu... precis... Nu 
te învinuesc pentrucă, bineînţeles, eu eram sigur că tu tot cu 
mine ai să rămii... nu se putea altfel... așa era natural, to- 
tusi nu mă aşteptam să mă chinui chiar într'atit! Dece mi-ai 
spus că îl iubeşti pe Dan? 

LIVIA (cu maximum de violenţă, strigă cu glasul aproa- 
pe de disonanța dementei, cu o tresărire de groază si scirbă 

n tot corpul). — Taci... taci... (Se opreşte brusc, strangulată 
fără respiraţie, apoi cu glasul surd și slab), Niciodată... dacă 
se poate... niciodată... altceva... altceva... nu cred... (incepe să 
plingă slab cu gemăt de copil obosit, apoi se oprește şi tre- 
mură), 

VALENTIN (speriat) — Bine, bine,... desigur... nu mai 
spun nimic... Cum vrei tu. Dar dacă ai putea să te linistegti 
ar fi tare bine... Eu nu îţi fac, nu am vrut să-ţi aduc lie nici 
o învinuire,.. Dacă am rămas lingă tine au să treacă toate, 
Nu mai e nevoe să vorbim nimic, au să treacă toate, au să 
se uite toate... numai tu să te liniștești... Trebue să te linis- 


tești.... 

LIVIA (fără putere, mingăindu-l inconștient), — Avem 
timp si pentru asta! Tu nici nu știi cit timp avem deacum 
înaintea noastră... (pauză)... e înspăimintător; (încet) viaţa 
întreagă... clipă cu clipă... viața întreagă... toată viața... așa... 
(se opreşte). 


155 E _ VIATA ROMINEASCA 
VALENTIN, — Da, 

LIVIA (se intoarce la ceas, își acopere fața cu minile). 

VALENTIN. — Livio, ce faci? (caută să-i desfacă mi- 
nile). 

LIVIA (incet). — Lasă, lasă, acum mai pol sta așa... să 
pot crede că um să pot sta mereu aṣa... fără să mă mai gin- 
dese... Dar, totusi, (desface minile) totuşi, timpul tot o să 
treacă... (din ce în ce mai repede și mai tare) si atunci ce o 
să pot spune? Au-mai rămas citeva clipe pănă atunci... tu nu 
ştii... şi atunci... înţelegi, atunci n'o să fie nici un cuvint de 
spus, nimic. Chiar de mi s'o sfărima sufletul în strigăte o să 
fie inutil... totul inutil, nu se mai poate nimic... inutil... inu- 
til. cîteva clipe numai... a 

VALENTIN. — Livio, ce ai? Nu pricep ce vrei! Ce clipe? 

LIVIA. — Tu lasă, tu taci... tu nu poți şti... lasă. lasă, o 
să treacă. (I mingăe fără să-l privească, fără să-și dea sa- 
ma ce face), Acum mă doare prea tare.. mă doare mai mult 
decit se poate închipui... tu nu poți ști... dar este ingrozitor... 
crede-ma! 

VALENTIN (supărat), — Livio, îţi dai sama ce vorbesti? 

LIVIA. — Nu, 

VALENTIN (aspru). — Atunci, ce e asta? 

LIVIA deodată cu o degajare violentă, brutală) — Fra- 
ze, fraze; da, fraze, fraze goale. Ai ayut dreptate, este ade- 
värat, ai spus adevărul: nu sînt capnbilñ decit de fraze, fra- 
ze goale, Tti cer ertare că mi-am bătut joc de tine, îți cor cr- 
tare pentru tonte frazele inutile pe care le-am spus tie si ale 
tora. Iti cer ertare că mi-am bătut joc de tine... de... mine, 
De-usi putea cere ertare... (Vrea să se aşeze în genunchi. El 
o opreşte), Lasă, lasă, e mai bine așa, aya e potrivit... să cer 
ertare... fară sfirşit... pentru toate, Dar ştiu. pot gundi orice, 
pot găsi oricare frază nouă, nat voi găsi nimie cure să poală 
îndrepta tot ce am tăcut... Orice ași spune neum ar fi o frază 
in plus.. atit.. si asta, viata Intreagă. Auzi? Iti cer si ție er- 
tare acum, câci si asta ce fac acum, e totinutil, totul e inu- 
til. (se arată pe sine) și asta tot inutil, spusă ca să te turbur 
si pe tine, „inntil 

VALENTIN, -— Dar sfirşeşie odată, pentru numele lui 
Dumnezeu... Ce-i asta? Ce sint scenele astea de prost gusi, 
exaltarea asta ridicolă... neDuneăscă! Isprăveste- odată 

LIVIA (stab). — Da. (Se scoală, „i o ajută), 

VALENTIN (mustrător). — Linişteşte-te şi apoi vino cu 
mine, să stai cu mine. (Cäutind să o privească, să glumească). 
Ce tel de ertare? Credeam că le-ai făcut mai cuminte, mai 
potolită! Aşa ştii tu să mă primeşti? Așa înţelegi ln ertarea ? 

LIVIA, — Dacă îţi închipui că mai știu... ce-i ertarea! 
(Se uită do ceas). Doamne, de ar putea fi numat ertare! (Își 
acoperă ochii), 


PLUMB ; 155 


VALENTIN. — Ce e? Ce vrei să spui, că nu mă poți 


? 
LIVIA (cu putere). — Cine, cu, eu sā ert? Eu, să ert 
acum? 


ALENTIN. — Dar cine, eu? 


V 

LIVIA (in şoaptă). — Nici tu, nici eu! 

VALENTIN — Ascultă, Livio; tu nu crezi că ar fi mo- 
mentul să isprăvim cu scenele astea? Uite, mă doare capul în- 


! Si, zău, nici nu e de mirare. (Duce mina la 
cap). Extraordinar mă doare! 


LIVIA ( cë nu aude, Nu se mişcă). 
VALENTIN (destui). — Livio, ţi-am spus că mă donre 


LIVIA (acelaşi joc). — Da. 

VALENTIN. — Asta-i tot ce ai de spus cind mă pling că 

mă doare capul? 

E (se-intoarce cu fata la ceas. Deodată își fringe 
€j. : 

VALENTIN (strigă). — Livio! 

LIVIA ftresare), — Poftim? 

VALENTIN (se apropie de ea brutal. Dewdată ramine 
nemișcat). — Vai, cum arzi! Ai febră! Ce, eşti bolnavă? Ce ui, 
Livio? De ce nu mi-ai spus că nu îţi este bine... De unde să 
fi știut eu că îți este rău, Trebue să te odihnesti. (Linia începe 
să plingă încet), Trebue să fii cuminte.. să lăsăm toute asten, 
toate gindurile... că au să se liniștească dela sine... Eu te-asi 
fi vrut altfel... Aveam nevoc de tine... pentrucă mi-a fost greu 


ca 


"fără tine... Dar nu face nimic... să vezi că o să fie mult mai 


bine... acum. Ce faţă ai! Esti obosită. Nu? 
LIVIA. — Da. 
VALENTIN (mingăind-o ușor). — Vrei să te odihnesti? 


LIVIA (plinge slab). — Da. 
VALENTIN. — Bine. Så sun servitoarea să-ți ajute... 


sau... (o cuprinde) Mi ajut eu! Lasă-mă pe mine, (Linia 
tresare.. se trage înapoi ferindu-se). Am să te ingrijese cu... 
am să stau cu tine... am să te fin lingă mine, 

LIVIA (ferindu-se). — Nu, 

VA TIN, — Cum nu? De ce nu? 

LIVIA frepede). — Nu, nu... mai este timp, mai avem 
timp... nu sint chiar aşa de obosită. Mai pot sta. (E împietri- 


tă, nu mai e), 
VALENTIN — "Totuşi, en teusi sfătui să te odilinésii, Ai 


febră. Ar fi cuminte din partea ta. Te poli culca chiar de pe 
acum, Si eu sint extenuat. Pentru amindoi my fi bine, Livio, 
Liviu mea, 
LIVIA (nu răspunde, îl priveşte fără să se miște, apoi 
inchide ochii și rămîne n nişcată ca fără viață). 
VALENTIN. — Livio! (Livia deschide ochii fără să se 


+ ar ` 


` 
154 VIATA ROMINEASCA 


miste). Ce ai de goa Vrei să rămii aşa nemiscatä la infinit 
în mijlocul odäii 
VIA (se uită la ceas). — Da. 

VALENTIN (strigă), — Dar ispräveste odată, pentru nu- 
mele lui Dumnezeu! Ti-am spus că-mi pierd răbdarea, că mă 
doare ingrozitor capul. Ce e bătaia asta de joc! 

LIVIA (fără să se miște). — Niţel... niţel... cîteva clipe... 
numai! 

VALENTIN (buimac). — Ce clipe? 

LIVIA (gre). — Să treacă... să mai treacă timp. 

VALENTIN. — Ce timp? 

LIVIA. — „şi după aceia... după aceia, poate... poate... 
va fi altfel... după aceia trebue să fie altfel! (Işi cuprinde 
fruntea)... Dar pănă atunci... 

VALE, .— Pănă atunci? Care atunci? 

LIVIA. — Pănă atunci, să așteptăm (arată slab cu mi- 
na)... mai sînt citeva minute... numai... Or să treacă. 

VALE (serios). — Ascultă, Livio, eu nu cred că 
vrei să-ți baţi joc de mine. Aşi dori să ne lămurim... aşi 
să-mi explici ce vrei să faci... ce vrei să arăţi cu purtarea 
asta. (Semn de desnădejde la Livia). Ba da, ba da, trebue 
să se termine toate comediile astea. Trebue să înţelegi că n'ai 
dece să faci toate comediile astea. Nu au sens. Dacă ai ceva 
de spus, spune lămurit... pentrucă eu nu am vrut să te supăr 
cu nimic... şi dacă toate astea s'au întimplat, nu e din vina ni- 
mănui. Infelegeam să trecem mai ușor peste toate, odată ce 
ne-am hotărît să fim împreună. Singura greşeală e că nu 
m'am întors mai curind la tine, Trebuia să o fac imediat, şi, 
drept vorbind, am vrut să o fac, dar dacă nu am făcut-o a 
fost numai pentrucă îmi era teamă de tine. Da, mă temeam, 
Dar în tot cazul nu credeam că ai să te porţi chiar așa cu 
mine... si nu văd, nu văd deloc pentru ce te porți așa cu 
mine, Ti-am mai spus-o: nu mi-am închipuit că am să vin 
aci, şi, cum am să-ţi spun că te iubesc, tu ai să poți uita 
tot răul pe care ți l-am făcut, Știu, lucrurile astea jienese si 
nu se uită aşa uşor... de aceia îmi era teamă să vin la tine, 
Uite, şi azi dimineaţă... simțeam că nu se mai poate, că nu 
mai pot fără tine, că trebue să vin... azi dimineaţă, ti-am 
seris o scrisoare, Îţi spuneam că vin la tine, că vin astăseară 


“la şapte... 
FLIVIA (strigă). — La sapte!? 
VALENTIN! — 


Da, la șapte. Iti spuneam că vin azi la 
tine, la şapte! 


LIVIA (repede). — La şapte!... Dece la şapte? 
VALENTIN. — La şapte, dar fără nici un motiv... Fu 


eam... 
LIVIA. — Eşti sigur că spuneai că vii la șapte? 


PLUMB _ 157 
VALENTIN (surizind). — Bine intel i 
Dar nu văd ce ai... cu... cd ri. orei ai 
„LIVIA. — Taci! (Pauză). Şi... (încet)... ce ai făcut cu 
FEVALENTIN (vrind 
ii vrind să continue), — Da, tocmai voia 
să-ţi spun, In stradă, cînd am vrut să-ți trimet donaires, 
n'am mai găsit-o în buzunar, (Livia tresare si se apropie de 
el). Acasă, wam mai scris alta, pentrucă m'am gindit să vin 
la tine fără să-ţi mai dau de veste, ca să te surprind... 
LIVIA (nestăpinit). — Tu, tu, să mă surprinzi tu... Cine 


ţi-a span 
Re ALENTIN (enervindu-se). — Stai, Livio, nu te supăra 
era ne vrut să te pet cu ns Voiam să vin fâră 
să te an ca să nu ai timp să te gindesti, si, poate, ştiu eu, 
să nu mă primeşti. Tocmai la asta voiam să A va i să-ţi 
arăt că îmi era teamă de tine... Dar dacă tu nu mă laşi să 
oi (repede). — P 

i repede). — Pentruce ai venit mai devreme? Cu 
cine ai vorbit înainte de a veni aci? 

VALENTIN, — Cu cine era să vorbesc? Cu nimeni! Am 
venit mai devreme, pentrucă nu am mai avut răbdarea - să 
DNS À piai la ora aceia... Nu mai puteam, Livio... era... 

(cu încordare mare). —-Si scrisoarea? 

VALENTIN (cäutind mașina! în buzunar), — Știu şi eu... 
desigur că am pierdut-o... dar nu face nimic... A! uiteo! 
Uite... vezi... „Vin la tine la şapte”... 

LIVIA (ceteste şi ea, se framintä), — Şi nu ştii cine a pu- 
tut să o ia?... „Nu crezi... că a putut să o cetească si altcineva? 

VALENTIN. — Ei, şi! Chiar dacă a văzut-o si altcineva, 
ce importanță are? Dece te sperii aşa? Ce, nu sint Hber să 

ce vreau? 

LIVIA (rar). — Nu crezi... că poate... a... văzut-o Mia? 
(PPS ii pore rău), 

(apropiindu-se ca să o țină), — Livio... Li- 
Vio.. dar n'are nici o importanţă, te asigur! Ce are a face 
dacă Mia a cetit scrisoarea? Ea a observat de mult că eu tot 
la a pai O bänueste de mult! 

VIA (singură). — A, da, dal. (intelegind cu o groază 
din ce în ce mai mare). A, da! (se sperie). Doamnel... ba 
da... da... desigur... desigur... aşa este... a văzut. si a crezut, 
a rr eg a bânuil. n'a mai rămas nimic curat.. știe... 
EX e... 

2 VALENTIN (răspicat). — Incă o dată iți spun că n'are 
nici o importanță. Asa chiar e mai ușor, Sculește de explica- 
ţii. E mai simplu, Si în definitiv ce-ţi pasă de ceilalți? 

LIVIA. — A crezut... a crezut... a crezut.. 

V ALENTIN (furios). — Isprăveşte! Auzi? Ai să ispră- 
veşti odată, că m'am săturat! Sint extenuat! Imi ajunge. Tot 


X - Ay 4 : i ` é 4 s a Yy 
158 VIAȚA ROMINEASCA j | t 
JE e SE s | 


ce sa putut spune si face pentru azi, sa spus şi sa făcut, (Li- | 

via nine deodată nemişcată). Crezi că o să le las mult să-ți 
mai baţi joc de nervii mei? Ajunge. Sunt şi cu om, E o mă- 4 
sură în ce se poate räbda, E ridicol ce faci, ridicol şi inutil. 
Poţi erta că îţi vorbesc așa, dar cu line nu merge altfel, tu nu 
cunoşti margine şi măsură în nimic. Dacă te-ai vedea, dacă 
ţi-ai vedea privirea, ai înțelege că am dreptate: că mai departe 
așa nu se poste. Nu înţeleg cum poţi găsi putere să exagerezi 
lucrurile, lucruri aşa simple. Ne-am înţeles, nu-i aşa? Acum ai 
să te linişteşti imediat, n'ai să te mai gindesti la nimic... că mă 
superi, Ce a mai rămas de făcut cu Mia si. cu ceilalţi om face 
mine, (Livia îl priveşte). Te asigur că împăcarea noastră nu 
va fi o surpriză pentru nimeni. Te asigur, (Se plimbă prin o- 
dae, stinge lampa cea mare, se trinteste pe canapea, Își cu- 
prinde fruntea. I stringe gulerul, cravata.) 

VALENTIN. — Vino lingă mine. (Se intinde sensual, 
cald), Să wii lingă mine! (Duce mina la frunte). Vai, cum mă 
doare! Intr'adevär, mă doare grozav! Bine că te-ai liniștii. Nu 
cumva ai vre-un piramidon? (Pauză) Nu auzi? (Se intoarce 
către ea, strigă). Ai sau mai un piramidon? 

mit (aceiaşi privire, semn că da). 
i ALENTIN. — Dă-mi atunci. na T 

(Livia trece în dosul mesei, Pare amefilä, se clatinä. 
Caută in sertar. Intäiu scoate un tub, apoi un revolver. Ră- 
mine cu el mină). bd h 
æ” VALENTIN (între timp). — Piramidonul trebue să fie 
in cutia mesei, ca de obiceiu. Vezi ce uşor ne reluäm 
vița noastră? Ascultă, Livio, te vreau, te doresc... sintem ti- 
neri... (Ceasul bate şapte, Valentin vorbeşte încet)... avem 
viața toată înaintea noastră... o să putem fi iar fericiţi... pen- 
tru noi abin acum începe viaţa... o să fie foarte bine.. mai 
ales dacă tu... (Se aude soneria strident, lung. Livia tresare 
violent, brutal, Are faţa înălțată, palidă, luminată de lampa 


masă). 
y Pe MENTIN (eu plictiseală). — Cine så mai fie? ae 
(Livia e nemiscatä, înmărmurită, cu revolverul în mină). 
(Pauză) 
VALENTIN (leneş). — Livio, ai găsit? 
LIVIA (cu o bucurie imensă, transfigurată), — Da. 
ALENTIN. — Hai, atunci. A 
(Livia se impuscä in timplă. Cade peste lampă, Se face 
| intuneric, Valentin fuge din odae inspäimintat, brusc, fără 
| joe de scenă, fără strigăt, fără nimic, Se trinteste uşa violent.) 


j Henriette Ivonne Stahi 


Cronica literară 


Literatura feminină 
Trei scriitoare din generația de azi. 


André Maurois, întrun răspuns la o anchetă între- 
prinsă de revista „Nouvelles Littéraires“, zice: „Literatură 
feminină? Dar eu cred că arta nu are sex si că un scrii- 
tor, fie bărbat ori femee, poate scrie opere nemuritoare...” 

In răspunsul său d. Maurois se referă la douii chesti- 

„uni diferite: ? 

1. Există o literatură feminină? 

2. Pot serie şi femeile opere nemuritoare sau numai 
bărbaţii? 

Problemele atinse de d. Maurois pot coexista, dar nu 
se pot subordona. Faptul că ar exista o artă, o literatură 
feminină, diferențiată de cea masculină nu atrage după 
sine tăgăduirea genialităţii feminine. O operă de literatură 
feminină poate fi o operă de aceiaşi valoare artistică, lite- 
rară ca una masculină. Calitatea ei feminină nu-i poate 
lua posibilitatea de a fi operă de talent sau de geniu. 

Colette, în aceiaşi anchetă, afirmă categoric că nu e- 
xistă o diferenţa reală între „natura“ bărbatului si „na- 
tura” femeii. Intuitia sa artistică este aci în concordanță 
cu ştiinţa. 

Diferenţa psihologică dintre bărbat si femee este un 
fapt in afară de orice discuţie, dar este ea oare datorită 
numai diferenței sexuale fiziologice? Este ea apoi atit de 
profundă si de esenţială încât bărbatul şi femeia, produşi 
deopotrivă ai eredității masculine şi feminine, să fie în 
acelaşi moment al evoluției speciei pe trepte de dezvoltare 


f 
160 VIATA ROMINEASCA 
atit de îndepărtate, încît să fie femeia incapabilă de a 
atinge nivelul intelectual al bărbatului? 

„Femeia, zice Pierre Louis prin mijlocirea lui André 
Gide, nu are nici inteligenţă, nici moralitate, nici voinţă, 
nici sensibilitate si nici metafizică... Se ştie ce fiinţă per- 
versi si depravată e femeia! Este inaccesibilă sublimului, 
mai prejos de maimuţă ea inteligenţă”. y 

Maurras se inäbuse numai gindind la profanarea mis- 
terului feminin în femela care gîndeşte sau 0, grozāvie! 
face literatură. El vrea „une femme tout court!" Ei bine, ar 
trebui să şi-o comande la un atelier de mecanică, Asemene 
monstru nu există în natură)... 

Dar ce pesimism adînc trebue să fie în sufletul acestor 
oameni, care concep ca o jumătate din omenire şi anume 
aceia în funcţiune de mamă să fie de o pronunţată inferio- 
ritate în funetiunile sale vitale... 

Ca există, deci, în suma componentelor individuale o 
diferentä sexuală, că această diferenţă poate fi un factor 
dominant sau subordonat în individualitatea artistului, 
este o constatare generală si aproape banală. Este incontes- 
tabil asemene că, în legătură cu acest fapt, opera de artă 
sau literatura poate să fie masculină sau feminină, după 
cum se va dovedi că reflectă unele sau altele din caracte- 
rele esenţiale si permanente care dispar ca atare în pai- 
chologia sexuală. 

Dar de aci până a tägädui orice valoare inteligenţei 
femeii sau a-i refuza categoric posibilitatea de a se ridica 
pănă la concepţia mnei arte abstracte, cum afirmă Paul 
Valéry, este oarecare diferenţă... 

[n ceiace priveşte psichologia diferenţială a femeii 
un singur lucru sa stabilit cu certitudine, că marea majo- 
ritate a caracterelor feminitätii depind foarte strîns de o 
proprietate fundamentală care este în primul rînd emoti- 
vitatea. Ea singură constitue fondul relativ permanent. 
Toate celelalte caracteristice care sint în conexiune nece- 
sară cu amotivitatea pot fi inhibate, înăbușite, întărite sau 
modificate prin influenţele sociale si educaţiune. 

In al doilea rînd putem privi ca proprietate esenţial 
femininä activitatea. 

Din studiul, încă destul de insuficient, al corelatiilor 
psichice nu putem deduce decit că: din jocul mai multor 
proprietăţi conexe, numai acele vor juca un rol în mecanis- 
mul exprimat al vieţii sufleteşti care vor fi mai aparente, 
în dauna celor mai profunde şi mai ascunse. Deci pentru 
ca diferența psichologiei sexuale să se accentueze si să 
conducă la toate consecințele ce ar decurge în mod matu- 


+ tisse CRONICA LITERARĂ 181 


ral pentru complectarea fizionomiei, deci a operei de artă 
si a Repin ppm ar trebui condițiuni a Salil care 
să e liber al instinctelor individu io - 
pee a Lt ale şi o edu 
Departe de a dori deci o literatură fără acest accent 
această tonalitate feminină, noi ar trebui să facem re 
pentru ca ea să exprime cît mai desävirsit individualitatea 
feminină, în interesul originalității si al posibilităţilor in- 
finite de care depind înflorirea şi progresul creaţiei artis- 
tico-literare. 

„In ceiate priveşte chestiunea a doua, adică: dacă fe- 
meile pot da scriitori tot atit de nemuritori ca bărbaţii, 
răspunde foarte bine Virginia Woolf, La noi e cunoscută 
numai ca romancieră. Presa engleză însă o socoate ca pe 
on din criticii ei cei mai mari de limbă engleză, în ac- 
tualitate, 


Intr'o serie de conferințe, tinute la Cambridge si scoase 
apoi întrun volum, întitulat: „A room of ones one", ea afir- 
mă, foarte englezeşte, că dacă femeile nu au fost în trecut 
la acelaşi nivel cu bărbaţii în producţia intelectuală si ar- 
tistiză, apoi aceasta a fos! din pricină că în cămin nu şi-au 
avut şi ele un birou propriu în care să se reculeagä si să se 
consacre lucrului intelectual. 

Acelaşi lucru, dar subt altă formă, îl spune si un emi- 
nent profesor universitar francez: „Fetele, zice el, fac studii 
eminente, dar... se mărită!” 

Să însemneze oare aceasta că femeia, pentru ca să pro- 
ducă opere de ştiinţă si de artă, trebue neapărat să renunţe 
la misiunea sfintä a maternității? t... 

Lucrurile stau altfel si aci nu e vorba decit de un sim- 
bol. Orice am zice, viața femeilor nu € toată închinată ma- 
ternitätii si căminului. Ceiace le lipseşte nu e timpul sau 
biroul de nuc, de brad ori de stejar, ci organizarea. Femei- 
le moderne au suprimat multe lucruri convenţionale şi 
inutile care le făceau să-şi risipească în mod usuratec ener- 
gia si timpul, au suprimat vizitele, recepţiile si ceaiurile 
cu cancanurile lor, artele aşa zise „de agrement”, părul şi 
oribila pictură de pension. Aceasta le-a dat timp liber. Nu 
le rămine decit să şi-l fntrebuinteze, reculegindu-se şi 
creimdu-si o cugetare, o muncă intelectuală proprie ca a 
bărbatului. Adică trebue să-şi creeze o disciplină de viaţă 
asa cum o cere lumea civilizată din Apus. 

Ar însemna deci ca ea să-și reclame şi ceilalți să-l re- 
cunoască dreptul la o munci intelectuală. Aceasta înseam- 
nä „A room of ones one" al Virginiei Woolf. Să fie oare atit 


Li 


182 VIAȚA ROMINEASCA 


de greu?!... Mai mult decît s'ar putea închipui, atit în alte 
țări din apus, cît si mai ales la noi. 

In ancheta întreprinsă de „Les Nouvelles Littéraires“ 
şi provocată de afirmarea lui Paul Valery că femeile nu au 
puterea de a se ridica până la literatura abstractă a răs- 
puns și o romiîncă, o prea distinsă scriitoare de literatură 
franceză, Princess Martha Bibescu. 

„Observaţi, zice eminenta scriitoare, că o femee care 
vrea să-şi exercite puterea de seductiune, se fereşte ca de 
foc să mărturisească a fi o scriitoare. lar cînd o femee 
vrea să-l facă rău alteia, e destul să indice culoarea albas- 
tră a ciorapilor pe care-i poartă, e destul să-şi înfăţişeze 
rivala ca pe o intelectuală, o pedantă! Bărbatul se depăr- 
tează pe loc!... Eu când mă duceam la bal cu Proust nu 
spuneam — Doamne, fereşte! — că scriu. Lăsam să se crea- 
dă că o străbună, o rudă bătrină, scrisese operele mele!” 

„Sfatul lui Rostand: „Inspiraţi-ne versurile, dar nu ni 
le judecaţi”, zice frumoasa princesă, este un sfat pe cît de 
excelent pe atit de lipsit de... meschină gelozie!” 

Frumoasa cu ochii albaştri suride, anchetatorul rā- 
mine pe gînduri... In sala de intrare a hotelului secolul al 
XVIII-lea, în care era primit, văzuse munţi de cărţi ridi- 
cindu-se din lăzile deschise, de părea că princesa devastase 
vre-o imensă bibliotecă publică... 

Apoi atitea volume galbene purtau un nume cu bila- 
zonul din Orient... 

El pare nedumirit. Vine dela altă princesă, femee de 
litere, de astă dată o princesă din Occident: Ducesa de la 
Rochefoucauld. lată una căreia mu-i e frică să apară, cu 
proprii ei ciorapi albaştri, printre fracurile verzi ale Ins- 
titului. 

„Zitto! Zitto! zice princesa din Orient, punînd un de- 
get trandafiriu pe buzele ei purpurii, rămîne între noi 
nceastă taină... Pe cînd princesa din Occident îndrăzneşte 
să facă o comunicare asupra feminismului în plină adu- 
nare a Academiei franceze. 

Vedeţi că la noi, toate femeile, începind dela princesă 
pănă la mica bohemă cu paltonul tocit şi buzele carminate, 
„soarecele de Universitate”, toate poartă ciorapi roz... Nu 
au altă ambiţie decit să fie inspiratoare... 

E semnul Orientului... Catherine Paris îl poartă cu o 
graţie care trebue să fie pe placul lui Maurras: „Une femme 
tout court. 

Femeia în Orient e deprinsä a menaja capriciile si a 
întreținea iluziile stăpinului. Ea își trăeșşte viața adevărată 
în culise. Pe scenă apare în rolul învăţat. 


TT 7 


Iar dacă admitem teoria lui Heymans că ,directiunea 
în care un sex se va dezvolta depinde de celalt”, înţelegem 
ce greu este să se realizeze „A room of ones one!“ 


Am determinat „climatul“ în care trebue să se nască, 
să vieze si să izbindească literatura feminină din zilele 
noastre... 

In acest climat, ca în mustul zăpezii de Martie, apar 
versurile şi proza celor trei scriitoare ale generaţiei de azi, 
ca nişte ghiocei si viorele în fragilitatea şi perfecțiunea 
formei lor literare... Ele sînt la „Viaţa Rominească“ aproa- 
pe contemporane cu Al. A. Philippide si lonel Teodoreanu, 
vestitoarele unor vremuri de preînoire ale literaturii 
noastre. 

Desi-s umil pigmeu, 
Permiteţi-mi să fiu putin, — 
Dar să fiu eu 


zice clar şi răspicat Otilia Cazimir, afirmă calm şi neclintit 
Lucia Mantu. lar Henrieta Stahl, venită ceva mai tîrziu, 
pare că nici nu bämueste situaţia, absorbită în redarea cre- 
dincioasă a viziunii unei realităţi atît de nouă, pentru ochii 
ei abia deschişi asupra lumii, încît parcă mu s'a desfăcut 
bine din lumea larvară a viselor. 

Această afirmare netedă a unei atitudini sufleteşti, în 
ciuda si împotriva consideratiunilor de alte ordine de idei, 
această energică luare de poziţie în milul inertiei vrăjite a 
mediului de provincie, pe care-l ni-l descrie tragic Lonel 
Teodoreanu si tragi-comic Cezar Petrescu, această răzvră- 
tire. împotriva tiraniei cochetăriei şi curajoasă manifestare 
împotriva ciorapului roz, toate aceste sînt semne ale tim- 
pului. 

Fantezia, romanescul, spiritul şi graţia, înţelegerea 
fină a instinctului de creaţiune, intuiţia sufletului femeii 
si al copilului, ale nuanţelor iubirii şi ale patimii, sînt 
fără îndoială caracterele literaturii feminine... 

Trei scriitoare de talent în seceta literară de după răz- 
boiu?! Oare nu are dreptate Paul Valéry cînd, uitindu-si 
ochelarii prin care e obişnuit a prinde imponderabilul în 
equaţiile artei intelectuale, îşi manifestă pur şi simplu în- 
grijorarea burgheză asupra unui eventual triumf al lite- 
raturii feminine?! Critica le ignoreazä cu dispreț, S. S. 
R. nu le recunoaşte ,pedigree-ul", pontifii strimbă din nas, 
dar publicul, această cantitate neglijabilă în balanţa gloriei 
literare dela noi, le primeşte, le aclamă şi le ceteşte, 

Literatura lor este subt semnul vremii. în locul subiec- 
tivismului excesiv al scriitoarelor din alte vremuri, în se- 


CRONICA LITERARA __ 18 O 


LA LA. 4 A, LA Dim mt tbe Lam mire 


colul acelei nevoi de a se povesti cu deamănuntul în faja 
oglinzii, Otilia Cazimir se rezervă, Lucia Mantu se închide ca 
a „bună dimineaţă” la suflarea vintului de sară, Henrieta 
Stahl se ignorează.... Nu le simţi în dosul ecranului pe care 
se proectează într'un joc feerie de umbre si lumini, cu ima- 
gini schitate din fuga unui condeiu măestrit, dar liber şi 
plin de avint o fantezie nesecată, focul unei tinereţi arză- 
toare, fuga fericită a unei libertăţi desläntuite. Dar semnul 
vremii stă în luciditatea inteligenţei, care controlează sen- 
sibilitatea aceasta «locotitoare, în frina care struneşte ex- 
presiunea lirică, în disciplina formei, care străpunge bă- 
sicile de săpun ale pateticului fals si artificial de odinioară. 
In operele lor nu se räsfringe decît lumina fiinţei lor inte- 
rioare, ca un inel aureolat, ca o lucire de auroră boreală a 
unui soare ice nu se arată la orizont, Direct nu sînt trimise 
decit săgețile de aur ale unei ironii ce nu dă greş. 

O doză de intelectualitate a pătruns în această sensi- 
bilitate scînteetoare, în pornirea clototitoare a unei tine- 
reti bogate încă în fierbere, un antidot împotriva sentimen- 
talismului prea duios si uşor în revărsările lui de odini- 
oară. Si cu cît cugetarea pătrunde mai adine, cu atit forma 
e mai stăpinită şi sensibilitatea faţă de ele insesi mai se- 
veră şi mai controlată. p 

Redind lumea sensibilă în toată bogăţia ei, el o cerce- 
tează, uneori cu o notă de cruzime, care nu e altceva 
decît reacţiunea firii lor duioase şi lucide în acelaşi timp. 

Precizia în observaţia realului este o nevoe a esteticii 
de azi care a trecul prin prisma si sita naturalismului, © 
datorie de cinste în artă şi literatură, o condiţie de viabi- 
litate si veridicitate. Dar ca nu mai e scopul urmărit în 
creatiune, faptul cu putere absolută de determinare. Fiinţa 
pe care vor să o creeze nu mai e în functiune de detaliul 
minuţios cules din această observaţie. E o sinteză urmărind 
să creeze o fiinţă care să închege în unitatea sa diversită- 
tile infinite ale omului, o realitate care să sugereze altă 
realitate mai largă, depăşind și învăluind stropul de viaţă 
prins în focarul observaţiei. 

Nu e „un ochiu de aparat fotografic” care prinde a- 
ceastă realitate, si nu exactitatea cu care e răstrintă a- 
coastă realitate ne dă senzaţia aceia de real pe care © gă- 
sim, de pildă, în „Destrăbălata” Luciei Mantu sau în „Stra- 
tegie” de Otilia Cazimir, oricît de minunată este arta cu 
care ne sînt evocate în conturul şi coloritul lor sensibil. 

„Iliuţă Gindac* în cele citeva pagini din volum e dra- 
ma unei vieţi, tragedia unei pături întregi sociale, întreba- 


CRONICA LITERARA 16% 


rea mută a atitor mistere veşnice şi insolubile. Lucia Man- 
tu nu me povesteşte decit scene mărunte din viața de toate 
zilele a micului său erou. Are aerul de a nu reda decit no- 
tele precise, observate obiectiv şi adesea cu un humor de- 
licios, dar emoția care ne pătrunde vine nu din cele ce ex- 
primă, ci din cele ce sugerează. Acelaşi lucru cu nuvelele 
si schiţele Otiliei Cazimir. Amäräciunea, indignarea, sim- 
yul ascuţit al suferinţii altora, sentimentul unei realităţi 
covirşitoare si neîndurate, sint prea profunde în sufletul 
autoarei spre a putea fi exprimate direct. 

La ambele echilibrul, foarte bine realizat, între cele ce 
se redau la perfecţiune şi cele ce se trec sub tăcere, indică 
superioara calitate a acestui scris, calificat de critica mi- 
oapă ca scris „cu suflu scurt”, | 

A umaniza notele si faptele precise, pornirile si îră- 
mintärile de subt pragul constiintii reconstruindu-le, tur- 
nindu-le intro formă nouă, creată „din lăuntru”, o formă 
impusă de spirit materiei brute, pare a fi tendinţa acestor 
scriitoare, cu sensibilitatea arzătoare, într'o formă limpede 
şi alcătuită după o ordine rece şi bine socotită. 

Faţă de lumea primitivă a celor mecäjiti si vrăjmași 
instinctivi ai civilizaţiei, Otilia Cazimir se dezbracă nu nu- 
mai de subiectivism, dar si de orice vestigiu de cărturar, 
căutînd să spună numai ceiace a scos din legăturile ei. 
Toată arta ei se reduce aci în a prinde fondul adînc al lu- 
cerurilor. 

Cu romanul „Voica“ al Henrietei Stahl lucrurile stau 
altfel. Acest roman e un document unic în literatura 
noastră. El e mărturia unui spectator pasionat, care azistă 
la crearea si distrugerea vieţii reale, simțind că evenimen- 
tele depăşesc măsura puterilor, dar cu regretul adine că 
ni e în măsură să le schimbe pentru a introduce scara va- 
lorilor sale pe care o crede demnă de această robustă si 
trainică lume-primitivă. Depoziţia aceasta e ca o luare în 
posesie a cunostintii despre lume, a stiintii vieţii, ca o în- 

fäptuire, subt ochii noştri, a unei cunostinti a realului, în- 
trun suflet nou. 
De aci candoarea simplă si gravă, seninätatea limpede 
a expunerii şi satisfacerea procurată de lectura acestui ro- 
man, în care forma îmbracă atit de firesc şi de credincios 
fondul. Cartea aceasta nu este „scrisă”, este izvorită verbal 
din suflet, inainte de-a i se fi impus vre-o technică a limbii 
şi vre-o știință a stilului, Credinţa profundă şi nemărturi- 
sită este în această generaţie nouă de scriitoare, ca si în 
generația precedentă, o credinţă în regenerarea omenirii, 
prin revenirea la simplicitatea dela inceput, Valorile esen- 


166 VIAȚA ROMINEASCA 


tiale pentru Otilia Cazimir, ca şi „pei Lucia Mantu şi ca 
şi pentru marele lor ze 
munţii, pădurile, apele şi câmpiile. Cu acest ebue omul 


unei false civilizaţii, fără parada şi fardul romantismului. 
timentul singur nu € capabil să dea un răspuns, pentru că 


a «rara eliberarea sufletească, dinamismul forțelor 
subconstiente, intmiția sint izvoarele vii ale agro 
Dar nu trebue să înlăturăm oare unele erori ale îns 
rb? 
re măsură trebue să introducem în met res 
naturală conştiinţa clară, puterea JRAARRREE a cg re 
intelectuale?... Seriitoarele noastre privesc cu atenţ 
cercetează cu ardoare profundă vatorile are a ot kg 
control rece si măsurat, pentru că nu 
era ip în formule făcute gata şi nu vor să-și mes 
Pufletul decit sigure fiind că idolul mu are picioare de 
pri) econstruire a civi- 
eîntoarecere la viaţa primitivă, o T = 
Nat pe baza unei munci de Robinson, este desigur sin: 


rilor sufletului 
semnul cel mai expresiv al modifică | 
de Simplicitatea stilului Otiliei Cazimir, al Luciei Mantu, 


ias- 
inatiune domină la ele elanul, entuz 
pe ae Senmibtiitaten lor e mai intelectuală es 
generaţiei trecute și sentimentul valorilor adevărate e 
just si mai pronunțat, Pronosticuri... nu se pot 
In tata lor e viaţa. 


Izabela Sadoveanu 


Cronica artistică 


între artă și... fisc 


O peinture! O perle où jouent 
toute la mer èl l'immense ciel dra- 
matiques, et Ia tragédie éternelle 
du mouvement et de ia couleur, et 
les frissons les plus fiers et les plus 
mystérieux de l'âme, les porcs dé- 
cident de ton sort. 

Elie Faure 


Deși soarele n'a încetat să ridă peste plaiuri si tirguri, 
dindu-ne înşelăciunea că petrecem, nababi, luni de primăvară 
pe coastele Siciliei ori ale Californiei — toamna și iarna a- 
nului acestuia au fost pentru artă, în genere, dar mai cu 
samă pentru artele plastice, dezastruoase. 
trul sărăciei generale si al unei fiscalitäli descum- 
pănitoare de rosturi si de suflete. 
Arta este, fireşte, un „lux” care se complace în imbelsu- 
gare şi relativă pace. 
Ea a trăit si continuă incă să trăiască din färimiturile ce 
cad dela masa bogatului. 
stul? — un paria. 
La cel mai ușor dezechilibru economic, societatea îl eli- 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mat subit în... mare industriaș — băgindu-l solemn subt teascul 
sage rt ca pe un Singer, Morgan sau Ford. 

Atelier” însamnă, pentru funcţionarul fiseului, o insta- 
latie cu lucrători, energie mecanică şi productiune in serie. 
Inutil si primejdios să-l lămureşti că atelierul unui artist 
este un paraclis în care, obișnuit, se sfarogeşte un trup, nu 
intotdeauna hrânit, si arde permanent. pe o jertfelni{ä invi- 
zibilă. un suflet. Un suflet care se consumă de bună voe, pen- 
tru creşterea si inobilarea celorlalte, puzderie, din afară. 

Funcţionarul te va privi ineruntat şi — jignit de farsa 
pe care vrei să i-o joci — îţi va încheia proces-verbal de ,e- 
vaziune fiscală”, 

Fiindcă stăpinii noştri — incepind dela primul ministru 
şi sfirsind cu ultimul jandarm — nu concep că pol fi pe lu- 
mea asta, şi mai ales astăzi, nebuni care să inglobeze capital 
şi muncă într'o întreprindere care să nu renleze — în raport 
cu munca si capitalul depus, 

Un prieten sculptor îmi povestea dăunăzi convorbirea pe 
care a avul-o, asupra acestei probleme, cu un mare om poli- 
tie dela noi, specializat în știința finanţelor: 

— Sint de acord cu d-ta — spunea specialistul — că fis- 
cul nu trebue să se atingă decit de beneficii. O fabrică de 
marmeladă, bunâoară, are investit in clădiri. maşini, etc. un 
capital. In afară de asta, atitea cheltueli: materia primă, 
combustibilul sau forja motrice necesară transformării mate- 
riei prime, lefurile lucrătorilor şi ale funcţionarilor, cheltue- 
lile de ambalare, transport, ete. ete, toate acestea, după a- 
numite calcule şi formule cunoscute, se scad din cistigui brut 
— jar netlo se supune, cu un atita la sută, fiscului. 

— È just, răspunse prietenul. Dar de ce nu procedati la 
fel şi cu „fabrica” artistului plastic? De ce nu-i respectaţi şi 
lui capitalul investit în forță motrice, combustibil, maşini, 
ete. ete.? Si de ce nu-i îngăduiţi să nibă și el o leată lunară, 
ca lucrător în propria lui fabrică?... 

Specialistul hohoti de ris: 

— Capital învestit în maşini, forță motrice... la un ar- 
tist? Să le văd şi cul, 

__ N'ai să le vezi niciodată, răspunse prietenul, fiindcă 
tot acest formidabil material este condensat în capul artistu- 
lui — zi cu ci acumulat acolo, 20—30 de ani de-a rindul, până 
să înceapă, efectiv, funcţionarea fabricii... lar în tot acest 
răstimp capitalul învestit n'a produs o singură centimă... 

'— Poveşti... a exelumat specialistul, zimbind eu superio- 
ritate de „glumu” prietenului seuntor.. 

Poveşti... poveşti. 

Totuşi în nici o țară din lume — după elte ştiu — artistul 
nu este stingherit în munca lui creatoare, 


CRONICA ARTISTICA 169 

Este adevărat, iarăşi, că e läsat — ca — 
în voia Domnului. zi 7 0 

„Din douăzeci de mii de artiști plastici pe care-i are Pa- 
risul, nouăsprezece mii cinci sute mor literalmente de foa- 
me, iar cinci sute — după ani multi de sfisietoare mizerii — 
parvin să câștige anual, cât, bunăoară, un Iorgu Stan oare- 
care, dela noi, fost vechil pe moşia unui Filipescu şi ajuns — 
prin triumful democra iei — om politie 

Niciodată şi nicăeri, artiştii creatori n'au avut, în măsura 
cuvenită, răsplata materială a uriagei lor strădanii. 

Niciodată — dar mai ales astäzi, cind succesivele ura- 
gane ale democraţiei nivelatoare au ras de pe fața Europei 
ultimele donjonuri ale unei aristocrații a sitului 

De pe urma muncii artiștilor a beneficiat si beneficiază 
necontenit — beneficii de miliarde — o clasă specială, care 
face puntea dintre mizeria artistului si fastul provocator al 
parvenitului. 

Un „Utrillo” (si Utrillo mai trăește încă, dar vail... în ce 
hal de decrepitudine) vindut de pictor, în 1912, cu... 20 de 
fr. (franci douăzeci), a fost revindut, dăunăzi, la o licitaţie pu- 
blică, în Paris, pentru... 475.000 de franci. 

Si acesta nu e un caz execeptional, ci ordinar 

Am putea cita încă mii de alte cazuri identice. 

Dacă s'ar face suma cistigurilor realizate, numai în ulti- 
ma jumătate de secol, din aceste speculatiuni ale lucrărilor de 
artă, sar ajunge la un rezultat fantastic. 

„Globul nostru — cum se exprimă un confrate francez — 
ar putea fi acoperit, pe toată întinderea lui, cu un strat de 
aur de 2 em. grosime...” 

lată pentru ce, în țările în care economia politică este mai 
inteligent interpretată, opera de artă nu începe a fi urmărită 
de fise decit după ce a plecat din atelierul sau expoziţia artis- 
tului si a pornit-o pe panta, vertiginos suitoare, a speculafiei. 

N'aveam deloc intenția să astern, în această cronică, rin- 
durile de mai sus. 

Insemmärite mele, ce urmau să fie desfäsurate în numă- 
rul de faţă, se referenu direct la cele citeva expoziţii, vred- 
nice de luare aminte, care s'au perindat, de astă toamnă 
pară acum, în galeriile bucureştene, — forgulescu, Bunescu, 

leutheriade, Ghiaţă, Iser, Ene, Letiţia Nichifor, Lucian Gri- 
gorescu, Miliţa Pătrașcu, Demrtriad-Bălăcescu, Theodorescu- 
Sion, ete., etc. 

„După fiecare din vizitele mele prin aceste prisăci cu fa- 
guri de soare, sufletul meu sa ales cu râni adinci și grele. 

Pretutindeni descurajare si umilire. 

Si hotărirea nesträmutatà a expatrierii, 

„Din eci o sută si ceva de artiști i maia care îi avem 
(in raport cu populația, Belgia. de pildă, are de 75 de ori mai 


— 


17 VIAŢA ROMINEASCA 


$ 
mulţi) peste optzeci işi pregătesc geamandanele, să plece în 
lume. 

Unde?... 

Le este indiferent. 

Căci ori unde s'or stabili, în altă țară decit Patria lor, 
vor suferi deopotrivă de lipsuri, dar vor putea munci într'o 
atmosferă spirituală mai înaltă. 

— lar de va fi să murim de foame, îmi spuneau cifiva 
din ei, vom fi încîntaţi că desnodămintul acesta rușinos nu 
ne-a surprins pe pămîntul părinţilor noștri... 

Nu ştim dacă cercurile noastre conducătoare îşi dau 
samă de gravitatea acestei situaţii. 

Cind majoritatea celor mai tineri şi mai înzestrați artiști 
români se vor împrăștia în cele patru părți ale globului — cu 
ce-i vom putea înlocui?... 

Si ce vom răspunde străinătăţii, mirată de acest tragic 
exod al creatorilor noștri de valori spirituale? 

Nu se va resimti oare valuta noastră morală la bursele 
de lumină ale marilor centre de cultură? 

Noi credem că da — si iremediabil. 


N. N. Tonitza 


Cronica externă 


i Dezarmarea navală si problema Oceanului Pacific 


Necesitatea dezarmării, de curind discutată la Washing- 
ton de către domnii Hoover si MacDonald este una din proble- 
mele care atrag în cel mai înalt d atenţia tuturor po- 
PTE Cheltuelile făcute cu prilejul inarmärilor sint a- 

de mari încît şi statele cele mai. bogate simt nevoia să 
de pună stavilă. Se observă, într'adevăr, că prețul înarmări- 
lor, în ceiace priveşte personalul, creşte în aceiași măsură cu 
însăși bogăţia statului. Astfel Anglia şi Statele-Unite îşi plă- 
tesc marina și soldaţii mult mai scump decit oricare in ce- 


Această nevoe de pace, a cărei realizare «ste rezumată 
siguranță, dezarmare, se 


or, dar mai cu samă 
a Conferintelor pentru dezar- 


O _ 


172 ___ VIAȚA ROMINEASCA 


poos — 


va putea fi realizat într'un singur an si că fiecare discuție 
nouă înmulțește elementele soluţiei posibile. 

Una din greutățile de samă ale chestiunii dezarmării 
ar fi aspectul dublu, azi ireductibil, pe care îl prezintă. Dacă 
mar fi vorba decit despre dezarmarea pe uscat, puterile in- 
teresate sar înțelege poate, făcindu-și concesiuni reciproce. 
Nu s'ar Ina desigur în samă, în acest caz, propunerile fan- 
teziste pe care d-1 Litvinoff le-a făcut in Comisiunea dezar- 
mării din Geneva. Chiar dacă efectivul armatelor sovietice 
mai este considerabil, nu trebue uitat rară orar ofensivă a 
armatei rusești rămine totdeauna prin tradiție inferioară pu- 
terii sale numerice. lar pe de altă parte, faptul că tratatele 
de pace au redus la minim inarmärile unor state grăbeşte în 
mod evident soluționarea dezarmării pe uscat, | 

Dar mai trebue luată în samă şi dezarmarea maritimă. 
Si în această ordine de idei, problema se complică din cauză 
că valoarea unei forte navale nu depinde numai de puterea 
sa intrinsecă, ci şi de depărtarea sa de regiunea asupra că- 
reia trebue să opereze şi de aceia a bazei de QE mere de 
care este legată. Acesta e un principiu care nu trebue nici- 
odată pierdut din vedere intro discuţie despre dezarmare, 
eu atit mai mult cu cit el explică opunerea sistematică a An- 
glici faţă de teza franceză, care îmbrățișează asimilarea ge- 
nerală a tuturor aspectelor dezarmării într'o singură ches- 
tiune de rezolvat. 

Opunerea aceasta nu-i strict rațională: principiul au 
este pentru Anglia decit traducerea teoretică a unor impre- 
jurări reale, care fac posibilă existența Imperiului Bri- 
tanic. Si astfel rezolvarea problemei dezarmării depinde di- 
chestiunea Oceanului Pacific, 

Să ne ip era 

Oceanul Pacific a fost sortit de natură să ude trei uriași 
înarmaţi din cap pănă'n picioare şi care încearcă cu stingă- 
cie să-şi dea printre valuri mina şi să vorbească despre pace. 
Cel mai bătrin dintre toţi trei este Imperiul Britanic. E ade- 
văral că Anglia, creerul acestei extraordinare entități, se 
găseşte la antipozi. Dar posesiuni imense îi flutură drapelul 
in aceste ținuturi depărtate, încit se poate crede că ci- 
ficul este un basin britanic: la Nord-Vest, blocul compact al 
Canadei; apoi lanțul archipelagurilor Oceaniei; apoi cele 
două Dominionuri, al Noui-Zelande si al Continentului Aus- 
tralian: după necia Singapore si peninsula Statelor Malae- 
ziene; insulele engleze din Sonda si, in sfirsit, urcindu-ne 
spre Nord, Hong-Kong si Wei-Hai-Wei încadrează concesiu- 
nile engleze pe coastele chinezeşti. Si astfel cercul se închide, 
Numai această simplă enumerare arată varietatea și impor- 
tanta intreselor britanice în Oceanul Pacific; ea mai arată 
că marea este singurul mijloc de comunicație între aceste 


me elemente ale Imperiului, zvirlite parcă la voia vin- 


Care sint aceste interese? Este întăiu acela al apărării 
imperiale. Neindestulător înzestrate cu oameni, cu mijloace 
de apărare şi cu credite, Dominionurile şi coloniile britani- 
ce depind, în ceiace pose apărarea lor. de-a dreptul si a- 
proape exclusiv de Anglia. Cele citeva vapoare de războiu 
ale i de abia îi ajung ca să-şi supravegheze Con- 
stele. Şi apoi trebue păstrată stăpinirea drumurilor dintre 
Pacific si mările care udă Indiile, piatra cea mai prețioasă a 
coroanei imperiale. Pe de altă parte, pe lingă Dominienuri si 
colonii, An trebue să-și proteguiască concesiunile nume- 
roase şi bogate, pe care le stäpineste în China; iar eveni- 
mentele din ultima vreme dovedesc greutatea acestei sarcini, 
In sfîrşit, de chestiunea apărării imperiale se leagă şi apă- 
rareu principiului fundamental al politicii interioare a D m 
trei Dominionuri: Canada, Australia si Noua-Zelandä, prin- 
cipiul de a destina Albilor teritoriile şi de a stabili gi infil- 
trarea celorlalte rase. Prin aceasta sint mai ales vizati Ma- 
laejii, Chinejii si Japonejii; și, comparind populațiile res- 
pective ale celor trei Dominionuri eu massele Asiei Orien- 
tale, ne dăm cu ușurință sama că apărarea acestui princi- 
piu vital depinde de forta si de prestigiul Angliei. 

Pe lingă asta, Anglia are datoria să supravegheze si să 
ocrotească numeroasele drumuri de comert care, sub puvi- 
lion britanie, brăzdează Pacificul. Este îndeobşte cunoscut 
că Marea Britanie, supra-populată si lipsită de materii pri- 
me, depinde, pentru însăşi existenţa ei, de posesiunele sale 
dincolo de mări. Cu toate mijloacele puternice de apărare 
navală, Anglia a suferit destul de pe urma războiului sub- 
marin şi a războiului de cursă a crucisätoarelor germane, 
pentru ca acest examen să-i servească drept luctic. 

Ce sar întimpla dacă n'ar poseda o marină îndeajuns de 
puternică, ca să-i apere miile de chilometri ale căilor sale co- 
merciale din apele Oceanului Pacific? Unui adversar mai 
puternic i-ar Îi uşor să distrugă comerțul britanie. Si dacă 
pe Pacific vapoarele engleze n'ar putea naviga în libertate, 
n'ar fi compromisă numai viața Imperiului, ci și aceia a 
Anglici. 

Dar la drept vorbind, de cine ar fi amenințate interesele 
britanice în Oceanul Pacific? Ne gindim la ceilalți doi uriasi 

care i-am pomenit. Nu este, pentru moment, vorba des- 
pre Rusia; căci forța sa războinică, mai ales cea maritimă, 
nu contează prea mult în Extremul Orient. Și propaganda 
revoluționară, pe bază naționalistă, pe care a inaugurat-0 
si a căutat s'o ducă la bun sfîrşit uzind de intrigi si de mi- 
lioane, a dat rezultate destul de slabe faţă de marile eforturi 
depuse. Mai tirziu ea va fi, fără îndoială, din nou un ele- 


rincip umai după ter- 
tapele p ale. Dar n 4 rii 
itimului războiu, începe Japonia să fie soco 

pere dr a Angliei. Intr'adevär, cîmpul de luptă din Eu- 


ropa, pe uscat şi pe mare, a silit pe Aliați să dea mină liberă 


j tru ăstrarea ordinei şi siguranței în Oceanul 
apoie si in Marea Bengalului. Japonia şi-a îndeplinit admi- 
rabil această sarcină. Dar cu acest prilej a izbutit să-şi pi 
ze interese si pretentiuni. După ce a supus maria sar À = 
cupat Shantungul si a căutat să impună Chinei te i 
moasele douäzeci si una de propuneri; a mal ocupat a pas 
o parte din Manciuria, ca să ocrotească Coreea şi să-și 

tavilă în faţa Sovietelor. | | 
cs Mai jos, ca Malaezia şi chiar prin unele porturi din rana 
sa arătat arogantă si pretențioasă: ne re Aoa -> 
fost green 8 RS tps ra grrr i iz sp ar 
tat va , găsea 
duce la, realitate Citire, qi Pack aingun « 


cedat acestora arhipelagurile germane, 
pe care usese stăpinire gi care se găsesc subt linda eeoa: 
torului. Totuși, dup conferinţa dela ashington qi după 
tastrofele succesive pe care le-a suferit în Re anul 
1923, se pare că Japonia şi-a dat sama de 1 


i titudinea Sta- 
lar Conferinţei Navale dela Geneva şi a À 
telor-Unite au apropiat imperceptibil Jay de Anglia. g 
te că, în curînd, vom fi martorii reluärii alianței fecunde 
"ia orice caz, între două rele, îl alegi pe cel mai mic, În 
faţa dorințelor agresive ale Statelor- nite gi a apro 
desteptäri à imperialismului yiee, ep te opora pe 
tru Anglia să menajeze Japon : pre E) er 
Desigur că aceasta din urmä va solicita ga ţi pe = 


itani „albe“, ar trebui create Japoniei po- 
abilitati a iae $ aa nee M Manciuria sau chiar în ie ms 
maritime ale Siberiei. Populatia acestor teritorii mm: re 
tul de rară, trucă China propriu zisă nu absoarbe 
trei cincimi din populația Imperiului Cerese si îşi tara prea 
marile provincii septentrionale. Dar acestea sint numa 


D SICA EEE îm 


ple sugestii. Orice sar întimpla, e mai bine pentru Anglia 
să aibă prietenia Japoniei, ale cărei interese şi nevoi le 
cunoaşte si al cărei drum se poate vedea, decât să se increadă 
în ajutorul eficace al Americanilor, a căror gură rostește 
doar eo: că paon mea Lanor putere nevăzută încearcă 
prin toate m cele să din loc centrul puterii Im- 
periului Britanic, és 

Intr'adevăr, Statele-Unite sint al doilea uriaş care se Im- 
potrivește Angliei în Oceanul Pacific. Si este poate si cel 
mai de temut şi mai periculos pentru Engleji, nu numai 

trucă este de aceiaşi rasă cu dinşii si se prezintă gi el 
rent șampion al păcii, dar mai ales pentrucă interesele sale 
sint strict economice — și prin aceasta invizibile — şi pen- 
trucă marea sa putere n’a t încă în istorie urma întregii 
sale capacităţi de manifestare. Se pare că, în clipa actuală, 
Statele- nite nu au nici o ambiţie teritorială. In Pacific ele 
dețin arpes Havaian (singurul, de altfel, căruia Trata- 
tul dela Washington ia permis să fie fortificat) si insulele 
Filipine, care aspiră la independență si ale căror mişcări re- 
volutionare au fost inäbusite cu baionete si mitraliere. 

Aşa dar, nu pentru ca să-și apere posesiunile din Ocea- 
nul Pacifice sau pentru ca să-şi permită o expansiune demo- 
grafică, are nevoe America (care din punct de vedere eco- 
nomic se satisface pe ea însăși) să-și construiască „cea mai 

uternică flotă din lume“. Scopul ei este apărarea imperia- 
Baut economie, domeniu în care Anglia este singura ri- 
valā. Spre convingere, este deajuns să citäm pracpania 
atitudini politice ale Statelor-Unite în ultimii ani. Astfel, 
Americanii refuză să semneze tratatul dela Versailles si să 
adere la Societatea Naţiunilor, inventată de dinsii, dar for- 
mulează în schimb planurile Dawes si Young, care atrag în 
tezaurul lor aurul şi bogăția Europei. Refuză semnarea tra- 
tatului dela Lausanne, dar sint cei dintăi care, cu amiralul 
Chester, încearcă să obțină concesiuni de mine si de căi fe- 
rate în Turcia. Nu vor să-şi ia angajamente faţă de China, 
dar oamenii lor politici caută să profite de unele încurcături 
ale Angliei, ca să-i poată mosteni afacerile din Extremul- 
Orient. Refuză să intre în relaţii cu Rusia, dar, de cînd cu 
ruptura anglo-sovietică, aleargă în Caucaz ca să acapareze 
puturile de petrol. Invocind doctrina lui Monroë, nu recu- 
nose puterilor europene dreptul de a interveni în afacerile 
continentului american, dar profită de aceasta pentru ca să 
poată subjuga Cuba, Costa-Rica, Panama si ca să ocupe Ni- 
caragua, unde sau servit, faţă de locuitorii spanioli, de a- 
celeasi procedee violente, pe care le-au imputat Angliei de a 
le fi întrebuințat faţă de unele colonii ale ei, Denumţă protec- 
ţionismul nonălor state europene, dar se inconjură de formi- 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dabile granite vamale si proclamă că liberul-schimb mar 
tea nici întrun caz conveni Statelor-Unite. 

Intr'un cuvint, Statele-Unite sau gindit mult mai pir 
la Europa si la „datoriile lor față de umanitate” decit - 
chidarea războiului în avantajul lor economic. 

Dar toemai pentru că ele caută să-şi apere in erialis- 
mul economic cu ajutee-ul unei flote puternice, Statele-Unite 
amenință însăşi unitatea Imperiului ritanic. Am văzul, in- 
adevăr, că apărarea colonială, din care cea mai mare parle 
e susținută de Anglia, este una din forțele active ale echili- 
brului Imperiului. Prea slabe ca să poată lupta contra ame- 
ninţării de expansiune a vecinilor puternici, Dominionurile 
din Pacific se i dreaptă instinctiv spre patria-mamă, a cărei 
forță si prestigiu pot să le apere pe deplin. Și aceste legături 
materiale se adaugă în mod fericit motivelor de rasă, 
de sentiment al unei civilizaţii si limbi comune, care 
înlănţue diversele părți ale imperiului subt stema dinastică a 
regelui si subt simbolul drapelului englez. Dar tinzind spre 
o egalitate navală cu Statele-Unite, guvernul laburist nu ris- 
că oare să aducă o atingere sentimentului de apărare solidară 
a ţărilor Imperiului? Desigur câ, în acest moment, un războiu 
apropiat între Anglia şi Statele-Unite este greu de prevăzut. 

pe de altă parte cele șase mii de chilometri de hotar din- 
tre Canada si Statele-Unite nu au fost niciodată păzite de 
detașamente militare. 
Dar tocmai pure acestui sentiment de siguranță 
faţă de Statele-Unite riscă să slăbească conştiinţa solidari- 
tălii imperiale. Dacă Anglia ar împărți cu Statele-Unite sar- 
cina apărării mărilor, se naşte temerea că Dominionurile ar 
putea îndrepta în spre acestea o parte din simpatia lor, lucru 
care ar dubla imperialismul economic american in insesi 
pieţele englezeşti. Și mai mult încă, dacă Dominionurile s'ar 
deprinde să se inteleagä prea des cu Statele-Unite, nu este 
oare de temut ca Anglia, printro răsturnare a echilibrului 
imperial, să se găsească obligată să urmeze calca trasă de 
Dominionuri şi să uite Europa? Ar fi de dorit ca, În convor- 
pirile dela Washington, domnul MacDonald să nu fi pierdut 
din vedere legătura intimă dintre politica navală a Angliei, 
economia Imperiului si manifestările de expansiune ale State- 
Jor-Unite. Se pot câștiga unele avantagii personale sau politice 
făcându-se curte verilor americani, dar nu trebue uitaţi fra- 
i de peste mări şi tovarășii de glorie și nenorocire de pe 
ntinentul european, care au, desigur, din toate punctele 

= vedere, mai multe drepturi asupra Angliei decit Statele- 
nite. 

Ne dăm deci sama de dificultățile enorme cu care sint 
intretesute discuţiile anglo-americane asupra dezarmării nā- 
vale. Ce ar putea să se intimple dacă nu sar ajunge la 0 


b „Ala CRONICA EXTERNA 1? 


înţelegere? Cercurile interesate d ashing 

ela W ă 
se programului de construcţii navale papa poleit dame 
ul grep deal sute de plane de dolari, nt aăeţăe 
ce, ite i ări i e- 
pis aoa engleză, lucru care li găuri va pis lea 
ger ee vag. (era numai în ce priveşte unităţile mari. per 
n r atele-Unite au cheltuit pentru marina lor o sută 
iri e milioane de dolari, pe cînd în 1929 si 1930 bus 
get k area comportă o cheltuială de trei sute şaptezeci i 
ade = milioane de dolari. Dimpotrivä, Anglia a redus a 
mat 000 de canas ré sapna de dinaintea războiului 
4 ip ce bugetul său naval rămi - 
rea, af ca gele patruzeci mous de miloane de 
rt e cele izeci si . 
milioane pentru anul curent. Franţa și goe de e pr 
proporţii analoge celor din Anglia. Grație ieeloé TAN- 
gi | regulam entului dela Haga, Statele-Unite ar putea 
$ cona ască, dacă ar voi, cea mai mare flotă din lume 
prez a bea a ştiut dacă, pentru ei, cea mai mare înseamnă şi 
v% ună, Ne putem indoi, pentru că nici alegerea, nici 
ie plai ri lucru americane nu poate să fie compa- 
casă tradiţie ka Angie sau a Franței, inzestrate cu o glori- 
„Anglia va avea desigur cumințenia politică să evite 
pria ooma ri onorabile, conflictele posibile. Dar pen- 
rer CR e dorințe de pace să nu fie socolite drept un semn 
dat c ra ca va trebui să-și menţină totdeauna o flotă des- 
za ră sera spre a asigura protecţia dezvoltării economi- 
dă, a e a Imperiului si propagarea civilizației curo- 
per va tinuturile te din Pacific. Mai mult încă, pen- 
ri à r nu poate avea urmările dorite, dacă 
ai. se. pi jină pe aprobarea morală a popoarelor, Anglia ar 
Mele pă Le apropie din ce în ce mai mult de țările Europei, 
ph ace şi ea parte, si să caute să-şi asigure colaborarea 

şi prietenia lor. Nu mai este vreme să-și caute alt drum. 
ne. pme ră, experienţa ei depindea de echilibrul pe ca- 
me intre Puterile europene. De azi încolo viața si 
pe Ă ei, care sint strins legale de acelea ale Imperiului 
pr goua vor trebui să depindă de echilibrul pe care se vu 
ohig să-l menţină între lumea nouă şi bătrinul nostru con- 


Thomas Greenwood 


Donca IDEILOR 179 


Vom indica unele analogii, pentru noi impresionante, din trei 
mari domenii de manifestări omeneşti: 1» domeniul ptiințiti- 


de observat, însă, că nu se poate determina o dată 
dela care ar începe spiritul modern. Apoi, că la un moment 
dat, de ex. astăzi, în umanitate si chiar în aceiaşi ţară, co- 
există și alte irite sociale, In sfirsit, spiritul modern nu a- 
pare eu puritate în tonte manifestările sale; ele însă 
devin ce in ce mai numeroase, mai intense şi mai pure 
şi constituesc cea mai nouă si mai promițătoare civilizație u- 


Cronica ideilor 


udă +y 

Relativism — Modernism — Capitalism „Să incepem eu manifestafiunile științifico-filosofice, cu 
ideile genërale pe care le are omenirea vremii moderne asu- 
pra lumii, fiindză acest domeniu este mai puţin turburat de 
pasiuni şi de modă, si astfel observaţiunea noastră îi poate 
prinde mai ușor notele fundamentale. 

_ Relativismul ni se pare nota fundamentală a cugetării 
$tiinfifico-filosofice moderne, Ar putea fi definit drept o ati- 
tudine intelectuală consistind în recunoașterea caracterului 
relativ al ideilor noastre despre lume si viață, Pe noi nu ne 
importă atit definitiunea (ea însăşi relativă), cât caracterele 
şi condițiunile sale de existență si dezvoltare. 

„Sa observat din cele mai vechi timpuri ale cugetării u- 
mane că, pe măsură ce omul îşi sporeşte cun tințele, în a- 
cu măsură își dă sama că sint încă mai multe lucruri pe 
‘Cure nu le cunoaşte. Si sa comparat plastic acest dublu pro- 
‘œs al minţii omeneşti cu un cerc, căruia, cu cit i se măreşte 

raza și deci si cuprinsul său (cunoştinţele), cu atit, mărin- 

du-i-se circonferenta, i se sporese punctele sale de contact eu 
exteriorul (necunoscutul). 
observatiune elementară nu este propriu zis re- 
lativism; dar ea este minereul brut care cuprinde în sine me- 
talul os: prelucrat cu îngrijire, apare strălucitor si pur. 
u orice sporire de cunoștințe este de natură să sporea- 
scă înţelegerea că necunoscutul este mai mare decit crezusem 
pănă atunci, Apoi, relativismul nu este numai această infele- 
gere, ei mai mult şi chiar altceva decit aceasta. 

__ Relativismul implică o atitudine intelectuală în care ne 
dăm sama că toate concepliile noastre despre lume și viață 
sînt în funcțiune de diverşi factori şi puncte. de vedere ce se 
impun minții noastre sau se aleg de aceasta si, prin conse- 

cinţă, ajungem să nu atribuim concepţiilor noastre o valoare 
nbsolută, ci numai una ipotetică. Iar o asemenea atitudine 


reare | i moderne) 
asupra spiritului vremi 
sa vremii şi cam tot atit 


despre spiritul și ca 

ia e “zâmbet er neincrezätoure eg pie 

Se ad aceste cuvinte. Există oare un spiri anve 
celor ce tă, în ce sens? Si care este spiritul imună cires 
Er ch tot ceiace este actual, nou, sar consi i a repie 
pn tică a sa, „spiritul vremii” ar fi o ee Sn 
ari ia învăţa nimic. Ar fi o snop Enr pi e au 

i i ici un ca r 
DAS E oeni den lipsit de valoare explicativă se 
lı , 


i spiritul vremii. 
vorbeşte de sie ing pair al vremii să axe sea 

Pda e ceri mai mult. Psihologia Dee facuitéti si 
proprie, e va o realitate organică: e sir arad da Hole. 
manifestări sînt strins legate, depen pirit social atunci cind 


uns : 
Sociologia va putea vorbi (nel legiturf organice, a unei inter. 


va putea stabi e eta diversele manifesti NES Sr s 
tt tivitaten economică, ştiințifico-filoso = hs sen 
societăți: stabilirea unei astfel de legături organice, nu pu- 
ada pier înțeles spiritul unei societăţi, n sig Berg 
oi du lt manifestări care se cuprind în spi aie: 
one int tot atit de putin lămuritoare asupr ri a res 
seră ii cit r fi, pentru psihologia unui individ, imagi re 
vrema Ns rin conştiinţa acestuia. Cercetătorii micri rs dhes 
abili petru diferite epoci utro ARM ap ganie tre 

i temeinic sau mai supe A sapi aer 
aiferiiele manifestări sociale. Să încercăm a înte p pan 


i i uzal-orga 
vremii noastre în lumina unei explicatiuni ca rg 


180 __ VIAȚA ROMINEASCS ______—— 


filosofică nu sa realizat în istoria culturii umane prin sim- 

la augmentare a cunoştinţelor, ci numai prin progresul ana- 
[izei ştiinţifice. Este adevărat că, în linii mari, sporirea cu- 
nostintelor duce la generalizări, abstractiuni şi analiză ştiin- 
tifich, astfel incit comparatia cu cercul a cărui rază se mă- 
reste rămine oarecum îndreptăţită. Este bine însă să se ob- 
serve că sporirea cuprinsului cercului nu vrea să însemne 
simpla sporire a cunoştinţelor, ci sporirea analizei științifice. 
Numai aceasta conduce la relativism. 

In antichitate si în evul-mediu, şi chiar mai tirziu, pe 
cind cunoștințele științifice erau putin avansale, lipsind si 
mijloacele technice şi încercări serioase de analiză ştiinţifică, 
omenirea avea concepfiuni hotărite, absolute asupra himii si 
vieţii. Religia i le punea la dispoziţie şi i le impunea, iar min- 
tea omenească nu putea intelege cît de naive erau acele con- 
cepţii, mijloacele sale ştiinţifice fără consistenţă neindicin- 
du-i vre-o incompatibilitate între experienţă şi ideile bise- 
ricii. 

Cu sporirea analizei ştiinţifice, concepţia de ansamblu 
asupra lumii şi-a pierdut din ce în ce caracterul ei absolu- 
tist. De cînd Copernic şi Galileu, pe terenul mecanicii astro- 
nomice, au dat prima lovitură concepţiei absolutiste şi naive 
susținute de biserică, de atunci, cu fiecare progres al analizei 
ştiinţifice, concepţiile de ansamblu asupra lumii au pierdut 
din absolutismul lor. Aceasta s'a făcut însă pe încetul. Spiri- 
tul uman era deprins cu credințele absolute: în locul absolu- 
tismului teist, încercări de absolutism ateist au ilustrat ulti- 


pe cale laică la credinţe absolute : „evidenţa”. Oamenii de 
ştiinţă sau lăudat de atunci adesea, că posedă adevărul. Un 
Haeckel a strigat tare că s'au lămurit „enigmele universului”. 
Si au fost destui care să o creadă. Dar asemenea concepții 
absolute se întilnesc din ce în ce mai rar gi adevărații oameni 
de ştiinţă le privesc drept naivităţi; si, în adevăr, gindirea 
stiintifico-filosoficä modernă este esențial relativistă. In filo- 
sofia kantiană relativismul apare pentru prim adată afirmat 
cu tărie: nu cunoaștem decit „fenomenul”, nu cunoaştem 
„numenul”. Succesul filosofiei kantiene, fără precedent în is- 
toria culturii filosofice, arată ce mult corespundea spiritului 
modern relativismul acestei filosofii, Cel mai celebru dintre 
urmașii lui Kant, Schopenhauer, Îşi începe opera sa princi- 
pală cu cuvintele „Die Welt ist meine Vorstellung” — lumea 
este reprezentarea mea, Gânditorii mai noi au adincit rela- 
tivismul in mai multe direcţii. Să pomenim de un Durkheim, 
cure a scos în lumină rolul societăţii în formarea ideilor noa- 
stre cele mai importante; de un Bergson, care a pus în evi- 
dentä rostul eminamente ractic al gindirii raţionale; de un 
James, care a preconizat eadreptul pragmatismul drept ori- 


RVNIUA IDEILOR 181 
ce filosofie; de-un Vaihinger care și sa 
A in V ger, -a întitulat aşa a 
pi opera sa capitală „Philosophie des Als Ob” t aae aas 
iati” iatri se ace tă, intuilionistä, pragmatistă, biolo- 
i A „probab listă, etc., filosofia modernă 
ra e esențialmente relativistă: ca îşi dă sama că ideile, cuge- 
area omului sint în funcţiune de diverşi factori ce, în cara 
se ip ANR noastre, şi uneori sint aleşi de aceasta ( 
di Les Ana numai din punctul de vedere al cunoa- 
Aer modernă: este relativistă și din punctul de ve- 
a ais À Dome al ideilor de valoare. Morala cu 
regale at a S i ter pier se înlocueşte cu „La science 
i Évy- ruh} À etica „judecătorească”, în 
titonre de titluri clasificatoare, se inlocu e aki 
i À ` este cu esteti i 
sociologică, kr se mulämeste cu explicarea imensa de 
gan he uenfei operei artistice. (Zicem „se multämeste" 
rrilaren a (pe gen că, așa înțeleasă estetica, do- 
nu ar fi mai interesant si im- 
lica mai multă fineță decit acela al esteticii vechi) Logisk 
an ae Left pan ee in evidența carteziună, ci se trans- 
nc Lo ult într'o metodologie a științelor, operă e- 


“ste de observat: nu numai că sistemele de gindire con- 


. temporane sint relativiste, dar si credinţa în ele, chiar si la 


autorii lor, e relativă, e numai o probabilitate, o ici 
pai p nu s'a crezul întrun sistem filosofie ans ing 
ar au EN credincioşii în dogmele religiilor. Si ucrul 
ne a să fie așa, căci constatările a pr exacte, elemen- 
E D erie se sprijină sistemele filosofice, devenind din ce 
tări o où faut AA Pa mines Mel ia ce ou 
E ubrede toate sistemele ce s 

À pe baza lor. De altfel, mai exact vorbind, aceste ième 
aria a au avut altă pretenție decit de a servi ca ipoteze utile 

Die. cercetärilor, In felul acesta constatăm o in- 
peri Da: cu cit ştiinţele particulare progresează mai 
pote d date mai diferite, mai precise şi mai exacte, 
Fra pure reu de împărechiat, cu atit filosofiile pierd 
mc ra kha e siguranță şi capătă din ce in ce mai mult 
pr EEI, far confinutul lor devine din ce în 
pare e st; şi reciproc, cu cil gindirea filosofică promo- 
piara at pa psd relativist, ea facilitează ştiinţelor particulare 
pr press SE mai fecunde și le dă imboldul unor 


+ * e 


Arta contemporană se 

s prezintă subt diverse fi 

şi gooit oe se ciocnesc adesea furios Între ele. Lo po a 
irrilabile vatum! De aceia nu se insistă asupra notelor Conu 


182 VIAŢA ROMINEASC À 


care curentele artistice le pot avea. Credem că, totuşi, 

St aid communis este uşor de relevat pentru cerceti torul 
obiectiv. Există chiar un cuvint ce se întrebuințează întrun 
sens destul de general pentru a putea fi utilizat de noi spre 
a putea denumi aceste note comune: modernismul. A 

Arta modernă — fie literatură, fie plastică, fie muzică — 
se caracterizează prin două elemente: imprectztunea, vagul 
(uneori mistic) al impresiei de ansamblu pe care ne-o pro- 
duce opera de artă, pe de o parle: iar pe de altă parte preci- 
siunea technică, nuanfarea şi pretențiozitalea elementelor ce 
servesc în alcătuirea operei de artă. Același antagonism ca şi 
în cugetarea știinţifico-filosofică modernă, 

lată. de ex., în literatură unul din curentele cele mai in- 
discutabil moderniste: simbolismul. - 

Impresia de vag, de imprecis pe care o produce o poezie 
simbolistă este cea mai cunoscută caracteristică 4 sa; cealaltă 
este preciziunea, nuanța, pretentiozitatea cuvintelor care © 
compun. | : : : 

Verlaine, unul dintre cei mai reprezentativi simboligti, 
cu o mare intuiție a artei sale, spune în L'art poétique : 


Rien de plus cher que la chanson grise 
Où l'Indécis au Précis se joint, 


In ce priveşte vagul ansamblului, „la chanson grise” si 
indecis” il preconizează, Poezia simbolistă ajunge, astfel, 
O muzică foarte fină. De aceia, tot Verlaine cere 


De la musique avant toute chose. 


In ce priveşte nuanţa si pretenfiozitatea cuvintelor între- 
buintate, ea rezultă si din aceste versuri („au Précis", cu ma- 
juseulä) şi mai ales din următoarele: 


Car nous voulons la Nuance encore, 
Pas la Couleur, rien que la Nuance. 


(Verlaine, Ibidem). 


ati si aci majuseulele! Intrebuinţarea majuscule- 
lor ri zana à avea alt rost decît luarea euvintului întrun 
sens nuantat, pretenfios. (A se observa aceasta şi în versurile 
lui Minulescu.) : i 
Preciziunea, pretenţiozitatea aceasta a materialului sim- 
bolist se confirmă şi prin constatarea că simbolistii au intro- 
dus în poezie o terminologie care pănă la ei se considera 
nepoetică: terminologia științifică, numele proprii, numele 
geografice; au introdus chiar date ştiinţifice, p 
Si aci, casi în cugetarea stiintifico-filosoficä: cu cit amä- 


a s i s 
E . CRONICA IDEILOR j 143 


nuntul, technica operei este mai pretențioasă, cu atât ansam- 
blul exprimă mai multă impreciziune, un mai mare vag. 

Aceasta şi în celelalte curente literare, Impresionismul si 
expresionismul, oricit ar părea de contradictorii, se subsu- 
mează modernismului, aşa cum il înțelegem noi, cu cele două 
note ale sale. Deosebirea dintre ele nu ni se pare prea pru- 
fundä. În impresionism, artistul abdică dela orice concepție 
spre a reda ceiace i se prezintă simțurilor ca impresie vagă 

cale de consecinţă naturală, mijloacele sale de reali- 
zare, amănuntele operei, iau un aspect nuantat si preţios 
(vorbind de consecința naturală, ne dăm sama că ar necesita 
o unaliză psihologică foarte fină ce ne-ar duce, poale, şi la 
atribuirea unei însemnătăţi metafizice ideii care este leit-mo- 
tivul esseului de faţă, dar credem mai nimerit, spre a lăsa 
acestuia claritatea şi rostul său, numai sociologic, să renun- 
pe la o asemenea analiză aci). In expresionism se intre- 
uințează mijloace pretentioase pentru a exprima o stare 
sufletească vagă, imprecisă. Dar, cu sau fără specială insis- 
tare asupra amănuntelor de realizare, ambele curente artis- 
tice le tratează pe acestea nuanfat; după cum, cu sau fără 
amestec de concepte, ansamblul ambelor categorii de opere 
dau o impresie de imprecis, de vag. Acestea zise, remarcăm 
că ele se aplică manifestatiunilor acestor curente atit în li- 
teratură cât şi în artele plastice. In ambele aceste domenii, 
trebue să remarcăm, ca derivaliuni ale expresionismului. 
futurismul şi dadaismul, şi în sfirsit, prea convingător de a- 
devărul celor susținute de noi aci, cubismul, acesta numai 
in arta plastică. . 

Nu înţelegem să trecem în revistă tonte curentele de artă 
modernă: nu acesta este scopul nostru aci si, de altfel, spiritul 
modern nu se manifestă pretutindeni cu aceiaşi intensitate. 
Se cuvine, insă, să nu uităm cea mai intensă dintre arte şi, 
poate, chiar cea mai pură *: muzica, Aci spiritul modern a- 
pare în modul cel mai categoric. 

Muzica modernă este preponderent simfonică. In sim- 
fonie, technica muzicală este pretențioasă, complicată, savan- 
tă ; iar impresia de ansamblu este nedeterminabilă în con- 
cepe, vagă, de un vag ce se poate denumi metafizic, indicibil, 
Fără îndoială, dintre toate manifestările de artă, este cea mai 
capabilă de a da impresia sublimului. Cită deosebire de sim- 
pla muzică melodică a epocilor anterioare si care rămine si 
azi singuru „inţeleasă” de acei care nu sint încă pătrunşi de 
spiritul vremii moderne! Muzica melodică, manifestare a sen- 
timentelor inteligibile, vreau să zic interpretabile în concepte, 
legate de acțiune, este de obiceiu legată de cuvinte: în schimb, 
technica acestei muzici este cu totul simplă. Muzica simfonică, 


* Numai dacă nu e sentimentală ! 


fi VIAȚA ROMINEASCA _ = 2 


pretabile în concepte, deslegatä de acţiune, este, din punctul 
de vedere al technicei, complicată, pretențioasă, savantă. Este 
drept că în muzica modernă a apărut un nou curent, în care 
simfonia este mai puţin amplă: direcţia ce are ca protago- 
n e Des si Ravel. Dar aceasta este una din acele ex- 

til firmă regula. Căci biata melodie este aci numai 
un pretext: ea este mutilată prin ruperea ritmului muzical și 
făcută incompatibilă cu oftaturile şi miorläiturile senti- 
mentale. 


st 


Capitalismul este forma distinetivă ce o îmbracă activi- 
tatea economică din ce in ce mai mult în ultimul secol. 

Spre deosebire de alle epoci, cind omul îşi producea di- 
rect cele necesare vieţii (agricultură, industrie casnică, pes- 
cuit, pășunat) sau lupta înarmat spre a răpi altora acele lu- 
eruri, spre deosebire chiar de epocile unui comerţ elementar, 
cind — în toate aceste cazuri — omul vedea în mod foarte 
clar şi sensibil legătura intre activitatea sa si satisfacerea ne- 
voilor sale, omul care trăeşte subt regimul capitalist întilnește 
intre munca ce o prestează și satisfacerea nevoilor sale (pen- 
tru care prestează munca sa) un intermediar insezisubil: 
capitalul. Omul nu mai vede legătura dintre munca sa şi sa- 
tisfacerea nevoilor sale, deşi îşi dă sama că ea există totuşi, 
dar nu prea complexă. 

Pe de altă parte, activilatea cconomică devine subt regi- 
mul capitalist de o specializare care merge pănă la limite ce 
nu sar fi putut imagina altă dată. 

i cu cit munca devine mai specializată, cu atit ca apare 
mai dependentă de mecanismul complex al capitalismului, 
tot aşa cum, gi reciproc, intensificarea capitalismului aduce 
eu sine o mai amănunțită specializare a muncii. Un adevăr 
care nu este decit o directă aplicatiune a fructuoasei idei ce 
stă la temelia marii opere a lui Durkheim, De la division du 
travail social *. 

Capitalismul are şi un aspect politico-juridic: democra- 
tia, mai ales subt forma liberalismului democrat. 

Spre deosebire de epocile anterioare și mai ales spre 


* Ideia fundamentală a pepe ini Durkheim se găsește 
emisă, cum foarte just a remurcai-0 d. M. Ralea, inainte de apariţia ope- 
rel lui Durkheim, în valoroasa teză de licenţă în drept a d-lui Profesor 
C. Stere despre Evolulia individualității si noțiunea de persoană, lu- 
crare pe cure o dorim reeditată, atit pentru & nu se lăsa uitării © 
strălucită manifestare n cugetarii rominesti, cit şi pentru a sê da tind- 
rimii romine, in special celei universitare, un Indreptar luminat Intr'o 
vreme cind ea esie supusă unor curente categorice obscurantiste. 


À {13 z 
I o ONICA PERGE 185 


deosebire d absoluti 
e epoca absolutismului, epoca modernă se carac- 


terizează prin erarea suv itätii 
7, , eranitäfii statului 
tnei peroane da ini poporului i prin garantarea dreptu: 
i « semnau ni 
titrari suveranului. Suveranitatea a devenit robert 
i pri iar ca prin aceasta să devină mai slabă .: 
patia e eeg voinței libere a cetățenilor. Acestia au 
dota de sar argile Ag precise şi amănunțite în 
at, menite a garan i 
pias ale economiei capitaliste — si Aer De gr 
r i ke pori Votul a trebuit să fie egal si majoriiaies să 
dos es DA aaie compatibilă cu respectul persoa- 
SI psg pita: tie epocii moderne, si cu înțelegerea so- 
ge is complexă de o cu atit mai intensă viață 
por ra a cr 4 uale vor fi mai respectate în libera lor 
due Mr ue dat he ce sa încercat a se face Între 
iată: sistemul de nara oa Pas pe eg oa 
i ern ) este singurul ai 
ey er ap ren L ră ne ponte Romanele 
à sistem de guvernare ' 
norma acțiunii fiecărui cetățean poate der Sera er ma 


tuturor niv d 
“war age privire, fireste, la fixarea sistemului de guver- 


+» 


Simpla si simetrica relevare a unui ant i 
- ci antagonism de aceiaşi 
Sechan în trei domenii mari ale activităţii sociale up ta 
înalogii care este mai mult decit att. Helativismul Poder. 
i 4 i . Relativismul, der- 
nismu GE Capitalisimil, in domenii atit de Peles era 
Fun: Sn psihologice. In știința, în arta si în 
nr politica modernă găsim constant această 
pose a zare: preciziune, nuanfare în elementele din 
ra eri pi toate manifestările celor trei mari domenii 
cor mpreciziune, pal insezisabil în rezultatul de 
pm a ref manifestări. Şi anume: cu cit crește 
par , nuanțarea elementelor, cu atit crește impreciziunea, 
| insezisa Dia Rens şi invers, 
dan a dintre Relativism, Modernism si ita- 
car Sep penis naturală: ea este rezultatul unei in pt 
FA ra pos ris ce nu se poate tăgădui. 
ul este influențat de capitalism fsi democra- 


Din contru, suveranitatea e mal puternică, pentrucă e mal 


A legitimă; de aci și posibilitatea evoluției spre socialism, 


Nu i sar opune kantiamului nici unarhismul teoretic, dur de 


o realizare nu poate fi vorba în anarhism 


188 VIAȚA ROMINEASCA f 


tie): pe de o parie, specializarea muncii duce la o preciziune a 
amănuntului stiintific; pe de altă parte, aspecl 
tei muncii si produselor sale de piața mondială este factorul 
cel mai impresionant — pentrucă de vitale consecințe — care 
obisnueste spiritul cu ideia relativităţii; în sfîrşit, spiritul de 
libertate ce caracterizează laturea politică a capitalismului in- 
fiuenţează asupra gindirii contemporane, fäcindu-i posibilă 
acea libertate de cercetare si de păreri ce duce apoi si dela 
sine, prin însăşi logica ştiinţei, la relativism, dar care duce a- 
colo şi prin faptul constatării unei diversitäti de păreri, 
inexistente în alte timpuri, cind libertatea cugetării nu era a- 
sigurată. Deşi mai insezisabil, credem că Belativismul este in- 
fluentat si de Modernism: acesta este atit de mult o artă a 
punctelor de vedere, a imponderabilului, a complexităţii ire- 
ductibile, încît e natural să ajute la formarea spiritului rela- 
tivist. 

Modernismul este, la rindul său, vădit influenţat atit de 
Relativism cît si de Capitalism. Este şi explicabil, după cu- 
noscutele idei ale lui H. Taine, care conţin un mare fond de 
adevăr, chiar dacă autorul lor va fi greşit prin exclusivism, 
Pe de o parte, complexitatea economici capitaliste şi spiritul 
relativist al științei moderne lasă în suflet o impresie de in- 
sezisabil, de vag. Pe de altă parte, preciziunen specializării în 
viața economică şi progresul analizei ştiinţifice provoacă dis- 
pozitiunea pentru nuanță şi amănuntul pretentios. 

In sfirsit, Capitalismul este si el influențat de Relativism si 
chiar de Modernism. Belativismul, prin progresul analizei 
științifice, contribue în cel mai înalt grad la susținerea libe- 
ralismului si democratiei, care garantează politiceste Capita- 
lismul. Modernismul — artă a punctelor de vedere — este o 
confirmare subtilă a liberalismului şi a sistemului democrat. 
iar prin complexitatea sa este oricind o protestare contra ten- 
dintelor autocrate, ca prea simpliste *. 

Din cele de mai sus constatăm o cauzalitate organică in- 
tre diversele aspecte ale vieții moderne. Putem, deci. vorbi cu 
temeiu despre spiritul vremii noastre. 


ah 
Este just a recunoaşte — si am remarcat deja aceasta — 
că acest spirit nu este în mod desävirsit spiritul vremii nos- 
stre, Spiritul vechiu are încă multi reprezentanţi "”. Este 
însă interesant să se observe că, de obiceiu, în aceiaşi per- 
soană sînt întrunite sau elementele sufleteşti ale spiritului 


* Arta modernă nu este niciodată simplistă, chiar cind voeste 


să apară cu totul simplă. 
„___** Ar fi de cercetat rolul naţionalismului în cunalizareu si in- 
tărirea spiritului vechiu. 


7 CRONICA IDEILOR 


ao , sau seriea À on tului vechiu. Experiența ne arată 
no ne Pers ieni care träesc în mediile capitaliste — fie „ei 
ek: p ni proletari, profesioniști liberi, ete.—; care br 
păr ei $i rs filosofic, cu toate deceptiile sale asu se 
eg abso seai a e toate speranțele sale în due. 
vului: stă arta modernă si 
rese vaie ue umană, de toleranță, de A radar 
Fa pe na parte, dușmanii spiritului economie capitalist, 
de a st boală ages in ae A a si patrioţi, oa- 
n iste, adversari ai i, parti 
zani se unor formule politice intelorante si ale par 
A. pr spirite faţă în faţă: spiritul vechiu, care nu în- 
erei nevoilor omenești decit prin producere di- 
pre ge ta fe ear per AP Pi 
€ italului si al int - 
ur sociale, m larg, înțelept si tolerant. Tania rea ele 
ae pi at Far w Sages ogg re arma unei puter- 
t i care nu € locu să vorbim İ r 
e AC e dealan să Temareim că, In Jin dintre 
le vechiu, A 
vadă — dovada negativă — a existenței i À x nr Ben ASS 
S'ar put d ip 
putea crede că spiritul mode 
terizat, implică un element de ru eco e ai it 
Mes un punct numai, Nu s'ar putea confunda nicide- 
ps ei nja modernă cu nesiguranța altor epoci istorice, 
een comte sr ee a gap ic 
o guran ă paralizantă, 
age raza optimistă, străbătută de un veritabil gri pa 
Ă a eg erp evul-mediu venea dela iminenta primej- 
cn u locuitorii Europei față de năvălitorii 
ar N cidea cu cele mai absolute credinţe asupra lu- 
pară Vesiguranta modernă se manifestă, din contra, în dome- 
se pile ep de ansamblu asupra vieţii — ceiace nu con- 
pb u — iar în viaţa de toate zilele primejdiile nu mai 
Bale e Se ingrozeau si paralizau evul-mediu. 
pi opt că o nesiguranță specifică vieții moderne, ca- 
r eg a > fi tăgăduită. Sint cunoscute crizele 'eco- 
epic: y eu crizele de supraproductie, cu corolarul lor 
Pi ru: v. pi efectele lor sint atenuate graţie creșterii in- 
dee on ei sociale si, în special, economice, Această inter: 
Sois un si mereu crescindă, obligă omenirea să se intere- 
egirl ata a meroa pe Es polo i-a defavorizat si să-i 
enerală spre 
dc Een ser al interdependentei sociale, efect ai pas itali 
mlah. me; e altfel, inevitabil la două consecinte foart pus 
p e. Una — care trebue trasă hotărit fără nici o intirziere 


IR? 


188 VIAȚA ROMINEASCA | À 


— este aceia că războiul constitue o pagubă in vremea noastră 
pentru însuşi învingătorul şi trebue inlăturat. Cealaltă — 
care e bine să nu fie grăbită — e socialismul. Nu ne vom 0- 
cupa aci de aceste probleme. 

Din punctul de vedere, insă, al spiritului vremii moder- 
ne, aşa cum îl înțelegem, ținem să atragem atentiunea cetito- 
rului că în înţelegerea largă pe care am dat-o Capitalismului 
mai sus, el ar putea îngloba și economia socialistă: omul gă- 
ge subt regimul socialist, casi în economia capitalistă, a- 

claşi intermediar — capitalul — între munca sa si salisfa- 
cerea nevoilor sale, Este drept, acest intermediar ar putea fi 
considerat ca mai puţin insezisabil decit este subt regimul 
strict vorbind capitalist, F iind mai sezisabil, probabil că şi 
psihologia societăţii socaliste ar fi diferită întrucitva de 
aceia pe care am analizat-o. Așa, mi se pare că simbolismul 
este un curent literar specific regimului onpitan stricto 
sensu, înflorit în vremea crizelor de suprapro j 
ranta economică se trădează în spiritul artistului. Probabil că 
arta regimului capitalist ar fi mai ordonată, fără a fi mai 
putin complexă. 

#%+ 


O ultimă chestiune: din cele citeva aspecte ale spiritului 
modern, este vreunul fundamental? 

Partizanii materialismului istorie ar pune toată greuta- 
tea pe Capitalism. Ne vine greu să impärtäsim această pă- 
rere: credem că Relativismul ştiinţei moderne sar menţine și 
subt alte condițiuni sociale. Ba chiar. revoluția dela spiritul 
vechiu spre cel modern à început pe domeniul ştiinţei cu Co- 

nic şi Galileu cu citeva secole înainte de revoluţia france- 
ză. Asa fiind, nu ne o rim asupra vreunei fundamentale. 

Dar tocmai NET mportanță ce trebue acordată atit Ca- 
pitalismului cit $ Relativismului este încă un indiciu că ne 
aflăm în faţa unei legături organice: nici în organismul bio- 
logic nu există un element fundamental ci o interdependentä 
a diverselor elemente. 

Această interdependenţă credem că va impune salvgar- 
darea spiritului modern, cu toate atacurile ce se dau unuia 
sau altuia din elementele sale. Si aceasta ne bucură: căci, 
deşi aceste elemente pot subsista pănă la un punct și inde- 
pendente, totusi, deplina lor dezvoltare, de care depinde pro- 
gresul umanităţii pe toate tărimurile, nu este ibilă decit 
prin va ai lor interdependentă, in armonia unui spirit 
social. 


Traian Brosteanu 


| 


Miscellanea 


¥isiunea generației tinere, 


„Viaţa romineaseă” a apărul acum douăzeci şi 

i i patru de 
na ea un ram ideologic care, astăzi, e haeta de. aN în 
aapke noastre, In Rominia feudală şi neoiobăgistă de a- 
i, revista noastră a susţinut, în ordinea socială, dezrobirea 
EE şi materială a clasei jarioen, După o luptă de 
eh poporanismul s'a realizat prin înfăptuirea expro- 
pa şia votului universal. Cetitorii mai vechi cunose lupta 
tai, de fiecare zi, pentru aceste principii; ştiu câtă 
risipă Ke energie sufletească s'a cheltuit aici, în aceste co- 
ate + iar, pentru cucerirea celor două mari înfăptuiri ce 

Dan baza constituirii sociale a Rominiei de astăzi. 
y se atunci a trecut vreme si mulţi au putut spune că 
Sul rene şi-a sfirsit misiunea ei — deoarece idea- 
cr sg care a luptat s'a putut realiza şi că, de aici înainte, 
Does un simplu magazin literar şi științifice, un or- 
publicitate neutru si anodin, fără de program ideo- 


Cine studiazä eu i idei 
i pătrundere istoria ideilor sociale şi 
r Daia post-belică, poate observa cu ușurință Aa tie: 
aie gri — nu vorbese de cel foarte recent — două eu- 
ceste “ve gg Ps rd în care se împart aproape toți pu- 
Ă 
probl nel Aga neted prin felul cum se concep 
Unul af cart ad Di dai 
cărui adepţi sint mulţi din elevii d- 
ir pune punctul de greutate al realității on da 
- > RTS etnic. Fi presupun o idee de rasă și civiliza 
! pe autobtonă pură si afirmă unitatea statului nostru pe do- 
minan ie D dt cez] or sintezei Maté 
i X z Pa paid x 
spectiva lor în timp e trecutul. Pe eh inel et 


i 


190 | VIATA ROMINEASCA ______ 
lèse realităţile de astăzi, pe care le dorese expansive şi do- 
minante în ceiace au ele exclusiv autohton. 

En alt eurent, —si din acela face parte şi tineretul grupat 
în jurul revistei, tineret care a învăţat să gindească cu ajuto- 


| 
! rul conducătorilor de altă dată ai revistei, d-nii C. Stere şi G. 


‘Ibrăileanu, — fundamentează realitatea rominească, avind 
mai ales în vedere punctul de vedere social. Sociologi ca men- 
talitate si metodi, ei cred că individualitatea unei societăţi, 
casi destinul ei, e determinat de felul, de proporţia, de rapor- 
tul elementelor ei componente, de echilibrul în care se găsesc. 
Noi credem că o viață romînească se va realiza atunci cind pä- 
turile care o compun vor ajunge la conștiința de sine prin li- 
bertate; cînd raportul dintre ele va fi dominat de regule de 
dreptate şi legalitate. Altfel, oricită afinitate etnică ar exista în- 
tre diferitele clase componente ale acestui popor si ale acestui 
stat, şi oricit s'ar exalta orgoliul lor national, oricit înfine s'ar 
exaspera cu ajutorul urei de rasă şovinismul latent din orice 
popor, dacă condiţiile vieţii sociale ar fi vifiate de apucäturi 
tiranice, nedrepte, arbitrare, viața națională ar fi periclitată. 
Căci nu există nimic mai untinalional decit o operă de ne- 
dreptate sau de exploatare. Solidaritäfi bazate pe stăpinire 
de o parte şi robie de alta nu există și nici un imperativ na- 
tionalist de ordin ideologie, nici un mit spiritual nu se poate 
opune unei stări de inechitate. Prin social ia național, — a- 
cesta e crezul nosiru, 

Dar, fiindcă pornim inspirați de această metodă, ajun- 
gem iute la concluzia că regimul politic care, potrivit timpu- 
rilor noastre de conștiință si de cultură, poate ajuta solidari- 
tatea şi coeziunea noastră de stat e democrația. 

tă cerneală värsatä de atitia aristocrați de ocazie, de 
snobi slabi de înger sau pur şi simplu de oameni fără cap, 
în contra democraţiei! 

Dar în repeţite rînduri noi ne-am ridicat în apărarea de- 
mocratiei cu toate zimbetele superioare ale sublirilor dicta- 
tori. Si aceasta pentrucă: 

a) Toate țările civilizate sint democrate; toate ţările 
semi-civilizate ori primitive sint dictatoriale, 

b) Pentrucă, la noi în țară, acest regim n'a fost experi- 
mentat ca să-şi arate roadele. Dacă azi suferim, efectele sint 
ale reactionarismului care a domnit, nu ale democraţiei care 
abia sa infiripal. 

c) Civilizaţia noastră e condiţionată de europenizaren 
noastră cu ajutorul regimului democratie. 

Am susținut specificul naţional numai în artă. In toate 
celelalte domenii, dela știință pănă la politică, credem că a- 

ropierca strinsă de Apus ne va ajuta în progresul nostru. 
Ši nu cerem atit o perfectionare calitativă, o cultură fină a 


E > 


í MISCELLANEA 191 


elitelor, cît, deocamdată, o difuzare u civilizației în mase subt 


pe ae à sau „rate en 
n ultimul nd unor influențe ti ori g 
mane, un vint a aha mistic orei e ag Mis 
s'a abătut gi la noi. Avem astăzi aici toate grimasele neoberg- 
sonismului, ale fachirismului, ale ncomedievalismului, etc. 
Se preamăreşte viața, instinctul, forțele primare ale sufletu- 
lui, inconştientul. Dar, mai ales, se scoboară prestigiul ratiu- 
nii si al conștiinței. Adepţi ai unei concepţii de viaţă mai pu- 
tin libidinoase, am reconizat oarecare ascetism, fără de care 
nu există morală. „Viața“ nu e un scop în sine, E un simplu 
mije Nu er aim Nr ps ci viaţă pentru ceva; pentru 
scop care ne depășește, Acest scop trebue ales însă cu lu- 
ciditate şi claritate, Holul raţiunii la popoare de civilizaţie 
tinără, cum € al nostru, e imens. Constiin{a lămureşte și in- 
dividualizează, Pe o discriminare de valori se bazează cul- 
tura. Și cultura rominească, cel puţin în această fază, se va 
via, plină 
on x, democrație, europenism, iată valori cultu- 
ralé pe care „Viaţa Rominească“ le rs apăra si sustine— V.R 


+ 


Realism național. 


In orice domeniu al artei, ți se întimplă să te intrebi, în 
fața unei frumuseți misterioase, prin ce mijloace tehnice, prin 
ce trucuri, a reuşit artistul să „capteze” acea frumuseţă și să 
o traducă în sunete, în cuvinte sau în culori, Dar se intim- 
plă să-ţi pui uncori si problema inversă. Spre exemplu: ci- 
neva (nu spun cine, pes insemnatä în literele romine) 

un roman cu evidente pretenţii realiste, roman din viața 
Bucureştilor. E de presupus că autorul sa uitat mai intih 
cu multă atenție în jurul lui, ca pe urmă să ne spună, cit mai 

„ce-a văzul. Ei, cum se face atunci că tot ce ne spune 
seamănă şi sună a roman si nu seamănă deloc cu ce știm 
noi că e realitatea ? Prin ce mijloace tehnice inconștiente, 
prin ce trucuri, a reuși! autorul să nu reușească ? 

In ti un prieten care îți povesteşte, să zicem, cum a 
surprins © conversație între doi oameni politici, despre afa- 
ceri „Veroase”, Dacă eşti puţin „psiholog“, ai să distingi în 
povestirea prietenului nuanţa adevărului, și ai să-l crezi, De- 
PES poţi să crezi nici o clipă pe autorul romanului în che- 

Bine-infeles, nu vă așteptați să dăm aci soluția e ei! 
Vom releva, totuşi, o apasă! curioasă a drac A 
un nărav care contribue la mărirea impresici de roman si la 

micșorarea acelei de realitate : toți eroii romanelor realiste 
nu vorbesc cum se vorbește, ci „ca din carte“, 


102 ___ VIATA ROMINEASCĂ 


ot 


„E teribil acest Bucureşti !“ Aşa traduce unul din eroi 
exclamatia banală: „Teribil e Bucuregtiu ăsta!“ In general 
„acesta“ n'ar trebui pus în gura cuiva decit tocmai ca să arăţi 
că vrea să vorbească... cum să zic ?... radical". 4 

„In ce lume te-ai învârtit, dragul meu ?“ „Dragul meu” € 
cu deosebire exasperant ! La teatru € intrebuintat fourte 
mult, si totdeauna cu satisfacţie şi cu pretenţie de naturaleță, 

i te întrebi uimit: cum se poale să existe oameni — actorii 
şi scriitorii sint şi ci oameni — care să creadă în naturaleța 
i nei formule pe care în viața de toate zilele n'o intrebuin- 
țează nimeni, 

„Amintiţi-vă ce ne-a spus medicul astă iarnä.…", Asta 
cum vă place ? Desigur ! cind ai onoarea să fii personaj de 
roman nu mai ţi-e îngăduit să spui ca toată lumea: „ştiţi ce-a 
spus doctorul”. Trebue să vorbeşti frumos 

„Şi cîte şi mai cite altele şi mai şi 1. — I. D. G. 


si com 
ut mea 
un control serios, executat din toate 
cele 11 
Mer pi ap oricum, indispensabil. De exemplu, eu Aa 
spun toți, din mila lui Dumnezeu, un om bine- 
Lars un om de idei potolite; dar orice individ lăsat în voia 
cunose ziar inima A armes m ti age aaae ATS a 
l — otive să-mi modifice t 
ap e ee yia pe care-l dădusem eu întăiu tara ei 
e pi e pata z rsiv; o intitulasem: Literatura ca indus- 
a ert. i & fac această confidentä desigur În mar- 
Gaar sal de marita le-ai a vă întări cit mai 
crede > f „cea mai mică jă 
SL me noastre chiar fiind copiii de AR gr an 
de pisi as care numărul anilor i-a intors spre a fragedă 
Par fä, yapam prin. sorasta An aso influențabili în bine 
 — Mu . fiindcă, di i 
tura score dns este ge: Per pa iezi 
este locul potrivit, mi se pare, pentru a lă i 
sera À rabieazrazeia Far apt literatului dia ‘zilele sd 
tre. e astăzi este o ființă, dacă is 
z D tee parn daca itoată i + zonei mat ăi a 
m into vreme de individualism extrem, si e fi x 
lucru ca, la intelectuali. individualismul să se ee put 
ss intelectualii sint, prin meserie, clteodală și prin 
voca eurais siliţi să gindească — si gindul este o acti- 
- carte uşor o ia razna, Este banală observaţia că 
pina intelectuali sînt oameni ciudaţi — sau chiar de-a 
gt At ti — si nu puţini dintre ei înebunese de-a bi- 


Literatura si viaţa practică bé 


Raporturile dintre literatură şi viața practică trebue con- 
siderate exact din următoarele unsprezece punete de vedere: 

1) din punet de vedere politic, 

2) din punct de vedere social, 

3) din punet de vedere moral, 

4) din punet de vedere religios, 

5) din punet de vedere pedagogie, 

6) din punet de vedere higienie, 

7) din pune! de vedere industrial, 

8) din punct de vedere comercial, 

9) din punet de vedere național, 

10) din punct de vedere mondial, si 
11) din punet de vedere al Micii Antante. 

Un al tea punct de vedere ar fi acel al Uniunii paneu- 
ropene; la acesta însă mă văd silit să renunţ, fiindcă, spre 
marea mea durere, nu pol vedea în planurile contelui Cou- -~ 
denhove-Calerghi decit o generoasă utopie, 

Cred a fi de acord cu dv. toți, în această silinfä a mea 
de a trata chestiunea atit de vastă a raporturilor dintre lite- 
ratură şi viața practică după un plan cit se poate mai di- 
dactic. 

Inainte de a intra în cercetarea amănunţită a celor 
unsprezece puncte de vedere, dati-mi voe a vă oferi cileva 
explicatiuni generale care îmi par deopotrivă folositoare a- 
bonaţilor şi postului nostru de radiofonie. 

Anume: vă pot asigura — gi vă pol asigura, fiindcă vă 
pot dovedi — că toate conditiunile unei literaturi bune, consi- 


insă: viața practică, via! eni 

ins „ viaţa oamenilor seriosi, —și es 

pi ali — nu poate fi trăită avantajos cu ciudă nii 

ieneli. S 
Prin urmare, este evident că, între publicul seri 

tt că pica rues răspundere în stat si porto Fr 
ați, ă ceva ca un filtru rédsci 

ee ir À mere supăra, jigni, irita, re ua: ol Ar A MA 

Ne pe s suga Pt putin spiritul acelei părţi din pu- 
jt ; re : i : pi 

domnisoarele trecute de 45 rap er pt? în ps ae de 70 


13 


* Text refuzat de Sacirtatea de Radio-difuriune. 


pt 


— — —— a as al m, a: De E = 
194 VIAŢA ROMINEASCA IN DE" Ange N gl 7 j 
| i Te " MISCELLA 
ltru — vorbesc la figurat, injelegeti dv. — este ELLANEA____ " 
Ei, acest filtru geh d l 5 


cenzura — cenzura ideală şi, cum am zice, părin Ai 


ra idi A : Ceva mai greu este de specificat autori 
ietățile europene actuale, mai cu samäs autoritatea care va con- 
ge de ca ga rara nevoe in ce in ce mai simptomatică, Pola punctat i a Ai morala, O comisiune formată din 
Gindiţi-vă bine: literaţii sint nişte indivizi care se ames | itiei de i j vuri, oertein morala ie A ai po 
tecă in toute cele 11 puncte stabilite de noi mai sus, descriind, Este pese si rocă pipera morala operelor literare. 
lăudind, criticind, si polilica, şi poieton a Lis pi pei religios al telor. inod va avea grija conținutului 
Rap EA ia, si igiena, şi industria, şi come SE ceai > entru controlu agogi i didae- 
fines pedagogia, mf şi Mica Antantă. Injelegeți dar că ss- : tin P da say pedagogic, comisiunea cărților di 
cetatea, adică oamenii maturi, serioşi, cu situaţie — nu pol Cărţile dinoas, eus i à dela dat gti tar 
läsa necontrolate produsele fantaziei nestăpinite a intelectua- M, bil garanti. Sn INPOSA ae autori cu seriozitatea press 
lilor. Trebue ca o mină mai mult ori mai puţin de fier, să vie | urmare, cu atit mai nuit timi sp all ai A 
— min elegi — pentruca să infrineze produetia literară din uda: a neprevăzutele si ad DA cea comiviunea: pelira:a 
5 i epr utele şi adeseori pernicioasele fantezii ale 
toate cele 11 puncte de vedere. scritoriior literari. 


=- pac „i i . lizat + 
Repel că, păn'acum, numai postul radiofonic a rea Ereziile igienice cuprinse în cărțile literare le va urmări 


un control şi energic şi lumina! asupra difuziunii ideilor por- D GE sunitar superior. 
nile dela literați. O à punctele 7 şi 8, unde considerăm lite i 
Si vă rog ca, din prelegerea mea, sa reţine inainte var cu industria şi comerțul, avem de Met nn pp 
toate, şi pentru folosul dv. şi al onoratelor dv. one | Producția literară devine industrie si comert prin actiu- 
adevâr: textele conferinţelor siat, aici la postul pri îi np nea mijlocitoare a editorilor. Avind a organiza sistematic con- 
perfect e "II in ce priveşte ideile, înainte de a va pai nerenin, ni se pare că se impune a in credinţa acelor 
seb Sp A i k . editori care fac cele mai bune afaceri | i 
Acum înţelegeţi numai decit, ce concluziune se impune, telor literare. Manuscriptele pitt ape pri man cn A 
dacă voim ca literatura ân general să armonizeze cu viaţa | căror afaceri prosperă evident, nu vor putea fi publicate, cu 
practică, dacă voim, ci alte cuvinte, o literatură pe care sa H | nici un chip de nici vre-un alt editor. Li se vu lua deci edito- 
putem numi literatură practică în cel mai frumos inteles a rilor funtezişti, care fac afaceri proaste, dreptul de a râs- 
cuvintului. i Yei | pindi literuturä, permitindu-li-se să publice numai anuare şi 
Se impune, dar, să extindem cenzura totodată scrupu- mersul trenurilor, — cu rezerva ca să practice, cu propria lor 
loasă şi judicioasă astfel, incit să satisfacă cerinţele oam 4 die, clandestinism literar. Fiindcă trebue să ne aş- 
lor practici gi serioşi, pe a căror cumințenie și lumină au à se ptăm ca, îndată ce s'ar introduce controlul de care vorbim, 
- întemeia societăţile bine organizate, p À = să se nască clandestinism literar, — pe care însă forţele sănă- 
Ne vu fi uşor acum, după cele spuse, să schițăm organi- lease ale statului si ale za Ave vor şti să-l combată cum 
zarea unui sistem de control ger al pepe ES combat orice alte mișcări subversive, 
rtindu-ne la cele 11 puncte subt care am stabiiit ca ire- „„tentru cenzurarea manuscriptelor literare di 
bue considerate raporturile dintre literatură şi viaţa practică. vedere naţional, va funcţiona o pr rs in Ph D ge Le 
Neapärat, este o elementară datorie cetățeneascii, să ți- Porte toate autoritățile civile, militare, ecleziastice, are 
nem sama, în această organizare, de greutăţile mari, din feri- i, parlamentul în exerciţiu, însă numai din partea majo- 
cire trecătoare, pe care le suportă astăzi stalul, — şi să proce- por Een us fiind totdeauna mai mult sau mai puţin sus- 
dim economicos. á i i p l e bolsevism, oricare i-ar fi de altfel culoarea politică. 
Există institutiuni de stal și particulare, care, pentru un Baie. A abia am nevoe să spun, cine va controla ma- 
modest spor de cheltuială, ar putea lua în sarcina lor con- de mu s cle literare din punct de vedere mondial si din punct 
trolul literaturii. ` ' | sais din e) Micii Antante: fără îndoială o comisiune for- 
Va fi hotă t dx că order producţie literară se va supune, dela [pen mai distinși si cei mai experimentați lucrători 
in manuscript, pe rind, tuturor autorităților de control al i- Toată Di și 3 propagandei. i i 
deilor. 2 | ; e e lucru greu; dar altfel nu se 
Pentru cele două punete dintăi, cel politie si cel social, marie D ec: = vom ezi din „perplexităţi penibile în pri. 
lucrul este simplu: controlul ideilor politice si sociale în orice capăt dis et piara leralurii, altfel nu vom putea pune 
manuscript literar se va face la Siguranța generală a Statului. p regretabile intre literați şi oamenii practici, 


acei oameni, adică, în care se întrupează statul si societatea. 


196 VIAŢA ROMINEASCA E 


Si, dacă-mi este permis să-mi spun credința mea întreagă, 
voi zice mai mult: nu se va pune capät definitiv rătăcirilor 
confuziilor literare, decit atunci cînd toate acele instanțe 
control intelectual, dela Siguranţa generală a Statului până 
la biroul presei si al propagandei, vor avea e ea a şi tā- 
ria să producă ele însele literatură, prin o colaborare bine or- 
ganizată, aducind, pentru fiecare operà intreprinsä, fiecare 
instentä partea care e de resortul ei. 

Numai astfel se va realiza armonie deplină între litera- 
tură şi cerințele serioase ale vieţii practice. 

Ce se vor face atunci editorii, de oarece literatura ar fi, 
de fapt, etatizată? 

Editorii vor trebui să piară, ca niște simpli şi mizerabili 
intermediari ce sînt, între producătorii si consumatorii de li- 
teratură. În peirea intermediarului stă doar mintuirea lumii, 

Această concluzie se mai poate formula şi așa: editorii 
vor fi, în total, înlocuiţi prin nobila institufiune a posturilor 


radiofonice, — Paul Zarifopoi. 


Moartea lui D, H. Lawrence. 


Moartea acestui scriitor, abia în virstă de 44 de ani, a 
produs o adincă impresie în Anglia si în întreaga lume 
de limbă engleză. Ceiace e interesant e că el a părăsit 
şcoala de timpuriu spre a deveni lucrător în minele de 
cărbuni, după cum era şi tatăl său. Puțin înainte de räz- 
bolu deveni scriitor de profesiune, provocind admiraţia u- 
nui cere restrins cu „The White Peacocq", „Sons and Lo- 
vers” apoi cu piesa „The Widowing of Mrs Hoiroyd” si ro- 
manul „The Rainbow” care a fost confiscat pe vremea 
aceia, dar care azi nu ar mai fi. 

Aceste opere însă, dimpreună cu un volum de poeme 
„Pansies“, nu erau la înălțimea talentului lui Lawrence, 
Poemele au fost considerate chiar de admiratorii säi ca 
„Whitman cu apă”; ele scot la iveală mai ales caracterele 
patologice ale lui Lawrence, 

La începutul carierei, Lawrence era preocupat de pro- 
blemele sexuale şi conflictul între sexe în mod exagerat. 
Nota patologică răsuna într'o natură lipsită de humor, 
preocupată de sine si pasionată. 

Nu avea nici o simpatie pentru nimeni, nu putea vedea 
doi oameni împreună fără să-și închipue că se urăsc de 
moarte, Pare că se descrie pe sine însuşi în următorul pa- 
sagiu din „Kangaroo”: 

„Nu, îşi zicea în sine Richard, nu-l iubesc — îi urăsc, 
Poate să moară. Mă voi bucura cind va muri. Nu-l iubesc 
nici pe Jack. Deloc, De altfel nu iubesc pe nimeni şi nu-mi 


yi 
_ MISCELLANEA 197 
place nimeni, aci se'nchoe toate pentru mine. lar dacă voi 
iubi vreodată pe cineva, merit un picior în burtă ca si Kan- 
garoo”. 

Un critic englez a zis despre Lawrence că, chiar atunci 
cind se duce să se repauzeze, se culcă pe un pat de spini 
pe care şi l-a pregătit el însuşi. Ii place să se chinuiască 
singur si cind sufletul lui singerează, scrisul lui varsă va- 
luri de fiere împotriva tuturor făpturilor omenesti, dar 
mai ales împotriva femeilor. Detestă femeia pentru tot ce 
nu înţelege în firea ei. In violenta lui pornire, născută din 
cine ştie ce dorinţi înşelate si idei rătăcite, ajunge să vadă 
o impäcare a celor două sexe prin întoarcerea la viața pri- 
mitivă, la păginism şi chiar la viața animală, în care să do- 
mine masculul creator asupra femeii-vacă (cow-woman) 
supusă şi pasivă. Perechea umană va fi mai fericită atunci 
cind va renunţa la orice aspirație intelectuală si la orice 
dezvoltare spirituală. Adevărata fericire nu se poate do- 
hindi decit subt ocrotirea unui zeu falic primitiv, aspru si 
intunecat care nu poate fi decit „Natura crudă eu colți si eu 
ghiare”. E un romantism si un Rousseau-isme subt forma 
sr ar re podl ams i, o exaltare a visului nietzscheian 
pi a ultimul grad, o serisnire de dinţi în expri 
aceleiași dorinti de a reveni la simplicitaten ei Shen ph 
aceia a lui Whitman, pe care însă acesta din urmă o ros- 

teste cu calm si seninătate. 

Lawrence este din acei ce nu vor cu nici un preţ să 
primească alte idei decit acele create de ei insisi, dispre- 
„mari rares filosofilor. E arzätor si neîndurat în 

uirile sale, dar nu stie si r lămurit : 

Monte ngu urit ce anume 
d Dar nu prin doctrinele sale violente şi vagi va râminea în 
aer engleză, ci prin arta sa. In adevăr în proză ca si 
versuri Lawrence este un artist desävirsit. Chiar în pa- 
po eu cele mai absurde din romanele sale este de o pu- 
ere impresionantă prin acuitatea simtirii sale întinsă ca 
ges gata să se rupă, In descrierile sale, culoarea, li- 
reni izbucnirea vieţii în expresiunea exterioară, dau impre- 
ps; unei imaginatii atit de puternice cum nu se fntilneste 
3 esea în literatura de azi. De pildă în descrierea Mexicu- 
ui, & cerului Italiei, a munţilor ori a hipopotamilor. Cind 
uită de conflictul între cele două sexe si scapă de obsesiu- 
nea teoriilor sale asupra fariseismului, filistinismului şi 
socialismului, serie schiţe si poeme care sint adevărate 
juvaeruri. In „Twilight of Italy”, „Sea and Sardinia” gi mai 
ales în Flower Beasts and Binds", in care a pătruns, atât 
cât se poate pătrunde cu experiența omenească, în adîncul 


îm  VIATANOMINEASCA DO SE 
vieţii şi în ultima ei esenţă, în serpii, liliecii, epurii, peştii, 
şi broastele țestoase din poemele sale. Pasionat observator 
al vieţii, cu ochii limpezi ai omului dezbrăcat de orice pre- 


judecată şi pentru care au căzut toate stavilele artificiale 
ale orăşanului. lată citeva versuri cu Care ge sfîrseste 


„Kangaroo”: 

Ce ochi ascuţiţi are, ochi ascuţiţi ṣi fără fund ca ai pi- 
ciului negru de Australian 

Care a fost lăsat atit de multe veacuri în marginea ci- 
vilizatiei! 

Asteaplä cu dor nesecat. * . 

De nenumărate veacuri aşteaplă săse intimple ceva, 
un nou semna! al vieţii în cimpia desartä şi pierdută a Su- 
dului. 

Dar nimic nu rupe monotonia decit insectele, șerpii 
si soarele, viaţă măruntă pretutindeni. 

Nici un taur nu mugeste, nici o vacă nu rage, nici un 
cerb nu strigă, nici un leopand nu urlă, nici un leu nu 
zbiară, nici un cine nu latră. 

Ci totul e tăcere — doar vreun papagal din întîmplare 
se mai abate prin tufisurile albästrui. 

Plin de dor asteaptä cu ochii umezi minunati. 

Si toatä greutatea lui, tot singele se scurge picătură cu 
picătură în sacul pe care-l poartă pe pintecele său și în 
care palpită viața unei mici vietii, puiul ei. 

Fa un salt acum si treci dincolo de linia pe care cerul 

o trage esind din adîncimile pămîntului. 
Versurile lui Lawrence sînt versuri libere, dar sonore 
şi de o excepţională muzicalitate, Puţinul ce va räminea 
din opera lui este de o calitate ce nu putea fi realizată de 
altă fire de cît de această chinuită, neegală si bolnavă per- 
sonalitatea. De aceia, critica engleză socoate că ceiace rà- 
mâne ca desävirsit din opera sa, va fi păstra! ca un lucru 
de preţ în colecţia din tezaurul national al culturii en- 
gleze. — I. S. 


O nruă editură. 


„Cultura Naţională“ s'a reorganizat. Valul enorm de pu- 
blicatii mediocre cu care începuse a inunda piața acum 
cîțiva ani. sa oprit. In locul cantităţii — calitate. De astă 


în. e ee ea aie 
spune: sînt primele si singurele în genul lor 

E n Tania p ră si una de lux mai 
restrinsă. Cea populară se prezintă, totuși, în condiţii cu to- 


 miserii ÎNeA d 


Au apărut pănă acum : | Noul seminar”, roman d 
Donici; „Puncte de vedere“, iu de d. D. I. chan: 
l ° 


_199 


„CetiţiAe non tea“ nuvele d I Minulescu: Două 
s A . 3 «T4 «+ u rt >» 
te“, de d-na Marta Bibescu; ziile d-lor I. Barbu AAL À 
Par: zu A apărea rin „Memorial“, note de călă- 
rie de . d e» : rata pnaetari ef .. 
pr d G brăilean, ŞI „Privind viața” cugetări şi observaţii 
itia critică de lux a lui Caragiale, ingriiitä de 
ir pe € întradevăr Pipe i Pe, RAP enr 
» Cu această ocazie nu trebue să uităm de ni aici 
si numele d-lui A. Blank, veșnice dispus a sois culte a. 


minească si căruia literele romine îi d + da 
recunoştinţă. e Y: Y e îi datorese încă de mult 


Kodactionale, 


In acest număr publicăm nuvela „Dra i i 
N ă j „Dragostea lui Osolin- 
m Be cesti ultima luerare inedită nel pe ast 
n d e oric — și pe care familia acestuia ne-a pus-o 
ucrarea datează din 1897 şi Radu Rosetti n'a publicat-o 
vrind — probabil — să-i facă unele modificări. 4 ; 
O tipărim cu un duios sentiment de pietate. 


P. Nicanor & Ce. 


Recenzii 


G. Ibrăileanu, „Sturii literaro” (Creaţie şi analiză - Cara- 

ale-l A! Bratescu-Voineşti- Th. Hardy - M. Sadoveanu - Oti- 

A Cazimir - Panait Istrati - K. Michaëlis - Voica - Eminescu), Bucu- 
reşti, editura „Cartea Romineascä*, 1930, 

„Cu răbdare profesorală, cu fină pătrundere si inteli- 
gentă cumpătare, defineşte și explică d. Ibriileanu, în 32 
de paragrafe substanţiale, caracterul si procedările lite- 
rare a 22 de scriitori.. In fața vieţii literare, d. L a avut 
totdeauna o cumintenie de biolog. De aceia tot ce scrie el 
odihneşte de impresionismul iritat care ne domină cu ex- 
ces, şi cărui nimeni, cred, nu i-a rezistat atit de bine ca 
dinsul... Precedarea d-lui i. este rezultatul ultim la care 
tinde orice nevoie şi orice încercare de clafificare în ma- 
terie literară”. i 

Cuprinsul rindurilor de mai sus, scrise de mine (în 
„Adevărul literar” din 1926) la apariţia studiului „Creaţie 
şi Analiză” în această revistă, mi se accentuiază mie în- 
sumi şi mai mult acum, cînd am recitit bucata împreună 
ou celelalte strinse în volumul pe care-l anunţăm. Incun- 
jurate de atîtea exemple, ideile discutate în „Creaţie şi A- 
naliză” se valorifică intens. 

Este în spiritul domnului I. o minunată combinare de 
răbdare cu vioiciune. Argumentarea lui e şi clară şi sub- 
tilă; concluziile sint, nu ştiu cum, atit de frumos răspi- 
cate fără a fi vreodată prea simple. Maniera bui este un di- 
dactism superior rafinat; e în el o capacitate surprinză- 
toare de a prevedea şi a dezvolta toate punctele unui su- 
biect, fără a-l întuneca şi fără a obosi interesul cetitorului. 
Să fii absolut clar, fără a fi prolix, este taina d-lui I. 


RECENZII 201 
Această putere de a cerceta liniştit, de a desfac 
răbdare si a generaliza fără prevenire, se dovedeşte he 
tant chiar prin diversitatea aproape paradoxală a exem- 
pielor cercetate unul lîngă altul: Tolstoi, Agîrbiceanu, Do- 
stoievski, Brătescu-Voineşti, Proust, Marcel Prévost... — 
Este obiectivitatea în plin, sau, cu un cuvint mai potrivit în 
materie: e un amestec fericit de generozitate cu dreptate. 
Mie, cel puţin, îmi pare indispensabilă o generozitate ne- 
secatä, pentru a prepara, un asa de substanțial exemplu, 
cum face d. I. cu perechea Irina-Litvinov a lui Turghe- 
niev. Acestul Feuillet-Pourget rusesc, cum e Turgheniev 
în „Fum“ — şi în altele! — d. L trebuia să-i dăruiască 
din fantezia lui prea binevoitoare, pentru a putea obține 
apoi din el atit de frumoase exemple spre ilustrarea artei 

psihologica. 

Dacă Taine a zis vreodată textual, în formulă atit de 
simplu populară, că „dela tragicii greci n'a mai existat 
scriitor ca Turgheniev”, nu rămîne decit să notăm această 
memorabilă ciudätenie. De altfel, îmi pare că istoria lite- 
raturii ruse a casat de mult formula indistinetă pe care o 
repetam aproape toți acum patruzeci de ani: Turgheniev- 
Tolstoi-Dostoievski. In fond Taine n'a acceptat niciodată 
pe Flaubert, de exemplu... De ce oare, în necrologul asupra 
marelui critic, Anatole France a seris vorbele: il n'avait 
pas l'esprit littéraire —? 

Memoriul acesta introductiv al d-lui L nu e de cetit, ci 
de studiat. In el e dezvoltat unul din cele mai fundamen- 
tale capitole din teoria artei literare; este în definitiv. un 
magistral tratat de metodă. Impreună cu nota, atit de 
completă, despre numele proprii în Caragiale, şi cu minu- 
natele observaţii asupra versificatiei lut Eminescu, studiul 
depre „Creaţie si Analiză” tine mai mult decit jumătatea 
volumului. Aceste trei bucăţi dau cărţii substanţa hotări- 

D. 1. este, mi se pare, cel dintăin între învățații noștri 
care s'a specializat în simdiarea unul scriltor: este um 
„Eminescu-Forscher” în cea mai apuseană semnificare a 
cuvîntului. Si filologie, si literar, d. L e aici autoritate. 

In două foarte deosebite feluri se studiază versificatia. 
Cel mai vechiu si mai obișnuit constă în inventarierea 
curat fonetică a structurii versurilor, Asa fac filologii de 
cind lumea: pe dinşii îi interesează doar gramatica; şi 
versul este pentru ei un izvor al istoriei sunetelor, şi atit. 

Asa se învaţă si în şcoală, așa numita metrică; casi- 
cum versul s'a născut dinadins pentruca să aibă gramati- 
cii de unde să mai studieze sunetele, Este drept că în vre- 


l 4 


à. ! 2 1 
aye VIAŢA ROMINEASCA pi | Bi 
RE” —— i ECEN 


art 203 


apucat să scrie 
mitrache, istoria copiilor si nepoților hui Jupin Du- 


După nota dlui I 3 
Lu „ mă întreb, Ingrii i i 
i pap d spus [Sue „Dicţionarul a beata baie ro 
sarcină cade editarea lui. Mă dede tk ci 
Li © 


mi-e comod și plăcul, î ré 
E om ue L se Sig definitiv, să mă indatoresc la d. L 


mea veche, țormele versului erau strict impuse după ge- 
muri; dar posibilități de a diferentia expresivitatea au e- 
xistat, în dosebite grade, ori i 
Boeckh, maistrul țilotogilor moderni, a numit, semni 
ficativ, metrică „gramaticală“ inventarierea mecanică a 
rogulilor versificării, Totuşi Grecii din vremea de plină 
productivitate poetică au stiut doar bine ce este expresivi- 
tatea versului, si au şi numit-o cu un cuvint deosebit: 
„ethos”, Numai studiarea versului din acest punct de ve- 
dere interesează interpretarea si istoria propriu-zis tite- 
rarä. Cealaltă priveşte numai pe gramatici. Cercetarea ca- 
ractenului „etic” al metrelor este centrul de greutate al 
metricei, căci prin aceasta numai metrica întră în cuprin- 
sul stilisticei, — zice Boeckh. „Patruzeci de ani am studiat 
metrica şi muzica veche, — Spune Théodore Reinach în pre- 
fata manualului său de muzică greacă, — şi nu stiu să scan- 
dez adevărat o odă a lui Pindar sau un vers al lui Bacchy- 
lides“, A scanda adevărat”, înţelegem : a-şi da samă de 
frumuseta versului, adică a actualiza valoarea lui muzi- 
cală, deci expresivă. poate că aici, casi în alte părţi ale 
studiului limbii, literaturile vii vor aduce servicii pe care 
nu le-au putut aduce cele moarte. 

D. I ne dă un exemplu rar Și prețios de asemenea 
cercetare & expresivităţii versului, descoperind o sumă de 
amănunte În fntrebuintarea măsurilor şi in dispunerea 
accentelor, în legătură cu cuprinsul reprezentativ sau a- 
tectiv al versului. — Cine va alătura studiul Qui Alexan- 
dru Bogdan despre metrica lui Eminescu (în Anuarul in- 
stitutubui de limba romînă din Lipsca, 1904) cu notele d-lui 
1., va avea în faţă exemple, nu se poate mai clare, de me- 
tricà gramaticală si de metrică literară. 


Pi 2 | 
į # A nut Zarifopol 


L Negreanu, Sfuzi: i 
100. Preta my ii juridice. București, Ed. „Adeverul*, 
ceas i 
Aer né a vs o strălucită mărturie a unei vocati- 
= péage a n'a studiat Dreptul la facultate. M 
orei N este una destul de deosebită de aceia vă 
iai nb DEEE este administratorul ziarelor Ade- 
Mi. eu aa”. De mulţi ani face el această slujbă 
o rea re rator de ziare, sculîndu-se cu noaptea i 
i ait cu noaptea. Totuşi — numai d-sa stie cind ar 
legale tivă ge pue à să urmărească toată miscarea noastră 
le sent ie prudentialä, să ceteascä tratatele străine 
See armare studii asupra celor mai diverse 
Saal prep, In modestia d-sale, d. Negreanu n'a în- 
oe siol Fe este. Iscălea cu un pseudonim, al 
hu era păstra cu mare grijă. Rezultatul a fost 
ar piete ntrinsecä a scrierilor d-sale l-a făcut să a 
Prat a ve celor mai de samă jurişti de odini. 
pe ri get urat: mn defunctul Take Ionescu, fără a bănui 
uag rg aia aĂ „ scria despre lucrarea sa asupra teorii- 
Sr ne à cärtilor funduare că dovedeste „o cu- 
e quon Ai ică profundă”, şi recomanda „cetirea aces- 
j pr ucrări tuturor celor ce se interesează de ştiinţa 
sorei org ur &ä", Defunctul Degré, de asemeni, se ex- 
dite eni elogiosi asupra scrierilor d-lui Negreanu 
Strei regate la revista sa. A 
sd , d. Negreanu stringe întrun mare vol 
us. re Ca să ne dăm sama de an nr Ar 
cer examinate de autor e de ajuns să re- 
einer < de materie: Inscriptiile ipotecare. — Legi 
ere ra hr tes e. — Aquila non capit muscas (În jurul re- 
Panic pei i Civil). — Dreptul străinilor de a mosteni 
s A e, — Contractele de subarendări. — Prosil 
x pres bre ca, Cazul Rakowski. — Operaţiuni de bursă 
pr ; . — Capital statutar. — Art. 231 Cod Co- 
mercial si legea timbrului. — Libertatea presei, 
tusarea presei. — Prescriplia în materie de presă, m ri 


„Dicţionaru 
blicarea nu va putea decit să i 
supra numelor proprii cunoscute din comedii şi nuvele. 
Dicţionarul pare a € inde atit notar 
nume. Caragiale construia nume, plin de respect sc 
către realitatea socială care-i stătea model, — şi, fireşte, 
acest respect a crescu 
Numele proprii sint caracteristice nu numai pentru 
indivizii care le poartă, ci şi pentru metoda după care se 
dau, deci pentru gustul şi cultura clase 
toare. La noi vanităţile puerile încă nu sau liniştit 
in această privință. Sint clase cărora Napoleon Br 
sau Ricard Dascalovici le sunä elegant foarte. Nume de 
tipul acesta am fi găsit neapărat în Caragiale, dacă ar fi 


204 | VIAȚA ROMINEASCA 


bertatea presei si juridictia militara. — Procesul ziariş- 
tilor la Casaţie. — Condiţia juridică a Israelitilor päimin- 
teni. — Impämintenirile în Rominia. — Petre Misir şi 
chestia evreiască. — Goanele Evreilor dela sate. 


Volumul cuprinde si o prefaţă, în care d. C. Hamangiu 


aduce toate elogiile cuvenite acestui adevărat jurist, 
e * e 


Ion Buriceseu, Citeva indrumări melodice pentru norma- 
jte şi înnățători. Bucureşti. Ed. „Cultura Romineasră”, 1930. 
Cartea acestui talentat profesor de liceu merită să fie ce- 
lită nu numai de dascăli, dar în genere de orice părinte de 
copii care îşi înțelege în mod conştiincios misiunea. ; 
Lucrarea a avut ca punct de plecare aplicarea mecanică, 
moartă, a teoriilor pedagogice de câtre învăţători. In deosebi 
faimoasele „trepte formale” au cauzat adevărate dezastre. 
Profesorul, atunci cînd „dă reprezentație", își gâtește lecţia 
în aceste haine de paradă ale pedagogici. | N 
Cind însă nu-l vede nimeni, le zvirle cit colo şi lucreaza 
cum îi vine, uneori mai bine, alteori mai prost, potrivit talen- 
tului înăseut si dispozitiei momentului. à £ 
Desigur că adevărul, aci ca pretutindeni, este la mijloc, 
la mijloc între empirism integral şi ascultare pedantä si for- 
malistă de ritualul „treptelor formale”. D. Buriceseu încear- 
că şi reuşeşte să ne-o dovedească, D-sa ne descrie cum se face 
o lecție, Alege exemplele cele mai diverse. O demonstraţie 
matematică; o descriere de ştiinţe naturale; o învățătură fi- 
lozoficä de morală crestinä, ete, ete... D-sa ne nrată, cum tre- 
buesc puse întrebările. Cum, uneori, fiindcă am pus o intre- 
bare greşit, putem, în urmă, să mai punem încă o mie, tot 
răspunsuri pe dos vom obține, Imi este imposibil să rezum 
cartea d-lui Buricescu. E o carte care nu se rezuma, căci e 
făcută numai din pilde, unele mai bine alese decit altele; se 
poate spune că ideea fundamentală este „bunul simț”, adică 
acea alianță dintre practică şi teorie care trebue să fie ținta 
ărui pedagog. 
i) Sn aii AT pentru a sfirsi, capilolul unde autorul 
vorbeşte de necesitatea, pe lingă metoda curistică a intrebă- 
rilor, a aceleia narative a povestirii istorice, Este atinsă şi 
delicata chestiune a „adevărului istoric”. Dates trebue să-l 
afle aşa cum e? Sau e mai patriotic să-l uim în culori li- 
rico-nationaliste? După cite am spus despre d. Buricescu, 
este uşor de ghicit care îi e răspunsul la această întrebare. 


D. 1. Suchianu 


uta i | 


DN O 7300 RENAN DoS 


8. Sanielevici, Curs de mecanică ration vol, |. Ed. 
„Casa Scoalelor". laşi, 170 lei. tza 

Cine nu sa zbuciumat odată în faţa celor trei-patru vo- 
lume de mecanică rațională ale lui P. Appell nu-și poate da 
samă cit prefueste o expunere succintă în care să se cuprindă 
o bună parte din materialul de cunostinti care poate alcătui 
un tratat de mecanică analitică. 

In volumul I (singurul apărut), d. Sanivlevici, după no- 
tiuni de calcul vectorial, ne introduce în studiul mecanicii 
incepind cu cinematica şi continuind cu stalica si dinamica 
punctului material, între care interealeuză o interesantă in- 
cursiune prealabilă în „principiile mecanicii clasice”, precu- 
dată de o „scurtă privire istorică”. 

Orice chestiune de fizică teoretică, respectiv mecanică, 
intrucit poate fi privită în lumina „teoriei câmpului”, astăzi, 
este unanim tratată cu ajutorul mecanismului oferit de calcu- 
lul vectorial (sau tensorial). De aceia, cele treizeci de pagini 
consacrate de aulor algebrei si analizei vectoriale, concentra 
ză cunoştinţele necesare pentru deprinderea cu minuirea cal- 
culului vectorial. Algebra elementară, noțiunea de derivată, 
precum si aplicarea vectorilor lu teoria curbelor sint cle- 
mentele necesare si suficiente cu ajutorul cărora se pot for- 
mula teoremele mecanicii. 

In consecință, „cinematica“ introduce noţiunile de iu- 
tealä, de acceleratie si de mişcare a solidului, succesiv, nemei- 
prezentind niciun fel de dificultate algebrică, Un şir de pra- 
bleme, potrivite, au rolul de a fixa și aplica teoria. 

Principiile mecanicii, precedate de scurta privire istorică, 
ne caracterizează pe autor: în cadrul unor probleme de stiin- 
tä riguroasă, preocupările filozofice îl îndeamnă să caute 
precizarea principiilur, axiomelor şi noţiunilor primordiale 

e care logica științei pure a clădit edificiul mecanicii clasice, 

voluţia principiilor și a noţiunilor este scoasă în evidență 
prin exemplificarea unor raționamente din Galileu (1638), 
Huygens (1673) si enuntarea principiilor introduse de New- 
ton în „Philosophia naturalis principia mathemalica” (1688). 
Un ultim paragraf rezumativ fixează sensul fizie al principii- 
lor. Intreg acest capitol poate fi cetit cu mult folos, ca un ar- 
ticol separat, de oricine e preocupat de probleme de filozofie 
preia fără necesitatea unci pregătiri matemulice spe- 
ciale, 

Mecanica punctului material se împarte în : 1 mecanica 
punctului liber, cu toate problemele Jegnte de ea, dintre care 
relevăm un studiu mai amănunţit al mişcării periodice, de- 
abiceiu neglijată în tratatele similare. In dezvoltarea teoriilor 
fizicii moderne (optica maxwelliană, teoriile atomice, meca- 
nica ondulatorie, radiofonia, ele.) ideia acestei mișcări perio- 
dice cu înţelesul «i fizic este fundamentală; 2 mişcarea punc- 


< 


206 VIATA ROMINEASCA | 


tului legat (pe curbă si suprafață), cu problema pendulului; 
si în fine 3% mişcarea relativă, en pendulul lui Foucault. Fie- 
care capitol se închec cu exerciții lämuritoars. k 

Peste lot expunerea succintă, sobră şi clară, de matema- 
tecian rulinat şi ginditor rafinat nu lasă si se strecoare nici 
un rind de prisos. 


De aceia cartea d-lui Saniclevici, tratind un subicet cla- « 


sic într'o formă modernă, se recomandă prin ea însăși. 
I. Plăcințeanu 


s*a 


Ioachim lileie, Analele Hanntului, I, Timișoara, 11729. 

Casi precedentul numâr al „Buletinului Muzeului din 
Timişoara”, şi acesta se datorește prin articolele şi comuni- 
cările mai importante ale d-lui iloja, fost elev al Şcoalei 
romine dela va. 

După un panegiric lui Emanuil Ungurianu, câruia se 
datoreste în bună parte existența muzeului din Timişoara, 
mort în primăvara lui 1929, se ocupă pe larg de viața şi 0- 
pera pictorului bănăţean Nicolae Popescu (1835—1877), des- 
pre care s'au mai scris uşoare încercări. 

După primele studii in atelierul lui Velceleanu din 
Bocşa, artist ce-şi făcuse studiile la München pe la finele 
sec. XVIII, şi la Oraviţa, pleacă la Budu-Pesta, Viena si Ro- 
ma, unde se si căsătorește, așa că restul vieţii şi-l împarte 
intre ţară şi cetatea eternă. A lăsat o serie de studii, desene 
şi picturi, făcute la Viena sau Roma, din care se observă 
calitățile lui de bun portretist si ideile mari ce-l främintau. 
Afară de copiile de pe Columna Jui Traian, în revista Fa- 
milja“ s'a păstrat descrierea schiţei unei mari compoziţii cu 
subiect patriotice, probabil pr: la muzeu s'a păstrat un 
alt tablou alegoric referindu-se la Unirea Principatelor. Cea 
mai importantă operă — copierea tuturor sculpturilor de pe 
Columnă după original şi tablele lui Bartolo din 1667 — 
n'a putut fi realizată: a adus alte tablouri în Sur por- 
trete, en care deschide o pa (probabil la 
d. Miloia uită să ne spună) în i 7. In tu 
ocupindu-se en pictarea bisericilor din Seleuș si Tg-Jiu, de 
aceia se stabilește definitiv la Roma în 1875 „pentru ca Să 
moară tot în ţară, la Liei, către finele lui 1877. 

D. Adam Cucu dă citeva informaţii rezumative despre 
„Valurile romane“ şi „Drumurile romane din Banat”; un 
Studiu documentat este acel al d-lui Iuliu Vuia despre „Dis- 
trictus Walachorum“, deşi aparatul ştiinţific lasă de dorit; 
câteva studii mai mici de Petru Nemoianu, cam fără legătură 
directă cu Muzeul din Timişoara. Din, comunicările d-lui 


L 4 — 
€ _ — ETS RECENZU : 201 


LE. - ps 


Miloia reținem j 
R justa rectificare a unui doc 
beste de aduceres mor colonişti Armeni în Banat In 1750 și 
patriotice. interpretind Siza ga AT use 
i 3 nă ù 

copere un împărat austriac Canno al 749-lea! la „Cronica 
anului tree va gere a expoziţiilir ținute out 
cu citeva a See à dote one „Asociației culturale din Banat” 
eu sera reproduceri bune, Sasca ae te de ne ne 
r0l orgi: îi conduce. dea ru arii peri usuel al ck- 
presii fericite „arlişti “ etilicări în stil (nu-s cx- 
103) si altele). risti cotați” (pag. 31), „țărani plasați“, (p. 


P. Constantineseu- lasi 
+ 


Paul Reboux, Les conquêtes d' i 
ue duc de Richelieu. Paris, a TAAA NA E 
AE e ag rh legătură cu „Byron”-ul lui Maurois am 
pe Ex se Ha Specia si da exasperanta ineptie a 
sv Eg ele — iată un exemplu de deplină 
Viaţa lui Richelieu, om 
į r ul care a fost academici 
cepe pro pretor, ambasador, cuceritor (chiar si ss 
pots D nc acestuia, care a trăit au mai 
os roi ani, care a apucat i 
tronul Franţei si care v AE Ja. one is 
3 e va putea pretinde la vesnie - 
nopia a posterităţii pentru a fi fost iziventatacul. Fei 
pp Pr roagă rai viaţa acestui personaj cam respin- 
7 Paul poto eresant, ne-a fost magistral descrisă 
i nu mumai personalitatea lui Ri i 
PR ] chelieu, d fizio- 
a gr Don secol, a acelui secol care er Dm g 
prialo. parfum, a sudoare, a praf de puşcă, a jeg si a 
PR pa Reboux ne spune că, în liniile sale generale 
mp Ta sa este riguros autentică, bazată po izvoare 
saci 5 amănunte însă, a permis si legendei oarecare 
aia sera: spune KReboux, există legende care, în felul 
F SE aS t atit de adevărate cit si adevărul. 
fapte atribuite Br Pa a sp cca ag că na 
, care nu ema 
pr e Sie, cum ar îi propria lui sarme a 
orei ocument public oficial, ci dă memoriile 
en Nae! apoen vagi ale contemporanilor. In nici un caz 
e ra eta vorba de complectări din imaginația autoru 
in . In nici un caz romansajul nu e înțeles de 


208 


«d Sta, 7 

Reboux ca © colaborare între Istorie si näscocirea auto- 
rului, pe temeiul simplei verosimilităţi. mi 

Pe de altă parte să se aredi piese care e 
rsonaj face parte, face rsoama e 

Done kas tarfe oglindirea acestei pese Ip în pe 
contemporanilor — adică, în fond, una din cele ma 

portante trăsături ale tirionomiei cuiva. 
De multă vreme nu s'a scris o carte aṣa de vie şi amu- 
zantă ca aceia a d-lui Reboux. 


Maurois, La vi» de Byron Paris, ed. Grasset, 1920 
at carte a cunoscut cel mai formidabil succes ra 
librărie din ultimul timp. Desigur că „Gentlemen pre ră 
blondes", romanul Anitei Loos, care a atins un tiraj d? 
aproape 3 milioane de exemplare, nu va fi egalat +4 
yron”. Dar pentru viteza demarajului, Maurois a cîş A 
gat toate recordurile, si apariția lui în galantar dei eat 
pe toţi concurenţii, inclusiv „New-York”-ul 
Morand. 
Succesul e dealtfel pe deplin meritat. Caci Maurois este, 
dacă nu chiar singurul, în tot cazul printre puţinii gs 
ştiu face „biografii romantate”. De altfel să nu uitäm ë 
el este nu mai putin decât , reatorul genului”. Toată ava- 
jansa de „vieţi”, — dela acela a lui Decebal până la pia 
a lui Balzac, si dela List la bätrinul Noe, — a tost o TETE 
literară recentă, manguna si sugeratä de „Ariel, viaj 
i Shelley serisă de Maurios. | 
ji Decît d cea mai mare parte din aceste Dares a+ 
proaste si agasanie, Cetitorul este vesnice usi d | 
sfirseşte istoricul si unde incepe romane epul? Ca es mea | 
tentit, si co este „romansaj”? Cel mai adesea nu ra e 
se spune. Și atunci nu mai știm nici noi ce idee n i 
facem despre erou. : 
Maurois, înză, este excepţia, El lucreazä mai oona 
cios decit cel mai constimcios istorie. O dovadă apari 
o avem în faptul că pentru „Byron“ a seris ponpa k j 
gral trei versiuni. Si putem fi siguri că fiecare si ‘1 
bazată pe un text, Figura eroului este exact aceia pe rai | 
o incuviinteaza documentele. lar „romansajul” se reduce 
la forma agreabilă a expunerii, la coordonarea ma po 
tului şi la împărțirea povestirii. In această artă — care ni. 
incontestabil una — d. Maurois e maestru, în dublul înţ 
les de iniţiator si de talent încă neegalat. Ca să-i gasi? 
vreo rudă spiritualä, ar trebui să ne urcăm direct 


i A S E D 209 


r ale cârui ,Cawseries du Lundi” sint sin- 
e lucruri care seamäna i 
Maures pot putin cu biografiile lui 

Dar să revenim la Byron. Era fatal ca după 
Ariel să serie viaţa celuilalt poet Peaport n dar Per mira 
ca Shelley, ci satanic, înger decăzut şi amar, primul, si 
înaintea lui Baudelaire, „poet blestemat”, i 

„Rareori sa născut vreodată un om interesant ca 
Byron. Lucid şi febril, pasionat şi rece, inteligent, pesimist, 
erud, dar fermecător ca o femee, şi-a petrecut viaţa cäu- 
tind una care să-l facă să sufere asa încil să nu-l mai dea 
răgaz lui să o facă să sufere, Căci plăcerea de a tortura cra 
pentru Byron aşa dé imperioasă încit încă de timpuriu fin- 
cetase de a mai fi o plăcere. Devenise ceva fastidios, cum 

ar fi pentru un funcționar îndatorirea de a merge la birou. 

Dezolanta cruzine a acestui kerub rău si pătat avea 
(să nu uităm că e Anglosaxon) origini religioase, Byron .— 
spune Maurois — era prada unui calvinism foarte ortodox, 
a unei religii sumbre de predestinaţiune. Byron credea în 
dogma protestantă a predestinatiunii. Credea căi oamenii, 
price ar face, sint mai dinainte aşteptaţi fie în Raiu, fie în 
Jad. CH despre el, ştia precis că Infernul si nu Paradisul 
îl va găzdui pe cealaltă lume. lată dece nu încearcă nici © 
clipă să se schimbe, sii se indrepte, să renunte la ferocitate 
si la pesimism, Este o amărăciune si o dosnädejde atroce 
în toată vista aceasta ușoară de libertinaj, desfriu si vo- 
luptudasi lone. 

Unul din detaliile cele mai picante ale vieţii lui 
Byron a fost amorul sâu încestuos cu sora lui Augusta. 
Este probabil că această vinovăție a contribuit ca să-l țină 
departe de Londra, a cărei societate — cu toate mofturile 
iui exotiste — îi plăcea în fond mai mult decit oricare alta, 

Cine a cetit ,Disraëli ştie cum este seris „Byron“, Nu 
mai avem noyoe să o spunem, 

Am cetit în „Adevărul literar” citeva pasaje din tra- 
ducerea d-lui Teodorescu-Branisie, care este exerlentă şi 
se apropie probabil mai mult +a toate celelalte țraduceri 
de textul original. 


D, T. Suchianţ 


A. Bayeţ, Decounertea scientifiques nouvelles fournissant 
la preuve. iréfutabte de l'ancienneté du gisemett de Lilozel. 


Bruxelles, 1929, 


După titlul, mai lung ca broşura, se vede despre ce este 
vorba în această apürate a unuia din cei mai ferventi glo 


14 


210 l VIATA ROMINEASCA 


zelieni, doctorul Bayet, profesor la Universitate si membru 
al Academiei de Medicină din Bruxelles, titluri pe care mu 
şi le expune totuşi în semnarea micului studiu de care ne o 
cupâm. De fapt este o comunicare apărută în „Bulletin et 
Annales de la Société Royale des Sciences médicales et na- 
turelles de Bruxelles“ pe 1929, al cărui extras ni l-a trimis 
Savantul belgian se ocupă de analizele iintifice care au, 


adus staţiunii dela Glozel o confimnare definitivă — vorbim 


pentru oamenii de ştiinţă si strict obiectivi — asupra au- 
tenticităţii gisementului. In noua fază, în care a intrat ,4- 
facerea“ Glozel din 1928, a documentărilor din laboratoa- 
rele specialiştilor, o primă contribuţie o aduc citiva savanți 
franceji si străini, ale căror rezultate alcătuese fascicola a 7-a 
din „Cahiers“ de Glozel, amintite şi de noi într'o altă recen- 
zie din „Viaţa Rominească”. Amintim pe rofesorii dela U- 
niversitatea din Porto, Mendes Correa si José Pereira Sal- 
gado (nu Salgrado); profesorul din Lyon, Couturier; profe- 
sorul din Clermont-Ferrand, Jean Buy; decanul Facultăţii de 
Ştiinţe din Lyon, Dépéret; profesorul din Nancy, Croze şi 
geologul Bruet (întrun loc Îl transcrie Bruez). 

Din toate aceste articole autorul se ocupă numai de trei: 
analizele oaselor omeneşti d erite la Glozel, executate 
de doctorul Buy, au dus la concluzia existenţei unei popu- 
Jatiuni neolitice in acea regiune, mai forte decit localnicii de 
azi: existența renului contemporană cu această rasă a fost 
dovedită prin gravurile acestui animal, recunoscute de Brink- 
mann, directorul Grădinii zoologice din Bergen, dr, Cheval si 
analizele unor oase de ren dela Glozel, datorite d-rului Dépé- 


interiorul unei cărămizi cu inscripții, dovedindu-se astfel 
contemporaneitatea scrierii cu renul. 


A. Mendes Correa, Art rupestre en Traz-0s-Montrs. 
Paris, 1929 

In legătură strinsă cu „afacerea” Glozel pot fi socotite şi 
alte publicatiuni, cum este acest extras din „Revue éo- 
logique“, datorit unuia din cei mai e at preistorici, pro- 
fesor la Universitatea din Porto (Portuga ia), autor a 159 
studii şi articole păni'n 1929 [cf. R. de Serpa Pinto „Biblio- 
Saga do Professor Mendes Corrêa (1 1928)”. Porto, 

In regiunea, cunoscută şi prin alte centre preistorice, 
Traz-os-Montes din Portugalia, autorul descoperă, în timpul 
“campaniei din vara ui 1928. domă monumente de artă 


RECENZII 


211 
rupestră, asupra cărora atrage deocamdată atenţia, urmi 
a pere mai tirziu un studiu detailat. Pe eine A re 
: stinci, aparținind unui masiv de granit de pe valea Avé- 
pages: observă o serie de gravuri, între care unele în formă 
e cruce — „sino saimao” (semnul lui Solomon), cum le 
spun țăranii — asemenea altora însoţite de cupule (mici 
găurele) si considerate în genere ca ultimul termen al evolu- 
tiei schematice a figurii omeneşti. Uneori e întovărăşită de 
un cere; ambele sisteme autorul le cunoaşte sin alte locali- 
täti din Europa. La ele trebue de adăugat si semnele putin 
cunoscute. din peșterile Gorjului (Polovraci, Vaidei, Baia de 
RE ep a şi publicate de d. Plopsor ; trebue să 
a aceleiași epoci neolitice, La unele sa putut distinge 
un triunghiu basilar, ce-ar însemna probabil stigmatul fe- 
O a doua localitate, Onteiro Machado, prezintă o 
gravată pe o largă suprafață cu parue à semne 350 din 
cele ce abia se mai recunosc) de tipul crucii, cupulei sim- 
ple sau cu o prelungire lineară în forma unei linguri, pot- 
coave, cruci înconjurată de un cerc, topor cu coadă, figură 
omenească schematizatä în litera 4. În vecinătatea masei 
centrale se află încă alte grupe de semne similare sau şi pe 
blocuri mai depărtate chiar, Cele mai multe din pietroglife 
aparțin grupului galo-iberic din megalitelor, repre- 
zentind unele schema simplistă a figurii omeneşti. Casi pen- 
a Merania atragem Es re că similare se găsesc gi'n 
pildă, gravurele rupestre din Bulgaria, studiate 
de Mikov in ulthnul număr din alzvâstiea“ (Sofia 1929). 


P. Comstantinescu- last 


Revista Revistelor 


LA NOUVELLE REVUE FRAN- 
CAISE, 1 Mort, 4930. 
„Începe publicarea unui roman al 
lul Paul Morand, Champions du 
Monde, La Universitatea din Co- 
lüenbin — silergari de forţă, tri- 
couri  pălrunse de  năduşeală, 
muschi erbi, tineri voinici şi 
candizi e victorios de le plez- 
nese coastele. Confort Ireprosabil, 
în halluri luminoase si bine încăl- 
zite; contrast, prin urmare, cu u- 
niversitätile franceze de provincie 
inghețale, sordide, militare”. Con- 
vorbiri Jlapidure pe teme sportive. 
Se vorbeste însă și despre stirile 
din ziare: nn nou fisrurs teribil 
ul kaiserului — la Paris, patru fe- 
mei au îndrăznit să poarte, pe stra- 
dă, rochii despicate la o parte, și 
au fost arestale. Articolul e Intitu- 
Int „Nos belles dégrafées”, Inocen- 
lu student american infrenbä pe 
Morand, ce însamnă dégrafées, şi, 
conştiincios, notează explicația în 
carei, AN contrast, prin urminre, 
cu lumea franțuzească. Minunali 
băeți; numai energie din cap pă- 
nă'n picioare, şi puritate de mora- 
vuri lot asn. Acesti americani ai 
lui Morand strălucesc ca niște idei 
platonice, După spori, concurs Sti- 
dentese de ormorie: Bine e să se 
câsălarenscă un erou? — în specie 
se înțelege eroul modern, ameri- 
cun, Dezbatere bine connpăânită we 
supra alernutivei: enstitata sau fe- 
mee — dezbatere cu idei înrpru- 
mulsle, în parte, dela Francezul 
care povesteşie, În scurt: apolo- 
gie andentă a virginității — dar 


tinărul orator e logodit. Acest ta- 
bou aventujos dle. viaţă americană 
e datat din 1909, partes. a H-a in- 
cepe sub! duta 1919; D ew Le 
„los Hunii, Trăiască Franța. Ho- 
henzollernii vor fi spinzurafi”. in 
part, soldati proaspeţi incarcà tan- 
curi şi ile. Morand primeşte o 
telegromă-invitație la o serbare a 
catnprouilor din etu, ete, 

Semn: Max Brodsky. Brodsky? 
Foarte greu de pescul! o ambntire 
din „anii moi de dinaintea războ- 
iului, perfecti şi piați”, Aha! eti- 
nărul erou cu dire! despre vir- 
ginitate. Toţi cei patru erol delu 
cursele din 1909 au scăpat téferi 
din războlu, E, orisicit ai zice, un 
admirabil noroc pentru nişte erpi 
să scape teferi tim nea mrăpiul, 

Morand e în fora lui o eminen- 
l figură de conirast, Trücsie par 
că dinndins peniru a depreciu snu 
anmo tipul tradițional al Franee- 
zului care-si trece viața între col- 
tul căminului si esfenea, E ca o 
revanșă contra mobilităţii a mi- 
lioane de strämosi în papuci, Mo- 
rand umblă şi scrie, umblă şi serie, 
umilă şi scrie, Uneori, sau adeseo- 
vi, serian) e marter ef plat stomme 
ces molles années d'avant-guerre“, 
Si abia eşi dăunăzi de subit feas- 
curi „New-York“ par Paul Mo- 
rand. 

In același număr publică refle- 
xii, cu de obiceiu cuminţi si Inteli- 
gente, Albert Thibaodel despre 
Romantism si politică. áe- 
xion: Classiques, romantiques, ce 
sont des bêtises! — belle 


$ 


quand elle est faite par un grand 
poète sur son lit de mort A force 
d'être répétée, elle finit tout de 


même devenir Jastidiense", In 
stirgit, Tierésträul a font denunțat! 
De citeva £ o sumă de 


literați imi ésit, mulți profani 
up ei, ca o mândră desco- 
perire alt, că faptele istorice 

[i nu pot f exec! grupați 


curente şi şcoli. Nerozhi ucenstu 
o denunță BA Thibaudet. In trea- 
căt ‘idéia de unicitate care 
umblă nrin aia ray re paa ne e 
plictisese uin oriculu 
dreptul de a clasa şi grupa 
este, tocmai, o prostie anelodolo- 
gich de provenienţă romantică, Cu 
Lamariine, Hugo, Sainteleuve si 
Sten Thibaudet arată că ro- 
montismul, deta 1830 insinte, chizr 
dacă mi e de stingi, merge spre 
stinga: si promile un volum Beie 
politique, 

Bucata literară de rezistență a 
acesiei fascicule n revistei îmi par 
versurie lui Léon-Paul Fargue, 
Croquis trouvé chez Francis Jonr- 
dain, datat din 1900. Impresia de 


primăvură provincială, acordată 
umoristice, cu prefăcuti naivitate 
în muniera lui Francis Jemmes: 


an le panier? Thérèse se char- 
ge du petit Ca m'aurait élonné si 
tu n'avais rien oublié! Cu o stren- 
gărească paiaterie în plus: Ah, 
ur mol que ln ide serul! belle. 
J'étais Ge, st j'étais GE, si j'étais 


Se anunţă apariția volumului X 
opere Sionpi aie iu, Hi 
4 nzind seria critice- 
de urtă intitutată Certains. Hu- 
ysmans, Antre literații care s'au ne 
mestecat in picturi, fără a excep- 
ta nic? pe ilustrul Bawdelaire, oste 
cel care serie în pdevir despre ar- 
ta picturii, şi nu foce foileton tite- 
rar pentru à sau educa bur- 
ghezul. Lectura cronicelor lui de 
artă e obligatorie, 


DIE NEUE RUNDSCHAU, Mari, 
19.30, — Arthur Holitacher, zia- 
ristu! valajor care, după războiu, 
a scos prima carte senzațională 
despre Rusia sovietică, îşi termi- 


„mă aici referalul despre America 


REVISTA REVISTELOR č ____ 1213 


-—Wiedersehen mil Amerika, Wie- 
dersehen itiul e cu noroc, In 
zilele acestea de furie câlätoreascà 
trebue ținuți oamenii la curent cu 
ce sa mai schimbat prin lume: 
pămintul s'a făcut mie de tot, si 
cel mai feroci călători sint nevoiţi 
să revadă, Un parc nou, o duzină 
de olteluri nouă cu  perfecționări 
care fat poftă  amatorului, linii 
nouă de drum de fler, excursii 
care se pot face cu $5 de minute 
mai repede deci! acum trek ani; 
situaţia femeii în America din n- 
nul acesta şi severitatea proaspătă 
în moravuri, firente cu un suple- 
ment de ipocrizie spre roms 
re, [i fant avec la lerre. den acco- 
modements. Lucru cunoscut; dar 
cei ce nu fost l» fatu locului de 
curind, fac totdeauna bine să-l i- 
mintească; Europeanul ualant, ante 
fel prevenit, capătă curaj de drum, 


+ 


COMMERCE, foscieuta de loum- 
nä. 1929, Dons same In mol 
{(Mimes) de Léon Paul Furguc ter- 
mină colorant numărul, In primul 

em, poetul se visează Villon, 

ingoite, Cocquillwrt, poet şi 
boem in plin veac al XVica, cu ca- 
timari de lemn lu git, cu gluga de 
cleric, în papuci cu virf hing al 
ascuțit ca virful glugii. Menestreli, 
jonsleuri cu maimuțe dresale, vin- 
zători de gogosi „dont les cris 
et les fumées montaient de con- 
serve avec les clochers dons le 
ciel venteux plein de châteaux- 
forts”, Al doilea mim” spune po- 
vestea vieţii si n morţii in spital 
n unel fete de prăvălie. Imagini 
scurte de străzi si de spital dela 
periferia pariziană. „Elle este ti, 
dans ce dimanche d'hôpital... On 
urrose à grands traits le trottoir 
brûlant. J'attendrai, Pas de famille 
à l'horizon. Des ouvrivrs sur un 
banc cassant une croûte, avec bean- 
coup de piroles, Un enfant s'a- 
use à sauter à cloche-pied - sur 
les pavés sans marcher sur Îles 
joints“. Ce curioasă e frumusetu 

rafinată sim- 
riciune! Rămii in- 
tr'o adincă și delicioasă oboseală: 
ai simțit enorm, casi 
cum o “te-ar fi cufundat în 
torente de împresii ce abin nr in- 


214 __ VIATA ROMINEASCA 


căpea în ani aprinsi de viață. Arta 
inel pare dictată de cuvintul 
imi Nietzsche: „Mein Ehrgeiz ist, 
in einem Satz sagen, was ein 
Anderer in einem Buche sagt, — 
was cin Anderer in keinem pets 
sagt". Este, poate, arta cea m po- 
pe cu tempo sufletului ac- 


tual. 
Valery Larbaud traduce un Ca- 
tol din esseistul Sir Thomas 


wne (1605—1682), un Montai- 
gne englez din veacul al XVII-lea, 
Sir Thomas era om în stare să 
scrie agu: „liymilele mı pierit pe 
ver, şi e timp să inchidem cele 
cinci porți ale cunostinfel, Să nu 
prelungim gindirea trează pănă "n 
fantusinagoriile somnului, cure a- 
desca urmează cugetările dinainte 
de mdormire, pretăcind pinze de 
păianjen in funii de corabie ji 
bosehetele frumos rinduite In 2 - 
dure virgină, Să ținem ochii de 
chisi, ar însemna să luăm supra 
noastră rolul antipozitor. Vinătorii 
acum s'an senlat se dimineață în 
America, lar în Persia oam 
şi-au implinit somnul dintäiu", 
Suu uitfel: „Litaren nu se lasă 
mituită; cei mal mulți trebue să 
se mulțămească să fie caşi cum 
mar fi fost niciodată: însemnuti 
doar In condica lui Dumnezeu, nu 
în memoria lumii, Fiindcă fratele 
morţii, cercelimdu-ne in fiece zi, 
ne aduce uminte ceasul cel din ur- 
mă, iar timpul, care imbätrineste 
pe sama lui, ne porunceste să nu 
așteptăm viață lungă; nemurirea © 
aici pe pămint o amăgire şi o pre- 
tenţie nebunească, Mumiile Egiptu- 
lui, pe care le-au cruța! yses 
şi veacurile, le disiruge azi setea 
“le ie ma Mumia a ajuns marfă; 
Misraim vindecă rănile si Faraon 
se vinde wa balsam. In (ord, Ham- 
let ar fi putut spune, poale, ace- 
leasi lucruri, dar n'ar fi ştiut, pro- 
babil, să le complice atit de pli- 
cut, In chip de profajă a acestei 
traduceri, Larbawd scrie un studiu 
masiv despre Sfintul Teronim, pa- 
tronul traducătorilor. Se găsesc în- 
că literați — vreau să zic „bele- 
trişti” — moderni care au ambiţie 
şi scrupule de erwdiție, ca pe vře- 
mea lui Annlole France, Rémy de 
Gourmont si Marcel Schwob. Aşa 
se si cuvine; fiecare pretenţie tre- 


tue susținută cu miflonce 


ta, A trrent, prohabil, nent 3 


deauna, vremea literatului 
glorifica să fie, numa! 


sau retor sau Om 


monta literară o *mtelartem 
Larbaud scrie un m 
ge, ca pentru o area 


torie religi 


ousä. ` 
Paul Claudel aduce 98 de pagini 


de dialoq cu enectacal: 


Le 


de Christophe Colomb. Liric, pè a 
i istie e e vorba de 
locuri umoristic (unde Em 
` ul acesta al lui Claudel pas- 
ester ÿ credincios metoda dialogu- 
lui cu repetäri si ecouri, 
Maeterlinck întocmai, ie 
Acciagi înșelătoare concizie In 
papagalismul imitatorului 
riteste adeseori și poemele iniția- 


eriticii pedanti ai 


torului, E manieră pură, 


care ik 


în sine si 


entru sine. Aforistica uceasia Mo- 
Vatonă şi de simplicitate yreoiu 


fabricată nu o pot sul 


wofele des presărat 


e, de 


va nici apos- 


un patos 


cure Vrea să pari aprins in laco- 
nignul lui prefăcut, nici 


frecvent de solo şi 


coruri, dispuse * 


schimbul 


în două tablouri simultane, ornate 
cu ingrediente de lutineuscä litur- 


pică, 


+ 


In LA REVUE 


dala 1 lanuar 1930 ne 


E 


UROPEENNE 
căjeşte Geor- 


ges Dupevron he Atonsimnr And 


indépendante que i 


mai presante și ms 
tru a contr 


"on 


appelle 


ază cit trebue 


io 


i anumite re- 


abulansa aceste păcate, 


Monsieur Thérive scrie excelente 


te”, und 
romane „populis cii uade arpo 
egăteste astfel 
i Paul Sou- 


cesc micii burghe 


rioşi. Thérive îşi pr 
paari- la moştenirea lu 


day, şi la o aprop 


strälu- 


iere cât mai a- 


micalä de marele- care de 


tel ini Gide. 


` Procedarea e, de abfel, și comodă: 


pela functionärasi si lucrători, prin 
uzine Ai modeste . Thérive 
mită, zice Dupeyron, câ pentru a 


18, inferioară, . 
In acelasi număr, Waldo Franck 
(tradus de Ludmila Savitzky) in- 
re publicul european despre 
emein wmericană actuală, Misca- 
réa ferninistă a murit, Femeia re- 
vine la feminitate, Toale legemdele 
despre „influența intelectuală” a 
femeii și noul janetriarcat” ameri- 
can nau putut opri pe Americane 
să înțeleagă, că lupta cu birbatul 
po ioa masculin şi cultul pu- 
sint încercări sterpe, dinainte 
condamnuie. Rezultatul aceloi Iwp- 
te wa fost decit: gospodine detes- 
tabile, soții mediocre, meme neu- 
rastenice, 


A 


EUROPE, 15 lannar 1930. — 
Jean Richard Bloch dā un prim 
articol ea ri soarta teatrului. 
Concluzia: din toată producţia tea- 
ali între 1827 și 1900, o singuri 
operă pare a rezista îmbătrânirii, 
a lui Până acum 20 de ani, 
huvbiuie acasts apărea rar és afi- 
sole Comedie; Franceze. Ultimele 
statist stată un progres simil- 


tor: Musset Intrece pe Molière, și 


in ce priveşte cussu, Fiindcă Mu- 


ssel e cel mai patin emfatic şi o- 
ratorie dintre Pe romanticii; şi 
cel care nu face exces de pitoresc 
exterior, CE vreme burghezia se 
știa în siguranță, îi plăcea să se 
vadă în teatru, Simfindu-se acum 
în mare criză, a început să fugă de 
realitate, în Împărăţia lirică a wi- 
eroi Fa Moss a ge most aiy si 
aşa l-a Pee n t pe Mussel, 
Bunghezia frenceză e, în fond, o 
clasă de țărani parvenili, Poeţii, 
criticii si istoricii din epoca Fo- 


REVISTA REVISTELOR 


215 


mantică au fost pentru această 
burghezie „mieux qu'elle ne méri- 
tait”, După 48, burghezia a avut 
exact teatrul pe care-l merită. Stră- 
lucirea romantismului se duloreşte 
în parte tinerilor emigranți întorși 
în patrie, si amintirilor jacobine si 
imperiale, Odată dispăruți onme- 
nii aceia şi acele mmintiri, bur- 
ghħezia a rămas să-și facă singură 
afacerile literare, Scăderea de ni- 
vel 3 pe, tonicitate psihică se ob- 
servă minunat cetind, una du 
alta, le Rouge et le Nolr si rea 
cation sentimentale. Amindouă ar 
trebui publicate într'un volum cu 
titul; Istoria unei decadenfe, 

Labiche, Augier, Dumas fils şi 
oriticul Sarcey au fost adevărații 
oent a V pand asro 

n su ponte data - 
rea vechinlui stil te gi a 
maturgii noi, Jules Renurd întâiu, 
apoi Sacha Guitry, tondagi de un 
tainic instinct al prefacerilor vor- 
birii, au pregătit dislocurea vechii 
limbi dramatice: dialogul e acum 
scurt, nclogic, nereai, faniezist, 
plin de quiproquo, plin de nepre- 
văzut şi sfidind bunul simț, un li- 
rism ste şi strălucitor, 

Cu genială presimţire de meste- 
sugar, Antoine, în 1887, constata, 
cel dintfiu, că forma teatrală cu 
care se desfătau contemporanii săi 
era mort; iar mal înainte chiar 
ca istoria socletății săi fi «fat 
dreptate, el constata că si fondut 
acelui teatru era mort. Dumas fiul, 
involuntar, pusese în formulă de- 
gradarea in automatism a vechiu- 
jui teatre: „un om fârh nici o va- 
loare ca ginditor, ca moralist, filo- 
“of, scriitor, poate sn om n 
rangul întăiu ca autor dramatic“, 

Dela Dostoewski, literatura s'a 
hitureul: unti cercetează inventu- 
rul social si public al pasiunilor, 
servind totdenunn şi o concluzie 
morală; ceilalți se instalează în 
inima individului, cu viermele În 
fruct, si o cercetenză fără entu- 
riasm și fără dezgust, Un domeniu 
nou, ai miturulosului interior, sc 
deschide. Drama nouă nu poate 
găsi pure mul sigur şi mai poz- 
naş in peisajele nesfirsite ale 
introspecțiunii, 


21% 


REVUE de PARIS, 15 tannar 
1930, — Gabriel Hanotaux scrie 
re Mérimée şi împărăteasa 
nia o notă de introducere la 
corespondența intre cei doi, a că- 
rel publicare începe în același nt- 
măr al ravislei. 
érimée a cunoscut familia de 
ipate } prima tui călătorie în 
$30, In Paris, pe cînd 
se afla în şcoală la Sacré Coeur, a 
cunoscut Eugenia mai bine pe cei 
doi oumeni care au avul o reală 
influență asupra spirhului său, pe 
Stendhal si pe Mérimée, S'au pis- 
trat două scrisori ale ei către Stewd- 
hal, din 1839—40, în care-i pores- 
teste în detaliu succesele Carlisti- 
lor, îl roagă să vie la Madrid, și a- 
2Ogă : trebue să fii foarte muhţă- 
mii acm, că se aduc rănisițile 
lui Napoleon. Si eu aşi vrea să fiu 
la Paris, să văd ceremonia, 

Până la adinci bătrinețe 151 adu- 
cea aminte cum Monsieur Beyle 0 
ținea pe genunchi şi-i vestea 
campaniile Jui Napoleon, In ace- 
laşi an 39, începe si coresponden- 
fa Eugeniei de Montijo cu Merimée: 
ultima scrisoare a scestuia e din 
Iulie 1870; în aceiaşi lună ela şi 


murit. Hanolaux pomeneşte trei 
exemple ide cariere feminine ex- 
traonlinare in istoria Franţei: 


doamna de Maintenon, lasefina si 
Eugenia. Cea diniaiu u losl o fe- 
mee abilă, a doua a avut grație, à 
trèia caracter, 
anoinux relatează scurt si pios 
convorbirile sale cu fosta impä- 
iosi, Durerea cea mare a vieţii ei 
ü fost moartea prințului imperial. 
„Dacă aşi putea face ce vreau, ași 
pleca cu aeroplanul tocmai acolo in 
Africa, să mă închin pe locul un- 
de a căzut băiatul, Dar, la virsta 
mea, tofi ar zice : ce bătrină ne- 
bună 1... Cine l-ar fi putut opri să 
plece, cînd după tată avea sîngele 
Honuparților, iar după are 
n a 
jote“, venă, simgele lui -a à 


* 


Despre arta de a cilători 


Călătoria este pentru spirit cels- 
ce Mmiwastica e pentru corp. Ne 
împiedică de a ne anchiloza. 

Dr putea spune; chiar ră e cel 


mai ben ieac impotriva prostiei. 


© VIAȚA ROMINEASCA 


Mintea noastră este tirania 
legea Eater Dacă nt | 
tm, atunci he 
dacă nu ne întindem, atunci ! 
pärat ne ingustäm. ŞI ne în 
sigur dacă to! pisăm aceleași 
tern aceleaşi lucruri. : 

Călătoria ne lărgeşte cîmpul vh 
zlunii, Ne biciueşte mintea prin 
«urprize dese, Rind pe rind lutri- 
rile väsate aiures ră es EE si 

e implu de adin e, 

a Dar ceiace-i paradoxal întrun 
voiaj e că, pe lingă că învăţăm 
a cunouste mai bine pe străinii ls 
care am fost, me întoarcem şi cu à 
cunoaştere mai profundă a pro» 
riei nee țări — si a noastră 
nsine easupra, 

Ceinuc-i prea familiar nu izbeşte, 
Ca să pricepem bine un hiernu, tre- 
bue on el să ne apară ca n volonre. 
Or, valoarea nu apare decit dacă in- 
diferența dispare, Şi obisnuinia a- 
duce totdeauna indiferența. Pe cind 
dacă, mengind fntr'o ară străină, 
constatăm că un lucru, care ni sè 
părea dela sine înțeles ln noi în 
țară, este cu totul altfel aiurea sau 
chiar nu este de loc, — atunci în- 
cepem să deschidem ochii mai u- 
tenti asupra lucrului aceluia. 

(Abel Bonnard: Revue Hebdo- 


madaire), š 


Rolul străinilor 
descrierea Rusiei 


Istoria Rwsiei este o operație 
foarte delicată, Ces mal mare pur 
te a istoriografilor poporului ry- 
sesc au căutat mal ales să identifi- 
ce în evoluția societăţii ruseşti a 


în 


celeagi faze ca și în evoluţia celor- 


lalte re europene, adică fev- 
dalitate, ev-medio, civilizație co 
munală, perioadă burgheză, ete. Se 
pare însă că această tendință (care 
pornește din tezism politic) nu este 
tocmai justificată stiintificeste. Ast- 
fel, in 1914 preşedintele secţiunii 
ruseşti a societății de Istorie dela 
St. Petersburg a criticat cu multă 
asprime pe un preoti h Î 

lucrare à Sa, pron 1 
e" vorbimi de neguțitorii 


bu 
Ge or veacul d a siodfiié 


ue 
mai cu prin după literatura de că- 


l ern şi de 
desene şi părți fa- 
societatea rusă. Ast- 
rs ee arie mar} È 
preciază tatea procedurii ju- 
dichare, Enr laudă toleranța 
Par pl a Rasilor si inexistența 
tüntiei culionse n Anehizitiunii. 
germane sint mai pi- 
ti; cele e mai ahiec- 


i mos- 
poth. E drep! că toti îi recunosc 
te enlități de inteligență şi de 
d . De pmemenñen adesea se 
iută o <cuză în regimul tiranic oi 

4 , term si în prostul exem- 
plu dut de Tătari. Celace este iarăși 
FE med ce tecih pate. Ciel 
mulie sint mărturiile de călători 
care ne arată că Tătarii, cruzi [ail 
de dusman, fată de străin, erau din 
contră de o extremă bunătate si 
Ei ndcță în raporturile dintre 
à general, literatura călătorilor 


Wini ai Rusiei se poate împărți 


N perioade: 
Din veacul al IX-lea până pe 
: mijlocul veacului al XIII-lea: 


izvoare descriptive, 


AA Din. mijlocul veacului al 


HIi-lea până pe la 1335: descrieri 
aproape À pe de călătorii la Tă- 


3 Dela 1335 In 1476: prioritatea 
Wa dau in Rola. À 
At a. Eora la 1554: prioritatea 


5° Dela 1534 p: 
Rar pă ta 1600: prioritatea 
4* Din veacul al XV-lea înainte: 
colaborare petivă a diverselor po- 
poare. 
(Inna Lubimenko: Revne de Syn- 
thèse historique) 


ISTA REVISTELOR | 


al Aa ai? 


a 


Ciemezesan, departe de lame 


să nu mă 
opresc lu o sută, si să merg pănă 
la două sute de ani? „Pleacă ure- 
chea spre Dumnezeu”. Plec, ma- 
dam, plec, dar nu aud nimic. A! 
Ce nebună. E a treia nebună în 
cursul unui an. 

Cea dintăiu mi-a spus: „Trebue 
să crezi în Dumnezeu, căci El tea 
făcut“, „Nici nu mă indoesc de 
asta, doamnă; dar tocmai de aceia 
ce el trebue să mă si converten- 
scă”, 
Cea de a dota mi-a telegrafiat: 
„Ă$ dori mult salvez suflet du- 
mitale stop cunosc preot domi- 
nican stop ce facem“. Răspuns 
plătit, l-am telegrafiat tä rin- 
dumi: „Uitãi-mā... Georges“, 

O säptäminä mai tirziu, pri- 
mesc o scrisoare dela un domini- 
can: „Domnule Preşedinte, dacă 
m'agi azvirii (aşa se azvirlise, că 
aproape gāurise hirtia), si dacă 
aşi veni să mă arune pe piatra 
pragului casei dumitale ce ai 
face?" Am luni atunci cea mai 
bună pană (era de giscă) şi i-am 
răspuns: „Părinte, ți-aşi aduce o 
saltea“, 

„Asi vrea — zise Clemencenu, 
cu ourecare violență — ași vrea 
să-mi arâtati un creștin, da, un 
creștin, unul singur. Nu un papă, 
Un creștin adevărat.” Apoi bras 
tul său începu să amenința: „Căci 
un crestin, domnule, este un om 
care practică doctrina lui Crist; 
Si un asemena om — îmi pare rău 
pentru dinsul — dar nu va putea 
niciodată să trăiască in societa- 
pr Acum geans i cu bastonul, 

ubeste pe aproapele ca tine 
Ensuti”. (Aci dadu din he „ŞI 
tiruul acela abject, intre om, biet 
al Stăpinul ru paca ti- 
ran sirek lucru emn! 
tinul, de altfel se crede si el aor 
iri Ape poliţă asupra lui Pam 

Li este ci ma 
nobil decit i Evreni. 

„Eu tam spus-o de atiten ori lui 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ N 


en y 


Dumnezeu: Dacă nu-ți place cum 
sint, maveai decit să mā faci alt- 


fel.. Să-mi răspundă, dacă îi dă 
mina.” 
(René Benjamin: Revue 
Universelle) 
+ 


Psihologia militară 


Psihologia armatelor s'a schim- 
bat, inainte vreme disciplina era 
mult mai coercitivi. In schimb 
înrolarea ers facultativă. Azi ser- 
viciul militar este obligatorin. In 
schimb disciplina tinde din ce în 
ce mai muit să se bazeze nu pe 
coercițiune, ci persuasiune. 

Aceasta ține în re parte de 
înmulțirea numi i tinerilor ti- 
trati, tinerilor care au făcut H- 
ccul şi facultatea, si care urman 
să fie comandafi de cine ştie ce 
subofițer incult. : 

Subofiţerul s'a temut de iro 
niile si de disprețul teteristului. 
lar alunci cind au itbucnit con- 
flicte, presa Si parlamentul an 
Jaat parte peniru soldat si în 'con- 
tra superiorului. 

De aci nevoia ca disciplina de 
nitădată să-şi reintărească legä- 
turile prin ajutorul liberei per- 
suasiuni, 

Mentalităţii celei vechi, cu sim- 
piul „dresaj“, Í succede szi © 
psihologie militară mai liberă si 
mai complexă. 

Pe de altă parte, natura mate- 
rinlului tehnic întrebuința! _ in 
războiu reclamä un taylorism 
foarte amănunțit, care face să in- 


tă sau pe pantaloni, cordoane de 
aur, săbiuțe, tinichele şi pangli- 
umul devine 
sobru ca si cel civil. De aci Și 

e 


care făcea pe militar să se 
creadă odinioară deasupra civili- 


care îl fă 
pr Aak această delicioasă si in- 


duioşătoare frază: „pe onoarea £ 

mea de militar“. a 
Astăzi militaru! are un senti- 

ment de onoare profesională de 

aceiaşi natură ca & fun 

lui de bancă, à magistratului, a- 

vocatului sau medicului 


catia si Pita schimbare de ! 


psihologie. 


Dar psihologia militară e o 


disciplină care n'a apărut incă. 
E suficient însă să-l indicäm pro- 
blemele ca să ne dăm sama că 
o asemenea disciplină e legitimă. 

{(Locot.-colonél E. Mayer: Re- 
vue Phitosophique} 


Chastinnea chinezñ 


Conflictul sino-rus care A iz- 
buenit in ultimul timp in Extre- 
mul Orient şi care a avut cauze 
precum și urmări uneori atit de 
tragice, are și părțile sale, ca să 
zicem ask, comice, Este foarte a- 
muzan! şi instructiv de văzut 
cum Ruşii si Chinejil se ceartă 
pe lucruri care nu apa n şi nu 
au aparținut vreodată nici unuia 
nici altuia. 

Conflictul are ca obiect linia 
ferată din Estul Chinei, linie 
foarte importantă atit din punct 
de vedere comercial cit şi militar, 
Această linie aparține insă finan- 
ei europene, în eosebi Franţei. 

i — lucru foarte nastim — Rusi 
si Chineji se bal pe ca casi cind 
Franţa nici n'ar exista! 

Este aci o lecție foarte edifica- 
toare pentru toți cei ce se tem 

ren mult de infiltratia capita- 
fatui strain". Firește, cazul chi- 


mai bine eca orice că aproape 
totdeauna puterea geografiei si a 
proximitä teritoriale are ma 
multă înriurire decit puterea pur 
financiară. 

Ca este cert, e că, ori cum s'ar 
transa conflictul, există în orice 
caz o naţiune care va fi în câştig. 
Este cea chineză, pentru 
motiv -că va avea 0. cale ferată 
utilă. $i în al doilea rind: Ruşii, 
pentrucă... în țara vecină cu ei 


e azi economia 


vantagiile Franţei spar mult mai 
platonice — și asta chiar in i 
teza cea mai favorabilă, cină 
ca şi Chineji ar Jens că 
rietates ps à 
Yistilor francezi, Celace se a ot 
dem să se intimple așa de cu- 
(Henri Lormian: R 
teux M eoue des 


Iasemnări dia Germania 


— Gu cit germanul i - 
triot, cu atit craniul De mal 


ras. 
— Intrun vagon, dacă un cñ- 
gol privește peisajul, să ştiţi 
este un francez; dacă stă ne- 
mișcat, e englez; dacă măninră 
e atat 
— Un german i 
tac. ret sa ren a À gg OS 
= ucruri sint tari t 
Germania: pielea, otelul si Arane, 
er aing un Dors an de-al Kaize- 
mai aduc 
a trecut pe la Beos à gta a 
> er mp în i Renania 
i noscu“ i 
pe viitor soldați ae, ÿ Le 
— Multe biserici germane ü- 
Lu ceva lui Ludovic al XV-les. 
ar lepra cele mal 
venite, a pe care criticii di 
Franja le consideră ca cele bass 


fie oare o sim i i 

piä coincider- 
ien a Fe „din oi 
ar calitate lanentabilă? Misa 


des Vi ) Bourcier: Revue 


Torminologin economică 


Nimic nu arată i bi { 
de internaţional lucru e esti: 
ste stiin- 
fa şi, în deosebi, cit dó. mondial 
— ca termino 
întrebuințată în economia po- 


____219 
Stendhal spunea că 
rec de căpâlăiu Sate Codul g 
k À re e cea mai pură 
egy: franțuzească, Desigur că 
= acelaşi lucru l-ar spune el pen- 
ph vreuna din revistele actuale 
~ bursă. Index-numbers, Cles- 
ring- nonse, Investment trust, etc., 
pr ce war putea el ceti într'in- 
Invazia barbarismel 

altfel indispensabili, g“ pur eur 

urabilă. Şi i 
multe motive. Şi asta pentru mai 

sie normal să fm 
vorba de acolo de pag iov 
muţi însăşi institutiunes pe cure 
zisa vorbă o exprimé, Frusl-ul ne 
Vaso din Lg var kartelu! din 
i anis., E drept i să i- 
Saua: pt deci să le zi 


2) Ar fi ridicol să  Inlocuesti 
cuvintul cu o perifruzä de „e 
cuvinte. Termenii de dock sau 
warant sint mai scurţi decit n- 
cele două trei linii pe care ar 
trebui să li le substituim, 

3) Neologismul nu face „dublă 
intrebuintare cu vorbele vag m- 
semănătoare. Lock-out e altceva 
decit simpla congediere; un stock 
e ceva mai precis decit o re- 
zervă, . 

4) De nitel se întimplă adesea 
ruriozităţi de felul poser ză Cu- 
vintul buget, pe care francezii 
iau luat dela Engleji. Engłejii 
l-au luat, mai de mult deln... 
Franceji. (Un “houget® era în E- 
vu! mediu; un säculet; Englejii 
au lunt expresia pentru n de- 
semna sacul ce conținea docu- 
mentele Cancelarului Exchequer- 
nlui, si prin extensiune, ex pozeul 
acestui Exchequer.) Deasemeni 
cuvintul irast e de origine 
franceză. 

5) Orice limbă trebue să evo- 
lueze. Astfel procedura dreptului 
— care se complice așa de mult 
in arhaism — a devenit incom- 
prehensibilă astăzi profanilar. E- 
conomia, nl cărei obiect este mai 
modern, trebue să fie mai mo- 

Rene i aan 

. : Journal 
Economistes) i dei 


* Bibliografie 


D. V. Barnoschi, Neamul Cofojänese, Roman. — 
— Un spital de războiu. — Un pojar de pouinë, — Bucureşti, 
Editura „Cultura Pominească”. 1930. Preţul 160 lei. 

Al, A. Philippide, Stinei fulgerate. Poeme, Cu un portrèt de Iser, Bu- 
cureşti, Editura „Cultura Naţională”. 1930. Prețul 75 dei, 

Dr. Tosit Westfried, instinctul sexual — Cu un cuvin introductiv de 
Pro, S. Freud, Bucureşti. Ed. Cartes Româînesseă. Prețul 120 lei, 

i. L. Caragiale, Opere. Volumul I. Nuvele si schiţe. Ediţie îngrijită de 
Paul Zarifopol. Bucureşti, Editura „Cultura Naţională”, 1930. 


Pretul 200 lei: 


D. L Suchianu, Puncte de vedere. Cu un portret de Lucia Deme- 
triade-Bülicescu. Bucuresti. Editură „Coltura Naţională”, Pre- 


jui 75 lei. 


1. Negreunu, Studii juridice. Precedale de o scrisoare a d-lui €. Ha- 
mangiu, consilier Ja Inalta Curte de Casaţie. București. Editura 


„Adevârul” 1930. Preţul Lei 160. 


Lrubela Sndoveanu, Educaţia Nouă, Indrum 
catari, Bucureşti, Editura „Cultura Rominească” 1930. 

B. Spinoza (Două sute cincizeci ani dela moarte.) Articole şi tradu- 
ceri de dr, 1, Brucăr si prof. S. Katz. București. Ed. ,,Socie- 
tatea Romină de Filozofie”. 1930. Prețul 250 Tei, 

George Panu, Din viața animalelar. Biblioteca „Dimineaţa”. Bucureşti. 


Ed. „Adevărul”, Prețul 20 lei. 


Otilia Cazimir, Licurici (Versuri) București, 


1930. Preţul Lei 80, 


pG. Ibrăileanu, Studii Hierare. Bucureşti. Editura „Cartea Rominească”. 


1930. Preţul 75 lei. 


Georges Clemenceau, Măreţia şi amäräciunile unei victorii, (Memorii.) 
_ Bucuresti Editura „Cartea Romincaseă”, 1930, Pretul 180 Jei. 
T. Agirbiceanu, Daetilografa, Biblioteca „Dimineaţa”, Bucureşti. Edi- 


tura „Adevărul”. 1930, Prețul 8 lei. 


Stelian Metzulescu, Dintr'un carnet, Craiova, 1980. Prețul 20 let. 


ări pentru părinți si edu- 


Ed. „Cartea Rominească”. 


PRIMITE LA REDACŢIE: 


4 Bulletin de în Section Scientifique 
catene année, No, 1—10; Biserica aa le gr 
ruar 19305 Darul Vremii, an. 1, No. 1, Februar 1930: Romina Mi. 
litarä, anul 67, No. 1, lmuar 1930; Arhiva Someşună Na 12; Page 
lumină, anul M, No, 2, Mart—April 1930; Iavoragul, rasé ge ps 
Revista Sociatăţii „Finerimea Pomină”, anul XI No. 7, M doo o: 
Cou SR EUR No. 14; Andedlul tiako anal 1, No € 7, 
Convorbiri literare. anul 63, Mart 1920, i duos 


Mărturisirea trupului 


daia PRI 


Tabla de materie 


VOLUMULUI LXXXI 
(Anul XXII, Numerele 1, 2 şi 3) 


L Literatură 


Bart Jean. — O scrisoare uitată NE AE 
Botez Demostene. — Misticismo « + + + «+ + «+ en 


Cazimir Otilia. — 
i — Memorial (Granada) . . + - +- 


à RES QU ee) mei 7 


(Fragment) . 
Stahl lvonne Henriette. — Plumb (I) . > - - : - « - 


II. Studii. — Articole. — Scrisori din tară 
si din străinătate 


Claudian Alexandru. — Reflexii asupra generaţiei nouă 
Crăciun Emil Dr. — Problema cancerului. . - - - - 
Drouhet Ch.—Logofätul Konaki şi poezia franceză a epocii 


PS Mr pie o Di die ea 9 


Gherea D. loan. — Egotism îi 
Philippide A. Al. — Rellexii cu prilejul unui centenar 
Suchianu I. D, — Prostia ca teorie a cunoaşterii . . 


IL Note ne marginea cărților 


Rosetti Al. — Joc secund.. -+-+ 
Y: p — Un rus in călătorie. . . aeie + r * * * 


Fe eri. apitalism}). . . . . 
Ps Thomas. — Cronica externă Dezar irmarea 
Oceanului Pasii mi 


eo Sti la Th 


=.» 
a e e o io » 4 
CAT .ă 

+ . + . 


V. Miscellanea 


P. Nicanor & Co. — Misiunea 
i generaţiei ti —Rea- 
mes due şi viaţa politiei Mae 
RS. O „ponă editură —Re- 


VI. Recenzii 


Bayet A. — Découvertes scientifiq 
ues nouvelles | İs- 
sant y preuve irréfutable 1e l'ancienneté c da aa 
acea v cara Ce momie rs Păi 
. — Citeva indrumaâri metodi jor- 
malt și învățători (D. 1. ii 7 
Correa Mendes A — Art rupestre en Traz-os-Montes 


0-a: Sree ei :e d... n-o d à':06 
+ + 


VII. Revista Revistelor 


Benjamin René. — Clemenceau, departe de lume (Re- 
vue re gg RE sn Dis ee: SRR 
Bonnard Abel. — rue 

binaria. e sr e : Casa Came 


Bonreier Emmanuel, — Insemnări din Germania (Revue 


des Vivant) 2 îi ca us ra 
e C ione 7€ 


0. “e 
a “die dr à cre Di .p:. pila lets 
d 14 v 


4 


189 


> 


i _ VIATA ROMINEASCA Apă 


i i 


° Š 
Lormian Henri. — Chestiunea chineză (Revue des Deux 

Man Le à e Le ve SR sie 
Lubimenko Inna, — Rolul stréinilor. in descrierea 

“siei (Revue de Synthèse Historique} - + + : =- 
Mayer E. Locot.-Colonet. — Psihologia militarä (Revue 

Philosophique) . + s - # + + e + + * * s a 
Die Neue Rundschau . + sie + «+ " be MURS 1% 
La Nouvelle Revue Française , . .- … + - - de (Us 
La Revue Européenne . + + + # + = # * © NE 5 4 sa 
Revue de Paris. . . - - - DORE Te ep EU eve 
sédillot René, — Terminologia economică (Journal des 

Rhone)... ee a, teo ei e size 
VIII. Bibiogralie. . . + . se +" t oti? 


Viaţa Romînească 


Viaţa Rominească 
Revistă literară si ştiinlifică 


VOLUMUL LXXXII 
ANUL XXII 


ATELIERELE ADEVERUL SA. 
STRADA CONST, MILLE 7—31, BUCUREŞTI 
1930 


eg 


ga. ANUL XXIL APRIL, MAI No. 4 si 5 
—————2 


iata Romineascä 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


SUMAR: 


Frank B. Kellog . .. ..... Calea spre arbitrajul internafional. 
Demostene Botez +... . Urlet (Versuri). 
aa sa n . „ Impresii din Italia (Roma). 
ss . - . Pe o ediție nouă a lui Creangă. 
- - -o - Mătuga Matilda, 
ee tee Din Sappho (Versuri). 
F Ibrăileanu, moralist, 
„1. Ce este un film: 
PU SE Deslegarea unui mister. 
+-...... Note pe marginea cărților (O culegere de esséuri). 
NE - . +» „ Un pamflet moldovenesc din vremea Eteriei.-- 
AT IERI: nica îiterară- (O nouă ediție a Poeziilor tui 
Eminescu. — ieri complecte ale lui Caragiale). 
NSP OR Te Cronica economică (Impozite comerciale.— Patenta). 
LLS .... ....,+ ., Cronica ideilor (Centenarul lui Fuster de Coulanges). 
N. Tonilzs ........ r. Cronica artistică (Despre precursorii oficiali şi 
despre premiul naţional ages 
Greenwooëd .  ..... Cronica externă(Primejdia relaţiilor anglo-sovietice). 
+ PER Cronica modei (Letopisefii). 
a iasa Cronica teatrală (V. Maximi lian.—Aglae Pruteanu. 
— C. Vernescu- Vilcea). 
Here Ta Miscellanea (D. Goga despre votul universal. — Cons 
fuziunea valorilor. — „Viaţa rominească“ şi zias 
rele bucureştene. — Documentärile d-lui C. ere 


b — Gib 1, Mihăescu: braţul Andromedet AL A. 
mâri educatori, D, L Suchiane, — 
LD asgari, cazan Gate 

3 70 ioris a gala, AL, 
imong? Evrel D. 1, 
Wierfel: Go- 


— oie 
bte l" (Revue Universelle), — în căutarea socie- 
de sera $a Mondiale), — 

Se în cette LIRE 2 


bolitigue), — n h 
- „Lupta dr 


Redacţia și Administrația : Str. Const. Mille 7-9-11, Bucureşti 
1930 


MORE DD MODE (em e pet ms îti mt n 


oi 


VIATA ROMÎNEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ | 
Bucureşti, Str. Const. Mille (Sărindar) No, 7-9-11 
Anul XXII 
Preţul Abonamentelor : | Calea spre arbitrajul international 

IN TARA : In perioada aceasta de progres rapid si de înțelegere 
1 500 cordială între naţiuni cea mai bună cale de a aboli räzboiði 
PO Ana LS ea on ee ayeas Lei ca mijloc de aplanare a conflictelor internationale ce aceia 
Pe jumătate an . . + + + + + .... „n 250 de a extinde terenul arbitrajului încât să rindă toate ches- 
e i tiunile juridice, de a negocia tratate aplicind principiile de 
Conciliare la toate chestiunile care nu fac încă parte din do- 
IN STRAINATATE : 1 meniul arbitrajului si de a invita toate națiunile lumii să 
7 condamne recursul la războiu, să renunţe la acesta ca instru- 
Penn A+ + se + + + Ha © se Lei 650 ment de politică internaţională şi să se declare pentru apla- 
E | narea tuturor controverselor prin mijloace pacifice. Astfel 


| caca războiului ar putea fi stabilită în lume ca un 
F ipiu de drept international. 

Mai sint si alte măsuri care ar putea fi luate de auto- 
ritățile guvernamentale chiar si de organizațiile particulare 
din toată lumea, şi aceasta-i de a introduce în mintea popo- 
rului o atitudine pacifică arätindu-i că războiul nu-i numai 
un mijloc barbar de a aplana ncințelegerile dar şi unul care 
a adus pre lumii cele mai mari dureri, suferințe si de- 
zastre, Dacă oamenii şi-ar spune hotări! că nu trebue să mai 
fie războiu, războiu n'ar mai fi. Arbitrajul e mecanismul cu 
ajutorul căruia pacea poate fi menţinută. El nu poate fune- 
fiona efectiv înainte de existența unei voințe populare de 


pace. 

„La începutul ministeriatului meu, am găsit că, în ceiace 
priveşte iul, unele din tratatele noastre de arbitraj, de 
prietenie și de comerț, au expirat si că unele din comisiile 
de conciliere, prevăzute de tratatele Bryan, au devenit in- 
piece sau vacante prin moarte sau demisie, Aceste locuri 
au fost complectate și acum nouăsprezece din tratatele ori- 
ginale ale lui Bryan sint în vigoare, printre semnatare fiind 
cuprinse unele dintre pret nare cf ti ale lumii. Noi am 
mai negociat cinci tratate nouă şi sintem pe cale de-a mai 


ih 


D-nii abonați sint rugați a trimite o dată cu abona- 
mentul şi Lei 150 anual, costul recomandärii pentru țară f 
sau Lei 240 pentru străinātate. 
ce numär, trimițind sumă, 


onamentele se pot face dela ori 
birourile admi- 


prin mandat poştal sau plätind costul direct la 
nistratiei din Bucureşti, str. Const. Mile No. 7-9-11. 


Colecții complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1023 
se găsesc în depozit la Administraţia Revistei cu prețul de 200 
lei colecţia, iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecţia. 


Administraţia. 


6 © VIAȚA ROMINEASCA 


a gi alté. Am negociat cu unele ac un nou tratat de 
arbitraj pentru aplanarea tuturor chest 


tul unui tribunal de conciliere pentru examen şi raport, şi 
de a nu recurge la räxboiu în cursul unui timp re 
necesar examinării. Mai mult, conform unei rezoluții a Con- 
sera ta pan-americane ţinută în lanuar si Februar 1925, 
Statele-Unite au convocat toate statele care fac parte din 
Uniunea pan-americană la o conferință de arbitraj si con- 
ciliere care sa si (inut la Washington in Decembre al ace- 
luiasi an. 

Există deci o mişcare rogresivă in toată hrmea si o in- 
tensificare a sentimentului luminat în favoarea a lanâării 
controverselor internaţionale prin alte mijloace decât re- 
cursul la războiu. Aşi putea aminti în aceastä legătură tra- 
tatele din Locarno și altele negociate atit în Europa cât si în 
America centrală si în America de Sud. Poate nici o parte 
a lumii n'a făcut mai mari progrese în arbitraj decit Ame 
rien centrală şi America de Sud, şi fără "ndoială nicäeri în 
hme sentimentul păcii nu este mai puternic și deci nicheri 
primejdia izbucnirii unui războiu nu € mai mică decit aici. 

Arbitrajul şi concilierea se adresează din ce în ce mai 
mult imaginației oamenilor din toate naţiunile, Eu consider 


movarea păcii mondiale. Cind toate naţiunile vor ajunge la 
concluzia că neînțelegerile lor vor putea fi aplanate mai 
bine prin mijloace diplomatice si, în cazul eșecului acestora, 
prin arbitraj sau comisii de conciliere, lumea va fi făcut un 
mare pas înainte, Eu ştiu că tratate de arbitraj şi de conci- 
liere au existat si mai înainte şi că, cu toate acestea, cel ma 
mare războiu al istoriei n'a fost evitat. Dar aovasta nu trebue 
să fie o cauză de descurajare, fiindcă azi sentimentul mon- 
dial este mai puternic şi mai favorabil acestor mijloace de 
aplanure a neînțelegerilor internaționale decit mai nainte. 
Eu mai știu că există chestiuni politice care nu pot fi apla- 
nate prin arbitraj, dar pot fi rezolvite prin conciliere. Eu 
ştiu că gelozii si ambiţii nationale şi resentimente de rasă au 
lost adesea cauze de războiu. Aceste cauze de conflict pot 
fi înlăturate prin educație, prin dezvoltarea  tolerantei și 
rin susciterea unei dorințe reale de pace. 

In afară de aceste mijloace de-a asigura pacea univer- 
sali en nu mai cunosc decit unul şi acesta e un tratat solemn 
angajind toate națiunile lumii să condamne recursul la 


CALEA SPRE ARBITRAJUL INTERNAŢIONAL 


7 
boiu si să renunțe de a-l mai consi instrumen 
. Li d 
Po A ocne fără celelalte sent: se să decl: a: 
emn că: neînțelegerilor interna le de ae 


origine ar fi nu va fi urmărită ni 
i u v iciođatā decât i 
e ET 
} es 
eg a eya = d-1 Briand, me ar éfacerilor pier 
are tara 4 o propunere făcută Statelor-Unite d À 
Eee tratat bilateral cu Franja pentru a den x 
pi ul ea Send ea ip aplanare a conflictelor dintre ruine 
eră aa er american a crezut că aocastă conce ie 
pr ENI ae aut mpărtășită tuturor naţiunilor din ed, i 
ont ge ae ar pulea deveni o parte a dreptului Se a 
cr eag aa a templului unei păci durabile. 
re e o importanță atit de imensă, afectind atit de 
pes iei, rc tuturor maţiunilor, marcind um atit de mare 
ear iai i apem n realizat fără concuraul, nu numai 
întreagă, De bei dit aia zile a 2 te A por 
i contra ri 
y Firad xe nes strālucitoare a unei complecte lit 
Ag" fop à vestea intenției de a negocia un astfel de at 
ana febr ura la începul cu mult scepticism impresia a- 
proie Re ipit în curînd fiindcă ea a fost covirsitä de 
arca ora opiniei publice universale care a susținut puise. 
hr rea. Astfel desävirgirea tratatului n'a fost opera 
tin art e ci sau a unei singure individualități. E pu- 
să age es un astfel de tratat ar fi putut fi negociat în 
D de sure eg i diferitelor guverne. Eu n'am 
m Fire PS ici d. Briand. Noi n'am fi reușit. Și n'am fi reu- 
sr el legă este expresia nădejdii milioanelor de oa- 
seen ea întreagă. EI purcede din viziunea cimpuri- 
Flers e pustiite, a caselor ruinate si a oamenilor zdrobiţi 
a unea pre a frânt marea inimă cucernică a omenirii 
ax Biror e ao în epoca aceasta înaintată și luminată, 
pi magi ersa] sa ridicat contra ororilor războiului ? 
at, Tva ani ne despart de cea mai mare calamitate 
en ré CA purilor. Nimeni nu va pulea zugrăvi durerea, 
Cure ca mizeria şi jalca pricinnită de ultimul cataclism. 
să RM pe spre epocile de progres gradual 
paranji pentru pace? e mirare că popoarele cer acum 
rsul negocierilor acestui trata i 
saraat Kaeh al oamenilor de stat din celelalte i) Ta 
ee i le stat din toate partidele Stetrlor-Unite. Ei si e 
en i in imbold politie. Eu m'am consultat cu goe 
putati şi cu oameni politici, cu cei mai dai rar or 


înţelepţi i 
ni pfi oameni a timpului nostru şi pol spune, fără nici o 


à VIAŢA ROMINEASCA 


ei 


umbră de fndoială, că tratatul a intilnit aprobarea cumpă- 
nită a tuturor oamenilor din Statele-Unite. _ RU | 
Am fost intrebat de ce n'am încercat să neg ain. 
tul cu toate naţiunile din lume gi să fac din jon ps dar 
originale. Dar încercarea de-a negocia un tr m pă pună 
izeci de naţiuni ar fi provocat atitea discuţii Aar egt 
isa it atit de mult tratativele incit ar fi ingreniai caci pus 
darnicil, semnarea unui tratat Loir ra che 
ai mult, dacă o pu vi ar și 
it sñ- i ratatul p'ar fi putut intra în vigoare şi 
ar ragaie pigie baser chestiunea pentru o dată na A 
bil de evăzul. Era deci referabil să alegem principate! 
ste Pale Europei, tea ultimului războiu, unde pet A 
Mi ui răzhoiu era poate mai mică deea shes = ct e 
i i „ele u „car 
e aros igp sent 5e 20 Éaturor celorlalte natiuni dia 
a e FARA îndoială că un tratat satisfăcător penru act sd 
Sarat ar fi repede acceptat de celelalte. Guvernul t a sms 
de exemplu, a susţinut că tratatul propus pri ne» x pont 
era unul din acelea la care nu poate part e 
ps i concomitent cu guvernele Dominionurilor şi cu gu i 
i ndiei, si sugereazā ca Statele-Unite să invite, nr gu- 
Dose să devină părţi contractante. Aceasta s'a făcu pă 
minionurile și M Mile au acceptat tratatul si l-au semn 
ă ritanic. a i 
ea given sa ridicat chestiunea de x ip e pe 
tatul propus nu e în conflict cu EEE de garanţie a neu 
i aţiun t Í D l 
traité, DE Lies Naţiunilor n'a impus niciodală o une 
rr e la războiu. lar în ceiace priveşte tratate - pir 
pile = ape încă conţin o clauză cu angajameniu $ 
osie la războiu. In adevăr în caz de vi lare f ae 
de căt plen din inaltele părți contractante, fiecare : sa 
dati gta ajează să sară imediat în ajutorul părții ir ca 
cect font îndreptată o astfel de violare sau un as e x 
year t Prin urmare, dacă una din părţile RE TT DE he e 
ie A dela Locarno recurge la războiu, vio aci 


i tatului ar 
că, dacă una din semnatarele tra 

orare raga cealaltă ar fi “egajală şi ar ră rapel 

liberă de obligaţia de a întreprinde vreo a iune, A ge Se 

eut că À a rari i ate ie a dost e 

Li L2 i 

DT ip Lg Age ditii nici o modificare a tratatului pre 
zent nu era de dorit. 


4 E sn «tan 
Până în momentul de față cincizeci si op: de naţiuni au 


semn icat in- 
ärti contractante sau și-au notifica 
cote gel za mea e că toate naţiunile din 


TH 
, 


INTERNATIONAL 9 


i vor face din el unul din 
pentru prima oară în isto- 
atitor națiuni din hrme, Si 
țâmite că nici o modificare 


principiile politicii lor nation 
rie că un tratut a găsit ap 
aceasta fiindcă tonte au fost 
a tratatului n'a fost necesară pentru n le satisfaca vederile. 
De altfel tratatul nu împiedică o țară de a se apăra în cazul 
unui atac, fiindcă nici o naţiune mar semna un tratat impli- 

expres sau clar o obligaţie care să-i conteste dreptul de 
a se apăra în caz că ar fi atacată de altă ţară. Acesta-i un 

t inerent oricărui stat suveran care e singur competent 
să decidă dacă împrejurările îi cer să recurgă la un războiu 
de apărare, Dacă are motive întemeiate lumea îl va aproba 
şi nu-l va condamna, Dar o naţiune trebue să răspundă ina- 
intea tribunalului opiniei publice si să arate că titlurile ei la 
dreptul de auto-apärare o justifică deplin să recurgă la 
războiu. 

Unii critici au susținut că prin recunoașterea dreptului 
de auto-apărare, tratatul a fost considerabil slăbit, — că dacă 
o națiune va recurge la războiu subt cuvint că a fost în caz de 
auto-apărare, pretenţiile acesteia trebue să fie acceptate de 
celelalte popoare ale lumii si că prin urmare tratatul unila- 
teral nu schimbă prezenta situaţie juridică. Eu nu pol fi 
de acord cu aceşti critici fiindcă o naţiune pretinzind că e 
în caz de legitimă apărare, trebue să se justifice înaintea 
tribunei opiniei mondiale si înaintea semnatarelor tratatului. 
Pentru acest motiv eu am refuzat să inserez în tratat o defi- 
nifie a agresiunii sau a auto-apărării fiindcă eu ered că nici 
o definiție conrprehensivă nu poate fi dată de mai nainte. 
O astfel de încercare ar fi dus la dificultăți nesfirgite. Ani 
de-a rindul, oamenii de stat preocupaţi de-a împiederca rùz- 

au încercat să stabilească definiţii pentru ngresor şi 
pentru dreptul de auto-apärare cu scopul de a preveni con- 
flictele intre state, si mau izbutit să-și atingă scopul. Apoi a 
definiție lehaică uşor poate fi eschivatä de o naţiune ce do- 
reşte să recurgă la războiu în scopuri egoiste. A părul deci 
preferabil să se facă o simplă declaraţie împotriva războiu- 
lui. Încercarea unui popor agresiv de a-şi dovedi nevinovă- 
ţia, ar fi prin aceasta mai curind ușurată decil ingreuiată. 
Cüei dacă Sar insera în tratat o definiţie juridică riguroasă 
a actului de auto-apărare sau de agresiune, — şi o astfel de 
definiție e greu, dacă nu imposibil, de găsit de mai nainte — 
poporul care ar recurge la măzboiu, sar găsi într'o situaţie 
mai ușoară invocind o justificare tehnică, decît supunin- 
du-se, în lumina opiniei mondiale, unui examen larg, inain- 
tea semwnatarilor unui simplu tratat contra războiului. Sim- 
pla invocare n dreptului. de auto-apărare nu este suficientă 
pentru a jusiifica o națiune înnintea lumii, 

De ulifel, eu nu cred că ar putea fi instituit vre-un tri- 


"TS VIAȚA ROMINEASCA 


bunal care să poată decide în mod infailibil această chestiu- 
ne. Încercarea de a negocia un tratat care să stabilească un 
astfel de tribunal sar izbi de dificultăţi nesfirșite şi de opo- 
ziţia multor naţiuni. 

Statele-Unite si alte țări n'ar fi semnat niciodată un tra- 
tat care să supună la apsecierea unui tribunal chestiunea 
dreptului lor de anto-apărare. Desigur că nu, dacă decizia 
tribunalului avea să fie urmată de aplicarea unor sancțiuni 
sau de o acţiune militară destinată să pedepsească statul a- 
pgresor. Sint oameni care cred în idealul sublim al unui tri- 
bunal mondial sau al unui supra-stat care să decidă, atunci 
cînd o naţiune şi-a violat angajamentele, că aceasta nu are 
să recurgă la războiu sau care să menţină prin forță pacca, 
sau să pedepsească pe agresor. Dar toate națiunile indepen- 
dente n'au ajuns încă la gradul avansat de cugetare care să 
permită stabilirea unui astfel de tribunal. 

Amina-vom noi aranjamentele internaționale pentru 
proscrierea războiului până la un moment indefinit cind po- 
ponrele lumii vor fi ajuns la concluzia că ele pot crea un 
stat suveran la dispoziția unui tribunal internațional de fe- 
lul acestuia? Renunţa-vom noi la orice pas*pănă cînd vom 

utea îndeplini printr'un singur act o întreagă revoluție în 

dependenţa națiunilor suverane? In progresul civilizaţiei 
noastre, toate popoarele vor fi crescute în ideia şi vor ajunge 
la credința că națiunile în relaţiile lor reciproce ar putea fi 
guvernate de principii de drept si că deciziile tribunalelor 
judiciare şi eforturile delegaților de conciliere pot duce mai 
uşor la aranjarea conflictelor internaționale decit războiul. 
Dar această dezvoltare posterioară a umanităţii nu se poate 
face decit prin educație, prin experiența tratatelor de arbitraj 
şi reconciliere şi a angajamentelor solemne de a nu recurge 
la războiu. Cite secole au trecut în lupta crincenă a neamului 
omenese pentru a înlocui forța şi conflictele interne prin 
guvern şi drept în ajustarea drepturilor cetățenilor între 
dinşii. E prea mult să sper raiul în realizarea ultimă a acestei 
idei mari în ajustarea relațiilor internaţionale şi personale 
en parte a marii mișcări de progres mondial? Ultimul răz- 
boiu a dat un puternic impuls acestei idei, şi pentru acest 
motiv eu cred că momentul a sosit pentru o denunfare mon- 
dialñ a războiului, 

Care ar fi beneficiile pe cure le-ar putea aduce pactul 
dela Paris? Un angajament necondiționat de a nu recurge la 
războiu, Aceasta e recunoaşterea principiului general că dacă 
o națiune violează tratatul, ea e lipsită de beneficiile acestui 
acord şi celelalte părți sint prin urmare în mod necesar de- 
yajate de obligațiile lor față de acesta ca stat beligerant. S'a 
spus că aces! tralat este slab fiindeä nu prevede mijloace 
contra statului care ar rupe tratatul si că prin aceasta Sta- 


"9 
A CALEA SPRE ARBITRAJUL INTERNAȚIONAL n 


dm 


tele-Unite au fost amestecate în afacerile şi că, 

deşi nu printro obligatiune expresă, sint subt obligația mo- 

ralä de a se alătura altor naţiuni şi de a confirma tratatul 

ri: azistență militară sau alta. Nici una din aceste o- 
icejiuni nu este exactă. 

Opinia mea personală e că alianțele militare au fost în 
trecut şi vor fi şubrede în viitor; că executarea acestui tratat 
trebue să se întemeeze pe garanţiile solemne si pe onoarea 
națiunilor; că dacă prin acest tmtal toate națiunile se pro- 
nunți solemn În contra războiului ca mijloc de aplanare a 
neînțelegerilor internaționale, omenirea va fi făcut un pas 
înainte, se va fi creat o opinie publică, se vor fi întărit forţele 
morale ale lumii pentru abservarea lui şi se va fi asumat o 
| e sfintă care va îngreuin mult mai mult precipitarea 
lumii întrun nou mare conflict. 

In ceiace priveşte Statele-Unite, pactul din Paris nu ne 
implica în afacerile politice ale statelor străine mai mult decât 
alte tratate pe care le-am încheiat si dacă din cauza unei ast- 
fel de temeri Statele-Unite n'ar putea lua nici o măsură pen- 
tru menţinerea păcii mondiale, aceasta ar fi o dovadă tristă 

„pentru inteligența şi patriotismul nostru. 

De altfel Statele-Unite nu vor să ia parle in nici un aran- 

jament care direct ar implica o alianţă militară. Statele-Unite 
nu se pot obliga de mai nainte să se folosească de forțele lor 
înarmate contra vreunei națiuni din hrme. Ele nu cred că pa- 
cea lumii sau a Europei depinde sau poale fi asigurată de 
tratate de alianță militară, a căror slăbiciune în garantarea 
păcii a fost de multe ori demonstrată de Istorie. De aceia Ma- 
rea Britanie si alte națiuni europene au respins tratatul de 
üzistență reciprocă, In schimb, interesul manifestat de Statele- 
Unite pentru afacerile enropene si intenția lor de-a contribui 
la menținerea si consolidarea păcii a suscitat în Europa ma- 
nifestatia de recunoştinţă. De altfel Statele-Unite nu arătat 
totdeauna un interes profund pentru menținerea păcii din lu- 
mea întreagă. Dece n'ar avea guvernul si poporul nostru un 
viu interes pentru aceast chestiune? In timpurile moderne 
nu se poate produce nici un războiu fără să atragă în mod 
serios celelalte națiuni. De nceia Statele-Unite au toată soli- 
citudinea pentru pacea, prosperitatea și fericirea popoarelor 
din Europa şi din restul lumii. Fiindcă noi n'am aprobat 
tratatul dela Versailles si Liga Naţiunilor din tonte punctele 
de vedere, acest fapt nu trebue socotit ca o dovadă că noi nu 
vrem să ne mai interesäm de afacerile din Europa si din 
restul lumii. 

Oamenii de Stat din Europa ca şi din celelalte părți ale 
lumii, care si-au garantat solemn națiunile contra instituţiei 
războiului, sînt prin aceasta niște idealiști. Idealistii au iubit 


lumea în toate realizările ei mari pentru progresele guvernu- 


i 


> 1 "ES 


12 VIATA ROMINEASCA i 


lui, pentru răspindirea culturii şi pentru dezvoltarea artelor 
şi ştiinţelor care au marcat progresul Statelor-Unite în această 
de mare dezvoltare. 

Azi probabil mai mult decât în alte timpuri amintite de 
Istorie există o dorință de pace, dorința ca noi să nu 
trecem prin ororile şi ruinele unui războiu mondial. 

Eu nu cred că un astfel de angajament solemn al oame- 
nilor şi al naţiunilor luat, nu în frenezia unei surescitări pu- 
blice, ci în deliberarea rece a oamenilor nu va avea efecte 
morale mondiale. O astfel de declaraţie înseamnă un progres 
în idealul de guvernämint şi de civilizaţie. 

Franța şi Statele-Unite au indicat celorlalte naţiuni o 
cale plină de speranțe pentru pacea mondială. Celelalte na- 
tiuni sau alăturat voioase Franţei şi Statelor-Unite şi s'au an- 
gajat să ne urmeze pe această cale. Dacă ne vom atinge sau 
nu scopul comun, aceasta depinde nu atit de guvern cât de 
hotărirea popoarelor dela care derivă puterea lor si care vor 
cura gal să-ai vadă realizat idealul lor scump de pace pe pă- 
mint. 


Fravk B. Kellogg 
Fost ministru de externe al Statelor-Unite 


Urlet 


Să scriu poemul ceasului de-acum. 

De unde cuvintele, 

De unde träsnetul, 

De unde furtuna? 

Cine copie vorbe vechi pentru-o tristefä mare ? 
Cine are pace şi răbdare 

Să le pue în picioare, 

Să le-alinieze, 

Să se joace? 

Cine, 

Decit nebunul care sa trezit în mine... 
Unde-s stincile care n'au fost cioplite, 
Unde-s copacii fără crestături 

In inima albă de pom, 

Unde-i pămîntul fără pași din păduri, 
Unde-i cuvîntul spus de 'ntăiul om, 
Unde-i pustiul în care s'a frint, 

Unde-i ecoul ?.. 


+ 


lată urletul meu, 
Räcnetul gol de gorilă, 


Barbar şi hidos 
In ceasul acesta, cînd totul mă doare,— 


Cel mai frumos vers, cel mai frumos, 
Singurul vers al omului singur 

Urlat spre Dumnezeu 

Fără... nici... 0... aşteptare. 


Demostene Botez 


"Impresii din Italia 


ROMA 


Văd Roma cu mare intirziere, în raport cu mania mea 
ambulatorie, cu însemnătatea istorică a acestei cetăți unice 
şi cu importanţa ei deosebită faţă de poporul căruia aparțin. 

Mă bucur, totuși, acum că alerg spre dinsa întrun tren 
cu viteză mussoliniană, mă bucur că ea constitue pentru 
mine o comoară de desfäläri neatinse. Oricit aşi prețui valoa- 
rea amintirilor şi m'asi delecta evpcindu-le, e, totuși, prefe 
tabil că privelistile pe care de voi avea, de mine, în față păs- 
trează Trgezimea noutăţii. Sentimente asemănătoare îmi a- 
mintese a le fi avut in alte circumstanţe. Citise toată lumea 
strălucitul roman al lui Sienkiewicz, „Quo Vadis", si eu încă 
nu îl luasem în mină. Dar această intirziere am plătit-o cu 
avantajul de a-l avea mai multă vreme cu o rezervă de în- 
cîntări intacte, în timp ce, pentru atiţia alții, reprezenta o e 
moţie epuizată... 


Am părăsi! Veneţia într'o zi, pe inserate, şi am privit-o 
iung, profilindu-se cu flota ci de palate, încremenite'n largul 

rii. De cum am atins uscatul, rapidul, mai domol de-asu- 
pra lagunelor, şi-a luat vint ca un glonte. Ai fi zis că. înfuriat 
pe lujeala disprețritoare a avioanelor, voia să dovedească s- 
cestor te că şi dela suprafața pământului se pot în- 
ghiți distanțele tot aga de repede, Curind, însă, întunericul 
unei nopți, pe care au gribit-o nouri mari de ploae, a cufun- 
dat peisajul în obscuritate, Ferestrele vanonului au început 
a îi săpetate de linii de apă, care se incrucisau ca într'o țesă- 
rară. Era o ploae bogată de primăvară, cu toate că ne aflam 
pe la sfârșitul lui Decembre. Afară nu se rni zărea absolut 
nimica, frenezia trenului se exprima în țăcăneală uniformă, 
iar conductorul, după perforerea biletelor, a micșorat lumina 
becurilor electrice, De toate părțile venea invitație la culcare 
şi la închiderea ochilor... 

Cele zece ore de beznă au fost agitate si fără putinţa o- 


VIATA ROMINEASCLA 


16 
dihnci profunde. Foarte tirziu, după ce am trecut de Bolonia 
si Florenţa şi mi-au stropit pleoapele fierbinţi luminile scin- 
teetoare depe peronul acestor două gări, m'a inlemnit ceva 
mai tare înţepenirea somnului, pănă cînd, după trei-patru 
ore, o vagă rumoare pe culoarul vagonului m'a desmeticit 
dintr'odatä din zăpăceala aţipirii. Afară era tot noapte şi 
geamuri tot horbotă de stropi. Dar, de-o parte şi de alta, à 
filau. intetindu-se, ostiri intregi de lumini aprinse. Nici vorbă 
că intram într'o tocalitate însemnată și de mari dimensiuni. 
Am consultat ceasornicul şi m'am încredințat că era ora 
cînd — într'o țară unde circulaţia e matematică — trenul a 


junge la Roma. 


+7 

Farmec cit Roma de mare poate mai au şi alte oraşe, — 
deşi nu din cale-afarä multe, Dar farmecul Romei nu-l 
are nimeni, fiindcă nimeni nu mai este, ca dinsa, un tom de 
istorie complectä, imbrăţișind în fulgere de lumină toate e- 
vurile omenirii. Ea n'a avut numai o epocă de grandoare, 
fiimdcă, din cenușa märirilor sale, au răsărit îndată altele, 
fiindeă mumentele ei de prăbuşire mau fost decit schimbări 
de perspectivă. Ca o sfintă treime, Roma unică cuprinde as- 
täzi trei Rome cu individualitate distinctă, deşi integrate în- 
tro singură cetate: Roma antică, Roma pontificalä şi Roma 
modernă, capitala Statului italian. 

Câutind, în pimele zile, să dobindese o imagine de an- 
smmblu a Romei integrale, am străbătut-o fără alegere şi am 
imbrăţișat-o cu privirea depe înălțimi dominante, depe te- 
asa de la Pincio. de pe Gianicolo, si depe alte coline, de unde 
revărsareu edificiilor înfăţişează totalul unei singure mari 
capitale, 

Dar, cind a fost s'o studiez în amănunte, atunci a trebuit 
să-i divid epocile, s'o eutreer in ordine separată, uşa cum îmi 
propun s'o zugrăvesc cetitorilor şi în paginile ce urmează. 

“++ 

Roma antică e un arhipelag de insule semănate în cu- 

prinsul Romei actuale: forul roman, forul Traian, forul lui 


August. forul Argentina, si alte PR ge mai mărunte. Cea 
dintăiu impresie pe care îm destăinuit-o călăuzei mele — un 
linăr arheolog, care fine cursuri la Universitate — a fost mi 
cimea suprafeţei acestui arhipelag, în raport cu faima Romei / 
vechi şi, mai ales, cu milionul de locuitari care ar fi încăpul 
pe vremuri în capitala imperiului roman. 

Citevu îndrumări mi-au fost de-ajuns peniru a înţelege 
situaţia. Roma veche era cam tot atit de întinsă ca Roma de 
astäri, dar pu edificiile sale näruite sa asternut pämint, iar 
peste acesta nu mezat construcțiile Romei actuale. Valurile 


i IMPRESII DIN ITALIA 17 


‘elädirilor nouă au acoperi omei 
Tit ca 0 mare ù 
ră SRE citorva insule care sau ramura ea ar 
hainei u, folosind o altă imagine, Roma nouă en gen 
, iar Roma veche cäptusala, care rămâne o ep pa sa 
ne- 


ne Fran its sta a la iveală pe aceia de odinioară. 

PR erat a care € tot ce ponte fi mai depart 
me ra, dur are îndrăzneala romantică ho 
Home ou: ner An — lărgeşte intruna rasa veti 
PA cs cr ceri ma site de edificii pănă mai eri ne 5 
sem serg rgirii străzilor şi a deschiderii de pile. 
pe: i ON an dărimă fără odihnă șiruri într Largu 
dut DOR asta sonda Saplotuteare în påmint d a 
aer pe cauna, şi-au făcut după asta apari in 
e Ra ste, colțuri de columne trusehiate cu e 
z por mu adine rea săpăturilor, Nu sînt doi ani de ind, 
poi sori paa ei, ca intr un fund de basin, sa încadrat forai 
Far pr iza pis aps de coloane retezate, desena 
n rer rage - ici, unde arheologii au si stabilit — 

Aal petala e mai puţină probabilitate — locul unde s 

[a = Ag cind Iulius Caesar a fost asa i da 
Paine mate n dara pe Senatul nu avea un edifi. 
à yod Hnindu-se eu schimbul prin temple şi 


ricit al Ita — că vr entru Roma o ex 
ca emea aceasta e şi 
ce > 
tie, că'n anotimpul acesta cunoaște si non à dacă nu omi- 


Privese îndelu 
l is ng, depe monticulul i resio- 
aie gere de ziduri ruinate, CAE y apa inci 
Pi a enclavă antică: forul roman. Ruinele au poss sg sl 
ală și sint — mai ales în măsura de-acolo — cel până ră 
— i eloc- 


2 


m — , VIATA ROMINERRES TS 


rea veacurilor. Dar, cum nu 
voia melancoliei, si cum știu 
mpetente dela un om 
sentimentelor, selee- 
probleme ra- 


vent ceasornic pentru scurge 
eram eu singur ca să mă las În 
caveam prilejul de a primi explicaţii co 
foarte priceput, mi-am infrinat năvala 
tind acele impresii, care deschideau calea spre 
tionalisie. 

Si printre cele dintäi a Fost uimirea că Roma veche era 

de radical ruinată — căci, afară de vre-o trei arcuri de 
triumf intacte, restul e spăimintător de distrus. Prea multă 
nimicire, parcă, întrun oraș care nu fusese niciodată pärü- 
sit! Câlăuza mea îmi lămureşte cauzele: mari cutremure de 
pămînt, invazia barbarilor care au devastat cu urgie şi, în 
sfirsit, o a treia cauză, pe care arheologul pasionat de epoca 
veche mi-o spune vibrind de mânie, papii, care în loc să con- 
antichităţii, au ajutat opera barbară, fie 
prefăcind în biserici greoae templele păgâne, fie luind pie- 
trele din ele pentru a face construcţii nouă. 

Aci urmează între noi o discuţie vie. Eu inteleg regretul 
pentru tonte cauzele de nimicire, inclusiv pentru aceasta din 
urmă. Dar, pentru a judeca echitabil gestul papilor, trebue- 
şte să ne dezbrăcăm de mentalitatea noastră si s'o adoptim 
pe-aceia de-atunci. Astăzi — cu concepţia noastră relativistă 
— noi nu mai apreciem civilizațiile epocilor după un pretins 
criteriu de valoare absolută, ci le judecăm în raport cu evo 
lutia vremii si le socotim ca expresii interesante. ale unui 
moment istoric. De-aci, pornirea de-a respecta orice formă 
si întruchipare că manifestarea concretă a unei trepte evo- 
lutive. Dar mentalitatea creştinismului initial era cu totu 
alta, şi nu trebue să uităm că pe-atuncea se lua credința în 
serios, Pentru primele secole ale creştinismului tirumfator, 
epoca pâgină a fost opera diavolului, şi cea dintăiu datorie a 
oamenilor purificati de erezie era să şteargă urmele vremii 


päcätoase, 
O explicare pe care arheologul o primește, dar fără a-l 


mângăia din cale-afară! 
Discutind, coborim în incinta forului roman, unde se de- 
senează uliti cu lespezi late; la încheeturile cărora se ivește 
verdele buruenilor, Pornind pe una din ele, avem, la stinga 
şi la dreapta, defilări de temple därimate, intimpinindu-ne, 
unul numai. treptele scării de intrare cu cubul de piatră a 
altarului, — la altul, cite o coloană-doui în picioare, — 
altele, chiar o bucată de fronton. Căci ruina acestui cartier 
de splendoare nu sa făcut la fel în toate părțile, năruirea edi- 
ficiilor nefiind la același nivel, ca la o sya care scade. Se vă 
părți de clădire rase pănă în pământ, timp ce alte frag- 
mente stau drepte şi întregi. așa cum fuseseră în vremea lor 
de slavă. 

Ne oprim mai mult în fața rămășițelor unui templu, — 


IMPRESII DIN ITALIA . 19 
ai in, ag or și Pollux, Sint numai trei coloane i i 
Dare, > Fa rs există, Profesorul de atheologie fa- 
marie gigi Odată, templul acesta ar fi avut pat À 
ae AA Som; poe e ipac fantazia să-l vadā chei 
i A ea 
Rs Car ge si mi-am Le decret pă | sd poor 
cratere i şi Seen şi la lucrurile neînsufletite Toate 
struite din RS raierinl, pepe b higar lor, con- 
a + i, iaşi 
pen caut “iri gro in geneza lor a ele sr, Le ge 
MU one aani e destinul care le aștepta, Si tatusi 
PERS da e az distruse pentru totdeauna «i 
di de mas în picioare si vor infrunta vi 
este acel ceva, dut es nes re LE han n 
este i t r'o formulă J 
a popes rare are Ay toată logica nostră, acel ras vă 
sc ti y trară şi pe care, în lipsă de altă expli- 
oe ntre ac ms) è soartă sau noroc?! Contemplind cele 
idee, ro e e în mijlocul prăbușirii totale, am simţit 
Dela opiu dise doi i ol 
n eroi mitologici — zei ai ` 
po Man qe =e, interesantul meu e . reci săparea 
fat maniki ae tul Jui Caesar, la acel al lui Romulus, unde 
a să Dă omartniea cuvintului „rege” pe-o inscripție 
mar ls p S documente, apoi imi arată tribuna de 
ram n piaţă şi alte si alte colțuri evocatoare, cu 
each Dania ea mit face lecţia arheologică nu cu di- 
formulate „ci cu lămuriri sobre, esențiale şi precis 
pă rasă DER încă o dată forul, de-a lungul mărturiilor 
sg e aaa A a ne sui pe Înălțimea Palatinului, 
20 pape dinţele_ împăraţilor romani. În treacăt, că- 
rue ir mai indică incă un factor care a contribuit ca 
Eh uta nr de astăzi să se îndepărteze așa de tare 
aici Fe forul roman odinioară. Anume faptul, foarte 
à gr + hs fi ridicat tonte statuele găsite, pentru a fi 
ronge per ua post de vicisitudini, în muzeul de la Terme 
PL PE ag Capitol, E poate un dezavantaj al arhiteetu- 
nări Se nu pot fi transportate la adăposturi mai si- 
SET zar e avantajele pe care cle le păstrează faţă 
doialé, prie orlalte arte. Unul dintre acestea este, fără în- 
rana E, egiul de-a putea fi conservate prin reparaţii, în 
ma a tr se pa a se poate, bunăoară, cu capodaperele pic- 
lori ne SAA Milano se conservă admirabil, avind she 
sori Fier e apronp în fiecare an. Dar „Cina cea de taină” 
pie mariri a Vinci — cealaltă nestimată a Milanului A 
rar ct se macine pe zidul unde fusese în ipată, 
iindeă a o restaura Înseamnă a o nimici de tot Le Perii 


EE 


au < VIATA ROMINEASCA __———— 


Pe dealul Palatinului, ravajele vremii au fost teribile. 
L-am suit cu emoție gindindu-mă la ceiace a fost aici odată, 
pe locul unde s'au inchegat atitea planuri ambiţioase, de unde 
s'au poruncit atitea fapte uimitoare, unde a fost atita mărire, 
atitea cruzimi si atita desfriu! Din vechile locuinţe imperiale 
n'a rămas mai nimica, si putinul care se vede astăzi & fost 
dezaropat de curind, multă vreme dealul Palatinului apärind 
in mijlocul Romei ca un peisaj de țară cu iarbă şi vegetaţie 
cimpencasci. 72 

Acum, în urma săpăturilor, sau scos la lumină funda- 
tiile citorva palate — căci impăraţii foloseau întotdeauna lo- 
cuinta predecesorului, găsind-o îndeobşte nu îndestul de ma- 
jestuoasă —, vestigii vagi de o sală a tronului, o arenă — a- 
ceasta mai bine păstrată — unde se dădeau spectacole de 
cire, la împărat acasă, tot aşa după cum în palatele regale 
ale statelor moderne se află de regulă şi o sală de teatru. 

O vastă terasă din timpul lui Septimiu Sever, de unde 
se urmăreau mişcările Romei, iți oteră o splendidă privelişte 
asupra oraşului. 

Dar poate cele mai interesante dintre toate sint cele 
două-trei încăperi, care au rămas păstrate destul de bine, din 
vechea locuință a lui August, o vilă modestă, fără dimensiu- 
nile somptuoase ale palatelor de mai tirziu. Din această rese- 
dintä sobră, — unde a tronat, alături de geniul politie al pri- 
mului imperator, şi virtutea exemplară a soției sale Livia, ve- 
nerabilă figură de suverună, care n’a mai avut pereche în is- 
toria imperiului roman, — din această reşedinţă, se pot vedea 
şi astăzi vre-o două chilii, si folosesc intenţionat expresia a- 
ceasta, raportindu-mă la încăperile sumbre, fără ferestre sau 
cu mici ferestruice aproape de acoperiş. In genere, în aceste 
odüite ale locuințelor romane, lumina venea pe ușă, redusă 
la un cadru gol, pe care se lăsau cînd și cind faldurile unor 
draperii. 

— Mohorite mai erau odăile la Romani!... Mai ales, ce tre- 
bue să fi fost in vreme de iarnă! 

La această reflexiune, călăuza îmi obiectează că strämo- 
şii noștri comuni stăteau foarte putin în casă, petrecindu-și 
toată vremea în piețe, pe străzi... 

— Dar femeile? 

— Nu mi-er fi plăcut să fiu femee pe vremea aceia, îmi 
răspunse tînărul arheolog, — deşi Cornelius Nepos si Ferrero 
susțin că şi femeile romane duceau viaţă publică intensă, 
spre deosebire de acele grece care nu egeau din gineceu, 

Ziua era pe sfirşite, dar totuşi mai aveam timp pentru o» 
raită lu Coloseu, 

Monstruoasa construcţie circulară în arena căreia a curs 
atita singe, nu pentru groaza, ci pentru desfătarea mulțimilor 
avide de petrecere, se profilează uriașă si aşa de intactă în 


ie IMPRESI DIN ITALIA 


ei a arhitecturei sale — do 

o margine — incit, dela distanţă, ai putea-o socoti 

a 3 : eu-o Ā 

eng a o clădire care se foloseşte încă. Fireşte, ind "a ra a 
pi A ur se schimbă și caracterul de ruină se im june fn. 

p ear i w pe mal era de podoabele statute re 

ispirat ragini » Şi de alte decorații luxuriante care au 

chiar scheletul ciclopicului edifici 
l u este dără 

z T in multe locuri, mai ales pe fata Atalantas va re 

pe are es generale se menţin indeajuns. In orice caz, 

RS a e ear, S pers e considerabil ajutată de ceiace 
es ncă în fiinţă, Căci amfiteatrul treptelor 
ere n Capi inchipui ta se der grosso modo şi Sa 

i gr - urnicarul plebei etajate, cuprinsă 
Er Eye tan hi ca şi Cezarul care le va ti privit ee 
pepe i se presupune că era odată loja im- 

Foarte sugestiv răsar, din a 

că Ă parteu săpată ‘neij 
ayee e piatră unde aşteptau fiarele Met până zf 
tepi Bajana — pare-se cun fel de ascensoare. Aci găseau 
A, e gală, trupurile creştinilor ingenunchiati de 
nT de: atat g în timp ce galeria bucuroasă își lărgea 
mirosul ehate or isa tele victimelor, şi nările, să respire 

e aceste locuri, unde au fost sfișiuți rā i 
e > fără 
moder d: aeni Care nu voiau să piriocasci brp A a 
cerea vijeliilor, în amintirea attor am qe ae după tre- 
care se înalță şi acuma, chiar în mijloc ae ra LES te de 
gura cruce care are un sens şi nu te indi ps spini 
3 ndispune, in- 
+ | Saiée rămăşiţele lumii păgîne... 4 ae 

„tatei teriorul Coloseului, am gäsit o ceată întreagă de vi- 
pion sun cercelau pasionaţi toate ungherele, Umbrele 
ee n înserării ne-au strins pe toți în centrul arenei, 
pe era cea mai bună perspectivă a vastei încăperi rui- 
eat care trebuia s'o lăsăm în curind in sama stafiilor 

F eere A nai justificate ca oriunde. 

- e Sar zice, observă cineva din public, s' 
pi mult sas si Sau făcut mari progres în pe a: 
D — deși civilizaţi şi dinsii — aceste spectacole bar- 
ri ese ga distracţie. Să recunoaştem că astăzi snfle. 

a nu mai îngädue asemenea desfătări! 

4 iiia 5 «a făcut progrese. 

„Mă întreb, totuşi, da iali 
sue sau — ca i pas “tie 
ngropată, impinsä mai în adin infei noastre si T 
æu o pătură fragilă de principii si TAA gr rai 
atuncea un cutremur pentru ca eşafodajul de de-asupra să 


21 


ar cu uşoara ştirbitură dela 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


se prăbușească și să libereze iarăși bestialitatea comprimatä, 
In definitiv, ce sint războaiele, din ce în ce mai aprige? Su- 
pape de siguranţă, răsuflători, ale acelei sălbăticii ascunse în 
adineuri şi silită multă vreme la tăcere; 

Si apoi, încă un lucru: Oare nu era mai bine, cum pro- 
cedau strămoşii noștri, făcînd in mod normal şi pe faţă edu- 
catia cruzimii, decit aşa ca astăzi, cind ţi se face stăruitor e- 
ducutia blindeţii şi a duioşiei, pentruca mine să fii aruncat 
in vilvătaia unor izbucniri de bestialitate, — pe care civiliza- 
ţia actuală nu garantează a le conjura — aruncat intro com- 
plectă dezarmare sufletească şi into deplină  nepregătire 
morală? 


Ziua vrmătoare, continuarea cercetării ostroavelor ar- 
heolagice: Forul Traian, Termele lui Dioclețian, Termele iui 
Carucuta si altele şi altele, pănă la stropii de Romă antică, in- 
crustafi ca nişte boabe de piatră scumpă în parlerele parcu- 
lui-promenadă, care se chiamă pe itaheneşte: Passegeata ar- 
cheologica, 

De sigur că cea mai vie curiozitate, hränitä de amintiri 
care-au ajuns organice, am avut-o» pentru forul întemeeto- 
rului Statului nostru, în fonma Daciei colonizate, care a servit 
ca ideal şi ca bază pentru înfăptuirea României întregite. 

Forul Traian e un loc dreptunghiular, scufundat ca un 
fund de albie, incomparabil mai mic şi mult mai neîngrijit 
decit forul roman. Dungile de iurbă verde care, la acesta din 
urmă, erau simple chenare poetice ale lespezilor dislocate, la 
forul Traian, au ajuns tapiserie compactă. De asemeni, nu 
ştiu pentru ce, tocmai locul acesta a fost ales pentru lepădarea 
pisicilor care forfotese şi se înmulțese în voe în fundul aces- 
tui basin fără apă, încercuit c'o balustradă care nu lasă acce- 
sul înăuntru decit cu o permisie specială, 

Totuşi, svela columnă Traiană, cu panglica ei de relie- 
furi comemorative, care o sue in spirală, ca o ederă acăţă- 
toare, este minunat de frumoasă, și ti-ar lăsa cu siguranță o 
impresie desăvirşită, dacă nu te-ar uimi statua Sfintului Pe- 
tru, în virful columnei, Sfintul Petru si cucerirea Daciei, — 
a Daciei care nici măcar n'a binevoit să se ereştinească în 
confesiunea apostolică |! 

Este, desigur, unul din cazurile cele mai izbitoare de schi- 
monosire anacronică, căreia au căzut victimä logica si armo- 
wia unuia din monumentele frumoase ale antichităţii! 


Noaptea, Roma antică se scufundă în obscuritate. Noap- 
tea, nu poli continua vizitarea si, dacă vrei să eşi din casă, 
trebue neapărat să fii al Romei nouă. Am ales, totuși, pentru 
a păstra unitatea zilei — un loc de desfätare, care să nu mă 
depărteze de Roma veche si să-mi menţin contactul cu ca. 


IMPRESII DIN ITALIA 23 

Pe terenul unde a fost mormîntul lui Au i 
în parte zidurile lui, sa construit o sală de = ed prana 
lură și vastă, căci mormintul acesta avusese pretenţii de pi- 
ia iată, de npe ara x atinge chiar dimensiunile 

entelor de valea Nilului, i 

und ae alei fig pe Bd re) si prefevind liniile ro- 

u mă despărțeam astfel cu totul de lumea de 
în care trăisem ziua, ducîndu-mă după masă la rapaces 
simfonic din sala „Augusteo”, — aceia de care am vorbit mai 
sus. La această alegere am fost ajutat, de alfel, încă deo 
pricină: patenta mediocritate şi inactualitate a programului 
tuturor teatrelor din Roma. La operă, „Matrimonio secreto” 
„Elixire d'Amore", La celelalte teatre, piese ca acestea: 
ţii Leontinii, Controlorul vagoanelor de domnit, Niobe 
Cafeneaua cea mică şi alte citeva de aceiaşi speță. jucate de 
er) 1a mi pi şi acum Sara istovite. Nu mi-a fost 

a alegerea, erind, di i 
cu de Saca ns p ind, dintre toute, locul bo- 
a de concert este însă uriaşă, — desi parcă nu d 
de îngrijită. După salutările recunoscltonre de bah 
dela garderobă, am înţeles repede că aicea garderoba nu este 
obligatorie, şi cea mai mare parte a publicului intră cu pal- 
toane şi cu pălării. O spun aceasta nu pentru a mă plinge, 
tardiv, de-o cheltuială pe care ași fi putut-o înlătura, ci pen- 
tru a lămuri că sala, în parte si de asta, n'a putut oferi pri- 
veliştea de eleganță a toaletelor puse în vază, intrucit umerii 
sau gen fiecăruia devenise cuier de palton. 

ană ła sfirsit, s'a strins lume multă și, «lupă ce toţi mu- 
zicanţii ocupaseră scena, o ropoteală sgomotoasă de apluuze 
vestește sosirea şelului orhestrei, E — pare-se — un compo- 
zitor prețuit, un maestru respectat, dar care pănă una alta 
murea printr'o slufenie grozavă şi foarte caracte- 


Un personaj oficial, cu care m'am întreținut în pauză a 
avut grijă să-mi spună, pe cînd vorbeam de artele Animal 
că mă roagă să nu judec beleartele din Roma după infätisa- 
rea capelmaistrului din aceâ seară. 

In orice caz, însă, tot grație lui am putut avea în timpul 
concertului o transpunere în depărtările trecutului. Ceiace 
n'au À Par valurile simfonice, a izbutit înfăţişarea maestrului, 

e nu m'a transportat în timpul antichităţii 

pen poe en de 2n de tor jo in urmă, atunci cind 
ca foarte putin la față de s i 

odată am descins prin ori, om ri 


I. Petrovici 


RE Pa a ae ai s 


= PE O EDIȚIE NOUA A LUPCREANGA — 3 


marginea cimpiei ungurești, mi-au eşit înainte neamuri. Ele 
nu m'au cunoscut; dar eu le-am identificat îndată în inima 
mea, 

Am sezut la sfat cu domnul Vasile Sala, învățător, cu 
domnul senator Harsa, cu domnul proto: op. Horvat, cu vred- 
nicii frați din neamul Iacob şi cu alţii, si îndată am băgat de 
sumă că scite merg ceva mai departe, cum am să-ţi 


In sat la Roșia, am dat peste un bătrin de 108 ani, care 
stătea încă dirz pe prispă, in toată firea şi'n toate minţile. 

„Mai este, zicea el, unul din Vremea mea, care-i cu trei ai 
mai mic decit mine, Asa, noi n'am fost decit de două ori la 
ste bar tîrg: o dată la 1848, pe vremea lui Kosuth, si o dată 
acu, de cind cu țara”, 

Vorba asta mi-a adus aminte de Neculai Căliman din 
susul Bistriţei dela ru-Dornei, care o viață de om nu trăise 
decit cu oile, cu şi eu soţii, în singurătăţile de piatră, 

Trei din aceşti munteni au venit la Oradea şi sau adunat 


dece am început priu a lăuda chelnerii de acolo.) Cum am 
deschis gura și am început a ne cunoaşte, omul cel cuviincios, 
în frac, s'a înfățișat cu cinci pahare de apă pe tabla. Era cald, 
în Iulie; — le-am băut cu plăcere. Bună apă si rece. Intreb 
Cu pe oamenii mei despre vreme şi despre vite, Cu vădită 
plăcere Încep ei să-mi lămurească cum merg treburile si că 
toate atirnă dela bunăvoința Celui de Sus. Chelnerul cel cu- 
viincios se înfăţişează iar, cu alte pahare de apă. Le depune 
pe masa de marmoră, Trage la vremegun chibrit şi ne dă la 
toţi să aprindem. [i mulțţămim, el ne răspunde printr'o incli- 
nare, şi se retrage cu demnitate. 

ainte de a-mi răspunde la cea din urmă intrebare, 
muntenii beau apa. E bună. Văd că le place. 

Incep să fiu atent la vocabularul pe care-l întrebuințea- 
ză, cum fusesem atent la forma specială ai în loc de ani a 
bătrinului dela Roşia. Chelnerul trece, ne observă. Imediat 
se întoarce şi depune pe masă trei pahare de apă. Muntenii 
se uită la ele. Le beau și urmează să-mi den deslusirile pe 
care le ceream. 

Cu grabă, însă cu bună rinduială şin bună cumpănă, o- 
mul cuviincios ne aduce cafele nemţești. Inspectind masa, 
nui plac paharele goale. Le duce si se întoarce cu altele, 
pline. Le depune delicat dinaintea oamenilor mei. Ei le pri- 
mese cu îndoială, dar, insfirsit, le beau, Apoi, după puţină 
gindire, cel mai în vîrstă se pleacă spre tova meu şi-i 
spune cu oarecare sfială şi tainic: 

— Domnule doctor, tare te rog să poruncești nebunului 
celuia să nu mai aducă apă. Dacă mai bem un rind, crăpăm. 


Am ris pufintel; însă am prețuit în mine cuviința dom- 


Pe o ediţie nouă a lui Creangă 


să mărturisesc lumii un adevăr, — îmi scrie bu- 
nul naeted cuconul Ilie Leu, — anume că cei mai ună 
chebneri din Regat se găsesc la Oradea, Am avut mai multe 
prilejuri să mă incredintez de asta, cind am fost acolo ese 
tru treburi nu tocmai importante, însă mai ales gal p ā- 
cerea mea, Căci, cum drag mai s nak pa alt rind, mie îmi 

g să umblu prin locuri depărtate, 
ce ap cn cală ţi spun că oraşul acesta de dincolo 
de Munţii Apuseni, în marginea pustei, privind cătră dinte 
tul Mediteramei, are o înfăţişare cochetă şi curată sa ogli : 
deste clădirile si monumentele în apa limpede a za ui 
Repede. Acest riu frumos nu-i profanat nici de fabrici, ne 
de guri de eanaluri, Işi păstrează oglinda din munte şi un 
din Orädeni aruncă depe re undi în unda lui, Ici e 
i cufana și jos îs păstrăvii, 
PER A si roles bună rinduialà, mincări cu 
care m'am împăcat si chelnerii de care-ţi vorbesc. pi dea e 
npucat a scoate bine ţigara si fâclionra chibritului ti-u şi rue 
dinaintea nasului, iar în dosul faclionrei, cel mai amabil zim- 
bet, Abia te-ai aşezat pe scaun, si o persoană criz mea şi 
cochetä, în frac, ţi-a adus un pahar de apă. Asta-i prs va 
tatea inimii, din politeță si gratuit, Poate vrei să te odihnes 
i i eşti insetat, A 

äi a ei ra sr in acea regiune, am văzut o serie GE 
curi din munți si din cîmpie, Am fost la Vilae de Beiuş şi î 
Vașcău, la Tinca și la Beliu, la Cefa, la Ceheiu si Hontău, i 
Bratca, la Roşia sin alte multe cotloane. Mai ales în mun . 
am fost izbit de asemănarea Re şi a locuințelor a za 
tul şi așezările muntenilor dela noi din ținutul Neamţu că 
rește, nu e acelaşi lucru, identic, dar e aceiași familie. Asta n 
mi-ar fi părut de mirare, dacă, în spaţiul de 600 de re id 
desparte Crişul de Bistriţa, ași fi găsit linia, de poe a = 
Ne despart clemente foarte diverse; şi, dintro dată, acolo, 


VIAŢA ROMINEASCA o u Ee 


nului cu frac si mi-am făcut în acelaşi timp o convingere ne- 
strămutată despre valoarea breslei. La această convingere, 
sînt sigur că contribue si plăcerea pe care mi-o făceau acei 
munteni. In amestecul de ungurisme, care ţin locul neologis- 
melor noastre, în accentul special al vorbirii, intrucitva as- 
pru şi mai răpezit decit ła noi, eu descopeream  vocabule 
moldoveneşti. Am devenit mai atent şi «m intreprins son- 
dait, Am ajuns la un rezultat pe care trebue să-l pun alături 
cu observalia dela inceput. Vocabular moldovenesc can Bi- 
hoë, nu mi-a fost dat să aud în altă parte de țară. Deşi nu 
sint filolog, am căutat să-mi dau eu singur a verre Jucru- 
jui. Cercelind şi notind, făcînd mai tirziu şi alte legături şi 
intrebind şi pe fiul meu Anastase, care ştii că are multă in- 
văţătură, am ajuns la o a doua concluzie, Ti-o împărtăşesc 
in taină, cu acelaşi accent pe care-l întrebuința munteanul cu 
apa câtră domnul doctor Iacob. 

Creangă mure nevoe de glosarul special al editorilor de- 
cit în insula Munteniei şi în Ardealul sudic, In marea majo- 
ritate a ţării, Incepind din Oltenia şi trecînd prin Banat, Cri- 
suri, Maramureş, Ardealul nordic, sfirsind în Bucovina si Ba- 
sarabia pănă la Nistru si Mare, cuvintul lui € inteles direct, 
fără tălmăcire. 

După ce a cetit marea operă a lui Alexandru Philippide 
despre originea Rominilor, Anastase mi-a explicat că primul 
val de intoarcere ul poporului acestuia dela Sud în spre Nord 
sar fi făcut pe această linie. Din Oltenia și Banat, Rominii 
vechi sau întins spre Bihor; din Bihor au trecut în Maramu- 
res si apoi sau revärsat în Moldova şi spre Nistru, Deci, nu 
Bihorenii vorbesc ca noi, ci noi vorbim ca Bihorenii. Ei sînt 
cei mai vechi, alcătuind asezärle de baștină. 

Al doilea val a suit câtră Muntenia şi a răzbit pănă în 
sudul Ardealului. Venind mai tirziu, teritoriul ramurii a doua 
a rămas mai res 

Notele mele verifică această afirmaţie a bătrinului aca- 
demician şi filolog dela laşi. Dar nu pentru această verificare 
ți le comunic domnieitale, ci pentru că am auzit despre o 
nouă ediţie a lui Creangă, pe care e vorba so tipäresti la 
toamnă. Eu aşi zice să nu-i mai adaugi glosarul, sau să-l re- 
duci cit se cuvine. Acest seriitor nu ni se mai înfățișează as- 
lăzi deloc c'un aer de provincial. Dimpotrivă, 


Anastase are dreptate cînd spune că studiul filologiei te, 


poate duce la descoperiri nu numai în istorie, ci şi în sociolo- 
gie şi economie politică. Domnul Philippide, în chilia lui, pe 
urmele cuvintelor, a ajuns în Balcani şi la anul 1000. Pentru 
dinsul vorbele sint sufletele nemuritoare ale trecutului. Aşa 
şi Anastase, care e un tinăr curios în felul lui, îmi dovedea 
intro zi, eu două vorbe, — pămint şi morminl, — că părinţii 
noştri cei mai vechi, inainte de a fi ciobani şi înainte de a 


A PE O EDIȚIE NOUA A LUI CREANGA 27 


rătăci, au cunoscut viaţa civilizată și au trăit în ce 


că pămini insemneazä paviment “a A feat 
ment. Tot el îmi arată că CE a ar e Sy odeur gr 


Slavii au fost paşnice si fericite, deoa 
c e À rece au 

Vaca cu y acelor timpuri vorbele iubire si Pr ee. 
sis raza a tot Anastasie îi găsea legătură cu ia ra 
pe d y re Le în cp au neguţătorii de odini- 
vedea atitudinea cu ochii piezisi F roy: er ae nl 
see stimate prietene, în vorbele însemnate în acest 
aia mi stă pe masă, văd rude de demult şi de “departe. 
pei ali a că vrei, toată istoria noastră eroică, deoarece 
eat a a care ne-a adus prin veacuri până la marele 

Lita: Xy poate numai de ordin filologie. Din valea Oz 
ar Cu ed 3 al lui Creangă trece ca o pasăre taie: 

ami eg p ré Munţii Apuseni si se aşează la Cheresi 
11 Vladislav Cumanul. Dă glas; cei vii o : 
şi trecutul ii răspunde, Se de 


Se re m cit am mai stat pe acele meleaguri, m'am į 
Des a TA ee insemn vorbele speciale, cu care üraehak 
semn şi domnieitale aloca uită în Valea Bistriței, Ti le in- 
sa demasca, e curtat Fu par dl 
d a ză a à, dr cocostire, horn, curechiu, holteiu, să 
jumere mine să tele, ai (ani), o leacä, a lecuță, o firà pită 
fals ol pine, cine, nănașă, părete, păreche multämese 
moare Qie se mifoc), sud" à au 
Dé ap castraveți), a zgiții, n = 
i te, 3) ia boboc (numai pentru „puiul de sei) rata 
cergă, fărină. A risipa Peg) a, Era pas! pasä!, u visca 
top, ponor, finat, nim , curte (reşedinţa boerului), hir- 

? „ Dimas (cu in valea ) ei Sr 
bumb, a boscorodi, tort, gădină, e oi Ro: 


Nu te läfi, broască, 'n tă 
N + , au, 
Că nu-i tăul tă! a täu!: 


troscior („smântiniţa” pe care o li i 
A 1 ngea lomică a 
Eel dee nr maică-sa), hat, ladă, Aa reg 
us) pier că), a mogorogi, aici, buna-vremea (salutare 
sia pl E, . qra, hodină, a o tuli, a prabozi, acel $ 
ce d se téasta, bunic, bunică, tată-bătrin, mamă- bätrir E 
Asan pet cei şi „bunică”), dubit, dubälärie, mătusă ru 
"pt. pe brinei, arin, ziee (cîntă), icea (aici), haine ‘nou 
rs ad n : = iza, deșințat, mäi!, a värui, a murui, rara t 
penin a cat”), rinză (pentru „Pipotă”), rărunehiu, “pal, 
pour morariul, cucoare, cânură, genunehiu, ia Pr tar 
„însă praf (de puşcă), fintină (în lee de put”). far 


38 | VIAȚA ROMINEASCA n 
mäseur, ciunt, pintece, inimă (pentru „stomah”: mă doare 
inima), vătămătură, sfirtică, bubă, gangur, jele, şură, ne lo- 
vim (ne potrivim), brăcinar, etc, 

Te scutese de altele, ca să nu rizi de mine. Acuma îmi 
vine si mie a zimbi. Cine poate fi emoţionat de o asemenea 
inşirare stcarpä de cuvinte? Ei bine, eu eram emoţionat ca 
de nişte prieteni regäsifi în locuri depărtate. Am auzit si un 
cintec, intocmai ca la noi în Valea Bistriţei, ori în Valea 
Moldovei: 


Trandafir mindru ratat, 
S'asară te-am aşteptat. 
Cind văzui că nu mai vii, 
Pusei darul câpătiiu, 

Cu dragostea mă'nvălii, 
Doamne, rău mă hodinii! 


Cind treceam prin sate, copii răsăreau lu porți, cu păr 
de cinepä si ochi vii, şi ne salutau gälägiosi. Erau în cele mai 
sumare haine albe, păreau veniţi de dincoace. Dar nu, ei în- 
Horese acolo de mult, generaţii după generaţii. Ochii lor si 
zimbetul şi toată atitudinea deosebită si cunoscută o recu- 
nosteam si la părinţii lor. Sint cei mai săraci şi mai năcă jiți 
oameni dintre loate neamurile care convic{uesc aici, dar s'au 
ținut cu îndărătnicie, Au stat aici si ne-au trimis si pe noi că- 
tră Răsărit. Ca si Creangă prin uncheșul său Oșlobanu (Vas- 
lab}, toți venim dintr'acolo. 

Dacă tipăreşti o ediţie nouă a povestitorului dela Humu- 
lesti, trimite-o acolo fără glosar, 


Mihaii Sadoveanu 


Mătuşa Matilda 


Din subsol, urcă scările ; 
P , cu un lighe i aa 
Sunse sus în curta, Serena plin cu apă. Cina 
» privi apoi cerul și spre soare şi oftă: aren, :asvirii 
E of Aus i 
+ Primăvară, Aerul, intro t = ag 
mintul. O lumină de un verde auriu scalda Tooo alintă på- 
E călduț, e moale, e e seg auriu scaldă totul. 
pa ra strigă: 
~ Maică, nu sta a ă i 
Si ua glas ine An Art, “Š o să te doară capul 
— bine, la e unde vii? De 1 3 : 
— De la ca, mai a mâtuşa Matilda? 
w Dar en să ren de la ca! Ce să fac! 
y Ce să facă? Stă. Nu te duci să o vezi? 


Si Lilia 
SF pana îşi aminti că acolo, în odae, e întuneric si u- 


— Să te duci, maică, Del e b à si 

he CI, maică, e bătrină si ea... 
R 2 Mgr a pi ga D pt re oftatul sună straniu, 

! casă, ñ 
cind topi orice amintire tristă, serve PE en M 
atit de uso pat zile ușoare, bune. Totul e uşor și gindurile 
de Do iky bune — ca pilpiirea aerului în soare — atit 
le teapa ti-e teamă să le gindesti. Ştii că niciodată nu 
și ete va prinde în zborul lor. In zilele astea poli cred 
a say căci orice e uşor. Dacă noaptea pași bijbie 
lei es Ar $ obişnuite, ca ‘in visurile în care nervii cad 
SOE D pink. a Bar) pda H de intunerie te apleci să 
i ul u ai o 

zile cînd poți alerga pe trepte atit de Nos ară erei are 


pare o pluti = 
Eira stisi - re de sbor, Da, pe aceleași trepte plate ale ue 


Citeodată totul Tr 
făptură mlădioasă: este uşor. Liliana își îndreaptă intreaga 


an i VIAŢA ROMINEASCA lcg 


— Doamne, ce bucurie, cită bucurie! 

Şi oftä si ea, dar un oftat de descätugare, curat de orice 
gind greu, 

Dacă ar întinde braţele, sar putea înălța, ar putea zbura. 
E sigură de asta! Dar ea își incercuește sufletul, îl stringe în 
ea, cu bucurie, ca pe o comoară, căci simte că de acolo, din 
piept, pornește bucuria asta, zborul ăsta si trebueste păstrată 
bucurii, 

O adiere de primăvară, moale ca o mingăere, o prinde, 
pătrunde prin haine pănă la ea, goală. Dar atita nu ajunge, a- 
tila nu ajunge. E o putere tînără ce vrea să trăiască, o putere 
ce trebue risipită, o putere, care, dacă nu îi dă voe să zboare, 
te eopleseste, şi gindurile, care au acum tremurarea transpa- 
rentà a acrului in soare, s'ar topi, de plumb. 

Mätusa Malda însă este bătrină. Liliana știe cum € un 
oni băirin: pe acelaşi contur al trupului care se infätisa tinär, 
sa așezat un val de oboseală, care a ofilit toată carnea. Incet, 
încet... Apoi, ofiliren se adincește atit, incit nu se poate mai 
departe; si atunci, slăbit, molesit, trupul tremură neoprit, ca- 
pul si minile, mereu, Ea însă, Liliana, dacă voia, putea cu o 
caznă vie, pornită dinäuntrul ei, să impiedice ofilirea, aşa 
cum un corp cald ar împiedica frigul din jurul lui să i se a- 
propie, să se aşeze asupra-i, să-l răcească, Asa simţea ea, Ti- 
nereta în ea avea puterea să oprească ofilirea. Nu se putea 
altfel. Asta era tot atit de uşor, cum uşor îi era să zboare. In- 
chist ochii, căci soarele o ametise. Inăuntrul ochilor simţi lu- 
mina adunată, caldă, ca o särutare, Da, citeodati totul este 
uşor. 
x Mätusa Matilda a fost şi ea tinārā; si, cu toate că lucrul 
yare de necrezut, totuşi este adevărat. Se spune_că a fost si 
niet" Fotografiile nu mint si întradevăr pe fotografii 
stă o femee tinără. plină de viață si frumoasă. Dar asta in- 
scamnă că trebue să fie mătușa Matilda? Liliana ştie bine că 
e mătuşa Matilda, dar cu toate că ştie precis, totuşi nu 
poate crede, Luerul e simplu. Tot așa, dinhuntrul ei, e ceva 
care opreşte gindul acesta, Gindul este, dar fără insem- 
nătate, pentru că nu are putere să se aşeze. Alcargä, numai 
aşa, imprejurul minţii, 

„Liliana își suride siesi ertătonre. Stie, ştie tot ce i sar 
tea spune, Vede toate gesturile acelea mărunte, — parcă 
 aeipete dar de tremurare — făcute cu capul de cei care au 
început să imbătrinească, cei care nau avut puterea să ră- 
mină tineri. — cînd vor să o îneredinţeze că e un copil care 
încă nu ştie ce e viața... Dar asta mare importanță, nici asta 
n'are importanţă. Importanță are numai faptul că ea tolusi 
simte aşa şi că aşa e bine. Pentruce să ştii cum e viaţa, dacă 
„așa, fără să ştii, e bine?! De ce tocmai cei Care 0 iubese, vor 
să-i arate că viața „nu e aşa cum crezi tu”, ci, dimpotrivă, 


——  __:/MATUSA MATILDA 


cre er pepeni fără sens, şi nu se poate nimic, nimic, nimic 
putu stăpir nicidecum „zbura“, Deodată Liliana nussi ma; 
in ir ni EE Sint hohote care strălucesc curate lim sory 
ceva, 0 où fie altădată mai ren i > atit, Şi dacă e si alt- 
nu sone Acuma e bine, e bine dm der Atot casal 
chetă Dire eng Se spune, cu surisuri în ochi, că cra co 
meia aceia Psi ară ge Sem nu mătușa Matilda cea bătrină, ci fe- 
ES blues Meila do fotografil. despre care se spu- 
bogăţie fragilă de valencienne, à cc anl geo D 23 eus $ ru 
pe ns indolentă, de a 
i. Å + se u > 
ei, Ur au să o urmeze cei ca; o boue Dore 
tail ais nsparentä, creată într'adins pentru a Ds 
cu o lumină D ireolă blondă de mătase, îi învăluia părul clar 
bAs is opită, iradiată. O mişcare a minii albe invtrt e 
rt, je Poisk ga franjurile ca pe niște fluturi pri ia. 
părului ei. crezind ace A za ară gis sapra ei, asipra 
mă . pi oun, rară, i ñ 
eve pl ads à pentru a fi sărutată. Bine. te a 
cu haine pämintii ula să fie un ofiţer, si ofițer nu ca acun 
art eye pris peri ci din acei, — poate roşior, — cu galoa A 
cu sabie, cu d eti, eu pinteni, cu aur. cu roșu, cu sträluciri. 
ordonanta. pa corații, cu panas alb. Alături de el, ținut de o 
era asteptin aie” pr tu cu spume la gură, răscolește 
are et $teptind, si, bine mjes că tot primăvară es 
Ruaa cînd mătuşa Matilda era tînără. 
nr el anse o À ci şi tatăl ei, spun că bărbatul 
Ci, lucrurile se încurcă. P 
d rca. re 
Sr Si nent Matilda bätrinä, sau pe femeia aceia Iru- 
dei de i aiti. cs și pentru alta, lucrul era tot atit de 
una bătrină? Si totu ee Să Dați o femee frumoasă ? Dar 
şi când era tinără erp era băt pie C&A drain 
și atunci; pentrucă era gelos. > îi CĂ o bătea şi atunei 
bitek aeaa Matilda fusese cochetă”. „Unchiul Alexandru 
„O Tibok el era gelos”. Din gelozie ti se iartă şi eri E 
jurafi, intro “M care ram M strigă advocatul, şi curtea cu 
i ea de emoție, o achită 
iubea unchiul Alexandru, si de aceia einer pe ea ÿ 


oate acestea afn : 
orice întîmplare. cu nker pe Poveşti de neinfeles, Probabil că 


Seo întimplată 
e pă, pe A înțeles, o explicație. si fie né imaginată, sia 
ȘI să aibă un început care să le facă să înţelegi to. 


tul; dar dacă n 
mină netnfeles. u ţi se dă începutul acela, lucrul poate să ră- 


ren 31 


cine bătea unchiul Alexan- 


7 © VIAȚA ROMINEASCA 


ind unchiul Alexandru o bătea, ea fugea la rude, se as- 
S o găsea, venea acolo, plingea, cerea certare şi se 
in nou. A 
mpi ana ştie tot, vede tot, mai ales din cele ce au e 
Dacă i se spune un cuvint, ea cunoaște toate ga a rex 
mai multe amănunte chiar decit cei ce povestesc. Pen = = 
cruri care se întimplă în fața ochilor ei, e mai es kag : 
chiar că se înşeală totdeauna; de aceia e mult mai bine P 
mai uşor să te gindesti la ce a fost. Un cuvint aoa e ca r A 
telege ce “inseamnă „a fi gelos”, Cind pleca e Are je 
los, îngrozitor de gelos, ca o fiară. Ea însă, desigur, tre na, i 
rămînă aceiaşi, mereu aceiaşi, neturburată, fără să poată ră 
clege ce înseamnă: „a fi gelos”. Cind pleca el one 
Pete: cind se întorcea, ea sărise pe fereastră şi era p ee 
la plimbare. Sara venea inapoi, liniştită, ea ge ex 
totul era dela sine gros o rea Ea nu înțelegea TEA 
a ea din nou la rude... z ; 
RIS fai a a mult mai tirziu, atunci cind mătuşa ip 
imbätrinise, el urmase să fie gelos, dar pentru trecut, Gin z 
prindeau din urmă amintirile, avea gesturi ape presă ei 
pentru a-i plăti datorii uitate, datorii negre, iscălite A iage 
stors din rădăcinile unui suflet care nu iartă, Atunci, > > > 
dul trupului, se înălțau chinuri care nu-și înţeleseseră pas va 
tunci rostul, care de aceia nu putuseră muri ȘI-ȘI strig x 
abia acum — Înspăimintători, ca strigoi nelinistifi rép 
intrebare, cea mai crudă: „pentru ce ?* In faţă $ a 
ea, bătrină, In ea, nimic care săi fi dat vre-un ea N 
puns, nimie deck un trup schilodit de vreme ca a 
Asta nimic din orice cuvint sau mingăere date i 
eais că fusese frumos: Se topise se De Sas ap dee 7x 
i i. Si totuşi era ca, ea... aceia... 4 > 
ide ee toată casa, pentru a găsi urme, pe 
găsi vinovăţie, în lucruri dacă nu în om, să fie pai ta 8 r 
precis. Dar nu găsea dei ga ne aie rai e 
à: panglici, pantofi, A 
furie A de e oi vaea Le care le zvirlea si le trintea... 
- “Rochiile se präbuseau la pământ, tăcute, moi, ca rene 
inutile si ridicole, ele care imbrăcaseră trupul tinăr, trupat pe 
care el, pe vremuri, inebunit, il vüzuse legănindu-se în 
; i lin, i tora. N 
i a opip Are cu spaimă, El o bātea. Ea nu se 
tulegen dece. Se lăsa bătută, lovită, fără nici un Sirul! tre 
eroism, le stringea la loc, preferind să păstreze uncite i se 
si lacrimi, decit să piardă npn vii a fericire, Le stringea. 
' încui apoi, nu mai vo cu el. 
le pepe a a aril nu vorbeau unul cu altul, dugmänotis 
privindu-se pe furis, să-şi găsească cusururi nouă, ne A 
de 50 de ani trăită impreună, De altminteri, aceas 


=MATUSA MAŢILDA 99 


tracție. Vara plecau si la băi. De acolo trimiteau cărţi po- 
€ ilustrate, a be iza hotelului: „Salutări din Govora, 
ichy, Veneţia, Slănic, Constanţa: Matilda si Alexandru" 

Unchiul paru era întradevăr, sau fusese, ofiţer; 
căci si ol cai mătușa Matilda tot doi oameni an fost: el tinăr 
şi el batrin, Numai că unchiul murise, si cal tinăr și cel bătrin; 
pe cînd, dacă mătuşa Matilda cea tînără murise, cea bà- 
tin mai trăia incă, Liliana îşi aminteste doar vag de umchiul 
Alexandru, cel bătrin; şi toemai pentru că prea vag, cel tînăr, 
din fotografiile pe care le ponte vedea oricind, îl înlocuise 
compleet pe cel bătrin. De aceia, cind a auzit că unchiul Alex- 
andru o bătea pe mătușa Matilda până la bătrineţă, Liliana n 
văzut-o bine pe mătușa Matilda bătrină, dar pe unchiul A- 
lexandru nu l-a putut vedea decit tot tinăr: un ofițer tinăr, 
înalt, bătind o femec bătrină, 

Și unchiul Alexandru nre multe fotografii, dar nici el, ca 
mătușa Matilda, ca și aproape loati lumea, nu avea fotografii 
decit din tinerei și cite una, aga, cînd incepuseră să fie mai 
graşi; apoi nimic. Bine înţeles că si din pricina asta Liliana 
nu putta prinde „ihbătrinirea”. Ea, Liliana, are 16 ani, mama 
ei 98, tatăl ci aproape 40 si Mälusa Matilda 80, Mātuşa, însă, 
niciodată nu spunea atit: spunea numai 70. Dece? Poate aga 
din obiceiu; căci la virsta ci, ce rost?! In fine, astea nu sint 
lucruri pe care să le poţi înțelege decit atunci cind ajungi la 
ele. si pană atunci... 

Si Liliana işi aminti suspinul servitoarei bätrine, în fața 
grădinii împrimăvărate: arunease apa din lighean si suspi- 
nase, cașicum prin asta se mai împlinise unul din gesturile 
hotărite, care te apropie de un sfirsit. Poţi să spui: „a mai 
trecut un an”, Mătuşa Matilda insă, în loc de 80 de ani, spune 

„ Zece ani economie, Probabil că asta îi face bine. Citeo- 
dată, probabil că si pentru ca totul este ușor, 

Pe fotografii, unchiul Alexandru are o înfăţişare mä- 
reai: înalt, cu cioe ca al lui Cuza Vodă sau Napoleon HI, 
cit eare şi seamănă — în tot cazul, ăsta nu este un semnalment, 
căci toți din vremea aceia semănau unul eu altul, casicum 
vremea ar şterge pentru ochii noștri deosebirile, și-i vedem 
pe ii unei epoci toți la fel, cum de exemplu sint eaii 
pe stradă. Si mătușa Matilda seamănă eu împărăteasa Eu- 
genia à Franței sau cu Doamna Elena Cuza, la care, rochiile 
acelea cu tafa strânsă si mulacof amplu şi-au rüsfrint parcă 
puterea şi în stilul umerilor largi, în căderea lor lină, 
pănă și in expresia feţei, 

Fiecare se naşte, vine în viaţă si strigă tot timpul: „eu, 
eu sint!” Aşa cum face mătușa Matilda cind își arată foto- 
grafiile. Dar încolo toți sint la fel. Puțin timp să treacă, şi 
nu mai există „eu, eu”, totul se învălue într'un val mai larg, 
si mii şi mii de oameni ajung cu o singură expresie, un sin- 


3 


34 VIAȚA RUMINEABULA ES. D 
gur nume. Apoi, încă putin înapoi și... era tertiarä, antede- 
luviană. Mätusa Matilda, însă, îşi amintește încă detalii des- 
pre ea din vremea cind era tînără. Ifi poate povesti 
cum era rochia albă cu dantelă pe care a avut-o la balul a- 
cela dat la palat, ce față au făcut cutare şi cutare cind au 
văzut-o pe ea, şi probabil că atunci cei ce au văzut-o pe ea — 
cutare si cutare — cei care o iubeau nu o confundau cu 
Doamna lui Cuza Vodă sau cu împărăteasa Eugenia a Fran- 
tei. li spuneau ei: „lu”, și glasul for tremura; iar acel „tu”, 
cuprindea o singură ființă: mătuşa Matilda. 

Si mama este acum tinärä de tot, pentru că azi fe- 
meile nu mai imbütrinese așa repede ca înainte. Şi despre 
mama ei, Liliana poate crede că nu va imbätrini niciodată. 
Cutoatecă şi mama îşi face fotografii pentru mai tirziu. 
Dar mama nu seumănă cu nimeni şi nu va putea deci semăna 
cu nimeni. Bine înțeles că si astea toate sint ginduri care se 
lasă gândite numai în zilele cind totul este ușor şi tremură 
luminu pretutindeni, căci altfel, în alte zile, cînd mama e o- 
bosită, cînd îi e fața trasă, Liliana se uită cu grijă la ea şi 
ştie tot ce va fi și i-ar veni cu lacrimi în suflet să o roage ca 
ea, mama, să nu îmbătrinească niciodată, Mama a spus: „Ab, 
uite un fir de păr alb!” Tata sa apropiat si a sărutat uşor lo- 
cul arătal; mama însă, cu faţa aproape de oglindă, a căutat 
firul, l-a prins şi l-a smuls înainte ca tata să fi avut timpul 
să o oprească. „E mai bine așa“, a spus mama, Si tata a st- 
ris vag. El are multe fire albe. Ti stă bine. Mătușa Matilda 
şi-a cănit părul. Ji stă urit. E slabă de tot, aşa cum au fost 
slabe la bătrineţă toate femeile care au semănat cu Doamna 
Elena a lui Cuza Vodă ori Impărăteasa Eugenia. Cind se ridică 
mătușa Matilda de pe fotoliu, e înaltă. Merge pănă la dulap 
şi se uilă şi ca în oglindă. Oglinda asta sa aburit, Nu se mai 
poale curăţi cu nimic, Inăuntrul ei s'au împăinjenit imaginile, 

Mätusa Matilda se apropie, si-apropie fața, caşicum sar 
căuta acolo, înăuntru, mai adine, nu la suprafață. Probabil 
că acolo, ascunsă subt văl, a rămas ea tinără, frumoasă, căci 
după o clipă mătușa Matilda pare că a găsit: se descovoaie, 
se în iteapiă, îşi îndreaptă gitul, capul, i se întinde faţa... Cind 
e aşa, pare răsărită din poveşti... Dar deodată totul cade şi 
mătușa Matilda merge din nou la scaunul ei, se pricepe, et 
şi stă. Poate sta aşa ceasuri întregi, Desigur că, acum, ap 
cată asupra amintirilor, pe care le găseşte învăluite şi în minte, 
poate găsi acolo mai bine ca în orice oglindă imaginea ei ti- 
nără, frumoasă, mlădioasă... aşa cum era atunci cînd timpul 
nu trecuse încă peste ea. Căci timpul trece, Sigur că trece gi 
poale că e mai bine aşa, 

E bine că trece timpul; dacă ar sta pe loc mai mult de 
o clipă, ar fi ingrozitor... poate. Liliana, pentru că nu € si- 
gură, ar vrea să-și închipue cum ar fi; dar deodată difi- 


MĂTUŞA MATILDA 35 


cultăţi de necrezut îi închid orizontul drum. 
acestui 
co alma ra marină aie cm 
À ei. 
a er pre ds evoitor, ironic si ani A i 
t a p că € prea complicat să clädesti 


a şi sine de bătrineţă, căci avea 35 de ani cind a pret i 
at Jr Spune că nu furase, că ar fi fost cu adevărat si 
ea gam ns = toți ai casei ştiu asta și știu sigur asta 

, P se tacă procesul, pănă să se facă reptate, 


scă de el, toată lumea tace. Si Lili i 
t XE lana simte că 
a pa rege Ar îl Ro Enea putea deslugi pe 
crul e sigur. Poate pentru că murise nevinovat, închis: 
asta nu se întîmplă oricui! ja 
Eer Re à Mure ce Mes pe ge M ie 
x „Să! m; a pe tata, ăs- 
gs à gr Ana pe mei să vorbit? Vezi-ţi de ale sie le-a 
ke ar -gen ser n it niciodată să o întrebe... si to- 
um să cunoască viața, dacă nimeni rbeşi 
Dors Ends pe ora a le ştie?! Toată psani Done 
: mi să i tu ce e viața!“ dar, cind întreabă ci 
9 gonesc: „Vezi-ţi de ale tale. Ai tot tim ». SE aime not 
zi tale. pul!”. Si ni -ți 
pojai iale tale“ decit să fii trimis la ele cu de-a z Die de 
ri îi strigau cind era mică, şi apoi mai joacă-te dacă 
cuma E bara pui: de ale tale dacă poți!“ 
p hu are în casă nici o fotografie. 
aţa închipue frumos, înalt blind cu mini pipe gente rss 
M pi a te apăra. E bine să stai lingă el. Cu gîndul, 
išsi à nu se mai ponte, Din oameni nu poli păstra, în 
Fra emne vädite care să 4i-i amintească, aşa cum poţi păstra 
si mme a mijlocul cărora ai trăit, pe vremuri, asä cum 
omu ușa Matilda şi-a păstrat toate rochiile din tinereţă şi 
pente US văzut intro zi cind a căutat cu mama ci ts 
Le us i mascat la care se ducea, Liliana a stat acol 
pe : = mama ei a ales. Bine înțeles că mătușa ia 
DĂ nic. S'ar fi îmbolnăvit. Chiar a si spus ast grd ar 
e care a privit- curios... parcă t “ire a, 
iliana a văzut rochiile, A stat acolo pănă cind 


VIAŢA ROMINBASCA 


a ales mama, Erau multe, de toate felurile si colorile. Erau 
şi pantofi, erau si umbrele, erau si pelerine mici și era à și 
imärgele, si evantalii, si o păpușă, si cutioure, și panglici, și 
bâtiste, Muma u exclamat: „Extraordinar!” apoi a şaptit: „N'o 
să mă incap cu corsetele astea de acum!” Dar totuşi a ales, 
a inchis lu loc, si a plecat bucuroasă, eu rochia în braţe, 
In ladă erau si costume de bal mascat — un costum de iur- 
conică cu clopoței, unul de tiganeñ cu bani de aur — dar 
mama a spus tatei: „Mă costumez în stilul de atunci!” si a 
luat o rochie pe care mătușa Matilda o purta cind nu se cos- 
tuma, În pod. in lăzi. au rămas tonte celelalte, 

Deodată Liliana se sculà., Era amueţită de soarele care 0 
molesise, o topise parcă si li pusese în vine un alt singe cu 
mult mai cald si mni dens. pe care-l simţea acum în Trunte, 
in timple, în ochi. Se îndreptă spre casă aproape soväind, cu 
gindul rămas la rochiile mătuşii Matilda. 

In casă era frig. Resturi de iarnà, pe care, din economie, 
sau bucurie că a venit primăvara, întru afirmarea primâve- 
sii poste, nu le mai gonesti cu un foc clar făcut în sobă, 
Heuna se grăbi, ajunse la scara podului și urcă treptele, 

Cind a ajuns si a deschis usa podului, mirosul acela spe- 
cific o prinse de git, Mirosea a „umintiri”, Poate să miroasă 
pur şi simplu a violete, a primăvară, a mucegaiu, si poate 
chiar mirosul să-ți amintească apoi ceva, dar poate să mi- 
roasă a „amintiri“. Câci, inainte de a şti ec se întimplă, a- 
mintirea e atit de puternică încit îți face deodată, înaintea 
oricărui gind, un suflet ușa cum l-ai mai avut vreodată și, 
cum ai da eter unui om lesinat ca să se trezească, așa sint 
unele mirosuri care deştenplă in line un om vechiu care a 
trait vreodată: un îndrăgostit, un copil, un bolnav- 

Liliana găsi aci, desteptat de mirosul podului unde se 
jucase atita si utita, sufletul de copil care-şi iubește păpuşa 
nemărginit, cu palimă, ca pe singurul lueru cert sufle- 
tul mic, îngrozit la gîndul că dacă pleacă mamau. de-ucasă nu 
se va mai intoarce poate niciodată. 

Se duse incet la ladă şi o deschise. O ladă mare de lemn. 
Intăiu, totul învăluit în hirtie albastră, plină de un praf mirn- 
culos de fin; apoi, dedesubt, un ceareenf; apoi, dedesubt, 
moarte, toate rochiile careu fost vii. 

Cu mini slabe le ridică incet, cu grijă. Un parfum vag de 
paciuli o 'urbură, cum te turbură cînd vezi pe faţa unui mort 
ceva la care nu te aşteptai, ecva care le sperie pentru că sea- 
mână a viaţă: gură care Sa deschis, fire de păr pe faţă care 
au urmat să crească... 

„Apoi, de acolo, din fund, ochii päpusii răsăriră si o pri- 
viră. Păreau îngrozitor de trişti ochii albaștri de piatră, 
tristă faţa cu surisul absolut inutil, fața penibil de tinără, # 
olo, in fundul lăzii de rochii moarte. Si într'o cutie scrisori. 


LR AN 4 
id 


„MĂTUŞA MATILDA. 


.—— 


87 


Erau dela unchiul Filip, cel care murise i 
dela unchiul Alexandru, cel care o bătuse pe Pe te și 
dela amindoi bărbaţii ei, Erau înăuntru, în meeiaşi cutie. 
ouă teancuri care semănau, așa cum seamănă atitea atitea 

ceruri numai şi numai pentru că trece vremea. Liliana işi a- 
minti deci de era antedeluviană, dar, cînd deschise o scri- 
er x ui se topi si cuvintele inviate avură sunet clar Işi 
strigau reptul la viață, îşi strigau durerea, si pentru câ nu 
y apă nimeni, ele strigau incă. Erau flăcări ce pilpiiau, 
Fest ue e ee ce = durere multă care se zbātea Încă, 
nădejde, atunci ca si pad ne) ppm D: * 


„IR Februar 
Draga, draga mea, scumpa mea copilă, 


Imi e greu fără tine, si gindurile nu mă lasă să 
i né, Să s 
dec, Mai mult decit Apă. acum, știu că te iubesc, pi air 
mine eşti viață, Indoiala mea nu cunoaște margini, cind ştiu 
că tu eşti tînără și frumousà şi că te-am lăsat singură. Tu însă 
ştii că eu nu sint vinovat, Matildo, tu si cu Dumnezeu ştiţi că 
cu nu am vină, In genunchi, vă rog să mă ajutați. lartä-mi 
gindul, păcătos, că pe Dumnezeu cel bun îl așez alături tie 
nr te inbese cu suflet curat si el e bun si va erta, d e 
inea s inalță pe tine până lw el, Niciodată tu să nu uiţi 
asta. 24 poste mă va ajuta. Tu însă, Matildo, trebue şi tu să 
mi uți, căci, Matildo, sint in grozavă suferință. Mă sfisic 
HA ul că tu ești acolo singură, eu aci, şi că ura edi să te tri- 
ja: Les copil, copil sfint, pe drumuri cu rugäminti la cei 
ES a ȘI vor putea să mă ajute. Esti frumoasă şi ei 
asculte pe tine, Şi eu sufăr de asta, dar numai tu, ne- 
prejuita mea, mai poţi face ceva pentru mine, căci numai tu 
Sr pa ştii unde este dreptatea. In urmă, vor vedea si cei- 
ți, dar, pănă atunci, tu să nu mă lași, tu să nu mă uiţi, și să 
dus dă k e. Tu să nu uiti acolo că pentru mine te-ai 
d ți di ia sate t tor deal tău şi pe tine, Sintem tineri și 
na (le erici aţă întreagă e înaintea noastră. Voi fi su- 
ari prin dragostea ce ţi-o port. Pentru nici un suflet nu 
iară pai supus şi mai blind, Aci € greu si tristeța mea ¢ 
ti ee e ga mai negre. Făgădnese bunului i ear că voi 
şi prt apoi tot ce e linişte si bucurie în viață. Ai să te duci 
atildo, şi ni să Le r, Eu nu mă potr E cea ai 
grozavă puşcărie ce se poale inchipui, căci pereții éstin mă 
despart de tine şi mă lasă singur si ucă în afara lo 
eşti singură, Gindul meu e chinuit = înăuntrul aidurilor, pe 
în afara lor. Citeodată, cînd timpul trece și mai gre i se 
Întunecă mintea. Aşi vrea să-mi juri tu, pe credinta ta cen 


3 _VIATA ROMINEASCA | 


mai adincă, Matildo, că eu mă gindese cu chinuri la tine nu- 
mai pentru că sint departe de tine, dar că tu ești numai a 
mea, că te voi găsi eu pe tine atunci cînd, liber, voi veni să te 
găsesc. Matildo, te iubesc. E adevărat că simt nebunia a- 
proape, îmi este teamă si nu mă pot mişca. Imi este teamă de 
tine, Minile tale mici și trupul tău întreg se pierd lingă 
mine și totuşi îmi este teamă de tine, Cileodată ai priviri 
care nu ştiu ce vor să spună. Matilda mea, pasăre cu ciripit 
atit de blind, viața mea, ajulă-mă Mergi şi dă celor în drept 
intelesul nevinovätiei mele, ei au să te creadă, au să facă lu- 
mină. Să bagi de samă însă. Tu nu cunoşti cit e de mirșav 
sufletul de bărbat în fața femeii care se roagă lui. Matildo, 
mai bine nu-ţi mai spun nici un cuvint, Vei face cum vei crede 
tu. Îţi alătur aci o scrisoare pentru... cel din urmă cu care 
am vorbit în seara aceia, știi tu, la noi acasă. El poate mult, 
foarte mult. 

Primeşte tu dragostea si încrederea mea, si lush-mă să-ți 
sărut minile mici. 

Al tău pentru toată viaţa 
z Filip 


P, $. Şi acum că e isprăvită serisoarea, îmi pare că e prea 
lungă si că, totuși, nu ţi-am spus nimic din ce trebuia. Cuvin- 
tele au omorit gîndul si au înghețat sîngele în mine, că ai pu- 
ten tu, Matilda, să o cclesti uşor, să nu bănui din ce suflet a- 
mar a pornit, ori cu nu mai am putere să-ți mai spun nimic. 
Un singur cuvint inch: te iubese, 

Filip“ 


Liliana simți ceva fierbinte in tot trupul, o nevoe de a 
striga, de a alerga. În aceiași clipă însă se topise parcă amin- 
tirea locului unde trebuia alergat. Timpul omorise locul şi 
rămăsese dorința singură fără scop, Cu minile tremură- 
toare mai deschise un plic, al doilca în sir: 


«21 Februar 


Matildo, pentru numele lui Dumnezeu, ce înscamnă asta? 

Ce înseamnă tăcerea ta? Ce sa intimplat? Ce fapt te-a 
putut face să nu-mi răspunzi tu mie?! Pentru Dumnezeu, ce 
suflet de piatră e în tine ca să rămină nemișcat cînd eu strig 
la tine a moarte şi a nebunie! Ce fapt a putut să te facă pe 
tine să mă uiţi? Îmi este inima mușcată de spaimă si indo- 
ială, Nu înţelegi că sint ziduri in jurul meu si că eu nu mă 
pot mişca. nu pol alerga si să ştiu? Oricui, cind suferă, i se 
pare că e încercuit, că nu se poate misca, dar aci sint ziduri, 


A TUŞA MATEDA E 30 


— auzi tu? — ziduri în jurul meu, ziduri în ju 
mele, ziduri în jurul trupului meu. Indii. painti 
Matildo, pentru numele lui Dumnezeu, tăcerea ta e ne- 
bunie. Nu se poate, nu se poate să nu se fi întîmplat ceva. 
Sufăr. Matildo, pentru numele lui Dumnezeu răspunde, tă- 
cerea ta € nebunie şi m'a cuprins. Nu mă pot misca şi nu 
giisese odihnă, Gindurile negre sint cele care vin întăiu şi ele 
au sosit și m'au cuprins. Dar tu trebue să știi că nu cred 
nimic din lot ce-ţi spun rău, Nu cred nimic rău, căci, dacă 
Aşi crede, fie chiar o singură clipă, ași inchuni. ași muri. Ma- 
tilda mea sfintà, tu eşti totul pentru mine si eu nu mă pot 
gindi rău de tine, nu pot să mă gîndesc rău, Matildo, dar 
pentru numele lui Dumnezeu răspunde, din milă, ajută-mă 
nu mă lăsa ! Ce ginduri negre, ce groază în jurul meu... 
Si tu unde eşti acuma?! Tu plingi sau rizi acuma? Nu te mai 
pot vedea nici în minte... Totul sa turbural.. 


Filip“ 
Şi apoi încă o scrisonre: 


26 Februar 


L inger siint, iartă-mă. Eu trebuia să ştiu că tu nu eşti de 
vină, că tu nu pofi păcătui, pasăre nevinavată. O clipă am 
amefit şi poate am vrut să te urăsc, dar nu uram decit dn- 
rerea si intirzierea ta pentru a mă mingăia. De ce să-ți fi 
fost teară de mine? Tu nu înţelegi că am suris — un suris 
care mia limpezi! curat sufletul — cind am infeles de ce 
nai răspuns?! Ce ai făcut seamănă atit de bine cu tine, co- 
pilul meu! Asta m'a înduioşat cum mă înduioşează minile 
tale mici pe fruntea mea obosită. Să răstorni tu cerneala, pe 
scrisoarea aceia, bine, înțeleg; dar să-ți fie teamă de mine, 
pasire, floare scumpă?! Cum poate să-ți fie teamă de mine? 

«u nu te-ai gindit că pot serie îndată altă serisoare câtră el? 
Si că e mai uşor asta decit să mă laşi să mă chinui?! Cite- 
ter nu ză înjelea, Să VAE » ci fi teamă de mine, să nu 

pentru mine decit de bucurie, așa cum fac e 
cind mă gindesc la tine, Matilda mea, si Vite Mes Hi pce 
ochii mari de căprioară speriată. Ai plins poate? Tu să nu 
plingi, cutoatecă niciodată nu eşti mai frumoasă, mai scumpă 
decit înlăcrimată. Orice ti-asi da atunci. Te iubese, Eşti 
frumoasă, eşti a mea... Matildo, Matildo, din nou gindurile 
acclea care mă omoară. Esti a mea? Eu stau aci de viu în- 
chis departe de tine. Ce păcate terg eu cu suferinţa asta. 
lartă-mă că-ți vorbesc aşa, tu atit de copilă, dar crede că 
dacă ai avea grijă, cît de mică grijă să-mi spui din timp în 
timp că eşti fericită, că eu le pot face feriei ași räbda ori- 


mm __ VIAŢA ROMINEASCA 


ce pentru tine... și apoi mai tirziu, trebue, trebue să fie 
bine. z 
Matildo, tot atit de lin si usor îți este mersul? Sărut cu 
eredinti vormel» nasilom tăi si aplecarea asta n mea îmi este 
bucurie, Să umbli si să träesti pentru mine, pasăre de aur. 
Filip 
P. S. Nu uita să mergi cn scrisoarea alăturatii la locul 
cuvenit, "Fii cuminie, Vezi să nu se piurdi si asta, Eu A 
tepl. Filip 


rss 


„2 Murt 


Seumpa mea, spui că ai dus scrisoarea si că te-u prha 
îndată, Hi mulţămese ție, îi mulțimesce lui — să-i spul ag za 
şi multämese bunului Dumnezeu care ne ajulă şi care te-a 
« u + D + À E 
tas di ie NI ta, nu înțeleg bine tonte, Sint multe 
lucruri pe care nu le inteleg De ce n spus el că acum, nu 
poate face nimic? Ce e acum? Și acel mei tirziu, va fi cu 
mult mai tirziu? Nu te supăra și înțelege bine ce ţi se spune 
si caută şi fine minte, ca să-mi poți spune si mie. HE 
va [i mai uşor să te îndrumez în cele ce trebue să faci, $ pue 
ne-i că acum trebue făcut ce « de făcut, si mai ales fä4 i 
creadă, să înțeleagă că nu sin! vinovat, Tu ştii bine erau 
acesta. Tu ştii, dar asta nu aiumue ca sh mi se den run i 
Ei însă pot căuta vre-o dovadă. Trebue să fie dovada, Nu 
se poate altfel, dar să coule cream, pănă nu vor avea timp 
cei ce Mi-au dut durerea asta să stenrui poate urmele care 
mă vor duce la lumină, Si mai ales, până tu nu mă vei fi 
nitat Căci asta € tot; Peniru celelalte lucruri, og am rib- 
dare, căci am credința că nevinovăția trebue să iasñ la sii- 
prafață ; ea e totdeaunn cu suflet usor si pluteste la rie 
peste sufletele grele de păcate si ură, Dar tu, tu Matilda, tu... 

Te sărută cu dragoste caldă, al tău 

` Filip“ 


rt sssstmss 


6 Mart 


ibito, où citeva zile fâră un cuvint dela tine. Dar 
n'ai es ee însemnează citeva zile căci desigur pentru 
tine trec usor şi tu nu știi ce însemnează zile de dor si aș 
teptare şi îndoială. Te rog să-ţi lie milă de mine, Orice pe 
tere are margini; si clicodată eu văd marginen, si acolo € 
prăpastie neagră de unde nu te mai întorci. Matildo, ră sta 4 
să cauţi şi să te gindesti că mă poţi nenoroei și nu pome: 
Nu ştiu cum să-ți spun lucrul acesta, aşa ca să-l înţelegi 


À 


2> e AS 


Mia rs 


MATUSA MATILDA. ii 


toată grozâvia ui și în același timp să nu te sperii tu. Nu 
trebue să te sperii, căci cu un cuvint ori un suris, ti-am 
spus, mă ţii locului, liniştit.. Dar vezi, te rog, să nu fie cu- 
vintul cu prea mare intirziere spus, atunci cind sunetul drag 
va fi zadammie. Da, citeodata simt că mi se intuncea mintea 
si mă loveşte indoiala de mine, de tine si de {ot ce e în jurul 
meu, Si dacă ni şti tu ce loc strimt mi-au sat unde si-mi 
zbat chinul! Şi totuşi si atita e prea mult, căci e fară ține, 
Prea mult loc pentru mine singur. Singur îmi este destul şi 
cu mult, mult mai putin. Și cu mult, mult mai întuneree.., 
Inţelege tu, floare de aur, căci firă tine cu nu pot trăi. Gin- 
dul că n'ai putea iubi atit cit te iubese eu, imi dă în suflet a 
tremurare de bucurie; și e sufletul atit de uşor, incit se înalţă 
pănă lu cer. E prea înalt. umeţese şi-mi este teamă de atita 
fericire. Desigur că sufletul omenesc nu poate duce atita 
fericire, şi de aceia nu-i este dat să ajungă pănă la va. To- 
tusi, Matilda mea, cu aştept, căci acuma cu ştiu unde e as- 
cunsă fericirea, 

il drag si sfint, mini scumpe în fața cărora inge- 
munchi, toate trebuese să fie ale mele, ele si cu sufletul cure 
le mișcă pe ele, cu vinta din ele. Matildo, dacă ni şti cât de 
strimt e aici. Nu-mi mai au loc gindurile, teama, speranţele. 
Se lovesc de ziduri si le simt și în mine insingerate, inspi- 
mintale, adunate acolo, ele care vor să trüiascà şi să lupte, 

Nu ştiu ce ai să poti înțelege tu din toate ncestea fără 
sir, dar ceteste-le cu răbdare si primeste-le, căci e singurul 
drum care-mi deschide calca spre viaţă. Nu iți seriu decti 
pentru a-ţi spune mereu că-mi csti dragă şi asta o pol spune 
ară oboseală viața întreagă. Nu trebue să vauti în scriso- 
rile mele altceva decit cuvintul care te binecuvintenzñ că 

l iu trebue să ţii sama de indoelile mele, câci ele nu 
sint decit pentru ochii mei care nu te văd aci în fata mea, 
peniruică nu-ți aud glasul, pentrucă nu-ţi pot săruta faja, pen- 
trucă tree clipe fără tine, acum cind știu ce inseamnă si clipele 
şi dragostea mea pentru tine, 

Sint ceasurile lungi cind aşlepți, si eu aştepi si astept 


cu , Citeodată mi se pare că aşteptarea nu o să mai 
aibă sfirşit. In clipa morţii, cei care mai aşteaptă ceva nu pot 
muri, şi cițeodată, iartă-mi gindul, imi pare că moartea Îmi va 


fi o.caznă, căci voi muri asteptindu-te încă pe line, lartă-mă 
că-i vorbese aşa. S'n întunecat de tot şi o dată cu îintunerecul 
acesta a pătruns şi în mine în suflet un alt intuneree infrico- 
și lor. ca un orb şi mă gindesc cu bucurie că poate lite- 
rele astea, scrise pe intunerec, incälcite, nu le vei piitea ceti, 
Totuşi trebue să ți le dau, E tot ce'e mai adevărat din mine, 
mai al tău, Trebue să ai puterea asta.. 
Filip“ 


æ = VIAȚA ROMINEASCA 
Şi apoi încă o scrisoare: 


„Matildo, 


Citeva zile încă, fără nici o veste dela tine. Pot striga?! 
Si dacă aşi striga, ce ar răminea din glasul acesta slab, cind 
sar lovi de zidurile care mă înconjoară? 

Acum, sufletul mi-e prăbuşit şi a înţeles ceiace bănuia. 
Mai pot striga cuvintul „Dumnezeu”, cînd el prea să-mi dea 
durerea asta? Pol spune ,facä-se voia lui” fără ca o zvircolire 
neagră să nu-mi zvirle în minte un singe răzvrătit! — căci 
dacă sint multe căile Domnului, pot fi de multe ori si nein- 
telese. Nu vreau acuma durerii să adaog și minciună. O soaptä 
de „Dumnezeule“ e atit de infricosatä acum, încit nu mai e 
credință ci gemăt. Mi-e groază de lumina care pătrunde di- 
mineala după o noapte de chin, prin fereastra mică, si aduce 
ə zi nouă de aşteptare. Voi muri așteptindu-te! Cit de lungă 
e agonia celui care moare aşteptind! Seriu încet, deslusit, 
pentrucă nu mă grăbeşte nimic, pentrucă de acum nu mi-a 
rămas nimic de făcut. Pot scrie cât de încet, cât de deslusit, 
tu vei ceti aruncindu-ţi abia ochii şi nici un cuvint nu va rä- 
sări viu în mintea ta, să strige acolo cu aceiaşi putere ca în 
mine. Si, Matildo, un singur cuvint ar ajunge... Da, ar ajunge, 
ca să înţelegi ce înseamnă: groază. Și dacă acum cuvintul 
„Dumnezeu” e gemät, numele tău e otravă, Cind îl şoplese mă 
doare trupul, Dacă ti-asi dori răul, te-asi blestema ca să gà- 
sesti si tu vreodată un nume pe care dacă l-ai sopti, soupta 
să strecoare în line lot atita otravă ca numele tău, Matildo! Si 
il spun totuşi numele tău, Matildo, îl strig numele tău, Ma- 
tildo, si apoi, chiar de nu l-ași striga ori sopti, el totuşi, sin- 
gur, răsare fără voia mea în minte si atunci, nu aduce mai 

țină otravă eu el în trup, Matildo. Şi apoi, chinul cel mare, 
Matildo, este că otrava asta nu uduce moartea! După o clipă 
chinul începe din nou, Matildo... Voi muri asteptindu-te încă 
` tine... 
ză La urmă, cind voi sfirsi scrisoarea, adică atunci cind voi 
obosi deodată, îţi voi spune. Matildo, că totuşi fericirea nu se 
poale găsi în nimic K rs deci! în dragoste. Si atunci, la 
sfirsitul scrisorii, nu-ți voi adăoga că totusi asta nu se îm- 
plineste niciodată, ceva lotdeauna alături cu drumul. 
ți voi spune asta şi va fi singura răzbunare a mea, căci şi 
tu, si tu vei trăi „alături cu drumul”, 

Răzbunarea asta o pot îndrepta asupra ta, căci dacă nu 
o voi face eu, se va împlini totuşi dela sine, Eu însă voi pu- 
tea crede că dela mine a pornit blestemul. Ceiace bänuiam 
şi am înțeles e prea în începutul ei, dragostea ta — ca să dai 
crezare cuvintelor mele. Ca tonte celelalte cuvinte vor alu- 
neca și ele pe lingă tine. 


Apoi cântecul lui se inmulţi, dus din ce în 


MATUŞA MATILDA 43 
Matildo... Matildo... Nu ştiu dacă tese, da i LE 
că strig 
pre e în singe și-și strigă pp pro otrăvirea lui, 
ar, din grămada cuvintelor, aleg greu pe toate celelalte. Scriu 


rar Eee co tău răsare singur si picură otravă în orice 


ama scrisorile unchiului Alexandru, Liliana des- 


„21 Februar 
Prea iubita mea Matilda, 


Hi mulțămesc pentru ceince aj fâc i 
ult i ut pentru 5 
erip fericit. De „acum trebue să ne yon Vite uns 
se să nu mai fie nici o piedică pentru fericirea noastră 
ae Vei duge z vei da serisoarea aceia acum, aşa cum îţi spu- 
sr où 3 iri acea iţi spune el, apoi trebue să-i spui că nu 
3 au pot primi să te impart, Dintru început, iti 
nA pr € pda] poate Sr se cs acum > să le mnt 
| să- așa ceva, dar în fata i ibi i ñ 
pleci a acum e imposibil altfel. caii a cz 
Aam mai venit la tine zilele astea tocmai pen - 
ae ju y nae aceste cuvinte şi hotärirea din pe iza 
tarirea e luată. Nu voi mai ve ine î 
or seric h E las ni la tine pănă cînd nu-mi 
An curind va fi procesul lui, se va libe - ñ 
viaţă, A noastră e împreună, ii ti 
u găsesc alt cuvint pentru a-ți arăta toată dra 
alt = i gostea 
pe Sepia s scrise mai sus, In ele sini cuprinse totul si 
AI täu 
Alexandru” 


Si încă o scrisoare tot dela Alexandru: 


Matildo, ştiu că n'ai găsit curajul să faci ceiace era 


prea z faci. Dacă nu o vei face tu, o voi face eu, îi voi 


= 


aa 


In pod era o linişte înfricoşă i 
oşătoare si cald, Se 
strasinä, un glas slab de păsărică. Mase. era primă vo ec 
parte, ca sosind din alte vremuri, un cocoș îşi alta strigătul 


ce mai departe, mai 


sa __ VIATA ROMINEASCA 


Cel de uproape răspundea si el citeodată, înviind in- 
lantuirca lor. Astea toate, Liliana le auzi, dar nimic nu i se 
pâru că este adevărat, Totul era venii dintrultă lume, în care 
ca deodată sar fi trezit, Podul cenușiu sta tăcut subt pra- 
ful cernut Lără sgomot, prin răbdarea clipelor infinit de mici. 

„sală voi muri asléplindu-te încă pe tine”, striga sin- 
gele în Liliana, „că voi muori.“ şi o şoaplă mai îndepărtată 
ca un suspin: „Acum eu știu umile e ascunsă fericirea, pä- 
säre de aur”, 

Pasărea de aur era acum jos, în subsol, închisă în odne, 
zgribulits, si neagră si bătrină acum. Mätusa Matilda tre- 
mura, Tremurau minile, cu unghiile incovointe cu ghinre, cu 
vinele tari, vizibile, Tremura capul, tremura întregul trup. 

… „Aşteplindu-te încă p* line”... striga intr'ajutor glasul 
celui care murise asteptind. cel care știnse zadarnic unde e 
ascunsă fericirea! 

Liliana cobori scările fugind, urmărită de groază. Se 
trezi apoi în odaia mătușii Matilda, Intrase fără să bată, 
fără să-şi dea sama ce faee, Bătrina, cocoloşită ca de obiceiu 
in fotoliu, nu se mișcă. Părea că doarme, că a murit. Liliana 
sopti: „Mătuşă”, 3 

Atunci bătrina vru să deschidă ochii. dar numui unul se 
deschise, celalt, cleios, rămase lipit... „Pasăre de aur...” şi 
aşa cu un singur ochiu, o privi fix. 

„Mătuşă”, strigă Lilinna. Si îi era frică si frig. 

i „Ce vrei?” răspunse glasul mort. „Ah, tu eşti? Vino, vino. 
a loc”, 

Liliana se uşeză în fata ci. Bătrina închise din nou ochii, 
„Dacă moare, se gindi Liliana, o să fie prea tirziu.” 

MOBIL sfint”, sopti Liliana, 

— Ce ui spus? întrebă mătușa Matilda, Și pentru că Li- 
liana nu răspunse, ca continuă: 

„Sint bomboane acolo, uite acolo”, Și ochiul deschis, al- 
bastru, fără lumină, urâtă locul. „Pe noptieră, Dă-mi si mie, 
dă-mi”, spuse un glas plingäret, jalnice şi slab, „la si tu, în și 
tu”, plingea glasul. 

„Nu pot”, inäbusi Liliana, cind vru să o ducă la gură, 
si rămase eu o bomboană în mină, Incet, cleioasă, începu să 
se De eri 

„Mătusă”, sopti Liliana, și simţi că tremură. „Te rog, 
unchiul Filip, cum a murit?...” 

— Cine? întrebă miâluşu, 

— Unchiul Filip, cel dintăiu bărbat al dumitale, 

— Unehiu,.. Unchiu Filip?... Dar mai ştiu si eu?! Ce vrei 
cu el? O fi răcit si el, Să-l erte Dumnezeu că m'a bătut viaţa 
întreagă. 

— Nu, strigă Liliana, el nu te-a bătut, mătuşă; unchiul 
Alexandru te-a bătut, Filip a murit în puşcărie, L-au otrā- 


m 4 ve + ., AE A sad 
_MATUȘA MATILDA ` 5 


vit?.. 'a otrăvit à i să i 
+ Fa s'a oträvit el? Şi d-ta puteai să-l scapi, mâtușă 


— Nu vrei nimic? Nu vrei să te N i 
rarka nesete ge e primăvară... re en 4 da 
à se ghemotoei i i să r 
ne imprejurul 2 mai tare şi urtmeä o privire spe- 
= Lasä-mi „şopti ea, Lasă-mă, ce vrei cu mine? 
Mâtușa Matilda se uită în jurul ei cu spaimă. Din toate 
d aurie a pondegia moartex, Stă nemișeată, dur cu nimie nu 
p = mpiedeca să treacă timpul, si minile, minile să 
Elena acei să plita încet. 
3 — Matusă, cum ai putut > T șI? C S 
inteles dumneata adinci! Pi: ași. Cana de 
vita MOT că doar nu l-am otrăvit cu! Fiecare cu 
— El le iubea, dumneata nu stii cum te + 
A le te iubea! 
— Ei şi dacă mă iubea, e reni ñ- ie 
A. da; sta Mut prea ab dia să-i fac! Si vu Lam iu- 
„__— Vorbeşti de Alexandru mătu i ` 
lip. ere : e otrăvit în la e pa + PR ERES 
— v Filip, dacă vrei. Toţi bărba i ` 
= Cam NU TR pa oți bărbaţii sint la fel 
cürie scrisorile acelea? 
ans ntt se poate sti niciodată. 
¿Mura era soare, acelaşi soare, si primăvară, imăvară 
peus. Mat era bătrină, ceilalţi morți, In ari ga area 
= sana sta viscoasi. Era inutil să o mai arunce, totul era 
mu si Cu cealultă mină își căuta faţa: era netedă, nici o 
ză ură, nimic lăsat, In trup se pierduse însă acea putere 
pno ia credința că poste îndepărta ofilirea. De acum totul 
» În fiecare clipă o să moară ceva, Si dacă în fie- 
rh moare ceva, nu e mai bine moartea deodată? „in 
5 care sopi, picură in suflet otravā™... cinta un glas în 
orei A! mori repede ca să scapi de moartea înceată, 
o oartea fiecărei clipe, moartea în totul, în toate. Ce grabă 
pre viață sau ce răbdare în viaţă ar putea schimba alune- 
ir- bersa fienile, gindurile de acum... 
+ 6 acelea se aşezară în mintea 
Erau o insämintare venită tirziu, cînd nie iara 
gi grinele astea — întrun „Pâmint nou, aspăt, tinăr. 
= nee Sar yon ca ze „ cinta glasul nå, tot- 
e aki cu drumul, Matildo, Liliano, Matil iano”. 
së blestemul pe care ţi-l dau fără f nd erp 


dela mine, va veni sigur dela viaţă,” Paşti bijbie pe trepte 


nția cind seria atunci din pug- 


“ _— VIAȚA ROMINEASCA 


plate si obișnuite, minile au să caute fiecare treaptă unde 
ai să calci, si ochii, ochi morți în intunerce, se vor topi cäu- 
tind, ingol, un drum... ochii, Liliano, ochii, copil sfint, pasăre 
de aur, … fericirea noastră este împreună de acum... Trebue 
să ai curajul să fii cinstită si să-i spui adevărul. La început 
poate că da, dar m'a bătut prea mult... să mori incet... câtă 
fericire, câtă bucurie, să mori încet, cu fiecare clipă să mori, 
Doamne! câtă fericire, o fericire de o viață întreagă... aş- 
teplindu-te încă pe tine“... 


Si Liliana simţi întradevăr că se topeşte, că moare, că 
zboară, Lesinà. 


Henriette Yvonne Stahl 


Din Sappho 


— 


O, zeița mea cea nemuritoare, 
Copila lui Zeus, isteatä-Afroditä, 


Tu, ce stai pe-un tron lin d i 
; e străl , 
Ruga-mi ascultă ! ž i 


O, zeița mea, nu lăsa să piară 

Sfr in griji și 'n nenorocire: 
ino, dar, $i-acum, vin’ ca şi-altăd 

Cind te chemasem, y mi 


Coborisi atunci din palatul de-aur 
Al tatălui tău, si venişi spre mine 


In frumosu-ți car, tras de păsărele 
Mindre și repezi, 


Peste-acest pămînt, negru de 'ntuneric, 
TI tn aerul izbindu-l, 

"au adus din cer, străbătind plin spațiul 
Lin și eteric. je 
Indatä-au ajuns şi, prea fericito, 

Mă 'ntrebași atunci, cu nemuritoare 


Buze surizind, la ce te chemasem, 
Ce-aveam pe suflet? 


| n 


NA LA FA d n m i JOI Loa 


Mă 'ntrebaşi ce vrea inima-mi bolnavă. 
„Pe cine doreşti să iubești de-acuma, 
Scumpa mea Sappho? Cine 'n grele chinuri 
Azi se frămintă? 


Cum te va căta cea care-acum fuge, 
Cum o să-ți mai dea daruri acea care 
Nu ţi le primea şi cum te 'ndrăgi-va 
Chiar fără vrere-il..” 


O, zeita mea, vin așadar iarăşi, 
Scapă-mă de chin, doru-mi împlinește. 
Aleargă chiar tu, vino 'n grabă mare, 
Vin' de m'ajută!.. 


IL 


Mi se pare-a fi asemeni cu zeii 
Cel care, şezind alături de tine, 
[ți poate-ascuita din apropiere 
Glasul tāu dulce. 


Surisu-ti plăcut inima-mi topeşte. 
De cum te zâresc, imi dispare glasul, 
Foc subt piele simt, limba mi-i uscată, 


Turburi mi-s ochii. 


Urechile-mi bat, de sudoare-s plină 

Şi de-un tremur greu zguduită-s toată, 
Chipu-mi pare-acum de coloarea erbii 
Si-s ca şi moartă, 


1. M. Marinescu 


“G. Ibrăileanu, moralist 


fin si nuanţat al dif 

e erențierii ice > 

celei că Înca Atitudes ar sea care li Ps vire arte 

era datorită în mare măsură rile pa pr us erma 
a ma- 


i ’ 
rior moraliști franceji, în special lui La Rochefoucauld şi lui 


otivele ni se par fou > 

ciat val „Xe Par foarte legitime, Dacă e y PEL 
oarea brat u unei civilizaţii, para are 

e maxime si d ue să tragă greu în balanţă. Moral ii, 

hu ise găsesc. fă e reflexii adinci asupra naturii om 4 sa 
cultură, Mai A me de îndoială, decit la popoa ra 

turii sufletului e u ge „firește, fiindeă reflexia asn A sh ea 
menului de dedublarea Al «dezvoltării conştiinţei, a fena- 
ini dublare, de auto-observatie a existentei aaa 
siunea liri anra obiectivä, epopee ori = tei vieţii 
de perfecţiune, chi are, pol atinge cele mai inale ar z 
lui rusesc ln Sir a popoare primitive, Apariţia grade 
tările, inspirat jlocul secolului trecut e o dovadă eri pusee 
asupra rani lupi metafizică naivă ori de viata r euge- 
păca cu o atare Peso asupra morții, cie, încă se A 
comparaţia =: on civilizaţie. Pentru d pot ga 

ifere canismului sufletesc, „determinarea 

«ilerenţelor dintre ele, trebue însă o agil a 
e mn- 


tală. Acest gen, destul de curios, apare, aşi adăuga, | 
; a popoa- 
nflictul 


rele de vitalitate relativă; acolo und 


ştiinţă și viață s'a infăți 
s Lys atigat, Viaţa 
Orb. Conștiin 1 oprind în loc pou rime simplu si 
vital, îl impulineuzä și-l räreste Citita tatea 
v à, care 

4 


50 VIAȚA ROMINEASCA i 


e o constiințţă colectivă, anemiază pornirea instinctelor unui 
ap fixează o clipă, le enervează, le artificializează ca 
să le observe, O porţiune din curentul vital a fost abătută pe 
alte căi, in dauna disponibilităţilor initiale. Gustul pentru au- 
to-observalie, adică pentru introspecfiune €, din punctul de 
vedere biologie, un fruct pervers caracteristie culturilor tar- 
dive, în epocă de apogeu sau chiar de inceput de declin. 

Dar şi subt alt aspect moraliștii, — cum impropriu au 
numit Franeejii pe autorii de maxime, — presupun o matu- 
ritate in dezvoiiarea vieţii sufleteşti. Psihologia concretă, con- 
semnată în maxime, a apărut în saloane, în conversații per- 
fid soptite intrun coM, unde aproapele era descusut şi for- 
fecat fără milă. Defectele, capriciile, ridicolul erau pindite 
de ochi ageri si transmise prin practica convorbirilor de la 
un cuplu la celalt. Psihologia care începe, evident, in lumea 
elegantă e un fel de mahalagism superior al societăţilor ra- 
finate si închise. Proust a remareal-o pentru faubourg-ul 
Saint-Germain cu toată dreptatea. Dar Saint-Simon făcuse 
neelaşi lucru mult înainte. Oameni subțiri, cu observaţie as- 
cutità, trăind în cercuri restrinse, din ietiseală, își remarcă 
toate trăsăturile si se critică la infinit unii pe alţii. Conver- 
aia e originea psihologici. Nu conversează Însă decit popoa- 

e foarte evoluate. 

Trebue să mai adăugăm apoi, în aceiaşi ordine de idei, 
că, dacă alte genuri se pot acomoda cu dezvoltări greoae, eu 
reveniri, cu obscuritäti, maxima presupune o expresie lapi- 
dară, deci o formă literară perfectă, rezultată dintr'o lungă 
tradiție de minuire a limbii. 

Concluzia acestor consideraliuni devine evidentă de la 
sine. Tinăra noastră literatură nu pulea să aibă pănă astăzi 
moralisti. D. G. Ibrăileanu e primul, 


aka 


Se pot deosebi cel puţin trei tipuri de maxime, 

Unul, — şi e cel care presupune cele mai multe calități 
literare, — fără să se bazeze pe o observaţie cure ştie să prin- 
dă aspecte originale ale vieţii, trăsături de caracter nebănuite, 
exprimă mai mult lucruri cunoscute, dar le înfățișează prin 
comparații perfect proprii, prin exemple care surprind 
analogia si exactitatea lor. Antiteza care le prezintă, con- 
trastul care le marchează reușește să se infâtiseze strălucit şi 
spiritual. E maxima spirituală în care a excelat Voltaire ori 
Chamfort, „Îl n'y a que le superflu qui est necessaire" (Vol- 
taire) ; Tout ce qui est exagéré est insignifiant" (Talleyrand); 
„la vie est la poursuite de l'impossible à travers l'inutile“ 
(Tarde). lată citeva exemple din această speţă. Tot meste- 
şugul în această categorie e de a găsi o formă mai strălucită, 


»12 G. IBRAILEANU, MORALIST 
REAN] 51 


mai izbitoare, ituală Lx 
lucru care i nai spirituală, adică de as 
Vine apoi tipul maximelor 
s A aradoxe. è 
M ee adeväruri generale; stitudiut De rer] 
el antipodice celor obişnuite, plăsmuiri de fantezie pre. 
i rocedee oferă de 
ger Mie, Swin, Remy de Gourmont aa pool 


int zădu n, ă și aces 
citeva mostre, „Optimismul € o Make Fi tb Wie): 


“N à 
u numai cå nu e adevărat că sufletul e nemuritor şi corpul 
t exact contrariul, deoarece sufletul 
l 1 e cind 
transicrma si reânvia odată in altă fonnā" lenan) Mr pe 


\ i faveurs à ve 
l treilea tip e mai puţin vanitos. El nu er i 


luci - Rp 2 

ucirea orbitoare, nici grația, nici eleganța desävirsitä, Am- 
observația care sur- 
simplu, Încărcat de 


pune mai bine un 


nu știam din misterele sufletului i 

in stia sau pe care ă 

în sos plai o za un asifel de gen fiesta ki e e 

Er dr i a sihologică „Şi justeta pe care o conţine. 

int per rnb m lat si a rămas nemuritor La Rochefou- 

e Spas rs cu Freud au atins cele mai adinei so 

mea ala e 3 file periferice ale sufletului nostru seci. 

Re: le er comuni — ambii insistind până 

mda ds da e variante asupra celor doi poli ai rs 
j neşti; amorul propriu gi impulsiunea 


Din acest tip di 

se p din urmă fac arte 
ie Nu veţi găsi în volumul să 
1onse, comparații in i A z 
vaze à A n genioase care Š 
pensée. iara cei mai puţin ageri o constatare din name 
pri A observaţii directe, luate „sur le vif“, care AS 
purta ruta »perirea lor sau prin interesul pe care-l oferă 
de see ere din care sint observate. Maximele la ida : 
virsire, Dis ție mai mult literară, firește, nu lipsese e pidare 
este eter sani. În cind le intilnim, Bunăoară: piine 
„E nat e zădarnic, Nimic nu este etern“ (p. 50); sau : 
"Calugiăraa a miri. E cinic să nu te indignezi* 73) + sk 

x pete eronim de la a spunea : un bă hi H; 
se simte ir cu nevasta lui träcste în coneubinaj. lar eind 
Dar ou parcs in rapid (p. 76), ete, ete aj. lar cind 

pofta gen e izolat si 7 

d. Ibrăileanu îl atrage, e x Agé m rar frecventat, Pe 
sumbră, adesen tra- 


gică, constatarea aspră, directă, aprigă asupra sufletului gol 
letului gol, 


şi maximele d-lui G, 
u échilibristici de spi- 


CIS VIATA ROMINEASCA 
deasupra căruia nu aşează cu graţioasă cochetärie ori femi- 
nină pudonre nici o frunză de viță. El rupe vălurile roze si 
imprăştie iluziile siropoase, care, dintro iremediabilă ipo- 
crizie, fac din oameni maturi cu dureroase experienţe, dom- 
nisoare suave de pension. 

Autorii de seurte cugelări în felul acestora, cu excepţia 
ponte numai a lui La Rochefoucauld, Nietzsche si Schopen- 

uer, nu dau dovadă de un spirit metodic de sistem. Ei 
zboară uşor si anarhic, „papillonează“ din subiect în subiect, 
fâră o preocupare constantă, fără o idee fixă. Totul îi atrage 
la întimplare, observaţia lor rămine empirică, fiindcă nici- 
odată diversitatea observaţiilor pe care le culeg, nu se pre- 
zintă ca infinite atribute ale aceluiaşi substrat unic, Ei mau 
spiritul metafizic care vede, în nenumăratele feţe ale exis- 
tentei, proba repetată a unui element fundamental. Morali- 
ştii sînt, în genere, spirite diletante, care nu supun realitatea 
la calapodul unei idei. 

Maximele d-lui G, Ibrăileanu sint si ele foarte variate și, 
desigur, gindite fără „parti-pris“ metafizic. Dar dsa e un 
spirit prea filosofic, contemplalia sa nu e numai a cuiva 
care are spirit de observaţie, ci, mai de grabă, aceia a unui 
ginditor care şi-a intocmit unitar, deși fără obsedanta mo- 
notonie a metufizicienilor care văd în toate acelaşi fenomen, 
o conceptie coherentă despre viaţă și lume. 

D. G. Ibrăileanu face parte dintr'o generaţie care a avut 
trei zei: Darwin, Schopenhauer şi K. Marx. Toţi trei pro- 
fund pesimisti. Intunecoasa si ferocea imagine despre car- 
najul universal a lui Darwin, pe care a meceptat-o toată epo- 
ca evoluționistă dela Taine la Spencer, a fost acceptată (sau 
era poate în atmosfera timpului) și de materialistul Marx. 
Ambii au avut un punct de plecare, unul în Biologie, celalt în 
Sociologie, strigătul profund alarmant al lui Malthus, care le 
vestea profetic si infricosätor că proviziile descrese, în timp 
ce umanitatea creşte mercu. Pe alimentele astfel împuţinate, 
lupta omenirii veşnie imultilä va fi fără crufare. Cineva a 
spus despre Marx cu multă dreptate: „il avait une étrange 
compréhension pour le mauvais côté de la nature humaine”, 
Si dacă la critica sa pesimistä adăugăm pe aceia, declarati 
ca atare, a lui Schopenhauer, tabloul existenței capătă lot 
doliul necesar. 

Şi să nu uităm încă faptul că generaţia care sa format 
intre 1880 și 1890 a suportat, în ce privește literatura uni- 
versală, influența realismului francez şi, în cea naţională, pe 
aceia n lui Emineseu. Dar realismul francez cu viziunea sa 
despre lume şi viață franc bestială (Lemaitre a arătat pesi- 
mismul lui Zola, iar acela al mizantropului Flaubert si al 
elevului shu Maupassant sînt arhicumoscule) a întărit încă 
ceiace oferea zoologin, ideologiei timpului. 


<q o G. IBRAILEANU, MORALIST 53 
Loan a E h 


. Astfel, din toate părţile totul e ă 
imagine biologică a omului, adică să reduca 1 mb pd 


Ep pastrare despre om. În afară de aceste influ 
je Rave n istoria și biografia unui om decit c apa 
răi ae im ind e gun dumnealui profundei amără- 
a ue d-lui Ibrăileanu, să re ba a 
rer = a ie pa Faria concepții despre himii nt 
cindva ei elicate sensibilitäti brutal rănită 
om vedea îndată că id i deli i 
gp dar fondul, ir Né mn Pire ag cele funciară, care 
n on ulterioare, Fiindcă oricît ar fi de vitregä vi 
cu Re simt definitie substanța primitiva a uni 
ară r poale, de la cine ştie ce 
TUE en maternă, atitea visuri imaculate fu 


e eant, caracterul darwinist apare 
CR in A Sincer, ax impresia că, in pr par pe mai 
uroru, tu ţi-ai lăsat armele acasă“ (p. 12). rep 


mitate“ (p. 49). „Dacă i 
mitate” (p. 49). generosul şi obiectivu 
carci şi + sa maimuţă ar fi avut dorite pc paaa 
à Ace miei ar fi omul!“ (p, 57). „Cetiţi în şir un anu- 
zu re rage n Descendenfa omului de Darwin şi manejele 
divertisant, e comic à | ierte As 7). Cod de D - 
x „e „e hi n p- ali i 
ee far uni sublime strigăte ale poeziei ten meri 
pe A Shinurilor provocate de o celulă în rivna ei ne- 
e ze: : e pu inti = cu o altă celulă, nu poți să nu ad- 
e: cel salit de e ădită de sufletul omenese pe instine- 
vem aici destule specimene 
> : ne pentru a tre 
pa e apa f undamentale ale d-lui me 
ee Art pă pesimist de cea mai pură speță. Si totuşi 
sin pe ar fi pripită, fiindcă claviatura ctească 
Ibrăileanu nu e așa de simplă, Subt acest caracter u- 


care, deşi „refoulate” d i « 
rie, cu îndărătnicie, Acest posin dat ean an iih Pratt a 
reu cu date din zoologia mparată, ascunde mentalitatea 


unui cavale di robila 
'r feudal de o nobilă, înaltă şi delicată manieră 


54 VIATA ROMINEASCA 


sufletească. Acest materialist intransigent, care pare că din 
cine ştie ce rânire a sensibilităţii ricanează si se complace 
aproape sadic să biciuiască idealismul si să înjosească viața, 
n'a putut învinge îndărătnicul său idealism. Mai intäiu, il 
justifică teoretic, gäsindu-i mereu urmele. 

In actele cele mai bestiale, el întrezăreşte acea nevoe de 
justificare si scuză care formează esența oricărui idealism. 
„Omul găsește totdeauna inconștient motive înalte pentru ac- 
pue sale egoiste, Antropofagul care-și mănîncă părinţii din 

ipsă de altă carne, e convins că face un uct moral, că-şi in- 
deplineste o datorie religioasă. Aceasta dovedeşte idealismul 
omului, adică gr erai lui de a-și recunoaşte mobile egoiste 
si josnice“ (p. 38). A extrage dovada acţiunilor înalte si no- 
bile din om, din cele mai abjecte gesturi ale sale, aceasta 
n'a reușit s'o facă, desigur, nici cel mai pur spiritualist, 

S'ar putea crede jarăşi, că filozofia aceasta biologistä a 
desființat în autor orice tendință religioasă, eh La simplificat 
intrati, încit complexitatea uriașă a universului și a existen- 
jei nu-i mai spune nimic, sau se poate închide în formule ca 
ale farmacistului Homais. Dar d. Ibrăileanu ne linişteşte ims- 
diat în această privinţă. „Nu există viaţă viitoare — afirmā 
mintea noastră științifică. Dar ce poate să ştie mintea noa- 
stră născută pentru o incomplectä adaptare a unui puțin 
complica! organism la un putin variat mediu?"; sau „De cită 
impertinență dai dovadă, cînd imi spui că mâine la ora euture 
ai să vii negresit la mine, parcă tu ai cunoaşte întreaga cait- 
zalitate universală, ca să ştii că mine ai să mai fii în viaţă”. 
In altă parte sentimentul acesta de modestie intelectuală cure 
e începutul oricărei religiozităţi, se transformă chiar în pic- 
tate tradițională: „Dacă nu crezi în nici un Dumnezeu, t- 
tunei ce te împiedică să-i fie scumpe credinţele si ritualele 
cure au consolat pe tatăl şi pe mama ta şi le-au ușurat ceasul 
greu al morții”. (p. 21). 

Ceiace n'a putut însă întuneca experienţele dureroase ale 
vieţii si nici doctrinele biologice e sentimentul de înaltă si 
nobilă ţinută morală, Preceptele d-lui Ibrăileanu în această 
privinţă sint ridicate la o tonalitate aşa sus pusă, vorbite de 
pe un piedestal aşa de ridicat, incit vor surprinde si mira 
oamenii acestei epoci de neglijenţă, de proastă creştere su- 
fletească, de grosolänie permanentă. D. G. Ibrăileanu are 
în cel mai ridicat grad respectul femeii, al amiciţiei, al cu- 
vîntului dat, al celor slabi si umiliti. Cavalerismul său a- 
proape ingenuu nu numai că impune, dar ne lasă în suflet 
deodată ca o urmă de lurburâtoare grație juvenilă si ca 
un parfum dintro civilizaţie boerească de mult stinsă, „Cine 
nu e politicos cu slugile și cu animalele, n'are instinctul po- 
liteții, ci dresajul și m'are sufletul sus pus“; „A minca, act 
eminamente brutal si inestetic, ar fi devenit cu siguranţă ruși- 


G. IBRAILEANU, MORALIST 5 
nos, dacă izolarea pentru îndeplin $ 
f plinirea lui n 
ing practica vieţii omenești. Se zice că Mimet eg qu fer 
ps ps sr de Very, ete., ete, j 
À emeia îi impune respect si, din punct de re 
peri mineri setari pe n „cet Cele nr 
ele d-sale i 
goste şi la femee, pe care o socoate, cel parv prets td 
beie; perinei bărbatului, Al doilea subiect tratat mai pe 
aa. 1 aceste cugetări e ideia morții. „Intre dragoste ; i 
ap e ar fi putut constitui un alt titlu al acestui ai a 
Sei rug. și depăşeşte viaţa autorului. El devine universul. 
olabi : „Copiii tiu are da aer iremediabil, incon: 
ES | a spaimele agoniei, ñ 
rar s are să fie ingropat. Si toate asten leal aeai tu. 
tuiine ai pe cap A nuclei ar ne gustul pentru sali- 
nipone te. a zare Éd p $ re enr asupra traiului 
jignit de mulțime se fereşte de ea fără să Pt, eS de Ai 
n i ea, si dea acre 
prin avr sau de dispretuitor cexarian. Cel air ru des 
ee societatea care-l importunează. „Plăcere divină: să te 
Pic pou À umilit, cu sentimentul distanței dintre tine si cci- 
rasik, id si Ra ne ră ata in su mao în loc de a-ţi da sen- 
ime EN „ Ri reuşit să spui o vorbă ï 
= eagle oriec coloare personală ai cistigat 0 banane rives 
uigarităţii” (pag, 62), Dar aristocratul, cum spuntan 
ex re dispretueste, nu urăște, O dragoste si o înțelegere 
a 209 i arată că izolarea sa e numai un antidot contra 
ac asi ere e rin hraa piseag sa de simpatie se expri- 
r t aceste maxime, aproape sublime n- 
er uman şi înălțime de kagelar. -Ia Pafin ‘épais 
t a spea ne-am intilnit în aceiaşi nebuloasă, în același 
m so ni în aceiaşi, planetă, în același secol, în aceiaşi 
rar es aceiaşi țară, în același loc, subt același acopere- 
ai uşi ne urim, ori cel puţin ne sintem indiferenți, 
e aruncăm unii în braţele altora, inteligenţi si 
Lee cea răi, inmărmuriţi de spaima naturii infinite si 
): sau mai inficogätor : „Gindește-te că si tu si 
N care te insultă, intr'o zi sau alta aveţi să staţi cu mini- 
da ge à si cu luminările la cap” (p. 56. Si să ni se mai 
N 0 citatie care egalează pe Jaurès şi pe Tolstoi: 
red mew um increfiturile de pe frumtea si dela ochii 
Se Gindeste-te bine că Tp mesa astea s'au făcul 
mg voastră toväräsie de griji si de nevoi, Gindeste-te că 
oder pe ee ui me că se apropie vremea cind tu și tovarăşa ta 
HE despărțiți pentru totdeauna, Gindeşte-te că asta 
de Îi it ue care o asteptai cu pieptul fnfrigurat m 
lar acum bilanţul acestor analize descusute. Dacă strin- 


5A VIAȚA ROMINEASCA 


gem totul la un loc, fizionomia d-lui G, Ibrăileanu se desi- 
hează ca aceia a unui delical lucid, O fire aristocratică, sen- 
sibilă, delicată, rănită profund de imperfectiile relative ori 
simplu triviale ale vieții. De aici adoptarea ca o răzbunare 
i unei filozofii pesimiste şi biologiste, care ma putut intuneca 
fondul înall idealist si udine afectuos in iubirea lui de oa- 
meni. 

Fruct al unei cugetări de o viață de observator retras, 
neeste cugelări de o umară savoare, de o sinceritate impre- 
sionantă, de o înaltă atitudine morală si de o ascuțită pătrun- 
dere, vor răminea model în proza literară și în cugelarea noa- 
sirā filozofică. Istorie literar, critic de ediţii si texte stabilite 
abia de el definitiv, initiator de metode in istoria literară, 
crealor de curente culturale, critic literar extrem de compre- 
hensiv, unind critica sociologică a mediului si a cauzelor, cu 
aceia pur estetică a tchnicei, polemist neintreeut, d. G. Ibrñ- 
ivanu se revelează azi si ca moralist si filozof de rangul 
întăi. 


„ta 


Morala ese din iluzie, De cele mai multe ori ea e o stare 
de candoure în care problema păcatului nici nu e măcar con- 
copil, Omenirea a văzut totdeauna în puritate maximum de 
cticä si concepția imaculată a devenit un simbol etern de 
perfectie morală. Priviţi oamenii cu prejudecăţi etice: ei se 
recrutează din familia austerilor şi a abstinentilor. 
presupune, afară de cazurile eroice, două condiţii: o sensua- 
litate minimă şi o intelectualitale redusă, naivă sau cel puţin 
lipsită de ascuţime critică. Problema moralității se complică 
ciod e vorba de un cap lucid cure a analizat si cîntărit totul, 
care e perfect constient de mecanismul ascuns si adesea tri- 
vial al vieţii, care a epnizal rind pe rind toale iluziile, le-a 
văzut desertüciunea si vanitaten, care a băut adine din toate 
cupele amărăciunilor, 

E prea uşor să rămii om de treabă cind ai avut norocul 
să-ți poli păstra iluziile ori cînd ai moștenit o inteligenţă fe- 
viorelnică, care ştie să acopere cu un văl roz aspectele hi- 
Moase ale lucrurilor, Si e mull mai greu să faci să trăiască 
impreună luciditatea complectà şi perfecta regulă morală. 

Din punetul de vedere etnie, e o caracteristică franceză 
nliunţu acestor două noţiuni. Acolo omul ponte epuiza mental 
toate abisurile păcatului, el nare iluzii à nu crede că viața 
u o prilină paradiziacă plină de incintäri, Lectura „Jurna- 
lului” lui Jules Renard de pildă sau aceia a „Caetelor“ lui 
Maurice Barrès ne arată cità dezabuzare se ascunde in aceste 
două suflete prea reprezentativ franceze, Intr'un loc, Jules Re- 
nand vorbește, eu mult inaintea lui Freud, despre amorul vi- 
novat, nutrit în inconstient al mamei sale (pe care dealtfel el 


L L Li 
pe G. IBRAILE ANU, MORALIST 67 


„n detesta) pentru el. Si un om care a gindi! astfel poate mai 


departe să serie o ă înflăcărată despre justiţia inanentă 
cu ocazia afacerii Dreyfus, Séeptichanut Si due point 
tatea, Câteodată o întăreşte, din contra, — acesta e adevărul 
su rr. ue a nutrește din altă sursă. i 
mgetări ui G. Ibrăileanu pun din 
blem. Liciditaten sa atinge citeodată pesimism, de RA 
"nai mitlte ori scepticismul. Inalta sa corectitudine nu e a- 
tinsä, EI poate păstra alături de ginduri care ta altul ar di- 
zolva sufletul, o inlrasigentă etică ireductibilă. Aceasta do- 
y e încă o dată că raționalismul şi intelectuulismul îşi 
pot funda o morală proprie, Mai frică imi este însă de spi- 
ritele mistice sublime ca acel erou din Dostoevski care, pe 
pragul sinuciderii, intrun elan de umilinţă, după ce sa tării 
torturat de remuşcări la picioarele unui om căruia îi făcuse 


rău i e. A . . 
koa ia con à ve peste el, n'a uitat totuşi cind a plecat 


Mihai D. Ralea 


Ce este un film ? 


Auzim adesea spunindu-se de un lucru că € pitoresc: 
sau că e tragic: că este romanesc sau că e epic, că-i comic 
sau că este idilic, Ce înseamnă acensla? 

O știm prea bine. Fiecare artă, fiecare „gen“ selectează 
din natură anume realităţi, pentru care prezintă o deosebită 
afinitate. 

Dar filmul? Există realităţi special cinematogralice? 

De pildă, poezia lirică reprezintă momentele de exal- 
lare, de confidente intime făcute, deodată, universului in- 
treg. 

Există momenle cind géadim teatru, Sånt acelea unde 
discutăm (in noi înșine sau cu alții). Teatrul e, în primul 
rind, argumentare, match de logică între personaje sau chiar 
inlăuntrul sufletului mai mult sau mai puţin cornelian al u- 
nuia singur dintr înşii. Co fi vorba de teatrul „de situaţii” 
sau de teatrul „de atmosteră; c'o fi vorba de piesele bulevar- 
diere „de intrigă” sau de dramele filosofice gen Maeterlinck, 
esența teatrului e totdeauna conversaţia. adică efectul ma- 
gic al cuvintului, persuasiunea interlocutorului. Teatru in- 
seamnă a selecta, din natura omencască, momentele de so- 
coteală logică ale sufletului. 

Dar cinematograful? 

Cred, — şi această credință pins acum nici o experiență 
nu mi-a infirmat-o, — că filmu 
visul si cu simpla asociaţie de idei: ştiţi, acea stare, aşa de 
curentă, a omului care, cum se zice, „a câzut pe ginduri”; 
cu „revasseria“, cum o numesc psihologii franceji; cu acea 
foarte obişnuită „fuită” de idei, cind gindul nostru ,flanca- 
ză”, hainăreşte, sare dela un lucru la altul, dar cu oarecare 
coerență, totuşi, căci aproape niciodată nu lipseşte un senti- 
ment unitar care, uneori foarte ascuns şi obscur, conduce 
desfășurarea imaginilor. Sint momentele cînd ne povestim 


seamănă, ca structură. cu ` 


_LE ESIE UN FILM? 54 
nou înșine lucruri pe care le știm deja, Este — după 
rs — 0 povestire destul de specială, Nu i se ea oih 

nțuire prea riguroasă. Nu i se cere coince în estetica po- 
vestirii se numește „compoziție”. Si nu i se cere, Deca bil, 
pentrucă această ,flanare" a gindului nu are cadre fixe 
Thibaudet spunea odată că, de pildă, nuvela sau drama, sau 
sonetul, au nevoe de „compoziţie — pentru că ele se desfă- 
şoară întrun limp cu dimensiuni limitate. In schimb po- 
vestirea uceia specială ce şi-o face lui însuși omul care n 
rară, pe al ware durată fixă. Structura di este mai 
sement i tea mai puțin formală; o unitate vagă si pur 
t despre vis, el nu-i decit exagerarea trisi 
cestea; à asociaţie de idei încă şi ei bogată apple pi 
perindare de ginduri ascultind de o unitate încă şi mai sen- 
Me ne cart, totuşi, nu lipseşte aproape niciodată, 
{ Lens x: =a este oare în Psihologie de „unitatea dramatică a 
Vo şi revasseria, Filmul are exnct structura acestora, 
întăiu, oricine va recunoaște că visul e film, si re- 
veria de asemeni. O „suită“ de imagini unde înlănțuirea epi- 
soadelor, intrun cuvint „intriza”, mu are aproape nici o 
importanță, Imi amintesc de un film intitulat „Risărit de 
soare” în care, dela mai bine de jumătatea lui, mu se mai 
petrecea nimic. Doar imagini care se perindau fără sir pen- 
tru a imbräca, plastic, sentimentul acela foarte complex si 
ss de subtil care este bucuria de n te fi împăcat cu cineva 
drag, Și, în genere, un film este cu atit mai bun cu cît se u- 
propie de această structură la prima vedere deşirată, dar 
ue în realitate imaginile sint conduse de un anumit sen- 
ent, care dă unitate ansamblului. Intr'un cuvint: exact 
structura pe care o întilnim la „omul căzut pe ginduri”, lu 
„lanările” cotidiene ale minţii noastre, 


ta 


Din cauza acestor asemănări, filmul colora 
À t, „cin 
ci upare ca o absurditate, Căci, în genere, gindul pti 
u, Realitatea proprie a filmului, aceia à visului şi a n- 
rep aere de idei, este o realitate necolorată; o realitate 
muie à plus, bine-Anţeles, un milion de nuanțe de en- 


E drept că asupra acestei chestiuni opini 
tite. Există psihologi care cred că viscie aini oita Ti 
o nu-s. Dar simplul fapt că, foarte adesea, visele pot să 

e colorate e deajuns pentru ce susţinem noi, Căci fa pe 
cesta e așa de paradoxal (de ce luerurile gindite să altă 
înfățișare decit cele percepute?), încît ne indică limpede 


An VIAȚA ROMINEASCA 
că ubsențu colorii e marea originalitate din lumea visului — 
indiferent dacă lucrul se realizează totdeauna. 

Pe de altă purte, nu se analizează destul de atent cazu- 
rile cind visul este colorat. Bunăoară, cind visăm singe, sau 
o paliste foarte verde, In fond, în toute aceste cazuri, nu vi- 
sam singe roşu stu cimpii verzi, ci mai degrabă Rogul sin- 
gelui sau Verdele pajistei. Visäm o coloare, nu obicele colo- 
rate, 

In afară de aceste cazuri excepţionale si destul de pu- 
lin frecvente, visul e cenușiu, e alb şi negru, umbră si lu- 
inină — ceiace, de altfel, nu-l împiedică să aibă mii de nu- 
anle, 
Filmul, care seamănă cu visul, e deci mai natural cind 
nu este colorat, de vreme ce modelul însuşi nu-i. Oricit de 
bine imitate ar fi colorile obținute fotografic, — impresia de 
fals va persista. 


„Ya 


Dar oare filmul se reduce numai la imagini vizuale în 
miscare? Nu cuprinde şi alte elemente? 

Spuneam că filmul seamănă cu „revasseria”, Dar în 
cursul unei ,flanäri" a gindului avem de aface nu numai cu 
imagini vizual-motrice, ci si cu materiale logice. Jocul aso- 
cinției de idei ne readuce amintirea unor crimpee de con- 
versaţii, de argumente, de planuri metodice ale noastre sau 
ale altora. Decit, — toate acestea-s simple materiale ale re- 
verici noastre, care, ea, nu are rigoare logică. Printre dife- 
ritele reprezentări care se perindă, cite una are si un file 
logic; poate simboliza o judecată, un silogism, un argument. 
Dar în ansamblul general, ea rămîne un simplu element, pe 
lingă altele multe, legate toute între ele altfel decit strict 
lopie. 
Si, bine-inteles, aceasta e cu atit mai adevărat în cazul 
visului. Visăm adesea conversații, argumentări, discursuri 
convingătoare, planuri, socoteli. Dar toate acestea sint mate- 
rinle, simple clemente brute, 

Altă observaţie: în decursul unei asociaţii de idei, sau 
nl unui vis, chiar cînd intervin imagini de altă natură decit 
ecele vizuale, ne ajutăm totuşi cu ele, întrebuințindu-le ca 
simboluri auxiliare. Asa, de pildă, ne reprezentăm sunetul 
imaginind plastic obiectul sau persoana de care a fost emis. 
Imaginea vizuală, în toate cazurile, joacă rolul principal. 


+ ta 
Fireste, în reverie, în vis, în toate acele solilocuri, cind 


gindul ne curge în voe, mai există şi un alt aspect. Este as- 
pectul verbal. Nu numai că vedem, înlăuntrul nostru, desfä- 


CE ESTE UN FILM? si 

surindu-se un film mental. Dar ne vorbim | 

nouă î . Este 

er pe „limbajului interior”, He 

cest aspect este reprezentat artisticeste prin | à 

în deosebi prin genul roman. Romanul, due dăm pion 

elementele secundare: intriga, frumuseta intrinsecă a sti- 

lului, ete., cte, rămîne esențialmente o confesiune a unuia 
sau mai egere sors O confesiune cu vorbe. 

n schimb, celalt aspect al curgerii gindului, - 

tul plastic, vizual, îşi are artisticește ca reprezentant. 4 că 

nu unic, în tot cazul principal: cinematograful. 


+*+ 


Din analogia filmului cu visul, cu asocialia liberă 

- ? È 4 d $ 
i Alle tx à = LE rer ge rezultă unele precar tra 
bine recursind a Mmros „ pe care le vom înțelege mai 

„o mul rusesc realizat de Pudowkin după „Cadav 
viu s Ini res ne o ba în mai multe ear a ga es 

rusesc, unde, printre alte intrumente muzicale, se 
găsește si un pian-flașnetă, cu n i int 
lind o pue D conne scan cer: aaa că 
un alt moment al filmului, ni se reprezi Adini 
acasă la noul soț al eroinei, si, în aceas pi prd parer 
ce statuete în stuc pictat infățişind amoruri särutindu-se. 
omeo și Julieta făcindu-și teatrale declaraţii de dragoste, 
cupidoni în poziții convențional drăgălaşe, ete., ete, 

j La un alt moment al filmului, eroul se află în fața justi- 
fiei, räspunzind la acuzarea de bigamie, Explică curții cum 
sa petrecut. Spune tot. Spune mai mult chiar decit era ne- 
voe, Bine-înţeles, wo spune într'o formă juridică. O poveste- 
ste, pur si simplu, omeneşle. Și, cu acest prilej, începe să 
pregen mult mai mult cu un acuzator decit cu un acuzat, iar 

trei magistrați care reprezintă societatea, ramoliti și u- 
coperiţi cu fireturi, lanţuri şi mărțişoare onorifice, par, ei, n 
fi adevărații pal ci 

Decît, — mag trații nu pot pricepe altă limbă decit jar- 
aere ăsărese al baroului, Din confesiunea prea complecti 
a ] edia mau înțeles nimic. Si Preşedintele repetă: „Iti 
en n vina?" Fedia, bineînțeles, n'are ce să mai n- 
i ne a cele spuse deja. „Hti märturisesti vina?" mai repetă 
judecătorul. Fedia inrâşi tace. „Îți märturisesti ete. 2” pe- 
petā încă odată, s'apoi încăodată, zadarnic, reşedintele 

„ȘI atunci, — ghiciţi ce apare pe ecran? Vedem deodată 
pianul electric, cu păpuşile mecanice care fac plecăciuni si 
mișcări automate, în sunetul agasant, sec, pisălog, — carac- 
teristic acelor „boites à musique“. Fedia nu se mai gin- 
desté la ce i se spune. A plecat, hoinar, pe drumul propriilor 


Ti 2 VIATA ROMINEASCA 
sale amintiri. Si așa, printr'o asociaţie firească de idei, şi-a 
adus aminte de tractirul sondid, unde a petrecut multe din 
momentele tragice al căror desnodämint se desfășoară acum 
in fața instanței. 

Aşadar, îşi reamintește de tractir, 

Pe de altă parte, în acest timp președintele intreabă, în- 
treabă necontenit aceiaşi idioată frază, Si asta operează o se- 
lecţie printre cindurile lui Fedia. Din diversele imagini 
care compuneau amintirea tractirului, trec pe primul plan 
figurile şi mișcările fastidionse ale păpuşilor muzicale. 

La un alt moment dat al filmului, inainte de a se de 
sentinţa, Fedia întreabă pe avocat: „Care va fi verdictul 
cel mai rău ?* — „Siberia, pentru d-ta şi soția dumitale”. Avo- 
catul pleacă. Fedia îl recheama, Ezită. „Dar în cazul... cel mai 
bun?” — „Achitarea, si reluarea locului în căminul conjugal 
ărăsit”. (Adică mai rău ca orice, căci toată drama stă în 
imposibilitatea continuării vieţii conjugale între cei doi soţi). 

Si aci, regisorul Pudowkin intrebuin{eazä același proce- 
deu ca mai sus. Deodată, în mintea lui Fedia rămas pe gin- 
«duri, apar fade statuete, anoste cupluri de marmoră roză, Ro- 
meo şi Julieta, Adonisi gură în gură, etc.. Și este aşa de im- 
presionantă, așa de adecvată această asociaţie de idei a lui 
Fedia cu situația tragică, complexă, confuză, inexprimabilă 
în cuvinte, a omului care trebue să iubească, fiindcă așa po- 
runceste Statul ! 

Dar lucrul cu adevärat important, asupra căruia vreau să 
atrag atenţia aci, este următorul : 

Să se remarce că atunci cînd avocatul zice: „Siberia pen- 
tru amindoi”, — nu ni se arată, pe ecran, absolut nimic, nici 
o imagine, nici o asociaţie de idei cu Siberia. Desigur, dacă 
Filmul ar fi fost german, sau încă si mai sigur dacă ar fi fost 
francez, poate chiar si american, ce mai clișeu cu „pohod na 
Sibir“, ce mai knuturi, bărbi călări prin zăpadă, femei des- 
pletite, braţe patetice proectale pe cerul goi, ete., etc., nu ni 
sar fi servit! 

i iată in ce ar fi constat eroarea. 

Nu e suficient ca imaginile intercalate în cursul filmului 
să se potrivească in principiu cu ideia de care e vorba. Nu e 
deajuns ca Între ele să fie o simplă analogie logică. Mai trebue 
ceva, si anume: să facă parte din amintirea si experiența per- 
sonala a personajului. Ba chiar e bine ca imaginile interca- 
late să facă parte ru numai din biografia eroului, dar si din 
amintirea spectatorului. Adică să fie fapte şi evenimente pe 
care eroul le-a trăit în comun cu spectatorul, pe care amindoi 
le-uu aduna! în amintire cu prilejul si în cursul desfăşurării 
Fiunului, Această desfăşurare creiază un fel de adevărată 
complicitate între operă si sală, intre autor si spectator, o co- 


imn ae 


CE ESTE UN FILM? 6 
muniune de ginduri care e terenul prin ex r 
pee aey Que speciale stă. Sase orah 

n exemplul din „Cadavrul viu“, nu era permis să ni se 
reprezinte nimic cu Siberia, pentru bunul motiv că până în a- 
cel moment nu ni se urătase nimic cu Siberia. 


E d 


Aceste detalii luate din filmul lui Pudowkin ne i 
nu numai ca ceva foarte artisti i ale ap 
ordinar de 'cinematografi Aia dar mai ales ca ceva extra- 

tr'adevär, aci este marea vină pe care arta e i 
trebue să o exploateze, dacă vrea să Faca tatea dei DS 
si nu teatru prost sau roman ratat. Și filmul e film în măsura 
in care se depărtează de simpla poveste şi se apropie de acea 
povestire foarte specială care e „revasseria“ sau visul. 

. De altfel, din cele mai îndepărtate timpuri ale industriei 
cinematografice sa înțeles, intuitiv, această situație. Unul 
ia pipe lori cele ma curente în arta ecranului a fost şi vu 

area unui personaj cäzind subit pe gi i şi 
dată evocind pur si ar intimpläri eee it 
zeci de ani, sau fapte care s'ar putea ivi în viitor. Cinemato- 
urina ca şi pe ca si spas liberă de idei din timp de 

“be, işi cam bate Joc de cronologie si de inläntui 
riguroasă a momentelor, Prezent, sf € si Vilio se aie 
ȘI se amestecă necontenit. Filmul nu-i povestirea unor eve- 
nimente, ci fotografierea unui gind în exercițiul funcțiunii. O 
povestire e o angrenare de întimplări, unde cea antecedentă 
condiționează pe cea posterioară; o curgere obiectivă. Pe cind 
gindul e altceva. Mai întăiu, gândirea liberă e totdeauna oare- 
ae: terorizată de Prezent. Un sentiment actual colorează 
ace e: amintiri trecute, percepții momentane, previziuni vii- 

oare, Amintiti-vä de atitea filme care încep cu sfirsitul, De 
pildă: cu un proces la juraţi. Vine atunci unul din martori, 
care ne aduce la cunoștință un crimpeiu din ce sa intimplat 
Perie à pw Fe urmă, iar sala de şedinţă, Apoi un alt personaj 
zi Fu nr pe Pu arătindu-ne astfel cum 

de vedere, y - Si i - 

DA se unu și mie oră viitorul. Și atunci, iarăşi re 
Pasca a tire Ep aactată a Treculului si Viitorului în 

| pe prezente, mereu aceiaşi, este proced 

Gaaga = al cinematografului, pe care produciiaăi i ch 

-an presimţit, aplicat şi ameliorat, — fără vre-o idee precon- 
put, o a pres À ghicind că uşa trebue dezvoltat un 

T ` cască la asemă 
sau visarea din starea de veghe, ele ei 4 Aie 


6i VIATA ROMINEASCA 


Aceste explicații ne ajută să pricepem ce inscamnä „stt- 
biectul“ unui Film, „lema”, şi prin ce aceasta se deosebeşte de 
„anecdota“ filmului (in cronicele cinematografice adesea ni 
se vorbeşte, ca de ceva de puţină importanţă, despre „anee- 
dotă”, adică despre evenimentele pur exterioare ce compun 
„intriga”), 

Un film, ca şi un vis, ca şi solilocul omului, căzut pe gin- 
duri” este dominat tot timpul, sau în tot cazul o bucată bună 
de vreme, de un sentiment conducător, de o idee diriguitoare. 
Existența unci asemenea idei stăpinitoare a făcut pe psiho- 
logi să remarce o „unitate dramatică a visului“, si pe psihia- 
tri să caute în vise ideia explicativă a nevrozelor, 

Această idee este „subiectul“ propriu-zis al unui film, De 
pildă ideia morţii, sau sentimentul cumaraderiei (ca în „Fraţi 
de arme”), sau sănătatea (ca în filmele lui Douglas Fair- 
banks), sau fatalitatea (ca în acele ale lui Charlot), sau de- 
ceplia (ca în filmul Gretei Ganbo intitulat „Delir“), sau frica 
(cum e de pildă în „Patriotul” lui Jannings}, sau trezirea con- 
ştiinţei la o brută (ca în „Docurile din New-York), sau räz- 
boiul (ca în „Parada cea mare“, sau „Eroina“, sau „Protiv- 
nicii”), ele, etc... 

Acest subiect, această temă trebue să fie veșnic prezentă, 
şi mereu înoită prin simboluri nouă, 

Simbolurile specifice ale ceranului ştim care sint: limba 
expresivă a cinematografului se compune din mișcări redate 
vizual (si în muzică avem mișcare, dar redată auditiv). Ima- 
ginea vizuală e alfabetul filmului. Intre ca si ideia filmului 
trebue să se stabilească acel raport de simbolism de care vor- 
beam mai sus; imaginea trebue să evoce brusce si total senti- 
mentul acela care constitue temna, subiectul filmului. Acest su- 
biect trebue să ne fie sugerat necontenit de fiecare detaliu 
plastice. 

După cum vedem, importante întrun film sint numai 
două elemente : subiectul (dar nu anecdota, ei ideia centra- 
lä), „tema“ —, pe de o parte; iar pe de altă parte detaliile, a- 
dicä pik oamenilor si lucrurilor, exprimate prin imagini 
vizuale, 

Insă, la dreptul vorbind, niei unul din aceste două elc- 
mente nu-s propriu-zis importante, Ele n'au valoare în ele 
însele, ci devin importante unul printr'altul, unul graţie celui- 
lalt. Căci important e dacă raportul de corespondență simbo- 
lică şi evocaloare, dacă raportul de simbol la lucru simboli- 
zat reuşeşte să se stabilească între cutare detaliu plastic ul 
filmului şi ideia lui centrală, adică sentimentul care îi ser- 
veste drept temă. 

lată deci prin ce se măsoară buna calitate artistică a unui 
film. E destul să răspundem la următoarele întrebări : 

Acele raporturi de simbolism, stabilite între detaliile fil- 


L Ui é 


mn ES CR ASTE UN FILM? că 


mului și ideia lui centrală, aceste ra etur a zi 
2° sint numeroase? 3? sint nouă, dut ca iesite cani 
Acum înțelegem mai bine care e rolul „ănecdotei“. Anec 
dotă se numește totalitatea evenimentelor exterioare ale sce. 
nariului, evenimente fizice sau sociale (un ciclon, o cäsäto- 
rie, o plecare, o naștere, o reconciliere, un divorţ, o imbogä- 
tire, un asasinat, elc, etc...). Intrun cuvint, faptele istorice 
ale eue ee ana cum se mai zice: „intriga“, 
n privinţa aceasta, putem spune că singurele 1 i 
se cer anecdotei sint: mai întăiu să nu fie prea di pala ae 
de cretină, şi al doilea să fie astfel condusă încit să dea eit 
mai mult prilejul de a se aduce pe ecran acele amănunte 
plastice care sugerează ideia sau ideile centrale ale filmului. 
= mn ci cum vedem, totul e în funcțiune de reuşita opera- 
tiei aceleia de simbolism, prin care cutare mic detaliu plastic, 
prin care cutare imagine vizuală de amănunt evocă intreaga 
situaţie ce constitue „ideia“ filmului. i 
EDA.. atunci, o samă de concluzii se desprind din aceste con- 
1° Orice subiect e bun, cu ia e à fie expri 
prin detalii are e ban; condiția ca el să fie exprimat 
š ireşte, producătorul de filme va = 
Sr prilejuri de acestea. ina sa 
Pe de altă parte, subiectele „rebarbative™ sa Pe 
au şi ele avantajele lor, și anume: atunci cind cu nr qu 
fa subiectului, un regisor bun reuşeşte totuşi să găsească de- 
pi uitate faune nee evocatoare, avem acea impresiune de 
să, Care e ce i 3 b 
moment poi br a cea mai înaltă manifestare n fe- 
e de altă parte, anecdota va fi cu atit mai artistică cu 
cât e mai bogată în prilejuri de a se exprima ideia filmului 
prin detalii plastice. Ancedota e deci și ea subordonată in- 
LA pag de imagini ecranice multe şi nouă, La această ferti- 
e în amănunte expresive treb ï i à i 
= gi scenaristul p rebue să se gindească regiso- 
irşit, elementul care ne informează dintr’ dată a- 
supra valorii filmului e tocmai acel detaliu simbolic, acel i 
mänunt plastic de care am vorbit. Criticul cinematografie 
e ue să se orienteze după aceste crimpee de joc, joe al ac. 
o lor sau joe al lucrurilor, Căci în film si lucrurile au rol de 
RE LA cuier, un răsărit de soare, o frunză, o ușă în- 
artisthion € acestea „joacă” intocmai ca si trăsăturile feței 
++» 


„Se vorbeşte adesea de un film că 
rapid; de altele că au lungimi, că APR y Role p 
Există, deci, o piteză a filmelor? ) 


g 


68 VIATA ROMINEASCA 


In fizică, numim viteză frecvenţa trecerii dela o poziţie 
la alta. 

In lucrurile sufleteşti e la fel. Viteza depinde de cit de des 
trecem dela o ordine de idei la alta, dela ceva la altceva. 

Dar ce înseamnă altceva ? 

Desigur că atunci cind, bunăoară, întrun film avem două 
războaie, un ciclon, trei revoluţii, patru decapitări și cinci- 
sprezece naşteri, nu înseamnă implicit că avem şi rapiditate. 

In artă contează nu evenimentele importante istoriceste 
sau socialmente, ci faptele importante artisticește, adică din 
punctul de vedere al reuşitei operaţiei aceleia de simbolism, 
de evocare printr'un detaliu precis si concret à unei situa- 
țiuni vaste si generale, complexe si subtile, 

Dacă operatin aceasta reuşeşte des, dacă detaliile acestea 
sint multe, — atunci, si numai atunci, filmul va avea un 
tempo rapid. 

Inechipuiţi-vă un act întreg de film undc personajul îşi 
scoate pălăria, şi-o pune în cuier, îşi privește ghetele, se uită 
în oglindă, examinează un tablou, se priveste in dreptul gea- 
mulni, ete... Dacă fiecare din aceste gesturi evocă din nou 
sentimentul dominant despre care e vorba, atunci fiecare din 
aceste detalii socialmente neinsemnale şi istoriceşte de o va- 
loare nulă, fiecare din aceste fapte devine altceva înţă de ce) 
precedent, față de cel următor; şi gindul specinlorului are o- 
cazia să treacă dela un lucru la alt lucru, să-și schimbe po- 
ziția mentală, să se miște, si anume să se miște iute. 

E ali 

Viteza, întrun film, nu înseamnă decit aceasta. 

Terminăm aci aceste citeva indicafiuni cure n'au, den- 
camdată, altă ambiție decit de a arăta că filmul e un tip de 
artă cu legi proprii, cu o natură specifică, şi cu trăsături ca- 
racteristice. 

D. L Suchianu 


Deslegarea unui mister 


D. Cezar Petrescu, in romanul său „Calea Vi ici 
a a i t x 
in gura „unui oclogenar ogirjit si Étiguroë. nat y 
gazdă unei modeste invitate... „savantul nostru profesor“, o 
rca comunicare în chestia fiparilor“, : 
„ Davanlul „căpăta viaţă ca un cadavru animat pe- 
epean Las pe mir À rea ex re misterioasa viată à île sape 
ii t, Care doar n ştia : ,Tiparul e un pe 
baltă... } FE gg os 
ar Gé feet Lung ca un şarpe. Un peşte ordinar, pentru 
„Țiparul — explică savantul — e cel mai nom 
= — € ciudat fe 
a apele noastre, E peștele misterios, Ştii dumneata că cas 
apele noastre numai in vilegiatură ? Ştii dumneata că în 
re toamnă pleacă din bălțile noastre pe rîuri la vale, si 
TNA an poate pe riu, © ia pe uscat, ca șarpele, pănă ce ajun- 
ge în fluvii si din fluvii în mare, si din mare în ocean, ca să 
ajungă Sp mita lg mr tocmai la şase mii de kilometri? 
umai acolo, t i cime, își 
area erp patru mii de metri adin işi de- 
~ „din ouă ese atunci o larvă transparentă ca sticla“, 


+ + 


Problema a preocu zoologi, 
pat, în adevăr, atit de mult : 

incit deslegarea ei putea cartea sufletul unui piese octo- 
genar, după cum curentul galvani > pme în contrac- 
res "e ai l zi pie wani rs ct dre Ce 

icit ar pürea de plicticos — si stiin licticoasă chiar 
cînd dă colorit si profunzime TE prea i pt i înainte 
ctitorilor o problemă legată de un animal bun să oser 
oameni săraci”, voi da oarceare informatiuni privitoare la 
cest „peşte misterios“, de a cărui viaţă ca ocupat Merle 
Aristotel si zoologii Renasterii. i pei ia 


mai ai IP 


68 VIATA ROMINEASCA 


Misterul stătea la început în necunostinta chipului de în- 
multire, El are organele producătoare de ouă mici, cu nişte 
icre mărunte că abia se zăresc cu lupa, iar bărbaţii au testi- 
cule greu de recunoscut. Cum nimeni nu văzuse născindu-se 
un peşte din aceste icre, unii — pe vremea cind se credea că 
unele fiinţe nasc din putregaiuri ori nămol — credeau că ți- 
parii se produc din mil; alţii credeau că fac pui în trup şi-i 
nasc gata formaţi, ca mamiferele, 

Mai apoi, sa stabilit că tiparii călătoresc spre mare cînd 
ajung la deplina dezvoltare, adică invers de cum fac moronii 
si nisetrii. Aceştia din urmă pornesc din mări în fluvii si se 
urcă spre izvoarele lor, lepădind icre şi lapţi în locuri po- 
trivite clocirii, Puii fac apoi drumul spre marc, unde ating 
maturitatea. Contrar face tiparul, Pescarii știau că spre toam- 
nà trebue să le afinä drumul cătră gurile fluviilor din care o 
luau spre mare, pe cînd primăvara, în aceleaşi locuri, puteau 
prinde pui cu trupul transparent ca sticla. Unde-si lepädau 
liparii ouăle, era necunoscut, 

Altă problemă: țiparii, născuţi vădit în mări, se . găsesc 
spre izvoarele riurilor, prin lacuri și bălți, la care pentru a 
ajunge aveau de trecut pripoare, prăvăliri de ape, chiar cas- 
cade. In ce chip se face acest drum ? 

Apoi o problemă particulară apelor noastre: dece tiparul 
e räspindit puţin la noi şi, mai ales, lipseşte în afluenții Du- 
nării? lar cât e răspindit, pe unde ajunge în Dunăre si apele 
vecine, cind drumul Mării Negre e închis, din cauza oträvirii 
apelor ei la adincime de 150—200 în jos prin hidrogenul sul- 
furat ? 

In sfirsit — cum o problemă naşte pe alta — pentru ce 
călătoreşte pestele acesta mii de kilometri spre a ajunge în- 
trun loc restrins, unde să lepede icre si lapţi? 

In cele ce urmează voi pomeni răspunsurile ce se dau a- 
cestor probleme, care, de pe-acum adaug, nu sînt întru totul 
rezolvite. 


Obignuit, în lanuar-Mart pe coasta atlantică a Franţei şi 
Angliei, prin April şi Mai pe coasta Germaniei, apar la gura 
fluviilor citimi enorme de pestisori cam de 6—8 cm, groși cit 
chibritul si grei de un sfert ori o jumătate de gram. Neavind 
nici o coloare, sînt străvezii ca sticla şi de aceia se şi numese 
țipari de sticlă. 

Mulţi dintre dinșii rămân între plantele unde apa fluviilor 
se amestecă cu a mării, cei mai multi, însă, călătoresc în cir- 
duri înguste de 25—30 cm., necunoscut de groase, dar lungi de 
kilometri. Cirduri de acestea, ce par nişte dungi cenușii, sau 
observat de repetate ori chiar de zoologi. Uneori, apa Elbei e 


Let DESLEGAREA UNUI MISTER 


Fig. 1. — Dezvoltarea larvei (sus) în tipar (jos). Se 
animalului în cursul dezvoltării, 


observă o sourtare a 


70 VIAȚA ROMINEASCA 
fără ci: jar convoiul se scurge neintrerupt mai mult 
de o zi. 

Din fluvii trec în afluenți. Mor sute de mii, dur, din mili- 
ardele ce urcă spre izvoare, nici nu se cunoaşte lipsa: Nu-i 
opreşte din drum nici repegiunea apelor, nici căderile, Un ob- 
servator a urmărit pe un riu din Irlanda cum milioane de ti- 
pari se sfortau să uree un prag înalt cäfärindu-se pe stincile 
malului. Mulţi piereau. Peste cadavrele lor înaintau ahii, pro- 
fitind de asperităţile pietrelor ori de acoperişul lor de mus- 
chiu. Căderea Rinului la Schaffhausen nu-i oprește să ajungă 
în lacul Constanţa, de nsemeni nici căderile Ronului. In Ir- 
landa, în locul unde se sileau să urce pragul căderii, sau gä- 
sil o dată, pe ucoperişul unei case în ruină, ridicaţi pe mus- 
chiul ce crescuse pe pereţi şi prin care se prelingea un ṣu- 
voias de apă ! 

La început transparenţi ca sticla, puii de țipar încep a se 
colora în cursul călătoriei spre izvoare. Mai întăiu spre cap 
şi coadă, apoi în mijlocul spinării. capătă coloarea închisă, pe 
cind pintecele e gălbui. Această eoloraţie corespunde cu func- 
ționarea stomuhului si maţelor: puii încep a se hrăni. In mă- 
sura colorării, urcusul incepe a se potoli. Țiparii şi-au ales 
loc de popas, se lasă câtră fundul apelor si treptat, în cifiva 
ani, capătă maturitate, 

Ureusul ține cam până în Septembre, în care timp unele 
ape seacă. Tiparul nu se dă bătut: sfredeleste prin nămol, o 
ia prin mușchiul umed, prin păşuni jilave, dacă nu oricind, 
măcar noaplea, ziua stind ascuns în pămntul jilav, Ajuns la 
un loc potrivit, se hrănește bine si începe a crește. Ziua stă 
ascuns În nămol de nu i se vede decit capul, uneori şi coada, 
ori pindeste ascuns între rădăcini, scorburi din mal, desiș de 
plante, dar numai pe unde e intunerec. Noaptea e neobosit, 
aleargă şerpuitor dintr'un loc în altul, caută prada în găurile 
malurilor, apucă pureci de apă, larve de insecte, viermi, 
scoici, melci, peşti mici (obleti, aterine), ba chiar păstrăvi, 
brouşte şi uneori șoareci de apă. Nu scapă de cei mari nici 
rätuste ori lisite mici, iar peşti mari, cum sînt erapii, somnii, 
costrāşii, sint atacați intr'un mod cu totul ciudat: se viră spre 
sacii cu icre prin deschiderea genitalä, consumă icrele, apoi 
organele interioare si nu lasă decit oasele si capul, 

Iarna, oricât seacă apele, stau în amortire ca si crapii, as- 
cunşi în nămol. Dar în emi mai domoale vinează. In Germa- 
nia, Sau găsit la adincime de 5—6 metri subt pământ, intro 
pinză de apă, pătrunşi dela malul apei spre uscat, 

Cu toată lăcomia lor, țiparii crese anevoe. Invăţaţii au 
mijloace de a cunoaște virsta peștilor după păturile gräunte- 
lor pietroase ale urechii și după cercurile de os ale solzilor. 
Ei au putut stabili că un tipar creşte în 11 ani dela 9 la 67 cm. 

In regiunea Comacchio dela gurile Padului, a fost multă 


DESLEGAREA UNUI MISTER 71 


vreme o crescătorie de lipari, aşa că. s'au putut culege n 5 
mai datele de mai sus, dar sau observat Sanii ai ichim. 
bările ce sufăr cind se apropie călătoria adulţilor spre mare, 

_ La maturitate ţipurii au coloare închisă : dela măsliniu 
pănă la albastru-inchis, Spre coaste, coloarea se deschide, iar 
pe pântece e galbenă. Forma lor e cea de şarpe, dar lätit pe 
coaste, avind două aripioare la git si o muche cămoasă ce 
incepe mai înapoia capului, pe spinare, înconjoară coada şi 
se à nr lingă anus. Prin aceasta se deosebeşte de chig- 
car (Cobitis) care are șapte aripioare ca ceilalti peşti ososi. 

Capul îngust, supțiat, are buza de jos esità ent ochii 
mici, ascunși adine în piele, găurile nasului lu virful unor 
mici prelungiri ale botului. Amänunte de nici un interes în 
aparență. De fapt, si 'n aceste însuşiri peștele nostru suferă 
aşa schimbări, incit în momentul lăsării cătră mare e aproape 
altul : capul se ascute, ochii se fac mari şi es din cap, pielea e 
groasă și tare, tot trupul se face bätos — muşchii se invirto- 
rap area: burtei e a Organele genitale cresc, 

e sca entru că, de-nc înain : 
~e mininci. p a, de-acum te, peştele nu 
refacerea n'are loc intr'o zi, ci in 3—4 luni, la o virstä va- 
riabilā şi după sex. Bărbații sint gata de plecare kas aping 
şi 8 jum. ani, femeile între 7 jum. şi 9 jum. 
paru care nu au pe unde merge spre mare, crèse pănă 
la un metru jumătate si trăese între 37 si 55 ani. 

Tiparii cu pintecele alb pornesc în lunile calde, călăto- 
resc mai ales noaptea, bărbaţii ceva mai devreme ca femeile. 
Pescarii abia-i așteaptă. Mulţi fipari nu mai văd marea, Dar 
cei care ajung în ea nu mai pot fi urmăriţi, nu-i mai vede 
nimeni, nu cad decit rar în plase fiindcă merg pe la fund. Cu 
greu, prin urmare, sa putut stabili cam cit de repede merg. 
In mări închise ca Baltica s'a constatat că fac vre-o 50 de 


kilometri pe zi. 
. Il 


Unde merg, ce fac in mări, prin ce schimbări ajunge ti- 
parul de sticlă, ce se prezintă la gura fluviilor ete cata pă < 
sa știut pănă prin 1895, cind doi zoologi italieni: Grassi şi 
Calandruccio, nu pus problema pe calea deslegării, Ei au a- 
rătat că féparul are metamorfoze. Forma larvară — un 
tisor cu forma unei frunze de salcie — era cunoscută din 1 
socotită ca un soiu de peste adult, de aceia i se dăduse un 
nume : Leptocephalus brevirostris. 

Pomeniţii zoologi, arătind că L.eptocephalus e larvă de ți- 
par, afirmau că ea träeste pe fund, în nămol, ca şi tiparul a- 
dult și că numai condițianile particulare din strimtoarea Mes- 
sina, aduc asemeni larve la fața mării, răseolind fundul apei. 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


7 LO q: 
SORE EPA E Es, CU OMC DER Jess 


ST I | let 
mpi A | A l 


| s | 
He 


Fig. 2, — Harta râspindirii larvelor de tipar în Oceanul Atlantic. Nume» 

É dsu mărimea larvelor Ce se gåseic în suprafețele închise de ss 

ovale. Larvele de 10 mm. şi mai puțin sint numai fn regiunea rer 

interior cu Unioare, Larve de 13 mm, numai în ovalul al doilea 5. a. m. d. 

Cu linii punctate sint regiunile în care e räspindità larva tiparului ame» 
rican. (După L Schmidt, din revista +-Kosmos=) 


Problema părea definitiv deslegată. Tiparii din apele 
dulci depun die prin mările în care uceste ape se varsă. Din 
ouă es larve mici de tot, care cresc si se transformă în ypu 
de sticlă, acolo în fund, şi apoi vin spre gurile apelor curg 
toare. À 

1904, însă, un cercetător danez, Tohan Schmidt, a prins 
un Aerul afară de Mediterană, în Oceanul SAN 
insulele Feroe, unde nu erau curenţi care să aducă larve ăi - 
fund la faţa mării. A mai găsit apoi spre apus de ra e ra 
Britanice, pănă spre Gibraltar, Lipseau, insă, în acel , mp 
marea Nordului și Baltică, deci trébuiau să vină din pi a 

Fapt ce dădea de gindit era că larvele aveau 6 cm. — na 
mici cu 1 jum, cm. decit cele din Mediterană, _ ge sr - 
semnată faţă de micimea ouălor. Două constatări, dar: = 
vele vin din larg si nu pe la fundul, ci pe la suprafața ape 
nu mai adine de 100 m. Le 

După aceste constatări, s'au întreprins cercetări sistema- 
tice, fie cu vase proprii de studii, fie cerind ajutorul vapoa- 


DESLEGAREA UNUI MISTER 73 


relor de călători care pescuiau în drumul spre America cu a- 
nume plase, la anume adincimi, alegind şi conservind larvele 
de fipar, notind, evident, locul de pescuire. S'au adunat astfel 
sute de larve și s'a observat că, cu cit ele sint prinse mai spre 
Antile, cu atit sint mai mici, deci mai de curind esite din ou. 

Regiunea unde larvele nu ajungeau decit 3.5 cm, e situată 
cam între 25 şi 45 grade lat. nordică și 53 long. vestică, ceva 
mai la nord-est de grupul Antilelor. Cătră centrul acestei zo- 
ne, larvele sint din ce în ce mai mici: 15, 10 şi chiar mai pu- 
ini milimetri. Zona îngustă cu asemeni larve e cuprinsă în- 
tre 22 si 30 grade latitudine şi 48 si 65 longitudine apusaniă, 
Aici are, desigur, loc lepădarea ouălor, căci aici prin lunie 
sint larve de 25 milimetri, care trăese spre fața apei între 25 
si 50 m. adincime. Asa mici cum sint, încep călătoria spre 
coaste. Multe sint prinse de curentul Golfului (Golfstream) si 
aj spre Nordul Europei (Costa apusană a Angliei, insu- 
lle F roe, ete.), unele au fost găsite în Iunie al anului urmă- 
tor între insulele Azore şi al 50-lea grad latitudine nordică, a- 
vind 5 centrimetri. In vara a treia, aveau 7,5 cm. si se apro- 
piase de coastele Europei fiind aproape de transformarea in 
„tiparul de sticlă“, In anul al patrulea sînt în apele curgă- 
toare începînd urcuşul spre izvoare şi lacuri. 

Pănă la Rin ori Elba, au făcut în 3 ani cam 5100 chilo- 
metri; iar, spre a ajunge în Nil, au parcurs şi tot lungul Medi- 
teranei, deci ceva mai mult de o treime din înconjurul pă- 
mintului, 

Urcusul spre lacurile din cursul superior al riurilor il fac 
mai ales femeile, bărbații rămîn mai ales cătră gura fluviilor 
sau în cursul lor inferior. Ei sint mai mici decit femeile, ca- 
pătă mai curind maturitate sexuală și pornesc mai devreme 
spre locul de lepădare a laptilor, In tot drumul acesta spre 
Antile, țiparii nu mănincă, organele sexuale se dezvoltă în 
paguba organelor digestive. După ce au lepădat ouă şi lapti, 
Viparii sint cu totul slăbiţi si pier, nici unul nu mai face dru- 
mul indärat. 


+" + 


Călătorie din ape dulci în ocean nu face numai Tiparul 
european, Anguilla fluviatilis, ci şi o rudă apropiată, ameri- 
cană, Anguilla rostrata, ce trăește prin apele ce se varsă în 
Atlantic, Intre această specie și cea europeană sint aşa de 
mici deosebiri, incit zoo ogii le socotesc ca avind © origine 


comună, Si ea vine cam la aceleași locuri, mai la Nord de in. 


sulele Bahama, dar larvele crese mai repede și metamorfoza 


se isprăveşte după un an. Datorită unor cercetări de decenii, 
Schmidt a deslegat definitiv misterul reproducerii țiparilor. 


Dar, cum am spus la început, deslegarea unei probleme 


23 VIAȚA ROMINEASCA 


aduce în discuţie altele. Asa-i știința, cum o și eroare ri 
nardo da Vinci: un cub mie susținea altul mare, Rp m 
şi mai mare, peste care se cucuiau altele tot mai mari; pa ia 
de piramidă cu virful în jos şi cu baza din ce în ce mai largă, 
in măsura sporului clădirii. 


+ * + 


Dece emigrează fiparul ? Și pentru ce face re vue 
enorm, cure nu are pereche decit doar in călătorii e pa ; 
lor? La călătoriile Agen ehs pen — cauzalà : 
ips ` hrană în timpul ernii; dar la A M 
lipsa, Le rep animale ee fac călătorii Alte: $ an 
cauze determinate sigur, Lemingii. Aceştia pornese la paz ge > 
tă vreme din locul lor şi călătoresc în turme dese, nefin : Sa 
mä de nici o greutate. Mor anii sute de mii.Ei fin drumul a 
inte, casicum ar fi împinși de un mecanism căruia nu-i j 
RE, ud nici un mijloc de stabilit pricinele emane 
parilor, ne rămin ipotezele. Tiparii, ca şi toate anima ca tea 
în ceiace numim noi „patrimoniu ereditar”, pannes ac 
tul, recunosc, nu-i fericit) locurilor strămoşeşti. In r'o à re me 
deci, presupunem, strămoşii țiparilor europeni și Larsen 
aveau un loc apropiat unde-şi depuneau ouăle, Acel loc e 
in care se adună si acum |iparii să lepede ouă. 


Fig. 3. — Larve In ordinea virstei. Sus de | an, spoi de 2, 3 an 
Jos tiparul de sticlă, 


Ji 


_____ DESLEGAREA UNUI MISTER 78 


Dar spuneam că acel loc era apropiat, Ce ne îndreptă- 
este? O concepţie teoretică si o constatare geologică, 

Concepţia lui Wegener pleacă dela constatarea că Ameri- 
cile de o parte, Anglia şi Europa de alta, par două sloiuri care 
sau crăpat şi au plutit în sens contrar. Dacă misenrea s'ar 
face unul cătră altul, cele două sloiuri Sar imbuca şi ar re- 
constitui o veche masă terestră, din care Oceanul Atlantic ar 
fi dispărut, nu însă şi o mare mijlocie — Mediterana veche —, 
care, incepind din Golful Mexic, se intinde pănă în Asia Mică, 
Şi la nordul si la sudul acestei mări erau useaturi cu ape 
curgătoare. Tiparii din ele coborau în mare, depuneau ouăle 
cam pe unde le depun şi azi, iar după implinirea metamor- 
fozei, se urcau iarăşi spre apele dulci. Depărtindu-se conti- 
nentele, drumul {iparilor din răsărit s'a tot lungit, 

Comstatarea geologică e că, pănă tirziu în istoria pămin- 
tului, America a fost unită cu Europa prin un continent nor- 
die şi cu Africa prin un continent la sudul unei mări mijlocii 
(marea Tethys). Depe aceste continente, azi scufundate, fluvii 
aduceau apele în marea Tethys. In ele erau tiparii, strămoşii 
“celor de azi, care lepădau icre prin apropierea Antilelor de 
azi. Prăbuşirea continentelor Nord si Sud-Atlantic a silit lar- 
vele de tipari să caute locuri de hrănire și maturatie tot mai 
spre răsărit, fără însă a părăsi vechile locuri de depunere a 
ouălor. Călăuze pentru călătoriile din ce în ce mai lungi au 
fost: rämäsita de continent Nord-Atlantic pănă în vremen 
ghețarilor din cuaternar, precum si un roiu de insule cătră 
Sud, din care mai sint azi Antilele si Azorele. 

Vor fi crimpee de adevăr în aceste ipoteze, dar verifica- 
rea € cu neputinţă în starea cunoștințelor de azi. 


m. 


De interes deosebit e si distribuția geografică a fiparilor. 
Afară de specia europeană si americană de care am vorbit 
care se fin in emisferul nordic, mai sint tipari éälitori în 
apele ce dau in Oceanul Indian, atit pe coasta africană eit şi 
cea asiatică. Cele mai multe specii sint însă marine. ln 
diterana numai, se cunose 14 specii, care se nase şi mor 
în apa sărată, fără a intra vreodată pe gurile fluviilor, Dar 
o problemă de distribuţie care ne interesează în particular pe 
noi e aceia a râspindirii ţiparilor în regiunea Mării Negre, în 
apele ce dau în această mare. 

Dr. Antipa, în „Faura iehtiologică”, se ocupă şi de pro- 
blema țiparului. D-sa spune că e în adevăr rar În apele noa- 
stre; totuşi, pescarii prind destule exem plare la gurile Dunării, 
în faţa acestor guri — în Marea Neagră, precum și în limanuri 


7 VIAȚA ROMINEASCA 


chiar depărtate — cum e lacul Mangalia. S'a găsit de asemeni 
în Nistru si Nipru. De unde vine ? 

Dacă Marea Neagră n'ar fi ucigătoare dela 150—200 m. mai 
in jos, s'ar putea admite că țiparii călătoresc spre Mediterană, 
deci și cătră marea Sargasselor. Cum larvele se fin mai ales 
Ja suprafaţă, mar fi cu totul exclus ca ele să vină din Medi- 
terană; faptul nu e însă confirmat. 

N'ar fi cu neputinţă ca prin comunicările subterane ce sînt 
între Rin şi Dunăre asemeni populāri să aibă loc; dar, atunci, 
tiparul ar fi mai abundent în regiunea superioară a Dunării şi 
nu și în Nistru si Nipru, 

Dr. Antipa citează și încercările ce s'au făcut pentru 
popularea Dunării si afluenților cu tipari. In 1886, Societatea 
germană de piscicultură a pus citeva sute de mii de pui, iar 
mai apoi în fiecare an Societatea bavareză de piscicultură 
pune din nou. Acestea ar explica, însă, populaţia de azi nu 
şi pe cea din secolul al XVII-lea, cind pescarii austriaci prin- 
deau fipari de dimensiuni foarte mari. 

Nelămurit, d-sa încearcă o explicatiune: „S'ar putea ca 
în Marea Neagră să existe și citeva locuri neexplorate încă 
— şi poate tocmai În apropierea coastelor noastre — unde 
apa să fie mai ușor primenită și deci cantitatea de hidrogen 
sulfurat în acele adincimi să fie ceva mai mică si să permită 
animalelor să trăiască“. 

Problema rămine încă nedeslegată. Existenţa tiparului 
in Dunăre e însă necontestată. Necunoscătorii îl confundă cu 
chișeanul, Lipovenii din Deltă îl numese însă Ogor, Grecii 
Achele şi Helios, iar Turcii dela Constanţa Ilan balic. Zoo- 
logii germani, după care am luat informaţiunile de mai sus, 
susțin însă că în Dunăre si afluenții ei lipsește, si găsesc ex- 
plicatia în tirzia punere în legătură a Mării Negre cu Marea 
Mediterană si în obișnuinţele animalelor, care nu şi-au schim- 
bat itinerarul strămoșesc. lar pentru cele citeva exemplare 
găsite în aceste ape, explicaţia o dă emigrarea dinspre Baltică 
și Marea Nordului prin afluenții Rinului, Elbei, ete., prin 
canalele de a: op ori făcînd țiparii drumul prin iarbă, 
muşchi si pämint, dela un afluent la altul, 

Tiparii nu prezintă numai un interes biologic, ci si unul 
practic. Carnea lor e bună, prinderea lesnicioasă în timpul 
plecării spre Ocean. S'au făcut ici colo chiar crescătorii din 
care una, ceva mai rentabilă decit cea italiană dela Comac- 
chio, a fost instalată la golful Zuidersee. 

In singele Tiparilor se găsește însă o otravă, care nu e de- 
parte de veninul Şerpilor. Numai că la temperatura de 50- 
70 gr. se distruge. S'a încercat cu oarecare succes imunizarea 
oamenilor și animalelor contra otrăvii viperelor cu acest ve- 
nin de țipur. 


# * + s - 


DESLEGAREA UNUI MISTER 


LU 


lată cam ce se știe despre acest „peşte mis m 
dat mai mult de lucru zoologilor decit et eee 
reprezentanţi mai arätosi decit acest peste-sarpe, cu atitea 


ră maa arce dezvoltării embrionare, si chiar în tim- 


T. A. Bădărău 


Note pe marginea cärtilor 


O culegere de esseuri * 


ifi ficial de exis- 
eul este un gen literar cu certificat o 
AER met speră Mai ati CHARTE ete on z mr 
r PP. ae p 
se prezinte unde si unde, Tă să A reci 
ietatea literelor. Era ca acele state m | à 
le de marile puteri, ARS monde rigid ra 
stere, ca acei copii pe care a uitat să-i de 
Cité li se dorit stă însăşi existenţa, cu toate că sint 
a peri poate avea ca străbunic dialogul grec, trans Re 
mat în monolog. Punctele de re nu sar ar e aa 
a personaj ogie, 
tate de două p aje cu nume din m. oea, Aa 
1 rînd pe rînd ra într'o conversaţie de i 
ea hipaa cu nume real din ziua de astăzi că res 
ar expune toate punctele de vedere aducind şi critice 
gg eter însă, esscul este conferinta igiena tre 
ee cere eg pren ta Pal boar ii și uzi Jean fea 
fără haine, sau fără au Tr, : parea 
ii și lunecoasă a fraze À 
er ape te ae torie sau monoton. 
sunetului vid al cuvintului spus re ta aia 
u si pentru conferință trebue ns 
zar ds Lie de une #9 idei proprii si imitații, si pets a 
vervă capabilă să facă prezentarea agreabilă şi $ 
cazi ARE s deci, pentru a ajunge la acest scop, pipon 
să fie cult si inteligent, Pentru ideile pe care le Art, și ha 
bue să procedeze la desfacerea lor cu arta vione și a seg 
ti a vinzătorilor ambulanți care inventează un „libre 


* D. f. Suchianu, Puncte de vedere, Ed. „Cultura Naţională”, 1930. 


IE . ii 
-o a = 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR RE 
lucrurilor, de dimineaţă până sara. Comerţul cu idei tre- 
bue să fie volubil si oriental. Nu trebue să ştii cînd cum-- 
peri, niei cind dai parale, Afară de oamenii prea märginiti 
care, în genere, nu snt clienții esseistului, omul este rebel 
în a fngurgita ideile cu de-a sila şi În masă, Poate, această 
repulsiune provine din sistemul Solar, ca o reminiscență, 
ca o revanșă care de data aceasta, la maturitate, se poate 
lua. 

Ca si confereuțiarul, apoi, osseistul trebue să dea im- 
presia ci jonglează cu ideile şi cu toate cunoştinţele; că le 
minueste uşor; că ceiace prezintă este o intimă parte din- 
to mulțime, ca o căprărie dintr'un corp de armată, 

Esseul nu poate fi o caznă. Nu trebue să se simtă niei 
un efort, Esseistul nu trebue să asude ca filologul sau ca 
agricultorul. Nu-i un dicţionar ştiinţifie sau filozofie cu 
materiile amestecate de-o mutare la Sf. Gheorghe. De 
aceia unul din cele mai penibile spectacole este acela al 
conferenţiarului lipsit de idei, care apare cu toată artileria 
grea a cunoștințelor lui, care dă impresia că spune tot ce 
ştie, care atacă subiectul monoton şi insistent ca un tăetor 
de cioate, care te faca să simţi că nu mui poate si că, totusi, 
nu mai ştie cum să isprăvească, 

Esseistul este un artist. Esscul este un gen literar ca 
şi nuvela si poezia; este deci o artă; o faţă, un fel de a ve- 
dea, sau „un punet de vedere”, 

Literele ,Pen"-Clubului au universalizat oficial genul. 
„È“ din cele trei iniţiale este „Easeul". 

A ct d-lui D. L Suchianu intră în acel #£" din „Pen”- 

Poate nu numai la noi, ci si în altă parte, ziaristica a 
înlesnit, în ultimul timp, schimbul de idei, a chemat scrii- 
torii adevăraţi la coloane, şi a facilitat astfel nu numai 
dezvoltarea dar poate, în parte, şi naşterea genului „esseu“, 
Esseul este etalare şi schimb de idei. Ziarul, raportindu-se 
la lărgirea masei de cetitori, a fost o vitrină de mare des- 
facere şi o reclamă teribilă. Revista şi ziarul „intelectua- 
list” sînt oficiile esseului. 

D. Paul Zarifopol si d. D. I, Suchianu sint reprezentan- 
ţii genului, la noi. Ei ar [i membri de drept ai Socie- 
tâţii esseiştilor romiîni. 

Esseul d-lui Suchianu are o savoare specială. Dacă 
ceilalţi au „esseul“ cu nuanţă critică, şi deci ursuză si aus- 
terä, d. Suchianu este reprezentantul esseului pur artistic, 
as o proa mare preocupare culturaiă-didacticã, cel putin 

ormă. 


Esseul d-lui Suchianu are ceva din o schiţă literară, 


s0 A ___ VIAȚA ROMINEASCA ki 


dintr'o nuvelă bună, dintrun fragment de roman, cu ti- 
puri, cu o vorbire specială, cu o viaţă foarte „vie”, cu © 
mobilitate de idei care seamănă cu o acţiune propriu-zisă. 

De acela cartea d-lui Suchianu, cu titlul ei albastru si 
cam arid „Puncte de vedere“, se ceteste cu o atenţie, Cu un 
interes si cu o plăcere veşnic susținută, în care sar ceti o 
nuvelă bună sau un roman, 

D. Suchianu are o atitudine extrem de simpatică în 
discuţiile pe care le face. Nu este grav, nici doctrinar, nici 
pedagogic, nici nu creiază o stare de inflație faţă de su- 
biect, Atunci cînd are să dea pentru demonstrarea unui fe- 
nomen economic un exemplu, nul va da niciodată din... 
industria mondială a petrolului, căutînd să-l pună în legă- 
tură cu viaţa tuturor popoarelor, ci-l va da cu... săpunul 
„Cadum". 

Adevărul ştiinţific, si întrun caz şi întraltul, poate 
avea exact aceiaşi verificare. Dar d. Suchianu nu o alege 
pe cea mai gravă, mai departe de noi, mai abstract stiin- 
tifica, ci pe cea care poate da şi o satisfacţie mai uşoară, 
care-i mai amuzantă, mai aproape de fiecare din noi, mai 
imediat controlabilă, mai imediat din viaţă, 

Şi toată discuţia de idei este făcută de d. Suchianu în 
imediat raport cu viața, împletită cu ea. De aceia are atita 
acţiune parcă, de aceia pare nuvelă şi roman, — fiindcă 
are viaţă si evenimente din viaţă. 

Pentru profesorii presbiţi, acest tic stilistic, în ştiiinţă 
sin minuirea idellor, este un cusur. Sistemul pare a mic- 
şora prestigiul ştiinţei si autoritatea quasi-mută si aridă a 
zeilor ei. D. Suchianu apare față de ei, sint sigur, ca uw 
detractor, ca un trădător, care bagatelizează marile cîşti- 
guri ale ştiinţei economice si sociale, Prostii sînt totdeauna 
gravi si ţin la o autoritate impusă de aparen(e si de o pre- 
judecată fără motiv. Proștii, ca si zeii, sint vulnerabili de 
îndată ce te gîndeşti mai mult la ei, de îndată ce te întrebi 
şi-i analizezi, de imdatä ce le ceri să vorbească. 

D. Suchianu, însă, face artă ṣi esseu, aşa cum un poet 
face artă si nu filozofie într'o poezie filozofică. Si apoi, şi 
apogeul ştiinţei — ca si al artei — este în simplificarea a- 
devărului, în reducerea lui pănă într'atit, încît să ne apară 
ca un adevăr „à la Palisse” sau ca experienţa oului lui 
Columb. 

Fäcind artă, d. Suchianu nu se fereşte de expresia di- 
rectă, oricare ar fi ca. Nu întrebuinţează eufemismul ipo- 
crit impus de pudoarea burgheză, care-i eleganţă cu mă- 
nuşi purtate numai duminica. El nu spune imbecilului, 


| 


k NOTE PE MARGINEA CARTILOR sI 


timid si nici prostului, sim 
bătea de a nu com pain Se DR See pare a avea săl- 
eţă tînără, de adolescen ompro- 
misuri si menajări, contribue si ca la ACLA A A- 
ne, de mişcare si de viaţă din esseurile d-lui Suchianu 
Ceiace ne satisface, însă, mai presus de toate este 
„punctul de vedere“ al d-lui Suchianu, care corespunde 
oarecum cu o rancună personală contra prostiei si a locu- 
rilor comune, contra valorilor socialmente prestabilite 
Punctul de vedere al d-lui Suchianu este tot al unui 
artist, uneori chiar al unui artist boem, numai că, pentru 
justificarea lui, d-sa uzează de argumente științifice, de 
observaţii juste, de senzaţii, Pentru tot ce este „curent: d 
Suchianu are o ironie surizătoare, care nu scoate din uz, 
rară E a in re oficial recunoscut de toatä 
rămân esseu 
or se age cafea „ dar cu valoarea ei adevărată, cu 
Acest punct de vedere răzbună şi face plăce 
Mai demonstrativ, însă, este să citez Saeg din d. Su- 
meserii Să scot, ca să zic aşa, si să vă prezint o petalä din 
hetul oferit. Nu poate face o idee de ansamblu, dar va 
purta pariumul si coloarea originală. Iată din „considera- 
ţiile asupra omul gust” (pag. 14): 
„Logica burgheză, astăzi, cînd se înglodează 
rările inerente declinului, tinde să a. în i să 
este proprietate. Burghezul sfirşeşte prin a găsi că haina 
casă, fiica, griul, vaca, nevasta, curtea, proza lui sint cele 
mai frumoase de pe lume. Şi aşa, posesia adoarme frumo- 
sul. Adoarme bunul gust, şi-l instalează, durabil, pe cel 
prost, Proprietarul e marele dușman al artei. O ucide. Mai 
rău: o prosteste, Falnica ei valoare de universal, i-o schim- 
bă pentru o alta, domestică, interesată și uzuală”, 
lată si din cuvintele „despre tinereţă” (pag, 23): 
„Jocul nu-i o pură negatie a vieţii serioase. Jocul e ceva 
Dă aplicat. A te juca înseamnă a lua în serios chiar şi 
lucruri pe care unii oameni refuză să le socotească 
ca atare, Jocul e departe de a fi negarea seriosului, Sar 
er Dors rs : en page o gencralizare a 
timen riozi . Jocul nu- udine i 
una ee de gravă”... <A Css 
x pot închipui o altă definiția a cop decit 
pegenn = a copil + ce a lua în serios absolut tot, tot 
Iar la pag. 33: 
„Căci marea noastră sărăcie este sărăcia în copii. 


82 VIAȚA ROMINEASCA 


Vreau să spun că oamenii peri, la noi, nu ştiu destul să 
. Nu stiu să ia nimic în serios“... 
PE caii a Franţa sau Germania, multi Romini au fost 
izbiţi de persistenta naivităţii pănă la adînci bătrineţe”, 
~ Dar unde se poate opri cu aceste citate? Xa pate 
ză la recetirea volumului în întregime, la reproducerea lui, 
ceiace este interzis, căci „Tous droits de traduction, de re- 


t et d'adaptation réservés pour tous pays, y 
Pons là Russie. Copyright by „Cultura Naţională”, 1930”. 


Demostene Botez 


Un pamflet moldovenesc din vremea Eteriei 


Nici acum, din perspectiva unui veac şi a întregului mal- 
där de studii și documente publicate necontenit, nu € cu pu- . 
tință încă lina şi autentica înţelegere a marelui gest na- 
tional din 1821. Bătrine poduri de case bocresti, sipete cu mi- 
reasmă de trecut, arhive nebănuite, păstrează, pentru cine 
ştie cind, tainele brăcuite, misterioase ginduri si planuri si 
fapte, tot argintul viu al acelor vremuri de prefaceri, lot ce-a 
främintat minţile atitor posedati de destinele neamului. In 
deosebi, atmosfera în care s'au săvirşit aceste avatare ale 
unui biet popor obidit nu se poate reconstitui, fără cunoa- 
șterea de aproape a celor mai însemnați din actori, izvodi- 
torii de ginduri si fapte din pragul celui de al nouăspreze- 
celea secol. Si dacă numele lor aproape nu ne mai sînt stiute, 
activitatea reală le e în orice caz ignorată. 

Despre unul din acești pafetici luptători din Moldova, 
minte politică îndrăzneață şi dibaciu minuitor al condeiului, 

rile lui Alecu Russo ne-au păstrat o luminoasă induio: 

: „tonică Tăutu“ (căci despre el e vorba) „e Rominia re- 

i, miscatä de toate patimile pacea şi giucind tot 
Tiaa tol prin condeiu si stäruinfi în politică, care îl giuca 
Vladimirescu eu pusca plăieșască. Panfletist călduros si con- 
vins, în co enţe cu toate partizile si căutat de toate că- 
peteniile partizilor, giudecindu-le toate, și iar singur de o 
partidă... partida țărei... Fără Tăutu, istoria nu se poate în- 

4 si înălțătoare cuvinte! Meritate, desigur, d 

aproape toată opera lui Tăutu zace încă în întuneric. Pers 
tru prima dată Kogălniceanu publică, la 1838, în A/duia Ro- 


Fe AL Russo, Scrieri publicate de Petre V, Haneş, Bucureşti, 1908 
p. 112, 114. ana 


să VIAȚA ROMINEASCA 


mânească * citeva versuri ale comisului Ionică Tăutu, în 
sotindu-le si de o notă prea succintă asupra autorului: „Acest 
poet care au murit în Constantinopol, au seris multe poezii, 
din care cca mai mare parte sau perdul, Mai avem încă dela 
el traducerea Ruinilor lui Volnei şi o culegere de sorti în sti- 
huri pentru anul nou. Noi le vom împărtăși cetitorilor noștri 
la vremea cuvenită”. 

Din nefericire, Alduta încetează cu acest număr *”, iar de 
lonică Tăutu îşi readuce aminte vag Kogălniceanu de abia 
in 1855, cu prilejul Amintirilor lui Alecu Russo. **" Singur a- 
cesta, care cercetase cu ochi pătrunzători aproape toate ma- 
nuserisele lui Tăutu, încearcă o evocare mai amplă a Ven 
si personalităţii comisului, scotind în relief un aspect inedit 
al operelor sale în proză. Astfel, citează citeva scurte frag- 
mente dintr'un pamflet manuseris, „țipăt groaznic” ce „Stri- 
ga dela o margine la alta“.**** Citează de asemeni din „Seri- 
soarea ce au trimes un boer din Moldova cătră d. logofăt 
Grigoraş) S[turdza] la Cernăuţi”, ***** alt pamflet, precum 
si dintrun proect de Constituţie, întocmite toate acestea în 
preajma si ca o consecinţă a „răzvalei“ din 1821, un pentru 
care, putin mai tirziu, în 1825, 'episeopul Chesarie al Buzău- 
lui îşi cama admiraţia și recunoştinţa: „O, anule eu leatul 
1821 hu cu adevărat, prin intrarea, de ai si pricinuit Ro- 
minilor amărăciune, dar deodată si deșteptare! Lunile tale a- 
cademii s'au închipuit pentru Romini, zilele tale învățături... 


* Aléuta Românească, 1833, Nr 3,p. 52-54, Versurile publicate sici 
sint un „Epitaf“ al unci tinere femei ripită prea devreme de moarte- 
lată un Fragment destul de sprinten : 


Aşa-! la o floare, 
Ci-a vintului boare 
Cu-a zorilor plins 

O fac să răsae; 
Săcerea d'o fae, 

Tot lustru i-au stins... 


Fericirea-i dusă, 
Lumina-i apusă.. 


** Pentru a urmări interesantele peripeții ale Afâufei, cf. bogatul 
studiu al delui N. Cartojan, Alăula Românească. — Intăia revistă literară a 
Moldovei. — Extras din Omagiu lui l. Bianu, Bucureşti, 1927. Lot aici. 
pentru Tăutu, citeva note prețioase. 

*** Stoa Dunării, 1855, Nr. 25, p. 99 gi Nr. 35. S'ar părea că si cele 
pubhcate în lorga, Studii şi documente, V, p. 263—264, se referă la'același 
comis lonică Tăutu. 

=. Russo, o. C, p, 114—115, 
sesse Ibidem, p. 112, 123—124, 


F UN PAMFLET MOLDOVENESC DIN VREMEA ETERIEI 85 


i 


ceasurile tale dascăli., iar minuturile i 
minători s'au înfipt în simfirile sire seo eE 
rept aceia, fiesicare trup, carele poartă -intr'ins 
flet TOMAN UNE date ā-ți ăzească ci ge 
ler rons si vii au -$ ție să-ţi hărăz cele mai dulci 
Cind, tirziu, la depărtare de un veac. d Barnoschi 
studiază „Originile democraţiei romine“, ridică | d-sa a 
imn de slavă acelor „cărvunari“ ce-au pregătit, la 13 Sep- 
tembre 1822, prima constituție Moldovei. Cu acest prilej, uti- 
lizind spusele lui Russo, scoate din uitare vioaia figură a 
utu, o șterge de colb, o pune în primul plan al vieții 
politice de după 1821, dar nu-i poate concede în în 
uz de a fi intocmit el acel proect de Constituţie, ** * 
ză tar prielnică ne-a pus de curind în contact 
o parte din ineditele lui Tăutu. Anume, en prilejul cer- 
cctärilor în se : = me Academiei Romine pentru 
ntrebări din istoria anului 1821, ñ- 
sit, in copie, Es apres repara de Aer Mans 
upa numai de primul. Se întitulează: 
a a Polului Moldavii cătră boerii pribegili si călră 


ne amintește caracterizarea făcută de Russo 
fletului în speţă: „Strigarea obştiei este doprosul [an eta] 
şi regimului trecut, în care nimic nu e uitat, dela 
Mare vilegii pănă la le”... *** Si întradevăr, textul 
virala os page Ay privilegii pănă la le, cer- 
n e oa * + La La > > 
Viaja dë stat a Fr racila ec minează temelie 
e de altă parle, fragmentele pe care Russo le citează 
îi piei lui Tăutu se suprapun în totul tissilne cu 
re începe si continuă manuscrisul nostru. Extragem din 
Daes primul citat : „Au fost vremi să lăsaţi pentru un mi- 
tot feliul de interes particularnic şi să vă fintiti gindirea 
și ingrijirea la interesul obștesc, să lăsaţi prigonirea si diho- 
se ce aveţi între dv, si cu o unire să lucraţi cele de folosul 
poa ES p Identitatea cu textul manuscris găsit de noi 
a + re o îndoială nu mai e posibilă, „Strigarea no- 
de wii rämine deci primul pamflet cunoseut în in- 
a comisului Ionică Tăutu si constitue o operă deo- 
Dove din ate pese de vedere, 
Rominā,, ms. 110, p. 70, în tovărășia 
„Tragodiei“ ui Beldiman, se găseşte singura copie Br 


L 
Cf. Biserica Ortodoxă Romină, Îl (1876), p. 612-616. 


“D VB Originile democra romine rvunari, 
em _ n 
Constitufia Moldovei dela 1822. laşi, 1922, grei și urm. aia zi 


*** Russo, 0, €, p. 115. Sublinicrea ti 
° Russo, ©. C, p 134, PER ere 


A VIAȚA ROMINEASCA 


a „Strigării norodului”, transcrisă în 1838, la Bacău, de pa- 
harnicul Costachi Nastacu, după alt text, probabil tot copie, 
al serdarului Iordachi Lascar. Aceasta e de altfel si cea 
mai recentă copie. In ms. 203, f, 17—32, se află o altă copie, 
defectuoasă, preserisă de Andrei Lipan la Braşov, în lulie 
1822. Un fragment dela început cuprinde ms, 95, f. 210.0 ul- 
timă copie, şi aceasta defectuoasă, este în ms. 4139, f. 27—35, 
preserisă de Ion Orbescu, probabil tot la Braşov, în Mart 1822. 

Aceste căpii păstrează forma moldovenească a limbii, 
cu toată distanța în timp ï spațiu care le separă. Nu poartă 
însă nici una mențiune despre autor. Existenţa unor câpii 
la începutul lui Mart 1822, la Braşov, ne dă siguranţa că pam- 
fletul a fost scris în vălmăşagul vremilor tulburi ale anului 
1821 şi, astfel, va fi avut un rol eficient în desfășurarea ulte- 
rioară a evenimentelor. 

she 

„Slrigarea norodului Moldavii“ se poste dispensa de un 
comentar istorie. E un pamflet de atmosferă si de fapte. 
Procedinul metodic, comisul Tăutu arată rușinoasa purtare a 
marilor boeri moldoveni în vremea Eterici, cind toți sau gin- 
dit numai la propria lor soartă, ignorind complect soarta 
neamului, Si nu-l eră nici pe mitropolitul Veniamin Cos- 
tache, păstorul care uită de turmă si de nevoile ei. Cercetind 
apoi mobilul adinc al purtărilor unora din marii boeri, Tăutu 
le dovedeşte că onorurile si bogăţiile, la care rivneau, le-ar 
fi putut dobindi demn, pe altă cale, pe calea patriotismului 
şi a democraţiei. 

i e interesant de observat că între cele 77 ponturi ale 
constituţiei din 13 Septembre 1822 si între doleantele şi con- 
statările din „Strigarea norodului“, se vădeşte o perfectă 
identitate de atmosferă; o comparaţie amănunţită ar putea 
să arate — cred'— definitiv, că ,Strigarea norodului” şi con- 
slitutia din 1822 sint datorite amindouă comisului lonică Tă- 
utu, D, Barnoschi ar trebui să-şi îndrepte rezervele sale mai 
ales asupra transerierii moderne a celor 77 ponturi, anumite 
confuzii de stil răminind astfel numai pe sama transericrii. 

Tinem totodată să amintim că procclul de constituție din 
13 Septembre 1822 si doleantele exprimate în „Strigarea no- 
rodului“ îşi găsese un corespondent interesant în memoriul 
rezentat consulului rus Pini de boerii munteni dy ve la 
raşov, în 1821, Autorul acestui memoriu pare a fi Alexan- 
dru Vilara, * 
Nădăjduim că, după ce vom publica si al doilea pam- 
flet amintit al lui Tăutu, inedit si el, ne vom putea opri mai 


* Publicat, tradus din grecește, în Aricescu, Acte justificative, p 
187—206. Originalul ja Academia Romină. 


Len 


- 


UN PAMFLET MOLDOVENESC DIN VREMEA ETERIFI 87 


—— 


de-aproape la amindouă, spre a releva deosebi oare 
: la ami , ita val 
etică și literară a acestor două scrieri ale adincului pate 
pesta” a at nd prese si rolul jucat de acesta în 
le re rare a neamului i i 
tas XI veacului al nouăsprezecelea. nes: on ir a 16 
e ce urmează, transcriem „Striga 
lui” intocmai după còpia din ms. 110 al reper ratare 
— deşi se pare că şi această copie nu este ideală — pästrind 
toate partieularitätile moldoveneşti ale limbii. 


Strigaré norodului Moldavii cătră boerii pribegifi 
şi câtră Mitropolitul, 


ww, inalt preosfintii sali, al Moldavii arhipăstor 
polit: chirio chir Veniiamin si câtră Pine: oa ai oa 
alcătuese statul obläduirii acestui pämänt al Moldavii. 
si Au fost vremi să lăsaţi, pentru un minunt, tot feliul de 
teres particularnic şi să vă täntiti gândire si îngrijire la 
interesul obştese! Să lăsaţi prigonirile si dihonié ce aveți 
între dumnévoasträ si, cu unire, să lucraţi celi de folosul 
patriei! Să lăsaţi ura ce purtaţi cătră toți cielanti mai mici 
(pe tari îi socotiți si crediţi că sänt inadinsi născuţi, ca pe 
spatile lor grămâdind măgle * de lemni, să le aprindeti si 
er ets cu foc, ei să le rabde färä a vă bănui) si să sadiţi, 
în protivnicii urmări din parté dummévoasträ, dul- 
santiment al patriotizmului! Dar pentrucă nici asä- 
mint datorii a dumnevoastră n'ati urmat, fac pe obşti ca 
bar pesta glasul său, acel amortit de atăte vâcuri şi, stri- 
i D) NOR să-l facă a răsuna până la inal- 
Silmicili nevoi de pre dinlăuntru, cari de multa 
pre norodul Moldavii, au fost totdeauna à 
ke ge rentes să-şi ceară driturile ce i s'ar cu- 
ucura ş de o pacinică fericiri ängura- 
tee punct împregiurul cärué trebui să să Ade toit 
A rile unii obştimi alcătuiti de ensäcturi a omenirii. 
să inca pământ, odinioară, ocârmuit de endipendantii 
: evozi, au avut hotarăle sale în întindiri, asäzämän- 
eri pr în datorii, preveleghiurile sale în urmare, şi 
Prâvilile sale, în datoriile unui ensăct câtră altul, Toati 
am" Are în lucrari supt privire si priimire natiilor în- 
Date In urmă, vreme au prelungit o epohă în cari în- 
viinţă si dou tabs Ge RUES ia iza 
` icnita 
au fost pricină cari au cerut En jo À Te aia 


* Grâmeal, mormane, 


sa VIAȚA ROMINEASCA 


supt vreo puteri megieşită. Aceasta s'au făcut de cătră Voe- 
vodul Bogdan, cari au întemeet așăzământuri cu pré pu- 
temica Poartă Othomanicească si prin aceia de iznoavä au 
încredinţat buna odihnă si statorniciié lăcuitorilor acestii 
ţări. Preveleghiile asäzati atuncé, pre cari obştie Moldavii 
nu contenesti de a le sfinți, au avut câteva vremi de ur- 
mari. Dar răul catahrisis, cari când esti neinfrănat faci ca 
binili cel mai desävärsit să să facă isvor răutăţii, începând 
îndată a stăpâni acest loc, s'au văzut boerii (a cărora scaoni 
dumnevoastră täneti astăzi!) răvnind domnestii cununi si, 
neînvoindu-să între dănşii, întrecându-să unul cu altul, să 
îmilesa să o răpiască. Dintr'aceasta au născut puternica 
pricină de întrigă între dânșii, legiuita pricină a apărării 
domnilor şi sfânta datorii a pre puternicii Porții ca să pui 
în lucrari linistiré. Toati au venit la un punct si ncîânvolala 
între boieri nu sa putut ostoi decăt numai cu puniré pre 
scaun a nații greceşti. 

Vreme, cari ține în sănul său prilejuri de tot feliul de 
urmări, aducând dela Vostor, unul după altul, feliuri de 
domni, cătră acela feluri de vânzări, pricinuite de acié 
cari n'au sămţit în inima lor dulcile santiment al patrio- 
tizmului, şi feliuri de tulburări în vremi, atâta au schim- 
bat asägatile priveleghii, încăt statul Moldavii acum nu 
esti decăt un scheletru a grozăviei, pre cari dacă ar fi pu- 
tinţă a-l vide acel vechiu irou al acestui pământ, voevodul 
Stefan cel Mari, ar veni în cel de pre urmă năcaz si dez- 
nădăjduire..., căci . 


In priveleghetili daturi. 


Vechile preveleghii, insämnänd toati datoriile noastre 
şi toati driturile, arată tot ceia ci eram datori să dăm; si 
Moldavie în vremili trecute, mai puţin norodită, mai puţin 
deprinsă în comerţu-i si mai putin avută, fnpliné pre toati 
acele lără să sämtä. Apoi cât poate fi de mare mieraré a- 
cestui norod, când, acum, mal mult la număr si supt în- 
demnatici prilejuri a neguţătorii, să vedi în neputinţă a 
înplini dările aceloras asäzämaänturi! 

Norodul, nevoit a lua aminte, nau trecut încă în ui- 
tare că în vreme războiului trecut, dela 806 si până la 1812, 
mirire sa, monarhul Rosăei, cu măini darnici au slobozät 
haznelile sali supt înaltă poruncă, ca să să plătească, în 
bani, tot ceia ci să va lua din pământul acesta, în tre- 
buinta armiei înpărăteştii sali măriri. Apoi norodul, dänd 
tot ceia ci i sau cerut, poati arăta un număr mari de 
dări pentru cari n'au luat nici cé mai mică plată, Si, în 
vremi ce știe că înpărăteasca hazne au plătit pentru toati 


UR PAMFLET A MOLDOVENESC DIN VREME ERR 39 
acele, fără cruțare, rămăne în prepusul sa ai iri, 
plăţile aceli, oränduite pentru folosul obgtiei, au pre 
în pământul acesta mumai căteva folosuri înalti. Si noro- 
dul s'au bucurat deagiuns când, din poronca inpürätestit 
sali mariri, | Sau dăruit stantiile de fän, rămasă în urma 
armiei, Apoi cu păreri de râu au privit că vânzare lor au 
alcătuit folosuri streini obstiei. Nici esti cu ochi adormiti, 
ca să nu vază poroncile ce pré puternica Poartă dă, de a 
să plăti cu bună tocmală aceli ce în trebuinta sa să vor 
lus de aicé. De unde dar curgi oprire vânzări cei de bună- 
voi şi, în locul ei, preţurile hotărăti şi păgubitoare? Să 
lasă a zăci căte altile, pe cari obstié din sudorile ei plăteşti, 
unile fără a şti de să dau unde sânt rânduite, precum banii 
cutiei mililor, răsurile * şi celelalti: şi altile, fără a şti supt 
cari drept şi aşăzământ le plätesti, precum banii căldă- 
rilor, evitul si treciré piinii piste hotar, plata pentru viti, 
vama pe lucruri ce nu trec piste graniţă si altile. 


In rändueti. 


lubiré de argint, această maică de räutäti, ne - 
mită în spiculatii, zărinu prilej de a câştiga LA erat 
vechilor voevozi, din vremi în vremi, din mult în mai mult, 
au prifăcut ocärmuiré în orändä,"" slujbile patriei in negu- 
țitorii, cinurile*** în venit si toati în jac; căci, de căţiva ani, 
cari logofăt mari, vornic, vistiernic, ispravnie, sami, oco- 
las, vornicel si vătăman, s'au rânduit fără să nu-s* cum- 
peri el slujba? Si cari dintru acestié au înplinit datoriile 
slujbii sale fără să nu jăcuiască, ca să pui la loc banii ce 
au dat? Si cini sau cinstit cu vreun cin fără dari di bani, 
pm fără a sluji ani întregi în beciurile si în cozile butcelor 
dati, saw fără a să cununa cu vreo slujnică 
Răspundeţi, boeri, si, di esti vreunul, arâtati- 
obsti€ nici pre unul nu cunoasti! Me - 


In obiceiurile ţării. 


Din în vechimi, slujbile patriei era dati usu 
sen Tănduite pentru toată vremé domniei i ial ui 
a Poeme, aceli slujbe, şi nimini nu pute faci prifaciri 

eo t numai ori însuşi schimbare domniei, sau vreo vino- 
văţii. Vreme însă au schimbat, ca acum slujbile să să pri- 


* O dare speciala, 
** Arendă. 
** Ranpuri, 


90 ____ VIAȚA ROMINEASCA 

H ” 
facă în tot anul si multi încă, fără pricină, de multe ori 
an; şi aceasta esti de cănd slujbile patriei au început a să 
numi sehivirnisăli, 

In vreme vechi, adunare obştească era alcătuită de 
toati stările. Nu demult, însă, s'au văzut, din obşteşti 
adunări făcute în Eşi, scoasă afară, nu numai cu între- 
gimi, stările al 3 şi al 2, dar şi purtători de barbi, spatar, 
pănă şi vornici. 

Mai înainte de pomenire cé mai cu temeiu a noroa- 
dilor în pământul acesta, era nisti robi supt numi de ve- 
cini.* In urmă, aceştie sau prifăcut în scutelnici, oa- 
meni slujitori de bunăvoi, pentru apărare de slujbile stä- 
pănirii, şi dati cu măsură la toţi cei cinstiţi cu cinuri. A- 
ceasta au fost şi se numesti si acum a fi de obşti, Dar sa 
văd multi cu cinuri, lipsiţi de scutelnici, si mulţi fără 
cinuri scutese sati întregi. Scutelnicii fiisticärué cin au 
numărul lor. Obstié, însă, va pute găsi sati întregi, supt 
număr de 40, 60 si 80. Ränduelile pentru lăcuitori satilor 
în vremé vechi mergea potriviti pe stari si numărul lor. 
Iar acum, satile celor de stare a doa si a triia si satile 
răzăşăşti mici, să faci si înpilati. Supt greutate birului si 
a slujbilor stăpânirii, privesc pe satile celi mari de stare 
întăi, boeresti, ocrotite de celi mai multe din slujbe si usu- 
rati din slujbile celi neapărati şi din bir. Obstié va pute 
arăta sati de 30 şi 40 lăcuitori, rânduite deopotrivă în slujbe 
cu celi de 250 şi 300. Aceasta faci pe boeri Moldavii ca pe 
scutelnicii lor să-i ia în sati streine, căci pe satile lor le 
scutesc deagiuns numai în «ritul puterii, 

lată una din pricinili celi mari a înpilării feuitorilor 
acestui pămănt, căci dacă ar stăpâni buna orânduială şi 
dreapta cumpăniri pentru toati satile de obşti, läcuitorii 
ar da bir şi ar sluji stăpânirii îndoit decăt acum, fără să 
sămtă. 


In paza natiei, 


Din vreme ce pâmäntul acesta au pus armile gios, 
au supus încredințare odihnii sale la pre puternica stüpä- 
niri a Pori. Au râmas pentru pază un mic număr de oa- 
meni, precum aprozii, dărăbanii, seimenii, copii din casă 
si altile. Acestié, fiind adevăraţi fit ai patriei, nu ave alt 
santiment strein în inima lor, decăt a sluji cu dreptati, a 
inplini celi porunciti lor di către stăpăniri, a urma dato- 
riilor lor si a fi totdeauna dipârtaţi de plecare cé spre 
vânzare. Răsfăţul venit în urmă au privit cu dizgust portul 


* Ciucută și naivă această teorie asupra apariției şi evoluţiei ruminiei, 


UN PAMFLET MOLDOVENESC DIN VREMEA ETERIEI gi 


arc 


seestui pâmănt şi au ales pre acela a tugitilor. 
| | din Alb A 
pérenne Aa i-au izgonit din patrié lor, ns 
pr pepe mostru- nu numai priimiti dar încă si aleşi de 
dorer Ma paza patriei si vechii slujbaşi ai Moldavii 
pen ost dați în măinile lor, de slugi si răndaşi. Cari dar a 
ost încredințare odihnii patriei noastre, când püzitorif ei 
streini, fără dureri pentru dânsa, au avut totdeauna pl 
care a-şi vinde sängili la tot cela ce va vré să-l plitak. ? 


In pravili, 


Să lasă a zici de pravilile ce 
Sa era în 
voevozilor endipendanti, dar vechiul 
L Vasälii Vo 
piano sali potriviti pe adeväratile bol De 
Di sea ie pământ. Vreme le-au scos si pe acele din 
A Ba u aşăzat în locul lor pravilile natiei greceşti. 
Sens oin Pata alti climi, pentru alt norod şi pentru 
a af Prier rar pentru nepotriviri si lipsuri, slo- 
ara can că Eies rc aia vechi, cari au rămas 
i în anii trecuţi s'au asäzat condicul d 
omnul a 
rare drept, st săpa re Bu ic à cu doă pa 
+ Neînsem ceiurilor vechi, nici în í 
rpd a gens gr le Bee gone er pa 
; ; ŞI al doile, pentrucă esti intr' 
DE aa de câ mai mari parti a orodna. Le 
pei é ari toati pravilile lumii afară de a ei 
spre a zăci mai bini, mu ari nici una. 


Acesti în i 
a ui îns redea complementari a prăvililor, fără 
e emeiu giudecñtile în parti urma 
ti după i 

drepti, fii gresite, fii mitarnice, din cari nulle Miza aci 
pds a altora, nu slujăse decăt ca să dé o slobodă 
ei Yoinţii giudecitorilor, spre a alegi pe acele cari 

vremi şi înpregiurări privesc mai mult folosului lor. 


lucrare în vremé 


m Dét) e In giudecătorii. 
Bee) ra ia cărţile de giudecäti a şoltuzilor cu păr- 
Tr. ai din. a io să da pre la ținuturi în 10 sau 
tärärii, mei ~ si adevărul pricinilor si dreptată ho- 
art rs pes mult decăt cărţile de giudecată si anaforalile 
e i anul de acum înhingite din 3, 4 si până la cinei 
Curte țării sau Ds Mitropolii mu dpt es la 
: particularnică casa 


a 


* Condica lui Calimah Vy. apare la 1817, 


în limba greacă, 


3 


pe __ _____VIATAROMINEASCA 
logofetii mari, lipsiti pravilile di pe masă, nu să audi decăt 
un glas amestecat a părţilor ci să giudecă, a giudecätorilor, 
a privitorilor si a cetor ce scriu. Adesäori, dela järtvernicul 
giudecätii (unde Themis altădată, cumpänind faptile, pro- 
tecsuié où arme în mäini, dreptate, ipolipsis * si cinste) să 
vedi pornită mănie cari tragi în urma ei ocara, sudalmi 
şi răpiri de cinste. Din gurile giudecătorilor, pricinile să 
caută numai prin glas, fără deli ** şi fără alăturari de ceriri 
şi răspunsuri si când zäceré si dezzäceré ari slobodă 
curgeri, esti că nicălure mai bine decăt în Moldavie un 
viclean siret nu află mai multă îndâmânare la giudecatä. 
El uşor poate schimba într'o minuntă aceia ce au tis fn- 
tr'altul. Si dinpotrivä, un curat la inimă nicäiure nu posati 
afla mai multă greutate. Nicăiure aiure decăt în creme- 
nalul de acum a Moldavii, n'au stăpănit mai mult acé ase- 
mănare ce Solon, odinioară, au făcut pravililor, cu treaba 
painjănului, prin cari mustile celi mari mergând, o rump 
si trec, lar celi mici să înpleticesc si mor. Intr'un cuvânt, 
pravilile sänt în theorii, iar în lucrare interesul şi mita şi 
pärtiniré de un chip, cât vai de acel ce să giudecă şi nu 
stii dizlega sofizmile cei să dau prin hotărări sau mai bini 
a zăci, vai de acel ce să giudecă si nu ari bani să-si aum- 
peri dreptul său! Delile lipsăsc si nisti condici cu puţini 
hirtii, ce râmän în canţilerii, sânt atăt de rău păzite încât, 
vränd cineva a căuta vreo pricină urmată cu zăci ani mai 
înnainte, n'ai cum afla, si nici cini au fost scriitor pe vreme 
aceia întru act canțilerii n'ai cum îl gûsi, Nu sänt mai 
mult decăt 4 ani de cănd pe la toate dregătoriile sau dat 
răte un condic de a domnului Calimah, si obşti ari bună 
stiință că acum lipsăsc mai dela toati locurile. 


In şcoli, 


Cu toati că plata pentru cheltuelile scoalilor mergi fără 
crutare, dar rodul esti atăt de smintit, încât numărul bu- 
nilor ucenici esti ca a Finixului.”** Pricina esti privigheré 
acé ré şi cu oichii adormiţi ori, spre a zäci mai bini, un 
moldovan a învăţa si a răzbati stiintile esti a tragi asupra 
lui ura si prigoniré meghistanilor sâi,”"*" cari, mărginiţi în 
învăţătura numai de a puté deabiia iscăli, să tem de vred- 
nicié ce poati arăta un mai învățat decăt dânşii. Ispita poati 


* Consideratie, vază. 
** Dosare. 
*** Pasărea Phoenix 
**** Mai marii, superiorii săi. 


UN PAMELET MOLDOVEN ESC DIN VREMEA ETERIEI 93 
vädi adevărul acesta si, piste toati ac 4 
| | » te, apoi un intrebä- 
toriu de aceste în păm iii sapa 
ee i în ântul nostru s'ar osăndi în cremenal 
lată stat dezbrăcat de toată buna rănă cari 
at « uială, 
ne. Moldavii de atăta vremi au stätut it sait, di că- 
re săi, ia ret pestă. înc) arâtare pré puternicii 
A | A 
oidaviei sura pe ele ndinopol şi prin manejurile 
À pe globul acesta va sfäditi cu armii 
ppm: ere rep putin Atingătoare de adevăratul on 
we hote) Ho re serre pentru înterazuri 
părute, pricin ii la celi mai 
din ensăcturi, luaţi pildă de räbd ti dal rss 
hr ee viză, ae afin ari dela norodul Molda- 
agreşi ré nu s'au văzut nicăi - 
tăte dări tără pricină, atäté rüli Î nin- zi 
I trebuințäri îm ivalä 
cumpărări de slujbile patriei vânzări i E Pate ea 
š S de cinuri, rñl į- 
biai ge or rer celor bătrăni per 
păzitorii natiei, lipsa de istov à i 
lilor, giudecäți strämbi, hatăr BA tte OA 
, + Pärtiniri si mit iodi 
ştiinți şi a învăţăturii si Ti 'edeti erai 
şi câte altile! Vedeţi 
în pământul Moldavii, adu giga ir 
i = se numai de boerii säi gi priviti 
pe lăcuitori, puindu-si värtuté cé tue 
S è mai di pre urmă într 
i N rapa pentruca să nu-şi închidă glasul dreptății 
3 esa moi cu încredințare că negreşii, când ceriul va 
wi pa glas duios să poată răzbati până la înal- 
tron erei er atunce îndată va veni de acolo 
în ptaré or şi räsplätiré lucrătorilor de atñté 


Aceste sänt, boerilor, rälile 
cu cari d 

era norodul Moldavii! Aceste v'au Ea DA dia 
Popor iz în ochii neamurilor învecinate! Acestă 
sali! Si ae aia acestui norod si stavila fericirii 
a “pra HG amurile Evropii a ne număra între 
éi ei pois “grade pute răspunde că pământul acesta 
a set domni, cu puteri, si că aceste ar fi ispravă 


Obstié mu tăgădueşti ; i 
ai eşti putere domniei, dar | să 
Să ge în aşăzatile preveleghii si esti de er Par 
Par pen Poartă niciodată n'au voit a avé în pămăn 
ie: ass un norod jäcuit peste preveleghii, rău d 
di parte Lure tit în giudecă f à 
, de batgiocură în rândueli şi mansupuri * 


- Prost în stiinff; ce, fâră îndoială, înalta voință au fost ka 


* Slujbe, 


ai VIATA ROMINEASCA 


oblastul acesta să stăpănească pravila şi bunile rândueli, 
si să inflorească stiintile şi mestesugurile! i 

Nu, boerilor, nu! Domnii au ştiut a-şi păzi drumul lor 
şi tot ce au făcut cu păşiri piste vechili asăzămănturi, au 
fost cu unire si supt iscäliturile dumnévoasträ, carii, mä- 
guliti de acé disartä slavă a vă vidé logofeti mari, vornici, 
vistiernici şi altile, ati dat fără mustrare cugetului tot su- 
cul patriei dumnévoasträ! Căci pentru a dovedi cum că a- 
cesti reli întrebuințări urmează de mulţi ani în pământul 
acesta, obstié, lasă că dumnévoasträ nu puteţi tügädui, 
lasă că sänt cunoscuti de toati niamurile învecinate, dar a- 
duci pre însuşi lucru în mărturii. Apoi dacă vreodată aţi 
purtat în inimă dulcile santiment a patriotizmului, arätati 
când ati făcut pré puternicii Porţi cunoscuti aceste şi nu 
s'au îndreptat! Si di vremi ce pré puternica imperie a Ro- 
sări au primit în bunăvoință a lua asupra sa protecsäé a- 
ceştii țări, arătaţi cari lucru cu rănduială aţi cerut şi ia nau 
fost mijlocitoare a să inplini? Obstié nu tăgădueşti, mai a- 
les să cunoasti pré mult datoare la cätiva din dumnévoas- 
tră, cari aţi priimit a arăta iubire patriei în oprire banilor 
ce cerea domnul Calimah cu anafora legiuită şi cu iscălitu- 
rile a altora căţiva iarăşi din dumnevoastră. Insă arätati 
cărora ari dreptati a bănui pentru banii ce aceluiaș voe- 
vod s'au dat la anii cei pre urmă a domniei sali! 

Dacă n'ati stiut prin cari chip să aduceţi în pămăntul 
acesta bunile rämdueli, era destul să priviţi în chesaro- 
crăiasca Bucovina, asăzămănturile făcute, după cari noro- 
dul de acolo să bucură de o pâşiri înainte în fericire sa. 

' Era destul să priviţi acum mai în urmă cum în Basarabié, 
din pravilite si obiceiurile acestui pămănt, a căror urmari 
acolo sau întărit, sau alcâtuit obrezovanié statului, 
după cari norodul multämit mergi înainte cu învioşari. Si 
să fi făcut cunoscute pre puternicii Porţi, pe de o parti ne- 
rănduelile ce stăpănesc în pământul acesta si pe de altă 
parti aceli asäzämänturi, şi megreşit cătră acele adäogänd 
si înalta sa socotintä si chibzuiri, ar fi poroncit puneré în 
lucrare. Dar ce zicem! aceasta ar fi fost împotriva dumné- 
voastră, căci v'ati fi inputinat veniturile, să slujiţi patriei, 
iar nu să chiverniniţi; insfarsit, ar fi fost lucru peste pu- 
tintà ca să-l fi cerut! t 

Läcuitorii Bucovinii si a Basarabiei au fost fericiţi de 
n'au avut între dânşii amestecați boeri mari, căci ei sin- 
guri si cu cei mai de staré al doilé tintindu-si îngrijiré la 
enteresul obstesc, au procitit socotintile celi spre acel fo- 
los, câträ care adăogindu-să chibzuirile înaltelor stăpăniri, 
au alcătuit închipuirile de nişte staturi regulate; din înpo- 


UN PAMFLET MOLDOVENESC DIN VREMEA ETERIEI 5 
trivă, trei sau patru boeri din boerii 
d 
fost deagiuns să fnpiedeci aceli Pee re recent a 
norociré si între ei să alcătuiască înperecheri sa es 
tulburări şi intrigi în loc de ch ta agi 


tri ibzuire si 
obstesc să stărnească felonichii de Droed OMe cara 


tăi) şi evghenii; în loc de a să îngriji 
ii; ) pentru statul 
mă să re pa cu hronologhiile, ea sä-si Ep 
: Re urpina nastirii); în sfärsät, în loc de 
s če esti acum făcută acolo, să tragă asupra 
r ura inaltelor tronuri (scaune). 4 cé 3 
Pré puternica Poartă to 


c Srp căci 
gemänd sub gi l 
sul nädusit. i 
pe dumnévoasträ drept 
eptat din vremi în vremi 
arie lucrurilor si în locul ticä- 
ericire. Si tocmai ca să 
sr or rs Spay ce are, ci mai värtos să-i ses e 
dr eschis, s'au silit a da în toati vremile tot ceia 
ga res si piste putinţa sa şi fără să cercetezi 
dia a ss îndreptare, cu păreri de rău au privit 
e ai ra rome adäogiré răului, şi cu păreri de rău au 
ue ue că răbdare lor nu după mult va veni în 
eh crier tar, si vor {i siliţi a răportui că au sfăr- 
| că oa rh se imi să poati lua! 
ci n sânul său nu are izvor dă 
pa ri întâmpinare trebuintilor sale aduce de sista ien 
himb producturile si vitele ce ari, cari si treceré aces- 
Elo er ere piata. 
că dumnévoastrA priviți i 
nebăgători în gen la ticälosiile si nevoile ri A) yw ere 
ee bare para ei de a mai aștepta îndreptare dela dum- 
ee pei re rămas a gândi si, spre a afla calé fericirii 
ali deea A atita a mergi cu cugetaré înapoi pre 
tărani a ata pina 
. In e 
dacă domnii Moldavii ar fi fost în pr er à prior pi 


dumnévoasträ, au avut totdeauna 
Lăcultorii aceştii țări, având pr 
cei întăi stâtători ai patriei, au ast 
să puneţi în lucrare îndrep 
losiei să vă siliţi a sădi f 


* Succesiune, 


d VIAȚA ROMINEASCA 


fost cumva legiuită urmare, ce trebué a păzi niamurile a- 
celor domni, pentruca nu, după vremi, să să facă niste noi 
tirani, şi dacă pentru domni însuşi ar fi fost cumva pusă 
stavilă a nu păşi piste privileghii si pravili, atunce Molda- 
vié supt un voevod patriot, cu dureri pentru statul său, 
pe cari stiie că are a-l lăsa la firestii săi următori, mer- 
gănd pe un drum încredințat si ușor, inplinind toati da- 
toriile sali câträ pré puternica Poartă, fără sminteală ar 
fi fost unul din pamänturile cele fericiti, în cari, precum 
în altile, ar fi acum inflorite stiintale si mestesugurile. 
Dar vai de acest norod! vâcuri întregi au trecut întru intu- 
nerie! şi să află cu mii de paşi îmnapoia naţiilor dinpregiu- 
rul său, a cărora pământuri sânt sämänate de truflile şi 
iroicestile vitejii, ce au eşit strălucind din mâinile sale pe 
la al 15 vec. 

Intr'acest chip aflându-să lucrurile aproapi de hota- 
răle celi di pre urmă, în cari nevoiia trebue să aducă toati 
putintile unii diznădăjduiri şi să facă pre obştie a eşi îna- 
inté scaunilor pre care sädeti, unde scotändu-să în ivali 
nevrednicié de a sta pe dänsüle, să să adresarisascä dé- 
dreptul, fără mijlociri, cătră pre puternica Poartă, să-și 
plângă acold nerănduelile, jacurile, asupririle şi inpilaré, 
isprăvi a vinovatelor fapti a dumnévoasträ, pe cari tot- 
deauma le-aţi ascuns dinnainté ei ştiinţa, şi să ceară dela 
ei stăpăniască milostivire, puneri la cali de celi spre folo- 
sul ţării. Intr'acest chip aflându-să lucrurile, deodată 
obstié s'au văzut adusă, prin nişte de iznoavă fapti a dum- 
névoasträ, iarăşi pre stânca primejdiei ei. Veniré cé fără 
de veste a printipului Ipsilant, mirė înpreună a tuturor 
Grecilor presăraţi printre noi, ace porniri ce au arătat pu- 
blicarisită a fi spre izbăndir6 credinţii si slobozänié patriei 
lor, acest pas îndrăzneţ *, care si în pământul nostru au 
lăsat urmi säangerati, au fost pentru noi o noă privelişti, si 
obstié Moldavii, pre cari dumnevoastră touliauna aţi ți- 
put-o în nestiinta adevărului pricinilor, au avut ochii 
țintiţi asupra mişcărilor dumnevoastră, pentruca din acele 
să-şi poată chibzui urmärili ei, Au văzut pre domnul stă- 
pănitor făcămd vizită acestui printip, noapte, intr'acelas 
cias în cari au sosit. Au văzul pre oamenii acestui primip 
adunaţi cu multe zile mai înnainte în oraşul Esii, supt 
privighere domnului stăpănitor si a dumnevoastră si al- 
cătuiţi din arnäutii ce era în slujba Curţii si a ţării si din 
arnäutij ce sluja la dumnâvonstră, precum şi de Greci 


$ „Auo 29 soupe y Bipa" (Dedesubt, această traducere greacă, numai 
în ms. 4139", 


UN PAMFLET MOLDOVENESC DIN VREMEA ETERIEI g 


şi prinzând pre Turcii ce să afla veni négutitorii 
rO AUX 1 ti cu s 
ae gs fără milostiviri, prin feluri de. pa ha z 
e scorni herul si pravul de puşcă, au udat pământul 
peer cu singili lor. N'au rămas îmioială că fapta acea aa 
js a înpotriva pré puternicii Porți, Şi obstié astepia dela 
| una v'aji numit credincioşi slu- 


névoastrà vreo sălință spre opriri, în | cuno 
oc să 
pe ipsilant că pământul acesta nu mere je 
ză un fel de dreptăţi a intra întru porniri şi 
(cänd « pané Lumināții Sale aţi fi văzut sălnicii) să fi 
rer ere gs a e obştiei pricinile si atunce cu putere novo- 
«+ sn ape gata) să fi gonit vinovăţie din patrié dum- 
ges "2 ärsit, in loc de a vă arăta slugi credincioase 
Porţi, precum x. mp atunce când vă 
i t 3 văzut adună - 
e e A taină iscälind hârtii publice rm ee Ten 
aril ape eg ar visterii câtră toate dregă- 
toriile : rii, i i prin pului Ipsilant cu toată în- 
sa A să fii inlesniţi a strängi pre la târguri oder 


Au văzut pe pre osfintiié voastră i mi 
i inti i 
a pe pi st sfântul Vasă]ii, alcătuiaă fetei not Pit 
pas proorocii Samariei, blagoslovind armile s 
gs ang i li Miheminiiori > iza 
Ut luati doi tunuri, ce avâm spr 
Ungii acestii rari, emblimă a trecutei ei À pi re 
pi Ne organ de firimonii, cu toate că nevi- 
ee par are de sângi şi netrebnici în războai! Ob- 
S Aia, rapia e ct teal parul 
i E Inicită ca si i! 
tpe Nm Révresira, boerilor, pene aci DA ob ga pal 
zeta armii! y au Văzut, puţini la număr, sfätuind 
taină o oarbă trimetiri de dipotaţi si alegiri de henii 
$ ` eve 


Boeriior ai Moldavii, cari n vghenie 
I i u căutaţi de 

pin pa iată-o! Daţi-vă averili în pierit era 
de mant cea ce vă sprijănese minte, povätuindu-vé ca 
erfan- nu aibă trebuinta a vi să curteni! Si rămă 
Sailei rara ce căutaţi! Iată-vă putinţa! Intraţi în skajbe 
aus videti câţi dis banii letiior vă vor rămâne 

i în $trafuri si câţi încă veţi rămâne în puţini cena 


7 


98 VIAŢA ROMINEASCA 


a cumpăra domnit aceştii țări, drum ai avut fără dare de 
bani; dar ai mers indüräpt! lată prilejul ce ţi sau fost 
deschis şi l-ai pierdut! Indată ce pasul Grecilor au văpsăt 
pământul nostru cu othomanicescul sânge, să fi arătat no- 
rodului adevărul! Prin putere lui (cari era gata) să fi iz- 
gonit din pământul nostru tulburările streinilor şi, pre 
lângă aceia că obstié țar fi fost datoare de faciré acestui 
bini, prin cari ar fi fost scăpată si la de toate primejdiile 
vieţii si a stării ei, dar însuşi pré puternica Poartă, mi- 
lostivä spre cunostin{a slujbii cei cu credinţă, ţar fi dărui! 
aceasta! Cel mal evghenist între toati staturile, esti acel 
ce slujästi împăratului său mai cu credinţă! Un comandir 
vrednic în vreme războiului, un menistru patriot, credin- 
cioşi înpăratului lor, nedärmati de zădarnica iubire de 
slavă, nestricati de iubire de argint, sănt totdeauna cinstiţi, 
läudati si släviti de însuşi protivnicii lor, Dinpotrivă, cé 
mai mari ispravă a unui viclean vänzätor, măgulit de nā- 
dejdi păruti, esti numai a-şi vinde haractirul său si a 
pierdi aceia de care se bucură în fiinţă! 

Cari au fost temeiurile ce v'au înduplecat la acest fel 
de urmare? Ce nădejdi v'au putut hrâni? Au doară dela 
prinţipul Ipsilant ati aşteptat înnoire scaunului? Au doară 
dela nație grecească (de cari însuşi dumnevoastră adesă- 
ori v'ati jäluit) ati aşteptat binile şi fericire? Ce? Pentrucă 
ati văzut că 400 de arnâuţi au putut omoră, în Esi, 20 de 
Turci, ati crezut pre înpărăţie othomanicească căzută? 

Pe de altă parte, ce rău ati văzut dela pre puternica 
Poartă şi v'aţi închipuit dreptăţii a vă face necredinciosi? 
Au doară, pentrucă v'au cinstit cu cinurile celi mai mari 
a acestii țări, pentrucă v'au pus în slujbe! pentrucă, fiind 
vinovaţi de înpilare ţării, nu v'au osändit! pentrucă, pre 
scaunile ce ati şăzut, aţi găsit prilej a vă alcătui rüsfäqui 
si stările? ce rău v'ati închipuit a avé pământul acesta dis- 
pre niamul othomanilor, şi care tirănii ati văzut dispre 
dânsul? Au nu, când în vreme vechi sau văzut strâmtori! 
a căuta ocrotiri și adăpostul său, au găsit pe acest niam 
cu braţul deschis si gata a i-l da? Au nu supt umbra lui 
am sprijinit de atunce si pănă acum bisarica, legea, obice- 
iurile si tot ce avem? Si dacă în privileghii, pravili, obice- 
iuri, si altile ce sănt în pământul nostru acum răli între- 
buinţări, au nu aceste sânt ispravă a înbunării şi lingosirii 
ce dumnevoastră totdeauna ati purtat cătră Greci? Răs- 
pundeti! 

In sfârşit, acum obstié v'au văzut lăsând scaunile pe 
care ati săzut, fugind, si cu fuga aceasta presäränd în ini- 


- E ai ȘI 
UN PAMFLET MOLDOVENESC DIN VREMEA ETERIEI he] 
mile lăcuitorilor i 


vor striga räsplätiri, pānă la celi mai dipärtati ieri ag 


Fugiti! Rusinati-vä de voi îns 
uşi! Tinguiţi- 
ré gra haractirul! Instreinați-vă, ala Dena n 
kaaenga ra cärié săn ati säzut ca puii näpärcii mai 
u vă pre zbat i 
Dăznăd ariţi-vă, câci cei sireini vă vor 
zice: 

ri more ptr paus aţi mâncat, v'ati arătat re 

e dpi A s acolo unde nu sänteti datori!” 


lui, v'aţi tras asupră-vă oc maré, 

à - ara, hula si difäi 
ss dc indo Bură ia vieţile viitoare! Iată Fée og je 
ae sr pâmănt au agiuns să-şi povățuiască pre 


Patrii! Patrii! lată vrăj i 
i | ii ce 
täu, eu rea nevinovăţii tal! a ia 
ți pre cei întăi stătători a naţiilor d 
preda vedeţi cum, în tulburările celi ia a me robe 
ne Pme stălpi a patriei lor, nedärmati si, difăimănd 
aa pori Devil. au ținut cirma cu statornicii si fiişicari 
AUS e aocomtile lor la limanul liniştirii! Priviti-it 
si DEL wy ê, întâmplările, pricinile! Potriviti faptile 
säntotit faceţi analoghii, ca să aflaţi de care triapta 
Acié sänt bärbali iroi i 
i ' 1 à acestui véc! Cred 
: alee a înpăratului său, durelnici D si sr 
perte e folosul obstiei si carii di pe acum aud su 
4 na vécurile viitoare trinbita laudei lort À 
mnu] stăpănitor să yedi astăzi 


țării, cerând necontenit dări 
putere cu cari au avut și are parté pământului, fără 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


nădejde înălțimii sale esti a ocroti pe boeri supt aripile 
celi zugrăvite arzând a finixului *, apoi obstié discoperi că 
pe finix nu cunoasti şi că, cereând litopisăţile ei, vedi că 
Dachiia au fost un pământ numărat de Athineni între cell 
varvare (afară de hotarăle Eladii — că câlăreţii lui De- 
cheval niciodată n'au fost Elini) si că dela Voevodul Dra- 
gos încoace, decănd acest loc poartă numi de Moldavie, 
saunului grecese niciodată n'au fost supusă. Dinpotrivă, 
țara aceasta ari înpăratul său, pre mărire sa marile Sul- 
tan Mahmut al ? si la al măririi sali scaon din vechimi 
esti supusă . 

lar dacă nădăjdueşti că să va dizvinovăţi înnainte pré 
puternicii Porţi si dacă spre agiutoriul dezvinovăţirii va 
aduce mărturii de ali acestui pământ, obstié discoperi că 
martorii aciia, însuși fiind vinovaţi, au fugit! 


* * # 


lată dar, cum comisul lonică Tăutu, teoretician al 
unor idealuri nouă de dreptate socială, pare crainicul u- 
nor alte zări, glas al vremii la hotarul între două lumi. A- 
ceiași elevaţie morală, aceiași grijă neostoită pentru dre 
tate si adevăr, aceiaşi frumusetü sufletească găsim numai în 
scrierile lui Bălcescu si în Cintarea Rominiei a lui Russo, 
Din priveliștea lacrimilor vărsate de un întreg norod de im- 
pilați, pe brazde care nu sînt ale lui, din zvonul tainic al 
mormintelor strămoșești, comisul Ionică "Tăutu a înţeles că 
simgură dragostea de neam este creatoare. Si că această dra- 
goste de neam reclamă forme nouă de viaţă, ca un suflu im- 
perios ce răzbate de dincolo de vremuri şi oameni, „Striga- 
rea norodului“ e astfel si un apel vibrant, pe lingă o critică 
acerbă; e glasul adincurilor înălțat tumultuos spre stele, fă- 
chi aruncate în beznă, care vor sfirsi totuşi prin a înghiţi 
întunericul. 


Emil Virtosu 


aa 


P Pasărea Phoenix era zugrăvită pe stindurdul din 1821 al Eteriei, 
ca un simbol al vechii Elade, ce urma să reînvie din propriad cenuşă. 


Cronica literară 


O nouă ediţie a Poeziilor lui Eminescu * 


Insfirsit, avem o ediţie a Poeziilor lui En 


o putem foileta cu în . Este o sa ecua date 


„Cum, ne fusese refuzată în chip sistematle, Lu fa Ron Ce 


rage ediţii ale poeziilor lui Eminescu, ge a suis 

or DE degrabă, lipsa lor de valoare) a arătat cu 

„S esnan AA brăi canu în articolele d-sale din „Viaţa Ro- 

cască". O metodică lipsă de îngrijire si o sistematic fal 

pace Da Le ro le caracterizează pe toate. Ediţia de faţă 

mă 4 L'or pe loate, definitiv. 

: eanu : 

ata: D, G. Ibrăileanu este p Poe k 

tic pe care l-a avut vreodată ta 

moe Emineseu nu ne mai 

canu are, dealtfel, faţă de Maiorescu, un avantaj: o 

sea tului sec, rațional si 1 A Aron jrid « 
re Stii ec, și logic al lui Maiorescu. D 

ENE Less pătrunderea critică, această dragoste, Pian 


Im prefa 
d pe care o pune în fruntea edi iji 
sa, d, A Ut spune despre Eminescu ear si lv À 
te, întotdeauna admirabile. Cităm, la Me 


i ii Întimplare: 
cu nimic comparabilă, pe care Eminçscu 
supra cetitorului, se explică, pară né noi cetei 


n'are "poezii si, ceiace e aproape acelaşi lucru, Eminescu 


; nu cânt i femei 
nu ne dă crimpeie Serena à i e on pr de dl a 


* Mihail Eminescu, Poezii. 


„Naţionala“, S. Ciornei. Ediţie iagrijită de G. Ibrăileanu. Editura 


102 _ViATA ROMINEASCA TE 
ceiace este mai general în natură. Că, pentru a ne reda gene- 

ralul, utilizează colori ale particularului, se înţelege de la 

sine, Dar ceiace vrea să ne dea, e generalul, iubirea, femeia, 

natura... Chiar cînd Eminescu, ca să pornească, începe cu un 

fapt mai particular, niciodată însă dela un incident, avem 

de observat, în primul rind, că faptul particular nu are ca- 

racterul curat personal și excepţional și. în al doilea rind, că 

Eminescu se ridică imediat dn general si universal“... „Senti- 
mentul din opera lui Eminescu, faţă cu sentimentele trăite, 

zilnice ale omului, este ca ideia generală faţă cu imaginile sau 

ideile particulare din 'care este extrasă. Și totuşi, aceste Cx- 

trase de sentiment nu sint stări de suflet abstracte, Ele au o 
intensitate şi o căldură mai mare decit toate sentimentele in- 
cidentale din care sint extrase, Sint sumă psihologică, Aceste 

sentimente sint generale ca o idee, și totuși concrete, vii și 
tulburătoare ca cea mai profundă emoție”, Si acest pasaj, 
plin de tile: „Ca si muzica, poezia lui Eminescu, prin senti- 
mentul ei general, prin lipsa de subiect şi de ocazional, iți 
transmite cu cea din urmă intensitate o stare emoţională ge- 
nerală, pe care o umpli cu propriile-{i sentimente, pe care o 
colorezi cu propriile-i evenimente sufleteşti. De nici si senti- 
mentul de colaborare al cetitorului, — „cetirea printre rin- 
duri“, iluzionarea lui, credința naivă în adevărul Éctiunii din 
operă, de aici sugestivitatea poeziei lui Eminescu”. 

Asupra infinitului din poezia lui Eminescu, asupra afi- 
nitätilor lui cu Schopenhaner, asupra muzicalităței lui „hip- 
notice” (unde d. Ibrăileanu, fără să aibă aerul, sugerează 
minunat de clar definiția atit de dezbătută a poeziei pure), 
asupra atitor alte lucruri încă, d. Ibrăileanu vorbeşte în pre- 
faţa d-sale cu o magistrală si categorică înțelegere, 

Rari sint oamenii care să poată vorbi cu atita căldură si 
cu atita dragoste de Eminescu și de Poezie, 

Si textul? Mai este oare nevor să spunem că a fost pen- 
tru noi o nemăsurată bucurie să recitim pe Eminescu în edi- 
ţia îngrijită de «d-l Ibrăileanu, cind, insfirşit, ne-am văzul scă- 
pati de rimele stileite, de sensurile falsificate, de sentimentul 
acela de neincredere şi neliniște care ne cuprindea räsfoind 
ediţiile de pănă acum? Toată mumea de interpretare şi de co- 
rijare a greşelilor de text evidente pe care, pănă acum, eram 
nevoiţi să o facem singuri (şi cu cite inevitabile soväiri), d. 
Ibrăileanu a făcut-o pentru noi. De aceia nu ezitäm să spu- 
nem că ediţia de faţă ne dă, pentru prima oară, expresia com- 
plectă si definitivă a geniului poetic al lui Eminescu, 


ata 


CRONICA LITERARA să 


Operele complecte ale lui Caragiale * 


Falitura Cultura Naţională a întreprins editarea opere 
complecte ale lui Caragiale, Ediţia inarijit de d. Paul zar 
fopol se prezintă în condițiuni minunate. Textele sint verifi. 
cate cu amănunțime, Este prima oară cind publicul poate 
avea o ediție autentică a lui Caragiale. Deocamdată sint gata 
„Nuvelele și Schiţele”. D. Zarifopol, căruia îi revine marele 
merit de a fi pus ordine în opera lui Caragiale, îm răștiată 
prin tot felul de publicaţii, a adunat în acest prim volum ma- 
rile nuvele ca „Făclia de Paşti”, „Păcat”, „Două loturi”, ete. 
și un număr de bucăţi din „Momente“, precum si nuvela de 
mare valoare și atit de putin cunoscută pănă acum, întitulală 
„In vremuri de räzboiu", Introducerea d-lui Zarifopol este, 
ies îndoială, unul din cele mai izbutite studii asupra lui 


e, 
. Zarifopol nu şi-a părăsi! în această introducere a 
țimea d-sale polemică, gustul pentru paradox si Feist päti 
maşă cântare a adevărului care îl definesc ca esseist si cri- 

tic. Re roducem inceputul acestei introduceri: 

"5 nt vechiu, domnilor”, — era vorba favorită a lui Ca- 
roni cind se certa cu prietenii săi pentru idei, pentru idei 
de artă mai cu samă. Părerea populară atribue artiştilor ca 
atare un conservatism din naştere. Nu interesează aici să ve- 
rificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai, în- 
trucit acea coincidenţă e, în anume caz, evidentă, să căutăm 
a preciza condiţiile in care ea se arată acolo. Caragiale avea 
un spirit de o rară mobilitate; prefacerea simpatiilor lui in- 
telectuale în antipatii era fenomen cronic... Totuşi e adevărat 
că simpatia lui pentru eciace e vechiu, în artă cel puţin, era 
oarecum sistematică, Cred că acest conservatism ferm, care 
men numaidecit în dispreţ agresiv pentru orice i se părea 

tere obraznică şi proastă dela adevărurile bine hotărite, 
ări probabil, mai întăiu un semn firesc al energiei unui ta- 
asa care se simţea sigur pe ce apucase odată să știe si refuza 
e rentrée indirjire orice i se părea macar o umbră de obiec- 
a cele hotărite ca bune și învăţate ca atare, Era poate şi 

coes lui de oriental adevărat care-l indemna să fugă de oste- 
deil supărătoare, inevitabilă în orice revizuire serioasă a 
pă or notsire cele maj confortabil fixate. Presupun, insfirsit, 
He de © viguroase fatalități interne ale omului au fost întă- 
i Fa imprejurare exterioară, Prin cariera sa elegantă şi 
Pc ER tă triumiătoare, Junimea își dezvoltase o incre- 
ein n sine foarte solid accentuată. Această incredere a avut 
rnări diverse şi, se înțelege, inegal reuşite, In deosebi la 


— 


* Jon Luca Caragiale, Opere complecte, T ` A 
Ediţie inyrijită de Paul Zarifopol. Editura Preot mti 


oi VIAȚA ROMINEASCA 


Junimea din Bucureşti, dacă nu se afirma categoric, se dădea 
cel puțin a înțelege că, de exemplu, Faust cu greu ar putea fi 
în vreun alt punct de pe glob atit de adevărat priceput si e- 
xact prețuit, ca În cercul Convorbirilor... Se formase astfel 
în sinul acelui cerc, un specific extract concentrat de mindrie 
națională, monopolizat, firește, pe sama grupării si cu care 
membrii ei se porama negreşii, cu atit mai simțitor cu cât 
erau mai timeri.. Caragiale tinăr a trăit în acel aer, si e de 
bănuit că natura lui vioaie a adoptat cu personal exces opti- 
mismul acela juvenil si naționalist: ușor și comod devenea 
ntru dinsul moft si gogomänie, orice era nou, străin de va- 
orile irevocabil consacrate, ori, mai cu samă, deadreptul 
opus lor. Insă, negresit, trebue aici să ne amintim că inova- 
tiile specific romine pe care le zeflemisea Junimea cuprin- 
deau esenţial comori de comicărie... Atita numai că inovațiile 
romine au compromis în ochii lui Caragiale noutatea ça a- 
tare. Până în anii din urmă ai vieții, el persifla ori invectiva, 
` necetitele şi nevazutele, teatrul lui Ibsen ori al lui Strind- 
irg, aproape ca ṣi cum ar fi fost, si ei, nişte stilpi ai progre- 
sismului romin dela 1860. Era o obstinatie care nu se mai 
poate înțelege ca o rezistență a cunoscătorului de meserie, 
Aşa su făcut că arta lui să fie întradevăr o artă veche...” 
Rindurile de mai sus prezintă un aspect inedit si intere- 
sant (si atit de verosimil) al lui Caragiale. D, Zarifopol nu-și 
flatează niciodată autorii, Stie să le descoase toate släbiciu- 
nile după cum știe, prin contrast cu aceste slăbiciuni, să pună 
într'o lumină nouă calitățile lor. D-sa procedează in introdu- 
cerea sa lu analiza amănunţită a poeziei lui Caragiale, Intre 
ultele, analiza „Păcatului”, a nuvelei atit de cunoscute a lui 
Caragiale, este magistrală. Este un desävirsit exemplu de 
lact si de finetä critică. Același lucru şi în analiza „Făcliei de 
Paști”, Ceince desprinde, mai ales, d. Zarifopol din proza lui 
Caragiale este predominauta mijloacelor teatrale în opera 
lui narativă. Caragiale a fost în primul rind dramaturg. Vi- 
ziunea lui a fost, mereu, aceia a unui romancier sau nuvelist. 
De aceia deseriptiile sint, în proza lui, rare şi scurte. De aceia 
narațiunea este condusă rapid și savant întoarsă spre desno- 
dământ. De aceia efectele sint aranjate teatral si coinciden- 
tele acumulate en exces (cum foarte bine remarcă acest lu- 
cru d, Zarifopol în „Păcat” unde „peripeţiile din urmă... se 
rio a cu precipitare savantä, proprie viziunii drama- 
tice“); 
Totuşi, tocmai această întrebuințare a tehnicei dramatice 
în genul narativ dă prozei lui Caragiale o vioiciune si o 
putere de viaţă imensă, Lectura nuvelelor si schițelor din e- 
difia îngrijită de d. Zarifopol ne-a prilejuit din nou această 
constatare. Mai mult decit nuvelele lui mari (Făclia de Paşte, 
Păcat), schiţele lui Caragiale sînt, întradevăr, unice in lite- 


___ CRONICA LITERARA 


ratura noastră. Ne-am dat sama incäoda 
toți cei care au venit în urma lui, i-au er or re a p, 


poa parizieni ai lui Courteline. Lucru curios: lumea teatru- 


deosebite. Poate pentru că lumea din tea i i 

i trul lui Caragiale 
este mult mai ancorată in timp, a 4 i 
ct ia „Momentelor” unei ans i penele oi ie E 
SĂ e aceasta este o ipoteză care ar cere un vast capitol 


AL. A. Philippide 


Cronica economică 


Impozite comerciale. — Patenta. 


Dacă am compara ordinele de zi ale Parlamentului ac- 
tual cu acelea de pănă acum cincizeci de ani, am fi desigur 
bi de preponderența cresecindă pe care a luat-o în viața 
publică materia economică, subt formele variate pe care le 
îimbrucă azi, ale chestiunilor financiare, chestiunilor fiscale, 
chestiunilor vamale, sociale, de porturi, feroviare, ete, ete, 

Paratrazind pe d. de Peyerimhoff, care vorbea despre 
formulele moderne în organizarea economică, vom spune că 
„Statul de acum cincizeci de ani ern o maşină juridică şi o 
maşină militară. Statul din 1930 este o maşină economică și 
financiară”, 

=. Reformele fiscale din Decembre și cele anunțate pentru 
1930 dau naștere lu explicabile preocupări si discuţii foarte 
agitate. Retrăim vremea „cedulelor Titulescu”, 

De data aceasta se ponte prevedea un lung an de multe 
frământări financiare. Presiunile s'au desläntuit şi lupta e 
în toiu. 

Un aspect al luptei dată de comercianţi şi industriasi în 
vederea legislației fiscale cure se anunţă, este lupta pentru 
reintroducerea impozitului vechiu al patentei. 

Nu întotdeauna e criticabilă întoarcerea la metode pe- 
rimate. 

După cum, în politică, cine uzi e delicvent, mine e erou, 
lol asa în materie de practică economică. Nu pot fi metode 
definitive. Ceiace azi pare procedeu ireproşnhil, mine de- 
vine sistem condamnat, Si reciproc. 

Cu atit mai mult atunci cind noul sistem nu a fost aplau- 
da! nici un singur moment, el trebue să caute a fi înlocuit, 
indiferent dacă se propune o revenire la procedee vechi sau 
ahele cu totul neexperimentate. 

In orice caz, pentru cel ce caută s studia comparativ 
avantajele si desavantajele, studiul este mult mai înlesnit 
atunci cind este vorba de metode deja experimentate. 


CRONICA ECONOMICA 107 


In matyi de impozite, rr pe interesează mai mult a- 
cum, nu mai e preocuparea nici asupra asez nici as 
constatării, nici asupra tarifării, arte isapa priera si mici 
chiar asupra subiectivității sau obiectivitätii impozitelor, 
Ceiace interesează azi este de a se revizui sistemul de con- 
statare a veniturilor impozabile, 

Problema astfel simplificată, vom face abstracție în a- 
ceastă cronică de avantajele şi dezavantajele patentei din 
celelalte te de vedere, obișnuite în cercetärile științei 
impunerilor, mărginindu-ne la preocuparea de o metodă de 

în felul i 

n felul acesta, ținem samă de dezideratele actuale ale 
comertului si industriei, care sint nemultumite nu de aşeza- 
rea, perceperea, tarifarea, stabilirea sau obiectivitatea 
zitelor, ci sint profund contrariate de practica constatării ve- 
D'ou 

jelesul nemulțumirilor camertului si industriei a fost 
clar evidenţiat de expunerea d-lui M. Manolisies la aduna- 
as prezidentilor Camerelor de Comerţ si de Industrie din 


„Noi nu avem astăzi in Rominia — spunea d. Manoilescu 
— Pentru comerţ si industrie un adevărat impozit pe venit. 
vin adevär, Comisiile de impuneri nu stabilesc si mu 
caută să stabilească venitul real al comerciantului, Ele şi-au 
făcut o regulă din a respinge dela dovezi registrele comer- 
ciantulni, cure sînt unicul mijloc de a stabili venitul real, 
atunci cind legea admite, în mod cu totul exceptional si nu- 
mai in cazurile de vădită rea credință, neluarea în conside- 
rure a registrelor, 
. “ln al doilea rind, impunerile se ordonă din oficiu, în 
fiecare an, Ministerul Finanţelor dind pe faţă circulări prin 
care dispune ca nici un comerciant să nu fie impus mai pu- 
fin decit în anul precedent, oricit de mult ar fi scăzut veni- 
turile sale şi chiar dacă în locut veniturilor ar fi o ubă, 
„Tot din oficiu se ondonă care trebue să fie minimum 
impozabil pentru diferite categarii de comere anji. In felul 
acesta unerea comerțului încetează de a mai fi o impt- 
nere pe venit, ci este pur si simplu o patentă, ba ceiace e mai 
rău nu e cel puţin o patentă logică, dreaptă si rațională, cum 
ar fi 0 patentă legiferată, ci este o patentă absurdă, arbitrară 
și iraţională, aşa cum numai intimplarea oarbă hotărăște”, 
„În sfârşit, nu se scad niciodată pagubele pe trecut, fiind- 
că de altfel acest lucru nici nu este prevăzut de lege. 
„Prin acest din urmă fapt, se falsif 
ritul impozitului pe venit. In America si, in vremea din urmă, 
în Franța, nu se aplică nici un impozit pentru venitul pe 
anul in curs înainte de a se scădea gril comerţ pagubele 
suferite în anii precedenţi, In modul acesta numai, se face o 


t08 VIAȚA ROMINEASCA 


reală și sinceră aplicare a principiului după care venitul si 
rca venitul real realizat de o intreprindere este impozabil. 

„Sistemul patentar ur fi, faţă cu impunerea care se face 
astăzi, cel putin un sistem mai sincer. Am trăit atita vreme 
subt nesinceritatea bugetară! Din fericire în amindouă dome- 
niile s'a deschis o eră nouă, De ce să nu se deschidă şi cra 
sincerităţii fiscale?" 


„ta 


In ce constă sistemul patentei? 

Impozitul patentelor era impozitul vechiului nostru sis- 
tem fiscal, care combina cele mai multe semne exterioare. 

Patentele loveau — după termenii art. 1 al „Legii asu- 
pra patentelor” din 27 Mart 1863 (astfel cum era în vigoare, 
in urma modificărilor, la 1921) — „pe tot individul romin sau 
străin, care exercita în Principatele Unite un comerț, indus- 
trie sau o profesie din acelea care nu vor fi cuprinse în ex- 
cepliile hotărite prin prezenta lege”. Principiul era deci, că 
acest impozit atingea toate beneficiile profesionale si nu nu- 
mai beneficiile comerciale cum se pretinde foarte adeseori. 

Totuși, acest principiu era intrucitva răstumat prin ex- 
cepţii. Mai multe ocupaţii profesionale scăpau de patentă, 
fie pentru raţiuni de solicitudine în privinta anumitor con- 
tribuabili, fie ca urmare a imposibilității de a evalua prin 
semne exterioare beneficiile impozabile. 

Patentele nu atingeau, întradevăr, în scopul de a me- 
naja anumite clase de contribuabili, 18 categorii de indivizi 
prevăzuţi de art. 10 ul legii, 

Erau scutite, pe de altă parte, din cauza imposibilitäti- 
lor de a evalua prin semne exterioare beneficiile impozabile, 
un mare număr de esiuni liberale, afară de acelea care 
erau taxate după valoarea locativă a locuinţei. 

Deci, dacă în principiu patentele atingeau toale venitu- 
rile profesionale, în fapt ele nu atingeau decit beneficiile co- 
merciantului și ale industriasului si, excepţional, celelalte 
venituri profesionale, 


Ets 


Patentele erau un impozit de cotitate. 

Tariful patentelor cuprindea două diviziuni (art. 2): 
dreptul fix, care făcea obiectul tablourilor A, B, €. si drep- 
tul proporțional care se determina in raport cu valoarea lo- 
cativă, 

Dreptul fix (care ar fi fast preferabil să se numească 
altfel, de exemplu, drept profesional, căci nu era adeseori 
fix, ci era compus din elemente cu bază variabilă) avea de 


| CRONICA ECONOMICA. 108 
Cam n 


weap de a stabili intrinstva terarhia fiscală a profesiunilar, 
rarae Re = Sind susceptibile de a furniza profituri 
erite, ` natura lor, profesiunile erau aram în ta- 
wna | sanka 
'abloul A. = Pentru profesiunile aranjate în tabloul A, 
dreptul fix depindea de natura profesiunii de impo 
populației locului. s PR 
__ 1. — Din punct de vedere al naturii protesiunii, profe- 
siunile din 1 A eran grupate în 8 clase, după rentabili- 
tatea lor prezumată. Se estima, de exemplu, că un comerţ 
de ghiafä era de natură să raporteze mai puţin decât un co- 
de băcănie sau de măcelărie. Dreptul fix prevăzut pen- 
su t me sau măcelărie era deci mai urcat decit pentru 


2. — Din punct de vedere al importanței locului, erau 
prevăzute 6 clase, Se estima că un comerţ anca la fel de 
rene de prin de ezemplu, raporta mai mult În- 

un oraş mare t intPunul mijlociu, și mai mult int 
oraș ii parea întrun sat. : x ti 
a şti ceiace irabuia să plătească un atentabil 
de la tabloul A, trebuia văzut la ce clasă aparținea profesiu- 
Fr pe care Manta o pret a À trebuia căutat ceiace plă- 
a clasa numi pentru categoria de ie la care r- 
ținea locul în care era exercitat nt 247 

Tabloul B. — Pentru anumite profesiuni speciale, pentru 
anumite întreprinderi extrem de importante, datele din ta- 
bloul A nu puteau ajunge, astfel că aplicarea acestui tablou 
À ar fi ipdicat să se aplice același drept fix si unui magazin 
de märuntisuri şi unui magazin de primul rang. De aceia, 
De porn = pietele Rue — făceau obiec- 

! u special, ul B, (Intrau aci băncile, asigu- 
rările, hotarnieii, ete.) x: 

à In acest tablou, dreptul fix cuprindea două elemente: 
1° o taxă al cărei total varia după profesiune, după populaţie, 
uneori după alte elemente (de ex. mărimea capitalului din 
bănci); 2 o taxă variabilă în general determinată în funcţie 
de cifra personalului. Această a doua taxă ar fi permis astfel 
a se taxa mai greu marile magazine de noutăţi. 

„Tabloul C, — Pentru anumite intreprinderi, indoitul eri- 
teriu al tabloului A nu putea conveni, iar natura lor nu per- 
mitea să fie aranjate în tabloul B. Astfel erau intreprinderile 
industriale a căror importanță este în general cu totul inde- 
pendentă de importanța locului în care sint situate 


it n (de ex. pentru mecanici). 
Taxa variabilă cra în general calculată i oii bnr open 


110 = VIAŢA ROMINEASCA ____ 


de productiune, de exemplu asupra numărului de perechi de 
pietre într'o moară. 

In afară de dreptul fix, așa cum era fixat de tablourile 
A, B sau C, contribuabilii trubuiau să achite în general un 
drept proporțional avind de dbiect a ip iona impozitul 
după situatiunea individuală a fiecăruia dintre contribuabi- 
lii plasați pe aceiaşi scară profesională, 

Acest drept proporțional era calculat asupra valorii lo- 
calive a locuinței patentabilului si a localurilor consacrate 
exerciţiului profesiunii sale. Cota nu era fixă, ci varia dela 
2% pănă la 10%, 

Deşi în general dreptul fix si dreptul proporțional tre- 
buiau adunate, erau excepliuni importante: 

Anumite mici profesiuni (patentarii din clasa VIII si VIH. 
de exemplu comercianții În maghernite şi negustorii de cărţi 
vechi) nu plăteau decit dreptul fix. 

Circiumarii supuși legii licențelor nu se taxau decit cu 
patentă fixă. 

Birtaşii, cofetarii, băcanii, cure pe lingă productiunea 
lor principală, vindeau şi băuturi spirtoase, erau scutiți de 
dreptul proporţional. 

In patentele bancherilor, caselor de schimb, etc, taxa 
proporțională se înlocuia cu o taxă în felul următor: 

Pentru bancheri, în următoarele cinci categorii: 

Categoria I de lei 25.000; IL de lei 15.000; IH de lei 
10.000; IV de lei 5.000; V de lei 2,000. 

Pentru casele de schimb, în următoarele categorii: 

Categoria I de lei 4.000; IT de lei 3.000; II de lei 2.000; 
IV de lei 1.000, 

Acești putentari puteau cere În fiecare an inlocuirea 
taxei aşa cum era stubilită mai sus, printr'o taxă de 5% din 
venitul net al operaţiunilor lor, conform cu bilanțul încheiat 
după registrele comerciale, pentru anul ce precedă  impu- 
nerea, 

Clasificarea patentarilor in aceste categorii se făcea de 
cătră comisiunile de recensämint, luind în considerate im- 
portanta afacerilor după notorietate generală şi importanța 
orașului în care se exercila comerțul, 


st 


Legea [franceză usupru patentelor, din 1831, este foarte 
axsemiuitoare legii romine. Are unele pasaje ce par traduse, 
Sint aproape aceleași persoane supuse la patentä, acelaşi ta- 
rit al patentarilor cu un drept fix şi drept proporţional, cu 
aceleași tublouri si aproape aceleaşi excepţiuni. Diferă nu- 
mai numărul de clase din punct de vedere al populaţiei și 
tablourile adiţionale de comerturile, industriile si profesiu- 


> 


- 


CRONICA ECONOMICA tit 


nile nepreväzute in tabela de paten 
taxa prin asimilare conform legii ren ai urmau a se 


„ka 


Se va înţelege ușor că impozitul patentelor: 
1° Era un impozit destul de complicat. Era, duble 
4 s u tarif 
han tablouri eu shop multe clase şi mai multe subdiviziuni; era 
è impozit prin care se căutase să se țină sama cit mai mult 
pd ma EU Faut aga fel an să se aprecieze cit de 
; ct posib alle impozabile, Si tocmai 
N e este acel condamnat în pr ir ep a 
r Aip pp em uneori a se baza pe ficțiuni 
À ra extrem de nepro jonant si arăta : 
ere age e al procedeului eg Garita muz inte 
ve ajuns să se compare beneficiile reali 
er societăți şi partea de impozite pe care o ea ia 
ay y à a ro À 5 unele intreprinderi nu plăteau 
pre aproape rr imp ce altele, din aceleaşi clase, 
upă foarte judicioasa observaţie a d-lui M 
Rifo L i - anoileseu „la 
J venituri m rares exterioare nu nrai sint concludente. 
> i è i 
erau D Fo conducătoare în materia acestui impozit 
Realitatea, sistemul indiciar si i 
i și proporţionalitatea. 
e i a E cr m 
ile, nd abstractie d 
poz pi spires sr e) că sounage he 7 cantitatiy 
Ă “gal impuse, În impozitul real d 
nu € loc nici pentru scădere de datorii $ roarai. 
U 1 ’ 1 , nici pentru resi- 
pe nici pentru luarea în considerație a sarcinilor re 


Sistem indiciar, datorită că 
À căruia evaluările se făces - 
rar după semnele exterioare: populația locului, satire Sera 
pen. dela aaa utilajului sau a personalului. Cind nu 
ear sune utilizabile, se renunța pur și simplu la im- 
pint ena enalitatea este formula care decurge din princi- 
na pr impozitului. In adevăr, progresivitatea nu se 
E au inc e M rt op 
i e im è re 

ee adevărata avutie a Sr eu er cg ST ét 

zii şi ar, renlitatea, sistemul indiciar gi proporționalit 
acestei sint tocmai principiile călăuzitoare Mate 


in doctrinele fiscale curente Pri 
: . Prin 
prin realitate si nu personalitate, te ne Sn 


112 VIAŢA ROMINEASCA 


pozitul patentei pare a nu fine samă de punctul de vedere 
relativ nou al justiţiei 

4° Patentele nu erau prea productive. Nu putem da sta- 
tistici pentru Rominia. Statisticile franceze ne precizează 
insă că patentele nu furnizau bugetului, în 1913, nici a 25-a 
parte din totalul impozitelor. 

5° De altfel, patentele nici nu puteau fi prea productive. 
Ele nu erau acceptabile decit pentrucă erau moderate. Nu 
puteau fi instrument de mare rendement fiscal, căci fiind 
aşezate pe baze mult prea aproximative, ele ar fi devenit in- 
suportabile dacă s'ar fi voit să se mărească considerabil ta- 
rifele lor. 

6" Practica nu le-a arătat bune. Astfel, în Franţa, există 
încă patentele în finanţele comunale și departamentale. Se 
cere insă, și acolo, suprimarea lor și înlocuirea cu sisteme 
moderne, 

7 Patenta pare un sistem primitiv, explicabil de exem- 
plu în evul-mediu, cînd prin legi restrictive se căuta egali- 
zarea cistigurilor pentruca să poată avea fiecare cu ce să 
trăiască, Lipsa de masinism și de debuseuri, precum si exis- 
tenja prețurilor maximale nu permiteau beneficii prea dife- 
rite dela comerciant la comerciant si astfel patenta îşi găsea 
si ea explicaţia, Situaţia este însă azi cu totul alta, 

8 Nu permitea discriminarea veniturilor, care părea u 
da în primul rind caracterul de echitate al actualului impo- 
zit pe venit, \ 

90 Nicäiri, de altfel, nici in Franța, nici in Italia, nici în 
Elveţia, nici în Austria, nici în Germania, nu este tendință de 
revenire la patentă. Din contra, chiar acolo unde a fost pa- 
tentă, sa renunțal la ea. (V. Ancheta Camerei de comerţ din 
București, făcută în Octombre 1929.) 

10° Si în taxarea patentei este suficient de mare compli- 
caţie. E suficient să dăm ca exemplu tabloul C, 


s*y 


Patentele puteau invoca două lucruri in favoarea lor: 
discretia si bunele servicii aduse de ele, 

A. Discrefia patentelor. Erau comode, si pentru fise, a că- 
rui unică sarcină consta din a releva semne exterioare, si 
pentru contribuabili, cărora nu li se punea nici o chestiune 
indiseretă, 

B. Bunele lor servicii, Patentele erau impozite vechi. Or, 
impozitele se ameliorează cu timpul. Incetul cu încetul, fiecare 
îşi aranjează viața tinind sama si de impozite, aşa că impo- 
zitel, prin efectul unei incidente difuze, ajung să a- 
supra întregii societăţi fără a apăsa în realitate pe nici o per- 
soană determinată. 


C. Astfel patentele satisfăceau pănă şi regulele traditi 
iteki radi{io- 
nale ale lui Ale) Smith, Erau comode, căci crau plătite după 
modul prestrpus cel mai comod pentru contribuabili, De asé- 
menea, erau plătite în rate favorabile (o dată pe lună), Im- 
pozitul pateniei mai satisface si regula de siguranță în ințe- 
lesul că impozitul este sigur și nu arbitrar, Epoca de plată, 
modul de plată, cantitatea de plată, totul este clar şi precis 
atit pentru contribuabili, cît şi in ochii oricărei persoane, Ni- 
mic ap rare i adevăr, decit cerința contribuabilului ca 
să poala şti exact suma cotizațici sale si 
ea Fit Qui t e şi să poată controla 
„Chiar gi regula de economie, care vrea ca orice impozit 
să fie conceput în așa fel incit să fucă să iasă din miânile po- 
porului citi mai puţini. bani posibili peste suma care intră în 
tezaurul Statului, chiar ŞI această regulă pare a fi mai satis- 
făcută de sistemul patentelor decit impozitul de azi asupra 
RE = comercial si industrial, 

„Numai regula de dreptate (in ceiace rivește proporti 
nalitatea impozitelor), care € şi ca satisfăcută de hr. au 
patentei, nu mai este in stima contemporanilor, Dar in cejace 
priveşte această regulă de dreptate, n'am voi s'o comentăm 
mäi mult, căci deşi se pare că cu indica proporționalilateu, 
totuși unii văd că economistul englez nu s'ar fi arătat vădit 
ostil nici ideii de progresivitate, 

„Oricum, impozitul pulentei satisface cel putin primele 
i e ra ale sa aci pipi „declarații de drepturi ale con- 
> OUHOr + acele regule asupra cărora gindire i 
Smith s'a exprimat Re uj gindirea clasicului 

ar, alături de toate consideratiunile teoretice asupra 

calităților unui bun impozit, trebue evidenţiat în special ap: 

e Si om culitate a unui bun impozit este uceia de a-l face 
Inţelegem că un contribuabil nu trebu ï 

£ e forjat să pli- 

pcq mai mult decit îi este posibil şi în alte momente decil 

Recien cind îi este posibil. Ne explică: 

| (oRtribusbitul e mai bucuros să plătească Statului maxi- 

esa Pub, decit să fie nevoit ca, in urma unui regim de 

aa ai re pote diferenţe pentru a provoca unele sis- 

juicranță injositoure si eventua i ă 

avocaţi si chelueli de judecată, EE 

, -U e interesant a ne preocupa ca întotde 
cianții si à enitul haia et 
SINA Hs industriuşii să declare venitul cu exactitudine mate- 

Nici a le cere un formalism 
la te ! care înăb s 
merfului si industriei, activitate care (robe vies 
nestingherită posibil, pentru a ajunge lu plenitudinea reali- 
zărilor așteptate dela ea și pentru binele obștese 
Un comerciant supus la rigori găseşte intotdeauna mij- 


5 


CRONICA ECONOMICA 113 


ii VIAȚA ROMINEASCA = 
loacele contabile de a ascunde unele venituri, oricare ar fi 
împilările legislative. 

Nici un legislator nu poate aștepta ca un sistem de rigori 
edictat pe cale generală să înăbușe ingeniozitatea contabilă 
aplicată la speţă. 

Nu putem propune a se provoca aceste procedee de cele 
mai multe ori forțate. 

Din această regulă, de a face impozitul plätibil, rees clar 
toate celelalte regule: dreptate, siguranţă, înlesnire şi econo- 
mie în impozite. 

lar impozitul patentei — experienţa a confirmat-o — sa- 
tisface conditiunea de a fi plătibil. 

Nu ştim dacă în mintea comercianților care cer patentă 
este clar că patenta de azi nu mai poate fi în nici un caz ceu 
dinainte de 1921, Plata ei nu scutește complect de plata altor 
dări, de plata glabalului, cum am remarcat în unele discuții 
că se crede. 

In orice caz, o nouă lege a patentelor va trebui să fie 
alta, cu totul refăcută, cea veche fiind și neclară, si nesiste- 
matizală. 

Să fie clar înțeles că nu sar putea reveni numai la pa- 
tenta fixă; iar patenta proporţională ar reveni desigur la a 
plăti mai mult, aproape dublu, decit se plăteşte azi. Căci nu 
trebue luat în considerare numai dreptul fix, ci si dreptul 
e poor al patentei (după valoarea locativă), care urcă 
mult totalul impozitului. 

Dar, pentru a nu mai stărui decit pentru chestiuni de in- 
teres practic, vom mai nota că înțelegem ca foarte eventuala 
lege asupra patentelor să aibă drept criterii pentru tarificare 
aceleaşi elemente la bază ca si vechea lege, — de ex., în pro- 
portionalizarca, după cifra personalului, a mijloacelor de 
producţie, ete. Trebue insă luat în considerare că sint modi- 
ticări care se impun datorită progreselor în industrie si co- 
mert; vor trebui prevăzute toate comerturile si industriile, 
si în acest sens ar putea servi ca indicație nomenclatura din 
legea cifrei de afaceri, care desigur e prea detailatä și n'ar 
putea fi adoptată în întregime. 

Nu este exact a se spune că orice schimbare de sistem 
în materie de impozite este rău primită, lumea considerind 
întotdeauna mai complicate sistemele noi decit cele existente, 
şi sfirsind prin a se obişnui cu cele existente, 

Că este inexact aceasta, ajunge să dăm ca exemplu, în 
această epocă mult frămintată, legea mult inovatoare a mo- 
dificării impozitului pe lux şi cifra de afaceri (Legea Manoi- 
tescu din 1927), a cărei apariţie a fost unanim aplaudatä. 


AL Hallunga 


Cronica ideilor 


Centenarul lui Fustel de Coulanges 


Fustel de Coulanges este unul din cele mai tipice 
plare de cărturar francez. Incepind chiar cu disicul: a sr 
înceată dar fermă; un fel de stingăcie în maniere, o falsă 
nuditate subt care se ascundea o voinţă de fier, Bi 
si austeritate; o modestie care nu era jucată; apoi o adîncă 
seriozitate, adică nevoia de a duce o sarcină până la capăt; 
în sfirsit, o distinotie in toată făptura lui fizică şi morală, 
care il făcea să aleagă totdeauna atitudinea cea mai ele- 
gantă în viaţa lui socială, sau îl făceau să găsească instinc- 
tiv, färä nici o preocupare conştientă de stil, forma cea mai 
literară cu putinţă, atunci cînd îşi redacta operele. 
Fustel de Coulanges — o ştim chiar dela el — redacta 
uşor si iute. Aproape tot ce a scris, a fost făcut fără bru- 
direct, şi în citeva zile. Vorbind de stil, el spunea că 
era Ceva € gindit exact, este cu neputinţă să fie exprimat 
păi Intr'o scrisoare a lui, vorbind de un oarecare X, con- 
Pareri pa al său, spunea: „Dece d, X nu-mi iartă că seriu 
i: O îranțuzească simplă şi clară? Pentru a fi erudit nu-i 
Pärat nevoe să fii confuz. Claritatea, dimpotrivă, nu 
ape > opi decit tocmai din masa enormä a observațiilor. 
min Yeproşează ceiace d-sa numeşte forma mea „lite 
pepsi dea nu se gindeste că, odată și odată, cind şi 
er ab dre Aare părțile si feţele unui adevăr pe care 
dote ei „dar z nă, poate, un tinăr care îl va trata de 
In tot cazul, cărţile lui sînt mon proză 
rară. Monod spunea despre „La cite parut pă va sr 
nAtit cit însăşi limba franceză”, iar Albert Sorel lăuda si 
el „stilul acesta urzit cu nervozitate si totuşi atît de tod. 
proprietatea expresiilor care e oarecum coloarea EAR 


-y 


118 VIAȚA ROMINEASCA 


a ouvintelor, fraza fermā si cocrentä, transparentă si tran- 
santä ca feţele unui cristal", Concepţia lui despre stil a 
fost In două cuvinte rezumată de Guiraud: „forma lui lite- 
rară cra numai o haină, iar nu o podoabă”, 

Şi-apoi, ceiace face valoarea literară a operei sale 
nu-s expresiile, ci fondul de umanitate pe care l-a cântat 
el în trecutul istorie. El scotocea arhivele cu curiozitatea 
unui romancier. 

Se poate chiar spune că le utiliza òu o mentalitate de 
romancier, Desigur, nu le ,dregea', nu le schimba. Fustel 
de Coulanges a fost poate cel mai scrupulos erudit si cel 
mai vast informat dintre istoricii veacului al XIX-lea. Nu 
găsim la el nici o eroare de text, Apoi, pentru fiecare lucru 
mergea direct la sursa ultimă. Dar există un mod de a fi 
pătimaş chiar respecti toate regulele jocului în materie 
de eruditiune, E suficient ca în expunere să cităm dintr'un 
anumit fenomen zece cazuri, iar din altul numai două (a- 
dăogirul bine înţeles cå mai sînt si alte cazuri pe care nu 
le cităm), pentru ca fenomenul No. 1 să ne apară mai im- 
portant decit cel No. 2; si dacă laptele alese sint sugestive 
si variate unele faţă de celelalte, atunci avem acel proces 
de acumulare de simboluri evocatoare, procedeu prin care 
literatura ne face să acordâm o mare atenţie unui anumit 
lucru în «detrimentul altora. 

Pustel de Coulanges proceda cam aga. Nici o inexacti- 
tate materială. Dar, dealungul documentelor epigrafice, 
urmărea „documentul omenesc”. Chiar în volumele sale 
asupra evului-mediu („Les institutions politiques de la 
France“), unde notele şi referinţele bibliografice ocupă un 
loc enorm, si unde faptelor de detaliu li se dă o importanţă 
mai mare decit în „Cite antique”, chiar cînd — spune Gui- 
raud — „pare că se râticeşte în infiniţii mici, simtim 

lotusi că e pornit la vinat pe urmele unui important ade- 
vår omenesc”. 

De altfel, așa se explică cum acest îndrăgostit de texte 
si documnte, căruia posteritatea nu-i poate reproşa nici o 
omisiune, nici o cetire mai neglijentă a vre-unui izvor — 
cum acest savant meticulos a fost în același timp un arhi- 
tect întreprinzător în filozofia Istoriei. 

Fireşte, el nu avea decit dispreţ pentru sistemele prea 
filozofice de filozofie a Istoriei. Ceiace nu-l împiedică însă 
să filozofeze foarte des. Astfel, bunăoară, seria el că „Gre- 
cul urâste pe străinul puternic din instinct, după cum îl 
iubeste din vanitate”; că Grecii din evul-mediu, „foarte 
subtili în materie de controversă religioasă”, erau mai 
dornici „de a filozofa decit de a crede”; că „o religie, cu 


CRONICA IDEILOR 117 


cît e mai grosolanà eu atit stăpineste mai ta 

pir omenesc”; că „inima ţăranului nu-i tacuta astfel imeli 

o: 80 cati ae aa de glie să-i pară o lege nodreaptă şi 

ae 4"; că „adeseori se întîmplă ca unii oameni, fără a-şi 
a sama, să ştirbească autoritatea unuj stăpîn, şi tot ei, pe 

urmă, să-i réproseze acestuia că-i prea slab”, ete. ete. 


matică, to pe citeva principii fundamentale. 

aci Mai intätu, Fustel de Coulanges crede că ceiace istori- 
Se aa mal inainte de toate să studieze — sint „institu- 
şi FĂ pay spune el, „nu-i acumularea evenimentelor 
a ha na ie ca studiază organele vieţii sociale, drep- 
beat oare pi moravuriie şi obiceiurile materiale, 
rece dl epție despre existenţă a oamenilor din acea 

Se poate chiar acuza Fustel d ang ù 
; e Coul es 
exces de sociologism. Intr'adevär, remarcă Gutraud Fe 
tn 


fără a sti cine erau Brunehilda, D 
+ Dagobert, Charlerr Și 
Ceiace-i poate putin cam exagerat. Căci există ie + 


societatea asa de perfect încât i 

i i = cetățenii fac dintr'insii 

air adevărate steaguri, embleme de raliare, a 

he = D'Or sociale, Acești indivizi proeminenţi sînt nu 
en n societate, ci rezumate reconstitutive, Si 


T, pe vremea lui Fuste] de Cowan 
1 gës, Sociol 
aun încă, ke pentru a o fonda era tocmai nevor ler 
it rr sensul Istoriei instituţionale, pentru a neu- 
a Re og a Istoriei Regilor. 
| ceasta, putem spune că Fustel d - 
be 4 a fost um nue in intemeetorii sociologiei, si M 
ritele lu de me" par za îi recunoaşte, fără rozervă, me- 
h mai are un titlu Fustel de Coula 
es 
picat pe a cjiurkheimismului. EI este cel dinte pesti 
ervat um fapt, astăzi banal şi verificat de 


tuturor celorlalte, asupra dreptului, asupra politicii mia 


pra economiei, moravurilor, artef, educației. Este "ideia 


118 VIAȚA ROMINEASCA 


centrală din acel mare cap de operă ştiinţific care e „Civi- 
tatea antică”. 

Mai tirziu, religia e înlocuită cu ceiace Fustel de Cou- 
langes numea „interesul”, noţiune nu foarte clară, unde 
cupiditatea politică şi setea de bani erau strins unite. 

Din toate aceste citeva explicaliuni se vede cil de 
„modern“ era Fuste! de Coulanges, cit de „veacul al XX- 
lea” era el încă din 1864, cînd îşi publica „La cité antique”. 
Credem că amintind aceste merite ne facem datoria mai 
bine faţă de el decit prin declamatii retorice pe care el le-a 
detestat atita. 

Şi încă un cuvint, 

S'a întimplat ca, în timpul războiului dela 1870, Fustel 
de Coulanges să se fi indignat de anumite erori sävirsite 
de învingători. 

S'a mai întimplat, apoi, ca el să fi avut citeva pole- 
mici cu Mommsen si cu alţi istorici germani. 

Din aceste fapte, reactionarii francezi au dedus câ 
Fustel de Coulanges era „de-ai lor”. 

Credem înjositor pentru noi, atunci cînd sărbătorim 
pe Fustel de Coulanges, să pomenim nume ca Daudet sau 
Maurras. 

Reamintim, totuşi, că Fustel de Coulanges declara pri- 
mejdios „să se confunde patriotismul, care e o virtute, cu 
Istoria, care e o ştiinţă”; că reproşa istoricilor germani de 
a nu vedea în trecut „decit ceiace era favorabil interesu- 
lui ţării lor”; că la ei „erudiţia avansează In paşi egali eu 
ambițiile tor nationale”, 

Cit priveşte — cum spun unii Franceji — că graţie lui 
s'a putut dovedi că evul-mediu nu datoregte nimic Ger- 
manilor, că feudalitatea e de origine romană, că ea izvo- 
răşte din patronaj şi beneficiu, instituţii care au existat 
totdeauna la Romani, — se poate aminti că tot el declara 
că „companionajul germanic a favorizat apariţia feudali- 
tăţii; ba chiar că s'ar putea, dacă am fi mai bine informaţi 
asupra Germanici antice, ca în fond feudalitatea să fi fost 
de origine mai mult germanică decit romană”, „Sint eu ro- 
manist sau germanist?” se întreba el. Si ajungea la con- 
cluzia: „Sînt deci şi romanist şi germanist, sau mai bine 
zis, nici una nici alta”, 

Dar să lăsăm polemicele, totdeauna urîte. 

Pentru a încheia această notă de comemorare, vom 
cita o pagină, foarte putin cunoscută, din discursul lui 
pronunţat la Academia de Ştiinţe Morale, din care încă 
rep pe poate vedea toată precocea „modernitate” a gîn- 

i sale. 


_____ CRONICA IDEILOR ` 119 
D DD DD 119 
„Ceiace caracterizează pe ade 

r văratul om 
iese Aceasta nu vrea sii zică de loc că Sa dis 
ep ge si ne fnchinäm lui. Dar guvernarea popoarelor 
ue: ee ia Nu-i deajuns pentru omul de Stat 
ca veaa ă fie — ca ale filozofului — conforme unui 
en pe gs sg prier Ceiace împortă mai presus de 

Í ie apiivabile. Numai at 
Stat poate exercita o acţiune asupra se free a 
gres, se va putea spune de el că a fost, poate, un ‘mare 


filozof. Dar ne y 
tie”. va veni grei să spunem că a fost un mare 


D. LS. 


Cronica artisticä 


Despre precursorii oficiali şi despre premiul national 
de pictură 


D. ministru N. Costăchescu a luat, ni se afirmă, o ho- 
tărire quasi-revolufionarä, Anume, să procedeze lu ufinnrea 
spirituală a neamului românesc — imediat si, am putea zice, 
pe viu. Mii de tablouri şi statui vor fi împrăștiate cu im- 
perială generozitate prin toate tirgurike, satele si cătunele 
Rominici Man, pentruca națiunea întrengă să guste din fruc- 
tul acela asa de rar şi scump, ca să-si parfumeze sufletul, si 
din cure, pănă acuma, nu li se ingäduia să se infruple decit 
boerilor, — Arta. 

In consecință, ordine au fosi dale să se scoată la iveală, 
să se scuture, să se spele si să se umbaleze de urgență imensul 
depozit plastic, care, de zeci de ani, stă ascuns cu grijă mare 
prin hambarele, garajele, podurile şi pivnițele diverselor edi- 
ficii publice, atimind de administrația Cultelor, Artelor si 
Instructiei obștești, 

Până la d. Costăchescu, mai toti miniştrii Artelor n'au 
avut, în ceince priveşte influența Frumosului asupra mulți- 
mii, nici o părere, de nici un fel — arta fiindu-le cu desă- 
virsire străină, : 

Am cunoscut ministeriabili la Arte si chiar miniştri en 
titre (din toate partidele), care, deși trecuţi de cincizeci de 
ani, nu vizitaserà încă un muzen de artă european, iar des- 
pre Pinacotecile noustre, cen din laşi şi cen din Capitală, 
îşi închipuiau că trebue să fic ușezăminte extrem de intere- 
santes ceva asemănător cu pavilioanele de „artă naţională” 
din Cimpul Mosiler, care au stirnit neîntrerupt entuziasmul 
celor mai inatt rafinate personalităţi oficiale dela moi. 

Am cunoseut o fostă şi viitoare Excelenţă, la Arte. care 
explica unui înalt funcţionar din departamentul d-sale deo- 


sebirea dintre modern si clasice — ca să-l instruiască: „Clasice 


h] 


JEAN AL. STERIADI : Premiul național de pictură 1930 


Hamalli în portul Brăila ( n) 


Roscoff (1929) 


Chivufe 11904) 


in 


„este ceiace este nemuritor, Modern este ceiace este efemer. 
De exemplu : cind o ă perfect de- 
senat, el este clasic — „este modern. 
Căci „este fundamentul artei le C dacă se 

i scoli, edificiul întreg, fundamentul (adică de- 
senul) rămine în picioare, „oma veșnicie A 
te RS Pt a se gl sa rece N 

9 zafi ady, se necăjeșie foarte 
artist: virsta d-ale... cubist! re ji zi 


f A o filantro dela Arte — spunea, intro so- 
cietate de doamne filantrope, că Marcel lanen ar rar en 
cr Consiliului de Răzhoiu sau internat, pe 
azil de nebuni — ca si Tudor Arghezi, Ion Barbu 
alții.. — Dece?... întreabă eu ochii aea piine de pă 
una din doamnele subt patruzeci de ani... că, răspunse 
Ministrul, îşi bat joc de neamul rămlstese, or Be tot ce 
are el mai sfint: patriotismul si simţul pentru frumos. 
mnele erau si ele de aceiași părere, 

„Lite cratura?!. literalit?.. ce relații au et cu ministerul 
Artelor?..", gräta într'o zi, la musa unui prieten, de mese- 
rie poet, un fast Ministru, fi titular, în str, Berthelot... „Păi, ce.. 
literaţii idee . Unde ai auzit d-ta sicindu-se „artist” la 
unul eu e poezii?!,.. Artişti sint numai teatraliştii... ns 

nu făcen o glumă. Vorbea foarte sincer şi 
A foarte serios, în azistentă, efectul a fost penibil. Dar, ce folos? 
\ “Excelenţa a condus insinte departamentul Cultelor gi al Ar 
1 re de stimu supremelor faruri... 
„ Oamenii aceștia au incurajat aria rortinenseă 
rr de prinți ai ani repere dă Satului n'au 
ag deloc fite a a re aces „ Dovadă 
AD Aig statui si 


c'eate d. thesen le 
“rech po sn cu raba le ge pn la ambalenază “i le 


re naţiunii — ca s'o inobileze sufleteste. 

un gest, acesta, de o covirșitoare importanță is 
care mau începutul unei epoci nouă s pp fr alani suni 
tezul, în artă, al întreg neamului rominese 


i 
rage Br plii us war fi făcut eforturi 


i 
| nd A Eee Lo mou 9i nat ae 
a cărui distinctie sufletească sin îndeobște cunoscute va 


122 „n VIATA ROMINEASCA 
ingädui — sperăm — ca, alături de d-sa, să figureze pe placa 
de aur a Istoriei noastre, si iluștrii d-sale inaintasi. 

Procedeul ar fi simplu şi mar cere cine ştie ce cheltuială: 
Fiecare tablou, statuă, gravură sau desen, din acelea pe care 
d, Costăchescu le hărăzeşte educaţiei poporului, să poarte, 
gruvată, o mică etichetă în care să se lămurească viitorimii: 

1* Suma cu care, oficial, a fost cumpărută respectiva Ju- 
crare; și 
2 Numele şi pronumele Ministrului, după gustul si in- 
cr căruia sa achizitionat acca capodoperă. (Anul si 
dala), 

In chipul acesta, Sar transmite urmaşilor noştri, o dată 
cu comorile de artă, şi o sumă de documente ispititor de in- 
teresante. 

++ 


Pentru premiul national de pictură se puseseră anul 
acesta în discuţia forurilor holăritoare trei nume: Gh, Popo- 
vici, fostul director al Scoalei de Belle-Arte din laşi (şcoala 
condusă în prezent de exerlentul nostru prieten şi coleg Ște- 
fan Dumitrescu), Arthur Verona si Jean Al. Steriadi. 

Vechile premii naţionale, singurele chemate a decide 
(subt prezidentin ministrului de resort, sau a reprezentantu- 
lui acestuia) incununarea marelui premiat, au avut de luptat 
împotriva numeroaselor intervenții oculte, care, în majo- 
ritatea cazurilor, determină succesul unuia sau alluia dintre 
candidaţi. 

Lupta s'a desfăşurat pe cit de tăcută, pe atit de dirză. 

Arbitrii au rămas însă neclătinați pe poziţiile lor, spu- 
nindu-şi, în unanimitate si răspical, cuvintul, 

lar cuvintul a fost pentru Jean Al. Steriadi. 

Breasla pictoriceascä a aplaudat cu sinceră bucurie acest 
triumf al unuia din cei mai inteligenți, mai afabili şi mai 
supli confraţi. 

Mardle public (acel conglomerat de gust şi cultură co- 
răslite) a rămas însă consternat, mai consternat chiar decit 
Oficialitalea, care, în materie de artă, și-a însuşit, cu o can- 
doare aproape mistică, crezul şi preferinţele d-lui... prof. Dr, 
C. Angelescu. 

Fireşte, vorbim de „publicul mare“ bucureştean (care 
poata încă nici wa auzit de acel izolat voluntar, dela laşi, 

h. Popovici), — dar care, în schimb, a delirat la apariția 
„specificului rominese" inventat de un domn Brumärescu 
şi a chiuit în faţa pinzelor d-lui Arthur Verona, așa cum 
se chiue la bravele noastre nunți si cumetrii româneşti — 
unde „claranetele” asurzitoare si basamacurile colorate men- 
fin, la maximum, neoașul veseliei comune, 

Este drept: d, Arthur Verona a ştiut să cucerească, altă 


ză CRONICA ARTISTICA 123 


dată, al doilea loe, pe treapta ierarhi 
pee pe p ei plastice, după Grigo- 
i nu mai puţini au fost amatorii si artistii buni Rom 

care au trecut, ani de-arindul, — cu să a şi greață — hr 
lingă opera modestului sträluminat, Stefan Luchiun, pentru 
a ajunge, grăbiţi, dinaintea d-lui Verona, care, la „Tinerimea 
Artistică » işi prezenta imensele panouri în frac şi „haut de 
forme” — recomandindu-le, într'o aproximativă limbă romi. 
nească, şi cu o sinceritate deconcertantä: chefs d'oeuvres. 

F costumului si lipsa de pudoare au constituit 
mai intotdeauna — la noi ca şi aiurea — trambulina elastică 
cu ajutorul căreia su putut sări, uşor si eftin, până la picioa- 
rele monarhilor — si în braţele glorici publice. 

Dar aceste artificiale salturi au un mic neajuns: dau in- 
dividului agăţat astfel în virful prăjinei sociale nu ştiu ce 
romeilor ta. pir def onet, sträjuind, sperietoare, 

À tetor aurii, în care freamătă i ă 

dé mulțimea tinärà, 


N. N. Tonitza 


Cronica externä 


Primejdia relaţiilor angilo-sovietice 


Reluarea oficială a relaţiilor diplorsalice cu Sovietele e 
aspectul delicitur al politicii externe engleze. In adevăr, a- 
gitalia nepatriotică a socialiștilor engleji în limpul räzhoiu- 
lui în favoarea Rusiei bolşevice, apoi cumpania lor de apă- 
rare a Rusiei (hands of Russia! Nu vă ntingeti de Rusia!) si 
incercarile lor „sovietice” cu ocazia formirii comitetelor de 
acţiune pentru a susține invazia bolșevică în Polonia, si, in- 
sfirşit, mirajul unor afaceri considerabile cu Rusia pentru re- 
ducerea disocupuliei, a pregătit calea unei intelegeri deschise 
cu Ruşii. Astfel porţile Marii Britanii au fost larg deschise 
Bolsevicilor, care vor dispune din nou de mijloace oficiale 
pentru a negocia credite şi pentru a-şi organiza propaganda 
lor neleală. 

In schimbul acestor generoase concesii, ministrul de ex- 
lerne n'a putut însă obține dela sovicte angajamentul că își 
vor plăti datoriile, că vor facilita comerțul englez cu Rusia, 
sau că îşi vor suspenda măcar activitatea revoluţionară în 
imperiul britanie. Dar chiar dacă d. Henderson ar abtine pro- 
misiuni formale dela Soviete, acum că s'a făcut un schimb de 
ambasadori, el ar trebui să-și reamintească cuvintele lui 
Menjinsky, prezidentul atolputernicei O. G. P. U., care a 
spus : „Atita timp cit se vor găsi idioţi care să ia în serios 
semnătura noastră şi să se încreadă în ea, noi putem promite 
orice şi oricît sar cere, dacă putem obţine ceva palpabil în 
schimb”. 

Două consideraţii esenţiale — comerţ si propagandă — 
domină relațiile actuale dintre Marea Britanie şi Rusia, Să 
considerăm mai întăiu aspectul economie al chestici. Sa re- 
petal adesea că piața rusească oferă vaste posibilități in- 
dustriei engleze, că resursele naturale neexploatate pot con- 
stitui un debuseu de primul ordin pentru capitalul englez. 


CRONICA EXTERNA 125 


În teorie, această concepție pare îm äsitä chi i 

e, : r à părtășită chiar si de unii 
drone a oameni de afaceri conservatori care d călătorit 
n Husia p vara trecută, Practic însă, sistemul economi 
al Sovietelor face imposibilă o cooperaţie echitabilă Diac 
deul obişnuit ar fi să se vindă Rusiei articole de manufactură 
pe bani sau pe credit care ar urma apoi să fie investifi în 
concesiuni ruseşti. Dar Sovietele dorese bani sau credite pe 
termen lung, nu atit pentru a cumpăra mărfuri engleze, at 


5 Dima a întreprinde lucrări nouă în Rusia, Guvernatorul 


cii de Stat sovietice a declarat ades 
i à esea că un cred 
Sea pă sute milioane lire sterline fără toții ari d 
Fr ru Kusia condiția primordială a reluării relaţiilor co- 
morae cu, ar 2 ritanie, căreia i se cer prin urmare 
mării Și buni fără certitudinea unor concesii din partea 


Dealtfel, capacitatea comercială a Rusiei nu 
5 trebue supra- 
state pr cînd era prosperă si poseda frontierele de 
inte de războiu, ca nu reprezenta decit cinci la sută din 
îi englez. Dela războiu, nivelul cel mai inalt al expor- 
di englez în Rusia a fost abia de două ori mai mare decit 
a exportului englez în Nigeria; iar relaţiile comerciale ale 
ominionurilor cu Rusia sint practic inexistente. Mai mult, da- 
că comerțul Angliei cu Rusia a fost în 1923 de 4.481.000 livre 
# sa ridicat la 19.250.000 in 1925, motivul economie trebue 
ăia mai mult în ocuparea Ruhrului de Franceji, care a pa- 
: ant comerţul german, decit în recunoaşterea oficială a So- 
es re dé câtră primul guvern laburist, Astfel, în ciuda tra- 
ai u a dela Rapallo, comerțul Germaniei cu Rusia seade în 
à rsul acestei perioade între patru si cinci milioane de livre 
căi TA a 12.000.000 livre in 1925, cind Ruhrul a fost eva- 
y Le come ul englez cu Rusia u căzul necontenit de 
aja vreme Germania şi Statele-Unite şi l-au sporit pe 
mei la N motit sn trebue căutat in criza mi- 
şi în crală fome > socialiştii e ji 

încura ps ent lor din Museo ve. siens: 
À Asta un punct care atestă dificultatea si nesiou- 
Al Ai ea cu Rusia. Comerţul exterior în pie grade 
doge pica de stat, fiindcă un comerţ exterior liber ar în- 
pd uderea oricărei posibilităţi de industrie socializată, 
pole: a oe tr de bani sau de credit străină trebue să 
Phases re file guvernului sovietic, a cărui competință 
stai rămâne 0 chestie conjecturală. Cind, în ul 

prime sale guvernări, d. MacDonald doria să acorde credit 
Povernuhi rus, contribuabilii engleji n'au fost deloc încin. 
ali de această idee si şi-au arătat nemulțumirea în mod d 
grise la alegerile generale din 1929 i 

ar, cu toate că d, Snowden s'a ară i 

clarind că guvernul britanie n'are dé gind si aerului de- 


126. VIAȚA ROMINEASCA 


de Stat Sovietelor, d. Henderson a fost destul de amabil să 
spună că firmele particulare sint libere să facă, pe propriul 
lor rise, comerţ cu Rusia. Firește, posibilitatea aceasta a exis- 
tat totdeauna, chiar şi după raidul Arco, Dacă totuşi ministrul 
de externe vrea, acum că relaţiile diplomatice cu Rusia au 
fost reluate, să sugereze că procedeu! acesta e mei sigur, se 
înşală. In adevăr, un raport întocmit de consulatul britanic 
din Berlin în 1928 arată că un schimb regulat de mărfuri în- 
tre un sistem de guvernămint monopolistic şi intre industrii 
capitaliste particulare este imposibil, cită vreme, dimpotrivă, 
transactiile individuale ar fi ușoare si profitabile. 

In celace priveşte concesiile, chiar și înainte de Revolu- 
tie, străinii nu puteau obține concesii comerciale in Rusia, de- 
cât corupind funcționarii. După Revoluţie, atitea obstacole 
s'au ridicat în calea societăţilor străine, incit «după asta au fost 
eliminate. De pildă o societate germană a obținut concesiunea 
serviciilor de turism si de călătorie din Rusia. Insă după o 
scurtă periodă de încercare, Germanii au fost bucuroși să se 
retragă, si serviciile de turism si călătorie constitue din nou 
un monopol de stat, Casa Krupp deasemenea a obținut o con- 
cesie, la care a trebuit să renunțe, fiindcă nu mergea cum s'a 
așteptat. Astfel după o activitate de patru ani, Germanii au 
fost siliți să-şi schimbe complect condiţiile. 

Dar cazul cel mai semnificativ e acela al lui W. A. Har- 
riman, milionarul american, care a obținut în 1925 concesia 
manganezului, plătind 200.000 de livre si avansind alte 200.000 
de livre în contul impozitelor. Or construcția unei linii de 
cale ferată, necesară exploatării minelor, prop unui plan 
adițional si cheltuelile izvorite din li e experiență au 
mai costat un milion de livre. Guvernul sovietic a făcut afa- 
ceri excelente schimbind ruble pentru dolari, şi cum legis- 
latia muncii din Rusia nu admite ore de muncă suplimen- 
tare şi fixase săptămina de lucru la cinci zile si jumătate, 
pe trei ani de luptă, grupul Harriman a trebuit să se re- 
tragă. 
Aceste exemple pun în adevărata lor lumină dispoziţiile 
lui Rykow care a declarat, ca prezident al Consiliului Comi- 
sarilor Poporului, că, în ciuda experienţelor nenorocite ale 
unor firme străine în Rusia, guvernul e totdeauna dispus să 
punä'n aplicare noi concesiuni. Probabil, el doreşte să-i gä- 
senscă succesori grupului Harriman, si altora, care au trebuit 
să se retragă din Rusia în urma procedeelor arbitrare ale 
Sovietelor, nerăbdătoare să le încerce şi asupra altora. In a- 
ceste condiţii, industriile strimtorate si fără debușee ale Marii 


Britanii au mult și bine de așteptat înainte de-a realiza vre-un . 


folos din cooperarea anglo-rusească, 
Al doilea punct se referă la propaganda pe care mulţi o 
consideră ca o fază a rivalitäții istorice dintre Imperiul Bri- 


== y = CRONICA EXTERNA 127 

tanic și Rusia, rivalitate care de] a 
A ge) i car a Petru cel N 

ne Me Sen mate a triburilor slave spre me 

spin pre noih d hr bec acestei rivalități per- 


vicii nu vor să-și trădeze i i 
propriul lor ideal si 

ee re e să fie trädätori față de recul june e a i 
sovietic, d. Soke fre e eee în es R aa ana 

\ é . 2 ca organ oficial a 
orb Deputat rus, propras crearea în Marea Beni Taa 
ai e ee ig fnit (Muncitorul zilnic) Scopul 
de-a organiza miponres PE Fée s res 

i tară si de-a transf: j 
majoritate ostilă birocrației Hs i tlului Bee 

- - La LA -unionist i 

lanie și polițiștilor säi lachei dela putere, Brin P Daily Wa 
+ actul va fi stabilit între uniunea extremistă À M 
aa de d HAS Pa între lucrătorii cotonadelor din 
rosie hp erii din Scoţia şi proletarii negri din Africa 


es, chiar in uzine 
Astfel, în ciuda averti i 
dt Usmentului grav al lordului C 
cheia a si a gestului amical al d-lui MacDonald din 1924 în 


pedal pro anda lor ostilă în Imperiul Britanic. In Africa 
olane $ poze ea lor A necesitat vaste operaţii politienesti 
fätist. In india uia atie care ar fi putut degenera în revo tă 

cetele propagandei lor sau văzut în Încer- 
carea comunis Afganistan mina lor s'a 


unde erau cit na e au tulburat țara. Cit despre China, 


propaganda sovietică 
cum pe două baze. = mea 


on ___ VIATA ROMINEASCA adi 
transformată cum a fost prin aplicarea principiului nafiona- 
lităţilor, nu-i poate interesa pe bolșevici, decit ca teatru al vii- 
tourei revoluţii mondiale; de aici intensitatea propagandei pur 
comuniste în țările apusene. Dar țările asiatice, guvernate 
încă de puteri occidenlale, nu sint incă mature pentru le- 
ninismul integral. Ele trebue ridicate mai întăiu la nivelul 
Europei prin desteptarea spiritului lor national care le va o- 
pune puterilor occidentale. Accasta-i misiunea specială a 
„Universităţii comuniste pentru muncitorii din Orieni™. Co- 
munism în Occident şi naționalism in Orient, iată cele două 
arme primejdioase intrebuințate de Moscova contra Imperiu- 
lui Britanic. Şi această propagandā e condusă cu abilitatea 
fără scrupule a unor experți desăvirşiți pentru care corupţia, 
rebeliunea făţişă și instigafia lu omor sint cele mai obișnuite 
metode dyplomulice. 

Aceasta-i situația adevărată pe care conducătorii munci- 
torilor engleji refuză candid so recunoască, în ciuda surcas- 
muelor şi insultelor „prietenilor lor” ruşi. Bolșevicii au putut 
să vorbească despre „destrămareu guvernului pseudo-laburist 
de cătră diplomaţii sovietici secondati de masele populare 
engleze”, şi să proclame că „d. Henderson a capitulat rusi- 
nos, lind incapabil să se prezinte la congresul partidului la- 
burist dela Brighton inainte de-a fi incheiat un argajament”. 
In adevăr, a fost o capilulure umilitoare. Propaganda sovieti- 
că fiind in realitate o luptă camuflată, legile razboiului ce- 
reau incetarva ostilităţilor inainte de semnarea armistiţiului 
şi de schimbul agenţilor diplomatici. In locul acestui proce- 
deu natural, d. Henderson a preferat să cedeze Moscovei ad- 
miţindu-i reprezentanții fără să se asigure de mai inainte 
dacă acestia pot şi vor să-și înceteze nclivitaica lor subver- 
sivă. Totuşi, cei ce cred încă că nu se va obline nici un rezul- 
tat folositor prin reluarea relațiilor cu Sovietele, atita vreme 
cât acestea nu vor fi abandonul scopurile lor märturisite şi 
practicile lor cunoscute care sînt incompatibile cu o infele- 
gere internațională, sint convingi că în curind se vu ivi ocazia 
de-a dovedi lumii reuua credinţă a Sovietelor. 

Orcine se poate in adevăr futreba cum vor executa bol- 
șevicii art, 16 al Declaraţiei din 1924 care este menționată în 
clauza 7 a Protocolului semnat de d-nii Henderson şi Dov- 
galevski după conferința istorică dela Lewes din Octombre 
1929, Acest articol sună așa : „Părţile contractante proclamă 
solemna dorinţa și intenţia lor de-a trăi în pace si prietenie 
una cu alta, de-a respecta scrupubos dreptul incontestabil al 
Statului de a-şi organiza viața în cadrul propriei sale legis- 
laţii, de-a supraveghia și de-a împiedeca toate persoanele și 
organizațiile de subt controlul său direct sau indirect, inclusiv 
organizațiile care primesc vre-un ajutor financiar dela ele, 
dela orice act, ascuns sau fățiș, susceptibil prin orice mijloc să 


CRONICA EXTERNA 120 


Cind d. Henderson a susținut că cel i 
ropene au avut relații normale cu Rusia. aie pe ma 


rații n ve cs domină relaţiile normale între Germania şi Ru- 
ra a er ara Soviete teoria și practica bolsevismului 
me ubile, Germania, cu toată imunitatea sa morală, nu 
r ex aem la o cooperare fără rezerve cu Moscova, 
EE e 5 ri nu se gräbese de loc să obțină prietenia Bol- 
asta e Sera lor în această privință e determinată de 
ear pr ridge Colby din 1920, care e interesantă de rea- 
pm upă părerea acestui guvern, nu există nici o bază 
= na pe care să poată sta cu o putere ale cărei conceptii 
ns în resp internaționale sînt așa de străine de ale sale, 
ei ia e: ( 20 prime a penru simțul său 

-a n epem relații oficiale si ami 
mél pd ret ei on 10 recepție cordială agenţilor unui Pana pensé 
sa rt 5 ligat să ire contra instituțiilor noastre 
n iplomaţi vor fi agitalorii unei revolte primejdioase“ 

explică mai departe că această atitudine a guvernului 
rege a se datorește nici unei aversiuni sau dezaprobări 
ore ga politie sau economie stabilit în Rusia, Dar gu- 

in telor-Unite n fost convins „că regimul existent în 

re A tr pe negația oricărui principiu de onoare și de 

turii | fa si a oricărei uzanfe sau convenţii supuse struc- 
legilor internaționale, 

4 i reamintit că Cicerin, comisarul sovieti 
cenba CS reya e prezidentului Coolidge fn De. 
de Stat, care i-a indicat că. dacă ge re: Mn ara] 

€ : : utoritäțile sov 
pee Len sper La pr pa confiscate cetenoe. Lo 
(iso vor să revoce decretele repudiind bles Pot = pasă: 
= cetățenii americani, ei sint liberi s'o facă. Dar. ser se 
ughes, „nu-i nevoe de nici o conferință sau apel ete ae 


9 


130 VIAȚA ROMINEASCA 
a indeplini aceste condiţii, care pot si ar trebui să fie îndepli- 
nite la Moscova, ca o dovadă de bună credință”. Maren Bri- 
tanie, ca si America, aşteaptă acum o dovadă asemănătoare 
Ge bună credință, 

Insfärsit, Dominionurile, al căror comerț cu Rusia e nein- 
semnat, nu sau arătat prea dornice de-a relua relaţiile cu Mos- 
cova, şi tonte au cerut garanţii efective contra propagandei. 
Dar în ectace priveşte Asia, e de datoria Marii Britanii să 
exercite o vigilentä constantă, pentruca asaltul bolsevismului 
să nu rupă barierele care apără civilizația noastră occiden- 
tală contra valurilor amenințătoare ale raselor de coloare. In 
adevăr, lupta de rasă e incontestabil un aspect al problemei 
naționalităților care sa dovedit fatal atitor mari imperii. In 
timp ce, în Europa, Marea Britanie combate cu arme diplo- 
matice, în arena asiatică, ca are să-şi apere poziţia cu sabia 
în mână, şi să promoveze de cele mai multe ori singură civi- 
lizația noastră. Fără'ndoială, sarcina ei devine mai dificilă, 
cind e ingräditä de relaţii oficiale eu cea mai primejdioasă 
dusmanàä a sa, 


Thomas Greenwood 


že: 
he, 
- 


Cronica modei 


Letopisetii 


fesor, am dat lui Baruţu să cetească Letopisetii, con pu Dla. 


plomä, i 
zentului, după oro ogul sé 


; orbindu-ne totdeauna de vasta-i maturitate 
` eg ne-a povestit copilăria lui şi arome db Tes 
pe e Act virste; si, pe cînd noi ne aşteptam să au- 
Ve a gta org us dupä fluturi şi melci şi adora 
lophat Spant à aa rancheță că la cinei ani cetea Le. 
pére au asemenea pedagogice indis- 


vreme ce am aflat formul ă 
dă ne f a după care se 
pia a SOU, am și pus dinaintea lui Barutu Letopisetit, 
À e pose; a o at Baruţu,,. 
pertinent, iam răspuns. V'au stricat reyi 
. revistele, 
e şi acum vreți totul ilustra i, prostu 
icoanele n'au niciun rost în existenţă și e: ied. e par i 
+ Pozele nu sint pentru învă- 


diu tine un om învăţat... 


răspuns, Bunicii au creat 
Altfel nu ajun- 
sur vagon de ouă. 


139 VIAȚA ROMINEASCA 


D-ta nu i-ai cetit, eu nu i-am cetit, Cine o să-i celească ? Ba- 
ruțu ! Se va legifera acum un bacalaureat, numit micul 
bacalaureat, pe care toți băeții si toate fetele vor trebui să-l 
treacă la grădina de copii. Fără bacalaureat nu-i mai pri- 
mește în cursul primar, 

Mama-mare dete un răspuns desavantajos : 

— Mi se pare cäin'ai dormit bine aznoapte,.. 

— Să ştii că mam dormit, am răspuns. Letopisetii 
m'au agitat pe întuneric, Mi-am dat cu pumnii in cap că 
n'am cetit la cinci ani Letopiseţii. Trebuia să-i cetesc chiar 
mai de mult... 

Mama-mare rise. 

— Nu ride, mamä-mare, zisei. Ai auzit de Iorgu... 

— Ce-are-aface bărbierul vostru largu cu Letopisetii ? 

— Celălalt Iorgu, cel cu barbă, învățatul, marele om... 
Te-ai dumirit, in sfirgit ? El a cetit Letopisetii la cinci ani si 
erau fără poze, 

— Letopisetii lui Mille? întrebă mama-mare. 

— lar te'ncurci, răspunsei. Ceilalţi letopiseţi... Mai sînt... 

— Aceia grosii? l-a cetit, la cinci ani? Asta făcea el la 
cinci ani? 

— ăi mai de vreme, zisei. Aşa e omul mare. 

y Ô 'ncepe cu bătrincța si o sfirseste cu copilăria... Ca 
oamenii de toată ziua... 

— Te rog, mamă-mare, să nu glumesti cu idolii mei.! 

— Dar Barutu, mă omule, nu știe nici să cetească. 

*— Regretabil, foarte regretabil, am răspuns... Dece nu 
l-aţi învățat? 

— Cind să-l invätäm ? răspunse mama-mare. De-abia s'a 
ridicat pe picioare, i 

— Aici e mestesugul. Nu l-ați învăţat să sugă ? 

— lorgu, nu a supt si el? 

— Ferească Dumnezeu! El n'a avut vreme să sugă. 

— Poate că suge acum, zise mama-mare, aprinzindu-si 
ţigara moldoveneşte. 

— Mamă-mare, mă jigneşti, El nu a supt, nu suge şi nu 
va suge, El a cetit şi, cind n'a cetit, el a seris si, cind n'a 
mai scris, el a grăit. Cind să mai sugă? Acum grüeste si gră- 
este peste tot, si la microfon. Stă grăind, umblă grăind, tot 
aşa cum a si scris. Dumneata știi că el scrie o piesă de tea- 
tru eu o singură idee — şi nici atit — şi cu şaizeci de per- 
soane, dela Capul Podului pănă *n Bulevard ? Nu ştii... 

— Ce-i de făcut?.. întrebă mama-mare, înfrintă. 

Să cîştigăm vremea pierdută, zisei, Până diseară, Ba- 
rufu să înveţe să cetească toţi Letopiseții... La ce te gindesti, 
mamă-mare ?,.. 

— Noi n'am apucat oameni mari, zise cu părere de rău 


be 


mama-mare. Numai mame mari € 
mea ide tot... Cind a învățat pile near dei schimbat lu- 
— Știu eu? Eu cred că niciodată. Eu cred că Pere 


ce cred eu, mamă-mare? Că lorgu e Fiul lui Dumnezer 
— Să n'o serii că te crede şi cine ştie ce se mai poate 


uite Să nu se înalțe la cer. Så ştii că ăla nuimoare 


— Ei vezi! zisei, Pe cât laci serioasă ] 
re cit , pe atit - 
ne cind nu mai vrei să fii... Gindestete la Barutu. pb 
ajungă el la majorat, dacă nu ceteste Letopiseţii acum, la 
ru'ani ș Și să nu crezi 
t -o sint nepătrunși de mintea unui copil... Nu. reda 
i vă, ireşte, Buruţu nu o să aibă niciodată priceperea lui 
orgu, care la opt luni si două zile vorbea si italieneste, după 
Și cetise în original, din scoarță "n scoarță, si pe Shakespeare, 
er că acest prim unic eveniment sa petrecut pe la virsta 
ee Pt trebue reţinut pentru generațiile viitoare 
vorbea curat 5 "a fi i 
or eta virane beraa oa pata a ia inainte de a fi rupt o sin- 
a Nam mai auzit aşa ceva! zise mama-mare, Să-mi sară 
— N'ai nevoe să te juri. Nici eu n° i it. Si 
a s rh ps 3 R i ci eu nam mai auzit. Si pot 
. — Parufule! vai de pielea ta, zise mama-mare. O să 
ajungi savant! Bagă mingea la canal, aruncă maimutoii de 
ema în foc: au venit alţi maimuţoi, cu gheroc, S'a isprăvit 
cu pumnul, cu mușchiul, cu echipa, cu boxul. Incepe reac- 
țiunea intelectuală. Domnul Iorgu te cere scofilcit si strimb. 
ă nu mai dai fuga pe cimp, cu viţeii. Să stai cu învățații, 
idrepţi — strimb — omenirea, să te alegi 
x Să fii sef, să îngălbeneşti după un portofoliu de mi- 
stru, să te supere toată lumea, să pizmuești pe toată lumea 
Ani, se pes dar po poate nu eşti mai uriaș decit 
a te cerţi, njuri, aci spumă vină barbă, stiinfi- 
oaie ate i eraras pumă vinătă în 4, ştiinți 
= „Vorba, mamă-mare, si nu te mai pierd 
ont i Până la Sin-Petru, trebue să cetească două bre bd 
ras TA na zisei — şi să ştie proectul de buget pe dina- 
Me unie, trebue să-mi reciteze anuarul lui Rudolf 


urmei, ne pricepem si noi la ceva Si d 
de pr i orese ca, la unspre- 
ne fe să-l însurăm pe Barutu eu o profesoară cu oche- 


— Si, înţelegi ce are să urmeze, șoptii confidential la 


134 VIAȚA ROMINEASCA 


à à p7 A ni SN 
urechea mamei-mari... ăla abia la cincizeci şi citiva a 
dus la Sorbonna să țină cursuri si la virsta asta, ştii, acre 
încurcă, nu mult de tol, dar, ştii, orisicum, destul. 
franceză, neînvățată la timp, la cinci luni si trei zile, o moe: 
teste cu o suavitate nifelus cam bulgară. Baruţu, vreau 
dea lecţii lui Poincaré, Briand si ardicu, la optsprezece 
ani... Și, pe urmă, ăla s'a dus la Oxford, să pue caftan si os 
carton de prăjituri pe cap, abia la şaizeci ṣi cinei de an T 
Cam tirziu, pentru unul care a cetit Letopiseţii la cinci ani 
Baruţu trebue să devină Doctor honoris causa şi dentist cu 
mult mai devreme, înainte de serviciul militar, 

— Baruţule, uite deocamdată Revista Infanteriei, 


z anma. 


Cronica teatrală 


V. Maximilian. — Aglae Pruteanu. — C. Vernescu-Vilcea 


La sfirşitul acestei stagiuni, Teatrul Regina Maria din 
Bucureşti a sărbătorit pe d. V. Maximilian pentru treizeci de 
ani de activitate teatrală, iar Teatrul National din laşi a seos 
la pensie pe d-na Aglae Pruteanu şi pe d, C, Vernescu-Vilcea 
care Cochelenzà cu cei peste cincizeci şi cinci de ani de teatru. 

Sărbătorirea d-lui Maximilian — Care marchează numai o 
etapă a unei activități în plină desfăşurare şi în permanentă 
ascensiune — a avut o notă solemnă, ușor duioasă,.. fiindcà, 
odată cu artistul, si spectatorii se vedeau cu douăzeci si cu 
treizeci de ani în urmă. 
Purcă retrăiam scenele de iarnă, cind elevii unui Liceu 
Internat se duceau la teatru şi se întorceau la şcoală, doi cite 
doi, în măntăli cu bumbi aurii. înfruntind viscolul noptii, 

Tineri crescuți cu o educație austerä, intrun fel de ca- 
zarmă şcolară, — căpătam uneori, în cursul superior, permi- 
siunea vre-unui director indulgent, să azistăm la reprezentan- 
tiile Companiei de Operete Grigoriu. 
. Penteu noi nu existau pe seenă decit decolteul pronunțat 
Și gestul ştrengărese al actritelor care, în timpul dansului, 
prindeau cu două degete, pe delături, rochitele si le săltau 
sprinten în sus... Un singur actor concura cu dessous-urile 
png d: Mazimilan. Numai peniru aaa său aclori- 
cese ne indeam privirile din broderii e - 

De-atunci si pănă astăzi: spiritual akka de et ru 
sau fin artist de comedie subțire, — îmbinind zimbetul imper- 
ceptibil cu discreta tristeță a ochilor, — d, Maximilian a ști 
omenește și cu o desăvirșită naturaleţă, să intruchipeze crea- 
tii perfecte care nu se pot uita, 

„Am Inat parte şi noi a sărbătorirea d-lui Maximilian, Si— 
dintr'o profundă simpatie — publicul a trecut fără să suridă 


peste atiludinea-i smerită, cu capul întins căteă mian minis- 


136 VIAȚA ROMINEASCA 


trului ornată de-o decorație... ca un vitelus, cu ochi calzi și cu 
virtejuri în crestet, plecat spre stăpinul gata să-l scarpine 
la git. 


„fe 


Fără solemnitate, discursuri si daruri, — d-na Aglae Pru- 
teanu a părăsit definitiv scena esanä, după o lungă serie de 
succese si în urma citorva ani de boală si de descurajare, 

Cind am eşit din copilărie, cînd deci lacrämile noastre 
nu mai erau determinate de-o nesansä în chestii de jucării, 
— veneam, curiosi si emotionati, la dramele şi la tragediile 
care se jucau pe scena Teatrului National din lași. 

In lumina rampei, d-na Pruteanu aducea din cărți sufe- 
rinți de-aiuri gi de altădată — atit de naturale însă, şi pline 
parcă de actualitate... 

Ea ne-a- strecurat in suflet, cea dintăiu, fiorul durerii. Am 
aflat dela dinsa că există în lume sin viață ceva trist, o pa- 
timă care poartă pe oameni ca pe niște marionule — şi moar- 
tea, rigida incremenire a unei figuri cu zimbet mobil si 
ochi vii. 

Mai tirziu, rind pe rind, — d-na Pruteanu ne-a spus, cu 
glas de argint, multe întimplări minunate... şi braţele ei eloc- 
vente cind se ridicau drepte spre zei, cînd rămineau întinse 
pieziș spre Intern ca niște spade albe „pentru onor”, cind 
— şerpuitoare — se incolăceau de gitul celui care pleca si care 
nu mai era să se întoarcă... 

Dar d-na Pruteanu n'a jucat numai grandioase tragedii, 
cu gesturi teatrale si eu izbucniri de panteră rănită, D-sa a 
jucat sin piese care cuprind necazuri de toate zilele, spe- 
rantele, deziluziile si melancoliile tuturora. In aceste piese 
ea știa să pună discreţie si naturale{à, strecurând în soapte 
dureri inäbusite sin schifäri de gesturi — avinturi oprite după 
primul elan. 

Deşi rolurile jucate de d-na Pruteanu le-am mai văzut, 
şi încă de cite ori, în interpretarea atitor artiste, — totuşi 
creațiile de odinioară ale marei artiste eşene mau fost de ni- 
meni umbrite în mintea noastră. Pentru noi — Julieta, Ofelia, 
Dama cu Camelii... sint „Aglaia Pruteanu”. 

Astăzi cariera dramatică a acestei artiste s'a isprävit si 
în mod oficial, după încetarea de fapt » activității sale —- 
încă imediat în urma războiului, 


kF e 
Teatrul National din laşi a pensionat însă si pe d. C. 
Vernescu-Vilcea, care — cu toate cele trei sferturi de veac 
purtate cu vigoare si vrednicie — a jucat pănă în ultimul 
moment, 
D. Vernescu-Vilcea a intrat în teatru acum cincizeci şi 


CRONICA TEATRALA 137 


cinci de ani. Era mie slujbaș la o prefectură de provincie, A 
fost remarcat de un actor, pe cînd el — cu o dictie impeca- 
bilă — rostea plugusorul la fereastra prefectului, Actorul l-a 
cerut prefectului, care i La cedat, De-atunri d. Vernescu-Vil- 
cea şi-a inceput cariera teatrală — mic actor de provincie 
elev sirguinelbs al lui Matei Millo, apoi artist de frunte în 
ran pr ide în cele din urmă, directorul unei trupe 

Cu această formaţie, actorul vagabond a colind: i 
în lung șin lat — jucind traduceri i adaptări mc marire 
care aveau succes pe scenele de peste graniță, A jucat şi co- 
qe autorilor noștri de pe vremuri. 

, de muta de ici colo in căruţe cu covilti i - 
dianții” din bilciuri; îşi „monta” pice Da orena.. d 
zate, — dar le juca cu o indärätnicà pasiune. D. Vernescu- 
Vilcea a mers cu timpul. Şi-a mărit trupa, A dat reprezentații 
În grădinile, de vară sin teatrele nouă de provincie. A dus 
veselia dela un capăt la altul al țării, educind artiști si spec- 
tatori. lar acum aprospe douăzeci de ani, cind cinematogra- 
fele ineepuseră să ocupe sălile si să pasioneze publicul, d 
Verneseu-Vileen Şi-a dizolvat trupa, şi-a vindut decorurile 
(care vor fi servit in urmă la acoperitul bäräcilor din iarma- 
roce), şi a intrat in Teatrul Naţional din Jaşi, 

Acolo, actorul vagabond și-a întins cortul. Cel crescut 
ot pr me su dai pia scenă oficială — primit de d. 

£ Jeanu, fost dire Teatr taţi i 
capitala canu irector al Teatrului Naţional din 
rivit cu neincredere de multi — $ ectatori şi gi de 
teatru TES d. Vernescu-Vileea a Nu un A Re vs pré 
nerese, Să Joace una după alta piese rominesti si străine, 
F Teatrul Național a reluat piesele lui Caragiale. Atunci 
HUE interpretind rolurile: cetățeanul Turmentat, Jupin 
rar ară şi Conu Leonida, — a cîştigat definitiv bătălia. 
FA Ro s'a te un artist de rasă. 
tmient natural, ascutita-i inteligență, spiritul fi 
ge observație, lecţiile lui Matei Millo, as Ar in Sträinätate 
Bag A DEpanenie şi mai ales un dar divin de intuiție — 
ste. De in d, Vernescu-Vilcea, unul din artiştii noştri cei 
Lumea pieselor lui Caragiale, persona; i 

e m A jele acestor 

Pt x realitatea care a fost subi spiritul de observa Pe al 

mitrache mesele Vilcea. Gesturile si intonatiile lui Jipin Du- 

- vaga curile, tabieturile, poate chiar grima  Conulu: 

„conida — au fost ale unor oameni în carne si oase, 

artistul i-a intilnit.. si dela eare el a luat amăn ag 

teristic. me ue 

In redarea acestor personaje, cu toată älii 
gata să freacă chiar la convulsii de da d. en 


12% ____ VIAŢA ROMINEASCA 7" M nn 


nu depășea niciodată măsura, In lupta dintre artistul de rasă 
si actorul avid de aplauze — artistul loldeauna eşea invin- 
lor. 

e Dar d. Vernescu-Vilcea nu și-a mărginit numărul crea- 
țiilor la piesele lui Caragiale sau la celelalte comedii ro- 
mineşti, in care se reflectă mediul nostru de suburbie intelec- 
tualä, D-sa cunoaşte toate straturile societăţii si poate inter- 
preta pe reprezentanții tuturor categoriilor sociale de aici, 

Dar ceva mai mult; spiritu-i maleabil si divers a redat 
personaje dintro lume necunoscută. O divinaţie l-a pus pe 
urmele realității. El care nu văzuse niciodată pe un dascăl 
sau pe un preot din cine știe ce lume — a redat aceste persona- 
je cu o surprinzăloare exactitate... Incit cunoscătorii acelor 
medii străine au luat drept cochetärie afirmaţia interpretu- 
lui: că el n'a pus piciorul in acea tard si n'a vorbit în viață 
cu preoți sau cu dascăli din acele regiuni. 

In ultima stagiune, deşi parcă seria rolurilor interpre- 
tate de d-sa (şi care puteau fi interpretate) se isprăvise, — 
d. Vernescu-Vilcen a făcut o surpriză teatrului esan, jucind 
citeva roluri în Molière, Aceste roluri au fost evenimentul 
artistic al stagiunii. 

După o viață agitată, acest artist care printre cabotinii 
ambulanți și-a păstrat, intactă, arta de superioară esență — 
plină de sobrietate si de naturaletä — se retrage intro casă 
cu grădină din marginea Jasilor, 

Fürû gratificatii si fără onoruri, d. Vernescu-Vilesa trece 
din lumea turbulentă a culiselor, dintre intrigi şi birfeli, iu 
Horăria sin livada din fața caselor — oprindu-si ochii care 
wau întilnit în cale decit priviri rele, pe un trandatir deschis 
în soare. 

lar cind straturile vor fi plivite, cind crengutele uscaie 
vor fi retezate cu foarfeca, cind pătlăgelele roșii vor fi spri- 
jinite în scări de seindurică şi cînd florile vor fi stropite din- 
tr'o pompă eu un lichid contra puricilor verzi, — d. Verne- 
seu-Vileca își va ageza în cap casca colonială, își va atirna 
la soli torba cu fel-de-fel de cirlige, muşte si pestisori artifi- 
ciali... își va pune solemn pe umăr unditele si, urmat de 
zarva cinilor şi a copiilor, se va duce undeva departe pe ua 
mal de apă, unde va fuma tacticos si va sta ceasuri în!regi 
cu ochiul ţintă la un dop de bere care nu se va fi zmuneit de- 
cit atunci cînd s'a deschis sticla,.. 


M. Sevastos 


Miscellanea 


D. 0. Goga despre votul universal. 


„__D.0. Goga publică în „Ţara noastră” un articol: „Vatul 
Universal şi problema naţională“. In acest articol d-sa face 
o serie de coasideraţii pe marginea unui apel lansat de d. 
general Averescu cătră intelectuali, prin care d, Gencral se 


„declară dușman ireduetibil al acestei molime care bintue Tara 


cască, si care este votul obstese. Corpul electoral — d, 


=. General îl numește, cu ironie calmă, minor, Pe de altă parte 


însă votul, fiind universal, constitue 95% di ări 
adică pur şi simplu reprezintă țara. S den F je pure di 
din cetățenii săi minori, atunci es insäsi e minoră. Si atunci 
cine oare nu va protesta contra acestei insulte aduse țării 
hogstre de un glorios general? 

D. General mai critică votul obstese — pentru ce cre 
deti 1— nici mai mult nici mai putin decit fiindcă e... corup- 

iL.. mai ales.. supus injonctiunilor guvernelor, 

Admiräm candoarea cu care d. General vorbeste de fu- 

are ar casa spinzuratului... parcă nici n'ar şii despre ce € 


Admirăm şi ușurința cu care dxa priveşte lucrurile pă- 
reia, cum ar zice Voltaire, din punctul de vedere a] Tai 
“mas Dar dacä votul obstese e „eoruptibil” și „supus injoc- 
țiunilor guvernului” — a cni e vina? Nare d-se nici o rémas- 
pe această privință? Nimic de reproșat conștiinței sale? 
ca ar, în fine, consideratiunile politice nu ne interesează 
ke această revistă unde politica n'are ce căuta. Ne interesea- 

ie se pei ce pA is din fapte. 

„ LOga, comen acest apel, co i 
universal şi-a dezvoltat dintro datà intreg pee Ay potul 
umbre şi mizerii... S'au tvit pe rind slăbiciuni şi grésuri le. 
gate de această prerogativă acordată maselor nepregătite” 

Apoi d-sa aduce o încriminare şi mai mare; „votul uni- 


140 VIAȚA ROMINEASCA 


versal împinge pe planul întăiu revendicările sociale, în pa- 
guba unei consolidări de ordin naţional”. 

Așadar, sufragiul obştesc e incompatibil cu ideia naţio- 
nalä? Și pentru a dovedi acest lucru d-sa pune pe sama vo- 
tului universal nenorocirile Bulgariei şi ale Ungariei în epoca 
imediat post-belică. 

Mărturisim că nici nu ne vine să credem. Pentru prima 
oară auzim această nouă nelegiuire a sufragiului universal. 

Cunoastem de decenii toate argumentele aduse de me- 
diile reacționare contra acestei instituţii. Dar nimeni n'a spus 
vreodată că ideia națională e în opoziţie cu votul umiversal, 

D. O. Goga se poale bucura: teoria d-sale e complect o- 
riginală. Dar originală cu prețul unei complecte ignorări a 
istoriei politice europene din ultimii două sute de ani. 

Căci, în adevăr, conştiinţa naţională a apărut odată, con- 
comitent cu ideologia marii revoluții, adică cu ideia Suvera- 
nitäfii naţionale. Feudalismul concepea Statul ca un patri- 
moniu, ca o moșie personală a monarhului. Popoare diferite 
trăiau la un loc pe aceiași moșie si aparțineau ca o proprie- 
tate privată regelui. Revoluţia introduce ideia Suveranitätei 
naţionale, adică a dreptului de auto-determinare al națiuni- 
lor prin voința majorității cetăţenilor. Sentimentul naţional 
a fost condiţionat sine qua non de existența sufragiului 
universal, Suveranitate naţională fără vot universal e un non- 
sens. Istoria vine să verifice această constatare logică. Senti- 
mentul national în Anglia, Franța, Belgia, Elveţia, Italia, etc.. 
sa formal pe această cale, Decit să interpreteze fals cazul 
Bulgariei şi al Ungariei, d. Goga și-ar fi putut împrospăta 
cunoștințele istorice, 

Dar iată un alt aspect al chestiunii. Cum îl știm pe d. 
Goga patriot desăvirşit și bun Romin, îi punem această între- 
bare. Cind Rominia a revendicat Unirea cu Ardealul a fā- 
cut-o, desigur, pe ideia presupusă că majoritatea cetățenilor 
dorese acest lucru. Altfel cum um fi putut cere măcar o u- 
nire pe care înșiși locuitorii n'o voiau. Dar dacă în aceste 
condiţii votul universal a fost bun, cum se face că în guver- 
narea şi conducerea țării nu mai e bun? 

Mai departe d. Goga serie: „Gindiţi-vă un moment, unde 
am fi azi dacă... țara ar fi fost guvernată de-o elită conştientă 
care cu un plan metodic ar fi urmărit programul întăririi u- 
nui patrimoniu răscumpărat cu singe?” A 

Acum am înțeles. Programul e clar: masele sint bune 
pentru a răscumpăra cu singe patrimoniul pe care, după a- 
ceia, îl guvernează, cum ştiu ele mai bine, „elitele”. Si masele 
pot fi fericite fiindcă li se acordă totuşi înalta onoare de a 
„răscumpăra cu singe” patrimoniul naţional şi de a plăti im- 
pozitele pentru a-l întreține spre mulţămirea „elitelor —X. Y. 


E] 


A MISCELLANEA + O O 
Confuziunea valorilor. 


Deschideţi un jurnal sau o revistă de a noastră si ve 
pates ceti oriunde: „Marii noștri scriitori Mihail ata 
du Cosmin și Rebreanu...“ sau, ca să luäm dintre cei dece. 
dati: te t oameni de stat de pe vremuri M. Cogälni- 
D e era ul se i ka akepe aee m sau vorbind dè cri- 
că: „i n critici: G. [bräi 
ball rapi ră i leanu, E. Lovineseu şi Mi- 
„Ce ati zice dacă ati ceti într'un jurnal englez: „Marii 
tri scriitori Shakespeare, Conan Doyle, D sau gi 
tr'unul german: „Marii nostri compozitori Wagner, Beetho- 
ven si Franz Lehar...” şi aşa mai departe. Toată lumea e ne- 
dumerită cetind astfel de lucruri. O primă constatare care se 
impune € că, inainte de războiu, criteriile după care se judeca. 
rg lueru si EEN în ei era așezat erau cu mult mai fine 
orice caz mai conștiente și mai orientate. Răzh iul 
incurcat totul. Nietzsche, asfixiat de permanența mejudalbe 
și criteriilor tradiționale, a cerut cîndva o „răsturnare a tutu- 
ror valorilor”, In Germania lui Nietzsche era prea multă tra- 
Cru aprecieri. La noi e curată anarhie. La urma urmei am, 
mite orice punct de vedere in valorificare, Cu o condiţie 
Insă: ca acest punct de vedere să se mențină consecvent pănă 
3 jr seu 
ar cind cineva enumără printre marti ţi pe T, 
Arghezi, pe Eminescu și pe Vasile Militaru, dee Pl ă, a- 
lunci sintem in plin haos, Aprecierile la noi se fac așa de 
arbitrar încât 1H provoacă totdeauna cel putin surisul, S'au 
picat în ultimii ani în literatură lucruri absolut remarca- 
ile ale unor autori tineri nu prea cunoscuţi, Să cităm, printre 
altele, două: „Voica” romanul d-rei H. Stahl si „Popi” de 
Theodor Scorteseu, Prea puţini le-au observat si mai puţini 
au scris cite ceva despre cle, Cine a comentat cum trebue, 
atunci când au üupuru, A Cabas AA Ce eset A nulă euro- 
paie ale d-lui Ibrăileanu: „Creaţie si Analiză” sau artico- 
ele despre Eminescu, sau studiile mai vechi despre „Cara 
giale" sau „Marcel Proust” ale d-lui P, Zarifapol? 

Au trecut, pur şi simplu neobservate, In schimb cite 
ar 44 opere” pe cure nu je ştie nimeni au fost preamärite si 
po e profetic. Publicul nostru a auzit, ştie, după un pres- 

giu stabilit de o stare de opinie publică, că trebue să-i 

p că M. Sadoveanu, L. Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Cezar 

Ee rescu, Si atunci ţi Céleste masinal, de la ediție Ja ediție, 

re ra ps hrs eter me să știe diferenţa de la un ro- 

. i elitm À z 

ceasta € prea mult, basis nus til ga a 
Si ca în Literatură, în toute domenii 

Vedem lu aceasta o serie de cauze, Se, domeniul; 


142 `“ VIAȚA ROMINEASCA ž _ 


publicisticci a fost invada! de o serie imensă de nepregătiţi. 
Tot ce se cere € oarecare facilitate la seris. Incinta se cerea 
şi oarecare cultură, pufina deprindere cu capo d'operule spiri- 
tului omenese, Căci, după cum a spus unde-va A. Thibaudet, 
gust înseamnă cultură. 

Numai comparind si aprofundind produele spirituale 
mari, poli înţelege si gusta altele mai mici. Dar cărturarii nu 
mai scriu în Rominia. Scriu în schimb, din simplă meserie, 
o serie de publicisti, adolescenţi si ignoranti. Aceasta fiindcă 
lipseşte sancţiunea unei autorităţi si a unei instituţii de va- 
lorificare, Și, cauza cauzelor, autoritatea şi sancţiunea nu 
există, fiindcă nu există fradilie consacrată. Totul stă 
în alcătuirea moravurilor noastre publice de unde lip- 
seşte conștiința şi sentimentul răspunderii. Fiecare bea o 
cafea ori bere cu un prieten. A doua zi se simte dator să-l 
laude şi să-l compare cu toate geniile omenirii. Totul se a- 
ranjează la cafenea si, fără pic de ruşine, ne lăudăm numai 
familia sau prietenii. Si doar ar trebui ea criticul cînd serie 
să se simtă în aceiaşi stare de spirit ca preotul ori magistra- 
tul, Fâră de aceste virtuţi nu vom înjgheba niciodată 
a cultură people si ne vom zbate mereu în ghiarele anar- 

ei, — M. R. 


„Viața rominească” si ziarele bucureştene. 


CH vreme redacţia revistei noastre era în laşi, revistele 
si ziarele bucureştene in dulce unanimitate, (era poale sin- 
gurul lor teren de înţelegere, pe care, sincer, regretăm că ama 
contribuit să se risipească) ne acuzau de provincialism, de 
moldovenism ruginit si anost, de secturism si exclusivism e- 
san. Si lecţiile de modernism şi de spirit lang, cu si repriman- 
dele severe orideciteori ne abäteam dela idealul prescris 
de d-lor, curgeau ploac, Dar iată că redacția noastră sa mu- 
tat la Bucureşti, Credeam că vom fi salutafi cu entuziasm de 
confrații care ne acuzau de moldovenism., Din contră însă, 
schimbindu-şi brusc opiniile, confrații noștri devenind subit, 
„peste noapte, descentralişti şi regionalişti, și plingind pe rui- 
nele vieții provinciale pe care noi am ucis-o prin dezertiunea 
noustră, ne fac renegaţi, trădători si ne prezic o tristă deca- 
dentä. Fireşte, dacă am crede că numai logica conduce ati- 
tudinile omeneşti, ar trebui să nu mai înţelegem nimic, Ne 
aducem însă aminte de un boer dintr'un roman de Al O. 
Teodoreanu care recomanda această atitudine pentru țăran: 
„Țăranul, bine-o face, rău o face, tu să-l sudui”. Si ne con- 
soläm. 

Räspundem doar atit, ceiace ştie toată lumea: spiritul e- 


MISCELLANEA 143 


şan sau altul nu e o chestie de g fie, ci de afinități si 
convingeri. El se poate exercita de oriunde si i nt sa 
poes exercita nici de la laşi, op mie 
ar cu această ocazie, ziarul ,Cuvintul" intr’ i 
semnat N. I, făcind bilanţul activității „Vieţii apr pas 
disculă şi gr prinzindu-ne cu oarecare contrazicert 
incat sh N, e spune cam așa: 4V, R", ca şi confrații no- 
ri dela „Adevérul“, se inspiră dela principiil iei 
ale socialismului si, totuşi, crede a Kitea TR RE pie at 
Acel „totuși indică evident o incompatibilita te, După pă- 
rerea d-lui N. 1, probabil ultim rest din vechea mentalitate 
sămănătoristă de pe vremuri, țăranul e sortit să râmină veşnic 
„attache à la glèbe“, primitiv si pitorese, sustinind partidele 
reacționare si pe autorii dornici de piloresc rural. In acest 
apn vă robi Set i mi so Prusaci și partidele creştine 
a, nism, de ie si iali 
meng bine ră D emocrafie şi socialism nu 
_ Dar dacă d. N. I. ar fi meditat mai adine această 

blemă, ar fi putut ajunge la concluzia că democraţia citā 
din ideile de la 1789 e formula menerulă si generoasă din care 


„au eşit, după structura internă a țărilor gi dupä conjecturile 


locale, aici socialismul, dincolo țărănismul. Tärä i soci 

, nism şi socia- 
lism inseamnă dozarea unei Ariana à de clasă. Fu 
ra si altul au la bază munca şi nu apărarea capitalului: 

țărănism — subt forma micii proprietăți de consumatie, în 
socialism — etatizarea şi organizarea colectivă a producției 
Dar 3 apr și pres forme democratice. l 

aca d. N. L ar fi recetit cu această ocazie ram 

agrare ale partidelor socialiste şi rezolutiile da ramin 
pr în privinţa tărănismului, ca şi o scrisoare a lui K. Marx, 
a te de a muri, cătră Vera Sassouliteh, ar privi altfel pro- 

ema. Dar toate acestea credeam că sint pres cunoscute. E 


meri, Do tlevărat că şi banalităţile trebuese mereu amin- 


Documentärile d-lui C. Stere. 
Ziarul „Adevărul à i i 
; publică o serie de articole ca i- 
hinari o noastră viaţă politică ide după războiu. pps 
opinia. p eter ce Lo rc cu cel mai mare interes de 
viitor le vom discuta şt O0 M pa aaa ali tu ac 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Gala Galaction, /n oâmintul fâgăduinței. Bucureşti, ed. 
„Cugetarea“, 1930, 

Noul volum al părintelui Gala Galaction cuprinde note 
de călătorie în Palestina. Este istorisirea unui pios hagialic, 
istorisire, insă, în care pietatea nu intunecă spiritul de obser- 
văţie al călătorului si însuşirile artistice ale scriitorului Gala 
Galaction, Părintele Galaction știe să dozeze cu multă cum- 
păneulă aluziile biblice eu care își aghezmueşte observaţiile 
si știe să imprăștie cu cumpätat meșteșug miresmele credin- 
jei în impresiile sale de călătorie, notate sobru si sigur, cu o 
desăvirşită indeminare de mânuitor al frazei scrise, 

Acest lucru dă, dealtfel, cărţii sale o savoare specială. 
Ceiace ajută la această impresie este faptul că (în acest vo- 
lum, cel puţin) credința ortodoxă a părintelui Galaction este 
foarte puţin fanatică. Se desprinde din paginile sale, o calmă 
resemnare, o biindeţă infinită (citeodată, parcă, putin cam 
voită, cam premeditată) şi o mare toleranță. Nimic din agre- 
sivitatea pe care o are uneori credința catolică, de multe ori 
atit de netoleruntä, de orgolioasă si de increzulñ, Acest ca- 
racier de toleranță distinge, dealtfel, ortodoxismul. Părin- 
tele Galaction îşi face un point d'honneur din aceasta. Pe va- 

orul care îl duce sint mulţi emigranți evrei, care pleacă în 

alustina, „Bravi soldați ai unui ideal atit de pasionant şi de 
avid de sacrificii!” exelamă părintele Galaction. lată o ex- 
clamatie care depăşeşte credința (sau, în orice caz, fisneste 
din alte cute ale sufletului decit credința), Mai interesantă 
este alitudinea părintelui Galaction în fața Zidului Phngeri- 
lor. După ce deserie acest celebru şi străvechiu zid la care, de 
două mii de ani, vin să se tingue, în fiecare Vineri sara, 
fiii lui Israel, autorul scrie: „Stau, lingă însoțitorii mei, si 
privese străvechiul zid, stropit cu atitea lacrămi, deasupra 
căruia, ca niște candele de speranță eternă, atirnă stelele... 
Rugăciunea se stinge. Cei ce s'au rugat pentru noua recoltă 


RECENZII 145 
dinilor lui Jacob, înc să 
Feu se împletește si Pa fs 


Saul din Tars... O, ponte că o rază din ochii Mintuitorutui, 2 
ăiat, în zilele petrece > pämir n 
din Sins Templului lui Nenian edi Ave 
_ vin momentul cind plecăm si noi, aproape 
res: mă apropiu de zidul sfint şi sărat în pre a e mei 
rer aa ena indisolubile pe care Dumnezeu a binevoit s'o 
ră omenesc, aici în Ierusalimul lui cel fără de 
„Aceste rinduri indică tonul întregii cărţi. Nu toate pa 
să, poartă această pecete Pt a Sint, in a 
părintelui Galaction, pasaje care probează că autorul este 
un fin scriitor inainte de a fi un pios pelerin. Asa sint, de 
exemplu, capitolele în cure este descrisă ceremonia curioasă 
a Paștelui Samnritean. Mai sînt si alte pasaje la fel, Ele con- 
tribue să facă din impresiile de călătorie în Țara Sfintă ale 
părintelui Galuetion o carte de mare valoare literară, inte- 
resantă, vie şi plină de coloare, lar înaltul s irit religios care 
insufle ţeşte aceasiă carte face ca lectura a să fie o odihnă 
şi o adevărată reimprospătare morală, 


+*y 


„Gib L Mihăescu, Bratul And d | 
ra „Naţionala“ S. Ciornei, 1990, (Roman). Bucureşti, 


Gib Mihăescu este, ate, singurul nuvelist de .v 
al generaţiei de după razboiu. Cearta pa eo că pac 
volume de nuvele „V édenia" si „La Grandiflora“, de o mare 
Pare realistă şi de o sigură nnaliză, iată-l incercind în „Bra- 
i Are gs lui roman, T endinta prozutorilor 
a-şi încerca, mai curind sau mai tirzi -+ 
is ș planul vast şi cuprinzător al romanului, este acei 
sere caracteristic fenomen literar intimplat la noi de zece 
per coace, Cucerirea romanului este, fără îndoială, faptul 
mii Drnunsl cure marchează epoca sctunlà a literaturii 
ec se re. În zece ani am parcurs un drum care, în alte Hiera- 
ra , à pico mai multe decenii. Am sărit, cu sigurureță 
a pe. Nor fi pentru prima oară in istoria literaturii noastre. 
c-am grăbit, de un secol încoace, în toate direcțiile — nu 
numai in literaturi. Si efortul de a depăși etapele normale 
te mai vizibil pe alte terenuri decit pe cel literar, D ip 
ceasta este o chestie care nu interesează mici gifa 
Romanul rominese este un fupt indeplinit. Spre roman 


10 


. 


146 VIATA ROMINEASCA 

tinde activitatea oricărui scriitor, fie că are sau nu însușirile 
specifice ale romancierului. Pentrucă nu orice prozator — 
oricît de talentat ar fi — este numaidecii un romancier. Nu- 
vela si romanul sint două genuri literare mai diferite între 
ele decit se crede de obiceiu, Un nuvelist poate mai ușor fi în 
același timp dramaturg bum decit romancier bun. Nuvelistul 
este un detailist. Viziunea nuvelistului este de amănunt, limi- 
tată, de durată scurtă; se exercită în adincime nu în intindere, 
Legile de dezvoltare ale nuvelei sint cu totul altele decit a- 
calea ale romanului. Durata, în primul rind, suferă o inter- 
pretare deosebită în roman și în nuvelă, Ceiace înseamnă că 
timpul material în care se petrece romanul nu interesează 
prin lungimea lui. Un roman a cărui acțiune se înoadă si se 
desnoadă într'o lună poate fi mai lung ca durată sufletească, 
mai intens ca semnificaţie si, deci, mai autentic roman decât 
o acțiune desfășurată în citeva volume, fesutä pe un timp de 
ani de zile. 

Romanul lui Gib Mihăescu sugerează această durată 
lungă si această intensitate de viaţă. Să încercăm un rezu- 
mat. (Sarcină ingratä a criticului, dar necesară). Un oraş de 
provincie, capitală de judeţ. Un fost profesor de istorie, de- 
venit politician, sef de organizaţie al unui puternic partid, 
ministeriabil. Soţia lui, o femee frumoasă, admirată şi dorită 
de toţi bărbaţii tirgului. Caracter destul de putin excepţional, 
fără a fi banal, soväitor (sau lipsit de personalitate, lucrul e 
de ghicit), cu aparente enigmatice, fără enigmă. Superioură, 
însă, celor care o înconjură, profesori de liceu provincial, ra- 
taţi, anosti, banali sau vulgari si femeiusti sensuale si primi- 
tive, Tentative de viaţă interioară, repede avortate, D-na Zina 
Comoi, femeia frumoasă si cam desamăgită, n’a găsit printre 
omagiile care i se aduc nici unul care să-i placă, A şovâit 
pănă acum. În tirgul acesta, însă, apare un om excepțional 
(singurul). Un profesor de matematici, Andrei Lazăr, astro- 
nom pasionat, un suflet visător, o fire timidă si arzătoare. In 
fond, un refulat, un om pe care viața îl solicită și îl respinge 
în acelaşi timp, un om cu surplus de dorinfi si cu deficit de 
realizări. Nu un ratat. Un exaltat, un inadaptat. Sint ani de 
zile. acum, de cînd Andrei Lazăr lucrează la confecţionarea 
unei mașini cure să poată realiza mișcarea perpetuă. Un vis 
mecanic, obsedant, care îl hulucinează, aducindu-l pănă în 

ragul nebuniei. Dragostea pentru Zina Cornoi vine să tur- 
bure vechea lui pasiune de inventator şi de căutător al impo- 
arate A doua jumătate a romanului o formează sem. 
şi descrierea acestui conflict sufletesc. Maşina mi 
petue pare, insfirsit, să fic realizată. Andrei pa izbutit 
să-i imprime mişcarea veşnică. Bucuria lui de inventator 
este întregită de bucuria lui de îndrăgostit. Zina Cornoi îl iu- 
beşte. Va veni la el. Lazăr îi va arăta invenţia lui. In ziua, 


RECENZII : 


——— 


ar | 
însă, În care femeia iubită vine la el acasă, 
ta să i 
pan D ct gta se opreşte. In fața înc tele hi cu ei 
dee at; femeia inepăimântată fuge, crezind că ela ine- 
el, Andrei Lază ca si nebun. În mintea lui 


întradevăr, sau a fost numai o 
A t părere? O intrebare la 
nu poate şi la care îşi dă sama că a să 
SA ma Șă ga va poe à 
ren, acelaşi tren în care Zina Cornoi se lasă induplecatä de 
; Nae Inel 

provincie, colegul lui Lazăr si reprezen ţa d, acra de 
omul de toate zilele, terestră, prasfie si ge ba 


„Sib Mihăescu este bi i 
pede_condus, fără nimic inutil, Deși si ques Où Er 
asta) este viu, dinamic, pasionant, si, pe 
şi Sr Aspectele de viaţă erati br A ndir ara 
ara DR person elor de primul plan (Zina Cornoi şi An- 
îi a ră, int carncterislice si pline de coloare. Poate sînt 
pr m e coincidenţe. De exemplu: toţi eroii sânt, la un mo- 
sonic pr uri seta a ten. ari Antal: Un defect la 
ren prease mijlocul 
op paseri se coboară si intilneste În mecanicul patia pas 
i Aar nist, pe care îl cunoscuse in adolescență, obsedat si 
pe prie de maşina mișcării perpetue, cu care stă de 
vam Și A ee îi spune că s'a lecuit acum 'de vechea lui „ne- 
á ie . Lonvetsafie care, natural, este plasată aici ca să mo- 
veze și mai mult si să precipite sfirşitul Sint coincidente 
re pot părea verosimile, dar care ar putea da ultimelor pa- 
gini ale cărţii aerul de a fi compuse prea repede. Dar este 


hăescu se dovedeşte a fi priceput în crearea de i 
i A tipuri 
Rene. Știe să trateze cu simplitate astfel le nr 
Ho pont. cu prea multă simplitate — sau prea repede. 
ve este, în fond, o calitate, Analizele pe sute de 
ae Paul Bourget, cleioase si interminabile, nu mai dat 
> nr vreme, ai kan bine. Nu vedem de ce 
roman €, roman e analiză, trebue 
să fie savant, solu și plicticos. AUX = 
noştri par, în ultimul timp, să 
mult h re romanul zis „de moravuri“. Gib PET tp 
pia dromedei”, încercînd (şi izbutind, pe alocurea, mi- 
nuna bine) tratarea unui caz de conștiință, imbogățește 
literatura noastră cu un roman psihologic de mina întăiu. 


Al. A. Philippide 
**+ 


148 . VIAȚA ROMINEASCA 


Izabela Sadoveanu, Educaţia nouă. — Indrumări pentru 
părinți şi educatori. Bucureşti, ed. „Cultura Rominească“, 1930. 


Pedagogia modernă e totodată mai slobodă si mai ri- 
guroasă deci! ştiinţa educației de înainte. Mai slobodă; 
pentru că principiile ei sint mai putin formaliste, mai pu= 
{in tiranice. Apoi, pentrucă unul din principiile sale fun- 
damentale este tocmai libertatea, importanţa covirşitoara 
care se dă spontaneităţii elevului, Dar spunem că pedago- 
gia modernă este în acelaşi timp mai riguroasă decit cea 
veche, Intr'adevär, ea ascultă de stăpini cu mult mai se- 
veri decit înainte, cînd primea ordine doar dela politică, 
dela Tron, dela guverne. Astăzi li poruncese Psihologia, 
Sociologia, Istoria. Si comandă Ştiinţa. Si ordinele Stin- 
tei — spre deosebire de ale guvernelor, codurilor, şi chiar 
de ale lui Dumnezeu — sint ordine irevocabile, pe care 
nimic nu le mai poate modifica. 

Una din personalităţile cele mai interesante din lu- 
mea pedagogică modernă, din acelea care tocmai ascultă 
de direcţia nouă luată de Ştiinţa educatiunii, este d-na 
Doctor Montessori, al cărei merit e cu atit mai mare cu 
cit a căutat a moderniza partea cea mai gingasä a pedago- 
giei: educarea copiilor foarte mici. In acest scop, a creat o 
întreagă metodă, numită metoda Montessori, în anul 1907. 
Astăzi metoda are deja mai bine de două decenii de exis- 
tenţă, 

D-na Izabela Sadoveanu, cu spiritul ei de discernă- 
mint pe care i-l cunoaştem si care i-a asigurat în Humea 
pedagogilor romiîni o excelentă situatiune — a ales din 
această metodă Montessori tot ceiace i s'a părut că a re- 
zistat vremii, tot ceiace douăzeci de ani de experiență au 
dovedit că a fost fertil, 

„In linii mari, — scrie d-na Sadoveanu, — concepția 
educativă a d-nei Montessori se reazimă pe copil şi pe le- 
gātura dintre el si educatoare, D-na Montessori reclamă 
pentru copil „dreptul la libertate”, celace înseamnă ez 
voltarea spontană a puterilor sale sufleteşti subt o condu- 
cere foarte constienta de scopul urmărit”. Copilul trebue 
să lucreze și să facă exerciţii din Indomnul impulsiunilor 
interioare, dar să se perfecționeze si să fie condus apoi la 
învăţătură de mini îndeminatice. Materialul didactice esta 
astfel întocmit încât copilul se edici si singur cu ajutorul 
lui, căci în el găseşte controlul şi corijarea lucrărilor sale. 
Institutoarea este conducătoarea calmă si la nevoe aju- 
tătoarea individualității copilului si a sufletului său: si din 
observaţiile ei se va aduna adevăratul material stiintific 
pentru o pedagogie nouă, „ln paginile următoare, — serie 


SR RE 


d-na Izabela Sadoveanu — vom căuta să dăm , 
E — a să dăm o ex 
cît mai credincioasă a teoriilor, metodelor şi experlenteles 


scoalei Montessori, așa Cum se 
rienţă de mai mult de două rapi pko Fc 


149 


D. 1, Suchianu 
+++ 


L M. FR EN su = 3 
an ro rt din antichitatea clasică, Bucu. 


Printre clasicistii noștri, d. I. M. Marinese 
i 1 - LM. u est - 
es ra. a productivi. După admirabila o rh 
nului lui Petronius, a publicat acum doi ani opera complectă 


am arătat la timp (cf. Viaţa Rominească, Decemb 
318—325), că d. P M. Marinescu este preia: talentat dE 
ie sm în Mie al nostru din limba latină. 
rolesor universitar şi scriitor iscusi 
tera ud la iveală un volum de figuri din ter Porte 
ă, pentru a familiariza marele nostru public cu cele mai 
e ns personalități ale lumii literare romane, 
n țările de veche cultură umanistă asemenea opere a- 


Römische Charakterkôpfe, sau ale lui Eduard S 
i % chwartz, - 
pălerkăpțe aus der antiken Literatur, apărute fa hai dap 
Hani; la pts 1 mai mulți scriitori eu renume ca Abel 
i nt, Julien Benda si alții, au inceput să publice, în co- 
rte Seres antiques”, Lehin volume, consacrate efte 
atin sau grec, adresindu-se iali 
marelui pe dornie de cultură. N cai 
A escu a făcut în cartea sa o fericită alege $ 
PTS 16 figuri reprezentative din literatura latină. eta 
îi cate cel pi incheind cu Apuleius. 
se putea o alegere mai potrivită si - 
ia n pă, tipul cel mai original A pita! m hair + ni 
i pănă la africanul Apuleius, rafinatul fiu a două culturi, 
mar pes or À N genial minuitor al verbului retoric, filosof 
eq romancier şi mai ales un neintrecut maestru al sti- 


Intr'adevăr, între acești doi poli desfăşoară i 
ratura latină, degi s'ar Sr ed o afirmatie paradoxal: prosu 
tura latină păgină nu moare desigur după puleius, dar până 


cs VIATA ROMINEASCA 


 — 


la acest scriitor, am putea spune că se împlinește ciclul com- 
plect al evoluţiei sale. 

Secolul al Ill-lea este doar cel mai pustiu secol al litera- 
turii latine păgine; în secolul al IV-lea avem, € drept, două 
genii: pe istoricul Ammianus Marcellinus și pe poetul Clau- 
dius Claudianus, dar primul călca si pe urmele lui Tacitus, 
iar celălalt avea înaintea sa pe Vergilius și pe Lucanus. 

Despre seriitori originali în ultimele două veacuri ale 
literelor latine nici nu îndrăznim a vorbi, cu toate că pentru 
istoria culturii latine nu se poate trece peste un Rutilus Na- 
matianus, un Boethius sau Cassiodorus. (Consideratiile aces- 
tea, să fim intelesi, se referă numai la literatura păgână!) 

Trebue însă să prevenim de da început pe cetitorul cărţii 
ce avem acum în faţă, că autorul nu-i oferă un număr de 
biografii, nici erudite monografii imbicsite cu note, ci pur 
şi simplu figuri, figuri adevărate, oameni vii, nu schelete. 

Pentru a da suflarea vieţii acestor eroi dintr'o lume atit 
de mult uitată, autorului nostru i-a trebuit mai întăiu o cunoa- 
ştere intimă a vieţii si culturii antice, intuiție istorică şi în 
aceiaşi măsură, talent de scriitor. Eroii d-lui Marinescu se pe- 
rindă în fața noastră, întrun șir succesiv de scene; i-auzim 
cum vorbesc, Îi vedem cum träese, cum se bucură sau sufăr. 
Tocmai aici se poate recunoaşte arta în procedeul acesta 
izbutit de a dramatiza povestirea introducind scene propriu 
zise, incadrate de deseripţii colorate si evocatoare. 

In „Cato”, chiar de la început, azistăm la o ședință a se- 
natului roman, care trebuia să se pronunţe în privința Car- 
taginei: „Era cakd si senatorii erau obosiţi. Sudoarea curgea 
pe togele lor brodate cu purpură și în ochi li se cetea parcă o 
singură dorință: să se isprăvească odată această şedinţă care 
dura de citeva ceasuri. Consulul care prezida le acordase, 
pentru moment, o pauză de odihnă şi de reculegere. Unii 
cucăiau pe băncile lor, alții se pes prin incintă, iar cei 
mai mulţi se grupaseră în jurul lui Scipio şi discutau cu a- 
prindere. Figura şefului nobilimii se desena mindră si aris- 
tocratică în mijlocul grupului de chipuri agitate. 

Deodată se făcu tăcere. Senatorii îşi ocupară iarăşi locu- 
rile si ședința reincepu. Un om cu părul roşu și ochii cenușii 
se urcase da trihupă. Era între două virste şi pe buze îi flu- 
tura un zîmbet tăios şi sarcastic” (p. 15—16). 

In altă scenă îl auzim pe Cato cum dă sfaturi practice, 
înainte de a pleca la Cartagina, fiului său Marcus: „Imediat 
după ce voi pleca eu, te vei duce la moşie şi vei face ordine. 
Sint trei butoaie cu masline stricate, un butoi cu oțet cam 
slab, doi sclavi bătrini şi ceva sunci mucezite. Vinde-le pe 
toate căci nu mai folosesc la nimic... Tu să nu chemi nici un 
prieten la masă si să bei numai din vinul ce ţi-am lăsat. 

E cam acru, dar se poate bea şi dă putere“ (p. 17—18). 


—  — a 


RECENZH 


din faţă, în „orchestră”, nemiscafi si gravi ca nişte statui 
peo 0 Ange bombardează cu sfera men more 
rage „ară nd lingă ea doi negustori de sclavi vorbese Seria 
aceri şi-şi notează socotelile pe niște tăblițe riza 
— Ce piesă ne va da azi edilul? a 
pi ziar puţin, ne răspunde, Vei vedea. 

Fr f mea devine nerăbdâtoare, dar încetul cu incetul 
Pi: ie — pe scenă se lasă cortina, gi 
mbivius Turpio, bātrînul direc i j 
apare. m7 si purtind în ne te sia PRESS 
57 4 aţi, femei şi copii, strigă el cu voce sonoră, fiti 

are aminte şi ascultați. Nu vă miscati, nu mai rideţi 
voi, piles, potoliți-vă copiii! (p. 41—42). RP 
a că pe în alt loc (p. 4448) autorul ne introduce în 
begt pio Aemilianus, protectorul lui Terentius şi în 
gons à nn: Sn pri si filozofilor din vremea sa azis- 
Scaevola, esa e între Scipio si celebre personaje ca Laclius. 
vedem, mai departe, pe i eti 
gind, intr'un acces de nebunie, PA a Ni că 
seră es in studiu după clipele de delir (p. 5 3 1). A 
ele opus pälimage ale curtezanei Lyde (p 
Te à ja ge pe nefericitul Cicero în toate neînceta_ 
ph tragi cele lui şovňiri (p. 87—91), ne entuziasmäm de 
ea IL. dr al lui Caesar, ascultăm pe Sallustius criticind 
pren sim ară crufare, pe aristocrați (p. 113—114) sau fă- 
ia Le ogia spiritului (p. 116—117); ne întristăm cu Ver- 
ai al are de jefuitorii veterani ai triumvirilor (p. 125) 
er ne en Fm recită din Aeneida lui tragicul destin al ti 
ui Ses rceHus (p. 135), ne înălțăm sufletul la predicile 
pes ii (p. 197), dis refuim pe monarhul nebun împreună 
pr us (p. 185—187), iar eu ucel „copilandru cu suflet 
pecete gr g“ (Persius), înțelegem o dată mai mult că stoi- 
€ cea mai pură, cea mai frumoasă doctrină etică a 


on 

- scrie limpede, vioi 

Marinescu , f š 

se: Nu lipsese cuvintele de spirit, es reg t kt de 
acest infelegätor interpret al lui Petronius i Trou 4 

SRE pitoreşti, evocatoare, ne tatitepltă preiei 
scrisul său: „Vorbele-i curgeau limpezi si clare (cf. Cato, p 


152 VIATA ROMINEASCA 


- — 


16) si se indesau ca picăturile unei ploi repezi de vară”. Des- 
pre versurile din satirele lui Persius spune (p. 206): „Ele 
cădeau ca o ploue cu spie de ghiață asupra unui pămint ars 
de secetă“, Una, în sfirsit, se distinge între toate, prin ade- 
vărul si mai ales À aa delicate{a si gingäsia ei, aceia care 
caracterizează pe rul poet Persius (p. 207): „In mijlocul 
Ronei corupte a lui Nero, sa sävirsit din viaţă acest sfint 
predicator al virtuţii. A fost ca un nufăr alb şi neprihănit 
care crește și infloreste doar o clipă în mijlocul unei mlaștini 
pline de putreziciuni”. 

Cine vrea să trăiască citeva momente în lumea veche 
romană, va găsi în cartea aceasta a d-lui Marinescu cea mai 
bună, cea mai sigură călăuză, 

C. Balmus 


+" 


D, Găzdaru, Descendenții demonstrativului latin ILLE în 
limba romină. laşi, „Viaţa Rominească*, 1929 in—8", 186 pag. 


Lucrarea de faţă ne aduce un studiu de vocabular, 
adică ne prezintă, în întregul ei, istoria unui cuvint latin 
păstrat în romineşte subt un mare număr de forme. Ceiace 
dă şi mai mare importanţă subiectului e că cuprinde şi un 
important capitol de morfologie, deoarece pronumele iile, 
devenit articol, stă la baza declinärii rominesti. 

j Volumul d-lui Gäzdaru reflectă ideile profesorului 
| Philippide: autorul însuşi citează adesea opinii nepubli- 
cate ale profesorului său. Dar ideile acestea sint. regindite 
si uneori chiar contrazise de elev, Privită în ansamblu, 
cartea se prezintă bine si aduce material interesant. 

Iată care e planul lucrării: reprezentanţii rominesti ai 
lui ile sînt împărţiţi în cinci categorii, după rolul lor 
sintactic. In fiecare din aceste categorii, se examinează pe 
rînd soarta fiecărui caz latin, atit în daco-romina literară, 
cît si în dialecte si subdialecte. Formele populare moderne 
sint citate cu îngrijire, în măsura în care sint cunoscute. 

Principalul defect al acestui plan e că obligă la re- 
petiri frecvente. Transformările suferite de nominativul 
masculin sint în mare parte aceleași la diversele categorii 
sintactice, Autorul este deci silit să repete: „istoria acestei 
forme e complect paralelă cu cea studiată la pag. …", şi 
acelaşi lucru se întimplă şi pentru celelalte cazuri pe rînd. 
Dacă s'ar fi pornit dela formele rominesti, sar fi simpli- 

|ficat expunerea fonetică si sar fi ușurat înțelegerea 
faptelor. 

Alt defect al studiilor de felul acesta e că ne obligă să 
discutăm, pentru exemple izolate, chestiuni cu caracter 


RECENZII 


— B 


general. La pag. 21, de exemplu, se discută menținerea în 
nea regiuni, a lui u final dela pronumele elu. Dar 
aptul acesta nu priveşte numai cuvîntul citat, ci se ob- 
y 7 ee cuvintele terminate în consoană. Poate că 
sage n a special s'ar fi putut trece peste chestia 
Un rezultat important pe care-l găsi 
| | - im în c - 
| Găzdaru e următorul: se stabileşte că î din în Se 


stare de lucruri e nouă. Cred că problema se s i 
mult prin studiul meu asupra articolului Ene Perm rau 
apărea în Romania). | Dacă vederile mele în această pri- 
vinţă sînt juste, trebue să credem că enclisa articolului e 
recentă în româneşte. Si din alte puncte de vedere lucra- 
rea discutată aici şi articolul meu se complectează reci- 
proc, măgar în ce priveşte originea articolului al, po- 
ai nn ia de mine şi discutată în amănunte de 
Imi rămîne să discut citeva amănunte Nu mă 
cu teoria că pronumele sînt mai conservatoare şi need 
multe forme decât substantivul din cauză că sînt mai pre- | 
ama (pag. 13). Explicaţia e că pronumele sînt mult mai des 
pe rebuintate decit fiecare substantiv în parte, de aceia 
= bases + lor forme nu pot fi uitate. In ce priveşte pretinsa 
a re a neutrului în romiîneste (pag. 15), vezi articolul 
ra omania, LIV, pag. 249 si urm.). Lat. hic şi iste nu 
ci Lee de persoana a treia, cum ni se spune la 
pag. 30, se explică printr'un cerc vitios dece v 
a o are în romineste timbrul î. La pag. 97, nu er 
m Talt că în vorbirea familiară se pronunţă feti, 
l (pag. 110), ete. Mă surprinde afirmaţia că tată 
a păstrat articolul - pe tot teritoriul daco-romin: perso- 
nal n'am auzit niciodată tatăl în gura unui țăran. La 
pag. 111 e citat cu onoare R. de la Grasserie, diletant fără 
nici o valoare, In schimb nu găsesc nici o mențiune d 
pre G. Guiliaume, Le problème de l'article, Paris, 1919 pi 
pag. 167, nu se pomeneşte de cellalt. „cata 


16 VIATA ROMINEASCA 


Inainte de apariţia acestui volum, îl cunosteam pe d. 
Găzdaru numai subt aspectul de polemist violent, pasionat 
şi nedrept. Constatăm acum că poate da si lucrări mai 
utile si mai științifice. Mărturisim că-l preferäm sub! acest 
al doilea aspect, 


+++ 


Texte rominesti vechi, publicate de J, Dyak. (Introdu- 
cere în studiul limbii romine). Bucureşti, Socec, 1 


Această publicaţie umple o gravă lacună în materialul 
nostru didactic. In adevăr, pănă acum nu exista nici o cu- 
legere de texte vechi rominesti, la fmiemina marelui pu- 
blic, afară de manualele de limba romină pentru clasa a 
şasea de liceu, care nu sint alcătuite de specialişti în ale 
limbii. Cine voia să-şi facă o idee despre limba noastră în 
trecut, trebuia să se adreseze direct la texte, care de cele 
mai multe ori sînt greu de găsit şi mai cu samă greu de 
utilizat pentru profani. 

Broşura de faţă pune la îndlemină cetitorului o cule- 
gere uşor de minuit de texte aparținind secolului al 
XVI-lea şi al XVII-lea, care ne ajută să urmărim evolu- 
ţia limbii în această epocă. Textele mai sînt clasate și 
după regiuni, ceiace me permite să ne dăm sama de dife- 
renţele dialectale. Originalele rominesti sint puse alături 
de textele traduse si astfel apare clar diferenţa între stilul 
original romiînesc si stilul traducerilor, influenţat de 
limba originalului, 

Pentru uşurinţa lecturii, toată broşura e scrisă cu al- 
fabetul latin. O notitä introductivă explică sistemul de 
transcriere. Graţie scrupulozitätii editorului sintem feri(i 
de graşeli de tipar sau de transcriere, care de multe ori 
fac să se uite toate meritele unei astfel de publicaţii. 

D, J. Byck pume astfel în mina cetitorilor un manual 
util si uşor de consultat, care va aduce, fără îndoială, cele 
mai mari servicii tuturor celor care se interesează de 
istoria limbii, 

Al. Graur 
eta 


St. Procopiu, /ntroducere în electricitate şi magnetism, 
Vol. L Ed. „Casa Scoalelor", laşi 1929; 328 pag. Pr. 150 lei. 


Doritorii de a se informa asupra fenomenelor fizice ex- 
perimentale care stau la baza sistemelor teoretice clasice sau 
moderne rämin incurcati la alegerea tratatului celui mai po- 
trivit; evitind să se servească de tratatele experimentale în 
mai multe volume, nu ar putea fi satisfăcuţi direct nici de 


RECENZII 155 
vre-un tratat teoretic în care cunoştinţele experimentale 
sint doar sumar revizuite. Din această încurcătură, în ce pri- 


veste ramura de fizică enunțată în titlu, ne scoate lucrarea 
d-lui Procopiu. Volumul I (apărut) al cărţii d-sale: „Intro- 
ducere în electricitate și magnetism” cuprinde: Electrosta- 
tica; Electricitatea dinamică; Magnetismul si Electromagnetis. 
mul. D-sa anunţă, pentru vol. II, Teoria lui Maxwell, Descăr- 
ce vga gaze, Teoria electronică, Raze Röntgen si Radioacti- 
vitatea. 

Expunerea este precedată de un capitol introductiv inte- 
resant: unităţi şi dimensiuni. In electricitate şi magnetism, 
mai mult ca oriunde, unităţile întrebuințate pentru mäsura- 
rea diferitelor mărimi sint de o importanță deosebită. De 
aceia nu putem lăuda îndeajuns insistența autorului asupra 
acestei chestiuni. Pentru a se exemplifica necesitatea omoge- 
nității formulelor, sînt date unele verificări si chiar deduceri 
empirice de relafiuni pe baza acestui cz a 

Prima parte a cărţii o formează „Electrostatica”. După 
introducerea noţiunii de cantitate! de electricitate şi expri- 
marea legii lui Coulomb, prin exemple si cazuri particulare 
se analizează ideia de „cîmp” si ,, potential”, cu teoremele ma- 
tematice, în formă simplă, relative la problemele de aseme- 
nea natură: teorema lui Gauss-Green, ecuaţia lui Laplace, 
verificată pentru cazul particular al functiunei 1:r, si enun- 
farea teoremei lui Poisson. Electrizarea prin influență si stu- 
diul condensatorilor duc în mod logic la noțiunea de „dielec- 
tric. "Aici autorul se foloseşte de împrejurare să exprime 
citeva probleme mai deosebite: fenomenul Kerr, piezoelectri- 
citatea. Teoria electrometrelor este dedusă în legătură cu no- 
liunea de energie electrostatică; aşa de ex. formula electrome- 
trului cu cadrane a lui W. Thomson se stabileşte extrem de 
simplu din e ine plauzibilă a proportionalitätii capacităţii 
cu unghiul torsiune, Prima parte a cărţii se termină cu 
un capitol asupra maşinilor electrostatice, amintind în treacăt 

descărcările electrice prin aer la diferite presiuni, 

Electricitatea dinamică alcătueşte partea a doua. Dezvol- 
tarea nr mga De prin elementele galvanice, noțiunea de forță 
electromotrice nt elemente suficiente pentru formularea le- 
gii lui care este dedusă, din considerarea unui conduc- 
tor linear şi omogen, pentru a fi extinsă ulterior la circuite 
neomogene. Urmează analiza fenomenelor calorice: legea lui 
Joule, efectul Peltier, efectul Thomson si principiile termoe- 
lectricităţii, Urmează electroliza, legile lui Faraday stau doar 
la baza ralionamentului lui Helmholtz prin care se introduce 
noțiunea de atom de electricitate (electron). Citeva date nu- 
merice fixează noțiunile cantitativ. In capitolul următor au- 
torul dezvoltă teoria pilei, profitind de ocazie să vorbească 
de lucrările unor cercetători români. 


156 VIAȚA ROMINEASCA _ 


D 


In literatura germană „elementele galvanice” sint nu- 
ite „conductori de clasa a doua” prin opoziție cu „eonductorii 
de prima clasă“: metalele. Autorul însuşi ține samă de a- 
ceastă analogie prin aceia că începe capitolul electrolizei 
spunind citeva cuvinte asupra conducţiei metalice: „s'a admis 
că conductia în metale se face de cătră electroni“ (pag, 168). 
Fraza aceasta unită cu: „Aceşti electroni se intilnesc cind sin- 
guri.. cînd numai îi bănuim că există ca în fenomenele mag- 
netice, în conductia electricităţii prin metale” (vezi „Viaţa Ro- 
minească” No. 11 si 12, 1929, pag. 186) dovedește că autorul 
suspectează hipoteza electronilor de conducţie, chiar dopi 
ultimele lucrări ale lui Sommerfeld, în această direcție, Po- 
larizarea electrozilor inchee capitolu 

Partea a treia este rezervată problemei magnetismului. Cu 
ajutorul legii experimentale a lui Coulomb se defineşte cim- 
pul magnetic: câteva fotografii frumoase de spectre magne- 
tice ilustrează ideia. Calculul acţiunii reciproce a doi mag- 
nefi în cele două pozitiuni ale lui Gauss se face elementar cu 
ajutorul potenţialului magnetic. Un scurt capitol se ocupă 
cu magnetismul pămintesc, analizind metodele de determi- 
nare a declinatiei şi a inclinatiei magnetice, precum şi a cim- 
pului magnetic. 

Capitolul următor se ocupă cu descrierea proprietăţilor 
si mărimilor care definesc paramagnetismul, diamagnetismul 
si feromagnetismul corpurilor magnetice. Teoriile magnetis- 
mului: ideia curenților moleculari a lui Ampere e făcută plau- 
sibilă prin experienţa lui Einstein-De Haas şi exemplificată 
printr'o cunoscută teoremă de mecanică. Se aminteşte de We- 
ber, Weiss si Langevin, Esenţialul îl formează concepția ce- 
lor doi magnetoni: cel experimental al lui P, Weiss si cel teo- 
relic al lui Bohr (Einstein, Procopiu, Chalmers, Wercide),. 

In fine ultima parte, a patra, se ocupă cu electromagne- 
lismul. Legea experimentală a lui Biot-Savart e studiată în 
lumina formulării teorelice a lui Laplace pentru curenţi li- 
neari şi circulari., In acest capitol se poate vedea în special, 
cît de folositoare a fost insistența autorului asupra înţelesului 
fizic al diferitelor unităţi de măsură: raportul dintre mări- 
mea încărcăturii electrice măsurată în unităţi electromagne- 
tice si electrostatice ne dă numărul acela fix, identificat mai 
tirziu de Maxwell eu viteza undelor electromagnetice şi a 
luminii. 

Privită în ansamblul ei, lucrarea apare ca opera unui 
îndeminatec specialist în domeniul tratat, Alegerea materialu- 
lui este adeseori originală, iar orinduirea şi sistematizarea 
lui trădează un bun cunoscător al subiectului. Experiențele 
sint clar descrise şi minunat schifate, iar stilul ilustrează cu- 
noscuta calitate a autorului: simplificare și limpezime. 


— 


RECENZII 157 


In concepție se observă o dominare a grijii d ord 
succesivă a cunoștințelor după rezultatele it par 
ceiace numim noi fizică experimentală, Unele calcule (destul 
de complicate de alifel), enuntäri de teoreme, schifäri de 
teorii indică doar preocuparea autorului de a fi riguros şi 
complect. Teoria pare însă a fi o preocupare secundară: „Im- 
portanfa teoriei... nu consistă numai intrun nou mod de a 
concepe fenomenele, dar mai ales în faptul că a găsit o lege 
esenţial nouă, exprimată printr'o formulă, care se verifică 
experimental“, ne spune d. Procopiu cu altă ocazie („Viaţa 
Rominească” deja citată, pag. 185), De aceia, poate, în cartea 
de față partea teoretică consistă în aplicarea reciprocei for- 
mulări de mai sus a rostului teoriilor fizice: se stabilese, din 
teorii „ ad hoc“, formule descripitive ale experiențelor funda- 
mentale. Ca urmare, uneori calculele sint greoae: cazurile 
particulure complică socotelile, mai totdeauna. 

Unele mici lipsuri si neatentii fără mare importanță, pot 
fi ușor corectate rintro „crată” suplimentară. La o nouă c- 
e pr ar fi folositor să se introducä omogenitate în no- 

Cu marile ei calități, faţă de uncle lipsuri neglijabile si 
reparabile, lucrarea d-lui Procopiu va fi FA Ankaa ua insb 
ment util studenților care-i audiază cursurile de fizică la U- 
niversitatea din laşi unde este profesor, dar va aduce un real 
serviciu tuturor doritorilor de ştiinţă, fie că vor să-și com- 
| fie că vor să-și revizuiască bagajul de cunoștințe 

domeniul fizicii experimentale. j 

1, Pläcinteanu 


at 


Prof. T. Iordănescu, O istorie a Țiganilor (în Convorbiri 
literare, LXII, pag. 218—209). 


Autorul polemizează cu romancierul american, nu èn- 
glez cum pare a crede d. lordänescu) eme duel 
nr ns despre istoria Țiganilor, expune teorii 
per rs Nu era evoe de discuţie științifică asupra 
io role literatură, Dar trebue să märturisim că 
mata n d-lui iordăneseu nu e prea stiintifica, D-sa 
ttes că Tiganii n'au venit în Macedonia încă din an- 
mia te cu argumentul că în limba lor nu se gâsese ele- 
n e trace, Cunoaşte d. profesor limba tracă? La pag. 278 

am că papuci, ghete, copaci, lacăt sint cuvinte slave. Cu- 
vintele sanscrite sint transerise cu o ortografie cu totul 
arbitrară şi inconseeventă. lată Insfirsit și o probă de stii: 
„D-i Bercovici nu crede că Tiganii au fost aduși de nă ra. 
lirile violente ale altor popoare, cum ar fi Arabii sau M 


. 


158 __ VIAȚA ROMINEASCA 
vălirea lui Tamerlan, de care credea că au fost impinsi şi 
im fantezia sa bogată ajunge la mitologie”. Vă pama 

L * 


PRE 


G. Clemenceau, Măreţia si amărăciunea unel victorii. 
Bucureşti, „Cartea Rominească“, 1930. Pr. 180 lei. 


Clemenceau nu a avut niciodată specialitatea de a ve- 
dea exact. Ce spunea el era totdeauna interesant mai ales 
pentru enorma cantitate de „parti-pris” pe care o punea în 
toate, Adevărul istoric nu era de resortul lui. Vedea deformat. 
Dar ce artistic, ce pitoresc, ce dramatic deforma Clemenceau! 
Indiferent de „ideile“ politice care stăteau la baza acceselor 
sale de entuziasm sau de supărare. 

Aceste idei nu-s faimouse, nici în ele însele, nici subt ra- 
portul generozităţii şi umanitarismului lor, Clemenceau era 
reacționar ca convingeri. Dar era așa de orgolios, aşa de su- 
päräcios, știa aşa de bine să plătească cu momente lungi de 
nefericire şi suferință dreptul de a nu datora nici unui om 
nimic, avea o coloană vertebrală așa de inflexibilă — încât 
a fost nevoit să pună în serviciul ideilor sale (idei reacționare 
si relativ sărace) un temperament de om de stinga, de radi- 
cal, aproape de revolutionar. 

Dar nu vrem aci să facem — alături de atitia alții — al 
nu ştiu câtelea portret al lui Clemenceau. Reamintim toate a- 
câstea pentru a putea explica mai bine de ce cartea pe care 
o recenzăm aci are părți palpitante de interes, si părţi cate- 
goric plicticoase, 

Putem spune că e plicticos şi neinteresant tot ce nu se ra- 
portă la cearta cu Foch a autorului şi la pica lui pe acest 
general. 

Clemenceau declară dela început că Foch a fost un mare 
coma dant de luptă. Cind — bineinteles — comanda lupte. 
Căci de îndată ce devine generalisim, atunci Foch are — ca 
să zicem așa — cochetărin de a nu mai comanda de loc acolo 
unde trebue, Dece ? Clemenceau a seris această carte anume 
ca să ne explice fenomenul. 

Din serisorile şi mărturiile adunate de Clemenceau reese 
un lucru limpede, și nu tocmai măgulitor pentru acela pe 
care câțiva oameni foarte tari în Istorie Îl comparau cu Na- 
poleon Bonaparte, Foch, din cîte ne spune Clemenceau, eră 
cam lipsit de caracter. li plăcea, cum se spune, să „perie” 
unde avea nevoe, Apoi păstra o rancunä de moarte ace- 
luia care comisese imprudența de a-l ajuta si îndatora. La 
aceste trăsături se mai adaogă şi un spirit de castă care il 
făcea să fie mai atent să facă curte lui Percing, decit să as- 
culte de interesele Franţei. In momentul cind Francejii mu- 


RECENZII 150 


reau pe capete si cind salvarea putea veni dela Ame i 
Foch se jenează să-i spună lui Percing să da voe ue 
a peri Ltd nc step au) să se lupte. Căci Percing, de două 

merican, și ge i 
soldaţi nt si se bată în armata A ri rr cap i vins ca 
r şi ultima cratiţă de b i 
mata Americană Independentă să ag pp n perir În: un 

cu cea anglo-franceză, dar fără să se amestece cu ea, 
Pa Fa: însă jara pierea. Infringeri după înfringeri. 
aue gene Eia ae hapel biaa Tara îți comandă să co- 
„Di : mai u nu voia să indi - 
orgie fi = doilea nu bre să primească ordine pi ta “i 
À ales că acest civil era tocmai Clemenc care i 
sree en care i-a luat apărarea odată în Cameră ind 
mer $ è trimis la Curtea marțială, care l-a readus din 
rghiun şi i-a procurat comanda supremă, etc, ete. Cind 
pay avut obräznicia să te umileascä în aşa fel, e clar 
iri nu i-o erţi niciodată, mai ales atunci cind personal qu 

piace ca prietenii dumitale să te compare cu Napoleon 
Clemenceau, cum spuneam, nu prea are „idei”, Dar cînd 
pa ne qu devine de o logică si de o putere de a reduce la 
= prés) pal ere Eee pt care fac din el unul din 

nfi polemisti ai celei d i ici 

Cartea e bine tradusă în omite. iii sa 


te 
PR a a Delmont, Evrei în lanțuri. Bucureşti, „Eminescu“, 


„În general tot, absolut tot ce priveşte pe Evrei prezintă 
pr: interes de mâna întăiu. Interes filozofic, iute. LE “re 
pei e. moral, Cartea lui Delmont, — care e un roman pe- 
aa parte întrun ghetto din Rusia poloneză, parte în Si- 
en = e mai cu samă valoros pentru că-i impartial. Nici nu 
er n x aci nu idealizează pe Evrei. Avem, în povestea lui 
à ait a vrei proști şi Evrei destepti; Evrei buni ca Christ 
cr 1 ca niște cîni; Evrei deschişi noutăţilor şi Evrei de 
a en cretin; Evrei lași şi Evrei mai curagioşi decât 
pen medievali laolaltă. Evreul e un om ca oricare 
air Poieni pr deci tuturor tipurilor de umanitate. Ceiace-i 
rela pp arret este o trăsătură alta decit aceia ce li se 

ar e obiceiu. Căci unii spun că Evreii sint totdeauna de- 
2x aa i par ra en, Sportage doritori să înșele 
als (nu știu chiar dacă la Evrei nu intilnim 

poate mai multi oam reabă decit 
Potins) i eni de t la unele popoare 
Ceiace-i caracteristic Evreului, — trăsătură care reese 


160 _____ VIAȚA ROMINEASCA Ài 


limpede din cartea Delmont — este o neîncetată activitate 
mentulă, care nu trebue confundată de loc cu inteligența. Căci 
şi prostul poate fi foarte activ; şi el poate consuma foarte 
multă substanţă cenușie, Deosebirea între prost si deştept se 
vede în rezultatul activităţii, în succesul ei obiccliv, ași putea 
chiar zice în succesul ei social. După cite vedem, chestiunea 
inteligenţii este independentă de doza de energie cheltuită, 
de intensitatea sforțărilor mentale. 

Acum înțelegem ce am vrut să spunem remarcind că E- 
vreul, de dimineaţă pănă sara, gindește; în tot timpul veghei 
sale, creerul îi € în perpetuă şi intensă funcțiune. Socoteli, in- 
trigi, glume, ironii, răutăţi, afaceri, gafe, — puţin importă la 
ce serveşte această activitate. In toate cazurile ea este sur- 
prinzător de continuă si de încordată. 

Mintea Evreului aproape că nu încetează nici un moment 
să lucreze. Tharaud spunea despre poporul lui Israel: „un po- 
por care ceteşte de cinci mii de ani.” Dar ce importă aceasta 
faţă de cealaltă trăsătură a poporului lui Israel, popor care 
de cinci mii de ani gindește, gindeste fără intrerupere. Si a 
gindi este— oricine o va recunoaşte — mult mai meritoriu 
deci! a ceti, 

Aceusta e caracteristica Evreilor, care, greșit înțeleasă, a 
dat nuștere lu tot soiul de credințe eronate: ba că Evreul e tot- 
deauna deştept; ba că e totdeauna siret. In realitate, prost 
sau deştept, siret sau naiv — el este, a fost si probabil va fi 
şi de aci inainte inmârmuritor de activ. Activitatea care une- 
ori îi e folositoare, alteori dăunătoare; dar care există la ul 
mai tare ca lu alte popoare.. iat dece Evreul este asa de util 
celorinite popoare. El nduce cu să zicem așa HP psihici; iur 
poporul cu care Evreul se asimilează întrebuințează această 
energie spirituală uneori bine, alteori rău, — după cum este 
si poporul în chestiune, 

Cartea lui Delmont ne oglindeşte o evreime veridică, pi- 
torească, paletică, uncori înălțătoare, alteori desgustätoare, 
trecind dela sus la jos și dela urit În frümos, aşa cum se in- 
timplă în tot ce ceste uman, 

Pâcat că romanul nu-i faimos tradus. De pildă: 

„Femeile, în special Ghitel, lrebmiră să suporte cele mui 
ordinare (!) pipăiri şi exuminări ale trupurilor lor goale (po- 
liţiștii făcenu o descindere)... Ghilel stătea cu buzele strinse si 
cu faja albă ca creta în fața organelor polițienești (1)”, Fru- 
moasă privelişte! 


D, 1,5. 


V. Bânăţeanu, Sur les désinences de l'indicatif 
atin. (Extras din s de l'Ecole roum a 
V, 1926, on Ven Ganer 1927, ere Sy 


Morfologia verbului latin si în special terminatiile 


torică nu prezintă aproape de loc asemănări cu cele indo- 


mentarii, de multe ori cu vederi originale. Fiecare ele- 
ment al fiecărei terminatii este izolat de rest si analizat 
In lumina bibliografici generale a chestiei, 

Se poate imputa acestei lucräri că introducerea e prea 


necesar ca întrun studiu asupra terminatiilor perfectului 
în latineste să discuţi valoarea cuvîntului sterlina ia si 
originea posibilă a terminatiilor în limba pre-indo-curo- 
peană, şi poate nici valoarea perfectului latin. In linii ge- 
nerale, cartea ar fi cistigat dacă era mai putin întinsă. 


nouă mu mai ţin samă de ca, In schimb sar fi putut exa- 
nouă 


Celelalte scăderi ale lucrării se datoresc dificultății su- 
biectului şi mijloacelor de lucru, mai mult decît posibili- 
D any Paraul. Studiul d-lui V. Bănăţeanu aduce, în 

ice caz, ou punere la punct a uneia din cele mai în- 
curate probleme ale gramaticii latine, Ă 


ata 


Georges Seure, /nscriptions du des Astien 
exiras din „Revue des Etudes par Smet XXXÍ, ase, 4, Pr 


Georges Seure, Neos heros, kouros Hero extras R 
vue des Etudes Grecques", XXII, pag. 241—254 r a 
D. G. Seure, bun cunoscător al noas e. 
zent cel mai de samă specialist hi Ta ne 
mulţi ani publică în revistele de specialitate franceze ar- 
11 


162 VIATA ROMINEASCA 


Ucole da mare însemnătate privitoare la interpretarea im- 
scriptiilor din Tracia si, în general, la tot ce priveşte isto- 
ria regiunilor noastre în epoca veche, In curînd va publica 
un dicţionar al numelor proprii trace, menit să aducă cele 
mai mari foloase studiilor în acest domeniu, £ 

In cele două articole de faţă, ca si cele publicate mai 
de mult, d. Seure înterpretează citeva inscripţii din Tracia, 
din care scoate importante concluzii privitoare la exploa- 
tarea minelor si la viaţa spirituală a strămoşilor noștri. 
S'ar cuveni ca activitatea acestui mare învăţat să fie ur- 
mărită de aproape la noi, deoarece nimeni mai mult decit 
noi nu e interesat la cunoasterea felului de viaţă al 
Tracilor. 

AL Graur 


at 


A. Fabre, Manuel d'art chrétien, 457 pp.— 508 fig. Paris, 1925. 


Deşi apărută de mai bine de un an, cartea părintelui Fa- 
bre — bine cunoscutul istorie al artei creştine, profesor la 
Paris şi decedat de curind — e dintracele opere care, por- 
aind dela vulgarizare, rămin. bune îndrumătoare pentru 
indelungată vreme, Pe drept cuvint volumul abatelui Abel 
Fabre € comparat, din acest punct de vedere, cu prea cu- 
mscutul „Apollo“ al lui Salomon Reinach, mai cuprinzător 
încă şi mai bine ilustrat chiar. Nu stiu cum să recomand 
mi cald prețiosul volum de care mă ocup, pentru a nu lipsi 
din biblioteca nimănui, căci autorul a ştiut să culeagă tot 
ce merită a fi cunoscut ca urlă şi a se integra în istoria gt- 
nerală a artei referitor la fragmentul „creştin“, 

Este o istorie succintă, dar complectă a artei creştine, 
considerată în 24 lceţii, bine închegate pe epoci si genuri, 
nctrecînd cu vederea nici o operă fundamentală sin deosebi 
apropiindu-se pănă'n zilele noastre — ceiace este absolut nou 
în manualele genului respectiv. După începuturile catacom- 
belor, din care a ales operele specifice, picturale, se ocupi 
în trei capitole de basilicele latine, sculptura şi mozaicurile 
primelor veacuri creştine după triumful Bisericii; artei bi- 
zantine din veacurile VI-XI acordă două capitole — poate 
prea puţin — ca, după o scurtă ochire asupra artei merovin- 
gieno-carolingiene, să se ocupe pe larg de școlile apusene ro- 
manică si gotică — şapte capitole — după care intercalează 
o pa sfirgitului artei bizantine, mai bine zis räspindirii ei. 

act jumätate din volum e consacrată operelor de artă 
de inspiraţie creştină răspindite în şcoli, ce nu mai sint de- 
terminate de caracterul general creștin, ca anterioarele. Si 
autorul are perfectă dreptale cind dă o dezvoltare atit de 


t Ta AS: 4 


; RECENZII 163 


largă operelor pe care Apusul le-a tim 
g | -a` creat in 

za „Satele rer clasice şi contemporane, np 
; te m in Sau ex ~ . + + z - 

rii, 1927. Este tocmai contribuția sa orainal sutul imprimă 


tine an în Räsürit. 
Cu o ătire anterioară indelun atā — i ani 
samir Ja Catalan, eunoseuta librărie teologiak i i 
batelui profesor Fabre, e i - 
recturi si adaosuri, din care à eşit iena da ra eat 
En pi Are bazată pe CuhDâşierea operelor princi — 
3 un rezumat în bibliografia dela ince t à 
în ilustrații reușite, cu toată micim ep se ser 
) ca lor, n 
Laden ar acestui perfect manual. Vas aeram 
hé pi ri sigură nouă ediție, ce-o va edita tot casa 
Cerem o extindere corespunzătoare i romani : 
b * arte 
pen pentru arta bizantină, prea sumar tratată curé fas 
e gi Ad Reel ki face char distincția celui din urmă 
ie, numit în „cruce greacă“, pri 
ințelege două clădiri, de fa i inate: 10 biseri D 
teleg À pt bine distincte: 1° biseri 
păreţii laterali longitudinali si e să în inte. 
te g şi cu cru s = 
rior, specifică epocii Macedonenilor si se du în pe 
ini pian treflat, cu două abside laterale, bine proeminențe 
exterior, specifie ultimei epoci, numi! încă şi tip athonit. 
u dă nici o ilustrație din miniaturile bizantine, din care 


Wim „homeliile călugărului Iacob“ cu re i 
gare iza NN bizapin, Nu aminteşte À par. Sy rh A 
t nä, dup Cum e slab documentat asupra artei re. 
dee ev minegti. Vorbește mai mult de Épioisoula dela 
ta-de-Arges si aproape nimie tocmai de celalt monument 
Leg A neasca, pentrucă nu cunoaşte suficient litera- 
So i nouă, Și încă unele greşeli de date: tipul molda- 
sse na fost consacrat la Putna în 1466, pe motiv că actuala 
(n e aparține veacului al XVIIea; Saint Nicolas Domnâse 
P: = pentru Sf. N. Domnesc; „la Descente de Croix” dela 
polie află la muzeul Escurial, nu la Prado; mormintul 
ap i + Aer 2 Kaag al ducelui Bretagnei 

, enric H, La seria pi 

porani trebue de adăugat Gugts, Pinchon, Bune tă 


„ta 


G. Wilke, Vom Ursprung der Schrift. Rochlitz, 
d aD . i 1 
De fapt este un rezumat al d-rului sit Du 


conferinţe ale cunoscutul reisto 
la Universitatea populari Ai Boente mr us 2 faote 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


tt“. In urma raportului tendentios al şefului poliţiei 
judiciare din Paris, Bayle, asasinat astă-toamnă, Morlet or- 
ganiză o nouă anchetă internaţională, la E locului, la 
care: fură invitaţi mai mulți savanți străini. avu loc în 
Septembre, participind specialişti din mai multe ţări; dar 
Wilke si subsemnatul, fiind obligați a vizita Glozelul mal 
inainte de data comună, ne-am depus raportul separat — 
eu subt forma unor articole de popularizare în „Opinia”, re- 
zumate apoi în „Mercure de France” dela 1 Noembre, dr. 
Wilke subt forma a două conferințe, rezumate în studiul de 
care ne ocupăm. 

Una din cele mai geniale descoperiri ale omului e scrie- 
rea, ale cărei origini au preocupat de mult pe savanţi. Ante- 
cedentele scrierii sint numeroase: răbojul, nodurile, scri- 
sorile prin obiecte cu diferite intälesuri simbolice, tatuările; 
apoi scrierea figurată incepind dela animale întregi sau 
parțiale si la urmă scrierea lineară. S'a crezut pănă deunăzi 
că alfabetul a fost născocit de Fenicieni; dar numeroase des- 


pioet pe Noembre trecut al ziarului „Rochlitzer Ta- 
g 


riri ulterioare au dovedit existența a numeroase semne 
ulfabetice cu mult mai vechi decit inscripția feniciană a lui 
Ahiram din sec. XIII a. Hr., la Alvao în Portugalia, Creta, 
Transilvania, Franţa sin deosebi grandioasa descoperire dela 
Glozel cu un alfabet de peste 100 semne şi cu o vechime de 
circa 4000 ani a. Hr. 

De nici o nouă teorie revoluționară a Jui Wilke, care 
trage şi runele gotice tot din semnele vest-europene; deci, În 
privința scrierii, trebue înlocuit vechiul „Ex Oriente lux“ 
prin noul „Ex Occidente lux“. Pornind dela această proble- 
mă, dr. Wilke a cercetat îndeaproape tot ce sa descoperit 
la Glozel, în Iunie trecut, expunind rezultatele anchetei sale 
în a doua conferinţă, un tablou complect asupra staţiunii. 
Cum e cel dintăiu învățat german care a vizitat Glozelul si 
este în curent cu literatura respectivă, cuvintul său pentru 
autenticitatea stațiunii este de o mare importanță. 


P. Gemstantinescu- laşi 
zta 


John Henry Wigmore, A Panorama of the World's Legal 
Systems. 3 volume, cu 500 ilustrații. Saint Paul, West Publish- 
ing Company. Pr. 25 dolari. 


Acest tratat în trei volume al d-lui John H. Wigmore, 
profesor la Northwestern, este un excelent tratat general 
de drept comparat, şi-şi merită, pe deasupra si titlul de 
„pănoramă” Căci autorul pretinde să inaugureze în etno- 
grafia juridică o metodă nouă, pe care o numeşte „pictural 


Dr à e 


RECENZII 


is Ms 


Dar, cu toată moutaten şi excelența ac 
es 
uirarea cu clișee, ci textul poeha ast lea pia 
aloare a lucrării. Este o impunătoare operă de sinteză, si 
nu pă cele mai usoare. z? 
istemele juridice sînt reduse la urmätoarel 
zece: egiptean, mesopotamian, e s prose eh rh 
ah agir japonez, mahometan, celtic, slav, germanic, 
Paisie ae roman şi anglican. In acestea este 
à e toate aspectele vieţii juridice (criminal, con- 
ractual, matrimonial, familial, public, international etc.) 
şi de intreaga Istorie a fiecărui sistem, HR 
oat acestea în numai 1208 de ini in-4°, soco 
a cele exact 500 de ilustrații care ré cu cel pa tea 
cincime textul. Este un efort meritoriu şi um real serviciu 
adus publicului doritor de cultură sociologică, 


ALS 


ata 


Sue Hutchinson, Cind vine larna... 
tendhal şi Dostoevski, vine Hutchinson să lăr- 
cimpul psihologiei, anulizind aspecte prie ie 
: » neglijate, sau superticial intelase, 
na aies inteligenței de-a clari‘ica nuanțele su- 
Pena ai de-a explica acţiunea şi simţirea omenească asta 
ee cele mai sfisietoare tragedii ale vieţii. Inteligența, 
reima p pătrumdă un suflet, dă impresia ursului grooiu 
upā hrană: prinde un bou, o oae, sau ia o laacă 
imțepături veninoase: dar îi 
i ’ 
ne uz TU şi gazela, si trece pe lîngă multe prăzi sim- 


utea să le i 
mai multe — nici Bin Le pes cn ne altele — cele 


Din nenumăratele min 
una până la cele cinci Ara ri over a 


168 VIATA ROMINEASCA 


din misterele sufletului, aducem pănă la spuma lui, inteli- 
genta, cite o taină, care dă, citeodată, o rază de lumină în 
viaţa pe care ne-o trăim parcă legaţi la ochi. Dacă este 
ceva, în creatiunea lui Dumnezeu, ferecat cu cele şapte 
lacăte din poveste, este desigur sufletul. Totuşi, au fost şi 
sînt gînditori — „mari“ — care au pretins să explice omul, 
prin două, trei, sau numai un singur resort sufletesc. E 
inspăimiîntătoare nimicnicia inteligenţei. 


Homme, nul n'a sonde le fond de tes abimes, 
O! mer, nul ne connaît tes richesses intimes, 


cum se exprimă maestrul care a pus filozofia în sonete. 

Lombroso ne spune — şi are dreptate — că mai toți 
criminalii simt bolnavi; iar Dostoevski ne face să simţim 
— si, deci, nu se poate să nu aibă dreptate — că toţi eroii 
lui sînt legiune. Deprinsă cu cele citeva clişee învăţate de 
la psihologia clasică, cind a apărut Dostoevski, lumea 
gînditorilor a fost aiurită de bogăţia şi varietatea nuanțe- 
lor sufleteşti fecunde în efectele atribuite de obiceiu ma- 
rilor pasiuni. 

Hutchinson ne prezintă, acum, un tip nou, adică ne 
face să înțelegem un tip neînțeles, să descifräm un fel de 
oameni rău desciiraţi. Sabrâ al lui ne dă fiorul noianului 
de inexplicabil dramatic al vicii, trăind o viaţă dureroasă 
si cu totul nemeritată, 

Intr'adevăr, oricit am analiza, nu putem vedea în Sa- 
bré nimic din ceiace se numeşte anormal. Nimie morbid în 
sufletul lui, nici o calitate, nici un defect excepţional. Un 
om ca toți oamenii, dar un om distins; însă distinctiunea, 
oricit ar fi lumea năpădită de vulgaritate, nu este încă o 
anomalie, — slavă Domnului! 

Cu toţii cunoaştem un Sabré, în care cel mai fin psiho- 
log n’a putut să vadă, drept caracteristică, decit că, la ori- 
ce ocazie se pune si din punctul de vedere al adversarului, 
găsind adversari chiar judecăților lui. Nu este o raritate 
un asemenea om, fie el şi un om cu totul distins; dar Hut- 
chinson ne arată cum unui asemenea om ise întîmplă 
lucruri rare în condiții de viaţă normală. 

Dela Hutchinson învăţăm să ne explicăm, sau — mai 
bine zis — să tăcem o dată mai mult, cind vedem unele 
tragedii; cînd vedem, de pildă, că nu reuşeşte un om În- 
zestrat cu toate calităţile si cu toate defectele cu care alţii 
reuşesc. Cîţi n'am trecut pe lîngă un Sabré, explicindu-ne 
viața lui cam aşa cum îsi explicau cei vechi focul... Citi nu 
ne vom gîndi, de acum înainte, mai bine la imponderabilul 
din suflete, la imponderabilul care, chiar în împrejurări 


RECENZII 


__ 1 


normale, devine greu, greu, asa de eu, că rästoarn - 
lança. Hutchinson, ca şi Dostoevski, ne ridică agonie de 
r “rare d perna ar: par Şi cînd te gindeşti că toţi 
erile 
anih, a AANI espre care nu stiu decit ce 
In viaţa lui Sabre sînt împrejurări, iar în firea lui 

aspecte, care ar fi făcut pe toţi minuitorii cheilor er 
din psihologie, să-l explice ou totul altfel şi să-l facă să 
evolueze altfel. Hutchinson a auzit lămurit sunetul unei 
coarde neînsemnate din sufletul omenesc, si a simţit că 
acest sunet, abia perceptibil, dă, totuşi, melodia întregii 
orchestre. E a reuşit să alcătuiască o viaţă — care nu pu- 
tea fi alta — adevărată şi tragică, pornind dela următoa- 
rea observaţie asupra caracterului eroului său, la virsta 
de zece ani: 


„nem Sabré aista! (povesteşte un fost coleg). Iti aduci a- 
minte de Sabre dela scoala lui AL rapel ra A pre mia 
acela. „Somge-creux” îl chemam noi — îţi aduci aminte? — 
pentrucă avea obiceiul să-şi încrețească fruntea la tot ce 
spunea părintele Wickamote, sau oricare altul dintre pro- 
fesori, si să obiecteze cu o voce trägänatä: „Ei bine, nu 
prea înțeleg aşa, domnule“. Si pe urmă astalaltă expresie 
favorită a lui, ba incă tocmai contrară celeilalte. Cind på- 
rintele Wickamote, sau vre-un alt proiesor, îi trintea lui, 
sau nouă la toţi, una din acele straşnice pedepse, de bles- 
semam din toată inima, el îşi incretea fruntea în chipul 
lui obişnuit si zicea: „Da, dar eu pricep bine gindul lui“. 
Şi dacă-l intrebai: „Ei bine, care-i acest gind, imbecilule?“ 
el începea să trăncănească o grămadă de prostii până ce 
unul din noi îi striga: „Nu, zău, sa mai văzut să se pună 
cineva de partea unui profesor!“ Şi atunci Songe-renux 
replica: „idiotule, nu mă pun de partea lui; spun numai 
că şi el are dreptate din punctul său de vedere si câ nu 

serveste la nimie să pretindem că n'are dreptate”. 

, Trebue să recunoaştem că nu oricine, şi nici un Paul 
Bourget, n'ar fi fost ip stare să scoatå din acest amänunt 
sufletesc o viaţă complectă si intensă, şi care nu putea fi 
alta. Desigur, nu trebue mai mult geniu pentru a descoperi 
în ştiinţă... chiar ceiace i se părea o imposibilitate lui A. 
Comte, decit pentru a scormoni sufletele ca acest englez, 
sau ca marele rus. A face ca Sabre — un om normal şi pus 
in nişte condiţii de viaţă si ele normale — să evolueze ase. 
cum a evoluat si, celace este minunat, să nu fi putut evo- 
lua altfel, datorită numai unui amănunt al sufletului său 
pe care sute de psihologi nu l-ar fi observat, cate un cap- 
de-operă, 


168 VIATA ROMINEASCA 


Ar fi un vesel studiu de tratat Sabré, rind pe rină, 
după maniera romancierilor cunoscuţi. Să ne gindim nu- 
mai la acea situaţie shakespeareanä, cind Sabre aruncă 
în foc dovada inocenţei lui pentrucă,... pentrucă nu se poale 
impiedica de-a se pune si în pielea adversarului, — şi ce 
adversar! — duşmanul la care venise ca să-l omoare. Un 
Bourget ar fi distrus scrisoarea dintr'un sentiment de ex- 
cesivă delicatetä pentru Effie; um d'Annurzio, din 
ştie ce aspirații spre martir; un G. Ohnet ducea pur şi 
simplu documentul la procuror; iar noi’. noi aruncam 
cartea aducîndu-ne aminte că cetim un roman, p 

Hutchinson, însă, ne stäpîneste. Plingem cu Sabré, 
care au poate să nu se pună în pielea neorocitului tată. E 
grozavă renunțarea lui la reabilitare, dar înţelegem că wu 
se putea altfel. Nu putea face altfel un om care „pricepe 
bine” pe celalt, şi care, fiind un om normal si om întreg, 
are resortul milei în stare de normală funcţionare. Este 
sfigietor, desigur, dar autorul ne face să simţim că așa era 
firesc să fie. Noi ne aranjm cu durerea noastră cum pu- 
tem, ne agăţăm de mingăerea sacrificiului liber consimţit. 
Ne mai aducem aminte si toate teoriile asupra milei, toate 
aforismele impresionante; atribuim lui Oscar Wilde, de 
pildă, monopolul adevăruritor, ca să ne putem sugestiona 
câ „mila este cel mai mare, cel mai frumos lucru din 
lume”. , 

Totusi, rămînem cu o amărăciune intensă si depri- 
mantă: Va să zică, poate fi o tragedie viata unui om nor- 
mal in împrejurări normale, adică viața oricui, a noastră 
a tuturor, datorită unei simple accentuări a unei destul de 
frecvente însuşiri: un spirit impartial, Si unde-i fericitul 
fară nici o însusire putin mai accentuată! at. 

Cit despre primăvara care vine după orice iarnă și 
incă îndată, cum vrea divinul Shelley... noi știm că viaţa 
este mult mai implacabilă; şi o ştie şi Hutchinson, se vede 
bine din carte, dar el se crede dator să sprijine fecundul 
optimism, izvorul de energie al sufletelor de rind. Da, 
ştim: când vine iarna poate îi departe primăvara? sau, după 
furtună vine vremea bună, sint idei vrăjite ce se găsesc în 
poezia tuturor popoarelor, din toate timpurile, dar sint 
simboluri ale slăbiciunii, ale renunţării de-a mai învinge, 
fiindcă... cel ce se îneacă se agaţă şi de un paiu. : 

Nu, viaţa nu rezervă o Nona miilor de Sabre pe care! 
sfărimă! Ar fi fost mai real ca lady Tybar să nu rămină 
văduvă, pentru salvarea lui Sabre. Insă autorul, cu un ta- 


RECENZII . 169 


lent desävirsit şi cu o pregätire încă dela începutul poves- 
tirli, ne duce la acest desnodămint... fericit. Totuşi, omo- 
rirea lordului Tybar aminteşte învierea lordului Altes- 
thane din Walter Scott. Prea ar fi fost trist! Prea este de- 
moralizant; nu-i creştinesc; nu-i bine; nu trebue ca cel bun 
să nu fie răsplătit si cel rău pedepsit... Cunoastem refre- 
nul, bun pentru suflete de sclav. 

Hutchinson, conştient că elita este astăzi înecată de 
mulțime, face o concesie, Insă, acolo sus, în Paradis, Ce 
spirit ales ar mai consimţi să fie trimis acolo, dacă nu sar 
găsi operele noastre de artă în vre-o formă spiritualizată, 
sau măcar în vre-o copie... de vulgarizare? — Byron re- 
proseazä, de sigur prietenului său Shelley că a lustruit, 
cu talentul şi cu prestigiul său, o minciună populară, încât 
un mare gînditor a mai avut curajul s'o consolideze prin- 
tr'o atit de valoroasă scriere. 


D. V. Barnoschi 
s*y 


Franz Werfel, Geheimnis eines Menschen. — Novellen — 


Berlin-Wien-Leipzig. Paul Zsolnay Verlag, 1927. 


Spiegelmensch si Bocksgesang nu à lui Schnitzler se arată persistind 


sint evenimente literare, poate, cu autoritate viguroasă. Werfel in- 
dar sint noutăţi remarcabile. 


venteazä subt conducerea esteticei 


Werfel e poet nou fără grimase vieneze. E aşa de venerabilă si în- 


Fondul său 1 de  duloşătoare estetica aceasta! O an- 
solid, Bani pm pe iei Les ticä în adevăr emoţionantă in de- 


.. modaren ei energică si drăgălaşe 
Pana grd ele că H Faust. — o bătrinică mindră de aminti- 


Dramatica atit de vie şi preciză, Tile el calde de pasiune dulce si 
țesetura abilă de liric și grotesc in elegant dureroasă, cum se purta 


ramă, poezia misterioasă Odată. 
i Să vedem. 


, în a doua, sint fapte li- O tinără femee, măritată după 


terare de o îndrăzneală solid justi- un om în virstä si slăbânug, îşi ša- 
ficată. Insă acelaşi Werfel, în bio- crifică bărbatul pănă a-l lăsa să 
gratia romanțată a lui Verdi sau piară de inanitie în nnii de fos- 
n 


colecția aceasta de nuvele, se mete ai Vienel de după 


războiu, 

preface Într'un scriitor strict con-  numul că să den bani fräfiorului 

venabil şi docil. Esteticei moderne ei, tinâr viorist candidat la virtuo- 

îi place să-și bată Joe de aşa numi- zitate rentabilă, Băiatul este, nes 
lață că „genurile” 


e 
nu ocazie să replice foarte ironic, 
Werfel scrie nuvele 


legi ale „genui intocmai, nu- 
ur ză ju meste impacient 


pärat, un egoist absolut, 
Ajuns concertist bine tit, în- 
după vechi surat cu o zestre bună, Ar iN 


ngi si masive, — nemțește. ra, acum văduvă, în pe nd Papal 
Mi se pare că, la dinsul, nu 


ope- şi de bucurie m 
rează numai legea puni: mai e  lancolică, după atitea sacrificii 
şi puterea Vienti. tul ifie 

sentimental al oraşului im tesc meia cade, sau se aruncă sub! un 
reamintit publicului european a- autobus; Werfel a 
cum vreo 40 de ani cu ebelei nea ca în 


ZauduitX de primirea fratelui, fe- 


A fictiu- 
eplzodul, dela amin- 


1% Ă VIAȚA ROMINEASCA 


firile fierbinţi si dulci ale copilă- 
rici pănă In decepția dezaluntă cu 
fratele parvenit — să fie prezen- 
tat ca un vis al victimei subt clo- 
roform, Final:  vioristul Erwin, 
bruscat de bătrinul hirurg — un 
demn fustitiar după toate regulile 
bunei melodrame, Îşi regăseşte 
conștiința morală, si îngenunchind 
sărută si udă cu Jocrimi mina Gea- 
brlelel, Victima sublimă moare In 
cele mai frumoase visuri: „In der 
Tiefe des Raumes aber erblickt sie 
die Grossmama”, — Acensta e, de 
exemplu, o nuvelă. Prima. O sută 
opt pagini de vis subt narcoră. 

Alta: o domnişoară de foarte 
bună familie, dezorientat o clipă 
prin libertatea moravurilor mo- 
derne, flirtează imprudent cu un 
tinär nedemn. Farmucixtul, cărui 
fata îi cere ajutor peniru a corija 
efectul compromitätor al flirtului, 
e un obraznic, în loc să fie un bă- 
Irin cu barba albă, plin de bună- 
inte paternă — cum îl visase en. 
Dar avortul reuseste după dorin- 
jū. Un bărbat lipsit de farmec, dar 
devotat, așteaptă nerăbdător so în 
de nevastă. Dar fata simte un gol 
absolut în suflet, si un desgust fă- 
vă margini. In sufletul muzicii fa- 
de a jazzului din otel, domnisoara 
Francine se aruncă dela al cincilea 
san al saselea etaj, si se sfarmă pe 
podeaua hallului, (E cea mal scur- 
tå bucată din volim, 14 pagini; o 
traducere franceză a apărut in Eu- 
rope, 1% April 1930). 

Apoi: istoria, care ar trebui să 
fie pasionantă si curioasă, 2 unui 
amator de artă, considerat de multi 
ca farsor sau chiar şarlatan. Se 
lasă a ințelege misterios, că o- 
mul ar fi un artist rar, Dar asu- 
pra acestui suflet apasă o taină 
grozavé ce nu se dezveleşte cetito- 
rului. 

Din cînd în cînd criticii euro- 
peni anunță că sentimentalismul 
ar fi definitiv condamnat de gus- 
tul artiştilor astăzi În vigoare, da- 

nu e cumva chiar cu totu! dis- 
părut. In practică, scriitori si eri- 
tici cunoscuți desmint, cu diverse 
abilități, această veste. Chestia e, 
prin urmare, încă ahseoră. 

nora — şi mie între alţii — 
ne pare clar că imaginarea si pre- 


zintarea figurilor si faplelor după 
canoanele sentimentale, sint pur 
si simplu greşeli artistice de prin- 
cipiu; fiindcă viziunea noastră es- 
tetică este esențial alta deci cea 
burabez-romantică si  Btederme- 
ier. Dar se zice: dacă totuşi există 
printre noi artiști autentic Hie- 
dermeier?.... E sigur cel puțin, că 
este un publie ce primeşte bine it 
reastă estetică, deşi pentru unii ea 
e moartă, Werfel are dreptate în 
raport cu publicul acela. Însă es- 
tetica Ini „Grossmama” este este- 
tica lul Grossmama şi aceasta 
trebue spus eategoric: altfel re- 
zultă uitare si se nasc confuzii. Es- 
tetica sentimentală insenmnă — 
pentru eci ce nu o adoptă, — că 
artistul se condamnă u croi figuri 
unilateral văzute — de dragul m- 
nor sentimente duionse — şi n le 
spol apoi cu o singură coloare, 
Cum le züresti, exclami neapi- 
rat: iar!!. Această vedere unilate- 
rală e implicată in excluzivismul 
simplu al sentimentelor obisnuite, 
populare. Numai agiamiii literari 
nu recunosc canoanele aceste 
vechi, din cauză că în poveste e 
vorba de autobus si de ascensoare, 
Vedeţi acum: Intre acea estetică și 
eei care n'o adoptă, stă mai intäiu 
estetica naturnlistă, care n văzut 
nitel, şi oarecum din contra, decir 
cea sentimentală, Nu vă gîndili 
însă nici la Zole, nici In Moupas- 
sant cumva, Dar cu atit mal mult 
trebne amintit adevărul elementar 
si atit de neglijat, că Huysmans a 


arătat, ca nimeni altul, scriind des » 


pre viața preoților si călugărilor, 
ce a insemnat imparțialitatea cea 
cu totul nouă pentru care s'a Inp- 
tal estetica naturalistă, si prola- 
girea ei impresionistă, 

Ar fi straniu ca, În teorie măcar, 
criticii literari să declare neuve- 
nite aceste două din urmă forme 
de artă, şi nici nu cred să fi făcut 
vreunul așa păeal; iată însă că, în 
practică, criticii, de hatirul publi- 
cului, cum cred, vor să uite adese- 
ori cu lotul prefacerea naturalisti 
si impresionistă a viziunii estetice 
europene. Ne urim, poate mai 
bine, dacă ne amintim că naturalis- 
mul a făcut o sliänfä cu estetica 
sentimentală si că, din această 


| 


saseta 


ÎN 


ECENZII . 171 


combinare, n rezultat o modă de 
artă locală și naţională, sau natio- 
nalistă, avind ca material viaţa mi- 
cii rghezii rurale si urbane 
— (Heimatkunst), considerată din 
punct de vedere al unor supe- 
rioare interese şi ideale de stat 
si sociale, O sumă de cărturari 
învățați, pastori si profesori în 
Germania de exemplu, au fost 
patronii si publicul acestei arte, 
În care sentimentalismul sa dre- 
pat cu requizite naturaliste, și s'a 
păstrat astfel pănă in zilele de 
ro 
reste, In individ 

mentele acexten vis Al 
libertatea 


Se impune să clarifică 
menea amestecuri. Werfel, om nou 
in cele două drame care i-au fă- 
de eq mr o artă senti- 

n y e de 
vorbim, Dar. vlan e mai diversă 
decit atit. Ultima nuvelă din va 

m, Des Trauerhaus este o sehi- 


ñ perfectă de naturalism i 
auimnoristic, E istoria unul Borda 

n Praga, cu povestirea mortii si 
îngropării patronului, Herr 


şi prietenul său credincios Dor 
nul François Blum, aütienrenne 
de pompe funebre, care organi- 
zează prohodul civil al Domnului 
Maxi, cu discurs eu tot: — pe toți 
aceştia îi grupeazā Werfel și-i 
plimbă, cu o diabolică agerime de 
faiseur teatral, prin intrigi şi a 
og de o delicioasă comică- 
Cine-şi aduce aminte cafenelele 
cu fete din Golem, si uncle figuri 
de profesionale din nuvelele lui 
Meyrink, va trebui să conchidă, 
cetind acum Das Tranerhaus al lui 


# a 


Nicolas Berdiaeft, L'esprit de Dostolevskj. 
Cain) — Editions Saint-Michel, Paris- 


russe, par Lucienne Julien 
Liège, 1920, 


Încă nu se te zice, cred, că 
Francejii au destule cărți ue 
Se Meratura rusă modernă, 
met e traducerile lui Méri- 
de & clasică a Vicontelui 
în ogüé, inițiatorul propriu-zis 


í 
materie, conferintele si 
t $ 


ale lui Gide 
despre Dostoievski, sînt, ns as. 


pres singurele lucrări e rezis- 


Istoria literaturii a lui Walis- 
rewski (in colecția Colin) si a- 
Sa uns 
Li f j 
vo norane) sint ons dl 
mare prea puțin ca „stu- 
jian cara să informeze din plin, 
e ostoéeuskt al lui Stefan Zweig 
e urma de tot inferioară, 
artea profesorului Berdiaef e 
rezultatul unor conferințe ținute 
piete biele 
ot profesorii — 
de atles ori mult huliţii profe- 


Werfel, că lumea bordel 
pa ep a dat, în ned 
austriacă, motive origi 
ruditie artistică. FARMER 
P. Z. 
(Traduit du 


sori — ajung să facă neru: bun in 
cercetarea literaturii, Cel putin u- 
cest profesor ne compensează şi ne 
consolează de catustrofala pangli- 
cărie a lui Zweig. Sint uneori 
groaznici poeții = Zweig e poet, 
ce să facem! — cind năvălese să 
filozofeze şi să crilice, așa numai 
din simplu entuziasm repezit. Pro- 
fesorul, cel putin, ducă nu e pren 
de tot comediant, işi bate enpul: 
are pudoarea judecății şi n- 
lul faptelor clar fixate. Ca 
zunoY (de care se vorbeşte și nu- 
mărul de faţă la revista reviste- 
lor), Berdiaef este om de convin- 
geri creştine, si mistic. Dar o 
minte foarte clară, cu o deosehitä 
indeminare didactică, Dacă e mis- 
tic e, cum se şi cuvine, cu respect 
și rezervă, Ah, Doamne! nu misti- 
Seri a depar de uta 
—» e cari isti- 
cul în foileton. i 
Profesorul Berdisef nu vrea să 


172 _ VIAȚA ROMINEASCA 


facă nici istorie literară, nici bio- 
grafie psihologică: lucrarea lui e, 
cum zice, de domeniul pneuma- 
tologiei, Asta inseamnă, explică 
el, cercetarea elementului „spiri- 
tual” In opera lui Dostuiovski. 
„Aşi vrea să pătrund pănă în a- 
dinc cum a simţit Dostoiewski u- 
niversul, si cu elementele afiate să 
reconstitui prin intuiție toată ve- 
derea lui asupra lumii”. De oure- 
ce, zice B., stotevski a fost un 
mare ginditor, şi un mare vizionar, 
dialectician de geniu si cel mai 
mure metafizic al Rusiei. Admira- 
bila sa dialectică fine, in opera 
sa, un loc egal cu acel al extraor- 
dinarei sale psihologii”, 

„Rusia nu pes fi înțeleasă cu 
inteligenta, nici măsurată cu mă- 
sura obișnuită” (Tiucev) — şi 
Dostoievski este cel mai rus din- 
tre scriitorii ruşi. Pentru Rus, nu 
există stări mijlocii: Rusul € ,n- 
pocaliptic” sau ,nihilist”. Ger- 
manul e mistic ori criticist; Fran- 
cezul, sceptic sau dogmatic. Rusul 
nu poate elabora o cultură, nu-şi 
poate deschide o cale istorică. A- 
pocaliptic sau nihilist, el tinde de- 
opotrivă la distrugerea culturii, 
Cultura e lucru de mijloc. „Toţi 
sintem nihilişti; de aceia, la noi, 
a apărut nihilismul” (Dostoievski). 
Această dispoziție rusească e con- 
trară oricărei discipline spiritua- 
le, „Rusul poate fi sfint, dar nu 
om cum se cade” (Leontiev). 

Cultură mijlocie, ca la alte po- 
poare, nu sa putut crea în Rusila; 
cultura nu rezolvă „problemele fi- 
nale”. Occidentalii se ostenesc să 
organizeze lumea istoriceste; prin- 
trun salt formidabil, Ruşii vor 
să-i găsească imediat încheierea. 
De aici antipatia lor pentru tot ce 
e formă, în orice domeniu: forma 
înseamnă limitare şi măsură, Asta 
nu înțelege misticul si apocatipti- 
cul. Sufletul rus e bolnav de histe- 
rie metafizică, Dostoievski a stu- 
diat aptitudinile nationale, # se 
ponte zice că revoluția s'a făcut, 
-a Rusia, în mure „selon Dosto- 

y. P. 

rage ph şi autoconsu- 
matia sint în Rusi 
nationale”, a caractere 
. Astfel predispus prin ,rassä", 


-e me 


Dostoievski a trecut hotarele vie- 
ţii psihice şi s'a coborit în adinci- 
mile spiritului. „Am o fire josnică 
si din cale afară pasionată, Nici- 
odată n'am ştiut ce e măsura”, 

Şi ca dinsul sint toți eroii săi. 
Până la romanul Duhul de subt 
pämint, Dostoievski nu-i decit 
psiholog şi umanitar. Cu această 
carte şi cu Amintirile din casa 
morților apare „dialectica genia- 
lă” a lui Dostoievski. Un nou do- 
meniu uman se deschide, dome- 
niul dostoievskian, unde proble- 
ma soartei omului ocupă centrul. 

Ruşii n'au cunoscut Renaşterea, 
nu sau împărtăşit din bucuria 
de a trăi pe care mişcarea acela 
a revărsal-o peste popoarele Apu- 
sului, Subt Alexandru 1, s'a putut 
vedea o clipă, în poezia rusă, ca 
o. exaltare voi 

Dar dela Pușkin încă orizontul 
se intunecă. In Cladalev, Lermon- 
tov, Gogol, Tiucev, nu mai suflă 
spiritul Renaşterei; anxietatea şi 
suferința îi iau locul. Singur Leon- 
tiev apare ca un rătăcit curios din 
veacul al XVI-lea în Rusia veacului 
al XlX-lea. lar Dostoievski, care 
reprezintă apogeul literaturii ruse, 
este expresia cea mul deplină a 
curentului serios, religios, chinuit 
al acestei literaturi, Tot în el Insă 
apare şi lumina — credința adică 
in purificarea şi mintuirea pro- 
prie oricărei tragedii adevărate, 
Soluția lui Dostoievski este Isus 
— mnezeul Om, 

„Inteligența lui Dostoievski este 
extraordinară; el e unu) din spiri- 
tele cele mai ascuţite, cele mai 
strălucitoare din tonte timpurile. 
Tolstoi e mai mult artist mare 
decit ginditor, Gindiren lui Tols- 
toi e uneori strimlä si ajunge 
chiar la platitudine. Singur Sha- 
kespeare poate fi comparat cu 
Dostoievski ca ginditor”. La din- 
sul delirul dioniriac nu exclude 
gindirea. Opera lui e soluția unor 
vaste probleme de idei. Eroii lui 
sint — idei. 

Aceasta nu înseamnă că roma 
nele lui sint cu teză: ideile sint 
imanente artei sale, 

Strahov, care l-a cunoscut in- 
tim serie: toată atenția Jul era în- 


dreptată asupra oamenilor: natura 
su ui şi felul lor de viaţă il 
interesau exclusiv. lar despre că- 
lătoria lui Dostoievski în apus zi- 
ce acelaşi scriitor: Nei natura, 
nici amintirile istorice, nici ope- 
rele de artă nu-l interesau deose- 
bit. Locurile nu aveau sens pen- 
tru dinsul decit numai ca un 
cadru al soartei noastre tragice. 
za à gene = fr este 

iu antropologic după me- 
toda artei dionizice, El consideri 


tăcirile 
Dante, de exemplu, ca si Sf, To- 
ma, consideră pe om e or- 
ape ia ca parte or 


ordine 

LOS de vointa divina petit 
meri ara ființa noastră îi apare 
i o ierarhie fi cosmică şi socia- 
ă, clar orinduită. Cind dela con. 
iaia lni Dante, trecem la cosmo- 

alui Pascal page „Bine 
rate re a atu 


+ In Shakespeare, geni - 
zentativ al Renaşterii că on 


nomen 
i. apoi și purtătorul enigmei 


fericire, — |] 

2mintită, o pa go rational 
e marginile ce-i sînt h 

bertatea, cit de etienne pa 

bună, ea e binele unic. Dacă “ar 


putea supune totul raționalității si 


calculului. omul sar fac 
nebun de bună voe, panira G 


AC, RECENZII 


173 


nu mai aibă judecată si să fäptu- 
lască după bunul său SI 2 apt 
durile din urmă sint citate din Du- 
re Fee subt pämint al lui Dosto- 


„Aceste reflecții geniale, 
luciditate fir ra că ap Fe 
tuturor descoperirilor lui Dosto- 
ievski asupra omului” — zice Ber- 
diaef. Insă libertatea aceasta 
paes fi Pistructivă, şi aici omul 

ue caute i "+ 
La neapărat min 

Nietzsche credea că solutia e su- 
praomul; Dostoievski o pr îi în 
Dumnezeul Om, în Hristos. T- 
tatea cea rea, adică päcatul, este 
calea necesară pentru a ajunge la 
libertatea cea bună. Se deschide 
astfel o mișcare dialectică pe care 
nu © pot înțelege oamenii cu spiri- 
tul „static”, care cred în armonie 
totală, în progresul spre un bine 
absolut, 

Libertatea este misterul origi- 
nar şi tragic al omului, al lumii, 
al lui Dumnezeu chiar. Dacă € 
aşa, atunci răul originar, păcatul, ` 
nu poate fi înțeles ca fenomen ex- 
terior şi social, ci numai ca fapt 
interior metafizic. De  uceia 
Dostoievski respinge interpretarea 
socialistă umanitară a crimei. 
Răul stă in libertatea absolută ini- 
Halä; şi omul e deplin râäspunzà- 
tor de păcatul süvirsit. Legea pe- 
nală este numai un simbol al soar- 
tei interioare, 

Intre legea statului — „acest 
monstru de ghiață” — şi sufletul 
omului nu este măsură comună. 
Sufletul însuşi caută sabia pe care 
O fine statul, si cere să-l lovească, 

Din păcat si prin suferință n- 
junge omul cătră lumină, 

Lumina aceasta mintuitoare stă 
in ideia nemuririi personale. 
re gois nemuritor, 

u-i decit fenomen empi 
product pasiv al mediului pr à f 
see EELA 

nu mai are valoare 
răul si crima nu mai re ati, 

Valoarea supremă este dar su- 
eat maritat liber şi responsa- 
- Păcatul si pedeapsa, 
ponsabilitatea, Jin ap adică res- 

ncă a omului. Răul esen 
negarea persoanei, Foca Mr 


| RECENZIE ` im 
— A —— 


zav şi sfint — e patrin minunilor om de spirit, în înțelesul lui La 
stinte” (Jurnalul unui scriitor), Rochefoucauld. Dragostea lui Ber- 
Respingätor în viaţa europeană îi  dinef pentru Dosioievski e pasio- 
era lui Dostoievski numai „bur- natä, și uneori merge până la pi- 
ghezul” cu spiritul lui mercantil,  negiricul ubsolui ;  rămine totuși 
Insăşi „lnapoierea” lor i-a salva! inteligentă, Imi inchipui că de a- 
pe Kuşi de spiritul burghez. Réat- ceia mi-a fast irezistibil să rezum 
ţia impotriva acestui spirit, impo- atit de abundent cartea, Berdiaef 
triva căruia şa ridicat, în Apus, «e clar şi ager despre un subiect pe 
visul dioniziac tragic al lui care-l adoră, Sigur, numai oamenii 


Nietzsche, nita n'a întrupat-o de spirit ştiu să iubească în plină 
mai perfect decit Ruşii, luciditate 


174 _ VIAȚA ROMINEASCA 


tee şi materialistä. Poporul 
ie gr ge) i personalitatea enga iie k rer Cu ya “e 
Cine E Ar à se omoară şi pe RSS pg A ia A. 
sine, neagă nemurirea în el şi În #52 înv urare pă: nafi adad 
altul. „Această dialectică neinvin- pe AA ap Po. es 
cibilă a lui Dostoievski e curat Ruși zice. Perdinel.. Maine 
sr Sfirşitul lumii“, — insem național a fost voa ven + SOIRS si 
mile > A ‘ . > 5 5 
na Destoievski pe o foaie de Ler- nee L tiința națională na a- 
"i baza gindirfi dostoievskie- juns niciodută la rpp nA senină 
ne is o dispoziţie apocaliptică, şi sigură, ci a rânas i ga at 
po Serialul mere” i cea Li ipsa de margine 3 hotar vizibil 
artistul si filosoful vremii în care ñ Dit ee à dre 
i - pecific peizaju 
incepe revoluția subteranä a spi e carac RDS rors mioa 
i in Demonii nu e- rus, Asa e si sufle : risipit, 
Sorel : Fe tiers rusă din anii fără granite, fără formă. Da 
60-70; sint anticipaţii profetice in sufletul rusesc pulea face - 5- 
le autorului, tofevski descoperirile pe care Ex 
à “Socialismui rus e religios şi a- făcut, Şi el a fost un fel de ne - 
pocaliptic. Socialismul revolutio- snik. Berdiaef crede că pt Lo rest 
nar n'a fost niciodată înțeles in mul rus a fost er apnee i niy “he 
Rusia ca o formă trecătoare de slăbiciuni! păturii coltivate, c 


dentalismul nostru n'au fost decit Ialti au prostia de a nu vedea lip- 
o vastă neinjelegere. Europa e tot surile, şi prostul gust de a vrea să 
atit de ă Rusului adevărat le mascheze ori să le dréagä. Asi- 
ca şi Rusia. Mistunen Rusiei e ho. fel că, independent de subiect, 
tărit paneuropeană şi mondială” cartea profesorului rus este a ins. 
(Dostoievski). Dar ideia că Rusia  tructivă intimplare literară; iar 
va aduce Europei cufundate în in- prin subiect. ea este un prețios 
lunericul burghez lumina Hăsări- ajutor pentru cunoaşterea spiritu- 
tului, nui numai în cărțile călu. lui rusesc modern şi interpretarea 
sărului Filotei; e şi la Bakunin şi unor capitole însemnate din isto- 
La 


la Lenin, b vesianlsmului ria literară. 
organizare economică și politică,  n'avea conștiință sănătoasă de DE rus SE o presuli sau pp enr A NR one 
rien o stare definitivă si one rca reed ger ppm doc j și aa rupe rt als intre. clement ee recare asa face, îmi inchipui, où 
i destinelor omen sir £ À 
si ir rer dc lui Dum- tro idealizare absolută a norodu 


național — gresala strictă profesie, în privința „cu- 
è în idolatrizaren poporului culti-  noașterii adinci” şi asupra liber- 
vatā de narodnici, şi care cuprin- tâţii, Pianul conștiinței pe care îl 
sese deopotrivă pe marxisti, cazi  numese unii bucuros „al cunoaşte 

pe ciornoesolnici, In rătăcirea lui rii adinei” este, cum credem, pla- 

/ poporanistă Dostoievski crezuse nul teoriei cunoştiinței şi al ori- 
că poporul va rămînea credincios  zontului metafizic, Pentru inter- 

i Hristos, că numai ninteligen-  pretarea lui Dostoievski, profeso- 

fa" e stricată de ateism si mate. rul Berdiaef admite altă explico- 
A lie: că acel plan are un cuprins ex- 
Infringerea poporanismului va  clusiv moral. Pentrucă libertatea 
conştiinţa rsonalițății si Care preocupă pe Dostoievski este 

a răspunderii, Si in cultura rusă, evident libertate morală. Dosto- 
nimeni nu a făcut pentru deștepia-  fevski e închis în creștinism; si nu 
rea personalității atit cti Dostoiev. există punct de vedere care să se 
ski. Lipsa de Caracter e un păcat intereseze mai puțin de metafizică 
național rusesc, Elaborarea de ca- decit cel creștin, Libertatea, cu in- 
ractere morale, pregătirea viriii.  filtrările ei creştine, rămine, ori- 
lății si autonomiei spirituale — cum, lucru „de suprafață” — so- 
aceasta a fost învățătura Ini Dosto- Cial, Problema răului şi a râs un- 


iven, lui de jos. Acea clasă era strivită 
paie pă d pa ao = intre ignoranța populară şi apă- 
lumii, no supă niste proorocii sarea imperială, À 
care ar putea da greș, ci ca un Ea se lasā cuprinsă de o drago 
lucru hotărit pentru ponatis an în i here eur res 
i id ce ‘si  douăzec H 1 
re zi mb Ela “Praţut Écrénetob}. 2 ou Bo D anidre cultura 
sar ae Fra. ss ME Astfel in  Husia, și extrema 
Teva es nou Pris a ee] si gras a y au fost, 
irut | H n fond, o i i 
N socialismul așa cüm îl vrea Era în elita intelectuală rusă o 
Marx, ca si Ag : (RUE lipsă caracieriatică = senti ue 
€ US Pal en one socialie. lu! de răspundere None pare 
i sona e lucru se că 
Pica decit, er nimic qe nr în istoria Rusiei a lipsit cpr 
le constringere o idee moştenită i re, me La iei cesare ca Fa 
dela vechea Romă, păstrată gi f mora . 


= .  Poporanismul rus a cântat adevă- ievski.. derii nu sint ale planului adine, 
der pen ie pe adi d rul și pe Dumnezeu nu in perso- O formulă banală pretinde că ci ale omului empiric, 
nef am ay medi că rations sur “alitate, ci în popor, £ dragostea è suprema Intelegere, Tot aşa ideia nemuririi perso- 
ia rad insist aapea carotte re ari are ir de un Cine [erin form i poale nale este un prejudițiu social, în 
sc. SIA a s su izo , auräta- o cu ită m m "are, printr'o tit 
og o NEA ge grrr re cărții Ii Benio a Muljumi. care, p substituire sofistică, 


iscurilor singuratice, ci s'au 
In Apus biserica a devenit stat., mul p x 
Biserică adevărată o va întemeia adăpostit In cäldarà vietii popula 
poporul rus. Atunci se va vedea re și . dc 
care a fost rătăcirea socialismului In me ag privin s ò pro a 
ateu și a revoluției atee. Dosto- dă opoziţie între T ~ b 

jntraclt In el paer arre m i Ar De rotar aseda nu-i un sim- 
Intruclt în se real civilizația otu 

„burgheză”, care implica o revo. plu slavofil. „Europa e lucru gro- 


f. Mi se pare, eul „Drotund” este subtilizat in fa- 
La Rochefoucauld a zis CAM aşa:  voarea eului social, 
un om de spirit poate iubi ca un Cu toate soväelile lui naiv com- 
nebun, însă niciodată ca un prost.  plicute de o 


h eze o situstie 
fesorul Berdiaef e, nu numai, cum teoretică desperală, trecînd totden. 
vrea el, un „pneumatolog”; e și un unn acele credințe pe sama nr: 


176 VIATA ROMINEASCA 


Hunii e Dostoievski, cn 
aw [i] n i de mine, « 

e e * 
en no" mai vechiu decit Kant, 
si inocent de grijile subtil pruden- 
te ale acestuia. es ; 

Planul „adine” este planul pure 
si egalei contemplări, unde nu are 
loc nici o preferință sau ierarhie, 
— pentru „morală”, de exemplu, 
cu libertate si nemurire  dimpre- 
ună. 

Imi pare potrivit să zicem: ob- 
sesiunea ideii de păcat şi pedeap- 
să era un simplom propria indivi- 
dului Dostoievski, lar obsesiunen 
libertăţii absolute si arbitrarulul 
haotic, e fenomen rusesc — obse- 
siunea unei societăți bolnave de o 
anacronică apăsare, prin urmare 


i inditori de 
rapi alți Hiterați a de 


si de furia de a nega orice con- 


Desigur e cu deosebire intere- 
sant de a Vedea oani, ist - 
ile devin eren s 
De one sau alta din atitudint- 

Rs r : et Ven 
Insă n'ar fi, e e o - 
dentă concluzie, să Pr dus 
eternitate po rusesc 
caliptie şi nihilist, Deocamdată el 
face, de exemplu, o strașnică îi- 
cercare de disciplinare economică 
întrun spirit de cea mai teribilă 
esenţă burgheză, pentrucă nicăleri 
doar ca În exagerarea economisti- 
că nu se vede mai tare cit de nde- 
vărat copil al duhului burghez este 
socialismul actual. 


Paul Zarifopol 


Revista Revistelor 


Fustel de Coulanges şi politi- 
cianismul. 29 


Fustel de Coulanges a fost un 
savani care a făcut Istorie, Si este 
soarta tuturor aceslor oameni des- 
interesați si pet să vadă cum 
opera lor slujeşte la cele mai ob- 
tuze polemici  politicianiste, Un 

i tipic este articolul d-lui 
Jean Héritier, intitulat „Fustel de 
Coulanges și ideia cuceririi“, pu- 
blicat în „Hevue Universelle”, care 
e oarecum sucursala mensuală a 
cotidianului „Action Française“, 
organul regalistilor francezi. 

Autorul începe, bine înţeles, să 
eclare că Fustel de Coulanges 
mä făcut politică, ci doar stiință, 

adaogă d, H, cu fineță, fap- 
> sint fapte, Si dacă Fustel de 

j s -a respectat, nu pu- 
tea să nu ajungă la concluzii iden- 
tice tu ale prietenilor noştri dela 
ziarul „Action française", 

un exemplu de cum se s- 
cordă faptele Istoriei cu revela- 
tiie mi rras, Daudet & Co.? 

” — serie d, Héritier, — 
ne-a atătot că feudalitaten nu vine 
nici dela Roma, nici dela Ger- 
manu ys din natura Dr pane pi si 

, Bourget a avut dreptate s 
laude pe Fustel că a pus în evi- 
denţă a  indestructi- 
bilă care leagă unele de altele toa- 
te monumentele Franței”. 

Credem că nu mai este nevoe 
de nici un comentariu, 

(Héritier: Revae Universelle) 


Studi L drept 
= oops er 


Cuvântul „Drept“ poate avea 
mai multe semnificații. Se pot ast- 
fel distinge cel puțin trei. Mai in- 
tăiu Dreptul material abstract, adi- 
că ansamblul principiilor juridi- 
ce cuprinse în legislația pozitivă, 
in codurile diverselor țări, reguli 
mai mult sau mai putin generale. 
Alături de acest drept obiectiv 
(legea, the law) se poate vorbi de 
unul subiectiv, concret, care pri. 
veste nu ansamblul de reguli so- 
siale şi sancţionate de grup, ci as- 
pectul individual al acestor re- 
guli, felul cum ele se traduc din 
punctul de vedere al fiecărui 
membru al colectivităţii. Aci ns- 
pectului datorie i se substitue a- 
cela de facultate de a face, de li- 
beră permisiune, de voie îngâdu- 
itä, intrun cuvint aspectul de 
drept, cu d mic, opus lui Drept 
cu D mure, Esle vefrnmce Englejii 
numesé right în opoziţie faţă de 
law. Este aplicarea concretă a 
dreptului pozitiv. Il găsim cu oca- 
zia actelor juridice sau a procese» 
lor on cetățeni, 

Alături, sau mai precis pe dea- 
supra acestor două  accepții ale 
fenomenului juridic, este loc pen- 
iru un al treilea aspect, de astă 
dutä foarte abstract, neafirnat În- 
tr'o oarecare măsurii de dreptul 
pozitiv, şi întinzindu-se pănă la 
granițele moralei pure. E dreptul 
conceput ca putere morală, Drep- 
tul care, după ce şi-a tras din so- 
cictate tontă vigoarea lui si pute- 


12 


M VIATA ROMINEASCA 


rea de obligatiune — s'a înfipt în 
constiinfele individuale, sa im- 
plintat asa de adine, incit parcă 
nici mar fi avut origini sociale, 
parcă s'ar fi născut direct în su- 
fletul personal al individului, de 
care este incorporat în mod indi- 
solubil. Avem aci tot acel pante- 


on de concepte morale care lumi- 


nează ca un far întreaga activita- 
te juridică a omului, concepte ca 
acela de Eng ere de echitate, de 
utilitate, de recompensă, de pe- 
deapsă, acela de cauzalitate, de 
identitate si de personalitate, 

Această scurtă analiză poate lu. 
mina acel paradox care stă lu ba- 
za fenomenului juridic. Intr'ade- 
văr, constatăm pe de o parte că 
Dreptul variază dela societate ln 
socictate, dela epocă la epocă, de- 
ln meridian la meridian, ,,Verité 
en deça des Pyrhénées, erreur au 
del”, spunea odată Pascal. Dar 
adevărul spus de Pascal este si 
el relativ ca toate celelalte. 

Căci in ciuda divergenţelor de 
loc şi spațiu, există un fond co- 
mun, Cure e legat de esenta indes- 
tructibilă a naturii omeneşti, acel 
„drept natural” cum il numim 
destul de impropriu în doctrină. 
dreptul acela pe care încă Grecii 
si Cicerone Îl observaseră, si care 
ne arată cum anumite concepte 
morale prezidă, aceleași, în toute 
sistemele juridice de pe globul 
pămintesc, 

(P, Tisset: Revue de Méthaphy- 
sique el de morüle). 


+ 


In căutarea socletä}il. 

Două sentimente foarte nete: a- 
cel al parerii si acel al iresponsa- 
bitității domină minţile unui om 
care se găsește în acea „stare de 
mulțime” de care vorbeşte socio- 
logiu, starea specială a omului 
cind e în mijlocul semenilor săi 
Mindin în totul ln fel cu dinsii. 

Aceste ouă sentimente sint de 
ajuns pentru a explica toate biza- 
reriile, cruzimile, generoxitätile 
pe Care lo prezintă „psihologia 
mulțimilor“. Explică, în deosebi, 
de ce mulțimile alternează aşa de 

t josnicia cu nbnenaţia. Dar 

distingem între social şi colec- 


tiv. Adeseori o activitate are ori- 
pu si consecinti sociale, fără a 
propriu-zis colectivă, so- 
Jitar, cînd simte şi gindeste — 
nu taie, prin aceasta, cordonul 
ombilical care il leagă de socie- 
tate. Dar nu exercită o activitate 
colectivă, ci individuală. 

Să ne ferim deci de a absorbi 
tot socialul în colectiv, Adeséori 
vulorile sociale se păstrează dato. 
rită puterii personalităților indivi- 
duale, graţie devoțiunii Intime şi 
secrete a atitor gg AE femei 
cărora societatea nu dă in 
schimb dech indiferentă şi ne- 
dreptate. 

ermeni ca: inspiratie, desco- 
perire, invenție nu seamănă de 
loc cu cei intrebuințați in psiho- 
logia mulfimilor  (constringere, 
hipnoză, sugestie, etc, etc), Tre- 
bue distinse unele de alteie, dar 
ținut sama de amindauă. 

(Jeanne Renauld: Revue de Mè- 
laphysique et de Morale). 


. 
Putem scăpa de revoluție ? 


Cind pictorul Bellini îi arătă 
sultanului Soliman Magnificul tai- 
mosul său tablou reprezentind pe 
Salomeia ducind capul lui loan 
Botezătorul, — Sultanul strimbă 
din nas. Ca lui Joan nu-i plă 
cea. Nu-i a veridic, nu-i pă 
rea natural, Atunci, adresindu-se 
căpitanului gărzii sale, zise: „la 
puneţi să-i taie capul unuia din 
păzitorii mei, pentru ca să vadă 
şi dumnealui cum € un cap tăiat 
adevărat”, ŞI nimeni n'a protestat, 
Nimeni nu s'a supărat, Era ca si 
cînd Majestatea Sa ur fi dat ordin 
să-i facă ochiuri la capac. Nimeni 
nu a găsit în mica fantezie D ven 
gogică a monarhului motiv de re- 
volutie, 

Azi lucrurile s'au schimbat pu- 
țin. Si cei mari au serioase moti- 
ve să se teamă de cel mici, cel 
mulţi de cel puțini. Există o de- 
plasare a spiritului de dretate, o 
ridicare a nivelului sensibilităţii 
acestuia, 

Statul, guvernul, clasa domi- 
nantă trebue să facă curte celor 
care sint mai  năpăstuiți de soar- 


E. 


te amabili cu populația: astfel 
dacă cineva se Lg a fie MS 


ÎN itiui rus re vremea 
ir e pe unde trec 
(E at aain Bat 
sau mele d 
dinemalograf, Fără nici o desi 


Mijlocul de a avea pace i 

este exuct acelasi cu Honor 
“cea națională. fa ca şi re. 
volutin nu se pot evita complect, 
dar în măsura în care lucrul e po- 
sibil, singurul lexe e... democra- 


á 


pus in cadrul international, Desi- 
ur, $. D. N, nu va extirpa räzho- 
Dar sint totdeauna ganse ca 
+ popoare, deși urindu.se de 
bo iau) Să se gimlească totuși 
ee Puțin intens la războiu după 
Š prealabil au discutat putin, si 
Biseutind ia et toată i omeni- 
„ste o garantie, Mică 

pe sigură si singură. 
ucru şi în materie inter. 
s socială, A A hu apare de- 
ge à unde actele vernelor 
er urmari aud bine și iute mare- 
Aci, ca În toate, Democrația, cu 
tonte aiee la care ae altfel 
AJ oilor — este mu 
sprl Murray: Revue Mon- 

€ . 
+ 


REVISTA REVISTELOR 179 
m PE pe n À 


Originile semite ale gindirii 
occidentale. 


Nimic nu întrece în interes şi 
in mister problema Mării Roşii. 
Acolo a fost (si este poate si azi) 
drumul cel mai important de pe 
planeta noastră, drumul cara tl- 
neşte popoarele europene cu Chi- 
na şi India. Toate semințiile Ju- 
mii, în decursul Istoriei, au tre- 
cut acolo; după imperiile Egip- 
tului şi Mezopotâmiei, după Ale- 
xandru si succesorii lui Alexan- 
deu, dupä Roma si Bizanţ, după 
Mahomet și moștenitorii săi, des 
coperirea iul Vasco de Gama a re- 
deschis lupta pentru Marea Ro- 
şie, iar Lesseps, croind cunalul 
de Suez, a dat acelei mări o im- 
poet nu continentală, ci dea- 
dreptul planetară. Deabia a fost 
Sann cann mi, şi națiunile enro- 

e s'au iniat rmurile 
pasajului milenar, PA 

Un mare savant fruncez à seris 
o carte magistrală asupra acestei 
chestiuni, d. Kammerer, şi rindu- 
rile aci rezumate sint prefața a 
cestul volum, volum în care, între 
altele, ni se arată destinul intr'a- 
devär extraordinar al poporului 


semit 1 
So poate spune că toată gindi- o 
rea occidentală li se datorește lor. 
Semiţii firmurilor Mării Roşii au 
fast cei  dintăi care au resimţit 
nevoia de unitate filozofică, nevo- 
ia unei credinti intrun Dumne- 
zeu unic, într'o forță atotputerni- 
că şi atotstäpinitoure. Sint primii 
care au dezbrăcat religia de mã- 
runtele ei contingente domestice, 
politice şi sociale, pentru a face 
dintr'insa un mi de satisface. 
2 a peroli Weterizies de a şti şi 
e a gusta rea intelec 
ET Sete 
rie olauz: R: 
Paris). pi apti 
* 


Conquistadorii spanioli 
America, 


Istoria economică a eu 
Americii de cătră Spanioli paies 
complect refăcută. Psihologia 
Conquistadoralui nu-i cunoscută 
hine. Se balotează între două exa- 


erbri. Unii ridică pe conquista- 
dori în stava cerului, si fac din 
ei cel mai mari organizatori, 

Alţii, dimpotrivă, ÎL acuză de 
tonte Infamiile; şi mi-i reprezintă 
ca pe niște paraziți hrăpăreţi, lu- 
crind, las, la adăpostul protecţiei 
si impunităţii oferite de guvernul 
spaniol, 

Aceste donă opiniuni nu-s doar 
exagerule. Sint faise pur şi sim- 
plu, Căci Conquistadorul n'a "fost 
organizator. Este tocmai calitatea 
care i-a lipsit, Si mai ales, n'a fost 
un parazit, A lucrat în condițiile 
cele mai adverse. A desfăşurat un 
curaj unic în Istorie. Şi guvernul 
spaniol nu l-a ajutat, toate a- 
cestea, aproape de 

Conquistadorul nu era un orga- 
nizator. Se pure că această lipsă 
este od pară ză: ea 
spaniole, Asupra aces e 
ropenii s'au arătat inferiori Indie- 
nilor, Pieile Roşii, în special Inca- 

ii, erau organizatori eminenti, Nu 
e Petra in țară inamică înainte 
de a fi constituit baze solide mili- 
ture si economice, inainte de a fi 
creat şosele, de n fi construit ma- 
pazine ce, de a fi instalat 
functionari, de a Ti dezvoltat cul- 
tura solului prin irigații si tern- 
samente. Spaniolii, genii fndivi- 
duuliste, erau incapabili de asta. 

Să se adnoge că uvenu de coin- 
bătut en Pieile Roşii; că lu înce- 
put n'au gāsit aur, ci mizerie si 
foamete; că guvernul nu-i ajuta a- 
proupe de loc, Că debuturile con- 
quistei au fost o adevărată „ca- 
tastrofă economică“, — și vom in- 
jelege că viaţa acestor oameni, a 
unor Alonso de Ojeda, Vasco Nu- 
nez «le Balbou, Francise Pizarre, 
Ferdinand Cortez, etc., etc, a se- 
mănat mai mult cu un martiraj 
decit cu o existenţă de paraziți. 

aci un exemplu de curaj 

de inițiativă pe care numai spiri- 
tul individualist ai Spanialului îl 
poate explica, — acel spirit indi- 
vidunlist care, în sensul cel rău, 
am văzut că se manifestă subt for. 
ma absenței oricămi spirit de or- 
Louis Bandi 

4 n: Revue d'Econo- 
mie Politique). 


- 


180 _VIATA ROMINEASCA 


Viaţa la Café Vachette (1898-1910) 


Situat în colțul bulevardului 
Saint-Michel cu Hue des Ecoles, 
in localul unde azi este o bancă — 
faimosul Café Vachette uvea un 
caracter de intimitate pe care nu-l 
mai au localurile din ziua de us. 
tăzi, invadate de o clientelă cos- 
mopolită, unde scriitorii si stu- 
denfimes fin un loc din ce în ce 
gar rom li împărțeau în i 

uiții se au ma 
multe grupuri: Moréas cu priete- 
nii lui, jucătorii de domino, cu 
Bouguereau-fiul si cu viitorul de 
putat Malvy, cei doi frați Berthe- 
lot, si un alt grup de Romini ges- 
ticulind si tipind, al căror acent 
străin domina certurile dintre ju- 
cätori, si chiar glasul lui Moréns. 

Se pleca dela Vachetie pe la 
douăsprezece noaptea, sau pe la 
unu. Jucătorii așteptau închiderea 
uşilor pentru a se duce în continu- 
ia în Dale eu ou à Intorein- 

use dela hale, gru se Oprea 
la mica patiserie din colțul stră- 
zii Racine care nic tä, în 
toată cariera ei de pe acea vreme, 
n'a tras oblonul şi nu şi-a stins lu- 
mina, Se mincau ituri; si, 

upă scala, mulțămiți de a fi va. 

zut lumina aurorei, tineretul ple- 
ca acasă pentru a gusta somnul În- 
țelepților. 

Acest tineret forma, la Vachette, 
un fel de centru de informaliuni, 
o punere şi Hnere la curent cu 
ce se spunea şi se scria prin cărți, 
reviste, jurnale şi teatre, Fiecare 

oveslea ce ştia, ce cetise, ce ma- 

alagisme mai aflase, cure erau 
rumorile culiselor,  procetele edi- 
torilor; unul rezuma o piesă; altul 
vorbea filozofie, Se semnala ulti- 
ma carte apărută, In poezie, arbi- 
trul fără apel era, bine înţeles, 
Mortas, š 

(Antoine Albalat: Mercure di 
France), 

> 


Maniora literară a lui Gide. 


Mantera literară a lui André 
Gide este originală şi greu de de- 
finit. Nu se lasă ușor catalogată 
în „stilurile“ cunoscute. 

In genere există două categorii 
de scriitori: acel ce scriu cuninte 


— 


şi acei ce scriu prin cuninte, Sint 
unii (ca Barrès, Morand, Chateñu- 
briand, Giraudoux, Princesse Bi- 
besco, France, Cocteau, etc), care 
cultivă formula verbală, efectul 
magic al impreunării cuvintelor 


de efect. La (şi-s deasemeni 
mulţi si ; dex: Cehov, 
Maupassant, cniev, Dosto- 


evski, Balzac, Jakobsen, Tolstoi, 
etc, etc), arta constă tocmai în a 
ne face sd uităm că se folosesc 
de cuvinte. Ei se slujesc de vorbe 
cn de simplu instrument intorme- 
diar, pentru a descrie, cit mai di- 
rect realitatea. Despre asemenea 
e aiok spus că „fac concuren- 


personaje de acelea „in carne şi 
pase“, halucinante de concretă mi- 

Pe de altă parte, nu-l un cultiva- 
tor de vorbe sensationale : mu-i 
un „ondel vioi“; nu are „stil ner- 
vos“, Stilul lui e simplu, simplu 
ca în Cehov sau Dostoevski (pe 


care Îl iubeşte atlı de mult). 


) acteristica lui e alta. Nu cre- 
iază persanuie „în carne şi oase“, 
Creiază insă minunate „portrete 
morule", E incapabil să zugră- 
Xéască fizicul, Trăsăturile nu še 
inchiază. Dar e incomparabil eind 
este vorba să descria psihicul, 
La el, cele două metode literare 
tare le ere ru ee en d 
Lbr il, + creația şi analizo se 
Băstse contopite, și ncensta pen- 
tru că la e! creația are de obiect 
exclusiy sufletul, Personajele Jui 
sinl entităţi Morale ; dar suple si 
veridice, nu scrobite şi retorice 
ca cele ene suu corneliene, 
Noul sän rotin, ,L'Evols dès fem- 
mes + prezintă foarte limpede a- 
în, one ai preerie 1 
a lui André Gide, 
(D. 1. Suchianu: Adevărul Lite- 


rar), 
+ 
Filozofia omenească a lui 
Turghenlev, 


Niciodată un romancier n'a 
făcut atita probă de „economie de 
mijloace cu ei, Cind cineva cu 


REVISTA REVISTELOR 181 


noaşle putin tehnica unui ro- 
man, nu se poate inrpiedeca de a 
se întreba cu mirare cum a reuşit 
Turgheniev să dea, în cărți aşa 
scurte, atita impresie de trăinicie 
şi de plenitudine, , 

Dacă analizăm metoda, găsim o 
artă de construcţii foarte ascun- 
să și foarte perfectă. Romanele 
lui Turgheniev se petrece totdea- 
una În momente de criză, Un Mé- 
redith, un George Eliot, încep bu- 
curos povestea eroului lor încă 
din anii copilăriei weestula, Tol 
stoi el însuși pornește povestirea 
destul de departe față de episo- 
dul central nl cărții, Turghentev 
se aruncă, se cufundä deodată, 
brusc, în mijlocul subiectului, 
„Părinţi ţi copii“ este povestea 
cîtorva săptămini. Intäis dre- 
goste“ de asemeni. „Un cuib de 
boeri“ începe exact in momentul 
decisiv, cind. croul se intonree 
acasă. „Fum“ începe în momen- 
tul întilnirii hotăritoare. Fireşte, 
autorul îl duce pe cetitor, din 
cînd în cind, înapoi, în acele 
cilova alee ale treculului pe care 
judecă util să le exploreze, Dar 
asta nu dela început, ci mal tir- 
xiu, după ce cetitorul n fost deja 
prins prin emoția care l-a cu- 
prins cetind primele pagini ale 
cărții. Aproape că ne vine să ne 
mindim ia faimoasa „unitate de 
timp“ din tragediile franceze, Si 
în adevăr. Turgheniev esie un 
mare clasic, 

Turgheniey ara fonrte realist, 
Trebuia să vadă; altfel nu putea 
să serie, Dar realismul lui nu-i 
brutal, cl Inoată Intra Desfirşită 
poezie, 

El însuși a spus odată despre 
Zola: Defectul cel mare al lui 
Zola, este că nu l-a cetit niciodată 
pe Shakespeare“, 

Acest text e poale cam nedrept, 
căci există oarecare zie in 
Zola. Dar nu acea poezie pe care 
Turghenier o socotea indispensa- 
bilă, poezia visul adică senti- 
mentele tandre și jrezistihile miş- 
Cau spre fericire, 

(André Maurois: Revne Hebdo- 
médaire). 


A 


162 VIAȚA ROMINEASCA 


Schemele acțiunii. 


In psihologia franceză Revault 
d'Allonnes, în cea germană Köh- 
ler, au introdus noțiunea de for- 
mă, de structură, de „Gestalt“, de 
„schemă mentală“, Omul si ani- 
malul superior îşi eluborează no. 
iunile incepind prin a le seh 
matiza. Astfel, este. locul pentru 
re e general asupra schema- 
tizării, 


Sar putea Incepe cu schemati- 
zările estetice, în deosebi cu acele 
notații instantanee, cu acele 
semmnări „impresioniste” atit de 
gustate în literatura si în arta mo- 
dernă. 

Apoi, Sar putea cerceta cum 
schematizează sentimentul, memo- 
Tia, wilares, cum schematizeszā 
uindirea, — cînd subt formele 
nedisciplinate ale raționamentului 
vulgar, cînd subt formele metodi- 
ce, stricta. 

Dar cel moi normal este să se in- 
ceapă cu un studiu — ca acel de 
față — asupra felului cum seche- 
mutizează acţiunea. Acţiunea, de- 
la automatismele fiziologice relativ 
simple, pănă la conduitele si 
„comportamentele“ diferentiate 
mental şi social, La dreptul vor- 
bind, acest studiu presupune pe 
celelalte, dar totuși trebue înce- 
put cu el, de oarece se prezintă 
subt un aspect foarte obiectiv, 

Dintr'o asemenea cercetare două 
concluzii se desprind; 

1° Că o anumită capacitate este 
la Inceput încercată tumultuos, din- 
coio de cimpul său primitiv de n- 
plicare, Un copil capătă o sabie. 

va încerca să gănrească cu ea 
şi lucruri ce nu se pot găuri, Sau 
primeşte un creion, Va incerca să 
deseneze şi pe ceiace nu se poate 
desena, 

2 O schemă, o dată făcută, se 
poale modifica, ameliora, preface, 
potrivit experienţelor nonă, 

Ar mal răminea de studiat cum 
acțiunea are efectul de a simboli- 
za, adică cum anumite sehemaţi- 
zâri, cu totul detaşate de originile 
lar, golite de conținutul lor ments 
primitiv, persistă în viața socială 


ca rituri, si primese ad - 
-tinuturi nouă, Dar acest “ studiu 
„aşa de atrăgător nu-i de compe- 


tenta Psihologiel, ci de a sociolo- 
Revault d'Allonnes: Revue 
Philosophi que). 2 


Lupta pentru sufletul rusesc. 


Opinia europeană, preocupată 
exclusiv de fenomenele economice 
desläntuite în Rusia prin revoluția 
comunistă, se gindeste prea puțin 
că lupta pe care o dă stăpinirea 
sovietică e o luptă pentru sufletul 


rusesc, 
Apusenilor, Ruşii, aşa cum sint 
ei prezentaţi în deosebi la Dosto- 
levski şi 'Tolstol, li se arată ca o 
lume apusă sufletului si gindirii 
curopene, . 
Ruşii sînt intermediarii între a- 
ceasta şi Nirvana indică. Nu e vor- 
ba nici de fundamentul istoric si 
etnic al acestor deosebiri, ci nu- 
mai de efectul caracterului speci- 
fic rusesc asupra soartei actuale a 
acestui press In structura éi s0- 
ciologicä, Rusia este o massä a- 
morfä, care de veacuri îşi pate 
pläsmuitorul Pătura socială, care 
de un secol, aproximativ, a primit 
cultură apuseană, a rămas totdea- 
una foarte subțire. Caracteristic n- 
cestei minorități fnfruptate din 
idei europene, este un zel fanatic 
în imitarea şi aplicarea acelor f- 
dei, Nicăieri teoriile unui Marx și 
Engels m'au fost cu atit de necriti- 
că admirație adoptate şi ar re 
în axiome, cum au fost în Rusia, 
Conducătorii bolșevici au găsit, în 
această privință, un teren foarte 
bine pregătit. E de notat însă că 
minoritatea conducătoare în revo- 
lutie a fost formală, în mare par- 
te, din evreimea internațională, 
din Georgieni, Armeni, Tătari si 
din m | ai aristocrațimii ri- 
seşti, prealabil internaţlonalizată 


ca. 

„Un inalt funcționar sovietic ex- 
prima în fața mea părerea lui de 
rău, că experienţa bolşevică se fa- 
ce tocmai {ntr'o țară atit de putin 
dezvoltată industrialiceste ca Ru- 
sia; în o țară ca aceasta, puterea 
se ia uşor, însă obținerea unor 
succese real convingătoare e lucru 
greu”, 

Sigur trebue să fim prudenti as- 
tăzi în precizarea caracterelor na- 


tionale, Cine ar fi zis că Germania 
va ajunge țara clasică a democra- 
tiei, că Franţa va fi militaristă, in 
nedisciplinatii Italieni vor forma 
un fel de Prusie a Mediteranei? 

Putem spune însă, că lupta pen- 
tru sufletul rusesc nu s'a isprăvit. 
Căci intă: raționalismul european 
Sa schimbat, Ja Ruși, într'o nouă 
religie, 

Crucea s'a înlocuit cu secerea şi 
ciocanul, cărora comunistul se in- 
chină, precum odinioară sfintelor 
icoane; si minoritatea bolşevică a 
luat asupra-și toată puterea abso- 
lută ê arbitrarul elitei aristocra- 
tice de altă dată. 

Rusul e, în adineul ființei sale, 
un om, „neeconomic”, sau „antie- 
conamic”. Nu e ma ore pa a 

uper nu prefuesté confortul ge- 
seral i vieţii, cum face orice bun 
| IN Honiraren economică mo- 

nă, aşa cum o cunoaște şi o 
träeste Americanul, omul emi- 
nent economic, e în Rusia plantă 
exotică. Exagerarea ci grotescă în 
școală, în presă, in propagandă 
de tot felul, arată numai si mai 
mult absurditatea încercării. 

Punctualitate şi standardizare 
sint în realițale rusească o tomi- 
tărie. La prima vedere, caracterul 
fusese pare favorabil comunizării, 
Tactica însă dovedeşte că indo- 
pri: Rusului e mult mai tare de- 

ta = comunistă. 
constr ă 
de wia à ngerea comunistă 


„opta adeväral niru sufletul 
co Ancepe e sfortürile e- 


ateisti cu propaganda 
ismni e 0, Combaterea eres- 


tin i 
de Lenin cu 
formulu: Rel € opium pentru 
popor arme gal ao Pit esențială 
Antima ul 


i dealului 
comunist, cu primatul vieţii eco- 
nomice implicat în el ca element 
principal. 

Sovietele au văzut clar, cind si- 
au zis, că un creştin bun, nu 
poate fi adevărat comunist, 

Țăranul si lucrătorul rus trebue 
să învețe a idolatra viața pämin- 
tească in locul celei viitoare, Tre 


REVISTA REVISTELOR 183 


bue să ne amintim că, în Rusia, 
şi comunismul se preface în reli- 
gie pentru a ne lămuri sensul lup- 
lei care se dă acolo. 

(Walter Hagemann, Der Kam 
um die russische Seele, in Dentsehe 
Rundsechan, April 1930). 


+ 
Molière şi critica. 


Thibaudet deosebeşte trei epo- 
ce in critica modernă asupra lui 
Molière. 

Subt  Restauraţie, impreună eu 
Fénelon, Voltaire si Rousseau, 
Molière este clasat între dusma- 
nii tronului şi altarului. Tartuffs 
şi scena cerselorului în Don Juan, 
se consideră ca documente ale 
deismului rationalist. 

Intr'o scrisoare călră soră-sa, 
Beyle se întreabă dacă Chateau- 
briand nu e cumva o încarnare a 
lui Tartuffe. De partea lot, cleri- 
talii atacă pe Molière energic. 
In curentul acesta se ilustrează 
mai tirziu Louis Veuillot, eu car- 
tea lui Molière el Bourdaloue, si 
prin anli 90 ai secolului trecut, 
Brunetière, întrun articol care a 
făcut sgomot, despre filozofia lui 
Molière, dă, în fond, marelui co- 
mie acelaşi loc de opozant ra- 
tionalist ce-i fusese fixat de cri- 
tica mai veche catolică. z 

A venit apoi, vremea cercetäri- 
lor biografice şi literare erudite: 
Beffara, Taschereau, Loiseleur, si, 
ca urmare monumentală à acestor 
osteneli, ediția savantä a lui Des- 
pois si Mesnard. La Inceputul se- 
colului XX critica erudilă se a 
dinceşte în istoria stilului come- 
diei: Rigal si Lanson, indepen- 
dent unul de altul, proclamă că o- 
riginea comediei lui Molière e 
farsa. Acum În urmă, profesorul 
Gustave Michauteconcentrează toa- 
tă eruditia molierenseä în tru 

grès 


A treia fază a criticet despre 
opere udet în 
Viaţa lui Molière, mai deunări pu- 


blicată de Ramon Fernandez, tt- 
nărul filozof si critic dela Nouvelle 
Revue française, E vorba acum de 
interpretarea filosofică a lui Mo- 
lière, Drept vorbind începutul l-a 
făcut Bergson. Cartea lui despre 
ris se eferä de preferință la co- 
micul lui Moliere. Ca si Sarcey, 
criticul cu totul nefilosofic, Berg- 
son își pune întrebarea exclusiv 
tehnică : cum e construit comicul? 
Natura comicului la Molière au 
cercetal-o, cum era de aşteptat, şi 
Nemţii: Wechsler (Molière filo- 
sof), Gutkind (Molière și drama 
comică), Küchler şi Heiss (in mo- 
nogrufiile lor biografice şi psiho- 
logice). 

Fernandez încearcă să reconsti- 
tue caracterul si viaţa interioară 
a omului, după indicații scoase 
din interpretarea comediei, Incer- 
carea îi pare lui Thibaudet pri- 
mejdioasă. i 

Cearta asupra operei lui Molière 
ca izvor biografie e veche. Este de 
înțeles că precizările și descoperi- 
rea de aluzii sint, mai ales, ocazii 
de a greşi, deopotrivă, în privinţa 
omului ca si a artistului Molière, 
izvoarele directe despre viața lui 
fiind foarte sărace, L 

Pentru Thibaudet faptul hotă- 
ritor rămîne că Molière era om 
de teatru, Farsa italiană deoparte, 
comedia nobilă în versuri a lui 
Corneille au pregätit drumul ma- 
relui comic, Punctul care a trebuit 
să atragă atenția criticului filosof, 
în teatrul lui Molière, este fixita- 
tea tipului pe care-l juca el perso- 
nal la teatru: Sganarelle, Arnolphe, 
Orgon, George Dandin, Pourcenug- 
nac, Jourdain, Chrysale, Argan, — 
este un tip pasiv, mecanizat, Si € 
netăgăduit că dela Sganarelle ina- 
inte, totul se prezintă ca și cum 
teatrul lui Molière ar fi stăpinii 
de această Idee fixă: bărbatul în- 
şelat de femee” Contemporanii 
dusmani m'au lipsit să fronizeze 
stăruința lui Molière asupra incor- 
noratilor. — „Aici însă totul e po- 

bil, nimic nu-i sigur, Putin lu- 
cru știm despre ce se petrece în 
laboratorul geniului.” 

Analizele lui Bergson şi cercetă- 
rile istorice ale lui Rigal si Lanson 
asupra fursei înainte de Molière, 
sin! punctele de plecare cele mal 


184 VIAȚA ROMINEASCA 


potrivite pentru cercetarea operei 
poctului-actor. i 
Astăzi centrul artei comice s'a 
strămutat dela Paris la Los Ange- 
les: publicul a adoptat un singur 
si-Molière al ecranului, pe 
harlie Chaplin, şi comicul lui e 
același comic pasiv adoplat de Mo- 
lière dela Sganarelle înainte, Pen- 
tru filmul vorbitor, Thibaudet cre- 
de că nu se poate închipui un re- 
ertor mai bun decit comediile lui 
olicre, in care spiritul farsei do- 
mină în mișcări ca şi în replice. 
(Albert Thibaudet, Molière et la 
critique, în Revue de Paris, 15 
Mart 1930). 
+ 


Soarta teatrului.. 


Jean-Richard Bloch, continuin- 
du-si ,reflectiile, ipotezele si pro- 
poziţiile” despre teatrul actual 
(vezi această revistă, lanuar-Mart, 
pag. 215), înseamnă numele mari 
actuale, căutînd a le prevedea 
rolul în soarta viitoare a teatru- 
lui, Pirandello: problemele con- 
ştiinţei psihologice si ale teoriei 
cunoștinței — Pirandello însuşi so- 
cotindu-se categoric printre scrii- 
torii „filozofi din natură”, Perso- 
najele, peripeliile, pelzajele acestor 
scriitori sint pătrunse de „un a- 
nume sentiment nl vietii care le 
dă o valoare universală”. Din ne- 
norocire, Pirandello e încă prea 
infectat de romantismul vechiu si 
de cultul eroicului”, — zice Bloch: 
personaia lui prea sint „tipuri 
rumoase”; dialogul prea încărcat 


de eloquent#. 
Cehov: persoanele, convorbind. 
nu-și răspund una alteia, — „acea- 


stai noua şi puternica strategie” 
prin care dramaturgul rus arată, 
in indicații fugitive, cocxistenta 
unor individualitäti multiple în 
fiecare erou al său; ceince Ibsen, 
cu vechea lui tehnică unitară, nu 
putea realiza decit în lungi epi- 
soade. Astfel personalitatea socială 
a individului ajunge indiferentă, 
si arta își ia definitiv rămas bun 
dela realism si naturalism. Per- 
soanele sint acum nule, şi Elmer 
Rice dă chiar unui erou al său 
numele Monsieur Zéro: — Foarte 
count cum mită Bloch pe Wede- 


REVISTA REVISTELOR MAÉ 


Bloch crede că această estetică 
æxistä în germene la Flaubert: Fré- 
déric Moreau, l'Éducation senti- 
mentale, Bouvard, Pécuchet sint 
zerouri. la Flaubert, si subt im- 
pulsul lui, o mare parte a efortului 
literar se concentrează in analiza 
satanică a infiniților mici umani”. 

Un roman al lui Pirandello se 
pare Uno, ed e cento- 
Anila. presionism nu e dar 
fără strămoşi. 

Nulitatea face posibil ca autorul 
să se joace fantastic cu personajul, 
să-l dedubleze, să-l multiplice, să-l 
înlocuiască cu altul în cursul pie- 
sei, cum face, de exemplu, Jean- 
Victor Pellerin în interesanta lui 
fantasmografie Têtes de rechange. 
Nu trebue uitat că o tipizare si 
anulare ca aceasta nu ar fi posi- 
ară > gr pregătirea solidă a realis- 

Meritul expresionismului ră 
mine de a fi udus poporul acela 
de nule pe scenă, locul tradițional 
al exaltării individului si al apo- 
teazei eroilor, La curățirea teatru- 
lui de convențiile vechi au contri- 
buit apoi, oricät de deosebite alt- 
fel, încercările surrealiste si dra- 
malurgice ale lui Cocteau, — nu 
„contribuit, în deosebi. la anularea 
sentimentalismului. 


mnai, sint pomenile de 
h fără adnotări deosebite, a- 
de însemnarea că în tonte se 
ia fagi NY me Moose ie 
. emarabile sint 

incercărila diverse de teatru isto- 
Ti fără reconstituiri pitorești, ci 
Se A ml pinoro mi- 
oana a lu saw, 

seria dramelor revoluţionare a lui 
, gi iunea subtilă” a 
psihologic cu un mo- 

ty de dramă istorică în Stegfried 
al lul Giraudoux, Aici Bloch imi 


pentru critica viitorului. Astăzi, 
publicul si criticii consumă încă 
sentimentalismul în doze muri, pe 
nesimţite, 

Intro prefață Joseph Conrad 


spune aceste cuvinte de mare În- 
feles: „a exprima numai prin cu- 
vinte momentul hotăritor al unui 
sentiment e lucru cu neputintä.… 
Da, Incerearea de a traduce pasi- 
unile prin cuvinte, e în adevăr 
PREA GREA”. — Conrad a formu- 
lat clasice, greutatea greutăților. 
Toate patosurile vechi au ajuns, a- 
cum, nesuferite, Bloch măriurise- 
$le că, pentru dinsul, Eschil si Sha- 
kespeare, singuri, au reuşit deopo- 
trivă „le discours et lu création”, 
„Genii mai mici sau mai reci”, So- 
focle, Racine, Goethe, chiar Cor- 
neille au înlocuit monotonia excla- 
maliei cu o convenţie. 


Ce se poate face astăzi? 

Vorba frumoasă din vechime, în 
toate varietățile ei, nu mai prinde 
astăzi. Realitatea vulgară se împo- 
triveşte. Prestigiul vorbirii bine 
ordonate s'a pierdut. Eloquenta sc- 
tuală e, poate, prin excelență, te- 
legrama, Dar problema rămîne 
aceia din toale timpurile: tetru- 
lui îi trebue o vorbire alla decit 
proza de toate zilele. 


Un public, ca acel elizabetan, 
care iubea şi limba frumonsă şi 
emoţiile puternice, nu se mai gă- 
seşte. Pe Bloch îl consnlenză felul 
vorbei lui Claudel, singurul care 
a înțeles marea lecție a lirismului 
dramatic al ni Wagner, Legătura 
aceasta între adaptarea poeziei 
vechi ermane  Încercată de To- 
manticul original Wagner si mae- 
terlinckismul supratndulicit al lui 
Cluudel, îmi e cu totul obscură, 

Mai bine îl înțeleg pe Bloch, 
cind spune că viitorul dialogului 
dramatic aparține autoritätii din 
ce în ce mai triumfätoare a fitmu- 
lui: adică emancipării de graiul 
vorbit cu încetineala şi platitudi- 
nile lui. Precum risul lui Chaplin 
n ştiut să fie risul omenirii întregi, 
așa tul viitor, într'un lirism e- 
sential şi scurt, va da lumii întregi, 
prin mijloace de o simplicitate e- 
roică, o nouă formă = pateticului, 
d Pb ar Bloch, Destin du 

re in Europe; 15 Mart şi 15 
April 1930). 7 7 


o NR 


186 __ VIAŢA ROMINBASCA 


„Apocalipsul vremii noastre“ 


V. Rozanov, misticul rus, serie: 

Golul fără margini lăsat de ve- 
chini creştinism in omenirea euro 
peană (cu Rusia cu tot) este can- 
za esenţială a tot ce se intimplä 
astăzi. Vremea noastră € apoti- 
liptica, In golul lăsat de cresti- 
nism totul piere, toți pier. Totul 
cade în golul sufletului, lipsit de 
vechiul său conținut“, 

De acela Rozanov serie noul 
Apocalips — o fascicolñ pe lună; 
sau la două luni, 

Si începe cu literatura. 

Literatura rusească se amuză, 

In loc să învețe pe Ruşi — po- 
por harnic, inteligent si supus — 
a face cuie, seceri, cosse — Rusia 
importă coase din Austria. — In 
literatură, vorbe, vorbe, vorbe — 
e bine scris? nu e bine scris? — 
şi amor, şi iar amor. S'a gindit ci- 
nova vreodată in Rusia, că în țara 
acela nu există o singură farma- 
cie fundatä şi ţinută de Huși? 
Ruşii nu ştiau să scoată lod din 
varech, şi cutuplasmele le cumpä- 
rau dela Franceji. „Ansă toţi stiam 
a lubi ca Vronski, cu Litvinov 
si Oblomov". Prin urmare: dra- 
goste În afară de famihie iS a- 
poi divorțul, scornitură dinvolea- 
scă. Pe bună dreptate au plerit 
Rusia si Ruşii, Rusii erau nişte 
cabotini care nu luau nimic în #e- 
rios, Aşa numitul nihilism. „Plic- 
ticousă Istorie, căderea Rusiei. A 
seuipat Dumnezeu si a stins lü- 
minares, Revolulia si Imperiul, tot 
una: putrejune puluroasă*, 

Apoculipsul, carte misterioasă, 
care iji arde Himba, nu-i carte 
creştină. E anticrestinä, Intelesul 
Apocalipsului: arată neputinta cre- 
ştinismului de a orguniza viața o» 
menirii. Aceasta se vede în vremea 
noastră, în care nu Hristos, ci dru- 
mul tie fier nduce pinen Toma 
lumea, dintr'odatñ, a uitat eresti. 
nismul: țăranii si soldații sau fă- 
cul socialişti, fiindcă legea cre- 
cg i a păzit nlei de războiu, 

ce e lonmete. Crestinismul 
cinti, cîntă, — și-alt nimic. Ca o 
cintăreață uşoară, Am ascultat, um 
ascultat, şi ne-am săturat nstep- 
tind. Hristos, o umbră înșelătoare, 


Oamenii, lihniti de le numeri coa- 
stele, — si el nişte umbre. 

nn), o, o!" 

Intruparea lui Hristos se präbu- 
sesle în furtună si fulgere, in foa- 
metea omenirii, Hristos nu ne 
njută. — Isuse, dă-ne carne, să ne 
implinim coastele, să ne umplem 
pintecele, nouă si copillor noştri! 
— Şi Isus lace. Care va se zică e 
neputincios. — Un cartof costă 
aici în sat cincizeci de ruble (12 
August 1918). O babă imi spune 
că, nu departe, în tirg la Alexin- 


drov, costă cartoful numai şase 


ruble, Intreb degrabă la 

cind pleacă trenul ia Alexandrov, 
Un lucrător zice: la trel, Eu: cen- 
sul vechiu ori cel nou? (Din ordi- 
nul bolșevicilor, ceasornicele din 
Serghievo uu fost date înainte cu 
două ceasuri), El: fireşte, ceasul 
nou. Acu’ tuate-s nouă, Ceasul ve- 
chiu e acu' îngropat, — Da, bucu- 
rāte literatură rusească! Si făina 
de secară costă, de pe acum, 350 
de ruble pudul, Anul acesta — gro- 
zave vremuri! — citiva-prictenk, 
precum şi necunoscuți mi-au tri- 
mis bani (nu ştiu cum imi vor fi 
afiat urina) şi de-ale mincării, Alt- 
fel n'as fi avut cu ce trăi. Cu 
spaimă si frică Incepem a mă 
gindi chiar la sinucidere. Sinto- 
bosit. Nu mai pol Ca doi, trei 
pumni de hrişcă si cinci (suhli- 
niat de Rozanov) ouă tari o pot 
duce uneori o zi întronpă,. —O 
lumină mi sa arătat în Rusin vii- 
toare — Serghicuo, Gubernia Mo- 
scovei, Nrasiukovka. Ulila Pole- 
vaio, Casa popit Belulev. 

Să ne închinăm soarelui? Poartă 
el oare grije de pâmint? Soarele 
airage  pămintul proporțional eu 
massu lui, si invers pronoriio- 
nal cu pătratul distanței, „Stupid, 
răspunsul lui Kopernik", Aşi se rä- 
spunde la o întrebare de ordin 
moral? 

Ce alegem? Sistemul solar sau 
Evanghelia? De ce se învirtesc pla- 
netele şi nu stau nemiscate? Des 
pre asta nici Laplace nu ştie mai 
mult decit un elev de licen. 


Evanghelia e o carte rece, Th 
ționsiistă, indiferentă din punct 


PA RR il 
| REVISTA REVISTELOR i7 
E - mme pt 


rată că trebue să credem în viața 
ce va să fle, Vezi credintele 
mumiile, ie 


Si a mai departe. 

„ Hazinov, tradus din rusest 
de V. Pozner şi B, de Schloezer. in 
Commerce, fascicula de vară 1929), 


e 
De patruzeci de ani, poeţii fran- 


cell lupiă pentru o sintaxă i- 
berä, pentru metafore mai indria. 


adi en erran mn n 
mu ä, I 

> Cá r, é, cu e: 
tia lui numai în aluzii, liberă de 


Fe dinsul, „polifonia misterioasă a 


delaire”, si „revolia silha- 
ud pregătise dru- 


Mallarmé e muzical : ănă 4 
că, din punct de vedere al ns 
. titiei, greu Lam putea deosebi de 
Debuaey. Ritmele lui Claudel dau 
ANITO singură replică, întrun sin- 
kan ie, ru unei lumi fn- 
x en Hproupe ma- 
tematică a lui Valéry, nu este et 
k vo de misterlausă ca şi clar- 
“Mel Latini}  izbutese să se 


„Ve inconscient; nu pri 
sernivissre läsare în Mat ei 


„Violentă a înirezi 

pice dou răsturnare i rupea 
G ale lui Stefan 
Gcarze 38 Iaat ea bul, Stei 
le acestor po CE cu tendințe- 


culni cont os A AUS 


unde nu mai gäsiin muri 

Juf Mallarmé, ci e a i precara 

nt de idei stăpinită 

sar Ai astăzi, Reni, a: 
ugo von Mofm 

Samerne, fascicula e eg -- 


Valéry: teorie ltorarë, 


Un poet de tipul lui Vali 
uig să parere fn nn — $i re pus 


le lui literare se inmul ee, sabii- 
i de 
trecută din Commerce (1929) cé. 
ce un spor bogat tezaurului împâr- 
Hit Varieté F și IF In conversațiile 
cu Lefèvre, in prefața cărţii lui 


Jean Rover 
rl ot e. despre Mallarmé, în 


„Un om cu. inteligenti ad 

şi fără milă sar me 
literatură? Si cum? ȘI ce loc i-ar 
face în spiritul său Alături cu 
problema originalității, robiema 
aceasta a demnității literaturii 
Pare a necăji cu deosebire pe s- 
tarul Introduceri pentru Leonar- 
do da Vinci, Valéry a fost simp- 
tomntie captivat de Leonardo ar- 
tistul-inginer: Si mMaistrulni su- 
prem Mallarmé, of nu sa priceput 
să-i aducă mai Inaltñ landi decit: 
vous Elea de ia nature d'un grand 
savant, Pe Valéry îl ingrijoreară 
inferioritatea eventuală n literatu- 
rii cu atare — literatura cen lot- 
deauna in primejdie să cadă la 
rangul mediocrității, po treapta 
ideilor tuturor, a  nediferentierif, 
a pe n clarității prosta- 
tece — să devină domeniul cel 
fără măestrie, E tortura intimă 
moştenită deln Mallurmé. De ucala 
Vale se tefuginză  inrăși si In- 
răși în clasicism: clasicismul pii- 
ne maximum de distanţă intre 
gindul dintălu şi expresia finală, 
Între emoție sau intenție, şi maşi- 
nâria care le va redesena şi res 
titui intervine o „lucrare“, Deci 

imperativul artistului: „Construl. 
re un petit monument à chacune 
de ses difficultés, Un petit temple 
à chaque question“, 

„Gindurile st emotii 

simt tot attt de ile eion pasare 

sol.  Trebue deci Imbrăcate, — 

prin excelență, o credință de “an 

tist; fiindcă In omul practie, idei- 

le sint cu ntt mal tari cu cit sint 

a confuze, emoțiile cu cit sint 

pci goale — adică, în stare de 

Moliciune” ou ideile și emotii- 


* maximu 
mb: m de eficacitate pentru 


188 ME Da E IN KUMLNEADLA 


„Un poem e o sărbătoare a inte- nd yi să sete, dacă nee 
lectului; şi nu poate fi altceva. Un | zolvat-o A 
joc solemn, regulat, semnificativ; | clasice impunea autorului, vs su- 
“jeoună a aciace nu eşti de obicelu, perbă simplicitate, şi problemele 
a unei stări de efort, şi efortul a-| şi soluțiile, i 
cela e ritm". Astfel  reimprospă- In sfirsit, un aforism ca ace 
terzi Valéry clasica formulă „de lu! sta: „o ucrare este cu atit mai 
difficulté vaimeuc“, clară, cu ci! ea cuprinde ser 
Poetul e inteligența si lucidita-| multe lucruri pe care ate 
“ea care visează, — somnul care | le-ar fi format èl singur, r a: 
vede clar, Ideia de Rae ră er Pair atei Azile à $ ag 
ică j ` vine - 
pe vus pi Serres are | nului ASTA. jure ac 
aximă, si reciproc:| oamenii con i - 
e "Rs die valoare | ştea, scriitori care some E apelare 
trebue să nu coste nimic, Tnspi-|pujin în fraze imense; alți pori 
ratia singură n'ar produce decit cu un ton natural au spus a e- 
monştri, E rusinos să pozezi în!väruri de bonnes femmes; alții 
sibylă. Insă: „la pensée doit être: rai dă arată a: piete A mu i es 
rs comme la vor umy VOC ' 1 
mr ae en üsas le fruit. Un o eleganță aleasă si afectată; alții 
fruit est nourriture, mais il ne care păzesc o ordine aparentă 
parait que délices“, — celace măr. | foarte apăsat Încondeiată, sau nre- 
turiseste că artistul de astăzi nu | gule de joc“, Acei care pe one 
poate trñi subt siricta dogniă cim- pe map re Fagers A pan: 
i că „fi-i cim, să comenteze, - 
mari A aere cp genei a re | me propril, rindurile acestea ale 
os veche, nu sint orhumente | lui Valéry. Gindindu-mă,, În aceşti 
i artificii, dar obiectul esențial | clasicisti care „confundă”, am no. 
i poeziei _— că poezia no-i „ocu- | tat aci ,ereziile" aceluia cere, cu 
patie de lux arbitrară, = ar ae i a pranon oeeie 
“1 să să nu fie, o © l 
PA ciivitaen esentialh, adine legată | herbe, pe cind se închină fier- 
de cunoaştere, durată, memorie, | binte lui Mallarmé, ) r 
vis“, atunci Valéry declară dezbi-| (Valéry, Dire ta, co À 
narea desăvirșiiă si fatală a vre-| ce numărul de vară à 
mii noastre de peria jale sp * 
i A «ice Mal- 
beoe dt poeziei, op jp şi căriție ar sous: 
5 : tul are mal | zale aci sea n la L 
e engl o ri decit vinzăto- | ria „Hasefer“, str. Eugeniu Carada 
rul de limonndă, Şi invers, ce zice) Na. 9, 4 
Valéry de pretul poala. în oes 
— E toldeauna prețios ne 4 x 
trebām astfel E za cite ori e| Ziarul BILETE DE PRAG 
yechi, Ta ara. Dasar ae de) dr ponei GR Ardes 
"ar fi In-! G- ANRT. ei si e 
ea ei cara a Valéry. nd | Joi, +3 lunié, Cereli în toată țara 
spune că datoria primă a eriti- No, 461, su 
“cului este „să descopere problema 8 pagini mici: 5 Jei 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


j Les frères Bouquin- 
quant, {Ê „Novele Revue Fran 


Tune 


0 ceartă aprinsă, cei doi 

frați nj să se bată si Pierre Il 
de, voie, pe Léon, Neavind 
mienfie criminală, el nusi sim 
onșiiința încărcată şi singura 
Divocupare è copilul pe care-l 
N cumnata sa și pentru care 
ie O puternică vibrare părin- 
= care păcătuise — dim- 


vă — + i, Ca să-şi îspă. 

? Vina, drept ucfgasä, 

hisoare, èa jură că, dacă. va 

„Pedleamsă, nu va mai fi 

og Fe sit după e va fi tre- 

viniarod primit binecu- 
"Toată me 

simplicia ee Re ue 


3 
nici un artificiu, E un document 
omenesc şi în | | 
vărată operă de srt Mer o ate: 


Artă 


pic ret ent Be, Loye 
ection w in”, 
| Les Beaux-Arts, Paris), 


"Contele Doria a strins În aceas- 


tă monografie un material imens, 
in mare parte inedit, în legătură. 
cu viața şi operu marelui portre- 
tist Tocqué, Fiu al unul artist ob- 
stur, Tocqué a lucrat în atelierul 
lui Nicolas Bertin si apoi în al lui 
Nattier, La începutul carierij sale 
a făcut numeroase cânii după Van. 
Dyck, Rembrandt, Rigaud, Largil- 
lière, şi şi-a manifestat de timpu- 
tiu preferința pentru portret. In 

1731 şi-a as t reputațiunea — 

fiind ales membru al Academiei 

regale de pictură — şi à «executat 

de atunci, numeroase potrete ale 

familiei regale si ale aristocrației, 

find plătit cu 1200—2000 lire de 

fiecare pinză. Lu 60 de anl sa că- 

sătorit cu una din fiicele lui Nat- 

tier legindu-se si mai strins de 

maestrul său. In 1756, invitat de 

împărăteasa Elisabeta, se duse la 

St, Petersburg. Si aci execută nu- 

meroase portrete la curtea impe- 

rială, ceiace explică si marele nu- 

măr de pinze ale artistului afinte în 

Rusia, Același succes îl avu după 

Hoi ani în Danemarca, Intorcindu- 

se în Franța oboseala fizică 11 im- 

piedică să mai lucreze și muri în. 
1772 la virsta de 77 de ani. 


In aeee: piei gs se remarcă 
o puternică influență a mnestrilor 
Rigaud, Largillière și Nattier, Ca-. 
acei e e reni ar evidente în 
portretul burghez, mai sigur şi mai 
natural decit celelalte, Contempe, 
gem roca Marea asemănare 
a poriretelor, care tot n = 
desc destulă viaţă, uși nu oglin 


Studiul contelui Doria e însoțit 
de un cata complect al operei 


lui Toequt şi de descrierea a 633. 
de tablouri, 


b's 


100 | VIATA ROMINEASCA 


Grafologie 


F. Michaud, Ce qu'il faut connaître 


de l'homme par l'écriture. (Ed, Boivin. 


Paris). 

Scrisul poale sluji, intr'o oare- 
care măsură, la cunoaşterea omi- 
Qui: mai putin decât vor să me facă 
să credem grafologii, mai mult de- 
cit îşi inchipue scepticii, Acestea 
sint faptele pe care le susține lu- 
crarea lui Michaud, Nu avem alface 
cu un tralat desăvirşit de grafolo- 
gie. Dar se găsesc în această carte 
suficiente date pentru ca oricine | 
să-şi poată Însuşi temeiul acestel ! 
ştiinţe atrăgătoare, Aflăm aci ra- 


sul, complectind bibliografia -si 
supraveghind tiparul, Lucrarea in- 
cepe cu originile Abisinici — por- 
nind dela legenda lui Solomon si a 
Reginei din Saba — şi ajunge pă- 
nă'n epoca contemporană cu dom- 
nia negusului Menelik. Sint căteva 
capitole asupra răspimdirii, era pa 
nerii si evoluţiei creștinismului în 
Etiopia, şi asupra influenței pe ca- 
re au exercital-o aci Arabia si E- 
giptul. 

Pe linză cel două volume de text 


|e un al treilea consacrat ,docu- 


mentării“”. Cuprinde o colecție de 
fotografii şi de desenuri privitoare 
la arhitectură, la artă și la tipurile 


porturile dintre scris şi personali. | etnice din Abisinia. 


“tatea morală, dintre grafologie si | 
psihologia modernă, sprijinite pe | 


'constatări numeroase şi atrăgă- 
toare, 


Istorie 


J. B. Coulbeaux, Histoire politique 
„at religieuse de l'Abyssinie. (3 vol. 
Éd. Geuthner. Paris). 

Autorul care p. trecut aproa- 
pe toată viața Abisinia în cali- 
tate de misionar şi ajunsese la o 


deplină cunoaştere a limbii ama-! 


rigna, nu a apucat să-şi termine 
vasta lucrare pe care a întreprins-o, 
Confratele său Baeteman, autor al 
unui dicționar- amarigna-froncez, 
Şi-a luat asupră-și continuarea și 
publicarea ei, intregind manuseri- 


Politică 


Alexandre Pilenco, Les moeurs 
du suffrage électoral en France (1848- 
mir (Èd. ue la „Revue Mondiale“. 

aris). 


O carte plină de interes şi cit se 
poate de amuzantă datorită unui 
erudit arhivist. Fâră a fi un duş- 
man al votului universal, Pilenco 
a adunat un mare număr de docu- 
mente spre a arăta laturea 'dergus- 
tăloare a alegerilor: fagädueli min- 
cinoase, invoell suspecte, anecdote 
scandaloase. Deşi ni se relatează 
fapte potrecule în Franţa, la fiece 
rind eşti ispitit a crede că e vorbu 
de moravurile electorale dela noi. 


fronts ciu de N N. Tonitza, Bu 


Bibliografie 


G, Ibrăileanu, Privind viaja. Cu un 
ý ortret inedi i 
na rit Editura „Cultura Na fonalà". 1930. pa de de Piz: 


ti. 
Ga 
; e s laction, Scrisori către Simforoza — n pămintul fägäduinfel, 


D. Iacobescv, Quasi, Poezii. Cu o prefață de Perpesicius si un 


curești. Editura „Cultura Naţionala“. 


vian Goga, Precursori. Cu un 
aag Bdituea p. Culture Naţională“, 19307 Pretul zoe fg S 
ve gs escu, Sfrofe penziu toată lumea. Cu vigneto de A Br» 
sapa e pa 2 a ui er re Naţionala“. 1430. Preţul 80 jel, 
Cuşi. Bucureşti. Editura . Cultura Nationala”. I d'argan ua 


Adrian Mani ! 
caso", 1930. Prequ GO li 7 aur. Bucureşti. Editura „Cartea 


Le. Alexand 
oaze”. Bucuresti. Papdano-Melin, Bia/ul. Colecţia pie folosis 
t e 


ti. Editura „Cartea Rominensca". 1930. 
De 2 x ; } : i 
| nes mr cot gr Un disciple de Ronsard: Si À Jampn. 
Rss) Pan! gr oeuvre, son temps, „Bibliothèque littéraire de 
tul 80 à Ă - Librairie Ancienne Honoré Champion. 1929. Pres 


N. Bălcescu, Scrieri į 
Co cu, eri istorice. Ediţie comentată de P. P, P escu, 
1930 = că romini comentaţi“, Craiova. Editura Serial pau ep 


Emmii Durkheim, Educaţie şi 
sociologie, T 
a audis introductiv ampa À D'urkhein a SEL nora, À Prog nea 
Bi NI tetat 42 lei, E ntonescu. Bucureşti. Editura „Casei Scoules 
„Clasi aviei, . Ediţie comentată de Sc, St Colecti 
A Protal 0 til Comentaţi”. Craiova, Editura „Scrisul or mc 1930. 


Emanoil Bucuţa, Maica Domnului dela Mare. 


„Cartea Rominească“ A Bucureşti. Editu 
ulus Dian Aire Preţul 90 Ici, ra 


Rom 
x Corner Tr à - mue Roman. Bucuresti Editura „Naţionala“, 
eoder 
tescu. vtt 7 rs Naţionala“! 1930! Pre 1 paul nc 
Et W angs w Proza. liţie cor de Alexandru Marcu. Coe 
si Anei nu m comentaţi”, Craiova. Editura „Scrisul kanisa 


+02 si VIAȚA ROMINEASCA 


Dr. Gr, Graur, Legea electorală. De ce şi cum trebue modificată. 
Bucureşti. Atelierele „Adevărul“, 1930, 


Ioan Petrovici, Studii istorico-filosofice. Ediţia a Ilea complectată. 


Bucureşti. „Casa Şcoalelor“, 1929, Preţul 70 lei. , 
TT Nisipeanu si T. Geantä, Școala activă. Vol. V: Pentru educația 

estetică a copilului, Metod ia dexterităților în spiritul şcoalei active, 

Bucureşti. Editura „Cultura Rominească“. 1930. Prețul 150 li. ? 

I Nisipeanu si T. GQeantă, Școala activă. Vol. VI: Geografia în 
tablouri. Metodologia geografică în spiritul şcoalei active. Bucureşti. Edie 
tura „Cultura Romineuscă“, 1960. Preţul 150 lei. 

D. Draghicesco, La nouvelle cité de Dieu. l. La voie, Préface 
d'Albert Thomas, Paris, éd. Marcelle Lesage. Preţul 15 tr. 

Ioan Al. Brätescu-Voinesti, /ntuneric şi lumină. Schițe si nuvele. 
Bucureşti. Editura „Cartea Romîneuscă“. Preţul Ul! Iei. 

aul L Papadopo!, Un sol al biruinjei: Poetul Şt. O. losif. Bucu» 
reşti. Editura „Cartea Rominească”, Preţul 90 lei. 

N. D. Cornäjeanu, Reforma agrară şi gospodăria noastră agricolă. 
Bucuresti. Editura „Cartea Rominească“. pin a 75 lei. 

C. Enescu-Buohes, /nväfatorul în slujba binelui obştesc, Bucureşti. 
Editura „Cartea Romincascä", Preţul 45 le. 

Maura Prigor, Biserica nouă. Roman. Craiova. Editura „Ramuri”, 
Preţul 80 lei. 

Virgil Vătăşianu, Vechile biserici de piatră romineşti din judeţul 
Hunedoara, Extras din „Anuurul Comisiunii Monume»telor istorice pen» 
tru Transilvania“ pe anul 1929. Cluj. Tip. „Cartea Rominenseñ". 1930, 

Dr, Andrei Veress. Documente privitoare la istoria Ardealului, M 
dovei şi Țării Romineşti. Volumul |. Acte si scrisori (1527—1572). Cu 4 
a re 2 Bucureşti. Ed. Fundatiunea «Regele Ferdinand l+. 1929. Preţul 
å ei. 
A. Graur. Les consonnes géminées en latin. Paris Librairie An: 
cienne Honoré Champion. 1929. Preţul 40 fr. 

A. Graur, Nom d'agent et adjectif en roumain, Paris, Librairie Ans 
cienne Honoré Champion. 1929, Preţul 40 fr. 

i A. Graur, / e! V en latin. „Collection linguistique“ publice par la 
Société de linguistique de Paris. Vol XXIX. Paris Librairie Ancienne 
Honoré Champion. 1929. Preţul 2% fr, 

M. Kogâiniceanu, Opere. Ediţie comentată de prof. N. Cartojan 

Colecţia „Clus'cii romini comentaţi“, Craiova, Editura «Scristl Rominesc> 


1930. Preţul 100 lei, 
REVISTE PRIMITE LA REDACŢIE 


Societatea de mine, 2, VII, No, 8—12; Ritmuri, a. I, No $, 9; Gus 
zeta cooperatorului, a. Il, No. 5, 9 : Fintina darurilor, a. I, No. 3, 4: ti» 
serica ortodoxă romină, Mart, 1930; Moldova de Jos, a. Il, 1929—1930; 
Şcoala de la munte, a. 1, No. 6-7; Monitorul Municipiului Timişoara, a, 
VII, No 14: Buletinul Cărţi Kominesti, a. II, No, 4; Viata agricolă, a. 
XXI, No, 7,8; Analele Banatului, a. 111, lanuareMart 1930; Buletinul 
Stelei, No. 8, April 1930; Curierul cooperatiei romine, a. XXII, No, 45 
Builetin de la Section scientifique de l'Académie Roumaine, XIème 
année, No. 1—2; La rassegna italo-romena, anno X, No. 3 ; Luceafărul 
literar si artistic, a.l, No. 10—11; Revista Mae: dosromină, vol. Il, No. 1 ; 
Kaze de lumină, a, IL No. 3; Tribuna cooperaţici ardelene, a. L No. L- 


-> 


Ştiinţele sociale în Franţa” 


Mi-ați ecrut să vă vorbese despre starea actuală si 
pre tendințele ştiinţelor sociale în Franţa. Veţi ot 
toţii că cimpul lor de activitate e dominat de o mare figură: 
aceia a Iui Emile Durkheim, autorul lucrărilor La division 
du travail, Le suicide, Les formes élémentaires de la vie re- 
mate: Secundat de un grup — acela al colaboratorilor de 
Année sociologique — si sprijinit pe o tradiție — aceia a 
lui Auguste Comte, care e şi a lui Hippolyte Taine, — Durk- 
a demonstrat mai bine ca oricine, nu numai prin pre- 
cepte, dar şi prin acțiune, că era necesar gi posibil să se a- 
plice o dată spiritul itiv la studiul regnului uman. Mulţă- 
ne imboldului şi directivelor sale, obiectul sociologiei s'a 
= pns prin pilde vii. Astfel am putut vedea cum progresen- 
a Dore obiective, comparative si sintetice privi- 
loare Dr penis omenești în raportul lor faţă de viața 


"Cu toată personalitatea sa copleşitoare, am i dacă 
Ar re totul de influenţa lui Durkheim pentru a A Lee să 
Ma egeli ce orientare se dă astăzi științelor sociale în Franţa. 
de ka această influenţă işi are limitele ei. Ea se izbeşte 
aa triviri de care trebue să se țină seama, şi nu numai 
M sa traditionalistilor, ci chiar în aceia a rationalistilor, 
See rare gas ca şi printre moralisti. De altă parte, a- 
poteiaiai cre pes a aflat şi curente favorabile; alături de im- 
pari. dărătnice, apar convergente spontane. Mulţi din 
ea Pipe îndreptau cercetările pe ogorul ştiinţelor isto- 
Pi | mai cu samă, în domeniul științelor sociale speciale 

orbit aştepte cuvintul de ordine al lui Durkheim, aveau a 

iaşi ea ca şi el, şi anume: să afle calea de mijloc in- 

re excesul de amănunte particulare și acela al generalitäti- 


* Rezumatul unei comunicări făcute la Insti! | Sociale 
din Chicago în ziua de 1? Decembre 1929. pré né es 


13 


194 VIAŢA ROMINEASCA 


lor apriorice, între verbalismul familiar multor filosofi şi mi- 
crologia scumpă multor istoriei. Dintr'o necesitate proprie, 
căutau să stabilească principii de organizare spre a pune o- 
rinduialä in masa de cunoştinţe privitoare la societatea u- 
mană. Pre ? 
In chipul acesta ei se aflau in situația fie de-a se intilni 
cu concepțiile formulate de Durkheim, fie de-a le favoriza 
răspindirea, À i 

Vom incerca să arătăm şi aceste convergenfe şi impotri- 
virile, indreptindu-ne dinspre mare spre munte, dela zona in 
care se iscă şi se ciocnesc faptele în particularitatea lor, că- 
tre aceia în care se cristalizează principiile, — trecînd prin 
etape intermediare, cum sint știința dreptului si economia 

olitică. 
2 Acum treizeci de ani, se părea că, între clanul sociolo- 
gilor de subt steagul lui Auguste Comte şi acela al istoricilor, 
ar fi nu numai o nepolrivire de dispoziţie, ci chiar o dușmă- 
nie ireduetibilă. 

Autorul cunoscutei Historie politique de l'Europe con- 
temparaine, Charles Seignobos, obișnuia să ină că evo- 
lutia politică a Europei contemporane nu-și află explicarea 
în legi generale, ci în accidente neprevăzute. lar în cartea pe 
care a scris-o în colaborare cu Ch. V. Langlois, Introduction 
aux études historiques, care e pentru noi ceiace în Germania 
e Lehrbuch der historischen Methode a lui Bernheim, amin- 
tea că ceiace interesează mai cu seamă istoria sint diferen- 
pa diferențe între popoare si civilizații, ca şi între indivizi. 

ar sociologul, nu urmăreşte el, prin definiție, sû facă ana- 
logii? Se părea că șanțul nu va putea fi umplut. Totuşi, noi 
posedăm o tradiție care ne îngăduia să durăm punți peste 
acest sant: tradiția lui Augustin Cournot. Ştiu în ce măsură 
îl apreciaţi ca economist. Dar el a scris şi cărți de metodolo- 
gie, în care reflexiunile asupra istoriei e. me un loc de samă. 
Ca teoretician al hazardului, Cournot admite, fireşte, că isto- 
ria umană trebue să admită şi un oarecare număr de fapte 
fără legi. Dar existența unor asemenea a n nu aduce cu 
sine inutilitatea şi imposibilitatea cercetării unor legi gene- 
rale. Nu există numai o „alură a secolelor”, niște tendințe 
dominante ce cată a fi degajate din acumularea de fapte par- 
ticulare; ceva mai mult, ne e îngăduit să scontăm efectele 
normale ale unor instituţii, ale unor categorii de grupări. 

„Reflexiunile lui Cournot ne pregăteau astfel înțelegerea 
unei distinc{iuni asupra căreia avea să insiste Paul Lacombe, 
autorul cărții L'histoire considérée comme science: distincția 
între „eveniment” si „instituție”, Căsătoria cutărui re e un 
eveniment unie, particular, contingent. Dar ceremoniile, ri- 
turile, formalităţile care o esc sint lucruri ce se repetă. 
Ele fac parte din rețeaua de fnstitutiuni în care sint învă- 


ERA À 


ŞTIINŢELE SOCIALE IN FRANȚA 195 


luite toate grupările omeneşti, rețea asupra f ii 
fectelor căreia trebue să ne EE ap ne a zii sg nr sas 
să se, degnis şi din istorie o ştiinţă a obştescului, 

D. François avea să se folosească de a i 
de distinctiuni intr'o discufie cu istoricii — mai Dane 
d. Paul Mantoux — privind metoda istorică şi faptele sociale. 
El susținea — în felul său — așa cum o făcusem şi noi intro 
mică culegere de esseuri intitulată Qu'est-ce que la sociolo- 
gie?, cà orice explicare ştiinţifică a evenimentelor istorice 
presupune niște legi generale pe care nu trebue să le impu- 
nem a priori, ci să le inducem, să le degajăm, prin inductiuni 
intemeiate și ele pe o observaţie comparativă a faptelor so- 


In ce măsură au răspuns operele istoricilor la acest 
ziderate? Ar trebui să facem aci o distincție, căci feo 
erat tipuri de istorici, Istoria à la Thiers, care se pierde în 
Fan biogralice și povestiri de războaie în Histoire de la 

ution française și în Histoire du Consulat et de l'Em- 
pire, se deosebește mult de istoria à la Fustel de Coulanges 
care, fie în La cite antique, fie in Historie des institutions po- 
litiques de l'ancienne France, dovedeşte mecanismul institu- 
r şi le stabilește raportul cu credințele. Peste cităva 
his vom celebra centenarul acestuia, unul dintre cei mai 
nada predecesori pe care i-am avut la directiunea Şcoalei 
ormale Superioare. Vom aminti cu acest prilej avertismen- 
tul său: „iţi trebue ani de analiză pentru o oră de sinteză”, 
E adevărat că el insuşi a schițat o sinteză şi că descrierile in- 
stitufiunilor, așa cum le-a făcut el, deschid frumoase pers- 
pective sociologilor începători. 

Se pare însă că, de ciţiva ani, istoria à la Fuste] a cistigat 
pai oarecare teren faţă de istoria à la Thiers, Chiar inainte 

Tăzboiu, mulţi membri ai invätämintului nostru primar, 
institutor, doreau o transformare a istoriei în vederea prime- 
PE de predare. Ei cereau să se acorde mai putin 

storiei-războiu, şi să se facă loc mai mult istoriei-institu- 

pami să se pané în per înfăţişarea generală a institu- 

songe dintre > ou n acelaşi timp convergenfele şi diver- 
că, dela războiu încoace, lumea dela noi își 

rar și să satisfacă această dorință si chestiunea er 

a de nenumărate ori în congresele pentru Societatea Na- 
țiunilor, În care se preconizează organizarea „Cooperării in- 
telectuale” internationale, Tată, bunădară, o publicaţie al că- 
rei titlu e el însuşi un program: Peuples et Civilisations, Se 
anunţă Într'insa intentiunea de a se insista asupra atingerilor 
dintre civilizaţii şi asupra evoluţiei lor. Iată apoi alta și mai 
cuprinzătoare: L'évolution de l'humanité. Au apärut aci ade- 
vărate tablouri, — cum sint de pildă La sation égéenne 


ie VIAȚA ROMINEASCA 


j ivilisation chinoise de Granet, sau Des clans aux 
bari Fa Davy si Moret, — care dezvălue raporturi şi su- 
gerează comparații si induefiuni. Pe lingă ces cel ce și-a 
asumat directiunen colectiunii, d. Henri Berr, în arteră pe 
cetitor, în prefeţele sale, să reflecteze asupra necesit ti dr 
discrimina în istorie ceiace revine iniţiativelor partic are şi 
ceince se datorește curentelor colective, De nea Er sa şi 
constituit un „centru de sinteză istorică” în care se tin da să se 
elucideze a mr sint ate d rasă sau de cultură — 

are in și istoricilor, şi sociologilor. Í l 

TON rest activitate, cercetătorii franceji răspund de- 
altfel unor deziderate emise de cătră o organizație pres 
nală a istoricilor. l-am văzut la congresul dela Oslo luin ară 
suri nu numai în vederea unor schimburi de re à VS 4 
bliografice, ci chiar pentru o organizare de așa natură înc 
să se ajungă la o convergență a lucrărilor însăși. In chipu 
acesta — şi după propunerea d-lui Mare Bloeh — ei au ajuns 
să precizeze cele mai bune condițiuni în care se poate folosi 
metoda comparativă, De aceia putem recunoaște că după 
războiu istoria s'a arătat dispusă să se îndrepte cäträ socio- 
logie, In orice caz, în ceiacé priveşte producțiunea franceză, 
se văd tot mai multe cărţi de istorie care să aducă răspunsuri 
la întrebările noastre şi totodată materie de gindit. 


**+ 


'ntelege dela sine că, dacă trecem dela istorie în gene- 
ral ele posibilititile de apropiere între specialiști si so- 
ciologi ni se înfăţişează din ce În ce mai numeroase. Spunem 
că sociologia se ocupă eu studiul comparativ al institu{iuni- 
lor, cuprinse în cel mai larg ințeles al cuvîntului — al ahi- 
tudinilor colective. Și nu e dreptul institufiunea institufiuni- 
lor, aceia care slujeşte drept schelet majorității celorlalte? 
Oblipaţiunile pe care le defineşte, sancțiunile de care dispune 
nu îndeplinesc, ea fanetiune principală, rolul de a face să se 
respecte valorile pe care societăţile le socotesc esenţiale? De- 
aci urmează că sociologia află în regulele dreptului cele mai 
bune izvoare de informaţie pentru studiul obiectiv al ideilor 
care domină într'o societate dată. De-aci urmează, de-aseme- 
nea, că de îndată ce se apropie de istoria comparată sau de 
filosofin dreptului, specialistul ajunge dela sine să-și pună 
probleme sau să schiteze teorii de un imediat interes pentru 
sociolog, ' ; 

Să enade îndeajuns perspectivele deschise de cercetările 
comparative in donert. institutiunilor penale, cercetări al 
căror inițiator la noi a fost Dareste. S'a văzut că o formă de 
represiune, cum e vendetta, bunăoară, nu e — cum sé credea 
altădată — monopolul anumitor rase, Ea corespunde mai cu- 


ŞTIINŢELE SOCIALE IN FRANȚA 197 


rind unor anumite tipuri de organizare socială, reprezentind 
la rîndul lor fazele unei evoluțiuni generale. 

je on din domeniul dreptului publie au aflat si ei 
subt forme diverse eterna problemă a raporturilor dintre indi- 
vid si societate. Haurion socotește că nu se pot înțelege geneza 
şi desfăşurarea instituțiunilor fără a ne referi nu numai la as- 
pirafiunile colective ale timpului, ci si la anumite idei eterne, 
condițiuni ale echilibrului de care încearcă să se apropie so- 
cietäfile, Duguit, care vrea să fie exclusiv pozitiv, discută şi 
noțiunea independenței individului, şi aceia a suveranităţii 
statului. El crede că necesitatea de a face să se respecte sin- 
gura ordine care îngădue îndeplinirea diverselor funcțiuni 
sociale, e suficient ca să justifice şi să orienteze efortul regle- 
mentării juridice, 

De-altminteri, dacă cercetăm cum se aplică dreptul pri- 
vai, ne dim sama că legea nu poate prevedea totul si că lasă 
totdeauna loc interpretării judecătorilor. D. Gény sa ocupat 
mult de metodele ce s'ar putea folosi spre a se evita arbitra- 
rul, Dar raţiunea de care se va sluji judecătorul pentru a face 
dreptate, va fi o rațiune nelimitată în timp şi universală? Sau 
își va da osteneală să înțeleagă şi să traducă inspiratiuni care 
se impun timpului său? Dacă există, așa cum spune d. Morin, 
un fel de „revoltă a faptelor impotriva dreptului“, aceasta nu 
e din pricină că anumile sentimente comune se erijează în 
judecători ai faptelor? 

Se străvede în ce spirit vor interveni, in mijlocul acestei 
controverse atit de sugestive, adepții scoalei sociologice, Ei 
vor aduce elemente de întărire tendințelor relativismului evo- 
one: si celor ale psihologiei sociale, Să se cetească, de 

dă, teza lui Fauconnet despre Responsabilitate sau aceia a 
d-lui Davy despre Contract, şi se va vedea că acești sociologi, 


p 
care le n primitive, minia poporului se deslänque la fn- 
fimplare, împotriva lucrurilor ca și impotriva persoanelor, 


Ceiace dovedeşte d. Fauconnet privitor Ja ahili- 
tate, dovedeşte d, Davy in privința contractului, In societăţile 
primtive, obligatiunile oamenilor sint definite normal prin 


196 _ VIATA ROMINEASCA 


statutul lor, prin situaţia pe care le-o creiază sea rel ni Si par 
a au înțelege aceştia că legătura sfintă dintre dingii e aceia 
care rezultă dintr'un acord al voinţelor. O instituție ca aceia 
numită potlatch, acea obligație de a da care creiazä obligația 
de a primi şi a înapoia, atit de răspindită în multe societăţi 

rimitive, nu pune ea oare umanitatea pe calea acestei idei? 

arul acesta sub formă de scontare care îngădue unui om să 
se distingă prin generozitatea sa, e totodată şi o formă primi- 
tivă a schimbului: el creiazä habitudini de viaţă si de cugeta- 
re deosebite de obiceiurile pur imobilizante. E un fel de exer- 
cițiu de înmlădiere a spiritului juridic pe cale de a institui 
era contractelor. Alcătuirea de legături între constiintele in- 
dividuale presupune ea însăși oarecare cuceriri ale constiire- 
telor colective. 

Putem aminti că, desfăşurind asemenea teme, colabora- 
torii dela Année sociolagique se dovedesc credincioşi spiritu- 
lui intemeetorului ei. Intr'un esseu publicat în tomul IV al 
revistei și intitulat Deux lois de l'évolution penale, a furnizat 
el însuşi un exemplu de ce ar putea da, aplicindu-se la pro- 
blemele juridice, ceiace am numit relativism evoluționist pe 
baza psihologiei sociale, Dacă penalitatea devine — cum sus- 
ține el — tot mai puţin inumană, dacă pedepsele privative 
de libertate întrec pedepsele privative de viaţă, dacă suferin- 
tele impuse vinovatului sint in total uşurate, — e pentrucă pe 
de o parte societăţile devin din ce în ce mai putin simple. Aci 
diversele feluri de grupare se încrucişează şi se neutralizea- 
ză. Puterea i o vas o contrapondere care o împiedică să ce- 
deze intensității elanului represiv, De altă parte, putem spune 
că criminalitatea devine tot mai puţin „religioasă“. Crimele 
care produc mai multă groază nu mai sint acelea care par a 
amenința credințele colective, sufletul grupurilor, si să meri- 
te prin aceasta cele mai aspre pedepse. Atingerile aduse drep- 
turilor individuale devin crimele prin excelenţă. Si crimina- 
lul profită el însuși de această convertire a sentimentului. 
Prevenitul se bucură de garanţii. Se aplică À pros omenesti 
condamnaților. In chipul acesta, două feluri de transformări 
explică, pentru sociologi, orientarea evoluării dreptului: a- 
celea cure se produc în ordinea formelor sociale şi acelea care 
se produc în ordinea credințelor colective. 


++ 


Sociologul îşi dă osteneală să pună în lumină şi ceiace 
se datorește formelor sociale și credințelor coleetive în ma- 
terie economică. Se pare, însă, că sforfürile sale întimpină 
mai multă rezistență în tabăra economiştilor decit în aceia 


a juriștilor. 
Chad a vorbit E. Durkheim la Société d'économie politi- 


El 
ŞTIINŢELE SOCIALE ÎN FRANȚA 190 
POTAEE | ion 


que si a lămurit că valorile de carț se ocupă economistul a- 
tirnă si ele de opinie şi că, din acest punet de vedre, se pot 
stabili legături între economie pplificä si sociologie, sa văzut 
oarecare turburare. | Sa amintit celei mai nouă dintre stiin- 
tele sociale nu numai că știința productiunii, a circulatiunii 
şi a repartifiunii bogățiilor e cea dintăiu în dată. dar că ajun- 
sese si la adevărate legi naturale independente de fluctuatiu- 
nile opiniei. 

Drept vorbind, aceia care luau această atitudine nu re- 
prezentau decit una din tradiţiile economiei politice, pe a- 
ceia care nu cunoaște decit indivizi, care face abstracţie de 
granițe si socotește că poate formula legi valabile pentru toate 
timpurile și toate țările. Mai este alta de partea lui Frederic 
List. List şi continuatorii săi germani aveau un foarte ascuțit 
simf al realităţii națiunilor si intereselor colective care le 
sint proprii. Ei acordă o însemnătate tot mai mare relativis- 
mului, disting diferite faze, incearcă să stabilească prin in- 
ductie legi de revoluţie mai curind decit legi eterne, Ceince 
înseamnă că, aşa cum arată, chiar și articolele lui Durkheim 
asupra științei moravurilor în Germania, eu cît pare à ne 
depărta de sociologie întăia formă a economiei politice, cu 
atit îi pregăteşte calea cea de-a doua, 

Câtră care atitudine incliné, astăzi, economiștii franceji? 
O carte recentă a d-lui Gaetan Pirou, Doctrines sociales et 
science économique, ne dă de ştire la cit de diverse răspun- 
suri ne putem aștepta. Economistii noștri nu sint toți de pă- 
rere să se repudieze pe de-n "'ntregul — aşa cum cerea Àu- 
guste Comte în critica economiei politice — abstractiunea si 


deducţiunea. Mai mulţi — printre care d-nii Antonelli, Bo- 


din, Bousquet — cred necesar să se constitue o „economie 
pură”, ale cărei rezultate ar putea eventual să ia forma ma- 
tematică, făcindu-se abstracţie de influențele extra-economice 
a căror intervenție ar putea să turbure jocul legilor obţinute 
prin deducţiune. Dar e de remarcat că. urmind această me- 
todă, ne dăm bine sama că ea nu poate cuprinde prin ea în- 
säsi realitatea, Teoremele economiei pure sint adevărate în- 
t'un spațiu limitat — d, Rista insistat asupra acestui lucru 
întrun articol fundamental, „L'économie pure et l'économie 
optimiste”, publicat în Revue de métaphysique et de morale. 
Ele nu sint adevărate decit pentru o piaţă ideală, ale cărei 
pieţe reale pot foarte bine să difere dintr'o mulțime de motive 
istorice, Aprofundaţi această remarcă și urmăriți-i consecin- 
jele: vă veţi găsi pe terenul familiar sociologilor.Ei insistă mai 
mult asupra necesității de a se observa diversele tipuri de rea- 
lităţi sociale în mijlocul cărora se institue viața economică. 
Chiar legi cu aceia a cererii și a ofertei, din care economiștii 
scot atitea aplicațiuni, nu se verifică decit înăuntrul unui cere 
restrins și cu condițiunea de a se fi realizat o oarecare stare 


200 VIAȚA ROMINEASCA 


de drept — libertatea totală a schimbului, aproprierea și libera 
dispoziţie a bunurilor — care să canalizeze întru citva for- 
tele economice, Acest fapt a fost bine pus în lumină de cătră 
d. Fr. Simiand intro carte mică intitulată La méthode posi- 
tive en économie politique, care rămine breviarul sociologiei 
economice în Franța, 

Vrefi să vă arăt prin exemple la ce rezultate poate a- 
junge? lată bunăoară două din ele, menite a arăta ce mare loc 
acordă de o parte relativismului evoluționist, de altă parte psi- 
hologici grupurilor. Cind a reapărut l'Anné Sociologique, după 
războiu, d. Marcel Mauss a publicat întrinsa un esscu: Le 
don, forme archaïque de l'échange, Se semnalează aci im- 

rlanta economică a acestui sistem de prestatiuni care o- 
ligă pe cei care beneficiază de acele potlach, asupra cărora 
— printre cei dintăi la noi — a atras atentiunea d. Boas. El 
arată că, în multe societăţi, aşa-numitul potlach deschide ca- 
lea cătră schimbul propriu-zis, si accentuind locul pe care-l 
păstrează în societăţile contemporane economia darului, el 
observă că şi homo veconomicus, la care tin atit de mult înte- 
meetorii economiei politice, e un tip istoric, produsul carac- 
teristie al unei, oarecare forme de civilizație. 

In teza sa, La classe ouvrière et les niveaux de vie, d, 
Halbwachs stabiletse că, de altminteri, pănă şi în civiliza 
noastră individuală mobilele economice cărora se supun in- 
divizii sint determinate de cele mai multe ori de cătră gru- 
pul căruia aparțin si mai cu samă de clasă. Prin analiza 
cheltuclilor consacrate ulimentării, îimbrăcăminții, locuinlii, 
de cäträ un număr de lucrători din marea industrie, el ține 
să arate că partea relativ mică rezervată în această clasă 
cheltuelilor pentru locuinţă se explică prin felul ocupafiunii, 
care aservind pe lucrător maşinii, îl desobisnuese de pläce- 
rile vieţii sociale. In chipul acesta, un fel de a cheltui e su- 
gerat de un fel de a trăi. Locul unei clase în sistemul produc- 
țiunii ar explica modul său de consumațiune. lată o pildă 
a serviciilor pe care psihologia socială le poate aduce econo- 
miei politice. 

Fireşte că această influență a sociologiei va fi mai sen- 
sibilă în domeniul psihologiei propriu-zise, S'a repelat adese- 
ori că, la noi, sociologia s'a afirmat tăgăduindu-se rostul psi- 
hologiei, declarindu-se inutilitatea ei. Această teză se spri- 
jinia pe clasificarea ştiinţelor, aşa cum o făcuse Comte, — 
care pare să fi uitat cu voință psihologia, — şi pe preceptele 
de metodă ale lui Durkheim, care ne îndeamnă să tratăm 
faptele sociale „ca nişte lucruri”. In Introduction à la psycho- 
logie collective, d. Ch. Blondel a lămurit definitiv acest achi- 
voc Intemectorii sociologiei nu pretind să 'se elimine orite 
psihologie. Ei se leagă de o anumită psihologie, aceia care se 


ŞTIINŢELE SOCIALE IN A 21 


dedă introspectiunii si crede că, pentru a explica funcțiunea 
şi desvoltarea institufiunilor sociale, nu e nevoe să se țină 
sama, decit de analiza reflexivă a individului prin sine in- 
suşi: tocmai aceia ale cărei insuficiențe le denunfase pănă şi 
H. Taine si Th. Ribot. Convergenta eforturilor unui Ribot si 
ale lui Durkheim ¢ aci foarte remarcabilă, şi o putem admira 
in marele Traité de psychologie, operă colectivă a cărei di- 
recțiune și-a asumat-o G, Dumas. Th. Ribot scrisese: „Fap- 
tele psihice își au rădăcinile în organism și nu înfloresc decit 
in societate”, Această maximă e ca și lema a aproape întregii 
lucrări, Fie că e vorba de expresiunea emofiunilor, a percep- 
țiunilar. sau a voinței, parcă vedem cum se înădese două stofe 
de proveniență diferită, Vedem alăturiadu-se două serii de 
date lămuritoare: pe una ne-o pune la îndemină studiul or- 
ganismelor, pe cealaltă studiul societăţilor. 

Th. Ribot se plingea că psihologia timpului său nu cu- 
noaște decit pe „omul alb, adult, civilizat”, Sociologia contri- 
bue sa se umple această lacună, aträgind atentiunea asupra 
diversității tipurilor de oameni pe care o constitue viaţa so- 
cială, sau asupra diversității culturilor pe care societăţile le 
adaugă naturii, 

E locul să relevăm că nu numai studiul primitivilor a 
fost reformat în Franţa, mulfämitä sociolo iei, — cum 
Paru să se creadă citeodată în Statele-Unite. Mi sa 
spus că şcoala dela Année sociologique e numită uneori 
„Școala elnologică”, Acest titlu nu i se potriveşte decit în 
parte. E adevărat că mulți colaboratori ai acestei publica- 
liuni, urmindu-l pe Durkheim însuşi, merg pănă la formele 
le mai simple ale vieţii sociale pentru a explica geneza 
credințelor si a instituţiunilor elementare. De altă parte, d, 

-Bruhl şi-a consacrat cea mai mare parte a activităţii 
studiului mentalități primitive. Si arătind că, în această stare 
prelogică, „lotul participă la tot“, că judecätile de valori se 
amestecă inextricabil cu judecätile de UE si credintele 
ne ale grupului cu însăşi percepliunile indivului, el ne-a 
elar fo elegem că sintem incapabili de-a ne reprezenta 
cietățiie Le a gindi al primitivilor: o lume ne separă de so- 

Dar această afenfiune acordată la tot ce e mai de ri 
de no, nu Impiedicä pe adepţii scoalei de-a aplica ia ei 
omul civilizat. Zadarnic caută acesta să se individualizeze, sen- 


puri din care face parte, reluind cuvintele 

din cartea sa Les ses Ardes na des se rc Si tu 
lizarea nu poate merge fără „socializare”, Dacă pătrundeni 
pănă 'n forul interior al omului, dacă studiăm de aproa 
condifiunile vrerii sale, nu se poate oare vădi influența ea 


] 
TESA 


PE Maa VIAȚA ROMINEASCA 


semnelor sociale de tot felul, care ne învaţă să ne stăpinim 
intentiunile şi instinctele, ajutindu-ne totodată să ne consti- 
tuim în personalitate? Ne intimpinä aci o idee care ne duce, 
pe cit se pare, la antipozii concepțiilor lui Emerson. În capi- 
tolul consacrat voinţei din Traité de psychologie, d. Ch. Blon- 
del ne arată că orice personalitate demnă de acest nume — 
chiar acelea ale reformatorilor, chiar ale rebelilor — se ra- 
zămă, într'o oarecare măsură, pe o temelie clădită de socie- 
tate, D. Haïbwachs se dedă si d-sa, în ceiace privește memo- 
ria, la o întreprindere analogă. Făcînd o netă distincţie între 
vis — care-i slujeşte d-lui Bergson drept punct de plecare în 
analizele sale — şi aducerea aminte propriu-zisă, care presu- 
pune totdeauna o construcție mai mult sau mai putin com- 
plexă, el susține că elementele acestei construcţii ne sint fur- 
nizale de grupările cărora apartinem, „Nu-ţi aduci aminte 
decit de tine însuţi”, sa repetat adeseori. D. Halbwachs por- 
neste dela contrarul tezei. Pănă la actul aducerii aminte — 
sfortare în aparenţă solitară — individul e susținut si ghidat 
de grupuri, si nu numai de familie, ci si de clasa, de societa- 
tea, de națiunea cărora aparţine, 

Dind o asemenea explicaţie sociologică desvoltării me- 
moriei şi voinţei, Halbwachs si Blondel aplică, în ogorul psi- 
hologiei, un program schițat chiar de Durkheim. Căci el avea 
conștiința deplină că cercetările obiective pe care le preco- 
niza nu vor avea ca urmare de-a ne face să cunoaştem mai 
bine cauzele si efectele cutărei sau cutărei institutiuni, ci de 
a cunoaşte mai bine natura umană, ba chiar de-a ne ajuta 
să ne reprezentăm geneza spiritului. Există o natură umană 
pentrucă viața grupului îşi suprapune influența peste aceia 
a vieţii organice, Rațiunea s'a cioplit în noi, cu formele sale, 
cu categoriile sale, cu principiile sale, pentrucă credinţele re- 
ligioase, născute si ele din apropierea constiin{elor, au disci- 
plinat impulsiunile şi au ordonat impresiunile omului, Prin 
ceremoniile pe care le organizează, prin riturile pe care le 
creiază si le menţin, ele fac distincţie între părţile spaţiului, 
ele scandează timpul, ele îndreaptă elaborarea noțiunilor, 
cum e aceia de substanța sau de cauză. In chipul acesta cu- 
gelarea rațională a individului de astăzi şi-ar avea rădăcinile 
pănă'n cugetarea mistică a grupurilor primitive. 


Ei 


Incheind aceste analize, constatăm că avem aface nu 
numai cu o primenire a psihologiei, ci chiar cu o inoire a fi- 
losofiei insä$i, mul{ämitä sociologiei. Am încercat so eviden- 
țiâm intro culegere de articole ale lui Durkheim si de co- 
municări pe care acesta le făcuse la „Société française de 
philosophie" (Sociologie et philosophie): „Sociologismul” im- 


ŞTIINŢELE SOCIALE IN FRANȚA 203 


plică o anumită concepţie de viață, o 
A | , O anumită 
sole ee pere ntre Ram și societate tai late 
i spirit, El vrea să afle o cale intermedia - 
Asiei, ae Date a, şi între empirism pd 
Astfel, se e nu numai o orientar i 
tării, ci si o orientare a acţiunii Si cate folosi 
de reflexiile sociologului, care ra cre in enr pes 
ile socic riafa socială i- 
liune a vieţii spirituale in judéaäit i ia 
1 , Si, le val 
ara mr i rh un instrument aj aeae 
Sc te — rezumatul unui > pa 
e si scr ei eri publicate de Due desna 
rspeetive explică fără ‘ndoialä i năd jdile 

an a Enn sociologia, şi criticele pe ppa lea Era 0 
uz ag fa rt nädäjduegte să pregătească unirea sufle- 
ied Age” + Le enr y seral ae sistem de idei înte- 
Do De si pe Dă vățămintului primar, d. Paul 
simta un AE ae mine la Année sociologique, negreşit că 
predarea A ie se pregătesc viitorii institutori, 
e ucaţie. Acest program a dat naştere unei literaturi de ma- 


rezerve, s'au ridicat obiecţiuni şi nu numai i 
i de căt i 
ral că i îsi Bureau, în Introduction à 2 Ste pa 
ps + şi de cătră rationalisti ca Gustave Belot, în Etudes 
morale positive, sau Dominique Parodi, în recenta sa lu- 


i nes continuă, Și dacă sociologismul nu a obținut 
afin m de E, sati for Saba à a avut cel puţin meritul de 
ec i 
pentru reflexiunea jiret ani un aliment substanțial 
td PE e mai important pentru d-voastră, e impul- 
Mtek DE e pe care le-a arătat cercetărilor pozitive în a- 
lé h a i au exprimat temeri în privința abstractiuni. 
proptié à es sociologii cînd vorbeau de realitatea 
fiţi ipil a o r sau de puterea conștiinței colective, A 
mob noi, spuneau unii; dar, cum am bc să ară- 
m, asemenea nouri nu trec fără să fecundeze e Deca de 


muncă, 
C. Bouglé 


impresii din Italia 


ROMA 
i. 


De la Roma antică, lu acea pontificalä este o mare dis- 
tanță de fizionomie şi pulsatie. Am trecut-o, oaia Mt 
plător tranziţia dintre era păgină şi cea creștină, prin ace 
superb cimitir comun pe care îl constitue Via Appia, 

Puţine drumuri vor mai fi aşa de Peer dA i 
ceastă cale ce pleacă din Roma, indreptindu-se spre Pur . Am 
vizitat si lingă Napoli subterana unde se situase de în ară 
rea lui Virgiliu şi-a lui Dante, calea cătră infern. Dar cu toate 
împrejurările macabre, în care am cercetat acele ai Ar 
parcă m'am avut nici acolo o iluzie așa de covirsitoare ca la 
Via Appia: anume că, dacă îi voi străbule pănă la capăt 
dunga ce se pierde în zare, cu morminte de-o parte şi de alta, 
si cu două fronturi de chiparogi intugecafi, voi ajunge un- 
deva, întrun loc fără caracter terestru, la vre-o minune mis- 
lerioasă şi supraomenească, O poezie, care te vrăjeşte şi le 
exaltă, se ridică de pe acest drum îngust şi vechiu, unde se 
amestecă epocile istorice, morminte . e şi catacombe 
creştine, chipuri de idoli, eu zugrăv de biserici închinate 
credinței noastre. Din mai multe biserici de acestea, le co- 
bori pe trepte obscure în labirintul subteran al catacombelor. 

Le-am vizitat intro zi cu o trupă mai mare de streini 


care vorbeau toate limbile, conduşi fiind de un dominican. 


poliglot care dădea succesiv explicaţiile ample, în trei limbi 
universale: engleză, franceză şi germană. Pentru a înțelege 
măcar o friîntură, l-am rugat pănă la urmă să vorbească 


graiul părinților săi, căci oricit de slabi vom fi fost la italie- 


neşte, tot priccpeam mai bine dintro limbă reală, de cit din 
cele trei ereaţii proprii, de sigur pline de bunăvoință, dar În- 
rudite foarte de departe cu englezi, franceza sau germana. 

Catucombele sint niște meandre de scobituri subterane, 


IMPRESII DIN ITALIA 205 
P TMPRESN DIN ITALIA 


în care se ascundeau creştinii, pentru a-și face nesupărați ru- 
găciunile şi unde erau inmormintati după legea lor rituală, 
prigonită de organele statului. Adăposturi oribile de cirtitä, 
în care te sufoci si te eutremuri, si care exprimä mai bine ca 
orice alta, profunzimea uitării de sine, izvorind din puterea 
credinţei. 

Aplecind necontenit capetele si subţiindu-ne trupul pe 
cit posibil, päsim unul cite unul, prin culoarele strimte şi 
cotite, prevăzute eu un soiu de rafturi, unde lanterna tälma- 
ciului nostru, din cind în cind, ne arată cite o tidvă măci- 
nalä, sau câteva oscioare,.. 

Intran loc, coridorul se mai lărgeşte şi 'ntr'un fel de pia- 
țetă subterană: sint două chilioare de piatră de curind des- 
coperile (fiindcă săpăturile sint încă în curs), despre care 
dominicanul ne afirmă, arătindu-ne și nişte inscripții, că au 
servit drept locuințe apostolilor Petru şi Pavel, in timpul şe- 
derji lor la Roma. Modul în care subliniază importanța nen- 
semănată a acestei descoperiri recente, e foarte curacteristic 
pentru un fapt: că cu toată bogăţia de relicvii impresionante 

și cu toată afirmarea autenticităţii lor, prezența apostolului 
etru în Roma pentru u funda catolocismul, aparținea isto- 
ricește controversii, dacă nu chiar îi aparţine încă... 

Dar aceste catacombe fac parte tot din Roma ruinelor, 
deşi sint dincoace de păginism. 

Roma pontificalä, care nu coincide chiar cu primele 
inceputuri ale creştinismului persecutat, nu prezintă o prive- 
liste de ruine, ci, cu toată patina vremii, este vie şi actuală, 
cu edificii folosite si azi. 

Prin Roma papală, nu inteleg de sigur actualul stat al 
Vaticanului, alcătuit dintr'o biserică, un palat — plin de co- 
mori de, altfel — şi nişte grădini fără renume. Nu înţeleg deci 

ritoriul,— enclavă cae În urma recentului acord cu Musso- 
lini, formează un stat aparte subt suveranitatea Papei. Ci în- 
i 4 Roma construită înainte de 1870, — data cînd Sta- 

t modern şi-a alipit-o cu forja şi cu toate protestă- 

rile Papii, fäcind dintr'însa Capitala Hegatului. 
„4 expresie supremă a catolicismului, Roma papală nu- 
mără sumedenie de vechi biserici, spationse si monumentale. 
Ca expresie à vechii aristocrații cu  blazoune strălucitoare, 
mai cuprinde vaste palate patriciene, în genere puțin ară- 
toase în afară, dar luxuriante înăuntru, ca acele fiinţe sim- 
ple la exterior dar cu minunate frumuseți în suflet, prefe- 
rabile în orice caz acelora care la spatele unor aparente ade- 
menitoare dscund o complectă deșărtăciune. ) 

In sfirsit ca expresie a Evului mediu si a veacurilor ime- 
diat următoare, Roma pontificală işi scurge mișcarea prin- 
tr'o reţea de ulicioare strimte, tăiate odinioară pentru depla- 
sarea domoalä a pietonilor si cel mult pentru fuga izolată a 


206 = VIAȚA ROMINEASCA 


cäläretilor, — dar astăzi sint străfulgerate de automobile în 
viteză, aşa că trebue să le i de ziduri cînd te întimpli 
pe acolo, dacă ţii să aibi sfirşitul mai tirziu. 

Insă tot subt oblăduirea papilor sau deschis in Roma şi 
multe piete unde tronează vaste grupuri sculptate, cu desti- 
nație de fintini, care îşi cîntă prin zeci de guri deschise, do- 
rul nepotolit al apei tumultonse, ce se revarsă într'una, me- 
reu.. 

Dar neapărat că ceiace dă nota fundamentală a Romei 
papale, — celelalte caractere fiind un fel de armonice, — sînt 
bisericile, enormele biserici, la care însă aștepți zadarnic sti- 
lul gotic al catolicismului fiindcă arhitectura aicea este gre- 
co-romană, Aceleaşi șiruri artistice de colonade ca la tem- 
plele păgine, aceiaşi lipsă de linii frinte, de linii care ar vrea 
să reprezinte în clădirile gotice, tortura și frămintarea intimă 
a sufletului. Aci dimpotrivă, planuri geometrice de pace se- 
nină, numai că dimensiunile acestor biserici din Roma sint 
incomensurabil mai vaste decit ale acelor bijuterii arhitecto- 
nice, care erau vechile temple ale ismului politeist, 

Pentru un Dumnezeu infinit şi unic trebuia firește să se 
lărgească încăperea de rugăciune! De fapt în bisericile cato- 
lice nu există o singură încăpere, cum ai putea să spui în 
genere la acele ortodoxe, dacă faci abstracţie de despărțitura 
altarului, unde publicul nu pătrunde. 

Bisericile catolice au numeroase compartimente, for- 
mează un ani aeaa A intreg de încăperi, cele mai multe cu 
altare laterale, împrăștiate ca puii în jurul altarului central. 

Slujba religioasă nu angajează toată lumea din cu- 
prinsul bisericii, — măcar la tăcere, dacă nu la o participare 
mai adincă. Căci slujba e totdeauna disparentă în vastele di- 
mensiuni ale clădirii, iar de cele mai multe ori nici nu se 
face în mijlocul bisericii, ci în careul vreunui altar lătural- 
nie. Asa că, în timp ce întrun ungher se oficiază, convoiuri 
întregi de vizitatori cutreeră biserica în libertate, si ascultă 
recitările ciceronilor, care nici măcar nu-și pun glasului sur- 
dină. Si dacă ar fi să inventariezi cärticelele cartonate pe 
care lumea intrată înăuntru le ţine în mină, nu ştiu dacă 
a zecea parte ar fi cărţi de rugăciune, — restul „baedekere” 
de orientare printre podoabele artistice ale bisericii. 

Si sint pline de opere de artă aceste grandioase biserici 
romane! Parcă sint mai mult muzee decit locuri de rugă- 
ciune, Această profuzie de artă plastică este, mai înainte de 
orice, expresia geniului italian, dar după aceasta și mărturia 
unui calcul foarte bine făcut. Căci spiritualitatea papală, cu- 
prinde foarte multă practicitate, — ca moștenitoare directă 
a spiritului practic al vechilor Romani. Şi este netăgăduit, — 

ce sa prevăzut de altfel cu preciziune, — că e e ar- 


IMPRESII DIN ITALIA ar 


tistice cauzate de arta bisericească, se integr 
tia Pre ere in puteri. SE ham 
rtificiile de intensificare a credintei nu sau ini 
de altfel la capodopere de sculptură, la a prin ir a ee 
na mega cupa vulg, se mai folosesc si alte mijloace, 
pon care etalarea relieviilor sfinte, adevărate sau presu- 
_ În biserica San Giovanni Laterano, aproape to 9 
măreaţă ca Sfintul Petru, se află MiSorbore te nes SA 
constituită din treptele pretins autentice pe care a păşit cind- 
a Mintuitoral pentru ca să compară în faţa lui Pilat din 
ont. Mulțimea credincioasă e cuprinsă de fiori de taină, ur- 
pv această scară, care nu este îngăduit nimănui s'o sue, de- 
cit tirindu-se pe genunchi. Altă biserică — acea care conține 
şi pe „Moisc”, geniala marmură a lui Michel Angelo — pàs- 
al rari lanţurile pe care le-a purtat Apostolul Petru, mai îna- 
se 3 e răstignirea lui pe cruce. Dar unde procedeul se des- 
ue cu totul, e La Biserica „Quo Vadis”, construită pe locul 
= e apariția lui Christ, înălțat de multi ani în ceruri, a tăiat 
ea apostoluluri Petru, care fugea din Roma de teama pri- 
gonirii. In această biserică ți se arată două cuburi de piatră, 
DA oare s Aa adincit amprentele picioarelor lui Christ, in mo- 
ri pe stat în drumul lui Petru si l-a făcut să se în- 
In aceiași biserică se vind si cărţi tale il 

ponat or a scenei legendare, Dar ni Chrislo os aise 
pr Pr văzduhului şi nici nu atinge pămintul cu pi- 
Soare e. De unde amprente aşa de profunde, pe pietrele $o- 
u —ar putea să se întrebe cineva. Contrazicerea Sar des- 
trei je SA admiţind că autorul ilustratiei şi-a lăsat prea li- 
ep si n'a ținut de fel socoteală de mărturia celor 

m À à etre, care l-ar fi obligat să conceapă scena altfel, A- 
ex un intelectual autohton mi-a explicat că, printre rui- 
end Aaa Rome, s'au găsit zeci si sule de asemenea am- 
re a reg ele serveau pe vremuri ca indicatoare, la răs- 
Drinka pan asemenea indicaţii se exprimă de preferință 
Bock (i na care arată direcţia, — atunci prin poziția celor 

Si pi, scobite în două pietre ale drumului. 

Mi > Pa 9 pereche de tălpi intipärite în lespedea pavaju- 
nificati scoase din grămada anonimă si investite cu © sem- 
I € care exaltează vulgul lipsit de critică și gata să 


205 __VIATA ROMINEASCA 


i 1 lui Christos, cât 
blindeta păstorului. Nu este atita Vicaru 
că dai al lui Dumnezeu cel vechiu, nai a ratie 
perna iti A Tomini purtat în 
à apare ca Urmast L aţi romani, me 
Fes si incadrat în laturi luxuriante, căci şi gerer pn 
serică a Papii, e vestită tot de trimbiţe, și acolo e escorta 5 
soldați în zale, de convoiuri de curteni în Lars perna x 
Artificii suverane pentru păstrarea unui prestigiu strivi se 
Desigur că una din eauzele care au ajutat peste měs 
la prestigiul Papalității a fost si situaţia de prizonier, bea 
şi-a constituit-o singur, de la 1870, cînd armatele rege = 4 
liei au ocupat Roma și au făcut-o capitala ce Den 
tuncea Papa s'a închis în Vatican și izolat cu totul de e) 
trecătorilor, invizibil aproape, a căpătat proporții mito og - 
si supraterestre, HAE ca puters aiai a crescut $ 
i tputernicia sa spirituală, Che 
TE Feu beri aa după un acord între actualul Papă și Mus- 
solini, care îi lasă în deplină stăpinire Vaticanul şi Biserica 
Sfintul Petru, ca un Stat aparte, în cuprinderea anega 
Papa a renunțat la ficțiunea prizonieratului, luindu-si ră 
tatea de a circula prin Roma. De aci o mare ROME 
unele cercuri catolice, mid rise ge pază té n tur- 
au de fildeș, strejuit de întemnițarea sa . 
ns osia pag fon rte inteligent abate din Paris, în călă- 
e de vacanţă la Roma. © 
zi s A fost n mare gresalä, îmi spune dinsul. De-aci inainte 
Papa va fi un simplu mitropolit italian, si ca măsură z pru- 
den{à, te asigur că de acum încolo nu se vor alege decit papi 
franceji sau germani. Căci numai aṣa se vor he. ai in- 
fluenfei Italiei, iar papa trebue să rămînă de-asupra tuturor 
statelor, îngrijind de interesele religiei universale... s 
Trebue să recunoaștem însă că actualul Papă, deşi a 
semnat acordul, n'a abuzat cîtuși de putin de posibilitatea 
de a eşi din Vatican. E prea fin psiholog — ca orice om cu 
şcoală catolică si pătruns de interesele catolicismului — pea- 
tru a-şi măcina prestigiul cu raite freevente prin Doni a < 
tragerea sa între zidurile Vaticanului continuă neschimba 
aproape, mai ales + asta > f panna pa erezia de-asu- 
tuturor suveranilor, celui a n 5 
dé E caracteristic că îndată după iscälirea acordului, Suve- 
ranul Italiei a făcut — și asta era pentru întăia dată — o vi- 
zită Papei, la Vatican. Mulţi se vor fi aşteptat ca, la rindul ci 
Supremul Pontifice să inapoeze vizita, mergind la Quirinal. 
Totuşi Papa a satisfăcut protocolul, trimifind la reședința re- 
gală pe cardinalul Gaspari, secretarul său. Tot așa s'a corn 
portat şi faţă de alți suverani în trecere prin Roma, e arta 
stabilit de-acuma înainte că Papa nu se duce la nne e 
fiindeă-şi interzisese, ca protestare politică, esirea din Vati- 


IMPRESII DIN ITALIA 209 


can, ci pentru că este cel mai mare, fiindcă se socoate stăpi- 
nul tuturor. 

A fost o împrejurare, cind toată lumea se aştepta să-l 
vadă esind din incinta sa. A încetat din viață fratele său, 
care locuia în capitala Italiei. Ministrul nostru de pe lingă 
Sfintul Scaun era aşa de sigur că Papa se va duce la căpă- 
tiiul fratelui neinsufletit, că şi-a însemnat în carnetul său de, 
note, anticipind asupra unui eveniment pe care îl socotea 
neîndoelnic : „Astăzi... anuar 1930, Papa Pius al XI-lea, a 
esit în Roma pentru a doua oară”. (Prima şi singura dată fu- 
sese, cînd s'a dus să oficieze la basilica Sf. Ion din Lateran.) 

„Și totuşi a doua zi, ministrul nostru a trebuit să şteargă 
notița, pentru a se pune în armonie cu adevărul. Papa n'a 
vrut să-şi intovărăşească fratele la ultima locuință, nici măcar 

Vaii dea cea din urmă binecuvintare. Işi va fi zis de sigur că 
nu se poate cobori între oameni, simplu si fără pompă, ca un 
biet om care sufere... S'apoi n'a socotit faptul destul de cali- 
ficat pentru a-i indreptäli esirea în Roma! 

Si fiindcă a fost vorba de ministrul nostru, mai pot stre- 
cura un detaliu pe care îl deţin de la dinsul si care mărturi- 
seşte aceiaşi iscusință psihologică în scopul de-a crea dis- 
lanţe enorme si de a copleşi, La recepţia corpului diplomatie 
in Sala Tronului Papal, în locul scaunelor, stau perne Înşi- 
rate pe podelele sălii, pe care miniștrii se aşază în genunchi, 
discutind cu Papa de acolo şi chestii de administraţie mă- 
runtä. Este drept că acei care nu sint papistasi, ci de altă 
confesiune, mai calcă consemnul, räminind respectuosi in pi- 
cioare ! 

Avind secole de traditie la spate, organizind cu o neso- 
văitoare si magistrală precizie comunitatea catolică, netole- 

d cea mai mică abatere si asezind aspiraţiile supraterestre 
intr'un sistem din care nu se schimbă nici un amănunt, — ca- 
tolicismul este o forță considerabilă, şi înțelegem pe Nietzsche 
care, deşi adversar neîmpăcat al creștinismului, pe care Îl 
socotește o religie a celor nevolnici, admiră totuşi catolicis- 
mul, pentru tot ce reprezintă ca putere, ca dominație superbă, 
dură şi neindurätoare. 

Oficialitatea catolică merge pănă acolo că refuză con- 
cursul unor concepții filosofice, care vin să ajute eredinta 
religioasă impotriva materialismului ateu. Operele lui Berg- 
son bunăoară sint puse la index, deși deschid orizonturi 
vaste pentru perspectivele credinței. Insă filosofia bergsonia- 
nă cuprinde unele teze care nu convin filosofiei creștine, 

Bergson consideră me rc noastră — cu toate pretenţiile 
ei — ca un instrument exclusiv de orientare practică, fără 
nici o chemare să cunoască adevărul, pe cînd filosofia cato- 
lică, așa cum a fixat-o Sfintul Toma, deși socoate inteligenţa 
noastră slăbănoagă și limitată, o crede totuși capabilă, nu de 


14 


210 VIATA ROMINEASCA 
a ne desvälui toate misterele, dar de-a ne urca pănă În pra- 
gul credinței si al tronului dumnezeese, Căci, în definitiv, aşa 
după cum recunoscuse şi Descartes, Dumnezeu nu poate să 
ne însele, iar dacă am concepe inteligența după teoria lui 
Bergson, eu ar fi mai degrabă o operă demonică, decit o gra- 
ție a divinității, Sint ajutoare oricit de preţioase, dar a că- 
ror tovârâşie compromit, așa că oficialitatea catolică preferă 
să osindească opera bergsonianà, iar aceasta nu are un ad- 
versar mai redutabil de cit polemicile incisive ale neotomis- 
iului si catolicului Jacques Muritain. 

Forţa catolică in Romm este, desigur, mai aparentă ca 
ori unde. Mbundenta de sutane negre pe străzile acestei me- 
tropole, e tot aşa de isbitoare ca aces n uniformelor militare, 
după deeretarea mobilizării. Cardinali, abati, seminariști, 
forfotese pe uliti în trupe compacte și, dacă ar fi și pe-acolo 
vresurile de la noi, nu ti-ar ajunge o duzină de batiste, să-ți 
faci la fiecare nod lingă nod. 

Imi amintese de-o împrejurare în care stolul acesta de 
sutane m'a impresionat în deosubi. Mă dusesem să văd in 
piaţa „Campo de Fiori”, statusa lui Giordano Bruno, filosoful- 
călugăr, care convertit de noile descoperiri ale științei, se a- 
bătuse dela dogmă și a fost osindit de biserica a-tot-puter- 
nică să fie ars pe rug. Monumentul se ridică chiar pe locul 
unde, în injuriile mulțimii fanatizate, şi-a împlinit teribila o- 
sîndă, în unul 1600, Statul italian laic, odată instalat în Ro- 
ma și fiind în războiu eu Papa, a căutat să răzbune pe mar- 
tirul cugetării libere, înviindu-l în bronz, 

Era intro după amiază calmă, cu lumina zilei în scă- 
dere. Lume puțină în piaţă, însă imprejurul soclului statuei, 
se învirteau cu ochii esiti din orbite o ceată de seminaristi. 
care nu semănau a cercetători curiosi ai trecutului, ci mai de 
grabă cu un stol de corbi, atraşi de mirosul singelui unei vic- 

„ time care expirase... 

Si totuşi filosoful, deşi incremenit si fără suflare, era la 
adăpost, în finfarea lui eternă, de pliscurile lacome ale ace- 
lora care se roteau în juru-i, intro turbare zadarnică si ne- 
putineioasă 

Monumentul lui Giordano Bruno, ridicat chiar în cetatea 
pe care Papii o stăpiniseră ca pe un bun ce nu putea să a- 
par{inä altora, este fără îndoială un semn al schimbării vre- 
murilor. Dar totuşi Roma si astăzi, în centrul ei cel vechiu, 
cu tonte prefacerile politice, poartă pecetea catolicismului 
pese și încă dominent, Accusia nu exclude că însăşi ple- 
"a romană, înzestrată cu un spirit satiric ascuțit, își îngădue 
citeodată înțepături epigramatice la adresa Sfinţilor şi-a ma- 
aar f lauri religioase. 

lată una care nu e lipsită de savoare. Drept în faţa bise- 
ricii San Giovanni-Laterano, peste linia de trahival sa aṣ- 


| pu … Hit Ef 


IMPRESII DIN ITALIA 211 


zat de curind statua Sfintului Francisc d'Assisa e i 
a, care ri 

extaziat amindouă braţele ca pentru o invocare, din nec 
lor de bronz. Monumentul e foarte sugestiv şi artistic, — 
ceiace märturiseam à doua zi, profesorului de arheologie 
eră mă CAMIN prin Roma antică şi care nu-și simțea nici 
Then n tragerea de inimă să mă conducă prin cea- 

— Ai observal, îmi spune dinsul, că Sfintul întind 

2 à . D e a P 
două minile in aer. Stii ce spune plebea romană că pur 
zintă acest monument? Sfintul Francisc oprind tramvaiul! 
| [rebue să convin că de la această glumă amuzantă mi 
sa vătămat pentru totdeauna emoția mea estetică! 


._——— 


Tranzitia dela Roma pontificali, cătră ñ 
j i di t I ală, ră acea modernă — 
sne peer vii, fără şanţuri despärtitoare și la același nivel 
sp ntului ~ se poate face mai lesne si mai lin, decit 
insulele de ruine ale Romei imperiale. Dar parcă tre- 
at ea mai firească o formeuză colecţiile si comorile ar- 
rare i dedica green arret din inițiativa şi din vremea 
iniri aie, insă bună parte din ele apartini a 
(pini modern italian, i cai daia 
otuși, vizitind muzeele, — bine înțeles afară de ecle d 
tot ri — ai impresia că te afli încă, în orice cuz cai pie: 
sari i, în acea Romă căreia i-am zis pontificală... Mai ales că 
se, Le formidabil muzeu e, dintre toate, acela de la Va- 
Roma gilgie de opere de artă. desi à i 
i + deşi parcă nu chiar atita 
ări a va unde comorile se ingrămădese pănă la abuz, re- 
Arsindu-se din palatele neîncăpătoare pe ulite si'n ogrăzi, 
e de îţi D pren că, dacă din greșală ai aluneca 
wn canal, ai să găseşti în fund, dacă nu i à in- 
he cel putin cîteva statui. A spa LÉ m 
ar oma € fantastic de bogată în minunätii de artă 
J a ri 
piasek, i afară de muzeele oficiale, palatele putrisii se paie 
La re işi deschid si ele publicului, la anumite ore, sălile 
tir Pirée, transformate în galerii de pinze si sculp- 
à i Papini din ele are cel puțin două-trei opere celebre, — 
Dr BANA treci prin Roma, fără să cercetezi palatul Doria 
BA rea unde urmaşii ilustrelor familii istorice päs- 
Kia njenie, chiar dacă nu mai pot să le sporească 
co pi e Aaa uite pe cure le-au moştenit, | 
e dimensiuni incomparabil mai mărețe, alături de ; 
cie. muzee : particulare — care ar fi pr me 
cochete pe lingă vaste localuri de desfătări — tronează două 
muzee grandioase: Vaticanul, proprietatea Papei si Vila 
Porghere, astăzi proprietatea Statului lalian degli 
ia am putut face-o sumară cunostintă | i 
cutreerindu-i sălile cu colecţii, o 'nireagi Gana USE 
= , 


LA 
212 VIATA ROMINEASCA = 


i | de să te 
ii pe ce să-ți aşezi mai repede 'ochii şi un à 
At ons mate in Capela Sixtină, pictată de uera ra 
ză lojele zugrăvite de Rafael, la piruris tir 
„ase turi antice, unde fiecare te reţine, pe cind ipasa. 
te chiamă, şi unde te apucă ameteala pee à et i sois 
tor deprins în experiența zilnică, numai cu impe pu 
diocritate si banalităţi. Jaen et on ali agir rt 
sufletul nostru nu se poate apropi ! M nt si 
i ibi cret, înaintea ochilor! Cum să n 
că ţi up bu sim here says nu e menit să vibreze fără pauze, 
: iveli blime? M: 
à Ge iba ae trimise Papei de diferiţi suverani ai 
Europei, şi acestea te uimesc prin bogăţia lor po o 
fără să aibă, toate, trufia drcar ile? Ii La Pg a 
oricare o avere. Dar unde m'am putut mai mu À n pra 
j al rivnei de-a vedea toate dintr'odată, a 
bolta More Lire cuprinde o singură statuă: pe faimosul ra 
coon, care a inspirat lwi Lessing cunoscuta dizertalie e í 
a limitelor dintre arte. Aci am rămas vreme pr d 
m'am încredințat de valoarea in subliniată aşa de te- 
inic de observările ginditorului german, i 
mL pren de nefericiti, me de . ie si care își 
ibila suferință pr o crispatie mută. 
cai rez ien o greşeală, spune Lessing, dacă autorul ar fi 
făcut victimele cu gura căscală, pentrucă ai fi aşteptat un 
răenet pe care arta sculturii nu-l poate produce, în eue caz 
ai fi aşteptat după citeva momente să se închid À m 
fiindcă țipătul e vremelnic, iar privi plastică nu e re 
à it stările mai permanente. j 
ca se cu această creație minunată a geniului grec, 
m'a reţinut atâta, că a pus capăt febrei de-a vedea tot Vati- 
canul într'o zi... 


4 ese, situată în mijlocul unui pare cu lacuri si 
cu saut teal antice, a aparţinut tot unei familii pa- 
triciene care a vindut-o acum câţiva ani, pe mai nimica, m 
tului italian. Şi aicea, ca şi la Vatican, cu toate că proporţii aa 
sint mai reduse, te întimpină ga imbulzeală de capod 

i i însă mai apropiate. i - 
PeT toni patria pa din fe oc sculpturii care domi- 
i oate ea acolo. i à 
Y Duc pe care stă întrun cot tolănită Paulina 
Borghese, de-o nespusă frumuseţă de trăsături si forme, peste 
care se mai revarsă şi citevu raze din nimbul nee 
frate, Napoleon I-iu. E opera lui Canova, căruia gura că 
n'a lipsit să-i atribue si legături amoroase cu splendida p 
cipesă, care, altfel, mar fi putut primi să „pozeze“aproape 

gonlă. i 


IMPRESII DIN ITALIA ya 
NE Hi 


Apoi sînt cele trei sculpturi ale lui Bernini. Un David 
zvirlind cu praştia, incordat de riscul unei încercări $ me, 
mult mai izbutit după a mea părere decît Davidul de la Flo- 
rența al lui Michel Angelo, care are dimensiuni asa de uriase 
că este mai mult Goliat de cit David. 

Raptul Proserpinei de cătră Pluto, un grup superb în care 
zeul surizind triumfător si animalic de bucurii în perspectivă, 
iși fine zdravăn victima care se sbate în zadar. 

In sfirsit grupul: Apolo fugärind pe Dafne, care rezis- 
tind dorințelor zeului, acesta, minios, o pedepseşte, prefäcin- 
d-o în plantă, — dar, după altă versiune mitologia, metamor- 
foza se sävirseste din mila tatălui ei. Sculptura figurează în- 
ceputul procesului de transformare, cînd din degetele picioa- 

or nefericitei fisnesc cele dintäi rădăcini vegetale, pe cind 
degetele dela mină se prelungesc în crengute înfrumzite. Pe 
faţa tinerei fete se zugrăveşte o desperare neînchipuită, căci 
nimic nu poate fi mai teribil decit să fii scoborit pe o treaptă 
organică inferioară, oricite beatitudini și oricită linişte ti sar 
făgădui. Dafne e cu gura larg deschisă, dar aci nimeni nu 
mai aşteaptă răcnetul care-ar fi fost normal la Laocoon, fiind- 
că poli socoti că procesul de transformare în plantă, inainta- 
se pănă acolo că vocea umană a dispărut... 


Mă întore prin vastul pare al vilei şi poposese puţin pe 
marginea unui lac circular, a cărui oglindă nemiscatä o asi- 
gură liniștea desăvirșită a unei amieze ideale, Deşi Ianuar, 
pomii cărora le cade frunza sint disparenti, faţă de acei im- 
podobiţi cu verdele care creiază veselia grădinilor. In timp 
ce maşini elegante aleargă pe asfaltul drumurilor mai largi, 
eu scobor pe jos panta parcului, incrucisindu-mä rar cu pie- 
toni, care, la ora asta, nu prea urcă spre muzeu. 

Mergind domol si reflectind la cele văzute, am ajuns pe 
podul — şi dinsul plantat ca o grădină — cure leagă de puti- 
nă vreme parcul rghese cu faimosul Pincio, grădina pu- 
blică a Romei. Astăzi cele două parcuri sint unite si se trece 
nemijlocit dintr'unul în altul, 

Nici la Pincio, la ora aceasta, nu forfoteşie lumea, pe 
care o intilnesti la Apusul Soarelui. Aleele sint mai mult de: 
serte şi în bătaia ă a luminii se înşiră singuratece 
capetele busturilor aliniate, — cetățeni merituoşi ai Italici 
mai ales ai Romei, pe care posteritatea a crezut că nu trebue 
să-l Rite și să-i amintească, Puţine nume celebre, e vorba de 
modeste reputaţii locale, dar care au dat prilej recunostintei 
publice să arate tuturora că țara are marmură destulă şi nu 
ei nevoe numaidecit de geniu, ci ajunge să-ţi faci cum trebue 

loria, 

Pe cind gräbeam să cobor în inima orașului, pe care l-am 
mai îmbrățișat încă odată de pe terasa înaltă a grădinii. in 


o VIATA ROMINEASCA 


i in lo de Tibru, 
rea lui de palate, din care răsare, dinco 
e e cheama a Sfintului Petru, o arie hian ghs nuca 
jini din tromba unui aparat de radio, — aşeza 
aa încetinit inrăşi pasul, dar acuma, fără controversă 
eram în plină Romă modernă... 
TI 
ă e neapărat mai puţin interesantă decit cele- 
PER re AA am vorbit. Ştiu că Italienii au are Sr 
enerveze de această veşnică preferinţă a călătorilor pe 
ruine antice şi pentru arta Renașterii, trecindu-se cu Mr Ne 
ceiace s'a adñogat — 4 mt rupe — pe toate tărimurile, 
ulti ' enii, în Italia întreagă. | Ă CR 
me vasalul acesta ar fi rămas ră eat ep aa 
un ecou, dacă n'ar fi apărut în anii din urmă formidabi ev 
intä si considerabila eng a omului care con 
F in: Benito Mussolini, Á 
ue em efectiv vorbi despre Roma nouă, ca Eem 
pre o realitate impresionantă, ca de-o mărturie pi săli rd 
ce poate să infäpluiascä geniul unui om hotărât, ALI ve eam 
acum Roma întâia dată, dar persoane care o bae Timun 
s'acum #4 ani, rasă vorpran ra ce a pa ca 
> geven. Laryere IMITE A SR + 
pina at pănă mai eri se ştiau la marginea geypepal şi 
care astăzi trebue să menrgă vreme îndelungată ca s i jungă 
la cimpie, — o activitate miraculoasă, ca în Rs i tă 
Făt-frumos arunca peria Sfintei Vineri, pentru ca inda 
răsară ectăți de piatră sau păduri de argint, re CE 
Astăzi, cind sträbali toate acele cartiere nouă si a ra ai 
eu moderne clădiri monumentale, care te asi ie à = 
că acum câţiva ani erau încă în mintea arhitect gA aen er 
fi fost şi acolo. — poli să-ți dai sama ce de 9 este ee 
nouă, de acel teribil fiasco al primelor încercări de-a o = e 
care şi-au căpălat o viguroasă zugrăvire în rene m pată 
n lui Emile Zola, documentat minuţios la fața locului, dup 
obiceiurile şeoalei naturaliste, acum 35—40 de en i 
Dur ce să mai deduc din cele ce-mi spun alţii despre rea- 
lizările lui Mussolini, cînd am văzut cu însumi lucruri ce nu-ți 
$ : crézi? 
VAa i d Crăciun în Roma, unde am aflat că pante 
citeva zile vor începe marile serbări ale nunţii este Mi 
moştenitor Umberto cu fiica regelui Belgiei. M'am bucura 
această coincidență pe care nu o știusem si nu o câutasent 
chtusi de putin. 
a * nn lei de sosire, atașatul nostru comercial, un a 
coleg de şcoală, imi propuse să facem o plimbare, | 


d 


4 F 1 LE 2 2 TA Bird FII: 
A IMPRESII DIN ITALIA __#5 


ls Capitol. Eşim de la otel pe ulicioare asasin de înguste, in- 
trăm în Corso Umberto, artera rectilinie care tae Roma prin 
mijlocul ei, cotim cătră pinta Veneţia, vastă si scinteeloure 
de lumini, si apucăm oblic spre Capitoliu, căci această Inäl- 
jimu istorică, nu cade chiar pe axa pieţei, ceiace ar fi consti- 
tuit un fundal de decor cum nar putea să se găsească multe, 
După ce ne înfundăm printre inalte edificii sumbre, ni 
se luminează deodată privirea de o pantă de trepte care sue 
pănă la statuele simetrice a doi atleți, puși în locul stilpilor 
de poartă. Acolo e la Capitol, o piateţă inchisă de trei palate, 
unul în fund si două pe laturi, parc'ar sta gata să se îm- 
preune, 
— Ce păcat, spusei prietenului meu, vechiu cunoscător 
al Romei, că acest Capitoliu nu are perspectivă ! 
— Va uvea în citeva zile, 
— Cum, dar ce faci cu matahalele astea de case, care îi 
stau în cale? 
— E ordin să se dărime până în prima zi a nunţii. 
— Dar nu e decit o săptâmină. 
— Céure-aface! Mussolini a poruncit şi o să se execute. 
De altfel uită-te!... şi-mi arătă cu degetul unele pregătiri... 
Urcăm treptele largi ale pantei si curind ajungem sus, 
In mijlocul piațetei, călare pt un cal pintecos, e bronzul lui 
Marcu-Aureliu, imperatorul-filosof, — si ca om de speciali- 
te mă bucur că măcar odinioară, filosofii practicau sportul 
călăriei, cel putin atuncea cind aveau şi alte obligaţiuni, | 
Privind cele trei palate despărțite, îmi exprim părereu 
că, reunite laolaltă, ar fi alcătuit un palat monumental, 


— Dar nu vezi schelele? imi spuse prietenul meu. 
— Ba da! 


— Se face! 

— Tot pănă într'o săptămînă? 

— Desigur. Mussolini a pus in programul serbărilor o 
recepție feericä la Capitoliu si ti FA ur un singur palat, cu 
să-l străbată cortegiul nunţii, de la un capăt la altul, prin fața - 
frontului de invitaţi, 

— Dar bine omule, cind o să zidească? 

= Aicea nu trebue mult. Vei vedea! 

Şi aşa a și fost. Până în ajunul serbărilor junctiunca ce- 
tor trei corpuri de clădire străveche era gata, asa de bine fä- 
os ȘI cu aceiași patină, Cai fi jurat că la fel fusese de cind 

umen. 

Cit despre palatul destinat därimärii, la o săptămină 
după ce-l văzusem In picioare, încelase să mai fie altceva de- 
cit o amintire... 

Sin cite alte colturi ale Romei, n'au izvorit columne des- 
gropute şi nu san făcut restaurări reușite, nu s'au implinit 

artistic lipsuri de armonie si de unitate! 


216 „VIAŢA ROMINEASCA 


Si-acestea toate cu o viteză care te face să te gindesti la 
biblie, unde de asemeni se vorbește despre o creaţie în şase 
zile! 

Mina lui Mussolini se mai simte şi'n alte direcţii, 

Există pretutindeni o rinduială, o disciplină, o sirguință 
metodică ce de multă vreme nu se mai văzuse, căci Italienii, 
aşa de bine înzestrați subt alte raporturi, nu erau tocmai în 
frunte ca ordine si sistemă, 

E neînchipuit ee poate face energia unui om cu adevărat 
mare şi care ştie să slăpinească. Ce ritm de viaţă proaspătă, 
ce schimbări de poveste! 

Dacă putem vorbi de-o Romă nouă, care să fie altceva 
decit o icoană ştearsă alături de celelalte două Rome glorioa- 
se, — aceasta pe trei sferturi grație lui Mussolini. 

Că şi aşa Roma modernă rămîne mai putin interesantă 
decit celelalte cu istorie de veacuri, aceasta am spus-o de-a 
capul, dar lucrul e o fatalitate pe care nimeni n'ar fi putut-o 
birui, 


Negreşit că, in conformitate cu obiceiul pămîntului si cu 
structura sufletească a poporului — in care nu înțeleg numai 
pe omniprezentul gură cască — Mussolini folosește şi dinsul 
mijloace şi efecte teatrale pentru a impune şi impresiona. 
Din punctul acesta de vedere, el continuă sistema papilor 
adaptind-o fireşte la condiţiile moderne, deci eu mai puţin 
invocare de mistere si fără trimiteri la transeendent, 

Gesturile lui Mussolini sint si ele cu calcul regisate si 
veşnic cu grija ca marele său prestigiu, chiar dacă nu mai 
creşte, în orice caz să nu fic în situație de a scădea. 

„O serie de fapte caracteristice — unele întimplate chiar 
in timpul aflării mele în Roma — vor ilustra aceasta. 

Am vorbit si mai înainte de împăcarea Papei cu Statul 
Italian si de un acord care pese capăt unui divorţ politie și 
unei tensiuni morale, care durase 7U de uni. Acordul acesta 
“este in bună parte opera dibäciei lui Mussolini, si în urma 
parafării textului, Regele Italiei a mers solemn în vizită la 
Papă, așa precum um amintit. 

Lumea se aștepta ca si Mussolini să se înfățişeze la Vati- 
can, dar pănă astăzi n'a vrut să calce niciodată. Probabil că 
nu poate suferi condiţii de inegalitate, şi dinsul nu poate face 
vizite cuiva cure nu le întoarce! Asta s'o facă Suveranul Ita- 
liei, al cărui prestigiu personal e mai obişnuit cu scäderile,— 
dar dinsul, Mussolini, ce impresie ar face în lume?, 

Să tree la alte scene, petrecute în timpul nunţii princiare. 

Este drept că Mussolini a înțeles să dea solemnităţilor un 
fast neinchipuit. Roma a fost în cele 5—6 zile ale serbărilor 
gazda neîncăpătoare a Italiei, care-şi trimisese din toate finu- 
turile numeroase delegații selecţionate, în costumele pito- 


Ea 


IMPRESII DIN ITALIAE air 


ti ale regiunilor si cu misiunea de-a reda pr atitudini si 
- . udi 
int ăţişare, cite ceva din obiceiurile specifice ale locului. A font 
un alaiu nesfirşit și amefitor, de veșminte colorate, de cintece 
și danturi populare. D'apoi noaptea, ce desfriu de iluminatii 
cerice | Märturisese că erau momente cind arta aceasta a ilu- 
minării, mi se părea că se ridică la înălțimea aceluiaşi geniu 
creator, care a dat pictura și sculptura Renaşterii. Jocuri de 
moe și grupări ra ceapă electrice, intocmite cu un gust si 
o fantezie, iv 
Pro care le insuflau caracterul și vraja unor capo- 
Fără îndoială subt anu i 
rh me raporturi geniul italian e ne- 
Cu toate că Mussolini a dat acestei nunți princiare 
plini ro- 
porții de basm — era în jurul perechii, o PE întreagă de 
regi A de principi de singe veniţi din mai multe ţări si plaiuri 
— dar, dindu-si samă, că cu prilejul festivităților acestora 
pia ian ea Srl nu be ci, cu necesitate, alfora, 
5 € aproa nu apară, i 
ministru A iri lu i ai pară, deşi era primul 
ce-ar fi zis lumea, văzindu-l mai la coadă, căci n° 
fi putut să ia fireşte nici 1 iri i tg porii 
Le incoronate P est i locul mirilor, nici pe acel al capete- 
estivitäfile sau deschis cu primirea la iresei 
de cu pr gară a miresei, 
ia sosea  întovărășită de părinții ei, Suveranul si regina 
e p= Au eşit, intru intimpinare, Regele Italiei cu Regina şi 
cu Principele moştenitor. Peronul gării nu s'a bucurat însă 
si de prezența şefului guvernului, care şi-a rezervat sarcina 
să primească pe iluștrii oaspeţi, la reședința regală, ca o gaz- 
dă PR nu ese înainte, ci aşteaptă acasă, 
marea recepţie dela Capitoliu, unde palatele prefä- 
ep rl unul singur, cuprindeau furnicar ri pere AP nr 
ŞI de unde n'a lipsit nici o față însemnată, Mussolini a fost 
absent, 
A participat pare-se la alte numere al i 
1 ere ale programului, în 
re a trebuit să fie de faţă la celebrarea nunţii în capela 
dieta Cica dar şi aci — mi-au spus-o persoane care au fost 
>) — a avut grija, ca fără să poată fi În frunte, să-și 
pr ne un loc în cortegiu, aṣà ca să apară proeminent, 
Si mă aiul care intra în biserică, traversind săli cu lume 
ata, mergeau în frunte regii şi pen in rinduri com- 
red pe urmă un spojio gol, Mussolini singur, şi după alt 
cs că Fe ue corpului diplomatie, — așa că regii păreau 
ae ar iar diplomaţii in uniforme, ariergarda dictatoru- 
Vrind să mă conving şi mai tare, am azi 
erea ceremoniilor, la filmul nunţii, Aaa se dee 
multe cinematografe de-odată. Era caleidescopul complect al 
tuturor momentelor de samă, dar — ciudățenie! — M i li- 


28 VIATA/KOMINEASCS | 


ni nu sarătă absolut de fel, Ponte o fi dat poruncă să-l tae si 
de-acolo unde a apărut! 


Un lucru despre care am căutat să-mi fac o părere, sint 
sentimentele publicului pentru această croică personalitate. 
Am vorbii cu o serie de intelectuali si fără să pol spune că 
ancheta mea a fost întinsă. cred câ n'a fost nici superficială. 
Am cules declaraţii fourle asemănătoare: admiraţie pentru 
omul care n edus țării sale atita vază și prosperitate, dar tot 
odată intrun ungher ul sufletului si o umbră de amărăciune 
cure decurge din comprimarea libertăţii. 

Intelectualii au fost intotdeauna foarte sensibili la libera 
exprimare a opiniilor, şi aceasta nu există astăzi în Italia. Se 
știe că şi Napoleon l-iu, — cu care Mussolini aduce întru citva 
și fiziceşte — İşi înstrăinase, chiar în vremea apogeului gloriéi 
sale, simpatia intelectualilor francezi, din cauza despotismu- 
lui care nu Îngăduia păreri deosebite de ale sale. 

in Iulia ziărele nu pot să publice opinii displăcule dicta- 
torului si cenzura funcționează în foare, De această cenzură 
m'am atins și en în lreacăl si fără voia mea. 

Cu toate că venisem absolut fără nici o intenție de afişa- 
re, n'am putut evita contactul cu diverşi publicisti, dintre care 
unul ar fi dorit să mă interviewezee, : 

În scopul acesta n legat o convorbire despre sentimentele 
Hominiei faţă de Italia fascistă. După mai multe considera- 
iuni admirative, n'am putul să nu spun nici o vorbă despre 
indispozitin țării noastre faţă de cochetăriile Italiei cu ire- 
dentismul maghiar. 

— Dar d-voastră nu v'ati dat în braţele Sirbilor, dugma- 
unii noştri? îmi răspunse italianul numaidecit. 

— Alianţa noastră cu Sirbii, adăogai eu atuncea, nu 
este nici așa de spomoloasă si nici nu sprijină intenţii agresi- 
ve, aşi cum faceţi cu Ungurii d-voastră. 

— Poate că e aşa, reluë interlocutorul meu după o pauză, 
dar, in orice caz, această declarație nu poate sapară în gaze- 
tă, O tae sigur cenzura. 

— Dar nu fin să apar citusi de putin. 

— Totuși aşi voi să public ceva. Spuneti-mi o vorbă-două 
despre impresiile d-voastră asupra Romei, fie si asupra ope- 
relor de artă... 

— Din tot ce-am cercetat pănă ustăzi a fost o seulpturä 
care m'a impresionat cu deosebire. Se găseşte în biserica 
Sfintu Petru şi înfățișează scena memorabilă cind Papa 
Leon, reprezentuntul vechii civilizaţii, opreşte eu crucea în 
mină invazia lui Atila, Si am văzut în această sculptură, me- 
nirea eternă a Romei, adică misiunea ei din toate timpurile... 


— Dar ați mai găsit altă operă de artă? reluă talin- 
nul cu vioiciune. 


r Dei e à, Ng 


+ 


An 
„IMPRESII DIN ITALIA 210 


— Dacă asta mi-a plăcut cen mai tare.. 

— Regret, dur şi această declarație ar tăia-o cenzura, căci 
sint “aie despre care nu se poate vorbi, nici chiar în pa- 
rabole, i 


Vorbeam dë sentimentele intelectualilor italieni, fireşte 
ale acelora neinregimentaţi fascismului militant, Poate că În 
fond este o contrazicere Între faptul de-a admira un regim 
care a adus prosperitate laliei, și a-l invinui pe de altă parte 
de comprimarea nerna publice, Căci este posibil ca aces- 
te două aspecte să nu fie fără legătură unul cu altul, si acel 
din urmă să fi fost una din condiţiile celui dintăiu. 

Dar lumea disociază totdeauna, cu vede hinele și răul, 
plăcutul și nepläeutul si le valorifică pe fiecare în parte, 

Şi nu există tiranie, fie dinsa oricit de folositoare în 
multe privinţe, care să nu închege în taina sufletelor visul 

ăetor al eliberării. 

În privința aceasta am rămas c'o impresie, în sprijinul 
căreia nu pol aduce argumente sigure, fiindcă decurgea din- 
tro simplă intuiţie, care uneori nemereşte adevărul, — nu 
insă întotdeauna, 

„Principele moștenitor Umberto a fost, cu prilejul căsăto- 
riei sale, obiectul unor manifestații populare, sgomoloase și 
delirante. La un moment, pierdut în mulțimea care fremăta 
electrizată subt balconul Quirinalului, căutam să mă identi- 
fic cu dinsa, să devin parte integrantă din sufletul ei, Şi pur- 
că deslușeam în simţirea acelor valuri clocotitoare ceva mai 
mult decit o dragoste banală pentru un principe tinăr, fru- 


, mos şi mindru ca un brad. Era parcă un instinct şi o speranţă 


că acesi principe va însemna într'o zi o rezistență față de dic- 
tatorul de astăzi, căruia deocamdată nu există forță să i se 
impotrivească, — Regele mai putin decit oricine. 

Mai întotdeauna principii moștenitori, luînd succesiunea, 
au înlăturat pe colaboratorii inaintaşului, mai ales cînd aces- 
tia au fost puternici din cale afară. Mai întotdeauna au schim- 
bat metodele si căile de guvernare. 

Acest lucru se ştie si repetarea lui se bänueste, si-atunei 
în revărsarea bucuriei publice, la care am putut să fiu de 
faţă, se ascundea si un secret. 


Aşa să fi fost oare în realitate ? Forse che si, farse 
che no. . 


I. Petrovici 


Un sport nou 


Să zicem că un şoarece roade noaptea scindurile subt 
patul în care ești culcat. Nu-ţi dai dela început sama de na- 
tura zgomotului: el e pe rind, spre pildă. o casă care se dă- 
rimă în depărtare, lama mare le cheflii care se intorc de la 
ziafet, o căruță care a cotit în strada noastră şi, abia acum, 
devine în sfirgit ceiace e în adevăr, Simţi în timpul acestor 
metempsihoze acustice, cum mintea îţi „oferă“ cite o nouă 
ipoteză explicativă mereu desminţită si înlocuită. Dar ceiace 
e mai interesant e că, de fiecare dată, zgomotul iși schimbă 
nu numai cauza dar și direcţia, natura intimă, nuanța, in- 
tensitatea chiar. Aceasta dovedeşte importanța factorului a- 
sociativ în percepție: auzim mai mult cu mintea decit cu 
urechea, auzim mai mult idei decit sunete. 

Cam la fel variază o frază, o melodie, un vers cind le a- 
tribuim în minte unui alt autor, unei alte epoce, ete. De fic- 
care dată li se sehimbă coloritul, intenţia estetică, sensul oa- 
recum și chiar valoarea. Astfel, ideile acestea, tot ce ştim des- 
pre vers, melodie, etc., sint inconștiente dar active; ele deter- 
mină, asemenea unor sunete armonice, timbrul estetic. 

Îţi dai clar sama de acest lucru cind te trezesti cu un vers 
sau cu o melodie în gind fără să-ţi amintesti autorul. In cazul 
acesta, de altfel, se mai întimplă adesea încă ceva: nu-ţi per- 
mifi să-ţi placă sau să nu-ți placă versul sau melodia, de frică 
să nu contrazici sistemul estetic la care ai aderat o dată pen- 
tru totdeauna. Ce te faci dacă îţi afirmi că nu-ți place, si te 
pomenești că melodia e de compozitorul dumitale preferat? 
Dar nu ne interesează aci scena aceasta de comedie inte- 
rioară, oricît de amuzantă ar fi de altfel. Ne interesează fap- 
tu că te simţi parcă dezorientat în fața versului sau a melo- 
diei izolate, Îţi dai sama că originea lor „face corp“ cu ele, 


și că — dacă le-o amputezi — ele rămîn, pănă la un punct, 
„dincolo de frumos şi urit", E y 


E 


UN SPORT NOU 221 


Aşa fiind, vă propun jocul următor: luaţi o frază lite- 
rară sau un vers şi încercaţi să-i „impuneţi“ în minte un alt 
autor decit pe cel adevărat. Bine-inţeles, de cele mai multe 
ori versul va , căci maniera autorului presupus va fi 
de obiceiu prea nepotrivită cu el. Trebue să alegem împă- 
recheri verosimile pentru ca jocul să reușească. Dar să pre- 
supunem că aţi ales bine minciuna şi ati reuşit să vă păcă- 
lifi, dacă nu mintea, cel putin sensibilitatea estetică. Acum 
observați și bucuraţi-vă de amuzantele schimbări de nuanţe 
pe cart le suferă versul sau fraza. 


„Soleil, toi sans qui les choses 
Ne seraient que ce qu'elles sont, 


E probabil că nu ştiţi de cine sînt aceste versuri. Cu atit 
mai bine, căci aceasta ne va uşura experienţele. Desigur, 
n'afi reuși să puneţi versurile de mai sus în gura unui sim- 
bolist; încercaţi şi vă veţi convinge, Cel mult, ele s'ar împăca 
poate cu Albert Samain, cu pretenţiile lui de eleganţă demo- 
dată și de filozofie salonardă. Şi această constatare ajunge 
ca să vezi îndată cele două versuri precedente şi urmate de 
multe altele, toate „desenchantes“ şi „surannes“. Iar versu- 
rile citate ele insele capătă o nuanţă de voită învechire, parcă 
ar fi scrise pe galbenă imitație de pergament. 

Acum faceti-l părinte adoptiv al acelorași versuri pe 
Sully Prudhomme; nimic mai uşor: ele i se potrivesc de mi- 
nune, Imediat, subt ochii noştri interiori, versurile îşi schim- 
bă tonusul afectiv. Ele capătă ceva banal, „prudhommesque“ 
(fără calambur), devin vulgar pesimiste (adică: „așa-i viaţa, 
nici n'ar merita s'o träesti”, etc.). Dacă vreți să întăriți nuanța 
aceasta de banalitate a versurilor faceţi apel la Haraucourt 
şi veţi fi mulțămiţi. 

entru a dovedi acum că banalitatea poate îmbrăca 
nuanțe diverse, să dăm pe față pe adevăratul autor al ver- 
surilor. Este... Edmond Rostand, Intr'adevăr, acum simţi in 
dosul versurilor zimbetul satisfăcut de comis-voiajor, Mi- 
ticä în ipostază de filozof — în fifie pe Rostand. Iti FA g sama 
cum versurile decad la nivelul unui calambur de proastă ca- 
litate. S'ar putea zice că cele două versuri de care ne ocu- 
Päm n'au avut gust: şi-au ales drept autor adevărat tocmai 
pe acel care le stă mai prost, Căci, repetăm, schimbarea de 
autor schimbă nu numai timbrul estetic ci și valoarea. Re- 
curgind iarăşi la o comparație cu fapte din lumea simţu- 
rilor, amintim că un miros apetisant poate deveni desgustă- 
tor dacă îi schimbi, în minte, originea, 

„Nous avons tous assez de courage pour supporter les 
maux d'autrui“, Cugetarea aceasta e de La Rochefoucauld si 
e în consecință cu totul pătrunsă de spiritul acestuia. Mu- 


Fr VIATA ROMINEASCA 


se a cu gindul din opera lui La Rochefoucauld în a lui Ana- 
tole France — ceiace nu e greu, O primă schimbare pe care 
o suferă astfel cugelarea ¢ că devine, am putea zice, mai 
ironică”, Nu ne interesează definiţia ironiei; fapt e că, în 
arta literară, ea corespunde unei nuanţe pe care o îmbracă 
unele idei, şi această nuanță se intensifică mult, cind trans- 
pui cugetarea citată în domeniul literar actual si, în special, 
în opera lui France, Dar atunci ne putem întreba dacă acea 
cugetare a avut la origine intenţii cit de puţin ironice, adică 
mäcur atit cit simțim in ea cind o cetim fără să ne mistifi- 
càm schimbindu-i autorul. Nu putem considera literatura 
veacurilor trecute decit cu ochi din veacul al XX-lea si, de- 
sigur, unul din elementele pe care aceşti ochi îi proectează 
cu dela sine putere în trecut e un surplus de ironie. Se prea 
poate ca La Rochefoucauld să fi zis pur şi simplu: „Nous 
avons tous assez de courage pour supporter les maux d'au- 
trui“, fără nici un zimbet, ci foarte „obiectiv“, După cum se 
vede, jocul nostru ponte fi instructiv uneori. 

Surplusului de ironie i se mai adaogă o intenție morală 
moştenită dela Voltaire. Prin fraza citată — dacă s'ar fi da- 
torit lui — Anatole France ar fi mustrat omenirea că e aşa 
cum €; întrun roman de France fraza ar fi avut o nuanță de 
părere de rău, La Rochefoucauld, dimpotrivă, se multämeste 
să constate, 

Dar, în afară de aceste schimbări formulabile, mai sint 
altele pentru exprimarea cărora nu există cuvinte. Mai multă 
vervă, mai multă coloare, mui multă intenție literară? Toate 
acestea sint doar aproximativ potrivite pentru a exprima 
schimbarea lăuntrică suferită de maximă, 

Unele din primele poezii ale lui Mallarmé sînt în genul 
lui Baudelaire; cu deosebire poezia „Angoisse” scamănă 
parcă a parodie, Spre pildă: 


Je ne viens pas ce soir vaincre ton corps, 6 bête, 
En qui vont les péchés dun peuple, ni creuser 
Dans tes cheveux impurs une triste tempête 
Sous l'incurable ennui que verse mon baiser. 


Nu e nimic mai uşor decit să muţi cu gindul strofa de 
mai sus din volumul lui. Mallarmé în „Les fleurs du mal”, 
Dar cum se face că această mutare nu atinge întru nimic 
textura estetică intimă a versurilor? De-aci, din noua am- 
bianţă in care le. cufundă noul cadru, versurile sună la fel 
esteticeşte, Cred că lucrul vine de-acolo că, dela începul, sim- 
jul estetic ntribuise versurile lui Baudelaire. „Ştii“ că versu- 
rile sin! de Mallarmé, dar această „Ştiinţă“ râmine exclusiv 
logică, intelectuală. Simţul estetic refuză cu incäpäfinare să 
dea crezare minţii; el își dă sama că strofu de mai sus € un 


+ a A j "EL 0 1, Las 


UN SPORT NOU “a3 


adaos din Baudelaire oarecum. străin de maniera lui - 
larmé. Astfel, atribuind-o lui Baudelaire, nu spui Lean 
tului estetic; și de-aceia el nu reacționează de loc. După 
cum se vede, jocul nostru ar putea da pe față înrudiri este- 
tice între scriitori, inrudiri pe care, — poate, — nu le-ai fi 
observal Pi, Sai in jrs pe Valéry si pe Mallarmé să-și 
schimbe versuri între ei, si veţi vede: ce i : 
de schimbare karika si vet a ce puţin vor fi afectate 
Unele detalii literare decad nespus de mult cînd le at i 
orice alt autor decit pe cel par «Ses cornes f her Pa 
bondance*, zice Henri de Régnier despre un sol care a stiut 
să atragă folos din nenorocirile lui conjugale, Din partea 
oricărui alt scriitor, calamburul acesta ur risen să sune vul- 
gar, să devină miticism. Eleganta manierei lui Régnier inlä- 
tură orice impresie de vulgaritate şi purificà jocul de cu- 
vinte prin prestigiul ei, 
Cui i-a plăcut, să se mai joace si ultădată. 


L D. Gherea 


Rugă m lumină 


Doamne, 

~“ Mi-am potolit pămîntul şi furtuna mea. 
Puhoaele din munți le-am potolit. 
Mi-am ghemuit făptura 'n răsărit, 
Subt cerul larg si subt dogoarea Ta. 


Am frint genunchi de lup, si primăveri 
In pasul meu sălbatec am oprit. 

lar trupul meu fierbinte-am răcorit 
Cu 'nmugurirea-atitor mingăeri. 


Am părăsit o clipă rugii grei 

Și virf de plop în tremur, gindul meu 
-atirn tăcut o toartă 'n curcubeu 
Cu primăvara luncilor de tei. 


Şi glezna Ta o simt si Ti-o sărut 
Cu mintea mea prundis pripit de soare 
Aduc păduri şi cimpuri şi izvoare 
Spre chipul cel de mînă nefăcut. 


Că dimineața rece care-o string 

Pe pieptul meu de doină gilgîind, 
E, Doamne,-a Ta, din ea eu te desprind 
Cînd Te privesc din margine de crîng.. 


Jean Arthur Rimbaud 


Cazul Rimbaud era o strictă problemă estetico-literară 
pentru cei din generația lui; astăzi locul său în conștiința 
contemporană € aşa special, aşa semnificativ încit, studiind 
această schimbare de atitudine, evidenţiăm însăşi evoluția 
sufletească a omului modern. 

După patruzeci de ani dela moartea lui fizică şi şaizeci 
de ani dela moartea lui artistică, Rimbaud de-abia începe să 
fie presimţit, Pentru toți criticii lui, brusca sa renunțare la 
poezie e un fapt inexplicabil si secundar în același timp. Ni- 
meni nu-și da sama că tăcerea lui Rimbaud la optsprezece 
ani, în deplină măestric şi splendoare a geniului, e chestiunea 
esențială; este nu numai firul Ariadnei în opera lui, dar ne 
ajută să luminăm citeva din problemele capitale ale timpu- 
i nostru şi in special cea mai actuală, raportul Artei cu 


Intelegerea noastră de acum nu diferă esenţial de aceia 
a conemporanilor săi. Valoarea și semnificaţia obiectului 
sau schimbat; acum presimţim, ne este evident că experien- 
ta lui Rimbaud constă în incercarea tuturor valorilor consi- 
derate intangibile, şi aceasta nu prin critică, prin raliona- 
ment, ci prin supunerea lor la proba focului, proba geniului 
său incandescent, 

emperament cosmic deci, ne va lumina pănă la ce mar- 
gine identitatea dintre om şi natură poate fi împinsă. Mulţi 
au încercat să fixeze limitele: literatură în definitiv. El ne o- 
feri ceva mai preţios: tăcerea lui. Și pe lingă această tăcere, 
avem forța lui, simplitatea. geniul lui: elemente suficiente 
pentru a scoate o Etică, o Metafizică chiar. 

Subt unitatea ci aparentă, lumea e clădită substanțial din 
contrarii; antagonismul e legea organică a vieții. Toţi sintem 
crucificați de Dualitate. Este tragicul existenţei, dar în același 
timp si măreţia ci. S'ar putea spune că importanța unei per- 
sonalități stă tocmai în cantitatea de antagonism pe care o 


15 


208 VIAȚA ROMINEASCA 


rezolvă. Sufletul e un cîmp de bătălie; cu cit postulatele ad- 
verse au fost mai aprige, mai puternice, mai egale în forță, 
cu atit semnificaţia luptei trece dela singular spre universal, 
La o personalitate puternică lupta € în ritm si simbolizează 
— ca picătura de apă oceanul — însăşi pulsaţia naturii. Aple- 
cindu-ne urechea spre glasul ei, auzim bătind inima pămin- 
tului, 

In toate timpurile, însă, omul a tins spre unitate, spre im- 
păcarea antagonismelor dintr'insul: simplu reflex de conser- 
vare devenit instinct prin atavism. Căutarea unei ipostaze 
cowciliatoare e preocupaţia cea mai ocultă dar si cea mai te-| 
nace a pmt Au cãutat-o Indienii în Neantul universal, | 
au căutat-o Grecii în tragedia lui Dionysos înlănțuit de A- 

llo, o căutăm noi,Creștinii celei de-a treia Evanghelii, în 
postaza Duhului Sfint, după aceia a Tatălui și aceia a Fiului. 

Dar ceiace constitue un rezultat, omul, din superficiali- 
tate si, intro măsură, din instinct de conservare, l-a luat 
drept un element primordial: a confundat efectul cu cauza. 
Supus de veacuri educaţiei exclusive a Intelectului, unitar 

rin definiţie, i-a fost ușor să creadă că această unitate e la 
aza însăși a vieţii si să lucreze în consecinţă: de aici extraor- 
dinara sărăcire a vieții moderne, anemiarea progresivă a 
personalității trecută prin laminorul Intelectului care i-a ni- 
velat toate rităţile, toate absurdilätile, dar, în acelaşi 
imp, i-a zdrobit ea cea mai tainică, cea mai eternă 
ea. De aceia e datoria datoria noastră să facem o întoarcere 
îndărăt, să restabilim datele elementare ale conştiinţei; de- 
abia atunci să purcedem din nou spre unitate, avind mereu 
inaintea ochilor că aceasta e numai un pod gingas si ideal 
peste abis, un Început de organizare a unei țări necunoscute 
si barbare şi nicidecum un element primordial al vieţii. Exi- 
stenfa tragică în regnul Dualităţii e preferabilă Unităţii obti- 
nute prin castrarea personalităţii umane, 

„hilibrul perfect al contrariilor, așa ca să nu se poată 
spune de unul că e mai reprezentativ decit celălalt, există nu- 
mai în naturile excepționale. La ceilalți găsim totdeauna 
unul din elementele precumpănitoare. In cazul acesta postu- 
latul contrar ne definește, ne conturează: o viață citusi de 
puţin profundă ne e imposibilă fără el, Pentru majoritatea 
oamenilor, acest aspect al antagonismului nu există. Altora 
le dă un fior delicios de necunoscut; imaterială aură care le 
| inveleste ființa foarte concretă, ei îl numesc „artă pentru 
artă”. Sint, însfirşit, alţii la care ambele postulate antago- 
| niste au aceiași densitate. Printre aceştia e şi Rimbaud, la care 
| lupta e simbol natural. 


„A fost țăran. In faptul acesta îi trebue căutat secretul. Cu 
dorințele lui elementare, cu setea din mosi strămoși de a pi- 


| 


f Dh 


X JEAN ARTHUR RIMBAUD 227 
——— AAN ARTHUR RIMBAUD 27 


păi, de a stringe realitatea, a vrut să capteze delirul lui 

nisiac, să-i țină inaintea ochilor, să toarne în forma emo 
lităţii lui fluidul acesta impalpabil. Era imposibil, Lupta era 
pierdută inainte de a fi începută. Tocmai pen instinc- 
tele lui ţărăneşti erau cel puţin tot aşa de violente ca si ex- 
traordinara lui putere de a-și realiza halucinaţiile, tocmai de 
aceia a ajuns la renunțarea la poezie, el, poetul cel mai au- 


Călduţă şi inofensivă la estet din debilitatea unuia din 
postulate, lupta antagonismelor de o egală violenţă scoate la 
iveală piatra prețioasă care este chinul unci generaţii şi a 
unei epoci; de-asupra acestei gigantomahii se ridică, inefa- 
bilă fotosfe „ demoniacul. Sint artişti care au exploatat 
toată viața acest chin. Opera lui Nietzsche nu e decit un con- 
tinuu strigăt; la Dostoevski contrariile sînt parte integrantă 
în creația lui poetică. Unul a căutat să le împace în Supraom, 
colälalt a crezut că le rezolvă cînd în Isus, cînd — violent — 
în panslavism, exaltind mistic autocraţia, Viaţa lui Dos 
toevski se zbate ca o limbă înebunită de busolă intre acești 
doi poli. Și la Nietzsche, şi la Dostoevski, încercarea de sinteză 
e caducă. Cauza e credința lor că postulatele contrarii se pot 
reduce printro doctrină. S'au redus aşa de bine, că, golite si 
unul şi altul de tremurul, de palpitarea lor, au devenit epave 
inerte. De aceia, la acești doi artiști, partea eternă e chiar 
strigătul lor de durere, foamea şi setea după unitate. La 
Rimbaud, deosebire capitală, încercarea de sinteză e tempe- 
ramentală : rezolvirea luptei, literară în definitiv la ceilalți 
doi, e la el hotărît omenească; oricum am aprecia-0, ne a- 
flăm în faţa unei soluții tangibile. De aceia. la Rimbaud, re- 
zultatul are o “Portée” infinit mai profundă. Nu spun că e 
singurul posibil, ci că această renunțare la artă care nedu- 
mereşte pe toți criticii e un element extraordinar de preţios, 
de oarece e un fenomen de viaţă, 

Aceasta pentrucă ne aflăm în faţa unei fiinţe absolut 
autentice. Ceiace spune e tot așa real ca si pămîntul, fierul, 
piatra. În această dramă nici urmă de complacere, de litera- 
tură; la 15 ani nu ai asemenea rafinamente; si dacă n'ar fi 
opera, virsta lui Rimbaud ar ajunge să mă convingă de sin- 
ceritatea sa, de nuditatea cazului său. Copil, îşi poartă geniul 
ca un mister, 

Priviti figura aceia fragedă ca suprafața unui lac alpe- 
stru peste care ar sufla un vint sudic; rea si dură în același 
timp; ochii interiori care, totuşi, parcă se scurg înainte; de-a- 
supra fruntea, ca o cupolă de marmură. In lotul, un amestec 
de forță, de fragilitate, de duritate, de cristalin, de absență 
și de înţelepciune, de diamant pe care nimie nu-l te păta 
păstrind, în apele si in focurile sale, misterul unei lumi în fa- 
cere, I simt mai sirein de noi decit oricare altul. Poate pen- 


= VEELE IR SPIRE N RIT 


trucă e un pnradiziac care n'a sävirsit păcatul originar. Si 
totuşi e copleșit de pătrundere; e simplitatea columbei şi în- 
țelepeiunea şarpelui: încă ceva ilărese. Trebue o enormă 
doză de superficialitate, pentru a face o asemănare oricît de 
depărtată între teribila precocitate a copilului si știința adul- 
tul 


Uniţi aceste calități cu forța lui pămintească, cu elanul 
indestructibil care-l proectează din glebä cătră stele, si vă 
veți da sama dece calitatea poeziei lui e aşa de prețioasă. E- 
lementele acestea împlacabil potrivnice, erau aşa de puter- 
nice, încît deveneau aproape forte naturale: de aici şi vio- 
lenta antagonismului; rezolvirea lui, deci, avea o semnifica- 
ție larg umană, capitală, decisivă pentru noi ori care ar fi 
fast. Nu a vorbit decit de lucruri simple: suflet, natură, Dum- 
nezeu, — dar a ştiut să dea acestor prezenţe accentul lor au- 
tentic; a ştiut să le exprime taina si nu le-a arătat ca simple 
concepte abstracte, separate unul de altul, ci amestecul lor 
intim, aruncindu-le în marea feerie. 

Strein lumii noastre latine, unde personalitatea trebue 
să prezinte un tot omogen, primind impresiuni și reactio- 
nind distinet de alte personalități, Rimbaud se leagă de tra- 
difiunea Orientului. lată ce scria în 1871 (Lettre du vo- 
vant): „Le poète se fait voyant, par un long, immense et rai- 
sonné dérèglement de tous les sens, toutes les forces d'a- 
mour, de souffrance et de folie ; il cherche en lui même, il 
épuise en lui tous les poisons pour n’en garder que la quin- 
tessence... H arrive à l'Inconnu, et quand affolé il finirait par 
perdre l'Imtelligence de ses visions, îl les a vues”. 

Nu e aceasta din cea mai pură vină brahminică, o para- 
frazare a yogantei? Poctul e deplin conștient de ce are de 
făcut, asupra metodei necesare. Nu pot cita aici întreaga 
Lettre du voyant ca să arăt puterea de pătrundere, sim- 
{ul critic, care la el egalează puterea de creațiune; e unul din- 
tre cei doi sau trei mari poeți ai lumii la care să se găsească 
această tovărăşie, Renunţarea lui la poezie e un act deplin 
conștient, cu atit mai important deci, 

Ca să revenim la Lettre du voyant, Rimbaud arată că 
poezia trebue să-și reia caracterul ei orfic, religios, aşa cum 
l-au avut poezia pre-elenică si cea rituală a Orientului. Ado- 
nis, Astarte, Cybela, Dionysos, Orfeu, misterele eleusine sint 
clemente pe care nu le găsim în Olimpul tradițional; totuşi 
Goethe le-a găsit destul de importante ca să le consacre al 
doilea Faust. 

Artă strict muzicală, poezia trebue să exprime părţile 
noclure din suflet, Subt denumirea vagă de subconștient, e- 
xistă, la însăși rădăcina personalităţii, o terra ignota acope- 
rită cu vegetațiuni monstruoase, străbătute de curente, de 
freamăte stranii. Toate armele rațiunii noastre se sfarmă 


JEAN N ARTHUR RIMBAUD 229 
2 

fragile în faţa acestei imensitäli, Trebue toată i 
cială, socială a omului pentru ca să nu simtă vint nat 
nent, abisul. Ne apare în față, doar în anumite momente, ab- 
surd, [ără nici un motiv. Atunci însă, avem intuiţia sigură că 
ceiace numim noi în mod obişnuit viață, este o firavă excres- 
centä, o laborioasă şi ges construcție. Tocmai această 
viață artificială vrea Rimbaud s'o distrugă „Dar un long 
immense e! raisonné dérèglement de tous les sens, de toutes 
les forces d amour, de souffrance et de folic”. Prin actasta vom 
reveni la prima ipostază, a Tatălui, inainte de a fi alungați 

din der aici perfectă şi reintegrată! 

ndu-ne lămurită natura poeziei lui Rimbaud ar fi cea 
mai mare greşală să căutăm la. ficcate pas o explicația. lo- 
gică a versului lui, cum s'a procedat de pildă cu Mallarmé. 
ara De lui p pe sen a N Mallarmé, subt o for- 

ca, ne spune lucruri foarte raționale, foarte ob 
nuite. Odată esolerismul lui înlăturat, e cim in fața zar 
stă preocupări, subiecte notabil mai nouă decit nle unui 
ictor Hugo, Demontarea mecanismului dă o mandarinică 
satisfacție de vanitate estetică. Fondul nu e decit normal, vai 
prea normal! és 
Nimic asemănător la Rimbaud, Viziunile lui sint chiar 
forţele haotice din noi şi din natură. Scufundări în abis, scoa- 
terea la suprafaţă a o mulțime de mostri, care Ja lumina 
obișnuită a zilei se string, se uesc, sticlesc. El însuşi nu ştie, 


ca un concept existent a priori: să-i respect divina simplici- 
tate, Nu forma e esoterieä, ci însuși fondul, substanța. De 
accia oricine îl poate trata de fumist, fără să ne fie posibil 
să explicăm semnificaţia viziunilor, Trebue o anumită cali- 
tate sufletească, educație, o anumită simbioză. Ca şi Dosto- 


evski a exploatat intro întreagă carieră literară, dealungul 
a douăzeci de mii de pagini, Rimbaud a durificat, condensat 


Stiu că a explica didactice poezia lui e încercare vană: 
totuşi voi risca aceasta, pentru a arăta cetitorului procedeul 
lui de scufundare in plină feerie, marcarea caracterului mis- 
terios al unui mic detaliu, transformindu-l în mit, cu lungi 
acorduri în întreaga simfonie. . 


230 VIATA ROMINEASCA 


Primele rînduri din Après le déluge: 


Aussitôt que l'idée du déluge se fût rassise, 


‘arré les sainfoins et les clochettes 
Un lièvre sarreta dans les sainf. St 


Et dit sa prière à l'arc-en-ciel à travers la toile de l'arraignée. 


Solemnitatea momentului — epurele, mobilitatea, neli- 
i -o e deodată. ne 

mar * sed ra curcubeului prin pinza pâiaje- 
nului”, Poate mai erau Încă pe acea pinzä boabe de ploae; in- 
fimul animal cu ochii lui mari, tandri, miraţi, vedea din 
iarba hui în dosul atei de păiajen semnul împăcării lui Dum- 

u cu pămintul, j 
pri > ra repetare pe harpa eoliană: Dumnezeire, Infinit, 
ci prinderea unui moment, a unei intimpläri, cît se poate de 
concretă, de obișnuită, străfulgerarea si încremenirea intro 
atitudine eternă. 

Acelaşi procedeu: 

Je suis le saint en prière sur la terrasse — comme les 
bêtes paissent jusqu'à la mer de Palestine. 


Lilială puritate: 


Oisive jeunesse 
toute asservie 

Par délicatesse 

J'ai perdu ma vie. 


Ah que le temps vienne 
Où les coeurs s'éprennent, 


Je me suis dit: laisse 
Et qu'on ne te voie 
Et sans la promesse 
Des plus hautes joies 
Que rien ne l'arrête 
Auguste retraite. 


O, mille veuvages 

De la si pauvre âme 

g n'a que l'image 
la Notre-Dame, 


Est-ce que l'on prie 
La Vierge Marie? 


Toată Sagesse a lui Verlaine derivă de-aici. De-altmin- 
teri, fără soarele Rimbaud, această lună este inexplicabilă. 
Se cunoaşte legătura lor intimă, terminată cu drama dela 


JEAN ARTHUR RIMBAUD 231 


Bruxelles în 1873, cind Verlaine a tras un foc de revolver 
în Rimbaud. 

„J'avais en effet, en toute sincérité d'esprit, pris l'enga- 
gement de le rendre à son état primitif de Fils du Soleil, — 
spune acesta de Verlaine (Vagabonds), — et nous érrions 
nourris du vin des cavernes et du biscuit de la route, moi 
pressé de trouver le lien et la formule“, 

Citez întreaga Matinée d'ivresse, ca una in care forța 
lui Rimbaud e mai vizibilă si tendinţele lui mai clare: 

„O mon Bien! O mon Beau! Fanfare atroce où je ne 
trébuche point! Chevalet féerique! Hourra pour Focuvre 
inouie, et pour le corps merveilleux pour la première foi! 
Cela commença sous les rires des en ants, cela finira par 
eux, Ce poison va rester dans toutes nos veines même quand 
la fanfare tournant, nous serons rendus à l’ancienne inhar- 
monie, O maintenant nous si dignes de ces tortures! Rassem- 
blons fervemment cette Promesse surhumaine faite à notre 

et à notre âme créée: cette promesse, cette démence ! 
L'élégance, la science, la violence ! On nous a promis d'en- 
terrer dans l'ombre l'arbre du bien et du mal, de déporter 
les honnêtetés Lranniques, afin que nous ramenions notre 
très pur amour. Cela commença par quelque dégoût, et cela 
finit — ne pouvant nous saisir sur le champ de cette éternité 
— cela finit par une débandade de parfums. 

Rire des enfants, discrétions des esclaves, austérité des 
vierges, horreur des objets et des figures d'ici, sacrés soyez- 
vous par le souvenir de cette veille. Cela commençait par 
toute la rustrerie, voici que cela finit par des anges de flamme 
et de glace. 

Petite veille d'ivresse sainte! Quand ce ne serait que pour 
le masque dont tu nous a gratifiés, Nous l'affirmons métho- 
de! Nous n'oublions pas que tu as glorifié hier chacun de nos 
âges, Nous avons foi au poison. Nous savons donner notre 
Vie toute entière tous les jours. 

Voici le temps des Assassins!“ 


Propun ca motto al unei nouă estetici: Telepgance, la 
science, la violence! 

Creator al unui limbaj orfic universal, Rimbaud totdeau- 
na Sa crezut misionar. În nici un moment din scurta lui 
carieră literară, nu s'a considerat profesionist. Grăbit să 
găsească „locul şi formula“, simțindu-se purtătorul noului 
Adevăr, voia să transforme lumea; o voia cu toată candoa- 
rea lui rar cu toată tenacitatea ţăranului pasio- 
nat de realitatea spră. Odată stăpinul unei viziuni răscum- 
părătoare, nu înțelegea să facă vre-un compromis, Nici un 
echivoc nu e posibil. Cu convingere, cu pasiune, a incercat să 
impună legile viziunii sale ca norme de viaţă. Cu logica im- 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


pecabilă a unui fanatic, a scos din arta lui concluziile prac- 
tice adequate „car la poésie ne ryihmera plus l'action, elle 
sera en avant”, Nici un moment n'a făcut deosebire între 
viața reală şi cea ideală; mai mult, acest lucru îi era incom- 
prehensibil; dacă i s'ar fi spus nu l-ar fi prins. La fiecare mo- 
ment păsim în poezia lui cuvinte ca acestea: — je peux tout 
— j'ai seul la clef — je suis maître en visions — écoutez | 
j'ai tous les talents. Îşi oferă poezia — metoda, uzind cind 
de reclamă, cind de convingere, de ameninţări, de promi- 
siuni, insinuant, tenace, neobosit, cuprins în totul de Idee. 
Insist încă o dată asupra originii țărănești a lui Rimbaud pen- 
tru a avea cheia exigențelor sale, şi a terminării, unică în 
artă, a carierei sale artistice. Poeţii dinaintea lui, prietenul 
său Verlaine eşeau dintr'o clasă mijlocie; arta pentru ei era, 
mărturisind-o său nu, o carieră ca oricare alta. Dela sine fă- 
ceau distincția netă Între viaţa şi meseria lor. Citeodatä se 
coborau in asenñ: avem poezia retorică, moralizantă, filoso- 
ficä, Victor Hugo e plin de bune e E agreabil să ca- 
denfezi cu alexandrini mersul poporulu rege dela intunerec 
spre lumină, să fii un tribun versificator. Aplauzele imbatà 
— putem închide ochii asupra calităţii. 

Dar ce să “sar de sălbatecul acesta care conştient, 
metodic, confundă categoriile ce dela Aristotel au adus or- 
dinea și liniștea în omul nostru occidental? Confuziunea ge- 
nurilor? Ce oroare! Si nici măcar nu ne oferă un sistem, o 
morală, o doctrină politică. In schimb ne propune dezorga- 
nizarea sistematică, anarhia rationatä. F otärit, cu oricitä 
bunăvoință, e imposibil. 

Bietul Rimbaud! Nimic mai edificator decit atitudinea 
tuturor criticilor faţă de el. Toți sint uluiţi. Cum se poale ca 
un poet aşa de actual într'un vers să nu cunoască adevăru- 
rile acestea banale între oamenii bine crescuți. Se uită la el 
ca la un animal rar, Nu e comod de definit, nici de situat. 
Pentru estetizantul Gourmont este „un Crapaud pustuleux", 
Claudel îl crede un catolic fără să știe. Chiar seful, marele 
maestru al literaturii franceze de astăzi, Gide, nu ne spune 
un cuvint despre el, La acest om, la care lăsarea în voia ori- 
cărei influenţe sau posibilităţi de rcînoire e singura dogmă, 
lăcerea prea complectä, deci voită, asupra lui Rimbaud e- 
chivalează cu o mărturisire de neînțelegere *, Si dacă pare 


* Cine a cetit cartea lui asupra lui Dostoevski, indirectă conte. 
siune literară, își dă sama pentruce i-a rămas strein Rimbaud, In ro- 
muncierul rus w'a văzul decit o tehnică literară şi cazuri curioase de 
psihologie, Nici un moment nu i-a putut trece prin minte importanța 
decisivă a mesionismului său. În general, n'a prins decit coaja. La 
Rimbaud, unde această coajă nu există, unde însăşi esenţa lui se pre- 
zintă goală și heapărată, fără explicaţii si fără motivări, totul este de 
luat sau de lăsat în intregime; Gide nu a luat nimic, 


JEAN ARTHUR RIMBAUD ___ 233 


surprinzător că-i fac o vină dintro neutralitate poate bine- 
voitoare, e pentrucă fiind şeful unei generații, tăcerea lui 
întrun caz așa de important pentru noi, ca al lui Rimbaud, 
constitue o lipsă dela datoria lui şi semnul unei apropiate 
ştergeri în sufletul generației noastre, 

Acoperită cifiva ani de tinereța, de optimismul lui, ine- 
vitabila ciocnire între poezie si viaţă trebuia să se întimple. 
La un contemplativ, ezamăgirea ar fi luat accente armo- 
nioase, o nouă vină artistică s'ar fi deschis: poetul zip ine 
Priviţi la Emineseu al nostru, la care pesimismul devine izvor 
de artă. Rimbaud nu putea; i-o interziceau strămoșii lui fñ- 
rani, i-o interzicea pămîntul muncit cu dușmănie, i-o inter- 
zicea violența lui atavică de occidental de rasă, pentru care 
cuvintul fatalitate mu are sens. Soluţia pasivă subt aspectul 
ci seducător, este aşa facilă, aşa echivocă: drog estelic, A- 
tavie si prin educație, el era obişnuit cu metalul pur, auten- 
tic. Nu putea admite acest compromis — căci compromis 
este această căsătorie schioapä a artei cu viaţa. Ceiace voia, 
voia cu pasiunea rudimentară, care nu admite ergotäri si 
discuţii, subtilitäli, scăpări. Infelegea să atingă, să pipäc, să 
sto materia visului său, eu pipăia pămîntul, piatra, 

anul, 

De fapt antagonismele erau reduse, topite în flacăra ge- 
niului său; dar aceasta nu are vre-o semnificaţie normativa. 
Viața se organizează în jurul centrelor luminoase, si nu din 
substanța lor, pe bunul motiv că momentele, stările excep- 
tionale ale conștiinței, nu au im rtanţă pragmatică; și 
ceiace voia Rimbaud era o etică. Misterul fără dogmă e ste- 
ril, neavind altă semnificație decit personală. "Țăranul rea- 
list Rimbaud o ştia bine, 

otuși, tiranizat de demonul lui, a sleit toate mijloacele, 
încercînd să dea o valoare practică acestei armonii supreme, 
obținută în momentele lui de extaz: viața excesivă „printr'o 
lungă, imensă si rationatä dezarticulare a tuturor simțuri- 
lor”. După ani de incordare furioasă a tuturor instinctelor 
din el, mirajul cra tot aşa de departe. 

O, orgia aceia frenctică, surdă, continuă! Vă puteţi în- 
chipui ceva mai trist? Cel ce o face e un copil, care y ră- 
mas copil, În noroiu îşi păstrează faţa pură, fruntea lumi- 
nonsä de arhanghel; ceiace-l agită pe el nu € un vulgar vi- 
ciu, ci o forță superioară a cărei unealtă parene este... 

Intr'o dimineață din 1873, la Chaleville, mama si sora 
lui Îl văzură întrind cu mina bandajată, rătăcit. Se așeză 
pt un scaun şi izbucni în blesteme şi plinsete, Cu vorbe în- 
tretăiate povesti toată drama, cearta cu Verlaine, glontul de 
revolver, Totul se prăbuşise: idealul lui, speranţele lui, viaţa 
lui. Dar neimblinzit isprăvi de scris Une saison en enfer, 


24 VIATA ROMINEASCA 


cea mai teribilă spovedanie,— act de apărare şi de acuzare,— 
din toată literatura. In acest cazan fierb, reduse la fuziune, 
strigăte furionse de nebunie, gemete de copil, injurii; o umi- 
linţă excesivă, o mîndrie drăcească si, deodată, sufluri de o 
imensă poezie: 

„Jadis, si je me souviens bien, ma vie était un festin où 
s'ouvraient tous les coeurs, où tous les vins coulaient. Un 
soir, j'ai assis la Beauté sur mes genoux et je l'ai trouvée 
amere et je Vai injuriée.“ 

Je me suis armé contre la Justice. Pourquoi Christ ne 
m'aide-t-il pas en donnant à mon âme noblesse et liberté? 
Hélas ! L'évangile a passé. L'Evangile | L'Evangile... J'attends 
Dieu avec gourmandise, je suis de race inférieure de toute 
éternité.“ 

„Ah, je suis tellement délaissé que j'offre à n'importe 
quelle divine image des élans vers la perfection. O mon ab- 
négation, 6 ma charité merveilleuse! ici-bas pourtant! De 
profundis Domine! Suis-je bête!" 

Merita el căderea aceasta? 

„N'eus-je une fois une jeunesse héroïque, aimable, fa- 
buleuse, à écrire sur des feuilles dor, trop de chance! Par 
quel crime, par quelle erreur ai-je mérité ma faiblesse ac- 
tuelle? Vous qui prétendez que des bêtes poussent des san- 
glots de chagrin, que des malades desesperent, que des 
morts rêvent mal, tachez de raconter ma chute et mon 
sommeil, Mais je ne puis pus plus m'expliquer que les men- 
diants avec les continuels Pater et Ave ria. Je ne sais 
plus parler, 

Du même désert, à la même nuit, toujours mes yeux las 
se réveillent à l'étoile d'argent, toujours sans que  s'émeu- 
vent les Rois de la vie, les trois Mages, le coeur, l'âme, Pes- 
prit. Quand irons-nous par delà les grèves et les monts sa- 
luer la naissance du monde nouveau, la sagesse nouvelle, la 
fuite des tyrans et des démons, la fin de la su rstition, a- 

dés cieux, la 
marche des peuples? Esclaves, ne maudissons pas la vie! 
Moi! Moi qui me suis dit mage ou ange, dispensé de toute 
morale, je suis rendu au sol avec un devoir à chercher et 
la réalité rugueuse à étreindre, Paysan!“ 

Placheta a fost imprimată la Bruxelles. In presă, in cer- 
curile artistice o tăcere complectă, Atunci, „vesel chiar“ 
(Isabelle Rimbaud) distruse toată ediţia. Nau mai rămas 
decit vre-o cinei exemplare trimise la prieteni. 

„Un slab ar fi acuzat lumea, el acuză arta; nici n'o acuză: 


JEAN ARTHUR RIMBAUD 235 


ridicol, dezgustätor. Odată a spus numai surorii lui: „nu mai 
puteam continua, aşi fi devenit nebun, era rău", 

In fond rămăsese același; aceiaşi frenezie de viaţă, a- 
ceiasi voință de putere. După rătăciri fără sfirşit în Ger- 
mania, Italia, Olanda, Belgia, în Spania înrolat în armata 
révolufionrä carlistă, în toată Anglia, la lava în legiunea 
străină olandeză, dezertor întorcindu-se din nou în nja, 
în Cipru, Alexandria, se opreşte insfirsit la Aden, unul din 
locurile cele mai teribile de pe pämint „uscat, gol, 45° in 
cameră“; acolo se apucă de comerț cu centrul african; trans- 
porta, în caravane de iuni întregi prin mlastinele si căldu- 
rile equatoriale, arme, märuntisuri. pacotilä curopeană; se 
întorcea cu fildeș, cu praf de aur. Tot ce cîştiga purta pe el. 

Atins de o infecţie la picior, e debarcat la Marsilia unde 
€ amputat. Moare curind, avind alături pe sora lui, Isabela, la 
16 Noembre 1891, în vârstă de 37 ani. 

Cercetarea tuturor valorilor umane, inclusiv arta, pe 
piatra de incercare a vieţii, ridicată la potențialul ei cel mai 
intens, iată ce ne învață Rimbaud antagonistul. Experienţa 
acestui om, cu o voință de putere, cu o individualitate cos- 
mică, mitică aproape, e mai convingătoare decit orice de- 
monstraţie: arta, religia estetică singură, nu poate niciodată 
ajunge unei personalități profunde. 

Işi datoreste căderea nepotrivirii, incompatibilitäti, din- 
tre temperamentul lui pozitiv, constructiv, şi arta lui, miraj 
impalpabil. Personalitate de un dinamism frenetic, țăran 
smuls, desrădăcinat din ogorul lui, avea o uriașă disponibi- 
litate de forte care s'a agăţat de artă ca de primul pivot so- 
lid pe care l-a întîlnit. E nenorocirea societății noastre de- 
mocratice, distrugătoare de cadre; trebue să găsim discipline 
nouă pentru a evita o repetare a experienţei Rimbaud, pen- 
tru a o face să devină fecundă şi creatoare. 

Dar ce școală admirabilă! Foc purificator în care arde 
tot ce e inutil, tot ce nu poate rezista; prejudecățile, muca- 
vaua artistică, ticurile literare. Ceiuce ramine însă, putem fi 
siguri că é din substanță eternă. Distruge vegetaliile para- 
zitare ale sufletului, destupă orificile înfundate, face să 
neascä izvoare nouă. Tot ce e vremelnic si artificial e ars. 
Rămine numai partea veşnică, paradisiacă. Sufletul ne € 
nou și tinăr; așteaptă Insämintätorul care va veni, 


Vasile Lovinescu 


Note pe marginea cärtilor 


Poetica lui Valéry * 


Théophile Gautier voia să potrivească poezia după ar- 
tele plastice. Adică el anunţase categorie intenția şi metoda; 
coloare şi relief în poezie arătase de mai nainte Victor Hugo, 
cum nimeni nu făcuse pănă atunci. 
Wagner a vrut să mapa muzicii puterile vorbirii. Ver- 
laine si Mallarmé s'au silit să facă poezia muzică, Plastica 
impresionistă a încercat, cu violență, să arate mişcare. De o 
sută de ani artele umblă unele după altele. Si în adevăr, cind 
artele sint minate să se transforme, ce alta ar putea ele 

. face ?.. Anticii stiuse si ei să asemene unele stiluri oratorice 
cu stiluri ale sculpturii, Insă ei nu au ajuns să trăiască atit 
de conscient ca modernii, revoluțiile artistice: la ei, preface- 
rile sau întîmplat mai mult fără voință stiutä. Doar unii 
poeţi alexandrini au manifestat sporadic opoziţie faţă cu 
vechile canoane ale poeziei. Pentru noi, critica şi îndreptarea 
artelor unele prin altele sint de mult lucru banal. 

Paul Valery zice prudent: „les routes de Musique et de 
Poésie se croisent — le poème, hésitation prolongée entre le 
son et le sens“. Incrucisare si ezitare, deci: „la puissance des 
vers tient à une harmonie indéfinissable entre ce qu'ils disent 
et ce qu'ils sont”. Indéfinissable, insistă Valéry, face parte din 
definiţie. De aceia: „un poème est ce qui ne se peut résumer. 
On ne résume pas une mélodie”, 

Intenţiile lui Mallarmé sint acum teoretizate perfect. Este 
9 Rreşală modernă părerea că teoriile artiştilor sint fără va- 
loare. E altă gresalä, veche, că teoriile în artă pot fi universal 
valabile. Sint desigur bune tcoriile: dar numai pentru unul, 


z Comentar la citeva pagini din Rhumbs par Paul Valéry, Paris, 1929, 
Pour la Société des médecins bibliophiles. (Exemplare, astăzi foarte tare; 
se pot procura prin Librăria ,,Haseter") 


d + bd d. = - 
~ NOTE PE MARGINEA CARTILOR z 237 


„Den Weg gibt es nämlich nicht”, zisese Nietzsche — adicä, 
un drum pentru toţi. Şi filosoful tragic vorbea de morală, A- 
tunci: cu atit mai mult..., va zice bunul simț. Insă omul mo- 
dern nu zice : cu atit mai mult; lui ii place să afirme că e tot 
una, în artă şi în morală. 

Omul modern are o idee de sine însuși cate nu mai e o 
idee determinată; el nu mai poate trăi fără o „multiplicitate 
contradictorie de vederi“; nu mai poate fi omul unui singur 
punet de vedere. Si apoi ideile fundamentale nu mai apar 
astăzi ca esențe, deci nu mai pot fi instrumente. Totuşi, de 
dragul tehnicei, Valéry vorbeşte de clasicism ca de un model. 
Omul vechiu, dogmatic, se întrevede: dogmatismul va rämi- 
nea inevitabil cîtă vreme omul nu se va vindeca de l'étrange 
falie de communiquer". Aceasta este o concluzie pe care Vä- 
léry nu o rostește, dar o impune. Omul clasic era doar, prin 
excelenţă, omul comunicării. Literatura secolului ul XVIII-lea 
e totdeauna adaptată „à une compagnie. Elle n'est pas de 
l'homme seul“, Si Valéry pare să o stimeze pentru asta, Dar 
pe dinsul l-a pasionat ideia omului singur. Aici nu căutăm a 
descoperi contraziceri; e vorba numai de a arăta, întrun caz 
eminent, cum omul modern nu poate fi omul unei idei deter- 
minate şi al unui singur punct de-vedere. Nostalgia clasicistä 
e, în fond, pură durere, și nefecundă. Ideja omului singur, 
prin urmare ideia începuturilor ca atare şi problema origi- 
nalităţii sint grijile necesare ale omului modern, 

„In domeniile creaţiei, care sint şi domeniile orgoliului, 
trebuinfa de a se distinge este nedespărțită de existenţa însăşi, 
Scriitorul literar francez a stat totdeauna în exagerată legă- 
tură cu publicul său. De aceia revoltele lui au fost violente 
pănă la extravaganță, In societățile germanice, artistul a fost 
mai liber. Publicul, acolo, nu avea nici prea multă cultură 
literară, nici prea multă ambiţie literară, pentru a se amesteca 
în literatură si a tiraniza pe artişti. Publicurile germanice o- 
feră artistului respect orb sau indiferenţă naivă; ambele a- 
titudini se egalizează în efectul practic: artistul e lăsat în 
pace. Poetul francez trebuia să fie amabil pănă la primej- 
dioasă fadoare, ori să cază în mindrie ofensatoare. Astfel, 
chiar un om ce se închină stäpinirii de sine ca Valéry, ajunge 
a vorbi eu patos de chinurile voinței de a fi altfel decit cei- 
lalți. Ca toți cei ce Eve făcut armele în anii simbolismului, 
Valéry detestă ușurința și imprecizia. Ca orice fiu al vremii 
noastre, el e pătruns de demnitatea specializării. Pe Descar- 
tes îl prețueşte pentrucă „a deosebit domeniile”; Jui Pascal 
îi dă vină gravă pentrucă a îndemnat la confuzie. Cultul dis. 
tingerii riguroase l-a pregătit pe Valery să se ingrijoreze de 
soarta poeziei, intro vreme cind știința ajungea să aibă un 


238 VIATA ROMINEASCA - 


imperiu, pe care numai literați cu totul de pe dinafară, sau 
invechiţi în ciudäfenii, erau în stare să-l constate. — | 

Valéry zice științei: l'inhumaine. „Elle a ruiné la bonne 
conscience du sens commun et du bon sens“. Tot astfel „inu- 
mană“ e şi arta literară; şi ca este o negatoare a simțului co- 
mun. Șimţul comun e „literatura“, cea cu dispreț pecetluită 
încă din zilele lui Flaubert. lar Valéry, vechiul simbolist, se 
întreabă: „Un homme d'intelligence profonde et impitoyable 
pourrait-il s'intéresser à la littérature? Où la placerait-il dans 
son esprit?" Cagicum ar vrea anume să ne reinvie iritaţiile 
celebre ale lui Flaubert, care numea pe „literaţi” farceurs à 
idees, mallarmistul academic, lepădind o clipă eleganta in- 
dulgentä, zice din inimă: „Une idée charmante, touchante, 

rofondément humaine (comme disent les ânes), vient par- 
ois du besoin de lier deux strophes"... A vorbi, ca „literaţii“, 
de „psihologia persoanelor“, de „profunzime“, de „caractere 
adevărate“, de „analiză“, este a uita „condiţia verbală“ a ar- 
tei literare, e „superstiție“ si „confuzie”. „Je déteste la fausse 
profondeur et je n'aime pas trop la véritable. La profondeur 
littéraire est un effet comme un autre“, 

Toate aceste mărturisiri pasionate sînt după legea lui 
Mallarmé, „Ce n'est pas avec des idées, c'est avec des mots 
qu'on fait les vers", zicea cel ce scrisese Coup de dés, lar 
noutatea lui era, în definitiv, o concluzie energică a unci in- 
tregi porniri istorice. „Tant pis pour le sens, si la phrase 
sonne mal!” — striga Flaubert. Exclamaţia acestui artist pe 
care în tot felul l-au ironizat oamenii cu „idei” se inserează 
normal În o lungă tradiție literară. Vechea patimă — greacă, 
latină si romanică — a vorbei frumoase ajungea acum să 
determine însăşi natura artei în sine, In Mallarmé si Valery 
se dogmatizează o vocație si o pasiune a omului de miază-zi. 
Când Augustin ne spune că, uscultind pe Ambrosius, de multe 
ori uita înţelesul de dragul sonorități (rerum incuriosus et 
contemptor astabam et delectabur suavitate sermonis), el măr- 
turiseşte păcatul care avea să fie virtute cardinală în poetica 
moderhilor. 

Pentru cine poezia este „incercarea de a reprezenta sau a 
restitui, prin vorbire articulată, ceiace obscur exprimă tipä- 
tul, lacrimile, desmierdările, oftatul“, — singura formul po- 
sibilă rămîne: un poem este o melodie. Insă Valéry nu ră- 
mine în radicalismul muzical al lui Mallarmé. Era în poziţia 
acestuia o indecizie teoretică; si Valéry este iremediabil cu- 
prins de spiritul ştiinţific. „Mallarmé nu avea cultură. nici 
tendinţe ştiinţifice”, constată el, pentru a se minuna si mai 
mult de „intreprinderile” acelui poet, „comparabile științei 
numerelor”. Putem presupune că, fără să vrea—poate—el po- 
meneşie acea ignoranță a lui Mallarmé si pentrucă îl urmărea 
grija unei insuficiente justificări a poeziei faţă cu muzica, în 


qi 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 239 


atitudinea extremă a maistrului. „Nous étions nourris de mu- 
sique, et nos têtes littéraires ne rêvaient que de tirer du lan- 
gage presque les mêmes effets que les causes purement sonores 
produisaient sur nos êtres nerveux, Les uns, Wagner; les au- 
tres chérissaient Schumann. Je pourrais dire qu'ils les haïs- 
saient”. Nous sint Valéry si ceilalți simbolisti, Confuzia ner- 
voasă arătată aci a fost de sigur fecundă, dur era confuzie. 

E drept, Valéry pare a se opri, mai întâiu, la indefinibilul 
însuși al poeziei; o inscrie chiar in categoria ezitărilor. Ră- 
mine, dar, poezia o combinare de domenii expresive, ca liedul 
si opera ? Atunci poezia cade subi condamnarea unor foarte 
energici puristi din estetica de astăzi; fiindcă între muzicali- 
tate si înțeles, chiar în cadrul vorbirii articulate, concurența 
este inevitabilă. Substanța poeziei e pătrunsă deci de un dis- 
parat pepe Intr'un înțeles deosebit de al lui Valéry, dar 
cu nu mai puţină rațiune, poezia, prin însăşi esenţa ci astfel 
fixată, nu poate fi pură. Pură ar A atunci numai, și tocmai, 
proza, O proză unde arhitectura verbală ar fi subt controlul 
unei singure intenţii: ca sonoritätile să nu formeze un desen 
sensibil cure, printr'o independenţă indiseretà, să facă umbră 
oarecum fizică gindirii. Estetica acestei proze ar fi un sistem 
de renunțări abile, care ar ține maximum de neted drumul 
gindirii. Un asemenea efect unitar s'ar putea, cu dreptul, numi 
pur. În general „puritatea“ este efect de renunțare si exclu- 
dere radicală, și nu de ezitare sau de „incrucişări“. Dar Va- 
léry vrea să numească pur tocmai efectul unei pendulări în- 
tre sunet și înțeles (cu excludere categorică a arinonisi imita- 
live, care suspendă tocmai pendularea în favoarea sunetu- 
lui), şi de aceia merită să amintim obiectia fundamentală pe 
care ar ridica-o purismul celălalt, al esteticianilor care cton- 
damnă absolut amestecul domeniilor sensibilităţii în opera 
de artă și reeditează vechi ironii în privința lui Wagner. 

Fără îndoială, poezia pură este o limită. Realizarea ei 
este fenomen excepțional. „Construire un poème qui ne con- 
tienne que poésie est impossible", Activitatea poetului trebue 
să se impartă între poezie si construire”, „Si une pièce ne 
contient que poésie, elle n'est pas construite; elle n'est pas 
un poeme”. Acesta € clasicismul lui Valery. Poetul datoreste 
supunere artistului, Poetul — ca si poetul, magul, demagogul 
şi eroul — este „Phomme préposé aux Choses Vagues“, 

Ne amintim cit de simţitor e Valéry faţă de puterea nouă 
a științei — a ,inumanci ştiinţe, „care depreciază toate ima- 
ginile noastre naive si enunță propoziţii insuportabile simtu- 
lui comun“, „Voici venir le crépuscule du Vague et s'apprêler 
le règne de linhumain qui naitra de lu netteté, de la rigueur 
et de la pureté dans les choses humaines. „Nu putem salva 
poezia decit asigurindu-i şi ei „puritate” şi „rigoare”. Valéry 
pornește luptă mare împotriva inspiraţiei. „Rougir d'être la 


20 VIATAROMINEASCA 


Pythie — la Pythie ne saurait dicter un poème, Les Dieux 
nous gardent du délire prophétique. A la moindre rature, le 
principe d'inspiration totale est ruiné. L'intelligence efface 
ce que le Dieu a imprudemment créé“, 

Mindria și siguranța unui domeniu al spiritului se inte- 
meiază pe stricta lui delimitare. „La poésie est une survivan- 
ce. L'on n'inventerait pas aujourd’hui les vers”. Poezia, ca si 
Dumnezeu, poale fi negată; dar consecinţele acestei negări 
sint, in ambele cazuri, neglijabile, de oarece vrem să fie poe- 
zie si Dumnezeu, In faţa voinței poetului se opresc toate acele 
concesii critice, Grija ferventă de viaţă si prestigiul poeziei 
l-au făcut pe Valery să se pasioneze pentru Leonardo, omul 
sublimelor indecizii între știință şi artă; să se cufunde în 
meditarea eului supraempirie, să strămute prin urmare pro- 
blema originalității, dincolo de sfera socială a rivalitätilor şi 
a gloriei, pe tărimul indepărtat şi străin literatilor, al teorici 
cunoștinței. 

In căutarea zeloasă a unor adevăruri măgulitoare şi re- 
confortante pentru poezie, Valéry se simte solicitat să-şi re- 
prezinte acea „stare embrionară, în care deosebirea între 
savant si artist dispare”. Concluzia optimistă a acestor medi- 
taţii spinoase este : ştiinţă nu poate fi decit pentru lucrurile 
simple; de cele complicate are a răspunde numai arta. După 
acest bilanț rămâne condamnată „literatura“, adică revărsa- 
rea impură și vagă a simțului comun, cu „inspiraţiile“ lui 
rudimentare. Poezia este literatura redusă esen fal la princi- 
piul ei activ, curätitä de idoli feluriti şi de iluzii realiste, de 
echivocul posibil între limbajul adevărului şi limbajul crea- 


“J'aime la pensée comme d'autres aiment le nu, qu'ils des- 
sinnent toute leur vie”. In asemenea dispoziție de spirit se cu- 
prinde o adincä vocaţie pentru problematica poeziei. O for- 
mulă de conciliare a „melodic! cu gindicea este, de exemplu, 
aceasta: în vers, gindirea trebue så stea închisă ca puterea 
nutritivă în fruct. Apoi, încearcă Valery o abă imagine, în 
care cedează mai mult ginirii: inteligența trebue să fie 
prezentă; sau ascunsă, sau pe faţă. Ea inoută jinind poezia 
de-asupra apei. 

Este însemnat amănuntul că mallarmismul nu a vrut 
niciodată să cedeze categorie, că „inteligența“ nu poate să nu 
fic prezentă în „vorbirea articulată”; prin urmare cu nici un 
chip nu e vorba că inteligența trebue să fie prezentă în vers. 
Trebue ori nu, ea este prezentă; imperativul e, aici, o coche- 
tărie lipsită de orice farmec. Lupta contra intelesului a fost 
problema primă, nemărturisită — şi dece nemărturisită ? — 
a mallarmismului; cra fără sens şerpuirea în jurul ei. Nu se 
pot oare consirui sonorități verbale impresionante. lipsite de 
orice substanţă inteligentă? Valéry, deşi poartă încă În voca- 


LA): Un D + 
+ PY i - - E” 
NO à ' f 


po NOTE PE MARGINEA CARTILOR 241 
bularul său resturi din vechile indecizii, mărturisește, în fine, 
dualitatea inevitabilă a poeziei, care e dualitatea vorbirii gr- 
ticulate însăşi, 

Dragostea sa de inteligenţă, atit de hotărit rostită, a pro- 
vocat disputa despre teoria ca si despre poezia lui. Cind îl 
numește „mathématicien pittoresque", Brémond îl definește, 
se pare, întocmai așa cum i-ar conveni şi poetului si teoreti- 
cianului. Insă Brémond numaidecit întreabă dacă aceşti doi 
sint totdeauna de acord. „Si haut que je le place, je ne recon- 
nais pas à Valéry le pouvoir de ressusciter les morts”, Morți 
sint: la Poésie-Raison. Brémond a hotărit, cu un radicalism 
demn de invidie, că poezia e tăcere. E abnegalie de călugăr. 
Poezia nu € rugăciune; cel putin ea nu se poate resigna să 
fie numai „rugăciune”. Poetul zice, mult mai omeneste: „les 
pensées, les émotions toutes nues sont aussi faibles que les 
hommes tout nus, Îl faut donc les vêtir”, 

Nu i-a reușit, în practică, lui Valéry acordul între gindire 
şi melodie? Thibaudet îl numeşte printre poctii aceia, care 
sint poeți pentrucă ştiu să facă versuri, — alături cu Racine, 
în opozilie cu Hugo si Lamartine, care ştiau să facă versuri 
pentrucă erau poeţi. Formulele acestea, de o retorică perfectă 
si pojata banale, sint de o aplicaţie cam prea sumară pentru 
Valéry care, din principiu si cu superioară pătrundere, ne 
arată tocmai naivitatea fntirzialä a unor definiri care, în 
fond, nu sînt decit confuzii. Cu formulele lui sältärete, Thibau- 
det se datează cu citeva decenii înaintea simbolismului. A şti 
cumva mai întăiu să faci versuri, si a fi pe urmă poet, sau 
vice-versa, este o închipuire şcolară sau diletantică, neutiliza- 
bilă artiştilor. 

Pe Brémond — un exces mistic, pe Thibaudet — îndărăt- 
nice rămăşiţe clasiciste, îi opresc de a-și fixa clar punctul de 
vedere al lui Valéry. 

„Matematicul pitoresc” a teoretizat de-ajuns, si de-ajuns 
și-a mărturisit strămoşii. El singur şi-a stabilit locul în istoria 
literară. Pe cînd romantismul, în ideia că pasiunea și inspira- 
ţia își sint ie try lor singure si artei, ignora ştiinţa si spiri- 
tul ei, dincolo de ocean, Edgar Poe, „cu o claritate, o pătrun- 
dere si o luciditate care niciodată nu se mai intilnise intrun 
cap dotat cu invenţie poetică”, cerceta problema literaturii 
aşa cum nimeni nu făcuse pănă atunci — „ca problem de psi- 
hologie, pe care-l tratezi conform unei analize unde logica si 
mecanica efectelor erau conscient aplicate”, Studiul său The 
Poetic principle, Baudelaire nu l-a tradus, dar „il en était illu- 
miné et p €”. Valéry crede că puterea hri Poe a făcut pe 
Baudelaire în stare să fie un mare dărimător al romantismu- 
lui, Poe intelesese că poezia modernă trebue să se supună ten- 
dinfei timpului care văzuse despärtindu-se din ce în ce mai 
clar modurile si tărimurile. de activitate, si că ca putea pre- 


16 


242 VIAȚA ROMINEASCA 
lizeze obiectul său propriu şi să se producă oare- 
a ag iare pură. Lecţia lui Poe, riguroasă şi fermecătoare, 
împreuna o anume matematică și o anume mistică, Trecutà 
rin Baudelaire şi Mallarmé, ea răsună din nou în poetica lui 


alery. 7 
‘étais affecté du mal aigu de la précision”, spune Mon- 
su Teste lar pe rea ppt d ce deosebit aceentuiază 
erudifia variată şi solidă a simbolistilor; si cum compară pe 
Mallarmé cu un logician care rezumă în citeva equatii pro- 
digios obținute legile cele mai deosebite ale fizicei; şi cum 
aseamănă pe Rimbaud eu Pierre Curie si Crookes, oameni 
care au îmbogăţit lumea sensibilă cu fapte nouă, 
„Nu văd deosebire, în adincime, între lucrarea spiritului 
ştiinţific şi lucrarea spiritului zis poetic si artistic, Ambele 
sint transformări supuse unor anume condiţii. Şi se poate 
zice că Poincart nu serie ca Hermile, şi că există stiluri na- 
jionale chiar in Algebră”. In această egalare a poziţiilor di- 
verse ale spiritului, se perpeluiază ambifia de ermetism, de 
specializare orgolios închisă, care agită pe artiștii europeni 
de un veac aproape. Demonismul pompos à la Byron-Cha- 
teaubriand, l-a inlocuit istoria cu o mindrie severă, pur pro- 
ai E lui Poe, prin ostenelile erudite ale simbolis- 
tilor, poezia franceză ajunge să-şi reînvie, cu o nouă și Ìm- 
bogăţită conştiinţă, infelepciunile clasice. Regulele sint bune 
pentrucă sint regule. „Prin arbitrarul lor, ele ne învață că 
ideile care se nasc din trebuintele, din sentimentele, din expe- 
riențele noastre, nu sin! decit o mică parte din ideile de care 
sintem capabili”. Şi încă mai precis, şi mai francez: alexan- 
drinii, rimele şi celelalte dificultăţi, au o „nobleţă proprie; 
ele ne învaţă disprețul pe care trebue să-l avem pentru ceiace 
oamenii de rind numese „gindire”, — gindirea lor, Valery 
trece cu vederea amănuntul că alexandrinilor, cu splendida 
lor rigoare, le-a fost foarte posibil să imbrace gindire de cea 
mai comună specie. El știe doar că sint trecuţi intre clasici 
„des écrivains qui disaient bien peu de choses dans d'immen- 
ses phrases; d'autres qui ont avec naturel prononcé des véri- 
tes de bonnes femmes”, Astfel, din tardivă supărare contra 
unor naivitäfi romantice, mallarmistul exagerează competen- 
ţa magică a metricei clasice, Obstacolele versificatiei nu pot 
stimula spiritul, pănă întratit incit să-l dispenseze de alte 

stimule, Sint excese profesionale... À G 
Sigur, ascultăm respectuos ce spune artistul, dintr'o prac- 
tică lui singur cunoscută: „L'idée vague, d'intention, l'impul- 
sion imagée nombreuse se brisant sur les formes régulières, 
sur les défenses invincibles de Ja prosodie conventionnelle, en- 
gendre de nouvelles choses et des figures imprévues. Il y a 
des conséquences étonnantes de ce choc de la volonté et du 


A NOTE PE MARGINEA CARTILOR 243 


sentiment contre Pinsensible des conventions“ Neapărat, cu 
cit arta lua mai intens conștiință de natura sa proprie, cu atit 
mai mult se impunea teoriei concluzia esteticianului Conrad 
Fiedler, ca si a pictorului Liebermann: die Erfindung be- 
steht in der Ausführung, — si această coincidență semnifica- 
tiv europeană merita, cred, amintirea pe care i-o dăm. Insă, 
pentru a incadra potrivit respectul nostru în faţa autorităţii 
artistului, să ne amintim tocmai stima aproape infinită a lui 
Valery pentru clasici. Clasicii nu erau banvillişti. E amuzant 
să auzim că Valery iubeşte rima deosebit, „fiindcă ca infurie, 
pe oamenii simpli care cred naiv că poate exista subt ceruri 
ceva mai important decit o convenție, și că o gindire poate 
fi mai adincă, mai durabilă decit o convenţie oarecare“; dar 
nu uităm că această glumă de virtuos readuce în plin inde- 
cizii sau extravagante, putem zice — romantice. Clasicii erau 
„des gens simples“: nu le-ar fi dat in ind, nici prin vis, că 
vorbirea, în artă chiâr, s'ar putea dalas de gindire, — şi 
încă sistematic!... Acestea, numai pentru a sublinia banalita- 
lea prețioasă, că vremile nu pot fi răsturnate, lată că, lui Va- 
lery, de exemplu, contra teoriei pe care o vrea, i se întîmplă 
să pefere la singularité în locul simplei „măestrii“, pe care 
nesmintit o preferau, zice tot el, clasicii. Un nou prilej, şi 
deosebit, pentru cuvintul lui Brémond: „je ne lui reconnais 
pas le pouvoir de ressusciter les morts". 

Se pot face destule fapte bune și fără această parado- 
xală putere. 


Paul Zarifopol 


Loc comun 


Pe cärti cu veacuri, trandafirii 
Işi lasă capete de fete 

De profesor indrăgostite, — 
Pe-atita de analfabete 

Pe cit sînt de sulemenite. 


lar umbra joacă cu zulufii 
Petalelor gălbui, — un cer răstrint 
Cu toamna toată, ce mă duce, 
Biet dascăl, la mormiînt.. 


In pat eu stau, lungit, 
In scutec, primenit, — 
Copil care-a venit 

Și pleacă iar în infinit. 


“Şi candelele-s vii la capul meu; 

Si pacea e cuminte. 

Şi doar tavanul alb dacă mi-a aduce aminte 
Că sînt în casă iar cu Dumnezeu, 


Prin flori îmi trece duhul ca o iazmă. 
AI lor, prin mine, de-asemeni. 

E-o viață între noi, ca între semeni, 
Şi — singură mireazmă .. 


LOC COMUN 


Şi candelele-mi pling în iască. 

Şi perii, unghiile, prind să-mi crească, 
lar florile de 'ncep să rincezeascä, 

E ca, în mine, mort, să-și regăsească, 

In stare, poate, să le moștenească, 

In chipul cel mai natural, 

Un frate bun, — și-un fel mai bun de vegetal. 


Pe un zid de colegiu englez 


Bat veacurile în urechi de frunze 
Ciulite să audă bine toaca, 

Şi luna sună — ce mai lemn — şi iaca 
Lumină e ca'n albe după-prinze. 


In vechi chilii cu miros de tămii, 
Sinistre, dorm acum vlăstarele 
De lorzi, virgine, fără duh şi pată. 


In paza cărții, spadei şi-a lulelii, 

Şi 'ntr'un trecut care-și apleacă-altarele 
Spre ei, dorm somn străbun, la căpătii, 
In loc de Crucifix sau Preacurată, 

Cu vre-o vioară sau vre-un ljukaleli, 

E drept, mai tare ca un braț de fată.. 


In toaca lunii bat într'una veacurile, 

Că scîrție — de lemn mai prost — săltarele, 
Şi — ca să 'nceapă iar cu fleacurile >, 
Coboară din perete toți alumnii, 

Dau buzna 'n cancelarii profesorii 

Şi 'nvie întru Domnul chiar si popii! 


246 


_VIATA ROMINEASCA | 


Odrasla nobilă își stringe pumnii, 
Scrisneste 'n somn, şi fiindcă zorii 
La geam cu mai multă lumină bat, 
Visează cum, subt ceruri de Utopii, 
Pe fiecare cîte-un drac l-a luat. 


„Cind toaca, în pătrarul lunii 

Intr'una veacurile-o bat 

In turle 'n care pănă eri, de funii 
Călugării spre Dumnezeu s'au spinzurat, 


Cambridge, August 1929. 


Dragoş Protopopescu 


Sufixele -ior, -cior, -şor, -işor şi -uşor 


Printre foarte numeroasele sufixe care formează în ro- 
mineşte diminutive, avem și seria -tor, -cior, -șor, -isor, -usor. 
E evident că toate aceste sufixe sint înrudite între ele, dar 
această înrudire n'a fost pănă acum cercetată cum se cuvine. 

După d. G. Pascu (Sufirele rominesti, pag. 160 şi urm.), 
“or reprezintă pe lat.-iolus, -cior este format din -uf plus 
-for iar -isor şi -ușar din -iş și -uş plus -or. Cit despre -sor, d. 


Pascu îl explică prin sincoparea lui i și a lui u din -isor si 


-usor, Acest sistem prezintă grave lacune. 

In ce priveşte pe -cior, explicaţia citată nu e neverosi- 
milă a priori, cu atit mai mult cu cit d. Pascu citează și e- 
xemple: oscior derivat din osut plus rior, si aşa mai departe. 
Căpătăm însă indoeli în momentul cînd constatăm că, în alte 
cazuri, din -uf plus -ior n’a esit -cior, ci -ucior: cărucior din 
Ce ele. Și, în adevăr, de ce am admite că u sar fi sinco- 
pat 

Apoi, dacă admitem că -ișor şi -usor sînt formate din -iş 
și -uş plus -or, trebue să ne întrebiun ce sint toate aceste su- 

ixe primare. Și cui să ne adresăm pentru lămuriri, dacă nu 
tot d-lui Pascu? Constatăm însă că, dacă pentru -uş Sufi- 
tele rominești prezintă citeva pagini de exemple, în zadar 
căutăm în această lucrare un sufix diminutival -fẹ (căci nu 
putem lua în serios cele patru nume de plante citate la pag. 
352) ; or, -işor e cu mult mai răspîndit decit -usor. Cit despre 
“or, nici pomeneală despre un astfel de sufix, nici la dimi- 
nutive, nici la alte categorii de cuvinte, 

"entra a studia originea unui p de sufixe, se impune 
jin primul rind să studiem repartiția lor în limbă. Vom ve- 
dea că faptele privitoare la întrebuințarea lor vor arunca o 
lumină nouă asupra originii acestor sufixe şi a legăturilor 
dintre ele, 

Prima observaţie importantă: sufixele cu -f- NU se an- 
ldaugă decit la rădăcinile monosilabice, adică la substanti- 


248 __ VIATA ROMINEASCA 


vele sau adjectivele terminate în consoană şi compuse în a- 
devăr dintro singură silabă, şi la substantivele sau adjecti- 
vele terminate în, vocală care au două silabe: cum vocala fi- 
nală, ă sau e, dispare înaintea vocalei sufixului, după conto- 
ire, rădăcina acestor cuvinte rămine tot de o singură silabă, 
atā cîteva exemple: în-ișor, porc-u$or, nen-işor, fet-işoară, 
Mif-isoara, ete. La substantivele terminate în i sau u nu se 
adaugă decit -sor, pentru că vocala finală a rădăcinii, din- 
trun motiv pe care-l vom cerceta mai jos, se confundă cu vo- 
calu inițială a sufixului: ou-șor, pui-șor, ete. É 
La substantivele care conțin mai mult decit o silabă în 
afară de vocala finală, nu se adaugă niciodată un sufix cu 
-ș-. Din cele 123 de exemple citate de d. Pascu, numai două 
au rădăcină bisilabică, dar sint derivate de la adverbe: de- 
pärtisor şi încetişor. Primul din aceste exemple e întrebuințat 
si ca adjectiv în versurile populare: 


` Bādişor depärtigor 
Nu-mi trimite-atita dor... 


Dar amindouä aceste cuvinte par a fi de creație recentă. 
Bine înţeles, d. Pascu nu citează toate exemplele de -isor sau 
-uşor aflătoare în limba romînă; ar fi fost imposibil s'o facă, 
de oarece din foarte multe substantive și mai cu samă din 
adjective putem forma în fiece moment detivate nouă cu a- 
ceste sufixe; şi ar fi fost şi inutil, de oarece pentru demon- 
strația d-sale, cele 123 de exemple sint perfect suficiente. 
Pentru a studia repartiția sufixelor însă, e necesar să imbră- 
lisezi un număr cit mai mare de exemple, ceiace am şi fä- 
cut: din cele citeva sute de cuvinte pe care leam adunat, 
mam mai găsit nici un exemplu de -igor sau -uşor adăugat 
la o rădăcină bisilubică. 

Peste tot unde rădăcina are mai mult decit o singură si- 
lab, se pune -ior nu -işor: pălărioară, cutioarä, botnävior, 
väduvior, prăvălioară, ete. Dar contrariul nu e şi el adevă- 
rat: găsim şi derivate în -ior de la rădăcini monosilabice, de 
exemplu mioară, jeter, surioară, fecior, picior, uşor, ete. 

aptul că -ior si -işor îndeplinesc exact aceiaşi sa cau 
primul după polisilabe, iar al doilea după monosilabe, 
dreptăţeşte concluzia că avem în -isor o dezvoltare, un „élar- 
gissement” al lui -ior, De altfel, după cum arată exemplele 
citate, chiar la monosilabe -ior e mai vechiu decit -ișor: picior, 
fecior, ușor, sint fără îndoială cuvinte de formaţie latină, pe 
cind -igor nu e cunoscut decit din dezvoltarea limbii romine. 

Cum se poate explica formarea lui -isor? Pentru a inje- 
lege acest lucru, trebue să examinăm aspectul derivatelor cu 
ajutorul lui or. 

In mare parte a cazurilor, consoana finală a rădăcinii 


SUFIXELE 249 


. sufere modificări mai mult sau mai puţin importante, din 


cauza lui -i- consonantic cu care începe sufixul; k, g devin 
ci, gi; t, d, devin f, z, apoi ci, j: cirnat, cîrnăcior; grămadă, 
grămăjoară, etc.; l, n dispar: fuior din folliolus, ete.; bătriior, 
rumeor, gălbior, din bătrin, rumen, galben, etc.; z devine j: 
pupăză, pupăjoară, ete. (E de notat că după s n'avem nici 
un exemplu; cit despre r, avem exemple puţine si toate ve- 
chi: cauza e disimilarea preventivă, — vezi mai jos.) 
Urmarea acestor transformări e că legătura dintre forma 
ga 4 ra A (iul vu se ps cine mai simte că 
e ai, fe ar de la i! si aşa mai departe? Di- 
minutivele însă trebue să păstreze totdeauna lenkit cu ră- 
dăcina dela care sint formate, altfel încetează de a mai fi 
diminutive (cum e cazul cu exemplele citate). In adevăr, 
ideia de micime n'o au decit prin opoziție, prin contrast cu 
forma de bază. Asa dar, în urma transformărilor citate, for- 
mafia devine incomodă, 


Efectul este mult mai sensibil la cuvintele scurte decit 
la cele lungi. Pentru un derivat de la rogojină de exemplu, 
dacă se pierde o silabă (rogojioară în loc de rogojinioară la 
Dosoftei, citat de Pascu), pierderea nu e prea mare, căci ră- 
min destule silabe care să indice clar originea cuvintului: 
rogoji- e suficient ca să ne dăm sama că e vorba de un de- 
rivat de la rogojină, Dar la un cuvint de o singură silabă, 
dacă şi această silabă se alterează, legătura se pierde în mod 
iremediabil, cum e cazul cu exemplele arătate mai sus, Dacă, 
de exemplu, de la bol am face un diminutiv în -ior, am avea 
“bocior, greu de analizat. De aceia or a putut subsista la cu- 
vintele lungi, dar a fost înlocuit prin -ésor la cele scurte: în 
-işor, i vocalic nu provoacă nici o schimbare a consoanei pre- 
cedente si botișor e foarte clar. 

Pentru n ne da sama de originea formelor cu -$-, trebue 
mai intñiu să precizăm un lucru: care e raportul între cele trei 
forme posibile, -isor, -uşor şi -sor. Concluziile pe care le vom 
trage de aici pot servi şi la lămurirea cazurilor similare din 
alte limbi. In latinește, de exemplu, cunoaştem alternanţe de 
sufixe ca <imentum, -umentum, -mentum sau -imus, -umus, 
-mus, ete, (vezi A. Graur, ] et V en latin, Paris, 1929, pas- 
sim). Raportul intre aceste forme n'a fost încă pe deplin 
stabilit, 

Mai intäiu repartiţia lui -ișor faţă de -uyor. Este unul din 
cele mai extraordinare cazuri de repartiție, căci, după ce 
vom arăta principiul lui, se va putea ghici dinainte, în fie- 
care caz, care din cele două sufixe va fi întrebuințat. In ade- 
văr, totul depinde de consoana cu care se sfirseste rădăcina. 

După sunetele dentale, t şi d, se pune -isor: pătișor, boti- |! 
şor, mullisor, elc.; brădișar, lädisoarä, podișor, etc. La tel 


| picu 


250 _VIATA ROMINEASCA  — 
pentru f: befisor, felisoarä, miţişor, etc. N'am găsit nici un 
singur exemplu de -usor după una din aceste consoane. 

După sunetele guturale, k şi g, se pune -ufor: säcusor, 


‘şor, micusor, etc.; Ea: uşor, tirguşor, ete. Nu există nici un 
exemplu contrar. Explicaţia ne-o dă faptul că un i adăugat 
la c sau g ar altera pronunțarea guturalelor, transformindu- 
le ori în ci, gi, ori în ky, gy. Acolo unde pronunţarea cu ci 
exista dinainte, se pune bine înțeles -isor: bäcisor, dulcisor, 
ete. 

După sunetele labiale p, b, m, f, se pune deasemenea 
-ușor: {rupusor, dopusor, sipusor, iepuşoară, lupusor; trebu- 
soaràä, lubusor, cuibugsor; drumusor, ghemusor; pufusor, vir- 
fusor, etc. Singurele exemple contrarii sint albisor si bărbi- 
șoară. D. Pascu mai citează si bumbişor, pentru care eu nu 
cunose decit bumbusor (singura formă citată de Tiktin). D. 
S. Pop (Dacoromania, V, p. 134 şi urm.) citează forma iepi- 
soaràä, care însă e mult mai putin răspîndită decit iepușoară. 
Pentru v wam găsit nici un exemplu. E evident că aici avem 
de a face eu influența labialei asupra vocalei următoare: u 
e si el un sunet labial, pe cînd i e palatal, 


„lișoară, merişor, firişor, scărișoară, finișor, vinisor, ete, Ex- 
cepţii: minușoară (Pascu) se explică prin forma veche minir; 
d, Pascu mai citează firușor si inușor, pentru care cu nu cu- 
nosc decit firișor si inisor. D. S. Pop (ibid, p. 164) citează 
forma populară căluşor, foarte răspîndită. Călișor e foarte 
rar şi dispariţia lui se explică prin faptul că, în vremea ve- 
che, li trebuia să devie i si astfel călișor se confunda cu căi- 
şori (vezi mai jos). De notat că din toate excepţiile citate 
nici una nu e literară. 

După s nu există -ișor, nici -ușor. Singurele exemple pe 
care le citează d. Pascu sint osușor (osisor), căsușoară (căsă- 
soarä?) şi väsusor (nume de plantă), Nici unul din aceste 
exemple nu e literar: limba literară nu eunoaste după s de- 
cît -cior: oscior, căscioară, väscior, glăscior, născior, mescioa- 
ră, gräscior, ete. Toate rădăcinile terminate în s care primese 
sufixul -cior sînt monosilabice, deci condiţiile generale sint 
aceleași ca pentru sufixul -ișor. Singurul exemplu bisilabie 
e ovăscior (Pascu), dar vezi varianta dialectală ovăse pen- 
tru ovăz. 

După ș deasemenea nu se pune nici -isor, nici -ușor. Sin- 
gurul exemplu — neliterar — citat de d. Pascu, e borșișor, 
nume de plantă, Celelalte cuvinte terminate în -ș se aran- 
jează cum pot: de la roș, se formează roșior, de la cos, coÿtt- 
lef, dela ușă, ușiță, dela nas, năşic, ete. (cf. apoi caf, moș, 
preș, etc.). Faptul acesta se explică prin disimilare preventi- 
vă, așa cum sufixul -ean e evitat după numele de locuri ter- 


[ După lichidele ! si r, si după nazala n, se pune -isor: să- 


sor, drăcușor, porcuşor, locusor, facușor, mucusor, Nicu- 


` SUFIXELE 21 


minate în -n si e înlocuit prin -ar (vezi exemplele la Pusca- 


riu, Dacoromania, |. p. 327; adaugă Ciochinar, locuitor din 
Ciochina-lalomiţa) 

Un caz ciudat ne prezintă lenevior, diminutiv de la le- 
nes: rădăcina fiind bică, trebuia să se adauge -ior, for- 
mindu-se deci leneșior. Forma cu v poate fi uențată de 
substantivul lenenie, cu atit mai mult cu cit vechea slavă cu- 
noaste si un adjectiv lénivü. 

La substantivele terminate în a, observăm o fluctuare: 
lucrusor, oușor păstrează pe u, în timp ce cimbrișor, Petri- 
şor, acrisor, etc., au i. S'ar putea crede că avem aici de a face 
cu influenţa vocalei anterioare, dar explicația asta na s'ar 
putea aplica la cuserișor. E posibil ca diferențele să fie de 
natură dialectală, căci am impresia că u e mai răspindit în 
Moldova decit în celelalte regiuni. 

Faptul că -isor alternează cu -ușor după normele arătate, 
ne dă de bănuit că nici unul nu e primitiv si că vocala flo- 
tantă nu face parte din sufixul propriu-zis, ci a fost adăugată 
după formarea lui. Anticipind astfel asupra discuţiei rapor- 
turilor între -ișor, -uşor pe de o parte si -sor, de alta, vedem 
că forma mai veche trebue să fie -gor. 

Explicaţia d-lui Pascu pentru -sor (care ar proveni prin 
sincopare din yor sau -ușor) e greu de admis a priori: sufi- 
xele noastre au tendința generală de a se lungi, nu pe cea de 
a se scurta. Vezi de exemplu pe -elniță în loc de -nifă, -elnic, 
în loc de -nic, -aref în loc de -ef, -ulescu în loc de -escu, -ulef 
în loc de -ef și așa mai departe. Apoi, dacă d. Pascu declară 
că -por poate veni şi din -ișor, nu numai din -usor, d-sa nu dă 
nici un exemplu de -ișor cu i sincopat, si nici nu poate da, 
pentru că nu există. Toate cuvintele în -sor, au alături o va- 
riantă în -ușor, nu în -ișor. 

Dintre derivatele în -sor, cel mai vechiu pare a fi ușor 
(din lat, lenis), dar e greu să afirmăm că acest cuvint a fost 
format eu sufixul -sor, de oarece rămine îndoiala dacă nu 
cumva avem nici sufixul -ușor, a cărui vocală inițială a fost 
contopită cu vocala rădăcinii. Este totuși mai probabil că la 
toate rădăcinile terminate în vocală sau semivocală, # sau i, 
sufixul alăturat a avut de la început forma -sor. Nu vedem 
de exemplu de ce nu există substantive terminate în m, la 
care să se adauge sufixul -ișor, sau viceversa, adică de ce 
n'avem diminutive ca lucruișor sau cuiușor. Ba mai mult, la 
substantivele în -u cu pluralul foarte întrebuințat, s'au for- 
mat două diminutive, unul cu -uşor și altul cu -isor: bougor 
(cälusor), leusor, dar boișori, căișori, leișori. MI se pare eyi- 
dent că sufixul e -gor simplu. 

In ce priveşte substantivele terminate în à sau e, dacă 
am admite că suffxul primitiv a fost -isor sau -usor, nu ne-am 
putea explica forma derivatelor diminutivale: iapă plus 


` 


252 VIAȚA ROMINEASCA 
-ușoară, trebuia să dea iepoşoară, nu iepusoaràä; masă plus 


-işoară trebuia să dea masăișoară, nu mesișoară, şi așa mai 
departe. 

à Dar chiar derivatele de la rădăcini terminale în con- 
soană ne indică pe -sor ca formă mai veche. În primul rind, 
exemplele de alternanță a lui -usor cu -sor: între porgor şi 
porcusor sau între Tirsor si tirgușor nu e evident că forma 
bisilabică e cea mai veche? Lăsind la o pare datele istorice, 
chiar faplul că formele scurte sint mai alterate ne dovedește 
că ele sint cele mai vechi. Peste tot unde legătura cu rădă- 
cina a fost păstrată, diminutivul sa putut reface cu sufixul 
-ușor; dar În cazuri ca Tirșor, nume propriu, etimologia ne- 
fiind simțită, forma alterată a fost păstrată. 

Repartizarea geografică a formelor ne dovedește şi ea 

| că -șor e mai vechiu decit -usor. In timp ce micșor e popular 
si general dacoromân şi se găseşte si in dialectul macedoro- 
min, nicușor nu se întilneşte decit în limba literară; nucușor 
e numai moldovenesc, pe cind tot restul țării ana 2 pe 
nucsor; lepsoarà e mai frecvent decit iepușoară, vezi S. Pop, 
ibid., p. 136 și 204 (se poate pune bază pe forma calșor, citată 
la pag. 1147). 

Tot așa şi repartiția în timp a formelor: firgsor se gă- 
seste la Dosoftei şi in numele propriu Tiryor; astăzi nu se 
mai spune decit férgusor; drăgşor e în Anonymus Caranse- 
besiensis (la Pascu), astăzi nu mai cunoaştem decit pe dră- 
guşor; micsor a dat un derivat, pe micșora, atestat din pri- 
mele noastre texte; licșor în meglenoromină e fără îndoială. 
vechiu (d. Capidan nu-l pomeneşte, la sufixe, în Meglenoromi- 
nii). Tot așa, de sigur, si bunșor în macedorominä. 

robabil aşa dar că -şor e mai vechiu decit -ișor și -ugor. 
Să vedem deci care poate fi originea acestei forme şi cum se 
pot explica formele -cior, -isor, -usor, dacă plecăm de la -sor, 

Fără îndoială că -șor e înrudit cu -ior. Trebue să admi- 
tem că, -ior fiind prea scurt si incomod după monosilabe, pen- 
tru motivele arătate mai sus, limba a recurs la o combinaţie 
a acestui sufix cu -$, element care face parte din diverse su- 

„fixe diminutivale rominesti şi a cărui origine pare a fi foarte 
veche (vezi A. Graur, Nom d'agent el adjectif en roumain, 
pag. 69 si 86). Dar şi acest sufix avea defectul că începea cu 
o consoană, ceiace era putin comod cind rădăcina se ter- 
mina şi ea cu o consoană şi mai ales cînd rădăcina se termina 
cu două consoane (vezi mai sus exemple ca Tirsor isca 

"4irgșar, etc.). De aici au provenit o serie de 

Cele mai mari dificultăţi se iveau atunci cind consoana 

finală a rădăcinii era un s, căci -sș- e imposibil de pronunțat 

pentru noi, Cum s nu se putea schimba în cuvintele de o sin- 
gură silabă ca vas, nas, etc., fără să se piardă legătura etimo- 
logică a cuvintului, nu mai räminea decit să se disimileze con- 


- 


“va 


SUFIXELE 253 
soana sufixului, ceiace sa si intimplat: r a devenit -scior. 
La asta va fi contribuit si analogia sufixului -cior din cari- 
cior, ete, 

Celelalte cazuri au deveni! si ele curind dificile. Atunci 
sa alipit la sufix un -&, provenit fără îndoială de la cuvintele 
în -i (cuigor, etc.), de la cele în -e (peștișor, etc.), si aşa mai 
departe, Dar acest i era greu de adăugat după sunete labiale 
sau guturale, din motivele arătate mai sus. De aceia el s'a 
introdus numai după celelalte consoane;-șor s'a mai păstrat 
deci după labiale şi guturale, unde-l avem pănă astăzi, iar 
după celelalte sunete el a dispărut cu totul, fiind înlocuit de 
-isor. 

Dar și acolo unde rămăsese, -sor era incomod si altera 
adesea rădăcina (cum am arătat mai sus), de aceia, după 
modelul cuvintelor a căror rădăcină se termina în u, și cu 
concursul consoanei precedente, s'a format si varianta -usor, 
care, fiind mai nouă decit -ișor, n'a înlocuit încă de tot pe 
“șor, dar, pe zi ce trece, îl inloeueste tot mai mult. 


Al. Graur 


Hegel şi Taine după o opinie romînească * 


i de 

Desi local, cazul despre care va fi vorba are din puncte : 

iea o semnificație mai mult decit particulară. şi 

împrumută gi consideratiilor de mai jos această semnificație. 
Voi insista În concluzie asupra acestui aspect al chestiunii, 


L 


nume e vorba? À i 
LU 0 Met 1930, Consiliul Facultăţii de Litere din 
Cluj a cerut numirea subsemnatului de conferențiar la acca Fa- 
cultate. La începutul lui April, a apărut o broșură la Cluj, 
broșură care a fost apoi răspindită în toate centrele noastre 
mn poartă titlul ,Recomandäri la Universitate... ** 
si e semnată de d, V. Bărbat, profesor de sociologie la Univer- 
sitatea din Cluj. In această broșură, d. V. Bărbat recenzează 
cu asprime marc lucrarea subsemnatului L'influence de Hegel 
sur Taine théoricien de la connaissance et de l'art **", lucrare 
prezentată ca teză principală pentru Doctoratul în Litere (Doc- 
torat de Stat) la Sorbonna, si primită destul de bine, atît de 
critica franceză cit şi de cea rominească. (Vom vedea mai 
încolo cum sau exprimat diferitii critici despre această lu- 
crare), Dar d. V. Bărbat, negind orice calitate lucrării în chestie, 
orice valoare și orice merit autorului ei, îl cheamă pe acesta —- 
„după citirea constientioasä a lucrării... şi cu toată seriozitateta 
pe care sintem în drept s'o cerem dela un profesor universi- 


* În marginea unei numiri la Universitatea din Cluj. 
** Cluj, Cartea Rominească, 1930, 
*** Paris, Librarie Universitaire J. Gamber, 1928. 


HEGEL ȘI TAINE DUPĂ O OPINIE ROMINEASCA 253 


tar“ * la severă judecată, la foarte severă judecată în fața tri- 
bunalului conștiinței d-sale de „profesor cu răspundere”. 

Indemnat de glasul acestei conștiințe a d-sale, d. V, Bărbat 
şi-a cetit „observările” în ședința Consiliului Facultății unde 
avea să se hotărască recomandarea subsemnatului de confe- 
renfiar. Ele aveau deci scopul să exprime cu autoritate, în fața 
Consiliului, opinia unui om cu competinţă, si să împiedice, ca 
o mare greșală, recomandarea despre care e vorba. i 

Deși „observaţiile“ pe care d. V, Bărbat le-a cetit în Consi- 
liul Facultăţii nu şi-au atins scopul urmărit — adică respingerea 
candidaturii celui ce semnează aceste rinduri — ele, prin tipă- 
rirea şi räspindirea lor în marele public, ar putea să aibă alte 
consecințe. Anume: crearea unei atmosfere de neîncredere în 
spiritele cetitorilor nepreveniti **, și aceasta nu numai în ceiace 
privește calităţile ştiinţifice ale lucrării subsemnatului, ci indi- 
rect şi în ceiace privește puterea de discernămînt şi seriozitatea 
Facultăţii care a acoperit cu autoritatea sa o lucrare atit de im- 
becilä, cum pare a fi lucrarea L'influence de Hegel sur Taine 
văzută prin prisma criticei d-lui V. Bărbat. Cu alte cuvinte, 
broşura d-lui V, Bărbat ar putea avea ca rezultat direct: discre- 
ditarea din punct de vedere științific a autorului cărții despre 
influenţa lui Hegel asupra lui Taine, şi indirect: discreditarea 
Sorbonnei care a acceptat această carte ca Teză de Doctorat de 
Stat. N'a scris oare însuși d-sa, profesor de sociologie la Cluj, 
domnului E. Bréhier, profesor de istoria filozofiei la Sorbonna 
și fost raportor al lucrării împricinate, exprimindu-si mirarea, că 
Sorbonna a putut accepta ca teză de Doctorat o lucrare ca a celui 
ce scrie aceste rînduri? 

Și nu e oare natural și inteligibil ca cetitorul neprevenit 
să rămînă, după cetirea broșurei d-lui V, Bărbat, şi el nedumerit 
51, poate, revoltat zicîndu-și: „Astfel de teze se susțin la Sor- 
bonna? Astfel de studii se fac la Universitatea de care fac atita 


o Broÿara d-lui V. Bărbat, p, 28. — Pentru a simplifica trimi- 
terile, voi indica de aci inainte broșura d-lui Bărbat prin literele VB. 
și prin literele DR lucrarea subsemnatulai. 

** Și chiar şi în spiritele unora din cetitorii preveniti, sau care 
ar putea și ar trebui să fie perfect orientati, Căci lectura „observaţiilor 
d-lui V. Bărbat a produs o impresie atit de profundă asupra unuia din 
colegii d-sale, incit acesta s'a văzut angajat întrun foarte delicat gi 
neplăcut conflict de conștiință. —Anume, colegul d-lui V. Bărbat nu stis 
dacă concluzia generali, gi definitivă, care se desprindea din „observa. 
tiile" d-lui Profesor Bărbat, în ceiace priveşte însuşirile ştiinţifice ale 
autorului cărții L'Influence de Hegel sur Taine, ar trebui să fie formu- 
lată exact prin propoziția: „Lipsit de probitate ştiinţifică“, sau „Lipsit 
de seriozitate ştiinţifică“? După o lungă discuţie cu sine însuși colegul 
d-lui V. Bărbat s'a oprit — din milă poate — la această din urmă pro- 
poziţie. 


256 __VIATA ROMINEASCA _ 


caz cei ce au învățat acolo, gi cei ce, fără să controleze starta 
reală a lucrurilor, cred pe cei ce au învățat acolo?!" 

Cetitorii nepreveniti ai brosurii d-lui V. Bărbat își vor fi 
spus cu atit mai mult toate acestea, cu cît lucrarea criticată este 
despre Taine. Ea nu tratează deci nici despre războaele tribu- 
rilor din Patagonia, și nici chiar despre o problemă romineascä, 
chestiuni pe care profesorii dela Sorbonna nu le-ar fi putut, 
eventual, controla cu destulă rigurozitate: ci tratează un subiect 
pentru Sorbonna perfect controlabil; mai mult, ea discută o ches- 
tiune care este o parte și un aspect al marii probleme a influ- 
entei germane în Franța, problemă care — mai e nevot sã œ 
spunem? — interesează pe oamenii de ştiinţă franceji în gradul 
cel mai înalt. Or, îşi vor zice multi cetitori ai broșurii d-lui 
V. Bărbat, dacă Sorbonna a acceptat ca teză de doctorat de Stat 
o lucrare cu un astfel de subiect si totuși n'a controlat-o cu ri- 
goarea pe care sîntem în drept să o așteptăm din partea ei, mai 
alea că acest subiect eră tratat de un om lipsit de maturitate 
şi nepregătit (VB,26, 23), și care pune şi discută problema în- 
tr'un fel atît de pueril ca acela pe care ni l-a descris şi demon- 
strat în broşura sa d, V. Bărbat, ce garantie de seriozitate stiin- 
țifică mai poate prezenta Sorbonna? !" 

Şi trebue să recunoaștem că cetitorii insuficient orientati ai 
„Recomandărilor” d-lui V. Bărbat sint perfect indreptäfifi să 
judece astfel... 

Deşi nemilosul recenzent al lucrării L'Influence de Hegel 
sur Taine n'a putut avea intenția să inspire cetitorilor d-sale 
deconcertanta concluzie de mai sus, accasta este totuși judecată 
care se desprinde logic din cele 28 de pagini de critică ale 
d-sale. 

Căci eforturile d-lui Bărbat de a face o disociare între ceiace 
d-sa numește „Doctorat în sine“ (sic!) al subsemnatului si Iu- 
crarea de doctorat pe care o critică sint absolut inutile. „Obser- 
vatiile noastre, scrie d-sa, nu pun în discuție doctoratul în sine. 
El vine dela o universitate — cea din Paris — prea vestită prin 
seriozitatea muncii săvirșite acolo, spre a ne gîndi la aşa ceva“ 
(p: 5.). Ce distincție subtilă! Nu ne atingem de „doctoratul in 
sine“, pentrucă e serios *, si reprobăm, dela întăia pănă la cea 
din urmă linie lucrarea de doctorat, încercăm să o distrugem (pe 
23 de pagini!), pentrucă nu e serioasă! ** 

Dar să punem discuția în termeni clari de tot: Examinind lu- 
crarea împricinată (şi examinind-o timp de cîteva luni), Sor- 
bonna a aprobat-o. Dovadă : Doctoratul, şi încă Doctoratul de Stat, 
Analizind aceiaşi lucrare, d. V. Bărbat a dezaprobat-o. Şi a deza- 
probat-o în întreg cuprinsul ei. Dovadă: Broșura. Acolo unde 


* Pentrucă nu există „doctorat în sine”, | 
** Discuţia a devenit cam fastidioasi Scuza: felul atacului re- 
plementează natura apărării, 


HEGEL ŞI TAINE DUPA O OPINIE ROMINEASCA 27 


sti vp 
Li 


Sorbona, prin scrisul autorizat al raportorului ei, a zis: dal, d. 
V. Bărbat, profesor de Sociologie la Cluj, a zis: ba! 


+*s 


Pronuntind cu hotärire acest nu! al d-sale, d. V. Bărbat 
respinge implicit şi opiniile criticilor — franceji și romini — 
care s'au pronunțat favorabil asupra lucrării în care d-sa n’a 
găsit bun o iotä, 

Cartea L'Influence de Hegel sur Taine a fost semnalată sau 
recenzatä de următorii: F. Strowsky, membru al Institutului 
Franţei (Le Figaro, prim-articolul din 29.12. 1928), E. Seillère, 
membru al Institutului Franţei (Journal des Débats, 20, 3, 1929), 
E, Brébhier, profesor de Istoria Filozofiei la Sorbonna (Revue 
d'Histoire de la Philosophie, Iulie-Sept., 1929), Henri Gouhier, 
doctor în filozofie dela Sorbonna * (Les nouvelles littéraires, 
22. 2, 1930). Aceştia, în Franța. 

In Rominia au scria domnii: N, Iorga (Revue historique, 
April-lunie 1929), Lucian Blaga (Curentul, 21. 1. 1929), Octav 
Botez (Viața Rominească, Decembre, 1928) si D. I. Suchianu 
(Adevărul Literar, 3. 2. 1929). Iar domnii I. Petrovici și M. 
Ștefănescu au înaintat un raport favorabil despre lucrarea îm- 
pricinată cătră Universitatea din Cernăuţi, cu ocazia unui con- 
curs de agregafie care a avut loc acolo, în Mai 1929, concurs la 
care a participat si subsemnatul, 

„Voi reproduce, în cursul discuţiei ce va urma, unele din opi- 
niile criticilor amintiți mai sus, Tin însă să notez de pe acum 
că niciunul din criticii amintiți n'a reprobat lucrarea a cărei 
moarte a decretat-o, fără posibilitate de apel, d. V. Bărbat, 


ata 


f Dar faptul că Sorbonna, și cu ea toți criticii amintiți mai sus, 
S'au exprimat favorabil despre lucrarea L'Influence de Hegel 
sur Taine nu infirmă dreptul incontestabil pe care-l are d. V, 
Bărbat de a susține o părere defavorabilă despre acea lucrare. 
Dela Descartes încoace, dreptul de liber examen și de repu- 
diere al oricărei autorități în materie de gindire științifică este 
un drept care aparține tuturor. Prin urmare, deși e puțin verosi- 
mil ca Sorbonna ș. a. m. d, să se fi înșelat atit de mult în jude- 
cata lor, nu este absolut absurdă ipoteza ca d. V. Bărbat, pri- 
vind lucrurile mai de aproape ** gi cu mai multă pricepere, să 
fi ajuns la concluzii contrare, dar juste, si care răstoarnă deci, 


* D, E. Gouhier este autorul unor lucrări despre Maleh 
4 s ran 
foarte bine primită de critica filozofică franceză, e 
** Broșura d-lui V. Bărbat impresionează prin aparatul științific 
pe care-l pune în mişcare: număr mare de citate, de trimi 
tări de texte, etc., etc, TUE 


17 


258 7: _ VIATA ROMINEASCA 


ca pe niște opinii fără fundament, judecätile celor ce sau pro- 
nuntat înaintea d-sale asupra chestiunii care ne e 

Cum şi-a exercitat d, prof. universitar V. Bărbat dreptul de 
liber examen? Sau, cu alte cuvinte, care este calitatea, tăria 
argumentelor pe care d-sa își sprijineste „observările“? Iată 
întrebarea la care încearcă să răspundă consideratiile de mai jos. 
Răspunzind la această întrebare, răspundem implicit si la cea 
care se formulează simplu și banal: Unde sint adevărul și 
dreptatea? 


IL 


Care sint păcatele cele mai grave pentru care d. V. Bărbat 
a chemat la o atît de severă judecată pe autorul lucrării L'In- 
fluence de Hegel sur Taine? Greşeli, care, cu toată enormitarea 
lor, au scăpat — ca printr'o minune extraordinară — ncobservate 
perspicacității Sorbonnei * si spiritului critic al judecătorilor 
franceji și romini ai lucrării puse subt acuzație, greșeli pentru 
care autorul acesteia este declarat „lipsit de maturitate“ gi 
„nepregătit să profeseze oficial” (V. B. 26, 28) la universitate. 
Aceste greșeli mari sînt trei (V. B., 26): 

1) Autorul cărții despre influența lui Hegel asupra lui 
Taine „nu poate dovedi că esența despre care vorbeşte Taine în 
teoria cunoștinței este indentică eu esența din filozotia generală 
a lui Hegel", şi nici că esenţa despre care vorbia filozoful francez 
in artă este identică cu Esenţa din Estetica lui Hegel (V. B., 13, 
17, 20 şi nota dela p. 6—7). 

2) Autorul lucrării in discuţie afirmă tendentios că Taine s'a 
recunoscut el însuşi adept al lui Hegel (V. B. 11), si 

3) Exagereazä peste măsură influența hegeliană asupra lui 
Taine (V. B. 26). 

Este evident că greșelile acestea sînt grave, Si este şi mai 
evident că, dacă ele ar fi reale şi deci reprosurile d-lui V, Bărbat 
întemeiate, lucrarea intitulată L'Influence de Hegel sur Taine 
și-ar pierde orice valoare științifică, prin urmare si rostul de a 
fi fost scrisă. 

Să discutăm deci pe rind aceste obiectiuni si să vedem dacă 
ele sint întemeiate? Căci, dacă am reuşi să arătăm că ele nu 
sint indreptätite, am reuși poate să împrăştiem ,atmosfera” pe 
Care a creat-o broşura d-lui V. Bărbat, („Atmosfera“ de care 
am vorbit mai sus). 

In cursul discuţiei vom releva şi examina și alte invinovätiri 
pe care d, V. Bărbat le aduce lucrării despre care e vorba si 


* Căci este evident că, dată Sorbonna ar fi descoperit aceste mari 
greşeli, şi-ar fi dat sama cît e de neserioasă, de arbitrară şi de fante- 
zistă lucrarea L'Influence de Hegel sur Taine, şi în consecință n'ar 
fi acceptat-o în nici un caz ca teză de Doctorat de Stat, 


____ HEGEL ŞI TAINE DUPA O OPINIE ROMINEASCA 250 
autorului ci. Am zis „şi alte“, trucă nu am deloc intenția să 
discut absolut toate "Amiel ez d-sale. Ele sint auz e 
şi pentru a arăta ă propos de fiecare dacă este sau nu întemeiată, 
ar trebui să mai scriu o dată lucrarea împricinată, cu comentarii 
şi explicații nesfirgite, și în ordinea și spiritul impus de atacul 
d-lui V. Bărbat, Drept ce, am ales numai greșelile mari care mi 
se impută. Am ales, cu alte cuvinte, dintr'un număr mare de ca- 
zuri, de date, sau cum vreți să le ziceti, pe cele care fiind im- 
portante și reprezentative, rezumă esența celorlalte. Aceste spe- 
cimene de discuție critică ne vor permite să tragem, prin induc- 
ţie — operație foarte indreptätitä, ne spune logica — concluzii 
cu privire la spiritul profund în care este concepută curajoasa 
şi devcurajatoarea critică a d-lui Profesor. 


1. 


Autorul lucrării despre influența lui Hegel asupra lui Taine 
„ui poate dovedi că esența despre care vorbeşte Taine în teo- 
ria cunoștinței este identică cu Esenţa din filozofia generală 
a lui Hegel" ete. (Cf. mai sus). Aceasta este concluzia funda- 
mentală ce se desprinde din foarte migăloasa discuție în care se 
angajează d. V. Bărbat în cap. III al broșurii d-sale. (Cap. III 
ocupă jumătate din broșură). Dar nu acesta este motivul care 
ne-a îndemnat să discutăm mai întăiu această „observație“ a d-lui 
V. Bärbat. El este cu totul altul. Ideia de esență (identică, la 
filozofii de care € vorba cu aceia de cauză, de substanță, de 
lege şi cu ceiace numitn noțiune, concept) este o idee a cărei dis- 
cutie ormează centrul lucrării criticate de d. V, Bărbat, Intr'a- 
devăr, această idee este examinată, din puncte de vedere diferite, 
în capitolele II, III şi IV ale lucrării mele (p. 97—329). Este 

evident că, atacînd lucrarea în punctul acesta, d. V, Bărbat 
îi atacă și încearcă să-i dărime însuși fundamentul, 

Dar sustinind că cel ce iscäleste aceste rînduri ar fi încer- 
cat să dovedească identitatea conceptului de esență la Hegel si 
la Taine, d. V. Bărbat îi atribue în mod gratuit o intenție pe 
care acesta n'a avut-o, n'a exprimat-o în lucrarea sa, si nici n'a 
incercat s'o realizeze în nici un singur paragraf sau capitol al lg. 
crării puse subt acuzație. 

N'a încercat autorul acestei lucrări să arate atit în capitolul 
II și cap. INI cit și în cap IV și în partea a doua a concluziei 
om AT pate a soria de identitate Între ideia de esență 

şi aine f. — RE, 
411—414). ( DR. 171—195, 283—301, 307 229, 

a) lată citeva texte * : 

* Pentruca nu cumva să fiu invinovätit de traducere tenden- 
țioasă, şi pentruca sensul precis al textelor să nu sufere din cauza tra- 


„ducerii, reproduc, textele în frantureste. 


. 


260 VIATA ROMINEASCA 


„Après ce qu'on vient de dire et de démontrer par des tex- 
tes, il est manifeste que le concept de Taine n'est pas le concept 
de Hegel. Obtenu par généralisation *, par abstraction, comme 
dirait Taine, donc par l'élimination de ce qui est particulier, 
individuel, le concept de Taine ne pose que de l'identique et 
des rapports de contenance. Intelligibilité ne veut pas dire, selon 
Taine, conciliation de contraires, mais élimination absolue de 
l'un des termes et affirmation sans réserve de l'autre, sacrifice 
de ce qui est particulier au profit de ce qui est universel, rê- 
duction du premier à une simple apparence. Le concept de 
Taine ne serait donc pas, aux yeux de Hegel, un concept véri- 
table. Hegel Pappellerait, sans hésiter, abstraction vide, dé- 
pourvue de ce qui justement constitue, d'après lui, l'essence 
même du concept. Le concept de Taine n'est pas universel-con- 
cret, il n'est qu'universel-abstrait. Or, ce n'est pas là une diffé- 
rence insignifiante et purement formelle, Au contraire, elle est 
capitale, car, comme nous le constaterons dans les chapitres III 
et IV du présent travail, elle a pour conséquence une conception 
générale du monde qui, tout en se disant hégélienne, diffère, à 
certains points de vue, essentiellement, de celle de Hegel." (DR. 
183—4). 

lată acum un text dela începutul capitolului III (DR 197— 
301) al lucrării L'Influence de Hegel sur Taine, capitol care 
poartă ca titlu: Théorie de l'essence ou des causes; deci chiar 
si titlul indică precis că e vorba de problema pe care o discută 
d. V. Bărbat. (Textul de mai jos se raportă la întreg conținutul 
capitolului III, drept ce în concluzia capitolului (p. 284) se re- 
vine asupra lui): 

„Toutefois je tiens a souligner dès maintenant, qu'à mon 
avis, Taine a rendu sienne une notion de la cause qui, il est 
vrai, se trouve développée dans la LOGIQUE de Hegel, mais qui 
mest pas le concept de cause auquel s'est arrêté le grand dialec- 
ticien... Pour caractériser en deux mots la manière dont la pensée 
de Taine a subi l'influence hégélienne sur le point dont il est 
question en ce moment, disons que l'auteur des Philosophes clas- 
siques a accepté, comme absolument vraie, une conception qui, 
chez Hegel, ne figure qu'à titre d'hypothăse qu'il s'agit de ré- 
duire à l'absurde. Mais on insistera sur cet aspect du problème 
à la fin du chapitre", (DR, 200—201). 

Textele citate sint, cred, destul de clare si de... afirmative. 


* Se vede prin felul cum începe acest text că el este rezultatul 
unei demonstrații, bune sau rele, nu importă, Ceiace importă, pentru 
discuția noastră, este faptul că această demonstrație urmărea scoate- 
rea În evidenţă a diferenței esenţiale care este între conceptul (ideia) 
lui Taine și conceptul (ideia) lui Hegel. Deci scoaterea în evidență a 
diferenței pe care d. V. Bărbat afirmă că ași nega-o, voind (dar nepu- 
tind) să dovedesc identitatea esenței la Hegel și la Taine. 


Bărbat să atribue subsemnatului dorința de a 


HEGEL ŞI TAINE DUPA O OPINIE ROMINEASCA 261 


Pentru oricine pricepe și vrea să priceapă, ele nu mai au nevoe 
de comentar, 


+ * » 


Dar cetitorul găseşte în însăși broșura d-lui V. Bărbat texte 
care infirmă teza d-lui V. Bărbat că aşi fi voit să demonstrez 
identitatea esenței lui Hegel cu aceia a lui Taine: 

„Negindind ca adevăratul Hegel, ci ca un Hegel interpretat 
în conformitate cu înclinările propriului său suflet,.. autorul 
Positivismului englez a crezut că poate „construi“ Absolutul 
numai cu „acelaş” *. „Legea unică a lui Taine afirmă, în opoziţie 
cu ideia concretă, absolută a lui Hegel, că forma exclusivă și 
sasi a savane este gindirea logicä. Axiomul suprem al lui 

e reduce existența concretă la o simplă A i 
la un simbol.“ (VB, 18, 19). Vote 

___ Aceste texte — şi multe altele — pe care severul meu cri- 

tic le-a reprodus traducindu-le din cartea incriminatä, implicä 

mod evident convingerea (motivatä bine sau räu, pentru ce 

sa SUR aici, pre SE Pop am subsemnatului că ideia 
ceau cei doi tori d i 

rit pr gi ri despre esența lucrurilor este 

Drept ce, capitolul III al lucrării criticate (acela care, cum 
Spuneam mai sus, poartă titlul general de: Théorie de l'essence 
ou des causes) închee cu concluzia generală pe care o reproduce 

şi d. V. Bărbat, la pag. 19, aliniatul 6, al prea-räspinditei d-sale 
opani; text care, în loc să servească tezei d-sale, o răstoarnă 
chipul cel mai eclatant... „De aceia, autorul Logicei ar fi re- 
negat poate pe acest discipol, care credea că ajunge, prin ideia 
e pe mecanică, bazată pe identitatea abstractă, să înțeleagă 
à explice chiar si formele gîndirii si ale vieții, gi ar fi văzut 
el mai curind un fiu spiritual al lui Spinoza.“ „Al unui Spi- 
M nD cum îl înțelegea Hegel și, după el, Taine.“ (V. B. 19: 
Pe ce se sprijinegte deci afirmația d-lui Bărbat că 
À - eu aşi 
rari na pose stagiunii Hegelian cu acela al lui 
Hara i sont A eia e pe care le aduce, d-sa nu dove- 
: este deci concluzia generală ce sîntem fndreptäti 
22, gr din discutia cap. ii al brosurii d-sale? or De 
Bara Km mi vd pe Pau sy ue autorului cărții „L'Influence de 
per hotel = i lucruri pe care apoi d-sa i le repro- 
s*y 
b) Este hatural să ne întrebăm acum: Cum a ajuns d. V 
identifica esența 


* Adică cu concepte abstracte, 


289 VIAȚA ROMINEASCA | 


lui Hegel cu esența lui Taine, gi să-i facă din această dorință o ` 


vină, cu dreptate, mare? Uite cum: d. V. Bărbat amestecă perpe- 
tuu cele două puncte de vedere * din care am fost silit să pri- 
vesc problema influenței hegeliane asupra lui Taine, puncte de 
vedere pe care subsemnatul le-a distins în chip foarte net, căci 
așa o cerea natura complexă a problemei studiate. Cine face ab- 
stractie de această distincție capitală ajunge în mod inevitabil 
a nu mai înțelege nimic din lucrarea L'Influence de Hegel..., şi 
a învinui, în plus, pe autorul ei de contraziceri și „reveniri“ 
(Cf. VB 6—7, 20). 

Lucrul pare extrem de complicat. Şi este într'adevăr **, Să 
mă explic : 

Pentru a ajunge să facă o expunere cit de cit limpede a 
rezultatelor analizelor întreprinse, subsemnatul s'a văzut ne 
voit să recurgă la metoda pe care o precizează introducerea lu- 
crării în discuție, în termenii următori (nu traduc pentru mo- 
tivul precizat într'o notă de mai sus): 

„Dans la première partie de cette étude (le chapitre IV mis 
à part) *** — pour arriver à rendre sensible l'influence qu'a exer- 
cée l’auteur de la Logique spéculative sur la pensée d'Hippolyte 
Taine, je me place d'abord — à propos de chaque grand problème, 
c'est-à-dire dans chaque chapitre — au point de vue propre à 
l'auteur des Philosophes ciassiques. En d'autres termes, j'a- 
dopte, provisoirement, l'interprétation que donne Taine à la mé- 
taphysique de Hegel (car il est bien évident que c'est à tra- 
vers cette interprétation qu'il s'en est inspiré), et je cherche à 
montrer ce que sa pensée a emprunté à l'oeuvre de Hegel, telle 
qu'il l'entend. 

„Mais en procédant uniquement de cette façon-là, on risque 
de se tromper. Car, n’aboutissant à déterminer que l'étendue, la 
quantité de l'influence subie, on est facilement porté à en 
exagérer l’action effective, l'importance, 


* Cine cetește broşura d-lui VB., îşi face subt acest raport, o 
idee extrem de proastă despre gradul de claritate al lucrării; gi, în 
consecință, şi despre luciditatea inteligenței acelora care au fost che- 
mati să o judece înaintea d-lui V. Bărbat, 

#* „Car, lorsqu'on s'est proposé d'étudier les aspects multiples 
d'un phénomène de ce genre, il ne suffit pas de distinguer l'influence 
Qu'on veut retenir, d'autres, qui pourraient lui ressembler et qui toute- 
fois en diffèrent — opération difficile, parce que délicate: il ne suffit 
pas d'établir une relation directe et aussi sûre que possible entre des 
idées et des oeuvres: il ne suffit pas de conclure que, sur tel et tel 
point, Taine a été disciple de Hegel, mais il faut montrer de quelle 
manière Îl l'a été; c'est-à-dire, il faut montrer. quelle est la nature, 
la qualité, en d'autres termes, l'étendue et la profondeur de l'influence 
exercée“ (DR, 51). 

*** Prin urmare p, 1—301. 


HEGEL ŞI TAINE DUPA O OPINIE ROMINEASCA 263 


„C'est pourquoi je m'efforce de compléter ce premier point 
de vue par un autre et de corriger" les données obtenues avec 
son aide par les précisions fournies par ce dernier: J'essaye de 
me transposer sur le point de vue que je crois être celui de Hegel 
ra à pr vata stire (qui pi ne pornit pas être le Hegel de 

„et je tente de juger de "’hégéli 
Cousin et de Stuart Mill SN re 

„C'est en procédant ainsi que je crois arriver à déterminer 
aussi la profondeur, la qualité de l'influence qu'il s'agit de dé- 
finir, D'autre part, la clarté de l'exposition souffrirait énormé. 
ment si je mélais continuellement, à propos de chaque point et 
phase du discours, ces deux points de vue, Aussi, dans chaque 
chapitre, je les développe séparément... La premiere partie re- 
tient sourtout les accords qu'il y a entre les conceptions de nos 
deux philosophes ; la deuxième partie appuie sur les dissonances, 
dévoile les différences profondes, qu'il y a entre l'esprit du 
AE ha celui du disciple", (DR 54—55). * 

ost aceasta o metodă de lucru şi de expunere despre care 

raportorul sorbonnian al lucrării — deci om cu justificate pre- 

aria: Free şi cu autoritate să vorbească — scria subsem- 
ui, cu data de 18,4.1928, că e bună si 

GE Hooe i À si precisă („la méthode 

sa + 


Le Or, d. V. Bărbat pare a nu-și fi dat samă de rostul distinc- 
ției precizate mai sus (vezi ere ci: „vorbe mari“, în nota" 
dela p. 7 a broșurii d-sale), distincție enunțată în mod principial 
in Introducerea lucrării și subliniată în cursul lucrării oridecite- 
ori se făcea trecere dela un punct de vedere la celălalt; enun. 
tată probabil În mod destul de clar, pentrucă Francejii — atit 
4 exigenti în această privință — nu s'au plins, nici unul, de 
psa de claritate a cărții L'Influence de Hegel sur Taine. 
aan samă de faptul că toate consideratiile si desvol- 
: € mele care pornesc dela I-iul punct de vedere sînt ipote- 
tice, provizorii (cf. mai sus textul citat din Introducerea lucrä- 
rii), d. V. Bărbat le-a luat drept definitive. Iar pe cele care se 
plasau pe al II-lea punct de vedere şi veneau să corecteze (et 
ee po me citat mai sus) pe cele dintäi, — pe cele care 
a fi rele def — j 
pe unele ce veneau să megane + pig PHONE A 
De aci concluzia comică pe care d-sa o scoate, afirmind că 


” In ceiace privește ideile estetice ale lui T observati 
fundamentală pe cate o face subsemnatul În pag, 349, aho à Pr pro 
aceiași pagină. Dat fiind faptul că, în partea I-iu a lucrării (pag, 1301). 
se stabilește sensul pe care-l au la Hegel și la Taine termenii dsenţă, 
cauză, etc., nu mai era nevoe să se mai revină asupra lor în partea II-a 
Faptul acesta ar fi făcut să sufere claritatea z 


z VIATA ROMINEASCA 


felul de argumentare al subsemnatului ar fi„oarecum impresio- 
nist". (V. B., 7). 

Dar în proastă lumină mai e prezentată grava Sorbonnă care 
a venit, la adinci bătrinețe, să acopere cu judecata ei favorabilă 
o lucrare „impresionistă“ asupta unui aspect și părți a unei pro- 
bleme atît de importante din punct de yedere francez! Va să zică 
d. E. Bréhier, cînd îmi scria că lucrarea mea l-a satisfăcut pe de- 
plin („votre travail ma pleinement satisfait“ — 1. VL 1928), 
scria pornind dintr'o convingere pe care i-ași fi inspirat-o prin 
argumente „oarecum impresioniste"! Spre marea d-sale satisfac- 
tie, d. Bărbat poate spune că nu sa lăsat impresionat de astfel 
de argumente... 

ate 


c) Cum se face că d. Bărbat a confundat perpetuu cele două 
puncte de vedere? 

Ipoteza unei confuziuni intenționate o înlăturăm dela înce- 
put. Căci nu avem nici un motiv să punem la îndoială buna cre- 
dintä a d-lui profesor universitar. Aceasta cu atît mai mult, cu 
cît, în această ipoteză, devine inexplicabil și absurd faptul că 
d-sa citează în favoaorea tezei d-sale, texte care vorbesc răspicat 
contra ti! Ar răminea ipoteza unei lecturi nu destul de atente 
a lucrării puse subt acuzație. Dar d. V. Bărbat, amintidu-ne 
„seriozitatea ce sintem în drept s'o cerem dela un Profesor uni- 
versitar“ (VB, 28), ne spune că n'a emis consideratiile sale decît 
„după citirea constientioasä a lucrării”, 

Nu rămîne decit o singură ipoteză explicativă, anume: 
LIPSA DE PATRUNDERE complectă şi de înțelegere clară 
a problemei, problemă foarte complexă, și problemă pe care d-sa 
o discută totuși pe un ton sentenfios și plin de autoritate. 

d) Acum, o altă întrebare: de ce d. Bărbat n'a înțeles clar 
despre ce anume era vorba în capitolele cele mai importante ale 
lucrării pe care a condamnat-o; de ce i-a scăpat printre degete 
însăși cheia de boltă a construcției pe care și-a propus s'o dă- 
rime? 


Cauza explicativä cea mai verosimilā îmi pare a fi LIPSA 
DE CUNOAŞTERE aprofundată a celor două filozofii, în a 
căror discuție gi analiză s'a angajat cu admirabilă hotărire. 

Să dovedim această afirmație cu fapte. Cu fapte materiale, 


semnatul discută problema esenței), deși este vorba de o proble- 
9 vot ro pd a era a aana AA 


HEGEL ŞI TAINE DUPA O OPINIE ROMINEASCA 265 


Bărbat vrea să sublinieze din nou cit de „impresionist“ şi 
serios este subsemnatul, discutind probleme pur re repede 
texte și trimiteri la o operă de istorie a literaturii... 

Dar, dacă d. Bărbat ar fi avut vreodată, cel putin în mină, 
Istoria literaturii engleze a lui Taine,-ar ști că această operă 
este şi o istorie a filozofiei engleze, tratind, în mari capitole 
despre Bacon, Carlyle, Stuart Mill, Hobbes: că trimiterile mele 
sînt, în speță, la studiul despre Stuart Mill*, opera cu carac- 
ae filozofic sai e ap i a lui Taine, şi ar fi renunțat 

această ironie deplasa i ea se întoarce împotriva 
prici d-sale ,competente" critice... LE: Fe 


La pagina 14 si 15, d. Bărbat înfierează proce- 

deu gregit al metal: LG 

„Dela volumele asupra Literaturii, serie d. V. Băr 
Roşca trece, spre a dovedi ce înțelege Taine prin esenţă, rm 
nicul caet din tinereţe“ *,.. „După Caet, d. Roşca face din nou 
apel la Corespondenţă”... „iar apoi se întoarce din nou la texte 
din Literatura engleză, pentru a reveni la Corespondenţă 

gs À rare 207 n ue la Caetui din tinereţe...“ 
. V. Bărbat se e deci că 
Corespondent, pă >? ing că plimb cetitorul dela Caet la 
speţă însă, Caet si Corespondenţă sînt unul si acel, - 
cru! Nu poate fi deci vorba de tener si reveniri data Crete 
Corespondenţă. Ce-l face pe d. profesor să creadă că ar fi vorba 
aici de două lucruri diferite, este faptul că, vorbind de Caet, 
per pages pe re pe penna excelentul motiv, 
etului sint i 

pepene lui Taine! paris rea dei 
e vede însă că d. V. Bărbat nu știe acest lucru,altfel — 
ipoteza lipsei de bună credință fiind A sr es — nu sar plinge, 
repetat, si în nota dela p. 14 a broșurii d-sale: „In paragraful re- 
mn dn Problema esenței, scrie d. Bărbat, d. D, D. Roşca ci- 
oanh ro pagini (202—207) de patru ori Corespondenta lui 
sa aer zarea citate, la paginile 202, 205 și 207, sint luate 
pom hose re al Corespondentei lui Taine, volum care cuprinde 
miri e sale până la etatea de 25 ani, [notez că, în paginile de 
arzi e vorba, n'am citat nici o singură scrisoare a lui Taine] gi 
ate citatele se reduc la unul singur, luat dela pagina 117 a aces- 
tui volum!" (Explicatie suplimentară: Cf, mai sus, ultima mea 


Din nota d-lui Bărbat reese că d-sa a avut în mînă volumul 


* Acest studiu al lui Taine publ , intäiu 
en n rte cu titlul Le joe a eo eve apr cind mr Lans gg 
Positivisme anglais, d. Bărbat nu mă mai ironizează. SI 
** „Veşnicul Cast“; adevăfat că, în ui 
rac d. V. Bărbat, vorbesc continuu de Cat. Dies? Da ge 
—207 analizează, din punctul de vedere care mă interesa, ve et. 


aa _ VIAȚA ROMINEASCA 


I al Corespondentei lui Taine. Dar nu reese decit că l-a avut în 
minä.. 


Tot ignoranța faptului că nenorocitul Caet se află în Cores- 
pondentä, îl încurajează pe d. Bărbat să susțină (pag. 9) că punc- 
tul de plecare al analizelor întreprinse de subsemnatul ar fi, pe 
lîngă Caet (d. Bărbat ar fi trebuit să zică Caete, căci sint mai 
muite), si Corespondența lui Taine. * 

2) In ceiace priveşte pe Hegel. 

La pagina 9, 18, 19, severul judecător al lucrării L'Influence 
de Hegel sur Taine SE SPERIE și se revoltă pentrucă, la pa- 
gina 412—13 a acestei lucrări, se găsește textul: „Cu alte cuvinte, 
Taine, supunind gindirea lui Hegel exigențelor propriei sale 
gindiri, o transpune din planul în care ea pretinde ** să se 
miște, plan al rațiunii concrete, care vrea să înțeleagă iar nu să 
escamoteze diversitatea şi schimbarea”, etc. (VB, 9). 

Acest text este luat din concluzia cărții. Sensul în care-l 
folosește autorul acesteia este precizat la pagina 295 a lucrării, 
unde este folosit pentru întâia oară. Acolo, și în cele zece pagini 
premergătoare, fiind vorba despre explicația pe care o dau în 
general toate ştiinţele care recurg la ideia de cauză mecanică, 
subsemnatul a folosit, pentru a spune că această cauzalitate nu 
poate explica schimbarea și diversitatea realităţii, negindu-le —- 
lucru știut de oricine cunoaște putin problemele ce le pune teo- 
ria modernă a cunoașterii si filozofia științelor *** — cuvintul 
„escamotează”. Acest cuvint l-am găsit, utilizat în sensul acesta, 
la Berr (autor la care și trimit; cf, pag. 295). L-am adoptat si eu, 
pentru motivul foarte simplu că mi s'a părut expresiv și foarte 
potrivit pentru a caracteriza rezultatul la care necesarmente 
ajunge orice teorie explicativă ce recurge la ideia de cauză me- 
canică — cum € teoria cauzalitätii la Taine. 

Logica însă (si întreaga filozofie) a lui Hegel e o încercare 
uriaşă de reacțiune contra acestui fel de a explica realitatea. Fi- 
lozofia lui Hegel întreagă de aici își trage originea, din această 


* Dacă e adevărat că punctele de plecare ale analizelor mele sînt, 
atunci cînd am avut frinturi de Caete, acestea, (Ci. DR, 202, motivarea 
acestui procedeu), resping afirmaţia că scrisorile lui Taine mi-au servit, 
și ele, ca punct de plecare (CE DR. 56, aliniatul 2). Afirmația d-lui 
V. Bărbat a fost explicată, de altfel, în cele spuse mai sus. 

** Să se observe nuanța pe care o introduc, în fraza de mai sus, 
cuvintele „pretinde“ şi „vrea“, si să se confrunte cu nota I dela pag. 
186 a lucrării puse subt acuzație, de unde rezultă clar că eu nu susțin 
că Hegel ar fi reuşit într'adevăr să explice diversul, individualul, D. 
V. Bărbat e deci cam grăbit cind, din textul de mai sux, scoate imediat, 
In formă de repros, concluzia: „Taine vrea deci să escamoteze, atunci 
cind se depărtează de Hegel; filozoful german mut El dă explicația 
adevărată a diversităţii și a schimbărilor din natură“(VB, 9). 

ve. Ci. Meyerson, Lalande, Berr. A 


A HEGEL ŞI TAINE DUPA O OPINIE ROMINEASCA 267 
nevoe de a găsi o explicație reală a schimbării gi a diversului 
Incă o dată, eu nu zic că Hegel a rezolvit inte'adeviie blu, 
ci zic că pretinde să o rezolve, (Cf, textul citat acum mai în 
urmă de d. V. Bărbat). O nuanță care-i scapă criticului cărții 
mele (vezi concluzia pe care d-sa o scoate imediat după citarea 
acestui text, VB,9). Dar d-sale îi scapă destul de des nuanțele, 
(Vezi sicana pe care d. Bărbat mi-o face pentru un “je crois", 
Le gp hs pe care d-sa o scoate de aici (VB, 16). Dar 
e evärat pe care acest f j is“ 
în textul subsemnatului (DR, E A RS 
z Dar, ceiace susține autorul lucrării condamnate despre ex- 
plicatiile autorului Inteligentei, Meyerson, Lalande, Berr — 
pentruca să nu-i amintesc decit pe cei mai cunoscuți — afirmă, 
cu drept cuvint, despre toată știința care explică realitatea cu 
ajutorul noțiunii de cauză mecanică. Aceasta nu insemneazä însă 
că Meyerson sau Berr ar condamna știința, după cum nici sub- 
semnatul nu emite „afirmații defavorabile lui Taine“ (VB), 
CPAS. otite cauzale ale acestuia prin cuvintul 
Or, dacă autorul brosurii „Recomandări“ la Universitate ar 
> cunoscut mai de aproape problema capitală pe care o pune fi- 
ozofia hegeliană (pretum şi „problemele conexe"), filozofie al 
ae sens profund totuși îl discută din plin, nu s'ar fi speriat 
e cuvintul „escamotează“ şi nici nu sar fi revoltat în măsură 
atit de mare contra subsemnatului. Și, mai ales, n'ar fi putut 
confunda sensul pe care d-sa îl dă acestui termen cînd mi-l 
aplică mie (VB, 13), cu sensul pe care i-l dau eu cînd îl aplic 
co zen lui Taine ! Şi, însfirşit, s'ar fi îndoit puțin dacă re- 
plica cea mai potrivită la acest inoportun „escamota'“ poate fi 
per pere (si eventual n'ar mai fi scris-o): „Departe de a „escamo- 
Pr Taine nu-și întemeiază credința în universalitatea 
ac științifice decit pe credința că oricînd si oriunde, existența 
Putea fi decit natură [aceasta-i si credința științei, observăm 


noi] și ca atare aplicabilita 
raté"?! (VE, 10)" tea conceptelor noastre era asigu- 


„__3) Această lipsă de cunoaştere suficientă a materiei, în a 
cărei discuţie minuțioasă se angajează d. V. Bărbat cu atita elan, 
devine şi mai eclatantă atunci cînd d-sa pretinde că traduce, în- 
tr'o limbă mai omenească, niște pasagii ale subsemnatului despre 


Dat fiind faptul că pasagiile în chestie reproduse | 
așa cum le reproduce brosura d-lui V. Bărbat, a sînt “Braves 
bile (ele găsindu-se la sfîrșitul unor analize care Încep în lucra- 
“8 incriminată 19 pagini mai înainte, adecă la pag. 170, și avind 

un caracter rezumativ, deci fortamen i cond 
d-sa le spune „mai omeneste“, ea pc 
lată textele: „Noi constatăm că Ideia în sine și Ideia exte- 


ong VIAȚA ROMINEASCA 


riorizată (natura) nu sînt considerate de el (de Hegel) decit ca 
momente, necesare dar relative, ale Ideii absolute, ale Ideii con- 
crete, a cărei esență consistă tocmai în aceia că ea afirmă ter- 
meni diferiți“... „Aceasta însemnează că momentul „natură“ al 
Ideilor absolute [al Ideii absolute, a scris subsemnatul] nu poate 
fi „scos“ analitic din momentul său „Idee în sine“, Idec consi- 
derată logic („Idée en tant que logique“ — DR, 109), ci el este 
afirmat printr'un act sintetic al spiritului”. 

„Atunci deci cînd spiritul trece dela momentul logic al Ideii 
concrete la momentul natură al acesteia, pasul acesta nu se face 
ca dela acelaşi la același — du même au même — ci ca dela ace- 
las la celalalt — du même à l'autre — sau, mai precis, dela ace- 
laşi la celălalt (fel) al său — du même à son autre" (DR, 189, 
190, 191; VB, 17—18). 

Tată acum „traducerea“ d-lui V. Bărbat: 

„Spuse lucrurile ceva mai omenește, din punctul de vedere 
care ne priveşte aici, rîndurile de mai sus ar însemna că, pentru 
Hegel, ştiinţa, în înțelesul logic al cuvîntului, nu ne poate duce 
la cunoașterea esenței naturii. Ca atare, noi nu vom putea pre- 
tinde să ajungem la Legea unică, absolută a universului... pe 
cale intelectuală, pornind dela știința naturii. Pentru a ajunge 
la această lege, este nevoe să intrăm În contact cu Spiritul 
Absolut, care este gînd si natură... Acesta este Hegel cel adevă- 
rat, ne spune d. D.D. Roşca. Taine îl înțelege însă altfel, zice 
d-sa”, (Sublinierile sînt ale subsemnatului). 

Această traducere „omenească“ a d-lui V. Bărbat mă face să 
afirm că Hegel ar fi susținut lucruri pe care, dimpotrivă, auto- 
rul Logicei speculative le-a respins cu hotărîre... Textele repro- 
duse de d, V. Bărbat nu conţin nicidecum ideia că, pentrua 
ajunge la cunoașterea esenței lucrurilor, „este nevoe să intrăm 
în contact cu Spiritul Absolut"! 

Care este sensul lor? Pe scurt, el este acesta: Nu putem 
ajunge la cunoașterea realității adevărate pornind dela concepte 
abstracte (Idee logică, Idee în sine), ci trebue să pornim dela 
concret. Realitatea concretă (natura) nu poate fi ,construitä" 
cu concepte abstracte, Cugetarea nu poate nici chiar să se exer- 
cite fără o materie dată. (Cf. nota 2 dela pag. 191, una din pa- 
ginile la care trimite d. V. Bărbat! Și unde e vorba de Mac Tag- 
gart, unul din cei mai profunzi cunoscători ai lui Hegel). Pen- 
tru a se putea exercita, cugetarea trebue să afirme ceva ce nu e 
ca (même et l'autre). 

Cu alte cuvinte, nu există cunoaşterea reală fără de expe- 
rientä, nu există subiect fără de obiect. 

Nu poate fi deci vorba în textele de mai sus de „intrarea în 
contact cu Spiritul Absolut“, despre care vorbește d. V. Băr- 
bat *. „Actul sintetic al spiritului“ de care vorbește subsemna- 


aug Pen o mai clară înţelegere Si desvoltări, ef, DR., p. 


HEGEL ŞI TAINE DUPA O OPINIE ROMINEASCA 269 


tul (cf. mai sus), și care pare a-l fi îndemnat pe d-sa să mă „tra- 
ducă“ cum m'a tradus, nu este altceva decit actul de sinteză de- 
spre care vorbeşte și Kant; idee care a jucat un rol așa de mare 
în întreaga filozofie germană dela Kant încoace... * 

Dacă însă, d. V. Bărbat vrea să vorbească de o astfel de „in. 
trare în contact cu Spiritul Absolut“ la Hegel, „intrare în con- 
tact” de natură mistică, d-sa este liber s'o facă; dar pe răspun- 
dere proprie și nu în numele subsemnatului! — Aşa cum o face 
d-sa la p. 16 a brogurii critice, unde vorbește de „spiritualitatea 
independentă (1?) a lui Hegel“ (afirmaţie care implică acest fe] 
de a înţelege pe Hegel), si unde opune lui Hegel un absolut... 
implicat tocmai în pasagiile subsemnatului traduse rău de d-sa! 


+ + + 


TT este acum concluzia ce se desprinde din cele ce pre- 

D. V. Bărbat, profesor de sociologie la Universitatea din 
Cluj NU CUNOAŞTE nici filozofia + Tale, nici pe cea a lui 
Hegel în măsura în care ar fi trebuit să le cunoască pentru a se 
angaja cu atita autoritate şi prezumție în discuția raportului 
acestor două filozofii. Lucrul e cu atit mai surprinzător, cu sit 
d-sa s'a angajat în această discuție cu scopul precis de a răsturna 
a retraga ei, o lucrare pe care Sorbonna şi Francejii au 


2. 


Să considerăm acum a doua mare greșeală 
i j pe care d. V. 
Bărbat, o impută autorului cărții L'influence de Hegel sur 


Această a doua mare greșeală ar fi, cum am amintit, faptul 
că subsemnatul afirmä tendentios că Taine s'a recunoscut pa 
suşi adept al lui Hegel (VB, 11). „Tendenţios" vrea să spună că, 

nu pot dovedi acest lucru, totuși îl afirm. 

Să discutăm întăiu afirmaţia d-lui V. Bărbat formulată în 
termeni generali; şi să trecem apoi la considerarea exemplului 
pe care d-sa îl aduce ca argument. 


A “Läsind la o parte chestiunile de interpretare, inchee d. 
< Sa AU putem trece deci cu vederea afirmația tendentioasä că 
Taine sa recunoscut adeptul lui Hegel“ (p. 11). 


Care sînt textele pe care subsemnatul se sprijineşte, în tot 


i x pa £ 
ar y sale, pentru a susține că Taine se credea in- 


* A vorbi LS „intrare în contact cu Spiritul n 
însemnează a cunoaște pe Hegel din éxposeurt care PU rl 


adecă, pentru cineva care și-a propus să-l discute, iusemnesză a nu-l 


270 VIATA ROMINEASCA 


1) Prefata lucrării Essais de Critique et d'Histoire; 

2) O scrisoare cäträ Suckau; 

3) O scrisoare cătră Th. Ribot; 

4) O scrisoare cătră L Alloury; 

5) Prefaţa lucrării Les Philosophes classiques; 

6) Două note importante care se găsesc în Intelligence, 


1) Prefaţa lucrării Essais de Critique et d'Histoire: „Ce 
spectacle me paraît noble; la méthode est l'instrument qui le 
fournit; cet instrument, fabriqué par Aristote et Hegel, mérite 
seul qu'on le défende; je n'ai que des pardons à demander pour 
l'ouvrier“ (cf, DR p. 130). 

2) Scrisoarea cătră Suckau, datată din 24 Iulie 1862. Ulte- 
rioară cărții Philosophes classigues apărută în 1857. (Aviz d-lui 
Bărbat! — Cf. p. 11 a broșurii d-sale) *. „Parle comme tu vou- 
dras de M, X.; je t'avoue que toutes ces bonnes gens me sem- 
blent au-dessous du dédain; il n'y a pas six personnes à Paris 
avec qui je voudrais causer de Hegel et de sa Logique... Mes 
idées ont été formulées dans la préface de la deuxième édition 
des Philosophes, que tu as. Ma thèse est que les Eléments des 
êtres, les Begriffe, sont des abstraits... Cela ne m'empêche pas 
de croire, avec Hegel, que les abstraits premiers, les simples, les 
éléments indécomposables, par exemple, Sein, Nichts, Werden 
etc, peuvent être considérés a priori, puis combinés...“ etc. 
„Pareillement, je me suis tout à fait séparé de Comte, qui nie 
la possibilité de la métaphysique. J'ai dit également dans Stuart 
Mill que Hegel était, de tous les philosophes, celui qui s'est le 
plus rapproché de la vérité". (Cf. DR, 134, 133, 141, 72. (Sub- 
linierile subsemnatului). 

3) Scrisoarea cäträ Th. Ribot, datată din 11 lanuar 1875. 
(Scrisoare ulterioară deci Inteligentei care a apărut în 1870 — 
iarăși aviz d-lui V, B. — Cf, broșura d-sale, p. 11): La théorie 
la plus voisine de la mienne est celle d'Héraclite et de Hegel; 
dès mes premiers écrits en philosophie **, j'ai pris pour adver- 
saires les entités qu'on nomme force et substance...” (DR 228). 

4) Scrisoarea cäträ Alloury. Acesta, într'un articol din 
„Journal des Débats“, 22,2. 1860, asupra cărții „Philosophes clas- 
siques", clasa pe Taine printre materialişti. Taine protestează 
energic şi scrie, între altele: „„..Non, mon cher Maître, je ne 
suis pas un matérialiste, Je crois avoir dit assez souvent et assez 
haut à quelle école j'appartiens, pour n'être pas mis dans une 
école à laquelle je n'appartiens pas. Je ne pensais pas que quel- 
qu'un aujourd'hui pût confondre Hobbes et Hegel, Helvétius et 
Spinoza. Ce sont les deux extrêmes... Faut-il enfin répéter... que, 
pour Hegel, l'esprit, c'est-à-dire lé système des grandes idées...” 


* Vom reveni imediat a acestui punct, 
\ ** Taine face aluzie la Philosophes classiques, întăia sa lucrare 
filozofică, şi la Positivisme anglais, 


— HEGEL ŞI TAINE DUPA'O OPINIE ROMINEASCA 27) 
E RUMINEASCA 27 


etc. (DR, 155). Ceva mai încolo, Taine spune că el, Taine, luptă 


tendenfios, cetitorul să judece ce este tendentios: 

, r i tios: afirmația sub. 
semnatului că Taine se considera însuși adept al lui a ori 
aceia a d-lui V. Bărbat că această afirmație a mea ar fi tenden- 


5) Prefaţa lucrării „Les Philosophes classi, y ideri 
t Jucer : ques". Considerind 
această prefață, discutăm totodată și exemplul d-lui V. Bărbat 
pe care l-am amintit. Căci d-sa aduce ca exemplu al demonstra- 


de aproape: 1) pentrucă d. V Bărbat a fost desi 
1 D ur destul d 
perspicace să aleagă, pentru probarea sérvetifiont dose 


Care sint probele pe Care le aduce subs ji 
emnatul în spri 
tezei sale? Sint: a) însuşi textul prefeței; b) scrisori adio 
se mai sus; c) alte texte din opera lui Taine. 


a) In prefața de care vorbim, Taine după i 
„1 » — după ce a precizat 
piei car ges de cauză (identificată de el e noțiunile de 
că fi” esență, substanță, cf. prefața) pe care o adoptă si o expli- 
si zor mira cărții Philosophes classiques, și după ce arată 
cepție a universului duce această idee de cauză, con- 


„Telle est l'idée de la nature ex 
l i posée par Hegel, à travers 
Ps ni ete d'hypothèses, parmi les ténèbres os dintre 
d plus barbare, avec lë renversement complet du mouve- 
men rea de Pesprit. On vient de voir que cette philosophie 
justifier a avr certaine notion des causes, J'ai tâché ici de 
chose DEA ali La cette notion, Je n'ai point cherché autre 
Textul este destul de clar. F jii, î 
A - Francejii, în a câr imbă 
me: phloem artat interpretarea mea. Este Se 
a: de e nature D mal ne pă PSE 
a serino TS trei ri ever să ra j = re con era 
susținuse că Taine ar fi pozitivist. Taine a'a ah ne Ds 


272 VIATA ROMINEASCA 


rostului gi 

À entruca să nu fie nici o îndoială asupra 

ui atribuit n aine către he, Her si Ribot, scri- 

la scrisorile lui Taine u 
ps citate adineaori și reproduse de mine la pagina 134, 133, 141, 
for raie i i bui să fie cineva 
l stor scrisori este clar și ar tre 

AN 40 HORS sau să fie de rea credință pentruca să nu vrea 

A pr ere către Suckau vorbeşte gi de Philosophes si de 

Hegel în sensul pe care-l susțin eu; ca mai vorbeşte și = stu- 

diul asupra lui Stuart Mill, în pr sens; rai marne roca ey e 
isă de Taine ca replică la o recenzie 1 s 

nasi piara Philosophes; cea cătră Ribot precizează că con 

ceptia pe care Taine o apără în Philosophes este hegeliană. 


iul asupra lui Stuart Mill, Taine a expus o con- 
He Rosie para a ideii de cauză, substanță, forță, etc. mezi m 
cunoaște că această concepție expusă în Stuart Mill pre y 
tică cu cea expusă în Philosophes și în prefața acestora (cf. N 
dela p. 5 a prefetei Inteligenței, reprodusă DR, 129, nota 2). 
Schema logică a rationamentului este deci aceasta: 


tuart Mill = Hegel i 
Philosophis classiques = Stuart Mill 
Philosophes classiques = Hegel. M E a 

bäm a oare cum se face că d. V, Bărbat 
nu E me a de sote aceste probe _ enumerate gar sus? 
1) D-sa, deşi a cetit serios gi congtiincios (VB 28) pires 
pe care o condamnă, a crezut că găseșt e toate aceste pro ee 
una și aceiași pagină, în speţă, la pagina 83! Dar fiind PRE 
cu am studiat influența lui Hegel asupra lui Taine grupind dis- 
cutiile pe probleme *, nu pe opere (lucru care ar fi nan peee 
mănat mai ușor), nu era nici logic, nici necesar să ne e p 
treaga prefață si discuția ei (cu probe) în acelaşi paragraf. D. i 
Bărbat a uitat, sau nu şi-a dat sama de felul exact er = pe 
neau problemele si, căutînd totul la pag. 83, sau în im ata 
vecinătate, m'a crezut din nou... ușuratec și „impresionist Ă 
2) Şi m'a crezut, pe deasupra, şi... de rea credință: T 
D. V. Bărbat mä învinovățeste că trec anumite as 
tăcere (p. 11), pentru excelentul motiv că acestea ar infirma 


ee à d. V. Bär- 
* Astfel ne explică faptul că alin. pe -| reproduce 
bat In pag, 10 à res referă la metoda şi Stilul lui pres prd o 
reprodus cînd discutam fondul. Am vorbit însă de el în capi Dhd 
al lucrării mele, unde e vorba de metoda hegelianä, me péter IV. 
Taine n’a acceptat-o. Lucru expus pe larg în tot ADE, $ de: 
Pe de altă parte, repudiarea metodei nu implică gr Taine. 
repudiarea conținutului, Lucru care se vede clar şi din prefața 


HEGEL ŞI TAINE DUPA O OPINIE ROMINEASCA 273 
4 — L 


teza mea tendențioasă că Taine, in prefața dela Philosophes, s'ar 
fi declarat însuși adept al lui Hegel. Dar rezultă cu evidență 
din cele mai sus citate, că pentru a dovedi ceiace sustineam nu 
aveam nevoe să trec subt tăcere textele de care vorbeşte d. pro- 
fesor. 


C) Dar să vedem dacă, într'adevăr, subsennatul „trece subt 
tăcere" pasagiile care ar infirma teza sa? 

1) D. V. Bărbat vorbește cu elocventä (pag. 9—10) de un 
fragment din prefața în chestiune, cu care dovedesc, zice d-sa, 
că Taine este hegelian. — Iată fragmentul: „Telle est l'idée de 
la nature exposée par Hegel.“ (DR, 83). D. V. Bărbat complec. 
tează acest text cu fragmentul: „Obiectul final... mare cădere“, 
text pe care subsemnatul l-ar fi trecut subt tăcere. Or, acest text 
se găseşte la mine citeva pagini mai înainte, si tot în legătură 
cu problema legii unice a lui Taine (cf. DR. 73--74)1 

2) De asemenea, textul de care vorbeşte d. V. Bărbat Ja 
pagina 10 („De aceia, dincolo de toate aceste analize.“ etc.) 
pe care eu l-ași fi ascuns, este reprodus tocmai pe pagina 83, 
care trimite d-sa cînd vorbeşte de „Telle est l'idée de la na- 
ture...”, găsit la mine pe aceiași pagină! 

E adevărat că acest text este reprodus în notă, dar şi „Telle“ 
etc. tot în notă se găsește... Cum se face deci, că d, V. Bărbat a 
văzut pe „Telle....“, iar pe „C'est pourquoi." etc. nu l-a văzut?.. 


D) In acest din urmă text, d. V, Bărbat găseşte idei despre 
care eu ași fi afirmat „că Taine nu le are decît în lucrarea sa 
asupra lui Stuart Mill“ (VB 10). Şi, vorbind sententios de „iu- 
bitorii de adevăr“, d-sa îi trimite la un text dela sfîrşitul cărții 
Philosophes cu intenția să le arate că nu poate fi vorba de o 
diferență între concepția expusă în Philosophes şi cea pledată 


tocmai aceasta este teza subsemnatului: Nu este dife- 
renfä, Citez: „Nous possédons encore un autre texte de Taine 
(aici trimitere la prefața Phil. class. și reproducerea textului 
„ascuns subt tăcere") essentiellement identique quant au contenu 
à celui que je viens de citer...“ etc. (cf. DR 83). 

E adevärat cà, tot pe această nenorocită pagină 83 (alin. 2), 
vorbesc de o diferență. Diferența este aceasta: In Stuart Mill, 
Taine nu spune expres că este hegelian; în Philosophes spune. 
(DR, 83, VB, 9, alin. 5; „... în opoziție cu... 

D. V a confundat deci o diferență pe cart o susțin 
eu cu Sos de care nu era vorta: nici nu putea fi vorba, dat fiind 
că toată argumentarea mea din cap, I se rijineste à 
lipsă de diferență (DR, 128-130). "ERATA PA: soent 


Deci d. V. Bărbat, sustinind — grație confuziei pe care o 


face — că nu există diferență, enfonce deg portes ouvertes, cum 
spun Francejii, Adecă nu face decit să pledeze — fără voia 


d-sale, desigur! — pentru propria teză a subsemnatului... 
18 


274 __VIATA ROMINEASCA 


“Tot în această parte a brogurii d-sale (p: 11), d. V. Băr- 
bat Mine că, pentru a afirma hegelianismul lui Taine în Phi- 
losophes, subsemnatul recurge la „scrisori din epoca anterioară 
acestei publicaţii“. ph, 

Rkcpuns: Vezi mai sus (paragr. 2, punctele 2—4) scrisorile 
către Suckau, Alloury şi Ribot, toate ulterioare acestei publi- 
cații. 

F) Etc, etc. „Observațiile“ d-lui V. Bărbat sînt multe ca 
nisipul mării. Ar trebui să mai arătăm cum d-sa nu poate avea 
pretenția să înțeleagă françuzegte mai bine decit „francezul Droz 
(cf, DR, cap. Paragr. 1; VB. 21) care a găsit confuză defi- 
nitia ce o dă Taine artei (Phil. de l'art, I], 224), şi să arătăm 
cum Taine, neputind fi acuzat că nu ştia scrie, a formulat defi- 
nitia de care e vorba, dindu-i sensul pe care i l-a atribuit sub- 
semnatul (atribuit nu fără motivare; cf. DR, 333—361), căci 
numai în această ipoteză ea devine clară fără corecturile lui 
Droz; ar trebui să mai arătăm cum d. V. Bărbat reproduce texte 
de ale mele pe care le prezintă ca pe niște afirmații căzute din 
cer, deşi aceste texte formulează concluzii scoase din desvoltări 
__ bune sau rele, nu despre aceasta e vorba acum — care se des- 
fägoarä subt ochii cetitorului, deci şi subt ochii criticului meu, pe 
pagini numeroase; ar trebui să mai arătăm cum, referindu-se la 
unul din aceste texte-concluzie (VB, 8), d. Bărbat adaogă cu 
dela sine putere (VB, 9) că subsemnatul se plinge că „in unele 
lucrări [plural] și anume în acele din a doua parte a victii sale, 
Taine nu mai pomenește de Hegel” *; si ar trebui, să mai vor- 
bim de Vico-Hegel-Taine (VB, 27); și ar trebui, şi ar trebui: 
discuţia nu s'ar mai termina. Şi, cum spuneam la începutul păr- 
ţii TI a replicii noastre, îmi este imposibil să fac un lucru de 
două ori, scriind încă o dată lucrarea împricinată, pentru a arăta 
că d. V. Bărbat s'a înșelat. 


IIL 


Iată de ce a treia mare vină pe care mi-o reproşează d-sa, 
anume exagerarea hegelianismului ** lui Taine (VB, 26), nici 
nu o mai discut, Căci dacă, pentru a dovedi că greșelile No, 1 și 


+ Răspuns: Eu n'am vorbit decit de o vis lucrare (ct, VB, 
8), de Filozofia Artei (apărută în 1865 — 69), căci Inteligența, 
deşi este gi ea din à doua parte a vieţii lui Taine (1870), pomeneşte de 
Hegel în concluzia finală. (Cf. DR, cap. IL, paragr. 4, si în spec pe 
134—144, sensul în care Taine pomeneşte de Hegel), adevărat a- 
ceastă pomenire nu trebue cătată in edițiile actuale, de unde a fost su- 
primată, ci în I-a ed, D, V, Bărbat nu ştie acest lucru? Sau, dacă I știe, 
dece-mi atribue mie afirmații de două ori neoxacte? 
_ ** Pentru o justă judecată în ce priveşte învinuirea că subsemnatul 
ar fi exagerat hegelianismul lui Taine. trimit la paragr. 4 i 5, cap. L, 
5, cap. II., 6, cap. III., la întregul cap. IV gi la partea a I-a a concluziei 
generale. Şi la fraza ultimă din lucrarea mea, frază care rezumă toată 


HEGEL ŞI TAINE DUPA O OPINIE ROMINEASCA 275 


No. 2 sînt reale, d-sa face un efort de demonstrație a că i- 
tate tocmai am cxaminat-o, — cînd vorbește de vina No. a cre) 
fumegté cu simple și peremptorii afirmaţii. Or, rezultă, cred 
din cele de mai sus că competinta d-lui V. Bărbat în materia dis- 
pa e pr a si pr pentru a-i conferi autoritatea care 
ure afirmații, ie evăruri 
Hi de abs rx luate drept ad ce se pot 
Sau poate a demonstrat d-sa undeva, în vre-o serier 

d-sale, că „Taine este urmașul direct al lui Boileau“ (VB, 26): 
Dacă nu, să prezinte d-sa o teză cu acest subiect la Sorbonna. 
Dar cu argumente mai tari decît acele cu care a condus înver- 
şunatul atac contra tezei L'influence de Hegel sur Taine. 
Oameni foarte onorabili, Rectori (rectorul Universităţii din 
Alger) și profesori universitari (Fauconnet) în Franţa, foști 
mari demnitari ai Statului francez şi senatori (Andrieux, prie- 
ne al lui Clemenceau, trece teză la șaptezeci şi cîțiva de ani), d. 

heorghe Brătianu (profesor universitar si membru al Acade- 
miei Romine) nu s'au simțit deloc umiliti să se prezinte în fața 
Sorbonnei cu cite o teză! Pentru simplul motiv că, în urma unei 
rii lea he (de acul în Litere la Sorbonna nu poate fi 

l i pätor * (cum e fi o teză susținută i 

Universitate din lume, alta delia Sorbonna).** TER 


IV. 


Sa amintim acum, înainte de a încheia, cîteva din opiniile 
criticilor care sau exprimat asupra lucrării atît de fără rezervă 
repudiată de d. V. Bărbat, (Vezi mai sus, la sfîrşitul părții I a 
ul răspuns, titlul publicațiilor unde au apărut cele repro- 

use mai la vale). Reproduc, în ordinea în care au apărut, numai 
opiniile acelora despre care d. V. Bărbat n'ar putea spune că 
sint oameni fără răspundere (VB, 28). 


In frantuzeste: 


Domnii F. Strowsky şi E. Seillère, ambii membri ai Institutului 
Franței, acceptă teza mea că Taine n'a fost pozitivist—teză des- 
pre care vom vedea îndată ce spune d. E. Bréhier. D. F, Strowsky 
(în chip anticipat) nu e de acord cu d. V, Bărbat, căci nu crede 


acru şi pe care o reproduce şi d. V. Bărbat (1) la pag. 19, ali 
a gi ge dns vedea îndată, dacă Francejii a autoritate di 
pas sere pa sg qu reprogul pe care mi-l face d, V, Bărbat 


* Pentru ca sublinierea aceasta să nu fie - 
trimit la Meyerson (De PExplication dans les Paint WE Et dez 
un articol al lui G. Cohen; profesor la Sorbonna, publicat îi Nogva 
Littéraires, acum 4 sat 5 ani. (La nevoe, aşi putea găsi acest articol a 
** Am ținut să amintesc această distincție pentru a À re ro 
„titlul de doctor ca atare“ de care vorbeşte, de sus, severul critic al 
lucrării subsemnatului (VB, 5, nota 2). ig 


278 VIAȚA ROMINEASCA 


ucrarea subsemnatului l-ar fi depreciat pe Taine. pm C'est 
n das vérité, scrie d. Strowaky, il (Taine) n était pas ue se 
te ou un positiviste.... Une passion sourde, infatigable, vor va : 
celle de découvrir la vérité qui se suffit à elle-même, se ga 
tout dépend sans qu'elle ait besoin pour s'imposer a nous d'autre 
chose qu'elle-mâme: en un mot, l'absolu. Il ne fallait rien moins 
que l'absolu pour apaiser son âme et lui donner la paix... A 

„Une thèse toute récente de Sorbonne, sur Taine et Hegel, 
de M. D. D. Rosca, vient de nous révéler ce caractère essentiel 
du génie de Taine, et par conséquent de nous Je faire plus encore 
respecter et admirer", (Subliniarea € a noastră). SĂ 

Iar d. E. Seillăre, un mare cunoscător al problemei influen- 
tei germane în Franţa (V. lucrările d-sale despre Romantism. 
lucrări cu care a intrat la Re, să se plinge ari F pars 

t influența hegeliană asupra lui Taine; pen ] 
epia para de d. V. Bărbat, d-sa n'a făcut confuzia 
pepetuă pe care a făcut-o d. V. Bărbat (conf, mai sus, partea IL 

. 1, punctul b). vw 

ge vi plutôt otet stai hégélien que positiviste, en dé- 
pit de l'opinion commune, le tempérament de notre compatriote 
était, malgré tout, trop personnel pour reproduire de façon ser- 
vile les vues de son inspirateur souabe. Il comprit Hegel à tra- 
vers Spinoza tel que Hegel le comprenait lui-même, et construisit 
donc, de matériaux empruntés à l'oeuvre hégélienne, un système 
philosophique qui se rapproche de celui du penseur juif de Hol- 
lande“ (Sublinicrile sînt ale noastre). 

Această din urmă frază reproduce, aproape cuvînt de cu- 
vint, propoziția cu care se închee lucrarea subsemnatului, ( Vezi 
dela ce înălțime inteligentă si critică ride d. V. Bărbat de ideile 
pe care le afirmă această propoziție a mea! (VB, 19, toată 
pagina). 

ata 

Iată acum opinia d-lui Nicolae Iorga: 

„M. D. D. Roşca, un Roumain de Transylvanie, publie sa 
thèse de doctorat à Paris, sur „L'influence de Hegel sur Taine 
théoricien de la connaisance et de l'art”. C'est un travail four à 
fait remarquable, au point de vue de la pensée autant qu'à celui 
de l'information... (Sublinierile sînt ale noastre). A 

Evident, opinia d-lui Iorga nu confirmă de loc pe aceia a 
d-lui Virgil Bărbat... 

sta 

lată şi cîteva din judecätile d-lui E. Bréhier: „En des pa- 
ges d'une parfaite lucidité (244—283), et qui sont à notre avis, 
les meilleures de l'ouvrage, M. Rosca a montré ce qu'il fallait 
penser du prétendu positivisme de Taine“, D, Brèhier expune aà- 
poi, într'o formă succintă, rezultatele la care au ajuns analizele 
subsemnatului, şi nu se supără c'am susținut că sensul profund 


HEGEL ŞI TAINE DUPA O OPINIE ROMINEASCA___ 277 


al filozofiei lui Hegel i-a scăpat lui Taine. „Mais, cea erreurs 
d'un grand esprit, continuă d. Bréhier, sont toujours instruc- 
tives; et Cest pourquoi l'on tirera beaucoup de profit des ana- 
lyses minutieuses et personelles du livré de M. Rosca”. (Subii- 
nierile sînt ale noastre). 

D. V. Bărbat, profesor de Sociologie la Universitatea din 
Cluj, n'a „scos“ decit supărare si revoltă... 

eta 

D. H. Gouhier reține principalele rezultate la care a ajuns 
subsemnatul, gi nu crede de loc că termenii de profunzime... si 
întindere, intrebuintati de mine în sensul precizat mai sus (par- 
tea II, par. 1, punctul b), ar fi joc de „vorbe mari“ (VB, 7). 

lată o parte din textul d-lui Gouhier : 


„Le fond de la pensée de Taine n'est pas positiviste: il est 
hégélien. C'est au philosophe allemand qu'il doit les „cadres“ de 
son esprit, ce faisceau d'idées agissantes qui vont attirer ou re- 
pousser les suggestions d'origines diverses capables de tenter 
Taine, Mais si cette influence est immense en étendue, elle est 
beaucoup moins grande en profondeur;Taine déforme Hegel à 
son insu; il n'est pas à son aise dans ce plan du changement et 
du devenir où vit Hegel; le concret hégélien lui échappe et spon- 
tanément il le transpose sur le plan de l'entendement abstrait où 
l'être retrouve son immobilité, 

„Le livre de M. Rosca est une suite d'analyses minutieuses à 
travers lesquelles l'historien essaie de saisir à la fois ce que 
Taine doit à Hegel et ce qu'il lui ajoute (ou ce qu'il lui enlève). 
La Fontaine et ses fables apparaît ainsi comme un traité d'esthé- 
tique hégélienne et plus d'un passage de l'Histoire de la Litté- 
Tature anglaise se trouve situé dans son véritable contexte in- 
tellectuel, Mais i] s'agit toujours d'un hégélianisme dégradé. 

“L'intelligence de Taine est spontanément spinoziste.... au 
sens où Hegel voit Spinoza. Hegel donne à Taine une certaine 
image de et cette image se retourne ensuite contre 
Hegel. Si 12 ko Taine, déclare M. Rosca, comprend Hegel 
à travers le Spinoza hégélien, Spinoza mathématicien et méca- 
niste, et bâtit, avec des matériaux qu'il puise des deux mains 
dans les écrits de Hegel, un système qui, dans ses assises fon- 
damentales, n'est qu'un système spinoziste“, (Sublinierile sînt 
ale noastre). 


atu 


poate, caracterul de a fi cu răspundere, pentru ca să folosesc ati. 
iul d-sale. 


278 VIAȚA ROMINEASCA 


„Lucrarea aceasta de istoria filozofiei, scriu d-nii Petrovici 
şi Ştefănescu, se prezintă în condițiuni excelente. Cu o documen- 
tatie bogată, cu o logică și într'o limbă diafană gi 
fluentă, autorul ne dovedeşte, că influența de căpetenie pe care 
a suferit-o Taine n'a fost nici aceia a pozitiviștilor (Comte și 
J. St. Mill), nici aceia a lui Spinoza, ci influenţa „puternicului 
dialectician“ Hegel. Nu doar că această înriurire a romanticului 
german asupra filozofului francez ar fi fost ignorată până acum. 
Mărturisită adesea de Taine Însuși si relevată de mai multi co- 
mentatori, era sototită totuşi ca o influență secundară, pănă la 
d. Roşca. D-sa are meritul de a fi arătat în mod temeinic covir- 
şitoarea si predominanta influență a lui Hegel asupra gîndirii 
lui Taine; gi, prin această schimbare în erarhia influențelor 
suferite de filozoful francez, face operă originală, ale cărei 
concluzii nu vor putea fi nesocotite de viitorii istorici şi cer- 
cetätori. 

„Osebit de aceasta, cetitorul poate găsi în scrierea d-lui 
Roșca o sumă de analize de amănunt, făcute cu perspicacitate 
si finetä; cu subtilitate, dar cu logică sănătoasă. In rezumat, 
avem o lucrare îndelung meditată si fericit înfăptuită, pe care 
şi critica franceză a salutat-o cu elogii.” 

Acest text nu are nevoe de nici un comentar. 


„tts 


Vedem deci că diferența între apretierile pronunțate de 
criticii amintiți, critici a căror competență nu poate fi pusă 
la îndoială, si aprecierile spuse, pe ton sententios, de d. V. 
Bărbat este marc. 

Cele ce premerg au încercat să explice unele din cauzele 
posibile ale acestei diferențe de apreciere. 


V. 


Am văzut care este tăria argumentelor precum și natura 
procedeelor de care sa folosit d. Bărbat, pentru a decreta 
moartea subită a cărții L'Influence de Hegel sur Taine. Si-am 
constatat că — ipoteza relei credinţe înlăturată — calitatea 
argumentelor Domniei-Sale se explică prin faptul deconcertant 
şi trist că d-sa NU CUNOAȘTE materia pe care ọ discută 
totuși cu elan gi nici NA PRICEPUT clar despre ce anume era 
vorba în lucrarea condamnată de d-sa cu atita lipsă de rezervă. 

De aici neasteptatul d-sale curaj: Sprijinindu-se pe argu- 
mentele a căror origine am văzut-o, d, Bărbat s'a constituit, pre- 
tentios, nu numai supra-arbitru al Sorbonnei și al criticilor 
amintiți mai sus, ci, crezind că Francejii vor fi avînd poate ne- 
voe de ajutorul d-sale, s'a instituit apărător al cugetării fran- 
ceze, exprimindu-și, cătră raportorul sorbonnian al lucrări îm- 


„HEGEL ȘI TAINE DUPA O OPINIE ROMINEASCA 220 


pricinate, mirarea că Sorbonna a putut accepta ca teză de doc- 
torat ý carte care coboară cugetarea franceză în profitul Ger- 
maniei 


a a 


Calitatea si spiritul discuţiei dusă de d. Bărbat, de o parte, 
opiniile exprimate de oameni cu o reală competintä, de altă 
parte, ne-ar fi dispensat să mai scriem replica de față. 

Am făcut-o totuși. Şi nu după o oarecare ezitare, provenită 
nu dintr'un sentiment de lasitate prudentă şi... practică, ci din- 
trun sentiment neplăcut, de jenă, pe care îl are oricine cînd 
este silit să vorbească de ceiace-i aparține. Am făcut-o pentru 
motivul expus în partea I-iu a acestui răspuns. Si pentru alte 
motive. D. Bărbat a atacat public lucrarea subsemnatului, si 
a pronunțat public— cu cea mai surprinzătoare lipsă de pudoare 
— „observări” asupra numeroaselor păcate pe care le-ar avea, 
după d-sa, subsemnatul. Era deci un drept al acestuia să se apere 
de la o tribună publică. Si era si o obligație față de toți aceia 
care și-au angajat prestigiul gi competența lor (Sorbonna, 
criticii amintiţi, profesorii Consiliului de la Cluj), exprimind, 
asupra lucrării condamnate de d. Bărbat, judecăți contrare a- 
celora pe care le-a enunțat cu tărie mare d. Bărbat. 

Si-apoi, n'agi fi voit ca tăcerea mea să contribue, si ca, spre 
a întări sentimentul de victorie pe care desigur îl are d. Bărbat, 
şi convingerea pe care d-sa deasemenea o are în dreptatea * 
cauzei pentru care a pledat cu o îndirjire egalată numai de lipsa 
d-sale de pricepere. 

Spuneam la începutul acestei replici că voi insista, la sfir- 
gitul ei, asupra semnificației generale ce-o prezintă cazul dis- 
cutat aici. Nu mai insist. Concluziile și, cu ele, morala povestei 
se desprind dela sine, 

Incheere: 

D. Bărbat încarcă, generos, pe subsemnatul cu o mulțime 
de păcate, presupunind, bine-înțeles, că d-sa posedă din plin 
virtuțile corespunzătoare. D-sa are, fără umbră de îndoială, o 
prețioasă virtute: are curaj. Curaj atit de mare încît, mirîn- 
du-se, a trimis reproșuri pănă si vencrabilei Sorbonne! Sintem 
deci fndreptätiti să credem că d-sa va avea și curajul — extrem 
de mare, e adevărat — de a recunoaşte că s'a înșelat Incheem 
aceste rînduri exprimînd, împreună cu d, Bréhier, raportorul 
sorbonnian al lucrării în discuție, speranța tinerească că d, Băr- 
bat „va recunoaşte în mod franc că s'a înșelat”! 

Va recunoaşte d. Bărbat? D. D, Roșca 


. Ci. titlul brosurii ane lui persan g/l la Universitate... 


Ghilemetele dela recomandări şi punctele dela sffrsitul titlului sînt 
pline de înțeles, 


In cinstea celei care a plecat 


Azi noapte, a plouat ca de-obicei — 
Că Dumnezeu face ce vrea.. 

O noapte plouă 'n cinstea mea 

Şi-o noapte plouă 'n cinstea eiL. 


Azi noapte însă, a plouat 
In cinstea celei ce-a plecat L. 


A plecat ?.. 

Cine-a plecat ?.. 
N'am plecat nici eu, nici eal.. 
A plecat altcineva L.. 


Dar cine-a fost, nu știm nici noi — 
tim doar cam găzduit-o amindoi, 
i-am găzduit-o fiindcă ne-a plăcut. 

Pe semne, Dumnezeu a vrutl. 

Că şase săptămini în şir, 

Din ziua cind ne-am intilnit, 

O clipă nu ne-am despărțit... 

Si le-am trăit la fel, tustrei, 

Sorbind doar din parfumul ei — 

Parfum de trandafir.. 

A stat cu noi $i-am stat cu ea — 

Ca doi pantofi pe-o Bukarà, 

Ca două mini întrun manson, 

Ca două spade pe-un blazon!. 


1930 


IN CINSTEA CELEI CARE A PLECAT 


Şi totdeauna-am fost aşa — 

Ea, tot cu noi; noi, tot cu ea. 

Şi totdeauna-am fost la fel — 

Un «Trio» de violoncel 

Cu care ea ne sincopa, 

Ne 'ndepăria, ne-apropia, 

Şi mină 'n mină, cu-amindoi, 
e destrăma și se 'ntregea 

Cu fiecare dintre noil. 


Şi totuși... 
lato, ca plecat!... 


De ce-a plecat ?.., 
Nici Dumnezeu nu știe... 
tim doar atit — 


nare să mai vie, 


Chiar dacă-ar fi s'o 'ntoarcem iar din drum t. 


Și norii plini şi grei de-o ploae nouă 


u hotărit solemn, să nu mai plouă 
In cinstea nimănui, de-acum |]... 


Ion Minulescu 


Confidential 


vestit euconu-Stefan, la un pahar de vin: 

nr Ua y péage am cart" o educaţie patriotică, în 

vederea carierei de militar. Am fost din prespia a ara că 

țara mea are cimpii mănoase, dealuri înalte cu mpare PE 

că fiii ei sint cei mai viteji şi au şapte vieli in piepturile lor 

de aramă, că si eu sânt născut poet ca şi toţi urmaşii Romei și 
însfirșit că 


Viitor de aur fara noastră are 
Si prevăd prin secoli a ei inălțare, 


i dû virstă um fost pornit să mă bat cu cei care 
nu n incat recunoască Aaturi de mine noblefa si e- 
roismul puilor de lei. Eram și eu unul din aceşti pui, deşi tata 
şi mama nü aveau nimic comun, nici în înfăţişare, nici în ca- 
racter, cu aceste fiare ale pustiurilor africane. Erau dimpo- 
trivă "bipede blajine, care se duceau în fiecare Dumi- 
nică la biserică, se spovedeau şi se împărtăşeau regulat, AL 
tezau şi cununau intr'una din creştinească datorie, Dar ra- 
tele mamei, ofiţer de cavalerie, cu mustață zbirlită şi sprin- 
cene teribile, finuse cu orice preț să facă din mine un râz- 
boinic şi el mă smulsese cu violență din atmosfera pașnică 
părintească dela țară si mă destinase muzicilor ge 30 
răzilor şi grandoarei fiilor lupoaicei, căci eram, după cit în- 
țelegeam, nu numai puiu de leu ci si de lupoaică, Mama sa 


scandalizat nespus cînd a aflat de această origine pe care mi-o 


i tosul virstei de doisprezece ani, dar pe urmă 
ri ră n Line: Aflind şi tata, şi-a ridicat nasul de pe 
gazetă, şi-a scos ochelarii si a ris și el, ceiace m'a pa ap rac 
pe mine si m'a legat mai arat ui unchiul men ofițerul, 
declwrat că mă simţese copilul lui. 

— Curios cas 254 a zis tata, privindu-mă lung. RR 
Mama a isprävit prin a zimbi și a mă săruta pe a 


m 


obrajii, declarind că dintr'un leu, o lupoaică şi un ofițer mus- 
tăcios de cavalerie, a eşit totuşi un băiat destul de frumusel. 

Astfel, departe de părinţi şi lingă mnehiul meu nenca 
Muche, mi-am făcut liceul militar şi am isprävit şi şcoala de 
ofiţeri. Unchiul meu a avut satisfacția să mă vadă călărind 
alăturea de el în fruntea regimentului său de cavalerie, el co- 
lonel si eu aghiotant, 

— Acuma, dragă Prislea, mi-a zis el cu vocea-i groasă si 
ușor răguşită, trebue să începi a-ți îndeplini misiunea ta pe 
acest pămini, 

l-am răspuns că sint gata să mi-o îndeplinesc, că nu cer 
decit să-mi vârs sîngele pate patrie şi regele meu, si să-mi 
împrăştii oasele pe bătrine cimpuri de biruintä, așa precum 
au făcut Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Mircea cel bătrin. 

— Bine-bine, a replicat nenea Muche, ai să faci si asta 
cind va veni vremea, dacă n'or socoti alții că-i mai potrivit 
să rămii întreg, ca să nu se cernească ochii surorii mele Aglae. 
Deocamdată țara n'are nevoe de sîngele tău, nici de-al meu. 
Urmind tradiţia armei noastre, ți se impune rinduială în 
ceiace priveşte vizitele reglementare la camarazi si superiori 
şi asiduitatea ta la balurile garnizoanei, unde nu trebue să 
uiţi pe nici una dintre doamnele şi domnișoarele breslei, 
chiar dac'ar fi prea urile ori prea grase. Mai trebue să ob- 
servi ca mănuşile să-ţi fie totdeauna nepătate şi să nu te in- 
curci preanult în datorii. Dacă socoti necesar, poli purta mo- 
noclu, Să faci pe ordonanța ta să priceapă mai ales ce-i dis- 
creția. Acestea toate făcindu-le, vei deveni un ofițer desă- 
vårşit şi vei avea şansa să fii înaintat la alegere. 

— Dragă unchiule şi domnule colonel, am onoare să vă 
salut şi să vă mulțumesc pentru preceptele pe care mi le dati, 
dar e nevoe să vă atrag luarea aminte că spiritul meu, din 
pruncie si pănă astăzi, s'a adăpat la alte izvoare, Eu tiu să mă 
sacrific tru țară si tron. 

si sacrificä-te, w mormäit neguros nenea Muche, 
insă inainte de asta să faci bine să observi din punct în punet 
dispozițiile pe care fi le-am dat. A muri nu-i mare lucru, asta 
poate face orice prost, dar să fii un băiat simpatie si de onoare 
e teva mai greu, 

Eu am ris; nu eram lipsit de agerime, iar nenea Muche 
avea destulă inteligență ca să priceapă ce era de priceput. 
Imi convenea mai bine să petrec, să fiu băiat simpatic si să 
spun prostii agreabile, decit să stăruese a declama versurile 
lui Bolintineanu intorcind pe dos ochii. De mult renegasem 
si pe lei si pe lupoaică. Eram recunoscător mamei pentru 
sprincencle arcuite pe care le aveam şi pentru minile fine: 
erau întocmai ca ale ei. Fără a mărturisi curat unchiului in- 
tenţiile mele, m'am hotărit să mă bucur de toate aventurile 
vîrstei si vieții. Continuind a vorbi cum învățasem, lăsam fap- 


234 VIATA ROMINEASCA 


telor dreptul lor. {pocrizia mea a fost ușor descoperită de un- 
chiul Muche şi i-a plăcut, | 

Asa am dansat si m'am bucurat de ochi frumoşi, de vin 
bun si de altele pănă ce părul à început să mi se rărească dea- 
supra sprincenelor. Monoelul a început să-mi fie cu adevărat 
necesar, ca să pot ceti biletele pe care mi le aducea cu un aer 
de călugăr smerit ordonanța. Imi făcusem bine datoria, fu- 
sesem avansat pănă la gradul de maior, iar nenea Muche era 
general vechiu, intrebuinfind bune cosmeticuri ungurești și 
mărturisindu-mi încă, in mare taină, succese agreabile, 

Atunei a venit acea epocă în vederea căreia inväfasem eu 
pe de rost atitea versuri în anii cei dintăi ai vieţii; a venit 
acea € in vederea căreia îmi luasem cu anticipație tot sa- 
larul de plăceri si desmierdări. După zuruit de pinteni, vizite, 
cotilioane, chefuri si prostii, ca om de onoare ce mă aflam, 
trebuia să lichidez, Era cu putinţă să es si întreg din măcelul 
războiului — asta însă era o chestie de șansă. Imi făceam 
socoteală că n'aveam noroc la loterii, deci mă resemnam, ac- 
ceptind să-mi dau pielea. Atunci am pătruns si mai bine În- 
telepciunea unora die sfaturile lui nenea Muche, pe cînd mer- 
geam amândoi în fruntea regimentului şi el mă däscälen. 

Deci am intrat, în 1916, în războiul cel mare. Am făcut 
ce-am putut. Am redevenit neam cu fiarele despre care mi se 
vorbise în copilărie. Mi-am reamintit o mul de versuri 
proaste, care totuși mă emoţionau, din pri împrejurări- 
lor cu totul speciale. Mai ales cind înghițeam fum de pu- 
cioasă, serișnind, la atacuri, îmi veneau în mnite, absurd, 
acele versuri celebre şi cu totul lipsite de poezie: 


Du-te la bătae, pentru țară mori 
Şi-ţi va [i mormintu 'ncoronat cu flori. 


Cînd am căzut rănit, întrun fund de ripă, am strîns bu- 
zee cu dispreț, bine încredințat că nimeni nu va face pentru 
legul meu ceiace spuneau acele versuri, Dar tocmai pentru 
asta jertfa mea mi se părea bună. O jertfă plătită chiar cu 
flori nu este o jertfă adevărată, — e un contract. Eu înţele- 
geam să mor singur, trist, necunoscut, ca o fiară, — să intru 
în pământul generaţiilor, în florile costisei, în aburul serii: 
Așa patria părinților o înțelegeam mai bine și mai dulce. 

S'a întimplat să nu mor. Sanitari, care fumau tutun prost 
şi miroseau a singe, m'au cules şi le-am fost recumoscätor că 
mi-au adus o brancardă în loc de cununi de flori. Medicii 
mi-au tăiat un braţ; le-am fost si lor recunoscător. Am fost 
recunoscător şi împrejurărilor că acest accident nu mi sa 
intimplat cînd eram de douăzeci de ani. La virsta asta, cu 
brațul drept pe care mi l-am lepădat într'o cuvetă, stringeam 
un mijlocel şi aplecam o creangă de cais asupra unor 
care mă priveau languros. 


CONFIDENTIAL 288 


M'am despărțit de braţ si m'am trezit fmputinat si im- 
bätrinit, Am aflat că nenea Muche a murit pas M'am i 
curat si i-am trimes o amintire de dragoste în lumea umbre- 
lor. Și m'am dus să-mi urmez datoria, cătră sfirșitul räz- 
boiului, intro garnizoană mică din Moldova. Eram coman- 
dasa unui sat în apropierea căruiu se aflau trupe de re- 

acere. 

Războiul nu mersese bine pentru noi; fusesem înfrinți si 
impufinati, grämäditi intr'un colţ de țară; tifosul exantematic 
bintuise toată iarna în taberi sin sate, La soarele primăverii 
anului 1917, a început să se producă acea minune a învierii, 
în care, ca apostolul Toma, eu nu credeam. Din pämint si din 
soare se infiltra în batalioanele istovite o forță misterioasă, 
Observam o îndirjire cumplită sin populaţia civilă sin rin- 
durile oștenilor. Erau ultimele rezerve, era protestarea vieţii. 
M'am simţit dintr'odată şi eu încălzit si, intro sară, subt ci- 
reși infloriţi, ascultind trilurile privighetorilor, m'am suit 
iarăși din tristeța morții cătră viaţă si câtră stele. 

Eram în starea aceasta de ațițare cînd Antohi, ordonanța 
mea, a venit să mă poftească la masă. 

— Am găsit un mus$chiu fraged de purcel, domnule ma- 
ior, mi-a zis el tainic, şi l-am fript cu mare grijă, aşa cum 
a ak ca es pare mustul. După masă, se roagă 

in sat, să-i i voe să se înfăţi ă 
facă o incbamaţie. raza 

— De ce n'a venit mai de vreme ? 

— Zice că-l secret și confidential, domnule maior, si nu 
poale veni decit noaptea. 

— E tinără ? 

— Nu-i bătrină, domnule maior. Pe cit am înţeles, are o 
durere mare, 

— Bine, Antohi, adă-mi friptura pe o farfurie fierbinte, 
ai: — Asta numaidecit, domnule maior. Eu nu uit nimic din 
nvățăturile pe care aţi binevoit a mi le da. lar pe femee am 
so aduc pe urmă, Sade ea şașteaptă într'un dos de gard. 

— po ce n'o aduci acuma ? | 

— u se i ` > 
Pr poate, domnule maior. Ea poate aștepta, însă 

__ După această convorbire ințelea tă, Antohi şi-a fă 
câtră mine datoria cu o cină potire insi foarte Font: gas 
mi-a așternut pe prispă un lăvicer şam stat ascultind aproa- 
pe și, ti trape Le Poser În livezi înflorite. 

„Femeia a eşi "o cămăruță a gazdei, a päsi 
prin tindă şi a venit cătră mine eine adie pr 
două ae încrucișate pe piept. ai 

— Vă sărut dreapta, domnule ofițer, j 

— Bună sara, femee, Ce este? da ur se de 


286 VIATA ROMINEASCA 


— Sărut mina, domnule ofiţer: am venit Ja d-voastră ca 
nezeu., 
ar cui Vorbeşte. Ce suferinţă ai ? tan făcut vre-un rău sol- 
i ? Ai a te plinge împotriva cuiva 
mie Nu, déroule ofițer, n'am a mă plinge împotriva oste- 
nilor, căci ei, domnule ofițer, sint la datoria lor, Ei stau în 
ploac sin sloată, şi unii se duc la front şi acolo își pun viaţa 
pentru ţară, Așa, eu ași vrea să inteleg, domnule ofiţer, că nu 
ne aude nimeni, 
~- Nu te-aude nimeni; vorbeşte. A À 
— Chiat dacă m'ar auzi, eu tot oiu vorbi, domnule ofi- 
ter. M'am gîndit eu mult şi m'am frămintat: să tac si să amis- 
imesc ce știu, ori să vin să mărturisesc adevărat, precum 
este. Pe toţi îi văd că stau la suferință şi la nevoe. Și am si 
eu un fecior, domnule ofiţer, si cînd l-au luat i-am spus să 
se ducă, pentrucă astfel se cuvine, Adevărat că sint văduvă, 
năcăjită şi săracă, și n'am la viaţa mea decit o văcuţă şun 
porc, dar eu oju suferi și m'olu nevoi precum oiu putea şi el 
a face slujba țării. lar văzind eu, domnule ofiter, că el a 
venit pe furiș acasă şi stă ascuns şi nu vrea să se mhi intoar- 
că, pe cind alţii stau acolo si pier. n'am putut răbda să nu vin 
să spun märiei-lale, Să se ducă şi el acolo unde sint şi alții. 
Ascultam cu uimire nespusă. Femeia tăcuse şi-şi acoperise 
cu palma stingă gura, pe cind dreapta şi-o ținea încă asupru 
pieptului. Avea o dungă neagră subt sprincene. La lumina 
Ia clioarei din geamul odäitei mele, nu-i puteam distinge lu- 
mina ochilor. Viersul privighetorilor din livezi şi dumbrävi 
contenise un răstimp şi melodii uitate din anii copilăriei ur- 
cau în mine, Eram aşa de miseat incit îmi părea cãìmi sună 
aievea în ureche accentul lor cel dedemult, biruind pe cel de 
tristeţă şi disperare care mă săgeta în negura ripei, subt apă- 
îi, 3 
ane ee o fiinţă de baladă şi de legendă, murmurai eu 
mâhnit. Femee, e adevărat ce-mi spui? 
— Adevărat, domnule ofițer. 
— Feciorul haine € a Se ÎI 
— »recum spui, domnule ofiţer. 
— sh Lhnepetez că, ducă-l descoperim, îl judecäm şi-l 
äm la moarte ? 
e Na să-l descoperiţi, domnule ofițer. Ziua se ascunde 


intr'un pod cu fin. Noaptea are el o fată la care se duce, „n 


zori de ziuă se întoarce. Atuncea puneţi să-l prindă şi gata l 
— Cum îl chiamă pe feciorul dumitale ? s 
— Sandu a lui Lapte domnule ofiţer. 
— Cum îi zice fete \ J 
— Unu Irina a Catrinei Moräritei. Catrina asta paa 
cuțit mult limba impotriva mea; iar acum are o fată cu e 


x "GONEIDENȚIAL - #7 


purtäri, Da li sa sparge cuibul, cu ajutorul lui Dumnezeu si 
al domniei-voastre, 

Rămăsei tăcut, Entuziasmul meu începea să cedeze. E- 
roismul acesta matern trebuia să aibă o explicaţie în afară 
de privighetori, divinitate şi datorii neînduplecate, 

— Spune-mi, femec, ce nemulţămire ai avut dela Sandu 
a lui Lupuşor. 

Säteanca stătea la îndoială. Apoi dintr'odată izbucni cu 
amărăciune şi lacrămi: 

— Dommule ofițer, eu muncese aici ca o văduvă năcă- 
jită, Cu trudă şi sbucium agonisesc o bucăţică de pine. Nu- 
mai Dumnezeu şi maica Domnului cunosc nevoia în care mă 
aflu. Lor mă închin şi mă rog să mă ajute, ca să pot trece a- 
cest foc care-i asupra omenirii. Am agonisit şi eu ban lingă 
ban şam cumpăra! o viticä. Acuma vilea a fătat si pot vinde 
pee ocă de lapte la domnii ofițeri dela Iliesti. Cu ce-am 
uat pe lapte, am dobindit un porc şi-l tineam la îngrăşat. El 
l-a luat Marţi noaptea si l-a vindut. 

— Cine l-a luat? 

— Sandu. L-a furat și l-a vindut, ca să cumpere cercei 
Irinei şi să bee vin cu Catrina Morärita. Asta-i, 

Femeia tăcu și-și astupă iar gura cu palma stingă. 
— Ei, Şacuma vrai să-l prindem, să-l judecăm si să-l 
? 


p 

Rămase încruntată dinaintea mea, într'o hotärire neagră, 
Asta voia. 

— Bine, du-te. Am să trimet să-l prindă. 

Femeia sa dus; sa amestecat cu întunericul; n'o mai ve- 
deam, dar o auzeam bombănind si blăstâmind. Privigheto- 
rile incepurä să sune iar în noaptea limpede subt stele. Era 
o noapte înflorită de o frumusetä așa de pătrunzătoare, încît 
dintrodatä părăsii pe mama lui Stefan cel Mare şi mă găsii 
singur, cu pămintul, cu cerul, cu stelele, cu parfumul, florile, 
cîntecele şi iubirile înoite. Amestecatä cu toate, pilpliu ca o 
flacără, tresărea ca o floare şi dragostea acelui ticălos fecior 
Sandu al lui Lupuşor. Se salvase din viforul morţii şi venise 
ła viersul privighetorilor și la dragostea lui din alt an. Am 
inteles iarāşi încă un lucru: de ce pret era sfatul bunului 
meu unchiu nenea Muche, care nu mai putea asculta ce au- 
zeam eu. Era vorba de acel bun sfat, relativ la discreție ordo- 
nanfei. Antohi, în privinţa asta, era un exemplu de ref. 

L-am chemat pe Antohi. Ascultind freamätul melodios al 
nopții și zimbind, i-am dat a înţelege că ași dori să instiin- 
teze pe oarecare individ cu numele Sandu al lui Lupusor că 
va fi prins mini în zori de ziuă. Flăcăul trebuia neapărat să 
se ducă s'asculte privighetorile în alte părți de țară. li do- 
ream să aibă dela alfi oameni îndurare, cum avea dela Dum- 
nezeu ingäduin{ä, ca si gizele, ca si paserile, ca si dihăniile. 


283 . VIATA ROMINEASCA 


Antohi s'a strecurat spre cotloanele satului ca să execute 
ceiace nu era un ordin, însă el prea bine fnfelesese. Mărtu- 
risese cu ruşine gresala pe care am făcut-o si trădarea erois- 
mului strămoșesc pe care am săvirșit-o. Căderea mea a fost 
așa de profundă incit stăruese şi acum în ea şi am intenția să 
desmostenese pe acei nepoți ai mei care vor debita, cum am 
făcut eu cîndva, versuri proaste, 


Mihail Sadoveanu 


Cronica literară 


—— 


Un evocator al naturii si al trecutului 


Nu cred să fie leac mai bun pentru un înstrăinat de ţara 
rominească, pe care l-ar apuca nostalgia, decit lectura citorva 
pagini din d. Mihail Sadoveanu. Leac, poate, nu este tocmai 
cuvintul propriu. Pentru un Romin departe de țară lectura 

d-lui Sadoveanu înseamnă, pe lingă o potolire a doru- 
ui de ‘ntoarcere acasă, si o afifjare a aceluiași dor. Mă gindesc 
mai ales la „Hanu-Ancuţei”, Imi amintesc de intoarcerea mea 
în țară, după o îndelungată ședere în străinătate, în timpul 
căreia cetisem foarte puţin romineste. După Creangă si Odo- 
bescu, preda carte pe care am luat-o în mină a fost „Hanu- 
Ancuţei”. Exilul meu voit din literatura romină nu fusese re- 
zultatul unei neîncrederi sau al unei decepţii. Mă izolasem 
pentru a putea explora mai bine literaturile europene și ple- 
casem din Rominia nu pentrucă eram sătul de „specificul 
nostru naţional”, ci pentrucă eram lacom să cunosc şi alte 
meleaguri si alți oameni, Nu evadare romantică, ci simplă 
(dar imperioasă) curiozitate. Ştiam că am să mă intorc şi 
ştiam că în urma mea lăsasem o literatură pentru care a- 
veam dragoste și scriitori in care aveam încredere. Cu cât imi 
prelungeam exilul cu atit imi spoream această oregona şi a- 
ceastă incredere, Intors în țară, lectura „Hanului Ancuţei” a 
fost pentru mine una din cele mai frumoase emoții literare 
pe care le-am avut cindva. Sosisem cu ochi noi si proaspeţi 
şi aveam acum faţă de oamenii și lucrurile dela noi sq à 
lacomă curiozitate pe care cu ani în urmă o avusesem faţă de 
lumea de dincolo de graniţă, „lumea de dincolo de negură”... 
„Hanu-Ancujei“, îmi dădeam sama, mu insemna pentru mine 
numai satisfacerea unei nevoi de emoţii literare. Era si alt- 
ceva în plăcerea cu care ceteam cartea. Era bucuria reintoar- 
cerii, plăcerea de a mă simţi — sufletește — la mine acasă. 
Era — pentru a vorbi ca sociologii — contacta] din nou cu 
„specificul national”, 

Popasul meu la Hanu-Ancuţei a fost prilej de multe re- 
velaţii. Mai întâiu, mi-am dat sama de artificialitatea unei a- 
numite critici, zisă ştiinţifică, în fața unor fenomene literare 
atit de primordiale, de spontane şi de miraculos de simple, 
cum € „Hanu-Ancuţei“, Pe urmă, inutilitatea oricărei eritici 


19 


200 i VIAȚA ROMINEASCA 


în faţa unor anumite opere, îmi apäru nemiloasă. Intr'ade- 
văr ce sar putea explica în „Hanu-Ancuţei”? Imi aduceam a- 
minte de vorbele lui Alfred Kerr, unul din cei mai inteligenţi 
critici ai Germaniei de astăzi, care spune undeva că adevă- 
rata critică consistă în recrearea operei de artă, criticul con- 
siderind opera de artă cu aceiași ochi cu care artistul consi- 
deră lumea înconjurătoare: cu ochi de creator. 

Nu m'am gîndit deloc să urmez sfatul lui Kerr. N'am re- 
creat decit popasul dela vechiul si patriarhalul Han, Am stat 
si eu la lungi taifasuri cu Comisul Ioniță din Drăgăneşti, cu 
Căpitanul Isac, care mi-a povestit întimplarea cu țigăncușa 
dela „Fintina dintre plopi”, am ascultat povestea „Orbului 
sărac“ şi a Zahariei fintinarul, şi am băut vin vechiu din oală 
nouă, adus de „Ancuţa cea de-acum”, minunindu-mă de în- 
timplările fără seamän pe care le istorisea Meşterul lenache 
coropearul, de pe vremea „Celeilalte Ancuţe”... 

D. Sadoveana a realizat, fără îndoială, în „Hanu-Ancu- 
tei” o capodoperă. Nicăieri proza d-sale nu e mai armonioa- 
să, mai cizelată, mai plină de adinci rezonanţe. 

D. Sadoveanu este unul din rarii noștri scriitori care cu- 
nosc valoarea sonoră a cuvintelor. De asta proza d-sale este 
melodioasă ca o poezie, Sint în „Hanu-Ancuţei” pasagii pe 
care le poli citi şi reciti ca Pa à versuri, cu glas scăzut, a- 
proape in şoaptă. Odihnitoare ectură! 

ără a se gîndi să aplice vre-o formulă oarecare de artă 
sau poezie pură, de care fac atita caz subtili cazuiști este- 
tici ca Paul Valéry si abatele Bremond, d. Sadoveanu a rea- 
lizat, cu mijloace delaolaltă simple si perfecționate, o operă 
de mare poezie, D. Sadoveanu posedă în cel mai înalt grad 
sentimentul naturii, care, în literatura actuală, se pierde tot 
maj mult. Natura, la d-sa, e prezentă mereu. Ea participă 
mereu la gesturile și eray personagiilor, este evocată la 
fiecare pas. Literatura d-lui Sadoveanu este una din acelea 
in care sufletul respiră liber si vast, Fără descriptii lungi, si 
fără imagini complicate, în două-trei fraze, un peisagiu fn- 
treg ne este înfățișat halucinant de plastic și de viu. Aduceţi- 
vă aminte numai de noaptea aceia în care „o lună știrbă si 

tă se ridica din răsări! ca peste o pustie”, noaptea 3- 
ceia din „Fintina dintre plopi“ — care este, dealtfel, una din 
cele mai sugestive şi mai impresionante povestiri din volum... 

Insuşirile poetice pe care le are talentul de prozator al 
d-lui Sadoveanu, îl înclină spre evocarea trecutului. Chiar 
in nuvelele d-sale cu subiect din prezent, tonul naraţiunii, 
atitudinea d-sale faţă de personagii, întreaga atmosfer dau 
o impresie de trecut, de ceva întîmplat demult. Odinioară e 
cuvintul care exprimă cel mai bine tonalitatea generală a o- 
perei d-lui Sadoveanu, O tonalitate de basm si de ; 
Această dragoste pentru trecut este esențială in temperamen- 


CRONICA LITERARA 291 


tul d-lui Sadoveanu. Este iarăşi o calitate ca i 
rară in literatura modernā. Actualismul ani ériger 
tică — a invadat literatura, care devine tot mai mult repor- 
tagiu. Opera lui Paul Morand este tipul strălucit si prodi- 
gs al. acestei literaturi. D. Sadoveanu este la antipodul lui 


In „Zodia Cancerului” toate însuşirile sale 
reggae aja sau realizat pe un plán vast. AA bee sei 
ui, sau vremea Ducăi-Vodă”: Nu este evocarea unui singur 
sr ge o a unci epoci întregi. Romanul istoric este cultivat, 
re zi, din ce în ce mai paint Este un efect al aceluiaşi actua- 
a de care vorbeam. ste o slăbire a dragostei de trecut, 
pate în acelaşi timp si o diminuare a simțului poetic. Tre- 
cutul este element fundamental al poeziei. Romantismul a a- 
buzat de acest clement, Părăsirea aceasta a trecutului, igno- 
ară ara lui voitä, chiar dispreţuirea lui, este o reacţie care tre- 
- să vie, şi care era, poate, necesară. Că va veni o reacţie 
mpotriva acestei reacţii este de aşteptat — si este de dorit. 
ier cra + artă arse ră strălucită afirmare a acestei 
sp Dar "a 
Ra ati ii acelaşi timp, un exemplu de 
à Ko Sadoveanu imaginează un prelat francez, abatele Paul 
renne, care, în drum spre Poartă, trece prin Moldova 
pe la anul 1679, în timpul domniei lui Duca-Vodă. Observa- 
e şi comentariile acestui abate îi servesc pentru a pune în 
a entà caracteristicile epocei pe care o descrie. O intrigă de 
> ce intre beizade Alecu Ruset gi Domnița Catrina, fata 
ca-Vodă, formează pretextul si afabulatia romanului. 
Un lucru, mai întăiu: această intrigă de dragoste nu este 
ceiace imteresează mai mult în „Zodia Cancertiui Sint în 
LE ue acestei dragoste scene de un patetism indubitabil 
veritabil dramatism. Dar nu aici este accentul decisiv al 
nus zar Ceiace este minunat, ceiace este pasionant şi ex- 
: interesant este atmosfera acestei epoci turburi si fră- 
mintate din istoria Moldovei. D. Sadoveanu o redă cu un pi- 
ras intens şi cu o putere de evocare rară. Astfel cum 
. Sado veanu ştie să învălue cu trecut istorisirile sale eele 
mal ADE tot a d-sa pe si evoce p ipse veritabil şi 
4 rezent. D-sa posedă un simț de actua 
cutului intradevar tiraeulos. O intui il a aema dispé. 
rute pe care numai Victor Hugo în „Notre-Dame-de-Paris" o 
avea. Flaubert, aplicind romanului istoric procedeele realiste 
ale romanului modern, a dat în Salammbô o reconstituire ; 
intuiţia lui era mai mult ştiinţifică decit poetică. De aici mo. 
notonia și lipsa de dinamism, de viaţă, din „Salammbâ“. In- 
tuitia trecutului la d. Sadoveanu este — susținută de o solidă 
şi precisă documentaţie — o intuiție în primul rind poetică, 
analoagă cu intuiţia lui Hugo. Toate defectele din Salammbâ 


292 i VIAȚA ROMINEASCA 


— li de intrigă, lipsă de mişcare, predominantä a 
ne victirele lungi descriplii, abundență de detalii rê- 

cise fără nici un raport cu atmosfera generală si, mai 

lipsa de viață a personagiHor, care rämin manechine perfect 

imitate după realitate, dar neïnsufletite — toate acestea lip- 
sese din „Zodia Cancerului”. 

Toate calităţile de povestitor ale d-lui Sadoveanu din 
„Hanu-Ancuţei” se regăsesc în „Zodia Cancerului“, Insă ceia- 
ce era în „Hanu-Ancuţei” poveste pură, se ordonează în ro- 
man, se amplifică şi devine o reconstituire istorică, vastă şi 
complectă, Acestei reconstituiri d. Sadoveanu îi păstrează 
toată mireasma poetică din „Hanu-Ancuţei”. Aici stă şi prin- 
cipalul merit al romanului: în această viziune precisă a unor 
vremuri dispărute si în această poezie a trecutului. 

Cronicar modern al acelor vremuri, d. Sadoveanu, în ci- 
teva a are ne dă un tablou vast şi amănunţit al epocei lui 
Duca-Vodă. Mă gindesc, între altele, la capitolul „Drum spre 
Iaşi". Abatele de Marenne, însoțit de aa zor Alecu Ruset, 
ne et spre lași, vede în calea lui o Moldovă pustiită și 

: „Drumul cel mare spre scaunul țării trecea si într'a- 
cea vreme prin valea Bahluieţului si a Bahluiului. | se zicea 
drum mare pentrucă era drum vechiu decînd lumea. Nici 
unui rind de oameni, însă, nu-i trecuse prin minte, în curge- 
rea anilor mulți, să facă din această cale veche un drum adevă- 
rat, Era o urmă cotită de cară, copite si pași, bătută bine si 
Tucie ca o curea în vreme de secetă, mlaștină cleioasă în vre- 
mea ploilor. Apa cerului o pătrundea în seurt, vintul si soa- 
rele o sbiceau cu gräbire. Părea a merge la întimplare 80- 
văind spre Tirgul-Frumos ori Podul-Iloaiei, da într'o ripă, 
suia întrun deal; isprăvea însă bine, implinindu-si destinul. 
Bahluiul curgea leneș prin păpurișuri. Dela păpurișurile lui 
se desfăşurau finaturi pe care brumele si omâturile le dări- 
mau necosite. Pe deuluri, la dreapta si la p , creșteau pă- 
durile lui Dumnezeu, în care putea intra cu barda orisicine, 
Lupii se mutau, când venea vremea, dela pădure în stuh, ori 
din stuh la pădure si căutau mai ales preajmă de sate, ca să 
poată da războiu vitelor omului. Rămăseseră însă, în dom- 
nia lui Duca-Vodă, puţine așezări de creștini pe acea vale 
bogată, căci, cu puțini ani inainte, iernaseră Tătarii färämind 
şi spircuind, urmind după dinsii PRE À ear le- 
sesti, foametea neaşezării, si ciuma lui trașcu-Vodă. In- 
zurile Bahluiului se potoliseră, morile stătuseră, hanurile se 
cumpăneau în trei päreti cu acoperișurile arse, — locurile 
satelor pustii se cunoşteau abia, în dudaie nalte; fintini spur- 
câte de leșuri, cruci însemnind morţi năpraznice, toată 
veliștea fericitelor aşezări de odinioară arăta mila or 
si a. Impăraţilor, precum si binefacerile năvălirilor gi răz- 
boaielor care nu mai luau sfîrşit. Părinții călugări dela sfinta 


——— ____ CRONICA LITERARA 29 


mănăstire Neamţu dăduseră veste retutindeni în 
Sus că se vor arăta si alte semne E Lol 
sit En si cumplite nefiind departe 
au acea minunată descriere a Iasului: i 
şi mai bine aflindu-se capitală stator mică = RA mă de ed 
halalele i se umpluseră, ulițele din mijloc i se imbulziseră 
de case nouă ale negustorilor si boerilor, iar Curtea Dom- 
nească își inoise turnul, rîndurile de sus şi odăile ostimäi, To- 
tuși, cu tot sporul lui şi mai ales cu toate strälucitele-i lăca- 
suri dumnezeesti, rămăsese o așezare a Orientului... Fiecare 
pământean, aşezător în el, fie boer fie prost, punea să i se elä- 
dească, rareori cu mistria şi mai ales cu toporul, acareturile 
şi casa după fantazia momentului, avind chiar o deosebită 
plăcere să întoarcă dosul ori coasta cătră alții, ghiontindu-i; 
aşa că fiind casele ca de un vint vesel semänate, în chipul cel 
mai capricios, în grădinile şi ogrăzile lor, trecătorul se rătă- 
cea, ca să găsească ce-i trebuia, în uliti, ulicioare si fundacuri 
oie, rintrè garduri de nuele, ae därimate, ziduri ri- 
sipite, Hi urit mirositoare si mlastini de cișmele, urmărit 
urlete zăpăituri întăritate... Ondulind ca pe valuri, că- 
ee A ch par PE si prostimii stribăteau acele 
oase numite ulifi si făceau popas in medea- 
>a cel mare de lingă Beilic. Acolo, în zile de uminică și "n 
i rbători, erau deschise crisme, cintau lăutari, hăuleau cer- 
sitori schilozi ori orbi, şi negusori din toate breslele își aveau 

ingirate tărăbi, asteptindu-si cu răbdare musteriii. 
„Acest amestec de chinovii, de curţi, de căsuțe, de du- 
gheni, e gloduri, toloace si medeanuri ținea din ulita de sus 
tul Neculai cel sărac pănă 'n Cäcuina şi Bahlui gi 
pănă la cetățuia Curţii Domnești. Acolo, în preajma Curţii, 
i temeiul negustorimii, cu carvasaraua şi ama sila. Iar în 
ipa Bahluiului se prăvăleau bordeile figänimii, a breslei ca- 
şi lăutarilor pănă'n iazul cel mare dela Frumoasa, în 


luciul Ses- $ 
surildi A S lindeau, între scai voinicesti, furcile spin- 


Paul de Marenne, sol al slăvitului 

spune mirarea Ini în fața obiceinrilor. re i ciudate, 
cu vin așa de bun, cu mincări inedite şi gustoase, şi cu oa- 
meni așa de deosebiți de compatrioții lui pomădați si pu- 
drați dela Curtea din Versailles, Acest „Ava frantu“. dat 
un personiagiu foarte simpatie, bonhonime. fin şi deştept, ci 


20 | VIATA ROMINEASCA 
dispretuind bunătăţile păminteşti, amator de mincare si bău- 
tură bună, păstrind, totuși, mereu o nobilă demnitate şi o 
justă măsură în gesturile lui, Este una din creaturile cele 
mai reuşite şi mai atrăgătoare ale d-lui Sadoveanu. Este, 
dealtfel, personagiul cel mai realist văzut din roman. Peste 
toți ceilalți, peste Duca-Vodä, peste domniţa Catrina, peste 
beizade Alecu si pădurarul acestuia Voicu Birlădeanu, d. 
Sadoveanu aruncă painjenișul poetic din „Hanu-Ancuţei”, 
inväluindu-i pe toţi intro uşoară penumbră de legendă. 
Acest lucru este de un efect foarte puternic. Lectorul vede 
personagiile din roman cam aşa cum le vedea abatele de 
Marenne: ca pe niște ființe ciudate si îndepărtate, fără nici-o 
logică în faptele lor, sau avindu-si, în orice caz, o logică pro- 
prie; un amestec de primitivism şi de înaltă delicatetä sufle- 
tească, de cruzime si de bunătate, de resemnare fatalistă si 
de izbueniri violente şi pătimaşe. Suflete nesigure şi ne- 
revăzute, care pe domnul abate Paul de Marenne îl mirau 
oarte si care îi apăreau lui tot aşa de îndepărtate cum ne 
spar nouă astăzi. Nu fără intenție îl pune d. Sadoveanu pe 
atele de Marenne să comenteze mereu peripeţiile la care 
azistă. Acest paralelism dă romanului o intensitate şi o ve- 
racitate deosebită. 

Dar, pee meritul principal în „Zodia Cancerului” 
stă, ca şi in „Hanu-Ancuţei” în limba minunată pe care o 
serie d. Sadoveanu. „Zodia Cancerului” este un roman is- 
toric amplu, bine construit, de un suflu epic demn de cei 
mai Bac { romancieri istorici ai lumii, Sienkiewicz, Victor 
Hugo, Flaubert. Fără îndoială. Dar pentru literatura noastră 
acest roman este, înainte de toate, un exemplu strălucit de 
arhitectonică a stilului — care la d. Sadoveanu rămîne ca- 
litatea de căpetenie — diamantul inimitabil si rar. 


AL A. Philippide 


Errata.— In „Cronica literară“ din numărul trecut al „Vieţii 

~“ sm strecurat citeva greșeli, care au schimbat sen- 

sul citorva fraze, Asifol, la pag. 104, rindul 21 de jos în sus in 

Joc de: analize amănunţită a poeziei lui Caragiale, să se citească; 

analiza amănunțită a prozei lui C ale. In acelaşi pagină, la 

rindul 14 de jos în sus, în loc de: Viziunea lui a fost, meréa 

aceia a unui romancier sau nuvelist, să se citească: Viziunea lui 

a fost „mereu, aceia a unui om de teatru, niciodată aceia a unai 
romancier san nuvelist. 

AL. À PH. 


Cronica engleză 


Un istoric al färänismului romin. 


David Mitrany: The Land and the Peasant in Rumania. 


D. David Mitrany e — in ciuda legăturilor sale cu lea- 
deri ai democrafici române, cărora le-a fost de multe ori un 
aie colaborator — mai mult cunoscut în Anglia decit în Ro- 

In țara dela Nord d-sa are un loc cit de bine 
stabilit, pe atit de greu cistigat, de expert de {finie in proble- 
mele istorice, sociale şi economice ale Balcanilor. Cu atit mai 
mult, expert în problemele ţării sale, pe care Occidentalii o 
implică, se pare, fără rațiune — dar si fără drept de apel, — 
ìn același unghiu miscätor al Europei orientale. 

SER rade prie datore mult celui despărţit de 
prin orice, afară de dragostea devotată pe care i-o păstrea- 
uri ir gostea devotată pe care pästrea 
. D. Mitrany e printre eei dintäi Romini, dacă nu chiar cel 
dintăiu, care a stabilit numele de Rominia Mare, Greater Ru- 
mania, în englezeste. 

Incă din 1917 d-sa publica, la importanta editură en- 
glezā Hodder & Stoughton, un volum consistent, eu numele 
de mai sus, care se dovedea a fi un pe cit de competent pe 
atit de aprig „studiu de ideal national”. 

Nu ca pamfletar, si nici ca Romin, ci ca elev proaspât al 
scoalei istorice şi economice engleze, autorul diseca stiinţifie 
acolo, problema Transilvaniei, si, trecind tirania ungară prin 
lupa necruțătoare a faptelor si documentelor istorice, arăta 
motivele imperioase ce reclamă soluţionarea acestei chestiuni 
şi, cu ea, a însăși problemei noastre naţionale, în direcția su- 
gerată de răspunsul Aliaților, cătră prezidentul Wilson, 

Nimic nu arată mai precis seriozitatea acestei lucrări, ca 
faptul că ea consacra pe autor, În țara obiectivităţii, Anglia. 


286: VIAȚA ROMINEASCĂ  _ - __ 


Consultat de atunci si utilizat în toate chestiunile conexe, a- 
doptat de Manchester Guardian ca colaborator, tinărul eco- 
nomist care debuta în 1914 cu traducerea din englezeste a 
Corespondenfei relative la Criza Europeană prezentată Par- 
lamentului englez din ordinul Majestății Sale, subt forma 
unei Cărţi Albe, de cătră Lord Grey, Ministrul Afacerilor 
Străine, — scotea la 1925 The Problem of International 
Sanctions, in editura Humphrey Milford, ea însăşi un fost me- 
morandum scris la cererea si pentru uzul cunoscutului grup 
de ginditori politici americani, care subt conducerea istoricu- 
lui Jämes T. Shotwell, profesor la Columbia aere din 
New York, constituia, si constitue încă, laboratorul științific 
al politicii americane, din lăuntrul căruia a răsărit mai mult 
decit o contribuţie definitivă la directiva americană în poli- 
tica externă, — ca să nu numim decit una: Proectul de Tratat 
al Garantiei si Dezarmării, de o faimă atit de recentă. 

In ce privește strict țara noastră, ea nu avea să aștepte 
atit de mult pentru o contribuţie la idealul ei, căci încă ina- 
inte de Greater Roumania, adică la 1915, in seria The Bal- 
kans, încredințată unor publicisti de talia profesorului Arnold 
Toynbee, lui Neville Forbes, D. S. Hogarth, de cătră clasica 
Oxford Clarendon Press, d-lui Mitrany i se încredința istoria 
țării sale. Ca o anticipare a tezei susținute în 1917, autorul 
face la vremea neutralității noastre o caldă şi visionară ple- 
dourie pentru intrarea noastră în acţiune. 

Cu antecedente legate atit de strict şi fericit de proble- 
ma noastră naţională, d. Mitrany nu era decit indicat să de- 
vină istoricul englez al problemei egale în valoare numai cu 
cea dintăiu: problema noastră à 

In 1923, d. Mitrany publica, în Suplimentul al 12-lea din cele 
inchinate de Manchester Guardian problemelor refacerii eco- 
nomice, valoroasa Bibliografie a Refacerii țărănești. In anul 
următor, d-sa discută Noua Constituţie Romină, în paginile 
de pe Februur ale cunoscutului Journal of Comparative Le- 
gislation and International Law. Apoi, în 1927, Marx și Tai 
ranul, în London Essays in Economics in Honour of Edwin 
Cannan, reprodus recent de Independenţa Economică. lar în 
numărul de pe April 1928, marea revistă americană, Forei 
Affaires, da întăia oară acces unui colaborator romin, cu Dis- 
puta agrară din Transilvania. 

Acestea nu erau decit preludiile cărţii abia apărute. 

Profesorul James T. Shotwell, unul din cei mai mari sa- 
vanji americani, e editorul critic general al unei importante 
serii de publicaţii dedicate Istoriei Economice și Sociale a 
Räzboiului mondial, publicată cu americană munificentä de 
Fundația de Pace Internațională Carnegie. 

Fără nici o exagerare, acestei Serii aparţin cele mai do- 


CRONICA ENGLEZA en 


cumentate și mai autoritative dintre cărţile publicate asupra 
diferitelor probleme postbelice ivite în diferite țări. E dea- 
juns să spunem că publicaţia a recrutat numele a vre-o două 
sute din autorităţile europene în diferite materii, dintre care 
nu mai puţin de douăzeci şi cinci „au ocupat sau ocupă situa- 
ţii ministeriale în guvernele respective”, ce din comitetul 
englez de editură fac parte savanți ca Sir William Beveridge, 
J. M. Keynes, Thomas Jones, Hirst, W. R. Scott si Shotwell. 
Cum si că acpi Engleză înregistrează lucrări subt semnă- 
tura unui Sir William Beveridge, G, D. H. Cole, David Jones, 
Humbert Wolfe, Hirst, Scott, etc. 

Secţia romină are cu editor critic pe D. Mitrany. Şi e 
până acum ilustrată de cartea d-sale: Pămintul si Tā- 
ranul în Rominia. Războiul si Reforma Agrară (1917—1921) 
— Oxford University Press, pp, xvii, 627, — apărută de cu- 
rînd, cum și de studii în franquzeste datorite d-lor Dr . Gr. 
Antipa, Prof. loneseu-Sisesti, Prof. J. Cantacuzino (acesta din 
urmă, În preparatie). 

Cartea de faţă se bucură de o prefaţă a profesorului J, T. 
Shotwell, şi e furnizată cu hărţi si statistice complecte. 

Problema romină agrară e privită voluminos, dar cu un 
ochiu de insectă, subt toate feţele ei: istorică, politică, econo- 
mică și socială. Ea se profilează cardinal pe fondul istoriei 
neamului, ca un munte care muncit de o putere din adinc Își 
sue încet culmea care se întimplă să fie chiar linia destinului 
nostru național. 

Pentru a o urmări, era nevoe de un spirit deopotrivă de 
virtuos în analiză și sinteză. D. Mitrany conduce pe cea din- 
tăiu cu severitate, cu luciditate pe cea de-a doua. 

Privită mai intäiu în cadru european, problema își capătă 
un specifie puternic. Războiul a adus în întreaga ropă o 
răsturnare a balanței economice. Marea proprietate a suferit 
un atentat general. Dar pe cind în Apus, „bogăţia a trecut 
mai mult tro mină intr'alta, la indivizi de aceiaşi clasă, 
pe calea deopotrivă de legitimă a speculatiei si concurenţei 
acute”, „În Răsărit transferul bogăției a fost dela o clasă la 
ar şi mai mult sau mai puţin impus de Stat ori de Revo- 

utie”, 

In ce priveşte bogăția agrară, nevoi practice au accen- 
tuat evoluția ideii de proprietate cătră ideia de funcţie so- 
cială — din fraza lui Duguit — care marchează ultimele de- 
cade în istoria Dreptului. 

Războiul a dat procesului un impet definitiv. Pe cînd 
însă, „În centrul Europei și apusul ei — în Austria, Germania, 
Ungaria — reformele au fintit numai la facilitarea expansi- 
unii fermajului țărănesc, schimbind adică detaliile, dar nu 
baza organizaţiei agrare existente, în țările dela frontiera 


298 A VIAȚA ROMINEASCA 


rusă, ca si în Jugoslavia si Cehoslovacia, după modelul rus, 
marea proprietate s'a distribuit țăranilor“, extremul acestei 
situaţii, negreşit, fiind oferit de Rusia, 

D. Mitrany corectează teoria profesorului Max Sering, 
după care reforma agrară din centrul şi apusul Europei se 
diferențiază de cea din Răsărit după criteriul civilizaţiei. 
Dacă cea de-a doua se manifestă mai radical, e din pos ina 
intirzierii prin aceste părţi a lichidării feudalismului, însă 
nu e mai putin în linie directă cu procesul de emancipare a 
țărănimii ce marchează întreg veacul al XIX-lea. 

La lumina acestui criteriu reforma agrară în Romnia e 
implicată intr'un lung proces politico-social. Trecerea țărilor 
noastre dela suzeranitatea turcă la independența naţională si 
dela aceasta la regimul constituțional nu a fost paralelă cu 
emanciparea țărănimii. D. Mitrany analizează libertatea $o- 
cială şi dependența politică a veacurilor medii, libertatea po- 
litică şi dependenţa socială a Regulamentului Organic, fac- 
torii noi ce duc la reforma din 1864, cum şi noul stat care ia 
naștere după această dată. 

Ne-am fi aşteptat ca odată cu emanciparea noastră na- 
țională, țăranul să-și vadă si el realizat statutul lui agrar. 
Dar boerii care devin pătura conducătoare, se folosesc de ho- 
gemonia politică ce le revine, ca să exploateze pe țăran. Nu 
e deci de mirare ca noul stat să coincidă pentru țăran cu o 
nouă servitute, 

Negreşit că a trebuit o iruplie violentă ca războiul, ca să 
declanșeze dreptatea pentru obidita clasă. 

Intrat pe făgaşul marii reforme agrare dela 1918, d. Mi- 
trany sapă cu o meticulozitate ştiinţifică toate ungherele ei 
şi aruncă lumină nouă asupra faptului celui mai neînsemnat 
in aparență. 

Trei sferturi din carte sint astfel consacrate legilor a- 
grare şi naturii reformei, efectelor reformei asupra distribu- 
liei poprietăţii agrare, asupra organizării plugăritului, asu- 
pra economici rurale subt toate aspectele ei; cum şi efectele 
politicii economice si financiare a statului asupra eficacitätii 
reformei. 

Un capitol final se sa + insfirsit de rezultatele sociale 
şi politice ale reformei, — efectele ei asupra stării economice, 
morale, psihologice, sanitare si politice a ţăranului. 

O vastă bibliografie din care nu lipseşte nimic din ce sa 
scris la noi în materie, dela Iorga la lon Scutaru si dela Stere 
la Savel Rădulescu, cum şi niciuna din cărțile occidentale de 
ideologie generală — incunună magistralul studiu. 

Cu greu s'ar putea analiza adecuat altfel decit printr'un 
studiu vast şi elaborat. 

Rostul acestor rinduri e să semnaleze numai — eu obiec- 


CRONICĂ ENGLEZA 299 


RG | à | 
tivitatea, dar si cu datoria créditarului — o carte monume 
tală scrisă de un Ramin, într'o englezească perfectă, cu o ax A 
sg pote si disciplină ‘tiintifica. 
ectul e epuizat poate pentru totdeauna, pănă la data 
care el o prevede. Pe lingă The Land and the Peasant in 
umania, cartea d-lui „Io vans, conferentiarul dela 
i jaa ry Cambridge, cu toate că scrisă cu informa- 
leligenţă, asupra aceluiași i i i 
ani, devine superfioë și aproa e A mesa gali: 
a »D. Mitrany a încercat într'un spirit cu adevărat ştiinţific, 
trateze problema agrară a Europei sud-räsäritene, E o 
bare canava care a fost umplută cu chipurile acelor inarti- 
cul e mase de bărbaţi şi femei față de soarta cărora istoricul 
a fost adesea lot atit de indiferent, pe cit a fost de nedrept 
police; In cele din urmă, în acest volum, țăranul romin 
vorbeşte pentru sine lumii întregi. Si argumentul lui în fa- 
voarea dreptății sociale, economice şi politice, e în natura ci 
aa i o forţă provocatoare de pace. E, prin urmare; o rațiune 
plus, pentru includerea în aceste serii, a unui volum care 
face acest apel inteligibil cetitorului eg ra 
$ Aşa se pronunţă despre carte Prof. Shotwell, si multiplu 
curaţi, nouă nu ne mai rămîne decit să salutăm apariția 
rer ur „scholar” romin în cadrul european si a unui cer- 
cetător ale cărui destine se desemnează deacuma luminos în 
știința politico-economică a Anglo-Americvi, 


Dragoş Protopopescu 


Cronica externă 


Rezultatul conferinței navale şi rivalitatea 
tranco-italiană 


Este cert că conferința navală din Londra nu şi-a ajuns 

în vederea căruia a fost convocată, si anume, un a- 

cord intre cele cinci mari puteri navale din lume în chestiu- 

nea dezarmării in întregime si a reducerii flotelor lor. Tra- 

tatul a trei puteri dintre puterile oceanice este principalul 

rezultat al conferinţei. lar în ceiace priveşte celelalte rezultate 

cuprinse în tratatul celor cinci puteri, negreşi! că şi acestea 

au oarecare importanță, dar ele au un caracter tehnic pre- 
dominant, 

In ceiace priveşte tratatul celor trei puteri, trebue să se 
observe că nu reprezintă un rezultat cu caracter integral sau 
definit, pentrucă lasă nerezolvate milte aspecte delicate şi 
importante ale problemei înarmării navale. Mai cu samă 
pentru Marea Britanie, o putere europeană şi mondială 
totodată, chestiunea înarmării navale a naţiunilor europene 
continentale rămâne încă deschisă, căci în ceiace le privește, 
Marea Britanie doreşte să menţină nestirbit principiul stan- 
dardului celor două puteri. Libertatea lăsată Franţei si Ita- 
liei în programele lor de construcție navală imprimă trata- 
tului celor trei puteri un caracter nesigur din cauză că a- 

“ceastă libertate poate avea repercusiuni asupra înarmării 
Statelor-Unite, a Japoniei si în special a Marii Britanii, în- 
tro măsură atit de mare încit aceste puteri s'au văzut silite 
să se apere printr'o clauză specială din tratat, care le pus 
să-și mărească programele lor de construcţie navală dacă 
no ale puterilor europene continentale ar depäsi anumite 

ite. 

In orice caz, Italia priveste cu simpatie tratatul celor trei 
puteri mai mult pentru importanța sa politică. Intr'adevăr, 
prin acest tratat sa evitat cu desăvirşire grozavul ricol al 
unui conflict între cele două mari națiuni a Xone, 
care sau despărţit la Geneva în anul 1927 fără ca să poată 
ajunge la o înțelegere, si a asigurat pacea în Pacific. Prin 
aceasta se salvează o enormă bogăţie, care ar fi fost înghițită 


CRONICA EXTERNA 301 


prin continuarea furiei de înarmare a puterilor i 

se dă acestor i posibilitatea de a ivi akate pré 

spre o perioadă de dezvoltare papales şi de progres econo- 

mic, spre beneficiul relaliunilor economice din întreaga lume, 
; Care este canza eșuării acordului dintre cele cinci pu- 

teri? Răspunsul este foarte clar. Principiile pe care s'a bazat 

paine navală a Italiei la Londra se pot rezuma în urmă- 
rele: 

1) Reducerea înarmării la un nivel cit mai scăzut posibil 
sine era Ati ară Se pe puteri să fie amore 
baza de rela e, n apli ji 
EE TR te aţi talie aa is 

plicarea practică a acestui principiu prin cererea 
Italiei de er nâvală cu cea mai tare = oile europeană 
M To prin = x arr pit à 
aceste ale Italiei, i 2 
ee on p ranta a opus altele cu 
2 cartea nemiscat tori navale. 
f voile navale absolute să fie determinate ba 
ce r de apărare a fiecărei puteri. re 
Reese à mer a moe primei seg za navule cu 
ei puternice superiorități a flotei f 
usupra celei italiene (240.000 Mb). Fa ME 7 7 
Italia a fost singura putere, care a apărat la Londra cu 
ardoare nu numai teza limitării înarmării navale dar mai cu 
sami, aceia a reducerii ei, La prima ședință a conferinţei, 
d. Grandi a declarat că de oarece d. Benito Mussolini a 
intocmit un vast program de lucru pentru Italia, care ar pu- 
tea fi realizat numai intro lungă perioadă de pace, este ne- 


“Cesar să se înceteze în mod definitiv şi nu cu jumătăţi de mă- 


ură dezastruoasa furie a înarmării. „Dacă ne mărgini 
rginim, 
at cu această ocazie ministrul de externe Grandi, — să 
pm 2 4 er si pă: vaga e sava ra aparare inarmärile 
sau cele plănui a publică din toate 
ran va fi dezamăgită şi conferinte din Londre nu-și va fi 
. Dar, care a fost atitudinea Franţei în timpul conferinţei? 
2 en pi caer o cerere de un total de 724.000 tone în dife- 
e vapoare, justificind această cerere 
pe baza nevoilor ei absolute — şi anume nevoia de ae a 
tari siguranța, de a-și garanta mijloacele de comunicatie şi 
de a-și apăra vastul imperiu colonial. Teoria necesităţilor ab- 
solute n'a reușit niciodată să ne convingă. O țară necesită o 
flotă în măsura în care apare flota în alte tări. Dacă nu mai 
există flote, nici Franţa la rindul ei nu mai are nevoe de vase 
de războiu. In schimb teoria relativității necesităților navale 
pe care o susține Italia, apare mai raţională și de acord cu 
realitatea, Pe de altă parte, această teorie este singura care a 


302 VIATA ROMINEASCA 


predominat de obiceiu în toate conferințele navale, inclusiv 
aceia care su închis acum la Londra. 

Italia, cu toate că este legată de continent, este în reali- 
tate o ţară insulară, inchisă intro mare închisă. Li li 
multe materiale prime dintre cele mai importante şi depinde 
în întregime de mare în ceiace priveşte trei pătrimi din fur- 
niturile ei. Ca o consecință a actualului sistem de alianţe, Ita- 
lia trebue să conteze pe un atac pe toate fronturile ei mari- 
time şi trebue să se apere contra unei blocade economice, 
Franţa, udată de trei mări, nu se poate teme niciodată de o 
blocadă. In schimb, Italia — Lordul Balfour a spus-o în anul 
1921 la Washington — „are cinci vecini şi oricare dintre 
aceștia, dacă ar dori-o, ar putea să-i blocheze coastele în aşa 
fel încât nu ar fi nevoe să debarce trupe sau să angajeze o 
luptă. Italia ar muri fără a fi cucerită“. De aceia spuneam că 
cererea Italiei de paritate navală cu cea mai tare putere eu- 
ropeană continentală, nu este numai o chestiune de prestigiu 
si mindrie națională, cum sa afirmat, ci este o chestiune de 
viață şi de moarte pentru țara noastră, 


Pe de altă parte, cererea Franţei de a avea o flotă eu. 


250.000 tone mai puternică decit a Italiei este justificată? In 
contra cui dorește Franța să se înarmeze atit de puternic ? 
Poate ea să creadă în realitate în posibilitatea unei uni 
italienesti ? Contra cui consideră necesare garanţii sigu- 
ranță în plus? Oare conventie Ligii Națiunilor si pactul Kel- 
logg nu valoarează nimic? Si, mai presus de toate, tratatele 
dela Locarno, în virtutea cărora Italia si Marea Britanie ga- 
rantează siguranța Franţei, mu contează deloc? Se poate con- 
cepe ca Franța să ceară unui garant, Marea Britanie, garan- 
ţii nouă de siguranță contra celuilalt garant, Italia? In ceiace 
priveşte argumentul Franţei, cu nevoia de a-și apăra vastul 
' imperiu colonial, el n'are nici o valoare. Istoria ne învaţă că 
soarta coloniilor nu se rezolvă local, chiar în colonii, ci în 
lupte mari care decid rezultatul războaielor. 

In cazul eventual, inimaginabil și imposibil pentru noi, al 
unui războiu fratricid franco-italian, desigur că ltalia nu şi-ar 
împrăștia forțele printr'un atac al coloniilor franceze; de 
altă parte, toate forțele navale franceze ar fi concentrate în- 
tr'o încercare de distrugere a forţelor navale italiene. Astfel 
vedem că d. Grandi a apărat la Londra o cauză dreaptă, ba- 
zată neclintit pe conditiunile geografice, strategice și econo- 
mice ale Italiei. Dacă s'a opus în mod ferm încercării Fran- 
tei de a ajunge la o înțelegere cu diplomaţia Britaniei asu- 
pra unei interpretări obligatorii a articolului XVI din conven- 
pe: rin aceasta a apărat nu numai cauza Italiei, ci și cauza 
igii Naţiunilor, care reprezintă interesele tuturor 
europene, — afară de Rusia, — a întregii Americi latine gi a 
wnei părți considerabile din Asia. 


CRONICA EXTERNA ____ sa 


La conferinţa navală din Londra, orice critică as - 
tibi seară trebue să depindă de chestiunea ER loue 
ii navale cu cea mai tare putere europe inen- 
tală are o bază intr'adevär solida. PH an 
„Este evident, că Franța chiar dacă ar fi obținut garan- 
file politice pe care le-a cerut, tot ar fi refuzat paritatea na- 
vală cu Italia. Din nenorocire, trebue să vedem in aceasta o 
rezervă rău disimulată a Franței faţă de Italia, Dacă Franţa 
ar prevedea că Italia își păstrează neutralitatea intr'un răz- 
boiu viitor, ea nu s'ar îngrijora de forța navală a Italiei; dacă 
e Eh pe iza Fe Less de partea ei, în loc de a fi neutră, 
sar bucura va o putere prieten 
zen egală cu a ei. ? É EPN ie a 
n chestiunea submarinelor, Italia şi-a urmat pro 
cu curaj, vizind cătră o reducere ca À a înarmării, iai 
Cu toate că suprimarea submarinelor — arma țărilor 
mai puţin bogate — a pricinuit oarecare nedumerire în opi- 
pr ron aasi, Dore italiană nu s'a codit s'o pro- 
a contopi 
piema bar! rer pit problema submarinelor cu pro- 
ropunerea Italiei de a se desfiinta cu totul submarinele 
și lot odată vasele mari de luptă, care nu există în flotele mai 
slabe, n'a fost primită de conferința din Londra. Dar fără în- 
doială că ea atrage laude meritate asupra delegaţiei italiene 
şi rămîne destinată unei discuții internaţionale viitoare. 
Putem conchide cu satisfacția că bilanţul conferinței na- 
vale nu se închee în întregime cu un deficit pentru Italia. De 
bună samă, Italia regretă că problema reducerii înarmă- 
y navale a fost lăsată nesoluționată în punetul ei cel mai de- 
icat, adică în punctul privitor la Italia. Pe de altă parte, nu 
numai că a salvat la Londra, întrun sens diplomatic, princi- 
ss parităţii navale cu cea mai tare putere europeană con- 
mu rep dar e esit din conferinţă cu un mare prestigiu mo- 
p şi Aea o complectä libertate de acțiune, care îi va ingädui 
s pu în practică acest principiu, după propria ei judecată 
si după placul ei, prin tipul de vapoare si prin ritmul de coa- 
eine. -: adecvat intereselor italienesti. 
FIRE. TR GE trebue să se considere ca o victorie ita- 
ana erința a acceptat unerea unei zi 
sărbătoare navală pentru rea i pe e uptă, această emca 
fiind dată de d. Mussolini încă din 1928. lar d. Grandi nu 
poate fi decât felicitat că a readus conferința la scopul 
ei roal, si a obligat-o să părăsească diferitele »ropuneri de 
pacturi de siguranță, care erau cu totul în afară de scopul ei 
D. Grandi a apărat punctul de vedere italian într'un chip 
strălucit dela prima pănă la ultima ședință a conferinței. In 
împrejurări grele, el a rezistat cu dirjie şi curaj da repetatele 
eforturi menite a-l face să-și părăsească principiile pe 


304 ____ VIAȚA ROMINEASCA 


care şi-a intemeiat acţiunea sa diplomatică. A reuşi! să anu- 
leze pericolul unui tratat a patru puteri, arätind cu atitudi- 
nea sa fermă, că Italia ar fi știut cum să înlăture consecin- 
tele firești ale unei asemenea concluzii, fără teamă gi fără 
să-i sacrifice principiile. 

Conferinţa din Londra sa terminat, dar problema de- 
zarmării rămine. Discutarea ci va fi reluată în altă parte, şi 
Italia se va afla în negocierile viitoare într'o poziție foarte 
solidă, pentru că la Londra a reprezenta! cu sinceritate și tă- 
rie conștiința majorităţii popoarelor din lume, a căror dorin- 
tā fierbinte este să vadă in cele din urmă realizate promisiu- 
nile făcute atit de des si neindeplinite, cu privire la reduce- 
rea radicală a înarmării. 

Trebue să amintim că protocolul conferinței dela 
Londra a fost astfel alcătuit ca să lase Franţei și Italiei posi- 
bilitatea de a adera Ju el mai tirziu, cînd diferendele dintre 
ele vor fi rezolvate prin orpoa ulterioare, la care va 
participa si Marea Britanie, În realitate conferința nu s'a ter- 
minat, s'a suspendat numai sau s'a aminat, 

Din fericire, suspendarea conferinței, ă loată această 
descărcare din Londra, n'a dus la o întărire ci la o destindere 
a relatiunilor franco-italiene, Francejii au stabilit că dacă 
la Londra a fost imposibil să se rezolve problema franco-ita- 
liană, discutiunile franco-italiene pot continua; că viitorul 
n'a fost Vasea rene ee nu s'a zädärnicit posibilitatea unei 
ap iate soluțiuni. Nădăjduim din suflet ca soluția să poată 

găsită, pentrucă problema relafiunilor franco-italiene, — 
care este astăzi mai limpede decit a fost vre-odată, — are nu 
numai o importanţă europeană, ci chiar mondială. Colabora- 
rea acestor două naţiuni, care sint detinätoarele unei părți 
atit de importante din civilizaţia modernă, formează o con- 
ditie Sng ara g de pace si este o condiție necesară pentruca 
Europa să-și poată menţine în lume locul pe care l-a deti- 
nut in trecut. Tot asa cum incerca, înainte de conferință, să 
clarifice relaţiile ei cu vecinii, Italia este gata oricind să fn- 
tindă Franței o mină de prietenie, dacă Franţa recunoaște, 
fără nici o rezervă, că Italia este + cu Franța, nu numai 
in ceiace priveşte înarmarea navală, ci si întrun sens mai 
larg; în caz contrar, ar ffinutil ca Franţa să creadă în- 
tr'o impäcare spirituală sinceră si intr'o cooperare intimă in- 
tre cele două națiuni latine. 


Carol Schanzer 
Membru al Senatului Italian 
Fost Ministru de Externe 


Miscellanea 


Confuziuni ortodoxe 


Nichifor Crainic este singurul ortodox militant romin 
o pes nuc = para Aa şi alte citeva lucruri m'au 
eca de a ave 3 į- 
ment de inte Apo p a, pentru el, un senti 
x recenzie a volumului meu „Puncte de vedere”, recen- 
zie iscălită de el, în „Gindirea”, mi-a arătat că acea prietenie 
de care vorbeam era reciprocă. Doamne! ce laude, ce adiec- 
tive din acelea care fac pe un om — chiar cind e Romin, gi 
chiar cind e scriitor romin — să roseascä de modestie. 

Dar, alături de asta, ce incomprehesiune absolută a lu- 
cerurilor! Incomprehesiune care, dacă ar proveni direct si 
personal dela d. Nichifor Crainic, n'ar fi interesantă si m'ar 
Essaie să se ocupe cineva de ea. Dar nu. Ea nu vine de acolo. 

e altfel Nichifor Crainic, cind gindeste singur, e remarca- 
bil si deștept. Contrariul se întimplă cind gindeşte onrecum 
in cor, cînd vorbeşte din punctul de vedere mistic al amicilor 
şi asociaţilor săi. Si acest punct de vedere ne interesează nu 
numai pentru că e colectiv, dar si pentru că e în conflict cu 
felul de mura al „Vieţii Romineşti” si, însfirşit, pentrucă 
„Viaţa Romincască” tocmai a fost pusă în cauză cu prilejul 
acelei recenzii de care vorbeam. 

Mai întăiu, recenzentul începe prin a spune că, deşi eu a- 
partin taberei opuse, adică grupului „Viaţa Rominească”, to- 
tusi, etc., ete... Ce înseamnă asta? Volumul meu cuprinde 
esseuri filozofice, unde concluziile sînt sau nu adevărate, 
după cum au fost sau nu logic susținute, Valoarea silogisme- 
lor prin care ideile sint acolo dovedite, decide si valoarea de 
adevăr u fiecărui esseu. In toate acestea nu are de loc a face 
faptul că-s legat sufletește de „Viaţa Rominească” şi că prie- 
tenia mea personală îi aparţine, precum si că părerile mele 
de politică culturală sau de estetică literară se acordă foarte 

20 


-POIN VIATA ROMINEASCA 


putin eu necele ale „Gindirii”. De ce această confuzie de 
puncte de vedere? Volumul meu poate fi bun sau rău, just 
sau fals — dar absolut indiferent de persoana si biografin 
proprie a autorului, De ce sã amestecäm totdeauna opera eu 
micile chestiuni mai mult sau mai puțin intime ale autoru- 
lui? Si, în genere, de ce să amestecăm criteriul criticii de 
idei cu acel al criticii de persoane? Acel deşi al lui Nichifor 
Crainie este tot atit de logic ca si acela al unei doamne ro- 
mince care spunca despre o prietenă: „Deşi are un ulcer da sto- 
mac, noi totuşi continuăm să avem relaţii cu ea”, si tot atit 
de comic ca acel al profesorului de gimnastică Moceanu care, 
debareat în America, a ținut un mic discurs incepind cu cu- 
vintele: „Deşi nu am plăcerea să cunosc limba dumneavoas- 
tră, totuşi îmi pare bine că vă găsesc sănătoşi”. 

Desigur, putin sectarism nu strică niciodată, cînd e vor- 
ba de prietenie si admiraţie. Dar cind e vorba de apreciat va- 
loarea unei re de gindire abstractă și rațională — nu mai 
există nici „Viaţă Hominească”, nici Nichifor Crainic, nici 
Suchianu, nici „Gindirea”. „Viața Rominească”, în asemenea 
împrejurări, şi-a făcut totdeauna o datorie să laude pe duş- 
mani, si asta fără nici un desi 

Printre degi-urile lui Nichifor Crainic, unul se referă la 
ateismul meu si al „Vieţii Rominesti”, Ce frumos! De unde 
ştie d-sa că eu sint ateu ? Şi de unde ştie d-sa că „Viaţa Romi- 
ncască” este, si ea, ateistă? A! bănuese. Pentrucă nici eu, nici 
„Viaţa Românească” n'am tipat-o pe toate acoperișurile. Dar 
este de esența credinței religioase să nu fie afişată cu osten- 
tatie; e o virtute care se practică în sinceritatea singurătăţii 
si a intimităţii, Acei care bat monedă din ea — o alterează, o 
murdăresc. Si prietenii „Vieţii Romineşti” — atit cei ce cred 
în Dumnezeu, cit si cei ce nu cred — sint de acord asupra 
unui lucru, şi anume că o asemenea chestiune priveşte strict 
personal pe fiecare si că e putin indecent să se facă zarvă so- 
cială prin si pentru ea. lată de ce d. Nichifor Crainic n'a pe 
tut niciodată şti cine, dela „Viața Romineascä“, este şi cine 
nu este ateu. Treaba fiecăruia. Chestiune intimă, în care e 
indiscret să intrăm, 

O cocoană romincă foarte culturală, care organizează tot 
soiul de exhibitii nationalo-stiintifico-filozofico-, ete., ete., îmi 
spunea odată; „Domnule Suchianu, trebue să fie o calomnie. 
Am primit un denunt cum că d. Ralea ar fi ateu”, Aceasta e 
o mentalitate foarte putin deosebită de a „Gindirii”. (La tot 
momentul mă potienese de cuvîntul acesta așa de comic: „gin- 
direa“ — pe care si l-a ales ca titlu o grupare care combate 
tocmai roadele gândirii propriu-zise, ale raționalismului şi 
cugelării logice!) 

Dar pentru a arăta d-lui Nichifor Crainic cît de gratuite 
sint tonte ideile sale polemice îi voi aduce o ştire care are 


=== MISCELLANEA 407 


să-l epateze cu siguranță: eu, D. I, Suchian cred în Dum- 
nezeu, Nu am spus-o încă niciodată pentru că — după cum 
scriam mai sus — € o chestie intimă căreia nu-i şade frumos 
să fie țipată pe toate acoperișurile, şi pentru că niciodată nu 
wam t să bat monedă (vorbesc la fi rat...) din asta. 
Desigur că un intelectual, şi in deosebi un filozof. are datoria 
dacă crede sau nu crede în Dumnezeu, să o arate cu argu- 
mente. Un cugelător nu are dreptul să nu se pronunțe asu- 
pn aan roi pie in re nume ale iati 

a ocolit această problemă. Decit — ea nu fi 
rezolvită bătind din palme. E o lucrare de matritate Peptid 
că cineva n'a făcut-o, nu dovedeşte că chestiunea nu-l preo- 


In toate cazurile, si în rezumat, d, Nichifor Crainic mare 
dreptul să spună de cineva că-i ateu atita vreme cât acesta n'a 
spus-o el, direct si categoric. 

Cu totul altceva este problema, pur sociologică si istorică, 
a constatării dacă un popor este religios sau nu. In rivinta 
asta si eu personal, şi mulţi din prietenii grupării „V aţa Ro- 
minească? am crezul a pulea constata că Ronioul este — nu 
ateu (ateismul e şi el un fel de atitudine religioasă), dar to- 
ta] indiferent în această chestiune. Rominul ascultă doar de 
o inerție seculară, fără nici o credinţă vie şi creatoare. Dar 
această constatare istorică este valabilă şi dacă cel ce o face e 
credincios şi dacă e ateu. Incă o dată, d-le Nichifor Crainic, 
ec Fou confundăm valorile si să nu amestecăm punctele de 

Intr'unul din esseurile mele spun că în arhitectura vii- 
loarei societăţi socialiste este probabil că cenzura bunului 
gust edilitar va fi mai severă, că decorarea unei străzi, fiind 
© afacere publică, va interesa mai mult publicul; că cel puţin 
pr artă ca arhitectura, unde e în joc strada, unde e jude- 

re mulțimea — sînt şanse ca estetica socialistă să fie su- 
pe oară celei burgheze. Si că, in genere, prostul gust provine 

n mare parte dintro confuzie a sentimentului de frumuseță 
cu acel de proprietate. 

„_ Ansâmnă asta că autorul acestor reflectiuni este socia- 
list ? Pentru ce? Nu însamnă nici că este nici că nu este. Sint 
două puncte de vedere care trebuese despărțite: punctul de 
vedere al lucrului pe care îl preferăm, si acel al lucrului pe 
care Kamp îl oroas tām. 

ar să vedeţi frumuseța, Intrun alt essen, vorbese 
mult interes despre sufletul copilului. D. Nichifor Crainic S 
tunci, hodorone trone, îmi aminteşte că In Rusia Sovietică eo- 
piii sint educați întrum chip extrem de defectuos. Deci — 
spune d. Nichifor Crainic — eu mă contrazic: căci nu poți 
iubi copiii și în același timp să fii și socialist, adică maltrata- 
tor de copii... 


308 VIATA ROMINEASCA 


Iarăşi acelaşi si același lucru, 

De unde ştie d. Crainic că eu iubesc copiii? Faptul că 
mă ocup de ei? Dar asta e altceva. Al doilea, de unde ştie d. 
Nichifor Crainic că eu sint socialist ? Al treilea, ce legătură 
este între viitorul socialism european privit în genere si so- 
cialismul sovietic actual? Mereu confuzie, mereu amestecare 
de lucruri deosebite. 

Tatá de ce — ateu sau credincios — este stinfificeste do- 
vedit câ influenţa culturală a curentelor mistice şi antirafio- 
naliste dau efectele cele mai anticulturale, de vreme ce i 
torul cel mai deştept al unui asemenea curent, vorbind cu 
simpatie de cartea unui prieten, şi de o carte care i-a plăcut, 
— este totuşi tiranizat întratita de... ca să zicem aşa: „ideile” 
sectei, încit procedează exact ca și cînd n'ar fi destept. 

Bine-inteles — toate aceste rvatii sint valabile dacă 
pon cultură înțelegem a nu confunda punctele de vedere, 

acă prin cultură se înţelege contrariul — atunci „Gindirea” 


are desigur dreptate. 


Romineasca de după războiu 


Există o limbă romîncască literară de după războiu. 

Ea nu samănă cu nimic, Nici cu proza marilor scriitori 
(Caragiale, Sadoveanu, Brätescu-Voinesti, etc.), nici cu limba 
vorbită în societatea reală. Este un fel de păsărească incom- 


prehensibilă. 
Vreti exemple? 
„O neliniște ascunsă il zpindări încet, cu ferealà”, Sau: 
“Mare-i fu bucuria cind, după o secetă de vre-o zece ani, 


nevastă-sa purcese din nou grea . Sau: 


„Se înstăpini un răstimp de tăcere“, 
Vă rog credeți că citatele sint autentice, şi-s luate din 


romanele recente ale celor mai pretenţioşi stiliști ai noștri. 


Ceiace izbeste în noua estetică a limbii este un amor 
pat pentru cuvinte neaoşe, cu parfum de cronici. Chiar cind 
avem un barbarism, el este spălat de ruşine prin prezența 
unui prinse a, purcese să, zori cătră, etc De pilă, un 
autor vrea să spu 


tunei e] serie, pur şi simplu: „purcese să se afereze”, Pentru 


nimic in lume un scriitor modern romin war spune „umbla. 


de cola pănă colo prin casă”, ci „pribegea odăi”; nu va 
spune „ertare“, care e banal, ci ertäciune", care e mai cro- 
nicăresc; nu va scrie „merge rău”, ci va spune, frumos: „că 


tare mai şchiopătează”; nu va spune: „mă gindese să mă due, 


şi eu acolo”, ei „mi-i în gind să bat şi ent siule aore aan 


va spune: „locuia intro pensiune de familie”, ci „hălă 
intro pensiune”. Intr'un roman unde eroul era pradă unei 


nă că eroul devenise deodată „alerat”.  A-! 


n n AEO RIA INSA 309 
pri a LA ro over e descris aşa: „tendințele activa 
mocnit”, ri încă şi i omanci i 
rii enpera Ea i. că si mai simple. Romancierul 
ze Vrei sa pleci? spune ca toată lumea: E 
— Da, răspunse el, 
Ci, frumos: 
— Vrei să... ete.? 
ar rac raza incuviintä el. 
nl smul“ — iată cum aşi Indräzni să 
na parii i azni să numese această 
tere P cularitate a scrisului literar rominese de după 
Ar mai fi si o a doua, si 
„ ȘI anume gustul pe 
anda, pant cuvintul tare, chiar pidea Fr sens 
pă ră ra na cite o vorbă parcă ruptă din Neculce, Nu 
Sai re i pre a ilustra această preferinţă a scriitori- 
fler şir j= demi pentru vocabularul genito-urinar, Este şi 
A ai toată lumea a observat-o si n'am nevoc să o 
p ra Su Lapte — si apoi mai îmi este si greață, 
cauzele note noat? lats Dapre a lt 
priviţi nouă? lată impresiile mele în această 
istă în Rominia — adică în princi 
1 principal în B și — 
Le ră zori, See yeaa luat nobila sarcină Zi à Tupla pe thit 
jidăn nfi eraturii împotriva prozei tipărite de „presa 
area à iată-ne, de cîțiva ani, imbogäfiti cu jurnale 
de pl nara erar, înspăimântător de literar, Articolul de 
te a er o grau soda carnetul, reportagiile, mijlocul — 
ri, permanentă şi încăpăţinată preocupare 
Patriotismul acesta linguisti i 
guistic e realizat prin două mij- 
lonce, Evraogtatie si expresii neaoşe. Scatolbgie si stil ar: 
egil a aone o drec sint bune pentru a dovedi că nu 
ra el di unul m'are curaj să injure ca un pamfletar 
încă la ont Cit Sempre expresiile à la Miron Costin. ele 
À mere = e indică originea daco-romană a publicistului. 
PEE- spega a prins si a făcut adepți. Într'adevăr o 
ini pri e un, coktail de scatologie, de insulte oborene si 
Sa penelul nu poate să nu izbească atenţia. E ca o 
aix mr SL Sens sä te pe De aci succesul nouă- 
ratio, D a les pe lingă tineret. Căci este carac- 
' i pători, gustul pentru i 
atri Paide teri. ah prier „expresia aleasă, 
` . pe ntul izbitor pri 
rs rh spune, te cäznesti să găsești tot cutare de CR 
S A să a genito-urinari cât şi cci cronicäresti a îs 
Raci ate în sine, indiferent de sensul general al f 0 
estetică cu mijloace eftine si la indemina tutu De en 
succesul ei pe lingă neofiti. Free 
In schimb, estetica scrisului matur « alta, Se poate re 


310 VIAŢA ROMINEASCA 


— 


zuma prin cuvintul: simplitate. E — dacă vreţi sonipa — 
maniera lui Gide, a lui Barrès, a lui Iakobsen, a lui Thomas 
Mann, a lui Siegrid Unset, etc., ete. Vorbele întrebuințate sint 

vorbe curente, cuvinte de toate zilele, tacite si banale, cărora 

însă o potrivire ideală cu ideia semnificată precum si aran- 

jarea lor armonioasă inlăuntrul frazei le dă o strălucire 

nouă. O strălucire, ce-i drept, discretă, dar de un gust cu atit 

mai sigur. 

Cetiţi nuvelele lui Caragiale sau Maupassant. Parcă nici 
nu s'ar fi gîndit vre-o dată acești scriitori să facă stil. Oame- 
nii poveștii, cit si povestitorii ei insisi, vorbese acolo exact ca 
toată lumea. Nici poezie, nici filozofie; nici cuvinte-revolver, 
nici neaogisme“ cronicäresti, nici violențe de limbaj, nici ef- 
tine Îndrăzneli de epitet. Simplitate și banalitate. In schimb, 
o proprietate de termeni așa de complectă, încil avem impre- 
siunea că nici un cuvint nu poate fi înlocuit cu vre-un a ul. 

Proprietate si naturaleță. lată adevăratele calităţi ale 
limbii. Puritatea e aproape un defect. 

Amorul pentru purism stilistic îi face pe tinerii noștri 
scriitori să fugă de neologism, si în deosebi de frantuzism. Si 
este aci, în chestia franţuzismelor, o foarte gravă problemă 
de limbă rominä. 

Orideciteori avem nevoe de un cuvint care nu e în ro- 
mineşte (şi cazul e din păcate foarte frequent) — recurgem 
la cuvintul francez, căruia doar îi rominizäm putin termina- 
ţia. Putem face oare altfel? Putem compune „pumnisme” şi 
spune „de perete frecätor“ sau „apri il“? Frantuzismul 
întrebuințat la nevoe este o veche respectabilă tradiţie cu- 
rat romineascä. Asa s'au impämintenit iute si complect cu- 
vinte ca „modă“, „miniatură“, „mister“, ete. Aşa se explică de 
ce un profesor de literatură romină dela o Facultate romină 
serie cuvintul „rancună”, Poate face altfel? Să renuntäm la 
sens? Asta e adevăratul lucru care nu e permis. Să punem o 
vorbă cu sens doar apropiat? Dar asta e marea crimă în ma- 
terie de stil, Imi amintesc că am fost violent atacat pentru că 
intrebuintasem cuvintul „detresă”. Dar m'am avut încotro. 
Detresa cuprinde: tristetä, desnädejde, şi mai ales o dezor- 
dine a gindurilor o debandadă a tuturor ideilor care fug in- 
colo si încoace, o imposibilitate de a te concentra (spre deo- 
sebire de desnădejde care poate fi foarte concentrată, uneori 
chiar apropiindu-se de ideia fixă). lată o mulţime de nuanţe 


care ne obligă să seriem cuvintul „detresă” dacă avem ne- 


voe de sensul cuprins în el. 

„Fireşte, orice frantuzism nu e utilizabil. Trebue ea el să 
aibă oarecare circulație în conversațiile curente ale oameni- 
lor. Altminteri sună prost. Intrebarea e totdeauna aceasta : 
Cutare neologism este el pronunțat des acasă, pe stradă, 


MISCELLANEA 311 

tren, la cafenea, la birou, ete.? D 

, etc.? Dacă — si dacă i 

ne N err nu putem ezita de a-l lira i as hA n 

g (nea se i g lucruri ciudate, lată de pildă sudo 
A; Pipan í ilează lampa). Sint mii de oameni care an 
kanua era » De aceia putem serie fără teamă aceste 

Su cui ee ppt re schimb sintem izbili ca 
gâsim, întrun roman i. oarele cuvinte (pe care le 

… »Pe como ihnea o lampă de petrol (bi - 
mma: sui frumos), O aprinse. Ea fă. O a i 
MTA + Aşa-i că nu merge? De ce? E foarte simplu 
re: Area in oasen care se ocupă cu filatul lămpilor nu 
tei ed el inu pene aia i niciodată filatul lămpii n'a 
eg pan rez timp așa de distins literar. Criteriul, aci 
hier Vo RE etresei", este dacă oamenii întrebuințează — 
Mons eie E Papoa le Sr sg Căci orice cuvint nou 
cea , . arism academiceste nepermi 
+ ana gage e indispensabil limbii Ode El ii dû 
prone ia 2 pre (aşa de For dt de lipsă a 
Done sr ă naturaleţă, ferind-o de artificia- 
perifraze o a san de aceia, tot așa de insuportabilă, a 

acă de pildă Caragiale. Inchipuiti-vä că 
i A puiți-vă că g “serie 
e sa n me vară a moment dat tél ue dre a 
á yi “de i Š ` . * » 
coce": a a hp < a E ss Caragiale? , Calvitie pre- 
ar puterea de pătrundere a frantuzismului e : 
mare ind pai Par cui er un Ne CR pe 
| € re a celor două cuvinte e rigu gala 
r PR se întimplă ca un neologism să tbe cu 
bites DU lată de pildă cuvintele „grimasă“ si ,.strim- 
ri presonal nași întrebuința pe cel dintăiu, căci 
iara in re de el. Dar scriitori de mina întăiu îl folosesc 
pe qe tn el o limbă are nevoe de sinonime. In franţuzește 
peer dre E Sonare de sinonime. Ele-s foarte utile, căci 
era ay areas E E: 

3 supra acestor chestiuni, ntrucä 
mr pia rs subt teroarea patriotilor, tinde E irr phase 
i. rs hr o lamentabilä bufonerie, si pentrucă, naturale- 

4 re a grata fiind sacrificate în folosul purității, înce- 
Estelle bd raze pe care un Romin pur si simplu nu le mai 
+ exemplu găsesc scris intr'un roman recent: 
met departe, ca o mogildeafä pitită pe brinci 
nvăpăială de soare”, Fă ici 
-i că instinctiv cetitorul caută un dicționar, sau în cel 


mai bun caz silab b a 
tisă ? iseste ficcare cuvint ca într'o versiune la- 


312 VIAȚA ROMINEASCA 


vintul are socoteala lui, El e un fel de conspirație intre 
Le sy scriitor, Indiferent dacă e pur sau nu, el trebue — 
nu să izbească — dar să sugereze instantaneu ceiace vrea să 
spună. Cuvintele „tari” ale domnilor scriitori E iaga ră 
mâni nu sugerează, ci doar izbesc. Sin! violente şi sărace. > 
despre neaoşisme, cind se adună cinci-șase la un loc, atun 
— ca în exemplul de adineaori — cetitorul, în primul ES 
ment, nu mai pricepe nimic, dar absolut nimic. — D. I. 
Suchianu, 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


C. Kirițescu, Porunca a zecea: Documente din viaţa 
profesorimi. Bucureşti. Edit. „Cartea Rominească“. 

Ţinta acestui volum, din care a secat orice lirism si sa 
indepärtat orice ideal, pare a fi numai redarea adevărului, 
adevărul gol, aspru si neindurat, Totuși tipurile din „Porun- 
ca a zecea” sint prea reprezentative pentru mediul lor, pen- 
tru a fi fost ales numai satisfacția de a reda adevărul simplu 
şi ordinar, așa cum se înfăţişează în orice individ. 

Autorul însuși pune ca sub-titlu : „Documente din viața 
profesorimii”, . 

Si ce sint documentele dacă nu probe, dovezi pentru a în- 
vedera, a face „credibilă”, a da veridicitate unei stări de fapt, 
a ilustra o părere, o idee. o concepţie, 

Este, fără îndoială, o problemă, o întrebare care chinue 
sufletul scriitorului îndărătul acestui document, 

ricit de mare ar fi puterea de observaţie a acestui lite- 
rat, născut bun observator si format ager cercetător prin 
practica și posesiunea metodelor ştiinţifice, nu putem admite 
că „Porunea a zecea” a fost serisă numai pentru voluptatea 
omului de stiință de a înfățișa faptul aşa cum l-a prins ob- 
servafia sa neîndurată. 

Subt obiectivitatea rece, în atitudinea oarecum distantă 
păstrată in faţa realității, d. C. Kirițescu este si rămîne un 
moralist. Nu înțelegem prin aceasta un predicator, ci un om 
preocupat de me morale; îndărătul seriitorului de ob- 
servaţie si al lucidităţii frigide, se simte omul fierbind în 
profunzime, Aci stă taina freamătului de viață care face do- 
cumentul înfrigurat subt scalpelul nemilos al cercetătorului, 
subt tratarea crudă — dusă uneori până la ferocitate — a 
scriitorului. 

„Porunea a zecea” nu este povestea unui dascăl, a acelui 
Dincă Tepelus ale cărui peripeții ne sînt înfățișate în volumul 
d-lui C. Kirițescu, Ea este drama trăită g unei intregi catego- 


at VIATA ROMINEASCA 


rii de intelectuali. Fondul amar şi ironic al acestei drame este 
problema insolubilă care pune în cauză întreaga noastră via- 
{ü culturală la o räspintie, ce este, mai mult decit am vrea so 
credem, Turtucaia noastră culturală. 

Dincă Teprlus, Fofează, Brăcăcescu si toată această fau- 
nă de baltă de provincie, nu sint individualitäti conerete, Ei 
sint simboluri. actori într'o dramă mare, care nu se petrece 
numai în Vălenii de Tirg, ci în toate mlastinile din provincie 
ca si în cloaca Bucureștilor. 

Problema care se pune pentru cugetător, pentru natura- 
list, pleacă dela date sigure si este cirmuită de o necesitate 
ineluctabilä, Dascălii, apostolii neamului, ca şi oricare altă 
categorie socială din actualitate trebue să trăiască si să se a- 
dapteze unor. condițiuni de viaţă care, incontestabil. sint di- 
soluțiunea conștiinței și a moravurilor exprimată prin politi- 
cianism. 

Chestiunea arzătoare este cum reacționează aceşti das- 


căli fie în mlastina din provincie, fie în eloaca din Bucu- > 


resti? 

Nu interesează acei care se adaptează imediat, printr'un 
simplu mimetism social. Ei sint marea masă banală și ano- 
nimă, deşi contrastul între ceiace sint si ceince li se cere a 
reprezenta e șocant pănă la ridicul, și zugrăvirea moravurilor 
lor e de o causticitate care provoacă un ris dräcese, o stri- 
dentà ce seamănă mai mult a serisnire din dinţi decit a ris. 
Drama adevărată este în cei ce prezintă oarecare punete de 
rezistenţă şi care ne sint prezentaţi ca „valori în această mo- 
cirlă generală”. 

Dincă Tepelus este un produs de calitate, așa cel putin 
ni-l prezintă situaţia sa şcolară: al treilea la capacitate, după 
ce şi-a luat licența „magna cum laude”, Mai mult, ar fi 
trebuit să fie întăiul, dacă nu ar fi fost să lupte cu doi ciraci, 
din aceia „care nu se deslipese o clipă de profesorul lor, acum 
preşedinte de comisie”, Acești doi erau aceia ce făceau 
gardă acestui părinte sufletesc, „il tămiiază în orice împre- 
jurare, îi înjuraseră adversarii si fuseseră nelipsiţi din cena- 
clurile în care se calegoriseau meritele, se decretau talentele 
si se înmormântau reputaţiile supărătoare”, 

Probabil deci că avusese în el ceva putere firească de re- 
zistență morală. Şcoala care-i dăduse maximum de răgaz in- 
sc ci ii mai lăsase doar un fel de instinct de apărare ne- 
gativ... 

„Era oare destul pentru ca să reziste la disoluția pestilen- 
țială a mlastinii din Vălenii de Tirg si să devină un izvor de 
viață pentru generaţiile ce i se încredințau ca unui apostol în 
cariera lui de dascăl? 

Viata nrăselului de provincie în care nenorocitul Tepelus 
trebue să trăiască, nu mai apare în „Porunca a zecea” ca un 


RECENT ‘js 


cuib idilic in care ar vrea să-și situeze visul căl 
M ätoru 
pires din fuga grăbită a trenului pe fereastra ue 
n po pe limpezi parasi de primăvară. j 
e aşa cum a trăit-o Tepelus, zece ani, după 
debarcat p t profesor „cu A pe 
ne iei De» multe iluzii şi cu planuri 
uzii, ce planuri, ce ideal a sădit oare A 
sufletul acestui copil răsfăţat al ei? Ce tărie Aa arma a 
cest vlăstar încărcat cu laurii gloriei universitare spre a re- 
zista şi a se ridica deasupra în acest cadru care a pierdut ori- 
ce noone a geniului agrest și in care nu există decit viață 
mea inä, ambiţii prosteşti, fiinţe vulgare de o ignoranță 
re sau de o semi-cultură desgustătoare până la greață, un 
ca gs care si pläcerile sint de o muterialitate înjositoare?! 
ar u-te, băete, intr'o province mică, îl sfütuise un coleg 
ar gi Eşti oaen acolo. Faci o partidă bună, te "nvirtesti ni- 
ja cle ră e rer a alegi deputat, citeva lovituri bune şi... ai 
ar pentru realizarea unui astfel de program Alma Ma- 
ter a creat ,cemelurile”, „Băeţii buni”, P iaci credinciosi, 
îşi desävirşeau acolo o educaţie începută cu „chiulurile” in 
«dr À appt şi cu haimanalicul pe maidanurile mahalalei. 
îi unui laureat, căruia i-ai stors orice vlagă ca să-l 
ne intr'o ideologie vagă si fară nici o legătură cu viața, 
dealul pe care orice Fofeazä cu două clase de conservator îl 
poate Slim în posibilităţile lui, este a crea o ființă abs- 
bilitate. ră nici um rost si fără nici o posibilitate de adapta- 
u ce se poate apàra Dincă Tepelus impotriva ademene- 
sai lui Margot, vulgara si grosolana lui tovarăşă de viaţă? 
K n int urmele morale, idealul eu care a esit din Universi- 
aria din re Sa găsească un sprijin inpotriva mediului coro- 
älenii de Tirg? Acest distins produs al Universităţii 
nu et nici cea mai elementară ţinută morală... Visul său cel 
pure pa un scaun de deputat cîştigat cu zestrea nevestei... 
ap genes lovituri, să incalece pe măgar... Atit numai că, 
pen quand Dr tn macar ia baia ai nu i-a lipsit lui 
F cuceri o cate 
jumstate | Eure Son avind numai o clasă si 
ce ta servit toată știința care i-a adus succesele mni- 
versitare?... Care e sprijinul pe care l-a găsit el cel patin fe 
această pretinsă ştiinţă? La inceput, ne spune autorul, via 
aceasta şcolară La atras cu munca ei ordonată, aproape rit- 
mică. Apoi a început să-l plictisească. Privea pendula din pe- 
rete, cu limba care se mișca mercu dela dreapla spre sti „a 
dela stinga spre dreapta, azi ca și eri, mini ca și azi, şi a 
tot așa”. „Ce rol important are ceasornicul în serviciul profe- 


316 VIATA ROMINEASCA = 
sorului si ce asemănare în munca lor!” exclamă d-l Kirițescu. 
„Tic-tac, tie-tac, tic-tac, azi ca şi eri, mine ca si azi...” 

E în adevăr îngrozitor! Vrasăzică rezultatul succeselor 
universitare... Nu făcea oare mai bine dacă nu-și mai storcea 
vlaga înghițind atitea mii de pagini? Poate rămânea un om 
mai practic cel puţin, un om care să știe da din mini ca să 
nu se'nece, în loc de acel „fruct uscat” pentru el, pentru prac- 
tica mahalagioaicăi Margot şi chiar pentru nenorociţii de So- 
fonisbe si Gonzălvică, odraslele lui! 

Domnul Kirițescu urmăreşte pas cu pas alterarea, defor- 
marea, dezagregarea totală si finală a produsului celui mai 
excelent al seoalei, în profesiunea, în Anuta sa intelectuală 
si În fine în slaba si iita lui atitudine morală. 

Descrierea e tratată cu cruzimea necruțătoare a omului 
de ştiinţă, cu puterea tiranic a viziunii sale, imediată şi 
concretă, de literat, 

Lupta lui Dincă Tepelus cu „aşii” învirtelii spre a că- 
păta ciolanul. direcția colegului său Brăcăcescu, este o mi- 
nunată pagină de entomologie: observaţii asupra unei muște 
care a intrat în pinza mai multor păianjeni. Fondul de ironie 
tăioasă a povestirii nu este o atitudine a d-lui C. Kirițescu 
. împotriva oamenilor, a dascălilor — biete muște intrate intr'o 
grozavă pinză de păianjen, tesutä de complicitatea atitor îm- 
prejurări. Peste oameni, scriitorul atinge fatalitatea unei 
stări de fapt, 

Pregătirea pe care şcoala si educaţia din vremurile noas- 
tre a dau neamului nostru pentru viaţă, este o deformare 
monstruoasă a omului. Inteligența imbicsitä cu un balast 
complect nefolositor în lupta cu viaţa, caracterul destrămat 
prin o sistematică si stăruitoare inäbusire a oricărei initia- 
tive, voința amortitä prin eterna pasivitate a celui ce nu stă 
pe băncile şcolii dela grădina de copii pănă la universitate, 
decât pentru a primi în memorie, regulat si ritmic, tic-tac, 
tic-tac, o anostă si descartä vorbărie si în fine o organizare 
abilă si continuă în şcolile de toate gradele pentru a forma 
aptitudinile pentru ,invirteala" la cei ce au destulă putere 
de viaţă spre a nu se lăsa amorțiţi şi distruși de rutină şi 
mașiniza re, 

Morala „Poruncii a zecea” devine pentru învinsul Tepe- 
lus o maximă îndărătul căreia se refugiază încă o dată nepu- 
tința lui de a se realiza, după cum s'a refugiat odinioară în 
automatismul profesiunii lui, pe care nu a ales-o decit pentru 
că odată intrat în ea, nu mai era silit să facă față unor Im- 
prejurări nouă. 

Direcţia, socotită ca „proprietatea“ mi Brăcăceseu, de- 
vine pentru Tepelus sirugurele la care a încercat să ajungă 
vulpea... O morală trasă de păr, așa cum s'a deprins el să o 


î 


RECENZII 


317 


trivească i j 
ps e de e ek miza împrejurare după treptele lormale: Mo- 
tem zice şi noi închizind cartea dlu i 
2 i i Ki ; 
jen £ La ass le ştii si poate de aceasta eşti nica ie 
ae ep d-sa minueste adeseori condeiul ca pe un bi- 
turiu, celace nu e un defect în vremurile în care trăim. 
nearse este o operă tratată în două planuri si cu două 
pătrundere filozofică ppm i mie pact i sou 
š putere de critică, i- 
nr. ee “es putea numi met fizica inteligentii sale, în 
oz ho Fps forţă, maturitate, stăpinire desăvirşită 
E BIN y en pl realizare şi... oarecare duritate. In .Porunca 
earth niun Paquet, O operă literară prilej de plă- 
- » dar şi o critică usturătoare care provoacă ref] 
xiune și o dureroasă îngrijorare. tea 


À izabela Sadoveanu 
„x 


(ER, Jour d'Egypte. 
rea semnează invariabil şi stäru „Prineesse”, 
aşa pam femeii obişnuite semnează. Marie ad Le | 
bats pi od aeina de identificare denotă o anumită psi- 
x pr „ Autoarea nu ține să se individualizeze prin pronume, 
5 he nă solidară cu „soucha” Bibescu, si se mullämeste 
ME Sp reprezentant genealogic al familiei. lar pentru ca 
o confuzie democratică şi uricioasă să nu fie, indicatiu- 


„Psihologia aceasta de aristocrată i iată 
i easta, ( à puţin cam speriată de 
propria-i titulatură se simte în tot ce-a seris, si în fiecare epi- 


teare om există în pri i uni 

„udă ore am exis primul loc el si apoi universul, 

gus E ara născută din Sr alta RS 
rincipii, însă, se simt parcă şi în mod obiectiv ca ni 

spira e universului, cu o manie de a se considera cs a 

pe, oui inanimat sau mai ales animal, 

puteti E pa Bibescu manifestă mereu acest tic ancestral, 

oct pra A EIND ițios cam enervant, iar pentru unul de- 
ntru Principesa Bibesc 

E: ? u, cel mai importa 
serte este ea însăși. Toate au fost create de Pier Al pac ba 
neft să aibă o mişcare de satelit în jurul augustei 


i 1 ei persoa 
„Cuvintele chiar, nu numai frazele, devin mai ard ra 
se de cite ori Prințesa stă de vorbă cu un rege, cu io sau 


318 VIAȚA ROMINEASCA 


cu Ferdinand, si din întilnirea aceasta supra-omenească ră- 
mii totdeauna cu impresia că Principesa este aceia care s'a 
cobori! putin, care a comis o mezalianţă în causeric, 

In „Au bal avec Marcel Proust”, bietul Proust este un 
satelit, un obiect de observaţie privit cu bunăvoință pfintr'un 
„face à main”. 

Ea este totul. Dacă Proust nu ar fi mers la un bal cu 
Princesse Bibesco, nu ar mai fi fost celace este. Cam același 
lucru se petrece cu Anatole France şi Regele Ferdinand. — 
Autoarea are predilecție pentru contactul cu lumea ,,extra", 
ca un uriaş care nu ar vedea la înălțimea lui decit zgirie- 
norii, 

Atitudinea este păstrată si pentru Egipt, şi pentru farao- 
ni, si pentru sfinx. Se găsește însă si o grădină regală unde 
puţini au dreptul să se plimbe, 

Sintem epatati. 

Principesa Bibescu este femee. Nu fac un pleonasm. 
Dar, scrisul îi seamănă cu o ie, şi este purtal cu atitudi- 
nea şi gesturile cu care se poartă un model unic de modă, la 
un bal universal, 

Totul este scris cu preocuparea ca să-i stea bine, ca să 
epateze pe ceilalți, 

De aici poză si pretiozitate. De aici un literaturism con- 
sere y dar preţios, totdeauna în ținută de diplomat cu mo- 
noclu. 

Nu te simţi oarecum umilit de o superioritate de gindire, 
ci de una de clasă veşnic prezentă, veșnic manifestată. 

E foarte interesant să cetesti consecutiv o carte de Prin- 
cesse Bibesco si una de Panait Istrati. Ai impresia că sint 
două lumi deosebite, oameni din planete deosebite, că sint 
în limbi deosebite, 

Una selectează din viaţă momentele culminante în care 
este cel puţin o satisfacţie formală, celălalt selectează mo- 
mentul dela fundul vieţii, cel de umilire; — una manifestă 
o femeiască incintare cind i-a spus Proust o vorbă, şi o simţi 
grăbită să ne aducă evenimentul la cunoștiință, celălalt exaltă 


bucuria de a fi salvat odată sau de a fi întiinit prietenul din 


copilărie de pe șanțurile Brăilei. Una merge cu pantofi de 
mătasă, celălalt cu ghete pingeluite. 

Niciodată clasele sociale nu au avut exponenti aşa de ex- 
presivi în atitudinea lor literară. 

Si m'am gindit la Panait Istrati, fiindcă si el ca si Prin- 
cesse Bibesco este un scriitor romin în limba franceză, 

Si am vroit să mă gindesc la amindoi deodată pentru a 
putea cuprinde formidabila variaţie de atitudini literare, de 
concepţii de artă, 

Princesse Bibesco în Egipt este primită precum se și cu- 


2 NECENAT 


19 


heu hipa sauter e est în cale o barcă cu motor „d'une blan- 

Un mameluc urcă pe bord cu o misivă. ard ci 

ns (asta insamnä că SRE les RA A ca ilaing 

me désigne, C'est une lettre de Lord L.. pour moi, En te 

il est Hou, dieu du Commandement”, | 
age contactul cu zeii! 

, evident, era imposibil ca f i ă n' 
gauri fiica jetul renier Fes rap sd pce 
e e pi e mindră că cel puţin a putut să apară drept 

In gară la Cairo este iarăşi așteptată re i 
nl . LI Li 1 
căpitanul F. „dandy militaire (niet nu se Search altfel) si us 
apese care şi el este un fel de „dandy-automobile”, căci 
oae ai ncelante, silencieuse, Piccadilly dans une cage de 
Bine merge la rezidența acelui 
| zeu al comanda- 
prese Pra cu grilaj de aur si, evident, o gardă îi prezintă 


Va locui o casă clădită de Lord Kitch inä și 
c 'hener, cu grädin 
o ré ra spre Nil. Dar o grădină păzită cu reg de ea 
Siza nu lăsa nici o barcă să se apropie, Dar auziti: 
x rasage) en armes qui le garde, a le devoir d'en tear- 
că es paus, On me dit que l’autre "Jour la sentinelle a 
id „patinele in NE. penei peel noastre). Le patron s'est 
; trois touristes, f 3 Été - 
platis au fond er ir ti de peur, ont été trouvés, a 
cesta € faptul. lată şi atitudinea sintetică si semnifica- 
tivă: ,L’Eden n'est jamais qu'un jardin défendu”. 
san rosa rt rivea din Eden!! 
te hriviiost caer TORT i 
on ia bea ele ran autoarea se simte bine in Egipt, dar 


sis "OR at bien, icil.… C'est dommage que Napoléon ne soit 
Na EE e justificat. S'ar fi putut serie „Au Caire avec 
te Apele „Grand style de ma promenade aux Pyramides a- 


Prefer vagabondajul mai puti zi i 
in „grand style” al - 
pe Intraţi cu prietenul său M ihai rer ane Goldenbess 
din mel rul Darb-el-Barabra al Cairului, din paginile auto- 
g fr greg = curind în „Nouvelles littéraires” 
it ară pasaport pe dedesuptul i 
fer prag princiare şi automobilului Picadilly. i n nl aa 
m şi eu un nestăpinit tie dem ic. 1: 
Desigur însă că „Jour d'Egypte” est: scrisă 


o urtă similară cu aceia de a face unghiile, cu artă, cu 


Totul e stilat şi 


320 VIATA ROMINEASCA 


corect. Este si cultură, şi cunoştinţe istorice, şi maniera de 
notații intrebuintatä de Paul Morand în „Paris-Toumbouc- 
tou”, si nu lipseşte inteligenţa. Ac 

Dar nu este acea omenie care singură poate justifica și 
cuvîntul creat de om si literatura. De-aceia cartea aceasta, 
care închide lucruri frumoase, seamănă cu o mumie egip- 
teană subt un bec electric. 


Demostene Botez 
#* y 


Paul Zarifopol, Artişti si idei literare romine. Bibl 
„Dimineața". Bucureşti, Edit, „Adeverul”, 1930. 

Intr'un mic dar concentrat volum, d. Zarifopol şi-a adu- 
nat citeva din studiile d-sale asupra literaturii romine. Tot 
volumul este susținut de o idee centrală pe care d. Zarifopol 
o expune în prefaţă. E timpul, spune d-sa, să ne deseotoro- 
sim de „slugărnicia” noastră faţă de tot ce e consacrat, în li- 
teratură, în Occident. „Altădată, Rominii tremurau înaintea 
sultanului, a vizirului, a pasalelor, far mai apoi înaintea ,,Im- 
păratului” pravoslavnic; si aşteptau dela aceşti intunecafi şi 
bădărânoși stapini ogăentali orice blagoslovenie supremă. Pe 
urmă am trecut sulf oblăduirea mănuşată, citeodată ama- 
bilă, mai adeseori numai condescendentă, a Europei. Nu vi 
se pare că în această trecere s'a păstrat mult din sfiala prea 
plecată a vremurilor de ingenunchere cătră puterile acelea 
care ne nesocoteau cu orientală mojicie?... Ne line încă foarte 
strîns de git o frică peste măsură disgraţioasă, adeseori čo- 
mică, de a nu ne da de gol cu vre-un păcat în fața — Bu- 
ropei... Ne răsucim şi ne guduräm ca să fim primiţi inäun- 
tru, în salonul european, parc'am vrea să arătăm noi singuri 
cu degetul că stăm, altminteri, pe dinafară, abia îndrăznind 
să ne strecurăm pănă 'n prag. „Cred că un Romin, continuă d. 
Zarifopol, poate, astăzi, spune liniştit că o pagină a lui Ar- 
ghezi e superbă, că un pamflet intreg al lui Courier sau al 
lui Veuillot, e nesărat, sec, nul“, 

Acest punct de vedere d. Zarifopol îl păstrează de-alun- 
gul studiilor din volumul de faţă. Asta nu înseamnă că d-sa 
— ufirmind această independență a literaturii romine — re- 
nunță Ja dreptul de a critica această literatură, gi citeodată 
de a o critica acerb. Public si scriitori, idei literare romine, 
moravuri scriitoriceşti romine, prejudecăţi (mai ales) lite- 
rare romine, totul este supus unui riguros şi amănunţit exa- 
men. D, Zarifopol ştie să admire, dar ştie si să disprețuiască 
— şi să dispretuiascä judecind si argumentind. € 

Două sint caracteristicile atitudinii critice a d-lui Zarifo- 
pol: o predilecție pentru întoarcerea pe dos a ideilor curente 


RECENZII en 


(ceiace impropriu se numește, de câtră anumite minţi lene- 
vite, gustul paradoxului) si un bun simţ, veșnic afirmat, chiar 
acolo unde argumentarea are o aparenţă veritabil paradoxală. 
e preocupă pe d. Zarifopol, în primul rind, sint preju- 
decätile — de orice fel, literare şi altele — pe cure ştie să le 
descopere şi să le descoase fără milă. Mai este şi o plăcere 
de a lua întotdeauna atitudine împotriva opiniunilor unanim 
admise, o plăcere de a contrazice, care, oricit ar fi de deghi- 
zată în strinse argumentări logice, ese la iveală întrun sfir- 
sit de frază, întrun cuvint sarcastic, intro reticență. 
Volumul de faţă este piin de puncte de vedere originale, 
Cu gron la Caragiale, mai ales, d. Zarifopol spune lucruri 
inedite şi extrem de interesante. D-sa răstoarnă multe din o- 
biectiile pe care Maiorescu, Gherea şi Ibrăileanu le-au adus 
operei lui Caragiale, Opera lui Caragiale este o caricatură, 
spune d. Zarifopol. In acest caz nu mai are rost obiectia lui 
Maioreseu că „unele situaţii si expresii din opera lui Cara- 
giale sint exagerate din punct de vedere chiar al realităţii pe 
care vor să o reproducă”. Caragiale n'a vrut să reproducă o 
realitate. A caricalurizal o realitate, Ceiace este cu totul alt- 
ceva. D. Zarifopol are aici, evident, dreptate. Criticul trebue 
să caute, în analiza unei opere, în primul rind, dacă autorul 
a realizat ce a vrut el, iar nu dacă a realizat ceiace ar vrea 
criticul să fi realizat. Cu alte cuvinte ducă autorul a fost de 
acord cu sine însuși. Criticul poale găsi că rezultatul este, 
fatä de intenţiile autorului, mai bun sau mai prost: dar a- 


ı ceastu este altă chestie. 


Despre tehnica teatrală a lui Caragiale, d. Zarifopol 
spune următoarele; „Ca om de teatru, Caragiale stăpinea cu 
virtuozitate întreg procedeul anticelor paiațerii... Caragiale 
iubea din adine farsa şi paiaterin tradiţională”, „Această teh- 
nică veche sa potrivit bine materialului comic al lui Cara- 
iale; dar în afară de comedie, conservatismul estetic neindu- 
plecat nu-mi pare să-i ti fost de folos”, Si d. Zarifopol proce- 
dează la o scurtă, dar atit de justă critică a „Năpastri”, unde 
„in deliberările atit -de fade si molii din monoloagele Ancei, 
in replicele sărace de tempérament și false în ton ale lui Dra- 
gomir ori Gheorghe, nu se mai află urmă de Caragiale”, Des- 
pre proza lui Caragiale, d. Zarifopol spune iarăşi lucruri, ju- 
diejonse, D-sa constată o dezastruoasă infiltrație gazetărească 


+ în stilul lui Caragiule. In nuvele, cu subiect tragic, ca „Păcar”, 


de exemplu, „neologisinul gazetäresc si avocățese face lot fe- 
lul de pete disgrationse şi absurde în povestire”, D. Zarifopol 
notează şi „penibila nulitate a epizodului erotic dela ince- 
putut Păcatului si finalul melodramatic a] Făcliei de Paşti”. 

Interesant e felul cum distinge d. Zarifopal diversele ca- 
tegorii de public în fața operei lui Caragiale, „Publicul care 
acum patruzeci de ani — spune d-sa — w dal comediilor lui 


zi 


32 ___ VIAȚA ROMINEASCA 


"Caragiale succesul proaspăt si nutentic, îl formau ori oameni 

"care, prin educaţia si situația lor, aveau față de subiectele a- 
cestui teatru distanța estetică, — deci înțelegerea si risul lor 
erau libere de orice incureătură personală; ori îl formu în- 

' săși lumea acestor comedii: micul burghez, solid instalat în 
convingerea naivă că aluziile farsei nu-l ţintese individual, 
ridea din toată inima de prostiile si nenorocirile bufone, pe 
care imediat le aplica vecinului. Acest din urmă public este, 
mi se pare, singurul care a rămas credincios autorului“, As- 
tăzi, publicul aşa zis cult (față de care d. Zarifopol are o a- 
titudine ironică foarte justificată) consideră pe Caragiale cu 
neincredere. „Sint la noi clase de oameni la care se poate 
constata faţă de opera lui Caragiale o nedumerire destul de 
stingaciu ascunsă... Aceşti oameni sînt iritati de următoarea 
intimă întrebare: mai putem noi trece drept persoane culte, 
dacă ne place Caragiale?” D. Zarifopol dă următorul räs- 
puns-concluzie: „Cu cit un om va fi mai Puțin sigur că face 
parte ‘din lumea subțire, cu atit mai putin liberă va fi atitu- 
dinea lui față de literatura lui Caragiale”, Este o afirmaţie 
care explică perfect atit psihologia unui anumit public de la 
noi cit și ceiace este încă viu şi actual (ași spune chiar me- 
reu actual) în opera lui Caragiale. 

Despre „Poezia filozofică” d, Zarifopol are un mic es- 
seu polemic, plin de tile. D-sa arată confuzia care, de sute 
de ani încoace, se face între artă şi o anumită filozofie şi a- 
mestecul impur de știință şi artă care se numeşte poezie fi- 
lozofică. „Poezia filozofică reprezintă încă pentru mulţi cür- 
turari, în deosebi pentru oamenii de şcoală, valoarea literară 
cea mai înaltă”, Care este originea acestei credinţe? „Clericii 
din evul mediu, humanistii si neoclasicismul din veacurile 
următoare Renaşterii, au fost stäpiniti de ideia că poezia 
este un fel de ştiinţă, — o disciplină academică si un meste- 
sug cărturăresc... Romantismul a răsturna! multe din credin- 
tele neoclasice, însă pe poet l-a proclamat profet si mag; si 

"prin aceasta el a dat numai o formulă nouă didactismului 
moştenit din vechi...” Parnasienii au introdus si ei (Sully- 
me, de exemplu) științele pozitive în poezie. Dar 

„dela o vreme, continuă d. Zarifopol, arta nu mai vrea să ştie 
de nici un jug, si toute silintele artiştilor tind fatal să dove- 
dească specificitatea si independența ei față de rudele care 
au epitropisit-o pănă dăunăzi”. Şi d. Zarifopol inchee, cate- 
gorie si scurt: „ in, ca și toate artele, Dumnezeu ştie de 
ce, are prestigiu cultural, si de aceia irită ambițiile naive ori 
vanitoase ale diletantilor. Astfel cărturarii vor uneori să fie 
„şi poeți. (Sublinierea e a noastră). E frumos, nu ştiu de ce, 
cind ești om învăţat să fii şi poet pe deasupra: Dur cărtu- 
rarii şi filozofii sint adeseori oameni lipsiţi de viaţă estetică, 
lipsiţi prin urmare si de înțelegere artistică. Ei nu-și dau 


RECENZII 323 
sama de originea si de calitatea proprie a tiinței artis- 
tice, nici nu-şi pot închipui justi pe: ci Specifică. Siat 
pearl la care ai el ea Şi Roi cu satisfacție, 

spre romanele lui Minulescu, despre „Măscăriciul Vä- 
lătuc” al lui Alexandru Teodoreanu, d. Zarifopol spune lu- 
cruri indräznele şi interesante. Din articole se desprinde o 
aversiune foarte vizibilă a d-lui Zarifopol față de sentimenta- 
mas şi față de arta cu tendinţă: „Infectiile sentimen- 

mului care, În siropuri de culori felurite se prelinge 
minjeste lipicios atitea încercări, altfel oneste, de crea È 
terarã”. Sau acest pasaj: „Se pare că în faţa operelor de artă 
asociațiile cele mai läturalnice năvălese cu grabă ciudată, 
ca şi cum mintea ar căuta cu toată puterea pretexte pentru a 
scăpa de atitudinea spetific estetică. Valorile estetice sint cele 
din urmă diferențiate în conştiinţa civilizată; această diferen- 
tiere este adesea nestabilă, si arta-i lesne confundată cu tot 
felul de pretinse rude ale ei”, Sint afirmaţii care pot stirni 
controverse infinite, Afirmaţii care, dacă nu sint întotdeauna 
convingătoare, sint mereu interesante şi cuprind întotdeauna 
o bună parte de adevăr. Ideile d-lui Zaritopol au acest merit 
de a stirni controverse. Sint idei îndrăznețe, nouă, originale, 
menite să turbure banalităţile curente care stâpinese opinia 
publică a vremurilor noastre, 
Al. A. Philippide 


„ta 


Mihail Rădulescu, Teoria cunoaşterii. Introducere în 


filozofie. Chişinău 1930. 


„Deşi lucrarea de care ne ocupăm, în intenția autorului 
mese o încercare, cu un caracter mai mult sau mai putin di- 
dactic, de introducere în filozofie prin introducerea în pro- 
blémele teoriei cunoașterii“, — avind ca model excelenta 
„Einleitung în die Philosophie“ de O. Külpe, — totuși autorul 
işi fixează în ea și atitudinea sa personală pe care o numeşte 
adequatismul funcțional. 

A l cercetează toată diversitatea de concepţii referi- 
toare la cele trei probleme fundamentale ale cunoaşterii: ori- 
ginea, valoarea și obiectul cunoaşterii. 

In problema originii cunoaşterii, ceiace e caracteristic 
lucrării, este importanța acordată concepției, pe care autorul 
o numeşte „criticismul sociologic“, dar care, ni se pare, ar fi 
mai nimerit caracterizată prin denumirea de „sociologism 
gnoscologic”. D. Rădulescu dă o extindere insemnată în ra- 


„port cu dimensiunile lucrării, — reprezentanților acest = 
Pepti: A. Comte, H. Spencer, E. A ora G. Tarde, Ch, 


Blondel, etc. 
In expunerea problemei valorii cunoaștrrii deasemeni 


324 VIATA ROMINEASCA 


ăsesc loc toate curentele, atit mai vechi, incepind cu 

a lisă. scepticismul şi criticismul kantian si terminind 

cu pozitivismul, pragmatismul și relativismul (pa si 

biologic). cit şi cu cele mai nouă curente ca relativismul o- 

bicctiv einsteinian, relativismul istoric al lui Spengler, intui- 

tionismul bergsonian, convenţionalismul lui H. Poincaré, ra- 

tionalismul mistic Husserlian şi imperativismul reprezentat 
de Windelband si Rickert, 

Autorul înclină cătră concepţia care ar putea fi numită 
„personalism gnoseologic“, — diferit de personalismul d-lui 
Rădulescu-Motru, care izvorăște mai mult dintro concepţie 
in acelaşi timp psihologică şi metafizică. Personalismul gno- 
seologic al d-lui M, Rădulescu e un aspect al concepţiei origi- 
nale în teoria cunoaşterii, adequatismul f onal. Și anume 
după autor, factorii valorii cunoaşterii sint „individualitatea, 
realitatea socială, indicaţiile realităţii în sine si, prin sinteza 
acestora, personalitatea (adică individualitatea creatoare de 
valori provocate de dependența în cunoaștere dintre dinsa, 
realitatea socială si realitatea cosmică), care duce la realiza- 
rea unei adequäri din ce în ce mai complecte a cunoștinței 
la realitatea din afară. 

Nu-i o soluție finită, care, prin natura ei, nu poate fi de- 
cit sau dogmatică, sau sceptică, ci o soluție infinită care pre- 
supune o apropiere necontenită, întrun proces infinit, de cu- 
noașterea absolută a realității”, (p. 60—61). 

Insfirsit, în problema obiectului cunoașterii, simpatiile 
autorului sint vădit înclinate cătră realismul critic. Chiar con- 
ceptia sa personală poate fi socotită ca o nuanţă a realismu- 
Jui critic, mult lărgit prin inglobarea în sinteză a factorului 

sociologic şi cel biologic. | 

Stilul lucrării este sobru, cu multă grijă pentru exacti- 
tate, ceiace uneori îl face întru citva arid si dificil. Nu è o 
lectură uşoară cartea d-lui Rădulescu, Se cere multă concen- 
trare. Se înţelege, vorbim de publicul mare gi incepätorii în 
filozolie, Dar pentru studenţii în filozofie e o lucrare exce- 
lentă ca manual, conținînd o expunere. scurtă, exactă și pre- 
cisă a tuturor concepțiilor gnoseologice, 

V. Harea 


za # 


+ 


Mihai! Drumeş, Sfintu! Pärere Bucureşti, „Cartea Ro- | 


mineascâ”, 1930, 

a „Această carte este tipică pentru felul absurd în care se 
scrie azi litératura, lată un om care de sigur are talent de 
seriitor., Are imaginație, are darul poves vreau să spun 
. are sentimentul acela al progresării interesului déalungul u- 
nel povestiri. Romanul > Situl Piărere” are reale calităţi. Dar 


cei RECENZIE Ra Si 
este scris cu picioarele. Un stil, să nu-ţi vie să erezi. Si moti- 
vul e acelaşi, același ca pentru toată generaţia de literatori 
post-belici: este tirania cuvîntului neaos, căutarea cuvintului 
rar, frumos, ales, pur. De pildă autorul nu zice „se angajă să 
mediteze”, ci: „se legă să mediteze un elev”; sau nu spune: 
„Îşi făcuse un plan, incă nedeslusit, care deabia acum înce- 
pea să i se limpezească”, ci: „muncia un plan, pe care abia 
acum și-l limpezise mulțumitor“. Este problematic dacă ce- 
titorul își va fi limpezit multumitor sensul frazei dela prima 
lectură, Căci eşi literalmente zăpăcit după o asemenea grin- 
dină de cuvinte neobișnuite. De pildă: „Ba asta e, neghio- 
bule, intäritau semet pornirile pirguite de demult“, ete., ete. 

Rezultatul acestui jargon absurd este că omul uită ro- 
mineşte, Cind supui o limbă la asemenea casne, pierzi sen- 
timentul de discernămint între ce sună just si ce sună fals. 
Vrefi dovezi? lată citeva exemple care-s nu numai ridicole, 
dar direct incorecte: „Rob simțurilor, vina voluptatea ori- 
unde putea, ete.” Nu se poate „rob simţurilor” în romineşte. 
Ori „robul simţurilor”, ori „rob al simțurilor“, ori „robit sim- 
țurilor”. Sau: „comise o mulţime de pozne, încit toată lumea 
petrecu îndrăcit din pricina lui“. Ceiace iarăși nu merge în 
rominesle, 

Din pricina, cind exprimă cauzalitatea morali, are tot- 
deauna un înțeles pejorativ. „Din pricina lui, am făcut cutare 
lucru are sensul de: „din vina lui”. Pentru cazul cînd sensul 
mu-i pejorativ se spune „datorită lui”, sau „grație lui”, sau 
„mulțumită lui”. Dur frequentarea neaosismelor cultivate în 
seră fac pe om să uite cum se vorbeşte în lumea reală. Mai 
He un ns Re TE să auziti cel mai frumos substantiv 

limba romînă? Este cuvintul „pioşenie“, care îl veţi 
întiini cu plăcere la pag. 268 a atei. vi 

Şi totuşi — cum spuneam — romanul nu-i prost. Autorul 
are talent, Și asta m'a si determinat să mă ocup de el. Căci 
perle stilistice de cele citate mai sus se pot găsi ușor. Toate 
tinerele noastre reviste si presa naționalistă conțin cu sutele, 
Am voit însă ca prin aceasta să conving pe autor că e păcat 
să-și distrugă talentul, Căci are sigur, si tot atit de sigur şi 
va distruge. Nu se poate scrie roman într'um stil în care nu 
Dépt pres n'a Saber si nu va vorbi niciodată nimeni. Autorul 

urască, dar i i 
a av să mă asculte. E tot ce-i cer, spre binele lui 
PA e: nd despre ce e vorba în „Sfintul Părere”. Un 
ar doctor, jumătate român. jumătate frane 
o. fire aleasă, simte nevoia să Mevins tinar Aaa pr 
dieze medicina nervoasă cu Freud, apoi terapeuticele men- 
tale, Ar vrea să meargă şi în India. Bani însă nu are, Relativ 
pet de prejudecăţi, ar fi chiar dispus să fure, răscumpă- 
5i fapta cu altele binefäcätoare, Intr'o zi, în tren, ocazia 


pa 


a VIATA ROMINBASCA e 
se prezintă. In ultimul moment însă instinctele cinstite in- 
ving. Dar, citeva minute după aceia, în timp ce dormea, o de- 


raiere groaznică. Aiurit, buimăcit, fuge ca nebun. Cind însă : 


se dezbracă, din buzunar cade ceva, Era pachetul.. Pachetul 
cu banii pe care, deci, tot îi furase, fără să vrea, fără 

să ştie.. După mai multe săptămini de chin (în care mai 
află si alte detalii, şi anume că victima fusese strangulată !) 
cuprins de remuşcări mai mult sau mai putin luate din Ras- 
kolnikov, se predă. Dar iată lucrul cel mai curios. Intimpla- 
rea face să se poată dovedi că un altul, un acar, comisese 
crima si băgase din greşeală banii în buzunarul doctorului 
în momentul cînd auzise apropiindu-se un inspector. Dar 
doctorul, care între timp își cam pierduse minţile şi era în 
prada unei mari nevoi de ispășire, n'a vrut în ruptul capului 
să creadă în nevinovăția convins fiind că totul e o in- 
scenare, Solicitudinea prietenilor îl agasează. Fuge de ei, se 
retrage în mabalulele sărace ale oraşului, unde dă îngrijiri 
gratuite bolnavilor, aplicindu-le metode coué-iste de trata- 
ment. Opinia publică îi e, în oraș, tot ostilă, Dar incet-incet 
lumea sfirseste prin a crede în el. Si povestea se termină cu 
un fel de adevărată apoteoză. Binc-inteles, el moare tot con- 
vins că el a fost autorul crimei. 

După cum vedeţi, este destul de interesant pentru un in- 
cepălor romin. Desigur, găsim multe stingăcii (de pildă, ce 
idee să spui despre un surdo-mut, că totuși conducea în per- 
fectie automobilul şi că era de profesie chauffeur? Surdo-mut 
sau orb este exact acelaşi lucru penis meseria aceasta). Dar, 
cum spuneam, vina cea mare e forma. Dacă d, Drumeş ar re- 
nunta la chinezările stilistice la modă şi ar vorbi ca toată 
himea — ar deveni un adevärat nuvelist romin. Si — să mă 
creadă — este o onoare pe cure n'ar impärti-o cu mulți. 


D, 1. Suchianu 
+ * > 


Vlad Bänéleanu, L'emploi de la préposition am dans la 
langue des Mabinoglon, extras din Codru! Cosminului, IV, 2 (1927), 
Cernăuţi, 1928, In -8, 88 + IV pag. 

Dintre toate limbile indo-europene, cele mai greu dé 
studiat sint fără îndoială limbile celtice. Pe lingă formele 
complexe și variabile la infinit, pe Mngä dificultatea desci- 
frării textelor, se adaugă lipsa de studii pregătitoare. E destul 
să spunem că limba irlandeză ware încă pănă astăzi un dic- 
paoar: nu e vorba de un dicționar bun, ci de unul oricum 
ar fi.. 

In aceste condiţii, un studiu despre Re le unei 
limbi celtice nu poate fi decit bine venit. Mabinogion € o cu- 


RECENZII za 


legere de povestiri eroice apartinind limbii galeze (din tara 
Galilor) de mijloc (traduse în Frantuzeste eri Ae ! 

_ Lucrarea d-lui Bănăţeanu are un subiect modest, pe care 
însă il epuizează complect. Impărțirea în capitole e făcută 
după un sistem util; fiecare capitol conţine lista exemplelor, 
cu traducerea acolo unde e nevoie, si un scurt studiu intro- 
duetiv în care se explică corect alunecările de înțeles ale 
prepozitiei. 

In rezumat, lucrare utilă si bine făcută, 


++ 


A. Meillet, Esquisse d'une histoire de la langue latine. 
Paris, Hachette, 1928, în -8, VIII + 287 pag. i 

„Această istorie se adresează mai mult publicului instruit 
decit specialiștilor. Autorul sa plins, după apariția cărții, că 
n'a izbutit să înlăture cu totul discuția tehnică şi să facă ast- 
fel un manual pe înțelesul tuturor. De fapt însă, toată partea 
de la sfirșit este ușor inteligibilă pentru oricine are oarecare 
cultură, şi chiar pentru cineva care nu cunoaște latina decit 
prin reflexele ei moderne, Cit despre partea de la început, 
care, ce e drepl, conţine detalii tehnice, poate fi si ea înte- 
leasă de nespecialisti, cu condiția să accepte fără control da- 
tele privitoare la istoria limbilor vechi. Si, dată fiind valoarea 
unanim recunoscută a autorului, nu numai marele public, 
dar și specialiștii pot fi siguri că lucrarea d-lui Meillet nu 
conține decit fapte exacte, 

Volumul conţine o istorie a evoluției dialectului indo-cu- 
ropean care a deveni! mai tirziu limba latină: întăiu ni se 
arată transformările pe care le-a suferit limba în drumul 
dintre indo-europeană și latina arhaică, cu un popas la pe- 
rioada italo-celtici. Urmează o descriere a latinei clasice, a 
transformărilor suferite de limbile romanice si un scurt ex- 
pozeu asupra limbii latine așa cum a fost scrisă în evul: 
mediu, ' 

Istorii ale limbii latine s'au mai seris destule. S'au seris 
unele şi pe înțelesul marelui public. Dar nu s'a scris pănă 
acuma nici una de valoarea celei de față, Ceiace face su- 
perioritatea tuturor publicațiilor d-lui Meillet e in primul 
rind spiritul larg de sinteză, posibilitatea de a cuprinde in- 
tro privire evoluții de mii de ani, fără a răpi faptelor 
caracteristicele lor. Cetitorul capătă astfel, într'un număr re 
dus de pagină: o chintesenfä a miilor de volume care conțin 
materialul privitor la un grup de limbi, privit prin prisma 
unui spirit crudit si infelegätor, In sfirsit, calitate nu mai pu- 
țin importantă cind e vorba de o lucrare adresată unui pu- 
blic vast, tot ce serie d. Meillet e cit se poale de clar 


38 __ VIAȚA ROMINEASCA 


Citeva observaţii de amănunt privitoare la publicaţii sau 


fapte rominesti. Urmind dicţionarul d-lui Meyer-Lübke, d, 


Meillet admite (pag. 123) că cominda vine de la commen- 


dare, nu de la commandare. În realitate cominda poate repre- 
zenta si pe commandare. După cele spuse la pag. 196 despre … 


ningulus, explicaţia dată de V. Bogrea (Dacoromania, |. p- 
292) spaniolului ninguno cade. La pag. 267 se face abstracţie 
de faptul că declinarea latină sa păstrat fragmentar in ro- 
mânește. La pag. 269 se vorbeşte de dispariţia neutrului în 
limbile romanice, fără a se pomeni de reformarea lui în ro- 
mineşte, 

Cartea d-lui Meillet constitue o admirabilă sinteză a cu- 
nostintelor noastre despre evoluţia limbii latine, Ca atare o 
recomand stăruitor tuturor intelectualilor. 


„ta 


A. Vaillant, La langue de Dominko Zlataric, poète rogu- 
sain de la du XVHe siècle, |: Phonétique. Paris, Champion. 
1928. In «5%, XX + 358 pag. 

D. Vaillant, profesor la Scoala de limbi orientale si la 
Institutul de studii slave din Paris, cunoscut de multă vreme 
în lumea savantă prin Gramatica limbii serbo-croate (În co- 
laborare cu d. Meillet) si prin numeroase articole de specia- 
lifate (dintre care multe interesează și limba romină), şi-a 
trecut doctoratul în litere cu lucrarea de faţă ca teză prin- 
cipală, 

Zlataric (citeşte Zlutarici; ne lipseşte semnul special 
croal) e un poet interesant si din punet de vedere literar, dar 
mai ales din punct de vedere al limbii. In vremea lui, limba 
din Ragusa era fixată în literatură subt forma pe care i-o dă- 
duseră poeţii secolului al XV-lea, dar în vorbire ea evoluase 
simţitor. Pe de altă parte, limba serbo-croatä cuprinde dia- 
lecte diferențiate din punct de vedere fonetice şi poetul are 
latitudinea să adopte una sau alta din diversele forme ale a- 
celuiaşi cuvint, D. Vaillant ne dă o excelentă descriere fone- 
tică a limbii acestui poet; enunțareu faptelor e mai peste tot 
însoțită de explicarea lor. Volumul al doilea, care va cu- 
prinde morfologia, e subt tipar. Aşteptăm cu nerăbdare apa- 


ritia lui, căci studiul acesta are o importanţă capitală pentru 


cercetarea limbilor slave, şi poate fi luat de model si de cer- 
cetătorii pe alte tărimuri. cum ar fi cel al limbii romine, 


n*y 


| RECENZII 329 
| 
Cristofi P. Cerchez, Creștinismul în Da intăi 
z 1 ela, Cea d 
Icoană creştină, “Bucureşti, Tipo-lito Täranu, 1928, In -8°, 30 pag. 
„Ca să laci o casă trainică, trebue să-i pui temelia pe 
acoperiş; uşile gi ferestrele trebue să se deschidă asupra ta- 
vanului; fiecare odae să n'aibä decit doi pereți..." Ce ar zice 
oare arhitecţii dacă un istoric ar semna rîndurile de mai sus? 
De sigur celace zic istoricii cînd cetese brosura domnului ar- 
pe te despre care mi se Spune că în meseria d-lui 
Ag o- carte bine. Cine Lo fi obligind să serie cărți de 
Istoria bazată numai pe afirmații, si incă i 
ui , Şi incă pe af 
soiul următor: „Dacii sint latini“; „biserica LOS de LU 
CR firească a vechei biserici Daciane“; „lisus Chris- 
sn ma a fost un ascet...” Ba aflăm chiar că chipul Mintuito- 
za ere re pe coloana lui Traian şi că scena otrăvii din 
Leprosul Uza se petrece în realitate în casa lui Simeon 
refi poate şi o mostră de stil ? Iată un aliniut între 

: . a rea nt + Ce 
stilul si pi mgratia originală: „Principii si idei cari in pata: ÎN 
APE tare, din continua si neintrerupta fierbere a masei 
Se ile, se desvoltă, se cristalizează, imprimând nuanţe noi. 
À ri mediului ineonjurätor, fără ca idea de bază, idea de 
on + ns de formaţie să se piardă; deci continuitatea spe- 
tei 5 lată altul: „Mişcările următoare Gallice, crescute în at- 
mosicră Ariană, în veacul VI. i. C. provocate prin expansi- 
unea Ses cu punct de oprire tot Gallia, drum croit de ina- 
intasi or, constata viaţa primilor Galli, care nu s'a schimbat 
ap res și ra veniţi pot duce viața la olultă mai de- 
Primii, fără nici un fel de nelini i : 5 

Toată cartea e scrisă aşa. PETAI 


Al. Graur 


Revista Revistelor 


Jubileal „Adevorului literar” 
Un jubileu însamnă à face să 
coincidă o tradiție cu o actualitate, 
E o constatare asupra rezistenței 
în timp a unul principiu şi a ne- 
cesitätii lui, un compromis intre 
viață care cere meren inedit si în- 
tre obişnuință care tinde mereu 
să conserve ceiace h apucat. 
„Adevărul literar” - și-a sărbăto- 
rit apariția a citeva sate de nume- 
re, adică an număr respectabil de 
ani, subt forma lui de ari. Si are 
dreplul să se bucure, y 
„Adevărul literar“ e singura rë 
vistä literară de mare publicitate, 
intrată definitiv în gustul, în obi- 
ceiurile, în tabiletele mulţimii cul- 
tivate. In această privință e singu- 
rul organ in felul celor occiden- 
tale, cu materie variată, cu apari: 
lie fină, cu ținută literară sufi- 
cientă, 
` Colecțiile din ultimii ani cuprind, 
pe lingă coloane de inteligentă 
popularizare, literatură pentru gus- 
turile cele mai pretențioase şi de 
multe ori pagini de antologie. Cei 
mai importanți scriitori de astăzi, 
tot ce constitue un mume, o repu- 
tatie, cu toții, aproape fără excep- 
tie, sint colaboratorii „Adevirului 
literar". Această revistă a putul 


conelila aceste două lucruri aşa de 
inconeiliabile de obicei: calitatea 
cu vulzarizarea, 

Acum cinci uni „Adovârul lite- 
rar era, desigur, o gazetă literară 
importantă și valoroasă. Ea avea 
la spate o veche tradiție si era 
sprijinită de prestialul unui vechiu 
ziar politic, Dar în ultimii ani a- 
ceastă revistă sa perfecţionat me- 
reu. 

Si vu toată oroarea noastră de a 
pomeni nume proprii în rezultatele 
ce sint mai ales colective, trebue 
pomenit aici numele d-lui M, Se- 
vasios. Venirea d-sale lu „Adevărul 
literar” coincide exact cu prosperi- 
tatea de care vorbeam mai sus 
Prin relațiile sale cu un grup com- 
pact de scriitori, a adus cele mai 
prețioase colaborări. Dar meritul 


său e, mai ales, altul, D. M. Sevas- 


tos face parte din acea speță de 
vwmeni modesti, care răminind Lu 
nonimi aproape, sint lotusi, prin 
activitatea lor, prin interesul şi 
munca de fiecare clipă, însuși su- 
fictul unei întreprinderi. El trebue 
omagiat mai ales la acest jubileu 
si viața viitoare a acestei excelente 
roviste stă în virtuțile sale. 


Mihai D. Ralea 


„Albert Thibaudet consacră lui 
Frédéric Mäéstryl şi epopeei aces. 
tuia ,Mireille* un fun articol, ja 
„Revue de Paris”, Mireilles este 
Capo-d'opera dwi Mistral si opera 
prin. care vai efecluat reinviereu 
imbii și literaturii provansale, 
Mistral a luenat ln ca cinci ani, ci- 
zelind-a mereu. |n imențiu fui Mis- 
ral „Mireille“ trebuia să fie pentru 
limba provansulă ceiace a fost „Di- 
vina Comedie“ pentru limba tosca- 
nā. Pe lingă aceasta "Mireille a. 
vea să serveasă pentru à face cu- 
noscută Provansa cu viața, mo» 
ravurile, pelsngiile si istoria ei. In 
timp Mistral a vrut šā fară 
o operă populură, accesibilă com- 
patriothlor lui, ţăranilor provansali 
pe care H cîntă in Mireille“, Ton- 
te aceste Jucruri Mistral jen ren- 
lizat magnifie in cpopeis Jui, „Mi- 
veille” este povestea de dragoste a 
doi tineri Provansali, pe care soar- 
îi Inpiedecă de ase uni, po» 
vesie de dragoste cu sfinsht tragic. 
Dacă subiectul in sine TU are © vi- 
loare deosebită, in schimb diyer- 
šele episoduri În cure Mistral des- 
crie viața provansală sint pline de 
re şi de n intensă poezie. 
Mireille“ este mai mult decit o 
strilucitä operă de urlă, ea repre- 
zintă restaurarea limbii si poezivi 
Provansale si succesal mişcării fe- 
per de la mijlocul veacului tre- 
. “ Hteratura pro- 
vansală intră in galeria literaturi. 
lor universale, Cu „Mireille“ Mistral 
a dovedit lumii întregi că dimba 
provansală, socotită pănă atunci ca 
un dialect, ca o Hmbă inculții, vor. 
bită de țănuni, ponte exprima cele 
| poetice. „Geniul Ini 
Mistral este un geniu de instituție, 
de organizare, Prin asta, mai ales, 
acest Provansul ne apare Roman, 
fiu spiritual al lui Vingiliu, care R 
seris in ,,Georgice* „Eneida“ 
Stat“ 


In ce privește stilul ncestel c- 
popee rustice, et spune ur- 
mătoarele: „Tablourile sint into. 
denuna de o precizie perfectă, şi 
totul este văzut, Mistral nu descrie 
nimic care să nu facă parte din 
viața lui familiară, nimie care să 


REVISTA REVISTELOR sai 
VISTER e . 


mi-i fie cunoscut şi pătruns cu o- 
chiul spiritului. Pe Ami mișcarea 
nu-i aproape niciodată încetinită 
de descriptie, ci, dimpotrivă, Mis- 
tral ia această descripție şi o in- 
corporează in spațiul şi în Péisa- 
iul mişcător care este „Alireile“, 

„Invenția unei ritmice epice este 
unul din marile acte ule puterii 
creatoare a lul Mistral, Ca şi Ariost 
şi Tasso, el şi-a scris poemul în 
stanțe lirice. Insă meeste stanje el 
de-a transformat în strofe de-o 
forță si de un elan nemaipomenit, 
mlădioase și rezistente, capabile să 
conțină delaolaltă povestirea epi- 
că, miche tablouri descriptive, e- 
fuziunile lirice, care, se împletesc 
necontenit in ,Mireilk”, dindu-i 
un ritm variat si o atit de mure 
intensitate de viaţă”, 

Cei dai «roi in „Alireille” nu 
sint „tipuri“. „Dacă Mistral ar fi 
făcut din acești dai tineri niște ti- 
puri ale tinereţii, poemul ar fi rå- 
mas convențional si rece, In ma- 
terie epică, fie că e vorba de “po- 
pee sau chiar de roman, geniul nu 
atinge un plan superior decit dacă 
personuziul sau personagiile lui 
principale, sint personagil origi- 
nale, naturi individuale puternice, 
nu tipuri”, Eroii fui Mistral sint 


așa, 

Epopee a Provansei, operă hotă- 
ritoare a mișcării Felibrilor, poem 
al dragostei, Mireille" este în ace- 
Iași timp poemul pâmnintului si 
poemul geniului. 

In Here țărănească univer- 
sală, cele două capo-d'opere par n 
fi Mireille" In poezie şi „Țâranii” 
lui Ladislas Reymont în roman. 

(Albert Thibaudet: Revue de 
Paris, 15 lunie). 


= 
Situaţia ac.uală a Judaismulul 


tām că în  soctetatén evreiască, 
credința a fost o forță de creaţie 


VIAŢA ROMINEASCA 


in epoca biblică, o forță de orgs- 
nizare în epoca celui de al doilea 
“Templu, o farță de comemorare În 
Evul Mediu, şi că astăzi este o 
forță de rezistență. lată de ce este 
nimerit cu un studiu consacrat 
judaismului nciual să trebuiască a 
examina mal întăiu de toate socie- 
tatea evreiască, „judaicitatea”, — 
ca să reluăm neologismul d-lui 
Rabin Julien Well 

Fücind o usemenen cercelare 
istorică, vom ajunge ln următoarele 
concluzii cu privire la perspecti- 
vele şi situația judaismului de S- 
stăzi, 

Muiţi din fiii săi, esiti din sins- 
pogā, au transportat uiurea acti- 
vitatea lor politică si socială, aspi- 
rațiile lor umanitare şi setea lor 
de justiție, Dar judaismul nu şi-a 
spus ultimul cuvânt. O societate a 
cărei religie # PRE unitatea 
genului uman și dragostea apron- 
peui, repaowil hebdomadar si ju- 
stiția socială — își datorește ei 
insisi să propage, În sinul popoa- 
relor unde Providența a asteptal0, 
adevărurile a căror depozitară 
este. 

Ce ambiţii ar putea fi de temut? 
Acei ce cunosc rău judaismu) îi 
reprezintă — amăgiţi de o teolo- 
gie demodulă — ca pe o reli ie 
națională. In realitate, judaismul e 
singura religie modernă ul cărei 
adepţi, râspindiți în toale popou- 
rele pāmintului, nu l-a legat dt- 
stinul de soarta nici unui stat, şi 
nici unei politici. El nu tiräste 
după el greutatea unor masse ob- 
scure şi nici n unei mogteniri de 
violente, El poate, mai liber ca 
oricare, să se pună în fruntea f- 
pärälorilur cauzei pacifiste, pro- 
pagind idealul profeților shi și 
patrimoniul său spiritual care 
— împreună cu acel al Greciri şi 
al Romei — este substratul con- 
stlintei moderne. 

Supravietuitor peste secole de 
existenţă precară și anormală — 
judaismul a încetat de a mai fi, 
sub! vre-o formă oarecare, un pë- 
ricol. S'a ridicat la aer liber şi a 


probeze vitalitatea şi puterea de 


iradiere colaborind, în  demnita- 
te, la opera civilizației umane. 

(Rabinul M. Liber: Revue de 
Paris). 2 


Țarina şi Rasputin 


Dupüce întilni țarina pe acel! 
ciudat cetitor de suflete și vinde- 
cător de trupuri, care izbuti să-i 
pătrundă gindurile sstfel incit be 
pulea chiar prevedea forma, ea fu 
mai mult decât oricind convinsă 
că era predestinută să salveze Ru- 
sia, cu condiţia să-i asculte orbeş- 
te povelele, El cuceri pentru tote 
deanna inima acestei mame, legă- 
nindu-si existența Ini de acelui a 
copilului ei bolnav. Toată lumea 
iși aminteşte că Rasputin aves da- 
tul de a „conjura singele”, profe- 
rind profeţii rind pe rind catas- 
trofice si Înviorătonre. Impărătea- 
sa căzu în întregime subt domina- 
a lui. Din ceiace se știe despre 

asputin reiese că mobilul lui cel 
mai limpede — şi În același timp 
plăcerea lui cea mai mare — era 
să fascimoze, să exercite asupra a- 
deptilor magnetismul său ri- 
tual. Ființa lui, atunci, se dilata, 
„Cind sint admirat må simt mai 

ternie", — spunea el doamnei 

irubova. Desigur că nu prea ii 
dădea bine sama de consecințe 
morale mai îndepărtate ale exer- 
citări darurilor lui excepționale. 
El era preocupat doar de proble- 
ma simplă si directă de a găsi 
punctele de slabă rezistență ale 
subiectelor; si totodată, instinctul 
sigur pe care Îl avea despre pro- 
priile mi puteri îl instiinfa ade- 
sea că trebue să bată în retragere. 
Astfel, nu odată a lost văzut ce 
dind, chiar în detrimentul amoru- 
lui său propriu, în fața unei vointi 


dre si limpezi. 
ea despre Tarină — el a fost 


totdeauna departe de gindul de a 
o trata ca pe o prietenă. e pere 
dela început, ce natură autori 
are, Oricit era ea de supusă depre- 
siunilor, ea nu aștepta decit oca- 
zia cu să se rocaleagă. De aceia 
in, după ce o Înjosise tare, 
a ce o zor a ge ai => 
ndispensab — 
chemă, deodată, la sentimentul 


t 


preeminentel, 
că Impäüräteass n 
atit nevoe de o d Aer 
cit de o sancțiune a lor ei 
şi că ceiace ea urmărea, mai pre- 
sus de toate, era ca, prin interme- 
diul lui, să-şi ceiace nu 
tem numi decit energia” ei, 
ET gie, compromisă 
cele mai multe ori ia Motinai 
simţ al realităţii, prin ulopismul 
țarinei; envrgié deci mai cu sa- 
mă virtuală: e totuşi — pe 
care Hasputin nu o distrugea, ci 


aire). 
LI 


Opera lai Pico dela Mirandola 


Activitatea acestui om extr 

i ; p- 

Car uimeşte mai întăiu prin sx 
timpul ei foarte scurt, In zece ani 
numai În zece ani P, dela M. ajun- 
ge lu celebritate. Prima lui kicra- 
re e o scrisoare cătră Ermolao Bar- 
bara (1485) unde combate moda 
de atunci cure considera ca bar- 
bari pe toţi scriitorii sau filozofii 
Evului Mediu. Intors la Paris, in 
1486, Pico se opreşte fa Florenţa 
pusa a-şi rezuma concluziunile. 
în Mprielenegte cu Girolamo Be- 
emi şi serie un comentariu 
pan a face mai accesibilă car- 
jui, Wrietenului său asupra amoru- 
= > Apo se duse la Roma pentru 
ră ia pal venă tipărirea faimoase- 
” +. din care 13 sint 


este imediat arestat i 

şi nu îi se dă 
nur pere vor după mari insisten- 
fe. La Florenţa e primit bino. A- 


¿ Colo- aprolundează limba ebraică 


şi arabă, Studiul filo 4, si 

celei alexundrine pet > i 
convinseră că serlerile biblice au 
o cheie pe care tradițiu judaică o 
lăinuia cu e. Cu prețul mul- 
tor nopți de veghe, el reuşi să o 
descifreze. Astfel putu traduca pri- 
mul capitol din Geneză. La Fieso- 
le, lucră la o interpretare a Psal- 
milor. In 1493 moare Inocent VIII, 
Urmașul lui, Alexandru VI, con- 
šimte să-l absoive pe Pica dela 


REVISTA REVISTELOR 333 


Mirandolu. Ultimele sale luni el le 
pires impreună cu nepotul său 

ianfrancesco, intro mică vilă, 
Cea din urmă lucrare „Disputa- 
tiones în Astrologium“, în 10 cărţi 
dă măsura puternicului său geniu. 
Si, în timpul chiar cind primele 
polemici se deslänque în jurul a- 
cesti (morărit, incepe n se răspin- 

estea morții sale, 

la 17 Noembre déc dans 

(Giovanni Semprini: Bylichnis), 


> 
Dublin 


Este, în fizionomia generală 
acestui oraş, ceva care numai ta 
colo se ponte găsi. Mahalalele in- 
şirate, în debundadă, între mare 
și coline, lăsind să se strecoare 
nire ele colțuri neaşteptate de 
țară cu iarbă verde, străzi care 
dau subit pe o plajă desartf si 
oarecum îndepărtată; coffages ca- 
re, la zece minute de câsutele în 
stil londonian, își arată fafndele 
impodobite cu purcei şi cal; pe 
marginea canalului, paşte o ca- 
pră albă singuratecă, Este ca gi 
cind o maliţioasă influență rurală 
ar cerca să năpădească orașul şi 
ca şi cind oraşul sar lăsa cucerit, 
Aşa că n'aven nevoe să ne uităm 
la această mulțime, îmbrăcată me- 
diocru, dur unde fiecare figură 
este a unui individ, nici să ascul- 
tăm dialectul melodios al birjari- 
lor din piesele lui Sean O'Casey 

ntru a şti că ne ailâm în Ir- 

nda, 

Ca itala anglo-irlandeză, prin- 
to intimplire care face să relusă 
contrastele istorice, a fost stabi- 
Utä intruna din regiunile cele 
mai bogate în amintiri wle acestei 
insule care adună, în patru pró- 
vincii, tot atita Istorie cită ar in- 
căpeu întrun mare Imperiu, 

Ca o grefi tăiată pe trupul tã- 
rii, oraşul Dublin ttebuia să sfir- 
şească totuşi prin a-i absorbi sa- 
ia Locuri cu, înfăţişare mai mo- 
lernă atestă rolul național pe ca- 
re ta jucat in cele din urmă: Uni- 
zeitatea Latolicä, fundatñ in 
08, unde cunoașterea limbii ir- 
undeze e obligatorie, si căreia a- 
perin — ca profesori sau ca fosti 


SM VIAȚA ROMINEASCA 


„elevi — atitia conducători impor- 
tanti ai Irlandei celei nouă; apoi 
“O'Connell Street, populată cu a- 
mintirile anului 1916, unde 
Hotel al Postelor, nou-nout, nu 
poale să ne facă să-l uităm pe cel 


vechiu, din văpaia căruia nu esit | 


odinioară Pe si lovarăşii săi, 
pentru a ET RE era in- 
dependenței irlandeze, 

(M. L. Sjoestedt: Revue des 
Deux Mondes). 


Newton, teoria luminii și doctrina 
chimică in veacul ai XVIII-lca 


În secolul al XVIII-lea teoria e- 
misiunii luminii, nută de 
Newton, a excitat o remarcabilă 
influenţă asupra desvoltării. chi- 


miei, pentru că scritorii din acea | 


epocă considerau lumina ca fiind 


de natură muterială gi ca ulare 


„prezenta fenomene de afinitate cu 
reacțiile materici. Viceversa: da- 
că existența acestor fenomene ar 

_ fi fast demonstrată, s'ar fi demon- 
strat şi adevărul ipotezei newta- 
niene. Or, după acei ginditori, de- 

„ monstrația ar fi fost ușoară, dacă 
se considera refracția corpurilor 
diafane, In rapori cu combustibi- 
litatea lor, si ducă se admiten că, 
in compozijia lor, trebue să intre 
şi atomi luminosi. Bazindu-se pe 
asemenea considerațiuni, se, pu- 
tea prevedea că combustibilitatea 
diamantului —  combustibilitate 
pusă În vedere printr'o opes 
fä pen de Aradon ia del 4 re 
to, dovedea printrun. went in- 
atacabil natura dm e hmi- 

„nii. Dar toată această teorie fu 
răsturnată in întregime prin teo- 
rin arderii creată de Lavoisier, și 
care a rămas admisă pănă astăzi. 

(HI, Metzger: Archivio di Storia 
delta Scienza), 


+ 
Figuri: Paul Morand 


Fiecare epocă are memoralistii 
săi scandaloşi, al căror principal 
merit consistă in a-i exprima gus- 


si In a-i reflecta modele. - 


“urile . 
"Aşa uu fost Bussy Rabutig pentru 


- 


veacul al XVII-lea, Restii dela Bre- 
tonne pentru vencul ai XVI-lea, 
Jean Lorrain pentru veacul al 
XIX-lea. 

Paul Morand este, pentru seco- 
lui al XX-lea „natura cea mai elec- 
trizată” a timpului său (cuvintul 
e al lui Restif). Imaginaţia lui nu 
se excită decit in faja documen- 
tului autentic sau a faptului di- 
vers, pe care Îl serveşte prons- 

t, de-abia cules, cules tocmai 
n momentul cind el se desfăşura 
monstruos, 

Dar cimpul sâu de observație 
nu e nici Curtea, nici Oraşul — ci 
Europa, globul pămintese, 

Imaginea, la el, nici nu märes- 
te nici nu lărgeşte; din contră: 
reduce, resiringe, în mod nostim 
— şi ridivulizează. O meduză care 
înoată În marea transparentă, el o 
asimilează cu niste ochiuri la tavă; 
halebardu unui „Suisse” — cu o 
lingură pentru absint; o  persoa- 
Dă samänä cu o scuipătoare; etc. 
ete, 

Tipurile construite de el sint 
adevărate, si dacă ne displac sau 
ne ofensează — nu pe el trebue să 
fim supăraţi. 

Morand se amuză cu perver- 
sitate să exaspereze mincărimile 
ultimelor epiderme simțitoare de 
dinainte de războiu. Totul este bun 
pentru el ca să ne servească mica 
si speciala lui lectiune de mora- 
14, Dacă ar fi trăit pe vremea re- 
uilor ur fi îmbrățișat curiera de 
măscăriciu. Şi acum, vorbele lui de 
spirit, în lipsă de palate, el le 
face în pulace-uri. 

(John Charpentier: Mercure 

de France) 


+ 
Evolafia bänelior intre 1925—1930 
Războiul a schimbat in multe 


rivinți fizionomia şi  conduitele 
ăncilor, Posturi nouă au apărut, 


ice - 

‘de războlu a fost necesară. 
Şi această schimbare a fiziono- 
miei băncilor—oglindită in bilan- 


uri — a durat dincolo de inche- 

erea păcii, prelungindu-si lichi- 

darea pănă prin 1925. Delin 1925 
încoace 1 situațiu monetară y 
statelor a suferit modificări atit 
de importante incit condițiile pe- 
tivită il băncilor au trebuit ele să 
se schimbe, În deosebi faptul sta- 
bilizării monetare a avut o mare 
Inriurire, Printr'insa, — piața u- 
facerilor a redobindit o bază nor- 
mală si situația bancară generală 
ta F hat ramai o n de conduită a- 

te privinti, 

sar se dinainte da résolu, RSS 
examin succesiv - 

tiile de Scont, cele de Det de 
apărării naționale, avansurile dex- 
co te, operatiile. de schimb, 


i constatări: 
ap surse de beneficii de ban- 
„Că au secat. Asife] sint acele re. 
en à din schimb şi din traficul 
cu bonurile apărării naționale. U- 


REVISTA REVISTELOR 


TE 335 
nele şi-au văzul cifra dimi 
simtitor; astfel a fost Barg 
tele, din contră, si-au văzut spo- 
rind beneficiile; altele au rămas 
staţionare (ca de pildă operaţiile 
Sur découvert”), Instärsts posi- 
bilitäti de afaceri nouă at apărut: 
plasamente În străinătate, şi“ co- 
merțul de scceptatiuni, - 

Astfel — s'a revenit la o situa- 
tie care, in multe puncte, reamin- 
taste pe cea dinante de ränboiu. 

(Pierre Cauboue: Journal des 

Economistes) 


* 


REDACTIONALE 


Articolul din acest - 
zaltatul conferintei pă sap. té 
litatea franco-italianã“, tare ne-a 
fost trimis din partea d-lui Carol 
Schanzer, membru al Senatului i- 
lalian si fost ministru de ler. 
ne, — bam publicat cu titlu de do- 
cument, [âcirul rezervele determi- 
nate de spiritul revistei noastre. 


= 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Edouard Pelsson, Hans le marin. 
(Ed. Bernard Grasset, Paris). 

Marinarul Hans, din marina e: 
mercială americană, debarcă intro 
zi la Marsilia, E tinâr, zdravăn și 
dornic de petreceri. Are destui do- 
lari ca să bea fără nici o socatea- 
jā si, câzind pe mina unei femei 
dastrăbălate, nu ştie prin ce im- 
prejurare ajunge rănit lu spital, Se 
pomenelge fhră bani şi fără căpă- 
tii, un vagabond, el care nu cy- 
noscuse decit viaja cumpütaiä in 
rindul oamenilor, La inapoeren 
vaporului său, îi apare icoana tre- 
cutului cinstit şi odată eu Le g 
incepe să simtă nevoia răzbunăr i, 
Citeva luni în sir, Hans s'a gr 
rat eu gindul lu femeia care l-u dut 
pradă desfrinärii și mizeriei. Cind 
in sfirsit, o m os à o o sugratni 

fuge la Par = 

și Deserieriie de un realism pito- 
resc (cum sint acelea ale localuri- 
lot de beţie din Marsilia) şi o mi- 
nunată pătrundere psihologică 
(cum dovedeşte, de exemplu, ur- 
mărirea procesului de evoluție nl 
gindulul de răzbunure) fac din ro- 
manul lui Pelssun o Operă remar- 
cabilă, 


+ 


Paul Morand, Champions du mon- 
de. (EA Bernard Grasset, Fans} 

Patru absolvenți ai Universităţii 
din Columbia, Ogden Webb, Jackie 
Ram, Clarence Van Norden $i 
Brodsky, vlcãātuese In 1909 o sectă 


“bărbatul în 
ai US 
i Ba 4 E Pa UN 


care pentru sine, fără piedică 

ta şi ceilalţi“, 
due Pon cr sau cam așa ceva. 
Membrii se vor aduna odată la ze- 


secretă: „Şampionii“. Deviza: ge 


‘ce ani. 


In 1919, Van Norna şi-a cisti- 
oria ca aviator, Ham e - 
ig de box ol cii, W e 
secretarul general al comitetului 
de refacere a Rusiei, Brodsky € la 
închisoare. Scăpat de foştii săi co- 


, Brodsky ocupă un post Lx à a 


e în întreprinderea lui Webb, 
dar pe neasteptate fuge în Rusia, 
lăsindu-şi nevasta iNadinn) si si- 
tuatis. Nadina pārāsitň, îşi găseşte 
refugiu într'o foarte Juxoasü casă 
unde cițiva detracati sau strins 
subt conducerea unui teozol, exce- 
ient om de afaceri. Aci o întilpeşte 
si pe Rhoda, văduva lui Ram care 
s'a sinucis În urma nedrepiei acu- 
sări că, la un match, şi-ar îl ascuns 
o placă de otel in mänusä. 
In 1929, lu Puris, Van Norden 
duce o viaţă fără grijă si austă din 
in plăcerile unui mediu rafinat. 
qadina, devenită ducesă d’Antifer, 
are prieteni printre oamenii poli- 
tict literați. Tot ati apare 
Webb, ca să axiste la conferința 
experților, si aflăm, prin el şip 
Rhodu, — cure a devenit atu 4 
lui Van Norden, — motivele, ple 
cârii lui Brodsky. Nadine à md 
dela Webb un document de za J 
importanță intern soco 


~ MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 


deci, spre aşi salva prietenul si 
sucrificindu-şi situaţia, 

Webb se îmbolnăvește Eruv, toc. 
mai cint avea să elaboreze un ra- 
port asteptat de toată lumea. Mul- 
(Emi enarulei d-nei Webb, care 
munceşte zi și noapte, raportul 
poate fi realizat, jar Webb îl sens. 
nează puțin fasinie de s muri, n- 
siaurindu-şi un lot în Istorie, 


istorie 


Maures Baumont, L'ibdicat/or de 
Guillaume |. (E, ian, Paris), 
Abdicurea Kaiserului sa produs 
cu © loțeală si o brutulliute pe ca- 
re nu le poale explica decit dorin: 
ba poporului german de a se pune 
bareia ustel păci suportabila. De 
vreme te - pirezideniul Wilson — 
arbitru universal în acel moment 
— pretindea o schimbare a siste- 
ului politic, schimbarea frebula 
să se producă imediat, spre n se 
tilege cit naj multe foloase de pe 
urina el, 
Dacă Wilhelin ghar fi dat sama 
de realitate lu începutul lui Octam- 


„bre 1915, poate câ sar fi putut 


Wenţine  midificind constituția. 
Mârturiile- adunate de Bnumonl do- 
Yodese însă că Wilhelm nu n sdzisat 
Miportanțu noului rol pu care tre- 
beta albi LiDE, Constitulnd o pie. 
diek În drumul câtră pace, s'a vă- 
zut AT să abdice cu toute ezită- 
rile sale, 


Arheologle 

© LéonsrA Wiolsy, Les Sum. 
viens. Trad, E. Lévy (Ed. Payot, Par si, 

Expilareile utheologice care so 
electucază din Turkesianul chine- 
zese şi din Afganistan până'n Sirla 
și Egiplul de sus adie rezultate 
surprinzătoare, Descoperirile re- 
tente, spái ainu cele din Sirin si 
iruk, suu dovedit oli ae poule ie 


13? 
fecunde, lărgindu-se limitele epo- 
color istorice”, Cercetările Iul De 
Sanzen In Mesgpotamin, la Teflo 
(1872), au dezvăluit existența Su- 
merienilor, cure où 1r&lt în al trei 
leu mileniu Înainte de era nous ră 
# nu imprumutat. euliurs lor po: 
hosrélur Asiei apusene, 

Mulţăunită săpăturilor intreprin- 
se ti: Wooley ln Ur, în decurs de 
mai mulți ani, sa putut ajunge o 
etapă nouă: cronologia sumeriană 
Ya precizat pănă 'n mileniul al pa- 
trujen, S'a scos la lumină o civi- 
tülie dispărută, de o surprinzătoa- 
re mnturitate, S'a putut stubili că 
această civilizuţie a exereital o pu- 
ternică influenţă asupre Egiptulni, 
a. Babiloniei si Asirlei; că unele 
din elementele cj esențiale au tre- 
cut la Evrei, în Fenieicai şi la 
Greci, 

Civilizaţia sumeriană ve află, 
dael; la bază civilizatiei occiden- 
lale. 


Ştiinţe 


Jean Thiboud, Les rapans XA 
Armend Colin, Paris. 

Potrivit conceptiuntlor nouă, prr 
prletățite rasmor X sint tratato In 
două mari grapr- 

În primu grupā, rutele X fun 
Honind co unde: raflaximmen, re- 
fracțiunea, dispersiunen, polariza 
tea, dar mai ules difruețiunea sl 
difuzlunea, 

In a dana grupă ivem a face cn 
corpusculi, tu ,Tfotoni oi razelor 
X: fenomenele de emisiune #i de 
pbsorhțiune, ionizarea, efectul fa: 
turlecirie, efectul Conrplon, 

Actustă a doux parte e preceda- 
ti de à expunere a vtrpetorii nr 
stilul. 

Ulimele capilole ale cărții sini 
voeranrrnte tehinicrei sutelor X, a. 
plicufinnilor lor si radiațiunilar 
conexe. 


Tabla de materie 


1 
a 


„VOLUMULUI LXXXII i 
(Anul XXII, Numerele 4, 5 şi 6) 


~I. Literatură 


Botez Demostene.— Urlet (versuri) . + + + + + + + + 
Ciurezu D.— Rugă 'n lumină (versuri) + . . - - = 
Marinescu 1. M.— Din Sappho (versuri) De im à 
Minulescu lon, — In cinstea celei care a plecat (versuri) 
Petrovici Î.— Impresii din lalia + + + . - - : + + 
Protopopescu Dragos.— Loc comun. — Pe un zid de 

colegiu englez (versuri). + + + - +: + + + + - + 
Sadoveanu Mihail. — Conlidenţial . > . + - - + - : 
Stahl! Henriette Yvonne. — Mätusa Matilda . - . - - 


IL. Studii, — Articole. — Scrisori din țară 
şi din străinătate 


Bădărău T. A.— Deslegarea unui mister + . - - - 
Bouglé C.— Ştiinţele sociale in Franţa + + + - - - 
Gherea |. D.—Un sport nou... -« en te e 
Graur Al.—Sufixele -ior, -cior, -Sor, -isor şi -uşo 
Kellogg Frank B. — Calea spre arbitrajul internațional 


Lovinescu Vasile. — Jean Arthur Rimbaud . . - . » 
Ralea Mihai D.— G. Ibräleanu, moralist . . - - : 
Roşca D. D.— Hegel şi Taine după o opinie romi- 

DERA a se vie = le n'ensisehe mite o be ce 1e 
Sadoveanu Mihai — Pe o ediţie nouă a lui Creangă 
Suchianu D. 1. —Ce este un film? . - - - + + + - 
rie. a spa pamflet moldovenesc din timpul 

lerlel 4, 5 Je 2e eee ne 676) 070 . 


Es 2SEPEMEE LRU OELLE DEEE 
III. Note pe marginea cărților 


Botez Demostene. — O culegere de esseuri. . . . . 


Zarifopol Paul. — Poetica lui Valery. . . . . . . À 
IV. Cronici 
Arghezi T.— Cronica modei (Letopisetii) . . . . . . 
Greenwood Thomas. — Croni à (Primejdia re 
relațiilor anglo-sovielice). . . . «= «e. . . . . 
Hallunga Al.— Cronica economică (Impozite comer- 


cale = Patente) ... . m... +, + «+ E 

Philippide Al. A. — Cronica literară (O nouă ediţie a 

oeziilor lui Eminescu. — Operele complecte ale 

lui Caragiale. .. ; . . . . . 

— Un evocator al naturii şi al trecutului. . . . . 

Protopopescu Dragoş. — Cronica engleză (Un istoric 

al țărănismului romin), . . - s - s- sess 

Schanzer Carol, — Croni ă (Rezultatul con- 
fermnjef navale ŞI rivalitatea lranco-italianä) 

Sevastos M.— Cronica teatrală (V. Maximilian. — Aglae 


€. a ap ee $..:s5 


Pruteanu. — C. Vernescu-Vilcea). . . + + - + + 
Suchianu D. 1. — Cronica ideilor( Centenarul lui Fustel 
de Coulanges). ..... o... + + + + + + 


Tonitza N. N.—Cronica artistică (Despre precursorii 
oficiali şi despre premiul national de pictură) 


V. Miscellanea 


P. Nicanor & Co.—D. O. Goga despre votul uni- 
versal. — Confuziunea valorilor. - „Viaţa Romi- 
nească“ şi ziarele bucureştene, — Documemärile 
OR TE LE III PR 0 RIL RU VE 

— Sonnan ortodoxe, — Romineasca de dup 


1e € . . + otoo sall pie Tea . 


VI. Recenzii 


Bänäteanu V.— Sur les désinences de l'indicatif par- 
faiten latin (Al. Graur). . . . . + + ...... 
— L'emploi de la préposition am dans la langue 
des Mabinogion (Al. Graur) . + + + - + + . - 
Berdiaef Nicolas. — L'esprit de Dostoievski (Paul 
ZarHoPOM Es « ee oaia ae eo, e a ad 
Bibesco Princesse, — Jour d'Egypte (Demostene Botez) 
Byck ].— Texte rominești vechi (Al. Graur) > ~ . 


120 


139 


TE 
à LE RE di CE «+ arran BE À 
Cerchez Cristo. P.— Crestinismul în Dacia. Cea dinti o 
| icoană creştină ‘(AL Gra LEA de 6-9 %-60% = h 


Ac ea 0. — Mâreţ:a şi amărăciunea unei victorif 
l 


+0 DT e Li + . . 1... . 


noschi) . . RL: ù 
lordänescu T. Prof. — O istorie a Țiganilor (Al, G) 
Kirifescu C — P 


PR OCO rF, 9 »: e sc. miid 


Mihăescu Gib 1. — Bratul Andromedei (Al A. Philippide) 
Procopiu SI. — Introducere în electricitate şi magne- 
tism (I. Plăcinjeanu), < s ... e ,°, . . .. 
Râduiescu Mihail, — regia cunoaşterii, Introducere In 
doveanu Izabela. — Educaţia nouă: Indrumâri pen- 
tru părinți: şi educatoni (D, |. Suchianb). . . . 


ragusain de la fin du. XVI-2 siècle (AI Graur) . 
Werfel Franz. — Geheimnis eines Menschen (P. Z). 


Legat Systems (D: 1 S) 44.4 . . , . . : 
Wilke d Vom Ursprung der Séhrift (P. Constanti- 
nescu-laşi) ROEL IEO IY Y DEDO èe 35o sr E 
Zarifopol Paul, — Artişti şi -Idel literare romine (AL 
A. Phiiippide) ia i 13 4 à ER 


(Revue d'Economie Politique). sus e o... , i 
Bloch Jean-Richard, — Soarta teatrului (Europe) . 


n și sal 


a băncilor între 1925—1 930 


mistes)... 


LEAN ur ied TA 


DU A SU e... vi. are a 


— Néwton, teoria luminii şi doctrina ciri- 
-lea (Archivio di Storia dstia 


di T A TR N Ar 


rea societății (Revuz de 


ARIES EES re ye E r 
ozanoy V, — Apocalipsul vremii noastre. (Commerce). 
Ralea D. Mihai. — Jubileu! „Adeverului literar“ . + 


Semprini Giovanni, — Opera lui Pico dela Miran- 


dola (Bytichnis] a se 
Sioestedt M, £.— Dublin (Revue des Deux Mondes) 
Suchianu D. |. — Man'era literară a lui Gide (Adeve- 
„A ERE A EU PE PO ne 
Thibaud qe Mojière şi celtica (Revue de Paris) 
E Bihevye de Paris) . + eiet kon . : sili 
Tisset P.— Studiu paihoragic asupra dreptului si ju- 
stitiei (Revue de Métaphysique et de morale) 
Valéry: =Teorie literară (Commerce). .... orre 


VIII. Miscarea intoleciuală în străinătate 


Gaumont Maurice, — L'abdication de Guillaume || . 
Couibeaux ]. R.— Histotre politique et religieuse de 

ADI a PER NT aa 
Doria Le comte Arnauld, — Louis Torqué . . ra 
Michaud J. — Ce qu'ii faut connattre ih l'homme par 


D, $:-8.... 


sA NEC | 


Morand Paul, — Champions du monde .... 


Prévost Jean. — Les frères Bouquinquant . : . . . 
Pilenco bite — Les moeurs. du suffrage électoral 

en France (1848 1928),. . . . . . . sss. 
Peisson Edouard. — Hans le RTS TR 4 
Thibaud Jean. — Les rayons X; .. . . . . . . . 
Wocley C. Léonard. — Lie Sumériens . - - - - - - 


IX. Bibliografie 


Viaţa Romîneascä 


Viaţa Rominească 
Revistă literară si științifică 


VOLUMUL LXXXIII 
ANUL XXII 


ATELIERELE ADEVERUL S&S A, 
STRADA CONST, MILLE 7—11, BUCUREŞTI 
1930 


REVISTĂ LITERARĂ SI ŞTIINŢIFICĂ 


SUMAR: 


Pat... ae Pentru o pine. 
Paul Zarifopol . . . „o. Tehnica artistică şi cealaltă tehnică. 
Jon Minulescu ..., ,  Moartes dresorului de sticleți (Versuri). 
H. G. Wells, . .. „++ .« Despre individualitate şi nemurire, 
P. Marcu-Bals. ...  . . Contribuţii la „Chestia Stere”, 
Po... Călătorii (Marsilia), 
AL Rosetti ..../,.,... + « Lingvistica în cercetarea monografică, 
A, DRE i a 5 5 Moartea lui Caizer. 
Prolopopescu . ... . , . Dezamăgire. — 23 Septembre (Versuri). 
e SRE Eté e du 4. Male marginea cărților (Chestionar folkloristic). 
Dr. S. Irimescu ..,.. . . . . /ntinderea tuberculozei în Rominia (Măsurile de 
3 combatere). 
Al. A. Philippide .. ,... . Cronica literară (Paul Morand şi Americanomania), 
V. G. Baldie...... .. . . Cronica agrară (Criza agricola]. 
roeanwood . ...... Cronica externă pres din Turcia de azi), 
e Aa pia die Cronica ideilor dra literatură europeană). 
P. Nicanor &Co0......... Miscellanea (Amurgul partidelor politice. — Romi- 
neasca de după războiu). 

Recenzii; AL A. : Stimei fl te. M Ralea. — AL. Haollungu: L'évolution et W révision de 
tant Gosanter en Roumanie. — Durkheim - iotogie. D. — trs Prosti. 
de în Miaa: M. ROSE — ecos Washan, Con Ma i aar La GR T ere 
Serer Pop: Cheva capitoie - 


es — 
i din n Gisti. — A, Meitlet: Les langues dans l'Europe nouvelle, avec un 
de L. — M. Baucke: Le1 e Gram- 
ES aa m tata dea langues de irape,— E Mase: Le langue pop Gran 
Revista Revistelor : Citeva zie În Bertin” (Neree e i — Romamil de azi” {Revae en), — O 
istorie n Miratur bulgare” (Lo Rewe finigare). — haor dapa P 4" {Lu Revae Möndilt), — Ene 
(ia mise (L Économie Français. — „Lupta conta pere ră ren 


tr industria 
Revue — Emile Zola” {La Revue Moadiale) 
de ant — Astier ră Ara (Literatură. — Roanane. — Fioande, — Geogralle. — Politica. — 


Redacţia şi Administraţia : Str. Const. Mille 7-9-11, Bucureşti 
1930 


Rominească lunar 100 si — j | 
Pentru sti lee en au OO ete Munar cu 100 pagini — Abonamentul în țară sa an 300 jel; jumătate an 29) iek 
Reproducerea oprită. 


VIATA ROMÎNEASCÀ 


REVISTA LUNARĂ 
Bucureşti, Str. Const, Mille (Sărindar) No, 7-9-11 
Anul XXII 


Prețul Abonamentelor : 


IN TARA : 
SRE: Li AS Ass Lei 500 
Pe muiito an 5.54% ms Es si „ 250 


PAR AN: 5e a a sos Lei 650 


Abonamentele se pot face dela orice număr, trimifind suma 
prin mandat poştal sau plătind costul direct la birourile admi- 
nistratiei din Bucureşti, str. Const. Mille No, 7-9-11. 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1924, 
se găsesc În depozit la Administrația Revistei cu preţul de 200 
lei colecţia, iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecţia. 


Administrația. 


Pentru o pîne* 


rece, lăpțoasă, inväluia orizontul infrätind cerul 
- Din haos isbucnea sinistru, la pen caci 
ne e a kaaga te Pt Mg ta 
Sa marcheze bara de adus in mare de a ce 
si tulbure a Dunării. “a 


i ptea in cap. 
Umbre răzlețe se desluşeau dealungul cheiului pustiu. 
ce Las > întunecate încă, prin re zl gta străbă- 
a muncitorii zari cu gulerele ridicate, 
cu pumnii strinsi în fundul Pme te c us ose 

să a ungă la locul de adunare. , 
aţa pichetului de niceri se alcătuiau in fiecare 


pe ve a de ziuă. 


| 


diminea echipele — poștele — dt hamali pentru încărcarea 


tea pe loe sforăind pănă la ziuă pe scaune, rezemali în coate 
Ja mesele de lemn pă rs ca Safselaloe din port. 


grăbite la piaţă cu legume, lapte si păsări adunate din satele 
nucă, se Duras. | ia 
la bă 
ea ee de pe ge pe cu fruntea la 
păzea, sakay tăcuţi în lotcile pregătile cu seule de pescuit 
La încărcare, dealungul cheiului, trei vapoare de martă 
* Fragment din romanul: /atrun port, odată... 


€ VIATA ROMINEASCA 


aşteptau să înceapă lucrul. Lingă ele, acostate, elevatoarele 
plutitoare forfoteau cu nerăbdare, aplecindu-si pr ca 
niște berze gigantice, gata să soarbă griul din pintecele sle- 
purilor şi să-l verse, ca un sivoiu de aur, în fundul hambare- 
lor intunecoase ale vapoarelor de mare. 

Muncitorii se înghesuiau, clae peste grămadă, imbrin- 
cindu-se în ghionturi ca să prindă loc la lucru, 

Postele se întocmeau cu mare greutate, alegindu-se pe 
grupe: hamalii, lopătarii, stivatorii, ipistaţii. Strigăte, inju- 
rături, certuri și încăerări se repetau în fiecare dimineaţă subt 
ochii santinelelor din port. Arbitru în prima instanță era 
gardianul Căpităniei Portului, reprezentantul autorităţii, in- 
särcinat să ţină ordinea si să imac la catarg bandiera, care 
însemna Începutul celor opt ore de muncă în port. Spiritele 
erau agitate de câteva zile, Veneau din alte părți cocorii — 
străini nepoftiti la lucru, concurind cei localnici. a 

Şefii poştelor — cea rarigi pe subt mină cu pa- 
tronii cafenelelor din port unde făceau plata, erau datori să 
ia la rînd un număr egal din toate naționalitățile: Romini, 
Greci, Turci, Armeni şi Lipoveni. 

Un spirit de vrăjmăşie şi concurență dirză stăpinea toată 
mul asta în lupta pentru pine. 

lidari prin instinct, acest mozaic de rase alcătuia a- 
desea un bloc solid cînd se credea lovit în drepturile sale. 


Americanul, care nu ştia încă bine rostul lucrului în 
port, sosise prea tirziu; alegerea muncitorilor se făcuse, pos- 
tele lucrau din plin. Sfios, umil, căta nestiutor în jurul său 
un sprijin. Citiva muncitori, rămaşi pe cheiu fără de lucru, 
începură a-și da coate soptind cu ironie. Și unul mai poznas, 

subt mustață, zise täios in gura mare: 

— fraţilor, iaca si milioneru ajuns în tagma noas- 
tră... la sac si la lopată!,.. 

Americanul ind rar, cu genunchii indoiti, cu buzele 
strinse, trecu înainte. In dreptul gardianului Căpităniei se 
opri cu sfială, fără să scoată un cuvint. 

Dintr'o aruncătură de ochi, omul autorităţii înţelese. 
Dommul Bazgu, om vechiu în slujba portului, fost sergent în 
marină, era știut că are inimă bună, deși om iute la minie si 

ic de ambițios în serviciu. 
ul Bazgu își netezi cu dosul palmei mustätile mari, 
cărunte, de obiceiu victorioase, uneori pleostite din cauza 
umezelii. 

— Păi, te-ai sculat prea tirziu... cam greu să te la 
lucru... au să facă gură ceilalţi... nici n'ai carnet de mu 
in port. 

7 — Ce să fac? Nu ştiam. Caut si eu să muncese undeva, 
îi răspunse Americanul cu vocea stinsă. 


PENTRU O PINE : 
ONB 


— Spirule, — strigă poruncitor gardianul la unul dintre 
ceauși, — ia vezi fă-i rost şi dumnealui, să-l bagi în poșta de 
pe slep; oricum, să cheamă că-i tot patriot de-al vostru. 

Spiru, inalt și îndoit, uscat ca un fir, abil si iscoditor, vor- 
bea în surdină c'o dulceaţă în glas, veşnic cu mina pe inimă. 

— Cum ondonaţi, Me Bazgu,... dar mă tem să nu 
avem int scandal în port... Ştiţi că în poșta mea e coltatul de 
Seceleanu, și după el se iau toţi ceilalți ca oile. 

ce DS rer era rez a N să at cocori, adică munci- 

pe care mai lesne îi putea ciupi la plata de 
sară în cafenea, dar îi era frică de Dra “ones caltosi 
care stirneau toate scandalele ji grevele din port. 

Abia intră Americanul la lucru si larma isbueni în slep. 
Toţi protestau strigind în gura mare. 

A Nu re oameni străini la lucru in port... noi 
em ce ca şi veneticii ne iau ea dela gură... afară... 
la Kefalonia... aici în țara ice Sos gi ho! la inc Şi hui- 
dueli, urlete sălbatice se ridicau din pintecele slepului. 
Stati, Arogan set eki arina 

— ratico! itania l-a băgat-o + 
să-i dea si lui o pine. r : cota 

— Nare drept Căpitănia să bage străini în concurență, 
— Sbierä un muncitor, îndirjit că nu poate esi mai repede 

iul în care se inämolise pină la briu. 

i tărăboiul creștea. Toţi urlau din fundul plămânilor, cu 
spiime la gură. Corpul slepului se sguduia vibrind de larma 
infernală; părea o cușcă plutitoare în care se sbăteau sute 
de Teze anni 

ăiu care svicni afară pe punte furios, cu capul 
gol, eu haina pe-un umăr, fu rh. Dintr'un salt pe fa 
glonţ “ner pe marginea cheiului, După el veneau alții 
cu] e în mină. Gardianul, hotărit, îşi îndesă șapca pe 
frunte Aa eşi înainte tăindu-le drumul. 

— te, mă! lar aţi căpiat? Adică pare drept un om din 
pricina să câştige o pine? 
părul orare pă sie noro ar am cu oh ele goale, cu 

ë oiu, cu fața si genele rate, cen e ul ri- 
dicat din griu, se opri dirz infruntindu-l. j 

— N'are drept... noi trebue să lucrăm aici... e dreptul 
nostru... noi am făcut armată... sintem în țara noastră... să 
se ducă veneticii în țara lor. 

Gardianul se n mu trăgindu-se de mustäti, 

— Cum mă, adică autoritatea nu poate, va să zică, nici la 
un caz de forță majoră, să bage un om la Incru în port? 

— Nu poate ne răpească dreptul nostru... Cind eu 
n'am ce minca, de ce să vină toate liftele străine să ne ia 

pîinea noastră. 


8 - VIAȚA ROMINEASCA 


Un muncitor märunfel, negricios, se agita cu pumnii în- 

CPAN Ja spatele lui Seceleanu. 
dianul se răsti la el arătindu-l cu degetul. 

— Auziţi, măi, că moare de foame. Dar cine şi-a aprins 
ţigara c'o bumaşcă de o sută astă iarnă, de Sfintu-Vasile, în 
circiuma lui Mocanu? Atunci cind ţi-o cirpit socru-täu gap 
reche de palme de-ai văzut stele verzi. Muriţi de foame când 
nu-i lucru în port, pentru că nu puneţi banii deoparte cind îi 
aveţi din belșug; îi aruncaţi cu lopata pe băutură, 

— Banii noştri îi bem. Cine ce are cu noi? — se auziră pe 
infundate citeva glasuri răguşite. 

— La nunta fetei lui Dobrică, n'aţi pus voi bumăşti la 
urechile cailor si n'ati umblat tot portul cu butoiul în birjă? 
Voi ciţiva colţoşi sinteti capii räutätilor si grevelor. Băgaţi-vă 
minţile în cap si păziți-vă clanţa, c'o să vă achităm odată. Si- 
domnul Bazgu, furtunos, se îndreptă spre pichet să scoată 
garda portului afară. 

— Dacă-i aşa, răcni un muncitor incruntat, o facem si noi 
lată... Merge pe ambiţie, nu ne lăsăm nici noi... Să mergem, 
fraţilor, pănă la capăt, 

Şi deodată, Seceleanu, de cuvintul căruia tot portul as- 
culta orbește, îşi smulse surtucul de pe umeri și-l înălţă pe 
coada unei lopeti, ca un drapel filfiitor. 

„Opriţi poşta, măăă! Opriţi poşta, măăă!* 

Şi glasi lui tuna deasupra sgomotului de ln vapoare, ca 
un muget de taur, pierzindu-se în largul mării. Tot lucrul 
portului, ca la o supremă comandă, se opri prin farmec, 

Sgomotul clevatoarelor, bătaia  pistoanelor, scrisnetul 
macaralelor se potolirä scäzind treptat, inäbusite parcă de-o 
mână nevăzută. Cei din urmă nori de fum esirä gilgiind pe 
geo cosurilor negre, topindu-se în văzduh, — şi portul căzu 

agonie. Tå EN 

Cheiul, negru de oameni. Toţi părăseau luer : apă 
si coborau la uscat. Egeau la lumină orbiti din fundul ! ham- 
barelor întunecoase, izvorind ca furnicile din toate găurile 
de la vapoare, Coborau prăluiţi, asudati, pe jumătate goi, cu 
ee pe urea ra w îmbrobodiți ca dns Ý qu hi bureti şi 

e legate la gură, ca să oprească praful ce u, pre- 
făcut în plämini întrun noroiu cleios. o 

— Ce este? Ce sa intimplat? De ce s'au tăiat postele? 
se întrebau unii pe alţii. Și nu se dumereau de ce s'a oprit lu- 
crul în toiu. 

De la înălțime, pe-o movilă de cărbuni, Seceleanu, cu ca- 
pul gol, cu minecile cămâășşii suflecate, vorbea cu înflăcărare 
mulțimii adunate, 

— Fraţilor... ni se ia pinea de la gură... nu se 
dreptul nostru. Tovarăși!.... nici unul să nu între Ja lucru 


m | 


PENTRU OPINE 
—— 2 mud 


până ce nu se face din nou | eontrolu străinilor intrați în 


munca portului... fz 


-iie aaa e F ie T C R WO RN 


pen în , veneau în urma lui. Agenţii si căpitanii de 
va e unde se oprise încărcarea grăbeau alarmaţi, să 
afle cauzele care au provocat iarăși greva în port. 
„Căpitanul portului, la masă în faţa ceaiului care se ră- 
cise, sene gai crunt, stringind intre degete o bucată de co- 
uscat. 

— Să mi-l trimili pe Seceleanu la birou. Să plece imediat 
la faţa locului dragomanul dela căpitănie si să se facă din nou 
controlul poştelor, Pe American să-l scoţi din lucru, să-i faci 
carnet de muncitor şi să-l dai la lopată la vinturat porumb. 

„_—Apoi, acolo sint numai femel si fete. Nu-l primesc cu 
nici un à Nu știţi?... cu muerile avem tărăboiu mai mare 
decit cu bărbaţii. 

— Trece-l atunci pe celălalt mal, la atelierele Comisiunii. 
Roagă-l pe inginerul englez să-i găsească şi lui ceva de lucru. 

Tocmai se ridicase căpitanul dela masă, cind zări pe 
consulul elen trecind spre birou. Elegant, zimbitor, c'o floare 
la butonieră, cu mersul legănat, salută respectuos. 

— Apropo, domnule Consul, ce faceţi cu nenorocitul 
d-voastră de American? Nu are ce minca. 

Consulul se opri codindu-se cu politetä. 

— Scuzali, d-le Căpitan, omul acesta nu ne aparţine, nu-i 
un sujet elen. Consulatul nu are îndatorirea să se ocupe de 

că este citoyen français şi cade în sarcina consula- 
tului respectiv. 
„> Ei bine, dar în fond e un compatriot de-al d-voastră, 
și-i păcat să-l lăsaţi să moară de foame ca un cine. 

— Pardon, vă rog, — se grăbi consulul, abia stäpinindu-si 
enervarea, — nu confundați. Omul acesta care a debarcat 
aici este venit din pușcăriile franceze. Poate un evadat, poate 
un ra periculos. Nu este altă soluţie decit repatrie- 
rea lui. 

— Cum, — zise căpitanul surizind, — cine o să-l ducă 
înapoi la Cayena? 
—Mă rog, să se întoarcă de unde a venit. Noi nu pri- 
mim pe toți bandiții, pe toți evadalii din pușcărie, In colonia 
elenă de aci, nu avem decit oameni corec{i si muncitori. 

Discuţia urmă în mers pe pănă se opriră anindoi 
deodată în loc, chiar în dreptul consulatului francez, care 
era instalat în biroul de cereale al casei Dreyfus. Directorul 


99 VIAȚA ROMINEASCA 


Jean Focas, un levantin tînăr, ras, svelt — tip american — 
conducea filiala marii case franceze si gira onorific consula- 
tul Republicii. Imbrăcat într'o pijama de păr de cămilă, sta 
răsturnat intr'un fotoliu de piele, citind ziarul Le Temps, 
în timp ce degetele îi jucau pe niște metănii cu boabe de 
chilimbar — obiceiu oriental. j 

— A poftifi, vă rog. Ce onoare!... Cu ev vă putem servi? 
Cite-o cafea cu caimac... Și directorul se pierdu în politețe, 
fringindu-se in două. 

Căpitanul îi tăiă scurt vorba. 

— Ce faceţi cu Americanul d-voastră? Nu-l primeşte ni- 
meni la lucru. Numai buelueuri am în port din cauza lui, 

Vice-consulul onorific al Republicii Franceze îşi increti 
deodată sprincenele schimbindu-si figura, numai o clipă, căci 
își reveni răpede si, surizător, începu să vorbească în surdină, 
c'o voce dulce, aproape muzicală. 

—Vedeţi, e o chestie foarte dificilă, e un caz exceptio- 
nal... Am încercat să aranjez cu domnul Director al Poliţiei, 
să găsim soluţia de izgonire, neavind actele în regulă şi nici 
bilet de liberă petrecere în țară. à 

De sigur, e chiar în interesul autorităților să scăpăm por- 
tul de un asemenea tip incomod si indezirabil. Am vrut să-l 
imbare pe un vapor francez, comandantul a refuzat să-l ia. 
Am ajuns, din cauza lui, în conflict cu agenția companiei 
Fraissinet. 

Am raportat cazul Consulatului general francez. din Ga- 
lati. Vaporul e considerat ca teritoriu national. E dator să-l 
ia pe supusul pe care-l predau eu, Nu-i logic? Am vorbit si cu 
domnii dela Comisiune si mi-au promis... 

Căpitanul, care se  posomorise ascultind, îi tae scurt 
vorba : 

— Mă mir că, pentru aranjarea chestiunilor de acest fel, 
vă adresaţi greşit la Comisiune si la poliţie, care nu au drep- 
tul să se amestece în afacerile portului, lată cum se creează 
conflicte de atribuţii între autorităţi. 

ce-consulul se îngălbeni. “Toată diplomaţia lui abilă 


Vi 
dăduse ger 

— Vă rog, pardon, n'am avut intenţii să ofensez autori- 
tatea... Și se piendu în nesfirsite scuze. 

Căpitanul, iritat, se îndreptă grăbit spre ușă, uitind să 
dea mina celor doi reprezentanţi consulari care se uitau în- 
grijati umul Ja altul, 

Gardianul căpităniei aștepta în stradă. 

— Inginerul englez nu vrea să-l primească pe American 
la lucru. Ci-eă e prea bătrin, n'are ce slvjbă să-i dea. 

— Nu i-ai spus că l-am trimis eu? 5 

— Ba da, şi mi-a răspuns că nu poate nimeni să-i im- 

pună lui ce oameni să ia la lucru. 


PENTRU O PINE 11 


= ţi-a spus? Bine. Vom vedea. Si căpitanul, cu sprin- 
cenele A se indrepta spre birou. £ 
p „ Cine dracu m'a pusla. îşi spunea el 
în minte, chinuit de-o idee fixă: cum să rezolve a tact si di- 
plo noul conflict dintre căpitănie si serviciul tehnic... 
i numai din cauza Americanului !* 


Greva în port se sfirșise. Americanul nu putuse intra 
nicăeri la lucru. Sta amärit, răzleț, pe marginea cheiu- 
lui, călind în jos la apa cenușie care curgea spre mare, 
Ca să-și înşele pofta de fumat, sugea între buze un ciot de 
lulea stinsă. Tutunul era pe sfirşite şi nici un dolar nu mai 
avea în pungă. 

Astepta pe Ahile Harapul, care îi făgăduise să-l buge 
în lucru la pontonul vaporului postal. Urgisit de toate rudele, 
Americanul, fără nici un sprijin, asculta cu umilinţă de văru- 
său Ahile, singurul care-i intinsese o mină de ajutor — din 
milă sau din calcul?... 

i ra spre ponton, Ahile îi făcu semn cu mina să vină 
a 

— Ascultă, măi Nicolachi, am eu un plan bun pentru 
line, ca să câştigi o pine. Este la pichet o barcă fără stäpin. 
S'o ceri tu de la căpitănie. 

Americanul, care asculta cătind în jos, își ridică deodată 
ochii şi întrebă scurt: 

— De ce n'ai cerut-o tu pănă acum. 

— Pentrucă mie nu mi-o dă. Tie, sint sigur că ţi-o dă că- 
pitanul, dacă o ceri. Să punem noi mina pe es şi facem treabă. 
Ascultă, Nicolachi, la mine: un grec cu doxă nu moare, în țara 
asta, de foame, Şi Ahile ridică un deget la frunte, iar buzele 
lui late schitau un zimbet plin de înțeles — plunul lui nu-l 
spusese decit pe jumătate. à 

La poatonul vapoarelor poştale, nu se formau zilnic 
echipe de lucru ca cereale, un grup permanent de 
m Greci şi Romini, care lucrau În toväräsie de cîțiva 
ani. Lui Ahile Buzatul, zis si Harapul, i se recunoștea oare- 
cum, în baza vechimii, un fel de autoritate asupra întregului 
grup. El trata stabilirea preţurilor pentru descărcarea märfei, 
în canne de decan al hamalilor dela pontonul vapoarelor 
postale. 

De dimineaţă, inainte de sosirea celorlalți lucrători, 
Ahile îl adusese pe American la ponton și începuse descăr- 
carea unor butoae pe mal. 

După jumătate de ceas, veniră si ceilalți lucrători. Sbur- 
liţi, cătau toţi cu necaz la Americanul care se făcea că nu-i 
vede, A fost de-ajuns unul să înceapă: 

— Aşa ne-a fost 'vorba, Harapule? Să-ţi aduci la lucru 


12 VIATA ROMINEASCA 


toate rudele tale calice? Si toți începură să strige în gura 
mare : 

— Afară, afară cu ell... Nu primim cocori venetici... care 
rap din pușcărie, — adăugă unul, strigind mai tare 

toţi. 

Ahile îşi întoarse capul, fulgerindu-l cu ochii tulburi de 
minie si dispreț. 

— Tocmai tu te-ai găsit să sbieri, care ai făcut doi ani 
de pușcărie? Chi-tazi-mutra! 

— Eu n'am făcut nici tilhărie, nici moarte de om... 
Chestia mea a fost o afacere de apă, după cum e meseria 
noastră... De unde ţi-ai luat tu dreptul să faci ce vrei aici? 

— Ce inimă, bre, aveţi voi? Un om sărac să nu poată cis- 
tiga o pine? — încercă dulceag Ahile, încă o dată, să-i indu- 
plice, 

— Afară! afară! Oxo! oxo! ho! la ocnă! La apă cu el! —se 
auzi un glas din mulţimea care urla îndirjită. Si un hamal 
spătos se răpezi să-i dea un brinciu Americanului de pe pon- 
ton în apă. Ahile îl apucă de-un braț si amindoi se încăerară, 

Smuncituri, îmbrinceli, invălmășeală. Si cînd se văzu im- 
presurat, Americanul se ghemui, si răpede, c'o singură mis- 
care, își smulse cuțitul dela briu. Cel care-i pusese mina în 
git se trase un pas înapoi speriat, Un gol, deodată, se făcu în 
jurul bätrinului sburlit și furios, care aștepta gata să lo- 
vească, la pindă, cu ochii scinteind ca o fiară incoltitä, Toţi 
urlau ameninfindu-, dar nici unul nu îndrăznea să se apro- 
pie. Pe pieptul lui desvelit, printre bucăţile cămăşii sfisiate, 
se distingeau bine niște linii violete pe albul pielii goale — 
tatuajul numărului de condamnat, 

— Uitaţi-vă la el, — arătă unul cu degetul, — e înfierat 
pe toată viața... Uite matricola de oenas pe pieptul lui. 

„La ocnă! la ocnă!..* — începu să strige toată lumea 
gură-cască adunată în fața pontonului. 

O sentinelă veni în fugă. Cu patul putti, risipi mulți- 
mea. Şi tot alaiul fu impins ame ca în spre Căpitănia portu- 
lui unde avea să se facă judecata. 


Jean-Bart 


Tehnica artistică si cealaltă tehnică 


Variatii îndărătnice pe o temă simplă 


De când s'a mutat la București, revista aceasta pomeneşte 
de Paul Valéry întrun fel si grad care pe mulţi cetitori i-ar 
putea impresiona monoton. Răspunderea pentru acest păcat 
contra varietății — varietatea e capitol mare în codul jurna- 
listicei perfecte — o poartă subsemnatul. 

Adevărat, Valéry e, cum se zice, subiect iritant. Multe din 
scrierile lui sint închise prin tiraj biblio{ilic. Prin urmare, 
sint căutate şi de acei oameni de gust, care adună cărți fără 
a fi cetitori prin vocaţie naturală, ci au pasiune şi competen- 
à numai pentru arta ane, Aceştia însă fac, chiar fără voie, 
autorului o reclamă de calitate superioară. Apoi Valery e au- 
tor greu; este si academician totuşi. In materie de glorie lite- 
rară, zestrea lui e, pur şi simplu, strălucită. 

Stăruinţa mea se explică însă prin alte consideraţii. 

Sint alături de cei care cred că izvorul cel dintäiu pentru 
cunoaşterea artei îl formează mărturiile artiştilor asupra ex- 
perientei şi practicei lor specifice. Mi se pare că operele de 
artă trebue înțelese artistic, înainte de a fi interpretate si 
utilizate filozofie, psihologic, sociologie sau altminteri cumi- 
va. Desfacerea artei de alte sisteme ale spiritului, cu care, în 
vremuri, a fost ea amestecată, este o faptă istorică ce s'a de- 
săvirşit în l nostru. Dela Flaubert și Gautier, prin Par- 

nasieni şi S ti, fenomenul s'a afirmat până la elemen- 
tară claritate, chiar în arta care părea cea mai robită scopu- 
rilor teoretice şi practice. în arta literară. Aici, întimplarea 
aceasta a avut, între altele, efectul considerabil de a despărţi 
arta literară de „literatură“. Arta corespunde unei poziţii ex- 
treme a spiritului, ca de exemplu, matematica; iar litera- 
tura reprezintă o Lo er e mer În simptomatic, artiştii 
franceji moderni i-au dat înțeles profund depreciativ. Franța 
e kenl conștiinței artistice celei mai rafinate, Ceiace, mai 


4 VIAȚA ROMINEASCA 

mult în treacăt şi inconsequent, au spus altădată Goethe 
sau Kant, s'a luminat, în afară de orice cărturărie filozofică, 
consequent si strict, în gindirea unor artiști franceji. Arta 
pentru artă, cum zice formula exploatată arbitrar si vul- 
gar, nu a fost un amănunt al vieții artistice franceze: ea 
înseamnă o epocă necesară a spiritului în general. Conclu- 
ziile acestea elementare le-am arătat si eu, cit am putut mai 
clar, în anii 1910 si 1914, în Săddeutsche Monatshefte din 
München. Când, acum zece ani, am inceput să cunosc pe Va- 
léry, confirmarea exactă a acelor concluzii, din partea unui 
artist ginditor ca el, mi le-a făcut, cum uşor se poate înţe- 
lege, încă mai preţioase. 

Se va întreba: ce e de vină cetitorul romin, în asemenea 
preocupări si preferințe? — Cetitorul, poate că nu, ori prea 
puţin. Dar pe scriitorul romin, în deobste, lucrul îl priveşte, 
cred, destul de energic. Fiindcă adeseori, scriitorul romina se 
poartă și lucrează după dogma romantică a inspiraţiei libere, 
a char trăite”, — „carne din carnea și singe din sîngele ar- 
tistului”. 

Operează încă, nemărturisit acum, formula robustă şi ve- 
selă a „băiatului deştept”, care glorios îşi bate joc de orice 
pregatire artistică, de tehnică şi nu mai ştim ce pedantisme 
d'al de astea ale Occidentului infepenit, poate chiar timpit de 
carte. Nu e vorba: tinărul sau şi malurul scriitor, tot cu lite- 
ratură franceză operează — cum s'ar putea altfel? — dar, 
ştiţi, cu graţie capricioasă, au hasard de la librairie. Spun a- 
„cestea, cu rezerva neapărală, că in scrisul rominesc există 
doar artişti literari necontestabili, Vorbesc numai de o ten- 
dință, ascunsă si adine pătrunzătoare. 

De curind (in Commerce, XXII, caetul de iarnă, 1929), 
în o prefaţă la traducerea unui poem al lui T'Au Luan Ming 
(565—427 după Hristos), Valéry se întreabă cuminte: de ce, 
în timpul nostru, unde tehnica e suverană si idol, „industria 
literară şi artistică respinge tot ce e metodă transmisibilă, 
orice măsură comună, orice condiţii de comparare universal 
consimţită ?” Astfel descopere Valéry o frumoasă contradic- 
ție. lar spiritele comode ar putea scoate, din constatarea a- 
ceasta a poelului parizian, oarecare justificări pentru persis- 
tenta, în părţile noastre răsăritene, a unor idei literare ro- 
mantice re care vo m à aori, 

Ne putem întreba: care sint purtătorii acelei contradicții 
a timpului nostru? 

Sint mai mulţi literați nesimţitori față cu tehnica artei 
lor, astăzi decit în alte vremuri? Sau: a fos altădată, publicul 
mai artist decît astăzi, deci mai cunoscător în tehnica de artă? 

Fără îndoială, a improviza stihuri, sau a ticlui maxime, 
de exemplu, au fost exerciţii care, alături de mandolină, flaut 
sau harpă, se cuprindeau în buna creştere a omului de lume; 


| 
| 
| 
| 
i 


| 


| 


f 


TEHNICA ARTISTICĂ ŞI CEALALTA TEHNICA 15 


si se poate că, pe atunci, omul de lume judeca mai mult de- 
cit cel de astăzi după metrică, sintaxă sau regulele compu- 
nerii muzicale, pe cind publicul nou, dela romantism încoace, 
cercetează pe artiști numai de idei generoase, sau le cere in- 
formaţii de viață palpitantă. 

Să nu uităm că astăzi capacităţile diletantice ale publi- 
cului sint absorbite de sporturi. Masinismul a deschis cimp 
nou de satisfacţii oarecum estetice. „La difficulté vaincue”, 
era metodă de voluptăţi literare în veacurile XVII şi XVIII; 
acum ea sa permulat la automobil, avion, motocicletă. Me- 
trica și sintaxa elegantă au cedat acestor concurenți; si a- 
mintindu-ne acestea, simțim că se atenuează contradictia re- 
levată de Valery. Poetul vrea ca înflorirea tehnicei maşiniste 
să fi întărit, corespunzător, conştiinţa tehnicei de artă. Dar 
viața istorică nu pare a se fi lăsat vreodată supusă unei ase- 
menea logice. Și apoi: nu e tot „logic”, ca trebuinte si plăceri 
să-şi schimbe La. rider Énersia die nibilă din era unor 
aana trebuințe și plăceri și-a schimbat acum orientarea, si 
atit. 

Nu e nicidecum constringător, ca oamenii din aceiaşi 
vreme să cultive, cu egale scrupule tehnice, sonetul și motoci- 
eleta. Insă, poate, din contra. 

Este foarte interesant — si iarăși „logic — că artiştii de- 
vin cu atit mai artişti, cu cât publicul se face mai mult moto- 
ciclist, aviator, şi altele aşa. Valery nu uită că specializarea e, 
alături de cultul tehnicei mașinisie, un semn mare al timpu- 
lui nostru. Se miră totuşi, că publicul pare a nu vrea să recu- 

noască artistului şi artei dreptul la specializare, — ca şi cum 
efectul Dea al specializării n'ar fi tocmai o specială neinte- 
legere față cu specialitatea celuilalt. Intelegerea şi armoniza- 
rea, în acest puact, aparțin viitorului: acum sintem in fier- 
berea inceputurilor; spiritul ne e plin de confuzii, rămășițe 
din vechi prejudecăți ierarhice. Nu uşor vor ajunge oamenii, 
nu numai a pricepe, dar şi a simţi, îndreptăţirea egală a ca- 
pacitälilor şi tehnicelor diverse, în inventarul total al culturii. 

Pentru cel ce se interesează de artă, fenomenul capital 
e desigur acea conştiinţă acută a specializării, proprie artis- 
tului actual. „L'art même du romancier m'est un art presque 
inconcevable” — iși începe Valéry Omagiul cătră Proust. E 
greu să ne închipuim o vorbă de om specializat mai simpto- 
matică decit această mărturisire a poetului. Faţă de aceasta, 
ne e suprem indiferentă orice credinţă diletantică a publicu- 
lui, incluziv camlota literară pe care o produc furnizorii săi, 
— fără tehnică, prin liberă inspiraţie. 

Dacă un Valéry face gresiti pentru a înțelege că, alà- 
turi de „ ", care e „le système des ornements et des 

chances Sa lanyat, vorbirea poate functions expresiv, deci 
artistic, pentru a intensifica şi concentra imaginile experienței 


16 VIATA ROMINEASCA 


noastre imediate despre oameni şi lucruri în ordinea ei nor- 
mală, — atunci putem vedea liniștit că publicul, specializat 
si el altfel, deloc nu-şi dă sama de artă în general ca o spe- 
cialitate exact determinată . 


voință, de entuziasm, de pasiune oarecare, 

nsistentele lui Valé asupra tehnieci privesc mai întăiu 
pe producătorii artei; negreșit apoi și pe acei ce se ames- 
lecă să o judece. Fiindcă, dintre toate adevărurile sămănate 
de veselul Alecsandri, nul e născut poet" pare să se fi 
desteptat, de o sumă de ani, cu o nouă putere operativă, întă- 
rită prin acel generos „Scrieţi, băeţi!“ ce răsună tot din vea- 
cul de aur al seripturilor române, ne este deadreptul prescris 
ca, pentru echilibrarea conștiinței noastre literare, să insis- 
tām asupra acelor insistențe ale lui Valéry. 

Aceste lucruri interesează pe scriitorii de meserie, Insă 
nu are referentul si criticul literar obligaţia de a scrie uneori, 
excluziv chiar, pentru acestia? Cred că dreptul specializării 
poate fi invocat aci, fără a supăra publicul à > dinafară, care 
ușor poate trece peste asemenea paragrafe oarecum ingrate. 

Pentru a vorbi din nou în apărarea tehnicei de artă, Va- 
léry ia ca prilej traducerea unor poezii chineze. Chinejii, zice 
el, au fost cel mai literar dintre popoare; singuri ei au în- 
dräznit a încredința literatilor cirma țării. Cu părere de rău 
notează el că Chinejii au neglijat matematicile; şi se miră 
cum oameni atit de ingeniosi au putut rezista farmecului 
numerelor și al simboalelor. alery e pătruns de respect pa- 
sionat în fa iinței matematice: dignitatea i ictică si, 
probabil, rm ei, par să formeze, în iaaa ro ht 
a poet îndrăgostit de prestigiu, idealul însuși al vieţii spiri- 
tului, 

„Il faut done se faire une règle simple et assez constante, 
qui ne peut sans doute, qu’ être arbitraire dans son principe, 
mais qui soit fixe, une fois ‘choisie, — qui s'ajuste à des carac- 
tères de l'oeuvre existant nécessairement dans toutes les oeu- 
vres, a qui réduise le plus possible Ja part du sentiment per- 
sonnel“, 

Această restringere a „sentimentului personal“ aplicată 
poeziei este caracterul care face din Valéry o curiozitate ne- 
plăcută cetitorului oarecare. Astăzi, filozofia matematicilor 
caută a mări simţitor elementul convențional în constituirea 


umanizează surprinzător fizionomia clasică a matematicilor 
va fi încântat pe poetul care le iubeşte, mi se pare, nu fără 
invidie. Si invers: îl supără esențial intimplarea că, astăzi, 


a Ă 


TEHNICA ARTISTICA ŞI CEALALTA TEHNICA 17 


literaţii si publicul au pus, în locul convențiilor unti vechi 
estetice naiv obiective — „une convention de rupture et d'in- 
commensurabilite”, și, prin aceasta, o făcut impasihilă orice 
„judecată“ în materie de artă. L'art, dans l'opinion des mo- 
dernes, est si étroitement associé à l'idée fixe de ‘spontanéité, 
ou à une sorte de spiritualisme révolutionnaire, qu'un ouvra 
ge qui ne respire je ‘ne sais quoi de rebelle ct de factieux est 
p peu intéressant”. Cum viața poeziei chineze a fost de 
un rar conservatism, nu se află alt exemplu mai solid pentru 
apologistul tehnicei în arta literară. Maltarmistul riguros pare 
să regrete numai lipsa de interes pentru matematici ca mè- 
todā generală a spiritului aptă să deslege superioare posihiii- 
tăți unei arte poetice severe, 

Să însemnăm bine aceasta: din tehnica poetică, Valery 
exelude categoric gramatica, „Ce vest pas que je m'inquète 
de la correetion grammaticale toute sèche- ortographe et a- 
cords sont des observances de pure vanité, qui n'engagent 
pas les vrais intérêts du discours et qui n’ont rien à faire avec 
les valeurs vives de esprit". — Insă gramatica „toute sèche“, 
"sie locmai elementul exact, liber de „Sentiment personal" în 
comunicarea verbală. In ucest element, singur, se găsesc cele 
mai precise si sigure „rites et coutumes”; în gramatică se 
află „les mé es (transmissibles, les communes mesures“ 
cele mai general obligatorii. De aceia, critica literară în vre- 
mea clasică, pe care atit de mult fi place lui Valéry s'o citeze 
ca model de conştiinţă artistică, a fost, eschtial, critică gra- 
maticală, dela Malherbe pănă la Voltaire, și la cei din urmă 
epigoni ai clasicismului. Bi 

Noua știință a limbii, care vrea să reducă toată grama- 
tica la stilistică, să sacrifice uzul gencral al vorbirii inten- 
tiunilor individuale, si prin paradoxală uzurpare, să lărgeas- 
că, în domeniul graiului, partea esteticei în paguba logicei si 
a practicei, este un reflex'evident al filozofiei lui Fichte, din 
pur spirit romantic născută. Dar acest romantism este, acum, 
singurul fundament admisibil a] creaţiei ca si al interpretării, 
în arta literară. Este interesant a determina, în Valery tocmai, 
graniţele oricărei încercări actuale de a fi — clasic. F 

Spune Cocteau (în La Nouvelle Revue Française, 1 iunie 
1930, fragment din ineditul Opium): „Oricare ar fi indivi- 
dualismul, partea solitară, rezervată, aristocratică, luxoasă, 
monstruoasă n unei opere de maistru, ca rămine toluşi socia- 
lä, în stare să ajungă păn'la altul, să miște, să îmbogăţească 
material și spiritual © massä. Dar trebuinta de a se exprima 
dispare la hedonist. El nu caută a realiza capete de operă; 
caută a se preface pe sine în cap de operă, — cel mai neen- 
noscut, cel mai egoist cap de operă”. 

Putem neglija legăturile. intimplätonre în fond, ale nees- 


14 VIAȚA ROMINEASCA - 4 
tei observaţii cu apologia opiului. Cocteau arată aici punetul 
de plecare al oricărei activități estetice. Această poziţie 
egoistă u spiritului este inceput absolut, — atit cât asemene 
stare iniţială poate fi sugerată prin vorbe. Intensitatea aces- 
tei stări este măsura falentului artistic, Restul ¢ social, si se 
poate reduce la domeniul reproducerii mecanice. Valorifica- 
rea estetică a oricărei tehnice expresive nu se naşte decit din 
acele pure capete de operă egoiste, eminent nesociale, Dile- 
tantii, dacă sint oameni de gust si de scrupul estetic, se în- 
chid definitiv rezignafi în asemene capete de operă intime. 
Fiind neputincioşi să creeze ori să rafineze tehnica, singurul 
hedonism care le şade bine este cel mai modest, adică cel 
mai nesocial posibil. Insă diletantul e, foarte adesea, ca prin- 
trun deosebit blestem, — nemodest. In realitate, mulţimea 
„artiștilor” e mulţime de diletanti fără modestie. Faţă de 
existența lor masivă, insistențele artiştilor adevăraţi — a 
ucelui fel de oameni în stare sii uite, în visarea capetelor de 
operă „egoiste“ în care necesar fi transformă instinctul lor 
artistic, orice zgindärire'de a se publiciza — în favoarea teh- 
nicei, pe care ei singuri pol să o creeze si să o modifice, este 
operaţia salutară prin excelență, | 

Tehnica € măsura transmisibilă a energiei hedonismului 
pur, adică nesocial, al artistului. 

Fiindcă acest hedonism nesocial este, în diletanţii ce for- 
mează massa debitantilor de literatură, aproape de zero, teh- 
nica le apare lor neglijabilă, Acesta e, de exemplu, roman- 
tismul „băeţilor destepfi”, — un romantism social. „Băeţii 
deştepţi” sint hedonisti de piaţă. 


Paul Zarifopol 


Moartea dresorului de sticleti 


A murit dresorul de sticletiL. 
A murit si ultimul dresor — 
A murit cu minile pe ei 

i ochii 'nfipți în ochii lor.. 

i'n odaia lui, nau mai rămas 

ecît note muzicale pe pereți, 
Portativele de sirmä, fabricate de ovrei, 
Coliviile de sfoară, cu gräuntele de mei, 
Şi vre-o sută de duzini de cintäreti 
(Imbrăcaţi în doliu mare), 
Ce-au cintat la 'nmormintare 
Şi-au să-i cinte si la parastas!.. 


A murit dresorul de sticleți L. 

A murit dresorul, fericit 

Că sticleții lui — 

Copiii nimănui, 

L-au stimat si l-au iubit, 

Şi că el a scos din ei, 

O falangă minunată 

De maeştri cintäreti. 

Nu fircovnici mititei 

Ca dresorii de-altădată... 

Şi e drept, că lucrul cel mai greu 

E să-și piardă omul vremea cu sticletii, 
Ca să pună la curent analfabeții 

Cu ce-a neglijat să-i pună Dumnezeu. 


tr A 


Si, din coliviile de sfoară, | 

Au zburat să cinte'n stradă, afară... 

Şi-au jurat solemn, pe viitor 

O complectă libertate 

Pentru cintecele toate, | 

Şi sficlefi, toţi, să cinte numai după capul lort. 


A murit dresorul de sticleţi L.. 

Bine ca murit la timp şi el, 

Că era alcoolic, bilbiit şi chel. 

Dar (la drept vorbind) era „dresor“, 
Fiindcă, după moartea lui, sticletii 
Când au vrut să cinte după capul lor, 
Au dat „kix“ cu tofi.. 
Si cintäretii ge 

S'au întors afoni la colivie 

S'au întors cu toți. 


Dar ce folos, | 
Că dresorul ce-a murit, nu e Cristos, 


Si dresorul mort nu mai învie L. 
Ion Minulescu 


Despre individualitate Si nemurire 
ES ————— 


Am socotit totdeauna că definiţia Creştimismului se află 
in perez”, si pentrucă nu mai pot crede multe puncte ale a- 
cestui crez”, — cum ar fi, bunăoară, învierea morţilor, — 
n'mn cutezat niciodată să mă numesc crestin. Ar fi insemnat 
să port o etichetă falsă. Cum, însă, Denn Inge arată că ere- 
zul” nu te obligă citusi de putin şi că Creștinismul poate să-şi 
inoiascä si să-și schimbe ideile la infinit. mai că aşi fi tentat 
să-mi spun creştin şi să accept doctrinu. 

Voi intra în subiect ocupindu-mă de nemurire. Sint in a- 
ceastă problemă idei care se adresează spiritului nostru. A- 
cest gen de comunicare spirituală ne e cit se poate de străin 
si, totodată, cât se poate de familiar, căci impărtăşim aceleusi 
idei. Vieţile noastre spirituale au numerouse punete de atin- 
gere. Aşa dar, să vă pun o întrebare: Intrucit putem susține 
că viaţa spirituală pe care o impärtäsim € nemuritoare? Dar, 
şi mai mult, {in să vă pun o altă intrebare pe cure si en 
mi-am pus-o adescori, Ce este acest H. G. Wells care cugetă 
acum inaintea d-voastră? 

H. G, Wells e un om care sa născut în anul 1866 $i care, 

tunci, u umblat încoace si încolo și a făcut ba una, ba 
alta. O parte de gindire, care poate fi considerată că este a 
lui, se află aci de faţă. Dar putem fi siguri că el ce în intre- 
gime aci? Pot să afirm că. departe de-a lua parte în între. 
gime la această diseutic, foarte mult dintr'însul nu se mai 
află nicăeri, Cea mai mare parte din el nu mai există. A mu- 
rit, A pierit și sa uitat, In cea mai mare parte, el e tot atit 
de mort ca si bunicu-său, 

Să vă lămurese mai amănunțit ec Vrem să cred prin u- 
ccasta. Să ne gindim ln copilăria sa, In anul 1867, el era un 
copil mie şi extrem de zburdulnic, Avea o sensibilitate vie si 
un mod violent de-n st manifesta, Intro bună zi, se petrecu 
un eveniment extraordinar în viața Jui, Credea poate cñ y 
sosit sfirsitul Inmii. Sta culcat pe o cannpeu, se rostogoli de 
pe en şi căzu. Era normal ca din accastă căzătură să se ulen- 


 ____VIATAROMINEASCA i 


tinct; își menține cul citva timp deosebit de restul universu- 


lui, si în cele din urmă moare si ajunge la un sfirșit — fizic, 
cel putin. Dar € această afirmaţie incontestabilă? Dacă cer. 
cctăm biologia descriplivä sau psihologia modernă, vom gäsi 
întăiu un fapt curios, şi apoi altul, care vin să slăbească și 
să därime această idee a complectei integritäfi a indivizilor. 
Ei nu sint aşa de bine distinc{i cum sintem înclinați s'a ere- 
dem, 

Să ne adresăm intäiu biologului. Acesta va admite că 
vameni, pisici şi cini sint creaturi individuale, şi va spune, 
probabil, că sînt deplin individualizate, Dar, de-l veţi intreba 
dacă faptul e valabil pentru toate vieţuitoarele, e] va răs- 
punde fără inconjur „nu. Va recunoaște că cele mai multe 
plante par mult mai individualizate decit sint, O plantă se 
poate desface întrun număr de plante: sint indivizi sau frac- 
tiuni ale vechiului individ? Două plante de specii diferite 
pot fi grefate, Ce e planta grefată faţă de indivizii primari? 
Un individ nou? Unul dintre «i? Sau amindoi? Co cij par 
mult mai individuali decit siut în realitate, Munţii de-aseme- 
nea, E o dispoziţie a spiritului nostru de a-i consdera indivi- 
dual, Vorbim despre piscurile Jungfrau din Alpii elvețieni 
caşicum fiecare din ele ar alcătui o unitate intreagă si dis- 
tinetă — ca piramidele, bunăoară, — dar în realitate ele nu 
sint decit virfuri ale unui masiv muntos. 

Dar nu numai plantele si munţii sînt lipsiţi de indivi- 
dualitate, căci biologul ne va vorbi si de nenumărate specii 
de animale inferioare, la care, uncori, doi indivizi se împreu- 
ncază și se contopesc intr'unul, si unul se va despărţi în doi 
sau în mai mulți, si aceștia — la rindul lor — în alţi indi- 
vizi, din care se ramifică alţii, care niciodată nu se separă şi 
formează, astfel, ceince se chiamă o colonie — mn fel de su- 
pra-individ. Dacă animalele superioare ar putea face ceiace 
fac cele inferioare, l-am avea pe d, Lloyd George contopit cu 
d. Snowden întrun individ — care sint sigur că ar un 
groaznic coşmar pentru publiciştii Franței —, și l-am avea pe 
d. Winston Churchill divizat în zeci de Winston Church I 
scriind cărți, pictind, alcătuind guverne; comandind şi con- 
stituind armale şi flote, ducind toate aspectele priceperii sale 
pănă la ultima expresie, Mă tem că o fi tinind să i se întim- 
ple aşa ceva. Dar biologul ne asigură că toate animalele su- 
perioure au pierdut însuşirea de-a se contopi, de-a se divide 
si de-a se ramifica. Ele sint individualizate întrun grad înalt 
— spune biologul —, sint alcătuite dintr'o bucată, despărțite 
fiecare de restul universului într'o măsură pe care nici o altă 
creatură nu a atins-0. Individualitatea, aşa cum o stăpinim 
noi, €, pentru viețuitoare, o excepţie si nu regula. Ea nu e un 
mod obișnuit de viaţă. 

Dur, eu toate că sintem individualizaţi pe o treaptă atii 


DESPRE INDIVIDUALITATE ŞI NEMURIRE 5 


de înaltă, nu sintem deplin individualizaţi — ne spune bio- 
logul. Ne va arâtu cazuri foarte ciudate cind oi, porci, cini, 
copii s'au născut cu două capete la un trup, sdu cu două tru- 
puri la un cap. Ducă sint două capete, atunci unde € indi- 
vidul? Şi va deduce faptul că o bună arte a fiinţei noastre 
trupesti ne este necunoscută. Noi nu sim ce e in corpul nos- 
tru pănă ce nu învăţăm, fie din auzite, fie la şcoală sau din 
cetit. Şi dacă nu ne-ar pindi oarecare turburări, noi n'am şti 
ce se petrece în corpul nostru, si nici cum e alcătuit. Indi- 
vidualitatea noastră particulară nu pătrunde, de fapt, şi în 
corpul nostru. Dacă vom läsa pe biolog să continue, ne va 
spune că, în vasele sanguine şi in țesuturile corpului nostru, 
se află milioane de fiinţe mici, perfect asemănătoare eu u- 
nele dintre cele mai mărunte animale microscopice; că ele 
duc o viaţă independentă şi că se plimbă în corpul nostru aşa 
cum cetățenii se plimbă pe străzile si prin locuinţele unui o- 
rus. Aceste ființe mărunte. acești corpusculi omoară germenii 
boalei, transportă hrană şi aer, şi fac o sumă de servicii. Ele 
au o individualitate proprie foarte redusă. Noi sintem alcă- 
tuiți din milioane de ființe asemenea nouă. Există diferite 
grade si diferite feluri de individualitate, Chestiunea nu e atit 
de simplă cum o cred unii. 

că trecem dela biologul modern la psihologul modern, 
aflăm revelații şi mai surprinzătoare în privința individuali- 
tății noastre care, la prima infăţişure, ne apare atit de sim- 
plă. Psihologul ne vorbește de spirite scindate si intoarse im- 
potrivă Tor: Cazurile numite de dublă personalitate sint x- 
trem de ciudate. Sint, ce e drept, puţin frecvente, totuși există, 
Există oameni tare uită subit cine sint Individul devine alt- 
cineva. E un fapt care poate surveni in sture de hipnoză si 
in caz de demenţă, Dar poate apărea si fără hipnotism sau 
demenţă. Aceiaşi minte si acelaşi corp pot fi stäpinite întăiu 
de o, personalitate si apoi de alta. Mulţi suferim parţial de 
această dedublare. Inir'adevăr, care dintre noi nu posedă un 
eu mai bun şi altul mai rău? 

Referindu-mă, deci, la datele biologiei si ale psihologici, 
găsese elemente care să vină în sprijinul profundui mele În- 
doeli ducă acest H. G. Wells, de care mă ocup, este intr'ade- 
văr o ființă absolut independentă, separată si distinctă, așa 
cum neam deprins s'o credem. S'ar putea ca personalitatea, 
individyalitatea mea să pară mai distinctă decit este, Poate 
că e o comodă iluzie biologică. Aşi putea cita o mulțime de 
fapte care să demonstreze aceasta şi să arale cum s'a dezvol- 
tat individnalitatea în cursul evoluției și cum, fiecare individ 
nu este decit o experienţă pe Cure nalura o face spre a in- 
cerea o serie sau alta de calități, 

Dar să privim înăuntrul nostru, Ce simţim noi despre 
identitatea noastră cu noi? Să vă spun ce simi cu despre I. 


E AN De VIAȚA ROMINEASCA 
G. Wells. Am încercat pănă acum să dovedesc că o mare 
rte dintr'insuL e o fărimă moartă si Încă o fărimă fără va- 
oare, Am mai incercat să arăt că mintea care scrie acum e 
ceva cu mult mai mult decit H. G. Wells. Si cind ajung la 
introspecțiune, simt foarte limpede că sint ceva cu totul deo- 
sebit de acest individ H. G, Wells care măniucă, si doarme, 
și colindă prin lume, 

Simt că sint legat de el ca o remorcă. Ceva mai mult: 
trebue să mă slujesc de vocea lui, să privesc cu ochii lui, să 
sufăr durerea oricărei lovituri fizice pe care o primeşte. El e 
fereastra mea în lume si interpretul meu. Sint silit să cuget 
cu creerul lui, si colecția lui de amintiri e singura mea bi- 
bliotecă de informaţie. Nu ştiu dacă aşi putea gindi, simţi 
sau acționa, ca individ, fără el, si totuşi nu simt că sint el, 

Mă ocup foarte mult de el. H liu cit se poate de curat si 
veghez totdeauna să nu devină supărăcios, plictisitor sau Je- 
nes. (Fireşte că nu izbutese totdeauna.) Trebue să-l răsfâţ si 
să-l conving. Imi place să mi se spună că e bun si distins, 
tot aşa cum imi place să mi se spună că automobilul meu e 
remarcabil, Dar um uneori dorința să scap de cl. Doamne, 
cum o dorese! E greoiu în tonte şi nu pot spune că e frumos, 
Are instincte si pofte îngrozitoare, A început să prezinte sem- 
ne considerabile de uzaj. Biblioteca informativă pe cure o 
poartă ar putea fi mai ordonată, şi celulele crecrului lui mai 
agere. Dar el e singurul care mă poate ține în contact cu lu- 
mea. Cind se va duce el, mă due şi eu. Voi fi redus la tăcere 
pentru totdeauna, 

Nu e nimic original în acest mod de a mă desprinde de 
mine. Mulţi oameni pot realiza așa ceva. Cind sintem tineri. 
ne identificăm cu noi în întregime şi cu pasiune. Accasta 
poate fi o necesitate biologică. Dar cind devenim maturi, — 
sau cînd îmbătrinim, — separaţia se accentuiază. In tot tre- 
cutul istoric al neamului omenesc, se poate constata acest 
sentiment de detaşare. Era obiceiul să se numească „suilet” 
partea care gindeşte, si „trup” partea disprețuită; dar acesta 
nu € în întregime punctul meu de vedere. H. G. Wells, cătră 
care Îmi îndrept ochii, € tot atit de mult spirit, pe cit e şi 
trup. El ce întreaga personalitate individualizată şi concen- 
trată. Cind H cetese pe Sf. Pavel, acolo unde vorbește despre 
Adam cel vechiu si Adam cel nou, îmi apare cu mult mai a- 
proape de adevär decit această deosebire populară dintre 

trup şi suflet. Strigătul lui: „Cine mă poate libera de trupul 
acestei morţi?” il găsesc foarte clar. Cu cită pasiune am re- 
petut acest strigăt! Simt că sint „gind”, — o parte dintr'un 
mare proces de gindire, — incätusat într'un egotism prea dez- 
voltat, prea intens si prea limitat, aşa cum unele creaturi ti- 
nere sint prinse de membrana oului lor, í 

Dar ceiace spun aci cred că nu intră în vederile doctri- 


DESPRE INDIVIDUALITATE ȘI NEMURIRE E 


i tine. Creștinismul adevărat susține că sintem aceiași 
ia vecii vers: Gilbert Chesterton ar putea serie ceva des- 
pre aceasta. Punctul meu de vedere e mai aproape de stoi- 
cism; dar un stoicism văzut în lumina științei biologice mo- 
derne. Nu ered cituşi de puţin că trupul lui H. G, Wells sau 
personalitatea lui sint nemuritoare. Cred însă că Cempnțierea, 
acest proces de gindire în continuă creştere, şi voinţa, din 
care noi sintem numai părţi, din care eu sint o parte şi din 
care d-voastră sinteţi o parte, pol să progreseze neincetat în 
rang si in putere. Cred că Omul e nemuritor, dar nu er 
nii. Consider omul din noi mai important decit faptele din 
viaţa individuală, şi aceasta nu din sentimentalism ci ca o 
afirmare riguros exactă a realității biologice și intelectuale, În 
dividualitaten noastră este o obsesie inäscutä, de care_vom 
scăpa cînd vom deveni mai ARS Şi e rare S bass 

i ntru că inteligența în creștere ne ma 
e aa fai eu ultima infringere a oricărei dorințe indi- 
viduale prin bătrineţă, prin slăbiciune şi prin ergo șa 
Personalitate, individualitale — iată o deviză bio ogică 
menită să piară. O conştiinţă de ceva mai înalt decit noi, su- 
fletul nemuritor al neamului omenesc,pune stăpinire pe vii- 
ta noastră. Această idee despre sufletul nemuritor al iert 
rii, în care propriile noastre vieți sint ca nişte rai cà- 
toare, se găsește in cciace Confucius numeşte „omu sp 

rior”, în ceiace SI, Pavel numeşte „noul Adam”, în .Aogos-u 

odernul „supra-om”. i - 

jy ia cului la Sa ordin de fiinţe superioțre ao 
inseamnă suprimarea tuturor sau a unei părți din cal ue 
noastre dinstinetive. Dimpotrivă, trebue să le exploatăm g 
mai mult, să le educăm si să le exercităm in aaen gona 
lităţilor noastre. E păcat să ne ingropäm insuşir le re dr 
duale care nu pot decit să folosească ființei mpeane, ez 

De asemenea, nu trebue să ne inchipuim că zecea par a 

eului la fiinţa nemuritoare a neamului omenesc YA se 

subordonare a eului strimt al unui om, la cul la fe Ie a ai 
al altor oameni. Aceștia la rindul lor, trebue să Lg be 
răsputeri la progresul cunoașterii și al puterii. Nu ura n pi £ 

răsirea vreunei părți cit de mici din inteligența și te nfa e i 

va spre fericirea maximă a celorlalţi, sau age aja és 

majoritatea, si nici alt non-sens asemănător, Nu “Ans c- 

mocrat de felul acesta. Lumea de astăzi si cea de mine nu « 

făcută pentru oameni slabi, cum nu e nici pentru oameni e- 

goişti; nu e a celor multi, ci a celor mai buni. Ceia ce astăzi 

c mai bun, mine va fi comun. 7 : 

Propoväduind o nivelare socială, nu urmärese să pun la 
indemina prostilor condiţiunile unei vieţi mai bune, cit vreau 
să se bucure de ele toți cei cari le merită. Sint partizan al 
unei schimbări economice, pentrucă actualul sistem prote- 


# _. VIAȚA ROMINEASCA 
jează şi hrâue e un furnicar imens de risipilori inutili, Mili- 
tarismul și războiul sint copilării, dacă nu şi mai oribile decit 
poate fi o copilărie, Ele trebue să intre în domeniul trecutu- 
lui, să moară. 

Principiile mele politice sint o conspirație pe faţă, netäi- 
muitā, care tinde să elimine cât mai repede noţiunile, pe sent 


singur: „imperiul Omului”. E firesc să fac apologia Științei, 
căci în lumea ştiinţifică găsesc acest devotament dezinteresat 


sa sporească cunoștințele Omului! Toţi putem fi cetățeni în 


şi socială are multă nevoe de lumina si conducerea spiritului 
de boala 


In chipul acesta încerc să iräese, în chipul acesta am 
ajuns la o antimită stăpinire a aviditätii, a temerilor, a pasiu- 
nilor şi vanitätilor cure mi-au tulburat zilele tinereței şi în 
chipul acesta am scăpat de teama de moarte. E bine să te 
simţi o parte din viață. După cum ceasoricul solar cunoaşte 
numai orele cu soare, tot aşa viața trebue să știe numai că 
trăeste, 

Multe in viațăm în timpul vieţii. Un lucru însă nu-l vom 
sti niciodată. Nu vom ști niciodată că am murit. 


H. G. Wells 


Contribuții la „chestia Stere“ 


` 


I 


„Chestia Stere“ ur putea deveni pentru Rominia „cazul 
Dreytus” din Franţa: o problemă de conștiință pentru fle- 
care cetățean, răfuială asupra unor probleme în suspensie, 
lichidarea unui trecut și ocaziu pentru definirea pozițiilor si 
adversitätilor ireductibile, Ultimul act al unci tragedii po- 
litice “a consumat în mijlocul unei trădări aproape generale. 
Memoriite d-hri Stere publicate în „Adevăru au arătat sub- 
teranele turburi si lipsite de măreție ale acestei afaceri. Ele 
cuprind lămuriri si detalii inedite, care însamnă pe ceneetă- 
torul politic si obligă orice conştiinţă de a se defini si a lua 
poziție. Dacă în urma acestor memorii, a trădărilor şi a ul- 
timelor evenimente, se vu trage lespedea — aşa cum ear- 
doarea prostească patriotardă, dorința mama 4 pere sei 
i Le re rtuniste — nu mai rämine pentru 
pe n rr Agea decit hotărirea marque ps ae 
dică indiferentismul), tăcerea di retuitoare y 
nemărturisită e du) modului de “punkte a problemelor in 
iata publică rominească. : 
a vreau să fac o inutilă men culpa. Am atacat si cu pe 
d. Stere, Nu era un bâtonner lyriquement son _ maitre, ci 
diferenţe pe teme fundamentale de sociologie juridică, o de 
päsire pe care cursul vremii în èx erimentarca a A 
politice mi-o indicau și îmi dădeau libertatea atacului. Lio a 


* Poblicäm acest articol al tulentatului publicist P.. Mareu-Hais, 
cu toate că nu toate ideile dezvoltate în el reprezintă punctul de vo- 
dere al redacției. „Contribuţiile” d-lui P. Marcu-Bals sint cxtrem de in- 
teresante nu numai prin talentul cu care aint scrise, dar ca o mār- 
turie a felului cum priveşte tineretul actual anumite probleme, 


(Redactia) 


% VIATA ROMINE ASCA 


patriotardă si necugetätoare am urit-o din toate fibrele fiin- 
fei mele, Dar acum, cind cele două organe cotidiane „Curen- 


tul” şi „Cuvintul“ din apropierea grupului „Gindirea” fac cor . 


şi furnizează pietre grele pere o lapidare, care însemnează 
cea mai gravă crimă u politicii romineşti, nu pot face alteevi 
decit să trag ultimele consecințe si să mă despart de prie- 
teni scumpi. 

„Cazul Stere”, in totalitatea lui, nu e un episod, ci o pro- 
blemă crucială a doctrinelor si practicei politice rominesti, 
unde se pot studia diferențele de metodă şi unde se pol 
surprinde de cătră cercetătorul politic o serie întreagă de 
fenomene şi atitudini, 

Politica engleză se: caracterizează prin oroarea revolu- 
tici și a salturilor repezi (întrum cuvint conservatism), iar 
dela epoca singeroasă Cromwell, Anglia a știut să reformeze 
în interiorul ei insular numai la umbra și în urma exp 
riențelor revoluţionare continentale. Politica franceză este 
marie duelului şi a „cocoșului“ agresiv-spectaculos (cazul 

reyfus, linia Clemenecau). In italia, ritmul, fastul, grandi- 
locvenfa, imnul si ditirambul hotărăse destinele publice. 
In Germania, lupta dintre federalism şi unitarism, pofta de 
prestigin si putere (Der Wille zur Macht a lui Nietsche) 
sînt elemente constitutive. In Rominia, fizionomia vieţii pu- 
blice nu se poate caracteriza — luind în considerațiune vici- 
situdinile istorice — decit en politica vinatului faţă de vi- 
nător. Scheler definea în acești termeni atitudinea politică 
a orientalului faţă de politica vestului eu an. În lupta 
pe viață si pe mourte care se dă pentru fiară la o vinătoare, 
se dezvoltă anumite aptitudini. La vinător, elementele cava- 
leresti şi agresivitatea sint maxime. Simţămintele de „domn” 
și superioritale capătă forma! și contururi precise. O anu- 
mită linişte, um surts irezistibil de cuceritor, o atitudine min- 
dră e francă, îi iluminează portretul de bestie plinä de suc- 
ces. Vinätorul are o tactică extrem de complicată unde sire- 
tenia e dozutä de teamă. Armele lui sint: retragerea, evita- 
rea luptei, tratarea dilatorie a adversarului. „Băjenarii“ si 
„anii de băjenie*“ sint lucruri frecvente fn istoria rominească, 
Fiindcă nu-i dă mina, adversarul nu este poftit pe cimpul 
de sport, ca să aibă loc lupta decisivă. EJ trebue atras în 
mlaștini, poftit în văgăunile munţilor, obosit prin alergare, 
otrăvit prin nesiguranță. In tactica adoptată de adversari 
contra d-lui Stere se văd „dungile rasei”. Dela 1919 până 
la 1930, putea fi împușcat, judecat, pus pe roată, reabilitat 
sau exilat în Insula Șerpilor ori la mănăstire. Nu s'a întim- 
plat nimic din toate acestea. Contra unui adversar redutabil, 
amintirile ancestrale ale „Yinatului“ si „băjenarului“ s'au 
redeșteptat. 

„Băjenărism” (opinia publică amorfä) + „șantaj perma- 


CONTRIBUȚII LA „CHESTIA STERE“ şi 


nent” (suprema voluptate fanariotă) = „chestia Stere". A- 
cestea sint cele două complexe ale psihologiei colective ro- 
minesti eu care se pof explica fazele unei drame itice. 
„Băjenărismul” şi „tanariotismul“ se complectează, Fanarul 
fiind tot atitudinea vinatului. La primitivitatea băjenarului 
s'a aliat rafinamentul „pezevenghiului“ (furnizor fanariot 
de cadine), Toată periferia vieţii noastre publice a sältat 
de bucurie. Se oferea, în sfirsit, un caz unde își putea revärsa 
emoţiile cele mai scumpe: sadisinul băjenar cu care îşi spa 
chinui adversarul, jocul felinei șirete cu vrabia proastă, pe- 
sibilitatea — ce plăcere ! — a umui şanlaj permanent, Ra-* 
reori „dungile“ s'au arătat intro lumină mai hidoasã. 


li 


Timp de 11 ani am discutat cu multā dume „chestiu Stere“, 

Pe terasa şi ka umbra scumpei Mănăstiri a Deatului, pe cales 
Unirii si pe calea Victoriei, la Café Reimann pe Kurfürsten- 
damm, în Berlin sau noaptea la Caveau des Oublicttes Rou- 
ges în Paris, pe malurile Isarului și ale Neckurului, cu prie- 
teni, cunoscuţi si simpli cetățeni romini — pretutindeni re- 
venea ca un leitmotiv eroarea capitală in definirea esenței 
omului politic. Trebue să ne înţelegem. In diviziunea muncii 
be care o implică orice comunitate, meseria de om politic 
si are legile ei mai mult sau mai putin precise, Militarul, 
arhitectul, plugarul, inginerul, industriasul, fiecare îşi are 
„legea“ lui. Politica este o meserie şi ea în viața modernă, 
ca orice altă meserie. Vremea cind Cincinnatus era adus dela 
plug să ia cunducerea Republicii era adecvată pentru un 
stadiu patriarhal si necomplicat. O lacrimă si un suspin. 
Dar frumoasele zile sint pe vecie dispărute. Angrenajul 
vieţii actuale nu mai suportă asemenea simplificäri, Pro- 
D complicate financiare, constituționale, ru ene- 
e şi permanente ale politicii externe nu ma ingăduese 
pe Cincinnatus. Omul politic este specialistul vieții publice. 
1 este un profesionist ca oricare altul. De-aceia pe bună 
«dreptate Max Weber vorbeşte de „știință, ca profesie“ gi 
pe papă o meserie”. In Germania sa format un cuvint spe- 
cial: „Berufspolitiker", Cetăţeanul mediocru si neatent, evi- 
dent, va protesta. El se in ează uşor si indignarea-i nu 
mai cunoaște margini la gindul că este t să plăteasei 
deputaţi si senatori (uneori pe nedrept, fii cei vizati nu 
fac două parale si nu vor să-și priceapă şi să-şi exercite me- 
seria). De-obiceiu cetăţeanul mediocru şi neatent nu stie ct 
vorbeşte. El nu trebuia mai Întăiu să se înmulțească în ase- 
menea proporții si trebuia să rămină apoi În starea de su- 
blimă simplicitale a consumaliei şi producției, Intr'o gos- 
podärie a unci comunităţi de milioane, îşi fac apariția o 


r 


sè VIATA ROMINEASCA 
serie de instituții si realități neplăcute omului simplu, deşi 
il privese si servese direel, alunci, cind sint puse in condi- 
țiuni favorabile de funcționare: Stat, aparat administrativ, 
legi, parlament, sindicate, ete, Pentru definirea, reformarea, 
indrumarea si supravegherea ucestor organe, există specia- 
listul, care se chiamă „omul politic“. El se deosebeşte de 
„militar“, care este obligat moralmente să aibă numai anu- 
mite opinii şi anumite idealuri. Nu are nici în clin, nici în mi- 
necă cu simplul cetățean, om liber şi particular dedat ocupa- 
tior, plăcerilor si datoriilor gale dictate de o structură intimă 
sau de opinii sociale însusite. 

Se spune că omul politie depinde de opinia publică si de 
idealurile ei. Petre Carp, făcînd o abilă aluzie la Take fo- 
nosen, i declarat odati: „După cum frumuseta nu acuză pro- 
slitutia, tot astfel talentul nu justifică conrupfia”, (In pri- 
vinfa paternității sentinței există contraveni) Tot boerul 
conservulor mai cerea, ca o condiţie esenţială a activităţii pu- 
blice, un minumum destul de ridicat de rentă, după cum Paul 
Bourget ne dădea dreptul la iubire si suflet, decit cu o clauză 
analoagă. Intre serie de articole din „Cuvintul”, d. Nae lo- 
nesen definea națiunea ca o „comunitate de iubire și viață”, 
iar pe omul politie, care nu urmează această lege, drept paria 
al vieţii publice, A se scuti, 

Carp, Paul Bourget si Nac Jonescu privesc problema din- 
trun punct de vedere identic: sint conservatori si eleati. Dar 
viața publică rominenscă nu este un cristal definitiv realizat 
in toată frumuseța directivelor ei originare. Se află deka 
1929 pănă astăzi în necurmate transformări. Pentru cercetă- 
torul cu privirea liberă si căruia îi sint transparente mobilu- 
rile de unde pornese opiniile celor trei conservatori, intole- 
ranta apare fastidioasă si legile stabilite suspecte, In afară de 
forțele de integrare ale unei mese re i aflată întrun anumit 
stadiu, se ivese in mod fatul forţe de ezintegrare: divergențe 
naturale de interese şi opinii. Ele se încadrează, totuși, în li- 
nia largă a aceleași comunităţi. Din punetul de vedere al 
imei vieţi sănătoase de Stat — organism în afară de grupări 
si interese parțiale — este o crimă excluderea acestor elec- 
mente prețioase, care impiedecă toemai Încremenirea 2 o 
treaptă si aduc necontenit fermenti noi de viață. S'a iden- 
lificat Statul — purtătorul politie şi tehnic al „comunităţii de 
iubire și viaţă” — cu adversarii d-lui Stere si cu interesele 


reprezentate de ei? De cînd? Tocmai aici este una din Supe. 


se Statului nostru, instrument tinăr si nee A 
ca de elasticitate şi mişcare, unde să se oglindească fi- 
de raporturile reale de forță, fără a fi nevoe absolută pre- 
cum € în Statul apusean, ca tendințele radicale de reinoire 
să în calea revoluționară gi subterană, forța politică supremă 
fiind confiscată în decursul istoriei de grupări parțiale din 


CONTRIBUȚII LA „CHESTIA STERE" 38 


omunitate, Rezolvarea problemei agrare prin expropiere — 
câştigată în alte ţări cu ue. iar în Germania incă nereali- 
zată, — dobindirea votului universal, ambele intă ptuite de 
Executivä, care este în formula noastră publică unul din ele- 
mentele fundamentale ale Statului, demonstrează tocmai 
elasticitatea si speranțele care se putean pune în acest instru- 
ment tinăr. Nu a pătruns deocamdată in conștiința publică ce 
dar prețios a intrat în patrimoniul nostru în urma evenimen- 
telor istorice si a constelaţiilor politice postbelice. Este o nai- 
vitate a se crede, că expropierea a rămas fără o influență 
adincă asupra teoriei si practicei noastre constituționale din 
ultimul deceniu. Situaţia geopolitică (vecinătatea cu Rusia) 
trage anumite graniţi inlâuntrul cărora se pot face legi si se 
pot lua hotäriri în treburile publice, Votul universal, reforma 
agrară, etatizarea multor ramuri industriale, participarea 
Statului la comercializäri, dreptul de veto prevăzut în dife- 
rite legi care organizează economia privată, indică precis 
redominarea colectivului asupra individului (de-aici apo- 
Léa Statului făcută de noi), părăsirea liniei pe care se mișcă 
economia privală (izvorul resentimentelor sociale). In pri- 
vinja metodelor de urmat şi a opiniilor, se pot ivi diferenţe. 
Faptele rămin în nuditatea lor magnifică. Teorelizarea şi re- 
flexia asupra lor, cred că s'a făcut greșit de elevii d-lui Steri 
i de d. Stere însuşi, ss i 
A Pe a motive ra încearcă eliminarea d-lui C. Stere „din 
comunitatea de iubire şi viaţă” a poporului nostru? In po 
loc o anumită psihologie si cîteva grupuri sociale înrudite, 
dar infime, se cred deja instalate sau Încearcă să se insta- 
leze, cu o grabă demnă de țeluri cer pres în posa iv 
trumentului sau a punctelor centrale ale instrumen po- 
litie denumit Stat”. Läsind la o parte că în aceste pr 
nu există unanimitäti, vom observa că nu s'au epuizat clemen- 
tele care au dreptul a-și spune cuvintul. Alegătorul si ra ah 
în mod repetat. Dar alegătorul întrun regim constitu ous 
este un factor hotăritor. Dece nu se modifică pata ap dns 
cindu-se o altă împărțire a puterilor? Dece nu se suspendă in 
întregime? Atita vreme cit există principiul împărţirii pute- 
rilor în Statul nostru, alegătorul trebue să-și spună cuvintul, 
Eliminarea d-lui Stere se cere pe buza unei definiţii con- 
servator-eleate a omului politic. Și pe o asimilare a lui cu re 
seria de „militar”. D. Stere era obligat în 1916 să meargă În 
Moldova sau să tacă. Ah, la belle histoire! „Erau momente 
grele si trebuia să tacă! Dar dacă omul politic nu dă expresie 
momentului şi nu se îngrijește de treburile publice din mo- 
mente grele, vorbesc pietrele şi 11 acuză. Aceasta ar fi fost tră- 
darea! Trebuia să se ascundă în aus de şarpe? După răz- 
boiu, mulţi viteji se arată, Eroii Odessei gi ai Cofofenestilor 
pot acuza după trecerea furtunei, Dar omal acțiuniii şi expo- 
3 


36 VIAŢA ROMINEASCA 


pacientului, trebuia să-şi intensifice energia pentru a-și inde- 
plini misiunea luată. Retragerea ca Ahile în cort e comodă si 
nu obligă. Au făcut-o alţii — seniori reocupaţi de atitu- 
dine, — dar chirurgul tre să tae plebeian carnea putredă 
si să panseze rana. 

In 1917, opinia publică generală nu mai credea în vieto- 
rie — chiar „triunghiul morţii” era patetismul disperării. 
Gestul intrării în războiu se considera ca o eroare, iar retra- 
gerea se făcuse în valuri si atmosferă de fatalism. Memoriile, 
romanele si nuvelele pe care le avem cu acest subiect, scriso- 
rile şi amintirile sint chezăşie. Chiar perspectiva trandafirie 
de azi nu poate înșela. 

Omul politie e un Do Er de opinii si interese colective, 
iar nu o personalitate rită cu lopata din cer, aşa cum o 
concepe subiectivismul atroce dela noi. C. Stere avea pe umé- 
rii săi povara unei duble exponenţe. Intăiu, luarea unei po- 
ziţii încă dinaintea războiului, conform unor tendinţe si inte- 
rese ale opiniei noastre publice. (Interesele Basarabiei, 
anti-antantofilia, teama „colosului rus, politica extemă a Re- 
gelui Carol, etc.). In 1917 a mai fost şi exponentul unei direc- 
ţii vădite a opiniei publice din teritoriul ocu at. (Ştim că s'ar 
dori pue la zid a tuturor celor rămași, Dar de ce nu se 
face?) Dacă omul politic este un domn preocupat să nu i se 
găsească, într'o conjueturà ae rr re com nici o gere la 

ci e perpetuu preocupat de ularitute si elegan 

proastă în atitudini, in PL an condiliuaf A subt ice TORT, à 
tunci C. Stere a trădat. Dar oroarea de Beau Brummel a ac- 
tiunii în condifiuni grele duce la importanţă. Singurul crité- 
riu e acela al purității de intenţii şi al perspectivei din care 
porneşte acțiunea. Acest criteriu încadrează pe Stere în „co- 
munitatea de iubire si viată”. 


D. Stere insistă asupra basarabenismului său — dezor- 
dinile administrative sint 14 ordinea zilei în toată țara — că 
o explicare a animozitätii regățene. Am impresia că se în- 
şeală. Ne-am unificat cu o repeziciune scandaloasä, dove- 
dindu-se definitiv unitatea iniţia! înfăptuită de-a lungul vea- 
curilor de păstori prin transhumanță sezonală. Sintem cu 


mult mai unitari ca psihologie colectivă, decit cum se crede. - 


In orice caz, deplasarea aecentclor sé face în direcții identice 
ti 0 ușurință rareori atinsă de alte neamuri, După șase dë- 
cenii de unificare, constantă, animozitatea bavareză conta 
Prusiei durează si astăzi, iar sistemele politice si constitutio- 
nale se pot împărți pe cele două nxe: ederalism, unitarism. 


CONTRIBUȚII LA „CHESTIA STERE: 4, 


Practica şi teoria — vai, aşa de rudimentară! — politică ro- 
mineascä se găsesc actualmente într'o dulce armonie pe în- 
treg ținutul ţării. D. Torga a definit cu măestria sa cunoscută 
acest peisaj inedit. Trădările basarabene, fripturismul, o- 
portunismul și abilităţile cusute cu aţă albă regăţeană — sint 
trei ramuri ale aceleași tulpini. Fac parte din complexul ani- 
malului „vinut”, 

Din psihologia animalului „vinat™ îşi trage originea si teo- 
ria omului politie dela noi. E ciudat că omul tare se consi- 
deră mai întotdeauna exponent al unei realități, neavînd ne. 
voe de a recurge la farafasticurile și fandacsiile personaliste 
ale omului slab, care, pentru a-și masca slăbiciunea, para: 
dează cu insignele libertăţii nemărginite a personalităţii lui 
umflate si anoste. Era drept că aproape majoritatea consti- 
tutiilor de astăzi prevăd un articol prin care se spune că ale- 
sul parlamentar nu este legat de mandatul dat de cetäteni sf 
de lozincele pe baza cărora a fost ales, ci este supus numai 
„comstiinței” dui, Accasta este o rămăşiţă n ideologici de 
dinaintea și în urma Revoluţiei franceze si a parlamentaris- 
mului englez din secolul al XIX-lea, care avea credinţa de- 
plină în posibilitatea convingerii reciproce pe căi raționale şi 
sint suficiente „la Raison” et la Vérité“ pentru a se termina 
polemica. Este faimoasa domnie a zeiţei Rațiunea, Secolul 
AX, ceva mai realist, a demonstrat irefutabil inanitatea prac- 
tică a unor asemenca presupuneri si a stabilit prin uz şi prin- 
tro înţelegere tacită depen enja absolută a reprezentantu- 
lui de mandatul încredințat. Părăsirea unui partid implică 
pentru conștiința onestă de azi depunerea si a mandatului 
parlamentar. Părăsirea unui program se face printr'o serie 
de renuntüri prealabile. Aceste practici învederează depen- 
denja omului politie de programul si direcția aleasă, Tre- 
bue aprobată dezertarea dela acest principiu tocmai în mo- 
mentele de excepţie? Naivitatea sentimentală a unanimită- 
tii utopice e mişcătoare şi stupidă, O nație poate greşi lu un 
moment dat şi un singur om poate vedea just interesele ci. 
Minoritatea de azi se transformă printro conjunctură fa- 
vorabilă în majoritatea zdrobitoare de mine. Omul politie 
işi duce destinul si crucea aleasă. Jocul nu este fair, atunci 
cind simple conjuneturi se transformă în Golgota si se ope- 
rează excluderi din interese de castă. Fără o concepție largă 
şi pură, fără un „patos al distanței“, viața publică apare ca 
un infern fără de scăpare, Lipsa de măreție a adversarilor 
d-lui Stere intro cruditate penibilă si demnă de plins. 
Un om politic de asemenea dimensiuni avea dreptul la alți 
adversari, 

Omul politic tipic din Rominia e lepra oportunistă, sgu- 
rița de aur”, tipul untdelemnos aflat veșnic la suprafaţă. 
Ineult, pretentios, sovin, flatteur si lesne de flatat, îşi arogă 


w __ VIATAROMINEASCA 
dreptul de a luu toate poziţiile, de a se amestecu unde nu se 
pricepe, leneş ca gindire, lipsit de asceză, incapabil de re- 
nunjare si nedemn în atitudine, O tară de 18 milioane are 
dreptul si la alți reprezentanţi. Incercările de n se defini prin 
conducător si altfel decit pănă acum au dat greş. Dar la noi 
mai există pe lingă frivolitate si agilitate sprințară, si un 
alt soiu de oameni. Gravitatea, religiozitatea, pasul greu si 
sigur, reflexia politică s'a întruchipat în C. Stere. 


IV 


Dar să lărgim cadrul analizei cu un exemplu analog din 
Franţa, pentru a surprinde diferențele şi a încerca delimi- 
tarea fenomenului nostru politic: cazul Joseph Caillaux. Din 
cartea lui Jean Martel, Le Silence de M, Clemenceau (Paris. 
Albin Michel, 1929) extragem următoarele dialoguri: 

Clemenceau. — J'ai rêvé de Caillaux. Qu'est-ce qu'il de- 
vient, Caillaux? J'ai l'impression que le peuple français a 
compris que Caillaux était peut-être une victime de ma fé- 
rocite bien connue, mais à coup sûr pas un sauveur... 

(Cu sinceritatea lui magnificä, Tigrul mărturisește di- 
rect: situaţia de „victimă”, „ferocitatea” si face rezervele 
ae ché poziţiei Jui. Nu avem  jupiterianul non bis in 

em). 

Martet (povestind ședința Camerei din 23 Decembre 
1917, cînd a fost judecat Caillaux). — Il a dit: „vous vous 
souvenez, Monsieur le President du Conseil, des séances tra- 
giques où vous avez été acusé de trahison, des discours pas- 
sionnés de Déroulède, de Millevove… L'injustice d'alors 
voulez-vous la recommencer aujourd'hui? Voulez-vous qu'il 
y ait une nouvelle affaire Dreyfus?” Et il a eu ce mot: 
»Vous! vous, Monsieur Clemenceau! qui êtes aujourd'hui 
tout puissant!" Je vous ai regardé, J'ai cru qu'il allait se 
passer quelque chose... * 

Clemenceau, — Quoi? 

Martet. — Je ne sais pas. Un phénomène électrique... 
M. Caillaux venait d'évoquer ces vieilles batailles, de faire 
appel à votre omnipotence, à votre générosité... Je me suis de- 
mande alors quelles pouvaient être vos pensées. 

Clemenceau, — Je pensais qu'il y avait la France, tout 
simplement. 

In ultimul răspuns atit de simplu si miscätor ul Jui Cle- 
menceau („je pensais qu'il y avait la France, tout = 
ment”), scos parcă dintr'o tragedie de Corneille, este isă 
natura Exeeutivei, de care vom vorbi pe larg mai jos. Tot 
astfel ar fi vorbit orice om al Executivei în faţa unui ase- 
menca tribunal si da noi în Rominia. Numai că la noi sa 
vorbit ulterior. Dar asupra ulteriorului din Franţa si din Ro- 
minia vom diseuta. 


„CONTRIBUȚII LA „CHESTIA STERE" 37 


Martet. — Vous aviez eu de la sympathie pour lui, autre- - 
ment? 

Clemenceau, — Je ne le détestais pas. J'avais l'impression 
qu'au moins lui, il avait une sorte d’allant, de courage. Phy- 
siquement il avait une élasticité qui me plaisait. Mais si ja- 
mais vous voulez faire de la politique, Martet, et aboutir à 
quelque chose, ne vous embarassez pas de questions de sym- 
pathie, Tenez-vous toujours prêt à rompre avec tous vos 
amis. Ou alors vous êtes perdu... perdu, j'entends que vous 
ne pourrez jamais réaliser ce que vous aviez décidé de faire. 
En politique, c’est par les amis qu'on êst arrêté. „M. Caillaux, 
en pleine guerre avec l'Allemagne, continuait ses rêves d'en- 
tente avec l'Allemagne, causait avec l'Allemagne, — moi, 


j'appelle ca un erime. Que M. Caillaux, avant la guerre, ait 


eu l'idée d'une équilibre européen basé sur des rapports de 
collaboration industrielle, économique avec les Boches, il fal- 
lait déjà qu'il fût fou! Car il suffisait de les regarder pour 
voir qu'ils n'avaient d'autre idée que de nous sauter dessus 
pour nous cerabouiller... Mais enfin, en regardant ça d'assez 
loin, en jugeant de ça dans son cabinet, on pouvait à la ri- 
gucur soutenir que l'entente avec l'Allemagne, notre enné- 
mie de toujours, valait bien l'entente avec l'Angleterre, — 
qui n'est pas notre amie de toujours, Seulement, c'était un 
pe jeu auquel on pouvait s'amuser jusqu'au 2 août 1914. 
assé le 2 août 1914, il fallait se taire”. 

Cazul si argumentarea sint absolut analoage cu acelea 
din Rominia. Doi oameni politici din cercul Antantei fiind de 
părere că o înțelegere cu Germania este preferabilă continuă- 
rii războiului. Ambii își duceau pănă ia capăt convingeri an- 
terioare declaraţiilor de ostilitate (2 August 1914 şi 16 Au- 
gust 1916), încercînd o legare a relaţiilor cu inamicul pentru 
a salva ce mai era posibil. f, 

Caracterizarea lui Caillaux făcută de Clemenceau coin- 
cide cu portretul, care se face adeseori d-lui Stere: „Malvy... 
voyez-vous, Malvy, c'est le laissez-faire, le laisser-aller... la 
poignée de main à n'importe qui... Caillaux, lui, est une es- 
pèce de héros sombre, néfaste, comme il y en a dans les dra- 
mes shakespeariens, Îl ne faut pas les mépriser, car ils ap- 
portent en ce monde, où tout est usé, frotté, poli, — ils appor- 

tent du pittoresque... Mais pour plus de sûreté îl faut les 
retirer de lu circulation“. 

Asemänärile sint uimitoare. Limbajul « identic: „moi, 
j'appelle ca un crime“, „il fallait se taire", „il ne faut pas 
trente six idées dans un pays qui défend sa vie, Il n'en fut 
qu'une", etc. 

Acesta este intr'adevär limbajul Exceutivei, în momen- 
tul execuţiei. 


s _ VIATA ROMINEASCA 


Dar care a fost atitudinea ,cocosului" cavaler francez 
faţă de „trădătorul“ Caillaux? l-a făcut proces si l-a virit la 
închisoare, fiindcă era necesar intro anumită conjunctură, 
iar cind datele luptei politice sau schimbat, Caillaux a deve- 
nit foarte natural Ministru de Finanţe si, printr& măsură 
excepţională, vicepreședinte al Cabinetului, deși, cum se 
știe, conform practicei franceze, această demnitate este deti- 
nută de cătră Ministrul de Justiţie. Inchisoarea politică nu 
descalifică, după cum crede omul de pe stradă nătărău sau 
burghezul comod, Inchisoarea politică este de-obiceiu onoare 
şi piedestal. Ea declanșează simpatia, dă dovada curajului si 
a independenţei. 

Contra lui Stere („complexul vinat”) s'a luat calea ca- 
lomniei, a acuzării fără curajul procesului şi al închisorii, 
incercarea unei morţi civile fără a fi purtată pe baza unei 
sentințe judecătoreşti, 


Yy 


Constituţia franceză este o constituție unde se fundeazä 
domnia sistemului reprezentativ, adică a Parlamentului. Con- 
stitutia germană actuală este plebiscitară, prin introducerea 
în elementele ei esenţiale a referendum-ului cu care se face 
alegerea Preşedintelui Republicii: intro democrație burghe- 
ză, cu o Executivă aleasă plebiscitar, se introduce în mod lo- 
gic şi cipiul acțiunii directe (în art. 48, unde se speci- 

ică afribufiunile dictatoriale ale presedintelui în cazurile 
de excepție si unde i se dă. totodată, însărcinarea de supra- 
veghetor al Constituţiei). 

Pentru Constituţia franceză și pentru definirea raportu- 
rilor de f intre edinte si parlement cste caracteristice 
epizodul faimos Millerand din 1924, cind preşedintele repu- 

icii a fost debarcat de cătră majoritatea parlamentară. 
Millerand dorea, între altele, o lărgire a atribmţiunilor prese- 
dintelui pentru a putea interveni cu succes în crizele de ca- 
binet endemice în perioada de după războiu, încercînd o 
substituire a sistejunilor prezidenţiale în Jocul celor par- 
lamentare. Aici sa lovit de tradiţia franceză, care spune că 
„le président chasse des lapins, mais il ne gouverne pas“. Este 
într'adevâr curios de observat, că bunul președinte trebue să 
aducă în general cu sine dovada unei aurea mediocritas. Gas- 
ton Jèze a formulat spiritual, spunind că un om politic poate 
fi ales președinte al Hepublicii franceze „s'il a donné la pren- 
ve de sa médiocrité”, Legea se verifică, aruncindu-se o clipă 
privirea pe lista celor esuati la cucerirea marii demnități: 
Gambetta, Waldeck-Rousseau, Clemenceau. Aici este o mefi- 
en vădită împotriva minii tari si a  Excculivei, redusă la 

nfim. 


__ CONTRIBUȚII LA „CHESTIA STERE” 39 

La noi, in Rominia, predomină Executiva si nsi 
ci, nc ne pr cir tele de neexceplie. or À mp nu 

„În dela Weimar din 11 August 1919, i- 
tia preşedintelui Republicii germane este total deosebită de 
aceia a confratelui său francez. Deosebirea esențială constă 
in modul de ulegere al lor. In Franţa, parlamentul este părin- 
tele preşedintelui. Un À ren g ales pe 7 ani. Trebue notat 

letaliul amuzant, că Millerand a fost ales preşedinte şi pen- 
tru a putea fi imobilizat şi a i se tăia libertatea de acțiune. 
In Germania, seria alegerea preşedintelui există referen- 
dum. Prin apelul la popor, se evită intermediul parlamentar, 
iar legătura dintre popor și capul suprem al Republicii este 
directă. De aceia si atribufiunile preşedintelui faţă de Reichs- 
tag sint cu mult mai largi si în cazuri excepționale el e inves- 
tit cu puteri proconsulare. 

Preşedintele francez este dependent de Parlament si nu 
are decit un rol decorativ. Preşedintele german este ales prin 
plebiscit de cătră popor, supraveghează Constituţia şi unita- 
tea Reichului, formează instanța ultimă în crizele parla- 
ore pei şi este deţinătorul deciziei politice în cazurile de ex- 

Care sint motivele acestor deosebiri ? 

„ Predominarea la noi a Executivei — prin adiacente si 
psihologie — face parte din amintirile „supunerii“. Franța 
republicană are în singe amintirea Marii Revoluții. Iacobinis- 
mul și laicizarea sînt cele două complexe ale psihologiei co- 
lective franceze dela 1789 pănă acum. Cariera si destinul lui 
Clemenceau se  datorese în ancorării puternice a Tigrului 
în centrul acestor clemente vi, Cazul Dreyfus este o ilus- 
trapie, Br reabilitarea căpitanului dovada elocventă a predo- 

r 

Oroarea cezarismului fără glorie, a cezarismului în sine 
färä fundalul gloriei si al faptelor de mari dimensiuni isto- 

ce este o caracteristică a spiritului romanic. (De prisos să 
pe Pere că nici din punctul de vedere al predori şi al in- 
stinctelor dovedite in viața publică, ou ne incadräm în lati- 
nitate. Noi admitem stăpinul si satrapul, — caracteristice ori- 

entale). Spiritul latin admite Cezarul numai subt forma na- 
oleoniană — care aducea cu sine şi pentru comunitatea 
ranceză nimbul glorici („al. cincilea simț al Francezului“, 
după cum spunea Napoleon), — ori genul Mussolini, care 
face apel la oroarea clasică a dezordinei, la sensualitatea rit- 
mului, retoricei si grandilocvenţei. 

Epizodul Brutus-Cezar este caracteristic pentru defini- 
rea esenței Exceutivei la | a meisi romanice şi o repetiţie 
frecventă în decursul istoriei popon relor neolatine, Cezar re- 
prezintă gloria, care l-a dus în pragul dictaturii, însă fără 
ritm, fără fast, fără retorică, fără gesturi teatrale. Scepticis- 


hir Oa -VIATA ROMINEASCA 


mul radical al acestei figuri complicate, sublim depravate 
și cu trăsături precise de decadență, geniu militar alint cu 
teraturism agnostic, întrupa numai parţial idealul Cezaru- 
lui latin. Fastuosul August, Regele-Soare, gloria napoleoni- 
ană, ritmul Mussolini — sint cazurile tipice si perfecte ale 
cezarismului latin, Jertfa libertăţii si a individualismului nu 
te fi făcută decit în sehimbul gloriei, al purpurei si al 
astului — şi aceasta numai În cazuri de excepţie. 

Brutus rămine, pentru problema Executivei romanice, fi- 
gura luminoasă si nevinovată prin care se întrupează inexo- 
rabilul. Cezar este dictatorul ratat, aducind în tolba sa glo- 
ria şi a nr pofta de putere si disprețul intim al ei. 
Uciderea lui înfăptuită în condițiuni așa de tragice si de pe- 
nibile din punct de vedere omenesc — instrument ucigas al 
Istoriei și fatalităţii latine, fiind însuși fiul său adoptiv — in- 
vederează conditiunile esențiale ale cezarismului romanie: 
1) Cezarul trebue să aducă gloria, 2) Cezarul trebue să fie 
reprezentantul voinţei de putere unde poporul se integrează 
si retrăeşte direct, colecliv şi fastuos puterea, 3) Cezarul tre- 
bue să fie omul acțiunii, iar nu al reflexiei agnostice ezitante 
si a patra condifiune unde a dat greş prin intimplare isto- 
rică, atit Iuliu Cezar cit si Geo Clemenceau, Cezarul tre- 
buc să se afle la încoronare in faza ascendentă si să fie de- 
ținătorul imor promisiuni de fapte nouă si aducätorul unei 
glorii viitoare, Gloria trecută nu e suficientă şi popoarele, în 
genere, nu cunosc recunoştinţa, decit subt forma speranţei unei 
recompense viitoare. Iuliu Cezar si Georges Clemenceau n'an 

tut păşi la încoronarea ultimă din cauze absolut identice. 

mbii aduceau gloria. Iuliu Cezar cucerise Galia si adusese 
în coroana imperiului roman piatra nestimată a insulelor 
britanice, cle. Clemenceau era „le père de la Victoire“, sal- 
vatorul victoriei Franţei întrun moment dificil, animatorul 
si organizatorul. Ambii erau posesorii celei mai sălbatice 
pofte de putere, Dar acțiunea lor cra interior fără finalitate, 
colanul de salvare al unor suflete devastate de scepticism. 
Tigrul sa sbătut o viaţă întreagă între acţiune si Nirvana, 
între afirmarea cu intermitențe şi cu atit mai intensă a va- 
lorilor vieţii si amărăciunea unui nihilism radical. („Car je 
dois vous dire que je suis un mélange d'anarchiste et de con- 
servuteur, dans des proportions qui restent à détérminer”, 
Silence, pag. 191). Energia clocotitoare a Tigrului nu găsea fi- 
nalitä{i ce depășesc persoana; ci numai surogate în därima- 
rea continuă de guverne („obișnuit cu distrugerea altor ca- 
hinete, Tigrul şi-a doborit propriei său cabinet”, sa spus cu 
ocazia crizei unui guvern Clemenceau). Imoralitatea dis- 
perare metafizică a lui Iuliu Cezar şi discontinuitatea liniei 
de conduită a unui suflet complicat și aflat în dezagregare 
este notată ancedotic de Suetoniu si de istoricii latini. Aceste 


CONTRIBUȚII LA „CHESTIA STERE, 1. ‘à 


tipuri de personalitate nu pot fi conducătorii perfecţi de 
lungă durată ai maselor, Aici e revanșa materiei inerte si 
necomplicate asupra spiritului, cure tinde la îmbrăţişarea în 
totalitate a aspectelor vieţii. In afară de Bine sau Rău, ei îşi 
duc destinul fără a lua in consideratiune necesitățile sim- 
pliste si simplificatoare ale maselor. Un caz analog este ilus- 
irat de lupta dintre Stalin și Trotzki. Intre literatul-ginditor 
cu privire planetară, Trotzki, si linia simplă, dar energică re- 
prezentată de Stalin nu mai putea fi îndoială de partea cui 
va fi izbinda. Masele au antene subtile cu care prind un- 
dele emanate din atmosfera unui conducător, Fiecare țară 
işi are conducătorul pe care îl merită. lar noi pe-ai noștri, 
Este eronat a se crede în hazardul alegerii pe care o înfă 
tuese masele. (La noi, masele țărănești au vorbit, dar ele 
nu decid, mecanismul constituțional suferind deplasări spre 
sfere, în genere, Le . 
ria instituției preşedinţiei Republicii franceze poves- 
teste basmul etern al mediocritätii. Epizodul Clemenceau de- 
monstrează eterna nerecunostintä populară, insuficienţa glo- 
riei de a rupe legea de aramă a mediocrităţii insistent cerute, 
fără promisiunea unor glorii nouă, ostracizarea liniei agnos- 
tice din viaja publică şi a liniei descendente, Epizodul Mille- 
rend si Primo de Rivera arată instinctul masei latine, care 
nu ingädue mediocritatea drapală în togă proconsulară, ci 
își ite preferinţele libertăţilor, dacă nu i se oferă ceva 
mai substanţial și o strălucire în plus. A ROSE 
Dar să insistăm asupra „măreției si mizeriei” carierii Ti- 
grului, pentru a se vedea si mai clar esența Executivei, ati- 
tudinea si legăturile ei cu fenomenul politie. (Paralele pen- 
tru definirea aspectelor rominesti: Ione] Brätianu—C. Stere, 
Clemenceau—Caillaux). p PTE 
Clemenceau e uşa dur complexul iacobin si luic. Cle- 
menceau mai este ritmul, retorica si pofta de spectacol fran- 
ceză. (La noi rămine mereu „supunerea”.), Nu cred să gre- 
ese, dacă afirm că unul din motivele ascunse ale succesit- 
lui lui Clemenceau erau: varietatea, spectacolul si agresivi- 
tatea pe care o oferea zilmic în lupta parlamentară. Cetätea- 
nul vrea să se integreze şi să se oglindeascä în conducător 
si în omul politic, El trăește imaginar in conducător laten- 
tele sale cele mai scumpe. Cetăţeanului francez i se servea, 
dimineaţa la gustare sau după amiază la cafenea, bucuria 
pur franceză a eocoşului, a duelului, a cavalerului sans peur. 
(Lăsăm la o parte sans reproche, fiindcă apare fantoma Pa- 
nama, mizeria datoriilor lui luliu Cezar si inmixtiunile sca- 
broase nle plutoeraţiilor moderne). La Romani, instinctele 
de agresivitate ale mulțimii se sublimau greoiu si primitiv 
în circ. Panem et circenses era pancarta plebei din Roma, 
In Spania luptele de tauri păstrează pofta primitivă de singe, 


-i -VIAȚA ROMINEASCA 


voluptate si de moarte. Taurochomania lui Henri de Mon- 


ma perioadă se sprijinea pe iacobinism si laicism — ducind 
lupta contra clericalismului şi regulismului (care făceau apel, 
in conjuncturi defavorabile, Ja „aloire*). In a doua perioadă 
— războiul — a pus degetul pe clapa na lconianä a gloriei. 

Terminindu-se războiul, pa ere e cra atinsă. O de- 


cenii, Lipsit de perspectiva unor ascendente nouă, opinia pu- 
blică ce își sublimase în Clemenceau nevoia de spectacol si 


este desvăluirea eroică şi fără de precedente a unui a. ve} 

Apologia lui 
Demosthenes e o recapitulare a ului patriot, iar Gran- 
deurs el misères dune victoire, Hpätul ultim al cerbului 
rănit, însetat si lipsit de apa vie, cintecul final unde se sin- 
tetizează fără reticente acorduri şi dezacorduri, polifonia 


Grandeur et décadence des Romains, Grandeurs et servitu- 
des militaires, Grandeurs et misères d'une victoire — sint trei 
titluri de cărţi franceze unde se pot studia trei etape din is- 
toria Executivei, trei stiluri de viată si cultură: Montesquieu, 
Alfred de Vigny si Clemenceau, Pretutindeni revine ca un 
nv „grandeur“. Adică, eleganță sufletească si cava- 

rism. 


Istoria Executivei la noi nu demonstrează deci! oroarea 
deciziei clare, tratarea dilatorie a problemelor. Nu vreau să 
intru acum în amănunte. Cetitoru poate trage singur con- 
cluziile Ja istoria noastră contemporană si la „Cazul Stere“ cu 
materialul comparativ pus la dispoziție. 

x - 

Lupta politică este agon. Duel neintrerupt, luare la în- 
trecere, polemică. Paralel cu procesul agonal din viața Sta- 
tului este procesul de integrare (asupra căruia a stă mai 
mult în ultima vreme Smend), care presupune „pa dis- 


Vezi studiul excelent al lui Thomas Vladesco, Un mal „sans 
remède", on de quelques „Voyageurs traqués” (Latinité, Avril 1930). 


CONTRIBUȚII LA „CHESTIA STERE: i3 


tanţei”. In a este vizibilă prin plebiscitele de fiecare zi 
ale opiniei ice, prin alegeri, intruparea in conducători, 


rocesiuni şi festivități publice, etc. Fără un „patos al dis- 
lantei i bee vaze publie poate fi uşor dus pe 
povirnișuri periculoase. | j 
Ideea de agon (luptă pe stadion, intrecere sportivă) a 
fost introdusă in filozofia modernă de cătră Friedrich Nietz- 
sche, care a luat-o din cultura elenă. Cultura elenă inainte 
de perioada socratică. Agon este încărcat de elemente eroice. 
Concepţia agonală a luptei politice si sociale presupune ca- 
valerism şi șanse egale la punctul de plecare pe stadionul 
vieţii publice. Agon este camaraderic şi luptă. La olimpiadele 
elene, concurenții la lance, poezie, aruncarea discului, dra- 
mă, tragedie, sărituri, Pare pe ir E pet puși > er 
itiuni de i 'erfectă si inspirați de em +: cavale- 
SR Consina de pori ps Sala telul clasificat întăiul. Un 
i inter pares, 
e i in viaţa publică înlesnese desvoltarea 
instinctelor de agresiune si luptă, „patosul distanței” imblin- 
zeste agresiunea si o supune, învățind pe om să servească și 
să cunoască umilința, adică limitele eului. zu HE 
Intre Agon (luptä,atac, stadion — fără distantä) si iu- 
bire (de rea eului, sacrificiu personal, umilinţă, penan- 
jare), cultura Europei şi cea romînească se sbat, negăsind 
scăpare. Realizarea agonului ( cu pesasi nee amne p 
ccilalti) a fast ibilă în cultura antesocratică, i- 
Rp mo LR si loi dar nu mai e posibilă în apoen 
modernă, unde helotul a căpătat conştiinţa sa de om și a do- 
bindit drepturi de-acum înainte inviolabile. 


VI 


i ici — gen Kirkegaard, Pascal, Rosanov sau 

va saga i, per nest care se pus problema deciziei 
morale (in consecinţă gi politice) cu tot patosul și acuitatea 
ei. Oamenii aflați la încrucișări de drumuri, bătuţi de ns 
turile indoelii si biciuiti de patimi märefe, sau retras ea fia- 
rele rănite în teri — sau fiind animale sociale în chilii 
(orele ultime ale lui Pascal și Rosanov), în chaise longue la 
Sils Maria sau în faubourg la A +8 - prepare ee 
scofind gemete si țipete de disperare ultimă. „ ; 
ieri ate ri A in pragul nebuniei", — a notat odată 
Sören Kirkegaard, în caetele unei melancolii și unor tristeţe 
mortale. Puiu de cuc întrun cuib de are mes = 
, Şi-a găsit scă a în cintecul monoton al creaţiei (fă- 

bă rele. ra Ei scăpare prevestitor de primăveri. înflorite, 
pline de seva unității sufletești: „asemeni prințesei din 1001 
de nopţi mi-am salvat viața prin poveste. Creația a fost con- 
ținutul vieţii mele. Melancolia îngrozitoare si durerile inte- 


ja VIATA ROMINEASCA | 


- rioare (de un gen simpatic, de altminteri) — suportam ori şi 
ce, dacă mi-era Ingäduit să creez”, Sau nov, tragicul 
rus: „pe umerii mei stau doi îngeri: îngerul bucuriei si inge- 
rul lacrimii. Ingerul afirmatiei si ingerul morţii. Conversa- 
ţia lor: viața mea“. 

Cine poate nega, că pe stadionul indoclii se dau cele 
mai înverșunate lupte, se întilnesc adversarii în zale grele 
si se incruciseazà săbiile purtate de brațele cele mai vinjoase? 
Ceiace, în domeniile a verse, este idilă şi împăcare, trăire 
lină si pacifică, călătorul însetat de Absolut si Totalitate pur- 
tat de destinul neîmpăcării prin ambele împărăţii se retrage 
fără glorie în stadionul său — stadionul îndoelii şi al luptei 
de sine — Prometeu cu măruntaele mineate de vulturi si de 
șoareci, însoţit cu muzică de bufnite si speranţe de naufragiat. 

Criza creatoare nu Însemnează disperare, ci decizie, plus 
oroarea de paleative, curajul de a încerca si a părăsi încer- 
cări nereuşite, 

Este demn de remareat, că omul aflat în îndoială al vre- 


mii noastre poate cu mai multă ușurință să capete distanţa - 


faţă de fenomene. Ii stă în atitudine. Obisnuit să plaseze ime- 
diat mobilurile în cercul din care a plecat, transparența im- 
boldurilor fiindu-i suverană, nu se ponte încălzi la rece, ci 
poate păstra — singura bucurie dintr'un nautragiu intim — 
o privire clară cu care dozează chestiile în măsura si pe 
planurile lor adecvate. Tipul, destul de frecvent în ultima 
vreme printre intelectuali, al „dogmaticului din disperare“ 
(vezi analiza noastră „Dezaxare si Construcţie” în Gindirea) 
tinde la o asimilare — o, atit de rapidă! — a tipului său aflat 
intre două lumi eu acela al lumii dogmatice pure, D, Nae 
lonescu este caracteristic în această privinţă. 


VII 


Incercarea de excludere din viaţa publică a unor anu- 
mite grupări sociale sau a reprezentanţilor acestor grupări 
ini se pare nefundată. Apoi, integrarea în comunitate nu 
este un fapt dat și aflat într'o incremenire eleată, ci e un 
proces dinamic în continuă repetiție si prefacere, sau — dupä 
o expresie a lui Renan — „un plébiscite de chaque jour”, Gru- 
pările posesoare şi avantajate ale comunității au tendința 
acaparării lacome a forţei executive. 

Omul politic contemporan, atunci cînd are conştiinţa 
mobilelor acțiunilor şi orizontul totalităţii, încearcă tocmai 
echilibrarea raporturilor si contrastelor pentru evitarea ca- 
lastrofelor, Veacul nostru nu mai e un veac în care purtă- 
tori restrinsi ai suveranității să fie considerați ungi prin 
grația divină si nici nu se mai pune problema din punctul 
de vedere, care céren condițiuni indispensabile si restric- 


F 


„> 


= ” 
CONTRIBUȚII LA „CHESTIA STERE" i5 


tive — vot censitar, posesiunea unui minimum de avere sau 
educație școlară — pentru exercitarea, determinarea si par- 
ticiparea la treburile publice, Veac plebiscitar, nu îngădue 
exterminarea nimănui pe baza unor principii incerte sau 
neavenite comunităţii si comode doar unui elan politie. 

O dispuritate vrea să elimine o altă „disparitate“ în nu- 
mele comunității (aici e procedura unfair): aceştia sint ter- 
menii „cazului Stere“. 


VIII 
C. Stere face parte din categoria marilor reformatori. 
Este un om de mare format: problema politică nu se pune 
partial, ci se încadrează intro atitudine generală asupra 
lumii și existenței. Un act din viaţa lui nu e un epizod tre- 
cător, ci o verigă dintrun lanț. El e omul marilor curajuri: 
omul care a trait problema lui Aut-Aut, kirkegaardianul 
Entweder-Oder, Wind decizie definitivă, îmbrăcindu-se cum 
îi place să spună „în cămaşa morţii“. Trecind peste cada- 
vrele micilor vanitäti si ambiţii apare micului politician ro- 
min ca un monstrum unicum indescifrabil, reprobabil şi în 
relații cu Demonul. In fond, categoria de oameni „Stere 
are „patosul distanței” căpătat din experiențe timpurii ca- 
tastrofale (catastrofale pentru omul mediocru), — de-aci in- 
telegerea lui senină a oamenilor, — categorie care stă de- 
asupra evenimentului cotidian si e ancorată puternic în 
puncte centrale de viaţă publică şi de viaţă a creaturii, Este 
justă observaţia, că omul politic are afinități cu actorul, Dar 
sînt actori gi cabotini. Cabotinul se incintă la focurile false 
de scenă si pietre prețioase imitate. Actorul veritabil trüeste 
plastic legile Creaturii (eu un termen teologal catolic), hră- 
nind cu singele său dezacordurile si tendinţele Ei. De-aceia 
omul politie şi actorul care joacă drama vieţii nu sînt sfinţi 
= sfintului e renunțarea gi harul religios., Harul omului 
omul politic este decizia, „cămaşa morţii” si viziunea totali- 
tăţii, „Omul politic este — cum formulează Sorin Pavel intr'o 
scrisoare din Copenhaga — specialistul dorințelor populare. 
E un cetitor în suflete şi un cetitor în stele. Misiunea lui este 
să înţeleagă aceste realități si să designeze specialiști în tehni- 
ca de rezolvare, de realizare. Specialist, e poate rău spus. Spe- 
cialiștii sînt în genere cra gp ar negre meta pa 
dimpotrivä voca iară şi vocal ivină, întrunite. In 
politică nu eban POPI intr der nackte Mensch, omul 
etern, omul existent“, 


AN __ VIAȚA ROMINEASCA p < 
supraveghere şi tindea la punerea de piedici a refacerii pro- 
prietälii private peste o anumită limită. Spiritul reformei era 
comunitar şi colcelivist. Dispozitia amintită arată un veto 
categoric faţă de proprietatea privată pe baze pur capitalist- 
individualiste a cărei primă caracteristică este tendința 
de acumulare si exploatare. ,Härnicia“ individualistä se fo- 
loseşte de conjunctură pentru a-și stringe în hambarele ei di- 
ferentele de muncă ale ,lenesilor“ și „proştilor”. Statul vrea 
prin dispoziţiile reformei agrare să suprime exploatarea de 
cätra un grup infim de „harnici” a conjuncturilor viitoare. 

(Deschidem o paranteză: negarea existenței sau justi- 
ficării existenței Statului, organism deasupra individului, 
este intotdeauna o necesitate polemică atunci cînd se confun- 
dă Statul cu plutocratia, care l-a confiscat — ori utopie po- 
litică. Suveranitatea statală este caracteristică fenomenului 
comunitar contemporan și dovada elocventă a primatului de 
fapt al colectivului. Chiar din punctul de vedere al matema- 
rialismului istoric este o eroare negarea Statului, deşi în is- 
toria socialismului european negația ce frecventă. Mai ales 
linia Engles si anarhismul sint cele două curente unde nega- 
ţia e absolută. Dar marxismul, amendat teoretic şi practic de 
evenimente ulterioare, a confirmat realitatea uriaşă a Suve- 
ranităţii statale, trecută din mina grupului burghez în minile 
proletar-agrare si posibilităţile imense de reformare si revo- 
lutionare ale societăţii pe care le implică posesia ei. Negarca 
suveranităţii si Statului ca existente spirituale este totală si 
indreptätitä numai din puncul de vedere al liberalismului 
cu tendințe anarhice ilustrat strălucit de Kelsen si Duguit — 

care se sprijină în mod simplomatic în Rominia d. Ralea, 
si fără niciun sens d, Stere — leoreticianul nu are instinc- 
tul sigur al omului politic). 

Acumulările în agricultură se datoresc în genere mai 
puţin „hărniciei” şi mai mult „conjuneturii”, unde individul 
nu are alt merit decit acela de a se folosi de „conjunctură“. 
lar folosirea mu poate să fic decit în număr restrins şi deza- 
vantajiile trebue să le suporte, prin natura lucrurilor, fără 
nici o vină, masa, 

Crizele agricole se datoresc unor cauze cu care produ- 
cătorul nu are nici o legătură. Ele sint efecte sau ale pieței 
internationale sau ale conditiunilor implacabile atmosferice. 
O excelentă recoltă argentiniană distruge în mod matematic 
recolta romineascä. ; 

Citeva luni, la începutul unului 1930, o delegaţie romină 
a tratat cu Berlinul pentru incheerca unui acord economic. 
Piaţa argentiniană a aruncat în ultimii ani cantităţi imense 
de cereale în Europa. lon Popescu din Amărăştii-de-Jos nu-și 
poate vinde, deci, rocolta, ca să-şi plătească dările, dobinzile 
si bumbacul. iar o delegaţie bucureșteană a trebuit să se 


ONN NIDDA G li Lt LMI IIA DIEKE” + 


> a a ser a 


sfătuiască timp indelungat în birourile din Wilhelmstrasse, 
care au ridicat brusc, odată cu venirea cabinetului Brünning, 
tarifele vamale pentru apărarea agricultorului din Prusia 
orientală, aflat în faliment. Negustorii din Buenos Ayres si 
Rio de Janeiro aruncă vagoane de cereale în ocean pentru 
păstrarea unui preţ convenabil si pentru a nu mai plăti ma- 
eus Intre rap egye chinez moare de foame, iar 

otograful-reporter că în revistele ilustrate europene 
tablouri Anspäiminthtonre de-acolo. Concomitent, dental 
face victime de milioane între muncitori în America, Angli 
şi Germania: otrăvire lentă și sigură pentru homo faber, ine- 
bunirea EE prea: a creaturii prin mizerie şi abstinenţă forțată 
de muncă, Aceste aparifiuni cotidiane demonstrează unitatea 
economică a lumii si prăbușirea unui sistem. 

Apologeţii individualismului, ai „hărnicici“ şi ai pro- 
prietății private ar trebui să reflecteze: ce „vină“ are micul 
producător agricol valah, că Argentina, înzestrată cu trac- 
toare, capitaluri si ploaie, aruncă pe piaţa mondială cantităţi 
de cereale cu un preţ la care agricultura romineascä nu 
poate concura ? Sau că în Valahia e secetă ? In asemenea 
momente de criză, cînd preţurile pămîntului scad catastro- 
tal, un mare industriaș poate cumpăra trei judeţe deodată. 

Aici intervine rolul Statului prin organele lui legislative 
si executive, Subsolul şi proprietatea rurală, fiind întrun a- 
numit sens colectivizate, — se află subt protecţia Statului, iar 
restul po rietăţii private — în general orășenești — mu pot 
fi decit subt un control continuu, 

Reforma agrară faţă de etatizarea subsolului reprezintă 
în sistemul public actual si al liniilor lui de evoluţie o treaptă 
inferioară, De ce ? Tocmai prin elementele de individualism 
și „privat“ pe care le conţine. Repetäm: elementele erau o fa- 
talitate istorică în momentul în care sau dat. Dar dacă ele 
ar fi fost hotäriloare — ceiace nu este cazul — si nu ar fi 
existat firma comunitară, refacerea marii proprietăţi sar fi 
făcut întrun deceniu. 

tul comunitar al naţionalizării subsolului a suferit 
o infringere prin comercializări. In loc de stringere a cn- 
pitalurilor, care să fie puse la dispoziţia Statului pentru ex- 
ploatarea subsolului naționalizat s'a frint linia iniţială, — 
redindu-le ,härniciei* private, care sa dovedit faimos de 
rapace si nefructuoase. Reforma s'a oprit la jumătatea dru- 
mului. In loc de formarea aparatului de exploatare, din lipsă 
de incredere şi curaj, am avut părăsirea totală a reformei. 
Posibilitatea lucrării „colectiv“ nu poate fi desminţită. In 
străinătate avem eg pe strălucite, lar la noi, cooperatia 
si atitea alte instituţii sint începuturi și realități, dintre cele 
mai pline de nădejdi, 


59 j VIAŢA ROMINEASCA 


Atacul concentric contra d-lui Stere mi se pare că 
neşte din cercuri pur orăşeneşti sau orășenizate, ca unul ce 
reprezintă doctrinar cel mai bine interesele permanente a- 
genre gi ca unul care nu vrea să părăsească pentru un blid 

e linte sau un blid de onoruri linia iniţială, Orașul in Ro- 
minia, aflat permanent la controlul împărţirii bunurilor, şi-a 
rezervat în adevăr bucata cea mai mare, Interesele lui nu au 
fost ştirbite cu nici o centimă de valul reformist de după 
războiu. Demascarea aceslei stări de lucruri este o datorie 
a cercetătorului impartial de istorie socială ps rime 
Arta cu care orașul își asimilează apărătorii este infinită 

in felul ei amuzantă. Dar acei care nu {rädeazä pentru 

idul de linte, onoruri și prejudecăţi, nu pot avea decit n- 
fectiunea si stima cercetătorului. 

Este locul să spunem aci citeva cuvinte despre poziţia 
cercetătorului social contemporan. El are o poziţie extrem 
de grea, mai ales de cînd, subt pretextul obiectivitätii cerce- 
tării, sa introdus ca normă fuga dela analiza fenomenului 
contemporan ori privirea glacială, care nu spune, nu vrea să 
spună sau nu poate spune nimic subt masca unei neutralități 
magnifice. O, cunoaşteţi, desigur, pe sociologul şi cercetă- 
torul politic afabil, aferat, apusan, zimbitor, enervat, eclec- 
tic si aşa de grav, dela care nu poţi scoate nimic precis, de- 
cit, poate, două fraze sălcii, goale de sens şi de rost, promi- 
siuni fenomenale si studiul întrupării neantului, După cum 
există lepra politică, tot astfel înflorește si lepra cercetării. 

Cercetătorul cu inima tristă şi indecisă, aflat doar pe 
laturea cunoasterii—<categorie uşor de definit, la rindul ei, so- 
ciologic si mai ales psihologic — mai întilneşte două cate- 
gorii: a) categoria dogmaticului pur, a omului incapabil de 
a vedea altă poziţie şi de a-și analiza poziţia proprie şi sub- 
teranele ei — numeric extrem de redusă, dacă nu inexistentă 
în Rominia cultă — b) categoria celui care simulează dogma 
şi o admite ca atare sau din disperare sau din interes (legi- 
une). Pentru cercetătorul ajuns la conştiinţa aporetică, totul 
îi este transparent. El reduce sensul si legitimarea unei ac- 
tiuni în domeniul de unde a plecat, De aceia, o polemică este 
în sine fastidioasă şi nu-i poate servi decit maximum pentru 
definirea fenomenelor si a factorilor în acţiune. Karl Mann- 
heim definește această stare sufletească si stádiu al gîndirii 
„perplexitate de viaţă” şi „perplexitate a gindirii”. Sint, nu 
mai încape îndoială, faze ale unei destrămări şi ale unui 
nihilism acul. Analiza si recunoașterea lor ca atare nu di- 
zolvă şi nu împiedică, ci mai de grabă intensifică. Dar a- 
ceastă conştiinţă dă mai ales libertatea de cunoaştere, clasi- 
fică si divulgă. O analiză a acestor analize descopere mai 
multe stadii, Le las în grija cititorului. 

P. Marcu-Bals 


i 4 


Călătorii 


(FRAGMENT) 


— 


MARSILIA 


Prefaţă. 


In trecere, deodată, printre cununile platanilor si un s 
fiu de clădiri, o clipă deasupra tuturor, pe oa arifie ireal, 
zărim o statuă aurită, pe un virf de clopotniţă: Marsilia. 

Unitatea autocarului nostru se desvoltă brusc. Pănă a- 

rez printre colinele cenușii, între noi se stabilise un raport 
e dependenţă. Nici unul nu era indiferent celuilalt. Un fel 
de vecinătate crease sentimente asemănătoare cu cele de fa- 
se va died as ne-am fi cunoscut de mult, ne-am fi datorat 
ea proc o afecţiune necondiționată, şi eventual un sacrificiu 
că vre-o împrejurare ar fi cerut. Parcă ne regăsisem după 
o lungă căutare, și însăşi călătoria fiecăruia din noi fusese 
anume făcută în scopul acestei regăsiri care a avut loc ca 
printrun miracol. Nu... dacă ar fi fost să se intimple ceva, o 
ps se în regiunea aceia, am fi preferat să se intimple 
a decit celor cu care eram, chiar dacă noi am fi esit nu 
umai teferi, dar şi eroi. Era o solidaritate inconștientă, ne- 
Pond şi inexplicabilă dar pe care o simțea instinctiv 
__ Odată ajunşi în Marsilia, toate aceste sentimente au di 
ap, »Blocul” autocarului nostru s'a dezagregat. Fiecare din 
mi À devenit independent, egoist şi singur, gata parcă de o 
í he cu oricine, cu ceilalți toţi, Gindurile noastre şi proectele 
pax viața noastră interioară era pănă atunci ca amortitä, 
ca intro reverie, ea într'o dulce ameţeală, ca'n acea stare în 
care trebue să cadă copiii legänati înainte de-a adormi, 
atrofint și debil: Gl ddl op a ad D din nat era 
gata de-a înfringe totul, fiice aae 


52 VIAŢA ROMINEASCA ____ 


Ne-am evitat privirile de pes fiecare l-ar fi trădat pe 
celalt şi s'ar fi simţit deodată vinovat de o faptă rea și mai cu 
samă nemotivată. 

Am început să lucrăm pe cont propriu: Să ne punem pă- 
lăria lăsată pănă atunci pe genunchi, să ne incheiäm Ja haină, 
să aşezăm cravata, să ne supraveghiăm pantofii, să ținem a- 
proape ca şi cum ar fi avut brusc o valoare exagerată, sau am 
fi furat, valiza pusă alături de picioare. O febră divergentă 
cuprinse pe toţi. In afară de cei doi avocaţi, între noi cuvinte 
n'au fost, si totuși parcă fiecare ar fi făcut vecinului o măr- 
turisire de care acum s'ar fi rusinal. 

Am început să trăim cu anticipație tot ceiace de-acum 
urma să fie trăit de fiecare în parte. Privirile au început să 
fie mai fixe, nedeslipite de ceva nevăzut, care trebue să fie 
nepreväzutul a ceiace va veni. Era si o îngrijorare mută, o 
neliniște ca'ntotdeauna cind schimbăm, cind ne despärfim de 
oricine, O legătură sentimentală, imperceptibilă și fără mo- 
tiv, fragilă pănă la irealitate, se rupsese. 

Incepusem să facem parte dintr'o altă colectivitate: din 
lumea Marsiliei, 

Ne-am simţit mai mici, mai neinsemnaţi, dar deja reinte- 
grati în ea, ca un fluviu anonim care-a intrat in mare. O 
noştri erau mai mult în lături pe străzi, dornici de a se orien- 
ta, de a se adapta unei situaţii nouă. 

Cei doi călători pentru America, faţă de această atmos- 
feră de descompunere, simțindu-se deodată singuri. şi fără 
noi toți ceilalți, au luat o înfățișare dezolată, Cu ochii rătăciţi, 
s'au uitat la noi interogativ, ca pentru un ajutor în ceasul 
greu pe care-l trăiam. Parcă în clipa aceia rămăseseră fără 
părinți. Aveam impresia că ar vrea să se țină de mine ca doi 
copii, pentru ca singurătatea să fie suportată în doi, 

Un sergent burtos, ca o cariciitură, ca un sergent de ope- 
retă, făcu semn. Autocarul se opri la încrucișare. La dreapta 
si la stînga, se întindea o stradă largă eu felinare bifureate, ca 
sfeșnicele evreesti, pe de lături. In faţă, strada întretăiată 
urca bruse spre gară. 

Eliberati de gestul sergentului de operetă, intrăm în mul- 
timea „Cannebitre-i”. 

Coborim. Călătorii pentru America rămin pe marginea 
trotoarului cu bagajele în faţă, ca doi naufragiati pe coastele 
Atlanticului S'a isprăvit cu ei. In privirea lor se simte că nu 
mai au nici o speranță. O teamă mare, o spaimă de o rätäcire 
prin mulţime fără nici o esire le împăinjenește ochii. li simţi 
că nu mai pot să gindească, că tot cugetul, creerul lor a de- 
tan. plat si y ore ss eronat i arii 4 

u toate frigurile despărţi a de bagaj, o compă- 
timire reală fulgeră o clipă sufletul meu. Ce se vor fi făcut 


CALATORII 53 


einer aceia doi prin mijlocul oceanului, cu rău de mare, 

Pe unde vor fi fiind acum? Şi-au găsit oare drum 

geneză pari + pe-acei Sapă pica sau dusi e 

co wam mai văzut nimeni. Am numai - 
nea spetelor curbate iniiuntru, dia uşa riene una 
sentimentul tragic că n'am să-i mai văd niciodată, că un mie 
epizod din viața mea este definitiv închis pentru totdeauna, 
că ceva sa sfîrșit gi nu se poate să se mai reîntoarcă. 

In odaia dela otel Bristol, probabil o clădire particulară 
amenajată pentru otel, m'am simţit putin ca si acasă. Există 
în mine, cu toată dorința aceasta de călătorie, un sentiment 
al stabilității eu care trebue să lupt, care-mi lasă de câte ori 
plec un gust amar în suflet, un regret neînțeles dar persistent 
DS parfum pe care l-am iubit şi-i mirosim ultima pică- 

E. curios ce degrabă devine „a noastră“ chiar sufleteste 
o odae de otel. Tot restul e indiferent si, ne place să ps 
ceva mai incomod sau chiar inferior. Camera ne devine „pro- 
prie" si este privită ca atare, Improvizăm imediat o instalare 
care să ne fie familiară, si camera noastră capătă o impor- 
tanţă mai mare decit întregul otel de care ne izolăm incon- 
pont. Oamenii burtosi pe care-i întilnim la ghiseul portaru- 
ui sau pe culoar, ne sint indiferenți ca acei intilniti pe stradă 
sau, nu știu de ce, cel mult ceva mai antipatici. Sintem față 
de ei distanfi si mindri, afectind o nepăsare nobilă care nu 
vrea să se coboare pănă la ea. 

Egim grăbiţi în stradă, impinsi de o curiozitate imperioa- 
er urgentă de „a ne face o idee“, de a ne orienta, Ne uităm 

A ăia dpi gi la stinga, la deal si la vale, înregistrind automat 
he = e a ear, mutre e oameni variati care dispar ime- 

ri cinematografice; ne aprim la vitrine, pornim 
din nou, fără nici o țintă ni # 
à E un sentiment larg de vagabondaj, de libertate, de 
psa oricărei necesităţi impuse. Pasul şi mersul se confor- 
mează acestei stări sufleteşti de nepăsare, si devine mai le- 
gänat, mai leneş, cu un ritm prelung şi tiriil. 

lată-mă fără nici o treabă, fără nici un scop anume 
această ,Cannebière“ fala marsiliezului, pe această stra 
care lipsește Parisului poata a deveni o mică Marsilie. 

_ , Dar starea mea sufletească de „dolce farniente" nu e in- 
dividuală ; e colectivă şi molipsitoare. lată iarăşi sergentul de 
stradă, burtos. Sau e un ahul? Toți sint la fel. Nu au nimic 
din austeritatea autorității executive pe care o exercită, Imi 
apar in primul loc ca niște taţi de familie, bonomi: stau cu 
minile la spate scofind inainte balonul personal, sau cu mi- 
nile pe după centiron, în care se sprijină. Chipiul sau casca e 
lăsată pe spate, și din înfățișarea lor exalează o atmosferă de 


54 VIATA ROMINEASCA 


lehamete, de lene, de independenţă. Dacă le ceri o lămurire, 
ea este amplă, cu exclamaţii, ca o schiţă, cu gesturi hiperbo- 
lice, de parcă ti-ar face un povestitor descrierea unei străzi 
in care a avut loc un mare eveniment. Jar citeodată, cind e 
furios, — şi marsiliezul e furios brusc, — intempestiv balonul 
se întoarce dela dumneata fără nici un răspuns, în cel mai 
bun caz. Atunci să nu ti. 

Nu ştiu unde sintem. doar atit: Cannebiera € strada 
principală. Am impresia că şi asta e prea mult. Lipsa de pre- 
ciziune constitue un farmec în plus şi complectează senzaţia 
noastră de oameni fără căpătiiu. 

Coborim în pantă. Trecem prin faţa localurilor de cafe- 
nea cu mese pănă în stradă, umbrite de pinze mari cu ins- 


criptii negre. 
Vechiul port. 


In faţa noastră, abia văzut, zdrențuit de corăbii si pon 
toane, apare un ochiu luciu si alb de apă: Vechiul port. Por- 
tul acesta e un golf mic deschis după ce apa a trecut printr'un 
git, între două stinci, astăzi transformate in forturi care pre- 
domină si străjuese intrarea în port. Două faruri: stilpi de 

rtă desehisă, inseamnă deschizătura spre mare . 

De-aici, din virful golfului, în fund apa se închide cu 
stincile forturilor, şi e parcă un lac în mijlocul oraşului, lipsit 
de orizont, de aerul si de gestul plat al mării. Totul e inchis, 
iar jur împrejur orașul urcă în amfiteatru ca pentru a vedea 
mai bine la o reprezentaţie, pe lac. 

Departe spre esirea la mare, înălțat inutil şi parcă sus- 
pendat de cer, se vede celebrul pod de fier care, sprijinit pe 
stilpi în genul turnului Eiffel, leagă cele două tärmuri ale 
portului. Podul acesta e atit de caracteristic Marsiliei, că apa- 
re ca o emblemă, 

Podul e atirnat la o înălțime de 50 de metri, pe țesătura 
de oţel care se profilează în orizont: impletiturä de päinje- 
niş. Atirnë acolo o ghilotină pentru vapoare ? 

Aparenta are ceva curios şi ad hoc, 

Inserează; se aprind luminile. De pe debarcadere si iab- 
turi în siestă, steaua lor albă cade şi în mare, prelungindu-se 
şenpuit și tremurat de valuri ca niște serpentine de foc la un 
bul in plin aer. 

. Imprejur amfiteatrul ridică şi el spre cer luminile lui, 
şi decorul clar dar mort spre înserate, devine viu şi întreg, 
schimbat ca o imensă sală brusc iluminată, în care, jos, par- 
chetul e de argint si, sus, l'issue constelat. 

Sintem pe Quai des Belges în căutarea sau, mai exact, 
in alegerea unui restaurant. In fața fiecăruia este o mare 
lungă acoperită cu cutii si coşerei pline cu fel de fel de scoici, 


CALATORII 55 
Buiabesa si scoicile sint specialitatea Marsiliei. Sin e 
care vin dela Paris aici numai pentru asta. Fea dre aa 
ministrează toată varietatea de scoici, strigă mereu, recoman- 
dindu-le pe specii. Totalul recomandărilor dela toate restau- 
rantele ingirate unul lingă altul dealungul portului, naşte un 
vacarm infernal, la care se asociază o serie de personaje jo- 
viale menite să recomande restaurantul și să tragă de mânecă 
pe trecători. Bine înţeles că în primul loc fi se arată panerele 
cu scoici: mnuţe de copil strinse si petrificate de vreme şi de 
ape. Alt tip jovial, care ţipă desigur si el, desface o serie de 
scoici, le pune desfăcute pe-o farfurie si le presară cu sare. 
In găoacea argintie, ceva gelatinos si inform palpitä ca un 
plămin. Simt acolo ceva scirbos si viu. 

Ne oprim în fața restaurantelor cu mese revărsate larg 
spre cheiu, cu lumini multiple si reclame luminoase, cu oa- 
meni care se agită negri şi fipätori, cu alţi oameni care stau la 
mesele parcă improvizate în stradă, incit am impresia că 
azist la un mare praznic popular, şi totul apare nou si altfel 
decit tot ce se poate vedea în altă parte, 

„Unul din oamenii joviali ia contemplarea mea drept do- 
rință și ezitare, vrea să-mi exaspereze dorinţa și să-mi ucidă 
ezitarea, și cu invitafiuni prin gesturi si cuvinte, mă trage de 
mânecă, îmi arată o masă, viră mina într'un paner cu scoici 
şi le lasă să cadă ca pe nişte bani de demult, găsiţi în fundul 
mării şi adunaţi. Scoicile cad cu un zgomot cavernos si înă- 
busit, La mese e un amestec pestrif de tot felul de oameni, 
marinari, ofițeri, preoţi catolici, lucrători, negri, japonezi, 
cnto complectă contopire a tuturor raselor si claselor so- 
ciale, Oamenii aceştia, poate prin contact sau poale pentru ca 
să poată fi auziti, ţipă si ei. Jocurile violente de lumină si de 
sunete se amestecă în două planuri de senzaţii diferite, con- 
at ae însă împreună la o impresie de niureală si de cos- 
___ Această impresie crește cînd priveşti spre apele portului 
in care luminile se mişcă si noaptea SODAS după iesi şi 
vase ancorate, în care unele lucruri se mai văd încă odată 
răsturnate, și peste care vechiul port de pe celălalt țărm urcă 
în sus cu stele mici şi sărace un cer artfficial si pläpind. 


Pascal, 


Noi însă am auzit de vechiul restaurant „Pascal“ 
prin anticipație clienţii lui, si încă niște clienți fideli Nie 
ademenire nu este suficient de tare pentru noi. Avem o voință 
care infringe toate pipetele si tot etalajul de scoici ca mone- 
dele vechi. Noi vrem să mincăm peste si buiabesă la Pascal 
Päräsind cheiul si cotind brusc două străzi murdare şi 
sărate, dăm, întrun colţ, de Pascal, O clădire de muzeu, 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


veche, în stil maur adă e de decenii acest restaurant, 


In față, o grădină artificială acoperită şi înconjurată cu | 


frunză, ca un vast cort, constitue localul de vară. 

Pășim înăuntru ca întrun zeppelin domesticit, cu pînză 
flască. Pinza aceia impermeabilă apără restaurantul şi pe 
clienţi, de muşte, de căldură, de murdăria dimprejur, de ce- 
tăţenii vecini. La început pare ceva improvizat. O instalaţie 
efemeră pentru vară, pentru turiștii care au oroare și fug de 
stabil. Intr'un sfert de oră, tot restaurantul aparent ar putea 
să dispară, cu cort, cu mese, cu tot, afară de bucătărie. 

Cum intrăm, sintem întimpinaţi de grupul chelnerilor, 
toți în cămeși albe si în jiletcä. Parcă şi-au uitat fracul acasă. 
Adunarea lor tarcată, alb cu negru, mineci albe, piept alb si 
restul umbră, te face să crezi că iei parte la o înscenare de 
operetă în care colorile trebue să fie frapante si atmosfe- 
ra intimă. 

Rămin surprins. Sergentul intilnit o jumătate de oră 
înainte, e si chelner la Pascal?! Căci mă intimpinä amical, cu 
braţele albe ca întrun bandaj, același tip gras, bonom, cu 
chipul prietenos şi deschis. Si cu toate acestea trebue să fie 
altul. Poate fratele lui, îmi spun eu, pentru a alunga vi- 
ziunea unei transformări neliniştitoare. Sau, poate, acesta-i 
tipul comun al marsiliezului, 

Nu ştiu cine va fi fost acest prim chelner eşit înaintea 
noastră dintre ceilalţi, dar mai presus de toate am avut im- 
presia că-mi este un vechiu prieten, o constantă cunoştinţă pe 
care am neglijat-o, dar care totuşi se arată recunoscătoare și 
bună pănă la sfirsit, în semn de mustrare si nobleţă. 

Si totuşi nu l-am văzut niciodată. Trebue să fi fost bun 
prieten cu tata, îmi mai spun eu, atunci cînd chelnerul îmi 
pune mina pe umăr, şi amical îmi sugerează că, dacă vreau 
să mănînc si să beau în adevăr bine, aşa ceva se poate ob- 
ţine numai la masa lui. Parcă nu ag mai fi client la un res- 
taurant, ci invitat de un om cumsecade, în orașul meu natal, 
de un vechiu amic al familiei. Nu sint numai servit, sint in- 
grijit, aşezat, sfătuit... Mi se ia pălăria din mină cu cuvintele: 
„să punem binişor pălăria în cuer”; se trage un scaun mai 
departe de masă cu cuvintele: „aici e foarte bine”; mi se 
oferă lista cu apostrofa colectivă: „să vedem noi ceva bun 
de mincare“, şi în fine mi se aşază si servetul cu o părin- 
tească atențiune care m'a induiosat. Da, chelnerul dela res- 
taurantul Pascal din Marsilia mi-a evocat o clipă atmosfera 
de er et si intimitate din casa noastră părintească dela 

ulub... 

Nu am avut nimic din jena,— de ce să mo mărturisese,— 
pe care mi-o pricinuește înd e fracul im bil al chel- 
nerului de mare restaurant, şi ținuta lui rigidă, si araba lui 
artificială şi rece, si atentiunea lui mercantilä, și ochiul lui 


CALATORII 57 


în farfurie, ca să vadă cum măninci, de-{i rămîn inghititurile 
în gât, şi intenţia lui prevenitoare si umilitoare de servitor 
care a decăzut la asta după ce a fost mult timp baron, 


Buiabesă. 


Chelnerul dela Pascal are gestul si atitudinea unui pa- 
tron de han moldovenesc, a cărui singură bucurie și misiune 
e să-ţi fie plăcut, să te ştie mulţămit, cu dezinteresare, din 
pornire sufletească. Am văzut atunci că serviciul acela în 
jileteă nu e o întimplare şi nu e numai din cauza căldurii, 
căci ar fi pulut adopta uniforma fracului alb, atroce de ele- 
gant, — ci e un simbol. 

— O buiabesă? Da, sigur, e specialitatea noastră, Să a- 
ducem deci o buiabesă. Cu peştele aparte? 

„Răspunsul nostru a fost un fel de Mmda! pe frantuzeste, 
ceiace traducea în orice caz complecta noastră indiferență 
din ignoranță asupra acestui amănunt, 

Cunostintele noastre despre buiabesă erau oarecum nu- 
mai teoretice si științifice. Ştiam că e o supă de peste, de 
peste foarte mult si amestecat, că e o specialitate a sudului 

ae adică — natural — a locurilor unde se gäseste peste 
mu 

Restul. şi chiar numai atita, se formulează pe cale deduc- 
tivă, şi cu reminiscente de borş rominesc de peste, Doar tot 
ce-i imaginar se creiază numai cu noţiunile deja stiute, De 
altfel, pănă nu o gusti, si chiar pănă nu o vezi, buiabesa este 
imposibil de imaginat. 

Numai un inginer parizian, deștept si mucalit, exprima 
unui prieten senzaţia buiabesei, cea mai apropiată de rea- 
litate. O zi întreagă s'a plins că simte pe git, de-alungul eso- 
fagului, o arsură stăruitoare, de parcă ar fi înghițit și ar 
aves în stomah vată termogenä. 

Afară de vata termogenă, buiabesa nu mai are altă 
comparație care să o evoce cu preciziune. Și mai este încă 
ceva: odată ce ai mincat-o, vei purta în ființa dumitale un 
miros ciudat de peste alterat presărat cu piper rog, şi oricât 
de lipsit de memorie ai fi în genere, vei avea în această pri- 
vință o memorie olfacticä şi afectivă pe viaţă. 

Serviciul chelnerului nostru gospodar nu-i afectat. Ni- 
mic nu se prezintă pe masă ca o piesă de chirurgie într'o 
sală de operație. Tacimurile nu sint trecute la autoclav, ci 
sînt luate cu mina de pe un bufet, și puse ca de un om nor- 
mal pe masă, 

Aşteptăm. O așteptare lipsită de nervi și trepidatie. Nu 
avem nici o grabă; totul în jur, chiar aici la acest restau- 
rant, e nou; fiecare tip acum e văzut pentru prima oară, şi nu 
există tip de om lipsit de interes. Tăcem. Poate sintem obo- 


58 VIAȚA ROMINEASCA 
siti, poate ceva din trepidaţia drumului mai răsună încă în 
noi, ca mersul unui tren în brațele unui pod de fier, multă 
vreme după ce a trecut, 

Numai ochii noştri si dorința neinţeleasă de a vedea 
perzistă cu aceiași tărie. Privim împrejur: pensionarul din 
dreapta, care mănincă după un program si o dietă prescrisă 
poate de zeci de ani, cu aceiaşi slicluţă de vin roş de „o ju- 
mătate“, care stă la aceiaşi masă si la aceiaşi oră de ani de 
zile, ca la el acasă, şi prin fața căruia trec mereu la alte 
mese, tot alte tipuri care apar şi dispar, conduse de chelnerul 
în vestă; masa gülägioasä din fața noastră care face mani- 
festatie „studenţească“ unui conviv întirziat si sosit „după 
buiabesă”, Căci toată lumea mănincă buiabesă. Noi însă nu 
știam asta. Vedeam numai că toți mănincă ceva foarte În- 
doelnic ca aspect, asemănător unei mincări cu totul popu- 
lare, de cazan. 

Dar ne-a sosit buiabesa. Amicul nostru ne-o prezintă cu 
acelaşi plural intim: „să mincăm o buiabesä“, 

reti să ştiţi ce înfăţişare prezintă? Inginerul parizian 
avea dreptate. 

Intr'un castron, felii de pine, ca la friganele, una peste 
alta, stau moi si galbene ca un burete putred si desfăcut, în 
puţină zeamă gälbue, In altă farfurie, bucăţi de peste, ames- 
tecate, ca'n urma unui cutremur submarin. 

Dacă am fi ştiut că asta-i buiabesu, pănă la aducerea ei, 
am fi învățat dela ceilalţi cum se procedează, nu trăgind nu- 
mai cu coada ochiului ca la mese mari cu mincäri necunos- 
cute, ci studiind direct cu curiozitate ştiinţifică, exact ca la 
o demonstraţie de probă, 

De aceia ne-am trezit deodată novici si numai cu resur- 
sele clasice în faţa buiabesei, Am scos cu timiditate o felie 
galbenă, din cele aşezate teanc, ca niște perne putrede, și 
puțină din zeama în care dormitau obosite de muiate. 

Pinea asta e vata termogenă despre care vorbea bietul in- 
giner. Bucätica de pine pusă în gură revarsă supa de peste 
pe care o aglomerase, cu o abundență devastatoare, umplin- 
du-ţi toți porii gurii cu o iuțeală vertiginoasă de o arsură 
violentă de piper ros si probabil si alt asemenea preparat. 
Tot brusc ești cuprins de mirosul insistent de peste jufit 
După citeva înghiţituri, vata termogenă e pretutindeni; îți 
vine să respiri forțat, să tragi aerul pur dé-nfarä cu aviditate 
şi să evacuezi aburul piperat ca o emanatie de vulcan cu 
gaze în evaporare, 

Respirația, astfel, devine ca la astmatici, imperativä si 
conştientă, si de unde pănă atunci nici nu ştiai că respiri şi 
respirai fără să știi, această funcție devine conștientă, ca- 
pitală, terorizantă, violentă. 

Odată contaminat, poți minca oricît, căci nu mai simţi 


CALĂTORII 59 
nimic, nu mai știi ce mäninci. Tot ce pui in gură după a- 
ceia, vin, sare, muştar, capătă un gust curios și fad; ai, ca să 
zic aşa, o senzaţie nouă a vieţii, parcă plutitoare, de parcă 
simţul olfactic ar fi ingurgitat, fără să știi, un stupefiant si 
ar fi început să aibă halucinaţii. Sarea nu mai are nimic din 
ceiace este sărat, iar vinul e ca o leşie fadă, 

Nu știu dacă d. H. Sanielevici cunoaşte buiabesa, fiindeă 
este sigur că, din toale condimentele de pe pämint, acesta tre- 
bue să aibă o influență grozavă asupra formării tempera- 
mentului. Mincătorii de buiabesă trebue să fie toţi eroi, tre- 
bue să aibă faţa congestionatä, maxilarul supt, fruntea creatä, 
gura neagră, două brazde adinci şi verticale pe frunte între 
Far omusorul distrus şi atrofierea complectă a simțului ol- 

actic. 

Poate de-aceia marsiliezii sînt aşa de iuți si de-aceia 
iuțeala lor fine exact cft un castronas de buiabesă . 

Chelnerul, simfonie „blanc et noir“, scruteazü experient 
ce-a rămas, ce-am mincat, si ne dispretueste mut. Sintem 
brusc faţă de el ca nişte copii renegali, candidaţi la o des- 
moștenire integrală. Am căzut în disgrație din pricina unei 
incapacitäti care echivalează cu o infirmitate: nu sintem 
apți pentru buiabesă. Am devenit neutri, Se păstrează ama- 
bilitatea rece si protocolară, dar am pierdut simpatia ma- 
nifestă si maternă. Am devenit, din copii regăsiţi, clienţi 
detestabili. Barometrul sentimentelor a căzut vertiginos pănă 
la solidificare. Ba, ceva mai mult, a trecut la negativ, la 

us. 

Marsiliezul ne dispreţueşte ca pe nişte nevolniei. Și ține 
neapărat pentru desävirsita noastră umilire să adaoge că 
aici a mâncat buiabesă şi Regele Belgiei. Nu ştiu dacă a fost 
o exagerare sau un adevăr care constitue ad hoc un vot de 
blam la adresa noastră, neputincioşi în a ne înălța până la 
cerul gurii unui personaj regal. x : 

Pentru ridicarea prestigiului de simplu muritor şi ca 
un răspuns târziu si anonim Regelui Belgiei, am ridicat şi eu 
disproporționat ca o eroare, bacsisul. 

Simpatia a revenit deodată întreagă, insă interesată. 


Cannebiera. 


Urcäm pe Cannebierä. Impresia de vagabonzi sporeste 
agreabilă, cu buna dispoziţie a omului sătul şi cu misterul 
înserării. Nu ne cunoaşte nimeni. Ce divină senzație! Să fii 
căzut, așa, pe pămînt, fără nici o legătură cu nimeni gi nimic. 
Si asta, după ce trăeşti o viață întrun oraş in care copiii ştiu 
unde stai si cum te chiamă. Mă simt o fiinţă coborîtä direct 
dela Dumnezeu. Pălăria mea în vacanță capălă un aer stren- 
gar si ostentativ. Toţi trecătorii mi-s amici fără să-i cunosc 


60 ____ VIAȚA ROMINEASCA 


sau tocmai pentru că nu-i cunosc, Mi-ar fi egal să string 
mina oricăruia din ei, să mă pun la o masă cu oricare, ca şi 
cum am fi fost vecini, vreodată, într'o altă viață. 

La o cafenea, mai mulți negri stau la mese. Un colorit si 
o impresie neobișnuită, Tot ce nu-i comun în noi ca impre- 
sie ne dă o curiozitate ofensantă de copii prost crescuţi. La 
noi, lumea se întoarce după un negru venit să facă jonglerii 
în antracte la cinematograf. lar în orașele mai mici, „capitale 
de judeţ”, unui negru şi astăzi îi este imposibil să iasă pe 
stradă sau să stea la restaurant, că se tin delaolaltă după el 
si copii, și oameni în toată firea, si femei care au cetit ro- 
mane moderne și pornografice, Fiecare cu intenţia și curio- 
zitatea lui. 

Vitrinele, prăvăliile, monotonia si identitatea obiectelor 
aferite spre vînzare și expuse in galantar, aceleași pretutin- 
deni, cu marca şi faima lor internațională: sosoni Tretorn, 
pălăria Mossant, ceasornicul Longines, uniformizează ora- 
sele, le dau partial un aspect comun. 

Şi totuși „strada“ este cel mai caracteristice şi mai inte- 
resant aspect al unui oraș. Există Insă, în această uniformi- 
tute, o dozare de nuanțe si de gust, care creează sufletul 
unui oraș, specificul unei rase, Haine gata atirnate afară, 
ghete spinzurind ca nişte cadavre de păsări mumifiate, o vi- 
trină neglijată si în dezordine, dau anumite indicatiuni si 
pitoresc, 

Cannebiera este tipică din acest punct de vedere. Nu are 
magazine de mare lux. Aici e desfacere pentru popor, pentru 
orientalul amator de oglinjoare, cutitase, pipe si articole de 
serie. Cinematografe, o subterană chinezească cu sonerie la 
geamul vitrinei, popor la galantar, alegere făcută în gura 
mare cu participarea tuturor celor prezenţi în aceleași mo- 
ment; un automat de fotografiat şi unul de mincare, un colţ 
de grădină publică, o muzică militară, și iar popor: militari, 
mică burghezie, oameni fără definiţii şi carieră precisă, pă- 
lării pe-o parte, säpci pe ochi: Cannebiera. Un fel de tobogan 
de oameni, automobile, magazine si lumini electrice care urcă 
și coboară înspre apa moartă ca albușul de ou crud a vechiu- 
ui port, 

Aproape fiecare prăvălie e un bazar în care se vind lu- 
cruri disparate, fără nici un pic de rudenie: ghete, oglinzi, 
cărți postale, pipe şi bere. 

Aproape toate sint deschise pănă tirziu, pănă la miezul 
nopţii, pănă cînd poftesti. Stilpi cu lumini electrice, ca nişte 
candelabre evreeşti văzute prin lupă, luminează strident si 
artificial. 

Toate librăriile seamănă eu niște anticării, simbolic. Car- 
tea veche şi cartea nouă nu sint clasate după vîrstă, ci filozofie, 
după normele normale. Există o dezordine boemă, cărți ră- 


A. LALA OKH zi | : 


väsite, teancuri pe jos, citeva etajere pănă în stradă ţinin- 
du-se de mini pe ușă. Un client stă pe scaun, altul în picioare, 
si răsfoese volume, rind pe rind; le pun apoi teanc alături 
aşa cum se aşează la berării farfurioarele indicatoare de 
consumafie; alt client e sus pe scară, cu pălăria turtită de 
plafon. Librarul ceteste si el: arc ochelari, părul lung si sbur- 
lit, exemplar de chimist in laborator. 


Un ghid. 


O idee: un ghid. Acel obiect disprețuit de intelectualul 
voiajor, duşman al preciziunii istorice. Si totuşi...! Eu cred 
că Englejii au făcut ghidului scris această detestabilă si ne- 
meritată reputaţie. Englezul poartă și se foloseşte de ghid, 
ostentativ şi exclusiv. Simti că dincolo de ceiace îi spune 
ghidul nu mai este nici o cunoștință. Ghidul este manualul 
prim şi ultim! Este unealta autodidactului care crede că a 
devenit savant. À 

Ghidul apoi trebue consultat cu discreţie; e un instru- 
ment personal si complectează o intimitate, Ghidul intre- 
buintat în publié este echivalent cu explicaţia dată cu voce 
tare, fără respectul de aproapele tău. Este ca şi cum ai ceti 
în gura mare textul explicativ la cinematograf, plictisind 
toată lumea dimprejur. i 

Chimistul-librar îmi oferă ghiduri de diverse dimen- 
siuni si formate; dela unul, echivalent cu un volum seris de 
d. Iorga, asupra Marsiliei, pănă la ghidul alcătuit de însuși 
cel care-l oferea. Mă opresc la cel care-i „nouveau“, care mai 
poartă menţiunea de „pratique et indispensable”, care intră 
comod în buzunar si care totusi are planuri, tablouri, foto- 
grafii, etc. = 

Am dat peste un ghid făcut de un marsiliez. Se cunoaşte 
după aceste recomandări din titulatură, dar este mai cu 
samă evident după textul din interior, E „simplu şi clar”, 
spune anonimul autor, care 'n sara aceia trebue să se fi 
plimbat fluerind si cu minile în buzunäri pe cheiu. 

Si istoria Marsiliei incepe frumos ca un film sentimental: 
Pe la anul 600, Foceienii alungaţi din lonia, veniră aici gi 
fondară un oraş. Legenda spune că au debarcat cxact in 

ceasul cind şeful Segobrigilor serba căsătoria fiicei lui, Gyp- 
tis, cu junele grec Protis. Marsilia s'ar fi näscut din acest 
himen ,eleno-celtic“. 

Nimie biblic in această legendă. Totul aproape comer- 

cial. Marsiliezii nu sint copii din flori, ca aproape toată o- 
menirea, căci legendele de pretutindeni exaltează amorul 
liber şi copiii bastarzi. 5 

Grecul trebue să fi avut parale, şantier şi corăbii, iar 

celta trebue să fi fost framnos, brunetă şi aprinsă. 


Parad ALL) $ 43 LR. Scari 


Marsilia aceasta, prin care mă plimb cu un vag senti- 
ment de quasi-proprietate născut tocmai din ideia că n'am 
nimic, a fost rivala Cartaginei, aliata Romei, duşmana si in- 
vinsa lui Cezar. 

+ Pe aici au trecut: Vizigoti, Burgunzi, Ostrogoti, Franci, 
si apoi Lombarzi, Normanzi, Sarazini. Distrugeri si renasteri 
din cenuşă. Ca pretutindeni, dacă te uiţi în trecut... Si eu cale 
pe urmele pasilor unui Sri pa lui Cezar, opere adine 
subt trotoar, si am, în singele meu roman, o rie incon- 
pas si nestäpinitä, care vine de mai departe decit mine, 

cep să înțeleg, prin sensul şi fatalitatea istoriei, de unde 
în cugetul meu o conștiință şi o atitudine de cuceritor şi de 
om familiarizat cu aceste locuri necunoscute mie. 

Imi amintesc vag că pela 1720 a fost aici o ciumă teribilă 
care a ucis jumătate din populaţia Marsiliei, 

Un laş instinct de conservare, o clipă mă face să mă 
gindesc la vitalitatea morbului ciumei peste două veacuri... 

Dar pe marsiliez întreg îl găsesc în această indicatiune, 
exactă poate în fond, si totuși cu o savoare de glumă frantu- 
zească, la adresa marsiliezului: „Le territoire de Marseille, 
ville et faubourgs, comporte 22.800 hectares, soit le triple de 
la superficie de Paris. Territorialement, Marseille serait la 
plus vaste des communes de France si Arles n'existait pas”. 

lată ideia fixă a marsiliezului de a concura cu Parisul 
care, dacă ar avea si el o Caunebieră, ar fi o mică Marsilie; 
iată romanticul şi savurosul patos de sud. — Salut! — Dar, 
mai întăiu, putin săpun de Marsilia, Imposibil. Tot e contra- 
seal Original numai la Paris, La Luvru. Curios! ca si ta- 

ourile. 


Marsilia veche. 


Un oraș vechiu. Ce a mai rămas? 

Unde-s vestigiile, unde-i îngropată cenuşa? Generatii 
după generaţii s'au perindat şi azi înfăţişarea orașului e con- 
temporană cu noi, cu oameni îmbrăcaţi ca noi, cu aceleași 
preocupări, cu aceiaşi mentalitate. Unde-i oare marsiliezul 
care a băut vin la nunta grecului Protis în anul şase sute? 

Au rămas numai munţii arizi împrejur, în amfiteatru, ca 
o arenă romană în plin aer, cu scena lucie a portului vechiu. 
A rămas de atunci golful acesta gituit, ca un lac, cu ace 
formă, cu zările lui de atunci deschise spre sud, şi stincile din 
față si insulele de piatră cu legendele lor pe care nu le mai 
ştie nimeni si care trebue să fi fost frumoase. 

Marsiliezul dela nunta frumoasei Gyptis a avut privelis- 
tea aceloraşi zări şi coline, si serile erau la fel și lumina la 
fel. Nimic din așezările omeneşti nu mai este; le-a făcut dra- 
gostea si le-a distrus ura oamenilor, Si totuşi pe-aici au fost, 


CALATORII 63 


Trebue să le fi inregistrat puterea păstrătoare a celor ce nu 
mai sînt. 

Caut, printre străzile din josul tirgului, din preajma por- 
tului, urmele strămoşilor, ca pe niște morminte părăsite care 
nu se mai cunosc. Totu-i prefăcut. Si totuşi iată biserica 
Sfintului Victor, între case dărăpănate si cruce de străzi care 
coboară pustii și murdare în portul mort de bătrineță. 

Mănăstire de călugări fondată de sfintul Casian la anul 
410. Dar, vai! reconstruită si pela 1200 si în cel de-al XIV-lea 
veac. 

Un aspect de cetate cu crenele şi turn; păreţi de piatră 
oblici cu găuri mici. Un stil rudimentar. Au trebuit oamenii 
să se apere mai mult decit să se roage acolo. Sfinţii stăteau 
cu săgețile la şold Le cupa de otravă în mină. Toți, sfinţi 
si credincioși, erau între moarte și nemurire, între duh si ne- 
fiinţă. Se bătea în jurul zidurilor cu berbecii, nu cu toaca pas- 
nică de-acum. In stil, citeva fragmente romane, ca urmele 
adinci ale unui uriaș care a trecut si pe-aici. Pretutindeni în 
lumea aceasta, urma de stil roman, paşii lor de oțel urcați 
pe ziduri şi säpali în piatră si în stinci. 

Biserica aceasta păstrează intactă aparența de fort şi ce- 
tate, Nici o cruce, nici o cupolă. Clopotele sus în cadrul cu 
crenele, mai mult ca pentru un semnal de alarmă decit o 
chemare de rugăciune. Aici sînt criptele şi catacombele, în 
care, după tradiţie, Sfintul Lazăr şi Sfintul Victor au fost în- 
gropaţi cu ceilalți tovarăși ai lor de martiraj. > 

Tradițiile acestea, chiar dacă sint inventate, chiar dacă 
avem conștiința că sint ca atare, fac totuși o legătură cu ne- 
definitul de dincolo, de acolo unde se sfirseste aducerea a- 
minte a lumii. 

Şi în definitiv, totul trece la legendă, adevărul rămine 
mort, ca să mască pe urmele lui, mai trainic, oglindirea lui 
ra ra care-i totdeauna romantic şi care transformă totul 


In această cetate s'au apărat la începuturi sfinţii, și aici 
s'au adăpostit apoi beneficiarii credinţei, abaţii si seniorii de 
mai ti nobilii potentati, posesori a jumătate din terito- 
riile Marsiliei. Ai 

Ceiace a fost frumos s'a petrecut însă subt pämint, fără 
suprafaţă în hectare, intr'o aşa măsură, încît nu avem nici un 
motiv de mindrie că trăim deasupra. 

Pe treapta unică a intrării, un cerşetor căzut, e e ome- 
nească cenușie si diformă. Inäuntru, aer rece si crud în incă- 

erea ca un havuz de piatră, vid. Lumina vine săracă de sus 
acest du snop alb ca săbii sus, deasupra candelabrului. 
Austeritate. Pămînt si piatră amenajate pentru altar. Icoanele 
par ciudate. Hrubele catacombelor duc spre nașterea cresti- 


În a e. MAM foii be de lot mm pda da dm aţi bé - — mi mi À 


nismului sau spre morminte fără nume. Intunerecul vine de 
jos larg, într'o vină neagră ca ţiţeiul . +. 
Cînd eşim afară, la lumină, avem bucurie de oameni eli- 
berali, si soarele ne face rău ca o arsură. 


Château d'1i. 


Spre cheiul Belgienilor, un ponton, pe care s'a ridicat în 
două etaje un restaurant, clatinä carapacea lui hidoasä, E 
inestetic şi disproporționat, 

Cerdacul dimprejur se räsfringe ca o ruină în cioburile 
sticloase ca uleiul ale apei dia port. 

Aşteptăm vaporul care face cursa spre „Château d'If”, 
pps legänat si nesigur, deasupra apei sparte. 

echilibristică soväiloare pe-o punte scurtă, mini inäl- 

jate bat aerul; o săritură; un loc pe o bancă de zăbrele; un 

colac cu insigna „Matador“; un soldat francez cu beretă si 

antaloni scurţi, albaștri; alţi soldaţi; doi bătrini...! Persona- 

ul: lupi de mare cu barbă pe subt bărbie numai ca o umbră, 

gen Wagner, o pipă; un clopot care sună; un aer ca pentru 
traversat Atlanticul. 

Vaporul care crescuse în ochii noștri apropiindu-se, se 
face parcă iarăși mic subt noi, intrind moale în apă. 

n ultim semnal. Țărmul tremură şi se depărtează. Mar- 
ginile amfiteatrului roman, cu munţii sterpi din fund, se 
înalță, se arcuesc strins, crese deasupra noastră pănă în cer, 
intr'un gest larg de pelerină care se stringe, Soarele cade în 
plin topind totul. Şi acelaşi amfiteatru se coboară lin, se mic- 
şorează depărtindu-se, devine colină dulce, își lipește timpla 
de pămint. Casele, orașul tot cu Gannebiera lui nu se mai des- 
luşese; totul e confuz, roşietic; o cărare, un turn ca un deget 
musträtor, 

Notre-Dame de la Garde ne urmărește numai pe deasu- 
pra farului Sfinta Maria şi ne petrece blagoslovindu-ne cu sta- 
tuia de aur sclipitor din crestet. 

Podul de fier suspendat trece pe deasupra capului ca o 
ghilotină colectivă din al cărei laj am scăpat; golful se în- 
gustează intre două faruri şi apoi apa năvăleşte eliberată în 
larg, ind voe, cu sărituri la margini pe piatra spălată a stinci- 

or albe. 

Las degetul în apă: vierme frint... Incrucișăm alt vapo- 
ras: semne de batistă; o scrutare repede, parcă am căuta un 
spion sau un amic pe care l-am pierdut. Apa fişie subt noi. 
De pe stinca malului, un înotător sare alungit în apă. 

Ne apropiäm de castelul d'If. Pe coasta stinga i 
oteluri si vile albe rid spre noi. Insula e aspră si cenusie 
asupra cercului de valuri albe care-i ling poalele, care se gu- 
dură, care cad în plescäit violent. Castelul se prelungește în 


E ur CALATORII d 


sus din stincă, la fel de cenușiu si colturos, si nu ştii unde in- 
cepe castelul si unde sfirseste stinca La ri Zidurile vin si 
cad bruse în mareş părete drept. Sus, din mijlocul centurii. 
urcă turle rätezate, de piatră, cu ochiu mic. lar deasupra, 
terase cu crenele, Reeditarea bisericii Sfintului Victor. Citā 
vreme nu s'a ştiut unde-i biserică și unde-i Cetate? 

„Urcăm pe scări de piatră. Subt noi, un marinar caută 
scoici, prinse în stincile înverzite de apă, ca bureţii în trun- 
chiul copacilor bătrini si gäunosi. Trupul pescarului subt apă 
pare gelatinos si are mlädieri frinte anormal, Uneori este 
identic cu o broască jupuitä care destinde în semicerc elastic 
picioarele dindărăt, 

Piatra e fierbinte subt tălpi si în jurul nostru. Inträm in 
curtea părăsită inconjurată de zidul inalt de piatră si apa a- 
dincă de dincolo, 

intrăm în așa zisul castel, O curte mică, pătrată. In jur 
ziduri de piatră inchizind în trei etaje cämärule fără uşi și 
fără ferești, ci numai cu deschizături neregulate cu piatră. 

Incepe a mirosi urit ca într'o cazarmă, ca într'o inchi- 
soare, 

„Balustrade nouă de lemm înlesnesc urcuşul spre etaj. În 
jurul curţii, galeria ca un cerdac, în care dau deschizăturile 
negre ale celulelor, 

Aici a pus François l-er piatra fundamentală. Loc bleste. 
mat. Frunte scuturată deasupra apelor. Inchisoare dela În- 
ceput. Putea să adăpostească o domniţă, si u lot adăpostit o 
serie de eroi nororocili. 

Umbra lui Alexandre Dumas cercetează urmele lui Mon- 
te-Cristo, 

Deasupra ușilor, firme indică precis celula fiecărui in- 
carcerat. Parcă ar fi un institut pentru celebrități. Te-aștepţi 
la fiecare moment să iasă întradevăr, palid si întunecat, fie 
Mirabeau, Philippe Egalite, Omul cu masca de fier... 

Sau poate e un Panteon al recalcitrantilor, in care umblă 
moale umbrele nevăzute si misterioase ale celor ce-au zăcul 
și murit aici, şi care par mai durabile decit sicriele de piatră 
cu coroane şi inscripții din sinistrul beciu al Panteonului cel 
adevărat. 

„Cel putin aici, istoria e directă și umilitoare fără incon- 
jur: miroase a cabinet ca pe vremea incarceralilor, ca pe vre- 
mea celor cinci sute treisprezece învinși ai Comunei. 

Intrăm cîte putin in Fiecare încăpere în care intunerecul 
miroase prost şi în care zädarnie se Încearcă evocarea vre- 
unei umbre din trecut. Morţii au murit definitiv, 

Pe päreti se amestecă grotesc inscripții adevărate, sculp- 
tate `n piatră cu ascultisul viu al privirilor fixe si încordate 
pentru a străpunge zidul, cu inscripția de pretutindeni, de pe 
toți păreţii eroici: Jules Durant, matelot 1920... 


=] 


aa 


a VIAȚA ROMINEASCA Žž 


Intr'un loc este și un stilp de piatră ca cele de pe pontoa- 
nele de debarcat, cu un lanţ ad hoc de ancoră, pentru nu știu 
ec om, O inscenare istorică primitivă. Imaginatia celor de azi 
este numai exagerată si hiperbolică, americanizată. 

Bătrinul din vaporaş e curios peste măsură, vrea să tră- 
inscà istoria si, Înfăşurindu-se în hăinuţă, vrea neapărat să 
treacă, cu picioarele inainte, pe-o gaură dintre două celule, 
pe unde a trecut Monte-Cristo. 

O clipă am viziunea cavalerului lui Dumas, renäseut si 
caricaturizat pentru a nu pulea fi identificat, sosit incognito 
la fața locului, pentru reconstituirea propriei lui vieți. Bătri- 
pa, îngrijorată, încearcă să-l oprească, cu apostrofa repelnată 
cu asfixie: Vai, Maurice! 

Pe terasa de sus, în care esi, după ce le-ai invirtit ca un 
sfredel în piatra lăiată cu scări în spirale, avind impresia că 
pui piciorul pe capul celui care te urmează, e soare si lumină. 
Un altar purtat de apă. Se poate face o rugăciune pentru cei 
ce-au pătimit. Am impresia că toate cuvintele merg de-acolo 
direct lu Dumnezeu. 

Dela înălțime, fundul mării se vede subl upă, cu pete 
verzi, cu drumuri şi cărări pentru cine știe cine, Valurile în 
jurul stincii lasă rînduri de dantele albe. 

Un vapor mare intră în port. O clipă prora este îndrep- 
tată spre noi, ca o maşină infernalà, ca un cuţit căruia i sar 
fi dat drumul să tae insula în două, si ezită clătinal. 

Statura lui de oţel crește din apă dominatoare si impre- 
sionantă. Mersul pare incetinit, şi-i ca purtat de valuri, 

În curtea torturilor şi execuțiilor de altă dată, o berärie 
populară. Se bea pentru proslăvirea istoriei, banalizată şi re- 
dusă la proporţia sufletelor noastre de astăzi, 

Dintre pasagerii vaporasului nostru lipseşte părechea de 
bătrîni, Maurice, poate Mirabeau ridicol deghizat, a rămas 
in preajma locurilor pe care le-a cunoscut, 

Si ea are capul pocit si fals al... 


Marsilia vine iarăși spre noi, crescind din nedefinitul in- 
serării, deasupra căreia bineeuvinteazà fix si Er sta- 
tuia de aur din virful turnului cazon al bisericii Notre-Dame 
de la Garde... . 

Debare in acelaşi loc, pe aceleaşi scinduri gudronate si 
mirosind a peste. Dar sint putin altul. Mă strigă ceva din urmă 
printre lipăitul viu al valurilor. Mă mustră cineva, şi pentru 
ce? Simt că'n insula aceia de piatră dintre apă si aer s'au fă- 
cut crime şi nedreptäti, că sa suferit pentru credinţe, că n 
fost izolat acolo tot ce-a avut rind pe rind mai bun o marc 
naţiune, 

Azi, pe acelaşi loc, privim în binoclu 
marsilieze, cu tonalitatea ei sură de s 


orama coastei 
cu vile albe în 


— CALATORII ut 


- 


F VI 


soare, cu pomi prăfuiţi, și unii contemporani, dupăce-au esit 
pe uşa Măştii de fier a cărei taină a rămas nchotărită pănă 
azi, iau o bere democrată în curtea închisorii. Amintirea is- 
loricä ne umileşte pănă la ruşine. Pe oriunde simţim că au 
trecut de mult alţii, sintem timizi si mici, suportăm o inexpli- 
cabilă vinovălie, mi-e jenă de rahitismul nostru mora) mes- 
chin si pretențios. s 

Și pretutindeni, si mereu, închisori, inchisori. Nu pen- 
irucă oamenii erau mai răi, dar pentrucă credințele erau 
mai puternice, Compromisul ca şi pendula sînt mai recente, 

Mă desgustă numai tirania aceia aprigă cu totul în fier: 
cu lanţuri, eu măști, cu uși, cu gratii de fier, 

insula a rămas departe, între valuri, mai albă in soure, 
ca alungată de pămintul de care prin blestem nu se va mai 
apropia niciodată, Trecutul pe ea se face mic, si nu se mai 
vede. lar lumina care clipeşte singură, departe, în larg, nu-i 
candelă pentru trecut, nici rememorarea suferințelor de-acolo, 
ci lumina electrică dela... restaurantul respectiv, 


LS ] Cartierul vechiu. 
E fioros tipicul oraşelor moderne, Cravatele si gulerele 
din vitrinele magazinelor de galanterie şi mode sint parcă 
instrumente de situit, de asfixint. In geamuri, ghetele sint cu 
talpă nouă, ca pentru morţi. 

Trecutul e mai putin sinistru decit prezentul. Acolo a rå- 
mas numai cadrul vechiu, iar din ani, cu vegetaţiile în păduri 
în care straturi multe de frunze vestede au putrezit, populaţia 
e deasă şi multă. Aşa-i în cartierul vechiului port. Acolo-s 
sărăcia si crima, 

Printre case murdare si alumate, străzi înguste cad in 
pantă spre golf, spre cheiu. Prin mijlocul hudiţei întunecate, 
curge un püräias artificial pornit din cigmeaua de sus care-i 
deschisă perpetuu. Toate uşile şi geamurile-s deschise, Toată 
casa e în stradă, schunage, pelici, copii goi sau în zdrente, 
emei cu cămaşa căzută pe un umăr şi cu părul incälcit, pes- 
cari sau negustori cu minecile suflecate, cu pipa in gură, eu 
seuipatul repede ea sborul de rindunică, coşuri cu zarzava- 
turi, cu fructe, multe în panere si pe jos; coji de ouă, min- 
care stricată, coji de scoici, pestisori mici, murdărie, totul 
in străduţa îngustă de doi metri. Tipete, fluerături, un cintec, 
o armonică dela un „bistro“; toată lumea de acolo, o sută, 
«două de oameni, cu copii, cu pisici moarte şi vii, ţipă, vor- 
bese în gura mare; nu există taină, totul e obscen de exterior 
si violent, 

O căruţă pe două roate inalte, trasă de un catir, trece 
printre cosurile cu zarzavat; se oprește; toată circulaţia e 
impicdicată. Se spun cuvinte tari; doi se înroşese si se fau la 
bătae; unul apucă pe celălult de-o batistă roșie-vârgată dată 


da O VIAȚA ROMINEASCA Bo- 


— 


pe după git si inodatä! Nu intervine nimeni; e un spectacol 
obişnuit; o luptă dreaptă, Oare nu se vor omori cu cuțitele? 
Un măcelar strigă, cit poate, preţurile, se stropseste la o 
aţă căreia nu-i place carnea; panerul este aruncat afară și 
cade'n huditä ca o pasăre moartă. 

Popor, popor, mereu. Fiecare «e un tip: se poate picta ca 
un reprezentant al Marsiliei. 


Copii murdari şi goi fug printre picioarele catirului, care 


se gindeste schimbind din urechi, după ce au furat o piersică 
dintr'o grămadă pusă jos. 

Prin mulțimea aceasta, mă strecor suspect si, mărturi- 
sesc, cu puţină frică, 

Un tip înalt, în cămaşă albastră, cu minecile suflecate, cu 
pipi în gură, cu minile în fundul buzunarelor dela panta- 
lonii largi, mă petrece ricanind provocator, și după ce am 
trecut, minios, scuipă fulgerător pe caldarim. Intro odăiță 
de bistro, sînt alţii, mai mărunței și mai mari, cu säpcile pe-o 
ureche, şi trintese cu putere pe mese, cărți slimoase, 

Grecul acela, Protis, a avut și o progenitură dubioasă! 

gre aie aceia vie şi variată, tumultul si violenţa ei, îmi 
plac, fără bravadă, ca un spectacol crincen şi franc al vieţii. 

E un aspect oriental dar cu mai multă mișcare, fără a- 

dormire lentă, ci cu aprigă energie. 

Intre etaje, pe sfori, rufe la uscat, ca stegulete eroice lu 
o ciudată aniversare naţională. 

> De pe podul inalt de fier, care străjueşte largul, intins. 
de pe-un mal pe celălalt al golfului-port, am văzut acoperișul 
acestor case tăiat bruse si, pe terasa de sus, locuințe de mize- 
rie teribilă: o cutiutà locuinţă; pe o sfoară, înșirate la uscat, 
citeva pelinci si, într'o oală, o inchipuire de copăcel fără de- 
finitie, crispat de căldură si de tristeță; o gaură ca o intrare 
de pod, prin care locuitorii aceia scoborau spre pământ, cine 

e cum. 

i: O sărăcie fioroasă si crincenă, Cind va fi o revoluţie, de 
aici va porni, chiar dacă va fi să se sfirșească in sinistra in- 
sulă din larg. 

Cînd um pătruns spre catedrală, am avut impresia că am 
eşit dintro altă lume. Era soare; briza mării venea pe sus 
peste balustrada platoului de piatră depe care catedrala 
nouă, masivă si urită, domină portul; şi zările erau largi și 
cristaline, tremurate numai de căldură, cu valuri transpa- 
rente, cum se văd la geamurile de sticlă proastă. 4 

In noaptea ce-a urmat, trebue să fi fost o crimă Între zi- 
durile afumate si murdare ale acelui cartier vechiu, în care, 
de sute de ani, oamenii se sbat zadarnic să iasă din mizerie și 


se dau mereu la fund. 
Demostene Botez 


Lingvistica în cercetarea monografică” 


‘ 


I 


Lingvistica e o nouă, constituită în prima jumă- 
i tate a veacului al Éd, atunci cind sa aplicat Arr 


| «le limbă metoda istorică. Rezultă de aci, în mod firesc, 


că lingvistica, la început, a fost mai ales o ştiinţă istorică 
cui: x: în spre perioada veche a limbilor. - 

, pe lingă majoritatea cercetătorilor, cure studiau 
fazele succesive ale limbilor, citiva au preconizat, încă din 
RES E A767. cercetarea stadiilor actuale, Astfel, W, de 

lumbaldt (1767—1835), plecind dela convingerea că acti- 
vitatea intelectuală a fiecărui popor se manifesteazä in lim- 
ba sa, preconiza studiul faptelor lingvistice pentru ele în- 
sele. Limba nu e un produs artistic, ci o exteriorizare a na- 
turii omenești, mai zicea el; de aceia, fiecare graiu local for- 
mează o unitate, care trebue studiată aparte. 

Curiozitatea pentru graiurile locale nu lipsea: în Elve- 
ţia, în Franţa si, mai tirziu, în Italia, „Parabola fiului risi- 
pes redactată în limba literară, fusese tradusă, la începu- 

ul veacului al XIX-lea, în mai multe graiuri locale **. Se 
credea, în deobste, că dialectele sint mai conservative de- 
cit limbile literare; de abia mai tirziu Lingviștii şi-au dat 
[sama că limbile literare sìnt mai conservative, pe cind dia- 
lectele inovează. 

Humboldt a avut o mare influență asupra contempora- 

” Comunicare făcută În ziua de 8 mai 1929 la „Institutul Social 
Ramin“, secția sociologică. 

Pr J. J. Champollion Figeac, Nouvelles recherches sur les palois 
ou idiomes vulgaires de la France et en particulier sur ceux du dé- 
partement de l'Isère, Paris, Goujon, 1809; Mélanges sur les langnes 
diaiectes el palois, renfermant, entre autres, une collection de ser. 
sions de la parabole de l'enfant prodigue en cent idiomes ou patois 
diflérents, presque tous de la France., Paris, 1831; Stabder, Die Lan- 
„dessprachen der Schweiz, oder schweizerische Dialeklologie, Aarau, 
1819; B. Hiondelli, Saggio sui dialetti gallo-italici, Milano, 1853. 


à 


A: lc __VIAŢA ROMINEASCA 1 O OT T 


nilor săi. Jacob Grimm (1785—1863) lucreazä subt directa 
inspirație a ideilor sale: orice individualitate trebue respec- 
tată, scrie Grimm în 1812, prin urmare si orice individuali- 
tate lingvistică; fiecare formă actualñ a limbilor germanice 
trebuia deci descrisă cu preciziune, In 1819, apare primul 
volum din Deutsche Grammatik a lui J. Grimm, care era nu 
numai o gramatică paralelă a limbilor germanice, ci mai 
e o bogată colecţie de fapte observate de autor în lim- 

vie. 

Acelaşi drum l-a urmat mai tirziu Aug Schleicher 
(1821—1868), care a consacra! în tineret o lucrare graiului 


său matern: Volkstiimliches aus Sonneberg, pentru a da în” 


1857 bogata colecţie de materiale lingvistiec( cîntece po- 
pulare, poveşti, ele), strînse în parte la fața locului (1852). 
teriale de care se servise la compunerea gramaticii lim- 
Htuane, apărută cu un an inainte *. Prin aceste două 
cărți care alehiuese Mannalul limbii lituane, Scheicher dā- 
dea un model de deseriere a unci limbi vii. model urmat mai 
tirziu de o serie de dialeetologi, 


Il 


Pele 1879, abatele Rousselot (1946-1924), in Franţa, 
işi däduse sama că lingvislica trebue să studieze limba 
vorbită. Era momentul cînd interesul peniru cercetarea fa- 
zei actuale a limbilor vorbite se trezise cam în același timp 
în ţările dim Apusul Europei. J. Cornu, dela cure J. Gillic- 
ron a primit cele dintäi indemnuri pentru cercetările dialec- 
iale, deserie fonologia graiului din comuna Bagues 
(1874) **; tot atunci. marele. lingvist italinn G. 1. Ascoli 
stabileşte principiile transerierii fonetice a sunetelor vor- 
bite si dă la iveală celebrele-i descrieri ale dialectelor re- 
tice si franco-provansále (1873 si 1878), pentru a publica 
mai tirziu o privire de ansamblu asupra dialectelor italic- 
ne ***, Ascoli a provocal cercetarea si descrierea științifică 


a praiurilor vorbite în Italia A 


* Aux, Schleicher, Handbuch der litauischen Sprache: I, Liliun- 
ische Grammatik; A, Litauisches besebuch und tlossar, Prosa, 
1856—1857. 

* J. Cornu, Phonolopie duù Bugnapd, Romania, VI, 1877, y. 
369 si urm. 

"++ Gi, L Ascoli, Trascrisiont e altri additumenti elementuri (1873); 
Saygi ladini 41873); Schizzi franco-provensali (1878); Latin die 
Jettale (1883), în Archivio gloltologico ilaliano, 1, p. XLU şi urni. 
1 gi urm, M, 61 şi rm, VEI, 98 si urm. 

**** C. Nigra, Fonetica del dialello di Val-Soanu (candyese), Ihid.. 
UI (1828), p. 1 urma, F. D'Ovidio, Fonetica del dialetto di Campo- 
Dasso, ibid., IV (1878), p, 145 ṣi urm., ele. 


i 
by | 
LINGVISTICA IN CERCETAREA MONOGRAFICA 71 
Plecind pe urmele lui de Tourtoulon şi Bringuier. di 
Montpellier, care cântase să precizeze printre aocha ur 
eren limita de nord a dialectului provansal. * Rousse- 
lot cercetează gate locale, incepind cu satul sân na- 
tal (Saint-Clau dep. Charente), si duce ancheta pe teren 
pănă dincolo de Montluçon, la Ids, Rousselot era un observu- 
lor admirabil, de o preciziune rară. Intors acasă, studiază 
pa de trei luni graiul mamei sale si, mai tirziu, reia stu- 
dini început mai Înainte si cercetează amănunțit graiul a 


cinci generații succesive din propria sa familie (1886—1887 
si tai ID). Metoda lui Rousselot era de ge ere für 


a „provoca™: cunoseind perfect graiul local, putea angaja 
conversații cu persoanele dela care dorea să Atena infor. 
maţii, fără ca acestea să ghicească scopul său. Culege cu- 
vinte, fraze, povești si dialoguri, notate imediat cu ajutorul 
unui alfabet fonetic, şi arc grijă să dea amănunte asupra 
persoanelor interogate; pronuntärile sale len studint la Pa- 
ris, cu ajutorul aparatelor de preciuziune,. În 1892, apare lu- 
crarea În care consemnase rezultatul cercetărilor sale: Les 
mudifivations phonétiques du langage étudiées dans le pa- 
lois d'une famille de Cellefrouin (Charente), 
care ar fi fost importanța cărții lui Rousselot, ca 
E putea fi un model de monografie, pentrucă era consu- 
tă numai foneticii, Rousselot era impotriva metodei de 
cercetate dialectală cu ajutorul chestionarului: un chestiu- 
nar lingvistic este o colecţie de cuvinte si de mici fraze 
uzuale, grupate pe categorii de sensuri, pregătite dinainte 
si redactate în limba comună a regiunii respective, pe care 
anchetorul le pronunță in fața persoanei imterogate; per- 
sonna interogată traduce chestiunea în graiul său local si 
> l notează numaideeit răspunsul. Anchetorul cu- 
o eg urmare, felul cum o persoană oarecare dintro 
rare le unumită a reacţionat în cutare zi si la cutare oră 
pe de o chestiune care i-a fost pusă în limba comună à re- 
Pta Sau adus, de cătră Rousselot si, mai tirziu, de cătră 
“itii anumite critici anchetei cu ajutorul chestionarului: 
sa observat, de exemplu. eu dreptate, că, atunci cind dife- 
venja dintre graiul local și limba comună è foarte mică, 
nant nu mai este perceptibilă și nu poate fi înregistrată; 
sa mai reprosat anchetei făcute eu ajutorul chestionarului 
că răspunsurile obținute sint condiţionate de chestiuni si 
că, prin urmare, nu se obține vorbirea naturală. Dar avan- 
tajele sint mult mai mari decit aceste neajunsuri. Marele 
avantaj al anchetei făente cu ajutorul chestionarului de 
una si aceiași persoană, este că ni se dau dintr'odată ràs- 


` De Tourtoulon et Bringuier, Étude sur la limit déograp. 
de la langue d'oc et de la langue d'oil, Paris, 1876. = ară 


: | Lui 


ASEARĂ VIAȚA ROMINEASCA  žč ž 


punsuri comparabile între ele, tru că au fost căpătate 
prin acelaşi procedeu, în condițiuni identice. Este evident 
că nu putem ajunge la acest rezultat culegind material la 
voia întimplării, cum se petrece atunci cînd notăm o con- 
versatie cu un localnic. 

Exemplul dat de Rousselot a fost urmat, dar cu o mo- 
dificare, în sensul că de astă dată ancheta a fost făcută cu 
ajutorul chestionarului, Louis Gauchat cercetează în 
1898—1899 si în 1903 graiul din Gharmey, sat în Elveţia 
(cantonul Fribourg); în 1905 apare lucrarea intitulată: 
L'unité phonétique dans le patois d'une commune, în care 
Gauchat expunea rezultatul cercetărilor sale, Gauchat a cu- 
les cuvinte şi fraze dela 9 persoane, și anume: 1. un vocabu- 
lar al meseriilor, 2. aproximativ de cuvinte si fraze dela 
persoane de vîrstă de sex diferit (cu ajutorul chestiona- 
rului), 3. o serie de cuvinte caracteristice. 

Dar, afară de aceste anchete. sau practicat de cătră a- 
ceia care au urmat calea deschisă de Schleicher, anchete de 
un alt tip: astfel, G. Weigand, în timpul anchetei asupra 
graiurilor romineşti dela nordul Dunärei (1895—1901), pe 
lingă răspunsurile la un chestionar lingvistic, a mai adunat, la 
intimplare, texte orale notate fonetic (cintece populare, po- 
vești sau simple naratiuni ale unui fapt oarecare), In 1900, 
R. Gauthiot în urma anchetei pe care a făcul-o la faţa locu- 
lui la Buividze, în Lituania orientală (guvern. Kovno), a pu- 
tut redacta o gramatică descriptivă, urmată de un glosar, În- 
cât lucrarea sa este un model de monografie lingvistică pre- 
cisă şi clară. * In sfirgit, şcoala lui I, A. Candra si Ov. - 
susianu a executat o serie de anchete în Rominia, menită să 
informeze în acelaşi timp pe lingvist și pe folklorist: anche- 
torul culege texte orale dela persoane de virstă si de sex di- 
ferit, precum si o serie de cuvinte si de nume de persoane, 
ete.** Mai amintesc aci ancheta asupra limbilor vorbite în 
India, pornită în zilele noastre din iniţiativa guvernului en- 
glez, că această anchetă e instructivă cu privire la 
modul cum se poale explora un domeniu întins, pe care se 
vorbesc limbi diferite, necunoscute sau putin cunoscute; an- 
cheta consistă din: 1. traducerea în graiul local a unui pa- 
saj din „Parabola fiului risipitor”; 2. dintr'un text oral oare- 


* R. Gauthiot, Le parler de Buividze, Paris, Bouillon, 1903. 

** V. de ex. L A. Candrea, Graiul din Tara Oașului, Bucureşti, 
Socec, 1907 si Ov. Densusianu, Graiul din Tara Hațegului, Bucureşti, 
Socec, 1915. Cercetarea lui Gamilischeg, asupra graiului a 24 de lọ- 
calități din nordul jud, Gorj, e consacrată mai ales nunaţelor fonetice 
din această regiune: E. Gamilischeg, Oltenische Mundarten, Viena, 
1919 (Sitzungsberichte d. Akademie der Wissenschaflen in Wien, 
phil-hist, KI, Bd, 190, Abhandi, 3). 


i 


"Er 


LINGVISTICA IN CERCETAREA MONOGRAFICA 73 


: 
care, notat fonetic; 3. dintrun mic chestionar pregătit 
Me mn uv pond ir paz 25 rase local; 4. din- 
o serie onografice. S'au 179 
de limbi st 544 de dialecte” = ja E 


HI 


Ne oprim un moment aci, ca să vedem care sint rezul- 
tatele generale la care s'a ajuns prin anchetele fonetice ale 
lui Rousselot si Gauchat. Să examinäm, mai întăiu, rezulta- 
tele, așa cum au fost infätisate de autori. 

Rousselot si Gauchat au ajuns la concluzia că nu există 

| unitate fonetică în graiul unui grup lingvistic; această unitate 
ar exista, însă, în interiorul unei generații de vorbitori, cu 
alle cuvinte, aceleași inovaţii fonetice sar observa în inte- 
riorul unei generaţii. Afară de această importantă observaţie, 
Gauchat a arătat că legile fonetice sint contrazise prin exem- 
plele ce le-a cules, 

Voi reveni mai departe asupra chestiunii identității ino- 
vaţiilor fonetice, A, Terrachér şi P. Goindânich au criticat 
felul cum problema a fost prezentată de cătră Rousselot si 
Gauchat; amindoi au arătat că exemplele invocate nu con- 
firmă existența aceloraşi tendințe articulatorii în fiecare ge- 
nerație de vorbitori. De unde ar veni această pulere a 
„geheraţiei”? — s'a intrebat cu drept cuvint Terracher. Fap- 
tele reunite de Rousselot se explică, în realitate, prin influ- 
enta francezei comune; cele culese de Gauchat, cure ar con- 
trazice existența legilor fonetice, sînt de asemenea impru- 
muturi: bătrânii au imitat pronunţarea celor tineri, sau vice- 


versa, Dezagregarea graiului, într'o comună ca Cellefrouin, 


a fost provocată de căsătoriile mixte. 
IV 


__ Rezultatele la care sa ajuns, prin aceste cercetări, sint 
am te, Dar, pentru cineva care ar vrea să considere un 
teritoriu mai întins, se pune întrebarea: de ce să se culeagă 
graiul din cutare localitate mai degrabă decit iul din cu- 
tare altă localitate? G. Paris, în 1 voia ca fiecare sat din 
Franța să-şi aibă monografia lingvistică.”** Prin aceasta 
se cereau atitea obiecte de observaţie cite localități s'ar fi eer- 


* V. Linguistic Survey of India, vol. I, part I, Introductory, 
Calcutta, 1927 (au apărut 11 volume, în mai multe părți), 
* V. indicaţiile bibliografice dela sfirșitul comunicării, mie 11 
si 12, 
"= G. Paris, Mélanges linguistiques, publ. de Mario Roques, Paris, 
Champion, 1907, p. 440. - 


| ET ___ VIAȚA ROMINEASCA du ` 


cstat; intr'o ţară ca Franța, unde fiecare localitate. şi-au avut 
dezvoltarea dinuvistică independentă, dela romanizare în- 
colo, fără să fi existat vre-o ă de unitate lingvistică, o 
astfel de anchetă ur fi adus pren putin pentru teoria 
enerală, faţă de marile eforturi si cheltueli pe care le-ar 
i necesitat, Meritul Ini J. Gilliéron (1854—1926) este de a fi 
reacționat încă de pe atunci si de a fi conceput o ancheta 
care trebuia să cuprindă întreg teritoriul de limbă francezā. 
Elev al lui Cornu, Gilliéron incepuse prin a da. în 1880, o 
deseriere a unui graiu loeal, cu ideile care dominau În acel 
moment; Gilliéron era atunci împotriva anchetei cu ajutorul 
chestionarului, * Mai tirziu, în urma cercetărilor personale 
asupra graiurilor vorbite în Franța, s'a convins de utilitatea 
chestionarului lingvistic. Ancheta plănuită de Gilliéron a în- 
cepnt în 1897 si a luat sfirsit in 1901: ca a dus la elaborarea 
Atlasului lingvistic al Franței. ** 

Originalitatea anchetei condus de Gilliéron apare atunci 
cind o comparäm cu anchetele lingvistice făcute de alti dia- 
lectologi, la aceiași epocă, de exemplu cu ancheta prin co- 
respondență întreprinsă de G,*Wenker pentru Atlasul ting- 
vistic german (300 de cuvinte grupate în 40 de fruze) sau cu 
ancheta lui G.. Weigand consemnată în Atlasul lingvistic a! 
domeniului dacoromin (1909). Ancheta pentru Atlasul Kag- 
vistic al Franţei a fost făcută de un singur anchetor, E. Ed- 
mont, cu ajutorul unui chestionar cuprinzind peste 2000 de 
chestiuni (cuvinte si [raze scurte, uzuale, grupate pe catego- 
rii de sensuri), chestiuni alese de Gilliéron în urma cerec- 


* 1. Gilliéron, Patoës de lu commune de Vionna: (las-Valuts). 
Paris, Vieweg, 1880. „H faut s'abstenir autmnt que possible de tout 
système d'interrogation qui aménerait le campagnard à traduire du 
français en patois, si Pon ne voul pas courir le risque d'être dupe 
de ce mélange de langues, et si l'on tient à recueillir tout ce qu'il y a 
de vraiment original et particulier dans le lunguge que l'on étudie" 
tp, V). 

* Atlasul nu e numai un mijloc comod de n prezenta materialele 
reunite, fiecare cuvint sut Tiecare frază atindu-şi barta proprie, ast- 
fel incil cercetătorul ure dintr'odais subt ochi repartiția actuală n cu- 
vintului seu frazel în toate localităţile unde cercetarea a fost făcută, 
oi şi prin faplul că harta cuprinde toate cuvintele diferite cure dew- 
numesc o noțiune oarecare, en redă reulitotea lingvistică in toală com- 
plexitatea ei, In peeasta rezidă imovuţia importantă adusă dé Atlase: 
repartizarea fapidlor pe teren sugerează lingvisiului cure studiază 
haria explicaţii pe care mi le puten bănui în prealabil; nimic v- 
prioric înir'o astfel de cercetare: Gilicrom a clădit geografiu ling- 
Vistică po baza examenului realității lingvistice oglinditä In hărțile 
Atlasului lingvistice al Franţei. 


F 


LINGVISTICA IN CERCETAREA MONOGRAFICA 75 
tărilor sale îndelungate asupra graiurilor din Franţa; aşa dar, 
chestionarul era în așa fel încit să den informaţii asu- 
pra funelicei, i, sintaxei si lexicului, Edmont a in- 
terogat cile o (rar două persoane) în fiecare loca- 
litate, Chestionarul lui Weigand cuprindea 114 cuvinte, alege 
in așa fel incit să poată informa asupra tratamentului voca- 
lelor si consoanelor; ancheta lui Weigand avea un scop pur 
fonetic. Localitätile din Franţa care urmau să fie cercetate 
de Edmont (639 de localități) au fost stabilite de Gilliéron 
în urma mienfei ce-o căpătase prin cercetările la fata 
locului; loc: e cercetate de Weigand (732 de localităţi) 
au fost alese la intimplare. Edmont a cules informaţii precise 
asupra persoanelor interogate; Weigand — în afară de sex 
si de virst — nu ne dă nici o informaţie în această privinţă. 
ele anchetei Ini Edmont au fost neașteptate: Gil- 
licron nu prevăzuse că Atlasul linguistic al Franţei, prin în- 
formaţiile ee le-a adus cu privire la repartiția geografică a 
materialului dexical, va reinoi romanismul. În adevăr, fā- 
cind posibilă comparaţia dintre graiurile locale, sa putut de- 
tei muilțămită Aflasului, istoria acestor graiuri; pe de 
altă parte, Atlasul a adus rezultate importante pentru lingvis- 
tica ă: a pus in lumină lupta dintre graiurile locale 
și limba comună. precum si importanța acţiunii conștiente 
s omului asupra limbii ce-o vorbeşte. Problema imprumutu- 
Jui lexical, n graniţelor dintre dialecte, coliziunile lexicale 
provocate de omonimie si importanța „lucrului“ pentru isto- 
ria cuvântului, au fost de asemenea puse intr'o lumină nouă, 
mulțămită A/asului lui Gilliéron si Edmont, Migratiile, lup- 
tele si disparitile lexicale au fost studiate de Gilliéron ` pe 
baza materialului adunat: Gilliéron ne-a făcut să uzistăm la 
viaja" unei limbi. | 


V 


Acestea sint cele două tipuri de anchete lingvistice care tre- 
buest considerate; ele pot avea în comun chestionarul ling- 
mstie, cu deosebirea că pentru monografie se culeg răspun- 
suri dela mai multe persoane, pe cînd pentru Atlas se cu 
răspunsuri dela o singură persoană pe localitate, 

să examinăm acum, pe scurt, rezultatele da care 
2 ajuas cu privire ln graiurile locale, in urma acestor an- 
chete, 

Mai intñiu, noţiunea de dialect a putut fi precizată; există 
trei miilonce de a defini um dinlect: 

!. dacă liăm in consideraţie totalitatea trăsăturilor cn- 
racleristice ale unui graiu local, atunci ne multämim să defi- 
nim graiul vorbit intro localitate anumită; 

2. dialectul poate fi definit luându-se in considerație o 


26 VIAȚA ROMINEASCA Y 
singură trăsătură caracteristică; o astfel de definiție este co- 
modă, dar n'am nevoe să spun că este arbitrară; 

3. în sfirsit, dialectul, în sens grecesc, poate fi definit ca 
am ansamblu de graiuri diverse care prezintă caractere CO- 
mune mai asemănătoare între ele decit cu alte graiuri din 
aceiași limbă, In Franţa, de exemplu, putem defini astfel gra- 
imrile din Normandia, Provansa, etc. 

Diversificarea dialectală se explică dacă luăm în consi- 
dcratie factorul timp. Presupunind că A e un teritoriu ling- 
vistic unitar, după un timp oarecare vom găsi pe acest teri- 
toriu un stadiu lingvistic diferit, în sensul că teritoriul e îm- 
părții acum în zone lingvistice divergente, care se deosibese 
fiecare în parte în alt mod, de stadiul lingvistic precedent. 
Asa dar, transformările nu sint aceleaşi pe întreg teritoriul. 
Dacă considerăm, de exemplu, limba imperiului roman în se- 
colul al IV-lea d. C, constatăm că divergentele locale erau 
mici; în sec. X d, C. însă, atunci cind limbile romanice și-au 
căpăta! individualitatea, divergentele dintre grupuri sint pro- 
funde. 

Acţiunile universale lucrează independent de voinţa in- 
dividuală; ele provoacă inovaţii paralele în grupurile diverse 
ale unei limbi. Aceste tendințe colective explică ase i 
de structură lingvistică care s'au observat În limbile sau dia- 
e nes aient din mie va icarea unei limbi og mari a 
exemplu inovațiile ele care sau petrecut imbile 
slave despărțite după epoca de comunitate.” Individul 
mare nici o acțiune asupra acestor inovaţii, pe care nu le 
poale observa, ** Tendinfele care provoacă inovațiile ac- 
tioncazä asupra colectivităţii in așa fel, încât indivizii care se 
află în condiții identice, admit inovaţii la fel: caracterul co- 
dectiv al schimbării este, prin urmare, evident. Se ştie, pe de 
altă parte, că copilul învaţă limba mediului în care se află 
si caută să imite, pănă la reuşita deplină, pronunţările pe 
care le aude. Prin aceasta, continuitatea lingvistică este asi- 
ques inovațiile adoptate de o generaţie sint transmise mai 
«departe, 

Divergentele lingvistice se observă in grupurile sociale 
diferite: in limba populațiilor primitive s'a observat că gra- 


"N, A. Meillet, Le slave commun, Paris, Champion 1924, p. 2. 

"*V. A, Duraffour, în Bulletin de da Société de linguistique de 
Paris, XXVII, n-l 81 (1927), p. 71—72: e vorba de dispariţia fui; 
într'o famille, tatăl si mama l-au păstrat, pe cind copiii l-au pierdut: 
“Je pere et În mère, avant le jour où je le leur fis constater, ne 
Sélsient jamais doutés de cette purticularite de prononciation qu'ils 
avaient pourtant d'occasion de constater — je les ai cependant ren- 
dus, depuis quelques années, plus attentiis à leur patois — presque 
a chaque phrase de leurs enfants.” 


LINGVISTICA IN CERCETAREA MONOGRAFICA 77 


iul bărbaţilor este distinct de graiul femeilor; la începutul 
secolului Le XVIIIea, Dim. Cantemir ne ne că în Mol- 
dova praiul femeilor e caracterizat printro alice fonetică 
particulară, care nu se regăsește în graiul bărbaţilor: acei 
care adoptă rer) jo munțare sint luaţi în batjocură și nu- 
miti „feciori de za 
Limbile comune care servesc de suport unei civilizaţii 
se răspindese iute şi elimină limbile sau graiurile locale: 
astfel se explică rapida extensiune a limbii laine, care însă 
n'a putut „prinde” în zona grecizatä a Peninsulei Balcanice, 
pentrucă civilizația greacă era mai veche si superioară; ex- 
tensiunea limbii franceze comune, care se petrece încă în 
zilele noastre, se explică în acelaşi fel: indivizii dela țară 
caută să vorbească ca la oras şi-şi părăsesc graiul local. Ca- 
racterul „eminamente social” (A. Meillet) al acestor exten- 
siuni de limbi comune pe teritorii întinse apare deci cu evi- 
dentä. Faptul că micile grupuri, care vorbese limbi locale, 
nu pot rezista extensiunii limbii comune dotată cu un pres- 
tigiu social mai ridicat, e azi un fapt în deobste recunoscut. 
Ceva mai mult; Gilliéron a arătat că nu putem aves siguran- 
fa pentru nici un cuvint dintr'o localitate oarecare, că este 
autohton şi reprezintă acolo tradiţia locală neîntreruptă ; in- 
tradevăr, cuvintul are toate șansele să fie imprumutat din- 
tr'o altă localitate sau cel putin „modelat” după cuvintul 
analog din graiul cu um prestigiu social mai ridicat. In rezu- 
mat, „dialectul“ nu implică de fel unitatea de origine a dife- 
ritelor persoane care constitue o populaţie, ci exprimă nu- 
mai existența raporturilor sociale dintre diferitele persoane 
care alcătuese un grup lingvistic. RS e o 
Se ştie astăzi că fiecare fapt lingvistic îşi are limitele 
„care nu coincid cu limitele altui fapt lingvistic; dar, 
anumite regiuni, întîlnim mai multe limite apropiate, care 
pot constitui o graniță. sin 
vedem, există caractere dialectale naturale, nu există 
dialecte naturale, ci atitea dialecte câte localităţi, iar în inte- 
riorul fiecărei localităţi, atitea graiuri cîte grupuri sociale. 
Aci se opreşte divergenta pentru că, dacă vorbirea individu- 
ală poate varia si dacă pronunțarea unui sunet poate oscila 
in jurul unui tip fonetic oarecare, aceste variaţii nu merg 
pasă departe; în toate cazurile, ele trec neobservate de vor- 
itori **; în adevăr, scopul limbii este de a stabili rapor- 
turi între oameni si aceste oscilații nu pot merge prea de- 
parte, pentru că atunci scopul n'ar mai fi atins „Așa dar, ino- 
vaţiile lingvistice sint produse de organele laringo-bucale si 


* V. Descriptio Moldaviae, publ. de A. Papiu-iarian, ed. Aca- 
demiei Romine, București, 1872, p. 151, 
»* Cf, A, Duraffour, L e, 


E, VIAŢA ROMINEASCA 


de factorii psihici, dar ele simt răspindite si fixate dé condi- 
tiile sociale în care se găsesc vorbitorii: si aci, cnracterul so- 
cial al limbei apare neted, 


- 


VI 


Imi rămine să examinez cum ar trebui alcătuite mono- 
grafiile lingvistice în Rominia, 

1, Monografia să fie pur lingvistică; anehetorul să lase, 
deci, la o parte, preocupările de altă natură; 

2. să se insiste cu deosebire asupra graiului generaţiilor 
suecesive, culegindu-se cuvinte si fraze cu a jutorul unui ches- 
tionär lingvistic pregătit dinainte. Numărul de chestiuni de- 
pinde de timpul disponibil si de extensiunea pe cure fiecare 
anchetor vrea să o dea cercetării sale. E dela sine înțeles 
că chestionarul trebue adaptat la fiecare localitate: dar este 
ubsolut necesar ca să se păstreze un fond de chestiuni co- 
mun, care vor fi traduse în toate localităţile cercetate, Stabi- 
lirea cit mai precisă a stadiului în care se află graiul gene- 
ratiflor succesive permite lingvistului să aplice faptelor stu- 
diate metoda comparativi si să reconslilue stadiile lingvis- 
tice trecute; căci, in materie de limbă, nu se pot observa 
trecerile dela un stadiu lingvistic la alt stadiu lingvistic, ci 
numai momentele de stabilitate: 

3. persoanele care urmează să fie interogate vor fi alese 
cu băgare de samă; se vor culege preciziuni asupra antece- 
dentelor persoanei interogute: unde s'a născut: de unde sint 
părinţii, bunicii; ce stie despre intemeeren satului (data in- 
temcerii; locuitorii sint autohtoni sau nu, etc.); unde a um- 
blat; cit timp a stat în alte localităţi; ştie sau nu carte; unde 
a învățat curte; e căsătorit cu o localnică sau cu o streină: 
unde a făcut armata, ete. Aceste preciziuni sint de mare im- 
portanță; mişcările de populaţie trebuese urmărite şi inre- 
gistrate: se ştie, de exemplu, că satele din cîimpia Munteniei 
„au fost populate la o dată relativ recentă de oameni veniţi 
din alte regiuni *; 

4. notația fonetică întrebuințată să fie simplă si clară; se 
va indica întotdeauna locul accentului de intensitate, în cu- 
vintele în care accentuarea e diferită de accentuarea limbii 
literare; de asemenea, se vor înregistra si eventualele dife- 
renje cantitative, de ritm, ete. Principiile de care trebue să 
se ție samă, în această materie, sint expuse de romaniștii el- 
veţieni Jaberg si Jud, care au alcătuit Atlasul lingvistic şi et- 
nografic al Italiei si Elveţiei meridionale ** : 


* V. Mihăilescu, Așezările omeneşti din cimpia romină la mij- 
locul și la sfirşttul sec. XIX, Bucureşti, 1924 (An. Acad. Rom., 1V, ist.). 
" K. Jaberg und J. Jud. Transkriptionsverfahren, Aussprache 
und Gehürscluvankungen (Prolegomena zum ,Sprach und Sach- 


T 


LINGVISTICA ÎN CERCETAREA MONOGRAFICA Ta 


5. ancheta trebue să fic complectă; ea va aduce informa- 
tii sepr foneticei, morfologiei, sintaxei, stilisticei şi voca- 
bularului. Dacă se consacră un expozeu tuturor acestor par- 
ticularități, atunci expozeul va fi descriptiv: în adevăr, nu e 
locul, intro cercetare de această natură, pentru considera- 
tii istorice; evoluția limbei nu va fi deci considerată. Afară 
de traducerea chestionarului în graiul local. anchelorul va 
culege o série de texte orale si informații asupra tuluror 
chestiunilor care i se vor părea că prezintă interes, în spe- 
cial informaţii asupra oeupatiilor de căpetenie ale locuitori- 
lor din localitatea sau unea respectivă; 

6. se vor fotografia obiectele uzuale al căror nume a fost 
inregistrat şi, dacă lucrul « posibil. se vor face citeva inre- 
gistrări fonografice; 

7. se va cerceta limba romină vorbită în satele cu popu- 
latie streinä. În adevăr, problema substratului etnic nu va 
putea fi elucidată decit prin adunarea de exemple bine lo- 
calizate, care vor aseza teoria pe o bază solidă. 


INDICAȚII BIBLIOGRAFICE 
I. Indrumări pentru anchete 

1. (G. L Ascoli), Transcrizionl e oltri odditamenti elementuri, Ar. 
<hivio glottologieo italiano, 1, 1873, p. XIAI urm. (indrumäri privi- 
toare În transcrierea fonetică a sunetelor vorbite). 

2. Abbé Rousselot, Introduction à l'étude des patois, Revue des 
patais gallo-romans, I, 1887, p. 1 urm, (același scop cu lucrarea pre- 
vedentă; observații asupra modului cum trebue condusă ancheta). 

3. (J, Gilliéron), Atlas linguistique de la France. Notice servant à 
l'intelligence des cartes, Paris, Champion, 1902 (indicaţii precise asu- 
pra anchetei; nu publică chestionarul lingvistic întrebuințat în cursul 
anchetei), 

4. A, Griera, Introducció explicatiou, Barcelona, 1923 (acelaşi 
up ca lucrarea precedentă, abatele Griera a făcut în persoană an- 
cheta pentru Alasal lingvistic catalan). 

5. S. Pop, Buts et méthodes des enquêtes dialectales, Paris, 
Gamber, 1927 (trece în revistă anchelele care au fost făcute în vede- 
rea alcătuirii Atinselor lingvistice; cu indicaţii bibliografice), 

6. (M. Cohen), Instructions d'enquête linguistique, Paris, Institut 
d'ethnologie, 1928 (Institut d'ethnologie de Paris, Instructions pour 
les voyageurs; epozen dcoscbit de clar; aulorul are în vedere anche- 
tele în ţările exotice; cu bibliografie). 

7. K. Jaberg şi J, Jud, Der Sprachallas als Farse hungsinstru- 
ment. Kritische Grundlegung und Einführung in den Sprach- und 
Sachatlas Italiens und der Südschweiz, Halle (Saale), M. Niemeyer, 
1928 (descrie, din toate punctele de vedere, felul cum a fost pregătită 


atlas Italiens und der Sădschweiz”), Zeitschrift für romunische Philo- 
logie, XLVII (1927), p. 171 si urm, 


so „VIAȚA ROMINEASCA 
şi apoi executată ancheta în Elveţia meridională şi in Italia; conține 
chestionarul lingvistic întrebuințat), | . 

8. Al. Rosetti, Jules Gillicron și geografia lingvistică, Iaşi, 1929 
(extras din Viaja Rominească; scurt expozen al doctrinel lui Gilliéron: 
cu bibliografie). 


penam 


IL Studii 


9. Abbe Rousselot, Les modifications phonétiques da langage 
étudiées dans le patois d'une famille de Cellefrouin (Charente), Paris, 
Weler, 1892 (si în Reone des patois gallo-romans, anii 1891—1893, 
fase, 14—15 şi 19—21; lucrare fundumentală). 

10, L. Gauchat, L'unité phonétique dans le patois d'une com- 
mune, în Festschrift H, Morf, Halle, 1905 (ajunge In concluzii impor- 
tante, de interes general). 

11, A. Terracher, Les aires morphologiques dans les parlers 
populaires du Nard-Ouesi de l'Angowmois (1800-1900), Paris, Cham- 
pion, 1914 (pune în lumină rolul căsătoriilor mixte în istoria limbi- 
lor; discută rezultatele la care au ajuns Rousselot și Gauchat în lu- 
crärile precedente). 

12. P. Goidänich, Le alterazione fonetiche e le loro cause; delle 
teggi foneliche, Con un „saggio critico” sullo studio di L. Gauchat 
L'unité phonétique dans le patois d'une commune”, Bologna, 1025 
(examinează concluziile lul Gauchat în ceince priveşte legile fonetice), 

13. A. Meillet, Linguistique historique el linguistique générale, 
Paris, Champion, 1921, în special capitolele Intitulate „convergence 
des développements linguistiques" şi „différenciation et unification 
dans les langues" (fundamental; pune in lumină caracterul social al 
limbii). 

14. A. Meillet, La méthode comparative en linguistigne histò- 
rique, Paris-Oslo, 1925 (expozeu elegant si precis al stadiului actual 
al cunoștințelor noastre, cu indicarea problemelor care nu sint încă 
elucidate). 

15. F. de Saussure, Cours de linguistique générale, publié par 
Ch, Bally et Ch. A. Séchehaye, Lausanne-Paris, 1916, partea intitulată 
linguistique géographique" (expozeu rapid al ideilor maestrului; In- 
crare astăzi clasică), 

16. A. Sommerfelt, „La philosophie linguistique française", Ré- 
ponse å M, Hjalmar Falk. în Bulletin de la Société de linguistique de 
Paris, XXV, n-l 76 (1925), p, 22 urm. (scurt expozeu al ideilor gcoulei 
franceze în materie de lingvistică sociologică), 

17. A. Dauzat, Les patois, Paris, Delngrave, 1927 (expozeu ele- 
mentar, pentru marele public; cu bibliografie). 

18, E. Gamillscheg, Die Sprachgeographie und ihre Ergebnisse 
für die allgemeine Sprachwissenschaft, Bielefeld-Leipzig, Velhagen & 
Klassing, 1928 (exposeu concis, eu exemple bine alese). 


AL Rosetti 


Moariea lui Caizer 


E momentul cel mai jalnic al războiului... 

Frig, pielă, umezeală, mocirlă. Chiar în centrul Iaşului 
— mormane de gunoaie neridicate; prin străzile laterale, La 
tot pasul, stirvuri de cai căzuţi în mers... 

Pe lingă măcelării, brutării, păzării — cozi nesfirsite de 
oameni îngrijoraţi, necăjiţi, rupli, Năminzi... 

Depe front veşti sinistre, soplite cu groază: „vin Nemţii!” 
Se infelege că cei mari caută să ascundă realităţile, să sv 
arate veseli; fac haz pe sama inamicului. Pe vitrina unei 
faste librării, ocupată acuma de Ruși, apare caricatura Kai- 
ser-ului, înfățișat cu un glob mare în gură, pe care vrea să-l 
inghită, — să înghită tot globul pămintului! Dar un puiu de 
ain inarmat cu o sabie lungă. stă gata-gate să-i tac 


+++ 


După o coadă zadarnică de citeva ceasuri, mă intorc 
acasă pierdut de oboseală. Abia fac cîțiva pași prin curtea 
de refugiaţi, cînd aud: 
— a murit Caizer! i 


Plins cu hohote, lacrämi, desnädejde. 

— se otrăvit! Ah! jü ai jai 

He dacă l trävit are u sa-i ue! 
Ati PA mă a că Pau o pag 

— Dar nu Kaiser-ul! Caizerul nostru, cätelusul! 


— Am vrut să-i dau lapte: sa împotrivit, m'a mușcat si 


a murit!... 

Alte lacrămi şi plins cu bobot. 

— Vino de-l vezi... 

De bună samă, în birou, dinaintea sobei, nemiscat si 
părind de două ori mai lung, zăcea Caizer al nostru, cu tru- 


G 


- 


Me VIAȚA ROMINEASCA 
+ 
pu-i mlădios încă si cald, cu coloarea aurie a părului, cu 
urechile moi ca mătase, scăldate într'o băltoacă de dapte re- 
vărsa! pe covor.. 


++, 


Ca fulgerul îmi trecură prin minte aceşti din urmă doi 
uni... 
Era tot pe vremea asta, prin Februar, acum doi ani, când 
servitoarea intră cu o dihanie în mină, ceva mic. murdar 


si me mort, 

— Un băiețaş care tot trece pe aici, cică n'aveti trebu- 
intä de un căţel? 

— Un căţel? Atita mi-a lipsit! Un căţel... la să-l văd. 
Nu, punc-l jos... colo, pe o gazetă. Dar nu-i mort? 

— Nu-u! Dar dacă mai stă în frig, în noroiu... 

— Ştii ce? Du-l'deAl spală mai întăiu, apoi... 

Căţelul fu dus, spălat bine cu săpun, încălzit. uscat si 
hrănit cu lapte. 

Uitasem de el, cind aud fosnind ceva pe jos: era o mică 
dihanie de coloare aurie, cu urechi răsfrinte si catifelate, cu 
o pată albă în frunte, căutind cu ochii lui mici, dar limpezi si 
îndrăciţi, să-și prindă codița, subțire si dreaptă ca un creion. 

Câfelul se juca jos, pe covor, ca la el acasă, încercînd fel 
de fel de năzbitii, deşi pintecu-i era burduf: fusese hrănit 
bine de tot, 

Ceiace mi-atrase cu deosebire luarea aminte. erau cele 
citeva fire de pe bot, care aminteau pe Kaiser-ul Germaniei, 
Curios: coloare aurie, libute mici si moi ca de catifea, ochi 
limpezi si caraghios de naivi, dar mustăţi obraznice de 
Kaiser!... 

Cu o ciudată unanimitate, micul şi caraghiosul persona j 
fu botezat cu numele de Caizer.. 

Nu o dată, o poreclă s'a schimbat în renume, si subredu 
ființă, luată din stradă si înzestrată în glumă, dacă nu în 
batjocură, cu numele de Caizer, în curînd începu să joace în 
casă un rol covirsitor, Intreaga-i făptură, vioaie si caraghioa- 
să, si mai ales ochii atit de nostimi, pun o foarte serioasă în- 
trebare: cum trebue crescut Caizer, după ce norme trebue 
cducat? x 

Cum însă chestiile astea au fost întotdeauna foarte grele, 
soluția definitivă fu aminată. Deocamdată, fără a se discuta 
o clipă asupra rasei lui Caizer, — dacă e adică brac curat, 
sau poate și ceva amestec de setër, sau simplu copou de ai 
noștri, — se luă o singură hotărîre: să nu se țină samă de 
nici o consideraţie utilitară: La ce é bun Caizer? Să „Apor- 
teze” mingen? N'are pentru 'cine. Să „areteze“* repelite? Sa 
urmărească epurele? Nu recunoaștem vinatul margine: 
satelor si suburbiilor, în mijlocul unei naturi meschine, de- 


MOARTEA LUI CAIZER 83 
formate la tot pasul de mina sacrilegăà a omului, de mizeria 
mahalalei. Să entreere muntele? Să siehuiască după căpriori, 
să dea ochii poate eu ursul? Da, judecind după mustăţi, Cai- 
zer ar putea să fie cindva un viteaz. Dur să-l bagi pe Cuizer, 
cresent la oraș, în aspra si nemiloasa şcoală a muntelui, cu 
fiorii stâncilor si | întunecoase!... Si apoi noi, — cum 
zice francezul, — sintem un fel de vinători de „vacanță“, nu-s 
la noi asemenea îndeletniciri, nu-s de Caizer. Atunei la ce-i 
bun Caizer? 

Dar noi la ce sintem buni? Sintem buni să mincăm, să 
dormim, să vorbim fleacuri, să facem prostii si să dispürem 
cum am apärut, „Menirea” pe påmint? „Datorii?..” Vorbă 
să fie! 

Va trăi si Caizer fără „meniri”, „datorii“, „misiuni“, și 
chiar cind o fi să mergem la munte, cind o fi să-l luñn si pe 
Uaizer, să nu-l băgăm în foc: Caizer e un căţel prea frumos, 
păca! să-l expui unor munci si primejdii pentru care nu e 
pregătit; iar cind copoii, oteliti în aspra si grenua lor meserie, 
vor aduce căpriorul la bătaia puștii, Caizer îşi va primi por 
tia lui, ca şi cum ar fi tuat parte si el... Epoca privil giilor 
incă n'a trecut, şi dacă le-a meritat vre-odatä cineva, Caizer 
le merită ec] dintăiu, căci numai botul şi ochii lui Caizer sint 
o minune a naturii; şi păcat că nu i-am scos o singură foto- 
grafie cumsecade, ; 

Ba nu va învăţa măcar manualul, atit de uşor şi de ba- 
nal al termenilor consacrați, ca: „down“, ici", „tout-bean“ şi 
altele, Nici o nevoe: Caizer te înțelege din ochi, dintr'o vorbă, 
dintro silabă. Si dacă-i adevărat că spaniolul si alţi latini 
ştiu cartea „fără so înveţe“, Caizer o știe pe a lui din na- 


stere, 


Deci nici un dresaj, nici o „educaţie“, Caizer să zburde, 
să sară, să se joace. Cum? Treaba lui... > bi 

O singură încercare făcui într'o vreme: să-i arăt cum să 
se urce pe canapea. Avea mare dorință să se urce, dar era 
prea mic şi nu putea, Atunci îi instalai un fel de seară: cite- 
va dicţionare groase, aşezate dinaintea canapelei, formind 
câteva trepte, parcă ar fi trebuit dela sine să-i inspire felul 
de a se urea, li arătai chiar cum ar putea-o face, Dar — ceva 
extraordinar: cu toată mintea şi ochii lui atit de inteligenţi, 
Cizer n'a putut să înțeleagă rostul scării, n'a înţeles secretul 
dicfionarelor! Se vede că pedagogia, în care aveam eu atita 
incredere, nu-i pentru Caizer, sau n'o în cleg eu... 

In schimb, numai peste vre-o lună Caizer singur a Învă- 
lat să sară: și pe canapea si pe scaune si în paturi, iar peste 
alte citeva luni sărea tocmai în stradă, pe fereastră, iar de a- 
colo îndărăt peste scaune, paturi, mese... 


«ta 


a EEE VIAȚA ROMINEASCA 
S'ar crede că un căţel capabil să sară pe ferestre si de a- 
colo pe mese si scaune, fără să facă prea mari stricăciuni; ca 
un căţel cu asemenea aptitudini, si crescut în prea mare li- 
bertate, ar putea să devină obraznic si supărăcios, atit cu cei 
din casă, cit și cu : 

De loc. Caizer înţelegea foarte bine ce i se ingädue şi ce 
nu; si cum te vedea ceva-ceva supărat, cădea îndată la pä- 
mint si cerea certare: nu fugea, ci la moment cădea cu botul 
pe labe, sau se întorcea cu faţa în sus: „na, bate”. Nu se știe 
de unde luase asemenea apucăluri orientale, — poate dela 
bucătărie, — dar te dezarma: cum crai să-l baţi?... 

Si numai cînd gluma se prea ingrosa, cind știa că ai să-l 
Cm ass se băga îndată subt musă, unde nu sufla. 

devărat că uneori ajungea nesuferit, mai ales în timpul 
mesei: ar fi vrut să mänîince cu tine dintr'o farfurie, Dar dacă. 
la masă era vre-un străin, — şi aici e partea ciudată, care a- 
rată cît de adine era săpat instinctul bunei cuviinți, inäscut 
rasei, — Caizer cra de nerecunoscul: nu se pomenca vre-o- 
dată să-şi părăsească locul de lingă ușă, sau să pună labele 
pe a dap masă, cum avea obieciul, cind era numai cu cei din 
casă, alt Caizer: modest, räbdätor, cuminte, stoic, aproape 
filozof! Putea să țină masa trei ceasuri, puteau să-i treacă pe 
dinaintea nasului oricite sosuri, pirjoale, oase la care ținea 
aşa de mult, nu se mișca: pentru Caizer nu existau! Și toate 
astea nu din educaţie, ci din delicatefa moștenită cine ştie 
de Len — delicatetä care copiilor noștri le lipsește aşa 
de des... 

Nu știu dacă sar cuveni să adaog ceva cu totul de necrv- 
zut: nu se pomenea să roadă Caizer o ghiată sau o mânușă, ca 
alți căţei. Singurul obicet pe care il rodea uneori, si pentru 
care avea si deslegare, erau nişte capete de leu, sau așa ceva, 
sculptate pe picioarele unei mese: le-a ros boturile si ure- 
chile la toate... Ghiată, pantof, mânușă? Cel mult dacă o lua 
în gură, o ducea în curte, sau în stradă, o arunca in sus, © 
prindea, iar o arunca, si cîteodată o uita acolo, uducind in 
schimb vre-un os... 

Avea unele slăbiciuni: de pildă, grozav îi plăcea să se 
plimbe eu trăsura, — gust pe care stăpinu-său nu-l împărtă- 
sea deloc: I se făcea totuşi plăcerea asta citeodată. Dar nu pe 
străzile principale, ca să nu ne prea dăm în spectacol, ci de- 
obiceiu prin mahalale, cel mult prin Tirgul Cucului. Era si 
mai interesant, chiar senzaţional: etnii din mahala turbau de 
invidie, văzind cât stă de mindru un parvenit din neamul lor, 
pe cind Caizer nici nu-i băga în samă. In Tirgul Cucului, ste- 
căjita evreime şi cealaltă omenire se uita cu mirare; se uita 
şi Caizer la ei. Si nu ştiu, zău, a cui privire era mai înteli- 
gentă, a bieților oameni, sau a lui Caizer, 


d MOARTEA LUI CAIZER s5 
In schimb, după ce se intorcea ncasă, nu mai s 
MEss pă să, nu mai sfirşea cu 
Mai avea şi alte fantezii, Ca păsărar născut, se vede. se 
tot lega de găinile vecinilor. Mai ales vara, cînd eram la țară 
la munte, îl cunoşteau toate rațele si gistele de pe părău, — pe 

care Kaiser le speria si le învălmăşea îngrozitor. Cum însă a- 
semenea apucături puteau să dea naștere la supărări, s'a in- 
terzis să se apropie de părău. Atunci ce făcea? Mergea cil 
mergea, foarte cuminte, pe drum, pe lingă stăpin, apoi deo- 
dată se făcea că aleargă asa, de distracție, numai pe drum, nu 
pe mal, nu ca să supere pe cineva... Rațele însă si gistele îl 
observau bine și, cînd îl vedeau mai aproape, începeau să se 
armee în apă, să cadă una peste alta, să gigie si să mâcău 
cu atita desperare, că-ți era Ichamete. 

= Caizer! Ce faci, ticälosule? 

i Dar Caizer, care avea drept să zburde pe drum, care nn 
s'a abătut un pas din drum, nici nu sa uitat la părău, se fà- 
et niznai şi se intorcea la stăpin cu mutra cea mai nevino- 
vată din lume: 

— Mă rog, ce-am făcut? Ce-s de vină, dacă rațele sint 
pmuste şi se sperie degeaba ?... 

Dar în ochi, siretenia se vede cât de colo... 

— Hi dau eul... 

— Ei, lasa, că nu mai fac. Am glumit... 


5 * a 


Se înțelege, cine nu greseste? Gregen citrodată si Caizer, 

r rar, căci bunul simţ îl avea înăscul, decenta o avea mo- 
ştenitä.., 

De accia n'avea dugmai, nu numai În casă, ci nici pe a- 
fară, Cine mar fi vrut să joace, să stea de vorbă cu Cai- 
zert. Intro zi, la un colţ de stradă, o domnişoară foarte no- 
stim il opri, îl sărută în frunte şi-şi căută de drum. Plecă si 
Caizer foarte linistit, primind semnele de afectiune ale ne- 
cunoscutei cu ceva cu totul obisnnit. datori... 

Şi acuma, să mai adnog oare că, cu asemenea însușiri si 
cu medaliile de tot felul, pe care le purta la git. Caizer ajun- 
sese mai popular decit stăpinu-său? Cine n'a admirat un 
cine cu părul auriu, de pe basorelicful statuei lui Cuza, 
zat acolo parcă înddins, spre a complecta tabloul? Eta Caizer 
care își aștepta stăpinul, Pntiziat la farmacie, sau la librărie. 
Unde a putut vreodată stăpinul lui Caizer să pătrundă la o 
autoritate, cu uşurinţa cu care Caizer intro clipă cutreera 
toale birourile prefecturii, sau primăriei, fără să întimpine 
cea mai mică piedecă? Ba într'o zi, după o lungă anticameră 
bietul stăpin reuşi numai cu mare chin să pătrundă în bi- 
roul primarului; far cauza întirzierii era că domnul primar 

se juca cu Caizer.. 


VIAŢA ROMINEASCA Žž  ăć 


întunerecul ignoranței, sau în lene și desiriu, unii sau gin- 


dit să-mi fure pe Caizer, i 

— Domnule. eu ţi-l fur! — îmi spuse odată un vinälor 
pasionat, un țăran. — Aista are så meargă și la epure si la 
urs, şi la rate, prepeliti — ce vrei, Vezi stinca de colo? Subt 
ochii mei s'a poticnit de ea un căprior. Și Caizer a zburat 
peste ea, fără so atingă! Aista nu-i cine, aistn-i... păcat să 
zic... Sint creştin, dàr... 

Ca bun creştin, omul din popor nu-şi dădea sama ce 
vrea să exprime, f-o fi venit vre-o reminiscență ancestrală, 
de pe cind omul vedea o divinitate în tot ce manifesta o forţă 
neobișnuită. De fapt, în mintea primitivului, sute de zei mai 
mărunți nu erdu cu mult mai destepti decât animalele, nu- 
mäi că aveau un dar, vre-o forță extraordinară. 

— Să ştii că nu-l mai ai! 

Dar ceiace nu făcu un țăran, făcu un boer: îmi furà pe 
Caizer. Dar... ar esi o epopee înragă, dacă sar însira toate 
petipetiile căutării si felul cum a fost găsit Caizer. Destul, 
că nu-i mijloc mai sigur pentru a descoperi pe hoţul de cîni, 
decit gazeta: fără „premiu“ hoţul, care (mai ales la țară, sau 
în orăşelele mici) totdeauna are dusmani, politici sau de altă 
natură (ceartă dela cărţi, vre-un roman), — hoţul va fi de- 
nuntat printro scrisoare anonimă, ba cu toate ale lui: ce mă- 
nincă, cu cine se „ține”, pe cine a inselat, — tot, Nici o poliţie, 
nici un „premiu”. Gazeta! 

Autorul e de altfel prea modest, ca să se laude, să arate 
cîtă energie, nebânuită de nimeni, a desfăşurat în căutarea 
lui Caizer. Destul că hoţul, care se ascundea întrun obscur 
conne de lingă Huşi. fu descoperit. şi prizonierul adus la pe- 
naţii lui, lată-l în sfirsit la casa lui: slab, jigărit (nu-i tienise 
scoala, se vede), dar scăpat! 

Nu i s'a făcut prea multă morală, nici nu era nevoe. Cai- 
zer à înţeles şi singur cit a fost de uşuratec, läsindu-se ade- 
menit prin plimbări cu trăsuru şi prăjituri, si prostia făcută 
n'o mai repetă. Caizer nu mai eșea din curte, sau dacă esen, 
esea numai până în faţa casei; cînd eşea cu stăpinu-său nu 
se îndepărta de el niciodată, cu străinii nu se incurca, în tră- 
sură cu un străin nu se urca. 

Dar a veni! războiul, şi-a grrr capul pănă şi Caizer: a 
început să facă si cl prostii. Si acuma iată-l întins jos, în ne- 
mişcare, neînsuflețit, acest ard superb, modelat de mina ces 
mai artistică si divină a naturii... 


#74 


Războiul... Pe cine a cruțat războiul? Războiul nu alege: 


iu și pe cron si'pe cel din urmă pp Cade şi viteazul de pe 
creasta tranşeri, fulgerat de glontele necruţător, cade si se- 


Å . ___MOARTEA LUI GAIZER K9 
dentarul ascuns întrun birou, muscat de un  — 

să nu mai vorbim si de noi, netrebnicii. Pate — ca 

Eram de altfel în epoca cen mai eroică, pe cind începea 
a se vorbi de „Triunghiul Morţii“, pe cind aşteptam să-i ve- 
dem ajunşi la Paris, sau cel puțin în Mesopotamia, teferi si 
sănătoşi, pe toți corifeii ţării, ca să murim apoi cu toții: 
demni, cu fruntea senină, liniștiți, chiar fericiţi! 

Nu-i greu să mori, cind știi pentru cine mori, cind mori 
pentru © cauză mare, cum ne pregäleam noi să murim. În 
epoci grave, oricit de usuratec ai fi, vin si idei grave, Dar se 
naște întrebarea: pentru ce a murit Caizer, ce ştia Caizer din 
frămintările noastre, din Triunghiuri, din Mesopotamii? 

A lată dece, privindu-l întins jos, neînsuflețit. mă gindeam, 
fără să vreau, că poate lumea avusese dreptate, că bietul 
Caizer merita © altă menire pe pământ si altă moarte. 

Mi-adusei aminte cum stăteam odată lungiti amindoi da 
umbră, tot'în munte, tot lingă un paru, ascultind murmurul 
apei. Eram aproape să udormim, cînd uuzirăm, tihnind sus, 
pe munte, niște copoi. Se intimplä să auzi adesea asemenea 
lätrat, și dacă ai puţină pricepere, te asezi la pîndă, aştepţi 

ănă cînd căpriorul desnădăjduit si obosit la culme, se co- 
boară la apă, și-l impusti; îl impusti şi pleci, fără să te mai 
interesez de stăpinul copoilor: asa-i datina pe aici. 

Ni se întimpluse nouă să auzim lătrături de astea, si întot- 
deana “Caizer se arăta gata să plece, să ia şi el parte la 
goană. Nu l-am lăsat niciodată si întotdeauna din aceiași 
frică: să nu cadă pradă lupilor. destul de numeroși si indräz- 
neți pe nici, prin preajma stinelor. 

Nu l-am lăsat nici de data asta, deşi se zmuncea cu des- 
perure: Ba ne cerlarăm aşa de rău, că nu mai vorbiräm cite- 
va ceasuri, 

Si acum mă gindeam: citi pedagogi, mai prevăzători de- 
cit noi, nu s'au înșelat în privința educaţiei si carierei desti- 
nate elevilor, chiar propriilor copii? Atunci însă nu m'am gin- 
dit, mă mulţumeam să-l văd cum se joacă, cum zboară peste 
stinci şi păraie, ‘si atita. Abia mă întreb dacă n'am făcut 
o greşală ireparabilă. Nu era mai bine să-l las atunci? Poate 
era momentul, cind i s'ar fi hotărit cariera si soarta? Poate 
cădea chiar atunci, dar cădea într'o luptă glorioasă, nu ca un 
cine de rind, secerat de otravă, în mahalaua Sărăriei!... 

Sau așa i-a fost seris în cartea destinelor? Cäinti tirzii si 
zudarnice... | 


++ 
Sosi epoca cea mai cumplită à războiului, — războiul din 


dosul frontului, războiul din mahala, Pentru așa războiu 
«ram bine pregătiți: din naștere, din educație şi intreaga 


E” VIAȚA ROMINEASCA i 
noastră cultură. Pe frontul inamic, cu asemenea bravură şi 
strategie, am fi putut să zvirlim pe Nemţi peste Tisa, poate 
tocmai în Pădurea Neagră, să-i sufläm în apele Arhipela- 
lui! 
e Toate cocioabele erau ocupate, toate coljusoarele rechi- 
ziționate. Refugiații erau de sapte ori mai numeroşi decit 
localnicii, Gemea orașul de sedentari. Adesea, automobile in- 
cărcate cu uniforme impunătoare se opreau in dreptul case- 
lor, ca să „controleze“: nu se găsesc odăi libere? Nu trüesc 
țivilii în prea mare lux? Căci e nevoie de odăi pentru nişte 
„domnişoare”, Cine doarme în odaia asta? Al cui e patul de 
colo? Si numai cînd recurgeai la suprema minciună, că odaia 
e ocupală de d-na colonel cutare, că putul e al unei nepoate 
a d-lui Tache Jonesen, automobilul dispărea ca prin farmece... 

Prin curți, veşnic circulau aceleaşi uniforme, insolite de 
jupoane de mâătasă: şi la auzul săbiei se ingälbenea tivilul 
sară sore, la fosnetul mătăsei işi auzea condamnarea, el si co- 
piii lui... 

In toată această imbulzeală, dușmănie, teroare şi luptă 
pentru un culcus, singur Caizer nu înțelegea nimic, şi în mul- 

de străzi şi curți nu vedea decit ocazii de cunostinti nouă 
şi pretext de joacă. li plăcea să se joace cu copiii, dar şi mai 
mult aprecia pe cei mari, li plăcea să fie băgal în samă, să 
fie mingiiat, netezit. Și uneori cind era omul mai plictisit, i se 
băga în suflet, îi punea labele murdare pe umeri! Își alegea 
prietenii mai ales după miros, dar avea şi capricii: nu dis- 
prețuia, de pildă, tovalul rusese, dar fugea de parfumuri mai 
subțiri, — fugea ca necuratul de tämiie, de parfumurile cu- 
coanelor dela Bucureşti si vitejilor dela Biroul Decoraţiilor! 
lar când oamenii vroiau să-l re :, se feres, chiar se ener- 
va! Intro zi, cu basul lui nestäpinit, băgă în spaimă pe un 
militar si o doamnă, fu luat drept animal primejdios, poate 
turbat! Caizer auzi chiar o vorbă sinistră, foarte gustatä şi 
de rosia dame mai războinice; „la zid!”. Dar nu înţelese 
nimic... 

Intre mulțimea de refugiați: bărbaţi, femei, copii, inghe- 
suifi în toată curtea, poate şi prin poduri, şi care mereu se 
schimbau, căci mereu veneau alții, apoi iar alții: se găsi si 
un domn maior, care denunţă gardistului, că in curtea cu- 
tare un cine de culoare aurie i sar fi aruncal în spate si ar 
fi dispărut îndată, 

Gardistul, care cunoştea bine pe Caizer, rămase mirat. 
Dim parte-mi, preocupat cum eram cu nevoile zilei, nu ştiam 
despre toate astea nimic; iar cînd gardistul îmi comunică 
plingerea, lucrul mi se păru atit de absurd, încit nici nu-l bă- 
gai în seamă, crezind că-i vre-o confuzie la mijloc, vre-o sub- 

de termini, vre-un vis, în care bravul oștean s'a văzut 
duelindu-se cu Kaiser-ul Germaniei în persoană. 


C MOARTEA LUI CAIZER 


Dar numai peste două zile văzui cu ochii mei cum Caizer 
se aruncă la maior. Apoi veni în casă, uită îndată incidentul 
si se uag liniştit lingă canapea. Mă gindii: dece nu pe ca- 
mapea? N'o fi si asta un semn?... N'o fi turbat? li urmării 
mişcările şi observai în ochii limpezi si sireti, gindul de a se 
lega de un ciucur, Ştia că nu-i voie, dar vroia să mà tachi- 
neze... i , 

Adusei o farfurie cu apă, i-o apropiai de bot, observind 
ce art să facă. Dar Caizer toemai acuma îşi dădea sama câ 
a mincat niște peste foarte sărat, şi bău cu plăcere... 

Atunci ec are? Ce are cu omul? Vede în acest militar un 
am rău? Mă coprinsese o panică şi niste ginduri sinistre... 

Spre sară se prezentă un domn înalt, îmbrăcat milità- 
règle, o figură nostimă si parcă cunoscută, Mi se recomandă 
ca făcînd parte din poliţie, 

| — Aveţi un cine care se dă la oameni; Ordin de sus, sà 
fie impușcat... 

Aproape amuţit de groază, poltii pe străin. cu un gest, în 


— Poftim, dacă şi un asemenea cine... utunei.… Nu mui 
indrăzneam să-l apăr. 

Tocmai în clipa asta Caizer, odihni! după masă si hine 
dispus, auzind voci, esi să facă cunoştinţa musafirului. 

— Caizer! Asta-i Caizer, — zise străinul. — Se poale să 
se dea Caizer? Altul n'aveti? 

Străinul netezi cinele pe frunte, se mai gândi, mai intre- 
bă dacă nu se găsesc în curte şi alți cini, esi să se informeze 
singur, si plecă stringind din umeri. 

Peste două zile, întilnindu-mă in stradă, îmi povesti cit 
de bine a pledat cauza lui Caizer acolo „sus. 

— Să muşte Caizer? Să se den Caizer? Se poule? De 
aMfel... si străinul zimbi misterios. — Domnul e dela inten- 
dență... gindesc: cine ştie ce i so fi năzărit cinelui. De 
altfel domnul, mi se pare, pleacă în curind. Si atunci Caizer 
scapă... Zimbi iar misterios şi plecă. — N'aveli grijă! 

Si acuma iată-l fulgerat de o mină nevăzută si lungit la 
pămint, — fiinţa cu mișcări de leopard si ochi de copil ne- 
vinovat. 

Servitorul, un băiat de vre-o 17 ani. — singurul copil refu- 
giat care n'a furat şi n'a dispärut, după ce a fost primit, îm- 
brăcat şi hrănit, — intră cu lacrămi în ochi: Caizer fusese a- 
micul lui nedespärtit. Bietul băiat era desperat. 

Găsi totuși o mică mingiiere, că nici presupusul omori- 
tor al lui Caizer nu stă pe roze, Chiar acum citevu clipe în 
urmă au sosit cu automobilul cîțiva domni ofițeri, l-au che- 
mat afară pe d. maior si iau spus foarte amabil că i-au gă- 


e- ___ VIATA ROMINEASCA L 
sit o cameră mult mai bună; apoi l-au poftit in automobil. 
Dar parcă sar fi rostit si vorba „arestat... 


a. 


O bolnăvicioasă curiozitate mă îndemna să aflu, ce fel 
de otravă a fost: strieninä? Si dacă a fost stricnină, cine a 
dato- lui Caizer? Gardistul nu stia nimic. Toţi stringeau din 
umeri, Si atunci?... 

Intre nenumăraţii refugiați se găseau mai ales inspectori 
nenumărați: de poliţie si de tot felul, — care n'aveau nici o 
treabă, Mureau de urit, însă, mai ales inspectorii veterinari. 
care n'aveau de inspectat, decit cai si cini morți. 

Pe unul din ei soarta lui Caizer îl pasionă în mod deose- 
hit. Bucuros că şi-a găsit si o ocupaţie, omul alergă în toate 
părțile, inspectă, cercetă, urmări si la urma urmelor îmi de- 
clară că în tot Triunghiul Morţii nu se găsește o moleculă de 
otravă; ca să vrei să te oträvesti, n'ai cu ce; că o cucoană re- 
fugiată, trădată de amorezul infidel, a trebuit să recurgă la 
chibrituri si n'a găsit nici chibrituri destule... Mă sfătui în 
sfirsit să recurg la autopsie. 

Se găsi îndată si institutul cerut. Celebrul profesor, fu- 
git si el din Bucureşti si aproape mort de urit, ciopirti pe bie- 
tul Caizer, lăsindu-i întregi aproape numai picioarele şi ure- 
chile, moi si catifelate, Dar otravn se eliminase, se vede, eu 
totul. N'am prea înțeles... In sfirșit ce era să mai urmäresti? 
Mai ales că mai circula şi o versiune: pe cînd oamenii mari 
n'aveau cu ce se otrăvi, doi copilași din vecini, tot refugiaţi, 
avind niţică strienină, vroiau să vadă cum moare un animal 
otrăvit, Mititeii ar fi pus strienină intro prăjitură si ar fi 
dat-o lui Caizer, Degeaba: mau putut vedea nimie, căci Cai- 
zer fugi îndată acasă si muri pe loc... 


# * + 


Veni momentul suprem. Mitică asezä pe Caizer întrun 
sac şi-l luă în spate, Luai si eu un tirnăcop si o sapă. Se for- 
mă un mie cortegiu. O luarăm cu toţii spre mahalaua Ticäu- 
lui, iar de aici peste Calcaina, i dealul Ciricului. 

Din depărtare, chiar din Țicău, dealul Ciricului pare a- 
proape neted: abia pe ici-colo se văd citeva ripe şi Loge 
După ce treci însă Caleaina, aspectul dealului se schimbă eu 
lotul: dai de vüi întregi si coline. Aici în fața Ticäului, cău- 
tam un loc pentru odihna de veci a lui Caizer, Ca să nu ne 
vadă însă lumea din Ticäu, şi să creadă că ingropäm vre-o 
«omoară, alegem un găvan mai dosnic. 

Pământul virtos si înghețat ceda cu mare greutate. Ne 
grabeam să sfirsim, căci se însera. Ajunserăm la un strat mai 


MOARTEA LUI CAIZER o 


moale, timăcopul începu să lucreze tot mai cu r. Asudam 
i amindoi. se% 


si munceam 

— Bravo, Mitică! Asa flăcău — da! La vară — In horă, 
Mitică! , 

In faţa suecesului, uitai tragicul momentului, mă cuprin- 
se buna dispoziţie, chiar veselia, cînd auzii la spate, lingă sac: 

— Sărmane Caizer, cum ni să stai tu aici singur? Singur- 
singurel... 

Cineva desmierda urechile catifelate ule lui Caizer si 
plingea... 


#* + 


L-am vizitat deseori. Apoi din ce în ce mai rar. Tot plă- 
nuiam să-l ridicäm peste vre-un an-doi, să-l îngropâm ln 
munte, în poiana Surlei, pe malul părăului, pe unde Caizer 
alerga după fluturi şi după caii-popei; iar pe timp de noapte 
băga de sumă orice sunet străin de graiul apei, de graiul 
muntelui... 

Dar e bine şi aici. Caizer aude tot ce se petrece în maba- 
lana Ticäului, lama, cind cad nämetii, abia so fi auzind lă- 
au coreligionarilor lui, dar vara se aude o lume plină de 

ta. 
Locul e tăcut si singuratic, dar subt stratul de iarbă par- 
că ar respira cineva. Primăvara pe mormint răsar ghiocei, 
ciobotica-cucului si încă nu ştiu ce floricele, care aduc aminte 
culoarea aurie a lui Caizer. 


A. Frunză 


Dezamägire 


Viaţa e un mare-analfabet, 
Am spus cuiva asară. Viaţa 
Nu ştie nici ceti, nici scrie, — biet 
Adult care confundă lebăda cu rața. 


Odată, am luat-o în bibliotecă: 

Wa întrebat dacă sînt cărți în ea. 
l-am arătat. Mi-a spus că e o Mecä 
In care e nevoe de-o cişmea. 


l-am spus că, din păcate, umezeala 
Atacă pielea, o ştiau ludeii, 

Sau, cel putin, aşa merge zicala; 

Şi mi-a răspuns: de cînd au pret viţeii? 


in mijloc, da — urmă ea — să-ți asezi 
Havuzul de răcoare și lumină; 
Altmintrelea, ajungi jivină 

In codru vizitat de huhurezi! 


In mijloc, da, un abajur de cer 
Plecat în curcubee păn' la tine 
Şi 'mpreunindu-te, cum se cuvine, 
Cu timpul care stă în noi stingher. 


_ 


DEZAMAGIRE. — 93 SEPTEMBRE 


— Impreunîndu-te cu timpul şi penumbra, 
Cu tot ce 'n dedesubtul lui mijeste, 

lar în afară creşte doar cu umbra 

Şi moare atunci cînd pare că träeste. 


Pe arcurile lui zglobii de apă 
Mirositoare-a proaspătă sulcină, 

Cu vremea pasările paradisului să vină 
Să facă 'n cerc, din cîntece, agapă. 


Să ciripească știință, să clipească 
Din ochi, model de ochelari cu ramă, 
Lumină aprinzind din prai şi scamă 
Cu trupul galben, candelă de iascä. 


Să dea din cap, cu moturi de tichii 
Cälugäresti, si voluptos să gurue 
Atunci cind, izgonite din stihii, 
Greoaie slove prind din nou să urue. 


lar coada, prost tampon, să-și facă cruce 
Că nare ce să mai usuce, 

Si transportată de aceste 

Adinci cunoasteri vechi în putrefacție, 
Să pună cordial, de sus, pe texte, 
Sfirşitu 'n puncte vii de exclamatie. 


23 Septembre 


Toamnă, anotimp adinc, 

Drojdie de cer 

Inäcrind pe om pănă 'n rârunc, 

Şi 'mplintind cu vintul. un stingher 
Junghiu, în inima-i, ca 'ntr'un vier. 


E 


___ VIATAROMINEASCA Ž 


. Anotimp mai prost 

Decit tot ce-a fost, 

Mult mai greu decit 

O beție de venin, 

Cu sughit în formă de suspin, 
Gilgiindu-ne pe gît 

Ca un bob de strugur mort în vin 


Toamnă. frig în măduve, 
Cläntäniri de oase, 
Amintiri în văduve 
Si qutue'n case; 
După gavanoase, 
Prin perdele trase, 
Holtei necăjiţi 

C'au rămas ursii, 
Holtei ingrijati 
C'au rămas jurati 
Fetelor bătrine 

Cu obraze spîne 

Si virtuți de-o litră 
In dulceti de chitră. 


Toamnă, cepul ploilor 

Și-al strigoilor, 

Care curg pe noi 

Cu trecut și cu noroi, 

Și cu trupul sufletul ni-l spală 

Ca pe diavol un cazan cu smoală. 


Dragoş Protopopescu 


Note pe marginea cărţilor 


Chestionar folkloristic 


Programul de activitate al Direcţiei Educației Poporu- 
lui este multiplu si variat; îi dorim, cu toată sinceritatea, să-l 
îndeplinească în întregime şi să culeagă în curind roadele 
mmcii depuse. Dar pentru aceasta se cere, în orice bransä 
de activitate, o bună orientare. Chestionarul folktariatic ê 
ce-l avem subt ochi deschide însă intrun mod nefericit o 
serie de publicații, í 

Ideia unei astfel de anchete, prin corespondență, nu e 
nouă. Al. Odobescu (1871). B. P. Hasdeu (1 ) si N. Densu- 
şianu (1895) au întocmit fiecare câte un lung chestionar des- 
pre limba, istoria şi tradiţiile populare ale Rominilor, şi lau 
răspîndit în toată ţara, atit în vechiul regat cit si în provin- 
ciile i care se aflau, atunci, subt dominatie străină. 
Răspunsurile, redactate de învăţători şi preoţi, sosite în mare 
număr, se păstrează în Biblioteca Academiei Romine, secţia 
m or, şi constitue un important mijloc de documen- 
tare. Dar astăzi, o astfel de anchetă nu mai e oportună si deci 
nu mai te fi recomandată. Defectul chir: prin cores- 
Er à rezidă AN metoda de re Ru agi ului 4 raita 

i şi preoții, afară de faptul că, de multe ori, nu eg 
chestiunile, mai totdeauna falsifică răspunsurile, dintr'un mo- 
tiv sau dintraltul, prin introducerea de elemente cărtură- 

. Aşa dar, cercetătorul nu poate avea incredere în mate- 
ere aro şi car re se principal al anche- 

i corespondență. Ancheta corespondență trebue 
deci înlocuită printr'o anchetă la faţa locului, pan de o 
echipă sau de mai multe echipe specializate, înarmate cu tot 


* Chestionar folkloréstic de Gh. D. Mugur si Dr. V, Voiculescu, 
Craiova, Scrisul Românesc, 1930; 1 br. in-8 mic, de 75 pag. (Din pu- 
blcajiile Educaţiei Poporului), 

7 


9 VIAȚA ROMINEASCA 


materialul necesar: un bun chestionar, redactat de specia- 
listi, în baza unei lungi experienţe, aparate fotografice pen- 
tru a fotografia lucrurile (obiecte uzuale, unelte, etc.), fono- 
grafe pentru a înregistra cîntecele populare, ele. Dar o astfel 
de anchetă nu poate fi improvizată. 

Defectul broşurii editate de Direcţia Educaţiei Poporu- 
lui rezidă în faptul că e redactată de persoane care stau de- 
parte de realitățile dela ţară şi mau cunoştinţele necesare, 
în materie de ştiinţă folklorică. 

Las să urmeze două exemple luate din brosura amintită, 
pentru a ilustra afirmaţiile de mai sus. 

La pag. 58 a broşurii, se găseşte un chestionar pentru 
„filologie, fonetică, vocabular” [aşa dar, în mintea autorilor, 
fonetica si vocabularul nu fac parte din filologie!]. Citez, in- 
trodueind între paranteze observatiunile necesare si sublini- 
ind pasajele sau expresiile caracteristice: 

„Cuvinte străvechi. Limba veche [f]. De unde vine un 
cuvint [preotul şi învățătorul invitaţi să facă etimologie !]. 
„Cum se pronunță pe acolo anumite sunete, g, h, m [de ce 
numai aceste sunete, care nu pot nici măcar constitui o tră- 
sătură dialectală caracteristică ?]. Rolacisme [ce ar putea răs- 
punde cei interogafi la o chestiune formulată în felul acesta ?]. 

La pag. 57, autorii au prevăzut o serie de chestiuni des- 
pre „inteligență, deşteptăciune, geniu, talent”, Citez: 

„Ce crede LS era gi despre geniu si talent [1]. De unde 
vin [1], cum se e ag (de pildă talentul de a cînta minunat 
din flyer, ține [!] la om sau la fluer care e descimtat, vrăjit)”, 

Nepregălirea autorilor si felul lor particular de a serie 
(sintaxă si stilistică) apar, cu deosebire, în prefața rii, 
din care desprindem câteva pasaje caracteristice (pag. 34): 

„Einiceşte trăim în folklor [71]. Sufletul trecutului [lip- 
seste virgula!] dela geneza noastră ca popor [aceiași obser- 
vaţie!] e în folklorul arhaic i al țării (frază goală, cu apa- 
rente de tiradă romantică!), Toată puterea de închipuire si 
de creație [a cui?] e pietrificatä |!] în acest material folklo- 
ristic.. E de mirat [sic!] pasivitatea obsteasca pentru folklor, 
Nimeni nu se interesează de această producţie a vechii [7] 
vieţi spirituale, (Nimeni? Ce vor zice D-nii L A, Candrea, ti- 
tularul catedrei de dialectologie si folklor romanie dela Fa- 
cultatea de litere din Bucureşti, Ov. Densusianu, directorul 
Institutului de filologie şi folklor din Bucureşti, care | capia: 
de câțiva ani, o revistă consacrată acestor discipline, A. Goro- 
vei, directorul revistei Sezäloarea, consacrată în în 
folklorului, D. Gusti, care, în cercetările monografice ce-a 
întreprins, în țară, a cules un bogat material folklorie eu aju- 
torul unor echipe de cercetători special tite în acest 
sens, inimoşii colaboratori ai revistei Arhivele Olteniei, T. 
Papahagi, care a consacrat pănă acum două volume etnogra- 


NOTE PE MARGINI 


fiei dacoromine şi aromine, S. Puşcariu, care pregătește an- 
cheta ce va fi în în curind de Muzeul Piti Ro- 
mine din Cluj, în vederea elaborării Atlasului linguistic si 
etnografie dacoromin, G. Breazui, C. Brăiloiu și S. Drăgoiu, 
ale căror studii şi culegeri de muzică populară rominească 
fac autoritate, precum şi atiti culegători pricepuţi pe care 
nu-i mai numesc, pentru a nu lungi această enumerare, ce va 
zice Academia Romină, care publică de un sir de ani colec- 
ţia „Din viaţa poporului romin” consacrată folkiorului romi- 
nesc, ca să nu mai vorbesc de dispăruţi, S. FL Marian, T. 
Pamfile, Dr. Ch. Laugier, etc., care nu mai pot ridica un glas 
de protestare l]: Revistele de folklor sînt neajutate [cum stăm, 
atunci, cu „nimeni“ de mai sus?!). Puţinii folkloristi se sbat 
îndurerați [aceiaşi observatie!]. Muzeele etnografice nu ân- 
i eter anchete [autorii nu cunosc, de sigur, cercetările d-lui 
R. Vuia, publicate în Lucrările Institutului de geografie al 
Universităţii din Cluj, de subt direcţia d-lui Vilsan!] Factorii 
(?] de lucru sînt neinițiaţi i iar cei ce poartă în feasta [!] 
si în inima lor creaţia, basmul... Culegerea folklorului nu mai 
eri ami i (e ne Poe colțurile Rominiei 

or de trebue să adune și să însemne [ce?... 
Grija de folklor ne-a dus la întocmirea chtstidoaralit di 
inscripția [1] de faţă“, 

e oprim aci; aceste citeva exemple ni se par sufici- 
ente pentru a caracteriza brosura d-lor Mugur si Voiculescu, 
Cetitorul va putea regăsi el însuși pasaje caracterstice, de ex.: 
„Ce cunoștințe are poporul a legile fizice ale gravitätii, 
ale presiunii atmosferice (p. 33); ce a — are poporul 
despre morală. Morala lui este crestinä? (p. 63), Ce valoare 
are iubirea pentru popor (p. 64)”, etc. 

Putem rezuma, prin urmare, impresiile noastre în mo- 
dul air A sr 
, + O anchetă folklorică prin corespondență este astăzi 
inoportună, P ga 

2. chestionarul întocmit de d-nii Mugur si Voiculescu n'ar 
putea servi pentru o anchetă directă, la faţa locului, decât în 
urma unei lecte remanieri, 

3. autorii chestianarului wau pregătirea necesară: a) nu 
pr realitățile populare, b) mau eunostintele ştiinţifice ne- 

4. chestionarul publicat de Direcţia Educaţiei P ui 
poate fi dat ca exemplu de felul cum nu ADUS A mr serie 
romineste; cu această menţiune, adăogată pe copertă, Direc- 
tia Educaţiei Poporului va aduce un real folos, răspindind 
mijlocul populaţiei dela țară broșura d-lor Mugur si Voicu- 


lescu. 
AL R. 
TO shese e 
bIBLIOTECA i 
i UNIVERSITATII 4 


intinderea tuberculozei în Romînia 


MASURILE DE COMBATERE 


1 


Tuberculoza în țările civilizate scade în mod continuu gi 
întrunele din ele așa de repede, incit marele fliziolog en- 
glez, Robert ip, a putut să exclame la un congres inlerna- 
ponal de tuberculoză, că vede apropiat timpul cînd, tubercu- 
oza va fi, în aceste țări, o boală a trecutului, aşa cum e lepra, 
care in evul mediu, cind Europa era o vastă leprozerie, făcea 
zeci de mii de victime pe fiecare an. 

In Statele Unite, tuberculoza dă un procent din ce în ce 
mai mie de mortalitate. Fără a fi de un optimism exagerat, 
ftiziologul american, bine-cunoscut, Krause, anunţă timpul nu 

depărtat, — cătră anul 1940 — cind tuberculoza nu va 
face mai multe victime, în Statele Unite, decit provoacă ac- 
cidentele de automobil (24.000 de morţi anual). 

Dacă citez proorocirile acestea, e că ele ne dau o mare 
nădejde. 

ori egal de luminoase, cind ne vom inteti acţiunea de 
luptă, ne e permis să le întrevedem şi noi. 

Intinderea tuberculozei e criteriul civilizaţiei unui popor, 

Dacă ar urma să fim judecaţi după acest criteriu, am 
apărea intro lumină care nu ne este deloc favorabilă, deoa- 
rece copaon un record ca număr de morți şi de bolnavi de 


tuberculoză. 

Explicaţia o găsim în lipsa de măsuri Îndestulătoare de 
azistentä. 

Am putea acum, cînd am întirziat atita, să folosim ex- 
perienta dobindită în alte țări, a trecind peste piedicile pe 
care lupta contra tuberculozei le întimpină în calea ei, să 
sărim etapele și să ajungem mai repede la nivelul unor or- 
panier serioase și bine sistematizate, așa cum sint realizate 
aiurea. 

Nu mai putem răminea nici întrun caz, in starea ac- 
tuală de lucruri, E neadmisibil să continuăm cu risipa a- 


INTINDEREA TUBERCULOZEI IN ROMINIA 101 


ceasta monstruoasă de vieți încheiate înainte de vreme . 
berculoza între 20—40 de ani, in plină perioadă de AT 
ție, în plin avint de viață, e boala care dă aproape jumătate 
din decese (44 ta sută din ele). Trebue să reciștigăm printr'o 
sfortare de voință şi de energie, ceiace am pierdut pănă a- 
cum. Zeci de mii de vieţi, ar putea astfel să fie păstrate, pe 
fiecare an, spre cel mai mare folos al patitrtoatuliai național, 
E nevoe să ne civilizăm și in ceiace priveşte apărarea sănă- 
tăţii publice, şi să intrăm în pasul vremii. 

Intro conferință de propagandă, radiodifuzată în lumea 
întreagă, de la 1 Turnului Eiffel din Paris, Humbert 
spunea, parodiind o expresie celebră: „Puţină civilizație duce 
la tuberculoză, multă o vindecă”. Ne aflăm deocamdată în 
privința combaterii tuberculozei, în plină barbarie. 

Avem o mortalitate de tuberculoză, care e in jurul ci- 
frei de trei la mie, E o cifră enormă socotită în comparaţie 
cu cea din alte țări: Danemarca, Anglia, Germania, Statele 
Unite, unde e subt unu la mie. Pe fiecare an, tuberculoza 
face la noi cincizeci de mii de victime. Cifra aceasta pe care 
am dat-o de mult, e acum confirmată oficial. In Buletinul 
Ministerului Sănătăţii, sînt publicate statistice, după care 
mor la sate pe fiecare an 16.090 de locuitori, la oraşe 8.025. 
La un loc fac aproape 25.000 de morţi. Cifra aceasta trebue 
îndreptată, inmultind-o cel putin cu doi, cum cer statisticia- 
nii, deoarece la rubrica bronsitelor şi pneumoniilor care 
figurează în tabelele de morți, cu un număr foarte mare de 

se, sint trecute, cu siguranță, epizode finale ale tubercu- 
lozei pulmonare, 

Ceiace este important de stabilit, e numărul de tubercu- 
logi cu leziuni deschise, deoarece prin aceștia se propagă 
boala. Se ajunge la acest număr, după cercetări făcute de 
clinicieni si statisticieni, inmultind cu patru cifra decese- 
lor, Avem, după aceste calcule, două sute de mii de tubercu- 
loși înaintați ca boală. Mulţi dintre ei, pănă ce boala îi do- 
boară, şi ii tintueste pe patul de suferință, unde au prilej, 
în locuinţe deseori de mizerie, să molipsească pe cei din ju- 
rul lor, au încă ocupaţii — nevoile vieții îi obligă să mun- 
cească — în uzine, fabrici, ateliere, birouri si sînt mari fac- 
tori de contaminare, pentru tovarăşii lor de lucru. Se adaogă 
pe de altă parte bolnavii cu leziuni închise, apreciabile însă, 
prin examene, clinice, radioscopice și de laborator (cerceta. 
rea expectoraţiei, a sputei). Leziunile acestea se pot redes- 
tepta şi d de subt cauze diferite; boale de altă natură, 
care së ivesc si slăbese rezistența o lui, oboseli exa- 
gerate impuse de condiţiile de trai. Bolnavii devin atunci 
cai e m à 

entru a determina numărul lor, cifra 
tnnulfit cae 14 deceselor trebue 


102 VIAȚA ROMINEASCA 


După acest calcul ar fi peste 700.000 de tuberculosi cu 
leziuni închise. 

Cifra globală de un milion de tubereulosi, pe care am 
dat-o de mult şi care e deseori citată, deoarece e uşor de re- 
ținut şi răsună ca un clopot de alarmă, corespunde realităţii 
şi nu e exagerată. 

Dacă ar fi să socotim pe toți cei care FRACLIMENTE la sub- 
stantele specifice, extrase din bacilii tuberculoși, așa zisele 
tubereuline, care nu au efect decit la cei care au germenii 
tuberculozei, incuibati undeva în organism, ar urma că a- 
proape toţi sintem tubereulosi, cum de fapt sintem, deoare- 
ce la oraşe Și acum deseori şi la sate pănă la 90 la sută din 
locuitorii adulţi au aceste reacţii pozitive. 

Nu trebue exagerat însă nimic. Prezenţa citorva germeni 
răzleţi, închişi întrun ganglion ca într'o citadelă, de unde nu 
trebue să-i lăsăm să iasă intrefinind rezisten{a organismului, 
nu constitue nici un pericol, ci mai degrabă un avantaj, de- 
oarece organismul se obișnueşte cu atacurile lor, şi ştiind să 
se apere îşi creează o stare intrucitva de imunitate, care 
deşi relativă, îl fereşte de manifestările acute ale boalei. 

Läsind deoparte pe aceștia, avem în mijlocul nostru un 
milion de tuberculosi, eu care venim deseori în contact, de- 
oarece starea actuală a alcătuirilor sociale creează raporturi 
între oameni, pe care nimeni nu le poate evita. 

Cifra aceasta trebue să ne înfioare și să ne sgudue, de- 
oarece dovedeşte cit e de mare primejdia tuberculozei. Pie- 
rim ca neam, pierim ca popor, dacă nu vom şti să luăm mă- 
suri să o reducem. 

Să nu-și închipue cei pe care o soartă mai norocoasă 
i-a favoriza! şi care pol trăi la adăpost de griji si nevoi, 
că tuberculoza îi ocoleste. Evident, tuberculoza loveşte mai 
intäiu clasele sărace, care se află în atitea lipsuri materiale şi 
cad mai repede pradă boalei. 

Boala solidarizează însă toate clasele sociale. Sint nu- 
meroase exemplele de molipsiri produse in casele cele mai 
sompluoase, de o servitoare, de un servitor, de o ingrijitoare 
de copii, care aduc în locuinţele bogatilor, pe serviciile 
lor şi germenii boalei. Nu numai, prin urmare, dintr'un sen- 

timent de altruism, dar si dintr'un instinct de elementară a- 
părare, toţi, bogaţii ca şi săracii, trebue să intervină, ca să se 
i ega atacurilor unei care a devenit atit de amenin- 
oare. i T 

Tuberculoza e de mult incuibatä in orașele noastre; In 
Bucureşti, focarele A boală, constatate în anchete fă- 
cute cu 20—30 de ani în urmă, se menţin, si in jurul lor se 
huh focare noi. qe intr'un sector, cel pă verde, ratan 
cea mare | ie e formată din muncitorii 
dela atelierele Palar Ae A regia mopopolurilor sta- 


INTINDEREA TUBERCULOZEI IN ROMINIA 109 


tului, sint după datele consemnate intr'o teză recentă (Cara- 
culacov, 1 2870 case infectate, in care s'au produs în 13 
ani, 4397 decese de tuberculoză. In cartierul Tei, s'au găsit 
după o anchetă ale cărei rezultate au fost publicate în ziare 
luna trecută, 26 cazuri de tuberculoză deschisă în 70 de case. 
e bolnavii tuberculosi care se prezintă la consultatiile 
ÎN PO satelor jen pentru profilaxia tuberculozei, 75 
pă aceiași cameră cu membrii familiei 
cuintele acestea sint adevărate focare, «4 are magi ovi pes 
rer le ocupă, se molipsesc si pier apoi deseori de tuber- 

In Bucureşti, pentru o perioadă de 13 ani (1913—1925 
media mortalităţii de tube ă i de d'a >) 
eagle roi uberculoză a fost de patru si un sfert 

E formidabil în proporţie cu statisticele din alte oraşe 
mari, Londra, Amsterdam de exemplu, unde e subt unu în 
mie. Din 100 de morți sint la Bucureşti 17 din cauza tuber- 
culozei, Sint alte oraşe din țară, Alexandria, Caracal, Călă- 
rasi, unde într'unii ani, după date oficiale, douăzeci la sută 
din morți, sint de tuberculoză. 

Tuberculoza omoară singură, mai mult decit toate cele- 
lalte boale infecțioase si epidemice la un loc. In 1923, la 
oraşe, tuberculoza a provocat 8025 decese, pe cind toate cele- 
lalte boale infecțioase impreună au dat 1986 morţi. 

Pe „cind pentru tuberculoză alarma e nulă, celelalte 

boale infecțioase ridică cu drept cuvint, impotriva lor, tot 
arsenalul sanitar. 
„_ Dela orașe unde tuberculoza arè vaduri vechi, ca se în- 
tinde acum lu sate. Sint comune rurale în care, în unele din 
ele, mortalitatea de tuberculoză ajunge pănă la şapte la o 
mic de locuitori, depăşind pe cea din localităţile cele mai 
tubereulizate de pretutindeni. In Buletinul Ministerului Să- 
nătății din 1929 se relatează statistice din citeva comune, 
din judeţul Himnicul Sărat, după care mortalitatea de tu- 
berculoză, într'unii ani, a trecut de cinci la o mie de locui- 
tori, un sfert din numărul total nl deceselor. 

E bine că se repetă în publicaţii oficiale, constatări pe 
care le semnalasem de mult in rapoartele mele. Poate că în 
felul acesta, conducătorii noştri sanitari îşi vor deschide 
pes ca să vadă cit de amenințătoare e acum tuberculoza 

e, 

Constatările acestea sint în contradicție cu noțiunile 
mai vechi, asupra epidemiologiei tuberculozei. Se făcea 
inainte din tuberculoză boala orașelor mari, în care popu- 
lația atrasă de mirajul unei vieți mai distractive şi mai 
uşoare, se îngrămădea si găsea toate prilejurile să se molip- 
sească. 

Prin contrast, viaţa dela țară apărea ca o viață de idilă. 


104 VIATA ROMINEASCA 


Rodica din pastelul lui Alecsandri, care alerga sprin- 
tenă, cu obrajii imbujoraţi de aerul larg al cimpiilor, stirnind 
admiraţia celor ce o priveau, moare acum de oftică cu obrajii 
îimbujoraţi de febră ca o simplă damă cu camelii, fără acom- 
paniamente de orchestră, ca în Traviata lui Verdi, dar în la- 
mentările celor ai ei, distruși și sfisiati de o atit de crudă si 
prematură pierdere. 

Sint două cauze, una de ordin biologic, alta de natură 
economico-socială, care explică întinderea în chip catastro- 
fal, a tuberculozei la sate. 

in oraşe, tuberculoza găsind un teren relativ imunizat, 

nismul se apără mai bine şi boala e cronică, lentă, cu 
manifestări, care îngădue păsuiri şi uneori vindecări. La 
sate, terenul e nou, £ virgin. Boala se manifestă acut și grav 
şi deseori este repede omoritoare. Imigranții rurali venind 
la oraşe, cind se îmbolnăvesc, — proporţia tuberculosilor 
cu forme evolutive e mult mai mare, printre cei veniți 
dela țară, decât printre locuitorii linaşi ai T, — se 
e pb la à minati de Sul de pt po lor, Ei 
crecazü atunci focare de boală în familia lor. Aici intervine, 
ca să faciliteze molipsirea, factorul economico-social, puterea 
mare à intunericului care stăpinește satele, pentru lot ce e 
deprindere de igienă şi regule de păstrare a or ca fe 

Vara, țăranul muncind afară, dormind deseori pe pris- 

ă, poate să evite molipsirea. larna, cind se ivește un caz de 

ă, contaminarea se produce aproape fatal, in promiscui- 
tatea căminului familial Toţi stau ingrämädili în jurul so- 
bei, a vetrei strămoșești, într'o singură cameră, cu ferestrele 
lipite pentru păstrarea căldurii. Atmosfera e înăbuşitoare: 
Alături, în tindă, vitelul nou născut si alte animale domestice 
împart intimitatea familiei. Sint scene de interior demne de 

icturile flamande, dur, pentruca tabloul să fie exact, ar tre- 
bui să figureze şi moartea la pindă ca să-și récruteze victime. 
In locasurile acestea de durere si de tristeță e nevoe să se des- 
chidă larg ferestrele ca să pătrundă nu numai aerul de afară, 
dar si lumina pe care o aduce o igienă mai bine înțeleasă. 
Trebue dus la sate cuvintul bun de propagandă, ca să arā- 
ren se produc bolile și cum pot fi oprite in răspindi- 
rea lor, 

In alte ţări, pro nda se face chiar si în localităţile ru- 
rale. In Anglia, pentru a da un singur exemplu, ea se intre- 
prinde pe o scară întinsă, Dintr'o colectă făcută dela parti- 
culari, după apelul Asociaţiei Naţionale contra tuberculozei, 
s'au adunat o sută două zeci mii de lire sterline (o sută mi- 
lioane de lei) în scopul acesta. Patru echipe au străbătut 
țara întreagă, ca să pregătească populaţia, pentru campania 
contra tuberculozei. 

Există acolo insă, o întreagă organizare, dispensare, sa- 


INTINDEREA TUBERCULOZEI IN ROMINIA 105 


natorii numeroase, care permite ca māsu socoti 
pui poată fi apiicate. y gr Să zane 
presupunem că am porni si la no i ii 
latul țării, ca să arătăm în is fel arina a na ie 
ca să nu mai fie cotropită de boală. La domiciliul bolnavilor. 
măsurile de pază sint de cele mai multe ori imposibil de 
urmat. Cind avem încă la sate 41.000 de bordee, 662.000 case 
cu o singură cameră şi aceia deseori cu ferestrele lipite, așa 
incit nu se poate aerisi, şi 2 milioane de locuinţe în care 
podeala e de pämint amestecat cu baligă, intretinind în ele 
o atmosferă vifiatä, orice propagandă de igienă dă greș. La 
ag d cei erg pi mii mai bună. In Bucureşti, din 65.000 
aperi, t 46. î 3 până 
ec preia esse à cure între 3 până la 10-persoane 

Până ce vom avea realizată o politică un locuinţelor, așa 
cum se practică grandios în alte țări, ca să se evite conta- 
minarea, trebue să scoatem pe tuberculos din mediul lui. In 
alte țări, dacă s'a reușit să se îngrădească tuberculoza, e în 
urma creării de numeroase instituţii, în care bolnavii au 
putut să fie căutaţi si izolaţi. Scăderea numărului de morți 
şi de bolnavi de tuberculoză, e în proporţie directă cu numă- 
rul de locuri disponibile în spitale si sanatorii, 

Ar trebui după exigenţele stabilite, pentru țările unde 
nevoile de azistență sint. complect înțelese, un loc in spitale 
şi sanatorii, pentru fiecare deces de tuberculoză, După aces! 
calcul, ar fi nevoe de Dress si cinci de mii de paturi, și 
noi nu avem decit 1.100! Primim 3.000 de tuberculosi în 
toate sanatoriile, pe fiecare an, cind sint 200.000 de bolnavi 
cu leziuni deschise, care, cei mai multi dintre ei, nu se pot 
căuta cu propriile lor mijloace şi circulă peste tot, itp „vea 
tiind boala. 

Lupta se reduce la noi, la mici manevre locale, în citeva 
zone restrinse, pe cînd în țările de civilizaţie, e un războiu 
în stil mare, întreprins cu armamentul complect, care e azi 
disponibil, dar pe care nu ştim să-l utilizăm. 

Tubreuloza, de aceia ne invadează *, Va trebui ca Statul 


* Tuberculoza merge crescind în comunele rurale si in orasele 
mari si mici din vechiul regat şi din nolle provincii. Din datele pe 
care le-am obținut dela serviciul, de statistică al ministerului sănătăţii 
condus de d. Dr, Gliosman relevez clteva din ele care stint mai ti- 
pice ca să arate că tuberculoza în multe puncte ale țării e foarte 
răspindită. 

In anul 1930, în lunile ianuar, Februar, Mart, au fost în județul 
Arad 1282, 1395, 1413 tuberculoși; în Caraş 563, 545 566; în județul 
Bihor 1255, 1254, 1248; în Timiș 1045, 963, 1108. In Basarabia: în 
judeţul Bălţi au fost 822, 823, 859; in Cahul 717, 726, 753; în Cetatea 


108 VIATA ROMINEASCA 


împreună cu particularii, să intervină energic si hotärit, ca 
să stăvilească pustiirile ei, 

Statul rezumind în el colectivitatea, care îi dă delegaţie 
să o reprezinte şi să o apere, e obligat să prevadă fonduri în 
acest scop, 

Am arătat in rapoartele mele, după calcule amănunțite, 
că se pierd pe fiecare an 17 miliarde de lei, din cauza tu- 
berculozei, prin mortile produse de boală și prin bolnavii 
scoși din cimpul muncii. Dacă sar reduce mortalitatea la 
jumătate numai din ceiace e acum, — în multe țări e o treime 
din ceiace e la noi, — sar realiza economii de 8 miliarde de 
lei pe fiecare an. Fonduri oricât de mari, întrebuințate pen- 
tru combaterea tuberculozei, ar fi deci larg compensate prin 
beneficiile realizate. O luptă sistematizatä contra tuberculo- 
zei hote om prin urmare unui bun calcul, din punct de 
vedere chiar material, Oricit ar fi însă de aprig materialis- 
mul vremii noastre, viața omenească nu trebue să fie cotată 
ca o simplă acţiune de bursă. 

E o parte și mai dureroasă, în aceste pierderi, decit cea 
materială, Atitea suflete înalte si atitea minţi alese dis 
inainte de vreme fără să fi putut da ca aport pentru colec- 
tivitate, toată contribuţia de care erau capabile, toată lumina 
pe care o purtau în ele. E foarte mare numărul oamenilor 
de samă care pier secerati de tuberculoză. Fiecare țară își 
are necropola sa, care ar putea să fie socotită ca un Pantheon, 
prin atitea elemente de valoare. secerate în plin avint crea- 
tor, cuprinzind în ele atitea mari nădeji. 

Cind la noi Statul dă pe an 23 milioane lei, pentru azis- 
tenja tuberculoşilor, în întreaga ţară, permitind să se piardă 
17 miliarde de lei din care jumătate ar putea să fie păstraţi, 
si lasă să dispară 25 mii de vieţi omeneşti care ar putea să 
fie salvate — în alte ţări bugetele combaterii tuberculozei 
sint de zeci de ori mai mari decit la noi — dă dovadă că 
face o gospodărie care lasă fincă mult de dorit si că la con- 
ducătorii lui inimile rămîn încă inchise pentru marea du- 
rere şi marea suferință a bolnavilor. Trebue să căutăm în- 
tr'altfel, întralte fonduri, mijloacele pentru combaterea tu- 
berculozei de oarece bugetele sanitare, pănă ce un curent 


—— ee n 


Albă 2323, 2358, 2517; în judeţul Soroca 740, 745, 795. In vechiul re- 
gat: în județul Brăila 326, 529, 534; în judetul Constanţa 603, 626, 636; 
în judeţul Covurlui 436, 438, 456; în judeţul Gorj 642, 635, 680, 

Din orașe, la Oradia Mure 1043, 1185, 1333; la Bistriţa 100, 107, 
136; în Dej 30, 37, 50; In Basarabia: Ja Cahul 47, 48, 51; la Soroca 
28, 27, 30. In vechiul regat: la Buzău 131, 104, 149; le Constanţa 198, 
209, 220; la Bacău 67, 72, 72. Sint cifre impresionante de oarece 
dovedesr că tuberculoza nu numai că se menține ca extensie, dar e 
in continuă propăşire. 


INTINDEREA TUBERCULOZEI ÎN ROMINIA 107 
puternic de opinie publică nu vu determina pe oficiali să 
iasă din ne rea lor, vor continua încă multă vreme să 
fie bugete mizerie, Punem un mare temeiu pe asigură- 
rile sociale contra boalelor si mai cu deosebire pe o asigu- 
rare specială contra tuberculozei după modelul celei din Ita- 
lia care ar permite să se realizeze sume mari în acest scop. 
(In Italia milioane lire pe an, aproape trei miliarde de 
lei). Particularii nu trebue să se dea nici ei în lături. Tim- 
brul antituberculos, pe care-l oferim pentru suma mică de 
doi lei, va permite fiecăruia să-şi dea obolul. Apelurile care 
li se adresează vor găsi la ei, nädajduim, calea imimii si a 
raţiunii. Vor ajuta prin contribuţia lor la alinarea unor muri 
dureri şi se vor apăra şi ei, de oarece, dind putinţa să se 
reiizinaiă răspindirea Wei, vor înlătura molipairi no de- 
vin pe fiecare zi mai frecvente si mai amenințătoare, 

Un program complect de luptă contra tuberculozei cere 
colaborarea şi a statului şi a particularilor. 

Prin forţa lucrurilor, ca o necesitate de apărare colectivă 
si individuală, campania aceasta va sfirsi prin a fi intreprin- 
să şi la noi, 

Va fi opera zilei de mine, pe care o intrevedem cit de 
apropiată, a acestui „strălucit rege mine” după expresia lui 
Shakespeare, pe care o salutäm cu mari nădejdi si încredere 
si care ne va consola de tristetele şi mizeriile zilei de azi. 


II 


Problema combaterii tuberculozei e vastă şi complexă. 

Tuberculoza e boala ignoranței si a mizeriei; ea e prin 
excelență o boală socială. S'a spus de aceia, cu drept cuvint, 
că lupta contra acestei boale, e mai mult o chestiune de or- 
ganizări sociale şi de instrucţiune publică, decit una pur me- 
dicalä. Sociologul şi omul de stat de pe o parte, dascălul de 
şcoală pe de alta au ei intăiu cuvintul pentru a o imgrädi. 

Terapeutica trebue să fie şi ea socială, Terapeutica a- 
ceasta e greu de aplicat cu contingentele economice ale vre- 
mii de azi. Ar trebui o răsturnare, o prefacere de raporturi 
sociale pentru ca în alcătuiri economice, care fiind mai 
drepte ar fi şi mai bune, să se remedieze la atitea anomalii 
care provoacă si întreţin tuberculoza. Oricit am merge de 
departe cu gindul cătră cetăţile ideale pe care în ideologiile 
lor le-au intrezärit marii visători, şi am dori realizarea lor, 
trebue ca în cadrul organizărilor de azi să socotim tubercu- 
laza ca un fapt i un mare rău social, căruia e nevoe să-i 
căutăm leacul. Mulţimile, clasele obidite, care îi plătesc un 
tribut așa de greu şi așa de dureros, nu ştiu să reacționeze 
destul ca să impună măsurile necesare, pentru fnfrinarea ei. 
Boala e deseori insidioasă și inșelătoare. Ea nu se prezintă 


108 VIATA ROMINEASCA 


cu simptomele acute, cu loviturile de măciucă, care fac din 
celelalte boale infecțioase, boale așa de impresionante. 

Tuberculoza nu e boala care răspindește teroarea de care 
vorbește fabulistul, deși despre ea s'ar putea spune mai mult 
decit despre oricare alta că, dacă nu toți mor, toți sint loviți. 
Penzoldt a susținut de mult că, în lupta contra tuberculozei, 
ne lipsește un mare aliat care e frica, așa de holăritoare în 
boalele infecțioase acute, ca să determine o întreagă mobi- 
lizare sanitară. 

Cu pasivitate, cu resemnare cei atingi de boală şi cei din 
jurul lor i se supun. Tuberculoza nu provoacă acea ridicare 
de scuturi de apărare, pe care o produc citeva cazuri răzlețe, 
de ciumă sau holeră. Ea e primită ca un fel de sentință ine- 
xorabilă, şi boala care nu iartă, după cum atit de fals dar 
melancolic și lugubru i se spume în necrologuri, beneficiază 
de fatalismul care constitue mentalitatea rasei noastre, si de 
laşitatea multora. 

Intr'un elan de scepticism, anii trecuţi intrun ziar, care 
pe vremea aceia era oficios, se putea ceti, si e caracteristic 
pentru starea de spirit a multora dela noi, că acei care cred 
că-și pot asuma sarcina de a suprima tuberculoza, vor reuși 
cind grindina și inundaţiile nu vor mai provoca nenorociri. 

Tuberculoza era astfel trecută pe acelaşi plan cu ca- 
tastrofele meteorologice ca si cum boala ar fi inevitabilă si 
ne-ar sosi prin decret divin, ca o pedeapsă cerească. Renun- 
farea la orice apărare poale să fie comodă, mai cu deose- 
bire pentru cei sănătoşi, care astfel nu-și mai turbură li. 
niștea, cel puţin pănă cînd boala nu i-a cuprins si pe ei. Ea 
e însă absurdă şi vinovată deoarece tuberculoza se poate 
combate şi încă foarte bine şi cu deplin succes, 

Chiar contra grindinei sint, din punct de vedere eco- 
nomic, asigurări, şi contra inundaţiilor sint indiguiri Pu- 
tem să ne rr er contra tuberculozei prin instituţii de 
cură gi în felul acesta să-i indiguim pustiirile, 

Reflectind bine, trebue să constatăm că tubereuloza e 
cea mai curabilă dintre boale si că ceiace nu fac organiză- 
rile sociale, așa de putin înțelegătoare şi așa de anarhice 
deseori pentru apărarea sănătății publice, face organismul 
fiecăruia, prin faptul că ştie să reacționeze ca să înfringă 


Bacilul tuberculozei trăește în simbioză eu organismul 
omenesc. 

De fapt sintem aproape toţi tubereulosi, după cum reese 
din cea 1 cu tubereulină, substanță specifică extrasă din 
bacilii tubereulosi, la care nu reacționează decit cei care au 
undeva în organismul lor, germenii boalei. 

Reacţiile acestea sint pozitive la 80 pănă la la 90 la sută 
din locuitorii de la oraşe și acum deseori si de la sate. E o 


INTINDEREA TUBERCULOZEI IN ROMINIA 109 


tuberculizare aproape in întregime, masivă, a populaţiei. 
te ani tuberculoasä se vindecă singură, fără să dea vreo 
manifestaţie clinică, la 60% din cuzuri, Ea se stinge spontan, 
după ce a provocat simptome ușoare la 39% din cazuri. La 
unu la sută numai din ele se instalează mai adine, în orga- 
nism, şi dă semne clinice evidente. 

Tuberculoza e necunoscută in anumite regiuni ale glo- 
bului, acum din ce în ce mai rare, care sint în afară de li- 
niile de comunicaţie si rămin izolate. Ea e însă foarte răs- 
pindită în societăţile moderne, prin contacturile pe care con- 
ditiile lor de dezvoltare le aduc între oameni, aṣa încât nu e 
aproape nimeni care să se poală socoti ferit de atacurile ei. 
Cum spune foarte bine Duclaux, tuberculosii fac parte din 
categoria „infecţioşilor cireulanti” si de aceia răspindesc așa 
de mult molipsirea, 

Cind contactul cu un tubereulos se produce în copilărie, 
mai cu deosebire în primul an al vieţii, cum terenul la copil 
e ndu, € virgin și organismul lui, neobişnuit cu atacurile 
boalei, nu poate să-i opună rezistență, contaminarea se pro- 
duce aproape fatal. E dovedit astăzi că tuberculoza se do- 
bindește în copilărie, Leziunile pulmonare ale adultului pro- 
vin aproape totdeauna din redesteptarea focarelor vechi din 
copilărie. 

Behring a spus figurat, dar foarte exact, că la adulţi „tu- 
berculoza e ultimul acord dintr'un cintec pe care mama l-a 
intonat lingă leagănul copilului”. Cintecul acesta poate să fie 
tragic dela început, 

Cind infecția cu bacili tuberculoși se produce în doze 
masive și repetate la copiii în primul an şi mai cu deose- 
bire în primul trimestru al vieţii, infecția e gravă si de cele 
mai te ori mortală. 

Din anchetele făcute în dispensarele din 80 de departa- 
mente din Franţa, la 1384 copii născuţi din mame tubereu- 
loase, 24% din ei au murit de tuberculoză. La Paris, pro- 
centul se ridică la 32%. In Suedia, Forssner găseşte că 70% 
din copiii care se nasc din mame tubereuloase şi sint in- 
grijiti de ele mor înainte de un an. In alte statistice, așa 
cum sint date de Léon Bernard si Debré, mortalitatea de 
tuberculoză atinge 80 pănă la 90% din cazuri la copiii din a- 
ceastă categorie, Contaminarea copiilor întrun mediu de tu- 
berculoşi e deci formidabilă. 

Cind copiii nu sucombă, contaminarea producindu-se 
mai tirziu decit în primele luni după naștere sau fiind mai 
atenuată, infectin rămîne latentă, ca să reapară eventual 
în urmă, la virsta adultă, Din toate aceste statistice, reese 
prin urmare, că infecția e cu atit mai puternică și mai pe- 
riculoasä, cu cit se produce la o virstă mai fragedă a copi- 


110 VIATA ROMINEASCA 


lului, Molipsirea diferă ca intensitate, după felul leziunii la 
părinţii bolnavi. 

Cei mai periculoși, sint cei cu leziuni mari deschise, 
care expectorează mult. Până la 4 ani, la 33% din copiii din 
familiile de tuberculosi, din această categorie, luaţi global 
se constată fenomene de tuberculoză si 11% din ei sucombă. 

Intre 4 si 7 ani pericolul e mai mic si mortalitatea mult 
mai redusă este aproape nulă, Lupta contra tuberculozei tre- 
bue să fie deci concentrată în primul rind în locuinţele de mi- 
zerie în care zac în promiscuitate tuberculoşi, cu leziuni mari 
deschise, care expectorează mult si în contactul cărora 
trăesc copiii mici pănă la virsta de 4 ani. Dacă sar lua 
măsuri suficiente de tratament și de izolare la bolnavii de 
acest fel, s'ar feri copiii de contaminare si sar reduce astfel 
mult numărul ulterior de bolnavi adulţi. 

Copiii care au avut norocul să nu se infecteze masiv si 
repetat în primii 4 ani si mai cu deosebire în primul tri- 
mestru din primul an, cind contaminarea € inevitabilă si 
boala e mai totdeauna mortală, si sint infectați cu doze mici, 
rämin cu o infecţie latentă, obfinind chiar o stare de imuni- 
tate relativă care îi păzeşte mai tirziu de formele acute ale 
boalei. Chiar cînd intectia se redesteaptä, boala apare ate- 
nuată subt forme care se sting spontan si numai în unul din 
o sută de cazuri se manifestă cu semne clinice evidente. 

Cu cit reuşim prin urmare să aminăm data infecției la 
copii, cu atit sorții sint mai mari ca infecția să nu dea decit 
simptome ușoare sau chiar să nu mai provoace nici un semn 
de boală. Pentru ca infecția latentă să nu se redestepte mai 
tirziu, trebue să se evite slăbirea rezistenței organismului. 

O igienă îngrijită e condiţia ca organismul să rămină în 
bună stare de apărare, şi e astfel cel mai eficace mijloc de 
combatere a tuberculozei. 

Dacă am avea la noi o igienă publică supraveghiată și 
igiena individuală ar fi înfiltrată în obiceiurile populaţiei, 
tuberculoza arseädea in mod natural, chiar fără măsuri spe- 
ciale pentru combaterea ei. E un fapt de constatare că tuber- 
culoza în țările de cultură a început să diminueze înainte de 
a i se cunoaşte caracterul de boală infecțioasă și molipsitoare 

rin măsurile de igienă generală. In citeva orașe mari din 
ropa şi America, perioada de regresiune a tuberculozei de- 
butează între anii 1 1890, 

Nu se poate atribui această modificare a curbei morta- 
lităţii de tuberculoză descoperirii bacilului lui Koch, care e 
numai din 1882, si măsurilor de combatere a boalei, eind i 
sa dovedit caracterul de boală infecțioasă, prin sanatorii, 
dispensare deoarece aceste măsuri erau prea recente, ca să-și 
fi putut produce efectul. ) 

Explicația e în rezistența întreţinută, la cei infectați, 


INTINDEREA TUBERCULOZEI IN ROMINIA 111 


printrun trai bun, pe care-l aduce o igienă bine înțeleasă. 
Adultul are o rezistență destul de mare şi cind boala apare 
la el e prin redesteptarea focarelor vechi din copilărie. Re- 
infecția endogenă a cărei origine e în focarele vechi reacti- 
vate are un rol capital în producerea tuberculozei adultului. 
Imunizarea prin focarele latente din copilărie, deşi relativă, 
e suficientă deseori ca să înlăture contaminarea care altfel 
sar produce mult mai des. 

Exemplul tipie e cel al tuberculozei conjugale, al moli 
sirii între soți așa de rară, cind unul ris de luberon. 
Arnould a publicat o statistică adunind date referitoare la 
mai mult de 50,000 de cazuri în care întrun menaj era un 
tuberculos, femeia sau bărbatul. Cazurile de tuberculoză nu 
sint mai frecvente la ei decît la restul populației, care nu se 
află în relaţii așa de strînse si de intime, cum sint cele 
dintre soți, cu cei atinsi de această boală, 

Infcețiile dm- afară, ca să înfringă imunizarea relativă 
produsă de focare primitive rămase latente, trebue să fie ma- 
sive şi repetate, 

Rezultă deci că, pentru a împiedica redesteptarea focare- 
lor vechi sau introducerea de doze nouă de bacili în canti- 
tăți mari, trebuese înlăturate cauzele de debilitare a organis- 
mului și contactul de aproape si repetat cu bolnavii care au 
leziuni deschise. Tuberculoza care apare la adulţi în anu- 
mite epoce ale vieţii lor, cînd din motive diferite organismul 
e supus unor oboseli excesive, e cintecul vechiu din leagân 
care amuţise si răsună iarăși cu intonatii de morminte, Se 
explică astfel pentru ce între 20—40 de ani tuberculoza e 

a care provoacă aproape jumătate din decese. 

Măsurile profilactice pentru a împiedica scăderea rezis- 
téntei organismului si introducerea de doze mari masive de 
bacili, înseamnă toată igiena publică si particulară pusă la 
contribuţie în lupta contra tubereulozei. Igiena aceasta în fă- 
rile de cultură e aplicată aproape automat şi devine prin obi- 
cei o nevoe instinctivă a fiecărui indivd. E o mare achiziție 
a civilizaţiei. Trebue să ne gindim că numai cu două veacuri 
în urmă trei copii din patru mureau pănă la virsta de 5 ani. 
Astăzi cinci din şase ajung la această virstă. 

Totuși sint încă multe lacune de împlinit, pentruca în- 
tr'adevâr igiena despre care s'a zis că e diplomația medi- 
cincii, deoarece evită conflictele, boalele în organism, să-și fi 
spus ultimul cuvint. 

Mor şi se imbolnävese încă pres mulți nu numai la noi, 
dar chiar în emo unde organizările sanitare, sînt mult mai 
complecte ca în țara noastră. 

Din 10 copii care ar trebui să se nască vii, dacă urmărim 
ce se întimplă cu ei până la virsta de 40 de ani, numai doi 


Ma VIAŢA KROMINEASCA 


sint perfect valizi, doi sint debili sau bolnavi, șase au su- 
combat, Tabloul ar putea fi schimbat așa încît 2 numai să 
sucombe, 2 să fie debili si 5 să rămînă perfect valizi, 

In primul an al vieţii, la noi pier încă 115.000 copii. Avem 
o mortalitate generală formidabilă între 20—22 la mie, pe 
cind în alte ţări, ţările scandinave, Belgia, e pe jumătate. 
Dacă totuşi populația creşte, în medie cu 230.000 pe fiecare 
an, e din cauza natalității mari, 33—34 la mie. 

Progresul adevărat nu € atit într'o natalitate mare — ea 
€ supusă la fluctuații si peste tot se constată o scădere a ei, 
care va stirşi prin a se produce si la noi — cit într'o mortal 
tate redusă. 

Vom ajunge la ea cind vom reuși să înfringem si marea 
cauză de mortalitate care e tuberculoza cu cei 50 de mii de 
morți pe care îi provoacă anual si cu avalansa de victime 
nouă, care se recrutează din stocul de tuberculosi, milionul de 
tuberculosi, 200.000 cu leziuni deschise, 700—800.000 cu le- 
ziuni închise în iminenţă de a se deschide si ele dacă rezis- 
tenta organismului e în scădere. 

Dacă ar fi să lăsăm ca, prin jocul natural al măsurilor 
de igienă generală, tuberculoza să scadă, ar trebui să aştep- 
tăm prea mult. Riscäm chiar, cum se si întimplă de altmin- 
teri, ca tuberculoza să sporească mai departe, Igiena e a- 
proape complect ignorată la noi din lipsă de cultură, la cei 
mai mulţi, din neglijență culpabilă la cei cari au această 
cultură. Educaţia igienică întimpină multe obstacole, ca să 
fie făcută adultului care renunţă cu greu la obiceiuri înră- 
dăcinate si la prejudecăţi. In materie de igienă, educaţia co- 
piilor e o mare speranţă de viitor. La căminul părinților, ma- 
ma, care e marea educatoare, prinsă de grijile căsniciei şi ig- 
norind de cele mai multe ori noțiuni chiar élementare de 
igienă pentrucă ma avut de unde și cum să le înveţe, nu 
poate corespunde acestei chemări. Școala rămine cea mai 
îmdicată pentru instructia igienei, Igiena trebue să fie pre- 
dată in școală în mod atrăgător fără formule abstracte, in- 
teresind pe copil prin comparații si pilde pe care le poate 
înţelege uşor. 

In Statele-Unite un alfabet al sănătăţii redactat în ter- 
meni care-l fac accesibil minţii fragede a copilului a fost 
distribuit în două milioane de exemplare. S'ar putea şi la noi, 
cum am cerut de mult, să se introducă în cărţile de cetire pen- 
tru copii capitole referitoare la igienă în care ar intra şi cele 
care privesc tuberculoza. 

In Franţa, după un text de lege din Mart 1923, în sco- 
lile de fete se fac obligator cursuri de puericultură. 

Cind nus ar fi cit de mult räspinditä, sar îndrepta a- 
titea greşeli în felul de viaţă al fiecăruia. Regimuri alimen- 
tare potrivite pentru a menţine organismul în stare de echi- 


INTINDEREA TUBER’ ULOZEI IN ROMINIA u3 


libru jorge ar putea atunci să fie puse în practică. Multi 
nu je in samă, presupunind chiar că le-ar € te, 
de pati aai nu au mijloace aie pre re ca să-şi procure pape a 
indestulätoare, Cei care le au, abuzează de ele, şi-şi ruincază 
sănătatea în excese şi risipă. Unii pier de lipsuri şi alții de 
prea mare belşug. Aerația se aplică putin în locuinţele supra- 
incărcate în care se îngrămădeşte o mare parte a populaţiei. 
Curăţenia corporală e socotită fără importanță. Descendenti 
ai Romanilor care se spălau copios, noi ne spălăm foarte pu- 
țin. Băile populare se pot număra la noi pe degete. Dacă 
pentru Paris, un statistician făcea socoteala că fiecare din 
locuitorii marelui oraș de abia ia o bae pe an din cauză că 
stabilimentele de băi cite există, nu ajung decit pentru atita 
si tot rămin o sută de mii de indivizi fără nici una, la noi, 
baia e de multe ori ceremonia pentru a intra și a esi din 
viaţă, la naştere și la moarte. Intre aceste două mari epi- 
roade, deseori corpul nu ia la mulţi contact cu apa. Si to- 
tusi, fără instalatii speciale de băi, cu o albie si o coajă de 
săpun, se poate te e spăla foarte bine. Kaiserul german, 
care acum se află in Olanda, țara curätäniei prin excelenţă, 
spunea, cind stăpinea încă la Berlin, delegaților unui con- 
gres internațional de igienă, care veniseră în comisie să-i 
prezinte motiunile votate de eongresisti, laconic dar lapidar: 
săpun, domnilor, numai săpun! De fapt, săpunul rezumă in 
el toată igiena trupului omenesc. , 
Dacă obiceiurile de curățenie ar fi infiltrate în mintea 
tuturor, chiar cind boala s'ar produce, paza in jurul bolna- 
vilor pentru a evita molipsirea la cei care vin în contact cu 
ei ar fi mult usuratä. Dezinfecfiile n'ar mai fi necesare. E 
un fel de dogmă pe care toţi o repetă, că locuința bolnavului 
trebue să fie dezinfectată după deces sau cind schimbă do- 
miciliul. In tot timpul însă cit el işi face boala, nu se ia 
nici o măsură in această privință. De fapt, dezinfecfia su- 
mară cu formol, care se face — cind se face ! — nu are o 
mare valoare. Boala se transmite prin bacilii vii, aşa cum 
sint eliminaţi din organism prin spută. După 15 zile, ei își 
pierd aproape complect acţiunea dăunătoare si după trei luni 
sint distruși prin acţiunea luminii şi uscării ou tot învelișul 
de mucus care îi protejează. Cea mai bună măsură de pază 
contra boalei, e să se țină cât de multă curățenie în jurul bol- 
navului, In Statele-Unite, în Germania, se preferă aparatelor 
de dezinfectie, așa de complicate deseori, dar al căror folos e 
contestabil, o curăţire radicală a apartamentului, a camerei 
ocupată de bolnav în care tot săpunul si varul pentru spoit 
joacă marele rol. Nu avem decit o igienă publică și parti- 
culară cu lotul insuficientă. Nici cel putin fațada nu e sal- 
vată, aveu fațadă in spatele căreia, după cum spunea un igie- 


8 


14 VIATA ROMINEASCA 
nist francez, pentru ţara lui, — la ei totuși igiena € la mai 
mare cinste decit la noi, — nu se petrece deseori nimic, Se 
explică astfel de ce avem o stare că deplorabilă și pen- 
truce tuberculoza, folosind aceste mari lacune, face atitea 
ustiiri, 
Á Dacă s'ar practica si la noi controlul sănătăţii fiecărui 
individ inainte ca boala să fie manifestă, am ajunge la con- 
statări surprinzător de dezastruoase. In Statele-Unite, marea 
Societate de asigurare contra boalelor „Life Institute” cu mi- 
tioane de membri si cu 7 mii de medici care îi dau concursul, 
a găsit că prin examene minufioase numai 3 pănă la 4 la sută 
din cei examinaţi, cari nu se ştiu bolnavi, sint complect să- 
nätosi, Pentru cazul special al tuberculozei, din 100 persoane 
vxarminate, care nu se socoteau că au vreo leziune pulmonară, 
la 15 se găseşte o tuberculoză veche inactivă şi da patru o 
tuberculoză în activitate. Micile deviații ale sănătăţii sint 
repede îndreptate prin sfaturile date si deja la o a doua exa- 
muinare, la 60 la sută din cei ținuți în observaţie se poate con- 
stata o îndreptare şi chiar o vin re. Institutul acesta e în- 
treținut din cotizațiile membrilor lui, 20 dolari pe an, ceiace 
e foarte putin în raport cu serviciile pe cari le aduce. Cum 
la noi lipsurile de igienă sint așa de muri si tuberculoza se 
intinde foarte mult, trebue mai mult decit în alte ţări să in- 
tervenim cu măsuri speciale pentru combaterea ei. La cei, la 
cari boala e evidentă cu semne clinice manifeste, e nevoe, 
pentru ca un tratament si o profilaxie să fie eficace, ca diag- 
nosticul să fie cit de precoce, așa încit bolnavii să fie tratat 
cînd e curabil şi contaminarea n'a avut încă timpul să se pro- 
ducă sau, chiar dacă s'a produs, e uşoară si poate fi impiede- 
cată să ia extensie. Trebue o intensă propagandă ca particu- 
larii să fie instruiți asupra felului cum boala începe, aşa încât 
cind apar simptome indoelnice, bolnavul să fie cercetat ca să 
fie lămurit dacă îhtr'adevăr tuberculoza începe sau sa in- 
stalat deja la el. Bolnavul găseşte la dispensare bine orga- 
nizate toate posibilităţile ca să fie instruit. Propaganda aceas- 
ta care e încă la noi embrionară, se face în alte țări pe o 
scară întinsă. Brosuri de vulgarizare, articole de ziar, afișe, 
proectii de filme cinematografice, audiții radiofonice, toate 
mijloacele sînt întrebuințate. In Franţa, pentru a da un exem- 
plu, — el ar putea fi multiplicat şi pentru alte țări — s'au 
dat între 1924—28, 1642 conferinţe la care a azistat un at- 
ditor de 883 mii persoane, S'au distribuit 2 milioane 250 mii 
broşuri si foi volante. Intr'un singur an (1928) au fost 1024 
cnezi de filme cinematografice si 176 audiții radiofonice. 
această uriașă propagandă, s'a produs o puternică miş- 
care de opinie publică în favoarea măsurilor de combatere a 
tuberculozei. Dispensarele au sporit întru atita ca să a- 
jungă: de unde pănă in 1916 erau ca si inexistente, în nu- 


INTINDEREA TUBERCULOZEI IN ROMINIA 115 


mr de 650. Dispensarele ca să i 
lor de activitate, trebue să fie conduse de media mul 
ajutaţi de infirmiere vizitatoare, care să aibă Ant elan a i 
orari şi să pună în indeplinirea atributiilor lor credinţă 

votament, entuziasm. La noi dispensarele sint incă a 
numeroase, Medicii specialiști sint și ei încă în farce ansa 


„ În articole de ziare şi de revistă, încă di ii 
am insistat asupra necesităţii absolute a ciinii A 1034 
Sn societ infirmicră zeloasă şi conștiincioasă 
a „capita entru un dispens - 3 
Rousseau, vorbind ri igienä, spune Remise ge 
_ putin o ştiinţă decit este o virtute”, Femeile, cu simţul lor 
dee ra le ajută să pătrundă în sufletul şi inima bolnavului 
ze milisi lor, gapuna mai bine rolului igienei privită 
s gr înfățișare. e urmă, cum su spus foarte bine. fie- 
i nav suscită nu numai o problemă patologică dar şi 
ee socială. Femeile ştiu bine să înțeleagă qe socială a 
“ARE bolnavului după mediul în care trăeşte. Infirmie- 
re pot fi cele mai bune misionare de sănătate ca să facă 
ari ~ adopte in familii cele două mari noțiuni asupra răs- 
p ne irii boalei: prm sputa care conține bacili si prin stropii 
Pa “perl de bacili pe care bolnavul îi imprästie în timpul 
paper ga rr seuipătoarei și a batistei, pe care trebue 
oră s.a ] urair K arslignaiag sint pentru bolnav cele două 
a Fi eare, E eag dice cure ar impiedeca contaminarea ce- 
„n opur care se tirăse pe podeală. sau se joacă în gräme- 
eri os misip din grädinile publice unde au putat Pa aber 
Ser 0$i, ca şi cei care ating obiectele din preajma tuber- 
Cosor, se pol contamina. Dacă bolnavul ar pistia pre- 
pc gr a utiliza scuipătoarea şi ar pune batista la 
gură c nd tuseste, sar evita contaminarea copiilor şi ar fi un 
va punct cîştigat în profilaxia tuberculozei. Dispensarele 
cind sint bine organizate, sint cartierul general æl luptei 
“contra tuberculozei. Prin ele, in Franţa, s'au trimis ss 
fi tratati in sanatorii si spitale dela 1921—1927 17, mii a 
bolnavi. Conex cu serviciul infirmierelor vizitatoare în dis- 
pensare € cel al serviciului social în spitale, cu totul igno t 
si cu atit încă mai puţin aplicat la noi. Un număr de infir 
miere în legătură cu serviciile generale din spita'e, ce k 
tează conditiunile sociale ale bolnavului ca sed zeraisă pita 
ar putea să fie ajutat pentru un tratament şi o azisicaţă ul. 


114 VIATA ROMINEASCA 
nist francez, pentru ţara lui, — la ei totuşi igiena e la mai 
mare cinste decit la noi, — nu se petrece deseori nimic, Se 
explică astfel de ce avem o stare igienică deplorabilă și pen- 
truce tuberculoza, folosind aceste mari lacune, face atitea 
ustiiri. 
E Dacă sar practica si la noi controlul sănătăţii fiecărui 
individ înainte ca boala să fie manifestă, am ajunge la con- 
stutări surprinzător de dezastruoase. In Statele-Unite, marea 
Societate de asigurare contra boalelor „Life Institute” cu mi- 
tioane de membri si cu 7 mii de medici care îi dau concursul, 
a găsit că prin examene minufionse numai 3 pănă la 4 la sută 
din cei exuminaţi, cari nu se știu bolnavi, sint complect să- 
nätosi, Pentru cazul special al tuberculozei, din 100 persoane 
examinate, care nu se socoteau că au vreo leziune pulmonară, 
la 15 se găsește o tuberculoză veche inactivă si da patru o 
tuberculoză în activitate. Micile deviații ale sănătății sint 
repede îndreptate prin staturile date și deja la o a doua exa- 
minare, la 60 la sută din cei ținuți în observaţie se poate con- 
stata o îndreptare si chiar o vindecare. Institutul acesta e în- 
tretinut din cotizaţiile membrilor lui, 20 dolari pe an, ceiace 
c foarte putin în raport cu serviciile pe cari le aduce. Cum 
la noi e de igienă sint așa de mari si tuberculoza se 
întinde foarte mult, trebue mai mult decit în alte ţări să in- 
tervenim cu măsuri speciale pentru combaterea ei. La cei, da 
cari boala e evidentă cu semne clinice manifeste, e nevoe, 
pentru ca un tratament si o profilaxie să fie eficace, ca diag- 
nosticul să fie cit de precoce, aşa încit bolnavă să fie tratat 
cînd e curabil şi contaminarea n'a avut încă timpul să se pro- 
ducă sau, chiar dacă s'a produs, e uşoară şi poate fi impiede- 
cată să ia extensie. Trebue o intensă propagandă ca particu- 
darii să fic instruiți asupra felului cum boala începe, aşa incit 
cînd apar simptome îndocinice, bolnavul să fie cercetat ca să 
fie lămurit dacă îhtradevăr tuberculoza începe sau s'a in- 
stalat deja la el. Bolnavul găsește la dispensare bine orga- 
nizate toate posibilităţile ca să fie instruit. Propaganda aceas- 
ia care e încă la noi embrionară, se face în alte țări pe o 
scară întinsă. Broşuri de vulgarizare, articole de ziar, afișe, 
proectii de filme cinematografice, audiții radiofonice, toate 
mijloacele sînt întrebuințate. In Franța, pentru a da un exem- 
plu, — el ar putea fi multiplicat si pentru alte ţări — sau 
dat între 1924-28, 1642 conferinţe la care a azistat un au- 
ditor de 863 mii personne. S'au distribuit 2 milioane 250 mii 
broșuri si foi volante. Intr'un singur an (1928) au fost 1024 
proecții de filme cinematografice si 176 audiții radiofonice. 
Prin această uriașă propagandă, s'a produs o puternică mis- 
care de opinie publică în favoarea măsurilor de combatere a 
tuberculozei. Dispensarele au sporit întru atita ca să a- 
jungă: de unde pănă în 1916 erau ca si inexistente, în nu- 


INTINDEREA TUBERCULOZEI ÎN ROMINIA 115 


măr de 650, Dispensarele ca să 
lor de activitate, trebue să fie pri sro arr 


numeroase, Medicii specialiști sint si ei i i i 
Facultätile de medicină nu-i formele cent de dara 


In articole de ziare şi de revistă, încă di ii 
N > „Încă d 
pier ae a e! ve necesității absolute pere rare perii: ap 
ere vizitatoare. O infirmieră zeloasă si iincioasă 
na clement „capital pentru un roro să Pica aan 
se ni: apere ee gin igienă, spune în „Emile“: ne apa 
ni o ştiimţă decit este o virtute”, Femeii ‘sir 
E gin le a pet să pătrundă în sufletul şi inima in re 
subt această infälisare. opter y ia meg pane ea gr ma 
işare. Pe . „cum sa spus foarte bine, fie- 
rr are re des o problemă patologică per 
u oc e ştiu bine să înțeleagă laturea ială 
situaţiei bolnavului după mediul în à inf a 
) | care trăeşte, irmie- 
ai 2 fi cele mai bune misionare de sănătate gre ar 
de adopte in familii cele două mari noțiuni asupra răs- 
rii ae vagă peia sputa pu At gg bacili si prin stropii 
i 4 pe care avul îi împrăștie în ti 
epoca dai unies souipätoarei si a batistei, aa eră bus 
Bo pre enr ag a gro pentru bolnav cele două 
lor ra cure vine În press i pre sx an a pt al 
! 2piii Care se tirăsce pe podeală, sau se joacă î ră 
acest nisip din grădinile publice unde au atat eri. sc 
pa same po ca şi cei care ating obiectele din preajma tuber- 
a si a, se pot contamina. Dacă bolnavul ar păstra pre- 
mar apă a utiliza scuipătoarea şi ar pune batista la 
su ză ch e us sar evita contaminarea copiilor si ar fi un 
sr de. | cistigat în profilaxia tuberculozei. Dispensarele 
ep s y be organizate, sint cartierul general al luptei 
co zs uberculozei. Prin ele, in Franţa, sau trimis paire 
4 e ați in sanatorii si spitale dela 1921—1927, 175 mii je 
navi. Conex cu serviciul infirmierelor vizitatoare in dis- 
pensare € cel al serviciului social în spitale, cu totul i at 
si eu atit încă mai puţin aplicat la noi. Un număr de infin 
nriere în legătură cu serviciile generale din spita’ mă 
tează condițiunile sociale ale bolnavului ca Cami “és 
ar putea să fie ajutat pentru un tratament şi o port ul 


116 VIATA ROMINEASCA 


terioarä, după ce a părăsit spitalul. Graţie lor, întrun an nu- 
miai, în Parts, 3163 Eubereulogi necunoscuți dispensarelor au 
fost semnalati si s'au putut cerceta locuinţele unui număr 
de 524 tuberculoşi morţi în spitale. l i 
In dispensare diagnosticul bolnavilor e lămurit. 
Debutul boalei e cîteodată, după cum reese din obser- 
vaţiile medicilor specialiști, acut si simulează gripa: Gripa a- 
ceasta — termen comod pentru a masca un diagnostic care 
ezită — e de fapt, cind se prelungeşte, de multe ori o tuber- 
culoză care devine manifestă. Ea corespunde umor leziuni 
cîteodată evolutive cure due până da caverne intr'un timp 
relativ scurt. Diagnosticul clinic, cum semnele de ascultafie 
sînt neînsemnate sau chiar nule, focarul fiind profund = el 
e situat de cele mai multe ori subt claviculă, e ceiace se chia- 
mă infiltratul subclavicular, — nu se poate face, aṣa incit € 
nevoe să fie complectat prin examenul radioscopie și prin 
cercetări de laborator (examenul sputei). Diagnosticul e im- 
portant de oarece are o sancțiune terapeutică. Punerea la 
odihmă a pléminului bolnav prin insuflatii de aer steril in 
plevră, prin pneumotoraxul artificial, e urgentă în multe ca- 
zuri, pentru a impiedeca o evoluţie fulgerătoare a boalei si dă 
deseori rezultate strălucite. Tuberculoza căutată de. la ince- 
put e cea mai durabilă dintre boale. Prin tratamentul igieno- 
dietetic care nu-i poate fi oferit cînd e lipsit de mijloace de 
cit în sanatorii bine organizate, complectat la nevoe printr'un 
pneumotorax artificial cind indicaţiile reves crea stabilite, 
avul se îndreaptă si de multe ori se ecă. i 
so se rat A cut de mult proba şi e inutil de a mai 
reveni asupra utilității lor ca instituții de cură. Statisticele 
abundă în această privință şi în rapoartele mele care au a- 
părut anual de la 1906 pănă în prezent, am adus numeroase 
date culese din dările de samă ale sanatoriilor din alte ţări 
si de la noi. Voi releva numai două din aceste statistice. Una 
e pentru rezultatele obținute inainte si după introducerea 
metodelor sanatoriale de tratament. In 1865 înainte de crea- 
rea sanatoriilor, un autor englez, Pollock, a publicat investi- 
gatiile sale statistice relativ da 3566 cazuri dela început ale boa- 
lei. Dintre bolnavii pe care îi văzuse în fazele dela început ale 
boalei, după 5 ani, 83 la sută sucombaseră. In 1905, cînd sa- 
natoriile erau în plină desvoltare, nu mai puţin de 57 da sută 
din bolnavii care fuseseră căutaţi in samatoriile administra- 
tiei căilor ferate din Prusia şi Hessa păstrau după 5 ani ca- 
pacitatea de muncă. Sa spus că pronosticul e filozofia sta- 
tisticei si filozofia aceasta apare destul de optimistă în lumi- 
na acestor cifre. Al doilea punct pe care vreau să-l subliniez 
e că rezultatele sint cu atit mai bune, cu cit cazurile sint 
mai repede tratate. Burnand, ftiziologul bine cunoscut de la 
Leysin a publicat o statistică edificatoare. Din 234 bolnavi în 


M LT: 15. MR a 


INTINDEREA TUBERCULOZEI IN ROMINIA 117 


primele faze ale boalei, cari-si făcuseră cura în sanatoriul 
popular dela Leysin, între anii 1912-17, în 1921, după 3—9 ani 
86 la sută trăiau si lucrau, 12 la sută pumai decedaseră. La 
376 bolnavi cu leziuni deschise raportul e inversat, După a- 
celași interval de timp numai 26 la sută lucrau sau supra- 
viețuiau, pe cînd 74 la sută sucombaserà. 

Cu cit boala va fi deci mai repede diagnosticată de la 
inceputurile ei, ca să fie mai repede tratată, cind e curabilă, cu 
atit pronosticul e mai bun. Nu putem căuta bolnavii la do- 
miciliul lor decit în condițiuni defectuoase deoarece cei mai 
muihi din ei ocupă locuinţe mizerabile, in care nici tratamen- 
tul, nici profilaxia nu sint posibile. Am dat cifre si date 
în rapoartele mele ca să dovedesc că şi la noi, ca şi în alte 
țări. problema tuberculozei e în mare parte problema lo- 
cuintélor. Dacă locuinţele ar fi în nrai bună stare igienică, 
Sar evita, în mare parte si alcoolismul premergător așa de 
deseori tuberculozei. Landouzy spunea că alcoolismul pregă- 
teste culcuşul ofticei. Lucrătorul, funcţionarul mic merg în 
cireiumi, unde-şi lasă banii și sănătatea ca să scape de at- 
mosfera înăbuşitoare, în care se sufocă a camerei lor strimte 
şi intunecoase. Există o corelație strinsă între starea igienică 
a locuinţelor si răspindirea boalei. Exemplul cel mai tipic e 
dat de proporția de tuberculosi în diferite despărţiri ale Pa- 
risului aşa de variabilă, în relaţie cu starea muterială a lo- 
cuitorilor din aceste despärtiri. 

Pe cind în cartierele bogate, mortalitatea de tuberculoză 
e subt unu la mie, în cartierele de lucrători de la periferie 
trece de 3 la mie si intrun cadrilater de case în care se în- 
grämädeste o populaţie săracă trăind în mari lipsuri ajunge 
pănă la cifra enormă de 22 la mie. 

La noi, în Bucureşti si în alte oraşe ale țării, sint nume- 
roase case de acest fel, în care tuberculoza e incuibată și şi-a 
creat vaduri vechi. Casele acestea sint adevărate case bles- 
temate, Cum starea locuinţelor nu poate fi schimbată dintr'o 
zi intr'alta, ca să facem operă terapeutică si profilactică tre- 
bue să scoatem pe bolnav din mediul lui şi să-l izoläm în 
spitale și sanatorii. 

Nu le avem din nenorocire decit în număr foarte mic și 
pu putem face faţă cu cele 1100—1200 paturi in care sint 
primiţi pe an trei-patru mii de tubereuloși la nevoile de in- 
ternare a numărului enorm, cel putin 150 de mii de tuber- 
culoși cari nu se pot căuta cu propriile lor mijloace. 

Dacă am reuşi să izolăm un număr cit mai mare de 
bolnavi în instituţii de cură, am face o acţiune utilă terapeu- 
tică pentru ei, dar înainte de toate am întreprinde o mare 
operă profilactică pentru cei din jurul lor, mai cu deosebire 
cind sint copii mici aşa de susceptibili la contaminare, de 


oarece i-am împiedica să se îmbolnăvească. 


18 VIAŢA ROMINEASCA "O o oo 


Un exemplu doveditor pentru rezultatele obținute prim 
izolarea părinților bolnavi, ca să se evite contaminarea co- 
piilor, e dat de statisticianul american Drolet. La New-York, 
mortalitatea de tuberculoză a scăzut la copii, în 25 de ani 
cu 76 la sută. 

In 1898. din 100.000 de copii, mureau de tuberculoză 290 
la o vîrstă mai mică de 5 ani; în 1923, numai 62. Scăderea a 
fost în legătură cu înființarea a două spitale mari pentru tu- 
berculoșii înaintați: Sea View, în 1913 cu 763 paturi, şi apoi 
St. Antony cu 200 paturi, : 

F, greu ca realizări de azistență să scoatem pe toți tuber- 
culoşii înaintați — sint prea mulți — din locuinţele lor și 
să-i izolăm în spitale si sanatorii. Cind bolnavul rămine 
la domiciliu, copiii trebue să fie despărțiți de el. In alte țări 
sint întocmite organizări — în Franța, opera Grancher, pen- 
tru copiii între 3—15 ani si o altă operă care o compleclează,. 
pentru copiii mai mici, imediat după naştere, creată din 
inițiativa lui Léon Bernard — prin care copiii tuberculosilor- 
cu leziuni mari, înainte de a fi molipsiti, sint îngrijiţi in fa- 
milii de oameni sănătoşi, de preferinţă la țară. 

La copiii la cari se constată că infecția s'a produs, cînd 
e mică fără să fi ajuns la leziuni deschise, si e localizată in- 
ganglioni, tratamentul şi izolarea se realizează în prevenlo- 
rii; în Franţa sint 12, paturi de preventorii. 

La noi, un inceput s'a făcut ca preventoriu la Brebu din 
iniţiativa Societăţii pentru combaterea tuberculozei da copii, 
dar e putin încurajat de oficialitate, care îi acordă subventia 
cu multe ezitări, cind nu i-o suprimă eu totul. 

O mare speranţă pentru a preîntimpina infecția la copii, 
în familiile de tuberculosi, e în vaccinarea după metoda fui 

Calmette. Vaccinarea aceasta aplicată acum pe o scară în- 
tinsă în multe țări, a fost introdusă si la noi. Profesorul Can- 
tacuzino, a ştiut să o impună prin prestigiul autorităţii sele, si 
45.000 de copii au beneficiat pănă acuma de ea, (în Franţa 
sînt 285 mii de copii von € 

Rezultatele sint. din cele mai convingătoare: abia 1.4 la 
sută din copii s'au tuberculizat, pe cînd copiii nevaccinati se: 
îmbolnăvesc în proporţie de 22 pănă la 25 la sută. 

Combaterea tuberculozei, deşi complexă, nu e o proble- 
mă insolubilă. Trebue să lichidăm mai întăiu în cele mai 
bune condiţii de umanitate ca azistentä stocul actual de tt- 
berculosi înaintați cu leziuni deschise. ; 

Soarta celor mai mulți din bolnavii cu leziuni deschise, 
se decide după 114—2 ani: 70% sucombă, de oarece leziunile 
au evoluat la ei prea mult, 15% se vindecă, 15% persistă încă 
a fi contagiosi. Din cei aproximativ 200.000 tuberculosi de la 
noi de acest fel, după 2 ani, ar răminea 30.000 cari ar putea 
răspindi boala. Dar nici aceștia nu sint egal de periculosi.. 


_ INTINDEREA TUBERCULOZEI IN ROMINIA 119 


Trei pătrimi din ei — dau proporţia după statisticele prezen- 
tate de ftiziologul bine cunoscut are care a Fi rt la 
ca, după datele culese la dispensarul de Ja Stettin pe care-l 
conduce cu atita grile si competință — nu reprezintă decit 
un pericol redus de molipsire — deoarece 45% din ei nu ex- 
pectorează, neavind fenomene pulmonare catarale si la 33% 
ip pi franga sint foarte reduse, r 
istenfa rămine urgent necesară pentru 10—12000 tu- 
berculoşi. Pentru bolnavii aceştia nu À asta de un sobe A 
enorm de paturi. Intrun raport pe care l-am prezentat la 
adunarea generală a Societăţii pentru profilaxia tuberculo- 
zei, În Decembre 1923, am ajuns la concluzia că ar fi su- 
ficient ca măsură de imediată azisten{ä 10—12 mii de paturi 
pee tubereulosi. Am utilizat calculele făcute în alte țări. 
autor englez Newsholme a socotit că, izolind 20% din tu- 
berculosii contagiosi în timp de patru luni se poate ajunge 
ti o PRE de două la sută anual a mortalității de tuber- 
culoză. 

Admifind că in Bucureşti sint 28—30 mii de tuberculosi, 
dacă am voi să izolăm 20% din ei, ne-ar trebui 4400—4500 pa- 
turi. Cum același pat poate fi ocupat în aceaşi an, de 2—3 
bolnavi, jumătate din numărul acesta de paturi ar fi indestu- 
lâtor pentru tuberculoşii cu leziuni evolutive. Experiența a- 
rată că chiar un sfert din estimarea totală a numărului ne- 
cesar de paturi e deajuns pentru o lungă perioadă de timp. 
Ne-am putea mulțumi, după acest calcul, la început cu 600 
paturi în Bucureşti. După aceiași socoteală, pentru restul 
țării, numărul de paturi imediat necesar ar fi de 10.000. 

Cele zece mii de paturi pe care le reclamăm ca o urgentă 
nevoe de azistentä, socotind că întreținerea unui pat revine 
unual actualmente la 40—50.000 lei unul, cer o cheltuială de 
aproximativ 400 milioane lei. Investirea de fonduri mari, 
pentru crearea paturilor pentru tuberculosi — un pai în 
Franţa costă, ca să fie inființat, 40 mii franci, la noi cam 250 
mii lei — nu ar fi imediat necesară, deoarece sar putea å- 
menaja docaluri deja existente in vederea curei tuberculo- 
şilor. Dispensarele — am socotit că ne-ar trebui cel putin 
150 în țara întreagă — ar cere si ele un buget de 120—150 mi- 
lioane lei, ca să funcţioneze in bune condițiuni, Cu 500 mi- 
lioane lei aproximativ, ca buget pentru combaterea tubercu- 
lozei, sar putea reduce mortalitatea si morhiditatea de tu- 
berculozä întrun timp relativ scurt. Danemarca, care acum 
are cea mai mică mortalitate de tuberculoză Europa 
— 0.85 la mie — avea cu 25—30 de ani in urmă o mortalitate 
în jurul cifrei de 3 la mie, atit cit o avem noi acum. 

Printr'o sfortare de organizări a ajuns intr'un sfert de 
veac, să deţină un record ca număr mic de cazuri de tuber- 
culoză. Scăzind numai la jumătate numărul morților de tu- 


Mec à VIAȚA ROME 


perculoză, atit cit îi avem astăzi, am salva 25 de mii de vieţi 
pe fiecare an, si am realiza pe de altă parte un câștig mate- 
rial de 7—8 miliarde lei, cum am arătat în prima parte a a- 
cestei expuneri. Cind se dau pe an 22-95 milioane de lei 
pentru combaterea tuberculozei, lăsînd să se piardă miliarde 
de dei, calculul e deplorabil. 

El face dovada nu numai a unei gospodării defectuoase, 
dar si a imdiferenței cu care conducătorii sanitari privesc 
pierderea atitor vieţi tinere stinse înainte de vreme. Dacă 
vieţile acestea ar fi fost păstrate, cum tuberculoza loveşte în 
primul rind pe cei cari cu o intensă frenezie de viață, cu 
toate puterile minții si inimii lor, se sbat în vălmăşagul 
luptei pentru trai, cà să înfringă obstacolele si să le domine, 
păstrarea lor ar fi fost pentru cel mai mare folos şi untori 
şi spre cea mai mare glorie a neamului. Trebue să găsim 
cele citeva sute de milioane léi necesare pentru combaterea 
sistematică a tuberculozei, 

Bugetul oficial, cind ar fi dat mai larg decit cum e dat 
acum, le-ar putea aduce în bună parte. Fonduri sar putea 
găsi şi din alte izvoare de venituri. In Norvegia, beneficiile 
rcâlizate dela o loterie oficial recunoscută si dela monopolul 
vinului, sînt rezervate pentru lupta contra tuberculozei. 

In Finlanda, taxa suplimentară dela telegramele urgente 
revine Asociaţiei naţionale contra tuberculozei. In Elveţia şi 
Suedia s'au făcut telegrame de lux, de felicitări artistic lu- 
crate, care se trimit la ceremonii, sărbători, eu prețul de 70 
centime din care 25 centime revin direcțiunii postelor şi 45 
sînt rezervate pentru tuberculosi 

In Suedia, dela 1904 La 1925, sau încasat dela aceste te- 
legrame de lux 3 milioane 650 mii coroane, o simà echiva- 
lentă cu 170 milioane lei. In Elveţia în 1925, 27 mii franci 
(peste un milion lei). | 

Timbru antitubereulos ar putea să aducă mult. In arti- 
cole publicate în ziare, ca să cer contribuția publicului si 
sprijinul autorităților pentru acest timbru, am arătat că el 
aduce beneficii considerabile: în Franța 23 milioane franci 
în ultimul an, în Danemarca o sumă echivalentă cu 12 mi- 
lioane lei în 1929, în Statele-Unite cu un miliard două sute 


, Pa 


__ INTINDEREA TUBERCULOZEI IN ROMINIA 121 


celui din Italia. Cu trei jumătate milioane de asiguraţi cari 
ar plăti fiecare lei pe an, am realiza peste un mi- 
liard de lei şi am putea pune lupta contra tuberculozei pe 
baza mare şi adevărată pe care trebue să o aibă. 

Tuberculoza e o boală care poate să fie învinsă şi care 
trebue să fie învinsă, Ne dăm un brevet de incapacitate, care 
e profund jignitor şi pe care nu-l merităm — vina e a con- 
ducätorilor sanitari, cari nu-și cunosc obligaţiile, — conti- 
nuînd să lăsăm liber joc tuberculozei, ca să facă zeci de mii 
de victime pe fiecare an. Măsuri trebue să fie luate si fără 
intirziere cu să stăvilim boala. Tuberculoza € o boală care 
se vindecă, când e tratată repede, mai ușor decit atitea alte 
boale. Ea e în orice caz cea mai evitabilă dintre boale. Lupta 
trebue concentrată, în două mari puncte: în izolarea şi tra- 
tarea bolnavilor mari din focarele in care se află copii mici 
si într'o întinsă acțiune profilactică, ca să împiedicăm ca in- 
iceţiile latente, deschizindu-se din nou, să ducă la forme evo- 
lutive ale boalei. 

E mult mai ușor de a preveni boala, decit de a o căuta, 
cind e deja confirmată. Acţiunea preventivă e și mult mai 
putin costisitoare decit cea curativă. Statisticienii au socotit 
şi au dovedit că o sumă oarecare, întrebuințată pentru pro- 
filaxie, scuteste de o sumă de zece ori mai mare necesară 
ulterior pentru azistentä. 

Mijloacele pe care le cer, pentru combalerea tuberculo- 
zei. trebue să fie găsite, E atit datoria Statului, cit şi a parti- 
cularilor, ca împreună cu forţe unite să-şi aducă contribuţia 
pentru îngrădirea celei mai omoritoare din boalele actuale. 


Dr. S. Irimescu 


Cronica literară 


Paul Morand și Americanomia 


In literatura franceză contemporană, Paul Morand depe 
unul din locurile de frunte, Ascensiunea Iui pe drumul glo- 
riei a fost, de zece ani încoace, uşoară, fără popasuri. dar si 
fără piedici, fără niciun insucces; o carieră literară fericită 

constantă 


şi $ 

Dela „Fermé la nuit“ si „Ouvert la nuit“, care l-au făcut 
dintr'o dată cunoscut, Morand a câştigat, pentru a nu o mai 
pierde niciodată, atenţia binevoitoare a marelui public. 

Paul Morand este, fără îndoială, unul dintre scriitorii 
cei mai reprezentativi ai epocii noastre Reprezentativ prin 
materialul întotdeauna actual pe care-l înrebuințează, prin 
ra lui şi prin atitudinea lui faţă de evenimentele vremii 


Este tipul scriitorului „de după războiu“. Epitetul de 
„modern“, întrebuințat cu atita frenezie acum douăzeci de 
ani, are deja ceva învechit în el. Ne aduce aminte — nu știm 
pentru ce — de epoca în care nu apăruse încă jazzul, arta 
neagră, filmele sonore şi radiofonia. Ce învechit ni se pare, 
deasemeni, acel „ fin-de-siècle“ care, pe vremea simbolismu- 
lui, acum treizeci sau patruzeci de ani, era aplicat la tot ce, 
în artă, era îndrăzneț, bizar si prea „modern“! Un seriitor 
modern sau ultramodern, astăzi, nu mai înseamnă nimic sen- 
zational. Epitetul de „înainte-de-războiu” sau „după-războiu” 
nu şi-a pierdut, însă, nimic din vigoarea lui. Scriitorul de 
dinainte si cel de după războiu, se deosebesc hotărit între ei. 
Exemplu: Bourget și Morand, între alte zeci de exemple. 
Deosebirea este frapantä. Alt material, alt ritm (mai ales!), 
altă viziune de viaţă, şi altă mentalitate. 

Paul Morand este preocupat mereu de actualitate. La 
curent cu orice este zilnic nou, surprinzător, ciudat si infe- 
resant, de o cultură care cam miroase a lexicon, dar care e 


e CRONICA LITERARA t2 
preme solidă, sigur pe ce spune si controlindu-se mereu, 
lorand este reporterul de geniu al epocii contemporane, Ştie 
să prindă trăsăturile ei caracteristice si să descopere curen- 
tele ei esenţiale. Are un flair minunat pentru a extrage dim 
civilizaţia contemporană ceiace este întradevăr nou si via- 
bil. Are un bagaj copios de formule nete şi precise pentru 
a eticheta fenomenele vieții actuale. Si are, mai ales, un stil 
original, sobru şi colorat, bogat în imagini nouă şi mereu 
que oi fără rr o aug pal a fără tirade poetice; si are 
un ritm — extraordinar, unic, pe care cu greu l-ai putea in- 
tilni la alţi scriitori. 4 ý ag 
Ritmul acesta al prozei lui Morand e înrudit de aproape 
cu ritmul filmului. Morand vede cinematografic; decupeaziă 
viața în scene de film. Acest decupaj nu-l aplică numai la 
scenele exterioare. Psihologia personajelor lui este elabo- 
rată după aceleaşi procedee. De aici viața aceia trepidantă, 
zbuciumată, ritmul acela de tren rapid pe care il au peri- 
ţiile cărţilor lui. Dacă Morand ar aplica acest procedeu 
a ım material de viață arhaică sau pastorală, de exemplu. 
dacă ar face ciobănism literar în acest ritm, rezultatul ar fi 
de o stupiditate fără seamăn. Materialul lui de viaţă este, insă, 
pi acestui ritm. Sau, mai exact, ritmul literaturii lui 
este rezultatul materialului de viaţă care il intre- 
buinteazà. Personajele lui Morand fac parte dintr'o lume cos- 
mopolită de globe-trotters, de oameni putin legaţi de un anu- 
mit loc sau de o anumită societate. De altfel, Morand, chiar 
în romanele lui, rămîne un mare reporter. Morand mu «ste 
un romancier în adevăratul sens al cuvîntului. li lipsește pen- 
tru asta — timpul. E grăbit (a scris, doar, „Elogiul vitezei” !); 
îndată ce a notat detaliul pitoresc si a reperat cu precizie, 
dar repede, ceiace e mai frapant, mai pitoresc revelator și 
mai imediat, într'o situație sau întrun caracter, pleacă mai 
departe. Nu adinceste. Conflictele latente, care se zămislese 
greu, anevoios, în suflete, nu-l opresc. Le ghiceste, le cunoa- 
ste, le bänueste desvoltarea ulterioară, este capabil să le des- 
lușească structura si să le prevadă  desnodămintul — dar 
ware timp să le descrie, pentrucă, alături, mai departe, alte 
conflicte, ale situaţii, alt pitorese senzațional, alte posibili- 
täti de înoire a viziunii de viaţă, îl chiamă cu o invincibilă 
forță. Curiozitatea lui este mai puternică decit el însuși. I 
face să observe tot, însă nu-i dă răgaz să se concentreze. 
Această curiozitate l-a făcut să colinde toată Europa și 
să se plimbe dela un capăt la altul al lumii, dela Niger la 
Gange, din Antile la New-York, din Rusia la Tombuctu. 
„Cronica secolului al XX-lea” e titlul pe care Morand il 
dă unei părți din opera lui. E un titlu care se potrivește in- 
tregii lui opere. Si e up titlu care, mai ales, se potrivește. 


VIAȚA ROMINEASCA t 


—— 


ultimelor lui cărţi: „New-York“ şi „Champions du monde“ — 
amândouă inspirate din viața americană. 

America e la modă. Toată Europa este — dela războiu 
incoace — străbătută de preocuparea Americii. Este o ame- 
ricanomanie generală, care a invadat viața europeană, în 
toate manifestările ei. La drept vorbind, dacă privim mai de- 
aproape aceste manifestări americanomane, nu-i greu să ne 

m mure că în se i la o parte) de pn mener eri 
cevu foarte puţin esențial, în orice caz la ceva n ibi 
de a modifica fundamental civilizaţia eopeans, Pentucă 
este o chestie de civilizaţie. „Bătrina” civilizaţie europeană 
se pure că este zdruncinată de „linăra” civilizație americană. 
Cel puţin acesta este refrenul celor prea grăbiţi să afirme că 
Europa şi-a spus ultimul cuvint și că nădejdea unei evoluţii, 
atit spirituale cît si materiale, a lumii întregi, nu poate veni 
decit din Statele-Unite. Este o afirmaţie tot așa de ciudată 
ca si aceia (la modă acum vre-o zece ani) că regenerarea 
are sp va veni din Asia — pe drumul Rusiei, natural... 

e ă că nu e demonstrat deloc că Europa zace ac- 
tualmente intro agonie morală sau materială, dar o obser- 
vatie obiectivă a infiltratiilor americane în civilizaţia ei dă 
Joc la decepţii. Nu este deloc prea mare lucru. Americaniza- 
rea cu zgirie-nori, cu recorduri de viteză, cu cocktailuri, 
jazzuri, new-yorkizarea asta a vieţii orășenești europene, nu 
. spune nimic unui spirit cumpănit. 

„New-York“ al lui Paul Morand dovedeşte din a- 
cest lucru, Morand aruncă asupra civilizației Statelor-Unite, 
rezammată în New-York, priviri calme, inteligente și nouă. E 
prodigios cite lucruri a văzul, a cunoscut, a bănuit, a înţeles 
si, mai ales, a explicat Morand din acest New-York, atit de 
des de misterios si de intimidant pentru un European. 

Sint de toate în cartea lui Morand: este o istorie a ora- 
sului, introdusă cu abilitate, ici si colo, pe nesimţite, docu- 
mentată fără să pară si de un pitoresc admirabil; este o des- 
criptie a New-Yorkului, de o precizie de Baedecker, făcută 
cu o artă si o dibăcie infinită; sint indicaţii utile si conside- 
ratii interesante; găsiți numele restaurantelor mai insem- 
nate din New-York, calitatea mincării si preţul, alături pe 
acciasi pagină, cu descrierea fizionomiei localului, a atmos- 
ferei si a lumii care le frecventează, Acest amestec de Bae- 
decker si de esseu, de prospect-reclamä si de înaltă litera- 
tură. dă. la lectură, un rezultat admirabil. E delaolaltă pa- 
sionant, documentar, util, agreabil, ciudat, „New-York“ este 
fără îndoială una din cele mai interesante cărţi ale lui Mo- 
rand. E. drept că si materialul brut al cărţii e făcut să pa- 
sioneze. Morand a ales de data asta un material extrem de 
atrăgător prin el însuși... Totuși, si de data asta, În „New- 
York“, ceiace este cu adevărat interesant (si cu adevărat fo- 


CRONICA LITERARĂ 1% 


ang” este ce pri lui Morand faţă de America, expli- 
carea fenomenului american, observat sub iple 
si cit mai complect văzute. =: LTÉE 
reocuparea aceasta de a explica apare la fiecare pagină. 
Morand nu poate fi acuzat de america. Departe de 
asta. In același timp nu este nici americanofob. Face o conti- 
nuă sfortare de a fi obiectiv. Nu-i place să se aprindă prea 
malt în descriptii lirice, si chiar cînd le face, tonul entuziaat 
e temperat de ironie şi humor, Aşa e pasajul cu sgirie-norii, 
mSgirie-norii !... Sint sgirie-nori femei si sgirie-nori băr- 
baţi; unii par niște temple ale Soarelui, alții aduc 
aminte, de piramidele aztece închinate Lunii.“ Astfel de 
je sânt dese la Morand, Oricând, însă, si oriunde, 
orand are grijă să înregistreze detaliul precis si aspec- 
tul veritabil al lucrurilor. In partea ultimă a cărții dui, 
Morand incearcă o sinteză a New-Yorkului, şi pune citeva 
concluzii. Nu-i deloc îngăduitor cu bătrina Europă. In schimb, 
să nu ne înşelăm: în finalul cărţii lui, Morand e destul de 
aspru faţă de New-York. Este un final de o asprime neo- 
bişnuită: „New-York-ul zdrobeşte nervii. Imprejurimile fui 
sint pline de aziluri, de case de odihnă în care milio- 
narii fac grădinărie, plivese flori sau taie lemne, ca să se 
distreze“. Si mai departe: „Spleen-ul Londrei, domol si sub 
til, nu e nimic pe lingă plictiseala New-York-ului. combătută 
cu cocktailuri. Un European rezistă citeva luni, New-Yorke- 
zul nu scapă decit plecind. Salvarea prin fugă. Gärile sint 
ca bisericile unei religii nouă. Urmașii emigranților de odi- 
nioară sint apucali de ancestrala nevoe de a călători...” 

Este un final destul de sever si destul de grav. Feeria 
de reclame luminoase a New-Yorkului se sfirseste într'o tur- 
bure şi amară dimineaţă de toamnă. Cartea îţi lasă, deodată, 
o impresie de vid, de „gueule-de-bois”, ca după o noapte de 
istovitoare orgie. 

Interpätrunderen celor două culturi — cea europeană si 
cea americană — apare ca un lucru cu neputinţă, după con- 
statările lucide ale lui Morand, Am spus: culturi. Dacă sin- 
tem de acord că civilizaţia e altceva decât cultură — atunci 
o întilnire şi o influențare reciprocă a civilizaţiei europene 
şi americane este, teoretic, posibilă. Pănă acum, influența ci- 
vilizatici americane în Europa nu sa manifestat decit în 
tehnică.. Cum astăzi noțiunea de civilizaţie aproape coincide 
cu cea de tehnică (dela aeroplan si sgirie-nori la maşina de 
spălat vase) — aportul american în civilizaţia europeană 
poate fi apreciabil. In domeniul culturii — domeniu sufle- 
tese si moral în primul rind — ar fi greu de descoperit în 
Europa o urmă apreciabilă de infiltrafie americană, Europa 
nu putea împrumuta Americii decit numai elemente de cul- 
tură. Ceiace America a împrumutat pănă acum — cartea lui 
Morand o atestă — e numai partea aparentă a culturei eu- 


! = 


126 VIAȚA ROMINEASCA 


ropene. Curiozitatea Americii în acest domeniu se märgine- 
ste la prospectele caselor de mode din Rue de la Paix, la 
plajele din Deauville si Ostende, la Camavalul dela Nisa 
si inoul din Monte Carlo. i 

Sufleteste, cele două continente nu vor coincide nici- 
odată. Dirze si ireductibile una faţă de eenlaltä, cele două 
culturi, în ciuda tuturor sforțărilor și a tuturor ropie- 
rilor“ economice si pacifiste de care vorbesc sint 
sortite să nu se înțeleagă decit aproximativ si să se cunoască 
numai în aparenţă. 

Aceste sint concluziile care se pun — iremediabil — la 
ancheta lui Paul Morand. Sint concluzii care răsar, inevi- 
tabil, din observaţia calmă a epocii noastre. Americanoma- 
nia Europei (spre ruşinea celor care o practică) este de a- 
c<eiasi calitate spirituală cu Lg sn Americanilor pentru 
parfumurile lui Coty si vinurile franceze. 

Adică, lipsită de orice calitate spirituală apreciabilă... 


AL A. Philippide 


> ar 


Cronica agrară 


Criza agricolă 


Criza agricolă cuprinde, subt diferite forme, toate statele 
europene si, subt un anumit aspect, si America. Răul sa întins 
așa de repede si de adinc, încît azi nu mai este aproa timp 
pentru aprofundarea cauzelor şi pentru găsirea soluțiilor, 
care ar cuprinde tot complexul problemei. Măsurile ce se În- 
cearcă sint de natură a opri deruta. Abia după aceasta va 
veni timpul studiilor complecte si hotäririlor definitive. 

Criza agricolă a făcut totuşi obiectul preocupărilor oa- 
menilor de stat si unele solutiuni au fost vag enunțate. 

La Geneva, în Mart 1930, a avut loc o conferință econo- 
mică pe lingă Societatea Naţiunilor. Cu acest pue s'a for- 
mat un chestionar, la care trebue să răspundă toate statele 
participante, pentru sesiunea de Septembre a conferinței. 

La 3 Iunie 1930, din inițiativa Uniunii internationale a 
asociaţiilor pentru Societatea Naţiunilor, a avut loc, tot la 
Geneva, o conferinţă internațională, care sa ocupat de criza 
agricolă, Această conferință trebuia să fie prezidată de cătră 
economistul francez şi marele industriaș, d. Loucheur, actual- 
mente mnistru, In lipsa d-sale, conferinţa a fost prezidată de 
cătră senatorul francez d. Le Troquer, fost ministru, prege- 
dintele Uniunii vamale europene. 

D. Le Troquer, din primul moment, face constatarea că 
pe de o parte producţia a crescut, iar pe de alta consumatia 
sa micsorat. 

Evidentiazä caracterul grav al crizei agricole si demon- 
sireazh necesitatea ajutorării imediate a țăranilor. 

D. Mecir, secretarul general ul Biroului internaţional 
agrar din Praga, constată la acelaşi congres, că criza agricolă 
a devenit mai acută ca oricind, . 

D. Poisson, reprezentantul Uniunii cooperative interna- 
tionale, invită congresul de a-și fixa punctul de vedere față 


128 VIATA ROMINEASCA ' 

aşa de important, cum este criza agricolă, si 
» ad ppr gaaer din mijloacele de rezolvire a crizei ar fi sta- 
bilirea unor raporturi directe între organizaţiile cooperat 
ale țăranilor producători și organizaţiile cooperativelor 


D ol. Ferri, reprezentantul Halici, AE gravi- 

i si arată că Italia consideră toarcerea spre 

sere p aani ca una din cele mai importante chestiuni. 

D. Dernburg, fost ministru al imperiului german și sef 

al anchetei economice întreprinse în Germania, constati că 

speranțele puse in conferința economică din 1927 au fos 
te 


< i 
In Germania, a spus d-sa, a fost un moment favorabi 

i dar condițiile catastrofale ale agricul- 

ar pans ss pese unor astfel de încercări. 
de zile, agricultura germană trece printr'o criză din ce 

în ce mai gravă, si de natură de a fi nimicită complect, dacă 


îndoială supraproduc{ia mondială. Această supraproductie 


pul z 
ità tului că recoltele au fost foarte abundente, iar pu 
sine jo Ps a statelor europene a slăbit. Erea 
acestei supraproducții se manifestă prin prețul extrao: ar 
de scăzut al Devino agricole, preţ care rămîne cu mu 
lul general. í | 
PT Das a demonstrat congresului că, în timp ce 
preţul mărfurilor industriale sint în medie cam dea 
deasupra preţurilor dinainte de războiu, preţul produse or 
icole, cu foarte mici exceptiuni, se menţine în jurul pre- 
ri ea i Pa re arată că Germania se vede ne- 
voită a lua măsuri de protecţiune a agriculturii sale. f 
Acest congres, unde problema crizei agricole s'a discutat 
pe toate fețele ei, sa terminat cu adoptarea unor rezoluții de 
ordin general, fără a se fi e ape măsuri practice, care ar 
liora măcar în parle criza. 
Pee Lusders deputats in Reichstag, avea dreptate cind 
obiecta, chiar la începutul paiete că astfel de conferințe 
iciodată rezultate practice. a 4 
se gt ren crizei agricole nu a putut căpăta soluţii de ars 
din general şi fiecare stat a fost nevoit să-și ia desi ' roj Sy 
de apărare. Aceste măsuri au variat aproape CE a ai aj 
stat. In general însă, statele Leg er ds el măsur că 
cale tru valorificarea recoltei şi uqeurt, ma) 
tirilo importatoare au luat pe de o parte măsuri de intensifi- 


~ a CRONICA AGRARA 129 
care a agriculturii proprii, iar pe de altă parte au luat mā- 
suri de reglementare a importului. Germania a mers pănă la 
decretarea monopolului importului de cereale. 

In Austria, Landbund-ul constată că productiunea cerea- 
lelor trece printr'o criză gravă. Oferta este aşa de mare, încit 
nimeni nu poate prevedea prețul cerealelor în viitor. Se im- 
pun neapărat măsuri urgente, ductia austriacă a cerea- 
lelor trebue protejată cel putin în întinderea actuală tru 
rațiuni de stat, rațiuni naționale şi economice. Aceasta nu 
se poate face decit dacă preţul plătit producătorului pentru 
cerealele sale, reprezintă cel putin cheltuelile de producție si 
dobinzile capitalului reprezentat prin fermă. Landbund-ul a 
ropus sistemul prețului cerealelor garantat de stat, ca în 
vetia. In propunerea făcută de Landbund se spune: Lucrul 
principal pentru noi este că Austria trebue să se alăture tă- 
rilor care asigură existența producţiei cerealelor naționale, 
garantind prețul acestor cereale. 

In această atmosferă, criza agricolă în Austria a căpătat 
un început de rezolvire prin monopolul cerealelor. Parla- 
mentul austriac, în ziua de 16 lunie, a votat legea pentru aju- 
torarea agriculturii. Totodată, parkimentul a votat o rezolu- 
ție prin care guvernul este invitat ca în cel mai scurt timp 
să-i prezinte un proect de lege pentru introducerea monopo- 
ului de stat la comerțul de cereale şi făină. Acest monopol 
va trebui să cumpere producătorilor indigeni cerealele lor pe 
un pret stabil, indiferent de prețul end mondiale, acope- 
rindu-se astfel costul de producţie. Surplusul necesităţilor 
pentru consumul intern se va acoperi de instituția monopo- 
ului prin import, cu scutire de vamă. Această rezoluţie este 
asemănătoare cu propunerea făcută guvernului, de câtră 
Landbund-ul austriac, cu citeva luni mai înainte, 

In Finlanda, bintue acciasi criză si guvernul a fost invitat 
de cătră organizaţiile țărănești să ia urgente măsuri. 

In Letonia, cu toate recoltele bune, criza a luat forme 
grave. S'au propus mai multe proecte de legi pentru asigu- 
rarea p ului cerealelor, diferența de pret urmind a fi su- 
portată din bugetul statului. Țăranii letoni au mai cerut: 
scäderéa prețului îngrășămintelor chimice, . transformarea 
împrumuturilor pe termen scurt în împrumuturi pe ter- 
men lung, scăderea tarifelor pe căile ferate, fonduri agricole 
si magazii pentru cazuri de secetă, usurarea plăţii impozite- 
lor în restantä. 

Acciasi criză, cu aceleaşi efecte, se întinde în toate țările 
agricole. i à , 

Singură Rusia, unde producţia si valorificarea ei -sint 
supuse la condițiuni speciale, priveşte unilateral această 
criză. 

In Rominia, problema agrară a fost atacată cu curaj, pe 


[+] 


139 VIAȚA ROMINEASCA 


toate feţele ei, de cătră actualul ministru, al agriculturii, d. 
I. Mihalache. Legiuirile votate privesc agricultura în ansam- 
blul ei, iar roadele sint de așteptat. Pentru prima oară agr? 
cultura s'a bucurat de atenţia cuvenită. 

Criza agricolă la noi se prezintă cu aceleaşi efecte gene- 
rale, dar are şi un aspect special. Pentru înlăturarea efecte- 
lor generale, — cel puțin in parte, — s'a pus problema valori- 
ficării producţiei agricole și căutarea pieţelor de consum. 

Astfel s'au redus unele taxe de experi; reci sau e 78 ; 
rat: deasemeni s'au micşorat taxele nsport pe căile fe- 
rate; s'au luat măsuri tru închirierea şi construcția de si- 
lozuri; s'au înființat diverse comisiuni pentru studierea con- 
ditiilor exportului nostru; se organizează, pe baza experien- 
tei anului 1929, vinzarea în comun a cerealelor; sau luat mă- 
suri pentru depozitarea cerealelor în magaziile căilor ferate; 
“au închiriat locomotive din Germania pentru inlesnirea 
transportului. Toate aceste măsuri au de scop obţinerea unui 
preţ mai bun la cereale cum şi mărirea sibilitätilor de a 
trimite, cît mai repede si mai uşor, cerealele noastre pe pie- 
tele mondiale. ts A 

In conferinţa care a avut loc în primăvara trecută la Ge- 
neva, s'a discutat între altele si situaţia ţărilor agricole. So- 
cietatea Naţiunilor a format un chestionar cu privire la mij- 
loacele ce s'ar putea folosi în discuţiile din luna Septembre, 
în vederea realizării unei colaborări economice între țările 
industriale si cele agricole, din Europa. In cursul lunii Iulie, 
a avut loc la Bucureşti o conferință între , Romània, Jugo- 
slavia si Ungaria, in vederea redactării unui răspuns comun 
la chestionarul Societății Națiunilor, si care va forma baza 
discuțiilor în sesiunea de toamnă. Comisiunea experților celor 
trei state a redactat răspunsul la chestionar și sa ocupat si 
de recomandarea făcută celor trei guverne asupra condițiilor 
necesare pentri îmbunătățirea prețului cerealelor. 

De asemenea, se anunţă o altă conferință la Sinaia, in 
vederea formării unui bloc agrar între Rominia si Jugosla- 
via, — cu posibilități de a adera la el si alte state agrare. E 
vorba în primul loc de țările Micii Antante. 

In fața pericolului care ameninţă cu ruina una din cele 
mai importante ramuri de “de: px omenească, pote în 
teresate își întind mina si încep să se organizeze. în ace 
ne Fer ice Maica de învăţat de da industrie. 

Spuneam mai sus că criza agricolă la noi are şi un carac- 
ter special, Acest caracter specific îl formează datoriile agri- 
cultorilor. Preţul cerealelor, oricît ar fi de bun, fie că s'ar 
ajunge aici prin efectul măsurilor de moment, fie prin rezol- 
varea în fond a problemei preţurilor, nu va putea niciodată 
înlătura acest caracter specific al crizei agricole la noi. 

Datoriile agricultorului romin sint așa de mari, că nu 


CRONICA AGRARA 131 


„numai că nu le poate plăti prin produsul muncii lui, dar a- 
menintä a nu putea fi plätite nici chiar prin fondul de se 
dispune. Cum sar putea plăti datoria ce apasă pe un hectar 
de pămint şi care este în medie de 5-6000 lei, cind acest hec- 
tar produce abia 200 lei, iar el însuși valorează 7-8000 lei? 
Această problemă lăsată la jocul liber al legilor economice, 
devine insolubilă pentru agricultor şi dezastruoasă pentru el 
şi AS ară. să 
um sa putut ajunge la această soluţie? 

Destrămind problema, găsim că ea ie in sine: 

cauze obiective, de ordin general si local, si cauze subiective. 


Cauze obiective de ordin local. 


1. Exploatarea päminturilor trecute în minile țărani» 
lor prin expropriere avea nevoe de inventar şi învestiri 
nouă. Războiul a distrus o mare parte din inventarul 
agricol : instrumente, vite, oameni. Pentru valorificarea 
parcelei cu care a fost improprietärit, țăranul avea ne- 
voe de capital, pe care nu-l găsea decit la bänci şi la că- 
mătari, cu procente foarte mari si pe termen scurt. Statul 
nu a venit absolut cu nimic în ajutorul agricultorului, pe 
care l-a lăsat în voia soartei şi de unde l-a cules, cum i-a con- 
venit, lăcomia băncilor şi a cămătarilor. In timp ce se în- 
ființau credite industriale, pentru susţinerea unor industrii 
anemice, in timp ce se dădeau sute de milioane de cătră 
Banca Naţională, ca scont unor bănci şubrede, agriculturii 
nu i Sau dat decit sume derizorii. | 

Țăranul era nevoit să cumpere instrumente agricole cu 

i la care coeficentul de urcare era mult mai mare de- 
cit înainte de războiu cu bani de împrumut cu procente ex- 
cesive şi pe care trebuia să-i scoată din produsele sale agri- 
cole, unde prețul se menținea aproape în jurul celui dina- 
inte de războiu. 

Apoi, pămîntul cumpărat pe preţuri fantastice a scăzut la 
jumătate sau o treime din valoare, iar cu produsul acestui 
pămînt nu se pot plăti nici măcar procentele. 

Țăranul a căutat apoi să întindă cimpul operațiilor sale, 
A arendat si alte păminturi, a mai cumpărat, a plantat, a 
tăcut îmbunătăţiri. Preţul urcat al cerealelor din ultimii ani 
de după războiu l-a încurajat, uitind însă că de cele mai multe 
ori procentul de urcare al cerealelor, era procentul de scă- 
dere al valutei noastre. Acest pret urcat al cerealelor a im- 
pins pe ţăran şi spre un traiu mai bun, — de multe ori însă un 
traiu mai bun de suprafaţă, — cum si la cheltueli citeodată 
inutile. Băncile populare, uneori cu strădanii onorabile, nu au 
putut nici pe departe satisface nevoile de capital ale fără- 
nimii, care mergeau crescind, 

Țăranul s'a îndreptat fără ezitare spre bănci. Acestea, 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


d de capital, erau bucuroase că găs un nou debu- 
re si cu F utința de a fi aa ot Tre a işi infigeau: 
cinile in acest teren virgin. j 

E Cei ciţiva ani de secetă au răpit agricultorului bene- 
ficiul muncii lui. Din această cauză, nai NES mai 

läti datoriile si nici procentele, care se adăugau sis- 
araara capete, di feel în Wei hmi De cele mai multe 
sori, se adăugau la capete si cheltuelile de urmărire, — care 
uneori ajungeau la valoarea capitalului, când creditorul ve- 
dea că nu are ce urmări la debitor. In vederea unor vremuri 


ma + această situaţie. 4 
i pune, poeta o. efectele au s'au pr aq foa- 
mete. Statul a fost nevoit să vină în ajutorul { ilor, acor- 
dindu-le pe credit seminţe şi porumb de hrană. Preţurile cu 
care au luat aceste produse erau foarte urcate. Azi un țăran 
trebue să vindă 3-5 bee. de cereale spre a plăti unul din cele 
uate în primăvara anului trecut. Această datorie apasă st- 
focant asupra veniturilor unei gospodării țărănești. Numai 
în jud. Tecuciu cerealele date în primăvara anului 1929 se 
urcă ja suma de lei n ape pp. adela de dde pe cum va 
läti imea aceste datorii ul va dovedi că singura 

is BaN agra rapa siatul să preia asupra lui diferența dela pre- 
țul cumpărării din 1929 la preţul de vinzare în momentul 
achitării. j 

3. O altă cauză care a micșorat prețul just, pe care tre- 
buia să-l primească agricultorul, sint taxele vamale la export. 
Din motive bugetare, agricultura a plătit cel mai greu im- 
pozit, In unele cazuri, aceste taxe mergeau până la aproape o 
treime din preţul pietii mondiale. Era un impozit nedrept 
şi vexatoriu, care lovea în însăși existența agriculturii, In 
timp ce toate celelalte întreprinderi plăteau o cotă fixă la 
venit, fixată în așa condițiuni încit contribuabilii să se poală 
apăra împotriva exceselor, agricultorul împărțea la vamă 
produsul muncii sale cu statul. F ñ 5 

4. Transportul cerealelor pe căile ferate răpea agricul- 
torului o bună parte din producție. Costul transportului unui 
vagon de cereale dela Craiova la Calafat era mai scump de- 
cit dela Brăila la Hamburg. 


Cauze obiective de ordin general. 

Preţul scăzut al cerealelor provenea din cauza ehpeape- 
ductiei şi a lipsei de consum. Supraproductia americană a 
concurat fără milă producţia noastră pe pieje mondiale, 
Lipsa de selectionare a cerealelor noastre a făcut ca unele 
piețe să fie pierdute. LE 

Cauze subiective. i 


Din motivele de mai sus, țărănimea a făcut apel la banii 
Bâncilor si ai cămătarilor, | 


AA ______ CRONICA AGRARA 133 
Ford, în lucrarea sa Viața și opera mea, spunea: „Impru- 
mutul devine foarte uşor un narcotic pentru indolentä.… In 
unele cazuri, debitorul imită pe betivul care reîncepe să bea, 
ntru & înlătura excesele anterioare; dar prin aceasta nu 
ace decit să-și agraveze singur »ropriile sale încurcături...” 
ăranul nu a împrumutat din indolentä, dar, investind 
numerar în agricultură, el era, în primul loc, la dispoziţia na- 
turii care-i rare da un an bun sau un an rău și, în al doi- 
lea loc, la discretia pieței mondiale, care-i putea oferi sau 
nu one am just al produselor sale. 

n împrumut a fost pus pe neaşteptate, si fără nici o 
pregătire, în fața unui instrument pe cit de simplu pe atit 
de periculos: polița. Modalitatea de a lua bani era foarte sim- 
plä. Banca, bucuroasă că-şi poate plasa capitalul, dădea bani 
tără nici o dificultate, fără nici o cercetare. Sint țărani, si 
nu din cei mai înstăriți, care au datorii la toate băncile din 
oraș, inclusiv la Banca Naţională, cum si la cămătarii din sat. 

Băncile niciodată, chiar în cazul fericit cind se preocupuu 
de starea materială a debitorului, nu aveau raporturi între 
ele, pentru a se pune reciproc în cunoştinţă de situația unoră 
dintre debitori. Ele se îngrijeau, în cazul cel mai bun, numai 
de capitalul ce-l împrumutau, uitind în același timp că același 
debitor putea fi dator si la altă bancă, si că de multe ori 
lua bani dela o bancă spre a plăti procentele la alta. 

Mecanismul burghez cere anumite însuşiri celui care in- 
tră în angrenajul lui. Burghezul are caracteristicele lui. Sorri- 
bart le-a evidențiat in mod strălucit în lucrarea sa Der Bour- 

eois. 

? Țăranul, venit din alt mediu, cu alte concepții și altā 
mentalitate, cu fatalismul sãu oriental, a intrat bucuros in 
acest cere străin. Lipsit de spiritul de prevedere, nu s'a gindit 
niciodată la consecinţe; lipsit. de calcul, nu şi-a măsura! for- 
tele lui productive — de cele mai multe ori probabile — în 
noua situație în care se punea; țăranul nostru nu are nici- 
odată buget, poate fiindca veniturile sale sint supuse capri- 
ciilor naturii si jocului pieţei mondiale; nu are spirit de 
economie, poate unde n'a avut ce economisi niciodată, 

Cînd intri întrun mediu nou, acela pe care-l creează at- 
mosfera  economico-financiară, nu poli face abstracţie de 
acele însuşiri pe care le are clasa burgheză. Dacă acele fn- 
susiri nu totdeauna siguranța reuşitei întreprinderii, dau 
cel putin un procent. Această nepregătire a condus ca țăra- 
nul să facă apel la capital, fără teamă și chiar fără măsură. 

Țăranul era complect lipsit de însușirile de care avea 
nevoe spre a fi ferit de consecințele unor jocuri periculoase, 

Din clipa în care a luat banii si i-a învestit sau consu- 
mat, oricită prevedere ar fi pus în joc, rezultatul nu mai de- 
pindea de el. Pentru a te arunca în mijlocul apei, este nece- 


134 VIAȚA ROMINEASCA : 


sar să ştii să inoli; căci, după ce te-ai aruncat, orice doză 
de prevedere este inutilă și numai hazardul te mai poate 
salva. De altfel, în conjunctura economico-financiară de 
după războiu, au căzut victime și dintre întreprinzătorii cu 
oarecare însuşiri burgheze; cu atit mai ușor a căzut țăranul. 

Constatăm deci, pe de o parte, lipsa oricărei pregătiri a 
ţăranului cînd a intrat în contact cu capitalul; pe de altă parte 
acest capital şi-a căutat plasament fără nici o orientare, fără 
grija de a şti dacă mai poate reveni acolo de unde a plecat. 
Băncile, în grija de a-şi găsi plasament, nu s'au interesat nici- 
odată de motivele care îndemnau pe țăran să se împrumute. 

N'au cercetat dacă capitalul împrumutat este luat cu 
gindul de a fi valorificat sau pur şi simplu consumat. In 
aceste împrejurări, o mare parte din capitalul împrumutat 
nu a fost un capital pentru mărirea productivităţii, ci un ca- 
pital pentru consumaţie. 

Dacă ţăranului i se poate erta ușurința de a se fi adre- 
sat fără multă prevedere băncilor, dacă este absolvit în 
parte pentrucă rezultatul muncii sale nu depindea de el, 
ci de factori în afară de el, — capitalistului, cu atitea insu- 
şiri burgheze, nu i se poate erta gresala de a nu-și fi studiat 


clienţii. unul din aceşti doi factori — țăran si capita- 
list t ar fi fost mai prevăzător, situația nu ar fi azi aşa de 
gravă. 


La prima întilnire în mare între țărănime şi capitalism, 
avem două victime: țăranul, care nu-şi mai te plăti dato- 
ria, şi banca, care r dacă ar execula pe țăran pănă la ul- 
tima palmă de pămint, tot nu-și vede în casă întregul capi- 
tal pe care l-a dat, Vina mult mai mare este însă a băncilor, 
De multe ori, din lăcomie, au luat procente foarte mari, care 
— neputindu-se plăti — se capitalizau sistematic. Țăranul 
nu este prima victimă pe care o face capitalul. Istoria aces- 
tui capital ne arată un şir întreg de victime. 

Alte împrejurări, — aceleasi efecte însă. Dacă în alte lupte 
capitalismul a eşit complect victorios, de data aceasta este şi 
el victimă. 

Si acum, cind cunoaştem victimele, cind știm cauzele, — 
ce este de făcut? 

In primul loc, cum rezolvăm problema actuală, şi apoi ce 
trebue de făcut ca victimele de azi să nu mai ajungă victime 
şi altădată? - 


Soluţia problemei s'a anunțat: creditul agricol pe termen | 


lung şi cu procente scăzute. Altă soluţie nu este. 
A lăsa încă doi-trei ani problema nerezolvată, ar însemna 
ca absolut nici unul dintre țăranii datori să nu-şi mai poată 
läti datoria, Dar nici creditul agricol nu va putea 
otalul datoriilor si atunci este nevoe ca acest credit să vină 
în primul loc în ajutorul acelora care au împrumutat pentru 


CRONICA AGRARĂ 135 


a face investiri. Căci nu trebue să se uite că nu toţi debitorii 
au împrumutat cu gindul de a-și mări patrimoniul, cu do- 
rinta de a valorifica suma împrumutată. 

Restituirea sumelor acordate de creditul agricol trebue 
eșalonată în așa fel, incit în primii ani sumele de rambursat 
să fie mai mari şi cu cit se apropie ultimul termen să fie 
mai mici, 

A le eşalona în mod egal pe fiecare, ar însemna să se 
considere că si peste 15-20 de ani condiţiile cconomico-finan- 
ciare să fie cele de azi. Ceiace credem că nu se va intimpla. 
Guvernantii noștri nu trebue să se mărginească numai la so- 
lutionarea datoriilor de azi. 

Țăranul trebue întors la cooperatie, Trebuc organizată 
temeinic cooperuția subt toute formele vi: de producţie, de 
consum, de credit, Acolo își va face ţăranul educația econo- 
mică si financiară, în mediul lui natural, 

Sint momente în viața unui popor cînd statul trebue să 
facă sacrificii. Un astfel de sacrificiu trebue făcul pentru 
cooperatie. Cooperatia să rămină pe terenul neutru, în afară 
de orice amestec mefast al politicei, care distruge acolo și 
o idee, si un mijloc de salvare. 

Dar nu trebue așteptat totul dela stat sau dela lege. In- 
susi țăranul trebue să-și dea sama că salvarea stă în pri- 
mul loc în forţele lui. Este necesar să se rafionalizeze agri- 
cultura; este necesar ca produsul muncii să fie just valori- 
ficat. Si acestea pot fi făcute prin cooperalie. In locul scon- 
tului acordat unor bănci, care niciodată n'au ținut samă de 
dispoziţiile Băncii Naţionale şi luau procente mari, trebue 
susținută cooperalia. Pentru ca cooperatia să dea toale rezul- 
tatele ei bune, este nevoe de o educaţie cooperatistä. In acest 
fel țărănimea va fi ferită în parte de consecințele grave ale 
simae de azi. 

ar capitalul bancar nu poate fi oprit de a lua contact 
cu agricultura. Nu însă în felul de pănă acum. Statul trebue 
să intervină pentru regulamentarea comerțului de bancă. 

Sint cazuri cind anumite raporturi particulare atrag 
după ele grave urmări sociale, 

Unele avertismente sau și produs. 


V. G. Beldie 


Cronica externä 


IMPRESII DIN TURCIA DE AZI 


Toate drumurile duc la Bizanţ. De data asta însă l-am 
ales pe cel urmat de Mahomet al Il-lea acum cinci veacuri, Si 
aşa, am intrat întro zi în Stambul printr'o spărtură a zidului 
1 Tiers à l 1 Europei, ul lipit d il 

älätor en lungi cu nas pit de geamı 

unui tren rapid, nu e ceva extraordinar. Belgrad, Țaribrod, 
Sofia, Plovdiv, Svilengrad. Nu credeţi, poate, la granița Tur- 
ciei? Vă inselati: dacă Bulgaria si Turcia au o frontieră co- 
mună, ele nu sint legate direct printr'o cale ferată. Tratatele 
de pace au permis Grecilor, din motive strategice, să pätrun- 
dă ca un corn de rinocer în hotarele tureo-bulgare i să înglo- 
beze ciţiva kilometri din marea cale ferată ce leagă Europa de 
ţărmul Bosforului, Intre Svilengrad Uzun-Chiupru, sintem 
în Grecia, dacă nu vă supăraţi. Iți dai bine sama, pentrucă 
jandarmii greci nu te lasă nici măcar să-ţi desmortesti icion- 
rele pe peronul gărilor intermediare. Și turcul din Ac riano- 
pol, care vrea să se închine la Sfinta Sofia, e silit să ia trenul 
la porţile oraşului, dintro gară mică, cu nume turcesc şi pă- 
zità de jandarmi greci. 


In Tracia Orientală 


Nu încape nici o îndoială că în Europa sint mai multe 
„coridoare” decit par a fi stabilit tratatele de pace. Dar cită 
vreme, în Pomerania si Silezia-de-sus, funcţionarii îşi inde- 

inesc datoria cu un spirit administrativ, inspectorii greci, 
marginea teritoriului lor, se tin de şicane, Un jandarm, cu 
o luminare care-ţi picură pe ghete si pe haine, îl însoţeşte pe 
conductor; acesta, cu capul d erit şi cu ţigara în gură, îti 
face hatirul să-ţi cerceteze biletul. Il urmărese în nele 
de clasa a treia, în care bietii oameni stau îngrămădiţi, ames- 


[i 
CRONICA EXTERNA 137 


tecindu-si sudoarea, praf ul si duhoarea. Călătorii de aci, care 
dorm, sint desteptafi cu o lovitură de picior. In fața unui tă- 
ran care-şi caută zadarnic biletul în marele număr de buzu- 
nare, aud cum jandarmul sopteste la urechea conductorului: 
„Dacă si ăsta-i spion bulgar, îl zvîrlim din tren la prima sta- 
tie sa snopim în bătae”. Si după astea, poftim să mai dai lec- 
ţii de europenism la Uzun-Chiupru, 


Hatä-ne în Tracia Orientală a cărei situaţie economică nu 
e deloc strălucită. Schimbul de populaţii decretat prin tratatul 

Lausanne are efecte dezastruoase asupra dezvoltării a- 
cestei provincii a cărei stare era altădată înfloritoare. Noii 
veniţi, transplantati artificial şi fără credit într'o ţară necu- 
noscută, nu ştiu de unde so înceapă. Lucrează la voia intim- 
plării, fără metodă si, poate, fără încredere, pănă ce so ivi 
generația nouă, care să găsească mijlocul să se adapteze la 
situaţia cea nouă. Si cel puțin de ar rămânea țăranii stăpâni 
pe producția lor; dar statul îi apasă eu impozite în bani si în 
natură si le rămîne prea putin ca să-și răsplătească osteneala 
şi să astimpere apetitul negustorilor si intermediarilor, Cu 
un credit agricol inexistent si o populație nestiutoare, Tracia 
Orientală e sortită să lincezeaseă mulţi ani de-aci în colo. 


Constantinopol 


Ne apropiäm de Constantinopol. De citeva minute sintem 
pe țărmul mării de Marmara, care se 'ntinde subt soare ca o 
mestirşită tavă de argint. lată San Stefano; apoi citeva staţii 
balneare. Nimic nu ne vestește apropierea marelui oraș, nici 
uzine, nici drumuri mai multe, nici intensificare a traficului, 
Si deodată, fără tranziţie, de cum am trecut de zidul lui Teo- 
dosie, sintem în inima Stambulului, regina Balcanilor, Tre- 
cem de-alungul șirului de moschei si, după o ultimă sforțare, 
trenul se înfundă în gara unică a oraşului european. 


Din turnul Galatei, privirea îmbrățișează, fără nici o pie- 
dică, o priveliște minunată. In faţă, Stambulul si numeroasele 
moschei, dintre care Sfinta Sofia te atrage ca printr'o fascina- 
tie misterioasă. Dincolo, de-asupra turnului Serascheratului 
si a pădurii de minarete, linia argintată a mării de Marmara, 
care se opreşte bruse la Cadichioi, pe coasta Anatoliei, La 
stinga, Bosforul cu satele pitoreşti care parcă se privesc din 
Europa în Asia ca nişte cini de faianţă; si în depărtare, aco- 
perișurile roşii din Scutari. La dreapta, Cornul de Aur, încâr- 
cat de bărci de toate mărimile, își infige colțul pănă dincolo 
de Eiub. La picioarele turnului din Galata, un furnicar de 
oameni e într'o continuă mişcare pe imensul pod, în timp ce 
niște funcţionari în fustanele, postați la cele două capete, inca- 
sează taxa obligatorie care mărește în fiecare an visteria tur- 


‘ue 7 VIAŢA ROMINEASCA 


cească. Incasările acestea îi slujesc lui Mustafa Kemal să În- 
frumuseteze sau, mai curind, să clădească Angora, capitala 
republicii. 


Republica turcă 5 


Pentrucä Tureia e republică dela 1 Noembre 1922, data 
detronärii sultanului-calif Mehmed al VI-lea. Legile organice 
din lanuar 1921, Noembre 1922, Octombre 1925 si April 1924, 
hotărăsc statutul si puterile statului, incredintind conducerea 
țării Marii Adunări Nationale (283 de deputaţi), care concen- 
trează cele trei puteri: legislativă, executivă şi judiciară. Ca 
urmare a principiului că suveranitatea aparține in chip ab- 
solut naţiunii, preşedintele republicii, care este reeligibil, e 
ales de Marea Adunare Naţională în şedinţă plenară dintre 
membrii săi si în timpul duratei sesiunii, neman J Mirasa 
său, îşi alege miniștrii si funcționarii care, totuși, sin pun- 
n à față de Marea Adunare, E curios că regulamentul Ma- 
rii Adunări prevede vacanțe anuale obligatorii de patru luni 
„pentru a se îngădui deputaţilor să reia contactul cu alegăto- 
rii lor, să-și orinduiască dosarele pentru sesiunea următoare 
si, în sfirsit, să se recreeze”, 


Dela infringerea Grecilor în Anatolia, în 1922, şi libera- 
rea teritoriului, noul stat democratic a fost înzestrat cu o 
mulţime de legi importante. Incă din 1921 recunoștea legea 
fundamentală dreptul minorităţilor, cuprinzind în acelaşi 
timp un program de reforme sociale, In 1923, Mustafa Kemal 
a îndepărtat fesul, emblemă a vechiului regim, si TE pe 
care trebuiau să-l poarte femeile după legea coranică. In 1 
după citeva încercări zadarnice de a se stabili prohibiţia, s'a 
legiferat vinzarea spirtoaselor, supunindu-se unor taxe apă- 
sătoare si unui control guvernamental, In 1925, sa desființat 
prin lege poligamia, promulgindu-se înregistrarea căsătorii- 
lor, si sa dat preşedintelui republicii dreptul de a autoriza di- 
vorturile. (Mustafa Kemal a profitat si el de această lege, des- 
pärtindu-se de soţia sa, Latife Hanum, o feministă aprinsă 
care făcea prea multă politică). In 1926, Adunarea mie 
a adoptat un nou cod care avea să înlocuiască atit legile fă- 
rii întocmite pe bază religioasă, cât si capitulatiile care fusese 
deja desființate prin tratatul dela Lausanne: Elveţia i-a îm- 
prumutat codul civil, Italia codul penal, Germania codul co- 
mercial, In 1927, sa adoptat calendarul gregorian si ziua de 
douăzeci si patru de ore. Un recensămint general a aflat o 
populație de aproape paisprezece milioane de locuitori. În 
sfirșit, în April 1928, Adunarea Naţională a adoptat în unani- 
mitate un amendament la Constituţie, anulind articolul prin 
care se recunoastea islamismul ca religie de stat. In aceiași 
vreme, s'a decretat înlocuirea literelor arabe cu literele latine. 


CRONICA EXTERNA 199 


Asa dar, Mustafa Kemal, prin mijlocirea Marii Adunări 
Naţionale, vrea să europenizeze, — la nevoie cu ajutorul for- 
jei, — noua Turcie, regenerată prin armele sale victorioase, 

e aducem aminte de execuțiile atrase de rezistența la ado 
tarea pălăriilor europene. Mustafa Kemal se gindeste să facă 
din Turcja homa bg a ai o europene cătră Asia, câtă 
vreme, pănă acum, jucase rolul ingrat de port-drapel al fsla- 
muhuri faţă de Europa creştină. El Si dă ne că PE 
rea rapidă şi radicală a Turciei este nu numai un element 
prețios de pace, ci si un puternje element al echilibrului în 
Asta si în Orientul apropiat. In ce măsură a izbutit? Cum pu- 
tem privi viitorul Turciei moderne? 


Reforma sufletului ture 


Se zice că sultanii Turciei erau animați de ginduri 
bune. Dece să n'o credem? Dar putem mărturisi că, deşi exi- 
stau Tanzimatul din 1839, Hati-Hamaiun din 1856 si Consti- 
tutia din 1877, Turcia veacului al XIX-lea n'a cunoscut nici o 
reformă serioasă. Europa, entuziasmatä de revoluția din 1908 
si de făgăduelile Junilor Turci, sa văzut curind deceptionatä 
pentrucă aceştia, îndată ce au pus stăpinire pe Turcia, sau 
întors la metodele si procedeele nefastului Abdul-Hamid. A 
trebuit ca, după marele războiu, deșteptarea naţionalismului 
ture şi semnarea tratatului dela Lausanne să scape Turcia de 
grija reformelor impuse: nu mai e nevoe de reforme pentru- 
că în Turcia nu mai sint creștini. Prin sabie, foc si singe, Mu- 
stafa Kemal a tăiat nodul gordian care incurca politica sulta- 
nilor. Prin liberul arbitru si voința sa fermă de a merge pe 
calea progresului. Republica turcă impune supușilor săi re- 
forme redutabile si de neconceput pe vremea cind Turcia 
mai dădea Islamului pe şeful suprem al credincioşilor, 


Din diferitele încercări de reforme, făcute în Turcia în 
decursul ultimilor 6 sută de ani, se degajă acest mare princi- 
piu de ordin psihologic care caracterizează sufletul 
ture în domeniul social: apatie, iarăși apatie, activitate cit 
mai puţină, plăcerea momentului de faţă fără efort, satisfac- 
ţia instinctului mai de grabă decit a rațiunii, inerția totală 
faţă de toate valorile omeneşti care fac ca civilizația noastră 
occidentală să trăiască într'o agitaţie si un neastimpär perpe- 
tuu. Putem vedea aci o definiţie a întregului Orient. Ei bine, 
împotriva acestor rezistenţe psihologice care, subt is mata 
secolelor, au gangrenat sufletul turc, sau ridicat reformele 
lui Mustafa Kemal. Nemaivoind să dea impresia că Republica 
turcă întreprinde aceste reforme spre a plăcea unei minori- 
täti, Mustafa Kemal află mai multă simpatie pentru proectele 
sale în marea masă a populației, 


140 VIATA ROMINEASCA 
Emanciparea femeilor 
Haina ălăria europeană sint suverane în tot 
turcesc, es inovaţie are un caracter cu totul o - 
atit pe străzi şi în magazine, cât în curţile moscheilor. De aci 
incolo, credincioşii care așteaptă ceasul ciunii în curtea 
Sfintei Sofia sau a moscheii lui Baiazid, la umbra duzilor, 
jucînd table sau sorbind cafeaua neagră însoţită de inevita- 
bila narghilea, nu se mai deosebesc de atitia pierde-vară 
greci sau bulgari care, cu pălăria pe ceafă, cu ţigara după 
ureche şi cu floarea între dinţi, se distrează cu același joc, 
beau aceiaşi cafea si fumează din aceiaşi narghilea in grădi- 
nile umbroase ale cafenelelor rustice din Atena sau din So- 
fia. Odinioară, masacrările reciproce dintre turci și cre 
tini se regulau după costumul ucigașilor si al victimelor. De- 
aci înainte va fi foarte greu să se deosebească unii pe alții, 
şi ca să se evite confuziile singeroase, va fi mai bine ca lu- 
mea să se înțeleagă şi să se rabde unii pe alţii. 


Femeile au lepădat şi ele ceargaful, si umblă cu părul 
tuns. E ciudat că se mai văd, chiar în Constantinopol, dar mai 
ales în satele Traciei şi ale Anatoliei, turcoaice care poartă 
costumul traditional şi avind fața acoperită cu voalul cora- 
nic. Cu toate acestea, iparea femeii a tăcut progrese 
surprinzătoare în mai multe direcţii. Astfel, o statistică arată 
că, dela instaurarea republicii, au luat diplome la Universi- 
tatea din Constantinopol o sută treizeci de turcoaice. 


In ceiace privește chestiunea moravurilor şi efectele des- 
fimtärii poligamiei, Turcia licană nu este nici m 
bunä, nici mai rea decit Turcia imperială. Se vor fi schimbat 
formele si definițiile legale ale unora din mizeriile omenești, 
dar fondul e acelaşi. Bătrinii hagii, care-şi petrec ziua la um- 
bra minaretelor, îşi clatină capul si se jelesc că, în rindul fe- 
meilor, morala coranică e ne tă. Rămine să vedem dacă 
emanciparea lor, cu toate consecinţele ei, e întradevăr infe- 
rioară situaţiei pe care le-o hotăra Coranul, după care feme- 
ile sint condamnate pe veci la incapacitate si la servitutea 
morală si intelectuală, şi dacă tarele sociale care se desfäsu- 
ră pe faţă în Turcia nu se lasă mai prejos decât viciile secrete 
ale haremurilor, în care musulmanii răstălmăceau legea lui 
Mahomed, care limita la patru numărul legitim al femeilor, 
punind mina pe atitea concubine cit le ingăduia averea. 


Asaltul scrierii latine 
Cu totul alta e semnificația politică şi socială a reformei 


scrierii. Avem obiceiul să considerăm graniţele Europei după 
gările de frontieră, la care literele neinţelese ne indică men- 


CRONICA EXTERNA 151 


talități şi moravuri deosebite, Turcia imperială, cu literele 
arabe, — gratioase, dar sibilice, — era imediat svirlită de 
imaginaţia noastră în acel Orient eteric si misterios care con- 
stituia tot farmecul, dar si slăbiciunea sa. A fost deajuns re- 
velatia unei nopți pentru ca Mustafa Kemal să sfarăme acest 
farmec si această slăbiciune. Ignoranta populaţiei turceşti se 
datora în mare parte greutăţii scrierii; dependența sa vădită 
de limba arabă o împiedeca să se adapteze la progresele 
enorme realizate de civilizaţia occidentală. In fruntea cruci- 
adei pentru adoptarea alfabetului latin sa pus Mustafa Ke- 
mal însuși. De mai bine de un an, douăsprezece mii de insti- 
tutori voluntari sau pus în slujba învățământului obligator 
pentru neştiutorii de carte (02%) din noua republică. Guver- 
nul din Angora a cheltuit pănă astăzi, în acest scop, aproape 
un milion de lire sterline. De mai multă vreme, gazetele tur- 
cești se tipăresc toate cu litere latine, Toate inscripțiile pu- 
blice scrise cu litere arabe cedează în fața asaltului caracte- 
relor latine, Ar trebui să mergi pănă la hotarele Caucazului, 
ale Persiei sau ale Siriei, ca sā mai dai de literele care au 
slujit ła scrisul versetelor Coranului. 


Ungurii, veniți si ei din stepele asiatice pănă'n inima Eu- 
ropei, au trebuit să adopte scrierea latină, imprumutind, o 
dată cu aceasta, credinţa si civilizaţia. Turcii, care vor să fie 
acum zidul de apărare al Europei faţă de Asia, au început 
prin a adopta alfabetul si costumul nostru. Să tragem de-aci 
concluzia că vor sfirşi prin a lăsa să pătrundă si la ei cresti- 
nismul? Ar fi prematur să răspundem la această întrebare 
întrun sens sau altul. Oricit, nu e mai puţin adevărat că su- 
primind islamismul ca religie de stat, Republica turcă Îşi va 
face cu incetul drum cătră un indiferentism religios care € 
un teren mai uşor de cucerit pentru legea upostolică, decit 
pentru islamismul fanatic si intrasigent. 


După ostilitatea manifestată în Turcia faţă de institu- 
tele străine, victoria kemalistă a dat naştere unei vii dorințe 
de colaborare efectivă. Europenizaren Turciei si progresele 
instrucţiunii publice au făcut ca guvernul să-și dea sama că 
institutele străine sint mai putin concurente sau mai putin 
focare de iredentism, cit sint colaboratoare atente şi gehe- 
roase, Numărul tinerilor cetăţeni ai Turciei care frecventează 
şcolile străine devine tot mai mare. In orice caz, înfringerea 
religioasă a Turciei a fost prima etapă a dezagregării panisla- 
mismului care, cu toate atitudinile şi răscoalele naţionaliste 
ale citorva regiuni din Orientul apropiat, va avea incontes- 
tabil repercusiuni decisive în toată Asia. 


142 } VIAȚA ROMINEASCA 
Turcii la lucru 


Cu greu s'ar putea contesta succesul reformelor vädite 
intreprinse de Mustafa Kemal. Dar, dacă e relativ ușor pentru 
un dictator să schimbe imbrăcămintea, scrierea, calendarul 
unui popor, ba chiar statutul legal al religiei sau orinduirile 
sale ale, îi e mult mai greu să transforme dintr'o dată 
caracterul administraţiei. Căci nu e suficient să promulgi co- 
duri si legi nouă. Mai trebue să orinduesti echipe de adminis- 
tratori capabili să le aplice conştiincios şi cu dreptate. Și ve- 
chile deprinderi de venalitate, de temporizare, de încetineală 
şi de ignoranță continuă totuși să apese subconstientul ace- 
lora a căror sarcină e să execute legea. Va mai trece multă 
vreme pănă să treacă în istorie relele acestor vechi deprin- 
deri, Poate că progresele instrucţiunii publice, dacă efortul 
va continua uniform, vor parveni să distrugă incetul cu in- 
cetul această stare. 


Dar atunci, veţi întreba, dece pretind Turcii că țara le 
progresează? Cu drept cuvint, pentrucă de data asta sau 
us singuri pe lucru, pe cînd altă dată îl lăsau în sama altora. 
văzînd viitorul, gaziul a întemeiat, în oraşele mai de samă, 
li tehnice în care generația nouă să poată învăţa cele mai 
felurite meserii. Până să se formeze aceasta, în ritmul febril 
al vieţii moderne, înaintașii se ostenesc, cum pot, să marcheze 
pasul, ca să dea cel puţin iluzia progresului, 


Tocmai aci se distinge caracterul atavic al geniului turc 
care pare putin adaptat construcţiei, sintezei. Lucrind după 
planuri primitive, ei se văd siliţi să distrugă chiar de trei ori 
casele pe care le-au construit, ca în sfirsit să ajungă la ali- 
nierea necesară a străzilor nouă. Aspectul de astăzi al celor 
mai multe oraşe turceşti e departe de a avea caracterul pi- 
toresc pe care li-l atribue romanele clasice privitoare la Ori- 
ent. Case în construcție, mormane de var, urme de căruțe, 
grămezi de cărămizi în jurul cărora se invirtese, fără să se 
grăbească, lucrătorii mindri de ocupaţia lor. Ce va esi din 
această arababură au ralenti? Numai hazardul o poate şti. 


Goana după concesiuni 


Până una alta, lira turcească își menţine cursul. Dar cu 
cite sacrificii! Odată tot va trebui să i se hotărască stabiliza- 
rea. Dar cum? Pentru o asemenea operaţie e nevoe de cre- 
dite străine, şi Turcii nu fac nimic ca să le capete. Apatici 
cum sint, aşteaptă, așteaptă mereu. Intre timp, circulația fi- 
duciară a si ajuns la 160 de milioane de lire turceşti pentru 
un buget de 230 de milioane de lire. Si, in acest buget, un 
sfert e prevăzut pentru cheltuelile militare, p cită vreme, 
pentru instrucțiunea publică s'au consacrat abia 10 milioane, 


CRONICA EXTERNA 143 


Să se recurgă la concesionäri, veti spune. D 
guvernul turc pare că nici mu se oda nici a pre ap si 
lit s'o facă, Incruntat, s'a aşezat deasupra bogățiilor naturale 
ale țării, să le apere cit poate împotriva acaparării străine, 
E o legendă teoria că oamenii de afaceri vin zilnic la An- 
pe ca să vineze concesiuni, Sau găsit, după tratatul dela 
: ussane, destui care să se grăbească să-și ofere serviciile 
ureilor. Dar astăzi, aceia cari se încăpăținează să stea locu- 
lui pănă ce vor izbuti, vegetează de luni de zile la Angora, 
ae sera ne SI ovare à sint primiţi invariabil cu 
suris e speranțe si însoţit de iari - 
de fiecare dată, pare a A ză sonica À me: 


Odinioară, cînd guvernul avea nevoe de bani, expropri- 
erile şi impozitele arbitrare aveau sarcina să-i ala ar 1 
ria. Dar astäzi nu mai sint nici Greci, nici Armeni pe care 
să-i stoarcă, Firește că, după incendiile şi masacrele din Ana- 
tolia, Turcii au pus mina pe averile minorităţilor creştine 
lăsate de acestea în Turcia. Morţii nu vor mai pretinde ni- 
mic; cît despre vii, în ciuda tratatelor, nici o pretenţie nu le 
dă posibilitatea să-și satisfacă reclamațiile îndreptăţite. In- 
seamnă asta că Turcii, mostenindu-le bogăţiile, vor putea să 
continue în acelaşi ritm imensele servicii pe care aceste mi- 
noritäfi le aduceau ţării? Ne putem îndoi. 


Dificultățile comerțului 


Este stintä aversiunea Turcilor față de negot. Nu ştiu 
dacă aceasta se datorește Coranului care i-ar fi obligat să 
considere arta schimbului ca o ocupaţie nedemnă de un ere- 
dincios. Fapt e că marile întreprinderi comerciale sau bucu- 
rat totdeauna de disprețul Turcilor. Ei se märgineau la co- 
merţul mărunt de alimente, de pipe şi de covoare, lăsind al- 
tor rase grija afacerilor de proporţii mari. Acum, cind Tur- 
cii sint singuri, sar cuveni ca întrun fel sau într'altul să ia 
locul celor care nu mai sint aci, înhămindu-se ei la muncă. 


Rezultatul? Constantinopolul, bunăoară, care a rămas 
centrul comercial al Turciei, continuă să-și păstreze caracte- 
rul de oraș cu dughene. Cu singura deosebire că numărul 
prăvăliilor închise e în creştere. Mai cu samă la Pera, carti- 
erul european al Constantinopolului, ai putea crede că e un 
doliu permanent. Si dacă lincezeste Constantinopolul, negotul 
celorlalte orașe se prăbuşeşte proporțional. Aceasta pentrucă 
în domeniul comercial domneşte astăzi arbitrarul, ca si altă- 
dată. Așa, sintem de acord ca toți comercianții să fie obligați 
să-și țină registrele în limba turcă; dar nu înțelegem dece co- 
merciantul străin e silit să-şi ia un partener turc căruia să-i 
dea jumătate din beneficii. Fiecare e stăpin în casa lui. E 


_ 


144 VIAȚA ROMINEASCA 
fie i Europa pe 
adevărat. Dar Turcia vrea să n Europa, na piară e 


ficată tocmai vorbeşte de o Uniune vamală si 


E inutil, fireşte să se vorbească de Turcia ca țară indus- 
trială. Există citeva industrii sporadice, cum sint bunăoară 
fabricile de mătasă din Brussa, care se mai menţin. Dar ma- 
şinăriile sînt din cele mai primitive si inginerii lor nu sint 
decit meșteșugari buni. Fără capitaluri, ar fi greu să li se 
dea o dezvoltare la înălțimea necesităților tehnice moderne. 
Se poate nădăjdui totuși că guvernul, pătruns de răspunde- 
rea pe care © are, nu va întirzia să schiteze un plan de an- 
samblu care, cu timpul, va da roade. 


Starea agriculturii 


Dacă populația turcă nu sa consacrat pănă acum comer- 
tului si industriei, în schimb sa îndreptat mereu cătră agri- 
cultură. Intr'adevär, condiţiile climaterice ale Turciei şi fe- 
cunditatea proverbială a solului, sint o garanție sigură pen- 
tru cei care se dedau agriculturii. Din nenorocire, conducă- 
torii imperiului prăbuşit nu luaseră nici o măsură pentru în- 
curajarea agriculturii, Chiar şi obiceiul de a expropria în 

fitul visteriei excedentele eventuale ale economici rurale, 

ără nici o indemnizare, împiedica orice progres. De aceia, 

populaţia agricolă se mulțumea cu ceiace Îi oferea generozi- 
tatea naturii, fără a-şi da osteneala să amelioreze producția 
sau să intensifice cultura. i RA 

Dacă tinem sama că produsele agricole turceşti s au bu- 
curat totdeauna de faimă pe piața internaţională si că numai 
o înfimă parte (5%) din vastul ținut al Tureiei e cultivat, pu- 
tem ușor înţelege ce posibilităţi se deschid pentru agricultura 
acestei țări. Dar si aci e nevoe de tehnică şi de capitaluri, 
pentru ca natura să dea tot ce poate. Ferma model, pe care o 
posedă Mustafa Kemal si la care se remarca o intensă moto- 
cultură, e un excelent exemplu de ceiace are nevoe țara. In 
așteptarea unui ajutor din afară, el ține să-i înveţe pe pūra- 
nji turci să se ajute între ei, iniţiindu-i la şcoala cooperaţiei. 
Dacă se continuă cu inteligenţă această politică, se vor 
rezultatele ei nu numai în domeniul material, ci şi în dez- 
voltarea morală a indivizilor. 


Politica externă a Turciei 


Politica externă a Turciei e, fără îndoială, cit se poate de 
abilă. Trebue să recunoaștem aci unul din cele mai vechi ca- 
ractere ale geniului diplomatic la Turci, care au ucat si vor 
mai juca un mare rol în politica înternaţională. De altfel, e 
curios că Turcia, care nu mai e o putere musulmană sau un 
mare imperiu, continuă să aibă ambasadori in- capitalele 


at =. CRONICA PXTERNA 145 


mari ale Europei, vestigii ale unor vechi traditii AȘ 
avea cindva o valoare. radifii care mai pot 


De fapt, nefiind membră a Societăţii Natiunilor si fiin 
una dintre cele dintăi prietene ale Pire, Turela tes 
principala putere a Levantului, locul de intersecție al Orien- 
iului cu Occidentul. Trebue deci să fie menajată, ba chiar să 
i se ciştige prietenia, dacă ţinem la liniştea Orientului apro- 
piat. Franţa, Italia şi Anglia sint actualmente în raporturi ex- 
celente cu națiunea turcă. Pourparler-urile Ministrului de Ex- 
terne ture cu Ambasadorul Franţei, recentul tratat italo-ture, 
vizita unei escadre engleze la Constantinopol, sint tot atitea 
dovezi a cordialităţii raporturilor Turciei cu naţiunile occi- 
dentale, Cit priveşte Germania, ea a fost una dintre cele din- 
tăi prietene şi colaboratoare ale Nouăi Turcii, ba Ambasado- 
rul german și-a mutat cel dintăiu sediul la Angora, deşi nu 
e atit de agreabilă ca Constantinopolul. 

De altă parte, nu e nici o teamă ca bolșevismul să pă- 
trundă în Turcia. Nefiind o țară industrializată, Turcia nu 
ştie de chestiuni sociale, Ceva mai mult. însuşi caracterul 
populaţiei nu se împacă cu ideologia si cu practica bolse- 
vismului. E posibil deci ca, incetul cu încetul, Turcia să se 
despartă de Orient, spre a deveni cu adevărat sentinela ina- 
intată a Europei către Est. Dar, pentru aceasta, e nevoe ca 
relațiile dintre Turcia si vecinii săi din Balcani să fie defi- 
nitiv regulate, 


Dar tocmai aci se întilnese piedici si oarecare încetineală. 
Fireşte că nu apare nici o dificultate cind e vorba de Turcia 
si de Bulgaria, bunăoară, Tratatele de amicitie si de arbitra], 
ca si acordurile comerciale încheiate între cele două țări, au 
dat naştere unei colaborări atit de cordiale, că a stirnit pină 
şi gelozia Jugosluviei. Aceasta însă nu se grăbeşte să lichideze 
bunurile Musulmanilor din Jugoslavia si nu lasă să-i scape 
nici un prilej de a sicana pe Bulgarii din Macedonia, ajunşi 
subt stăpânirea ei. 


Astăzi, Turcia ține mai mult să-şi îmbunătățească rapor- 
turile cu Grecia. Chestiuni delicate mai țin departe una de 
alta aceste două ţări a căror bună înțelegere este o condiţie 
esenţială a paciticării Levantuiui. Mai sint în suspensie pro 
bleme stirnite de schimbul de populaţii între aceste două țări 
si de unele clauze. ale tratatului dela Lausanne, Negocierile 
angajate între ele sau rupt în vara aceasta din pricina ches- 
tiunii imobilelor apartinind Grecilor din Constantinopol. E 
vorba de vre-o mie de imobile, dintre care o treime sint subt 
sechestru, apartinind unor Greci, foşti supuşi turci, care au 
părăsit oraşul după războiu cu pașapoarte otomane. Pare-se 


10 


148 VIAŢA ROMINEASCA 


că guvernul ture a autorizat întoarcerea la Constantinopol a 
acestei categorii de Greci, fără să fi consimţit totuşi la resti- 
tuirea bunurilor, 


Această altitudine a alarmat pu ia greacă a vechii 
capitale si, ca urmare, Atena, Refuzul Greciei de a admite 
exproprierea acestor bunuri a provocat in Turcia o mişcare 
de opinie pentru aplicarea măsurilor de represalii. Delegatul 
ture de pe ă Comisiunea de schimb dela Geneva a decla- 
rat chiar că Turcia înțelege să-şi reia libertatea de acțiune 
şi să avizeze asupra mijloacelor de ocrotire a intereselor 
sale. Dacă prin usta se înțelege o confiscare imediată a bu- 
nurilor supușilor greci din Turcia, guvernul elen ar putea 
răspunde cu aceleași mijloace, ceiace ar face ca dezbaterea 
să nu se mai isprăvească. Din fericire, Grecia a propus să 
se supună unui arbitraj toate chestiunile în litigiu, soluție 
unică si radicală, pe care Turcia ar face rău s'o refuze. 


O altă chestiune, care a devenit obiectul unei polemici 
foarte aprinse în presa celor două țări, e aceia a înarmărilor 
navale. De o parte şi de alta, se susține că, luindu-se în samă 
extensiunea considerabilă a coastelor maritime, e nevoe de o 
flotă suficientă pentru apărarea țării. Fiecare din aceste țări, 
sustinind acest punct de vedere, nu vrea să-l recunoască ce- 
jeilalte. Astfel, presa turcă acuză pe Greci că ar avea intenții 
de revanșă şi de aceia caută să-şi mărească forţele navale; 
iar ziarele grecești denunță planul unei supremaţii navale in 
apele egeene urmărit de Turcia. Această polemică e susti- 
nută, din păcate, de ostilitatea latentă dintre cele două țări, 
ostilitate pe care anii de pace n'au izbutit so astimpere. 


In asemenea condițiuni, se înţelege dece e Turcia atit de 
sceptică în privința unui Locarno balcanic. Cine ar putea ga- 
ranta stricta observare a unui asemenea pact? Politica na- 
tiunilor balcanice, concepţia pe care o are fiecare din ele 
despre raporturile ei cu celelalte si, mai cu samă, mentali- 
tatea proprie fiecăreia Ingreuneazä încheerea unui Locarno 
în Balcani, Turcia socotește că, în lipsa unui acord general în 
momentul de faţă, ar trebui să se încerce garantarea păcii 
cu ajutorul unor pacturi particulare, Tratatele care leagă 
Turcia de Soviete, de Persia, Afganistan, Siria, Bulgaria și 
Italia, ar trebui complectate cu înțelegerea eu celelalte națiuni 
interesate în Orientul apropiat, după ce mai intäiu se vor fi 
aranjat toate chestiunile litigioase sau lăsate în suspensie. 

ceastä politică cu caracter pacific a Turciei pune ches- 
tiunea admiterii sale în Societatea Natiunilor. Dela o vreme, 
citeva gaura turce pipăe terenul la Geneva în această 
privință. Tratativele n'au dus pănă acum la nici un rezultat 


CRONICA EXTERNA 147 
pentrucă Turcia pretindea să fie aleasă i 

loc semi-permanent in Consiliu, erp va tie. er 
tea să-și aibă justificarea pentru Turcia imperială, noua Re 
publică e de rte de a ocupa aceiași poziție in lumea con- 
temporană. Nu numai că, dela războiu, şi-a micşorat sim- 
titor dimensiunile, dar secularismul ei extremist nu-i mai in- 
gădue să fie socotită nici măcar ca principala putere mu- 
sulmanà. Ne putem, totuşi, aştepta ca Turcia să-și părăsească 
pretenţiile, căci situaţia sa financiară, înrăutățită în ultima 
vreme, ar putea-o obliga să ceară un împrumut dela So- 
cietatea Naţiunilor. In acest caz, evident, va trebui ca guver- 
pr iri, putes da aia avu unui control financiar inter- 
at To ne e gravă, dacă ținem sama de 


Orice ar fi, dacă Turcia ţine să-şi indeplinească chema- 
rea în sinul hotarelor sale, ea trebue să a mențină — în 
ceiace priveşte litica externă, — în cadrul realitätilor 
practice şi utile, Nu exagerăm deci cind spunem că Turcia 
vrea pacea înlăuntrul si în afara hotarelor ei, Dacă se men- 
ţine spiritul acesta, consolidindu-se cu ajutorul progresului 
social si economic al țării, pentru care enormele polențialităţi 
sint o chezäsie, putem să ne aşteptăm ca Turcia să joace un 
rol din ce în ce mai important in viitorul economic si politie 
al Europei si al Asiei. 


Thomas Greenwood 


S; 


Cronica ideilor 


Tinära literaturä europeană 


O privire asupra mişcării ideilor filozofice din timpurile 
mai apropiate ne poate da cea mai bună orientare pentru 
deslustres în linii mari a curentelor ce se desenează în litera- 
tură tinără a vremurilor noastre. Căci, dacă admitem că viaţa 
socială nu este decit „circulația conditiunilor spirituale în spa- 
tiul interpsihic“, aşa cum se exprimă d. Eugeniu Sperantia, 
în volumașul dens si interesant „Fenomenul social ca proces 
spiritul de educaţie“, artistul, poetul, scriitorul, trebue nea- 
părat să ia poziţie, de multe ori mai mult din intuiţie decât 
din reflexiune, faţă de problemele cugetării din timpul său, 
Astfel, la baza naturalismului, au fost comeepţiile lui Marx şi 
ale lui Darwin, după cum la baza simbolismului a fost con- 
ceptia determinismului, „Valorile în totalitatea lor, pentru a 
putea circula, se deplasează unele pe altele, se substitue”, — 
cităm din acelasi volum al d-lui Sperantia. Aceasta ne va 
face să înțelegem dece nu trebue să privim manifestările ar- 
tistice de azi numai ca simple urmări ale războiului. 

Lupta pentru deplasarea şi substituirea valorilor este în- 
tro veşnică curgere. Războiul nu a făcut decit să accelereze 
mişcarea cirevlației valorilor, să precipite unele procese în 
desfăşurare, să dea un caracter mai violent, mai brutal ex- 
presiunii lor în cugetarea modernă, 

In sufletul generaţiilor dela 1890 la 1914, sau petrecut a- 
celeași transformări ca si în cugetarea filozofică. baza a- 
cestei mişcări literare există întreaga mişcare filozofică 
creată de Nietzsche, care a redus în pulberea strălucitoare a 
aforismelor sale toată construcția rigidă a marilor sisteme fi- 
lozofice, Era lor a trecut. In locul stäpinirii lor neindurate, se 
ridică diversitatea faptelor, cu jocul neincetat al relațiunilor 
dintre ele. După Nietzsche, — Dilthey, Simmel, Max Weber si 
mai ales Husser] reîntronează vechea noțiune de valoare, con- 


CRONICA IDEILOR 149 

stată existenţa cugelärii ca un fapt i 
în drepturile ei, aia nu Se ou a de PY ete e 
personal şi imuabil, ci se înfăptueşte din experienţa schim- 
bătoare şi diversă a eului. Intreaga cugetare este dominată de 
concepția despre viaţă a lui Nietzsche, după care ea nu este 
decât o experiență cosmică înfăptuită prin seriile de genera- 
ţii care se succed, fără să fie cu putință a se găsi concluzii si 
a se ajunge la rezultate definitive. Istoria omenirii este un 
fel de laborator în care cercetările continuă mereu spre un 
tel împins mereu în infinit, à 

i Determinismul științific ce a reacţionat odinioară împo- 
triva speculaliei metafizice este, la rindul său, combătut ca o 
constringere, o limitare şi o sărăcire a spiritului omenesc. 

„A constata numai „faptul”, cum pretinde stientismul, nu 
mai este de ajuns. Atitudinea aceasta pasivă in fața faptului 
lasă un gol în sufletul eugetätorului si dă impresia că, dacă 
prin ştiinţă omul modern şi-a dezvoltat unele facultăţi, altele 
au fost lăsate cu totul în părăsire si sint pe cale de a pieri. 
Nu e vorba numai de a şti, ci de a retrăi ceiace am cunoscut. 

Incă din anul 1900 in Germania, seriitorii tineri de pe a- 
cea vreme cu lacob Wassermann in frunte, caută să readucă 
în literatură personalitatea si imaginaţia izgonite de natura- 
lism. Tinerii din toate ţările la acea epocă dau la o parte toate 
preocupările predecesorilor lor de a crea o natură definită 
după legile fiziologiei și caută să creeze după firea, viziunea 
si darul cu care sa născut. 

Războiul a găsit în lumea literelor o generaţie (a celor de 
30 de ani) care era în curs de a organiza lupta impotriva va- 
lorilor stabilite. Critici, polemisti, literați își cereau dreptul 
de a-şi trăi viața si destinul în toată puterea si în toată între- 
pon, cu sensibilitatea, fantezia, simţurile si instinctele firii 
or. Toţi păreau călăuziţi de maxima lui Nathaniel din Nour- 
ritures terrestres a lui Gide: „Mai bine o existenţă politică 
decit liniştea”. Atunci sa născut toată acea literatură a lui 
Wedekind, Werfel, Joyce, Aragon, Péguy, Gide, Proust. 

Lozinca era să se ardă pe rug tot ce fusese valoare etică, 
estetică sau ştiinţifică în secolul al XIX-lea. Punctul de pro- 
gram care-i lega pe toţi, tineri si bătrini, era lupta împotriva 

eterminismului. Dar „cei de treizeci de ani” la acea epocă 
au formulat, în critici precise și aspre, revendicările pe care 
predecesorii lor le-au indicat numai. 

Reactiunea a fost mai violentă în Germania decit in 
Franţa, pentru că acolo nu fusese nici nee enciclope- 
distă, nici o mare revoluție ca acea de la 1789, La ei domnise 
un romantism endemic si un fel de „hipnotism al autorității” 

ănă în acea vreme. Abia cu aceștia se afirmă acei dușmani 
interiori ai regimului mintal din Germania pe care i-a dorit 
Nietzsche pentru renașterea ei. 


150 VIATA ROMINEASCA 


Deasupra realismului preamärit pănă atunci începe să 
planeze puterea spiritului. 

Sternheim, cu satira sa socială Berlin oder der juste mi- 
lieu, care se ridică până la comedia de moravuri, cu verva 
sa brutală și usturătoare, face un rechizitoriu neîndurat re- 
gimului acesta, virind pănă în măruntaie bisturiul său fără 
milă. Ceiace revendică el în fond este acelaşi drept al indivi- 
dului de a fi el în întregime, care e cuvintul de ordine al tim- 
pului si cugetarea filozofică fundamentală din strălucitele si 
scurtele esseuri ale lui Scheler, Georg Kayser creează dra- 
ma modernă în brazda lui Strindberg şi Wedekind, o dramă 
scurtă și precisă, rece si socotită, în care si expresiunea € 
concentrată la maximum. El suprimä articolele; cuvintul, de 
preferință monosilabic, înlocueşte fraza, iar în frază vrea cu 
orice pret să înlăture subordonatele si relativele. In tehnică 
se apropie de cinema, In piesa Gas, în care redă scenic con- 
flictul adine din societatea actuală între masinism si omul 
profund, în pornirile si instinctele sale, în revoltă împotriva 
-en a ner foloseşte acelaşi motiv ca Germinal sau Die 
Weber. Dar dovedeşte că sa născut cu o artă mai sintetică, 
mai erai g mai afirmată. 

Alfred Döblin, medic psihiatru si poet, redă senzaltiunile 
cu o putere de evocare extraordinară, dar în evoluţia dui ul- 
terioară tinde tot mai mult să dea preponderență eului a- 
supra naturii. Apoi Dâubler, Otto Flake si în special Kafka, 
mort tur, sînt reprezentanții acestei epoci în Germa- 
nia. In Anglia aceiaşi tendință de a se da autonomia persona- 
lităţii si prețuirea individului ca şi în Germania si aceiași 
reacțiune împotriva „victorianismului“, adică a literaturii $i 
a tuturor valorilor tipice din secolul al XIX-lea, își atinge ex- 
presiunea mai ales în satirica scriere a lui Samuel Buttler, 
ce e mai mult o autobiogrofic: Way of all Flesh. 

Caracterul acestei epoci stă în faptul că scriitorii ei sint 
izolați si programul lor de luptă stă mai mult în critica unor 
valori subt semnul cărora ei fuseseră formaţi. Därimarea ve- 
cehilor idoli îi preocupă prea mult si de aceia ei sint interesați 
mai mult în căutarea unui material nou pentru creatiunile 
lor decit în găsirea unei expresiuni proprii libere de orice o- 
presiune şi constringere. 

In schimb, generaţia care sa näseut în jurul lui 1890, a- 
adică aceia care, în timpul războiului, era de mai putin de 
treizeci de ani, găseşte cimpul liber prin răsturnarea com- 
plectă a tuturor valorilor din trecut pe urma marelui război. 

La aceştia domină încă revolta, dar mai ales nevoia de a 
se manifesta, de a se produce intro formă nouă şi absolut 
proprie sufletului lor. Aci nu e voba de tipuri izolate, ci de 
o generaţie întreagă care se găsește în haosul unei lumi cu 
totul ruinate și fără nici o urmă a dominaţiilor și constringe- 


CRONICA IDEILOR 151 


rilor trecutului. Pretutindeni e o criză colectivă şi o aspirație 
câtră „ceva nou“, care Însă e ceva nedeterminat în mintea 
tuturor, 

Forma literară a acestor tendințe a fost expresionismul, 
Acest cuvint a fost pus în circulaţie, în 1911, de poetul Otto 
zur Linde pentru a deosebi grupul ce reacţiona împotriva ar- 
tei impresioniste. Dar, după cum observă spiritual un critic, 
acest expresionism poate conduce la orice afară de expre- 
siunea artistică si el nu însemna de fapt, cind a fost reluat în 
1918 şi 1920 prin manifestul lui Edschmid sau articolul lui 
Bahr, decit un cuvint spre a desemna o revoluţie de mult în 
curs, şi care abia acum izbucnise. Luam ca tip Germania pen- 
trucă aci lupta în diferitele ei faze a fost mai caracteristică, 

Alături de cei tineri, sau manifestat, în această nouă iz- 
bucnire a luptei dintre valori, si oameni care trecuseră de 40 
de ani, ca H, Mann, Franz Werfel, etc, Tinerii reluară pe sa- 
ma lor piesa lui Walter Hasenelever: Der Sohn (scrisă în 
1913), în care fiul este în plină răzvrătire împotriva autorită- 
ţii oarbe a tatălui său. Tirania societăţii care este simbolizată 
aci se resimte mult mai tragică si crecazä un conflict mult 
mai adinc decit acela din opera lui Gide, L'enfant prodigue, 
in care de altfel este aceiaşi stare de suflet, decit la alt 
popor si în alte împrejurări istorice si sociale, 

„Nu sintem nebuni, sîntem oameni si trăim; trăim in- 
doit, fiindcă vreţi să ne omoriţi... Dă-mi, dă-mi libertatea!” — 
strigă fiul. din piesa lui Hasenclever. cu revolverul în mină 
cătră tatăl său care-l amenință cu cravaşa în mină că va che- 
ma poliţia si care moare, nu de glontul fiului său, ci lovit de 
apoplexie în acest moment de paroxism. Succesul piesei, pu- 
blicatä în 1916. a fost formidabil si fără îndoială a contribuit 
la aceasta, pe lîngă valoarea ei artistică necontestabilă, si a- 
cordul cu tonalitatea sensibilităţii nouăi generaţii, 

Strindberg, Wedekind, apoi Sorge în Bettler (1910), 
Werfel, în Nicht der Mörder, der Ermordele ist schuldig, 
Bronnen, în Vatermord, au pregătit atmosfera în care cei 
tineri de tot ca Siisskind vor fi în stare să exprime răzvrătirea 
împotriva mamei, a tatei, a dascălilor si a tuturor predeceso- 
rilor chemaţi la răspundere pentru dezastrul în care trăiau 
ci, cei din urmă veniţi. In Germania, aceasta devine tema li- 
terară pe care se exercită variațiile scriitorilor celor mai di- 
versi ca Leonhard Frank (Die Ursache, Die Räuberbande), 
Hermann Ungar (Knaben und Môrder), Fritz von Unruh, 
(Ein Geschlecht) si alţii. 

Aceasta este lovitura violentă si brutală, expresiunea 
combativă, efortul de eliberare a tineretului, nevoia de a 
rupe cu un trecut inert care se continuă si la generaţiile de 
după războiu din alte țări ca: Franţa, Britania, țările scandi- 
nave, în literatura dinamică a unui Péguy, Joyce, Proust, etc, 


AR D VIAŢA ROMINEASCA_ 

In Germania, expresionismul inseamnă pur și simplu revolu- 
“ţia în stare endemică, ce urmărea „lichidarea unei societăți 
care coborise cerul la pămînt si căutarea spaţiilor libere, ce- 
rul de deasupra lor”, după cum se exprimă revista Die Weis- 
sen Blätter din 1913. 

A distruge insemna cer ei a găsi în acelaşi timp ideia 
nouă şi expresiunea ei. Dar ei atinseră paroxismul, căzură în 
dadaism, fără să poată găsi o nouă estetică în acest maximum 
de absurditate la care îi condusese căutarea maximului de 
libertate. Germanii luaseră à la lettre vorbele lui Rimbaud 
„nu vreau să fiu prizonierul rațiunii“, uitind că Francejii, în 
divagatiile lor cele mai absurde, mai păstrează încă un 
grăuute de clasicism, care nu ingädue unei generaţii in ma- 
să să se rătăcească pe căi fără esire. 

Individul pe care l-au desrobit Germanii nu era indivi- 
dul francez, nici acel englez, nu era un individ șlefuit prin- 
tr'o veche şi continuă adaptare la forme mereu diverse de ci- 
vilizatie si cultură, Nu era la Germani acel individ extrem de 
diferențiat si nuantat care să fie gata de a intra într'o sinteză 
socială, păstrindu-şi viaţa si figura proprie. La ei individul e 
încă un membru de grup si eliberarea lui nu izbuteşte să 
creeze prin expresionism decit o fierbere clocotitoare, cu iz- 
bucnirile dezordonate ale sensibilităţii lirice ce a produs ilu- 
minismul din opera lui Werfel, Wir sind, sau ca acel din 
Der Mensch ist gut a lui Leonhard Frank şi alte opere ale 
lui Toller, Ungar, ete. Acest lirism de o dulceaţă fadă în ge- 
nul aceleia a lui François d'Assise era la ei contrapunctul 
sensibilităţii lui Duhamel, Vildrac, Martinet si Guilbaut în li- 
teratura franceză. nesămănind decit de departe cu humanis- 
mul unui Romain Rolland, Jouve sau Jules Romains, la care 
sensibilitatea era controlată si stăpinită de o imtelectualitate 
limpede si ascuţită în critică, 

In Anglia toată această frămintare si fierbere se men- 
ține multă vreme la atitudinea luată de scriitorii din jurul 
lui 1910 în celelalte țări. Concepţia lor despre artă rămîne 
complexă şi legăturile cu tradiţia, deși profund modificate, 
nu sint brusc si brutal întrerupte. 

In unele din scrierile lor se recunose încă originile me- 
todei lor şi izvoarele de inspirație din vechea literatură şi to- 
tusi ele poartă pecetea noutätii. Astfel, Arshibald Marshall 
tratează subiecte de un caracter absolut secolul al XX-lea, 
dar după forma si metoda veche, ceiace e foarte interesant. 
William Morgan tratează romanele sale Joseph Vance şi Ali- 
ce-for-Short în stilul si factura romanelor din epoca medie a 
victorianismului. Hudson, Grahame, C. K. Chesterton, James 
Stephens, Kenneth scriu numai cu simpla dorinţă de a ex- 
prima ceiace simt spontan. k 

H. G. Wells, al cărui geniu este caracterizat de critica en- 


CRONICA IDEILOR 15€ 


gleză ca „un dinam creator de energie productivă“: „Cre 
că ceiace încercăm a reda trebue si fie viața şi nimic orz 
ceva decât ceiace a găsit cineva în ea. Vreau să mă exprim 
pe mine, impresiile mele asupra lumii ca atari, să spun ceva 
despre ceiace am simţit mai intens relativ la legile, tradiţiile, 
obiceiurile şi ideile pe care noi le numim sociale şi să arăt 
cum noi, bieţii indivizi, ne strecurăm conduși, amägiti, fără 
nici o apărare prin aceste furtunoase şi incurcate canaluri cu 
stinci ascunse”, 

j Nuveliştii mai tineri au simplificat formula, „Vreau să 
mă realizez pe mine însumi”, — zic ei, Si atunci sa 
creat o literatură in care nu se petrece nimic si in care o 
persoană seamănă leit cu alta, iar lectorul trebue să se mul- 
fumeascä a privi cum curge riul veșnic al conștiinței intr'o 
nestirșită defilare de imagini si idei într'o conștiință umană. 
Naturaliștii de odinioară ne dădeau viaţa zi de zi, scriitorii de 
azi ne-o dau clipă cu clipă, ceiace devine imposibil de inghi- 

t dacă nu este un talent deosebit ca de pildă acel al lui 

rank Swinnerton. Cel mai reprezentativ al acestei epoci însă 
este E. M, Forster, a cârui manieră tranşează net cu aceia a lui 
Galsworthy de pildă, ce poate fi considerat ca imediatul pre- 
decesor al manierei postbelice. Galsworthy are suflu epic, 
desemnul net şi solid al personajelor si situaţiilor, si desi 
înzestrat cu sensibilitate deosebită, e lipsit de orice subtili- 
tate. Forster, dimpotrivă, nu se ingrijeste de loc de elanul po- 
vestirii sau de soliditatea si acurateta construcției, în schimb 
e de o subtilitate demoniacă. Toate romanele sale dintre care 
cele mai bune sint A Room with a Vew, Howards End si 
A passage to India, sint pe un plan ireal, conţin incidente 
absurde şi neverosimile şi, în afară de citeva trăsături de ca- 
racter, totul e vag si plutitor. In lumea ereatiunii sale, există 
numai acţiunea şi pasiunea, numai ele sint îndrăznej redate, 
restul e bizarerie, cugetare mutilată si afectată. Stilul său e 
neingrijit si discordant, găsind totuşi forme si intorsäturi de 
frază incintätoare, cind e vorba să dea nuanța unei dispozi- 
ţii sufleteşti, atmosfera unui moment sau a unei localități, 

Deci caracterul generaţiilor din toată Europa imediat 
după războiu este de a fi purtate, ca de un val puternic care 
nu ţine socoteală de frontiere, spre un viitor nelämurit, dar 
cu sentimentul unei întregi libertăţi în ceiace priveşte genera- 
ţiile trecute, după cum se exprimă Edschmid în 1917. 

De altfel teoreticianii expresionismului şi în special 
Edschmid (născut în 1890) își exprimă increderea in geniul 
individual, dar simt nevoia unei legături. a unei doze de in- 
telectualism care să pună friu efervescentei si fanatismului 
expresionist (Ueber den dichterischen Expressionismus, 1917; 
(Ueber die dichterische deutsche Jugend, 1918). 

Cu toate că pasiunea clocoteste incă în sufletul tinerelor 


154 | __ VIAȚA ROMINEASCA 


er 


generaţii si mai ales in Germania, singura țară care a avut 
revoluție după războiu, totuși focul ei e stăpinit şi tinerii 
seriitori caută să introducă „cugetarea limpede şi ordinea 
rece“ în creatiunea literară sau ceiace numește, in 1924, Ru- 
dolf Kaiser „die neue Sehnsucht zu neuer und geformter Ob- 
jectivität" sau Sternheim, în 1926, „dic neue Sachlichkeit“. Se 
naşte atunci, din haosul expresionismului, așa numitul nec- 
idealism. Principiul de buză este, în loc de a se subordona o 
biectului, cum au făcut deterministii, să-l recreeze cu sufle- 
tul, să-l umanizeze creindu-l, avind observaţia si reflexiunea 
ca postulate. Se concepe o artă în care maximum de pasiune 
arzătoare să se alieze cu maximum de luciditate: Inimă fier- 
binte subt controlul unei reci si lucide raţiuni. 

Dar, ca si în mișcarea expresionistă, deși au apărut multe 
romane si încă si mai multe esseuri limpezi, vioaie şi pro- 
funde, sint încă prea puţine opere de artă în care să se răs- 
fringă această „nouă realitate”. 

n Franţa, Montherlant, Drieu de la Rochelle, Soupault si 
alţii, au realizat opere de artă în care e evocată această nouă 
față a lucrurilor. Dar acolo ca şi în Anglia sa ajuns fără 
pe. să si fără pasiune, In opera literară a lui Joseph Roth 
(născut 1894) care e considerată ca cea mai reuşită din toată 
această miscare, se simte suflul arzător al patimii cu care ti- 
nerele generaţii din Germania au mers la cucerirea acestei 
„neue Sachlichkeit“. Austriac din naştere, dar născul în 
Volhinia, e familiarizat cu Rusia de după războiu. Die 
Flucht ohne Ende este povestea unui subofițer austriac, 
prizonier în Siberia, care trece prin Rusia și Germania, ca să 
meargă la Paris. Un reportaj deghizat asupra Europei de 
după războiu, dar ce ascutime de observaţie, ce justeţă psi- 
hologică şi ce artă desăvirşită în formularea observaţiilor 
sale! Un suflet fierbinte, tremurind de milă, dar ţinut subt 
controlul unei minți lucide, care-l face neindurat pentru for- 
mele de viaţă ale vremii. Un observator căruia nu-i scapă ni- 
mic şi care ştie, fără să judece sau să condamne, să dezvälue 
într'o lumină crudă, într'o senzaţie exactă a realităţii fondul 
ascuns al lucrului. Fără să facă cel mai mic apel la sentiment 
el ştie să se miște cu atit mai străpungător, cu cit e mai s0- 
bru și mai stäpinit. 

acelaşi dor de a esi din realitate, în această fugă fără 
de sfirşit a lui Roth, ca şi în grădinile lui Barrès si în toate a- 
ceste interminabile incursii pe toată suprafața globului care 
se manifestă în călătoriile tuturor scriitorilor şi arti 
din lume. $ 

Un pesimism pie de sănătate si de putere se manifestă 
în toată opera lui Roth si, poate mai bine în Zipper und sein 
Sohn decit în Flucht ohne Ende, este tristeta secretă a gene- 

'raţiei actuale care a făcut si farmecul primelor scrieri ale lui 


s CRONICA IDEILOR 155 


Montherlant, In scrierile cele mai se 
i > nai recente ale tinerei ra 
P pans din ce în ce să se pună mai linge. Tin- 
ac er ee trebue să päseascä delicat pe o sirmă în- 
pars baton, pă pere Papi 0 TG la un captă al căreia 
te pul, e si puterile dioniziace al - 
ptr ner casa par ea aula A argo limpede ne 
intelectualismului, pe care ne-o dă Al, Hux- 
ei Ar ultimul său roman: Point Counter Point. grei no 
tei ee problemei pe care şi-au pus-o tinerii literați si ar- 
mes 3 upă războiu. Huxley socoate că numai acei oameni 
ean een ce vor putea găsi acest echilibru, merită nu- 
pir lg eni și prezintă garanţii de viabilitate si pro- 
In tot cazul, această neue Sachli it dă 
In t l, ace ichkeit dă dovadă de o 
sensibilitate mai intelectuală si idealul ei de absolută setată. 


Izabela Sadoveanu 


Miscellanea 


Amurgul partidelor politice. 


Intelectualul romina e. cu deosebire, sugestionabil. Si, 
fiindcă ceteste mai mult literatură străină decit economie, 
sociologie si statistică, adică fiindcă îl interesează 
mult ideologii picante ori paradoxale decit lumea adincă si 
reală a faptelor, el sa trezit suslinind, cu câțiva  polemisti 
franceji ori italieni, dictatura și mai ales dispariția partide- 
lor si a politicei. 

Nu facem aici politică, ci doar sociologie, Nu ne intere- 
sează decit aspectul teoretic al lucrurilor. Ca să înțelegem un 
curent, sintem datori însă să-i analizăm originea. O caracte- 
ristică se impune atunci încă dela început: aproape toți sus- 
tinälorii ideii distrugerii partidelor sint foștii clienţi ai tu- 
turor partidelor, eşiţi de acolo din motive destul de variate. 
Aşa dar imitație a unor curente reacționare şi deziluzionis- 
mul unor temperamente excesiv de politice, Impresii 
subiective, în nici un caz o analiză răbdătoare şi atentă a rea- 
litätii sociale. 

Dar oare e aşa de ușor de dizolvat organizaţia de partid? 

In ţări foarte evoluate economicește, sa vorbit de o în- 
locuire a fenomenului politic cu cel economic. Adică, guver- 
nele să fie simple consilii de administraţie, funcționari, exe- 
cutanti fără autoritate, girind doar binele public, după indi- 
catiile trusturilor ori ale sindicatelor. Dar nici în aceste țări 
nu s'a ajuns la o astfel de realizare. 

Motivul? Politica, adică tendinţa de a conduce pe alţii, e 
un nărav, probabil etern omenesc, în orice caz a i r. 
Si, la urma urmei, tot trebue să conducă cineva. Si conduce 


cel care are temperament de conducător, în numele unor in- 


terese grupate colectiv si care alcătuese în i structura so- 
ere as Dacă partidele ar fi organizaţii artificiale, scornite 
așa senin, din capriciul cuiva ori numai din dorinţa 
unora de a ajunge să istovească bugetul țării, dacă ar fi gru- 
puri nefiresti, fără baze adinci în etnicitatea ori în economia 
unei naţiuni, desigur că un ucaz ar fi prea suficient să le des- 


F. 


MISCELLANEA 157 


fiimieze intro noapte, Dar toată lumea ști 
e intr ştie că aceste i 
reprezintă interese de grup, de clasă socială ori matae eom 
cularitäti de regiune, de naționalitate, de cultură. i 
A Aceste bariere, care despart oamenii aceleiaşi naţiuni în 
erite categorii, sint rezultante ale diferentierii sociale cu 
rădăcini mult mai adinci decit crede unul sau altul. Serbia a 
încercat să le desființeze. La fel Italia. Dar, subt o pace apa- 
Don, À tesc acolo vulcani, Și zguduirea care se va pro- 
à rară va putea anihila chiar puterea de viață a po- 
societate are o viață a ei, naturală si inevitabilă. Trai 
firese al unui grup se poate suspenda o a două, trei, dia 
mult nu. De aceia, dictaturile au fost totdeauna în istorie re- 
gimuri provizorii. Un om bolnav, ca și o societate, poate avea 
novos de o intervenție chirurgicală. Vă puteți închipui însă 
raie? care ar trebui să şadă toată viaţa lui pe masa de ope- 
ar, chiar dacă sar ea desfi iti 
Dour de dot Gedi af ur a desfiinţa partidele politice, ar 
E Credem hotărit că nu. Mai ales in jara noastră. Intäiu, 
fiindcă, bune sau rele, partidele politice sint oricum orga- 
nizatii de selectiune. O ţară nu e condusă numai de functio- 
nari si de tehnicieni. Există o mulţime de insärcinäri care 
presupun, în acelaşi timp, autoritate şi tact. Sint posturi care 
pm conducere de oameni. Aceasta se face insă numai 
ee are ştiu ce înseamnă pretenţiile şi capriciile opiniei 
Imchipuiţi-vă că dispar partidele cu cadrele lor. Cui se 
vor încredința asemenea funcțiuni? Se vor improviza novici, 
naivi şi neiniţiați, pentru a incepe experienţe nouă de uceni- 
cie politică, care nu se ştie cit vor dura? 

en Dar partidele au încă o serie infinită de avantaje si uti- 
litāți, Ele sint supapa firească, care regulează echilibrul între 
diferitele interese ale unei națiuni. 

_ Ele împiedică capriciile opiniei publice amorfe, schim- 
bâtoare dela zi la zi, falsificată de rău-voitori si de aventu- 
rieri. Ele au același rol de conservatie ceva mai îndelungă pe 
care-l are apa în pierderea căldurii. Marea nu se răcește așa 
iute ca pămintul. Mulțimea e extrem de sugestionabilă. Eu se 
poate schimba de la o oră la alta, Partidele oferă o stabilitate, 
mentinind mai multă vreme o stare de lucruri profitabilă, 
Ele împiedică tirania de jos, ca si pe cea de sus. Intr'o țară 
cu partide organizate, nu e posibil despotismul. 

Partidele politice, în fine, permit « iferenticrea socială și 
organizarea și, prin urmare, sporesc complexitatea si bogăția 
vieții naţionale. La toate acestea ar trebui să mediteze mai 
adinc intelectualii noștri, înainte de a se lăsa furati de ideo- 
logii usuratece, — M. R, 


Mn . — VIAȚA ROMINEASCA __ 


Romineasca de după războiu. 


i ār al „Vieții Rominești”, întrun articol 
separe capes de după războiu”, d. D. I. Suchianu 
face o usturătoare şi binevenită critică a felului de a serie, 


rvă d-sa, expresia aceasta face un efect foarte 
pa Ar regii insă îngăduit să arât cà, după părerea gr 
explicaţia faptului e alta decit cea pe cart o propune d. Su- 


"Nici i ji 5 à filatul lampilor 
„Nici unul din oamenii care se ocupă eu ! pilor 
na ici te la perfectul simplu, și cre bon age 
x rimat la un timp aşa de i Ar — SCT 
in meets Dar oare scărpinatul la aa 1 i see 
à cestea nimic nu ne imp E m € 
ez ear rss: La fel cu multe alte D os ampa 
Cu citeva zile inainte de a ceti articolul d-lui 5 ser: 
ajutind un prieten să traducă un text englezesc, m sint Oe 
la fraza „It struck Mr. S. that... In mod masinal am 3 
verbul struck prin frapä, căci, în adevăr, timpul a ae po 
trivea era perfectul simplu. Totuși m'am corecta! involuntar, 


„ca in frantuzeste de altfel, perfectul 

i apr ge He pă mult în graiul familiar, decit in has 

tenia. In celelalte reguh armeni ps Sr sm = 
i in limba literară. in ucem 

S ik simplu, pārem pedanti, sau, mai curind, pro- 

ducem un efect comic, tot aṣa cum, in frantuzeste, Sapeti 

care întrebuințează în graiul familiar un perfect simplu stir- 


à à i si de a 
, în cazul celor două fraze citate mai sus, avem 
ge expresii literare, deci perfectul simplu, cel puţin ad 
teorie, e perfect indreptățit. Cum se face totusi că ele ne pa 
comice? 

Existenţa unui timp într'o limbă te însemna dă în 
ceruri. In mod normal, ere fue freza p aie us 
tenta unui tipar în care pot îi, Și turna à 
ue. Avi imperfectul, pentrucä, cu ajutorul terminațiilor 


NE E MISCELLANEA 159 
-am sau -eam, se poate forma un timp special dela orice verb 
rominesc, Dar există si altfel de timpuri: după ce tiparul sa 
stricat si a devenit inutilizabil, persistă, la mare parte din 
verbe, formele alcătuite de mai de mult, din vremea cînd ti- 
parul funcţiona încă normal. Astfel, tiparul perfectului sim- 
plu la noi sa sfărimat, si noi continuăm să intrebuintäm, la 
diferite verbe, perfectul simplu pe care alţii l-au format îna- 
intea noastră si pe care noi nu facem decit să-l repetäm. 

E usor de infeles acum de ce ea filă, el frapă ne par ex- 
presii caraghioase. Verbele acestea fiind de curind introduse 
ia romineste, noi n'am moștenit pentru ele un perfect simplu. 
Ca să-l intrebuintäm, ar trebui să-l formăm acuma, — lucru 
imposibil, de oarece tiparul nu mai funcţionează. Un oltean 
însă poate foarte bine forma perfectul simplu dela un verb, 
oricit de nou ar fi: prietenul cu care traduceam din englezește 
e oltean, si pe el nu l-a izbit cîtuşi de puţin perfectul creat de 
mine. Oare autorul pomenit de d. Suchianu nu e si el oltean? 

Teoreticeste, faptele expuse de mine aici sint de mult și 

recis cunoscute. Dar exemple atît de clare nu ştiu să se mai 
i dat vreodată. Din acest punet de vedere este deci extrem 
de instructivä constatarea d-lui Suchianu. 

Dar, fiindcă a venit vorba de perfectul simplu, să mai 
citez un exemplu de frază greșită, demn „pendant” al celor 
citate de d. Suchianu. De vre-o două luni, chioscarii de ziare 
etalează cu multă complezenţă afisul imens al unci publicații 
hiper-patriotice, al cărui articol de fond e întitulat ,, opilului- 
rege care păstră tronul pentru tatăl său”. Oricine simie că 
perfectul simplu nu € potrivit aici, deși forma păstră există 
si e peri indreptätità în alte părți. 

ată si explicaţia. Perfectul simplu exprimă o acțiune 
care sa petrecut întrun pune! al timpului trecut, fără nici o 
legătură cu prezentul: „Cind văzui a lor mulţime...”, Din con- 
tra, perfectul compus exprimă o acțiune trecută, dar conside- 
ratä din punetul de vedere al momentului actual: „Ai venit 
să mi tenehini...“, adică ai venit si acum ești aici, lată de ce 
trebue „a păstrat tronul”, pentru că în prezent el e păstrat, 
Tot aşa: „Omul care şi-a pierdut umbra” (şi acum n'o mai 
are), nu „omul care-și pierdu umbra“. — AL Graur 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Al, A. Philippide, Sfinci fulgerate. Poezii. Bucureşti. Ed. 
„Cultura Naţională”. 1930, 

Ca şi proza, poezia a suferit în ultimele decenii o revo- 
luţionară schimbare în structura sa. Calitatea poemului vechiu 
stătea intro alianţă bine consolidată între sentimentalism $i 
relorism. Lamentarea era starea de suflet curentă pe care 
poetul trebuia s'o exprime in formulė pe cit de ingenioase, pe 
atit de sunătoare. Formulele expresive trebuiau, ca şi perioa- 
dete oratorice, să se adreseze unui public cit de larg. Gloria 
acestei poezii a fost Victor Hugo, iar mizeria ei Edmond Ro- 
stand. £ adevărat că aspectul de care vorbim e mai ales cel 
francez. Poezia anglo-saxonă, — Keats în primul rind, — si 
cea permană, — de la Novalis la Dehmel, — preocupate de 

duri mai curat intime, scăpau în parte acestei contraziceri, 
ră să se desrobeascä complect de clanul verbalist şi retoric. 

Poezia de astăzi nu mai urmăreşte să convingă pe ni- 
meni, nici măcar-să capete comprehenziune unanimă. Ea e 
modestă, strict personală şi de patură interioară. 

Revoluţia începută cu Verlaine (Baudelaire din punctul 
de vedere al formei ţine încă de vechea școală) a fost de- 
săvirgită cu Rainer Maria Rilke. Poetul contemporan e oare- 
cum indiferent la acceptarea. de câtră un public larg a for- 
melor pe care le fură realităţii sufletești ori obiective. Rapor- 
turile între lucruri ori fapte, pe care DS rer sint adesea in- 
sezisabile pentru oricine. El cere sensibilitate adequată, ini- 
tiere și iniţiaţi. Se ştie că Valéry a impins aşa de departe 
ascetismul si izolarea poeziei, încit a cerut desbrăcarea ei 
de orice conținut uman: idei, cunoștințe, sentimente. A păs- 
trat doar raporturi abstracte, scheme dinamice între imagini 
şi cuvinte. | : > 

A. Philippide (Philippide si lon Barbu sint singurii poeţi 
de mare talent, afirmaţi în atmosfera Dep re de dupa 
războiu, — trebue situat oarecum inte r între aceste 


RECENZII 161 
două şcoli poetice; împrumută elemente din ambele. Ţine de 
poezia contemporană prin lipsa de sentimentalism. E un ce- 
rebral, uscat, fără moliciuni şi induiosäri. E un indiferent. 
Singurele urme de afectivitate ce se pot găsi — foarte rari si 
acelea — în poemele sale sint sentimente „par dépit”. Adică 
resturi de indignare, de amărăciune, de cinism. A. Philippide. 
— acesta e destinul său, — e un dezamăgit precoce, un delu- 
ziomat, poate congenital, ereditar. Un pesimism în forma dis- 
prețului şi a mefienţii se poate întrezări la el, de cätra un 
critic din acei care sint convinși că orice operă e un colţ de 
autob ie. Pentru cei care n'au gust să scormonească ce e 
în dosul lucrurilor, indiferența apare net, la suprafaţă, 

Dar, ceiace e curios, — paradox infinit al naturii ome- 
nesti, — acest indiferent se exprimă violent. Pornită dela o 
stare de suflet egală si detaşată, poezia lui Philippide, — în 
aceasta cred e tot farmecul ei, — capătă accente brutale, im- 
petuoase, Un blazat care găseşte mijloace de primitiv, iată un 
amestec de dozare, care — trebue so recunoaşteți — nu se 
îmtilneşte în toate zilele.Acesta ce secretul originalității sale. 
Fizionomia sa de poet se va contura totdeauna în limita ace- 
stor două caracteristici. 

Dar violenţa, stare sufletească cu deosebire explosivă şi 
dinamică, imposibilă de reținut, depăşeşte sfera unor vieți 
sufleteşti individuale și se revarsă, social, în afară. Expresia 
socială a violenței e grandiloquenta. Astfel, prin compoziţia 
sa sufletească, Philippide nu poate evita vechiul retorism. 
Găsim si la el formule mari, de înaltă oratorie, impreeatii şi 
apostrofe care aduc aminte nu numai de Tudor Arghezi, dar 
si de Victor Hugo. Si se mai întimplă ceva, In disprețul și 
deziluzia sa faţă de aspectul uman al existenţei, Philippide 
vorbeşte mereu de reci minerale, de fenomene siderale, astro- 
nomice. Poezia sa devine o metafizică universalistä, Poetul 
trăește spaţii interplanetare, în vidul pur dezumanizat. Preo- 
cuparea metafizică şi astronomică, ca tot ce e grandios, tre- 
bue să fie însă exprimată grandios. Dar aceasta, desigur, nu 
adaugă la simplitatea versului său. Pentru mine, participarea 
simultană la ă atitudini poetice, cea veche şi cea nouă, e 
tocmai o dovadă de originalitate. Departe de orice modă, 
poetul sa asculta! pe el. A strîns toate elementele care-l al- 
cătuese, — fie ele cit de contradictorii, — si ne-a dat un pro- 
dus puternic, spontan, proaspăt şi, indiferent la sugestiile 
unor ambiante de mediocră maimutärealä, s'a realizat pe el. 

Astfel meritul său e mare. 

M. Ralea 


„fa 


11 


162 ; VIATA ROMINEASCA 


VANGS 2 hahantahnert2 2 


AL Hallunga, L'évolution et la révision récente du tarif 
douanier en Roumanie, Sirey, 1928. 


Trébue să recunoaştem că puline cărţi asupra economiei 
rominesti sint interesante ca aceia a d-lui Al. Hallunga. Și 
complecte. Autorul priveşte problema tarifului vamal subt 
toate aspectele, folosind un mare număr de metode, şi un 

at material documentar. Mai întăiu, metoda istorică, stu- 
diind evoluţia în timp a tarifelor noastre vamale. Materialul 
räzlet de diverse alte lucrări este aci adunat laolaltă, 

* si economistul va găsi un repertoriu comod al tuturor schim- 
bărilor survenite în sistemele de vărmni care s'au succedat. In- 
tr'o altă parte a cărții, autorul aplică metoda comparativă, 
studiind celelalte tarife din celelalte țări din punct de ve- 
dere al sugestiilor, analogiilor şi învățămintelor ce se pot 
trage pentru propria noastră țară, Insfirsit, d. H. studiază în 
‘amänuntimi structura actualului tarif vamal rominese. 

Ideile d-lui H. sint următoarele: 

1 Tariful vamal trebue să difere dela țară la țară, po- 
trivit situației economice respective; 

20 In ce priveşte structura economică a țării noastre, 
Rominia e o ţară agricolă pe cale de industrializare; 

30 Industrializarea trebue totdeauna încercată, deoarece 
productivitatea industriei este mai mare decit aceia a agri- 


Jturii; 
4 Tariful vamal trebue să fie precis şi foarte analitic, a- 
dică să prevadă nuanţe diferenţiale pentru fiecare articol; 
5 De asemeni, el trebue să prevadă nuanţe diferențiale 
şi în raport cu statul de unde vine marfa respectivă. 
Avem de făcut unele obiecţii. 
„ De pildă — relativ la superioritatea producției industriale 
faţă de cea ag > 
Un ţăran produce atita griu pe oră, reprezentind o va- 
loare de atitia lei; un lucrător metalurgist produce pe oră fier 
în valoare de atitia lei, valoare mai mare decit cea de griu. 
Dar în economie lucrurile nu-s așa de simple. Nu există va- 
lori in sine, valori virtuale, ci valori actualizate. O cantitate 
de fier valorează atitia lei în momentul când e vindută cum- 
părătorului. Căci nevinzarea este unul din elementele fun- 
damentale ale valorii economice. Intro valoare economică 
stă. ca ascunsă, şi ocupind un loc foarte important, chestia 


m 


debuşeurilor. Un industrias nu se apucă de producţie, sau 
nu-şi sporeşte producția decit dacă e sigur de debuseuri 
nouă, Dacă nu fine sama de acest element al valorii, atunci e 
un prost industriaș, si mărfurile produse vor deprecia va- 
loarea mărfii respective, putind-o chiar cobori pănă aproape 


de zero. 


RECENZII 3 


Put 


ae EPS produsele agricole cu cele in- 
1* O superioritate a celor agricole in ce pri 
za 4 riveste debu- 
psonn: Cerealele, de pildă, nu trebuesc ms ga bă 
aie de cap. Ele merg, în foarte mare parte, să furnizeze di- 
rect Pgo arme celor ce le produc 
superioritate a produselor in ustriale i > 
veşte putinţa de a spori producţia, Dacă mentan dace pri 
i cantităţi nouă de braţe şi de capital, putem relativ ușor 
zeci producţia. Pe cind o inzecire a producţiei, în agricul- 
tură, este mult mai anevoioasă şi mai lentă. 4 
pis. Spre ee DE o mai mare promptitudine 
rapiditate în < ă si i in- 
tensificare À rm de adaptarea la o nouă situaţie de in- 
schimb, cind e vorba de o reducere a produ 
daptarea se face mult mai greu, mult mai ss per gs a 
gricultură. Căci fabricantul rămine cu ø samă de capitaluri 
pe braţe, capitaluri ce nu se mai pot folosi, şi care costă do- 
ri inutile, Plus chestia periculoasă a licentierii unei părți 
e lucrători, care poate provoca plecarea tuturora și stag- 
ere sr ag fabrici, 

„Pe în agricultură, o mișcare a producției se face i 
chip automat, fără catastrofe, şi se ai A i în stemă prin- 
tr'o restringere a consumaţiei fiecărui țăran. 

„Aşa dar, cînd e vorba de a mări producția, produsele 
industriale prezintă un mecanism de adaptare superior ar- 
ticolelor agricole. 

In caz de mieşorare a producției, constatăm di »trivă 
o superioritate a dors că pila ip pară i ca dia 

După cum vedem, nu-i vorbă în toate acestea de valori 
în sine, ci de felul cum se comportă valorile economice a- 
ari Ste semean caas permit sporirea producției sau, in- 

, dispariția de de i existe ya ie 
ce Pie useuri existente obligă la o micşorare 

In toate cazurile, chestia debuseurilor este predominantă, 
In această privinţă, bunurile agricole sint oarecum supe- 
rioare, căci debuseurile sint pentru ele mai fire, mai constante. 
Dar cum putem vorbi de superioritate sau inferioritate? 
Căci e ciudat să ne întrebăm: ce situaţie e mai bună, aceia 
cu riscuri mari, atit de pagubă cit şi de cistig, sau aceia unde 
mediocritatea cistigului este compensată cu securitatea faţă 
de pierderi? 

„Chestiunea productivității comparative între industrie gi 
agricultură e deci o inutilitate. Chestiunea care domină pro- 
ductia la ambele cazuri, si care oferă criterii pozitive de 
deosebire între agricultură şi industrie, este aceia a debu- 
şeurilor. 


164 VIAŢA ROMINEASCA 


Si atunci, întrebarea fundamentală pe care şi-o pune e- 
conomistul cu privire la prosperitatea unei țări este aceasta: 


Cu alte cuvinte, prosperitatea economică, depinzind de 
facilitatea cu care producătorii își pot face socotelile, si de 


stabilitatea regimului, este clar că ceiace încurcă socotelile 


nt: 

D Tariféle mereu în stare de prefacere, care mereu 
schimbă starea de fapt a valorilor pietii; tarifele vamale, — 
perpetuu mobile în timp; \ 

2 Tarifele, — niciodată re dela ue? la țară; tari- 

, — etuu variabile în spaţiu; 
SP S Taride P naaie, cu farmacia inca pe ielieată si arit- 
metica lor obscură, care împiedecă o vedere clară de an- 


u; 

4° În sfîrşit, tarifele care, pentru aceiași țară cumpără- 
toare şi pentru aceiași marfă, stabilesc nuanțe de taxare pen- 
tru fiecare țară vinzătoare, : 

Alt duşman al liberii posibilităţi de a aprecia si preve- 
dea clar existența debuseurilor — nu mai este. 

Fireşte, rămine chestiunea o liului national. * 

Dar câtă vreme va trebui pănă ce economiştii vor scăpa 
de toate prejudecățile protectionismului? 

Cartea d-lui Hallunga conține însă mult mai mult fapte 
decât teorii. De aci incontestabilul său interes. 


ka 


Emile Durkheim, Educaţie şi sociologie. Traducere 
precedată de un studiu introductiv... de lorgu Stoian. Ed. 
„Casa Şcoalelor“. 1930. 

Cartea d-lui Stoian este din acele care fac plăcere ori- 
cărui cărturar romin. Este o lucrare utilă și, în adevăratul 
înţeles al cuvintului, serioasă. 

Volumul cuprinde două părți. Mai intäiu, un studiu clar 

documentat asupra sociologiei pedagogice a Imi Emile Durk- 

eim. D. Stoian analizează, în ansamblul său, sistemul s0- 
ciologie durkheimist, arätind locul pe care faptul educației 
il ocupă în ansamblul faptelor sociale, si cum Durkheim a 
ajuns la definiţia sa a educaţiei ca o consecinţă a ideilor sale 
asupra societăţii și fenomenelor colective. 

In partea a doua a sc ~ sale, d. Stoian ne 


n ă o bună 
traducere a studiului lui Durkheim intitulat 


caţie şi so- 


pe 


RECENZII 165 


cietate”. In două cuvinte, educația, după Durkheim, nu este 
decit acțiunea generației adulte asupra generației tinere 
in scop de a o face pe aceasta din urmă să semene cit mai 
complect cu societatea în care trăește, să-şi insuşească toate 
conduitele şi idealurile acesteia. Sau, mai scurt; educaţia 
nu-i decit socializarea individului, 

In cursul primei părţi a cărții sale, în cursul studiului 
consacrat analizei gîndirii durkheimiste, d. Stoian notează 
o oarecare insuficiență în sistemul lui Durkheim, și anume 
cu privire la faptul moral. Durkheim susţine că moralitatea 
dintro societate se oglindește în ce are ea mai important, 
in regulile ei juridice, D-lui Stoian i se pare această afirma- 
tie cam exagerată. Să ne oprim putin asupra acestei ches- 
tami; Dar mai intäiu, câteva observaţii prealabile sint nece- 

e. 

Ce este faptul moral? Durkheim şi aci aduce o impor- 
tantă contribuia, El rezolvă o veche controversă intre mo- 
ralişti. Unii, ca bunăoară Kant, vedeau în morală mai ales 
obligația, „imperativul categoric”, elementul coercitiv. Alţii, 
hedoniştii şi utilitaristii, văd mai cu samă elementul dezi- 
rabil al faptului moral, ceiace noi numim „Binele”. Durkheim 
atunci arată că faptul moral, trägindu-si originea dela socie- 
tate, se va prezenta şi el cu acel aspect dublu al oricărui fapt 
social, care este în acelaşi timp coustringător si ajutător, So- 
cietatea, în acelaşi timp, ne conţine, dar ne si susține actiu- 
nile; ne opreşte, dar ne si sprijină, De aci aspectul ei dublu, 
totodată coercitiv si dezirabil. 

D. Stoian recunoaşte valoarea acestei contribuţii. Unde 
insă i se pare că ideile lui Durkheim n'au fost exprimate des- 
tul de precis, este în chestiunea specificitäfii f aptului moral, 
Adică: valorile morale au ceva deosebit, distinct de celelalte 
valori? Sau ele pătrund intim toate celelalte fapte sociale ? 

Uneori Durkheim afirmă, limpede; ,judecätile morale 
ocupă un loc aparte în ansamblul judecăților umane”; ,ele- 
au o valoare incomensurabilă cu celelalte valori”. Și atunci 
— spune d. Stoian — nu este o contradicţie din partea lui 
Durkheim să spună că valorile morale sint mai ales vizibile şi 
clare în valorile juridice? 

De fapt nu Sa încercat incă până acum a se da o defi- 
niţie a faptului moral comparat cu celelalte fapte sociale. 
Durkheim a arătat doar care sint caracterele iui sociale, adi- 
că ce anume are el comun cu toate celelalte fapte sociale. 
Este “su „genus proximus“. Diferenţa specifică e încă de 
căutat. 

O asemenea cercetare ar trebui, după părerea noastră, 
să procedeze în felul următor. 

19 Mai întăiu, valorile morale diferă de cele religioase 
in aceiaşi măsură în care toate celelalte valori diferă de cele 


106 VIAŢA ROMINEASCA =. 


+ Ai 


religioase. Căci toate, si cele juridice, si cele economice, şi 

cele estetice, — au fost odinioară contopite în Religie. Si a- 
cum, între ele și valorile religioase este deosebirea dintre 
brut si diferențiat, dintre primitiv si derivat. 


2 Dar dacă, — lăsînd deoparte religia, — considerăm à 
numai valorile diferenţiate, cele derivate, prin ce se deo 


sebesc valorile morale de acestea din urmă 

3° Am arătat, întrun volum publicat anterior (Despre 
Avutie, Casa Scoakelor) cum valorile economice se «deosebesc 
de celelalte prin aspectul lor cantitativ. Valorile morale sînt 
calitative prin excelență. lată deci un criteriu de distincţie 
față de cele economice. 

40 Dar faţă de drept şi politică? Natura morală (si une- 
ori imorală, dar este acelaşi lucru) a cutumelor juridice sau 
a uzanțelor politice este evidentă. Și n'ar fi poate incorect 
să spunem că Dreptul și Politica sint acea porțiune din Mo- 
rală care se referă la faptul social foarte important care se 
numeşte Statul. în schimb, simplele moravuri sint acea 
fracțiune din morală care se referă nu la Stat, ci la Societate 
în ce are ea oarecum neoficial. 

5° Dar mai există un aspect al chestiunii. Regulile so- 
ciale se prezintă ierarhizate, intro ierarhie atit cauzală cit 
şi finalistă. O regulă serveşte de motivare teoretică alteia, şi 
aceasta unei a treia, mai concrete, În privința aceasta, 
Dreptul oferă arhitectura cea mai riguroasă, şi se prezintă, 
caracteristic, ca un monument logic. In schimb moravurile 
sint reguli care şi-au pierdut raţiunea teoretică. Le urmăm 
aşa, în virtutea inertiei. Le-am uitat motivul şi utilitatea. Le 
respectăm automat. Moravurile sint singurele reguli sociale 
amputate de orice motivare teoretică. aceasta, ele se 
deosibesc de Drept, de Politică, şi insfirsit, de Morală. 

6° După toate aceste „aproximații succesive“, care ne-au 
permis să distingem morala de religie, de economie si de 
moravuri, ne mai rămîne să o deosebim de Drept si Poli- 
tică. Dar lucrul e uşor, si deja făcut. Dreptul şi Politica sint 
legate de ideia de stat. Morala nu, sau nu totdeauna. Ea 

te funcţiona în legătură cu Societatea în general, sau cu 

Jmanitatea în ansamblul ei, concepută ca o vastă comu- 
nitate, 

7° Se desprinde de aci o concluzie: Morala are două 
sensuri: a) lato sensu, ea cuprinde Dreptul, Politica, Mora- 
vurile, si ceiace nu-i nici Drept, nici Politică, nici Moravuri; 
b) stricto sensu, morala e tocmai acest reziduu, o regulă de 
purtare mai teoretică decit moravurile şi mai voită ca ori- 
zont decit Dreptul şi Politica, depășind cadrele strimte ale 
Statului. Este ceiace s'ar putea numi morala pură. 


RECENZII 3 167 


Această analiză a noastră arată că există două feluri de 

a concepe morala: un fel mai general, si altul mai specific. 
Si acest caracter dublu al faptelor morale explică, poate, dece 
nu este o contradicție în cele două afirmaţii ale lui Durk- 
heim care, pe de o parte crede în specificul etic, pe de altă 
parte vorbeşte de o participaţie strinsă a eticului în juridic. 
i Am dat toate aceste explicaţii pentrucă ele se referă la 
singurul punct asupra căruia nu sint de acord cu d, Stoian. 


D. I. Suchianu 
ata 


L. Romier, Promotion de la femme. Ed. Hachette. 1930. 


: Autorul, unul dintre cei mai înzestrați gazetari si publi- 
cisti franceji contemporani, se strădueşte, într'o serie de vo- 
lume, să desprindă sufletul omului de astăzi. In două lucrări 
anterioare: „Explication de notre temps” şi „L'Homme nou- 
veau”, cu o ascuţime de moralist, el notase toate caracterele 
ultimelor schimbări în natura sufletului post-belic. In volu- 
mul de faţă, el urmăreşte, cu același talent de observație, mo- 
dificările sufletului femeesc, Caracteristica bărbatului e, du- 
pă el, imaginaţia cu corolarul ei, puterea de creaţie obicc- 
tivă, si cu defectul ei, egoismul, Femeia excelează însă în ce 
priveşte iubirea, devotamentul, sacrificiul, Dar în urma cri- 
zei contemporane, aceste două roluri tind să se confunde. 
Femeia caută să se desrobească de tradițiile seculare care 
i-au format caracterul si imită tendința cătră creaţie si ima- 
ginaţie a omului. Urmează un dezechilibru si o dezaxare a 
femeii. Observațiile de detaliu, subtile si fine, întrec cu mult 
ideile generale conţine în această carte, Detasate, aceste 
observaţii ar îmbogăţi literatura maximelor franceze. 


M, R. 
+ * + 


Iacob Wassermann, Cazul Maurizius. 2 vol. Bucu- 
resti, Ed. «Cugetarea» 1930. 

„Cazul Maurizius“ este unul din cele mai profunde ro- 
mane din cite Sau seris vreodată. Cetitorul rămâne zdrobit, ca 
după un roman de Dostoevschi. De altfel, Wassermann are 
comun cu Rușii mulțimea personajelor. Este o lume întreagă 
care se perindă dealungul cărţii, dealungul unei cărţi care 
nu e foarte lungà (vre-o 600 pagini). Remareabilă și teh- 
nica literară. Tehnica aci constă dintr'o combinare a tutu- 
ror tehnicilor: povestire directă, analiză a autorului, pe 
urmă cetirea unui jurnal de demult, a unui jurnal intim al 
unei moafte, apoi iar povestire, apoi cetirea unui dosar ju- 
decätorese. Si încă ceva. „Cazul Maurizius" sa judecat acum 


168 VIATA ROMINEASCA 


18 ani, Tocmai azi, un tinär adolescent de 16 ani, care ni 
măcar nu era născut cind Maurizius fusese condamnat, p 
pasionează de chestiune și vrea să repare nedreptatea! 
cestei erori judiciare, Tatăl său era tocmai procurorul gem 
ral care contribuise mai mult la condamnare. Reamintes 
toate acestea pentru a arăta cum, în tot momentul, cetito 


i 


progresează pari passu în două povești: una actuală, în curs 


de desfăşurare, alta veche de 18 ani, care însă e aṣa de mi- 
sterioasă încît parcă şi ea abia acum se desfăşoară intr'ade- 
văr. Este o tehmică foarte savantă şi cu efecte estetice mi- 
nunate, 

Insfirşit, calitatea precumpănitoare a lui Wassermann 
este delicatetea. Cu toate că e foarte realist, că numește tot- 
deauna lucrurile pe numele lor, cu toate că ne plimbă in 
medii desgustătoare, simţim totuşi, la fiecare pas, delicateta 
autorului, ceva omenesc „trist şi demn, care vine nu dela per- 
sonagii, ei del aseriitor, şi care învăluie toată povestirea. 

Orice om care şi-a tăcut cele patru clase primare, care 
deci știe să citească, trebue să citească romanul acesta. Mai 
intii pentrucă e aşa de omenesc încit oricine îl poate întelege. 
Si apoi conţine atitia oameni si atitea lucruri încit este poate 
una din cele mai instructive cărţi, instructivă ca un Baedeker. 


„ka 


Sinclair Lewis, Babbitt. Paris, éd. Stock 1930. 


Am cetit multe cărti despre America — adică despre Sta- 
tele-Unite: Reportaje culese impresionist, — ca acele ale unui 
Morand sau Lehman, — studii profund documentate, — ca 
volumul lui Siegfried. Nici unul însă dintre aceşti autori nu 
mi-a dat impresia că trăese în America aşa cum am avut-o 
cetind Babbitt, romanul lui Sinclair Lewis. În roman. Un 
simplu roman. O operă de imaginaţie, de ficțiune. Si totuşi, 
orice european, care l-a cetit, ar pulea serie cel putin două- 
trei volume intitulate, de pildă, „Ce que jai vu en Ameri- 
que“, sau „Printre yankei”, sau „Statele-Unite de astăzi”, 
etc, etc. 


Taine, în prefața Istoriei literaturii engleze, spune că, 


pon resurectia adevărului asupra unei epoci dispărute, ar- 
ivele diplomatice, procesele-ve 
alte documente propriu-zis istorice n'au valoare de adevăr cit 


are un bun roman. Teoria cunoaşterii a artei este uneori su- 
perioară aceleia a logicei expozitive. 


cam paradoxale a lui Taine. Cetitorul are nu n 


sia că a trăit citva timp în America, dar şi că a fost personal 


vreo treizeci-patruzeci de ani american. 


le ale tribunalelor si orice | 


Volumul Babbitt dă deplină dreptate acestei opiniuni 


RECENZII 169 


. Din punetul de vedere al technicei li i 
Sinclair Lewis este un adevărat mem ed fonte. ln Primele 200 
de pagini, ni se descrie — ştiţi ce? — viața, timp de 24 de 
ore, a lui George F. Babbitt. Dar cind zic „viaţa“, înţeleg tot 
absolut tot, tot ce face, tot ce gîndeşte. Ştiţi cum rocedează 
omul cind gindul îi hoinăreşte de colo pănă colo? Fiecare cu- 
noaşte, din experienţă, aspectul incoherent al asociaţiilor de 
idei, unde lucruri grave și importante succeed, cam pe uceluşi 
plan, eu tot soiul de fleacuri anodine. Canavaua aceasta 
foarte specială a intimitätii gindului personal este spectaco- 
lul pe care-l oferă Sinclair, Sintem instalați confortabil in- 
trun stal, si cortina se ridică deasupra creerului lui George 
F. Babbitt, cu privilegiul pentru spectator de a vedea abso- 
lut tot ce se petrece acolo. 

„Turul-de-forţă” însă, în toate acestea, e că, deși autorul 
nu ocolește nici un amănunt din ce face sau gîndeşte Babbitt, 
totuşi nimic din ce ni se spune nu e neiteresant, Totul e tipic, 
arr D reprezentativ pentru personalitatea persona- 

ui. 

Dintr'un alt punct de vedere, al „subiectului”, este iarăși 
o originalitate profitabilă în cartea dui Sinclair. Nu ni se des- 
scrie Americanul din New-York, ci cel pur-singe, adică bur- 
ghezul cu oarecare stare dintr'un stat din Centru, 

3 Babbitt e o carte relativ veche. Are vreo cifiva ani. A avut 
in America o celebritate colosală. In frantuzeste însă a fost 
tradus numai anul acesta, căci autorul n'a vrut să incuviin- 
jeze decit o traducere integrală, 

Si bine a fäcut! D. 1. S. 
# + 


Sever Pop, Citeva capitole din terminologia calului. Ex- 
tras din Dacoromama, V. Cluj, 1928. In-8° IV + 220 pag. (nu- 
merotate dela 51 la 274) şi trei harti. 

In anul 1922, Muzeul limbii romine din Cluj a adresat 
tuturor învăţătorilor şi preoţilor din țară un chestionar pri- 
vitor la vocabularul crescătorilor de cai. Din studiul răspun- 
surilor la acest chestionar, a esit lucrarea de faţă, care nu 
constitue decit un extras din leza de doctorat a d-lui Pop. 
Inainte de a discuta cartea în sine, e necesar să ne ocupăm 
puțin de chestionar. Precizez de la început că d. Pop nu e 
răspunzător de defectele chestionarului. 

Intrebările, pe care nu le cunosc decit din reproducerile 
făcute de d. Pop (la începutul fiecărui capitol), cuprind în 
paranteză şi răspunsul: „Sint negustori de cai (geambaș, 
sfirnar, tojer...)?”" Acest sistem € contrariu bunei metode. 
Fără îndoială că d. Pop e de acord cu mine în această chestie. 

Răspunsurile au fost redactate în trei feluri: unele cu 
ortografia fonetică (utilizată de învățători!), altele cu reda- 


170 VIATA ROMINEASCA 


rea exactă a cuvintelor, dar cu ortografia literară si în sfirsit 
categoria a treia, in limba literară (vezi de exemplu la 


218, s. peter, cuvintul acesta). Aşa dar răspunsurile n'au uni- 


tate si nu pot fi puse pe acelaş plan. Era mai bine dacă se 
redactau toate în acelaş stil, şi anume în limba literară, căci 
ceea ce interesa în ancheta făcută e vocabularul, nu pronun- 
tarea. De altfel notarea corespondentilor nici nu e demnă de 
încredere (vezi de exemplu, la pag. 90, în acelaș text, bine 
la rindul 7 si bine cu accent pe n la rindul 20). 

Cel mai mare defect, care însă nu se poate imputa mu- 
zeului ci indolentei corespondentilor din vechiul regat, e că 
răspunsurile se localizează numai în Transilvania şi o parte 
a Basarabiei, iar din Moldova si Muntenia nu sint decît insule 
mici de răspunsuri (ceea ce se poale vedea bine pe hărți). 
Urmează deci că faptele analizate de d. Pop privesc în ma- 
rea lor majoritate limba din Transilvania şi nu pot fi atri- 
buite "vechiului regat. Ar fi fost mai bine dacă se renunța la 
materialul din vechiul regat si lucrarea se mărginea la Tran- 
silvania. Aria cuvintelor din Muntenia, de pildă, e stabilită 
în mod arbitrar sau, mai des, nu e stabilită de loc, din lipsa 
de indicaţii. Pot adăuga bunăoară că brazdă (pag. 147), 
cloncan (pag. 179), stătut (pag. 292), tignafes (pag. 236) sint 
curenţi în Ialomiţa. Pentru un cititor neprevenit, aspectul 
vocabularului ecvin pare foarte ciudat; nu există decit cu- 
vinte de origine ungară (puţine ruseşti) şi chiar frazele ci- 
tate sună foarte putin romineste: feleleşte de hibă (pag. 86) 
si altele date ca și cum ar fi caracteristice rominesti. De fapt 
nu pot fi privite nici măcar ca imprumuturi: sint cuvinte un- 
guresti, întrebuințate ca atare de o populaţie bilingvă. 

recem la lucrarea în sine. Din diverse motive de ordin 
practic, d. Pop a fost silit să nu publice decit o parte din teza 
d-sale, după ce, tot din motive practice, hotărise să nu stu- 
dieze în teză tot materialul adunat. Rezultatul e că ne dă un 
studiu fragmentar, ale cărui capitole au fost selecţionate 
după criterii discutabile. De exemplu vocabularul negusto- 
riei de cai, de sigur foarte interesant, dar fără mare legă- 
tură eu calul propriu zis, e tratat foarte pe larg, pe cind di- 
feritele nume date cailor în raport cu virsta (minz, cîrlan, 
etc.), culoarea (murg, roib, etc.) și altele, care-şi aveau in- 
contestabil locul aici, nu se găsesc. Nu tăgăduiese interesul 
prezentat de cuvintele ca anglia, calificativ al banilor, a arde 
(„a păcăli“) şi aşa mai departe, dar care e legătura lor cu 
calul ca să merite să figureze în lexic? Trebue totuşi să adaug 
că acest defect e în parte corectat prin faptul că Muzeul a 
mai însărcinat și alți membri ai lui cu cercetarea altor capi- 
tole din chestionar. - 

Nu e tocmai clar modul cum a împărţit autorul materia. 
De oarece are un lexic în care trece toate indicaţiile privi- 


RECENZII 171 
toare la originea si atestarea cuvin i 
| 5 telor utilizate, i eti- 
preia. pă saibe sa poate indicaţii să nu mai pă, era 
crärii, Găsim însă mereu aceleași explicaţii 
a pe ee e pe ori, de exemplu etre MUR (Des 
x . pentru afion (pag. i à i 
hai 2 (pag. 81 și 139), călărie (pag, 129 si 
Indiferent de toate aceste critici, ] 
Indif > € , lucra » intere- 
soar Se gr pe care-] ndoren nnlo din he 
i sint făcute cu multă ingrijire, fiecare cuvint di 
e însoţit de toate indicaţiile necesare (atunci cind exist). 
De si de discuţii etimologice. D. Pop relevă cu multă drep- 
Pa gene ans de cuvinte, în mare parte necunoscute pănă 
DER referitoare la cal. Nu pot reproduce aici discuțiile de 
p> änunt asupra cuvintelor citate. Ajunge să spun că aceste 
aper aduc in general lumină asupra faptelor. Ca un exem- 
pie Se explicația interesantă asupra neintrebuintärii cu- 
e ă i i 
sea o pută (pag. 132). Am însă de discutat citeva detalii 
La pag. 60 ni se spune că „cuvi à pă 
. L 1 i „cuvintele nou 1 
obicei la oraşe si de aki incep să treacă la mă pete meri 
contact ce există între sat si oraş“ şi exemplul adus în spri- 
jau os afirmaţii e birjar, care ar fi răspindit „mai ales 
jurul oraşelor”. Dacă însă consultăm lexicul, constatăm 


"că, din patru punete citate, două sint Braşovul si Govora, iar 


celelalte două z sate — nu sint în apropierea nici unui oraş. 
Chestia räspindirii cuvintelor nouă am discutat-o si eu (Bulle- 
tin de la Société de Linguistique, Paris, 88, 1929, pag. 122-151). 
# Termenul hoher (in ung. „călău”) aplicat la cal, ar putea 
i pus în legătură cu calău, călău (vezi pag. 154 şi urm.). 
Vezi si baragladinä, care e interesant, pentru că ne aduce o 
paralelă la cloncan („cioară“, deci „ţigan”), etc. 

Pentru valoarea diminutivală a sufixului -of (pag. 120), 
se poate cita si pisoi „pui de pisică“, 

_Cu privire la iepar, d. Pop neglijează (pag. 134) expli- 
catia pe care am dat-o în Romania, LI, 1925, p. 555 si urm. 
Dar materialul pe care-l aduce d-sa pentru räspindirea şi 
aa okr confirmă în totul ipoteza mea. 

orma iepșioară pentru iepșoară (pag. 136) nu e izolată: 

i rs T mA geanta s Bucureşti pă pei birjear, etc, Pen- 
Fa i a i 

nd Ae. estui fapt, vezi uge, gușe, in loc de ușă, 
Streajer (pag. 141 Ārā Í i t- 
aae eya m eta e fără îndoială datorit unei greșeli: 


Pentru bală „cal“, vezi glosa billa iumentum (C. Gl. Lat. 


Xe Xa 31 si A. Graur, Les consonnes géminées en latin, 


calanifàä nu se explică oare ca o incrucisare a lui ca} cu 


talaniță? 


| 172 VIAŢĂ ROMINEASCA iN 


cotijnic nu e un derivat de la pastei cotigi, căci ci 
în general o singură cotigă. $i apoi limba 
es oază substantive în -nic (Tea A: pei ve No 
d'agent et adjectif en roumain, passim). Trebue să fie un 4 
ada rutean Te a singular, poate chiar făcut în romin 
de un bilingv. ; rl 
a Pentru dieblä, vezi diblă „vioară țigănească sau stricată”, 
hitie (pag. 196) trebue pus în legătură cu hifina „legăna“”, 
Pentru înțelesul lui hoașcă şi hoaiță, vezi nota mea des- 
pre talaniță (Romania, LUI, 1927, p. 387). 
ponios pare a fi acelaș cuvint cu ponihos. 1 
(Cuvintele pentru care n'am citat pagina se găsesc în 
lexic, în ordinea alfabetică). | y e 
Nu vreau să lungesc prea mult discuţia aceasta de amă- 


nunt. Dar simpla citire a ei arată ce lucruri interesante se 
pot găsi în teza d-lui Pop. 


# * # 


A, Meillet, Les langues dans l'Europe nouvelle, avec un 
appendice de L. Tesnière sur ia Statistique des langues de 
laront. Éd. Payot, Paris, 1923. In-8°, XII + 495 pag. (Și o 
hartă în culori) 60 francs. A 


Cătră sfirsitul războiului, odată cu exasperarea spiritu- 
lui national in toate ţările și țărişoarele vechi şi nouă ale 
Europei, si în parte si din cauza aplicării À eme rara lui 
Wilson, limbile au căpătat o importanţă ne ignuitä in po- 
litică. In adevăr, cciace caracterizează în primul rind o naţio- 
malitate e faptul că are o limbă arm ss Evident, avem 
exemple ca cel al Elveţiei sau al Alsaciei care contrazic afir- 
matia aceasta; dar, în ansamblu, ea e justă. Cine vrea să-și 


dea sama de ce înseamnă limba maternă, să călătorească in : 


străinătate, mai ales într'o țară a cărei limbă o cunoaște pu- 
sau deloc. 
a O problemă mult mai veche, dar care sa pus cu 0 nouă 
acuitate la sfirşitul războiului, e cea a limbilor locale. Pro- 
blema aceasta poate fi privită atit din punct de vedere poli- 
tic cât si din punct de vedere linguistic. Din amindouă aceste 
puncte. de vedere d. Meillet se pronunţă net contra menține- 
rii limbilor locale si argumentația d-sale e convingätoare. 
Oricum, cei care aveau să p tească tratatele de pace 
erau puşi în fața unor stări de lucruri extrem de încurcale, . 


care n'aveau de unde să le cunoască în amănunte. Pentru 


uminarea lor, d. Meillet a publicat în 1918 o carte cu acelaş 
titlu ca cea de faţă. După zece ani, cartea apare în a doua 
editie, cu multe ameliorări de amănunt si mai cu samă cu 
multe capitole nou. 


où 


| 
| 
| 
| 


ROZ o ENSA l 1 


E imposibil să rezum aici subiectul tratat. In adevăr, 
toate problemele pe care le poate ridica starea de fapt a lim- 
bilor din Europa se găsesc expuse în acest volum subt o for- 
mă cit se te de concentrată. E de fapt o sinteză a tuturor 
cunoștințelor de astăzi cu privire la studiile de linguistică. Si 
cine era mai indicat decit d. Meillet s'o facă? Pe lingă enor- 
ma d-sale contribuţie „personală la rezolvirea mai tuturor 
marilor probleme de limbă, influenţa d-sale, fertilă şi pro- 
fundă, asupra celei mai mari părți a savanților actuali, ace 
ca tot ce sa publicat în timpul din urmă mai cu samă să 
poarte pecetea geniului său. Asa incit, expunind starea de 
astăzi a studiilor linguistice universale, d. Meillet nu face de- 
cit să rezume doctrina d-sale. 

Și, ceiace e mai uimitor, e că a izbutit să expună subt o 
formă extrem de uşoară, accesibilă pentru obsolut oricine 
ştie françuzeste, lucrurile care scrise de alții par atit de aride 
si de rebarbative, Cartea aceasta n'ar trebui să lipsească din 
biblioteca nimănui dintre cei care se ocupă de sociologie sau 
de politică si, mai mult decit atita, ar trebui să fie citită de 
toată lumea. Conducătorii statelelor cu minorităţi — si care 
stat mare astăzi minorităţi? — vor găsi aici nenumărate mo- 
tive de reflectare si soluții ştiinţifice pentru toate soiurile 
de nedumeriri. 

Cartea d-lui Meillet a apărut — autorul o recunoaște în 
prefață, — ca să lămurească pe oamenii politici. Dar e scrisă 
de un savant care a ştiut întotdeauna să se țină deasupra 
influențelor momentului și care nici o dată n'a fost tentat să 
denatureze adevărul din motive patriotice. S'au găsit, în tū- 
rile învinse în război, savanţi care să-l atace vehement si să-i 
reproşeze că s'a lăsat orbit de naționalism si că a denaturat 
faptele în favoarea Franţei. CA elogiile pe care le aduce 
la pag. 257 activităţii ştiinţifice din Germania, citiţi în capi- 
tolul XXXI paginile despre situaţia Franţei pe glob si veţi 
vedea că atacurile pomenite nu dovedesc decit patima si 
reaua credinţă a recenzentilor. Un autor francez poate re- 
greta că Franţa nu mai are astăzi preponderența politică pe 
glob, că limba franceză încetează de a se mai extinde în Ori- 
ent, dar cind recunoaşte net această situație nu i se poate 
aduce invinovätirea de părtinire a ţării lui. 

Cât priveşte informațiile autorului asupra țărilor străine, 
ele sînt, cum nici nu se putea altfel, dată fiind personalita- 
tea lui, extrem de precise şi de sigure. Cel mai bun exemplu 
e ceiace se spune despre Rominin. In mai multe pasagii se 
dau amănunte despre noi si totdeauna ele oglindesc perfect 
situația. 

O inovaţie pe care o aduce ediţia a doua sint statisticile 
d-lui Tesnière. DTesnière e profesor la Universitatea din 
Strasbourg si s'a făcut cunoscut lumii științifice în special 


T 


178 VIAȚA ROMINEASCĂ i — 
DD a JMINEASC 0 


ul de a avea doi ochi e o 
at grata spunem a r In expresia voyez caisse! ( 
dE cer), me ete fi agile" ablativ (pag. 88). 
"CE inutil să prelungesc insi sert 
tentiile sale (vezi de exemplu prefața la € 


sta 


i . i 
Erahe, Lexicon Altillyrischer Personennamen, 
Heidelberg, 1929. In-8", VIIL + 174 pag. 10 marci. 
D. Krahe este cunoscut publicului ştiinţific de cind a pe 
blicat, în 1925, un excelent studiu asupra rm = ză 
din Balcani, de origine ilirică. Volumul de faţă, ege: 


rii. e conceput după un mai 
8 4 ndiul D AA i si numele ilirice din Italia şi de 


ven rămas toate da- 
toda a ră aceiaş: numele sint insirate cu 

tele ru ded la atestarea lor, iar partea de discuţie cime. 

Jogică e dată dedesubt cu caractere mai Mici, pentru ca ni 

o confuzie să nu fie :bilă între ceiace se ştie precis și IpO- 


tezele pe care le face autorul sau pe care le reproduce după 


Există joasă i | acesta 
totuşi o serioasă deosebire între volumu esta 
şi i gi Pee numele geografice priveau vas i 
ranţă Iliria, chiar atunci cind originea lor Pa, si © 
ar, pe e prea, îti ură că Ba a 
ăin, cuiva ca À ` 
ere parte. desi atestate in Italia sau in Grecia, pot apeo 
rés e unui Îlir. De aici rezultă că în volumul care adună ari : 
mele de persoane e indispensabil să se facă un loc și ipo rA 
cului. De aceia găsim numele însemnate cu patru feluri 
i pă gradul de probabilitate al ilirităţii lor. : 
à indiferent dacă sintem sau nu de acord cu prag 
în privinţa originii numelui: volumul lui ne pune la sei 
mai toate datele ca să ne putem face o părere personală. 
lată o serie de exempie: Abbo, Annaeus, sint date ca pre 
ito, ca dubioase; ee rar 
ic si anume celtic; Amma, Anna, Tatta, ca r . Or, 
PE aceste nume aparțin unei aceleias categorii ala < 
proprii, care se intilnesc în toate limb ile CE mas 
tate, aşa încât e foarte greu de precizat cărei li pa a , 
chiar dacă avem date precise asupra originii peson FN 
Dar ipotezele d-lui Krahe, ca si ale mele de 5 a 
de mică importanță pentru moment: cerace ne inte ae 
este să avem tot materialul actual strins şi clasat cum ` 


4 ms AER CENI 5 177 


La noi se consideră în gencral ca o ruşine să publici o > 
de material. De multe ori insă trebue ani multă inteligență 
ca să faci un lexic bun, decit pentru o lucrare cu caracter ge- 
neral, care se bazează de obicei pe compilaţie. In orice caz. 
lucrările acestea din urmă au mai puţine şanse decit cele din- 
tăi să dăinuiască. 

D. Krahe adaugă ia lexicul d-sale citeva pagini în care 
grupează numele atit geografice cit si de persoane, după su- 
fixe si după părţile lor componente, Această încercare e 
foarte aleatorie, căci cunoştinţele noastre despre limba iliricä 
sint foarte vagi. Dar autorul nu-și face iluzii în privința difi- 
cultätilor operei întreprinse, cu atit mai mult cu cit d-sa în- 
suşi stabileşte că mare parte din numele ilirice n'au caracter 
indo<uropean, E frapantă în adevăr asemănarea cu numele 
latine, care sint de dată recentă si, în cea mai mare parte, 
împrumutate. Un detaliu, asupra căruia d. Krahe nu atrage 
atenţia, e faptul că, în tocmai ca numele latinești, cele ilirice 
conțin enorm de mult consoane geminate în mod sporadic 
(Atitto şi Atito, ete.) ceiace arată că aparțin unei formaţii 
populare. 

Citeva observaţii de amănunt: Andunocnetis aminteşte 
numeroasele nume galice ca, de exemplu, Afecnati, Druticni 
si altele; să fie oare am patronimic? Sufixul -accus 
sau -acus (Avidiaccus si Avidiacus, Seminiacca, Theu- 
taco) e desigur si el celtic. Alte sufixe, care se găsesc si în 
latineste sint -ussa (Bricussa) alături de -usius (Tatu- 
sius), -ullus (Germullus), -icca (Voranicea), etc. Pentru 
tot ce priveşte sufixele acestea se poate vedea volumul meu 
Les consonnes géminées. Foarte curioasă alternanța dintre 
Dasimius şi Dasumius, care aminteşte iarăşi un fapt latin, de 
dată ceva mai veche. Altă alternanță interesantă e cea u lui 
s cu z: Dazimos — Dasimos, Buzos — Busa, etc. 

lată două nume în -iscus pe care nu le-am trecut în li- 
stele mele (Romania, LIII, p. 539 si urm.), pentru că nu eram 
sigur de originea lor balcanică, şi pe care d. Krahe le admite 
ca ilirice: Daziscus si Olliscos. 

In legătură cu Veianius, nu se citează gladiatorul Veia- 
nius din Horaţiu (Epist. I, 1, 4). 

Pe noi Rominii studiile asupra llirilor trebue să ne inte- 
reseze întrun grad mai înalt de cit pe celelalte popoare ale 
Europei, întrucât e probabil că Ilirii erau in strinse legături 
cu Tracii. D. Krahe arată (pag. 153) că chiar la Troia se gă- 
sese nume care pot fi puse în legătură cu Ilirii. Aşa dar pen- 
tru cercetarea trecutului nostru e indispensabil să ne ocupăm 
de aproape de Niri, si pentru cunoaşterea istoriei Ilirilor stu- 
diile d-lui Krahe sînt de cea mai mare importanță. Singurul 
reproş însemnat care i se poate face e că ignorează aproape 


12 


178 VIAŢA ROMINEASCA —_— m. 
ublicatiile 
că miză s germani sint cei mai im 


dar chiar si Românii au pu ublicat un studiu desp A 
să fie folosite. D. ep by rul uit romine din Roma: 


numele proprii ilirice, 
ă nu sa ţinut sama de 


“aposa G. Mateescu, în studiile 
mani Se ST mime ilirice. E. păcat © 


aceste lucrări. Al. Graur 


Revista Revistelor 


Citeva zile la Berlin 


Invitat la Berlin de Sarrazani, di- 
rectorul marelui Cire cu acelaşi nu- 
me, să aziste la o reprezentaţie de 
wală, impreună cu ahi ciliva scrii- 
tori franceji, Jean-Louis Vaudoyer 
notează în „Revue de Paris“ cite. 
va impresii interesante. Judicioase 
şi impartiale, aceste note au mare- 
le merit de a marca o schimbare 
de ton în maniera de a privi pe 
Germanj a Francejilor. lată-l pe 
Vaudoyer plimbindu-se prin Ber- 
lin: „Deò parte si de alta a strā- 
zii, casele nouă ale unul cartier 
nou. Vile spalionse, inconjurate de 
arădini. Trebue să fim sinceri: 
Caut zădarnie urmele acelui fais 
mos rost gust german“, care la 
năi în Franța servea drept cuvint 
de ocară pentru orice arhitectură 
mai îndrăzneață. Aproape lonte a- 
reste locuințe plac pen armonia 
si simplicitatea liniilor, printrun 
nooclasicism care aminteşte plăcut 
de spiritualitatea stilului palla- 
dinn“. 

In impresiile sale din Berlin, 
Jean-Louis Vaudoyer se sileste să 
distrugă diverse prejudecăți care 
pănă acum erau monedă curentă in 
aprecierile Francejilor asupra vie- 
ţii berlineze. Tiergarten-ul, vastul 
pare-pădure din mijlocul Berlinu- 
lui, îl impresionează indeosebi: Pa- 
rizienii pot să-l invidieze. Dense- 
meni Grădina Zoologică din Benin 
i se pare lui Vaudoyer incompara- 


bil superioară lui Jardin des Plan. 
tes din Paris. Constat că pictura 
impresionistă franceză este mai 
bine reprezentată da Berlin decât 
la Paris. Muzeele berlineze posedă 
minunae colecții de tablouri ale 
șconlei franceze. „E sigur că cel 
putin pictura frantezä Germanii o 
iubesc  simeer”, După ce trece în 
revistă teatrele, cafenelele, cabare- 
turile şi cinematografele berlineze, 
gäsindu-le tuturor an farmec ori- 
ginal, altul decit la Paris, şi de 
multe ori mai plăcut, Vaudoyer 
spune: „N'am venit la Berlin cu 
ochii închiși, ca să spunem: Tot 
ce-i la noi e bun, tot ce-i Za vecin 
e prost, Trobue deci să recunou- 
stem incăodată că arhitectura si 
arta decorutivă germană nu sint 
nişte caricaturi arbitrare şi ridécu- 
ie, aşa cum credem noi. Stilurile 
zise nouă par la Berlin esite din- 
tr'o evoluție naturală. S'avem cu- 
rajul s'o mărtorisim: noi am luat 
obiceiul de a fi aşa de siguri de 
seuțul nostru estetic, am auzit a- 
lita Tăudindu-se, de secole, „gustul 
francez“, încît poate că nu ne mal 
ingrijim destul să menţinem gi să 
justificäm această veche reputa- 
lie." Şi Vuudoyer fnchee: „Lu 
mea exterioară există pentru Ger- 

mani în chipul cel mai pozitiv; ştiu 

să se bucure de ea și individual si 

colectiv, Această supunere a indi- 

vidului la colectivitate nu invplicñ 

nici o renunțare spirituală, nici o 

constringere a in ndentei. In 


180 VIATA ROMINEASCA 


acest sens, pr Francez Er gisi 
indemn si un ex - 
in, chiar daci nu stä decit câteva 
zile“, 
(Jean-Louis Vaudoyer: Revue de 
Paris, 1 lunie 1930). 


+ 


Romanul de azi 


Romanul francez manifestă azi o 
evoluție care pare o relnoire. Ce 
cauze au provocat inoire, 
so va vedea mai departe: 

Imediat înainte de războlu, ro- 
manul manifesta in Franţa tendin- 
je confuze si din această confuzie 
se degajau două genuri care cisti- 
gau sufragii abundente: povestirea 


romanului, a unei substi- 


lan liric; în 
timp se porii sa stilului să 
e construcţia. 


In felul acesta s'au măscul, de 
zece ani incos p ro- 
mane care sint și confesiuni si 


i ntru confuzia liri 
tative Prarile lui Ph. Soupauit ji 
Rent Crevel, care nu sint ne à 


romane. Între aceste tend-nje 
réminen na loc peniru cei rămași 
credincioşi tradiţiei, dar care cin- 
tau să se reinoiască adoptind o ati- 
tudine mai critică şi un stil ar 
Lewis et Irène” de Paul Moran 
poste fi un exemplu, in părţile lui 
bune. 


| In total, în toată acesstă perioa- 


dă i SIR in aceia de DE ina 
rele ju, nu prea apar roman- 
vieri adevărați si noi. Un Morand, 
un Montherlant sint scriitori buni 
dar nu romancieri. Adevăraţii ro- 
mancieri al el Loge ani A 
lupă războiu sint oameni ca 

taunié, Roger Martin du Gard, Du- 
hamel, A. de Chateaubriant; ei pre- 


lungesc În epoca actuală, cu dife- À 


rente mai putin importante, marea 
tradiţie naturalistä. 

Situația începe a se schimba è 
genul „récit psychologique" con- 
tinuă să orească, dar romanul 
poetic e pe moarte şi chiar Paul 
Morand a renunțat la efectele u- 
nui stil prea sunător. Romanele 
care se impun astăzi sint opere 
lungi, răbdătoare, scrise „en gri- 
saille", cum se spune, înzestrate cu 
acțiune complicată şi lentă, cit mai 
mult rezemate pe viată, De unde 
procedeele acestui roman nou ai 
cărui reprezentanți sînt: Julien 
Green, Marcel Arland, Emmanuel 


Robin, Emmanuel Bove și s | 


Bernanos ? Prima influență activă 
pare a fi o influenţă si ing. Se 
spaas adesea : Dostoevschi. E a- 
évärat, dar cr destul; mai è Ge- 
how. Apoi o influen 
ger Martin du G "dl insfirgit u- 
na engleză, George Eliot. Pe Aea- 
supra însă marea influență asupră 
tinerilor romancieri franceji o 
exercită naturalismul vechiu, dar 
ceva mai spiritualizat, tip interest 
André Therive. 7 5 
influența lui André Gide a orien- 
tat romanul cătră © concepție a 
„romanului pur“, care mu este nici 
narațiunea psihologică, mici Be 


acțiune, de psihologie și chiar de 
e. 


(Daniel Rops : Revue Bleue, 19 
lulie 1930), 


O istorie a literaturii bulgare 


Editura Christo G. Danov din 
Sofia a publicat de curind cursul 
regretatului profesor Boian Penev 
asupra literaturii bulgare vechi si 
nouă pe care l-a ținut în 1923, in 
două semestre, la universităţile po- 
loneze din Varşovia, Cracovia, Vil- 
na si Lvov. 

Cartea se deschide cu o lunză in- 

troducère în care autorul redă in 
termeni conciși caracterul esențial 
al literaturii bulgare în cursul des- 
făşurării sale istorice, Boian Pe- 
nev nu era din numărul acelor e- 
ruditi care compileazā documente 
fără să scoată nimic ce poale veni 
în ajutorul înţelegerii istorice, EI 
a aplicat studiului literaturii  bul- 
gare o excelentă metodă de anali- 
ză, o mare bogăție de informații bi- 
biografice și cronologice și mani- 
festă, asupra acestui subiect, © ex- 
repțiomală competență. Pretutin- 
deni în analizele lui totdeauna se- 
rioase şi aprofundate, precum si in 
judecätile lui, Peney a dat dovadă 
de un gust sigur si delicat, care con- 
stitue baza construcțiunilor lui. 
Nu se mărginește numai să inre- 
gistreze faptele, ci caută să le si 
explice, servindu-se de metoda u- 
nui analist pătrunzător, izbutind 
astfel să lumineze ideile care con- 
stitue utilitatea fundamentală a u- 
nei mişcări sau a unei opere capi- 
tale, a cărei apariție a insemnat 
malt în evoluția literară. a 

Boian Penev judecă si clasează 

operele obiectiv, după valoarea lor 
istorică, estetică și intrinsecă, El 
nu e nici strâmt, nici pedant, Ve- 
«lerile lui pătrunzătoare si precise 
asupra miscärli Jiterare, asupra e- 
voluției genurilor si a ideilor măr- 
turisesc un spirit clar văzător, am- 
ploarea si soliditatea conceptiu- 
milor sale asupra literaturii care 
este, după cum spune Gustave Lum- 
son : „un instrument al culturii in- 
tcriaare". 

Literatura bulgară prezintă in 
desfășurarea ei à perioade im- 
portante: perioada literaturii vechi 
si cea a Ieraturei nouă. „Divizin- 
d-o astfel, serie Boian Penev, nol 
avem în vedere spiritul ei, conți- 
utal ei şi ideile ei, Vechea literatu- 


Isi 


rā bulgurā se naşte în a doua ju- 
mätaste a secolului al IX-lca, iar pe- 
rioada ei se întinde pănă în a doua 
jumătate a seceta. ei XVII-lea, 
Prin caracterul ei esenţial si prin 
ideile sale substanțiale, această li- 
teratură are un caracter cu totul 
religios“. Boian Penev, ca gi alți 
istoriei literari bulgari, consideră 
pe călugărul Paisie <a nărintele 
nouäi literaturi bulgare. Filologul 
B. Țonev mergea cătră o epocă 
mal depărtată: el considera culege- 
rile aise ,,damaskini, contimind 
predici scrise Antr'o limbă simplă 
si vulgară, ca punctul de plecare 
al nouâi literaturi bulgare. Autorul 
trece în revistă, în mod succint, o- 
riginile şi desfăşurarea Mteraturii 
bulgare vechi, precizînd importan- 
la operei sfinților Chiril și Meto- 
diu, inventatorii alfabetului slav, 
a “discipolilor lor si a reprezentun- 
titor de frunte ai acestei literaturi. 
EI consacră studii scurte seriito- 
rilor: Clement, Constantin, călugă. 
rul Cosma, Cernorizetz Srabär, loan 
Exarcul, Grigorie Tamblac, patria- 
hui Eftimie si Constantin din 
Costenet. Trecind la scriitorii epo- 
cii post-paisiene, autorul vorbeşte 
de: Sofroni, Petru Beron, V, Apri- 
lov, Neofit din Rila, Naiden he- 
rov, Ivan Bogurov, G, Racovschi, P. 
Slaveicov, Liuben  Caravelor și 
Hristo Botev. 
Celace face ca lucrarea lui Bo- 
ian Penev să fie foarte importan- 
tă şi interesantā este alegerea pe 
care a făcut-o figurilor celor mai 
calificate din vechea si noua lite- 
ratură bulgară. El nu cercetează de- 
cit opera celor mai buni scriitori, 
aceia care pot fi numiți ,ckasicii 
bulgari“. 
(Nicolai Dontchev: La revue bul- 
gare, Mai-Junie, 1930). 


+ 


Rolul femeilor după Ford 


Un redactor al publicaţiei pari- 
ziene „La Revue Mondiale” a stat 
de vorbă cu Henry Ford, întrebin- 
du-l cum epoca noastră mecanică 
— de care în bună parte insusi 
Ford e responsabil — va modifica 
viața și mica femeii, 

îpoca maşinii, a spus llustrul a- 


mn a Re Da = 


182 VIATA 


RS 


merican, va fi epoca confortului. 

Femeile vor fi scipate de munci 

penibile. Ports electrică se va găsi 
a 


necentra 
numai la orage. Ea se va rāspindi 
Şi în jară pe pe, e si 
emei cătră livezi „urbori $1 p + 
e 
viața sgomotoasă a marilor x 
asigurindu-le astfel tuturor o via- 


ceiace le va permite să scape 


jā pai umană Și mai nt 


Dar Ford nu crede ca femeia să 
vreodată egală bărbatului 


bune. Dacă femelle sint înțelepte, 
spune el, ele constitue o putere, dar 


1» 


-a _-- —— 


ROMINEASCA 


numai în sinul fmmiliei și nu în in- 
dustrie. Căminul este rațiunea de a 


fi a luc 


nu exi- 


i 
stă decit ca un izvor care alimen- 


tează căminul. In industrie, ma 
diminuare decit una de augmenti- 
precis si me- 
ca 
maşină, N'a nici spi- 


ile sim mai degrabă o forţă 


re, Ele mau spiritul 

canic si n'au râbdarea de a 

orty minul o 
t 


de iniţiativă. Sint mai apte à 


primi ordine decit a descoperi sin- 
trebue  făcul. În géne- 
ral, nici la ele acasă ele n'au ne- 
yoe să ia hotăriri, Bânuese că îi 
este greu femeii să ia o hotărire în 
viața curentă, deoarece pceasta cere 
experiență şi experienţă femeile 


gure ceiace 


n'at, 


O femte poate foarte bine, acasă 
lu en, să-și câștige experients de 
care are neybe, dacă are energie 
si un spirit pozitiv, Dar nu <red 
că natura care le caracterizează în 

să le facă apte să pătrun- 
atacerile age 
ale si industriale. Instinetele lor 
mnt mel bune decit ale bărbaţilor, 
dar intr'o altă ordine de idei; chiar 
luerătoare, acasă seu În uzină, ele 
sînt dependente, dar nu dovedesc 


dă cu succes in 


nici o inițiativă, 


BärLali şi femei, în loc să 


se 


combată cum o fac în zilele noas- 


tre, trebue să învețe ne 00 


Dacă bărbaţii şi femeile Wuarează 


asociaţi, cu unul şi acelaş scop, Se 
t dec 


ajunge lu ceva 


n 
rezultetu! obținut astăzi, fiecare 


la 


tacrind în felul lui si insistind u- 


tendent ci s 


fel din asoc 
ca bărbatului şi f 


am reușit 
am reuşit lucrin 
oarece «red că bunele 
femei si bunele idei ale 
bat — reunite 
inteligente. ze 
este una din expresiile 
vorite. 


(Henry Ford: 
diale, 13 tulio 1930). 


despre 
nautice 


punctele 
enciclope 
a se 
diévale" 
cunoştinţelor : 
sens, ea tre 
nunte a căl 


lică 
țină cetitori 
lucrări în t 
si nu 
timp. 
riureste de 
celei mai im 
ren unei encicl 
alegerii articolelor. 
de întrebare: O cl 
pue să satisfacă toute 
să se sacrifice tuturo 


supra drepturilor lui, asupra 
dividualităţii şi expre 

lui, Nici unul din e 
Ā se comp 


N 


Enciclopediile 


După un interesant istoric al en- 
ciclopedillor mari, 4 
torul aduce cite- 
nciclogpedii- 
si organizării lor, 

ă uităm, spune auto- 
ună a tuturor bi- 
iclopediilor este 
u atit maire- 
ă mal mult 


mane și engleze, au 
va contribulii asupra € 
lor în general 
Nu trebue s 
rul, că soarta com 
[iilor şi ene 
să îmbătrinească si e 
pede cu cit progreseaz 
cercetările ştiinţifice: 
storm sau asupra 
în. scris acum 7 sau à 
riscă, publicat azi, 
tul învechit 
competente. Şi ace 
trece în tir i a 
cunoștințele nous 
H yr vedere 
die trebue azi să renunte 
„une somme mé- 
„ca ur breviar al tuturor 
întrun 
bue deasemenea să re- 
ăuzi așa zisa 
să se mulțămească să- 
i în curent cu ultimele 
impul unci oarecari = 


rezenta ca 


rea lungi — periosde 
Léeneti stare de lucruri 
asemeneu asupra rtii 
portante din 

opedii, adică 


i să nu fie pre- 
lectete reci- 
proc. O nouă putere se naşte ast- 
iatia complectă în man- 
emeli. d 
Experienţa am făcut-o singur si 
narte bine; 
d cu Mrs Ford, de- 
idei ale unei 


- formea 
„Intelligent 


să apară cu to- 
e persoanelor 
laşi lucru se pe- 
mille ştiinţei : 

se înmulţesc, 


tuturo 


curier Ltd ie. 
r modelar e 


lemere, să se transforme, în oare- 
care limite, întrun suceedaneu de 
ziar, succedaneu, e adevărat, mai 
savant şi mai prudent ? 
O problemă nu mai puțin gravă, 
lot relativă la alegerea articolelor, 
este aceia a proporțiilor. Lungimea 
unui articol, e uşor de înțeles, nu 
poate fi măsurată după un criteriu 
absolut, Trebue să se țină sama 
în primul rind că un subiect foarte 
interesant poate [i elucidat în cu- 
vinte puţine, pe cînd altul mai res- 
trins cere o explicare mai lungă. 
Dar chestiunea cea mai gravă este 
determinarea subt ce vocabulă se 
vot aseza studiile monografire şi 
care altele vor trebui să fie obiec- 
tul unor notițe scurte. Cum nu se 
poate, din rațiuni evidentie, să se 
reducă articolele la un număr res- 
trins (căci ar trebui Ja rindul lor 
subdivizate si sar ajunge astfel la 
enciclopedia sistematică, ct toate 
inconvenientele ei), tot așa nu se 
poate stabili totdeauna si numai 
tect la ce punct trebue să se o- 
prească. Trebue apoi să considerăm 
ră o oarecare unilormitate a crite- 
viilor este totuşi necesară, dar că 
nu mai putin indispensabilă este o 
oarecare elasticitate a acestor cri- 
erii însăși. „Formarea unei enci- 
clopedii — a seris foarte just Gar- 
vin in prefața ultimei ediții a enci- 
clopediei Britannica" — este un 
processus organic, care desfide ori 
ce incercare de a stabili mai din- 
ainte reguli exacte și  mecanlee”. 
Ceiace este adevärat, dar nu poale 
fi luat în sens absolut. Excelența 
unei enciclopedii, adică posibilita- 
ica cu ea să fie consultată cu suc- 
ces de cei mai mulţi lectori, de- 
pinde mult mai putin de faptul că 
aduce citeva articole foarte bune, 
opere ale unor savanţi însemnați; 
«a trebue să manilesteze un carac- 
ter practic şi organic al planului, al 
armoniei între diversele părţi, al u- 
nui just sentiment al proporțiilor, 
sermifind de a stabili celace tre- 
me explicat, ceiace trebue numai 
indicat şi, insfirşit, ceiace trebue 
lăsat la o parte, Şi aceasta nu poale 
fi determinat caz cu caz. lată pen- 
truce o enciclopedie este foarte rar 
bună la prima ei ediție: e mai u- 


___ REVISTA REVISTELOR 


PES. TER 185 


şor să descoperi greşelile decit să 
le eviti, 


{Alberto Pincherle: Scientia, 1 
August 1930). 


+ 
Moda si industria mätäsel 
Produsele industriel  mălăsel, 


mai bogale sau mai modeste, tre- 
bue să răspundă capriciilor modei. 
Varinfiuniie acesteia din urmă au 
repercusiuni adinci asupra diferi- 
telor ramuri ale industriei care 
face gloria si bogăția regiunii lyo- 
neze, Astfel, dările de sumă pe care 
le publică Camera de coment din 
Lyon amestecă în numeroasele sta- 
listici, care sint elementul esen- 
tial al documentării lor, şi nume- 
rouse si interesante ronsideraţiuni 
asupra evolutiei modei și contra- 
loviturilor ei. 

Pe lingă testturtie prele, de in- 
altă calitate, moda n rāmas credin- 
cioasä tesüturilor de mātasā im- 
primată. Clientela mondială, mai 
ules pariziană si #mericanā, à tli- 
lizat pentru modelele ei, in curst 
anului 1929, u cantitate considers- 
bilă de impresiuni de tot Telul : 
crêpes de Chine, mousselines, erë- 
pes salin, gazes, pongés, ete, 

Totodată, mătasa chimicã (ace 
tatā si visenasă), a cărei producție 
va desfăşurat în proporţii imense, 
a fost si ea întrebuimtută foarte 
mult, chiur pentru wmbrekele de 
vară, 

Dările de samă ale Camerei de 
comerț din Lyon publică foarte in- 
leresante tablouri privitoare ki re- 
percusionile capriciller modei usii- 
pra industriei mätäsei. Este In ele 
un document cu totul instructiv 
privitor la situația pe care publicul 
o bănueşte numai, dar pe care nici- 
odată nu şi-o poule imagina com- 
plect. Documentul scesta urută cum 
ştie producătorul de mătasă Iyoneză 
să evolueze, să adapteze şi să-si 
menţină în toată lumea importan- 
ţa, influența si reputația lui, 


(Edouard Payen; L'Economiste 
Français, 16 August, 1930). 


+ 


186 VIATA ROMINEASCA 


Lupta contra cancerulai 


Frecvența cencerului devine din 
zi în zi mai amenințătoare, Aproa- 
pe 10% din fiinţele omeneşti mor 
de această boală, Pe cind, odini- 
oară, ea ataca pe omul ajuns în de- 
clinu! vieții sale, adică spre vinsta 
de 50 sau 60 de ani, astăzi nici adul- 
tul nu este cruțat. Cazurile de can- 
cer între 40 şi 45 de nmi sint ob- 
servate de câtră medici a pe 
zilnic. Pentru cancer nu e un 
tratament specific, Generaţia noa- 
strā trebue să se mulțămească cu 
elementele terapeutice pe care le 
posedă. Intr'adevär : 

1. Putem reduce numărul cance- 
rosilor, modificind prin igiena fi- 
zică si morală starea generală a 
individului, 

2. Andatä ve răul este wdeclarz., 
bänait numai, putem suprima foar- 
te bine cancerul, căci la început el 
nu este decit o maladie locală, Pen- 
tru a suprima acest cancer dela în- 
ceput, trebue făcută educația publi- 
cului, astfel ca diagnosticul să fie 
pus numaidecit. a majoritate 
a cancerelor sint accesibile chirur- 
giei, O operaţie făcută nun decit 
procură, cu o mutila minimă, 
cele mai mari şanse de Insănăto- 
sire. Operatiile mutilante și grave 
sînt deja consecința unui rău re- 
cunoscut ca întirziat. Pentru a ob- 
ține rezultate msi satisfăcătoare 


In cursul normal al vieţii lor con- 
fralli noștri (medicii) dintro sen- 
sibilitate excesivă, nu îndrăznesc să 
atragă atenţia bolnavului asupra 1- 
deil „cancer“, În cel mai mare nu- 
măr de cazuri se simt obligați să 
spună minciuni, Dece ? Pentru că 
ideia cancerului e legată de acein à 
morții fatale. Or, nimic nu € mai 
fals. Operat la incepui, cancerul 
rocură o cură definitivă. Dar tre- 
reg PAT re) de la început. Propa- 
ganda ligilor anticanceroase trebue 
> răspindească această îndoită i- 
ec : 

a) modificind starea generală a 
individului, prin igienă și prin alte 
precautiuni et rt si alimentare, 
diminuăm şansele cancerului ; 

b} cancerul, ducă este operat la 


început, aduce, cu un risc mini- 
mum, un maximum de șanse de in- 


nea că nu el trebu 
tumentul contra cancerului „Aud 


uneori pe bolnavi zicând : „Mie-mi 
convine radium, sau razele x, sau 


chirurgia", Or, la fiecare caz in 
parte corespunde un tratament 
determinat pe care, singur, numai 
medicul îl poate aprecia. Bolnavul 
nu trebue să indice niciodatä sim- 
patii pentru un mijloc terspeutic 
sau ahul. Astăzi, orice individ atins 
de cancer trebue să-şi spună: „Ori- 
care ar (| tratamentul pe care mi-l 
propune doctorul, trebue să-l ac- 
cept numaidecit si fără ezitare“. 


(Dr. Victor Panchet: La Revue 
des Vivants, lulie 1930). 


+ 


Anatole France şi Emile Zola 


Judecindu-i după tendințele o- 
perei lor, Zola şi Anatole France 
trebulau să fie prieteni, prieteni 
buni. Ambii au lucrat pentru po- 

şi au vrut să-l pasioneze, mim- 
Bi aa afiat aci de iertare de 
rat nternațio- 
` iata rh fii ai ace- 
leiasi A 

Totuşi oamenii ac tia n'au fri- 
CRUE Dumă. Fără îndoială, 
cătră sfirşit, Anatole France a în- 
tins tui Zola o mină cordialñ, dar 
acesta nu-i va fi iertat niciodată 
evițieile aspre aduse operei sale. 
Căci Anatole France a fost cu de- 
săvirsire aspru pentru Emile Zola, 
şi l-a criticat cu © pasiune de care 
n'ar fı fost crezut capabil. Tatăl jui 
Rougon-Macquart a avut mult de su- 
ferit, si neincetat, dela morga și 
satira creatorului lui Monsieur Ber- 

eret. 
$ Şi totuşi, Anatole France a fost 
totdeauna atras de opera lui Zola. 
Evident, criticind-0. 


amestece în discuţie si numele 
Zola. La fiecare moment, 

lui Zola revine subt condeiul lui A- 
natole France, Fie că v des- 
pre autorii cei mai putin asemănă- 
tori, despre Octave Feuillet, Paul 
Bourget, Alphonse Daudet, Maurice 


u putea să 
serie ceva sau asupra cuiva fără să 


. Montégut, H. de Balzac, Abel Her- 


mant, Lucien Descaves, Rosny miné, 
Verlaine, George Sand, Fr, Coppée, 
etc, Anatole France găseşte tol- 
deauna mijlocul să insereze şi nu- 
mele Iui Zola sau să-i cileze ope- 
rele, 

Zola a fost astfel) mult timp „la 
bête noire de France“. Anatole 
France îl vedea peste tot, Era obse- 
dat de et, si în fondul lui chiar sa- 
tisfäcut poate. ,Trebue să scriu tot- 
deauna asupra omului acesta teri- 
bil”, seria el. „Dacă Zola a inven- 
iat naturalismul, apoi numai alții 
l-au perfecționat. Maşinile pe care 
le construesc inventatorii sint tot- 
deauna rudimentare... Trebue să 
considerăm că d. Zola e mai putin 
fidel doctrinelor sale, decit o spu- 


REVISTA REVISTELOR 185 


ne si decit o crede“, etc, Il taxorză 
drept „stingaciu“, drept „poet fără 
graţie, dar nu fără energie“, „Ope- 
ta lui toată e bazată mai mult pe 
ficțiune; are mai mult din „Jido- 
vul Rătăcitor” decit din „Cousine 
Bette“, 

Dar mai tirziu ambii scriitori nu 
căzut de „acord asupra afacerii 
Dreyfus. Si Anatole France, care 
ani de zile i-a criticat opera şi în- 
treaga-i activitate, nu ezită să a- 
ducă omagii publice lui Emile Zo- 
la, Delractorul deveni un credin- 
cios. Ti plăcea cătră bătrineță, să 
caute a se delecta sincer cu pu- 
gini din „Germinal“ și ,l'Assom- 
moir", 

(Fernand-Demeure: La Revue 
Mondiale, 15 August 1930). 


Miscarea intelectualä în străinătate 


Literatură 


Gérard Gailly, Flan et „des 
Fantômes de Trouville”. La Re- 
naissance du Livre, Paris) 


Cercetări minutionse l-au dus pe 
Gailly pe calea unor descoperiri de 
mare prel : în Education sentimens 
jale se află o importantă parte de 
autobiografie. Indărătul d-nei Ar- 
noux pure Caroline-Augustine-Eli- 
sa Foucault, pe care Flaubert a in- 
tilnit-o întăla oară pe plaja dela 
Trouville, în August 1836, cind n- 
vea paisprezece uni Si jumătate, 
Mulţămită investigaţiunilor privi- 
toare lu familia Elizei Foucault, 
Gailly limureste intreaga viață n 
eroinei. Intre altele, a aflat de exis- 
tenta unei prime căsătorii cu loco- 
tenentul Judée, Al doilea soț a fost 
un evren prusac, Schlesinger, mo- 
delul lui Jacques Arnoux din Edu- 
calion sentimentale. In umbra me- 
lancolicã a Elizei Foucault se vede 
desfäsurindu-se soarta tristă a lui 
Flaubert, | 


Lettres d'Edgar Poe d John Al- 
lan, traduction française d'André 
Fontainas (Ed. Crès, Paris). 

Sint deosebit de inleresante n- 
veste serisori aflate In Muzeul din 
Richmond (Virginia), Din cele pu- 
blicate, în număr de treizeci si una, 
cele mai multe sint adresate lui 
John Allan, tată! adoptiv al lui Poe, 
D-na Mary Newton Stanard, autoa- 
rea unei biografii a lui Poe, a in- 
sotit aceste scrisori cu numeroase 


note, înlesnind înţelegerea multor 
puncte obscure. Editorul fruncez, 
Fontainas, a adăugat, în prefaţă, o 
scrisoare inedită udresată de Poe, 
în 1823, lui „New England Magi- 
zinc“, 

Aceast culegere ne înfățișează 
lupta n două temperamente care nu 
se puteau împăca, Cu ajutorul lor 
putem pătrunde wmărăciuneu lui 
Poe cind s'a văzut silit să intre în 
armată, să sufere ironiile din pri- 
cina intäielor sale poeme si să plă- 
nujască plecarea în Frantu cu sto- 
pul de a se înrola, cu La Fayette, 
in armata destinată să liberere Po- 
loniu. 


Romane 
\ 


Maurice Genevoix, L'Assa si. ( 
Flammarion, Paris). 


Didier Soucaille, un degenerat, 4 
asasina! 2 bātrini, pe binefăcătorii 
săi. A fost arestat, condamnat ln 
moarte şi ghilotinat. Un prieten din 
copilărie al ucigașului, fiul judecă- 
torului care a instruit această a 
facere, pepe după douăzeci tle 
ani, însemnările făcute de tutà-säu 
în legătură cu acest asasinat care 
l-a preocupat multă vreme _ dupi 
proces, Cu ajutorul acestor insent- 
nări, al amintirilor sale si al mär- 
turillor altora, prietenul fmerarei 
sû reconstitue figura asasinului, 
substratul psihologic al crimei, im- 

rejurările în care es a fost pusă 
fa cale și apoi realizată. 


MISCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 


Această minuțioasă anchetă e o 
adincă pătrundere în sufletul ome- 
nesc. De o puternică si zguduitoare 
realitute sint paginile în care se 
descrie urmărirea ucigașului, 


René Jolivet, FEpave. (Êdit des 
Portiques, Paris). 


Eroul romanului, Jean Raval, e 
un om de o inteligență mediocră, 
dar foarte cinstit. Intr'o zi, el află 
că tatăl si bunicul său au lost nsa- 
sini si, grație unei logici bolnăvi- 
cloase, trage concluzia că și el e 
osindit să devină asasin, Obsedat 
de această idee, viața și actiunile 
sale iau o cale cu totul bizară, Ra- 
val trăeşte numai în mijlocul os- 
menilor certaţi cu Justiția şi nl fe- 
mellor de stradă. De această obh- 
sesie chinuitoare, el scapă comi- 
tind o «rimă imaginari. 


Jean Rameau, 13 passion de Na- 
daline. (Ed. Albin Michel, Paris) 

Se îimâăţişează aci lupta tragică, 
ce se desfăşură în sufletul unui 
preot, între sentimentul de drago- 
ste şi îndatoririle lui sacre, In mi- 
nunatul decor al țării Bascilor, trä- 
este abatele Déodat Barnus, suflet 
mles, blind si generos, El lwuptä cu 
Inversunure împotriva ispitei ce 
i-p aduce În cale Nadaline. o biatñ 
țărancă pe care o creşte şi care-l 
adoră aşa cum abatele îl adoră pe 
Dumnezeu, Din clipa în cure a lusa- 
t-o la dinsul, abatele e pentru en 
lumina şi viaja, Nadaline e pentru 
dinsul nu numai obiectul unei mii- 
siuni caritabile, ci ispiin căreia tre- 
bue să i se Wnpotrivenseñ si al cărei 
trinm fi face pe umindoi să su- 
fere. Calvarul lor se încheie in bea- 
titudinea morţii care îi unește subt 
siulgiul rece al zăpezii, în vare-i 
infăşură nature. 


Hans von Hülsen, Der Schatz im 
Acker (Elgenbrüdier-Verlag, Berlin- 
Solothum). 


Istoria unei familii de negustori 
dintr'un mic otas dle provincie, Ac» 
lunea se petrece pe la mijlocul vea- 
“ului trecut, între 1830 şi 1866, Au- 
iorul pune în contact figura tätälui, 
negustor de anodă veche, cinstit şi 


187 


bonhomme, cu principii morale so- 
lide, si figura fiului, întreprinzător, 
fără scrupul, fără prejudecăți, dur 
in acelaşi timp fără nici o morală si 
fără nici un caracter, Este descrisă 
ruina şi decmlența acestei fumilii. 
din pricina Împrejerărilor nenoro- 
cite. Un bun roman, care poate 
sta alături de celebrul ,Budden- 
broocks” al lui Thomas Mann. 


Filozofie 


Albert Autin, Laicité et liberté de 
conscience (Bibliothèque de philosophie 
contemperaine, éd, Alcan, Paris). 


Autorul defineste luicitatea vu o 
atitudine lipsită de prejudecăţi, și 
studiază aparițiu ci în domeniul 
metodei în genere, ul exogezei, al 
filozaliei, al moralei, al invätämin- 
tului. Prevede un viitor de tolv- 
ranţă In care fiecare disciplină se 
va destăsuru într'un mod indepen- 
dent şi În care reprezentanţii vu- 
getärii religioase vor renunta ei în 
sisi să mai exercite vre-o ronsirin- 
gere, 


Daniel Essertier, Philosophes «et 
savants français du NK-e siècle. Ex- 
traits et notices. V. La Sociologie. (Ed. 
Alcan, Paris). 


Această culegere de exiruse api- 
re ca o complectare a bibliografiei 
critice asupra raporturilor dintre 
psihologie şi sociologie, pe care a 
publicat-o Essertier acum trei ani, 
Pe lingă o excelentă alegere din 
textele cele mai carseteristion, u 
par aci numeroase nole Judiviouse, 
care constitue o cit se ponte de 
bună expunere a problemelor, Aus 
torul e preocupat de scoaterea in 
evidență a raporturilor interne din- 
tre psihologie şi sociologie și n 
punctelor lor de pătrundere. 

Extrasele sint făcute nu numai 
din opera sociologilor de strictă 
observanță (Durkheim, Mauss si 
elevii lor), ci si din a criticilor 
realismului sociologie (ca Tande 
sau Richard}, n psihologilor (ea 
Delacroix), a linguistilor (ca Meil 
let), a istoricilor (ea Granet), a e- 
conomistilor (cu Simiand), ete. 


Bibliografie 


. Stere, Documentäri şi lămuriri politice. Prelu ii: Partidul naţio- 
PSN adr si „Cazul ur ate Editura „Adevărul*, 1930, Pretul 
P ară Sanielaviei, Literatură şi Ştiinţă. Bucuresti. Editura, „Adevărul“, 


Te pe-a ha Istoria Rominilor din Dacia Traiană. Ed. a Til-a. Vol, 
XI (Istoria politică a țărilor romine dela 1822-— 1849). Bucureşti, Ed. „Cartea 
'Rominească“, 1930. Preţul 180 lei. E 
D. I. Suchianu, Manual de Sociologie. Bucureşti. Editura „Adevă 

rul”, 1090, Prețul 57 lel : 
AL. Rosetti, Cercetări asupra gratu 
Socec, 1930. 
Se Ve Chineza, Aspecte din literatura maghiară ardeleană. Cluj, 


Y 00 lei 
ista „Societatea de mine”, 1930. Pretul | $ 
a WA Comerţul romîn şi criza postbelică. Craiuva, „Serisul 


Re Icoana unei şcoli dintr'un colf de fară rominesc. 


Năsăud, 1930. Preţul 200 lei. 
Iacob Wassermann, a 

Ed. „Cugetarea“. Prețul 140 lei. 
Stelian Metzulescu, raden kae Şi 
i», 1930. Preţul | 
ua paz me E S Mila de a pna „Societăţii 

pentru protec . Ploeşii, 1930. Preţul 25 

a. ra NAS re: (Scrisoare cătră Pizoni). Traducere 
i 40 lei. 4 
0 geie oien A Jocuri romineşti Rd Ox un y 
dice alfabetic şi bibliografic al tuturor jocurilor noastre po Bucu 


pina, 1929. Prețul 40 let, 


Th. Brâtescu, Sentimentul naturii în opera lui Horaţiu şi Virgiliu 


Studiu. Silistra, 1930. Preţul 25 lei. 


lui Rominilor din Albania, Bu. 


Cazul Maurizius. Roman. 2 vol Bucureşti. 


Schițe şi povestiri. Craiova, : 


i f „BIBLIOGRAFIE 191 


Virgil Treboniu si Grigore Ancu, Legea poeziei pure. „Naţionala“, 
1930, Pretul 40 lei, 
Fr. Grillparzer, Medea. Dramă in 5 acte. In versiune rominească 
V. Tempeanu, Fălticeni. Tip. Bendit. 1930. Preţul 30 lei. 
J. Krishaamarti, Viaja eliberată. Editura „Stelei, 1930. Preţul 60 del. 
C. Săteanu, Anecdote literare. laşi, Tip. „Albina“, 1930. Preţul 40 lei. 


REVISTE PRIMITE LA REDACŢIE: 


Ephemeris Daco-Romanx, Annuario della Scuola Romena di Roma, IV ; 

pu Gral si sullet, Revista „Institutului de Filologie si Folkior*, vol IV, fasci- 
cula Il; Codrul Cosminului, Buletinul „Institutului de istorie gi limbă”, VI: 

 Studi Rumeni, volume quarto (1929—1930); Independenţa Economică, anul 
XHI, No. 3; Viața Agricolă, anul XXI, No. 13-16; Tara Birsei, woul M, 
No, 5: Revue internationale du travail, vol, XXII. No. 1; Buletinul „Cărţi 
Rominesti*, anul Il, No. 5; Corespondenta Economică, anul XII, No. 8; 
Revista de Drept International, anui I, No. 1; Congresul cultural al Aso- 
Ciatiunil pentru literatura romină şi cultura poporului romin „Astra” (Tran- 
sivania, anul 61, No. 1—6): Arhivele Basarabiei, anul II, No. 2; Buletinul 
Statistic al Rominiel. 1930, No. 2: Gindirea, anul X, No. 3-9, 


ES 


Märia-Sa Puiul Pădurii! 


Cine a spus că timpul fuge? 
Vremea cea mal adincă stă de față 
Cu umbrele morților care se 'ntorc, 
Cind noi trecem. 


De citeva zile, cerboaica fătase departe de pirău, întrun 
ponor singuratic. Locul cel vechiu din peşteră, unde avea obi- 
cein să-şi adăpostească în fiecare an puiul, acuma nu mai era 
slobod. O ființă străină venise şi-l ocupase, întovărășită de un 
cine groaznice cu coama zbirlită de spini de aramă. Aseme- 
nea cine nu se mai văzuse în acea împărăție. 

In şase toamne, acolo fusese adăpostul ei. Acuma, de câte 
ori se furisa la pirău si întindea gitul, simțea mirosul fumu- 
lui şi zărea şi pe celalt tovarăș al omului, scânteind, frămân- 
tind limbi si braţe si räsuflind abur. Acel diavol care apare 
si dispare,creste si descreste, care se preface în furtună si 
balaur pustiitor, numai de om poate fi scornit prin meniri, 
descintece si suflări. De el se tem toate vietätile pădurii. Cu 
toate acestea, zăvodul i se închină si se bucură de el ca de 
soare. Cinii au legümint de prietenie cu oamenii si au invä- 
tat dela ei multe, us 

Acolo, în ponor, cerboaica alesese locul cel mai bine càp- 
tusit cu iarbă veche, subt o streşină deasă de fag. Avea că- 
rări de scăpare la timp de primejdie, înspre două vitiuge. 
Fagul începea să-și scuture cele dintăiu foiti galbene si ca sta 
cu picioarele subpuse şi cu urechea atentă, avind lingă pulpa 
caldă puiul. Simtea mirezmele pădurii umblind în jurul ei 
ca nişte zboruri de vietăţi. Auzea stins, în funduri de văi, un 
scheunat de vulpe ori o chemare de lup și înțelegea că acei 
dușmani îşi incep vinătorile, Dar ea era departe de ei gi bine 
adăpostită. Din cînd în cind sosea, la subsuorile fagului ce- 


| Capitol de roman. 13 


196 VIAŢA ROMINEASLA 


x 4 + : 11 y LA în 
à + Dacă e la vreme asupra ei, i sanină 
nada Rudi oua şi-i bea cel dintăiu singe. | 
£ Unul dintre lupani, cel din prei să de Magi Piti se 
ă ă dintre pietrile margine. Scinci 
and Re ra obişnuită. ita cea bătrină o luă tie 
el iezis, îl ajunse, îl izbi cu pieptul și-i dădu o ovins sx 
colț în ceafă. Lupanul rinji si birii. Lupoaica îi pagana e 
lovitură: el se supuse plecind DRE luă tăcut la deal, 

r&i fusese ho . re no 
aa e mes r, haita se opri si se lipi cu ta 
de pămint. Lupanii o rares sen gina eei ou si r 
la fel. Stătură aşa până ce începu ariei ăi Aer 

i i mărunte, si pănă ce bătrinei îi ven i 
Larsen de lapte. Acuma era vremea cea mai so cer 
stringă împresurarea, căci puiul zbătea ugerul și ma 

i inärii. ; 5 
zi er eaae meseotit ca niște şerpi ai umbrei, optinis 
se si inaintind iar, pănă ce, din patru părţi, cu ga auzi 
mugetul dulce al mamei indemnindu-si viţeluş ia 

Atuncea haita cea bătrină chelălăi scurt un îndemn e 

ii se năpustiră asupra fagului. C'o zbatere iarna 
re răcnet care i se stinse Au gg mg si sa 
cordat, ci ei şi : Ă „el 
capu Mljat. is re pree eter ei atacul. Puriul rămase li- 
pit de pini rata pâraie Sia rr a a cae lupanul 
i *rboaicei se F | 5 a 
cel ia Din pise, cerboaiea sări peste 6 într arc mi; 
la n ii u . Li 
ruga tur arr ms crincen pe urma ei. Dar era mes ură 
ziu. O alungau lupoaica si doi dintre lupani. Rämase E 
rind în urmă, schelălăind s Pt D ji be gp st > 
i i pe 
grabnic asupra cuibului. Aco siră a ur 
j iului, Il rupse la git, ti lemp 
fija mg, Spa abeie de dinainte în degul li 
ipi Mii, v - rupă intro : $ 
iei mr ge Aa timp dintr'odatä. pere anier à 
intro parte, cu botul negru si ochii umezi, au pi à ca 
Cum năvăliră si ceilalţi, căzură întăiu asupra crea, a Sera 
tindu-l; apoi dintr'odată își înfipseră colții în pradă, sii 
a és sia neig RD fapa Din PS ad iae, să 
asculta în urmă, Semnalele u : 
epres tie ouă: era alungată din cea dintăiu clipă; Là 
Ron cun e ge camion Adu 
bălțile pădurii. Lupii vineaz ere ra 
i me urme, dind semnul. Pădurea tăce ul 
seg o si iaraşi la fugă înspre vale, speriată de această tà 
cere. 


MARIA:SA PUIUL PADURII 197 


Făcu un ocol larg, după aceia, cu mare fereală, oprindu- 
se ȘI pornind iar, începu să suie colina prin alte hätasuri, 
regiunea era încă primejduită si stătu un răstimp îndelungat, 
neclintitä, în marginea unui luminis, amestecată cu trun. 
chiurile copacilor si cu umbra. Tirziu îndrăzni să înainteze, 
cu aceiași fereală si cu aceiaşi luare-uminte a tăcerii, 

Două luminii îi tere in ochi și blänita ei avea înfio- 
rări. Era vremea cîn puiul trebuia să-i usureze ugeruL Se 
oprea, ca şi cum l-ar fi așteptat să-i treacă subt pintece. El 
insă nu era acolo; rămăsese în altă parte. A rămas în sălașul 
lui, lipit de pămint, s'o așteaptă, Trecu spre fag şi se opri iar 
în preajmă, însă încă departe, cu urechea atentă, cu nările 
infiorate, cu toată fiinţa pătrunsă de ameninţarea unei pri- 
mejdii. Işi dădu sama tirziu că vinătorii plecaseră şi boarea 
zilei spălase urmele lor. Se apropie mai tare şi mugi blind, 
abia auzit, Puiul nu răspunse si nu veni. Dar nu se inălță nici 
strigăt de duşman. Ea îndrăzni să se apropie deplin; dădu 
numai peste stropituri de singe. 

In aceiași clipă, din urmă, sunară chelălăiturile lupilor, 
U găsiseră deci urma şi iar o căutau. Unde era insă puiul ei? 
Trebuia să-l caute. Toată fiinţa e: il cerea. Fierbea în fiori 
şi-l cerea, să-i dea dreptul at lui. 

Cu lumini de singe zbătindu-i-se subt pleoape, ciuta făcu 
iar săritura dintăiu. Instinctul o ducea sigur spre salvare. a- 
mestecind şi încălecind urmele şi mirosurile. Dar cum toată 
făptura ei cerea puiul, obiceiul altor ani o făcu să încline spre 

pirău şi spre adăpostul vechiu al peșterii. Acolo o subsese cel 
dintăiu vițel, care acuma-i cerb cu coarne în cinci crengi, 

Suflind aburi fierbinţi, ciuta făcu iar saltul cel mare peste 
pirău; intră în poieniţă si pătrunse în peșteră. Acolo se opri 
tremurind, mirosi în juru-i şi gemu. 

Văzu, în lumina lăptoasă, o fiinţă omenească, O atintea 
cu ochii buni si înlăcrămaţi. N'avea, în infätisare, nimic duş- 
mänos, Se simţi o clipă supusă acelei priviri. Apoi avu un 
spasm de săritură îndărăt. In gura peşterii apăruse cinele cu 
coamă de spini. Voi să se zvirle înainte. 

— Gelo, fii cuminte, — porunci soptit Doamna Geno- 
veva, Culcă-te la pămint. Pe ciuta aceasta ne-o trimite Dum- 
nezeu. Copilul se uită la ea si se bucură ca de ceva nou. 

Cuvintul acesta moale, supunerea si îmblinzirea cÎnelui, 
si, mai presus de toate, instinctul fără greş, țintuiră pe săl- 
bătăciune în loc. Nu izbi cu capwn stincă, nu îndrăzni să se 
prăpăstuiască spre ieşire, Avea în ea si o înfierbințeală bol- 
navă, a cărei uşurare o cerea dela umbra puilor acelei 
peșteri, 

— Ce s'a intimplat cu tine, ciulă? — o întrebă Doamna 
Genoveva. Te văd slăbită si subțiată și fără puiu. Te-au atacat 


— 


ROMINEASCA 


ri i? Jar Dumnezeu te-a tri- 
i furat? S'acuma îl cauţi? à 
sas HS ne de lapte la acest prunc al a ui 
+ ba Mingiind sălbătăciunea, 
Apoi îi pipăi ap şi-l sad S se, incep 
sge pr ica, Animalul simţea 0 Rare ds gh pitic 
in toată ființa si, intoreind capul, aget Ago e 
i a timpla femeii, cum işi lingea vijelusul 
ar rest de sfialä. _ 7 EERE 
Cinele dormita la gura peşterii și raza: repe 

nedeslusitä, tinzind spre ea minuta-i albă. 


Mihail Sadoveanu 


In jurul Sfintelor Scripturi 


Recenta traducere a Noului Testament si ivirea — în 
ultimul moment — a Psaltirii, poate intäia oară trudusă în ro- 
mineste deadreptul din limba ebraică, au început să răsca- 
lească lumea noastră de cărturari, si bisericeşti si laici, si să 
aprindă discuţiile şi controversele. Nu avem prea multă dis- 
poziţie polemică... Dacă o critică, pe care o intimpinäm, co- 
prinde în ca observaţii intemeiate si ceva adevăr, cetitorii 
de literatură bisericcuscă nu vor uita dreptele observaţii a- 
duse la lumină si nimic nu se va pierde, la vre-o viitoare e- 
dițiune, făcută de urmașii noștri, Dacă, dimpotrivă, eriticile 
care ni se fac sint subiective, subrede sau deadreptul igno- 
rante şi pätimase, la ce folos polemica si detaliata constatare 
că sintem oameni mici si plini de întuneric ?... 

Atari convingeri ne-au condus si ne conduc faţă de acci 
care ne-au onorat pănă azi cu studiile sau cu articolele lor, în- 
chinate traducerilor noastre, Dar între ei se află un nume de 
mare cinste si un cărturar bisericesc apreciat, cel putin acum 
un sfert de veac. Este L P. S. Atanasie Mironescu, fost mi- 
tropolit primat si, azi, sihastru pe malurile prea frumoase 
ale lacurilor M-rei Cernica, Mai de mult, întrun articol de 
ziar, ne-am ocupat, sumar, de apariția acestui sfint personaj 
la hotarele literaturii mele laice si bisericesti. Sint (prea 
omorat. Dar mi se pare că I. P, S. Atanasie Mironescu păs- 
trează şi azi, spre de ani, suficiența, asprimile, tonul 
categoric, închipuita autoritate științifică si alte inofensive 
particularităţi, care il făceau interesant acum douăzeci si 
cinci de ani. 

Vlădica Atanasie sa ocupat, în studiile sale, publicate 
în revista Biserica Ortodorä, odată de Noul Testament, tra- 
dus de mine, și a doua oară de Psaltirea, tradusă de mine 
în colaborare cu colegul meu Pr. Vasile Radu. O spun pe 
faţă, nu am găsit nici o nevoie să răspund criticei respecta- 
bilului bătrin. Eu îl înțeleg pe I. P. S. Sa mult mai bine de- 


at E VIAȚA ROMINEASCA _  ———— 


cit mă înţelege I. P. S. Sa pe mine... hirak a vede 

și azi în mine pe oacheșul defenen T zilei — Atanasie Mi- 
i arn, care saluta pe ol n 

one À vestibulul Siropo ser e bg a Mo 
Domnului 1909... Toate cite sau |] rec e at coen 
i inima cetitorilor mel, 
literatura mea, logodna mea cu à RTS 
nsiune ui nume literar... toate acestea au 

centi ee e itate pentru Paul pg | ar Gp ail Gt de 
i intelea!... Dar adevărul este attul. ya 

p riip an „aţi este şeful bisericii române, tot așa si rapi 

mai sint funcţionarul subaltern de acum douăzeci si 


Le pe i ă P, S. cărturar îm- 
iv critica îndreptată de I. P. 5. ca 

tn BP, cânte gata să facem o excepţie. me Le 
dim prea mult Ia părerile peste lot nai Ja restabilirea 

p atrinulu „ dar ne i 5 l 
ee ae erat ştiinţifice. si ei i ne re à = are 
f ii, care trebue scäldatä în cla 5 
opri eur chien Bisericii noastre ortodoxe. e 
T lată, acum, ce serie |. PS. nostru crilie şi ce-i răspun- 


dem noi. 
atp 


Articolul I. P. S. Sale cuprindea in tei ee Le 
cerea noastră nu e bună si că ea poate fi ei ă e iod 
a EE mr fe vechea tra Bibliei inclu- 
gi i că nu mai € ne i 5 r 
rs a Titiri, ci numai de o revizuire şi pia Li fugi 
mine car ae putea à ne, cana Bibliei — in ca 

Critica unei traduce L 

umai i psalm — se face prin compa! 
ss pie pla Fr gi ge” rejasă calitățile sau defectele 


nouăi traduceri. Să binevoiască |. P. S. Sa să facă acest exer- 


tiu, si să ~ statul celor două coloane. 
NE ne edita pr pai cum a i, iede paskaa E 
i ceti iai de snobii religioşi, nu de i 

pe fi cei "Biblie, nu atit fraze meșteșugite şi aaa di E 
nare, cit învățături în per eat ca să răsc 

inu Ti imi i se, 1 
au" e anemie À FE redarea exactă a peoe ar tex- 
tului original, mai Ste i m fie Meat O u par 

+ traduce, adic uc — U ostru 

fie pae a #79 pe cit se ponte de ronin aecă: Me zau 
să nu fie neglijat, toate cuvintele care pot ri ais ET CA 
să fie puse, stilul să fie îngrijit şi cursiv. Concerne 
traducerea lui Luther să fie apreciată, na pe e 
lui — exactitatea traducerii, ci tocma imba. Di plină 
fost corectată si va mai fi, iar limba a rămas 


___ ÎN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI 17) for!» 


de armonie si de cursivitate. Ce să spunem de traducerea 
franceză a lui Crampon, care, în cărțile poetice mai ales, este 
așa de bine făcută, în foarte multe locuri, încât inspiraţia 
biblică pare a fi fost turnată, din capul locului, deadreptul 
in limba franceză. Din această pricină s'a si adoptat de ro- 
mano-catolici ca traducere normativă a textului ebraic, in 
lupta cu sectele si mai ales cu protestanții, 

De curind, Institutul Biblic din Stuttgart a editat o tradu- 
cere a întregii Biblii de Dr. Herman Menge. lată, aci în notă, 
citeva aprecieri asupra acestei lucrări, făcută de un singur 
om, si într'o limbă aleasă, remarcată de toate dările de samă, 
pe care Institutul găseşte cu cale să le pună în fascicola re- 
clumă (mai mult un fel de catalog) din Octombre 1926+. 

Acesta este adevăratul criteriu — în felul apusan — în 
judecarea unei traduceri: fidelă şi literară. Un stil frumos şi 
cu cuvinte alese va plăcea totdeauna, Și mai ales poporul, 
credeţi că nu apreciază stilul ? Ce va înţelege cetitorul laic 
din expresiuni ca acestea, pe care le găsim în traducerea 
rominească a Psaltirii: glasul tunetului tău în roată : inăl- 
țările Domnului în gitlejul lor: fäcutu-m'am ca un foale in 
brumă; nu întru puterea calului va voi, nici în pulpele băr- 
batului bine, ii va (plăcea, etc., fraze fără înțeles, de care e 
plină Psaltirea romineascä, ca si originalul grecesc. 


ri 


L— Să lmăm pe rînd toate obiectiunile pe care ni le fac 
L P. S. Sa. 

„Că nu trebue să zicem: starostelui cintäretilor ci celui 
dintăi, sau celui mai de frunte dintre cintăreţi. Cuvintul e- 


"0 nouă traducere a Bibliei, în limba germană contemporană, 

peniru popor! E un eveniment. Creștinătatea are prilej să se bucure. 
Traducerea lui Menge şi-a luat naştere din duhul Scripturii şi 

à fort redată într'o germană simțită, Este o germană frumoasă şi lim- 

pede cum e cristalul. Stimatului autor i se cuvine mulțumire din par- 

tea intregii creştinătăţi germane. 

Pastor Buddeberg, în Licht und Leben. 


Sintem convinși că, cu această ediţie a Bibliei, s'a deschis din 
nou pentru nenumăraţii cetitori, în chip deosebit, înțelegerea Sfintei 
Scripturi, mai ales pentru aceia care mau nici mijlocul, nici timpul 
să se adincească în comentarii mai desvoltate. 

Evang. Missionamagazi n, 


Institutul biblic al Würtembergului, extraordinar de activ, me- 
ritä, pentru această traducere fidelă si curat germană a textului origi- 
nul ul Sfintei Scripturi, mulămirea călduroasă a tuturor prietenilor 
Bibliei. 

Deutsche Allgemeine Zeitung. 


Ia ea», 


202 © VIATA ROMINEASCA 


c menateah însemnează „dirijor de cor”, care nu-i tot una 
s pi air! mare dintre cîntăreţi”. Că I. P. S. Sa na qe ar 
cuvintul staroste, se poate, dar cu această ocaziune regiei 
să deschidă volumul I, ediţia II, din Opere complecte ale 
Odobescu (Editura „Cartea Rominească ) şi să ceteascä la 
ati inti i, starostele 

In spate, aveam culmea întinsă a Penteleului, i 
munților Buränléi." Ceva aşa ca starostele cintäretilar, din 
i rsalim.. 
MT Se că „stincă“ v, 2—3, 32, 47 trebue tradus 
cu „piatră” şi apoi cu „irtute”. Noi traducem cuvîntul ebraic: 
fur, „stincă”, cuvint sonor și de preferat. Că s'ar putea p3- 
rafraza acest cuvint, pe noi nu ne import si nici nu Sasa 
să schimbăm înţelesul original. Se miră iarăși criticul nostru 
ce va fi însemnind „adăpost de necuprins - Insemmează un 
ă pugnabil. 
ANON IT aere că Dumnezeu locueste în palate, pentru 
că khekal = „palat”, despre templul Domnului, iar aici, spe- 
cial este vorba de cer. eci Domnul locueste în cer, ri 
palatul lui. În această privință, dicţionarul arată înţelesu ic, 

V. 11. Cherub si orcan sint nepotrivite, după aprecierea 
criticului nostru, Apoi tot aşa beznă dela v. 29, fără să-și = 
răte preferinţele. Nu cetim, oare, în starea II dela pee 
Mintuitorului: „Domnul beznii iadului”, care se aude în HA 
care an, în sfinta si marea Vineri, sara? Dacă am căuta în 
literatura profană, oare nu pe HUE ME beznă cînd singur, 

i explicat prin ne ai 
cina je ‘pe ce aie precisiune pentru genul animalelor? TA 
se întreabă nedumerit Inaltul nostru critic. Negresit, se ppa” e 
spune: cerb si cerboaică, oaie şi berbec, pisoiu, pisici, n 
nici o distinctiune, dar cind faci o traducere, £ ucru. € e 
elementar să traduci textul aşa cum este el. Noi traducem 
textul şi nu ne gindim, deocamdată, sù facem acordul cu 


SP Am adăogat cuvintul iscusinţă, pentru o mai bună 

înțelegere a textului, cum se face în toate traducerile. 
Se vede că L P. 5 Sa n'a cetil aşa ceva niciodată ! 
Numai pe vremea lui Aquila, traducătorii se pee x 

orbul de gard, de textul original, sacrificind pănă şi injelc- 

i i elementare. 
ponei? Ni se dă sfatul să traducem în chip vulgar, o €x- 
presiune care astăzi nu mai poate fi pusă în Sf. Scriptura : 
da dosul. ` 
Ÿ “Me dintro greşeală de tipar: pun, în loc de pui, face o 
întreagă conjectură. 


khekol. 


* Fe. Buhl, Handwörterbuch über das Alle Testament, p. 196, 


IN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI 203 


V. 46. Ni se obiecteazä că am tradus: „Streinii sunt sleiti 
de puteri si din castelele lor ies tremurind”, socotind ca bună 
o traducere după alte traduceri: „streinii au luat-o la fugă si 
au încremenit de frică în uscunzătorile lor”, iar mai pe urmă 
afirmă că n'ar fi vorba nici de ascunzätori, ci de cărări. 

Mai întăiu, adoptarea expresiunii: „au luat-o la fugă” ne 
constringe să schimbăm înțelesul verbului, eciace nu-i de ne- 
voie, căci ybôlu = „sint sleiți de puteri”, vine dela verbul na- 
bal; apoi au incremenit de frică presupune schimbarea ver- 
bului weyakhregu în weyakhredu dela verbul kharad, iar că- 
rările lor, presupune o formă: mémesilôteihem, pe cind mas- 
gherôteihem = „castel, întăritură, cetate”. Dacă analizăm 
după dicţionar înţelesul celor două forme verbale din textul 
mazoretie, avem: ybôlu dela nabal = „a fi sleit de putere” $, 
iar weyakhregu dela kharag = „a ieşi tremurind™, Dar așa 
cum ni se cere să traducem, ne putem întreba: E oare posibil, 
fără consultarea textului original, să ni se impună o aseme- 
nea inexactitate? Una din două: „streinii”, ori au luat-o la 
fugă, ori au incremenit de fricù. 

Ne pare însă ciudat că, de unde până acum eram corec- 
taţi după Septuaginta, de data aceasta, textul cu autoritate 
este lăsat la o parte si se apelează la traducători streini, 

De ee? Pentru că textul rominese si Septuaginta, text 
grecesc, nu oferă nici un înţeles: „Fii streini au minţit mie, 
fii streini sau învechit si au schiopätat din cărările lor”!... 

II. — Intr'adevăr, prin traducerea noastră ne depărtăm 
de Septuaginta — căci doar nici nu ne-am propus să traducem 
Septuaginta. ci textul original, Septuaginta fiind si ea o tra- 
ducere după textul ebraic, In ceiace priveşte punctul nostru 
de vedere de ce traducem textul ebraic, l-am expus în „Viaţa 
Românească” numărul de pe luna Decembre 1928. Textul 
grecesc, aşa cum e el astăzi cu variantele lui, oferă cetito- 
rilor înţelesuri obscure şi inferioare textului origina] în sute 
de locuri. Nu e locul să discutăm această problemă delicată, a 
autorităţii Septuagintei în Biserica Ortodoxă, căci traducerea 
noastră a izvorit din principiul: sectantii se servesc de Biblie 
tradusă în romineste după traduceri făcute de pe original, 
după textul aşa cum îl posedăm în edifiunile critice ale apu- 
sului. 

Si între cele două texte, unul incileit, de foarte multe ori, 
iar altul clar şi posibil de a fi clarificat, prin înțelesuri nouă 
date cuvintelor după progresul continuu al filologici semi- 


* Fr, Buhl, Handwörterbuch über das Alle Testament, are: 
Schloss, Festung, Bung, p. 462. 

* Fr. Buhl, op. cfi, p. 503. 

' Fr, Buhl, op. cit, und sie zittern sas ihren Burgen hervor, 
p. 276. 


205 „VIAȚA ROMINEASCA m 
tice comparate — noi preferăm pe cel clar, textul mazoretic, 
care ne pune în mină o armă puternică în lupta noastră cu 
sectanţii. Pe lingă aceasta, am căutat pe cit a fost cu putință 
să punem înlăuntru tot vocabularul de care dispune limba 
noastră şi să păstrăm şi cuvintele vechi, care mai puteau fi 
păstrate. 
„ta 

LL — Că nu e nevoe „de o nouă traducere a Bibliei, in- 
clusiv a Psaltirii, şi încă după textul ebraic, ci de o revizuire, 
de o nouă revizuire de fraze şi expresii neinfelese din textul 
actual, cel tradițional”, aceasta e o părere cu totul personală. 
Celelalte Biserici Ortodoxe şi-au tradus Biblia după textul c- 
braic, si o folosese nu numai ca instrument de primul ordin 
împotriva sectanfilor, dar şi pentru cetirea zilnică. i 

Insă, fiindcă se accentuiază in deosebi traducerea Psalti- 
rii, în cele ce urmează vom arăta că e nevoie de o nouă tra- 
ducere şi anume după textul ebraic, f 

Acest text e mai înțeles si totdeauna susceptibil de mai 
bună mg. Filologia comparată si descoperirile din O- 
rient si din Palestina, studierea diferitelor texte orientale, pot 
să aducă, si au adus, lumini nouă în intrebuintarea cuvintelor 

i a timpurilor. 

4 [Role cunoscut că limba ebraică e o limbă a po- 
porului, departe de a fi o limbă cizelată şi studiată, cum e de 
ex, limba arabă literară, limba Coranului si a tilor, unde 
se vede o grijă deosebită in compunerea strofelor și a fra- 
ge e acesta, că limba ebraică a rămas o limbă popu- 
lară, în totdeauna, se poate controla prin comparaţia cu a- 
raba vulgară, cu care se aseamănă în construcliuni. Cine ce- 
teste pagini de povestiri din limba beduinilor, locuitorii de- 
sertului, şi din li arabilor din Siria, este izbit de fraze 
scurte si plastice, cum găsim în V. Testament, Si după cum 
in V. Testament găsim cu abondentä verbul amar, aci găsim 
verbul gala, care are același înțeles: „a zice”.? 


" Cine vrea să compare mai aprofundat aceste două limbi, va 
putea să cetească colectiunen de poveşti făcută de Enno Littmann, 
Modern arabic tales, Leyden 1905. In stabilirea Infelesulni cuvintelor 
numite „apax“, s'a recurs intotdeauna la filologia comparată, Notele 
filologice si studiile speciale abundă în revistele de specialitate prin- 
irè care semnaläm: 

Orientalisches Archiv. Ilustrierte Zeitschrift . , Leipzig 

Bessarione, Publicazione periodica di studi orientali Roma 


TheEpostor m e e ee A IN Eee London 
Giornale della Società Asiatica Hatana. . . . Firenze 
Journal-Asiatiqme -i u ai e me Paris 


—— ÎN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI 205 


Tot prin comparatiunea limbilor semitice sta ajuns la 
studiul gramaticei arate, care se predă ca un curs spe- 
cial în diferitele Universităţi, unde i se dă acestui studiu im- 
portanţa cuvenită. Numai așa se poate pricepe tot mecanis- 
mul limbilor semitice si al fiecărei limbi in parte, ? 

In afară de aceasta, sa studiat intrebuințarea timpuri- 
lor, comparativ în toate limbile semitice, întrebuințarea di- 
feritelor cuvinte şi particule, Lexicografia a luat un mare 


avint, * 
T4 

Journal of Biblical Literature . aa E- TUR Boston 
Journal of Semitic Languages and Litecutures 3 Chicago 
Das heitige Land, i NA h “Ne Ne Küln 

Monatsohrift für Geschichie und Wissensehuft des 
Judentums . Pomii le, à LS i Ireslau 
Palistinajahrbuch A E E O dl Berlin 
Revue Biblique Paris 
Revue des Etudes Juives Paris 
Rivista degli studi orientali . CE TE" Roma 
The Expository Times M piles 1 3 IA Edimburg 
Biblische Zeitschrift y . Freiburg |, B, 


Zeitschrift für die alttestwmentliche Wissenschaft Giessen 


Toate studiile de specialitate vare apar in revistele mai sus 
citate si altele încă, sint o probă evidentă că studiul V, Testament, din 
punct de vedere filologic, a făcut un mare şi enorm progres. Si numai 
subt acest aspect, stăpinind filologia, se poate fate a traducere bună., 

* Acest lucru a dat loc la lucrări ca ale ui €. Bockelmunm, 
Grundriss der vergleichenden Gramunatii: der semitischen Sprachen; 
H. Zimmera, Vergleichende Grammatik der semitischen Sptachen; C. 
Brockelmann, Kurze vergleichende Grammatik der semitischen Spra- 
chen; De Lacy O'Leary, Comparative grammar of the semitic langua- 
ges, London 1923, 

* Marcel Cohen, Le système verbal sémitique e! l'expression 
du temps. Paris, 1924, Leroux. 

A. Deimel, Die Enistehung der „Tempuora” în Grundstamm der 
semilischen Sprachen, Orientalia, 16 (1925), 87—90. 

P. Leander, Das Wesen der sem. Tempora. Ztschr. Dtsch. Mor- 
genl, Ges, 7, (1928), p. 142. 

Mayer Lambert, Le passé optatif en hébreu, Rev. EL juives. 80, 
(1925, 1) p. 218. 

C. F. Burney, A Fresh Examination of the Current Theory of 
the Hebrew Tenses. Journ. of Theol. Stud, 20 (1918-19), 200—214. 

A. Cuny, Eludes prégrammaticales sur le domaine des langues 
indo-curopéennes et chamito-sémitiques, Paris 1924, Champion, 


2 


206 VIAȚA ROMINEASCA 


TRISTETE E 


_ Avind în vedere toate aceste come pont e uşor de 
ra tea că Septuaginta, orieit am vrea “o în ptäm, rămine 
inferioară textului ebraic, din care ies, pe neașteptate, prin 
studiul comparat al gramaticei, sintaxei şi lexicografiei, în- 
telesuri si nuanțe nouă. Chestiunea traducerii timpurilor a 
format obiectul unei discutiuni, care s'a terminat prin fixa- 
rea ei definitivă de cătră P. Joüon, în Grammaire de l'hébreu 
biblique. 

„Limbajul si stilul V. Testament in arameiană cit si în 
ebraică, au caractere foarte particulare care fac ca tradu- 
cerea să fie foarte grea în oricare altă limbă semitică. Aceste 
caractere sint: o conciziune extremă, cu desävirsire necu- 
noseută europene, o energie aparte, citeodată chiar 
sălbatecă, o naivitate care ne uimegte şi care dă textelor o 
savoare ireproductibilă, un suflu poetic şi reli de cea mai 
înaltă inspirație, o imaginatiune ardentă, în fine o coloare ©- 
rientală, care pare să fi fixat în cuvintul sfint, soarele orien- 
tului şi strălucirea nopților sale minunate”, 

„Din această pricină, chestiunea timpurilor si a modu- 
rilor. care este cea mai importantă si cea mai delicată, a fost 
neglijată. Unii exegeți sau traducători, mai ales cei vechi, 
pare să nu fi avut în această privință decât idei vagi; tra- 


Y. Christian, Die Entstehung der semilischen Kasusendungen. 
Zeitschrift f. Sem. 3 (1924), 17—26. 
M. Feghali et A. Cuny, Du genre grammatical! en sémitique, Pa- 


ris, 1924. Geuthner. 
Is. Eltan, A contribution to biblical lexicography. Am. Journ. 


Sem, 44 (1927-—8) 177—205, 254—60, 
~ Fine: L'emploi métaphorique des noms de parties du 


corps en hébren et en akkadien. Gabalda, Paris 1924. 
“Max, Lichtenstein, Das Wort neles în der Bibel. Berlin 1929. 

Mayer & Müller. 

Cart Gaenssle, The Hebrew Particle user. Chicago, 1915. 

P. Joiion, Notes lexicographiques, apărute in colecțiunea revis- 
tei Biblica, de la începutul ei şi până azi. ` 

in Revue Biblique, în numărul pe Tulie 1929, p. 467—468 
P. Dhorme face o dare de samă asupra cărții: Syntaze des par- 
lers arabes du Liban, Paris, 1928, Geuthner, de Mgr. Feghali. După ce 
face elogiul acestei Jucrări unice în felul ei, spune: „Coniuneţiunea 
mwe(u) oferă un interes special, din pricina comparatiunflor foarte uşor 
de stabilit cu walu) ebraic, E un mare serviciu pe care autorul H face 
linguisticei, prin această lucrare asupra dialectelor cunoscute lui. Nu 
nuinal arabizanții, ci şi semitizuntii vor găsi mult de cules“. 

` Edouard Montet, Etudes orientales el religieuses. Genève, 
1917. 


A d Reis dy 


IN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI si 


ducind, ei se conduc mai mult de un f i 
. pr el de i z A i 1 
i eee precisă a acu formelor”. * db ARSI de 
Să luăm un exemplu. Perfectul se poate traduce pri 
a >- ru : 
prezent, perfect, m. m. ca perfect, viitor I, viitor Il; ose 
fectul se traduce prin: prezent, viitor, perfect, perfect sim- 
plu, imperfect, infinitiv, imperativ. Și dacă am adăoga apoi 
si diferitele nuanţe de: a putea, a voi, a trebui? 
Oare aceste nuanţe le putem scoate şi à i 
pu! : si această preciziune 
ae og PATAAS exceptiuni se poate generaliza in textele 
ep poetice) o putem avea făcind traducerea după Sep- 
Dar cum să lăsăm la o parte, chestiune j iuni 
i arte, ches ea conjunctiunii 
wawu), care provoacă o gamă infinită de sers ne cind 
© exprimată în text, fie cînd nu este exprimată ? Oare câte- 
odată netraducerea ei nu dă loc la contuziune ? Să luăm un 
exemplu : kekokhy az, ukekokhy atah, nu însemnează : pute- 
rea mea de atunci şi puterea mea de astăzi, ci: puterea mea 
de atunci ca si puterea mea de acum e aceiaşi, (Jos, 14,1), 


+ 


In sfirsit, I, P, S. Atanasie Mironescu binevoeste să ne 
facă oarecare observații privitoare la limba în care am tra- 
dus Psaltirea: 

\ Nu sintem crutati tocmai pe această chestiune, că de 
pildă nu scriem proroc, ci prooroc, nu paşii, ci paşte, ete. 

Obiecţiunea ni se pare de slabă consistență... Dacă ar fi 
să consulläm toată literatura, colindele, cîntecele de stea, 
dicționarele... dreptatea ar fi de partea noastră... 

Să examinăm totuși unul din cuvintele în chestiune : 
proroc, 

„Se ştie că cele dintäi traduceri ale cărților noastre de 
ritual au fost făcute după limba slavonă. ? Era deci fi- 
resc să se păstreze cuvinte în forma pe care traducătorii le 
găseau În original. Asa sa intimplat si cu proroc, prorocire, 
care nu sint decât nişte transcrieri ale cuvintelor slavone co- 
respondente, scrise cu un singur o. Paralel însă cu acest cu- 
vint scris cu un singur o, era si un altul seris cu doi o. Lu- 
crul acesta il vedem în predicile Mitropolitului Antim Ivirea- 
nul. predici pronunţate în catedrala mitropolitană, în auzul 
tuturor celor ce ştiau limba romineaseñ. Nu rämine indoială 


= ‘ P, Joûan, Grammaire de l'hébreu biblique, p. 219 seq. În À, 
arabi avem aproape aceleaşi întrebuințări. Cf, Aug. Perier, Nouvelle 
grammaire arabe, p. 208 seq. Paris, 

= N, lorga, Istoria Bisericii Rominesti, vol. II p. 100 si urm. 


308 3, VIAȚA ROMINEASCA 


că la inceputul sec. al XVIII-lea, cuvintul proroc, se rostea si 
Să puan nas inimii ma vol. H de predici”, unde se 

t găsi mai usor fiind mai multe: 
gi „„adhucindu-vă pildă pre lona proorocul zicînd: (p. 108): 


La muntele lui Horiv Moise proorocul... (p. 271); cu cea 


mai tinără mumă a lui Dumnezeu şi proorociță, din care sa 
născut proorocul... (p. 298); „despre care au scris Moisi si 
proorocii (p. 338): si sau împlinit proorociile... au sosit s- 
cela de carele au proorocit proorocii... (p. 339);... după proo- 
rocia lui David... (p. 343);... au pus vestitori la toată lumea 

re prooroci (p. șî... precum zice proorocul David (p. 
E85) j- Sau umplut proorociile cele din veac ale proorocilor, 
că zicea: (p. o). Asa au ales Dumnezeu prooroci (p. 
415): astăzi se deschide sfatul proorocilor celor dumne- 
zeeşti (p. 459); Seminţiile acelea care a fi big Isaia... 
Aci iarăși dreptul Simion prooroceşte (p. 461). 


sta 


Nevoia de o retraducere À psaltirei o doser si re 
următoarea comparaţie făcută între texte: traducerea rev 
zuită de Sf. Sinod ia 1908—1913, si imprimată în 1914, care 
are la bază Septuaginta — o ediţie necrilică — si traducerea 
făcută de noi după textul ori mazoretic. = 

Vom împărţi observatiunile noastre în două categorii: 

I. — Expresiuni neîntelese in inseripțiunile psalmilor si 
intraductibile după textul grecese. 

II. — Fraze lipsite de înţeles în corpul psalmilor. 


ve d 


* Didahiile Mitropolitului Ungro-Vlahiei Antim Ivireonul 
1709-1716, publicate după manuscriptul original de P. S. S. Melchi- 
sedec Episcapul Romanului. Bucureşti, 1889. 


IN _ JURUL SFINTELOR SCRIPTURI s 209 


I. Expresiuni neînțelese, în inscripțiunile psalmilor, 
intraductibile după textul Septuagintei 


Septuaginta 
Pe. 4. Intru sfirsit, în laude. 


Ps. 5. Intru sfirsit, pentru cen 
mdştenitoare. 

Ps, 6 Intru sfirsit, în laude, pen- 
iru cea cu opt cf. ps. 11, 

Ps. 8, Intru sfirsit, pentru tenecurie 


Pa. 9. Intru sfirsit, pentru cele 
ascunse fiului. 

Ps. 12, Intru sfirsit, cf. ps. 13, 14, 
17, 18, 19, 20, 24, 29, 39, 50, 55. 

Aga 15. Serisoarea stilpului tul Da- 
vid, 

Ps. 21. Intru sfirsit, pentru spriji- 
hesla cea de dimineaţă, 


Ps. 30. Intru sfirsit, pentru uimire, 
Ps. 51, Al înţelegerii, 


Ps. 37. întru pomenire pentru sim- 
bătă, 

Ps, 41. Intru stirşit. Spre intele- 
gerea fiilor lui Kore. 

Ps. 43. Intru sfirsit, fior lor Ko- 
re, spre întelegere. 


Ps. 44. Intru sfirsit, pantri cel ce 
se vor schimba, fiilor lui Kore, spre 
înţelegere. 


Ps. 45, întru sfirsit, fiHor lui Kore, 
pentru cele de taină. 

Ps. 47, Cântarea fiilor lui Kore, la 
a doua a slmbetui. 

Pa. 48. Intru sfirsit, fiilor lul Kore. 


Ps. 51. Intru sfirsit, înțelegerii lui 
David. 


Ps, 52. Intru s drsit, pentru Muelet, 
înțelegerii lui David, 


Ps. 53. Intru sfirsit, întru cântări- 
le înțelegerii lui David, cf, ps. Dé, 


Ps. 26, 57, 58. Intru sfirsit, să nu 
strici, lui David întru scrisoarea 
stilpului, 


Textul Mazoretic 


Starostelui cintäretilor — eu cin- 
ture din coarde, 

Starostelui cîntăreţilor — cu cin- 
tare din aut. 

Starostelui cîntăretilor — cu cn- 
tare din coarde pe câte opt 

Starostelui cintéretior — cu cin- 
țare din kitară filisteunà, 

Starostelui cintäretilor — după 
podobia „Mori pentru fiul”, 

Starosteiul cintăreţiler. 


Ps. 16. O cintare de taină a lui 
David. 

Ps, 22, Starostelui cîntăreților după 
podobia ,Cerboaica dimineţii” — um 
psalm al lui David, 

Ps. 51, Starastelu: cintäretilor — 
un psalm al lui David, 

Ps. 32. Cuvint de învățătură a ui 
David, 

Ps, 38. Un psalm al lui David, spre 
butà amintire, 

Ps. 42. Staroatelui cintäretilor — o 
învățătură a fiilor lul Core. 

Ps. 44 Starostelui elntäretilor — 
un cuvânt de învățătură al fällor 
lui Core. 

Ps, 4, Siarostelui cântăreților, — 
după podobia „Crinii” — o cintare 
a fiilor lui Core, despre cel iubit. Un 
cuvint de invijituri. 

Ps. 46, Starostelui, cintäretilor — 
un psalm al fiilor Jui Core, 

Ps. 45 O cintare. Un psalm al fii- 
lor lui Core. 

Ps. 49, Starostelui cintăreţilor — 
un psalm al fiilor lui Core, 

Ps. 52. Starostelui citäretilor — 
un cuvânt de învățătură a lui Da- 
vid. 

Ps, 33. Starostelui cltiiretilor — cu 
cintare dim flaut — un cuvint de 
înviiţătură a lui David, 

Ps, 54, Starostelui cintärelilor — 
cu cintare din strone — un cuvint 
de invăţătură a lui David, 

Ps. 57, 58, 59. Starostelui cintâre- 
ților — după podabia : „Să nu sfă- 
rimi" — o cintare de taină a lui 
David, 


14 


tru sfirsit celor ce nu se 

May Sr întru scrisoarea stii- 

ului dul David, spre învăţătură... 

când au ars Mesopotamia Siriel și 
Soval-Sirla... 


Ps. 60. Intru stirgit întru cintări 
lui David. 


Ps 6i si 63, Intru sfirsit. 


Pa. 64, Intru sfirelt lui David. 


Ps. 65. Intru sflrsit cintarea psal- 


mulut învierii. 
Ps. 66. Intru sftrait, întru laude, 
cintarea lui David. ý 


Pa. 67. Intru sfirsit etntării lui 
id. 


Ps. 68 Intru sfirşit pentru cei ce 
se vor 


Pa. 69. Intru sfirsit lui David spre 
aducere aminte... 


Ps. 7L Psalmul lui David. Spre 
Sas Al înțelegerii lui Asaf. 

Ps. 74. Intru sfirsit, să nu strici, 

Ps. 75. Intru sfirşit, intru cintäri. 


Ps, 78. Intru sfirsit 


Ps, 77. Al înțelegerii lui Asat, 


Ps. 70, Intru sfirşit pentru cei ce 
se vor schimba. 


Ps. 30 si 83. Intru sfirșit, pentru 
teascuri. 


Ps. 84. Intru sfirsit, fiilor ui Kore. 


Ps. 92, In ziua cea mai innainte de 
simbătă, când sa lăcuit pămintul, 
Proc i cintärii lui David. 

Ps. 90 și său > Lauda mg îi ial Da- 
vii, nescris deasupra la E 
Ps. 95. Lauda tări jui David, 
cind s'a zilit casa după robie, ne 
scri: deasupra la Evrei. 


oră tei, Da, 


I-a 


Ps. 60. Starostetui cintäretilor — 


fînvätätură, 
botu cu Sirlenii din Mesopotamia şi 
i 61. Starostelui cintăreţilor, cu 


cintare din hartă — un psalm al lui 
David. 
& 64, Starostelul. cântăreți. 
ND Jedutun — un psalm 
lui David. 
Ps, 6. goes pr de zmei — 
al lui Da — o chotar 
PR Starostelui ctntéretlor. o | 
et Un 


Starostelui cintäretibor — 
cu er - hartă. — Un psalm. 
Un cîntec. 
Pa. 68. Starostelui cintüretilor — 
un psalm al lui David O cântare. 
Ps. 69. Sturostelui cîntăreţilor — 
un psalm al lui David, pe a: 


„Crinii”, 

Cr Starostelui clntäretilor — 
d desk ai lui David — ca să se 
ă minte. 

ina, mir Un psalm al lui Solomon, 


Ps. 74. Un cuvint de învăţătură | 
lui Asaf. 
mi 75. Starostelui cintäretilor, pe 
„Să nu sfärimi”. 
NT 76. "Sturostelui cintéretilor — — 
instrumente cu coarde — 
psalm, o cintare al lui Asaf. O cin- | 


Ps. 77. Starostelui cintăreților — 
lui ledutun — un psalm ai lui A- 


s . 78. Un cuvânt de Invätüturé 
jui 
® Starostelui cântăreților — 
pe Gode e „Crinii mărturisirii” — 
ai lui Asaf. 

Ex + 8i si H. Starostelui cintäreti- 
lor. O cintare a lui Asaf pe kitară 
di ră Gat. 

x 85. Starostelui elntäretibor — 
un à psalm al fiilor lui Core. 


Ps. 91 si 94, — 
Ps. 96. — 


IN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI 


96. lui David, pr 
pämintui lui s'a aşezat; nescris de- 
asupra la Evrei. 

Pr. 99. Spre mărturisire. 

Pa, 103. Psalmul lui David pentru 
facerea lumii. 

Ps. 104 Spre mărturisire, ca in 


chip de viaţă. 

s. 108. Intru sfirsit, lui David. 
Ps, 111 Lui David, înțelegerea lui 

Agheu si Zabariei. 
Ps, 136, Lui David prin leremba. 
Ps. 138. Lui David întru sfirsit, al 


Zahariei întru risipire. 
Ps. 139. Intru sfirşii lui David, 


Ps, 141, Ințelegerii lui David, 
Ps. 144. Laudei lui David, 


Ps. 145, -> 147, 148. Al lui Agheu 
si al Zahariei 

Adaos dupä psalmul 150, Acest 
psalm deosebi este scris de David 
si afară de numărul celor 150 
pietei cind singur s'a bătut cu Go- 


zu 


Ps. 97. 


Li re 100. Un psalm de laudă, 
5 Di. 


Ps, 105. — 


Ps. 109, Starostelui cintäretilor — 
un psalm al lui David. 
Ps. 112 


Ps. 137. — 

Ps. 139. Starostelui cintäretilor — 
un psalm al lui David. 

Ps. 140. Sturostelui cintăraţilor — 
un psalm al lul David. 

Ps. 142 Un cuvint de învățătură 
al lui David. 

Ps. 145. O cintara de laudă a lui 


David, 
Pa. 146, 147. (LXX 146, 147) 148. 


IL. Frase lipsite de înţeles în corpul psalmilor 


Ps. VI. 5. Că nu este întru moarte 
cel ce te pomeneşte spre tine si în 
iad cine se va mărturisi tie? 

6. Ostenit-am întru suspinul meu, 
späla-voiu în toate nopţile patul 


meu, 

Ps. VII. 9. Si pentru aceasta la 
înălţime te vei întoarce, 

13. De nu vă veti intoarce sabia 
sa 0 va luci, arcul său au încordat 
si l-au gătit pre el. 

14. SL întrinsul au gătit vasele 
morţii, săgețile sale celor ce se ard 
le-au lucrat. 

Ps. IX. 6. Vrăjmașului i-a dipeit 
săbiile Intru sfinşit si cetăţi i-ai 
md api pierit-a pomenirea lui eu 
su 


12. Cel ce caută singiurile lor... 


2. Când se mindreşte necredin- 
closul, se aprinde săracul, 

25. Spurcă-se căile lui, în toată 
vremea; lenpidäse judecätile tale 
de către faţa lui; pe toţi vrăjmasii 
săi va stăpini, 


38, Judacă săracului si smeritului, 


VI. 6. Căci nu morţii te vor pomeni _ 
pre tine şi în jad cine îţi va aduce 
tie taudă? 

7. Istovit sunt de tinguirea mea. 
In fiecare noapte scald patul meu 
cu berimi. 

VIL 8... si deasupra lor In Innäl- 
time, ezi iar (tn jilţul tāu). 

13. Dacă omul nu se întwarce la 
calea dreaptă, el își ascute sabia, 
intinde arcul său gi ţine gati, 

14. Asuprä-i îndreptează unealta 
ucigas, iar săgețile lui le face ar- 


7. Dusmanul e una cu pämin- 
tul, paraginä pe veci! jar cetățile pe 
care le-ai dărimat pieritu-le-a pănă 
si pomenirea 

13, Căci ei, răzbunătorul văesări- 
tor de singe... 

X. 2. Din ti. trufiai nelegitri- 
ților ard ca În pară cei 

5. Pe orice cale apucă îi menge 
bine toată vremea; departe, sus de 
tot, sunt pentru ei judecätile tule; 
pe toți duşmanii săi If suflă şi-i 
răstoarnă. 


18, Ca să taci dreptate orfanilor si 


ca să nu adaoge încă à se mări o 
mu) pre päamint. 


x. 8. Ploua-va peste cei păcătoşi 
laturi... 

XI. å Pre cej ce au zis: limbi 
noastră o vom mări. 

XIII, 1. Stricatu-s™u și uriti sau 
cut întru mestesuguri. 

XV. 3, Sfinţilor celor din pämhi- 
tul lui, minunate au făcut Domnul 
toate voile sale întrinşii, 

5. Inmultitu-s'au slăbiciunile lor, 
după aceea au sirguit. Nu volu s- 
duna adunările lor din singiuiri.. 


G. Funii au căzut mie întru cei 
puternici ai mei, că mostenirea mea 
'supt puterea men este. 


7. Bine voju cuvinta pre Domnul 
cel ce m'eu înţelepțit pre mine încă 
si pănă în noapte m'au ‘pedepsit 
rärunchii mei, 

XVI, 10. Gräsimen sa o au intu- 
iat, gura lor a grüit mândrie, 


13. „„izbăveste sufletul meu de cei 
necurat, sabia ta de la vrăjmașii 
miinei tale. 

XVII. 40. Lărgit-ai paşii mei supt 
mine si nu au slăbit urmele mele, 


49. Fiii streini au minţit mie; ful 
streini sau învechit și au schiopat 
din cărările lor. 

XVIIL 6—7. Bucura-se-va că un u- 
rias să alerge cale, din marginea 
cerului iesirea lui. ȘI intimpinarea 
lui pină la marginea cerului 


14, De nu mă vor stăpini, atunci 
fără prihană voiu fi şi mă voiu 
curäti de păcat mare. 


XX. 8—9. Aflese mina ta tuturor 
vrăjmaşior tăi, dreapta ta să se 
afle preste toţi cel ce te urăsc pre 
tine; Că-i vei pune pre ei ca un 
cuptor de foc fnnninteu feţei tale. 

13. Că-i vei pune pre dinsii dos: 
coaie cei rămaşi al tăi vei găti faţa 

r, 

XXI. 9. Căci tu eşti cel 
tras din pintece. 

72—23, Ixhiveste de sabie sufletul 
meu si din mina clinelui pre cea 


ce m'ai 


212 VIAȚA ROMINEASCA AT 


“dosădiților si ca omul — cel din | 


: pamete. 


-Âe Ja un capăt al cerului., 


S 

+ 

L 
ner, 
F 
ar 


"7 


țărină luat — să nu mai insufle te 
mere. | 
XL 6. Căci el plouă peste cei fără 
de lege pirae de flacără... 
NII. 5, Pe aceia cari spun: „cu 
limba noastră suntem puternici!" 
XIV. 1. Strichciune esta viata lor, 
uriciune fiecare faptă a lor. t 
XVI. 3, lar despre sfinții cari sunt ® 
in ţară, ei sunt prea tuminații in- 
iru care e toată desfătarea mea. 
á. Işi sporesc durerile cei ce-si 
ngonisesc alți dumnezei; eu nu volu 
aduce nici o jertfă de singe la al- 
tarele lor si numele lor mul vor 
rosti buzele meta 
8. Hotarele stăpinirii mele s'au ni- 
merit în locuri prea frumoase, ha 
încă este o moştenire care intrece 
vrednicia mea, 
7. Binecuvinta-voiu pre Domnul 
care m'a sfătuit; chiar M ceusurile 
nopții inima mea imi dă inväiä- 


4 


tură, 
XVIL 10. Inima lor si-au impie- 
tits şi cu gura lor grăesc lucruri 


13. „izbăveşte de nelegiuitl viata 
mea, cu sabia ta. 


XVHL 5. Tu dal pasuiul meu 
lărgime si avint si glesnele mele 
nu ştiu de sovălală, J 

46. Streinti sunt slelji de puteri 
si dim castelele lor ies tremurind, 


XIX. 6—7. Si el este asemenea U- 
nui mire iesind din cămara şa si 
incepe, bucuros ca um viteaz, să 
străbată în fugă calea sa. El răsare 


H. Cruţă pre robul tău de oemt- 
nii semeti, ca să nu pună stăpinire 
asupra mea! Atunci voiu fi tară 
vină si curat dinspre păcatele cele 
mari, 

XXI. 9—10. Mina ta va ajunge pe 
toti duşmanii tăi; dreapta ta va ni- 
meri pe cel ce te urăsc. Tu IL vei 
turna ca întrun cuptor de foc, in 
ceasul nrătării feţei tal. 

13. Că-l vei face să o is la fugă; 
cu arcurile tale tinti-vei asupra ca- 
petelor lor. Re 

XXII. 10. Ci tu ești cel care m 


una Născută a mes. Mintussie-mü 
in gura leului gi din coarnele ino- 
rogilor smerirea mea. , 

H. Mincal-au si s'au închinat toți 
grașii  pămintului;  înnaintea lui 
vor cădea toți cei ce se pogoară în 
pământ. 

XXIII. 7 si 9. Ridicaţi boeri porţile 
voastre, ridicaţi îveri porțile cele 
vesnice si va intra împăratul slavei, 


XX VII 1. Aduceţi Domnului fiii 
lui Dumnezeu, aduceţi Domnului 
pre fiii berbecilor, 

6. Şi va zdruncina pre dinşii ca 
pre vitelul Livanului, și cel lubit en 
fiul inorogilor. 

8, Glasul Domnului celui ce så- 
virseste cerbii si va descoperi dum- 
brăvile si în Biserica lul, tot carele 
grăeșta mărire. 

10. Domhul potopul va lăcui... 


XXIX. 10. Ce folos este întru sin- 
gèle meu, când mă pogor eu Întru 
stricăclune? Au doară se va mâr- 
turisi ție țărina? Sau va vesti ade- 
vărul tău? a 

XXX. 12. Cal ce mă vedeau afară. 
au fugit de mine. ultat am fost de 
ba inimă ca un mort, ficut-m'am 
ca un vas plerdut. 

XXXI. 3—4. Că sm tăcut, invechi- 
tu-sau oasele mele, cind strigam 
eu toată ziua, Că ziua și noaptea 
sa îngreuia! peste mine mina ta; 
întorsu-m'am spre  chinuire, cînd 
s'a înfipt mie ghimpul. 

10. Nu fiți ca calul si ca muévcoiul, 
Ja carii nu este pricepere; cu zäbsalñ 
si cu friul fălcilor lop vei stringe, 
ale celor ce nu se apropie de tine. 
11. Multe sunt bătăile pücätoeu- 
ul.. 

XXXII. 17. Mincinos este calul 
spre mintulre, și intru multimea 
puterii sale mu se va mintui. 

XXXIV. 3. Varsă sable. 

13. Ca unui vecin, ca unui frate 
ni nostru, așa bine am ficut spre 
plăcere... 

H … adunatu-s'au preste mine bi- 
tăi si nu am știut. 


20. Largit-au asupra mea gura lor, 
zis-au: bine, bine! 

XXXV. 1. Zis-a călcătorul de lege 
greșind întru sine: ma este frica lul 


IN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI 13 


La 


men. [zbiveste-mi din gura leului 
si din coarnele bourilor. 


„30. Minca-vor și vor cădea inniu- 
intea feţei sale toți stăpinitorii pä- 
mintului si tot asa plecasa-vor lui 
toți eiti se coboară in mormint. 

XXIV, 7 si 9, Ridicati porților pra- 
gurile voasire cele de sus şi innäl- 
tați-vů voi porţi alo vesniciei, ca să 
Intre impăratul slavei! 

XXIX. 1. Daţi Domnului fiii ce- 
lui Prea Inmult, dati Domnului 
cinste si slavi. 

6, Şi-i face să sară ça un vițel; ca 
un puiu de zimbru el face săi smite 
Libanul si Sirionul, 

9. Glasul Domnului fuce să fete 
cerbouicele si desponie pădurile, pe 
cind în templul său cu toții strigă: 
„stu vă!” 

10, Domnul a impärätit peste po- 
top. 
XXX, 10, Ce folos din singele meu 
(vărsat) si din pogorireu mea în 
monmint? Oare pulberea te va liu- 
du, pare va vesti ea credinciogin tu? 


XXXL 13. Uitat am fost ca unul 
care n murit si (sa desprins) din i- 
nimi; am ajuns ch un vas dorit. 


XXXII. 3—4, In tăcerea men, On- 
sele mel su măcinat de gemeteln 
mele necontenite; căci, zi și noapte, 
mina tu stătea grea asupra meu, 
vilaga mea su topit cu de arsita sot- 
relui. Sela. 

9. Nu titi asemenea calului şi ot- 
tirului fără minte, pe care trobue 
să-l stäpinesti cu friu și cu zăbale, 
cüci altfel nu ascultă, 

11. Multe sunt suferințele celui 
fără de lege... 

XXXIII. 17. Calul este neputincios 
să aducă biruința. si cu toată tăria 
lul, el nu zmulge victoria. 

XXXV, 3. Indreptează lancea... 

14. Ca şi cînd mi-ar fi fost prieten 
= traté, usa mă zhăteam pentru 
LA ES 

15. … se string impotriva men de- 
făimători pe care nu-i ştiu ei mă 
sfisie fără crutare, 

21. Si-si deschid spre mine largă 
gura lor, strigând: ahataha! 

_XXXVE 1. O destăinuire sa ficut 
în mine despre răzvrătirea celui fă- 


Li five 


pang 


Si vor läsa streinilor bogăţia sa şi 
morminturile lor, casele lor In veac. 
11. Lăcegurile for in meam şi în 
neam; numitu-și'au numele lor pre 
pămînturi. 12. Şi omul în cinste 
fiind n'a priceput alăturatu-s'au cu 
dobitoacele cele fără minte si sa a- 
semănat lor. 13. Această cale a lor 
sanintealä este lor, şi după aceasta 
în gurile lor bine vor voi. 14, Ca 
nişte oi în iad s'uu pus, moartea îi 
va paste pre dingti, 15, Si vor stă- 
pini pre cei drepți dimineața, ṣi a- 
jutorul lor se va învechi în din 
slava lor sau scos, 16, Insă Dumne- 
zeu va izbăvi sufletul meu din mina 
iadului, cind mă va apuca, 17. Să 
nu te temi cind se va îmbogăţi omul 
sau cînd se va înmulți slava casei 
Jui. 18. Căci va muri si nu va ua 
toate, nici se va pogori cu dinsul 
slava lui, 19. Că sufletul fui în viaţa 
lui se va binecuvintn; mărturisi-se= 
vu ţie cînd vei face bine lui, 20, In- 
tra-va pină la neamul părinților sâi; 

ină în veac mu va vedea lumină. 
31. Si omul în cinste fiind n'a pri- 
ceput, aläturalu-s'au cu dobiloacele 
cele fără de minte şi sau asemănat 
Jor. 


L. 5. Tie unuia am greșit si rău 
innainten ta am fâcut, ca să te in- 
dreplezi întru cuvintele tale si să 
biruesti cind vei judeca tu. 


9, Auzului meu vei da bucurie... 


LE, 1. Ce te fälesti întru răutate 
puternice? Fără de lege toată ziua, 
nedreptate a gindit limba ta. Ca un 
briciu ascuţit ai fout vicleşuz. 


LIV, 22—23, Că nu este lor schim- 
bare, că nu s'au temut de Dumne- 
zeu, tins-a mina lor spre răsplătire. 
Spurcat-au per lui, împărți- 
tu-s'au de minia feţei lui, şi s'au a- 
er inimile lor. 

27, Bărbaţii singiurilor si ai vi- 
pren! nu-și vor injumätéti zilele 

r; 


VIAŢA ROMINEASCA 


e cu putință — 10. cs să trăi i 
pururea şi să nu vadă stricãciune. 
11. Dimpotrivă: va vedea cum in- 
teleptii mor, cum pier laolaltă ne- 
bunul si omul fără minte si lasă al- . 
tora avutul lor. 12. In închipuirea 
lor, casele lor dura-vor pururea, lo- 
casurile lor în neam de neam și cu 
numele lor numi-vor ținuturile lor. 
13. Dar omul cu toată strălucirea lui, 
e trecător; el este asemenea dobi- 
toacelor pe care le ucizi. 14, lată 
sfîrşitul calor ce se incred în ei și 
al celor ce se inu după sfaturile lor. 
Sela, 15. Ca o turmă de oi sint Im- 
pinsi spre împărăția morții și moar- 
tea îi paşte; de cu vreme dreplil bi- 
ruesc asupra lor z ființa lor häräzi- 
tā-i pieirii, căci iadul este locuința 
lor. 16. Ci numai; Dumnezeu va ris- 
cumpăra sufletul meu din iad si mi 
va lua cu sine. Sela, 17. Nu te tur- 
bura deci cind se imbogäleste cine- 
vu si cind bielşugul casei lui spo- 
reste, 19. căci din toate nu va lua 
nimic, cind va muri, nici nu va Co- 
bori după el (in mormint) averea 
lui. 19, Chiar cind cineva izbutește 
in viată să fie fericit şi mereu săi 
se zică: „Să-ţi meargă bine!” 20. To- 
tusi, el se va duce după neamul pă- 
rinţilor săi, care nici odată nu vor 
mai vedea lumina. 

91, Omul, cu toată slava lui, este 
asemenea dobitoacelor pe care le w- 
cizi. , 4 

Li, 6, Tie unuia nm greșit si ceea 
ce este rău inäintea ochilor tăi, a- 
ceea am făcut. Aşa în cit tu ești 
drept întru cuvintele tale şi nepărti- 
nitor în hotäririle tale, Len 

10, Dâ-tat prilej de bucurie si de 
veselie... 

LIL 3. De ce te fâlesti cu răutatea 
tu = sap puternic, pe cind mi- 
la Domnului fine pururea? 

4, Limba ta ca ua briciu ascuţit, 
näscoceste ns viclenii, 0, urzi- 
torule de înşelăciune! 

LV, 20... pete iai” ei nu se schim- 
bă şi nu ou frică de Dumnezeu. 21. 
Fiecare din ei întinde mina usupra 
prietenului său și legămintul cu el 
il pingäreste. 


94, Cei ce varsă singe si cei de- 
rinși cu vicleşuzul nu vor ajunge 
la jumătatea vieții. 


LV, 7. Pentru nimica vei mintui 
pre dinşii; întru minie noroudele 
vei sfărima, 

LVH, 1. De grăiți adecă după ñ- 
devâr dreptate, cele drepte judecați 
fili oamenilor, 2. Pentru că in inimă 
fără de lege lucraţi pre pămînt; ne- 
dreptate miinile voastre împletesc. 
3. Instreinatu-s'au păcătoşii din mi- 
tras, rătăcit-au din pintece, gräit-au 
minciuni, 4. Minia lor este după a- 
semănarea șarpelui, ca a unei aspi- 
de surde, şi-şi astupă urechile sale, 
5. Care nu va auzi glasul vinători- 
lor, winindu-se, se vinează de la cel 
înțelept. 6, Dumnezeu sa zdrobi 
dinţii lor în gura lor; măselele leilor 
le-au sfărimat Domnul, 7. De nimi- 
ca se vor face ca apa ce trece; in- 
tinde arcul său pini unde vor slăbi. 
8. Ca ceara ce se topeşte se vor pier- 
de: căzul-au foc preste dinsii si n'au 
văzut soarele. 9. Mai nainte pinä ce 
vor cunoaște spinii voştri ramul; ca 
pre nişte vii ca întru minie va in- 
ghiti pre dinșii, 10. Veseli-se-va 
dreptul, cind va vedea izbindă: 
miinile sale va spăla în singele pā- 
cătosului, 11, Si va zice omul, dacă 
este adică roadă dreptului, este dar 
Dumnezeu judecindu-i pre dinsil 
pre pămint, 


LVIIT. 3—4. Căci iată nu vinat su- 
fietul meu, pusau asupra mea cei 
tari. Nici fără de legea mea, nici 
păcatul meu Doamne; fără de nele- 
giuire am alergat şi am îndreptat, 


7, Intoarce-st-ror către seară si vor 
Năminzi ca un eline si vor incon- 
jura cetatea. 

8. lată uteia vor răspunde cu gu- 
ra lor şi sabie în buzele lor; căci 
cine n auzit? 

11. Dumnezeu îmi va arăta mie in- 
tru vrăimaşii mei. 

15. Si din blestem si din mintiu- 
nă se va vesti întru sfirsit, Intru 
minia sfirsitului si nu vor îi”. 


17—18. Intource-se-vor către sea- 
ră si vor flăminzi ca un ciine și vor 
înconjura cetatea, Acein se vor ri- 


1 Doui versete combinate 


IN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI 


217 


LVI. 8, Sû-si croiască drum spre 
prăpăd ! Intru minis ta. 0, Dumne- 
zeule, prăbușește popoarele, 

LVII, 2, Rostiti voi, oare, stäpi- 
nitorilor, hotäriri drepte si judecaţi 
voi după dreptate pe fiii oamenilor? 

3. Dimpotrivă, din toată inima 
voi lucraţi nedreptalea pe påmint si 
miinile voastre croesc calea silni- 
ciei. 

d, Cei fără de lege îşi gresest că- 
rarea de la naștere, lar cei minci- 
nosi _rätäcese din  pintecele maicii 
lor, 5. Veninul lor este cu veninul 
şarpelui; ei sint ca o năpircă surdă 
care-și astupă urechile, 6. si care nu 
aude glasul vrăjitoritor, glasul dés- 
cintătorului dibaciu. 7, O, Doamne, 
zdrobeste-le dinţii din aură! Smulge 
dinții cei ascuţiţi ai puilor de lei, o, 
Doamne! 8 Hisipească-se ca apele 
care se seorg (si pier)! Si săgețile 
lor, cind le vor slobozi, teşite (să n- 
jungă)! 9. Ca melcul să fir, ce se to- 
pește în mers, ca un făt născut mai 
nainte de vreme, să nu mai vadă 
niciodată soarele! lar mai nainte ca 
oulele voastre să simtă ghimpii (sub 
ele), fie verzi, fie uprinsi — vije- 
lia să-i măture. 11, Dreptul se va bu- 
cura cind va vedea răzbunarea. 
Srăida-va picioarele sale in singele 
celui netegiuit, 12, iar Jumpy va 
zice: „Cu adevărat este o răsplată 
pentru cel drept şi este un Dumne- 
zeu care judecă pe pâmint!” 

LIX, 4. Căci iată-i că pindesc su- 
fletul meu si oumeni cruzi năvâlese 
asupra mes, fără ca eu, 0, Doamne, 
să fi făcut vreo fărădeleze sau 
vre-un păcat! 5, Fără să fiu de vină 
ei alcurgă si dau peste mine. 

J. In fiecare seară ei vin iar şi 
iar, urlă cum urlă celinii si prin ce- 
tate dau tircoule, 

3. lată gura lor spum 
lor sint cumplite ca 
(zic el): „Cine aude?” 

11... Dumnezeu mă va face să vüd 
(infringerea) dușmanilor mei. 

13... din pricina blestemului si a 
inşelăciunii din vorba lor. 

14, Nimiceşte-i întru minta ta de 
istov.…. 

15—16, In fiecare seară ei vin iar 
şi iar, urlă cum urlă clinii si prin 
cetate dau tircoale. Ei umblă rātā- 


ă, buzele 
săbiile, căci 


as VIATA ROMINEASCA 


sipi să mänince, iar de nu se vor 
sätura, vor räpsti. 

LIX. 8— Iuda împăratul meu, 
Moav căldarea nădejdii mele, Spre 
Jdumeia voiu întinde încălțămintea 
mea, mie cei de alt neam sau su- 
pus. Cine mă va duce la cetatea in- 
grädirei? Si au nu vei ieși Dumne- 
zeule întru puterile noastre? Dä-ne 
ajutor din necaz si desartä este min- 
tuirea omului. Intru Dumnezeu vom 
face pulere si el va urgisi pre cei 
ce ne necãjesc pre nol, 


LXI. 6. Căci el este Dumnezeul 

meu, ar ginen pk e ori sprijinitorul 
à voiu m 

PENH 1. 9. .Da-se-vor in miinile sã- 

biei, părți vulpilor vor fi. 


LXIII. 1. Auzi Dumnezeule glasul 
meu, cînd mă rog către tine, de la 
frica  vrăjmaşului scoate sufletul 
men. 2. Acopere-mă de adunarea 
celor ce viclenesc, de mulțimea ce- 
lor ce lucrează nedreptate. 3. Cari 
şi-au ascuţit ca o sabie limbile lor, 
intins-au arcul lor lucru amar, ca să 
săgele întru ascunsuri pre cel nevi- 
povat. 4. Fără veste îl vor sägela pre 
él şi nu se vor teme, întărit-au Re | 
cuvint viclean. 5. Vorbit-au ca 
ascunzä cursă, zis-au: cine îl va ve- 
dea pre dinsti? 6. Iscodit-au fără de 
lege, stinsu-s'au näscocind iscodiri. 
7. Apropia-se-va omul şi inima a- 
dincă, şi se va înălța Dumnezeu. 8. 
Săgeata pruncilor sa făcut runele 
lor şi au slăbit asupra lor limbile 
lor, 9. Turburatu-s'au toți cari i-au 
văzut pre dinşii și s'a temut tot o- 
mul. 10. ŞI au povestit lucrurile lui 
Dumnezeu si faptele lui le-au inte- 


les, 11. Veseli-se-va cel drept întru 
Domnul şi va nädäjdui dinsul 
şi pei i toți cei pti la i- 


nimä. 


LXIV. 1, Ție ti se cuvine cintare 
Dumnezeule În don şi jie se va da 
rugăciune în Ierusalim, 2. Auzi ru- 
găciunea mea, câtre tine tot trupul 
va veni. 3. Cuvintele celor fără de 
lege ne-au biruit pre noi si = 
--#ätile noastre tu le vei 4. Fe- 
ricit pre care l-ai ales si l-ai primit, 


cind după mincare şi dacă nu se sa- 
tură, ei mirie (nemulțumiți), 

LX. 9—14.. lar Iuda este schiptrul 
meu. Moabul Imi slujeşte drept li- 
gbean de spălat; asupra Edomului 
arunce încălțămintea mea; fmpotri- 
va Filistenilor izbucnesc in strigă- 
te de războiu. Cine mă va duce la 
cetatea întărită?... Nu ne-ai aruncat 
tu oare de la tine, Dumnezeul nostru 
şi cu ostirile noastre nu vrei să mai 
mergi? Ajută-ne împotriva apăsăto- 
rilor, căci ajutorul omenesc nare 
nici o tărie. Cu Dumnezeu cistiga- 
vom biruintä şi el însuși va călca 
în picioare pe vrăjmașii noştri, 

LXII. 7. Numal el este stinca mea 
si mintuirea mea, locul meu de adă- 
post, ca să nu mă mal clătin, 

LXIII. 11, Să fie trecuţi prin ascu- 
ul săbiei şi vulpilor să cadă pra- 

ă! 
LXIV. 2. O, Dumnezeule ascultă 
glasul meu, cind vin si pling la ti- 
ne, apără viața mea de vrājmaşul 
meu cel groaznic. 3. Ocroteşte-mă de- 
uneltirile celor răi şi de ceata celor 
ce lucrează fără de legea; 4. de cei 
ce-şi ascut limba ca o sabie și-și pre 
gātesc săgețile — vorbele lor ama- 
re — ca să sâgeteze pe ascuns pre cel 
nevinovat; 5, şi-l ucid intro clipă si, 
teamă n'au! 

6. Ei se îndeamnă între sine la 
fapte rele, se sfătuese cum să in- 
lindă curse si gräesc: „Cine ne va 
vedea?” p 

7. Ei näscocesc lucruri titäloase: 
„Sintem gata! Planul e bine intoc- 
mit!” — Jar lăuntrul omului, jar i- 
nima lui este o prăpastie. — 8, Dar 
Dumnezeu le va trimite o grabnieñ 
săgeată și vor fi uciși. 9. Limba lor 
va căşuna prăbășirea lor, cine li va 
vedea va chitina din cap. 

10, Atunci toţi vor fi cuprinși de 
spaimă si vor pricepe lucrul lui, 11. 
Să se bucure cel drept întru Domnul. 
si să-şi pună nădejdea în el, iar cei 
cu inima curată să se mindreascä 
foarte! 

LXV. 2, Tie se cuvine, Dumnezeu- 
le, cintare de laudă in Sion! . 

3. Tie să-ți fie deplin plătite juru- 
intele noastre, o, tu care asculţi 
rugăciunea! Către 


lăcui-va în curțile tale, 5. Umplea- 
ne-vom de bunätäfile casei tale; 
sfintă este Biserica ta, minunată în- 
tru dreptate, 6, Auzi-ne pre noi 
Dumnezeule, mintuitorul nostru nā- 
dejdea tuturor marginilor pămintu- 
lui şi a celor de pe mare departe. 
7. Cela ce gâtesti munţii întru tăria 
ta, încins fiind cu putere; cela ce 
turburi adincul mării, sunetele va- 
lurilor ei cine le va suferi? 8, Tur- 
bura-se-vor neamurile şi se vor spăl- 
minta cei ce lăcuese pre margini de 
semnele tale; ieşirile diminetei si 
ale serei le vei veseli. 9. Cercetat- 
ai pămintul şi l-ai îmbătat pre din- 
sul, inmultit-ai a-l îmbogăţi pre el. 
10. Rîul lui Dumnezeu s'a umplut 
de ape; gătit-al hrană lor, că aşa 
este gătirea. 11. Brazdele lui îmba- 
tă-le, înmulțește rodurile lui, întru 
picăturile lui veseli-se-va răsărind, 
12. Bine vei cuvinta cununa anului 
bunătăţii tale şi cimpii tăi se vor 
umplea de grăsime. 13. Ingräsa-se- 
vor cele frumoase ale pustiei şi cu 
bucurie dealurile se vor încinge. 14. 
Imbrăcatu-s'au berbecii oilor, şi väi- 
le vor inmulti griul, striga-vor pen- 
tru că vor cînta. 


LXV. 2, „Intru mulțimea puterii 
tale, minţi-vor tie vräjmasii tăi, 


10—11. Băgatu-ne-ai, pre noi în 
cursă, pus-ai necazuri umărul 
nostru, ridicat-ai oameni pre cape- 
tele noastre. Trecut-am prin foc si 
prin apă și ne-ai scos pre noi întru 
repaos, 


„17, Nedreptate de am văzut în i- 
nima mea, să nu mă auză Domnul, 


LXVII. 7. Scotind pre cei din o- 
bezi cu vitejie, asijderea pre cei ce 
nmäräsc, pre cei ce lăcuesc în mor- 
minturi. 

9. Pămintul s'a cutremurat, că ce- 
rurile au picat de către fața Dumne- 
zeului Sinai... 

11—16. Dobitoacele tale lăcuese 
într'insa, gătit-ai întru bunătatea ta 
săracului, Dumnezeule. Domnul va 
da cuvint celor ce hinevestese cu 
putere multă. Impăratul puterilor al 
celui iubit, cu înfrumusețarea casei 


pS IN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI 


_29 


cela pe care l-ai ales şi l-ai apropiat 
de tine, ca să locuiască în Iele 
tale! O, de ne-am sătura de bunătă- 
sc casei tale, de sfintenia locasu- 
ui tău! 6. Tu ne auzi întru dreptatea 
la și ne răspunzi prin fapte prea 
măreţe, o, Dumnezeule al mintuirii 
noastre, tu care ești nădejdea mar- 
ginilor pămintului şi a depărtatelor 
ostroare! 7, Tu cure ai întemeiat 
munții cu puterea ta, tu cel ce te in- 
cingi cu tărie, 8. tu care potolesti 
mugetul Oceanului, ramätul valuri- 
lor şi zarva popoarelor. 9. Locuitorii 
pămintului coprinsi au fost de spai- 
mă din pricina minunilor tale; răsă- 
ritul si apusul tu le umpli de uimire. 
- 10. Tu porţi de grijă pămintului 
şi-l umpli de belşug, şi-l im- 
bogätesti foarte: — piraele lui Dum- 
nezeu sint pline de apă tu faci 
să crească griul lor, şi-l faci să 
crească astfel: 11, Tu adăpi brazde- 
le rabie tener tu moi buluării lui, 
tu îl desfunzi prin ploile tale si bine 
cuvintezi roada lui. 12, Astfel tu în- 
cununezi anul cu facerile tale de 
bine şi pe urma carului tău picură 
grăsimea: 13. Picură păşunele pus- 
tiei şi cu bucurie se încina colinele; 
14. Munţii se acoperă cu turme, vâi- 
le se fnvesmintä în lanuri de griu, 
(oamenii) hăulesc si cîntă, 

LXVI. 3.. Pentru puterea ta cea 
mare, chiar vräjmasii tăi te măgu- 
lese ar: tati, 

11. Tu ne-ai făcul să cădem în 
cursă; poveri ai pus în spinarea 
noastră; 12, îngăduit-ai celor de alt 
neam să calce in picioarele cailor 
capetele noastre; aruncaţi um fost în 
foc şi în apă, dar tu ne-ai scos spre 
mulțimea (bucuriei noastre). 

18. Dacă aş fi avut ginduri vicle- 
ne în inima mea, Domnul nu m'ar 
fi ascultat, 


LXVII. 7... scoate pe robiti ln fe- 
ricit liman, dar cei ce se ridică îm- 
potriva lui locul-vor un ținut ars de 
soare, 

9. Pămintul se cutremura, chiar şi 
cerurile se sculurau de rouă Înaintea 
ta, Dumnezeule, ca acest Sinai... 

11—16. Sălășiuit-ai turma ta în 
ară, pe care prin bunătatea ta, o, 

mnezeule ai pregătit-o pentru cei 
săraci. Domnul a rostit tare cuvint 
biruințţă — si vestitoarele biruintei 
erau în ceată mare —: „Regii osti- 


să împartă prăzi. De all dormi dn 
mijlocul hotarelor, aripile porumbi- 
ei sun! acoperite cu argint poleite, 
ntre umerile ei cu strălucire de aur. 
Cind osebeste cel ceresc împărați 
preste dinsa, ca zăpada se vor albi 
în Selmon. Muntele lui Dumnezeu 
munte gras, munte închegat, munte 
gras, pentru ce gindiţi de munţii cei 
inchegati® 


LXVHI, 1. Mintuește-mă Dumne- 
zeule, că au intrat ape pină lu su- 
fletul meu. i 

LXX, 7—8. Intru tine m'am intā- 
rit din pintece, din mitrasul maicii 
mele tu ești acoperitorul meu. Intru 
line este lauda men pururea, ca Os 
minune m'am făcut multora și tu eşti 
ajutorul meu cel tare, 


LXXL:14, De camătă şi de strim- 
bătate va izbăvi sufletul lor si cim- 
stit numele lui înnainte lor. 

16. Fi-va întărire pe pămînt peste 
virfurile munţilor, prea se va innăl- 
ţa mai presus de cit Livanul rodul 
lui, Si vor inflori din cetate ca iar- 
ba pămintului, 

I, 4-5, Că nu este privire 
spre moartea lor şi întărire întru bă- 
taia Tor, Intru ostenelile oamenilor 
nu sunt şi cu oamenii nu vor lua 
bătăi, 


7. Eşit-a ca din seu nedreptatea 
lor; trecut-au întru dragostea inimii. 


9. Pus-au asupra cerului gura lor 
si limba lar a trecu! pre pămînt, 

12. lată aceștia păcătoşii şi cari 
se îndestulează în veac, au cuprins 


dt: se 
19. Cum s'a făcut pustiire îndată 
st Sau stins, plerit-a fărădelegea lui. 


24, Căci ce-mi este mie În cer? Si 
de la tine ce am voit pre pämint? 


LXXII. 4. Ridicä miinile tale pes- 
te mindriile lor întru sfirsit; cite a 
Ticleni vrăjmașul întru cel sfint al 

u. 
_5. Si Sau fälit cei ce te urăsc pre 
tine in mijlocul praznicului tău, 

6. Puscau semnele sale semne si 
mau cunoscut ca într'o ieşire mai 

sus, 7, Cu într'o dumbravă de 
ne... 


VIATA ROMINEASCA 


rilor dau inapoi si fug, iar stăpina 
casei Împarte prada.” O, de-ați ră 
mine tihnifi lingă vetrele voastre! 
Doar și dripele porumbifei sint im- 
brăcale cu argint și penele ei cu 
aur strălucitor! Cind cel Atotputer- 
nie împrăștia pe regi, muntele Sal- 
monului era alb ca zăpada. Muntele 
lui Dumnezeu e muntele Basanului 
munte cu piscuri multe, muntele Ba- 
* sanului, 
LXIX, 2. Mintueşte-mă Dumnezeu- 
le că apele îmi ajung până la git. 


LXXI. — 7—8. Pe tine m'am bi- 
zuit din pintecele mamei mele; din 
sinul maicii mele tu ești izbāvitorul 
meu si cu tine mam mindrit dea- 
pururi. Ca o sperietoare sint pentru 
mulți, dar lu eşti cetaten-mi de scă- 
pare cea întărită. 

LXXIE 14. Să mintuiască de obij- 
duire si de silnicie sufletele lor si 
singele lor să aibă pret In ochii lui, 

16. Să fie belșug de griu în țară 

nă pe creștetul munților; spicele 
ui să se legene ca arborii Libanului 
şi oamenii să inflorensci din cetate 
ca plintele pămîntului, 

EL. 4-5. Că el nu au parte de 
dureri; sănătos si bine hrănit este 
tru lor, la suferințele hărăzite o- 
mului ei nu sint devălmaşi si loviți 
ca ceilalți oameni ei nu sint. 

7, De grăsime ochii le iessdin cap 
si pläsmuirile cugetului lor întrec 
orice măsură, 

9. Gura lor şi-au praptit-o în cer, 
iat limba lor mătură pămîntul, 

12. lată astfel sint cei fără de 
lege, ei trâesc veșnic fără grijă sisi 
înmulțesc avutul, l 

19. Cum au ajuns paragină intro 
clipă ! Au pierit, sau sfirșii cu sfir- 
sit näpraznic! 

25, Căci pe cine sm eu în ceruri? 
Si odată ce sunt cu tine, nu mai do- 
resc nimic pe pămint, i 

LXXIV, 3, Indreaptă pașii tăi spre 


s-au urile lor. 5. Ei arătau 
Eata ca unii cari ridică securea f 
tr'un desis de codru, 


12. Pentru ce 
dreapta ta din 
pină în sfirsit? 

LXXIV. 4—5. Luminezi tu luminat 
din munţii cei vesnici, tuirburatu- 
“au toţi cei nepriceputi la inimă. 
Adornrit-au cu somnul lor şi n'au g- 
flat nimic, toți bărbaţii bogăției în 
miinile lor, 

_9. Cind se va scula la judecată ca 
să mintuiască pe toți blinzii pämin- 
tului, 10. Căci gindirea omului se va 
mărturisi ție si rămășița gindului va 
prăznui fie. 


întorci mina ta si 


12. Celui infricosat si celui ce i 
duhurile boerilor, eaha crc lé er 
virtos de cit împărații pămintului, 


LXXVI. 3—4, Lepädatu-s'au a se 
mingiia sufletul meu, adusu-mi-am 
aminte de Dumnezeu şi m'am vese- 
lit; gindit-a şi a slăbit duhul meu, 
Apucat-au înainte streji ochil mei, 
turburatu-m'am şi m'am grüit. 


_8. Au pănă în sfirsit mila sa o va 
tăia ? Sfirsit-au cuvint din neam în 
neam ? 

16. Mulțimea sunetului apelor, 
glas au dat norii, că săgețile tale 
trec, glasul tunetului tău în roată, 


LXXVIH. 16, Desfăcut-au marea si 
i-a trecut prei ei, pus-au apele ca un 
foale, “ 

23. Pentru că a lovit piatra si a 
cars apă si piraele pau umplut de 
apă, 

34, Incă mincares fiind în gura 
lor si minia lui Dumnezeu s'a suit 
preste dinsii. 


37. Si s'au ni a întru  deşertă- 
ciune zilele lor şi anii lor cu de- 
grab. 

64. Şi l-au miniat pre dinsul în 
dealurile lor si întru cele cioplite 
l-au intäritat pre dinsul, 

68. Şi nu închis in sabie pre no- 
rodul său şi moştenirea sa o au tré- 
cul cu vederea. 

75. Şi a zidit ca a inorogului sfin- 
fenia sa pre pămînt întemelatu-o-au 
pre dinsa în vear. 


ÎN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI 


mijlocul sinului tău | 


221 

11. Pentru ce tragi mâna ta ina- 
poi? Scoate mâna ta din sân si ni- 
micesté.i! 

.LXXVEL 5—6, Inconjurat de slavă 
şi prea măreț eşti tu pe vesnicile 
culmi! Au fost prădaţi cei cu inima 
viteuză și au adormit în somnul lor 
de moarte, iar câți au fost oameni 
de luptă nu şi-au mal găsit mâinile. 

10. Cind Dumnezeu se scoală la 
judecată ca să izbăvească pe toți u- 
miliții pămîntului, Sela. 11, Căci må- 
nia Edomului te va luda și rămă- 
sita Hamatului te va cinsti cu sär- 
bätori. 

12... lui Celui Infricosat, 

13, Lui, care fringe <semetia prin- 
cipilor si face să tremure de groază 
pe împărăţii pămintului ! 


LXXVH, 3. si sufletul 
vrea să se mingie. 

4. Mă gindese lu Dumnezeu şi sus- 
pin, mă frămint cu mintea si duhul 
meu îşi pierde cumpătul. Sela. 5. Tu 
ţii deschise pleoapele mele; suni 
zbuciumat si nu pot să grăesc, 

8, „Oare Domnul mă va lepăda pe 
veci si bunăvrerea lul cu mine va 
înceta? 

18, Vârsal-au norii puhoaie de apă 
slobozit-au nourii tunete, iar săgeți 
le tale cutreerau văzduhul, 

19, Bubuitul tunetului tău răsuna- 
t-a în vijelie;.. b 

LXXIX. 13. El a depärtit marea 
în două si l-a lăsat să treacă șia ri- 
dicat apele ca un zid, 

20. Iată el a izbit stinca şi-au iz- 
bucnit ape şi sau pornit suvoaie, 


meu pu 


30, a — căci mincarea era Încă 
în gura lor 


31. Gind minia lui Dumnezeu se 
porni impotriva lor.. 

33, Atunci el risipi ca o suflare 
zilele lor si (puse capăt) anilor lor 
printr'o moarte groaznică, 

58. Ei îl nlitarë cu închinăciunea 
lor pe locuri nalte, si cu idolii lor 
aprinseră gulis lui, 

62, El lăsă subt sabie poporul său 
si se îndirji asupra moștenirei sale: 


69, Unde clădi la fel cu fnnaltele 
palate, templul său (veşnic) ca și 
pămintul întemeiat pe veci, 


222 VIATA ROMINEASCA | 


LXXX. 5—6. Scos-a de supt sar- 
cină spinarea lui; mlinile lui in coş- 
niță au slujit. Întru necaz m'ai che- 
mat, şi te-am izbăvit,  auzitu-te-am 
întru ascundere de vifor, cercetatu- 
te-am la apa prigonirei. 


11. St l-am  slobozit 
după meşteşugurile in 
ge-vor intru tn rile lor. 

14—15. Vrăjmaşii Domnului au 
mințit lul si va fi vremea lor in 
veac. Şi i-am hrănit pre ei din ară- 
simea griului si cu miere din pia- 
tră i-au săturat pre dinsii, 


LXXXI. 2. Pănă cind judecaţi ne- 
dreptate si fețile păcătoşilor le luaţi 
înainte? 

LXXXII. 1. Dumnezeule, cine se 
va asemăna tie? Să nu taci, nici să 
te Imblinzești Dumnezeule! 

12. Dumnezeul meu, ei pre ei 
ca o roată, ca trestia înaintea feţei 
vintulu 


tului. 

LXXXHI 6-7. Fericiţi este bär- 
batul căruia este ajutorul lui la 
tine; suișuri in inima sa a pus în 
valea plingerii, în locul care a pus. 
Că are ella ri fe nori cel e n mi 
lege, merge-vor din putere În pu 

PA die Dumnezeul dumne- 
din Sion, 


LXXXV. 7. Nu este asemenea tie 
între dumnezei, Doamne, și nu este 
după faptele tale, 


LXXXVI. 1. Temeliile lui în mun- 
ţii cel sfinți; 


3. Aduce-mi-voiu aminte de Raay 
şi de Vavilon; de ceice mă gonesc 
pre mine. 4. $i iată cei de altă se- 
mintie şi Tirul şi norodul Arapilor, 
aceştia s'au născut acolo. 


5. Maică, Slonul va zice omul și 
om sa născut, întrinsul, şi însuși 
cel Prea Innalt l-au întemeiat pre 
dinsul. 

6. Domnul va povesti în seriplura 
noroadelor si a boerilor acelora ce 
s'au născut Intr'insul, 7. Precum a 
tuturor celor ce se veselesc, le este 

la tine. 

VII. 4—5. Socotit am fost 
cu cei ce se pogoară in groapă; fă- 
cutu-m'am ca un om neajutorit in- 


pre dinsii 
imii lor, să 


TAI e 2959 ad ° 


LXXXI. 6—7. „Am ridicat sa 
din spinarea lui şi miinile lui nu 
mal purta coşul salahor, In vremi 


ispitit la apa Meribel. Sela, 1 
14. Pentru aceasta i-am lăsat În- 
tru împietrivea inimii lor, ca să se 
indrumeze după sfaturile lor. 
16-17, Cei ce urăsc pre 
l-ar mäguli și vârsta (lui Israil) ar 
ţine în veșnicie. Şi l-ag face pe is- 
rail să mănince lemura griului şi 
l-a sătura cu mierea fagurilor clă- 
diti în crăpături de stincă.” 
LXXXII. 2. „Până când veți jude- 
ca întru nedreptate şi veţi fi pärtini- 
lori cu cei ge „mentă Sela. 
LXXXEE, 2. mnezeule nu sta, 
netulburat, = tăcea şi nu fi liniștit, 
o, Dumnezeule. 
H. Dumnezeul meu, fă-i să fie ca 
o frunză luată de virtej, ca paele în 


vint. 
LXXXIV. 6—7. Fericiţi sint oame- 
nii curi-isi află rază p puterii lor 
în tine si ale căror căi sint după i- 
nima lor! Cind trec prin valea Bac- 
ca o prefac în nt cu izvoare, 
jar ploaia de primăvară o acoperă 
cu binecavintäri, Puterea lor mer- 
ge crescind, căci ei îşi indrepteazi 
privire către umnezeul din Sion: 
LXXXVI. 8. Nici unul între roi 
nezei nu este asemenea cu ad 
Doamne, iar lucrurile tale sint fără 


PÉEXXXVIL. 1. Cetatea de el inteme- 
lată este pe sfinte înălţimi. 


4. Socotese Rahabul şi Babelul ca 
drept unii cari mă cunosc, iată Fi- 
listeia si Tirul şi Etiopia; acesta sa 
născut Înr'insele, 5. dar despre Sion 
zice: Acesta şi acela s'au născut in 
sinul lui şi însuși cel Prea Inalt a 
întemeiat Sionul, 


A 


6. Domnul seriind condica popoa- 
relor numără: „Acesta sa născut s- 
colo! Sela. 7. Si cântăreții si dă 
|uitorii sign: „Toate izvoarele me 
XX VIII, 56. Numărat sint 
olaltă cu cel ce se ră în 


pă, sint ca un om de vlagă. 


tru cei morţi slobod. Ca nişte räniti 
ce dorm în mormint, de care nu 
tiai adus aminte; şi ei de la mina 
ta s'au lepădat, 

9. Datu-m'am şi n'am ieşit; ochii 
mei au slăbit de sărăcie. 


11, Au morților vei face minuni? 
Sau doftorii se vor scula si se vor 
mărturisii ție? 

16. Sărac sint eu și întru ostene- 
lele din tinerefile mele; și inältin- 
+ m'am smerit si m'am mih- 
nit. 

19. Depărtat-ai dela mine pre pri- 
etenul şi pre vecinul şi pre cunos- 
cuții mei din ticälogie, 


LXXXVIH. 15. Mila şi adevărul 
vor merge inaintea feței tale; ferl- 
cit este norodul care ştie strigare. 


_25. Şi voiu pune in mare mina lui 
şi in riyri dreapta lui. 


39. Stricat-ai toate gardurile lui, 
pus-ai tăriile lui frică, 


42. Intors-al ajutorul sabiei lui și 
nu l-ai apărat pre el în războiu. 43 
Stricatu-l-ai din curăţenia lui si 
scaunul lui în pămin! l-ai surpat. 

„Cu care au ocărit vrăjmaşii 
tăi Doamne, cu care au ocărit 
schimbarea unsului tău. 

LXXXIX, 10. Anii noştri ca un pa- 
eajen s'au socotit, zilele anilor nos- 
iri întru dinşii şaptezeci de ani. 

12, Că au venit blindete 


Dea: preste 
noi şi ne vom pedepsi, 


XC. 6. De săgeata ce zboară ziua, 
de lucrul ce umblă întru intunerec, 


de întimplare şi de dracul cel de n- 
miază-zi, 


XCI. 7. Cind au răsărit păcătoşii 
ca iarba si s'au ivit cei ce fac fără- 
delegea. 8. Ca să piară... 


14. Încă se vor inmulti întru bă- 
trinete unse și bine petrecind vor fi, 
Cu să vesteascä.… 

XCIU. 1. Dumnezeul izbindirilor, 
Domnul Dumnezeul izbindirilor cu 
îndrăzneală au stătut, 


IN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI 


223 


tins sint printre cei morți, la fel cu 
cei uciși şi culcati în mormint, de 
care nu-ți mai aduci aminte și cari 
au pierit de mina ta, 

9. Sunt ca intro temniță de unde 
mu pot să scap; 10. Ochii mei se 
sfârşese de suferință, 

11. Oare vel face tu minuni, pen- 
tru cel morţi şi umbrele se vor scula 
să te laude ? Sela. 

16. Obijduit sunt eu şi vlăguit din 
linerefile mele; sunt copleșit de 
spaimele tale si stau la mare cum- 
pănă. 

19. Depärtat-ai de la mine pe prie- 
tenii si pe tovarășii mei; cei mai de 
aproape ai mei suni — întunerecul 
(mormântului), 

LXXXIX. 15... mila şi 
merg inaintea feței tale. 

16, Fericit este poporul care ştie 
să te preamărească, 


adovărul 


26. Si marea pune-o voiu subt mi- 
na lui si riurile cele mari subt 
dreapta lui. 

41. Tu ni făcut spărturi in zidu- 
rile lui, g cetățile lui întărite le-ai 
prefăcut in paragină. 

44. Tu ai tesit ascuţișul săbiei lui 
şi în lupte nu lai sprijinit; 

45. Tu l-ai despoiat de slava lui gi 
scaunul lui, l-ai doborit ln pămint; 

52. Si că vrăjmașii mei mă fac de 
ris, Doamne, si îşi bat joc de urmele 
unsului tău, 

XC. 9... si anii noştri di sfrisim ea 
un suspin. 

10. Zilele anilor noştri sunt şapte- 
zeci de ani..., tar ceeace este mai fal- 
nic în ei este osteneală si gp le 
ciune, căci se duc de grabă şi noi 
zburăm,. 

Pag S. Nici de săgeata ce zboară 
ziua, 

6. Nici de cluma care umblă în 
întunerec, nici de molima care pus- 
tieste în miezul zilei. 

CH. 8. Dacă cei nelegiuifi odrăs- 
lesc cu iarba şi Căcătorii de rele pro- 
pāsese — este ca să fie stirpiti pe 
veci. 

15, Chiar la bâtrinete ei vor avea 
à vor fi plini de mizgă şi inver- 
ziți, 

XCAV, Dumnezeule al răzbunării, 
Doamne, Dumnezeule al răzbunării, 
arată-te ! 


w 


XCV. 5. Că toţi dumnezeii pâgini- 
lor sint draci.. 
- XCVIH. 1, Domnul a Impärätit, 
să se minie noroadele, cela ce şade 
pre Heruvimi clătească-se pămîntul. 


XCIX. 3. lar moi norodul lwi si 
vile păşunii lui, intrați în porțile lui 
întru mărturisire, În curțile lui în- 
tru laude mărturisiți-vă lui. 


C. 9. Nu va locui în mijlocul en- 
sei mele cel se face mindrie; cel ce 
gräeste nedreptäti nu sa indreptat 


-înaintea ochilor mei, 


Ps, CI. 4, Că s'au stins ca fumul 
zilele mele şi oasele mele ca uscă- 
ciunea sau uscat, 

7... făcutu-m'am ca corbul de 
noupie în loc nelăcuit, 

15. Că bine au voit robii tăi în 
pietrile lui, şi de țărina lui le va fi 
milă, 


CI. 3. Cel ce faci pre Îngerii tăi 
duhuri si slugile taje pară de foc. 


18. Sătura-se-vor lemnele cimpu- 
lui... acolo păsările se vor incuiba. 
19. Lăcaşul Erodiului povätueste pre 
ele, munţii cel înalți cerbilor, pia- 
tra scăpare iepurilor. 


O8, Balaurul acesta pre care J-ui 
zidit a-l batjocori pre el, 

CIV, 1. Mărturisiți-vă Domnului... 

16... şi toată întărirea piinei o au 
sfărimat, 

18. Smerit-a în obezi picioarele 
lui, prin fer a trecut sufletul lui, 
pănă ce a veni! cuvintul lui, 19. Cu- 
vîntul Domnului l-a aprins pre el, 
trimisa împăratul si l-a slobozit 
pre el, boerul poporului si l-a Jüsat 

re el. 

: 32. Si au bătut viile lor si smo- 
chinii lor şi au sfărimat tot lemnul 
hotarului lor. 5 : 

36. Si i-au scos pre ei cu argimt 
si cu aur şi nu era întru semintille 
lui bolnav, 

CV, 1. Mărturisiți-vă Domnului... 

16. Si le-a dat lor cererea lor, tri- 
mis-au safiu în sufletele lor. 

24—25, Si au zis să-i piarzä pre 
dinşii, de n'ar fi stätut Moisi cel a- 


neamuri sunt chipuri cioplite... 

XCIX. 1. Domnul Impäräteste — 
neamurile să se cutremure! el, cel 
ce tronează Heruwvimi — pămin- 
tul să se we ! . 

C. 3... şi noi suntem ai lui — po- 
porul său şi oile päsunilor sale. 4. 
Veniţi ja porţile sale cu cintări de 
mulțumită, intrați în curțile sale cu 
cintări de laudă ! Mulţumiri adu- 
ceți-i ! 

ta. 7. Să nu locuiască în lăuntrul 
casei mele cel ce lubeste Inșelăciu- 
nea; cine are năravul să mintă, nu-și 
vu găsi loc înnnitea ochilor mei ! 

CI. 4. Că zilele mele se sfirşesc 
ca fumul și oasele mele ard ca un 
jărutec, A 3 

7.. sunt asemenea bufniei prin- 
tre dārămāturi. 1 

15, Căci slugile tale îi iubese pic- 
trile si se Induioseazä de cotbul lui. 


CIV. 4, Tu faci din vinturi sotii 
tăi: tu faci din foc, din pară sluji- 
torii tăi. 

16. Plini sit ir E are. mA nare 
Domnului, cedrii Libanului pe 
i-ai aidit. 17. Acolo păsările durează 
culburi, barza. pe al säu: în chipa- 
rosi. 18, Munţii cei innalti sunt ti- 
nutul caprei sälhatece, stincele scor- 
burosse ascunzătoare pentru dihor. 

26.. Leviatanul pe care l-ai zidit 
ca să zburde intr'insa, 

CV. 1, Lăudaţi pre Domnul ! 

16... şi-i lăsă fără piine. 


18—20. Si i-au strîns picioarele în 


obezi şi Lau ferecat în căluşe, pănă 


în ceasul cind s'a plinit proarocia 
Jui şi zisa Domnului la dovedit ne- 
vinovat. impăratul trimise şi-i dădu 
drumul, stăpinitorul popoarelor îl 
scoase din inchisoare, i 

33. El bătu viile și smochinii lor 
st pometul din tinuturile lor îl prä- 


ădi. ; 
$ 37. Si (incarcati) cu aur l-a scos 
din Egipt si n'a fost in seminţiile lor 
nici un avnic, 
CVE 1. Läudali pre Domnul. 


15. Munci el le plini pofta Jor, dar 


i u molimă, 
j 2 Line i-a fost cuvintul să- 
nimicească, dacă Moisi alesul 


Li 


XCVI., 5. Că  dumnezii celorialle 
1 


les al lui întru zdrobire inaintea 
lui, ca să nu-i piarză pre el. 


33. Şi l-au mihnit el la apa 
prigonirei şi s'a dosădit Moisi pen- 
tru dinşii, că au amărit duhul lui, 


34. Si au osebit Întru buzele sale... 

38. Si sa omorii pămintul lor in- 
tru singiuri, 

CVI. 1. Märturisiti-va.. 

8, Mărturisească-se Domnului mi- 
lele lui şi minunile lui fiilor oameni» 
lor. (cf. v. 15, 21, 31), 

9. Că au săturat suflet deşert... 


10... pre cei ferecali cu sărăcia si 
cu fier. 

34—A3. Si sau impulinat si s'au 
dosădit de necazul relelor şi de du- 
rere. Värsat-au urgisire preste boe- 
rii lor i-au făcut pre ei să rătă- 
cească in loc neumblat și au în 
cale. Şi au ajutat săracului din sără- 
cie şi i-au pus pre ei cu pre nişte 
oi de moștenire, Vedea-vor dreptii si 
se vor veseli si toată fărădelezea își 
va astupa gura sa, Cine este infelept 
i va păzi aceasta şi va pricepe mi- 

le Domnului. 


CVI. 10-11, Spre Idumea voin 
pune încălțămintea mea, mie cei de 
alt neam s'au supus, Cine mă va 
duce in cetatea ingrüdirei?… 13. 
Dă-ne ajutor din necaz şi desartà 
este mintuirea omului. 


CVII. 9. Miscindu-se să se mute 
fiii lui ji să ceară... 

22—23. umbra care se abate ea 
m'am luat în lături, scuturat- m'am 
ca  lăcustele. Genunchile mele au 
slăbi! de post şi carnea mea sa 
schimbat pentru untdelemn. 

CIX. 4, Cu tine este începătura în 
ziua puterii tale, întru strălucirile 
sfinților tăi; din pintece mai nainte 
de luceafăr te-am născut,” 


CX. 1. Märturisi-mä-voiu ţie Doam- 
ne... 


t Din pistece mai nainte de lucealâr te-am näs- 
cut, fiind profeție, a lăsă n du à LXX. 


IN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI 225 


n'ar fi stat înnaintea lui la rupte 
ca să domolească minia lui gata de 
nimicire, 

33. Căci ei se răzvrătiră impotri- 
va dubului (lui Dumnezeu) si Moisi 


rosti cu buzele sale, cuvinte nechib- 
zuite, 


38... si pingăriră pământul cu sin- 

pai Ara 
. 1. Lăudaţi pre Domnul... 

3. Să laude deci pre Domnul pen- 
tru milele lui şi pentru minunile lui 
către fiii oamenilor ! 

9. Căci el a săturat sufletul in- 
setat... 


19... robiji şi ferecati în lanţuri, 


39—43. Dar (dela un timp) au 
dat înnapoi si sau Incovoiat «subt 
povara nenorocirei şi a obidei, Pen- 
tru că Domnul „revarsă ocara peste 
principii şi-i face să  pribegeasră 
prin locuri singuratece și fără câi, 
dar el ridică pre cel săraci din do- 
sădirea lor si sporește spitu lor cu 
turmele“,  Privease aceasta cei 
drepți si să se veselească, iar cei 
vicleni să-şi astupe gura. O, de-ar 
fi cineva înțelept cu să ia aminte la 
toute acestea şi să priceapă bine- 
facerile Domnului | 

CVIH, 10... asupra Edomului a- 
rune sandala mea, impotriva Fili- 
stenilor izbucnesc în strigăte de riz- 


boiu. 

11. Cine mă va călăuzi In cetatea 
întărită ?... 

13, Ajută-ne împotriva asuprito- 
rilor noştri, căci ajutorul omenesc 
n'are nici o tărie, 

CIX. 10. Copiii lui să ajungă hoi- 
nari şi să cergească,.. 

29-24, Asemenea umbrei care dă 
spre seară, eu mă duc; smuls sunt 
(de vint) ca lăcustele! Genunchii 
mei tremură din pricina postului și 
en meu este istovit și uscat, 

„3. Poporul tău va fi plin de 
voie bună, în ziua adunării ostirii 
tale; tinerimea tu fi-va, pentru tine, 
ca roua din sinul zorilor pe sfinţii 


monii 
A L Aliluia ! Lăuda-volu pre Dom- 
nul... 


226 VIAȚA ROMINEASCA __ | | 


CXI. 3. Bun este bărbatul care ån- 
dură si împrumutează, tocmi-va Cu- 
vintele sale la judecată; că în veac 
vu se va clăti, 

6, Intru pomenire veşnică va fi 
dreptul, de auzul rău nu se va teme, 

7. Gata este inima lui a nădăjdul 
intru Domnul; 


CXU. 5. Ca să-l aşeze pre el cu 
boerii poporului său, cel ce face a 
lăcui cea stearpă în casă, maica Ce 
se Înveselește de feciori, 


CXVIL 1. Mărturisiți-vă Domnu- 
lui. (cf. V. 19 si 20). 

CXVIIL! 28. Dormitata sufletul 
meu de trindăvie... L 

45. Si am umblat intru lărgime; 
că poruncile tale am căutat. 

70. Inchegatu-s'a ca laptele inima 


lora. | 

81. Stinge-se spre mântuirea ta su- 
fletul meu... 

83. Că m'am făcut ca un foale în 


brumă... 
M. Cu rinduialn ta rămîne ziua... 


96. Atot sfirsitul am văzut sfirgit, 
destătată este porunca ta foarte, 


126, Vremea este n face Domnului; 
stricat-au legea ta. 

CXIX. 5. Vai mie! Că nemernicia 
mea s'a îndelungat, sălășluit-am cu 
salasele lui Chedar, mult a nemerni- 
cit sufletul meu. 


CXXI. 2, Stind era picioarele noa- 
stre în curțile tale Jerusalime, Jeru- 
salimul cel ce se zideșie ca o ce- 
tate; a căruia impärtägiren lui este 
dimpreună. 


CXXHI, 4. Piriu a trecut sufletul 
nostru, iată a trecut sufletul nostru 
apa cea fără de stare. 

CXXIV. 3. Că nu va lăsa Domnul 
toiagul păcătoşilor peste soarta 
drepţilor. 


$ Din acest psalm notăm nimai citeva diferențe. 
Ebe sint prea multe gi cu privire la trace și la muan- 
tele diferitelor sinonime, așa că me-ar lua prea mil 


loc, Cine vrea să facă o comparație aprotundată, va 
ceti cele doul traduceri 


"A 


CXA. 5. Fericit este omul milo- 
sird, care dă cu împrumut si care 
își rinduește lucrurile cu dreptate. 


6. In veci mu se va clâtima, pome- 
i i veşnică. 


düjdueste în Domnul. 

CĂII, 8, Ca să-l pună In rind cu 
cäptentile, cu mai marii poporului, 
9. El säläşlueşte pe cea stearpă in 
acra! mamă fericită de copii. Al- 
luia ! 

WXVIIL 1, Lăudaţi pre Domnul... 


CXIX. 28. Sufletul meu lăcrămeaz 
de întristare... 

45. Slobod vroesc să umblu (in 
viață)... 

70. Inima lor este nesimțitoare 
osinza.., 

81. Sufletul meu tinjeste după min- 
tuirea ta... 

83. Ajuns-am ca un burduf ati 
la fim... 

91. După dreptarul tău (fáptu 
tale) sunt si astăzi în fiinţă, 

96. La orice desăvirşire vāzut-am 
hotar, legea ta singură € fără 
hotar. 

126. Vremea este Doamne, ca 
lucrezi, căci el au stricat legea ta. 
å GE Vai mie ! res ee e 

n i esc în * cortu 
lui Kedar | 


6. Prea multă vreme  oblăduit 
sufletul meu cu oci ce sunt dusm 


păcii ! 

CXXU, 2—4, Şi picioarele noast 
stau (acum) da porțile tale Ieru: 
lime ! lerusalime, tu cea din n 
clădită, ca o cetate virtos inchega 
ra sine, şi către care se sue semi 
fiile... 

CXXIV. 4—5.. puhoiul ar fi 
peste noi, atunci valurile vijelioa 
ar fi covinsit sufletele noastre, 

CXXV. 3, Că mu va lăsa schi 
celui fâră de lege să apese asup 
moştenirii celor drepţi... 


IN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI 


CXXV. 1, Cind a întors Domnul 
robia Sionului făcutu-ne-am ca nişte 
mingiiaţi, 2. Atuncea sa umplut de 
bucurie gura noastră şi limba noa- 
strä de veselie. 3, Atuncea vor grăi 
între neamuri, 4, Mărit-au Domnul 
a face cu dinşii, mărit-au Domnul 
a face cu noi: fost-am veselindu-ne. 

5, Intoarce Doamne robia noastră 
ca piraele În austru. 

6. Cel ce seanănă cu lacrämi cu 
bucurie vor secera, 

7. Mergind mergea si plingea, a- 
runcind seminfile sale. 

8. Si venind vor veni cu bucurie, 
luindu-si mänunchile sale. 


CXXVI. 1, De n'ar zidi Domnul 
casa, în desert sar osteni cei ce zi- 
desc. 

2, De n'ar păzi Domnul cetatea, 
în desert ar priveghea cel ce o pă- 
zeste, în desert este vouă a minecs. 
3. Sculaţi-vă după ce gezut, cei 
ce mincati piinea durerii, 

4. Cind va da iubitilor săi somn, 
iată moștenirea Domnului, fiii, plata 
rodului pintecelui, 5. Ca niște săgeți 
în mina celui tare, aşa fiii celor 
scuturaţi, 


6. Fericit este, carele își va plini 
pofta sa dinir'insii nu se vor rusina, 
cind vor grăi vrăimașilor săi în 


poa u. 

VIH, 3—4. Preste spatele mele 
au lucrat păcătoşii, findelungat-au 
fără de legea sa. Domnul cel drept 
a tăiat grumazii păcătoşilor. 


CXXX., 1. Doamne, nu s'a inältat 
inima mea, nici s'au înălțat ochii 
mei, 2. Nici am umblat intru cele 
mari, nici întru cele mai minunate 
deci! mine, 3, De nu m'am smerit 
cu gindul, ci am înălțat sufletul 
meu. 4. Precum este cel intärcat 
spre maica lui, așa vei răsplăti spre 
sufletul meu. 5, Nădăjduiască Israil 
spre Domnul de acum şi pănă în 
veac. 


CXXXI. 5. Si 
mele.. 

11. Juratu-s'a 
cu adeverinţă... 


odihnă timplelor 
Domnul lui David 


22! 


CXXVI, 1. Cind Domnul va face 
întoarsă calea robilor Sionului, vom 
fi aşa ca unii cari visează. 2. Atunci 
gura noastră va fi plină de hohote 
de veselie şi limba noastră prididită 
de cintece, Atunci se va spune prin- 
tre neamuri: zeu a făcut cu 
ei lucruri minunate !" 3. Intr'adevăr, 
Dumneteu a făcut cu noi lucruri 
preamăreţe, Si noi vom fi desfătaţi 
de bucurie. 4. Fă Doamne întoarsă 
calea noastră, ca guvoaiele din Ne- 

b. 5, Fie ca acel ce senmănă cu 
lacrimi, să secere cu veselie, 6, Plin- 
gind, sămănătorul merge mereu na- 
inte aruncind valuri de sämintà, iar 
cind vine (secerisul) aduce snopi 
hăulind de voie bună. 

CXXVII. 1. Dacă Dumnezeu nu zi- 
deste casa, În zadar se oxtemesc cu 
ca cei ce o zidesc; dacă Domnul nu 
păzeşte cetatea în desert privegheu- 
ză străjuitorii ei. 2 De prisos vă 
este să vă sculați de vreme, de pri- 
sos că este să vă culcati tirziu, min- 
cind o pline nisită trudnic: căci 
Domnul o dă la fel iubiților săi in 
timp ce dorm, 3. Intr'adevăr copiii 
sunt o moştenire de la Domnul; ro- 
du! pintecelui este o răsplată de la 
el. 4. Precum sunt săgețile în mina 
celui viteaz, aşa sunt feciorii năs- 
cugi lu tinerețe. 5. Fericit este bär- 
batul care are tolba lui plină cu a- 
tari săgeți ! 

5. Nu se vot face de ocarii, cind 
vor sta de vorbă cu dușmanii, la 
porțile cetăţii, 


CXXIX. 3-4, Pe spinarea mes 
plugarii au ara! cu plugul, şi ară 
tura lor au tras-o in lung sin larg. 
Dar Domnul este drept. a tăiat 
sireangorile nelegiutilor ! 

C2 es À e, inima mea nu 
este trufasä si ochii mei nu știu ce 
e ingimfarea: nu năzuesc la lucruri 
cari sunt prea grele şi prea innalte 
pentru mine. 

2. Dimpotrivă ! Am liniştit şi am 
domolit sufletul meu ! Precum copi- 
lul infärcat stă lingă maică-sa, așa 
<a un copil infärcat este sufletul meu 
în mine î... 

4. Israile, puneţi nădejdea în Dom- 
nul, acum şi deapururi ! 

. 4. şi nici genelor mele 
să ațipească, 11, Jurata Domnul lui 
David un jurământ adevărat. 


CXXXV. AR, Celui ce a împărțit 
Marea + a n despărțituri... 

CXXXVI, 7. Să se lipească limba 
mea de grumazul met... 


CXXXVII. 2... cărarea şi funia 
. mei lu ai iscodit, 


3—4. Si toate căile mele mal nain- 
te le-ai văzut, că nu este vicleșug în 
limba mea. lată, Doamne, tu ai cu- 
noscut cele de pe urmă şi cele de 
demult; i m'ai zidit şi ai pus preste 
mime mina ta. 

10—11. am zis: au doară iniu- 
nerecul mă va acoperi? Şi noaptea 
este luminare întru area meu. 
Că întunerecul nu se va Întuneca de 
la tine şi noaptea ca ziua se va lu- 
mina, precum este intunerecul ei 
aşa şi lumina ei, 


14-17. Nu s'a ascuns osul meu 
de la tine, care l-ai făcut într'ascuns 
si statul meu În cele mai de jos ale 
pămîntului. Cel nelucrat l-au văzut 
ochii ; şi în cartea ta se vor 
seri; zile se vor zidi și nici una in- 
tru d . Iară mie foarte sunt cin- 
stiti prietenii tăi Dumnezeule, foarte 
sau întărit stăpiniile lor, Numäru- 
voiu pre dinșii şi mai malt decit ni- 
sipul se vor inmulti; sculatu-m'am 
si încă sint cu tine. 


9. Că pricinuitori sintefi întru 
i ie înt rtäci 


une 


tätile tale, 
XI 10—11. Capul înconjură- 
ii lor va ac 


CXL. 7—8. Că încă si rugăciunea 
este întru bunevrerile lor; inghi 
tu-s'au lingă piatră judecătorii lor, 
Auzi-se-vor alurile mele că sau 
irdulcit ca o dă de pămînt s'au 
rupt pre pămint, risipitu-s'au oasele 
lor lingă iad. 


CXLI. Perit-a fuga de la mine şi 
nu este cel ce caută sufletul meu. 


CXLIE 6. Tins-am către tine mii- 
nile mele; sufletul meu ca nişte pă- 
mint fără de upă tie. 


FE, NINE 


CXXXVL 18. Pre cel ce a despicat 


domă Marea Rosi 
a Le să -e ascä limba 
UT pc fie că stau 
culcat, nimie nu-ți scapă şi toate că- 


rările mele îţi sunt bine şti 

4. Căci de-abia ajunge cuvintul pe 

i iată, Doamne, tu il cu- 
ti de: rsit. 

M Innapoia mea și Innaintea mea 

simt impresurarea ta şi mina la © 


potrivi. 

15—18. Nu-ţi era ascunsă ființa 
mea, cind am fost urzit în adincu- 
rile cele mai de jos ale pămîntului- 
Ochii tăi mă vedeau abia cînd eram 
în zămislire si scrise erau în cartes 
ta toate zilele hărăzite mie, maf 
nainte ca să se fi infiripat vre-una. 
Şi pentru mine, Dumnezeule, cil 
sunt de nepretuite gindurile tale şi 
cit de uriaș este numărul lor ! Dacă 
aş sta să le socotesc sunt mai nume- 
roase de cit gräuntii de nisip; mă 
deștept (din adincirea mea) şi sunt 


li tine. 

oaa ta unii cari vorbesc despre 
tine cu ginduri viclene, si duşmani 
filndu-ti, iau in numele tău. 
CXL. 10—11. Peste capul celor ce 
mă împresoară să cadă viclenia ur- 
zilia de ei înşişi. Prăvălească-se peste 
ei cărbuni aprinşi, cază îm foc şi În 
prăpăstii din care să nu se mat 
scoale! 


CHUI. 5... Şi atunci iarâș cu mugă- 
Di e ana a-voiu Ă iar a 
judecătorii 


(şi dai 


ine ar, 6. De aceea întind miinile 
mele către tine; sufletul meu ca un 
par insetat de apă, tinjeste du 


ÎN JURUL SFINTELOR SCRIPTURI 


CXLI 13-14. Ai căror fii ca 
nişte tinere odrasle infipte întru ti- 
nerelile lor. Fetele lor înfrumuse- 
tate, împodobite cu asemănarea Bi- 
sericii, 


17. Nu este cădere de gard, nici 
trecătoare, nici strigare în ulițele 


or. 
CXLV. 3. lesi-va duhul lui si se va 
întoarce în pămintul său. 


CXLVI. 1, Läudati pre Domnul că 
este bun psalmul; Dumnezeului no- 
stru să se îndulcească lauda. 


11. Nu întru puterea calului va 
voi, nici in pulpele bărbatului bine 
ii va plăcea, 

CXIAX. 6. Inältärile lui Dumnezeu 
în giilejul lor... 


229 


CXLIV, 12. Ca fiii noștri să se ase- 
mene unor plinte frumos crescute In 
tinerețea lor, lar fiicele noastre să 
fie asemenea columnelor de la col- 
turi, sculptate, precum sunt cele din 
palate. mori 

18. Nici o spărtură în ziduri ! nici 
o ducere în robie si nici un bocet 
în în ulitile noastra! 

CXLVI., 4. Căci atunci cind iese 
duhul lor, ei se intorse iarăși în pū- 
mintul dintru carele au fost luaţi; 

CXLVIL 1, Aliluia! Läudati pre 
Domnul, că bine este să preumärim 
pe Dumnezeul nostru, căci plăcută 
şi cu bună cuviință este lauda, 

11, Domnului nu-l este dragă pu- 
terea calului si cel iute de picior 
n'ure trecere Inmaitea lui. 

CXLIX, 6, Fie preamărirea Dom- 
nului în gura lor... 


a #5 


Cu toate contrazicerile, opoziţia si putina pregătire ob- 


ştească pentru această imperioasă prob 


lemă a reînfloririi 


Sfintei Scripturi, puterea vremii si a ideii este nebiruitä. * Pe 


" Traducerea noastră — făcută după textul musoretic, ediţia R. 


Kittel, Biblia Hebraica, 2 vol. Lipsiae, 1905—1906 


— este o necesitate 


pentru Biserica si Tara noastră. Preoţii misionari mu au o Biblie tra- 
dusă din fintinile originale, pe care s'o poată opune cu succes în 


lupta de fiecare zi cu sectanții. Lumea cultă 
rului vrea să cetească lucruri Intelese, Cu P: 


i pătura de Jos a popo- 
tirea de pănă acum nu 


putem să mai ţinem piept propagandelor inovatoare, Această cerință, 
care se observă la noi tot mai accentuat, e rezultatul unui curent exis- 
tent în toată lumea creștină si mai ales apusană. Francejii au două 
editiuni, pănă acum, din Biblia tradusă de pe textul original: una de 
Crampon — editiunea catolică — şi alta protestantă, datorită lui Louis 


Segond, lăsînd la o parte lucrarea de erudiție: „La 


Bible du Cente- 


naire”. Germanii au mai multe editiuni, unele mai vechi, altele mal 


nouă, de asemenea şi celelalte n 
Dăm aci o listă de cele ma 


iuni, 
de samă traduceri făcute din l, e- 


braică, În ultimul timp, pentru a se vedea, că avem de a face cu un 
fenomen general, resimţit în fine şi la noi: 
GIOV. LUZZI, La Biblia tradotta dal testi originali e annotala, Firenze, 


1922, în curs de publicare, 


A, CRAMPON, La Sainte Bible. Traduction d'aprés les textes originaux, 


Nouv, éd. Paris, 1923. 


J. MOFFAT, The Old Testament. A New Translation. London 1924, 
J. MOFFAT, The Old Testament. A New Translation. In one volume. 


New-York, 1926, 


The Westminster version of the Sacred Scriptures. London, 1922. 
The Holy Bible. Reprinted acording to the Authorished Version. Lon- 
5—1 3 


don, 1923— 


A. R. GORDON, Meek, Smith, Watermann, 


The Old Testament, A 


American Translation. London (Chicago) 1927. 


wi + “= 
si 


230 VIATA ROMINEASCA 


când adunam elementele acestui studiu si îl alcătuiam, inal- 
ale noastre autorități bisericeşti au luat o importantă ho- 
re. 

Sintem şi răminem convinşi că a venit ceasul să dăruim 
neamului rominese si bisericii naţionale o traducere nouă a 
Bibliei, făcută, de data aceasta, din obirsiile ebraice. Condu- 
cătorii Bisericii gindese la fel, dar socotesc că pănă la acea- 
stă operă este oportun să revenim asupra Bibliei noastre ro- 
mâneşti si să-i aducem toate imbunätätirile cu putinţă. Drept 
aceia, factorii competenţi ne-au învitat la o serie de constă- 
tuiri şi ne-au cerut să le dăm concursul nostru pentru re- 
vizuirea vechiului text biblic existent. 

Am primit această idee şi am ridicat asupră-ne povara 
revizuirii Sfintei Seripturi. Poate că drumul spre opera vi- 
sată de noi — dar probabil rezervată nepoților noşiri — 
trece prin regiunea prealabilă a unei îmbunătăţiri a ceiace 
avem lăsat dela strămoşi. ý 

Cind această muncă de revizuire va fi făcută, desigur 
că o comisiune examinatoare va fi chemată să cerceteze și 
să desbată. Ca să stingem neintelegerea dintre noi si să min- 
diäm pe I. P. S. Atanasie escu, îi dorim, din toată 
nima, să rămână sănătos şi ager, pănă la înjghebarea acestei 
Tamisiuni bisericești si academice. 


Gala Galaction şi Pr. Vasile Radu 


L. ROBINSON, ROBERTSON, MORGAN, TORREY, The Master Bi- 
ble. A Bible with Helps. Chicago 1926. FA 

N. BCHLOEGL, Die Heilige Schrift des Alten Bundes. 2 vol. Wien, 
1922. 

E. KAUTSCH, Die Heilige Schrift des Alten Bundes. Nach dem Grond- 
text übersetzt, 2 vol. Mainz, 4. 

Eine Allestomentliche Schriftreihe. München, 1925—1926, 

H. MENOS, Die Hellige Schrijft des A. und N. Testament. Stutigart, 


La moartea lui Georges de Porto-Riche 


, Moartea lui Georges de Porto-Riche a atras din nou aten- 
ţia lumii literare asupra operii si a vieţii sale. El dispare în- 
trun timp cînd mindria scrisului se pleacă, tot mai mult, e- 
xigentelor tirajului şi tiraniei popularității. Figura lui, „cu 
profunzimea si fineţa privirii, cu graţia visătoare si dureroa- 
să, cu farmecul trăsăturilor incomparabil”, — cum o evoacă 
sensibil unul dintre biografi, — a stăruit să se proecteze pe 
fondul tendinţelor vremii literare actuale. ca o protestare vie 
împotriva preocupărilor excesive pentru bunurile materiale. 

ă Georges de Porto-Riche nu a voit să lucreze numai cu 
pilda operei. Oricât de profundă s'a străduit să o creeze, el a 
tins să dea şi exemplul vieţii închinate întăririi caracterului. 
Cariera lui este demonstrarea vie a unui spirit de o stăpinire 
rară, plecat asupra perfecţionării continue a unei concepţii 
unitare. Cei care s'au străduit să-i adincească opera, pol bà- 
nui sfortärile imense, risipite de Porto-Riche în stăpinirea 
temperamentului său infrigurat, agitat de clocotul pasiunilor 
ce străbat cu violenţă viaţa eroinelor sale. 

Scriitorul francez a produs puţine opere si a consimţit să 
dea la iveală încă mai puţine. În virsta matură, a refuzat să 
dea publicităţii lucrările din prima linereţă. Culegerea de 
versuri apărută la începutul activităţii lui literare, subt titlul 
Bonheur manqué, — de o însemnătate covîrşitoare în urmă- 
rirea dezvoltării concepției fundamentale a pieselor sale, — 
i-a fost smulsă, după multă trudă, de un editor tenace, spre a 
putea fi dată pentru a doua oară publicității. 

À Porto-Riche era urmărit demonic de preocuparea perfec- 
tiunii. Această aplicare critică severă cerea o continuă auto- 
examinare. Privirea serutătoare si arzătoare, pe care drama- 
turgul francez o arunca mereu În profunzimile sufletului său, 
a rămas, în cele din urmă, fixată întrun punct hipnotic. 
Ideile si sentimentele din Bonheur manqué au trecut, prin- 
tun proces continuu de reeditare, — prin piesele de mai 


232 VIATA ROMINEASCA 

i au format numitul său teatru „al iubirii”. In 
ne Re sale, sen li plăcea să le ăi oaia — stră- 
bătea un suflu unic, o concepție ce se lega stâruilor de cea a 
producţiei anterioare, pănă la a da impresia unci obsesii su- 
verane. 

Repetirea subt felurite forme a ideii, în căutarea expre- 
sici liberatoare, ajunsese să exercite o tiranie apăsătoare asu- 
pra autorului Indrăgostitei, făcindu-l să respingă cu nemul- 
tumire lucrările anterioare, care nu-i putuseră da sentimen- 
tul că realizase deplin frămintările chinuitoare ale inspira- 
tiei. Asa se lămureşte rezerva si rezistenţa lui împotriva reti- 
păririi versurilor din Bonheur manqué. < 

Moartea lui Porto-Riche a închis circuitul din care poate 
fi privită perspectiva operei. Ideile conținute în Bonheur 
manqué s'au fixat în Indrägostita si în Trecutul si sau adincit 
in Omul de altădată. Perfectia expresiei se epuizase însă, 
prin sfortarea supremă din primul lui mare succes: Indrăgo- 
stita. Stăruinţa ulterioară în perfecţionarea modulării, a dus 
la pierderea acelei concentrări pline de simplitate din Indră- 
gostita, ingreuind acţiunea prin bogăția paradoxelor şi ideilor 
din Trecutul şi prin complicarea excesivă a _ rământărilor 
sentimentale si a acţiunii din Omul de altădată. 

Piesa întrun act, în versuri, viguros satirică, Necredin- 
ciosul, aruncä, prin gura cinicului Lazzaro, cugetarea 
amară, care avea să inspire, mai tirziu, lui Porto-Riche atitea 
efecte dramatice: 

„toujours, malgré leurs flammes, să 

Les e sf menti sur la bouche des femmes". 

Tradiția galantă a Franţei formulase de mult ideia a- 
cvasta a meconstantei bărbatului în dragoste, în forme literare 
multiple. Porto-Riche îi dăduse, cel mult, o nouă expresie 
concisă si lapidară. Gravitatea pe care avea so pună insă în 
repetarea şi în agrare “ride a cugetării, trebuia să-i 

ea o semnificaţie deosebita. 3 

j Serapan iet sentimental între absorbliunea totală a su- 
fletului feminin in pasiunea dragostei si nesinceritatea sau 
versatilitatea amoroasă a bărbaţilor pe care Porto-Riche îi 
prezintă în piesele sale, trebuia să izbucnească în tonuri de 
o rezonanță profundă si de o violență impresionantă, Drama- 
turgul francez sa făcut ecoul acelei lupte surde între ten- 
dinta spre dominație pasională a femeii în dragoste şi egoi- 
smul libertar al bărbatului. A 

Versurile din Bonheur manqué proclamaseră realitatea 
neînlăturabilă a acestui conflict şi nuanța de adversitate, 
aspră si crudă, pe care o strecoară în f rămintările iubirii. E- 
roul poemului își pusese acolo chestiunea de conștiință în 
fața femeii dorite, atunci cînd presimtise capitularea ei apro- 
piată: 


LA MOARTEA LUI GEORGES DE PORTO-RICHE 233 


„Izbinzile noastre sînt infringerile lor 
„Căderea ei apropiată o micşorează”, 


Apoi, formularea vie si precisă a conflictului: 
P 
„Vom proceda ca adversari”... 


Adversitatea aceasta a putut-o ispäsi Fedra lui Racine 
pentru iubirea ei impurä. Destinul pedepsea astfel înclina- 
a pe care morala socială o condamna. Eroinele lui Porto- 
Riche însă, înce ind dela fragedul si incoruptibilul sentiment 
de dragoste al Vaninei si trecînd prin profunzimea pasiunii 
tinere a Germainei şi cea devastatoare a Dominiquei si a 
Thérèsei, au nutrit numai înclinări pe care si legea, si mo- 
rala, şi societatea le încurajau. Cu excepţia Vaninei, care nu 
cunoscuse decit înclinarea fecioriei spre iubire, si a eroinei 
din Trecutul, Dominique, — care ar fi dorit însă. cu toată n- 
prinderea, să consacre dragostei ei pentru Prieur o alianță 
eternă, — eroinele lui Porto-Riche, Germaine si Thérèse, 
sint femei măritate. Furtuna pasională îşi alimentează pu- 
stiirea din flacăra căminului, Puţini ar fi putut crede că viața 
conjugală, care apare ca soluția pacificării sentimentului si 
a domolirii furtunilor iubirii. poate servi ca fundament unei 
tragedii moderne a dragostei. 

Porto-Riche a putut utiliza cu succes în piese moderne 
elemente tragice, creînd puţinele tragedii burgheze, pe care 
literatura celor cincizeci de ani din urmă le va putea lăsa 
posterităţii. 

Dela eroinele teatrului lui Racine , trecind prin acel 
exemplar de excepție al lui Dumas-fiul, Marguerite Gautier, 
teatrul francez n'a putut zămisli temperamente feminine de 
a puritate, profunzime si tărie de sentiment, care să egaleze 
pe cele evocate de Georges de Porto-Riche. Desigur, umbra 
lui Racine se întinde impresionantă, aproape gigantică, pe 
cimpul concepției dramatice a lui Porto-Riche, dar nu intu- 
necă personalitatea creațiilor acestuia. Si clasicul francez al 
veacului al saptesprezecelea îşi concentra toată afecțiunea a- 
supra nefericirilor sentimentale ale femeii învinse de pusiu- 
ne si crea eroinelor aureola morală, pe care cu greu se ho- 
tăra să o acorde personajelor masculine, Racine a făcut să 
vibreze de demult, prin ecourile timpului, cuvintele înflăcă- 
rate ale dragostei nefericite, intensificind prin cadenta ver- 
sului si prin viaţa concentrată a expresiei sale, efectul trage- 
diei iubirii asupra spectatorilor. 

Porto-Riche a găsit, poate, în opera tragedianului fran- 
cez, esenţa concepţiunii eroinelor, cărora le-a dat, mai tirziu, 
viața scenică. Dar nici Racine nu își crease eroinele din 
neant. Fedra, Andromaca, Ifigenia, îl impresionaseră în lec- 
turile lui Euripid. El a substituit unei conccptiuni pägine, 
morala, constiita si gindirea vremii sale, dindu-le un vest- 
mint, căruia timpul nu-i poate altera frăgezimea colorii. 


Cm GANN VIATA ROMINEASCA 

Porto-Riche a reluat acel „sublim al pasiunii” pe care-l 
aflase în piesele lui Racine, dar numai în esenţa lui cea mai 
pură, fără reminiscen{a unor fapte istorice sau a unor situa- 
ţii dramatice. Acestea din urmă erau doar armătura pe care 
se ridica rugul pasiunii. Emulii de valoare îndoelnică ai tra- 

edianului francez au fost impresionați, f ma vremuri, doar de 
frumuseta armăturii, nu de puritatea acării. Porto-Riche, 
dimpotrivă, a rămas cu ochii atintiti la flacără şi cu privirea 
fascinată de tăria ei. 

A primi astfel esența cea mai pură a concepliunii lui Ra- 
cine si a te a pt de sensul ei profund si intim, nu este 
putin. A atribui însă numai atit meritului lui Georges de Por- 
io-Riche, ar însemna să i se facă o nedreptate din acelea pe 
care istoria literară a trebuit de multe ori să le îndrepte, subt 
presiunea adevărului reparator. 

Porto-Riche şi-a tras seva din trecutul Jiterar al Franţei, 
dar el a avut marele merit de a adapta înțelegerii si sensibi- 
litätit moderne, mobilele si desfășurarea pasiunii eterne a 
dragostei. El a putut izbindi în greaua sarcină pe care şi-o 

grație temperametului său de o fineţă feminină. 
si datorită structurii lui sentimentale, aptă să perceapă cele 
sensibilităţii amoroase a societăţii 


puternie teatrul ultimelor patru decenii. Aproape tot ce dra: 
ma pasională a Franței a produs in domeniul dragostei, în ul- 
timul deceniu al veacului trecut şi, după aceia, in deceniile 
următoare, se vădeşte a nu fi fost străin de inspiraţia operei 
lui Porto-Riche. 

Sint iubiri fizice acelea pe care le descrie autorul Indră- 
gostitei şi al Trecutului? Sint amoruri filtrate şi epurate de 
sentimentalismul romantic? Evocä dramaturgul francez nu- 
mai atracţia animalicä, pe care materialismul ştiinţific a pre- 
zentat-o generaţiilor moderne in toată goliciunea ei? Strigă 
oare această atracţie, contrariată si sfişiată, prin accentele 
tragice ale eroinelgr? Cine ar putea răspunde cu simplitate, 
acolo unde toate nuanțele se străbat si se împletesc? 

Cu toată complexiunea sentimentelor eroinelor sale, Por- 
to-Riche a conservat netezimea desăvirşită a expresiei. In 
dialogul său sobru, viu şi concentrat, pare că iubirea se a- 
daptă si porneşte dela izvoarele originare, fără opriri. fără 
soväiri, fără deviatiuni. Cum izhutise autorul Indrägostitei 
să-şi ferească spectatorii tocmai de percepţia celor mai gra- 
ve frămintări ce-l animaseră în momentul concepțiunii, rä- 
mâine taina marelui său talent si a forței creatiunii sale. 


__LA MOARTEA LUI GEORGES DE PORTORICHE 235 


Intrun portret recent, pe care-l publică i 
«2: z ca a i 
pulai dirt Henry, e etnice pomeneste de net sera 
și necat” în firea lui Georges iche 
A ştiu dacă .indärätnicia” era o trăsătură a red tea ag 
ui, sau numai un reflex faţă de mentalitatea si uşurinţa de 
caracter a societăţii înconjurătoare. „Intunecarea” lui Porto- 
e devine însă explicabilă, prin prevenirea pe care i-o 
prize aere intro carieră lungă si grea, ingratitudinea ce în- 
impinase în debuturile sale literare, şi prin greutăţile pe 
care i le pusese în calea comunicării propria lui familie d 
ni ses retrasă şi satira, citeodată vădit iritată a scriitoru- 
ma sos a aer azer svienirile unui temperament gene- 
re virsta înaintată nu izbutise să-l stingă s mul- 
vA trecutului. Porto-Riche a rămas, pănă la Sea va stage 
z brare intensă a sentimentului şi cu aceiași flacără nepoto- 
ită a vieţii. Imposibilitatea lui fonciară de a aborda, pe calea 
eee literare, alte teme de creatie decit cele din trecut, 
profi e asupra acestui spirit viu, umbra regretului 
n ultimle zile ale vieții sale, Porto-Riche se epui i 
tind prietenilor adunați ta patul lui de suferință, ai dia 
tragediile lui Racine. Autorul Omului de altădată, dădea e- 
zapi suprem al tendinței de a învinge moartea prin iu- 
sik re a me zii de Ge literar al Franţei, de 
, de ope À imţirea și-i 
er icemei e de apere e ce-i formaseră simţirea și-i 

Ziarele spun că, în clipele de agonie, Porto-Riche mur- 
mura numele eroinelor lui, Nimeni mai mult decât dinsul nu 
le putea zări într'o strălucire mai vie, nimeni nu putea simţi 
pentru ele mai mult decit acel care le dăduse viață din viaţa 
lui, în frămintările liberatoare ale creatiunii. 

Apariţia, în apoteoza luminii finale, a tuturor eroinelor 
pe care le rupsese din sensibilitatea lui si le aruncase în are- 
na vieții, trebue să fi trezit ultima vibrare de satisfactie pe 
care pamintul i-o putuse hărăzi. 


Aureliu Weiss 


Impresii din Italia’ 


Imprejurimile Romei 


ațară „al cărui cerc de 
ca un diamant pe o brățară, pe rui ce 
ur precare şi alte nestimate, neapărat re mici, roc] 
sclipitoare şi captivante: e vorba de toate acele ce Ÿ poi 
ale cetății eterne, unele cățărate pe munte, ca 


itim. 

sînt vre-o douăzeci | 

PU eu urina decât distanța dela Iași la riul ie y 

Dar dela Roma la Ostia se poate ajunge ig dară repone Ag 

şosea asfaltată şi strejuită de o pădure de iguana 

şosea construită de curind în locul unui une mii A 4 
mai vechiu, de aceiaşi energie creatoare a lui Mussolini, € 

me zăngănit de sabie “cc su ce turbură şi a- 

M Lee hier ai mă tera iniţiativei unui re a 

care Acea să mă plimbe şi stopează la poarta hotelulu 


i : îmi deşteaptă, la principalele ei räspintii, senza- 
La ot serrer: vor pe care acum il gr E Bi 
Ri ls ici er n'o NT Les: San Paulo 
Donne nur, construcfie în mare parte nouă, aşezată pe 

poti = Rei upra 
Ani alta este SAC À Paul si te-ai fi aşteptat poate so a 
de mistuirea limbilor de foc. alui aia că. 

Se intră în pătratul unei curţi elegante, din mij pa a 
reia se ridică statuia apostolului convertit printro 


acesta precum şi cele două anterioare, apărute în 


f oe i volum de note de cäl 
i “ fac parte dintr'un 
ae, ng ag Eder. pt Te a", care va apărea, dimpreună cu alte capi 


inedite, în editura „Casei Şcoalelor”. 


tea nimeni să-i drămuiască admiraţia dacă n'ar | 


í 


ad : _ IMPRESII DIN ITALIA 237 
la credința Mintuitorului, pe care, după asta, a slujit-o fără 
odihnă si cu fanatism, Suim câteva trepte si pe-o uşă late- 
rală, pătrundem în vasta biserică, unde ne oprim, neindräz- 
nind a päsi de-odată pe luciul strălucitor al marmorei, ce 
pare un lac în bătaia soarelui. Sfiiciosi intrarăm în cele din 
urmă, ajungind tirziu în fundul bisericii, atit din cauza chib- 
zuirii pasilor, cât si din aceia a distanţei enorme. Coloanele. 
una lingă alta, pe amindouă părțile iţi amintese un desis de 
codru în mijlocul căruia sar deschide o poiană, sau mai 
exact un iezer de cristal, Până te apropii de fundul perspec- 
tivei, unde deslusesti limpede altarul subt un baldachin, ai 
putea să iei superba încăpere, drept orice, nu zic, afară 
de biserică, dar în nici un caz exclusiv biserică. Mai ales 
prospefimea ei neuzată, îţi coboară in suflet mai degrabă 

nduri profane, fiindcă suflul divinității străbate parcă mai 

prin crăpături de ziduri sau prin bolte afumate... 

Nu contribue prea mult la impresia de biserică nici ne- 
sfirsita galerie a tuturor papilor, în ordinea lor cronologică, 
subt formă de medalioane de mozaic. Cu toate că sînt Încă 
ochiuri libere, rezervate papilor viitori, totuși şirul acelor 
care au fost, este considerabil de mare, — si acel care ar tre- 
bui să-i memoreze, ar avea desigur o caznă similară cu aceia 
a memorizării tuturor voevozilor noştri, inclusiv a acelora 
fără însemnătate care au domnit o lună-două. Mai intere- 
santă decit biserica, este desigur vechea mănăstire, in nemij- 
locita vecinătate a templului abia scos din cutie. Odinioară a- 
dăpost de benedictini, acum se vizitează ca orice muzeu, si 
este plin de farmec careul de arcade, care încadrează ron- 
durile si brazdele unei grădini interioare, în care sgomotul 
nu răzbate de nicăeri. Aceiasi arhitectură la aceste edificii 
medievale, ca în vechile case romane, unde grădina dispărea 
discretă în interiorul unui pătrat de arcade, — așa după cum 
se vede şi astăzi din dezgropările făcute la Pompei. 

Din nou sintem în mașina care aleargă ca o vijelie pe 
asfaltul şoselei Roma-Ostia. Peisajul n'are ci o frumu- 
seță: cîmpie plană si despodobitä, — dar ne incintä volupta- 
tea vitezei şi mai ales perspectiva mării apropiate. 

După ce traversăm lungi întinderi deserte, se ivese în 
calea noastră iarăși panouri de ruine. E Ostia cea veche, 
odată în vecinătatea mării, dar astăzi la trei kilometri de- 
parte de valurile ei, împinse de înaintarea uscatului, Văzu- 
sem prea multe ruine si atit eu cit si proprietarul mașinii 
sintem grăbiţi să atingem țărmul si să avem mai curînd sen- 
zaţia infinitului de ape. Așa că trecem fără cercetare pe lin- 

à zidurile năruite, pindind dunga de safir albastru, care nu 
tirzie să tivească marginea de jos a zării. 

Ostia cea nouă e o stațiune în formaţie, dar care se În- 
cheagă repede, avind de pe acuma un cheiu elegant de vile 


4 


MINEASCA 
238 VIAȚA RO 


i O pmte ne trece la rotonda un A 
en si hein de jur imprejur de un ere = 4 
lustradä pe care facem încet ocolu Pons nt ee 
toate direcţiile şi a reține cit mai mu t pri 4 


4 
RUE din Huntrul rotondei este inchis, aşa că ră- 


3 ul din 
pălă vinätorilor noștri de munte, cu un 
aae reia. ml i må rai iam Supr oi ee barij aw 
ivi timizi, cin 
e fix decit pentru naivi sau et A ris 
te, de unde veni omn ro- 
ana = det Dă de satir, intoväräsit de-o tinără dis- À 


ă si subti fidă. y i | 
TET fi vezi? C p dream de finanțe Volpi, si fiica sa, căsă 


ii i iréctia noastră, mi-a venit 
In timp ce dinşii înaintau în Leg res re its ‘ms 
finanţ palat pe care l-am revăzut de ci- 
nds pa agp îmoptării re ni Cana e 
timp lelalte palate 
tae Soa dacă W ici si Lien cîte o singură fe- 
+ 


si 
reastră. i tru sărbătorile nunții 
Volpi, venit şi dinsul la Roma, PE opin cu priveliștea 


cipelui moştenitor, e pre | mai apro- ! 
euro a nu face o raită la Ostia, punctul ce noi, se sa- 


i îngă 

i italei italiene. Trecind pe lingă Lors 

Ca de Dee ei i aveam toate posibilităţile 1 

[eg SN d are MA tinut la aceasta. pa Kenge err 
Sar avut tragere de îi mal pentru cunoștinț à 


i i mină mam a 
jie în ei de de la distanţă, s 
rin er E Pe oul ministru, pe care sa dă puse în 
căleca nici Mussolini, era un tip realmente interesant, 


i, cât ai clipi, Volpi îi întimpină cu pălăria în mină, în timp 
te aceştia îl salutară mult mai puţin obse | 
aa i pi numi mai plastic o „ 


omie. Era vorba, - 
Satia predilectă a nobililor in timp de pace. 


IMPRESII DIN ITALIA 29 
După putin, Sau separat cu aceleaşi inclinäri gratioase 
de-o parte şi cu același suris binevoitor de partea cealaltă, 
Cineva care n'ar fi cunoscut rostul lucrurilor, desigur 
car fi plasat, după exteriorizare, puterea reală aiurea decit 
era in realitate. Insă de fapt ce insemna puterea celor doi 
prinți de singe, față de aceia a marelui financiar, care învâr- 
teste atitea ițe, care poate răsturna o situaţie și întocmi o 
alta? Faţă de forțele nouă ale finantei si politicei, închinăeiu- 
nele platonice, de care se bucurau reprezentanții colaterali ni 
dinastiei domnitoare, erau o slabă si inofensivă revansh... 


yty 


Ca şi 'n antichitate, — fie că a fost vorba de-o imitație, fie 
de-o simplă supunere la aceiaşi logică, — aristocrații si bo- 
gătaşii din Roma, au vile în împrejurimi, unde se refugiază 
nu numai în timpul căldurilor verii, dar chiar, cite o zi-două, 
și "n anotimpuri mai răcoroase, dar în genere lipsite de aspri- 
mea acelor de la noi. 

Până la suficienta desvoltare a Ostiei marine, cuiburile 
acestea luxoase sint mai ales fixate în munte, în cele două şi- 
ruri, care se văd din Roma, albastre si zimbitoare ca două 
fagäduinti: munţii Albani de-o parte si munții Sabini de alta. 

Fireşte, nu luna lanuar este cea mai prielnică, pentru 
a te bucura de frumusețile acestor regiuni pitoreşti. Dar în 
sfirsit, aceasta e luna cînd mă aflam la Rama, şi neputind 
prevedea cu precizie alte ocaziuni de revenire, era practic să 
văd tot ce era de văzul... 


Cu dejunul în git, ca să nu pierdem vreme, ne indrumäm 
o mică ceată de compatrioți, câtră piața Termelor lui Diocle- 
tian, de lingă care pleacă, la ore stabilite. tramvaiul electric 
câtră Fraseati, localitatea cu care am decis să incepem vizi- 
tarea împrejurimilor de munte. 

In vagonul pus în mișcare, câțiva italieni discută cu a- 
prindere și întrun tempo de mare viteză. 

— Curios, — spune cineva din ceata noastră, incredintat 
că nu va fi înțeles decit de noi, — curios, că aşa cum vorbese 
acestia, italieneasca parcă e un fel de grecească; n'ar zice ni- 
meni că se exprimă în cea mai armonioasă si mai muzicală 
limbă din lume! 

— Nu st de acord, — răspunsei atuncea. Eu socot fran- 
ceza cea mai muzicală, o muzică adevărată. 

— Te inseli, dovadă că la operă, limba franțuzeaseă nu 
este potrivită. Italiana e incomparabil mai proprie, si chiar 
germana... 

— Este adevărat, — am reluat cu vioiciune, — limba 
franceză nu prea merge pe muzică. Dar asta, fiindcă e o mu- 

zică ea însăși, iar atunci cînd o pui pe note îi inlocuesti mu- 


a) b + să le-o 


9 


h 
5 


cim 
un mare 
Dy sn „a Prine y Cia cu linia ei densă de chiparosi as- 
cuti 


i cu alta care n'o poate egala. Italiana si ger- i 
Le i proprie, £ cintate, se potenteazä; franceza insă po 
primată, in orice caz alterată. Unei muie! UE a noastrā. 
să-i adaugi altă arie. Să can ur CU impresionează cintate, aga 
cum te desfată recitate rame ans: eu apres lor mu- 
ică inti tricată de muzica sup Să ` 3 
si rune or ajunsese foarte insuf țită si nici n'am mă 
t de samă că italienii curmaseră discuţia şi ne iar ez 

 nresați pe noi. La un moment, unul dintr'insii ni se a 
sează politicos, A i 

— Mă rog, ce nație sinteti d-voastră? 

E Sarre ii o limbă care sună ca a noastră, Sinteţi 
spanioli. 


— Nu. y 
— Portugheji. 


— Nu. a 

— Aaa brazilieni. 

— Nici asta. 

— Atunci, nu pot ghici. 
— Romini. 


i scoase pălăria si zise teatral: A. 
He paren ja respect natia Misiak, creată de divinul 


Traian, et 
te Rominia, dar nu e mai putin adevă 

că Ape, dar pi ce fiindch scena nu se produce intăis gară, că 

se tă stereotip — nu le-a venit spontan în minte Romi 


nisi n° cu trudă, în memoria lor. 
fie à s. CR er ge Da noastră, însă trebue intäiu 


ti tu... ` } 
Este în orice caz o nuanţă care nu prea te mulţămește... 


i desirau pe 
Tramvaiul esise din Roma si nu departe se ss 
ie ruinele vechiului apeduct, i jer tar Eege i La 


e alți a în formă de umbrelă, Ne indreptäm 


„d 
$ cătră un şir de înălțimi care își pierd treptat albăstreala, à upă 


de iarnă, cu cursa 
cerul avea o A 
e apr decit de obiceiu. Sintem în sfirsit. 


priveşti în fa a 

la poala colinelor si trâmvaiu Soscrie A 

tre ville où" pe coastă, mă e Aoa ra ur Fret nurane- 
distanță în distantă, răsar vile albe cu obloa- 

gts à rares de proprietäti partieulare. O pantä mai 


IMPRESII DIN ITAHA i 241 


aspră pe care vagonul o suie pieptiş şi ne oprim în cartierul 
clegant al orășelului, intro vastă și ră lect piaţă, cu co- 
lorit de staţiune climaterică. Piaţa este și dinsa în pantă, 
incadrindu-se în sus cu intrarea ca o catapeleazmă a Vilei Al- 
dobrandini si jos cu o superbă esplanadä, de unde poţi privi 
peste prăpăstiile văilor, pănă departe, departe, intro zare 
DE: si gri er 5 

rnim in trăsuri de piaţă care se mişcă asa de domol 
incit poți să studiezi admirabil locurile tre e sträbati si 
traversäm mai întăiu centrul orășelului, cu locuitori stabili. 
O reţea de străduţe înguste, cu case încruntate şi sărace, de 
unde pen priviri răutăcioase. Parcă züresti la brâul tuturor 
cuțitul, si "n orice caz nu în acest viespar de witi sumbre vine 
cineva să păsească plăcerile vilegiaturii. Cită deosebire dela 
acest Frascati în mizerie, la stațiunea de vile superbe și par- 
curi impärätesti, care poartă același nume!! 

Intoarcem în regiunea vilelor, care par si mai magnifice 
prin contrast, dar acuma le privesc cu inima strinsă, gindin- 
du-mă la distanța enormă de confort dintre strate sociale si 
oameni care lrăesc alături! 

Vremea e prea scurtă să ne repezim pănă la Tusculum, 
unde zac ruinele vilei lui Cicerone, atribuită mai mult pe 
supoziţii. De aceia ne mărginim cercetarea la două vile din 
localitate: Vila Aldobrandini, care te copleşeşte cu măreţia in- 
trării sale, si Vila Falconieri, mai la o margine, izolată. Ces 
dintăiu — clădită de un cardinal în secolul al XVI-lea — 
wam putut-o vizita înăuntru. Stăpinii nu erau acasă şi ne- 
glijaserăm a lua o invoire din Roma. Ni sa îngăduit însă 


plimbarea prin parcul etajat pe coastă şi proplit la baza lui ~ 


pe coama zidului unei fintini monumentale, cu două aripi 
de scări de piatră care scoboară la spatele castelului, Fin- 
tina e desigur frumoasă, dar în amintirea mea e cam ştearsă. « 
de acele dintr'un pare dela Tivoli, despre care voi vorbi mai ' 
jos. Ne îndreptăm spre Vila Falconieri care a fost oferită de 
statul italian lui Gabrielle d'Annunzio, si refuzată de marele 
scriitor, care preferă să locuiască pe meleagurile zimbitoare 
al€ lacurilor dela Nord. Cităva vreme această vilă a aparți- 
nut statului german si cîțiva ani a fost locuită de celebrul dra- 
maturg Richard Voss. După lungi cotituri printre latifundii 
plantate cu arbori seculari, ajungem în faţa grilajului unci 
pep zävorite, dar prin care ne zäreste păzitorul si ne des- 
chide numaidecit. Vila are un singur etaj, in genul palatului 
„Sans-souci”, şi atit ea cit şi parcul înfăţişează paragina 
locuințelor părăsite. Nu locueşte nimeni acolo, decit o pere- 
che de oameni de serviciu, care trăese într'o dependință. In- 
căperile vilei, cu lespezi de piatră, sint parte goale şi la fie- 
care vorbă ne es aburi din gură. Nu sînt mai calde nici o- 
dăile mobilate, în genere sumar, dar cu unele obiecte scum- 


15 


E 


“À 


` 


c 


242 VIAŢA ROMINEASCA 


1 d'Annunzio care n'a fost atras de această 
ere pes ar rm în care frigul si mai ales melanco- 
lia au pătruns prea adine pentru a mai fi izgonite. 


ile se îneacă într'o umbră tristă, pe care o sporeşte bolta co- 
paalo bătrini. Vrem să plecăm, dar soția pazn He 
trină guralivä, ne îndeamnă stăruitor să vizităm un colţ 
grădinii, care merită să fie văzută. Şi în adevăr a fost o sur- 

riză apariţia la o cotitură, a unui lac pătrat si neclintit, out 
Pait de toate părţile de sentinele sumbre de chiparoși. Oglin : 
moartă a lacului mai reflecta paloarea asfinţitului si din toat 
priveliștea se ja o a ari de pet si de sinistru, — 

sT 1“ al lu Bôcklin. 

Si Rens A mai mult eee decât în contemplare, 

"apoi ne-am smuls de-acolo cu etul cutremurat de fiori 
si de ginduri întunecate... 


«+ 


dimineață plină de soare, automobilui atașatului 
BE milit itar pr ee cătră altă imprejurime, ară “a 
vechiul Tibur. Cât timp alerg încă pe străzile Romei, atenţi 
îmi e solicitată în dreapta şi în stinga, de edificii, de firme şi 
de trecători, aşa că reveria nu se dezvoltă în voie, cum se va 
petrece îndată ce am trecut barierele, afundindu-mă în linis- 
tea peisajului de țară, — deocamdată fără proren 2 
in momentul accla, în jurul euvintului Tibur se în 
grämädese reminiscen(e ademenitoare, care îmi accelerează 
pulsaţiile, în așteptarea ajungerii. In acest loc de de i 
pra ve de natura darnică, îşi clădiseră cuibul, în antichi- 
tute, iu şi Cynthia, Horaţiu şi Neera... RE 
Si "mi năvălese în minte versuri din „Fîntina Blanduziei”, 


a cărei acţiune e situată aici: 


A!... iată mintă creață, şi cimbru, şi sulcină, 

Si ierburi de cimpie, și plante de grădină. 

Ce de mai flori în cale-mi răsar jur-imprejur à 
Pe locurile-acestea aproape de Tibur!... 


une, îndată după ridicarea cortinei, Getta, sclava 
lui sur care lipsită de orice intentiune și speriată singură 
de urmările neprevăzute, trimesese fără ştire din tolba tine 
reții sale, o săgeată în inima lui Horaţiu, bardul de 
de ani... : 

Şi o văd pe acea incintätoare actriță, care a fost 
PS hai in stare să se întrupeze intro a mpi 
chiar la o virstă înaintată, parcă o văd cu părul desp ară 
valuri si cu amfora pe umăr, în timp ce degetele poe 
care o privea cu înfrigurare, atingenu intermitent coa 


ED IMPRESII DIN ITALIA 243 


unci lire, insotind strofele odei inspirate, înt 
de clasic, o recita dată Constantin Nei n 7 "recul 


lar eu în aiurire devin, cînd te privesc, 
Culegător de stele pe spaţiul ceresc... 


E Mașina a ue Du munţilor Sabini, Nimie care 
să se asemene cu ceiace inchipuirea mea îşi făurise cetind 
„Fintina Blanduziei“ sau ajutindu-se de „Acer Teatrului 
Naţional... 

Dar deceptia wa durat decit o clipă, fiindcă dacă nu 
vedeam aceia ce-mi imaginasem, n'aveam însă în faţă pri- 
velisti mai urite; dimpotrivă... 

Automobilul se angajează pe curba suitoare a unei $0- 
sele care încinge pănă la capăt o vastă si rotundă scobitură 
în munţi. Dela mari înălțimi se revarsă, în două puncte, cas- 
cade cu suvite resfirate, ca două coame de argint. Apele cad 
in albia unui rîu, căruia romanii îi spuneau Anio şi pe care 
Alecsandri l-a introdus de asemeni în versurile poemei sale 
dramatice. Parcurg, pănă la extremitatea golfului, şosenun 
ascendentă, cînd ajung la o muche de unde orizontul îţi dă 
fiori de infinit... 

Aşi fi întirziat mai mult să imbrăţișez priveliștea largă 
care te crește şi pe tine, dar tictacul timpului e nemilos. Mă 
grăbesc să văd şi alte lucruri şi la întoarcere, după ce po- 
posesc putin la cele două temple — al Vestei şi al Sibilei — 
intru pe o poartă care nu făgăduește absolut nimica si care 
așa cum e aşezată lingă biserică, parcă te-ar duce la locuința 
parohului, dar pe care ajungi la... vila d'Este. 

Ce neuitată aducere aminte! Si cum alungă atitea amin- 
tiri mai puţin întipitrite, pentru a se instala trufasä în ori- 
ginala ei măreție! 

Nu doar că ar produce cine știe ce impresiune încăperile 
acestui palat, clădit acum trei-patru veacuri tot de cătră un 
cardinal, mai ales că astăzi sint déserte si pustii. Dar ceiace 
nu se vede de două ori în viaţă, sint grădinile anexe, cu plan- 
Dre cu podoabele si mai ales cu fintinile si jocurile 

e apă. 

V'as fi crezut ca din apă să se poată fâuri o poemä spec- 
taculoasă, cu episoade aşa de varii, cu nuante atit de subtile, 
osebit de vijelioasa si muzicala putere de viaţă! 

Cine să-şi închipue că'n această fluiditate, care îți scapă 
printre degete, să se poată săpa configurații atit de artistice, 
linii atit de ferme, contururi aşa de consistente? 

Parcul se coboară si pe trepte, si pe alei cure se lasă în 
pantă dulce, — rămâne să alegi pe care îți convine. Si nu 
numai de pe axele lui centrale, unde te întimpină fintini cu 
sute de guri, dar si din unghere lăturalnice îţi tae drumul 


244 VIAȚA ROMINEASCA 


altele mai mici si mai cochete, variindu-se la nesfirșire forma 
izbucnirilor lichide, — aci supțiri si svelte ca focurile de ar- 
tificii, aci evantalii de apă, aci jerbe din care sboară diamante 
de stropi. Este atita fantezie în imbinarea coloanelor de apă, 
atita muzică armonioasă pornită din partere și boschete, si o 
boltă de răcoare umedă, aşa de delicioasă, pe cînd săgețile 
soarelui de-amiază sendreaptă tot mai vertical !.… 

Nu mă puteam smulge din împărăţia savantă a apelor, 
si plecarea mereu întirziată s'a făcut c'o ușoară tristeță. 


Sint din nou pe drumul Romei, urmind să mă 0- 
prese la Vila Adriana, palatul imperatorului Adrian. Vila a- 
ceasta — o măreție de ruine — se găsește pe şes, nu departe 
de Tivoli, dar fără să folosească de binefacerile înălțimilor. 
care se văd desenate la distanță, ca pe o pinză de decor. 

Se ajunge la vilă pe-o largă alee de chiparogi, la capătul 
căreia se e, în spre dreapta, vasta escavalie cu trepte. 

tă de iarbă, a fostului teatru grec. i 

atul lui Adrian a fost o cetate din care nu lipsea ni- 
mica: subterane, băi, teatre, hipodrom, piscine, bibliotecă. 
temple, promenoare, alte săli mai nedeterminate si încăperi 
mai înguste pentru pretorieni si slujitori... 

Devastarea a fost grozavă ets À putut li 

roximatie cialistii gustul ratului de-a imita, în cu- 
Pinani SD erg anume portice celebre din Atena sau sanc- 
tuare din Egipt, — tot așa după cum bogătaşii noştri își a- 
menajează astăzi, în locuinţele lor somptuoase, o Camera „re- 
naissance“ sau alta „Louis XVI”. à 

Din acest palat, care a întrecut în proporții toate con- 
structiile antichităţii si pe care urmașii împăratului l-au 
mai inädit, pare-se, şi cu alte încăperi, s'a scos o comoară in- 
treagä de busturi, care impodobesce muzeele din Roma, 

Atit cit a rămas la faţa locului, cu toată pustiirea şi a- 
bandonarea, sint urme îndestulătoare care să-ți vorbească de 
ce-a fost, mai ales în unele odăi, unde zidul măcinat de vre- 
me trece incă de înălțimea omului, cum este acea încăpere 
circulară, unde parcă vezi basinul cu apă si parcă simţi far- 
mecul adăpostului de odihnă al magnificului împărat. otusi 
ruina n'a cruțat mai nimica si prin multe locuri vegetaţia 
triumfătoare sa Pres er 7 para în de pe o 
soartă mai puţin ingătoare decit aceia a leşurilor n e, 
care — 0 dis ce d'a ie viaţa — ajung prada gingäniilor ab- 
jecte ce ne cutreeră prin morminte... 


A ată de romini care merseserăm împreună da 
RE pri 2 intro după amiază să vizităm lacul Nemi. 
în care sa scufundat odată năvile lui Caligula, räminind de 
veacuri subt apă. Adică, mai exact, numai pănă dăunăzi, — 


A IMPRESII DIN ITALIA 25 


fiindcă acuma lacul se seacă, din aceiaşi poruncă a tui Mus- 
solini, care nu şovăe cind e vorba de-a scoate trecutul la 
lumină, în formele lui cele mai celebre sau măcar cele mai 
a 

ta aceasta se asociază la mica noastră societate si 
arheologul italian, care mi-a lămurit ruinele din Roma, si de 
asigură că apele lacului n'au fost integral secate, așa Ca mai 
rămas destulă masă fluidă pentru a oferi ochilor vechiul 
tablou pitoresc. 

Căci reputaţia estetică a lacului e mare si cind liricul 
Lamartine — pe care generaţia mea iubitoare de claritate îl 
citea încă cu plăcere — a vrut să proslăvească ochii adoratei 
lui, n'a găsit alt mijloc de a-i pune în valoare decit expri- 
mindu-se astfel: 


Le beau lac de Nemi qu'aucun soufle ne ride 
A moins de transparence et de limpidité. 


Plecăm din cartierul gării, cu același tramvai care ne du- 
sese la Frascati, numai că la poala munţilor schimbăm va- 
gonul şi apucăm pe altă linie, care rătăceşte mai mult. 

programul excursiunii — făcut de prietenul italian — 
trebuia să ne abatem putin la Albano, pentru a vedea alt 
lac, mai putin celebru decit Nemi, dar care — odată veniţi 
pe-aicea — părea firesc să-l vizitam. 

Vagonul ne lasă în dreptul unui briu nesfirsit de zid, care 
încercueşte plantațiile unui parc imens, cu copaci seculari si 
verzi ca primăvara, Urcăm pe panta unei şosele care se den- 
pănă paralel cu această boerească reşedinţă si, ajunși drept 
pe culme, avem la dreapta porţile proprietăţii, iar la stinga 
o căldare largă si adincă, în care zac nemiscate apele lacului 
Albano. 

După ce răminem citva timp în contemplarea tabloului, 
stäpiniti de acel farmec specific al întinderilor de apă, tra- 
versăm şoseaua și intrăm pe porţile senioriale, în curtea re- 
ședinței, care aparține principelui Barberini. Principele este 
descendent al unei vechi familii istorice, de care sint încă 
foarte multe la Roma: Orsini, Colonna, Corsini, Doria și alle 
nume patriciene, 

Profesorul de arheologie gräbeste pasul si dispare în in- 
teriorul palatului, în timp ce noi cu pas agale pornim pe o 
lungă alee, adevărat tunel de arbori, care îşi împreună ra- 
murile pe de-asupra capetelor noastre. Nam ajuns prea de- 
parte, căci, în urma noastră, observăm un grup de patru per- 
soane, printre care tovarăşul nostru de plimbare. Ne intoar- 
cem îndărăt şi facem cunoştinţa celor trei streini: unul era 

rincipele însuși, un abate şi un refugiat rus, oaspete al casei. 
Printa Barberini este un om inalt cu barbă blondă, pe care 


26 VIAȚA ROMINEASCA 
că bar prinde admirabil vechile costume purtate, in 
parer de pede Bu săi. E foarte afabil, dar mai mull ta- 
citurn. In schimb, refugiatul rus e de o volubilitate de pasăre 
ciripitoare, vorbind de tot şi de toate cu îndemânare şi încre- 
dere în sine, Pornim cu toţii să străbatem pareul, impodobit 
în unele ronduri cu busturi de împărați romani. Principele 
ao oprenje nemți dauan din, jo, ae oum o gilami iaar 
că i-a resat ştirbirea ui, fa e cum o - 
inte. Roua plimbarea şi ne ee e în preia age 
juni mai îngrijite si cu altele mai pu p - 
rime ie o terasă, de unde se poate vedea foarte departe, pănă 
la marea care se iveşte ca o dungă lată de argint. Apa mării, 
în bătaia luminii, este aşa de incoloră, încît unii pretind că 
nu o văd, ba chiar că nu există decit în fantezia noastră. Pen- 
tru a pune capät controversei, îl deranjäm pe principele 
Barberini, angajat intro convorbire particulară cu profeso- 
rul de arheologie, si dinsul ne confirmă prezenţa mării la 
i rizontului. : 

g perie E eee dacă zilele sint calde, rămân totuși scurte, si, 
de teamă să nu ajungem prea tirziu la Nemi, deelinäm in- 
itația de-a intra în palat. a 
HE lecăm si, îndată ce am păşit pragul porții, arheologul 
mă întreabă: À 

— Cum ţi-a părut prințul? 

— E arătos, dar parcă mavea chef. 

— Adevărat, sa foarte melancolic. 

— De ce oare j 

— Trebue pănă în două luni să părăsească proprietatea. 
Mussolini vrea so cumpere pentru Papă, ca reşedinţă de 
vară. A fost unul din punctele acordului. 

— In y 

— Şi mai este BEAL pen cere opt milioane de lire și 
Mussolin cordă de 
ja — Sun decit să refuze vinzarea, răspunsei eu cu logica 
il mr făcu un gest, prin care ar fi vrut să-mi ex- 
prime ceiace prefera să nu spună. Pentru a fi totuşi mai pre- 
cis, articulă un început de frază: 

— E greu, cînd Mussolini... 

Cred că pricepusem: era o cireumstanţă unde se fixează 
prețul din oficiu... 


Tramvaiul pe care l-am mai schimbat in două induri, 
ne lasă în mijlocul unui orăşel unde sosim cam spre nserate. 
De-acolo pornim pe jos și, pentru a mai tăia din cale, o luăm 
de-a dreptul, pe-o coastă neingrădită, loc viran unde se ju- 
cau, într'o asurzitoare larmă, o trupă veselă de copii. Cum 
ajungem pe sprinceana coastei, se scufundă iarăși între munţi 


IMPRESII DIN ITALIA č ___ > 


0 căldare, — ceva mai mică decit la Albano, — în fundul cñ- 
reia sint apele cintate ale locului Nemi. Dincolo de lac, sus, 
ca un cuib de vulturi, o aşezare foarte pitorească, unde se gü- 
sese şi urmele templului Dianei. Profesorul de arheologie îmi 
arată de jur-împrejurul țărmului, pornind dela suprafața a- 
pei, o dungă mai neagră de pämint: e porţiunea pe care aps 
fusese scăzută si 'n care sa găsit o parte din vpavele coră- 
biilor naufragiate, Citeva resturi sint trase pe uscat, întrun 
loc unde străluceşte lumina unei lanterne. 

Inserarea a făcut prea mari progrese pentru a cobori 
pănă acolo şi-a ne întoarce în timp. Ne uităm cu un binoclu. 
cu care vedem ceva mai bine, fără a desluşi totuşi alla deci! 
niște grămezi intunecate. Ne mărginim a îmbrăţişa peisajul 
de pe înălțimea unde sintem, cuprinzind pata viorie a lu- 
cului si pereții lui de munte, satul romantice de dincolo de 
apă, unde ferestrele mărunte sau prefăcut intro clipă în 
puncte de foc. Sau aprins pretutindeni luminile si liniștea 
incîintătoare e numai vag vătămată de exuberanta unui re- 
staurant din vecinătate, unde lumea dansează, pe-o terasă, 
după o placă de gramofon... 

— In definitiv, îmi spune profesorul de arheologic, re- 
zultatele nu justifică enorma cheltuială a secării lacului. S'au 
scos nişte scinduri putrede, citeva toarte de bronz... si cam 
atit. A fost o deziluzie... 

Şi totuşi, mi-am zis si-atunci şi mai tirziu în mine, ho- 
tărirea lui Mussolini merită admirație. 

Contele Kaiserling, într'o scriere recentă, găsește că În su- 
Metul italian există două aspecte diferite, aproape contradit- 
torii, deşi convietuesc laolaltă: un aspect pozitiv, de-un 
realism feroce, alături de un aspect de exhibitie pompousa 
şi teatrală. Care din aceste două elemente a determinat di- 
cizia lui Mussolini în privința lacului Nemi şi a corăbiilor 
scufundate în vremea lui Caligula? După rezultate, par 
mai mult o atitudine de romantism teatral, de superbă fan- 
dare în gol. Dar cu toate astea nu poate să nu-mi impună o- 
nergia unui om, care urmărit de o idee, poate näzdrävani. 
dar în orice caz simbolică, nu se dă îndărâăt să usuce apele... 


I. Petrovici 


lordache Golescu şi întimplările anului 1821 


La 21 lanuar 1821, Alexandru Vodă Suţu, fostul domn 
al Ţării Rominesti, era purtat cu mare alaiu spre mormânt. 
Odată cu dinsul se îngropa de veci o tei pg ae pp 

urile ite de t răsuna, ca dan e - 
Plat rc e pie Melie al lui Tudor Vladimirescu şi o 
țară întreagă ca un r glas se ridica: „ne ajunge, frați- 
lor, atita vreme de eind lacrămile noastre nu s'au uscat!”. 

De atunci s'au deslănțuit elementele, gi: in ne des- 

tru poporul ținut si striv o- 
phidă El ST OU dE OUT TE la izbindă, pentru mai 
multă si autentică dreptate, pentru o mai bună i ntocmire a 
țării lui. Isi cerea dreptul la o viață omenească şi romineaseà. 

Puntea spre un viitor mai ut a ei d e plai e 
*  Boerii însă, după moartea un stor de i 
mai fi putut ag privit unii pe alţii, dezorientali. Căi- 
măcămia celor şase boeri în frunte cu mitropolitul se arăta 
cu totul neputincioasă în a rezolva arr acute ridicate 
la suprafață de răscoala neașteptată a micului boer oltean 
Tudor Vladimirescu, izbucnită în zilele turburi ale morţii 
voevodului. De aceia gîndurile unora erau îndreptate spre 
Rusia, alții nădăjduiau totul dela Turci. 

Privind peste plaiurile înviorate ca prin farmec de fur- 
nicar omenesc, n'au simţit nimic din durerile cari minau un 
intreg neam da revoltă. y s 

Din sufletul lor n'a răsbătut înțelegerea simpatică pen- 
tru nădejdile si dorintile unui norod împilat, dosädit, jăcmă- 

i ă milă de toţi 3 EAS 
g San vimt Aaa pe ei, interesul lor, averile lor, cinurile 
lor, viețile lor! 

" Şi Mes temut si s'au depărtat unul de altul, ca marea de 
uscat, si s'au tras în lături. Peste hotare, pănă se va astim à 
„răzvala” celor mici si ticăloşi. Deşi nu le-ar fi fost ingi uit 
o clipă să uite țara și s'o părăsească la voia întimplării. 

Ne va surprinde îndestul, deci, faptul că marele vornic 
Iordache Golescu (c. 1770—1848) poate înţelege mai mult de- 


IORDACHE GOLESCU ŞI INTIMPLARILE ANULUI 1471 249 


= ii ratare evenimentele dela 1821, fără a [i orbit 
de interesele clasei din care făcea parte. (Să n 

că la 1857, în divanul ad-hoc, Fan pi ref bia pige pura 
stergerea anului 1821 din istoria Rominilor £.. Și aceștia nu 
suferiseră direct din pricina răscoalei de atunci, La un sfert 
de veac, dar, — cu perspectiva degajată în timp şi spaţiu — 
ar ar să poată înțelege imperioasa ei necesitate is- 

orc * 

Strălucitul reprezentant al Golestilor poseda o bogată 
și aleasă cultură clasică. Pănă aproape de moarte a fost con- 
tinuu în slujbe cu deosebită chemare si răspundere. A cunos- 
eut deci, dintrun bun post de observaţie, toată viața publică 
si autentică a societăţii înalte rominesti. Dela începutul vea- 
cului al XIX-lea, a văzut cu ochii roprii domniile abuzive 
sle fanarioţilor, bocrimea umblind fără ruşine după cäpà- 
tuială cu orice pret, lasitatea, minciuna si infamia unora, éu- 
viinţa, dragostea de țară si de neam a cîtorva. De popor Însă, 
de durerile şi bucuriile lui, s'a apropiat cu un nebānuit simţ 
de înțelegere, Pentru înțelepciunea si experiența populară 
nytrea un deosebit interes. De aceia, cînd a crezut că e o da- 
torie să arate păcatele societății în care trăia, spre a putea 
fi cunosente de toţi si, eventual, îndreptate, a lăsat să se vadă 
că ţăranul și micul burghez, în formaţie atunci, sint elemen- 
tele cu al căror ajutor se va regenera societatea rominească. 
Activitatea lui literară, destul de întinsă, e reprezentată mai 
ales prin “piese de teatru, care nu se pot juca, minunate însă 
ca tablouri de moravuri sociale. Nu le vom mai aminti aici, 
deoarece sau ocupat de ele alţii, pe larg. Preocupindu-ne as- 
pectele istorice ale societăţii ară și din preajma si din tim- 
pul răzvrătirii lui Tudor Vladimirescu, vom releva că lorda- 
che Golescu n'a pregetal să serie un succint si interesant me- 
morial asupra acestor evenimente, la care a azistal. 

El îşi incheagü observaţiile si gindurile mai tirziu, după 
1840, cind mare parte din näzuintele revoluţiei lui Tudor se 
transformaseră în fapt sau încăpuseră pe drumul cel bun. 

Manuscrisul lui poartă titlul: „Prescurtă însemnare dă 
lurburarea Țării Ruminești, ce sa întimplat la leat 1821, 
Märt, după moartea lui Aleco-Vodă Suţu”, si a rămas nepu- 
blicat pănă acum?, E o lucrare hibridă din punct de ve- 

* Monitorul Adunării Ad-hoc. Bucureşti, 1857, Nr, 13—14: 

* Note suecinte despre acest mramuscris dă d. N. Torga, Istoria li- 
teruturii „ser XIX, p, 40 si 365, precum si d. N Bănescu, Viaţa și scrie- 
rile marelui-vornic lordache Golescu. Bucăţi alese din ineditele sale. 
Vălenii-de-Munte, 1910, p. 21—25. In acest volum se studiază de- 
aproape intreaga viaţă si activitatea literară a lui lorduche Golescu, 
reprorducindu-se şi o parte din ineditele lui. Manuscrisul de care ne 
ocupăm aici e numai rezumat 


zo VIATA ROMINEASCA — 


dere i i riptumuri ce 
nstruită din dialog şi 
ategreazä decit prin -conținut în luerare- De altfel, 
dialog pa al e minuit stingaci, cu repeliri. Şi e foarte- cu h 
ildă, să-ți ezi cum pot rosti trei sense À 
nt tiradă, lungă şi pusă toată la singular. i 
zul este frecvent. Pe noi, dei apré a a mea Lu 
i putin din punctul de vede terar, ai 
e gg on ve istorie şi psihologic. e a pi pi 
sii elementele interesante de amănunt şi de st e p 
pia le conţine, Psihologic, pentru analiza necruță Mate, pe 
o face exponentilor unei elase sociale superioare, ge 
eh i i el. Intelegem astfel mobilul adinc şi nent al 
A hoerilor mari, care, in loc să se gindească la si 
pa aperi: nu se gindese decit la propria Jor mântuire. 


iudat, pentru acea epocă, apa- 
orice preţ ! Și e un fenomen ciu cei infelegerea 
riţia şi curajul celor ce isbutesc să dep la înţelegerea 


clasei di a ajunge 

inaHä, Lică a fae parle: w indreptätirilor tuturor clase- 

e: s i e l să-i cerem, ' 
Desigu » totală nu avem dreptul să-i cerem, 

E rare 5 si vre-o ro cei aura ous minat pu ie 

sas On Dee vi tai ni viitorului ce nu mai putea 

astepta. A 

int încep durerile și bucu | 

eh che reve a simțit durerile unora și ont 

Hora. A desghiocat cuvintele, a scrutat Lo ré 9. here 
sdinourile, A scos la iveală egoismul, pirghia ex nții ce 


de orice stă 
luminat şi crede că mai presus 
ara Ur Dee Fanariofl ară căror fapte i se par că au adus 
devăr nenorocirea ță x | 3 
a caută si nu doreşte să facă politica parter ră a 
Topo PAS opiu viza la aer az ia putințăg 
însă că o înțelegere cu tudor ieste ar Sen Da aia 
boerii împreună cu rul să i ] - 
Parati: per sd Fanariotilor şi aşezarea domnilor pă 
PR i iveală aceste gin- 
h linim deci o datorie dind la ivea pind 
a lordache Golescu, transcrise după mans 
lui autograf, inregistrat la Academia Rom 
(f. 20—30). 


pere țării în miinile arnäutilor Cu 
or, 


IORDACHE GOLESCU ŞI INTIMPLARILE ANULUI 1821 251 


„Prescurtă însemnare dă turburarea Ţării Ruminesti 
ce s'a întimplat la leat 1821, Mart, după moartea 
lui Aleco Vodă Suțu"; 


Vornicul Iordache Golescul, logofătul Constandin Golescul, 
y vornicul Nicolache Văcărescul: 


Arhon bane, cum muri măria sa Alecu Vodă Sutul, afla- 
răm că slujerul Tudor Vladimireseu, învitat fiind de Pinis, ! 
a plecat astă noapte din Bucureşti, cu citiva arnäuli, ca să 
facă răzvrătiri prin toată țara, sculind pă toţi în picere, in- 
potriva stăpinirii, cu numire dă zaverä, adică pentru lege. 


Banul Grigore Brincoveanul : 


Cum să poate aceasta? Nu ie pin toată țara căpitani, pol- 
cevnici, cu slujitori, eu panduri, cu catane, ca o oştire a ţării? 
Nu sint toţi supuși la spătăriie? 


Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Väcärescul : 


Arhon bane, toţi ai spătăriiei sau unit cu iel si vaiu dă 


ară, daca nu să va ocroti dă dumneavoastră, cei mai mari 
ieri ai țării! 


Banul Brincoveanul : 


Daca ar fi una ca aceasta, nu m'ar fi înștiințat măcar 
unul din polcovnici, din căpitani, ca un spătar al țării? 


Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Văcărescul : 


Boierule, să ne ierti, noi am auzit din lume şi aceasta, 
că dumneata te găteşti să pleci spre Braşov, în țara nemtea- * 
„ ca să scapi dă iei! Oare n'ar fi mai bine să stai pă loc, 


să scapi o ţară dă o asemene răzvrătire, ca să nu să prăpă- 
dească o lume? 


Banul Brincoveanul : 
Ce vreţi să fac? Nu vedeţi că domnii fanarioți au dat 


rței, numai spre paza 
jar dă norod nici că le mai pasă! 


' Pinis, consulul muscälese, care in urmă s'a sungunit dă stäpi- 


nirea rusească, (Nota lui Iordache Golescu), 


292 = VIAȚA ROMINEASCA A 


manae = Á 


Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Väcärescul : 
Ei bine, pentru dumneavoastră, ca nişte boieri mari, pu- 

teti face îngrijire dă spiror; dar noi, ceilalți, cei mai mici 

si un tirg întreg, ce o să facem? Să rämlie toți pi miinile za- 


vergiilor? 
Banul Brincoveanul : 
Fiescare dă sine să ingrijasci ! 


ata 
Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Väcärescul: 


Bun răspuns! Cea mai bună sfătuire şi poruncă dă hoier 
patriot! Să vede că are ştiinţă dă aceasta si să face că nu știe, 
pină va trece în țara nempsească. Aides si la dumnealui ba- 
nul Grigore Ghica, să vedem si dumnealui ce o să ne zică ! 


#* # 


Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Väcärescul: 


Arhon bane, aseară muri Vodă și acum aflarăm că slu- 
gerul Todor Vladimireseul plecă dă aici cu qu Re 
indu-i arnäuti, ca să răscolească țara, în va | 
släp miri steril fiind i Pinis. Ce trebue să să er ges să | 
scape țara d'o asemene întimplare? | 
Banul Grigore Ghica" : 


Nu mai cre vorbele lumii! D'ar fi una ca aceasta, | 
war şti-o dumnealui bunul Brincoveanul, ce ieste spătar și | 
are toate polcovniciile, toate cäpitäniile, subt a dumnealui | 
stăpinire? a à | 

Oare n'ar fi aflat-o? Oare n'ar # putut-o întimpina, cu 

titea catane, panduri si slujitori? N'ar fi putut prinde, cu 
atitea oameni, rss Vladimir cu treizeci dă catane ? Si atifea | 
ispravnici, afitea zapcii cu atitea slujitori, ce sint supt stă- 
pirea nepotului Grigore Filipescu, ce ieste vistiier, nu i-ar 


fi dat dă ştire? lel acuma fuse la mine, și nimic äm spuse | 


dă acestea ! 


Vornicul Golescul, logofătul Golescu, vornicul Väcärescul: 
Arhon banc, crede-ne că ieste prea adevărat! Incă mal 


aflarăm că, trecînd prin Piteşti, ca să să ducă la Craiova, dă | 
unde a venit, a ridicat pă ispravnici si pă sames, i-a pus În | 


> Care dé răzvrătire va orlnduit domn al țării. (Nota lui 1. GJ 


__ JORDACHE GOLESCU ȘI INTIMPLARILE ANULUI 1821 253 


fiare şi le-a luat toate ce au găsit la iei, ducindu-i piste Ol 
1] + "> r t; 

şi trecînd la Vilcea şi d'acolo la Gorji, asemene i otet și 

pă acolo, ducindu-i pă toți la Craiova, în fiare. 


Banul Ghica: 


leu ec pociu face? N'am nici o putere! Ci i a? 
Aceasta priveşte la dumnealui banal Brincoveanul, pro at 


spătar, să o ine, că are îndăstuli mit A 
ne intilnim cu dumnealui și să vorbim. oameni înarmaţi, Să 


we 
Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Väcärescul : 


_ Bine ne vorbi! Să mergem si la banul Barbul Väcäreseul, 
să vedem si dumnealui ce ne zice! 


x + # 
Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Văcărescul : 


„Arbon bane, poate că vei fi aflat și dumneata dă o pri- 
mejdie cumplită, ce înfricoşează țara! 


Banul Barbul Väcärescul: 
Ce ie? Ce? S'a intimplat ceva, după moartea Sutului? 


Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Väcärescul : 


Aicea nu s'a intimplat, pină acum, nimic. Dar în ţară 
s'a făcul mare turburare, mari răscoli dă zavergii (după cum 
luară numire acum). Cunosti si dumneata, prea bine, pă slu- 
gerul Todor Vladimirescul! Iel, mai dăunăzi, plecă seara dă 
aici, cu treizeci dă panduri înarmaţi, mergind spre Piteşti. 
Şi, pină a ajunge acolo, să făcură piste o sută dă insi, toţi 
adunături din crăime 1. Si cum ajunse în Pitești, ridică pă is- 
pravnici şi pă sames în fiare si, jăfuindu-i dă toate ce au a- 
vut si iei şi zărăfia *, i-a trecut piste Olt la Vilcea, unde şi 
acolo asemene urmă. Si dă acalo la Gorji, asemenea; si adu- 
nind dă piste Olt mulţime dă crai, pă toți ăi numi dă fraţi şi 
ostaşi ai săi, cu carii trecu la Craiova, cu toți ispravnicii si 
sameşii în fiare, şi acolo să făcu stăpin desävirsit, dind pu- 


* Erau vestiți în Bucureşti, în veacul al XIX-lea mai ales, craii dela 
Curtea Veche și craii dala Curtea Nouă, borfaşii de tot felul, ce-și a- 
veau sediul social (!) în ruinele celor două foste curți domneşti. 

7 Casieria. 


24 VIATA ROMINEASCA KTO 
blica in toată jara, că s'a sculat pentru fară, pentru lege, 
Sais yen răzvrătirii>zaveră, şi invitind pä mie 
mare să nu să mai supuie la nimeni, ci să pă 
narioti din țară, ca pă cea mai grozavă fiară ! 


a. | 
Banul Väcärescul : 

Auziiu şi ieu una en aceasta, dar cum să poate? Că mar 
fi instiintat cineva dăla Craiova, ca un ban al Craiovei! Dă 
va fi adăvărat că s'a sculat numai ca să izgonească pă Fana- 
rioti din țară, lucru sfint să vede! Dar dă face asemene ur: 
mări, aceasta să înțelege o răzvrătire a țării; si vaiu dă țară, 


cînd n'are nici un stăpin, precum zice vorba ruminească cea 
mai adevărată, că vaiu dă satul acela... 


Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Văcărescul : 

Vaiu, nevaiu, s'a trecut acum! Ce trebue să facem, ca să 
scăpăm ţara d'o asemene primejdiie? 
Banul Väcärescul: 


— Pia! pia! să ne intilnim cu banul Brincoveanul, ce, ca 
un spătar, are ee À stăpinire toată oastea ţării, şi cu ceilalți 
boieri, gi să ne sfätuim. 


Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Väcärescul : 


Cu cine să vă întilniți? Dumnealui banul Brincoveanul 
plecă și să duse dizdădimineaţă, cu mulţime dă arnăuți spre 
pază, apucind drumul spre Braşoy, adică la sănătoasu.  ! 


Banul Văcărescul : 


Cu ceilalţi boieri, că îndăstuli sint! 
+ y 


| 
| 


Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Vaäcärescul : 


Pină a să aduna toți boierii, să mergem și la dumnealui 
vornicul Constandin Bălăceanul. J 


4 * à 


y] 


Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Väcărescul i 
Arhon vornice, lucruri infricosate auzirăm pentru fjarái 4 
După moartea domnului, slugerul Todor Viadimireseul, in- 
vitat dă Pinis, va să facă mare răzvrătire în țară. F 
noaptea dă aici, cu 30 dă arnäuti si panduri înarmaţi, så 
meargă la Craiova, dă unde a venit, şi trecind pă la Piteşti, 


_ 
P 


IORDACHE GOLESCU SI INTIMPLARILE ANULUI 1821 255 
pă la Rimnic si pă la Gorji, a ridicat după acolo în fiare pă 
ri been pă sumeși, luindu-te orce au găsit la iei, cum si 
ciți bani d'ai vistieriiei sau aflat pă la semeşii, și trecu la 
Craiova, unde să făcu ării, publicuind Din Soie satele 
că sa sculat asupra stăpinirii, ca să scape pă norod dă jafu- 
rile, dă chinurile şi felurimi dă cazne si necazuri, ce păti- 
mese dă la domni fanarioți, și nifheni să nu să mai supuie 
la niei o ă domnească, ci toţi să să inarmeze, dăla mie 
pină la mare, şi să să stringă pă lingă iel, ca pă toţi să-i bată, 
citi împotrivă le vor sta. 


Vornicul Bălăceanul : 

Asemene am auzit și ieu ŞI știri piste ştiri din toate păr- 
tile vin, că în toată țara s'a făcul mare turburare si anarhiie, 
nevrind nimeni să mai asculte la nici o poruncă. ȘI la Cra- 
iova s'au adunat mulțime dă panduri, cu căpitani si poleov- 
nici din crăime, numind răzvrătirea=zaveră, adică pentru 
lege, şi oastea =zavergii. 


Vornicul Golescul, logofătul Golescul, vornicul Văcărescul : 
Ce trebuie dar să facem? Să lăsăm țara în mîna crailor,Y 
să o mergi me şi ca niște lupi, să o sfișiie cu dinţii? Oare 
nu ie mai bine să stringem pă toţi slujitorii, pă toţi pandurii, 
ceauși şi stegari, polcovnici si căpitani, bulubaşi si delibasi 
dă arnău supt 9 bună stäpinire, cu cheltuiala țării, ca să nu 
să cază re ja a-i prăzi, dă crai şi rer invier- 
sunati dă cumplire ; si însus Todor să fiie supus acestii stă- 
piniri, cu câţi ostași va fi adunat, ca cu toții într'o pr să 
să chipzuiască cele dă folosul țării, spre scăpare din cumpli# 
rea tiranilor şi nclegiuiţilor Fanarioţi, 


Vornicul Bäläceanul : 

Bine grăiţi, sfint lucru acesta! leu, cu dumneavoastră 
inpreună, mă jertfesc pentru țară. Dar cine ne ascultă ? Cine 
ni să supune ? Cu cine să inbrätisäm o asemene slujbă ? Ba- 
nul Brincoveanul, căpeteniia ostirilor ţării, ca un spätar, în 
loc să adune toată oștirea țării, bună, rea, precum să află, 
spre ocrotirea ţării, dumnealui mai întiiu pleacă la Braşov] 
lăsind ţara in mîinile bulubaşilor dă amăuţi ! Banul Väcü- 
rescul, în loc să să ducă la Craiova, ca un ban al Craiovei, şi 
acolo să să arate ca un stăpin däspre partea ţării, şi toţi dum- 
nealui să să supuie, pleacă si dumnealui la Brașov. Banul 
Ghica cu ceilalţi boieri, toţi dă frică fug in toate pärtile, toţi] 
ca nişte mămâăligari. Fanariolii au sculat în picere pă toată 
crătmea dă arnăuți, ca iei să stăpinească în țară. Si așa, Far- 
machi, Sava, Duca, Mihali * si alți bulubasi ai țării, toţi s'au 


' Căpetenii eteriste. 


256 VIATA ROMINEASCA 7 | 


făcut căpetenii, fiescare adună oaste piste oaste pă seama sa, 
nesupuindu-să nici unul la altul. Dücit, orce găsesc pă la bo- 
ieri, pă la boierenaşi, pă la arindasi, pă la mais a 
toţi ăi d ie si le ia tot pină la cămaşă ; dă să vai vi 
prime noni à ucide, Dă aceia, toți dau orce ii amet. 
viiaţa să şo scape! Cu cine vreţi să facem vre-o treabă? Ca 
miine mi să pare, o să cădem toți in mlinile zavergiilor! Că 
şi după la las au venit știri, cum că bezdadea ? Nicolache Ip- 
silant cu fraţii lui au fugit dă la Rusiia si, strângând ciţiva ar- 
näuti, vin si iei aici în țară, ca să stăpinească și țara noastră 
si țara Moldovei. Miine să string boierii la divan, ca să chip- 
zuiască, ce trebuie să să facă cu aceste întîmplări! Să mer- 
gem si noi acolo, să vedem ce să hotüraste! 
a+ 
Adunarea boierilor la Divan. 
Vistierul * : 

Boieri dumneavoastră, ştiri după la toate judeţele äm vin, 
că țara toată s'a turburat, toată crăimea în picere, Biefii lä- 
cuitori nu mai ştiu da cine să să supuic, la cine să răspunză 
dăjdiile lor! Un căpitan, d'o parte, calcă p'un zapeiu şi-i ia . 
tot ce găseşte la iel, şi d'ale lui, si banii vistieriei; altul, dă altă 
parte, calcă şi jăfuieşte pă alt zapciu si aşa, insus ispravnicii. 
zapciii, si toţi ceilalți dregători fug şi să imprăștiiesc pă unde 
pot scăpa. Cei mai mulţi au intrat în Braşov, piste munţi, piste 
văi, ca să scape dă nevoi |! 


Banul Väcärescul : 

Si miie mi-a venit ştiri dă la Craiova, că pă toţi boierii 
dă acolo i-a coprins Todor cu zavergiii lui şi-i däspoaie și-i 
golesc pină în piele, dă la mie pină la mare; pă mulţi ñi si 
căznese ca pă nişte vinovaţi, Și jel poruncește, kel orinduieste 
ispravnici, zapcii si dregători pin toate părţile, Ce bani din 
dăjdii să adun, la iel să string; însă crăimea, unde intilneste 
haznele dăla zapcii, trimise la vistiieriie, le face bona preza 
pă seama lor, nesupuindu-să nimeni nici la poruncile lui, câ 
fieșcare craiu dă cap şi mai mare să arată; vrind fiegcare să 
domnească, o grozavă anarhie stăpineşte toată ţara. 


Vornicul Bălăceanul : 
Boieri dumneavoastră, mije mi să pare că ar fi cu cu- 


viinfä ca unul din boieri. ee are coraj mai are si rivnă dă 
patriot, să ască căpeteniie ostirilor ţării, să ia supt 


* Beizadea, fiu de domn. 
* Grigore Filipescu. 


IORDACHE GOLESCU ŞI INTIMPLARILE ANULUI 1821 257 


a sa comandă pă toți slujitorii, catanele și pandu i să 
treacă piste Olt, la Craiova, unde niitin ae ete Todor săi 


propuie ca să să u ă şi jel cu ai nostrii, să să fi ` 
ongle a irh, supt comanda dumnealui; sf aṣa, à Ge 5) 
chipzuim cum să să indrepteze toate neorinduielile țării 
spre scăpare dă Fanariofi, si cu ce cheltuială să să tite oști- 
rile, ca så nu să mai främinte țara dă zavergii, ci toți să stăm 
pă toc spre sprijinirea țării şi să nu ne mai risipim încoace 
şi încolo, ca puii dă potirniche, lar dă nu va voi Todor a- 
ceasta, atunci să să bată cu iel, pinñ îl va supume la stă- : 
pinire. 
Vornicul Văcărescul : 

leu, boieri dumneavoastră, vă [ăgăduiese că iu sluji 

pe: pran in ceasul după urmă; că pentru tară Car să mi A 


Toţi boierii : 
Să să stringă dar toate cetele ostäsesti i 
"ști supt a dumnealui 
na, p cît mai în grab' să plece la Craiova, cu ajutorul 
Tagma bisericească : 
„Să fii blagoslovit, fiul patriiei; Domnul Dumnezău să vă 
ajute!" 
CRE 
A dooa adunare dă boieri. 
Vistierul : 

k Boieri dumneavoastră, după ştirile ce mai luaiu, țara să 
prăpădeşte. Picior dă boier, dă boieränas, dă negustor, dă 
negustoraș, dă arindas, nu rămase pă nicăiri! Toţi bulubusii 
țării să făcură dă stăpini, coprinsără toate drumurile, toute 
potecile după munţi; pă cine găsesc, pă cine intilnesc, pă toți 
ai căznese, ăi chinuesc, ăi muncesc grozav şi-i dăspoaie, dă-i 
lasă in pielea goală. Dă la Craiova ăm trimiseră veste, că 
dumnealui vornicul Nicolache Văcărescul, neputind induple- 
ca pă Todor, i sa inpotrivit cu războiu; pă multi din zavergii ' 

' La 2 Februar 1821, divanul îl orindueşte pe vornicul Nicolae 
Văcăteseu căpetenie a ostirilor țării, ca să „sfărame gindurile si răz- 
vrătitoarele pornirii”... (Porunca de numire in Aricescu (C. D.), Acte 
justificative…., 61—62). Cunoaştem serisoarea, plină de adevăruri 
crude, a dui Tudor către Nicolae Văcărescu din 4 Februar 1821, pre- * 
cum şi corespondența urmată între Tudor si divan, cu toată această 
incercare de impäciuire (Aricescu, Acte justificative, p. 50—75). 


17 


258 VIATA ROMINEASCA E 


i-a risipit şi aci iera să să linisteuscä toată țara dă piste OK, 
dar arnäufii ţării, ce merseră cu dumnealui vornicul, (ce dă 
atita vreme ăi hrăneşte țara, ca pă niște ocrotitori la orce 


timplare!), iei să uniră cu Todor, spre jafuri şi înloarseră 
pre. aa dumnealui vornicului, ce rămase numai cu 


doi trei oameni credincioşi pă lingă dumnealui d'abea 
scăpind cu viiatä din mtinile lor, p să viie aici, iar toţi 
ceilalți boieri, dăspuieţi pină în piele, plecară și fugiră piste 
hotare, eu picerele goale pă jos, ea valu dă iei! 


Vornicul Bălăceanul ; 


Să chemăm a ă dumnealui banul Brincoveanul, banul 

Väcäreseul, ban Ghica, dă nu vor fi plecat pină acum, că 

nu-i văz la divan, să vedem şi dumnealor ce găsesc cu cale! 
Vistierul : 


Dumnealor, ceia ce au găsit cu cale, au şi pus-o în du- 
crare, că pină acum vor fi şi trecut piste hotar, in țara 
nempsească, si pivo »xasapóņov, ! adică scăparea noastră la 
asemene intimpläri. 

© Vornicul Bălăceanul: 


Buni patrioți! Tara au lăsat-o în gura lupilor! 
Vistierul: 
Si noi, carii am mai rămas, o so zbughim ca iei! 
Vornicul Bălăceanul : 


Cam dă nevoie, toți o să urmăm aşa, cind unire între noi 
fau să mai vede, cind patriotismul cu totul şi dă dămult a 
t 


Vistierul : 
Ce mai zici dumneata, dă unire si p siapnya 
ceastă stire, ce-m' pică acum dă la i, că ea 
Asia Ipellant pu infi Jui, fugind din au adunat 
cîțiva crai din arnăuţi, și vine aici, ca să să unească cu Far- 
machi, cu Duca, cu Mihali, cu Sava si cu i bulubasi 
și tufeccii, ce-i hrăneşte țara ca pă nişte a ! Atunci 


veți vedea cazne și chinuri dă la Fanari 


' Singurul refugiu. 


LORDACHE GOLESCU $I INTIMPLARILE ANULUI 1821 259 


Vornicul Bălăceanul : 
In adăvăr, pot veni oricine va voi și cum va voi, că 
š ; i, că ai 
noştrii nu ne ascultă! Dar vă incredintez că toți aceşti răz- 


ze îndată vor peri, ca niște căpetenii la nici o comandă 
supusă. 

Anarhiia multă vreme nu o duce! Dar, după această v 
turburare, toate să vor schimba, toate să vor preface, toate 
să vor îndrepta, dobindind ţara o orinduială, o oblăduire, o 
ocirmuire mai bună, mai blindă, mai liniștită si mai temei- 
nică, ce dă silă o so dabindească, neavind ec face, ca să 


scape odată dă stăpinire fanariotenscä; ca o apă cin 3 
bură dă vijălii, după vijăliie ore că să curăță, SĂ tur: 
rează * dă orce murdarlic, curgind pă pietre la vale, Insă af 
cum, fiindcă nu mai avem nici o nădejde dă nicäiri, si dă o 
paite Todor cu toată eräimea dă piste Olt vine aici, si Ipsi- 
ant dă altă peoa cu toți arnăuţii unindu-să, vin dăspre Foc- 
sani, dă aceia dumnealui vel agă să puie pristavi, să dea dă 
știre tutulor pin tirg aceste întimplătoare turburări, ca să 


stiie fieşcare, să să îngrijască dă ale sale cum va putea! 
Logofătul Golescul : 

Bine ar fi, frate, să scăpăm familia răposatului domn, 
că pă nimeni n'are ajutor, şi păcat să-i lăsăm în miinile jă- 
fuitorilor! 

Vornicul Golescul : 


Mergi, dumneata, frate, cu familiia Doamnei pină la 
vamă și, pină o vei duce-o la Braşov, si ieu voiu îngriji dă 
copiii dumitale, pină va veni si Nicolache Văcărescul dă la 
Craiova, şi atunci ne vom chipzui ce vom mai face. 


„Yu 
Intiinire cu cei fugiți mai "nainte la Braşov. 
Logofătul Golescul : 
Bine ai venit sănătos, frate! 


Vornicul Golescul: 
Bine te-am găsit sănătos, dar leu cam cu totul secăcios. 


Logofătul liolescul : 
Dar ce s'a mai intimplat în urmă? 


\ Se curia. ue alege ce e mai bun. Vezi si rar intrebuințatul 
humură. 


280 VIAȚA ROMINEASCA & 


Vornicul Golescu! : 


Cum a lecat dumneavoastră, sosi o ştire dă la 
Giurgiu, câtre pleacă spre Bucureşti. Pă la miezul 
nopții nu mai vedeai allceva, nu mai auzeai a nimis decit 
chiote, văitături, jale şi zarâae, zampa. !, toţi pin toate părţile 
fugea, neștiind pă ce drum să apuce; că crăimea coprinsese 
toate drumurile. Nu scăpa om nejăfuit, nedäspuiat, nechinuit 
dă tilhari! leu, asteptind pă Nicolache Văcărescu, dar d'om 
putea, înarmindu-ne, să putem ajuta ceva țara, induplecind 
pă Todor să să unească cu noi supt comanda dumnealui Vă- 
căreseului, am rămas mai în urmă; iar toată familia mea, și 
a dumitale, o trimisesem, cu doi arnăuţi dăla Geafer, re 
pază, la Golesti, să-mă aștepte acolo. Cum sosi Nicolache Vā- 
cäreseul, ăl întrebaiu: „Ce mai veste? Ce mai putem face? 
"Avem vre-o nădejde ca să induplecäm pă Todor, într'o mire, 
supt o comandă a țării, ca să ne putem ocroti si däspre veni- 
rea lui Ipsilant cu craii dă arnäufi?” seta aa zise: „E 

i? Todor, cum a intrat în Craiova, a in- 
js pir re publicaţii ca nici un sătean să nu să 
mai supuie la nici o poruncă d'ale stäpinirii, dăcit numai la 
poruncile lui, că iel s'a sculat asupra stăpinirii, ca să scape 
pă norod dă chinurile Fanarioţilor, și cel mai dă temeiu ct- 
vint, ca toate moșiile ne si ra orior 

| ranilor; iei să le împarță între iei; să nu mai 
progres gi > clacă, ci ca niște spini zei le mes 
i învie du-să țăranii, pă unde treceam 
ne range i aci Ade. Uscat chodiuie! Video, cioco- 
tiule !*, auzeam în urma mea. lar pă boieri, boierenaşi, negus- 
tori, negustoraşi, arin meşteri şi orce om vedea cu o jä- 
i curat îmbrăcaţi, pină la piele ăi däs- 
puia crai, numindu-să unii ai lui Todor, alții ai lui Farma- 
chi, alţii ai lui Duca, şi alţii cu felurimi dă numiri dă cäpi- 
tani, Pä nici unul nu auzeai să nu zică că „ieu sint domnul 
țării. ieu pă toţi o ai opiu i i ; si ES 
| u ne putem uni, cum e unin 
cu ae Cu se M ei unindu-ne cu neg 
v trioților n i, inpotriva țării noastre ă a- 
pe sg ei patrioți Re S ris si noi spre Brașov, 
şi în urmă vom mai vedea cu ce putea-vom ajuta țara noa- 
sira”. 

Du viindu-ne pă la miezul nopţii știre däla 
Giurgiee eå Turci au plecat Spi Bucureşti, pa fagit și 3% 
din Bucureşti, ca să merg la Golești, să-m” găsesc familia, 
socotind ri pa fi acolo. Dar pă drum mă întilniiu cu o ceată 


i ra călcat, te calc. 
lunga. - & i 
* Giubea, 


_ IORDACHE GOLESCU ŞI INTIMPLARILE ANULUI 1821 251 
dă arnăuţi, carii coprinzindu-mä, nu-m făcură nimic, dăcât 
am" cerură dă cheltuială, unindu-să cu iei si un amăut ce 
luasem dă [la] bulubașa Geafer, spre pază la drum. leu, din 
ceia ce aveam cu mine, le dedeiu pă jumătate, și aşa scă- 
puiu dă iei, dindu-le si înscris, după cererea lor, că intilnin- 
du-mă cu iei, nu mi-au făcut nici o supărare. Si plecaiu spre 
Golesti, unde ajungind aflaiu că, cum u ajuns acolo Mar- 
ghiorița ! cu copiii şi ai mei si ai dumitale, i-a coprim a- 
colo arnăuții lui Farmachi, și cei doi arnăuți dă la Geafer, 
ce-i dedesesi dumneata spre poe să uniră cu arnäutii lui Far- 
machi; și dumneaei, dindu-le ce luase cu dumneaci, scăpă 
eră miinile lor şi trecu la Curtea dă Argeş, spre a să păzi 
acolo. 

__ Plecaiu şi ieu să merg la Curtea de Argeş, dar, trecind 
pin Pitești, mă coprinse acolo căpitan Simeon, cumnatul Jui 
Todor, si mă dete în miinile pandurilor să mă păzească, unde 
mă ținură închis citeva zile, pînă a dat dă ştire lui Todor, la 
București. Dar, mijlocind prin iei cu dare mare dă bani, îm 
deteră voie să merg la Curtea de Argeș. Dă acolo, neputind 
scăpa, fiind mănăstirea incunjuratä dă craii lui Simeon, si 
unde z toată zioa trecea cite un căpitan dă zavergü şi le 
dam, dimpreună cu ceilalți acolo închişi, îndăstulă cheltuială, 
dă iznoavă intraiu in tocmire dă bani cu cei dă acolo crai, 
si, dindu-le şi banii ce-m'° mai rămăsese si hainele toate, pini 
in cămașă, si saluri şi ceasornice și scule dă diamant si niște 
sfinte te — ce le purta Marghioriţa pururea asupra dum- 
neniei — d'abea ām’ deteră voie să intru la vamă si aşa scă- 
paiu și ien. Insă äm’ făcură o mare cinste, că-m' deteră un! 
căpitan cu cinsprezece catane, spre pază pă drum dă er. 
lalţi zavergii și mă duseră ca p'un pasä pă drum, din conac 
in conac, 


Logofătul Golescul : 


Mai cam aşa am păţit-o şi ieu! Că, cum a intral Doamna 
in Braşov, plecaiu si ieu afară în ţară, inarmat, precum in- 
lrasem, cu trei neferi d'ai lui Giafer, ce-i aveam dă credin- 
ciosi ai mici, ca să vă întilnese pă dumneavoastră. Dar cum 
sosiiu la Cimpina, acolo m'a coprins Duca cu arnäutii lui; 
neferii miei ăş deteră coastele cu ici şi să uniră cu iei. leu 
rămăseiu În mîinile lor, singur. Mă dăspuieră, ăm' luară tot 
după mine, și arme si haine și bani; ăm' propuse Duca că, 
or să intru cu iel în Eteriia lor şi a tutulor Fanariotilor, ìn- 
potriva pämintenilor, sau să mă intorc inapoiu la Brașov, că 
intr'alt chip nu pociu scăpa dă băltacele * şi dă chilomurile 


' Mărioara, soția lui Iordache Golescu, 
* Baltage. 


262 VIATA ROMINEASCA NT 


lor. Dă voie, dă nevoie, mă intorseiu în Braşov! Dar din bo- . 


ieri n'au mai rămas nimeni acolo? 


Vornicul Golescul : 

A mai rămas părintele Harion, episcopul Argeșului; vor- 
nicul Mihalache Manu; fratele nostru, Nae Golescu; vistierul 
Aleco Filipescu; vornicul Şcarlat Grădişteanul si Nenciule- 
seu, cu nădejde că vor putea ajuta ceva țării. 


Logofătul Golescul: 

Se vede că părintele Argesiul, ca un bun patriot | vis- 
tierul Aleco Filipescul, ca o vulpe ce-i zic", dar d'o putea, cu 
ceva inşelăciuni, să induplece på Todor! Nae Golescu si Sear- 
lat Grädisteanul, ca nişte dirzi ce intră orbește în orce pri- 

jdiie! iar Nenciuleseu, ca un chilipirgiu, să poată apuca 
ceva dă cheltuială prin turburări! şi vornicul Manul, ca un 
fanariot, să să unească cu Ipsilant! 
"+ 
Ştiri dă la Bucureşti la Braşov. 


Cum intră Todor cu pandurii lui în Bucureşti, pă toți 
boierii, ce mai rămăsese acolo, impreună cu părintele epis- 


copul Argesiul, i-a închis la Belvedere *, grădina logofătului ` 


Golescu, făcindu-să stăpin piste toată țara. Bezdadea Nico- 
lache Ipsilant trase la Colintina cu arnăuţii săi, poruncind 
iel dă la Colentina si Todor din Bucureşti. Dar nu finu multă 
vreme, că, adunindu-să mulțime dă Turci la Giurgiu, plecară 


toţi spre Bucureşti. Și neputind să le stea împotrivă, Todor 


cu ai săi plecă spre Goleşti, unde să inchiserä în Curte ca 
intro cetate, Ipsilant să trase la Tirgoviste cu arnăuții săi. 
Care văzind că cu Todor nu să poate uni, (pentrucă Todor 
vrea să intre în vorbă cu Turcii, ca să să facă domn al țării, 
(ăgăduindu-să că va bate pă Ipsilant, şi toată oastea lui o va 
da în mina Turcilor), trimise la Golești cițiva arnăuţi și, 
prinzind pă Todor, ăl duseră în fiare la Tirgoviste si acolo 
al şi sugrumară într'un minut. Atunci toți craii lui să risi- 
piră; boierii, ee mai răni în Bucureşti, fugiră mai toți 
la Braşov și Turcii să făcură stăpini pă toată țara și în toate 
zilile tăia, inpusca, spinzura, sugruma și punea în țeapă pă 
arnäuti și citi din Greci afla că au stare, numindu-i pă toți 
dă zavergii, eteriti si apostati. Pā Sava, cu făgăduieli şi min- 
cut M aduseră în Bucureşti, unde ăl si omorirä, în casa 


* Fostul mare logofă! Alexandru Filipescu, poreclit Vulpe, cooptat 
mare vistier la 10 Mart 1821, prin demisia biv vel vornicului Grigore 
Filipescu. 


: LAngä fabrica de tutun „Belvedere“, In palatul lui Golescu, `- 


mare si înconjurat de un pare des, e acum o şcoală, 


___ IORDACHE GOLESCU ŞI INTIMPLARILE ANULUI 1821 263 


pașii 1. Arnăuţii lui să bătură cu Turcii, închizindu-să în bise- 
rica Sfinta Vineri, dă unde, Par er x gloantele, Far ia 
pugei ae er erat ploștite. + Mihali ăl omoriră la Moldova, 
pă Farmachi äl trimisără la Țarigrad, în fiare. Ipsilant, Du 
si ceilalţi căpitani şi bulubasi ai lui, cu o oasi di eih per 
dă mavrotori, să bătură cu Turcii la Drăgăşani, cât să poate 
dă bine. Dar fiind Tureii cu mult mai mulți, ăi biruiră, și 
piste jumătate peiră, iar eci ce mai rămăsese, toți cu Ipsilant 
înpreună fugiră în Braşov, trecînd piste munţi, pă unde să 
intimpla. Și așa, să curăță țara dă crai si zavergii și dă toţi 
Fanarioţii. 

Altă ştire: „Din porunca ii, să dă dă stire boierilor. 
după porunca ce a luat dăla vizirul dăla Tarigrad, că boierii 
sint poftiți să meargă la Țarigrad, ca să să aleagă unul din- 
tr'insii dă domn al ţării, ca să dobindească țara dă acum ina- 
inte domn pămintean şi domnii fanarioți cu totul să lipsească. 
Și aşa işiră multi din boieri în țară. Si plecară la Țarigrad ba- 
nul Barbul Văcărescul, banul Grigore Ghica, vornicul Nae 
Golescu, căminarul lancul Cocorăscu, căminarul Mihăiţă Fi- 
lipeseu, ce-i zic Mucalitul; si propuindu-le acolo că domnul 
ce să va orindui trebuie să lase la Poartă pă fiul său cel mai 
mare drept amanet, alesără pă banul Grigore Ghica (că ba- 
nul Văcărescul n'avea copii) si să orindui dă către Pourtă 
domn al țării. Dar i-a îndatorat să ceară dă la Poartă ostiri 
turcești, spre paza țării dă către zayergii si apostati greci, ov 
să Dunca eleristi. Si să orindui Gavanozoglu cu dooă mii dă 
ostaşi „care piste puţină vreme, cum incepurä boierii a își din 
Braşov în ţară, îndată ridică pă Alecache Vilara, în fiare, cu 
numire dă apostat, si-l trimise surgun în țara turcească. 
Din care pricină mulţi din boeri să stinjiniră dă a mai iși din 
Braşov, si rămaseră acolo pină ce să ridicară toți Turcii din 
țară, şi veni consolul muscălese Miţachi *. 


žy 

După o domniie dā şase ani, liniştită, în domniia lui 
Grigore Vodă Ghica să däschise rāzboiu între Turci cu Ru- 
siia, si intrară Muscalii în Moldova si în Tara Rumincaseă, 
bătindu-să doi ani, pină au dărâmat cetatea Brüilii şi a Giur- 
giului, şi trecînd în ţara turcească, piste Balcamuri, ajunseră 
pînă lingă Țarigrad şi acolo au încheiat pacea. Insă după pace 
au mai stăpinit Musealii ai patru ani, pină li sau răspuns 
dă către Sultanul banii ce cheltuiseră la acest räzhoiu. 

După aceasta să orindui domn al țării Aleco Vodă Ghica, 


' Omorit miseleste , în ziua de 7 August 1821. 
= Minciaky 


fratele lui Grigore Vodă Ghica, pă care, d o domniie dă 
DOI aci DI aaea A AA pese Bei cete ce ik 
ce să inmul in țară, ȘI să alese dă domn, dă Obșteasca 
Adunare, orghe Bibescu”, 


at 


După ce am parcurs textul unor intimpläri cu mult mai 
lragice în realitate, să aruncăm o privire retrospectivă. 

Mare om de carte, iral, în ,poväquirile si cuvintele 
or vera de in ră pe care a cerectat-o 


pare prea ascuţit, cerneala otrăvită. Dar faptele, stiute si pe 
alte căi, nu-l deszie întru nimic. Condeiul lui sfirtecă apa- 
renţele, dă de gol egoismul, lasitatea, si făţărnicia celor mici 
de suflet. Surprinde totodată și accentele autentice de patrice 


tism, în deosebi elevația sufletească a lui Nicolae Văcărescu, * 


si ostaș. 
Surprinde şi accentele patriotice ale vornicului Constan- 
tin Bălăceanu, socrul său, | 
Insă oricită pärtinire va fi pus în rirea vräjmasilor 
și inäljares prietenilor desta in DUSA POneerirea vräjn pă 
ră dramatică” 2, destul adevăr pentru a ne intrista, Cu atit 


mai mult cu cit si dincolo, în Moldova, comisul Ionică Tăutu * 


aruncase la cele patru vinturi a de desnădejde al no- 
rodului fără creslanini i mingiere! : Din er mec per be a 
lor se armonizează și minile lor se întind pe deasupra hotu- 
relor, ar op re sînt să arate necrutätori relele şi să ceară 
impetuos îndreptarea lor. 

Și aceasta avea să vină. 


Emil Virtosu 


' Aceste ,,povätuiri şi cuvinte adevărate“ sint publicate de Zanne 
în vol. VIII din Proverbele Rominilor. 

* N. Ionga, Istoria literaturii romine in secolul XVIII, p. 40. 

"ef. Viaja Raminească, 1930 (XXII), Nr. 4—5, p. 83-—100. 


LI 


PASTELURI Ne 


Lacul 


Subt întunericul inait, 
Işi joacă lacul solzii de asfalt. 


Pădurile 'nfoiate, dealul frint, 
Presate-s toate între ceruri si pămînt; 
lar zările atita-s de aproape, 

Că marginea li se cufundä 'n ape. 


Dar pe tipsia tulbure și veche, 
Subţire stea s'a coborit 

In apa grea, să-şi caute păreche, 
Că-i singură 'ntre nori si i-e urit. 


Subt malul aspru, incilcit în scai, 

Stă lacul mohorit cu ape rele, 

Cu nuferi morţi, cu broaște mari de putregai, 
Dar în adînc — cu jucăria unei stele... 


Dupä ploaie 


— 


Cu lung pumnal de fulgere albastre, 
iși taie drumul ploaia fumurie 

Pe 'ntinsul vested al grădinii noastre. 
Aruncă 'n treacăt svon de clopoței 
Pe şoldul unui deal, si 'n urma ei 
Parca plouat cu puf de päpädie 


Intind castanii palme reci si ude, 

Cu plete 'n ochi se scutură-o răchită 
Şi-şi string salcimii frunza despletitä. 

Si toate florile subțiri si crude 

Se 'ntorc pe-o parte şi pe alta 'n vint, 
S' arate soarelui cît de frumoase sint. 


Dar, cum de sus se uită soare greu 

Pe urma”ploii care a trecut, 

Pămintu-i pare-un vechiu urcior de lut 
Cu toartă fragedă, de curcubeu, 


Otilia Cazimir 


POI aa a 


Domnia lui Ciubăr Vodă 


La mănăstirea Neamţului, unde-mi petreceam vara mai 
de mult, am descoperi! odată în podul unei chilii manuserip- 
tul mui eronicar necunoscut, Oprea Catä logofătul, care a-- 
duce câteva precizări si date nouă cu privire la originea si 
viața vechiului domnitor moldovan Ciubăr Vodă. Socotind 
că aceste însemnări nu pot fi lipsite de interes, ci vor folasi 
specialiştilor să le fie de învățătură, despre cele rele să se 
ferească iară pre cele bune să le urmeze şi să se îndirepteze. 
cum aṣa de frumos zice Simion Dascălul plagiind fără jenă 
pre vornicul Ureche, cu multă rivnă am căutat a descifra 
manuseriptul lui Catä si, unde nu sa putut, alta nu era decit 
să împlinesc dela mine golul si să împreunez poveştile cum 
m'a tăiat capul, ca să fie bine. lar dacă rău am făcut, sco- 
ciorească altul podurile mănăstirești să afle alt manuseript 
mai de crezare si să facă mai bine. 

lată acum si cuprinsul acelor hirtoage: 


Predoslovie 


Mulţi au nevoit, unii dela alţii chizmind ?, de au seris 
rindul şi povestea domnilor țării Moldovii, iară de domni 
acestui Ciubăr Vodă, nice Evstratie logofătul, nice Misail C Ñ- 
lugārul, nice letopisequl cel lātinese mai nimica nu seric, 
fară cât numai dumnealui Grigorie Ureche vornicul tare pre 


* Verbul a chizmi, pare să fi insemnat pe vremen lui Caţă logo- 
fătul: a stenpeli idei si observaţii de la unul si dela altul, adică „u 
asimila în mod organic”, cum sar exprima astăzi un critic literar 
de-ai noştri, specializat în materie de ghizmilură estetică şi socio- 
logică, Numai că, în vremea de demult, chiamenla se făcea pe fată si 
fără multe mmrafeturi. De aceia, după cum veţi vedea, însuși acest 
Qpreu Caţă al meu nu se Sfiește u chizmi uneori fraze întregi de la 
alți cronicari mai de ispravă, cind ele Îi cad prea lu îndemină, 


o. 


E a — 
Pi 


VIAȚA ROMINEASCA 


ts do maman 
b 


scurt insämneazä. Care dacă am văzut că lipsesc pores 
cum au fost începătura si domnia acestui Ciubăr Vodă, fe- 


cior den toale străine lui Alexandru Vodă cel bäträn, s0- 
cotit-am ca să nu lăsăm acest lucru nesävirsit la vremea lui, 
să nu spue nepoții și mai virtos cronicarii altora limbi că nu 
am fost rivnitori a serie ale noastre, ce ne-am trecut țenchiul 
pre acest pământ asămine herelor și dobitoacelor celor proaste 
si necuvintătoare. 

Drept aceia şi eu, care sint între cei păcătoşi Oprea Catà 
logofăt, cercind si alte izvoade străine cum si vorbe den bā- 
träni cae ra: cu agiutoriu dela Dumnezeu timplindu-se 
de am aflat și un izvod neştiut, rămas dela dumnealui Toa- 
der Cirneciu dascălul, carele mai pre larg şi mai deschis tin- 
de poveștile, cu mare nevointä le-am lipit la un loc per 
vremea şi unii, după cum tonte pre rind caresi la locul său 
mai înainte se va arăta, 3 | 


De amestecäturile care au fost in țara Maldaovii, după 
moartea lui Alexandru Vodă cel bäträn 


Dela Alexandru Vodă cel bătrăn rămtind patru feciori 
cu cununie, cum și alţii cam destui pre de laturi, au stätut 
intäiu la domnie Vodă, fiu-său cel mai mare. Si che- 
mindu- pre acesta Ilie, nici nu sar hi căzut să stea prea 
mult în scaunul țării, ce îndată sau rădicat asupra lui cu 
up frate-său sai sa Satan, carele l-au biruit pre Hie, 

' i-au căutat a i la ţara leşască- 

De acii, ré ef vs lliaș Vodă cu agiutor de oaste, sau | 
lovit a doua oară cu Stefan Vodă la Dărmăneşti, în anul - 
6942, Fevruarie 2, Luni în săptămina albă, Ce hiind incepu- 
tul sătăminii, nu i-au mers lui Hias Vodă, şi iară l-au biruit 
Ștefan Vodă. >> y | 

Si stiindu-se Iliaș Vodă căzut gios nu pierdu nădejdea, 
ci de iznoavă strinse oaste si int în țară după un an, sau 
lovit cu frate-său la Podraga, Martie în 8 zile. Ce näroeul lui 
cel prost iară l-au lăsat la sminteală, că hiind săptămîna ba- 
bei si lapovitä tiutinderea, au pierdut Vodă războiul. 

Nu după multă vreme, sau mai ispitit Mie încă odată si 
viind cu oaste în anul 6943, aveost în 5 zile, sau lovit cu 
Stefan Vodă da Piperesti, într'o Vineri, Ce hiind zi de post, 
iară au mâncat Iliaș Vodă bătaie. 

Care văzind acestea Stefan Vodă despre partea frăținre- 
său, că bine nu se curätia de dinsul şi iară venia cu oaste 
asupra lui, că-l făcuse tobă den bătăi si tot nimica nu i-au 
slujit, socotit-au Ştefan Vodă să-i ja cu bine si cu vorbă bună, 
măcar că-i era frate. Si așa, l-au pohtit să vie la ag eee 
să se impartä cu domnia, giuruindu-se pre Maica cista si 
pre toți sfinţii părinți că nimica rău nu-i va face, numai să 
vie, lară dacă s'au increzut Hie si au venit, nimica rău nu- 


yi DOMNIA LUI CIUBAR VODA 269 
i-au făcut Stefan Vodă, fără numai cit i-au scos ochii si i-au 
tāiat nasul. y E 

După care indatäsi au înălța! Stefan Vodă biserică mare 
în tirg la Piatra, pre numele sfintului mare prooroc Tie, 
carea se vede şi pănă astăzi, 

. Ridicatu-sau atunci de iznoavă Roman, feciorul lui 
Miaş Vodă, carele văzînd la unchiu-său Stefan atita cuviosie 
şi rivnä bisericească, n'au mai putut răbda, ce sau vorovil cu 
© samă de curteni şi prinzindu-l, i-au tăiat capul. 

„Ce cumusi era ţara plină de fii. de unchi si de nepoți. | 
nice Roman Vodă wau hălăduit mult în scaun de răul lui 
Petru Vodă, care şi acesta au fost alungat mai apoi în ţara 
ungurească de Bogdan Vodă, tot un fecior den zămislirea 
mai cu încongiur a lui Alexandru Vodă cel bătrân. 


Nakazanie, udecă invățătură sau certarea celor mari 


„Cată acum, cetitoriule, si vezi citā vrajbă si amestecă 
turi în biată țara Moldovii, căci că domnul ci Alexandru cel 
bun, în tinerciele lui, nu şi-au păzit pohvala lui domnească 
cum se a se purtare craii, împărații si domnii, în po- 
doabe şi în obicee de cinste, ce pre unde au mas, preste lot 
au odrăslit. Că domnul, măcar că-i tot om ca fiestecarcle, 
dacă-i holteiu au ba, cit nu-i lingă doamna lui va să-şi păs- 
treze hirea si să rabde, că doară nu crapă dentr'atita. lară 
dacă nu poate, ertată hie-mi vorba proastă, mal cu cale-i 
a se rincăci. Place-i lui domnia, alţii încă nu o ar lepăda, si 
așa cine m'ar pohti să domnească, vrednic a se îndemna nu- 
mai la huzur? lară acela ce-i e voia să asculte atita norod 
de un singur om, trebueste cu chibzuinţă şi cu popreală den 
spre partea lumească a se feri. Ce chiar de sau timplal să 
greşească cu vro muiere, nime nu-l taie să spue că au fost 
cu adevărat, nice să mărturisească despre acela prune că-i 
den osul lui, că aceasta singur Dumnezeu ştie, Ce mai cu- 
rind se poate timpla să hic den oameni proști, carii mai 
vrednici decit domnul lor sint la asămine treabă. 


De domnia lui Ciubär Vodă, cum au fost de au agiuns de 
au fost domn 


Serie letopiseţul nostru cest moldovenesc, ales Toader 
Cirneciu dascălul, această poveste, de zice că intro vreme 
la atita agiunsese țara, au fără domn, au să priimeaseă la 
domnie pre Alixăndrel, fecior lui Iliaș Vodă, carele trăia la 
curtea lui Cazimir, craiul leşesc. 

Ce Alixândrel nevristnie si mucos hiind, numai 14 ai, 
strinsu-s'au boerii şi țara de s'au sfătuit pre cinei vor alege 
să pae domn. Și se mierau boerii, cum vor face? Că pre o- 
biceiul țării, nu se cădea altuia să dea domnia, fără carule 


270 VIAȚA ROMINEASCA 


nu vrea hi sămință de domn. Si iscodind unul dela ahul, a- 
flatu-s'au Coste l ät si Onciul si Andronic si alţii, de au 
mărturisM cum să hie mers mai de mult Alexandru Vodă la 
vinătoare, în tineretele lui, si au mas o noapte în tirgul Hir- 
lăului, la casa unui Ciubăr negustor, carele lipsia de acasă, 


că îndestula den ciubere toată tara de gios. Deci muierea a- 


celuia zlubayä şi ră de muscă hiind, iară domnul tinăr și 


gata la orice vreme, nu sau îndărăptat dela cele tinereşti 


imesté i, ce toată noaptea au stătut lingă dinsa, ba gi mai 


aproape. După care, implinindu-se șapte luni, au den hicle- 


nie muierească, au poate hi cu adevărat, näscut-au Ciubă- 
rosia prune bărbătesc si i-au pus nume Alexandru, în pilda 
tätine-säu. 

Si aşa pre acesta aflindu-l si adeverindu-l boerii că-i den 
osul lui xandru Vodă cel bătrân, cu toţii l-au rădicat 
domn, văleatul 6957 dela facerea lumii, iară dela Hristos 
1449, Dechemvrie în 8 zile. 

Și i-au zis Ciubăr Vodă. 


De inceputul domniei si sfirsitul unor boeri, carii au 
uneltit impotriva lui Ciubär Vodă 


Deci dacă s'au văzut luminat în cinstea domniei, mutte 
rivnind și nevoind spre cele de folos, îndată s'au apucat Ciu- 
00 rage et jana de SORIO sibi tune tăia 
iară pre alţii chiorind de amin ochii, cum i se cade a se 
purtare unui domn înțelept cu cimotiile sale mai de aproape, 
de se cunoștea că nimica nu s'au den obiceiul ţării. 

Nice de carte era prost, că știa serie numele întreg, 
ca un grämätic, iară la băutură nu prea lezne avea potriv- 
nic. Numai cit era cam burduhos la trup si cam tomnatec 
» holteiu, de îmbla tot cu ochii după giupănesele boerilor si 
nimica nu isprăvia. 

Ce atunci, între tulburatele acelea vremi, nu s'au rădicat 
bine în scaun Ciubăr Vodă cind o samă den boerii cei mari, 
cu Bolborici stolnicul si Scămoșoilă si Burtea jienicerul, in- 


telegind la ce stă lucrul, că şi-au aflat stăpin, vorovitu-s'au 


în taină şi unul dela altul cercind sfat, sau agiuns în cuvinte 
cu Sfrijiciorski, casteleanul de Smire. cum să năzuiască la 
stăpâne-său, craiul leşese, să-l aducă pre Alixändrel Vodă în 
scaun. Care nu trebuia altă bucueie lui Ciubăr Vodă de in- 
ceputul domniei, decit să amiroase cum aceia îl lucrează pre 
la te şi voru să-l scoată den scaun. 

Deci auzind Ciubăr Vodă despre uneltirile lor, au tăcul 


și nimica n'au zis, ca să-i poată dobindi mai lezne la mâna 


lui. Și răpezind străjile într'o noapte, pre toţi i-au rădicat 
dela așternut, de lingă giupănesele lor, pre carii nice nu i-au 
mai scos a doua zi la divan, ce îndatăși fără giudet le-au 
tăiat capul, de unde li s'a prilejuit acelora moartea. Grabnie 


DOMNIA LUI CIUBAR VODA 271 


lucru au fost, că unii dentr'insii, neimbräcati şi somnorosi 
cum iau apucat, rămiind fără cap la vreme de noaple nice 
nu le-au venit să crează că poate fi cu adevăral. Ce, cu a- 
devărat au fost, După care, mustrindu-i oarece Măria sa, 
le-au cuvintat întracesta chip: 

— Voi, răilor si misăilor, cînd oare vă veți sătura, întru a 
voastră nesecată lăcomie şi neastimpărată deşertăciune, să 
imblati tot cu uneliri ascunse si să hicleniti pre domnul vos- 
tru cel viteaz si înțelept, pre carele nu voi, ce numai singur 
Dimnezeu l-au rinduit în scaun? Mult oare v'ati socotit pen- 
tru binele norodului dela care mincati pitä, să-i aduceți bucu- 
rie de oști străine în țară? Iaca, in loc să-mi tăiaţi voi mie 
capul, mai bine-i că l-am tăiat“eu pre al vostru, cum serie 
la sfinta Scriptură, de zice: Unde dai si unde crapă. lară ce 
zic eu acmu, să auză şi alții şi să ia aminte, că aşa voiu 
scurta de capul lor pre toți aceia carii vor mai cuteza să şi-l 
rădice impotriva domniei mele, Aceasta-i, 

„Și ale vorbe proaste agijdere au grăit atunci Ciubär 
Vodă, ce nu se cădea să spue unor boeri ca aceia, măcar că 
erau morţi, cit s'au cunoscut îndată inima lui, că iubește mai 
mult pre norodul cel de rînd iară pre boeri îi asupreşte cu 
batgiocuri. Care väzind boerii aşa, socotit-au că poate n'a hi 
acest Ciubär cu adevărat den osul lui Alexandru Vodă cel 
bătrăn, cum s'au amăgit a crede la început. Ce acum tot una 
era, odraslă de domn au ba, că sta înfipt cu tărie în scaunul 
țării şi nimica nu-i puteau face. 

Şi pănă la sfirşitul domniei sale, nime mau mai îndrăznit 
să sape, nice sau mai ispitit care-va să se culce neîmbräcat 
la vreme de noapte, ce aşa, cu toate straicle sau culcat de 
frica lui, ca să hie gata la orice nevoe. 


De o stea mare cu coadă, ce sau ivit pre ceriu în vremea 
lui Ciubăr Vodă 


îm zilele acestui Ciubär Vodă, la cursul anilor 6958, Mar- 
tic la Blagovistenie, ivitu-s'au pre ceriu stea mare cu coadă, 
căreia îi zic latinii cometa, adecă măturoiu. Si lungă era si 
hioroasă foarte, începindu-se dentr'o stea de-asupra hanului 
Minzulesii şi cuprindea giumätate de cer cu coada întinsă, 
cum o ar hi lungit şi o ar hi smerit un vint mare de câtră 
asfintit. 

Și ieșia Ciubăr Vodă în polimari de bătea metanii spre 
dinsa cu boerii şi se închina în fieștecare sară, ce nimica 
n'an folosit. Că a doua zi iară se arăta pre ceriu acel semn 
dumnezeesc cu coadă. Pentru care mulți boeri învăţaţi strân- 
gindu-se la sfat au făcut prognitic de cele ce se va lucra 
în țară după aceia. Si ziceau miia că poate nimica rău nu 
se va scorni dela o scirbñ mică de stea. Ce, dacă nu ar hi 
avut coadă, nu era nice o nevoe, că la cap au fost stea ca 


2 


D / = 
: 


7 VIAȚA ROMINEASCA č 


ML 1 
nie stelele. Dară asta-i, că avea coadă. Si de zi ce trecea, 
se Lot muta cu capul înainte, iară dendäräpt se tot scurta, 
pini ce la urmă au rămas bearcă de tot, numai cît un bob de 
hamein, Și aşa au perit, după ce au trăit patru săptămini | 
si o ai. 
Tirziu după aceia, sau ijderit un popă leah pre nume * 
vernic, om învăţat foarte, carele au scornit că pămintu-i « 
rătund ca o gogoaşă și merge răsucindu-se giur-pregiur de w 
soare, Și zice că la vreme de noapte omul stă acätat de pü- 
mint cu capul în gios, cum stă ghionoaia pre copaciu, au 
furnica prinsă eu ghiarăle de coaja mărului, si altele ca a- 
cestea, Bună-i învăţătura la om, nu zic, că luminează mintea 
şi întărește sufletul pre cărările Domnului, iară nice prea 
multă nu-i bună, că strică omului capul și-l îndeamnă la | 
măscări, Nu sau gîndit acela ce au seris, mai întăin să giu- ) 
dece şi să cumpănească, si apoi să serie. Că omul nu arr | 
nici ghiară, nice cleiu la talpă, cum ar sia el oare cu capul 
în gios si cu picioarele in sus? Au numai dacă-l spinzură 
cineva, altmintrelea cum? Că dacă aşa îmblă omul noaptea, 
cum zice acel popă leah, atunci si caii si vacile imblă pre 
uliţă la vreme de noapte tot cu copitele pre sus, las a mai 
pomeni de muieri si giupănese, care nice nu-i de crezut așa 
măseară la o față bisericească, măcar că au fost papistas. 
Sus e încătro stă omului capul, şi gios încătro picioarele. A- 
ceasta-i adevărat și noaptea ca si ziua, afară uumai dacă doi 
şi cu doi vor face la miezul nopţii cinci, iară când se crapă 
de ziuă vor începe a face tot patru, la loc, cum au fost. 

Și zice iară acel Kupernic, că soarele-i mai mare ea pă- 
mântul, si stelele asijdere mai mare. Ce pămintul nu l-an 
cuprins nime cu ochii întreg, să ştie cîtu-i. Mare să hie, 
dacă sprijine el în spate atitea noroade si impärätii si ce- 
titi — şi țara leşască pre de-asupra. Ce soarele se vede bine 
cu ochii că-i numai cit un zlot unguresc. poate ceva mai mă- 
rișor. Iară despre stele, săracele, nice mar hi cu cale să mai 
pomenim, că dacă le-ai stringe pre toate la un loc intro 
mierță de orz, si le-ai indesa bine, încă ar mai răminca 
res mierfa de-agiuns, cit să încapă si acel Kupernic în- 

nsa. 

Nime nu cunoaşte rostul stelelor celor veşnice, fără nu- 
mai unul Dumnezeu, care le-au scăpărat din veșnicie si le 
mută dämol, cumu-i mersul ceriului dela răsări! cătră apus. 
lară cind se ivește câte una nouă cu coadă, ca în vremea lui 
Ciubăr Vodă, alta nu poate fi decit veste infricosatä de ràz- 
boin ce se va isca între noroade, pentru certarea păcatelor 
noastre. Cum s'au si timplat. 


DOMNIA LUI CIUBAR VODA E. 


Cind s'au războit Ciubăr Vodă cu Lesii. Văleatul 6958 


Nu multă vreme dacă au perit acea stea, la cursul ani- 
lor 6958 dela facerea lumii, hiind Alixändrel Vodă semintie 
de pre înmă craiului lesese, lui Cazimir, au nüzuit la dinsul 
cu jalobă să-l pue la domnia Moldovii. Și au scos craiul 
șleahta dela Premişlea si dela Liov, și stringind şi altă oaste, 
au trămis pre hatmanul său, pre Pocitoţki, voevoda de Cra- 
cău, să ingă Ciubăr Vodă den țară si să aşeze în 
scaun pre Alixăndrel Vodă. 


Deci înţelegind Ciubăr Vodă cum se apropie Pocitotki 
de margine să-l asuprească cu oaste, un lucru așa de 
neavînd de ce se apuca, hiind oastea lui räschiratä cinesi pre 
acasă, de iznoavă trămis-au în toată țara, să iasă la oaste cit 
mai de sirg. Şi dacă și-au strîns Ciubăr Vodă oastea, ca la 
700 pedestrime si 400 călăreţi, fără prostime si adunătură ce 
era pre lingă Măria sa, îndată sau bulucit cu toții la apa 
Călţunei, la un loc ce se chiamă Vadul Curvii, pre numele 
unei muieri crismärite carea au fost hălăduit mai de mult 
in acele părți de lume. Si impärtindu-si Ciubär Vodă oastea 
în patru pâlcuri, dat-au la tot péleul câte o husnitä si doauă 
steaguri, care toate cu năroc i-au venit. 

a se stringe toată oastea lui Ciubăr Vodă la 
un loc, intelegind den iscoade cum Lesii au si trecut apa Nis- 
trului pre la Mihălceni în ceasta parte gi au lovit la Sipinti, 
răpezit-au Ciubăr Vodă o samă de oaste înainte cu vornicul 
Iepure de strajă, să vază numai cu ochii, ce războiu să nu 
dea. lară Lesii pogorind în gios pănă Ja Tüminjesti, acolea 
au prins de veste cum raie lui Ciubär Vodă nu-i departe, 
y ferrin şi-au tocmit itotki toată oastea pentru războiu. 

lepure vornicul, după învăţătura ce au avut, războiu n'au 
dat, ce s'au tras indäräpt cu straja spre beleagul ostii, la 
Călţuna, si trecind apa de iznoavă sau lăsa! in gios și iară 
s'au iţiit în sus, de mergeau Leşii pre de ceia parte și Mol- 
dovenii pre de ceasta parte, de se vedeau cu ochii, şi-i su- 
duiau ai noștri pre moldoveneste iară aceia räspundeau 
pre leseste, 

De acii, singur Pocito{ki s'au suit într'un pisc de deal, să 
poată cunoaşte cîtă samă de oaste va fi la Moldoveni, ce ni- 
mica n'au putut cunoaşte, că temeiul cu Ciubăr Vodă era fe- 
rit după nişte mărăcini de nu se vedea, numai suliti în trii 
locuri ce au văzut. X 

Mai în de sară ispitindu-se Legii să dea hart si a n- 
du-se de apă, se fece a cerca vad să treacă spre doveni. 
Ce atunci, îndatăşi s'au arătat toată ape je ca ie hr res 
cu husnite toemite împotriva vadului, si ga sprijini în 
See Pocitofki, dacă cutează. Care väzind Lesii atita 
mulțime de oaste, n'au mai cutezat a trece vadul, ce cu multe 
mestersuguri au nevoit să-i amăgească pre Moldoveni, să-i 

18 


274 VIATA ROMINEASCA 


treacă pre de ceia parte, Şi nice Moldovenii nu se da trecuți, 
că Le e me meșterșugurile lor, nu-i gonia mult, numai pănă 
la gi tatea apei, nice un col de loc mai mult, că vedea 
că fuga lor era cu înşelăciune. 
i Asa au rămas pănă npaptea războiul în cumpănă, si 
s'au culcat oștile, caresi la locurile sale, in nădejdea străjilor, 
cu apa Călţunei la mijloc. Iară Ciubăr Vodă nu dormia, ce 
hiindu-i aprinsă inima lui de lucruri vitejesti, să ascutiu 
cum să-l apuce pre Pocitotki mai cu incongiur E împresu- 
rindu den doauă părţi, să-l bulucească la apă. Deci au tră- 
mis pre Tudosie Lungu räzäsul cu o samă de călăreţi, să 
eptil în sus cale de trii popristi, si trecînd în taină 
apa Călţunei, să coboare şi să cază a doua zi Leşilor în 
spate, de nu vor ști dincătro le vine nevoia. 

: Intraceia vreme, înainte de răsăritul soarelui, nimerit-au 
la tabăra leşască şi un, Piotru Hodorosehi cu oaste proas- 
pâti, 80 de Cäzaci, carii cumuşi sint ei gata de a se ames- 
teca la toate amestecăturile, fără să întrebe de nimeni, ce 
numai auzind că-i treaba la care pre carele, venit-au să dea 
Lesilor agiutoriu în dobindă. Pre carii väzindu-i Pocitotki, 
nu intrat chip,'ce cum ar hi văzut îngeri den cer pogoriţi, 
aşa i-au pues si cu daruri multe au dăruit pre acel cap al 


lor, si, ua Ă 
Beci, după ce au făcut ei sfat, imbärbätindu-se Între ei 
si indempindu-se unii pre alţii sau inhierbintat la războiu 
asupra enilor, si Căzacii cu focul, Leşii cu fusturile, 
aruncau în Moldoveni de nu se ştia ce vor face, că de multă 
nevoe nau mai putut suferi, stind gata să îndărăpteze, Si 
acum biruia Pocitotki, de n'ar hi schimbatu-se norocul, că 
Hodoroschi cu Căzacii lui n'an vrul să asculte, să treacă nu- 
mai pănă la giumätate, ce sau sumetit să treacă apa de tot. 
i aşa, au intrat toată oastea leşească la apă. Că atuncea 
s'au ivit dela spate şi Tudosie Lungu cu călăreţi pre carii 
i-au fost trămis Ciubär Vodă mainte, şi aceia cu multă larmă 
si buciume învirtejindu-se la războiu, n'au mai dat pas Lesi- 
lor să se întoarne iară la Joc uscat. Și îndată dind năvală si 
gloatele cu Ciubăr Vodă i-au cuprins la mijloc dentr'amin- 
dao părțile si mare zarvă feceră, de i-au căutat lui Pocitotki 
a dare dosul și a fugire. La care năvală sau timplat chiar 
moarte de om, unde hatmanii leşeşti vrind să imakrbatese 


ciorschi, si Parsivetki si alţii, carii las a-i mai scrie. 

Vos pornindu-se cu toată oastea după 
dinsii, i-au gonit de iznoavă pănă aproape de Nistru, si pre 
carele îl agiungea dendărăpt cu sulița, indatäsi îl îm À 
Ce Lesii, dacă au apucat a fugire, nu sau mai oprit în drum, 
socotind că nu-i cu cale. a mai aştepta să-i agiungă Moldo- 


- 


___DOMNIA LUI CIUBAR VODA 275 
venii cu Ciubăr Vodă şi să-i impungă eu sulița unde nu se 
cade, temindu-se de un lucru de Am ca parer 24 a 

„„ Și intracesta cip au biruit Ciubăr Vodă, nu aşa cu vite- 
Jia, cum cu meșterşugul. Zice letopiseţul cel leşesc, să hic 
fost războiul cu hiclenie, nu cu direptate, lară cine poate 
şti? Că dacă au fost cu direptate au ba, tot una-i acum, că 
bătaia nu se mai intoarce. 

Şi văzindu-se Ciubăr Vodă curälit de vrăjmașşii săi, cu 
mare bucurie şi pohvală domnească s'au întors la Suceava, 
unde i-au eşit tot norodul cu Vlădicii înainte, şi au sezut iară 
în seaunul țării, ca un împărat si biruitoriu, dind laudă lui 
Dumnezeu pentru izbinda ce au făcut, 


Cind fece nuntă Ciubăr Vodă cu domnita Catrina, fata lui 
Vlad Vodă Dracul cel bătrăn, domnul ţărăi munteneşti 

Acestea dară trecînd, cum trece grindina şi furtuna de 
luceste iară ceriul senin, fără zăbavă şi-au venit şi țara la hi- 
rea sa de mai înainte si sau împlut de tot bivsugul. Si apro- 
piindu-se toamna acelui an, socolit-au Ciubăr Vodă să nu 
rămie tot holtein la vreme de iarnă, că-i frig. Deci dar chib- 
zuind a-şi găsi doamnă de rude mari pre sama lui, s'au a- 
giuns în cuvinte cu domnita Catrina, care la moartea tänine- 
său, Viad Vodă Dracul cel bătrăn, domnul țărăi muntenesti, 
au fost pribegit la curtea lui Huniad, în țara ungurească. 
Deci răpezind Ciubăr Vodă un boer de țară, pre Iancu Du- 
lāu logofătul, de i-au adus mireasa dela Unguri, indatäsi sau 
apucat de au făcut mare şi frumoasă nuntă domnească, Trà- 
mis-au în toată fara crainici să vie boerimea la nuntă, dela 
mic pănă la mare, nu cu poroncă, ce numai de poftă. Şi soli 
den țara ungurească si de preste Nistru au venil, si dela Lesi 
așijdere, carii măcar că au fost mincat bătaie, la nuntă tot 
Sau îndesat, aducînd solii multe daruri şi frumoase, ales cel 
moschicesc, carele au dăruit miresii o blăniță de samur si Mă- 
riei sale zece coti de postav feleandraş. Şi așa sau veselit cu 
feluri de giocuri si de petreceri, cu muzici den timbale si den 
pitiburlä, de -giucau nu numai în casă, ce si prin ograda 
curţii domneşti tot boeri cu giupănese, toți impodobiti, cât nu 
era nuntă si era minune. Zic să fie venit la nuntă şi Roxanda, 
giupăncasa lui Todirascu Stroici paharnicul, carea zăcind 
mai înainte de lungoare i-au fost căzut părul, de i-au căutat 
a se tunde, şi nu o au răbdat inima să nu vie la nuntă, ce 
măcar că era aşa, tunsă, tot au venit, Si mult s'au veselit Mă- 
ria sa si boerii si tot norodul de muiere tunsă, care lucru 
minunat ca acela nu s'au mai văzut de când lumea si nice 
sa mai vedea vreodată, ' 

Adus-au si pehlivani de prin străinătăţi de au făcut fel 
de fel de giocuri, si pre pämint si pre funii. Şi cerind un peh- 
livan cusma Măriei sale, au pus-o cu gura în gios, după care 


SD VIAȚA ROMINEASCA OOOO 


îndată au scos dentr'insa doauă găini vii, una neagră şi alta 

. Iară pre cea neagră luind-o mireasa în brațe o au 
căutat de ou, si au aflat într'insa ou gata să-l facă, pre carele 
l-au si ouat îndată în palma Măriei sale. Și mult s'au mi- 
n 


unat. 
lară alt pehlivan, hindiu de neam, viind înaintea Mă- 
riei sale cu mânecele sumese, au Început a scoate pamblică 
stacojie den nas. Şi au scos fără ge Peace p de 
mult, tot pamblică bună de atlas, stacojie. Pre carii i 
Măria sa, indatäsi i-au dăruit miresii. După care s'au inerun- 
tat la sprinceană Ciubăr Vodă și au stătut oarece pe ginduri, 
apoi au chemat un tălmuciu si l-au ispitit pre acel hindiu: 
= er ți-i prape Că saca îți vom găsi pre de Dap 
n vom pământ, te goepoidărești n 2 dă 
Așa i-au căutat a-l smomi Ciubâr Vodă pre acela să rämie, 
nu de dragul lui au dentr'o toană fără temeiu, cumu-i abate 
omului la băutură, ce cu plan adine. Socotit-au adecă Măria 
rai aie i ta pr ibn mape 
scoate e acel nas de mare 
întrun an întreg va îndestula toată țara Moldovii, si îmcă 
atita va prisosi, cit să treacă negutätori moldoveni si la ţările 
cu pamblică bună de-a noastră, stacojie, să priimea- 
scă altă marfă mai de mevoe, 


Ce pehlivanul nu s'au Invoit să-și tocmească nasul în-- 


tr'acesta chip. à 


De ind grămătic minciunos, la curtea lui Ciubär Vodă 


Serie letopisetul nostru cest moldovenesc, de zice că intr'o 
zi s'au oploşit la curtea lui Ciubăr Vodă un oarecare 
grămătie, ce s'au fost fälit că-i vilhovnic si învăţat foarte, gi 
că va scrie de viața domnilor vechi si de toate câte sau lu- 
crat mai mult în țara Mo t 

Si mac Ciubăr Vodă în mare cinste, i-au dat în samă 
mule hrisoave si urice si ispisoace vechi, să le deslege eu 
rinduială si să aleagă dentr'acele cum au fost cursul anilor 
gi visja au domnilor trecuţi, ales a tătine-său, Alexandru Vodă 
ce 

Ce pănă la urmă, pre toate le-au zăhăit acel grämätic, 
si atita le-au amestecat si le-au zgribusit, încurcind anii şi 
mure. np fers baner gr ales de acolo. Şi aşa s'au 

acel n scriitoriu de cuvinte e, adecă om 

de minte pu Care cunoscind Ciubăr V că acela n'au 
fost grämätie cu adevărat, ce doară s'au fălit că iaste, foarte 
s'au măniat Măria sa, si mustrindu-l oarece cu ul, 
au pus de l-au însămnat cu hangerul la nas, după care l-au 
t dela curte cu mare ocară. fugind acel Bogdan 
grămătic de ruşine în ţara ungu , Sau învăluit adinc în 
munte și nu s'au mai oprit pănă la tirgul Clușului, unde mai 


et 
Du DOMNIA LUI CIUBAR VODA 217 


apoi s'au gospodärit, rămiind acolo de veci. Care văzindu-l 

ngurii că-i fără nas, numai o rămășiță cit o alună, indatäsi 
l-au poreclit Duică, adecă pre limba lor, cirnu. Cum au rå- 
Pe Se se poartă şi pănă astăzi acea poreclă, prin acele parti 
ue . 


De sfirşitul domniei si moartea lui Ciubär Vodă 


Nu multă vreme după acestea, s'au bolnăvit Ciubăr Vodă 
«de cataroi, care boală se cunoștea dentr'aceia că avea slăbi- 
ciune mare şi ameţală, ales după ospete. 

t-au atunci babe vrăjitoare, care l-au învățat să-și 
toarne pre git, în toată dimineaţa pre nemincate, cite doauă 
ocă de vin vechiu, hiert cu chipăruși, Şi-i de mirare lucru, 
că nimica nu i-au folosit. Adus-au mai la urmă chiar doftor, 
den țara ungurească, de i-au gicit că-i bolnav de fräntie, care 
şi moldovanul, măcar că nu-i frantuz, se timplă de are. Si 
i-au dat să guste dentr'un sip doftorie amară ca herea, care 
amirosind cumplit fără samă, îndatăşi au implut toată o- 
grada curţii domneşti de putoare, Și nice dentr'acea tărie, 
tot nimica nu i-au priit. 

Care văzind aşa Ciubār Vodă, că nu mai are leac, cumusi 
era blind şi cucernic, şi-au luat de samă si s'au sävärsit den 
viață, Mercuri spre Gioi, 13 Martie, văleatul 6960 dela face- 
rea lumii, după ce au domnit doi ani, trei luni şi septe zile. 

Și au fost acest Ciubăr Vodă domn viteaz si cu mare 
frica lui Dumnezeu, nice mai bun, nice mai rău ca alții si 
iubit de tot norodul, numai cu boerii ce nu sau pre împăcat 
la î ut. Zidit-au doauă biserici frumoase, inzestrindude 
cu ocini si cu hälästaie, si fintinä mare de piatră la rohatea 
Dărăbanilor, şi s'au nevoit în zilele sale de au adus cu multă 
cheltuială den ţara păgină, dela Trapezont, mostiile sfintului 
mare mucenic Sisoe, făcătoriul de minuni, şi le-au aşezat In 
mănăstire la Poponeţ, unde trăesc si pănă astăzi”, 


#*% 
Aici se ispräveste manuscriptul lui Oprea Caţă logofătul. 


G. Topirceanu 


i volumul Scrisori fără adresă, care se află subt ti- 
par). 


tt 


Cu’ plopi în ploaie... 


lui JEAN AL. STERIADE 


Ploaie, ploaie, ploaieL.. 

Ploaie multă, 

Ploaie deasă 

Ca beteala de mireasă.. 

Plopii mei, scuipati de ploaie 
Se frămintă și se ‘ndoaie — 
Parcă-ar vrea să-mi intre 'n casă.. 
Plopii ce-au crescut cu mine, 
Imi fac semne desperate: 

— Hai, deschide-odată, frate, : 
Si primeste-ne 'n odaie, 

Că 'n odaia ia-i mai bine 

Ca 'n grădina noastră-afară|.. 


“Doamne... 

Cu ce ţi-am greşit 

De-ai fost rău cu mine-aseară 
Si mai pedepsit ?.. 

De ce-ai vrut ce nu se poate — 
Să mă cred cu plopii frate, 
Frate fericit ?.. 


a 


1930 


CU PLOPII IN PLOAIE 279 


Doamne, doamne, 

Ce să fac?.. 

M'am certat cu plopii-aseară, 
Și nu ştiu cum să-i impacL. 
Cum să-i fac să mă 'nțeleagă 
Că frätia ce ne leagă 

Nu-i decit o vorbă 'n vint, 
Şi că plopul cînd se 'ndoaie, 
Cit stă fapän la pămînt, i. 
Chiar cind e scuipat de ploaie, 
E mai viu și mai puternic 
Decît omul din odaie 

Ce se stinge pe picioare, 

Ca un muc de luminare : 
Intr'un siesnic! 


Ploaie, ploaie, ploaie!. 


Jon Minulescu 


Istorie şi artă 


„Istoriciii se înşală, iar istoria ne înşală”, seria nu de mult 
un moralist la noi. E vorba de-o înşelare fără voie, neinten- 
ționată, de bună credință. Voltaire, considerat — si pe drept 
— ca întemeietor, ca părinte al istoriei științifice moderne, 
era de-un scepticism și mai crud, „Istoria e o legendă de con- 
venientä”, undeva — şi fără obișnuita lui ironie — acela 
care a aplicat în întregime concepţia rationalistä în ştiinţele 
morale. Henan, cu tot criticismul jui bogat în îndoieli si nega- 
ţii, nu credea că spune un paradox l, nu avea deloc À 
presia că-și calomniază specialitatea favorită, ştiinţele isto- 
rice, când le numia „mici ştiinţe conjecturale, care se surpă 
mereu, dupăce au fost construite si care vor fi neglijate intro 
sută de ani”, ! 

Şi citatele acestea — bineinteles — nu se referă la istoria 
cu tendinţă, tezistă; la acea erudiție aparentă, care la adăpo- 
stul unei metode pretinse stiint , prevăzută cu toate for- 
mele unui aparat rigid, masiv de texte si referințe, împodo- 
bită cu costumul croit după ultimele prescriptii ale codului 
ştiinţei moderne si care paradind zgomotos, ostentativ cu em- 
blema impartialitätii, falsifică documentele cele mai clare, 
forţează textele cele mai sigure, denaturează — prin interpre- 
tare — fapte materiale definitiv stabilite. — dacă există în ge- 
nere ceva definitiv stabilit în istorie, — alterează actele per- 
sonajelor, caracterul si importanța evenimentelor, sensul si 
inläntuirea ideilor, pentru a putea trage concluzii dinainte 
fixate, pentru a putea ajunge la anume rezultate dorite. 

Din nefericire ele vizează istoria, care își propune să ur- 
mărească, să cerceteze, să caute sincer numai adevărul. N'am 
zis care vrea să stabilească si să expună adevărul, ci să-l cau- 
te. „Sintem aici nu găsim adevărul, ci să-l căutăm“, ne spu- 


` Citat după: Henri Massis, Jugements, Renan, France, Barrès, 
Paris, 1923, p. 68, Sint extrase din L'Avenir de la Science. 


ISTORIE ŞI ARTA est 


mea odinioară — elevilor săi — marele istoric al Revoluţiei 
franceze, Alphonse Aulard. „Dacă Dumnezeu — scria Les- 
sing — mi-ar întinde într'o mină adevărul si în cealaltă ra- 
iunea cu care să caut adevărul, i-as spune: adevărul, 

omnul şi Dumnezeul meu, îl detii Tu, singur Tu; dar 
dä-mi raţiunea, nd e căuta cu ea adevărul.” * 

Unul dintre istorici ai lui Napoleon, Lanfrey, a fost 
de-un optimism prea exagerat, in orice caz n'a dat dovadă de 
prea multă şi măsură, plină de rezerve, în expresie; 
de admirabilul şi rarul bun simţ, de acel sentiment viu — pro- 
priu aproape tuturor scriitorilor, istoricilor, savanților fran- 
ceji — că spiritul omenesc e mărginit; că un adversar nu sus- 
line totdeauna neadevăruri, fiindcă ne este adversar; că spe- 
„cialitatea cuiva nu e cea mai importantă, numai fiindcă e a 
lui; sau cum seria odată neuitatul nostru maestru Ernest De- 
nis, că „aurul nostru cel mai curat conține totdeauna si o 
parte de aliaj“ * ; cînd a afirmat, intro formulă prea tran- 
santà, că „filozofia adevărată, reală, practică, și nu aceia 
care se inspiră din visuri si himere, se găsește îndeosebi În 
istorie... Douăzeci de pagini de istorie ne învață mai mult a- 
supra unei ştiinţe decât toate tratatele de azi, de eri si de 
mine“. Adecă istoria ar fi centrul nervos al ştiinţelor mo- 
rale. Din ea ideile, gindirea reală, învăţămintele nealterate 
ale trecutului se degajează pure, Indrăzneaţă afirmare | 

Chiar marele individualist şi idealist, sensibilul, roman- 
ticul Michelet n'a găsit formula cea mai potrivită, cînd a nu- 
mit istoria „o reînviere” a trecutului. O reinviere răsfrintă 
prin prisma sufletească a istoricului ar fi formula cea mai a- 
decvatä si care poate ar satisface — cel puţin — scepticismul, 
spiritul critic, îndoiala continuă si neliniştită a cercetătorului 
modern. 

+%+ 

S'a comparat adesea munca istoricului cu aceia a prege- 
dintelui de tribunal. Analogia între cauzele istorice si cele ju- 
diciare — prea des accentuată, încât azi a devenit aproape ba- 
nală — sa făcut şi se face cam în modul următor. „Procesele 
„istorice, ca si cele judiciare, se prezintă — cele dintâi istori- 
„eului, cele din urmă judecătorului — la fel, adecă subt as- 
„pecte complexe, deosebite. Si de-o parte si de ceealaltă gă- 
„sim avocaţi care tind să provoace triumful a feluri de-a ve- 
„dea exact opuse, combătind, respingind, distrugind, retu- 
sind argumentele adversarilor. E o discuţie vie, aprinsă, mai 
„mult chiar, o luptă. După pledoariile avocaţilor însă, iată că 
„apare preşedintele. FA se ridică de-asupra urii care roade 
„părţile, de-asupra intereselor şi pasiunilor, Rezumă dezba- 


“+ Citat după: Ernest Denis, La Guerre. Paris, 1915, p. 352. 
? Idem, ibidem, p. 250. 


m VIAPAROMENBASCA 


„turi mari să fie clar, just, im rfial, în sfîrşit cauza 
«juriului spre apreciere, Kant paiia impartial e istori- 
„eul, iar juriul eare pronunță sentința în ultima instanță e 
„opinia publică san mai precis posteritatea”. 401 
Comparatia — cel puţin: în aparență — e fără indoială 
ueste prin fondul ei, prin elementele 


justiția nu e — totdeauna — justă. iar judecătorul e departe 
de-a fi un deţinător infailibil al adevărului. Oricit de zelos, de 


rațiunea omenească, impenetrabile, pe veci misterioase. Cu- 
noștințele variate si subtile de , psihoanaliză, socio- 
logie, asupra eredității, intuiţia chiar, nu pol descoperi o 
cauză, un mobil, dacă nu real, adevărat, cel puţin verosimil. 
Andre Gide a publicat de curind o serie de fapte diverse — a- 
dunate ani de-a rîndul cu zel si interes — curioase, pasionante. 
Una din ele ne arată un asasinat, căruia justiția n'a it să-i 
dea o explicaţie rezonabilă; mobilul crimei nu era nici nul, 
nici gelozia, nici ura sau dorul de răzbunare. nici sadismul, 
nici măcar violenţa înăscută. Crima rămîne teribilă, înspăi- 
mântătoare prin misterul ce-o inconjura. Era un act dezintere. 
sat, gratuit, pur, ca o idee, poezie, ca arta pură. Dar justiția 
trebuia tatugă să se pronunţe; pe ea n'o interesa actul în sine, 
natura obiectivă a lui; ea scruta intențiile — inexistente—ale 
acuzatului, căuta cauze, o premeditare posibilă; urmărea cir- 
cumstanțe atenuante sau agravante, prin urmare atribuia în 
mod injust, arbitrar, un mobil, care era totuşi absent, inexact. 
- In plus se mai pierde din vedere ceva şi mai grav: pro- 
blema . egalității în faţa legii, Sint oamenii în adevăr egali în 
faţa justiţiei? Faguet ne dă răspunsul: „Au aerul că sint, dar 
„în realitate nu sint. Omul bogat — chiar Wee iba PE 
„fecta si stricta integritate a magistra însă ți să facă 
„dreptate — prin simplul fapt, că poate remunera larg avo- 
„caţii şi martorii, că intimidează prin puterea lui pe toți aceia, 
„care ar putea face depozitii contra lui, nu e de loc egal cu 

„Săracul în fața legii”, 
Și să nu uităm un singur moment, că judecătorul are- 


___ ISTORIE ŞI ARTA ____ 3 
de-a face cu fapte relativ actuale, in orice caz imediat pre- 
mergătoare, martorii pot fi mereu convocați la bară, dovezile, 
depozifiile, „documentele” pot fi din nou studiate, confrun- 
tate; şansa dea arunca o nouă lumină asupra faptului cerce- 
lat e mereu posibilă, „fenomenul” poate fi — cu oarecare f- 
proximafie — din nou reprodus, dacă nu extet reconstituit. 

In istorie însă, textele autentice ule martorilor oculari si 
demni de crezut ai evenimentelor istorice sint relativ reduse, 

ca număr, fragmentare ca conținut şi rar de tot se 

descopăr altele nouă — si mai ales azi — care să ne prezinle 

intr'o lumină absolut nouă faptul istoric; „fenonienul” e dis- 

părut pe vecie. Si fiindeă adesea mărturiile sigure lipsesc; se 

face apel la imaginaţie, ipoteză, deductii sau inducții mai 

mult sau mai putin logice, la intuiţie, la fragilul element psi- 
ic. 

In plus, si judecătorul, si juriul, si istoricul aparftinind u- 
nei anumite clase, mediu social, religii, rase, popor, fiind supus 
presiunii puternice a influențelor convenţionale și subiective, 
vede şi judecă, aprobă sau dezaprobă actele umane prin pris- 
ma unor anumite idei, dacă nu chiar prejudecăţi. Compara- 
tia cu justiţia deci nu e cea mai convingătoare pentru carac- 
terul de-o absolută impartialitate al istoriei științifice de azi. 


x * + 


Istoria sar putea — poate — mai uşor compara cu natu- 
ra, cu un peisaj, cu o operă de artă. Fără a schimba faptele, 
fiecare are dreptul, poale — prin urmare—să-şi creeze o ima- 
gine personală despre ea, asemenea artistului care idealizea- 
ză peisajul, sau romancierului care transformă caracterul rea- 
lităţii. Spectacolul lumii şi al vieţii ne apare puţin prin noi. 
Nu modificăm ceiace există, dar temperamentul nostru, edu- 
cafia, obiceiurile, prejudecățile noastre inevitabile si multiple 
de clasă, religie sau nationale, ideile noastre cistigate, „ideile- 
forțe”, — cum ar zice Fouillé, — care devin la o dată anumită 
„Stăpinii momentului” si care domină tiranic mediul nostru 
politic si social, pun pecetea lor atmosferii noastre intelec- 
luale, ni le înfăţişează în culori variale, subt aspecte deose- 
bite. Aproape nu există eveniment, „document”, „monument 
istoric, oricât de solid fixat, de bine cunoscut ar fi el, care să 
nu inspire chiar spiritelor celor mai serupuloase, mai reci, 
mai critice, mai profund atașate adevărului, impresii diferite, 
dacă nu chiar contrare. Istoria este încă o stare sufletească, o 
expunere imperfectă, parţială a adevărului din trecut. Tem- 
plul sacru al ştiinţei istorice, care ne dezvălue realitatea nea- 
tinsă a vremurilor apuse, este și va rămânea un vis. Meşterul 
iscusit, ziditorul lui, nu sa născut încă. Ar trebui să fie din e- 
senja zeilor. Anticii, prin urmare, nu Sau înşelat prea mult, 
cînd considerau istoria o artă, care îşi avea Muza ei. Căci cw 


iad LALA ELA Au ih 7: 7,77, 


tot caracterul ei de-o austenă severitate, Clio era totuși o 


Poate chiar din aceste motive Brunetière — departe 
de-a dispreţui metoda severă. ştiinţifică a criticii istorice în 
literatură — nu s'a sfiit să afirme în al său „Balzac”, că „La 
Comédie humaine” e o veritabilă colecţie de documente isto- 
rice; s'o numească „memorii pentru a servi la istoria timpu- 
lui” ? lor si s'o considere superioară — din acest punct de ve- 
dere — memoriilor lui Guizot, care sint adesea prea ușoare, 
fiindcă se opresc la suprafața vieţii, adecă tratează aproape 
numai probleme politice. lar Taine credea, că opera balza- 
ciană e „cel mai mare magazin de documente”, care poartă 
destul de fidel „pecetea timpului lor.” * Fără îndoială, Bal- 
zac € incomparabil si superior oricărui istoric, în ancheta lui 
judicioasă, în analiza lui profundă, en née rage fran- 
ceze — căci de ea se ocupă aproape exclusiv — din partea in- 
tăia a veacului trecut, care, luînd locul aristocratimii gi ne- 
fiind contrabalunsată de-o țărănime organizată si de-am pro- 
letariat numeros, diseiplinat, conştient, domina tiranic eta- 
Mndu-si viciile, avară, ipoeritä, lipsită de orice ideal si de ori- 
ce serupul; avind un singur gind de-a realiza prin orice mij- 
loace — si cit mai re — sfatul reprezentantului ei cel 
mai tipic, Guizot, „enrichissez-vous”; un singur idol, banul; 
care credea — cum seria Balzac — că: „Banul e totul, banul 
domină legile, politica, obiceiurile,” ? sau „au-dessus de la 
Charte, il y a la sainte, la vénérée, la solide, l'aimable, la gra- 
cieuse, etc... pièce de cent sous”. * 

Albert Sorel, în a sa monumentală, larg si serios docu- 
mentată sinteză asupra Revoluţiei franceze, recomandă ceti- 
torului pentru cunoaşterea sfirsitului regimului napoleonian 
si unele din romanele lui Balzac *, după cum recomandă — si 
chiar în loc de frunte — pentru cunoaşterea celebrului duel 
diplomatic şi militar Napoleon-Alexandru 1, a mecanismului 
politic şi social, a curţii imperiale, a temperamentului şi obi- 
ceiurilor ruse, a patriotismului inconștient, vag, mut — dar 
teribil prin rezistența lui indolentă — al mujicilor, confundat 
cu fanatismul religios; pentru cunoaşterea incendierii sum- 
bru a Moscovei, a ca r îndepărtate, ascunse ale începu- 


* Paul Louis, Les Types sociaux chez Balzac et Zola, Paris 1925, 
p. 13, citat din Balzac al lui Brunetière. 

1 Idem, ibidem, extras din Taine: Nouveaux Essais de critique 
e! d'histoire. 

* Idem, ibidem, p- 33, din Eugénie Grandet, 

* Idem, ibidem, din La Cousine Bette. 

* Albert Sorel, L'Europe et la Révolution Française, in 8 vol. 
ed. a XVIII-a, Paris 1922, T. VII, p. 467 şi 373. 


| 


s 


X: _ISTORIE ŞI ARTA 235. 
tului sfirsitului dramei napoleoniene, recomandă zic, roma- 
nul lui Tolstoi, marea epopee modernă „Hăzboiu si Pace”. : 

lar prea criticul, scepticul, logicianul savant Seignobos, 
care a distrus multe legende în istoria contemporană, a alun- 
gat din istorie abstrac{ia, fraza, imprecizia, crede că nu pā- 
răseşte terenul eruditiei, cind recomandă pentru cunoaşterea 
mai intuitivă a epocii de mare mizerie a proletariatului en- 
glez dela gars seara veacului trecut, opere de ficţiune pură, ca 
romanele lui Dickens sau alte romane. engleze. * 

Aulard, care a pus întăia oră baze ştiinţifice istoriei Re- 
volutiei franceze şi a distrus multi idoli, a demascat fără 
crufare golurile, părțile slabe ale operii istorice a lui Taine, 
cu câțiva ani în urmă găsea frumoase cuvinte de laudă, pen- 
tru partea istorică din romanele lui Henri Béraud. 

In sfirsit, profesorul Louis Eisenmann, „qui connait le 


` mieux du monde la Hongrie," * — cum spunea Ernest Denis, 


noi am zice Europa centrală, — n'a ezitat a considera, ca cea 
mai bună sursă pentru cunoașterea mediului evreese din acea 
parte a Europei, romanul fraților Tharaud ,L'Ombre de la 
croix”,* mediu trist, cu ghetto-urile lui mizerabile, cu agi- 
tafie şi neastimpăr vecinic, prizonier — fără putință de eva- 
aide — al unui trecut religios si obiceiuri împetrite în legi 
Si nu mai amintese istoria romantatä a unui André Mau- 
rois, Emil Ludwig sau Maurice Reclus, care după părerea — 
aproape unanimă — a eruditilor, aduce reale servicii pentru 
cunoașterea unui personaj sau a unci epoci, 

Am făcut această lungă înşiruire de nume si exemple, 
pentru a putea vedea, că linia demarcationalä între istorie si 
artă nu e prea rigid trasată, zidul ce le separă nu e chine- 
zesc, Rosny aîné nu urmărea — cu orice pret — efectul unui 
paradox original, ci spunea şi un simbure de adevăr prin ur- 
mătoarele cuvinte: „Istoria e romanul trecutului, iar romanul 
e istoria prezentului”, 

E ul 

Si dacă terenul subt picioarele istoricului chiar în lumea 
faptelor materiale e destul de nesigur, în aceia a ideilor el de- 
vine de-a dreptul alunecos. „In istorie, ceiace importă — 
scria Ernest Denis — e mai putin gindirea intimă a unui 
„Seriitor, decit interpretarea ce i-o dau cetitorii si traducerea, 
„adesea puţin fidelă, a invätämintelor lui din partea adepți- 


* Idem, op. cit, T. VII, p. 585. 

1 Seignobos (Ch.), Histoire politique de l'Europe contemporaine, 
Paris 1924, T. I. p. 67. 

* Louis Eisenmann, La Hongrie contemporaine, Paris, 1921, 
p. 166. 


286 VIAȚA ROMINEASCA 


„lor sûi.”? O carte lasă urme mai mult sau mai putin adinci 
în noi, în măsura în care ea explică sau nu credinţele noastre 
obscure, după felul cum exprimă sau nu dorințele 

tientului nostru. Aproape totdeauna într'o carte tindem să ne 
regăsim pe noi, să descoperim eul nostru. O doetrină politi- 
că, socială, metafizică e în mare măsură creaţia nu a autoru- 
lui, ci a cetitorului, Ne gindim aici, evident, la cărți masive 
prin. substanţa lor, profetice; care marchează o i 

contribuţie la irea capitalului intelectual si moral al 
umanității; care luminează cu puterea — dacă nu şi cu iu- 
teala — fulgerului orizontul istoric; în orice caz, contribue 
in mod serios la accelerarea ritmului evoluției progresului si 
provoacă mai mult sau mai putin direct, mai mult sau mai 
puţin imediat, evenimente, despre care ar zice Bossuet că 


„prin loviturile si contraloviturile lor, au consecinţe înde-, 


pärtate in viitor”. ? 

Aici să ne fie permis a deschide o paranteză. Pentru a 
nu fi greşit interpretali, ne vedem constrinsi la o mărturisire 
de credință. Departe de noi gindul de-a exagera rolul ideilor 
ca factor determinant în istorie. Nu credem cu Michelet, nici 
cu Mickiewicz, că „spiritul domină istoria” si mai putin cu 
Hegel, că „istoria lumii e procedeul divin prin care spiritul 
lui Dumnezeu îşi dezvoltă bogăţia infinită a varietăţilor și an- 
titezelor sale”; sau mai departe, — tot cu acelaşi autor, — că 
„spiritul se ridică tot mai sus şi ajuns la o înălțime suficientă 
exercită un drept absolut”; şi că sint chiar epoci — îndeosebi 
în isloria unor popoare mari — care sin ează, nici mai 
mult, nici mai puţin, „incarnarea spiritului lui Dumnezeu”. 
Noi credem, că omul nu trăește numai din duh, dupăcum el 
nu trăește numai din pine. Intre romantica concepție ideali- 
stă a istoriei, vecină cu naivitatea, pe care am putea-o numi 
— fiindcă am amintit numele lui Hegel, de ce nu ne-am folosi 
de comoda lui formulă ? — teză şi materialismul istoric 
exagerat, absolut, prin urmare prea simplist, prea „terre-ă- 
terre”, care a sedus atitea firi credincioase, fanatice, dornice 
de simplificare si care ne-ar servi aici de antiteză; între cele 
două extreme, există calea mijlocie a echilibrului între cei doi 
poli, a simfoniei, armoniei puternice, bogate, variate; con- 
fluentul în care se varsă o infinitate de factori si forte, care e 
istoria însăși; acea rezultantă naturală a multelor componente, 
adecă înalta sinteză istorică, de care s'a folosit în mod 
stral — şi vom răminea numai în istoriografia franceză rela- 
tiv recentă — un Fuste] de Coulanges, un Albert Sorel, un 
Lavisse, un Aulard, un Ernest Denis, un Jaurès. 


* Ernest Denis, La Guerre, p. 243. 
* Albert Sorel, op. cit. T. L, p. 1. Citat din Bossuet: Discours sur 
l'histoire universelle, Partea a M-a, cap. VIII. 


" ISTORIE ŞI ARTA 287 

Teoretician inspirat! şi realizator abil: al acestei me- 
tode sintetice a fost, poate, mai ales Jaurès, In celebra lui is- 
torie a Revoluţiei, — care, afară doar de nume, e departe de-a 
fi opera tendenţioasă a unui socialist militant, — bazat pe 
Mungi oscar pen, SE ar pe printr'o analiză 

e severă a stării economice a burghezimii franceze din 
veacul al XVIII-lea, arătind antecedentele și substratul eco- 
nomic al Revoluţiei; iar prin descrierea, analiza inteligentă, 
judicioasă a gindirii politice si sociale franceze din acest timp, 
indică originele si caracterul intelectual al ei. Si prin conto- 
pirea acestor două forţe, componente—mai ules-—ne dă acea 
magistrală vedere de ansamblu, acea sinteză rară, din care 
concluzia profundă — si singura posibilă — se degajează 
aproape mecanic, anume că: Revoluţia Franceză însemnea- 
ză maturitatea politică si socială a burghezimii franceze si 
maturitatea intelectuală a națiunii franceze. „Acestea sint 
— scria el — cele două surse vii, sursele de foc ale Revo- 
luţiei. Grație lor, ea a fost posibilă si măreaţă”. ? 

Metoda aceasta de armonioasă și înțelcaptă conciliere in- 
tre spirit şi materie, între forţele idealiste și cele economice 
ale istorici — care îndeosebi azi ne pare cea mai naturală, 
dacă nu chiar unica posibilă — gi pe care un prea entuziast 
elev a lui a numit-o „geniu simfonic“, Jaurès o definește prin 
următoarele rinduri, şi care — fără să exageräm — au servit 
ca principiu cäläuzitor aproape tuturor istoricilor franceji 
din ultima generaţie: „Nu vreau să fac fiecăruia partea cu- 
„venită; nu voi spune: există o parte a istoriei dominată de 
„necesităţile economice şi alta condusă de-o idee pură, de-un 
„concept, de pildă de ideia umanităţii, sau de cea a justiţiei 
„Şi dreptului; nu vreau să situez concepţia materialistă de-o 
„parte a barierei, iar concepţia idealistă de cealaltă parte a 
„ei. Eu pretind că ele trebue să se pătrundă reciproc, cum 
„se pătrund, în viaţa organică a omului, mecanica cerebrală 
„Si spontaneitatea ;,constientä." * 


a*u 


1 J, Jaurès, fdéalisme e! matérialisme dans la conception de 
l'histoire. Conférence contradictoire avec P. Lafargue, brochure, Pa- 
ris 1901; Cfr. Ste (H.): Materialisme historique e! interprétation éco- 
nomique de l'histôire. Paris, 1927. 

* J. Jaurès, Histoire socialiste: La Constituante, La Législative, 
La Convention, Paris 1901—7. O ediţie nouă poartă titlul: Histoire 
socialiste de la Révolution Française, Paris, 1922—4, 

* Gaëtan Pirou, Les Doctrines économiques en France depuis 
1870, Collection Armand Colin, Paris, 1925, p, 4, 

* Idem, iidem, Cfr. Kautsky (K.): Ethik und malerialische Ge- 


schichtsauffassung. Stuttgart, 1920, 


t, că aceste idei filtrate prin fiinţa 
morală a elevilor se transformă, își pierd caracterul original, 
se denaturează, se discompun. Câţi gânditori — pt RER 
trăi azi — n'ar simţi un sentiment de teribilă j À 
dignare si revoltă faţă de consecin e forțate trase de mcos 
sori din doctrinele dor? Ciţi nu Far grec gran 
eretici si profanatori? Citi ini ine a i ayena 
corii metafizice, À ni peria sociale 
un aa r mal saloși adepţi? „Cuvin dl 
— seria Ernest Denis — „şi cind unele afirmaţii au 
sate, nici chiar acela care le-a pronunțat nu mai € “d 
ele, nu le mai poate limita consecințele și impiedeca > S 
direa, care din ecou În ecou se lățeşte in univers . Şi'n fie- 


ù imterpretare deosebită. i 
prg + m ae pe viu, adecă ea e continuă, mobilă, red 
băcioasă, vecinic in mişcare, în toi arata, în nare mă 
venire. Maurice Barrès în 1804, profund e 
ploarea mişcărilor sociale in Franţa, în citeva ere 
cearcă să stabilească geneza istorică a lor, să ek nt ua 
de cauză şi efect, adesea variat, sinuos, contradictoriu, aae 
teoriile filozofice precursoare, senine și inofensive și aplica: 
rea lor indräsneatä, decizivă, violentă, În practică. 
serie: „Acela care lansează o idee, deja nu mai e stăpin pe 
„ea. Abia formulată, ea reprezintă o forţă, care tinde 
pindească, tot ce ca conţine ca eficacitate, sau chiar À ere 
ie Feet cei ci" d parale “ctre 
ua e plecare eme el. Şi nu numai că oh pau ees rm 
i chiar direc care 0 direz 
Jui, Ce ar + ner în FT Unde se va insinua? ge 
„se va combine? Dacă, se va teanaorrua api a ginditorului 
P chiar ii ce i je 
n as idei întorcindu-se contra aceluia es ha 
“conceput”. ? Barrès numește filiaţiunile capricioase ale 
Den ohâme, în studiul: Les 
* Ernest Denis, Rôle historique de la B 
Puys d'ohégues, Leur passé, scri présent, Leur avenir, par un groupe 
de Français. Paris, 1917, p- 54. RER 
d ie De Hegel aux Conlines da Nord, 
eng nee d E. Nolent. IV-ème éd. Paris, 1904, p. 4. 


4 ______ ISTORIE ŞI A RTA 


____289 


ilor, transformărilor lor imposibil de prevăzut şi influențele 
lor greu de sesizat „dramă abstractă“ sau „mister impal- 
pabil“, 

„Orice principiu îşi are destinul său miste 
cipolul entuziast al lui Hegel, vorbind de cea dintăiu carte a 
maestrului, în care acesta isi fixase pentru întăia oară siste- 
mul său filozofic, spunea: „Maestrul nostru s'a iribarcat pe-o 
„corabie, construită de minile lui și a pornit să facă încon- 
„jurul lumii”. ? Si Hegel a străbătut — nu o dată — în lung si 
în lat — lumea. Doctrina lui a pătruns în toate sensurile, s'a 
infiltrat la toate popoarele, în toate sraturile sociale, Aproa- 
pe nu e doctrină juridică, politică, socială sau economică mo- 
dernă, care să nu-și poată justifica originea prin hegclianism, 
Barrès, vorbind de difuziunea complexă si imponderabilă a 
doctrinei filozofului german, * spune : „Un principiu se 
„desvoltă, cu o forță inflexibilă, în largul lumii: şi nimeni nu 
„e în stare să-l oprească. Consecințele lui dau naştere adesea 
„Neprevăzutului în univers, care depăşeşte si cea mai crudă 
„ironie, Orgoliosul Hegel ereden, că odată gindirea lui cre- 
„ată, a fost pentru totdeauna fixată. Această gindire însă, 
„îndată ce-a văzut lumina zilei, nu mai avea nevoc de crea- 
„torul ei. E regula generală. Ea a străbătut universul, a ac- 
„ționat nu numai asupra acelora care o adoptase, dar si asu- 
„pra acelora care o respinsese, sau chiar asupra acelora care 
„Dici wau auzit vreodată de numele hri Hegel, Hegelianismul, 

«Prin urmare, și-a avut aventura sa”, * 

Fără îndoială, aventura lui a fost formidabilă. Dela ex- 
trema dreaptă a pangermanismului si slavofilismului impe- 
rialist, trecînd prin fascismul de azi, pănă la extrema stingă 
a sindicalismului revoluţionar sau chiar n comunismului rus, 
el a inspirat toată gama nuanțată a doctrinelor politice si s0- 
ciale contemporane. * Şi dacă istoria nu mai este o simplă 


rios, Strauss, dis- 


* Idem, Ibidem, p. 15, 

* Hegel a influențat puternic gindiren franceză si îndeosebi o- 
pera lui Vacherot, Renan, Taine. Barrès a ajuns la hegelanis sual 
ales prin cunoaşterea lui Henan, după cum Maurras prin Taine, sau 
Jaurès prin Karl Marx, Influența lui Hegel asupra lui Taine a fost mi- 
nuțios şi magistral trasată, de curind, de compatriotul nostru D. D. 
Roşca: L'Influence de Hegel sur Taine théoricien de la Connais- 
sance el de l'Art, Paris 1928, Acest studiu a fost bine primit de cri- 
tica filozofică franceză şi e considerat în filozofia comparată, de unii, 
ca un model al genului. 

* Maurice Barres, op. cil., pp. 16—17. 

* Cfr. Andler, Les origines du socialisme en Allemagne, 
Paris, 1897; Barth (P.), Die Geschichisphilosophie Hegels und der 
Hegelianer bis auf Marx und Hartmann, Ein Kritischer Versuch. Leip- 
zig, 1890; Basch (V,), Les doctrines politiques des philosophes clas- 


14 


290 VIATA ROMINEASCA 


cronologie, o înşiruire mecanică de date şi fapte, dacă ea nu 
e pean capii din bătălii, intrigi de curte Ho 
diplomatice, ei este indeosebi un vast tablou al vieţii nt 
menilor si al ideilor, al claselor sociale, al maselor tari 
instituţiilor, adecă este o sinteză echilibrată a factor aa 
economie şi moral al vieţii unei colectivităţi, credem că rin 
exagerăm cînd afirmăm că mai ales factorul moral în isto 
e aproape i il de fixat: a-l căula însemnează a în- 
tinde firul ariadnic în labirintul penetratiunii, influenţei idet- 
lor, care cu greu va putea atinge punctul de plecare, sursa 
adevărată a unei ii. Aici, mai mult ca oriunde, ru vă 
nalia, subconstientul, plementul subiectiv, ideile cistiga Le 
preferințele istoricului, adecă tendința lui, sint la largul lor. 
Ce departe sintem, prin urmare, de metoda rigidă a rari 
ice, care impune istoricului să-ţi ascundă cu zel şi grij 
personalitatea si simpatia după texte si să nu indrăznească a 
intregi insuficiența. documentării prin imaginație sau chiar 
rin i care oricit de logică ar fi in aparenţă, dă totuşi 
friu „ipoteză, cat tăi. Ne îndepărtăm de ştiinţă, în schimb 
ne apropiem de artă. 
: +e 


Albert Sorel, analizind marile curente de idei din veacul 
al XVIII-lea, ser pornesc aproape exclusiv din filozofia poli- 


a, tratind cauzele, modalităţile si efectele răs- 
indiri uri et orbi” a principiilor dela 1789, atrăgătoare, €- 
vidente, generale, simple şi mai ales umane, care au pr 
consecinţele cele mai variate, după interesul, vederile, i 
caţia, obiceiurile, tradiţia, gradul de civilizaţie şi dorinţa e 
a fiecărui popor, care le adoptase, iată ce sue: 
P Principiile Revoluţiei franceze erau abstracte şi universale, 

din acest motiv s'au răspindit aşa de uşor; dar tot din acesi 
"motiv au produs consecințe aşa de diferite după mediul 
"care ele s'au râspindit. Ideile acestea frumoase nu-și et 
„servă puritatea lor metafizică, decit în conştiinţa filozofu y 
„sau în inteligența matematicianului. Cel mai mic curent de 

viaţă le alterează si le discompune, Cine vrea să le aplica 
“si le identifică, iar făcîndu-şide proprii, Je denaturea 
"Dialectica scapă maselor mari ale oamenilor. Ei nu pri 


"mese ideile ca o lege, după care trebue să gindească, ci ca 


siques de l'Allemagne, Paris 1927; Michel (H.); L'idée de l'étal, Paris 
1894; Lareine (L.), L'Influeñce -de Hegel sur Marx, Paris ee 
(H.), Science el philosophie de l'Histoire, Paris, 1928, pp. 23—49. Pen- 
tru Rusia a se vedea mai ales: Alexinsky (G.), La Russie e! l'Europe, 
Paris 1917, passim și Miliukoff (B), La crise russe, Ses origines, son 
évolution, ses conséquences, Paris 1907, passim. 


À ISTORIE ŞI ARTA 201 
„o machetă în care aruncă în mod confuz tot ce e 
„incomplectă, experienţa incoerentă, influenţele acumulate 
„ale familiei şi țării lor au îngrămădit în ei ca instincte, sen- 
„limente, cunoștințe, prejudecăţi, erori. Chimistul analizează 
„aerul care circulă şi-l reduce în formulă, poporul însă îl res- 
„Piră; şi după germenii pe care îi conţine, după organele pe 
„care le străbate, aerul acesta va aduce unora febra, iar al- 
„tora sănătatea. Rațiunea pură nu e afacerea oamenilor po- 
„litici, care guvernează după rațiunea de stat, nici a popoare. 
„lor care se conduc după pasiunile lor...: omul e supus in- 
„fluenţei datelor cistigate si pasiunilor dominante în cl si me- 


„diul lui. Cu aceste elemente concepe ideile nouă şi tinde să 
„le realizeze”, t 


ducatia lor 


ata 

Dacă nu ideile conduc oamenii, ci pasiunile, acestea nu 
vor putea fi răscolite prin sisteme complicate și subtile de 
gindire, ci prin formule scurte, simple, prin cuvinte sună- 
toare şi seducătoare, iar subt aceste cuvinte se främintä vul- 
canic pasiunile populare. Și cum va putea urmări istoricul 
efectul acestor formule magice asupra pasiunilor umane, 
dacă el însuși n'a simţit aceste pasiuni? Istoricul absolut dez- 
interesat, fără preferinţe, fără țară, vidat de orice sensibili- 
tate, de ură, iubire, milă, aşa cum îl visau cei vechi si chiar 
unii scriitori din veacul al XVII-lea, va putea cunoaşte su- 
prafata faptelor si eticheta ideilor, dar nu va putea nici- 
odată pătrunde sensul real şi profund al lor. 

u è vorba aici de-o renunțare voită la scrupulele cerute 
de erudiție, de-a afirma și susține ceva, ce nu sar sprijini 
pe documente minuţios şi îndelung criticate, de-a avansa ceva, 
ce n'a fost mai întăiu suficient probat. Altfel, istoria ar re- 
veni la generalizările îndrăzneţe, pripite, vagi ale romantis- 
mului, dispărut pe veci în partea a doua a veacului trecut, 
subt loviturile eruditici severe ale metodei nouă de critică 
istorică. Totuşi istoricii, în lupta lor inversunatä contra gc- 
neralizării şi imprecizici, contra „retorismului“, au mers a- 
desea prea departe, au trecut dincolo de ţintă, cäzind în gre- 
şelile excesive si periculoase ale unui realism exagerat cu in- 
tentie; cultivind numai faptul mic, reducând istoria la o fn- 
şiruire nesfirşită de detalii, fără nici o importânță, tinindu-se 
într'o atmosferă de rigiditate seacă impusă, de răceală chi- 
nuitoare voită; reducindu-și rolul la adunarea și comenta- 
rea textelor si documentelor, la expunerea impersonală — de 
multe ori nici explicativă — a faptelor materiale, la muncă 
de Benedictini, la o simplă și migăloasă analiză; jurind nu- 


mai pe text, ca teologul pe Biblie, sau juristul pe cod. Isto- 


: Albert Sorel, op. cit, T. L pp. 7—8. 


202 „VIATA ROMINEASCA 


ria se coborise la „istoricism“, E era specializării, a diviziunii 
exagerate a muncii istorice. Nemţii sînt iniţiatorii mişcării, 
iar Europa îi urmează docil. Savantii franceji saturați pănă 
la oboseală, de idealismul declamatoriu, de sensibilitatea €x- 
cesivă, de mesianismul de un debordant optimism, al lui Mi- 
chelet şi Quinet, se închină repede noului idol, Gaston Paris 
seria în 1870: „Eu mă raliez în mod absolut si fără rezervă 
„la doctrina, că ştiinţa n'are alt obiect decit adevărul, indi- 
„ferent de consecințele bune sau rele, regretabile sau fericite, 
„pe care acest adevăr le poate avea în practică. Acela care 
dintr'un motiv patriotic, religios sau chiar moral, îşi permite 
„în faptele pe care le studiază, în concluziile pe care le trage, 
„cea mai mică disimulare, alterarea cea mai uşoara, nu e 
„demn să-şi aibă locul său în marele laborator, unde probi- 
„tatea e un titlu de admisibilitate mai indispensabil, decit ü- 
bilitatea”, ! Rindurile acesten sint extrem de caracteristice, 
fiindcă au fost scrise în Decembre 1870, cind Nemţii erau la 
porţile Parisului. Taine şi Renan sînt mai categorici. Admi- 
ratia lor pentru ,stientismul" german se a ropie de extaz, 
Fuste] de Coulanges se ridică pentru intuiţiile expresive ale 
lui Michelet si le opune munca plină de răbdare, persistentă, 
continuă, limitată, de-a cerceta numai documentele autentice 
şi arhivele, a scoalei germane, In 1872 seria: „Poporul acesta 
„(german) în erudiție are aceleaşi calităţi, ca in războiu. Are 
pri hc Să soliditatea, numărul. El are mai ales disciplina si 
„adevăratul patriotism, Istoricii lui formează o armată orga- 
„nizată. In ea se pot distinge şefii si soldaţii. Şi se ştie acolo 
„a se supunea si a fi disciplinat, Orice nou venit se aluşează 
„unui maestru, lucrează cu el, pentru el şi rămine mult timp 
„anonim, ca soldatul. Cu pi roro și obiceiuri ştiin- 
tifice, înțelegem puterea ști tei germane”, à 
Mi tri ideia lui sos Paris, autorul neintrecutei 
opere „La Cité antique”, pretinde că cercetarea istorică tre- 
bue să fie absolut dezinteresată și să se ferească cu orice 
pret si cu multă energie, ca să nu fie deformată de preocu- 
pări politice sau de spirit national. Acela care se lasă räpit 
de pasiune, fie chiar de patriotism, e un slab istoric. Undeva 
, în legătură cu o istorie a ones ANUS Erap. 
i degajcază o atmosferă de ură si ostilitate. „No 
re 2 pentr e] — ca istoria în Franţa să fie o operă 
„de războiu... Fără îndoială ar fi de preferat, ca istoria si 
“aibă totdeauna un caracter pacific, să rămână o ştiinţă pură 
* Citat după Julien Benda, Les Quatre-vingts ans d'un clere, 
in Les Nouvelles Littéraires, Paris, Samedi 15 Mars, p, 1, coloana 3. 
* Pierre Audiat, Un grand centenaire, Fustel-de Coulanges, în 
L'Européen, Hebdomadaire économique urtistique et littéraire, Pa- 
ris, 12 Mars 1930, p. 1. 


4 +1 ISTORIE ŞI ARTA 293 
„Şi absolut dezinteresată. Am voi s'o vedem 

À i i planind in acea 
»regiune seninä, unde nu sint nici pasiuni, nici supäräri, nici 
„dorinţe de răzbunare. Noi îi cerem acel farmec de impar- 
„țialitate perfectă, care € castitatea istoriei. Noi cotinuăm 
„să profesăm, contrar Nemţilor, că eruditia n'are patrie”. 1 


sta 


„Contrar Nemiilor. Prin urmare istoricul care a dat o nouă 
interpretare vechilor instituţii franceze, în opere monumen- 
tale, bazate pe „studiul direct al documentelor și pe obser- 
varea detaliului”, care ma avut altă preocupare, decit „a 
ceti textele” si a înţelege exact sensul lor, înainte de a-şi face 
cea mai neînsemnată opinie despre fapte; care credea cu tă- 
rie, că munca și rostul istoricului „constă în a scoate din do- 
cumente tot ce ele conţin, dar a nu adăuga nimic ce ele nu 
conţin”, a fost silit să recunoască, că știința istorică germa- 
nă — cu toate aparențele ei de erudiție severă şi meticuloa- 
sa — în realitate rămine totuși profund tendenţioasă. Evident, 
rezerva lui F ustel de Coulanges nu viza pe toți istoricii nemți. 
Căci unii — cei mici — supunindu-se docil formulei la modă, 
care impunea în mod imperativ, ca investigația precisă, a. 
nuliza meticuloasă, cunoaşterea pozitivă a surselor şi texte- 
lor, să fie singurul principiu călăuzitor al istoriei si care, imi- 
tind — aproape brutal — științele naturale, se pierdeau în 
mulțimea infinită a detaliilor, redind faptele într'o ordine 
strict cronologică, fără nici o sonsideratie la cauzalitate, la 
succesiunea mai mult sau mai putin logică a cvenimentelor, 
la reducerea unui subiect istorie — pentru o mai profundă 
fixare a lui — la citeva idei dominante, care să străbată ca 
un fir roşu dedalul faptelor; credeau că, prin metoda a- 
ceasta de disecare realistă a documentelor, vor putea ridica 
istoria la rangul științelor pozitive, atingind ținta finală, fixa- 
tă de mult acestei discipline de Thukidide, adecă „achiziţii 
definitive”, Istoricul francez nu se gindea la munca de mi- 
crobi a acestor salahori. Nici la aceia, care, fără îndoială mai 
talentaţi decit cei dintăi, cu un curaj timid, selectionau fap- 
tele mai importante, se ingrijeau de o compoziţie mai este- 
tică, făcînd o muncă de buni meseriaşi; ci la marii arhitecţi 
ai trecutului, la artiștii istoriei germane, singurii cure con- 
tează în definitiv si de care ne ocupăm. Cei dintäi, cu o stă- 
ruință îincăpăţinată, adunau mormane de material brut, dis- 
parat si amorf; cei din urmă construiau cu acest material, 
după o abilă selectionare a lui, edificii bizare, la înălțimi a- 


' Idem, ibidem. 
CR ZE A E E — 
BIRLIOTECA À 
UNIVERSITĂȚII Ẹ 
-LAŞI- 


i 


2% VIAȚA ROMINEASCA ; 


extrem de personal, în care imagi- 
m AE AR realitatea si visul, obiectivitatea și 
subiectivitatea, adevărul şi ficţiunea, istoria si porzia se com- 


binau cu o seducătoare dibăcie. Pe fondul faptelor istorice, » 


a s. Ea ai ă 
mag dar şi forțat alese si aranjate, proiectau - „după 
un pepe ki Hu, unde clarul si obscurul, ot St 
sau cele abia perceptibile se rellectau asupra perioa elor 
complexe, după modelul unui far cu eclipse, dar nu na mod 
natural, ci arbitrar — idei tice, sociale sau religioase 


dinainte stabilite, convingeri à priori, eu un cuvint apărau o 


> . LA LA tă 
concluzia fiind dinainte fixată, prin urmare forțată, 
sommes h adesea bizară sau chiar paradoxală. 
Dar, vom continua în numărul viitor, 


Nicolae Tolu 


Din Theocrit 
(FRAGMENT) 


Pe paturi moi, făcute din plante parfumate 
i coarde verzi de viță, ne 'ntinserăm în voie. 
e-asupra noastră, ulmii și plopii 'n număr mare 
Işi clătinau frunzisul lingă pirăul sacru 
” Ce, murmurind, tisneste din peştera cu nimfe. 
Prin crengile stufoase, greeruşii arsi de soare 
Cintau fără 'ncetare, iar brotăcelul verde 
Orăcăia cu sgomot prin tufele spinoase. 
Cinta si ciochlia, cintau de zor sticleții, 
Gemea şi turtureaua si biziiau bondarii, 
Roind lingă izvoare. De preiulindeni, boarea 
De vară 'mbelșugată se-amesteca 'n aroma 
De toamnă timpurie, In juru-ne, ca ploaia, 
Cădeau merele coapte și perele, iar prunii 
Cei incärcati de fructe, plecau ale lor ramuri 
Păn' la pămînt. Aluncea, noi desiăcurăm smoala 
De pairu ani lipită pe-a amiorelor gituri: 
O, nimie-ale Castaliei, voi care-aveti locasul 
Sus pe Parnas, să-mi spuneți, de-a oferit vreodată 
Un vin mai bun din cupă-i moș Chiron lui Heracles, 
In a lui Pholos grotă! Nectarul ce 'mbătase 
Păstorul din Anapos, pe Polyphem cel zdravăn, 
Care svirlea cu munții 'n corăbii, şi-l făcuse 
Şovăitor să meargă prin staule, să-mi spuneţi 
O, nimie, dacă fost-a mai bun ca vinu-acela 
Pe care ni-l vărsarăți în cupe, ling! altarul 
Zeitei ce-ocroteşte a cîmpurilor roade !. 


I. M. Marinescu 


Fără anotimp 


lar toamna a venit, — cînd oare?! 

Eu nu știu cînd a fost vre-o primăvară 
Incepe iar să fie numai sară, 

Şi n'a fost zi cu soare. 


Şi zarzării cind oare-au înflorit? 
Cind au umblat albinele prin ei, 
Cu zumzetul lor alb de clopoței 
Cu care am copilärit ? 


Au înflorit şi anu-acesta teii, 
Cireşi şi vişini şi castani? 

Şi s'au jucat, cu simplitate, mieii 
Ca'n ceilalți ani? 


Cind a trecut atita timp? 

Eu unde-am fost si ce-am făcut? 
O primăvară... cîte au trecut ? 
Mi-i viaţa fără anotimp. 


Demostene Botez. 


Staţiunea protoistorică şi daco-romană 
dela Poiana în Moldova de jos 


Staţiunea antică dela Poiana, una din cele mai însemn 
din partea răsăriteană a Romîniei, e situată pe ich ipei 
înalte ce formează malul sting al Siretului, la 25 km. de ora- 
sul Tecuci si la 8 km. de tirgul Nicorești. Cunoscută de multă 
vreme prin bogatele sale resturi de viață omenească ce-i aco- 
păr suprafaţa pe un strat gros de peste 3 m., această stațiune 
a format pentru prima dată obiectul unei cercetări archeo- 
logice în 1913, cind regretatul nostru magistru, Vasile Pârvan, 
a procedat acolo la mai multe sondaje, publicind rezultatele 
în Analele Academiei Romine. La comunicarea sa de atunci 
a adăugat şi importante considerații istorice privitoare la 
expansiunea romanismului în Moldova de miazăzi. ! Mai tîr- 
ziu, după războiu, Pârvan introduse si această stațiune în in- 
tinsul său plan de explorare sistematică a așezărilor pre- şi 
protoistorice din cimpia romînă, insärcinind în 1926 pe d. 
Gh, Ștefan, membru al Şcoalei Romine din Roma, să proce- 
deze la săpături preliminare. In anul următor incredintä sub- 
semnatului şi d-nei Ecaterina Vulpe misiunea de a continua 
aceste săpături pentru a ajunge la rezultate mai complete. 
Din nefericire, moartea sa, atit de neașteptată, se întimplă 
putin după aceasta, aşa că n'a mai avut cînd să cunoască re- 
zultatele săpăturilor noastre din 1927, pe care noi le-am con- 
tinuat şi într'o a doua campanie în 1928. 

Rezultatele acestor explorări, încă inedite, vor fi publi- 
cate in viitoarele volume ale anuarului Dacia, Recherches 
et découvertes archéologiques en Roumanie. Aci ne limităm 


* Vasile Pârvan, Castrul de la Polana şi drumul roman prin Mol- 
dova de jos, în Analele Academiei Romine, memoriile secțiunii isto- 
rice, seria H, tomul XXXVI, Bucureşti 1913, p. 32 sqq. 


ES 


298 VIATA ROMINEASCA i 
DD a | __O STAȚIUNE PROTOISTORICA ŞI DACO:ROMANA 2 
po 


numai la o expunere sumară a constatärilor archeologice cele 
mai ae ara si a principalelor consideraţiuni istorice, 

Studiul stratigrafici aşezării antice dela Poiana ne-a dus 
la constatarea a mai mutle straturi corespunzind la șase faze 
cronologice distincte. Anume: 

l. Perioadele a doua si a treia ale epocii de bronz." 
Urme archeologice foarte rare. Ceramică neagră sau brună 
cu luciu, decorată cu incizii simple umplute cu o substanță 
albă. Printre formele de vase se remarcă exemplare de tipul 
cu două torti înalte? si de tipul cu o singură toartă si cu 
gura oblică, de afinități egeo-orientale ? (fig. 2, a, b). Miner 


POIANA 
PLANUL STAȚIUNII ȘI SĂPĂTURILOR 


SCARA 


ee E A A 


i Pentru cetitorii neobisnuiti cu termenii cronologiei preistorice, 
dăm aci o explicare abreviată a celor mai însemnați dintre acești ter- 
meni. Evoluţia omenirii inainte de istoria propriu-zisă, care în Eu- 
ropa începe cu Grecii şi cu Romanii, se împarte în următoarele epoci: 
1. poleoliticà (adică a uneltelor-de piatră cioplită), epocă mai mult 
geologică, a cărei cronologie absolută nu poate fi fixatä decit cu totul 
hipotetie; 2. neolitică (a uneltelor de piatră lustruită), tinind, după 
cit se pare, cam pină pe la anul 3000 înainte de Christos; 3. eneolitică 
(a uneltelor de piatră lustruită şi a primelor unelte de metal, resp. de 
aramă), tinind în regiunile noastre cam pănă pe la anul 1900 în. de 
Ch.; 4. de bronz (unelte si podoabe de metal, în special de bronz; 
fierul încă necunoscut}, în general socotită între circa 1900 si 900 | 
inainte de Christos; 5. de fier (fierul element principal pentru unelte), © 
tinind de la aproximativ 900 în. de Chr. pănă la inceputul erei noastre, À 
respecliv până la cucerirea Europei danubiene de cäträ Romani, Se | 
obișnuiește a se da numele de preistorie numai primelor două epoci, 
cele de bronz si de fier fäcind parte din protoistorie (adică ince- 
puturile istoriei). Encoliticul e de fapt numat o perioadă de transifie, 
putind fi considerată, după cazuri, ca apartinind preistoriei sau 
protolstariei. Epoca de bronz în Europa se divide în patru perioade, 
care în linii foarte generale se prezintă astfel: E (1900—16009), H 
(1600—1400), 111 (1400—1200) si TV (1200—900). Aceste perioade sint 
contemporane cu principalele faze ale dezvoltării civilizației mice- 
niene din Egeca. Epoca de fier se împarte în două părți distincte : 
Hallstatt (după numele necropolei din Austria, în care s'au găsit 
obiectele cele mai caracteristice), de la circa 900 la 500 în. de Chr.; 
si Latâne (de la numele localității La Tene din Elveția), de la 500 
pănă la venirea Romanilor, Fiecare din aceste subimpärtiri se divide 
la rindul său în 2 si 3 perioade: Hallstatt I (900—750), Hallstatt I 
(750—500); Latine I (500—300), Latine I (300—100) si Lutene IN 
(100—1). 

* Aci menţionăm numai tipurile și exemplarele cele mai impor- 
tante şi cele mai caracteristice pentru stratul respectiv, 

* Aceste tipuri sunt necunoscute în Europa occidentală. Ele nu 
se intilnesc decit în țările dunărene, în Peninsula Balcanică, în ba- 
sinul Egeei si în Orient. In aceste ultime regiuni sau bucurat de @ 


> ts TMUT 
A 
r 


300 - VIATA ROMINEASCA | 
de s primitivă de bronz apartinind unui tip egecan, da- 
tabil din sec. XV înainte de Chr.! (fig. 3 a). Mormint conți- 


nind, alături de un schelet inchircit, două vase de tipul cu 
două toarte înalte si o podoabă de păr, de bronz, de un tip 
foarte răspîndit în epoca bronzului în Europa sud-estică și 
care a fost găsit de asemeni în vestitele d eriri recente 


de la Kish si de la Ur în Mesopotamia? (fig. 3, c, d). Mor- . 
minte cu totul la fel au fost descoperite în 1928, în număr . 
de 29, formind o necropolă la marginea satului Poiana, de … 


parte numai la 200 m. de staţiunea antică. ? Inventarul obiec- 
telor găsite lingă scheletele închircite, conţine, pe lingă 
vase identice cu cele provenite din stratul contemporan al 
aşezării, și alte diverse obiecte, printre care trebue să men- 


tionäm podoabele de păr spirale, de aur si de bronz, un amu- « 


let constind dintr'o placă triunghiulară de aur împodobită 
în relief cu un motiv simbolic de afinitate egeeană* (fig. 
3 e), două virfuri de săgeți de silex lucrate fin (fig. 3 f), o 
perlă de pastă sticloasă verzuie, obiect de import meridional, 


foarte mare favoare, fiind adesea reproduse în metal, mai ales în « 
epoca de bronz, In epoca de fier persistă încă în unele regiuni bal- L 


cano-dunărene; Ecaterina Vulpe, Considérationi sur certains types 
archéologiques caractérisant la civilisation de l'Europe sud-orlen- 
tale à l'âge du bronze, în Mélanges de l'Ecole roumaine en France, 
1929, p. 511 saa. 

' Tipul său aminteşte pe acela al spadei de la Gezer (Palestina) 
din minoicul recent H, adică aproximativ de pe la sfîrşitul secolului 
XV înainte de Christos, cf. A. F. Remouchamps, Griechische Dolch- 
und Schuwertjormen, in Oudheidkundige Mededeelingen, Leiden, 
VII, 1926, p. 37 şi fig. 22; p. 77. Pentru această spadă cf. şi René Dus- 
saud, Les civilisations préhelléniques dans le bassin de la mer Egée, 
Paris 1914, p. 291; fig. 209. Un exemplar analog a fost găsit la Karar- 
glari lingă Panaghiuriște în Bulgaria: Ebert, Reallexikon der Vorge- 
schichte, v. Bulgarien, pl. 103 b. O spadă de factură primitivă, dur de 


acelaşi model ca cea de ln Poiana, a fost găsită în Elvetia în apropiere 


de Zürich, Déchelette, Manuel, I 1, p. 215, fig. 66, 

: y, Gordon Childe, The most ancient East, London 1929, p. 190, 
fig. 33; pl. XXI, b; XXII, a, Pentru studiul exemplarelor dunărene si 
egeene de acest tip de podoabă, cf. H. Schmidt, Teci, Mukenü, Un- 
garn, in Zeitschrift für Ethnologie, 1904, p. 615 sqa. şi Ecaterina Vulpe, 
op, cit, p. 548 sqaq. 

* Vor fi publicate de cäträ d-na Ecaterina Vulpe în Dacia. 


* E vorba de o linie verticală înconjurată de o curbă strinsă în 


formă de copcă. Acest ornament, derivat probabil din motivul floarei 
de lotus inversată sau poate din coloana sau din arborele sacru sus- 


ținut de doi lei, se regăsește adesea pe obiectele egen-orientale din. 


epoca miceniană; cf. Arthur J. Evans, Journ. of. hell. studies, XXI 
1901, p. 99 sqq., fig. 28—29. 


O STAȚIUNE PROTOISTORICA ŞI DACO-ROMANA 


Fig 2 
a, b, g: lut ars; €, d, e: piatră; f: bronz. 


01 


VIATA ROMINEASCA 


____ O STAȚIUNE PROTOISTORICA ȘI DACO:ROMANA 304 


si un ciocan de diorit, de o formä frumoasă, lucrat cu ingri- 
jire si impodobit în dreptul minerului de lemn, acum des- 

us, cu o ţintă de bronz (fig. 2 c)- 

. Sfirşitul epocii de bronz, res începutul peri- 
oadei Hallstatt *. Urme archeologice foarte rare. Ceramică … 
lucrată cu mina dintro pastă neagră sau cenușie, deco- 
rată cu incizii în zigzag, circulare, punctate, ete. Două urne 
conice de o formă necunoscută pănă astăzi: cu profil curbat, 
cu fund larg sferoidal, cu gura triunghiulară oblică şi cu 
Fe „toare mici simple dispuse una deasupra celeilalte * 

IMI. Sfirsilul perioadei Hallstatt. Strat foarte subțire şi 
foarte frământat din cauza -aşezărilor ulterioare. de 
tip Certosa * apartinind unei variante caracteristice regiuni- 
lor getice dintre ti si Balcani“ (fig. 3 g). Una din ele 
e neterminată: a fost turnată, dar nu încă lucrată cu cioca- 
nul, ceiace fabricarea ei pe loc. 

IV. Per Latène II si începutul perioadei Latene 
III *. Stratigrafie foarte bogată şi foarte complicată. Abun- 
dente urme de locuinţe incendiate. Morminte de incineratie 
de formă conică. Ceramica lucrată cu mina predominantă. 
Primele vase făcute la roată. Primele cioburi de vase de im- 
port, provenind mai ales dela amfore Lg Risnite de pia- 
tră de Mp primitiv acipa (fig. 2 d). Fibule Latene II şi 
Latène III (fig. 3 h, i). Numeroase virfuri de săgeți de bronz 
cu trei säiguri, de tip orintal * (fig. €, j, k, D. 


1 V, mai sus pagina 298, nota 1, 

: Exemplarul cel mai asemănător cu urnele acestea de la Poiana 
se găseşte, incă nepublicat, în muzeul țării Birsei din Brașov, A fost 
găsit chiar în apropiere de Braşov. Un exemplar analog, dar cu profi- 
jul drept, datind de la Inceputul epocii de fier, a fost găsit la Pateli 
in Macedonia occidentală; Stanley Casson, Macedonia, Thrace and 
Illyria, Oxford 1926, p. 156, fig. 63 dreapta. 

* După numele unei necropole de lingă Bologna, unde sau 
găsit cele mai numeroase şi mai caracteristice exemplare ale acestui 
tip, apartinind aproximativ secolelor VI—YV în. de Christos. 

* B, Filow, Izvestija-Bullelin de la société archéologique bulgare, 
Sofia, I 1910, p. 156, fig. 1 b; Popov, ibidem, II 1923—1924, p. 128, 
fig. 00; R. et Ex. Vulpe, Dacia, 1 1924, p. 214 şi fig. 43—48, 2 Cf. şi 
Radu Vulpe, L'âge du fer dans les régions thraces de la Péninsule Bal- 
canique, în Mélanges de l'Ecole roumaine en France, 1929, p. 395 sqq- 

* V, mai sus, pagina 298, nota 1. 

* Acest tip se intilneste în Dacia, în regiunile pontice ale Traciei, 
in Scitia, în citeva locuri din Grecia, precum în cimpia istorică de la 
Marathon, în Asia Mică şi în toate regiunile orientului  irano-semitic. 
Pentru frecvența lui în Orient, cf. J. de Morgan, La préhistoire 
orientale, I, Paris, 1927, p. 291. : 


Fiz. 3 
c, e: aur; f: platră; p: fier; restul: bronz. 


304 VIATA ROMINEASCA 


V. Perioada Latene II. Primele influenţe romane, Strat 
bogat în urme de locuinţe. Morminte cilindrice de 
importate si indigen 


Preponderenta ceramicei 
organe T urata tivä. Risnile de mină 


două noduri spirale (fig. 3 a). Virfuri de săgeți 
şuri. Fibule Latene à protoromane (fig. 3, m, n). Fibule 
înrudite cu cele de tip Nauheim ! (fig. 4, b, c). 


3 p, g). Pinteni de fier. Gemă de cornalină, foarte frumos lu- 
ps À din sec, I după Chr., reprezentind capul unui împărat 
încoronat cu lanri, caracterizat prin mici favorite * (fig. 4 d), 
probabil un portret al Ini Nero, Fibule romane imperiale din 
sec, I si II d. Chr. Brose romboidale si semilunare (fie. 3, r, 
s). Inel de deget, de bronz, cu un scorpion incis* (fig. 3, t). 
Aplică de bronz placată cu argint, de un tip cunoscut în sec, 


* In ce priveşte acest tip ef. Déchelette, Manuel, I 3, p, 1256. 

* Figura de pe această gemă prezintă o remarcabili asemănare 
cu capetele celor două statui din Muzeul Louvre din Poris atribuite lui 
Nero (Salomon Reinach, Répertoire de la statuaire grecque el ro- 
maine, l, Paris 1906, p. 163), Tobugi, aci nu e vorbn, probabil, decit 
de o reprezentare idealizată a acestui împărat, căci portretul său čla- 
sic, cunoscut de pe monete şi de pe unele geme din cabinetul de me- 
dalii al Bibliotecei Naţionale din Paris, vitrina LXXIV, n-rile 2083— 
2084 sau din British Museum (H. B. Walters, Catat, of the engruved 
gems and cameos greek, etruscan and roman in Brit. Muscum, London 
1926, p 209 seq., pl XXV, 1986—1987), e mult mai realist. In orice 
caz, arta delicată cu care a fost lucrată gema dela Poiana, precum şi 
caracterele iconografice ale portretului pe care il reprezintă, pro- 
bează în chip precis că e vorba de epoca lui Nero. : 

* Fr, Henkel, Die roemischen Fingerringe der Rheinlande und 
der benachbarten Gebiete, Berlin 1913,p. 60, fig. 28, reproduce un 
inel la fel apartinind secolului HE d. Christos, Š; 


Fig 4. 
b: bronz; e: argint; d: cornalinä: a, e, f, 0, h, i à k, l, m: tut ars. 


Fig. 5. 


Fragmente ceramice de epocă Latène și romană 


LEA epocă Latèrie prezintă o eră. 
E cae de o e rdinară, ale cărei principale cate- 
rii pol giga în ou următor *: 
„aj ramică lucrată cu mina: 
i mută de Pe Lorie fină, cu nn nes sau brun. 
ve poroase, de pastă impură. ` 
b) Ceramicä hierati la roată: ; di 
1. Ceramică indigenă. 
2. Ceramică de import. 
a 


S 
FE 
E 


tipuri, reprezentate Mai Pe prin urne în formă de dublu 
trunchiu de con (fig. 4 e) şi prin cupe cu picior înalt si cu 
mape lată (fig. 5 a), denotă o tradiție LA apte Rens es 
Eu „epoca de bronz = până în neolitic. Ornamen- 
tele foarte rare, consistă mai ales din proeminențe 
(fig. 5 c), din simbole în relief în formă de V izolat (fig: 5 aa 
ete. Această ca papie nu apare decit in perioada a Ko (La- 
indie 11). Frecven a rire ge se, tipuri ap ous 
lucrate la roa „exp dispa e ce- 
prie Latene II. în această vreme, locuitorii stațiunii 
See De Poiana au adoptat pentru aceste tipuri tehnica la roată, 
influența grecească. 
„Totuşi progresul acestei nouă tehnice în epocile urmă- 
toare, nu a împiedicat persistența, pănă la sfirsitul aşezării 
dela Poiana, a ceramicei lucrate cu mina dintr'o pastă im- 
de o exceutie foarte neingrijită (a 2). Această cera- 
mică e constituită din tipuri simple, foarte puţin variate, dar 
tate prin multe exemplare, care trebue să fi avut 
iara. re ca urne funerare sau ca simulacre 
votive. Sint de piper mai ales urnele simple cilindrice, 


- * Exemplare analoage, impodobite cu medalioane reprezentind pe 
Drusus şi pe Germanicus, au fost găsite în castrul de la Vetera pe 
Rinul superior; actualmente în British Museum, sala giuvaerelor an- 
tice, vitrina L, n-rele 2870—2873. 

* Pandantive asemănătoare au fost găsite la Bazaurt lingă Bazargic 
in Dobrogea, împreună cu monete de la Hadrian, Filow, Izvestija, So- 
fia, VII 1919—1920, p. 152, fig. 112. 

* In general, ceramica de la Poiana e la fel cu cea din celelalte 
staţiuni Latime din cimpia romină, precum Piscul Cräsanilor (L An- 
drieşescu, Analele Academisi Romine, mem, sect, ist. ser, HI, tom. IV, 
Bucureşti, 1924, pp. 33 sqġ.; V. Pârvan, Getica, pp. 786 sqq. şi 742) şi 
Tinosul (R. şi Ec- Vulpe, Dacia, | 1924, p, 190 sqq.), dar la Polana se 
găseşte in mult mai mare abundență şi cu tipuri mult mai variate, 15- 
sind posibiNimea unei clasificări mai exacte. 

* L Andrieseseu, op. cit, p: 102 sqq. 


1 e av vasele cu pereți ai ale căror 


LA 


306 „VIAȚA ROMINEASCA 


E i 


poena — 


urnele cu fund ingustat şi cu margini răsfrinte (fig 
4a pi oalele ppi saly Seh strimt si cu © LE 
lol m de fund (fig. 4 g). Toate aceste forme amin- 
tesc tipuri foarte frecvente în epocile neo- şi encolitice din re- 
giunile sud-estice ale Europei !. O asemenea origine tradilio- 
nală amintese si ornamentele acestor vase, consistind din 
proeminențe (fig. 5 d), din briuri în relief (fig. 5 f) şi din 
strialiuni neregulate, lineare, ondulate si în zigzag, incise 


fig. 5, h, à). 

: * Ci mica indigenă lucrată la roată (b 1), care apare 
pentru prima dată în cursul dei a doua Latène, e de 
o tehnică atit de desăvirşită, incit nu poate fi distinsă de ce- 
ramica de import grecească si romană, decit după pasta ce- 
nusie şi după forme, care în eca mai mare parte continuă 
pe cele din categoria a 1, descrisă mai sus. Printre acestea 


trebue remarcată marea frecvență a cupelor cu picior înalt 
şi cu marginea lată răsfrintă (fig. 4 í), care în epoca Latene 
si în primele veacuri ale epocii romane devine tipul cel mai 


al ceramicei getice, In plus, această ceramică 


ri | cpr după modele grecesti si romane de 
ară ra trig A h, i). Ornamentele acestei ceramice stă 
numai în linii lucitoare trase cu un beligas pe pasta uscată 


(fig. 5 g) si din zigzaguri multiple incise cu ajutorul unui 
ieptene (fig. 5 e). 

PI RE A de b ri (b2), greacă si romană, care se gă- 
seşte în toate ultimele trei straturi ale stațiunii, consistă mai 
ales din amfore comune, — dintre care cle mai multe tră- 
dează, prin tortile lor bicilindrice, o origine pontică, — si din 
vase mici, printre care sint de remarcat ceştile si paterele 
vopsite cu roşu, céstile deliene cu podoabe în relief, ciobu- 
rile de văseioare lucrale în terra sigillata, fragmentele pic- 
tate cu ornamente albe si fragmentele smălțuite de epocă ro- 
mană imperială. In aceiaşi categorie trebue menţionat un 
mic vas pictat cu negru, fără decor, cu pereţi foarte solizi gi 
cu mărginea îngroșată (fig, 2 9). pre s 

Din cest rezumat asupra cermmicei, rezultă în general 
că ctul civilizaţiei materiale dela Poiana, a fost, în tot 
cursul evoluţiei sale, același ca și în restul Daciei si mai ales 
în cuprinsul basinului inferior al Dunării. Aceiasi concluzie 
o sugeră studierea eclorlalte obiecte, dintre care unele din 
cele mai caracteristice nu fost pomenite mai sus. cu prilejul 
deseriptiei fazelor cronologice ate stațiunii. În e 
bronz, corespunzăteure primei faze, avem o civilizație de tip 
Montcora-Tinésuls, de caracter dunărean, caracterizată prin 


` Pbidem, pe 99 saq. 

* Ceramica din cel mai vechiu stral de ta Tinosul, pe care o nu- 
misem „eneolitică“ din Upsñ de elemente de datare mai precise (Dn- 
cin, | 1924, p, 190 sqq.), e ta fel cu cea de la Poiana si de la Monteoru. 


_O STAȚIUNE PROTOISTORICA ŞI DACO:ROMANA 307 


numeroase elemente de afinitate egvo-orientalä, uneori chiar 
de import, care ar rezulta din perla de sticlă citată mai sus. 
Pentru fazele H și M, re rie făcute - pănă acum ne-au 
furnizat elemente puține, dar în genere se poate conclude din 
ele continuitatea aceluiași aspect dunărean de inspiraţie me- 
ridională al civilizației dela Poiana. Cit despre ultimele trei 
faze, ele arată evoluţia continuă a unei aceleiași civilizaţii, 
incepind din perioada a M-a Latene până în ultima fază a sta 
țiunii, cătră sfirșitul stăpinirii romane în stinga Dunării, 
Această civilizaţie, sprijinită pe elemente de tradiţie locală, 
prezintă numeroase afinități cu civilizația celtică Latene! 
alături de influente grecesti si romane, care predomină si 
et fi constatate întrun continuu progres dela un strat 
a altul, 

Cele şase faze ale aşezării antice dela Poiana pot fi ela- 
sificate în două grupe: 1* primele trei, continind urme de 
viață omenească foarte rare si 2 ultimele trei, care, dimpotri- 
vă, prezintă o extremă bogăţie de ustfel de urme. In prima 
grupă resturile de locuinţe lipsesc cu desăvirşire. Obiectele 
ce s'au găsit în straturile respective sint izolate sau se referă 
la morminte, Dimpotrivă, în a doun parte urmele si dărimă- 
turile de locuinţe sînt de o frecvență considerabilă. 

De aci nu s'ar putea conclude la o absență a populaţiei 
în timpul primelor două faze, căci în acest caz nu sar putea 
explica mormintele și obiectele găsite in stațiune, si nici im- 
portanta necropolă exterioară din aceiaşi vreme. Adevărata 
explicaţie nu poate fi găsită decit intro remarcabilă dife- 
rență numerică între populația celor trei faze mai vechi ale 
stațiunii si cea din ultimele trei. Populaţia veche, mai putin 
numeroasă, şi-ar fi avut adevarata asezare în partea cea mai 
înaintată a stațiunii, parte dispărulă astăzi în urma croziu- 
urilor produse de lorenții proveniţi din apele de ploi si din 
topiren zâpezilor, agenţi care își continuă și acum opèrn 
„lestrucțivă. Intradevăr. o scurtă examinare a planului actual 
al stațiunii (fig. 1) ne convinge, prin forma lui bizară, — 300 


Staţiurrea de la Sărata-Monteoru e cunosvulă încă de pe vreinen săpă 
tarilor lui Manzik şi ale hui H. Scimidt, cf. Zeitschr. f. &thuoë., 1007, 
p. 998; Prāhisl Zeiischr., XIII XIV, 1920—1921, p 171; C, Schuch 
Lorel, Aleurepa, Berlin, 1426, p. 188 «qu. pl. XXXI, 1—3. Săpăţuri 
mni întinse su fost fâcule în această stațiune în ultimii ani de câträ 
Directiunen Muzeului National de Antichității din Bucuresti. Dările de 
10% ale acestor săpături vor npâreu in mimerele viitoare ale Daciei. 
Eu fel ca şi în celelalte regiuni ule Daciei, despre care cf, V 
Pârvan, La Dacie à l'époque celtique, în UR, de FAcad: dex ingerip 
lions, 1936, p. 86 sqi. (tradus în româneşte în Propilee literare, 1, 16. 
1026, pp 5- P); id, Getica, p 775 sqq- id.; Dacia, An- outline of the 
#örly civilisations of the Carpatho-Danubiun. Countries, Cambridge 
1938, pr, P10 «tre 


208 _:: 7 NIATA ROMINEASGA 2 pt 


m. lungime, paralel cu valea Siretului, pe 5 pănă la 100 mm. 
lăţime, — că ceiace ne-a rămas din vechea aşezare dela Poia- 
na nu reprezintă decit partea periferică, aceia care n'a fost 
locuită în chip intens decit abia cu începere din perioada a 
Il-a Latene. 

In această perioadă si în cele următoare, locuințele, foarte 
dese, uşor de recunoscut după vetrele lor formate din pietris 
şi lut galben ars, erau făcute din lemn si pămînt amestecat 
cu paie, la fel ca în toate celelalte stațiuni pre- şi protoisto- 
rice din Rominia danubiană >. Ceiace e mai interesant, e că 
acest fel de a construi continuă si În vremea romană, Nu 
s'a descoperit la Poiana nici o urmă de clădire de piatră sau 
de cărămidă si nici o urmă de mortar, Unicul fragment de 
cărămidă romană, care sa găsit, pomenit mai sus, nu poale 
constitui încă motivul unei concluzii contrarii. 

Printre diversele urme de locuinte de acest gen, trebue 
să menţionăm resturile unui important depozit de alimente, 
al cărui sol cra acoperit cu o masă enormă de dărimături 
calcinate, printre care sau descoperit zece cuie mari de fier 
(0,25 m. lungime pe 0,03 m. grosime), numeroase fragmente de 
risnite de mină de tip roman si o însemnată cantitate de cio- 
buri de amfore si de alte vase de dimensiuni mari. Trebue 
să menționăm de asemeni. în staţiunea dela Poiana, numeroa- 
sele urme de mici ateliere metalurgice, în care se lucra bron- 
zul şi fierul. 

Mormintele descoperite în interiorul staţiunii sint foarte 
numeroase. Ele apar în toate fazele stațiunii. 

Mormintele de inhumatie aparţin numai primei faze, con- 

rană cu necropola exterioară cu schelete inchircite. În 

a doua fază, în care nu se mai constată nici o urmă de schelel, 

apar urnele cu cenușă funerară. Această situație devine con- 
stantà în tot cursul fazelor următoare pănă la sfirşitul stă- 
pen romane, Numeroasele gropi care traversează stratele 

tène şi romane sint morminte de incineralic: de formă 
conică în Latine Il, de formă cilindrică în perioadele urmă- 
toare. Inhumatia lipseşte în această vreme, la Poiana, cu de- 
săvirşire. Diversele cranii omencsti, ce “au găsit izolate prin- 
tre dărimăturile de locuințe din straturile Latene, nu sinl 
decât trofee de războiu, vestigii ale unui obiceiu foarte râs 
pindit la popoarele semi-barbare din antichitate si practicat 
de asemeni de Geti si de Sciti *. | 


' Pâevan, Getica, pp. 736, 741, 776; Andrieșescu, Dacia, | 1924, pe 
56 sqq.; R. si Ec. Vulpe, Dacia, 1 1924, p- 180 sq.; Vladimir Dum trei 
cu, Dacia, 11 1925, pp. 32 sqq. şi 39 sqaq; Gh. Stefan, Dacia, 1 3925 
p. 139 sqq; ibid., p 385 sq.; V. Christesen, Dacia, I 1925, p. 252 sx 

: In ce priveşte Seiţii, cf. Herodot, IV, 64—65, Cit despre Geti, # 
se vedea reliefele de pe columna traianä, K, Lehman-Hartleben, DIE 
Trajanssăule, Berlin-Leïpzig, 1926, pl. 15, XXV, 


O STAȚIUNE PROTOISTORICA SI DACO-ROMANA 308 
Fortificația aşezării dela Poiana era formată aproape ex- 
clusiv din elemente naturale. Izolarea sa, asigurată in cea mai 
mare parte prin ripi inalte si inaccesibile, era complectată 
cüträ Est printr'o vălcea naturală. dincolo de care, la citeva 
sute de metri spre nord de satul Poiana, se întinde şi acum 
o pădure mare şi deasă. Fără îndoială această apărare natu- 
rală a fost multă vreme considerată ca suficientă, avind în 
vedere că în tot cursul primelor patru faze ale stațiunii, nu i 
s'a adus nici o ameliorare artificială. Abia in cursul fazei a 
V-a s'a construit un val de lut galben, fără palisadă, databil 
pe la începutul primului secol d. Chr., cum reiese dintr'un 
mic tezaur de circa 150 monete republicane si augustee gă- 
site la bază. 

Resturile vieţii intense care a existat la Poiana în vre- 
murile antice, nu se märginese numai la suprafata stațiunii, 
Ele se găsesc räspindite împrejurul acesteia pe o foarte mare 
intindere, În afară de necropola pomenită mai sus, din epo- 
ca de bronz, si în afară de nenumăratele cioburi şi obiecte 
mărumte de metal ce se descopăr aproape zilnic în viile din 
imprejurimi, trebue să menționăm un grup de cîteva movile 
la aproximativ 1 kilometru la Nord de staţiune. Unul din a- 
cești tumuli, săpat de noi, conținea un mormint de incinera- 
tie de epocă romană, inconjurat de resturi de birne goase si 
de o coroană de pietriș. Trebue să cităm de asemeni, ca mo- 
nument important în regiunea staţiunii dela Poiana, marele 
val roman de pământ, care, începînd de pe malul Siretului, 
in dreptul Adiudului, la circa 10 kilometri la nord de Poiana. 
traversează toată Moldova meridională până la Foltesti pe 
Ste de unde trece rară topite spre Est pentru a se opri la 
Mare în apropiere de Tătărești å > - 
rest Se DI ești (Tatar Bunar) în regiunea 
„Din scurta expunere archeologică de pănă aci asupra sta- 
tiunii dela Poiana, reținem următoarele rezultate, care pol 
servi la definirea acestei stațiuni din punct de vedere istoric: 
Sc j Stațiunea dela Poiana, situată în regiunea confluenței 
| rotușului cu Siretul, adică la un punct foarte important al 
cclui mai direct drum dintre Dacia transalpinä si gurile Du- 
nārii*, e unul din cele mai remarcabile centre protoistorice 
din Moldova de jos. 


€. Schuchhardt, Wälle uad Chausseen in südlichen und ôstli- 
chen Dacien, în Arch, epigr- Mitteil. aus Oesterreich-Uuçgarn, IX 1885, 
p. 202 sqq.; Pârvan, Castrul de la Poiana, p. 47. 

> Id., Castrul de la Poiana, pp. 27 sqq. şi 37; id., Incepulurile 
pieli romane la gurile Dunării, Bucureşti 1923, p. 42 squ.; id., Dacta, 
Cambridge, p. 192 sq. In ce privește importanța economică a acestui 
drum în epoca romană cf şi V. Christescu, Viaja economică in Dacia 
romană, Piteşti 1929, pp. 97 sq, 101 sq, 106. 


310 _ = MITA ROMII RASCA 


2, Ea a avut o existență aproape continuă, incepind de pe 
la 1600 inainte de Chr. e „ne € anul 200 d. Chr. 

3. A fost locuită în tot.acest timp de o populație mereu a- 
ceiaşi, avind în chip constant o civilizaţie comună cu restul 
statiunilor din Dacia. ceai 

4, In această lungă evoluţie se pot distinge sase faze, in- 
dicînd tot atitea mari evenimente din istoria staţiunii. Fiecare 
din aceste faze a sfirsil prinir'o distrugere totală a aşezării, 
a cărei refacere a urmat în general la mici intervale. Se pare 
totuşi, — cel pi după rezultatele obţinute până acum, — 
că, între fazele şi IV, hiatul a durat ceva mai mult. 

"5. Ultimele straturi şi mai samă cel corespunzător fa- 
zei a Vl-a, atestă în chip sigur prezența Romanilor. E drept 


că locuinţele făcute după felul roman lipsesc cu desävirsire, 


tot cum li inscripțiile, precum se constată si lip- 
sa aaia e m er sau de piatră; însă bogăţia si va- 


rietatea obiectelor romane de tot felul şi chiar a obiectelor de 
caracter religios, sint atit de mari, incit € imposibil să le 
atribuim unei simple influențe comerciale indirecte. Domi- 
natia romană a existat la rea ne a erei, de sigur, mea 
un caracter clientelar, redueindu-se la o mică garnizoană de 
trupe de a doua mină tinind ordinea în mijlocul unui insem- 
nat centru ind intrat mai mult sau mai putin de bună 
voje în alianța Romei. De altfel, această dominație se impu- 
nea în chip necesar din pricina marelui val Adjud-Foltesti- 
Marea Neagră, căruia staţiunea dela Poiana îi servea ca în- 
tăritură de flanc. K i 4 

6. Caracterul indigen al staţiunii a persistat pănă la 


In ce priveşte tratarea principalelor chestiuni istorice 
sugerate de aceste concluzii archeologice, vom avea prilejul 
so facem într'unul din numerele viitoare ale acestei reviste. 


Radu Vulpe 


st | 


| 


Cronica literară 


Comemorârile Romantismului 


Cu prilejul centenarului romantismului sau făcut multe 
corectări, s'au plătit multe nedreptäli, sau hărăzit multe așa 
zise „reparajiuni” diferitelor personalităţi din jurul epocii 
lui 1830. „Oamenii din toate vremurile, zice Alain în una din 

unicele sale schiţe ce poartă numele de „Propos d'Alain“, se 
incăpăținează si pe urmă dintr'o dată iartă. Se opun cu indä- 
rătnicie oarbă şi apoi înțeleg; intră în luptă si apoi renunţă. 
Uită sau îşi aduc aminte după gestul pe care lac” t.. 

Romantismul pe care-l prăznueşie azi Europa, si mai 
ales Franţa, cu atita fast si pietate, e acelaşi despre care Sainte- 
Beuve zice, in cartea sa asupra lui Prudhon: „EI (adică Prud- 
hon) nu se înşeală asupra fondului acestei mari orgii litera- 
re, subt semnul căreia s'au petrecut ultimii ani ai domniei de 
18 ani, asupra imensului sarlatanism care sa desfăşurat cu 
neruşinare în acele vremuri, asupra acelei ambiţii neînfri- 
nate a oamenilor de litere, care-şi dăruiau ei singuri primele 
locuri în lumea lor, intetiti deopotrivă de lăcomia lucrativă 
si dragostea zgomotoasei faime”, lată deci o reparaţie pen- 
tru o epocă întreagă în comemorările din prezent, 

Dar una din „reparațiunile” cele mai caracteristice pen- 
tru cciace înseamnă „valoarea” judecăților noastre estetice 
și esența sentintelor noastre elice, în faţa „gustului” despre 
care vorbeşte Alain, gestul comemorării si al cultului de azi 
ea fără indoialä comemorarea lui Chateaubriand la Com- 

rg. 

Este vorba aci nu numai de „un gest” pios fată de rolul 
pe care „René l-a avut în romantismul francez, ci de o „re- 
staurare critică” cum se exprimă autorul unui articol din 
„Nouvelles Littéraires", in care este darea de samă a cere- 
moniei. Aflăm că există o societate Chateaubriand care prin 
lucrärile sale recente tinde să ne redea un Chateaubriand 
subt un unghiu de privire cu totul diferit de acel în care ne-a 
«deprins a-l vedea o critică aspră, timp de o sută de ani, și 
mai ales, acea analiză colorată, pătrunzătoare, plină de fine- 
tā, si de causticitate subt aparența mieroasă a unei simple 


31? VIAȚA ROMINEASCA 


bonomii, făcută de martorul vieţii lui René si criticul perse- 
verent al operei sale, Sainte-Beuve. 

Vorbind de memoriile d-nei de Récamier, nu se poate 
opri să constate că cei mai binevoitori pentru personalitatea 
acestei femei, care a fost „un model de frumusetä si de bu- 
nătate”, sint de părere că a dat prea mult loc „interioarei şi 
inevitabilei“ persoane a lui Chateaubriand, în cartea sa. 
Prea îi aduce aminte această carte de locul ocupat în acel 
„colţ de lume atit de impodobit si de incintätor”, care era 
salonul d-nei de Récamier si în care chiar cel care venea pen- 
tru prima oară băga de samă că „regele de acolo, zeul mi- 
cului templu, în ultimii ani, era Chateaubriand”. Poate că se 
simte aci si în tot ce a soris Sainte-Beuve prezența unei invidii 
ascunse şi ceva din acele „Poisons” pe care le-a peus fica- 
tul său. far ca criticul să bage de samă, dar cite trăsături 
juste şi observaţii sagace, pe care nu le mai poţi uita cind ro- 
stesti numele lui Chateaubriend, pentrucă nu cred să fie 
multi care-i mai recitesc operele. lată citeva din aceste mňe- 
strite pagini: 

r trebui, de sigur, să fie cineva ingrat să nu recunoas- 
că, atunci cind a avut onoarea să-l întilnească adesea întrun 
cere pe ales, și să nu spună de cite ori La văzut natural, a- 
mabil, uşor, cloquent, chiar bonom; dar de îndată ce inter- 
venea publicul, de îndată ce pătrundeau pasiunile din afară 
pon cea mai subtiricä Se rit și se simlea cel mai mic su- 

u de contrarietate, totul se schimba; chipul se acrea, dis- 
poziția sufletească se schimba“. Acesta e omul de societate. 
Omul pole se desemnează de la sine în memoriile d-nei de 
Récamiér şi mai ales în corespondenţă. „Niciodată mulfñ- 
mit, zice Sainte-Beuve, totdeauna gata să rupă orice a ince- 
put, fiind sätul a doua zi pănă peste cap (de cent pieds au- 
dessus de la tête). Vroia tot, dar nu-şi bătea capul cu nimic, 
totdeauna pin de milă si dispret pentru prietenii lui bielii 
lui prietent (eum le zice), crez d că toate sacrificiile sint nu- 
mai de partea lui si plingindu-se mercu de ingratitudinea ce- 
lorlalti, ca si cînd numai el ar fi făcut totul”. 

După reintrarea lui în diplomaţie, 1823, d-na de Reca- 
mier, trebui să se expatrieze la Roma, pentru că Chateau- 
briand, mai exaltat, mai îmbătat de sucees decit oricind, mai 
ales după triumful războiului în Spania, nu ar mai fi putut 
răminea prietenul acestei femei, ce nu putea suporta atmos- 
fera furtunoasă a unui om nebun de ambiţie si pornit a-şi 
cheltui ultimele clanuri de tinerejă fără nici un fel de pu- 
doare sau consideraţie pentru delicata şi credincioasa lui a- 
mică. Fragmentele din corespondenţa lui cu d-na de Récamier 
sint alese de Sainte-Beuve cu o artă care face să reiasä toate 
umbrele portretului. 

„Sa spus că fumul tămiii mi s'a suit ta cap; vino şi vel 


LA 
CRONICA LITERARA 315 
vedea; mi-a făcut cu totul alt efect. Marele meu € p 
că nu mă îmbală nimic; aş fi mai bun dacă is S cea 
prinde de ceva. Nu sint nesimţitor văzind Franţa atit de 
considerată in afară şi atit de prosperă inläuntru si gindind 
că gloria şi norocul patriei mele datează de la intrarea mea 
in minister; dar dacă-mi scoti această satisfacţie de om cum 
se cade, nu mai rămîne decit plictiseală, oboseală de toate 
disprețul pentru oameni, care a crescut mult si dorul de a 
muri departe de zgomot, într'un colţ uitat de lume, iată efec- 
tele tămierii”. 

EL observă Sainte-Beuve, cu accesele lui de ambiţie, ce 
nu se pol ascunde, el cu dorințele lui aprige, el, care tocmai 
in acele vremuri o făcea pe d-na de Récamier să sufere din 
cauza unei prea drägute şi spirituale cuconite tinere, cu 
multă trecere la ministerul de Externe, el vorbeşte de câlu- 
gărie şi de un colţ uitat de lume în care să moară singur !.. 
sa pati Sr gone politie, e prea om politie ca să fie un 
comeiliabile l re în care se luptă mereu tendințele ire- 
. H. Le Savoureux caută să explice lunga defavoare 
în. cars a zăcut adoratul René, după moartea sa, în opinia pu- 
SE N moop prin re pom si religioase. Dacă reluium 

colele scrise de Sainte-Beuve imedi i 
celor prime opt volume din Mémoires pote ani parin 
catin pee Von și grea refuz îşi are alte cauze mai 

diverse. Curind după a ariția i ope 

blicul a reacţionat în masă : pesta eri a pă al ardă 
sia morală a fost mai ales aceia care a predominat, Şi azi este 
primul izvor al dizgratiei. In primul loc, atitia oameni în 
viaţă erau judecați acolo fără nici o indulgență, pe cind par- 
tea cea frumoasă si-o atribue lui, fără nici un fel de discreți- 
une, Apoi sint acolo patimi, ranchiune, dorința de răzbunare 
a unui om politie pâtimas si minios, care polemizează şi du- 
pă moarte: nu lipsesc nici aprecierile de o brutalitate crudă 
asupra seriitorilor contemporani. Mai mult decit atit: foarte 
multi dintre scriitorii însemnați eu epitete si calificări din 
cele mai aspre şi mai dispretuitoare, au fost apologiati altă- 
dată în articolele pe care „Penchanteur“ le-a seris cînd era 
in viaţă. lată ce serie despre Chamfort, îndată după moartea 
part Spor văzut adesea lu Ginguené, şi de multe ori 
wwa făcut să petrec clipe fericite, întrun i 

cind consimţea sä ia i în familia nea p an Pepe 
acea plăcere respectuoasă pe care o resimţi cînd asculti pe un 
om de litere su erior“, lar în memorii, atit el cit si Gin- 
guené sint zugrăviți cu un mare talent, dar şi cu o feroce 
datata, în Sa 4 false si cetomniouse. 

upă ce mărturisește delectarea cu ca itit S in- 

tele tinărului Werther de Goethe si influenţa res provine 


MD : -- 
É 


04 ____NIATA ROMINEASGA — - TSE 
éveri i tirziu, 
avut-o asupra sa Les Réveries ale lui Rousseau, ma it, 
in Défense du „Génie du Christanisme”, se exprimă sat 
„J. J. Rousseau este acela care a introdus intäia oară p | 
noi aceste visări alit de dezastruoase gi vinovate... Romanul 
lui Werther a dezvoltat mai tirziu germenul acestei otrăvi...” 
Despre ucenicii lui in literatură se exprimă cu batjocură şi 
îi caricaturează, încheind cu următoarele cuvinte: „Dacă 
René n'ar exista, nu l-aş mai serie; dacă mi-ar sta în putință 
de a-l distruge, Las distruge. O familie de René poeli si René 
prozatori forfotese; nu se mai aud decit fraze ttoguitqare pi 
descusute...* Lui Byron îi reproşează că l-a imitat fără să 
facă cinstea de a-l numi. D-nei de Staël, care a publicat în 
1800 lucrarea sa : „La littérature considerée dans ses rapports 
avec la Société", si în care mu l-a pomenit fiindcă la acea 
epocă era încă necunoscut, este atacată pe tema invidiei pen- 
ceastă uitare! à 
T în toate memoriile acestea omul se dovedeşte de o vani- 
tate copilăroasă, mereu se compară cu alții pentru a se găsi 
superior, a se dovedi victimă a ncdreplätilor si a face pe ge- 
nerosul. Antipatia pentru om s'a räsfrint fără îndoială si asu- 
pra seriitorului. Chateaubriand nu este sincer decit fără vois 
lui şi tocmai contrazicerea aceasta între ceiace vrea să pans 
şi ceiace se trădează a fi în te, în corespondenţă şi în 
memorii, amestecul acesta dintre diferitele roluri oficiale pe 
care le-a jucat rind pe rind şi naiva etalare a naturii 
lui adevărate, printre atitea atitudini contrarii și păreri: cona 
tradictorii, a displăcut profund opiniei publice din țara mi 
Or, Le Savoureux afirmă tocmai contrariul; „căci, zice € 


i in opera lui Chateaubriand este că gāsim in 
popii acelei mp, de acțiune şi de poezie 


+ 


Din memorii însă, tocmai această „lipsă“ de unitate a pers 
ităţii izbeste în mod neplăcut. De pildă: Este el oare 
az erei şi de catolic cum pretinde Le Savoureux 7 


i necontenit „Comme je ne crois en rien, excepté en re- 
= că ds ina aducindu-si aminte că poemul sa re- 
ligios a fost atacat si criticat pe tema ortodoxici, 2 mă 
intrun loc: „Şi nu sa văzul oare cr se Hg à om EHAR 
ï rvici u-le - 

cărora le-am făcut anus se ent e 


t pe acei care, in frunte eu Bédier, au atacat pe Cha 
lesubriand în vremurile mai nouă, considerîndu-l ca pe u 
„mythoman“ in povestirile sale de călătorii, mincinos în m : 
moriile sale, retoric plagiator in restul operei, nu făceau de 


2 ____ = CRONICA LITERARA 35 
să confirme prin documente impresia gencralä reprodusă, 
amplificată şi comentată de Sainte-Beuve si care sună asl- 
fel : „El substitue mai mult sau mai puțin sentimentele care 
şi le atribue în clipa în care serie, în locul celor pe care le 
resimțea în realitate în clipa pe care o povesteşte“, Si con- 
chide printr'un eufemism: „literatul se pune în locul adevü- 
rului prim“! 

Sorbonarzii îl găsesc sărac în idei, dar iată Si părerea 
lui Sainte-Beuve: „e greu, in multe cazuri de găsit firul foarte 
usor care mia vi o idee cu o amintire“; „vintul suflă si te tre- 
zesti deodată la celalt capăt al orizontului“. 

Sorbonarzii îl prezintă ca pe un orgolios patologie, si 
nu fac și aci decit să confirme opinia uenerală ul cărei ecou 
era Sainte-Beuve, care citează exemple, trăsături tipice, ob- 
servaţii de clinică: „O personalitate care se vaită că e deza- 
măgită și care se priveşte ca centrul oricărui lucru, care 
se compară cu tot ce intilneste mai mare în calea lui spre a 
se măsura si a se dovedi egal si care-şi pune în fiecare clipă 
intrebarea: „Ce sar fi făcut secolul acesta fără scrierile 
mele?" Apoi, întrun loc în memorii, după ce a vorbit dum- 
nezeește de Grecia şi de Fénelon, exclamă: „Dacă Napolcon 
a isprăvit repede cu regii, ar fi avut de furcă cu mine!“. 

Dar iată a sosit comemorarea dela Combourg si d. la 
Savoureux exclamă: ceiace e extraordinar e că toti, dar ab. 
solut toţi, subt formule deosebite pe care le inspiră obiceiu- 
rile profesionale, deputați, senatori, primari, sorbonarzi, aca- 
demiciani, celebrează întrun singur glas calităţile morale yi 
intelectuale ale lui Chateaubriand! „Schimbare totală, schim- 
bare imposibilă si care sa făcut nu încetul cu încetul, ci din 
tro dată”! Curios aspect al atitudinilor omenirii care au păs- 
trat atit de intact instinctul de comportare al animalelor! Să 
nu pe miräm deci dacă după această comemorare, societates 
pro Chateaubriand, care numără printre membrii săi un Her- 
riot, un Victor Giraud, un Julien Benda, un H, See, un Mar- 
tin Chauffier, prea inteligentul autor al rubricii „Prise de 
vues" din „Nouvelles littéraires“, va pune stăpinire pe opinia 
literară din Franța, după această cîntată comemorare. 

drept vorbind, însă, noi cei care nu am fost provocali 
a „face gestul“, va trebui să răminem tot la părerea lui Sainte- 
Beuve asupra marelui seriilor: 

„Intre diversele portrete sau statui pe care a încercat a 
le da despre el, Chateaubriand, n'a izbutit decit o singură 
operă perfectă, un ideal al lui insusi, în care calităţi si de- 


fecte ne apar prinse la timp şi fixate într'o atitudine nemu- 
ritoare : René.” 


Izabela Sadoveanu 


Cronica teatrală 


In vara acestui an, chestia de căpetenie, — care a preo- 
cupat toate cercurile: teatrale, literare, gazetäresti, politice, 
negustoreşti, industriale, ete., — a fost reforma teatrului. 

Faţă de marile subvenţii acordate de stat Teatrelor Na- 
tionale, punind alături rezultatele minime, — legiuitorul s'a 

mercializare, à 
mer ră ra de ire er SR bee de sarcini. Şi cre- 

p aceasta era părerea cea justă. à 7 
= n Teatrele Nationale s'au transformat cu anii în azil 
pentru clientela politică şi sentimentală a bărbaţilor de stat 
— care n'au cînd rezolva hirtiile urgente, dar găsesc timp 
destul... pentru a asculta în budua actrițelor revendicări 

ri şi defeuri, À 3 
că à at n erau trecute în repertoriu după criterii À gere 
sau după „lucrătura” diverselor comitete — printr'o Leg 
vărată campanie electorală ca subt regim cenzitar, autorii o- 
perind cu toată familia si prin toate resursele. 

Distribuţia rolurilor se făcea în același fel: nu mulfu- 
mită talentului — ci prin puterea de rezistență a actorilor şi 
prin lipsa de rezistenţă a actriţelor. A 

Artiştii buni, dar a se — care mi LA ien hi mecs- 

i intrigilor din culise — nu ju A 
a unui rol depindea de multe ei de faptul — 
că un actor a adus la timp servitoare directorului de scenă 
sau a împrumutat pe regisor cu o sumă nereversibilă, 

lar distribuția rolurilor de femei era o operație si mai 
complicată. Se făcea un adevărat plan de luptă — după nory i 
mele strategiei şi ale tacticei. Unei artiste i se dădea robul, de 


formă — şi i se retrăgea după citeva repetiții. Actriţa cu un | 


sas A] 
rotector mai înalt lua roul mai important. Dacă o actriţă M 
„Para amor” c'un simplu figurant, și nu cu directorul teatru- w 


lui, — sa isprăvit:-ea nu putea avea, chiar cu talent de pri- | 


mul rang, decit rol de subretä. | 
Apoi teatrul este o instituţie conservatoare. Acolo se res 


E _____ CRONICA TEATRALA _ an 


pectă tradiţia. Actriţa care a jucat acum trei decenii rolul de 
fetiță — îl joacă si acum cu bärbia căzută si cu oasele ri- 
dicate., 

Şi încă ceva: dacă o artistă a fost pe vremuri amanta vre- 
unui ministru dintr'un cabinet de concentrare conservatoro- 
junimist, — ea se bucură si astăzi de prestigiul trecutului. In 
teatru există cultul costumelor de epocă, 

După distribuţia rolurilor — făcută cu multe intervenții, 
lacrimi, telefoane, cărţi de vizită, peignioare sfisiate, ete. — 
incepea interpretarea, punerea la punct a ansamblului si aşa 
măi departe... 

Fiecare actor doreşte să joace după capul lui, să se Im- 
brace cum vrea... să circule pe scenă conform capriciului său 
— pentru scoaterea personalităţii sale în relief şi pentru pu- 
nerea în umbră a partenerului sau a partenerei... dacă se 
poale chiar a scenei, a trupei si a universului intreg! 

Am asistat la spectacole hidoase la Teatrul Naţional din 
Bucureşti, Am văzut actrițe de 25 de ani, jucând rolul de 
mame; iar fiicele lor nu ceșiseră încă lu pensie decât mulju- 
mită falsilicării actului de naștere. 

Am auzit tirade spuse cu glas tare— tirade care, pe toute 
scenele din lume, se spun in șoaptă,.. dacă nu pentru alt mo- 
tiv, cel puţin din respect față de indicatia autorului trecută 
intre paranteze. ' 

Am väzut spectacole, in care actorii jucau halandala — 
fiecare infelegind altfel piesa si interpretind altfel rolul. Nici 
tonul nu era acelaşi. Aveai impresia că pe scenă s'au adunat 

actori care au jucat piesa în diferite tealre, și care — fără 
nici o repetiţie pentru fixarea notei comune — fuseseră îm- 
pinsi dela spate dintre culise la rampă. 

Pentru menţinerea stalu-quo-ului, actorii si actrițele — 
faţă de proectul concesionării — şi-au mobilizat forţele. Au 
intrat în funcţiune cabinetele de frumusefä și aparatele pen- 
tru redresarea tinereţelor în declin. Au acţionat seenele ac- 
tuale de dragoste. Au palpitat amintirile... 

lar guvernul care rezistase coaliției partidelor de opozi- 
ţie, care tinuse piept crizei mondiale — era cit pe ce să fie 
răsturnat de ofensiva oamenilor şi temelor de teatru. 

Spre a se evita o criză de guvern, însuşi primul ministru 
s'a întreținut cu interpretele marilor eroine şi — cu toată gla- 
ciala-i putere de opunere — a cedat... Teatrele Naţionale n'au 
fost concesionate, 

In ultimul moment, reprezentanții patriotismului şi ai 
culturii naţionale au găsit chiar puternice accente în Corpu- 
rile Legiuitoare — astfel că reforma teatrului, modificată în 
starea-i de ante-procct si de proect, a suferit amendări și "n 
clipa de-a deveni lege. 

S'a găsit o soluție medie — care pune de acord contabili- 


* 


re 


31 VIAȚA ROMINEASCA 


tatea de instituție comercializată, cu subvenţiile şi cu prepon- 
derenta sentimentalismului politic. 

Şi atunci subt noua lege, cu nou-i regulament (care o- 

e dormitul în teatru, armonizează epoca gravidităţii ac- 
triţelor cu rolul Julietei şi prescrie portul mustätilor si al co- 
stumelor), — lucrurile au rămas în aceiaşi situație. 

Stagiunea Teatrului Național sa deschis tot cu SN gere 
dra” o piesă a d-lui ora Mu pea Ke noi acum 

i si iscătită, ni se pure, de m. on i s 

ig Due i lorga Sir fi om politic de-o independență feroce 
(orice atenție aprobată de guvern nu-i temperează impetuo- 
zitatea), — operele d-sale teatrale ar fi fost trimise direct la 
analele a cui 


Aşa as. 
càlași sistem continuă la Teatrul Național nu nu- 
ai te AIGA piesdlor, dar şi 'n repartiţia de roluri, cayi 


n văzut de pildă „Revizorul” lui Gogol. Piesa a fost ca- 
PE Si re avem un document din purtea autorului. 
care cere să nu i se caricaturizeze operele şi care spune că 
actorul ce i-ar călca Tonn, Revi arăta priu aceasta că nu 


je de toc piesa, Totusi „Re ” a fost caricaturizat. 
pe à al terme in te cu d. Sirbu, ar fi putut da o 
reprezentaţie aleasă. Si n'ar fi fost greu de loc: întrucât im- 
prejurările şi personagile din Rusia veche parcä-s ecle 
dela noi... 


Cu totul alta este situaţia teatrelor particulare, Stăpinii s 
acestor teatre pun în afacere buni, De-acein ei nu pot fi a- 


mabili cu lumea tică — pe propriul lor buzimar, Și nici 
aventurile nu se m ice In teatru decit atunei, cind talen- 
tul concordă cu simpatia, Altfel, stăpinul unui teatru parlieu- 
lar este nevoit să-și țină prietena în afară de rampă — an- 
era la casă pentru întreprindere bani destui, y compris 
onorarul prietenei cu velelăţi teatrale. | 

Si alegerea pieselor, şi distribuţia, şi interpretarea — sinl 
mai rezonabil făcute la teatrele particulare. 

Chiar dacă uncori piesa cade, vina mo poartă contin- 


gentele politice — ci greşitu apreciere a gustului public sau n 


alitätilor piesei, 
j d Neue însă distribuția si interpretarea, teatrele par- 
liculare sint pe primul plan. } A 

~ Pe lingă ile elemente ale acestor teatre (nimeni pare 


ă jeze un actor prosi, aură de stat), — proprietarii, 
uit de meserie, şi directorii de secnă plusează pe fiecare 
artist 1a locul său si scoate dintrinsul maximum de artă po- 


sibil întrun ansamblu perfect. er a 
‘Altfel, teatrul ar merge prosi, proprietarii și-ar pierde 


rolul de „umoreză” o actriţă talentată, care, « 


la d. Timică, 
ssbrictate, 


d: CRONICA TEATRALA 41 
paralele, iar actorii, regizorii si directorii de scenă ar pleca 
la primblare... în lipsa statului, capabil să suporte si defici- 
tele dramatice. 

Din acest punct de vedere, Teatrele „Ventura” şi „Regina 
Maria” uu pot ridica nici o obiecţie. 

Chiar cind aceste teatre wau un artist la înălțimea ro- 
lului, ca Teatrul Regina Maria o artistă pentru rolul luditei, 
— direcția de scenă știe să stilizeze astfel interpretarea, incit 
publicul să nu fie jiguit. Dimpotrivă clriar, un artist inc- 
«diocru — intro creație săvirşită cu mult studiu si cu multă 
muncă — poate avea uneori mai dese aplauze decit un 
actor titentat, dar neconstiincios. 

__ Tentrele particulare au tol interesul să lanseze talente 
Unere, care — sitbt o pricepută direcţie de scenă si jucind a- 
proupe în fiecare seară — se pol afirma si po! progresa ver- 
Liginos, 

Teatrul Regina Maria ne-a dat un strălucit exemplu cu 
d-ra Antonova, care s'a desvoltat rol cu rol — izbutind in 
roaba din „„Judit” să facă o creație plină de viaţă. Roaba d-rei 
Antonova — pătimaşă, de-o simplă si seducătoare cochetärie 
— a intrat în rindul celor mai reusite roluri văzute de noi în 
cursul acestei stagiuni. 

Oricit de buni artişti ar fi d-na Sturdza si d-nii Mano- 
leseu, Maximilian, Slorin si Bulandra, — ci nu pot juca 
toate rolurile. Apoi publicul vrea mereu ceva nou, 

De-uceia artiștii vechi. în aceste teatre, se reinouse in- 
Iruna — știind că statul lor de pintă en buzunarul publicului 
spectator. 

Chiar cind picsa nu-i bine aleasă, ne face o plăcere sr- 
tistică însăşi interpretarea — jocul ficcäruia în parte şi an 
samblul fixat unitar. 

Casi Teatrul Regina Maria, Teatrul Ventura are personal 
de talent şi mai ales o conducere pricepută si energică. D, 
Victor lon Popa, directorul de seenă, e un colaborator, nu 
simplu executant, Piesele puse în scenă de d-su formează un 
lot armonie, Li se crează — fiecăreia — o atmosferā aparte, 
exact adaplată textului, lar actorii sint purtaţi pe scenă de 
ucoinşi baghetă magică a realității. 

La ultima reprezentaţie: „Grand Hôtel" şi „Cind doi se 
ccartă”, — am remarcat perfecta execuţie teatrală de pildă a 
secnei dinti”un restaurant: fiecare chelner trăia, Nu era ni- 
mie artificial, Nici un ton în descordantä cu ansamblul. 

In amindouă piesele, artiştii dela cei mui slabi si până 

— actor de mare tulceni, plin de naturaleţă si de 
si oare în rolurile de bătrân nu-i întrecut de ni- 


meni, — ut jucat cu vervă, cu bogăţie de expresie în intonatii, 
gesturi si mimică, 


„320 VIAȚA ROMINEASCA i 


? rii tineri care se manifestă acum, şi in afară 
de artiştii Argens ar și cu s de iniţiativă veniţi din Tap 
Naționale, — chiar narii scenei oficiale, ace PAZĂ n 
ine in plină vigoare, sint atraşi de teatrele paruen sai | 
| Astfel d. I. Morţun, ieşit de curind la pensie dela Teatrul 
Naţional, se va angaja — cum se anunță — întrun teatru par 


n i £ at de 
u prilejul ieşirii d-sale la pensie, presa sa ocupa! M 
in (ent qu de fin și delicat — care a ve spl a 
leria teatrului nostru cu creaţii desăvârșite, inimita i 
„unice ca Zeli r. i S A 
eain Naţional à at chiar o reprezentaţie de veti 
re, eu „Omul si Mirţoaga”. Dar reprezentatia n'a ma mt 
De ce? D. Morţun a revenit asupra pensiei? Sau teatru 4 
revenit asupra reprezentatiei — socotind că d. perde at 
de modest, ar fi fost dezagreabil impresionat de zarva din ju 
ru-i cu caracter oarecum electoral. 


M. Sevastos 


Cronica engleză 


Cultara engleză 
J 


\ Pentru observatorul mai zelos, cultura «engleză are o fas- 
cinalie neobișnuită... Ea nu există! 

Valorile spirituale continentale ţipă cuvintul cultură. Oa- 
menii inu zeiţa în braţe, o poartă cu ei pe stradă, la cafenea, 
în piaţă, în vagon-restaurant. Elixir şi panage, ei se mintue 
si obilează prin ea; şi-şi spală zilnic creerul cu ea, ca cei 
vechi cu sensul eleborei de Anticyra, ca să-l „eruțe de orice 
alteratie si păcătoasă habitudine”... » 

In Anglia, zeiţa e o belle au bois dormant, o zinā care-si 
aşteaptă incă Făt-Frumosul s'o trezească... Pimă atunci, un 
zmeu cu numele de filistinism o va ţine sub! toate zăvoarele 
întunerecului, 

„Im ochii celor mai multi, Englezul € întradevăr tipul an- 
tiçultural, Păcatul, pesemne, provine din lipsa lui aproape to- 
tală de idei generale. Tocqueville * nu-l face, din acest punet 
de vedere, inferior pănă si Americanului? 

ela acesta si pănă la Sombart:, care refuză „poporu- 
lui de negustori” orice valori spirituale si îi acordă numai 
două „ersatzuri” ale acestora: confortul şi sportul, opinia ce 
aproape generală că Englezul e un filistin brutal, excentric și 
trufas, refractar ideilor, nesuscep#bil chiar de sentimente. 

Și nu trebue să mergem numai la streini spre a o găsi. 

n Matthew Arnold, mentor cultural al țării sale, victo- 
rian serios şi cumpănit, culegea la 1869, în cartea Culture and 
Anarchy, faimoasele sale eseuri din Cormnhil! Magazine, în 
care împarte societatea engleză in trei, atât de puţin promi- 
fätoare, clase: Barbarii (Aristocraţia), Filistinii (Burghezia) 


à | De la Démocraite en Amérique, ed. 1833, pag, 1-14. 
+ Händler und Helden, ed, 1915, pag. 49—50. 


VIATA ROMINEASCA 
si Plebea. Aceasta cu multă stringere de inimă si mult dor 
de mai bine pentru neamul său... 

De atunci pănă azi, printre cei mai mari scriitori engleji 
găsim şi pe cei mai inversunati critici ai filistinismului bri- 


tanic. 

Procesul începe dela idealistii Carlyle şi Ruskin, ca să 
lăsăm la o e pe romancierii victorieni din linia Dickens, 
Thackeray, sau Gissing, care critică, e drept, mai mult 
inegalitätile sociale, legi, instituţii, închisori, cruzimi engleze, 
dar nu se lasă mai puţin revoltați de prejudecățile de clasă 
si, mai ales, de opacitatea si ingustimea mentalitätii engleze. 

Un Meredith, in romane ca The Egoist, critică impermea- 
pilitatea britanică şi opune în genere ireductibilului si inal- 
terabilului John Bull, cuirasat de prejudecăţi, ideia, care 
imlädie şi înviorează, 

Printre marii moderni în viaţă, un ponderat ca John 
Galsworthy nu se poate abline de a biciui pe „Fariseii Insu- 
lari“, cu care-si botează chiar un roman, in care un erou car- 
dinal spune că preferă să „cucerească decit să se "ndoiaseă” 
— să posedeze, adică, decit să înțeleagă. 

lar Wells, în romanele sale de anticipări stin{ifico-s0- 
ciale, ca şi în opera sa jurnalistică, se simte dator, cum re- 
marcă si Cazamian, să-si facă neamul atent asupra unui vii- 
tor în care lupta internațională se va da pe valori intelectu- 
ale, teren pe care ră 

e Moore, gar, arsa cinic, romancierul hipersensi- 
tat; si după dinsul, o întreagă ple- 


rd Shaw le dă contra ortăre- 


cii teatrale, pe care Berna ul 
British stupidity 


telor încă inebranlabile a ceiace el numește 


(dobitocia britanică) ?... S 
Să mai citām pugilisti de ultimă oră? lată pe Clive Bell, 


critic iscusit de artă moravuri. Acesta, după ce în British 
Freedom (Despre rtatea Britanică), pu licată în 1925. 
socoteste pe Englez un neam mai îngust la minte si mai m 
pa liber Fecit sclavul roman — în recenta sa lucrare: C pi- 
ization (1928), aducind tot felul de incriminäri culturii eră 


Subt atare auspicii, cam greu să te intereseze cultura engleză. 
Ca să scapi de frontul acesta ac asediatori, îți tr 
vărat tur de forţă... la să-l încercăm, şi să nenchipuim că 
printr'un cataclism oarecare — cám ca cel ce a amenințat 
omenirea în 1914-1919 — Europa cu întreaga ei civilizație ar 


CRONICA ENGLEZĂ 3e 
324 
cădea la fund şi că în locul ei p 
s'ar Ferg cu pameni noi SE oo ps Por e Ca 
= cd purea o nega această civilizaţie? Nu. De ce? Fiind 
ponenţii lui Somi va, fiindcă criteriul curopean, cu t PA 
Folt aca de Sear n ieni, Spenglerieni sau lee fi 
Du TA xiste nt ca şi criteriul oamenilor din lună co 
ua Fe lunci, cultura engleză e o cultură care x 
ceasta D er european, şi care träeste “me Ce 
De + arf gai nm a idealurilor Jui perimale ? Şi că 
dane valori de Som pra pe A pv aaie vine Sa 
ordine de viată . Cer pu — tei 
ES ka viaţă, e aproape tot una r ro mr ge pe 
+ isat de prea cultul European? ht 
I) E pana, A pot justifica o ature bănuială: 
lu dea neam de o profundă originalitate 
dul Poate e a nu le-a negat-o, Priviti-i în călătorie, 1 
MONS «- a Cannes sau Biarritz, Marcel Prévost ! a por 
eng- e at : ac. național popor”, i-a văzut la Biarritz ri 
tururi Dire ar aşa cum privese orice colţ de urez 
pci a era subt orice meridian, nu ca un sol strein, ci 
ge gene e plăcerile climei îi fac în stare să transport 
gleja intra i, o porțiune din Anglia... Citeva sute de En- 
s p hrani sir f rancez, vorbind cu incäpätinare numai pos 
cases + Se dota în locuinţe englezeşti, imbräcindu-se 
ai mel după engleză, practicindu-si religia, sporturile 
agé Apr o uşoară ostentaţie, sfirşese prin a ne con- 
ddl atem streinii, sau cel putin nația cucerită 
rs Lo aer pd e zane sint acolo la ele acasă. Streinul sint 
ref ta pusee plane nn na la ele cu curiozitate, fiindcă do- 
ha cn en a rasă a Englezului ia, printre streini mai 
Er drog o agresivitate nu mai puțin semnificativă 
rat arsa „E cunoscut cazul unor turiști engleji în Italia 
care se aud trataţi drept streini de niște Italieni de alături : 
crimei ea unul din turiști. Streini sinteti voi | 
Same rai ejil” Tot aşa de autentic e cazul citat de Mas- 
refus où vera irantan la Paris pe inca 
ste Ja Pa im 
sa + cr că aceasta ,n'ar face decit să rece on pa 
dr Ji. Sau a altei Englezoaice, aflată cu o tovaräse i 
an a gene in care se pomeneşte deodată cu cois pred 
= trigin : „terminus, terminus!” Toată lumea se dă jos, weena 
iglezoaica nu vrea să ştie de ce e vorba. În cele di ee 
prietena, după prealabilă informaţie, îi spune că oradea 
rul a anunţat sfîrşitul cursei. „Dar pentru numele lui De: 


' Cf. Masterman, The Condition of England, ed, 1910 sé 55 saq 


- 
zu VIAŢA ROMINEASCA E 
nezeu, nu putea s'o spună în englezeşte ?" — ripostează doam 
TA cpr De trebue să-şi aibă cultura ei. gx re 
"ar exista. Originalul popor englez nu va fi avind o a 
daia Per germană, rusă; va fi avind una a lui, goeies 
rongy Cultura europeană, subt forma ci ehioaşenținlă, à PN 
seză sau germană, nu e ultimul cuvint în mater ah R Mise 
o i, infepatc de zgârie-nori sau arse de revoluţii, hs 
valori. ua omeneşti. De curind, Keyserling a ridicat cu o à k 
tes de. preseas nouă cultura chineză mult Ge se y ce Le 
pate ene — o cultură tot atit de streină si gratui à de za 
ML en trebue să fie cea engleză, Judecata lui Keyser ng sa 
per er niciodată un document, ci un simptom ; în cazul de 
fotă è simptomatic pentru tema noastră, ia el: 
3) E ciudat că cei care închid ochii asupra lacu xayR 
turii europene, si asupra recentului dezastru al omului be 
a dus, in sehimb neagă sau ironizează, nu-şi pi J 
prismă ra întrebare: cum se date că un ae À Nat E 
arise ilisti ii cele mai multe d 
i să se gr a re de cel mai impunător ma 
pe -a 1 cunoaşte istoria. Ca să enumărăm numai 5 
ni cu neg afin Charta (15 Iunie 1215), Petition of Right 
1028), Habeas Corpus (1679) si atitea Declaraţii de Drep- 
Sao pănă şi ale săracilor, și muncitorilor —; toată ideo- 
logia Revoluţiei frunceze; şcoala ec tilor ema 
ster si liberalismul democrat ca și te Pa HET A CU 
19 à seule speranţei, cum îl numeşte Marvin, mană = 
| de bine sar putea numi secolul idealurilor en > die 
ro utilitarismol, darvinismul, evoluționismul, p 7 
tismul: în literatură, romanul secolului 15 si 19, A ei i za 
chival tul decât în cel rus; si între romantismul, ct ee y 
SH dei finită creaţie: revolta si mirarea, mult supe 
PA dis spirituală celor doi poli pasivi, ai accepfiei si re- 
= iuni inj urul cărora virează clasicismul vechiu — eene 
N tr * z, imitationist si caduc; în pictură, în me 
pr le lipse de gust și de capacitate a retinei, si să ape: i 
Enbart sa găsește pe Gainsborough și ee ae rosie 
i cînd pictura Renaşterii ar fi altfel): aousréla; pe sajul 
pet tul modern; în dramă o pleiadă de actori fa eo > 
gars pe animatorul dela care sau inspirat și Huși. 
VA 2 gr SA lăsind la o parte pee, Rite Are 
dustriale, chimia si fizica, gerer nes și» ară sepia 
ana ela ur or cite neamuri să pot í m 
ap d re pe pi mn dle d 6 aa 
i : e, ` + = x 
aia aan Cesati; Gordon, Cardinal Manning, unica Flo- 


_ CRONICA ENGLEZA 


rence Nightingale, Arnold s. a.: i litică x f: 
Fox şi Burke, Îa Pitt, Sir Robert Peel, Palmer" Chatham, 


rt Peel, Palmerston, Gladstone, 
Dia Joseph Chamberlain: in filosofie si ştiinţe un Bacon, 


obbes, Locke, Berkeley, Hume, Spencer, un Newton si Adam 
Smith, în literatură un Shakespeare, Byron. Shelley, sau 
Keats, Milton, Dickens, sau Thomas Hardy, | 
Desigur că un atare neam îşi are cultura lui. Neîntelege- 
rea trebue să fie asupra sensului si rostului acordat culturei, 


H 


O definiție a culturii e un lueru ofios. Dar de bună sa- 
mă omul a eşit din ordinea animală pe două căi: inteligenţa 
şi sensibilitatea. Dela Grecul lui Homer, stăpin pe trei-patru 
culori, la poetul simbolist frate cu René Ghil sau Arthur Rim. 
baud si văzînd culori pănă și în sunete, evoluţia e neîntre- 
ruptă spre rațiune si bun gust. Știința și arta au fost — toată 
lumea o știe — civilizatonrele de 


rima ordine ale omului. 
Acelaşi exclusivism al ideii si f rumosului pune stăpinire pe 
Grecul proaspăt ieşit din bătălia dela Marathon şi-l plămă- 
deste în cultură loniană pănă spre sfirşitul domniei hui Ale- 
xandru Makedon (180—223 à 


a. Cr.), ca să-l rafineze în seco- 
lul lui Pericle, — după cum marchează e lui August, 
Italia Renaşterii, sau Franţa dela Fronde la Revoluția din 
1789 şi de atunci cam pănă azi. Acest dublu exclusivism gre- 
fează pe Europeanul moștenitor de antichitate o dublă țară: 
lipsa de simț practic al vieţii — cunoscută subt numele cufe. 
mistic de idealism, şi prov 


enită din trăirea gratuită în idee; 
şi lipsa de idee morală — care şi-a găsit curind formula în 
arta pentru artă — şi e bastardul din toate timpurile, preten- 


tios şi revansard, al cultului pentru frumos, Amoralism şi 
nepăsare de ziua de mine, o dublă boemä a eului, o sărăcie 
ică si morală, iată tiparul în care a fost turnat descenden- 
tul autentic a] veacurilor de aur ale culturii, dealungul că- 
rora libertatea gustului şi a ideii se etemizează în capodo- 
pere. 
Atenianul sărac si boem, amoral și parazitar — cum re- 
marcă și Clive Bell — aduce mult cu Francezul, cel mai fl- 
del păstrător printre moderni al idealului grec. Atenianul 
iertat de ai lui, ba chiar admirat, pentru a fi torturat un tì- 
năr, numai fiindcă contorsiunile acestuia trupesti îi servise 
la făurirea unei splendide statui. e un caz de cultură echiva. 
lent numai în Franţa cu cel al lui Verlaine şi Rimbaud sau 
al lui Ingres cind a compus La Source. Numai Francejii ar 
mai putea purta azi pe Sapho în efigie, socotind-o, in ciuda 
vieţii ci de scandal si licenţă, „eca dintăiu în stat pentru sim. 


325 


"Cf. Lytton Strachey, Eminent Victorians. 


326  VIATAROMINEASCA 
iv tie să cinte frumos”... ! lar cele ce se petrec în 
ante — ei mai tipie, poate, document de civilizaţie 
greacă — acea ingenuñ împletire de inteleetualitate si nnan, 
artă si amoralitate, ar mai puien va doar în Parisul ba- 
i i cabaretelor artistice... —— Hu 
ge Lg ae coboritorii direcți ai antichi- 
Lății greco-romane şi Renașterii. De aceia, poate, sint şi cci 
mai bătrini şi blazati printre moderni, cei mai anchiloaaț 
în idee şi mai inadaptabili la viaţă. Ireproductibili si sterili, 
rafinati pănă la efeminare, pretenţioşi pănă la sectarism, 
trăind după un sistem de impracticitate rămas în afara ener- 
getismului modern, şi pe care azi dacă-l mai practică pue 
rile? — Francejii posedă o civilizaţie de cenaclu, sint ultimu 
salon literar al omenirii — salon în care, spre a reproduce de 
cuvint al criticului Curtius, fiecare vorbă e dintrun vers de 
is A faţa idealului francez de civilizaţie statică, idealul de 
Kultură german întră în modernism pe calea unui ai a 
tism pe care l-am putea numi: al cunoașterii, Germanii n 
cei mai mari fatnutiorl si devoratori de cunoștințe. Cum sa 
remarcat de mult, pănă si poeţii lor sint erudifi, Romantis- 
mul german — eu excepția agalelor negre ale lui Novalis, a- 
bandonează curând cimpul creaţiei si se refugiază în ami 
Eruditia la Germani nu € încă un ideal static, ci o formă 
de a transforma la t materialul prim pe hasa goni pue 
peraliv energetic, care, dincolo de imperativul San gaar 
suna în fraza lui Ostwald: „lucrează în aşa chip, ca să soie 
formi, pentru cel mai bun randament, energiile brute A 
nergii superioare”. * lar energia superioară e pentru il pă 
man energia euceritoare. Cunoslinta la dinsul e un mijloc 
suprem de expansiune. E stăpinirea cu orice preţ a materiei, 
rmanizarea ci. Aplicarea celei mai avansate ştiinţe mo 
farne — chimia — la arta distrugerii dusmanului e un e 
nomen sincer de cultură germană, sincer ca si instinctul de 
prolifiare şi idealul de expansiune al neamului, ER A 
Dela împăratul care cerea şcoalei să-i facă T bka 
Kaiserul gazelor asfixiante, aceiaşi „Deutschland fiber alles 
işi urmărește funcția ei vitală de cultură ca mijloc de acapa- 
Rr A potul, static, de rafinare, al civilizaţiei f ranceze, si 
cel dinamic, de expansiune al Kulturii germane, cum se f- 
idealul z? 


— 


: Clive Bell, Civilisation, pag. 64 seg. , 22 2 i 
= CL À. Vanucci, Kultur et Civilisaéion ; V. Delbos, Une théorie 
attemande de ta culture. 


CULTURA ENGLEZA 


Englezul nu iubeşte, ci numai suspectează „inteligența” 
şi „bunul gust”. Genialitatea nu-l incomodează chiar: dar 
nu € pentru dinsul nici scuză nici pretext, Dimpotrivă, din- 
trun foarte lucid spirit de conservare, dela Byron la Oscar 
Wilde, a exterminat din sinu} societăţii pe toţi atentatorii ge- 
niali la ordinea si sănătatea publică. Sapho, ca și sculptorul 
grec de adineaurea, ca si Verlaine, ur păsi în Anglia loc nu- 
mai la închisoare, Censura, dar mai ales Mrs, Grundy şi Aunt 
Dora — nume ce se dau acolo moralei publice — subt scutul 
infailibil al celei mai integre magistraturi, scot eu aceiaşi 
placiditate din circulație un roman cu apucături safice — 
cazul recent al scriitoarei Radcliffe Hall — sau de un stil ci- 
nic — cazul lui James Joyce — după cum condamnă la a- 
mendă pe cismarul ni cărui pui au murit de foame din cauza 
lipsei de hrană sau pe doamna care si-a scăpat pe geam, din 
neglijență, pisica !! (Aşadar, opera de artă pe acelasi plan 
moral cu puii de găină...) 

O singură scrisoare a Ministrului de Interne cătră o casă 
de editură e de ajuns ca să întrerupă tipărirea unei cărţi ne- 
convenabile, Citeva destăinuiri intime dintro biografie re- 
centă a lui Dickens — care pe continent ar fi fost aclamate 
ca nete de curaj — au ridicat împotrivă toată opinia publică 
în frunte cu toţi criticii de autoritate. Bibliotecile publice, a- 
cele „circulating libraries”, primese zilnic dela abonaţi — 
doamnele mai în virstă, în deosebi — plingeri că au lăsat să 
se strecoare în catalog cutare carte suspectă. 

Missa bătrină e conștiința literară a Angliei. Dinsa a 
censurat pe Ibsen, Brieux şi Balzac, si a făcut cu neputinţă re- 
prezentarea atitor piese care pe continent trec neobservate, 
— nu mai departe Mrs. Warren's Profession, n unui scriitor 
universal ca Shaw. 

In ştiinţă si ideologie, libertatea nu e mai mare, Clive 
Bell citează citeva cazuri deadreplul monstruoase. Printre 
alele, condamnarea, pentru profanarea hui Isus, a unuia 
care, după mărturia tuturor experţilor citați la proces, nu 
făcuse decit o personală interpretare de text biblic. 

Toate acestea se pot numi în bună lege filistinism. Cul- 
tura, pentru Englez, nu e un ideal, e un incident; e mijloc si 
nu scop. De aci nimic care să rimeze cu suveranitatea artei 

san ideii, Dimpotrivă, supunerea acestora la toate legile bri- 
tanice, mai ales la acea lege n legilor: conveatiune, In sînul 


' Se stie că în Anglia orice maltéatäri de animale intră subt codul 
penal, 


mes VIAȚA ROMINEASCA | 


conventiunii pot juca cum vor valorile. Dar vai de cele ce 
trec peste ea. Mult cîntata libertate britanică e o armură cu 
atit mai bravă cu cât stringe mai bine pe călăreț, E un dur 
blet, bazată fiind, ca toate valorile britanice, pe ceiace Her- 
bert Spencer si, după dinsul, John Morley numesc legea com- 
promisului — adaptarea supremă dintre social și individual, 
— pe ceiuce alţii mai putin filosofi au numit „cant” sau hi- 
pocrizie britanică, iar, mai puțin binevoitor, Dibellius nu- 
meste „cine grobe Unwahrheit”.! A 

De fapt, cu constatarea „filistinismului cultural” al En- 
glezului nu facem decit să ne apropiem de sensul adevărat al 
culturii engleze... 


IV 


Englezul — o mărturiseşte singur — nu-i, aşadar, un A- 
tenian. Atenei i-a preferat totdeauna Sparta; lui Pericle, pe 


Licurg, > Ă 

Căi despre Francez, mindrul coboritor din cel dintäiu, 
Englezul îl detestă cordial. Nici pe German nu-l er am 
mai putin, dacă îl respectă ceva mai mult. € tio 
german îi pare, în bună parte, tot atit de gratuit ca si intelec- 
tualismul artistic al Francezului. 

Francezul după dinsul se extenuiază în numele frumo- 
sului si sterilizează în idee; după cum Germanul se prolifică 
inferior si trivial în virtutea unui energetism al cărui singur 
ti A ee 6 disp va: omul 

a orme are ceva: ; 
Civilizaţia franceză îl pariere pănă la dispariție ; 
ultura germană îl coboară pân anim e. Re 
à Or, 5 întîmplă că, printr'o singură chestiune de obiectiv, 
această Atlantidă dela Kord, are ca centru de viaţă nu ideia 
şi frumosul, nici cunoștința cu orice 4, ci omul ca ani- 
mal superior, dispunător de resursele şi soarta globului. 

Concepţia își are polii ei de rezistență: și 

a) Veacuri de aventură şi cucerire pe toate căile, rezul- 
tind în făurirea mui imperiu care deţine o pătrime din su- 

rafata globului şi o cincime din populaţia lui, au clădit în 
Englez ideia selecfiunii naturale — formulată apoi în dar- 
winism * după care el e neamul ales să supravieţuiască tutu- 
ror obstacolelor, să birue toate climatele, să se adapteze ori- 
cărui sol, să se men şi să domine. 

b) Triumful mar À naturii, punerea la punct cu adver- 
sitätile scoarței terestre & făcut apel în Englez la imense re- 
surse de forță, intrepiditate și curaj; dar — ceiace nu se cere 


' England, ed. 1923, I, pag: 205. 
= Cf. Cazamian, L'Angleterre moderne, ed. 1911, pussim. 


CULTURA ENGLEZA 329 


cuceritorului de rind — şi lu imense resurse de ideal. Cresti- 
nismul a sosit curind, ca să facă din piratul de eri, un cetă- 
tean religios al globului. Ajuns. întrun grad unie, a doua na- 
tură a Englezului, religiosismul a zidit în el idealul suprem 
al misionarismului pacificator, civilizator si umanizator. 

La şcoala imperialismului mesianic, a neamului de două 
ori ales — in forţă si idee — 4 crescut astfel cu veacurile un 
om pe care îl Faso fără grijă opune lui Homo faber al pre- 
istoriei şi al Americii infantile intelectualiceste de azi, lui 
homo meditans al Orientului, homo cogitans al Occidentului, 
sau homo teutonicus al apusului Occidentului, și-l putem 
numi deocamdată: homo britannicus. 

In ce constă omul britanic? 

Ca şi originea lui, acest om e în primul rind dublu, Forţa 
şi ideia l-au născut, materialism şi idealism trebue să-i fie 
deopotrivă substanţa. 

Impăcarea genială a acestor extreme e murea noutate a 
omului britanie. Ceiace niciun alt gen de om n'a izbutit să 
conceapă, Englezul a realizat cu o dexteritate ajunsă virtuo- 
zitate. Secretul acestei virtuozitäti e aplicarea continuă și 
dirză asupra sie-si, în funcţie de crezul selectinnii naturale 
şi morale, a acelei puteri de voință care începe în abnegatie 
şi sfirseste în caracter. 

Omul britanie e tipul omului de caracter. Originalitatea 
lui de rasă nu-i decit conştiinţa acestei stări morale: exeen- 
tricitaten lui e jocul, e arta acestei Th merg un fel dè 
transcendentalizare a ei în imponderabilul si cfemerul expre 
siei. 

Prin vigoarea caracterului homo britannicus e cel mai 
natural si cel mai artificial om în același timp; omul-nalură 
si — manufaclură; omul de cele mai puternice instincte ca 
şi de cele mai inalte idealuri, 

Continentalii sint deopotrivă de gresiti — fiindcã-s deopo- 
trivă de unilaterali — atunci cind văd în Englez fie numai 
animalul-om al lui Keyserling, fie omul etic, evoluind în- 
tre puritanism si perfidia albionă. 

Cu bună ştire si bună voie, Englezul e amindouñ. 

Omul linear e concepţia latină a continentalului, Omul 
dicotomic, realizat prin perfecționarea la maxim a resurselor 
de dualitate din noi, e. dimpotrivă, concepția veristă a omu- 
lui britanic. 

Homo britannicus e atunci fuziunea ujunsă realitatea 
creatoare ce poartă numele de caracter si originalitate de 
rasă: a brutei cu omul religios, a cuceritorului cu misionarul, 
egoistului eu filantropul, hipocritului cu marele iubitor de a- 
devăr, conventionalistului cu barbarul, libertarului cu disci- 
plinatul, puritanului cu politicianul, aventurierului cu regio- 
nalistul, iubitorului de natură cu iubitorul de interior, ces- 


vi 


#0 _VIATA ROMINEASCA 


mopolitului cu traditionalistul, a gentlemanului perfect cu 


perfectul negustor. 

Nu un om superior, deci, fin, strălucitor; pur si simplu 
un om întreg. Un om în care jocul valorilor si contra-valori- 
lor din noi e lăsat liber, spre împerecherea lor multiplă si 
mag SN Omul britanic ce prin excelență omul-surprin- 
dere, lar ceiace noi numim lipsa de ridicul a Englezului nu-i 
decit un mod profan de a exprima — surprins la suprafața 
lui — acest imprevizibil al naturii britanice, Se poate spume 
că, după natură, Englezul e cel mai surprinzător lucru în via- 
tà... Creat de un mare maestru al clar-obseurului, — profun- 
zimea lui față de tipul continental e aceia a unui Rembrandt 
față de un elegant Watteau, o dulcegărie italiană sau o emt- 
dită gravură germană. 


V 


Acest maestru e însăși cultura engleză, 

Spuneam că din cultura franceză, ca si germană, dispare 
omul. Cultura engleză îl readuce, face din el un scop. Nu 
omul pentru cultură — idealul continental; cultura pentru 
om, e idealul englez, 

Ne va fi îngăduit să revenim, pentru luminarea contra- 
stului, 

Cultura franceză cultivă personalitatea literară : geniul 
din om, nu omui însuși. In fiecare an naşte în sinul ei o nouă 
şcoală literară — acea revoluţie fără reformă, prilej numai 

tru noi pontifi si noi rarităţi sau cel putin personaliti 
ae. Manifestele sint un sport naţional, singurul exerci- 
tiu religios al unui neam ateu; aşa cum umanităţile şi com- 
poziția literară sint singura lui educaţie, 

„Ne-am căznit pănă acum — spune un pedagog ca Lan- 
son — să crestem oameni de geniu sau talent, să încurajăm 
vocația artistică... Spre a desvolta un Paradol, un About, un 
Lemaitre, am masacrat, deformat si respins sute si sute de 
mediocrii pe care i-am fi putut îmbunătăţi”! 

Cu o rară, dar înapoiată si, tocmai de aceia, istovitoare 
nobleţă, Franţa e încă la idealul lui Montesquieu cînd spu- 
ne că n'a auzit de vre-o durere sau amărăciune care să nu 
poată fi cahmată eu lectura unei cărți bune. i 

Mai putin sofisticat. Englezul se va grăbi să-ţi citeze, nu 
mai departe. durerea de dintil.. 

Nu, carlea ea panacen n'a intrat niciodată în concep- 
tia lui. 

„Spiritul si talentul” — spunea Stendhal — „pierd două 


i 


* Cf: Buisson-Farrington, French Bdueational ideis of today, 
ed, 1979, pag. 295. 


CULTURA ENGLEZA 331 


zeci şi cinci la sută în Anglia”, E drept că Taine care il ci- 
lcază, ! vede o ameliorare crescindă a situației. „Ameliorare 
crescindă“ — şi nu mai mult — vede însă şi azi Cazamian, * 
cînd înce aceleași eforturi ca odinioară Taine, ca să recu- 
noască o întoarcere la umanităţi și o nouă fază în cultura en- 
gleză, botezată de dinsul, atit de frantuzeste: te désir de tin- 
telligence. 

De fapt ne găsim la aceiași „lipsă à sincerităţii intere- 
sului cultura!” deplinsă de Morley.” St.-Exremond* putea 
pisi că Englejii ştiu să gândească în teatru mai muli decât 

rancejii. E singura apologie a inteligenței britanice făcută 
de un Francez! Şi acela înțelegea, prin „uindire”, seriozitate 
etică, pondere sufletească, „Le désir de l'intelligence”, ea şi 
„le style de lu raison” din glorioasa frază Voltaire-iană con- 
tinuă să nu facă victime printre fiii Albionului, si Mau- 
rois” ştie ceva cind dă sfaturi tinerilor Franecji plecaţi în 
Anglia să se fercască să vorbească de cărți si idei... 

Pe de altă parte, cruditia e socotită de Engiez o infirmi- 
tate: în cazul cel mai bun: „savanta ignoranță” (the learned 
ignorance) din ironica aluzie a lui Locke.* Grefarea ci 
pe spiritul cazon — lipică imperechere s două erase infir- 
mităţi omeneşti — care 2 imprimat Germaniei acel energe- 
tism de rasă ce a dal forma monstruoasă a omului teuton 
din perioada 1914-1915, nu trebue cu niciun chip confundată 
cu imperialismul misionar englez. 

Nu, nici infirmul fisci, după cum nici desuxutul cafene- 
lei literare. 

In locul unui ideul, deci, de specializare sau panaşe, de 
rumegare sau briliantä, un ideal pur organic: de umanitate. 
De armonizare udică în noi, şi consolidare prin reciprocitate, 
a tuturor însuşirilor ce fac din noi nu un savant, mu un lite. 
rat, ci pur si simplu: un om. 

De aci două note distincte ale acestei culturi: 

a) universalitatea ei, sau ceiace Dibellius numeşte carac- 
ter de Massen-kultur, Cultura engleză avind în vedere uma- 
nitatea din individ, talentul ca si mediocritatea sânt deopo- 
trivă de bine venite la masă, Nimic nu se pierde, totul se trans- 
formă, nimic nu se sacrifică, totul se perfecţionează în acest 
laborator al omului; geniul se va insänätosi, mediocrul se va 
reabilita. 

E. ceiaee vrea să spună Keyseding cind admiră abilita- 


Notes sur l'Angleterre, pag, 264. 

Lu Grande Brelagne et la guerre, VOLT. pag. 287—293. 

On Compromine, pag, 27, ed. 1874. 

tienpres mêlées, ed. Giraud, 1863, vol, I, pag. 384-385, 
Conseils à un Francais pertan! pour l'Angleterre, pnd. $ sen. 
Bas on hentur etderxtuudénn, Sk LE cap. I, 


#%æ_ VIAȚAROMĪNEASCA T5 
tea Englezului de a manevra materialul omenesc. E umani- 
tatea care animă — în loc de asumtia științifică sau literară 
— toate operele sale, dela literatură la filantropie, dela po- 
litică la legile de protecţia animalelor de casă. 

(Legea de-adineaurea care amenda pe stăpinul ce nu da 
de mâncare puilor din ogradă cultivă nu... găina, ci umanita- 
tea din stăpin), 

b) standardizare, imitationismul ei. E ceiace, subt nu- 
mele reinoit de filistinism, Prof. Herman-Levy! critică la 
burghezia si poporul englez în servilitaten cu care aspiră la 
formele de viață ale claselor de sus. 

Aristocraţia engleză fiind — subt proba veacurilor — in- 
truparea ideală a amului britanic, e numai natural ca cei ce 
rivnese la um atare ideal să rivnenscä la desăvirşirile clasei 
care a dat cel mai mare procent de valori britanice omeni- 
rii. Nu servilitate, deci, ci conștiința tipului de rasă. 

Dacă aceste două puncte fixează Tinia culturii engleze, 
care sint valorile ei intrinseci? Idealul de totalitate dualistă 
implică, în raport cu natura omului: idealul fizic, etic, inte 
lectual, artistic, civic. social. 

In cultivarea fiecăruia, dar mai ales în interpenetrarea 
şi fuzionarea lor într'un tot organic, constă cultura engleză. 

Se vede bine acum, că spre deosebire de cultura fran- 
ceză sau germană, cea engleză nu e un scop ci un mijloc, Pe 
englezeste a fi om cult, chiar a fi om de geniu, nu Înseamnă 
decit un at divers, dacă aceste calități nu te ajută mai de- 


să fii om. 
Talentul fiind o poale: si viața concluzia, iar geniali- 
tatea Englezului fiind umanitatea lui, o întreagă răsturnare 
de valori va decurge, imediat, 

Cultura continentală va respinge, de pildă, uritul, min- 
ciuna, caznicul, banalul, convenționalul — după cum pănă 
mai deunăzi disprețuia practicul, cotidianul, familiarul, teh- 
nicul, grotescul, ete. — ca contrarii idealului intelectual-es- 
tetic. 


Cum însă adevărul si frumosul nu sint pentru Englez de- 
cit puncte de plecare și nu de ajungere, şi cum adevăratul 
lui scop, umanitatea, se comportă faţă de atari valori în chip 
foarte relativ, — conștient sau inconştient, cultura engleză va 
manevra cu egală abilitate, minciuna si adevărul, uritul şi 
frumosul, banalul si revolutionarul, excepționalul şi conven- 
fionalul, cu arta ascunsă a pictorului care ridică un ton prin 
valoarea lui complimentară, şi cu instinctul fără greș al vie- 
ţii care-i spune că dacă din contopirea lor nu va eşi mai 
multă ştiinţă ori artă, va rezulta în orice caz mai mult şi 
mai interesant omenesc. 

Tot puritanismul englez se explică pe această cale. La 


" Soziologische Studien über das englische Volk, pag. 58 seq. 


“CULTURA ENGLEZA 334 


fel ipocrizia, „cantul”, grotescul, exce ricul, banalu > 
Pe continent ele nu-s posibile; fiindcă pie de sem rer ie 
umanitate care să le reabiliteze, Intelectualismul steril prin 
cl însuși, estelismul exacerbat şi stoarsa eruditie sint galva- 
nizări și nu elanuri de viaţă. In funcţie însă de umanitatea 
engleză, toate aceste valori se animă de un rost şi un înţeles 
nou şi participă la acea arhitectură a iluziilor fără de care 
nu- ibilă nici o creaţie. 

manul englez e o imensă banalitate, In Franţa nu-i 
posibil, după cum un Cocteau nu-i posibil în Anglia. Omo- 
ritorul locurilor comune, James Joyce, e exilat din literatura 
engleză, unde „stilul” e înlocuit cu „vorbirea pe faţă” (plain 
English), iar poanta și figurile sînt excomunicate de unani- 
mitatea eriticei, Totuşi romanul englez träcsie, face de două 
veacuri şcoala cu eroii lui Fielding, intimismul lui Jane Au- 
sten, cu Dickens, Henry James, si atitin alţii. Prin ce? Prin 
veșnica noutate a umanităţii din el. 

Minciună mare e întreg imperiul britanic. A fost insă 
vreodată construit un mai splendid vehicul de civilizaţie, de 
pacifism si innobilure ? 

Dar parlamentul? Ce farsă, ce csufodaj de hipocrizii | 
Totuşi cl n'a fost mai putin adoptat de citeva continente, așa 
cum Biblia fu semänatä de aceiasi cam la vre-o patru sute de 
triburi sălbatece. 

De fapt, profund religioasă, cultura engleză a luat drept 
model creștinismul. care nu-i decit o penială minciună ge- 
nial aplicată. 

Englezul, care eu prăsile si metode artificiale creşte vi- 
tele cele mai frumoase din lume, cu muncă si sentimentul 
înalt al naturii a făcut din insula cea mai săracă o rară gră- 
dină, iar dintrun sol fără multe materii prime patria indus- 
trialismului — știe să facă, cu umanitatea dintrinsul, dintr'o 
minciună abstractă un adevăr omenesc, din ceciace e vitiu 
distrugător aiuren. virtute constructivă la el neas, 


VI 


Idealul dé totalitate al culturei engleze îşi urc propovi- 
duitori vechi. Rareori o cultură a fost mai racială. Dar in tot 
dealungul ei constatăm aceiasi contrabalansare de valori, în- 
tru redarea echilibrului individual: idealul fizic-empirist a- 
justat cu cel ştiinţific, ambele implicate în idealul etic si duse 
mai departe in cel civic si social. 

Dela venerabilul Beda!, care in secolul al Bea vede 
cosinul subt forma triplă ce imită însăși sfinta Trinitate — 
apele, de pildă, fiind compuse din izvor, fluviu si ocean, jar 


De Subst., 1E, 304—300, ed. 1329. 


ss VIATAROMINEASUX 
sufletul având o natură la fel triplă: apetitivă, irascibilă şi ra- 
fionalä, ce trebue desvoltată, în consecință, cu egală atenţie. 
— la Alcuin !, care în faimoasa epistolă cătră magnus 
vorbeşte de „slăbiciunea intelectuală”, si cere în educarea ti- 
nerimii războinice „domolirea furiilor curajului ei natural”, 
dar și „trezirea energiilor adormite“; dela aceştia la Milton ?, 
care vede țelul culturii în „redobindirea însuşirii de a ew 
moaşte bine pe Dumnezeu... si a ajunge, iubindu-l si imitin- 
du-l, la suprema desăvirșire”; si dela Milton la Carlyle, în 
care metafizicismul german ia forma idealismului cos 
pretutindeni o înlocuite a minţii prin inimă, pretutindeni 
acel „Dumnezeu care jenează pe Englez”, cum spune 
Taine’ unui tinär Oxfordian — si nu-l lasă să facă filosofie... 

Din inifelepoltnea lui ee e „la lecture agrandit l'àme, 
et un ami éclairé ln console”, Englezul ia numai a doua ju- 
mătate. 

lar, mai înspre noi, un Matthew Arnold, oricât de pornit 
împotriva filistinismului, si sedus de cultura franceză, opune 
idealului de cultură Montesquieu-an „de rendre une person- 
ne intelligente plus intelligente encore”, — idealul de „per- 
fecţie armonioasă” pe care-l botează: „lumină si hlindeță” 
(sweetness and light), si care, adoptind ca motto cuvintele e- 
aaa Wilson: „Fă să prevaleze rațiunea si voia Domnu- 
ui”, se confundă cu „nobila aspirație de a lăsa după noi o 
lume mai bună și mai fericită decît am găsit-o”, * 

Cu pe vremea lui Alcuin, Arnold se întreabă, cu prilejul 
construirii unei noi linii ferate în Anglia: „la ce bun un nou 
tren, dacă e vorba să te ducă dela o staţie de mizerie ome- 
nească la altă stație de mizerie omenească“ — atitudine iden- 
tică cu aceia a lui Carlyle, cind exclamă: „puteţi abate o rază 
de lumină cu ajutorul magnetizmului ?* 

In aceiaşi ordine de tezism moral, un Frederic Harrison 
vede în „belles-lettres“ slăbirea moravurilor, si în omul de 
cultură pe „unul din cei mai sărmani muritori, care în ma- 
terie de pedantism şi lipsă de bun simţ e fără de pereche”. * 

Subt atare auspicii, hrănit din astfel de propăvăduitori, 
idealul de cultură engleză a fost mereu abătut dela sterili- 
tatea intelectuală si menţinut în linia dinamismului etic. 

Pe această fundaţie a urcat monumentul acela tipic cu 
numele Kady educație engleză, a cărui arhitectură e una cu 


' Menini Operä. Migne, Patrôlogiae, tom 100—t0t, paz. 1878. 
* Trüclate of Education, ed, Morris 1895, pag. 4. 

* Le positivisme unplais, pat, 5, ed. 1864. 

* Culture and Anarchy, ed. 1925, pag. 40 seq. 

* Introduction to Culture and Anarchy, pag 36-37, 


a 


\ 


| 


CULTURA ENGLEZA #6 


Poporul englez e poporul cel mai educat; poporul adică, 
in natura vinjoasă a căruia au incoltit si rodit pe deplin cele 
mai multe idealuri. 

Nu un popor instruit; buchea latină, logaritinul sau tex- 
tul filozofie fiind pentru el literă monrtă. 

Un popor crescut si format, dimpotrivă, la scoala insti- 
inţiilor: biserica, şcoala, coroana, parlamentul, presa, funda- 
ţia filantropică, asociaţia particulară, reuniunile în aer liber, 
cooperativele si casele muncitorești, sporturile 'n livezi, 
cursele, matchurile de footbal, golf, tennis si cricket, 

Toate aceste forme de viață națională au fost, e drept, 
presărate, de civilizaţia engleză — ca si Biblia — peste tot 
globul. In unele părţi ele au inflorit cu o corolă mai aprinsă 
decit acasă. Dar oricil de strălucite, nicăcri ele a'au njuns la 
înălțimea la care numai Englezul a izbutit să le ridice gi 
mențină: de instituţii nationale, 

O alergare de cai e oriunde o întilnire mondenă. În An- 
glia cursele au rămas reuniuni nationale, Un Derby echiva- 
lează eu luarea Bastiliei, Se sărbătoreşte nu o revoluţie — e 
drept — dar ceva mai puternic decit tonte revoluțiile, fiindcă 
le-a bătut pe toate: trecutul englez. Zeci de mii de plebeieni, 
alături de zeci de mii de patricieni vin, în frunte cu regele 
si dinastia lor, să piardă sau să cistige, ca acum un veac, pre- 
miul legat de unul din numele cele mai vechi ale Angliei. 
Care alegorice umplu şoselele, cîteva cimpuri — în jurul 
pistei — se populează cu mulțimi pestrite, costumele tuturor 
epocilor apar, — dela „regi şi reginele perlei” (saltimbanci in 
strae de solzi sclipitori), la jobenurile si jileteile dickensi- 
one — la fel, instrumentele, cîntecele, dansurile, müscäricii 
si vagubonzii epocilor. După o zi de alergări salutate fiecare 
cu chiote si frenezii în masă. fiecare se intoarce mai sărac 
ori mai bogat acasă, dar, de bună samă, mai englez de cum 
a venit! O întrunire publică e pe continent un ridicul con- 
curs de retorică, o vulgară exibitie de talente pe care nimeni 
nu le-a cerut, în care nimeni nu crede — parodia imundă a 
reumiunilor scolastice transpuse pe terenul pehlivâniei tot 
verbale, dar mai eftine, a politicii cu orice mijloc si orice 
pret. 

In Anglia, intrun hall imens se vor aduna 20.000-30.000 
de oameni, bărbaţi si femei, iar pe lribună va apărea cineva 
in costum de tennis, cu piept de taur si voce de bariton, cu un 
diapazon intro mină, cu o baghetă într'alta; după o scurtă 
nlocuţiune, el va izbi diapazonul, va intona o temă gi în- 
treaga masă prezentă se va porni întrun imn religios sau 
naţional, Acestuia vor urma cîntece glumete, arii populare 
sau cuplete cu tot felul de aluziuni politice. Lucrul va dura 
un ceas, sau atita timp cit e de ajuns ca azistenta să fie acor- 
dată ca un instrument unic, din care să nu iasă decit o sin- 


3% __ VIATA ROMINEASCA 


gură notă, nota Angliei însăşi. Pe această coardă uşor vor 
cinta politicienii; cearta lor chiar nu va rezulta mai puţin în 
armonie; fiindcă pe deasupra variantelor lor mărunte, e iso- 
nul mare, e tema naţională care vibrează încă în sinul îm- 
păcat si bine pus la punet al instrumentului... 

Dar cîntecele sau terminat. O pauză, si o figură marți- 
ală re la tribună, în locul maestrului în costum de tennis. 
E airman"-ul, prezidentul întrunirii. Acesta expune ros- 
tul adunării si anunţă pe oratori. Un com teatral răsună din- 
trun fund al hall-ului. Si dintro uşă deschisă din aceiași 
parie: un covor roșu care taie în două încăperea, te 

William Joynson-Hicks, ministrul de interne, — Jix, cum 
il numește și salută chiar, in ropote de aplauze, mulţimea. 
El însuși va expune planul de activitate al partidului conser- 
vator, ce cred ei că au înfăptuit în trecuta guvernare, ce 
promit să înfâptuiască în cea viitoare. Dar mai ales va face 
declaraţii răspicate cu privire la atitudinea partidului său 
faţă de temele pe cure se dă lupta aciuală electorală. Căci 
fiecare campanie electorală se dă în Anglia nu pentru a se 
aduce un guvern „mai bun” la putere si pentru a se consulta 
țara cu privire la probleme de urgenţă, ca şomajul, India, 
taxele pe articolele alimentare, protectionismul industrial, 
politica economică intercolonială. Discursul va trebui să ex- 
pună, ca un angajament în faţa ţării, programul de muncă 
al partidului conservator cu privire la fiecare din aceste 
punele, în conjunctura politică a momentului. 

Oratorul terminînd, acelaşi corn, pe aceiaşi uşă, in ace- 
leași aclamații, va introduce pe domnul Thomus—zis și „ Dom- 
nul Jachetă” — fost şi viitor ministru în cabinetul laburist. 
Acesta vu face o expunere similară, a programului partidu- 
lui său, faţă de chestiunile in desbatere. In replici, oratorii își 
vor răspunde apoi, unul altuia, se vor ataca sau jumuli de 
citeva pene. Mulțimea, vesnie „se va încălzi, eventual 
nu va lăsa pe dix să se apere de vre-o învinuire intempestivă 
a lui Thomas, Atunci acesta va cere cuvintul şi cu un deget 
îndreptat dojenitor cătră azistenta care a uitat un moment 
— poate din înclinări laburiste — să rămină engleză, va spu- 
ne textual că „e o rușine ca un auditor să pretindă că poate 
înţelege pe un orator pe care nu-l lasă să vorbească; aceasta 
nu-i lea]! (it is not fair!). Jix va multämi imediat lui lho- 
mas, spunind că totdeauna l-a ştiut ca adversar leal, si în mij- 
jocul unei mulțimi bine puse la punct, după seurta lecţie de 
engleză, îşi va urma replica intro liniște exemplară. 

Un pare e pe continent o intilnire de doici si de copii; 
asemenea şi în Anglia. Dar acolo mai e si locul unde dela 
înălțimea. tribunelor si pancartelor, oratori publici (faimosii 
speakers), vor dăscăli mulțimea pe diferite teme naţionale, 
provocînd-o la, discuţii atingind, în toată libertatea, proble- 


lé 


CULTURA ENGLEZA ho? 


melc zilei. Acolo veți auzi Indieni eu fete de funingine invec- 
tivind Marea Britanie pentru politica ei impotriva lui Ghandi, 
ca şi tineri Mormoni din fundurile lacurilor sărate ale Ame- 
ricei, predicind Biblia lor poligamică. Cind vre-un orator lip- 
seşte, la platforma lui se ridică un bătrin albit, care din două 
lovituri e baghetă a prins mulțimea intrun frumos imn re- 
ligios. Zece Fngleji la un loc înseamnă totdeauna un imn 
religios. 

Biserica pe continent e fast catolice sau moţăială `orto- 
doxă. Cea anglicană e o colaborare a omului cu Dumnezeu 
in i, tin, şi psalmi care trec dela orgă la congregatie. 

Dar parlamentul ? Instituţia adusă de Napoleon pe 
continent a ajuns, cu avizul tuturora. o parodie, In Anglia el 
e încă parlament. Si nu-i de mirare că o delegaţie de Chineji 
sa prezentat imediat după războiu guvernului englez cu ru- 
sămintea să le imprumute pentru citva limp pe Asquith — 
leaderul liberal de atunci — ca să le facă şi lor un parlament 

Peking! 

. Dar coroana ? Coroana engleză e însăşi istória An- 
gliei; tăcută şi misterioasă en și ea; solemnă si intimă: activă 
numai prin prestigiu, exemplu si sugestii; mindră si indepăr- 
tată, şi totuși amestecată cu poporul, — una en viata si des 
tinele lui. 

Astfel de institutii — si am citat numai cileva — pe drepi 
au fost şenaln poporului englez, Seoase din înţelepeiunea ven- 
curilor, incorunate cu izbinda lor, cle au avut toutñ substanta 
şi autoritatea necesară, din care să se infrupte virtutea etică, 
civică şi socială, Sentiment ul datorici, al euvintului dat si-a] 
muncii oneste, sentiment al aproapelui şi-a} puterilor ee m 
cârmuese, dragoste de natura țării si de dobitonacele domnu 
lui, bravură si rise pentru o idee, sirguință și jertfă pentru 
binele care să nu fie numai decit al tău, îngăduință si res- 
pect, supunere si lealitate, mindria conmstiintei de tine, sme 
renia mută a înălțărilor cu fapta, îndărătnicie, trudă, sfidare, 
— şi'ncolo tăcere, — iată plasma desăvirsilului animal civic- 
social-moral din care instituțiile nn plămădit pe Englez. 

Cit priveşte şcoala engleză, ca nu-și in loc decit printr 
acestea. 

O reuniune de tutori si pupili, — nu-i semnificativ că 
„elev” pe englezeşte se spune: „pupil”? — de oameni mai În 
vîrstă şi mai tineri, Un „colegiu“, unde, în primii ani prepa. 
ralori, elevul ce tratat de boli infantile, învățat să-și perie př- 
rul şi dinţii, să mănince frumos, să-și spună rugăciunile, să 
spună adevărul, să ţină bätul de cricket, să enute și să pre- 
(uiască societatea celorlalți bäeti, a tutorilor si maeștrilor, să 
facă puţină dulgherie şi fermă, cum si eventual ceva conju- 
gare latineaseï, De aci, prin muzica religioasă care i se predi 
paralel, va ajunge vrednic de capela en predici şi orgă a 
"9 


- 


ss VIATA ROMINEASCA 
scoalei, așa cum două ore de gimnastică pe zi il vor pune de- 
ajuns De picidare ca să în parte la sporturile din curte." 


Dacă e subred, nevolnic sau ursuz, colegii îl vor ride, îl vor, 
plictisi și chiar bate, pănă ce e pus la punct cu bärbäfia ca- 
marazilor, şi severa constituție a scoalei. Dealtfel, pentru mai 
multă siguranță împotriva nechemaților, fiecare an şcolar 
începe cu faimosul „ragging“ — bușeala celor slabi, care ies | 
din această datină de savoare soarana, cu Minele Cape: 
juliti si prăpădi cu învățarea de minte că s'a vit cu 
amr e si pete păi de-acasă — ele însele acordate de pă- 


făp 
ocurile pe pajiști, matchurile între şcoli. ] 
j Când la sfirsitul fiecărui trimestru, colegiul se închide si. 
toți pensionarii sint dati afară, să se plimbe, să viziteze cu 
tutorii lor diferite centre şi reuniuni, să stea la fară sau la 
vre-un castel, dar mai ales să nu cetească, ceiace-i leagă în 
absență e tot cutare ispravă comună la joc, cutare vitejie, 
lar tirziu, după intrarea n viaţă, ceiace va urmări pe fos- 
tul Oxford-man sau Cambri din prăfuriul erudit al 
anilor de şcoală, va fi pedeapsa dată celui care şi-a lovit 
adversarul cind nu putea ae sau nostima intimplare din 
sara cînd un coleg venind iu, şi vrind să se strecoare ne- 
observat pe poartă, portarul apucindu-l de togă a rămas cu 
o bucată din ea în mină; pe care aducind-o a doua zi la di- 
rector şi acesta chemind la npel pe toți colegienii, care-i fu 
mirarea să vadă pe toți cu toga ruplă în aceiași parte şin 
aceiaşi măsură ca toga din ajun! 4 LAN 
lar dacă va fi un an de şcoală a cărui amintire să-l fa 
cineze mai mult, va fi desigur anul suplimentar, pe care după 
terminarea studiilor direcția colegiului i l-a cerut pur şi sin 
plu pentru a se selecționu în vederea matchului de cricket cu 
colegiul rival. Pts 
Sombart numește sportul surogat de cultură. Și pe con- 
tinent, unde lumea la matchuri se întărită numai = găseşte 
prilej să huiduiască neamurile rivale — vezi matchurile de 
foot-ball franceze cure au înregistrat morţi, şi cele franco 
italiene la care sa venit eu cuțite la briu — drept e, nu-i 
atita. i E 
Dar sportul englez, care, mai intäiu, — deşi practical 
cite 2 ore pe zi în curs de 17 ani, — nu-i un apanaj al şco 
lelor, ci al peluzelor minunate ale Angliei, şi-i practicat t 
ambele sexe, ca şi de toate categoriile sociale, după acelea 


Cf. si C H. K. Marten, The Publie School. 


„CULTURA FNGLEZA 339 


mae e 


criterii ale culturii engleze: universalit i standardi 
« și el o instituție naționali. RES, 
Er rachetă, ştim, nu se poate compara cu un text sanscrit, 
şi rama unei bărci a făcut mai putin pentru omenire decit 
pana lui Victor Hugo. Dar cine a azistat la un match de ten- 
nis,canotaj sau cricket fără să admire spuza de înalte insu- 
şiri omeneşti puse în joc? Spiritul de echipă ca şi cel de ini- 
țrativă, curajul, tenacitatea, răbdarea, ingeniozitatea, discer- 
nämintul si bravura, perspicacitatea, cavalerismul, abilitatea, 
spiritul de dreptate, finefa si inteligența, stăpinirea de sine, 
— afară de însușirile pur estetice: cultivarea liniei, graţia si 
agilitatea, iuțeala si eleganța. 

lar mai presus de toale, acea lealitate supremă pentru 

care Englezul are un cuvînt intraductibil: the fair-play, pe 
care se reazămă Întreaga civilizaţie engleză, % 
__ Lipseste sportului Loose creatoare? Ne indoim, Un 
Douglas Fairbanks si Charlie Chaplin sint exemple definitive 
de genialitate sportivă dätätoare de artă, Si-ar fi un studiu 
tot așa de instructiv ca si nou acela care ar încerca să ne 
arate cât de mult datoreste concepţiei sportive a vieții mo- 
deme romanul de azi — un Cocteau, de pildă, — în alura 
lui rece, nudă pănă la ingenuitate. agresivă, concisă şi — în 
cultivarea gestului, aproape verbalofob... 

Pretind că sportul e un mod de a serie al vremilor vii- 
toare, 

Fineta pusă intro partidă de golf, de pildă, acea artă 
a nuunfei si poezie a infinitezimalului, implicată în lovirea 
inir'un singur punct si nu altul a unei mingi, stāpinirea spa- 
ului eu parabolele ei de o preciziune logaritmică, constitue 
o scriere a aerului pe care n'o poate echivala decit un desen 
genial, 

Pe spinarea terenului accidentat, mingea lovită dela un 
punet la altul ia în voluptatea jocului sensul unor centrii mo- 
lori, în care simţi pulpitind subt tine pămîntul, Cind, cu exacta 
maţie a brațului înarmat, ai calculat cu direcţia, vintul, ae- 
rul și pământul şi le-ai învins pe toate întro clipă de atingere 
a unui singur punct, — acela pe care nu-l vezi, dar îl simţi, — 
ai acel sentiment de perfectie ce aduce aminte de instinctul 
spexului lui Bergson, cind dintr'o singură lovitură atinge gan- 
glionul motor al cărăbuşului pe cure vrea să-l imobilizeze, 
darnu sã- şi omoare, 

Desigur, un erudit sau filozof reprezintă o frumoasă ren- 
hzare omenească... Dar omul din ei ware mici pe jumătate 
„lin însuşirile ce fac un sportsman. Aceste însuşiri nu se 
poale să nu ajungă la forme de expresie omenească supe- 
rioare, Estetica e in curs, Si aceasta chiar în Franţa, unde 
victoriile sportive au fost salutate în ultima vreme cu mai 
mult elan decit tribulațiile dadao-integro-constructiviste ale 
poeziei anemiate. 


40 VIAȚA ROMINEASCA A TS 

Se poate să fie oarecare adevăr în spusa ducelui de 
Welling că „bătălia dela Waterloo a fost ciștigată pe pa- 
jistele de cricket dela Etan“. 
Și sînt semne palpabile că multe din bătăliile viito- 
rului — individuale, sociale, naţionale — vor fi ciștigate pe 
mare dă Panu, de subt frontonul adumbrit de vremi al ace- 
lorași colegii engleze, în numele aceleiaşi culturi supreme: 
cultura omului. | 

Se va spune: la ce e bună această cultură a omului, dacă 
e lipsită de briliantä si gust, de inteligență si frumos? 

Mai crai cine și după ce criterii, decide asupra ace- 


Literatura engleză nu va fi avind strălucirea de formă a 
celei franceze, nici știința engleză masivitatea de erudiție 2 
celei germane. Dar se poate vorbi de o inferioritate a ştiinţei 
si literaturii engleze faţă de surorile lor continentale? 

Dar personalităţile? Ar fi să ne întoarcem la paginile 
prime ale acestui studiu, si la atitea pagini mari ale istorici, 
care arată că galeria personalităților engleze nu e mai puțin 
pajen, dacă e cu mult mai variată decit a oricărui sit neam 

itä. 

Fără să cultive în special personalitatea literară sau sti- 
intificä, Anglia a dat lumii cele mai originale şi puternice, 
poate, din individualitätile ei, cele mai multe din ideile si 
curentele ci generoase, 

Si le-a mai dat cu o diferență: în vreme ce Franţa s'a 

izat și sterilizat ca să-și producă talentele, iar Germania 
sa vulgarizat en să domine cu știința ci agresivă, Anglia a 
triumfat fără să ajungă la niciunul din aceste falimente, 

Da, fiindcă valorile ei artistice şi literare n'au egit din 
exacerbări intelectuale si artificiozităţi de cenaclu, nici im- 
periul ci din brutalitate si cantitate; ci din „omul britanic”. 
din rezervoriul de umanitate din care trăeşte întreaga ei ci- 
vilizatie, rezervoriu cu care, fără nici o pregătire prealabilă, 
a făcut deopotrivă faţă războiului si grevelor, ca şi aspiri- 
țiilor spirituale ale neamului. E. fenomenul englez în cultură: 

Anglia a excelat fără să se istovească, a cucerit fără să 
se trivializeze, Anglia e ultima țară nobilă şi vitală în acelasi 
timp. Si, ca atare, cea mai fecundă rezervă de material crea- 
tor a omenirii... Din solul ei etnic, de complectă sănătate, 
neatins de bălării, nesecat în experienţe si sfortäri, vor ră- 
sări, cum au mai răsărit, subt barul naturii. florile rare, plan- 
tele uriaşe, care să mire văzduhul civilizațiilor. 

De acest lucru va avea grije acea realizare engleză care 
nu e nici cultură, nici civilizație, ci: umanizație, si care face 
din Anglia nu numai un mare imperiu creştin, dar, cu deo- 
sebire. o vastă, minunată crescătorie de oameni. 


Dragoş Protopopescu 


Miscellanea 


m 


D. Iorga filozot. 
me eE idoia 


Intro carte — de nlifel excelentă — a d-lui N. Bagdasar 
despre Filozofia Istoriei, alături de numele unor Windelband, 
Rickert, a fre Dilthey, Simme), găsim un capitol care 
poartă titlul N. Torga, 

igur nu eu sînt acela care să nu am pentru aposto- 
lul nostru național un violent sentiment de admiratiune, si 
care să nu recunose că e cel mai pitoresc om din Rominia, si 
chiar că, atunei cină are pică pe cineva, devine direct ge- 
nial. Dar filozof al Istoriei! 

ema fundumentală a Filozofici Istoriei este aceasta: 
faptele istorice sînt ele repetabile, sau sint unice, apărind 
doar o singură dată în toată eternitatea? Se numeşte Filozof 
al Istoriei acela care a adus dovezi nouă în favoarea sau de- 
favoarea uneia din aceste ipoteze, sau în favoarea unei con- 
cilieri a amindorora. 

Aduce d, lorga asemenea contributiuni? Ar fi să-l cu- 
noaștem rău. Argumentul logic este pierzarea naţiunilor, 

Atunci-se pronmti pentru una din soluții, aṣa, fără a 
spune de ce, ştiind bine că simplul fapt că se aşază cu robusta 
d-sale personalitate ştiinţifică pe una din platunele balanței 
este deajuns pentru a curma o controversă seculară? 

Nici asta. D. Iorga face altceva. „Impartial ca Rominul”, 
d-sa este „pentru contra”, După ce insultă copios pe cei care 
— ca Buckle si alţii— au spus că faptele istorice sint repeta- 
bile; după ce spune răspicat că nu-s, d-sa serie (ce-i drept 
intro altă carte) că: „evenimentele istorice sint rareori 
nouă; dacă le privim în mod mai puţin superficial, vedem că 
ele se repetă”, 

Acuma cred că înțeleg. (Si d. Bagdasar se înșală cind 
vede la d. Iorga o contradicţie). Este foarte simplu. Subtilul 
filozof împarte evenimentele istorice în două mari grupe: 


VIAȚA ROMINEASCA 


cele „privite superficial” si cele privite altfel. Cele din prima 
categorie nu-s repetabile; cele din a doua sint. : 

ste o importantă contribuţie Filozofia Istoriei. Si d. 
Bagdasar nu exagerează destul cînd spune că „d. |. formen- 
ză, în primele decenii ale veacului nostru, centrul de gravi- 
tate al mișcării culturale rominesti”, Ey 

De asemenea, dreptate are d, Bagdasar să insiste, in car- 
tea sa de Filozofie a Istoriei, asupra memoriei formidabile a 
d-lui L Pentru un filozof, memoria nu este ea calitatea fun- 
damentală? A spune despre un filozof că nu are memorie 
este tot aşa de grav ca si a spune despre un amant că nu are 
inimă bună sau talent la vioară, A x 

Dar d. Bagdasar trebuc eat Sint sn laturi 

activităţii filozofice a d-lui L care i-a scăpat, Po 
a De Lure cînd d. 1. conchide că Rominia era deja Stat 
modern naţional într'o epocă in care ţările apusene se svir- 
coleau încă în bezna medievală, pentrucă titulatura domnii- 
lui Munteniei era domn a toată fara rominească, si nu domn 
al Rominilor; că deci Statul nostru cra fundat pe bază terito- 
rialä, nu pe bază feodală de legătură personală de supusenie : 
că teritorial însamnă national, si că dacă Muntenia era Na- 
țiune, Moldova m'avea nici-un motiv să nu fie si cu. 

Sau cînd d. I, ca orice bun patriot, demonstrează că Do- 
brogea a fost totdeauna romineasch pentru că foarte de de- 
mult un text grecese arăta că exista în ca o mănăstire. 
si că starețul era Romin, si că deci si călugării erau în mu- 
joritite Romini (căci altminteri nu erau ci proşti să aleasa 
un Romin stareţ), si că, dat fiind că în genere călugării se 
recrutează din norodul de jos, acesta era deci si el Romin: 
apoi cînd, după toate acestea vine un alt istoric si arată că 
toată această inatacabilă constructie logică se buzează pe un 
text grecesc unde printr'o interpretare personală a limbii s- 
lenc, d. 1. a luat drept mănăstire şi stareţ ceiace era în fond 
o bandă de tMhari si căpitanul lor, — toate aceste cum sc pot 
ele oare numi altfel decit „filozotie” n Istoriei? 

Si ce memorie! — X. Y, 


Conflictul cultural America-E uropa. 


Desigur că impresiile din America ale unui călător străin 
sint — ps o indică si numele — foarte „impresioniste”, In- 
tro anchetă de citeva luni. a unei ţări, mare cit un conti- 
nent întreg, sint fără îndoială multe lucruri care scapă ob- 
servației, 


Decit nu putem trece cu vederea următorul fapt: toate : 
reportajele, toate descrierile, dela cele mai stiintifie-ctno- 


fice nă la cele mai impresionist-literare, sint concor- 
dáte ră e unui punct: lipsa de libertate din libera Ame- 


MISCELLANEA us 


tilä, unde brutalitatea si ipocrizia eftină se asociază cu o sim- 
plitate intelectuală de popor sălbatec. Vai de acela care în- 


se scrie cu b mic. Să se observe: Babbilt nu voia să reformeze 
3 l morală nouă, să 
lupte, suferind, pentru o idee, Nimic din toate astea. Bubbiti 
voia să trăiască, foarte mediocru, fără ideal, fară altruism 
— dar... altfel decât cei din cercul lui... Ei bine, asta tocmai 
— Du se poate în Statele-Unite, Un om se consumă, se im- 
bolnäveste, se ruinează şi moare pentru aşa cena, 

lată de ce un curopean — şi în deosebi un Francez — 
după o şedere de citeva luni îu marea republică vxtrem-oeci- 
dentală simte nevoia să se aşeze jos si să urle ca animalele... 
Acesi urlet, cind călătorul e seriitor, se traduce printr'un as- 
pru rechizitoriu, America este acuzată, penal, de delictul de 
imbecilizare ilicită a genului uman, — de crima de lez-civi- 
lizaţie, de atentat la dreptul impreseriptibil al omului de a 
gindi, de a se dărui, de a se înălța deasupra sufletului celor- 
lalti pentru a putea pe urmă să-l ridice si pe acesta pănă 
la el. 

Toate cărțile europene despre America samanñ mai 
mult sau mai puţin cu actul de acuzaţie al unui procuror. 

lată de pildă cazul lui Georges Duhamel. Autorul este un 
adevărat cărturar, unul din acri „cleres” care n'au trădat”, 
Tonul lui este acela al oricărui intelectual francez adevărat: 
totodată blind si inflexibil, blind ca debit exterior — căci vio- 
lenfele, de orice soiu, sînt doar un semn că n'ai dreptate si 
adevăratul cărturar francez are totdeauna dreptate; pe de 
altă parte tonul lasă să se întrezărească o convingere nestră- 
mutată; Iuerurile stau aşa si nu altfel — are aerul să spună 
Duhamel; lucrurile sînt triste si îngrijorătoare; a le divulga 
va supăra desigur pe mulţi; va ofensa un popor Întreg, si un 
popor care timp de mai multe luni i-a dat. lui, o largă ospita- 
litate și l-a sărbătorit ca pe un prinţ sau ca pe o vedetă, lată 
de sigur un act dacă nu indelicat, în tot cazul dezagreubil: 
totuși Duhamel îl vu face, intreg si pănă la capăt. Nu va cru- 
ta nimic. Desigur că un gangster patriot sau un ku-klux. 
klan-ist mai activ va putea foarte uşor să apese, subt stofa bu- 
zunarului dela veston, pe trăgaciul unui revolver, trimitind 
pe obraznieul publicist pe lumea cealaltă cu uşurinţa cu care 
asemenea operații se fac în libera Americă. Dar hici-una din 
aceste primejdii nu poate opri pe un „clere” francez dela da. 


nn 


I VIAŢA ROMINFASCA s 


m subțire, mai este şi diplomat de carieră). A estia 
cu carantina vexatorie dela Elis Island, pe Ai Mecs oa- 
minteste anunțindu-ne că de citiva ani e desființată, — un 
alt scriitor, Lehmann, francez care a trăit peste zece ani în 

tatele-Unite, o citează ca fiind mai mult decit oricind în vi- 
are, 4 m cartes mă rs este posterioară aceleia a lui Mo- 

SU care din doi se însală. Insă 
1 Ti contra lui Morand. LA Ten moe tei 
Un alt scriitor eminent, André Mauroi ică şi el i 

presii americane, Tabloul are — spune rană, ae aa 
și părți de umbră, Părţile de tinbră le cimoaştem. Dar şi păr- 


“lăogarea unei aripi la clădirea Uni 
nu se mai văzuseră poate er ae aa versiiitii, Oameni care 


„+ Minunată solidaritate! Dar să privim mai bine. In Ame- 


individual prin standard i i 
pisse melerial culine ner ct due PRES 
r — spune Maurois — mpolriva men i 
agregare si grandomane, o ae cari Pr fa ci sera 
ms a pe a mericanii pănă n o düunäzi furiosi cînd cine- 
ël, par a începe s t ă 
ping be pe să guste mai ales cărțile unde 


te, la 
cesul de asuprire trebue să explodeze, subt fi 
libertatea, Apoi mai este femeia, ce adi de cit, pork în x 
T ea — spune Leh- 


de ani) — omul nu mai poate ceti i 
s | pentru simplu 
se p într un spital, sanatoriu, casă de odihnă, per act 
n călător francez, între alte dorinţi, o avea şi pe acea- 
sta, care pare stranie la prima vedere: m'am săturat, zicea el, 


-r a 


MISCELLANEA 345 


Imi aduc aminte de un student care dădea la laşi exa- 
men cu d. Stere. In cursul său, d. Stere spunea că în Rusie 
natalitatea e mare, dar longevitatea mică. Rusia are mai mulţi 
tineri, în deosebi copii, decit bătrini. lar în Franţa invers, La 
examen, studentul a exprimat aceste raporturi demografice 
prin următorul destul de personal răspuns: „Rusia este o țară 
foarte curioasă. Nu se mai nasc decit copii.” 

Nu ştiu dacă e foarte corect să spunem aşa, E sigur Însă 
că formula se potrivește perfect liberei Americi. Este o țară 
unde oamenii care se nase sint si rämin mereu copii, 

In această gravă problemă a pericolului anticultural a- 
merican a fost natural ca Franţa să fie accia care să fi dat 
semnalul de alarmă. Scriitorii ei se ridică si trimbițează pri- 
mejdia. Este un motiv mai mult ca să se zorească o federali- 
zare a Europei. America e încă o populație de minori. Inainte 
de războiu, prin dependenţa economică şi financiară care o 
lega de Europa. — D, 1. S. A 


Rubrica ; „Recenzii“, 


Sa întrebat vreodată cetitorul de reviste rominesti, rās- 
foind rubrica „Recenzii”, pentru ce s'a ales cutare carte si 
nu alta? Şi acest cetitor n’a fost el isbit de absoluta incohe- 
renţă care prezidează de obicein la asemenea alegeri? 
Pe de altă parte, este sigur că o bună revistă se cunoaşte 
“lupă rubrica recenzii, tot aşa cum, dintr'o aruncătură de ochi 
ne putem da sama de seriozitatea unei cărți numai uitindu- 
ne Ja autorii citați în josul paginilor. O lucrare de drept pe- 
ial care citează pe Rist, sau o revistă de drept care recenzeu- 
ză pe poetul Maeterlink, — iată două exemple (care-s din in- 
timplare si istorice) cind ectitorul ştie dela început si iute cu 
ce calitate de marfă are aface. 3 
Rubrica „recenzii“, Este aci o gravă problemă culturală. 
Căci cărţile nouă sint sute. Din ele nu se recenzează oricare, 
la întimplarea lecturilor recenzentului. Alegerea trebue fä- 
cută după anume norme, pe care este bine să le examinäm. 
Dar mai întăiu de toate trebue să facem o distincţie între 
recenziile propriu-zise şi toate acele informații bibliografice 
mai sumare și mai impersonale cuprinse subt firme diverse, 
ca „Mişcarea intelectuală”, „Cărţi nouă”, „La librar”, etc. 
etc... Cu toată modesta ei aparenţă, o recenzie este în fond un 
intreg mic studiu, o lucrare scurtă, dar complectă de critică 
literară, un adevărat esseu, temeinic si original, în care car- 
tea în chestiune este privită ca un eveniment individual fă- 
cind parte integrantă dintro categorie de evenimente de o 
semnificaţie mai generală. f 

Dacă ar fi să se găsească o deosebire între rubrica „re- 
cenzii” si rubrica „mişcarea intelectuală”, Sar putea spune 
că una selectează cărțile după succesul de librărie, după reu- 


D VIAȚA ROMINEASCA OO 


šita socială si comercială, — 
teriul interesului lor mor 
Vreti exemple? 


lată de pildă roman bit”. Nu este i 

À d ut, = > numai o carie 

parents si bine scrisă, Mo si remarcabilă ca dacatiaaă. 

Dede poate cea mai bogat informativă anchetă asupra sufle- 
ui american. Afară de asta e interesantă ca tehnică lite- 

rară, a: merite ue si iată de ce, 

i era pur-naturalistă fusese în ultimul timp uband 
nată în favoarea allora, de pildă a așa zisei se Tia artiste”. 
a stilului in formule subiective (Morand, Giraudoux, Marti 
Menu, tor rule a e rea av avira si impresionisle 

obse nset, ete...) 1 iera Zoli sese - 
lită, a ai de radotaij. N pi ou să 
r nclair ridică această unealtă veche si-i di 
o strălucire nouă, Fapt interesant, vrednice d i at fs 
printr'o recenzie a volumului. doilea e te 

Sau se poate întimpla ca o carte 
punetul de vedere al limbii, Aşa 
«ducerile, cu cele foarte bune ca si cu cele foarte proaste. 

Sau se poate intimpla ca o carte sã fic cen mai reprezen- 
tativă a unei anumite atitudini morale sau culturale. De 


cealaltă le selectează dupa 


să fic interesantă din 
se înlimplă bunăoară cu tra- 


dă, de o bucată de vreme, se scriu foarte multe i e d 
a . > cărți europe- 
ne asupra Americii. In toate regăsim un sentiment i. encre 


umire al Europeanului care protestează împotriva A ii 
numele Civilizației ofensate, Printre op serii pre an 
toate concordante în această privință, există una la care re- 
voa cărturarului împotriva infantilismului vankeu lasă la 
pane orice văl si orice menajamente; devine lirică, pate- 


o 
lică, aproape nedreaptă. Este carica lui Georges Duhamel. 
Prin aceasta, ca se distinge de alle cărți gi ei Americii. 
. (Care poate că au o valoare intrinsecă mai mare) si meritind 
astfel mai mult ca celelalte să fie recenzată. 


Dar fiindcă a venit vorba de America Există $ 
asupra acestei țări, intitulată: „Les Etats-Unis EE aies 
de Siegfried. Si ea trebue neapărat recenzată. Nu pentru că 
e reprezentativă printre cărţile despre America, ci pentru că 
e reprezentativă printre marile cărți de istorie sociologică- 
pate. parte din categoria unor „Cité Antique”, „Kultur der 

naissance", „Histoire du peuple Anglais“ (Hélie Halévy). 
— monografii largi, cure epuizează subiectul şi care alcă- 
te monumente de gindire sociologică si de practică isto- 

Am ales inadins aceste trei i: a lui Sinclair Lewi 
lui Duhamel, a Ivi Siegfried, aaie toate trei da a 
pre același subiect: America, si totuşi loate trei trebuese re- 


cezale pentru trei moti + c- 
in Pal 0 à tive diferite, Căci toate trei sint unice 


MISCE! LANEA 37 

Să se observe că, im toate aceste cazuri, interesul cărţii 
este un interes general, privind de pildā problema tehnicei 
literare (Babbitt), a metodei sociologice în Istorie (Siegfried), 
a conflictului de mentalități dintre Noul şi Vechiul Continent 
(Duhamel), Toate trei — fenomene culturale de ordin qe 
neral. 

Un alt asemenea interes gencral îl are o carte si cînd 
este foarte proastă, când conține cnormiläti caracteristice 
pentru nivelul scăzut a] cutärei categorii sociale din care a 
fost recrutat autorul, 

Sau se mai poate intimpla ca o carte, fără a conține in- 
exactități de fapte sau interpretări infantile, sh ne uimească 
printr'o confuzie a punctelor de vedere, printro amestecare 
a considerațiilor de estetică cu acele de patriotism, prin in- 
troducerea, în chestiuni de știință si adevär, a unor socoteli 
de ntilitate sau de justitie, prin discutarea valorii morale « 
unei fapte după cifra averii sau beneficiile comerciale mlo 
autorului. A confunda punctele de vedere, pe cel moral cu 
cel economic,pe cel stiintifie cu cel patriotic. pe cel estetic cu 
cel religios, cete. ete., este, după sociologul francez Bouglé, 
caracteristica necivilizatului, — civilizația consistind tocmai 
dintr'o separare a punctelor de vedere pentru ea, astfel auto- 
nomizate, ele să poală fi aliale în beneficiul culturii. Primiti- 
vitate, sălbătăcie însamnă confuzie a punctelor de vedere; ci- 
vilizatie însamnă colaborare n lor, Este diferența dintre s- 
mestec si combinare creutoare. 

Si atunci, dată fiind importanța pe care o are, ca simp- 

tom de cultură, această confuziune a punctelor diverse du 
vedere, o carte are dreptul să fie oprită si recenzată dacă o- 
glindeşte în chip caracteristic o asemenea confuzie mentali, 
sau dacă, invers, într'o chestiune unde e foarte greu să le 
dezrobesti de anumite prejudecăţi si idei gata făcute, aulo- 
rul a reușit totuși să disocieze lucrurile si să svirle lot ce cru 
străin de subiect. Vreţi un exemplu? Toată lumea îşi aduce 
aminte de frumosul discurs pe care un mare savant romin l-a 
ținut la Cameră în chestia chibriturilor suedeze, După emi- 
nentul nostru compatriot, Suedejii sint un mare şi profund 
cuviincios popor pentru că. atunci cind d-sa sa dus în Suedia, 
aproape toată lumea „auzise de el” si i-n arătat o mulţime 
de lucruri. lată o frumoasă — ca să zic aşa — fecundare s 
punctului de vedere etnografic cu — ca să zic aşa — punctul 
de vedere rominese. Inchipuiti-vä că tonte aceste observaţii 
asupra poporului suedez ar fi fost adunate într un valim. Se 
mai îndoește cineva că o asemenea carte merită — ce zici — 
obligă la o recenzie? 

lată acum un alt caz de interes general. i al 

O carte potte să nu fie originală nici ea subiect, nici ca 


— MISCELLANEA 3 
pentru că urmăresc in mod permanent acest comerţ al lan- 
sării de cărţi, au interes să nu facă pronosticuri greşite, Dacă 
ar gresi de citeva ori în sir, şi-ar compromite creditul. Pen- 
tru o carte diagnosticată prost, douăzeci de altele, diagnosti- 
cate hine, nu se vor vinde din cauza suspiciunii publicului 
pricinuită de gresala unterioară,.. Sancţiunea e comercială, 
— deci foarte severă. Să fim multämiti că bunul gust literar 
sc întimplă a se găsi sub! scutul ci, Cind comerțul e servitorul 
artei, — e perfect. Rău este cînd arta e în serviciul comerțu- 
lui. (Cum este cazul în materie de cinematograf). — $, U.C. 


Intelecivalii comici 
Zn'elec{ualii_cor ici 


Noi lucrătorii intelectuali ne dăm sama, fireşte, de co- 
micăriile proprii situaţiei noastre, mai mult decit cei de mi 
seric pur practică își pot da sama de comicăriile stării lor 
Inţeleg: intelectuali de vocație naturală, nu prin carieră, a- 
leasă ori impusă cine ştie cum, 

Fiind animale care observă, disting, judecă, aşa numai 
fiindcă nu putem face altfel, noi observări si distingem grn 
tuit — e o activitate de lux, Cei de meserie praclică observă 
şi judecă minimum, cil le trebue ca să nu-și sirice afacerea; 
ei gindesc, individual sau grupaii, în cafeneaua de lingă bur- 
să, sau cînd se pun la cale cu tovarășii, inainte de a întilui 
pe concurent sau pe onorubilul cu care au să contracteze. Fi 
reflectează economicos, atit cit le trebue pentru a socoti på- 
călelile ce au să constitue afacerea, Adeseori noi. muncile 
rii intelectuali, ne minunäm nesfirsit, cît de proaste minciuni 
îşi spun si ne spun negustorii. Dar ei știu ce stiu, 

Omul practic nu-si bate capul, de exemplu, să intelcagä 
meseria noastră intelectuală, pe care el a rubricul-o, din ca- 
ul lcevlui, subt un dispreţ general şi definitiv. un dispreț 
bară iritare (dar nu totdeauna, fiindcă există — curios lucru! 
— negustori cu acces de ambiţii literare, de pildă). 

Aci e locul unei prime comicării ce ne distinge pe noi, Iu- 
crătorii intelectuali: eu ucea mirare si curiozitate care, pro- 
cum au spus infeleptii vechi, este inceputul şi semnul disting- 
tiv al filozofiei, noi observăm si căutăm a înțelege anasinärin 
şi puterile cugetului negustorese. Intre diversele noastre me- 
tode de a picrde vremea cu multă si complicută ostencală, n- 
ccastă aplicaţie la filozofare pănă si asupra negustorului esie, 
de sigur, particular de comică. Meserie negustorească numin 
aici nu pumai comerţul propriu-zis, dar si industria politică, 
samsarlicul de orice fel, avocatura, consiliile de administra ție 
— în sfirsit lot ce constitue regularisirea valorilor create «ie 
partea producătoare a omenirii. Ne cuprinde aici mare mi. 
rare, ce pănă la moarte nu ne stăbeste, chiar dacă pătrunde 
şi noi uneori — se întimplă — prin samsarlic sau industri: 


tii cu interes general, precum găsim ad i ouvell 
er” fenomenul contrar: două Bane Éd în cure 
er ei rezumă o carte fără aproape nici 0 remarcă de ordin 
Aşadar lungimea — cum s Moliere 
à l'affaire“. Intre notă si păi de The rit 
siuni, ci de natură a cuprinsului. PET atei pag 
Aşadar, alături de recenzii, există note pur informative 
sau mai ample, putin import). 
Criteriul alegerii pentru aceste note care compun rubri- 


rată cu cite- bucată de literatură beletristică 
trei foarte răspindite reviste franceze: Re ca Ar cale 
”. Si să 


tea chiar reproşa că volumele nu n 

tru că sint bine lansate, ci în feel ns sal ep dale pen- 
or ca să fie bine lansate. Succesul nu-i acolo numni 
o indicație, ei o ocupație. Dar nu trebue să blamăm aceste 
„reviste şi să le imputăm spiritul lor reclumagist. Căci toemai 


30 x _____ VIATA ROMINEASCA | 
= ES US 


politică, în tagma negustorească. Sau poate: mai ales după ce 
pătrundem; acolo, și sintem în situație să privim afacerile za 
prin microscop. 4 
Sint incă alte diverse afurisite si infinite comicării. 
Pe un intelectual de rasă care, printr’un tonne 


Celui ce nu poate şi nu vrea să confunde smecheria eu 

ge roi fibra cc pie) inteligentei si mi- 
stioasă a cunoştinţelor unui 1 

méseriile negustoreşti, ti vor răminea, po Viaţă. hen me Bai 


vor studia viața economică în intensitatea ce 
dacă izvoarele le vor permite să vadă amânunte decizive, 


iluştri, dar cu maximum de succes în afaceri; si de a cunoaşte 
prin placa gramofonică ce au fost convorbirile lor, care era 
măsura si calitatea inventivității celor ce, subt chip şi formă 
de organizatori, absorb, fără ingeniozitate si chiar fără pie 
de diplomație, valori a căror structură si calitate sînt pentru 
ei de nepătruns şi indiferente, cum ar fi pentru un pore, kilo 
gramul de bomboane Capşa fabricate pe comandă specială, 
Legenda antică spune, că un poet comic grec a murit ri- 
zind de un măgar care inghites, cu liniştită lăcomi 
unei mindre tulpine de roze Mai ades decit ne inchipuim, 
negustorul, astfel cum lam înțeles aici, consumă totul cu ino- 
cenţa perfectă a urechiatului din povestea greacă, 
. Judicios e, pentru muncitorul intelectual, să fie, pe pó 
triva lui, si negustor, de oarece măsura fundamentală de ca 
pacitate este pretutindeni cea negustorească. Fiindcă fata 
rebue să fii şi negustor, v problemă de viață să nu râmii as 
incit să funcţionezi ca simplu obiect de consumație al negt 
storului excluziv, sau ca lichea elementară. Pentru aceasta 


E 


MISCELLANEA 7% 454 


neapărat, muncitorul intelectual va trebui să se simplifice 
fără jenă, să se deghizeze astfel ca să nu mai aducă eloc a 
intelectual, o travestire ce, si dacă e perfectă, si dacă nu, tot 
comică rămâne, ca orice travestire. Soarta cea mai bună — de 
vreme ce e totuşi un fel de vază ciudată să treci drept inte- 
lectual — o au intelectualii de carieră, nu din năseare: inte- 
lectualii de carieră sint animale negustoreşti, pe care fami- 
lia, împinsă de orientarea momentană a ambițiilor sociaie, 
le-a înhămat la jugul prestigios al vre-unei ocupații din do- 
meniul spiritului, La acești indivizi, apucătura negustorească 
triumfă sigur: e specia decorativă a negustorului mascat subt 
titluri, brevete si funcțiuni academice, Omne tulit punctum 
qui miscuit utile dulci. Mare negustor Horațiu ! Dar chi alții 
si mai si — filozofi hirotonisiti oficial, si poeți chiar. de ace- 
lași soiu... 


Criza mondială 


Acest cuvint e azi pe buzele tuturor. Omenirea se pre- 
pară să accepte cu resemnare noile ci condiţii. Aproape nici 
O țară — cu excepția Franţei ponte — ma scăpat de acest de- 
zastru, a 
Țările industriale sînt pline de şomeri și cu stocurile 
nevindute. De aceia, puterea lor de cumpărare și de consu- 
mație e scăzută, 

Țările agricole nu pot, în consecinţă, desface produsele 
lor alimentare. Supraproductia provenită din introducerea 
mașinismului în agricultură, din defris rea imenselor tere- 
nuri din Argentina, Canada si Statele-Unite, apasă greu in- 
sisi organizaţia regimului capitalist. 

Crize economice au avut loc aproape în permanență de 
pe da 1850. Engels si Marx au prevăzut acest fenomen în 1848, 
Atunci ei caracterizau crizele ca un fenomen inerent organi- 
zalici capitaliste şi-l prevedeau din 10 în 10 ani. Prevederile 
nu Saw realizat exact, fiindcă popoarele europene au intral 
după aceia intro politică colonială care le-a dat posibilitate 

de noi debuşeuri, O prosperitate relativă a urmat. Apoi a ve- 
nii războiul mondial. 
După încetarea ostilităţilor s'a lucrat febril pentru com- 
plectarea stocurilor distruse, r : à 

Azi însă, cînd producţia şi-a atins maximum ei de ran- 
dament, fenomenul reapare cu toată brutalitatea lui. 

E evident că legea concentrării capitalurilor aduce cu ea. 
in fiecare an, o sporire a proletarizării, deci o diminuare a 
consumatici. În acelaşi timp cu ujutorul invențiilor ştiinţifice, 
a perfectionärilor de tot felul, a raţionalizării, „producţia 
creşte, Oferta sporește si cererea e mereu mai mică fiindcă 
lumen e meren tot mai săracă. 


De aici trag unii concluzia că fenomenul crizelor nu e 


sporadic si ef. „ci o diag idității 
mar 0 diiaguoză u morbidităţii vegimului es- 
+ reste nu poate fi un regim sănătos acela care are în 


inul său peste douăsprezece milioane de 

tinta de egida a ro ne oameni fără þu 
i (Concomitent cu acest grozav dezechilibru economic, se 
întinde si cel cultural, Lumen înfometată, îngrijită de ziua 

A A; ue mai ra permite luxul agreabil al 

a putin ştea creaţiei, 

e e un semna dir întrebare, Se va the ge i de 
stră yes pu pe alte baze, ori va urma barbaria si anarhis 
Cine ar putea formula vre-o profeție? — M. R. 


P. Nicaner & Co. 


Recenzii 


Jean Boutière, [a Vie et l'Oeuvre de lon Creangă, 
(1573-1589) Paris, 1930. Librairie Universitare ]. Gamber, pag 
XXXI + 254, in-8". 

Un am stăpinit de patima localismutui ar pulcu regreta 
că această carte n'a fost serisă de un moldovean, si anume 
din ținutul Sucevei, din satul Humulești, Insă deloc nu-i sigur 
de mai înainte, că un humulestean ar fi făcut, despre Crean- 
gä, o lucrare mai frumoasă, ori tot atit de frumoasă, ca acea. 
sta a francezului care, cu atit de inteligentă dragoste, a cer- 
cetat viaţa si serierile povestitorului moldovean. In domeniul 
intelectual, cel puţin, sar cuveni să admitem, în sfirşit, că 
cciace trebue este ca fiecare lucru să fie făcut de acel ce-l 
pricepe mai bine, oricine ar fi, ori de unde ar veni el, Jelanii 
clasice, că, wite, jar un străin serie despre un scriitor al nos- 
tru, şi incă atât de al nostru cum e Creangă, nu sint la locul 
lor. Dar pentru cei deprinsi a se tingui astfel tot e bine că un 
francez a studiat pe mult preţuitul povestitor moldovean, si 
nu vre-un neamţ, sau alt duşman oarecare. Cuminte e, ered, 
să ne bucurăm necondiționat de ecigce ne dă lucrătorul se- 
rios si priceput, bucurindu-ne si că Moldovenii au dat pe onrul 
care a fost atit de bine prețuit si înțeles de acel învățat străin. 

Se pot mira unii, că un fenomen atit de locul cum e 
Creangă, a captivat interesul literar al unui frumeez. Poporul 
cu cea mai rafinată artă literară între toate, a fost multă vre- 
me cunoscut şi pentru dogmatismul său estetic. O inospituli- 
tite oarecare şi ortodoxă închidere, în materie de gust, sa pus 
încă demult în sarcina francejilor. De aceia e posibilă gre- 
şala de a mita că francejii sau lăsat doar și ei cuprinsi de 
enrentul filologie şi istorie al vremilor nouă, iar filologia si 
istoria sint, prin excelență, discipline cu spirit larg și ospi- 
talier. Si apoi, cînd d. Jean. Boutière ne reamintește curion- 
sele rătăciri nle birtiilor rămase dela Creangă, prin sertarele 


23 


354 | VIAȚA ROMINEASCA Žž 


e -> 


unor elevi de liceu şi pe subt tărăbile unor băcănii, hirtii care 

totuşi fusese încredințate unor intelectuali, si căror în parte, 
li sa pierdut urma: nu vi se pare că, faţă cu asemene realități 
locale, Rominii nu mai pot avea motive mari de a se simţi 
jignili în ambițiile lor, prin întreprinderea învățatului străin? 


EA ARE 7 255 


tre toate poveştile populare scrise de literați, cite le cunosc, 
una din cele mai apropiate de tonul lui Creangă. Humorul 
dialogului, compunerea dramatică, verva po ră îmi aduc 
aminte la tot pasul de scriitorul moldovean. Desigur Creangă 
. wa înțeles să facă slujbă de strict înregistra tor folklorist: un 


Din îndemnul profesorului Mario Roques a luat d. B. ca exemplu clasic în această privinţă rămine, cred, încă până 
subiect de teză pe îndepărtatul şi „intraductibilul” Creangă; astăzi colecția de poveşti siciliene a Laurei Gonzenbach, şi o 
şi autorul s'a întrebat, dacă Încercarea nu e prea îndrăzneață. comparare cu wsemenea texte ar putea arăta bine cum a lite- 
Cartea ne arată că temerile sale erau excesive, şi că desigur rarizat Creangă în manieră populară. Bucata pomenită din 
ea n'a fost serisă, înainte ca autorul să fi ajuns un desăvirși! Andersen și unele din ale fraților Grimm îmi par a da cele 


mai caracteristice paralele străine pentru metoda institutoru- 
lui ieşan în scrierea poveștilor populare, Apropiereu lui 
Creangă de Perraudt în privința „limbii populare” si 


nirea deplină a metodei garantează, din capul locului, nu- 

mele învățatului profesor care a sugerat subiectul. Dacă 

pentru studiarea vieții si scrierilor lui Creangă  datorim y radoxală; gi r Ă 

d-lui B. toată recunoștința si admiraţia noastră, apoi tradu- mā pot bucura pentru gloria — in sine invidiabilā de sigur — 

s pe pie SE qe din iara "propere, a 

r 3 ce ISloriseste viața scriitori ui, cu inteligentă ale. 
rc pile pă Te voras eu pura re linişte. Accasti gere si discutind minuţios tot ce se ştie în această privinţă, 
traducere va fi desigur o operă îndrăzneață. L À ce-ar apar rii > pie în 

Fără indoială, nu tradiționala proză literară franceză ar © 5. studiază operele, pe care le clasează subt titlurile: O- 

e pr hi Cre pere didactice, Poveşti, Amintiri, Creangă autor comic, Opere 
putea da materialul in dis SI pete SE pia Mob diverse (poveşti din cartea de celire, poveşti pornografice), 
gă in cea mai specific o a şi curteană x intre mbile Asupra poveştilor face un foarte amănunţit studiu folkloric. 
scrise vest-europene. Indoita competență în limbaj literar, şi Insemn că strälucitei povești-comudii Soacra cu trei nurori, 
francez şi romin, presupune greutăți de mare complexitate şi d. B. este, mi se pare, cel dintăiu care i-a găsit o paralelă 
delicateță. Insă si aici, numele p E esorubui Roques, ca infor- străină, anume într'o colecție de poveşti armene (pag. 96). E 
mator şi sfătuitor, ne vine numai decit în minte spre a ne cu deosebire regretabil că nu se cunoaște vre-o variantă ro- 
potoli temerile. Presupum că probele de traducere date în teza minească destul de apropiată (paralela macedo-romină citată 
‘lui B. nu vor să dea text definitiv; altminteri aş indrăzni să de Şăineanu, Basmele romine, pag. 1000 este inutilizabilă 
insist, că vorbe si ziceri ca vile, que, extraordinaire, pentru comparări literare), pentru a face să reiusă măiestria 
BASE de l'enfer, (prends) l'ATTITUDE (que doit avoir un povestitorului acestuia în care se lega excepțional wrta cu 
mort), commettre (des coquineries), (le four sur Le e me) naivitatea. 

DISSIMULAIS, je me transportais, es INSISTANCES (de ma 

mère), ne par de un literarism atit de Oficial, încât cu nici 
un nu ar putea armoniza într'un text ce ar trebui să fic 
echivalentul francez ai originalului. Vorbind de stilul lui 
Creangă, de bogăția vocabularului Vopullăr în deosebi, d. B. 
pomenește pe Rabelais (il fait irrésistiblement songer à Rabe- 
lais, pag. 313). Negresit, va trebui un calcul delicat şi un curaj 
revoluţionar, pentru a scoate din genialul humorist al Renas- 
terii elemente potrivite unei traduceri din Creangă în fran 
ceza de astăzi; dar asemenea curaj ar putea fi condiţia unei 
mari frumuseți. 

Cu evidentă justetä desparte d, B, pe Creangă de „mo- 
ralistul” Schmid, canonicul bavarez atit de cunoscut copiilor 
altădată, si de ,poetuLfilozof” Andersen, — uitind o singură 
şi deosebit de prețioasă excepţie în privința acestuia din ur- 
mă: povestea cu Claus cel mare şi Claus cel mic tmi pare, În- 


Cu delicat simț literar respinge d. B. (pag, 153) califi- 
carea de contaminator, pe ctre Sperantia şi Säineanu au a- 
runcat-o ușuratie lui Creangă; şi cu atentă cercetare fixează 
rohil femeii Tinca Vartic în activitatea literară a lui Crean- 
gă, tratind cum merită malralagismele invidioase ale lui Ie- 
năchescu. Contra optimismului inutil al lui Girleanu în pri- 
vinja comediei neisprăvite Dragoste chioară și amor ghebos, 
d. B. relevă cu drept cuvint platitudinea fragmentului păs- 
trat. „Comedia” lui Creangă e în altă parte; si bine inteme- 
iată. D. B, regretă că d. Octav Minar încă n'a publicat în 
intregime Memoriul unde Creangă dă, pe lingă note autabio- 
grafice, oarecare amintiri despre Eminescu, Caragiale si Ma- 
iorescu. Poate va fi mai norocos biograful lui Caragiale de- 
cit a fost acel al lui Creangă. Dar mă întristează amănuntul 
că acel document a fost „aranjat şi transcris” de Tinca Var- 
tic. Fragmentul citat de d. Minar (în al său Caragiale, omul 
și opera. Bucureşti, f. d. pag. 208) nu poate servi, cred, decit 


“xt şi e alfabetic, constitue un material 

(Nate si Impresii. Iasi 1920, 
Duhu p nee laşi 1920, pag. 81—83), d. B. vede in Popa 
spirit de un gust indoelnie. Invăţatul francez pare nemulțumit 
ecţiile foarte superficiale” din Amin- 


începutului capitolelor HI şi IV din Amintiri: acolo. prea 

n e i + acol Î + 

văr, Învățătorul literarizant este cam prea vizibil. Den pee 

se a FAFRUBR 2 pata rii Ce s'a intimplat de atunci încoace, 
cest teren al ambiţiei literare, arată, în chi 

catustrofalele pagini de „Stil și gindire” din mue ea 


… Mustraţii şi facsimile intregesc tvocativ icoana seriitoru- 
Der aise competent = zi invățatni francez; d. Gam- 
Der, € re mulțumiri călduroase di 
isloriografiei literare peria critici 


Paul Zarifopol 


+ * 5% 


Alexandre Rally e! Getta Hélène Rally, Bibliographie 
franco-roumaine. Paris, ed, Ernest Leroux, prețul 150 fr. 


trebuia făcută si cra așteptată. Felul cum s'au achi 
d-na cre À e întru totul lăudabil. Nici o carie fn buri na 
fost uitată. Indieaţiile sînt complecte şi exacte. Volumul in- 
tăiu indică mere rominilor publicate în frantuzeste, iar vo- 
lumul al doi „operele franceze relative la Rominia, Foile- 
tind aceste două volume, care conțin peste 8000 de lucrări 
ele dou Aa bg dai sama de legăturile culturale între 
Pe br constați proporţiile imense ale influenţei 
Ambele țări trebue să fie reecunoscătoare muncii d-lui şi 


M, R. 


_ RECENZII 357 


C. C. Giurescu, /on C. Brătianu. Acte şi cuvintări, vol. 
II. (1 Maiu 1877 —30 April 1878) Col. Asezämintul cultural 
Ce ae va vol. XI Ed. „Cartea Romineasca", 1930. XVI +402 
pao. 1n-8°. 


Aşezămintele culturale „ion C. Brătianu“, întemeiate în 
1927, şi-au propus, după însăşi expresia directorului lor, să 
stimuleze si să inlesneascä „studierea amănunțită a istoriei 
noastre naţionale contemporane, atit în manifestările colec- 
tive ale neamului, cit si în personalitățile reprezentative ale 
lui“. Subt directia destoiniea si energică a d-lui C, C. Giure- 
scu, aceste aşezăminte au publicat, în trei ani dela înfiinţarea 
lor, nu mai putin de cincisprezece volume. dintre care unspre- 
zece culegeri de documente, două monografii (consacrate lui 
Bălcescu şi lui Hasdeu) si două merāri de popularizare. 

In îndeplinirea acestei munci considerabile, d. Giurescu 
şi-a rezervat culegerea si publicarea documentelor referi- 
toare la viața şi activitatea lui lon C. Brătianu, dela data (30 
April 1877) la care sau oprit cele două volume publicate 
în 1903 si 1912. Volumul de față cuprinde 166 bucăţi, dintre 
care 24 inedite, şi 16 anexe, si se extinde dela 1 Maiu 1877 
la 30 April 1878, Cea mai mare parte a volumului o ocupă cu- 
vintärile lui Ion C. Brătianu în Parlament, redate după Mo- 
nitorul Oficial; vin apoi acte, rapoarte şi depesi trimise sau 
primite de fostul prim-ministru; insfirsit, unele ştiri referi- 
toare la el, extrase mai ales din memoriile regelui Carol. In 
apendice, se publică 16 legi sau proecte de legi, mesaje şi 
circulare redactate sau inspirate de I. C. Brătianu. 

Acest volum, în afară de avantajul nepretuit de-a strin- 
ge la un loc si de-a înfățișa, după toate regulele criticei mo- 
derne, principalul material documentar cunoscut; relativ la 
istoria războiului nostru pentru independență, constitue o 
nouă confirmare a butadei: „le véritable inédit, c'est l'im- 
primé que personne ne lit“, In adevăr, „noutatea“ si impor- 
tanța pieselor deja tipărite, dar deloc sau puţin cunoscute, 
m pres dacă nu întrec interesul ieselor inedite, 4 de 
pildă discursul la Senat al lui I. C. Brătianu, din 17 Februar 
1877, aduce elemente nouă de discuție la chestiunea 
aşa de controversată a întrevederii dela Livadia, a originii 
convenției din 4/16 April 1877 si, în general, a raporturilor 
ruso-romine din momentul acela. Răspunzind acuzatiei de-a 
nu fi luat suficiente garanţii în chestiunea Basarabiei şi de-a 
nu fi încheiat un qe og) 2 re ar ges de oh 
trupelor romine în Bulgaria, I. C. ianu face un scu 
si, din nenorocire, foarte vag istoric al politicei sale faţă de 
Rusia, dela intrevederea dela Livadia, pănă da trecerea tru- 
pelor romine peste Dunăre. Aflăm astfel că Brătianu a pus 
și la Livadia chestiunea Basarabiei si a căutat de-atunci să-i 
convingă pe Ruși că prin alipirea acestei „bucăţi de pămînt“ 


"e 


E o VIATAROMINBASe TO IS 


pu, fac, decit să-și insträineze simpatiile a cinci milioane de 


„„Romini, Rezultatul discuţiilor avute atunci cu Gorcia = 

în acof 
Mai pe urmă“ (la Livadia sau la Bucureşti?) cu tr 
ur fi fost articolul 2 al convenției din 4 April ha care ga- 
gp ct ag actuală a Rominiei“, 
uirea n'a încheiat un tratat formal Ruşii 
inainte de trecerea Dunării, răspunde că um Meânbtica ve 
ne-a fost propus de Ruși în diferite rinduri şi în condiţii din 
ce în ce iai avantajoase: independenţa, upoi Dobrogea fără 
independenţă, şi în urmă independenţa, Dobrogea şi „cit vom 
vrea din Bulgaria“; iar „cind fu la Plevna, ne dau chiar ce- 
täfile de pe malul drept“. Brătianu a refuzat, fiindcă nu voia 
„ca individualitatea noastră națională să fie absorbită în alta, 
ci să rămână distinetă Si omogenă, pentrucă mam voit să 
mă fac vasalul, nici satelitul nimănui, mici să leg soarta țării 
mele, sau s'o las in voia orici ar fi“ (p. 193), D. Giurescu 
crede că ofertele ruseşti ne-au fost făcute „în schimbul Ba- 
sarabiei”, si în acest caz „a avui dreptate Ion Brătianu să 
refuze schimbul“ (p, X-XI). In sprijinul acestei interpretări 
vin aa numai comentariile regelui Carol la acest discurs (vezi 
p K, no, 1 al acestui volum), dar chiar si pasajul în care 
Brătianu rezumă sensul învinuirilor adversarilor săi („Dar 
or. nosiru adversar”, ete. p, 201). Totuşi termenii justifi- 
cării lui lon Brătianu nu-mi par a concorda deplin cu acea- 
stă interpretare. Intrucit prin acceptarea schimbului oferit 
de ruși, „individualitatea noastră națională“ ar fi fost „ab- 
ee in ana ris se prin aceasta Statul nostru, 
at independent, ar fi deveni lue - 
= ui? în periuta s , enit „satelitul“ sau „va 

intele lui Brătianu par mai clare si mai logice. da 
le referim la condițiile cooperării animate asorta e arma 
Rusia voia Ca armatele romine să lupte subt ordinele coman- 
damentului rus. Cum o declară însuși Brătianu, după con- 
venția din 4/16 April, „Rusia nu dorea să trecem şi noi Du- 
nărea spre a lupta, Dorea so trecem numai cum o cereau 
ziarele pe care ziceţi că le reprezentaţi si vă re rezintă pe 
d- P la nouă, partida conservatoare. Voia să pu- 
nem la dispoziția Rusiei numai o diviziune, aşa cum erau 
legiunile bulgare. Fi bine, vă întreb dacă, cu acea sistemă, am 
fi t sau nu individualitatea noastră? Nu: n'am fi mai 
avut un caracter distinct, separat, si am lucrat din toate pu- 
terile ca să ne păstrăm acest caracter” (p: 198). Insăşi re- 
UGS în acest pasaja cuvintelor esenţiale din pasajul 
discuţie, pledează în favoarva acestei interpretări. Pentru 
„a fi însă tranşată, această chestiune are nevoie de documente 

mai (pce si mai se ua N 
» “elelalte : uri se referă la diferite me ridi- 
i cate de războiu: rechiziţii, despăgubiri, desch de credite. 
ete, şi mai ales la proectul de emisiune a unor bilete ipo- 


à: LR = CEE à 


RECENZII 350 
tecare în valoare de 30 milioane lei, cu care prilej Brătianu 
se declară din nou partizan al unei bănci de emisiune, a cărei 
înființare a urmărit-o „de cînd a venit în țară”, fără să iz- 
butească decit în 1880, 

Dintre piesele inedite, relevăm protestul lui Kogălniceu- 
nu, ministru de externe, contra marelui cartier general, care 
la 30 Noemvre 1877, nu trimisese încă ministerului de externe 
nici o relaţie oficială despre luarea Plevnei (No, 65); contra 
procedeelor samuvolnice ale generalului Drentel, şeful căilor 
de comunicaţie ruse (no. 67) si „contra exceselor tuturor at- 
toritiiților rusești fără excepție“ (no. 70). Opoziția catego- 
ricã — „veto absolu” — a Austro-Ungarici la proectul de pro- 
chamare a regatului romîn (no, 85). Foarte interesantă nota 
confidențială a Jui Bălăceanu cătră Brătiunu — peste capul 
tin, știrea ministrului de externe, care mu cra altul decât 

ihail Kogălniceanu! — ee relata o conversație cu contele 
Andrăssy asupra Romîniei. Cu alura lui independentă, de 
care lon Brătianu se plinge nu odată, Rălăceanu se revelă 
excelent cunoscător al politicii europene si un diplomat plin 
de talent. 

Un indice analitic, pe nume si materii, compleetează în 
modul cel mai util această publicaţie făcută cu toată grija 
și priceperea. și precedată de-o foarte interesantă Intro- 
ducere”. ! 

kd bi 
s KA 


P. P. Panaitescu, Emigrafia polonă si Revoluţia romină 
din 1848. Studiu sı Documente. Col. Aşezāmîntul cultural lon 
C. Bratianu, vol. X, Ed. „Cartea Romfneascā“, 1930 136 p. în-8". 

D. P. P. Panaitescu e un cercetător norocos, D-sa posedă 
intrun grad deosebit flair-ul care conduce la filoanele cele mai 
bogate în descoperiri şi care constitue jumătate din vocația 
unui adevărat istorie. Modul in care dsa utilizează materia- 
lul documentar — critica izvoarelor si expunerea sistemati- 

că a rezultatelor — îi dă dreptul să revendice și a doua ju- 
mătate. 


' Descifrarea telegramelor nu sa făcul fărh oarecare dificultăți 
şi nesigurunte, Unele erori de transmisiune sau de trunweriere au fast 
indreptate si semnalate in notă, Pe lingă acestea, s'ar mai puleu re- 
leva: în act, no. 79 trebue să se celească „penis în loc de „jours“, care 
mure sens; în no, 87: „Je subs à même d'être orienté sur les vues de 
Russie quant au mineur Autriche” a fost. probabil „aw aujet de 
l'Autriche”, — Actele no. 144, 147 si 148 au fost protrubil datate «lupă 
stilul nou, iar cele de subi no. 149 si următoarele după stilul vechiu. 
Brătianu nu putea fi în aceiași zi, © April, și la Viena şi lu Bucu- 
resti, — Ordinea weledor no, 144-149 nu e cea cronologică, 


. 


o SOU VIAȚA ROMINEASCA 
A ROMINEASCA 


O astfel de 

ei polone din 
rtoryski din Cracovia, şi aceasta i-a permis să arunce o 
nouă lumină asupra istoriei revoluției romîne din 1848, D-sa 
arătase deja întrun studiu apărut în Anuarul Institutului 
de Istorie naţională din Cluj (1924) partea emigrației po- 
lone în planurile lui Ion Cimpineanu, relativ la unirea tuturor 
Rominilor. In studiul de faţă, influenţa e urmărită şi 

dovedită în ansamblul mişcării din 1 . Panainteseu 
arată că majoritatea conducătorilor revoluţiei din 1848 şi-a 
t programul democratic şi national (adus din Fran- 
ţa), ele ses, eg si rare ie a" ales subt influenţa 
p e one. Emigratii poloni, nfelegind, după 
cul revoluţiei din 1830, că subt stăpinirea rusească reci 
realiza nici o reformă serioasă, şi că această stăpinire n'o pol 
scutura decit în înțelegere cu re nafiunile wmenintate de 
expansiunea rusească, au reuşit să- convingă si pe conducă- 
torii Rominilor că realizarea unităţii naţionale trebue să pri- 
meze orice încercare de reformă socială, menită fatal să divi- 
zeze națiunea şi să-i paralizeze acțiunea în afară. Tot subi 
influența lor, au inceput Românii să-și transpună aspiraţiile 
naţionale pe un plan international si caută să profite de toate 
conjoncturile favorabile ale politicii generale. Esecul revo- 
lutiei din 1848 confirmind prevederile emigratiei polone, asi- 
ură triumful definitiv al programului national si monarhie, 
“migranţii români dela Constantinopol îşi recunose gresaln 
de program şi-şi propun ca în loc de „libertate vrem“ să 
strige de aci incolo „unirta noastră națională vrem”. 

D, P. P, Panaitescu schiţează pe scurt principalele faze 
ale acestei influențe polone; documentele din anexă îi justă 
fică expunerea şi permit oricui s'o verifice în amănunt, 

Incepute încă „de pela 1836“, legăturile e ției polo. 
ne cu partidul national romin devin în 1848 ma strinse, In 
acest an, partidul regalist-conservator, prezidat de principele 
Adam Mere? sa-i trimise în Moldova un agent pentru a cáp- 
ta pe memb artidului republican, refugiați aci. Raportul 
acestui agent, Mihai Budzinski, constatind puternicele degă- 
turi de apa er dintre nobilimea romînă si polonă, propune 
si obține terea unui agent oficial şi permanent. Instruc- 
pas moai agent, Paul Butkiewicz, venit subt mimele de Paul 

er, prevăd un plan de acțiune considerabil es rue 
n'avea numai să restabilească buna înțelegere între 

rați, de orice nuanţă politică ar fi, si să ia contact cu Ru- 
t stabiliți în Moldova, ci să-i sfătuiască pe Moldoveni să 

e 


facă cauză comună eu Polonia, să păstreze céle mai bune rè- 
latii cu Poarta, să evite orice pripit care ar putea motiva 
o intervenţie rusească, t „să-i indemne pe Molde- 


veni să ia înțelegere du Muni fie cu hospodarul, dacă a- 


RECENZII 381 
cesta are intenții bune, fie cu boierii. dacă voiese unirea ace- 
štor provincii româneşti, Să se declare în favoarea naționali- 
tăţii romîne, azi despărțite“. Imposibil de-a dresa un plan 
mai cuminte gi mai practice pentru pregătirea unirii. 

In indeplinirea misiunii sale, Butkiewicz străbate Mol- 
dova şi Bucovina, ia contact cu boierii prieteni „ai libertăţii si 
ai Polonilor”, şi comunică mandatarilor săi că Rominii sint 
un „element bun” si ar putea deveni „unii din cei mai puter- 
nici auxiliari ai noştri”. — După revoluția din Iunie, But- 
kiewicz e ataşat pe lingă guvernul provizoriu din Bucuresti, 
unde găsește deja pe colonelul Zablocki, angajat cu expert 
militar şi avind să lucreze în „interesul comun al Poloniei si 
al Valahiei, ale căror cauze sint unite“, Serviciile militare 
ale acestui polon, cam gascon, se reduce la traducerea în fran- 
țuzește a unui tratat de tactică polon. El ne-a lăsat în schimb 
o prețioasă relaţie, plină de amănunte nouā, despre revoluția 
din 1 si o serie de portrete sumare ale conducătorilor miş- 
cării. 

Propaganda emigrației polone nu sa mărginit numai la 
acțiunea ei din Principate. Agentul ci dela Constantinopol, 
Mihai Czajkowski, care se bucura de mare trecere pe lingă 
Poartă si la ambasadele Franței si Angliei. stabileşte o inti- 
mă tele cu loan Ghica, partizan convins al coluborării 
polono-romine. Unele cuvinte ale lui Ghica sint expresia fi- 
delă a programului polon: „Interesele romine sint comune cu 
cele polone, deoarece ambele poponre au un dușman comun: 
Rusia, si prieteni comuni: Franţa si Turcia”, 

După eşecul revoluţiei romine, Polonii uzeazā de in- 
fluenta pe care o au în Ungaria pentru a realiza o apropiere 
intre Kosuth şi Romini. Bem si Dembinski sprijinese Misiu- 
nea lui Bălcescu. — Presa polonă din Paris susține denseme- 
nea cauza romină.— Czajkowski, care avea bune relaţii lu Tu- 
rin, caută să destepte interesul Italienilor pentru cauza Romi. 
nilor, Asa se cistalizează, favorizat de sentimentul national re- 
desteptat, programul politicei nationale al lui Cuza-Vodă, pe 
care tot d. Panaitescu ni l-a expus așa de lămurit intr un nu- 
mär récent al „Arhivei pentru știința si reforma socinlă = 

Aceste constatări impun o întreagă revizuire a unui capitol 
din istoria noastră contemporanä, Nu știu ce elogiu mai mare 
decit acesta sar putea aduce studiului d-lui P. P, Panaitescu, 


uda A. Ofetea 


G. Bois, L Biserica din Lujeni. Il Introducerea prid- 
vorului în planul bisericilor moldovenești. Bucureşti, 1930. 
15 pp.. 8 plange, 5 fig. | 

Sint două comunicări recente dela Academie, în care, 
de fapt, se reiau două chestiimi mai vechi, In cea de-a doua 
miam spus ṣi cu cuvintul; țin să-l accentuez acwm, 


Arhitectura 


crărilor mai nouă, între care mari + 

Balş sînt hotăritoare. dintăi monografii ale dă 

Mare” (1925) sen oriee mep IIS lui Stefan z 
e, un studiu publicase încă din 1893 x 

Dan, la Cernăuţi; e seci protosinghelul 

nia cătră Polonia, Daia cae ion între Cernăuţi și gra- 


i de lasi x 
„Evoluția stilului noblete daar ir i nn aa 
derivarea tipului dela vechea biserică din Rădăuţi), pe care 
dei îl consideră de tip arhaic, romanie, apropierile nu par 
army fericite între aceste patru monumente. Cal Di in 
r x din ji m se pare cu totul deosebită, prin for- 
e igonală a pridvorului si cl »otnița alăturată; bisericii 
Legs ii lipses si „pleds-droit” dela celelalte două 
upă planul simplificat şi după inscripția care s'a păs- 
ra pomentad de unTevodor Vitolt, — care cumpără moşia Lu- 
jeni la 1452, — monumentul trebue fixat pe aproape sea 
stă date adică „ar fi cea mai veche dintre bisericile care 


ne-au rămas dela Stef LEE > 
data aceasta fală eg Taca SSA afirmă d. Balş. à de 


ince 3 are 
că introducerea aci mt ea EU e Piri 
respunde cu inceputul domniei 
autoritatea unor învățați ca 
Kozak, toți seriei cu mult 
j recun e so fi impăr- 
hf» d-sa in „Bisericile moldoveneşti Ala doll al XVI-lea" 
imprim -n DA ce, ca apärind în 1925, cind de fapt s'a 
la începutul anului 1 oaie à A 
mt rer 927 am publicat un studiu, scos apoi şi'n 
riginalitatea pridvorului deschis 
în care susțineam cu totul altă părere, despre care d. Balş nu 


cu 8 ani mai v i i 
he, mais cehe decit cea cunoscută dela Probota, me 


le bisa cd. de i A A S 
it À isericilor dela Reuseni si Arbora, încă si mai vechi (1503, 


D - 


D ge ea să nu primească păre 
serica din Pr: stă ntârharie zdravănă. 
si de d. larga, i 


ari 
care gren îmi dă vreodată dreptate şi dre E to- 


D7 


2 RECENZII 38! 
leg ia Comishunez monumentelor istorice si la Academie cu 
d. Balș, dar nu trebuia so omită, cind e vorba de respectul 
adevărului bibliografic cel puţin. 

In studiul ce ni-l prezintă, d-sa crede eñ cele mai vechi 
pridvoare ar fi apărut şi mai înainte, pe vremea lui Stefan 
cel Mare, la bisericile Sf. Gheorghe din Suceava si M-rea 
Neamţ. Pentru cea dintăiu, o singură supozitic din recunoaste- 
rea mei greşeli: piatra cu inscripția lui Tofan dela 1579, pe 
care d-sa o anunţase cu fiind fixată la păretele intrării, de 
fapt (după cetirea atentă a lui Melhiscdec) a fost ataşată u- 
nei alte clădiri, dispărută azi; deci pridvorul ec] vedem azi 
a existat dela începutul zidirii bisericii SI. Gheorghe (1522). 
Considerind că această biserică aparţine tipului bisericilor 
lui Stefan şi adäugind — după alte lucrări ale d-sale — că si 
la M-rea Neamţ sa păstrat lipul de azi aşa cum a fost la zi- 
dire, d. Balș conshile că introducerea pridvorului in arhitec- 
tura moldovenească data de mai bine de treizeci ani de cind 
a inceput a domni Petru Rares. La acest adevăr istoric eu am 
ajuns încă din 1927 si bazat pe argumente mai sigure ca ale 
d-lui Balș, căci vechimea tipului dela Neamţ e foarte contes- 
tată (vezi si criticele mele în „FExoluţia stilului moldovenesc”, 
p. 23). 


tt 


A. Veress, Pictorul! Barabàs şi Rominii. Bucureşti, 1930 
34 pp. + 10 plunşe 


En toamna unului 1839, se stabileşte ia Pusta pictorul, un 
gur din Trei-Scaune, Nicolae Barabăs, venind dela Bizet 
unde petrecuse doi ani de plină activitate artistică (1831- 
1833). Din acest răstimp sau păstrat însemnările sale, din 
care d. Veress, un vechiu cercetător al istoriei romine si'n spe- 
cial al relaţiilor romino-ungare, a scos date pentru complec- 
larca. biografici pictorului, D 

După studii prin diferile orage ale Ardealului si ta Şcoala 
de Bele Arte din Viena, din lipsa mijloacelor se ntoaree acasă 
si trüeste din portretele și tablourile ce le execută pentru bo- 
gătaşii ardeleni. Aflindu-se la Sibiu cu boerii munteni în vi- 
legiatură, e luat de aceştia la Bucureşti, unde curind ajunge 
pictorul „en titre“ al societăţii bune depe atunci. Cu prilejul 
unei serate date de Kisselef, face cunoştinţa celor mai de sa- 
mă boeri, dela care primeşte atitea comenzi, că abia poate 
răspunde cererilor. Se vede — asta şi din ziarul său — că 
era un gust mai desvoltat pentru asemenea gen artistice în 
păturile înalte de cit azi chiar. 

Din acest ziar mai aflăm gi alte date interesante asupru 
moravurilor, higienii. portului societăţii bucureștene pe vre- 
mea Regulamentului Organic, — înteresanie si pentru ecoul 


Pe lingă ziar și catastif d 
extrase din zim i ale 
eri Ng are gas eşti ale timpului, ca 
t al subie i i i 
> “qu comumearea d-lui Veress prezintă un in- 


++ 


Ioachim Miloia, Ince, ; 
puirt î 2 : 
In „Analele Banatului: lanuar-Mart 1900. pre TB ai 68712 


le directorului muzeului din Timi 
1 imișoara 

trecutul artistic al Be 

. > - : oa > 
sista pull pamărululdimesrat prin pe TE n 
a nalele Banatului” à de 
patiu 03 pe (de ce „în” ?) an — d. Miloia culege, KESS 
crin ia ea eq ere a zugravi de care s'a mai ocu- 
aaa ajunge la citeva afin précis ot Fete 
"aţa artistică a Banatului în genere e să 
De: Inainte de 1716 nu se poate fixa un nume de artist ro- 
> 2 orales XVII se pol presupune cîteva picturi interne 
| e mănăstirilor Săraca, Zlatita şi Partos, în stil bi- 


av de talent, care lucrează fresce şii- 


d-sa în decursul restaurării bisericii pova 
mai aflat Eara icoane Ja Butin. Se pare să fi trăit la be 
putul sec, XVIII si a făcut şcoală, ale cărei opere se rer NA 
n Fine À gr ler a acestui veac, 3 
n » din aversiune contra Sirbilor, se părăsi 
rută curent, şi artiștii, care se numesc = aiba pri 
Noel es i Mater), se'ndreaptă spre şcolile din Apus, prin in 
pose enei, Acum apar tineri ca Mihai V 4 E 
ză urcu şin deosebi marele talent Nicolae Popescu (1835- 
Mei a căror studii academice se complectează la 
treia epocă este continuarea şi 


rul Gheorghe mort de curind ină dezvol 
julentului, său si Sculptorul Ferdinand Gallas dezvoltare a 
Banatului” pe April-lunie 1930, pp. 63-72) Ea Analele 


RECENZII E 
remarcabil, care după studii serioase li Budapesta înainte de 
războiu și la Moscova (1919—1921), a dat la iveală o serie 
de x aid pline de suflul nou al artei contemporane, 

-lui Miloia îi putem cere doar o atenție mai deosebită 
stilului uneori neglijent (vezi pag. 2, alin. 4; pag. 3, alin. 4 
ete.) si limbii încărcată de provincialisme amanca, „ri- 
pina”, „măestru”. „demolat” etc.) — ca studiile d-sale să ne 
fie eu totul ugreabile, 

ata 
Dr. V. Cheval, Où en est Glozel ? Bruxelles, 1930. 


Glozelul-are prieteni numeroşi în lnnea invätatilor din 
teigia. Intrum număr anterior ne-am ocupat de broşune 
d-rului Bayet, membru al Academiei belgiene; de data aces- 
sta colegul său, dr, Cheval, prezintă o nouă comunicare, sus 
ținută în şedinţa dela 2 lunie a. €, a „Societăţii regale de 
științe medicale si naturale din Bruxelles”, publicată în re 
vista „Bruxelles-Medical”, dela care am primit extrasul. 

Autorul, în curent cu loulă literatura si faptele nouă cu 
privire ta Glozel, — ceiace dovedeşte că e un pasional gloze 
lian, — aduce în discuţia Societăţii ultimele cercetări şi do 
vezi proglozeliene. Pentru a complectu notițele pe care le-am 

însăilat cetitorilor revistei cu prilejul recenzării altor publi- 
caţii despre Glozel, vom rezuma concluziile comunicării sale 
interesante, 

i, Justiţia franceză n cerut peniru Glozel respectul dato- 
rit unui studiu stiintifie — cu prilejul sentinței Curţii de apel 
din Riom, cure a confirmat amenda pronunțată în contra 
„Societății franceze de preistoric” si a ziarului „Journal des 
Débats”, pentrucă au defäimat pe dr. Morlet, cunoscutul des- 
coperilor al staţiunii, ca falsificator. In finalul deciziei cetim: 
„Curtea decide c'ar fi de dorit ca tonul polemicelor în jurul 
Glozelului să devină mai curtenitor si să păstreze seninăta- 
tea convenabilă cercetării stiințifiee”. 

2. Argumentul desfacerii tiblitelor glogelicne in apă este 
fără valoare şi concluzia expertului greşită. E vorba de cu- 
noscutul raport al lui Bayle, dela poliția judiciură a Parisu- 
diisi a succesorilor săi, — după asasinarea lui în toamna tre- 

cută, — prin care se alacă veracitalea antichităţii cărămizi- 
tor glozeliene, de oarece acestea sau desfăcut în apă, ceia- 
ce ar fi fost o imposibilitate de erau arse la o mare tempe- 
ralură, Comunicări ulterivare au dovedit că si alle tăblițe si- 
milare, asiriene de pildă, tot aşa de vechi si de autenticitate 
necontestată, s'au fărimitţat în apă lu fel cu cele glozeliene. 

3, Altă învinuire adusă de numitul raport al experților 
judiciari, eu privire la persisten{u chhorophyllei in täblitele 
ylozelicne, se dovedeşte tot aşa de superflu, în urma consta- 


demiei de Ştiinţe din Paris, Mai de mult încă, 
L palustrelor neolitice 
su aşa de bine, că Sau putut identifica 120 de specii di- 
Ca incheere, prezintă „savanta i 
cere, mon a 
“ares mere » Apărută în ultima lună a pacea so elf ere 
ue considerată ca un' ultim cuvint hotăritor, greu de zdrun- 
urma explicaţiilor si di 


if e 


Revista Revistelor 


Poezia lui Petrarca 


Două sint trăsăturile caracteris- 
tice ale poeziei lui Petrarca, cores- 
punzătoare celor două noțiuni ne- 
cesare pentru fixarea locului unei 
persoane În istoria mişcării idei- 
lor: una în ă cu pozițiunena 
sa istorică, alta privitoare la con- 

nutul psihologic al operei sale, 

trarca poate fi considerat cu pri- 
mul poet modern, în sensul că el 
este primul tare a fost în store să 
conceapă şi să reverse În slow o 
aspiraliune cătră fericirea irealñ a 
unui amor pentru o ființă conce- 
pută magistral ca dălătoare de cea 
mai perfectă beatitudine; o feri- 
cire resimțită cu sentiment si pa- 
siune, dar nu ca ceva particular si 
personal, ci pusă in centrul urni- 
versului, ceva general, universal, 
In această privinţă, poezia lui Pe- 
irarca poale să stea alături de poe- 
ziu altor doi mari inamorati de 
sentimentul lmensului si al uni- 
versalului: Hegel si Goethe, 

In ceiace priveşte conţinutul 
psthologie al poeziei sale, trăsătu- 
ra ei caracteristică este dominația 
“supra întregii sale opere a unei 
femei, în mod constant iubită și 
dorită, dar niciodată cucerită 
poscdatä, Dragostea aceasta n'a 
Lost — după cum am spus — un 
incident particular al vieţii anle, ci 
cl La pătruns in întregime și pen- 
tru totdeauna, alcătuind centrul tu- 
pei intregi existențe. Dominația s- 
censla este atit de puternică și a- 
toteuprinzătoare, că ea nici nu lasă 


loc altor pasiuni, altor ideuluri, Nu 
pentrucă Petrarca m'ar fi în stare 
să aibă si alte idealuri, religiouse, 
morale sau politice, ci pentrucă a- 
vestea din urmă apăreau ta cevi 
incidental, alături de ceince are În 
sufletul său universal si veşnic, Si 
atunci cînd Petrarca scrie, în oea- 
ziuni solemne, poezii adresate po- 
porului italian sau creștinătății în 
genere, el parcă ser mimma sin- 
gur că sa putut aprinde si pentru 
un alt subiect decit pentru „donna” 
lui, unica ființă a cărei imagine I 
umple de un gind „inalt și suav”. 

Petrarca träeste în istoria poe- 
ziei pentru staren sufletească ce 
s'a manifestat in el pentru prima 
oară în istoria imorală a timpurilor 
nouă; dar trăeşte si pentru elegan- 
ta lui de literat. In această din 
urmă privință a înrlurit nu numai 
literatura țării sale, cărela 1 de- 
termină stilul si limba, dur si asu- 
pra celei europene, într'o mâsură 
mal mare decit arta trubadurilor. 

(Benedetto Croce: La Critica, 20 
lulie, 1930). 

«+ 


Brizac, om de alsonri 


Nimeni tu se mai indoeşte astăzi 
că „La Comédie Humaine” de Bal- 
zac este o minunală culegere de 
scene de moravuri, tablouri isto- 
rice si studii psihologice. E însă 
ceva mai moult deoarece cuprinde, 
pentru istoria primei jumătăţi a 
secolului al XIX-lea, documentarea 
economic,  finunciară, statistică, 


s Pi: -T Pau 
Gi." UE _ VIAȚA ROMINEASCA . 
LL 


DE A 


juridică, industrială, comercială 

thiar ştiinţifică, cea mai nina E 
documentare alit de abundentă în. 
cit foarte r Sar putea alcătui, 
cu simple citații din „Comedia LU 
mană”, un enorm „COrpus” care să 
mărturisească ştiin a şi preştiința 
universală a lui ac, care pe 
lingă atitea altele, a bănuit, a ghi- 
cit, mai ales, domnia banului din 

le noastre, 


In legătură cu această din urmă 
chestiune a apărut de curinda 
carte a lui René Bouvler, un finan- 
clar parizian, intitulată: „Balzac 

homme d'affaires". După autorul m- 

cestei lucrări, nici un istorie n'a 

presim{il mai bine decit Balzac ro- 

lul din cë in ce mai. preponderent 
al bunului În societatea eşită din 
Revoluţie si Imperiu, „Spectalorii, 
profitorii celor cincisprezece ani 
de războiu, se Îngrijese să continue 
a-şi früctifics averile enorme ren- 
Vitale din furnituri militare şi din 
schimb”, E un udevăr pe care Bou- 
vier Îl scoate din „ după 
cum: +93, pria votul censiter si 
prin  condiflunile de ajungere là 
demnități înalte, numat banul exte 
acela cure selecțianează şi care gu- 
vericază” — este all adevâr. Ban. 
cile, auxiliure naturale ale indus- 
trici, sint Incă fricoase, nu pot nici 
să finanțeze afacerile, nici să scon- 
pd efectele Indaelnice puse in rir- 
en aa: Bapea Franţei, în primul 
zind, e lipsită de incredere. Credi- 
torii se arată din ce în ce mai exi- * 
genţi, mai atenți. Banu) si servilo- 
rii Jui răi care se jin cortegiu, lea- 
ma, constringerea, pofta și uzura 
domină toată uceastă epocă si ve- 
dem ppt din ce în ce, în 
aceustă „furtună de interese”, w- 
nele din scole forte secrete carei 
duc sumbrele lor intriat în „Come- 
pb ari unele din rage mani 
„măşti de SUR IQ e e, 
măști de bucurie, măşti de ipocri- 
zie, toate extenuate, toate cu sem- 
nele unei lăcomii giffitonre, care 
var plăcere si aur”, (La Fille aux 
yeux d'or). 

Punind astfel în relief rolul ba- 
nului În societatea aceasta nouă, 
Balzac doved aceiași intuiție 
genială în înțeleuerea afacerilor. El 
prevede, de exempln, transtorma- 


À, AN T AN | 


, 1 
` ve SM 
Le 7 


3 Dé — 


rea totală a industrilor si arată 
etapele tehnice ale ed ră, tran 
formări; pune În valoare, cu „L 
Médecin de campagne", o vale 
dincă din masivul Grande Char | 
treuse; întreprinde, în „Le cure du 
Village", amenajarea unei văi din | 
Haute-Vienne, cu compelentn w 
nui specialist în hidraulică agrico- 
lä si cu atita precizie incit, după f 
planurile jui, totul æ fost posibil 
intreprinde o călătorie în Sardinia | 
pentru a studia nişte mine romane 
părăsite. După douăzeci de ani bo- 
gățiile din acele mine au făcut no 
rocul provinciei. Exemplele sint 
numeroase și René Bouvier, în car- 
ten lui, este cit se ponte de com- 
plect, Nu uitñ să arate şi calitățile 
remarcabile ale romancierului în 
stabilirea unui compt sat in preci- 
zimen mersului unei proceduri. 
Astfel se dovedeste că An nirea- 
ga literatură nu se va āsi alt seri- 
itor care să facă afacerilor, cu mul- 
tiplelé lor fete, un Joc atit de im- 
portant în operna lui și cu o cor.» 
petenjā atit de lucidă. | 
(Marcel Bouteron:  Rebue des 
deux mondes, 15 Septembre 1440) 


+ Hi 
Umorul franeiz in Evui media 


Națiunea de umor a fost pentru 
prima oară - denumită de Engleji; 
tr este totuşi o noțiune universală 
şi deci şi franceză. In special evul “ 
mediu francez a fost bogat in amor, 
dovedind astfel gresala părerii că LL 
mintea francezului mijlociu, logic … 
şi în același timp impulsiv, n'ar fi | 
aptă pentru acest gen, | 


| 
| 
| 
| 


„Avem in primul rind, In evul 
mediu francez, lumea exuberantă n 
veseliei. populare: toutà abirndent: 
de veselie, profană sau sacră, care 
se învecinează în mod straniu cu ! 
terorile, nelinistile saw tristefile se- 

colilor, u căror întunecime a fost i 
poate exagerulă, dar cure totuşi nu 


astăzi 
şi durerii, Dar în problema umo- 
rului noi sintem îmcătuşați de defi- 
ie, cire recunoaște ca umor nui- 
en ahumi implicită, prezentată cu 


o rezervă paradoxală. Se înțelege căi 
A 
“ A « 
die te A ada nd | a 


REVISTA REVISTELOR 


© parte foarte mică a comicului in- 
Ir în noțiunea aceasta. Vegelin me- 
dievuli este simplă, nulurală, fami- 
liară, fără cruţare; ea nu cuprinde 
un secret interior „dar îşi epuizează 
intenția în risul însuşi, provocat de 
josnicie, uriţenie, pocire, subit des- 
voperile, Exemplul clasic este snoa- 
va, tablon? fidel al „spiritului gn- 
lic“, clur, net, fără nuunțe si adin- 
cime, O examinare mal atentă ne 
arată că în această materie catego- 
riile nu sint rigid despărțite. Intre 
umor şi gluma explicită există à 
multime de nuunte intermediare, O 
suvoure iboristità poate să se adu 
oge veseliei, de îndută ce se treze- 
te în noi impresia wnel rezerve, 
impresia unui arrière-plan, unde 
se refugiază spiritul. Comedia răs- 
punde scestei definiţii si deaceia 
toţi comicii demni de acest nume 
n mai mult sau mai puțin urnes- 
risti, 


Teatrul dui Molière este modelul 
acestei arte în care două note intim 
legate se subinteleg mereu, una de 
o absolută spontaneilale a veselici, 
alta de o reflexiune aproape gravā, 
Ceva din această manieră poale să 
existe fără veu mai mică umbră de 
filozofie. E de ajuns ca lonul să nu 
actualizeze toată virtualituten temei 
comice, ca oraturul sau scriitorul 
să rămină mai placid decit cuvin- 
tele sale, ca el să asculte unei in- 
tuii rudimentare a eficucitätii su 
perioure cu cure rezerva îmbogăţe- 
ste gluma, e de ajuns cu un ci 
vint — să se ivească dualitatea ce- 
rută de umor, Acest minimum de 
rezervă utilă se va realiza, natural, 
și mai mult, dacă veselia e bazată 
pe ireverență. Cu ajutorul acestei 
noțiuni — reverență — se poate de- 
fini o atitudine favorilă n geniului 
francez, Intradevăr, vastul cimp ni 
literaturii franceze medievale ne 
oferă exemple puternice n acestor 

trepte elementare a umorului. În 
„Chansons de geste”, „Pelerinage 
de Charlemagne” sau „Moniage 
Guillaume” găsim o inspiraţie n- 
proplatä de celuce numim „humour 
de détente". In textul unitar, unde 
nimic nu trădează intenția vădită a 
ireverentei, străbat lotusi semne de 
delectare liniştită, cu care povesti- 
torul savurenzà revansa bunului 


ES AM 


simț ironie asupra puternicului se- 
mor sau abate, primi al vremelni. 
eului și al spiritualului, pe care 
conflictul il pme deasemeni intro 
boziţie supărătoare. 

Astfel Franţa Evului mediu pro- 
mitea umornlui european © recoltă 
dintre cele mai bogate. Dar desval- 
taren acestui Kenin national francez 
sa făcut subt alte influente. Alege- 
ren decisivă n intervenit în pero. 
da critică din mijlocul secolulul al 
Milea si pănă la jumătatea colui 
de-al 17-leu, cind Franţa şi-a fixat 
pentru un timp îndelungat vocaţiu 
sa de inteligență si artă, Eu alege 
generalul, omul interior în calltaten 
sa abstractă si universală, Or, u- 
mornl este eminamente individudi 
si trăeșie din partienlaritäti rcon- 
rele, 

(L. Cozamian: Annales de l'Unt- 
versité de Puris, Vulie-August, 1930). 


* 


Pluralismul amoros 


In chestiunile amorouse, În pro 
blemele sexuale, este foarte gren să 
întilnesti unificarea criteriilor, să 
parcurgi căi rectHinii Ja capătul 
cărora să zărești scopul drumului 
străbătut. Amorul, lăuda! si cintat 
de poeți, este un rilan al vieții, este 
exaltarea aproape bolnavă a inimii 
care cucereste creerul. Creerul ton- 
cepe amorul subt o forma psihică, 
pe cind inima îl simte subt o formā 
romantică. Psihologia nmorului si 
romantismul snorului sint douñ 
faze generale ale umorului în sine. 
Eros este sentimental, romantice, A- 
frodita excită dorințele cărnii; en 
vrea să ne bucuräm de mingiierile 
ci, să încercăm extuzul spusnului 
voluptuos al plăcerii. Nu cunosce a- 
duller în amor Cine se dedă cu- 
tării mingiierilor pe care nu de po- 
sală, cine ceawtă satisfacerea urei 
necesități psihologice si mai ales 
fiziologice, tot atit de imperionsă 
ca n minca și a dormi, nu comite 
un adulter, Adulterul este o verigă 
din lanțul ceu care vrem să tinem 
leggi amorul, Acensta mu inseamnă 
că vrem prosituarea amorului, Pro- 
stituata, femeia care-și vinde min- 
siierile, care-şi închiriază corpul, 
nare nimic a face ru amorul, mu 


H 


#70 VIATA ROMINEASCA 
7 IATA ROMINEASCA ~ 


€ ie amorul. A te bucura de 
pi le cărnii nu inseamnă DAT 
prostituezi corpul, 
. Cucerim femeile cu sesmierdări 
ÿ Du cu lovituri de baston. Ji vor- 
im âmpodobindu-ne frazele, ne u- 
im cătră ca cu vorbe pline de 
emoție şi nu servinu-ne de vorbirea 
comună. Ovidiu stătula 
romani, ca să poñtä r să 
seducă femelle, să invete ae 
Aceasta nu Înseamnă că în amor 
lrebue numsidecit să ştii reloricu; 
exemplul cu Ovidiu a fost titat ta 
să se arate tim se cuvine să vor- 
bestl cu femeile. Acţiunile ontului 


se judecă după se urmărit, „Ac. 
țiunile în sine — Platon — 
nu sint nici frumoase nici uurite, 


xistă, este oare cevu mai frumos de- 
cit femeia? Este alt lucru pe lume 
care să deșteple fin noi un senti- 
ment de fericire mai intens şi mai 
viu decit posesiunea unei femei 9“ 
(A femeii și nu a unel femel — a- 
daogă autorul aci, potrivit erezului 
pe care-l sustine.) 

Toţi fiziotogii au comparsi fn- 
stinciul sexual cu instinctul de nu- 
triție. Numai că — remarcă Freud 
— toată lumea numeşte „foame“ do. 
rinja de a minea, pe când, Pentra 
satisfacerea necesității sexuale nu 
există, în nici un idiom, un cuvint 
propriu. Omul cel mai serios, cel 
mal formalist, cel mai respectabil, 
poate să spună la un moment dat, 
fără pudonre: „Ce bine am mineai 
azi !*, Şi-ţi va analiza toate minră- 
rurile, una după alta, şi nu se va 
supăra nimeni, Si totuşi, apetitul 
sexual este în scara biologică a di- 
namismului ființelor deasupra jas- 
nicei satisfaceri a foumei. Instinetul 
sexual este încă mal mobil decit 
cel de nutriție, Orice plăcere sen- 
suală comportă o plăcere psihică. 

e plăcere psihică presupune, 
conştient suu inconştieni — uneori 
subconstient — n satisfireție sen- 
suală, 


Instinctul sexual a fost anatemi- 


e B 


zat totdeauna pentrură, în relațiu- 
nile sexuale, sa atribuit o impot- 
tantä excesivă părții josnice a con- 
i nici o importanță, sau 
nau puțin, părții spirituale si psi- 

In amor însă, în amorul: civilizat 

mai ales, importantul, adevăratul 
important nu este carnea, ci Ima- 
inalia. Or, imaginaţia ar putea ca 
să se desfüsoare dacă, în prealabil, 
när existi dorinta ? Extazul imma- 
inației nu este oare o consecință 
mediată a plăcerii sensuale Ÿ Plă. 
cerea sensuulă însăşi nu este ea spi- 
ritunlizată, sublimată, idealizată de 
imaginație ? 

Din punctul de vedere al eticei 
pure, instinetul sexual nu «ste nici 
mai rău nici mal bun decit alte in- 
stinele; fiziologie, el este de aceiaşi 
natură ca avel al nutriției, pentrucă 
şi unul şi altul au drept scop iden- 
tie desvoltarea progresivă a uma- 
nităţii, 

Autorul inchee : Amorul, instine- 
tul sexual, este de o Importanță 
atit de ridicată, inch nu înțelegem 
cum pol exista incă opinii meschi- 
ne in contra pluralităţii umorului ' 

+ Miro : L'en dehors, Septemn- 
bre, 1930). 


L 2 
Visul şi teoriile lu 

Im umicitate și la toate popoarele 
cu mentalitate primitivă, se alri- 
buia visului o valoare profetică, 
Biblia povesteşte numeroase exem- 
ple. Acel ul lui Faraon, interpretat 
de losif, este cunoscut de tonă tu- 
men, À en de nsemenea că în pri- 
mele timpuri ale medicinii bolnavii 
erau transportați in templul lui 
Escülap, După ce li se administra 
sucul unor plante oarecare, preații 
îi lăsau în amti-camera templului 
unde bolnavii își petreceau noap- 
tea. A doun zi îşi povesteau visu- 
rile în care, analizindu-le, preoţii 
căntau Să găsească indicarea tera- 
peuticel bărăzite de zeu. 

Cel dintăiu care a înțeles natura 
psihologică a visului a fost Aristo- 
tel. El arută că visul amplifică ex- 
cituțiunile născute în somn, că ele 
sînt provocate şi spontane. In felul 
acesta, organele le mrsaate îşi pot ex- ` 
lerioriza suferința mai inainte va 
medicina să-si dea same de acea- 


sta. De atunci bibliografia asupra 
visului n'a încetut să crească. An- 
torii, cercetătorii au  serulat, pe 
rind, «ind psihologia, cind fiziolo- 
gia fenomenelor şi an constonit, pe 
vonstatările lor, leorii multiple. 

Pentru un mare număr din a- 
vești cerectători, intreaga activitate 
psihică se găseste În vis, Dar tondi- 
iunile particulare realizate de că. 
'ră somn îi creează forme nouă si 
fac ca manifestările el să fie dbi- 
zare. După alţii, spiritul  functio- 
nează încă, dar intrun fel mai in- 
limecal, Unele clemente cerebrale 
sint cu totul adormite, altele mai 
puţin iar atele deloc, Şi funcțiunile 
lor izolate, haotice, produc visul, 
Medicii, fiziologiştii şi unii filozofi 
moderni adoptă cu totul acest fol de 
n vedea, Ej explică prin această 
stare de desteptare parțială, mai 
accentuată spre ziuă, cea mai mare 
frecvenţă n visurilor dimineaţa. In 
orice caz, este imposibil cu peeustă 
concepțiune ca să se dea visului o 
fimctiune oarecare, 

Alții fac din visuri o supupă de 
siguranță, În stare de veghe, de 
desteptare, cugetarea noastră este 
turmentatā inutil de toate nimien- 
rile, care se Îngrămădese mereu si 
de care spiritul trebue să se de- 
baraseze, Visul realizează această 
curăţire a pshicului. Fără vis, sm 
inebuni; am îmbătrini prea repe- 
de, Teoria care se bucură uzi de 
mai multă trecere este aceia n lui 
Freud. Pentru el visurile au un 
sens. Sensul acesta vine dinir'o re- 
alune necunoscută, eminamente ac- 
tivă, inconştientul, în care zac toa- 
te amintirile noastre, toate dorin- 
lele, toate emoțiile, toate experien- 
jele de orice matură, dar mai ales 
libidinonse, grimädile acolo din 
cen mai depărtată copilărie, In fe- 
lul acesta, visul este realizarea voa- 
lată a unei dorinti ascunse. 

Dar pănă azi problema științifică 
a visurilor s'a mărginit să observe 
rolul factorilor psibici si fiziologici 
si să explice unele constatări. Nici 
filozofia, nici ştiinţa nu şi-au spus 
insă ultimul cuvint. Poate vom mai 
astepta Încă timp indelungat ca 
si fim în măsură să inlegrām rezul- 
latele complecte ale cercetărilor 
ştiinţifici intro sinteză largā si 


REVISTA REVISTELOR__ 


mă 37 
complect explicativă. Pănă atunci 
ne rămin — in orele de oboseală 

- ca refugiu, somnul şi visul, du- 
pă cum spune Musset: 


Qui, dormir et rêver! Oh, que lu 
vie est belle, 
Lorsqu'un rêve divin fait sur sa 
nudité 
Pieuvoir les rayons d'or de son 
prisme enchanté, 
Frère de Ja rosée, et fils du ciel 
tomme elle, 
deune oiseuu de la nuit qui sans 
mouiller son aile, 

Voltige sur la mer de la réalité, 


(Antonin Barbean : Revue tri- 
mestrielle Canadienne, Iunie, 1930). 


Viena, capitală de vară 


Oraş al modei, al artei şi al cul. 
turii, din Octombre si pănă'n Maiu, 
Viena devine în timpul verii cel 
mai delicios si mai odihnitor din- 
tre oraşele de apă. Fa poată a- 
tracHi nenumărate, are farmece de 
țară în plin oras, colțuri de Hber- 
tate amennjate la doi paşi de arte- 
rele cele mai populate, Ce pitorese 
spectacol oferă, subt căldura muş 
câtonre a soarelui, acele Freibäder 
(băi Hbere şi gratuite) pentru tine- 
relul pitulat în coMurile tele mai 
inverzite ale parcurilor! Aceste 
piscine de proportiuni modeste 
sint rezervale copiilor., Cu să fi 
primit alei trebue să nu fii mai 
mare de cincisprezece uni, Nu-ţi 
trebue nici bilet de intrare, nici 
chiar „maillot”, Toată lumea asta 
mică, adesea imbrăcată numal cu 
inorența «i, se joacă, sburdă in 
vor, se stropeşie cu noroi sau sv 
culundă în apă si se elăteste. Lu- 
mea care vreu să facă bur în nemi- 
măratele Strandbider (băi de pla- 
jă sau bai de nisip) din jurul Vit- 
nei, © face ceva mai bine derit 
strengarii care populează parcurile, 
Pe întinderi de sute de metri tär- 
mul Dunării este o pajiste verde en 
nisip fin.tot atit de mingiios la ochi 
şi la picioare ca si cel de pe tär- 
murile Adriaticei, Aceste locuri sint 
la indemina tuturor aceloru cure se 
mulțumesc, în loc de o cabină în 
care să se desbrace, si numai cu 
un tufis. Bărbaţii îşi cetese aici ziu- 
rul, femeile îşi aduc lucrul, simt Io- 


ici 


caluri unde se mănincă bine, unde 
se dansează, aparate de radio, ete. 
ia) un inceput de lux conforta. 

il. : 


La orele de sară cind inchiderea 
birourilor si magazinelor îm 
spre aceste locuri valuri de băietaşi 
M dactilografe, dacă ne-am gindi să 
mergem aiurea, ne-am duce la Ko- 
benzi, localitate preferată de lumea 
mai elegantă, mai ales de femeile 
din societatea bună, care, deşi nu 
detestă Praterul (Praterul de odi- 
nioarā), preferă totusi Kobenzi, lo. 
cul de intilnire al lumii delicate. 
Praterul este astăzi locul de pe- 
trecere al lucrătorilor si al micii 


Datu irite au Mila aproape cu 
ejele $ i 
epi războiu. Dar, pe Supra. 


iena este oraşul amintirilor, leagă- 
ră pe gros ernice 
mai eri, din care toate au dispärut 
și s'au risipit parcă pe Dante ca- 
re, dela Melk la Krems, se numește 
Wachnu, Vienejii, oameni modesti, 
vor spune că această Wachau amin. 
leşte Rinul, care totuși nu are fry- 
museta și farmecul de vis al Du- 
i Accasta are toate elementele 
de peisaj romantic, dar totul este 
mecanizat, orchestrat, am puton zi- 
e, pe valurile acele albastre cu ca- 
dență de vals, Fluviile au tempers- 
mentul lor, ca si oamenii. Pe cind 
inul este un romantic neltupärat, 
Dunărea este in felul ci clasică, e 
'ernă, ca muzica lui Johann Strauss. 
(Junia Letty : L'Europe Centrale. 
4 Septembro 494). 


# 
Civilizația americană 


„Ceiace intentionez sā Infätisez 
in aceste note de impresii asupra 
vieții americane, nu e civilizaţia 
americană, care nu există decit ca 
un aspect particular, local si con- 
tigental pi acelui curent de civili: 
zaļie industriulă, care n luat fiinţă 
în Europa de mai bine de un secol, 
ci numai anumite axpeete generale 
me acestei viepi”, 


== VIAȚA ROMINEASCA 


a 


Æ Cu aceste cuvinte işi au 


de egalitate politică si on: Me 
unor condițiuni care asigură Ame- 
ricanului mijlociu nivelul de viață 
(American standard of living) cel 
mai ridicat din lume, s'a creat o 
existență nle cărei cerințe obligă 
pe locuitorul Statelor-Unite să re- 
curgă tot mai mult la mașină, „Ca- 
sa unde se papă n creşte este mi 
canizată de sus pănă jos. Oraşul în 
care locuește este complect meca- 
nic În ceince priveşte transportul, 
fie pe cale orizontală, cu trenul san 
automobilul, fie pe cale verticală 
cu „elevators“, Fiecare pas pe ca- 
rel face Americanul este legat de 
o maşină, pe care o servește, sau 
vape-l serveşte. Fără maşină Ameri- 
cumul pure să nu mal poată trăi, si 
întradevăr nu ar putea trăi. Tot ce 
consumă e făcut de mașină, trebue 
să fie făcut de maşină ca să-l satis- 
facă. Ceince nu-i făcut de maşină 
aparține trecutului: e bun pentru 
colecționari sau pentru snobi, si 
costă și mai mult. Insăși dispoziția 
geografică a orașului, numărul pen- 
tru indicarea străzii, regula aritme- 
țică de-n găsi In ea o censă referi: 
toare la numele (adică: numerele) 
străzilor împrejmuloare, totul e un 
continuu şi forţat vațlonameni cu 
sintorul numerelor“, 

Viaţa americană este extrem dé 
schimbătoare. Nimic nu pare să fie 
fix. Totul trebue să pomā să se 
schimbe repede : nimic nu Irele 
să se opună schimbării. Marek 
“building american este construit 
pe teren arendat pe termen si in 
planul său de amortizare pe 15 ani 
sint prevăzute si cheltuelile de dă. 
rimare. Domnia masinii coboară 
prețul vieții omeneşti la prețul do- 
larului, lar domnia legilor este e- 
femeră, Viaţa soclală este cnracteri- 
zată priniro tendință accentuată 
cătră matriarcal, care capătă un 
rol tot mai larg în viața americană, 


(Pietro Lanino : Nuova Antolo- 
via, 19 Septembre, 1930). 


| 


Tabla de materie 


VOLUMULUI LXXXIII 
(Anul XXII, Numerele 7, 8, 9 şi 10) 


J. Literatură 


Bart-Jean, — Pentru o DINE: -e . ...,...,.. 3 A8 
Bare? Demostene. — Calatorii (Marsilia) . . : . . . . . 51 

— Fără anotimp (versuri) ..... . + + + + + 296 
Cazimir Otilia. — Pasteluri: Lacul - După ploaie (versuri) 265 
Frunză A.— Moartea lui Caizer ......... RE T 
Marinescu 1. M. — Din Theocrit (versuri) ‘se. + + + + 295 
Minulescu lon. — Moartea dresorului de sticleti (versuri). 19 


— Cu plopii în ploaie (versuri) . . . . . . + 278 
Petrovici ala impresii din Italia (Imprejurimile Romei) . 236 
Protopopescu Dragos.— Dezamăgire -23 Septembre (versuri) 94 
Sadoveanu Mihail. — Măria-Sa Puiul Pădurii. . . . . 193 
Topirceanu G.— Domnia lui Ciubär Vodă . . . . . . . 267 


Ti. Studii. — Articole. — Scrisori din țară 
si din străinătate 


Galaction Gala şi Pr. Radu Vasile. — In jurul Sfintelor 
DOME a. e. NA ADA a D pg à SN 

Irimescu S. Dr. — Intinderea tuberculozei in Rominia (MA- 
surile de combatere) . . . . . . . . + +... + 100 

Marcu-Baiş P. — Contribuţii la „Chestia Stere". . . . . 29 

Radu Vasile Pr. (v. Galaction) 

Rosetti Al. — Lingvistica în cercetarea monografică . . 69 


Tolu Nicolae. — Istorie şi artă . . . suie aa ale a 280 
Virtosu Emil. — lordache Golescu şi întimplările anu- 
ÎN IDE: mur a Wwa S e COAST RTE RC . 248 


LUGA VIAT AROMI 


Vii. Mişcarea intelectuală în Fa 
v. ii 
Autin Aibert. — Laïcité et liberté de ce | 
Decelles Alfred fils. — Notre beau par 
Essertier Daniel. — Philosophes et sa 
XXe siècle... 41444 +. «+ N 
Gaillu Gérard, — Flaubert et „les Fan 
Gautherot Gustave, — Le bolchevisme à aux 
l'impérialisme rouge. . . . + . + k 
Genevoix Maurice. — L'Assassin - 
von Hülsen Hans. — Der Schalz im 
Jolivet René. — Epave ...... 
Lucas-Dubreton G. — La manitre forte 
Nicolle Charles. — Naissance, vie e! me 
infectieuses. -sie o deu n. 
Privat-Deschanel F. — - Océanie et Aus 
Rameau Jean. — La passion de Na 
Zimmermann Maurice. — Régions 


IX. Bibliogratie 


 Viata Romîneascä 


à PP PT RON. Es A 


7 TED = E ee poa 
GEN: y mii a A 4 
Viat Ka 


aţa Rominească 


` 
t 


Revistă literară si stinlificà 


VOLUMUL LXXXIV 
ANUL XXII 
”"BBLiOTECE 
| LUNIVERSITĂTI! 
LE: ră ŞI- 
EN À 
15, 
bx 
| „A 


ATELIERELE „ADEVERUL" S. A. 13 
CONST. Muta 7-11, BUCUREŞTI 
930 


1890. ANUL XXIL . d NOVEMBRE, DECEMBRE No. 11 si 12 | 


< 
5 
me 
D 
pe, 
© 
= 
= 
O 
© 
(42 
© 
A 


SUMAR: 
Le on A 


Viaja şi Dreptul. 

Corbii fuvrauri), 

Supraviefuiri din mpsterele dionpstace la eretieil 
Basarabia. 


din 
gt Le rominegte, 
e 
arm ri En sp în cadrul politicii sacrale, 


Done externă zarea federativă a sam 
; Miscellanea (Să rea d-lui M, ere apare E 
3 Ravagiile obscurantismiului. — Economie 

și Aa ti — Artă şi cenzură, — Imoral. 


PREȚUL 60 LEI 


tin și Administraţia : Str. Const. Mille 7-9-11, Bucuresti 
r 1930 


20 jui — a anaa pere QU ca 100, g Aena în aea un an 300 iz patte am 


VIAŢA ROMÎNEASCÀ 


REVISTA LUNARA 
Bucureşti, Str. Const, Mille (Särindar) No, 7 -9-1 
Anul XXII * 


Preţul Abonamentelor : 


IN TARA : 
Pos. 5 où ea Lei 500 
Pe jumătate an $ + sss + « «+ + + + „ 250 


IN SiRAINATATE: 


Pe un an. « + +: + + « 
pe jumătate an 


a 
Abonamentele se pot face dela orice număr, trimifind ee 

prin mandat postal sau platind costul direct la birourile # 

nistratiei din București, sir. Const Mille No. 79-11. 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 pei 
se găsesc. în depozit la Administraţia Revistei piei 
lei colecția, iar 1925, 1920, 1927 si 1928 cu le 


Administratia: 


Viaţă fericită 


Vacanţa e pe sfirşite, munţii din jurul satului au si Ince- 
fmpestrita: fagul se face tot mai mni auriu, 
tot mai albicios, mai străveziu, mai eteric. Si nu- 
mai bradul se întunecă din ce în ce... Jocul lăstunilor preve- 
steste melancolia toamnei si proza vieții de oraș... A trecut, 
va să zică şi vara asta, şi cui pe badea Toader Dobreanu Încă 
nu l-am văzut! Ce-o fi cu mosneagul? 
Cică a rămas fără copou, i-a murit demult şi baba, mare 
lucru să nu-ţi fi vindut qi pusca; trheşte numai cu bureti... 
Dinspre parlea copou ui n'ar fi nimici a pierit, ori fi l-au 
mâncat lupii — cresti un altul. Şi mai puţină supărare poate 
din partea babei. Buni şi burelii. Dar să te desfaci de puşcă!... 
u se vede nici prin sat, nici cumva pela biserică, sau 
măcar la crima... Ba la crişmă eram să-l intilnesc odată; dar 
“a intimplat să fiu cu nişte boieri aşa de mari, că bietul mos- 
ie let să îmtre, si de atunci nu Lam mai văzul. 
de e 


4 


"Cică ar sta undeva departe de tot, tocmai la marginea 
ca un schivnie.… 
two amiază, cam pela toacă, sar gardul obstei, și 
poteca dintre livezile tăcute ale oamenilor si pădurea care 
e, mă opresc, ba ici, ba colo. Nu, aici nu poate să fie: 
loști cu pui, o catrimță întinsă pe „ Nu poate 
col : copii, zdrente puse la uscat, o femee care ţipă 
„Nu-i de badea Dobreanu! 
5 iată o văgăună adincă, întunecată de niște molifti 
piniti de vraja unei linişti meturbu- 
lor, peste gard — o cocionbä singuratecă, veche 
pilată în umbra câtorva meri bătrini. cu dosul 


e nici aici, n'are unde să fie! Frs 
t 


7 
$ 
2, 


utat totuşi, nu so fi zărind vre-un semm, ceva 


$ 


| Friot 


Eee VIAȚA ROMINEASCA 


din badea Dobreanu? De craca unui copae E 
chiu intreg de undite. Bun! Și nu-i de mirare: mă Un 
de samă, badea Dobreanu e si un păstrăvar de 
semn şi mai sigur: după capătul unui căprior 
reste ascuns.. un corn de vinätoare! 

Aici, fără îndoială! 4 

Dar ciudat: căsuţa parcă ar arde. Prin . M 
păturile pimăriici, TEE pp de fum da poii eră 
pe deasupra grădinii până în pădure. Arde Mee 

— Bade Dobrene, bade Dobrene! cu siguranță! d. 

Zadarnic strig de citeva ori, nimeni nu ese, n'aude. 

ps Bade Dobrene, ao EA 

îră a mai lungi vorba, sar pirleazul, ocolesc căsuţa s 

es în faţa uşii. nai 

— Bade Dobrene, aici eşti? Arzi!... * 

— He-e, d'apoi crezi că nu te-am auzit? — răspunde o 
voce cunoscută, din nourul care năvălea din casă. — Da par: 


il 
vu 


frunte! lor 


auzi moşneagul, abia reușind să ponească din casă vre-o doi i 
ureei si citiva pui de găină, care dădeau buzna îndărăt. A- 


Reusi să scape în sfirşit de musafirii nedoriți si aşeză o 


O "Poftim! Päseste peste scindura asta, căi pozni CU 
Huşi, Bogheto! Hăţ, Vasilică! Vă dau eul... Poftim lets LA 
patu ista de lingă usa. Ori ici, mai în fun că aista: pat + t 
babei, RE so să: Fee à A i 

— E cam... fum. badeo, abia le zăresc ami N 

— He-e, d'apoi fără fum Gen că mai țin fric, ca i f 
ori dranita depe casă? Si-apoi în fum de 2 ai doe 
cel de brad. He-e, d'apoi eu să te învă? Patr nopti Numai 

st F 


mit dummeata cu noi prin pădure?... Da de să 
Dumnezeu te-a adus! Mă mir cum de ai BET una a dat că 
— Era dulce tare, badeo, acolo în co» ey sticla sata» S 
nezeu si o ploaie. Dar, vorba-i... unde PUN JEU 
+ ici, pt pa A în i 
neagul n'auzi bine, id 
— O.. sticlă- ai să vi 


- ni 
— Oleacă de rachiu. badeo, Că mi-am zis | 
eu de-a ! TU A! 


om cu otravă! 
— Aşa-i! D'apoi curat numai pumne 4 ars 


Asa sărbătoare... 

Si pe fata-i, eu tot fumul si intunereeiil 

lumina unci zile de Paști, d că 
— Vezi, nu degeaba am visal eus, of va fi 
— Ca la carte: „Ouă vei visa — eh d 
Chibzuim amindoi unde să ne 49 care z 

mai ales pretionsa sticlă si paharele, pe cu 


# 


VIAȚA FERICITA _ ? 


derea să le iau de acasă, — cind musafirii, abia scoși afară, 

hotăriră un asalt neprevăzul: Onofrei răsturnă scindurn dela 

intrare şi (imi drept subt patul babei, Vasilică după el. Bo- 

gheta şi cu Porumbaca se strecurară printre picioarele stāpl- 

nului şi incepură a se invälmäse in jurul unei ulecle eu po 
care o stiau răsturnati de Onofrei. 

_ 1 hăţ! — se îndirji mosneagul, gonindu-i din nou 
okuna să întărească mai bine scindura dela intrare; căci 

închidea uşa, se făcea prea Intunerec. 
nu se restabili totusi decit după ce adunarim 
tente gräuntele de subt pat si le asezurăm, cu oală cu tot, pe 
cuptor. 

— Jaca, aşa, lupt eu cu angăriile asten, — zise mognengul 
si se necăjea să le goncaseñ până în fundul curţii. 

— Lasă-i, badeo, că acum n'au ce să mai răstoarme, Lasă, 
că-i mai vesec] așa! 

se restabili definitiv linisteu, avui timp să mă o 
rientez putin. Nimic deosebit, Tot colțul din fund, din stinga, 
— un sfert din odăiţă, — e coprins de cuplor, impre- 
ună eu vatra şi hornul, subt care fierbe o ulcieh eu fasole. Mni 
tot atita loc ocupă patul de lingă ușă, Celalt colt din fund + 
ocupat de patul babei, mult mai scurt si mai ingust, — densu- 
pra căruia se züreste un mic triunghiu neregulat si lucios, — 
oglinda încrustată în hitul püretelui, si în care se va fi privi! 
pe vremuri femeia. 

Čeva mai sus, ln impreunarea celor doi păreţi, pe poli 
cioara înegrită de vechime, se zărese sfinteniile si sculpturile 
familiei: o iconità afumată, un mânumehiu de busuioc, prû- 
fuit si coprins de painjeni, o sticluță cu aghiazmâă și chipul 
unui general rus, afumat si el, dar cu pieptul plin de cruci. 
a poa a alături, întărit prin două stinghii Infipte în tavan, 

agäqut un fel de pütul, de care va fi atfrmat imbricämin- 
tes de toare a familiei, acum uproape gol. 

A mai interesantă e poate arhitectura, Soaldä şi 
strimbă, dar pe cit se vede, nu de vechime, ci încă dela Ince- 
pul, oarecum din născare, căsula « așa fel înțepenită prin 
citeva furci si grinzi, aşezate de-a lungul si de-a curmezi- 
pa paio i „incit să vrea parcă să cadă, si tot n'ar puten. 

| e însă cadrul uşii, aproape oval. Cu usorti şi 

trebue să fi fost bucluc pe vremuri. Fiind, se vede, 

rea sirimbi şi usa închizindu-se râu, oamenii au căutat să 

eue lucrurile, umplind cu lut golurile dintre ușă şi usori. 

Inclt, ln urma urmelor, sus, pe unde trece capul omului, in- 

trarea e lăsată de tot îngustă; de asemenea si jos, unde pi- 

cioarele n'au nevoie de loc mult. Si numai la mijloc, unde 

se cere mai multă lărgime, — cind intri, de pildă, cu vre-un 
braţ de lemne, sau de fin, — intrarea e mult mai largă. 

Fără să vreau, Imi amintesc de niste uşi analoage, obser- 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


vate de A. Gide la tribul „massa“, din te 
birca e numai că la Massalii din Congo casele şi 


dreptul pintecelui. | miji 
Se înţelege, căsuţa nu-i lipsită de cusururi: e prés 


FPT. 
=>, (| 


ke 
La drept vorbind, ar fi fost mult mai potrivit să eşim si. 
noi la aer, să ne aşezăm pe iarbă, subt un măr, sau chiari A 
pădure. Dar parcă te simţi mai aproape de om, cînd | Es | 
în casa lui, cu luerurile si ființele din jurul lui: i bw 
suioc, patul babei acoperit cu sumanul bărbatului, Onef ei gi 
ceilalți... hiper 14 


s?a 


Cinchi un butuc în mijlocul odūiții, eu sticla 
mers p g a iuți cu usturoiu, aşezate jos, si 5 
tul de fum de deasupra noastră, ne a 

— Eu, — zice bătrinul osent — 
fata lui Dumnezeu, dacă aşi zice, că n’ erir 
cai domnule!... He he! — ride. auzimd tusea pc 
Nu-i place usturoiu! | 

— Nici rachiul! 

— Da de unde! De, dacă-i angărie, dacă 
pu... cum zice părintele... 

Mai cinstiräm. 7 

— Eu, domnule, — urmează badea . 
prea avut copii. Asa, un băiat si o cop de pamint 
căsătorit de mult. Gospodărie lot aşa: cobori. P 
mänäturä. Tot avutul — pădurea. Numai 6027, 
colo, din cuiu, pui in traistă făina ci 
gard, Noaptea. Tiptil-tiptil si — sus 
dacă ai copou, îl pui pe © urma 
plaiu... pc RUE 

sé Şi, pănă în ziuă, gala căpriorti si, şi don 
— Ei, se mai întimplă de rătăcești of astri: 
o săptămînă, — cum îi la treaba asta A med nu 
Te gindesti uncori: oare femeia asta € fe pe Pi 
răsită aşa ?... Femeia, gi ea de colo: oa ptate S 
si ni de 
IE dr D 


AE | 


ihag 
us LU, vu 


A 


t 
on 


meu nu l-a fi mincat ursul?... Dă, au 
— Ti s'a intimplat să ai buclucuri 
— Nu prea, doar cînd eram mai 


ped -i - 

a i pI 2" 
i: 

ă 


FERICITA __ 9 


i dota lega de tine, d n om esti, cum să-l laşi? Cind 


-— ponh mari?{# 
ce sat apoi ia te uită-lă picioru ista, Ori chiar i 
Nu-i vorbă, tot omu mai eu cap, tot tu diniin, A Tales 
Ştii cu cit am vindut eu odată pürintelui o piele de urs cit 
un bou? Cu şase franci! Si căprioru tot sase! Face să-ţi buti 
enpu, să-ţi facă ferteniță sumanu, ițarii?,.. 

— Dar bine cai scâpal; că de suman.. 


? Te caută ca omu! lacă aṣa întinde labele pe după 
brad: tu la dreapta — si el la dreapta; tu inconcc z el duná 
tine! Nu face să te Încurci cu bala; doar de ti sa urit.. 

— Curat... 
— Cäprioru-i sfint! Stai colo tihnit lingă phrhu, ori pe 


pliu, şi deodată bu-ut... Pace, l-ai si încărcat în spate și — lu 


sat: tiptil, colo, pe o potecuță mai dosnică. Pe inserate, Lai 
utirmat de brad, — am eu ici, în deal, un brad, — si îndată = 
acasă: 

— Ei, ce mai e, femee? Nu se nude, nu se simte? 

— Bună pace, bürbate, bine c'ai venit, oredeam ch... 

— Nimic, nimic? 

— Pa-ace, nici o grijă! 

— Bun. Fă focu, aleargă după rachiu, că eu îndată, 

Il deslegi de colo, te mai uiţi în dreaphu, în stinga și — 
tusti peste gard! Gata! Ce fripturi! Ce zāmuril.. Ei, dar eu 
pază. Cu pază! Nici pämintu! 

— Nu te-au prins niciodată? 

Bătrinul se intoarse spre icoană si făcu o cruce Înrpă, 
apăsată, din toată inima. 

— Mulţumescu-ţi, Doamne, că af avut milă de robul tău, 
Toader! Mulţumesc, Maică Sfintă, că multe sute de câpriori, 
de cerbi, lupi, ursi. um răpus cu mina asta a men, — de mar 
încăpea azi în toată livada asta: dn de prins nu m'au prins! 
Ba... ce aie? laca, uitasem: ne-au prins odată, du eram mai 


mil ga vezi cum, 

nul sorbi din păhârel si urma: 

— Era ici o biată femes vüdant, una louna; avea gi en 
doi juneani. Dar stii, cap de femec: căzuse zăpada, și jun- 


canii tot prin pădure, singuri, în legea lor. 
Da numai nud într'o dimineaţă până în ziuă, ici, lingă 


— Bade Dobrene, Fă-ţi mitä de o femee vădamă! Auzi? 
Sai, bade Dobrene! ! 


. Pai $ 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


= ate e va intimplat? m eu, (8, colo aa 
e ez ti ac tată 
ca pac dn ur siji Si it Bujor deabia eat 
uda Bine: BICA, zic, dpi ae A SR PE i 


Mă imbrac iute, iau pusca, se adună oamenii 

din Florea — de-abia o jumătate, si lupii nicăeri 
mr res ce mă fac? — femeia de colo, 
săm noi femeia să se bocească şi ne luăm după ce 
Căutăm încotro au luat-o, citi au fost, C am că ne 
prin cine ştie ce stinci, tihārňi... Cind colo — dum pa 
potecă, fără grijă, mă rog, pe poteca cea mare, care noi cu 
AN, 


LEE al, 


Tudorachi nu indräzneam să călcăm nici după împărtăşanie, 
cînd ti-i sufletu mai curat! nu 

Le dăm de rost: îs şase, au luat-o spre gura Negr 
Tot şase si noi. Urcă Tudorachi cu unu, ca să-i 
ceilalţi răminem mai în vale, reschirati aşa, pe 


lomei: bu-u! Da ei, în loc să fugă tot la deal, o iau pe coi tă, 
dau de mine, dau de ceilalţi. Bu-u! Bi4l.. Da se vede că 
a fost dela Dumnezeu: şase ei, sase noi. e 
i li adumăm press ag Tape i părău, < 
indelete, atirnäm blänile, Ne spălam. Re ea TS 
Trintese băieţii un foc zdravăn, înfig cujba În 4 
atimă apena de pa rr Şi o zi... | Se topise t. a 7 
zimbea soarele ca o fată marc”. UV ARE 
Da numai iacată-l, ca din pămint, pristava! sa na mai | 
— Sedeti, oameni buni, zice, mincati. Da 1 
ziceti că nu Yam prins! „ata fai 
Am amuţit cu toţii, am intemnit, Nici on: 
atins de mămăligă. 
— Mergem, zice, la oficiu, la tirg- că 
scfu. vii 
Mergem noi aşa, nici morţi, nici Ve, 
şef... Dar mai erau cu domnu gef incă nist 
— Bine aţi venit, oameni buni, 
putin vă pasă de lege, de şef, de pădu si 
Täcem chitic. Abia îngină nu ştiu si patru 
— Femte Legs trăiţi, domnule #°* 
am zis si noi: păcat de giuncan.. dece 
— Dacă vreţi să ajutaţi pe o vădană, ecă 
mis? Ce vreţi, aşa, de capu vostru 
jalbä, de ce n'am aşteptat? Mă rog, € 
Da domnu prefect de colo, că eră 
tre boieri: 


VF VIAŢA FERICITA n 

— Da ştii, domnule sef, zice, că onmenii cam au drep- 
tate? D'apoi lupu nu te așteaptă cu permisu dumitale. Lupu 
în) rap. stricat, si mine-i peste şapte hotare: Si eu, zice, în 


— Asa-i, sărut mâna, cuconasule, lupi ou ştie de hirtii; 
lupu, dacă nu l-ai luat din pripū... 

Nen mai venit si nouă, stii, inima In toe. 

— Bali ren, cuconașule! Lupu nu dà chitangi.. 

— Esiti afară, — zice domnu șef. — Asteptaţi! 


üm.. 
— za dietă am infundat criminali! Tie nu-ți pasă, 


tu n'ai copehii, da noi iștialalţi,.. 
Da aprodu de colo, dela ușă, miurnui să dû: 
— ti, mă... st... Tăceţi, că-i hine! 
— Ce vorbeşti, bădicule? 
— Cite trei palme... sst! Numai cite două palme de ro- 


Aşa noroc! De am ris apoi tot drumu, Chiniam şi 
fdesmt. Dar caută dumneata ce suflet! Boier, dur dacă-i 
vinător... laca, chiar dumneata: cu ochelari, eu censornie, dar 
vorbeşti eu noi, bei rachiu cu noi, va să zică înţelegi! 

o date că ne înțelegem așa de bine, mai cinstim 

— Sfinta zi de azi, bade Dobrent! 

— Ploaie si belsug să dea Dumnezeu 

Ciocnim ca la Pasti, 

— Da să vezi dummenta cum am cistigat eu odată zece lei 
dela un ministru! — zise bătrinul. bucuros că si-a mmni adus 
aminte incă de un noroc în viaţă. 

— Dela un ministrul 

— Zece franci! Zece franci, care pe atunci cumpărai cu 
«i un bou! Da să vezi cu ee intimplare. Că pela nai boieri 
asa vin nmi rar. Da numai incă, vine unn, cucomi Nicu, un 
boier mare din Chiatra. li fi auzit? 


— Cum nu! 

— Cu alţi boieri, Cu niste pusti — tot aur, tot argint.. Cu 
bă eu mincări — ca la boieri, Cu siănină pentru oameni, 
cu — de tonte, Numai — tot nya: imi dă cuconu Nicu 
două „că dece nu mi-am tuat căciula, Dar mai spre 
sară li trece supăraren, 


— Mii creştine, — zice, — tie ţi-am dat eu azi două pe 
rechi de palme? 

— Mie, zic, dar numai una. 

— Cu atit mai bine, — zice, — că va să zică ţi-a priit, ai 
si învăţat politica. Mă, eu văd, zice. că tot tu esti mai voinic 
aici dintre toti. Să stai tu cu toporu, zice, lingă domnu mi- 
nistru, 

— Mă rog, ministru. — Să nu tragi, zice; ni să tru gi 
numai cind ţi-a zice dumnealui 


LE 


È 


1 £ VIATA ROMINEASCA 


Bum. Ne așezăm noi În țiitură, mai in vale, așa, după un 
brad. Eu cu toporu lingă dumnealui, dar si cu puşea ici, la 
îndămină. Hăitaşii de colo, de sus: ho! ho! teol.. Nu-i nimic; 
zic, oamenii, — ştii cum îs oamenii... — gonese vinatu înadins 
peste deal. Dar numai ce văd o namilă de pore cît un jun- 
can! Se apropie, se oprește, ascultă, pufneste.. lar ascultă. 
iar se apropie. Amus, zic, îi trage domnu ministru una... 
Cind colo, dumnealui numai se lasă moale-moale... şi galbăn 
ca ceara... Cind am văzut eu treaba asta, numai întind pușca, 
şi — bu-u!... de am umplut vägäuna cu el! Si ca să nu mai 
rămiie supărare, — bă-ă-ă!... a doua oară, de sa trezit si 
domnu ministru! S'a trezit si tot speriat așa, tot buimac: 

— Chesca, chesea, Toadere? — Zice. — Porcu?... 
monghio... Tu, zice, l-ai împuşcat? Monghio, monghio! 
APS Da de unde? Dumneavoastră, zic, cînd l-aţi luat la 

— Aşa-a... Da tu n'ai tras? 

— Ba am tras, da numai așa, ca de nuntă... 

— A-a! Dar ne-am speriat niţel!... 

Si numai scoate doi de cite cinci franci! Unu — nou- 
nout, de-fi lua ochii!... 

RS. inca așa. Da să vezi bucurie pe boieri, să vezi hiriti- 
se 

— Domnule ministru, — zice, — dacă nu erati dumnea- 
voastră... Că noi, zice, n'am făcut nimic... Da tie, măi băiete, 
nti ţi-a fost frică, zice, cînd ai văzut aşa namilă? 

— D'apoi noi, zic, ne temem să si intrăm în pădure, — 
da încă să mai dai ochi cu o bală așa de hioroasă! Da era de 
faţă, știi, si domnu șef... he-he! 

— Si ce zicea? Ori te uitase? 

— D'apoi că şi dumnealui după ceilalți: sint fericit, dom- 
nule ministru, așa de fericit, că va să zică în munţii noştri... 

Da cu ochii tot la mine... C'apoi chiar a doua zi a şi pus 
un pădurar să mă urmărească. Atita răul Că dela o vreme 


nici nu-mi mai plăcea să umblu cu alţii, cu gloată, cu zarvă. 


Nu, singur. Singur-singurel... Noaptea. Iai pusca de colo şi — 
sus la poiană. A doua zi, mai pe înserate — la brad. Am eu 
ici un brad. Vii incetisor acasă, sai gardul si: 
— Femee, nu se aude, nu se simte? 
— Bună pace, bărbate, bună pace! 
— Nimic, nimic? 
— Pa-ace, nici o grijă! 
— Bun. Făcu focul, dă fuga după rachiu, că eu îndată! Ce 


Fr 4 


zämuril Viaţă fericită, domnule! Feri-citäl Fi, azi dacă ar da 
Dumnezeu măcar bureţi... o ploaie bună la noapte... 


s*a 
Ulcica cu fasole era fiartă de mult. Focul aproape se 
răcoarea 


stinsese, se mai rărise si fumul. De afară pătrundea 


____NIATA FERICITA 13 


amurgului apropiat. Bogheta se tot pregătea să se aşeze mai 
cu temeiu la culcare. C 

— Să mai cinstim, că aşa sărbătoare... Iți spun: feri-cit! 
Singur-singurel... Pușca, si la poiană! A doua zi tiptiltiptil... 

— Femee, nu s'aude, nu se simte? 

— Bună pace, bărbate, bună pace! 

— Nimic, nimic? 

— Pa-ace, nici o grijă! 

— Bun. Fă focu, aleargă după rachiu... Ei, azi, se înţe- 
lege; de cînd mi-am vindut pușca... z 

Moşneagul miji putin din ochi, reținu o lacrimă, scutură 
din capul demult lipsit de plete, si turnă ce mai rămăsese în 
sticlă. Buna dispoziţie îi reveni. 

— Nam trăit degeaba... Fericit... Numai o ploaie bună... 
nişte bureţi... 

Vorba-i fu întreruplă de o catastrofă întreagă. Bo- 
uheta, tot făcindu-şi vint, ca să zboare pe pătulul de deasupra 
patului, atinse ulcica cu gräunte si o răsturnă jos. Auzind su- 
nete cunoscute, Onofrei si cu Vasilică fură intro clipă în pi- 
cioare. Pe subt pat si în toată odaia începu ronțăială grăbită 
si invälmäsealä. Profitau de ocazie însă numai Vasilică şi cu 
Onofrei, căci Bogheta si ceilalți se învălmăşeau zadarnic, fă- 
ră să nemerească ceva prin înlunerec. 

— Hăţ! Hät! Huși, angărie! — începu moşneagul, fără 
să mai poată repara paguba, căci Vasilică si Onofrei lucrau 
din răsputeri şi nu se lăsau duşi, — Ei, da las să se bucure şi 
ei de sărbătoare! Lasă! 

— Dacă-i chef, chef să fie! Noapte bună, bade Dobrene, 
şi mulţumim, că bine am petrecut! Ferice de dumneata; așa 
noroc mai rar)... 


+". 


Cerul era acoperit. De sus, din potecă, se vedea până în 
fundul văii, unde niște nouri cenusii, ingrämädili peste alţii 
mai intuneeosi, se frămintau a ploaie. Un fulger grăbit lu- 
mină o clipă toată valea, luci pe chelia goală a mosneagului, 
răzămat tinereste de parul pirleazului, Mai putin grăbit, dar 
ce rai si imperios, clocoti tunetul, ajungind pănă în dreptul 
nos 


pet Noroc, bade Dobrene, vin buretii! 
— Nor-roc să trintească Dumnezeu, vine belșugul! — 
rosti moșneagul, si puse căciula pe o ureche, 


A. Frunză 


Tratamentul tuberculozei 


` Tuberculoza, ca orice altă boală, trebue să fie tratată in- 
dividual. Un tratament eficace se poate face deseori. Greuta- 
tea e că cei mai mulți din bolnavi nu-l pot urma. Boală cu ca- 
racter social, tuberculoza cere o terapeutică socială. Achizi- 
tiile clinicii şi ale terapeulicii, ca să fie cu adevărat de folos 
numeroşilor bolnavi care ar avea nevoe să beneficieze de ele, 
trebue să fie puse pe terenul economic şi social. Tratamentul 
rămîne individual după modalitatea pe care o prezintă boala, 
dar, ca să fie aplicabil, necesită măsuri colective de azistență 
socială. Medicul, cind prescrie ca bază a tratamentului: o- 
dihna, acratia si alimentaţia, ar trebui — cum spune malitios, 
dar judicios Bernard Shaw — să alăture la prescriptia lui si 
un bon de rentă, mult mai util decit toate drogurile al căror 
folos e deseori contestabil. Cum mu dispune de bagheta ma- 
gică care să transforme pe bolnavul sărac, aşa cum sint cei 
mai multi dintre tuberculosi, şi să-l facă să fie un om bogat, 
sfaturile lui rămîn numai deziderate platonice, fără putinţă 
de realizare. Bolnavul ascultă buimăcit că trebue să aibă o 
cameră în care aerul şi lumina să intre din belşug şi hrana 
să-i fie abundentă. Realitatea crudă e că locueste intro ca- 
meră mizerabilă, fără aer gi lumină si că nici intr'aceia nu se 4 | 
poate odihni, de oarece, dacă n'ar munci si de multe ori din 
greu, nu şi-ar putea agonisi nu hrana peste îndestulare pe 
care i-o recomandă medicul așa de bine intenționat, dar nici 
codrul de pine de care are nevoe el şi familia lui ca să nu 
moară cu toții de foame, înainte de a muri el însuşi de boală. 
Medicul care caută pe tubereuloşi este pus astfel aproape 
pentru fiecare din ei în faţa chestiunii sociale cu toată aprige 
şi tragica ei înfățișare. Nothnagel, clinicianul vienez care a 
fost nu numai un medic de samă, dar si un suflet mare, spu- 
nea cindva că e ncvoe ca medicul să fie înainte de toate un 
om bun care, intelegind durerile si lipsurile bolnavului, lip- 
suri pe care boala le mărește si le agravează, să ştie să caute 


t 


TRATAMENTUL TUBERCULOZEI 15 


in ce fel le poate înlătura sau în orice caz atenua. El nu are 
însă posibilitatea să devină si reformator social, oricit mize- 
riile la care azistā, produse de raporturi sociale care au la 
baza lor atitea nedreptäti si anomalii, l-ar îmboldi în această 
direcție. In cadrul organizărilor actuale, se multämeste de a- 
ceia să cerceteze numai care ar fi mijloacele ca tubereulosul 
să poată fi îngrijit si azistat. Medicii ajung astfel, cînd îşi in- 
teleg rolul, cei mai activi combatanți în lupta socială contra 
tuberculozei, singura care poale da rezultate făcînd ca tera- 
peutica individuală să fie cuprinsă în cadrul larg al terapeu- 
ticei sociale. Medicul, care caută un tubereulos, nu trebue, de 
aceia să fie numai un clinician si un terapeut, ci si un igic- 
nist în curent cu complexul stărilor sociale si ecomomice. El 
nu se poate încumeta să formuleze prescripţii care să drea- 
à ceiace izbeşte în aceste stări ca inconsecvențe si incoerențe, 
dlul acesta aparţine conducătorilor care, cind ar voi să mo- 
tiveze titlul la care aspiră, de oameni de stat, ar trebui să 
propună şi să caute să le aplice soluţii care să niveleze aspe- 
ritățile sociale. Dintr'o adincă compătimire pentru tot cciace 
văd în jurul lor ca dureri și suferințe, medicii îşi sim! obliga- 
tin să aducă o contribuţie, ca în anumite laturi cel putin ale 
stărilor sociale, îndatoririle de altruism si de solidaritate o- 
menească să fie ținute în samă. Problema li se prezintă a- 
tunci ca o obligaţie imperioasă de azistenţă socială în orga- 
nizarea de stat, de oarece, fără ea, orice terapeutică recoman- 
dată tuberculosului, rămîne iluzorie. 
Se poate face mult pentru această terapeutică. S'a spus 
foarte exact că tuberculoza e cea mai curabilă din boalele 
cronice. Formula aceasta, așa cum a fost enunțată de ftizio- 
logul francez de mare renume Grancher, cuprinde în ca un 
mare adevăr, dar trebue să i se facă îndreptări adăogind că 
boala se vindecă dacă e căutată la timp după anumite re- 
gule, Căutarea aceasta, oricât ar fi recomandată, nu poate fi 
însă de multe ori pusă în practică, de oarece bolnavul nu are 
mijloacele necesare pentru ca. Tuberculoza € departe de 
a fi boala care nu iartă, după cum i se spune încă deseori în 
termeni care corespund unei greşite resemnări. Nu numai 
medicii, dar toți cei care i-au cunoscut de-aproape, îşi res- 
mimtese de bolnavi care cu 30-40 de ani în urmă au avut 
toate simptomele de tuberculoză si în primul rind pe cel mai 
impresionant din ele: expectoratia de cantităţi mari de singe, 
hemoptizii abundente si după citeva săptămîni sau citeva 
luni de căutare s'au îndreptat aşa de bine, incit trăesc încă 
fără să mai aibă mici un neajuns depe urma boalei lor. O 
altă dovadă de curabilitatea tuberculozei, e că la autopsii fä- 
cute la morţi de afecțiuni diferite, se găsesc cicatrice de le- 
ziuni tuberculoase, Naegeli, la Zürich, a constatat aceste ur- 
me de leziuni tubereuloase la 97 la sută din adulţi, Medicul 


"Po A 


+. 
> 


VIAȚA ROMINEASCA 


ligist francez Brouardel consemnează ublica i 
la autopsii făcute la Morga din Paris re Del ri 
davre provenite dela indivizi la care cauza morții era de altă 
nătură decit de tuberculoză, tuberculi calcificati, mici masse 
ao ry avind aparența că sint tencuite în var. La exami- 
sare or se Conslak: că aveau structura caracteristică a leziu. 
ae os. tuberculosa şi ca proba peremptorie deseori si prezența 
ss a or tuberculogi. Constatările de pe cadavre sint complec- 
prin cele de pe oamenii vii. Prin reacţiile cu tube ină 
substanță specifică extrasă din bacilii tuberculozei la care 
a “ri gares decit cei cari au în organismul lor germenii 
dot ei, sa ajuns la rezultatul că sînt localităţi în care peste 
p3 pis om popuinie Peaetionensk pozitiv, 
ste constatări duc la concluzia că intre i 
mal omenesc şi bacilul tuberculozei există un ei qe 
oiereaza reciproc trăind împreună într'o simbiozä, intro to- 
varägie perfectă. E o veche asociaţie care durează din timpuri 
mr ga — din Rig-Veda, poemä indică, din autopsiile fā- 
cu e pe mumiile egiptene si din aluziile la simptomele ei cele 
na RaAcleriatice, în literatura antică a Persiei, a Chinei,trecu- 
= ndepärtat al tuberculozei reese in mod evident — aşa in- 
t bacilul a avul timp să se acomodeze cu organismul ome- 
af 9 té acestea ne permit să fim de im optimism 
„de mare, cind socotim pentru viitor sorții de îndrep- 
are ai bherenbotilor. Boala e curabilă în aproape toate fa- 
ze ge € va spune, — observația e exactă, — că cicatricele 
găsite ła autopsiile celor cari au sucombat de afecţiuni de altă 
mituri deci! de tuberculoză corespund unor leziuni abortive 
uni care, deabia apărute sau stins repede. Boala însă, 
cind prinde rădăcină adincă în organism, e o boală gravă, 
greu de tratat gi încă si mai greu de vindecat si omoară de 
sri, destul de des după un lung calvar de dureri si suferinţe. 
otuşi chiar bolnavii inamtali, unii din ei cel putin, cînd 
sint căutaţi după nouăle cuceriri ale terapeuticei, se pot vin- 
leca sau în orice caz indrepta aşa de mult, încît starea lor să 
fie compatibilă cu o lungă existență. Proba e dată nu numai 
prin observaţiile culese de medici competenţi, dar si prin do- 
cumentația, foarte obiectivă şi care nu suferă contestaţii, pe 
care o oferă radiografia. Imagini radiologice comparative 
înainte şi după tratament, arată că leziuni mari, mergind 
Po qu pănă la caverne, se limpezesc si ajumg să dispară sau 
las pre pe cicatrice solid constituite după un timp oarecare 
Cind acestea sînt faptele, e o mare anomalie si . 
cruzime ca atiția bolnavi care sar fi putut Rd el 
vindeca să fie abandonaţi fără căutarea pe care prin pro- 
priile lor mijloace mau putinţa să o urmeze. Boala e de lun- 
gă durată sie nevoe de mult timp şi de multă răbdare pen- 


TRATAMENTUL TUBERCULOZEI _ 17 
tru ca rezultate terapeutice să fie obținute. Formula că e cea 
mai curabilă din boalele cronice, trebue să fie complectatä 
în sensul că e şi cea mai cronică din boalele curabile. Dacă 
bolnavul ar ști si ar putea să se caute dela început, de cind 
boala se instalează în organismul lui, timpul de căutare ar fi 
mult mai scurt. 

Pidoux, clinicianul francez spunea cu multă tristețe, 
in care intra şi multă amărăciune, că în general, cind un 
bolnav de tuberculoză se prezintă ca să fie examinat, medi- 
cul constată nu cum boala începe, ci cum sfirseste, deoarece 
de obiceiu, bolnavul cere o consultatie cind leziunile sint 
foarte înaintate. Inceputul boalei trebue să fie socotit subt 
aspectul lui clinic, nu anatomic, pentrucă altfel ar urma ca 
toți să se caute de tuberculoză, deoarece la un moment dat, 
nu e nimeni aproape cînd a ajuns la virsta adultă care să nu 
aibă în organismul lui germenii boalei. 

Tuberculoza se dobindeşte în copilărie. Etapa pericu- 
loasă e cea a primilor trei ani si mai cu deosebire a prime- 
lor luni din anul intäiu al vieţii. La această epocă, molipsi- 
rea produsă e foarte gravă şi constatarea boalei e echiva- 
lentă cu o sentință de moarte, deoarece boala omoară de cele 
mai multe ori si în proporţie de aproape sută la sută din ca- 
zuri. Dacă prin măsuri de organizare de azistenţă, păstrind 
regulele de profilaxie în jurul bolnavilor înaintați, cu care 
copiii mici vin în contact, se reuşeşte să se amine posibilită- 
tile de contaminare pănă la o vîrstă cind copilul devine mai 
rezistent și dacă dozele de bacili infectanti nu sint masive Si 
repetate, ci fractionate si mici, molipsirea care rezultă e de 
mai puţină gravitate, Se produc manifestări neinsemnate ale 
boalei cu focare mici în organe — plăminul în primul rînd a 
şi cu localizări în ganglioni. Bacilii stau închişi acolo ca intro 
citadelă, creind chiar o stare de relativă imunizare, Apărarea 
care rezultă de pe urma acestei imunizări nu e atit de solidă 
ca în boalele infecțioase acute si nu poate să împiedice tot- 
deauna ulterior izbucnirea boalci. Subt influența boalelor 

de altă natură, care se pot produce, ca si a lipsurilor si obo- 
selilor imerente traiului celor mai mulţi, rezistența organis- 
mului e înfrintă şi boala reapare. Momentul cind această re- 
infecţie — fie că provine din redesteptaren focarelor vechi, 
fie că se produce prin infecții noui venite din afară — de- 
vine aparentă, trebue cit de repede prins. Cu cit tratamentul 
va fi mai precoce, cu atit va da mai bune rezultate. Simpto- 
mele revelatoare pentru diagnostic: oboseala, deprimarea ge- 
nerală, tusea, lipsa de apetit, febra uşoară, sint neglijate. Bol- 
navul nu le dă atenţie. Boala loveşte în primul rind pe cei o- 
bidiţi, cari se trudese ca să subsiste ei si familia lor, Necazu- 
rile la ci sint în programul vieţii, Mizeria fizică a lipsurilor, 
mizeria morală a nemulțumirilor în care se sbat contra unci 
2 


» 


Ga | S | AA aa 8 4 
18 VIAȚA ROMINEASCA Si 


soarte vitrege care îi urmăreşte şi îi apasă, sint pentru ci cro- 
nice. Simptomele care trădează boala, le pun de aceia pe so- 
coteala traiului lor chinuit. Destul de des, tuberculoza poate 
să înceapă ca manifestaţie clinică si cu simptome acute care 
simulează gripa. Bolnavii şi uneori şi medicii nu-şi dau sama 
că subt aparenţa de gripă leziunea tuberculoasă ia sediu, se 
instalează în organism. Ei nu merg să de lămurească la un 
medic unde ar putea găsi îndrumări, fie pentrucă nu au de 
unde să ştie că subt aceste simptome se ascunde tuberculoza, 
fie pentrucă nu au unde şi cum să fie examinaţi. Dacă s'ar face 
şi la noi o propagandă intensă şi stăruitoare asupra felului 
cum boala începe şi dacă am avea o organizare de dispensare 
bine instalate, conduse de medici competenţi, bomavul ar pu- 
tea dela primele semne suspecte de boală să afle dacă intrade- 
văr ele sint datorite tuberculozei sau dacă sint în legătură cu 
turburäri organice de altă natură. Intervine încă un factor pen- 
tru a întirzia cautares, Uneori medicul, după ce o explorare 
cit de amănunţită, atit cit o poate face, i-a permis să ajungă 
la concluzia că bolnavul care i se prezintă pentru examinare 
e tuberculos, socotește prudent să nu se pronunțe categoric ca 
să nu alarmeze pe bolnav si familia lui. E o gresalä de a tăi- 
nui diagnosticul boalei la începutul ei, de oarece în faza a- 
ceasta ce perfect curabilă si orice aminare ca să se aplice un 
tratament e în dauna bolnavului. Chiar în fazele foarte inain- 
inte ale boalei, cind orice căutare e sortită să dea greş, evi- 
tünd de a face să înțeleagă pe bolnav că e pierdut, de oarece 
ar fi o cruzime inutilă, familia trebue să fie instiintalä ca să 
caute să evite — cit se mai poate evita, de oarece au fost până 
atunei destule ocazii de molipsire — contaminarea celor dim- 
prejurul lui. 
Tuberculoza nu mai are actualmente reputaţia sinistră pe 
care o avea Înainte. Consumptia organismului, de unde şi ter- 
menul de ftizie (în grecește flizis înseamnă consumplie), care 
se produce cînd boala s'a înfipt adine îm organism, îi adusese 
această reputaţie. Acum, cu tratamentele introduse pentru 
cura ei, — dacă sint aplicate la timp, — tuberculoza ajunge 
mult mai rar în faza de consumptie, Niemayer spunea foarte 
bine că pericolul mare pentru un tuberculos e să devină fti- 
zic. Sint numeroşi bolnavii, chiar înaintați, care sau vinde- 
cat dind astfel cea mai bună probă de curabilitatea boalei. 
Se merge pănă la exagerarea în sens contrariu, de oarece fa- 
miliile exigente socotesc că balnavii cu leziuni foarte mari 
se pol vindeca, si încă repede, si că totul depinde de medic a 
cărui competenţă, oricît ar fi de reală, e pusă la grele în- 
cercäri. 
Diagnosticul de tuberculoză se poate deci enunta şi tre- 
bue să fie enunțat spre cel mai mare avantaj al bolnavului şi 
al familiei lui. Diagmosticul trebue să fic bine chibzuit înainte 


L i 
1. DA AA Lit, A l baadt 


TRATAMENTUL TUBERCULOZEI 19 


de a fi formulat. El nu trebue să fie pronunțat cu uşurinţă de 
oarece atrage ca sancțiune terapeutică, regule de cură care 
scot, cel putin vremelnic, pe bolnav din circulaţie, susträgin- 
du-l dela ocupaţii care sint deseori singura lui resursă de 
traiu, Sunt numeroşi bolnavii inchipuiti, neurastenicii de tot 
felul cari avind fobia tuberculozei sint aşa de convinşi de 
boala lor incit solicită stăruitor dela medici să li se confirme 
aprehensiunile, temerile devenite lu ei o idee fixă. Medicul 
are datoria, cînd își dă sama că aceste temeri sint cu totul 
neintemeiate, să intrebuinteze toată puterea lui de convinge- 
re ca să scoată pe bolnavul închipuit din fobia lui. Sint des- 
tul de numeroşi bolnavii reali ca să nu lăsăm să se creeze și 
bomavi imaginari. Cind diagnosticul e bine stabilit, bolnavul 
are datoria să se caule, datorie faţă de el, de ai lui, de colec- 
tivitate, Indreptindu-se, si cu atit mai mult vindecindu-se, €] 
redevine un factor util social si nu mai räspindeste boala în 
jurul lui. 

Pentru tratament, ceiace organismul, natura — „nalura 
medicatrix“, matura tămăduitoare ziceau cei vechi — face la 
atiti bolnavi care se vindecă spontan, trebue să imite şi arta 
doftoricească. In definitiv, bolnavul se vindecă pentrucă or- 
ganismul lui pune în joc mijloacele de apărare si de rezis- 
tentä de care dispune. O igienă bine înțeleasă e de un mare 
ajutor în lupta organismului contra atacurilor bacilului tu- 
bereulozei. Tratamente specifice nu există. Serurile, vacci- 
nurile nu şi-au făcut nici unul proba definitivă a eficacilätii 
lui. Sărurile de aur care la un moment dat după lucrările lui 
Müllgard desteptaserä mari nădejdi, nu şi-au ținut făgădue- 
lile. Fără a da rezultatele care se anunțau, aurotherapia 
poate uneori — ea nu e un tratament specific dar provoacă 
reacţii care dacă nu sînt prea intense pot fi utile, în jurul fo- 
carului tuberculos — să fie încercată, punind o mare pru- 
dentä pentru dozele întrebuimţate. Temeiul, baza, o constitue 
cura igieno-dieteticä: odihna, aeratia, alimentaţia bine cum- 
pănite şi bine aplicate. Punctele acestea din cură, ar merita 
lungi desvoltări. Odihna trebue să fie înțeleasă totală, bolna- 
vul stind culcat întins de cite ori e febril. De fapt odihna e 
cel mai bun tratament al febrei. Acratia trebue să fie per- 
manentă ziua ca şi noaptea, mai cu deosebire noaptea cind 
la oraşe, unde locuese aşa de mulți tubereuloși, aerul e mai 
curat de oarece circulația trepidantä de pe strade cu pratul 

pe care-l ridică e aproape suspendată. Se acordă în general 
destulă importanţă alimentaţiei dar nu se dă aproape nici 
o atenţie derului pe care-l respiräm. Totuşi pe fiecare zi fa- 
cem să treacă prin plămâni zece mii litrii de aer dar ne in- 
teresăm foarte putin de calitatea lui. E un fapt care a- 
rată cât e de esenţial actul respirației: pentru alimentaţie 
putem suporta zile întregi lipsa de hrană; suspendarea 


kd + S 


20 ` VIAȚA ROMINEASCA 


respirației în timp de citeva minute numai poate fi 
insă mortală. Alimentatia trebue să fie înțeleasă, în aşa 


fel, că bolnavul să ia o hrană substanțială care să-i aco- 
pere deficitul organismului încercat de boală pe lingă pier- 
derile obişnuite ale schimburilor nutritive. Nu trebue însă 
să se ceară excese în alimentaţie care nu sint suportate de tu- 
bul digestiv al bolnavului. Formula cea mai potrivită e ca 
bolnavul să ia ca hrană atit cît asimilează. Tratamente simp- 
tomatice sint destule, prea multe chiar ca în toate boalele 
pentru care mu există un tratament specific propriu zis. Nu 
trebue să se abuzeze de ele. În caz de tuse rebelă, de febră 
mare care taie apetitul, de istovire a puterilor, calmantele, 
febrifugele, tonicele întrebuințate cu  discernămint — cel 
mai bun dintre ele e untura de peşte în compoziţia căreia in- 
tră grăsimile fosforate bogate în vilamine şi cele care au 
drept bază arsenicul, element folositor de oarece compen- 
sează pierderile produse de schimburile nutritive exagerate 
la tuberculosi — în limita tolerantei lor, pot să fie în unele 
cazuri utile. E preferabil insă să se prescrie cît de puţine me- 
dicamente si bolnavul să ajungă la convingerea că cel mai 
bun tonic e o alimentaţie îmgrijită, cel mai bun mijloc de 
combatere a febrei odihna complectă cu o acratie largă si cel 
mai bun calmant al tusci, cura igieno- dietetică, în general, ca- 
re indreptind pläminul bolnav suprimă cauza care produce 
tusea. Nu e totuşi zi în care tratamente nouă pentru tubercu- 
loză să nu fie preconizate cu mult sgomot si cu multe pre- 
tentii. Siropuri, pilule, ierburi si cu atit mai mult seruri si 
vaccinuri sint proclamate că au virtuţi extraordinare. Bol- 
navii stau la pinda miracolului si au tendința să alerge către 
făcătorul de minuni care le făgădueşte vindecarea în câteva zi- 
Je sau cel mult în citeva săptămîni. Sugestia produsă de nouăle 
tratamente oricât ar fi de puternică, — e arta şarlatanilor de 
a o face cil de puternică, — cum nu are nici o bază reală, 
sfirseste prin a-și pierde efectele. După ce moda lor a trecut 
— medicatiile ca toate îndeletnicirile omeneşti își au epoca 
lor de glorie, cînd un capriciu al modei le pune în evidenţă 
— tratamentele acestea dispar unele după altele intro meri- 
tată uitare. Bolnavul, vindecat nu de boală, dar de iluzia lui, 
a avut timp să-şi piardă şi banii ciţi îi avea şi putina sănă- 
tate care îi mai rămăsese şi revine, din nenorocire de multe 
ori prea tirziu, la tratamente, care şi-au făcut probele şi care 
fără toba mare a reclamei, i-ar fi pulut fi de folos. 

Instinctiv de altfel, bolnavul recurge la ele. E o veche cre- 
dintä la tuberculosi că „aerul“ vindecă. Cura de aer are pen- 
tru ei puterea tradiţiei. Bolnavii se duc la aer din timpuri 
străvechi dar se duc prea mult si prea des si cind trebue si 
cind nu trebue, Biciuirea organismului de aerul curat al 
munţilor — marea e de cele mai multe ori dăunătoare, pen- 


TRATAMENTUL TUBERCULOZEI a 
tru formele pulmonare ale boulei de oarece e prea stimu- 
lantă şi poate provoca stări congestive — redeşteaptă apeti- 
tul, aduce somnul şi prin activarea schimburilor nutritive, 
reface un organism în care aceste schimburi lincezeau. Pen- 
truca aceste reacţii salutare să se producă, e nevoe ca orga- 
nismul să fie încă în stare să răspundă la stimulatia produsă 
de cura de acr. In fiecare an, la epoca verii, începe exodul 
tubereulosilor cătră stațiunile climatice. Se fac multe gre- 
seli în această privinţă, socotind că stațiunile acestea le-ar 
putea fi utile, în orice stadiu al boalei. Pentru bolnavii care 
sunt în plină evoluţie activă a boalci, cura de acr nu numai 
că nue le de folos, dar le poate fi direct dăunătoare. Ei pleacă 
în necunoscut päräsindu-si domiciliul, unde de bine de rău 
reușiseră să aibă un confort atit cât mijloacele lor le permi- 
teau să-l aibă. In camere de hotel sau în alte locuinţe nein- 
cäpäloare, ei îşi fac o cură incompleclä, cu un repaos care 
deseori e foarte relativ si cu o alimentaţie care în multe ca- 
zuri e insuficientă şi defectuos preparată. Pe urmă sint şi 
tentatiile la petreceri, în aerul încărca! al cazinourilor, cărora 
bolnavii cu o voinţă nu prea fermă, nu ştiu totdeauna să le 
reziste. Excursiile cînd sint obositoare — eei mai mulţi tu- 
berculoşi trebue să păstreze un repaos aproape complect — 
pot provoca adevărate dezastre. Toţi cei cari au văzut şi cu 
atit mai mult medicii cari au căutat tuberculosi în stațiunile 
climatice, cunosc cazuri de boală care în loc să se amelio- 
reze, S'au agravat în aceste staţiuni. Un punct trebue încă re- 
levat. In aceste staţiuni, tuberculoșii pulmonari cred nemerit 
— în agitația lor socotesc că va fi cu atit mai bine pentru ei 
cu cît vor face mai multe tratamente — să complecteze cura 
de aer cu cea de soare, 

Tuberculosii cu leziuni evolutive își congestionează ușor 
plăminii si expunindu-si pieptul la soare, îşi provoacă dese- 
ori hemoptizii abundente, Cura de soare făcută fără nici o 
directivă, e un non-sens şi o calamitate. Tuberculosii pulmo- 
nari — la cei cu leziuni externe osoase, ganglionare, cura de 
soare după anumite regule poate să fie utilă — trebue să fie 
puşi în gardă, nu numai să nu abuzeze, dar nici chiar să u- 
zeze de această cură. 

Tuberculosul nu e nevoe să fie socotit ca un ciumat de 
care cei sănătoşi să fugă pentru a evita o contaminare pe 
care multi o cred fatală si instantanee. Fobia, groaza de el 
e o cruzime şi o nedreptate. Tuberculoza nu se ia din norocire 
la adulţi decit greu, prin contacte prelungite şi repetate dela 
bolnavii care au leziuni deschise dar nu sint instruiți cum să 
păstreze — sau chiar instruiți, nu le păzese — regulele de 
profilaxie. Promiseuitatea deplorabilă, care se constată încă 
aşa de des în stațiunile climatice, unde, în aceiaşi pensiune 
sau hotel, tuberculosul înaintat e vecin de cameră cu un con- 


„pericol destul de mare de contagiune. 


7. PL aAA a 


22 VIAȚA ROMINEASCA LE 


valescent de o boală acută sau cu un neurastenic deprimat, 
are mari inconveniente. Bolnavul care-şi tăinueşte boala si. 
ca să nu se afişeze, nu ia măsuri de profilaxie, reprezintă un 


In legea balnco-climatică, care ca multe alte legi se 
aplică aşa de putin la noi, e prevăzută o dispoziţie după care 
tuberculoşii cu leziuni deschise — la ei boala după legea com- 
baterei tuberculozei trebue să fie declarată — nu pot să-și 
facă cura intro staţiune climatică decit luindu-si obligaţia 
că se vor conforma unor anumite regule pentru a feri pe cei 
sănătoşi de molipsire. 

Im alegerea localităţii climatice presupunind că e in- 
dicată pentru tratament, trebue mult discemămint. Pentru 
tuberculoşii cu leziuni limitate care sint la începutul boalei 
ca şi pentru cei cu leziuni cicatrizate, scleroase, cura de alti- 
tudine atit cit se poate realiza la noi, le poate fi de folos. La 
cei cu leziuni nu prea înaintate dar care au totuşi tendinţa 
să fie evolutive, altitudinea medie, dealurile, colinele sau 


expuse, sint preferabile atmosferei încărcate a oraşelor, şi de 
aceia să le fie recomandate. 


asigurat confortul, Fără confort, o statiune chiar ideală stri- 
că, e dăunătoare. Confortul necesită însă cheltueli si ele nu 
pot fi suportate de multi dintre bolnavii care au mijloace ma- 
teriale restrinse, Medicul, cind e consultat asupra unei cure 
climatice, trebue să pună în cumpănă toţi aceşti factori so- 
ciali şi economici, înainte de a o autoriza. Ceeace se întimplă 
deseori e că bolnavul se dispensează de sfatul medicului şi 
din propria lui impulsie aleargă să facă cura de aer riscând. 
astfel deseori adevărate dezastre. Pe cale de propagandă, bol- 
navii trebue să fie lămuriţi asupra primejdiilor acestei cure 
cînd indicaţiile ei si posibilităţile ca să fie aplicată nu sint 
bine chibzuite şi bine calculate. Prin cura igieno-dietetică, 
cind e realizabilä — ea e în funcţie de mijloacele materiale 
ale bolnavului şi cind e sărac, de posibilităţile de asistenţă so- 
cială — rezultatele sin! foarte bune dacă bolnavul are încă 

trată o suficientă rezistenţă a organismului ca să poată 

ringe boala. Bolnavul trebue să colaboreze cu medicul şi 
să urmeze strict sfaturile date, Cind însă leziunile sint ina- 
intate si rezistența orgamismului e uzată, trebue căutată o 
complectare a curti igieno-dietelice prin metode care să-i im- 
plinească lipsurile. Printre aceste metode, pneumothoraxul 
artificial ocupă un loc de căpetenie. Pumerea la odihnă a 
plăminului bolnav prin insuflatii de aer steril sau de azot în 
plevrä, pneumothoraxul artifical e cea mai strălucită achizi- 
tie în domeniul tratamentului tuberculozei. Bolnavi cu lezi- 
uni înaintate socotiți incurabili cind leziunile lor sint unila- 


TRATAMENTUL TUBERCULOZEI 23 


terale, celalt plămin fiind intact sau foarte putin atins, se În- 
dreaptă şi deseori se vindecă prin acest tratament. Aplicat 
încă la noi pe o scară foarte restrinsă, el îşi lărgește din ce 
în ce mai mult indicaţiile, mai cu deosebire pentru formele 
care încep cu simptome acute care simulează gripa. Diagnos- 
ticul în aceste forme se face nu atit prim semnele clinice, 
foarte puţin apreciabile sau chiar nule, deoarece focarul e 
profund, inaccesibil la ascultatie si redus ca dimensiune, cât 
prin radiologie şi laborator (examenul sputei). Cum leziunile 
acestea pot să evolueze repede pină la caverne, pneumothora- 
xul cind e imediat aplicat, poate fi salvator. De acest trata- 
ment nu beneficiază la noi decit foarte puţini privilegiați. El 
se aplică, cînd indicaţiile sint stabilite, bolnavilor primiţi în 
rarele noastre sanatorii şi bolnavilor particulari care se adre- 
sează medicilor specialiști, si ei redusi ca număr, ca să le 
aplice această metodă de căutare. 
 Pneumothoraxul ar trebui să fie pus în practică pe o scară 
întinsă ca o măsură importantă de terapeutică socială. El are 
o motivare nu numai clinică, dar si economică, Rist si Hirsch- 
berg au făcut o socoteală doveditoare in această privință, no- 
tind pe de o parte cheltuelile tratamentului fie că au fost su- 
portate de bolnav fie că au fost în sarcina colectivilății şi pe 
de altă parte cistigul care rezultă din salariul încasat 
de bolnavii indreptati prin aplicarea lui. Salariul a fost cu M) 
la sută superior cheltuelilor. 
Statisticele făcute pe mii de cazuri — le-am citat în ra- 
poartele mele dela adunările generale ale Societăţii pentru 
profilaxia tuberculozei pentru bolnavii trataţi in alle ţări si 
la noi — stabilesc că la 40-50 la sută din cazuri se obţin re- 
zultate favorabile. Bolnavii redobindiţi ca factori de produc- 
tivitate economică, ar fi fost in marea lor majoritate pierduţi, 
deoarece pneumothoraxul artificial se aplică în primul rind 
în cazurile de leziuni mari evolutive pentru care metodele 
obisnuite de tratament simptomatic nu mai sint, de cele mai 
multe ori, de mici un folos. La jumătate din cazurile tratate, 
cînd pneumothoraxul poate fi făcut în bune condiţii, după 
trei luni expectoratia încetează sau, cind persistă, bacilii dis- 
par. Se sting astfel numeroase izvoare de molipsire aşa Încil 
din pumet de vedere profilaclic avantajele metodei sint foarte 
mari. Rezultatele obţinute sînt în legătură cu starea socială 
a bolnavului. Cind se pot odihni în timpul tratamentului, așa 
cum se obține uşor dela bolnavii bogaţi din clientela particu- 
tară, 50 la sută din ei se îndreaptă așa de bine, încât îşi men- 
tin rezultatele, după cinci ani, intregi. Dacă sint obligaţi însă 
să muncească prea repede, înainte de o jumătate de an delu 
inceputul tratamentului, cum ameliorarea obţinută nu e încă 
solidă, capacitatea de muncă reciştigată scade si nu poate fi 
păstrată decit la 25-30 la sută din cazuri, 


24  VIATAROMINEASCA 


Cind diagnostienl tuberculozei evolutive va fi făcut la 
timp, pentru a nu intirzia un tratament a cărui eficacitale e 
dovedită, si măsuri de azistență socială vor fi suficient intro- 
duse, pentru ca bolnavul în timpul tratamentului să nu mun- 
cească sau să muncească moderat, așa încit să nu-și compro- 
mită rezultatele obținute prin cură, pneumothoraxul va da 
roade din ce în ce mai bune. S'a mers şi mai departe pentru n 


extinde indicaţiile acestei metode si în unele cazuri s'a socotit 


că se poate aplica pneumothoraxul bilateral. El se face con- 
comitent sau la intervale la ambii plämini, cînd unul din ei 
e însă mai putin atins, leziunile prezintind totuşi si la acesta 
o tendinţă ușor evolutivă. Unele rezultate favorabile, obținute 
chiar în cazuri de acest fel, sînt o încurajare pentru ca această 
modalitate a aplicării pneumothoraxului artificial să merite 
să reţină atenţia practicienilor ca o încercare permisă care 
citeodată duce încă la îndreptări în forme foarte grave ale 
boalei. Pentru pneumothoraxul artificial se întrevăd nouă si 
mari perspective nu numai terapeutice, dar si sociale. Exten- 
sia metodei intră nu atit în sarcina și atribuţiile medicilor 
practicieni, cât a autorităţilor si grupărilor sociale care au în- 
ie faire să asigure azistenta bolnavilor în timpul întrebuin- 
țărei ei. 

Cind pneumothoraxul artificial nu e realizabil, din cauză 
că spaţiul liber unde s'ar putea introduce aerul steril pentru 
a comprima plăminul nu poate fi găsit deoarece există ade- 
rente pleurale, se recurge la alte metode de tratament. Se in- 
tervine atunci printr'o adevărată chirurgie pulmonară, reze- 
cînd nervul — frenicul — care pune în mişcare diafragmul. 
Muschiul acesta al cărui rol în respiraţie e capital e astfel 
paralizat. Prim ridicarea lui, pläminul bolnav e comprimat 
si întrucitva imobilizat. Dacă nici rezectia frenicului nu dă 
rezultate suficiente, ca resursă ultimă se pot tăia coastele din 
jumătatea toracelui în care plăminul este bolnav în scop de 
a-l imobiliza. Toracoplastia, operaţie grea si anevoioasă, a 
permis în unele cazuri supravietuiri de lungă durată si une- 
ori vindecări quasi-complecte. 

Tuberculoza, fără să poată fi complect stăpinită prin- 
trun tratament specific, e încercuită din toate părţile prin 
tratamente de tot felul. E o schimbare radicală faţă de ceiace 
era în trecut. Trebue să ne gindim că numai cu un secol în 
urmă pină la Laennec, clinicianul genial care a individuali- 
zat-o, tuberculoza era confundată în haosul maladiilor pul- 
monare si tratamentele preconizate erau absurde si puerile. 

In vremea noastră, delicioasa ducesă Decazes, soția am- 
basadorului francez la Londra, de care vorbeşte Chateaubri- 
and cu o tandretà infinită ca de o mare victimă, ar fi fost 
tratată eu totul altfel decit prin lăsări de singe, pentru atitea 
simptome ca si pentru hemoptiziile ei care nu mai încetau. 


j TRATAMENTUL TUBERCULOZEI 35 
Pauline de Beaumont n'ar fi murit probabil nici ea aşa de ti- 
nără la Roma, inconjuratä de dragostea si devotamentul ace- 
luiasi Chateaubriand si ar fi putut să-i fie păstrată, ca să-l 
re mai departe. Dintr'un trecut mai depărtat, în al 
XV-lea veac ni se evoacă si ne răsare în minte figura fru- 
moasei Simonelta, imortalizată de Botticelli în tabloul lui 
celebru  „Primavera”. Simonetta a murit la 23 de ani, 
după tratamente unele mai absurde decit altele, pe cind 
medicii ce certau între ei asupra dingnosticului, aşa cum re- 
latau ştafetele trimise oră după oră de la mare, un- 
de-şi făcea cura, lui Juliu de Medicis, — „pensieroso”, gin- 
ditorul din sculptura celebră a lui Michel Angelo, — inconso- 
labil că pierde pe frumoasa florentină care îi inspirase o pa- 
siune adincă. Marie Duplessis, „dama eu camelii* pe care me- 
dicii epocii o tratau bizar cu emanatii din grajduri, ar fi 
durat si ea cu siguranță mai mult decit durează rozele, „spa- 
tul unei dimineţi“. Alexandre Dumas nu şi-ar fi scris însă 
piesa de teatru şi Traviata n'ar fi murit în opera lui Verdi 
cu acompaniamente si tremoluri de orchestră, 

ragedia e că astăzi încă atitea vieţi tinere care cuprind 
unele din ele atitea mari nădejdi pentru realizări în viitor, 
sint lăsate să se stingă înainte de vreme, deoarece nu avem 
organizală o azistență suficientă care să permită aplicarea 
unor metode de tratament a căror eficacitate e dovedită. 
Cind această azistenţă va fi nu numai un deziderat, dar o 
realitate, tuberculoza va fi învinsă pe aproape toatä linia şi 
atitea suflete mari si atitea minţi alese, legiunea întreagă de 
muncitori cu mina si de muncitori cu mintea, vor putea fi 
păstrate spre cel mai mare folos al patrimoniului țărilor care 
vor şti să fie la înălțimea îndatoririlor care le incumbă ca 
organizări sociale şi sanitare, 


Dr. S. Irimescu 


+ 


Adormind... 


Ţi-ai desbrăcat de haine ca de-o coajă 
Migdala trupului cu gust amar, 

Si patul jos — ca valul de pe plajă — 
Primeşte alb nepretuitul dar. 


Răcoarea inului îți dă o tremurare 
Uşoară, ca o boare peste iaz. 
Pleozpele se lasă. Cu mirare, 

Iti recunosc un alt al tău obraz. 


O clipă tai cu mina moartă valul 
Imaginar la țărmul rătăcit, 
Inotătoare, päräsindu-fi malul 

Cu put ușor de perini vătuit. 


Dar ape moi în juru-ți se revarsă, 
In svon subtil, cu legănări de somn. 
Alunecă.. Ascultă.. Parcă ar'să 

Se facă un străin pe tine domn. 


Tot trupul mlădios te părăseşte 


ADORMIND 


Si mînile legate pănă'n zori.. 
Ce singură imi stai — copilărește — 
Din vîrf de frunte pănă la picior! 


Inläntuito, ce priveşti ? şi unde, 
Liane, — vise, — o păstraţi de-acum ? 
Zadarnic.. Mine n'o să poţi răspunde, 
Statue, răsărind din țări de fum. 


Ion Pillat 


Spiritul american 


Orice judecare a Americii, credem, trebue să pornească, 
oricare ne-ar fi punctul de vedere, dela două fapte funda- 
mentale, fără de care consideratiile asupra vieţii şi spiritu- 
lui Statelor-Unite nu pot fi decit viciate şi incomplecte. Pri- 
mul fapt este că americanii de azi nu mai sînt anglo-saxoni; 
mai exact, ei nu mai pot fi considerați ca o simplă variantă 
a rasei anglo-saxone pusă în condiţii deosebite. Al doilea fapt 
este acela că America de azi nu este o natiume în faza pre- 
matură, aşa cum unor teoreticieni încrezători într'un anumit 
antropomorfism istoric si evolulionism lent, le place să in- 
terpreteze viața si progresul popoarelor. 

Dacă aceste două fapte sînt observate, dovedite si accep- 
tate, explicarea unicitätii de viaţă si de conditii a Statelor- 
Unite devine posibilă si, credem, de-o perfectă continuitate 
logică. Ceiace ne propunem acum este tocmai a dovedi aceste 
impresiuni, ce nu pot scäpa nici unui observator atent, care 
träeste printre americani şi caută să-i înțeleagă. 


I 


Americanii de azi, desi vorbesc o limbă aproape de cea 
engleză, iar singele lor este în mare măsură anglo-saxon, nu 
mai au din caracteristicile britanice decit foarte puţin. Ame- 
ricanii au din caracteristicile engleze tot atit de mult sau tot 
atit de puţin cit si din cele rominesti, Această latitudine nu 
este un simplu accident. Americanii par tineri şi vioi ca romi- 
nii. Tot ca ei, americanii vorbesc fără curtenire. Reacțiile 
lor sînt spontane si directe, Ei nu au nimic din acea tăcere 
men de tile si siretenie, — amestec de calcul comercial si 

umor filozofic, — atit de caracteristic anglo-saxonilor. Oa- 
menii de afaceri americani nu cunosc moderatia si diploma- 
ţia anglo-saxonilor. Ei caută fabulosul, direct şi cu riscul În- 
tregii lor situaţii. Ei au un misticism, acela al succesului, si 
o pasiune, aceia a bogăției materiale. Afacerile lor se bazează 


SPIRITUL AMERICAN 9 


pe încredere reciprocă, precum şi pe un fel de indrăzneală 
aproape mconştientă. Dacă amestecul de candoare si sirete- 
nie caracterizează deopotrivă pe puritanul practicizat, fie că 
el locueste la Londra, fie la Boston, apoi şi acest fapt trebue 
privit în relativitatea lui. O observaţie, aproape unanim ad- 
misă, este aceia că americanii nu mint. In orice caz, ei nu 
mint cind e vorba de fapte, nu le neagă cind ele există şi nici 
nu le denaturează dimensiunile existenţiale. Că atunci cind 
e vorba de interpretare, de teoretizare a faptelor, ame- 
ricanii susţin lucruri imposibile, aceasta e altceva si se ex- 
plică, pur şi simplu, prin faptul că ei nu au deprindere dia- 
lectică si pentru ei orice construcţie a raţiunii lipsită de ve- 
rificarea experimentului este simplă vorbärie, fără valoare. 
Dar şi aici trebue să subliniem deosebirea faţă de engleji: 
cetățenii Statelor-Unite nu practică așa numitul humor en- 
glez, amar si fantastic, cäutind uneori să facă abstracţie de 
realitate si de fapte, deformindu-le pănă la anulare, Ameri- 
camii nu se abat niciodată dela realitate, nici chiar în litera- 
tura lor. Glumele americane sint directe, simple şi naive, mai 
aproape de suguiala latină decit de sarcasmul rafinat al lui 
Bernard Shaw sau al oricărui englez ce face „haz de necaz”. 

Americanii apreciază foarte puţin pe Charlie Chaplin, 
care, după părerea noastră, reprezintă o genială sinteză a hu- 
morului anglo-saxon cu comicul brut, — de situaţii, — ame- 
rican, dar în schimb cetesc cu nesat glumele pe care Will 
Rogers, un inteligent, dar mediocru talentat, ziarist, seriilor 
si artist de cinema, le face asupra situației politice. 
Sint cluburi politice si educative care îşi deschid şedinţele 
cetind zilnicul articolas al lui Will Rogers, publicat simultan 
în toate ziarele mari ale Statelor-Unite. Dacă totuşi Mark 
Twain şi Chaplin au si ei succes, aceasta este din cauză că pe 
lingă adincul sens uman, operele lor conţin şi nenumărate 
situaţii ridicule, ușor sezisabile, : ; 

ine ştie, pe de altă parte, ce înseamnă individualismul 
englez, — bazat pe simțul valorilor si pe criticism, engle- 
zul avind ca ideal gentlemanul, — se va mira peste măsură 
constatind că americanii nu au aproape nimic din el. Ame- 
ricanii sint eminamente gregari şi în grup ci au ceva din so- 
lidaritatea germană, — fără metafizică, bine înțeles. Cind 
americanii vorbesc la plural, „noi americani”, devin impre- 
sionati şi convinşi, contrar francejilor şi englejilor, care 
întrebuinţează singularul persoanei intăiu sau a treia şi cel 
mult impersonalul. Idealul american e realizarea în masă si 
pentru masă. Bancherul, ministrul si sportsmanul sint tipu- 
rile sociale cele mai pretuite, 

Altă deosebire importantă este aceia că, pe cînd englejii 
şi-au rafinat manierele si gindirea prin intermediul Franţei, 
americanii şi-au adăugat la prodigiosul lor amestec racial, alte 


\ Fr PUS a pr, 
CU nf? VIAȚA ROMINEASCA 


două influenţe, cu totul nesocotite de europeni: influen . 
ilor-rosii si a negrilor. Psiho-analistul elvețian Carl Yung s 
formulat ceiace orice linăr european simte de cum anco- 
rează pe îrmurile Americii, anume că tipul multor ameri- 
cani, — în special al lucrătorilor, care muncesc subt 
are ceva straniu. După o şedere în Statele-Unite şi o frecven- 
tare a ținuturilor indiene, el intelege că subt influenţa climei, 
americanii încep a lua ceva din tipul indian. Pe de altă parte, 
psihologia tineretului de azi, care dansează după jazz si cîntă 
asemeni negrilor, — uneori nu numai a tineretului, ci şi a 
bătrinilor, — are ceva comun cu copilăroasa expresivitate a 
sclavilor aduşi. odinioară, din Africa de cătră plantatorii a- 
mericani, Noi susţinem însă si altceva, care iarăşi constitue o 
deosebire între americani şi engleji: americanii sint un po- 
por muzical, pe cînd englejii, care dealungul secolelor nu au 
dat nici un compozitor ilustru, nu sint. Inainte încă de răs- 
iți ea radio-ului în fiecare casă de american, locuitorii 
tatelor-Unite începuseră a trepida ritmic ca negrii şi a cînta 
frumos din gură. Nenumăraţi studenţi işi intretin viaţa cîn- 
tind în excelentele orchestre. lată, aşa dar, cum subt influenţa 
climei, americanii au lnat ceva din trăsăturile fizice ale in- 
dienilor si, subt influența negrilor, ceva din muzicalitatea lor 
unică, din risul lor copilărese, din ritmica lor atit de străină 
adeväratilor anglo-saxoni. De fapt, oricit ar dispre{ui ameri- 
canii pe negri şi rominii pe țigani, ei uită un lucru: contac- 
tul cu oamenii nu poate fi evitat si inter-influenta socială nu 
poate fi fără rezultate. Si precum boerii romini şi-au încre- 
dintat pe copiii lor doicilor şi slugilor ţigăneşti, americanii, la 
fel şi-au adus negri în casă, ca doici şi servitori, Cintecele 
doicii si risul copilărese al servitorilor au adus o nouă schim- 
bare, după noianul de schimbări produse în cea mai accen- 
tuată măsură de inter-mariajurile dintre englejii, scotienii, 
irlandejii, olandejii, germanii, francejii, evreii, italienii, sue- 
dejdii, care la um loc au dat naştere Americii de azi. 
„fa 

Si acum să vedem însăşi mărturia istoriei, care şi ea con- 
firmă impresia că americanii de azi nu mai sint engleji. In 
marea sa lucrare „The Puritan in Holland, England and A- 
merica”, Douglas Campbell susține, întemeindu-se pe faptele 
istoriei, cum că instituțiile americane derivă mai mult din 
Olanda decit din Anglia si sinele american nu mai este en- 
ez. Intradevăr, puritanii părăsind Anglia au trecut prin 
landa înainte de a ancora pe malurile celelalte ale Atlanti- 
cului, iar pe de altă parte nenumărați imigranti olandezi au 
venit de timpuriu în țara bogățiilor legendare, (New-York s'a 
chemat întăiu New-Amsterdam), Revolutionarii americani 
nu mai erau engleji și nici subt influența Angliei, ale cărei 


igl | plai e e RT e 


SPIRITUL AMERICAN © 5 


institutiuni nu puteau sfătui politica vechilor coloniști şi 
subt nici un motiv, revoluţia. „Coloniile New-Englandei, spu- 
ne Campbell, erau republici, dar nu democraţii”, tocmai pen- 
trucă urmau tradiţia engleză, pe cind sudul cu pop laţia lui 
scotiano-irlandezä şi olandeză ura atit Anglia cit si New- 
England. Puritanii sudului erau calvinisti în teologie si re- 
publicani-democrati în politică. Ei sint aceiu care au contri- 
buit la ideia de revolutie şi nu puritanii New-Englandei, ve- 
niti să caute libertatea doar pentru ei insisi si nu pentru se- 
menii lor, pe care îi asupreau. 

Asa dar, scotienii-irlandeji din sud trebuesc distinși de 
englejii din New-England si lor li se atribue anlicarea idei- 
lor de libertate si egalitate pe care Thomas Jefferson, format 
de cărţile Franţei, le-a ridicat la dogma vie pentru care Was. 
hington, Lincoln si Wilson au luptat din răsputeri si care 
idei sânt încă viila obunä parte din cetăţenii Statelor- 
Unite de azi. 

Pe baza tuturor acestor observații si documente, care ar 
putea fi amplificate si mai mult, credem că se poate funda 
opinia că americanii de azi nu sint engleji, ci, pur si simplu 
americani, adică altceva decit engleji. 

Rămin, totuşi, unele asemänäri, fără îndoială, Dar 
chiar cînd e vorba de aspectul fizic nu se mai poate spune că 
americanii păstrează trăsăturile fizice ale anglo-saxonilor, 
Lindbergh, deși de origine suedeză, e mai reprezentativ pen- 
tru tipul american decit Hoover sau Coolidge, care aduc mai 
mult a olandeji, pe cind olandezul de origină Theodor Roose- 
velt seamănă cu englejii. ca si Edison, Ford, Dewey. Nu 
poate fi vorba, însă, de un singur tip american, dar cert este 
că majoritatea americanilor nu mai scamänä cu englejii. Ei 
au creat o nouă rasă, umeori de o impresionantă sinălate şi 
Der 0 mer a 

acă tehnica americană e nouă și originală, dacă siste- 
mele politice, economice şi culturale sint personale Americii, 
care îm genere importä si standardizează ceiace găseşte bun 
la alţii, dar întrun chip atit de radical încât originile străine 
abea de se mai zăresc, — nu e mai putin adevărat că dreptul 
cu cutumele lui vechi si o anumită tradiţie a unor vechi fa- 
milii americane amintesc încă mult de Anglia. 

Mai rămin încă şi unele afinități, care, rău înţelese, ar pu- 
tea din nou favoriza impresia că americanii s'ar socoti fraţii 
englejilor. Laturea sentimentală mai vorbeşte americamilor de 
vremea cind corabia Mayflower cu o sută de puritani engleji 
a ancorat la Plymouth în 1620 şi cum noi imigranţi au venit 
din Anglia an de an să colonizeze țara descoperită de Colum- 
bus şi Amerigo Vespucci. Dar si aici americanii se gindesc 
mai mult la strămoşii lor veniţi în America decit la cei ră- 
masi peste apă. Si aici stă explicația că un anumit prestigiu 


al trecutului si o „tradiţie“ a realizărilor din acest trecut 
vorizează încă pe cei cu nume englezești şi de religie 
testantă, (Conducătorii de azi ai Statelor-Unite este adev 
că i: criz singe englez în ei). à 
şa dar această lature sentimentală, — care i- 
vilă în toată relativitatea ei, de eroare 3 a yas 
foarte putin în trecut şi nu contemplă istoria, — precum şi o 
anumită incredere În vechime si continuitate, o anumită su- 
perstiţie contra noilor imigranţi si, mai ales, a străinilor, 
toate acestea la un loc conferă descendenților anglo-saxoni 
protestanți un anumit prestigiu de superioritate, Fapt este că, 
veniţi printre primii şi întrun număr predominant, englejii, 
proc nene aa scoțienii-irlande ji sau dovedit fundatorii nouăi 
vilizaţii „şi pănă azi încă, realizatori. Ei aduc celor- 
lalţi americani chezäsia activităţii lor pline de succes şi în- 
crederea în „tradiția americană“, Acest fapt e un bine, dar 
si un mare rău, Răul este că America se vede împărțită în 
a grupuri: vechii americani, protestanți şi de predomi- 
nantă origine anglo-saxonă, pe deoparte, și, noii americani, 
de alte origini şi religii. Şi cind vechii americani gindesc să 
CE Ee +, americani” ei S aaun să împună celorlalți, 
e, religia si cre 
tt à po nas si nctolerante. à oe RAS iv 
pretind ori nu a fi încă păstrătorii caracteristicilo 
cu te. aria vechi şi noii americani de azi nu mai au pd 
c ele, precum protestantismul lor i 
mic ta ul tete al lui Luther. dt 
a rezuma, repetäm, așa dar, că întreaga supozi- 
ție a unei călduroase familiaritäti anglo- 
ai pr sn o iluzie, À ata co a fese 
In Statele e nu mai predomină cei de origi - 
gleză. Insusi censul din 1920 arată clar că 63 la sută din PS 
cuitori nu sint de singe britanic. Mitul singelui vorbeşte pu- 
țin americanilor, care duc azi un crunt războiu economie eu 
„frații lor de peste ocean“, Americanii despart întreaga lume 
în două părţi: ceiace-i american şi ceiace-i non-american. 
Că din ultima parte, care nu-i interesează direct, ei vor fi 
preferind pe engleji italienilor, poate fi adevărat, Dar în caz 
de interes direct sau de războiu, nu este deloc exclus ca 
America şi Anglia să fie dușmane. Ludendorff si H. de Jou- 
venel, pentru a nu numi prea mulţi, văd posibilitatea unui 
războiu anglo-american. 

Prima concluzie este, aşa dar, că americanii nu trebuesc 
socotiți anglo-sazoni, pentrucă această relatiune și-a perdut 
politiceste, economiceste si cultural aproape Întregul conti- 
nut şi că pentru a înțelege civilizația americană, trebue să 


pen samă în primul rînd de spiritul lor genuin de ameri- 


LA » ts dd Ze 


SPIRITUL AMERICAN TTE O B 


America este tara pe care mai fiecare o consideră tinärä. 
Aceasta în ciuda faptelor istoriei, care ne arată că statul ame- 
rican e mai bätrin decit statul german, italian, romin, ceho- 
slovac, ete. si in contrast cu observațiile pe care le vom face 
imediat. 

Această concepție nu este decit rezultatul interpretării 
organiciste a istorici, care ar vrea să spună că viaţa unei na- 
țiuni îşi are maştere, creştere şi moarte ca oricare organism 
fizic. Oswald Spengler si unii sociologi sint responsabili, În 
ultima vreme, pentru o astfel de teorie. Pe de altă parte, însă, 
Th. Ribot spunea, pare-mi-se, că istoria umană fiind încă 
prea scurtă pentru a-i stabili normele desfüsurürii ei, orice 
interpretare cu pretenţii de regularitate si prevestire a viito- 
rului, devine cu totul îndoelnică. Aşa si este, credem noi, De 
fapt nici o naţiune nu a evoluat la fel. Dimpotrivă, fiecare 
popor îşi are mu numai o durată si un caracter propriu de 
dezvoltare, dar de nicäeri nu se vede condiţia că viata po- 
poarelor trebue să conțină aceleaşi clemente si aceiaşi ordine 
de creştere şi întregire. Formarea civilizației americane des- 
minte evoluționismul lent si gradual. America sa desvoltal 
subit si prin salturi. Intro sută cincizeci de ani Statele-Unite 
au cunoscut realizări, care nu mai pot fi considerate ca ale 
unui popor tinăr, ci dimpotrivă matur. Faptul că acolo pro- 
gresul economic nu e proporţional cu cel spiritual nu trebue 
să ne încurce socotelile. Nu toate popoarele pot cunoaște 
toate strälucirile şi pot monopoliza în istoria lor materialis- 
mul si spiritualismul, acţiunea şi contemplaţia, constructivis- 
mul şi criticismul, etica si estetica, banul si religia sacrifi- 
ciului desinteresat, 

Națiunea americană sa format intro periodă în care un 
an Înseamnă zece şi o iniţiativă este multiplicată simultan 
in sute. Lumea se schimbă atit de repede azi, încit evoluţio- 
nismrul lent rămîne o ipoteză cu care nu se mai poale lucra. 

Ziditorii Americii nu au fost nici sălbateci si nici țărani 
simpli, izolați de contactul civilizaţiilor străine. In 1620 ume- 

ricanii aveau printre ei oameni culti, iar primele faze ale ki- 
berii națiuni au cunoscut nu numai propäsirea economică, ci 
şi culturală. Mai este tinără o naţiune care acum o sută cin- 
zeci de ani a formulat principii valabile si azi si a creat o 
artă care place si azi? Franklin a fost admirat în Franța, în- 
tr'o vreme cînd sar mai fi putul vorbi de tinereța Americii, 
Gindireu politică a lui Jefferson şi principiile lui Alexandru 
Hamilton; personalitatea lui Washington, John Adams, Lin- 
coln; filozofia lui Emerson, Josiah Royce, W. James, J. De- 
wev: literatura lui Walt Whitman, Longfellow, Edgar Poë, 
Carl Sandburg; descoperirile şi teoriile ştiinţifice ale celor 
3 


At 
EASCA 


pr deținători ai premiului Nobel, fizicienii A. Mich 
Millikan, A. Compton si medicinistul A. Carell, — toate a 
cestea arată cit de gresiti sint europenii cind judecă după un 
evoluţionism organie şi americanii cînd se socot tineri 1, Din 
cciace am spus noi pănă acum, rezultă următoarele: 

1. Statele-Unite, fiind formate într'o atmosferă de oameni 
vrednici si iluștri si, pe de altă parte, de imigranţi nu cu totul 
inculți şi necunoscători ai civilizaţiilor străine, n'au cunoscut j 

faza copilăriei unei națiuni, ci au inceput „ex abrupto“ cu o à 
fază mai înaintată, (Aceasta ca să vorbim, totuşi, pe limba | 
evoluţionismului organic, Altfel am putea spune, pur si sim- 
plu, că Statele-Unite sau format în felul lor propriu, înce- 
pind cu o desvoltată bază de civilizaţie transplantantă de aiu- « 
rea şi recreată în condiţiile proprii.) 

2. Progresul Statelor-Unite nu a respectul, iarăşi, opiniile 
unor oameni de ştiinţă, cum că progresul economic precede 
pe cel spiritual si uneori îl acopere pe acesta din urmă pănă 
ce o perioadă de liniştire si abundență dă răgaz spiritului să 
se găsească pe sine, În prima perioadă, americanii au strā- 
lucit si politiceste, si cultural, si economic. Pionierii nu au Îm- 
piedecat apariția unui Walt Whitman si desvoltarea ecomo- 
mică n'a umbrit geniul hui Poë, Wilson sau Millikan, 

3. Dacă, totuși, americanii strălucesc mai mult prin rea- 
lizări „practice“ si civilizația lor constă mai mult în obiecte 
decit în artă si idei, în morală pragmatică mai mult decit în 
metafizică, aceasta trebue luată tocmai drept o caracteristică 
proprie a civilizației lor de pănă acum, iar nicidecum ca un 
stadiu de inferioritate sau de „tinereţă”. 

Americanii sint maturi. Si aceasta nu o spunem numai 
noi ci şi unii istoriei ai lor ca James Truslow Adams, de la 
care am primit unele sugestii pentru acest articol. Să cităm 
o frază din acest istorie si ginditor: „Im 1787 noi eram cam 
cu o sută cincizeci de ani „mai tineri” decit sintem acum. 
dar dacă am ține o convențiune constituțională în 1930 am fi 


w VIATA ROMIN 


* Este interesant de privit cum, în o sută douñzeci şi cinci de 
ani, America a contribuit intro covirşitoare măsură la revolutionaren 
industrială a întregii lumi. Puterea si maturitatea Statelor-Unite devin 
şi mai evidente dacă ținem sama de invențiile americane, din care 
cele mai importante sint: l 4 , 

Electromiagnetul (Henry, 1828), telegraful electric (Morse, 1835), 
motorul electric (Davenport, 1837), semănătoarea (Howe, 1364), presa 
rotativă (Hoe, 1847), locomotiva electrică (Vall, 1851) Oţelul Besse- 
mer (Bessemer, 1865), telefonul (Bell, 1876), fonograful şi lampa in- 
candescentă (Edison, 1877 si 1878), linotipul (Mergenthaler, 1884), 
bicicleta (Pope, 1886), kodak-ul (Eastman 1887), cinèmatograful (E- 
dison, 1893), aeroplanul (Langley, 1896) si televiziunea (Bell Labo- 
ratories, 1927), 


+ 


„SPIRITUL AMERICAN | 33 


noi oare în stare să trimitem mai buni ginditori sau mai cul- 
tivati oamemi here re au na prima noastră cons- 
ituție?* Răspunsul este: desigur, nu. Sa 
od ue propune, ca pentru o mai conștientă des- 
voltare a naţiunii si indivizilor americani, — care se scuză 
de unele lipsuri dureroase, cu speranța că le ee ia 
cînd „vor mai îmbătrini”, — ei, americanii, să „Bindească si 
să spună limpedele adevăr, care este că ei sint un popor rap 
trin, de aceiaşi virstă cu verii lor europeni, care sau mu 
într'o lume nefixată”, 
a* +æ e 


Te PAT et A 
Dar nu numai cultural si politic, americanii sin 
trini, ci si economiceşte. Mai ales, economiceste. Aici poan 
recurge la autoritatea economistului francez André Siegfried, 
care a dat o bună carte asupra Statelor-Unite in ceiace pri- 
veste politica si economia, dar eu lotul insuficientă ore e 
“vorba de spiritul si cultura americană. (Greşala sa funda- 
mentală, credem noi, este că d-sa n'a tinut sama de cosmo- 
politismul american si creaţiile sale si a accentuat dimpo- 
triva, exagerind chiar, britanismul americanilor, idee pe care 
noi am combătu-o mai sus). Sicgf ried, spune mergeti 
dustrialiceste, America este pes ȘI el pee, pene 
i ie pe faptul că U. S. A, cumpără acum | 
rime pt de Sud, Africa si Asia si le pläteste in bunuri 
manufacimrate. Această poziţie industrială este poziția sata: 
țămi mature, care economiceşte nu mai poate trăi fără ajuon 
altor tări. Bogatele State-Unite nu pot trăi azi fără “e ara 
rica de Sud, Asia şi Africa, de unde ele iau near ră Fo, A 
hă i cafeaua. lar în prezent, americani nt in 
e Ri economice eu Uniunea Republicilor Sos “ jee 
Socialiste şi. pentru a-şi plasa bunurile fabricate, capita ne 
americani si industriaşii, speriaţi de priza lor, og piure 
Y . orice teamă si princip . C à 
tant PEN oi Amon" este cel mai mare singur-cum- 
părâtor al produselor americane agricole si ee PQ pa 
tru export. (In 1929, „Amtorg” a cumpărat produse din U. 
5 - 94.300.000 dolari). | A à 
> gaie punot de vedere foarte instructivā a fost intil- 
nirea oamenilor de afaceri nn, pace PDT Ras 
icii ai U. R. S. S. ła şedinţele „institutu ui de Fo i 
din Williamstown, aproape de Boston, Williamstown este 
Geneva Americii, unde toate problemele imternaționale s 
discută în detalii de cătrā peraan ag eee or 
ärtile lumii. Cum am fost de fața acolo, ] erva 
a pr favorabilitate a ace ms} a Sincer ag om 
a Soviete, tocmai pentrucă noua Kusie e un 
ail Er supra-productia Statelor-Unite, cit si pentru ob- 


PA LES 24 tie. d 


VIAȚA RON 


ținerea unor materii prime. Petre Bogdanov, condu Fe. 

Amtorgului, ale cărui acțiuni sint deținute în întregime de 

“ah ho Tics sovietic, a fost obiectul unei binevoitoare a- 
Repetăm, aşa dar, că economiceste America est tu 

si depinde de alte state atit tru obti house 

adi Și ponte că rar aere i p nerea materiilor prime 


+ “a 


Scopul acestui articol nu este, însă, a infätisa sta e 
nomică a U. 5. A, ci doar să sugereze er În față d 
restul lumii. Nu este nevoe aici, aşa dar, să arătăm cum expor- 
tul american creşte şi cum America poate dicta intregii lumi 
şi chiar Angliei, acum pare-se inferioară si în războju econo- 
mic tocmai cu Statele-Unite, Instrumentele victoriei america- 
ne sînt produsele inteligenței si norocului ei: banii şi maşinile 
Si întreaga lume are nevoe astăzi de bani și maşini. In Ame., 
rica banul a creat o lume nouă, iar mașina a făcut posibile 
splendide construcţii arhitectonice, sgirie-nori si poduri, pre- 
ee reg pp individului am trai sănătos şi oportunităţi de 
P putut ave se creaţie chiar, pe care în alte condiţii nu le-a; 

„„ Din sugestiile etnografice, istorice şi economice inşirate 
aici, noi infelegem a face doar cadrul în care să putem tăl- 
măci, întrun viitor articol, aspectele civilizației americane. 
De bună samă, civilizația înseamnă înflorire culturală, cco- 
nomică, şi itică; înseamnă reflecţie si educaţie sau, con- 
templatie şi acțiune deopotrivă de creatoare. 

Cu premisele: 1, Americanii sînt americani si foarte 
puţin altceva si 2. Statele-Unite sint un stat matur, credem că 
se poate päsi la o sigură analiză si definire a civilizaţiei 
Statelor- nite, în legătură cu care Stresemann în ultimul său 
discurs, apărind planul reparațiilor Young spunea: „intreaga 
Europă este în pericol de a deveni o colonie a acelora pe care 
norocul i-a favorizat mai mult decît pe noi“. 


Pelre Comarnescu 


Casa cu minuni 
I-a minune: veilleuse-a miraculoasă 


S'a născut la cîțiva ani după fraţii ci, într'un Septembrie 

de toamnă limpurie, vinturoasă şi înegurată. Am scos-o din 
casă abia tirziu, cind soarele de Mai ridea larg şi prietenos. 
A ris si ea, cu minutele întinse si voionse, răsucindu-se din 
tot corpul ca să arunce hăinuţe si invälilori, şi a cules astfel, 
din baia de raze, prima bucurie de a trăi. Dar dragostea pen- 
tru soare şi fericirea ce-i venea de la el, mau fost prima ei 
dragoste si prima fericire. Tot lumină a fost, dar una mai 
tainică şi mai fermecată, de culori numai suave, de forme 
fantastice şi mereu nouă, de o putere de mingiere mult mai 
blajină si de o infinit de adincă putere de vis, Această lumină 
se cobora şi ea tot «lintr'o înălțime depărtată, eu legânări in- 
cete de raze smălțale trandafirii sau albastre si impletiri de 
umbre capriciouse, O fiinţă mai întunecată şi mai înaltă decit 
cele ce se roteau de obiceiu în jurul leagănului cäldut aducea 
jumina misteriousă ridicind spre globul de sus minile în care 
lucea o scintee, Apariţia luminii era însoţită de sunete cris- 
taline si zornăiri metalice care durau cit limp dura legänurea 
globului mare albastru şi al umbrelor viorii. Cind umbrele și 
razele intrau în neclintire, sunetele încetau, Atunci se simțea 

fericită. In tăcerea deplină, fiinţele dispăreau din jur si ea 
rămânea în ploaia mimgietoare albastră zăbrelită cu dungi de 

negură capricioase si prelungi. Apoi, ca suvilele de umbră ce 

se topeau în lumină, trupul ei călduţ se topea într'un neant 

binefăcător şi îndelung: adormea. Asta se repeta mereu, me- 

reu, la răstimpuri egale si neclintile. Fericirea luminilor al- 

bastre sau trandafirii (care alternau după cum i se muta lea- 

gănul dintr'o odae în alta) i-a fost mult timp o fericire sta- 

tornică. Mai tirziu, află ce nume purta prima ci mare dragos- 

te şi bucurie: veilleuse-ă, lampă de veghe. De atunci, intotdea- 
una aprinderea lămpii îi rămase un moment scump — şi nici 

o altă lumină nu îi stirni în suflet un mai bogat joc de fan- 


tasme. Lumina lămpii rămase mereu izvorul reveriilor desarte 


si al nălucirilor înalte, 
A II-a minune: jocul amintirilor 


Tatăl lipsea toată dimineața pănă la ora prinzului. Seria 
si socotea fără odihnă într'o casă cu caturi numeroase, unde 
îl asculta lume multă. După priuz, intra in odaia lui cu masă 
mare la mijloc si cu dulapuri înţesate de cărți, Nu eşea de 
acolo decit sara, pentru cină, jar cind nu se intorcea din nou 
si după cină la scrisul si cărţile lui, venea voios în odaia co- 
piilor să stea de vorbă si să le facă jocuri. Niciodată un joe 
nu semăna cu altul, de aceia copiii aşteptau venirea lui cu 
nerăbdare aprinsă. Odată, de cum veni, se agezä pe scaun cu 
toți trei copiii în jur: unul pe musă, lingă bratul lui, altul pe 
covor, în picioarele lui, fetița pe un scäunas împletit în fata 
lui, ghemuită ca o bătrinică inteleaptä, dar cu ochi scăpără- 
tori de viezure, Tatăl s » din buzunar un carnetel si un 
creion. Apoi privi dearinitlul la capii, mai pătrunzător ca de 
obiceiu, Inima fetiţei bătu cu putere şi ochii i se ațintiră la el: 
îi plăceau jocurile nouă si mai ales icelea în care cra vorba de 
o întrecere grea şi serioasă cu fraţii ci. Acum simțea că li se 
pregăteşte un joc greu și serios, 

Si tatăl vorbi. 

— Ginditi-vä bine, — vreau să insemn aici primele voas- 
tre amintiri, — lucrurile de care vă aduceţi aminte mai cu 
greu.. cele mai depărtate, Hai să vedem: „care pe eare? 

Luki, grăsuliul blond cu ochii negri, copilul mijlociu ca 
vîrstă şi cu rivnă cerebrală mijlocie, nu se osteni de loc cu 
incercarea propusă, Scoase din noianul imaginilor trecute pe 
cea care-i venea la îndemină. 

— Al. tată, — ştii? la Circ: „apa din mijloc în care 
inotau oameni si cai... si foce! 

Fetiţa sări îndată si preciză cu hotărire. 

— „Circul-sub-Apă” de la Sidoli, Asta am văzut anul tre- 
cut: era şi o căprioară speriată pe pod. Ce frumoasă era! 

Tatăl însemnă în carnet şi zimbi satisfăcut, 

— Bravo, Nono! Nu credeam să-ţi mai aduci si tu a- 
minte de Circul sub Apă ; aveai numai doi ani. Luki, dolo- 
fune, te-ai făcut de ris! 

Luki nu se simți umilit de vreme ce ofensa venea de la 
unul mai mare — dela cel mai mare după credinţa lui, Se 
întinse pe masă, — care din prevedere era mai totdeauna 
goală, — şi apucă pe tată-său de git azistind de-acum ca un 
spectator indolent la întrecerea celor doi. El se scosese de la 


inceput — si singur — din joc. . 
Fatal privi la copilul de pe covor. 
— Tu, Mimi, nimic ? 


” 


UE | 


d + 


CASA CU MINUNI EE = - 


Baiatul cel mare înalță capul delicat si intredeschise ochii 


castanii inteligenţi. 


— Ba dal. dar nu e ceva sigur.. nu ştiu unde... Doar 
mi-amintese de tine cind ne-ai adus o prepeliță pe jumătate 
moartă... şi eu nu voiam să i-o dau lui Luki.. fiindcă era 
prea mic... ea să n'o omoare de tot... și mama Sa supărat... 
dar tu mi-ai dat dreptate si mi-ai lăsat pasărea mie... şia 
trăit... şi ciuguleu griu din lina dè pe spinarea lui Ghiţă, ber- 
ue Bine. foarte bine! — si tatăl înscrise din nou în car- 
nel — asta era la Prisăcani. Nora nu cra nâscuță, Luki avea 
citeva luni si tu între doi şi trei ani; — doi ani si jumătate, 
aşa ceva L. Ei, văd că ese bine şi jocul ăsta; dar ia mai in- 
cearcă, — încercați amindoi, vreți să vă in lol Nora inninte? 

Luki își mărturisi lenea. i | 

— Eu nu mai vreau: Sint prea multe de cite-mi aduc ü- 
minte si le incure, Mai bine alt joc: de-a „miclu' gras”, 

Tatăl se uita zimbind la fetiţă, Işi apropiase putin sprin- 
cenele negre, subțiri; şi faţa ei mată se imbujorase. Făcea o 
sforțare care o chinuia: alergu după o amintire care nu se 
lăsa prinsă și nici prea mult apropiată, i 

— Lasă, Nora, zise tatăl : nu te cäzni prea mult. Spune 
numai ce știi. 

— Tată, mi-e necaz... nu stiu ce a fosi.. 

— Spune, te ajul cu... 

Cu ochii strinsi, fetiţa zugrăvi ce vedea, L 

— M'am speriat odată rău... nu ştiu ce era.. parcă un 
om — după picioare — cu o cutie mate neagră în loc de cap... 
sau un cearşaf negru, nu știu bine... Am plins... dar noroc că 
eram cu voi... a i 

Tatăl tocmai voia s'o ajute, cind o lumină de înțelegere 
trecu prin constiinta fetiţei care strigă voioasă si biruitoare: 

— Tată!,.. mi se pare că eram la folografl A 

— Exact! Bravo, Nora! Eram lu Sinaia cu toţii. Stiu 
că te-ai speriat si ai plins. Tu aveai abin un an şi jumătate, 
Intelegeai şi vorbeai tot, Frumoasă memorie! Bravo, Nora! 

Si privi re băeţi: . A 

a orme 4 Annei + 0 wa bătut o fată!... si voi v'ati lă- 
sat bătuţi! r X 

Luki sări în sus, gala să alunece de pe masă dacă nu-l 
sprijinea tatăl, ES = : 

— Bătae?,.. La bâtae ştie dumneaci cine-i mai tare! 

Tatăl îl linişti dindu-i citeva din poreclele care-l măgu- 
leau, nume de revoluționari si bandiți balcanici renumiți În 

imele timpuri. j 
gpa Ho, 'Sarafof! ho, Ioan Pipa! Cu pumnul si cuțitul e 
mai uşor să invingi; cu crecrul însă mai greu. 

— Ce lucru mare! să spui ce ştii!... mie mi-e lene, 


.. — De sigur, Luki-Foltea! lui numai să mănince, să b 
şi Er = i-i lene. 
- Si înhățindu-l de pe masă, îl urcă pe u „şi 
radios, prin odaie. AAN D sectia 
— Mielu-gras!... mielu-gras!... 
Luki sălta frenetic pe umerii tatălui, cîntindu-și fericit 
refrenul: 
— Cu untura pe na-a-a-as! 
Mama intră pe uşă cu bătrina Roza după ea. Cind văzu pe 
tată a favoritul ei în spinare, faţa i se lumină şi alergă săd " 
ceară, 
— Luku-mamii, Luku-mamii !,. hopa jos !... si la cul 
găină, că ţi-e gușa plină ! + ÿ St 


Tatăl trecu pe Luki în brațele mamei si se pregăti să | 


plece, Mai privi odată în carnet şi spuse: 

„— Ştii? Nara îşi aduce aminte de cînd ne-am fotografiat 
la Sinaia şi n'avéa decit un an şi jumătate, Extraordinar, nu 
e aşa 

Mama își luă aerul ei nemulțumit si mustrător. 

— Da?... Se poate!... Nu cred însă că e bine ca un copil 
să fie așa precoce, Şi tu le faci totdeauna jocuri care le for- 
țează mintea prea mult. 

— Da’ nu i-am forțat, dragă... 

„Mai mult nu stärui, de teama unei discuţii. Privi un 
timp la pregătirile de culcare ale copiilor. Luki se lăsa dez- 
brăca! de mamä-sa, cu gesturi rüsfäfate si somnoroase. Roza 
culegea de pe Jos hainele aruncate în grabă de Mimi. Lingă 
pătucul ei, Nora, singurică, își orinduia pe scäunel rochita, 
sorfule{ul, cămășuța si ciorapii. Tatăl o privi îndelung. O pă- 
puşică vioaie şi cuminte care întimpina viața cu pofta calmă 
a celui care simte că nimic nu i se va refuza, că va birui totul 
cu ușurință, H semăna lui şi se bucura că—mai bine ursită de- 
cit el — venise în lume cu prea puţine greutăţi şi necazuri de 
învins. Totuși, cine ştie dacă nu va avea si ea de suferit?,.. 
Privi o clipă da mama copiilor, la ochii ei verzi ciudati; se 
gindi la firea ei pătimașe si pärtinitoare.. Dar fu numai o 
clipă de îndoială. Fetiţa își va stăpini mama, cum și-a stăpi- 
nit el soţia. Și aci, o îndoială i se strecură iar în cuget, O 
stăpinia, e drept, pe femeia cu ochi verzi, dar cu ce pret si 
cu ce sbucium! 

„Copiii erau în paturi, li mai privi odată pe rind; toţi co- 
pii ra şi frumoşi. Apoi esi binisor pe use, cu gindul mai 
liniştit. 


In odaia cu lumină palidă roz, trei capete fragede se pro- 
filează în perinile albe. Mama, la unul din căpătiie, mesa 
cirlionţii blonzi ai favoritului care, — după ce somnolase la 
dezbrăcat, — acum nu se mai linişteşte. 

— Mamă, ce e aia „cățegușa”? 


CASA CU MINUNI 41 
ae apleacă peste pat, nedomirită. 
— Ce 


— Cind zici: la culcus, găină, cätegusa plină, — ce in- 
seumnă ,categusa” ? 

Din pătucul Norii pufni un ris scurt. Mama rise si ea 
cind înțelese întrebarea. 

— „Căţeguşa ?!” dragul mamii Luculef, sint mai multe cu- 
vinte aici | Îți spun eu mine. Dormi acum. 

Dar Luki auzise risul stäpinit al Norii, Si după ce mama 
îi sărută mina gräsulie si i-o puse binisor pe plapomä ca 
apoi să plece, Luki, luptind cu somnul. spuse tare ca să fie 
bine auzit din patul vecin, 

— Nu e asa, mamă, că Norica e o țiguncă? 

Mama îl mai mingie ușor, gata să plece, 

— Da, Luku-mamii, Nora e o tiganca. 

Si eşi binisor din odac fără ca Luki măcar să audă sa- 
tisfăcătoarea confirmare, căci adormise într'o clipă, Alt copil 
însă o auzise. 


A Ill-a minune: Pomul de Crăciun 


De citeva zile casa e în ficbere. Soneria sbirnie de di- 
mineaţă pănă sara ; comisionari si bäefi de prăvălie aduc 
pachete mari pe care nimeni ware voe să le desfaca si care 
dispar toate nu se ştie unde. Salonul, cit şi biroul tatii, sint 
zăvorite şi copiii nu mai au voe în „hall“, In câmări, intră 
şi ies mereu provizii felurite. Hermina strigă supărată la 
toată lumea să nu-i lase usa deschisă, că i se strică cozonucii, 
Miroase peste tot a prăjituri şi a mandarine, Zăpada, afară, e 
albă si frumoasă ca de sărbătoare, Mama nu se mai vede, 
Roza nu mai are timp de copii. Marin a primit ordin să-i 
plimbe cât mai mult pe străzi cu circulația potolitä, in grä- 
dina publică cu lacul îngheţat unde se pntinează, sau să-i a- 
jute să facă un om de zăpadă. Dar copiii nu au răbdare. 
Seurteazä din ce în ce plimbările și nici omul de zăpadă, 
nici sâniuța nu-i ține tedelung, ca altădată, în curte, intră şi 
ies mereu din casă cu şoșonii descheiati, pe care Marin îi 
scoate şi-i încalță fiecărui copil, la fiecare sfert de ceas. Une- 
ori copiii nici nu se mai descaltä. Intră cu șoșonii uzi pănă în 
sufragerie, prin săli şi odăi, lasă urme de zăpadă peste tot, iar 
bietul Marin primește observaţii severe de la Roza și mai ales 
dela mama, cînd iese intimplätor din odăile interzise unde s'a 
ascuns şi nu se ştie ce face acolo. Dintre toţi, Luki e cel mai 
neräbdätor, Face gălăgie si murdărie mai multă decit toți si 
de trei zile reclamă, cu drepturi bine cîstigate, alintările ma- 
mei de care nu știe să ducă lipsă, 
E în după amiaza serii celei mari, cînd vor vedea minu- 
acea. Casa trece printr'un moment de reculegere. Copiii sint 


în odaia lor, Mimi se ocupă liniștit. La masa mare lingă fe 
rue şi-a întins paleta, penelurile si paharul cu upă. Zugrä 
frumos pe un album, după model si din închipuire, cai 
pa ni-castanii, cosari negri si elefanți albastri-cenusii, Nora À 
i urmăreşte dela capătul opus al mesei, ridicată cu picioarele * 
pe us prea scund pentru ea, Uneori, cind subiectul în d 
curs p zugrăvire 0 pasionează, se întinde cu tot trupul pe | 
ne Fana si goală, să vadă mai bine, Din cind în cind sus- 
pi „ Ar vrea să picteze si ea, Mai ales ar dori mult, mult, — 
r sigur că Mimi se vu face iar că n'o aude, — ar vrea să 
scoată tăblița din ghiozdanul lui si să rotunjească frumos, 
eu See ial, de pars literele pe care le-a învățat pe apucate 
de A 1, 4,1, n, m, b, c, u, r... Si să formeze apoi cuvinte 
Part ca el, care se duce din toamnă la şcoală: oi, ac 
i „cuc, racl.. Ce trumos!... Dar ştie că ar încerca în 
Mimi și-a ascuns ghiozdanul. cu lectii 
r À unul, en lecţiile de vacanţă scrise 
pe eut dă mir voe să “ atingă de geanta preia di 
ai eu samă Nora. Așa scai de fată n'a mai pomenit, Tot 
reu in spinarea lui de cite ori serie, citeste joteasă. Nora 
Ze onga et A ri serie, citeşte sau pictează. Nora 
„_— basă-amă, Mimi, şi pe mine să ses i 
nat a insă gisca aja galbenă cu E şi abete ie si 
imi refuză cu egoismul implacabi] al copilări “mai 
fiindeă și pe el pictura îl par rm Liu 
— ma în pace... şi dă-te jos c'ai să-mi versi 
: i în pace... rsi apa pe 
caet f rog să păi c'o pal ! Cu mine © pāțeşti! + 
E re A e i-i frică Norii. Mimi ameninţă, dar nu loveşte, 
e ag i uki — ŞI acum e ocwpat să sirige si să bată cu 
Aare n ușă, fiindcă Marin s'a dus să facă o tirguială grab- 
re, ri Al y rr în Sase, cum i sa dat ordin. Luki 
: nii și se teste à 
sde da si nteste în ușă cu părţile grase, 
= Manamă ! L.. maaamaä!!.. 
Casa e plină de țipătul sănătos al Jui Luki. 
= a aaa cms LR să 
n sfirsi eia se răsuceşte în uşa, care se deschi ini 
Lt t, che À i À S ide bini- 
oer Ega precaufii, să nu răstoarne copilul care se im- 
E chiar mama. 
— Ce e asta, Lukule?!.. Ce e asta?1. 
ruga însă e mingiios, fără umbră de dojană. 
să. Esi A ep X pe drum, — acum îi auzi clopotelul la 
Sos Criciunt şa urit ca un copil rău! Vrei să nu mai vie 
P + s'a liniștit. Se alintă pe genunchii mamei si po- 
— Ba să vie! 


ales 


CASA CU MINUNI i3 


— Atunei fii cuminte. Uite, trimit numaidecit pe Roza să 
vă îmbrace şi să vă spună un basm, 

— Nu vreau basm! 

— Bine, fără basm... Dar atunci să staţi liniștiți pănă in- 
cep să vină musafirii. Trebue să mă lăsaţi să mă imbrac si eu 
si mai trebue, — înainte, — să mă duc să văd dacă a terminal 
Roza de pus masa în sufragerie, 

— Merg şi eu în sufragerie! 

— Bine, hai şi tu. 

Mama si Luki ies finindu-se de mină si vorbind drä- 
uăstos. Mama nu recomandă ñimic celorlalţi doi copii. Știe că 
vor fi cuminţi şi că-și vor găsi de lucru, 

Mimi şi Nora rămîn singuri în negura din ce în ce mai 
deasă a odăii. Toţi ai casci sint în forfot, nimeni nu se mai 
uindeşte la ei. Amindoi tac, din același imbold. Știu să guste 
la fel farmecul umbrei si al tăcerii. Nu le e frică. Gindul că 
sint subt apropiata ocrotire a părinţilor îi linişteşte. Şi-a poi 
întunericul nu e deplin şi nepätruns, 

Prin fereastră se poate vedea cum sclipeste, pe uloeures, 
pulberen de diamante a zăpezii, ea intro feerie. Geamurile 
casei lor aruncă pe zidul casei vecine pătrate si dreplun- 
yhiuri de lumină, desfäsurindu-le dinainte o lanternă magică 
in care se mișcă si gesticulează umbre cunoscule şi hazlii. 
Silueta Rozei, cu cocul tuguiat si nasul de Vasilache, trece 
mereu prin lumină ca o figură desuchiatä de Guignol. Umbra 
subțire a mamei alunecă elegant si grațios. Hermina se lea- 
gănă ca un butoi pe valuril.. Astea sc petrec la dreapta, în 

sufragerie, aproape de odaia lor. La stinga, mai departe, după 
dormitorul mamei, după hall, ferestrele salonului aruncă pe 
zid două dreptunghiuri largi în care dantelurile si broderiile 
perdelelor desencază arabeseuri fine ca porţile palatelor din 
„O mie si una de nopţi“, Dar acest Sesam preu-dorit e încă fe- 
recat de taină. Nora visează, clädeste minuni ca "n basmele 
pe care i le spune mama și Roza. E primul ei Poni de Cră- 
ciun. Tata a hotürit aşa: Cind Nora va implini trei ani. Ea 
dă la toate, chiar de acum, un înțeles interesant si prinde eu 
putere orice imagine. 

Băeţilor le-a mai făcul pom, dar fiind prea mici, nu le-a 
rămas nici o impresie. Aşa că acest Pom de Crăciun pentru 
copii între trei şi şapte ani va fi un Pom pe care-l vor vedea 
toţi trei şi-l vor păstra vin în amintire, De aceia, tata a şi 
vrut să dea acestui eveniment... dar st! acestea sint taine in- 
tre el şi mama, dacă nu chiar taine pe care le păstrează pen- 
tru sine. 

— Ce faceţi aici singuri pe "ntuneric? 

Tata a intrat pe ușă aruncind o suvitä de lumină in odaia 
copiilor. Se apropie şi mingie cele două creştele ghemuite 
la fereastră. 


CASA CU MINUNI HET. 45 


in mătase mov, cu violete de Parmu la talie, adiind a parfum 
de viorele, ca o primăvară. 

Ce multe îi iartă Nora mumii, pentrucă e aşa frumoasă ! 

Luki a dat si tot Luki ţipă. 

— Mamă, Roza e o proastă! 

— St! stl... nu ţi-e ruşine?!... Te rog, Roza, sint citeva 
copi la spate, ajută-mă putin. Vino aici, Nora. Lukiill ai 
să-mi rupi rochia! — le rog nu te agăța de minel.. 

Nora stă cuminte subt minile fermecate ale mamei, Ni- 
meni nu poate, ca ea, să-i inoade pomponul din creştet, să-i 
aleagă o cărare rotundă şi breton bogat. Uite, intr'o clipă e 
gata pomponul zburător ca un fluture imens, roz, Toată 
parcă e o floricică roz, Dar tot Mimi e mai frumos, dintre 
copii. Asa crede Nora. i se pare — înalt si subțire cum e şi 
cu pantaloni lungi,— că numai în cărţi şi tablouri a mai vå- 
zut ceva care să-i semene. 

— Gala, mamă ? Mergem ? l-auzi cum sună soneria me- 
reu! 

— Gatal. 

Mama priveşte copiii pe rînd şi pare mulțumită. 

— Vii apoi şi d-ta, Roza, să-mi ajuţi in salon, 

— Gleich, gnädige Frau ! 

— Eu merg eu tine, mamă, se räsfatä Luki. 

— Bine, mergi cu mine, dar să fii cuminte. Mai intäiu sa- 
lutați pe toată lumea, ati auzit? — şi n'aveti să vă certați pe 
jucăriile ce le împarte Moș Crăciun la toți copiii. Tu, Luki, să 
nu te baţi cu Clura, ai auzit ? 

— A venit şi Ciara?! 


— Sărăcuţii de ci! Cum de v'au lăsat singuri? Si et 
ziu, trebue să vă îmbrăcaţi. "+ ' 
Tocmai se aud risete, gălăgie, paşi. Pe cealaltă ușă in 
mama cu Luki, apoi Roza și Marin. Marin aprinde lampa, 
Odaia se umple de lumină, de veselie si parcă de călduri 
nouă. 

— Tată... vine Moş Crăciun!!... auzi cum sună de tare l... 
strigă Luki cu putere, 

— Mă duc să-l primesc, se zoreşte tata cu importanţă pre- 
făcută. Noroc că sint eu îmbrăcat, că ne-am face de ruşine, 
Hai si voi repede-repede, că acum vă chiamă! 

— Moş Crăciun!!... Moş Crăciun!!... ţipă şi sare Luki. E 
așa de înfierbintat încit nici nu bagă de samă că mama a 
eşit şi eu din odaie după tata si că Roza îl dezbracă cu o iu- 
lealä care-l face să se clatine pe picioarele grăsulii. Mama re- 
nes cu hainele de sărbătoare si de orindueşte grăbit pe pa- 
uri. 

— Cit mai repede, Roza, — indeamnă mama. Au început. 
să vie musafirii. | 

— Da? Moş Crăciun?? — ţipă Luki. 

— Şi Moş Crăciun!,.. stl.. mai încet! E în salon cu tata 
şi vă-aude. 

Si mama, cu un deget zimbitor la gură, face din ușă 
semne şi saluturi drăgăstoase cătră Luki; apoi iese. 

Prezenţa marelui patriarh al jucăriilor impresionează si 
pe Luki, Toaleta copiilor se efectuează în linişte pioasă. 

Se vorbește rar, pe soptite, 

— Tu l-ai văzut, Roza? 


— Nein. — Desigur. Şi Clara, si Bebica, si Dorel, si Mircea — şi 
— In alţi ani l-ai văzut? toţi pe care i-aţi invitat 

— la. — Tu i-ai invitat! se necăjeşte Luki, 

— Are barbă mare? — Adică nici eu nici voi: Moş Crăciun! îl împacă mama. 


— Mamă, să nu le deu lor jucării mai multe! se lăcomeşte 
Luki eu anticipație. 

— Luki!... nu mă supăra! 

De data asta, mama e chiar severă si Luki, neobisnuit, se 
potoleste. 

— Haidem, acum!... 

De la prima ușă deschisă se aud risete zglobii, din ce în 
ce mai apropiate şi din odaie in odaie lumina e mai bogată, 
Inima Norii i se sparge in piept. 

Lume multă îi întimpină în hah cu exelamații vesele, 

— Ce păpuşică drăguță! 

— A aduso Mos-Cräciun? 

— Să mi-o dea mie că am fost cuminte tot anul, — n'est- 
ce pas, chere madame? 

Mama zimbeste si nu ştiu ce răspunde că toată Jumea 
ride. 


— Sehr grosse! 

— De ce mă sgirii ! Te spun mamei ! 

— Mein Gott!... Abia atinge cu! Sosete astea sehr strimt... 
— Eu nu vreau să mă stringă!,.. 

— Schau Nora und Mimi, so brav!... se imbrac singur. 


— Şi Pomul l-ai văzut? 


— Spune, l-ai văzut? 

Fetiţa se apropie. 

— Roza, bitte, încheie-mă la rochifä, că nu pol. 

— Fugi de-aici, să-mi spună mie de Pom ! — se rățoește 
Luki. Spune, că te trag de coc, (si la Luki, vorbele sint fapte!) 
l-ai xăzut? 

| — Mein Gott! mein Gott! Nu văzut! Aduce in trasura. 
| roc că tocmai intră mama, E frumoasă ca o zină, toată 


207 


Pa VIAȚA ROMINEASCA 
— Eu tot am să mi-o adjudece singur ! 7 à 
Nora se simte luată pe sus si se trezeşte în braţele maio- 
rului de Stat-Major Theodor R., cel care face pe mama şi pe 
toată lumea să ridă. Altă dată, Nora ar fi fost fericită în bras 
tele lui, căci dintre toţi cure vin la ceaiurile mamei, acesta e | 
cel care-i place mai mult. Dar acum, eghileţii lui o apasă rău! 
pe pieptul ei nerăbdător. Căpitanul simte parcă ce se petrece, 
in ea, De aceia îl iubeşte Nora, că înţelege mai lot ce simte ṣi f 
ca. 
„cara Ati ce figurină adorabil de serioasă eşti astă sea- f 
ră! Aşa se si cuvine în ajunul evenimentelor mari!... Pomul 
de Crăciun. nu-i aşa?... pe el îl aştepţi acum? Eu azi nu mal 
am trecere, Foarte bine, primese si locul al doilea după moș 
neagul cu jucării... dar imi dai voe să te duc cu de minuşiță 
la Pom, cind s'o deschide usa? 

— Da! 

— Ştiam eu că eşti drăguță. Am să merg lingă tine si am 
să-ți tiu o umbreluţă că acolo e un lucru mai ceva decit soa 
rele! 

— Adevărat?! 

Nările mititele ale Norii palpită de nerăbdare. | 

— Haide, dragul meu, spune tatii maiorul R, roagă pe f 
Moş Crăciun să deschidă; nu vreau să-mi torturez prea mult 
pe micuța mea Nono. 

— Perfect! 

Tata se apropie încet de usa salonului. Risetele inceteaz 
lumea se scoală şi copiii se rinduesc la o distanță respectoas 
de usa misterului hibernal. Căpitanul si Nora sint cei mai a 
proape de ușă, în primul rind. Tata bate rar, solemn. 

— Ne dui voe, Moş Crăciun? | 

Un glas adine răspunde si o sonerie zbirnie prelung. Uşi- 
le se dau în lături încet, misterios, ca'n basme, 

— Aaaa!!! | 

Toți rămin pe loc, uimiţi si închid ochii de prea multă 
strălucire. Nora nu închide ochii. li dilată mult, mult, să cu 
prindă tot, tot, tot! Asta nu e treabă tocmai ușoară! Și camere 
e alta, — parcă nouă, — cu lumini de jur împrejur, care fac 
să strălucească 'zăpada de pe mobile! (A nins oare în casă?) 
în toate colţurile, pe tot tavanul sint falduri de mătase 3 

astră cu steluțe aurii. Astea le-a trecut Nora foarte repede 
prin ochii ei grăbiţi; în clipa următoare nu-l mai vede de 
pe el: Pomul fermecat. E frumos cum l-a visat. Inalt până ls 
tavanul foarte depărtat si încărcat de străluciri si culori vii 
o piramidă sclipitoare înțesată cu minuni. Nu se poate spune 
dintro dată ce podoabă de pe el e mai frumoasă, Nenumăra: 
tele făclii de ceară roşie, bleu si roz ?... Diamantele zăpezii de 
pe ramuri?... Razele de beteală multicoloră?... Ciucurii de auf 
ale nucilor poleite?... Fluturii selipitori?... Păsările de purs 


PP LA A + 


__ CASA CU MINUNI = 47 
pură si de azur în forme nemaivăzute?.. Păpuşile zimbitou- 
re? Maimuţoii caraghioși?... lepuraşii?... ursuleții?,.. inge- 
rașii?,. clownii?... balerinele?.. Prea e multi... Te zăpăceşti |... 
Pe Nora o doare gitul. A privit în sus nemiscatä, Nici n'a 
văzut gramada de jucării mari, superbe, la care s'au si repe- 
zit alți copii in zăpada de subt pom. N'a văzul nici pe Moş 
Urăciun, în halat şi scufä roșie tivite cu blänitä albă. cu barba 
pănă la mijloc și mätura în cingătoare. De-abia acum le vede 
Nora. Le-a intunecat pe toate astrul strălucitor din crestet si 
care Sar zice că singur revarsă toată lumina peste pom... 
— Ei, Nora?... 
Tata şi maiorul R. sint lingă ea si îi surid. Tata se upleacă 
în faţa ei, prietenos. 
— Ca fetiţă cuminte ce ai fost, Moș Crăciun întreabă ce-ţi 
place mai mult din Pom; să-ți alegi. 

„Nora mai că nu-l aude. Tremură de teamă si de indignare, 
căci începe să vadă ce se petrece în jurul ei: cum mama a si 
început să smulgă din pom atitea si atitea minuni ca să le co- 
boare în minile mici întinse cu lăcomir. Ea l-ar vrea aşa in- 
treg mereu, pentru a retrăi fericirea pe care au simtit-o ochii 
și sufletul ei cînd l-a văzut, 

— Tată 1... de ce taie ! gome va, 

— Hai repede, să-ţi tai şi ție ce vrei ! 

Si Nora zboară pe sus în braţele tatii cu mina în mina 
maiorului si se rotese în jurul Pomului, 

— Nu, tată |... caută să explice Nora, dar nu-şi găsește cu- 
vintele, 

— Stai, zice tala, că-ţi aduc eu ceva. Si Nora trece iar în 
braţele maiorului, privind acum Pomul mai de sus si mai de 
aproape, descoperind în ascunzisul ramurilor adinci comori 
nouă, nesecate, 

„Tata vine cu o păpușe mare în brațe, mare aproape cit 
Nora si tot ca ca cu rochie şi ponrpon roz, cu pantofiori de lae. 

— Lite, mama si eu am rugat pe Moş Crăciun să-ți aducă 
o păpuşică frumoasă ; tot n'ai tu surioară cu care să te joci, 

! Nora nu întinde minile spre braţele deschise ale papusii. 
N'a fost niciodată atrasă de figurile reci de ceară sau porte- 
lan. Singurele figuri care o interesează sint oamenii vii. 

m Ce, Nora, nu-ţi place? mai am si altceva, dar nu știu 
ce s'a făcut... 

Nora nu vrea să-l] întristeze pe tata, 

— E frumoasă, tată, dar e prea mare... Să n'o sparg. Pu- 
ne-o bine.. pănă mine, 

Maiorul R, spune tatii ceva în 
înțelege. 

— Ii aduc numaidecit altceva, zice tata, 

— Sā nu rupi nimic din pom |... recomandă Nora, dar 
tata n'a auzil-o, căci a plecat repede, 


limba pe care Nora n'o 


TE VIAȚA ROMINEASCA 


— Vreau să le văd așa, pe Pom. Parcă-i o pădure cu pitici 
care au adunat comori bogate... şi le-au scos să le privească, 
noaptea pe lună, | 

Maiorul o priveşte cu simpatie uimită, nu pentru prima 
oară. Petia asta îl distreazä,—pe el omul elegant si rafinat, — 
mai bine decit un om mare, Nu-i pare rău c'a supărat-o puțin, 
căci atunci refleețiile ei sint şi mai insufletite. „Homme d'es- 
| si „homme à femme“ cum este prin excelență, ar vrea, 

ără să piardă linereța de azi, să fie cu o duzină de ani mai | 
tirziu și... liber 1... să poată cistiga minunea asta pe care o 
tine în brațe. Stringe, cu o uşoară întăritare sensuală, trupu- 
şorul cald. 

— Je suis fou ! 

Maiorul se trezeşte vorbind tare şi ride singur. Tocmai vine 
tata şi duce în mînă un obiect mare, cristalin, care luceste min- 
giios. Ochii Norii se insufletesc: a văzut si îi place |... 

— Vite, Nora, basinul ăsta de cristal, cu lebede care se 

limbă frumos pe apă. Vezi ?... Apa se mișcă si nu se varsă... 
ebedele alunecă mereu, mereu si nu cad. Ii place ? 

— Da, tată]... 

Nora de-abia mai răsuflă de bucurie, li place apa care se 
clatină mereu, apa cu fundul ei nevăzut, cu vapoare ce se due 
departe, cu bărci, care se leagănă uşor... A văzut chiar în 
toamna asta o apă așa de mare L.. dar ca toate lucrurile pe 


care le iubește prea mult, le ține în ea si nu le destäinueste la 
nimeni... Aşa că tata n'a ştiut ce jucării să aleagă pentru Nora. 


Elesteul acesta cristalin se apropie de visurile ei ascunse, așa 
că Nora e impäcatä şi chiar fericită. Maiorul si tata privesc 
salisfäcuti la bucuria tăcută a Norii. 

Dar iată că mama se apropie de grupul lor fericit grăbită 
si încruntată, 

— Ce faci, Tinule !?... ai luat lebedele care sint deja date 
Bebichii!, 

— Dar bine, dragă, n'a fost vorba să le rezervăm pentru 
cupiii noştri, pentru Nora ? 

— Ce vrei, le-a văzut Bebica şi nu mai pulea după ele. 
Puteam să i le refuz cînd părinţii erau lingă ea? Te rog dă- 
mi-le să le duc la loc fără să bage nimeni de samă. Le-ai 
luat de pe credentä, undă mama Bebichii te-a pus în dosul pa- 
ravanului cel mic, cu multă grijă, să nu se spargă. Ce ar zice 
de noi, dacă nu l-ar mai găsi acolo ! 

Mama ia cristalul din mîinile tatii şi dispare printre in- 
vitaţi... Tata şi maiorul schimbă privri triste și vorbe neînţe- 
lese. Nora e strinsă tare la um piept cu eghileti de aur. Nici nu 
simte. Ceva o doare si mai tare în pieptul apăsat, Se incor- 


CASA CU MINUNI 49 


dează toată ca să învingă o năvală dureroasă ce i se urcă din 
piept spre- pit, 
Tata, intr'o clipă a dispărut si sa întors cu brațele fn- 
cärcate, 
— Alege, Nora, tot ce vrei ! 
Sint de toate în braţele tatii: maimutoi, trăsuri, case cu 
olanele frumoase roșii, ursulefi, cămile, elefanţi... 
Tata e bun, dar e stingaci. Nu ar fi trebuit să facă asta. 
S'o fi lăsat să se linișteaseă încet, incet. Acum e prea tirziu. 
Nora nu mai poate lupta cu nodul din git si năvala din piept. 
Se lasă pe umărul maiorului, sguduită puternic, moale şi fier- 
binte. Toată lumea e în picioare, în jurul ei, pe canapeaua 
unde au dus-o repede, 
— Ce s'a intimplat ?... 
— Ce are mititica ?... 
— Vai, cum suspină |... 
— Dati-i apă cu forța, scumpă doamnă, nu vedeţi că-i 
vine rău ?.. 
— Adu, Roza, eter !... 
Mama explică destul de calmă. 
— Nu e pentru întăia oară. E copil pren nervos si exce- 
siv. De sigur a impresionat-o Pomul. E primul pe care-l vede. 
O doamnă sugerează just. 
— Poate a vrut o jucărie şi au luat-o alţii înainte, 
Mama se grăbeşte să desmintă, 
— Da’ de unde ! E un copil aşa ciudat că nu-i plac jucă- 
riile care plac altor copii. Nare nici o păpuşă. Acum i-am dat 
una şi văd că nici n'a luat-o măcar. Haide, Nora, linisteste-te. 


Tu eşti un copil cuminte. 


Glasul mamei, care a lovit-o aşa tare în inimă, îi face rău. 

Plinge si mai tare. Maiorul a înțeles motivul. 

— Imi dati voe, doamnă, să-i vorbesc eu ? 

— Cum nu |! poate ai mai multă influenţă, ca prieten! 

Fata asta are ciudätenii de om mare. Maiorul roagă lumea 
să se mai imprästie, Tata si mama râmin aproape, în dosul ca- 
Banati. Maiorul se apleacă peste fetiţă, care suspină în pe- 
rină, 

— Vite, Nora: lumea sa dus. Suntem singuri... Spune ce 
vrei tu si eu am să-ţi fac.... 

Suspinele Norii se rărese, se ușurează. In mina maiorului 
minuţa fetiţei are parcă o mişcare de mulţumire. Maiorul o 
lasă pe Nora un timp așa, apoi o intoarce binișor, binisor spre 
el, avind grijă să ascundă cu pieptul lui viziumea ființelor si 
a lucrurilor care ar putea-o răni iar. Dar ea tot vede ceva 
peste creştetul prietenului delicat si drag;—ceva înalt, depăr- 
tat si care luceşte ca o minune supra-pămintească. Suride cu 
impäcare. 

— Ţi-a trecut ?... Asa e bine, Nora, să uiţi |... Si acum, 


d 


=. UT UMR Te PRE Le à 
50 VIAȚA ROMINEASCA 


fiindcă eşti mai veselă, spune-mi mie drept, ce vrei să ai acum 
din Pom si ce să-ți aduc eu mine. Cărţi cu poze ?... teatru de 
păpuşi? pasări vii în colivie ? lebede ?,.. Căci mine, dacă à 
vrei, îţi aduc lebede la fel — Ja fel cu cele care ti-au plăcut. 

Nora suride cu ochii spre depărtări nedeslusite şi nu tre- 
sare la nici o făgăduială ispititoare a bunului ei prieten. Ma- 
iorul simte că în capul ei misterios ceva s'a hotărit, 

pere pe a 

ora ridică : roz şi arată sus, spre creștetul strā- 

lucitor al Pomului, pa p ile is 

— Steaua!.., 

Maiorul e radios, 

— Mă ure să ţi-o dau jos numaidecit | 

Nora clatinä din bretonul întunecat şi suride misterios, 

— Nu vreau jos |.... Acolo îmi place... sus l.. E a mea... ! 
să nu o dea la nimeni... 


A IV-a minune: Basmele 


Mimi se duce la școală, e foarte ocupat cu lecţiile ṣi nu 
mai ascultă de mult poveştile mamei. Luki n'a avut niciodată 
bdare să asculte un basm pănă la capăt. De-abia începe 
mama unul, şi-l auzi, 
— Altu’ ! 
Din zece nu-l interesează nici unul. 
— Altu’ mamă 1... Altu’ t.. 

„Pe Nora însă, lumea fantastică a Zmeilor, a Zinelor şi a ” 
Feţilor Frumoși o pasionează, Ar asculta încremenită o sută 
de basme pe zi dacă douăzeci si patru de ore ar ajunge pentru 
povestirea lor, — si tot ar mai cere altele. Basmele n'o adorm, 
ca pe alți pe o trezesc, Si dacă, în sfirşii, nici mama, nici 
Roza, nici Marin nu vor să mai povestească, fiindcă izvorul 
celor ştiute de ei a secat, Nora se mulţumeşte cu repetarea lor. 
lar dacă, sara, i se răspunde că e tirziu si că trebue să se 
culce, Nora trăeşte şi în vis lumea feerică a piticului Suge- 
Singe, a lui Barbă-Cot, a norocosului Ali-Baba, găsitorul de 
comori de-a gata. Uneori sperie somnul uşor al mamei, din ca- 
mera ci de alături, — așa o sbuciumă această prelungire a 
basmelor în somn. 


SE, sape piticu', mamă |... Oglinda |... Pepelea 1... Zmeul, 
„ŞI mama, ca s'o liniştească, o ia uneori în pat la ea, ală- 
rapa wta tea readonrme liniștită de această favoare, ca 
o vrajă blndă si puternică. Mama vede că basmele înfier- 
bintă imaginația ră ser strică odihna nopții; pe a ei dese 

menea. Ar vrea s'o mai rărească cu tile, d 
DA vre fetiţei, M PAES AI E na ta ai 
— Incă un basm, mamă ! 


CASA CU MINUNI ____________ M 


— Ti le-am spus pe toate, crede-mă. 

— Mai știi l... ştiu eu că mai ştii ! 

Mama e silită să-și reimprospăteze memoria si reperto- 
riul căutind printre cărţi, — si recitind, — poveştile lui Per- 
rault și ale fraţilor Grimm, Nora înmagazinează cu patimă,— 
unde mai încap oare?—toate variantele Scufitei Roșii, ale Ce- 
nugeresei şi ale Cotoiului Incălţat, Nu încarcă si nu elimină 
nimic. Cind mama, la vre-o repovestire, mai confundă unele 
situaţii, Nora o corectează, fără orgoliu, cu respect de adevăr. 

— Nu, mamă: nu se face nimeni stană de piatră în Fru- 
moasa Lumii; asta e din Cei dai Fraţi şi ai nitat să spui ce vis 
a visat Frumoasa cind a dormit acasă o noapte mai mult de- 
cît îi dase voe Urîtul Pămintului. 

na care ar vrea Uneori să întoarcă o vizită de rigoare, 
se preface supărată puţin, ca să scape, 

— Vezi, acum le ştii pe toate mai bine decit mine si tot 
mai vrei să ţi le spun mereu L.. ` 

De teamă să nu i se reteze plăcerea asta nespusă, Nor 
asigură plină de convingere... aparentă. 

— Mamă, dar şi așa e frumos. E mai frumos!... că e ceva 
nou, 

Dar fiindcă atita și atita repetare o satură pe mama fără 
a o sătura pe Nora, mama, — pentru plăcerea ci mai mult de- 
cit a fetiţei, — inventă. 

Sint pline de un farmec deosebit invențiile mamei. Un sir 
de întimplări care se leagă între ele. 

Povestea unor copii, — trei, ca si ei, — de cind sint mici 
pănă se fac mari, Și mama, ca să nu se priceapă că e vorba 


de copiii ei, — și astfel să piară farmecul povestirilor, scoate 
scene din amintirea copilăriei sale. Si ofteazä uneori. Era mai 


frumos atunci !,.. Adevărat viață de basm. Bonăţie mare... 
copii numeroşi; primul mare Domnitor şi Rege al ţării În 
casa lor, pe vremea războiului; miniștri si arhierei la masă; 
echipaje la scară; țări străine, mereu nouă!... Minunile astea 
au existat în adevăr pentru ea |... Ce vor avea din toate astea 
copiii ei ?.. De pe acum au mai putin decit ea, Si mai tirziu?... 
De teama acestui tirziu, necunoscut si poate protivnic, — ma- 
ma nu cutează să închee prea strălucit Basmul Celor Trei 
Copii, deşi ar vrea din tot sufletul. Nici Nora, nesätionsa, nu 
se împacă prea mult cu desnodămintul palid, mediocru. In- 
treabă cu părere de rău in glas: 

— Mamă, băiatul cel mare se face inginer ? 

— Da, inginer. 

— Dece nu se face marinar !?... 

— Fiindcă şi tata lui era tot inginer. 

— Mamă, e mai frumos marinar |... 

— Bine, atunci se face marinar... 

Dar Nora nu primeşte concesiuni. 


+ 


9 


a 


— Ba inginer !... dacă e în porene ! 

Pe lingă respectul pe care, inäseut, il poartă Nora, — in- 
stinctiv si predestinat, — creațiunilor spiritului omenesc, şi 
deci n'ar primi schimbarea finalului odată conceput, — dar 
îi mai place Norei, uneori, ca băiatul cel mare din poveste să 
devină inginer, ca să aibă ea de ce suferi că nu sa făcut ma- 
rinar. Inchinare morbidă?... rafinărie precoce?... 

Nu, Nora! In tine nu era nimic bolnav, Doar instinctul 
te avertiza că trebue să începi antrenamentul suferinţii cit 
mai curând ea să rezisti marilor atacuri ce te pindeau. 

— Şi băiatul mijlociu se face aghiotantul Reginei, mamă? 

— Da, aghiotant, 

Ca maiorul R. se gîndeşte Nora. Cu ipostaza asta, în care 
il vede pe Luki, — copilul mijlociu, — se împacă prea bine. 
Anturajul prinfeselor e măgulitor ; viaţa în palate plină de 
strălucire si pentru bătăuşul de Luki e chiar o situaţie neme- 
ritată. Dar poate se va potoli, se va civiliza cu vremea şi o va 
merita. “fl 

— lar fetiţa, mamă ?... 

— Fetița ajunge mare învățată, ca M-me Curie. 

Norii îi place s'o facă pe mama să repete elogiul tinerei 
savante subt al cărei aspect se vede pe ea în viitor. 

— Ce spui că face fetiţa cind ajunge mare ? 

— Ajută pe soţul ei să amestece ape și prafuri primej- 
dioase, care ard minile, aruncă oameni si case în aer dacă nu 
eşti cu băgare de samă ; — și scoate metale şi ape nouă cu 
care ajută pe toţi oamenii, îi vindecă de boli și toţi o respectă 
ca pe o binefäcätoare. 

Nora simte cum i se împrăștie din piept în tot corpul o 
emoție caldă. Ar vrea si ea să fie o mare învățată care să 
ajute pe toţi, toți oamenii. Dar ca sar gindi nu numai la oa- 
meni. Sint si alte ființe care sufăr, — o, cum sufăr de tare 
si uneori fără glas, — si lor nu le poţi face totdeauna bine. 

— Mamă, dar Doamna aceia învățată e adevărată, 
de ce nu a scăpat și pe puiul de barză ? 

Fetiţa se referă da cel mai duios episod al poveștii celor 
trei copii, Un Spit pe cure cere mereu mamei deşi o doare 
inima de el și îi vine să plingă. Si fiindcă, o clipă, mama n'a 
găsit ce să răspundă la ultima întrebare, Nora iar se aprinde 
de dorul povestirii triste. 

— Mai spune, mamă, basmul cu Puiul de Barză! 

Mama suride, uimită. 

— De ce-ţi place aşa de mult ? 

Nora, pe jumătate nu înţelege nici ea motivul, — pe ju- 
mătate nu vrea să-l spună, 

— Nu ştiu ! 

Curios copil, gindește mama; dar se pregătește 
basmul cerut: o amintire din copilăria ei, O evoacă tot 


niru 
una 


— i EA ER TT 


cu plăcere, fiindcă a impresionat-o, fiindcă e scurtă si fiindcă 
după asta, Nora nu mai cere niciodată altă poveste, f 

— … Odată... odată.... copiii pe care îi știi.. 

— Cei doi bäeli şi o fetiţă ?... 
| — Da, bäelii şi fetița, după ce s'au jucat mult si frumos 
in grădina cu flori si fluturi, au trebuit să intre repede în 
casă, Au strins jucării, mesuțe, scaune... tot, — căci începuse 
un vint mare care ridica praful pănă la cer şi intuneca soarele, 
Si cerul sa făcut galben, si pomii sau îndoit pănă la pămint... 
şi oamenii fugeau pe drum şi găinile cu penele sbirlite intrau 
repede subt soproane şi în cotete, — copiii erau la țară. în va- 
canja de Paşti, cînii se zgribuleau în cusca lor... pisicile se in- 
colăceau in perine si paturi sau miorlăiau urit... jar vintul 
vuia de credeai c'o să dărime casa mare cu etaj. 

— Copiilor le era frică, mamă? 

+. Nu, că erau cu bona şi stau frumos da mesuta lor în 
= Mamā, mie Îmi place cind e vint și cind începe să bu-+ 
bue şi să fulgere ca în Basmul Copiilor. Numai de trăznet 
mi-e frică, să nu omoare pe cineva, In basm nu a träznit pe 
pici «e om, — nu € așa ? — doar un pom, săracu',.. si l-a 
nt! şi a căzut cu crengile . in grădima ; > 
m 3% dorinel pere în lacul din grădima mare... nu 

— Da... şi a bubuit si a träznit şi a plouat siroaie mari pe 
geamuri... şi sau făcut băltoace în curte... şi intuneric afară 
ca noaptea l.. Dar n'a ținut mult. Odată au stat toate l.. si 
vint, și ploaie, și bubuituri... Si a esit soarele frumos... şi copiii 
s'au înveselit... şi au bătut din palme de bucurie cind au vă- 
zut curcubeul mare peste tot cerul... gi au venit să iasă numai- 
decit afară. S'au rugat mult-mult de bonă, — că mama nu era 
acasă, — şi ea le-a dat voie, dacă îşi pun galoşii, Copiii au esit 
în spădină plescăind cu galosii în băltoace si rizind de bucu- 
rie în aerul proaspăt şi răcorit... Dar sau întristat putin, mai 
apoi, cînd au văzut ce prăpăd era în grădină. Crengi de liliac 
frinte şi usvirlite pe alei, salcimii sculuraţi, vrejurile de zorele 
și trandafiri agätätori smulse de pe ziduri şi balcoane, Pan- 
selutele si zambilele turtite în noroi, miesunelele culcate 
peste iarba încîlcită... si prin băltoace, prin suvoaie, alături de 
flori de salcim şi petale de trandafiri timpurii, fluturi cu ari- 
pile moarte, ude şi murdare. 

— Mamă, é păcat de flori si de Mluturi să moară în noroi ! 
Mie îmi pare rău, 

— Cui mu-i pare rău? 

— Şi pe urmă, mamă ?... 

— Pe urmă, copiii au vrut să treacă şi În grădina mare, 
unde erau merii și perii şi ciresii infloriti. Acolo tot aşa se pră- 
pädise tot, Pomii erau despuiaţi de flori si la tot pasul crengi 
rupte pe Jos. 


` "1 04" VINS .” LEE ui 
PAL: VIATA ROMINEASCA 4 


— Şi pomul cel înalt trăznit, eu crengile căzute în apă... 
nueașa? 


— Da... 

i SE Si peste ce au mai dat copiii, mamă, pe marginea dla- 
cului ?... 

— Da... Pe marginea lacului... băiatul cel mic care era 
mai pantos — tot el inainte... se opreşte şi strigă spre cei din 
urmă : 

— Veniţi repede |... veniţi repede să vedeţi ceva !... 


Copiii alergară, fuga-fuga, plescäind si stropind cu galoşii ` 


grei... si sau umplut pe haine... si bona îi certa din urmă... 

— Si ce au văzut cind au ajuns ?... 

— Si ce să vadă |... pe marginea lacului... plouat... sgribu- 
lit... slăbănog !... şi cam goläsel, pe picioroangele lui mari: un 
pui de barză! 

— Säracu’ pui de barză |... L-a asvirlit furtuna, mamă, 
nu € așa ?... de pe vre-o casă... 

„i — Sau poate incepuse el să zboare si nu mai era în cuib, 
dar era încă slab şi vintul l-a purtat fără voia lui departe de 
adăpost si l-a asvirlit în dina copiilor. 

— Şi ce au făcut copiii, mamă ?... 

— Mai întăiu, au strigat toți deodată de bucurie, că aşa ceva 
nu mai văzuseră de aproape... şi au pus încet mina pe el să 
vadă dacă sboară... şi iar au tras chiote cînd au văzul că nici 
nu … Şi au sărit pe bonă cu întrebări: unde să-l ducă si 
ce să-i dea de mincare. Bona spunea să-l lase acolo în gră- 
dină, că-o să se usuce şi apoi o să zboare, dar copiii țipau si 
nu se învoiau la asta, Toţi ziceau să-l ducă în casă, la bucă- 
tărie, lingă foc, să se încălzească... şi să-i dea de mincare. Fie- 
care copil ar fi vrut să-l ducă el în braţe. Moţatul mijlociu: 
că el l-a văzut întăiu; cel mare: că el e mai mare; fetiţa: că ea 
o să-l învălească în sortulet şi o să-i fie puiului mai bine. 

— Şi tot Moţatul l-a luat, mamă, nu-i aşa ?.. Dar nu-l du- 
cea de loc delicat, că era gras si pifiia... si era să-l scape de 
mai multe ori, nu-i aşa?... și pe urmă l-a ţinut prea strîns... şi 
bietul bărzoi căscase ciocul... si fetiţa striga la Motat si plin- 
gea să-l lase că-l omoară!... Nu e aşa, mamă? 

— Da, era o nebunie pe ei toți, că biata bonă își pierduse 
capul şi nu cum să-i împace, Cind a vrut să-l ia 2 bărzoi 
din braţele Motatului ca să nu mai plingă fetiţa, Motatul a 
ipat la ea, a început să dea cu picioarele si tot n'a dat drumul 
arzoiului din braţe. In sfirsit, au ajuns în bucătărie | Au in- 

ceput si-acolo să strige că nu e destul foc, să mai bage citeva 

buturugi mari în cuptor... si au trimis pe toţi în toate părţile 
să aducă saci de porumb, de griu si de mălai să-i facă bărzo- 
iului de mâncare. Si bucătăreasa a mincat si ea ciţiva pumni 
de la Moţat — fiindcă făcea gălăgie că i se murdărește bucă- 


CASA CU MINUNI 55 


tăria şi zicea să-l ducă pe bărzoi înapoi da baltă, că berzelor le 
e mai bine afară. 

— Dar ăsta e pui, proasto ! şi nu ştie să zboare... te spui 
eu mamei |... Şi făcea Moţatu' un tărăboi în bucătărie, că bu- 
cătăreasa a trintit usa şi a esit foc de minioasă, mai ales cînd 
a văzut cum împrăștie copiii, peste tot pe jos, griu, porumb 
şi mălai cu apă. 

— Dar, mamă, poate puiul era nemâîncat, îi era foame si 
copiii nu ştiau ce vrea să mănince puiul de barză; îi dau si ei 
ce vedeau că mănincă alte pasări, că le părea rău cînd îl ve- 
deau că stă trist, cu ciocul plecat si nu se atinge de nimic |... 

— Da, copiii aveau inimă bună. 

— Şi... spune, mamă,... ce sa mai întimplat?... 

— … Și mama a venit mai spre sară cu träsura de la 
oraş... şi a găsit pe toţi copiii grămadă la bucătărie... si de-abia 
a putut să-i scoată de acolo si să-i ducă la masă, că era tirziu. 
Le-a spus şi ea, — cum spunea și vizitiul care era de la țară 
şi ştia toate astea, — că berzele se hrănesc numai cu broaste, 
cu gingănii, cu păianjeni şi muscoi, 

Si le-a făgăduit, — ca să-i liniştească si să-i poată culca, 
— le-a făgăduit că va pune pe toţi argaţii si pe vizitiu să caute 
broaște, rime si gindaci pentru puiul de barză. Numai aşa 
sau culcat, deşi se temeau că până a doua zi bărzoiul o să 
moară de nemincare. 

— Si a doua zi,.. mamă ?... 

— A doua zi sau sculat toți trei ca nişte huhurezi şi au 
dat buzna cu cozonacul dela cafeaua neterminată în mină să 
vadă pe bărzoi. Era tot așa trist, cu ciocul în pene, dar se 
uscase... şi copiii erau fericiţi că nu a murit, Şi au început toţi 
o vinătoare aprigă după goange, musculife, rime si broschiţe... 
pentru prinzul micului bärzoi, 

— Mamă, ce lucruri urite mănincă berzele.... și ele sunt 
pasări frumoase si bune şi aduc noroc la casele unde fac 
cuib, — nu e aşa ?... 

— Aşa se spune la țară. > 

— Mamă... şi copiii au găsit de mincare pentru puiul de 
barză ? 

— Da, au găsit, — că la țară e uşor. Numai că-și murdă- 
reau hainele si le agätau prin pomi, prin hambare și prin po- 
duri de magazii ori grajduri prăfuite unde se urcau să caute 
păianjeni şi omizi. 

— Mamă... da nu le era frică... si silā... de omizi şi de 
păianjeni... şi de broaste ? Mie mi-e frică... 

— Da... Ši fetița din poveste se cam codea cind era vorba 
să vineze gingănii urite; ea aduna cu bona musculite într'o 
cutie, Si s'a bucurat că tocmai din cutia ei a ciugulit bărzulica 
mai intäiu. 


. A A : 27, 1) 044 
56 / VIATA ROMINEASCA 
M Le. Vezi, mamă, că a inceput să mänince săracu' pui de i 
rză | | 
— Da, si peste citeva zile au esit cu el afară lingă lac... 
bărzoiul ciugulea si el singur ce găsea prin iei de pe À ; 
— Si pe urmă ?... x 
— Şi pe urmă tot aşa mereu. Cât a ținut vacanţa de Paşte, 
copiii n'au mai știut altceva și nau mai avut altă distracție 
decit: bärzoiul si bărzoiul Jor ! 
— H iubeaul... mamă, nu e aşa?.. 
— Desigur că-l iubeau!... 
— m Că era slab şi singur şi blind... nu e așa? 
Si bărzoiul poate că-i iubea! 
— Da, fiindcă îl ingrijeau așa de bine!... 
— Il scăpaseră de la moarte... nu-i aşa?,.. că ar fi murit 
dacă nu-l găseau ei si nu l-ar fi îngrijit. 
T Da, ar. a caig 
ora, g u-se la finalul pe care-l ştie, ină, tristă. 
Pete d p slie, suspină, tristă 
Dar vrea să mai audă şi să i ăiască i 
CR; i audă şi să mai retrăiască sfirsitul po- 
— Spune, mamă. Si cînd a trecut vacanța ?... 
— Da, cind a trecut vacanța copiii au plecat iar la oraș; 
pentru şcoală, 
— Mamă, şi fetița se ducea da şcoală? 
„Pa Nu, fetița era mică; răminea acasă cu mama si cu 
a. 
— Mamă, de ce nu au rămas la țară, să vadă de bärzoi? 
qui Și de copiii care mergeau la şcoală, cine să vadă? 


__— Tata era prea ocupat și... nu e tot una. Si-apoi 
i Sar fi urit la țară și ar fi ia dorul copiilor. i deal 
end Da’ bietului pui de barză nu i se ura şi lui nu-i era 
— Berzelor le place la ţară... acolo le merge lor bine. 
— Puiului de barză de ce nu i-a mers bine? 
| El era prea mie... Şi acum nu mai avea nici pe copii, 
nici pe mama lui care i-ar fi adus broschite, i le-ar fi mestecat 
şi i le-ar fi pus în cioc. 
— Şi ce a făcut puiul la ţară?,.. 
. „= A rămas cu slugile care erau rele si nu se mai îngri- 
jeau de el. Și din zi în zi slăbea, uitat subt un sopron cu co- 
ceni... şi lăsa ciocul tot mai jos, tot mai jos... 
— Si poale plingea. săracuw',., 
= te plingea... Şi într'o zi l-au găsit căzut pe cocenii 
din şopron, rece si uscat... 
Nora își opreşte cu tărie lacrimile care vim.. 
— Săracu' pui!... 
Mama se scoală, 


CASA CU MINUNI "SR 

— Şi acum lasă-mă să mă imbrac; trebue să fac o vizită. 

— Mamă, si da slugile rele nu le-a făcut nimeni nimic? 

— Ce să le facă!.. 

— Vai, mamă!.. Şi copiii ce au făcut cind au aflat? 

— Le-a părut rău... dar ce puteau să mai facă... 

ai 0, mamä!!... 

Atita cruzime, atita indiferenţă, atita uitare... inspäimin- 
tă sufletul plin de pasionat devotument al Norei! Valuri-va- 
luri de revoltă i se sparg în piept, — si privind la mama care 
se parfumează surizind în oglindă... își inchide din nou sufle- 
tul spre uritenia din afară si încheie pentru ea, cu sinceritate 
fierbinte. 

— Eu as fi rămas cu puiul de barză... în șopron... să mu- 
rim împreună!... 

+ * + 


Curind de tot, Nora știe să celească spre mirarea celor din 
casă, care nu ştiu cind şi cum a învăţat. Mimi explică: 

— A furat de la mine, ca hoţii, pe la spate, cînd seriam și 
celeam. 

Nora nu se supără de insultă si ride împreună cu tata, 
căruia-i cere cărţi. Tata face un gest larg spre rafturile si du- 
lapurile intesate. 

— Vrei cărţi?... Poftim cărţi)... 

Nora precizează dorința actuală: basme şi iar basme. | 
se aduce cit poate ceti; dar de la un timp, nu se mai găsesc 
nici în librării basme nouă. Atunci Nora se intoarce la bas- 
mele care i-au plăcut mai mult şi le receteşte, 

Cap de Aur e un basm frumos, — i l-a povestit și mamei; 
are şi poze foarte frumoase. Acolo e vorba de un băiat sărac 
şi orfan, cu părul de aur, cure slujeşte rind pe rind la mai 
mulți stăpini: un grădinar, un prinzälor de pasäri, un pescar, 
Si toţi îl dau curind afară, îl izgonese pe frig și ploaie (ce 
inimi haine!), pentru că are darul să prefacă în aur lot lu- 
crul pe care pune mina. Si bietul copil rătăceşte prin păduri 
fără fund, printre stinci si prăpăstii, în nopţi cu fulgere si bu- 
buituri care-l ametesc. Dar ajunge, în sfirşit, la stinca pe care 
toarce o zină delicată un fir de aur (aici e o poză foarte fru- 
moasă !) si zina îi destüinueste ursita lui care se si îndepline- 
ste, Cap de aur scoate în plasa lui de pescar, — din fundul 
mării (si aici e o poză măreaţă!), — coroana pe care bunul 
şi neuitatul rege a cufundat-o in mare înainte de a muri. Și 
poporul fără suveran, al regelui fără moștenitori, îl alege pe 
Cap de Aur împăratul lor. 

Prinţul Sparge-Alună, e un basm hazliu, fiindcă eroul € 
un omulet mic-mic, cu capul mare şi cu o gură cit o şură. 
Doamne, ce a fost, până să-l găsească printre jucăriile de 
la Nüremberg oamenii împărătesei a cărei fetiţă, bleste- 


DEAN, d Pa Tr =... » 
` A" 


se VIAȚA ROMINEASCA 


mală de regina șoarecilor albi, se schimonosise la față si se 
umpluse de bube tocmai cînd înflorea mai frumos, la cinci- 
sprezece ani, Şi vracii spuneau că numai Prinţul Sparge-Alu- 
nă îi te reda frumuseta. Nora gindeste că regina soare- 
cilor Sven dreptate să > piată fină tapărate isa ee 
fusese foarte rea si sgireilä şi nu voise să dea nimic, nici o 
bucăţică de slănină pentru bietii soricei albi, la botezul micii 
prințese, Și ce frumos se ruga regina soarecilor în cămară, pe 
colțul mesei unde Împărăteasa tăia singură, sunci si släninute 
gustoase pentru ospățul cel mare! Nora, privind poza care 
evoca această scenă, — găsea că coronita de aur si hlamida 
roșie de purpură prindeau mai bine pe regina șoarecilor albi 
cu grijă de poporul ei decit pe împărăteasa cea avară. De alt- 
fel, trebue ştiut că Nora iubeşte foarte mult, — contrar celor 
mai numeroase gusturi omeneşti, — pe toți soriceii, Cu ochi- 
sorii lor ca niște märgelute negre, cu botişorul iscoditor şi co- 
difa subtiricä, sint de tot drägülasi! Ea ar vrea să aibă unul 
în colivie, dar îi pare rău să-l fină închis. Nimic n'o întristează 
mai mult decit poezia cintată pe aria „O! Tannenbaum“, unde 
se povestește cum cade un șoarece în cursă . 


Clap |! uite cursa sa închis 
Și mi te-a prins, precum ţi-am zis!... 


La ultimul refren se ține să plingă. 


O, şoarice! o, şoarice! 
Acuma plingi, căeşte-te!... 


Parcă e o crimă să cauţi de mincare! Oamenii sînt răi 
si perfizi. că pun slăninuță în curse, în loc să strecoare o 
feliuţă de nimica toată în colțurile odăilor, mai pe la întu- 
neric. Oamenii zic că șoarecii aduc stricăciuni, Şi ce-i dacă rod 
si ei o gheată veche, aruncată la gunoi sau o färämitä de 
brinză ori o bucăţică de zahăr! Mama, cu care a vorbit despre 
asta, spune că dacă nu i-ar mai omori nimeni, soarecii s'ar 
inmulfi de ar umplea pămîntul, şi atunci ar minca şi oameni, 
Norei nu-i prea vine să creadă. Oricum, — cu puţină milă si 
dărnicie mai multă, Nora crede că toți oamenii și toate li- 
ghioanele ar putea trăi fräteste, — iar simpatia ei pentru 
șoareci nu i-o poate nimeni altera. Dar văzind ce gindesc oa- 
menii, ea nu mai spune la nimeni că odată, cînd a prins pe 
Pisu cu un şoricel în gură, La strins pe cotoias de fălci, l-a 
strîns până a dat drumul şoricelului. Bietul de el, nu era 
mort și nici rănit, numai ametit. S'a desmeticit curînd şi re- 
pede-repede a f x spre gaura lui; iar pisoiul impelitat făcea 
spume la gură! Nu i-i rușine pisoiului, care se îndoapă la 
masă cu de toate şi se'ntinde apoi si doarme dus! Mai vrea si 


NY cai d aie 0 IDE 


- 


CASA CU MINUNI DD 59 


carne vie de goricel!.:. Lăcomia asta a lighioanelor n'o poate 


props basmul cu Prinţul Sparge-Alună e hazliu şi chiar Re 
itant mai ales atunci cind se inarmeazä poporul şoareciior 
Albi şi vor să mänince pe Sparge-Alună înainte de-a ajunge 
la prinţesa schimonositä. Dar prinţul s'a luptat, a AnS a 
sosit la curte si a redat frumuseta prințesei spärgin la rue 
intr'o tipsie; iar el s'a dat peste cap si sa făcut un print ru- 
mos care s'a căsătorit cu prințesa. E drept aşa, anega i rue 
i re nu era vinovată de sgircenia in - 
pe parul prigonit de împărăteasă _bine-i TAGIAU paare 
cii "dacă-i rodeau cil de putin din unghiuţă.. şi chiar mai ran : 
A Nora a băgat de samă că toate basmele se termină rea $ 
Da, asta e plăcut, te înveselește... însă a ar da Srby 
í frumos pe singurul basm care se 
rat or he ir intr'o rares cu multe basme si pe Sri 
tot îl mai ceteste. lar după ce l-a terminal, se gindeste er” a 
mult... la... nici ea nu ştie bine ce... la toate şi la nimic, i 
mului îi zice : Tinereţă fără sers și piață JE ae a 
Acolo e un Făt Frumos cum n’a in i pn p eta Com ioen 
me; care se duce să caute nu mere de aur, Mene- gresie 
L i ia: t; el caută ce wa căutal nimeni şi 
pipi este rare mulțumește... se întoarce acasă si age) 
înțiinește ali oameni care nucl mai cunoee;, Al ni erescute 
schimbate... şi palatul lui darimat $ Pr pre or 
ictre. lar într'o ladă prăfuită-prătuita, € c 1 
n serii efon şi cum deschide lada, glasul răsună scriș- 
nind si prințul se preface în {ärinä, „dica tai aa de 
Nora nu pricepe bine basmul acesta; dar H ae ză 
mult!... Ca toate lucrurile ce-i plac mult, Nora ms sps pe da 
nimeni. Se gîndeşte cap e la i poză ae pp a sp scări 
: de ce-i place atit de mult : r e 
cn arm de si ioareik veşnică a fost poste. vinor Kad Pa 
ărâsit casa şi părinţii in lacrämi, — dar Nora pg ur 
ka fi făcut la fel. Nora se simte vinovată, ca și Al arie n 
acestei vinovätii stranii şi abstracte o incîntă $ i pa dela 
adine cu eroul cel îndrăzneţ şi nefericit. RÉ a mE 
trăit, te ar fi plecat impreună după acelaşi | = ester e 
singui, departe, amindoi, s'ar fi ferit să treacă pes y r 
țării visa te, n'ar mai fi călcat în Valea co aa ea si ” So 
“si amintirile... şi nu sar m - 
SR Taia stunt bem ar fi fost altul, — altfel... gi 
i t a a | 
i ne MAiA e care Nora nu îl amestecă cu celelalte, 
Căci din toate basmele, Nora şi-a compus un singur basm e 
ată a ei în care se simte bine, familiară cu eroii aa 4 
rs celor cruzi, niciodată inferioară Las pr Ioe. 
sens să ridä, se duce să-l întilnească pe baronul Münchausen, 


æ - VIATA ROMINEASCA 


ri 
pe Till Eulenspiegel si pe Păcală; dacă vrea baluri strălucite, 
fe dice ro ja pe reasa ori pe Cele äsprezece Fete | 
de Impărat; cind i se face dor de păduri înzăpezite, o caută 
pe Schneewitchen, in casa piticilor, şi se bate cu bulgäri de 
zăpadă: ele două contra celor doisprezece prichindei ărboși 


eu tichii roșii; iar dacă vrea o prietenă bună si de încredere, 


tras fericirea Frumoasei. Acolo întilneşte pe Aricuin Motatul, 
cel urit si deştept, care le distrează minunat cu glumele lui 
pline de duh. Si iau ceaiul impreună fericiţi, Serveşte chiar 
Nora, in ceșcuţele cu flori pe care le-a primit la Pom... Atit de 
mult se pierde Nora în loväräsia visurilor ei, — pe scăunelul 
şi la mäsuta pe lingă fereastră, — ori pe covor subt masă, că 
de-abia o descopere mama, pe înserate, cînd vine de la plim- 
re, 


— De ce nu eși si tu afară să te joci cu copiii ? Nu ti se 
„urăște singură r At 
— Nu l.. 


Nora se si miră de întrebare. Dar Nora... tocmai se gindea 


— Mamă, nu știi tu un basm frumos, frumos |... care să nu 
se termine niciodată ?... 

Mama ride, 

— La astea te gindesti tu în colțurile tale ascunse ? 

— Spune, ştii ?... 
Mama ridică din umeri şi o clipă rămîne cu pantoful în 
ă 


— Dar, dragă, nu există basm care să nu se sfirşească 
niciodată. Tu vrei totdeauna lucruri cu neputinţă, 


Nora presimtea răspunsul mamei, de aceia nu suferă 
prea mult. Mai ales că în sufletul ei nu renunţă. Trebue să 
existe undeva, — pe lumea asta sau pe tărimul celălalt, din 
basme, — o poveste care să nu se sfirşească niciodată, 

Zoe Verbiceanu 
(Continuarea în numărul viitor) i 


? 


Viaţa şi Dreptul * 


Problema dreptului 


i i i in- 

oți drept. — Luat în accepțiunea cea mai in- 

img Aies pavi se toate multiplele sale pr app adica 
tul apare ca un produs intern al vieţii, la fel cu Limba, 
Aser - + La 

“oi izibil pie numai în detaliile lui, în ceiace atinge aaa 

simţurile noastre, — fenomene, organisme, tra mr a 
porturi, regule, instituţii juridice, — Ie e eta sa, , 
$ xul si mişcarea V 4 A 

vas DER Le PIC n ocigureaată care ne urmărește m Ke 

cite ori e vorba să determinăm esența Prepi a “ +5 

lim caracterislica, să fixüm elementele lui ponosen aai 

ductibile, De aici, ga Eg OPNAR a ee 

j fapte, de a alege rits s a $ 

US TOUS boni uziunea ce ne stăpineste, ori de cite ori 

ne D mem întrebarea: ce este Dreptul? i DE S 

"Caci raportindu-ne la me once ra Robe npe de path 

i ictate, Dreptul ar inse te; concepul 

a TATA He NE dim apa sale M'A perds 

i ice, exprimate prin acte de voință, el a res 

paibojogice,, exprim departe, ne-am gindi la ore SA 

im ulsiuné internă cure formează baza activităţi sore À 

la Inteligența activă care conduce paşii sen spre ee 

scopuri ale vieţii, Dreptul ar mai pice go labe inert 

Cu Fate acestea, considerindu-l ter ie ia à a A, 

i etic, am găsi neapărat, la À 
nd ia tat cu funetiumea si finalitatea sa, mm putea 
Da că el exprimă binele, securitatea, armonia... 


? Acest stuliu formează Introducerea generală la „Cursul de Pro- 
cedură judiciară” care va apărea în curind. 


d Lu 


ANA eh S F AA Er. „i 


VIAȚA ROMINEASCA 


atit rezultatul lor mărește dezorientarea noastră. Căci pre- 
zenta lui continuă şi oarecum fatală, în tot ce e voinţă, în tot 
ce e libertate, în tot ce e aspirație, în tot ce e acţiune, în tot 
ce e mişcare, sfirseste prin a ne da iluzia că, în cele din urmă, 
Dreptul e Viaţa însăși. 

In jurul acestei probleme, — pănă astăzi, cel puţin, — 
două idei par a se bucura de favoarea unui credit mai întins. 
Prima, în legătură cu chiar esența si natura Dreptului; a 
doua, în legătură cu ceiace sar putea numi caracteristica lui. 

Dreptul e o disciplină, în sensul tradiţional si precis al 
cuvintului. Aceasta rezultă nu numai din originea si rațiunea 
sa, dar şi din funcțiunea socială pe care o îndeplineşte si al 
cărei obiect e de a impune, libertăţii si activității umane, nor- 
mele şi directivele menite să pregătească armonia socială. 

Dar Dreptul nu e singura disciplină a vieţii. Omul e 
încă ținut sasculte de legile Naturii, de comandamentele Re- 
ligiei, de legile morale, de uzurile sociale, de conveniente, 
de moravuri, etc. Ceiace caracterizează Dreptul, între aceste 
toate, e faptul că regulele şi preceptele care formează conti- 
nutul său, se impun prin mijloace coercitive, a căror aplica- 
tiune cade în sarcina autorităţii sociale. Și legile naturii au 
sanctiunea lor, de bună samă; si cele morale, religioase, eco- 


nomice, sociale, de asemeni; dar sancțiunile acestora sint de P 


naturi diferite, particulare legilor fizice, psihologice, morale, 
etc., adică în afară de sfera voinței umane. Pe cînd caract 


rul specific al regulei de drept e constringerea socială, orga- 


nizatä in domeniul vieții colective. 


Această succintă caracterizare a Dreptului — o repet — 
nu poate avea pretenția de a exprima rezultatul definitiv al 
unor cercetäri ajunse la capăt. Problema Dreptului aşteaptă 
încă, şi va astepla mult timp, o deslegare capabilă de a satis- 
face pe deplin arzătoarea noastră sele de a cunoaşte. La 
drept vorbind, tot ce ştim pozitiv în domeniul acesta pănă 
astăzi, se reduce aproape la atit: că peste diversitatea lor, 
Viaţa şi Dreptul prezintă o sumă de caractere generale şi 
statornice, cum şi o directivă proprie pe care nici un fel de 
obstacole n'au putut-o schimba. Dincolo de aceasta, — di- 
buin, presupuneri, speranțe, incertitudine... Puțin lucru, de 

‘À , 
7 aceia, nu este sislem care să reziste criticei, nu este 
conceptiune care să suporte fără risc concurența alteia. 

Ideia de „constringere“, bumäoarä, considerată ca crite- 
riu distinctiv al noţiunii de „drept“, e deseori înlocuită prin 
altele, — cu totul deosebite. a 

Tot astfel iarăşi, divergență asupra naturii lucrului şi 
asupra metodelor de cercetare. Dreptul poate fi privit ca un 


Si cu cit împingem mai departe cercetările acestea, cu | 


VIAȚA ŞI DREPTUL _ 63 


fenomen social, din moment ce nu-l vedem apürind decit în 
sînul organizațiilor sociale, — dar nu e mai putin si unul 
psihologe: Dreptul cu toate elementele lui, zice de pildă 

etrazycki, e „un fapt de conștiință”. Dacă este aşa, apoi me- 
todelor de cercetare bazate pe observațiunea faptelor, trebue 
să li se opună metoda introspectivä, psihologică, singura in- 
dicatä in studiul fenomenelor de acest gen, — sau să li se 
asocieze, in măsura cuvenită. 

Lucrurile acestea ne due Însă departe, 

Cele ce preced, ca şi dezvoltările ce urmează, trebue dar 
luate ca rezultate provizorii ale unor nobile sfortäri câtră 
Adevărul pe care, din nefericire, nu-l putem cunoaște decit 
în palide imagini fractionare. Aceasta insă, fără a uita cu- 
vintele lui Henri Poincaré: „il n'y a pas des problèmes ré- 
solus et d'autres qui ne le sont pas; il y a seulement des pro- 
blëmes plus ou moins résolus", 


i In mod uzual cuvintul „drept e luat în accepliuni di- 
erite. 

El nu evocă, dar, ideia de mai sus; cu alte cuvinte, el nu 
exprimă numai acea vastă unitate organică, acel fragment al 
vieţii universale, acel tot fluidic, continuu şi variabil, care 
este Dreptul total şi pentru designarea căruia Edmond Pi- 
card propunea, cu mult temeiu, ortografia numelor proprii: 
Drept (cu D mare) *. 

Cuvintul acesta mai servește, în primul rind, pentru a de- 
signa multitudinea acelor individualitäti juridice, a acelor 
organisme izolate şi distincte, care trăese fiecare viața sa pro- 
prie în amestecul prodigios al relațiilor umane, Faţă cu Drep- 
tul total, drepturile aceste — particulare, private, subiective 
— stau în acelaşi raport în care se află un om faţă de ome- 
nire, o plantă faţă de întreaga floră a pămîntului sau minus- 
culul glob terestru față de univers. In sensul acesta, se poate 
vorbi de un drept de proprietate asupra unui obiect determi- 
nat, de un drept anumit de ereantä în contra unei persoane, 
de un drept de folosință exclusivă asupra unui lucru si aşa 
mai departe. Aceste individualitäti mai pot fi concepute şi ca 
abstractiuni, identificind grupurile cu caractere comune. În 
felul acesta vorbim adesea despre drentul de proprietate — 
în genere — fără să avem în vedere un drept de proprietate 

anumit, despre dreptul de ereditate — în genere — fără să ne 
raportăm la o anumită succesiune... 
Noţiunea de drept poate încă fi concepută ca atribut prin 

t Modul acesta sugestiv de a deosebi grafic sensurile principale 
ale cuvîntului „drept” Sa generalizat aşa, incit îl putem intilni In cele 
mai räspindite lucrări. V. de pildă: Collin et Cupitant, Cours de Droit 
civit français, |, pag. 1. 


T P Pit iii a 


ci VIATA ROMINEASCA 


l He cu ideia de nedrept, în acelaşi mod în care, în vor- 


curentă, se intilnesc noțiunile de bun si rău, frumos şi 


urit, util și vătămător. A 
€ drept sau nedrept, înseamnă a afirma că acel act e conform 
si tradiția juridică, ete. | i 

i e altă parte, Dreptul total e i el suceeptibi i- 
viziune şi clasificare, putind fi conac în timp și ap 


ca dreptul unui stat anumit sau al unei epoci determinate: 
dreptul antic, dreptul medieval, dreptul modern, dreptul 


dreptul civil, penal, administrativ, fiscal, canonic... Si încă 

ariei cu sursele si cu structura sa: dreptul te 
cărui norme proced direct din legile fundamentale ale vieţii) 
dreptul cutumiar (bazat pe uzuri si traditie), tu] pozitiv 
(încadrat în comandamentele autorităţii sociale). În fine, din 
punctul de vedere al cercetărilor obiective la care poate da 


loc studiul acestor materii: d 
„dreptul pur sau idea... “rePlul comparat, dreptul critic, 


. In toate acestea, un loc deosebit sar cuveni, poate, no- 


Pini; de drept pozitiv, pe care o găsim abundind în termino- | 


ogia curentă 2, 
iunea aceasta a fost mult timp usă aceleia d 
One Dar, pe cînd asupra acesteia pia DE Fllosoftt drept r 


riştii n'au ajuns încă la un acord as 
pozitiv pare cu mult mai clară si lit utimes de 


In sensul aproape unanim admis, ca exprimă totalul re- 


* La multitudinea de sensuri ale cuvintul = 
natural definitiunile multiple ale ideilor pe dle D VAR 
Din consideratiuni practice, cei mai mulţi autori procedează pe cale 
de dinstincțiune, definind deosebit aspectul obiectiv al dreptului de 
o parte, si cel subiectiv de alta, In substanța sa însă, ideia de drept 
e una; și ideia aceasta poate fi regăsită în toate accepţiunile restrinse 
în care e luat cuvintul „drep!” si în toate aplicaţiunile lui diverse. 
Dreptul e dar susceptibil de o definiție integrală care ar Imbrätisa 
toute accepliunile si aplicafiunile acestea particulare, Asemenea defi- 
_nifle nu poate lipsi din nici o lucrare care pune problema dreptului 
în întregul ei. lată formula sa, așa cum într'o lucrare excelentă ca 
metodă și ca precizie, ne-o dă Levy-Ulimann: „Le droit c'est la déli- 
mitation de ce que les hommes et leurs groupements ont la liberté de 
faire et de ne pas faire, sans encourir une condamnation, une saisie, 
une mise en jeu particulière de la force”, 
* Atributul „pozitiv“ are aici, de sigur, valoarea unui termen con- 
mac technic. Seusul său concordă cu vechea întrebuințare, dată 
n filozofie acestui cuvint, aplicat tuturor lucrurilor si instituțiu 
stabilite printr'o ordine superioară, divină sau aia. cai 


7, < 


VIAȚA ŞI DREPTUL © 6 


gulelor obligatorii care cirmuesc viaţa socială, adecă totalul 
regulelor de drept și instituţiilor juridice în vigoare în sînul 
unei anumite societăţi subt ocrotirea puterii coercitive or- 
ganizate, 

Regulele si instituţiile acestea pot fi stabilite fie prin 
texte scrise, formale (constitutiuni, legi ordinare, decrete, re- 
gulamente, ctc.}, fie prin uzuri consacrate, tradiliuui admise 
şi cutume. Forma curentă si tipică a dreptului pozitiv mo- 
dern, e legea; de aceia cuvintele „drept pozitiv“ sint foarte 
adeseori luate în înțelesul mai restrins de „legislație“. 


Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv. — Lucrările doc 
Irinei moderne opun, adesea, una alteia (ca si cum ar expri- 
ma două lucruri contrarii) ideile de drept obiectiv si drept 
subiectiv ?, 

Raportul dintre aceste idei nu formează însă ceiace s'ar 
putea numi o antiteză. Drept obiectiv nu înseamnă antino- 
mul, contrariul, sau negatiunea a ceiace numim drept su- 
biectiv. Dar atributele „obiectiv“ si „subiectiv“ dau ideii de 
„drept“ semnificații aşa de diferite, — si ca aspect, si ca na- 
tură, — încât, în poziția în care se găsesc una faţă de alta, si 
evocindu-se reciproc, noțiunile astfel exprimate se comportă 
ca si cum ar fi contrarii. 

Prin cuvintele drept obiectiv, se înțelege sistemul de Te- 
gule cu caracter juridic la care este supusă întreaga activi- 
tate socială. Regulele acestea pot lua forma de uzuri, cutume, 
tradiții, legi. ordonante, regulamente si pot forma din cauza 
legăturilor dintre cle si a destinatiunii lor comune, diverse 
corpuri juridice: dar forma cea mai caracteristică, mai cu 
samă în societatea modernă, e legea. Pentru a simplifica lu- 
crurile, am putea considera ideia de „drept obieetiv" (după 
alții: „drept social“) ca echivalentă cu ideia de „regulă de 
drept“ sau de „regulă socială”. ; 

Ideia de drept obiectiv rämine aceași, oricare ar fi ca- 
drul în care am aşeza-o, adică, ori că am considera-o în 
timp, ca dreptul unei epoci (dreptul antic, dreptul medieval, 
dreptul contemporan), ori că am considera-o ca dreptul unei 

* Pentru ideile exprimate prin uceşti termeni, în Franţa se obis- 
nueste încă a se întrebuința cuvintele Droit (la singular) în sensul 
de drept obicetiv şi droits (la plural) în sensul de drepturi indivi- 
duale, subiective. Unii autori (de pildă Bonnecase) chiar critică yi 
combat introducerea acestor expresiuni, luate din terminologia ger- 
mană mai nouă, pe care le găsesc si inutile și nepotrivite. In ce ne 

"priveşte, cred că le putem păstra și folosi, fără ezitare, de oarece ele 
contribue, cum nu se poate mai bine, la diferenfiarea dintre punctul 
de vedere social si obiectiv, de o parte, si cel privat, individual si su- 


biectiv, de alta, 


5 


à : DEEE ii Dap a lau 
Ei VIATA ROMINEASCA  — = à 


societăți determinate (dreptul francez, dreptul german, 
dreptul elveţian), ori că am considera-o în fine, ca o parte 
din corpul juridic al unui stat (dreptul cambial italian, drep- 
tul civil român, dreptul succesoral englez). 

Noţiunea de drept subiectiv e mai greu de definit. Ea 
presupune în mod neapărat existența unui mediu social supus 
unei discipline (înţeleg să spun: unor regule de drept); si 
prin aceasta, ideia de drept subiectiv evocă imediat pe aceia 
de drept obiectiv cu care se găseşte într'un raport necesar și 
permanent. Dar considerată în natura şi în efectele sale, 
ideia aceasta de drept subiectiv mai evocă noțiunea diame- 
tral opusă, de datorie, de obligatiune. 

Cu toate rezervele cuvenite, în consideratia diverselor 
definiţii date acestei noţiuni, şi cu îndatorirea de a reveni mai 
departe, — aşi putea spune deocamdată, că dreptul subiectiv 
inseamnă facultatea, prerogativa, puterea, pe care fiecare 
din noi o avem de a impune tuturor celorlalți membri ai co- 
lectivitätii sociale, propria noastră personalitate sau activi- 
tatea noastră, pe baza unei regule sau norme sociale. 

Unele drepturi subiective prezintă un contur clar şi se 
pot caracteriza cu uşurinţă. Intre acestea am putea așeza: 
drepturile de ereantä, de proprietate, de servitute, etc. Altele 
sînt mai putin expresive, se definesc mai greu, pentrucă nu 
devin aparente decit în anumite condițiuni si circumstanţe, 
de pildă cu ocazia exerciţiului acţiunii care le pune în va- 
loare. Intr'un asemenea caz s'ar găsi bunăoară dreptul | 
baza căruia cineva reclamă rectificarea unui act de stare | 
vilă sau exercită acţiunea pauliană, 


Dar teoriile nouă ale autorilor de drept public eu pri- 
vire la puterea suverană a statului si tendinţa acestora de a 
pătrunde cit mai mult în domeniul dreptului civil, au provo- 
cat o revizuire totală a acestor lucruri. 

Pentru Léon Duguit bunăoară, puterea publică nu este 
expresia wmui drept; e pur şi simplu un fapt; un fapt mate- 
rial; un fapt de dominatiune, — a unui om, à unui grup po- 
litic, a unei clase. Subt ochii noștri, zice regretatul profesor 
dela Bordeaux, se pregăteşte o societate mouă din care vor fi 
excluse şi noțiunea unui drept apartinind colectivitätii de a 
comanda indivizilor si noțiunea unui drept apartinind indi- 
vidului de a-şi impune, fie colectivitätii sociale, fie semeni- 
ior săi, propria sa personalitate. Nici individul, nici colecti- 
vitatea, prin urmare, nu au nici un fel de drepturi. Şi unul . 
şi cealaltă n'au decit îndatorirea de a se supune regulei s>- 
ciale, bazată pe interdependenta care leagă si uneşte pe toți \ 
membrii colectivității sociale. Re aceasta, impusă tutu- 
ror, NU poate fi asimilată cu regula morală; ea e o regulă de 


| 


4 


_____ VIAȚA Si DREPTUL Cu 
drept si de aceia orice act care o violează provoacă reactiu- 
nea socială subt forme diverse, de intensitate variabilă. 

In locul dreptului subiectiv „de ordine pur metafizică“, 
pe care-l neagă, Duguit aşează ceiace numeşte situația obiec- 
tivă, adică situaţia creată în sarcina şi în profitul fiecărui 
individ de regula socială. Dar dacă nu există drept subiectiv, 
există însă um drept obiectiv care indică şi impune fiecăruia 
misiunea socială pe care o are de îndeplinit, 

Aceste idei, care amintesc întrucitva doctrina autolimi- 
tatiunii Statului, formulată de Jellinek si alţii, n'au zdrunci- 
nat încă vechea conceptiune „civilistă“ expusă în paragraful 
precedent. 


Regula de drept. Instituţia juridică. — Afirmaliunea că 
dreptul unei societăţi e produsul vieţii sociale în sinul căreia 
sa dezvoltat, n'are altă valoare decit de a considera lucrul 
în natura şi originea sa; ea nu-l prezintă însă decit în unul 
din aspectele sale, — unul singur. De îndată ce-l considerăm în 
funcțiunea pe care-o exercită, fimctiune eminamente norma- 
tivă şi regulatoare, de îndată ce ne dăm prin urmare sama 
că, fără Drept nu poate fi ordine, cum nu poate fi echilibru, 
cum nu poate fi securitate, cum nu poate fi libertate, — a- 
jungem la a doua constatare, că Dreptul e în acelaşi timp — 
si cu deosebire — o condiție de existență a societăţii însăşi. 
Alt aspect, prin urmare. Subt acesta, am fost conduşi să atri- 
buim Dreptului caracterul unei discipline. 

Ideia de disciplină, admisă pentru a exprima si caracte- 
riza esența Dreptului, evocă neapărat pe aceia de regulă de 
drept, care, luată în ea însăşi, inseammä: orice normă (pre- 
cept, comandament, injonctiune, proibiţiune) impusă actelor 
omului prin diverse mijloace de constringere socială, 

Exprimatä în uzuri, în cutume, în dispoziţii legislative 
sau regulamentare, în diverse constructiuni juridice (ba une- 
ori, închisă numai în conştiinţa si în sentimentul nostru ju- 
ridic, în ceiace ar constitui dreptul ne-formulat, nativ, la- 
tent), regula de drept se adresează tuturor membrilor colec- 
tivitätii sociale, adică atit persoanelor fizice luate izolat, cit 
si diverselor grupări de persoane, — familie, societăţi, sin- 
dicate, corporaţii, stabilimente, instituţii publice, etc. Ea gu- 
vernează toate raporturile acestora, delimitind libertatea de 

acțiune a fiecăruia, dar nu vizează decit actele externe, ma- 
teriale, vizibile, controlabile, cenzurabile, — căci viața psihi- 
că internă rămîne în afară de autoritatea ei, cel puţin intra- 
tit cit nu se reflectă în acte externe sau intrucit examenul ei 
nu se impune pentru a cunoaşte sensul, caracterul si valoa- 
rea juridică a unor asemenea acte. 

In fine, ceiace caracterizează regula de drept, e faptul 
că autoritatea ei se sprijină pe coereiţiumea posibilă a forţei 


VIATA ROMINEASCA 


sociale organizate. Fără această coerciţiune, ea nu şi-ar a 
tea ajunge scopul, care confundindu-se cu scopul Dreptului 
în genere, e de a concilia interesele contrarii ale indivizilor 
si ale grupărilor de indivizi, de a înlesni fiinţei umane putinţa 
de a se dezvolta în mediul social, potrivit eu natura şi cu des- 
tinatia ei, de a asigura ordinea si stabilitatea socială, etc. 

La baza regulei de drept stau relaţiile vieţii sociale, — 
multiple, variate, conexe. In deobşte, unui anumit fel de re- 
latii, conexe si convergente, corespund mai multe regule de 
drept, toate legate între ele, complectindu-se si străbătindu- 
se reciproc, pentru a forma un tot organic, unitar si conver- 
gent si el, cătră un scop unic. Acest complex organic este 
instituția juridică. 

Astfel, totalul diverselor regule de drept care organizea- 
ză căsătoria (capacitate, consimtämint, publicitate, proibiti- 
uni, efecte, etc.), constituesc la un loc instituția civilă a căsă- 
toriei; cele care privesc transmisiunea patrimoniilor mortis 
causa (ereditate, sezină, inventar, acceptatiune, etc.), consti- 
tuese instituţia juridică a succesiunii; cele care i 

ecțiunea juridică a dreptului subiectiv (interes, calitate, 

impetință, forme, prescripţie, etc.), formează la un loc insti- 
tuţia acţiunii în justiţie. 

Intre ele, regula de drept şi instituția juridică, se com- 
portă ca partea faţă de întreg, ca elementul simplu faţă de 
organismul complex. d 


Izvoarele dreptului. — Revenind la natura şi esența mate- 
riei în care lucrăm, trebue să observăm că lucrurile acestea 
n'ar putea fi stabilite in mod satisfăcător numai din obser- 
vatiunea faptelor si din arida lor analiză. Toţi marii cugetă- 
tori care au stăruit asupra lor, au simţit nevoia, pe de o parte, 
de a se întoarce îndărăt pănă la sursele îndepărtate si miste- 
rioase ale Dreptului, iar pe de alta de a-i scruta viitorul, nu 
mai putin misterios, pentru a verifica destinaţia lui finală 
şi idealurile lui. 


Probleme delicate. De aici, natural, dispute si contro- 
verse. 
Astfel, cu privire la origine, la cauză, la sursă, — unii 
au susținut că Dreptul ar fi de natură pur arbitrară, produs 
direct al unei voințe superioare, divină sau umană. Alţii au 
văzut la baza sa, un fel de acord, de înțelegere colectivă, — 
„um contract social“. După alţii iarăși, Dreptul ar exista în 
mod natural în propria noastră conștiință, de unde rațiunea 
îl scoate la lumină, pentru ca logica să-l dea destinatiunii lui 
practice, Pentru unii, în fine, Dreptul e o forță a Naturii, 
aşa că originea trebue căutată în ordinea universală si in 
petu lucrurilor. Şi acestea sînt numai o parte din teoriile 
ormulate... 


a pat 2: 


VIAȚA ŞI DREPTUL su 


Dar cadrul restrins al acestei lucrări de specialitate, care 
nu se referă decit la dreptul practic, exprimat în regulele ce 
ne guvernează, nu ne îngădue să mergem atît de departe. 
Pentru noi, problema aceasta se pune cu privire la proveni- 
enta regulelor şi institutiunilor de drept existente, la sursele 
lor directe, la raportul de generatiune imediată. 

Acestui Drept concret, limitat, tranzitoriu, practic, — 
autorii îi recunosc două surse: una din care el apare în stare 
mativă, instinctiva, nebulară; si alta care-i dă expresia defi- 
nitivă pa de a se impune si a ne cenzura acţiunile. 

Cea dinthiu sar putea designa subt numele de originea 
reală a Dreptului (les sources réelles); cealaltă, subt numele 
de originea formală (sources formelles). 

lată în puţine cuvinte conţinutul acestor două idei. 

In mod normal, regula socială nu ese din voința orgu- 
nului legislativ ca Minerva din capul lui Jupiter. Ea e deter- 
minată de nevoile curente, de cerințele generale, de senti- 
mentul publie, de interesele, de suferinţele, de ideile, de ten- 
dintele, de conştiinţa mediului social. Originea legilor e dar 
întrucitva empirică, experimentală (sau cel puţin, ar trebui 
să fie). Cu alte cuvinte, înainte de a se impune ca regulă so- 
cială obligatorie, orice lege trebue să fi existat mai intäiu 
subt formă de tendinţă, de aspirație. 

In dispoziţia aceasta psihică si morală, în materialul 
acesta difuz. dar totuşi de o imensă importanță, juristii mo- 
derni recunosc originea reală, adică esența pură a Dreptului. 

Apoi procesul continuă, Si in cele din urmă, turnate în 
forme precise, toate aceste lucruri vagi se definesc, devin 
precepte, norme de conduită, regule sociale, dominind În- 
treaga miscure a vieţii din care sau măscut. Dar un lucru: 
nu toate normele acestea au caracterul, valoarea şi forța co- 
ercitivă recunoscută regulelor de drept pozitiv. Pentru ca o 
normă de acest fel, sau regulă socială de orice fel, să capete 
această forţă, e nevoie ca ea să se fi constituit, nu numai În- 
tr'o expresie definitivă, mai mult sau mai puţin tangibilă, 
dar si in anume condițiuni formale. Aceste condițiuni, pe 
care doctrina modernă le reduce la două categorii, — legea 
si cutuma, — formează ceiace înțelegem prin originea for- 
mală, concretă, juridică a Dreptului. 

Voi stabili mai departe sensul precis al acestor două no- 
țiuni, de lege si de cutumă. Până atunci, nu cred de prisos 
să observ că, nici în istoria civilizaţiei şi nici subt ochii nos- 
tri, lucrurile nu se desfăşoară întocmai cum le-am expus. Că 
adică, nu totdeauna legile sociale exprimă sentimentul pu- 
blic, atestă o sinceră pregătire experimentală si nase din con- 
ştiinţa juridică a mediului social, Foarte adeseori, si mai 
ales în perioadele de criză socială (ca aceasta pe care o stră- 
batem în prezent), Statul îşi impune autoritatea prin regule 


70 VIAȚA ROMINEASCA 


ale căror surse reale ar fi greu de găsit. Legile astfel conce- — 
pute nu dau totécauna rezultatul dorit, căci aplicaţia lor, ne- 
putind avea loc fără oarecare violenţă, indispune si tulbură 
mediul social in care se aplică. Legile bune, durabile şi 
eficace, {in însă mai toate de dubla origine de care am.vorbil. 

Nu s'ar putea face aceiaşi observaţie în privinţa cutumei, 
care, avind o formaţie spontană în însuşi mediul social, este 
prin chiar natura sa, inseparabilă de sursele reale. Dar în 
viaţa modernă, cimpul cutumei, e cu totul restrins. 


Teoria care atribue dreptului pozitiv dubla origine de care 
am vorbit, n’are pretenția de a lămuri întregul processus al 
genezei şi formaţiunii acestuia. Scopul său e, pe de o parte, 
de a explica unele lucruri în legătură cu acţiunea lentă şi 
obscură a forțelor sociale din care naşte dreptul; şi pe de 
altă parte, de a atrage atenţia asupra operaţiunii finale care 
este formularea definitivă a regulei de drept. Din concluziile 
trase mai sus, se poate deduce afirmaţia aceasta: că nici o 
regulă socială nu poate fi primită drept regulă de drept po- 
zitiv, dacă nu se legitimează ca provenind din cele două iz- 
voare indicate, sau cel puțin din izvorul formal (les sources 
formelles). 

Și încă, vorbind de originea reală si de cea formală a 
dreptului pozitiv, am lăsat de o parte o sumă de alți factori 
care concură, — adeseori în mod hotăritor, — la formaţi 
nea, dezvoltarea şi evoluția lui, cum ar fi bumăoară: doctrina 
juridică, jurisprudența, practica extra-judiciară... 

Doctrina studiază, coordonează, metodizează, critică, dă 
directive şi soluţii, 

Jurisprudenta interpretează normele pozitive si Je adap- 
tează uniform la situaţii concrete, 

Practica extra-judiciară arată cum se acordă uneori re- 
gula abstractă si rigidă cu spiritul practic si cu interesele 
curente. 

Care e poziţia acestor factori faţă de sursele reale si for- 
male ale dreptului pozitiv? 

Ei nu sint socotiți de nimeni ca făcînd parte din sursele 
formale (cel puţin în dreptul modern, sau mai exact, în mai 
tot dreptul modern). Ar fi greu iarăşi să-i socotim ca făcînd 
parte din sursele reale (cel putin dacă tram acestor surse . 
caracterul pe care li-l] fixează doctrina). 

Sar părea mai curind, că ar fi cazul de a le recunoaşte 
o poziţie intermediară între unele şi celelalte, sau caracterul 
unei etape, în lungul si penibilul drum cătră lumină, pe care 
orice aspirație socială trebue să-l parcurgă pănă să capete 
forma si valoarea unei regule obligatorii. Dar nu trebue să 
uităm totuşi, că multe constructiuni pur doctrinare pot do- 
bindi adesea, pe baza unor principii consacrate si cu ajuto- 


„ET 
_ i 


____VIAȚA ŞI DREPTUL | E A 
rul jurisprudenţei, valoarea unor regule nouă, echivalente 
cu cele înscrise în lege; — şi că, pe de altă parte, unele pro- 
cedee de practică extra-judiciară pot participa foarte bine la 
elaborarea regulei formale de drept, laolaltă cu toate impul- 
siunile adunate din välmäsagul vieţii. 


Legea si Cutuma. — Şi cuvîntul „lege“ are acceptiuni 

multiple si variate. 

istă „Legi ale Naturii, ale Vieţii, ale spiritului”, exis- 
tă „legi de logică” si „legi morale", — atitea expresiuni ale 
ordinii imanente si ale raporturilor fatale si constante dintre 
lucruri, atitea formule deduse din observatiume si experienţă, 
cu ajutorul cărora putem sti de mai înainte cum se vor des- 
făşura, întrun domeniu determinal, anumite fenomene. 

Există apoi legi sociale, politice... 

Două categorii, dar, Două categorii profund deosebite in- 
tre ele, deşi toate bazale pe un fond comun: pe ideia de ra- 
port necesar, permanent si general. 

Peste cele dintăiu sîntem nevoiți să trecem; ele privesc 
lucruri străine de preocupările noastre, 

Citeva cuvinte dar despre celelalte. 

In sens propriu, cuvintul lege e socotit sinonim cu „re- 
gulă de drept“; dar regulă de drept formulată de organul 
juridic al Statului şi impusă de puterea publică. In sensul 
acesta larg, sint privite ca legi: toate declaratiunile de drep- 
turi, pactele fundamentale publice, constituțiunile, codurile 
si legile uzuale, decretele si regulamentele publice. i 

In sens rest legea se deosebeşte însă de constituție, 
regulament sau decret, atit prin condiţiile formaţiunii „sale, 
cât şi prim natura obiectului şi prin funcțiunea sa juridici. 
Cind e considerată astfel, i se mai spune: lege ordinară, lege 
comună sau lege propriu-zisă. De altmintrelea, constituția, 
legea ordinară si regulamentul, stau intre ele intro poziție 
reciprocă, din care sar putea deduce o oarecare ierarhie; 
astfel legea nu poate trece peste un principiu constituțional, 
după cum nici regulamentul nu poate modifica dispozițiile 
unei legi comune. 

In practică, legile nu cuprind, decit în foarte rare ca- 
zuri, dispozitiuni izolate, şi mai întotdeauna grupe de regule 
care de multe ori sadună în proporţii apreciabile, ca în co- 
durile obișnuite, de pildă (Codul este un sistem de regule pri- 
vitoare la o întreagă ramură de drept: codul civil, codul co- 
mercial, codul de procedură civilă, etc.). Din această cauză, 
intrun sens şi mai restrins, denumirea de lege este acordată 
fiecărei lucrări legislative în parte, fiecărui corp juridic sau 
fiecărui sistem de regule aplicabil unei materii date — în 
forma aceasta: legea timbrului, legea pensiilor, legea învă- 
tämintului publie, ete. 


> + 


72 VIATA ROMINEASCA 


După Declaraţiunea drepturilor Omului dela 1791, legea 
este „expresiunea voinţei generale“. Principiul acesta, admis 
de sur toate constitutiunile lumii, corespunde încă opiniunii 
curente, 

Dar, luată în ea însăși, voința generală sau colectivă se 
prezintă ca o putere autonomă, suprapusă vointelor indivi- 
duale (fără a exprima, bine înţeles, totalitatea acelor voințe); — 
ea formează o entitate de o natură particulară, căreia i s'a 
ven Apte de suveranitate socialä sau suveranitate natio- 
nalà, 

Legea este un act de suveranitate. 

mai nouă, lucrurile acestea sint uneori pri- 
vite altfel. i 


Pentru realismul lui Duguit, bunăoară, — Legea nu este 
expresiunea voinței generale („care nici nu există“) şi nici « 
expresiunea voinței Statului („care nici atit'nu există“), ci | 
expresiunea voinței celor citorva oameni care o votează. Asa 
în Franţa, adaugă Duguit, legea exprimă voința a 350 de de- 

, putați şi a 200 de senatori care formează majoritatea obis- 
nuită a Camerei si a Senatului. „lată faptele. Restul, — fic- 
tiune si formule desarte“, 

In fapt, de sigur, situaţiunea e aşa cum o prezintă Du- 
guit. Dar ce urmează de aici? Faptele sint una si semnifica- 
ţia dor, alta. Acele cîteva sute de persoane care, în toate statele 
moderne, participă ka confecțiunea legii, lucrează în numele 
unei voințe colective, ca unic organ de expresiune a acesteia, 
ca unic organ posibil. Este indiferent că o voinţă colectivă 
propriu-zisă nu există si — psihologiceşte — nici mu poate 
exista. Constiinta omului modern o cere totuşi, pentru a justi- 
fica autoritatea legii si a puterii publice. Cu drept cuvint 
dar, Esmein afirmă că „suveranitatea e singura interpretare 
juridică si adecuată a unui fapt social incontestabil“. Si apoi, 
dacă e saplicăm faptelor reale, metoda pozitivă a lui Duguit, 
e de-ajuns să considerăm, de o parte, delegatiunea dată 
reprezentanţilor naţiunii prin procedeele elective şi, de altă 
parte, faptul supunerii la legi si la ordinea stabilită, pentru 
ca din această dublă acceptare — una anticipată si alta rati- 
ficantă — să deducem constatarea că: voinţa conducătorilor, 
are toată valoarea juridică a „voinței generale“ si ca atare 
poate fi considerată ca expresiunea acesteia, Astfel, chiar 
pästrind caracterul unui simplu simbol, ea nu rămîne străină 
de realitatea materială pe care o simplifică fără a o diforma. 

Surprinzătoare, atit prin noutatea, cit şi prin îndrăzneala 
ei, este însă concepţia Statului sovietic, care, proclamind prio- 
ritatea faptului în faţa dreptului si aceia a scopului revolu- 
tionar în faţa legii, ajunge realmente la pes a ceis- 

ce numim legalitate. E cu neputinţă, zice Mirkin-Ghetzevici, 
în lucraren consacrată Rusiei de astăzi (La Théorie générale 


VIAȚA ŞI DREPTUL č  ăč 73 


de l'Etat soviétique), — e cu neputinţă de a fixa, în această 
ordine de lucruri, limita dintre o lege si un act administra- 
tiv. De altfel, după doctrina sovietică, legea nu leagă nici 
organele judiciare, nici pe cele administralive, 


Din natura şi funcțiunea socială a regulei de drept, ar 
trebui să deducem, neapărat, supremaţia si omnipotenta le- 
gii. In raport cu faptele, sint însă de făcut oarecare rezerve. 

Regulata funcţionare a legilor tinde să creeze o stare 
generală de concordanţă între activitatea publică şi privată 
de o parte şi regimul legal de alla, stare de concordanţă care 
constitue ceiace mimim îndeobşte legalitatea. Tendinţa de 
care vorbesc nu se poale însă realiza nici odată pe de-a'ntre- 
gul, ceiace înseamnă că starea aceasta € totdeauna relativă. 

Astfel ilegalitatea apare ca un fenomen natural si cu- 
rent, care — cind nu ia o formă excesivă sau o extensiune 
prea mare — mare nimic alarmant în el. Ba unii i-au atri- 
buit, în anumite condiţii, o acţiune binefăcătoare si novaloure, 
o contribuţie efectivă la progresul juridic. 

Insuficienta funcţională a legii, provine din împrejurări 
multiple si variate, din care ași putea nota următoarele: 

In toate timpurile si pretutindeni, legea întimpină con- 
curenja altor norme de conduită si altor factori de disciplină 
a vieţii, din care unii de o putere incontestabilă, cum sânt 
uzurile, credinţele, prejudecățile, moravurile, etc. 

Aplicaţiunea oricărei legi pune pe individ în fața atot- 
puterniciei Statului, în condițiuni care uneori pot lua aspec- 
tul unei adevărate lupte, al cărei obiectiv pentru individ e 
libertatea si pentru puterea publică — ordinea. Rs 

Asemenea conflicte mai pot naşte deasemeni din colizi- 
unea dintre lege si uzurile consacrate, cum si dintre practics 
administrativă şi interesele particulare. = ata 

In unele materii, în faţa legii, de aplicatiune publică si 
generală, se ridică uneori contractul — legea privată — cu 
un spirit de concurență a cărei importanță nu poate fi tre- 
cută cu vederea. i EA 

De multe ori, violarea ordinii legale provine din simplul 
fapt al ignorării textelor, pe care supra-producţiunea cres- 
cindă a industriei legislative o agravează neincetat, denun- 
tnd lipsa de sens a maximei tradiționale „nemo censetur ig- 
norare legem“, 

Uneori, în fine, Statul însuşi, prin organele sale admi- 
nistrative, contribue la slăbirea autorităţii legii, fie prin apli- 
catiunea excesivă a sancţiunilor ei si prin lipsa de modera- 
tiune si de spirit de echitate cu care lucrează, fie prin diverse 
dispense si măsuri de favoare acordate după criterii străine 
de ideia de justiţie sau de echitate, 

Unele din neajunsurile acestea sint de sigur inevitabile; 


VOLG 0 ia R D 


Pi _ _VIATA ROMINEASCA 
altele s'ar putea îndrepta. Nu e locul de a cerceta aici aceste 
lucruri. Rapertindu-mä în treacăt la tendințele gi metodele 
nouă în tehnica legislativă, nu mă pot opri de a nu semnala 
în acelaşi timp necesitatea unei acţiuni de primenire a mora- 
vurilor, de educaţie a mulţimii si de vulgarizare a acelor prin- 
cipii fundamentale de viaţă, fără de care armonia socială 
este o imposibilitate. 

In starea actuală, principalul corectiv îl formează juris- 
prudenta şi practica judiciară. Dar acţiunea acestora, în di- 
rectiunea aceasta, duce adesea la o adevărată diformaţiune 
a textelor. Răul e încă acceptabil, pentru că asemenea „di- 
formaţiune” devine o necesitate, ori de cite ori texte învechite 
au a se aplica la raporturi şi situaţii cu totul nouă şi nepre- 
văzute. Practica e totuşi plină de riscuri, ca una ce se ba- 
zează pe confuziunea functiunilor. 

Slăbită sau nu, autoritatea legii se menţine în mod ne- 
definit, pănă la abrogarea formală a acesteia — uneori ex- 
presă, alte ori implicită. Cind acest fapt întirzie prea mult si 
dezacordul dintre texte si realitate creşte, sau cînd anumite 
împrejurări îngreuie sau împiedică aplicarea lor, autorita- 
tea legii poate înceta de fapt. Şi spune, în asemenea caz, că 
legea a căzut în desuetudine. Dar lucrul se întimplă foarte 
rar. 


Fără teamă de a cădea în exageratiume, putem afirma 
că legea scrisă e departe de a exprima tot dreptul social, pe 
care îl găsim adesea plin de supletä si de vitalitate dincolo 
de texte, — în uzuri, în moravuri, în jurisprudenţă. 

Se poate vorbi de culumă în societatea noastră? „E dea- 
juns să ne aruncăm privirea asupra stării sociale din Franța 
de azi, zice Francois Geny, pentru a ne da sama că vechea 
cutumă nu se mai poate constitui si nici menţine decit în li- 
mite foarte reduse”. Georges Cornil, dimpotrivă, vede în ac- 
țiunea lentă şi sigură a cutumei o permanentă amenințare da 
adresa legii. 

Divergenta dintre acești doi autori nu € atit de profundă 
pe cit se pare. Geny are dreptate, Despre un drept emina- 
mente spontan, care să nască, să se dezvolte şi să se conserve 
în mijlocul vieţii sociale, în tumultul ei, ca în societăţile 
vechi, nu mai poate fi vorba azi. Oriunde e nevoie de o re- 
gulă socială, Statul intervine cu autoritatea sa şi legea îşi a- 
firmă dominaţia. Viaţa modernă nu se mai poate acorda cu 
regula cutumieră, adeseori vagă şi obscură, care, îndată 
e primsă și înregistrată într'o formulă scrisă, încetează de 
mai fi ea însăşi, pentru a deveni lege. Viaţa modernă, ] 
plexä, mobilă, plină de diversitate si de surprize, are n 
rat nevoie de textul precis si categoric al legii, cu riseul de a 


= VIAȚA ŞI DRFPTUL 75 
intra imediat în luptă cu el, pentru a-l mlădia si a-l adapta la 
cerinţele ei diverse si la mişcarea ei evolutivă. 

Cornil pare preocupat mai mult de viața legii, de lupta 
continuă pe care aceasta e nevoită s'o susțină, de toate trans- 
formările si adaptärile pe care trebue să le sufere mereu. 
Considerind lucrurile din alt punct de vedere, el duce prin 
urmare discuția mai departe, plecind dela realitatea actuală. 
Ca organ de expresiune a dreptului, legea e totdeauna în in- 
tirziere faţă de realitatea mobilă. Căci, în adevăr, creată pen- 
tru viitor, din experiența trecutului, în formule menite să 
rămînă neschimbate, — legea ese cu totul din ritmul vieţii, 
din mişcarea acesteia, adeseori destul de accelerată. Peniru 
Cornil, culuma modernă e formată din uzuri, practică şi ju- 
risprudenţă. Dar lucrurile acestea au cu totul alt caracter, 
altă semnificaţie si îndeplinesc cu totul altă funcţiune decit 
cutuma veche. 

Dacă totuşi trecem peste deosebiri, pentru a recunoaşte 
esenţa identică a lucrului, am putea face următoarea carac- 
terizare: După cum altă dată se întimpla adesea ca legea să 
nască din cutumă, astăzi se întimplă uneori ca, graţie adaplă- 
a jurisprudentiale, legea însăşi să devină o adevărată cu- 
tum 


Ne găsim astfel într'un ciclu închis. Să fie oare um semn 
că eforturile noastre nu duc decit la rezultate problematice? 
Cituşi de puţin, nu. Progresul n'a fost niciodată reprezintat 
printr’o linie dreaptă, — dar nici n'a fost contestat de cineva, 
în puterea lui. Si nu credinţei acesteia în progres si în misiu- 
nea înaltă a Dreptului se datorește părerea care face din 
Dre t a fenomen de cultură si o manifestare de civilizație? 

Kohler R 


Despre Justiţie. — Oricit de trist şi decepţionat ar fi une- 
ori aspectul pe care îl oferă mişcarea dreptului in mediul so- 
cial, e cu neputinţă să nu ne dăm sama că mişcarea aceasta 
exprimă totuşi o evoluţie, — înţeleg să spun: o evoluţie pro- 
gresivă. Dreptul pozitiv, — aşa cum ni-l prezintă faptele, — 
e o permanentă devenire cătră destinaţia proprie a Dreptu- 
ui, cătră forme superioare, câtră o formă supremă de ar- 
monie si de perfecțiune. 

Destinația naturală a Dreptului poate fi dedusă pe cale 
de raţionament din însăşi funcțiunea dreptului pozitiv, care 
ia rindul ei s'ar putea rezuma astfel: a asigura fiecărui in- 
divid în parte, libertatea de acţiune, de gindire, de expan- 
siune; a organiza si garanta, în folosul tuturor, ordinea so- 
cială şi binele public. Ideile de echilibru şi de armonie, care 
se desprind din această dublă acțiune, le regăsim în jocul 
permanent al factorilor care concură la formațiunea şi la dez- 
voltaren dreptului. Căci ce altă semnificaţie pulem atribui 


___ VIAȚA SI DREPTUL 77 


» _____ VIATA ROMINEASCA Re 


nn. — 


Misiunea juridică a Statului modern. — N'am intentiu- 
nea de a defini ideia de Stat sau de a lămuri natura şi ca- 
racterul juridic ale acestuia. Ar fi o încercare plină de ris- 
curi pentru materia aceasta, în care diversitatea părerilor € 
incă atit de mare şi care, în orice caz, ar complica inutil 
cursul cercetărilor întreprinse aici. Nu vreau decit să enunț 
citeva lucruri necesare scopurilor ce mi-am propus în a- 
ceastă lucrare, —lueruri simple de altfel, deja atinse, în parte, 
mai Sus, 

Ideia de drept este — după cum știm — nedespärtitä de 
ideia de societate: ubi societas ibi jus si vice-versa, In esență. 
rolul dreptului pozitiv e de a ordona viaţa colectivă. Aceste 
afirmaţiuni evocă neapărat si logic ideia de autoritate. De 
aici concluzia: nu există drept pozitiv decit intro societate 
bine si solid organizată, adică într'o societate capabilă de 
a-l exprima si de a-l impune. Forma cea mai expresivă si 
mai desăvirşilă pănă azi, a unei asemenea societăţi, e Statul 
modern. ; 

Am putea dar spune că Statul e o organizaţie politică si 
juridică, a cărei destinaţie e de a ordona viaţa colectivă, gra- 
tie puterii de care dispune de a stabili nonme de conduită 
generală, de a crea şi întreţine instituţiile de care are nevoie 
si de a impune voința sa prin mijloace coercitive. 

Existenţa Statului se afirmă cu deosebire prin activita- 
tea lui, prin vasta si variata lui activitate, — dominantă, cen- 


modului admirabil în care, lege, jurisprudență, uzuri, 
rente, idei, se contrazic, se corectează, se temperează recip 
— una îndreplind abuzul celeilalte, alta preparind transfor- 
marea celei dintăiu si toate cooperind la distrugerea erorii? 

dar, destinaţia naturală a Dreptului e armonia so- 
cială. lar armonia aceasta, concepută ca maximum de echi- 
libru, de ordine, de pace, de bună stare, ca termen final al 
unei lungi evoluţii, ca formă definitivă si perfectă de viaţă | 
2 a n'ar fi alta decit idealul, intangibil, al Dreptului: … 

ustifia. 

Intrebuintarea acestui cuvînt, în funcțiunea aceasta, poa- | 
te fi criticată. Ea nu e totuşi nici nouă, nici arbitrară, si dacă 
o menţine, e pentru că mi-ar fi foarte greu să găsesc, pentru 
tr la care m'am oprit, un termen mai propriu si mai su- 
gestiv. 

Căci, läsind la o parte sensurile diverse, în genere vulgare 
si restrinse ale cuvintului justiţie, în care acesta devine co- 
respunzător ideilor de „organizaţie judiciară“ de „funcțiune 
ju “ şi altele (justiţia distributivă) ?, întrebuinţarea lui 
caracteristică, destul de veche de altfel, e tocmai in spiritul | 
ucesta, adică în cel care exprimă o permanentă preocupare 
despre ceva mai înalt şi mai pur (justiţia comutativă). Nu 
e acesta, în adevăr, sensul în in vechea maximă: „Justi 
tia est constans et perpetua voluntas jus suum cuique tri: tralizatoare, acaparatoare... Tinind sama de impulsiunile 
buendi? Sau în definiţia pe care Ulpian o dă ştiinţei D care o intrelin, KOVRA aceasta pune în evidenţă mai mul- 
tului cu această simplă caracterizare: „Justi atque inji te puteri publice, care în fond m'ar fi decit aspectele diferite 
scientia"? Sau în acel „homo justus et tenax“ de care ale uneia singure: puterea socială sau naţională, substanța 
tiu pomeneşte in une din sale ? Și nu e aceasta ideia primă a „suveranități}”. Considerind-o însă în conținutul său, 
pe care o exprimă vechea balanţă simbolică? Apoi, ideia atit formal cît si material, precum şi în raport cu obiectul 

justiție e considerată ca exprimind două atribute esen- său, atit de variat si multiplu, activitatea Statului apare subt 
tiale: acela de egalitate si acela de generalitate (deşi, la drept | aspectul de funcțiuni publice. TEA 
vorbind, în domeniul social, ideia de generalitate ar fi intrucit- : Graţie acestor puteri sau îndeplinind aceste funcțiuni, 
va conținută în aceia de egalitate). Insă egalitatea e un lucru activitatea Statului urmărește scopuri diverse. Care anume? 
delicat si complex, care, în modul în care se acordă cu ideia Depinde de forma si de concepliunea politică a fiecărui Stat 
de Drept, formează, ca tendință, un mijloc de pacificare si în deosebi, de felul cum acesta îşi fixează rolul si misiunea, 
de armonie socială, iar ca rezultat, se confundă cu acestea. de limita pănă la care el însuşi crede că ponte sau trebue 

Făcind în chipul acesta din ideia de justiţie ultima şi să intervină în viața socială. Teoretic, funcțiunile Statului ar 
cea mai înaltă expresiune a Dreptului, nimic nu ne impiedică forma două categorii fundamentale, — una avind de obiect 
de a-i da o semnificaţie cit mai apropriată de realitate şi prin siguranţa în afară şi ordinea înăuntru (apărarea naţională, 
aceasta o valoare cît mai practică. Dece dar n'am face din poliţia, justiţia), alta care sar raporta la viața economică şi 
justiție o ne-mă egalitară permanentă, un etalon de apre- la diversele relaţii si interese ale vietii colective (în dome- 

ciere si de valorificare a actelor noastre, un criteriu stator- 


où cultural, artistic, al azistentei lice, al cultelor, ete.). 
nic în toată activitatea noastră atit de variată si, vai! de. Evident, aceasta e forma cea mai simplă si mai redusă 
multe ori atît de sterilă! o 


in care sar putea exprima problema functiunilor Statului. 

E TE) Pii Analiza acestor funcțiuni în doctrina dreptului public, duce 
* Intrebuinţarea cea mai frecventă a cuvintului e de altfel acea- 

sta, deşi se raportă la un sens derivat. Dar accepțiunea principală 

+ substantivarea ideii de just, 


7 VIAȚA ROMINEASCA | 


la constatări, caracterizări si diviziuni destul de complicate 
— si iarăşi, destul de diverse. 

i In toate aceste lucruri, ceiace interesează cu deosebire, 
din punctul nostru de vedere, e faptul că activitatea Statului 
e, în bună parte, o activitate juridică, adică o activitate care 
se desfäsurä în domeniul dreptului. Căci mai toate act 
prin care Statul îşi afirmă voinţa (legi, regulamente, acte ad- 
ministrative, hotäriri, etc.) sint acte juridice, întrucât efectul 
lor natural e de a modifica sau a desființa situatiuni juri- 
dice, interesind fie persoane izolate, fie grupuri sociale, fie 
întreaga organizație națională. De altfel, dac'am stärui mai 
mult pe terenul acesta, am găsi că el însuşi, Statul, e un fe- 
nomen juridic complex, pe care nici nu-l putem concepe de- 
cit în cadrul unor norme de drept. | 


f 


Asa dar, între altele, Statul îndeplinește diverse func- 
țiuni juridice, Aşi putea chiar spune că activitatea sa pe a- 
cest teren e considerabilă, în orice caz cu mult mai întinsă - 
decit sar crede. După doctrina dominantă, funcțiunile juri- 
dice ale Statului ar forma trei mari grupuri, îmbrățişimd 
toate serviciile afectate obiectului lor: 

Funcțiunea legislativă, a cărei sarcină e de a formula 
si impune regulele sociale, si care, pentru legile obișnuite, « 
se exercită în principal de cătră corpurile legiwitoare., Cind 
e vorba de legi constituționale, organul care intervine e ady 
narea constituantă. lar dacă acordăm acestei functiuni 
sens larg (care, la drept vorbind, e chiar sensul său propriu) 
ea se mai exercilă de cătră organele executive şi administra- 
tive, ori de cite ori acestea impun regule generale pe cale de” 
decrete, regulamente, deciziuni, ordonanţe. | 

Funcțiunea administrativă e aceia graţie căreia Statul in- 
tervine pentru a asigura buna funcţionare a serviciilor po 
blice si aplicatiunea legilor. Tinta sa e ordinea socială, iar | 
caracterele sale distinctive sint: inițiativa şi spontaneitatea. | 

In fine, funcțiunea iNrielonalăe încredințată unor or- 
gane proprii, are ca e de a soluţiona prin hotăriri sus- 
ceptibile de exccutiune silită, toate conflictele de e dă si 
toate problemele care-i sint puse de cei interesaţi. Atribufi- 
unea specifică a organelor juridictionale e de a verifica fap- 
tele discutate, de a le caracteriza, de a le aplica norma de 
drept corespunzătoare şi de a da hotäriri. Ele n'au inițiativă 
proprie si nu statuează deci! asupra cazurilor particulare ! 
aduse înaintea lor. . 

Intre aceste funcțiuni nu există nici o ierarhie; ele sint 
complimentare şi se ajută reciproc. Aşezate totuși într'o or- 
dine rațională, prioritatea ar reveni desigur functiunii legis- 
lative, de care atirnă, cu necesitate, organizarea celorlalte 
două, Cit despre acestea, deşi sistemul constituțional romin, 


777 VIATA ŞI DREPTUL "i: 79 
ca si al mai tuturor Statelor moderne, admite controlul ju- 
ridictional al organelor administrative, am putea să le con- 
siderâm pe acelaşi plan. Doctrina franceză le unifică de alt- 
mintrelea, considerind fimeţiunea juridictionalä ca o ramură 
importantă — dar ca o simplă ramură — a celei adminis- 
trative, 

Dar lucrurile acestea nu trebue să ne facă să credem că 
Dreptul nu există decit prin Stat şi pentru Stat, După cum 
am mai spus-o, Dreptul rămîne, în natura sa, un produs per- 
manent al vieţii sociale şi unul din cele mai interesante as- 
pecte ale acestuia. Sursele reale, profunde, inepuizabile ale 
dreptului pozitiv de pildă, trebue căutate în tot ce provoacă 
si determină întreaga mișcare a vieţii. De altfel, atita timp 
cit, în afară de autoritatea legilor obișnuite, oamenii sînt ti- 
nuţi să respecte si alte regule juridice obligatorii (umele ge- 
nerale, cum ar fi uzurile si practica stabilită, altele mai res- 
trinse, cum ar fi conventiunile si statutele, adevărate legi pri- 
vate) si atita timp cit alături de justiţia Statului, functio- 
nează cu puteri destul de precise o justiţie privată şi chiar 
mijloace de executiune privată, — e clar că Dreptul nu 
poate [i creatiunca exclusivă a Statului. 

Este adevărat numai că pretutindeni Statul tinde să mo- 
nopolizeze Dreptul. Si Statul modern, ale cărui sarcini devin 
din ce in ce mai complicate si mai grele, afirmă tot mai mult 
această tendință. Dar atit. Viaţa îşi urmează cursul. Statul 
nu e singurul factor care formează Dreptul, după cum legea 
nu e unicul depozit al dreptului social. 


Rămine încă de văzul un lucru. 

Dacă Statul are monopolul legii (care, oricum, formează 
partea preponderantă a dreptului pozitiv), dacă el organi- 
zează si conduce toată industria administrativă, dacă el face 
aplicatiunea legilor si exercită monopolul juridictiunii, da- 
că, în fine, toată activitatea socială si toate întreprinderile 
private sint prinse în rețeaua lui de protecțiuni, proibifiuni 
si imperative de tot felul, — nu cumva Statul, ca organizație, 
ca putere, ca instituţie, rămîne în afară si mai presus de or- 
dinea de drept? 

Relatiunile dintre Stat si Drept, nu sînt totdeauna simple 
si clare. orice epocă am privi lucrurile, se poate vorbi des 
pre lupta Statului pentru autoritatea sa şi pentru dreptul pe 
care are interesul de a-l impune, cum si despre lupta indivi- 
dului pentru libertatea si pentru dreptul său propriu. Dar în 
măsura în care principiile reuşesc să triumfe în confuziunea 
faptelor, Statul rămîne supus Dreptului, în sensul că toți gu- 
vernantii şi administratorii publici sint ţinuţi să respecte, la 
fel eu particularii, regula socială impusă tuturor. 

Nici nu s'ar putea altfel. Scopul suprem al dreptului 


- 


s0 VIATA ROMINEASCA | i PN 
Pa 


obiectiv e de a asigura ordinea în societate si de a menţine 
pacea între oameni. Dar aceasta e în substanță si misiunea 
Statului, Orice abatere a puterii publice dela dreptul pe care 
riste creat ar însemna astfel o abatere dela propria sa mi- 
s e ; 


Știința dreptului şi tehnica juridică. — Nevoia de a or- 
dona si lămuri complexul formidabil de fenomene variate 
care alcătuesc Dreptul, de a stäpini si de a lucra tot mate- 
rialul acesta divers, confuz si adeseori inaccesibil, — consti- 
tue una din cele mai vechi preocupări ale spiritului uman. 
Romanii, cu deosebire, ne-au lăsat monumente impun:toare 
care atestă truda lor continuă pentru lămurirea si sistema- 
tizarea dreptului lor. Dar rezultatele cele mai fecunde si mai 
decisive care s'au putut obține în direcţia aceasta, se dato- 
rese cercetărilor din ultimele decenii si mai ales metodelor 
nouă, — metodei ştiinţifice în particular, — dela care, ca 
obiect de studiu, dreptul pare a fi dobindit o importanţă și 
un prestigiu pe care nu le-a mai cunoscut pănă astăzi. 

Graţie lucrărilor recente, chestiunea, dacă — în raport 
cu cercetările pe care le provoacă — Dreptul poate fi consi- 
derat ca obiect de cunoştinţă sau ca simplu material practic 
pentru o artă proprie, trebue socotită ca deslegată. Dreptul 
ține deopotrivă si de ştiinţă si de artă. 

Tot ce he analiza fenomenului „drept“, determina 
rea naturii lui, a clasei de fenomene apropriate din care face 
parte sau cu care se găseşte în legătură, tot ce priveşte orb 
ginea, izvoarele adinci, permanente si misterioase ale Drep- 
tului și, pănă la un punct, finalitatea lui, tot ce priveşte găsi- 
rea şi fixarea elementelor proprii, caracteristice, permanente 
ale Dreptului, tot ce priveşte studiul datelor obiective culese 
din natura lucrurilor sau oferite de rațiune pentru directiu- 
nea activităţii umane, tot ce poate explica — în fine — pute- 
rea, nobleta si superioritatea Dreptului în fața legilor Naturii 
care admit, de pildă, ca cel slab să fie distrus de cel puternic, 
— toate acestea ţin de Știința Dreptului, oricare ar fi accep- 
țiunea pe care am da-o noțiunii de știință. care în ultima i- 
naliză rămîne un sistem de relaţii. 

Tot ce, pe de altă parte, se raportä la dreptul pozitiv. 
operă umană, fragilă, imperfectă, şi mai ales schimbătoare. 
tot ce se raportä lu procedeele pe care le intilnim în forma- 
țiunea, în funcțiunea si în aplicatiunea regulei de drept, la 
dificultăţile si conflictele pe care le provoacă evoluţia si 
transformările acesteia, tot ce se raportă la practica drentu- 
lui, ca şi tot ce îmbrățișează modurile de adaptare a mijlou- 
celor propuse la scopurile de atins, — formează ceiace se nii- 
mește Tehnica juridică, 

Știință si tehnică, iată cele două ramuri in care se con- 


+ 


VIAŢĂ ŞI DREPTUL 81 


centrează întreaga activitate a cercetărilor juridice, Si îm- 
preună cu ele, fără îndoială, metoda — mijloacele si căile co- 
respunzätoare, indispensabile rezultatelor urmărite, element 
comun, animator si indispensabil al celorlalte două.! 

Nu trebue să se creadă însă, că ştiinţa si tehnica Drep- 
tului formează domenii strict separate. Departe de aceasta. 
Ştiinţa nu poate ignora mijloacele tehnice, pe care în orice 
caz le înglobează ca obiect de conştiinţă; la rindul ei, tehnica 
nu poate progresa fără a ține samă de rezultatele ştiinţei. 
De altfel, în fapt, lucrarea lor se desfăşoară mereu laolaltă, 
pe același plan, în așa condițiuni, că numai cu greu se poate 
deosebi, adesea, în conținutul ei, ecince aparține științei de 
ceiace aparține tehnicei. 


Eug. Herovanu 


' In examenul problemei Dreptului, determinarea confinlilor stiin- 
lei, tehnicei si metodei, formează întru citva punctul culminant, În 
planul lucrării mele însă, definirea acestor lucruri nu putea dobindi 
mai mult decit spaţiul unor simple enunfäri. Astfel, pe cei care ar vrea 
să cunoască mai de aproape pănă unde a ajuns, în direcția aceasta, 
munca grea şi ordonată, ale cărei rezultate n'am fost în stare să le 
prezint măcar în frumuseţe lor, îi îndemn, cu toată stăruința să des- 
chidä lucrările nouă (din care unele sint indicate în bibliografia ce 
urmează) si cu deosebire opera extrem de interesantă a lui François 
Geny, Science el technique en droit privé positif. k 


o r'OTE" 
Pe cerul gol, pe cerul meu, 
Trec corbii 'n stoluri, trec mereu. 
Croncănitori și negri vin, 
Grei de tristeti, grei de destin, 
De unde vin? Spre unde curg, 
„Dintrun amurg spre alt amurg, . 
Dintr'un tărim spre alt tărim ? 
Ca să-i iubim, ca să-i urim.. 
Pe cine-l caută din veac 
Cu strigăt aspru şi posac ? 


Hei! Cel chemat de glasuri sterpe 
Stă 'n noi de veacuri ghemuit — 
Ca 'n fundul scorburii un şarpe, 
Tăcerea lui s'a 'ncolăcit. 


Trec corbii, trec... Mai mulți, mai mulți... 
Tu, cel chemat, de ce-i asculti ? 
Trec peste suflet, peste gînd, 


' Din volumul Versuri, aflat sub! tipar. 


CORBI 


Trec peste nu se ştie cînd, 
Trec peste azi, trec peste mini, 
Trec peste mii de săptămîni — 
Pe cerul ciuruit de ploi 

Si peste voi, si peste noi, 
Croncänitori, cerniti si grei, 
Vrind să ne tragă după ei. 


In stoluri mari, cu tipät sec, 
Trec corbii vesniciei, trec. 

Nu-i ascultati ce spun, ce vor — 
Si noi murim, si corbii mor. 


Nu-i ascultați cînd trec în sbor... 


George Lesnea 


Supravietuiri din mysterele dionysiace 
la ereticii din Basarabia. 


Străvechea religiune populară a Daciei: cultul pämin- 
tului roditor si hränitor 


Numărul de lulie-Septembre din Revue anthropologi- 
que cuprinde un studiu etnografic interesant: „Supravieţuiri 
din civilizațiile mediteraniene, la berberi”, de Fernand Be- 
noit, conferenţiar la Institutul de Inalte Studii Marocane. Re- 
produc aici părţile esenţiale, Cetitorii cari au luat cunoștință 
de vederile expuse de mine în studiile „Arta ţăranului romin 
este curat mediteraniană”, „Rasa, limba şi cultura băștinașilor 
Daciei” şi „Strămoșul nostru aurignacianul”, publicate în 
„Adevărul” politic şi "n cel literar (aceste articole se află și 'n 
volumul „Literatură si știință”, apărut de curind), vor găsi 
în cercetarea lui Fernand Benoit confirmări surprinzătoare. 

Vechile credinţe si rituri ale rasei mediteraniene, care 
nu-i decit omul de Aurignac, creatorul limbilor semitice și 
miricătorul de graminee si de cepe şi tubercule, din stepa 
caldă a ultimului interglaciar — e firesc să fi rămas la ber- 
beri în forma primitivă, pe când la eleni şi la romani, le-au 
alterat rasele cuceritoare, iar la fenicieni, la cartaginezi si 
la egipteni, civilizația le-a dat o formă savantă și abstractă. 


Studiul d-lui Benoit 


„Nu-i de mirare să regăsim la berberi eîte-va din acele 
câlturi ale generațiunii pămîntului, cari au existat la toate 
popoarele basinului Mediteranei şi pe cari M. |. Carcopino 
le-a caracterizat atit de bine în luminosul său articol asupra 
serbărilor Cererei. Cultul pământului roditor şi hrănitor a 
dat naştere marilor serbări ale antichităţii, intoväräsite de 
dansuri entusiaste si mistice: serbărilor zeiței Demeter, ale 
Junonei Caelestis, ale zeiţei Tanit, ale lui arat Sa ale lui 
Adonis „ale lui Osiris — a căror moarte si 'npiere simboli- 


MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA #5 


zeazà trecerea de la un anotimp la altul; şi "nsfirgit, miste- 
relor eleusine, pătrunse de rituri dionysiace, cari ne apar ca o 
inflorire si un compendium al acestor serbări agrare. 
Misterul renasterei vegetale, astfel cum îl sărbătoresc o 
mulţime de triburi berbere din părţile muntoase, noi îl cunoa- 
stem sub numele de noaptea rătăcirii (nume pe care l-au dat 
criticii porniţi să nu vadă în acest mister decât o scenă de 
ner Adevăratul nume este Lilet El Kaf: noaptea pe- 
şterii). 
Se ştie, că la un număr de triburi marocane, existau nişte 
serbări, cari aveau de scop să provoace, prin magie simpatică, 
unirea forţelor naturale cari pregătesc secerişul. Intr'adevär, 
recolta era considerată ca rezultatul unei impreunări magice 
dintre elementul femenin: pămintul, şi elementul masculin: 
ploaia. Aşa se explică procesiunile simbolice, cu päpusile mi- 
resii (Taslit), reprezentind pămîntul, şi cu cele ale soţului ei, 
elementul masculin (Asli). Obiceiul pare destul de general. 
La Gafsa, in ‘Tunisia, ca si în Sus, fetele tinere pornesc în 
procesiune, purtind un baston cu braţe transversale, imbrä- 
cat în vestminte femeesti. (Au existat, de altfel, nesfirsit de 
multe rituri pentru a provoga ploaia; spre pildă, intsecerea la 
fugă şi lupta între fete tinere, stropirea reciprocă cu apă, etc.) 
La serbările din Aşura, la Rabat, în Atlasul înalt şi 'n Anti-A- 
tlas, la Duzru, unde d. Laoust a studiat ritul, se găseşte o va- 
riantă interesantă. Odată pe an băeţii şi fetele, gătiţi ca miri 
si mirese, se duc să ceară zeiţei Lalla Ksaba o soţie sau un soț. 
La Duzru un număr de băeţi şi de fete se unesc în moschee — 
în aparenţă, poate, în mod numai simbolic — intro ceremonie 
care nare alt scop decit de a influenţa spiritul vegetației. Dar 
d. Laoust are grijă să noteze, că tinerimea, imitind exemplul 
cäsätoritilor simbolici, se împreunează in mod real și cele- 
brează, băeți şi fete, ceeace numesc ei: „noaptea fericirii”. 
Asemenea obiceiuri au fost infierate în vechime de către 


t La toate poponrele de stepă caldă găsim un zeu care simboli- 
zează vegetația: Dionysos, Adonis, Attis, Sabazios, etc. (nume locale 
ale aceleiaşi divinităţi); o zeiță a pămîntului: Demeter, Istar, Isis, A- 
naitis, Ceres, Kybele, etc.; adesea şi un zeu care guvernează infernul, 
adică lumea subpămînteană. Imprejurarea că plantele caracteristice 
stepei calde sint cepele si tuberculele, cu cari se hrăneşte mistrețul, 
ne explică poate faptul că, originar (în Syria, la Canaanieni, etc.), a- 
cest animal era în deosebi destinul hranei zeilor (încă din neolitic) 
şi deci interzis omului, iar apoi disprețuit de israeliți, tocmai fiindcă 
era animalul de jertfă al canaanienilor; ne explică poate ṣi mitul că 


Adonis (vegetatia!) a fost sfisiat de un mistreţ. — In ciobanul din 
Miorita, Odobescu recunoaște pe Adonis (o variantă s lui Dionysos). 
H.5. 


_ <s de Pa "ui ` am Po à r 
et . AȚI VONT aa 


86 E VIAȚA RO ete ` 
„VIAȚA ROMINEASCA ^5 . — 


Grégoire de Naziance şi de către sfintul Au care 
„scandaliza, văzind că mulțimea venită în templul Junot 
Caelestis celebrează rostitufia în faţa mpa virgine: „Se ru- - 
gau perona, d nf aţa ere i făptuiau obseenităţi”, | 
i inita pre renașterii nat 1 
ritul A mire pen şi a a rămas. rue = dara deea 
icolae din Damase ne semnalează o serba 
toare în sudul Tunisiei. La 'nceputul lui Noembre, her 
arr ad Orust Hk zi anumită și, după un ospăț, se co- 
o cavern eau luminile gi fi 
femeia care cădea a ep uminile gi fiecare bărbat apuca 
rziu, n Africanul va vorbi d + a- 
ape ee eri loc la Aln-el-Ajnem, Antina idolilor TE 
a sud de — i 
menea sin - Ka arat) şi va menționa de ase- 
zilele noastre serbarea e semnalată în diferite t 
ale Marocului, în regiunile Fès şi Sefru şi mai ales la sx 
aproape de Anoceur; M. Gsell a găsit-o la Tametert, în regiu- 
sta Ued Saura; şi Mouliéras, studiind un trib zenet, al Sek- 
ă railor, a pe de Udjda, notează obiceiul lor de a se a- 
una odată pe an într'o cavernă, Intrarea cavernei, cu aspri- 
me ez: “ll străinilor, e îngăduită numai initiatilor, adică 
rană rilor asociației care au privilegiul acestei inițiări. 
ăderea apei lucrează cp fe naturii ; ea provoacă 
piata. La un anumit moment al nopții din Eleusis, înainte 
ară împreunarea preotului cu preoteasa, hierofantul, privind 
A ro he si ee zicea: „fă să ploaie” si „să 
virarea e E rägind, fără îndoială, aceste cuvinte, de 
„„Cincisprezece notabili din neamul Beni Mahsen 
pe dosul minij un tatuaj special, de formă circulară, zen 
operantii „nopţii cavernei”, După dansuri mistice şi frenetice 
(pe cari, din vechime, le regăsim în toate misterele meditera- 
pi dar şi la negrii: astăzi încă, negrii creştini dansează 
“ în biserică, în fața lui Isus şi a maicii Domnului H. S.) 
a se coboară într'o cavernă, săpată sub una din casele satului 
şi slab luminată de o candelă. Cincisprezece femei îi aşteaptă 
pas Intrarea pe rind se face cu același ceremonial la nea- 
> ie re pe Tea e si în nopțile misterelor dionysiace si 
k è k 5 À 5 
ar cade în ars a strigă apoi: „Stingeţi lumina gi luaţi ce 
rgia durează pănă dimineața. Dansuri ameti 
nează cu imperecheri, ume-ori A « 1, Misterul din Fes. 


* Intre cele 12 porunci ale pactului de la Sichem ( 
sediul unui 
cult paralel cu cel al lui Iehova) găsim şi acestea: „Blestemat să fie 


acela care träesle cu nevasta tat nés te 
fiei sale”. — H, S. FT NS ia 


MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA 87 


sis se sfirşea dimineaţa cu un rit care explică noaptea ele- 
nică: hierofantul, aprinzând torfele stinse, prezenta în mod 
simbolic spicul de griu, spunind aceste cuvinte: „divinul Bri- 
mo a născut pe Brimos”. Astfel noaptea inchipuia ciclul mis- 
terului sfint, ale cărui faze erau: impreunarea rituală, fecun- 
darea și generafiunea. 

O caracteristică a obiceiurilor neamului Beni Mabsen, 
este rolul jucat de un fel de fetiş, pe cared invoci prin 
atingere şi care grăbeşte facerea: Zeruata, baston phallic, pur- 
tind un organ masculin uscat, care ar fi aparținut unui vestit 
strämos. Acest cult phallic, care-i tipic mediteranian şi care-i 
cunoscut si 'n Maroc (căci grota din Așacar, la capul Spartel, 
conţinea un nesfirşit număr de exvoto phallici, din pămint 
ars sau din piatră fină, de origină orientală) ne face să ne 
gândim la idolul din lemn de smochin, cioplit în formă de 
phallus, pe care Dionysos îl tăiase pe mormintul tovarăşului 
său Prosymnos — vestitul Baubon, care în misterele eleusine 
avea un rol important. Cum a arătat Ch. Picard, Grecii, 
cari primiseră de la preheleni concepliunea — atit de 
răspîndită pe țărmurile Mediteranei Orientale — a geniului 
phallic, au manifestat o tendinţă statornică de a „insufleți” 
pe acest generator. Se pare că acest cult phallic, sub o for- 
mă care poate nu era exclusiv agrară, a existat într'o regiune 
provensală foarte influențată de Orient: la Arles — si în acel 
extrem occident al Armoricului (Bretania), unde existau 
grupe phallice, prezentind dualismul sexelor +. 

Ar trebui cercetat, dacă chiar sin Evul Mediu, n'au exis- 
tat oare-cari noi inriuriri din Orient, unde amintirea miste- 
relor antice nu se pierduse (după cum mărturisește istoricul 
bizantin Psellos). Astfel, în veacul de mijloc par a se fi des- 
făşurat în anume părți muntoase ale provinciilor Provence şi 
Dauphiné, ceremonii nocturne cu caracter licentios, asupra 
cărora nu sintem informaţi decit prin anchetele inchizitorilor 
Sfintului Oficiu, David din Augsburg si Bernard Gui, 

Aceste ceremonii aveau loc, într'o anume epocă a anului, 
la ulatiile de munte invinuite de erezie: de erezia ma- 
nicheismului cathar, care reinflorise în Galia (unde de altfel 
nu dispăruse niciodată) şi mai ales in Alpii secolilor XI—XV; 
si de erezia Valdismului. 

Ca şi berberii eretici ai Islamului, aceste populaţiuni din 
Galia erau învinuite că „sărbătoresc în întuneric un lucru 
blestemat, fiecare cu o femee" — noapte de mister, în cursul 
căreia aveau loc aparițiuni, intre altele, aceia a unei pisici re- 

* Acum 22 de ani, am sustinut că focarul de romantism care 
este Bretania, ține, prin natura solului, de Europa Sudică şi de 
Orient. — H. S. 


pe diavol, pe cind axial FU d i 
ei cozi” sta Sing 


: prezida misterul, in casa vre-unui locuitor 
din sal, stingea lumina si rostea fraza rituală: „Qui habet, 
habeat” sau „leneat” — traducere literală a frazei auzite în 
caverna neamului Beni Mahsen și semnalul orgiei, 

Ar trebui cercetat în serbările de anotimp si agrare din 
Provence și din Spania, dacă nu s'au păstrat pănă'n zilele 
noastre forme, evoluate și spiritualizate de către creştinism, 
ale acestei nopți comune, S'a semnalat adesea un obiceiu cu- 
rios, în anume regiuni din Provence: sătenii, nu se muljumese 
să poarte în procesiune statuia unui sfint, a cărui întreagă 
putere stă în virtutea lui agricolă, ci, cu prilejul acestei proce- 
siuni, petrec împreună o noapte întrun oratoriu, 

Noaptea de Saint-Gens, aproape de Monteux, in ţinutul 
Vaucluse, adună în fiecare an, primăvara, dar mai ales toam- 
na, pe sătenii şi sătencele ținuturilor înconjurătoare, veniţi 
să celebreze o sărbătoare de anotimp, pentru a cere ploaia. 

Obiceiul de a pe noaptea în biserică, culcat pe par- 
doseala de piatră, intr'o strinsă promisenitate. nu-i cum-va o 
supraviețuire din trecutul precrestin ? 

. Plimbarea sfintului, purtat în goană pe umerii flăcăilor 
voinici, din satul Monteux pănă la biserica din Saint-Gens, 
prin cimpii şi livezi, aminteşte adevăratele alergări procesio- 


iza serbărilor dionysiace si ale serbărilor agrare ber- 
ere”, 


Cum se explică mysterele dionysiace 


Acestea sint, pe scurt, faptele. Interpretarea lor lasă mult 


ra em specialistului e mai în totdeauna extrem 


„Africa de nord sau Berberia, pare a fi sta din tim 
preistorice, în strinse legături cu d viliza ți ie Olea e 
ale Asiei minore... Mediterana orientală, a cărei putere de ex- 
pansiune a fost atit de strălucită pe vremea civilizațiunilor 
pe jumătate maritime şi pe jumătate terestre ale Asiei minore 
si ale Cretei, we dă în adevăr explicaţia monumentelor si ri- 
turilor străine civilizaţiei romane, care nu ea cea dintii a rea- 
lizat unitatea mediteraniană, Provența, casi Iberia de sud si 
Africa de nord, ne oferă atitea argumente, nu în favoarea u- 
nității de rasă, care-i neverificabilă (?!... H. S.) si ale cărei e- 
lemente este chiar cu neputinţă să le definim, ci în favoarea 
unei uniformizări a civilizațiilor de pe coastele Mediteranei. 

Această civilizaţie prehelenică și preromană a popoare- 
lor egeo-eretane, pe care ne-au desvălu t-o săpăturile arheolo- 
gilor Schliemann, Morgan, Evans şi cele ale şcolilor britanice 
si franceze din Atena, a influențat conceptiunile primitive si 


MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA 89 
fondul de credinţe comun al raselor celor mai deosebite, Este 
evident că anume condițiuni materiale si climatice, întrun 
mediu uniform din punctul de vedere geografic, au contribuit 
să producă aceleași instincte si aceleași mijloace de a le mul- 
tumi, depinzind de forțe naturale aproape identice pe tot tär- 
mul Mediteranei. Interesante de cercetat sint însă manifestă- 
rile exterioare pe cari le-au întrebuințat aceşti oameni, pen- 
tru a traduce nevoile lor, dorinţele lor, obiectul cultului lor. 

Toţi oamenii adoră soarele, luna, pămîntul, ploaia, is- 
voarele si arborii, animalele şi bobul de griu; dar nu este dat 
tuturor, să exprime, printr'un fenomen de imaginaţie spontan, 
sub aceiaşi formă sensibilă obiectul cultului lor. ? 

De va fi sau nu la mijloc filiafiune directă, influenţă sau 
paralelism, în orice caz, Africa, unde s'au păstrat eu o nimi- 
toare vioiciune rituri dispărute, ne dă explicarea unei lumi 
perimate şi poate să ne fie de mare folos pentru a înțelege, 
prin studiu direct, nişte obiceiuri pe cari nu le cunoaștem de- 
cit din povestirile, mai mult sau mai puţin precise, ale isto- 
ricilor din antichitate”. 


Autorul dibuie în explicări istorice. EL nu-și dă seamă, că 
e vorba de un fond comun, vechiu de zeci de mii de ani, iar 
nu de influenţe relativ recente. El nu ştie — dar nici ştiinţa cu- 
rentă încă n'a aflat-o — că Homo mediterraneus se coboară di- 
rect din omul de Aurignac — omul stepei calde a ultimului 
interglaciar şi creatorul limbilor semitice; că această rasă de 
loess si de terra rossa se hrănea cu graminee si cu cepe si tu- 
bercule, şi era deci predestinată să invente, in neolitic, agri- 
cultura 1); că cepele si tuberculele, în stare sălbatecă mai a- 
les, sint toxice şi afrodisiace si dau naştere la excesive preo- 
cupări sexuale — cum le si trădează desenurile și statuetele 
aurignaciene; că pentru omul care trăeşte intr'o climă sece- 
toasă — şi clima în care trăica omul de Aurignac era încă 
mai caldă şi mai uscată decit este aceia în care trăiește rasa 
mediteraniană — ploaia devine o chestiune gravă; că obsesiu- 
nea sexuală a imaginat vegetaţia ca näscindu-se din împreu- 
narea ploii, element masculin, cu pămintul, „mama hrănitoa- 
re”; că fantazia excitată de toxine şi-a închipuit că forțele na- 
turii pot fi influențate pe calea magiei prin acţiuni simbolice 
(cultura arabă, Spengler o numeşte „anagică”, înglobindu-i 
' Autorul se "'nşală. Homo europaeus, adică arinnul, s'a închinat 
cerului, iar homo mediterraneus, adic semitul, s'a închinat pămin- 
tului. Arienii cuceritori au impus semitilor cuceriti un cull ceresc o- 
ficin), dar marea mulțime a manifestat totdenuna ataşamentul el față 
de credinta băștinașă. — H. S. 
1) In acelaşi fel, vinătorul alpin si mongol! a devenii păstor, iar 
pescarul nordic, navigator, 


2” "24 +20 j yW Ni? C7 ear. E 


pe cea bizantină) şi că deci si fecundarea pămintului poate 
provocată prin imperechieri rituale omeneşti; că prin mmis- 
terele näscocite astfel, răsufla şi excesiva sensualitate a ano- 
timpurilor de belşug; că mitul Proserpinei — dar si cel al 
lui Dionysos, Adonis, Osiris, Attis, Sabazios, ete. — simboliza 
somnul sub pămînt al cepelor si tubereulelor. 
Astfel luă naștere religia semitică. 
Dacă misterele eleusine s'au păstra! — în regiuni sudice 
— mai ales în ţinuturi muntoase, pricina trebueste căutată, 
ori în faptul că cepele si tubereulele crese mai ales pe înnăl- 
timi stincoase, cum si sint cele din basinul Mediteranei; ori 
ru împrejurarea că regiunile muntoase sint mai conserva- 
oare... 


Cetitorul s'a gindit el singur la paparudele noastre îm- 
brăcate cu verdeață, cari joacă si sînt stropite cu apă... 

(Pentru a provoca ploaia, negrii dansează frenetic și a- 
prind tocuri mari... Fumul, determinind pe cale fizică o par- 
țială condensare a vaporilor, declanșează in adevăr ploaia — 
ceia-ce „vrăjitorii” ştiu din LL var 1e A 

Dar ziarele au semnalat de curind în secetoasa Basaru- 
bie +) nişte impreunări rituale dintre adepții și adeptele unei 
secte religioase... 

E vorba de cîte-un țăran, care se dă drept preot al noii 
religii, de prozeliții săi, de fete tinere... Orgiile s'ar fi petre- 
cind intro hrubă săpată, fie sub una din locuinţele satului, 
fie afară, în pădure... 

Tare nași mira, dacă aceste orgii n'ar avea aceiași 
origine ca „noaptea de rătăcire” a berberilor... Sint, probabil, 
supravieţuiri — alterate în înțelesul sin forma lor... Cum ar 
putea niște simpli țărani să născocească o religie împletită 
cu promiscuitate sexuală?! Cum i-ar da în cap unui țăran să 
se proclame preot?!... Cum s'ar lăsa convinse nişte biete pă- 
rance la astfel de rituri?! Si de ce sar petrece scena anume 
într'o cavernă sub pämint?!. Să nu fie nici o legătură cu diyi- 
nitä{ile sub pämintene (hypochtoniene) ale tracilor, cu mitul 
Proserpinei, cu fecundarea pâmintului?!,.. 


Narațiunea lui Merejkovsky 


Ajunsesem aici cu studiul meu, cind un prieten veni să 
mă vadă, Il intrebai, dacă nu-și aminteşte în amănunte cele 
publicate de ziarul Dimineaţa despre sectantii din Basarabia. 

— „Imi amintesc vag... Dar în romanul Petru cel mare 
de Merejkovsky vei găsi descrise eredinfi si rituri identice”. 


1) La inochentisti, săparea de fintini joacă un rol principal. 


___ VIAŢA ROMINEASCA Ž 2S 


£ MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA 91 


— „Arată autorul originea acestor rituri?.. Nu-i vorba 
cum-va de anticele mistere dionysiace?”... 

— „Nu-mi aduc aminte”, 

A doua zi dimineața citeam romanul lui Merejkovsky. 
La pagina 115, un oarecare Tikhon, mulţumit de a fi găsit 
adăpost la o mânăstire retrasă, sărută pămîntul: 


Tarino, maica Domnului minunată! 
Pămint, pămint, mamă roditoare... 


„Cerul şi pămintul erau una... 

Faţa însorită a cerului îi amintea misterul päamintidui, 
pe care-l dorea şi pe care se temea să-l cunoască, 

Se'ntundă în pădure... Zări pe malul unui iaz pe călugă- 
rita Sofia. O coroană de nuferi pe părul ei despletit.. picioa- 
rele goale, în apă... privirea beată... Se legüna şi cînta un cin- 
tec dulce, asemănător cu acela pe care-l cintă, între focuri, 
in noaptea de Sfintul loan, farandolele : 


Soare, soare măreț! 

O bătrine Lado, o bătrine Lado! 
Flori, flori scumpe! 

O bătrine Lado, o bătrine Lado! 
Pămini, pămint, mamă roditoare! 


Era ceva foarte vechiu şi ceva sälbatec in acest cintec n- 
semănător cu vaetul unei păsări înainte de furtună...” 


Mi'nsel, ori acest „Lado Lado” se află si în cintecele 
noastre populare ?... Şi ce o fi însemnind?... Va fi rămas din 
vremuri străvechi acest cintec, care preamăreşte pămintul ro- 
ditor, primăvara, cind din bulbii subpäminteni răsar frumoa- 
sele flori de stepă ?... 

Farandolele provensale le cunoaştem din Nouma Rume- 
stan. Am văzut, la 'neeputul acestui studiu, că misterele dio- 
nysiace s'au păstrat în Provence, „La nuit de Saint Jean”, din 
traducerea franceză a romanului lui Merejkovsky, să nu fie 

identică cu „la nuit de Saint-Gens”, — orășel aproape de 
Monteux, în ținutul Vaucluse — care „adună în fiecare an, 
primăvara, dar mai ales toamna, pe sătenii si sätencele re- 
giunilor înconjurătoare, veniţi să celebreze o sărbătoare de 
anotimp pentru a cere ploaia”; cind „țăranii şi füräncile 
dorm o noapte în biserică, pe pardoseala de piatră, într'o 
strinsă promisculitate”; cind. fläcäii duc in goană pe umerii 
lor, prin câmpii si livezi, un sfint agricol, din satul Monteux 
pănă la biserica din Saint-Gens — amintind cursele procesio- 
nale ale anticelor serbări dionysiace ori ale serbărilor agrare 
berbere”?, 

Serbările agrare provensale au loc între Arles, Tarascon 
şi Avignon, 


À „Pămintul, mama roditoare”, „matea Domnilat-, let 
vident, Demeter, mama lui Dionysos, zeul vegeta EL in a 
de sărbătoare a lui Dionysos se celebra în anti tea 

BNR aren procesiune a Athenei la Eleusis, unirea lui Zeus 


Prea sfintă mama a lui Dumnezeu, 
hoagă-te de fiul tău pentru noi. 
Sint mulţi păcătoşi pe pămint, 
Pe pămîntul umed, mama noastră, 
Prea mărita noastră hrănitoare. 


FE călugărița Sofia... 
noi, ca şia sudul Europei, Demeter, pămintul rodi 
mama lui Dionysos, a devenit „Maica Dean ui”, za ak 


++ 
Dar să ne întoarcem la povestirea lui Merejkovsky: 


„După fuga lui din pădurile vestlugiene, Tikhon rătăci 

mult timp. Acuma se sé la mănăstirea Pecersk, ‘din 
ovgorod; se făcuse ucenic copist. Unul din călugări, părin- 

tele Nicodim, îi spuse într'o zi, pe cind discutau despre cre- 


dinţă: 

— „Știu cei trebue, fiule. Sunt în Moscova oameni - 
lepti. Ei posedă apa vie. După ce vei fi băut din sr ni 
setea nu te va mai chinui. Du-te la ci. Vei cunoaște marele 
mister, dacă eşti demn de dinsul... Am să-ți dau o scrisoare 
către Parfen Paramonici Safiannikow, negustor de făină la 

va... 
_ „Părintele Nicodim dădu lui Tikhon binecuvin 
pi scrisonrea, ingäduindu-i s'o citească: de à Yi 

„Fratelui meu, en Paramoni ubese 

Christos seg de nici, pe care-l i intru 
-] trimit pe tinărul Tikhon. El nu mai vrea piine uscată; 
dorește prăjituri gustoase. Satură pe Tinsi « 
si ec a Dommului să fie cu ai. CADRE 

„Umilul părinte Nicodim”, 


Tikhon plecă la Moscova, cu prima - 
es: $ de Le rm de peste. EF e ès” 
„„Prăvălia lui Safiannikov n'avea nimic ciudat. Se cum 
pära, se vindea, se vorbea de cistig si de pi j 
odată Kag pa tainic prin mie ei A orar: Dee. E 
„„Parten Paramonici Safiannikow, un om voini 
ee cu nasul roșu, adevărat moș Crăciun, şi Mrs pr re 
or, Emilian Retivoi, rogeal, indoit de spinare, chel, eu masca 
spirituală si urită, de vechiu Faun — beau ceai aburind, în 
timp ce Tikhon le vorbea despre bătrinii din Kerjenetz. i 


e. 


MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA #3 


„Emilian se aplecă spre Tikhon și-i zise încet: 

— „Există o biserică adevărată, nouă, tainică, locaş lumi- 
nos făcut din cipres, turnul Sionului! Acolo nu se mânincă 
piine uscală, ci prăjituri calde, proaspăt scoase din cuptor; 
cuvinte de viaţă ieșite din gură profetică, Acolo se află bucu- 
ria paradiziacă, berea spirituală despre care se cîntă: Venifi 
să beti berea cea nouă, isvor de viaţă, care curge din sicriul 
lui Christos”... 

…Incepurä să cinte, bătind măsura cu picioarele. Tikhon 
auzia, parcă, tumultul unui dans impetuos... Cintecul era 
sălbatic, infricosätor; inima înceta să bată; gifiiai, dar doreai 
să-l asculți mereu... 

…Parfen zise cu vocea lui obicinuită: „Hai, copii, să ci- 
nām”. 

Tikhon se.sculà si el; dar deodată, ca impins de o putere 
străină, se aruncă in genunchi, palid si tremurind, hits 
bratele si strigä: 

— „Părinţii mei! Aveţi milă, ajutaţi-mă! Nu mai pot. Su- 
fletul meu deznădăidueşte, se îndreaptă citre palatul Dom- 
nului!... Primiţi-mă în sfinta voastră comunitate, desvüluiti- 
mi marea taină!” 

— „E grăbit strengarul!”, zise Emilian, cu surisul lui vi- 
elean. Trebue să'ntrebăm intii pe Tatăl. Poate ţi se va acorda 
ceia-ce ceri. Dar pănă atunci trebue să şti să taci!”. 

Cinară, casi cind nimic nu sar fi intimplat. 

Dar Simbăta următoare, foarte tirziu, în timp ce Tikhon 
se afla deja în odaia lui, Mitka veni să-l ja. 

— „Haide!” strigă el foarte vesel. 

— ,Unde?”. 

— „Să-l vedem pe Tatăl”. 

Fără a indräzni să mai întrebe ceva, Tikhon se îmbrăcă 
repede şi se cobori. Sania stăpinului sta pregătită. Emilian şi 
P. Paramonici şedeau intrinsa. Tikhon se ghemui la picioa- 
rele lor, Mitka sări pe capră şi porniră în goană pe străzile 
pustii. Noaptea era liniștită, şi luminoasă. Trecură pe ghiaţă 

riul şi făcură lungi ocoluri prin labirintul din Samoskvore- 


adă, upârură lu lumin: 


` In fine, în mijlocul câmpiei de ză 
ale mănăstirii Don- 


Junii zidurile roşielice, cu turnuri albe, 
skoi. 
In curind se coboriră din sanie. Mitka intră în curte, lăsă 
sania şi calul, şi se înapoiă. Apoi cu toţii merseră dealungul 
unor garduri subrede, acoperite de zăpadă. Se opriră în fața 
unei uşi cu două canaturi, legată în fier, şi bătură. 

Nu li s'a deschis pănă n'au spus cine sunt și de unde ve- 
neau. In dosul porţii se afla o curte mare. Singura fiinţă pe 
care-o întilniră, fu un portar bätrin, De jur în prejur nici o 


Carte À ne pe o cărare îngustă 
părţile te movile de zăpudă. In dreapta şi'n lo- 
bone hr > sir eee ură zarzavat. In fine, e mr 
rüjā intro livadă: merii şi ciresii, plini de zäpad reau 
înfloriţi. Liniştea era atit de adincă, ineft te-ai fi să ai cu 
mii de leghe departe de ori-ce locuinţă omenească. Totuşi, o 
casă mare de lemn apăru la capătul livezii. Se ureară pe sca- 
ră şi bătură iar, Din nou fură cercetaţi, Le deschise un flă- 
cău cu o mutră mohoritä, care avea pe cap o mică tichie de 
călugăr. In vestibulul larg, pe cuiere, pe € ere, pe bănci, erau 
multe paltoane bărbătești si femeesti, cojoace simple, blănuri 
na pre sers og tricornuri nemţeşti şi tichii de 
nd no i 
trebi de trel ort pu TA li iși scoaseră palloanele, Retivoi în- 


— ,,Doresti, fiule, să te ärtäsesti de tai i f 
Tikhon răspunse de sdegno căi Aip 
D - „Doresc”, 

Emilian îl legă la ochi cu o batistă şi-l duse de mină. 


A Trecură prin coridoare nesfirsite, pe coborisuri si urcu- 


i 
E 
a 


In fine, se opriră. Emilian porunci lui Tikho . 
pede de toată îmbrăcămintea şi dete să-şi seen a 
lungă de pinză ; iar în picioare, numai ciorapi ‘de aţă. 

— „Inovingătorul îmbracă hainele albe”, zise Emilian. 
Fr ae os urmară pe Coboriră o scară atit de 

pti, se rezemä cu amin miin - 
mi lui Mitka,.de teamă să nu cadă. res pd o 

irosea a pâmint umed. Te-ai fi crezut într! ă 
sau într'o pivniţă. O ușă se deschise gi se pe not." ei 
căpere tare încălzită, în care, judecind după $oapte şi după 
sgomotele de paşi, păreau a se afla adunate multe persoane, 
Emilian îi spuse lui Tikhon să îngenunchie, să alingă pămin- 
tul de trei ori cu fruntea şi să repete după dinsul: 

(Jurămint, că va răbda orice, mai degrabă decit să re- 
nege credința sfintă ori să destăinuiască cuiva ceva). Cind 
siiryi, il aşezară pe o bancă şi-i scoaseră legătura de pe ochi. 

A ăzu o încă pere mare, joasă, Intrun colţ, icoane cu 
multe luminări aprinse; pe ştucul alb al peretelui, pete de 
umezeală; pe ici, pe colo, între scândurile plafonului, cur- 
geau picături de apă. Atmosfera era apăsătoare, ca'n baie, O 
au înconjura luminările cu un curcubeu tulbure. Pe bănci, 
et tone rare miar y dei Ce es 
eee cica rs fi la fel în tunici albe, iar în picioare 

„Țarina! arina!”, murmurară deodată eu venerație. 


MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA % 


O ușă se deschise. Intră o femee sveltă şi înaltă, în rochie 
neagră, avind capul acoperit cu un şal alb. 

Toţi se ridicară gi se inclinară adinc în faţa ei. 

— „Akulina Mokeevna, țarina cerească !”, sopti Mitka la 
urechea lui Tikhon. 

Femeia se aşeză sub icoane, Ea însăşi semănu cu o icoană. 
Unul după altul, toţi cei de faţă se apropiara de dinsa și-i să- 
rutară genunchiul, 

Emilian îl duse pe Tikhon lu dinsu şi zise: 

— „Botează-l, maică, este un nou venit”. 

Tikhon îngenunchiă si o privi: cra oacheşă, in virstă poa- 
te de patruzeci de ani; în jurul ochilor încercuiți parcă cu 
cărbune, avea sbircituri mici; sprincenele groase şi negre se 
impreunau aproape; buza de sus era umbrită de un put u- 
şor: „o figancä sau o cerchezä”, se gindi Tikhon. Dar cînd 
dinsa îl privi cu ochii ei negri, el văzu cit era de frumoasă, 

Maica luă o luminare şi-i făcu de trei ori cruce; flacăra 
atinse fruntea şi umerii lui Tikhon. 

— „In numele Tatălui, al Fiului şi al Sfintului Duh, te bo- 
tez Tikhon, servitorul lui Dumnezeu, cu duhul sfint şi eu 
focul”. 

Pe urmă, cu o mişcare repede şi mlădioasă care träda o- 
bișnuința, îşi descheiă rochia. 

ikhon zări corpul ei frumos, tinär, ca al unei fetiţe de 
17 ani, de culoarea fildesului și a chihlimbarului, 

Emilian împinse pe Tikhon, șoptindu-i: 

— „Sărută prea curatul pintece si prea curaţii sini. 

Tikhon, tulburat, aplecă ochii, 

— „Să nu-ți fie frică, băete”, zise Akulina, cu o voce atit 
de dulce, că i-se păru că aude în acelaşi timp glasul unei 
mame, al unei surori şi ul unei amante, 

Işi aduse aminte, cum îmbrățişase pămîntul si contem- 
plase cerul în pădurea dela Kerjenetz, simțind că pămîntul 
si cerul erau una; si cum plinsese şi se rugase: 

Sfintă fecioară, făcătoare de minuni 

Pămint, pămînt, mamă roditoare. 

Sărută de trei ori cu evlavie acest corp superb; un subtil 
parfum îl învălui; un suris tremură pe buzele femeii: acest 
suris şi acest parfum îl speriară pe Tikhon, Dar rochia se'n- 
cheiă la loc, femeia redeveni majestoasă, austeră, sfintă — o 
icoană primtre icoane. 

Cind Tikhon si Emilian se așezară la locurile lor, toţi în- 
cepură să cânte în cor, cu o voce tărăgănitoare și dulce ca un 
cintece bisericesc, 

Dă-ne, Doamne, pe Isus Cristos; 

Dă-ne, Doamne, pe fiul lui D-zeu; 

Dă-ne Duhul Sfint mingietor. 


+" 


98 „VIAȚA ROMINEASCA 
O scurtă tăcere: pe urmă reincepură din nou, dar de astă 
dată întrun ritm repede și vesel, de joc. Băteau din picioare, - | 

bäteau din palme; ochii tuturora exprimau betia. 


La noi, 
Pe Don, 
Insuși Cristos, 
In casă, 
Și îngerii, 
Și arhanghelii, 
Şi serafimii, Doamne, 
Serafimii 
Sau coborit. 
„ Deodată un bătrin venerabil, care semăna cu à g 
Sfintului Sergie Radonejesky, sări depe bancă, se a a 
mi Pacat me pt să se învirteaseă. 
poi o fetifñ, poate de 14 ani, aproape un copil, dar dei 
RAS cere cu gitul subțire ca o tulpină de eg e 
ri ip: = + ncepu să se Învirtească cu mlădierea şi grația | 
— „Măriușea, idioata”, îi şopti Emilian lui Tikhon, „Abi 
dacă poate vorbi; mugeste ca o vită; dar cind Sfintul Duh de 
coboară asupra ei, cîntă ca o privighetoare”, 
Fata flutura ca niște aripi, minecile cämäsei sale albe, 
Parfen Paramonici se smulse de pe bancă, parcă o vije- 
He Var fi împins, se repezi la Mariusca, îi luă mîinile şi se 
invirti cu dinsa, Tikhon n'ar fi crezut niciodată ca omul 
acesta atit de gras şi de înnalt să poată dansa cu atita uşu- 
rinfä. Se invîrtea mereu și cînta din cap, pe un ton ascuțit... 
Și tot alţii și iar alţii, incepură să se învirtească. 
= ce spe tam Nr han Ps lemn juca furios. Tikhon află 
» urmă că era nu retragere, $ + răni 
iul pierit: i p E muryghin, rănit la 
emee mică, grasă si scurtă, cu bucle cărunte, prințesa 
Khovansky, se învirtea ca o minge. Un cizmar, ia Bur. 
pe Fée picioarele si mîinile în toate părțile; se răsucea 


9 


Cintind, noi urcăm, 
Muntele Sionului. 


„Acuma aproape toţi jucau, unii singuri, alţii pereche. 
pe. în grupuri. Făceau eul” arena d Sima hal Des 
ete. 


Jocul devenea din ce în ce mai vijelios; ai fi zis că o 
putere supranaturală îi făcea să se învirtească: nu se mai 
vedeau fețele, părul se ridica pe cap, cämäsile se umflau, 
corpurile păreau niște colonne care se invirtese. 


MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA 97 


Unii fluerau, alții lătrau, alții strigau: 


Se coboară! Se coboară! 
Duhul sfint, Duhul. 
Vino, vino! Ai! 


Cădeau la pămint în convulsiuni, cu spume la gură, si 
prooroceau — deobiceiu lucruri de neînțeles. Unii se opreau, 
obosiţi, cu faja aprinsă sau palidă. Asudau din belşug. Us- 
cau podelele cu servele, si storceau cämäsile ude, Abia se o- 
dihneau şi iar începeau jocul. 

Deodată, toți se opriră în acelaș limp. Se făcu o tăcere 
de moarte, 

Se mai auzi doar un murmur de admirație: 

— „Ţarul! Tarul!”. 

Intră un bărbat de vre-o treizeci de ani. Ca îmbrăcăminte 
n'avea decit o lungă tunică albă, pe jumătate străvezie, Faţa 
Mmi echivocă era tot atit de putin rusă, ca acea a Akulinci, dar 
de o frumuseţe ciudată și irezistibilă, 

— „Cine e?”, întrebă Tikhon pe Mitka. văzind că acesta-i 
cade „ţarului” la picioare. 

— „Christos, tatăl nostru !”, răspunse Mitka. Tikhon află 
mai tirziu, că era un cazac fugar, Averian Bespaly, [iul unui 
cazac de pe Nipru şi al unei prizoniere grecoaic® 

„Tatăl” se apropiă de „mama”, care se ridicare cu res- 
peet în picioare. Se sărutară de trei ori pe buze. 

După aceia, în mijlocul sălii, Tatăl se urcă pe o mică es- 
tradă rotundă, de scinduri, asemănătoare cu acoperișul unui 
put. 

Piani intonă solemn: 
Al șaptelea cer s'a deschis, 
Sfintul Duh soseşte, 
Se coboară! Se coboară! 
Sfintul Duh, Sfintul Duh! 
Vino, vinol 


Tatăl binecuvintă pe copiii săi si virtejul începu cu mai 
multă furie. Mama stătea la un capăt al sălii, Tatăl, la mij- 
loc. Numai ei nu se învirteau. Tatăl ridica din cînd în cind 
braţul, şi la acest semnal, dansul își îndoia iuteala. Strigăte 
neamneeşti răsumară : E 

„E VA-cvol EVA-evo l“ 

Tikhon îşi aminti, că în vechile comentarii ale lui 
Pausanias, se spunea că bacchantele grece primeau pe 
zeul Dionysos cu strigăte de ,,Evan-Evo !“ 

Prin ce minune misterele zeului mort se infiltra- 
seră aici? Ape subterane, care de pe muntele Cythèron 
curseseră pină într'un colț perdut al Moscoveil. 


Tikhon conte 
în cind perdea 
că stă pe loc. Totul dispărea. Și nimic nu mai exista: el za 
nu mai exista. Nu mai era decit prăpastia albă: moartea x 

Işi reveni în fire, cind Emilian îl luă de mină, zicindu-i: 

— „Să mergem!”, 

Deşi lumina zilei nu pătrundea în subterană, Tikhon 
simți că zarile se apropiau, Făcliile, aproape de lot mistuite, 
fumegau. Căldura era de nesuferit, rău mirositoare. Se şter- 
geau pe jos bältoace de sudoare. Veghea era sfirşită. Ţarul si 
țarina plecaseră, Unii credincioși, pentru a ajunge la ușă, se 
sprijineau de pereți; se tirau ca niște muște amortite, Alţii 
zăceau la pămint, cuprinși de un somn care era aproape un 
leşin. Insfirsit alții se aşezau pe bănci, cu capul greu, cu in- 
fäfisarea unor belivi gata să verse. Păsările albe căzuseră la 
pămint, rănile de moarte. 

Din noaptea aceia, Tikhon luă parte la toate privigherile. 
Mitka il învăţă să joace. La început Tikhon nu îndrăsnea; pe 
urmă se holäri; dansul îl pasiona, nu putea să se mai lipsea- 
scă de dinsul. 

De fiecare dată, noi taine ii se desvăluiau. Dar i se pă- 
rea că tovarășii îi ascund misterul esenţial şi teribil. Din tot 
ce vedea şi auzea, ghicea că fraţii si surorile au între ci le- 
gäturi trupeşti, 

— „Noi, cherubimi şi îngeri”, ziceau ei „trăim într'o puri- 
tate de foc. Nu se curvăsește acela care träeste cu sora lui în 
dragostea lui Cristos; ci acela care se însoară după legile bi- 
sericeşti. El este necurat in fața lui Dumnezeu, ndräsnef în 
fata oamenilor. Soţul și sofia sint locuința Satanei, copiii sun! 
spurcäciuni, clini blestemaţi”. - 

Copii născuți din soți necredinciosi erau aruncați de ms- 
maae lor în casele de băi; citeodată îi omorau cu miinike lor 

iar, 

Intro zi, Mitka mărturisi eu naivitate Iui Tikhon, că trăia 
cu cele două surori ale sale, călugărițe la mănăstirea Novo- 
devicie !, şi că Emilian Retivoi, profetul si stăpinul, avea 
treisprezece femei. 

— „După ce i-sau spovedil, au devenit, toate, țiitoarele 


lui”. { 

Intro seară, la sfirsitu] pers Paștelui, Mama împărți 

la toți ramuri de salcie şi „bice sfinte”, făcute din înguste 
servete răsucite, 

Fraţii se desgoliră pănă la briu, iar surorile pănă la sini. 

in față, și pănă la mijloc, în spate: şi toţi începură să se în 


moi Ja neamul berber Beni Mahsen incestul « ingäduit, mai ales 
în „noaptea. cavernei", > sir | "Pier 


a ceața albă a dansatorilor si din cind. 
ința de ceia-ce se petrecea. Timpul păcii 


w, 
Li 


| 


ip. 


_ MYSTERELE pionviăte IN BASARABIA 49 


Es 
virtească, lovindu-se cu sfintele bice. Unii cintau, alții fluc- 
rau... a 

Multi se loveau eu bile tpe legate în servete; alții se 
impungeau cu nişte cuțite. Sihgdle curgea. Se uitau la Tatăl 
şi strigau: 

— „EVA-evo ! EVA-evo 

Tikhon se lovea cu biciul, si sub privirea plină de min- 
găeri a Akulinei Mokeevna, care părea că nu-l vede decit pe 
dinsul, durerea devenea din ce in ce mai dulce. Tot corpul 
i-se moleşea de plăcere „se topia ca ceara pe care o apropii de 
foc: dorea să se topească, să se mistuie în fața Mamei, ca o 
luminare în faţa unei icoane. 

Deodată luminele se stinseră una după alta. Ai fi zis că 
violența jocului le stinsese, Se făcu intunerec si se auzirä 
sgomote ciudate, şoapte, sărutări şi gemete de dragoste, Corpu- 
rile se inläntuiau; se prefăcură în întunerec într'un singur 
corp uriaş. Mini lacome si stäruitoare se întinseră către Tik- 
hon, îl cuprinseră și-l trintirä la pământ. 

— „Tișenka, Tișenka, scumpule, soțul meu, Cristosul meu 
mult iubit!”, zise o voce pătimaşă. 

Tikhon ghici că era ,,Maica”. 

I-se părea că nişte păianjeni uriași, masculi şi femele, se 
‘ncoläceau, se sfișiau între ei, întrun desfriu cumplit, 

O respinse pe Maica, si vru să fugă; dar la fiecare pas, 
se atingea de corpuri goale, le călca, aluneca, se prăvălea si 
se ridica iar; miini lacome si stăruitoare îl căutau, îl retineau, 
ii făceau mingăeri obscene. Slăbea şi simţea că are să cadă 
în curind în acest înspăimintător corp comun, ca întrun no- 
roi cald şi întunecat... Simţea că totul se va răsturna şi că, 
în spaima finală a acestui lucru teribil, va ajunge la extaz. 

(Tikhon reuşeşte să fugă). 

„In Joia săptăminii sfinte, se făcu o adunare... 

„Tatăl intră. Faţa lui, de o paloare mortală şi de o nea- 
semănată frumusețe îi aminti lui Tikhon sculpturile în pia- 
tră şi cameele, énfätisind pe Baochus Dionysos din colectia 
lui lakob Brus. 

Niciodată nu jucaser cu atita furie... Strigau cu voci 
sălbatece: „Se coboară!”... „Se coboară!”. 

„Deodată toţi se opriră si se aruncară la pämint, cu fata 
in miini. 

— „lată că mielul [fără pată vine să se ofere ca hrană ere- * 
dincioșilor!”, rosti, intrun cavou, vocea Mamei, surdă şi mis- 

lerioasă... 

Tikhon crezu că aude vorbind „Pămintul, Mama rodi- 
toare”. 

Țarina apăru purtind un copilus gol inlro largă cupă 
de argint. Copilul dormea adinc. I se dăduse desigur un nar- 


Si 


100 VIATA ROMINEASCA 


cotic. Nenumărate făclii, prinse de un inel în jurul piciorului 
cupei, ardeau limpezi si drepte; fläcärile făceau copilului o 
aureolă de foc. 

"Țarina apropiă cupa de far. 

is „Ceia-ce-i al tău, ţi-o aducem pentru mintuirea tutu- 
ror!”. 

Ţarul făcu de trei ori semnul crucii deasupra copilului. 

— „in numele Tatălui, a] Fiului și al Sfintului Duh!”, 

Apoi luă si ridică pumnalul. 

Lui Tikhon i-se păru că trupul copilului radia, că era 
mielul înjunghiat pentru mintuirea lumii şi că faţa aceluia 
care ținea pumnalul, era fața unui zeu. Aştepta, cu o cum- 

ită spaimă şi cu o cumplită dorință, ca pumnalul să se in- 
igă în trupul alb si ca singele viu să ţișnească... Atunci totul 
va fi sfirşit; în spaima finală va fi extazul final... 

Dar deodată ] scinci. Tatăl surise şi acest suris pre- 
făcu fața zeului intr'o faţă de fiară. 

„Fiara, Diavolul, Antihristul!” își zise Tikhon. Si deodată 
se desmelici. Se repezi la Averian Bes aly şi-i suci braţul. 

Toţi năvăliră asupra lui Tikhon. Şi Var fi sfisiat, dacă în 
acea clipă n'ar fi răsunat lovituri puternice în ajs Uşa fu 

artă şi Mariuşca intră urmată de soldaţi cu sabia în mină. 
enea să-și scape copilul 1). 


Inochentistii noștri 
In ziarul „Dimineața“ (24 August si 17 Septembrie 1930) 
s'a publicat un reportaj asupra inochentiștilor din Basarabia. 


Reproducem părțile caracteristice. Intre acești sectanfi și cei 
descriși de Merejkovsky nu-i asemănare, ci identitate: aceeaşi 


* Omorul ritual, In deosebi jerifirea primului născut, (în vase 
mari de gresie la canaanienii de pe la 3000 a. Ch), făcea parte inte- 
grantä din cultul pămintului, Se practicau şi sacrificii de funda- 
tiune: un om îngropat sub clădire era menit s'o păzească („Meşterul 
Manole”!...). Incepind cu secolul al 15-lea a. Ch., aceste rituri barbare 
par a fi fost înlocuite — în mod normal, afară de cazuri exceplio- 
nale — prin ceremonii simbolice (Prof. R. Kreglinger, „La religion 
d'Israël", 1926). La evrei, religia oficială, a lui Iehova (de origine a- 
rică, cum voi dovedi mai tirziu) dușmănea de moarte cultul pämin- 
tului, rămas de la canaanieni, cult care totuşi sa păstrat în popor 
` (sectele hypsistarienilor şi a sabbatistilor) și a înriurit adine cresti- 
nismul primitiv, religia proletarilor... „Cu privire la viața si suferin- 
tele lui Hristos, mintuitorul lumii, apostolul Paul întrebuințează, nu 
numai expresiunile, ci si conceptiunile mysterelor dionysiace... Ra- 
porturile dintre creştinism și mystere s'au continuat în sectele gnos- 
tice şi in şcoala alexandrină”, („Die Religionen des Orients” de 11 
autori, Teubner, Berlin, 1923), 


__MYSTERELE DIONYSIACE IN „BASARABIA 101 


„patriarhi”, în cari sa intrupat, ba Isus, ba Sfintul Duh, a- 
ceiaş promiscuitate sexuală, aceleași subterane, aceleaşi orgii 
nocturne, intoväräsile de aceleaşi dansuri, automartirizäri si 


convulsiuni isterice. 


Templul sacru din marginea pădurii 


„Ne apropiem de casa săteanului Vasile Cazacu, situată 
în marginea satului, sub poala dealului păduros, unde se află 
instalat cuibul inochentist. Suntem intimpinati de o femee 
care, nevinovată, încearcă să ne oprească sub motiv că... e 
singură acasă. Totuşi, înaintăm. 

După ce trecem prin tinda casei, pătrundem în odaia în- 
căpătoare în care planează o atmosferă suspectă. Luată din 
scurt, femeia se încurcă în declaratiuni; si în cele din urmă 
taina este descoperită. 

După cuptorul voluminos al sobei, o intrare tainică, pre- 
văzulă cu o scară îngustă, se deschide spre catacomba miste- 
rioasă. Coborim, nu fără o teamă, necunoscută pănă atunci. 

In faţa noastră se deschide o hrubă iluminată de citeva 
candele și luminări anemice, si împodobită cu covoare, icoane, 
sfegnice și cărți religioase... Intr'un colţ, pe un divan, un bär- 
bat tinăr şi voinic, îmbrăcat în haine de călugăr si înconjurat 
de cinci fete tinere, bolboroseşte asupra unei cărți vechi. 

Surprinşi de vizita neașteptată, maniacii sunt scoşi la 
humină din hruba tainică în care planează un aer greoi de 
tămiie şi... alcool. 

Intrun colţ al pesterei sacre, alți doi flăcăi tineri, îmbră- 
cafi în costume sumare, stau pe covoare, în faţa unui altar. 


Misticism şi aberaţii. 


„La intenogatoriile luate, atit „Inalt Prea Sfintul Apostol, 
Mesia a doua venire”, cit si adepții săi, au făcut mărturisiri 
extraordinare”. 


(E vorba şi aici, ca sin romanul lui Merejko , despre 
Isus care s'a întrupat din nou, ca, de altminteriea, si Dumne- 
zeu tatăl şi sfintul duh). 


„Fanalicii adepţi ai „Apostolului“ au declarat că sectanţii 
inochentisti se adună in cursul nopții in „templul sacru”, unde 
au loc „slujbe religioase“. Potrivit credinței inochentiste, a- 
depții „Apostolului” si disprequesc trupul şi divinizeazä pe 

rooroc, În care sa incarnat Duhul Sfint ! In acest templu 
subteran, „Mesia a doua venire”, urmaș al lui Inochentie, şade 
înconjurat de numeroase fete tinere între 12 şi 19 ani; şin 
timp ce falsul sfint, căruia i se atribue puteri extraordinare, 


102 de VIAȚA ROMINEASCA 


——— 


ace slujba, „fecioarele”, aproape în pielea goală, sé împodo- 
fe cu felurite mărgele si farduri, execută dansuri einer 


Și dincolo adepţii își scot hainele şi îmbracă o cămașă 
lungă de pinză, Șin „părintele“ Averian Bespaly s'a încarnat 
sfintul dub, Ar trebui să știm anume cum sînt dansurile exo- 
tice despre cari vorbește colaboratorul Dimineţii. Nu strigă 
cumva şi inochentiştii, ca sectantii lui Merejkovski: „epan- 
evo, evan-eb0"?. 

In 1 zeilor contra titanilor, Jupiter exci fiul să 
PANA iul aa cu strigătul: „Evohė! pace sai evohăP* 
(„Aşa !... Curaj, Bacchus!”). Evohé a rămas supranumele lui 
Bacchus si strigătul bacchantelor). 


„În timpul şedinţelor nocturne din hruba subterană, ma- 
niacii se dedau la oribile acte de ascetism si își torturează 
corpul, smulgindu-și unghiile şi părul; după care, în extazul 
aberaţiilor, maniacii comit cele mai odioase orgii, si se dedau 
la acte de destrăbălare indescriptibile”, 


„(Aşa indeseriptibile cum sint, ași dori să mi le descrie 
cineva, In mysterele antice, unii își lăiau testiculele si le ofe- 
reau zeiţei pămintului, Imi aduc aminte acuma, că si scopitii 
din Dobrogea se adună noaptea, gr ghia cu femeile lor, 
cîntă și dansează... Mi-au spus ei, că scopirea nu distruge 
ss mere 

, „Dacă dorești să trăești“, zice profetul Emilian Retivoi, 
chinueste-fi, pentru gloria lui Dumnezeu, nu numai corpul. 
SA 4 sufletul, mintea, conștiința chiar. Leapädä-te de orice 
legi, de orice virtuţi, de post, de abstinenţă, de virginitate, 
Leapădă-te de sfințenie, Coboară-te în tine însuți ca'ntr'un 
mormânt. Atunci vei învia şi în tine va locui sfintul spirit“. 
De aceia sectantii se biciuese, ba chiar se singerează cu 
cutitele, H, S.) 


| Inapoi la Adam. 


In modul acesta, prin slujbele religioase din hruba de la 
marginea pădurii, în timpul cărora comit schingiuiri şi su- 
ieii din cele mai grozave, la care se adaogä si scenele lu- 
es de după miezul nopţii, rätäcitü eretici cred că vor trăi 
viața veşnică, propovăduită de tolul lor”, 
latr a devis, in predicile sale alşul MIE si urmaş al lui 
Inochentie, prooroceste că „toţi adepţii adevăratei credinţe a 
lui Dumnezeu, vor trăi viața Paradisului“. Dar pentru acest 
lucru trebue ca oamenii să trăiască în comun, legăturile din- 
tre bărbaţi și femei să [ie slobode, toți oamenii fiind „fraţi. 


„. (Bărbatul şi femeia cari trăese căsătoriţi, sint locuim 
diavolului; capii sint spureaţi... Bărbaţii si femeile ai feet 
slobod; chiar fratele cu sora...“, zice si Emilian Retivoi, care 


______MYSTPERELE DIONYSIACE IN BASARABIA 103 


avea treisprezece femei: „după cc i-s'au spovedit, au devenii, 
toate, țiitoarele Qui... 


« Patriarhul» inochentiştilor.. un jandarm 


„Dar cercetările noastre au dus la o altă descoperire în- 
teresantä. 

Urmașul lui Inochentie, sau „Patriarhul ceresc”, cum inti- 
tulează fanaticii adepţi inochentisti dela Rezina pe conducă- 
torul lor, căruia i-se atribue puteri de sfint, savant si prooroc, 
este în realitate... un fost jandarm dela postul din com. Paris, 
Cetatea Albă, si se numeşte Neoulai Barbă Rosie”, 

(Si Akulina Mokeevna e numită „țarină cerească”, Cu- 
rios: si Danilo Filipovici, și Averian Bespuly, sint foști sol- 
daţi. lar Emilian Retivoi e si el ros: oamenii rosi sint cunos- 
cuti ca excesiv de sensuali...). 


„inconjurat de „eunucii” săi, lon Antiminiuc si Ivan Stru- 
garin, care au fost castrati pentru a nu putea avea mici un soi 
de legături eu „sclavele” patriarhului Barbă Rosie, falsul sfint, 
care este un bărbat bine făcul, în vîrstă de 35 de ani şi cu o 
prestanţă de adevărat apostol, şi-a construit templul subteran 
din marginea pădurii, unde în fiecare noapte au loc gedink 
la care se adună numeroși adepți şi adepte. 

Numărul inochentistilor, adepţi ai falsului Patriarh, este 
de vreo 30, dintre care 40 numai femei. La peştera sfintă din 
Rezina, vin pelerini din toate părțile, cari aduc însemnate o- 
frande si daruri „proorocului”, iar nouii convertiți sunt intro 
stare curioasă de exallalie religioasă. a | 

in general Patriarhul Barbă Roşie al inochentislilor işi 
alege adepţii din lumea satelor si în special printre femei și 
fete tinere, pe care le convertește folosindu-se de felurite mij- 
lonce- pentru a le ademeni”, 


Cine sint adepţii 


După cum am arătat, partizanii falşului sfint, cu aspect 
de călugăr satanic, cu personalitate cuceritoare și cu fizic 
plăcut si ademenilor. sint recrutaţi din himea satelor și în 
special printre femei, cari sint uşor conruptibile și se lasă 
lesne ademenite. 

Propaganda inochentistilor are de scop atragerea de cii 
mai multi credincioşi la noua religie, pe care maniacii o ex- 
tind prin adunările tainice dela „templul sacru“ din margi- 
nea pădurei Rezina, unde au loc rugăciuni, cintari si acte de 
desfriu şi aberaţii. Dar mijloacele principale ale fanatici- 
lor adepţi ai „Patriarhului cérese“, sint „minunile“ extraor- 
dinare pe care propagandistit susțin că le-au făcut urmaşii lui 


106 ibru NIATAROMINEASCA aipe u 
Inochentie, precum si nedumerirea sătenilor în chestiunea 
pascaliei, propoväduind serbarea vechiului calendar. 

In modul acesta credulii văd în falsul sfint un adevărat 
apostol al creștinismului, şi intră lesne în rindul prozelitilor 
inochentisti, 


Cum a devenit <patriarh» jandarmul Barbă Roşie 


Călugărul satanic Barbă Roşie a declarat, că în toamna 
anului 1928, pe cind era jandarm SET tal Paris din jud. Ce- 
tatea Albă, a făcut cunoștință cu şeful inochentiștilor de a- 
colo, Alexandru Socoleanu, care de altfel a fost şi el aresta! 
de curînd, şi acesta l-a convertit pe Neculai Barbă Rosie, că- 
lugărindu-l mai tirziu, si ungindu-l ca „patriarh”, urmaş al 
Inochentie, 

Astfel „patriarhul” Barbă Rosie a început să umble prin 
sate, făcînd propagandă pentru noua credință, si curind fostul 
jandarm a căpătat faimă de prooroc, devenind cunoscut prin 
minunile ce făcea şi prin predicile despre... sfîrşitul apropiat 
al acestei lumi oase, care va fi înlocuită prin alta asemă- 
näloare P: ui ! 


In taina nopții 


In luna Noembrie 1928, falșul sfint, umblind prin satele 
Basarabiei, a ajuns la Rezina, unde s'a stabilit în casa locui- 
Br Vasile „incepind o intensă propagandă printre 
țăran 

Rezultatul a fost cel dorit de „patriarh”; iar la 13 Noem- 
brie s'a înființat nucleul inochentist din Rezina, cînd în taina 


nopţii a avut în casa retrasă din marginea pădurii, o adu- 
nare la care au participat mai multi săteni de prin satele ve- 
cine şi bine înţeles din Rezina. 


Atunci, la miezul nopţii, „patriarhul” a reușit prin pre- 
dicile sale si prin personalitatea sa cuceritoare, să ademe- 
nească pe toți cei prezenți si să-i convertească la inochen- 
tism. După ce hotărîrea si jurâmintul de credință către Ino- 
chentie fusese prestat de fiecare în parte, falsul prooroc a 
stins lumina, și atunci a apărut o vedenie, întrupată în f 
Sf. Inochentie, care s'a apropiat de călugărul Barbă Roşie si 
sfinfindu-1 „din mou”, i-a dat nume de „patriarh”, legindu4 
pe viaţă să-i fie urmaș pentru a îndruma poporul spre dreap- 
ta credinţă a lui Dumnezeu, 


in hrubă 


Prin această ingenioasă mistificare, fostul jandarm a reu- 
sit să cistige încrederea celorlalți inochentisti, cari au început 


3 ____ MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA 10 
să divinizeze pe „patriarh” şi să facă o intensă propagandă 
pentru răspindirea nouei credințe, 

Apoi s'au început lucrările de construire a templului sub- 
teran din marginea pădurei Hezina, destinat rugăciunilor noc- 
turne. In timpul acestor rugăciuni, fanaticii adepţi ai „pa- 
triarhului” comit acte de destrăbălure si au loc scene din cele 
mai lubrice, după care, în aberaţia lor religioasă, se schin- 
giuesc şi-şi torturează trupurile, 

In mare taină, inochentistii au săpat catacomba sfintă 
sub casa săteanului V. Cazacu. Ziua se închideau în casă 
şi săpau peştera; iar în cursul nopții scoteau färina si o îm- 
prăștiau. 

Astfel s'a intemeiat cuibul inochentist din Rezina, de sub 
conducerea „patriarhului” Barbă Roşie, divinizatul urmaş al 
lui Inochentie, În care s'ar fi încarnat Sf. Duh; aberaţii depe 
urma cărora falsul călugăr se pricepea să tragă dela adepţi 
foloase importante, 


Credința şi psihoza inochenistă 


Complect inculti, adepţii acestei credinţe susțin că reli- 
gia lor a luat fiinţă în anul 1908, cînd Dumnezeul lor, Impà- 
ratui ceresc Inochentie, sa coborit din cer la Balta, o locali- 
tate situată la 40 km. depărtare de Nistru, si a zidit acolo 
sfinta cetate a noului Ierusalim. In această cetate, poporul se 
aduna în jurul Sf. Mesia a doua venire, iar Inochentie pro- 
povăduia adevărata credinţă a lui Dumnezeu. x 

„ln 1914, Ruşii au dat foc cetăţii noului lerusalim, iar 
Inochentie a fost supus la chinuri si suplicii din cele mai 
grozave. Timp de 40 de zile, el a fost legat în lanţuri, incu- 
nunat cu spini şi aşezat pe sticlă pisată în pielea goală. Părul 
j unghiile sfintului i-au fost smulse eu clestele; şi timp de 

zile a fost împuns cu sulița în coasta stingă, 

Văzind Ruşii că Sf. prooroc rezistă tuturor acestor chi- 
nuri, l-au îngropat în pămînt, lăsindu-i numai capul la su- 
prafatä, si alte 33 zile i-au dat să bea otravă, In a patruzecen 
zi de torturi si martiraj, soarele s'a întunecat, iar sfintul s'a 
inălțat spre ceruri”. 


Informațiile d-lui profesor Popovski 


Am cetit cartea d-lui Nicolae Popovski, profesor la li- 
ceul „Alexandru Donici” din Chişinău: „Mișcarea dela Balta 
sau inochentismul in Basarabia”, (347 pagini în 8, Chișinău, 
1926). D. Popovski, pe deoparte idealizează mişcarea, ate- 
nuind părțile urite, pedealtä parte caută so explice prin 
starea culturală, politică, economică, sanitară, religioasă, a 
populatiunii. Bogatul material de fapte (viaţa călugărului 


tõe VIAȚA ROMINEASCA 


Inochentie, pelerinagiile adepților, măsurile si rapoartele aw- 
toritätilor, etc.) nu ne interesează aici. Vom spicui numai 
citeva amănunte: 


„Ideea fundamentală a concepţiei lui Inochentie era a- 
ceea, că în zilele noastre a sosit vremea antihristului, s'a'a- 
propiat „vremea de apoi”, cind în orice zi si ceas trebue să 
așteptăm sfirşitul lumii si groaznica judecată. Unii adoratori 

uneau că Inochentie, pe cind era la Murom, caracteri- 
d vremea de-acuma, a declarat descoperit tuturor adep- 
tilor săi că „evanghelia, potirul şi crucea nu mai există pe 
pămînt, şi aceasta pentru dinsul erau semnele venirii a doua. 
cari sunt arătate în evanghelie, şi cari se dovedesc prin scă- 


derile morale ale vieţii generale: toți — spunea Inochentie — 
sint nedrepţi. jefuitori, câlcători de lege... 
„După unii, Inochentie pentru sfirşitul lumii si judecata 


de apoi arăta un termen altt de apropiat, „incit făgăduia că 
cu mina să-l ajungă”, Alţii spuneau că pe cind se afla la 
Murom, la sfirsitul an. 1912, Inochentie ca termen pentru sfir- 
situ} lumii arăta 12 Aprilie 1913, in Vinerea patimilor”. (Po- 
povschi, 65). 

(Si sectanţii din romanul lui Merejkovsky credeau c'a 
sosit vremea antihristului si sfirșitul lumii. „Ce este biserica 
noastră ?”, zice Emilian Retivoi; „un cuib de insecte, o sina- 
gogă putredă, un bilciu jidovăse... Cuvintul domnului s'a 
uscat: mu mai este decit o coajă de piine uscală, eu care-ţi 
striei dinții, fără a o putea mesteca”). 


„Pe cei tineri el ii indemna să nu se căsătorească „iar ce- 
lor căsătoriţi le cerea să lase viața conjugală. E nevoie, pro- 
povăduia el, ca să inceteze viața conjugală infre soţi, dease- 
menea si naşterea copiilor, şi una si alta fiind o urăciune 
inaintea lui Dumnezeu. Ce: căsătoriți trebuie să trăiască, ca 
fraţii.” (Poparcie 66). Era 

„Intre bărbaţi si femei, după Inochentie, poate să fie o 
legătură slobodă, si aceasta e plăcută lui Dumnezeu. Unii 
marturiseau că, propovăduind astfel, Inochentie arunca o um- 
bră de bănuială asupra vieții lui Hristos, a Maicii lui Dum- 
nezeu, a sf. ap. Pavel şi a unor alţi sfinți.” (Popovschi, 67). 

„Aceeași purtare, spuneau uncle martore, Inochentie o a- 
vea si la Balta, după ce s'a călugărit, Arcfa Morţun, o soră 
dela màn, Răciula, a declarat că Glicheria, o femeie tinără 
din sat, Mirzaci, în public îl săruta pe Inochentie, care îi răs- 
pundea intracelas fel, si multă vreme dormea cu dinsul tn- 
trun pat. O femeie din sat. Girbovät, cu numele Efimia, a mai 
ndăogat că la Balta pe femei le spălau si pe urmă pe cite una 
le lăsa să treacă în odaia lui Inochentie. Acolo Inochentie le 
desbrăca pănă 1a piele, le punea jos pe covor si le ungea cu 


p ‘+ P 
= 


| 


MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA 107 


untdelemn, începind dela frunte si pănă la degetele picioa- 
relor, „ne lăsînd neuns nici un loc pe trup”, Efimia spunea 
că ei îi era rușine să se desbrace, iar Inochentie o liniştea, 
spunind că şi la judecata cea infricosatä toţi vor fi goi, Efi- 
mia de două ori a suportat cele spuse, iar alte femei si mai 
de multe ori.” (Popovschi, 79). 

„Fapte de felul acesta aveau loc, după spusele unora, si la 
Camenița. La Murom toată vremea pe lingă Inochentie erau 
„cinci fecioare înțelepte”, Acelas lucru se adevereste si din 
alte izvoare.” (Popovschi, 79). 

„Am putea i dica si alte declaraţii de felul acesta, cu 
atit mai ușor, cu cît unii cercetători din adunarea unor ase- 
menea ştiri au făcut singurul obiect al preocupărilor lor in- 
chestia inochentizmului. Concluzia care ar putea fi trasă din 
aceste mărturii, este dară. „Inochentie”, scrie păr. misionar 
T. Valovei, „este un mare hulitor de Dumnezeu, un mincinos 
de necrezut si un desfrinat voluptos.., cu porniri sexuale de- 
naturate”,.. La aceaşi convingere a ajuns și alt misionar — 
păr. T, Chirică. D-rul Cotovschi, în lucrarea lui cunoscută, 
declară că „personalitatea lui Inochentie (în declaraţiile mar- 
torilor) se înfățișează ca un chip negativ... Escrocherie, im- 
brăcată în haina de rit religios. voluptate, care nu crutä nici 
tinereţea, nici sexul, lăcomie, care nu se jeneazà nici de pri- 
nosurile sărace ale țăranilor — acesta este portretul moral al 
lui Inochentie”, (Popovschi, 80). 

„Astfel la întrebarea pusă mai sus, eu privire la religio- 

zitatea călugărului dela Balta, răspundem: Inochentie u fos! 
sincer religios, însă religiozitatea lui uncori se manifesta în 
forme patologice. Deci avea multă dreptate un misionar, care 
personal îl cunoștea pe Inochentie si după moartea acestuia 
seria: „Personalitatea părințelului e si patologică, ceeace 
una ne poate explica multe si multe apucături şi fapte ne- 
bune.. Si 'ntradevăr, a dansa de pildă, cu 12 femei goale în 
Vinerea patimilor, a scoate din mănăstirea dela Murom o 
mulțime de adepţi pe jumătate desbräcali si desculți intro 
iarnă geroasă, indreptindu-se spre Balta, a dansa gol pe cal 
în faţa adepților și a. m. d. nu poate decit un om suferind de 
boală mentală”. (Popovschi. 84). 

„Altădată, cînd Inochentie povestea norodului despre 
cele petrecute cu dinsul, „un adept de ai lui a început cu mina 
să se bată în cap. Ca vr'o jumătate de ceas el se lovea astfel, 
si pe frunte i sa ridicat o umflătură de culoare vinătă, Pe 
urmă s'a oprit, a cerut să-l asculte și, cînd lumea s'a liniștii, 
dinsul, arätind da Inochentie, a început să strige: „Aista, aista, 
nista-i Tatăl, îi părintele cel de sus, că seris este în sfinta c- 
vanghelie, că ki vremea de pe urmă are să vie Dumnezou 
Tată pe pämint în chip de om, si are să fic negru... smolit, 
pleşuv, si iată a venit, iată, iată. Tatăl!”. La unele adunări ale 


108 VIAȚA ROMINEASCA ______ 


inochentistilor, sub impresia cuvintărilor pe cari le țineau 
conducătorii, mulţi dintre ascultători se sminteau şi incepeau 
să se strimbe în tot felul și să strige în gura mare. La Drăgu- 
şenii-Noui, subt influenţa cuvintärii lui Ropot, unii dintre as- 
cultători scinceau, alții dădeau din basmale. In „raiu”, în 
vremea spovedaniei, care se făcea in „corabia mintuirii”, de 
departe se auzeau plinsete si strigăte infiorätoare. Şi nu nu- 
mai În vremea spovedaniei, da’ şi în alte momente cind îl 
vedeau pe Inochentie, „multe femei cădeau la picioarele lui 
cu lacrimi si cu plinsete”. In „raiu”, cind odată Inochentie a 
inceput să propovăduiască, două tinere şi-au rupt după ele 
hainele şi goale au inceput să umble printre pelerini. La măn. 
din Balta, citim într'un izvor, femeile smintite se desbrăcau 
şi goale dansau, infätisind prin aceea iadul pe pämint. La unii 
inochentiști starea aceasta dura multă vreme. Mulţi pelerini, 
citim într'un izvor, se întorceau acasă cu totul bolnavi, in ex- 
taz, cintau, făceau rugăciuni cu miinile ridicate, se aruncau 
la pămînt, rosteau cuvinte neînţelese...” (Popovschi, 127). 


Şin romanul lui Merejk cetim: 
„Unii şuerau, alții lătrau, alţii strigau: 


Se coboară! Se coboară! 
Duhul sfint, duhul! 
Vino, vino! Ai! 


„Cădeau la pämint, in convulsiuni, cu spume la gură..." 

Din darurile reg „sarea Inochentie își intoemise „raiul: 
patruzeci şi cinci de hectare de pămint, cari cuprindeau vie, 
livadă de pomi fructiferi si ină de zarzavat... Un lac de 
50 m. pe m. adinc de 4 m., pentru botezarea adepților... 
Lăptărie... Biserică de lemn pentru 500—600 persoane, cu 
pereţii impodobiţi de icoane foarte scumpe... 


„Mai la dreapta, în dosul unei ogrăzi mici imprejmuite, 
se afla un dreptunghiu lungäret, foarte mare, neîntrerupt, în- 
chis, din toate părțile, de o clä nu tocmai înaltă, care in- 
chipuia o mică cetate . Clădirea aceasta nu avea afară nici 
ferestre, nici locuri de ieşire, afară de două uși — spre răsărit 
și spre apus. Ca să pătrunzi în cetate fără conducător, mai 
cu seamă pentru streini, era cu neputinţă; la fiecare uşă 
erau portari de nădejde, care înainte de a da drumul cuiva 
înăuntru, îi priveau pe cei veniţi printr”o ferestruică si numai 
aie ridicau încuietoarea grea, cind aceia erau tre „ai 
or”, 

„La usa din faţă, deasupra colțului sting al cetăţii, se ri- 
dica un fel de turn cu clopotniță. Turnul, chiar ai pai 
niţă, avea o deschizătură, care se închidea cu două obloane. 
Mai jos, lingă fereastră, din dreapta era icoana Mintuitoru- 


_MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA _ 109 


lui, din stinga — chipul lui Teodosie Levifchi, Acest turn, ne 
spune un vizitator, era catedra lui Inochentie, de unde învăța 
norodul si arunca bani nevoiașilor”. (Popovschi, 234). 

„Pe lingă alte clădiri, în „raiu“ se mai afla si un hotel 
pentru pelerini. Acest hotel nu era altceva decit o căsuță 
mică, cu două despărțituri: întiia, cu intrarea drept de afară, 
jar lingă ea, o odăiţă mică şi curată, cu o mulţime de icoane, 
cu candele aprinse înaintea icoanelor, cu o masă lingă pe- 
rete. Odăile erau joase, mici, fiecare avea cite o ferestruică. 
Aici li se dădea pelerinilor masă şi vin în vremea mincării, 

Nici de vorbă, că cea mai mare sfințenie a „raiului” erau 
peșterile. 

Intrarea în peșteri era prin usa „cetăţii” cea din spre a- 
pus, pe subt un sopron închis împrejur. Coborisul era ab- 
rupt. Dela scara de jos drumul cirmea brusc spre stinga, prin- 
trun coridor adine, luminat. Bolta şi pereţii coridorului erau 
construiți cu multă îngrijire, din piatră de talie. Autorul ino- 
chentist adaogă că pereţii erau „de cochileti de piatră în ci- 
ment, daţi cu var si cu nisip alb”. Drumul nu era larg, tocmai 
cit puteau să încapă doi. Inălţimea coridorului era ca de doi 
metri. În peșteri nu era deloc umezeală, pretutindeni era us- 
cat şi curat. Autorul inochentist ne dă lămuriri că „din pe- 
şteră produsnicile erau scoase afară de se prefăcea aerul”. 
De amindouäpärtile coridorului erau făcute chilii, la o depăr- 
tare de patru-cinci pași una de alta, și bărbătești și femeiești. 
Autorul imochentist mai arată, că peştera avea opt „proho- 
duri” şi de fiecare „prohod” erau chilii faţă în faţă. In chilii 
se vedea o curățenie exemplară; o jumătate din peretele cel 
din faţă era acoperită cu icoane avind candele aprinse. Pe 
podele erau aşternute covoare, „era un miros îmbătător de 

ămlie, o adiere de pace si neturburare”. 

„Nu tocmai departe dela ușă, era intrarea într'o subte- 
rană largă, încăpătoare, cu bolta sus ridicată; aceasta era bi- 
serica principală subterană. Ea era îmbrăcată foarte frumos: 
pe icoane bine zugrăvite se vedeau veșminte, sus cra atirnat 
un policandru, sfeşnicele străluceau, pretutindeni era o cură- 
tenie ideală, o mulțime de luminäri si candele aprinse. În al- 
tar, la mijloc, în loc de pristol era o masă simplă acoperită, 
Subt înveliș era o evanghelie, subt evanghelic, un antimins”, 
(Popovschi, 235). 

„Tot în peşteri, spre miazä-zi, era gi a doua biserică, mai 
mică decit cea dintiiu si nu atit de bogat împodobită. Altarul 
acestei biserici era făcut într'un perete lateral. Aici se afla 
chipul treimii inochentistilor cu ierom. Inochentie în locul 
Ipostasei a treia. In altar era numai un jertfelnic. In peşteri 
„departe se auzia o cintare armonioasă, mirosea a lămiie 
scumpă, toți pe care-i întilneai erau cu sufletul adincit în 
rugăciune”, 


110 VIAŢA ROMINEASCA | 


„După părerile unui vizitator, nici o sectă rusească nu a- 
vea un mijloc de ademenire atit de puternic, cum erau pe- 
sterile inochentistilor. Cu frumuseţea lor, ele impresiona 
foarte adinc pe oamenii nedesvoltati sufletește, dar inzestraț 
cu inimă evlavioasă, 

Cum am văzut, în peșteri erau multe galerii şi locuinţe. 
Cu toate acestea însă, spune un vizitator, peșterile nu erau 
incă construite, ceeace se dovedea prin faptul că în galerii, 
între întiia şi a doua biserică, se mai afla încă o încăpere, 
destul de mare, de formă rotundă. „Aicea-i viitoarea cate- 
drală” — spunea vizitatorilor un conducător. Acolo se vedea 
pes o grămadă de pietre, cițiva oameni, probabil lucrători. 

de crezul că aceasta era acea biserică măreață pe care, 
după unele izvoare, inochentistii se gindeau s'o facă în „raiu” 
si pentru care adunau multe jertfe, 

In „raiu” puteai să vezi pretutindeni o mulțime de icoane 
aduse de inochentisti pelerini. „Acolo se grămădese icoane 
atit de multe, încât le lincau afară răzemate de garduri”, 

Ca să isprävim cu descrierea aspectului exterior al „raiu- 
lui” vom adăoga că, după cum ne-a comunicat o inochentistà, 
„după adormire”, ” s'a făcut ca un tirg: cu ajutorul u- 
nui neamţ au fost făcute multe uliti, cărora le-au dat denu- 
mire de iaev, Chiev, Solovet, Noul Ierusalim, Athos şi æl- 
tele”, (Popovschi, P 

„Un martor ocular ne spune, că în Iulie 1917, în „raiu”, 
nai toți erau din Basarabia moldoveni, dintr'insii, trei pà- 
irimi, da’ poate si mai mult, femei. Intilniai uneori si ruși, 
însă înirun număr foarte restrins”. (P 238). 

„Inochentista Irina Evstafie, care ne-a comunicat aceste 
ştiri, adaogă că pe atunci în „raiu” erau ca la vr'o mie de lo- 
cuitori; povestitoarea ştia bine, fiindcă îi număra „da min- 
care, la portie, fiecare lingură”. (Popovschi, 239). 

„In lanuarie 1918, „după ce sa mutat intele Inochen- 
tie din viața aceasta, norodu venea la gră ca şi cînd era 
el... Staret era fratele părintelui Inochentie — Simeon. De cu- 
vintele lui Simeon toți ascultau, si toate neînțelegerile de 
dinsul erau hotărite. Numai în numele lui Simeon un vizita- 
tor a putut pătrunde în altarul bisericii subterane, şi cînd s'a 
iscat între un preot-vizitator şi citiva inochentisti o mare ne- 
înțelegere, numai Simeon a putut s'o aplaneze, 

Pe lingă Simeon, afară de Gheorghe Grigorean, mai erau 
cîțiva „apostoli”: Iacob din Dubhosari, „fratele Ivan”, un om 
ca de vre-o 35 de ani, se pare din Cosouli, si încă vr'o doi- 
trei „frați”, al căror nume si pronume nu s'a putut afla. Per- 
soanele arătate erau ca „primii între egali”. Aceştia erau un 
fel de conducători sau administratori ai „raiului”, prin mii- 
nile lor treceau atit toate veniturile, cit si toate cheltuelile 
trebuincioase pentru munca ce se făcea acolo. 


MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA ii 


Toţi in „raiu” se purtau ca şi călugării. Cind se intilniau 
unul cu altul îşi ziceau: „Blagosloviţi”! Cind se depărtau — 
„Mă rog de mă iertaţi”! Numărul femeilor si al bărbaţilor 
cra cam deopotrivă. Purtau haine de cinepă, unii si de lină, 
— numai de casă, nu cumpărau nimica. Pe.cap femeile pur- 
iau tulpane negre, unele din cele tinere purtau şi albe, unii 
altora își ziceau „frate” şi „soră”. Intre ei vorbeau mai muli 
moldoveneşte, vorbeau însă si rusește, 

Bărbaţii aveau lucrul lor şi dormeau de-o-parte, dease- 
meneg si femeile. Bărbaţii munceau la lemne, la săpat gropi 
pentru vie, la santuri, la tăiat pădure, la adus lemne. Femeile 
— la spălat zece, la cusut zece, „peveii” (cor) 200—300, „trei 
rînduri”, la bucătărie — zece de făcut mincare. Bărbaţii în 
fiecare zi făceau cite patruzeci mămăligi si două cuptoare de 
piine, cite patruzeci de plini în cuptor; optzeci de pini se co- 
ceau pe zi. 

In alte izvoare afläm despre aceasta și mai interesante 
amănunte. În „raiu”, cetim aici, inochentiştii făceau toată 
munca, care se cerea pentru întreținerea lui. Tot pămîntul 
rămas meocupat de clădiri era lucrat de adepții lui Inochen- 
tie, „Livada, via, arădina de legume”, — ne spune un vizita. 
tor — „sunt lucrate de pelerinii veniţi, cari socot de o datorie 
a lor morală să muncească (acolo) o zi sau mai multe zile 
pepku mintuirea sufletului lor”. (Popovschi, 239), 

Z e raiu” erau cam la vro trei sute de copii în virsta de- 

te pihă la doisprezece ani. Fi nu lucrau, ci invätau a 

céti şi a serie, intr'o şcoală înființată în special pentru ei, In- 
vätätura bineînţeles se făcea În limba rusă. 

Pentru satisfacerea tuturor nevoilor materiale ale „raiu- 
lui” era aranjată o întreagă gospodărie. E de crezut că în- 
tinderea pămintului închinat ,raiului” sporia mereu, paralel 
cu aceasta creştea si gospodăria. Irina Evstafie ne spunea că 
în vremea din urmă „raiul” avea cincizeci de desiatini de 
vie, şi pămînt arabil trei sute de desiatine. Tot acolo erau 
două oloiniti, vr'o patru mori de vint şi una eu „parovie” (de 
foc), multe pluguri, boroane si altele. Arau pe zi cite douăzeci 
de desiatine. Ne mai asigura dinsa că erau acolo si cămile, 
cu cari cărau piinea. (Popovschi, 242). 


Cultul pămintului roditor şi hrănitor 

Cum vedem, o nouă religie şi o nouă biserică erau pe 
cale să se nască si să se întindă, în același fel ca și cresti- 
nismul odinioară. S'a intimplat însă că'n timpul revoluției 
ruseşti bolșevicii au distrus „raiul”. Interesant este, că erezia 
aceasta, care la Moscova — cum ne arată Merejkovsky — cis- 
tiga doar indivizi räsleti, în Basarabia ajunsese o mişcare de 
masse: zăpăcea multe mii de oameni, îi făcea să-și vindă a- 


112 VIAŢA ROMINEASCA _ 


ve să întreprindă pelerinagii cu prețul vieţii, etc. Și miş- 
cara popolari “eite şi azi. De unde se vede cå 'n Basarabia 
erezia se află pe terenul ei propriu. Inochentie; inaintea lui, 
Levitzki; d e el, atifia alţii — au fost numai exponenţi ai 
curentului, care, fără îndoială, sa păstrat — subteran și puțin 
băgat în seamă — din vremurile premergătoare creștinismu- 
lui... Filiafiunea: inochentisti — sectanţi din vremea lui Pe- 
tru cei mare — anticele mystere dionysiace — serbări agrare 
la berberi, provensali, bretoni — e evidentă. Inochentie n'a 
inventat nimic. : 


„Cit de adinci sunt urmările inochentizmului în sufletul 
poporului basarabean și ce durată vor avea — e greu de pre- 
văzut, Deasemenea numai viitorul ne va arăta dacă urmă- 
rile mişcării imochentiste vor răminea țărmurite numai in 
populaţia Basarabiei, sau vor trece si peste hotarele ei, Unele 
semne par'că ne-ar dovedi că rominii țărani de peste Prut 
sunt destul de pregătiți, de împrejurările vielii, spre a accep- 
la intro măsură oarecare învățătura călugărului dela Balta. 
Așa, cum ne dovedesc actele in 1924, inochentistul ba- 
sarabean lvan Zlotea, printre adepții lui, a avut mulţi pele- 
rni din regatul vechiu si chiar din Dobrogea”. (Popovschi, 

„in actele arhivelor nu odată se subliniază că miscarea 
dela Balta era răspindită in Basarabia aproape numai ; ^- 
tre sătenii romini. Chiar atunci cind întrun sat jocui. * 
mini și streini, de pildă ruși, la inochentism aderau točiti 
rominii. In acele județe basarabene, unde populația era de 
altă naționalitate, entizmul nu-şi găsea deloc adepţi. In 
felul acesta raportau autorităților din Chişinău organele ad- 
ministrative din judeţele Hotin, Cetatea-Albă şi lzmail. La 
{el afirmă fl alți cercetători. „In ce priveşte rolul elementu- 

ui național”, — scrie d-~! dr. Coţovschi, — „e nr P spun 

că printre cei molipsiti de epidemie (inochentizm N. P.) n'am 
că pri nici unul pe de esta, dovean), — împrejurare care 
trebuie să fie relevată”, In jud. Tighina, — raporta un misio- 
nar, — inochentizmul a avut mai mult succes printre moldo- 
veni. In ce priveşte satele rusești din acest județ, locuitorii 
de acolo nu numai că nau aderat la mişcare, ba încă rideau 
de nebunia inochentiștilor”. (Popovsehi, 318). 


Cum am spus, povestea lui Inochentie si a discipolilor 
săi — dacă înlăturăm partea imorală — prezintă isbitoare a- 
semănări cu istoria începuturilor creștinismului. E si firesc, 
Pe același sol, răsar mereu aceleaşi plante... Ne aflăm doar 
in stepa care se'ntinde în sudul si sudestul Europei, în vestul 
Asiei, în Africa, și în care, pe un sol bogat în minerale solubile 
și insolubile, crese în deosebi cepele si tuberculele toxice si 


MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA | 113 


afrodiziace şi formează un aliment de că tenie al ulatiei 
Belsugul de minerale, pedeoparte hrétieste eh să sas ss 
voasă si mărește capacitatea ei de funcţionare, pe de altă 
parte, sub formă de otrăvuri, ete, o irită, dar excită si glan- 
dele... (Vezi în al doilea studiu din Lit. si Ştiinţă, pasagiul 
despre sensualitatea cynocefalului), Ar trebui experimentat 
cu usturoiul sālbatec... 1) In deosebi toxici trebue să fie bulbii 
cari crese pe înălţimi stincoase, fiindcă acolo, pe măsură ce 
stratul superficial al solului se epuizează, el este si cărat la 
vale, Inlesnind desagregarea si descompunerea stratului ur- 
mălor,.. A incit belsugul de minerale rămine statornic. 
(Lange, „Vernwilterung und Bodenbildung"). 

i iată de ce amestecul de misticism si sensualitate ne ‘ntim- 
pină iarăși si iarăşi în Fenicia, în Cartagina, în Spania, in 
Tracia, în Grecia, la Romani, la Etrusci, ete. ? Că n'are de a 
face cu clima, se vede din faptul, că 'ntilnim psihologia lui 
Homo mediterraneus (cult phallic, promiscuitate rituală, etc.) 
in stincoasa Bretanie, unde temperatura mijlocie e destul de 
scăzută (era insă mai ridicată în neolitic)... In nordul Ger- 
manici se află o cimpie acoperită cu shotter glaciar: ,Lûüne- 
burger Heide”, — o adevărată stepă, fiindcă ploaia, deși îm- 
ramă se scurge repede în pămint... Acolo apar din cind 
* "hd profeti. 


eti... 
la $9 Obiceiul de a oficia în incăperi subterane, (s'ar putea 
doar amenaja si deasupra pămîntwlui încăperi fără ferestre, 
ferite de privirile oamenilor), pe care-l constatăm la ber- 
beri, ca si 'n Basarabia, datează, fără 'ndoială, din epoca au- 
rignaciană, cînd omul îşi săpa locuințe în pămint (servin- 
du-se de hirlețul de piatră cu care desgropa cepele) — lo- 
cuinti cari sint practice întrun sol uscat si întrun climat 
cald și secetos... In stepă, lemnul lipseşte, iar piatra nu se 


' Pe o piramidă egipteană s'a găsit însemnată socoteala hranei 
tucrätorilor: nimic alta decit ceapă, usturoi si ridichi. O rugăciune 
evreenscă hlestemă „cepele salariului din Memphis", 

Omul de Aurignac minca cepe și tubercule sălhatece. Staren 
psiho-fiziologică sa putut menține accentuată, chiar cind cauza ei 
s'a atenuat. 

* Vezi, în „Cercatările” mele „critice și [ülosofice“, „Literatura epică 
medievală”: caracterizarea idolatriel pasionate, sensuale si violente, 
care a fost creştinismul la spanioli, încă acum un secol. Interiorul bise- 
ricil, un vis din O mie și una de nopţi... „Pentru spaniol, religia este o 
«moţiune a cărnii şi a singelui, o balucinaţic a crecrului, o explozie a 
ferocitätii inäscute”… În postul Pastelui se văd pe stradă penitenti, 
goi până la briu, care se murtirizează cumplit... In onoarea ndoratei 
lar, cavalerii se biciuese pănă la singe şi-şi fac răni gronznice, din 
cari curg pirae de singe... 

8 


114 VIAŢA ROMINEASCA ` 


— — earem 


tit 


etutindenea... In Sahara, sate intregi îşi au Aocuin= 
ela Tanck: o deschizătură largă, verticală, iari ve era 
săpate în perete, unele deasupra altora... Motel e 
muntele Atos, şi altele din sudul Europei, sint ais. 
săpate în stincă 1), Bordeiele în pămint erau la noi pecvenă 
odinioară... După cum în biserică au rămas luminärile, = 
miia, coliva, muzica de altădată, tot aşa, misterele pi € 
since, vechi de zeci de de ani, stra dy à 
ntene si amintiri din comunismul primitiv... opor r 
mine mereu in urmă; e robul tradiţiei... Noi slăvim aceas 
inferioritate... Si cind M vedem că stăruie în pnabronisme re- 
pugnante, il învinuim... Căci de arhaism € vorba, nu de $- 
rezie… Avem de a face co credinţă străveche, cu religia A 
totdeauna a băștinașilor Daciei, religie ci de care aao 
nismul a fost odinioară o sectă, o erezie... vident, cresti * 
mul — care si el evoluează — este infinit superior cultului pă- 
în. A face ca țăranul pers en fie cu adevărat creştin, este 
- sufletește şi socialmente... 
E: primi etait instincts străvechi, păstrate în adincu- 
rile masselor, isbucnesc mereu sub formă de „erezii”!: .ere- 
zii“ musulmane, la berberi, „erezii” creştine, în tot cursul & 
vului mediu şi modern al Europei... Însuşi creștinismul pri- 


eh dreams 


: Săpăturile de la Geser, În Palestina, au scos la iveală civilizația ` 


unei alațiuni care locuia in caverne sau in cocioabe 
marete ip solo: de piatră. S'a desgrapal o peşteră adincă, as- 
cunsă după nişte intărituri de pămini şi avind ziduri groase In faţa 
intrării. Orificii strâmte legau şi peştera cu nişte încăperi subterane 
si serveau probabil pentru vărsarea singelui victimelor, sau a altor li- 
baţiuni, în onoarea zeilor sau a morților inchipuiti a locul acolo. In 
aceste pesteri sé depuneau şi apoi se ardeau cadavrele. S'a găsit o ce- 
ramică arosolană, decorată eu linii rosi şi albe. Pe pereţii unei alte 
erau desenate figuri de animale: vaci, cerbi, tauri, sāmänind 
in mod surprinzător cu cele din cavernele aurignaciene ale Spaniei 
st ale Franţei, figuri cărora lt se recunoaște o valoare magică, Li > 
intrun sitat extrem de adine s'a dat de un altar, pe care era așeza 
statula, astăzi mutilată, a unei divinităţi. De uceustă locuinţă întunecoa- 
să în care zăcea mortul, pure a se lega Şeolul, adică infernul (Hades, 
ind) israelit, In aceste caverne s'au aflat și urmele cunaanienilor, dea- 


dreptul peste cele ale neoliticilor. (Prof. Kreglinger, „Rel. g'Isr.”)- Cine - 


s' tea indoi că aceste caverne derivă direc! din cele aurignaciene 
pina nm 25.000 de ani?!.. lar femeile stéatopyge aurignaciene, cari ici 
execută cu un bărbat actul sexual, colo tin mâinile pe sinuri, ca istar 
şi ca statuetele de la Cucuteni, iar dincolo poartă intr'o mină „cornul 
abundenţii“ (CA ZEIȚA ISIS, iar cealaltă o tin pe organul sexual, 
ce alta ur putea fi decit zeița pămîntului roditor? Se 


MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA 115 


initiv n'a fost străin de mysterele dionysiace... *) Se pare că'n 
timpuri de sară tă cind religia oficială „se usucă”, fon- 
dul popular de credinţe şi instincte pătrunde chiar şi 'n cla- 
sele superioare, — si, cu Rasputin, în palatul cezarului... EA 
corespunde, şi romantismului epocelor de decadentä, si des- 
compunerii sufleteşti a claselor superioare... 

Timpul a alterat înțelesul riturilor... Facerea de fintini a 
jucat în mişcarea basarabeană un rol capital (vezi cartea dlui 
Popovski), dar la ploaie nimeni au se mai gindeşte... Ce vor 
fi dansurile exotice despre care ne pomeneşte reportajul din 
„Dimineaţa“?... Li se mai cunoaşte originea şi rostul ?... In car- 
tea lui Merejkovsky se vorbește despre cultul pămîntului, 
dar nimic despre ploaie... Odinioară dansul (însoţit de o a- 
bundentă transpiralie) si orgia, erau urmările intoxicärii, 
mijloace instinctive de eliminare și descărcare... Dacă Merej- 
kovsky pedeoparte, iar pedealtă parte autorul studiului din 
Revue anthropologique, nu ne-ar călăuzi, cui i-ar da în gind 
să derive inochentismul din mysterele dionysiace şi din stră- 
vechiul cult pe al pămîntului roditor şi hrănitor, pe 
care Pirvan il recunoaşte ca hästinas în Dacia?!... 


' La toate popoarele mediteraniene găsim amintiri din comu- 
nismul primitiv şi din orgille rituale de odinioară... E destul să men- 
ționăm prostituatele din templul lui Solomon, ori promiscuitaten ge- 
nerală în zile de sărbătoare, la Cartagena. Monoteismul a fost la evreii 
din vechime religia intelectualilor, („Religia pustiei“ e o legendă !) 
Mulțimea jertfea Astarleei, adică pämintului roditor și hränitor. In za- 
dar tunau profeţii... Liberarea sclavilor la fiecare şapte ani şi reim- 
pärtirea solului la fiecare 50 de ani, erau reminiscențe din comu- 
nismul primitiv... Isus a fost profetul proletarilor evrei, iar crestinis- 
mul primitiv, religia multimii... Moartea şi "'nvierea lui Isus, ofi- 
cierea în catacombe (urmată adesea, după unii autori, de orgia 
unei promiscuitäti generale in întuneric, instinctele massei fiind mai 
tari decit înalta învățătură) sint reminiscențe din mysterele diony- 
şiace...; iar botezul, confirmatia, impărtășania sint luate mai de grabă 
din mysterele zeului arian (solar) Mithra. Din timpul lui Claudius, se 
serba la Roma, între 15 şi 27 Martie, reinolrea vegetației. Credincioșii 
plingeau cu Kybele, zeița pământului, moartea iubitului ei Attis şi apoi 
se bucurau de Învierea lui... Attis, Dionysos, Sabaztos, Kybele, erau zei- 
tăți tracice ori tracic-phrugiene.... 

Se ştie că comunismul primilor creştini, păstrat pănă azi în mi- 
năstiri, a sugerat unul Thomas Morus, unui Richard Owen, ete. idealul 
lor social... Se poate afirma deci, că socialismul este — deasupra unui 
interval de citeva mii de ani, n continuare ideologică a comanis- 
mului primitiv.. 


118____________VIATA ROMINEASCA 2 
Cultura bästinasilor Daciei 


Acum 22 de ani am atras cel dintäi atenfiunea asupra 
caracterului oriental al artei ţăranului romin, în care se o 
glindeste sufletul oriental al Tracilor, aşa cum îl cunoaștem 
din antichitatea greacă : 

… „Dar, zice d. Duiliu Zamfirescu, poporul romin, cobori- 
tor din cel roman, are simţ politic si calităţi de erou, dar nu 
este „născut poet”... Faptul că d, Maiorescu, care ştie cit de 
prima dna este în ştiinţă patriotismul rău înțeles, a sprijinit 

răspunsul său erezia „latinistă”, ne umple de mirare... De 
unde erau să aducă romanii atita element latin, ca să covir- 
şască elementul dacic? 

… „De altfel, decit să pleci dela cauza necunoscută, la e- 
fectul cunoscut, e mult mai cuminte să urmezi drumul con- 
trar. Poezia ulară o cunoaștem, si în privința ei părerile 
tuturor oamenilor de gust sunt unanime: un avint liric intens 
inaripeazä versul popular, intipărindu-i o formă expresivă, 
dar simplă și străvezie, parcă de totdeauna legată de ideia pe 
care o cuprinde... Care literatură populară și care literatură 
cultă se poate mindri cu o poemä mai adincă în simtirea cei, 
ca Miorița? Şi dacă e vorba să intrăm şi noi în domeniul ipo- 
tezei, nu de Romani ne amintește această poemä, ci de Traci 
— acel popor mistic, pesimist, fantast, liric și muzical, care a 
enervat cultura elină cu spiritul său exaltat.. De Traci ne a- 
duce aminte, si melancolia adincă, pătrunzătoare, nostalgică, 
: ee Pt atmosfera tragică, apăsătoare, mistică, a Mio- 

t ed 


Şi această teorie a mea — care se "'ntemeia... pe ce ? pe 
nimic: pe o impresie! —, ca multe alte teorii ale mele, a fost 
ironizată de feluriti palavragii, proşti — dar făcind pe de- 

pti! — şi obraznici pănă la inconştiență... De altfel, însuși 

rvan, n'a afirmat el că Dacii n'aveau c comun cu 
Tracii aşezaţi dincolo de Dunăre?... (Aceasta va fi poate ade- 
vărat despre clasa slăpinitoare dacică. Voi cerceta dacă așa 
este, Deocamdată ştiu că Zamolxe, cel care a petrecut trei ani 
într'o teră — ca „Daniil Sihastru” si ca atiţia alţi sihastri 
romini — era o variantă a lui Dionysos, iar divinităţile trace 
pe cari romanii le-au paralelizat cu Ares si Artemis, reprezen- 
tau tot vegetaţia: De alți zei traci, scriitorii antichității m'au 
auzit). | 

Intuitia mea mă făcu să observ ornamentalia geometrică 
a scoar{elor rominesti, fără să fi avut încă prilej s'o compar cu 
ornamentatia diferită a popoarelor apusene și nordice. 

A venit apoi d. Tzigara-Samurcas si ne-a desvăluit, cu ce 
incäpäfinare păstrează țăranii romini podoabele liniare, deşi 
trăiesc cot la cot cu ungurii si cu sașii, cari au o ornamenta- 


l 


| 
i 


__ MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA n7 


tie zooformä şi florală, ca, de altminterea, şi romanii şi grv- 
cii din vechime, A mai arătat d-sa, că „bogat brodata cämase 
a ţărăncii romine se poate identifica cu tunica sau vestmin- 
tul sacerdotal al coptilor creştini”; că „pe mai multe covoare 
bucovinene se regăseşte arborele vieţii, cu şerpi la rădăcină 
şi cu păsări pe ramuri, ca în reliefurile babyloniene"; că pe 
traci, „chiar legendarul Homer îi lăuda pentru arta uimi- 
toare cu care-şi incrustau armele si scuturile”; că „ornamen- 
tul dublei spirale apare de o potrivă, pe ceramica neolitică 
de la Cucuteni, ca şi pe străchinile pe cari țăranii romini le 
vind azi prin bilciuri”, (Vezi în Lit. și Şt. dubla spirală aurig- 
naciană de acum 25.000 de ani). 

Din faptul însă, că 'n Suedia, in Irlanda, în Balcani, în 
Alpi, în Pirinei, „se ţin lanţ ciobanii incrustind la fel”, d. Tzi» 
gara-Samurcas a tras incheierea că ornamentlaţia geometrică 
„este fondul comun al populațiilor pe cari le cuprindem sub 
numele generic de rasă alpină, caracterizată prin brachice- 
falie ca principală particularitate fizică”. 

l-am opus atunci afirmația lui Hoernes că: 

„Regiunea în care s'au găsit aceste figurine (e vorba de 
statuetele Fra Bae DA atit de numeroase la Cucuteni : si lingă 
Braşov) se'ntinde din Egypt, prin basinul răsăritean al Medi- 
teranei (dar şi Malta a dat contribuţiuni) şi prin Grecia, pre- 
cum și rin nordul illirico-tracic al peninsulei balcanice, 
pănă 'n Ucraina şi 'n Galiţia de vest. De remarcat este asocia- 
rea acestei arte plastice — în multe regiuni, mai ales răsări- 
tene — cu ceramica pictată şi cu treptele superioare ale or- 
namentului geometric, în deosebi cu decorațiunea în spirală. 

că ai voi să intipäregti acestei întregi regiuni, peniru pe- 
rioada neolitică, respectiv aeneoliticä, un nume somatic-an- 
tropologic, atunci, fără 'ndoială, ar trebui să fie acela al rasei 
mediteraniene”, 
şi împrejurarea, că ornamentul geometric a luat forma cea 
mai tipică şi mai rafinată, în stilul arab si maur, care a dom- 
nit cindva în Sudul Europei si care domnește azi în toată A- 
frica, în Arabia, în Asia Anterioară — adică în stepa caldă, 
în care s'au întins, si religia mahometană, si limbile semitice 
(până la mijlocul Africei). (Vezi în Lit. si St. pasajul despre 
onamentaţia figurală a bisericilor de ţară din Scvandinavia). 

Am arătat apoi (Vezi Lit. şi ŞI.) cum sa născut în stepa 
caldă a ultimului interglaciar omul de Aurignac — creatorul 
limbilor semitice — din care se coboară deadreptul Homo 
mediterraneus; care-i biologia si psihologia acestei rase; ve- 
chimea extraordinară (vreo 25,000 de ani; nu numai citeva 


* Aceste statuete reprezintă zeița pămîntului roditor si hrănitor. 
Si Cucuteni e la un pas de focarele inochentiste de azi 1... Cultul pä- 
mintului va fi mocnit timp de aproape două mii de ani... 


ne © ` VIATA ROMINEASCA  ăč 


mii, cum crede d. Tzigara-Samurcaş) a ornamentului geome- 
tric A cultului pămîntului roditor şi hrânitor. 

* Bănuese, că cei cari vor studia poezia noastră populară, 
în comparaţie cu er populară a celorlalte țări europene, 
eee per pă nicăiri lirismul nu-i atit de intens ca la 
noi... 

iu... De mult mă obsedează caracterul horelor noastre... 
m auzit muzică populari spaniolă, italiană, algeriană, a- 
rabă, chineză, japoneză, turcească, germană, scandinavă, aus- 
triacă, franceză, engleză, rusească, bulgărească, americană... 
Nici una nu-i atit de exaltat romantică, nici una nu exeită în 
apa gril simţurile, instinctele, pasiunile, imaginaţia, frenezia 
j ui... Impresia nu-i de beție, în înțelesul psihologic al cu- 
vintului, ci de adevărată intozicaţie... M'am intrebat dacă 
cumva cîntecele noastre de joc n'au suferit influența tigani- 
Jor — popor de climă tropicală si de sol de culoarea cărămizii 
ori a socolatei; si, pedeasupra, sălbatic... Dacă 'ntro muzică 
de felul celei berbere ai pune puţină violență căzăcească, ai 
căpăta parcă ceva asemănător muzicei noastre de joc.. ' 
Net pia sare MA inna S caracterizat în felul 
r noas ulară: orul romin edă 
beţia svăpăiată a tiganulul, di pes gre 
contemplativă a muezzinului...; ştie să se lase îmbătat de o 
vocalizä repetată la infinit, de o temă ce se roteşte ca un der- 
Fr de o arnbescă vecinic sucită si răsucită pănă la ame- 
Aminteascä-si ctitorul de scenele pe cari le descrie Me- 
rejkovsky... Nu ne povestesc parcă si horele noastre ceva a- 
nalog? +). Dar si doina... (nici apusul, nici nordul Europei, nu 
za ir dionysiacul nostru chef)... Cind am scris, acum 22 
de ani, că "n „Mioriţa” simt suflul misterelor dionysiace, 
nu-mi închipuiam că chiar subiectul poemei derivă din aceste 
ere, 3 
A arătat-o mai tirziu d. Beza, dar, cum ştiu acuma, si 
Odobescu, unde-va, în scrierile lui... In ciobanul din Miorița, 
Odobescu recunoaşte pe Adonis, care nu-i decit o variantă a 
lui Dionysos... „Măicuţa bătrină cu briul de lină“ € chiar 
„Maica Domnului“, adică zeița pămîntului roditor... 


* Muzica vocală țărănească berberă + simplă, dar copleşită de 
ornamentație, de înflorituri și tremuräturi de voce ca adevărat acro- 
batice (Trillern und Stimmflattern), Ea se 'nrudeşte cu cîntecele 
Nomoi ale elenilor, după cum înrudită e şi muzica instrumentală a 
beduinilor, cu aceia a grecilor vechi(„Forschungen und Fortschritte" 
1 Nov. 1930). « 

* Tracul Orfeu, geniul muzicei, a întemeiat confrățiile orfice şi a 
compus imnurile de initiare în mysterele dionysiace. 
antică. 


reci, de pildă, versul popular e mai lung si mai . 


ar se lasă uneori răpit de vraja | 


MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA 119 


Mă 'ntreb „aşa in treacăt, ce să fie cu al nostru i, pe care 
nu-l are nici sudul, nici vestul, nici nordul Europei şi care re- 
vine atit de stăruitor în limba arabă şi  berberă?.., Dar obi- 
ceiul ţăranului romin de a numi oamenii după mamă („loan 
al Marandei“...), să nu fie cumva o urmă din matriarcatul 
semitie?... (derivat, după unii din nesiguranța paternității, 
iar după alţii, din rolul femeii în culegerea şi cultivarea 
plantelor). 

Dar poemele pormografice?... Dar groaznicele înjurături 
ale popoarelor de stepă?... 

Vuillermoz vorbeşte de „muezzin”... de „derviş... de „a- 
rabescă“... lar prof. Eugen Fischer, cel mai cunoscut antropo- 
log al Germaniei, directorul Institutului antropologic din Ber- 
lin, într'un tratat de antropologie publicat la 1923, în colabo- 
rare cwn numär de specialişti de primul rang, insumenză po- 
porul romin rasei arabe, — o variantā a rasei mediteraniene, 
— şişi documentează aserțiunea reproducind figura unei ro- 
mince în costum naţional, alăturea de aceia a unui berber din 
nordul Africei. 

Şi iată că acuma găsim la basarabeni supravietuiri din 
străvechea religie sensuală si mistică a omului de Aurignac — 
a rasei mediteraniene, adică semitice — supraviequiri din da- 
cicul cult străvechiu al pământului roditor şi hränitor. Și acest 
cult s'a păstrat în forma cea mai curată la ereticii musul- 
mani (berberi) din nordul Africei, la ereticii creștini medic- 
vali din sudul Franţei (atenuat si spiritualizat, există şi azi, 
în Provence şi 'n Bretania, adică în cele două focare ale ro- 
mantismului francez) si la unele populaţii din sudul Rusiei, 
de unde se va fi propagat pănă la Moscova, pe vremea lui 
Petru cel mare, şi pănă la Petersburg, în zilele lui Rasputin... 

Mercikovsky ne spune că Akulina, „arina cerească”, are 
figură de figancä, ori de cercheză, si că „ţarul” Averian Bes- 
paly era un cazac fugar, fiul unui cazac de pe Nipru si al 
unei prizoniere grecoaice. lar în cîntecele sectei se vorbeşte 
despre Don... In nordul mării Negre, elementul mediteranian 
a fost întotdeauna bine reprezentat: Eugène Pittard afirmă 
că si neamul tătarilor din sudul Rusiei cuprinde foarte mult 
element mediteranian... 


Din toate cele arătate pănă aici, înclin să trag incheierea, 
că psihologia poporului romin (cel putin în ţinuturile de 
stepă; dar rominismul din stepă e originar; că doară Dacii, 
Traci erau, şi ştim unde a fost focarul tracismului... In Ar- 
deal, clima şi amestecul de rase l-au mai europenizat) este mai 
putin europeană, mai accentuat semitică, decit chiar sudul 
Europei. Nu degeaba se plingeau elenii, că misticismul tracic 
le-a enervat cultura; nu de geaba au atribuit ei tracului Or- 


1%) „VIAȚA ROMINEASCA 


Or. 


feu acorduri atit de melodioase, încit au imblinzit fiarele si 
divinitätile infernale; nu de geaba elenii şi romanii au avut 
ormamentaţia zooformă și florală pe cari noi n'o avem, si un 
vers popular lung, calm, epic, pe cind al nostru e scurt, ina- 
ripat, esențialmente liric... 

Nici o muzică europeană nu-mi pare alit de... dionysiacă 
precum este a noastră de joc.! 

Pricina?... 

Va fi cuprinzînd loessul nostru glaciar mai multe mine- 
rale solubile si insolubile decit chiar colinele stincoase din su- 
dul Europei?... Va fi mincind rominul mai multă ceapă, ustu- 
roju, ardei, ridichi, sărături, acrituri, pipărături, ete, decit 
chiar sud-europeanul?... Fructele si peştele vor fi atenuind în 
Grecia şi "n Italia influența cepelor si a tubereulelor?... Să fie 
influența elementelor etnice venite dela nord?... 2. 


Un specialist în Istorie si Arheologie te să se ocu 
jumătate de secol cu istoria religiunilor. ape ra un ia 
material util, dar niciodată nu va reuși să coordoneze faptel 
să pătrundă pănă la generatricea lor, să stabilească raportu 
cauzale între fenomene, Nu va trece dincolo de operațiunile 
preliminare ale Ştiinţei. 

Un profan însă, cu însușiri de artist, privind distrat figu- 
rile inochentistilor, va lăsa imaginaţia să vagabondeze: 

„Ochii aceștia apropiaţi si adineiti subt puternice supra- 
orbitale, sprincenele stufoase, ca la Akulina Mokeevna. fața 
ovală, falca tăioasă, nasul lung si proeminent, cu virful gros 
şi cu nările vibrante, părul negru si abundent... unde i-am 
mai văzut?... 

La multi preoţi si călugări... La preotul grec din capitală, 
cu care am fost internat în timpul nemților... La niște călu- 
gări dela muntele Atos, reprodusi într'o revistă... La misticul 
meu amic Galaction, care utilizează în literatură fața cealaltă 


* Ce sînt chefurile, cari, mai ales spre toamnă, împinzese Bucu- 
reştiul?... Unde se mai aud prelungile oftaturi de jale, de exaltare ro- 
mantică, ce răsună în toate mahalalele? Nici măcar la Neapole... Ro- 
minul nu bea fiindcă iubește vinul; ci anume, ca să se Imbete, să 
chiuie, să uite de toate, să-și exalteze imaginatia. 

* Cind, pe temeiul descoperirilor mele paleobiologice, am afirmat 
(Vezi, în Literatură şi Ştiinţă: „Arla färanulut romin este curat medt- 
teraniană") că alci la noi, pe loessul glaciar, s'au născut omul de Au- 
rignac și limbile semitice, credeam că emit o teorie extraordinar de 
îndrăzneață. Acum Însă văd că si linguiştii așează patria limbilor se- 
mitice în sudul Rusiei, adică în stepa loessului glaciar, de care ține 
şi Muntenia şi sudul Basarabiei. Vezi Carl Clemen, ,Religlonsgeschichte 
Europas", Heidelberg 1926). 


MYSTERELE DIONYSIACE IN BASARABIA ie 


a misticismului: vijélionsa pasiune a umorului... (E originar 
de pe malul Dunării, adică din stepă...). La mulţi bulgari... 

Bulgari?... Bulgaria e numele de azi al Traciei de odi- 
nioară,.. Misticismul trac trebue să aibă ca pricină o trăsă- 
tură isbitoare a bulgarilor, vizibilă de departe... Ceapă, ustu- 
roiu, praz, ridichi, gulii: cepe si tubercule... Tocană de ceapă 
am mincat ia Filippopol... Acolo toate mincärile miroase tare 
si ard gura... Ce o fi iuteala cepei, care-i doar în noi, nu în 
ceapă, decit un avertisment despre oträvurile ce conţine?... 
(Otrăvuri cari nu strică sănătăţii). Dacă irită mucoasele şi 
provoacă secrefii, de ce n'ar irita şi nervii si glandele?.. Irita- 
bilitatea şi ardoarea religioasă a munteanului, în deosebi la- 
com de alimente picante şi iritante...” 

Aceste simple asociaţii de idei te duc în adincuri în cari 
mintea pedestră a savantului nu va pătrunde niciodată... 

Anatomia comparată explică raporturile dintre fizic si 
psihic: 

Ochi mici şi depărtaţi la vinătorul care priveşte de obi- 
ceiu în depărtare. 

Ochi mari și apropiaţi la erbivorul care — om sau cyno- 
cefal — scurmă după cepe şi tubereule, ori — azi — „cultivă 
zarzavat, 

Ochi infundafi, din pricina desvoltării supraorbitalelor 
prin incruntarea sprincenelor în efortul vederii... 

Ochi codati, din pricina privirii „cu coada ochiului” in- 
lături, în timpul scurmării. 

Sprincene stufoase, fiindcă pe ele se opreşte sudoarea ce 
curge pe frunte, (Părul e pricinuit de umiditate, Vezi La vie 
des mammifères). 

Nas gros, scurt si infundat la rădăcină cind cepele si 
tuberculeie se consumă crude. In partea terminală a nasului 
rezidă mirosul. tactil. 

Nas lung si gros la virf. cînd cepele şi tuberculele se 
mănîncă şi crude si preparate. (Nasul bulgärese!) 

Figură lungă si ovală, cind — vegetalele exercitind pre- 
molarii gi incisivii — partea anterioară a feţei se lungeste si 
imprimă atunci liniei mandibulei, de du "ncheietură la băr- 
bie, o direcţie ce tinde spre verticală. Va fi contribuind şi fap- 
tul că erbivorul mănîncă puţină carne, sfarmä puţine oase, 
consumă mai puţină piine (vegetalele conţin şi ele hidro- 
carbonate, pe cind carnea nu conţine de loc) a alimente 
cari se strivesc cu măselele şi lăţesc fața, Mai contribue şi în- 
nălţarea fălcii prin hrana mai puţin concentrată. 

Pār negru, prin belsugul în fier al solului şi deci al plan- 
telor (pigmentul e fier). 2 

Evident, după cum într'o țară predomină unele sau al- 
tele dintre legume şi fructe, se crează variante. Grecul are 
bărbia mică, si o avea și 'n antichitate, fiindcă se hrănește 


dee ASOM TNA ROMI ir TIS 


mult cu măsline, cari se 'ntroduc direct în gură (si pe care 
neamţul nu-și închipuie cum le-ar putea minca). 
Dar nu-i locul să inzistäm !). 


Cînd un romin ajunge „vai de capul lui”, ce mănincă? 
Mămiăligă cu ceapă; ori cu mujdei (apă, cu usturoi, cu oțet 
şi cu ardei). Unui german nu i-ar da niciodată în gind să 
mänince piine cu ceăpă. El se fereşte de alimente iuți. Ci va 
minea scrumbii cu cartofi, ori chiar numai cartofi fierţi, eu 
gone (Cartoful e un tubereul adaptat la climă umedă si 

humus, în aşa grad, că pe acolo nici frunzele nu mai sint 
otrăvitoare: le mănîncă vitele). 

Așa se creează deosebirile de temperament. 


Dacă ne întrebăm acum, cari sînt pricinile „inochentis- 
mului”, răspunsul rezultă din cele expuse pănă aici. Cauzele 
sint mai multe: 

1. Creștinismul, deşi astăzi o religiune înaltă şi „a 
fost la tare de speta inrudit cu tu ra i cati 
e sq Ceres, Isis, sbele, etc.). Confuzia o făcea cu deose- 
poporul de jos. 


2. Această confuzie era firesc să dăinuiască subteran (al- 
bie aproape uscată, care se umple pănă la revărsare, în vreme 
= „rac acolo unde cultul pâmintului e acasă la dinsul, 
e la isvor... 

3. si unde clerul de țară, din pricina stării sociale îna- 
poiate, e slab pregătit. 

4. La revărsarea ereziei a contribuit de primă în mod ho- 
tăritor misticismul şi „romantismul” fazei de decădere a unei 
epoci sociale, corupliunea clasei stăpinitoare şi a reprezen- 
tantilor ei, slăbirea religiunii oficiale—şi poate si mizeria, 
case er un loc prea mare legumelor crude si iuți în hrana 

ranului. 


H. Sanielevici 


* Antropologia lui Homo mediterraneus o voi face întrun studiu 
deosebit. Voi studia... autoportretele auriunaciene, statuetele neolitice 
din Tracia, rasa dinarică de azi, mediteranienii din sudul Europei, 
tipurile de inochentisti, țăranul romin mijlociu, etc. 


La Frumusita 


Amintiri din călătoria spre Galaţi! 


Sărisem şi eu din căruță și priveam cum se bucurau alde tata 


. şi ceilalți oameni că s'au găsit în locuri străine, cum își dădeau 


„bunajunselea” si cum se 'ntrebau dac'au trecut greutățile dru- 
mului — coasta Brăneștilor și a Rupturei — cu bine. 

Fie subt grijile adinci, cu care rămăsesem, după intimplările 
povestite de tata, fie de mulțămirea stirnită de întilnirea cu oa- 
menii dela noi, ori din amîndouă pricinile la un loc, mie unuia 
mi se mai potolise graba de-a ajunge cu orice preț la Galaţi. Ba 
drept vorbind, eram mai degrabă bucuros că acum, asupra nop- 
ţii, ne opriserăm pe loc. 

— Cucuuu! — aud eu pe negindite, un glas, pitigäiat îna- 
dins, ca să samene cu al cucului. 

Eu nimerisem să mă opresc cam subt carul cu fin, pe care 
dascalul Ion îl ducea de vînzare la Galaţi. M'am retras mai deo- 
parte ca să-mi poată ajunge privirea pănă 'n vîrful carului, de 
unde mi s'a părut că pornise cintecul de cuc. Și dau cu ochii 
tocmai peste Ionică — adică Onose Ion, al lui moș dascalul Ion 
— tovarășul nedespärtit de joacă si de umblat cu plugușorul la 
Anul Nou. 

Tonică se ridicase în culcusul lui din carul cu fin, ca să vadă 
cu cine se 'ntilnise alde tată-său și dăduse cu ochii de mine. Ca 
să-mi facă mirarea şi mai mare, îmi trimisese strigătul cucului 
şi cercase să se tupileze din nou — chipurile să nu-l văd eu. N'a 
avut însă răbdarea s'aștepte ascuns mai mult! Am și dat cu ochii 
de dinsul. Sta cu fata îmbujorată și mă privea cu ochi lacomi; 
iar gura lui căscată i se lungise pănă la urechi de mulțămire. 

Pe semne că şi pe fața mea se cetca acciagi stare sufletească ! 
La un semn făcut cu capul de tata, cătră dascalul Ion, ca să se 
uite la noi, au izbucnit amindoi într'un rîs nestăpinit, cînd au 
privit la fețele noastre năpădite de cea mai nespusä fericire. 

Prietenia dintre mine şi Ionică nu era clădită numai pe po- 


1 Fragment. — Vezi „Adeverul hterar“ Nr. 519 4. u 


124 _VIATA ROMINEASCA 
trivirea virstelor și apucăturilor noastre; ci mai era așezată şi 
pe un neasemänat de mare interes, pe care îi aveam amindoi. 
Cică pe romin îl cunoști numai cînd îți pui în plug cu dinsul; 
iar între mine și Ionică däinuia, de cifiva ani, tovărășia umbla- 
tului cu plugusorul şi încă nu ne sfădisem niciodată, À 

Eu gtiam dela moş Constantin Tofan, fratele mamei, o ură- 
toare pe care n'o mai ştia nimenea în sat la noi. La biserică era 
un clopoțel de fcioae”, care stătea pe Sfinta Masă si avea un 
sunet dulce... mai dulce decit sunetul oricărui alt clopoțel care 
nu stătea pe Sfinta Masă. Moș dascalul Ion îi dădea lui Ionică 
clopotelul bisericii ca să purtăm plugusorul spre Sfintul Vasile. 
In felul acesta se înjghebase între noi o legătură, care nu se uita 
nici în cursul anului. 

O singură dată numai, era cit p'aci să dăm cinstea pe ruşine 
si să se strice prietenia noastră. Se întimplase că în ziua de 31 
Decembrie a acelui an — ziua umblatului cu plugușorul — să fie 


înmormintarea mătușei Safta, baba lui moș Gheorghe Ivan, fra- ` 


tele bunicii după mama, Eu eram rinduit să duc praporul gi 
chiar l-am dus pănă ia biserică. Şi dear toată ziulica aceia tră- 
sesem pe mama de fustă, îi spuneam din gură și-i făceam gi sem- 
ne — cind nu era chip altfel — să zorească pornirea la groapă, 
cit se poate mai de vreme, nu cumva să intrăm în noapte! Imi 
trebuia negreșit să fiu slobod, cel putin depe la toacă în jos. 
Sara nu puteam umbla cu plugusorul: eram prea mititei gi ne 
era frică de alții mai mari. Ne-ar fi tras cite un pumn după cea- 
fă, ne-ar fi luat traistele cu agonisală si ne-ar fi lăsat în drum, 
cu lacrămile pe obraz. 

Dar.. dece mi-a fost frică nam scăpat. S'apropia sfintitul 
soarelui, iar prohodu! moartei abia începuse... Intram în noapte 
cu mîinile în golduri ! 

Un ghiont în deșertul drept, mă face să-mi intorc capul. Io- 
nică, la spatele meu, cu fața stropsitä de furie, îmi pune sula 'n 
coastă — ca să nu zic ultimatum: „Ori ieși numaidecit din bi- 
serică și pornim treaba, ori îmi iau alt tovarăș!” — Şi nu era 
deloc nevoe de slutirea luil... doar gi eu singur stăteam ca pe 
ghimpi! 

Am alergat numaidecit la mama, care era în cirdul femeilor 
şi i-am spus toată nevoia de care mă aflam, Ea, cu toată sfieala, 
a intrat în partea bărbaților, a räzbätut până la tata si s'a întors 
îndată cu învoirea tatei gi cu făgăduinţa că o să poarte el pra- 
porul pănă la cimitir... Eu am deslegat iute basmaua roșie de 
Cahul, care se cuvenea purtătorului de prapor, am pus-o în sîn 
şi-am şters-o în fuga mare, pe usa bisericii. In chipul acesta, 
am scăpat de desfacerea tovărășiei cu plugușorul și a prieteniei 
cu Ionică. 

A Ionică stătea în virful carului cu fin, plin de nerăbdare si 
e inc. 


îi 2 LA FRUMUSITA | REK: 
` — Prinde-mă, tată! — strigă el la moș dascalul — că mă 


dau jos si eu. 

— Apucä-te de fringhia finului. Mulge minile pe dinsa 'n 
jos, incetisor! — răspunse tatä-säu, intinzind palmele deasupra 
capului, ca să slujască băetului de răzimători — cum luneca el 
pe coasta carului — să-l ia apoi în brațe și să-l pue hopa, 

Ionică s'apropia de mine cu pași rari de tot, parcă nu i-ar 
fi venit să creadă că eram cu — ca un prepelicar cind pontează 
— apoi s'a repezit și mi-a prins mina dreaptă. Mișcarea aceasta 
depe urmă, n'a făcut-o cu intälesul pe care o arc la oamenii ma- 
turi. Ci voia să simtă și mai bine că eram cu în adevăr, 

Nu scotea nici un cuvint, ci-i jucau numai ochii în lăcrâmi, 
iar roșața feței îi astupa cu totul ciupiturile lăsate de vărsat. Ca 
să-și alunge picăturile din ochi, a izbucnit în ris neostoit, care 
i-a adus şi mai mare belșug de lacrămi. Cu mine se petrecea a- 
celasi lucru, 

Şi-am ris cu Ionică pănă ce-am băgat de samă că şi oamenii 
dela care — tot tata trebue să le fi făcut semne — rideau de se 
topeau de veselia întilnirii noastre. 

Dacă era pe-aceia... am luat-o așa... rara... cu spatele 'napoi.,, 
ținindu-ne de mină gi ne-am traş mai departe, cit ingäduia lu- 
mina focului dela ceaun, fără să 'ndrăznim să 'ntoarcem privi- 
rea spre întuneric, 

— Ştii una, măi Spiricutä? — mă 'ntrebă Ionică la ureche, 
pe soptite — mie imi vine în minte un gind nasdrăvan! Uite ce: 
moș Iordache a fost rinduit de toți să facă mămăliga. Tata s'a 
legat să cumpere o știucă mare pentru răsol. Ceilalţi au să pună 
la mijloc care si ce are în traistä și-o să mincăm la un loc. Asa 
s'au intäles ei depe drum. — Să vezi, măi, ce minune are să fie... 
să mâncăm cu toții la lumina focului! Noi avem să stăm alätu- 
rea... Aşa-i, măi, că-i nemaipomenit? 

— Strașnic, măi Ionică! — îi răspund eu tot la ureche. — 
Parc'au fost cu toții în gîndul nostru! 

— Şi pe urmă... mai știi una? 

— Ei? 

+ — Pe urmă, eu am să te cer la moș Constantin să-ți dea voe 
să te sui cu mine 'n car... 

— Că bine zici tu, măi lonică!... mai bine nici că se mai află 
în toată lumea asta! 

— Şi să ridem noi, măi Spiricuţă... să ridem, să ridem şi iar 
să ridem|... că ne-au stricat alde tata bunătate de ris adineoarea... 

— Că bine zici tu, măi Ionică !... Si mai știi gi tu una 2.. 
Să ridem pănă la ziuă, măi!... să nu dormim nici o lecuță l.. 

— Nici o lecuţă!... 

Cit a ținut masa, eu şi cu Ionică, așezați alăturea, ne-am dat 
cu cotul mereu si-am chicotit pe 'nfundate, de teamă să nu ne 
mai ia cincva iarăși la vale. 


126 | ViATAROMINEASCA - 


Ionică m'a cerut apoi la tata și-am căpătat învoirea să mă 
urc şi eu în carul cu fin. 

După masă, focul n'a mai fost hrănit; nu mai dădea pară, ci 
era ținut numai ca fumar în contra tintarilor. 

— Ştii una, măi Ionică? — întreb eu, cum m'am văzut în 
vîrful carului cu fin, 

— Spune. măi Spiricuţă, că nu se vede ! 

— Eu zic, pănă una-alta, să-i tragem cite-o tumbă !... că-i 
bine avan pe finul moale... 

— Că bine zici tu, măil... 

— Tu faci tumba ta spre coada carului, eu o fac pe-a mea 
spre protap, măi Ionică... altfel ne ciocnim gi ne spargem capul... 

— Luaţi sama, măi spinzuraţilori — strigă de jos tata, care, 
se vede, urmărise vorba noastră. Nu vă depärtati de mijlocul ca- 
rului, că 'ndată ajungeţi, cu tumba voastră, tocmai jos și vă ru- 
peti gîtul... 

ET c'avem noi grijă! — răspundem amindoi grăbiţi, ca 
să nu se răcească treaba. 

Carul era cu pătașcă și, de-asupra finului, era loc cît lumea. 

— Stai, măi Ionică, — fac eu, după tumba cea dintăiu. Tu nu 
vezi cînd miîntuiu eu tumba mea, nici eu pe-a ta. Să facem așa: 
eu zic un, doi, trei... cînd oiu zice trei.. începi tumba. 

— Că bine zici tu, măi băețele!... 

Am făcut așa, dar tot nu venea bine ca ziua. Rideam după 
fiecare tumbă, însă nu izbuteam să bufnim de ris dintr'odată, ca 
curcanii. lar risul, după socoteala noastră deatunei, nu prea avea 
haz dacă nu pornea, dela amindoi, în același timp. Cit de mult am 
tot repetit mișcările, tot mam izbindit să 'ncepem şi să sfirșim 
treaba dintr'o dată amindoi. Ne-am oprit, dela un timp, cam des- 
curajați... Nici unuia dintre noi nu ne trecea prin minte că eram 
vläguiti de-atita zdruncinătură a zilei. cum si de-atitea lucruri 
nouă pe care le văzusem în lungul drumului. 

— Măi Ionică, — zic eu, — hai s'o mai schimbăm, bre !... 
Scoală 'n picioare şi hai de-a huţa, în virful carului, să vezi ce 
bine are să fie!... 

=- Măi, că bine zici! . 

Ne-am sculat în picioare şi ne-am așezat cu minile ‘ntinse 
si sprijinite pe umerii celuilalt. Picioarele fiecăruia alcătuiau 
cîte un compas, deschis în vîrful carului. De rîndul acesta venea 
treaba tocmai după gustul nostru. Apăsam cu mina pe umărul 
înspre care trebuia să lăsăm greutatea corpului, după măsura si- 
labelor din cuvintele următoare: 


Hu-ţa, hu-ta 
Cu că-ru-ța 


Pän' la ta-ta 
Mä-ri-u-ta. i 


LA FRUMUSITA 7 123 


Iar carul cu fin se pleca putintel, cind într'o parte, cînd în 
alta si stîrnea niște mici scîrțiituri tocmai dedesubt, în îmbină- 
rile lemnăriei dela pătașcă. 

— Măi, nebunilor, măi! — răcnește moş dascalul, care era 
tocmai lingă car și auzea tinguirea încheeturilor dela lemnărie 
— o să svirl acuş cu o scurtătură 'n voi! O să lunecati c'o pală 
de subt picioare şi-o să vă iasă pe nas „huța-huța” voastră. Şi... 
dacă-i pe-aceia, hai, cărați-vă de-acolo! — sfirgeste el c'o asprime 
dulceagă. 

— Iacä, ne-astimpărăm, moș Ioane! — răspund eu... de tea- 
mă să nu-i fie cumva vorba 'ntradins. 

După un sfat, ținut în șoaptă, între mine și Ionică, asupra 
ceiace urma de făcut, cum. fără să ne dăm samă, ne muiasem 
de-al binelea, am hotărit să nu mai dăm prilej ja nici o impotri- 
vire în contra noastră. Ci, mai bine să ne facem cite-un culcus în 
fin, să fim apărați de fintari și de räcoarea svirlită de stuful 
verde al bălții apropiate. 

— Măi Ionică, da’ strașnic miros mai are finul vostru, brel... 
Te sfințește, nu altäceva. 

— Ii fin de pădure, bre!... are o spuzä de flori intr'insul şi-i 
cositurä proaspătă... cum vreai să nu miroase ?... Aha |... uitam... 
tu stii, măi băețele, ce-am văzut noi azi? 

— Cesaţi văzut, bre? — am zis eu iute. 

— Am văzut cum veneau lăcustele în sbor... 

— Şi noi le-am văzut pe jos, măi... 

— Poi erau ca o negreatä de nour cu furtună, măi... gi le-am 
privit cum sau lăsat în jos, ca un vîrtej de colbărie deasă. 

— Da' acum să mai auzi tu ceva, măi Spiricuţă!... Ti-aduci 
aminte că lăcustele au pe aripile lor ca un fel de scrisoare, pe 
care n'a putut, păn' acum, s'o cetească nimeni ?,.. Ci tata a auzit 
că s'ar fi găsit un om învăţat, care ar fi putut deslega acel scris. 
Şi, mai spunea tata, precum că, de-acum încolo, n'o să mai vie 
lăcustele cît lumea prin părțile noastre, Afară de asta, mai spu- 
nea moș Arhire, că în luncile dela gura Prutului s'ar fi ivit nişte 
paseri, trimise de Dumnezeu... care omoară läcustele, fără să le 
mănînce... 

— Ja taci o lecutä, măi Ionică.. că nu știu ce povestește moș 
Iordache Cosma, colea lingă fumar... 

— Că bine zici tu, măi!... iaca tac... 

— „Apoi cum socotiți voi? — auzim noi. Să-mi radeti mie 
o mustață, de n'o fi așa! Toate tilhăriile, cîte se pitrec la dru- 
mul mare, în aceste părți, sint făcute de ţigani. 

— Da’ sint şi Moldoveni, de-ai noștri, care ies la drumul 
mart! — s'amestecă 'n vorbă Petrea lui Ene... 

— Or fi, eu nu zic cä-n'or fi. — răspunde Cosma. Dar să 
ştiţi dela mine că tot dela țigani au învățat ai noștri să fure ! 

— Mai multi țigani decit în Frumugita nici nu se mai află 


TR 


128 ___MAFRROMNERSCA 


in altă parte — urmează lordache Cosma. Moșia de-aici a boe- 
rului cu curtea, care se vede colea, pe botul dealului, acum pus- 
tie si fără ferestre, era muncită numai cu ţigani robi. După slo- 
bozenia lor, țiganii de-aici nu s'au risipit; cum au făcut cei de 
pe alte moșii, ci au rămas cu toții pe loc. Să știți dela mine că 
liftă mai sugubatä decit cea țigănească nu se mai află pe fața 
pămîntului. Numai ascultați, c'am să vă povestesc o intimplare, 
pe care am văzut-o cu ochii mei, chiar din locul unde am de- 
jugat noi acum. 

— Eu fusesem — spune tot el — ca şi acum, cu niște popu- 
soi la Galati. La fintinile de mai din jos, erau dejugate alte 
care, de prin fundul Horincei. Dincoace de carele lor se luase 
doi țigani la ceartă. A trecut, ce-a trecut și numai ce-i văd că 
se 'ntind şi-şi rup și sdrentele care le mai aveau pe dinșii. Cei- 
lalți Tigani din ceată, care priveau cu lulele 'n dinţi, au sărit 
să-i despartă. Şi s'a făcut o încăcrare, de nu te mai puteai pri- 
cepe ce-i la dinşii acolo. A început să curgă singe. Se sgiriau cu 
unghiile şi-şi rupeau cu dinții carnea depe dinșii. Nici nu mai 
puteai bănui, care va putea scăpa cu viață. Au început să strige, 
fiecare: „Săriți, oameni buni, că mă omoară hoţii!” Oamenii dela 
carele străine, ce erau mai aproape de încăcrare, au alergat în 
adevăr și i-au despărțit cu mare greutate. In lipsa horincenilor 
dela care, tigäncile le-au gterpelit toate cumpărăturile din Ga- 
lati ! — Ei, v'ati fi putut închipui o närdrävänie ca aceia ?... Ti- 
gani să se ia la bătae, ca să poată prăda țigăncile lor în răgaz... 

— Ce păcat! — șoptesc eu lui Ionică... Ce bine ar fi fost 
s'avem noi o prăjină... să-i legăm o pandelă, ca la catargul cai- 
celor dela Prut si so înfingem apoi colea, drept între noi... 

— Ei, şi pe urmă? — întreabă Ionică în șoaptă și mai do- 


— Pe urmă... pe urmă, măi Ionică, au să vadă şi țiganii și 
lupii... c'aici sus, lingă steag... trebue să fie soldați cu pușca... 
văzuși tu, măi lonică?... a căzut o stea, a murit un om... 

— Pu 

— A murit, măi Ionică! — fac eu, hftinindu-] să n'adoarmă. 

— A murit!... — răspunde el și mai încet — a murit... 

— Cine-a murit, măi Ionică? — întreb eu, uitind cu totul de 
căderea stelei... - 

— A murit... a mu... 

— sariti. 

Si-am adormit butuc, amindoi. 


Spiridon Popescu 


Strigătele în romîneşte 


O anecdotă originară din Dobrogea povesteste i 
rele: un neamt si un romin s'au juat la Eien oe Ak AAA 
care din ei poate striga mai tare. Pentru a-si arăta facultä- 
tile respective, şi-au trimes fiecare cite un băiat la oarecare 
distanţă, apoi au început să-i strige, ca să vadă care din ci 
sadi mai întăiu, Rominul strigă: Mäaa loaaaane măăă, si 
an yn numaidecit si räspumse; neamţul striga cit putca 

ritz, Fritz, dar Fritz nu auzea deloc. Incercali să strigati 
în tă numele și veți vedea că nu se aud la fel de tare. 
ru să strigi Fritz în aşa fel încit să se audă la mare 

Am povestit această anecdotă ca să atrag atenţia asupra 
faptului că nu toate sunetele se pretează la fel de bine pentru 
strigăt: e mult mai uşor să strigi vocalele deschise: a, sau e 
şi o, decit pe cele închise, u, şi mai cu samă į. Afară de asta 
nu € tot una să ai de strigat o silabă finală sau una inițială 
de cuvint. Din aceste considerente se pot trage concluzii de- 
stul de interesante cu privire la limba romină, 

Ca să ne dăm sama că de multe ori sunetele se schimbă 
cînd sint strigate, ajunge să observăm strigătele vinzătorilor 
de ziure: Adevăiro pentru Adevărul, Covinto pentru Cuvintul, 
Corento pentru Curentul si așa mai departe. S'ar putea răs- 
punde că tigänusii, vinzători de ziare, nu înţeleg cuvintele pe 
care le strigă si de aceia le deformează, In adevăr, ei strigă 
spiciale în loc de specială (Corento spiciale) ; înainte de răz- 
boiu strigau Adevăru iția (ediţia) patra, tragerea loteria 
statului; chiar astăzi mulţi strigă Andevăru în loc de Ade- 
verul. Nu e însă mai puţin adevărat că exemplele de mai sus 
își au explicația în fenomene de pronunțare care vor fi ana- 
lizate mai la vale si, ca atare, le putem lua în considerație. 

Mai întăiu în ce priveşte vocalele: spuneam mai sus că 
vocale închise i si u sint greu de strigat. Pentru pronunța- 
rea acestor vocale gura este aproape închisă, O deschidem 

G 


190 __VIATA ROMINEASCA 


ceva mai mult pentru e si o, si o deschidem la maximum pen- 
tru a. Dar strigătul, în opoziţie cu vorbirea obișnuită, e carac- 
terizat printr'o intensitate sporită, care cere trecerea prin en- 
vitatea bucală a unui volum de aer mai mare. După ce aerul 
a făcut să vibreze coardele vocale, care sint aşezate în git, 
trebue să-l dăm afară prin gură. Cind volumul aerului 
expirat se măreşte, trebue să deschidem gura mai larg, de 
aceia, cu cit strigi mai tare, cu atit gura se deschide mai 
mult. Astfel se explică de ce sunetul care pronunțat încet e 
i, devine e, atunci cind strigäm, după cum u devine o, lată de 
ce Cuvintul devine Covinto, etc. | 

Dar oricît de tare am deschide gura, cantitatea de aer 
expulzată din plămini pentru sunetul strigat nu poate ieşi 
din gură tot aşa de repede cit cantitatea, mai mică, utilizată 
pentru sunetul rostit încet. Acesta e unul din motivele, care 
fac ca vocalele strigate să fie pronunțate mai lung, să du- 
reze mai mult decât cele spuse cu vocea normală. Alte mo- 
tive sint descreşterea tonului (de care se va vorbi mai jos) 
şi intenţia celui care strigă de a atrage atenţia cu strigă- 
tul lui. 4 

E destul să asculti strigătele vinzătorilor sau ale cuiva 
care chiamă o persoană îndepărtată, pentru ca să-ți dai sama 
de acest lucru. Cu cit strigi mai tare, cu atit vocalele se lun- 
gesc, în special vocalele accentuate, care în orice caz sint 
mai lungi decit cele neaccentuate. De aceia Adeverul se trans- 
formă in Adevăăăiroo (voi căuta să arăt mai pe urma de 
ce vocala finală e tratată ca si cum ar fi accentuată). 

Care este însă rostul lui i din Adevăiro? O vocală foarte 
lungă nu poate păstra în toată durala ei același timbru, 
ci îi modifică începutul sau sfirşitul, fie deschizindu-l, fie 
— mai ales — închizindu-l. Aceasta este originea diftongilor: 
orice vocală lungă se transformă mai curind sau mai tirziu 
în diftong. à din Adevérul, fiind pronunţat foarte lung, sa 
diftongat, 

Caeul acesta nu e izolat. In cintecele populare care in- 
cep cu „Foaie verde...” cind verde e accentuat puternice şi 
prima silabă corespunde unei note lungi, se aude distinct: 


rovin din mă, fă, interjectii apelative. 
e Un exemplu de diftongare a părţii de la inceput a voca- 
lei ne prezintă huo în loc de ho!: aici yocala nouă are tim- 
brul u, din cauză că acest timbru se potriveşte mai bine cu 
cel al lui o. s i h 
Trecem la consoane, Cea mai mare parte din consome 
se articulează cu gura complect închisă, iar cele la care 


STRIGATELE ÎN ROMINEŞTE 131 


gura se deschide comportă o deschizătură foarte redusă, mal 
redusă decit la i si u. lată care e mecanismul emiterii unei 
consoane pronunţate cu gura complect închisă. In Deep 

€ 


ce 
aerul vine din plämini, gura se închide. Limba sau buzele se 


-deplasează întrun fel oarecare. modificind astfel conforma- 


ţia cavităţii bucale, care serveşte de resonator. Consoana e 
produsă de trei elemente: zgomotul care se face în momentul 


-cind aerul e oprit de a mai ieși din gură, pauza care se pro- 


duce în timpul cit gura e închisă, si zgomotul care se pro- 
duce atunci cînd aerul este din nou lăsat să iasă din gură. 
er gi acestor zgomote e determinat de forma resonato- 
rului. 

Cind pronuntäm un cuvint care începe cu o consoană, 
ținem gura închisă pentru articularea consoanei, apoi o des- 
chidem pentru a pronunța vocala următoare. Dar cind stri- 
gém, e foarte greu să ţinem gura închisă pentru formarea 
comsoanei si s'o deschidem apoi dintr'o dată foarte larg, așa 
cum e nevoie pentru strigătul unei vocale, De aceia gura se 
deschide încă de pe cînd pronuntäm consoana şi aceasta a- 
pare modificată la auz. De aici decurg mai multe consecinţe 
pentru cuvintele strigate. 

Alăturea de formele fă sau făi şi mă sau măi, pentru in- 
terpelarea unei femei sau a unui bărbat, Moldovenii cunose 
si forma häi, care se poate explica dacă ne amintim că h nu 
este decit suflul care trece prin gură cînd toate organele sint 
în stare de repaos, Nici forma muntenească bă n'a fost ex- 
plicată pănă acuma. Diferenţa dintre m şi b constă în faptul 
că la b gura e închisă şi aerul oprit în gură pănă după arti- 
cularea consoanei, pe cînd la m aerul iese tot timpul prin nas, 
Dacă însă deschidem gura chiar îm momentul în care am În- 
ceput articularea consoanei, aerul nu mai iese prin nas și 
astfel cel care ascultă are impresia că aude un b. Tot astfel, 
h poate fi considerat ca un f pronunțat cu gura deschisă. 

Alte exemple de tranformare în h a unei consoane stri- 
gate avem poate în hiscă, strigătul cu care se chiamă gistele, 
(dacă nu cumva acest cuvint e de origine ruteană) și în hai’, 


strigătul cu care se gonesc uliii (de la gaie?). 


Cind se strigă un cuvint de două silabe cu accentul pe 
prima, după vocala accentuată tot aerul din plämini a fost 
expirat. Pentru pronunţarea vocalei din silaba a doua, care 
si ea trebue să fie pronunțată cu o durată ceva mai lungă de- 
cit cea normală, trebue să facem o pauză ca să avem timp să 
inmag aerul necesar. Poate si din nevoia dea pro- 
nunta distinct fiecare silabă în parte, timpul cit trece între 
închiderea gurii după pronunțarea primei vocale (însoţite de 
partea întăiu a consoanei) si deschiderea gurii pentru pro- 
nunţarea vocalei a doua (precedate de partea a doua a con- 


_soanei) e mai lung decit de obicei. In mod normal, pauza 


132 - VIATA ROMINEASCA 


dintre cele două părţi ale consoanei mu se distinge la auz. In 
cazul acesta, pauza fiind mai mare, cele două părţi ale cou- 
soanei sint percepute separat si auditorul are impresia că 
aude de două ori aceiaşi consoană: hop-pa, în loc de hopa f 
Asa se explică de ce în latineşte Jupiter, fiind strigat, în €x- 
clamaţii si interjectii, a devenit Iuppiter. 

Ajungem la accent. În primul rind vom avea de discu- 
tat locul accentului sau, mai precis, deplasările pe care le su- 
fere accentul din cauza strigătului. 

Un fenomen constant în toate graiurile pe care am avut 
ocazia să le observ este următorul: accentul în cuvintele stri- 
gate tinde să se deplaseze spre începutul cuvintelor, atunci 
cind în vorbirea normală se află pe silaba din urmă. Astfel 
am auzit de multe ori strigindu-se în romineşte Andrei, Matei, . 
Mihai, cu accentul mutat pe silaba întăiu. La fel am auzit în 
frantuzeste, ani de-a rindul în fiecare zi, la aceiaşi oră, stri- 
gătul André cu accentul pe a. Dar poate că acest fapt, destul 
pă greu de perceput, va fi tăgăduit. lată exemple mai pre- 
€ 


Numele de cine Azor, care are accentul pe silaba din ur- 
mă, este strigat precis dzor, cu accentul pe inițială. Cineva 
imi povesteşte că avea un cine pe care-l chema Noroc si pe 
care-l striga Noroc, cu accentul pe prima silabă, fără să-şi 
explice de ce, In comanda prevestitoare la armată se strigă 
curent bdtaliooon, régimeent, etc., ba chiar şi pléton. 

In frantuzeste accentul e în mod normal pe silaba finală 
şi chiar în numele străine Francezul accentuează așa, li tre- 
bue un exerciţiu îndelungat ca să poată accentua cuvintele 
străine altfel decit pe silaba finală. Dar în 2 Gare — cu- 
vinte strigate, — se accentueză curent inițiala, Se strigă de 
exemplu állo! Un mijloc familiar de a atrage atenţia cuiva 
e să strigi du cu accentul pe primul u. In strigătul argotic éa, 
scris şi eha, sau în ohé, accentul e pe silaba intäiu. 

Se dovedeşte astfel că în strigăt, silaba finală e refrac- 
tară la accent. Dacă deplasarea accentului spre începutul cu- 
vîntalui îți jigneste urechea, mai e si alt mijloc pentru a nu 
accentua finala: vocala finală se dedublează şi numai partea 
întăiu primește accentul: Matééi, Mihdäi, etc. 

lat si explicarea acestor fapte. Vocala strigată accen- 

| tuată e pronunţată cu gura larg deschisă. Dacă imediat după 
asta cuvintul se termină, trebue să inchidem gura brusc, 
ceiace e foarte greu. Incercati s'o faceţi şi vă veți da sama. 
Dacă mutăm accentul mai la începtul cuvîntului, avem tim- 
pul să închidem gura treptat, pe măsură ce pronunfäm vo- 
calele următoare. In adevăr, consoanele, printrun artificiu 
oarecare, sint pronunțate cu gura deschisă: se închide cavita- 
tea bucală fără a apropia buzele şi dinţii. De exemplu în bá- 
talioon: pentru pronunțarea lui t, gura rămine deschisă, dàr- 


STRIGATELE IN ROMI NEŞTE 133 


ner Ag si atinge dinţii de sus formind astfel o cavi- 

Aşa dar accentul se îndepărtează de silaba final 
‘Ca gura să aibă timp să se închidă treptat după ar carea 
tuată. Cind vocala finală se scindează în două, cum am vă- 
evil Ia es jr a ge accent suitor, iar a doua scobo- 

si ‘ ete. Fe cind se pronunță vo 
se închide treptat. ÿ RASE Re 

te însă un caz cind monosilabele sau vocalele finale 
accentuate, deşi strigate, nu pot fi lungite. Anume în partea 
executorie a comenzilor militare. Pentru ca miscările să se 
execute scurt, trebue ca şi comanda executorie să fie cît mai 
scurtă. Așa, pe cînd comanda prevestitoare: batalion, pluton, 
pe loc, ete. se lungeşte în general intenționat, comanda exe- 
cutorie: marș, stăi, repaus, etc. se scurtează cit se poate: din 
repaus nu mai rămine decit paus! si aşa mai departe. 

i Cum se poate împăca accentul pe finală eu seurtimea 
strigātului? Există un singur mijloc. In loc să pornim de la 
poziția cu gura închisă, — s'o deschidem treptat pănă cînd a- 
jungem la centrul silabei, wpoi s'o inchidem iarăşi treptat, 
aşa cum se face în pronunțarea normală, — pornim de la 
poziția cu gura deschisă si începem a o închide chiar din mo- 
mentul in care începem a pronunța cuvintul, 

Ce se întimplă însă în cazul acesta cu consoanele care 
preced vocala? Pentru pronunţarea lor ar fi trebuit să ti- 
nem gura închisă si so deschidem numai în momentul cînd 
trebue să dăm drumul aerului din gură. De oarece, În cazul 
acesta special, ținem gura deschisă de la începutul cuvintu- 
lui, consoanele initiale sint strivite si nu mai râmine nimic 
sau aproape nimic din ele. Drepţi se aude ca epți! (sau ôpli!), 
mars ca arşi, şi aşa mai departe, (Pentru rugăciune descopee- 
iți!). 

Cuvintele strigate au în general un ritm special pe ca- 
re preferă. Bisilabele au accentul pe penultima (pentru 
cele accentuate pe finală vezi mai sus), dar silaba finală con- 
servă un reflex descrescind al accentului. Inălţimea creşte 
sau scade după natura strigătului, Același nume, ca Ghiţă, 
Stană, etc., poate fi strigat cu silaba din urmă mai sus sau 
mai jos decit prima. 

La cuvintele de trei silabe, dacă silaba a doua e accen- 
tuată, accentul se poate răsfringe în scădere si asupra sila- 
bei următoare: Marița! loană! Stoiane! Dacă silaba iniţială 
e accentuată, se lungeşte si se accentuează mai slab, ce e 
drept) în mod obligator vocala finală: Rädulé! lâncule! si 
se stabilește astfel un ritm binar: x—x. lată si explicaţia: sila- 
bele care vin după cea accentuată au tendinţa să se șteargă, 
să se pronunțe mai slab, si această tendință este cu atit mai 
pronunțată cu cît numărul silabelor neaccentuate e mai mare. 


154 A VIAȚA ROMINEASCA 


Am ajunge deci ca sfirşitul cuvintului să dispară de tot, dacă 
n'am opune o stavilă, care constă din accentuarea slabă a vo- 
calei finale. Poate pentru evitarea acestui inconvenient, vin- 
zătorii de ziare preferă să strige Epoca (şi după ei, cu toţii nu- 
mim jurnalul așa) deși în general se e Epocă nu epocă. 
Incercati insă să strigali ziarul Epoca. Tot aşa se explică pro- 
qe: e Adevăiroo, 

n mijloc de a stabili ritmul numelor strigate este adău- 
garea lui măi sau fãiĝAtunci cind numele e strigat tare, nici- 
odată nu se pune această particulă numai la început, ci se 
repetă si la urmă: Măi Neculai măi! (de remarcat că fără 
măi, nu se strigă decit Neculaie). La feminin, lucru curios, 
se strigă fai la început şi fă la sfirşit: Făi Leanco fă! 

Vedem astfel cum strigătul modifică în parte cuvintele 
si cum faptul că un cuvint este des strigat ajunge să intro- 
' ducă în forma lui normală modificările suferite din cauza 
strigătului. Fapte mai mult sau mai putin analoage se pot 
găsi si în alte limbi, dar n'au fost nici odată obiectul unui: 
studiu de ansamblu, 


AL Graur 


Legislaţia muncii în cadrul politicii sociale! 


„Dintre toate inventiile secolului al XIX-lea, în materie 
de organizare socială, ia muncii este cea mai răspin- 
dită“, — spunea Sidney Webb încă la începutul acestui secol. 

Aceste cuvinte le repetăm azi, după aproape 30 de ani, 
ca să caracterizăm mişcarea legislativă care a îndrumat po- 

oarele civilizate spre un nou ideal social simbolizat prin 
iroul Internaţional al Muncii, ideal pe care nimeni nu-l mai 
combate. Politica socială contemporană a reuşit să impună 
legislaţia muncii ca o funcţie a propăşirii economice, un pos- 
tulat recumoscut pănă si de partidele cele mai conservatoare. 

Dacă, înainte de războiu, politica socială tindea la ridica- 
rea materială si morală a muncitorilor şi la atenuarea con- 
flictului între Capital si Muncă, după Versailles politica so- 
cială a rupt zăgazurile în care o încătuşase reacţiunea fi- 
rească contra abuzurilor provocate de jocul liberei concuren- 
te economice, Concepţia veche a politicii sociale s'a perimat, 

Istoria socială a ultimului deceniu cunoaşte, alături de 
o politică socială revoluţionară, o politică socială evolutivă. 
Prima şi-a găsit cîmpul de experiență în Rusia Sovietelor, 
cealaltă îşi caută îndrumările la Geneva, 

In timp ce, în Rusia, politica socială este ridicată la ran- 
gul unei discipline generale, ale cărei ramificatiuni sint toate 
celelalte manifestări ale spiritului omenesc: politica, econo- 
mia politică, cultura, dreptul, — politica sociali inspirată de 
Geneva apare ca o osmoză a ideilor socialiste şi burgheze, 
care caută să se integreze în politica generală a statului, ur- 
mărind închegarea sănătoasă a naliei, unitatea ci socială și, 
in deosebi, dezvoltarea forțelor producătoare ale poporului. 

Limitele iticii sociale, practicată de toate statele 
membre ale Ligei Naţiunilor, sau deplasat. Politica socială 
inspirată de Geneva nu mai este acea disciplină de pură azis- 


ii Din volumul „Un Deceniu de Politică Socială  Rominească” 
care va apărea în curind, 


136 VIATA ROMINEASCA 
———— [PURA LE 


tență si ocrotire socială care a inspirat si legiuirile noastre 
ante-belice; ea tinde să ridice la rangul său real acel factor 


preponderant al producţiunii, elementul om, accentuind în 
același timp, din ce în ce mai mult, influența motivelor eco- 
nomice în fixarea limitelor cimpului ei de experiență. Poli- 
tica economică si politica socială sau a ropiat. De unde, 
înainte, politica socială fusese o fire reacțiune contra 
consecințelor nefaste ale politicii economice, caracterizată 
prin individualismul scoalei liberale care, în practica sa im- 

acabilä, subt influența darwinismului, vedea pănă si în 
mizeria milioanelor de muncitori un element al ubui, 
— azi vedem această disciplină apropiindu-se din ce în ce 
mai mult de știința economică. Nu mumai politica socială a 
influenţat puternic politica economică, dar şi legile vieții eco- 


nomice au retisit să se înfiltreze in orientările nouă ale poli. 


ticii sociale, 


Reglementarea juridică a raporturilor nouă, care s'au 
înjghebat astfel între om, ca factor al producției, si economia 
națională, va fi deci sarcina legislației muncii. 

Politicii sociale îi revine sarcina de a indruma pe legiui- 
tor în calea spre asigurarea păcii sociale, prin coordonarea 
armonioasă a tuturor forțelor productive ale naliei, subt egi- 
da naor, Legislația muncii va fi forma adecvată acestei in- 


Vom împărți deci expunerea noastră în două ürti, exa- 
minind legislaţia muncii în cadrul politicii sociale Si m 
tul et juridic si subt aspectul economic. 

nt prea cunoscute condiţiile create clasei muncitoare 
de dezvoltarea economică a Europei, dezvoltare caracterizată 
prin concentrarea din ce în ce mai pronunțată a diferitelor 
industrii, concentrare impusă de dezvoltarea masinismului, 
înlesnită de dezvoltarea societăților subt forma comercială si 
a valorilor mobiliare. 

In faţa Capitalului, care astfel apărea pe cimpul muncii 
subt masca anonimatului, se găsea tă, condamnată la o 
permanentă subordonare, Munca, căreia legea civilă sau co- 
mercială îi refuza putinta unei concentrări. Căci este un ade- 
vär istoric, că libertatea societăților, adică asocierea capita- 
jului, esle mult anterioară libertăţii asociaţiilor profesionale, 
asocierii muncii. Acesta este un adevăr nu numai pentru tä- 
rile Occidentului, dar si pentru țara noastră. In timp ce li- 
bertatea socictätilor este consacrată la noi de codul civil si 
codul „de comerţ, libertatea de asociațiune profesională va 
deveni o realitate legislativă abia în 1921, graţie legii d-lui 

rancu-laşi, 

In aceste condițiuni, nu putem decit să ne însuşim con- 


LEGISLAȚIA MUNCII IN CADRUL POLITICII SOCIALE 137 
statarea profesorului francez Cuche !, că încă dela inceputul 
secolului, prin simplul joc al tehnicei ligislative napoleoniene 
“şi încă înainte ca dezvoltarea masinismului să-şi fi produs re- 
percursiunile sale grave, nu mai exista egalitate între oferta 
şi cererea minii de lucru, 

N'a debutat oare secolul al XIX-lea subt auspiciile prin- 
cipiilor Marii Revoluţiuni Franceze? N'a constituit doar de- 


-claralia drepturilor naturale si impreseriptile ale individului 


marea dogmă, căreia legiuitorul revoluționar i-a garantat in- 
tangibilitatea prin interzicerea oricărei posibilități de res- 
‘tringere a suveranităţii individuale? La ce s'a redus această 
suveranitate individuală în ogorul muncii, au arătat-o, În 
sinistra ei realitate, anchetele sociale făcute în trecut, din 
care este suficient să desprindem concluziile faimoasei an- 
chete Villermé, întreprinsă din inițiativa Academiei de Sti- 
inte morale si politice din Paris la 1839 si care acuza zile de 
muncă de 1117 ore, chiar pentru femei şi copii, intrebuin- 
farea copiilor de 6 ani la muncile cele mai penibile, salarii 


` «lerizorii, fapte care evocau vremurile sclaviei romane. Ace- 


sta era bilanțul experienţei făcute cu principiile individua- 
lismului juridic, care, transpunind raporturile dintre Capital 
si Muncă, din domeniul dreptului public, în domeniul drep- 
tului privat, a înțeles să dulase reglementarea lor în sama 
instituţiei care stă la baza edificiului legislaţiei civile, Con- 
tractul. | 
Concepţia Codului Civil de a turna în forma contractului 
toate manifestările vieţii economice trebuia să dispară odată 
cu dezvoltarea științelor experimentale, Regulele dreptului 
civil, care tindeau la asigurarea unei cil mai absolute liber- 
tâţi contractuale a individului, erau corolarul indispensabil 
al suveranităţii individuale, pivotul întregii armaturi juridice 
care-şi făcea apariţia la începutul secolului trecut. Evoluția 
industrială a adus însă răsturnarea tuturor normelor pe care 
se ridicase trufas edificiul legislativ dela 1804. | 
In contractul de muncă, suveranitatea individuală a sa- 
lariatului a dispărut, pentru a lăsa cimp liber suveranității 
stăpinului. In drept însă, salariatul era presupus totdeauna 
că şi-a dat consimţământul la încheerea contractului, în mod 
liber. i : 
j In faţa acestei flagrante contradicții între drept si resli- 
tate nu existau decit două esiri, care, deşi opuse, tindeau la, 
transformarea concepţiilor juridice în domeniul reglemen- 
tării muncii: calea interventionismului legislativ si calea or- 
ganizärii sindicale, care să permită muncii, prin puterea aso- 
ciatiei, să restabilească echilibrul economie pe care princi- 


3 Chehé: La Législation du Travail et les Transformations du. 
Droit. 


138 VIATA ROMINEASCA 


piul autonomiei voinței individuale il răsturnase în favoarea 


capitalului, 


Legislaţia muncii în Rominia este rezultatul ambelor 


metode. Primele manifestări ale interventionismului gisla- 
tiv — vorbesc de legislația din Vechiul pe — pp ne-a in 
regulamentul D-rului Felix din 1894, în legea repausului du- 
minical din 1897, în legea meseriilor din 1902, în legea asupra 
muncii minarilor şi femeilor din 1906. Dar aceste legiuiri 
n'au îndrăznit să se atingă de esenţa contractului de muncă. 
Ele incetäfeneau însă principiul că interesul social trebue să 
aibă pasul înaintea interesului individual, atunci cînd sint în 
joc vigoarea si sănătatea familiei muncitoreşti, 

Cu anul 1912, interventionismul legislativ va depăși limi- 
tele pe care i le trăsese politica socială pănă atunci, principiul 
de mai sus va fi împins mai departe, atacindu-se însăși 
esența contractului. rincipiul libertăţii contractuale pri- 
meşte prima atingere, care nu va fi decit inceputul unei opere 
lente, dar hotăritoare în transformările principiilor de drept, 


aceia a transpunerii raporturilor juridice în reglementarea. - 


muncii din domeniul contractual al dreptului priva 
alecs a dreptului public. E si i Mii 
x Ægea Nenifescu, privitoare la asigurările muncitoreşti, 
introducind principiul riscului profesional în materia sură 
dentelor de muncă, nu mai poate răminea subt imperiul li- 
bertăţii contractuale si trebue sustrasă deci autonomiei voin- 
tei contractante, în interesul solidarităţii sociale. Pentru pri- 
ma oară reglementarea interioară a contractului de muncă 
alunecă din cadrul contractual în cel instituțional. De acum 
inainte, responsabilitatea în caz de accident este determinată 
de o lege de ordine publică care, substituind noțiunea de rise 
noţiunii de culpă, a lăsat în sarcina patronului, beneficiarul 
muncii lucrătorului, repararea prejudiciului suferit de acesta 
in caz de accident de muncă, în toate cazurile. Organizind 
acea mutualitate a acestei asigurări, cunoscută subt numele 
de „Asociaţia patronală“, legea Neniţescu a pus principiul 
reparaliunii colective a unui prejudiciu individual, conclu- 
zia firească a nouăi teorii a riseului profesional. 

Caracterul instituțional al legislaţiei muncii îşi va găsi o 
nouă consacrare intro lege recentă, legea contractelor de 
muncă, — in deosebi, în partea privitoare la contractul indivi- 
dual de muncă. Vreau să vorbesc de creanta salariului. Re- 
cunoscind caracterul alimentar al salariului, legiuitorul îl va 
pune la adăpost. garantindu-i pe de o parte plata regulată, pe 
de altă parte insezisabilitatea. 

Salariile mu pot fi urmărite decit pănă la concurența 
unei cincimi dintr'insul. Creanta salariului este parantată in- 
togra cu un privilegiu general, în rang imediat Înaintea ori- 

"cărei creanţe chirografare, Insezisabilitatea, privilegiul, iată 


LEGISLAȚIA MUNCII IN CADRUL POLITICII SOCIALE 13% 
termenii care ne arată că nu ne mai aflăm în situaţii pur con- 
tractuale. 

Acordarea de concedii tuturor salariaţilor si plata sala- 
riului în timpul concediului, termenele de preaviz fixate de 
legiuitor, spre a pune capăt abuzului ce rezulta din principiul 
codului individualist, principiul facultăţii de denuntare ad 
notum a contractului de muncă cu durata nederminată, iată 
un alt aspect al caracterului institutional al reglementării ra- 
porturilor juridice dintre capital si muncă, 

Astfel vedem cum prin jocul intervenției legislative, 
principalele obligaţiuni ale patronului născute din contractul 
de mumcă, obligaţia de a repara accidentele suferite în intre- 
treprinderea sa, plata concediilor obligatorii, respectarea ter- 
menelor de preaviz pentru denuntarea contractului cu du- 
rată nederminată, sint complect sustrase autonomiei voinței 
contractante. 

După cum, în domeniul dreptului privat, intervenţia le- 
givitorului a determinat scoaterea contractului de muncă din 
“sfera de experiență a principiului suveranităţii voinței mdi- 
viduale, tot aşa, în domeniul dreptului public, asociaţia pro- 
fesionalà, organizarea sindicală va provoca răsturnarea 
vechii concepțiuni a principiului suveranităţii statului, Bazat 
pe concepţia romană de imperium, statul nu avea altă fune- 
tie, în domeniul dreptului publie, decit să garanteze individu- 
lui protecția drepturilor sale naturale. Arata pda 

De aci, întregul regim juridic şi politie care domină până 
in ajunul războiului şi care se va nărui încetul eu încetul 
subt forța irezistibilă a faptelor. Industrialismul va provoca 
răsturnarea vechilor dogme pe care se întemeiau institu(iu- 
nile noastre de drept public. h S à a 

O nouă formulă de ordine exclusiv cconomici Va veni sä 
transforme ordinea socială, determinind adaptarea formelor 
juridice pe care ni le-a legat regimul napolconian, la con- 
jancturile economice nouă. Această formulă e formula sindi- 
calitati. til apare ca cel de-al doilea remediu pe care 

l-am semnalat la inceputul expunerii noastre în contra conse- 
cintelor nefaste ale individualismului economic și juridic, cu- 
re domina viaţa socială a secolului trecut și dela inceputul se- 
colului nostru. Nu voim să zicem prin aceasta că tinde la abo- 
lirea sa, dimpotrivă el se va strădui să extindă binefacerile 
asupra tuturor producătorilor. Därimind ; insă vechea om- 
ceplie a suveranităţii individului, sindicalismul va propovă- 
dui că libertatea pe care ne-a hărăzit-o Marea Revoluţie ran- 
ceză nu se mai găseşte, în condițiile societății de azi, decit SE 
asociaţia indivizilor. e 
Individul inceteazä de-a fi acel suveran care, inchizindu- > 
se în tumul de fildeş, va putea beneficia de drepturi absolute, 


. 14 VIATA ROMINEASCA y 


-a căror existență ar fi chiar anterioară naşterii sale: el de 
vine membrul unui grup social, un asociat: jar drepturile îi 
sint recimoscute numai în măsura împlinirii funcţiei pe care 
grupul i-o va desemna, 

„ Sindicalismul va fi deci acea forţă care, 
divizi uniţi în solidaritatea mecanică, — adică aceia bazată 
pe similitudinea de nevoi, — va da socetätii o structură juri- 
-dică mai adecvată conformatiei ei economice, Ridicind mun. 
ca din decăderea ei biblică, sindicalismul o va încadra în ran- 
gul virtuţilor omenești, făcînd din ea însăşi instrumentul de 
emancipare a acelora, pe care lipsa de organizare i-a lăsat — 
în riumele libertăţii revoluționare — dezarmati în faţa vicisi- 
tudinilor economice, pe care le-a cunoscut societatea ome- 
nească în ultimele decenii. In asemenea condiții, sindicalis- 
mul devine un element de pace socială, tinzind la codrdona- 
rea tuturor forțelor producătoare în grupări profesioanale, în 
vederea unei administratiuni mai bune a mijloacelor de pro- 
ductiune si a serviciilor publice; el apare ca unica formulă 
cu care se poate înfățișa pănă în prezent viitoarea structură 
a societății noastre, Acest lucru l-a proclamat, acum 20 de ani, 
Leon Duguit, în celebrele conferințe dela École des Hautes 
Etudes Sociales, cînd, combătind mai mult prejudecăţi decât 
a redat cvintesenta sindicalismului în următoarele cu- 
vinte: 


„Lie mouvement syndicaliste n'est point, en réalité, la 
guerre entreprise par le prolétariat pour écraser la bourgeoi- 
sie, pour canquérir les instruments et la direction dela produc- 
tion, Ce n’est pas, comme le prétendent les théoriciens du syn- 
dicalisme révolutionnaire, la classe ouvrière prenant conscien- 
ce d'elle-même, pour concentrer en elle le pouvoir et la fortune 
et anéantir la classe bourgeoise. C'est un mouvement beau- 
coup plus large, beaucoup plus fécond, je dirai beaucoup plus 
humain, H n'est pas un moyen de guerre et de division socia- 
les; je crois qu'il est au contraire, un moyen puissant de paci- 
fication et d'union. Il n'est pas une transformation de la seule 
classe ouvrière; il s'étend à toutes les classes sociales et tend 
à les coordoner en un faisceau ique“. 

Aşa dar, sindicalismul e un fapt de care trebue să se tie 


sama în cercetarea obiectivă a condiţiilor sociale ale vremu- ! 


rilor noastre. 

Legiuitorul romin, intelegätor al exigențelor nouă impuse 
de legea evoluţiei societății noastre, a venit să consacre, în 
1921, dreptul de asociere profesională, urmind în această pri- 
vință, în parte, exemplul ce-l oferea legiuirea franceză din 
1 „În parte”, căci, spre deosebire de legea Waldeck- 
Rousseau, fundamentul juridic al D er asocialtionist, in- 
stituit prin legea Trancu-lasi din 1921 este o tranzacţie Între 
„concepţia libertăţii contractuale şi concepția instituțională. 


grupind pe in- 


4 


| 


| 
| 


i 
} 


ț 


Hi 


Dacă legiuitorul romin, fidel principiului constituțional 
al libertăţii de asociere, a trebuit să-şi însușească în privința 
exercifiului dreptului sindical concepția lui Waldeck-Rous- 
seau exprimată în faimoasa formulă: „dreptul unui lucrător 
care nu vrea să facă parte dintr'un sindicat e egal cu dreptul 
a 10.000 de lucrători care voesce să facă parte dintrinsul“, el 
a înţeles însă că noua instituţie juridică, a cărei menire este 
generalizarea convențiilor colective de numeă, nu-şi poate 
sprijini raţiunea socială numai pe principiul libertăţii con- 
tractuale, ci, înainte de toate, pe caracterul său instituțional 
care face ca sindicatul să devină reprezentantul legal, dacă 
nu al membrilor săi, cel puţin al profesiunii, Căci sindicatului 
liber se va substitui, subt imperiul vieţii economice, sindicatul 
obligator. Nu poate exista viață profesională fără sindicat, si 
oricare ar fi numărul membrilor săi, el trebue considerat ca 
organ reprezentativ al profesiei. Caracterul instituţional al 
sindicatului, legiuitorul romin îl va recunoaşte în art. 25, a- 
cordind sindicatului dreptul de a sta în justiţie, nu numai 
pentru atingerile aduse personalităţii sau patrimoniului său, 
dar chiar pentru faptele care, deşi sint considerate ca leziuni 
cauzate unor drepturi individuale ale membrilor săi, rezul- 
tate din legi. regulamente, convenţii colective, sau altfel, sint 
totuşi în legătură eu exercițiul profesiunii si cu interesele co- 
lectivităţii membrilor. : | 

Legiuitorul din 1929 va relua această fericită tradiţie si, 
prin legea contractelor de muncă, în art. 112, va reinoi drep- 
turile asociaţiei profesionale de a introduce acțiunea în justi- 
ție pentru orice prejudiciu, cauzat interesului profesional. _ 

lată deci, cum regula dreptului individual „pas d'intérêt, 
pas d'action" este înlăturată în măsura în care ea implică 
existența unui interes personal aceluia care o exercita ac{iu- 
nea în justiţie. De acum inainte, acțiunea judiciară este ad- 
misibilă dacă serveşte interesele unei colectivităţi, chiar cînd 
reclamantul mar avea nici un interes personal. 

Interesul personal nu mai este unicul fundament al drep- 
tului. Dreptul naşte dintro funcţie de interes general, ue 

Dreptul intemeiat pe funcție şi nu numai pe interes, iată 
formula juridică inovatoare a legislației muncii. 

.“. 

Trec la cea de a doua parte a expunerii, la aspectul eco- 
nomic al legislaţiei muncii. = 

Am văzut la început cum politica socială contemporană 
caută să se integreze în politica economică a statului, recu- 
noscind astfel solidaritatea ce o leagă de economia naţională. 

In această privinţă, o critică obiectivă a legislaţiei mun- 
citoreşti eloborată în ultima decadă va constata influența ho- 
tăritoare a directivelor Genevei. . 


142 VIATA ROMINEASCA 


Ratificarea celor mai multe dintre convențiile interna- 
“ionale ne-au obliga! să transpunem în legislația noastră prin- 
„cipiile de proteguire a muncii, pe care țările Occidentului re- 
fuză încă să le aplice. Este suficient să reamintesc că ziua de 
opt ore a fost adoptată de noi pe cale legistativă, într'un mo- 
ment cînd Anglia, prin reprezentantul său în Consiliul de 
Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, d. Beter- 
ton, a cerut revizuirea conventei de 8 ore adoptată de prima 
Conferinţă internațională a muncii dela Washington, în 1919. 
Recent, această propunere a fost însuşită si de Suedia. 

Intro epocă deci, cind ideia revizuirii convenției îşi gä- 
sea un atit de vajnic susținător într'un stat de importanţa 
Marii-Britanii, cind tări ca Franţa, Germania, Italia nu rati- 
ficau convenția decit conditional, subordonind aplicarea a- 
doptării ei si de cătră Anglia, Rominia a înţeles să respecte 
„o obligaţie internatională ca o consecinţă a ratificării, adu- 
„cînd astfel prin actul său o mărturie sinceră a încrederii ne- 
„dlintite pe care o are în opera de pace socială realizată zi cu 
-zi de Biroul International al Muncii. 

Este evident că limitarea orelor de muncă se impunea în 
interesul combinat al muncitorilor şi al producţiei naționale. 
Zilele de 12 sau 14 ore de muncă, cunoscute în special în in- 
„Austria mică, în Vechiul Regat şi Basarabia, nu puteau deci! 
-să compromită productivitatea muncii si sănătatea lucräto- 
rilor, Acctasi lucru se poate spune de interzicerea muncii de 
noapte a femeilor si copiilor, care își găseşte pe deplin justi- 
ficarea, atit din punct de vedere igienic, cit si din punct de 
vedere moral, Ç 

Tranzitia însă dela un regim la altul, fără a trece prin 
filiera indispensabilă a etapelor care să înlesnească adapta- 
rea definitivă a zilei de 8 ore muncii nationale, a făcut ca 
randamentul producţiei să scadă în proporţii simtitoare, Re- 
forma nu fusese îndeajuns pregătită. Si cea mai bună do- 
vadă o găsim în cererile ce abundă la comisia însărcinată cu 
-aplicarea legii, care funcţionează pe lingă Ministerul Muncii, 
cereri de acordarea de ore suplimentare, susținute de înșiși 
lucrătorăi. Consecințele se traduc în fapt prin sporirea a prota 

lui de cost, sporirea dificultăților de a lupta cu p usele 
“străine, prin dificultatea de a echilibra balanța conturilor si 
de a diminua costul vieţii. 1 i J 

Războiul a cauzat o micsorare importantă a capacităţii 

producătoare a țării, atit prin distrugerea de vieţi omeneşti 


si de capitaluri, cît şi prin perturbarea relaţiilor comerciale 


pe care à provocat-o, Averea națională s'a micsorat in propor- 
ii ne te, dind cu decenii inapoi dezvoltarea econ 

a ţării. In aceste condițiuni, prima grijă a omului de stat ar fi 
“trebuit să dicteze determinarea unei intensificări a produc- 
iuni, pentru reconstituirea rezervelor naţionale, singura 


— LEGISLATIA MUNCII IN CADRUL POLITICII SOCIALE 143 


care ar fi permis o ameliorare a stării m: i 
rilor, Cu toate astea, mai mult subt e aeriene pa esta 
sa introdus legea de 8 ore care nu cadra cu situația industriei 
parmi date re ra tape ee industriile Occidentului 
a ares € si » Si 
rit re Aa Înca prin neratificarea convenției de 8 ore si 

i : evident că nu noi vom cere reveni i i 

dinainte de modificarea legii din 1028, nica la situaţia 
„Asociaţiei Romine pentru Progresul Social, dimpotrivă, îi 
revine sarcina de a face din această lege o realitate, invitind 
pe patroni si pe salariaţi ca, printr'o organizare rațională a 
muncii, bazată pe colaborarea leală a acestor doi factori, să-i 
inlesnească adaptarea la economia färii, reducind pe cit po- 
or pierderile suferite pănă în prezent de producția natio- 

Trebue însă să reținem, în interesul scopului pe care-l 
urmărim cu toţii, că politica socială care stinjeneste produc- 
ţia sfirseste fatal prin limitarea consumatiunii si a bunei 
stări a populaţiei. Protecţia muncii este în funcție nu numai 
de consideratiuni de drept şi umanitate, dar înainte de toate 
de principiul solidarităţii naţionale, care cere ca, în condiţiile 
actuale ale vieții economice, cind dobinzile si impozitele a- 
pasă atit de greu asupra industriei si comerțului ţării, legile 
sociale să nu vie să sporească sarcinile prin măsuri care aduc 
perturbări de natură să ingreuneze dezvoltarea normală a 
producţiei. Cînd legislaţia muncii depăşeşte regulele impuse 
de condiţiile generale ale producţiei, ca nu face decit să lezeze 
interesele pe care pretinde că le apără. Rolul statului în do- 
meniul politicii sociale trebue să se reducă la menţinerea 
echilibrului social, la salvgardarea intereselor superioare ale 
natiei, lăsind interesele particulare să se adapteze unele la al- 
tele. De modul cum legiuitorul va înțelege acest rol depinde 
rezultatul politicii sociale, Experienţa pe care țara noastră a 
făcut-o, în această ultimă decadă. în domeniul legislaţiei so- 
ciale ne permite să desprindem două reguli destinate să că- 
lăuzească politica socială în viitor: 

1. Ameliorarea condiţiilor de viaţă a salariaţilor nu poate 
fi îmfăpinită decit pe cale progresivă. O violare a acestei re- 
guli nu poate fi decit dăunătoare economiei nationale, pro- 
vocind pe de o parte slăbirea creditului țării, pe de altă parte 
agravarea şomajului, Pe scurt, ea va determina un regres s0- 
cial. 

2. Limitele posibilităților economice pot fi deplasate nu- 
mai printr'o intensificare a producției, obținută prin forma- 
rea de capitaluri nouă si prin sporirea capacităţii productive 
şi de aplicare a muncii organizate pe baze economice, 

Terenul legislației muncii va fi deci situat între mini- 


144 VIAŢA ROMINEASCA 


mul pe care îl cere prevederea socială si limita pe care o im- 
pun ameliorării soartei lucrătorilor posibilităţile economice. 

Dacă minimul impus de prevederea socială poate fi for- 
mulat în reguli cu un caracter internaţional, limita posibili- 
tätilor economice scapă, in actuala stare a economiei interna- 
tionale, tendinţelor de unificare urmărite de pactul muncii,. 
care este la baza izatiei permanente a muncei. 

Asociaţiei Romine pentru Progresul Social, atit de ata- 
șată organizaţiei din Geneva, îi incumbă sarcina de a lămuri 
opinia publică romirească asupra aspectelor reale ale le- 
gislatiei internationale. In propaganda pe care şi-a propus s'o 
facă -operei prodigioase a Biroului Internaţional al Muncii, 
ea nu va trebui să uite însă condiţiile în care se dezvoltă azi 
economia noastră naţională, căci altfel ea ar devia dela 
scopul ei, 

Este însă necontestat că, oricât de mare ar fi voința de co- 
laborare pe care o are țara noastră îm domeniul legislaţiei 
internaționale, realizarea uniformizării condiţiilor de muncă, 
dorită de tratatul din Versailles, se loveşte de obstacole a- 
proape insurmontabile, 

nsusi art. 427 din tratatul dela Versailles recunoaşte a- 
cest lucru: „Inaltele Părţi Contractante, recunoscind că buna 
stare fizică, morală şi intelectuală a muncitorilor salariați 
este de o importanţă esenţială din punet de vedere interna- 
tional, au stabilit pentru atingerea acestui înalt scop organis- 
mul permanent je iat la secţiunea l si asociat organis- 
mului Societăţii Naţiunilor, 

„Ele recunose că deosebirea de climă, de moravuri şi de- 
obiceiuri, de oportunitate economică si de traditiune indus- 
trială face să fie greu de atins, în mod imediat, uniformitatea 
absolută a condiţiilor de muneă, Insă, fiind convinse că mun- 
ca nu trebue considerată numai ca un articol de comerț, ele 
cred că există metode şi principii pentru reglementarea con- 
dițiunilor de muncă pe care ar trebui să caute să le aplice 
toate comunitățile industriale pe cit le permit împrejurările 
speciale în care ele ar putea să se găsească“, 

Cu alte cuvinte, însăşi politica socială inspirată de Ge- 
neva recunoaște că o uniformizare a condițiilor de muncă se 
loveşte de obstacolele create de legile naturale ineluctabile: 
care conduc viața popoarelor si care nu pot fi ocolite. Si art. 
405 al ului reia această ideje, cind prescrie că, la redac- 
tarea critelor convenţii internationale, trebue luate în 
consideraţie condiţiile particulare fiecărei ţări. Va să zică nu 
înseamnă să esim din directivele Genevei, dacă în elabora- 
rea legilor noastre sociale vom avea în vedere mai puţin ten- 
dintele de unificare internațională si mai mult posibilitatea 
de adaptare a reformelor sociale proectate economiei natio- 
nale. Dacă convențiile internationale adoptate pănă în pre- 


LEGISLAȚIA MUNCII IN CADRUL POLITICII SOCIALE 145 


zent nu au ținut prea mult sama de condiţiile speciale ale 
țării noastre, vina este a noastră, Partea a 13-a din tratatul 
din Versailles ve permite să cerem derogările dela aplicarea 
diferitelor conventiuni pănă ce conditiile productiei noastre 
vor permite încetătenirea lor, 

Marele animator al politicii sociale contemporane, d, Al- 
bert Thomas, putea spune cu bună dreptate dela tribuna Aso- 
cintiel Romine pentru Progresul Social: „Si j'ai mème un ré- 
proche à faire, non seulment aux pays, mais quelquefois 
aux patrons, c'est de ne pas introduire, dans les conventions 
internationales, les régles précises qui permettraient de juger 
de l'évolution d'un pays et de lui faire sur un point déter- 
mine des concessions particulières, de lui accorder des déro- 
galions ou des périodes transitoires. Ce n'est pas la responsa- 
bilité du Bureau International du Travail, si, mléressés direc- 
tement, ils n'usent pas plus souvent d'une condition inserite". 
Este datoria reprezentanților ţării să determine în forul deta 
Geneva, adoptarea unor conventiuni de o elasticitate de apli- 
care capubilă să permită adaptarea economiei lor dileritelor 
organisme, fără să violeze prin aceasta legile naturale, 

Aplicarea unui sistem care ține semă de legea evolutiu- 
nii sociale ne va apropia mai curind de scopurile urmărite 
de tratatul din Versailles, decit adoptarea automată a con- 
vențiilor elaborate după sistemul practicat până în prezent, 

Obiectivele nouă spre care trebue să se indrepte legisla- 
ţia muncii trebue căutate în cimpul larg ul mişcării sindicale. 
Dacă legislaţia muncii poate înlătura în mare măsură ne- 
dreptätile sociale, ea nu poate, prin ea însăşi, să fixeze limi- 
tele posibilităţilor economice pe care nu trebue să le depă- 
şească. Aceasta este opera colaborării deale a celor doi lac- 
tori de productiune: Capital şi Muncă. Legea Sindicatelor pro- 
fesionale care a suferit, e drept, oarecare modificări cu ten- 
dinte reacționare prin legea persoanelor juridice, si legea con 
tractelor de muncă, care încadrează în dreptul nostru insti- 
tutia convenției colective de muncă, sint cele două clemente 
care trebue să îndrumeze în viitor reglementarea muneii. 

Marele industrias american John A. Rockefeller, intrun 
studiu publicat mai de mult în „Revue Internationale du 
Travail”, cercetind cauzele crizei industriale, a ajuns lu con- 
cluziu că, după dinsul, cauza principală rezidă în faptul că 
niciodată nu Sa straduit capitalul să infätiseze problemele 
industriale din punet de vedere muncitoresc si că munca, la 
rindul ei, n'a făcut niciodată vre-un efort, pentru a înțelege 
punctul de vedere al capitalului, i ! 

Legislația rominească are marele merit de a fi înlesnit 
această înțelegere între cei doi factori ai productiunii, pe de 
o parte creînd posibilitatea de asociere prin legea sindicate- 
lor profesionale si pe de altă parte dind prilej celor mier 


146 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


sati în cimpul muncii să se întilneuscă pe picior de egalitate 


rin le Camerelor de muncă. : 

2 Pan asociaţie, — spunea d. G. Taşcă, întruna din con- 
ferintele ținute la institutul Social Romin, — putem scoate 
din sufletul lucrätorului sentimentul de inferioritate, de mi- 
zeric material şi morală, în care a zăcut un veac întreg, si 
ridicindu-l la rangul de om, dindu-i sentimentul superiorită- 
ţii lui, făcindu-l suveran în viața economică, după ce i-am dat 
suveranitatea în viața politică, să-i asigurăm lui fericirea, si 
nouă munca socială”, Si d. G. Taşcă vede, eu bună dreptate, 
în afirmarea principiului libertăţii sindicale, cheia de boltă a 
îmtregii chestiuni sociale. 

e Camerele de Muncă, astfel cum le-a organizat d. Tran- 
cu-laşi pe baze paritare, asociaţiile profesionale vor tage 
toate consecințele acestei libertăți, reparer de ue mai mult, 

litatea între patron si lucrători în con re. i 
Moses. devenind astfel tot atit de interesată ca si Capitalui 
în dezvoltarea producţiunii, se va arăta mai înclinată să ţină 
sama, în reglementarea muncii, de motivele psihologice si €- 
conomice. Caracterul personal si subiectiv pe care îl ia astfel 
noua protectiune a muncii nu va fi decit semnalul unei evo- 
lutiuni, ale cărei reziduri vor fi normele pe care Asociaţia 
Romină pentru Progresul Social are datoria să le pregătească 
prin analiza și critica efectelor legislaţiei naționale. 

In acest mod, nu se vor mai acele sulturi care au 
adus perturbare în politica economică, dar se va inlesni in 
schimb evoluţia normală a instituțiilor sociale. a 

Astfel, patronii si salariaţii vor forma marea familie pro- 
ducătoare care, cunoscindu-se din ce în ce mai bine prin con- 
lucraren de ficee zi, îşi va da singură în plin acord cu posibi- 
litățile tehnice si economice legea corespunzătoare bunei sale 
stări şi organizării muncii sale. Atunci legea- muncii nu ya 
mai fi emanaţia Parlamentului, ci opera exclusivă a specia- 
listilor si competentilor. În acest sens trebue să se orienteze 
politica socială, dacă vrea să fie realistă. 

Toţi acei care vor colabora la realizarea acestor perspec- 
tivé vor pregăti terenul pentru viitorul apropiat al domniei 


Muncii. Marco I. Barasch 


Cronica teatrală 


In numărul din 4 lanuar al „Neamului Rominese”, d. N 


Iorga — subt titlul „O boicotare" — scrie rîndurile de mai 
jos: 


„Ca o mulțămită de Anul Nou trebue să spun acestei 
damne nații care må iubește, si mai ales mă ajută aşa de mult 
— tiraj de exemplare ! la acest ziar care a sprijinit resis- 
tenfa națională în Rāzboiu! — trebue să spun întregii „ge- 
neraţii tinere”, cu, „gerontul”, cât de lipsită de bună cuviință 
continuă a fi față de mine. 

Am străbătut cu ochii toţi „anii literari”, „anii teatral” 
şi „anii politici” ai ziarelor noastre si am constatat absoluta 
mea neexistenţă, 

Si totuşi, dacă nu mă insel, sînt un om de oarecare acti- 
vitate, À 

Lucrind de dimineață pinä seara, e imposibil, in ţara Ar- 
ghezilor si Galactionilor si Lovinestilor geniali, să nu fi făcut 
si eu, cit de cit, ceva bun, măcar ca rămășiță a unui trecut 
care, e adevărat, nu află loc in mai nicio carte de cetire. 

Cred că voiu fi făcind si eu ceva bun fiindcă, în toată 
străinătatea, se vorbește cu un oarecare respect de un N. Ior- 
ga, despre care am cutezat să cred că va fi fiind acelaş cu 
hamalul veșnic despretuit al matiei care sint eu, 

Nu vă grăbiţi ka înmormintarea cui nu vrea să moară, 
o tineri cari naţi trăit în adevăr niciodată!” 


Nu ştim cu cât a contribuit „Neamul Boaninesc” la „rezis- 
tenta națională” cointeresindu-se cu frontul prin abonamen- 
tele făcute de Marele Cartier General — ziarul redus astăzi la 
un tiraj de ruşine pentru tipografii care au mutilat cu dalta 
plumbul paginei, 

Nu știm de ce n'au vonbit de d. Torga cronicarii literari 


' Din pricina unui curios defect tipografic, tocmai cifra este ilizibilă. 


138 VIAȚA ROMINEASCA 


(vezi traducerile recente din limba portugheză) şi mai ales 
cronicarii politici. | 
Credem însă că aceştia şi-au zis: — De ce să vorbim noi de 


d. Iorga? Nu vorbeşte destul d-sa despre sine însuși? Oricât 


de bună opinie am avea despre el, tot ce i sar putea spune 
favorabil a fast de mult rostit de el la tribună şi seris în „Nea- 


mul Rominesc” cu o vervă si cu un talent, care ies din comun. » 


Aveam de gind să nu vorbim de aclivitatea-i teatrală. Și 


deși n'avem obiceiul să facem bilanturi la sfirşit de an — . 


provocaţi însă de d. lorgu — vom pomeni de piesa „Casan- 
dra”, cu care Teatrul National şi-a inceput stagiunea. | 

D. lorga spune cu emfazä: „Sint un om de oarecare acti- 
vitate”, Vezi că tocmai asta-i nenorocirea — cel puţin din 
punet de vedere teatral. Activitatea consacrată „Casandrei” 
oare n'ar fi fost mai bine întrebuințată pentru vre-o tra- 
ducere dintr'o literatură încă neluată cu asalt? Chiar un dis- 
curs — în ajunul unei plecări cu socoteală — ar fi fost mai de 
dorit... decit acea piesă execrabilä, la nivelul căreia nu s'a 
putut scabori nici un autor romin, incepind cu d. V, Voicu- 
lescu si sfirşind cu d. Petrescu Camil. ) 

Teatrul National a reluat „Un act venețian”, piesa d-lui 
Camil Petrescu. Am fi putut menge la spectacol, intrucit 
— «deşi am mai văzut-o acum cițiva ani — am uitat-o-defini- 
tiv. N'am avut curajul însă... deoarece ne perzistase pe limbă 
un gust de cocleală. 7 

Şi n'am prea fost dispuși să mergem la teatru, din pri- 
cină că încă nu uitasem „Fata Ursului”, dramă în cinei ta- 
blouri de d. V. Voiculescu — altă piesă originală jucată pe 
aceiaşi scenă. 

lar această cronică o scriem cu deosebită plăcere pentru 
a utiliza programul reprezentatiei şi a-l arunca cu grubă de 
pe birou la cos. DE 

Acest program cuprinde rezumatul piesei, făcut de au- 
tor, Drama se petrece „intr'un sat sălbatee de munte, — spune 
autorul, — unde basmul si eresul încă stau aninate în suflete, 
aşa cum ferige si veninoase flori împărăteşti se cațārā de 
stane... Mentalitatea primitivă, bătrina cultură mitică şi ma- 
gică, incercue, aidoma cu pereţii lunecosi de piatră, o lume 
la fel cu noi prin instinete si pasiuni”, 

In acelaşi stil căutat urmează programul, pină cind au- 
torul ajunge la un grup de oameni, „care tăinuese încet in 
jurul focului despre întîmplări cu urși răpitori de fete”, 


lar cînd celitorul, cu respirația oprită, aşteaptă „urma- M 
ra acestui moment de li- M) 


rea”, — programul închee: 
nişte premergătoare furtunii se ridică, revelatoare, cortina”. 

Cortina „revelează” o întimplare copilărească intrun me- 
diu de tiswpiţi — incit, aseultind-o, nu ştii de ce trebue să te 
miri mai mult: de comitetul de lectură care a admis piesa, 


E CRONICA TEATRALA Wi 140 


de actorii resemnaţi să interpreteze rolurile sau de publicul 

rot pe pt ae pc él să rupă, in antracte, mincrele 
tel i pe scena în autorul eşit la ram- 

pă in frac şi cu zimbete de mulțumire, 

T due a rapa i e Dotare 4 A ra d-na Sorana Topa- 
ätaru, € ecut în această travestire în urşi. cu 

cintece şi împuşcături, 

De-abea ne-a venit inima la loc la „Pardon, Madame” — 
comedie în trei acte de R. Coolussi A. Rivoire, jucată la Tea- 
trul Regina Maria. 

Este vorba de ascensiunea unui ministru pănă la locul de 
preşedinte al Republicii, datorită calităților șefului său de 
cubinet, care conduce de fapt ministerul şi chiar politica gu- 
vernului — dar care îi seduce în schimb nevasta, E redat me- 
diul birocratic al departamentelor franceze, cu multe ase- 
mänäri faţă de moravurile dela noi. 

„__ Rolul ministrului a fost eu vervă jucat de d. V, Maximi- 

lian — acel actor cu inepuizabile resurse de umor natural 
si subțire. Şeful de cabinet a fost prezentat, simpatic si de- 
gajat, de d. Tony Bulandra, 

Dar cea mai bună piesă jucată în ultimul timp pe scenele 
noastre a fost „Dușmanca”, o comedie în opt tablouri de An- 
dré Paul Antoine, reprezentată la Teatrul Ventura. 

Dusmanca este femeia care îl chinue pe bărbat și-l 
viră În mormint prin indiferența sa, prin trădarea si dragos- 
tea ei. Marinarul sentimental, plecat peste mări si țări ca să 
agonisească avere pentru fata iubită, pierde lotul printr'o o- 
peraţie nenorocită şi se întoarce tot atit de sărac cum plecase. 
Logodnica îl refuză. trimiţindu-l din nou în lume să-i strin- 
gù bani pentru toalete si trăsuri. El se împuşeă. Soțul, tortu- 
rat de scenele si de trădarea femeii, moare întrun atac de 
apoplexie., cind nevasta se întoarce dela amant, lar acesta 
trece în lumea cealaltă din pricina dragostei amantei, care-l 
incoläceste ca un șarpe și-i absoarbe viața printr'o lungă sã- 
rutare, plină de voluptate, 

Dela începutul pănă la sfirsitul piesei, accinsi viclenie fe- 
minină — subt fel-de-fel de forme — impresurä pe bărbat 
şi-l birue. 

Faţă de puterea dominantă a bărbatului, femeia desfă- 
şoară sistemu-i fin si complicat de curse si rețele, în care 
eroul — sentimental, burghez sau pătimaș — cade cu o sigu- 
rantä matematică, 

lar ca un agrement în viața tuturora, femeia face veşnic 
„scene”: logodnicului, soțului. amantului... Aceste făpturi 
gratioase au o mare preferinţă pentru „scene, Face „scene” 
nevasta — „scene” oarecum legale. Si amanta face .scene" — 
casi orice prietenă, rudă sau cunoscută, „Scenele” se fac ver- 
ba] sau, dela distanță, în scris. Chiar o trecătoare, cind te in- 


an | À | » D 7 


„VIAȚA ROMINEASCA 


Ade CR 
treabă pe trotoar de-o instituţie sau de-o stradă, îţi face a- 
utomatic o „scenă”,.. îndată ce i-ai arătat o oarecare bunñ- 
voinţă, pe care se sprijină eternul feminin. Mi fac mscene”, 
femeile, pe care le iubeşti, şi cele pe care le urăști.. caşi in- 
diferentele, 
De-asupra piesei pluteşte un suris amar. Cei trei bărbați 
i povestesc întrun cavou viața — reprezentată, în epizou- 
e caracteristice, pe-o a doua scenă în fund. 
Cu tot cadrul funebru — în care umorul este deobicciu lu 
un pas de odios sau de ridicol — autorul știe să păstreze 


măsura, 
lar un gind aria si adine pătrunde uneori prin situn- 
lille comice până în fundul sufletului omenesc. In adversitu- 
lea-i tandră faţă de femee, autorul face o excepţie: mama... 
care şi ea este vinovată prin încrederea sădită de ca în băr- 
baţi pentru femee, 
Piesa a fost reprezentată în chip desävrsit 
D. I. Morţun, soțul, şi-a povesti! umărăciunile cu umor 
şi cu vervă. A strecurat în piesă o filozofie posamorită si re- 
semnală, — care a fost adoptată cu satisfacție de spectatori. 
D-na Aura Buzescu a reprezentat femeia în toate scenele 
se cachetărie, de pasiune şi cruzime, A fost femeia în carne 
oase... 
D. Vraceu — „seducător”; iar d. Corneliu Dunielescu — 
bine pentru un început de carieră. 
rumoase decoruri de d. V. Feodorov, 
D. Victor lon Popa, director de scenă, a înregistrat im 
strălucit succes, 


i 
| 


M. Sevastos 


Cronica externă 


ORGANIZAREA FEDERATIVA A EUROPEI 


| 
Memorandul d-lui Briand 


Adunarea din Septembre a Societății Naţiunilor a discutat, 
in chip sonor, procctul d-lui Briand tinzind la stabilirea unci 
legături federale între statele curobene, 

Combinind ideia d-lui Briand cu metoda propusă de dele- 
gaţiunea britanică, Adunarea a hotărit înființarea unei Confe- 
rinte europene care sé va întruni, pentru prima oară, in lanuar 
1931 şi a numit pe Sir Eric Drummond secretar gencral al aces- 
tei Conferințe, 

Adunarea ma întreprins un studiu tehnic al chestiunii sau o 
organizare amănunţită a Conferinței. Vom vedea în lanuar care 
vor fi primele directive ale Societăţii europene. Până atunci, 
este folositor să desluşim adevărata semnificație a proectului 
Briand si să cunoastm dispoxitiunile generale cuprinse în răs- 
punsurile guvernelor. i 

Proectul pentru organizarea statelor curopene într'o asoci- 
atiune comună, a cărei structură și limite se vor determina, se 
sprijină pe un moment psihologic, pe un ideal moral şi pe o 
imediată şi vitală necesitate cconomică, 

Un moment psihologic: Adoptarea si punerea în aplicațiune 
a planului Young, precum și reglementul general al datoriilor 
orientale au stins o parte din resentimentele care înconjurau 
executarea zilnică a tratatelor, Obligatiunile economice şi finan- 
ciare, înăsprite prin garanţiile vizibile prevăzute de tratat, aveau 
o înfățișare politică și nenumărate organe de control pe care le-a 
desființat noul plan. Chestiuni litigioase și modalități de plată 
contestate au fost transformate, printr'un acord amiabil, în obli- 
gatiuni curente cu un caracter comercial obișnuit, între Franța 


e ______MIATAROMINEASCR 2" nC 
şi Germania a intervenit o nouă lămurire şi sa desființat ba- 
riera pe care o constituia ocupațiunca Renaniei. Fără nici o uti- 
litate militară de apărare, — findcă n'ar fi putut dura decit pănă 
în 1936, — ocupatiunes provinciilor germane nu avea decit va- 
loarea unui gaj destinat să garanteze executarea cbligațiunilor 
financiare. Semnificatiunea sa însă devenea politică şi apăsa asu- 
pra relatiunilor franco-germane așa de grav, încît guvernul fran- 
cez a părăsit-o îndată ce nu mai avea interes să o folosească ca 
un element considerabil în negociatiunile sale diplomatice. 

Tratativele pentru transformarea regimului actual al Sarrei 
vor duce poate la un rezultat. care va contribui deasemenea să 
determine un punct de plecare necesar pentru posibilitatea orga- 
nizării pacifice a Europei: acordul franco-german. P; 

' Reparatiunile orientale au fost fixate printr'un regulament 
general, în care sînt cuprinse totdeodată datoriile pentru bunu- 
rile cedate, datoriile succesorale, precum si modalitätile pentru 
despăgubirea optanților. In această parte a Europei, unde o 
conștiință mai fragedă despre umanitate nu prea rezistă asal- 
turilor sovinismului, s'au introdus obligaţiuni și garanții inter- 
nationale, menite să o atragă întrun sistem european şi să des- 
chidă, între statele care o compun, o eră de conventiuni econo- 
mice şi de acorduri politice. ) 

Peste tot. în locul controverselor particulare și al şicanelor 
în jurul chestiunilor deschise, sa substituit un plan general, 
creind o solidaritate de fapt între obligatiunile economice si 
financiare născute din războiu și asigurind executarea lor prin- 
tr'un sistem invizibl pentru cetățeanul mijlociu. Planul Young 
are deasemenea avantajul să lege interesele creditorilor cu ace- 
lea ale debitorilor, prin mobilizarea obligatiunilor. Creditul 
Germaniei nu poate fi menținut decit prin plata regulată a obli- 
gatiunilor distribuite pe pieţele din toată lumea; iar creditorii 
de pretutindeni nu pot fi satisfäcufi decit prin reorganizarea 
şi propäsira finanțelor germane. El însuși constitue o prefaţă 
la un proect general de organizare comună a statelor europene. 

Proectul d-lui Briand se adresează generației care a făcut 
războiul. Căci peste tot guvernele sint compuse din oameni ră- 
niti pănă în suflet de ultimele atrocități, iar generația care se 
ridică are trupul si memoria marcate de ororile războiului, 
Acest proect vine la timpul său, fiindcă oamenii care îi vor auzi 
chemarea, n'au uitat încă recentele dezastre, dar au redobindit 
poate demnitatea liberă a omului, pierdută în propriul său sa- 
crificiu. Această desnădejde istorică cu care mii de ani am cre- 
zut în fatalitatea războiului, şovăe poate în fața încercărilor si 
realizărilor Societății Naţiunilor şi a metodelor nouă pe care 
organele ei le propun conștiinței guvernelor, 

Un ideal moral: memoriul Briand iși aşează toată construc- 
ţia pe ideia justiției internationale, Idee popularizată de pro- 


CRONICA EXTERNA Ei 


aganda fă în ti “hottes se 
caen com Sea zile gt 
tele ei de judecată. Idee adoptată de este D 
și grupuri sociale în urma unei revizuiri de conştiinţă A cai 
rezultate nu pot fi decit adoptarea acestui mijloc de poze > 
şi toleranță în locul tragicelor exaltări de nānā acum, Nu eisti 
progres în domeniul moralei colective decit pe urma ateticel 
lectiuni pe care ni le dau propriile noastre erori Cai are ea 
nu z: sterpe iri ua decit prin aceste inflăcărări, S 
ustitia internațională, garantie de ordine si mij - 
servare, este combătută, printr'un paradox, Agde v pd et 
nare. Această opoziție se face în numele suveranității Statului, 
a cărui eminentă demnitate at fi ruinată dacă s'ar inclina în fața 
unei deciziuni de justiție, pe care, pe de altă parte, se fundează 
orice stat civilizat. Este amintirea privilegiului si puterii dezor- 
donate din epoca fcudală, care înduioșează încă pe reactionarii 
de astăzi. Este iluzia că în orice conflict noi sintem mai tari și că 
justiția nu este decit un expedient bun pentru a fi folosit nu- 
mai cind forța nu reuseste. Este revolta internă contra unei 
discipline care constiue una din rarele garanții de egalitate. 
Si, poate, deasemenea este unul din »restigiile epocii de ero- 
ism a civilizatiunii care se afirseste. Vico, în doctrina căruia se 
găsesc încă semne ale înțelepciunii actuale, pretindea că civi- 
lizatiunea parcurge trei faze: a divinului, a eroismului si a 
umanului. Spre această ultimă fază ne îndeamnă apelul d-lui 
Briand, care vede în orgânizarta justiției internaţionale o co- 
laborare conştientă a statelor la fundarea unei ordine bazate pe 
valori umane. O cit mai radicală eliminare a hazardului și înlo- 
cuirea lui progresivă prin institutiuni raționale vor da civili- 
zatiunii moderne o structură mai statornică și o mai nobilă în- 
fätisare, Si aceasta nu se poate face decit prin introducerea 
justiției ca bază a raporturilor dintre grupurile naționale. Jus- 
titia, cu virtuțile sale de adaptare pașnică la conditiunile dina- 
mice ale umanității, este un ideal cuprinzind un nobil avint gi 
o conștiință gravă. Ei i se pot dedica sfortärile actuale ale oa- 
menilor de stat si ale colectivităților. Dar fără ca, orice incer- 
care de apropiere pozitivă între state, prin crearea de conven- 
tiuni si de organe comune; este fără garanții și fără bază. 

O vitală şi imediată necesitate economică : reorganizarea 
economiilor nationale pe baza unor conceptiuni internaționale, 
In adevăr, statele europene păstrează încă în economia lor for- 
mulele la care au fost constrinse în timpul războiului, Tendin- 
tele de cooperare industrială, de rationalizare a productiunii 
si de distribuire a creditului, pe care le adoptase Europa în 
preajma războiului. au fost intrerupte si ruinate de ostilitäfi 
şi de nevoia pentru fiecare națiune de a produce în interiorul său 
obiectele pe care le cerea consumatiunea internă, După războiu, 


pi VIATA ROMINEASCA 
nationalismele, care concentrase și limitase viața naţiunii la sin- 
gurele lor exigente, au dăinuit subt această formă ostilă impu- 
nind statului incercâri zadarnice de a înzestra națiunea cu o 
economie şi o productiune complecte, independente și indes- 
tulătoare pentru productiunea populatiunii. Astfel, dintr'o tre- 
cătoare eroare, care se justifica in împrejurări excepţionale, 
s'a făcut o doctrină de stat. Granite închise politiceste şi econo- 
miceste, intreprinderile industriale adaptate la nevoile räzbo- 
iului, credit zdruncinat și amenințat de nesiguranța politică au 
continuat pănă astăzi, cînd falimentul lor definitiv a produs sã- 
răcia Europei și dezechilibrul ei. 
gt e 
Memoriul d-lui Briand cuprinde două directiuni generale: 
1° Organizarea rațională a Europei, pe baza unui sistem de 
conventiuni si contracte internaționale, este necesară vieții în- 
sägi si propășirii continentului. Această idee conduce la insti- 
tuirea unui regim economic bazat poate pe o rețea de carteluri 
europene care să reglementeze producția, să delimiteze debuse- 
urile, să stabilizeze prețurile şi să armonizeze conditiunile teh- 
nice din industriile continentale. Complectată cu o organizare 
generală a creditului, cu desființarea prohibitiunilor la import 
şi export, cu o unificare a sistemelor financiare, etc., aceasta 
constitue partea economică a planului de federalizare propus 
de ministrul francez guvernelor europene, Actuala dezorgani- 
zare a economiilor naționale din toate statele, criza finanțelor 
publice, precum și concurența americană inăsprită prin tarifele 
nouă vamale o justifică pe deantregul. 

2" Cealaltă parte a memoriului urmăreşte mai ales institui- 
rea unui regim politico-juridic în Europa, care să creeze ra- 
porturi pacifice între statele continentului, bazate pe un pact 
general de neagresiune și a căror funcționare normală să fie 
garantată de o justiţie internațională puternic organizată. Ast- 
fel, Europa poate deveni un element esenţial intro institutiune 
universală consacrată operei de pace, D. Briand şi-a dat sama 
că incoerenta Europei este prima piedică la organizarea univer- 
sală a păcii. 

Ambele părți însă se reduc, în definitiv, la crearea unei ju- 
ridictiuni comune care sä rezolve conflictele eventuale dintre 
state. Aci este ultima expresiune a problemei așa cum se pune 
astăzi, fundamentul ei, conditiunea sa de funcționare. In do- 
meniul econmic sau în cel juridic, ca şi pe planul politic mem- 
brii viitoarei federatiuni vor avea nevoe de un organ de conci- 
liatiune si de judecată capabil să dea o solutiune diferendelor 
eventuale. Rolul justiției internaţionale stă nu numai în rezol- 
varea pașnică a conflictelor, dar și în apropierea adevărată din- 
tre state prin suprimarea lor comună la un principiu și o ju- 
ridictiune uniformă si la räspindirea în opinia publică a uno: 


____ CRONICA EXTERNA 155 


valori de judecată unitare. Astfel se elimină unul din obstaco- 
lelẹ cele mai considerabile la federalizarea Europei: principiul 
suveranității, Pe de o parte, statele apără egalitatea juridică me- 
nită să ușureze colaborarea lor; pe de alta, exigenţele lor ex- 
cesive, bazate pe interpretarea absolută a suveranităţii, se re- 
duc prin supunerea la o regulă de drept. Imperialismul mo- 
dern sc sprijină pe fundamentul juridic al suveranității, Orice 
veleitate de expansiune si de dominație își găseşte justificarea 
in acest principiu, deasupra căruia nu stă nici o obligatiune, 
nici o morală. Suveranitatea națională a folosit odinioară for- 
marea statelor nationale și a slujit la emanciparea claselor po- 
pulare; astăzi poartă în ea forte de expansiune si de dezordine 
și germenii opresiunii sociale. Veleitätile sale de şoviniam stau 
în calea colaborării internaționale, Statele nu sint mai libere 
prinse în excesele si erorile acestei ficțiuni decit supuse unei 
regule comune de drept. Cine poate pretinde că omul este mai 
liber subt ordinele oarbe ale hazardului istoric, decit cînd se 
supune unei încercări comune de a organiza justiția umană ? 


Dar d. Briand propune instituirea unor nouă raporturi eco- 
nomice nu numai ca să dea o soluțiune crizei actuale a econo- 
miei europene, dar d-aa vrea să introducă în acest sistem un 
germene de permanență şi să-i atribue o mai mare importanță 
făcîndu-l punctul de plecare al unui regim de pace. Proectul 
d-sale ține însă sama si de contradicţiile active ne care le opun 
statele europene, în dorința lor de a-și servi interesele parti- 
culare și de a-şi garanta independența, şi chiar de prejudecă- 
tile guvernelor de astăzi. 

De aceia memoriul începe prin a propune o „uniune” euro- 
peană, si nu o ,unitate”. Exemplul cunoscut al uniunilor de tot 
felul, care funcționează deja in Europa, poate încuraja guver- 
nele fără să se teamă de o atingere a independenței politice a 
statelor. Nici existența lor constituțională, nici libertatea ad- 
ministratiunilor nationale nu sint atinse prin acest fel de colabo- 
rare, care constă numai în alcătuirea rațională a unor categorii 
de producții si de distribuţie a produselor. O uniune federală 
poate găsi în funcționarea actuală a cartelurilor internaționale 
modelul institutiunilor sale viitoare. Din punctul de vedere 
economic, ea are facultatea să aleagă sau să inventeze formule 
comportind o mare diversitate în tipurile lor și libertatea voită 
în structura si aplicatiunea lor. O uniune federală poate să în- 
semneze înmulțirea si reorganizarea uniunilor regionale actu- 
ale, fără să pretindă unificarea sistemelor de productiune din 
punct de vedere tehnic sau juridic. Dar ea poate merge până 
la instituirea unor sisteme comune în producția curopeană pre- 
văzute cu o administrație şi un control unic. Colaborarea statelor 
poate progresa pe o scară nemărginită subt influența benefici- 


i VIATAROMINEASCA 
ilor realizate prin înfăptuirea ei fragmentară, Sau se poate li- 
mita la citeva experienţe particulare, 

Uniunea federală concepută de memorandul francez va avea 
la bază un asezämint care să-i asigure stabilitatea necesară pen- 
tru orice întreprindere economică comună. Ideia de permanenţă, 
de durabilitate inspiră inițiativa franceză. D, Briand nu se poa- 
te desnèrti de noțiunea de securitate și de garanţiile juridice pe 
care le comandă noua ordine internațională precum şi spiritul 
francez. Aceastea sint conditiunile proectului actual care cu- 
prinde dorința unei organizări comune și permanente, Caracte- 
rul memorandului Briand stă în faptul că el nu se mărginește 
numai la găsirea unor solutiuni particulare pentru criza actuală 
a Europei, ci urmărește introducerea unui regim de viață co- 
mun, o colaborare efectivä a statelor prin supunerea lor la citeva 
regule de drept fundamentale. Comentatorii săi au vrut să-i 

` micşoreze semnificația, Poate ca primele realizări să facă ja fel. 
D. Briand însă a vizat mai sus. De aceia, dorința d-sale de a 
supune economici! politicului și de a crea organele enumärate 
în proect, Această ierarhie între politic si economic are o fnsem- 
nätate de principiu, nu numai o utilitate tehnică, Ea cuprinde 
ideia de trăinicie prin așezarea Europei subt inspirația unei nouă 
etice, si pe baza unei ordine de drept internationale. Ea pro- 
pune guvernelor cîteva reflexiuni generale asupra definitiunii 
şi destinelor civilizatiunii europene si le artrage atenfiunca că 
viața națiunilor este comandată de imperative umane veșnice. 
Ea introduce în preocupările zilnice ale politicei un element 
de idealism, destinat să îndulcească conceptiunile materialiste 
supuse crizei actuale. 

Concepția d-lui Briand nu „poate dobindi unitate și am- 
ploare decit pe baza acestei distinctiuni de valoare dintre poli- 
tic şi economic. Ea are însă şi o utilitate mai măruntă de care 
îşi dă sama oricine are o oarecare exmerientà a conferințelor in- 
ternationale. Aproape niciodată o camisiune internațională de 
experți economici nu a putut să încline pretentiunile nationale 
în fața unui sacrificiu necesar, Răspunderea este prea mare si 
situatiunea si mentalitatea experților nu se pot ridica pănă la 
ca, Nu este locul aici să căutăm motive psihologice sau să supu- 
nem această chestiune la un examen particular. Nenumăratele 
conferințe de după război dovedesc că avizul şi competinta ex- 
pertilor au fost necesare deciziunii oamenilor politici. Dar ele 
au fixat şi acest raport între unii şi alții. 

Primii alcătuese planuri si proecte; cei din urmă decid de 
măsura în care pot fi adoptate și de aplicarea lor, 

Dorinţa d-lui Briand este să supună la o conceptiune unică 

âtirile particulare pe care le prevede pentru ramurile de 
viață ale statelor europene prin reorganizarea lor comună. Fi- 
indcă accasta însemnează „politic”, Altfel, politicul, în afară de 


pai 


CRONICA EXTERNA 157 


prejudecățile istorice, nu are nici un conţinut, Politic insem- 
nează înfăţişarea din punct de vedere al statului a unui feno- 
men economic, social, etc, Structura însăși, substanța unui feno- 
men nu este niciodată politică, ea devine astfel prin integrarea 
fenomenului în corpul statului, echilibrarea lui în raport cu al- 
tele, legătura superioară dintre aceste clemente. 

Memorandul Briand prevede adoptarea unui pact destinat 
să afirme comunitatea de vederi a noului grup regional, scopu- 
rile sale pacifice și subordonarea lui față de regulele penerale 
de organizare universală fundate şi practicate de Societatea Na- 
țiunilor. Analogia cu pactele dela Locarno, precum si amintirea 
explicită a principiilor cuprinse în pactul Societăţii Națiunilor 
dau acestui proect semnificarea unei dezvoltări logice a con- 
cepției politice a d-lui Briand. Crescut din germenii aruncați de 
d-sa în pactele regionale si in succesivele conventiuni de arbi- 
traj si securitate, el tinde să consacre precautiunile și garanţiile 
cu care d. Briand vrea să înconjoare noua ordine politică din 
Europa. Guvernul romin va trebui să acorde o atentiune spe- 
cială acestei virtualitäti din memoriul francez, 

D. Briand, dorind să supună guvernelor un plan complet 
de organizare şi funcționare a uniunii federale a Europei, a în- 
scris in proectul său si crearea unor organe concepute după mo- 
delul Societății Naţiunilor, 

1. Un secretariat permanent destinat să studieze, în mod 
amănunțit, problemele curopene, să asigure executarea admi- 
nistrativă a hotăririlor comune, etc. 

2. Un comitet politic permanent, — asemănător Consiliului 
Societăţii Naţiunilor, — compus numai dintr'un anumit număr 
de membri ai Uniunii, si prevăzut cu o competență de ordin 
executiv. 

3. O conferință  curopeană — corespunzătoare Adunarii 
anuale a Societăţii Naţiunilor — organ reprezentativ si respon- 
sabii, campus din reprezentanții tuturor guvernelor membre ale 
Uniunii. 

Toate uceste propozitiuni particulare ca si procctul însuși, 
constituind numai o bază de discutiune pentru prima conferință 
europeană, — care are loc în Ianuar, — pot fi modificate în con- 
ținutul lor sau chiar suprimate pe deantregul, Fiindcă deacuma 
ele pot fi intimpinate cu citeva rezerve serioase, privitoare, mai 
ales, la definitiunea şi funcționarea comitetului politic per- 
manent, ; 

Proectul d-lui Briand sugercazā citeva întrebări si este 
supus unei grave obiectiuni. Ce se înțelege prin Europa ? Care 
sînt statele care vor constitui noua uniune federală ? Situatiu- 
nea actuală a continentului, diversitatea sa politică, psihologia 
sa tulbure îngăduc sau nu o astfel de organizare comună ? Pro. 


IB a VIAŢA ROMINEASCA I IO O 


blema cea mai gravă însă este raportul dintre Uniunea federală 
şi Societatea Naţiunilor, 

O definițiune a Europei nu este necesară pentru realizarea 
proectului Briand, Ea nu trebue căutată cu preciziunea pusă 
odinioară de Coudenhove-Kalergi si nici sprijinită, mai ales, pe 
elemente etnice si culturale O delimitare geografică, după obi- 
ceiul tradițional, pare suficientă pentru realizarea elementară a 
unei Uniuni federale, bazată pe o legătură foarte suplă a actua- 
lelor organisme istorice. Definițiunea implicată în memorandul 
francez pare jundată pe noțiunea de regiune, pe un element 
geografic. Este aceiași ca cea întrebuințată pănă acum de prac- 
tica Societății Naţiunilor, pe care nu trebue să o complice si să 
o tulbure nici una din discutiunile cunoscute imprejurul elemen- 
telor misterioase care aduc tot atîtea motive de armonie cite ve- 
leitäti de ostilitate. Anglia este liberă să determine ea însăși 
concesiunile pe care le poate face unei organizatiuni comune 
în raport cu avantajele pe care le-ar trage securitatea și bogăția 
sa. Rusia va judeca deasemenea în ce măsură pozitiunea sa geo- 
grafică, doctrina pe care o servește guvernul său actual și inte- 
resele sale de tot felul îi îngădue să participe la anume insti- 
tuțiuni curopene comune. O bună organizare a economiilor na- 
tionale si o armonizare fecundă a lor, precum și un ideal de pace 
şi de justiție internațională sint nevoi şi țeluri care pot satis- 
face pe orice popor, fiindcă tind la garantarea existenței și pro- 
pășirii lui libere. 

Cit despre numeroasele dificultăți și neînțelegeri din sînul 
Europei actuale, ele nu pot fi ridicate ca obiectiuni de prin- 
cipiu în fața unui plan de federalizare europeană, Acest plan 
urmărește tocmai să le găsească un remediu, păstrind speranța 
că guvernele s'au convins că rezultatele obținute cu mijloacele 
de pănă acum s'au dovedit nefaste. Proectul caută să convingă 
popoarele să-şi încline tendințele ostile în fața im tivelor co- 
mune pentru ca să dobindească astfel puterea şi libertatea de 
a-și cultiva fiecare virtuțile particulare. Astfel uniunea euro- 
peană se intilneste cu Societatea Naţiunilor. Contradictia prac- 
tică dintre cele două institutiuni este rezolvatä de d. Briand 
prin trei afirmatiuni: 

a) Uniunea federală propusă va avea caracterul unei înțe- 
legeri regionale, prevăzută de pactul Societății Naţiunilor, și 
existența sa legală va fi bazată pe articolul 21 din pact. 

. b) Această uniune va avea un raport de dependintä față de 
Societatea Naţiunilor şi va fi supusă directivelor ei generale. 
Stabilirea acestei ierarhii se va verifica, mai ales, prin adoptarea 
de cătră Uniune a tuturor dispozitiunilor luate de Societatea 
Naţiunilor, care rămîne singură capabilă să organizeze un regim 
de pace pe baze universale. 

c) Există o delimitare de competintä între cele două insti- 


CRONICA EXTERNA 159 


tuțiuni; Uniunea europeană avind să se ocupe de probleme eu 
nager xp ct rai Das ae 
c ni universale — misiunea unei 
instanțe de conciliatiune, arbitraj sau judecată pentru orice di- 
ferend internațional, 

- Precaufiunile luate de d. Briand nu rezolvă insă chestiunea. 
Aci stă cea mai gravă obiectiune împotriva proectului d-sale. 
In mod practic, în existența sa efectivă si in funcţionarea sa 
normală, Uniunea europeană va diminua competinta Socictätii 
Natiunilor și îi va stirbi prestigiul. Sau va avea altă structură 
decit cea propusă prin proectul actual. 

o Uniune europeană, cu organe independente şi cu activi- 
tate proprie, va lua deciziuni care vor fi conforme cu directi- 
vele generale ale Societăţii Naţiunilor sau deosebite de ele. In 
primul caz, ceilalți membri ai Societăţii Naţiunilor nu vor avea 
decit de acceptat aceste hotăriri şi rolul lor va fi atit de redus 
incit cu vremea nu il vor mai exercita. In cealaltă ipoteză, adu- 
nările Societăţii Naţiunilor nu vor putea determina o schimbare 
in orientarea anterioară a Uniunii europene. Şi dacă ne gindim 
că statele Americii de Sud au dus până acum, în dezbaterile 
Societăţii Naţiunilor, un element de pace prin spiritul lor legal 
mai deaproape cu justiția internațională și mai puțin constrins 
de interesele şi ostilitățile curopene, putem privi cu grijă anu- 
larea contributiunii lor la organizarea generală a păcii. Mă in- 
treb în fine, dacă este un bun calcul politic al d-lui Briand 
acela de a îndepărta astăzi America de Sud de problemele curo- 
pene, dat fiind că acele state au fost totdeauna sensibile la afi- 
nitätile lor istorice cu popoarele latine si și-au alăturat de in- 
teresele noastre aproape toate interventiunile lor. 

Societatea Naţiunilor este universală prin fundamentul său 
teoretic, dar, fiind lipsită de participarea Statelor-Unite, Eu- 
ropa nu găseşte, înăuntrul său, nici un alt grup care să-i cchili- 
breze interesele. De aceia, aproape toate problemele discutate 
pănă acum au fost exclusiv dominate de elementul european, 
atit în alegerea cit și în desvoltarea si soluționarea lor, Mi-e 
teamă că Europa se va arăta mai divizată în conferințele sale, 
cînd ar discuta probleme importante, decit se înfățișează as- 
tăzi în colaborarea cu Societatea Naţiunilor. Fiindcă acum este 
obligată să țină sama de voturile țărilor extracuropene înaintea 
oricărei hotăriri, pe cînd atunci va fi liberă să manifeste pro- 
priile sale diviziuni. 

Solutiunea găsită în Septembre este intermediară. Confc- 
rinta europeană face parte din organizarea normală a Societății 
Natianilor şi va funcționa ca un organism considerabil al ei. Se 
va ocupa cu probleme de imediat interes european, dar hotări- 
rile vor fi supuse ratificării adunărilor Societății Naţiunilor. 


LEE i RRL AN or Ki 
100 VIAŢA ROMINEASCA Žž 
„Problema păcii nu se bifurcă; ea rămîne prima misiune a Socie- | 
„tății Naţiunilor. Guvernele europene pot atrage atenţiunea asu- 
pra elementelor particulare pe care se poate fonda în 
această parte a lumii. Dar și ele vor trebui să adopte citeva prin- 
cipii nouă si direcțiuni comune, pentruca să pună existența na- 

tiunilor și prosperitatea lor subt protectiunea păcii. 
Statele ca şi indivizii își pipäe libertatea în abuzurile ei. 
Memoriul d-lui Briand le propune o morală nouă gi face 
apel la voințele libere ale statelor să se încline în fața princi- 
piului de justiţie. Astfel, fiecare stat va participa la o viaţă uni- 
versală, Fiindcă epoca actuală este caracterizată prin lupta care 
se dă în lume pentru pătrunderea faptelor universale în cadrele 
nationale ale Societății și prin introducerea noțiunilor cores- 
punzătoare în domeniul culturilor. Este poate o întoarcere cătră 
izvoarele unice ale spiritului, cătră conditiunile substanțiale ale 
existenței. Este poate o încercare de a justifica în fața eterni- 
tätii experiențele pe care le face umanitatea în trecätoarele ei 
organizatiuni regionale. 


E 


Const. I. Visoianu 


Miscellanea 


Särbätorirea d-lui M. Sadoveanu 


Acordarea gloriei încă în timpul vieții lor, le e dat rar 
marilor artişti. Cazurile se pot cita: Victor Hugo, Voltaire si 
încă alţi câţiva. Implinind cincizeci de ani, d, M. Sadoveanu 
a fost serbat în mod unanim de întreaga suflare rominească, 
Revista noastră, al cărei trecut se confundă în purte şi cu tre- 
cutul operei marelui scriitor, este in deosebi fericită, Fiindcă 
aci s'a seris cea mai mure parte din materialul critic asupra 
operii d-lui Sadoveanu, am lăsat ca omagiile si discuțiile sñ 
se facă cu ocazia apoteozei şi în alte părţi. Observăm numai 
că acest succes se datoreste la trei motive principale, M. Sa- 
doveanu e înainte de toate un mare artist, tot aşa de mare 
cu Eminescu si Caragiale, si formează cu aceşti doi singura 
trinitate cu adevărat indiscutabilă a literaturii româneşti, Lim- 
ba pe care o minuește a atins subt pana sa culmi inabordabile. 
E maximum de perfecţiune permisă de posibilităţile limbii 
rominești. 

Dar, oricit de mare artist ur fi fos, probabil că Sada- 
veanu m'ar fi fost ușa de universal selecționat, dacă n'ar fi 

fost, în acelaşi timp, si un scriitor profund caracteristic acestei 
țări si acestui neam, dacă n'ar fi cintat poezia inanalizabilă a 
cimpiilor şi dealurilor moldoveneşti, dacă nwar fi animat stra- 
niu si exact în același timp epopeia naţională. 

La toate acestea se mai adaugă, fără îndoială, si propor- 
tiile considerabile ale operei sale. Forța fecundității sale, vi- 
talitatea sa artistică amintesc de marii creatori Balzac, Zola, 
Tolstoi. N'a fost un ditetant pipernieit sau umul din seei ar- 
tisti serupuloși care scot două picături de esenţă dintr'un 
imens material, o viaţă întreagă. 

M. Sadoveanu e azi cel mai mare si cel mai iubit seriilor 
naţional. Tinăr încă, gloria sa va creşte mereu. In umbra ei, 
cei care se bucură mai mult, ne permitem să o mărturisim, 
sintem noi. — M. R. 

LL 


162 VIATA ROMINEASCA 


- 


Ravagiile obscurantismului 


Un copil fanatizat de influenţe si sugestii pe a | 


încercat să asasineze pe directorul unui mare z 

tală, om idealist si Fiac onest, care nu comisese altă cri- 
mă decit că, în mod paşnic şi cu toată blindeta, își susținea 
cinstit ideile sale. Faptul a fast infierat în mod quasi-unanim 
de lumea civilizată din această ţară. Indignarea a fost 
generală. Nu vom mai reveni asupra faptului, așa de cunos- 
cut, ci asupra consecințelor sale. 

Indignarea aceasta produsă pretutindeni printre oamenii 
civilizaţi sa coborit ea oare mai adinc? Va servi de învăţă- 
tură tineretului care se ridică cu alte principii şi cu alte mo- 
ravuri decit acelea cu care eram deprinsi? Căci orice se pu- 
tea imputa țării noastre; o calitate avea indiscutabil: îi lip- 
sea cruzimea bestială şi gustul pentru sânge, caracteristice u- 
nor popoare balcanice. Dacă alunecăm pe această pantă, ne 
aşteaptă zile grele. Condiţia intelectualilor devine insuporta- 


A fi intelectual înseamnă a gindi liber. Ştiinţa si cultura 
nau putut apărea în țări teroriste. Cum s'a spus, ideia se 
combate eu idee. Ea nu poate suferi alt tratament. Altfel se 
ofileste si dispare, Si doar excesul de cultură nu curge „Pe 
toate cărările. Inchiziția a distrus o ţară inuripatä şi cavale- 
reascä: Spania. Va trebui să ne interzicem gindul subt ame- 
nințarea revolverelor, să amuţim fantazia noastră spre a ne 
salva viaţa? : 

Momentele sint mai grave si mai îngrijorătoare decit cred 
mulţi, din acei deprinşi cu scepticismul, cu zimbetul uşor, 
cu atmosfera de farsă. Intelectualii, de orice nuanţă, trebue 
să facă front comun, Si încă imediat. Să militeze si ei, odată, 
pentru propriul lor instinet de conservare, 

Altfel, pot înceta de pe acum să serie şi să gindenscă. Ar 
fi mai demn să o facem noi, ca o supremă sA a spiritului, 
decit să ni se impună cu pumnul la gură, — X. Y. 


Economie politică si literatură 


Pe toate buzele, în toate gindurile, acciasi chinuitoare 
întrebare. Ziarele deschid anchete, conferentiarii tratează de 
la tribune mereu acelaşi subiect. Puţine țări au fost atinse 
mai grozav, mai definitiv de o criză așa de formidabilă ca 
noi, Fiecare se gindeste infrigurat la ziua de mine. Gindurile 
si contemplatiile dezinteresate au pierit. „Primum vivere” 
se impune inexorabil. Pe această neliniște şi îngrijorare ge- 
nerală nu poate înflori nici o veleitate de artă ori de cultură. 
Fiecare își face datoria, dar nimic mai mult. Crizele econo- 


mice de un grad și o gravitate mai superficială pot fi stimu- 


___ MISCELLANEA Žž 163 


iente. In orice caz pot râminea indiferente producției literare 
şi artistice. Crize de o gravitate aşa de excepţională ating însă 
chiar rădăcina preocupărilor de ordin superior. 

Cu toate acestea editurile mai lucrează încă, si revistele, 
două sau trei cîte au mai rămas, lucrează cu sacrificii imense. 
Nu numai un automatism profesional me obligă să durăm, 
ci, mai ales, conștiința unei răspunderi, 

Nu putem întrerupe continuitatea, nu putem opri mersul 
culturii în această țară așa de încercată, fiindcă, odată intre- 
rupt, cine știe dacă şi cind va fi reluat. Pe poziții expuse si 
grele, trebue să rezistăm pănă la urmă, Plinius a continuat 
să-și redacteze opera, chiar cînd lava vulcanică invadase ca- 
mera unde scria, 

Dar mai este ceva. Arta e oricum o consolare si o distrac- 
tie, Mizeria generală trebue alinată cu un cintec oarecare. 
Celor necăjiţi le trebue o mângiere. Aceasta n'o putem refuza. 
Misiunea artei de azi e mai umană, mai filantropică decit 
aceia a artei de ieri. Obligatia e deci si mai imperioasă, Cit 
vom mai putea, ne vom face datoria. — X Y, 


Artă si cenzură 


Totdeauna am fost surprins că nimeni nu e destul de sur- 
prins că, în plin secol al XX-lea, mai poate exista ceva care să 
se numească „cenzura filmelor”, Cenzură în materie de artă! 
Cenzură în numele moralei, în numele conflictului posibil din- 
tre frumusetä si moralitate ! Incercati măcar să pronuntati ase- 
menca cuvinte pentru literatură sau pentru pictură; în alfabetul 
cultural al veacului nostru, asta ar fi numai decit considerat ca 
cel mai autentic certificat de imbecilitate. 

Totuşi, comisii de cenzură există pentru filme. Şi nu numai 
la noi, ci și în țări civilizate. E drept că, bunăoară în Franța, cro- 
nicarii cinematografici toți cîti sînt, ori de cîte ori pomenesc de 
existența cenzurii, vorbesc de ca cu o greață, cu o scirbă și un 
dispreț care in Rominia nu există. Dar fenomenul curios nu € 
că o asemenea cenzură există, ci în faptul că opinia publică nu 
se gindește să o măture. Publicul e deobiceiu feroce cind e vor- 
ba de apărarea drepturilor sale, mai ales a celor două nevoi ob- 
ștești fundamentale: panem et circenses, Frumuseta este va- 
loarea la care opinia populară ține cel mai mult, Nici o conside- 
ratie de politică sau de moralitate nu poate fi mai tare. Setea 
de distracție trece peste toate piedicile — chiar peste frontiere 
păzite cu puşti. S'a relatat odată în ziarele romînești cum nişte 
Basarabeni din nu mai ştiu ce localitate de pe Nistru treceau 
apa si se duceau pe pămintul bolșevic să vadă un film, și după 
aceia se întorceau înapoi acasă. Baionetele deveneau neputin- 
cioase, mai mult chiar: inexistente, în fața nevoii de „circenses”. 


164 VIATA ROMINEASCA : 


(In speţă baionetele a A GE şi ele, ca toată lumea, la cinema- 
tograf, pe malul din = [ + Lia 
ue: cum se face că nu se revoltă populația la ideia că 
nişte domni, cea mai mare parte din ei complect străini de artă, 
se amestecă în plăcerea generală a națiunii şi decid suveran 
asupra unei chestiuni care nu-i privește? : | 
Este o problemă de psihologie socială foarte interesantă, la 
care vom încerca să răspundem. r À 
Mai intäiu, dezinteresarea publică în materie de cenzură ci- 
nematograficä are un motiv extrem de simplu: cinematograful 
nu este încă o artă. Are totul pentru a putea fi; dar preocupări 
străine de acele ale frumosului întirzie evoluţia ecranului spre 
adevărata mare artă. Filmul polițist; filmul bazat pe pulpe si 
pe „sex-apeal”; filmul cu cow-boys; filmul 100%, vorbitor suc- 
cedanat de teatru prost; super-revista-fast-lux; preocuparea do- 
cumentară, instructivă și educativă, — iată cîteva categorii de 
piedici pe care comerțul și pedagogia le pun dezvoltării frumu- 
i în cinematograf. 
taiga situația actuală, probele pe care le-a dat ecranul, titlu- 
rile lui de capacitate estetică nu-s nici multe, nici solide, Filmul 
este încă azi, într'o proporție de 99%, o „plăcere de sclavi şi o 
distracție de analfabeți” — cum spune Georges Duhamel. Și a- 
tunci, e foarte explicabilă dezinteresarea publicului. Acolo unde 
nu e artă adevărată, cenzura poate să prospereze în voie. Publi- 
cul din toate cele cinci continente crede că cinematograful nu 
poate fi o artă egală cu celelalte arte mari, ca literatura, pictura, 
muzica. De sigur că se înșală. Dar nu se înșală deloc atunci 
cînd crede că, deocamdată, ecranul tolerează astăzi mult mai 
ușor filmul prost decît îl reclamă pe cel bun. Oricum însă—fie 
că se înşală sau nu—publicul socoate că cinematograful nu eo 
artă ca celelalte; această credință e o realitate; gi ea tocmai €x- 
plică indiferența populației faţă de comisiile de cenzură. De vre- 
me ce problema frumuseții și a valorii estetice nu se pune — 
ce vreți să-i pese cetățeanului că niște domni taie niște filme 
roaste ? 
f Dacă însă s'ar prinde de veste că ecranul poate fi o adevă- 
rată mare artă; dacă vre-o comisie din acestea ar avea buna in- 
spiratie să cenzureze un film foarte bun în numele moralei — 
atunci sar putea produce o reacțiune. Era cit p'aci ca o astfel 
de mişcare să aibă loc acum citeva săptămini în Rominia. Un 
membru din comisie, pentru motive care nu se pot exprima în 
cuvinte clare, socotea imoral un film intitulat „Der blaue En- 
gel”, care, din întîmplare, era o bucată de o artă desăvirșită (în 
unele privinti, unul din cele mai bune filme din cite am văzut 
vreodată). Eroul piesei este un profesor de liceu care cade vie- 
timă a unui amor senil pentru o damă de consumatie dintr'un ṣan- 
tan de suburbie. In numele școlii ofensate, membrul comisiei de 


MISCELLANEA č Hi 165 


cenzuia cheamă la a doua reprezentație a filmului pe cițiva pro- 
fesori devotați, pe care îi întreabă, așa cum Marius Kikos Ros- 
togan întreba la examen pe tinărul Ftiriade: „Nu e aşa, dom- 
nilor, că cutare şi cutare...?” La care opinia publică a profeso- 
rimii, oglindind masele populare si credințele națiunii, răspun- 
dea răspicat: „Da, dom'le”. O notă discordantă în acest vast 
plebiscit a adus d. profesor I. R. Pogoneanu. Contrar asteptä- 
rilor, d. I. R. P., deși profesor, deși bătrin, și deşi profesor de 
pedagogie — a găsit că filmul e foarte moral, că esteticul îno- 
bilează totul, că, în felul acesta ar trebui scoasă din circulație 
toată opera lui Caragiale, etc., etc... 


Impotriva d-lui  Pogoneanu, citeva doamne dăscălițe au 
spus: „Domnilor,... eu nu mă duc niciodată ia cinematograf ; 
dar pentru cei care se duc, ar trebui interzise nu numai filme 
ca acestea, dar toate filmele Jascive”, Un director de liceu a 
luat atunci cuvintul pentru a ne povesti cum a pus odată 
la locul lui pe un destrăbălat de profesor de desemn care adu- 
sese în clasă o statue reprezentind o Venus de Milo care era — 
spunea eminentul pedagog — „oarecum decoltatä”, 

Asupra acestora, ședința a luat sfirşit. Am simţit însă a- 
tunci cum un curent serios incepu să se formeze, Scriitori şi 
oameni de cultură au luat condeiul pentru a pleda în favoarea 
filmului în chestiune şi în general impotriva amestecului amo- 
rului propriu profesional în chestiile de artă si de frumusetä, 
In faţa primejdiei unei mișcări care să facă să apară instituția 
cenzurii ca ceva inutil si ridicol, comisia a avut o reacțiune de 
apărare. Afacerea a fost musamalizatä, moralistii au capitulat, 

şi filmul a fost admis. 


Reflexiunile și constatările de mai sus sint valabile pentru 
toate comisiile de cenzură cinematografică din lume. Fireşte, 
deciziile cenzorilor romini au întotdeauna un supliment de 
pitoresc. | 

Astfel, citez citeva întîmplări caracteristice, La un moment 
dat a fost interzis filmul „Vingt ans après” (după Dumas) pen- 
trucă unul din episoade era decapitarea regelui Carol Stuart, Sau 
altă dată, un membru al comisiei de cenzură a cerut tăierea unui 
pasaj din filmul „Regele Jazzului” unde era vorba de trei girls 
îmbrăcate cu niște pantalonasi de culori deosebite. Căci cele trei 
ismenute ale acestor doamne compuneau drapelul national ma- 
ghiar... Și n'are nici un sens ca noi să facem, pe această cale, 
propagandă pentru dușmanul nostru dela Nord, etc., etc. 

Să nu fie nimeni surprins. Asa comisiile de cenzură în ge- 
neral. Chiar cele necinematografice. Pe vremea cind exista 
chestiunea principelui Carol, ministerul nostru de interne tăia 
pasajele din ziarele romine unde era vorba de această chestiune. 
Doi distinși şefi de cabinet compuneau comisia. Misiunea ei era 


zen 


scoată dn texte tot ce era „prințul Carol”. Şi atunci, în loc 

ra pildă de: „la meetingul de aviație, principele G. V. Bibes- 
cu...” puteam ceti: „la meetingul de aviație, apoi loc alb, apoi: 
G. V. Bibescu...” sau: „groaznicul incendiu din strada Carol” 
era înlocuit cu „groaznicul incendiu din strada puncte-puncte... 

Şi totuși, deocamdată, o comisie de cenzură pentru filme 
este, într'o privință, o necesitate. E utilă în chiar interesul li- 
bertätii. Pare paradoxal, Dar trebue să vorbim și de această la- 
lature a chestiuii. E 

In celelalte arte, sanctiunea e succesul, respectiv insuccesul 
de vinzare. Publicul se poate apăra singur. In jurul unui ro- 
man, de pildă, critica literară porneşte o discuție care, combi- 
nată cu opinia miilor de cetitori anonimi, stabileşte cu oarecart 
exactitate valoarea cărții, Şi atunci numărul de exemplare cum- 

te va varia pro À j 
ig cazul m EAPO Etui lucrurile nu stau tot așa. Există 
o mulțime de orașe unde nu e decit o singură sală de cinema. 
Spectatorul va trebui deci să înghită toate ineptiile. Boicotarea, 
de cătră consumator, a operelor proaste, e mai puţin liberă, mai 
putin facilă. Trebue să li se dea acestora o mină de ajutor. 
Trusturile producătorilor de filme au o putere de acțiune 
enormă; pot impune ce vor. Sint ca un fel de Stat în Stat. Cli- 
entul nu se poate apăra ca împotriva altor mărfuri. Trebue deci, 
pentru restabilirea egalității și libertății, sā se intervină dease- 
meni cu o forță suplimentară. Această forță poate deocamdată 
să ia forma unci comisii de cenzură morală a filmelor. Dar nu 

cum sint cele de azi. Ar trebui comisiuni care să cenzureze, 
subt pretext de imoralitate, filmele proaste, şi numai pe acestea, 
Cele artisticește bune nu pot fi cenzurate, Frumuseta este o 
valoare culturală cel putin egală cu acela a moralității, poate 
chiar superioară, căci cel mai adesea esteticul cuprinde eticul, 
frumosul înglobează dela sine moralul, generozitatea e mai fo- 
togenicä decît meschinäria, ctc., etc... 4 

Dar aceasta ridică o întreagă gravă problemă: aceia a rapor- 
turilor dintre artă și morală. 


168 VIATA ROMIN p $ 


Imoralitate artistică ? 


In contra imoralitätii răspindite pe calea tiparului, ecra- 
nului, cuvîntului (direct sau prin radiofonie), nu este- nevoie 
de comisii de cenzură ad-hoc, Codurile penale ale tuturor tări- 
lor prevăd dispozitiuni împotriva obscenitätii şi pornografici. 

Să se observe însă că asemenea texte legislative nu-s apli- 
cabile decît simplei obscenitäti gi purei pornografii (dacă se 
poate spune), De îndată ce opera în chestiune are o valoare 
artistică sigură, pornografia este oarecum reabilitată, obsceni- 
tatea e spălată de ruşine, și articolul din cod devine inoperant. 


__ MISCELLANEA E 


In opera lui Anatole France găsim foarte des cuvinte care 
ar echivala cu romînescul tirfä (catin), sau putoare (putain): 
odată e vorba de un popă foarte doct care, făcînd o disertaţie 
asupra nominaliștilor și realistilor, spune că unii susțin „qu'il 
n'y a que des pieds et des cus”, pe cînd ceilalți socot că „il n'y 
a que des pieds dans le cu résidant de toute éternité dans le 
sein de Dieu”. In „Le lys rouge” ni se descrie în amănunțimi 
foarte concrete, actul sexual, peripetiile unei ședințe, alternan- 
tele de repaos și activitate, trecerile mestesugite dela armis- 
titiu la asalt, etc., etc... In „La revolte des anges” ni se arată un 
arhanghel care satisface în chip foarte lumesc apetiturile unei 
gratioase tinere doamne. In „Crainquebille” apare cuvintul 
merde”, etc, etc... 

Am citat pe France pentru că cl este și azi idolul tinere- 
tului celor cinci continente, indiferent de păreri politice sau 
crez moral. Şi l-am mai citat și pentrucă France a fost unul din 
premiatii fundatiunii Nobel, instituție de un prestigiu moral 
mondial și, pe deasupra, originară dintr'o țară renumită pentru 
spiritul ei puritan. 

Dar, fiindcă am vorbit de premiul Nobel, mai amintesc şi pe 
alt cistigätor al acestuia, pe polonezul Reymont. Una din nuve- 
fele sale se termină cu următoarea scenă: Un soldat se află în 
fața tribunalului militar, Curtea atunci îl întrebă: „Ai ceva de 
spus ?”. La care inculpatul răspunde: „Da. Puteţi să mă pupati 
undeva”. Această frază, care, luată în ca însăși, constitue o par- 
nografie foarte eftinä, este așa de artistic plasată la acel sfirsit 
de poveste încît ne dă fiori, Si austera fundație Nobel a pre- 
miat opera În care figurează aceste scabroase cuvinte. 

Nu mai inmultim exemplele. Este limpede pentru oricine 
că, în fața adevăratei arte, nu există pornografie. A o combate, 
întamnă pur și simplu a distruge o valoare culturală sigură, 

"a o confisca din patriomoniul civilizației, în beneficiul unei va- 
tori morale care în speță nu există, care a fost sterilizată, prin 
frumusetä, de orisice rest de murdărie. In schimb, a combate 
pornografia în operele care nu-s artisticeşte valabile, nu va 
jigni sentimentul libertății şi amorul culturii. Căci o operă de 
artă nereușită artisticeste este ca si neexistentä; nimeni nu se 
gîndeşte să o apere. Şi dacă mai e si obscenä pe deasupra, ni- 
meni nu va fi stingherit de aplicarea codului penal. 

Cum spuneam mai sus: Nimic din ce e artistic nu e scabros. 
Ceva mai mult: frumuseta adevărată, nu-i niciodată excitantă 
sexualmente. O fată foarte frumoasă, un băiat foarte frumos 
nu deşteaptă nici-un gînd sexual. Chiar cînd modelul reprezintă 
tipic masculinitatea sau „sex-apeal”-ul feminin — ne gîndim 
nu la lucruri murdare şi concrete, ci la ideia în sine a amorului 
fizic, la conceptul pur al acuplării. Este înobilare generală în 
tot ceiace adevărata artă atinge. lată de ce s'a putut spune că 


168 | VIAȚA ROMINEASCA —— 


D oh Ste a CR, 


esteticul de cele mai multe ori înglobează eticul, de ce frumosul 


cuprinde implicit moralul. 

Totuși știm bine, din experiențe repetate, că există opere 
de artă, de pildă filme și mai ales romane, care sint — cum sc 
spune — demoralizante. Cărți ca „Martin Eden” de Jack Lon- 
don, sau „Der Fall Maurizius” de Jacob Wassermann ne lasă un 
gust amar şi ne cufundă într'un fel de sumbră desnădejde. In 
aceste două povești este vorba de lupta omului cinstit și sincer 
împotriva ipocriziilor societății, Eroii furnizează maximul de 
efort care i se poate cere unei ființe omeneşti excepțional de 
înzestrate cu răbdare demnă si perseverență, Și în ambele cazuri, 
luptătorul e răpus. Martin ca si Maurizius se sinucid, se sinucid 
aproape exact la fel, asasinați de imoralitatea eternă a socictă- 
tilor omeneşti. Minciuna triumfă, Şi triumful acesta e aşa de 
elocvent redat, grație artei desävirgite a autorului, încit el 
apare cctitorului ca fatal şi incurabil. 

Cărţi profund deprimatte — asupra lor, si numai asupra lor 
se poate pune chestiunea vre-unui conflict posibil între artă şi 
morală. Asemenea cărți nu-s ele oare imorale, pentru paralizia 
sufletească în care ne cufundă ? Problema merită să fie dis- 
cutată. 

Remarcăm mai întăiu că, în toate cazurile de artă epică, tre- 
bue să intervină acea categorie estetică fundamentală care se 
numeşte tragic. 

In această privință, ginditorii, din cele mai vechi timpuri, 
au simțit că-i indispensabil să se introducă ceva din situația de 
desnădejde, Nu-i tragic ceiace termină în formă de „conte de 
fée”. Incă Aristot făcea o teorie întreagă, cunoscută subt nu- 
mele de „vină tragică”. Trebue să existe o vină si o fatalitate, 
care aduc în mod necesar un desnodămint nefericit şi capitula- 
208 eroului în fața unui soi de imoralitate imanentă a lucru- 
rilor. 

Decit — această situație generală de desnădejde nu-i fără 
oarecare compensatiuni pentru cetitor sau spectator. In ochii a- 
cestuia, eroul dramei este de sigur un învins, si un învins de- 
finitiv. Dar el, pe de altă parte, apare ca un fel de simplu sol- 
dat, jertfit pentru o cauză în care nu s'a spus încă ultimul cu- 
vint. Moartea lui deschide larg poarta acelora, multi, care vor 
lupta ca dinsul, care ca si el îşi vor fringe poate gitul, din care 
însă, odată si odată, va eşi însfirşit luptătorul care învinge. 
La baza oricărui tragism veritabil se găsește această, rezervă 
mentală, o speranță vagă într'o victorie finală viitoare. De alt- 
fel, e firesc să fie așa. Căci tragicul este în esenţă o dezadaptare 
între un individ si societate. Dar nu o dezadaptare — ca în ca- 
zul comicului — unde vina e a individului și unde, prin „brima- 
da socială” a risului, readaptarea se face în chip firesc. Tragi- 
cul e o dezadaptare în care soluția e eroică și paradoxală, con- 


MISCELLANEA 169 
stind dintr'o readaptare a societății întregi la crezul individual 
al unui singur om, o refacere a Totului după oglinda unei sin- 
gure Părţi. lată de ce ar fi nenatural și neverosimil ca o ase- 
menea enormă operațiune să fic realizată dintr'o dată, la prima 
încercare; am cădea în ridicolul romanelor foileton populate cu 
„redresseurs de torts” cărora toate le ies ca o pasientä, Pentruca 
să avem artă, trebue să avem verosimilitate, Cit despre nevoia 
noastră etică de a vedea binele, sinceritatea, generozitatea tri- 
umfind — ea se satisface subt forma subtilă a acelei „rezerve 
mentale” a consumatorului de frumusefä de care pomeneam 
mai sus. 

Si nu cred că această teorie a tragicului să poată fi acuzată 
de imoralitate. Vreti o probă obiectivă? Vorbeam adineauri de 
premii Nobel. Ei bine, teoria aceasta a tragicului am cxpus-0, à- 
proape textual, la Seminarul de estetică dela Facultatea de lite- 
re din Bucureşti, unde am fost pe vremuri student. Și profeso- 
rul meu de atunci a socotit cu cale să premieze lucratea, Un 
premiu școlar este desigur ceva mult mai modest decit unul 
Nobel; dar din punctul de vedere special al discuţiei noastre el 
este cel putin tot atita de probant... 

Asa dar există romane demoralizante, Dar acest gen tra- 
gic de demoralizare este departe de a fi... imoral. Poate dim- 
potrivă. z 

Viața prostituatelor este încă un subiect care face să ciu- 
lească urechile cenzorilor, Am remarcat odată cum, în mod si- 
multan, au apărut trei filme cu temă si mai ales cu final identic. 
Se numeau „Lady of chance", „Prizoniera” și “Asfalt”. In tus- 
trele era vorba de trei domnişoare de rele moravuri care în pri- 
ma parte a poveștii își petrec orele libere asasinind, excrocind, 
santajind, Pela actul cinci, intervine amorul, reprezentat prin- 
trun om cumsecade, în speță printr'un polițist. Subt atacul ace- 
stei forte duble, unde Amor și Poliție lucrează în colaborare 
împotriva Luxurii, imoralitatea sucombă, Rezultatul-atandard e 
următorul: „Trebue să-mi plătesc datoria câtră societate — 
spune eroina No. 1; „mă duc să-mi ispăşesc pedeapsa' — spune 
alta; „mai am un rest de osindă” — spune eroina No. 3. Şi toate, 
parcă ar fi fost înțelese între cle, chiamă de bună voie sergentul, 
şi se lasă singure arestate: „Tu mi-ai desteptat conștiința i tu 
mi-ai reînviat sufletul” — spun ele patetic lui Amor-Politie ; 
„aşteaptă-mă!” E sfisietor de induiosätor de moral! Si toate as- 
tea pentrucă există, în diferitele state ale globului, comisiuni 

de cenzură cinematografică! 

Am ales acest exemplu pentrucă ne arată limpede cum cen- 
zura distruge arta și — lucru paradoxal — creează direct imofa- 
litate, p , x 

Intr'adevăr. O operă de artă trebue să prezinte totui vă ec 
clusiv viața prostituatelor — aşa cum €. Aceste sărmane ființe 


no VIATA ROMINEASCA O 


desigur că au o .constiintä”. Au poate, în unele privințe, mai 


multă decit burghezele care, ele, m'an prilej de remușcări, Şi apoi, 
dintre toate remușcările, nici una nu-i aşa de chinuitoare ca a- 
cele aiternanţe între vitiu și virtute, care rod sufletul prostitua- 
telor, intermitentele de cäintä și recădere. Suferinta acestor fe- 
mei este cu mult mai mare decit ni-o inchipuim Si o asemenea 
sbatere între dorința de a se salva si neputinta de a rezista re- 
căderii pe panta minimului efort al relelor năravuri, aceste dra- 
matice oscilaţii — ce minunată temă pentru un roman sau pen- 
tru un film adevărat | Intervenția cenzurii aci are deci ca prim 
rezultat sabotarea artei, înlocuirea ei cu ridicolul desnodămin- 
telor-standard gen carte de cetire. 

Dar, lucru curios, nu numai că arta e asasinată, dar imora- 
litatea, departe de a fi înlăturată, este din contra întărită. Căci 
să ne gindim bine. O doamnă care ar azista la unul din filmele 
de mai sus, va avea tot dreptul să-și ție următorul discurs inte- 
rior: „Pot perfect să-mi fac de cap; căci voi avea totdeauna 
vreme să mă indrägostesc de un chipeș gardist oarecare, si a- 
tunci, fără mult efort, mă voi reîntoarce cu plăcere la Societate 
şi la Dumnezeu...” 

Pe cînd lucrurile sint prezentate așa cum sint ele în reali- 
tate, vom fi desigur „demoralizați”, dar alături de asta o pro- 
fundă compătimire ne va cuprinde față de acele nefericite ființe 
care, prin firea lucrurilor din societatea de astăzi, nu se mai 
pot ridica. Este aci o vină tragică, pe care și-o împart deopotrivă 
societatea și femeile pierdute dintr'insa. Şi o poftă generoasă de 
a îndrepta societatea va fi ultimul sentiment cu care vom părăsi 
lectura cărții sau reprezentarea filmului. Sentiment cu mult mai 
moral decit cel ce s'ar putea desprinde din spectacolul pueri! al 
ex-bacantei devenite miraculos vestală. 

Să nu uităm — pentru a încheia — că cel mai moral dintre 
sentimentele morale este așa-zisul sentiment de umanitate, stare 
sufletească complexă unde intră iertare, compătimire şi, mai 
presus de toate, înțelegere a oricărui soi de existență ome- 
nească. 

Dictonul francez „tout comprendre c'est tout pardonner” 
poate fi pus ca motto oricăreia din adevăratele opere de artă. 
Este formula care exprimă „teoria cunoașterii” proprie frumu- 
seții. A cunoaște însamnă a iubi. Arta, mai bine chiar decit 
ştiinţa, ne învață acest lucru. Iată de ce ea presupune implicit 


morala, — D, I. S. 
P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Otilia Cazimir, Cintec de comoară. Poezii. 1930. 


Patria ei e Iaşul, El e si patria tinereţii mele. N cunose 
în toate ungherele şi-l iubesc subt toate aspectele. IT iubese în 
mirajul trecutului cu cetăţile pilite pe crestele colinelor, În 
splendoarea apariţiei sale magice ca o Fata Morgana de pe 
ferestrele trenului, înainte de a intra în gară, ca și în sordida 
si pitoreasca înfățișare a mahalalelor sale, ingenunchiate la 
picioarele Tätärasilor, Il iubesc, aşa cum îl cîntă Demostene 
Botez, în tristeta lui searbădă de oraș de provincie, pentru 
care nu mai există altă aventură decit moartea şi alt spec- 
tacol de cît convoiul funcbru care urcă spre culmile Tătăra- 
silor, de unde „Eternitutea” își intinde brațele milostive și 
primitoare. i: cate nn ae căi 

In tăcerea mâhnită a acestei cetăţi vechi, cu näzuin{i spre 
glorie ncâmplinite, trăesc, singuratece şi pline de tereală, pa- 
serile rare: intelectualii, gindilorii, creatorii, riunași ucolo 
după ce alte stoluri de paseri strălucitoare şi zglobii şi-au luat 
zborul „spre alte țări de soare pline”, : 

Pentru aceşti intelectuali singurătatea e un program, mii 
mult: o condiţie de viaţă şi de creatiune, Oraşul azi căzut în 
amortealä are un dar, o vrajă ascunsă: el dă copiilor săi au- 
tentici un suflet, pe care nici el nu-l poate mulțumi, dar nici 
vre-o altă parle a pati, Rara ae re aceea care se găseşte 

é instelat şi culmile munţilor. 2 îi 
un de te ori in pelerinaj spre acest lăcaş iu- 
bit al visurilor mele de altă dată. Arareori mi-am luat inima 
în dinți de am călcat singurätütile marelui nostru mag, 
G. Ibrăileanu. Dar niciodată pănă acum n am avut indrāz- 
neala să päsese pragul casei Otiliei Cazimir, deşi am trecut 
pe subt ferestrele ci ca un adorator romantic, bine înţeles fără 
e deci pe Otilia Cazimir decit din fotografie ca 
oricare dintre cetitorii ei. Frunte inaltă si frumos boltită, subt 
care se adincese ochii mari cu privire lucidă si plină de cu- 
rajul vieţii, deci al suferinței. Pur în trăsături și y în te. 
fälisare, chipul Otiliei Cazimir are totuşi ceva net, hotärit și 


En | Mile”. = A — 
it 


| ne UC. COPAIN ADERE Pe 
m VIAȚA R OMINEASCA | M a 
bine delimitat în atitudine. Simţi că această singura mt 


hrăneşte din viaţă, o viaţă care nu a izbutit nici să Agrar ; 


scă prin loviturile ei, nici să o inăbuşe cu darurile si noroa- 
cele ei. E o singuratecä ce știe dotata bine să se ia ce cu 
existenţa. Träeste de sigur intr'o lume cu totul ipită de 
ceiace numim noi lume, o singurătate pe care noi, care trăim 
în lumea cea mai prozaică si mai realistă, in tumultul și vil- 
toarea unui virtej, abia putem să ne-o inchipuim. Tara sin- 
gurätä{ii sale nu e Iaşul, e un ţinut mai sus de Cetăţuie si de 
Socola, un ținut în care mijese zorii unel lumi mai presus de 
suferinţă si de bucurie, lumea artei si a p i, 

De aceia nu găsim efuziune în lirismul acestei desävir- 
site scriitoare. Ea-şi hrăneşte cintecul cu sufletul si singele ei, 
dar creează operă vie cu tainică putere proprie si existență 
separată, Palpitä în ea numai parfumul sensibilităţii poetei. 


Cuvintele cuminţi si fără vină, 

Hurmuz de cring, märgäritar sărac, 
“Le'nșir pe firul ului posac 

Si le anin pe-o tufàä de sulfină, 

Să moară 'n vint, în toamnă, și 'n lumină, 


` Această sensibilitate fie că freamătă de arsı n 
reri ascuțite, sau subt amenințarea unei tragedii rii 
pe cale de a se înfăptui, pare mumai un pretext de a zugrăvi 
o carte cu chipuri, în culori si lumini de o sălbatecă frăgezi- 
me, în semne de o telegrafie dramatică spre lumi de peste 
es PE mrâlucică și pro re + contrast, cu o simplicitate 

v şi o naivitate de copil subt fo ă 
şi intenţia cea mai pur intelectuală k Me: | xp 5) 


Se "mpânzăreşte o infiorare 

Prin liniştea molatecă și moartă ~ 
Siun fir de cinepă subțire, , 
Stă singurel pe miriștea deşartă 
Si face semne nu ştiu cui în zare, 
Dai brazi, sădiţi de cine știe cine 

In mijlocul cimpiei de siac, 

Doi brazi ce vor fi fost odinioară 
Inaltà strajă la o poartă de conac, 
Bătrini și resemnaţi, încep să moară 
Cătind adine in depărtări străine 

Să vadā cine vine. à 


Din poemele acestui ultim volum, se deslipeste un patetic 
nou subt ușurința humoristică a versului, D'ou sfrint 
în imagini exagerate ca acele din vis, în expresiuni de senti- 
mente crude, în izbucniri violente care rezumă stări compli- 
cate şi le reduce în desemne de o simplificare şi o har v | 

Cpt TIQUE 


ÅP a 


RECENZII 173 


neprevăzulă. lar toate aceste numai spre a ne da acest mint- 
nat farmec al viziunii : 


Mai pe'nserat ne vom uila 'mpreună 

Cum se desface, limpede, dèn seamă 

Un disc cu luciul galben, de alamă. 

Ne-or spune oamenii de aci că-i lună, | 
Si că, la miez de noapte, un strigoi 

Va bate 'n el “un greu ciocan de umbră 

Ca să vestească 'n lume moartea Toamnei... 


In unele din poeme formele, culorile parcă se şterg, se 
resfiră intro atmosferă supra-terestră, își pierd echilibrul si 
direcţia, spre a nu lăsa dech culori si gesturi ce se îmbină 
la intimplare în combinaţii delicioase copiläresti si totuşi de 
o profundă semnificaţie sufletească: 


Cu 0 uşoară plăsmuire 
In fum albastru şi subțire 
Se risipesc, pe zare, munţii... 


Sn mina mea, șin gindul meu, 
Toți morții care dorm în mine 
Incep deodată să se 'ncltine, 
Smeriţi si trişti lui Dumnezeu. 


Cu fiecare volum, poezit Otiliei Cazimir aduce un as- 
pect nou al sensibilităţii și o notă nouă în tehnica şi în con- 
ceptia noastră poetică. E un accent cu totul nou in această 
transparență cristalină a formei, în această spiritualizare 1 
simţirii, atit de ușoară, de liberă si deslegută si totuşi atit de 
grea de patimă omenească, atit de amară și dezolată în deta- 
sarea ei aparentă. E o asociaţie ciudată de ceva ingeresc si 
pur cu durerosul amar omenesc, care merită o analiză umă- 
nunţită si un studiu depăşind cadrul unei simple recenzii. Un 
volum nou de Otilia Cazimir este o pagină nouă în istoria 
poeziei noastre, 

Izabela Sadoveanu 
ata 


Dr. Karl Kurt Klein, Rumänisch-deufsche Literatur- 
beziehungen (Relati'le literare dintre Saşi şi Romim}, Hei- 
delberg. 1929, 150 p. 


Rolul cultural al Sasilor în trecutul poporului nostru € 
bine cunoscut în ce priveşte viața de stat, acea economică 
si artistică, 

Dar între popoare, care au trăit aproape opt secole pe a- 
celași sol si al căror destin istoric a fost impletit din vicisitu- 
dini comune, nu poate fi vorba de o influență unilaterală, ci, 


E 7! 
` 


mi VIATA ROMINEASCA | 
ca În toate relaţiile de vecinătate si toväräsie, de schimburt 
si rumuturi gara a 

cum era firesc, au influențat si ei i, în ce 
priveşte aa hog iar trăsăturile ca şi eri pă S re ral ului 
s'au oglindit în literatura populară săsească si mai ales timp 
de patru secole în literatura lor cultă. în acea serisă în limba 
latină din epoca Umanismului ca si in acea scrisă în limba 
lor naţională, din secolul al XVII-lea şi al XIX-lea. 

Un tinăr învăţat si istoric literar, d. Dr, Karl Kurt Klein, 
docent la universitatea din lași și cunoscut prin lucrări se- 
rioase asupra literaturii săsești din cursul secolului trecut şi 
din vremea de azi („Die deutsche Literatur Sicbenbiirgens 
im Ausgange des 19. und im 20. Jahrhundert“, Iena 1925 si 
«Ostland Dichter“, Braşov, 1926), a avut idea de a trata 
acest subiect cu toată amploarea cuvenită, într'o solidă şi e- 
rudită monografie „Rumâniseh-Deutsehe Literaturbezichun- 
gen”, apărută la Heidelberg, anul trecut. 

Fără a insista asupra literaturii ulare să în care 
tipul Romintului apare expansiv, ospitáller. gt în, în 
contrast cu acel al Sasului, încet, posomorit si închis, merită 
să ne oprim asupra părţii celei mai intense si interesante a 
lucrării d-lui Klein, aceia în care e vorba de date romineşti 
din literatura săsească cultă, 


__ Cel mai vechiu document în această privință pare a fi 
din secolul al XV-lea cind cruzimile lui Vind-Fepes. care a 


tras în papă la Braşov citeva mii de Sasi, şi-au găsit ecou în 

poemul de 107 strofe al lui Mihail Beheim (1416-1478), nea- 

pina țesător si cîntărej de la curtea lui Frederic al 
I-lea. 

Epoca însă a celei mai intense activităţi culturale si spi- 
rituale a Saşilor din Ardeal a fost fără îndoială secolul al 
XVI-lea, secolul Umanismului si al Reformei. 

In această vreme, în cure in școlile săşești se învaţă în 
limba latină şi în unele în acea greacă şi ebraică, în oraşul 
Bistriţa ca si în Moldova, învăţaţi sași știind, după cum a ară- 
tat d. Drăgan, să serie cu litere cirilice, au tradus texte din 
vechea slavonă, în romineste, Ce i-a îndemnat la aceasta? S'a 
scris de unii din istoricii nostri că mobilul acțiunii lor a fost 
setea cistigului material. D, Klein susţine dimpotrivă că a- 
cest mobil a fost numai zelul religios, dorința de a răspindi 
învățătura protestantă în sînul popoarelor de altă ee 4 
si insistă asupra spiritului de jertfă al patricienilor Sasi 
Braşov, care, insärcinind pe Coresi cu tipărirea Evangheliilor, 
au pus temelia acelei mișcări spirituale, care e la originea li- 
teraturii noastre. | 

Constiinta Sasilor de a fi în Orient stegarii unei culturi 
originale şi a unui sentiment cosmic e vizibilă în een "À 
phia” lui Johann Honter (1498-1549) din Braşov, ren u 


RECENZI ims 


acograf si reformator al Ardealului, atit de mindru de gloria 
oraşului său natal. Creștinismul său care se închide în limi- 
tele Interanismului îl face să vorbească, în treacăt numai, de 
„Valahii nomazi”. | ee 
In schimb, Georg Reicherstorffer din Sibiu, în lucrările 
sale „Moldaviae quae olim Daciae pars Chorographia” Viena 
1541 şi „Chorographia Transilvaniac” Viena 1550 dedicată 
compatriotului său romin din Sibiu, Nikolaus Olah, descrie 
pe Romini, pe care, ca ambasador în mai multe rinduri al re- 
gehri Ferdinand în Moldova, îi cunoştea bine, ca „genus ho- 
minum durissimum“, aducind dovezi linguistice despre ori- 
ginea lor latină, NN 
Umanismul a avut însă un poet insemnat în Christian 
Schesaeus din Medias (1540-1585), laureat la Wittenberg 
si pastor in orașul său natal, | Can 
In epopeea sa, scrisă în latineste „Ruina Pannonica”, a- 
părută la 1581 la Wittenberg, el deserie din punct de vedere 
ardelenesc lupta creştinilor contra Semilunei si evenimentele 
care au avut loc în principate dela moartea lui Zapolya 1540, 
nă ta 1570, In cintecul VII, întitulat „Casus tristissimus 
potae Moldaviae lacobi Heraclidis Basiliei”, el povestește 
domnia de doi ani (1561-1563) a cunoscutului aventurier 
grec. Partizan si apărător al lui Despot, el are cuvinte pee 
potriva poporului moldovan, dar mai ales Împotriva boic- 
He contrat si a călugărilor leneşi, Atitudinea răuvoitoare 
a lui Schesavus faţă de Moldoveni își are firește explicaţia, 
în cultura si credința lui. Campion al culturii occidentale şi 
al creştinătăţii impotriva Turcilor, el nu poate să vadă în 
Moldoveni, în această vreme supuşi sau aliați Lureilor, decât 
nani. 
Copa tu evenimentelor. popoarelor si a Hominilor din 
Ardeal, Schesaeus o avea de sigur din experiența lui propric, 
dar, în ce privește Despol, el n utilizal probabil informaţiile 
pe care i le-a procura! Johann Sommer, un alt umanist poel, 
care conduce citva timp școala luterană, înființată lu Cotnar 


m Noei la 1545 la Pirna, în Saxonia, student la Francfurt, 
Sommer intra in serviciul lui Despot si, lu căderea acestuin, 
izbutește să fugă peste munţi, la Braşov, unde funcţionează 
câțiva ani ca rector al gimnaziului de acolo, Suspectat de a- 
rianism în 1565, el e nevoit să părăsească orașul. Intre 
1568-1570, e rector la Bistriţa, dar trebue să plece si de aici la 
Cluj, unde moare in 1574, de ciumă, i 

De la Sommer a rămas un ciclu de 15 elegii „De clade 
Moldavica”, scris la Bistriţa în 1568, adică cinci ani după ce 
părăsise Moldova. El zugrăvește în versurile lui pe Despot, ca 
pe un principe cu cele mai nobile intentiuni si se oprește pe 


LA f AT dé Me: a-l si BEI 
176 VIATA ROMINEASCA Las. 2021 


3 vi à 
la pra faptelor domniei lui, a oamenilor si chiar a cœ 


ast 
; Moldovei, 


Figură curioasă şi enigmatică, Sommer pare a fi fost | 


unul din umanistii cei mai înzestrați ai vremii lui, minuind 
în latineste versul clegiac cu aceiaşi virtuozitate cu care Sche- 
saeus mânueste pe cel eroic. Contemporanii au văzut în el 
un mare poet, dar un rău creștin, 

Secolul al XVIII-lea în care Ardealul devine teatrul răz- 
boaielor dintre Austriaici si Turci, e pentru Sasi „das 
schwerste Jahrhundert". lar cind, în ultimii ani ai secolului, 
lupta se sfirşeşte cu victoria Austriei, Saşii nu mai pot juca 
acelaşi rol cultural ca odinioară, atunci cînd Ardealul era in- 
dependent, 

De aceia cultura lor, care în timpul Umanismului avea 
un caracter ofensiv ia acum o atitudine mai mult defensivă. 
Si dacă învăţaţi saşi ca Toppelt sau Trost, se ocupă în cer- 
cetările lor de celelalte popoare ale Ardealului, ei o fac nu- 
mai în legătură cu problemele vieții săsești. 

In ce priveşte raporturile Sasilor cu Hominii, intervine 
însă o schimbare, în legătură cu pericolul turcesc. 

Pe cind un Schesaeus văzuse in Romini pe aliații Tarci- 
lor si prin urmare duşmani, în cursul secolului al X Il-lea de 
mai multe ori Saşii au găsit în Moldoveni sau Munteni niște 
tovarăşi de luptă, > 

Aşa în lunga „Historie von dem Bathory Gabor“ a lui Si- 
mon Paulinus, mort la 1628, se vorbeşte pe larg despre dom- 
nia voivodului muntean Radu Şerban (1602-1611) ca si des- 

re misiunea judelui de Braşov Michael Weiss (1569-1612) 
a curtea lui Constantin Movilă al Moldovei. 

Deasemeni, pastorul din Braşov, Petrus Mederus (1602- 
1678) a descris, întrun poem, lupta de la Soplea 1655 în care 
pastea lui George Racoți al II-lea și miliția braşoveană au a- 
jutat pe Constantin Basarab, să învingă pe Hrizéa si pe sei- 
menii răsculați. = TMS à 

Secolul al XVH-lea e în Ardeal, ca și în țările din Apus, 
epoca barocului, a exagerării eroice şi a contrastelor sufleteşti- 
O figură interesantă a acestei epoci e Valentin Franck von 
Franckenstein (1642-1697) nobil din Sibiu și burgraf al Tur- 
nului ros, poet, om de stat si ginditor preocupat de probleme 
filozofice. Bun cunoscător al limbii romine $i prieten cu Mi- 
hail Halici din Caransebeş, eu care a fost coleg la gimnaziul 
din Sibiu, el a tradus sau imitat în „Hecatombe Sententiarum 
Ovidianarum® apărută la Sibiu 1679, unele pasaje din poetul 
latin în versuri săsești, ungurești si, ce e mai important, ro- 
mminesti, versuri care dovedesc facilitate în mânuirea limbii 
şi uneori avit, 

La sfirsitul secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului 
al XIX-lea, numeroși emigranţi saşi se stabilesc în principate- 


SEE LRU E __ RECENZII 7? 


Cel mai însemnat din aceștia e fără îndoială Christian Flech- 
tenmacher (1785-1843), Originar din Brașov, el a fost chemat 
la laşi în 1813 de domn, prin mijlocirea boerilor Sturza, pentru 
a redacta faimosul cod Calimah. Mare jurist şi profesor de 
limba germană la gimnaziul vasilian, Flechtenmacher a com- 
pus si poezii de ocazie, în limba romină si germană, 

„Zum neuen Jahre 1839" glorifică faptele eroice ale tre- 
cutului romînesc, pe Stefan si pe Huniade, iar în altă poezie, 
intitulată „Cultura“, Flechtenmacher își exprimă admiraţia 
pentru poeţii Văcărescu si Eliade. Amie cu Asachi si C. Ne- 
gruti, el a lansat trupa germană de actori, care a jucat întăiu 
la laşi în 1812 si împreună cu Asachi a avut o parte hotări- 
toare la fundurea conservatorului de muzică. Dispoziţiile ar- 
tistice leia mostenit, de altfel, fiul său Alexandru, unul din 
primii compozitori moldoveni. 

In prima jumătate a secolului al XIX-lea literatura săseu- 
scă e reprezentată prin două personalităţi puternice, Daniel 
Roth şi Iosef Marlin, Activitatea lor publicistică se  desfü- 
şoară în jurul revoluției de la 1848 şi e în cea mai strinsä le- 
gătură cu poporul romin, 

Problema dominantă a Ardealului, în deceniul care a 
precedat revoluţia, era opoziţia indirjitä a Rominilor şi Su- 
şilor împotriva introducerii limbii maghiare ca limbă oficia- 
lă, ca si împotriva Uniunii Ardealului cu Ungaria. In Mai 
1848, a apărut la Sibiu o broșură anonimă „Von der Union 
und nebenbei ein Wort über eine mögliche dakoromani- 
sche Monarchie”, In ca, autorul se declară contra Uniunii, 
pentru o alianţă a Suşilor cu Rominii şi întemeierea unui stat 
dacoromin, care să cuprindă Ardealul, Moldova si Muntenia, 
subt sceptrul împăratului de la Viena. 

Fără Ardeal, seria el. Moldova si Muntenia, chiar unite, 
nu pot avea viitor; iar prin formațiunea noului stat, Sasii nu 
au ce pierde, dimpotrivă se vor putea desvolta mai temeinic, 
pe tărimul național, Autorul acestei broşuri nu era altul de- 
cât pastorul Daniel Roth (1800-1859) ale cărui sentimente fi- 
loromâne îşi au fără îndoială originea în vremea cind păsto- 
rise, între anii 1826-1830, comunitatea evanghelică din lași, 
al cărei epitrop era Flechtenmacher. Reîntors în Ardeal, 
după ce studiase la München medicina, si urmărit la 1849 
de Unguri, Roth se refugiază la Rimnicul Vilcei, unde e citva 
timp medic al orasului, apoi la laşi, unde moare la 1859, 

Povestitor si dramaturg destul de cetit odinioară, Daniel 
Roth tratează în una din nuvelele lui „Die Nonne aus den 
Karpathen” apărută în 1864, un subiect luat din istoria ro- 
minească: asasinarea lui Mihnea cel rău de cătră Dimitrie 
laxici, la Sibiu, în 1510. Comparind această nuvelă cu „Mihnea 
cel rău“ a lui Odobescu, d. Klein o găseşte superioară, în ce 


12 


: ESS RIN 


valahe de atunci. 


In altă nuvelă, „Der Pfarrhof von Klenischenk“, serisă in | 


acelaşi an şi în care se vede influența lui Walter Scott, Roth 
«voacă revolta Curutilor din secolul al XVIII-lea si zugrăvește 
un ţăran romîn Mustez, figură redată în trăsături romantice, 
in care sint însă incarnate credinţa si cinstea, ca însușiri ale 
poporului nostru, 

Iosef Marlin născut la 1824, e fiul unui funcţionar din 
Mühlbach. Ştia de mie romineste si de la şaisprezece ani a 
cutreerat munții Huniedioarei, cadru al povestirilor lui de 
mai tirziu. La Viena, unde studiază teologia, il vedem preo- 
cupat de soarta popoarelor din Orient, visind eliberarea lor 
de subt jugul austriac şi ture si publicind chiar o disertaţie 
asupra literaturii R si Valahilor, 

In opoziţie cu Roth, Marlin e um adept al ideologiei libe- 
rale a stingii radicale si entuziasmul pentru drepturile tutu- 
ror naţiilor oprimate îl alrage în timpul revoltei în tabăra 
maghiară si îl face să se înroleze în garda națională, la Pesta. 
In „Pester Zeitung” el publică programul său politie, în care 
îndeamnă pe Sas din Ardeal să accepte Uniunea cu Unga- 
ria, cerind însă, în acelaşi timp, emanciparea complectă poli- 
tică si confesională a Rominilor. Entuziasmul său pentru Un- 
guri nu e însă de lungă durată si înțelegind repede că liber- 
tatea maghiară nu ¢ şi emanciparea generalÿ a popoarelor, 
el părăseşte gazeta pe care o redacta, atunci cind trupele lui 
Kossuth ocupă Pesta, fugind la Presburg, unde era cartierul 
austriac. Aici e însă doborit de holeră, în ziua de 31 Mai 1849. 

Prima lucrare a lui Marlin, publicată în revista vieneză 
a lui Adolf Schmidt în 1846, e un studiu critic asupra origi- 
nii, limbii şi istoriei Românilor, asupra literaturii romine 
vechi şi a celei populare, din care traduce în versuri izbutite, 
douăsprezece cîntece. In încercările poetice rămase dela din- 
sul, Rominii au o parte însemnată. „Baba Noak, der Wala- 
ză e o evocare viguroasă si vie a vestitului căpitan al lui 
Mihai. 

Dar destinul tragic al poporului romina din Ardeal ca şi 
dorul lui aprins de libertate sînt înfăţişate, mai ales, întrun 
roman neisprăvit al lui Marlin „Horra”. Räsconla Moților e 
privită prin prisma ideilor liberale si a sen ntelor roman- 
tico-politice, inspirate de revoluția francez Vedem aici d? 
un tinăr sas Johannes Auner, în care Marlin a pus mult 
propriul lui suflet, minat de convingerile lui politice în ta- 
băra lui Horia, unde participînd la evenimente, judecă în a- 
celaşi timp cauzele si efectele răscoalei. Horia a fost înfrint, 


după el, fiindcă a trădat cauza libertăţii şi, după ce şi-a satis- 


făcut dorința dreaptă a răzbunării, a voit să fie rege. Să 
Căci ideia libertăţii ca singurul lucru care sfinteste revo- 


Ne" 7 


priveşte compoziţia ca si imaginea mai veridică a nobilimii 


3 = ___ RECENZII S 179 
lutia, e credința adincă a acestui poet, fără îndoială o nobilă si 
seducătoare figură a unei epoci din cele mai agitate, 
Lucrarea d-lui Klein se sfirseste aici, dar d-sa ne făgă- 
dueste un alt volum, care va avea ca obicet relaţiile literare 
saso-romine, din a doua jumătate a secolului trecut, 
__ Deşi literatura săsească ocupă între literaturile europene 
și chiar între cele germane un loc modest, ea nu e totuşi fără 
nsemnătate pentru poporul al cărui suflet l-a întrupat in 
cursul vremilor, iar perspectiva şi punctul de vedere din care 
o îmbrățișează d. Dr. Klein, dod ecrvetitiior sale un carac- 
ter cu deosebire interesant si pentru noi Românii. 


Octav Botez 


ata 


Mathieu G. Nicolau, L'origine du «Cursus» rythmique 
et les débuts de l'accent d'intensité en latin. Paris, Ed. ,Les 
Beiles Lettres”, 1940 In 8", VIII + 16! pag. 


Cursus-ul despre care tratează cartea compatriotului 
nostru Nicolau este „ritmul datorit unei succesiuni determi- 
nate de silabe accentuate si neaccentuate, pe care o găsim la 
sfirşitul frazelor...”. Acest cursus a fost utilizat in evul me- 
diu, ca ornamentare a prozei. Sint bine cunoscute clauzulele 
din proza lui Cicero si a altor scriitori clasici, care constitue 
şi ele un ritm al sfirșitului de frază. Diferenţa esenţială între 
cele două procedee e că, pe cînd în epoca clasică ritmul e 
bazat pe deosebirile de cantitate între vocale, cursusul se ba- 
raz pe accent, 

Originea şi data apariţiei procedeului au fost mult discu- 
tate, fără ca vreunul din cercetătorii de până acum să le fi 
jamurit in mod satisfăcător. Si e interesant ca aceste fapte 
să fie lămurite, căci ele interesează nu numai studiile de ritm 
«i şi linguistica, literatura şi chiar istoria, Dar pentru a studia 
cursusul, e nevoie să se discute natura accentului latin, pro- 
blemä din cele mai delicate, asupra căreia pănă astăzi există 
“ouă feluri de a vedea. Apoi trebue să fie puși la contribu- 

tie gramaticii latini şi nimic nu e mai greu decit să stabilesti 
în mod exact ce inseamnă fiecare termen tehnic în parte din 
cvi întrebuimțaţi în gramatica latină. 

Pentru oricine admite teoria accentului muzical în lati- 
neste, e evident că în proza latină nu se va găsi nimic asemă- 
nâtor cursusului din evul mediu, căci clauzulele clasice se ba- 
zează pe cantitatea silabică. De aici rezultă că ritmul pe care-l 
zăsim în evul mediu nu poate apărea decît atumci cînd accen- 
tul muzical se transformă în accent de intensitate. Dar data 
acestei transformări n'a fost stabilită pănă acum. D. Nicolau, 
bazindu-se în special pe textele gramaticilor vechi, arată cum, 
in secolul al treilea, ne găsim în faţa unui nou gen de accent, 


180 VIA EASCA E 
care A adus după sine piezderea diferenţelor cantitative între 
voca size 

Dar asta nu înseamnă că se poate stabili o dată precisă 
pentru aceste transformări, în legătură cu modificările so- 
ciale suferite de imperiul roman. Cu multă dreptate, d. Ni- 
colau respinge această idee simplistă şi arată că renovarea rit- 
mului este anunțată încă din secolul întăiu, de sistemul ritmic 
al lui Claudius Bassus. Triumful definitiv al metricei nouă 
nu are loc decit la sfirşitul secolului al treilea, odată cu opera 
gramaticului Sacerdos. Acest autor a fost neglijat pănă a- 
cum, căci era considerat ca um ignorant. In adevăr, el ex- 
pune o stare de fapte care nu se potriveşte de loc cu ceiace 
cunoaştem noi din latina clasică. D. Nicolau arată însă că 
Sacerdos are dreptate să se abată de la învățămintul tradi- 
tional, de oarece în vremea lui nici accentul, nici cantitatea, 
nici prosodia nu mai sint cele din vremea lui Cicero, Pare 
definitiv dovedit că ritmul preconizat de acest autor este ace- 
laşi cu cursusul din evul mediu. 

Lucrarea aceasta atit de meriluoasă n fost apreciată la 
adevărata ei valoare în Franţa, deoarece a fost publicată de 
societatea de studii latine, a fost acceptată ca memoriu pen- 
tru obtinerea titlului de elev diplomat al scoalei de inalte 
studii si în sfirsit a fost premiată de academia de inscripții. 
Succesul acesla al unui compatriot al nostru ne bucură și 
ne face mindri, cu drept cuvint, şi pe noi. 

Citeva simple observații de amănunt: dintro scăpare din 
vedere, evident, la pag. 2 e citat iuuetis ca exemplu de trisi- 
lab cu penultima scurtă (accentul e notat corect pe €); la 
pag. 70 în datas a Summo, a e notat, desigur tot printr'un 
lapsus, ca scurt; la pag. 107, după ce ni se arată că pentru 
Sacerdos lungirea prin poziţie nu mai există, ni se cilează ca 
dovadă un vers unde totuși colentem are ultimele două silabe 
lungi, fapt care trebuia explicat, dacă se poale. 

Această dare de samă ar avea o lipsă pe care nu mi-asi 
erta-o dacă aşi încheia fără a semnala că lucrarea d-lui Nico- 
lau e scrisă într'o frantuzeascä impecabilă, fără nici una din 
acele stingăcii care trădează pe străin, chiar cind nu face 
propriu zis greșeli de limbă. Expunerea e destul de greu de 
urmărit, dar aceasta nu din vina autorului: problema discu- 
tată e din cele mai complicate şi redactarea d-lui Nicolau e 
foarte concisă, ceiace e departe de a constitui un defect. 


+ * » 
Constantin I. Balmus, Etude sur le style de Saint Au- 
en Paris. Ed. „Les Belles Lettres“, 1930 In-8° 327 pag 
35 fr. 


Pănă mai acum cîțiva ani, Rominia nu produsese mai 
nimic în domeniul limbii latine, iar putinul care se făcuse 


i 


RECENZU č č 181 
fusese publicat mai cu samă fn romineşte. In ultimul timp, 
sau înmulțit considerabil producțiile romineşti în această 
ramură atit de grea a ştiinţei si, fenomen imbucurätor, multe 
din ele se prezintă subt patronajul societăţilor ştiinţifice 
franceze. Astfel, în mai putin de un an, au apărut în Franţa 
cartea d-lui Nicolau (examinată mai sus), una a d-lui Lișcu 
despre limba lui Cicero (n'am avut încă ocazia să văd acest 
xolum) și volumul citat al d-lui Balmus, de la Universitatea 
din laşi. 

Sfintul Augustin e de sigur cel mai important autor la- 
tin din perioada creştină, Totuşi stilul lui n'a fost examinat 
pănă astăzi într'o lucrare de ansamblu. Şi era interesant ca 
această examinare să fie făcută, între altele, si pentru că au- 
torul lui De cévitate Dei este un stilist de frunte si un indräz- 
net inovator în materie de limbă literară. Trebue deci să înul- 
pe d-lui Balmus că a luat asupra sa sarcina acestui stu- 

1. 

Primul capitol al lucrării e intitulat „Alegerea cuvinte- 
lor“. E vorba deci de un studiu de vocabular. Studiu impor- 
tant, mai cu samă pentru un spirit de talia lui Augustin, D. 

se mărginește să studieze numai două din operele 
Sfintului Augustin, lucru foarte explicabil si perfect accep- 
tabil. Dar, în cazul acesta, subiectul aşa restrins trebuia să 
fie tratat pănă la epuizarea complectă. Or, autorul n'a făcut 
toate statisticele care se puteau face. In nota de la p. 28, ni se 
spune că substantivele terminate în -for sînt citate numai în 
măsura în care sint pomenite de dicționare. Dar dicționarele 
latine au lacune foarte grave si, uneori, nici nu li se poate 
cere să cileze toate, pasalele în care se întilneşte un cuvint, 
“Tot așa, la p. 59 si 65, autorul ne spune că, în altă chestie, n'a 
făcut o statistică personală. Dar tocmai acesta este rostul 
unei monografii ca cea de faţă: să facă toute statisticele şi 
toate anchetele posibile, pentru ca subiectul ales spre tratare 
să fie definitiv epuizat. 

Inainte de a mi se vorbi de arhaisme sau de vulgarisme, 
cum si de cuvintele create de un autor, ar trebui să ni se a- 
rate care sint mijloacele de a stabili dacă un cuvint e arhaic, 
vulgar sau creat de autorul în chestie. Altfel răminem sur- 
peng cind găsim, la p. 70, citat ca arhaism, cuvintul defri- 

um, care se găsește la tot felul de scriitori din epoca impe- 
rială: Martial, Charisius, Celsius, Apicius, Isidor, eft. Cred 
că era locul aici să se pună la contribuţie vocabularul limbi- 
jor romanice, în măsura în care cuvintele savante, deşi vechi, 
pot fi deosebite de cele vulgare, Sar fi putut constata de pil- 
dă că putor e un cuvînt bine cunoscut în toate limbile roma- 
nice şi desigur nu în cercurile cele mai distinse, A lim- 
bilor romanice se mărginește in general la datele limbii ro- 


D ATEN EEE A 


189 VIAȚA ROMINEASCA 


mâne, ceiace e neindestulätor si, de altfel, Te «ms pen- 
tru o carte care se adresează publicului de li franceză, 

Fără îndoială că avem de aface cu simple scăpări din 
vedere cînd d. Balmus trece pe venire la compusele lui ire 
(pp. 192 şi 2M) si în schimb, la p. 296, desparte pe ebrius de 
sobrius, pe mens de amens. 

Cu aceasta am isprăvi cam Lot ce aveam de reproșat ca- 
pitolului de vocabular. Trebue să adaug că acest capitol nu 
formează decât o mică parte a volumului si că restul de cinci 
capitole, care tratează despre ordinea cuvintelor, construcția 
frazelor, varietatea stilului, căutarea amploarei, și culoarea 
oratorică şi poetică, deci malerii care constitue subiectul pro- 
priu zis al stilistieci, sint mult mai bine compuse, In acest 
domeniu, d. Balmuş dovedeşte o stăpinire temeinică a pro- 
blemelor. 

Cercetările au amploarea cuvenită, faptele se măsesc 
strinse toate si sînt grupate după criteriile cele mai logice. 
iar. concluzia fiecărui capitol pune bine în lumină particu- 
lurităţile stilistice ale Sfintului Augustin, D. Balmus nu e nu- 
mai un cercetător minuţios, care ştie să adune cu precizie 
materialul, ci și un perfect om de gust, care poate face apre- 
cierile cele mai fine eu privire Ja arta scrierii. Intinsele d-sale 
lecturi din ecle mai felurite domenii i-au permis să facă a- 
propieri între stilistica limbii latine si literaturile moderne. 
apropierii care explică sau pun intro lumină nouă particula- 

tățile neînţelese pănă astăzi ale stilului latin. E, în deosebi, 
surprinzătoare asemănare între stilul lui Ch, Péguy si al lui 
Augustin; această asemănare descoperită de d, Balmus este 
perfect expusă si demonstrată. 

Se simte, în această meritoasă lucrare, lipsa unui index. 
Ştiu bine că alcătuirea unui index pentru un vohrm de sti- 
listică nu e un lucru din cele mai uşoare, dar ered totuşi că 
s'ar fi putut găsi un chip, dacă nu pentru înregistrarea expre- 
siilor, măcar pentru elementele de vocabular, care, în situn- 
lin dată, se regăsesc greu, 

Cartea d-lui Balmuş reprezintă o muncä apreciabilă, atit 
pentru culegerea materialului cit şi pentru interpretarea hui. 
Se poate spune că scopul pe care şi l-a propus autorul a fost 
atins: acum exact procedeele stilistice ale lui 
Augustin, şi pentru tot ce priveşte limba acestui prozator pu- 
tem să ne adresăm cu toată încrederea lucrării de care ne 
ocupăm. Mai mult decît atita, acest volum, care priveşte prin 
prisma unui scriitor, rind pe rind, toate capitolele sti 
poate servi, cu restricţiile făcute în ce priveşte vocabularul. 
de îndrumător pentru studiul stilisticei în gencral şi al stilu- 
lui unui autor în special. 


UCI re +... 18) 


Petre Drägoiescu, Limba latină pe inscripțiile din Dacie. 
Contribuţii epigrafice, Rimnicul Viicii, 1931, pag. 65. 

O nouă cercetare a limbii din inscripţiile balcanice nu 
se impunea citusi de putin: aceste inscripţii au fost studiate 
de d. O. Densusianu în Histoire de ta langue roumaine, vol. |. 
si, mai de curind, de d. A. Philippide, în Originea Rominilor, 
vol. |. Trebue să recunoastem că aceste două studii n'au adus 
rezultate considerabile, dar aceasta nu din vina autorilor, ci 
din u subiectului; dată fiind epoca veche căreia îi uparţin in- 
scriptiile din regiunile noastre și date fiind şi condiţiile de 
gravare a inscriptilor, eu greu ne putem aștepta să gāsim 
ceva deosebil de interesant în cele, 

Totuşi avem în fai o nouă cerectare a materialului cpi- 
grafic, făcută, fără îndoiulă, fără cunoaşterea cărții d-lui Phi- 
lippide, cure nu e citată nicăieri. Si uceastă cerecture se mir- 
ginește la Dacia, De ec oare autorul exclude Mocsin? Probu- 
bil din consideraţii străine formării limbii romine. Dar, eu 
să răspundem la această întrebare, ar trebui să fim lunuriti 
in privința scopului urmărit la publicarea volumului, Auto- 
rul însă neglijează să ni-l explice. 

Am impresia de ulifel că d. Drăgoescu nu ştie nici dam- 
nia-sa toamai bine ce urmăreşte şi nici ce fel de studiu face, 
Chiar de la început, lu p. 5, ne vorbeşte de filologie, atunci 
cînd de fapt e vorba de linguistică. Dar, fie filologie, Lie Hn- 
guislică. amindouă aceste ştiinţe cer o pregătire specială și 
nu admit să fie tratate numai cu cunoștințe istorice. Din lot 
ce s'a publicat în ultimul timp asupra latinei vulgare sau s- 
supra limbilor romanice, d, Drăgoescu nu cunoaşte nimic. 
'D-sa se bazează numai pe autoritatea lui Corssen, Schuchardt 
(lucrări apărute inainte de 1870; numele ultimului autor « 
scris în mod consecvent Sehuchard; de ce?) si pe dicționarul 
lui Bréal si Bailly, apărut la 1885, dar invechit încă dinainte 
de a fi fos! publicat. - 

Cunostintele autorului se vădese din faptul că ia drept 
legi fonetice toate alternanţele inregistrate de Schuchardt 

(care a catalogat toate schimbările, fie normale, fie acciden- 
tale, pe care le-a întilnit), din acela că sacoteste termenul de 
limbă vulgară sinonim cu acela de limbă a inseripțiilor (de 
ex. p- 46) sau că socotește apartinind latinii vulgare toate al- 
ternantele grafice, cum e cea a lui C cu G (pag. 27). D. Dră- 

u vede un nume latin in Surus, re care sa arătat 
În mai multe rînduri că aparține și limbii ilirice şi tracei şi 
celticei: d-sa declară cu un cuvint greceşti toate numele ne- 
latine fntilnite în Dacia (de ex. pag. 46 şi urm.), ca şi cind 
n'ar fi locuit acolo si Traci şi Iiri gi multe alte populații, 

Litera grecească eta -este serisă ita, așa cum o pronunţă 
grecii de azi, şi autorul are aerul să spună că acolo unde în- 


$ gy se 2 
184 VIATA ROMINEASCA ee: 


a cad d 


tlinim în latineşte nume greceşti terminate în e, avem dea 


face cu o schimbare produsă în ete (pag. 47). La pag. 
42 ni se spune că neutrul a ărut în toate ile roma- 
nice, cind oricine ştie că el s'a păstrat in rominește. Semnele 
> şi < sint de mai multe ori întrebuințate pe dos. La p. 13 
ni se vorbește de sfirsitul ei imperiale. Dar cînd s'a sfir- 
sit această epocă? Tot autorul se împotmoleşte de tot 
în problemele de cantitate si de timbru. (De unde concluzia 
că al doilea e din desceridisse e lung? Afirmaţie gratuită.) 

La pag. 20 ni se spune că de fapt „eu nu este un dif- 
tong, pentru că eu, ca diftong, încetase de a exista din latina 
preliterară, transformindu-se în ou...” Dar ce 2 ee apa- 
ritia unui nou diftong eu, în cuvinte străine sau chiar, în anu- 
mite împrejurări, în cele latine? Si cum să credem că eu nu 
era diftong, cînd în versuri contează ca o singură silabă? 

Nam citat decit o mică parte din enormitäfile intilnite 
în decursul celor 65 de pagini, dar si atita cit am citat poate 
părea prea mult. Cind dai peste o lucrare fără nici o valoare, 
te poţi mulțumi numai s'o indici în două cuvinte. La noi însă 
au început să apară, de un timp încoace, tot felul de volume 
fără nici un merit, dar cu destule pretenţii. De aceia cred că 
nu e inutil să atragi din cînd în cind atenția că, pentru a face 
lucrări de ştiinţă, nu e destul să ai bunăvoință şi o tipografie 
la îndemână, 


AL Graur 


= i 


Revista Revistelor 


Despre mistica democratică 


Mai ales astăzi, cind se poate 
vorbi cu drept cuvint de o criză a 
ideii democratice, este pe deplin 
indreptätitä o întrebare, referitoa- 
re la natura intimă a acestei idei, 
adică la legătura ei cu realitatea si 
firea lucrurilor, si anume: Com- 
portă democraţia o credință rell- 
giousä ? 

Dacă vom arunca o privire, su- 
perticială usupra istoriei recente n 
omenirii, răspunsul nu va putea fi 
decit negativ. Anticlericalismul, re- 
ligiunea, laicismul caracterizează 
tot mai accentuat viața societăților 
de astăzi, în special a celor euro- 
pene si mai cu samă a Franţei, 
ară prin excelență catolică, pe ca- 
re nu au putut-o învinge curentele 
protestante timp de secole, dar pe 
care 6 birue tot mai mult demo- 
crația izvorilă din ideile rafionalis- 
te ale Marii Revoluții. 

Si totuşi cheslunen nu este aşa 
de simplă. Dacă privim mai adinc 
si mai departe de timpurile noas- 
tre, vom vedea că au existat demo- 
cratil religioase ca si democrații 
de drept divin, Toate regimurile 
au căutat prin comunicări supra- 
omeneşti să se impună respectului 
osmenilor, prin urmare, pen 
tru teoreticienii absolutismului, 
monarhul era unsul Domnului, pen- 
tru fondatorii primelor regimuri 
populare vocea poporului era In- 
tr'adevär vocea lui Dumnezeu. In 
jurul nostru, în  Statele-Unite, în 
Elveția, viața publică se scaldă în- 


că intro religiozitate comună i- 
rilor protestante. Puritanii celor 
două lumi vor să-și impună domi- 
nația lor în noie lui Dumnezeu 
si al Bibliei si pentru salvarea moa- 
stră, 


Să mergem mai departe, Să nu 
ne Incredem În aparente nici pen- 
tru Franţa. Cine știe dacă subt cele 
mai furioase diatribe antireligioa- 
se hu subsistă o mentalitate misti- 
câ? gmele Republicii, libertatea, 
egalitatea — mai ales cgnlitutea 
fraternitatea nu sint ele în fond 
de esență teologică? Nu trebue să 
vedem În ele, nu fapte de expe- 
rientä, dar aspirațiuni pasionale 
care nu se pot justifica în rațiune 
st pu au altă origine decit credința 
intro Fiinţă Supremă, Tatăl infi- 
nit de bun al tuturor oamenilor? 
Nu astfel le-au înțeles ideologii ca- 
re sint părinţii spirituali ai demo- 
crației noastre şi în special Jean 
Jacques Rousseau? Această stare 
de spirit mistică nu e încă curen- 
tă la strămoşii din 48? Astfel se s- 
dună obiectiunile care tind a sta- 
bil că, cel puțin pănă spre dece- 
ninl al optulea al secolului trecut, 
democraţia chiar franceză, a trăit 
destul de bine cu ideia religioasă. 
Ea a combătut catolicismul, care- 
si legase cauza de aceia a monar- 
hiei absolute — tronul şi altarul — 
dur en derivă dintro religiune 
mai pură, Şi vedem astăzi pe de- 
mocralli creștini îmbinind credin- 
ta democratică cu însăşi credinţa 
catolic 


Cu cit aprofundăm mai mult a- 


* ` . 
j , +” ” r 


186 VIAȚA ROMINEASCA | 


ceastă analiză cu atit mai mult ne 

că ideia religioasă, mis- 
tică, în sensul ei larg, filosofic, nu 
a incetat de a sta la baza concep- 
țiilor democratice, după cum a fost 
totdeauna terenul ce a sprijinit al- 
te regimuri. Explicaţia acestui fapt 
o avem în natura omului „fiinţă 
religioasă” prin excelență, dar si 
în ideia însăși a democrației, care 
îşi are o definiţie complectä încă 
dela Pericles: „Caracteristica unui 
guvern democratie este de a căuta 
realizarea binelui comun şi nu in- 
teresul unei clase de privilegiați 
şi de a nu admite alte distinețiuni 
sociale decit acelea pe care le con- 
feră meritul, ceince permite libe- 
ra recrutare a elitei în toate clase- 
le de cetățeni”, Asupra unei astfel 
de definiţii pot căden de acord si 
cetățenii Atenei si discipolii lui 
Crist si admiratorii  Declurațiunii 
drepturilor omului. 

Este adevărat că, în statul de a 
lăzi, guvernul democratie, cu ur- 
mure a unei capacităţi insuficiențe 
a poporului suveran, apare mai ot- 
rind ca o domnie a cantităţii 

-decit una a calității. D. Rou- 
gier în cartea sa „La mystique dé- 
mocratique” (Flammarion, 1930) 
e ga AS drept. cuvint ne Le 

sac De. de ui nu sint 
saù mi ine dut clasele muncito- 
reşti, pentrucă organizaţiuni solide 
le pun în măsură să reziste puter- 
nara: banului; arengo engl de- 
zarmafi şi reorganiza nt aceia 
cure nu-şi mal pot apăra valorile 
spiritului. Pentru a reabilita aces- 
te elite, pentru a reclama inteli- 
gențele speculative, toți acela pe 
care îi alarmează criza erentă, 
dr trebui să-și unemcü eforturile, 

Dar in ce sens se va orienta e- 
fortul acestor elite? Două atitu- 
dini sint posibile pentru ele si 
de ele depinde șansa lor de a su- 
pravietui în societăţile contempo- 
rane. Sau, asemeni „clercilor” de 
altădată, ei vor respinge cu dispreţ 
civilizaţia industrială şi democra- 
tică, condamnind-o ca ceva conta- 
giat de materialism şi „cantitate” 
şi izolindu-se pe culmile „calității” 
spirituale şi transcedentale, Sau 
dimpotrivă, în loc de a arunca a- 
natema asupra vieții reale, a stiin- 


„inteligent in domeniul literaturii 


Pe eul 1 1 


experimentale, activităţii labo- 
ir lia şi de , vor căuta să 
arunce un pod dela un capăt lu 


celalt, menit să spiritualizeze şi să - 


intelectualizeze democrația in eri- 
ză, salvind-o astfel de pierzanie. 
Dacă există o „mistică democra- 
tică”, pe deplin omenească si to- 
tusi spiritualizată, ca trebue căuta 
tă în această direcție. Intrucil pri- 
veste chestiunea dacă ea Își meri- 
tă întradevăr acest nume, nu vom 
discuta, Înțelegerea însăşi a lucru- 
rilor este îndeajuns de gres, ca să 
mai discutăm asupra vorbelor. 


(Georges Guy-Grand: Mercure 
de France, 15 Novembre 1930). 


+ 
Fantasticul social 
Dacă vrel să te orientezi în mod 


sentimentale, e necesar să nu le 
laşi condus citusi de putin de tot 
ceiacc criticii literari au scris. s- 
supra acestui subiect, Trebue să 
se înțeleagă odată că din punct de 
vedere sentimental, opiniunea unui 
critic nu e decit o opinie printre 
mii de opinii, Ea nu-şi are valor- 
re decil în măsura curtoaziei si e- 
legantei criticului în aplicarea pro 
priilor sale idei, Bine înțeles car- 
tea discutată pierde îndată orice 
raport cu disculia pe curé o pro- 
voncà. In general, o carte născută 
dintro” carte, sau dintro tradiţie 
impusă de cârți, aparține criticu- 
lui al cărui rul constă în a mäsu- 
ra o opari ge eye pe cana + 
respectă el, 0 operă é furi- 
tă, în afară de orice literatură, de 
un conflict sau de un acord între 
personalitatea scriitorului și ele- 
mentele care compun deco- 
rul si principiile emoltiunil sale, 
crit nu ponte să scrie decit; 
inteleg sau nu Înţeleg. 

Cind criticii literari se vor fi 
pătruns de ideia că nu e dezono- 
rant de a AR ineine o operă de 
imaginație, ei vor putea poate să 
obțină asupra lecto , ad a- 
supra acelui ce citeşte ile, © 

din cetitorii criticilor 


iri far: Critical. ţa Sean e 


„dă ___ REVISTA REVISTELOR 187 


asocieze, si citeodată cu plăcere, 
cu opiniunile criticului, uw cărui 
cultură, imaginaliune si sentimen- 
talitate îi plac. 

Pentru aceste citeva motive care 
nu sint definitive, accastä manieră 
de romant social, care dă tim- 
pului nostru o coloratiune specia- 
lä, hu reține citusi de putin aten- 
liunea campionilor ablativului nb- 
solut. Cea mai mare parte, oameni 
cinstiți şi 'n mod cinstit instruiți, 
nu ajung să distingä elementele 
mai mult populare, decit literare 
ale acestui fantastic social. Acostiu 
sint cei mai bine dotați. m dim- 
potrivā fac sfortäri lăndabile de n 
aplica măsurile lor traditionale. 
Ei aparţin categoriei cure măsoară 
stofa cu un decalltru. Acenstä ne- 
intelegere este — să sperim — o 
neînțelegere provizorie. O formā 
literară excepțională pare să fie 
dominată de epocă. Ea este mni 
mult instructivă decit educată cn 
ajutorul legilor şcolare ale invätä- 
mânlului primar, primar superior, 
secundar si superior, Cind tonte e- 
lementele fantasticului social, ale 
aventurii sociale si romantismului 
social se vor fi sprijinit pe mai 
multe cimpuri de luptă, arta lite- 
rară va redeveni o expresie foarte 
pură a gindirii naţionale, o gindi- 
re supusă unor discipline severe 
şi plăcute, 

Pentru moment cele mai frumos- 
se raționamente care se sprijină pe 
mai multe secole de luciditate și 
dezinvoltură universitură cedează 
în fața neîncrederii. Neîncredere 
născută din războiu, care ne face 
să luăm în răspăr statisticele, pre- 
viziunile ilustrate si afirmatiunile 
„bazate pe fapte”. Romantismul so- 
cial din 1930 de pildă, este născut 
în 1914. Este cea mal colorală ex- 
presiune literară a neincrederii ce 
o desfăşoară în fiecare zi un film, 
m cărui imagini sint incompara- 

Din această cauză, dacă arta ci- 
nematografich sar mulțumi să fie 
plastică = sonoră lără a adäoga 
cuvinte erei qe arce 6 ara 
le provoacă și care sin ne mij- 
loace de exprimare ale misterelor 
sociale ale epocii, arta cinemato- 
grafică ar fi arta expresionistă a 


acestui timp. Sintem departe de 
reușită, Filmul vorbitor e cu o ati- 
tudine de triumf a stupiditätil des- 
lânţuite după ce limp de ciliva ani 
a fost ținută în vas închis, multu- 
mită unor influenţe dealtfel pur 
mondene ale literaturii, picturii, 
arhitecturii, muzicii si ale sculp- 
turii, se înțelege de avangardă. 

Filmul vorbitor este revansa me- 
diocrității tradiționale impotriva 
uzanțelor mondene impuse de ar- 
tisti, Pentru citva timp cinemato- 
graful nu mai este discutabil, E- 
seul romantat sau romanul mai 
mult sau mai pulin poetic devin 
deci cele mai bune mijloace de ex- 
presie nle acelei neliniști şi ale f- 
celei neincrederi care ne inspiră 
si care dau peisajelor și oameni- 
lor © insemnure plină de tileuri si 
complicații, 

Dacă udmitem, după ce am trāl- 
t-o În fapt, că o pădurice ascunde 
o mitrulieră, această pădurice, fm- 
bogățindu-se cu o imagine pierde 
putin din traditiunile sale bucolice. 

Dacă cimpia este semânală cu 
rămăşiţele ultimul războiu, atunci 
şi oraşele sint populate de a- 
parenje, sau fantome care nu sînt 
creațiunile unei imaginatiuni edu- 
cale, cu ajutorul principiilor pito- 
resti, ale romantismului, aşa cum 
în 1830 era plăcut să-l simli între 
Mayence şi Boccharoch. Atunci era 
vorba de a ti se inspira frică. Dia- 
volul şi vechile istorii cu mandra- 
gore au apărut din nou dată 
fiind lipsa unor lucruri mal bune. 
Acest romantism literar farmecä 
pe celitorii îndrăgostiţi de fantastic 
în felul vechilor „istorii de veghe” 
care nu au încetat încă de a se im- 
pune nopţilor de iarnă în anumite 
țări totdeauna supuse creațiumilor 
de miez de noapte. 

Diavolul, minunat de ome- 
nest, dela marile procese ale Tri- 
bunalului Singelui si  raportudele 
faimoase ale Jui Boquet, del io, 
Bodin si Pierre de Lancre, îşi îm- 
prumută aparente nouă, care se n- 
daogä fără greutate la spectacole, 
la bucuriile sau dezeaperările vieţii 


pulare în ora cind nome crama si 
in oare oamenilor lucre în mod 
febril, în afară de orica control, 

Aceasta este cauza tare face ca 


Uma 


y E caz a A à, dx i 
AR VIAȚA ROMINEASCA | Ta 
strada, de exemplu, să se arate in- ațiurnii, fantasticul social se dez- 
finit mai bogată In ipoteze variate sau si dispare. Rude celebre ji 
decit aventura deșartă a vechilor dau un ajutor ? a 
nure ice care a sint discui, filmul si citeva unde 


pe 
aventurieri cum un pol atrage acul 
ASTE pressit aveni fică 
prezent aventura geografic 
nu mai excită imaginațiunea. Ma- 
rile nume care invită la călătorii 
şi-au pierdut aureola. Aventura 
este in om, care o poartă în sine, 
ca o mică lumină, care poale să lu. 
mineze dezordinea înspăimintătoa- 
re in care caută sisi as- 
cundă gologanii săi, 
Domnul John care cumpărase 
sufletul lui Pierre Schlemihl este 


pentru noi războiul care a cumpă-. 


rat sufletele si care întinde asupra 
lumii decoruri de o  necurățenie 


„curioasă, Aceste decoruri nu sper- 
cle- 


fin cimpurilor de bătălie ci 
niilor de dinapoia frontului, vani- 
tății oamenilor dela adăpost, cru- 


_ zimii clandestine a tribunalelor de 


războiu, Oraşele mai posedă in- 
că, la anumite ore, istorii de aces- 
teu,totdeauna prost explicate. Rezul- 
tă din ele că nimic nu garantează 
valoarea singelui uman. Forţele ob 
scure forfotese întotdeauna acolo 
în untbră, şi fie ele militare, civile 
reacționare sau revoluționare, fie- 
care dintre noi simte în mod con- 
fuz că si unele şi altele, pentru mo- 
tive diferite, dar toate, pot să ne 
conducă la spinzurătoare, fod 
sau stilp, unde cel împuşcaţi se 
prăbușese În lanţuri. 

La anumite ore de noapte, cind 
întreaga Europă se amestecă, iți 
pierzi încrederea în destinul tău, 
Din această neliniște naşte o viziu- 
ne fantastică a orelor, zilelor şi-a 
oamenilor aruncați în lumina ace- 
stor ore şi zile, Unii îşi ciulese u- 
rechia și li se pare că aud clopo- 
e Bor Scooter raie 

nesc urile e 
muncii in mijlocul acestei confu- 
siuni de fantome agresive, care re- 
zistă eu Inteligență explicatiunilor 
profesioniştilor explicării, 

Arta literară care devine citeo- 


dată ex cea mai conta- 
get peer pe zil- 

ae aproape 
nică. 


După calitatea și tendințele ima- 


a, imaginea si dis- 
tanțele inlăturate se confundă cu 
scopul de a sili arta să gindească 
in mod armonios si să serie, 

Neliniştea timpului nostru este 
mai mult literară decit reală. Sco- 
pul, care este moartea, nu şi-a re- 
strins niciodată limitele si tot ceia- 
ce se poate spune sau scrie nu 
schimbă nimic din acest trist re- 
zultat al efortului individual. 

Omenirea care merge din ce în 
ce mai repede cătră un destin pe 
care noi Íl ignorăm, va cunoaşte 
apoteoze întunecate, 

Ştiinta pusă în serviciul războ- 
iului a reinoit faţa diavolulni. Ca- 
tastrofele artificiale trebue să ţină 
cont de autoritatea sgirie-norilor, 
Lumea proecloarelor dezvăluă in 
mod abominabil viața Jarvară a 
nopții. Un comunism lent si perfid 
Here în fiecare zi canan a 
căror imaginațiune e prea fecun- 
dă. Discul, ih si T. F. F. mul- 
tiplicä puterile de imaginație cele 
mai vulgare. 

Fiecare să celească intre 
rinduri, Adică fiecare ştie să des- 
copere un reflex al proprie sale 


copaci, în față unei räscruci, la 


lumea Îşi opreşte respirația pentru 
a asculta. Fantasticul social nu e 
decit o interpretare mai mult sau 
mai puţin a acestei i- 
magini destul de complicate. 


(Pierre Mac Orlan: La Revue 
des Vivants, Novembre 1930). 


Ei 
Anti-istoricismul 
Aproape la toate Eu- 
ropei, se poate astăzi în 
diversele sfere ale vi intelec- 
tuale si artistice, şi politi- 


ce, un fel de d a sentis 
mentalui rm bonare e o ati 
tudine anti-istorică. Această deca- 
dentä și acest anti-istoricism se pot 


à __ REVISTA REVISTELOR 189 


urmări subt douä forme, opuse şi 
totuşi fzvorite dintro origine co- 
mună, acela a negării trecutului, a 
abolirii calorii invätämintelor Jui, 
a legăturii intime ce există între 
fapte in succesiunea lor. 

Prima formă o putem obține da- 
că extindem asupra diverselor as- 
pecte ale vieţii omenirii, notiunea 
cunoscută in literatură si artă subt 
mamele de „futurism”. Într'adevăr, 
acesta idolatrizeazā un vilior Fără 
trecut, un mers inainte prin sări- 
turi, o voinţă arbitrară. o ardoare 
care, pentru a se menține impetu- 
oi, devine oarbă; adoră forta 
pentru forță, fapta pentru faptă, 
noul pentru nou, viața pentru vin- 
ță; nu-i pasă de menţinerea legi- 
lurii cu trecutul, pentrucă nu cau- 
tă să fie o viaţă concretă si deter- 
minată, ci vrea să fie o vință ab- 
stractă sau pură vitalitate. De aici 
nerăbdarea, antipatia, disprețul, 
pentru tradiția istorică care la fu- 
turiştii literați s'a manifestat prin 
chemările la distrugerea murcelor 
si arderea bibliotecilor şi arhive- 
lor, iar la futuristii practici si po- 
litici se arată prin indiferenta si 
lipsa de respect nu numai pentru 
memoria celor ce au clădit edifi- 
ciul de astăzi al umanității, dar 
chiar față de predecesorii inredi- 
aţi: bunici şi părinţi, 

Al doilea fel de  unti-istoricism 
întătură cin ideia însăşi a istoriei 
domnia relativului si a contingen- 
tului, a mobilului si a diversului, 
a varistului si a individuahlui si 
aspiră cătră un absolut, un intreg, 
un Unic, care să iasă din cadrul 
istoriei, să se ridice deasupra is- 
taricismului. Acest fel de anti-isto- 
ricism își creează un ideal in re- 
guli care să suprime inițiativa in- 
dividuală si, odată cu aceasta, con- 
curenta rivalitatea, lupta, creîhd 
forme nouă economice, sociale si de 
stat, îndeplinind un fel de restans 
rare, care prin ea însăși este o ne- 
galiune flagrantă a istoriei, In lite 
ratură si artă această conceptie se 
reflectează prin sforțări de reve. 
nire la clasicismul genurilor fixe, 
al modelelor si al academiilor, a- 
dică la o stare a istoriei literare şi 
artistice, care înțeleasă în acest 
chip, e pe deplin falsificată; so 


prin rețete moderniste de fabri- 
care a capodoperelor de poezie şi 
artă, fără nevoie de inspirație sau 
geniu personal, 

Fiindcă amândouă aceste form: 
de negare ale istoriei, au — după 
cum s'a spus mal sus — origineu 
comună în lepădarea ideii istorici- 
tății și se deosebesc numai în 
celuce priveşte concepția operei de 
indeplinit (pentru una anarhică. 
pentru cealaltă în mod autorite: 
disciplinată), ce-i incumbă omului, 
hu trebue să ne mire faptul că din 
cind în cînd anarhicii se trans- 
formă in autoritari, futuriştii in 
clasici si academicieni, negatorii 
vieții divine a istoriei in emtolici, 
desfrinatii şi dezordonatii in res- 
tauralori, demagogii in jandarmi si 
politisti; sau invers adeptii abso 
lutului, al întregului, ai unicului. 
sătui de imobilitalea In care se 
upriseră, se ridică in contra lor 
insile si intră în dansul bacanal ul 
futurismului literar, politie si cu 
ral. Sint conversiuni si reconver- 
siuni pe care le putem observa zil- 
nic, Împreună cu oamenii care re- 
prezintă tipul prim sau al doilea ut 
negalorilor ideli istoricității, 

Problema care se pune uecuma 
pentru acel ce cuută să pătrundă 
înţelesul trecutului recent cure se 
numește prezent, este; dacă anti 
istoricismul, descris mai sws, ar 
sau nu un confinul pozitiv, dach 
în îmbinările de extravagante si 
absurditäti rezidă o sñmint de n- 
devărat si bun, dacă în dărimările 
si distrugerile lui, lucrează in ace- 
taş timp un spirit constructiv şi se 
prepară sau stă în fața noastră, fā- 
ră ca noi să ne fi dal sama de ea, 
o nouă spiritualitate. Răspunsul {l 
avem de îndată ce ținem sama de 
faptul că în loc de o conceptiune 
unitară, se regăseste în anti-istori- 
cism o împărțire in donă concen- 
ţii opuse, care nu stau în mod sl- 
gur pe locul lor, ci se îmbină si 
trec una peste alla, asemänindu-se 
şi deosebindu-se în acelaşi timp; 
lucru care este totdeauna un gras 
inciciu de nulitate logică, Căci ce 
e întradevăr prima din aceste con- 
ceptiuni, aceia a formalistilor e- 
nergiei, ai partizanilor vieţii pen- 
tru viaţă, al viitoralui fără trecut, 


A PE si fără : 
sere a dc on 


losofie, în fenomenologia rii, cu 
numele de fralionalism, negapunea 
valorilor spirituale? ce este a 
doua, aceia care 


rea pai ge mater 
destăcind-o de viața insäsi, care 
este istorie, impunerea unui riim 
nl vieții è= sus, o regulă, care in 
loc să fie creată de om ca instru- 
ment pentru sine, trebue ea să 
creeze pe om; ce esle aceasta dacă 
nu pozițiunea condamnată în filo- 
sofie a raționalismului ubslraci, cn- 
re nu neagă direct valorile spiri- 
tuale, dar le materializează si fä- 
cindu-le trancendente, le fate i- 
verte? 

Si totuşi doar sub aceste formu- 
le filosofice se ascunde o renlitute, 
fente concrete si materiale, se miş- 
că dromalis persoane nle celor 
mai nouă lupte politice, ca acelea 
dintre imperialism si naționalism, 
soctalism marxist, statalism, care 
se impodobeste cu titlul de etic, 
reinălțarea catolică și clericală, 
ete. Tot ce există îşi are o rațiune 

si dacă nu putem găsi un ronfinut 
formulelor discutate, trebue cel 
puțin să găsim cauzele, care au fä- 
cut ca aceste forme goale şi eronute 
să ocupe un cimp atit de vast In 
zilele noastre, Răspunusul la aceu- 
stă de-a doua problemă Îl sňřsim 
parcurgind istoria si În special a- 
ceia a secolului al 19-lca, care nu 
ne-a dat nici un ideul nou pe Hn- 
pă cel pus de revoluția franceză, 
iar spre zilele noastre, în ultimele 
decenii premergătoare războiului 
mondial, a ayot de parcurs scele 
greutăți şi piedici, care au provo- 
cat izbucnirea lui, întărind în ace- 
lași timp elementele de reacțiune 


nei neputințe de a invinge cu răb- 
dare şi constantă urgia vremii. A- 
ceslea sint faptele care au adus 
decăderea sentimentului istoricita- 
ţii, sau privind lucrurile în expri- 
siunea lor reală -— ordinea libera- 
3ă, aceia care reprezintă în is- 
toria — lupta omenirii pentru Hi- 
bertate, 

Această criză nu poale să anihi- 
leze istoricismul adică civilizațiu- 
nea si culluru, valoarea care ne 
este încredințată si pe care avem 
datoria s'o apărăm, so întărim si 
s'o umplificăm:. istoricismul, 
ul trecutului cu viitorul, garanția 
seriozității noului ce se naşte, hu- 
Jit ca si libertatea, dar cure, fn- 
tocmai ca si aceasta, ate o rațiune 
ce învinge totdeauna pe cei ce se 
pidică impotriva lui, Acela care își 
deschide inima sentimentului isto- 
rie nu maf e singur, ci lezat de 
viața universului, frate şi fiu şi to- 
vurâş al spiritelor care au mai lu- 
crat pe pümint şi trüest fn ope- 
ra ce-au săvirşit-o, apostoli gi mir- 
tiri, genii creatoare de frumuseță 
şi udevăr, umila omenire bună ca- 
te a răspîndit balamul bunătății 
si a păstrat bunătatea erp Abe 
tră toți aceștia pe ihăeoaptă e 
dela ei îi vine- ul in lucră- 
şi în mijlocul lor 

ü, värsin- 


(Benedetto Croce: La Critica, 


20 Novembre 1930), 


Tabla de materie 
a 
VOLUMULUI LXXXIV 
(Anul XXII. Numerele 11 şi 12) 
]. Literatură 
4 
Frunză A. — Viaţă fericita . , . . - 


Lesnea George. — Corbii (Versuri), . 
Pillat lon. — Adormind (Versuri) 
Popescu Spiridon. — La Frumusita 
Verbiceanu Zoe. - Casa cu minuni . . 


II. Studii. — Articole. — Scrisori din țară 
si din străinătate 


Barasch L Marco. — Legislatia muncii în cadrul poli- 
dell sociale s< ...,, 0 + a: + ea EE ace 

Comarnescu Petre. — Spiritul american 

Graur Al, — Sinpatele in romineşte , . 

Herovanu Eug. — Viaţa şi Dreptul . , sie à 

Irimescu S. Dr. — Tratamentul tuberculozei .... , 

Sanielevici H. — Su'ravirţuiri din mysterele dionysiace 
la ereticii din Basarabia . . . ...., HAUTE, 


III. Cronici 
Sevastos M. — Cronica teatrală , . , . . s... 


Visoianu 1. Constantin. — Uronica externă (Organizarea 
tedesativă a Europei) ......... o... 


151 


1V. Miscellanea | 
P. Nicanor & Co. — Sărbătorirea d-lui M, Sadoveanu. — 


Ravagiile obscurantismului, — Economie politică si li- 
teratură. — Artă şi cenzură, — Imoralitate artistică ? 


V. Recenzii 


` Balmuş l. Constantin. — Etude sur le style de Saint 
Augustin (AL Graur). . . .. . . . . . &S ra 
Cazimir Otilia. — Cintec de comoară {izabela Sadoveanu) 
Petre e iapă — Limba latină pe inscriiptiile din Dacia 
Contribuţii epigratice (AL Graur) . . . s.es . . 
Klein Kart Kurt Dr. — Rumänisch-deutsche Literatur- 
4 beziehungen (Octav Botez) . . . . . . , EE 
Nicolau G. Mathieu. — L'origine du „Cursus” rythmiqu 


et les débuts de l'accent d'intensité en latin (AL Graur) 


VI. Revista Revistelor 


Croce Benedetto. — Anti-istoricismul (La Critica). . . . 

Guy-Grand Georges. — Despre mistica democratica (Mer 
cure de France) . ..... . INR + ES 

Mac Orlan Pierre. — Fanaticul social (La Revue des 
Virants} ee e CNE ARS 7 CMOS 


JU luu 54