Viata Rom. (R.), 1925, 17.4

n 
Proprietatea Bibliotecii 


Universităţii la şi 
Pati iubi A di, 


IA SR 


LUL S 


4041379 Peri od 


M 


Kni “e mii 


* CAn 


ERNOLL au 


|! 
Aa E 24. | 


LA Sas iii aia 


m 


re _ EaU me XI IL 
Cadai Bg  . . . — aeeoa u 


tų Ae 


925. ANUL xvi O 


CTOMBRE. No. 10 


Viaţa Rominească 


ISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


SUMAR : 


i. Dolar. .. 44 Er Hamlet, 

Mihai Codreanu pi pia Moarlea lul Budo 

lonel Teodoreanu. . . . + Drumuri... 

I. Simionescu . , , IEA Bocaolaureotul 

Alexandru N. Nanu. * -= , Cîfnteç uscat 

Demostene Bolez, . . F Lo nunta Tincujil. 

L Minea îi í „Între păreri şi ipoteze (Celind despre cronica 
lui Ureche). 

Gib. L Mihăesca A > > o» Între perțelanuri, 

Const. |. Visoianu . . Cronica exlernă [In 

; Geneva), n 

sia Cronica socială (Problemele şi perspeciivele 

mişcdârii cooperative din KRominia), 

Dr. Tudor Dumitrescu. . . Cronica biologică fConcap|la mecanică a vieţii), 

M. Sevastos Cronica lealrală: Bucureşti. 

Otilia Cazimir , Cronica fantezisiă (Pe marginea unel „Miz. 
cellaneo*, 

P. Nicanor å Co. - >» Miscellanea (Dispariţia reuistelor. Economie 
politică şi culturd.- Tralațut dela Locarno. — 
Liberalism şi democrație rurală), "n 


marginea adunării dela 
Pr. C. Dron . 


Recenzii: G. Boplan D 
Le berpsnnisme. M. Ralita Şi 
stantiveacu- [ag G. Q, Antoaneta 


le lul Simion Marnuti Octav 
rechi din Masarabie, Dio basio 
mele plagugiei moderne. Strtan Georg 


"aul Vallry* (Predecrie Lefèvre 
Nowpeles | arei). ~,n lauta me i 
$i origin romanului p neso În Prisța® [lor 
fiure de Fia | torul į s2nulul ş logici TE. Durkheim 
sophiqaei sLunvrenţie $ fiume* (E. Dupréel e melaphizigue et de morair) 
Mişcarea intelectuală în străinătate : (Literatură — Pabitică, — Bean. — A robe ul wie) — 
Bibliografie. 


IAŞI 


Redacția și Administrația: Strada Alecsandri No 3 


1925 


HOMINE? SCA apare innar cu uri ppn òo pagivi Abuñameêmtul În perä us an ra 


jumatate 2 lin lei Nmritsi ge iei. —Pentru sirâinâtate : nn an ne lei; juimâtate de an 10 iei Nume 
vsi se jel tru deisti a me valea papina utmbtoare 


Qeprodurerea onrità 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARA 
* laşi, Sirada Alecsandri No. 10-12, 
ANUL XVII 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. | pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an; dela |! lulle pentru o jumătate de an, —trimiţind 
suma prin mandat poștal. 

efnoirea se face cu o lună Înainte de expirare, pentruca 

expedierea Revistei să nu sufere intrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1925 este: 


IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinder! comerciale, financiare şi industriale, pean . 400 lei 


Pentru particulari : 


Pour e a e e e e ei eruere e AD Sad 

Pe jumătate: o n. i îs i e i. e e. «190, 

a toni o a ei e. sea ea NI 
IN STRĂINĂTATE: 

Pe. dp, o aa n. ve e VE 5000 Sul 

Pe jomătite ana e cl he d A i 

Wa E e A E E A NA . 50 


Abonaţilor If se acordă o reducere de 10 la sutà din pre- 
țul volumelor editate, 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sînt rugați a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costul recomandării pentru țară şi 95 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gä- 


sesc În depozit la Administr 
colecţia, iar 1924 cu lel 300. raţia Revistei cu preţ de 200 lei 


Administrația, 


ai ur > Sile bi at de tit MOT- EAST teal 


Viața Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi Științifică 


VOLUMUL LXIV 
ANUL XVII 


IA ŞI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA 
„VIAȚA ROMINEASCA“ 
1925 


HAMLET 


d lalrat Inainte : zrk 
` de anui 1953 __: 


- Din toate operele lui Shakespeare, Hamlet a fost intotdea- 
e Kuole Mirren laşi: una drama cea mal mult reprezentată pe scenă şicea mai viu co- 
; a i mentată de scriitori, Dela început a cucerit preferința publicu- 
i BJUL 1834. i lui, de toate categoriile şi interesul deosebit al criticii. Prin 


tenacitatea puterii ei de captivare a izbutit,—sfidind veacurile şi 
hotarele,—să se impună taturor teatrelor moderne din reper- 
torul cărora multe piese nouă, cu succese de triumf, au dispărut, 
pe cind Hamlet continuă să fie de actualitate. Astfel populara 
piesă a lui Shakespeare, învederează o excepțională imunitate 
impotriva timpului şi ilustrează istoric observaţia lui Rémy de 
ia spe că „noutatea unei cărţi nu depinde totdeauna de data 
naşterii el“, 

Literatura asupra acestei mici cărți a ajans azi atit de 
bogată, că o viaţă de om nu e îndestul pentru ao putea par- 
curge. Despre această „literatură hamleteianâ“, Brandes,—care a 

i sporit-o şi el cu multe pagini inutile, frumos scrise, spune că 
„se poate compara io cantitate cu intreaga literatură a unuia din 
popoarele mal mici ale Europel,—poporul slovac, de pildă“. ! 

Fără indolală că nici-o capodoperă din literatura lumii n'a 
provocat atitea discuţii ca această tragedie a lul Shakespeare, şi 
nici-o figură istorică a Danemarcei n’a ajuns la celebritatea mon- 
dială a legendarului el prinţ din literatura engleză. 

Hamlet e o piesă veche şi totdeauna novă; e creația gigan- 
tică a geniului englez, însuşită de spiritul tuturor popoarelor civi- 
lzate:—o plesă de teatru numai, a cărei scenă e umanitatea 
eternă şi a cărei Interpretare e sufletul nostru al tuturora. 

Eroul acestei tragedii are sufletul cel mai bogat, mai com- 
plex, mai inalt, mai enigmatic şi mai fascinant, din întreaga ga- 
lerie a lul Shakespeare:—astiel se explică pentruce Hamlet a is- 
pitt pe atit de malfi şi atit de mari scriitori să descifreze pro- 


1 Oeorge Brandes, „William Shakespeare”, p. 340. 


6 © VIAȚA ROMINEASCĂ 


ieții lul nefericite. Cu toate «xplicările însă, în Hamlet va 
ate ei psp ice căci misterul e esenţa vitală a sufletu- 
lui lui, ca a oricărei vieţi cînd cauţi să-i păteunzi tainele înțele- 
sului el: 


We are such stuff 
As dreams are made on, and our little life 
Is rounded with a sleep. ! 


Acest lucru Shakespeare te face să-l simţi in Hamlet ca o 
realitate ; această comuniune intimă cu misterul dă piese! o fru- 
museţă poetică seducătoare și unică, şi o putere dramatică ne- 
întrecută. De aici insă nu rezultă că Hamlet are un caracter i- 
nextricabil pe care nul putem explica, dupăcum marile mistere 
ce le simţim în faţa naturii nu ne opiesc să o pătrundem şi s'o 
explicăm. 

A Dintre acel care consideră pe Hamlet inexplicabil, deşi, in 
parte, îl dă o explicaţie, e şi ilustrul profesor Dowden, care face 
desigur o confuzie, dupăcum o arată Bradley, cînd afirmă că Ham- 
lei „va fi totdeauna suggestiv, dar niciodată în totul explicabil”. * 
După această teorie, care anulează principial orice teorie expil- 
cativă a psihologiei lui Hamlet, sufletul acestui erou rămine o 
problemă insolubilă, —un fel de perpetuum mobile, în psihologia 
umană. 

Cu drept cuvint Bradley spune: „Misterul vieţii e un lucru, 
obscuritatea psihologică a unui caracter dramatic este cu totul 
altul; şi al doilea nu-l indică pe întălul, ci arată numai incapa- 
citatea sau nepriceperea dramaturgului. Dacă l-ar arăta pe cel 
dintăiu, ar fi foarte uşor să-l latrecem pe Shakespeare în produce- 
rea sentimentului de mister; ar trebui pur și simplu să creăm 
caractere absurde“. ” 


Cu Hamlet se intimplă celace nu s'a intimplat cu niciun alt 
erou din literatura dramatică; el are o situaţie unică in critica 
modernă, S'ar putea oare închipui un critic care să susţină că 
„Avarul“ loi Moliċre redă tipul risipitorulai, ori că nu-i posibilă 
înțelegerea caracterului Iul Tartute 

Să dăm acum cuvintul unul adinc cunoscător al lui Shakes- 
peare, totodată un pasionat şi răbdător scrutator al caracterului 
lui Hamlet, Hudson, autorul onoi renumit și voluminos studiu 
asupra lul Shakespeare, dupăce mărturiseşte singur că „studiază 


1 Sintem lăcuji din substanța din care sint făcute visurile şi biala 
noasiră viață e Dotnite tă de somn (Tempest, IV ,1.—Prospero). 

2 Edward „„Shakspere: His mind and Ari“, p. i 

3 A. C. Bradley, „Shakespearean Tragedy", p. 9%. 


HAMLET 7 


pe Hamlet mai mult de patruzeci de anl, cu toată puterea min- 
ţii lui“, * ajunge la următoarele observaţii: 

„Hamlet a provocat mai multă nedumerire şi discuțiune de- 
cit oricare alt caracter din întregul domeniu al artei. Farmecul 
spiritului şi persoanei lui se ridică la o putere de fascinaţie a- 
proape universală ; şi desigur Hamlet a fost bine caracterizat prin 
definiția :—„o concentrare a tutoror intereselor care aparțin uma- 
nităţii”. Am învăţat din experienţă, că cineva crede că-l inje- 
lege pe Hamlet mal bine după puţină studiare decit după un 
studiu îndelungat; şi că cu cit cineva se uită la el mal puţin, 
cu atit e mai în stare să creadă că se uită prin el; în această 
privinţă Hamlet îm adevăr e ca Natura însăşi“, 

„Unul îl consideră pe Hamlet mare, dar rău; altul, bun, 
dar slab; al treilea, că-i lipseşte curajul și nu îndrăzneşte să făp- 
tulască ; al patrulea, că are prea mult intelect pentru voința lui, 
şi astfel scapă momentul acţiunii; unii conchid că nebunia lui e 
pe jumătate sinceră — ; alţii, că e în întregime simulată. Totuşi cu 
toate aceste deosebiri de păreri, toți gindesc şi vorbesc despre 
el ca de o persoană actuală ; şi, în timp ce toţi sînt pătrunşi de 
adevărul caracterplui, rar se găseşte cineva să fie mulţumit de 
interpretarea altula a acestui caracter, Faptul că e o aşa unani- 
mitate pentru afirmarea că Hamlet e un om, şi o aşa diversitate 
cind e vorba de ce fel de om este, apare întrucitva cam curlos, 
pentru a nu spune mai mult“,? 

i i y cu toate aceste, Shakespeare n'a creat decit un singur 
amiet 


Dar dacă studiarea aprofundată a lui Hamlet te poate rä- 
tăci pe drumuri atit de diverse, ajutoral pe care ţi-l oferă crhi- 
cil te poate zăpăci până a nu mal şti pe ce drum rătăceşti; mal 
cu seamă că tv, explorator anonim, te simţi intimidat de autori- 
tatea istorică a acestor iluştri gulzi spre piscul cel mal înalt al 
înălțimilor shakespeareene. Toţi, te poartă pe drumul strimt şi 
intunecos al răzbunării, din care zările senine şi perspectivele 
nemărginite îţi sint inchise vederii. " 

ln adevăr, toți criticii iluştri ai lui Hamlet ca Goethe, Schie- 
gel, Coleridge, Hazlitt, Dowden, Bradley;Hudson, Werder, Moul- 
ton, Lamb, Carlyle, Emerson, Swinburne, Brandes, Taine... şi incă 
mulți alţii mal n celebri, precum şi o intreagă fatangă de doc- 
tori, rătăciţi în literară, Il judecă pe Hamlet după atitudi- 
nea lui faţă de răzbunarea ce oavea de indeplinit împotriva Re- 
gelui Claudius, urmărindu-l cu tenacitate de detectiv şi acuzin- 
du-l de tot felu! de lofirmiiăţi. 


i LE $ N. Hudson, „Shakespeare: Life, Ar! and Cheraclers*, vol 
g p. 
2 H. N, Hudson, op. cil. Val. II, p. 263. 


3 VIAŢA ROMINEASCĂ 
8 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Pentruce Hamlet temporizează răzbunarea? 

Pentrucă alifel tragedia s'ar termina înainte de actul al cin- 
cilea, răspunde un scriitor din veacul al XVIil-lea, pe care nu-l 
interesa caracterul lul Hamlet, ci numai cursul intrigii plesei. El 
a dat un răspuns serios, nol îl primim azi namai ca o glumă 


a, 

Decind însă tot interesul critic al dramel se concentrează 
în psihologia ero.lul ei, răspunsurile siat serioase, adinci şi va- 
riate, deliniind fiecare în mod deosebit caracterul lal Hamlet, 

După Goerhe, Hamlet avea „9 frumoasă, pură şi foarte mo- 
rală fire, fără tăria nervului care face pe erou. El se prăbușește 
subt greutatea sarcinei pe care n'o poate nici purta nici arunca... 
E ca un vas Scump în care s'a plantat un stejar, pe cind ar fi 
trebuit să primească în el numai flori frumoase; rădăcinile s'au 
intins, vasul s'a sfărmat în bucăţi“. 

Adică Hamlet e un fel de Werther sentimental. E o apre- 
ciere măgulitoare, dar nedreaptă şi scobort'oare pentru un erou. 
Această concepţie e admisă de profesorul Gollancz, care a scos 
pna din cele mal bane ediţii a lul Hamlet. punind ca ante-pre- 
faţă a volumului fragmentul din Wilhelm Meister, din care am 
scos citația de mal sus. 

După Schlegel, Coleridge şi Dowden, Hamlet e neputincios 
din altă cauză, pe care Coleridge o formulează cel mai bine: 
„Vedem, în Hamlet, o mare, aproape o enormă activitate intelec- 
tuală şi o aversiune proporțională pentru acţiunea reală care ur- 
mează din ea, cu toate simptomele şi calităţile ei... Hamlet e brav 
şi fără frică de moarte; dar şovăe din cauza sensibilităţii, amină 
din cauza cugetări şi perde puterea de acțiuna în energia hotă- 
rii“. ŞI: „Caracterul lui Hamlet constă in dominarea obiceiului 
de abstracţiune şi generalizare asupra practicului,, Eu insumi am 
ceva din Hamlet”? E teoria excesolui morbid al intelectului, al 
dezech librului între facaltăţi. Ea işi are origina şi în psihopatia 
lui Coleridge pe care el o proectează în sufletul laf Hamler, după 
cum singur o mărturiseşte." Cu adaosul şi amplificarea lui Dow- 
den, referitor la sfera emoţională, aceasta e teoria cea mal răs- 
plndit admisă,“ 

După Bradley, Hamlet e bolnav de melancolie. Excesul de 
activitate intelectuală e un simptom; perderea memoriei, un altul. 
Toate motivele aduse de Hamlet pentru aminarea acţiunii siat 
„Scuze inconștiente” a neput nței lui,” sint semn: diagnostice că 

a Samuel Yaylor Coleridge, „Lectures and Noles on Shakspere”, 

3 CE Tao Mal 
= exemplu petk- e es adies de la volonit* (Coleridge e da! 

4 À. C. Bradley, op. cit, p. 104 sqq și Dowden, op. cii. p. 131 
5 Cf. A. C Bradley. op. cit., p. 99. 


sqq. 


HAMLET -3 9 


e bolnav sufletește: Hamlet e un m 
tici a căror autoritate el o invoacă, analizează nebunia simulată 
a lul Himlet şi o găsesc adevărată, liă această teorie profesorul 
Lowell oblectează: „Insuşi Shakespeare, fără să fie nebun. putea 
să observe şi să-și amintească în aşa chip simptomele anormale 
încit să fle in stare să le reproducă în Hamlet, pentruce ar fi 
peste puterile lui Hamlet să le repro in el însuși ?*, 

Dar Hamlet nu scapă din mina torilor numal cu diag- 
nza nebuniei. Dr. Freud îl acuză şi de incest: 

„Mitul Regelui Oedip care ucide pe tatăl său şi ia de soţie 
pe mama lui e o manitestaţiune puţin modificată a dornţii intan- 
tile contra căreia se ridică mai tirziu, pentru a o respinge, bari- 
era incestului. La baza dramei Hamlet, a lul Shakespeare, se 
găsește acelaşi idee a unul complex incestuos, dar mal bine as- 
cvns*.? E un punct nou insă alci, asupra cărula a atras atenția 
Freud: iubirea caldă şi inalta a lui Hamlet cătră mama sa, care 
devine cauza celor mal adinci conflicte şi mai amare decepţii, în 
sufletul tragicului erou. E un punct foarte important şi luminos 
pentru psihologia lui Hamkt, pe care ceilalți critici nu l-au ob- 
servat îndeajuns, fiind prea absorbiți de urmărirea lui Hamlet, 
dacă va îndeplini sau nu angajamentul luat pe platforma dela 
Elsinore faţă de Umbra tatălui său, 

Hazlitt spune că Hamlet „pare incapabil de acțiune delibe- 
rată și este împins în excese numai de imboldul prilejului, cind 
nu are timp să reflecteze," iar Guy de Pourtalts afirmă că „in 
prinţul Danemarcei nu găseşti on singur cuvint hazardat, o sin- 
gură Impulslune de iresponsabil*.* 

Dowden, de acord cu Schlegel şi cu Coleridge că Hamlet 
e un bulic, găseşte „boala Iul Hamlet adinc infiptă în sensibil- 
lităţile, în sufletul şi in creerul său“.” Hudson, de acord cu Wer- 
der şi împotriva lui Schlegel, Coleridge şi Dowden, declară im- 
petuos: „Am curajul să afirm că, dacă Hamlet are vre-o însușire 
în mai mare măsură decit o alta, apol e tocmai acea putere de 
care aceşti critici îi acuză că e lipsit*,'—adică voința, 

Hudson crede c4 rolul lui Laertes în piesă e de a evidenția 
prin contrast vo'nţa. puternică a lul Hamlet; Bradley crede toc- 
mal contratul, afirmind că Lsertes are în abundență tocmai call- 
tatea care pare că lipseşte lul Hamlet“, '—adică, tot voinţa. 

Swinburne, cu intuiţia lui de artist, a simțit că „esentiala 
„caracteristică a naturii intime a lul Hamlet nu e nici latr'un chip 
nehotărirea ori esitarea sau orice altă formă de slăbiciune, ci mai 


Hudson şi doctorii crl- 


1 Ci. 7. N. Hudson, se: cli., p, 271 sqi 
Dr. Sigm. Freud, „Cinq Leçons sur ia Psychanalyse“, p. 105. 
W. Haziiii, „Shakespeare's Characiers“, p. 76. 
Guy de Pourtales, „De Hamlet a Swaan”, p. 49. 
Edward Dowden, op. cit, p. 132. 
i N. Hudson, op. cit., p. 279 


2 
3 
4 
5 
6 > 
7 C. Bradley, op. cit, p. 90. 


10 VIAȚA ROVINEASCA 


„rind un contiux puternic de forje în luptă“; dar simte, în a- 
celaşi timp, că intutția lui, nu va răsturna dialectica criticilor, că 
vocea sa va fi „a unuia care strigă în deşert şi că Hamlet va 
rămine, cu toată siguranța, pentru majoritatea studenților, nu mai 
puţin, pentru toți actorii, toţi editorii şi toţi criticii, tipul perma- 
nent şi emblema întrupată a nehotăririi, slăbi-iunii şi indoelii”. 

Swinburne declară singur „că nu-şi propune să dovedească 
intuiţia lui nici asupra unui punct din caracterul lul Hamlet”. 1 

Deşi această intuiție a marelui artist e cu atit mai aproape 
de adevăratul caracter al lui Hamlet cu cit sint mai depărtate 
concluziile marilor criiici citați mai înainte, ea a râmas izolată 
şi fără putere de convingere in critica autorizată, neavind supor- 
tul dialectic şi demonstrativ pe baza textului din care critica îşi 
furnizează, după trebouință, fragmentele trebuitoare. 

Aşi putea lungi această scară de caracterizări atit de d:o- 
sebite a psihologiei lui Hamlet, care insă n'ar dovedi mal mult 
decit ceiace rezultă evident din cele expuse pănă aici: —dezorien- 
tarea criticii asupra caracterului |ui Hamlet. Poate acest senti- 
ment l-a avut şi Bradley, cind, în introducerea reputatei lui lu- 
crări, de mai multe ori, aici citată, afirmă că „obiceiul dea cetl 
cu mintea activă, poate face dntr'un nesavant iubitor al lui 
Shakespeare un critic mai bun decit mulţi savanţi în Shakes- 
peare”,* după cum desigur şi Dowden are dreptate cind crede 
că „de Shakespeare nu te poţi apropia nici dintr'o parte ca di- 

tant“, 


Asupra unul punct toji criticii citați sint de acord: Hamlet 
nu e un om întreg; are o Infirmitate sufietească, un deficit, o 
slăbiciune ; pe cînd toţi ceilalţi eroi tragici ai lui Shakespeare sint 
normali, cu o pasiune, cu un excedent sufletesc. Goethe singur 
e mai delicatcu el: îl face sentimental ; Schlegel, Coleridge, Dow - 
den il emasculează brutal de celace are sufletul bărbătesc mai 
caracteristic: — voinţa. Doar Coleridge e mai civilizat şi-l mingile 
cu vorbele că şi el are ceva din nefericitul eroa, Bradley îl de- 
clară melancolic; pentru Werder şi Hudson e pe jamâtate neban; 
doctorii literați văd în nebunia lui simulată dovada că e dealbi- 
nelea nebun; lar Freud observă în el sentimente incestuoase bine 
ascunse. 
Parcă nici m'ar fi un eron al lul Shakespeare, încă cel mai 
scump lui, la creaţia căruia a lucrat cu cea mal încordată aten- 
şi l-a meditat mal mult și mal adinc decit pe oricare altul, 


1 Al pai 
e i m raba Charles Swinburne, „A study of Shakespeare“, pp 

2 A. C. Bradley, op. cit., p. 2, 

3 Edward Dowden, op. cil.. „Preface to First Ediltoa”, p. XIV 


__ HAMLET 11 


„Avem Piu sentiment fată de Humlet pe care-l avem 
faţă de Faust al lui Goeihe—că această piesă a preocupat aproape 
tot ce-a fost mal profund in viaţa poetului pănă la data crea- 
tiei ei”. t 


+ 


Dar un Hamlet sufieteşte deficitar însamnă o derogare dela 
procedeul artistic întrebuințat de Shakespeare, in toate marile lui 
tragedii. Eroii tragici in Shakespeare sint normali însă excepţio- 
nali, nu prin deficit, ci prin excedent sufletesc. Procedeul lui 
Shakespeare e ca o lupă care măreşie, nu deformează nici nu 
amputează, cum face Molière, al cărui eroi sint pregătiți pentru 
efecte comice. Potenţarea sau intensificarea vieţii sufiereşii a ero- 
ilor nu e numai un procedeu artistic la Shakespeare, e şi o ins- 
piraţie de creaţie din lumea Renaşterii. Sufletul uman etern, nu 
cel accidental, trecător, e subiect tragic in Shakespeare. O 
pasiune în Shakespeare nu fragmentează pe om, transtormindu-l 
în tip, în emblemă, ca in Moliere, ci il sporeşte şi-l pune în in- 
candescenţă tot sufletul, care în eroii lui Shakespeare e totdeauna 
mare. Un erou tragic in Shakespeare poate fi rău dar niciodată 
mic, Toţi trăesc complex, liric şi vehement, peste dimensiunile actua- 
tăi, suggerind insă realitatea eternă a omulai. Au ceva din arta sta- 
tuară. Nu-i poţi identifica, dar nu-l! poţi contesta. Toţi au grandilocven- 
tă şi adesea în lapidaritatea limbajului lor, asistăm la naşterea prover- 
belor: cu aşa de vie spontaneitate trăesc, incit o criză sulleteas- 
că numai le asigură eternitatea. Sint poezie, pentrucă în Itera- 
tură na se obține nemurirea decit prin frumuseţă. Sint unici de 
individuali pentrucă numa! individualitatea puternică poate deve- 
ni reprezentativă a speciei în eternitate, şi el au această misi- 
une între noi, dată lor de geniul lui Shakespeare. 

Aşa e Oihello care e sfișiat de gelozie, tocmai pentrucă su- 
fletul lui e incompatibil cu esenţa ei corosivă; așa e Macbeth, 
care e halucinat de crimă, tocmai pentrucă crima se clocneşte in 
conflict tragic cu acel „milk of human kindness" (laptele bunată- 
ţii omeneşti), din sufletul lul; așa e Lear, al cărui suflet oceanic 
nu putea suporta bintulrea urii. Toţi sintem noi, în dimensiuni 
epice, dar de substanță normală, Othello na e gelos după defi- 
niția Ermiliel,—gelos pentrucă e gelos (fără cauză), —fiecare din 
noi devenim Othello, fie in proporţii mediocre, in imprejurările 
lui Othello. lago l-a pregătit tatea indabitabilă, iar Othello 
mu cetise piesa, ca să ştie că se inșală. Macheih face o crimă 
grozavă ca să-şi implinească o ambiţie + ul mediocru face 
o ticăloșie urită ca atingă o dorinţă modestă. Pe Macbeth 
îl ertăm pentra că-l admlrăm cind rostește acea grandilocventă 


1 Edward Dowden. op. cil, Vl—Ci. și Bradi, , cil, pp. 6%, 
69, 86, 126, 132 și Coleridge, op. ciL. p. 98. i dai jai 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


definiție a vieţii ; cind cade cu arma în mină şi fără speranţă de 
scăpare în suflet, numal pentru a nu muri mic. I! ertăm pen- 
trucă e marecaşi suferința şi deziluzia lui, în goana spre fericire, 

Pentru Polonius nu avem nici un regret şi bietul om e o 
victimă. N'a făcut nici o crimă, dar avea profesia de a asculta 
la uşă. Nu e crimă dar e micime, și micimea nu se iartă în li- 
teratura lui Shakespeare; de acela pe nu există figură mai 
respingătoare in toată galeria lol. nd Macbeth cade, pe baza 
ne vine fraza din Measure for Measure „Condemn the fault, and 
not the actor of h° (condamnă fapta. şi nu pe cel care a co- 
m!s-0). 4 Dupa ce Polonius a murit, Hamlet ii spune „pachet de 
maţe”. Şi bietul Polontus nu face parte din galeria criminalilor 
uriți unde întilneşti pe Claudius, lago, Edmund, Regan, Goneril. 
Dar Polonius e spionul de după perdele, e omul cel mai mic, şi 
micimile nu stat pardonabile prin nici o compensație. ȘI moar- 
tea e caracteristică în Shakespeare. Mori cum ai trăit: Macbeth, 
cu arma in mică, Polonlus cu urechea la ușă. 

Shakespeare are mijloace subtile de a-şi face eroli simpatici 
sau antipatici. Dismasculinizarea psihică e un procedeu curent şi 
congruent cu esenţa morală și estetică a caracterelor lul. 

In micimea lui Polonius intră ceva din psihologia de mena- 
jeră, Sfaturile lui cătră Laertes, Reynaldo, și Ophelia amintesc 
locvacitatea vulgară a Dolcăi din Romeo and Juliet; iar frazele 
lul fromoase şi înțelepte I! scoboară mal jos, căci nu e sutietul 
lui in ele, cum cred criticii, care-l laudă pentru dinsele ci sint 
fra date papagaliceşte din literatură, fară nici o influență asupra 
purtării lui. Ca trupul să-l fie tot aşa de respingâtor îi pune pe 
umeri bătrineţi adinci, care ele însăşi nu sint frumoase, —cu zbir- 
cituri pe faţă, puchini chihlimbarice în ochi şi carnea topită pe 
„jamboanele foarte slabe“, Limbajul lui colorat cu cuvinte de tri- 
şare, de înşelăciune şi impudenţe lascive cu reminiscenţi pria- 
pice îi arată sufletul şi tin-reța; lar Situaţia lul de cancelar în 
stat îl scoate în reliéf ridicolul şi odiosul. In dezarmonia lul su- 
fletească, armonia construcţiei e ostentativă, Construcţia e în be- 
ion armat, dismasculinizat anume şi convergent în toată tăptura. 
Dissexualizarea e poate filtrul cel mai tare pe care Shakespeare 
il toarnă în sufletele care trebue să fie respingătoare. Cu Regan 
şi Goneril procedează la fel: le pune in suflet o răutate de as- 
prime masculină, care le desfeminizează în criminalitatea lor; de 
acela aceste eroine îţi inspiră o oroare şi o antipatie speciala. 

Toţi eroii tragici ai tai Shakespeare an safletul divizat şi 
sint bintuiţi de mari conflicte şi deziluzii, dar sint mari şi carac- 
tere vigoros virile; de acela toți sint fascinanţi şi, chiar cład fac 
crime ca Othello ori Macbeth, îi ertăm nedreptățiad uneori victima. 
S'mpatia noastră e cu Othello nu cu Desdemona, şi o milă dumneze- 
lască, plină de compătimire, se naşte în sufletul nostru pentru 


3 1 Measure for Measure, Ac, N, 2, 37, 


HAMLET 13 


Othello. Crima din lubire e crima sufletelor nefericite şi arzătoa- 
re, pe care Intimitatea profundă a sufletului uman o iartă latot- 
deauua. 

Alături de noi, îl artă, cu iubire, căci iubirile sînt indistruc- 
tibile în femeile lul Shakespeare, şi Desdemona, care cu ultima 
licărire de viaţă vrea să-l apere, tăinuindu | crima, spunind că 
ea s'a sinacis,—singura şi ultima el minciună, „peste care şi in- 
gerili vor împrăşiia tâmie”, Alci ne vine în minte fără să vrem 
cuvintele Opheliei: „Doamne, ştim ce sintem, dar nu ştim ce pu- 
tem deveni!” 1 Sint cuvinte cu înțeles grozav şi profetic pentru 
toţi, cu atit mal mult cu cit scapără din intunericul Mppuniel, de 
dincolo de conştiinţă, cu puterea misterioasă a puterilor supra- 
naturale. ȘI de acela o milă şi o compâtimire adincă se naşte 
în suf'etele noastre, pentro Othello şi pentro... nol. 

Hamlet al criticilor, fie sentimental, fie abulic, fie melan:0- 
lic ori nebun e un om slab, mic, care poate provo:a mila, nu 
admiraţia, nici măcar simpaila, ci tocmai dimpotrivă. lar slábl- 
clunea, din delicateţă, sentimentală prin care-l explică Goe'he, e 
poate cea mal scoboritoare pentru un erou tragic shakespeartran ; 
ea apă şi virusul emasculări!, cu puteri de antipatie atit de 

drastice. 


+ 


Shakespeare a creat pe Hamlet după aceleaşi procedee ar- 
tistice caşi pe ceilalți erol şi subt acelaşi inspirație, a oamenilor 
gigantici ai Renașterii; l-a conceput insă mult mai înalt, mat 
complex şi mal complicat decit pe ceilalţi. A anticipat în el toate 
sensibilitățile omului modern in diapason prometheic ;—precursor 
meteoric al sufletului modern, subt puterea de expansiune ac- 
nergiilor Renaşterii. 

In sufletul lui vibrează toate iubirile inalte, toate Interesele 
ideale ca să primească, din lumea reală în care trăegie, în care a- 
bia găseşte „un om cinstit din zece mil“, toate decepţiile şi de- 
ziluziile amare. Căci, în adevăr, în tot teatrul lui Shakespeare 
nu e o altă plesă cu o societate atit de mediocră şi ticâloasă, cu 
o galerie atit de numeroasă de personagii secundare viu deliniate, 
care să nu albă alt rol decit de a exaspera sufletul și senzibili- 
tăţile ascuţite ale lui Hamlet, prin micimile şi nesinceritatea lor, 

1 Lord, we know whet we are, bul know net whal we may be 
(H., IV, 5, 42 45). Aceste cuvinte adinci, rosiile de Ophelia nebună, 
imediat după fraza „s+ spune că bufa'ja era o fot de brular", carac. 
ler'zează și viaja și nebunia Opheliei. Ele nu sinl Iniruse, peniru e- 
lect, cum se spune de critici. Ophelia auzise în copilărie legende po- 
pulare și învățase pe de rosi şi dilerite maxime şi axiome lilozolice 
dela Polonius, care avea capul plin de ele, după cum se vede din 


merhele lul Polonius. In nebunia el le spune ioale amesiecale şi au- 
omat. 


14 MATA ROMINEASCĂ 


orideciteori vin în contact cu el. E evident un procedeu, in pro- 
cedeu demonstrativ negativ, pentru a scoate io evidenţă carac- 
terul inalt şi idealismul 141 Hamlet, prin dezgustul pe care îl pro- 
voacă în sufletul său micimile Şi iasa celor din jarul lui. Cită 
greață il inspiră Claudius, cit gust Polonius, cit dispreţ Rosen- 
crantz, Gulldenstern şi Osric! Lumea dela Elsinore e toai gro- 
solană sufleteşte, rea, nesinceră, egoistă, mică la suflet, Chiar 
şi Ophelia, pe care Hamlet o lubea, tocmai pentru inocenţa, can- 
doarea şi sinceritatea el.. „o nimfa“, e descoperită deodată de el 
ca o sploană ipocrită, Hamlet nu cetise doar piesa, să ştie că 
se înşală, cum se înşală şi Othello asupra Desdemonel. Un sin- 
gur om eră bun, sincer, „un caracter roman“, Horaţio, dar şi a- 
cesta era prea simplu, ca Hamlet să poată avea o largă comu- 
nlune sufletească cu el Hamlet se simțea singur sufletește ca 
înt'o „închisoare“, la castelul dela Elsinore, în mijlocul acelora 
„care îl dădeau cu tifla lul Claudius pe timpal cind ratâlsău era 
rege, lar acum îi cumpără portretul să-l poarte“. Dar Hamlet 
nu avea un suflet uscat şi sterp: simţea în el toate expansiunile 
calde ale vieţii, nevola unei largi sociabilitaţi și toate interesele u- 
nui înalt idealism. Era „un curtean, un soldat şi un învăţat, c- 
xemplul de imitat al tuturor, speranţa statului”, ne spune Ophe- 
lia. Poporul iliubea, Claudius o spune, care din cauza asta se temea 
de el. Avea o personalitate puternică pe care o simţi că domi- 
nă toată viaţa dela Curte, Arătat, nı indiferent, curajos In atitu- 
dinea lui faţă de Umbră, cînd Marcellus şi Bernardo „se distilau 
in gelatină”, iar Horaţio se simţea „pierdut de frică şi de uimire“, 
Limbajul lui, nu de prisos, e colorat cu imagini din viaţă de spor- 
turi viguroase, pecind al lal Polonius cu imagini din jocuri de și- 
retiic. Era un om al Renașterii. 

Ce iubire admirativă pentru tatăl său şi ce durere pentru 
prrderea lui! Ce amărâciune şi izbucnire de imputare dureroasă 
pentru fapta mamei lul şi ce înălţime de suflet în reconcillarea 
cu ea, în scena din etac! Ce vehementa stișietoare împotriva O- 
phellei, cind iubirea lui se transformă deodată în deziluzie, în 
scena „du-te la mânăsire !“ Ce admirație pemra valoa ra făptu- 
rii omeneşti şi a frumuseţii creaţiei naturii, din Act I! Citā milă 
de cel nedreptăţiți, în solilocul „to be or not to be*.. Ce părere 
de rău pentru „poporul lui că şi pătează calităţile înalte cu viciul 
baţiei !* Ce sentimente de cordial prietinie câiră Horaţio, — el un 
prinţ pentru un om de condiție umilă! Ce suferința şi ce ar- 
doare de a-l cere ertare lul Laertes peniru răul ce | | făcuse fără 
vola lui! Ce nemulţumire de sine, pănă la insulte brutale şi a- 
cuzări de siăbiciuni ruşinoase, pe care criticii le lau drept Infor- 
maţii exacte impotriva lui însuşi, pentru întirzlerea îndeplinirii da- 
toriei ce o avea de a pedepsi pe ucigaşul tatătul sáu! Ce maâre- 
tle pe pragul morţii, cind, liber de orice slăbiciune, iartă pe La- 
e:tes, salvează pe Horaţio, şi + ltimul său gind e la soarta ţării lul, 
al cărei Rege el il desemnează! Nu vrea decit amintirea unul 


HAMLET 15 


nume nepătat pe lumea asta, singura în care crede, și moare ne- 
pătat de lașitatea speranţei într'o lume viitoare, cu care se ìn- 
chee poate totdeauna viaţa biletului om: „The rest is silence“. 
Fortinbras îi ordonă o inmormintare militară, căci „a fost un 
soldat“, spune el şi ştim că se născuse Într'o zi de victorie ml- 
litară, „cînd tatăl lui a învins pe bătrinul Fortinbras*“.— Aceste 
nu sint suggestii intimplătoare in Shakespeare; lar Horaţio a= 
here „i „Acum se prăbușește un nobil suflet“, aproape cuvintele 
lui slo cind Othello moare: „A fost un sufilt mare“. Nici a- 
ceastă asămânare nu e fără înţeles. 

Dar Hamlet arată şi un simţ critic şi o simplitate estetică, 
chiar azi caracteristică numai elitei Intelectuale, Ii iritează indis- 
creția ostentativă a lol Laertes, cind declamă la mormintul Ophe- 
liel; îl indispune grosolânia ţăranului care „calcă pe curtean pe 
bătâtură” și superficialitatea tinerilor nobili dela Curte care-s „ca 
o colecţie de beşici, ce se sparg cum le sufii în sus“; e nemul- 
tomit de epoca lul care e „mucegăită“ ; dă sfaturi artistice acto- 
rilor: să nu se la dopă gostul vulgar al mulţimii. Spunecă piesa - 
bună nu-i înţeleasă de plebe: e „caviar pentru gloată“. Apol cit 
spirit, humor, jocuri de cuvinte cu inț-les amar, discrețiuni deli- 
cate! Ce nobile indignări fățişe împotriva Gertrudei şi Ophellei 
și ce semniticaţie de delicateță sufletească are faptul că Hamlet 
niclodată nu spune vre-un cuvint ofensator pentru Gertruda faţă 
de Horaj!o, ci o consideră ca o victimă a lul Claudius, nu ca o 
vinovată; că niciodată nu se tingue de Ophelia lul Horaţio, nici 
nu vorbeşte de ea în vre-un soliloc: aceasta e cea mal elocventă 
şi mai mare tăcere în Hamlet, 

Un asemenea erou mare, sensibil, rafinat nu e pus neinten- 
ționat înti'un mediu atit de plin de micimi, de grosolan, de e- 
golist, de rău, Hamlet e menit să se clocnească necontenit de 
cei din j:rul lui, să incerce dezgust, deziluzii, amărăciuni... Sufle- 
tul lui e cel mai însingerat cimp de bătălie; e bintalt de cele 
mal vehemente conflicte. Shakespeare a pus în el spirit de ana- 
Viză, conştiinţă de sine, pâtrundere „adincă, înţelegere subiilă, i- 
deal moral înalt, o repugoare pentru tot ce-i mic, rău şi urit și 
o atracție pentru tot ce-l mare, bun şi frumos: l-a înzestrat ca 
pe nici un alt erou al său. Sufletul lul Oihelloe polarizat în jú- 
rul unei singure iubiri; al lui Macbeth în jarul unel singure am- 
biții; şi deziluziile lor sint de o anvergură personală. Suferinţile 
lui Hamlet însă, filtrate prin inteligenţa lui subtilă, şi sensibilită- 

{ile lui ascuţite, evoacă problemele adinci ale vieţii, ale adevăru- 
lui, ale fericirii, ale eternelor întrebări, rămase veşnic fără răs- 
puns,— Care frâmintă mintea omului modern, —învăluite în o vl- 
brantă simpatie şi milă pentru durerile bietei omeniri: cum se 
vede în solilocul „to be or not to be..“ Ce nimicnicie e viața, la 
ce se rédac aspiraţiile şi gloriile ei cind un Alexandru cel Mare, 
prefăcut în ţărină, poate ajunge o „vrană de butoiul“ Ce deo- 
"ebire e îmr'un rege şi un cerşitor, cind ambil nu sint decit „două 


i 
| 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ o Tie 


% de e bi- 
tru viermi!“ Unde e adevărul, un 

er papii Patnle nu e bun sau râu, numai apro apasă 
Piy Pichi astfel!” Ce e această lume materială JE pt 
toare 1“ Cit priveşte ambițiile lui, el preferă „0 coajă de nucă, 
fără visuri urite, şi s'ar simţi Regele Papu pri ahi lan bio- 
Sint aceste simple cugetări oțioase ori sheni re 
funde ? Pesimismul acesta e organic St poramtatu na L pae 
e ze E de m aug A Aa pă era la. tacebet, in» 
ştim ce patem deveni... r ai: pers”, Pe 
nainte de a fi nefericit: era mare, ge Be ic SE all 
Macbe h, cînd trăia fericit în palatul său un e ozn a Mb eaaă 
lăstunii îşi făceau cuiburile subt streşine 
siaplsie asta omenesti, Pe Lear, de temea. Ca 
a n - 3 
pair crizele lni sufleteşti, căci direct nu se, auk ii = 
nainte ca mihnirea, deziluzia şi ruşinea să fi căzut pe n pie 

Hamiet e singurul erou tragic al lui Shakespeare, pe 


“cunoaştem cum era cind era fericit, căci Shakespeare nu-l 


| lui său, și 
e scenă decit două luni după asasinarea tată 
i gura Ie a a a aan ea ate 
cu toxice te e: cu S Pia Uria.. 
tatälui său, pe care atita I adora şi-l idealiza : A aeree anar 
toți zell contribuiseră ca să dea lumii un pă cap cret 
mama sa, pe care şi-o amintea cum tatăl sâu » 
nid vinturilor etali i atingă prea aspru faţa”, $l acn ? 
ŞI mal grozavă decit toate, bânuala asasinatului ga gna i 
tăţii mamei lui! Căci Hamlet a e AA A E for > 
rea: — „l barstin ignora „se 
rapi oi nici o indolală. ŞI Marcellus bănueşte i sara 
exclamă „E ceva putred în Danemarca“; lar tăcerea rari a 
Curte nu arată că el nu binulau nimic, ci arată tocma sanpa 
lor. Tăcerea lor e o caracterizare negativă, na o inform pe po- 
zitivá. E un procedeu întrebuințat de Sh+kespeare prane ma 
terizări morale; iar Umbra din Hamlet, cași celelalte Y m Al 
supranatural din Shakespeare, nici nu descopere nici nu p 
nimic care să nu fi fost de mai înainte în sufletul eroului. 


- 


de- 
Supranaturalul na-l niciodată cauză eficientă și agent 

(rise al acţiunii omeneşti, în Shakespeare; î e ear e pă 
cedeu de confirmare externă paralel cu ceiace se intimp sa 
țietul erool.i. Umbra e însuși sufletul lui Hamlet, nu al St = 
său; în a doua el apariţie, mulţi critici susţin că e simplă “A mă 
cinaţie; Umbra nu spune nimic altceva decit ceia ce spune Ham 


„ Richard G. Moulton, „The moral ayxlem of Shakespeare”. 
pp. i PAMA, şi e aceluiaşi aulor, Shakespeare as a drama 
tic artisi“, pp. 390 sqa. 


HAMLET 17 


let in solilocuri, E un mijloc tehnic špecial, caşi solilocul. E o 
maşină de teatru, care pe deasupra evoacă şi sentimentul miste- 
rolul în spectatori, chiar astăzi. Să nu se uite că o dramă nu e 
numai o producţie literară pentru cetitori, ci şi un spectacol pen- 
tru public; şi că Shakespeare atrebuit să țină samă de arta sce- 
nică şi de mijloacele el de impreslune, după cum un compozitor 
muzical trebue să țină samă de arta execuţiei orchestrale şi de 
mijloacele ei de emoţionare. Umbra nici nu este în cronica veche 
a lui Saxo Grammaticus, nici în /storiile lui Belleforest, de unde 
Shakespeare ia povestea dar era curentă în piesele de senzaţie, 
după tipul pieselor lui Seneca, căci avea rădăcini în gustul şi 
credinţa în supranatural a publicului, Şi dacă putlicul de atunci putea 
să albă această credinţă, criticii de azi se rătăcesc dela început cind 
cer lul Hamlet să se conformeze Umbrei, fără şovăire. Dacă s'ar con- 
forma, ar fi în adevăr nebun. Inchipuiţi-vă pe un spiritist modern, 
că s'ar porta în viaţa reală, după ceiace-l spun spiritele la masa 
ce se 'mvirtește! Desigur că ar fi pus imediat subt interdicție. 
Dă dovadă oare Hamlet de un subterfugiu ipocrit faţă de el in- 
suși, pentru a-şi ascunde lipsa de voinţă, cum afirmă Dowden şi 
Bradley, cînd arată neîncredere în Umbră ŞI recurge la alt mij- 
loc de convingere? Crede Brandes oare că psihologia umană 
era alta decit cea eternă pe timpul lui Shakespeare, cind t a- 
cuză pe Hamlet că „crede in Umbră şi se indoeşte?"1 E oare 
o contrazicere absurdă, cum crede Brandes, cind, după ce vor- 
beşte cu Umbra, Hamlet spune că „nici un călător nu se lntoarce 
de dincolo“? Tocmai această contrazicere aparentă ar îi trebuit 
să-i atragă atenţia lut Brandes şi celorlalți critici, că Hamlet nu 
admitea veracitatea supranaturalulu!, şi câ Umbra nu-i decit o 
stare sufletească de mare turburare şi dureroasă îndoială a lui 
Hamlet, exprimată prin o maşină teatrală,— curentă a timpolai; 
că nu e nici o contrazicere pentru sufletul omenesc de a crede 
in supranatural în anumite momente şi a nu lucra dapă inspira- 
Viile lui niciodată; în a avea sentimentul supranaturalului și a 
respinge existența lul cu toată puterea inteligenţii totodată. 

Ultimele cuvinte ale lui Hamlet: „The rest is silence“, neagă 
eee existenţa oricărei alte lumi în afară de acea pecare o pă- 
răseş!e. 

Am văzut cum criticii de toate categoriile sint absorbiți ex- 
clusiv de observarea evoluției sentimentului răzbunării în sufletul 
lui Hamlet; şi com îl cristalizează întregul lul caracter în jurul a- 
cestel axe unice, Pxind punctele de repère numai într'o direcţie 
de orientare psihică. 

Nimeni nu reprezintă mai clar acest ex:lusivism critic decit 
Goethe. El găseşte într'o esclamaţie de doua versuri a lui Hamlet, 
concentrat tot înţelesul piesti şi al psihologiei eroului. In adevăr 


1 CI. George Brandes, „William Shakespeare“, pp. 366—392. 
passim, 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ol dramatic al lui Shakespeare să scapere în întuneric 
ir înger cuprinzind fiorul fatalităţii Inexorabile In ele. 
Am amintit fraza Ophellei nebune: „Ştim ce sintem, dar nu ştim 
ce putem deveni”, care poate servi ca motto nu numai vieţii tu- 
turor eroilor lul, dar şi vieţii noastre a tuturora, Un alt exemplo, 
sint cuvintele pe care Brabantio le spune lul Othello: „Ea a în- 
șelat pe tatăl său, şi poate şi pe tine“, cuvinte care au rămas 
infipte în sufletul Maurului ca o prezicere chinultoare, 

lată cum comentează Goethe, cele două versuri, cu care se 


inchee actul |: 


Timpul a eşi! din jijini: o soartă blestamală, 
De nu m'aşi fi născu! să-l pun eu la loc!' 


„In aceste cuvinte, eu cred, este chela întregei economii a lui 
Hamlet, şi pentru mine este clar că Shakespeare a căutat să re- 
prezinte o mare faptă incredințată unul suflet neinstare să o è- 
xecute“. 

Goethe interpretează aceste două versuri subt unghiul prs- 
judecății unilaterale, a lipsei de voinţă a lul Hamlet, căatind în 
text numai o ilustrație a ideii preconcepute. 

Indărăptul acestei caracterizări, simțim pe eroul romantic, nu 
pe omul Renaşterei al veacalui al XVI-lea, aşa cum l-a conceput 
Shakespeare, înzestrat, cum am văzut, cu toate energiile sufletului 

Figura Iei Hamlet s'a fixat de scriitorii cu idealuri romantice 
in Idealizarea eroică a omului, şi de aceia l-au dăruit pe Hamlet cu toa 
te slăbiciunile idealisate de romantism. Umb:a apoi, care de atitea 
ori lesă şi reintră pe scenă, se tingue, se roagă, ordonă, are a 
putere de hipnotizare atit de mare, încît e considerată de criti.i 
ca un martor real, asupra destăinuirilor căruia nu poate fi indo- 
ială şi deci Hamlet nu poate fi decit bolnav, înti'un fel sau altul, 
dacă se indoegie. Nici Schlegel, Coleridge, Dowden, Bradley, Hud- 
son... nu fac excepţie dela această confuzlune, 

Ne trezim toţi inoculaţi cu această concepție despre Hamlet, 
căci toţi siatem emoționaţ! pănă la zgudulre, din copilărie, cind 
incepem să-l vedem pe scenă, şi e cel mal iubit erou al nostru, 
nu pentru că-l înţelegem, ci tocmai pentru că nu-l ințelegem. 
Actorii sint cei dintălu inşelători al noştri, care ne pervertesc pu- 
tința de a-l putea inţelege mal tirziu. 

Goethe, cu tot geriul lul, interpretează aceste două versuri 
ale lui Hamlet, s:bt tirania unei idei fixe, care l-a făcut să-și 
pironească privirea numai pe linia roşie a răzbunării, Explica- 
yia lul Goethe arată ce incătugare tiranică exercitează ideile pre- 


1 The lime is oul of Joint: O cursed spite, 
Tha! I was born lọ set Il righi! 


HAMLET 19 


concepute impotriva libertăţii cugetării, chiar asupra oamenilor de 
geniu; cum poate falşitica chiar observaţia. E aproape une- 
xemplu de dominare a noţiunii asupra percepției, căci în aceste 
două versuri sint clar exprimate trel lucruri: 1) că Hamlet con- 
stată ticăloşia epocei lui—ceiace e documentat prin nenumărate 
locuri în text; 2) că Hamlet simte desgust de toată ticăloşia celor 
din jurul siu,—celace e copleşitor de evident în textul piesel, dela 
inceput pină la sfirşit ; 3) că Hamlet se simte dator să îndrepte 
ivcrurile, din obligaţii superioare, na numai să se răzbune im- 
potriva lul Claudius, ceiace se lămureşte ia mai multe locuri în 
text, Astiel Hamlet spune lui Horaţio câ trebue să-l pedepsească 
pe Claudius, căci altfel „ar fi de condamnat să lese pe acest cancer 
al naturii umane să continue în răle“ : ceiace-l arată pe Hamlet ca 
justiţiar, nu ca răzbunător, Apoi multe fraze cu acelaşi înțeles 
din solilotul act IV, care de obiceiu e suprimat pe scenă, pentru a 
scurta această cea mal lungă din piesele lui Shakespeare, în care 
eroul vorbeşte mal malt decit orice personaj din teatrul lui şi are 
sufletul cu mult mal bogat şi mai complex decit oricare altul, — 
ceiace nu ar impune o simplă piesă de răzbunare ; şi apoi ultima lui 
taptă e implinirea unei datori! publice, pe care voeşte să o Inde- 
plinească cu grabă pe pragu! morţii: desemnarea urmaşului la 
tronul vacant al Danemarcii. Oare aceasta nu însamnă nimic 
în Shakespeare ? 

E sigur că Goethe, prin prestigiul geniului său, a dat au- 
toritate de perpetuare unei interpretări greşite, care a căpătat pu- 
tere de tradiție in explicarea lui Hamlet, care subt DOMMES 
urmaşilor lui Goethe a transformat pe marele erou din epoca Re- 
nașterei, susținut de cel mai bogat şi mai concordant text, intr'un 
b erou romantic, in contrazicere cu texto! coordonat, —po- 
sibil de susțiaut numai de fragmente izolate, care nu-l pot spri- 
jini decit cu condiţia ca priacipala lui caracteristica să fie con- 
'razicerea continuă cu sine însuşi. . 


Goethe, fa ā să vrea, dă un exemplu clasic, în celebra lui 
caracterizare a lul Hamlet, din Wilhelm Maister, cum se forțează 
textul ca să susții o teorie. Concepţia romantică a lui Goethe 
despre Hamlet trebuia susțiaată pe textul lui Shakespeare. Got- 
the invoacă cuvintele Reginei, despre Hamlet, din ultima scenă, 
cind Hamlet e angajat în partida de scrimă ci Laertes: „E gras 
şi suflă greu”. Regina le spune aceste cuvinte fără să le adre- 
seze direct lul Hamlet, dar să fie auzită de el, şi imediat îl cheamă 
să i dea batista să-și şteargă sudoarea depe frunte. Goethe la aceste 
cuvinte ca o informaţie exactă că Hamlet e gras şi nu observă că în a- 
ctele precedente toată lumea se alarmase de „schimbările lui interne şi 
externe“, Inclusiv Regina; că Polonius spune, că „nu minlacă, nu doar- 
me, slăbeşte”' —din cauza iubirii pentru Ophelia, credea el: —ca 
tul Hamlet, inainte de a incepe lupta cu Laertes, i! venise rău,—aşa 
era de istovit,; şi că Horaţio vrolse să-l oprească să primească 


20 MATA PODEA 


| de chi- 
- că era firesc că în cele patru lan 
n e par ri siăbească. Goethe trece ahpn AA 
mon de bogat şi peste logica firească şi incepe să nora pe 
Hai m rezultă din text, adică din acele citeva ce e 
mem Sat după cum vom vedea, caracterizează nu ee 
a tenaci a ei, nu dau o lnformație despre conformația 
x Hati bine se poate oare imagina Hamlet altfel, = reni aa 
Goethe, decit blond şi gras şi cu ochii albaştri: e maree 
ml dea sn la are 3a Petre ma e poirivese oare 
pinnis piara re ireinati decit unti om cu corpul mine s 
mr Sri; de la care te aştepţi la mal multă spontaneitate 
e oi Dowden şi pe Bradley cu referio- 
tlle pen re: rară care injelegiad cuvintele Reginei sed 
jel lui. Dela scena reconcii n . M, : 
tamiet EA aratai Regie Ca aita desperare, ge i el 
cirea lui, Regina nu m aenean 
in ce tmprejurări Hamlet a ucis pe Pol 
kuip 1 Ned pe Rege. Cind povestește scena a Sagna 
o schimbă iasă cu totul, căutind să-l prezinte pe sa ferda 
mejdios, slab şi milos; că l-a ucis pe Polonius din pipera run 
A era un guzgan după perdea, şi că după acela „a pila pen 
cetace à făcut”; pe cînd ia realitate Hamlet, in fața ryja sh 
cadavrul numindu-| „un pachet de maţe“ și n'a gy cele e: 
crimă. Regina evident minte şi e Regelul luc imi ă 
dioase pentru diasul, Gertruda nu mai trăia acum dec ia a 
Hamet pen Er răi Pe Parra e 
ca, sau la oricare altul. Su j riri aasaran 
lui Hamlet, Claudius nu i-l mai domină; e 
Ei raza pe, Hamlet de prima Regent, De aeea or! dect 
de Hamlet, na » i 
ace cind spune că Othello e inocent de n de k hra 
gpa ege al at mr a 5 Fratele sa +a şti de asta” 
tes, alurind c 7 n ss. 
rý herek aicea numele lui Hamlet, —Coșieum s' ud s. Le a Sa 
vulge, — spune despre moartea lul Polonius: „ i e e 
bună“. Szena din etac a zgudult-o a 
pad cm încît a scăpat de subt stăpinirea pa A gi 
Claudius, care o domina prin slăbiciunea, nu prin pa e, = 
astfel ea reintră în rindul temellor tipice ale lui Salepiire, < vot 
pot trăi decit prin iubirile şi jertfirile lor,— alături de marii 
Ophelia, Cordelia. Ea, care rara se aie Kak > fa 
il ascultător, p a cere 
E arii tatălui lui, acum, cînd Regele o opreşte să apr 
sănătatea lui Hamlet, din paharul pe care ea nu-l ştia că-l 


HAMLET 21 
vii, răspunde hotărit Regelui: „Te rog lartă-mă, voia bea“,—era 
pentru Hamlet! Simţindu-se rău, Regele spune că leşină Regina 
din cauză că vede singele combatanţilor, Ea insă desminte imediat : 
„Băutura, băutura, —O scumpul meu Hamlet, sint otrăvită“, ne- 
giadindu-se nici la divulgarea lui Ciaudias, nici la moartea ei cl 
numai să-l inştilnțeze pe Hamlet ca să nu bea din paharul pe care 
cu puțin inainte i-l oferisesă bea! Ce psihologie adincă a pus Sha- 
kespeare în aceste mici lucrari! Ce caracteristic paralelism in- 
tre Rege și Regină, în acest ultim moment! Ce dumnezeeşte moare 
ea, cit de laşşi ticălos, el! După ce Hamietl-a străpuns, Claudius 
strigă: „Ajutor prietenilor ; nu sint decit rănit”, amintind cavin- 
tele lui fago lovit de Othello : „Singerez, dar nu siat ucis“, A- 
ceste nu siat lucruri fără semnificaţie în Shakespeare, 

Cu asemenea psihologie a Reginei, trebue să fii precaut, 
cind ea îţi dă Informaţii despre Hamlet, Nu va avea in vedere 
decit proteguirea lul, menajarea sentimentelor lui, nu adevărol. 
Deacela Goethe greşeşta cind crede că Hamlet e gras, adău- 
gind încă că avea părul blond şi ochi! albaştri. Tocmal pentracă 
Hamlet transplrase şi sufia greu din cauza sforţării puterilor 
lui istovite, Gertruda spune, fără să i se adreseze, dar să audă, 
că nu de oboseală gihe, spre a-l da o lacurajare de mamă, 
pentru care adevărul nu există, cînd e vorba de palul ei. 

Pentru a-l apăra impotriva lni Claudius, pe care-l ştia pri- 
mejdios pentru Hamlet, Regina spune că Hamlet a plins pe cada- 
vrul lui Polonius, şi Dowden o crede. trăgind din acest fapt conclu- 
zii asupra caracterului slab al lal Hamlet. ! 

Tot pentru a nu-l arăta primejdios pe Hamlet, Gertrūda a- 
firmă in scena din cimitir că Hamlet e nebun şi descrie chiar 
nebunia iul ca o nebunie melancolică. Bradley invoacă această 
descriere pentru teza lui, dar nu observă că in scena din etac, 
Hamlet a mărturisit Reginei că nebunia lui e simulată, şi că deci 
Regina inventează totul, dintr'un sentiment de protecție pentru 
copilul ei,2 

Pe erori de interpretare de acest fel, luindu-se fraze carac- 
terizante de stări sufleteşti ale unul personagiu drept intformaţiuni 
obiective, Dowden, bazat pe citeva cuvinte ale Regelui, ca Hamlet 
să nu se întoarcă la Wittenberg, conchide la atfirmaţiuni în contra- 
zicere ca tot textul şi cn esența caracterului lui Hamlet, După 
Dowden e firesc ca Hamlet să m'albă voinţă căci îşi petrecuse 
toată viaţa în şcoală, unde nu avusese prilej să-şi formeze voința, 
inclozind ideia generală că ar fi incompatibilitate între un intelect 
dezvoltat şi voinţă,—o prejudecată modernă, ou on adevăr, mai 
cu seamă pe timpul R s 

Bradiey arată cu succes cit de greşit, * şi în neconformitate ca 
textul e Dowden, dar greşeşte şi el cînd îl crede pe Horaţio că 


1 CI. Edward Dowden, op, cllu p. 157., 

2 Cf. A. C. Bradley, op. cit, p. 125. 

3 Cf. Edward Dowden, op. cil., pp. 152 sqq. 
4 CE A. C. Bradley, op. ciL, pp. 405—406 


22 VIAŢA ROMINBASCĂ —_—_— -~ 
DR 


ntru îamormintarea Regelui asasinat. 


se încurcă, dind cind 
ir pi rep entre Mareea se în Elunere, E cere 
meta legatario, el are, em „ar 
poetii re: fe greşită că Horaţio a venit la înmormin- 
Sa Po aut asupra altor aon Korgin aere one ke 
interpretarea inl Hamit Cl na poviralgari rătăcitoare e terenul 
pp trebue să te apropii de Hamlet. 


+v 


: Hamlet are privi- 
e izbitor în construcția piesei: ta 
le RA ie uric ve şi gre is gufieian, iar piete x 
Elsinore al tuturor micimilor şi ticăloşiilor. B, ent oE eg 
egătit cu intenție contrastul: e necesar pen Spierer argilon 
ein it sufletul lui Hamlet, dar e şi indicativ c epic) pror 
actori ternă a vieţii şi a marii literaturi: Conflictu saen 
eg : Pe un acelaşi fond, insă noan aN a Rome pap 
i ; flicte, e constru 
Saltet: tea app: dee in contrast cu ura dintre ora zala 
Pelete stu! e un procedeu des ridic moaantă y Ween m pan 
in diferențiarea şi deliniarea caracterelor. pei n în m Leppa 
tocmai contrar inţelesulul din Shakespeare, ma f i Sind e cane! 
a să ilustreze o teorie prin fragmente din tex 3 ha ag AA 
i lui Bradely în interpretarea caracterului lu vre e ca 
ley oeit că Shakespeare a creat anume Saracie no h ap. esa 
perie in contrast ca caracterul slab al lui Hae E 
indeajans tocmal calitatea care lipsește SA 
gi Te uimeşte această eroare a lul Bradley, dar pa taria 
lucit ce primejdioase sint Ideile preconcepute în ana za ee 
E alci un contrast intenționat al lul Shakeapeate, gi patat 
luminos şi elocvent: contrastul de caracter moral însă, dy bre 
intre Hamlet şi Laertes, care era apreciat la at a sgen vru 
absolut, inzestrat cu cele mal perfecte calităţi”. Est Free tri 
denţiază superioritatea lul Hamlet, caracterizează ger ENE 
eroarea principială a lui Bradley, care atribue lu armură 
intrebuinţarea contrastului pentru interiorizarea on B rosato 
piesei: ar fi un caz unic. Acest procedeu antitetic apa dnei ps “ceea 
orice, arată unde e centrul de greutate al pieng E 
Shakespeare. Prin e! se vede clar că problema A ac, an? 
special al one! boli de voinţă, —celace n ar cere a m 


1 CI. A. C. Bradley, op. cit, pp. 401—403. 
2 Id, Ibid., op. cit, p. 90. 


————— HAMLET 23 
PI i PER T 223 


matică,—ci problema eternă a idealismului umanităţii în lupta con- 
tinuă cu realitatea, arătată în mod concret de viaţa in lumea reală 
a celul mal mare şi mai complex erou al lui Shakespeare, al Pro- 
methevlui shakespearean. 

E absurd să consideri pe Laertes ca pe un linăr cu voință 
pentru violenţa lui neputincioasă, liindcă s'a repezit în palatal lui 
Claudius, |I vedem imediat potolit de Gertruda chiar,—de o fe- 
mee slabă adică, —asta nu e indiferent in Shakespeare. Apoi Clau- 
udias tace ce vrea cu el, transtormindu-l ia instrument al lul. Acesta 
e eroul lvi Shakespeare, ostentativ arătat fără voință. E poate ca- 
racterul moral cel mai inferior din piesă: Laertes complotează, 
dar dă mina lul Hamlet, apoi otrăvește spada cu care-l loveşte; 
pactizează cu Claudius, apoi il trădează şi cere ertare lul Hamlet. 
E şi Inestetic şi ridicol; îi lipseşte discreţia sentimentală, celace l-a 
scos din lire pe Hamlet, la mormintul Ophelie!. Are limbajul cel ma! 
plin de exageraţii eufuistice ; face literatură retorică la mormintul su- 
rorii lui. Complotează dar se clatină in execaţie: dacă nu-l poate lovicu 
spada pe Hamlet la inceput, pricina nu e in nestăpinirea artel serimi- 
ce, pe care o poseda cu mult mal bine decit Hamlet.—care în tim- 
pul din urmă nu se mai exercitase, explicabil de ce, pecind Laer- 
tes toată viaţa nu făcuse decit aiit, şi-şi stabilise o reputaţie 
şi 'n Franța ca escrimeur neintrecut, nemai văzut chiar, cum re- 
zultă din text. Nu ezită să lovească,—cum spune ei aparte, —că 
„asta ar fi împotriva conștiinţii lul*,—căci Imediat ce Hamlet 
ii atinge amorul propriu de escrimeur, trece pesie obstacolele con- 
ştiinții şi-l lovește, 

Laertes e interior din toate punctele de vedere şi fără nici 
o autoritate personală. La Curte, e luat în rìs: Regele işi bate 
joc de ei; pină şi timida Ophelia nu-l ia in serios, cind ti dă sfa- 
turi pecareelie învățase pederost din cărţi caşi Polonius, al că- 
rul ridicol I| egala. Hamlet e generos cu el pentrucă se simte vi- 
novat faţă de dinsul, dar na poate avea contact sufletesc ca el. 
Face parte in mod firesc din galeria Rosencrantz, Guildenstern, 
Osric... na emul al lui Hamlet, cum it indică Bradley, ȘI poate 
nici un alt personagiu din piesă nu scoate mal în evidenţă pro- 
blema pusă de insuși Shakespeare ia Hamlet, căci desigur, dacă 
Shakespeare a lucrat ani de zile la această plesă, şi dacă nu e 
nici un cuvint pus indiferent sau de prisos în Hamlet, după cum 
afirmă mari autorităţi critice, apol trebue să fi avat şi Shakes- 
peare un plan şi o concepție la creaţia acestei unice capodopere 
a literaturii lumii. 


Chiar © observare sumară, dar liberă, a piesei arată că 
nu sentimentul răzbunări!, Implicind sforțările eroului spre a o a- 
duce la îndeplinire, e problema ală şi dominantă în ea. Ni- 
căiri, în pisa. Hamlet nu vorbeşte de un plan de răzbunare, pe 
care nu-l poate aduce la îndeplinire. Inainte de a recurg» 


24 VIAŢA ROVINPASCA 


analiza dramei, să observăm relația proporțiilor 


la disecţia şi emoţiunilor, din diferitele 


arhitecturii construcției și scara dozârii 


e, 

S Hamlet e cea mal lungă piesă a lul Shakespeare şi are e- 
roul cel mal elocvent. Nici unul nu vorbește atit de mult şi in 
atitea impréjurāri deosebite. Hamlet cunoaşte toată gama şi toate 
tonurile elocinţii : dela spirit, ironie, joc de cuvinte, pănă la lung! 
izbucalri de imputări sau rugăminţi incandescente ca lava val- 
canică ; dela imnuri de adoraţie,— unice în toată literatura, nu 
numai a lul Shakespeare, —până la insultele cele mai vehemente 
şi mal brutale, cam nici un alt erou shakesperean n'a proferat 
in vre-o altă tragedie, —toate izvorite vibrant din cele mai dure- 
roaşe conflicte sufleteşti. Apol nici un erou nu are o aşa de 
mare elocvență a tăcerii ca Hamict, in adinci momente de sufe- 
rință şi ailta lapidaritate verbală în situaţii safleteşti de revoltă. 
Nici unul nu are atita iconoclasm, atita pâtrundere, atita inălți- 
me, atita nobleță şi atita poezie ia suflet. Singurul drum pe care 
Hamlet merge incet e al răzbunării impotriva lai Claudius. Cit 
priveşte pedepsirea lul Rosencrantz şi Guiidenstern o hotărăşte 
iute şi o execută cu energie, neoprindu-se nici dela mijloace urite, 
pe care singur le dezaprobă, A furat din buzunar şi a falşiticat 
documente, dar crede că a trebait să procedeze astfel, pentrucă 
cel doi foşti colegi de universitate ai lui meritau moartea, pen- 
tru ticăloşia lor,—,„nu-l mustră conştiinţa”. Are dar un senti- 
ment de justiţiar aşa de puternic, care nu cunoaşte restricţii, nici 
de un tel. Desigur, Shakespeare n'a pus de prisos acest contrast 
intre intirzierea lui Hamlet faţă de Claudius şi energica proce- 
dare a lal impotriva lui Rosencrantz şi Gulldenstern. 

O intrebare se impune: care sint episoadele dramatice mal 
lungi şi în diapason mai ridicat din piesă, şi ce probleme zgudue 
sufletul lul Hamlet, mai întăiu şi ma! dominant? 

Incontestabil sint următoarele: 1) solilocal din Act. I, în care 
Hamlet e zguduit pănă în a se gindi la sinucidere, din cauza 
măritişului mamei sale cu Claudius; 2) scena din Act, ii, a in- 
trevederii ca mama lui în etacul unde adese stătuse,—cu tatăl său 
şi cu Gertruda,—scenă care e cea mai lungă şi cea mai impre- 
gnată de emoţiuni puternice: conţine fără indolală punctul culmi- 
nant al iatregei plese; 3) scena din Act. III, a intrevederei lui cu 
Ophelia :—„du-te la mănăstire“ ; 4) scena reconcilierii cu Laertes; 
5) scena ultimă, a morţii. 

Fără iadoială că aceste locari din plesă susțin momentele 
cele mai vulcanice ale lai Hamict. Toate reprezintă conflicte 
sufleteşti puternice, şi unele implică mari iubiri idealizate și 
deziluzii, —dar în aceste nu se vorbeşte de răzbunare deşi ar îl 
logic, dacă Hamlat e o plesă de răzbunare, răzbunarea să stea 
pe culmile piesei. 

De răzbunare Hamlet vorbeşte : 1) în solilocul din Act, Îl, 
cind vede pe actor vărsiad lacrimi pentru Hecuba, şi-şi impată 
nesimţirea lui. Hamlet se plinge că nu simte răzbunarea, nu că 


HAMLET 25 


nu o poate executa; şi pentrucă na o simte, Hamlet se insultă 
pare must de el însuşi ; 2) ln solilocul to be din Act. I, pri e 
aeri ofic, Hamlet, gäseşte că „conştiinţa face laşi din noi taţi, şi 
otărirea e anihilată de cugetare“, Astfel aici el dă o explicare şi-şi 
face un reproş; 3) In solilocal din Act, IV, cind cu mat mult calm încă 
se dojeneşte, acuzindu-se de „ultare bestială” şi de „scrupulul laş 
de a cugeta prea precis asupra faptului,—care împărţit în patru 
nu găseşti în el decit o parte de înţelepciune şi totdeauna trei 
părţi de laşitate“, exprimindu-şi nedumerire „pentruce totuşi trăeşte 
ca să zică am de făcut acest lucro, cind în adevăr are motiv 
voinţă, putere şi mijloace ca să-l facă“. Adică nu se mțelege 
a re e ien V, oaa epum aa Horaţio, aproape cu indife- 
ý audius, 
care ui iara pe u ar dori mai întâia să ceară 
tei Hamlet e nemulțumit de aminarea continuă - 
näril şi-o explică foarte sever față de el: e nesimțitor, na 
ca O bestie, Cu alte cuvinte răzbunarea nu e decit un instru- 
ment de tortură pentru el, nu un impuls de acţiune. Un om 
ca sensibilităţi ascuţite, nemulţumit de sine, nu se poate judeca o- 
biectiv, şi deci explicările lai Hamlet nu trebuesc invocate pentru 
explicarea abuliei lui, Hamlet trebue apărat de alți! împotriva sa 
insuşi ie cae ca angsa despre el însuşi, 
gur imputarea ce singur şi-o face nu cor 
starea psihologică de nesimţire, de ră şi uitare re rama 
ci dimpotrivă. Un om simţitor, nemulțumit de sine poate exclama! 
ab, ce ticălos sint”, arâtind tocmai contrarul pria exclamaţia lui. 
pretenţios şi sever faţă de el, îşi impută totdeauna, cel comun e 
totdeauna satisfăcut de el, cum e Claudius, care trăește fericit ca 
ira erana napao chinurile Iui Macbeth. 
amiet trebue verificat după holo; o 
excepțional numai prin proporții şi B oren cv Să a 


= 


Trebue dar si ținem samă că in piesă, scenele cu tim 
A br 
emoţional mai scoborit şi cu spiritul de autoanaliză mai acut vin 
oooi scenele unde Hamlet vorbeşte de răzbunare; aceste sint 
ca e mal cerebrale, mai argumentative; nu sint turburate de con- 
ctele sufleteşti cele mal adinci și mai dureroase; toate se rezolvă 
in reproşuri împotriva Sa şi în explicări generale, nesigure. 
Shakespeare tratează răzbunarea în alte două plese, în care 
apare caracterul orb,—nu logic, şi clocotitor al acestul sentiment 


„extrem de polarizant al sufletulul omenesc, El implică raporturi 


morale între răzbunător şi victimă, şi deci 

safleteşti acute : iubire Per şi CĂ acri geaca Amelie 
umilință acumolată ca în Shylock. ŞI ca să se arăte cit de mult 
se caracterizează prin orbire emoţională, nu prin simţ de realitate, 


„această stare sufletească, Shakespeare întroduce anume absurdul in 


25 VIAȚA KOMWBASCA 


: îl face Shylock să creadă in povestea 
ee De de mult dorea satisfacția, el, descenden- 
tul reprezentativ al lui Ahasverus ; iar pe Oiheilo il arată atit de 
puţin pătrunzător al luciurilor din realitate, incit simţi chiar o 
protestare în tine, cind vezi cum Othello nu vede, 

Hamlet motivează răzbunarea sa ca pe o datorie, care = 
implică un raport moral aprins intre el şi Claudius,—lupte ş 
conflicte sufleteşti. In Act. V spune că e dator să-l ucidă pe 
Claudius şi pentru a mintui lumea de un cancer. Nu simte în e 
răzbunarea oarbă personală, ci datoria de justiţiar, faţă de un om 
moralmente subt el, în afară de raporturi morale cu el. 

Hamlet trebuia să răzbune asasinarea tatălui lni de câtră 
Claudius, şi „murdărirea mamel sale“. Pentru el, Claudius era un 
„ucigaş, un hoț, carea furat coroana şi-a pus-o în buzunar”. Nici 
un om normal,—şi Hamlet nu e nimic dacă nu e om normal,— 
deci nici Hamlet, nu poate avea sentiment de răzbunare pentru 
un asemenea om şi asemenea fapte. Un hoţ ucigaş nu poate pro- 
voca în sufletul anul om normal și neindiferent pentru binele lumii 
decit datoria de a-l pedepsi, nu sentimentul personal de răzbunare. 

Dacă admiţi că Hamlet are numai sentimentul răzbunării în 
suflet, atunci textul dovedeşte anormalitatea lui Hamlet, — dar dacă 
pieci dela textul iul Shakespeare ca să stabileşti ce era în sufletul 
lui Hamlet, atunci nu găseşti în el sentimentul răzbunării,—nu e 
firesc să fie. E numal o severă datorie, cugetată, 

Ca să-şi indeplinească rolul de justiţiar, Hamlet nu se putea 
înşela asupra realităților, să creadă ce-i spune o Umbră, care de 
fapt nu-i decit bănuiala propriei lul conştiinți: trebuia să aibă 
convingerea că Claudius e vinovat. Atunci inventează procedeul 
plese! de verificare. Această ingeniozitate a lol Hamlet se dă ca 
dovadă că Hamlet m'are voinţă;! că e un sublertugiu ipocrit față 
de el însuşi ca să scape de acţiune, căci Umbra il convinsese ; că 
el „se sileşte să se convingă că se indoeşte asupra Umbrei”. 

Criticii vor numaidecit ca Hamlet să fle absurd, să creadă 
în supranatural ca agent determinant al acţiunilor omeneşti.? Dacă 
Umbra l-a spus, de ce nu crede şi caută alte dovezi din lumea 
naturală ? Rosencrantz şi Gulldeastern spun Regelui, că atunci 
cind au venit actorii la Hamlet, ei au observat deodată „un f:i 
de veselie“ (a kind ot joy) pe faţa lul. Nu e vorba de o veselie, 
cl de un fel de veselie, Aceste cuvinte luminează deodată ce era 
în sufletul lul Hamlet. Hamlet era chinuit de o îindolală, firesc 
inspirată de împrejurări, —căsătoria mamei lul cu Claudius şi prin 
aceasta sulrea lul Claudics pe tronul tatălui său. Această îndolalz, 
textul o arată in sufletul lul Hamlet înainte de confirmarea ei de 
cătră Umbră, care nu e decit un paralelism tehnic de conştiinţă. 
Hamlet se gindea cum să transforme îndoiala in certitudine, şi 


1 Cİ. A. C. Bradley, op. cil, pp. 131, sqq- 
2 Toli erilicii citali, inclusiv Bradley. Dowden, Hudson vorbesc 
' de Umbră ca de o dramatis persona. 


HAMLET 27 


cînd vede pe actori ii fulgeră deodată în minte ideia piesei de 
verificare, lar pe faţă acel kind of joy, de care vorbesc Rosen- 
crantz și Guildenstern. 

Dacă n'ar fi venit actorii, Hamlet desigur ar îl căutat alt 
mijloc de a-l face pe Rege să se tradeze; nici într'un caz Hamlet 
nu putea ucide un om pe o bănuială. ŞI Othello, cu pasiunea 
oarbă în suflet, cere lui lago dovadă; cu atit mai mult Hamlet, 
un meditativ cu self control. Starea de îndolală e chinultoare în 
Hamlet caşi în Othello, Hamlet spune „I burst in ignorance“ 
(plesnesc de neştiință). Indoiala lul Hamlet era complexă: nu era 
numal o dorință de a şti dacă Claudius a ucis pe bătrinul Rege 
Hamlet ; în sufletul lui Hamlet erau vagi bănueli de culpabilitate 
şi complicitate a mamei lul. Și verificarea acestor sentimente 
interesa mai mult sufletul lui Hamlet decit confirmarea crimei lui 
Claudius,—dovadă piesa de verificare adaptată de Hamlet, care 
punea la incercare mai molt conştiinţa Reginei. Pentru descoperi- 
rea conștiinții Regelul e rezervată numai pantomima, Apoi pe 
Regină o observa el însuşi în timpul reprezentării, rugindu-l pe 
Horaţio să observe el pe Rege. 

Nimic nu e anormal pănă în acest moment în purtarea lut 
Hamlet ; tocmai dimpotrivă. Dacă s'ar fi mulţumit cu destăinulrea 
Umbrei atunci ar îi fost. Dacă invenţia piesei, ca mijloc de ve- 
riticare a vinelor bănuite, ar fi tost o lpocrizie a lul Hamlet, pen- 
iru a-şi acoperi, față de el insuşi, propria lui slăbiciune, el n'ar 
fi avut atunci acel grozav şoc de după plesă, care e tocmai o 
confirmare a sincerităţii lui. 

La reprezentarea plesei, Regina işi dovedeşte inocența și 
Regele vinovăția ; iar Hamlet cade într'o teribilă criză cind vede 
că în adevăr bărbatul mamei lui e asasinul tatălui său. După 
criză trece spre etacul mamei, prin capela Regelui. 

Un moment crucial e scena din capelă, unde Regele e în 
rugăciune. Hamlet pune mina pe spadă dar amină lovitura. 
Pentra ce ? Pentru că nu putea lovi pe un om fără apărare? 
Da ; dar Hamlet l-ar fi putot provoca pe Rege la o luptă ca cea 
dintre Edgar şi Edmund, dacă în sufletul lui domina răzbunarea. 
El spune că-l va lovi cînd va fi într'o situaţie desgustătoare, u- 
rită : beţie, desfriu... ru rugăciune. 

Şi-alci critici il găsesc slab şi ipocrit faţă de ei însuşi, a- 
cuzindu-| că invoacă motive oțioase. Citeva cuvinte însă arată l- 
mediat tot ce se petrecea în sufletul lui Hamlet : „My mother stays” 
(mama aşteaptă). Era deci un sentiment dominant în sufletul lui, 
care eră altul decit răzbunarea. 

ll atrăgea mai mult întrevederea cu mama lal, decit lovirea 
lui Claudius. Pe acesta îl va lovi cind va fi într'o situaţie pro- 
vocăteare prin micimea el, nu în rugăciune: cind va fi în „beţie, 
destriv, ticăloşie“, E un sentiment firesc şi confirmat mai tirziu. Vola 
mal întălu să salveze sufletul mamei lui de stăpinirea tiranică a asa- 
sinului; simțea că fapta ei urită o făcuse din slăbiciune, nu din 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ 


femee 
otivul aminării loviturii, in capela unde Regele era în 


rugăciune, era dar dominaţiunea sentimentului de a avea o expli- 
caţie ca mama lui, nu lipsa de voinţă. 

Fapta mamei lui, iubirea pentru dinsa, datoria ce o simţea 
de a-i salva sufletul din decăderea în care căzuse, revolta im- 
potriva ei şi nepatinţa de ao pedep=l, — căci Impotriva el nu 
putea ridica mina, ca un Nerone,—putea „să-l vorbească pum- 
nale, dar nu să le intrebuințeze impotriva ei” : —lată sfera emoti- 
onală in fierbere continuă, in sufletul lui Hamlet. i X 

iubirea lui Hamlet pentru Regină are ceva din iubirea Cor- 
deliei pentru Lear. Implică hotărirea lui de a o salva de sub stă- 
pinirea lui Claudius şi de a se apropria iar de sufletul ei: de a 
se reconcilia cu ea. 

Sufletul omenesc iartă pe Oihello care şi-a ucis iubita, dar 
mu va erta niciodată pè Nerone care şi-a ucis mama, cu toate 
că Desdemona era inocentă, iar mama lul Nerone vinovată. E o 
denaturare, şi Hamiet era normal, ldealismul inalt din această 
iubire, cea mai desinteresată şi mai pură,—fie ea derivată din £t- 
xualitate, după cum susţine Freud,—caracterizează sufletul inalt al 
lui Hamlet ca şi al Cordelie!,—nu răzbunarea. 

Conflictele lui sufleteşti in această zonă psihică siot 
cele mal vehemente şi mai dureroase, Deziluziile faţă de mama 
lui şi faţă de Ophelia sint cele mai turburătoare ale sutletalui 
lui Hamlet, 

in timpul întrevederei ca Gertruda, Regele e surprins in 
flagrant delict de micime sufletească de cea mai iritabiiă cate- 
gorie, —aşa cum anticipase Hamlet momentul, —şi atunci loveşte 
pe cel care'l splona dapă perdea, cu voință precugetată, nu din 
slăbiciune. Hamlet a ucis în acel moment pe R:ge, el nu cetise 
piesa să ştie că după perdea era Polonlus. 

Nimic nu e anormal în purtarea şi psihologia lui Hamlet, de 
la inceputul piesei pănă la uciderea lui... Polonias, din punct de 
vedere al pedepsirii lui Claudius. 

Indată ce s'a convins că Claudius e vinovat l-a ucis, tocmai 
ia cel mai potrivit moment. Deşi a ucis pe Polonius, criticii nu 
sint în drept să-l acuze de abulie, fiindcă a căutat mijloace de con- 
vingere, şi că n'a lovit pe Rege. Nici pe Rosencrantz şi pe Guil- 
denstern nu i-a trimes la moarte fără să-şi facă convingerea de 
vinovăția lor. În răzbunare poţi ucida fără dovezi, sau laind ab- 
surdul drept dovadă, dar in executarea acţiunii de j:stiliar, con- 
ştiinţa îţi cere convingere, nu un strigoi, pe care criticii îi cer 
lul Hamlet să-l creadă fâră nici o verificare. 


temea). Frailty thy name is woman (Slăbiciune numele tău este 


a 


Plecat pe drumul de a-l considera pe Hamlet morbid defi- 
citar, Bradley îl contestă şi memoria. Nu numai că-l lipseşte vo- 
inţa să îndeplinească actul răsbunării, dar Hamlet ită chiar răz- 


=H 29 


banarea; ca dovadă invoacă mărturia lui 
nre pe care ca să n'o uiţi trebue să-ţi tă a ra AR ună 


gindeşte Hamlet despre el, şi acuzarea d 
rată nomai o nemolţumire a ai Hamlet de pier ra 
presia „nu uita“ inseamnă tocmai că poţi ținea minte, că ai fa- 
caltatea memoriei; altfel Umbra ar fi fost absurdă să ceară unul 
om fără memorie să ţină minte. Umbra ştie că Hamlet are şi 
memorie É voinţă, de aceia li spune: „You are apt” (eşti ca- 
ca de n rome e "Si a, să săvirşască ce are de îndeplinit 
ui Claudius. amlet s 
locul = ema IV: A] Pare will“ (am Bolsa clu a ea 
miei e acuzat de lipsă de memorie şi din ca 
lungi şi frumoase scene: 1) Cind vorbeşte a Horatio, pa 
o t Interes, e poporul danez, de viciul beţiei la el, de ca- 
tăţile lui mari,—tocmai cind era în aşteptarea apariţiei Umbrei, 
er care aşteaptă destăinalri insemnate, incit nici nu observă cind 
şi face apariția Umbra; 2) Faimosul soliloc sto be“, debitat cu 
ee pereiepiu gi: filozofică tocmai cind Hamlet aştepta să desco- 
pe su : ăi aria exhibiţia plesei de verificare psihică a lui Clau- 
| aici psihologia lui Hamlet e cea normală: cin 
ter cu mare tensiune, fâră să te gindești, al ii Se pralea 
soi ezi psihiceşte în altă direcţie, —să obţii o discordare ugoră- 
= ie Mor Carr ep pănă =e sută. Ministrul grec Balthazy, 
exec [] 4 4 
foarte Amar cu o batistă papii A mt d n ata 
mlet e integral; nu-i lipsit nici de memorie, ni 
inţă, dar mare în suflet sentimentul răzbunării: ere goga 


clar din piesă j 
bt | me aa logica Imprejurărijor. Acest sentiment | se 


Vechea istorie Hamlet, pe care Shakespeare o tra 

-- Piesă, era o istorie de răzbunare, dar metre nu praeina 
nţază cronica decit pentru a-şi procura situaţiile necesare în care să 
ap delinia sufletul omenesc. Răzbunarea, în piesa lul Sha- 
espeare, ajunge şi ea o demonstraţie a îivălțimii sufletului e- 
roulul:—o continuă imputare că tot întirzie indeplinirea unel 
mari datorii şi un prilej pentru Shakespeare să întrebuinţeze 
cu atit de mult inainte de Rousseau autoanaliza ; după cum bru- 
rue sea lui vehemente işi au resortul în cele mai delicate sensi- 

litäți; iar nebunia eroului din poveste ajunge in plesa lul Shakes- 
peare un mijloc preventiv de izolare sufletească al lui Hamler, 


în mijlocul interiorități 
trăiască împreună la Eau T7 ale Celor cu care era silit să 


30 VIAȚA ROMINEASCĂ ___——— 


Nebunia simulată a lui Hamlet nu era un mliloc de ocro- 
tire, ca să făurească la adăpotul el un pian de răzbunare, Cu 
drept cuvint Dowden spune: „Hamiet nu simulează nebunia ca să-și 
ascundă subt ea vre-un plan de răzbunare. El nu are un aseme- 
nea plan“!. Funcţionează ca un corp izolator sufleteşte. Cu a- 
ceastă mască, Hamlet e ferit de a intra în contact sufletesc cu 
cei pe care nu-i sufere şi le poate arunca in faţă tot disprețul, 
fără a se gindi la rezerve protocolare. ȘI nebunia dar caşi răz- 
banarea îşi găsesc semnificare congruent cu esenţa morală a ca- 
racterulul lui Hamlet, nu cu atitudinea de a sta la pindă, a unul 
neputincios. De altfel chiar şi Polonus obser vase că „e un metod” 


în nebunia lui Hamlet. 


Udiderea lui Polonius, în locul lul Claudius, nu e fără con- 
secinți asupra sufletului lui Hamlet. Resortul conştiinții lul de 
justițiar a slăbit deodată. Fi se făcuse vinovat faţă de Laertes 
de acelaşi crimă de care era vinovat Claudius faţă de el. Apol, 
această intimplare îl face să cugete asupra pepatinţii omeneşti 
faţă de destin. 

Din punct de vedere al aplicării pedepsei lui Claudius, 
piesă se împarte în dovă, prin eroarea uciderii ivi Polonius. 
În ambele părți, nu sentimentul războnării e dominant, Senti- 
mentele dominante in sufletul lui Hamlet, în partea intăla, sint 
iubirea, deziluzia, ardoarea de a salva pe mama lul,— sentimente 
izvorite din raporturi morale şi conflicte sufletești adinc!, referi- 
toare la mama sa. Ca dublură,—procedeu des întrebuințat de 
Shakespeare, pănă în a dabla complect intriga în King Lear. — 
e raportul lul Hamlet cu Ophelia, rezumat și el intro iubire 
desamăgită, fără ca Ophelia să fie vinovată. 

Reconcillarea lui Hamlet cu G:rtruda:—„Ciad vel voi să fii 
binecuvintată, eu voi cere binecuvintarea ta*,—aduce o linişte in 
sufletul lui Hamlet şi o schimbare adincă în al Gortrudel. Dar 
în partea a doua, pedepsirea lul Claudios e incă mai puţin o 
preocupare urgentă a lui liamiet. indoiala acam nu-l mai tur- 
bură ; are dovada obiectivă, luată din buzunările lul Rosenkraniz 
şi Guildenstern, şi totuşi Iatirzie aducerea la indeplinire a porun- 
cii Umbrel. 

Hamlet simte în el o vină pentru isbăvirea căreia € mal 
stimulat decit pentru pedepsirea unul vinovat, Hamlet ucisese 
pe tată! lui Laertes şi el fusese cauza indirectă a nebuniei Ophe- 
llel. Hamlet „vedea prin imaginea cauzei sale pe acea a lul 
Laertes”, Era mai îoclinat spre ispășire decit spre răzbunare, 

Cind MHoraţio îi spune să se grăbească, să pedepsească pe 
Rege, inainte ca el să alle de soarta lui Rosencrantz şi Guildes- 
stern în Anglia, Hamlet il răspunde: „Va fi scurt: imi ajunge 


1 Edward Dowden, op. Cil, p. 145. 


—— ____ HAMLET 31 


timpul pină atunci: viața unul 
DAE LAS A Ei om o ridici ma! inainte dea 
sit dia fire aţă de Laerte. am sef arata, <A mbam 
pedepsire a lul Claudius. Semm ota Eoc onarea sentimentului de 
let e = 7 rapa un război pä Gaia nani 
cită căldură cere el lui Laertes să-l 
e mea i casă şi şi-a rănit fratele“, Şi Se Dia aie TOA 
po : nu poate avea nici un contact sufletesc cu La Aia, 
ley parere leapădă faţă de diosal masca nebuniei Brad. 
et rea e 3 această prefăcătorie scoboară moraliceşte 
iaca E am t spune odată lui Laertes: „Te-am lubi? tat- 
Eai pi nisa atace”, intrerupind şi schimbind brusc vak A 
ie eb eul frecvent în Shakespeare de a arăta sit ii 
cr und > o Apârâiea unui cuvint numai. Ar fi voit Hamlet 3 
pls sin co Sr aer de Laertes, de fratele Opheliel, şi cearcă, d 
an HoA S h i sufletește Laertes e un străin peniru el, —nu j 
moi g= >> aas schimbă vorba, Cit de mare apare Shak ui 
acrur! mici, în aparenţă. az 


+ 


our acant y aapitol cu următoarele cuvinte ale lul Bradley: 
ME o- mijloc, dacă este vreunul, prin care o conce A 
Baren o Farpas Kfe era dovedi ca adevărată, eg aa 
ea, explică 
la 22: pai Ga aimans in textul mesei aaa pilota cor a 
easta volu face-o amănunţit în ol 
A volum, - 
le corsent le lenta, peniya Greta Ideia central 
de Prometheu, nu de neputincios A cere side ara a tg 


L Botez 


t Cf. A. C; Bradley 
3 Jd. lbid, ep. clh a. ap ital PO: 429, 421. 


Moartea lui Buda 


Din sufletu-i o pajură sbură 
Şi se roti pe culmea cugelării ; 
Dar prinsă de beţia înălţării, 
Mai sus de cugetare se 'năljá. 


Pluti departe 'n timp; apoi plană 
De-asupra timpului şi-a depărtării... 
Şi ca un strop în necuprinsul mării, 
In providenţa ei se consumă, 


Aşa 'nţeleptul prinţ, pe veşnicie 
Înaripata lui filosofie 
De-a dreptul în Nirvana şi-o svirli. 


Apoi, cu dextra 'n sus spre cer purtată, 
Ca un simbol de zeu încremeni, 
Călcînd pe 'ntindere şi pe durată. 


Mihai Codreanu 


SARA! A 


LA MEDELENI 


DRUMURI... 


PARTEA ÎNTĂIA 


SFÎRȘITUL UNUI AN ŞCOLAR, ~ 
CAP. II ; 


— Vinzaaar... civooo. i ; 
Nazală, ironică, tărăgă perie car solem 
_Nazală, A nață, comică, 
adiere comercială răsuna pe ulițele Me rep pac 
s e iulieție ca o 2dreanță voevodală märul e 
obsechios al negustorului de haine vechi dacă zije 


— Vinzaaar,,, 


Dar toate casele erau i 
l é deprinse — caşi imbi 
a cași cu 
posilut domestici — cu cintecul de lebădă al Cetatii MA Stelan. 
kig tuturo „ Blasul lui Meşulein deștepta zimb. rea 
huni Ra pta zimb-te prin case 
i aa civoo0... 
x ; P cuțu-cuțu H 
Cu pași tiritori, depri i i 
4 pă eprinşi i i 
cămmpănitori, cu umerii aha atk Ai p» ae pr 
mult fik decit. uane valk rai ni 
peri, fiori: mariă — negustorul se indreptă a Sonata 
i e un tinär licean îl poftise fnras aug APĂ 
— Aşteaptă să plece mama deacasă, O 
Zimbi Sa alegi onii 
nbi oşie, ondulindu-și jos i 
motan gidilit subt bărbie. Avea i pe SA 24 


34 "MAAŢA ROMINEASCĂ E 


ca subt lupă, şi coroiat, reproducea 
impovărare resemnată și vicleană — 
Perciunii, sinuos încîrligaţi, atir- 
e. sinceri. Urechile vegheau vaste şi congestionate, 
A re a trimbițelor cerești. 
ture negru; dar celălalt era o co- 


privire filtrată printre gene, : t 
paguba din punga soțului, și seceta din buzunarul liceanului. 
— A chichi, Meşulem ! Numai eu îs prost să vînd așa pan- 
taloni faini L. Zece lei,—fără să mă tocmesc, ; 
La auzul vorbei pantaloni, Meșulem se repezi cu brajele 
ridicate. Bătăile inimii liceanului, frăgezeau deliciul dipei co- 


merciale. ; A 
Şi deodată Meşulem se întristă. Oftă din greu, și cu buza 
de jos îngreuiață de dispreț amar, restitui pantalonii. 
- Nu-i pentru mine... 
ŞI plecă. 
— Vinzaaar... civooo... 
Meşulem ! 
— Vinzaaar... civo00... 
« Meşulem ! 
ri Ei ? » >- E] 
— Ri baţi joc de mine! Pantaloni noi: numai astă iarnă 
i-am purtat l., Ții läs cu cinci lei... 
— Dacă nu-s pentru mine! 
Esti nebun, Meșulem ? | 
Meşulem îi nebun... da' pantalonii îs rupti în cuăr! 
Liceanul oftă adinc: el singur îi cirpăse, 
— Cit dai ? E 
Meşulem plătește bini. laca O bâncuță nouă-nouţi 1 se 
intristă e! lucind în soare o băncuţă de cincizeci de bani, 
- Un leu şi na-ți pantalonii, 
Trupul lui Meșulem porni, dar mîna cu băncuța rămase 
pe loc, darnică, ispititoare, elocventă... 
— Dă, tirtane! 
Meșulem luă pantalonii creștini. 
Vinzaaar.,. Civ000... 4 
Lunina era blindă şi elegiacă. Pe ulițile cu bolovani bla- 
jini şi gropi fireşti, alături de vrăbii ciuguleau găini, În răstřm- 
puri dare, răsunau nostalgic fluerile nalte ale locomotivelor. Une- 
ori, o vacă zmulgea un smoc de iarbă amical răsărită pe mar- 
gina trotuarului. Sergentul o privea din armă, cu un aer de boar 


deghizat. Biziiau albine trecînd dintr'o grădină într'alta, în zbo: 


brodat, peste stradă, ca peste un riu calm. 


——————————————— Mapa __5 


Pulverizat în soare şi în vi uminos 
E ; int, parfumul teilor adia | $ 
e i 908% cu tocuri strimbe şi ochi închişi, se oprea, părind 
Și pe toate zările dezvăluite ochiului, ondulau i 
un albastru argintiu ca niște mari a m munţi prag Se 
Aora uz ipaa delaolaltă cu vara. ai sed 
i € te, presimțit de suflet i i 
cukit E le et mai mult decit de ochi, 
afundul cea al zărilor Pa, de Se a dă ae at 
-— Vinzaaar,.. civooo... E 


. 
+ + 


„Casa răposatului Conu Costake Dum i 
rig pa voinică și dirză— deşi venerebii e ariga endl remi 
Bso = văruită, ca un vinător de urşi coborit din munţi, Im- 
prej vast de zid înalt și gros de piatră, şedea laoparte de uliţă 
ptă în pămint ca între adincire de luptă, cu fiori in faţă şi 
adina $i ergo tor a Ferestrele erau mari, dar mai ales 
etaj se arăta dominator balconul de unde 
tea vechilor jupiniţe vis» cu dealurile'n pre Amar: pe-a 
vechilor boeri. tina „ți „dincolo, de ziduri E T ame 
- dinspre se avinta t şi dulce 
rentă MAGN e reind aerian A part benra notre pă 
— i iinăunțru — se deschideau . 
= „rii p-ntru izbucnirea neagră şi sură a perde rep More 
5 calești. Și dala poartă pănă la peronul casei, aleia de nisip găl- 
ui roo arcuia prea irere în trap caleștile cu mers focos. 
+ . tri ii, i 
aceiasi casi ai paa -a dar învechiții muri adăposteau 
a nu casa dintre ziduri părea anacronică, ci - 
Jectric dela poartă și cele două globuri cu picior înalt rege Ra 
capta și de-a stinga peronu'ui, luminau electric decorul feudal. 
ae a cărți de vizită—de lemn sau tinichea—cu seci 
zau Pron inscripții, ale avocaților, —lipseau dela poarta 
fi canu. Dar se vede că ar fi fost și de prisos, devreme 
sronta. sorron. AA arate Eae eleni de. ambeoere, 
Tirgoveții erau maicuseamă să Ve Soma 
muzică—şi gesticulau furioși—deși nu se sfădeau—destă rînd 
și comentind ziarele locale ca pe niște hărţi strategice. zi 
Tanes tăceau, crunți, bănuitori și stinjeniți, 
y DE, .- şedeau pe bănci, ţ ca în ghips în corsetele 
e tors: severin sere um elor—desemnuri simbolice 
ipul şi greblat: inim di wit 
guros imbinate; şi profiluri pie ga aluzia cae 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


36 piane ie PRE IE 


i Se lăuse. 
iluminaţi - inelat, Monica își usca părul la soare, 
mimi pa ii încălzea obraji- Pe genunchi tiata: p carte 


latului alb cu glugä şi minici inpipkioare; in a ae ară 
luri. florentine, —pârea pogorită din cerul pur “picturii see 
ca un înger cu aripele strinse, tinind mini 


i rintenă a sinilor subit rotunzi, = =- — — 
ia n Monicăi erau lungi alintări de grasi: ae ras 
cum sint inmănuncherile  jet-Weau-urilor, sau me l 
i ri lungi | : 
PPRA rinin cu pape şi delicata supleță a oa hd 
văzduh acalimic. Părea că se mişcă în virful degetelor, orce 
rele călcau orizontal pămintul și totuși, trupul părea 
inalt —alungit, nu lung. ia 3 3 
og ra SE arata ră cereşti- cărora cpare n e eraren Hag 
vara ritmică a paşilor—le avintă conturul senzual, a prop 
du-l cu O născindă inălțare de zbor oprit vertical, a pice i 
spre orizonturi, de unde poate să apară iară, porunca zbo rară 
Şi aşa sint untori intrupările tinereţii, pogorite pe pămin 
scurt popas. : 


o paLa 37 
E 


In lumina ovală a frunții şi a obrajilor, sprincenele deschi- 
deau arcul dubiu al aripelor de cocor în zori de primăvară. Pä- 
reau că vin plutind, de departe, dintr'un străveziu de zare, sau 
că se pierd afund, 

lar minile Monicăi, inguste, calme și cu degete prelungi pu- 
teau să. poarte crinul religios, şi să încapă în mănușa de argint 
care îmbracă pe icoane minile Mariei... 

Pe străzile lașului, oamenii întorceau capul după Monica, 
dorind parcă s'o vadă mireasă. lar la teatru, apariția ei in loja 
solidariza ochii galeriei cu binoclurile lojelor și parterului, făcând 
primejdioasă concurență scenei. 

Olguţa-i spunea că e rivala bisericei Trei-Erarhi, şi-o ame- 
nințasc că va scrie profesorului lorga —,„kilovatorul istoriei“, cum 
il poreclise Olguța—să o catalogheze între monumentele istorice 
ale laşului, 

Minodor Stratulativ era al patrulea secretar îndrăgostit ¿le 
Monica. Predecesorii săi intru adorare, fuseseră congediați în 
urma intervenţiei Olguţei. 

— Papa, cine are secretari ? Tu sau Monica ? Monicăi îi 
scriu scrisori de dragoste, și ea mare nevoe să-și strice ortogralia, 
cetindu-le: iar tu îi plătezti şi nu fac nimica! 

Minodor nu cuteza să compue epistole, — incă ! Dealtfel, duu- 
ga rectilinie a pantalonilor arăta clar că ingenuncherile lui în 
fața Monicăi erau de ordin sufletesc. Se mulțumea să contemple, 

Dar în biuroul domnului Deleanu, mare ispravă nu făcea. 

Doi ogari, În goană paralelă, cu ondulări festive de serpen- 
tine, și boțuri săgetătoare, se avintară spre poartă. Din urmă, 
in fugă după ci, venea Olguţa cu racheta în mină, indemnindu-i. 
Zărindu-l pe Minodur la pindă —bulnea de ris numai cind îl ve- 
dea, fiindcă-i vedea numele — îşi incetini pasul, în virfuri, Era 
zveltă și flexibilă ca un arcaș adolescent. Picioarele, dezvăluite 
subt rochia seurță de tenis, arătau mușchi de patinatoare cu fine 
oțăliri în dungi, pulpe vioae, glezne inalte, Presimțeai genunchii 
dominatori de amazoană. 

Imbrăcase pentru tenis o bluză-cămeșă cu guler răstrint şi 
minici seurte,—subt țesutul căreia sînii mici nu tremurat, nici 
palpitau, dind pieptului, mai curind relief de juvenilă și imperti- 
nentă voinicie decit turburătoare feminitate. 

Nici o îngreuere, lene, moliciune sau șovăire, nu stinjenea 
vioiciunea ritmului elastic, a trupului durat din biciuri de mușchi 

repezi pe oase subțiri și impetuoase. 

Iși imbrobodise strins—ca un pescar napolitan —pletele bru- 
ne, cu o batistă de matasă priben care punea tonuri portocalii 
pe obrajii arşi de soare şi vint. Arcul sprincenilor era lung, 
dens şi cu o zburlire mefistofelică la imbinarea cu rădăcina nasu- 
lui. Ochii de un negru tropical se alungeau atit de puternic în 
colțul genelor, Spre timple, incit ochii celui spre care se În- 
dreptau, osteneau, ca o crenguță invăluită și copleșită subit de 


38 VIAȚA_ROMINEASCĂ 


atipele vaste ale unu zbor greu. Vivacitateaii sclipea în ochi și'n 
nări ca un ger. 

Și cum venea în viriuri, întimpinată de ogarii care se in- 
torceau curbi spre stăpina lor, părea icoana combativă a sal- 
tului spre viață, cu frunte dirză, cu dinți albi, și albi ogari pe 
delături, alegorici parcă. 

— Mélisande, prends garde au Pelléas! 

Monica se aplecă pe margina balconului, adunindu-si pā- 
rul, privi spre trubadurul fără mandolină, şi infäsurindu-se mai 
strins în halat, intră în casă. 

___ Minodor se întoarse stacojiu, se încină, bilbii ceva nedeslu- 
şit... Olguța mu ridea, In mina ti, racheta avea nerv de cravașă 
Și fantezii de spadă, Minodor germinase pe loc în fața ei. 

— Aşteaptă clienții, domnule... Minodor... 

„ _ ÎIncepuse grav, dar buini de ris rostind silabele ilariante, şi 
rizind, cu umeri “copilărnși, 

a ue Olguţă, dudue Olguţă ! o strigă Neculai, alergind 
după ea cu picioarele tapene și laterale ca un general de cavalerie. 

Neculai era cel mai vechiu servitor al casei Deleanu,- „Sluj- 
baş spunea el cu o demnitate concretizată şi în redingota cu 
poale lungi, încheiată pănă sus, Purta cravată neagră, gambetă 
cenușie, și manşete rotunde de celuloid cu butoni pe care cra pic- 
tată luarea Griviței, Era slab și alb ca o perpendiculară de cridă 
Devenea insă imediat uman, și chiar supra, grație musteţelor 
demne de o baladă, sau, macar, de o monografie. Musteţile lui 
Neculai erau așa de vaste încât nu se mai localizan pe față, cea 
supra buzei de sus, ci făceau parte din situeța totală, ridicind tru- 
pul la rangul de cruce. pă 

Olguţa pretindea cì Neculai slujise odinioară de cuer au- 
zar eră grea repere iși atimau cucoanete 

rută, iar in ex ii ä, işi 
aia Mient pivani tea musteții din dreapta, isi 
n Sa era vint, mustețile lui Neculai filfiiau ca un fular de 

Mai avea un singur dinte: semn alb de exclamație pe i 

i pe in- 
Sa: opin Dar mustețile, desi cărunte, aveau aceiași vigoare 

— Dudue Olguţă, mata n'ai o isinne 

— Ce cauţi la poștă, Neculai? ^ DR aa 
MDA =a vede arinaa dela duduia Monica să ridic un fran- 

lmbut. „Să vedeți“ era începutul comentarii : 
evenimen ; r ariilor asupra 
clasa sd casnice, uneori și asupra celor sociale: detesta so- 

— Aaa! Un pachet pentru Monica ! la să 

„__ Empremata lui Nechlai i era o ţidulă Perdea = agorat de 
YSS Neculai era idealist: înobila realitățile cele mai mărunte 

n pahar de apă stilizat de Neculai, devenea o răcoritoare“. 
Supa, un „elextir“ de găină sau de vacă, j acută 


cnp E O 


Excela în inventivitate pudică, Substantivul „ritiradă“ uti- 
lizat de servitori, Neculai nu-l accepta nici subt forma „closet“. 
Formula lui Neculai era „Locul“ rostită cu o ușoară ridicare a 
capului și o tainică aplecare a genelor, cașicum ar fi spus o 
parolä conspirativă. 

~ — Aha! Așteaptă, Neculai. Am să-ți dau o rap.dă. 

Neculai zimbi in urma Olguţei care se întorcea spre casă, 
ca un profet care şi-ar găsi editor, 

Abea acum pricepea Olguța refuzul Monicăi de-a merge 
la tenisul de toate zilele subt pretext că-și spală părul. Un pa- 
chei dela Dinuţ.., „metatorel“ sau „benjaminul cum îl pore- 
clise Olguţa. i | 

o Ur scările de dindos cite trei deodată. La scoborit se 
aa pe rampă, fără crufare pentru rochii, acasă,—și pentru 
inima pedapoagelor, la școală, 

— Cuțulachi ! 

z I 


„lar la minen odac! 


S 


= Nu.. 
Cum nu? Da. 
= Am vrut... 


n Ka Bine, Cuțulachi, băiat eşti tu sau fată ? Du-te afară și 


te joacă. Țipă, urlă, sparge,—dar lasă'n pace odăile fetelor ! 

~ Puu trinti ușa, zvirli trandafirul furat din grădina „Liceu- 
lui Internat“, și adus subt tunică, pentru Olguţa, ca o bătae de 
inimă, —il călca în picioare, ṣi se năpusti în odaia lui unde plin- 
ca zilnic, sau fiindcă Olguţa-i spunea Cuţulachi, sau fiindcă 
ma Puiu. Oiputa, cnd îl neglija complect, cînd îl zefie- 


— Lasă !... De azi am s'o iubesc pe Monica !.. Să dea 


aparecen sä rămin corijent dacă... 
„Îşi şterse ochii. In fiecare zi se jura c'are s'o iubească pe 
Monica şi niciodată nu izbutea să trișeze. 
Monica intră în odaia Olguţei, 
— Te-ai întors ? 
Olguţa scria la o măsuță joasă, așezată turcește pe o pernă, 
cu racheta pe margina mesti. 
= M'am întors. 
— Nu te mai duci la tenis? 
Nu mă mai duc la tenis. 
n ica se inroṣi. Olpuţa, atentă cu coada ochiului, zimbi. 
Vrei să mă duc la tenis? 
se Eu ?... 
=~ Tu. Gare au Pelléas, Mélisande ! 
De Ps ? 
„Monica se aprinse mai tare cu obrajii colorați ca merele 
în toamna părului, 
= Olguța scria. Deodată buini de ris. 


Fi PE 


40 VIAȚA ROMINEASCA E 
— Hi dau o telegramă... ghici cui ? 


- N'ai ghicit! Lui Haralamb Scrobohaci. 
Acest Haralamb era administratorul moşiei Medeleni. 
— Ascultă: „Atenţie teren tenis. Stop. Puneţi să se pască 


iarba, eee pă 
pr ori page îm gest de pone Olguța urmă : 
= -i o aluzie la nevasta lui carei vegetariană, El c 
prin atavistn... iz i 
— Ce ai cu ei, Olguța ? 
— Ce am? Îl fură destul pe papa £.. „Astupaţi găuri, tur- 
nafi nisip, trasați careuri, văruiți-le. Stop. Atenţie, Stop. Alteța S: 
principele Carol va juca tenis Medeleni, Stop. Stop. Stop..." 
ar se pari ri crea E o inovație în punctuația tete- 
rafică.... „Da Sa satisfăcută tere i ie in- 
vitație soție bal palat, E ratie în 
rar 
____ Oiguţa-și frecă degetul pătat de cerneală, dare, de 
` învelitoarea măsuței şi ea cu Se toare, o: 
— Să vezi tu ce loc de tenis ne face domnul Serobohaci ! 
O pune pe „țăţica Raluca“! să stropească nisipul cu „oicolon- 
pentru nasul i ră: Filetul il asezonează cu brad. Copacii îi d - 
corează cu trandafiri de hirtie și lampioane tricolore. In fața bān- 
cii așterne covorul din salon și în dosul băncii improvizează o 
oi pă E capi o prece şi nu-tnă-uita, 
ca zimbea, aplecat, dezmerdind ilci ca- 
reo urma prin casă ca un Începlit de trenă. Ka aa 
de Angora, ondulată și ireală ca o lumină de lună în rochia ei 
de abur cenușiu cu irizări albăstrui. Dar dela Dănuț, 
Olguţa ne = deget spre Monica. > 
— lar izanda va plăti această telegramă din punga ci 
cu titlul de amendă, pentru că n'a s 'gupei ri Nipa „Piri 
apteaptă un pachet dela... București EE pr CE DIR (ma ci 
_Ingenun cu o vioiciune nebă — i : 
Monica sărută obrajii Olgutei "n o itie pisica în brate 
ci ai db cițit ! 
n sait cenușiu, Cu bucuria ei, Monica i după Leila ei 
Mape 2prepțănau ușa, schelătăind surd. i 
"rin odăi,” coridoare antrete, și 
i ' Ş scări, i 
a inta sm dezlănțui. Uşi pakiri, a opac. 
În dea Atenanse, toți știură că pleacă de acasă 
De aceia, o bicicletă eneti 
. pedalată frenetic de două nici : 
ea, că taloni scurți și şosete că in două în i 
clientilor : Puiu vijelie’n inimă şi roţi-—se ducea dusi ol 
<t Govedească —săgetind prin fa'a tramvaelor, înfruntini 


trăsurile, se ii : e . 
Cuţutachi. rgenții și chiar ochelarii profesorilor pietoni-—că nu-i 


. 


LA MEDELENI 4 


o —————— 


De aceia, Sevastiţa sau Sevasta", țărăncuţă cu trup pie- 
tros şi obraji rumeni ca după un cules de cireşe, intră în odaia 
prin care stăpina ci trecuse o clipă numai, dar ca un vint, nä- 
praznic în odăi, semănind pe divan, pe scaune şi pe covor, geantă, 
cărți, beretă, ghete, rochie de școală și dezordine,—în odaia în 
care O singură icoană cra calmă şi melancolică: o veche fotogra- 
fie de amator, tremurată și decolorată, aşezată în medalion oval 
pe măsuța de scris a Olguţei, reprezentind siluetele duble —au- 
reolate parcă — ale cailor, trăsurii, biciului, și profilul unui moș 
bătrin cu o copiliță în brațe și-un suris pe buze, în lumina pnei 
dimineți de vară demult împaenjenite cu acel Mos Gheorghe, 
cu acea „duduița Mosului“* și cu acele vremi, 


mSărutinina Cuconiti o căzut o bele pi capu meu şam sim 
ca Îniman dint sit spun matali. zici eri Cuconașu Dănuț mài 


ie tu täti cărțili și Beletu di pi Pat făli pachet cum 
şi! tu leagili bini cu şiari și cind îi fi gata si vii la mini si pun 
adresa cam si li trimăt acasi ci Dumnealui ave mosafiri la ceai 
p cuconaşu Mircea pi cuconaşu Tonel și pi cela tot uit cum îi 
zici ista Siranău cela cu nasu mari del rid Dumnealor, eu mapuc 

i și fac cum mio poroncit da si vedi:ci Dracu so bagat 
coada ci mă ispitești si pun în pachet şi o Carti di pi măsuţa 
di noapti căm zic las si fii mai mult ci tot acasi și duci. ṣo eșit 
Bocu mântorc eu dila Poştie cu Țidula și iaca Cuconaşu Dănuţ 
foc. undii Cartea gheorghit zic ci Carti Conașule ci mata ai 
dt iarba și năsipu zici ceia di pi măsuți eu făceam pi prostu da 
undi lam văzut usa di miniet nam avut Coraj și zic cam bagaio 
Pachet ci sis mai faci Inimi ră, ci mortu di la proapi nusin- 
toati. 

Zic so căutăm Cuconașule poati nai avuto poati ai zăhâi.o 
pacatili meli Cuconiți si faci moarti di om şi gata!!! di cind ăl 

5€ așa di miniet nu lam văzut si nu fii Didiochi parci era 
Duduia Oiguţa cind vedi bătind gita la noi la Medeleni. şi la täti 
urma daco văzut ci eu o țin morțis ci nam puso și ham puso so 

“liniștit și niam pus diam răscolit tăti casa da nam gisito 
š) stoţ din Pămint gheorghiț ci ochii cu mini nu mai dai zici 
da dacimio găsăști om tiam făcut!!! 

ȘI eu zc ajă Cucomiţi ci mam sfătuit cu Cuconașu Mircea 
Dumnezău să! ţii ci tarii bun la Inimi milostiveștiti mata Cuco- 
miti Și cum vini Pachetu cu Bocluc la leş trimeț mata cartea cu 
Trini caret ști cii mai răpidi ci si duci Domnu Neculai pi Adresa 
lui Cuconașu Mircea ci ari si zici dumnealui ci n luato din gre- 
șali în Taşci. 

„ŞI fac uitam. mo invațat Cuconașu Mircea căi zici Cărţii cu 
Bodu Ojardinditițant da mai pi Franţozăşti...“ 


3 


Doamna Deleanu iși scoase ochelarii de lectură—ii purta 


42 VIAŢA 


soma an —aşezindu-i dimpreună cu scrisoarea pe claviatura pia- 
nului. 

De doi ani, odată pe mină, Uheorghiţă a Marandei 
comenta cu devotament, intimplările care i se păreau lui mai eve- 
nimente, din Pitar-Mosu 20, așa cum făgăduise la plecare, ma- 
mei lui Dănuţ. 

Pănă la Crăciun, odată pe săptămină, alteori mai rar, ve- 
neau scrisori dela Dănuţ, care făceau aproape inutilă lectura ce- 
loslalte cu slovă încilcită şi cuvintele naiv impărechete. 

Dela Crăciun însă, Dănuţ amuţise. Rareori trimetea citeo 
carte paștală —,„Sint sănătos. Sărutări la toți. Dănuţ —cumpă- 
rată dela un debit de tutun, desigur, şi scrisă in goană cu cre- 
ionul, pe margina tarabei. 

__ Doamna Deleanu zimbi cu un fel de umilă mindrie, Cetind 
scrisorile lui Gheorghiţă avea impresia că priveşte prin ușa abea 
intredeschisă a unei odăi de servitori—curată și simpatică, dar 
de servitori —decorul și. viața fragmentară a unui băiat frumos, 
voinic, mare si neatirnat,—care totuşi era bäețelul ei. 


Odaia Monicăi era despărțită de a Olguţei printr'un mic 
vestibul cubic—dind şi el balcon-— pia ai et. 
tea se um pe in care-și luau ceaiul dimi 
: ar atita deosebire era intre cele două odăi invecinate, in- 
cit păreau situate pe versantele opuse ale unui masiv muntos, cu 
pre e s S parse, şi pranie cadențată a mării 
igh z2 mate sau scitițeetoar Äe | = 
dm ză prince a oare în cealaltă, și pre 

| t dimat suiletesc orinduise reculegerea meditativă din o- 
daia Monicăi; altul, dezordinea ahera din cdaia. Olzuţei 
7 ooie: vechi şi demodate dela bunica ei, erau firesti în 
e aia Monicăi și intre zidurile monacale ale căror singure po- 
n erau: simplicitatea lor de ziduri de-altădată; și oglinda o- 
v z en ramă neagră, oglinda cu apa ușor brumată, in care chipul 
oglin n se'nvăluia intro ndulcăre ştearsă şi intrun abur de trecut, 
i lemn negru cra și „bahut“-ul scund, bombat și Bonos, 
o rozace de sidel in mijloc, la fel cu masa fără colțuri acu- 
penită cu un şal turcesc, tot vechiu, de vreme ce in tinereță aco- 
peris umerii rotunzi ai unei fete care nici nu bănuia că intro zi 
nu Va mai fi uri m acd albă în sufletul unci Monice blonde 
ad lingă masă-—de mult tovarăș al ci—avea speieazi 
şi i A ti- pretează 
ra roată și violacee” căptușeala de catifea, rubinie odată, acum 
supra divanului pe care dormeau vegheau şi vi 

a i visau Mo- 

mica și Leila, o poliţă coltar, dată cu bait, aiăooate: sulfina bi- 


bliotecel f ` 
aas or adolescente: Musset, Verlaine, Turgheniv, Eminescu, 


LA MEDELENI 43 


Cea mai luminoasă fereastră, și cea mai înaltă, din odaia 
în care luna și soarele păstrau parfumul romantismului, era 
Monica; părea deschisă întrun zid de castel medieval, pe un ră- 
sărit de zori cu apropiat tumult de soare și albine. Privind-o, o- 
dii se ridicau mai sus, căutind parcă aurul vestit de ca. 

Dar ochii Monicăi erau negri—cu prea depărtate instelări — 
şi erau prea grei în genele lor lungi, ca să nu fie religioși în 
faţa dragostii și a durerii, 

Şi odaia Monicăi semăna mai mult cu ochii ei, 


„II était un petit! pommier 

Orave comme une mignonne Infante ; 
ll avait une robe bouffante 

Vert de feuille e! blanc-rosé 

Comme les joues rondes des poupées 
Le printemps lul sourtalt 


Et sa volx était chantante. 


li étoit au petit bambin 

Rond e! rouge comme une cerise — 
Qui avait des boucles exquises. 
N'étont pas du tout malin 
II voyait dans l'herbe des nains 
Et avec ses tendres mains 


Sage, il priait å l'église. 


Puls, le petit pommier d'antan 
Devint grand, naturellement 
Et le petit bambin d'antan 

Fit, tout simplement, autant. 


Dis, 6 douce soeur des pommiers, 

Te souoiens lu d'un peli! bambin 

Rouge comme la paume de tes moins ? 

Car moi, 6 sage bien aimée 

Jaime toujour le petit pommier. 
Dăânuf". 


„Sfirșitul vacanței, cu un an în urmă: Septembre. Danut 
pleca dis-de-dimincaţă. Monica nu dormise deloc. Visul urit și 
greu o ținuse întreaga noapte cu ochii deschişi ca şi ai lunii. 

„Il aştepta cu obraji de zori palizi, lipită de viţa roșie a iprid- 

Orului plecărilor și toamnei 

— Mă duc, Monica. 

Si sufletul Monicăi spunea: „Se duce Dănuţ“. 

Cu toamna se ducea. Răminea cu toamna. 

„= Tio dau ţie, Monica. 

Cartea cu „Les sanglots longs, des violons de l'automne...“ 
= Alergau frunze pe dealurile străvezii ale vintului, ca lu- 
mini Speriate în căutare» unei Domniţe înecată în ape, cu mini- 
le pe piept. 


1 


SA d VIAŢA E 

Tacuseră... 

Se auzeau roțile trăsuri. - k3 

Plecarea cu două inimi culese din acelaşi pom de toamnă 
de gravul înger al pădurilor și al iubirilor. 

Dănuţ se aplecase, îi dezmierdase mina şi pentru intäia 
“oară i-o sărutase — atunci se sărutau frățește pe obraz; 
in timp ce cu tă mină, Monica-i dezmierdase aerian parul, 
sărutindu-și-o apoi pe furiș, cu lacrimi, 

Și între versurile lui Verlaine, versurile lui Dănuț, ca un 
pom reinflorit în străveziu de toamnă blindă... 


„|! était un potit pommier 
Grave comme une mignonne Infante,..* 


„„răspundeau unei păpușe care cu ani în urmă, intr'o noapte 
de toamnă și plecări cutezase să treacă hotarul războinic al 
pragului odăilor Potemkin-Kami-Mura, cu o. solie ascunsă în bu- 
zunărelu! șorțului hainei de mireasă. 


„Monica îl iubește pe Dănuț din toată inima; 
nu te supăra, Dănuţ. 


„__ „Dezatunci veniseri Monicăi versurile altora dar tri- 

mise plata erpe parcă de ile fii per iei pa ar tri 

i venise Leila, trimisă prin x i uz 

irandă sa tăcere și de lună, prin domnul Deleanu. ca o o 
| a Crăciun insă, nu mai primise nimic. De-atunci cet 

și Monica —ducă doamna Deleanu —seri atunci cetea 

Gheorghiță a „esa dei, canu scrisorile săptăminale ale lui 

Şi de-atunci, liniile pure şi străvezii ale dr š 

: ostenite.. î le- 
aseră vast ostenite, inchizind in ele declinul agostii se ap 

marine cu prea depărtate orizonturi, nostalgic al zărilor 


+ 


Venise o veste din senin, Dela Dănuţ. Pe i 
‘nin, ntru Monica. 
car ap Beal iA tari, Cea deco ele ci 
i R are rău, i är 
tări. Te Ng de tine, migrator... TERES in depir- 
l „ O aripă străvezie îţi atinge fata. sari. Zim- 
bești cu o bătaie de inimă. Punctul rai ide Sg ră 


apropiată, i i í 
Piu igi pP aste a aripă, te regăsești. Îţi vine să te-alinți pe 


ceri era lingă Monica, așa cum era parfumul teiului din 


i aştepta 
Dănuț, se gåtise de vară, caşicum 


O eoe 4 


l-ar fi asteptai pe Dănuţ. O rochie de batistă albă cu mine secur- 
te, brodată cu steluțe albastre, ca o scuturare de livânţică prin 
lumina diminețelor de primăvară. 

— Monica, tu nu trebue să ascunzi nimic: nici fruntea, nici 
urechile, nici timplele, nici gitul... 

Așa dorea Dânuţ să se pieptene Monica in timpul vacan- 
telor. Şi Monica se pieptănase așa cum îi plăcea lui Dănuţ, — 

ca sinceritatea luminii sau a apelor limpezi. 

In undă, pornea de pe frunte părul auriu, lăsind o undă: 
fruntea albă. D mă unde se ridicau de pe timple, limpezind două 
unde: obrajii. Și cozile de aur ale copilăriei—hăţurile lui Dânuţ— 
prom adunate și strinse pe cap de aceleaşi mini care odiniodră 
e trăgeau, ca sa se mire ochii cum de-au putut atita vreme 
să nu vadă. 

Pieptănătura aceasta lăsa ca o mirare iluminață pe dezgo- 

„lirea i, poate un zimbet, un dar... 
"Din nou Dănuţ era lingă Monica. Vorbele lui Dănuţ pluteau 
în jurul ei, o imprejmuiau, o cuprindeau ca fumul înălțat din a- 
cele cățui vrăjitoreşti ale orientalilor, fum dătător de visuri și 
de fericire și de somn. 
` — Monica, tu ai fost o icoană zugrăvită întiun schit de 
munte, intr'un schit foarte mic, alb, la poalele unui munte pie- 
tros și sever ca un ascet în aerul limpede... 
= Mergeau călări prin cringuri în care toamna intrase ca Sow- 
rele în norii de amurg, bătind în roșu, galben, arătmiu și violet. 
ci, între vorbele lor, futura vintul, zburau frunzele. Une- 
Ji O veverița de rugină îi privea vivace, mai încolo încă una, 
apoi alta... dar părea aceiași veveriță, și copacii aceiași păreau, 
| toamna, aceiaşi, caşicum cringul încremenit ar fi plutit pe 
ă ci, și ei ar fi plutit cu el, spre cerul albastru, arcuit în fund 
zate ci o cascadă, 
Inălțindu-se în scări Dănuț îndepărta o creangă, ferind-o 
pe Monica l 
T Monica se apleca, zimbind, 
Creanga izbucnea la loc, A E 
Pămintul mirosea umed a ploae, a ciuperci, a pivniţă bătrina, 
a Vin de Cotnar.. Uneori o vialeță de toamnă le tremura'n pri- 
Vin, ca o stea căzătoare, 
7 iat — Erai singura podoabă a schitului. Şi erai Madona celor 
pata Sau cinci călugări desculți, cu rase de șaiac aspru, bărbi 
igi și ochi sălbătăciți. Erai pictată un fond albastru. Bra- 
tie goale erau ca dai crini plecaţi, şi aveai un nimb linear în 
Jürul creștetului.. Intro zi, zidul a rămas gol, alb, și numai inc- 
WI aureolei mai strălucea însemnind locul capului... 
=~ „Monica, simți tu, melancolia zidului gol, întrun schit de 
munter.. Și fratele... fratele Teofan, fratele care sună clopotele — 
fiindcă numai el poate să urce scările clopotniţei — ingeenunchiază 
în re miez de noapte în fața zidului gol, și plinge, inibe să 
se închine... Monica, fratele Teofan e tinăr și frumos ca un inger 


46 VIAȚA ROMNEASCĂ č 


în haină aspră de șaiac, El crede că Dumnezeu i-a luat Madona, 
ca să-l de pă fiindcă o iubea, Şi uneori, lumina lunii pe 
zidul gol e albă ca obrajii fratelui Teofan... : 

— Mi pare rău, Dănuţ, că zidul schitului a rămas gol ? 

— . Monica, a răsărit luna. 

— Unde ? 

— Acolo... 

Se răsuceau îndărăt, priveau luna răsărită p: fumul cenușiu 
al zării,—apoi ochii-lor se întilneau în treacăt și porneau spre 
casă tăcuți. Și sufletul Monicăi se întorcea pe zidul schitului de 
munte ca să dezmierde fruntea fratelui care semăna cu Dănuţ, 
un Dănuţ cu bucle lungi ca in copilărie... 

— Hei-hei ! 

— Hei-hei! 

Cintau ecourile. 

Și Olguţa-i ajungea din urmă în galop de pustă, ca un ti- 
när cneaz cazac aplecat pe coama calului. Şi se 'ntorceau toți trei 
prin umbra și lumina nopții: Olguţa 'n frunte în trap dănțuitor. 
ei doi în urmă, cu tăcerea şi secretul lor. 

„„Se apropia o nouă vacanță. O vesteau teii. O nouă va- 
cantà cu Dănuţ. 


Cu Dănuț! 
j Monica se uită din nou in oglindă, ca la fereastra unde aş- 
tepți sä răsară fericirea. Şi in oglinda care ise atitea rc- 


semnări, obrajii Monicăi erau roșii, și'n ochii Monicăi rideau vi- 
suri ca scuturările de stele in nopțile de August. 


= 


Monica se ridică deodată şi intorcindu-se, privi strada. In- 
tradevăr, Neculai venea intermitent prin z Ne- 
culai venea cu pachetul. picat Dx: 

Monica ar fi dorit ca toate rindunelele văzduhului să rä- 
peuscă pachetul și să i-l aducă în zbor, lsindu-i-l în mini ca pe 
un dar al zărilor, 

Dar pachetul era adus dela ti de Neculai. Şi ului 
mergea incet ca orice om- solemn, batrin şi artriti, = mă foaie 
pra, Neculai venea cetind ziarul cumpărat din tirg, cu gestul nobil 
al statuei lui Mihai Kogălniceanu, al cărei bronz zbit, dupi 
ra ră VO neeateie ape je iară roz din ta Universi- 

' t nc. XI pe deasupra, i e 
culai se intilni cu sezgentul. de zi á sui ci Cael, N 


Ete. 
Monica eşise pe balcon, aplecindu-se pe balustraiă ca ur 


crainou. 


Minile și ochii Monicăi se închinau lui Neculai și sergen- 
tului de zi, din care nu zărea decit baletul cenusiu și galonat al 
ai a + > 
= Intre timp în grădină apăruse Minodor Stratulativ inaintind 

cu pași de somnambul. 


- 


Monica intră în odae. Clipele erau lungi ca insomniile; odaia 
stimt, apăsătoare și provizorie ca o anticameră; Leila, indife- 
rentă ca ostilitatea zecilor somnoroşi; Neculai, un calău; sergen- 
tul o fatalitate. 

—— Intră, Neculai, M 

Neculai cra un mucenic, Näduşise urcând scările, Gifiia 


— Dudue Monica, incepu el cu mina stingă pe inimă, și cea 
dreaptă—cu pachetul—la spate; pot spune că Neculai a nostru 
a fitut o tractorie ca la Plevna! Poftiți. 

Monica primi pachetul. 4 
© — Zic: să trăiască Neculai cel cu membre de ghizelă (pa- 


„Domnişoarei 
Monica...** 


= Recunoscu scrisul lui Dănuț. Neculai gesticula in depăr- 
ări telescopice. 
itp S cum spun, vrasăzică zic: avem rest două patate. 
— Îți mulțumesc... Iti mulțumesc din inimă, Neculai. Te 
rește-ţi tot. 
iiy E ai de mine! Må onorați excluziv. Ştiţi... i 
Zărind pe masă o monedă de cinci lei o luă, impunind-o 
minei —dealminteri benevole—a lui Neculai, XA 
_— Duduie Monica, Neculai a spus, Neculai repetă bis: 
ă Monica, sinteți un, caracter nobil. 
Bătu din călcăe ca din pinteni și eși perpendicular pe mus- 
cu demnitatea unică a celor care ştiu să „primească bacși- 
Sun avind aerul că ei le-au dat. : i 
“Monica incut amindouă uşile, lăsind-o deschisă numai pe 
cea dinspre balcon. | 
Odaia sc umplu deodată de mătăsoase scinteeri. Nu numai 
odaia: întreg lașul transfigurat. Soarele ingenunchiase deasupra 
dealului Galatei, Și de-acolo se revărsa în bogat și blond tumult au- 
$ ca părul unei domnițe călugărite în vremea teilor în- 
floriți. 
— Samain ! 
Numele cu silabe pline ca un final de vers, de pe coperta 
numele cu vaer limpede de clopot isșan, era o amin- 
tire pentru Monica, legată de nucul bătrin din livada Medeleni- 
lor, şi de Dănuţ, ca toate amintirile. 


LA 


A MEDELENI 49 


E M = 


- les roses du couchant s'effeuillent sur le fleuve 
Et, dans Pémotion du soir tombant 
Sévoque un parc d'automne où rève sur un banc 
Ma jeunesse déjà prave comme une veuve...“* 

- De cine, Dănuţ ? intrebase Monica, intorcind capul de pe 
banca din livadă unde şedea singură cu frunzele nucului. 

— Albert Samain. 

— A'bert Samain.. „ma jeunesse déjà grave comme une 
veuve,“ 

Acum scotea volumele nețăiate din pachetul trimis de Dă- 
nuț. Volumele galbene in care visa „ma jeunesse déjà grave 
comme wie veuve“. Minile Monicăi păreau că dezgroapă aurul 
arheologic al legendelor eline. 

„Aux flanes du vase“. 

„Le chariot Wor“. 

„Contes“. 

„Au jardin de PInfante...“ 

Si încă odată: „Au jardin de Pinfante“:. 


mea numai tu ai mai rămas inaltă, ca un catarg cu pescăruși os- 
teniti deasupra unei scufundări, 

Mi-e dor de mine cu sufletul altuia. Sint un om care merge 
pe străzi, printre sergenți, prin fața băcăniilor, berăriilor, maga- 
zinelor de mode, printre automobile, tramvae și trăsuri. Zarză- 
rii albi, livada mea nevăzută de nimeni —prin care numai eu mer- 

„pe care numai cu o vedeam, și care venea cu mine pre- 
tutindeni ca o turmă dulce a primăverilor—wm'o mai vâd, mo mai 
simt, am pierdut-o, m'a pierdut. A suflat viața asupra ei ca o 
zină rea și a prefăcut-o în oameni, în case, în zgomote orăşă- 
nesti, printre care trupul meu merge singur, atit de singur că 
uneori îmi vine să'nchid ochii și să-l acopăr cu mîinile. 

ă Monita, sora mea de totdeauna, astănoapte te-am visat. 
“Ai fost în sufletul meu adormit, lăsindu-mi parfumul teiului din 
fața balconului casei noastre dela lași. 

Eu veneam —cine știe de unde—urit şi rupt, cu semnul pä- 
mintului, și tu mai întimpinat în grădină, în fața scărilor. Am 
ingenunchiat în faţa ta. Și te văd și în clipa asta, cum ţi-ai um- 
plut pumnii cu parfumul teilor—ușoară apă anrie—şi cum l-ai re 
“vărsat pe creștetul capului meu. 

— Acuma, Dănuţ, poti intra în casa surorii tale Monica. 

Ş'atunci m'am trezit, Monica. ȘI tu erai departe, casa noas- 
tä departe, și eu același om izgonit, același om cu trup gret, 
purtind în mine semnul pămintului. 

Dar tu, Monica, să fii intotdeauna bună ca în visul cu par- 
fum de tei, pentru fratele tău Dănuț...“ 


Luă volumele cu același titlu. Unul-era al ei. Poate că celă- 
lalt era pentru Olguţa,. Intoarse coperta: Monica“. an 

Dănuț semna cu numele ei, cărțile pe care i le trimetea, 
pe: Mia Aee M do e pr pieziș, cu o liniuță dedesubt. 
cre deis al numele ei, literă cu literă, ca pe-o scri- 

Scrisul lui Dănuț nu era încă format Dar numele j 
cra seris cu un fel de energică autoritate care dădea ea | 
-scris de Dănuț —farmecul întăiului fruct copt întrun pom crud 

intoarse coperta celuilalt volum: Adina" | 

— Adina !,.. : N 

„Au jardin de Pintante; Monica. 

ară sgy de l'Infante; Adina“. 

— Adina |... - 


Numele creștea uriaș in noapt 
$ in n - 
castel cu turnuri negre. „noaptea lui necunoscută, ca un 


Faţa Monicăi slăbise ca a celora care vor să plingă şi nu 
pot. Sufletul îi atirna în minile deschise, rupt, prăbușit. 
? „Dar tu, Monica, să fii intotdeauna bună, ca în visul cu par- 
fum de tei, pentru fratele tău Dănuţ...“ 

- Adina. 

Ca un vint aspru prin vitralii sparte. Și sufletul se umplu 
de umed și amar. 
i Luă cartea străinei, vrind să o îndepărteze: O foae căzu. Și 


z Adina, Adina... SE 
Brațe'e Monicăi osteniră din inimă Adina avea o scrisoare! 
Adina ? | Nu. Versuri. 


Dar dealurile zării erau mute în | Versuri numai pentru străină... 
„O jardin de Vinfante; Areni ar aia Cage na 3 

un Wpit te desnădejde, ol 

„Al Era o scrisoare în volumul ei ! îşi plecă genele scri- 

soare; larg. penele A mai despărțeau de inida arias ligada 

tengal AA - nica. M'am schimbat. Am îmbătrinit. Sint a- 

e grey Te nici-o poartă de aur nu s'a închis în urma 

, k Paaa ghel n'a ridicat din urmă o spadă de flăcări 

a i at deodată, fără de mine. 
am tost copil? Nu mai ştiu! Dar din copilăria 


„Le soir se grise d'acier 

Et lranche le Jour audacieux. 
Ua songe tenace el coutumier 
Cercle mon front fiévroux. 


Comment pourrais-je le renier 
Lorsque lon coeur rapace 
Au mien s'est fortemen! greffé 
Une folle rocine vivace... 


50 VIAŢA ROMINEASCA 


Comimea! m'affranchir de tot 
Lorsque ma seule cuirasse 
Est cet!e immense foi~ 

Qui te bénit la face... 


Lorsque j'aurais perdu ma fai 
tin gae å l'éclalr fugace 

— Vibrant comme un cri d'effroi - 
Tranchera mon dme lasse, 


„Le soit hui se grise d'ac er 
i Dégaine son orme fine: 

L'élrolt sabre recourbé 

De lune adamaniine. 


Dänuj* 


— Saracu Dănuţ ! 
„Au pre de Vinfante; Adina, 
_ Numele era viu ca o viperă in colţul filci, Cu o mișcar 
netă, Monica rupse foaia şi o făcu bucăţi, ei 
Singurul trăsnet al furtunii, 
Dar sufletul era istovit, 


Un clopot sună deasupra Iaşului, dind inserärii i 
lunebră. Dealurile erau ate. pime pk cai Le 

Monica-și luă capul în mini, Odaia se intunecase. 

„Dar tu, Monica, să fii intotdeauna bună, ca în visul cu 
parfum de tei, pentru fratele tău Dănuţ“. 

„Dar tu, Dănuţ, de ce...“ 


„Dis, 6 douce soeur des ommi 
e souviens tu d'un petit pura = 


ouge comme la paume de I d, 
Car moi, 6 sage bien-almăe, MESS 


J'aime toujour le petit pommier..." 
Ochii Monicăi plingeau plingeau. 
Dar sufletul Monicăi, cu dragostea i i 
i | 3 și mila - 
rerea şi toate puterile lui rănite și strivite—ca fa ură de e 
abătuţi în fioare, ca un parfum de tei i i 
a sevei-—se dăruia deplin, tot 


> * 
Fi Touché | 
oreta culonelului descri 
— Ea inigi escrise un salut de arme, 


„„ „Din nou, cu pizzicatio meta'ic, floretele ; 
ina căi piada rs suie. in uncina aii 

, „Pindind-—inviind în jocul fin al lamelor sbec 
subtil, nervos şi delicat : a elor, zborul 
al arabescurilor, icat al rindunelelor, sau trăsnetul omamental 


LA MEDELENI 5i 


O at III 


Colonelul Barbă-Roșie—barba de un aur venețian era ca un 
blazon viu, moștenit din tată”n fiu, de coboritorii familiei :care 
sumăra un Domn în Scaunul Moldovei, şi o beizadea cu trup 
titanic care trecuse ca un zeu arămiu al toamnei prin inunele 
feminine ale epocei—era profesorul de scrimă al Olguţei. Tot 
el o inițiase pe un pur-singe, în tainele viguroasei eleganțe a 
călăriei pe care colonelul Barbă-Roşie o întruchipa ca un centaur, 

işi iubea regimentul de roșiori mai mult decit griul vaste- 
lor moşii pornite tocmai din Ceahlău ca o trenă verde pe malu- 


_ rile Bistriţei, apoi aurie pe ale Siretului. 


Un singur lucru îi reproşa Olguţei: că nu-i fata lui; şi u- 
mul singur, domnului Deleanu: că n'a făcut-o pe Olguţa băiat. 

In după-amiezele de primăvară și de toamnă, cind se intor- 
cea calare dela „Copou“, cu Olguța la dreapta și Monica la stin- 

işi bătea barba cu dosul palmei, ceiace se intimpla altmin- 
fen rareori, numai atunci cind regimentul defila impecabil in fata 
unor „ochi de vultur“. 

i „Odată, de Zece Maiu, venind în fruntea regimentului că să 
„defileze în faţa lui Vodă, întilnise în apropierea grădinii Copou- 
lui, pe Olguţa. Spre uimirea tuturor ofiterilor, colonelul Barbă- 
Roşie dăduse comanda de defilare cu glas de tunet. 

Inaintea cui ? Y 
-Şi tot regimentul defilase cu capul la dreapta—ofițerii cu 
săbiile plecate—iîn fața unei rachețe de tenis,—și a unui zimbet 
ironic, stăpinit însă. | | 

elul moştenise dela par nu numai barba—iîn care 
"se oglindeau parcă și palbenii și griul—ci și patima mesei verzi 
în care și ariul şi auibunii —oricit de fluviali ar fi—se varsă ca în- 
tr'o mare. Totuși, Horeta Olguţei smulgea zilnic o oră deplină, u- 
ntori întrecută, patimii cartoforicești a colonelului. Astfel că zil- 

În preajma lui șapte-jumătate, seara, colonelul se ridica de 
la masa de bacara—de care îl lega un ultim bac—trecea în oda- 
ia de scrimă a Jokey-Club-ului, şi îmbrăcat în costum de arme 
0 astepta pe Olguţa care sosea ddA tenis cu întirzieri mai mari 
Sau mai mici. 

= Mille excuses, mon colonel! 

= Mill: remerciements, mon enfant! Jai ca Phonnear de 
vous attendre. i 
„Colonelul vorbea uneori a la Georges d'Esparbes, spunea 

a care primise în dar dela el—cu titlul de manual eroic— 

cărțile lui d'Esparbes legate în marochin. 


Plafonierele erau aprinse. à 
Dealungul päreților se intindeau lungi canapele de catifea 
roşie, mincate de molii. Zidurile erau impodobite cu panoplii, 
altemind cu oglinzi în rame aurite şi picturi sportive. 
È ia de scrimă era singura odae a Jokey-Club-ului in care 
lirosul de tutun era atenuat şi vocabularul cartoforicesc absent. 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dealiminteri era odaia cea mai puţin frecventată, —aproape pus- 
tic. Colonelul și Olguţa erau singurele excepții care îndreptaă- 
țeau lipsa meselor verzi din această încăpere. 

Nimeni mar fi spus că adversarul colonelului era o fată. 
Inţățișarea Olguţei era cu totul băețească. Mai întăiu imbrăcă- 
mintea: pantaloni de scrimă bărbătești, pieptar și mască bom- 
bată, Apoi impetuozitatea trainică şi severitatea jocului. Brațul 
care minuia floreta nu se apăra cu panici cochete de evantai, 
nici nu ataca avind aerul că minuește o tulpină deghizată în! 
lamă de oțel, din capătul căreia crinul căzuse provizor 

Apoi tăcerea. Nici madrigale din partea colonelului, nici 
exclamaţii—oh ! vai! ah! ce!—din partea adversarului. O tä- 
cere încordată în care s'auzeau: ritmul respiraţiilor, tactul picioa- 
relor, și clinchetul lamelor inteligente și sprintene ca ironia, per- 
fide ca sarcasmul, viclene ca surisul,., 

Ochii Olguţei erau atenți ca la up joc de şah accelerat. Flo- 
reta colonelului era bilingă: cunoștea şi dialectul lamelor italiene 
şi al celor franceze. Olguţa trebuia să rezolve mereu alte pro- 
bleme. Mintea lucra in ritmul brațului spontan. Toţi mușchii e 
rau la pindă. Şi cînd destinderea fandării nimerea pieptul adver- 
ue umar virf al Tonnta brusc îndoit, mușchii găseau 

A i pei: 
pc imi aq sintetică odihnă și noua elasticitate a ela- 

Ușa dinspre odaia de „bridge“ se deschise lent, dezvăluind 
n rr eng in fumul figărilor, şi un răsad multicolor de 

rți de DE arit ceai sau violent—de mini nervoase. 

— Dir, 

— Touché. renee 

har “et merci. 

Jlguţa işi zmulse masca, de subt care capul răsări zburlit 
rumenit şi impertinent, întregind pe inic f 

— Bonsoir, onde orară, aita EROS Nzboinic 

Nalt da f 

ar puțin adus cum sint domnitorii in clipa ci i 
strană, abea își apleacă fruntea în fața Mitropoliti, Ga enaid 
nalță, pietroasă și de gală, şi păr rar, pi i 5 
musteața căruntă și fină, dar lipsită i pe spate: că 
fie dezmierdată meditațiv în fața Ne, cre pape 


pa om ca in fața unui munte; cu guler drept și 
naei fen ung m veje ca și manşetele rotunde de o albeată a: 
haneras $ an vinul de bătrin care disprețuește minia, în 
dos dakia i rea, socotindu-le prea juvenile şi necuviin- 
degete lungi şi e aţă de sobrietatea ironiei; cu mini inguste şi 
aa hiliber ai ei île ctitor, deprinse parcă să înșire onctua- 
boer cind primeşte mere ca o A ospitalier de 


conac, întimpinindu-i în capul scă- 


+ 


E 


LA MEDELENI =i MEE i 53 


şilor,-—oncle Michel contempla silueta Olguţei, d'Artagmanette, 
cum o saluta el zilnic intrind in sala de scrimă cu evantaiul în 
mină aşa cum intra și la Universitate, 

La Bucureşti i se spunea domnule Ministru sau Excelenţă 
—era mobilizat oarecum, ministru de Justiţie — ceiace-l făcea 
să răspundă: i 

= — Tiens! J'avais oublié. Comme c'est aimable. de votre 
part, cher monsieur, de me l'avoir rappelé ! 

La lași i se spunea domnule profesor-—era singurul dintre 
profesorii facultății de Drept, fără titlul de doctor. 

— Oh ! Non merci ! Je mai pas besoin de cela pour Vâtre,— 
mestce pas, mon cher colegue? 

"La Jokey, intimii îi spuneau oncle Michel. Pe la spate toți 
ii spuneau oncle Michel, familiaritate pe care și-o insușiseră, 
bine înțeles, ziarele. 

Vorbea răspicat, aruncind vorbele de sus, ca un bacşiş din 
balcon. Și vorbea moldovenește cu un ușor accent franțuzesc păs- 
trat din tinereță, accent care învăluia cu un fel de pudoare arhais- 
mul neao$ al cuvintelor imbinate în fraze de o cronicărească 
puritate. 

1 Olguţa il poreclise „l'oncle universel“. 

_— En effet, je m'apergoii que ma famille onclesque grandit 
drălement ! Mais, en cchange, Jai le plaisir de recevoir une nièce 
très simpathique par cette voie profondément degoutante ! 

Colonelul Barbă-Roşie privea cu o părintească admiraţie 
neastimpărul Olguței care deşi în repaos, frăminta floreta fără 
urmă de osteneala. 

— Pur-singe, oncle Michel ! 

— Tais-toi, Barbaroza ! îl alungă onde Michel cu un gest 
extenuat al evantaiului. Tu vezi numai cai! Ai halucinatia graj- 
dului esional ! Mai sint şi magari pe lumea asta, nu numai 
cai; n'est-ce pas, d'Artagnanette ? Je viens justement d'en quit- 
ter un... 

— Qui est-ce, monsieur Lafontaine ? 

— C’est un politicien—naturellement! Cum il cheamă ? Ahl.. 

In faţa numelor colegilor universitari și a luceferilor politici, 
onde Michel avea un recul voit—de memorie—care punea o dis- 

sanitară între el și ei. l 

Uşa se deschise făcind loc unui domn cu obraji atit de grá- 
suni, tumeori şi zimbitori, că păreau făcuți din pasta dolofană 
a leselor îngerașilor lui Rubens, 

Văzindu-l, oncle Michel se lumină, Mi 

~ c Tiens! Cum iți dzici, tachistule ? Nu pot să-ți rețin nu- 
mele ilustru ! 

„= Ei, coane Michel! Costea Babic. 

=- — Ah! C'est cela ! Costea Babic, oui! Le voila, d'Artagna- 
nette! || a une manière pommadee d'ètre takiste; tout à fait 
tion Take! Il me remplit de joie! 


54 VIATA_ROMINEASCĂ 


Costea Babic zimbea ca un buchet de trandafiri in carțile 
poștale ilustrate, 

— Tare-i glumeț, conu Michel ! 

— Comme la politique développe I'esprit d'observation t.. 

— „L'esprit, en général, adăugă Olguța. 

— Domnișoară Deleanu, m'a însărcinat conu lorgu să je 
anunț că plecați îndată, 

— Cum asta? Nu-s incă opt jumătate! se incruntă colonelul, 
Ce-a päțit lorgu de se grăbeşte ? Ciştigă ? 
| es Vai de mine ! Conu lorgu are nobleța de-a pierde con- 
stant! 

Olguţa se incruntă: o cută intre sprincene, cu răsfringeri 
adinci. Ştia că tatăl ei pierde nehuneşte, şi că-și făcuse o cele- 
britate din aceasta. Dar mai presus de toate o supărau glumele 
pe socoteala acestei celebrități mănoase pentru n bună parte din- 
tre cei care-o satirizau, 

Zvirli floreta pe canapea, 

— Mă ertaţi, trebue să mă imbrac. Oncle Michel, ai drep- 
tate. Colonelul vede numai cai arăbeşti și lame de Toledo: mai 
sint și copitele fabulei. Buna sara. 

„_„ Dispăru în odaia de bat unde o așteptau ogarii, racheta 
și dușul rece, 

Oncle Michel își freca palmele. 

— Hm! C'est épatant! Et pourtant elle ressemble parfois 
ä sè tanie Elenco Dumșa qui était horriblement laide et aifreu- 
sement intelligente. Oui ! Alfreusement in-telli-gente, monsieur 
le takiste! 

Tu Pa connue, Barbaroza ? 


Difi Oncle Michel! protestă colonelul, bombindu-şi martial 

. — Th, mon cher! N'am spus că-i urită ! Au contraire ! 
pa e lui ressemble, —surtout quand elle dit des verités, C'est 
m 


— Pur-sînge ! murmură colonelul, ca E A Stelea 
barba cu dosul palmei. |, ca un refren, bătindu-și 


— Ei lasă-mă ! se supără once Mi ei antaj 
lar te-ai fäcut impresar mpk AR na evantainlă 


— Bonsoir, Olguța. 
a Bonsoir, papà, 
i ae pntestionată și nădușită, cu ochii lucioşi de frigurile bàn- 
rare ae implele surite de timpuriu, și fire albe în ear: 
pline de Spre arse de zbucium ca de un moare marin dar 
i bombei ami Și fierbintea tineretă a nervilor, $i fruntea largă 
ridea părintete pi ooma dare, fafa domnului Deleanu su- 
pi A e care : r 3 
decit el și proaspătă de soare n şi at pang 


LA MEDELENI 55 


— Am ceva pentru „fondul Olguţa*, zimbi cl, bătindu-și 
buzunarul dela piept. | 
„Fondul Olguţa“ era tovarăș la ciștigurile cartoloricești 
ale domnului Deleanu. Deși cunoştea pagubele zilnice, Olguta 
tolera tributul seral pentru fondul instituit de tatăl ei, știind 
că-i face plăcere, | j 
Domnul Deleanu o sărută pe frunte şi incepu să-si potri- 
vească în fața oglinzii, cravata strìimbä, 
— Vä salut cu respect, coani lorgi. Numai două vorbe, 
dacă nu se supără domnișoara matale, i 3 
Gers Hermann — misit — era client civil, comercia} și mai 
cuseamii penal, al domnului Deleanu. Și cum tainicele lui afaceri 
nu puteau fi rezolvate decit de „coani lorpi'* îl aștepta la club— 
unde-l găsea sigur—inloc să-l aştepte la hiurou—unde gâsea 
secretarii. 
Gers ! 
7, Cum ar fi spus: „Mars !“ E. 
Dar Gers, cu zimbet și gest amforat de balerină, mai ina- 
inä un pas. Era aşa de gras că părea de două ori jgravid: și 
pintecele, și fălcile. 
Coani lorgi! 
Așteaptă-mă acasă, Gerș. ; 
— V'aştept la gară. Cu respect ṣi complimente la dom- 
nișoara. 
— Ce? Pleci, papă? | Hia y 
— Da, plec la București. Jidanii știu tot! Ce să-ți aduc, 
Olguța ? ie 
Se suiră în trăsură, cu ogarii la picioare ! 
— La „Smirnov“. Ce cumpărăm, Olguța 7 tira IG 
Domnul Deleanu răspundea la saluturi în dreapta și în stin- 
ga, zimbind, gesticulind amical, protector sau cu înțeles, ca un 
orator popular la coborirea din tren, : 
Simbăta însufleţise laşul, mai ales strada Lăpuşneanu: tre- 
ceau parfumuri violent proaste și mătăsuri colorate intens ca A- 
cadelele din borcanele cofetăriilor periferice, i ATOR 
— Flori mirositoare pentru duduci costisitoare ! Cumpăraţi, 
cumpăraţi domni galanţi și cavaleri berbanți ! Baronul de Vax vă 
wruncește să fiți galanti şi eleganți dacă vreți să fiti berbanță ! 
vio, ma belă damă ? 
Cu ghete de lac, ghetre albe, mănuși albe, trandafir alb e 
butoniera smokingului și monoclu cu șnur lat pe o faţă de gorilă 
Bâneazcă, baronul de Vax—cum singur se intitula —își plasa 
ile cu o impertinenţă în glas şi gesturi, calculat ai Arden 
pentru publicul de Simbăţă. In timpul săptămînii se adresa indi- 
vidual trecătorilor, cu călcăile lipite şi șobenut plecat: „Măria 
Voastră, nu vreți...“ FTP i 
“Trăsura se opri în faţa băcâniei „Smirnov“. Intrară. 
— Buna sara, domnişoară Volga. Ci faci, domnule Mede- 
leanu ? 


. 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Olguța intinse o mină prietinoasă noului venit care intra 
in băcănie cu mini crispate și tremurătoare de orb nervos, duh- 
nind a vin, bărbos ca Robinson, dar brun, cu trăsături ascetice, 
ochi halăcinați de derviş urfător, și îmbrăcat ca o sper.etoare de 
păsări. 

— Vii dela Jupev-Club, Pierdeleanu ?.. Luăm o li-țuică și 
niste a-kefali ? 

Apăsa pe fiecare vortă-—calambur indeobşte—ca într'o cir- 
jă care i-ar fi susținut bicisnicia, și avea accentul mirat evrecsc 
al celor care imită mereu jargonul. Văzuse trăsura casei De- 
lcanu oprindu-se la „Smirnov“, de peste drum, dela „Rtspect 
gencral și nu se putuse opri—lăsind murăturile usturvete, pas- 
trama de giscă, vinațul acrişor şi cei trei convivi în fata cărora 
își orhestra calambururile—să nu vie și la o ţuică. 

Calambururile erau în inteligența acestui junimist ca o ma- 
hala în jurul unui oraş cu tainice grădini şi discrete palate. Ca 
să-l cunoşti, trebuia să treci mai întăiu prin mahala, Olguța tre- 
cuse, și îl stima. Stima și faimoasa răutate verbală — care era 
luciditate—și humorul sincerității sale temerare, și sărăcia tru- 
pea a acestui invățat—diapmostician miraculos în medicină 
erfenițos ca o carte veche, 

_— Domnule Prahu, vii la noi la masă ? îl invită Olguţa a- 
runcind o privire inte domnului Deleanu care zimbi. 

„_— Vin, Wi mulțumesc, domnişoară, adăugă el ceremonios, 
pieptanindu-și barba, pieptânată cu minile numai în astfel de 
ocazii, 

„Doamna Deleanu nu prea împărtășea stima Olguţei şi pric- 
timia domnului Deleanu pentru acest conviv care lăsa dire de 
glod pe covoare, mormane de scrum pe mobile, —pe fața de masă, 
arhipelagul tuturor alimentelor lichide sau quasi, și al băuturi- 
lor, și care pe deasupra vorbea de rău pe toți, Dar alianța Ol- 
guța — domnul Deleanu era mai puternică. 

Se suiră în trăsură cu pachetele și sticlele; Olguţa la mij- 
loc, Ogarii pe jos. Caii mergeau încet din pricina aglomerației. 
cotind spre „Copou“ ps fata ;Ripei-galbene** u luară la trap. 
Trotuarul străzii Carol era afit de plin de pietonii Simbetei ca 
adr n sg ment oi a spre Copou, 

oaptea cădea clară ca pe ] i 
alasa dosotetor. pe un decor mănăstiresc. Aşteptai 
$ Rupind tăcerea, doctorul Prahu intrebă 
intinzind mina crispată ca un blestem | 

— Unde-i Iașul ? 

s re mă ni miză cu m mică și accent de parodie: 


— ironic sau trist? — 


+ - 


— Pleacă maestrul la Bucur 
Jenci ti! Dosarele... Ş 
Conașu pleaci la Bucureşti. Digrabi la masi. 


A 
E 


LA MEDELENI 57 


__ Bine, lorgule, iar mă anunţi în ultimul moment! Și mu- 


= masă pe de-asupra! Poftim !... Profira, spune lui, Necu- 

r ui îti iin tacim... A ! Unde mi-e capul! Olguţa, ia vezi 
{u ce-i cu scrisoarea lui regii, ra Scrie de niște cărți trimise 
din greşală. Uite: ce-i asta! 


jardinditițant ! 
l "Vestea plecârii domnului Deleanu se răspindise ca sunetul 


trimbițelor de mobil zare, accelerind ritmul obisnuit al casei, și 
alarmindu-l. 


“Doamna Deleanu se consacră pachetelor destinate lui Dănuţ: 


domnul Deleanu, expedierii clienților și alcătuirii bagajelor 
haotice. 


Puiu—surprins de Olguţa în clipa cind vămuia salamul și 
miudemul aduse pentru masă—fusese expulzat din sufragerie 


salon să ție tovărășie doctorului Prahu, sau, mai exact, som- 
nului acestuia, căci doctorul, decite ori se așeza pe © sofa sau 
întrun fotoliu — fară ca să aibă în față o masă cu pahare, sticle 
cu trompă metalică alături de „sferturi“ și mucuri de țigări — 
adormea cu gura deschisă, avind aerul celor cloroformizați pe 
un scaun dentar 


“Puiu se plimba prin salon, cu minile la spate, tropăind a- 


e 


gresi, cu sufletul plin de revoltă și amar: iar îl bruscase Ol- 


Pe doctorul Prahu nu putea să-l sufere ! Și pe de-asupra 
"exaspera si un ulcior stirnit de colbul vitezelor cicliste! 
"Olpuța, după ce porunci lui Neculai să scoată o sticla de 


vin „fain“ pentru desert—În cinstea doctorului—alternă lectura 


scrisorii lui Gheorghiță cu mușcatul combativ al feliilor de ghiu- 


erpiar, dur ṣi aromat, care se minincă obligator in pi- 


Bart, cu © așchie de pine zmulsă—fiindcă pinea nu-i tăiată 
încă—intovărăsind o lectură, 
= — Ojardindilifani? 
| Intră rizind in odaia Monicăi. 
— Hei-hei! Cucu! 
 Aprinse lumina. 
— Ai adormit ? - y 
"Monica se ridică de pe divan, ocrotindu-și ochii cu palma 
Rochia subțire, imbrăcată pentru primirea pachetului, era ca O 
Hoare bătută de brumă. ý j i 
“Ea masi, Melizando ! Uite ghiudem. Știi că papă pleacă 
la București !.. Monica! pi . > r 
" Aplecindu-se, Olguța-i căută ochii; Monica ṣii acoperi, 
— Ai plins? 


Olguţa aruncă o privire pe masă, Văzu risipa cărților, 
— „Au jardin y Pinfanite:t. A! Ojardindilifant!... Cei 
asta 7 „Pour Adine 2..." 
Me “Monica se repezi la masā. > 
~ — Té rog, Olguţa, nu ceti- 
„= Ë pentru tine? z 


58 f ____ VIAŢA ROMINEASCA 


— Nu 

Monica plecă in jos ochii plinși. 

— Atunci, dă-mi voe, Uite scrisoarea lui Gheorghiţă. 

Cetiră alături: Olguţa, versurile cu dedicație, care lamu- 
reau lacrimile Monicăi; Monica, scrisoarea care explica prezen- 
ta, în acelaşi pachet, a celor două „Au jartiin de Vinfante“. Faţa 
Olguței era atentă, severă, preocupati. Deindată insă ce simti 
size Monicăi indreptați asupra ei, își luă un aer ironic si sur- 

— Et tontaine et tonton ! 

Monica zîmbi ostenit subt ochii Olguței. 

De ce-ai plins ? 


Ti-a seris? 
— Da. 
Minciuni ? 
Vai, Olguţa! Dănuţ? 
Atunci de ce-ai plins ? 


Din pricina Adine „au cocur rapace“ ? 
Monica se roçi, 
— Fiindcă i-a făcut versuri și ție ţi-a scris în proză ? 


Muti de ceid iti ui d b 
pumnul în masă, e-ai plins? se încruntă Olguţa, bătind cu 


Leila deschise ochi speriati. Ol inti feli i 
dem pe „Au jardin de Bani Sea de mi 


— Monica, uită-te la mi i Meli 
Acuma uită-te'n oglindă, Uitá-te T og så nu fii Melizanda K. 


dlos. te, că nu-i ruşine! biătu ca din 
Silită de mini i i 2 ; 
sobă joui. minile Olguței, Monica se uită și-și văzu frumu- 


— Atunci de ce-ai plins ?.. A i i 
i i : iS ?.. Ascultă, Monica, tu știi că 
dată pe rii şi Fa serios, Eu afirm că te iubeste pe tine. 
), viguros de umeri. Ochii Olputei i i și 
pateni ca ai celor care vorbesc în Bey ori dig i ) 
à 4 se adincise pe frunte, deasupra rădăcinii nasului. 


= Tu cre ie į g s} > 
ce 7. Räspun ag o iubește pe domnișoara Adina. Perfect. De 


— Mai intiiu nu ja făcut y i 
dedic i a făcut Versuri. A făcut ù poezie şi a 
a tă ea ru aurii Adina, Asta-i mania și vaniilatea celor Tai 
domnişoare D d ice: lui Dumnezeu, Patriei, sau macar unei 
irebuese do în. Versurile nu-s scrisori! Şi nici scrisorile nu 
rege nora serios ! Dar versurile ! Dacă era trist din cau- 
mişoare, îi scria o scrisoare, sau nu-i scria deloc 


— Fiindcă i-a făcut versuri 2. Răspunde ? 


LA MEDELENI 5 


iși pierdea pofta de mincare, slăbea.. De unde! N'ai văzut ce 
scrie Gheorghiță ? Că a avut un gutunar da i-o trecut! Vrasă- 
zică Metafore], sănătos tun, face poezii jalnice —asta-i altă manie 
a poeților sănătoși—pe care le trimite cu dedicație la diverse 
domnişoare. Cind are să-şi tipărească versurile viitoare are să 
le dedice în bloc ție,—sau mamei! Ce ai de spus? 

— Nu esti mulțumită! Bine. Atunci să procedăm negus- 
toreşte. Sa cintărim: domnişoarei Adină i-a trimis „Au jardin de 
Pinfante““; ţie ţi-a trimis toate volumele lui Samain. Ei i-a tri- 
mis o poezie cu dedicație, în care-i spune minciuni, căci dacă 
vroia să-i spue un adevăr îi scria o scrisoare; ție însă ţi-a scris 
o scrisoare în care tu singură spui că nu-ți scrie minciuni... 
Ce-ţi scrie ? 

— su Căi trist... 

— Sigur, fiindcă-i la Bucureşti și tu ești la lași. De asta 
face poezii jalnice. 

— Alinei... 

— Adinei ! Ascultă, Monica: domnișoara Adina X feurtează 


cu benjaminul ! Dar fiecare băiat fleurtează cu toate fetele, —și 


țoarte bine face, așa trebue să facă. Cu una face exerciții de versi- 
ficație, cu alta joacă tenis, cu alta patinează, cu alta suspină la 
„Dama cu Camelii“*, cu alta merge la cinema, etc... ȘI pe una 
o iubește. Dănuţ te iubeşte pe tine. | 
— De unde ştii ? intrebă Monica, deschizinul ochi mari ca 
în fața unui oracol. ce e. : 

— Ştiu fiindcă-s sora lui... si știu eu fiindcă stiu. Ţi-am 
spus tu vreodată minciuni ? 

— Nu, 

— Atunci de ce nu mă crezi ? 

Monica plecă ochii, vorbind în şoaptă: i 

Atunci de ce nu mi-a scris nimic, dela Crăciun * 

— Cum nu ti-a scris? Dar scrisoarea de azi? Dovadă 
mai bună decit asta ce vrei? Cit timp nu ţi-a scris, să zicem 
că ai fi avut dreptul să te indoeṣti. Dar acum 7... Și tu n'ai drep- 
tul să te indoeşti! urmă Olguţa cu pasiune, zguduind umărul 
Monicăi. Dănuţ te iubește pe tine, —și dacă te indoești inseamnă 
că tu nu-l iubeşti. 

— Vai, Olguţa... 

— Atunci n'am dreptate ? | 

'Monica ridică din umeri, zimbind, pata să plinga. „si 

— Atunci minincă-ți ghiedemul.. Fugi, nu vreau sărutăn * 

Și intorcindu-se dela ușă: ` . , 

— Imj achetează Intinta şi hai la ma a plea 4 papà. 
| Olguţa intră în odaia ei, cu fruntea incretită, Nu era in- 
tăia oară cind se mira ea singură de tonul categoric al afirma- 
fiilor ei, după ce le făcuse și argumentase, Chiar profesorii își 
puneau o clipă la îndoială memoria sau știința, față de fanatis- 


6 T VIATA ROMINEASCĂ 


mul cu care Olguţa afirma, uneori o inexactitate, şi a ingeniozi- 
tăţii cu care făcea verosimil ceiace afirma, De astădată însă, nu 
mai era vorba de un profesor, ci de Monica... 

— Dudue Olguţă pottiţi expres, —o invită la masă Neculai, 
ridicind minile înmănușate în semn de mare ananghie. 

— Spune că fin. 

tre o ciipă, cu ochii întredeschiși, cu fruntea încordată. 

imbi. 

Şi brusc iluminati se așeză la măsuța de pe care-i zimbea 
fotografia lui Moș Gheorghe, și scrise trei scrisori cu viteza u- 
nui dejun intrun restaurant de gară unde trenul se opreşte 
cinci minute. . 

* 


Ultimele ecouri ale zilei întirziau în bucătărie şi in odäile 
servitorilor, 

„Liniştea intrase în casă ca un îngheț fără duritate ṣi fară 
scinteere, Prin ferestrele deschise intrau delicații oaspeți care 
niciodată nu vin pe ușă: somnul vintului, freamătul plopilur, 
dulceața teiului. 

Paturile erau întățate dar goale; luminile stinse. 

Doamna Deleanu și Monica se plimbau pe aleia care ducea 
Spre poartă, Tăceau. Fiecare cu gindurile şi umbra ei, deși 
purtau în ginduri pe același Dănuţ, altul în fiecare. 
xa rareori sein rea irimia intrun baston luat la intim- 
lir vestiar; nu atit pentru a-și spri trupul; mai seat 
pn a-şi însoți slagurătatea, piperul Moaicăi San sie 


Puiu, calare pe bicicletă, făcea opturi concentrate isi- 

p ia Era furios. Olguţa plecase la gară cu domnul PD lea. 
n $i ei. 

„„— Pulule, nu-ți dau voe să mergi icici 
prin tal La uri ta copiii se culcă, IP ȘI bicicleta 

— Da’ azi îi Simbătă, ice! ä! s 
ea tă, tante Alice! Mine n'am școală! sus- 

— Cu-atit mai bine: stai cu noi acasă la aer curat. 

Puiu Deleanu—licean în clasa patra—era văr de-al doilea 
cu Olguţa și Dănuţ, Avea o faţă rotundă, pe care miniile cădeau 
rumene şi dese ca cireșele scuturate din pom, —și fruntea dom- 
nului Deleanu, purtată cu aceiaşi aroganță. 

2 Cu patru ani inainte, intrase pe poarta casei Deleanu —la- 
e tă cu clienţii—un copil mărunt şi îndesat, tuns chilug, cu o 
pă rit, dă pislă neagră, prea pă i pentru el, adăpastind doi o- 

raji toşi de copil care s'a dat cu săniuța, doi ochi seriosi 
și preocupați de cioban prematur, și un năsuc. | 

Subt sumänel era îmbrăcat cu o cămeșă țărănească albă, cu 


LA MEDELENI 6! 
aaaeeeaa 


brodate de mama, ṣi un briu roș, lat; o pereche de bo- 
ae de iuit, purtaţi cu strășnicie, întregeau silueta, Mai avea şi 
un băt pentru cini, i pegs de lemn cu toată zestrea, și b sors 
tru domnu eanu. PE i 
"e Tatăl lui—ţaran chiabur, dar.cu evlavia banului, din părțile 
Palancei—dorea ca prin influența vărului său—,,boerul dela laşi! 
säl introducă pe Mihu—așa se numea copilul— bursier la „Li- 
at“ din lași. . 
er vogă na fi o putinți si ti milostivești coani lorgule di 
sărăcia noastri și säl gazduești la domnia ta acasi. Ci bäietu îi 
tari inimos și cînd na fi la învățături lii puni la treabi ca si nu 
mininci digiaba. Cì tom mai trimeti și noi oleacă di păstrăvi, o- 
i caș, un curcan, niște prosoapi... = nt? 
L-a Cu aici un chip Mihu Asti abea nu voise să primească inviti- 
ţia de-a sta la dejun cu boerii. Infipt în ogradă, lingă lădița jui, 
mincasé cu mina și cuțitul, merindele de-acasă, Cind îl i 
servitorii sau clienții cite ceva, şedea la ginduri, apoi aerieni 
țare—ca unui om de pe altă vale—privind din plin, pe cel ce- 
întreba, cu ochii lui rotunzi. Spre sară, infricoșat de “mulțimea 
clienţilor, se refugiase în grădină. Acolo il descoperise doamna 
Deleanu, trintit pe iarbă, cintind din fluer inădusit. 
— Tu ştii să cînți din fluer, puiule? 
= hi ! 
de intervenţia domnului Deleanu, Mihu reuşise la e~ 
leg bursă, e, media zece, distanțind pe toți 'ceelalți 
| e Tiopande ca Isus în templu! felicitase directorul pe dom- 
ag ar Mihu nu intrase intern, nici nu se folosise de nea 
Doamna Deleanu reținuse acasă micul şi sălbatecu 
suplinitor al lui Dănuţ. Și încetul cu încetul, Mihu devenise Puiu 
ia doamna Deleanu şi Monica, și Cuţulachi pentru Olguta. 
Un Puiu zvelt, imbrăcat cu mult mai mult gust decit majoritatea 
colegilor săi orășeni, un Puiu transfigurat care purta totuși 
în suflet, ca un filigram, pe Mihu de odinioară. AAA 
“AImvăţa cu o ușurință şi o istețime care-l făceau să k E 
alară de orele de clas—într'o veșnică recreație. O singură npt 
avusese cu ale învățăturii, dar biruise: cu limba ee 
Zile şi nopți dearindul—in taină și singurătate—se grea Aaa 
să-l rostească pe „le“ așa cum răsuna dulce, muzical, fără efort, 
gura fetelor și a doamnei Deleanu. Cu toate acestea, evo re 
dela greoiul și odiosul „iiot pănă la perfecta puritate a lui „le“, 
ris de el ca o cetate, după un lung și istovitor asediu în tim- 
av eng cei o era Olguţa care-i dăruise de Paşti, 
pe cind era convalescent după febră-tifoidă, bicicleta: o binic 
elegantă ca o rindunică în zbor, înzestrată cu cauciucuri roșii, 
itînă automată și două ghidoane: unul de curse și altul de plim- 


E = 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bare, Bine înțeles, desperările zilnice ale lui Puiu intrebuințau 
numai ghidonul de curse, pe care aplecat și în astă seară, făcea 
semnul infinitului pe nisipul aleii, că doamna Deleanu nu-l 
lăsase să meargă la gară cu bicicleta şi fiindcă, mai ales, Olguţa 
nu-l psp aie in trăsură, pretextind că nu e loc, 

— ! Bărbosul și bețivanul de doctor are loc... şi cu nu! 

Ah! De ce nu se'mbolnăvea din nou, de ce nu răcea, de 
ec nu-și rupea un picior, să fie Olguța iarăși bună cu el ca în 
timpul convalescenței. Pe-atunci, ea singură îi cetise cu glas tare 
amindouă minunatele: „Livres de la Jungle? ale lui Rudyard 
Kipling, traducindu-i unde nu pricepea, mimind pe ursul „Baloo“ 
cel cu vorbe înțelepte şi labă autoritară, pe boaul „Kaa'* spaima 
„Banderlogilor'“, care vorbea sisiit ca un om fără dinți, şi pe 
past care era voinic și indrăzaeț „cum trebue să fie orice 

iat“, 

i Şi el era voinic şi îndrăzneț, așa cum vroia Olguța. Pe bi- 
cicletă Hu se temea nici de tramvae, nici de automobile; la scoa- 
la, de nici-un coleg, nici chiar de repetenții cu voce groasă care 
fumează la „0 0“, deși el purta încă şosete şi pantaloni scurți. 

Totuşi, de cind se insănătoşise, Olguța nu-l mai lua în 
seamă și cind il lua, îi spunea Cuţulachi, Uneori ji venea să 
s+ arunce din podul casei,—dar se răsgindea, aruncindu-se în 
Viitor cu elanul dobindit din renunțarea la cealaltă arundare. 


Lasă! Are să fie el mare t. Are să fie ca Viad-Ţepeş !... 
atunci are să vadă Olguţa ! 

— Puiul , du tè li culca e. 

Roțile vijiiră inspre casă. 
Ra De ce-o fi întirziind atita ? întrebă doamna Deleanu pe 


= wPoate dela gară s'a dus pe la Rodica, tante Alice. 

— Da, e drept! 

Plimbarea reincepu tăcută. Doamna Deleanu se liniştise. 

„_ mRodica-fără-cofiţă“ spre a se deosebi de s Juna Ro- 

«lică voloasă trece — spunea Olguţa — era o bună prietenă a 
fetelor, ȘI una din rarele eleve ale pensionatului 
care nu făcea cură de slăbit, nu era îndrăgostită de profesorul 
de filozofie, și nici nu accepta moda leșinului şi a melancoliei 
<u palori riguroase, Avea o poftă de mincare statornică : tașca-i 
era plină de chiile, smochine, migdale, alune, pe care le min 
subt ochii profesorilor pe'nfundate, Olguța-i Spunea că are o 
privire antropofagă,. Și „pe deasupra, Rodica ridea „ca o şcoală 
Primară“. Cind venea la Olguța, doamna Deleanu zimbea din a 
Patra odae, fiindcă și de-acolo le auzea rizind. 

n De ce rideţi ? le intreba ea binevoitoare, deschizind ușa. 


se încingeau niste 
teau să mai intiebe ale fisete care excludeau vristele care pu- 


Prin tăcerea Iașului, trapul 


clar și sonor ca subt bolțile n urcind la deal, răsuna 


ei catedrale devastate 


LA MEDELENI: 8 


Doamna Deleanu ṣi Monica se indreptară spre poartă. 

— Olguța !... Unde-i Olguţa, Mie? 

Din trăsură se coborise—răsturnind pe stradă o umbră de 
balon captiv—Gers Hermann, cu pălăria coborită adinc în noapte 
i: a tepect şi sărut mina. Pot să vă dau complimenti 
di la coani lorgi si di la domnișoari, 

— Unde-i Olguţa, domnule 2 

Gers intinse două scrisori, surizător, 

— Domnișoari a plecat la Bucureşti! rG 

— Nu se poate, domnule! Ilie, unde-i duduia ? >x 

— Pui di În gari nu s'o mai întors, sărut mina, răspunse 

deschizind poarta. z 
ci Gerş luă din trăsură, cu precauţii grase, un pachet. A 

— Coani lorgi vo trimes niști înghețati.,. ci-i mai extra, pu 

i edeţi. Cu respect, Á ; 
Să ar păi cu trăsură, doamna Deleanu şi Monica se 
coboriră grăbite in vestibul, aprinzind lumina. 

— zici, Monica ! 

— Dă! 

— Asta-i pentru tine, = 

Pe plicul Goiori adresate doamnei Deleanu, Olguţa g% 
sese în fugă: „Mincați inghetata că se topește. Nu mi sai 
e t Ì idică din umeri 

a Deleanu ridi in i. à 5 

ma | Ileana ! Profira... Profira, du inghețata în so 

fragerie și pofteşte.! pe cuconaşu Puiu dacă nu doarme. 


„Dragă mamă, 

Nu te alarma. Nu te anunț că m'am sinucis sei peur 
subt roțile trenului ! „La din contra“: plec la rapa a tea 
pe benjaininul familiei. Am să-i pun termometrul, am sã- ine gpa 
tez dacă-și pune galoṣii cind plouă, însfirșit, intrun cuvint, 
să te înlocuesc. y i ; 

Atunci se ce te superi? Cum nu m'ași fi supărat ch ap 
mata—chiar fără să m'anunți—așa nici mata nu trebue s elice 
peri că pleacă — anunțindu-te — fiica matale supusă (7) și i 
toare (ti) 

Olguta“', 


— Poftim! ie ce-ţi scrie, Monica ? a 
— Mă sali că pleacă la București și mă roagă se aran 
jez Luni la școală să-i motiveze sharoti: 
riviră ochi în ochi,—și zimbiră. ; 
= Vai, Monica, tare-s proaste mamele ! Adică de ce n'am 
Plecat eu ? i 
Monica se rosi violent: dar ea ? 


a 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Dragă Monica, 7 
Aceste rinduri palpitante sint compuse in odaia mea, nu la 
gară, asa cum crede mama. Nu te-am anunțat pentru a cvita e- 
moţiile din timpul mesei, —mai ales țăerea apetitului, 
Plec la București, 

Asta înseamnă, scumpă Melizandă . Ce să-ți mai spun? 
Culcă-te și dormi ca „somnoroasele rele“, Nu neglija să te 
uiţi în oglindă de citeori ești pesimistä. E cel mai bun „cordial“: 
„Cordial-Monica'*, recomandat de mine. 

Acuma să trecem la afacerile mele. Mine dimineața, adică: 
nu, mine după amiază trimite-l pe Neculai cu alăturatul bilet, 
să-l caute pe doctorul Prahu prin toate circiumele, incepind, 
cu „Respect General. Să-i dea biletul întovărășit de o sticlă de 
vin „fain“ din pivnița noastră. Doctorul Prahu, cu a sa tremură- 
toare mină, va plăsmui un certificat medical—trimite-i şi o coas 
lă — în care va constata că eleva Deleanu Olga sufere de n boală 
varecare — durata, aproximativ trei-patru zile. Acest certificat îi 
vei prezenta directoarei, fără să te roșești: nota-bene. Pe Ne- 
culai îl vei răsplăti cum trebue, tu care ai „un caracter nobi“. 

Nu uita: mine la 4 să fii gata pentru cavalcadă. Explică-i 
colonelului lipsa mea, atribuind-o unei cauze... cavalerești: nu 2 
Spune-i că, suțleteşte, călăresc la dreapta lui. 

De n'ași uita să iau Infanta ! Partea cea mai nostimă e că 
plec la București in acutrament de tenis, fără nimic altceva“, 

Alcia jacta est! Pune-o la curent pe Rodica, —in ora de 
Matemateci, + 

Al tău satrap devotat 


Olguţa. 


P. S, Sper că ogarii nu vor răminea orfani în lipsa mea ? 
Adu-ţi aminte că-s dela Metaforel. 
Ohguţar 


„lubite Doctore, 


Iti trimit o sticlă de vin roșu din acela pe care l-ai diag- 
nosticat „meriţoriu'“. Do ut des, cum spun distinși secretari ab 
tatei, insistind mai ales asupra lui Do. 

lată ce te rog: așteme pe alăturata coală de hirtie, o ma- 
ladie care mă vi reţine în casă vre-o citeva zile, —ceva inoten- 
siv dar impunător, o variantă cu nume pedant şi rădăcini pul- 
morare a putunarului, de pildă, 


iți mulțumește pentru amicalul certificat a matale devotată 
Volga. 
P.S. Să nu serii cumva în certificat bieo da Mă numesc 


Olga Deleanu—cel puţin așa pretinde catalogul —și di 
1 i —şi directoarea 
noastră nu pricepe decit glumele premiate de Academia Romină''. 


— Cine-i? x Ua g= 


„ap . 


E MEDELENI 65 


m 


— Eu, Monica. Îmi dai voe? 

— Cum unu. Intră, Puiule, 

Puiu întră cu buzele roșii de inghețata de zmeură, în papuci, 
cu pelerina peste cămesa de noapte, — bălăbănindu-si mânile: 
şi capul în cadență jalnică. 

— Ce-i, Puiule ? Te doare un dinte? 

Puiu oltă amar. 

— Cit are să stee la București ? 

Monica zimbi. 

~= Știu cu! Citeva zile. 

Puiu dădu din cap obidit şi se întoarse spre ușă. Cu minw ` 
pe clampă se opri. Plecă fruntea. Pelerina tresărea ca si cune 
ar Îi adăpostit vint 

> — Lasă, Puiule, lasă ei vine înapoi! îl consolă Monica, lu- 
indu-l lingă ca, asezindu-i capul pe braţele ei. 

— Nici nu mi-a spus buna-sara ! Ce l-am făcut cu ? izbue- 
ni Puiu în lacrimi și suspine, 

Monica îi dezmierda obrajii uzi, privindu-l cu duloşie si 
melancolie... Dănuț era departe, Dânut cra mare... Unde era 
Dănuţ cel cu bucle de fetiță ? Dănuţ cel care-o trăgea de cozi 
prin livada > 

Cu ce icoană copilărească incepea dragostea ei: un copil 
tu bucle minind prin livadă o fetiţă cu cozi lungi: „Hii, cãlut t“ 

Hii, căluț ! Şi iată erau mari! ȘI-I iubea pe Dânuţ cu ace- 
iaşi inimä, an cu an, alta. 

_Uatori își simţea inima grea ca o lacrimă. Ar fi vrut să 
aibă pe brațele ci cipul lui Dânuţ, Cu stabele ei mini să otro- 
tească de tristojä si primejdii. Cind se pindea la el, aultetul se 
uhi ca o salcie deasupra unei ape, 

Il iubea pe Dănuț. De cind? Trupul ei crescuse și se înăl- 
tse cu iubirea ci 

_ Era tristă. Iubirea ei era o amforă uitată pe margina u- 
tei fintini 

= Dă-mi o batistă, Monica. 

„Îşi şterse ochii și nasul mai ales, cu furie, 

— Mă duc 

Manica il insoti până la ușă 

> Lasă, Puiule, vine Olguţa degrabă. 

= Monica, tu esti bună, lasă-mă să dorin la ca în odae_ 
nimai la noapte. 

i Bine, Puiule, te las,—zimbi Monica. 

= Da să nu-i spui, că după aceia iar mă face Cutulazhi? 
SiSpină Puiu izbucnind din nou în lacrimi, 

 imășurindu-se cu o mișcare: hamletiană in pelerină, intră 
în odaia Olguţei. 

= Monica stinse lumina, îşi mută fotoliul în balcon, ṣi sin- 
gură rămase in noapte 


ăi) 
— 
. 


Fa 


65 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Revărsarea lunii împodobise cu fildeş vechiu o coasti a 
cerului, 

laşul durat din tăceri de biserici, intrase în noapte deplin. 
Nu auzeai nici glas de om, nici huruit de roți, nici răcoroasă, 
copita calului bătind asfaltul. Uneori, în depărtarea Tatarasului, 
hămăiau câinii ca În țară. ` 

Turlele bisericilor de pretutindeni, şi plopi, arătau cerul 

Luna se înălța, urcuș de abur pe scări fără trepte, suis lin, 
avint neted ca în somn 

Parfumul teilor nu mai știai: coboară din stele ? adie spre 
stele ? . 
Luna se intălța. Tot cerul era o vibrație mecontenită, ca a- 
burit de-un tremur diafan de aripi de libelulă, 

Luna se înălța inclinind argintiu zările, dezvăluindu-se tot 
mai albă, paluare din paloare, p> deasupra turlelor, pe deasu- 
pra plopilor, peste faldul dealurilor... 

Se înălța și s'aduna o albă și albastră sihăstrie în jurul ci, 
ca în Farm pindului s'a piscului înalt. 

inălța ca parfumul crinilor, ca o răcoare pe timple, ca 
un nimb pe creşte, ca o iluminare a frunii, ca oœ deşteptare a 
vederii... 

Se înăița, şi se umplea cerul de ingeri limpezi, de fum de 
țâmie, —albe și albastre plutiri în tăria nopții... 

„Până cind, în contopirea de alb. și albastru, de vinit și 
vioriu, de cenușiu și violet, de verzui și sur, de lumină şi umbră 
și penumbră,—noaptea fu ritm de văluri pe respirația unui trup, 
şi luna, chipul acelui trup, chip atit de alb, de pur și de luminat, 
că în acea clipă, în marea singurătate a inălțimiloc și in limpe- 
zimea cerului, chipul lui Dumnezeu se arătă răs'riagindu-si pl-a- 
doarea în adorarea lunii, 


De repetate ari —cu ur expresiv crescendo — vecinul cabinzi 
de „Wagons Lits", ocupată de domnul Däeanu si O'ruta, bä- 
ne pumanl in păretele despărțitor, intervenlie care intefca 
isetele, 

___ Domnul Deleanu cedase Olguţei o cimesă de noapte cu mo- 
tive naţionale, papucii—prea largi pentru ea—si un halat de că- 
e iile! Meteăenie, Olguța se așezase turcește pe patul d: 
15; y i 
De psp a canu, fără de surtuc, guler și cravată, pe strapo:i- 
Pe măsuţa dintre ei, cofița de fragi, cu i 
r 1 re ei, mparată «dela Birnova, 
Notă Ar? rari de socolală, și nelipsit stiluță de 
»&herry- 1 pahare: al ci ump'ut pe sfert. 
Trenul intră în gara Vaslui. Z ul pe domnul Deleanu, 


doi domni Care soseau ince: - A 
rriră cu brațele deschise și aai pe aheri cn bagaje, se o 


pr 


Pai 


LA MFDELENI 67 

Beo s m a E E E... 

— Tu, lorgule! 

— Eu, lancule ! 

— Şi noi mergem la București, —solo ! Organizăm © par- 
didă monsiră ! Al nostru ești! Avem și un vinaț! 

— Regret, dragă ! Călătoresc cu fiică-mea. 

= Eisi! 

i Ei iaca! 

— Aa... pardon ! Noapte bună ! 

Trenul porni urmărit de privirile elitei vasluene, pentru 
«are trecerea trenului era un pretext de intilnire şi un prilej de 


Şi din nou, vecinul cabinei cu cofița de fragi, bătu în pă- 
rete cu exasperare, cu furie., dar ṣi cu'n fel de resemnare, ati- 


zind efectul ilariant. 
— Lasă-i, nene! Or fi în voiaj de nuntă ! mormăi patul de 


sus, desteptai din somn, cătră mabmureala patului de jos. 


(Va urma) 


lonel Teodoreanu 


Bacalaureatul 


Reintroducerea bacalaureatolui, cit şi a examenelur de st 
ir- 
şit de an, în cursul superior, a avut efectul unui ciclon, venit să 
din senin. Au căzut numeroase victime, pretutindeni, în vechiul 
regat, dar mai ales ri provinciile alipite. 
nu s'a intimplat nici la fixarea dărilor, nici la mä- 
surile restrictive luate în domeniul tic | K 
loc ora af arie ear Dak, a avut 
___« Părinții, îndaloșaţi insfirşit de soarta odraslelo 
carora in roinge nrag cerind lucruri ipsae aghar e 
cultura tinerelor generaţii, d t 
sănătatea vieții de mine a aa PE ÎN Oană parie 
n fapt este insă pe deplin constatat, cu prii sto 
: A cara ÎN Ma a aA ca toţii, de bagajul ye rsatan 
n viaţă. Mi-a părut rău că n 
stenografieze toate răspunsurile celor 120 de candidaţi. “ceea 
în laşi, la oral, în examenul de toamnă. Ca slabe, de tot slabe 
tecopieai, era atita superficialitate şi banal în răspunsurile chiar 
„lua ră Eaa, încă, fără vrere, în fața lor îmi puneam intreba- 
iapă Şc secundare nu sint de prisos, după roadele care 
tera Na as obiect la care media răspunsurilor să fi fost mul- 
ri one, lua pe rind. 
ntre toate cunoştințile cerute pentru o colt 
f ură 13, 
si x arsa: e acele relative la limba şi literatura romina tut i 
e „căpătat. Se lavaţă metodic în şcoală, se insis'ă mai 


mult asupra dar mal ales se 
A 1 presupune că pot fi 
din numeroasele publicaţii periodice la fdinne elevilor Sai 


BACALAUREATUL 69 


zile autorilor romini, ale celor mal mulți, apar şi in broşuri eftine, 
jar operele complecte irebue să se găsască in biblioteca oricărei 
şcoli. E de presupus că setea de cetit, inerentă tinereţii, se liniş- 
teşte in primul rind din produsul scriitorilor naţionali. Așa epre- 
tatindeni; aşa e logic. 

Bacalaureatul a arătat insă cu totul altăceva. Evoluţia litera- 
turii vechi, in trăsături generale, era mai bine cunoscută, redusă 
insă la amintirea învățăturii pe de rost a paginilor din manualele 
şcolare. De indată ce s'a cercetat munca proprie a elevilor, ce 
au cetlit ei, se constată seceta cea mal ingrijitoare. Dintre toţi cei 
întrebaţi, aproape nici unul—excepţiile prea rare nu trag în cum- 
până nu putea să dovedească măcar cetirea operelor unul autor 
favorizat. Nu erau reţinute, dovada superticialităţii pregătirii lor, 
nici frumusețile fragmentelor cuprinse în tratatul de clasă. Unii 
nu ştiu cine a fost Gherea, alţii aşează pe Carageale şi Slavici 
printre critici. Pe Goga „l-am trecut” zice unul, adică nu a mai 
avut vreme profesorul să vorbească ceva despre poetul ardelean; 
din Sadoveanu. nuvelistul aşa de tecund și mal ales atit de a- 
tractiv, destui de mulţi nu au cetit nimic. 

Dureroasă era mal ales constatarea indiferenței totale a Ba- 
sarabesilor, faţă de activitatea noastră literară modercă. De alt- 
“tel mu zu arătat semne că se interesează nici de scriitorii de o- 
rigină basarabeană. 

Mulţi candidaţi habar nu aveau de revistele, cu conţinat ge- 
neral, care apar in ultima vreme la nol, după cam alţii rămineaa 
uimiţi că li se cere să spue numele criticilor literari mai de frun- 
te, în activitate, azi, la nol. 

Ceiace denota lipsa totală de interes, era, pentru mine, fap- 
tul că nu puteam prinde la el nici măcar interesul local; scrilto- 
rii leşeni in viaţă, pentru elevii ieşeni, erau aproape tot atit de 
puțin cunoscuţi cași cei din Finlanda, 

„ȘI cind candidata X, „de bună condiție“, știa ceva despre 
pove lui Grimm, dar de ale lui Creangă nu-şi aducea aminte 
(răspunsul general era: „Am cetit demalt, nu-mi mal aduc a- 
minte"; caşicind acel de demult, după dreapta observare a unui 

„ar fi insemnat detenii!), mă gtadeam la mediul ei fa- 
millar. De cum a făcut och! şi a prins gustul cetitului, părinţii 
cred că sint in corentul modei, dindu-i drept cadou romane din 
Bibiloțhzque rose. Mica el bibilotecă e formată din volumele ele- 
pr legate ale colecției Larousse ori Hachette. Cărţi romineşti? 

„de să, frumos invălite în hirtie albă, cu etichetă la colț, 
sint azviriite cum se termină clasa. Rar, rar de tot, intimplăto”, 
cite O carte a unul scriitor romin se găseşte alăturea de cele 

anceze. Drept reviste? „Illustration“, „Je sais tout“ sau cel mult 
. ure de France“, sagerează copilului credinţa că in romineşte 
Du găseşte nimic care să fie demn de cetit ori, caşi pe vremea 
lai Lazăr, că în romineşte nu se pot zugrăvi sentimente alese. De 
altfel ceiace vede ia casa părintească, observă şi la vitrinele Il- 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


brăriilor, pline ca ultimele apariț! franceze. Chiar dacă la cele 
mai mar! e şi o vitrină cu cărţi romineşt!, sint inşirate deavalma 
i cărțile de samă cele cu cuperta atractivă prin tot solul de 
liguri, uneori chlar 

Cine să indrume pe elev? Profesorul? Cel mult are vreme 
şi dispoziţia să-i spue; Ceteşte! Dar ce? Cum? Nimeni na-t 
rere i Ş'atunci se 'nțelege că Grimm e mai cunoscut decit 


Carag 4 
á trec la celelalte obiecte. 

Geografia Rominiei e cea mal masacrată. Fără exagerare 
aşi potea spune că din cei 120 de candidaţi, nici 10 la sută nu 
au arătat cunoştinţe cit de vagi, dar exacte, despre marea, bo- 
gata, frumoasa noastră țară. Ciipele pe carele trălam erau atit de 
dureroase caşi cind aşi fI fost silit să asist la o adevărată tra- 
gedie socială, Mai bine mi-au răspuns elevii de clasa Il-a dela 
şcoala de agricultură dela Miroslava, unde am examinat cu osăp- 
tămină în urmă după bacalaareat, decit absolvenţii liceali. Mulţi 
din el, adouazi după bacalaureat, vor începe să se bată ìn piept 
şi să ciate imnuri naţionale, deşi mintea lor, şi prin ea sufletul 
lor, sint goale de cele mai elementare noţiuni despre țara, la a că- 
rei conducere chiar năzuesc uni! dintre el. 

E dreptul; geografia Romialei se face numaiin clasa a V-a 
şi noţiuni de geografie economică se dau in clasa a V-a. Peste 
cunoştinţele sumare căpătate, s'au îngrămădit altele, numeroase, 
disparate, dela alte obiecte ; le-au comprimat pănă ia eliminare. 
Dar atunci, îmi puneam întrebarea, de ce s'ar mal învăța ? Ce 
aport aduce culturii generale fiecare obiect în parte, cind liniile 
lui fundamentale, s'au şters cu totul? Rămine numai interesul 
propriu, care să deştepte cunoştinţele vechi, să le intensifice. A- 
cest interes, la rindul lui, e desmorţit de împrejurările istorice in 
care trăesc elevii, în care trăim cu toţii, unice în viaja popoare- 
ee Nici o urmă însă nu s'a constatat din vibrarea sufle- 
or: A eu relie care-şi incepe viaţa în condiții atit de ex- 
„_ _ Despre vechiul regat calea-valea. Că Valea Prahovei nu 
4 CĂ cazi ce localităţi sint, că judeţul, Pai tie drept capitală 
ns. x în Munţii Păringului fac parte din Munţii Birsel, ori Cur- 

a de Argeș e in judeţul Viaşca, s'ar putea socoti drept floricele 
intilnite adesea într'un examen general, 
spune ine ardeleni— provinciile alipite sint tot atit de necunoscute 
dă aura ae Na s'au ştiut nic! măcar hotarele Rominiei novă 
ăi. K: tgp. Saşii se confundă regolat cu Secuii; Blaja), 
5 m Avram lancu, cu Cimpia Libertăţii, este oraș 
aa Tirnavel Gayton Munții Apuseni, şi curge prin Braşov 
pe ta Siguet u in el. Someșul ş'a schimbat calea şi a apucat 
rin far pm. Carnet sint pe Nistru, în care dă Ceremuşul, iar 
nel dela mr trebarea cum pofi ajunge pănă 'n capitala Bucovi- 

aşi, pe alt drum de cit cel dinspre Paşcani, pare că aşi 


BACALAUREATUL TI 


fi enunțat o grea problemă de matematecă. S'a făcut inconjurul 
pe la Palanca şi ne-am infundat la Bistrița- Năsăud. . 

Ce se mai poate spune, dacă au fost candidate care n'au 
ştiut ce e un golf--noţiune de clasele primare—lar alta n'a putut 
să precizeze în clasă punctele cardinale deşi soarele ii dădea răs- 
punsul pătrunzind pe inaltele ferestre din amfiteatrul liceului in- 
ternat, aurindu-! pietele. 

Sa presupunem că la întrebările bruşie: unde e cutare oraş ori 
rlo, nu puteau căpăta răspunsuri mulţomitoare, din cauza emo- 
tiei, a minţii pusă prea mult la incercare în acest chip. D. pro- 
fesor de geografie insă, întrebuința şi metoda logicei, pentru a 
ajata memoria. Dădea premisele, spre a se face deducerile, Pleca 
dela condiţiile generale bunăoară pentru dezvoltarea Industriei, 
spre a căpăta localizările industriale la noi. Acelaşi rezultat. Răs- 
punsurile anapoda nu erau deci de pus în sama condițiilor deose- 
bite psihice, în care erau candidaţii, ci numai în sama Hpsel totale 
de cunoştinţe despre geografia Rominiei. 

Aproape aceleași rezultate s'au pus în evidență şi la Istoria 
Rominilor. Nici un interes; prea slabe şi insuficiente răspunsuri 
date nu la intrebări răzlețe, așa, dintr'odată puse, relativ la data 
naşterii sau a morţii vre-unui domnitor, cl la întrebări generale, 

te din fapte care trebue neapărat să facă parte din bagajul 
rii generale a unui romin. Dar ce să mal insist asupra răs- 
punsurilor, cind au fost candidaţi care nu-şi dădeau samă precis, 
de cum se numără şi se insamnă veacurile, anil dela 1800 incoace 
fiind în veacul al 17-lea. Pentru unii din el etnografia e ştiinţa 
despre întindere sau, după alți, despre riuri şi munţi, iar de 
Numismatică ori Palaeografie habar na aveau, nici ca termene 
țifice, Ca erau Basarabeni care nu ştiau cine a domnit în 
pate inainte de Vodă Carol, nu e de mirare, cînd nu ştiau 

nici măcar anul unirii Basarabiei la Patria-mamă. 

Un alt cusur al invăţămiatului nostru, tras din răspunsurile 
elevilor, este că ei nu sint conduşi să trăiască în realitatea faptelor, 
in actualitatea vieţii ce-i aşteaptă. Aceasta s'a văzut mai ales la 

unile sumare ce li se cer în vederea pregătirii lor cetățenești. 

f nu au despre prerogativele regale, despre lucrările parlamen- 
tului, despre conducerea comunelor, despre drepturile și datoriile 
proprii, ale lor, ale studenţilor de a doua zl cu veleităţi politice, 

ale cetățenilor de mine. Ca şi la geografie, răspunsurile 
la lustrucţia civică au fost in. general aşa de Insuficiente, aşa de 
neprecise, incit te inspălminta, nu atit traista goală cu cunoştinţi, 


ši rêgătirea socială a tinerilor bacalaureaţi. 


decepție mare am avut-o şi la răspunsurile din limba 
lranceză, La literatura veacului al 18-lea, din care mai mult au 
fost întrebaţi, mal cu ajutoru! profesorului, mai cu răspunsuri de 
un singur cuvint, neştiința nu s'a prea invederat. La limbă însă 
ful era manifest. Că limba germană în licee se învaţă de 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


prisos, mă conving pe fiecare an. După şase ani de învăţă- 
tură, rar student dela Științele Naturale poate să traducă chiar 
frazele scurte din o carte de ştiinţă, scrisă În stilul concis al ma- 
nualelor didactice. Dar ca să nu poţi, fără sforţare şi fără gre- 
şeli, după opt anl de tavăţătură a limbii franceze să traduci fraze ca: 
„Dacă aşi fi iavăţat mai mult, aşi fi putut răspunde mai bine” 
sau „Am stat acasă toată ziua, fiindcă am fost bolnav“, cred că 
intrece orice limită. Exerciţile simple nu erau date numai basara- 
beallor ; aceştia, sărmanii, n'au avut de unde învăţa cit de cit 
franțuzeşie, pentrucă n'au avut profesori. Frazele simple erau date 
şi celor din regat, lar răspunsurile, multe, erau comice. „Ma amle“ 
sau „j'avais arrlve* formau deliciul examinatorilor ; vrind nevrind 
trebuia să rizi, deşi numai poftă de ris nu aveal, 
Răspunsurile nu au fost nici mai precise nici mai ample la 
secţia științifică. 
seg cele mai elementare din Şt. Fizico-chimice sint pose- 
date confuz, neindestulătoare măcar că trăim în tolul aplicării 
zilnice a rezultatelor ştiinţelor, caracteristica, se spune, a veacului 


Fizica şi Chimia se învaţă in cl. V-a, Vi-a şi puţin în a 
Vil-a. Candidaţii din anul acesta n'au avut vreme pe ie revi- 
temeinic. materia. Au venit deci cam cu cunoștințele care 
le-au rămas pentru totdeauna, O evazivă stăpinire a cunoştinţelor 
elementare se vedea la eaunţarea şi demonstrarea legilor generale 
de fizică, Dar n'au lipsit nici neertatele confuzii între termometru, 
barometru, şi manometru, dapă cum au fost candidaţi care nu 
puteau lămuri funcţionarea becului electric ce ardea in faţa lor 
sau mecanismul unei sonerii electrice de întrebuințare obişnuită. 
La Chimie incaltea domnea negura Complectă. Sā nu ştii 
compoziţia aerulul, e neertat chiar pentru unul care ar fi făcut 
mai departe latina ori greceasca. Nu mai vorbesc de compoziţia 
pletrii de var, nici de produsele scoase din petrol. Cind pro- 
te Lang eesin ma poirivas ma absolvent de liceu, bună- 
alcoholari, a e şi celelal 
arma, aprh dezastrul era fda oe pa ÎN E mentare ate 
u au râmas mai prejos nici răspunsurile 
învăţate în ultimi! trei ani de şcoală, 6 RIA Natura, 
Deindată ce încercam să pun întrebări din biologia ori viața 
mal adincă a plantelor, repede trebula să revin la întrebări de 
goroni inferior, pentru a căpăta, cit de cit, puține răspunsuri. 
ar... nici cel din urmă din clasa l-a n'ar fi spus că balena are 
Fraas că deltinul e peşte sau mai ales că in Delta Dunării 
răesc rare Că sămința e fruct şi cartoful e săminţă, că 
e piure me ace parte din alergătoare şi că protozoarele sint plante, 
: ur e verme lar echinodermi! peşti, imi arătau cit e de 
pm ra Karens a profesorilor de a da, în ultimul an de studiu, 


pe pac a pă care stau la temelia chiar a intelegerii evolu- 


BACALAUREATUL . 73 


O constatare aproape generală | Cosmografia, ştiinţa cea mai 
veche, mai plină de farmec, legătura dintre cer şi pămint, dintre 
realitate şi poezie, dintre concret și abstract, nu se face aproape 
de loc în licee. Nu ajunge timpul! E sacrificată. Un petec mai 
puțin în mozaicul hainel culturale a absolventulai de liceu, nu 
insamnă nimic. Sdrenţultă e ea, şi așa! i 


* 
s - 


Aceste sint unele dintre constatările făcute cu ocazia ba- 
calaareatului din toamnă. E drept că la acest examen se prezintă 
mai ales corigenţii, cel căzuţi În lunie sau cel care, cu învolrea 
autorităților şcolare, sar clasa VIII-a, de cultură generală, dind două 
clase într'un an. Oricum ar fi, răspunsurile in genere au fost 


Decorespunzătoare unor elemente, care trebue să intre in viaţă 


măcar cu noţiuni cit de elementare, dar precise, scheletul indis- 
pensabil une! culturi generale. 

Să incerc a deslina cauzele, căci nu pot să pun toată vina, 
cum fac unii, nomal pe sama elevilor, Ei sint victimele unui 
complex de condiţii neprielnice pentru educaţie, în care joacă 
mare rol persoana elevului, dar tot pe atita şcoala însăşi cu pro- 
fesorii el, autoritatea superioară şcolară, familia cit şi mediul 
înconjurător. 

Rezultatul bacalaureatului, a fost, pentru mine, caşi rezul- 
tanta ünal mănunchiu de forţe. Din slăbiclunea generală a candi- 
daților mi s'a invederat şi mal malt minciuna vremii. Toţi vorbim 
de cultură, de necesitatea el în ințelenirea şi propăşirea ţării, dar 
facem prea puțin ca să întărim factorii de care atirnă. 

Avem şcoli multe şi de multe feluri. Forma e îndeplinită. 
Statisticele pot fi mulțumitoare. Dar care e viața lor, în ce 
atmosferă trăesc, care e raportul între cunoştinţele ce se predau 
cu nevolle vremii, ce împlinire se aduce lipsurilor ei de mediul 
in care funcţionează, sint Chestii pe care rar ni le punem, au 
lasistăm continuu și metodic asupră-le, după cum nici autoritatea 
şcolară superioară nu are timp să se ocupe de ele indeajuns. 

In special şcoala secundară, la noi, a cunoscut zile bune, 
care puteau să constitue temelia unel tradiţii. Ea era şcoala ora- 
şului, a burgheziei. Inainte de râzbolu, asupra el se îndrepta mai 
toată atenţia, căci in ea invăţau fiii celor mal cu stare, alegătorii 
restriași ; din ea se recruta armata conducătorilor politici. Nu era 
Oraş în care să nu se găsească o şcoală secundară, măcar că 
erau numeroase sate unde nu funcționa o şcoală primară. Mai 
toate gimnaziile şi liceele posedau clădiri proprii, corespunzătoare 
nevoilor zilei, Școlile secundare aveau un corp didactic de elită, 
bine pregătit cind universitățile nu erau suprapopolate sau prin 

Normală superioară, de pe vremuri, din care nu eşeau decit 
je didactice puternice. Profesorii erau, oricum, satisfăcător plă- 


74 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tiți, din care cauză mulţi tineri capabili, cu dor de muncă, se 
îndreptau spre această carieră, ademenl:oare prin nobleţa culturii 
prin tihna vieţii şi prin regulata distribuţie a muncii. 
Din această atenţie deosebită dată şcoli! secundare, s'a păşit 
şi la greşeli. S'a socotit că elementele noastre şcolare recrutate 
din pătura cu o oarecare cultură, au căpătat puterea de pă- 
trandere a elementelor similare străine, pregătite prin o evoluţie 
mai îndelungă, Şcolile noastre secundare au fost imbrăcate prea 
de timpuriu în haina celor străine, prin încărcarea programelor, 
prin trifurcarea carsului superior şi mai ales prin pripita aplicare 
a introducerii examenelor de capacitate şi desființarea examene- 
lor de clasă, Se luau drept aplicabile şi nouă, socotelile făcute în 
ape a ap corupti spe: separa saso lor de muncă 
A samă c a altoit sată ' 
ia felul portaltolului mai viguros. ja Fie 
'am creat o şcoală după firea şi specificul nostru etni 
altul decit al Germanilor ori Francezilor, ci o hibriditate, care i 
formă corespundea şcolilor secundare străine, dar în realitate nu 
gigy e Aiter eg penia sa să se asemene in totul lor. 
lei, prin suprimarea timpului, e dreptul, e 
sie ia sociologie ca şi în biologie. Dar cere Dece! inian 
ps 0 preocupare bine orindultă şi continuă. 
ir ea sporturilor, a fantarelor, a escursiilor fără sistemă 
_Hăcute, nghesula tot mai mult într'un colţ restrins pregătirea 
culturală. Timpul pentru cursuri din ce înce se micşura, fără ca pro- 
pron să țină samă de noua întorsătură pe nesimţite introda- 
mud kagar i la nol in floare, cerea ca materia din programa prea 
nr 5 in totul făcută, deşi nimeni nu se interesa, dacă 
je = vreme Aaron să 0 însușească pe deplin. Examenele 
ara de an fiind înlăturate, nu mai rămăsese nici un prilej de 
st ae sri a eg ră muncii de peste an, La aceste toate s'a 
rana gat şi Introducerea exagerată, rău inţăleasă, dar mal ales 
pro r spa, a aşa zisel metode euristice, rezumată adesa în 
pia p rul judecă pentru elevi, Le dă răspunsul dea- 
gata, n graba de a nu perde vremea incepe şi prima silabă 
singurul cuvint ce au de răspuns elevii. 
ŞI aşa se explică cum se ajunsese ca ja vechile examene 


= ecran dpertație sa ținea mai mult de 5 minute, iar acum, 
cisă şi corectă ca KR să nu fie in stare a încheia o frază pre- 


În această stare ne-a a 
lul imediate. pucat războiul. Trec peste efectele 
reasitalale aaa rente, şi explicabile; trag insă grea ia cumpăna 


venit faza de după războlu. Decorul 
social totul altul 
rani pair sa di Votul obştesc, chemarea demult dorită a ak 
atei panel A e ariaa hage paeka iariarulal, elemente 
pe mba romină, toate acestea 
adus o schimbare atit de bruscă problemelor şcolare, incit 


BACALAUREATUL 75 


trebula multă pătrundere, singe rece şi pricepere, pentru a le 
limpezi cit de cit. 

Toji se puneau la intrecere să strige: Lumină, cit de multă 
lumină la sate! Preocuparea unanimă aproape se îndreaptă dintr'o- 
dată numai în această direcţie. O activitate febrilă se incepu în 
special pentru construcţiile şcolare. Pentru mărirea namărului in- 
văţătorilor, s'an inființat şcoli normale aproape In toate orașele. 
Sint azi vre-o 100, deși în condiţii de funcționare, cum dă Dumnezeu. 

S'a scăpat din vedere însă dela inceput că pregătirea cul- 
turii generale trebue să fie unitară. Cultura satelor nu poate fi 
temeinică, decit sprijinindu-se pe o sănătoasă injghebare a şcoli- 
lor secundare, pepiniera elementelor didactice pregătite la universi- 
tate, Şcolile secundare au fost date însă ultării, în atară de localari, 
care, şi prin ajutorul comitetelor şcolare, s'au ridicat mindre în 
multe părţi. Sufletul lor, viaţa lor lăuntrică s'a anemiat incet-incet 
din multe cauze. 

A fost în primul rind, dopă mine,o greşită mărirea nomă- 
rului şcolilor secundare, ca urmare a intrecerii de a satisface pre- 
tenţiile mulţimii, adulată şi nestăpinită în cererile ei, Urmarea logică, 
dar dăunătoare nu numai pentru moment, a fost diluarea peste 
măsură a forțelor didactice, slăbite dela sine prin cerinţele inerente 
lărgirii graniţelor. 

Cind deschizi Anuarul Invățămîntului secundar în Rominia, 
volum de 5-0 pagini format mare, îţi trebue şi un dicţionar geo- 
grafic alăturea, spre a-ţi da samă de localităţile unde funcţionează 
astăzi şcoli secundare, Din cele 363 licee, şcoli secundare de fete, 
gimnazii şi şcoli medii—tot nişte gimnazii—mai mult de + sint 
înfiinţate dela 1919 incoace. În vechiul regat în 1916 erau 59 școli 
secundare. Numărul lor a crescut după războlu, cu 76, Au fost 
înființate fie de minister, fie de comitetele şcolare deocamdată, 
celace e numai chestie de procedare, fiind luate treptat în sama 
bogetului statului, In realitate numărul claselor este mult mai mare, 
decit se poate deduce din cifrele de mal sus, multe şcoli fiind 
chiar dublate prin clasele paralele întiințate. Numai cele 48 de 
licee din vechiul regat au 694 clase in loc de 384, cum ar fi să 
aibă, Această mărire a numărului de clase este desigur un semn 
imbucurător, Invederind „manifestarea unul curent puternic spre 
şcoală, în special din partea populaţiei rurale” după cum scrie 
d. C. Kirițescu, directorul general al învăţămîntului secundar, în 
Introducerea Anuarului pomenit. 

Dar netăgăduit că însamnă şi o scoborire a nivelolal cultu- 
ral general, din cauza „crizei pronunţate a personalului didactic, 
al cărui efectiv nu a putut ţinea pasul cu înfiinţarea şcoal: lor“, 
dapă cum foarte obiectiv constată tot d. Kirițescu, 

Atit la discuţia bugetului general a legii învățămîntului pri- 
mar, ca şi în citeva comunicări, mi-am permis a atrage ater ţia 
asupra pericolului slăbirii culturale, in viitor, in special din cauza 
situației precare materiale a corpului didactic. 


76 _— ~ VIATA OMIRBASCA _ 


Ademeniţi prin inființarea claselor paralele, pentru a face 
faţă traiului tot mai greu cit şi din cauza insuficlențil numărului 
personalului didactic, profesorii secundari sint siliți să aibă şi 40 
de ore pe săptămină. Ce însamnă aceasta, ori cine poate să-şi 
dee samă. Să se ceară profesorului însufleţire cind pleoapele se 
lasă de oboseală ? Punctualitate, cind puterile sleesc? E bucuros 
că poate îndeplini o formă, ce-i devine la urmă, involuntar, o 
corvadă, Să se mai ocupe de elevi şi inatară de clasă ? Sa-i mai 
controleze dacă au cetit ceva şi ce anume au cetit? Să mal facă 
escursii instructive in oraş său în imprejurimi, cind așteaptă 
Duminica spre a se odihni? 

Din această parte, deşi cea mai importantă, slab sprijin pot 
găsi elevii, Dar chlar dacă profesorul, prin o storțare supraome- 
nească, ar vrea să-şi îndeplinească datoria conştiincios, se mâse- 
şte intr'o mare Incurcătură, Materia a rămas acelaşi, prea încăr- 
cată, din programele de dinainte de războlu, In schimb orarul s'a 
schimbat. E numat pe o jumătate de zi şi adesa de 50 minute 
ora. Însâși autoritatea superioară a luat dispoziţii de micşurarea 
număralui de ore la flecare obiect, o comprimare silită de in- 
jumătăţirea zilei de clasă. Poate face profesorul cel mal destoinie 
materia cuprinsă în programă, întrun număr de ore redusşi in 
fața elevilor numeroşi ? 

Pe de altă parte şi anul şcolar e scurtat. În Septembre, nicl 
odată şcolile nu se deschid regulat. Examenele de admitere, de 
corijâri etc. abea se termină la 1 Octombre, Dela Oc:ombre pănă 
la sfirşitul lul Ma! sint 8 lonl; scăzinda-se o lună d: vacanță ŞI 
vre-o 15 sărbători de tot soiul, rămin pentru școală 6 lani şi jimă- 
tate. Luna Mai însă, cam de regulă e ca şi perdută; in ea cad 
cele mai multe sărbători, încep pregătirile pentru 10 Mal, pentru 
concursuri de olnă etc., aşa in cit riguros luind, pentru şcoală 
rămia maximum 6 luni, adică 24 de săptămîni. Socotind cite 2 
ore pe săptămină pentru obiectele principale dela cursul superior, 
aşa cum sint reduse azi, oricine poate face deducerea că in 48 
de ore pe an, uneori de 50 minute, mare lucru nu se poate săvirşi. 

Cite noţiuni temeinice s'ar căpăta, despre Anatomia şi Fizio- 
e omenească, în cl. VIII, cu o oră pe săptămină, sau la Geologie 
şi Biologia generală (Evoluție! Selecţiune! Teoriile originei vieţii 
pe pămint !), tot in 24 ore pe an, țintadu-se samă și timpul cerat 
pentru teze, pentru ascultare ? Ce fel de cunoștințe își insuşesc 
elevii din cl, VIII în 2 ore pe săptămină, asupra evoluției litera- 
turii romine dela mean y pănă la ac, țininda-se în samă 
spiritul larg al programei, în cate se citează nu ma! puțin de 12 
„own ra Mae de. studiit şi alţi 22 literați, caracterizați prin 

a da Prin diluarea forțelor didactice, inerent că s'a scăzut mult 
pa sarea lor. Gimnaziile nou formate, în centre izolate, sint 
arene meg i luaţi la îmtimplare, Nu e o taină că şi 

aşe au ajuns profesoare de Șt. Naturale, lar şefi de gară di- 


BACALAUREATUL 77 


rectori, Sint licee în care nu se găseşte un titular (Cahal d. ex); 
multe au un singur titular care e director. Impărecherile cele 
mal bage de materii se pot celți în Anuarul oficial: Istorie, 
Franceză, Fizico-chimie, St, Naturale pe capul unui absolvent al 
Jiceului tehnic ; Matematica, Geografia, Gimnastica, Lucru de mină, 
Gospodäria, pe sama unel profesoare. Se va spune că aceasta e 
la o şcoală medie, fie şi din Văscăuţi, Un gimnaziu din Mol- 
dova este prefăcut în liceo, deşi din cei 9 profesori la obiectele 
principale 5 sint suplinitori, ŞI cum suplinesc ? şi inchipue cineva 
oare serios că un licenţiat în drept poate preda despre „logaritmii 
definiți cu ajutorul exponenţialei“ in cursul superior de liceu? La 
un liceu transformat din gimnaziu în 1923, funcționează dol pro- 
tesori În asemenea categorie, intr'un orăşel în care mai funcţio- 
nează, unele înființate de curind: o şcoală normală de fete, una 
de bâeţi, un externat secundar de fete, o școală profesională și 
un seminar. În special Matematica e obiectul care se poate spune 
că nu mai este predat, decit de formă; facultăţile de ştiinți dau 
anual un număr prea restrins de licenţiaţi, pe cind catedre neocu- 
pate sint sute. 

Cilie exemple de indeplinirea unei forme, nu se găsesc în 
Anuarul citat! l! deschid la pagina 40: Gimoaziul din Bala de 
Aramă (Mehedinți) „inființat la 1923 pe baza legii Comitetelor 
şcolare; La 1. IV, 1923 trecu pe sama statului, formindu-se şi 
cl, li-a pe sama comitetului. La 1. 1V, 1924 -se complectează și 
ca ci, IV-a trecind in întregime pe sama statului“. 

ul didactic: 


Un suplinitor (lic, lit.) predă: Romina, Latina, Istoria. 
b = (lic. drept) predă: Matematica, 
d i (lic drept) predă: Franceza, Geografia, Dreptul. 


» n (medic veterinar) predă: Șt. Naturale, Geogra- 
fia, Germana. 
“ - (lic. drept} predă: Franceza, Germana. 


- è (Doctor in med.) predă: Higiena, Chimia. 


La Strehaia suplinitorii toți stot învăţători. ŞI aşa mai departe. 
Se știede altfel că în Ardeal, Consiliul dirigent a instituit o cate- 
korle nouă de profesori : cursiştii, profesori titolari de liceu, ieşiţi 
dintre învățătorii şi institutorii care au urmat citeva luni nijte 
cursuri făcute adhoc la Universitatea din Cluj, după cum în urmă 
ša instituit, numai la Universitatea din Bucureşti, o secţie anumită 
pentro institutorii care fac un an de pregătite. 

u trebue de uitat că mare parte din personalul mal 
tinăr, este produsul vremarilor dela 1916 incoace, cind și universi- 
tățile s'au resimțit de generala perturbare în mersul lucrurilor 
ela noi. Pregătirea lor, e logic să lese de dorit şi ori cîtă bună- 
voinţă ar da, lipsurile inițiale cu grea sint implinite. 

n asemenea condiţii, care sint aproape generale, e inerent 
ca nivelul şcoalelor secundare să fi scăzut din caleafară, Dacă in- 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vechi t fortele didactice din trecut, au mai oprit în loc a- 
semnării şcolilor secundare, în schimb în provinciile 
alipite se explică dezastrul constatat la bacalaareat. Stind de vorbă 
ca elementele basarabene care s'au prezentat la examen, m'am 
convins, după informaţiile laate şi pe alte căl, de nevinovăția e- 
levilor pentru slaba lor pregătire. Aceste consideraţii au impus 
comisiunii să nu judece în abstracto pe elevii basarabeni, Cind 

de romină dela cutare liceu, este lăsat de autorităţile 
şcolare să toncționeze mal departe, deşi e complect necunoscător 
al materiel, după cum mi-a declarat un inspector, poate fi arun- 
cată vina asupra elevilor ? 

Dar s'ar putea spune: elevul e dator să-și Implinească lipsa 
cunoştinţelor prin cetire, în ceasurile numeroase libere. Perfect 
adevărat. Dar alci intervin alți factori, care pe lingă şcoală, sint 
meniţi să îndrame pe copii spre calea cea bună. Sint părinţi 
şi mediul în care trăește elevul. 

Cine să-l indemne la cetit? Elevul e lăsat de capul lui de 
- îndată ce părăseşte poarta școalei; e ca un puf de păpădie purtat 
de cea mai slabă undă de viat, în văzduhul fără margini. Din 
partea şcoalei puţină grijă are. Ascultat odată, îl vine rindul cine 
ştie cind, dindu-se numărul mare de elevi, Faptul că trecea din 
clasă în clasă, cum ar trece din odae în odae, fără să se im- 
pedice de nici un prag, îl scutea să dee mare atenţie manualului 
de şcoală. Să se vire într'o bibilotecă? Dar bibliotecile publice se 
pot număra pe degete în toată ţara. Chiar Iaşul cultura! e lipsit 
de o asemene instituţie, cu material anume pentru elevi. În cazul 
cel mai bun, cind e vreme frumoasă, se îndreaptă spre a juca 
foot-ball. Altfel hoinăreşte ia meştire, amestecindu-se adese cu 
drojdia societăţii. Niciodată ca după războlu nu au fost atitea 
delicte, unele grele, săvirşite de elevi. Adulaţi, cași mulţimea 
celalaită, se apucă să spargă geamuri, luînd parte la intruniri, 
furişindu-se avoi spre a nu fi prinși. MI s'a relatat dintr'un oraş 
mt pre osia More are unii profesori, se servesc a 

a ne înțeles cu recompense care sint 
in ntre pregătirii culturale. a 

„Am semnalat cazuri concrete Inspectoratului: am arătat cum 
unii profesori sint duşi de elevi ia comuni, cu căruțele părinţilor 
lor; acolo profesorii fac cea mai deşanțată politică in casa pă- 
rinților elevilor, lar aceştia ii aduc apoi pe profesori cu cărață 
părinţilor, jar in oraş“. Aşa imi scrie un bun romin, pe care-l 
doare debandada ce domneşte în coala din orăşelul său tibnit 
å árințil să îndrume pe elevi spre cetit? Acesta e un capitol 
Per gri analfabetismul caitural dela noi, asupra cărola nu € 

- a insista alci, E deajuns, drept notă generală, de amintit 
er prea paţini sint părinții care pot să se ocupe de complectarea 
ur gi lor, jar cel care pot, nu au timpul sau nicl voinţa. 

astfel copilul rămiae de capul lui, intrun haos care-l a- 


= __ BACALAUREATUL a r O. 


mețeşte, nelipsindu-l ademeniri cătră o viaţă ce-l duce măcar la 
perderea sănătăţii. 

Chiar cind, printr'un lademn firesc, ar vrea să mai cetească, 
folosinţa. fără scrupul a tiparului, de nimeni infrinată, îl pune in 
fața chloşcarilor de ziare dela colțuri de stradă, tapisate cu tot 
soiul de speculații a sete! lui de cetit. 

Folosindu-şi libertatea p ea mare pe care ll-o lasă şcoala, 
necălăuziţi de nimeni, in scăderea vieţii de după războlu, nu sint 
rare cazurile cind băeţi buni din cursul inferior, dau mereu îndărăt 
din clasă'n clasă, ajungind să fie promovați ca intervenţii şi adesa 
cu samavolnicii. 

CA libertatea cheltaită ia holinăreală, are de rezultat slăbirea, 
se vede şi din deosebirea dintre cele două sexe a candidaţilor ta 
bacalaureat, Răspunsurile au fost mail multumitoare la absolvente 
decit la absolvenţi. In clasiticaţia generală, locul întăiu il lau 
fetele, lar Intre siguranța răspunsurilor celor dintăl candidate şi 
restul bacalaareaţilor a fost o distanţă mai mare decit o arată 
mediile. Faptul e explicabil, prin viaţa deosebită dusă de fete, 
oricum mal impedicate să cheltuiască libertatea în felul tovarășilor 
lor de şcoală, 


` 
= x 


Fapt e că şcolile secundare au dat îndărăt. Examenul de 
bacalaureat l-a evidențiat în chip cam brutal. Demult încă se 
simțea la Universitate. Studenţii nu mai sint acealaşi în ce pri- 
veşte pregătirea lor generală. Pe sama aceste! slâbiciani culturale 
tn bae de pus şi mare parte din turburările universitare din anii 
din urmă. 

Remediul ? E greu.de dat dintr'odată. Regresarea şcolilor 
a prins prea adinci rădăcini, pentru a nu constitui un pericol 
pentra viitorul ţării, dar în acelaşi timp pentrua face complicată 
indreptarea, E nevoe de o conlucrare strinsă între autoritatea su- 
perioară, profesori și părinţi. 

Cit priveşte Ministerul de Instracţie, socot că are un mare 
defect în organizaţie. I lipseşte un comitet cultural, permanent, 
fără variaţia fluctuaţiilor politice, care să constitue elementul de 
continaltate și de necontenită preocupare asupra vieţii intrinseci 
a şcolilor. Cum e pănă acum înjghebat, oricită strădaință gar 
da ministrul, oricare ar fi el şi personalul administrativ, timpul 
nu le ajunge pentrua avea liniştea să se mal gindească şi la mlj- 
loacele de. promovare a culturii şcolare. Prin centralizarea: incă 
EXCeslvă—-cu toată aparența de descentralizare—ei sint impotmo- 
lIți de rezolvirea problemelor administrative prea numeroase și nu 
au Cum să se mal ocupe și de şcoala propriu zisă. Mai ales acum, 
in perioada de tranziţie şi de armonizare a sistemelor deosebite 
din provinciile alipite, munca este şi mai încordată, lar atenţia a- 


pant a PR a e i 


Desigur că mal ee aere ore ami soluții pentru înlăturarea -pe- 
care ne ameni enunțarea lor e grea. Principalul 


e să se vadă de andev a. inceputa ntaptaiii lor, căci starea in 


 Batalaureatul a iot numai un prilej pentru a constata si- 

alturi căpătată în în şcoli.  Manifestirea a fost 

de dureroasă, cași a unei boli care moc- 

neşte de lungă vreme. > Să fie. insă spre trezire, tuturora. Școala 

nu e o instituţie izolată, De sănătate Sai tăria. el atirnă invierea 

şi trăinicia noastră etnică, cit i iati îndelungă a organil- 

zație! de stat. Mai bine esă preintimpinăm răul din vreme, cu 

toții deavalma;, decit să me deprindem cu dinsul şi să lăsăm le- 
coirea. unii pe erai A altora; pot iss 


} 1. Simionescu 
Protesor la Universilalea din lași 


Cintec uscat 


Eu ? 

Eu, Doamne-s spin ca un pustiu 
Şi sint curat ca tine: 

Nu mă iubesc şi nu mă simt 
Decit pe mine.. 


Din gindul sterp, din ochii clari, din zarea rece, 
Nu string decit eternitatea care trece 
Cu-o demnitate albă de salut regesc... 


Nici nu suspin, nici nu zimbesc. 


Sever mă simt şi sclipitor ca gerul, 
Retras şi mindru ca şi cerul, 

Cind mut mă'nalj din clipa căzătoare, 
Ca s'o privesc cum ar privi un soare 
Pămintul slab şi mic... 


De ag ROCA, 


Da, negrul plins al lumii — bocet de calic! 
Îmi aminteşte — abia un scîrțiit de hirbă, 
Un scincet umilit ca de femee, 

Că-i zvîrl, ca din pomană, o idee, 

Mi-e scirbă L. 


Stupesc cu asprul vint bătrinele morminte... 
În văi, în munţi pietroşi, în secile cîmpii, 
Îmi răstignesc pe cruce propii mei cepii.. 
Şi-aşa, cu fruntea sus, eu trec tot inainte. 


Din gindul sterp, din ochii clari, din zarea rece. 


Nu string decit eternitatea care trece, 
Cu-o demnitate albă de- salut regesc.. 


Nici nu suspin, nici nu zimbesc, 


Alexandru N, Nanu. 


La nunta Tincuţii 


Pe Tincuţa o cunoaşte nu numa! întreg cartierul nostru. O 
cunoaşte toată lumea. E o fată veselă şi zglobie, subțirică, veşnic 
zimbitoare ; „nebună“,—cum îi spun celelalte fete. 

Cind trece pe stradă, ochii Tincuţii umblă în toate părţile. 
De-acela și ştie ea tot ce se petrece în oraş. Nu merge nicio- 
dată pe-acelaşi trotuar cit ţine-o stradă. Acum e pe-o parte a 
trotuarului, acum trece dincolo să ridă paţin cu două fete, acum 
a în meg iarăşi să tachineze un băet, care-l foarte increzat şi 
mi x 
Fiindcă e studentă poartă totdeauna subiloară un caet în- 
doit în două, dealungul, sau o carte, san nişte foi de cursuri li- 
tografiate, strinse într'an jurnal. Cu-aceste anexe școlare dă băe- 
flor peste obraz cind incep să facă aluzii prea inaintate, sau se 
bate singură peste gură cind spune fetelor cite-o „prostie”. 

Cind salată dă de mai malte ori din căpuşorul mic în sus 
şi 'n jos cu-o puerilă bonhomie care captivează prin sinceritate 
şi francheţă. 

Tincuţa, aşa cum e, sveltă, subţirică, cu capul mic, cu pă- 
tul lins strins într'o plasă împletită, cu trăsăturile fine,—e un fel 
de copilă răstăţată a orașului, 

Fiindcă ea e totdeauna prezentă, cel care vorbesc de rău de 
toată lumea nu au chip să se ocupe şi de dinsa. Poate şi din 
cauză că felul el de a fl e plin de o sinceră manifestare, lu- 
mea na avea ce să mal desvălue, sau nu mai crede nimic as- 
cuns, maha ca din ora usi i ap are er aa Here fl 

ncuța aceasta a t două săptăm oraş. La 
lui, la mătuşa ei Caslopia, s'a intilnit cu un ofițer de cavalerie, 
care i-a plăcut mai mult decit îi plăcea toată lumea, şi s'a lo- 
godit fără ştirea nimănui, căci Tincuţa a făcut totdeauna ce-a 


Cacoanele din oraşul nostru au fost foarte supărate de a- 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ceastă picileală, de-o logodnă fără ca ele s'o fi discutat şi aran- 
jat îndelung mai înainte. Gurile lor rele şi taitasurile la [cărți și 
comitete de binefacere s'au răzbunat insă cu prisosinţă recişti- 
gind prin iuţeală, tenacitate şi investigaţie tot celace era in peri- 
col să se piardă printr'o logodnă pripită. 

Cucoanele au aflat deci una dela alta fără ca să se ştie şi 
să se poată ști vreodată cine a spus întălu, că Tincuţa avusese 
o legătură de dragoste cu un student palid, care purta pălărie 
mare, şi care în ultimul timp plecase de-un an la Paris; că ve- 
selia Tincuţii era numa! o aparență înșelătoare pentra Inducerea 
în eroare a cucoanelor; că a fost văzută chiar pe stradă intr'o 
sară, subt umbra unor copaci, cu o siluetă care era de domn, şi 
că umbra avea pălărie mare şi era palidă; că Tincuţa şi cu um- 
bra erau la braţ, că umbra vorbea bărbăteşte şi pe şoptite, că 
in fine Tincuţa nu este aşa cum era, ci altfel; că mai ales lo- 
gounicul e un băet din flori al unel boeroalce scăpătate din Bo- 
toşani, care „umblă cu nasul pe sus“, și deşi femee de cincizeci 
şi patru de ani, poartă pălărie mică albă, rochie scurtă, tocuri 
inalte şi ciorapi scandaloşi ; că logodnicul trăeşte de doi ani cu 
nevasta colonelului dela regimento! de roșiori, care-s! bătrină și 
slață și se boeşie, şi că logodna asta o face numai ca să scape 
de „coloneleasă* care e nebună după el și nu-l lasă 'n pace; că 
bine înţeles doamna colonelului va strica logodna; că 'n ziua în 
care a aflat l-a venit räv, (era la un ceal)—că nici colonelal nu-l! 
va da căpitanului permisiunea de a se căsători cu Tincuţa, fl- 
indcă îl lipseşte zece mil de lei la dotă : că.. 

Dar cine poate ingira cite au aflat cucoanele in cele două 
zile ce-au urmat după vestea logodnei. Parcă între Vaslui şi o- 
ee e ai fe ama d deodată un serviciu clandestin de te- 

u sec - 

mei de A şt rete, şi o organizație perfecţio 

ne 'nțeles că toate acestea, nu numai că au circulat în o- 

E Ao un efect mal desăvirgit ca al anel reclame de circ, dar au 

aduse și la cunoştinţa celor dol logodnic! prin cărți poştale 

său scrisori pecetluite scrise la maşină şi iscălite: „un prietin“ 

e „0 bine-voltoare“. Tincuţa a aflat astfel de coloneleasă, ce- 

ace a făcut-o să ridå cu lacrimi întălu, şi-apo! să rămie gindi- 

pr oh. comcat e Aurel, logodnicul, a aflat despre umbra 

, Celace ba făcot A à 

volt de titine ca ada. gelos și 'ntunecat, gata la ne 
in ciuda tuturor acestora, nunta a fost asară. 


| git Tincaţii 
se gr lor Ss Paagi a fost compactă şi aproape tăinuită. 


pärtea inl un atac cu toate forțele decare 

pr: primea Donă mătuşe, una mică și gheboasă; lar cea- 
paltoane aa uas Cu Dust de statue şi atitudine demnă şi dispre- 
venit în locul mamei lul, care ascundea vizibil subt a- 

neprecisă pentru căsătoria ful- 


LA NUNTA TINCUŢII 87 


gerătoare a fiului el. Sora lui Aurel, Amela, o domnişoară de 
vre-o cincizeci de ani, slabă, cu ochii mici şi vederea scurtă, cu 
părul aspru şi stufos a venit să asiste la căsătorie cmo curiozi- 
tate diabolică și răutăcioasă. Pentru satisfacerea necesităților ei 
de critică, această căsătorie cu oamenii nol pe care-avea să-l 
vadă şi să-i cunoască era un nou exerciţiu. 

cul restrins din Piteşti, trecut de mai multe ori pe zi 
subt ochiul ei acerb și miop, devenise un material de observaţie 
monoton. 

Prezentările au fost reci şi aproape ceremonioase, Fiecare a 
simulat aparent o bucurie fără motiv într'un zimbet la fel pen- 
tru toţi, şi s'a retras apoi un pas ca pentru a păstra o distanță 
dictată de cea mai elementară precauţie. Membrii celor două fa- 
milii au inceput indată, inconştient poate, însă manifest, o spia- 
nare reciprocă, care pretindea să ducă la cea mal precisă cunozş- 
tere. 

Salonaşul mic din strada General Lafont avea aspectul cnut 
mic cimp de şamploni concurenţi la un mare şi unic premiu, care 
se examinează cu neincredere şi mindrie înainte dea se da lupta. 

Amorul propriu sau o atitudine preconcepută dicta fiecăruia 
o atitudine critică excesivă care, ermetic comprimată de conve- 
niențe, se simțea in atmosfera generală, ca un abar scăpat din- 
to marmită care fierbe, Această stare de spirit, pentru a ră- 
minea ocultă, căuta să mascheze totul subt gesturi, zimbete şi 
cuvinte de-o politeță exagerată, cum se întîmplă totdeauna cind 
paza 7 vrea să ascundă o instinctivă ostilitate. 

'au făcut grupuri amestecate din cele două familii, şi in- 
tre ele conversaţia se schimba obişnuită, neiasemnată, ca între 
oameni care mau comen decit foarte puţine lucruri, adică eie- 
menteje esenţiale : soarele, pămintul, apa.. şi prezenţa celor dim- 
prejur in acele citeva ceasuri. Acest amestec volt şi calculat dă- 
dea totuşi impresia unul ciudat armistițiu, şi cele două tabere ad- . 
verse se cunoșteau de departe, de parcă ar îl purtat uniformele 
distincte ale armatelor dia care făceau parte. j 

Amelia, purtind spre nasul uscat și ochii mici, „tace-ă-main"-ul 
rotand, legat cu lanţ, trecea lumea rind pe rind subt apreciarea 
ei acră şi nemulțumită, Nici Caslopia, mătuşa Tincuţii care se 
silea ca toată lumea să fie „ocupată“ și nimeni să nu stele sin- 
mie care-şi făcea din reuşita „sărei” o mindrie personală, 

socotea şi pe Tincuţa și mai ales căsătoria ca pe ceva al 
ei, nu a reuşit să „întreţie“ prea mult pe Amelia, care se reco- 
mandase „Amelie“. Amelie vroia mal ales să precizeze numele şi 
ocupaţia fiecărula. In această privinţă, întrebările el se repetau au- 
tomatic, odată cu mutarea ochelarilor asupra fiecărula din el. ȘI 
fiecare intrebare, pentru desemnarea personagiului indicat, era in- 
soțită de aparențele caracteristice care-l puteau identifica: 

— Cine-i domnul acela slab care doarme în colţ, —sau— 
cine-l domnul cu fracul larg, sau domnişoara cu rochia ridicată 


88 VIAŢA ROMINEASCA 


nă a genunchilor, stă 
„acri? pei E , care piclor peste picior şi fa- 


Amelie insă avea un ton binevoitor tru aceste - 
SE A rares ara pen indica 

Curind în jurul lui Amelie se făcu un gol. Intre fotoliul pe 
care se instalase şi restul lomil era o bacăţică de teren de care 
se = dopo i precauţie, astfel că Amele cu „face-à-main“-ul el 
ja se dn spectator unic în faţa căraia se desfăşura Intreaga 

Amelie avea insă mindria de a accepta cu satisfactie a- 
ceastă situaţie pentru care s'ar fi părut că luptă ore dr: 
lie deveni în scurt „o personalitate“ pe care Dan, fratele mai mie 
al Tincuţii, o şi poreclise: Scorchla. 

Porecla aceasta a prins imediat, cu toată supărarea apa- 
rentă a Tincujii care ascundea stingaciu un ris înăbuşit. De-a- 
roage se zice, că şi in Pitești lumea nu-i mai spune decit scor- 
în rege i ye pia ris fiindcă porecla o scoboară din 
mr: sky facă e Apacer nă atunci, din care Amelie lup- 

două grupuri de femel ostilitatea creste - 
miar pepe bu Barnag ma rit reciprocă de A e mlda 
e d: | care fuseseră 
sătoriei, aveau și în aparenţă o atitudine cam oră rhienir lee 
zarea rar piara margini, 

„Lan pia“ se zbătea cu dezolare, oprindu-se | 
mire si cele mal îrpăcialtoare şi mai blinde pri st 
nea e i acelaşi timp să inspecteze aranjarea bafetului, pen- 

succes își luase tot ea, ca femee vredaică, toată răs- 


Na a fost persoană din „partea lol A 
urel” a cărel rochie 
re mons rg com unei entuziaste şi zgomotoase admiraţii din 
„ante Casiopla“ (căreia de mică îi rămăsese numele 


scurtat de Sasi, 
astfel de toate he mer parte Sam cepeleag). Sas! uza 


>is jine o pace onorabilă şi a- 
age pentru toți al el o simpatie bazată pe fatarea pere; 


ȘI dacă n'ar fi fost Sasi nu 
arii. Opera a Sant era losk nalt de iunie tame 
, ca 
nau un schimb de vederi mes prea ba prelungi, şi care ocazio- 


Cuvinte şi interjecții care 
Dar d se auzeau și înveninau. 
Si et za tt beti iure donat 
instalate in SR ahane zis cele două grupuri de cucoane erau 
spiritul critic de dosereafi persosnimcau an cimp mal vast și 
Li voe. 
nllor, gălăgios şi vesel peste măsură se rakaa page 


LA NUNTA TINCUŢI 89 


victorioși intr'o citadelă cucerită, în „bufet“, adică in iasăşi odaia 
de culcare a Tincuţii, transformată pentru circumstanțe în bafet, 
prin evacuarea intregei el gospodării şi Înlocuirea cu vre-o trei 
mese cap în cap, acoperite cu feţe albe şi fariurii lungi şi ro- 
tunde pline cu toate bunătăţile. Tartine de negre, de jambon, 
de sardele, curcan în felii albe, friptură rece, brinzeturi, torturi; — 
toate erau aranjate unele lingă altele intr'un amestec care-ar fi 
desgustat pănă la imboinăvire pe-un om sătul, 

Domnii evacuaseră un capăt de masă, supraincărcind pe 
celălalt. O damigeană cu gard însurit de vreme era aşezată la 
piciorul singurei canapele care mal rămăsese in odae, ţinută la 
indămina lui Cuconu Toader farmacist şi vier de frunte, adică de 
două ori mare dregător în viaţă, cum îl spunea generalul. 

Din damigeana acela se tarna în trei căni, dintre care una 
se termina cu o buză înaintată, ca de om buzat care se mai şi 
strimbă. Operația aceasta de distribuitor o făcea Cuconu Toader. 
La început apleca numai puţin damigeana, ţinind-o cu mina stingă 
de toarta împletită, şi vinul gilgila în răstimpuri, inecat, cu scu- 
tarățuri sacadate, aruncînd cind mal departe cind mai aproape de 
gitul damigenei. Cind turna, Cuconu Toader nici nu se uita la 
cană, cl continua să-şi istorisească anecdota incepută, ca capul 
ridicat de subt masă, cu gitul strimb şi cu ochil holbaţi în sus, 
spre cei din jurul mesei. 

El asculta numai vuetul vinului care curgea în cană, şi după 
asta cunoştea cind s'a umplut. La inceput curgerea avea un 
sgomot de cascadă sgomotoasă, şi cu cit se umplea cana vuetul 
era şi el mal plin şi mal înăbuşit, iar cind ajungea la gitul cănel, 
parcă se grăbea şi-l dădea de veste lui Cuconu Toader să se 
grăbească şi el să ridice damigeana că se varsă vinul, Cuconu 
Toader conducea foarte bine operaţia turnării vinului numai dapă 
auz,—ca unul care cintă după ureche sau se mişcă prin întuneric 
printr'o odae pe care-o cunoaşte, —cu mult mai bine decit cel 
care-au vrut să-l înloculască mai tirziu, şi care deşi se vlrau cu 
tot trupul subt masă și stăteau un sfert de oră, gifiind, cu capul 
plecat şi ochii ţintă în cană, auzeau vinul şuruiad prin gardul 

enel şi gilgilrea vinului plescăind pe podea. 

la o bucată de vreme ctud simţea Cuconu Toader că deşi 
aplecată de-ajungea cu pintecele pe podea, damigeana nu mal 
curge aşa temeinic ci numai un şiruit subțire ca pe-o gură de 
şipot secat, apol o ridica nu ştiu cum de fund pe piciorul sting, 
pe care-l tot sălta în sus cu cit turna, de parcă piciorul lul era 
un instrument de precizie pentru cintărit, sau pentru stabilirea u- 
nul echilibru delicat între nişte nevăzute vase comunicante, 

Din cauza acestui nesecat talent. cit şi din pricină că Cacunu 

era şi un izvor de tot felul de anecdote, dintre care pe 
unăle le încheia spunindu-le in taină, după ce ne făcea semn cu 
mina să ne aplecâm urechea spre el de cite ori se apropia vre-o 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tainele acestea numai de, Sasi nu erau ferite. Bonhomia tH 
le dădea parcă an farmec nou, şi de cite orl a incercat să se 
ascundă și de Sasi, aceasta a făcut an gest de înțelegere cătră 
povestitor, care spunea ! „Lasă, că vă ştiu eu, ce vă mai ascundeţi“, 

La punctul culminant al anecdotei pornea deodată o furtună 
de ris, Colonelul Topor bătea regulat cu pumnul în masă de 
parcă ar fi pecetluit cu ceară roşie un pergament pe care se 
trecuse „in extenso“ cele spuse, şi pe cind toţi rideau clătinindu-şi 
busturile inainte şi'napo! într'o mişcare regulată, Cuconu Toader 
de cîte ori era el povestitorul, in acest răstimp de ris general işi 
golea paharal cu un netulborat serios, ştergindu-şi apol ambele 
musteţi, celace însemna pregătirea pentru o altă Istorioară, lar 
cînd nu era el povestitorul, dacă cele spuse îl plăceau, făcea numa! 
un „Hm“ scurt în cerul gurii, şi o clasifica totdeauna cu-aceleaşi 
cuvinte : „Asta-i bună“ sau cu varianta „Nici asta nu-i ră“, După 
ce spunea vorbele acestea, abia atunci avea un suris stăpinit ca 
la o reminiscență plăcută. Reminiscenţa asta însă era cu privire 
la o altă istorisire pe care o incepea el, în legătură oarecum cu 
domeniul celei deja isprăvite, 

Dintre toţi numai! „Gigi“, căpitanul de Intendenţă Gigi, care 
trebuia să treacă şi altădată drept om de spirit şi inteligent, strica 
armonia grupului, cu ocupaţiunea lui calculată şi gospodărească, 
eo ae me ine na cra carnet, anecdotele pe care le 

zea, pentru ca apol c ea solda ofiterilor să le repete 
amplificate. Lui Gigi i se intimpla chiar Aer e cind le reedita, 
să le uite pe la mijloc, sav, ce e mai răa, pe la stirşit, şi să 
caute finalul, ceiace strica tot hazul. Gigi era tot căpltan de in- 
tendenţă de vre-o douăzeci de ani, şi era un om exasperant de 
Sr ei Mu ea os i n 

ce c se tipărească, şi 

nu s'au gindit să adune intr'un volom toate azer dună o 
ae nt ri pentru ca să le poată găsi repede cînd le 
casa waan a lui tame modest şi într'un singur exemplar a- 
capul mesei stătea uscat, dar cu ochii vii ca de vultur 
„generalul“ adică generalul Preda Predescu. pen an- 
dant de roșiori. la ținuta loi era o dites sionar, fost coman 


lăgioşii Iul tovarăși care rideau lat şi oo ord hr i 


un pizzicato nuanțat. Toate psharele care se ridicau, se indreptau 


altfel tot oraşul îi cunoştea cu numele de ' genera e“, 
el ar îi simbolizat insăşi noţiunea. „Reneralul” de parcă 


O anecdotă c'un soldat evreu, discuția a mers inspre 

e Manai războiu. Căpitanul Floareș, mi infanterie, cel 

se mei tunsă drept, a început apoi o povestire lum- 

miia, la Mmplări. grozave, «DOi eram in noaptea acela la Mo- 

pia pag ; tranşeele Nemţilor erau numai la patruzeci 
igi, 


ofițerul de intendență, asculta încruntat, cu atenţie,. 


LA: NUNTA TINCUŢI — 9F 


striogind inconştient carneţelul în mină din ce in ce mal tare, de 
parcă ar fi strangulat un inamic, 

Cuconu Toader incepu să se simtă plictisit de-atita glorie şt 
de-atita patriotism. Peste ochi incepură să-i cadă neguri, ca 'n 
noaptea „de 23 Octombre, pe cota dela Momlia“, după cum con- 
tinua Ploareg, și prio fumul albastru de țigară cu fişii compacte 
şi unsoroase, incepură să se piardă din ce în ce mai departe după 
o fantomă nevăzută care se tot mistula, ducindu-se, 

Toată sara şi toată noaptea nu s'a aflat între bărbaţi bă- 
tàlla surdă de dincolo, dintre cucoane, de-a căror existenţă nici 

"au mal ştiut. 

pii; Namai dol sublocotenenți înalți, subțiri şi frumoşi, ca nişte 
definiţii de svblocotenenți, s'au amestecat in salon, printre dom- 
nişoare, pe care le-au dansat şi le-au distrat, făcindu-le compli- 
mente pentru care ele plecau capul în jos roşii de fericire, z 
vorbinda-le despre cal, despre curse şi despre coloneii respectivi, 
comandanţi de regiment cărora le-au răspuns ei extraordinar cind 
aceştia au îndrăznit să le facă pu ştiu ce observaţie delicată. 
(De fapt, unula ii spusese „idiotule“ pe cind el continua să stea 

iție de drepţi). J 
e Poia dăita bio ce servea de obicelu de sufragerie, și 'n care 
erau scaune inşirate roată împrejur pe lingă păreţi ca pentru o 
serbare, stătea singur Săndel, nepotul lol Sasi, băe! mare, în clasa 
treia de liceu. 

Fusese adus atunci acolo fiindcă Sasi nu ințelegea ca el să 
lipsească dela nunta Tincuţii, şi mai ales fiindcă navea ce să 
facă cu el, căci nu l-ar fi putut lăsa singur acasă. 

Sănde! şedea singur pe-un scaun, cu picioarele atirnate în 
jos, şi rămase în aer fiindcă nu ajungeau până la pămint, re 
nu fiindcă Săndel era un sfint, dar nu cunoştea pe nimeni, ş 
eta singurul copil, lar mal presus de toate il năcăjea un somn 
chinuitor care l-a şi doborit în pete urmă, după ce şi-a fre- 
cat ochii cu mina pănă ce s'au înroşit. 

Era singur ia odălța acela ca la o recepţie la care toţi pă 
laiti invițaţi ar fi lipsit. I era grozav de necaz că nu-i capră 
li chinuia demult o invenţie de aeroplan, la care lucra cai pp 
gulnță mecontenită. Construise un aeroplan-miniatură, cu arip 
şindrilă artistic fasonate, cu sfori fine trase pe dedesubt, şi il e 
mărea o ultimă adaptare care nu-i venise încă în cap. Și tocma 
atuma, în sara asta parcă se formula. O vedea chiar cu mintea. 
ȘI-I era ciudă că nu poate experimenta chlar atunci celace-l ve- 
nise în cap. lyi sucea minile şi se tot mişca agitat pe ru 

O bucată de vreme a stat în uşă răzimat de uşor, de unde 
pliu Sa pe fiecare, culegind impresii precise pe care insă nu 

utea desluşi în el. : 

i Era Sani o curiozitate ciudată. Pe urmă s'a ultat la lău- 
tari. Era un taraf de patru țigani, negri şi buzați, imbrăcaţi a 
jachete care-aveau coada boțită peste pantaloni negri şi rotunzi 
ca nişte burlane de sobă de fier. 


„Şelul” care cinta din vioară lua atitudini de concertis 
nor,“ fiindcă în intervale ctata şi din gură, cintece de inimă pri 
, răstrioginda-le apoi roşii şi 


g . 
Cel ul parcă urmărea ca ochil un şar 
prelingea printre dpe, lar cel cu contrabasal il din miek 


af 
aa 


In pauză tot Sasi le-a adus de mincare şi de băut i 
un picior de ră ean 
Săndel părea curlos s ne. n o lume de care acum 
c 
Pănă ce intrun tirziu cind zorii auinceput a a 
buri t fe- 
restrele, Săndel a adormit cu capul căzut pe scaunul de-alături, 
căzută în jos şi cu picioarele spinzurate 
in cind de parcă picioarele namai ar îi 


"Pe-atunci Sasi căuta pe Tincuţa s'o sfătulască i 
să-şi scoată 
ud aa. pară capul S1 dupl ea intrebat pe toll andet 
rd geti y după ce a intrebat cu insistență = poe mi 
te pri de-acar patului mare din odaia de dormit, 

sg în re plingind. 
nu mai putuse suporta tristeţa concentrată şi iri 

s a nopții aceleia de nuntă, și m'a patut să-i spue lui Arpe 
incuța totdea plinge la nunta el. Poate nici 


cauză, lscoditoare, scorchia a apărut a 
è tanci o cli 
pă ce şi-a gara milme de secundă = eter (i 
Tinea) aaa să samadi totul, făcindu-se că-i desface voalul 


lad t 
prevăzut demult asta, deşi meci din rm dz parcă ea ar fi 


Demostene Botea 


Intre păreri și ipoteze 
— Getind despre cronica lui Ureche — 


Diseuția cercetătorilor din generaţiunea de la stirgitul se- 
colului al XVIl-'ea se menţine azi îatr'altă formă. Atunci Miron 
Costin spre capătul activităţii sale istoriogratice ajunse se la con- 
vingerea că mai întăiu vechile însemnări analistice păstrate prin 
minăstiri, apoi Istratie tretilogofăt a scris „despre a doua des- 
câlecare“ şi după acesta „Ureche mare vornic de ţara de jos, 
care a tavățat literatura în şcolile polone“, í arătind prin acez- 
sta ca autor al cronicii pe vornicul lui Vasile Lupo, pe cind 
Dimitrie Cantemir a scris, ce am arătat mai inainte, Conside- 
rind drept autor al cronicii pe Nestor, socotea Dimitrie Cante- 
mir 2 că Sarnicki, care și-a publicat cronica în 1587, a putut in- 
jelege cronica lui Ureche, cînd a scris despre Valachorum his- 
foriae, |n senzul acestei interpretări cronica lui Ureche ar ti fos! 
serisă inainte de 1587. Dar noi am văzut că contribuţia spe- 
cală de ştiri, care derivă dela Nestor Ureche, Începe tocmai dela 
anul 1587. 

Discuţia rămine deschisă, Grigorie Ureche s'a născut pe la 
159); era deci puțin trecrt de 25 ani, cînd a murit tată-său,care 
în 1618 mu mai t:ăia 3. Cronica este scrisă după moartea lui 
Mihai Viteazul, 1 după domnia lul leremia şi Simion Movilă. S'a 
susținut că cronica lui Ureche n'a fost terminată, fiindcă pe ê- 
utor l-a aprins moartea. Este ştiut adică fantul că opera lui 
Ureche a rămas cu povestirea la sfirşitulanului 1524, Titlul des- 
pre năvălirea căzăcească din 1595 este ultima parte a cronicii 


1 Miron Costin, Opere complete, ed. cil, pag. 80-81. 

2 Hronicul, ed. cii., pag. 128.- CI. şi C. Giurescu, Noui coniribu- 
luni etc, pag. 52 şi 81, unde se susjine că Sarnicki a pulut ca- 
noaşle o cronică moldovenească scrisă latineșie: ar fi fost letaplse 
lul latinesc, despre care celim de alitea ori în textual croaleii lut U- 
reche, pe care || avem azi, Vezi însă și P. P. Panallescu, op cit., pan. 
49 nola i: aci se alirmă că Valachorum historiae din Sarnieki în- 
veamnă opere islorice, care lralau şi despre originea Romiallor. 

3 |. Tanoviceanu, Coniribuțiuni la biograliile unora din cronicarii 
roi pag. 5. 

. cii, pag. 270, Ştirea despre Morileşii (pag. 259) ar pulea Ib 
¥ o Inlerpolare. ” 7 


Q4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


păstrate în compilaţia lul Simion Dascălul. Acesta——este bine 
să se sublinleze—insă nu spune nicâiri că opera lui Ureche ina- 
inta cu povestirea evenimentelor ţării, numai pănă la Aron 
Vodă, El specifică doar că Ureche a scris „începâtura și ada- 
osul, mai apoi şi scăderea, care se vede că au venit în zilele 
noastre”. nica lui Ureche atita cită ne-a păstrat-o Simion 
Dascălu, reprezintă într'adevâr Inceputul ţării Moldovei, apol a- 
daosul, însă şi declinul, căci cu toată dreptatea se poate numi 
asife! jumătatea a doua a sec. XVI. SA presupunem, cum s'a fá- 
cut, că Simion cu simplicitatea sa de naiv şi necunoscut dascal 
a parafrazat doar predoslovia lui: Ureche 4, care scria deci intr'o 
vreme de scăd:re, Numa! judecind asttel putem admite că cronica 
lui Ureche a povestit mai mult din istoria moldovenească, dara 
ajuns la noi, numâi cit cetim în compilația Iul Simion Dascălu, 
Dar vremea lui Aron Vodă este scrisă evident într'un timp, cind 
Nestor Ureche trăia şi nu în apropierea anului 1647, în care 
pentru ultima oară se aminteşte în viaţă marele vornic al lmi 
Vasile Lupu, dacă nu siatem convinşi că Grigore Ureche a avat 

însemnări scrise dela tatăl său,2 4 
Cel ce se lăuda că „astăzi volu inchide pentru totdeauna 
această discuţiune* (= e vorba de chestia paternităţii cronicii 
lui Ureche) pe lingă contribaţiile preţioase despre trecutul boe- 
fimili moldoveneşti, care însă nu aşează definitiv in jilțul de au- 
tor pe Grigore Ureche, mai aduce și următoarele: cronicarul În- 

troduce prin: „şi spun de acest Petru Vodă“, cind ne pov 

ra amânunt din viaţa de pribegie a domnulai, simpatizat de 
ate vechile expuneri cronicăreşti, apoi la lancu Sasul serie: 
„De acest domn zic că umbla vara cu sanie de o:*.5 Dar à- 
celaşi cronică introducea în același fel ştiri din Biclski,4 A- 
zarie.5 Argumentul deci na impunea concluzia adoptată Mal 
observăm apoi că amănuntele de date lipsesc și din ştirea des- 
pre Petru Cazacul a izvodului moldovenesc, pe care ni l-a pås- 
trat Simion Dascălul. Lipsa detaliilor povestirii s'a dat ca alt 
A de Dar Nestor Ureche nu are nici un rol în vremea lul 
re Sasul, pentro domnia ciruia lzvodul lui Simion Dascâlul 
2 a a ceva de adăogat, Cel ce a scris continrarea 
x pere tului lui Azarie, continuare păstrată în cronica lu! Ureche, 
un om de casă alplăpindei şi neputincioase! domnii, subt 


i Altfel ar lrebul să însumăm | à 
n dasti sirnana os satamia cunoniinielor modest! i sl 
ferească ra lilor să le fie de invălălură, despre cele rele să se 
se iavâțe și să e Mpozieasei, tara de pre cele bune să urmeze și să 
sense sok Gi aaa vanlase „ Sau Ureche a scris istoria moldote: 
ce s'au lucral, să se inece a loale țările anii ireculi și să nu se tlle. 
târă minte” (Ed, cl asemene fierelor şi dobiloacelor celor mule și 
duri pe un autor, pet apa i şi 2). Oricine va surprinde in aceste rin- 

2 CL. și N. lorga in Rania De Cicero și Sallust. 


Revisia lslorică XI 
3 |. Tanoviceana, op, e „1925, pag. 158. 
4 Ed, cit, pag. 63. cll., pag. 4 


5 lbi:em, pag. iti. 


INTRE PĂRERI ŞI IPOTEZE 93 


— 


care boeri! erau intr'adevăr atotputeralei. ŞI Nestor Ureche, a- 
jans in 1591 vtorilogofăt a rămas rec tor memoriei lui Pe- 
tra Vodă... Aşa se explică opoziţia lreconciilabilă, ce o repre- 
zintă cronica în contra lul- Aron Vodă, dio care împrejurările 
litice au făcut un domn tiran faţă de boeri şi cu acest tablou 
mohorit lăsat de prietinii Mo “ileştilor a trecaţ în amintirea pos- 
terităţii.  Pervazul domnle', care a laceput bucuros tratative ereş- 
tine şi lupte în contra Turcilor, avea aceleaşi colori şi'n izvodul lul 
Simion Dascălul. ŞI autorul acestui izvod va fi tost unul din pri- 
begii, care mai tirziu în amintirea sa așeza una lingă alta su- 
părările din zilele de desţărare dinaintea cruzimii lul Aron Vodă. 
lată de ce nu putem cere expunerii din cronică amânun- 
timi; cum se întiinesc în acea parte, care şeproduce, am putea 
zice, jurnalai de curte al lui Petru Șchiopul. Din aceste motive, 
numai considerația că In expunerea cronicii dela 1587 Inainte 
lipsesc detaliile de date şi evenimente, nu constitue în mod im- 
perlos un motiv ca să spunem că Grigore Ureche prelucra în a- 
ceastă parte material de tradiţiune orală „dela tatăl său ori de 
la alţi bătrini* 1. Amintindu-şi mai tirziu despre vremurile ante- 
rioare domniei lui leremia Vodă, nici bătrinul vornic, ce era 
Nestor Ureche în primele decenii al secolului XVII, nu putea da altă 
formă povestirii, decit aceia, pe care o cetim aziin cronică, dacă Gril- 
gore Urech: n'a avut însemnări scrise, celace e greu de crezut 
şi dacă tot acelaşi continuase şi prefăcuse letopiseţul moldove- 
nese, care povestea numai partea de nelinişte aproape zilnică a 
domniei lul Petru Ş:hiopul 2. Contrastul colorilor ar fi şi mai 
explicabil. Dar discuţiunea In această direcţie, oricit ar fi de 
temeinicită prin mărturii, ar ajunge la răspinta, unde trebue să 
dea loc alteia, numai cind s'ar găsi originalul cronicii lui Ureche. 
Avea dreptate Ş'. Orăşanu, cind scria: „O soluţie defini- 
N Stefan Orăşaau, op. cil, pag. 79. G. Pascu, op. cil., pog» 26; 
P. P. Panallescu, op. cit, pag. 53, 66, 65. Concluzia lul Orăşanu este 
precizată aici în modul următor: „Domnia lul Aron Vodă é ovestită... 
de acesia din urmă (= Grigore) după o Iradijie de familie, care-i 
dădea multe amānunle de ordin întim, der nu era desiul de precisă ca 
să fixeze faptele in timp”. CI. şi N. lorga, Istoria literaturii, Il, pag- 
548 şi urm.: /dem în Revista istorică, XI, pag. 158, unde serle: „nu se 
poate vorbi insă de tradiție, adică omlaliri nescrise pentru bogata şi 
plina de coloare expunere a domnie! lui Aron Vodă”. 

2 Cel dinlăiu Stefan Orăşanu găsi indreplățilă „părerea că letopi- 
sejul mol jovenesc principalul izvor al luiUreche, din care acesla ia loale 
nolijele cu caracter analisiic, mergea cu povesiirea până la a doua 
domnie a lui Petru Şchiopul Inclusiv” (pag. 81). În Istoria literaturii, II, 
pay. 555-6 d, N. Iorga precizează indiscutabil și sprijineșie cu date 
nouă părerea lui Orăşanu, Acelaşi lucru l-a susjinul și |. Bogdan, Le- 
topisețul lui Azorie. Introducere. Modificind aceaslă părere d. O. 

ascu propune interpretarea : Ureche in cursul! redactării cronicii a dal 

și oval o redaciie mai compleclă a letopisejulul moldotenesc și fi 

moartea l-a surprins Înainte de a-și lermina opera, n'a putut 

lace corectura necesară în prefală (op. cli, pag. 9-10). - În studiul său 
d. Panailescu adoptă părerea (pag. 64:65) Orăşanu lorga-Bogdas. 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


se poate da, decit numai după compararea diferitelor 
ermetic în care ni s'a păstrat cronica lui Ureche, de o parte; 
de alta din contruntarea textului astfel reconstituit cu scrierile 
lui Bielski şi Paszkowskl, pentru a se vedea, din care sint tă= 
cute împrumuturile“ t; - 

Este incontestabil că ediția îngrijită de C. Giurescu a tre- 
cut la dosar màre parte din discuția, care a fost posibilă inainte 
de 1916, 

Mult inainte de aparițiunea ediţiei lui Giurescu, dăduse d, 
N, lorga te 1901 o revizuire a părerilor despre cronica Iul Ure- 
che, expunere, care a dominat ce s'a seris mal tirzio. 2 

Ajuns-a la capăt prin noua ediție multa discuție, pe care 
a provocat-o ediția lui W, discuţie, de pe urma căreia 
s'au lămurit mai mult alte chestiuni, decit textul cronicii lui Ure- 
che? 53 Un zăbavnic cercetător al cronicii lui Ureche, publicase 
în 1911 altă ediţie. 4 De la această din urmă ediție işi po 
concluziile un cercetător 5 din anul 1920. ŞI Giurescu şi |. N, 
Popovici au studiat manuscrisele cronicii. |. N. Popovici dă o 
versiune corectind-o şi îşi „închipue” că dă cronica lul Ureche, pe 
cînd ara a dat-o cu înterpolăriie şi prelucrarea lui Simion 


Am arătat mai sască niciun manuscris n'a păstrat forma origi» | 


nală a cronicii lut Ureche şi că aceasta a ajuns în discuţia pebliculut 
de cercetători și profani din anul 1670 incoace numa! în prelucrarea 
lut Simion Dascălul, Fără să-şi pue intrebarea, dacă avem azi 
la dispoziţie toate mijloacele pentru a înlătura intreaga sgură de 
interpolâri şi prefaceri, editorul din anul 1911 a crezut că poate 
incăpea un text închipuit în concluziile sale procusteice și ne-a 
popom deci o cronică, cum, credea el, a trebuit să fie cronica 
ui Ureche, deşi filiațiunea manuscriselor ducea inapoi numai la 
o operă adaosă și prefăcută. Editorul din anul 1911 n'a cunos- 
cut nici toate izvoarele cronicii în textul, pe care-l avem azi. lată 
de ce ediția lui Giurescu, care a stabilit copia cea mai veche, 
se impune azi a fi consultată de oricine, cind vrea să-şi facă o 
părere sau să cunoască cronica lui Ureche. Giurescu ul-a dat tex- 
tal cel mai apropiat de arhetip—şi încă ceva, dar fără să cu- 
noască textul Izvoarelor polone ale acestei cronicl 

Orice ediţie a impus cercetarea cità a fost truda lul Simion 
Dascâlul şi dacă merită deosebită discuţie acela, care n'a avut 


i ŞI Orăşanv, op, cil, pag. 91. 
N. lorge, Istoria literaturii romiae în secolul XVIII, vol. II. 


Bucuresti, 1901, pag. 548-569, 

tési iasi - gdije : n volumul | din _„Letopiselele ării Moldovei“ 
fog i Silaa reprodus apoi în vol, | din ed. 2-a, București, 1872.-Cu 
i pre oase nole de istorie moldovenească şi însoțindu-! de tradu- 
Siesa da e a nad Picot iexlul stabilit de Kogălniceanu (Chro 
nique de Moldavie, depuis le milieu, du XIV siècle jusqu'à l'an 1594. 
per Orăgglre rechi pat Emile Picot, Parle, 1878) ; 

5 O. Pascu, op. cii. Ureache, cdiilon critique, București 191 


INTRE PĂRERI ŞI IPOTEZE 97 


atita putere de selecţie şi bun simţ: de a nu insemna şi adăoga 
la opera marelui cronicar moldovean, care a fost Ureche, între 
altele şi infamia scoasă din „letopiseţal unguresc”. Ua glosator 
al cronicii lăsase însemnarea „de mulţi neştiință şi de minte pu- 
ţină“ a lui Simion, despre care spune că „acest Simion,Dascal.,. 
mai mult se vede că au amestecat şi au turburat istoria“ şi a- 
ducea mărturie pe Toderașcu Cantacuzino velvistier şi pe alții, 
care au afirmat că au cunoscut bine pe Simion. Părerea era în 
secolul XVII că Simion „ale altora le face ale lui, adică ce au 
seris Ureche, el zice că au scris“ î. Toderaşcu Cantacuzino 
(t 1635) velvistier în vremea lui Antonie Ruset reprezenta deci 
to! o părere apropiată în timp de vremea cînd Constantin Can- 
tacuzino stolnicul primea un exemplar din compilaţia lui Simlon 
Dascâlul. Trebueşte numai decit notat alci că lumea moldove- 
nească de pe la anul 1570 considera cronica lui Ureche 
ca pe o operă aşa de distinsă, că nu putea admite să se atribue 
unul „dascăl“ oarecare. Dar de ce să cerem Moldovenilor din ju- 
mătatea a 2-a a sec. XVII să aibă altă părere, cind dintre toți 
care vorbesc de Simion Dascâlul, nici unul n'a cunoscut origi- 
nalul sau vre-o cople din cronica lui Ureche ? 

Chestiunea s'a mai complicat prin faptil că numele lui Si- 
mion s'a legat de acel deosebit letopisef moldovenesc, care po- 
vestea cu atltea detalii preţioase istoria Moldovei pănă la Va- 
sile Lupu, lar letopiseţul unguresc a fost căutat în zadar şi de cro- 
nicarii de pe vremuri. 

Indigna ea patriotică în contra aceluia care a scris Istorie 
fără să ştie, face deosebiri de valoare între diferitele ştiri şi 
Wavea conștiința patriotică proprie generaţiei lui Miron" Costin, 
scotea din text basna hulltoare, ocara, socotindu-se că prin aceasta 
s'a purificat textul şi s'a obținut adevărata cronică a lui Ureche. 
Unul ca Simion Dascălul nu merită crezare, „minte“, a strigat Can- 
temir în gura mare. Simion fa considerat drept un mistificator, 
De acela cetim la Miron Costin şi alții că Ureche a înirebainţat 
ştirile despre nol ale lui Bielski, ca şi ale lui Paszkowski, deşi 
copia cea mal veche spunea că Simion Dascălul a utilizat şi a 
dat expunerea lui Ureche cu ştirile deosebite ale Iui Paszkow- 
ski despre Despot ereticul. 

Am văzut că și un cercetător mal nou consideră pe Simion 
drept „un copist semidoct, un prost şiun mincinos cu pretenţii de 
autor” 2 care face afirmaţiuni gratoite. Cu alte nuanţe deosebitoare 
şi mal înainte s'a tras concluzia că Simion şi-a însuşit pe nedrept tit- 
lul de autor, că cronica în textul ei de ez! înafară de adaosele sem- 
nalate 3 anume de Simlon, e cronica lul Ureche. Acelaşi părere 


i Ed. Giurescu, pag. 3 aparai.— C. Giurescu, Noui contribuțiuni 
elc., pag. 92 şi nola 1. 

2 O. Pascu, op. cil, pag. 35. 

3 N. lorga, Istoria lileraiurii, IL |. c. 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


o avusese şi şi-o menţine ! d. N, lorga, care a scris: „evident 
că Ureche, nu Simion a scris cronica: e părerea mea statornică”. 
Cea mai recentă cercetare despre cronica lul Ureche iarăşi sub- 
lintază răspicat că opera istorică nu poate fi lucrarea unui „das- 
cål necunoscut şi naiv”, 2 

Oare Simion interpolatorul gelos de intregirele sale s'a 
considerat pe. sine autor al unui nou letopiseţ? E! nu exprimă 
pretenţii in acest senz. mărturisegte câ a tăcut adaose la 
„Letopiseţul cel latinesc“. In acelaşi senz trebue deci înțeles, cind 
spune: „am izvodit din toate Izvoadele întrun loc și am făcut 
unul desăvirşit, de ca-e lucra cu mare nevoință am silit să nu 
râmie nimic neinsemnat”. Prin aceasta îşi arâta şi metoda de 
lucru: a scrie orlice afla in toate izvoarele cunoscute lui. Pe de 
altă parte, cind pe vremuri se cita letopiseţul lal Azarie, letopi- 
setul lui Dubău etc., nu se înţelegea o lucrare cu desâvirşire ori- 
ginală, ci putea fi şi opera altui autor, dar ca întregiri sau alte 
adaosuri. Numal în felul acesta se poate vorbi de letopiseţul I.i 
Simion Dascâlul, 

De bună seamă așa judeca şi acea parte din toată lumea 
de la sfirgitul sec. XVII, care nu atribuia textul de azi al cronl- 
cif numa! lui Ureche. Vasile Damian, cind copiază pentru Teo- 
dosle Dubău bivveliogotăt „viețile domnilor ţării Moldovei“, fotre- 
buinţează „un letopiseţ* a lu Simion Dascălul, carele şi Simion 
i-au izvodit dupre un izvod a lu Ureche vo:nicul, ce şi Ureche 
i-au scos depre cronicarul leşesc şi unguresc, potrivindu-i alā- 
turea şi cu acel scurt moldovenesc“ 3 Fiindcă în cronică dăm 
de niște etimologi! ungurești, deoarece pentru nobil cronica latre- 
bulnțează cuvintul nemes, cum se numiau boerii ardeleni, lar 
basna cu Laslău se arală izvodită de S'mlon Dascălul dintr'un 
letoplseţ unguresc, s'a conchis: Simion știa ungareşte—Cantemir 
ti. zice de atitea ori ungurean urmind același raționament, — putea 
fi din Ardeal. Este aceasta o probabilitate cu greu de respins: de aceia 
Simion a putut introduce unele știri, pe care Ureche nu le pu- 
tea avea aşa uşor despre confesiunile, în care erau împărţiţi Un- 
gurii în Ardeal 4 etc, Simion mal canoştea limba polonă, a că- 
rel răspindire în societatea moldovenească din jumătatea a doua a 


1 idem, în Revisia istorică, VI, 1920 Pag. 68 5 

. . . ` şi NI, pag. 158. 
Shiai 2 Faneiienon, op. cil., pog. 66, nola 2 şi pag. 65: renta lal 
Ee cpr: epar ca opera unui interpolator, poste ceva mai indrăs- 
pei d cum a lost un Misail Călugărul, dar nici decum nu-l poale face 


ă Aa Otășana, op. cil, eg. 112. 
„P g 


dem, N 
guresc) nu .. A ta e e Oa că un asemenea lelopise] (~un: 


a indreptăleşte 
p si on Emin literaturii romine fn stele] e Dati i ae 
tru enito n adaosal lui Simion Dascălul se prezenta o solujie pen: 
rese” a fost o come rm aj La e avize cp stelopisejei «agii 
S ar față de păreren lul C. 
(Noul coniribuțiuni elc., pog. 73-4), adopială şi de e dei ck E 


INTRE PĂRERI ŞI voteze 9% 
—S a 
3 


sec. XVII, echivala cu cunoaşterea limbii franceze la noi intre 1830 
—1848, lar dacă admitem că a [tă e la Trel-lerarhi, a tre- 
bult să ştie latineşte. Ca şi la Chiey, aşa şi la colegiul vasi- 
iian din laşi, învăţămintul limbii latine a trebuit să se bucure de 
o deosebită atenţie, Dascălii trimeşi „de Petru Movilă pentru 
şcoala din laşi ! cu intemeetorul Solr Pociaţchl au adus cu ei 
atmosfera Intelectuală a locului, de u veneau. Despre prin- 
cipalul interpolator al cronicii lat U a scris Şi, Orăşanu cu 
atita intulție: „dacă ne giadim, pe de oparte la rolul şters ce-l 
vor juca fili lui Ureche, de alta la reputaţia de cărturar, ce tre- 
bula să albă pe acea vreme Simion Dascălul, canoscâtor al lim- 
belor slavonă, polonă, ungară şi poate chiar latină, nu pare cu 
totul neprobabilă ipoteza ca descendenţii cronicarului, incapabili 
de o asemenea lucrare, să fi încredințat lul Simion Dascălal pu- 
nerea pe curat a manuscriselor tatălui lor. Copişti buni erau rari 
chiar pe vremea lui Miron Costin, cu atit mai rari şi mal pre- 
ţ iţi trebala să fie cei ca Simion Dascălul”, 2 riza aaor sene 
despre „copia prelucrată şi complectată de Simion Dascălu”. 

Urmind parcă programul stabilit de Șt. Orăşanu a ajuns 
C. Giurescu, dupăce a studiat toate manuscrisele cunoscute, la 
concluzii, 4 care lărgesc, complectează, precizează corectind pă- 
rerile aceluia, care ne-a dat prima cercetare amănunţită şi urmată 
cu pricepere şi cu competință asupracronicii lui Ureche. Pentru 
Giurescu cronica de azi este prelucrarea operei lul Ureche, vor- 
nicul lul Vasile Lopu, prin Simion Dascălul: tetoplsețal ţării 
Moldovei utilizat şi cunoscut ca cea mai complectă expunere 
cromicărească pănă la Aron Vodă este intocmit de Simion Das- 
câlul după Grigorie Ureche vornicul, Istratie logotătul şi alţii. 

Rămânind în vederile lui Giurescu nu am putea şti, cu ce 
anume a contribuit cronica lui Ureche la compilația lui Simion 
Dascălul, Tot același era doar de părere că e greu a preciza ri 
din care Ureche şi-a alcătuit cronicas şi cuinformaţia sa avea drep- 
ate de oarece cel ce a ingrijit prima ediţie critică a cronicii, n'a cu- 

t să fieo „cronică Internă“ (00. cit, Pag: 

sili IESI ae ju unpareae sron aria ungureşie a unei cronici mpo. 
veneşii, de sigur slavone, de lipul crontoi? anonime aga paag, E 
rescu prescurtarea rusească a analelor moldoveneşti — în razna aar- 
lorul, poale vre-un călugăr càlolic ungur de la mănăstirile eră 
dova, în lol cazul un dusman al Moldovenilor, a prelucrat ialr an sens duș 
mănos iradițiunea despre originea Maramureşeallor Cartoon SP: 
cil, pag. 73-4), d. Iorga torie : „na pol vodse de Fa låioghojal uag : 
Te venesc... A - 
hen y daplon meri cutata istorică, XI, 1925, pag. 157). 

4 


jP. . cil., pag. 14 
RP Prese e i Dag. S34 nota 3. CI. şi N. lorga, istoria 


2 1.0 
eralar? il,: „Dascălul... Simion... era un om învăța! peniru vremen 
sa,“ 


3 lidem, peg. 9%, sel. şi C.C 

4 C. Qiurescu, Noui contribuliuni etc. pag. 56 şi urm. cl. şi Y: 
Giurescu în Cunvaibiri Htorare, an. 1921, vol, LII, pag. 222-32 și 
322 —328 

5 Pag. 84. 


100 VIATA ROMINEASCA 


noscut izvoarele polone ale lui Ureche. Nu se opreşte însăa 
mu spune că Ureche a utilizat letopiseţii latinesc ca izvor prin- 
şi cronica lul loachim Bielski apârută în 1597. Vornicul 
cronlear— continuă Giurescu—s'a servit de o singură cronică in- 
ternă, letopiseţal moldovenesc, de care se plinge că scrie prea pe 
scurt şi cuprinde poveşti, flindcă „au scris mai mult din basne şi din 
poveşti ce au auzit unul de altul“, Giurescu susținea că Ureche 
disprețuia tradiţiile cuprinse în letopiseţul moldovenesc şi se des- 
erea cu evlavie înaintea acelor „cărţi ale străinilor“, care au 
păstra! ştiri despre noi. Din letopiseţul latinesc ar fi luat Ureche ex- 
nerea primului şi a celui de al doilea descălecat al Moldovei. 
on Dascălui ar fi considerat scriere streină letopisețul lati- 
nesc; de acela impută lui Ureche că și-a scris cronica mai ales 
din cărţile streinilor. După concepţia lui Giurescu, Ureche s'a 


folosit prea puţin de letopiseţul moldovenesc, n'a adoptat din - 


acesta „lucrurile din lăuntru* şi a înlăturat tradițiile, aşa că Si- 
mion Dascâlul a avut ocaziune să adaoge multe semne : morţi, 
ctitorii de biserici și mănăstiri, zidiri de cetăţi, câsatorii ete. şi 
tradiţiile. De aceia ar spune Simion că lipeşte adaosele sale la 
I-topiseţul latinesc, care fusese întreg reprodus în Ureche, Dar 
de ce nu spune că adaogă şi la ştirile din Bielski, de oare ce 
Simion ştia că Ureche imprumutase şi din cronica acestula? — 
ne Intrebăm nol. Giurescu a presupus necunoscind cronica lut 
Bielski, farăşi greşit că acela care a tradus şi prefăcut în lati- 
neşte analele moldoveneşti scrise slavoneşte a utilizat şi cro- 
nica lai Marcin Bielski într'una din cele trel ediţii din sec. XVI, 
Această lucrare s'ar fi făcut în vremea lul Petru Șchiopul, Hind- 
că Sarnicki cunoştea acest letopiseț latinesc t, care mai tirziu 
a fost continuat de cineva, de oarece Simion Dascălul a folosit o 
pe care povestea şi evenimente, care treceau de anul 1594 2. 
on ar fi avut apoi la dispoziţie letopiseţal ivi Istratie it 
rog dea acesta a complectat izvodul, pe care-l urmase Ure- 
ra urescu a scris-că autorul letopisețului latinesc a intre- 
nțat cronica lui Marcin Bielski, iar Ureche şi Simion an ati 
dai opera lul loakim Bielski färä însă să răspundă, de ce ar mal 
i nihizat Simion pe loakim Bielski, dacă mal inainte fl utilizase 
ca ni Cronica lumii întregi, opera lul*Marcin Bielski, nu 
= Cta utilizată de loc—cum a dovedit d. Panaitescu. Uf- 
m “i un atare raționament Giurescu a putut scrie, că de la U- 
ace niv doar pasagiile arătate ca atare de Simion—noi am 
ate e ae pseudocitaţii,— apol acele reflszțiuni și aprecieri, 
ia” peas Ar hary de la mârele boer Ureche, — dar 
„fi o opera compllatorulul, Restitalrea 
ei este astăzi cu neputinţă“ 4. Cronica ia fi a lui Simion, ca 
1 Vezi i 
2 Op. ehs TE dee pad d. 
mr op. cil, pag. 


3 P. P. Pan 
4 Op. cil, p 


__ INTRE PĂRERI ŞI IPOTEZE 101 


re-şi indică precis izvoarele, dintre care unul ar fi şi cronica lui 
Ureche, dar considerind expunerea aceluiaşi cercetător ar fi putut 
—zicem noi—să şi lipsească, dacă Simion n'ar fi crezut că e 
nevoe de aprecierile şi reflecțiile politice şi morale ale mare- 
lui boer. 

Giarescu îşi inchipuia insă că poate circumscrie exact iz- 
voar: le lui Simion Dascâlul: 1) letopiseţul moldovenesc cu o re- 
dacție mai complectă şi care povestea istoria mo'dovenească pănă 
la Vasile Lupu. 2) enpa latinesc. 3} cronica lui Paszkowski 
şi 4) B'elsk! pentru epoca lul Despot. Altă parte a concluziilor 
lui Giurescu este că citațluniie, semnalările izvoarelor în cursul 
povestirii sînt opera lui Simion, fiindcă alttel nu este explicabil 
ca Ureche, care tratează cu dispreţ povestirea letopiseţului mol- 
dovenesc, să-l citeze la fiecare pas pentru fapte care lipsesc le- 
topisețului latinesc şi să-l aprecieze pe cel dintăiu de atitea ori 
aşa de deosebi! de acela ce scrisese în petaţă. Letopiseţul 
mo'dovenesc utilizat de Simion Dascâlul era prelucrarea anale- 
lor slavone: izvodul utilizat de Ureche şi izvodal întrebuințat de 
Simon nu erau două cronici diferite, ci „cel mult două 
redacțiuni ale re > cronici“ 1 şi erau izvoade „de limba 
noastră“, „Scriitorii dintăi” Moldoveni, cărora predoslovia le face 
observaţianea că „au scris mai mult din basne şi din poveşti 
ce au auzit unul de altul” n'ar putea fi autorii cunoscutelor 
letopiseţe slavone. Glarescu se opreşte inaintea afirmaţiunii lui 
Ureche şi a lul Simion că Izvoadele lor aveau o expunere scurtă 
şi conţineau și tradiţii. Fiindcă însă acelaşi cetea de la Simion 
că lzvodul lui mo'dovenesc „insemnează toate pre rind“, se vede 
constrins să admită că acela, care în al său letopisețaadăogatpovea- 
tirea evenimentelor de la PetruŞehiopul pănă la Vasile Lupu, a pre- 
lucrat pe alocurea cu ştiri noul şi pasagii din cronica scrisă slavo- 
neşie anterioară domniei lui Petru Șchiopul. Poate subt ecoul acestei 
păreri d, Panaitescu a scris că şi Ureche a utilizat letopiseţul 
lui Istrație logofătul 2. Oricine ar ceti iasă cronica lul Macarie saa 
chiar a lui Azarie ar putea să scrie, celace afirma Ureche des- 
pre isvodul său moldovenesc, aşa că nu sintem imperios obligaţi 
să credem că acel izvod conținea semne şi tradiţii, pe care vor- 
nicul umblat și h:manizat prin şcolile polone a refuzat să le 
contopaască în expunerea sa. Vom vedea că şi cronica lui U- 
reche avea semne, al căror număr Îl va adăuga doar Simion 
Dascălul din izvodul säv. Nu conține cronica lui Ureche şi tra- 
dițli, care nu erau în lzvodul moldovenesc „a lul Simon? Rea- 
mintim cu această ocazie că Simion n'a cunoscut nicl Kronika 
swiata a lui Marcin Bielski, nici Kronika Polska a lol loakim; 
prin urmare nu el a putut da povestirea aşa de organică şi Co- 
herentă, care utilizează pe B'elskl-fiul pentru lupta de la Vaslui. 


t Ibidem p. 59., 
2 Op. cii, pag. 55-4. 54, n i 


102 VIAȚA ROMÎNEASCA 


Am arătat într'altă lucrare amănunțit că Ureche a avut la indă- 
mină şi a despolat de știri un letopiseţ moldovenesc nu putem 
preciza azi dacă era În traducere romina sau în originalul sla- 
von, fiindcă Ureche ii zice Intr'an pasaglu, acărul paternitate nu 
se poate discuta, letopisețul nostru“ 1,—care era o copie a cu- 
noscutului Jetopiseț al lui Azarie, De acela ne întrebăm: oare 
nu din tradiţie lua Ureche descrierea victoriei moldoveneşti de la 
Vaslui şi a insemnat că lupta s'a dat la Podul Inalt? 2 Acelaşi 
Ureche a însemnat tradiția creată în legătură cu lupta dela Rim- 
mic etc.. La acest pasa despre lupta dela Rimnic na 

nici” o semnalare de adaos a lui Simion. re = 
eng iar tradiţie, apreciere, semne, dar şi o ştire din Bielski în- 
tr prin: „unii zic câ..*, deci arată felul de discuție al lui 
Ureche. Adaosele lui Simion Dascâlul n'au niciodată această 
factură. El îşi aranjează adaosele mai mici anonim „pria po 
veste“, sau paralelizează letopiseţul moldovenesc cu cel latinesc 
ete, Nu există nici o ştire, care să nu fie În letopiseţul lui A- 
zarie, să se cuprindă insă în alte versiuni ale vechiului letopiseţ 
moldovenesc scris slavoneşte, deci să putem presnpune că din 
acele versiuni Îl avea izvodul moldovenesc al lni Simion Das- 
raas lar acesta prin „unii zic că...* să-l fi adaos ia cronica Mui 


De ce să cerem însă lui Ureche ailtea precauţiuni, pentra 
ca oricine să găsească mai tirziu răspunsul imediat, ce-l cantă 
relativ la cronică ? Nu dispreţ exprima vornicul cronicar, 
scria : „letopiseţul nostru cel moldovenesc aşa de pre scurt serle 
că nici de viaţa domnilor, carii au lost toată cîrma, nu alege, 
necum lucrurile din lăuntru să aleagă“, ci necazul cercetătora- 
lui, fiindcă nu găseşte toată informaţia necesară 5. lar cind ce- 
tim la acelaşi Ureche scuza: „nici este a se mira că scriitorii 
pean mau avut de unde stringe cârți: că scriitorii dintăia n'au 

sd arie: ca de nişte oameni neaşezaţi şi nemernici, mai mut 
ale Ă să ştie carte, ce şi el, ce au scris, mai mult din bås- 
2 și n poveşti ce au auzit unul de altul“, trebue să ne gindim 
a obyva povestirii aşa de sărăcăcioase a analelor scrise sls- 
Pe e, A nadya aşa de simplă cu etimologizări populare des- 
pr hr ecatul al doilea şi ma! ales la lipsa de informaţie ti- 
apan E, tradiţii poporale locale, dintre care pe unele şi aul 
și pie in popor, pentru vremea dintre primul descălecat 
Arw m Dragoş cu Maramureşenii săl. Pentru această 
adevăr „scrisorile străinilor mai larg şi deajuns scriu, 


1 Ed. Giurescu 19. Si 
+ Pag. 19. Simion nu cunosi Fielsk!; pria 
din enui 2898. pulea referi la aulorilalea Sasoia me dă aea evenimentele 
rindurile citale e „lelopisejul nostru”, Esie însă adevăra! că 
ira“, apoi. „letopite ie lata lui Ureche avem mal înlă! „lelopiselul not: 
2 Ed. eit. | x moldovenesc”. (Ibidem pag- 2). 
3 Ci. în AL i 


pag. 556, senz părerea d-lui N. lorga, Isloria literaturii, i, 


INTRE PĂRERI ŞI IPOTEZE 103 


carii au fost fierbinți şi rivnitori nu numai a sale să scrie, ce 
şi cele străine să insemneze” — cum putea aprecia Ureche, 
care cunoștea citeva opere istorlogratice polone. 

Interpretind ca dispreţ faţă de letopiseţul moldovenesc vor- 
bele lui Ureche citate mai sus, C. Giurescu s'a silit să arăte că 
temelul cronicii lui Ureche a fost letopisețul latinesc citat de a- 
itea ori în cursul compilației ajunse până la nol; acelaşi re- 
consirueşte din compilația cunoscută textul unui letopiseţ latinesc, 
şi care ar fi reprezentat o traducere latină din vremea lul Pe- 
tru Șchiopul a analelor moldoveneşti, afirmă apoi că pe acest leto- 
piset latinesc trebue să-l înțelegem subt Valachorum historiae 
citat de Sarnicki într'o operă, care în 1587 a văzat lumina tipa- 
ului. Autorul acelui letopiseţ latinesc—continuă Oiureseu— 
ar fi utilizat Kronika swiata şi a fost continuat apoi pănă la 15 3 
sau mal departe, fiindcă tot el a fost temelul compilației lut 
Simion Dascâlul, care spunea doar în prefață: „am adaos poveş- 
tile la lefopisețul cel latinesc”. Imprejurarea Ureche a folosit prea 
puțin letopiseţul moldovenesc caşi faptul că izvodu! moldovenesc 
al lui Simion ar fi reprezentat o versiune mai complectă a le- 
topiseţului anonim şi continuatorilor săi, a dat prilej lui Simlon 
să poată da atit material nou faţă de letopiseţul latinesc, cu ex- 
punerea căruia se declarase mal mulțumit Uceche,—continză 
concluziile lui Giurescu. 

De aceia Giurescu a înlccalt pretutindeni in copia dela al 
cărei text porneşte ediţia sa, „legesc” cu „latinesc“, şi a crezut 
că astfel corectează pe copist, care fácuseră greşit indreptarea 
in senz contrar. Aceştia ştiind că Ureche a utilizat pe Bielski 
şi-ar fi zis: letopisețul „străin“, san cronicarul întrebuințat de 
vornic a fost „leşesc“ î. Fireşte, în felul acesta compilația lui 
Simion Dascălul, care utilizează izvoarele cunoscute şi lui Ure- 
che, după vederile lui Giurescu, ne dă o foarte nehotărită no- 
iune despre cronica lui Ureche, Aceasta l-a servit lui Simion 
Dascâlul pumai ca izvor. Giurescu scria: „pentru istoria in- 
ternă Simion Dascălul avea la îndemină 2 cronici principale : una 
mai dezvoltată, din care lasă lipseau anumite date şi tradiţiun!, 
letopisețul latinesc, şi o alta mal prescurtată, dar mai complectă, 
letopisețul moldovenesc” 2. Acelaşi socotea, că letopiseful latinesc 
avea amplificări dintr'o cronică polonă, şi aducea dovadă poves- 
tirea cronicii despre lupta moldavo-polonă din 1359 şi evenimen- 
tele anului 1501. 5 


1 C. Giurescu, Noul conlribulluni pag. 62 și urm. Adăugăm noi 
că controlul [Xcut de copişii a fost uşor peniru faple, ṣi expunere, care 
nu era în Bielski și imposibil, cind este vorba de lapie, pe care Simion 
le semnalează că erau în lefopiselul latinesc, lără să se găsească şin 
cronica lui Bielski. Asifel sint părți din cronică, la core tonie manus- 
crisele au „lalinesc”, lar în cazul de mai inainte „leşesc”, dar și părți, 
unde unele manuscrise êu „lalinesc”, allele „leşesc” 

2 Ibidem pag. 74. 

3 C. Giurescu, ibidem pag. 80 şi nota 3, credea că poveslireo 
evenimentelor din 1501 este luată de aulorul lelopiseţalui lallaesc din 
Miechowski, cronica Polonorum în Scriplores rerum Polonicarum | 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pentru vechii cronicari, care cunoşteau cronica lui Bielski 
şi traducerea lui Paszkowski, chestiunea cronicii lul Ureche era 
mai clară decit pentru Giurescu. La stirşitul cercetării sa'e a- 
cesta a scris: „nelămurit ni se fafăţișează utilizarea cronicii lui 
Ureche şi imprumuturile pe cari (Simloa Dascălul) le-a făcut din 
ea* t şi de acela a subliniat că restituirea cronicii lui Ureche este 
astăzi cu neputinţă. larăşi fiindcă n'avea la dispoziţie cronica lui 
Bielski in traducere rominească, d. Pascu a scris că Ureche a u- 
tilizat letopiseţ latines: pănă ia anul 1501 şi adopta părerea 
că acesi lețopiseţ putea fi „o cronică internă de felul letopisă- 
tului moldovenesc, insă mal săracă în fapte şi scrisă iatineşte“, 
al cărui autor ar trebui căutat întrunul din membrii misiunilor 
catolice de la noi 2 sau intre elevii școalei dela Cotnari. 3 Fi- 
Indcă aceasta cronică a fost scrisă pentru străini sau de un 
străin, ar fi, după acelaşi, motivul că Ureche îl zice ietopisețul 
străinilor 4, larăşi fiindcă nu se cunoştea cronica lui loakim Bi- 
elski, s'a putut susține că în cronica lui Ureche a intrat și „o 
cronică internă a Moldove! scrisă în pentru Pulonej! de 
un anonim“ şi Încă să se presupună autorul acestei cronici 
scrisă legeşte ar fi utilizat pe Bielski şi deci cronica acestula in- 
direct a ajuns în opera lui Ureche 5, 

(Va urma), 


|. Minea 


pog 165, pe cind de fapt este luală din Bielski (vezi trad. Pansilescu, 
pag. 156 și irad. Nasiase. Ureche a repeta! greșala lui Bielski, liindeă 


la Czhow a foii tăia Ilia » fiul lui a 
ră prag magi $, fiu iru Aron. Ci. Sernicki, ed. 


1 Noui contribațiuni, pag. 84. 
Pt = n idei, op: cit., pag. 102; letopisejul lalinesc'ar îi fosi scris 
pă nui din minoriti fosti pe la nol inainte de sec. XVII şi „pus la 
cale poale chiar de Alexandru cel Ban“; „eroare de rajlonamen!* zice 
cu drep! Orășanu acestei presupuneri (ap. cll, pag 70). Orăşanu pre: 
zanta sită ipoteză, core de asemenea s'a dovedi. greşitë și anume că 
cimain ca floria Moldovei” (aroc alien și aie în se ocupa ex 
op. .. . ad 
se apropie de cei din urmă, ciad alat PODEA tini Panoiiaani 


o A. e cu şiiri despre originea Rod agatza Pimaie e VE 
6. 


» şi N. lorga, Isloria literalurei romine, ll 
= H, p. 361, 
o istoriei Daan op. cil, pag. 25.—Ojurescu, op. cit., pag. 65, scrisese: 
mună, ope Mlinească anonimă, nu palea să fie, peniru judecala co: 
pentru locației Moldovean. Şi chiar slunci, ea nu fusese scrisă 
să o injel orii järi, unde deabea, dacă se găseau cijiva boieri, care 
nică internă moldovens osoa aini, Pia poesi panci de vedere o cro: 
fie numilă lelopiseja] sia să În latineşie, pules loarie bine să 


ascu, op. cil, pag. 24.-Nu i i ici că 
peiopisshat lalinesc cu dala luptelor A Pn algon plie i pi Polonii 
» Pare a fl Diugosz tau Gungnini* (Rev, ist, 1920, VI. pag. 68). 


Intre porțelanuri 


> 

Rămineau mult timp, după masă, In sutrageria mică şi m- 
tanecoasă, în care becul Pyes gi'n timpul zilei. Uitai dacă a- 
fară e noapte sau lumină. Oricind, afară, trebuia să fie noapte. 

Păreţii pănă mai sus de jomâtate, erau imbrăcați în stin- 
ghii înguste de nuc lustrait, pe care se spijinea licioara lungă 
ca o cingâtoare, cu glastre de flori străine şi ciudate. Cam pu- 
tean trăi florile acelea în odaia in care singar soare lumină ear 
global mat al lămpii cu lumina puhavă şireca? San carat 
ele oare să înlocuiască soarele, cu lumina moartă s globului prn 
Eran nişte plante tiritoare şi ofilite ce-şi trăgeau jaluie tijele 
din cutiile şi glastrele lor, pentra ca florile să privească ca ştearsă 
lor culoare de ochiu bolnav, Doamne! felurile bălțate ce se arid 
dan la masă, san oamenii, care veneau deafară, din soarele ê, 
adacină In ochi şi pe haine ceva din bucuria lui fără sfirgi! 

Artemie le tachipuia ca îatr'o sală de spital, de unde în 
cele din urmă ieşeau să nu se mai Inţoarcă. Şia locul lor ve 
nean in cutiile cubice, ca pe nişte tàrgi, condamnatele cele nouă 
neștiutoare şi rizătoare. Gfadul lui de moșier, sbariad in voe 
subt un uriaş cer liber se răsvrătea contra acestei schingiuiri nie 
şi erade ; florile cu culori sarbede îl înțâlegeau şi priveat la e 
cu trista lor simpatie, RP Aia tă 

Avea de pe aa asta ascunsă o frică instinetivă, ca de site 
sală de spital. Masa mare, patraţă, care sa putes lungi în du 
parie sau într'alta; divanul uriaş, coperit cu chilim oltenesc; as 
fetele de moda veche, greoaie, din acelaşi nuc lustrait şi somp n 
os; scaunele cu gezätoare de piele neagră baso-reliefată i por- 
țelanurile strigător de albe; tacimarile ; paharele de crist mină 
iente pentru ochi doar prin conturul lor; total îi făcea inges a 
de ceva greu, lucios şi totaşi putred, bolnav, tinjitor. Total i 
pårea acoperit de-pojghița lnminei acesteia artificiale de glob mat, 
aşa cum îi părea coperit de praf şi duhoare de benzină tot ora- 


105 VIAŢA ROMINEASCA 


aşa după cam erau ascunși subt un strat de fard toţi 


1 ăsta 
Sbrajii fetelor dintr'insul ; aşa după cum se stingean subt masca 
lor de-un palid alb de muribund, minanaţii obraji de odinioară— 
din cimparile depăriate—ai Elenei acesteia, cu care stătea acum 
ceasuri întregi dapă masă, în sufrageria tivită cu lemn de nuc 
lucios, în lumina ceţoasă şi moleşitoare. De ce albeaţa asta de 


porțelan, de ce această petriticare albă şi sinistră a minanatului 


corp, care vibra odată la cea mai nesimţiță vibrare din jura-i 
ca e langi din nestirgita zare de ierburi, de unde venise să 
se oprească aici, în cetatea de asfalt ! 


Se hotăra adesea în dram spre Bucureşti, să nu mai tragă 
la digii, en toajă sapărarea ce i-ar fi pricinuit-o lui Mina. Se 
hotăra chiar să-i spună sincer, răspicat: eceva ameţitor În su- 
frageria aceia gin toată casa cu perdelele veşnic lăsate şi cu 


vaşnica lumină electrică. E ceva de noapte fàyà zi, nn tund de 


mină sau mai bine o peşteră cu stalacțite—candelambre —şi ca sta- 
J de porțelanuri şi gueridoane. Dar se gindea că Mina are să 
vidă prea puternic, cu toată întățişarea lui robustă şi temută în 
veşnic neastimpăr, Are să ridă prea batjocoritor de comparații aşa de 
stupide. Avea să-l tragă de mină, dapă sine la hote), să-i incarce 
calabalteul în trăsură, să-l arunce şi pe el deasupra, ducindu-l 
astfel prisonier, ca un părinte care nu ştie multe, pe-un copil 


Cobora hoţărit din vagou şi câlea şi mai hotārit prin şi- 
ar de lame ce se scargeaa printre trenuri, spre eşire, in pèl- 
nm asg m coperişari de geam afamat de deasapra peronului, 
d ar afară, in fața şoteuralai, șoptea antomat adresa lui Ming 

automobilal, peste pețin, îl lăsa cu inima ticâind dinaintea u- 
ca , pane verzi, albastre şi portocalii, strābātute de jos În 
is 


şii 
cu şi de sas în jos de săgeți negre de flar, ca poarta unei cetăţi 


După masi Mina pleca totdeauna grăbit clocoti 
titor, împins 
ae: a Somer goe al singelui său neastimpărat. Sa arunca ta ai 
ae agi ăi orașului cu plăcerea îmotâtoralui, care singur caută 
mă Se amesteca în gilcevile cetăţii en patima şi făcea po- 
de rinnal ob Abai A LATS a AA x pescaitorllar 
° Artemie nu-i råmi- 
pa nimic de rm în București; îi pănă afla toate cite 
cer coace, îi Lin apoi ia mină toate hirtiile și pornes 
pery nE e glimmar ci şi instituţii, ca să-şi servească ami- 
oal p utindeai in urechile celor din urmä-i, ecoul vocii 
lár Artemio, Teremenea pe i de piel apară chii 

ji piele neagră, cu o 

minerală, Elena se ridica înaltă de pe 


scaunul ei, și se tolânes, minune de sculptar 
tol divanul lat, com- 
scoarțe romineşti ; atunci carnea de pe í tpai E nr herna şi lni: 


fir: INTRE PORŢELANURI 107 


— — i e 


Artemie îi era teamă, ca păpuşa de porțelan să nu se spargă. 
Şi gindul fi scăpa departe, peste cîmpuri, la Elenaţa lui cea mică, 
țăptară umană şi firească, ca vorbă sănătoasă, ca riset sprinten 
cu vagi crețuri pe fruntea uşor pălită de soare, cu ropal vieții 
în obraji. Şi atit era desajuns ea un fior de malțumire să-l strå- 
tae şi un zinbat de sigorauță să-i arunca departe teama aceia 
nelămarită, pe care femeia din față i-o picara în suflet, şi-l ținea 
inlănțuit de speteaza scaanului. Respira atunci din adiac şi-şi 
mişca minile. Se ridica în picioare şi făcea citiva paşi în jarul 
divanulai. Și în adiac îi murea un chiot de bucurie că e liber, 
libar, liber. Iar femeia întinsă pe-o paria ye divan, cu minile, 
—goale pânâ'n rádácini—subt cap, cu şoldul de deasupra isbuc- 
nind da +xagerată voluptate, cu picioral dedesupt ieşind până 
peste genunchi de subi capotul plesnină de latinsoare, il urmărea 
em ochii adine uimiţi de brasca tndrăsneală, compâţimindu-l cu un 
zîmbet şters şi totuşi atit de saver pentra acest biet simulacra 
de libertate. 

Şi Artemie revenea la jliţal de piele, ca capul plecat, ca 
privirea umiliţă. 


Vorbaau lucruri ca totul străine de ei: se fereau să vorbeas- 
că de ei. Artemia ti spunea numai de F'emuţa și iarăşi de E- 
lemnţa. lar Elena asculta de obicaiu, asculta cu ochii aceia mari 
pironiți pe dinsul. Lui Artemie i se păreau atti de mari şi atit 
de grei, că nu putea Ințălege cum se intore într'o parte sau In- 
tr'alta, la râstimpari rare, fără ca să cadă din orbitele exagerat 
Incercănate. Din cînd în cind i se părea că lutesc de-o flacără 
amedă, ca şi cînd cineva ar fi aprins 0 luminare in tăptura de 
porțelan. Ti vorbea mult de Elenaţa şi avea impresia că zdro- 
beşte astfel moleenlă cu moleculă înfățișarea acela mindră şi se- 
veră tolănită dinainte-i Intr'o risipă de linii atit de perfecte, Şi 
îndata simţea cum moleculă'en molacnlă, ceiace credea că a sdro- 
bit sa refăcea într'o potrivire şi mai desăvirşita de contururi, 
umbre şi lumini. r 

Cind revenea Mina din orág, cu toate treburile aranjate să-i 
ia la plimbare şi cînd da iarăşi de mirosul rece de pràåf şi de ben- 
zinā, de pe străzile asfaltate, Artemie se simțea grozav de cara- 
ghios. [i era ruşine de ea! Ce fnseamnă această supunere onr- 
DA şi aceasta privire de cine umilit, ce-i Aruncase tot timpul după 
amiezii: şi ca insemna acea Îavergunare cu care-i vorbea de E- 
lenuţa, ca şi cind s'ar fi ferit în dosul ei, a micei Etenuța, de 
an pericol imens şi nevăzat ce-l amenința ? Exista înti adevâr 
acel pericol şi-şi da ea, Elens, seamă că el există! Vroia într a- 
devâr să se joace cu pericolul acela şi o curiozitate nebună o Im- 
pingea să vada până unde se întinde marginea jocului? Sau era 
numai o inchipaire a lui, o greşită vedere şi ea a observat a- 
ceastă închipuire şi ride de prostia ini cu hohotele Inminilor ne- 
stirşite ce isvorâse într'ana din ochii şi din zimbețul ei? 


108 >` VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se giudea la toate acestea, iar Mina rilea ca multă bucurie. 
El a karainak toate opani am papei dar matale ma ha dà 
a mină, decit peste trei, patru zile, ca nu plece, Și ride ca 
rio ady eba iși aminteşte unde a ascuns actele, că şi ceilalți 
doi nu se pot stăpiui să nu se molipsească de risul lui. 

Iar Artemie Îşi pare tot mat carsghios la risni acesta, care 
parei-l luminează ca o faclă neeruțătoare in intunericul, unde 
se ascunde. Ca siguranță că Elena n'a putus ceti nimic la gin- 
dul lui şi la urma urmei ce să ceteaseă, Doamne! ca să cetească ? 


Global elecirie îşi vărsa lumina parcă tatran gnet tin. 

Faţa de masă întinsă şi corățită de vase, scinleia subt lu- 
mină, ca un cimp de zăpadă. Cu coada ochiului, Artemie o ve- 
dea întinzindu-se pănă la nemărginit, auzea clincher de clopoței şi se 
vedea lucotogmânat În blănuri, în fundul sâniei, lunectad spre co- 
nacul părinţilor Elenuţei. Era un frig atit de pătrunzător atunci 
că total se inchireise pa cimpie. Copacii sgribuliţi se cocoşasară 
de to ea nişte bătrinei ce nu mai dau cn degetele înghețate de 
fundal buzunarelor ; iar alţii cu crăcile lor incarcate pârean că-şi 
viră braţele în mineci, câtlad c'o mină, caldura celeilalte. Sania, 
ca solnița aceasta de mică, luneca pe laciul polar, căci Artemie, 
deşi Intr'insa, o vedea de departe tran ochiu mare, negru, tă- 
cut, prinir'unul din ochii care-l privese acum Jung şi atib de cu- 
prinzător, că parcă-l inghit în caprinsal lor. Ochii cara vorbesc, 


aud, ctatărese. clatâreau şi atunci fatre bietul lui cnvint 
molatee şi căatat şi intre verva Indcâciţă ca repaziri şi volbari de 
cataractă a lui Mina. 


Sint clțiva ani de-atunci. Lui Artemie i-a fost de-ajuns că 
ea a almbit lui Mina odată mai mult decit lui, ca să vestească 
numgidecit, cu glas svicnit, că adonazi va străbate tot chm- 
pol de zăpada până la conacul Elenuţei. Elena zimbea neinere- 
zătoare, vrind parcă să-l îmbaneze cu minunata apă Intanecată, 
ce-i izvora din ochii ei, Dar el a plecat hotărit.,, 

Şi plecarea asta, ani întregi a binecuvintaţ-o în urmă. 

Găsise lingă Elenuța o fericire aşa de tihnitä, atit de po- 
tolitoare, că trecutul se aşeză ia inima lui, chiar dela tnceput. ca 
pojghița drojdiei sabt limpezimea de sticlă a vinului bâtrin. Iar 

ul din ce la ce mai go al Elenei, rochiile ei din ce fa ce 
mai excentrice, decolteurile din ce la ce mai ladrăzneţa, nepâsa- 
ten-i din ce in ce mai afectată, cn care lăsa să-i scape văzute, 
prin dedesupturi, Îl tademnau să chine de cumplită bucurie 

- ea să ge da pradă. tere 
măsura ln care-i ta minţile norocul văzut cu ochii 
în mâsura aceia Îşi piingea i a 
reg a per căi Pats punen A d şi cu gren se stă 


Dar putea să arunce 
a" paersa tulburării in inima aceasta atit de dreaptă şi stit de 


La orice nouă venire ln Bucureşti, găsea pe Elena tot mai 


____ INTRE PORŢELANURI 109 


ginditoare, mai absentă, mai străină, Rămloea ca dinşii ceasuri 
întregi fără să scoată un cuyfut, iar gindal îi rătăcea. Lai Mina 
puțin îi pasă de gindul acelas, dar Artemie îl vedea plutină 
mişel peste capetele lor, trecînd prin zidari, şerpuind scormoni- 
tor intunecate ascunzișari. 

lar într'o seară, chiar o surprinse, la un colț îndepărtat 
de stradă, despărțindu-se de cineva, care apoi dispăra repede în 
pegarile ce-l infăşurară prietinegte, ca pe tot ce poate ti râu. 
Elena na văzu pe Artemie, în graba cn care se aruncă în trä- 
sară ; darel ta sigar că Mina e pierdut, Indignarea Il cotropi de 
data as'a cn atita tărie, cà nu mai găsi în drom nici un zâgaz.. 
Porni så ceară socoteală Elenei, 


O găsi În scelaşi spiragerie, tolânită pe aceiaşi sofa, ca 
minile subt cap, ca ochii departe, aşteptiudu-i cu masa pusă. Na 
făcu nici o mişcare la venirea lui; pâra câ nici nu-l simte, Si 
asta I! ladirji şi mai grozav. Se vedea desigur facă in braţele 
din care abia scăpase, Și închipairea lni privi în închipu- 
irea ei, pentru a vedea mai bine, pănă unde poate să meargă ne- 
mermnicia acestei femei, Şi rămase ingrozit. Căzu pescaun şi . 
râmase fagrozit,  Văzu piciorul acela care eşea dela jumătatea 
pulpei de subt rochie, gol tot; väzu tot corpul acels, acum ta- 
vorvorit, strălucind de goliciunea stailor, a goldarilor, a coapse- 
lor ; aruneind subs puterea luminii electrice, undeva Intr'o lacă- 
pere străină, necunuscută, puterea albeței de piscuri iozăpezite- 
subt revărsarea soarelui. Şi se cuţremară tot, de atita risipă de 
alb, Fagi repede ntară şi rătăcind zănatec prin camere, impiede- 
tindn-ae de covoare, de blăni agternate, care rinjeaa ca dinți de 
tiară, de perinaţe cu harapi negri, Imbelciugaţi, cern iertare lui 
Mina petru nelegiuirea gindulai rän. Și inainte de a se in- 
toarce Mina din oraş, fugi la gară. 


Cimr-l ţine pe scaunul acesta? Ea niciodată na i-a spus 
să şadă sau så râmină! Totdeauna el a rămas dela sine șia ți- 
nut-o de vorbă. Şi conversaţia a durat ore, s'a lungit une-ori 
până spre seară, el vorbind intruna; ea ascultind necontenit cu 
cei doi ochi neobişnuit de mari, în care gcin eiszà dond diamante 
negre, 

Tacerea ei ride şuerător şi biciuitor, Artemie se opreşte 
speriat de vorba-i făra sfirgit şi se scoală. Și ea nu-l ține, nu-l 
opreşte, nu-i spune nici un cuvint. Numai flăcările negre il ur- 
măresc eu lumina lor drăcească, Elsa apropie de uşă şi vrea 
să găsească cuvintul de despărțire. Dar nu-l găseşte şi flăcările 
Iadului îi sdue la loc. Da, a observat el bine: cind a pas mina 
pe minerul uşii ele au crescut parcă o secundă, insă şi-au re- 
venit îndata. Şi el se trezeşte iarâşi pe scaun şi ghiceşte din 
non risul formida!, care sa sbate în corpul acela mare, imobil. 
„Sa isprâvit! Na mai trebue să râmină nici o fndoială ! 
Și el începe o poveste veche ca soția unui prietin bun, care l-a 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


į l-a mai srias odată şi încă 

odati, jára dn plat PETI ciad prietinal cel bun 
dus departe, Dar ela ştiut să reziste şi a rezistat până la 
arm, „ca toată inverşunarea de amor propria rânii a necredin- 
cioasei. 


fiăcările negre cresc ca adiate da-un spirit straniu. Ar- 
tome stie ta satletal lui: a dat lnstirgit lovitura care trebue: 
ea cunoaşte anum că limbuţia aceasta şi încremenirea pe scaunul su- 


asta pe care-l dispretuegte $; din care Mina nu vrea să-i dea 

| decit peste citeva zile. A 
em, DROES iacepe 0 banală prelegere asapra pristinier. Cu 
siguranță cel mai puternie sentiment, Mii puternic decit amorul 
chiar, asta ținlad seamA numai de mărimea sferei fiecârnia : cea 
dintâla, cuprinzind pe cel de a! doilea... 

Ea- | privaşte necontenit șia fi A 
ceva. Bazele parcă i s'an boții puțin a  zimbet, dar zimbetul nu 
vine niciodaţă. Piciorul de dedesaptparcă ia tresâri: de obo- 
sealg statului fatr'o rînă şi parcă i-a ieşit şi mai mult la iveală 
de subt tival capotului de culoarea tubacalui 

Et şi-a pierdut firal vorbei şi na ştie de unde sa-l in. DA 
încareat într'o parte şi Intr'alta, apoi o ia razna de unde sene- 
mereşte, Şi oda fachinată prietiniei devine ditiramb. 

lar zimbetul ei creşte. ma 

L-a latrerapt. l-a spus ceva. El n'a auzit nici un cuviut 
lâmarit in tatiăcărarea discursului, Dar vorbele ei i-au câzut cu 
zgomotul unor lăzi rostogolite, în urechi, Şi ea a repetat în virful 
buzelor boţite tot aşa de încet, ca şi la inceput : 

— Spui că mai sacrifica un prietin bun, unei femei.. 

— No, răspunse solemn Arţemia, întterapind-o, 

— .„trnmoase, întregi és. 

— Orfelt de frumoasă. 

Es-l privi pe subt sprincenele prea erud imbinate de creion 
şi roşul artificial din umerii obrajilor se întinse pesta tot porfa- 
lanul figurii. Apoi isbueni deodată în ris; pe urmă taca brase 
şi gura îi încremeni într'an rictus carios. Insă ochii continnau să ridà 
şi lamiva lor creştea necontenit, 

Artemie, jignit de această neincredere compleetà și el în 
gind, g'ndind la Elenuța cu obrajii tragezi şi cu decolteul uşor 
umbrit de tuşul soarelui, 

— În orice caz nn pentru o pictură, 

ŞI o privi răutăcios, mu'țamind În sine că a izbutit insfir- 
şit să şi Dată joc de diusa, fără ca ea să ştie, ceiace, după £0- 
cotelile lui, dovedea un şi mai straşaie dispreţ, 

Urmă täcere lupgă. 

Ochii ei factaseră să ridă. Incandeseența eterna a globului 
pâru că plipie de citeva ori, făcînd sa adie prin odae aripi sū- 
prafireşti. Florile zăceau acum cu tijele întinse, istovite, Bufe- 


ei parcă sa schimbat 


INTRE PORŢELANURI 111 


tele posomorite işi arătau prin cristaluri măruntaele strălucitoare 
de veselă şi argintărie, O muscă, rătăciţă cine ştie cum, se in- 
dărâtnicea împotriva geamului dela nşă, dornică de libertate şi de 
lumina camerei vecine, i i 

Artemie şi-o inchipui peipțelegătoare în fața transparenţei 
sticlei, care pentru ea era una cuaerul libertăţii, Şi totuşi sticla 
inşelătoare şi solidă o arunca înapoi în camera otrăvită. 

Artemie simțea dincolo de păreţii aceştia văzduhul uriaş: 
auzea surd adus de vinele zidurilor, şuvoiul sgomotelor da afară. 
A"olo era lumes, mișcarea, femei, huet, veselie şi lumină de soare. 
Și toate uşile erau deschise pănă acolo, Și totuşi el nu se mişca 
din locul acesta, din celula de sticlă invizibilă în care Il fixa. 
el si n'ar fi ştiut să spună ce anume... 

usca tăcu, izbucni iarăşi, apoi tācu definitiv, invinsă. 
groaza lui cresca atunci peste margini. Ditirambal prietiniei a- 
pâru iar pe buzele lui, monoton ca sbirntitul mauștii; pasul i se 
destăcn de-andărătelea spre uşă, 

Es-i spuse numai un singur cuviat: Vino! Nici poruncitor, 
nici rugâtor, nici slab, nici puternic. li spusa atit de firese a- 
cest cuvint, că el pierda orice şir. Și cum rămăsese ingrozit, 
cu ochii căseați, ca gura căscată, cu miaile întinse ca spre apă- 
Tare, ea ce cară 

— no : 


Luni întregi na mai dat Artemie prin Bacureşti, Iar cind 
a trebuit så se ducă, hotårireg lui de a nu mai trage la Mina, 
nu mai cunoştea margini, S'a oprit fatr'adevär la un hotel şi s'a 
terit pe străzi să fotlinească pe prietinul cel mai ban, Ha, prie- 
tioul cəl mai bua! Lui Artemie i-e ruşine de ugarința cu care 
alătura aceste cuyinte. Insă, spre seară, fără să vrea s'a oprit 
in faţa uşii cu geamuri colorate şi ca săgeți de fier. A sunat. 
E4 l-a primit tot In sufragerie, tolănită, cu braţele goale, smulse 
din capot pănă în rădăcini, erucesubt cap. Nici nu sa mirat de 
te nu şi-a adus bagajal, nici nu l-a întrebat de ce ma mai dat 
da atita vreme pe la vi, Nici n'a rămas surprinsă de venire, nici 
wa simbit. O cută nu i s'a migeat pa obraz, 

Încurajat de această linişte, Artemie s'a laseninaţ. Va sà 
zică, totul sa uitat, ca şi cind n'ar fi fost nimic, Și el începu să 
ridà şi cera lămuriri despre Mina. Şi vorbi numai de dragostea 
lai penru Mina şi de dorul ce-l avea de diosal. 

„48 îl privea le tel ea înainte. Părea că na-l mai ascultă 
Biti eu ochii, Părea că ascultă pe altcineva care-i vorbea in 
interior, Şi numai după ce acel altcineva stirşi de spus, ea 
clipi de plăcere ea şi cîad ar fi aprobat pe vorbitorul ascuns; 
necontenit tot despre Mina şi ea spuse ca şi la trecut, namai atit: 

— Lasă astes, vino, 

Ii spuse astfel cu acea linişte poruncitoare, câreia era cu 
Deputință să te impotriveşti, 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ___ 


tate'an tirziu uşi babaitoare, paşi precipitaţi, şi um 
IRM rr cu ochii a ati ca pâral incileit, cu vorba 
de minie groaznică, năvâli înăuntral suf rageriei fără an pie de 
stage în Pas şovăind şi căzind ameţit pe cel dinţăin scann, de 
ahi- T trig Artemis, care sărise demult departe de di- 
şi privea cu îngrijorare pe cel intrat în chip aşa de neobiş-— 


Dar Mina îl privi ca ochi tulburi, ainriți ; i se părea părcă 

nespus de ciudat i jotilnaşte o astfel de apariţie, în acest loe 
la această vreme. 

g — Mins, —mai biigui slab Artemie. Dar Mina intoarse capul 
netaţelegător, apoi privi spre E'ena ; păra că sa deşteaptă din In- 
dobitocire, se năpusti asupra ei, o smulse cu o mină, oricit era de 
mare, y o tiri dapă sine în odaia alăturată. Și malta vreme pä- 
reții vibrară de teme, de urlete, de gemete. ; 

‚Cind ngile trintite din nou ea turie, una dupà alts, vestiră 
cà lartana se fadepärtase, duoind acum pe uliti minia ei tunt- 
toare, Artemie, întră alātūri, Elena era desigur intinsă tot pe 
o sofa şi zimbetul ei era mai luminos ca niciodată. Aproape 1l- 
lea, lar ochii luaseră o strălucire parcă de nebunie. 

— Vino, di gopti ea, cind păru că-l vede, peste puțin. 

“El Ga, dar ea repetă : 


Și lnlănțnindu-l in moliciunea brațelor, ea rise acum de-s 
binelea. lar Artemie, tot mai veinţelagător, stătea ameții de moli— 
ciunea caldă a statuei, pe care te aşteptai so simți rece şi tol- 
țaroasă ca piatra, 

— Era aşa de galben şi așa de desfigarat !—gopti el, cu Im- 
Hiorare. Eu am crezut că te omoară, ? 

Ea sarise de plăcere nesfirsiiă la auzal ultimalni eavet- 
ȘI răspunse, dopă un timp, pe gtaduri: 

A ăi mi 

è se cniremură. si i tă i lumi- 
nos la diosal. PEROS S mc 

— Dacă nu m'a omorit întâia oară, na mà mai omoară. 

Apoi ilse: 

W ioi ag aere ori 

— Var „trece de puterile lui, L-am vâzat de multe 
gălbenindu-se şi mai groussie, luind intâțişarea crimei... A ridi- 
cat chiar cuțitul şi m 
tit. Na izbutește.. O, şi era groaznic, eind cădea zdrobi de 
= « Mi-era - ieee milg S Onr.. Dar acum nici pu 

incearcă se pare lui insuşi caraghios „..l-e re 
Numai : a \'på şi plinge ...0, e aşa de dragu 


tee 
silia se inchiseră cn deliciu, infăşurindu-i imagines 1% 


-a infipt degetele în gis. Dar n'a izbi- 


INTRE PORŢELANURI 113 


Artemie asculta îngrozit. Nu mai spunea nimic, nu mai 
mişca ; rămâsese cu snflarea reținută. Stătea cuminte şi lofrieo- 
şat lingă diass, ca un copil ce ascultă un basm teribil al doicei. 
şun Jar în odaia asta mai spaţio:să şi luminată doar da bee 

slab, obiectele dilatate de imprecisul semiohscaralui, aven infăți- 

Ari amenințătoare şi păreau că jau viaţă Un polog aln partea 
opusă părea că-și ridică şi-şi înaintează tavanul ca pe-o falcă, iar 
perdelele atirnate de dinsul adiau în iachipuita mişeare. Clavia- 
tara unui pa ridea de albeață pe întanericul abanosului, risul 
remigeat al morţilor. 

Ea-i povestea Inainte cu îinvolbarări de vese.ie, ca induioşeri 
şi en diesmierdări nenumărate fa glás, cu dragoste remârginiţă 
pentru Mins, desnâdejdile lui. Cum a ghicit la început înşelarea 
şi sta încă la îndoială, cum se străduia să descopere adevărul 
intreg şi apoi prima lui minie grozavă şi neputincioasă, pe urmă 
misije celelalte mai obosite şi mai ladobitocitoare şi m+i pe urmă 
de tot cum singar se ferea de orice nou prilej de descoperire, cum 
se amâgea singur adesea, găsind natural ceace l-a scandalizat 
inainte şi cum dintr'o data, după iertări şi incaviințâri, cădea în 
gennnehi rugnd-o să înceteze jeatru totdeauna. Acest „pentru 
totdeauna“ era cuvintul suprem, idealul insezisabil, mirzjul cătră 
care se intindeau minile cu extaz de fanatie, 

„Dar ea nu putea admite abdicarea lui. Ar fi vrat să-l vadă 
Inainte temut și răzbunător.,, Și nu ştia ce să mai nâseocească, 
pentru a ațița şi a latreţine flacăra acam muribundă a miniei lui. 

Ca satlețal fa git Artemia incepu să înțăleagă ceva spăimir- 
tător, O uşa bubui departe, afară... oga dela intrare. El tresări 
cu urechea țintă în tăcerea amâgitoare şi începu să se ridice, O 
a doua uşi mai apropiată parn numai că scirţie, împinsă încet. 
Sè repezi în sas.. dar mina ei Îl ajunse gie] trase en putere înapoi. 
Ochii, sbătiudu-se în cap ca donă paseri speriate de marte, in- 
Wlniră pe ai ei, limpezi, rizători şi totuşi parcă ragători. 

— Râmii... mare să te bânuiască pe tine... nu te poate bânui... 
Cerș:a parca. El se smulsa cu toată puterea şi sjanse din citeva 
sărituri la uşa, pe care se incurca s'o deschidă cit mai repede ri 
cit mai fără zgomot, Şi 'n rastimpul acesta scurt, ava vreme so 
vadă în urmă-i ridicindu-se de pe divan, înceată, albă şi mare, 
tixindu-l cu puterea nesgră, fascinantă a celor doi ochi bulbecați 
exagerat de jignire şi voinţă, 

__ Fugi ca un zănatee dealungul odăilor şi coridoarelor lâtura!- 
Dice, ascultînd îngrozit in urmă, pasul ugor da fantom, dibuind cu 
ochi spăimintaţi inainţea-i cnfundată în întuneric, bănnind la orice 
nou colţ, la orice nouă uşă, apariția subită a Iui Mina. 

„Cind râzbi afară, subt puntea de aur a căii lactee, ce se 
“prijinea de pe-un coperig, pe altal, căzu parcă în fluviul vieţei- 
Căci desehizind larg pieptul, porni eu paşi largi, respirind larg 
aerul demiasmat al străzii nocturne. 


Mina {l găsi în ziua următoare făcîndu-şi bagajele la hotel. 
Deschise uşa dintr'o lovitură de pumn și faaintà cu paşi miri 
8 


i MATA MOMINRASCA 


insul. Arte mie aştepta liniştit, cu ochii plecaţi, re- 
m mai poer fi să se intimple, să se intimple! Miaa puternică a 
iu Mina îi apucă braţul, îl zgudui voiniceşie şi-l trase spre pe: 
zmulgiad-] dun mijlocal pachetelor şi a geamantanelor cu g 
càscate, Il repezi cu forţa lui vestită in piepta-i de fier şi-l strinse 


— Mai tradat! 

Artemie sa catremură aşteptind ialgerâțoarea armare. De ce 
ar mai fi negat? Ii venea så pliogă și să cadă iu genunchi. Nu 
de frica, Vroia să-şi ceară întăiu iertare şi pe urmă să plece capul 
sobs urgia oricărei pedepse. Atit de blind şi atit de amar fusese 
tonul stlasei dojane. 

— Lasă că n'ai venit de atita timp... Dar cum ai putut să 
mă ocolești, cum? 

Abia acum Artemie ridică ochii lui mari spre dinsul. Incă 
nelnerezători, dar in putere să-i infrante privirea. Și atunci väzu 
bine, celace numai Indrăznea să nădăjdniasei. Vrasâzică n'a apucat 
să-i destãinniascā nimic. A fost poate o halucinație momentană ori 
un acces subit de histerie şi atit. San o izbacnire socotită, un 
joc rafinat şi primejdios, Doamne, cam putea să-i destăinuiaseă 
asitel de lneruri,.. şi Artemie surise de naivitatea lui. Dar acom 


pa de a plinge la pieptul lui Mina crasca şi mai nâvalnic. Insă ` 


na nu înțâlegea răgazul pentru duiogii. 

— Haide, numaidecit acasă, glăsui el poruncitor... Haide, 
inchide repede şi hide.. 

ŞI ari Artemie cinli iarăşi o ureche, Dar Mina continuă: 

— Haide.. Doamne ce stupid am fost,. Ce-ai putut tu să 
crezi... Spune ce-ai creznt ? 

ŞI âră a aştepta răspunsul : 

— N'a fost nimis... o simplă nt înţelegere, pentru un lucru 
en totul banal in tond.. şi chiar in-aparențà.. Dar nu gtii tu, cam 
sint en.. pornit, „Şi pentru atita lucru, Dosmne... uite, aşa am 
ajuns să mă minii.. dacă nici pe tine nu te-am observat... erst 


orbit.. Doamne, şi pe gyi 
Doamne... şi pentru ce?f—nuite, nimica toatā., Doamite, 


Aci Mina se inchind, Artemie asculta îndarerat cum cuvintele i 


se indoian subt greutatea minciunii, Cine ştie, poate s'au impàcat 
Instirşi: ! Poate acel mult a t tde P ost în 
cele din urmă pronunțat de ein: e prea aaa 
n acum pe ințesatele străzi bucureştene, tactadu-şi că 
eee ap prin mulţime, cobor:nd de pe trotuar la tata mişcătoarelor 
re i e trecâtori, răsleţindu-sa şi intiluindu-se iaraşi. Mina 
dela preț de lume, viriudu-şi amâral cu uşurinţă în com- 
postal grupe Y Şi umârn! lui tăia tot ce intilnea in cale. Capete 
(umite se întorceau dapă dinsul, dar cineva pronunța Ui 


nume şi atunci ca j ; î 
tinea lungul aia e zimbeau : A, ästa e! Iar Artemie debarcat 


alerga uneori să-l prinăă in vre-un luminig - 


___ INTRE PORŢELANURI 115 


—— 


unde Mina, oprit o clipă, îl aștepta nerăbiător să şi-l alăture. 
Şi Mina vorbea Înţz'ana, uneori e capete, alteori singur, cind 
Artemie smuls de şavoi inota prin mijlocul străzii. Lumea privea 
uimită la chipul acesta frumos şi eler ant, care toainta aşa de 
bărbăteşte şi vorbea singar, Dar decit venea o goapţă cine 
ştie de unde, fârâmindu-se în zeci de zimbetepe bazele tuturor: 
A, el... 

— Doamne, dar inir'adevâr, asta nu mi s'a mai intimplat 
niciodată. . lachipuieşte-ţi să nu te recunosc pe ţine... inchipuiegte-ți 
cit eram de orbit! Și dece erezi dragul meu, de ce, de ce... nite, 
cină ţi-aşi spune.. dar e aşa de neinsemnat... 

Până acasă el nu acel lucru aşa de neinsemnat care-l 
orb sa atita, 

Elena îi primi zimbitoare, intinzindu-le mina molatec, de pe 
canapeaua ei. Lui Artemie ii surise doar in treacăt şi pâru că 
nu-i arată prea multă Înare aminte, Dar pe Mina il copleşea cu 
întrebările, ii răspundea cu voioşia risulai, li urmârea toate miş- 
cările ca ochi împăienjeniţi de cea maf dnioasă dragoste. 

Primirea aceasta îi ferici pe amindoi. Artemie ințAlese că 
trecutul a fost uitat „pentru totdeauna“, că ea a lăsat să-i scape 
lostirşit cuvintul mintuitor, Şi el fosvgi se simți În stare să ridice 
oclh 1 spre prietinul cel mai ban. lar Mina aproape aiura de fericire. 
El aducea necontenit vorba de pricina care-l făcuse să se poarte 
aşa de ciudat în ajan; acum izbutise să găsească „o pricină“, dar 
mai tirzin sfiind alta mai potrivită, o spuse şi pe aceia. 

—  Inţălegi mon cher, un complex de împrejurări. Un complex... 

E! răminea puțin melancolie la amintirea acelai complex, 
dar Indatţă se s:utura ca de o preocapare fără noimă, privea rind 
pe rind la nevasiă-sa şi la cel mai ban prietin şi privirile se 
întiăcărau indaţă de fericire intensă. 

Seninul lor se pogora şi n sufletul lni Artemie unde se 
introna deasemeni. Căci acum lumina electrică nu mai avta aspec- 
iul acela. lar bnfetele deschise strălaceau de porțelănăria veselă, 
care împroşca opalența cu un smo neastimpărat de raze, ce 
creșteau şi d-sereşteau, se lungeau şi se trăgeau în sine pentru 
4 saluta cu lumină căminul refâcnt, 

Dumnezeu sa cobori printre ei și se aşeză la masa aceasta. 

Dar îndată, ca o pasăre cobitoare şi noctarnă, mina Elenei 
se abâtu pe genunchiul lui Artemie, Dumnezeu fagi. Mai rămă- 
sese reflectat doar în ochii lui Mina. Artemie il văzu tacă acolo, 
în ochii aceia muiaţi de fericirea bunătâţii și a iertării şi alungă 
pasărea iadului, Dar aceasta subt torma unni picior cald şi nervosi 
se aşeză din nou, de astă dată pe picior. El câtă ingrozit spre 
diavolul de-alătari, care uzurpase neruşinat locul lui Tumnezea. 

ar privirea Flenei era săldată într'o iubire fără seamân şi se 
revărsa asupra lui Mina toată, izvor potopitor şi nesecat. 

Mina se sculà să adacă—spuse el—o surpriza mare. ȘI cu 
el se dase orice urmă a lui Dumnezeu. 

— Cum mai pofi îndrâzni... 


u6 VIAȚA ROMINEASCA 
— Niciodată nu mi-ai spus aşa complicele meu scump, cel 


mai scamp, rise ea ca veselie. Haide spune josinte så auda șI el. , 


w1 sa, e er II Dilie siură el râgoșit—H hiul 

= zeu N gwe ochiul tär 
de drac s w'a fost pe Rar sat Vaii., 2 
je: 


armă seninul păru cå se aşterne pe fi de porțelan, treptat 
cu fiecare non cüviot al lui Artele as mla in cole dii 
urma? O, eum ar fugi acum, pe hei Br casa asta blestemată, 

ela de apă curati din sufletul 


tochipuire pe care se torțase s'o alunge se pretâca in fapt, ln a- 
cat timp cu iuțeală selavă de umbra, ea ficuse aceiaşi miş- 


ei 
pt ca un alb şi sinistru colan şi buzele ei se apropiara lacome 
scă 


Ab, Mina mai întirzia încă! El se smuci il 
pă, ae elâtină, dar inainte ca ei să-şi stâpiueasca' din nou mit- 
ear e iarăşi. Și-i opti rinjmd: „Cel mai bun prietin“. 
S 2 gura ei ridea cu hohote, nebunia, Dar aceasta loptă 
pi ta perată, corp la corp nu dură decit ințeala unui vis: 0 
gis Erga atit cit îl trebai lui Mina să repară. 
Ata ral e se rostogoli din minile tremurâtoare şi ces 
e: gar pua sarpriză îl păli fără mila, nimicitoare în moalele 
> plei, : aa putu apuca de canatal mişcător sa na se Tos- 
ura r D A megi muște lemnul uşii. Ochii i 
iza re, oitor epilepeța, MIMA i purtarea lui se 
u mai putu saporta priveliștea. 
ba TA) sagin, Şaeră el rătăciralai ina minți. —N'ai văzul 
i Tatl aA taiculată. Uo joc de nebona. 
bii de me mie şi aproape plioge: jar Mina rage 
a i ate ă Meteo aşa de groaznic că parcă ar 
så sflşie, să sug P; nici nu pricepi ce-l opreşte sa lahaţs, 


Artemise n’: i > 
colorată, cu doi a ta ada cum sa trezit în antren, lingă uşa 


| i » Un pas uşor de f -a aj 
urma şi un chip dinfan şi dulce şi bilad fi an pet lei ee în 


INTRE PORŢELANURI 117 


Stire lustruit! Și Artemie, la riada-i, scăpat da tot din 
baerele minţii scuipă drept ln mijlocul chipului plin de bunătate 
ingerească. 

Femeia În alb făcu atunci gestul lui Cristos, Umilită şi re- 
semnată şterse de pa obraz groaznica injarie cu zimbetul celei 
mai sfişietoare blindeţi. Și adăogă: 

— Daacum Dumnezea poate så vină... Am rămas singuri... 
ŞI pe șoptite: E riadal lui scum... 

Rise pentra altima oară, 

Si se topi tot aşa de nesimţit precum se ivise. In urmă-i 
partia de plug fremură ugor ca apa lacarilor peste zina a- 
diacului. 


Gib. 1. Mihăescu 


Cronica externă 


In marginea adunării dela Geneva 


A şasea seslune a Societății Naţiunilor prezintă un program pare 
ticular. Chestiuni delicate, tendințe spre Sinis, cer sheep chiar 
conflicte declarate solicitau iarăşi mijloacele diplomaţiei tradiționale, 
pretextele juridice san puterea echivocă a formulelor de consolare, 
Europa este obosită de avintul din anul trecut. Minunată, ea însăşi, 
de prestigiu! protocolului pe care îl acceptase, entuziasmată de virtu- 
tea sforțărilor unanime făcute din toate părțile, își linişteşte, parcă, 
bătălie Inimii, Trecutul se răzvrătegte și, la amintirea crimelor mi- 
lenare, umanitatea nu vrea să-și recunoască eroarea, nici să culeagă, 
din suferința proprie, lecţia umilinții. Conştientă, mal mult, de a- 
ceastă istorică Infirmitate decit de puterile ascunse care trebue si-l 
servească destinele, ea işi incredințează soarta în minile delicate și 
prea abile ale unor conducători, care nu reuşesc să se desilpească In- 
deajuns de trecut pentru a sluji util viitorul. Istoria este sigură în 
acest invățămint: cu cit guvernul s'a apropiat mal mult de naţiune 
i einer rare că a de intreprinderile acestela. Oll- 

Li + 
n gloria se arme dea 2 ear vi absolute au săpat în isto- 

n antichitate, democraţiile elene şi-au riciltat existența din 

reci per graon de a purta armele, Florența şi Veneţia ai ri- 
po i bogăția în fața năvălirilor barbare. Astăzi, Elveția sau 
țările nordice dau lumii exemplul ocrotirii și a! binefacerilor în locul 


u se poate contesta că organizarea | 
t mina nsăși a democraţiei tinde 
bir i ami de autoritate în avantagiul priocipilior de 1l- 
+ Comandamentul siäbeşte şi in locul său consim- 


tul 
Saai Pie com, sarea ză noua conviețuire soclaiă. Existenţa indivi- 


vidului devia celule act 
noțiunile de drept şi patrie, treb ive In viața statului şi 
tă » trebuind să se justifice in mintea tuturor 
se lămuresc In concordanță cu drepturile altuia. Raționamentul fie- 


CRONICA EXTERNĂ | 19 


cărula fiind singura justificare a acțiunii iul, el nu poate conduce la 
oluțiuni aşa de deosebite pe cele două maluri ale aceleiaşi ape. Cind 
e vorba de viaţa și apărarea proprie, oamenii se aseamănă, Organi- 
zarea socială diferită (i deosebește intrucit nu le dă dreptul să ia 
același parte la conducerea proprie. 

Prima condiție a păcii este realizarea autentică a democrații- 
lor, Altfel republicele libere pot pieri subt agresiunea ollgarhillor mi- 
litariste şi reacționare. Pentru ca Geneva, şi opera deacolo,să poa- 
tă exista, trebue ca în lume să fluture aspirație democratică. Dar 
pentruca acea operă să fie refăcută şi diminuată trebue ca realiza- 
rea democrației să șovăe în fața tradițiilor de autoritate și şovinism, 
Democraţiile existente stimulează nolle înfiripări sau ruşinează oli- 
garhille de pe alocurea. O educație a inceput să se facă popon- 
relor doritoare de pace și libertate, dar ca trebue să se Intregească 
şi să imprăştie în atmosfera internaţională cerințele revendicate, Ini- 
untrul statelor, de popoarele libere. Dreptul internațional sufere pro- 
tund de supraviețuirea eațiunilor pierdute fo viața dreptului interr, 
Egalitatea şi libertatea se realizează zilaic în legislațiunile interioare, 
ele sint lasă zădărnicite în dreptul internaţiona! din cauza ierarhiei pe 
care acesta este incă fundat. - Arbitrajul obligator, deziderat antic, 
dar inspirație supremă a vremii acestela va fi, desigur, titlul de glo- 
rie al epocii noastre. El va insemna organizarea unei justițil interna- 
tionale pe baza egalității popoarelor. Dificultăţile actuale siat desi- 
gur considerabile, ele se explică insă dacă ne giadim că e vorba de 
inceputul unei faze nouă In viața popoarelor. 

Justiția naţională a intimpinat asementa piedici dar a ajuns a- 
proape să asimileze pe sărac cu bogătaş in fața tegli. Regimurile de 
excepție și privilegii de odinioară s'au ruinat cu incetul şi posesorii 
au cedat cu greutate avantagiile lor pentru ca să se supună unel 
distribuiri msi echitabile a bogăției, Cele de astăzi pun aceleași ple- 
dici revandicărilor juste ale claselor populare. Ca şi castele sau cla- 
sete sociale, marile state iși păstrează privilegiile în ciuda exigente- 
lor actuale ale organizării justiției internaționale. Ca şi castele şi 
clasele sociale, statele mici, în tendința lor de emancipare, lovesc è- 
chillbru! internațional! In paguba existeaţii lor proprii. In toate trans- 
formările trainice, sint faza de tranziţie, 

Democratizarea dreptului Internațional va decurge din orgāni- 
zarea generală a democrațiilor naționale, ŞI elaborarea acestei noi 
legislații na se poate tace decit la Geneva, Chinultă astăzi de 
puterea curentelor imperialiste, Societatea Naţiunilor se va eman- 
cipa mine şi va insemna totdeauaa o piedică considerabilă în dru- 
mul asupririi şi al inegalităţi, 


Uitima adunare dela Gsneva are, mal ales, semnificaţia unsi 
crize de creştere, Dezvoltată subit, in anul precedent, prin colabo- 
rarca directă a unbr guverne democratice, Socletatea Națiunilor s'a 
lovit, anul acesta, de pledicile imperialiste, Ele nu pot fi mortale 
fiindcă n'au destulă forță ca să se maalleste pe depiia şi nici des- 
tală autoritate ca să se afirme fără inconjur, Societatea Naţiuallor 
à păstrat în această luptă principiile ciştigate până acum şi imperia- 
lismul britanie n'a reușit decit să-i impună altă metodă în aplici- 
rea lor particulară. Guvernul d-lui Baldwin trebula să menajeze 
opinla aproape unanimă a 54 de state și să fatășure tendința de su- 


120 VIAȚA ROMINEASCĂ = 


mate ln scrupulele fepeoneii ti și precauţiuniie înţelepciunii, 
ţia Angliei, vrind să fie eficace, zicea in esență migis. 
trul de Externe ai Marei Britanii, trebue să fie concentrată și legata 
situațiuni netede din punct de vedere geografic și clare pe planul 
ustiție!. Opinia engleză nu-și supune prosperitatea la orice intim- 
plare şi au-şi îndepărtează aviatul de margiaile prudențel. Este in a- 
cesi limbaj şi adevăr, şi autoritatea acestei apostrote ar fl fost foarte 
ialluentă dacă o'ar fi fost compromisă printr'un întreg sistem de ob- 
siacole pus de delegaţia britanică în drumul oricărui deziderat, An- 
giia şi-a incercat poate forța, diad un avertisment în vederea ches- 
tlusail pors 
t guvernul d-lui Baldwin nu putea să lupte fățiș Impotriva 
operei dela Geneva, fiindcă ar f nemulțumit chlar Sua open. o 
guvernează, Curental pacitic este în Anglia destul de puternic; pro- 
tate Pata de perdat travaist este fertilă. 

a venirea sa la putere, partidul conservator, printr'o surprin= 
zătoare şi flagrantă desminţira, ruinase deja protocolul dela Goma a- 
doptat cu citeva luni inainte de guvernul d-lui Ramsay Mac Donald, 
Era un exemplu de jaconsecvență şi lresponsabilitate, care a atras, a- 
nul acesta, observația gravă a unuia din cel mal străluciți reprezen- 
tanţi ai Franţei, D. Chamberlain a oterit ia schimb garanția particu- 
iară pentru frontiera occidentală care interesează direct Anglia pen- 
SOHAN proprie şi pentru izolarea Germaniei de o politică rā- 

Conterinţa dela Geneva a acceptat si se ins Ire 
protocolului pentru realizarea unor aani regionale și kpe Pele: 
pet. la organizarea securității thenane, Ea şi-a maaltestat dorința 
în aa spe aţa aceste părţi subt auspiciile Societăţii Naţiunilor şi a 
i ara ele pentru a reintegra astfel pactul Cronica noastră 
pamen nsera deja această corelaţie și rotul juridic al protocolu- 
ui faţă de noile pacte particulare, Interpretarea noastră a fost con- 
firmată pănă in amănunte de declaraţia d lui Pau! Boncour, adoptată 
apoi leragad Dionis. E de prisos să revenim e% 
s s'au angajat să semne i 
poraste mutual securitatea prin SECA atatea leci sere 
ăcute pe baza protocolului și girate de Socletatea Națiunii 
Mi de Externe al Rominiei a avut ins Iratin, | ta ă tacă 
O generoasă declaraţie şi să olere pa 4 akapaa: = 
tulor vecinilor. Rominia, ale căre! inte 
PONEI oare, a seg decit de ciștigat 
e Vine de va arăt 
pene vor realiza acest e Torah Pepers: 


Societatea Națiunilor s' 
legație] franceze priza soră x i ocupat de asemenea de propunerea de- 


puner o conferință econo z a 
a dnei „delegațiuniie, deşi sitial sa grec pirrer so 

bită a deci ca i cepticismul este tocmai Importanța deose- 
a teciui sta obiectul veri că ga in organizarea lnatimă 
os conom “ Se va relogla totdeauna 
ficultăţi ale î rr Statelor şi în schimbul bogățiilor. Marile di- 
au fost prilej pentru perturbarea adincă a echilibrului financiar, ete 
pârare și necesitate eatae capitaliste să intreprindă o operă de aca- 
tiere protecționjste. PONUa Micile naţiuni să se adăpostească la fron- 
tea monedei proprii, reorganizarea nollor 


CRONICA EXTERNĂ 121 


state pe bare naţionale, grija față de bogăţiile permanente pentru a- 
sigurarea independenţei politice ca şi prelungirea ostilităţii războlaice 
subt forma luptei economice au condus la o politică economică de Izo- 
lare şi pe protecționism acut, Este peste măsură să fie invinsă din- 
irodată politica aceasta, Insă poate fi ameliorată fiindcă beneficiul 
ar Îi simțit de toate statele laolaltă şi de fiecare în parte, Este totuşi 
latre problemele economice o deptadință atit de profundă şi de soli- 
dară, incit o rezolvare parțială a crizei este aproape imposibilă, Ches- 
tiunea trebue intățişată pe deantregul și excluderea anticipată a unor 
probleme esențiale ingreuiază cu desăvirșire soluția generală. 

D. Loucheur însuși, inventatorul aceste! propuneri, a cerut să 
île indepărtate problemele datoriilor Interaliate şi a imigrației şi e- 
migraţiei. Robert Cecil, În numele Aangiiei, a adăugat la această 
listă şi pe acelea privind: furnizarea materiilor prime, relațiunile in- 
tre capital și travaliu, organizarea producției, Obiectul conferinței 
este aproape risipit. Slubele puncte de sprijin vor contribul totuşi la 
o apropiere Internaţională, şio reglementare generală poate fl etectu- 
atā chiar de ar avea o aplicație rară şi precară la loceput. Soarta 
acestei conferinţe este insă in minile Angliei și Germaniei. Ea trebue 
deci să aştepte zile mai bune. Până atunci, un studiu tehnic poate 
lAmuri posibilităţile actuale și defini cuprinsul primului program, 

Succesul unei conferințe economice depinde de realizaren unei 
colaborări politice. Cauzele şi mijloacele celei din urmă sint mal se- 
zisabile pentru masse și autoritatea e! se podte exercita mal uşor a- 
supra lor. E incă prea malt mister in economia naţională, şi poporul 
lucrător nu colaborează Incă la conducerea el. 

Posesiunea Mossul-ului, aşezat In granițe definitive, a format 
prima dificultate a acestei sesiuni. Tinut bogat la zăcăminte de pe- 
trol, locuit de populațiual diferite, stăpinit pănă de curiad de Turcia 
prin paşii dela Bagdad şi Incorporat provizoriu in statul numit Irak, 
acest vilaet este revendicat de Turci şi de Irak, 

Statul irak a fost crelat de ultimele tratate ; dar fiind conside- 
rat insuficient dezvolat şi tulburat neintrerupt de lupte lăantrice, el 
a fost pus subt ocrotirea Angliei în virtutea unui mandat de tipul A pre- 
văzut fa articolul 22 al pactului Societăţii Naţiunilor. lo prevederile 
acestul articol, ocrotirea Angliei trebula să se prelungească pănă cind 
dezvoltarea noului stat H va fi crelat dreptul la o viață suverană. 

Interesul Angliei pentru a intreprinde această operă de costisi- 
toare tutelă i) constituia tocmal vilaetul Mossul, atribuit mal latăiu 
lzakului.  Consideraţiua!l economice stau deci pe acelaşi plan ca şi 
argumentele politice In acestă desbatere obscură, Fiindcă paza Is- 
dillor, concurența franceză, expansiunea Rusiel, prestigiul guvernului 
din Angora şi altele se amestecă în afacerea Mossu) pentruca să-i 
facă soluțiunea aproape imposibilă. Atribait Irakului, bogatul vilaet 
şi-ar oferi zăcâmintele capitalului englez ; păstrat pentru Turcia, èx- 
ploatoarea petrolului ar deveni diticilă şi economia Irakului precară, 
lată problema în linii sumare. 

Consiliul Societăţii Naţiuailor a Iasărcinat, cu ocazia discu- 
tiei dela Bruxelles, o comisiune cu studiul general al chestiuali, Pe 
baza concluziilor acestei comisiani, coasiilui trebula să la o hotă- 
fire, trasiad definitiv frontiera diatre Irak și Turcia. Raportul Comi- 
siunii tasă nu comportă o soluție hotărită şi adună argumente con- 
tradictorii, Delegatul Angliei și reprezentantul Turciei le-au putut 


122 VIAȚA ROMINEASCA__ 


lovoca cu o forță egală. În cele din urmă, Turcia a contestat com- 
petința Consiliului Societăţii Națiunilor. Ei are ro! de mediator, nu 
de arbitru, a spus la Geneva Tewiik-Ruchdl bey. 

Societatea Naţiunilor a supus această chestiune Curţii deia Ha- 
ga. Astfel se obținea deodată și timp pentru a incerca o soluție a- 
miabilă sau, cel puțin, pentru a linişti violența lupte! şi o confirmare 
solemnă a competenţei Consiliului, 

Problema rămine totuşi de o importanță gravă. Societatea Na. 
paR poate cu greu să abată puterea Angliei sau să risipească am. 

ijlunile turceşti. Pentru Inceputurile sale, Instituția dela Geneva 
dă totuși un exemplu reconfortant: în alte vremuri, conflictul ar fi 
zguduit Europa și flota Angilel ar îl ancorat în preajma Bagdadului; 
astăzi, cele donă state îşi pledează revendicările în fața unui tribunal, 
` Situația Austriei a fost din nou discutată la Geneva. Socie- 
tatea Naţiunilor a putut inregistra cu satisfacție rezultatele inter- 
vențiiior sale. Imsănătoşirea financiară a Austriei e complectă, 
Chestianea însă nu e rezolvată. Râul nu e curmat. Ajutorul dat de 
marile puteri occidentale este un paleativ. Politica lor tinind la or- 
ganizarea prosperă a Austriei și la consolidarea el ca stat indepen- 
dent nu se poate mărgini la rezolvarea crizei financiare. Influența 
Germaniei nu va ti astfel nimicită, Ea va creşte, dimpotrivă, odată 
cu greutățile adinci ale economiei austriace. Este vorba de baza in- 
săși a statului austriac, de producția și Izvoarele lui de bogăţie. 

Asanarea financiară este un mijloc ; problema este economică, 
Resursele însăşi tr: buesc sporite pănă la o condiţie compatibilă cu 
existența Independentă a statului. Soluția trebue deci căutată în 
industrializarea ţării și în trafic. Austria are nevoe de capital şi de 
cele ma! avantajoase condiții de vamă. Ea au poate suporta come 
cureața Cehoslovacie! și nu poate invinge, cu uşurinţă, neajunsul sa- 
rar usel poziții geografice excentrice faţă de producția euro- 
peană, k 

Insfirgit, Societatea Naţiunilor s'a ocupat cu chestiunea ml 
rităţilor. Tara noastră a fost particular interesată şi a răspuns jast 
ȘI prevăzător atacurilor ungurești, Contele Apponyi, cu talentul şi 
abilitatea cunoscute, aduce, in fiecare an, In fața adunării dela Gè- 
neva, pliogerile minorităților din Transilvania. Şi toată lumea se în- 
treabă, în fiecare an, cum fostul conducător al politicej ungare nu 
este stisjenit de amintirea propriilor tapte. 

Ministerui de Externe al Rominiel a detinit condiţiile proble- 
mel : raportul dintre stat și minorități este bilateral, Statul ocrotește 
minoritățile cu imparțialitate pentru ca să-și asigure concursul lor în 
ma orar a CAS Sloerie r se supun cu lealitate la ceria= 

normal eran fără cear 
ogis generale pă eh iobag 4 privilegii in faţa refora 
şasea sesiune a Societăţii Naţiunilor ou insemnează un rte- 
a aperiaaizarea păcii, Semnificația sa este consacrarea aspira- 
aa aoul precedent. O nouă metodă numai, care a adoptat 
eg vast al protocolului la dispozițiunile limitate ale programu- 
englez, imperialismul britanic a Impiedicat dezvoltarea normală a 


nat bel mice a forma universală a pactului unic. El a impresio- 


vocarea prin opoziţia făcută proectului francez pen- 
erkan de răi conterințe economice, Societatea Naţiunilor s'a 
e puse de un gazetar conservator, care doreşte să 


CRONICA EXTERNĂ 123 


conducă Europa fără nici o obilgație continentală. Rinul este gra- 
niță pentru securitatea Angilei după cum este pirghie pentru echi- 
liberul dintre Franţa şi Germania, 

Nol oscilațiuni succesive, Angila iși poate menţine egemonia 
față de cele două puteri continentale. Pe această pirghie, avind ae- 
rul să le protejeze rind pe rind, Marea Britanie şade la mlijloc, pe 
poziţia cea mai sigură și le desparte totdeauna, dominindu-le fără In- 

re. 
SOMA La Geneva, după Locarno, Franţa și Germania pot ameliora a- 
ceastă tulelă pria- sporirea raporturilor directe. Cind se vor hotări să 
colaboreze la lzbinda protocolului, vor da păcii cei mai Important a- 
jutor și vor oferi securităţii proprii garanția cea mai eficace, 

Mal încet și mal delicat poata, dar protocolul va fi instituit ca 
mijloc esențial pentru securitatea Europei. Pactele regionale „ne 
mijloacele sale şi valoarea lor stă tocmai în acest sens. lare a 
cătră protocol, rămin Instrumente valabile ale operei de pace: E: 
triva lul, ar iua semnificația răzbalnică a vechilor diviziuni din Eu- 
ropa. 


Paris 1925. 


Const. I. Vişoianu 


Cronica socială 


Problemele şi ponpe tra aminti cooperative 
n Rom 


Cu toată lungimea articolului precedent, * cetitorul trebue să fi 
rămas cu o mulțime de nedumeriri, la adevăr, se poate recunoaște 
că a existat în țara ooastră o mişcare cooperativă care a rezolvit cu 
succes, Intr'oanumită epocă anumite probleme, dar în acelaşi timp, nu 
eri er Arma regate tiran. mișcare nu se vede acționind, ou 

viaţa noastră economică t 
pie apr Ică în senzul În care pretinde 
aora care pindeşte astfel are dreptate. 
carea noastră cooperativă nu se găseste organizată decit 
prese Atta l-a Sare cereau Selebi, acu 20-30 de asl, 
mp situația schimbindu. 
ară i probleme ră du-se, avem la ordinea zilei 
voiu încerca să pun în lumină citeva din aceste nevol 
laaa pe deoparte spre a arăta drumul nou spre care cred k 
Siti a se orienteze astăzi mişcarea noastră cooperativă, lar pe de 
: parte spre a dovedi că această intervenire trebue să se producă 
= a katina cn a se evita neincrederea care ar putea să se l- 
roage o sufletul acelora, care au maj mult interes pentru 
Mai lntâiu și pe deasupra tuturor p 
eajunsurilor, celace trebue 
ret i e A ens imperios, pentru ca mişcarea să capete Impuls 
i arturire, este educația cooperativă a magselor şi mal a- 
es a Sant ionilor mișcării, 
ne are atingeri mal dese şi mai st 
să tinse cu mişcarea, nu poate 
se ză măi a mitul dealer g rariur Cooperaliel, eara 
us U, dar mal ales o religie nou 
nou fel de a ințelege == iar ryo oameni, Conducătari ca şi 
lurile mi cooper sin destul de pătrunşi de idea- 
peäril și-i văd necesitatea, mai ales prin prizma unor anumite 
ori nu tocmai indreptățite — ce se 


"Viota Rominească“, 1924, No. 2, 


__ CRONICA SOCIALA 125 


pot realiza prin cooperaţie. Astfel, toarte multe bănci populare cer 
credite pe care le utilizează in imprumuturi mari, la persoane care fac 
afaceri. Creditele acordate nu se mal restitue nici peste 5-6 ani, 
celace face ca banul să nu circule şi deci să nu folosească la mal 
multă lume. Am intilnit cooperative de producție făcute numai spre 
a se folosi de firmă, cind au de obținut diferite turnituri dela stat 
sau instituțiuni și care după ce au obținut o turnitură avantajoasă 
cedează drepturile unor membri, la schimbul unui profit mic, urmind 
ca profito] cel mare, să-l incaseze cel ce se folosește de fapt cu for- 
nitura obţinută. 

înt apol foarte multe cooperative de exploatare de păduri, care 
după ce obţin dela stat parchete de păduri pe prețuri mici, membrii 
işi impart parchetul și fiecare, în parte, speculează cum poate lemnul 
obținut. 

La unele cooperative de consum, membrii cind văd că coopera- 
tiva incepe a merge slab, işi inu repede capitalul Indărăt şi lasă ln- 
crurile incurcate, iar dacă cineva a creditat.o cu bani sau mărturi, 
riscă să peardă suma, sau să deschidă acțiune judecătorească, care 
dacă poate duce, în unele cazari, la capatarea unei seaținți favora- 
bile, în mai toate cazurile aceste senținţi nu se pot executa, Adău- 
gați la cele de mai sus cheltuelile pe care le necesitează procesul şi 
veţi vedea ce perspective se deschid unei lastituțiuni sau unul parti- 
cular, ciod se hotărăşte să aibă legături bănești cu o societate coo- 
perativă şi ce poate face această cooperativă dacă ou are la Indă- 
mină creditul trebultor, 

Se observă apol un inceput de goană după dividende şi năzulnaţa 
indărătnică de a imita băncile comerciale, care subt formă de 
comision și dobiazi extrem de ridicate, contribue la scumpirea traja- 
laf intr'o măsură în care abla ne dăm sama, 

Faptul că în timpul din urmă s'a admis în mod oficial majorarea 
dobinzilor, este un semn că cooperația a făcut coacesiuni Impotriva 
principiilor sale fundamentale. 

In stirşit, mal toate unităţile cooperatiste înțeleg să lie corecte 
in telațiile cu terții, numai în mâsura To care le dictează interesele; 
altfel nu se dau in lături să latrebuințeze orice mijloc-—fie el ilega! 
sau imoral—prin care se poate realiza un ciştig, celaco este în mod 
evident o fiagrantă calcare a regulelor de morală cooperntistă. 

Toate acestea provia din lipsa de educaţie cooperatistă, 

Cooperatorii noștri işi închipuesc că pot fi numiți cooperatori, 
fără sa respecte cu sfințenie principiile cooperației. Ei fac ca şi acel 
creştial, care comit tot felul de păcate, calcă in picioare principiile 
evanghelice propovedulte de biserică, dar totuşi se cred creştini, fiind- 
că din punct de vedere formal, fac parte dintr'o organizaţie creștină 
recunoscută — biserica, 

Acesta este marele viciu al mişcării cooperative de la noi. El 
se datorește faptului că după primeie inceputuri ale mişcării, paralel cu 
dezvoltarea ei materială şi organizarea el formală, nu s'a intreprins 
şi ~ Operă de educaţie in senzul inaltelor principii care-l stau la fe- 
melie, 

Treptat cu destägurarea ej la timp și in spațiu, era nevoe să 
se lacreze şi ja adincirea ei in suflete, spre a priode temelii puter- 
nice şi a hotări aceste suflete să lucreze tără șovăire, numai lo di- 
recia principilior ei, 


126 _MAŢA ROMINRASCĂ - E 


Neajunsul este Intrucitva explicabil. La nol mișcarea coopera- 
tivä s'a prezentat, În anii la care a luat ființă, subt forma unul gu- 
voiu puternic, care a adus şi a determina! unele modificări In sistemul 
nostru economic și social, dar care a lăsat sufletele lipsite de pute. 
rea roditoare a inţelegerii şi a simţirii unei doctrinal. ŞI cum, nu pioala 
care vine repede, in şuvoae năprasnice, poate aduce roadă, cl acela 
e inj cu lacatul ln pămintul insetat, putem înțelege 
uşor din ce cauză mișcarea cooperativă nu a pătruns in sullete, in 
măsura În care certa o doctrină care avea pretenția să modifice sau 
să schimbe cu totul relațiile dintre oameni. 

Faţă de această situaţie este necesar să se tacă măcat acum 
o Intiasă operă educativă. Sufletele cooperatorilor noștri trebue fof- 
mate, Este necesar să se creeze In adincul lor suggestii și convingeri 
puternice în senzul principiilor mişcării; atit de puternice Incit aceste 
convingeti să Inriurească volnțele și să decidă la fapte, chiar fără 
nevola unei retlexiuni prea ladelungate, Trebue să coborim in suflete 
credinţa puternică in eficacitatea cooperaţiei ca sistem economic, iu- 
birea pentru lucrătorii In acelaşi ogor și de același credință şi Instirșit 
voința puternică de a lucra in senaul doctrinei şi de a nu ceda nici 
ispitelor şi aici pedicilor, pe care alte sisteme economice sau alți oa- 
menj, străini de țeluriie cooperației, ar incerca să le pună in cale.— 
Un cooperator ca şi un creștin trebue să creadă și să lucreze în 
conformitate cu această credinţă, 

Mazzin} spunea despre democrație că nu va putea invinge decit 
cind va deveni o religie; * același lucru || putem spune despre coopera- 
ție cu adaosul că după cum ar fi non senz să fie cineva in acelaşi 
timp creştin și păgio, tot așa, este un non senz să fie cineva coopt- 
rator şi om de afaceri, in același timp, 

Corectitudinea in toate direcţiile şi în toate Imprejurările este cea 
ir) ag a cooperativelor, temelia dezvoltării și garanţia viito- 

Dar cine să tacă această educație ? Cui incumbă această sat- 
cină ee 

ol o spunem fără Incunjur tuturor erat t a 
mal ales autorităţii conatitalte şi indatorite. a re a ei pai 
mişcarea, deci Casei Centraie. In al dollea loc acelaşi indatorire, 
sake da ja sorți de izbingă şi ca organe de subordine, au Fes 

Se poate desigur obiecta că prea se cer multe Case! Centrale 
atunci ciad există In x j 
ian ia iia ei: ee timp o tendință şi o nevoe de descentra- 

vident că opera educativă ar inmulti a 
dar această op:ră este atit de necesară N otil Ca ri re ps 
prisos toată munca ce ea depune în alte direcții, A 

Fără Indoială, Casa Centrală are datoria de a inlesni cooperația 
CH creditul necesar, ca și grija ca unitățile cooperative să utilizeze a+ 
cest credit contorm destinaţiei ce | s'a dat, apol indatori d ve» 
ghea la re €ă statutului „ apul indatorirea de a s 

spectar ui şi a legil care guvernează cooperația 


i în a Impedica 
oder carea și reprimarea abuzurilor ce s'ar comite În 


— 


di 


z Le T . a 
ligieus, rii pc où la democrație s'clevera å la position de porii re- 


rem - 
sur la démocratie en Ewropa. Doe mais pas avani (Mazzini, Pensées 


-mona — pg un 


CRONICA SOCIALĂ 127 


Dar toate aceste sint numai partea formală a indatoririlor el. O in- 
stituție răsărită din aplicarea lo viaţă a unel doctrini, are mai ales 
datoria de a veghea ca această doctrină să se aplice, iar pentru a- 
jungerea acestul scop, doctrina trebue răspindită, popularizată şi in- 
rădăcinată In spirite. 

In afară de asta, cu cit cooperatorii vor îl mai conştienţi de 'n- 
datotirile lor, cu atit se va ușura sarcina Centralei in privința con- 
trolului, Oamenii dispuși! să lucreze în direcția unel convingeri, adinc 
săpată in suflet, nu au nevoe nici de control și nici de sancţiunea 
legilor, 

De aceia este nevoe ca Direcţia Generală a cooperației cu cele 
trel Centrale să întreprindă o întinsă operă educativă in lăuntrul mig- 
cârii. Organele ej trebue să se ocupe de educația cooperatistă pre- 
cum se ocupă de incheerea bilanțurilor, ZI şi noapte aceste organe 
trebue să intărcască in sufletele cooperatorilor credința în eficacitatea 
mişcării și convingerea că principiile ei trebue respectate cu stio- 
tenie. tin 

Acelaşi lucru trebue să-l facă şi Federalele judeţene cu ajutorul 
cărora direcţia generală a cooperației trebue să ră in masse, 
spiritul cooperativ, credința în realizarea altor raporturi economice în 
lume, şi tendinţa tot mai accentuată de a preface in faptă vie, acest 
spirit şi această credinţă, 

Din acest punct de vedere, trebue să recunoaştem că Direcția 
cooperației face storțări apreciabile. 

Astfel in toată ţara funcționează subt directa el supraveghere, 
vre-o 40 şcoli de contabili cooperatişti, unde pe lingă materia de spe- 
clalizare se predau și chestiual de conptraţie care tind să lămarea- 
scă rostul mişcării şi să imprime în suflete increderea în ea. 

Organizarea acestor şcoll este însă foarte defectuoasă și cu 
lotul insuficientă din care cauză, elementele ce au egit din ele, nu au 
adus decit foarte puţine servicii mişcării. 

Şi iată pentru care motive zicem că este cu totul insuticientă 
şi cultura şi educaţia ce primesc aici, elementele chemate a crtia o 
noyð viaţă din lumea unde vor f} trimiși să acţioneze. 

In adevăr inițiatorii acestor școli şi alcătultorii programelor nu 
au ținut samă de un lucru esențial pentru vremurile de azi, acela, că 
a:este elemente trebue suficient pregătite, Inainte de a le trimite pe 
cimpul de luptă pentru izbinda idealului cooperativ.—ln acest scop 
nici un sacrificiu nu e de prisas.— Cultura ce se dă acestor elemente, 
trebue să fle cit mai generală şi cit mal compiectă, astfel incit ab- 
solventul şcoalei de contabili venind În atingere cu cealaltă lume, să 
poată ţinea piept atacului potrivnic şi mal ales să poată fi el singur 
propovedultorul competent şi demna al noulul sistem economic ce poo- 
perația tinde să introducă In societate. 

Pentru realizarea acestui lucru, trebue ca absolventul să iasă 
din şcoală cu cultură şi educație suficientă, astfel ca mintea lui să 
cuptindă cel puțin in linii generale marea problemă ce este a se re- 
zoiva, lar suțietul lui să aibă aviotui necesar care duce la izbindă. 

Așa fiind în situația de azi, ce putem spera dela nişte absol- 
venţi de şcoli primare—care nu sint dintre cei mal distiuși-—gl care 
fac un cors teoretic numai de nouă luni ? Este evident că în aceste con- 
diji] de pregătire, nu putem avea elementele necesare, nu putem crela 
poarta care să destunde drumurile î;:curcate ale regimului economie 

e azi. 


"Im atară de şcolile de contabili, există nu de multă vreme in 
o Academie Cooperatistă, prin care trec mai toate elemen- 
tele care Intră In serviciu! de control al mișcării și anume acele ele- 
mente care nu au studii liciale, De asemenea la Academia de inalte 
studii Comerciale se dă o mare importanță chestiunilor în legătură cu 
` Prin urmare nevola semnalată de nol Intră în programul Caset 
Centrale, care face storțări în direcția educației, dar aceste slorțărt 
nu pot acoperi marele cimp de operație şi nu pot îndrepta neajunsu- 
surile create de invazia elementelor nepregătite pentru o mișcarecare 
are caracter şi economic şi Idealist, două lucruri foarte grele de im- 
păcat In atmosfera celor ma! indrăsnețe exibiții, care formează ca- 
răcteristica veacului în care trăim, 

__ Neajunsul ce se simte peste tot, în aceste școli, se poate exe 
prima intr'o formulă scurtă : Lipsa (dealului moral. Pretutindeal nu 
se are In vedere decit un nou sistem economic, uitindu-se că această 
schimbare nu se poate realiza fără o schimbare a sufletelor, får cre- 
area unel credințe profunde în valoarea morală a noula! sistem, Ma- 
terialismul economic care st A la baza sistemului de educație coope 
ratistă, face din cooperație o hrană căreia ti Hpaește tocmai celace- 
poate fi mai asimilabii, I putem asămăna cu un nutriment din care 
lipseşte partea lichidă, și care ptovocind cele mai atroce convulsiual, 
sfirgeşte prin a face stomahul să inceteze funcțiunea pentru care-l 
cretat, prăbuşind Intregul organism, 

evident o mare lipsă, o mare greșală de sistema. 

Din acest punct de vedere, putem spune că sintem incă cu to- 
tai ja epoca inceputului și că este nevoe de formularea unui întreg 
el pg pentru ea căruia va fi gevoe de muncă și storţări 

a care erația de sus pănă j 
ba N ap y jos, s hiar să se gindească cu 

Acest program ar H in linii generale următorul . 

1) Mărirea fondurilor culturale la unități şi utilizarea lor fn sco- 
puri de propagandă. Zicem „utilizarea lor In scopuri de propagandi” 
fiindcă Daia gone a eyin fondari în bilanțuriie anuale, ne 
'astamnă nimic, ci mișcarea lor, adică telul cum au 3 st 
celace poate fnriuri efectiv mişcarea, fa: 

2) Organizarea de biblioteci și Case de Cetire în toate capitalele 
de județe, unde să se ţie conferințe şi lecturi cooperatiste cu conda- 
cătorii mişcării şi cu oricare altă lume ce ar dori să se iniţieze in 
cativa a. mişcării, 

cademi] Coopergtiste în Centrele mari ale rii, In localul ac- 
tualelor şcoli de contabili, spre a da cooperapiel n metan bline for- 
mp = numai ca specialitate contabilă cl și oameni „ca să înțeleagă 
n pro opta lor“ problemele economice, sociale şi culturale dela 

4) Personalitățile ce s'au distins in Cooperație, fie In direcția 
eri fie în cea practică, să țină conferințe, ta diferite Centre ile 
ns ee a tace cunoscută deta de cooperaţie în cercurile Inte- 
ectuale, realizini răspindirea acestel idei, creiad pretutindeni bune 
dispoziții pentru ea și inlăturind atmosfera de suspiciune de azi, care 
face ca anumite r - 

Cercuri să se țină în rezervă și să vada in cooperaţie 


o „Cenușăreasa: care poste ţi 
poate fi pusă la masă fa tudal eoori: vo oiea” 


CRONICA SOCIALA =s 129 


5) Un ziar independent al mişcării, în care problemele coope- 
rației să se discute cu toată vigoarea, lar cooperatorii să albă la fo- 
dâmină un organ informativ, de tot ce se petrece în țară și străinătate, 
atit pe terenul special al mişcării cooperatiste, cit și pe alte tere- 
muri în legătură cu ca, 

Sint realizabile aceste dorințe ? 

Nol credem că da. ŞI mai credem că această realizare atirnă 
de gradul în care sintem convinși de necesitatea lor. Nu e vorba 
de greutățile ce le întimpinăm ln cale, ci de acela dacă scopul ce 
urmărim e intemeiat. Şi cum asupra rostului mișcării, am stărult în rio- 
durile de mai Inainte şi am dovedit că fără o prefacere esențială în 
sufletele cooperatorilor nu putem nădăjdul o schimbare în sistemul e- 
conomic de cart se ocupă cooperația, este evident că nu ne rămine 
decit să pășim în mod hotăritor la realizarea dezideratelor care duc 
intr'acolo. 

Astfel vom ridica mișcarea cooperativă la rangul de partid re- 
Jigios și nomal astfel i| vom asigura victoria. 

Dar mişcarea cooptrativă de azi are și alte ntvol, pe lingă a- 
cela a educației maselor, 

Aceste nevoi vor tace obiectul unor discuții pe care le vom des- 
volta într'un articol viitor, 

Pr. C. Dron 


Cronica biologică 


Concepţia mecanică a vieții 


Fenomenele fiziologice au fost considerate 
mult ti + 
pontris de legile fizico-chimice. După cum remarcă Giey e 
pe erau considerate ca dirijate și comandate de cauze im- 
rege ei tiapakan de og pps ra imateriale şi dec! independente 

A voisier arată că fenom 
u rege erii căldurii animale sint identice cu acelea oaza pa oa 
ra zl cr brute, ambele categorii de fenomene fiind de pahis 
i = poa: Imică.. El a fost acela care a spus că fenomenele producerii 
Su vene periei a given cucombustiile care se petrec în cà- 
. îțeles, fizica şi chimia nu ne 
rea tuturor faptelor fiziologice, dar ele animpang re 
sint legate de substratul material Genial s nans fenomene 
e lul Claude 
mpa O fizico-chimică a proceselor nadhari aey j- 
pkra age- a Kig globulele rogii au o funcție specială: se încarcă! cu 
A ? & e O Seieatei acestuia dela pulmon la țesuturi. Ori această 
ae pis. atlei nu este decit rezultatul proprietăților chimice 
materie iont Pala avial da aoa TA aae parina. Acotată 
zis pre Basi n la un femenin a e a a e 
a chimică Int i 

așa de bine (n it o hy > pg și hemoglobină se exercită tot 


l 
aceleaşi proprietăți, același aviditate pene ata sei 


ne maginit ir, în age cite eta Ra, Ca şa 
= , generale. 
prezintă fenomene strins legate de legile hidro tai romei 


ua v 
bal anna aparer dioptrie, transformarea amidonului în zahăr în to- 
nu diferă intru nimi apt chimic, peştii electrici produc electricitate care 
spune cu Claude Ber de electricitatea unei pile (Gley). Putem deci 
chimie şi o ineennică E fd, că nu există fn realitate decit o fizică, o 
bomenale ale naturii Renerală, in care intră toate manifestațiile fe- 
xistă Inte'un cuvint i ale ființelor ca şi ale corpurilor brute. Nu e 

săseancăla afara la, Astfel foch oaia oaia fenomen, care să nu se 
se compun dia fenome aa ot putem spune, că toate manifestările vieții 
lumea cosmică Saasen, y nai vri priveşte natura tor, dela 
aranjamente particulare ma r manifestate numa! subt forme sau fa 


kice speciale, terlei organice şi cu instrumente fizlolo- 


lată cum ua 
fenomen vital poate fi reprodus in vitro. Oxidaţia 


——— OOE MOOO 134 


unui aliment furnizează aceiaşi cantitate de căldură in orice mod s'ar 
p:oduce, in ființa vie sau în afara ei. Substanțele care sufăr oxi- 
dație in organism (grăsimi, hidrocarbonate și albumine) se oxidează 
mult mai greu în afară de acesta la temperatura ordinară. Pentruca 
ele se île oxidate uşor aci le trebueo temperatură lncompatibilăcu viața. 
Unii cercetători au ajuns să producă acesie fenomene hidrolitice la 
temperaturi mal joase in vitro cu ajutorul catalizatorilor. Aceste sub= 
stanțe care tac posibilă oxidaţia la temperaturi mal joase, compati- 
bile çu viața, au tost numite termenţi de oxidație. Ele au un rol co- 
virşitor în fenomenele vitale. Natura intimă a acestor catalizatori este 
necunoscută pănă in prezent. 

Concepţia dinamică a vieţii poate fi aplicată la fenomenele activă- 
ril ovulului. Pentru ce spermatozoldul provoacă dezvoltarea din oua 
unul nou individ? Loeb spune că această problemă cra acum 23 de 
anl inconjurată de acelaşi mister de care e Inconjurată în prezent pro- 
blema originel vieţii. După cercetările moderne, fenomenul activării 
oului poate fi redus la fenomene fizico-chimice, Ovulul ou se muti- 
plică decit dacă spermatoziodul pătrunde în interiorul lui. Dar unii 
embriologişti au arătat că uneori ovulele nefecundate ale unor ani- 
male (arici de mare, viermi, chiar paseri) arată tendință ta diviziu- 
nea nucleară ori chiar celulară. Astfel Hertwig, Mead și Morgan au 
putut să producă pe cale artificială, în unele feluri de ovule, upa sau 
mai multe diviziuni celulare. la aceste experiențe multiplicarea n'a 
mers niciodată pănă la alcătulrea unel larve. 

Jacques Loeb a reuşit să provoace dezvoltarea ovulelor nele- 
cundate de ariciu de mare pănă la larve, „Am reușit, zice el, să pro- 
voc dezvoltarea ovuielor nefecundate de ariciu de mare pănă la larve 
care Innotau, tratindu-le cu apă de mare a cărel concentrație fusese 
crescută prin adiționarea unei mici cantități convenabil dozată de sare 
sau tahăr. Ovulele erau lăsate timp de 2 ore în soluţie a cărei pre- 
siune osmatică fusese ridicată pănă la un punct determinat. Readuse 
in apa de mare ordioară, ele se dezvoltau şi dădeau larve din care o 
parte căpătau un intestin şi un schelet, Acelaşi rezultat a tost obţi- 
nut cu ovulele altor animale: stele de mare, viermi, molusce, Aceste 
expetiențe arată câ e posibil să substituim agenți fizico-chimici ac- 
țiunii spermatozoidului viu, dar ele nu explică pentru ce spermato- 
zoidul provoacă dezvoltarea ovulului, căci In aceste experienţe acțiunea 
spermatozoldului asupra ovulului se găseşte foarte încomplect imitată”, 
Astfel, în experiențele lui Loeb cu apa de mare hipertonică nu Iwa 
naştere membrana de fecundație în jarul ovulului, membrană care la 
nnşiere prin pătrunderea spermatozoldului, 

In 1908 Loeb reuşeşte să găsească o metodă care provoacă In 
ovulul netecundat apariția membranei. Această metodă consistă în 
a trata ovulele timp de unul sau două minute cu apă de mare la care se 
adaugă o cantitate determinată de acid builric (sau alt acid gras mo- 
nobazic), După aceasta ovulele sint readuse ia apă de mare ordi- 
mată, unde ele capătă o membrană de fecundaţie ca şi cind un sper- 
matozoid ar (| pătruns în ovul. Formarea membranei provoacă dezvol- 
tarea oului. Pentru a impinge dezvoltarea şi mai departe, e nevoe să 
punem ovulele astfel tratate iatr'o soluție hipertonică timp de jumătate 
oră, sau să le lăsăm 3 ore în apă de mare fără oxigen, Acest pró- 
cedeu dă larve mal multe şi de un aspect mal net, după cum a con- 
atat Lillis. ) 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Locb se Intreabă cum lucrează formarea membrane! pentru a pro- 
voca dezvoltarea nului. Prin analiza procesului și a naturii agenților 
determizanţi, e! ajunge la concluzia că oul nefecundat posedă un strat 
cortical care trebue distrus Inainte ca ovulul să se poată dezvolta. 
Acest rol [] joacă acidul butiric ori o agitaţie mecanică a ovuluiui, 
cum a afătat Mathews pentru ovulele de stea de mare şi com Loer 
a văzut pentru unele ovule din viermi, Totul se reduce la o acțiune 
cltolitică. Loeb a reuşit să provoace dezvoltarea mal departe a unor 
ovule, tratindu-le cu serul singelui a diferite animale (bou, lepure 
de exemplu), 

Prin procedeele lui Loeb, Delage a reuşit să aducă 2 larve 
de arici de mare pănă ia maturitate sexuală. Deci prin mijloace ti- 
zico-chimice s'a imitat perfect acțiunea spermatoizilor, Prin analogie 
putem deduce că aceştia introduc în ovul mai fotžiu o substanţă care 
distruge stratul cortical şi în al doilea rind o altă substanță a căret 
acțiune corespunde aceleia a soluției hipertonice. 

Dar cum obținem, prin distracţia stratului cortical, dezvoltarea 
ovulului ? Formarea membrane! prin acidul butiric aduce o accelerare a 
oxidaţiilor, a căror vitesă devine de 4-6 ori mal mare (Warburg, Was- 
aii şi Loeb), 

a concluzie, Loeb spune că procesul de acţionare al ovulelor 
e bă N aioa, proces ir Ă zar 23 de ani S afla Intr'o com- 

, poate astiz r 

0 espiat, tizlco-chimies. ELERI? faperieate doni 
serie de fenomene fà care putem aplica concepția me- 
canică a vieţii sint fenomenele datorite fetmenţilor exidanți După- 
cum am spus, fermenții oxidanți sint acela care fac ca ta tempera- 
tura organismului să fie posibile fenomenele de sinteză şi desfacere 
a moleculelor de proteine, hidrocarbonaţi şi grăsimi. intrebuiațind un 
amestec in părți egale de dimetilparafentiendiamină şi naftol o, Marti- 
nescu a constatat [n toate celulele organismului mamiterelor şi pase- 
tilor prezența unor grânulații, Aceste granulaţii sint albastre, căci In 
prezența substanțelor amintite sa făcut slateza albastrulul de indote- 

nol. prea na indotenolului pune ln evidenţă fermenţii oxidanţi. 
seşti fermenţi joacă un ro! predominant in fenomenele de tef- 
gi icre Astfel Marinescu a constatat o mare cantitate de termenţt 
a animalele cu temperatura constantă (homeoterme) in mușchi și fi- 
cat, pe te la animalele cu temperatură variabilă n'a găsit în ficat 
granu Byte albastre, iar în muşchi a observat numal o mică cantitate, 
Za gi se ştie rolul ficatului şi mușchilor in determinarea fenome- 
oi ermopeneză, Pentru aceasta Marinescu a mai numit anina- 


lele homeot > 
xidazice, erme, polloxidazice, — lar pe cele heteroterme oligo- 


Tot astfel el a remarcat că ta sistemul ner 
vos, visc 

eu stcreţie lateraă ale tebricitanțiior exista în vase o eat CONS 
Fads 4 era se polinucleare  n:ărcate cu fermenți oxidaați. 
concepe (Aii e kappin ale fibrelor nervoase sectionate nu se pot 
tlonați ta rear era acestor fermenți. Regenerarea nervilor sec- 
mal la temperatura de zac face greu —dar dacă așezim acest ani: 
şi la animalele homet obilnem acelaşi intensitate de regenerare ca 
eulelor degenerat erme, Li hemipiegici, paraplegici fn zona tasci- 

*, unde ou există regenerare, nu se găses: nici fef- 


CRONICA BIOLOGICĂ 133 


menți oxidanţi; la foetus dimpatrivă, In țibrele nervoase care cresc, se 
găsesc mulți fermenţi, 

Deasemenea lermeaţii oxidanți joacă uu mare rol În fenomenele 
da hereditate şi senliitate, Astfel in idioția amaurotică, boală obser- 
vată de obicelu la rasa semită, Marinescu observă că fermeaţii oxi- 
danţi scad in celulele scoarței cerebrale, la locul lor apărind lipolzii. 
Acelaşi autor arată că inaintarea lo virstă aduce cu sine o diminuare 
a tfermenţilor oxidanţi. Aceasta e o lege inexorabilă şi contrar ce- 
lor afirmate de Metchaicoli, Steinach şi Voronoit precum şi alți au- 
tori, bătrineţea nu poate fl impedicată, 

Virsta și fenomenele patologice din organismul omului inlocuesc 
fermenții cu melanină şi pigmenţi galbeni, La bătrial celulele lul Betz 
sint locărcate de lipotuscină, iar oxidazele lipsesc total, 

D pă cum vedem, cercatările nouă asupra rolulul jucat in orga- 
nism de termeaţii oxidanţi aduc o explicare nouă, biochimică, a feno- 
menelor vitale, dind un suport și mal solid concepţiei mecanice a vie- 
ţii în general, 

Această concepție poate fi aplicată şi la fenomenele de adap- 
tare al: organismului, fenomene la care melatizicieali, cărora după 
cum spune Loeb nu le sint displăcute jocurile de cuvinte, au văd de 
cit ceva specific care e caracteristic numai vieții; tendință spre un 
scop bine determinat (Zielatrebiskelt). 

Moenkhaus a arătat că e posibil să fecundăm un ovul de un peşte 
oarecare de mare osos cu sperma altul pește osos. Dar In acest caz 
embrioni! nu trăesc decit foarte puţia timp. Sintem astfel inclinaţi să 
credem că ilpsa de adaptare şi inaptitudinea la o viaţă darabiiă a 
hibeizilor heterogeni ține la acela că, lo virtutea diferenței chimice 
care există între spermă și ovul, procesele chimice de fecundare sint 
anormale (Loeb). 

Dar Loeb işi pune intrebarea, dacă viaţa noastră Interioară e 
susceptibilă de a fi interpretată cu ajutorul fenomenelor fizico-chimice. 
ŞI el răspunde că aceasta e posibil in manifestările de Instinct şi de 
voință la animale în cazurile simple și ia particular in fenomenele 
studiate subt numele de troplsme. Un exemplu foarte simplu de tro- 
pism e tendinţa de a sbura noaptea spre o sursă luminoasă, pe care 
o au unele insecte, tendință la care ele nu pot să reziste, chiar cu ris- 
cul vieții. Avem aci un Instinct, o impuisie pe care animalul nu se 
poate impedica să nu 0 realizeze. 

Acest fel de tropism animal a fost explicat prin legea lui Buu- 
sen-Roscos (efectul fotochimic este proporțional cu produsul intensității 
luminii prin durata luminației) la ochil ori pielea animalelor pozitiv 
hellotrope se găsesc substanțe sensibile la lumină şi care subt infiu- 
ența aceştela sint modificate chimiceşte, Produseie acestei reacţii chi- 
mice prin intermediul sistemului nervos lafiuenţază contracția muşchilor. 
Dacă animalul nu e luminat decit de o parte, massa produselor reac- 
jiel fotochimice formată pentru unitatea de timp este mai mare de a- 
teast parte decit de partea opusă. 

Rezultă că dezvoltarea de energie în muşchii simetrici de cele 
două părţi ale corpului devine ncegală. De indată ce diferența intre 
massele produselor formate de cele două părți atinge o anumită valoare, 
animalul se găseşte, Indată ce se mișcă, forțat de a se ladrepta auto- 
matic spre lumină. 

Acest heliotropism pozitiv se observi şi la vegetale, la care se 
aplică tot atit de bine legea lui Bunsen-Roscoă. 


1 
ju 
K 
< 


134 ____ VIAȚA ROMINEASCĂ 
dar putem inlocui, în aceste cazuri, cuvintul ta E 
a să insecte și e cu termenul mult ai E 


Dar mergind mal departe, Jacques Loeb giodindu-se că acțiunile 
şi le, ca și tibie p suferințele noastre işi au surse în ja. | 
stincte c bile ca uneori fatai care impinge animalele Wo 
spre să, se întreabă dacă nu putem aplica și la viața noastră în. $O 
terioară, suiletească, concepția dinamică a vieţii. ¥ 

cu drept cuvint Işi pune Loeb această intrebare, căci feno- 
menele chimice iau o parte preponderentă în funcțiunile sistemului net 
vas 1. Malivența sărurilor de calciu, ca agent moderator al ts- 
citabili cerebrale e un fapt bine stabilit. O diminuare a tor în 
creer, diminuare care se poate obține cu ajutorul injecțiilor de sub- 


formării de acid sarcolactic, 
Cantitatea totală de materii fostorate diminuează în tormele dege- 
erative ale maladiilor cerebrale, pe cind cantitatea de apă se mi- 


In cretru! alienaților sa găsit o diminuare a cantității dë coles- 
terină, Că in timpul activității nervoase se produc fenomene vimice 
o demonstrează şi experiențele elegante ale fiziologiatului Leonard 
Le redăm in scurt după Gley. cr 

Corpi! reductor! (avizi de oxigen) decolorează albastru de meti- 
lea, Să injectăm această substanță în singele unul animal viu. Etes 
mentele avide de oxigen decolorează albastru de metilen care a 
la ele, pe cind acele În care oxidațiile sint oprite sau dimianate, pot 
lna o colorație albastră. Ori, centrii nervoși care tuncțioaează rä- 
mia absolut Incolori. Dimpotrivă, să anesteziem un adimal (cine 
sau lepure) ; creerul lul ja o coloraţie albastră, căci a tacetat să func- E 
ționeze. Dacă pe un animal uşor anesteziat cxcitâm prin electrici 
una din zonele scoarței cerebrale zise motoare, această parte se de- ' 
colorează, în timp ce se produc mișcări In muşculi care sint subt de- 
peadința sa, Cind prelungim anestezia pănă la inexcibilitatea 603%” 
fel, atunci decolorația locală lipsește. -Ae N 

Sin. de ordin fizico-chimic care stau la baza teno pd | 
tre sar putea enumera ja infinit, Stadiul histologiei tine, af histo- 
tislcologiel și al chimiei fisice aplicată 1a biologie, ae tac să ledi | 
în areir o concepție mecanică a fenomenelor vitale. Dupå 60 de 

cercetări experimentale, care singure fac posibil progresa! Ia 
Laa mulți savanți au ajuns să se coavingă şi mal mult de ade 
n ir la cele enunțate de Claude Bernard: „Nu există fo rem 

o o fizică, o chimie şi o mecanică generală“, morală. 
avi ah ONA. oa prania a vieții nu este incompatibilă -s mac 
să de atăte 06 E ara concepţie a vieţii, care p 


Doctor Tudor Dumitrescu 


——— — 


Cronica teatrală 


— BUCUREȘTI — 


La Teatrul Naţional s'a jucat Faust" in traducerea d-lul Soricu. 
Versurile lul Goethe parcă erau jupite devii. Siugerau la rampă. Re- 
gisorul însă ne-a ademenit atenţia In altă parte, Mulțumită trucurilor 
mecanice, coreogralice, muzicale, ete, ne-am distrat „ca un copil pe 
care mama l! consolează— În urma unei lovituri cu fruntea de podele 
—cintindu-ij, gidilindu-l, arătindu-! limba... 

In alte vremuri, aproape nici nu existau decoruri. Acţiunea se 
petrecea uneori Intr'un cadru de perdele cenușii, Opera şi actorii for- 
māu centrul spectacolului, Arta dramatică era pe-atunci plină de grè- 
utăți.— Astăzi lucrurile sau simplificat, Versurile mate ale unel piese 
capătă lumină dela electrician. lar actorii siat' susținuți de subsuori 
de crvitori, bolangii, lăcătuşi... cind nu-s chiar substitulți de aceşti 
misterloşi slujitori al culiselor, hotăriţi să-și imtindă dominaţia și asu- 
prà scenei, De aceia, după un spectacol, nu-ţi rămine in minte decit 
inscenarea cinematografică. Numal talentele excepționale pot trece prin 
cercurile aprinse de reglsor, căzind în picioare la rampa magică. 

Publicul sa pasionat de cinematografe. Teatrele na-l scot de-a- 
colo decit cu anevoe, şi numai pentru O sară. Astfel se explică, poate, 


136 VIAȚĂ ROMÎNEASCĂ 


cinematografisarea scenei: un compromis între rampă și film jn aş- 
teptarea unor timpuri mal bune. 

Regisorul a reușit să inădușe sub! boarte colorate spiritul lui 
Goethe, N'a putut lasă să-l anihileze pe Bernard Shaw. + Discipelal 
Diavolului" la Teatrul Regina Maria, lar la Naţiona! „Cezar şi Cles- 
patra“ au invins şi garderoba cu costume, și mașinăriile, şi scepticis- 
mul public, 

Criticile, subversive pe o toae volantă sau (n gura uhui orator 
de extrema stingă, sint libere pe scenele oficiale, 

ŞI şarja impotriva instituțiilor venerabile a distrat publicul care a 
adus drept omagiu tracuri, uniforme, decolteuri dorsale... 

Decolteurile de front n'au nicl un rost la teatru. Actorii nu pot 
nici să-şi arunce ochii: sint ocupați cu actrițele. Publicul feminin s'a 
hotărit atunci să se Intoarcă cu bustul spre sală, Dar fotelurile mu-s 
amenajate pentru o astfel de poziţie. Nu răminea decit o soluție : mu- 
tarea decolteului la spate. Spectatoarele au tăcut şi acest sacrificiu, Cum 
in reglumea noului decolteu nu-i nici o curbă de nivel, gestul crolte- 
resel n'are nici o șovăire, se schițează amplu, cit ţine brațui meșterei 
—prelungit tacă de foarfece... In timpul reprezentației, spectatorii nu 
våd decit mari triunghiuri luminoase, Nu pot urmäri acțiunea de pe 
scenă decit cel careau in față piese anatomice de disecție, agrementate 
de alunele cu păr... ŞI cind te gindești că actrițele de cafe-concert au 
toalete exasperant de pudice ! 

Regisorii—ni se pare că în Bucureşti nu există decit unul, care 
tace cu rindul la toate teatrele—au în vedere numa! elementul spec- 
taculos al piesei. Sint insă cam impledecați de text, Cu toate supri- 
mările, corectările ŞI adăogirile, textul continuă să existe in cluda re- 
gisorilor, atrăgind ici-colo atenția publică... Muzicile cintă, oamenii 
Tăcnesc, tunetele bubue, nourii de muselină se înțioară... Dracii îşi 
primbiă coada printre fiacări. Explozibile se descarcă în fundul cupe- 
lor, Dar, In cele din urmă, tehnicienii obosesc pentru citeva clipe, A- 
tunci autorul işi strecoară, iate, replica... 

PN hanad pi see ua (agite modern nu-l decit cel al unei plese 
a v ai sp noase. Atunci textul nu-l decit un ison al simfo- 

şi de zgomote instrumentale, puse In bătae de dictatorul 
culiselor, 

Acest ideal il atinge d, Victor Eftimiu în „Meșterul Manolee. 


de autor : ca ceastă piesă s'a dispensat pe unele locuri chiar 
> Că "0 scena slujbei religioase, unde coruriie aparțin mai 


Legenda populară a Meşterului Manole impresionează tocmai 
egtu-Vodă, plin de ambiţii, vroia să ridice „e 


= CRONICA TEATRALĂ DN 137 
mănăstire naltă, cum n'a mai fost altă", Dar zidurile se prăbuşeau. 
Atunci Domnul |! ameninţă pe meșteri, că-i va Ingropa în temelii... 

Meşterii cei mari, 

Calfe şi zidari, 

Tremura luerind, 

Luera tremurind, 

Numai o jertfă l-ar îl putut salva, 

După o variantă, tovarășii lui Manole iși preveniră nevestele. 
Chiar el îl trimise vorbă mevesti-si să caute în pădure boul plerdut 
de-un an, să-! tae, să tacă bucate și să | le aducă la zid. Navastă-sa 
insă găsi repede boul, pregăti mincarea şi venl. 

Zidari d'o vedea 
Să riză 'ncepea : 
Bine părea, 

După ce Manole iși zidi femela, mânăstirea se inălță pănă ta 
cer, Voevodul o văzu și se minună, Atlind insă dela meşteri, printr'ua 
interogatoriu viclean, că el pot să facă o clădire incă şi mai frumos- 
să, —Negru-Vodă se posomori: ridică şchelele, lăsindu-l pe meșteri să 
„putrezească* pe acoperiş. 

In legendă apar oameni în carne şi oase: răi, vicieni, falși, am- 
bițioşi, cruzi., 

Ce-a făcut d, Ettimio din legendă ? A .„..„umanizat“-o, 

Domau! şi Doamna se poartă foarte frumos cu meşterii: le tac 
Ș! oficiul de stărostoae, Atit numai: Domnul se Incurcă la repartizarea 
fetelor şi atunci Intervine Doamna cart, ca femee, e mal în curent cu 
intrigile de amor. 

Manole n'are curajul să-și ingroapa nevasta în zid, Ea singură 
vrea să fie zidită cu orice preţ lar Manole nu cade de pe acoperiș: 
lăsat acolo de Domn—ci singur se urcă pe clopotniță, pentruca să 
zboare la cer. Dar, după citeva evoluții în aer urmărite cu emoție de 
publicul! de pe scenă, Manole cade şi-şi sparge capul. Domnul i! plinge 
cu o durere adincă, 

Această legendă, „umanizată* pentru sentimentalismul bun al 
mediocrităţii publice, se intinde în versuri cleloase care se lipesc ac- 


toriior de ceru! gurti—ca mămâliguța, cățeilor mici... 
La 


„Meşterul Manole* a stirnit zarvă—cași piesele lu] Molière, Ib- 
sen, Bernard Shaw, La reprezentații s'au auzit şi fluerături. 

Atit tluerăturiie, cit şi critica aspră a presei, i-au latărit şi mal 
mult d-lul Eftimiu increderea în sine, 


M. Sevastos 


CRONICA PANTEZISTĂ 


Mă văd aici 
Cu gură strimbă, cu ochi mici, 
Cu nasul ca de cucuvea,— 
Cum te arată, cînd te uiţi de-aproape, 
Oglinzile 'nramate 'n tinichea, 
Cu sticlă verde care face ape. 


Cum,—asta 's eu? 
Nu s'a făcut cumvă contuzie ?... 
Mărturisesc că-mi vine greu 
Saccept cu resemnare această deziluzie} 


Cronica fantezistă 


Pe marginea unei „Miscellanea“ 


«in tare este vorba de porirelele 
din „Antologia poeților de azi". 


De-aşi fi ştiut 
Cau să mă treacă în Antologie 
Cu chipul ăsta de mumie,— 
Mă apucam de la 'nceput 
Am răsfoit şi eu volumul, De altă meserie. 
N'or îi frumoşi poeţii... Natural, 
Altminteri ar fi fost un cùmul. 

Dar mie 
Oricum, nu-mi vine-a crede că, la noi, 
Cei ce s'au apucat de poezie 
Sînt toţi, până la unul, — maimuţoi, 


Şi dacaş şti că reprezinţi, 

— O, cap cubist și fără dinţi! — 
In ioc de chipul meu cel viu 
Expresia literaturii mele, — 

Aş prefera să nu mai scriu! 


Cînd mă uitam, pe rind, la fiecare, 

Aveam o vagă presimţire 

Că mă aşteaptă o nenorocire. 

Şi cind am dat, în fine, de propriul meu chip, 
Era să fip 

De spaimă şi de indignare ! 


Cind mi-au văzut ai mei potretul, 
Mau căinat, cu miniie la gură: 
— Vezi? Cin’ te-a pus să faci literatură ?,. 
lar biata mamă ma bocit 

Că după asta, sigur,—nu mă mai mărit! 


14 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


La urmă, peniru-o confruntare decisivă, 
L-am arâtat unei vecine, 

Femee simplă şi „obiectiva“. 

Fa sa uitat întâiu la mine 

Apoi la el, 

Prin ochelari cu ramă de baga. 

Şi-a zis:—E rudă cu matà? 

Ţi-o îi bunică ori bunet.. 


“Otilia Cazimir 


Miscellanea 


Dispariţia revistelor 


Toamna e regimul prin excelență fata! ftizicilor şi revistelor, 
Fără nic! o glumă, ne gindim că există ua aspru darwinism care co- 
mandă imperios viața efemeră și delicată a perlodicelor. Celace le 
omoară la nol In special e climatul intelectuali, Revistele trăesc cit 
larvele de insecte, omorite de răceala unui public Indiferent, 

Ceiace ne-a emoționat cu deosebire e dispariția revistei „Qindi- 
rea“. Nu e vorba de una din acele reviste de provincie, care, ct e 
conomiile unor liceeni abstinenți și cu materialul literar oferit tot de 
tinerele lor disponibilităţi, moare glorios după două tre! numere, ci de 
cea ma! insemnată revistă apărută dela războiu incoace. 

„Gindirea* a apărut la Ciuj in momente deosebit de greie, cu 
ginduri nobile și cu eminenți colaboratori. Indată şi-a format o per- 
sonniltate şi a pătruns intr'un public insemnat, In ea s'au oglindit stor- 
țările nsțiorale și cale mal rezonabile noutăți de peste hotare; 
în ea au debutat scriitori de talent, lar cel mai buni dintre cei 
în viață şi-au dat colaborarea. Notele critice au fost totdeauna pä- 
trunzătoare, ponderate, pline de tact și bun simț. ŞI lucru rar ia noi, 
ani de-arindul s'a menţinut prin grele sacrificii bănești intro Impeca- 
bilă formă tehnică. Toate acestea au fost posibile, fiindcă această 
revistă a fost servită tot timpul de un animator cu suliet de ascet și 
cu entuziasm de generos adolescent, care și-a consacrat acestei mi- 
sluni, prin enorme diticultăţi materiale și cu insemnate reaunțări morale, 
ani din viață. Ştim bine, că tot timpul d, Cezar Petrescu a fost a- 
cela cârula l-a incumbat penibila sarcină de a aduna dela zi la zi ba- 
nul necesar revistei şi tot el ducea sarcina de hamal alcorecturilor, a 
secretariatulul de redacție, a complectării numărului cu tot felul de 
note mici, Ingrate, epuizante pentru unul singur, Şi cu toată această 
storţare remarcabilă, „Gindirea“ a trebuit să dispară. 

Cum nimic nu se pierde In acest univers, ne tonsolăm cu gin- 
dal, că serviciile aduse au fost folositoare și că undeva au creat urme 
tecunde de viaţă. Intro zi, poate, îşi va găsi firul intrerupt şi va 
reapărea cu 'oi forţe. 

„Mişcarea literară“ a dispărut și ea. Era o apariție cu intenţii 
foarte occidentale la inceput. Vola pur și simplu intormaţie. Dar in- 
formație la nol inseamnă ari ceartă, or! mabalagism, 

„Mișcarea literară* a trebuit să se adapteze, Viaţa noastră cul- 
turală e prea săracă, ca să poată umplea numai subt formă de infor- 
mație coloanele săptăminale ale unui ziar, A mai păcătuit defuncta 
publicaţie și printr'o totală lipsă de unitate In conducere. Direcţia, 
pur şi simplu formată, permitea, subt Indulgenta ei oblăduire, celor 
mal contradictorii tendinţe și persoane să se clocnească dealungul co- 
loanelor. Un publicist subiectiv, nervos, agresiv stătea alături de 
un critic placid și binevoitor care admira veşnic, din principiu, 
tot ce se publica În țara aceasta... ŞI cite altele... Dar desigur 
hu din cauza acestor defecte a incetat „Mişcarea literară’, déz- 
Kustind un public care se delectează cu atitea alte publicații mai 
slabe. Moartea „Mişcării literare“, pe care ca conirate o deplingem, 


142 © VIAȚA ROMINEASCĂ 


"fiiodcă orideciteori incetează o revistă se stinge și o candelă de slabă 
ia é datorită acestor timpuri odioase de obscurantism şi indife- 


rență spirituată, | 


Economie, politică şi cultură 


Revoluția monetară, Infiaţia şi urcarea prețurilor în toate țările 
lumii, care a urmat ca o consecință necesară războlului, pare că 
contirmă, printr'o altă lature, vechile afirmații ale materialismului is- 
toric, după care fenomenale sufletești sint subordonate celor materiale. 
intrun recent articol din „Revue d'économie politique“, celebrul eco- 
nomist Charles Gide studiază: „Les conscquances de la hausse des 
prix au point de vue moral et inteliectuel*, El ne arată cum scumpe- 
tea vieții, ridicarea enormă a prețurilor nelasoțită de salarii echiva- 
‘lente a dezorganizat viața intelectuală, lovind în clasa meseriașilor 
scrisului, 

O anchetă deschisă de „Revue Mondiale“ asupra stării actuale 
a scriitorilor contirmă acest lucru, la Franța, remunerarea muncii im- 
telectuala e departe de a fi mers „pari-passu” cu remunerarea celej 
manuale. 

Inainte de războlu un articol de jarnal, ne spune Gide, era plă- 
tit In mod curent 100 franci. Astăzi e plătit 200 franci, lar citeva mari 
reviste pariziene nu plătesc decit 120—150 fr. deși viața s'a scumpit 
acolo de cioci ori. Proprietarii de jurnale se scuză că nu pot 
plăti mai scump, deoarece el insăși nu pot mări de cinci ori abona- 
mentele, cetitorii fiind recrutați din clasele mijlocii și printre intelec- 
taali or! funcționari, Acelaşi constatare relativ la drepturile de autor, 
O carte care se vindea inainte de războlu 3.50 se vinde azi 7 franci 
in loc de 14, O ultimă decizie a editorilor a hotărit să ridice prețul 
pănă ia 9 în., adică incă cu 20 la sută, Dar tot el au hotărit, că 
drepturile de autor nu vor participa la această nouă urcare de preţ. 

Un premiu academic de 1500 fr, care acum zece ani insemna 
"vera, astăzi reprezintă o sumă cu totul nefasemnată. Se ştie, că fo 
nla, există profesori universitari liberi „privat-docenţi*, pe care 
statul nu-l plătește și care trăesc din sumele pe care le plătesc au- 
ditorii la Intrare, 

Inainte de războlu, dacă un privatdocent avea 50 de elevi, pu- 
tea să stringă 4000—5000 măre! aur anual, larna trecută unul care 
avea 50 elevi n'a strias decit 100 milioane de mărci, adică 60 ptenigi 
aur, mai puțin de 5 ir, francezii După cum observă Gide, sumă 
insuficientă pentru a pune plogele la o păreche de ghete. 

In momentele de mizerie, articolele cele mal lovite, dacă nu com- 
plect suprimate, sint cele de lux. E trist însă, că cultura e numărată 
incă printre obiectele superflue şi că bu constitue o categorie in- 
dispensabilă în viața popoarelor moderne. 


Tratatul dela Locarno 
— G 


Toţi acel care visează la Ideja 
5 i paciticării Europei, au avut sg- 
poi piatza de bucurie, luna trecută, cu ocazia conferinței dela Lo- 
20... la adevăr, kon şase ani de armistițiu formal, e primul pas 


câtră o pace adevărată. Doc 
diterite semnificații și tegalează Pale semnate la 16 O:tombre 1925, au 


variat b = 
lat acolo au maj puțin decit y late cauze de conflict. S'au inche 


rmătoarele convenții: a) pactul renan 


e 


(tratatul dintre Germania şi Anglia, Franța, Belgia şi italia}; b) con- 
vențlunea de arbitraj dintre Germania, uaa şi Franţa ; c) tratatul 
de arbitraj dintre Germania şi Polonia ; d) dintre Germania și Ceho-Slo- 
vacia ; e) acordul dintre Franţa şi Polonia: f) acordul dintre Franţa și 
Cehoslovacia, 

Punctul cel ma! insemnat al acestor acorduri e conținut in idela 
de arbitraj: orice conflict se va rezolvi pacific, Anglia şi Italja se o- 
feră fiecare ca garant al condițiilor incheiate intre Germania pe de o parte, 
Beigia și Franţa pe de alta. In caz contrar ele oferă acelei puteri 
care va fi victima unel agresiual, tot concursul forțelor lor de mare şi 
uscat. Acordurile stabilite sint pe baza drepturilor cigtigate, adică pe 
baza situației actuale consacrată printratatul din Versailles. De fapt, 
acest tratat implică din partea Germaniei o capitulare, adică o recu- 
noaștert a tuturor concesillor teritoriale pe care le-a cedat Fraaţei, 
Poloniei, Ceho-Slovaciei, deasemeni o recunoaștere a aranjameatelor 
tinanciare intervenite în ultimul timp pentru regularea chestiunii re~ 
parațillor. Orice derogare dela acest pact va fi judecată de Societa- 
tea Naţiunilor. . 

Tocmai aceasta insă ne lasă oarccare indoială asupra vlabili- 
täțil acestul tratat. Un acord laternaţional trăește atit cit se men- 
ține acelaşi echilibru intre forţele contractante. 

Cel de azi are la bază o Germane slăbită şi invinsă, dar nu o 
Germanie mulţumită, ci una care se crede nedreptățită, Veleităţi de res- 
taurare a vechii ordine de lucruri vor îl veșnic secret iatreținute ln politica 
externă a Reichului, Un aranjament solid nu trebue să île insă pur for- 
mal, cl e acela care se bazează, In fond, pe un coasimţimint mal mult orl 
mai puţin liber. Nu trebue însă să cerem tratatelor viață eternă. Dacă 
pacea Enropei e asigurată de aici lnaiate 20—30 de ani, e tot ce pu- 
tem pretinde acestor timpuri tulburi şi dezechilibrate, In aceşti douăzeci 
de ani, care par garantați prin ințelegerea dela Locarno, se pot face 
alte progrese pacifice care in curind vor putea trage greu şi ele fo ba- 
ianță. O altă atmosteră incepe In Europa. Aceasta e meritul ultimelor gu- 
veroe radicale din Franţa. Cabinetele Herriot și Painlevt, secondate 
de concursul socialiștilor au adus o remarcabilă destindere a altuației. 
E Interesant că la aceste storțări umanitare pornite dela partide fran- 
ceze înaintate, care n'au mirat pe nimeni, s'a raliat loial și cordial 
ajutorul guvernului conservator din Anglia, Efectele acestui lung ar- 
mistițiu nu vor întirzla să se exercite indirect și asupra noastră. 

Poate măcar acum se va putea intra Intro epocă de creaţiune 
pozitivă, de incredere reciprocă intre popoare, de colaborare şi coo- 
perație fecundă, ca să se permită cicatrizarea col puţin a unora din 
rănile războlului, 


Liberalism şi democraţie rurală 
Saee  —————— 


Toată lumea ştie că apariția doctrinei liberale, chiar subt forma 
èl clasică, manchesteriană e legată de telumtul desăvirșit, in secolul 
trecut, al industrialismului pe continent, dar mai ales in Anglia, Socia- 
!ismul nu e decit cealaltă față a monedei: reacţiunea munci! la pre» 
tenţiile capitalului. Legat de Industrie, Ilberalilsmul caşi socialismul 
priveau cu incredere viitorul, punind, după o metodă sau alta, toate 
speranțele In maginizarea complectă a lumii, ŞI față de unul şi față 
de celălalt se ridica democrația rurală. Atenţia pentru industrie afost 
aşa de mare in secolul trecut, tacit nu s'a observat formația lentă dar 
viguroasă, în majoritatea țărilor, a unci noi forțe, a cincea In stat, 
care era țărănimea. Cind Sismondi” a schițat un program de demo- 


144 * VIAȚA ROMINEASCĂ i E 

grară, K. Marx l-a acuzat de reacjionarism și pănă cătră 
SAraital vieții, Marx n'a tntrezărit cu claritate importanța în viitor a 
aceste! nol clase. Urmașii săi, printre care Kautsky, cu exces de lo. 
gică şi cu foarte puțin simi de observaţie directă a faptelor, a repe- 
tat concluziile maestrului. Totuşi țărănimea s'a ridicat In tăcere, tn- 
tre presiunea liberalismului şi acela a socialismului, Ea s'a dovedit o 
forță egală cu a proletariatului în țările nordice, Franța, ltalia şi 
Spania și oarecum superioară acestula în Rusia. 

Imprejurările războiului au schimbat condițiile economice. ladus- 
trialismul e numai transformare. Intr'o lume secătaită de distrugere 
trebue lasă şi creație de nol forțe, trebue producție, Dela 1914—1918, chiar 
şi țări Inapolate din punct de vedere industrial ca Spania, Portugalia 
ett., și-au creat Insemoate Industrii. Mașiniamul și puterea luf de 
transformare au ajuns culmea. Materiile prime lipsesc însă. De alel o 
„intoarcere la pămint”, aşa cum volan fiziocrații In sec. XVIII. De 
altfel condițiile economice de atunci sint foarte asemănătoare cu cele 
de azi, 

Dintr'un articol al d-lul D. Mitrany din „dela europeană“, a- 
fëm că reacţiunea contra industriallsmului și revenirea la agrarlanis- 
mal revoluționar e la ordinea zilei în Anglia și celace -e cu mult maj 
Interesant, ea formează azi programul partidului liberal. 

Acest program a fost formulat intrun discurs In parlament de 
cătră Lioyd George. Un comitet a fost delegat să tacă anchete în toată 
Anglia, El a luat mărturii dela micii proprietari, fermieri etc. și a 
ținut ta țară pesta 400 de ședințe. Constatările la care s'a ajuns sint 
că, dacă agricultura ar îi ajutată, s'ar soluţiona problema şo- 
majului, Dacă var lntrebuința proporțional pentru agricultură a- 
celaşi număr de oameni, ca in Danemarca, ar găsi de lucru 750.000 
lucrători în plus, lar dacă sar întrebuința același număr ca In Belgia 
ori Olanda, 2 milioane ar găsi de lucru, Afară de aceasta, dacă in 
1840, insulele engleze produceau hrană pentru 24 000 oameni, azi, ele 
nu mal pot nutr) decit 15 000.000. Concluzia? O încurajare a politicet 
agrare prin regimuri de favoare și exproprieri. Lloyd George ajunge 
chiar la principii revoluțioaare, E! declară că proprietar absolut al 
pămintalul englez nu e decit suveranul, cellalți stot numai uzutructuari. 

poate expropria tot așa de bine pentru utilitate socială cași 
pentru salubritate orl nevoi de inmormintare, „Dacă este drept,—spune 
Lloyd George—ca statul să-și rela dreptul asupra pâmintului pentru 
a Ingropa pe morți, desigur că este just să-și rela acest drept cind 
va fi nevoe de a hrăni pe cel ln viață». Aceste cuvinte sint ale şe- 
!ulul partidului liberal din Aogila, expresia fidelă a libertăţii industriale, 
Numai că fa Anglia, nu există principii rigide în faţa realității faptelor 
sel eră oara nu există logica exclusivă de partid în fața interesului 
- Un liberal poate deveni un etatist agrarian dacă nevola o cere. 
ŞI alci, în această veșnică adaptare la fapte, stă toată puterea lavin- 
cIbilă a acestui popor. „Stat absolut convins—apune Lioyd Georgt,— 
Și vorbesc fără nici o prejudecată socială ori politică, că pentre 
oamenii de stat englezi, nici o chestie nu primează pe aceia de a 
readuce o proporție cit mal mare a populației! să trăiască viaţa mai 
Maigtită și mal pațin vitregă dela țară“. Cu alte cuvinte, țărăaizarea 
Angliei, e ajutată de şelul partidului liberal. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


G. Bogdan Duică, Viajo şi ideile lui Simion Barnuţiu, „Cul- 
tura Nalională*, 4924, 

Deşi dela moartea lui Bărnuj au trecuti mal bine de salzeci de 
ani, figura luplălorului şi profesorului ardelean e deparie de a fi ia- 
drejuns lămurită, iar aprecierile asupra omului și a operei lul, rămin 
variale şi contradictorii, 

Pe ciad, peniru unii, care nu-l cunosc decit din studiul lui Ma- 
iorescu, exemplar sirălucii de abilă argumeniare dar și de polemică 
uneori periidă, Bărnul nu e deci! un docirinar lanlasi sau sămănălorul 
unor aberalluni primejdioase, allii (există incă octogenari, care păs- 
Irează cu slinjeale caelele de cursuri ale maesirului), văd În el, dacă 
nu „cel mai original scriitor romin pe lerenul jurisprudenjei“, desigur 
un gindilor leorelic şi predeslinal, a cărui iniransigență democratică 
ši mai ales najlonală, nu poale Îi astăzi, îndeajuus prejullă. 

Monografia d-lui Bogdan Duică conşilincioasă, erudilă, obieciivă 
e venilă la timp, aducind o conlribujie serioasă, în această malerie. 

Uillizind o coploasă documentare, d-sa reconstitue cu minuliozi: 
lāle viaja agiiată a [iului de cantor din Bocşa romină, in mediul in- 
lelectual in care s'a desfășurat, aclivilatea lu! proiesorală la Blaj, acea 
colilică și rerolujlonară, oprindu-se apol asupra operei și a idellor. 
Cimnrir ile aduse de d:sa În această priviajă, mi se par mai cu samă, 
Wrejloase, 

imporianța șilințilică a lui Bărnuj nu e în inlroducerea i- 
dellor drepiului nalural, alirmă d. Bogdon Duică. Ele erau demuli inire 
noi, Ea consiă mal degrabă inir'o, reintrodacere pe baze mai serioase, 
cu stăruință mal mare și cu aplicarea lor consecventă, la inlimplările 
Politice, prin care lrecea jara noaniră,, i 

Aceste Idel pălrunseseră prin filologii inlorşi din Roma şi Viena, 
ua Maior, un Şincai și răspiadirea lor e un merii al epoci! Joselinisle, 
Ele apar in laimosul „Supplex libellus Valachorum” din 1791, iar Samuel 
Xlein Micul traduce in 1520 pe Baumeister, diad ja iveală ia Sibiu 
„Elhica şi Dereptul firei*, Ideile dreplului natural nu au dispăral nicl- 
odală din discujie, deşi puterea lor slăbise În Ardeal subi episcopii 
Bob și Lemeny. Bărnvi lesa reluai numai şi le-a dai un aspeci mai 
reYolujionar, sub! influența unor indemnuri nouă, venite pe cale ma: 
Shiară şi germană. O carle, în care se găsesc loete ideile funda- 
mentale ale lui Bărnuj, des! nu concluziile lui, e „Jus na'urae“ a lui 


145 VIAŢA ROMIMEASCĂ 


rolă în hetu! Marmaţiei. El a cunoscut probabil şi 
a- A act apăra! şi Aa ales Kăleles (1770—1831). vesiit profesor 
la liceul din Alud, a cărui Enciclopedie filozofică şi Logică, nu erau, 
de aliiel, decit o amendare a operelor lui W. T. Krog. Aceste, care 
a iräil intre 1770 şi 1842 şi o ocupai la 1805, la universilalea din 
Königsberg catedra lal Keni, e filozoful despre care se poale spune 
că a inspiral Ardealul, Înainte de 1848. Operele lui cele mai răspindile 
au fos! „Sistemul de filozofie teorelică* apărul în 1306, cel de „Fi 
lorofie practică“ în 1817 şi vestitul Handbuch apărul în 1820, pe care 
la noi, l-a lradus Laurian. 

Bărnul, care nu a învăța! bine nemieșie deci! tirziu, a cunoscut 
desigur pe Krug, prin ocolul unguresc. Opera acesluia, după care 
Bărnul punea la Blaj înainie de 1842 şi poale chiar după Papiu 
Marian, încă din 1854, „derepiul firei”, era pariea | (Rechislehre) din 
„Sistemul filozofiei practice”, 

Dar mur miel at Hilozotie! lui Krag, idela personalilă|ii morale, 
devine la Bărnul, critica socielății în care lrăeşie, aplicaliile acestei 
tlozolii, devin nalionale. 

La Sibiu, după eșirea lui din lagma bisericească, a cunoscul pe 
Gotilried Miiller, prolesor ia Academia de drepi, kanllan și in același 
curent de idei cu Krug, dar şi opera lul Savigny, pe care-l cilează, in 
discursul său dela Blaj. Dela celebrul Jurist, cărula l-a imprumulai 
unele argumente, Bartnul| n învăla! că spirilul general al naliunii e mai 
presus de dreplurile parliculare şi că națiunile sint existenje real 
psihice. ŞI Romini! sint o nație şi-a spus el şi trebue să fie una! Pe 
cind însă, Savigny combine un material real, din izvoare sigure, lui 
Bărnu| acesi material îl lipsea, şi el, condus de romenismul savignian. 
a incerca! o construcție faniastică. Șilința dreptului, propusă de Bărnuj 
la Universitatea din laşi, înire 1855 şi 1865, e traducerea uneori 
prescurială, rareori mod:ficală a cursului de drepi al lwi Carl von 
Rotleck „Lehrbuch des Vernunalirechis and der Siaatswissenschalien”. 
Istorie, jurist şi seful partidului liberal! din Baden, Rotteck (1775-1540) 
a scris opera lui înire 1829 şi 1856 și ideile lui fundamentale sint: 
fllozolia polilică a lal Rou:seau, voința comună, suveranilalea poporu: 
lul, republica. E! era, deasemeni, pariizan al liberiății presei şi al des- 
Hințării iobăgiei. Bărnul a cunoscu! opera istului german pe cind 
eta la Sibiu şi „Derepiulu naturale privatu* de Simeone Barnutiu, 
publica! de elevii lui în 1864, e idenlic cu primul volum al lui Rolteck 
„Allgemeine Einleilung in das Vernunfirechi". la „Dereplul publicu" 
din 1867 (anglia! de Malorescu) apèr şi alle compelinii în dreptul! 
roman, Savigny și Ihering. i 

Dacă in aceasiă operă, cind e vorba de dovezile de conlinullate 
ele dreplalui roman la noi, Bărnul a căzut jertfă lipsei de studiu a e soci! 
sale şi a faniazie! najionaliste, sistemul său poliiic şi democratic e lo! 
acela dela 1842—1848 și se rozemă pe același nojiune, a personalităii 
individuale şi naționale. 

„În el, scrie d. Bogdan-Dulcă lucra un seniimeai şi o idee 
călăuzitoare. Cine o injelege, il înțelege intreg și nu se impiedică de 
URAAN S pateci $liinļjilice ale unei haine democratice, in sine, bine 

Malorescu s'a simil HN de . 
rile silogismului Pr tragea Se Toal idemie, iaire 190 ge 

860, În părerile lui fundamentale. Se poale vorbi despre nalvilăți şi 
abersjii, dar nu se va putea conteste consequența neînfrintă a senti- 
meniului său democralic și najional. Oricit de mari Lau fosi exage- 
rârile, rolul educaliv al lui Bărnuj în ceiace privește demniialea per- 
sonală și națională e fos! util și în cărțile lul se găsesc unele idei 
armei cil pe a pi irălateă, idel asupra cărora istoria noasiră 

. Onunjai. Deși lipsilă de originalitate, opere 
lul a losi de prej. căci a importat la nol Weile veșnic nou ale filozoliei 


e RECENZII 147 


dreptului. Spirit conservalor şi alarma! de critica prăvăliloare 
răsturnase de două ori Europa şi acum se Pda ip nol rásiaraári 
„Malorescu a negal din opera lui Bărnuj mai mult decil se pulea nega, 
fără a întelege că ca insamnă o nouă și necesară imcopciare a vieții 
ssaa cu 598 apuaseă.- 

onciuzii și aprecieri care ml se par jusie. Figura simplă, ri- 
gidă și aspră a Iribunului elocvenal de pe aaa Liberiji, Pria pi 
dascalului obseda! de remiaisceaji romane, cu toate erorile doctrinaru- 
iui, e din acele care nu po! fi uilate, Bărnul trebue considerati, nu 
incape îndoială, ca unul din inițiatorii Romialel moderne. 


Octav Botez 


- 
+ + 


A. Thibaudet, Le bergsonisme, 2 vol., ed. „Nouvelle Revue 
Française", Paris, 1924. 

Literatura asupra lui Bergson se Inmuljeşie in Hecare zi, amenin: 
lind să rivalizeze cu uriaşele comentarii care s'au făcul pănă acum 
asupra lu! Marx, Darwin, Shokespeare, Wagner eic.. Ca orice mare 
sistem metafizic, bergsonlsmul are aplicații în domenii ca muli mai 
largi şi cu mul! mal variate decit cele schijate de aulorul său la inceput: 
Cu aceasta s'au însărcinal mai ales discipolii şi conlinualorii sët 

In afară de această vastă elaslicilale care poale să se adapteze 
la orice disciplină, să ofere explicaţii fecunde în orice domeniu, filo» 
0lia duratei și a mobilității mal are peniru nol meritul de a fi cea 
mal aulenlică expresie a vremii. Ea a inundal, a impregnu! profund 
literalura cași artele plasiice din ultimele decenii. 

Cariea aceasla a cunosculului erille francez nu e o expunere orio 
crilică siric! filozofică a bergsonismului așa cum ni-l prezintă alle lucrări 
anlerloare ca acelea ale lui Le Roy, Berlheloi, Benda eic.. Lucrarea 
de fală, - scrisă com descusul, cum trebue să remarcăm în treacăt, de- 
pășește ca mul! limitele unei monografii exclusiv filozofice. Ee caută 
compleclări la ceiace Bergson n'a spus. Depildă, se ṣile că marele 
lilozof nu s'a pronunța! asupra problemelor ` sociologice, morale, de 
filozofia isioriei şi a artei. D. A. Thibaudet indică cam ce or fl irebult 
să spună Bergson, dacă ar Îl rămas consecveni cu moda sè, și asupra 
acestor întrebări lăturainice sistemului său. Ni se arală cum ar Íi îm- 
leles el istoria şi estetica. Aulorul, convertit demult la filozolia mo- 
biliăţei face operă de epigon. El arată insă, indireci, şi rolul acestul 
curent de idei, care impreună cu doclrina lui Maurras şi Barrès, | se 
Pare prin excelență reprezenlallră a celor ullimi „lrenle années de 
vie française" Expunerea nii e nici ea stric! filozofică. Apropieri, 
comparații cu vieja literară arală pe aulor mai mull critic lilerar decil 
docizinar filozolic şi aminteşte de comentariile asupra lui Plalona și 
Nietzsche ale lui Faguet, cu mai multă substanlă insă, dar desigur cu 
mal pain spiri. 

»Āceasiā carte e făculă din nole scrise pentru mine însumi” ne 
“Pune autorul. Se injelege deci că unitatea compozijiei lipsește. Ca 
loste marile monografii scrise de Thibaude! (articolele sale scurie au 
cu tolul altă faciurā), această lucrere e încilcită, cum se zice in limba 
sa nalalë „'ouliue“, plină de paranteze, de asociații auxiliare și inter- 
m €. Toale acesiea ingreuiază lectura. Dar nenumărale suggestii 
nteligente excilă gindirea şi o prelungesc dincolo de celace oleră 
autorul. Dar mi se pare că invilalia de a-l depăși e cel mai prejios 
ucru pe care ni-l poale oferi un scriitor.. 


M. Ralea 


Ca 


t. Ciobanu, „Biserici vechi din Basarabia. Din bibliotecile 
ruseşti”, Extras din „Anuarul Comisiei Monumentelor Islorice”, secția 
Basarabia, Chişinău, 1924, pp. 85 - 52 figuri. 

din motive lehnice, [le din desinterès, Basarabia a fosi cew 
mal Ri cercelală dintre proriaciile rominești subt raporiul Isloriro 
artistic. Lucrarea recenlă a d-lui Ciobanu é cil se poale de bine: 
venită deci, deşi însuşi recunoașie că nu s'a ocupal decil de monumen- 
lele din centrul şi sudul Basarabiei. Din cercetările publicate, noi tragem- 
o firească concluzie; şi dacă am putea pune lemei deliniilv pe lucrarea 
d-lui Ciobanu. i-am adăuga meritul de-a îl adus aportul negativ - foarte- 
insemnal—că'n Basarabia nu exislă monumente vechi de valoare 
artistică. 

Cele mal vechi biserici ar- fi SI. loan cel nou din Celalea Albă, 
după tradiție din secolul XIII, der nimic mu s'a păsiral din ea- ; Si- 
Dimitrie dia Orhei și Si. Nicolae din Ch „ambele păstrale înir'o 
formā care dovedeşte sau lipul cel mai s s ei arhileclurii vre- 
mii sou -părere pe care o susjinem ca mai bilă—c'au lost re- 
făcule după lipul obişauil la linele veacului XVIII şi incepulul celui 
următor. Bisericile lui Vasile Lupu, de ate d. Ciobanu nu amiaieşie, 
păslrează planul general lrelia! cu lura naos sau cu două lurnuri,. 
al doilea pe narihex; pe cind forma! eajă cu clopolnila deasupra 
intrării aparține arhitecturii romineşii dela incepulul veacului XIX, În, 
ambele cazuri monumentele nu prezinlă nici un interes arlisiic arhilec- 
lonic - ci numa! unul Istorie, : 

La 1512 erau in Basarabia 175 biserici, din care 154 de lemn; 
azi mai sini doar 104 in bună stere; Cele mai mulie siat din lema sau 
dinir'un maieriel iaferior : vălăluci, clamur, acoperiş de slul. Bisericile 
de piatră păstrează ioale planul aminti! mai sus, cum se vede tipic la 
Mazarachi din Chişinău, zidilă in veacul XVIII. Această biserică d- 
Ciobanu o consideră nreșii ia calegoria acelor cu inlrarea ne la 
care aparține pridvorului, sigur a te ulterior, aşa cå prima intrare 
rămine să Ii fosi fol acela'veslică, Singura clarilicare—aliiei destul 
de importantă -rămine aceia just lăculă de autor, împărțind bisericile 
după perzisienia c'opoinijei pe corpul clădirii sau alâiuri, în frei 
lipari disiincie. Planul celor mai vechi biserici e lreila alonilă, cele 
mai nouă au o singură navă dreplunghiuleră, simpleță molivslă nu 
apropierea basilicilor vechi (p. 5), ci de pauperialea mijloacelor de 
execulie. ŞI interiorul bisericilor prezintă acelaşi slab interes artistic: 
seulpiuriie in lemn erau rare, doar calapileazma şi uneori silipii, ca 
la Căuşeni! noi; crestături la uși și feresite nu se găsesc de loc: 
*agrăvelile au căzu! sau lipsesc compleci; cele rămase se reduc la 
Icoane, cea mai veche dela 1653 din biserica SI. Nicoiae - Ismail. Cel 
mai frumos exemplu de piclură murală, cu vădilă inlluență bizanlli 
din epoca decadenjei, poate Îi considera! dela Căuşeni! noi, Singurele 
podoabe sint cărțile provenind din loale tipografiile rominesii din sec: 

VII pană după 1812. Manuscrise şi ciopole vechi nu se găsesc- 
unele petre de mormin! dela incepulul veacului XVIII au desenul! 
tr 

n Pariea a doua a primei comunicări urmează descrieri 8- 
mănvuațile a mai multor biserici din județele Chişinău: Oirlele, Surur 
ceai. Dânceni, Nimoreai, Vorniceni, Hiacu, Vărzăreşii, Câprlena, RE: 
zeni, Horăşii, Zimbreni, Coadriia, Ulmu, Drăguşeni vechi, Dahnovicie 
Vâsieni, Bardar, Goeni, Fundul-Galbeni, Hinceșii, Sireţi, Budeşii 4 
Vadul lui Vodă ; Orhei : Sf, Dumitru din Orhei, Buluceni, Coşernija 
Vaijeani, Slobozia Duşca, Criuleni, Ohrincee, lzbești, Hărlop Mare» 


d RECENZII 149 


Hrușevra, Isnovăi, Rişcora, Mășcăuji și Cornova; Cahul: Leova, Cop- 
cui, Tigheci, Capacila-Răzeşi, Tartaul și Ciobalaccia ; Tighina: Cău- 
senii noi, Căușenii vechi și Sarnta-Galbenei: Pirliţi si Teşcureni din 
jud. Bălţi și bisericile Sf. Cruce şi SI, Nicolae din Ismail. Cea mai 
inleresanlă e biserica din Căușenii noi, fosta capilală a stalului mòn- 
gol din sec. XVIII, pria forma ei pulin obişnuilă, păstrind aceleaşi 
reguli bizanline : iar aceia dela Buţuceni-Orhei reprezintă tipal biserici- 
lor sapate în slincă, cum se găsesc numeroase în Syria şi Anatolia 
primelor limpuri creștine. O particularitate specifică Basarabiei e sè- 
parea bisericilor în Interiorul pămintului, fie in întregime ca la Butu- 
cetl, fie scoborindu-se cu 2 3 ma ca la- Câuşeni,: Sf. Nicolae din 
Chilia nouă ; celace s'ar pulea exnlica poale prin împrejurările vitreg! 
din lreculul Basarabiei, puțin prielnice durării monumentelor de artă. 

Ştiri nouă și interesanle culegem odală cu d. Ciobanu din a doua 
comunicare, spicuind bibliotecile ruseşii. Se vădeşte o iniluență, pulin 
canosculă, exercilală de Moldoveni în deobyle asupra ariei rusești din 
Ucraina, precum și probabila exisiență a unor aşezări de Moldoveni 
at! dispăruli, în sudul Rusiei după icoane, cârii și manunerise biseri- 
cești, păstrate pănă arl sau pomenlle de aulori ruși. ln b hiioleca 
Imperială din Pelrograd se află o Psallire vlavă cu insemnarea că s'a 
copiat în 1470 din ordinal lui Slefan cel Mare; alta din 1616 pe timpul 
lul Ştelan Tomsa făculă de Anastasie Crimha, cunosculul păstor dela 
Dragomirna. In muzeul bisericesc din Jitomir sint mal mulie menu- 
s“rlse din veacul XVI şi XVII, aduse din bisericile satelor învecinale, 
unde probabli vor fi lost pe alunci locuilori romini; unul din aceste 
sale, Salanor își Irege numele dela „Salul noa”, nu dela Satana cum 
gresii s'e explica! până la d. Ciobanu. În biserica satului Zadiba din 
Valhinia este o Icoană cu inscripția rominească din 1188 (|), cum greşi 
au cell! scriitorii ruşi, probabil 1680, cum interpretează jus! d. Ciobanu. 
In muzeul conlelui rus Uvaroy se găsea un panaghiar de fildes dela 
Ş'elan Tomșa din 1625; un aer brodat din 1545, o cruce de .hiparos 
dela 1600, ua medalion de aur din 1495, o cruce de lemn dela mitropolilul 
Teociisi, probabil cel dia limpul lui Ştefan cel Mare -lată numai cileva 
monumeale de ariä rominească care au produs, doredii cu exemple, 
un coreni de imilajie în -înlresga Ucraină, Cum au ajuns acesie 
obiecte bisericeșii peste Nistru? Sa poale și prin invaziile Tatarilor, 
care vindeau apol locailorilor creştini şi Ucrainei lucrurile lurale ce 
nu-i inleresau. 


P. Constantinescu- laşi. 


+ 
= + 


G. G. Antonescu, Din problemele pedagogiei maderne, Editia 
ll, București, Editura „Carlea Rominească”, 1924, 
inflorirea ştiinţelor nalurale în a doua jumălaie a veacului lrecul 
u invorizal biologismul să devină insăşi izvorul disciplinelor lilozolice. 
sifel avem un curent biologic în psihologie, în leoria cun eri! şi 
chiar în melalizică (exprima! mai ales prin inluliționismul lui Bergson 
șI pragmalismul lul W. James). Volunlarismul acestor curenie a cu- 
Prins şi pedagogia (Dealiminieri, fie spus în paranieză, pedagogia 
'răezie ialoideauna In brațele ullimei mode). De aici a rezultal anti- 
mleleclualismul și activismul pedagogiei în opozilie cu rajlonalismul şi 
Pasivismul de odinioară. In general s'ar palea spune, că disciplina 
alii de scumpă lui Herbart a urmării să se lranslorme inir'o știință 
"Pecială, aparte de corpul filozofiei. Pe scuri, a dori! să se defllozo- 
eze cu orice prej. Neajunsurile acestei despărjiri, cil și consecințele, 
srele pe care le saporiă pedagogia dinir'un asemenea divor| neavenli 
poe expuse cu pricepere de d. O. O. Anlonescu în volumul „Din pro- 
lemele pedagogiei moderne”. 


150 VIATA ROMINEASCA 


Profesorul de pedagogie dela Uaiversilalea din Bucureşii nra/ă 
prinir'o argumenialie ae calea greșită pe care noi capacilaj! în 
aria educației o imprimă disciplinei practice pa care o reprezintă prim 

incercarea de delilozolare. Aşa, cil priveşie fondul, se nesocoleşie 
regiunea leorelică din care pedagogia se alimeniează in orice mo: 
meni, lar ca melodă se închisiează în practica experimenială, lăcind 
absiraclie de observajia directă ṣi de Inlrospeclie, singurele procedee 
menile să deslege lenomenele superioare ale sulleiului. In lumine 
acestor principii, găsim o seamă de analize în legălură cu islorie 
pedagogiei analize care |inlesce să holărască în ultimă instanță re- 
porlul obligalor dinire filozofie şi pedagogie. Siudiul cugetării lul 
Koni,-cu a cărui morală rigoristă oulorul simpalizează,—precum şi 
dezbalerea principiilor lui Schiller și Goelhe, relalive la educația 
eslelică, ne dau pulinia să distingem in d. Anlonescu un iradijiona- 
lisi, care urășie capriciile modei si un adepi al eroluliei pe cale 

că. Intocmai ca'a iriada lui Hegel, aulorul vede în recul ele- 
menle serioase peniru o sinleză prezentă. În chipul acestia, educalia 
acordă individului un scop in sine, tinde să-l specilice de semenii să! 
punindu-i în valoare energiile lăunirice, caută să-i dea o dezvoliare 
organică. Spiritul acexia neoumanist sirăbale loate problemele cărțit 
de faţă, - probleme atii de pedagogie generală cii s! de didactică. 
Totuşi, deşi in mulie ṣi esențiale Ă melai se arală liliația intimă 
dintre lilozofie şi pedagogie, lrebue menționăm lipsa curentului 
upă care pedagogia capălă o înfălişare socială prin tunciie 
intermediară pe care o săvirșeșie inire realilatea socială și idealul etic. 


< 


După cile şiim, guveraanjii ñöşiri au ulilizai malte din staturile 
d-lui Antonescu în reforma învățămiatului ar şi normal. Intrucit 
d-sa prescrie în volumul de față cilera reforme peniru școala secan» 
dară, ne permilem să arătăm indoiala noastră față de părerile autorului. 

» noi credem că reorganizarea invățăminlului secundar pe bază re- 
ligioasă, ci! și apropierea dinire facultățile universitare cu ajutorul 
pedagogiei, nu reprezintă soluția cea mai indicată, E drept că Instructie 

neralä irebue să-i formeze aliludini de înălțime din care să privesti 
ea “ E de ăția lor r mea și întindere. 

umnezeu inlăjişează peniru cei mai mulți dinire 

soter suprema ināljime ; E! însă ne oferă o poziție prea pulin stabilă, 

oc ) arne iene una mai consolidată, cum de plidā ar fi unele dis“ 

= ice cu caractere mai cristalizate, (Cariea lui Ribot= 

a învălămintalui erei. cu ajutorul filorofiei” cuprinde În 


n fe edi care se pol ridica, și prinire care semnalăm 
volumul d-lui G t dinire inițiatorii aciivismului filozolic,— 
—marchează o operă serice Paan conjinut şi concis in espan 

o . 
espacilalea noilor capacitaji în politono alil de injosilă de 


Stefan George 


e e S 


Gustave Coquiot, Lautrec, Paris, ed, Ollendori. 

Toulouse Laulrec e artistul Parisului boem ṣì reprezintă în piclură, 
celace reprezinlă Aaa < Murger in literatură. 

Nimic mai bizar decit viaja acesiui „rapin” de Monimarire. Origi- 
nar din coniii de Toulouse, una din cele mal vechi si mal glorioase 
familii franceze, din acelea care au coniribuii la însăşi alcătuirea 
statului francez, „i a lăsa! deoparie orice iradijie, orice morgă și, 
ieşind din viața inguslă și fără liberiale a clasei sale, s'a amesiecal 
prinire veselii, amabilii arțișii care furnică fără grijă iaire place Clichy 
și place Pigalle. A dus viaja cea mai curioasă, locuind ani de zile: 
inir'o casă de prosiiluție, urmărind cu îndirjire parcă, scoborirea pănă 
la anulare a numelui său, Cinsprezece ani, între 1885 şi 1900 loli aceia 
care frecvenlau calenelele bulerardelor exierloare l-au putut vedea 
peregrinind prin cafenele ori baruri. Piclara sa se inspiră direc! din 
viata de plăceri a unui anumit mediu parizian. Musichall-ul, barul, 
balurile publice dela Moulin de la Galeie, (imorializa! și de Renoir), 
dansalonrele de variele ori de circ, mai vulgare dar mai vii, mal puțin 
conren!'onale deci! balelistele lui Degas, inline figurile de apași ori 
numai de aventurieri, de prosliluale de mina a lreia, l-au alras prin 
pilorescul vieţii și fizionomia lor. Allred la Guigne, May Bellori, la 
Goulue, sinl lipuri sociale ale acelei fericite epoci de viață pariziană 
dela stirșitul secolului lrecul, în care Monimariru-i fără grijă 
işi cinta veselia dealungul lroluoarelor, În iimpul vieții sale, Laulrec a 
trecut drepi un lalenia! pictor de ordinul al dollea, un excelent de: 
coralor, desinalor ori caricalurisi. După moarie însă, cași înainlașul 
său Daumier, el a cucerit admirația unanimă și locul său azi e conse- 
cra! prinire primele rinduri ale generaliei lrecule. 

D. Coquio! e mai mul! un ziarist decil un criiic de artă, Lucra- 
rea sa are mai muli caracterul anecdotic. E loluşi interesantă pentru 
a mulțime de detalii particulare din viaja pictorului. 


M. R. 


ID. TES e e- 
E 


Revista Revistelor 


Cugetarea lui Paul Valery 


Primele maniiestări ale gindirii 
acesiui scrillor rar și original alin! 
două dialoguri lilozalice „L'âme e! 
la danse” și „Eupalinos ou l'er- 
chilecte*. Gen dificil, în care da: 
că Diderot, Rémy de Oourmonl 
sau Julien Benda au scris lucrari 
interesonte, spirile mari ca Cicero, 

iz, Malebranche sau Fénelon 
bu gu reuși! să ne dea deci! per» 
sonaje ebsiracie şi diseriaji! reci. 
Despre Valéry, nu se poale spu- 
ne că renova! genul, darcă a re- 
găsi! numărul, poezia, simplilalea, 
vullelul însuşi ai dialogului pla. 
tonician, Ailtadinea lui în ariā e 
imeleciualistă și urmălorul pasaj 
e caracleriziic: „Nu elemeniele 
Imtullive sint acele care dau va- 
loare operelor, căci licăririle de 
o clipă nu sint decit accidenie 
spirituale. pierdule in statisticele 
Veil locale a crierului.* 

Temele ideologice, care se in- 
Hinesc în acesle dialoguri au los! 
reluate de Valèry în diferilele stu: 
dii din „Varictă* (cele mai im. 
porianie sin! „Au sujet d'Adonis* 
$i „Introduction à la methode de 
Leonard de Vinci") şi au fos puse 
în acțiune în „La Soirce evec M, 
Tesle*, 

Acesi nou roman, seris in 1895 
la Monipeliier e analize vieții u- 
nul spirii core se degajenază din 
baosul noțiunilor comune, peniru 
a ajunge o viață generslizală, în 
care nu mei distinge ireculul, pre. 
zenlul şi viițoral și în care pre. 
zenlul e permanent. Isiorie dra- 
malică, căci ajuns Ja punctul cal- 
minant al gindiril, d. Teste nu-și 
poale reținea reflexiunea : „Ce 
poale un om? Eu pot birul totul, 
alară de sulerința corpului meu, 
cind lrece de un anumi! grad, 


Prin aceasia, ar || irebui! insă, să 
incep," E romanul mizeriei omu- 
lui, în care spirilul rămine obscur 
legal de malerie. Se pare că în 
roza şi adesea in versurile lui 
alėry există indărălul exilului, 
oricare ar Îl subiectul Irala! de 
sulor, un fel de sistem, care nu e 
insă probabil un sistem de mela- 
fizică, dar o melodă de gindire. 

De aliiel, Valéry a declera! tol- 
deaune, că activilalea lai esenjială 
s'a dezvolal din tinerejă pe ceas- 
lă cale și că el au a considera! 
niciodată Ieratura, decti ca apli- 
carea unei discipline, nu numai a 
inteligenți dar şi a sensibilităiii, 
disciplină mal generală şi mai ri- 
guroasă, ca acea sirici necesară 
striitorului. Se şiie de alllel că 
alăluri de producția lui literară, 
Valâry a consacra! cea mai mare 
parle din storțările lui, la elabo- 
rares unei analize cu lotul perso- 
nale 4 condițiilor gindirii. Prin a- 
ceastă aliludine și condițiile el 
singulare, se explică efecto! de- 
concerianal pe care acasi poet şi 
seriilor îl produce uneori şi de ce 
un Lasserre, Maritain sau Ohcon, 
il reproşează absența obieciului 
şi un lel de indiferență in aplica- 
res fortelor, 

Dar Valéry o căuta! să dislingă, 
cu energie, aclivitalea literară de 
cea spirituală şi a afişa! loidea. 
una cultul său peniru liberiatea 
spiritului, proclamind în mod con- 
slani, că ei mu acorda decil o va- 
losre de exerciliu producţiilor lui, 
rezervind peniru sine (cel putina 
deocamdală) adevăralul obleci. 

(Frederic Lefèvre. Le Corres- 
pondent, Octombre). 


ludalsmul e la modă ia Franja. 


S'ar pulea forma deja o mică bi. 
bl'olecă, cu lol ce n apărul de trei 
ani, asupra lul israel, Două caw- 
ze materiale au coniribuli, în pri- 
mul rind, la creșlerea aceslui val 
de literatură judaică: în primul 
rind crearea unul home național 
evreesc în Peiesiina cu dezrolia- 
"ea corespunzăloare a propagan» 
dei şi organizaliilor sioniste, in al 
dotiea, evenimenlele care agilă 
Europa orienială dela slirşilul ră 
bolulul au adus la Paris o mulj 
me de Evrei ruşi, polonezi, unguri 
aparținind eliiei ialelectuale ara- 
sel lor şi mai ales scrillori, care 
au coniribul! În răspiadirea in 
Franța «a lileralurii etreesşii in 
limba rusă sau idiş. Dar mal ca 
samă, judaismu] a prolital de im- 
leresul pe care-l deșieaplă din 
1918, oricee indepăriai şi plioresc, 
din punci de vedere einic, 

Pe cind insinte pe 1914, judais- 
mul nu inleresa aproape pe nb 
meni în Franje și dinaire scriitorii 
francezi de rasă evreiască numal 
Andre Spire şi Edmond Fieg că- 
vinu să izoleze în opera lor, ceia 
ce găseau in ei specific ebraic, 
azi două mari reviste judaice : 
„La revue juive” şi „Menorah* a- 
Par regula!. Editorul Rieder pu- 
blică o coleclie, „ludaismul” con- 
dusă de Fieg. Toată lumea a cetil 
„les histoire» juives”, culese de 
Reymond Qeiger. 

ralli Tharaud au publica! pa- 
iru cărți, cu «ubieci evreese, in» 
cepind cu „A l'ombre de la Cro- 
la", Pierre Benoii Însuşi, a sacrifi- 
cal modei, publicind un roman a- 
ers sionismului: „Le pults de Ja- 
to s 


Cei mai imporlant ailuen! ela- 
tesiui val de literatură evreiască 
il coasiitue operele spec'lic evre- 
eşti, scrise în idiş, de muleri es 
vrei, peniru coleclivitățile israelite 
din Estul european, din New-York 
sau Londra. Mulle din ele au lost 
Iradase in limba franceză. 

Numele cele mai ilusire sini 
Schalom Aleihem, Pereiz, Scha- 
lom Asch, Shapiro, Berkovich, Ro- 
senfeld. „Istoria lui Tevie“ de Scha- 
om Alcihem ne dă poale ideia 
Cea ma! compleciă asupra acestei 
lileraturi idiş, care are un pro- 
tunjat caracier regionalisi: eroi 
alesi prinire sărmanii muncitori şi 


__ REVISTA REVISTELOR 133 
IN E a a E N N Ra 


țărani ai Poloniei şi Ukralnei, a- 

necdole uneori foiklorice, alteori 

imprumulate vieții cotidiane, ton 

cotatia umotisiic, adesea sa- 
e. ; 

Alături de acesti povesiilori in 
idiş, trebue så disiingem roman- 
clerij evrei, evadați din Ghetto şi 
care, scriind înir'o limbă alla de- 
cil idiş, zugrăve'c peniru Evrei, 
dar şi pealru celliarii care nu sini 
evrei, scene din viața evrelască 
conlemporană. Cel mal canoscul 
în Franja e lsraei Zangvili, care 
serie in eoglezeșie. 5e mai poale 
cila Simeon Yușkevici, romancie- 
ral rus, relugia! Ja Paris, a cărui 
carie „Dans la peur* povesteşie 
aventurile unei familii evreeşii subi 
regimul bolşevic. 

nir'ui grup vecin, Îniră scrii- 
lori! francezi evrei, care lralează 
subiecte evreaşii contemporane : 
Jean Richard Bloch, Nayon sau 
Roymond Geiger. ŞI aproape de 
aceșiia, scrillori francezi care fără 
a fi evrei au abordai studiul unor 
medii israelie: frații Thoraud, 
Jacques de Lacreielie cu Silber- 
mann, Piere Benoit 

Dar nu numai viala Evreilor de 
özi procură maleria romanului, Este 
sioislioriealuilsraelrāspindiitamij 
locui creşiinălăii: au exislat o sulă 
de figuri dereformalori sau de falși 
Messia. Zangwili le-a consacrat 
o carle inireagă „Les reveurs du 
gheilo” şi de curind J. Kessel a 
lradus din ruseşie „Le Messie 
sans peuple* al lui Salomon Polia- 
kov, istoria unul tals Messia evreu 
din secolul XVII, Subelai Zevi, 
născul în Smirna, ol cărui renume 
se inlinsese Ín loală Europa şi care 
a slirșii, prin a se converti la 
islamism. 

Valul de lileralură evreiască, 
care a invada! brusc Franja ne 
lransporlă in inima însăși a marei 
aniinomii fudalce. Peniru inlăia 
oară, Evreii sial! zugrăvii!, nu în 
raporiurile lor cu celelalte po: 
poare, ci în raporlurile dinire ei. 
Ne găsim, pe deoparie in prezenla 
unei lileraluri regionaliste, in care 
parlicularismul erreesc, provoca! 
de inchiderea în ghetio și forma- 
lismul religios, se modelează după 
climal şi moravurile țării. 

Viața evreiască, așa cum ne-o 
descrie literatura idiș, nu e decii 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 


o varianiă a existenței poporului 
ukrainian. Dar în feja acestui 
parlicularism, se opune și se jux- 
lapene vechiul universalism, ali! 
de uşor deviat la numeroşi Evrei 
călră internaționalismul capi'alisi 
sau cel revoluționar și alci e mare 
aalinomle, pe care Israel caulă cu 
ardoare s'o rezolve azi, 

Sionismul şi celace am putea 
numi profelismul, sin! cele două 
căi dilerile ale neojudaismului, 
Siontsmul tinde la universalism, dar 
numai după o elapă parlicularistă: 
căminul național palesiinian e pen: 
iru el deslina! să devină un model 
de viaj socială peniru resiu! u- 
manităjii, un microcosm care să 
doredească celace Inieligenja și 
solidariialea omenească pol reali- 
za pe aces! pămial. 

Protelismul vizează direc! la uni- 
versalism. El crede că a venil 
peniru judaism, ora de a-și exer- 
cila misiunea lui binelăcăloare a- 
supra lumii, împiedecind civilizalla 
să se prăbușească. Sprijinindu-se 
pe un misiicism prolund, el vrea 
să înlălure duminațla maşinismulul 
şi materialismului conlemporan, 
resiabilind cultul sufletului și al 
omului, 

Cu toală lipsa lor de coheziune, 
acesle lendinii ale profelismului 
neojudalc, prezinlă un inleres ex- 
irem, căci ele sună clopotul de 
îamorminiare al vechiului judaism 
rilual și formalist. Va duce dis- 
parijia vechiului judalsm particula- 
risi la consiiiuirea unei credinți 
nouă, capabile de a rezuma din 
nou asemeni cresșiinismalui, acum 
douăzeci de secole aspirațiile re- 
ligioase ale omenirii de mini ? Va 
duce ea, ln desliințarea judaismu- 
lui însuşi? În ambele cazuri, o 
pasionaniă experiență umană se 
desfășoară inainiea noasiră. 

(Benjamin Crémieux, Nouvelles 
lileraires, Octombre). 


in lumea memoriei 


sociale ale memoriei“, - 
rulă în colecția lul „Année na 


logique“, -ludiază memoria indiri- 
duală, pe care o orală în siricla sa 
dependenjă de viala socială, 

Visul, în limpu! căruia memoria 
lucrează relaliv Independent de 
redactorii săi social!, îi permite să 
eridențieze rolul de sislemalizalor 
şi de regulator pe care-l exercilă 
viala socială asupra memorie! in- 
dividuale. 

D-sa porneșie dela opera cele- 
ară a lui Bergson „Matière el 
mémoire” şi introduce in siudiul 
faptelor sociale, analiza bergso- 
nian. 

Ne pulem însă ialreba dacă in 
afară de memoria individuală, ale 
cărei cadre și panci de sprijin so- 
cial, d. Halbwachs caulă să le 
schijeze în opera d-sale, nu mai 
exislă şi o memorie socială propriu 
zisă. Societatea inmagazinează ca 
durală mal muli poale decil 
individul, putind să se manilesie 
fără ajulorul unel materii proprii, 
unui corp, care să formeze cen- 
iral acjiunii sale. 

Sint în memoria individuală, cași 
în cea socială, o „memorie-obi: 
celu" şi o „memorie aminiire” 
Predominanța primei caracteri- 
zează viaja de acțiune, predomi. 
nanjo celei de-a doua, viale con» 
lemplativă, imaginativă. 

Aceste două leluri de memorie 
nu se exclud. Secolul al XIX-lea 
este in acelaşi limp secolul lehai- 
celor, a soclelăților iransformale 
în mașini de preclziune prin auto. 
malisme de „memorie-obicelu”, şi 
al isioriei adică a „memoriei» 
aminlire* cullivate ca un produs de 
lux—graluii şi dezinleresai. 

La individ lucrurile se pelrec 
însă alifel deci! la societate. Este 
imposibil de imaginat coexistenia, 
la individul obişnui, a unei sciuni 
specializate, bine deliniiă, plini fă 
energie şi preciziune, care x 
aullă de obiceiu din predominante. 
de „memorie-obiceiu* cu gustul 
accenlual al aceluiaşi individ pen» 
iru imaginea steril a lrecula: 
lui său. 

Namai în cazuri exceplionale și 
prin inlermediul ariel, visul şi 
acțiunea po! fi contojile. Marcel 
Proust in căularea limpului pierdui 
trece deia suvenirul brut la utili- 
zarea lui, căci arla are virlulea de 
a trensiorma în bogăție, lucruri 


REVISTA REVISTELOR f 155 


pănă slunci slerile —iar individul 


arlisi se comportă alunci în socle- 
laie mai muli decît în Individ. 

In viaja normală însă la indivi- 
dul care nu esle ariist, formajiunea 
„memoriei - obiceiu” corespunde 
unel tensiuni iar dezvoliarea „me- 
moriei aminiire”, unei îniringeri. 

Problema care ar li interesant 
de lua! în samă este de a şii dacă 
se poale lransporia dela individ la 
socieiale, acesle două feluri de 
memorie, sub! formă de tradiție şi 
istorie. Tradilia ar corespunde 
memoriei-obiceiu; ea n'ar con- 
sidera lreculul deci! peniru a-l 
lraaslorma in principiu de ecjiune. 
O soclelale, o familie, are cu atii 
mai mulle şanse de a iri cu cil 
sislemul lor de lradiții este mal 
puternic, Ar li aici o memorie- 
obiceiu indrepială călră un scop 
atil. Dimpotrivă istoria pură, des- 
Interesală ar juca rolul „memoriel- 
aminlire*. Ea sludlază lreculul fără 
nici un scop Praclic, ci numai pen- 
lruca să-l cunoască şi să-l con 
temple. 

În epoca 1850, care esle epoca 
cea mai iniloritoare a istoriei, 
isloria a îmbrăca! o formā mixlă 
inire „memoria-obicelu“ și „me- 
moria-eminiire” adică între tradiție 
şi isiorie pură, 

In Franja, cu Galzol avem Ira» 
dijia burghezimei, cu Michele! a- 
ceia a revoluției, ca Thiers acela 
a sialului francez şi lol ca o lradijie 
este concepulă „Isloria engleză” a 
lui Macauley, cea germană a lul 
Treitschke. 

Dealiminlerea lradijia implică o 
idee direcirice şi idei generale de 
care orișice islorician are nevoe 
ca consirucior şi ca arlisi, 

Două mari şi remarcabile lucrări, 
informează astăzi publicul francez 
asupra „Isloriei națiunii franceze”. 
Prima de origină universitară, 
opera d-lui Lavisse, tinde să lunece 
câlră o islorie desialeresală, cea 
de a doua, opera d-lui Hanoleux, 
de origină academică, Hade câtră 
acliune şi inleres, se apropie mal 
degrabă de o „islorie-iradiție”. 

Cu prilejul iucrării d-lui Halb- 
wachs asupra „Cadrelor sociale ale 
memoriei“, d. A. Thibaudei a 
incerce! să arăle interesul pe care 
“er prezenia ca o compleciare a 


acestui sludiu, un altul asupra „ma- 
leriei rociale” și „memoriei so- 
ciale” și interesul care-l prezială 
astăzi apropierea dinire psiholog 
şi parea dd 

(Alber! Thibaudei. Nouvelle Re- 
uue Françalse). 


Edgar Poë şi originele 
romanului polițienesc 
In Franja 


Romanul polițienesc. care nu e 
deci! o ramură a romanului folle- 
fon, a apărut și înflori! în Franta 
pe la anul 1810,—in acea epocă 
de mare prosperilale economică, 
în care burghezia, adică publicul 
celitor de ziare, la adăpostul grije- 
lor materiale se desinleresenză 
tot mal muli de polilică şi caulă 
intormații şi întimplări senzallo- 

e. 

Romantismul înireține și explos- 
tează gusitu? peniru senzalional; 
pasiunea publicului peniru crimă 
devine aşa de mare incil presa 
judiciară cum ereu „Oazela iribu- 
naleior* sau „Cauzele celebre“ 
eslile cea mai sprecială, 

Romanul foileton urmează în mod 
Îiresc gustul publicului şi inven» 
lează crime. Datorită acestei mode 
şi în lipsa unui material imedial, 
„La Quolldienne” publică o nuvelă 
de Ed. Poi: „Le doubie assassinat 
dans la rue Morgue” adaplală la 
guslul Pie” pr şi prezenlală subt 
titlu] de „Un meurire sans exemple 
dans les falis de la jusiice”. 

Este vorba de un utangulan 
care cu un briciu tse gilul la două 
femei, subieci destul de înfricoșă- 
tor, pe care insă adaplalorul său 
francez l-a găsi! desigur lipsi! de 
tărie, şi a inlrodus în el numeroase 
detalii impresionante, complect 
sirălne lexiului american și loarle 
spreciale de publicul francez. 

Eugine Sue rela același lemă 
pe care o duce și mal deparie în 
romanul său „Les misieres 


Paris”. 

Vedem deci același gust pealru 
subiecie care inspiră teroare le 
Ed. Pot caşi la francezi, Asupra 
alegerii personajului principal nu 
mal sint de acord. 

In loate romanele spărule în 
Franja, la epoca romantismului, €- 


156 ___ VIAŢA ROMINEASCĂ 


t 
roul esie criminalul. Simpalia şi 
interesul publicului, nu numai în 
IMeralură dar chiar și in viață se 
indreaplă spre criminal, și aceaslă 
predilecile se observă la clasa de 
jos caşi la clasele superioare ale 
societăţii. i 

Acesi fenomen ingrijilor începe 
insă să alarmeze pe iasuşi per- 
soanele la care se manilesiă si 
ca un anlidol la aceasi: pasiune 
anormală și dăunătoare apare ro- 
manul, lol cu crime, în care eroul 
Însă nu mai-este criminal ci apără. 
torul sbelelăjii, De pildă „Me- 
moriile lui Vidocq", lost ocnas, 
acum in serviciul poliției, 

Meritul lui Ed. Poë este de a fi 
făcul din erou sau din polilaiul 
Dopin, un personaj simpatic În 
timp ce Vidocq este iipul bandilu- 
lu! resbingălor. 

Ed. Pot a creol in Dypin un 
nolițai simpallc și cinsiii care n'are 
insă nimic oficial, care dispre- 
jueşie chiar poliția alicială, astlel 
că procură leclorului ladolia plă- 
cere, de-a vedea crima pedepallă 
și polijin ridicultzată, 

În afară de caracter, Dapin di- 
feră de Vidocq și prin metoda ra- 
Vonală șiiinjilică pe cere o intre: 
buințeară; Vidocq are „[lair*. Me. 
toda lu! Dupin, originară din Fran: 
la (esie de nolal că loli eroii din 
poveslirile polițieneşii a lui Ed. 
Poă sint francezi) o găsim la Za- 
dig a lui Voliaire, dar nu i-o da- 
lorează lul ci lui Laplace- Ed. Poë 
are la povesiirea se „Le double 
assassinal de la rue Morgue" o 
introducere lilozofică usupra pu- 
terii analizei, la care, intimplarea 
care urmează, nu e decii un exem- 
piu ales anume peniru a ilustra 
teoria. El a aplicai la literalură 
melodia pe care Laplace a eplica- 
lo la studiul faptelor naturii - este 
vorba de metoda matematică. Poë 
rea astfel un nou tip de poli- 

si. 

Acesl gen lilerar pe care ge- 
niul marelui serilior american l-a 
integra! peniru un limp la liiera- 
tura propiiu zisă, păsirează scurt 
bmp acesi loc. 

Discipolul său lrancez, Emile 

aboriau, plin de enluziasm pen- 
tru „Histoires exireordinaires" 
scrie subl inspirația lor. Pune pro. 
bieme cu acelasi melodă și inge- 


niozilale. Le rezolvă Insă in mod 
așa de nailiy s! de romnnesc, aṣa 
de banal și nererosimil, încii ge- 
aul polițienesc coboară din nou la 
romanul follelon. 

Poč rămine deci acela care 
a şliul în acelaşi timp să gāseas- 
că un eron simpatic, polițaiu! cins- 
lil, dar care nu apare ca un rigid 
şel de poliție, şi să lrezească in- 
teresui llteralilor peniru romanul 
polijienese, făcind din erou un 
om, core se comporiă in laja u» 
nei crime ca În Ísfa une! proble- 
me științifice. 

Pentru a objine aces! rezulta, 
Poi a sulerii dilerile inliuvențe 
tonie însă de origină francezā 

Eroul său, prinir'o combinație 
foarte ciudală, are în același limp 
lagenloallntea lui Zadig, vioiclunea 
și şirelenia lul Vidocy şi poole 
chiar o Irinlură din genlul mele- 
maiic si lui Laplace. 

(Leon Lemonier. {Mercure de 
France, 15 Och), 


Saint-3imon, fondatorul po- 
zitivizmului şi socio'ogici 


Penira cei mai mulji, inlemecren 
pozilivizmului şi a sociologiei e 
legală de numele lui Augusie 
Comte. Înir'un curs profesa! la 
Bordeaux pe la 4895-96, Durkheim 
atribue lui Seini- Simon paternita- 
lea porilivării cunoşiinielor şi ÍA- 
urirea unei șiiinje nouă. Din lec- 
liile 6 şi 7 dia „Histoire du so» 
cialisma*, extrase de Marcel Ma- 
uss din opera lui Durkheim, se 
desprinde inlreaga docirină pozi» 
livisiä a lui Saint-Simon, Mai În- 
lălu, inire cugelarea lui icorelică 
şi lilozolia sa socială există o fi 
Haţie intimă. Peniru Saini- imon 
realilalea socială nu era decii pro: 
ecjia unul sistem de idei. 

Inteleciualisi pur, întrucii ideia 
reprezintă molorul exislenței, el 
iși propune să urzească o filozo- 
lie generală. Filozolia însă in con- 
cepiia sa nu era aliceva decil co- 
ordonarea şi unilicarea şiliajelor, 
ceiace le impunea să uzeze de ace- 
laşimetodde cercelare. Pornindde- 
la astronomie, fizică şi chimie, ella- 
cheagă o nouă disciplină, care să 
aibă același melod sigur şi exsci, 
anume fiziologia cu spelele ei: 
individuală și socială. Acestei ști- 


inje a omului, Sain!-Simon îl alri- 
bue ca Insirumen! de explorare 
experimentul natural. Astfel, sis- 
temul ideilor va fi locmai sinteza 
Pie nalurale cu filozolla sọ- 
cială. 

Ciil priveşte liziologia . socială, 
căruia Comte îi spune sociologie, 
Saini-Simon îl indică obiectul în- 
ir'o realitaie supraindividuală, re- 
siiiele care delermină din afară 


și consiringe pe indivizi. Această 


realitale nu poale [i cunosculă de 
ch din manifesiările ei istorice, 
si anume printr'o melodă lareo. 
logică și comparativă. lirmeară 
că meloda istorică este indrepiă- 
Jilă să servească la descifrarea 
elapelor prin care a irecul ume- 
niialea în drumul s5u neconlenii 
indrepiatcălră progres. Cunoscind 
legile !recululul vom putea pre: 
vedea și pe ale viitorului, mulfa- 
mită laptului că damele sociale te 
supun unui determinism siricl.— 
Saint-Simon e în același timp po- 
zilivisi în filozofie şi'n soclologie. 

Comle și-a însuși! faima lul Sa- 
ini-Simon fiindcă a ara! posibili- 
lalea să-și întregească sislemal 
ideologie, lucru pe care nu-l få- 
cuse ineinloşul său. Acesta, lortel 
de prelacerile sociale, a neglija! 
perlen absiraclă peniru problema 
nclivă — „quel est le sistòme social 
que réclame l'etat dës sovlélës 
européennes, au- lendemain de la 
Révolution”. 

Asifel, personalitatea lui Safnt- 
Eimon prezint pe lingă lațetele 
Pozitivisiului și sociologului, și pe 
aceia a socialislului, ; 

(E. Durkheim. Reone Philosos 
phique . 


Antiinielecinaliştii şi Inluilloniş- 
Ii susțin că la temelia oricărul 
principiu rational şi logic rezidă 
o inlerpreiare convențională pe 
care minice noasiră o alribue re- 
aliliē ji 

In chipul acesia, imulabilul e 
inlocui! prin variabil, omogenul 


» Prin discernabil, Imobililatea prin 


devenire >'a intimplat Insă că 


REVISTA REVISTELOR 157 


adversarii raționalismului s'au ser- 
vil în crilica lor de termenul de 
convenlie fără să-l cunoască ade- 
vărata functiune şi conținui. Ple- 
cind dela aceiași noțiune, Dupréel 
ajunge, - prinir'o analiză ps 10lo- 
că s susținulă de-o ar: 
gumentaţie subiilă—să pună con- 
venlia în siujba cureniului rallo- 
nalis!, Astfel, pe cind coarențio- 
nalişii ca Poincaré, alilitarişii mo- 
fali ca Hume şi chiar lormalişii 
ca Îmm. Kant văd în convenție o 
urzeală comodă peniru interpre- 
larea existenței, considerind:o un 
elec! si unei cauze necontenit 
schimbătoare, Dupréel alribae no- 
unii de care ne ocupăm o exis- 
tență în sine, De-alci urmează in- 
semnălalea ei. Conrenţia nu mai 
este în funcție de-o cauză anle- 
rioară (interesul la Hume şi co- 
modul la Poincaré), şi nici rapor- 
tată leʻo natură precedentă (tiran. 
scendenlul la Kont), ci este un 
act sui generis al spiritului,- act 
care ne dă pulinia să creem o 
ordine nouă şi reală. Rusiul cos- 
venjici esie să coordoneze o se: 
rie de sclivilăji disparale (lendin- 
jele  cunoșiiajii şi volnpii) Ta- 
tr'o regulă unică şi comună, A- 
doplind această definijie, rezaliă 
că'n convenție domneşte princi- 
piul rajlunilor difere, In chipul 
acesta, modul de interprelare e 
părăsi! peniru n [| inlocuit de un 
metod precis de cunoaştere. 
Lipsa lerarhiei înire convenții 
(de unde Imulabililatea), domina- 
rea lor de motive logice de ordo- 
nare, precum şi laplul că gindi- 
rea e discurivă, toale acesles, a- 
lirmă convenției dreptul de a fi 
socolilă drepi o unealtă rajonală, 
Postulind o pluralitate de puncte 
de acțiune, de spirite active, din 
a căror Imerdependență se ivesc 
convențiile, Dupréèl” schițează o 
melafizică cu caracler rolunlarisi, 
Servindu-se de conrenile, el ia- 
lrezăreşie o eră nouă ia cugelvre, 
sirigind celor fsscineji de misti- 
cism și devenire: „prepare: une 
philosophle de la stubilité”, 
(E. Dupreei. Revue de Metha» 
phisique et de Morate), 


Bibliografie 


A apărut în „Analele Academiei”: 


Tache Papahagi, Groiul! şi Folkloru! Maramureşului 
T. Sanciuc-Săveanu, Cultura cerealelor în Oresi astia. 
N. torga, Domnița Anca şi palronaglul oi literar. 

> ceace dg lui fdgor Quinet. 

A roc e călugărilor dola Stntille. 

£ geo er y a. 

ò a dintăiu Istorie univarsolă tipäriið t. 

EE Moşiile familiei Beldy din inca Pe a IOS 
. Fi Meta e pri rap cronicele moldoveneşii până 
a ureche. - 

Dr. C. Leonte, Rezultatele obținute în 
gre/a osoasă. 
€. Hormuzachi, Compntie zaabauca e! varislalum generis 
ubus 
Fii G. Petrescu, Zorile chimiei şi alchimiei, 
u icin, Supliment la glosar de cuvinte dialectale. 
e jale /aveputurile arhitecturei bisericeşti din Moldova, 
„A. ress, Cratere ioa vechi ungureşii despre Ro- 
nia 
General R. Rosetti, Studii asupra chibului cum se /ăptuia 
9. 9. Pana războiul de călră Şiefan ce! Mare. 
escu, /nfluența polond în opera şi personali- 
pare Aznar Gr. Ureche și Miran 


Reviste primite la redacție 


Mercure de France, No 652—656 : La N 
€ £ - F . ouueli 

No zi IN -ay pia de mine, No. 34- AE Adevărul Literar 
Cimpul, Ne. 19: Iefróltoa cu ola Noo dale! Liber, No. 31. 33 
~ ? „No. it; No. m; 
Ce TIRO Ali AA i issir Europeand, No. 175 176. Klingsor bt 
rul, Nop go diale, No. 16-20; Foaia Plugarilor, No. 9—42; Vlâsla- 
ra Voacatiloi N ina Literar. No. 8; Cultura creştină, No. 10; fo- 
No. 4 5: Dener Mi Se!nteta, No. 9 -40; Nouă revistă Bisericească, 
No. 9: Junimea Mierda. pO CMT nostru, No, 7. 8; Rominia Militară 
No. 19: Buletinul i » No. 5.7; Radiofonia, No. 1; Pagini agrare, 
Şeoala Mehedinţ tut, NV: Arhiva, Na, 3-4; Gindul nostru, no. 5 7; 
Numismatice Ro dft » No. 2: /zvoraşul, No. 2 -3; Buletinul Societăţii 
9: Ritmul pat A Ne. ne. 55 54. fara de Jòs, No.9 10; Ramuri, No 
No. 6 8; Revista 7) 8: Căminul, T=9; Biserica ortodoxă romiră, 
$: Iustrajlo. N nah selerinare, No, 6; Buletinul muncii, No. 
No, Ansista ministerarai Betina! soettățe autorilor, dramalii 

eplembre ; Revista generală a învățâmttulu: ipac poa rien 


minesc, No. 4-5: 
travail, vol, XII, No, N pila, de. 1—8; Revue internationale du 


carea Literară, No. :0 48: A lja, No. 1; Lamura, No 7-9; Mis- 
pi s No. ; Arhivele Olteniei, „20; i 
Hor, No. 10;.Cuntatul dăscâălese, No. 10; Ne pol a ideges 


ands, No.3: N, 
ba'canică, No, er vința, No. 3; Revista ideilor, No. 4—6; Peninsule 


Revue Française, 


1925. ANUL_XVII - Noemi „Decent, NO. 11 şi 12 


iața Romiiiească 


SUMAR : 


T. Arghezi. . . . >» ; =» + Închisoarea, 
Gherea . . , . . . . . la jurul lehatcel lui Tolstoit. 
lonei Teodoreanu. . . . + Drumuri. + 


ideia de serie şi istoria. 

Mici satisfacţii. 

Intre păreri şi ipoteze (Celind despre cronica 
lul Ureche). 

Mihali Codreanu , . . + +. + Odă profond. è 

Cezar Petrescu. . . . .  Bplsodul din sir. Olimp t4, 

Demostene Botez. . . > . . Fantomele copilăriei (Biserlcd), 

Dan A. Bădărău . . . >» » . Despre intuijia bergsonianăd. 


Octav Botez. . ... =a 
Al. O. Teodoreanu . . . . 
N Sinoa . i: o. N și a 


. ».».. 


G.Bărgăuanu . . . >> Vedenie. 
Panait Istrati. , . +» . . . + Mosa. 
lon Minulescu , aa VIII 


Mihail Sadoveanu. . . . Judet ol sărmaniior. 

George Sirat. . . . . . . . Cronica socială ( Agrieuliură ori industrie). 

Save! Ridulescu . , . . . . Cronica economică (Datoriile înteraltate. — A- 
ranjamentul dintre Belgia şi Statele-Unita). 


ME e | . . ee ani e COYOS teatrală : laşi (Androimaca.  Qeorgns 


Dandin. . Regele hole urilor, - După ce iu: 
bim, — Nătaşa. — Sinochine de  Sleilia.— Moc- 
beth. Gelozia). 
M, Sevastos. . . . . . + + Cronica teatrală: Bucuresti f„ Căsătoria” de 
Gogol,  „Anfisa* de Leonid Andreev. - Varie 


teurile. - Cireul). A 
P. Nicanor i Co. . . . . + Miscellanea (Lux și necesilate. — Pronosticuri 
optimiste. - „Clvilizajie modernă”. — Criza lite- 

rarð. Cuminţenie), h; 
Recenzii: Ceat Pyiresoat Omul Min pis. etan sinteze. rupe Protapopriri Pati. vile 
M_R_—7A. D, Speranțin  Amegduţe promipele, dă i~- L 4. Girħarea! Vr-blema uminzit 1 cspioatări li 
miniere să inctalargice de mut dia Transi vania- Hagen T, pemstresen-— Eni Brèhiór: Tiistoie de în 
P je sllemumde. Stefan Cenere. Universitair popalari dia Chipia, C Veeg. Mapande 
Sibenbgbi Larir, Omat. N, Stinen O. Pele: Ser one puurtiumlarie der vote molare P Constasti- 
necm-lapi s A Panig i Catajaich; LED fgtisey) Stoldacie. b. ConsuntineieyTayl — pr € Johannei: Atat 


Pranoe emt-ii un grand ocrivnin ib. $ ; 
Revista fevisteter: “cada tul” (Dânară Meyrt- fie Dentere Mun seat), — „Ang a puilsito- 


ei latotiu lui si a conceptii actitale n intoriei* (Bernhard schmetdler, Prauastache, aber), — -Khemir 
aere (rimoni Meeg md Jitirniiresi ~ ġtiinga istoriei fn mirûtämistt (A. v IaBaye sa. Merrere ' 
de Francet), -.duiuteziue (Bernarit Groetagser, Aanvejie Recwr Frimpadrei = Aoruiia lat, onne w. 
Sèkilies eoue phjosopiigar,. =p imancinpeli măririi préjirikor din pusut se weierr uny enak motal yi 
Mibetecimaie (Chartes Oihe Mesue it Econgmis politique) -—aPentriil Mala gh Pasisamsi™ (A J Zeppa ilz: 
Nuivn. Neue Mondiale) —„Nevala mnei legislații atganiee pregne scări țibar sbopera tis (A. Tertir: 
Netae internationale du Trail. „imhebeayi pi Rosisili (pr. y Arpali. Miartirtas).. i 
„ Miycaraa intelectuală în stràinâtate: (Literatură, — SI inţă. Hedicinà — Econuale- Coop 
Fiți, — brebstorle; 
Bibiiogratie. 
Tabla de Materie. 


IAȘI 
Redacţia şi Administraţia: Strada Alecsandri No. 3 
1925 - 

0 OI N NIN ES ST 
pare junar to imi,—Abonameatal în ţară un ai wi- 
pematati aA Too tel, Nm Ari, Praner „raibatate” PE ea tei: jumatate de ae ajo lei. Numi 

po dei, Pentru detalii s se vedea pagisn urmâtzare. er a onrint 

IM i 


ii 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARA 
lași, Strada Alecsandri No. 10-12, 
ANUL XVII 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 5 in- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. | până la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela | lulle pentru o jumâlate de an, trimiţind 
suma prin mandat poștal. 

einoirea se face cu o lună Inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere intrerupere. 


Prețul abonamentalui pe anul 1925 este: 


IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societaţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pean . 400 lei 


Pentru particulari : 


Pe un än ses a o o + 300 iei 

Pe jamătate an . 4 150 , 

Un număr . . - . 30.4 
IN STRĂINĂTATE: 

Pe un an . > * Tr * i . . . . . . > 5 | i 

Pe jomâtate an . E > E, pr: R 

Un:nemär . . . 2 SE NE aa e 508 


Abonaţilor ii se acorda F 
{ul volumelor editate. O reducere de 10 la sută din pre 


bo Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 

ia stat ibn. a trimite odată cu abonamentul și 
e 

pentru străinătațe, | *“OMANdării pent:u țară și 95 lei 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 1922 şi 1923 3 
sesc în depozit | „ 134l, şi 1923, se gă 
colecția, iar 1924 cu dministrația Reviste! cu preţ de 200 lei 


Administrația. 


Inchisoarea 


— 


Wu 


După apelul din dormitor, autorităţile trec în dormitoarele 
următoare. Uja cu povara el de fierârii este trintită adine ine- 
lactabilă clipă a emoțe! cotidiane, Prizonierii şi-au da! seama 
că sint cu adevărat despărțiți de Intreaga lume şi în puterea to- 
tală şi exclazivă a necunoscutului intreg. Ci'eva zâvoare mari sint 
bătote de-a curmezişul uşilor, pe dinatară, cu ciocanul. Zavoarele 
refuză, broaștele murmură, cheile scrişnesc, lacătele mujcă — inju- 
riile și blestemele fierului în oficiul dreptaţii. 

Pe drumul de scinduri al coridoarelor îngheţate, alalul se de- 
părtezză și pănă la ziuă no se vor ma! auzi din dormitoarele 
moarte, de-a lungul lul, decit pasul mâsurat al sentinelei, schim- 
bul gărzilor şi rondul. ' 

larna, se înrovărăşeşte însă jalea pe mii de tlaote metalice 
de orgi ale vintului, cu pustietatea infinită a táceril. Inchisoarea 
este năâvălită de miile de arătări născocite ale spaimel, în joc și 
zburdălnicii cu inima priconierului, Sute de viori funebre cinta tri- 
umfale la o feräsiroje puternic blindată, din fundul dormitorul, 
lingă tavan, din care cad mârgele de umezeală. Prin geamul de 
Sus, se uită înlăuntru satanii măr: nței, improvizaţi din resorturi 
Ş stic'ă şi care splonează cu ochii cit pumnul luminişul vinăt al 
Încăperii, Urechile lor ciulite şi păroase ascul'ă chlar gindurile ho- 
llor incremeniţi în fig. Uaghia de curcă a cite unuia zgirie ghața 
din geam. Altı] loveşie geam] cu pumnul și fuge. 

Ca să se incâ!zească fără combustib lul costisitor al tnchiso- 
ril, mal molti hoți s'au asociat să tremure laolaltă, pe aşternuta) 
de lemn îngheţa! ca o lespede mormintală. ci aud ale: gârile în 
cete ale miilor de pitici uriţi și cafenii, pe acoperişul aluneco al 
închisorii, unde se dau pe ghiaţă şi în tobogan, în hohote, în a- 


G 


162 VIAŢA ROMINEASCĂ 


plauze şi în urale, tocmal din virful turlelor cu cruci, pănă "n 
spital şi cimitir, 

Dar instrumentele de alint, preferate, ale lernel sint tobele 
mari. Impărăţia nopţii impresoară toată inchisoarea cu timpane, 
ca să tortureze prin rafinament moralul oameriior din puşcânii, ŞI 
între tobele cit cazanele de petrol se intercalează giganti.e e tips, 
chluie ocarina, purtată cu carul cu bol şi plinsul fară nădejde al 
piculinii, lar prin simfonia tuturor orchestrelor, adunate laolaltă şi 
În deslânţulre universală, se aude geamâtul ca de moarte, pulve- 
rizat de uragane, al sentinelelor din turnuri, care-și rispund, din 
tura în turn, pe zidurile exterioare, că supraviețuesc, U: ofiat or- 
fan se "mprăştie uneori pe coridoare: sufletul canonit a! sentine- 
kelor din interior, răzbite de îngheţ: 

— Că rău m'ai blestemat, mălcuță, Dumnezeu så te ierte f.. 


Din punctul de vedere superior, al Justiţiei, dormitoarele sint 
încălzite, fiecare dormitor avind un drept de cite opt bucăţi de 
lemne pe zi, distribuite de cătră d. Econom. D. Econom opreşte 
însă cite trei bucăţi de fiece dormitor, D, Prim-de-noante ia cite 
două, d-lui Prim-de zi i se rezervă unul jar altul este păstrat pem- 
tru a economisi. Lemnul cu noduri este destinat dormitorulvi, ca 
să incălzească aproximativ 30—40 deţinuţi. Acest al optulea lemn 
rămîne de obiceiu intreg, carbonizat la virf, Inainte de-ase fi 
crăpat de ziuă, hoțul cel mal abil l-a scos fumegind din sobă, l-a 
stins În orină şi l-a dosit, intercaltada-l subt curea pe corp, la 
piele. Neprevăzuta marfă este negociată, între biserica şi spital. 
Acolo îşi fac plimbarea matinală, pe un trotuar de cârămizi, „bo 


erli" : escrocii de marcă şi deținuții politici, Preţul une! bucăți de . 


lemn, cumpărată dela „camarazi“ este un leu, mal teftină cu vre-o 
25 la sută decit la gardieni, care, nu se ştie cum, iși procură come 
pie re: au pe ouea detniteiteior boereşti. 

; re a vindut un leu bucata de lemn, este tn gos 
dar prevăzător, căci, seara, în dormitor, el are nevoie de Aire 
23 de bani, o taxă de hotel, plantă Ceauşului la orele 4 Ca să 
devie simpatic şi tolerat în toată ierarhia locală, hoţul de rind 
trebuie să păstreze relații normale cu Ceaușol, perceptorul intim 
i oyanandan tehnic şi administrativ din timpul nopții. Cu Ceau- 
şei op nenea cel mai de aproape şi mai vizibil a! autorităţii, 
» =e arenae Pasagerol care nu a tăcut «rosi» de 25 bani pe 
scri ir in dormitor, cu o privire invălultoare pentru Cea- 
să prai rm e a map excepțională, Ceauşul se va 0- 
Sea le Diet și continuu, atingindu-l cu mina lui groasă 


Gatuia consistă în a stredeii craniul 
culva, învirtindu-| bărbtereşte 
re era ere, Strins, unghia mare a pumnului drept. ot 
Da pă 25-30 = aere ar fiecare gūtuie, sau o gutule complectă: 
Ruto!, distribuite pe suprafaţa osoas?, primitorul 


d 
+ 


INCHISOAREA 163 


îşi simte capul de zece ori mal voluminos și gingaș la pipăit ca 
o friptură de rață, | 

Gutuia se serveşte cu două garnituri; sau căutarea pirțaga- 
lui sau frecarea timplelor în răspăr, cu deosebirea că râspârul 
pirțagului, operat cu tărie in gaura cefii, în punctul unde anato- 
mia indică vecinătatea creerului mic, pe regiunea părului mărunt, 
are un efect mal accentuat. La timple, este ca şi cum ai fi fost 
frecat odată cu glaspapir, pe cind la ceafă al sensaţia că lu- 
crează o pilă cu dinţii mari, un raşpel sau un polizor, 

Bobirnacul în tidvă, în plelea gi'ulul sau nas, e inocent, cu 
condiţia să nu te tereşti prea mult, ca să na cadă bobirnacul din 
intimplare, pe globul ochiului, pe Care îl roşește şi-l umilă. Su- 
cirea zgirciului urechii e mal dureroasă, comparabilă în serle ca 
siringerea primei falange a unul deget pe articulaţia lal, în inte- 
riorul pâlmii. Efectul acestul ultim act este îndeobşte un răcnet, 
precedat de o convulsiane, ca la vulpile prinse cu laba iotr'o gio- 
gie de fier. 

Sucirea urechii, a virtului orechii, se aseamănă cu arta ja- 
poneză: este delicată. După o pipäire catifelată a conturului su- 
perior, încovol zpirciul puţin, cum al îndol o petală de roză şi 
stringindu-l ii dai dromul. Mai violentă şi rezolvată citeodată cu 
singe la rădăcina dintelu! şi a măselel, este figara pumnului pro- 
iectat în lăţime, de jos in sus, pe subt bărbie. Această varietate 
a formelor ca care Îşi tratează pasagerul gratuit Ceanşul, inter- 
vine numai de citeva ori în timpul unei nopţi şi anume numai a- 
tunci cînd scufundat în reflecţii şi rușinat cu anticipație de as- 
prele mustrări ale Primului-de-zi, că nu a ştiut să-şi facă toată 
datoria, se scoală brusc din pat și înaintează... 

Căci nici Ceauşul nu e de capul lui. ŞI el se inlânțuieşte în 
angrenajul soclal. atirnind de citeva roți, foarte dințate, cu care 
evoluiază armonic. Ca să meriţi postul de Ceauş, ca!ă să o do- 
vedeşti. D. Prim, cind te distinge, îţi pune la modfracţionat con- 
dipile, pe care le-a consimţit şi el, integral, primind un post de 
răspundere, dela autoritatea unoia mal mare ca el, care la rindul 
lui a fost numit cu o însărcinare. Caci dacă decretele şi hirtiile 
au un conținut general, ceremonia verbală insoțitoare a hirtiel, 
compo'tă precizluni imperative, Aşa că, în ultimă analiză, hoţul, 
pe care îl inchide Societatea ca să-l izoleze, face încă parte din 
armonia universală, întrucit în dormitorul lui, el rămine un factor 
activ, o celulă utilă registrului de Dare şi Avere. La fardul vini- 
dut cu citeva sute da lel cutia, pentru uzul parfumat al unei curti- 
zane eurupene, în trecere cintăreață prin Bucureşii, poate că au 
contribuit prin cine ştie ce osmoză şi Insinuare atomică, şi cel 
„25 bani pe noapte“ ai lui Ciţă, zis Ciocoiul, zis Alfons, zis Mar- 

hiloman. 
s Ca să riscăm o socoteală, de vreme ce cifrele şi economla 
politică au intrat, ca nişte Izvoare de inspiraţie și in literatură, să 
analizăm utiltatea obștească a unu! rumir de 800 deţinuţi pe zi, 
ciţi ospitalizează singura temniţă a fosiei mănăstiri Vacăreştii. 


VIAŢA ROMINEASCA 


m 


De la dormitoare, o administraţie bine 
ei, ă 25 bani de cap, 
pe zi, cit are bu 
putea realiza circa, å 4 lel de cap. 

De la gaz, tin, materiale, 


Organizată ar putea 
înscri în bugetul 00 


getar y dejinut, societatea ar 
pături, imbrăcăminte şi altele, sar 
009 let, dieta, 


zi, este suscepiibil să 
lelor suferințe vre-o... 
singură inchisoare, 

m de dezinteresat, a- 
ni. ŞI acest personal, 
uneori unii din 
cu mult peste 
oreşte, făra pic de 
părinteşti, resurselor fami- 
vocaţie specială pen- 
mai desmoștenite, a 
un ltera!, ca un my- 
emarea de mizerie pe cheluiala bă- 


pule în circulaţie 
sa milion şi jumă 

Personalul închisor 
ceste sume se plerd 
la dezinteres adaogă 
şefii subiimei instit 
salariu şi realizea 


pentru mingierea mol'ip 
tate de lei anual, dela o 
ilor fiind losă extre 
fără folos pentru nime 
cumpâtnl, sobrietatea, 
uții a penitenciarelor, cheltulesc 
ză proprietăţi, aceasta se dat 
ersonale, averilor 


liel, in care născindu-se cite un eleme 


hotilor de rind, este lăsat ca 
= Bam să-şi urmeze ch 


~ 


i 
i 


premă a inchisorilor e apanagiul unul pasionat 
â, care poartă titlul modest de i mi Ge Vari 
u se aleg la acest 
care pe tărimul lor 
Cineva se naşte 


t de frunte vocaţiile t 
Napoléon sau cu 
de inchisori după 
€ un temperament, 
n fara noastră citeva sute de închisori mă- 
latr'an ocoi de ziduri 


te să fie ca deţinutul, 
Peste aceste nume- 
nedisputat şi fix. un 
episcopul, mito- 
'rectorul contabilităţii 
tripla şi totuși unica 
le Alta şi tot el O- 
Care: parlamentul şk 
eprezintă în persoana 
e de sine stătător 


inchise cu lanţuri, 


3 
personaglu: Directoral. acne mine: 


decit Fill şi Stii; 


spărțita lui supremă Individua iate. 


e un control 
rec'orvi General a 


bll, un rezultat mira n de stat, care 
» după capriciile 


hn INCHISOAREA 165 
eunian a N i a 
Porunca integrală, cu realizarea el deplină în acţiunea altuia, 
s'a risipit, ca așezămint, din toate celelalte organizaţi! sociale. In 
împărăţia morților legale, adică a Direcţiei generale, porunca e tot 
atit de neştirbi'A ca în epoca tul Carol Magnul şi a Genezei, Este 
cu neputinţă să se răspundă: nu. 4 

Tronul împărăție! osindiților este ocupat actualmente de fi- 
zicul svelt şi copilandra al unui Director General, cărula | s'a 
dat, în poreclă, un nume de fată în casă. Mersul lul de copilă se 
divide în paşi de dans, pe nişte picioare mici şi febrile, de tur- 
turică. Inclinarea capului, strecurarea ochilor li lungi ca migdala 
crăpată, guriţa lol întiorată, şoldurile lul de englezoaică, părul 
lung, zulifat şi retezat de-asnora gulerulul por, cravata lul gra- 
țoasă, mişcările lui în M şi W sint însuşirile tipului la garçonne. 
Subt plastronul cămeșii parcă se descifrează ţiţele nouă ale vnel 
fete slabe de pensionat şi cele trel linii centrale, ale pantalonuluj, 
încrucişate pe un piatec plat, par lipite pe sexul neted al unei 
studente adolescente, 

Cind vorbeşte, grumazul acestul eteb ca părul alburiu are 
cochetâria oftatalui posesiunii. buzele lul se întreţin ca virful lim- 
bi), roză ca la căţei! albi, într'un joc sensual, și corpul lui in- 
ireg undează ca draperiile unei cadine. 

Mintea mititică din căpşorul gentilalui autocrat, e insă 
pertidă şi duşmănoasă. Ea urzeşte zilnic o formulă de nelin'şte 
şi de ură. Directorul închisorii, un primitiv şi on bruta! infuma- 
rat, Il simte încolăcindu-i-se pe braţe şi pe inghiţitoare și însom- 
norindu-] ca ochi de şarpe, aţintiți în ochii luica urcioare şi caș. 
Sapeiiorul ţine să-l doboare, subalternul rezistă, De patru ori a 
fost să-l arunce departe, surghiunit între stanele de sare ale onei 
ocne şi de patru ori atacul a dat greş. Vexat şi aţițat, Directorul 
general, îi dă ocol ca o miţă unei colivii cu pitpalac. Laba el 
catifelată a fost rănită la asalt, dar ştie ea că victima până ln 
cele din urmă îl va aparține. 

Un protector puternic se interpune între el, „nașul care l-a 
cunanai“, Ocupind o inaltă magistratură, acest personaj poate 
vo'bi de-a dreptul cu primul-ministru și cu ministrul de resort, 
Pentrucă presa pomeneşte de- cltva timp numele magistratului, 
în legătură cu o eventuală criză de guvern, subalternul aşteaptă 
acest eveniment, ca să scoată, după expresia lal pitorescă, nişte 
coarne | ȘI Directorul General ezită. In ziua în care şi-a dat seama 
că magistratul ostenit de speranțe şi-a suprimat dorințele de can- 
didat, Directorul General n'a mai făcut decit o săritură şi victima 
s'a prăvalit, schițind în cădere fulgerul diamantelor mari din t- 
nele. Cu soţia lui gravidă, subalternul s'a transportat în munții 
de sare, ca să-și primească fatul intre asasini şi atentatorii la pu- 
doarea propriilor lor nevirstnice copile. 

Directorul General explică uneori deținuților politici secretul 
solicitudinii, purtată de înaltul magistrat directorului de închisoare, 
căruia l-ar fi dat io căsătorie o tinără croitoreasă, destinată în 


166 „VIAȚA ROMINEASCA d 


e< să imbrace public pe Doamna şi să coasă în 
taina ur, Domnali Un tliu aiit de imens hrănea in inima 
„Țiganului* pasiunea desordonată şi absurdă de-a parveni, din 
fost gardian de închisoare, la treapta cea mai de sus a specia- 


O secundă, intr'o seară, visul era să fie realitate. Magis- 
tratol fusese chemat la Palat: o ediţie specială a suspendat res- 
ţia lumii judiciare și a închisorii, Directorul, instalat la tele- 
aştepta comprimat intre incertitudine şi siguranţă. Vi'tul cel 
mal inalt al ambiţiunii ameţise masivul. Inchisoarea cu urechea 


El a rămas în gura telefonului pănă la zivă, fără să pri- 
mească nimic. O altă secundă l-a dat peste cap. Căci magis- 
tratul a părăsit țara brusc, ducindu-se la Paris. 

— Sint foarte supăra!, se spovedea la ora prinzului, Direc- 
rorul: nu mal fac poliucă niciodată... 

El era sigur că fusese şi bărbat politic. 


Pe nopţile de urale, de gemete şi ecouri, în care temaița 
Huieră ca o ţiteră vastă, hoţii, neliniştiţi ca nişte lunatici, sint po- 
sedaţi de-o singură idee: evadarea, visul secret al fiec: rul deţi- 
aut. Hoţul se visează insinvind o pilă în gratii şi măcinindu-le 
ritmic în muzica vintului din ferestre. Sau rupe uşa prin apăsa” 
rea lentă şi stărultoare a spinârilor dia dormitor. Pe urmă sare 
zidul, incolțit de sentinele. Focurile sint stinse în ţeavă de zăpadă 
şi gloanțele sint rupte din gura puștii de vijelie şi vitor. Else 
va piti în şanţuri şi va intra în cimitir, de-a lungul morţilor, va 
intra în oraş. Toate primejdiile fugii devin bunurile sacre ale ll- 
bertăţii, pe care oamenii liberi nu le cunosc. Intr'o circiumă mur- 
dară cintă o armonică şi joacă trei muncitori fericiţi. Să te plimbi 
pe stradă, să nu te oprească nimeni, cit vrei, toată noaptea, toată 
ziua. Să stal în drum şi să zici: alele biserica Sf. Spiridon, 
colo e Mitropolia, uie Poşta, Casa de Depuneri, ce frumoasă vi- 
trină, a cui o fi trăsura asta cu dol armăsari! Să ciştig! o pine 
pe zi şi să te bucuri că o alegi din brutărie! Sá nute Ispitească 
prisosul nimănui, să nu rivneşii la nimic, dar să te găseşti slo- 
nd, stăpln pe viaţa ta, culcat de bunăvo'e, sculat de bunăvole, 

4 clopote şi fără apel nominal! 

Hoţul se gindeşte cit are de alergat intrun suflet pănă a= 
casă. Cinele are să-l recunoască şi-l va linge minile cu care a 
furat și care i-au fost legate. Are să bată în geam, intăiu foarte 
incet Şi se va furişa ln casă intre al lui, biţi ca şi el sau o0a- 
meni de ispravă. „Ascundeţi-mă : am fugit!" 

e timpul verii condamnaţii la osindă longă își fac de lucru, 
dora närind împrejurul celor două pietre albe, mutilate de var, 
resturi de morminte domneşti, O tradiţia foarte veche povesteşte 


INCHISOAREA 167 


auzului aplecat și imbătat al deținuților că o cale subterană rår- 
punde din Bucureşii, dintr'un mal de riu, dedesubtul unui mor- 
mint din curtea inchisorii, acoperit, probabil, cu pămint, Pe-a- 
colo veneau boerii påroși în mânâstire cu ibovnicele lor şi se as- 
cundeau la egumeni, ca să petreacă neștiuţi. Cind se va desco- 
peri subterana, toţi deţinuţii vor putea sà plece. 

Deţinutul nu-şi impărtăşeşte insă adevăratele lui ginduri de- 
cit la privată, prietinului sigur şi tovarăşului, ce-l atinge cu cotul, 
aşezat linga el cu nădragii lăsaţi pe câlciie. In acest moment des- 
gusiâtor, de latrină comună, sufletul lor cel mai curat ŞI concep- 
{iile sincerhăţii, imaginaţia şi pasiunea se unesc ca într'o operă 
de artă şi dau actului lor omenesc şi vulgar, un fel de măreție, ln 
dormitoare, la muncă, pretutindeni, cuvintele deținuților subinţe- 
iese şi rezervate, se tem de „calafă“, un agent deghizat, care 
face meserla de-a consimț! să stea în temniţă pentru salariu, sau 
un deţinut curtenitor față de autorirăţile penitenciare. Acesta dis- 
pare pe zi cite o jumătate de ceas în Cancelarie, unde da raportul 
amănunţit şi indică spiritului de observaţie a! Direcţiunii, p:oec- 
tele de evadare. 

Os'ndiţii pe viaţă au părăsit orice speranţă de fugă, burghe- 
zie resemnată a puşcâiiel. Totuşi, ei aşteaptă o punere în liber- 
tate neprevăzulă, inainte de moarte, Zilele de Paşti și de 10 Mai 
pot să le aducă o grațiere anul viitor, Înti'0 ladă, şi-au pregătit 
an rind de haine nouă pentru ieşire, o păreche frumoasă de ghete, 
o cravată verde sau violetă, o pălărie neagră, şi ca să-și ofereo 
bucurie în vederea iberării, ei își perie hainele şi îşi lus- 
truesc încâlțămintea din cufăr, alintindu-le ca pe nişte pisici şi 
ca pe nişte persoane scumpe. 


Cind o intenţie de evadare l-a fost semnalată, administra- 
ţia temniței este apucată de febrilităţi solemre şi grave. Autorul 
proectului de evadare è scos din dormitor și vine fierarul care îi 
pune la glezne şi la mini cătuşe, apol vinovatul e băgat „la 
gherilă”. 

Nici-un deţinut neprivilegiat de protecția corupătoare a Di- 
recțiunii, nu a denunţat ni-iodată planul unei evadāri. Cind își 
dau seamă că s'au tavoit cițiva să o încerce, deţinuţii adorm a 
dinc, cu inocenţă, lăsind activii să opereze. Dacă in vâlmăşagul 
ce va trebui să se producă, vor putea şi ei să se strecoare, o 
vor face bucuros, Niciodată ancheta unei încercări de evadare nu 
a izbutit să scoată din gura unul martor o dovadă. 

Reverii absurde se leagă de posibilitatea unei fugi peste zi- 
duri. La condamnaţii pe viaţă ideia fugii e un extract mixt al 
zborului cocorilor care se înalţă, al zbuclomului taurului legat, al 
terocitâţii mistrețulol și al faptel asasinului In drumul loi după 
aer siobod şi lumină nezâbrelită, evadatul ucide tot ce | se o- 
pune şi nu. 

ținuţii povestesc evadări celebre care n'au avut loc, mal- 


158 VIAȚA ROMINEASCĂ _ DU 
țumindu-se să se întreție cu o literatură orală, în care pulsează 
speranță lor cea mai adevărată, succesivă in toate generaţiile 
i. 
gjari regulă nici o evadare nu izbutește, Tentativele plătite cu 
gheria sint mal mult de ordinul speculaţiei intelectuale şi sancţio- 
pează precugetarea, 
Gherla e sapl'elul corecţional local. O cameră strimtă fără 
pai, târă terestra. Vinovatul, în lanţuri. eimbrincit inlăuntru și se 
ăvâleşte pe pardoseala de piatră, lingă un urcior cu apă veche, 
E va rămine nemişcst atiea zile cite a hotărit vocea răstita şi 
jupultoare a d lui Director şi nu va primi nimic dinafară. Pe vre- 
muri, gherla se înăsprea cu tortura ioţepenirii în butuc. Fluerile 
picioarelor erau încuiate între două prinzi găarite şi pedepsitul 
zăcea cu spinarea pe piatră, ca un înecat cu călciile ridicate, 
prinse 'n sălcii. Vieţui'oarel: nocturne ale clădirilor bâ'rine; ure- 
cheinița fugace și febrilă, pe sute de fibre monstruoase; gingă- 
niile negre impleticite in articulaţii greoaie ; jigania lustrut'ă ; fap- 
tura cenuşie cu pintecul alb a gindacului de umezeală; broasca 
oloagă, cuibărită "n piatră; melcul imberb; ploşniţa cu tirtiţa ar- 
delută de o putoare grasă; păduchele unsuros; burlescul purice 
ŞI toată natura drâcească, făcută pentru oameni, luau con'act, 
care prin mustaţa tactilă, care prin bube sau ventuze, prin bale 
şi zeamă, cu vinovatul de gheriă. Șoarecii cu ochii de gămâlie ł 
se sulau cercetători pe obraji lar șobolanul lbidinos cu coada bole 
navă de rie iși apropia nasul de ființa străină. Unui prizonier 
pote l-au mincat buricul unui deget, peniracă mirosea a pas- 


La gherilă, hirdăol care întreţine în dormitoare permanență 
gustului de latrină, lipseşie. Cind sfincterul oboseşte de Incordare 
şi băşica stă să plesnească subt sirlasura maximă a volnţii, pe 


depsitul crumpe in celula lui cu o explozie generală de fecale, 


Cerul care îşi hrănește paserile şi le îmbracă, trimite jivinelor din 
crăpături şi găuri anemicul lui aliment. A 


Din ciad în cînd gherla e vizitată furiș, prin crăpătura oşii 


de Interogatoriul Directorulal sau al unul delegat, insârcinat să 


deslege o problemă şi să curme un mister. edepsitul nu mal 
are nimic de spus, ca să-şi scurteze timpul de tortură. Uşa se 
inchide. Cancelaria s'a fortificat în considerentul că pedeapsa 
desleagă ia, că să țişnească din mizerie şi degradare adevă- 
tul şi lumina. Tăcerea prizonierului îi jigneşte orgoliul ca o încă= 
păifaare lupta prestigiului cu cerbicla celal pedepsit e dusă pănă 


Atunci, dela gherlă se intoarce în temnita „liberă“ o fan- 
hei cu (fi meetlottle pierdute, cu conturele A ea un om de 
E, poate fi lipit pe un părete ca pensula de pap, ca un 
E rile lul s'au evaporat, încheetarile Ì se distramă, carnea 
sA un bumbac întrebuințat, singele a devenit ca un praf care 

ge prin vine ca nisipul clepsidrei, părul s'a tavechit. urechile 


INCHISOAREA 169 
atirnă, nasul vădeşte osul dominant al scheletului, un suri 
noscut se desinează prin pielea şi carnea transparente, za 

Cind îl întimplaă administraţia cu reluarea pentru a suta 
oară a tiranicului interogator, pedepsitul nu mai poate cunoaşte 


T: Arghezi 


In jurul tehnicei lui Tolstoi 


Arta literară a lui Tolstoi e, cred, dintre toate, cea mal uşor 
de definit şi, in acelaşi timp cea mai greu de analizat. E uşor de 
definit pentrucă tot ce a scris Tolstoi, intrucit e artă, nu urmă= 
reşte decit un țel, Să oglindească realitatea, Aceasta e preocu- 
parea lui unică şi cominuä şi toate frumuseţile cite ne trec pe 
dinainte, chiar efectele cele mal tragice, izvorăsc, involuntar parcă, 
din exactitatea oglindirii. ŞI incă înţelesul termenului realitate 
e prea larg; niciodată la Tolstoi un peisaj nu e aşa cum ni 
se arată cind nu e decit el, cind nu e legat cu nici un element 
subiectiv, Acest fel de realitate nu-l interesează deloc pe Tolstol, 
La el natura e totdeauna protfand antropomorfică. Uneori pei- 
sagiul e pătruns de afectivitatea unula din personagii sau a autó- 
rului; alte ori descrierea e presărată cu amăgiri ale simţurilor 

că elementul subiectiv birueşte totdeauna, lată un exemplu 
de felul al doilea, din nuvela „Viscolul“ : „Deşi nu ningea nu se 
vedea sus nici o stea şi cerul părea, faţă cu întinderea albă de 


Cu nol, dispare, se arată larăşi în faţă, fuge citva timp Inaintea 
Boasiră şi se face nevăzut. Cind mă uit în sus cerul imi pare În 
prima clipă senin de tot şi am impresia că văd stelele prin ceaţă; 
dar stelele fug din fața privirii mele ŞI dispar ; şi nu mai vâd 
decit zăpada care, trecînd de ochii mei, imi cade pe mini şi pe 
gulerul de blană. Cerul e peste tot egal de luminor, egal de alb, 
spălăcit, pret: şi în ue mişcare“, alt 
această jumătate subiectivă a realității e cu m 
mai bogată şi mal interesantă pentra noi, silai că stera lut 


= “ 


IN JURUL TEHNICE! LUI TOLSTOI 174 
—————————— 003 


Tolstoi e imensă; termenul cel mai exact pentra a o numi e, 
cred, „viaţa“. Și In această sferă Tolstoj e a tot puternic. Des- 
pre orice ar vorbi, îi face totdeauna impresia că cunoaşte de= 
osebit de bine acel domeniu al vieţii, Pare specialist pe orice 
tărim, în orice, in joc de cărți, în viaţa la ţară, la războlv, ln 
agricultură, în curse de cal, în dragoste şi in moarte. Tolstoi are 
universalitatea unel forţe a naturii şi e invariabil caşi dinsa. Nici 
o evoluție nu se simte în opera lul artistică. De la „Cazacii“ la 
„Inviere“ toate concepțiile autorului s'au schimbat din rădăcină: 
arta lui a rămas identică, 

Aşa pudic, cum il ştim, Tolstoi e poate singurul scriitor cu 
adevărat şi pe de-a 'ntregul realist. 


+ 


Arta detaliului e extraordinară la Tolstoi, Dar această artă 
nu e unică lol, Alţii l-au ajuns, ba chiar l-au întrecut, cel puţin 
în ce priveşte minuţiozitatea, În special romanul lui Proust „A la 
recherche du temps perdu“ e o colecţie de amănunte psihologice 
uimitor de exacte şi de migăloase. Intregul nu dă însă același 
impresie de realitate, de traiu, de durată. In aceasta Tolstoie fără 
păreche. Vom căuta să descoperim care sint trucurile de care se 
serveşte conştient sau inconştient pentru ca, la el singur, deta= 
liile înşirate să se imbine alcătuind prin armonizarea lor oglindi- 
rea credincioasă, a realităţii. II vom pune de mai multe orita pa- 
ralelă cu Proust pentrucă aceşti doi scriitori au în acelaşi timp 
unele puncte comune şi altele diametral opuse încit comparația. 
intre ei e interesantă și instructivă. 


Conştiinţa de artist şi dibăcia lul Tolstol se dau pe faţă 
mal ales cind | se prezintă problema de a Impăca această oglin- 
dire exactă cu tendinţele lui creştine-humanitare. Două feluri de 
soluții! dă el acestei probleme. 

Primul e foarte simplu dar cinstit: Intrerupe povestirea şi 
deschide o paranteză în care Îşi face comentariile cu naturaletea 
lui atit de simpatică, E intercalat, spre exemplu, în Războiu şi 

ace un capitol de citeva pagini în care e vorba numai de răz- 
boae in general şi de explicarea posibilităţii lor. In felul aces'a 
partea artistică a lucrării e ferită de orice element străin. 

Al doilea fel de soluţii e mult mai complicat și numai un 
scriltor ca Tolstoi putea să reușească in asemenea intreprinderi, 

intrețese cu atita indeminare morala în urzeala povestirii in- 
cit aceasta rămine cu totul firească și teza autorului ne apare 
unul din factorii estetici necesari. Fiecare din aceste soluţii 1o 
Parte e o operă de artă, lată citeva exemple: 


172 VIAŢA ROMINPASCĂ 


mpul luptei de la Austerlitz; prințul Andrei aleargă, 
pie rm an batalion rasesc, înspre duşmani. „Vedea in fața Ial 
ariilerişti ruşi dintre care unii se luptau, alţi! părăseau tunurile şi 
alergau spre el. Vedea deasemenea infanteriști francezi care luau 
caii de hâţuri şi întorceau tunarile. Andrei ajunsese ca batalionul 
la 20 de pași de baterie și auzea deasupra lui fiueratul neiatre- 
rupt al gioanțelor, pe cind la dreapta şi la stinga, soldaţi ge- 
meau şi cădeau în'r'una. Dar el nu se vita la ei, ci numat la ce 
se petrecea in faţa lui; acum vedea lâmurit în baterie pe un ar- 
tilerist cu părul roș. cu șapca atirnindu-! la o parte, care trăgea 
de o cirpă, pe cind un francez se ostenea să o tragă de partea 
lui. Lămurit de tot vedea Andrei expresia zâpâcită și furioasă în 
același timp a acestor dol oameni care, fâră indoială, nu ştiau 
ce fac.. 

Un alt francez alerga cu baioneta la armă inspre cel dol, 
şi soarta artileristului cu părul Toşu, care tot no înțelegea ce-l 
aş'eaptă şi ţinea sus în triumf cirpa pe care o zmulsese, avea 
să se hotărască, 

Care a fost sfirşitul însă n'a mal putut să vadă pri 
Andrei, căci dintr'o dată a fost ca şi cum un soldat l-ar fi dat 
o lovitură puternică cu o măciucă în cap. Simţ! şi durerea dar 
lucrul de căpetenie era că această durere îi impiedica să vadă 
ce se petrece in fața lul. 

„Ce-i asta ? Cad? Mi se 'nmoae picioarele ?* — gindi el şi căzu 
pe spate, O hii îl erau deschişi şi aşteptă dacă n'avea să vadă 


gladi prințul Andrei, „Ha e deloc așa cum am alergt cu 

Cum am {ipat şi ne-am bătut, deloc aşa cum s'ag luptat France~- 
zul cu Rusul pentru cirpă — cu totul altfel alunecă norii aceştia 
înalţi pe cer. De ce oare nu văzusem dinainte cerul acesta adinc? 
Ah, şi ce fericit sint acum că l-am cunoscut Infine! Da, totul e 
nimic, tot:] e minciună afară de cerul acesta infinit. Na e nimic, 
nimic în afară de ej, 

Astfel, graţie minunatei pregătiri prin detalii psihologice 
“tendinţa voi'ă de autor izvorăşte ca dela sine şi se Incadrează 
natural in cursul povestirii, - r 

Alt exemplu e convertirea și moartea lul Brehunov din 

n şi Siugă. Vasili Andrelci Brehunov a plecat cu sluga lui, 
Nichita, larna in sanje, să se tocmească pentru o pădure cu on 

nare locveşte la citeva verste depărtare, Se rztăcese şi 

să treacă noaptea in cimp deschis subt vifor. La ince- 
put Brehunov è foarte liniştit şi Tolstoi descrie magistral naşte- 
fea şi creşterea treptată a convingerii că are să moară înghețat: 
$i pleacă în goană părăsind pe Nichita în vola 

soariei. la curind tasă vede pe zăpadă urmele calului său cela 


———_ N JURUL TEHNICE! Lu! TOLSTOI 173 
> a ———————— E tu! TOLSTO 


ce-i dovedeşte că se Invirteşte intr'un cerc. Apoi calul cade intr'o 
groapă, işi trinteşte stâpinul şi dispare ia intuneric. Nebun de 
spaimă Brehunov aleargă după el şi îl gāsepe in curind lingă 
sania de la care plecase... Frica lui Vasili Andreici dispăruse a- 
cum cu totul şi nu se mai temea decit de starea acela de groază 
prin care trecuse cit fusese călare şi mai ales atunci cînd ramă- 
sese singur in zăpadă. Nu trebuia să se lase cu nici un preţ să-l 


ciorul calului, După ce-i trase hâţul de subt poicoavă l-gă roibul 
iarăşi de cirligul din partea din față a saniei şi se apropie apol 
de cal pe la spate ca să rindulască chinga ŞI sacul. Dar în acea 
clipă văzu că se mişcă ceva in sanie şi capul lui Nichita se ridică 
din învelişul de zâpadă,.. „Simt... că-mi vine moartea... iartă mă... 
dacă ji-am tăcut vre-un râu...” zise Nichita cu vocea piingâcloasă 
şi-şi mişca inir'una minile in tafa obrazului parcă ar fi vrut să 


palma cu vinzătorul după un tirg bun, făcu un pas înapoi, sutlecă 
minecile blanei şi incepu să dea lao parte zăpada de pe Nichita 
şi din sania, După aceasta işi deschee repede cingâtoarea, des- 
tâcu blana, și se culcă peste Nichita apâsindu | la pamint şi aco- 
perindu-l nu numai cu blana ci cu tot corpul lui incâlzit, 
„E! vezi! ȘI vorbeşti de moarte! Siai liniştit şi incălzeşte- 
te...” începu să zică Vasili Andreici. 4 
Dar mai departe nu putu vorbi spre marea lui mirare, căci 
il veniră lacrămi în ochi și falca de jos in.epu să-i tremure tare * 
upă cum vedem prima faptă buna a lui Brehunov de care 
e însuşi atit de mişcat e pregâiită pvhologic cu multă grijă şi 
cu mare pătrundere. Paroxismul groaze!, urmat ca reacțiune de 
liniște, apoi frica de În'oarcerea groazei, nevoia de a-şi întoarce 
gindul de la dinsa, toate acestea ne conduc pe nesimţite până ja 
acțiunea desinteresată care lirziu e recunosculă ca atare, de au- 
torul ei å 
Felul cum Brehunov face conoștințţă co Dumnezeu e tot ailt 
reuşit. Brehunov a adormit culcat peste Nichita și visează. .. 
„Deodată lada cu luminâri e un pat şi Vasii Andreici se vede 
intins cu faja în jos pe ladă, adică pe patul său, acasă, Sta aşa 
Şi nu se poate scula şi totuşi irebue să se scoale ; căci îndată 
are să vie comisarul regional ivan Matveici să meargă cu el, să 
Se tocmească cu moşierul pentru pâdure sau să rinduiască chinga 
pe roib, ŞI el întreabă pe nevasa sa: „Ei? N'a venit incă co- 
misarui?* „Nu“ răspunde ea „n'a venit taca", Aude cum se a- 


174 Z VIAȚA ROMINBASCĂ 


propie o trăsură tă, „De sigur că el e" — „Nu, a trecut 
Palate”, Şi stă tre pat fără să se poată scula şi așteptarea 
aceasta e pătrunsă de teamă şi plăcută în acelaşi timp. Deodată 
o mare bucurie: acela pe care l-a aşteptat vine şi na e comisa- 
rul ivan Matveici, cl altcineva, şi totuși acel pe care l-a aşteptat, 
A venit şi-l cheamă pe nume şi cel care-l cheamă e același care 
l-a strigat adineaori şi l-a îndemnat să se culce peste Nichita“, 
Pretenţia aceasta de-a ne conduce cu analiza psi 

pănă dincolo de hotarele cunoștinții atinge ap'oape ridicolul. Dar 
cit timp Tolstoi urmărește exact realitatea sufletească nu-i e frică 
aici de ridicol şi nici chiar de banal după cum vom vedea, 


tor să vezi ca cită bună credinţă Tolstoi işi calcă 
pe tu dragul obiectivităţii ara trăsăturile meschine 
ale personagiilor celor mai simpatice. lată cum se plinge lui Pierre 
B:suhov prințesa Marle, persecutată de tatăl el: „...și mie mi-ar 
fi mai uşor, gindi prințesa, dacă aşi avea cui să-l impărtăşesc 
necazurile. Da, și acest Pierre îmi pare tocmai omul cărula Le 
putea spune toate, e atit de bun şi de cum se cade... Doamne 
sint momente In care m'aşi mărita cu ori cine-ar vrea, zise de- 
odată prinţesa Marie cu vocea înecată în plins. Ab, cit e de 
greu să-ţi iubeşti rudele cele mai apropiale şi să simţi că nimic 
din ce faci nu-i malţumeşte şi cind ştii că nu poţi să schimbi 
dimic într'asta.. Ab, nu ştiu et sa mine azi. Te rog, mu. 
mai asculta şi uită ce ţi-am spus !*. : rad 
După LA citate i crede că această prințesă Marie care 
dă a ințelege cu perfidie că îl scapă fără voe o contidenţă. ho- 
tărită cu singe rece dinainte, e fiinţa cea mai angelica" din Râz= 
bolu şi Pace şi una din marile simpatii ale lui Tolstoi, | 
De altfel cea mai mare simpatie a lui, clasele de jos şi la 
special ţăranii, nu sint nici el cruţaţi. In „Înviere“, cind Neclus 
dov propune țăranilor să le împartă fără plată moşia, acep 
fuză căci nu-şi pot inchipui să nu se ascundă vre-un şirelie mă 
dărătul unei astfel de propuneri. ra 


» 


Această obiectivitate, această privire atit de clară, pasiigi 
pentru redarea în cuvinte a realităţii, reprezintă o inteligenţă ul- 
mitoare, Căci inteligența na consistă numai — nici chiar u AE 
mol rind = într'o putere intelectuală deosebită ci şi într'un pti 
res, Într'o cariozitate specifică. Această curlozitate mov 
atenția şi cercetarea spre chestiuni fără valoare practică, per 
fără interes pentru ceilalți; Persomagiiie di: lumea mare din 


boiu și Pace, ca să-! luăm drept exemplu pe ei, prințul Vasile 


id. E JURUL TEHNICE! LUI TOLSTOL t 
sau Ana Scherer, obişnuiţi cu Intrigile şi daţi ca oamenii, înțe- 
leg foarte bine în felul for motivele psihologice ale celor care îl 


pentru acţiune. Cu gîndurile şi sentimentele proprii se întimplă 
acelaşi lucru:  „Propriu zis prinţul Vasile niciodată nu cugeta 
bine la planurile lal, Ca atit mai puțin voja să facă rău oame- 
nilor spre folosul lol. Int”'una se plăsmulau în el tot felul de 
planuri, după împrejurări, pe măsură ce intra în relaţii cu oa- 
meni, şi despre aceste planuri nu-şi dădea socoteală cu toate că 
ele erau tot interesul vieţii sale. El nu-și zicea spre exemplu : 
«Pierre e bogat, trebue să-l fac să se însoare cu fata mea 
să-mi împrumute 40.000 de ruble». Dar deciteori întilnea un 
om bogat, instinctul îi şoptea îndată că omul acesta e bun ia 
ceva, şi la prima ocazie se apropla de el, fără alia pregătire, 
doar instinctiv, 1 măgulea, se făcea lubit şi îl vorbea apol des- 
pre ce vrola“, 

Cu oarecare deosebiri de grad găsim o inconşiiență ase- 
mănătoare la majoritatea oamenilor. Curtozitatea psihologică do- 
leşte transmutarea cunoştinţelor de felul acesta din domeniul 
intuitiv în cel intelectual, o operaţie care reprezintă pierdere de 
vreme şi sforțări mari inutile, ba chiar siricăcioase : subt forma 
Intăla canoștința e direct utilizabilă în practică, subt forma a doua 
nu, şi mare decit avantajul platonic de a fi transmisibilă. Tot 
astfel, după Schopenhauer, ca toţii simţim adevărul, dar numai 
tilozoful poate să ni-l formuleze. 

Cu toată inteligența Iul, Tolstoi, nu numai că întrebuințează 
locuţiuni și comparații banale dar îşi însuțeşte şi locuri comune ; 
şi, în general, locul comune efectul cel mal caracteristic al 
prostiei, an compromis între lenea intelectuală şi rivna de a avea 
opinii. Dar ajunge să cetești locurile comune ale lui Tolstoi nu 
izolate ci in complexul lucrării ca să-ţi dai seama că o inteligenţă 
că a lui insuflă viață nouă acestor pseudo-opinii la indemina 
vulgului. După multă vreme Tolstoi le gindeşte dia nou. Ceiace 
e interesant insă e că până şi aceste banalitâţi sporesz impresia 
de adevăr a întregului, Pe de o parte pentra că iţi dai seama 
că autorul nu se lasă întru nimic ademenit de vraja paradoxului, 
că are curajul să spună totdeauna adevărul, chiar pe cel banal, 
pe de alta pentru că astfel se folosește de limbajul şi de ideile 
majorităţii, şi doar majoritatea e personagial principal in opera 
lu! Tolstoi, 

Aşa dar, Tolstol era un om de o inteligență extraordinară ; 
și totuși viaţa lui a fost o luptă indirjită a acestei inteligenţe 
impotriva unor daşmani care au sfirşit prin a o invinge. Aceşti 
duşmani au fost: frica de Infinit, imposibilitatea de a găsi un 
Scop in existența sau inexistența a ori ce, universala lipsă de 
sens, neliniştea ce izvorăşte din acele probleme logice, absurde 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


esențial nerezol totuşi reale, toate acestea cristalizate în 
jurul iriall de aut re e de remarcat că morțile stat 
foarte numeroase în opera lui Tolstoi și toate stadiile ei urmărite 

o grijă şi o pătrundere deosebite chiar pentru el. Moartea lui 
oniar a lui Bolkonsky, a prințului Andrei, a lui Brehunov, a 
Anei Karenina, a lui Ivan Ulici şi atitea altele sint toate capo- 


dopere. i 

povedania urmăreşte în chip foarte interesant dez- 
iw laptei de pia vorbim. Muhă vreme Tolstoi a fost stä- 
pinit de ambiția pasionară să devie celebru. Mal tirziu — ne-o 
spune cu buna lui credinţă obişnuită şi-a pus de-odată io- 
trebarea : „Bine, să zicem că al să ajungi mai vestit decit Gogol, 
Paşchin, Shakespeare, Molière şi toţi scriitorii din lume, ei, pe 
armă 2% Această intrebare se complică în curind cu problemele 
fatale: „Ce sens are totul? cum se poate ca viața să n'aibà alt 
scop decit moartea ?*—şi celelalte. Cred că ar fi fost mai bine 
pentru Tolstoi dacă n'ar fi obținut celace dorea ailt: succesul 
răsunător. Faptul că, odată idealul împlinit ma mai avut nici o 
dorinţă mare, a inăsprit tortura acelor întrebări fara răspuns. ȘI 
în „Spovedania mea“ poţi vedea cum inteligența lul cedează pas 


cu pas terenul şi cum Tolstoi ajunge teoreticianul creştin pe care 
il cunoaștem. 


Puţină neclaritate ne face să înțelegem mai bine celace 
cetim. Expresiile curente, figurile literare banalizate, intreg felul 
obişnuit de a vorbi alunecă peste atenţia noastră fără să o deș- 
tepte din amorțeala în care ‘se complace natural. Alfe! mar fÈ 
fost posibil ca următorul sfirşit de informație să nu provoace nie 
un fel de senzaţie și să treacă zădarnic pe subt ochii indiferenți 
al atitor cetitori: yy 

„Sinucigaşul n’a lăsat nici o scrisoare, lăsind astfel să pla- 
neze diferite motive pentru care ar fi comis funestul act. . 
vrul său a fost transportat la morgă urmind a i se face autopsia 
pentru stabilirea cauzelor sinuciderii“. f 

Dimpotrivă, orice imperechere neobişnuită de cuvinte l0= 
veşte atenția, măreşte acuitatea conştiinții şi ne sileşte să aie 
pem mai colorat și mai exact. Alifel înţelegi cind |! se spune 
„clopntele sună tare şi trist“ şi alitel cînd ceteyti: „Les cloches 
dcaritient leur deuil aux q iatre coins de 'horizon”. În cazul lată 
înțelegerea e imediată și airectă dar ş'earsă şi superticială, În iv. 
doilea e nevoe de o storțare imperceptibilă dar priceperea e 
precisă şi mal reliefată. Aici e desigur unul din izvoarele frumu= 
sejil dar și a vremelnicle! figuri or iiterare. Un anumit echilibra, 
misterios încă, între acea sforțare a înţelegeri! şi rezultatul 
constitue probabil valoarea estetică a unel figuri Curind lasă 


sto'țarea dispare prin repejire, echilibrul e rupt şi figura e bă 


nalizață, 


IN JURUL TEHNICEI LUI TOLSTOI 177 
N O 


La acest gen de valori estetice, Tolstoi renunță cu desăvir- 
şire. E o însușire generală lterajilor ruşi de a scrie „Cum se 
vorbeşte”, dar nici unul nu are această insuşire în gradul lui 
Tolstoi. Chiar comparațiile lui, destul de rare de altfel nu sînt 
de loc neașteptate; foarte explicite, simple şi naturale, ele nu cer 
nici o sforțare. Tolstoi e 'literatul cel mai fără stil dia ciți se pot 
inchipui, de aceia şi pierde atit de puţin prin traducere. E inte. 
resant din acest punct de vedere, ce ne povesteşte o mătușă a 
lui care i-a servit scurt timp drept secretară, Tolstoi, dictindu-i, 
făcea greşeli de gramatică şi cind diosa i-a atras atenția asupra 
lor el a rugat-o să le corijeze ea singură. Construcţia frazei, aşa 
dar, n'avea nici o importanţă in ochii lui, 

Astfel problema literară pe care O propune şi o rezolvă 
Tolstoi e mult mai grea decit ar fi fost pentro alt scriitor ; el 
vrea să redea realitatea, aşa pestriță și luminoasă cum è, servin- 
du-se numal de mijloace de expresie terne şi uzate. Pe de altă 
parte însă opera astfel realizată are calităţi insemnate care altfel 
ar fi fost imposibile. Am văzut că naturaleţea exprimării măreşte 
impresia totală de adevăr. Valul pe care de obiceiu expresia îl 
intinde între noi şi realitate cade, atit ne e de uzuală această 
expresie, şi ni se pare că avem a face insăși cu lacrurile și în- 
timplările. Și simțind că toată grija autorului e pentru ce poves- 
teşte, nu pentru cum povesteşte, atenţia cetitorului se indreaptă 
in același direcţie. 

Despre Proust, Benjamin Crémieux spune că reuşeşte să 
evite orice „ponciț*, chiar cele pe care le-ar crea el însuși, şi 
că graţie acestei lucru stilul lul n'are să fie niciodată „figé“. 
E drept că acest stil — minunat de altfel — e foarte cântat şi 
extrem de personal. Desigur că Tolstoi s'ar fi îngrozit în faţa 
unei comparații ca aceasta: „. „le soleil menac€ par un nuage... 
donnait une carnation de géranium aux tapis rouger.,. et ajoutait 
a leur lainage on velowté rose, un épiderme de lumière", Dar 
tocmai din cauza calităţilor Jui, nu-mi pare probabil să scape de 
universala mumificare, 

Inainte de războlu, doi Francezi spiritoali Pavl Reboux și 
Charles Moller au dat la iveală o serie de parodii foarte amu- 
zante și interesante subt titlul „A la manière de.*, Singura din 
aceste pastișe care nu prinde deloc maniera autorulul vizat, cl e 
numai o satiră hazlie a părerilor lui, e cea a lui Tolstoi. E foarte 
caracteristic aceasta. Poziţia celor doi caricaturişti era într'adevăr 
grea, in loc să albă de a face cu o manieră, se aflau in faţa 
unor mijloace de expresie atit de „0are-care“ incit par aproape 
inexistente, şi sobt acest înveliş complect transparent nu e decit 
Viaţa ; şi e greu să parodiezi viaţa în totalitatea ei, 

După războlu Reboux singur a scris o nouă serle „A la ma- 
ničre de...“ în care găsim pastişat și pe Provst, şi imitaţia ma- 
nieret lul e partectă. Citez la intimplare : „Il sapercut, devant 
une glace posée à gauche de la devanture d'une bovlangerie, que, 


2 


178. VIAȚA ROMINEASCĂ 
18. VIAȚA ROMINEASCĂ 


dans la rainure qal séparait deux de ses dents, s'était nichée, 

na perene, aa Mp parcelle de cerfeuil ; ce brin de 
pante ressuscita dans sa mémoire les vastes horizons des pa- 
cages peints par Ver Meer de Delft, non moins que les solen- 
nelles frondaisons d'un Hubert Robert sans omettre les ramures 
exquises où Watteau répandit les roses d'un couchant cythéréen ; 
ins, images incomplètes et changeantes se reproduisaient en lu 
par simples divisions. com ne certains organismes in 6'ieurs ; elles 
fayonnalent ains! q.'une rosace dont le motif central est envi- 
ronot de logettes où s'inscrivent des banderoles courbes ; de cette 
sensation de verdure fragmentaire essaimaient des évocations de 
sous-bols et de haliiers, car les forêts, tout comme la nature 
entière, dolvent Être transplantt=s en nous avant de nous com- 
muniquer les sensations de jardin inte ieur auxquelles est due 

“intimite psych que“. 
pSr stil geme poate fi imitat se poate şi banaliza. De 
acela mi se pare că singurul mijloc sigur să scapi de invechirea 
stilalui e cel al lui Tolstoi: renunțarea la orice stil. 

Dacă lumea a fost creată dapă un model sau dacă e o 
plăsmuire originală pe de-a intregul, are să rămină veşnic necu- 
noscul. Celace e sigur insă e că operei lul Tolstoi nu l-a servit 
drept model decit pe de o parte această „lume“ şi pe de alta 
noi, toți oamenii, cu vorbirea noastră de toate zilele. E oarecum 
a priori exclus să descoperi vre-o înrlurire literară In Tolstoi, 
Dimpotrivă în Proust, cu toată extraordinara lui originalitate, se 
pot bine urmări influ=nțele pe care le-a suferit. Bergson l-a 
inspirat nu numai prin teoriile lui psihologice și filozofice dar și 
literar; comparaţiile cu care Proust fixează stările sufleteşti fu- 
gitive şi semi-conştiente poartă pecetea bergsoniană. Prima lul 
carte, „Les plaisirs et les jours“ e dominată de influența elegantă 
şi dulceagă a lul Henri de Régnier. În „A la recherche da temps 
perdu“ multe fraze amintesc incă această influență, următoarea 
sare exemplu : „Sans dou'e, déja bien avant d'avoir reçu la lettre 
de Saint-Loup et quand il ne s'agissait pas encore de la lettre 
de M:me de Stermaria, Vile da Bois m'avait semblé faite pour 
le plaisir parce que je m'étais trouvé aller y goûter la tristesse 
de n'en avolr aucun à y abriter“, D, Zaritopol arată într'un articol 
înrlurirea lui Tolstoi asupra lui Proust: nuvela „La fin de la ja- 
lousie” e o evidentă și instructivă prastianizare a „Morţii lui 
Ivan Mlici*. 

In fine, oricit de originală ar fi o manieră literară tot M 
găseşti precursori.  Intilneşti cita odată fraze anticipind acta 
inănleră chiar în scriitorii cei mal străini de dinsa. 


„Wet kann was klages, war was dummes denken 
Was nicht die Vorwelt schon gedacht ? i 


lată un pasaglu scos parcă dinir'un A la manière de Proust 
şi datorit Iul... Huysmans (En R ude): „Une alanguissante tristesse 


- 


IN JURUL TEHNICEI LUI TOLSTOI! 179 
— 


faccabla, une tristesse autre qae celle qal l'avait poi pendant 
la route. La personnalité de ses angoisses avait miri elles 
s'étalent élargies, dilatées, avaient perdu jeur essence propre, 
étaient sorties, en quelque sorte, de lui méme pour se combiner 
avec cette indicible mélancolie q exhalent les pâysages assoupis 
soas le pesant repos des soirS ; cette détresse vague et noyée, 
excluant la reflexion, detergeant l'âme de ses transes précises, 
endormant les points douloureux, lenifiant la certitude des exactes 
souffrances par son mystère, le soulagea“. 

Aci de asemenea, originalitatea absolută a lui Tolstoi na 
putea fi ajunsă decit renunţind la orice originalitate, 


+ 


André Gide compară maniera tai Proust cu un microscop 
graţie căruia percepem brusc detalii în noi Inşine, ude nu vedem 
d-cit o masă omogenă. Dacă Proust ar avea drept ţintă sa 
imite viața (de fapt el nu urmăreşte deloc aceasta) metoda lui 
microscopică ar avea un insemnat desavantaj. Oricit şi-ar re- 
siringe subiectul, povestirea va trebui să înainteze prin sărituri, 
migăloasă cum e nu va putea urmări continuitatea existenţei 
după cum nu poți studia intr'o viață de om ca microscopul otga- 
uiSmul întreg al unui elefant. Proust descrie ia pagini multe o 
percepție sau ua sentiment de-o clipă şi rezumă alături în citeva 
tinduri durate lungi ŞI fapte importante. Astfel el descopere tră- 
sături sufletești atit de fine incit ră nin invizibile și pentru Tolitoi 
ȘI pentru toţi cìți l-au precedat ; pe de altă parte imprimă rea- 
ităţii o stilizare conformă ca maniera sa şi caracteristică ei, după 
cum vom vedea mai departe. 

Intrind ma! puţin in amânanțim', menţinindu-se mai la su- 
prafaţa conştiinţei eroilor săi, Tolstol poate să dea detaliilor va- 
ivarea lor relativă. Prin aceasta povestirea capătă ritmul realității. 

La prima vedere nu pare atit d: krea să realizezi aş ceva, 
Dar trebue ţinut seama că valoarea relativă a detaliilor depinde 
de caracterul personagiului şi ma! ales d: tempo-ul povestirii. 

am în același număr de pagini, Tolstoi povesteşte în Moartea 
lul Ivan lilieci o viaţă de om lar în Stăpin și slugă vre-o 16 ore 
din viaţa altula. In cuprinsul fiecăreia detaliile îşi păstrează va- 
loarea relativă, In cursul acelulaşi roman chiar e evident că unele 
episode trebue povestite mai amănunţit decit altele; atunci deta- 
lille siot mai marcate şi apar trăsături fine peste autorul 
ar fi trecut aiurea fără să le menţioneze. Dar subliniefea se face 
astfel încit proporția dintre detalii să rămină acelaşi, dipă cum 
rămine același între trăsăturile unei figari, indiferent de formatul 
fotografie, 

ȘI problema se mal complică dintr'o altă cauză, Viaţa nl se 
repetă în amintiri simetric oarecum, dar nu identic; detaliile își 
schimbă valoarea relativă după cum le considerăm într'unul sau 


180 VIAŢA ROMINEASCA 


Lucrul e clar. Te interesează astfel realitatea 
bi ramii altfel cînd ş! o aminteşii, altfel ca actor decit 
ca spectator. Viaţa şi amintirea ei, deşi suprapuse coincid, au 
osătură şi articulații deosebite, Tolstoi trece adesea de la ritmul 
uneia la al celelialte, bine înţeles cind trebue A cu socoteală. 
Comparaţi din acest punct de vedere partea intăia a „Morţii lui 
Ivan Ilici“, pănă la îmbolnăvirea eroului, cu partea a doua, pănă 
la sfirşitul navelei; în partea întăla pulsaţia grăbită a acţiuni), în 
a doua ritmul mărunt şi parcă visător al aducerilor aminte. 

Comparaţi de asemenea, ca să revenim la Proust, eroul 
principal din „A la recherche du temps perdu“ şi modul sacadat 
in care se transformă din copii în bărbat, cu copiii din Războlu 

Pace care cresc subt ochil noştri. Fâră să fie contrariul lui 
Folstor, cum e Proust în această privință, ćellalți realişti şi psi- 
hologi se lasă atraşi de unele detalii, întirzie asupra lor, şi pierd 
măsura vieţii. 

Dopă com a observat Vogüé, la Tolstoi detaliul izolat scade 
în valoare mult mai mult decit la alţi scriitori, Cauza e că amă- 
nuntul a fost scos din ritmul care pulsează în fiecare operă a lnt 
Tolstoi şi care scandează povestirea în tactul vieţii; tot astfel 
citeva note, despărțite de restul melodiei, işi pierd sensul adevărat. 

Aşa dar, dacă arta lul Proust e asemănătoare microscopului, 
cea a lui Tolstoi poate fi comparată cu un stereoscop prin care 
vedem ficţiunile cu relieful și In planurile succesive ale reat'tăţii. 


Un altul din secretele lui Tolstoi grațle cărora actualizează 
ce povesteşte : Instinctiv nemereşte totdeauna proporţia naturală 
intre detaliile interne și cele externe, După cum am spus, acestea 
din urmă nu sînt externe absolut: funcțiunea lor e, fie să ex- 
prime o stare sufletească sau o impresie a unui personaj, fie să 


redea tonalitatea afectivă pe fonda! căreia se desenează o situaţie. 


Aceste detalii ne sint deci prezentate j:cind rolul pe care ma 


totdeauna îl au în viaţă, lar importanţa acestui rol faţă de deta- 
liile pur interne e, de fiecare dată, tot cea din viaţa. 


+ 


In afară de stilul frazelor, în afară de stilizarea detaliilor, 
intervine la mal toţi literațil stilizarea intimplă'ilor şi a perso- 
nagiilor, drifhatizare sau caricaturizare ; ea consistă mai ales în 
sublinierea mai mult sau mai puţin delicată a insuşirilor carac" 
teristice oamenilor sau lucrurilor. Cu toate că Proust uzează re- 
lativ foarte puţin de aceste „ăranjâri“ a naturii, se simte o nu- 
anţă de caricatură în diplomatul Norpols, în poetul pretentios 
Bloch, în doctorul miticist Cottard, Intermediari între simbolurk 


IN JURUL TEHNICEI LUI TOLSTOI 181 
—— 318 


şi oameni adevăraţi, aceste personagi! sint stăpinite fiecare de 
însuşirea sa dominantă ca de o idee fixă, fară totuşi să o intru- 
chipeze cetitorului în intenţia lai Proust. 

Cred că e inutil să adaog că la Tolstol nu se găseşte nici 
urmă de aranjări de felul acesta. Manille, trăsăturile caracteristice, 
le desenează cu discreţia naturii. la Războlu şi Pace Tolstoi ne 
recomandă pe ofiţerul Berg, spunindu-ne că tace totdeauna ati! 
timp cit nu se vorbeşte de ce-l priveşte personal. Îndată însă 
ce vine vorba de aşa ceva, începe să expună pe larg faptele şi 
planurile sale, cu adincă convingere că rimic nu poate fi mai 
interesant. Afirmația aceasta fiind categorică, ne-am aştepta ca 
Berg să i se conformeze în tot lungu! romanului. Dar Tolstoi 
şi: că o manie nu constitue un om întreg şi că acesta poate să 
o desminiă tocmai cind te-al aştepta mal puţin ; mal ştie că tu- 
turor ne place să spanem lucr.ri definitive şi că prin urmare in- 
trebuințăm ca totul fără scrupal cuvinte ca „totdeauna“ sau „nici 
odată”, De acela se lasă fâră supărare desminţit de Berg, ba 
chiar e foarte mulțumit că acesta îşi aduce aminte din timp în 
timp de afirmaţia iniţială a creatorului său. ȘI exagerarea aceasta 
atit de comună mărește, ca totul în Tolstoi, impresia de realitate. 


Proust are o predilecție marcată pentru detaliile minuscule, 
fugare, subconştiente. 

Fu ştiu că Argentina e o republică dar pot trece luni de 
zile tară ca această idee să mi se schițeze măcar în minte. 
Sint părţi adinci! din nol ingine, care nu le cunoaștem şi n'au 
fost cunoscute de nimeni decit astfel, virtoal, implicit. Prin na- 
tura lor sînt asemenea zgomotelor de pe stradă cind cetim cu 
atenţia Incordată. Proust le scoate din penumbră şi ne sileşte să 
indreptăm toată lumina atenției asupra lor. Aici ele işi pierd flui- 
ditatea, se solidifică subt ochii noştri. Din fugitive ce erau, auto- 
rul le țintuește localul. ŞI nu numai atit; trăsaturile subtile sufle- 
teşti Proust ni le prezintă mărite, pujin monstruoase, chiar niţel 
comice, cum e mina noastră cind o privim printr'o lupă puter- 
nică. Construite din detalli alterate şi calitativ şi cantitativ, per- 
sonagiile lui Proust capătă o nuanță delicat coşmarescă ; ne re- 
cunoaştem în ele ca într'o oglindă sferică : i 

++ quand je me reveillais ainsi mon esprit s'agltant pour 
chercher, sans y réussir, à savoir où jâtals, tout tournait autour 
de mol dans l'obscurité, les choses, les pays, les années, Mon 


corps, trop engourdi pour remuer, cherchait d'après la forme de 


sa fatigue à repérer la position de ses membres poar en induire 
la position du mur, la place des meubles, pour reconstruire et 
pour nommer la demeure où il se trouvait. Sa mémolre, la mé- 
moire de ses côies, de ses genoux, de ses épaules, lul présentait 
soccessivement plusieurs des chambres où Il avait dorm!, tandis 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


qu'autour de lui les mors invisibles, changeant de place selon la 


forme de la pièce Imaginée tourbillonnalent dans les térèċbres, Et 


avant même que ma pensée, que hesitalt au sevil des temps et 
des formes, eût identifié le logis en rapprochant les circonstances, 
— mon corps — se rappelait pour chacun le genre du lit, 
place des portes, la prise de jour des fenêtres, l'existence 
d'un couloir, avec la pensée que j'avais eu en m'y endormant et 
que je retrouverais au réveil, Mon cô'é enkylosé, cherchant à 
deviner son orientation, s'"imeginait par exemple, allongé face an 
mur dans un grand lità baldaquiu et aussitât je me disais: 
„Tlens, j'ai fini par m'endormir quol que maman ne soit pas 
venue me dire bonsoir" ; j'étais ă la campagne chez mon grand 
père mort depuls blen des années; et mon corps, le côté sur 
lequti je reposais, gardiens fidèles d'un passé que mon esprit 
Waoralt jamais du oablier, me rappelalt la flamme de la vellleuse 
du verre de Bohême, en forme d'urne, suspendue an plafond par 
des chainet'es, la cheiminée en marbre de Sienne, dans ma chambre 
à coucher de Combray, chez mes grands parents. en des jours 
lointains qu'en ce moment je me figurais actuels sans me les 
représenter exactement et que je reverrai mieux tout à Pheure 
quand |: serai tout à fait éveillé, 

Puis renaissait le souvenir d'une nouvelle attitude; le mur 
filait dans une autre direction: j'étais dans ma chambre chez 
M-me de Sairt Loup, à la campagne ; mon Dicu! il est au mo- 
ins dix heures, on doit avoir fini de diner! J'aurais trop pro- 
longé la sieste que je fais tous les soirs en rentrant de ma pro- 
menade avec M-me de Saint-Loup, avant d'endosster mon babil, 


FE 


Car bien des années ont passé depuis Combray, ci, dans nosfe- | 


tours les plus tardifs, c'était les reflets rovges du couchant que 
je voyais de ma fenêtre. C'est un autre genre de vie qu'on mène 


à Tansonville chez M-me de Saint-Loup, un autre genre de plal- 


sir que je trouve à ne sortir qu'à la nuit, à suivre au cla!r de lune 
ces chemins où je jouais jadis au soleil : et la chambre où je me 
serai endormi au lieu de m'habiller pour le diner, de kin je Wa 
percois, quand nous rentrons, traversée par les feux de la lampe, 
seul phare dans la nuit. 

Ces évocations tournoyantes et confuses ne duralent jamais 
que quelques secondes, .* E nostim contrastul intre această din 
urmă afirmație şi lungimea expunerii, intre epltetele „tournoyan- 
tes et confuses“ şi claritatea descrierii. 

Stările sufleteşti aşa cum le detaliază Proust amintesc In- 

din sete er sr în care Poincaré sau Herriot 5 
+ Cu piciorul ridicat in plin mers sau cu gura desc 
in plin discure. O vagă intenţie humoristică pare n se strecura 
prin opera celul mal pătrunzător dintre psihologi. 
Am vorbit de stilizarea impusă realităţii de maniera lul 
= ; e clar acum în ce consistă ea : pe de o parte fixarea datelor 
psihologice esenţial tranzitorii, scoaterea la lumină a unor făpturi 


IN JURUL TEHNICE! LUI TOLSTOI 183 


sufleteşti obişnuite să vegeteze de cind lumea numai în întuneric; 
pe de alta exagerarea trăsăturilor intime sufleteşti, ȘI e cu atit 
mai fermecătoare această stilizire cu cit în acele făpturi nocturne 
recunoaştem, cu toată alterarea de fiecare dată, cunoscuţi vechi. 
Proust e evident influențat de teoriile bergsoniiene ; totuşi opera 
lui e mai curind un argument impotriva acestor teorii intrucit 
dovedește că „datele imediate èle conştiinţei” nu siat cu totul re- 
tractare exprimării, 

Poate că această alterare sistematică a sufletului aşa cum o 
practică Proust să nu fi fost cunoscută de elca atare: «le plai- 
sir qul m'était naturel... le plaisir d'avoir extrait de moi même et 
amené à la lumière quelque chose qul y était caché dans la pé- 
nombre“. Astfel vorbeşte de el însuși eroal principal din „ă la 
recherche du temps perdu“ şi desigur că e vorba de autor, Exer- 
cltindu-se continuu astfel, conştiinţa lui a devenit mult mal vastă 
decit a noastră şi penumbra de care ne vorbeşte a ajuns cu tim- 
pol luminoasă pentru el. In chipul acesta, o manie a realizat pe 
incetul cea mai pătrunzătoare inteligenţă. 

Se poate de asemenea ca Proust să îl considerat ca o im- 
periecţie inevitabilă alterarea de care vorbim. Intortocherile şi pa- 
rantezele lul nebuloase, germanizarea frazei franțuzeşii, au poate 
de scop să redea puțină nedesluşire trăsăturilor prea marcate. 
Dacă e intr'adevăr aşa, trebue să spunem că trucul nu reuşeşte 
de loc şi că impune o osteneală inutilă cetitorului. Mai puțină cla- 
ritate într'o privinţă nu vindecă de prea multă ln altă privinţă. 
Dar n'am dreptate să mă supăr pe Proost; fraza lul obscură va 
avea simpaticu) avantaj să elimine pe cit se poate cetitorii cu- 
renţi de romane, care ar căuta eventual În această lectură, oblg- 
nuita plăcere pseudo estetică de calitate inferioară, 


+ 


Sint fenomene sufleteşti informe şi adinci care joacă roluri 
insemnate în viaţă şi astfel Tolstoi nu poate să le ignoreze. Dar 
nu poate nici să ne destăinulască fluiditatea lor originală căci lim- 
bajul comun e incapabil de aceasta şi am văzut că Tolstol dis- 
prețueste orice stii, cu ant mal mult un stil impresionist, Astfel 
fiind, Tolstoi recurge la un compromis: caută să indice acea stare 
sufletească fără să insiste, dintr'o singură trăsătură lată un exem- 
plu: Ana Karenina a fâcut cunoștință cu Wronsky la Moscova şi 
se întoarce acum la Petersburg turburată adinc dar fâră să ştie 
exact de ce, și fără să-şi recunoască încă nimic, la tren ceteşte 
un roman englezesc. „Eroul romanului incepuse să-şi facă noro- 
cal după concepțiile englezeşti, adică să devie baronet şi moșier, 
şi Ana dorea tocmai să | poată urma la moşie, cind simţi deo- 
dată că aceasta ar fi compromiţător pentra el şi ruşinos pentru 
dinsa... «Ce e ruşinos pentru mine? Ce ar fi compromiţător pen- 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


»—se întrebă singură, mirată şi jignită”. Astfel printr'an 
a detaliu, Tolstoi a să evoc: toate dedesubturile psihice 
complicate şi semi-conştiente ale erolsei sale. Este insă un feng- 
men de felul acestora pe care Tolstol îl redă greșit în felul lui 
Proust însă fără stilizarea sistematică pe care o simţim la acesta. 

lo general omul nu gindeşte pe de-a intregul în cuvinte; 
cind o face nu sint ginduri pentru el singur ci mal totdeauna, ori 
o discuţie cu un partener imaginar ori un proect de vorbire în 
societate. Gindirea admite o gradaţie în această privință; ea 
poate fi mai explicită sau mai discretă; uneori se întrezăreşte ciie 
un cuvint din timp în timp în cursul ei, alte ori insă ca e cuto- 
tul mată şi se transformă iatr'o tendință-sentiment sui generis. 
Evident că in aceiaşi măsură e din ce ià ce mai greu să deserii 
sau să suggerezi o astfel de gindire informă. Acesta e unul din 
puţinele fenomene sufleteşti pe care Tolstoi le desfigurează re- 
diadu-le. Personagiile lul gindesc ia cuvinte cași cum ar vorbi, 


lată spre pildă cum gindește Nicolai Rostov în aromeala care. 


precede ațipirea, adică tocmal atunci cînd tot ce cugetăm etli- 
tortochiat și şters: „Da, trebue să fie zăpadă, işi zise Rostov, a- 
colo pata ceia, sau cum e pe franţuzeşte une tache, Na! Cum 
am zice natache! Ah, Nataşa, surioara mea cu ochii negri! 
Na-tache ! Ei, cum are să caște ea ochii cind am să-l spun cum 
am văzut pe impăratul!,. Da, ulte, visă el mai departe, ce mă 
gindeam, să nu cumva să uit, ce? Da, am să vorbesc cu im- 
păratul. Nu—nu asta—asta-i mine..* Cit de adevărate siat vi- 
sările acestea, şi totuşi au ceva silit, simțim o stinghereală, ni 


se pare că le lipseşte ceva De fapt na le lipseşte nimic, dimpo- 


trivă, sint prea explicite. Dar cind ai descoperit aceasta, aja 

să urmărești pasagiile respective cu o anumită reticență min 

să retraduci pe măsură ce ceteș!i acele ginduri în limba lor pri- 
mitivä, pentru ca stinghereala să dispară. 


Ta 
l 


O altă lature a tealitäății pe care Tolstof o neglijează cu di- 
nadinsul: detaliile fizic-erotice. E o lipsă surprinzătoare la un 
serlitor cu atita sinceritate şi atit de congtiincios ca artist. E drept 
că acest defect ne supără mal puțin decit cel opus pe care il 
găsim spre exemplu in Zola, care preface toţi burghezii cuminţi 
în satiri şi, cu o poză naivă, se complace într'an belşug uimitor 

scabroase. NI se pare că, de obicelu în arta literară, 
e mal bine prea puțin decit prea mult, 


S'a spus că arta lul Proust e, dintre toate, cea care se a- 
propie mai mult de ştiinţă, Intr'adevăr, tată ce spune autorul tn- 


IN JURUL TEHNICE! LUI TOLSTOI 185 
Ii E t TOLS e a 


ti'o scrisoare cătră un prietin : „Je ne m'attache qu'à ce qal semble 
déceler (d'après un sens analogue à celui des pigeons voyageurs) 
quelques lols gântrales“, Și autorul se intrerupe adesea « 
şi explicind acea lege generală. Cite odată al aproape impresia 
că povestirea nu-l decit un pretext şi serveşte numai să ilustreze 
princi ră psihologice. 

olstol are dimpotrivă o predilectie pentru trăsăturile speci- 
fice situației și omului. Totuşi e Side că detaliile sufleteşti de 
care se slujeşte trebue să cuprindă şi ceva comun oamenilor pen- 
tru ca cetitorol să le recunoască şi să albă astfel impresia conti- 
nuă de realitate. Detaliul exact p caracteristic, elementul din 
care Tolstoi a construit opera lui ntreagă, este un termen mediu 
intre individual şi general. 

Brehunov a plecat călare, să scape din pustiul de zăpadă, 
„Deodată i se arată inainte ceva intunecat... Dar Du era ceva j- 
mobil ci se clătina într'una şi nu era un sat ci un răzor de ho- 
tar plantat cu peliniţe inalte care se ridicau din zăpadă și pe 
care vintul, fluerind printre ele, le indola continuu în acelaşi parte. 
ŞI fără vre-o alā pricină, Vasili Andrelci se înfioră văztad aceste 
pelinițe chinuite nemilos de vint şi goni repede calul inainte“, ȘI 
mai tirziu: „Nu mal dorea decit un lucru: Să se întoarcă la sa- 
nie ca să nu se prăpădească în această groaznică pustietate de 
zăpadă, singur și părăsit ca acele pelinițe“. E foarte firească a- 
ceastă localizare coşmărească a groazei intr'un obiect exterior, şi 
totuşi cît de străină de orice normă sau rubrică psihologică ! Ne- 
prevăzutul joacă în opera lul Tolstoi rolul care i se cuvine. 

Acest fel de detaliu, coman şi caracteristic în acelaşi timp, 
e extrem de sugestiv, după cum am spus insă, el nu evocă atit 
tablouri cit sentimentele corespunzătoare, Tolstol caută să obțină 
mal mult imagini afective decit imagini vizuale. lată o trăsătură 
din descrierea tuberculoasei în nuvela Trej morți: „O cărare 
dreaptă care dispărea sobt scufiță ii despărțea părul blond, po- 
mădat şi neobişnuit de subţire; plelea albă a acestei cărări late 
părea ciudat de uscată şi de moartă“, Impresia de om bolnav, 
lată ce ne redau cu mare putere aceste amănunte, fără să ştim 
cum şi de ce. 

Aşa dar e adevărat că arta lui Proust, deși își alege drept 
obiect cu deosebire fenomene Inconsistente şi fugitive, se Inrudeş- 
te cu știința. Insă, prin obiectivitatea e! absolută, prin profundo! 
ei realism, literatura lul Tolstoi are de asemenea o naanţă ştiin- 
jifică, Graţie acestui lucru proza lul Proust ca și a lui Tolstoi 
iţi da o impresie de siguranță şi de linişte care subliniază plăce- 
rea estetică. Simţim poate că frumuseţea de acest fel e mal 
trainică In zilele noastre, evoluția gustului literar «e atit de ra- 
pidă incit au fost de ajuns 30 de ani ca „graţia felină“, din nou- 
tatea ei strălucitoare să ajungă aproape în halul în care se află 


drpunerea sărutării fierbinţi pe frunte, De aceia e consolator să-ţi 


185 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


Teoreticeşte, opera literară cea mal opusă estetice] lui Proust 
e cea a lol Testul. Ea nu ridică după cum cere Proust „le volle 
de laideur et d'insignitience qai nous laisse incurieux devant l'u- 
nivers“, Proust vrea ca lumea—,„qui n'a pas été créć une fois mals 
aussi Souvent qu'un artiste original est survenu“-—reilectată de 
artist să fie profund personală şi caracteristică peniru acesta, l- 
dealal lui e pictorul Elstir „qui ne pouvalt regarder une fleur qu'en 
la transplantant d'abord dans ce jardin intérieur ci nous sommes 
forces de rester toujours”, Am văzut că Tolstoi reprezintă, cu 
mult mai mult decit oricare alt artist, tendința contrarie; asemă- 
narea intre model şi portret e dusă la el pănă la maximum po- 
sibil. Nedumerit, Proust ar îl putat să se întrebe: „Cum se poate 
ca realitatea. urită şi searbădă cum e, să ni se infâţișeze fru- 
moasă şi interesactă io oglinda unei opere de artă a cârel sir- 
gură grijă e să nu o falşifice? ŞI, ca descipol al lui Bergson, 
cred că ar fi rezolvat dificultatea cam aşa: 

Viaţa transpusă în literatură sufere două alterări inevita= 
bile, astfel că există o stilizare esențială acestei arte. Prima: In- 
tre realitatea literară şi cea propriu zisă eo relaţie asemănătoare 
cu cea stabilită de Bergson între amintire percepţie, adică o 
deosebire nu numai de grad ci şi de fire. Pe cind percepţia ne 
invită la fapte, pătrunsă fiind de toate acţiunile posibile pe care 


corpul nostru le-ar putea exercita asupra obiectului prezent, a- 


mintirea e dezinteresată, e golită de acţiune mule passé n'est 
qu'idée, le présent est idéo-moteur", 

Tot astfel realitatea trăită, oricit de indiferentă ne-ar îi, ori- 
cit de paţin ne-ar atinge propriile interese (în sensul larg al cü- 
vintului), desenează totuşi in inconştient nenumărate reacţiual e 


ventuale ; in schimb realitatea din literatura cea mal naturalistăe 


complect independentă de noi şi privirea o urmăreşte liberă de 
orice gind inconștient de imixiiune. Chiar atunci cind, antrenați 
de povestire ne interesăm mai „activ“ de peripeţiile el, si ) 
că emoţiile ne sint artificiale, fără rădăcini adinci şi, dea 
străine adesea de plăcerea estetică. 
A doua alterare: Realitatea din literatură e prin natura el 
i vă in timp şi in spaţiu. Pe cind pictura redă © 
lame neintreruptă de forme şi tulori, literatura s'ar putea com- 
para cu un desen punctat, nu cu desenul obişnuit care, dacă nu 
reprezintă decit incomplect modelul, se folosește măcar de trăsă- 
tura continuă, La Tolstoi punctele urmăresc cu exactitate neindu- 
plecată conturul vieţii, dar viaţa nu e punctată. În limbajul lut 


„Bergson am spune că arta literară întrebuințează metoda cine- 


IN JURUL TEHNICEI LUI TOLSTOI 187 


matografică pentru a reconstitui viata. Namal că la cinematograt 
fotografiile urmează una altela atit i repede, incit nu prind 
cepe intervalele, pe cind in Hteratură le treci cu vederen AR 
printr'o obişnuinţă iodelungată, ne-am familiarizat perfect cu a- 
ceastă deosebire dintre realitate şi literatură. ba chiar, mai gene- 
ral, dintre realitate şi limbaj, 

Am spus că Tolstol a surprins ritmul vieţii; mai exact e să 
spunem că Interceplează prin analiză şi subliniază ritmul unel 
continuităţi. Și poate că tocmai monotonia continaităţii e esenţa 
acelui gust insipid al vieţii şi cauza răului de mare pe care ni-l 
dă legânatul realităţi), 

Ritmul roţilor pe şine e înecat în hiriitul continau al trenu- 
lui. Tolstoi scoate în relief şi izolează acest ritm, silindu-ne să a- 
uzim în țăcănitul lui melodii care ne încintă, mai ales pentru că 


wau nici o legătură cu grija de bagaje, nici cu afacerile care ne 
asteap!ă la sosire. 


lon Gherea 


LA MEDELENI 


DRUMURI... 


PARTEA ÎNTĂIA 


i SFÎRȘITUL a ȘCOLAR 


Oig'acă, dragostea pisicelor răsunase dealungul nopi de 


vară, modulind subi tremurul stelelor, uuitul vintului de pustă, 
șcincetul primordial al pruncului, genätul gutural al femeii cu i 
d nții incleștaţi, bocerul solitar al peamandurei şi furtunile me 
lodice ale violinelor. 470 
Apoi, ca din milenii, cu creste roșii, trimbiia seră cucogh 
Ultimele stele se stinseră vibrind dar în pavarea viori 
Străzile şi trotuarele erau albe ca de argint mat. Seci 
genții de noapte dormitau, lăsind să se deschidi și să vegheie 
singuri, ochii inocenți ai zorelelor. "A 
Plutea înfricoșarea unei tăceri fragile, pe care curind, a 
Vea s'o sfarme întăia huruială de roți municipale, + 


Făcindu-și. cu degete automate nodul cravate, Dănuț $ë 
apleci afară peste margina ferestrei. Simţea zorii, tară să vadă pă 
zarea lor pură, avind sensația de frăgezime pe care-o ai in 
tr'o casă cu ziduri străvechi cind ştii că intruna din incăparile 


ei o, fată se dezbracă incet, itumininui ogliazile ca proaspătă $i 
*perioasa ci nuditate, —rumenindu-le cu focul obrajilor atuna i 


cind ochii îndrăznesc. să cuprindă trupul gol... 
Dar zorii erau depatte. ika 


É, 


Ls LA MEDELENI 169 
> — ÎN 0 etc SI 


Vedea numai ziduri de case pretutindeni, ziduri subt căre 
hurăia somnul orăşănere, prăbuşit, greoi: umilitoare parodie 
a morții, pa i 

Dori Medelenii cu ochii, cu nările, cu urechile... Medeleni 
vacanțelor și ai copilăriei. Deşteptările cu zvonirta livezii la 
căpătăi și zorii la ferestre ca o lumină coaptă în ladă, Inăl- 
timea de zbor a cerului spre care-ţi vine să fluturi batista. Sal- 
turile lungi al: dealurilor gonite de Vinătoirea cerească a sôn- 
relui., ; 

Doua minute, incă jilave de apă, ji acoperiră ochii. 

Unde fuge copilul meu ? şopti Adina în urechea lui, în- 
greundu-i-u cu cercei de sărutări, 

Nu-și putu stăpini bătăile inimei, No văzuse doar citeva 
clipe, si parcă o regăsea după o despărțire, 4 

Se intoarse, o cuprinse in brațe și o strinse, despletită şi 
ruginie li sărută fruntea, bătaia pleoapelor, gitul care ispitea 
dinții ca miezul alb al perelor de chilimbar. Şi dezvăluind-o îi 
privi sinii, cuminte si'mbunat, fiindcă erau mirați ca deștepta i 
din somn. Apui dezmierdă cu palmele rotunjite luminoasele lor 
curbe, săgetate de două mici reliefuri roze umbrite violet. S'apoi, 
inchizind ochii, alintă respirația ondulată a sinilor, cu pivli a 
subțire a încheeturei brațului... 

Mina Adinei îi acoperi ochii aprinși. 

Cuminte, cuminte... Hai şi-ţi bea şocoi ta. 

Și luindu-i m na de pe ochi se învălui molatec. în lungul 
halat de bae care-i dădea o ciudată înfățișare de călupăraş bi- 
nedictin. Numai părul ardea dens cum arsese dealungul nopții, 
ca o torță pe un întunecat galop în adincuri, 

Nu, Dănuţ! j 

— Ba da. 

li scăpă din mini. O fugări. O prinse paralizată si dooilä 
din pricina risului, li adună părul ascunzindu-i-l] subt halat, o 
acoperi cu gluga, îngropind-o cu obraji cu tot, pănă cind mu 
mai rămase din ca decit gura ca un boboc de garoafă pe cae 
buzele lui Dănuț își pierdură suflarea, lăsindu-l inflorit în u- 
meda roseață a singelui si-a zimbetului, 

Hai, Dănuţ rău, Dănuţ tiran, Dânut cu pleoape vinete 

Iși acoperi cu palma buzele indure-ate. Dar pe deasupra 
minii, ochii rideau 

Bea-ți șocoiata, Dănuţ. 

Vorbea comic si greu ca cei cu figura. inghețată. Vorbei » 
Păteau prea voluminoase pentru gura ei micşorată, cu coltu- 
rile buzelor arse, y 

Dănuț sc așeză pe pat, în fața mesuţei de noapie. Adisa 
Veni lingă el, supraveghindu-l aten'ă. Ea singură îi pregătise 
socolata la flacără de spirt. Și ca intotdeauna, Dănuţ era indu- 
ioșat văzind-o gospodină pentru el,—și-atit de mică, de fetiță. 
Gesturile solicitudinei de ma: ă-—atit de cunoscute in răsfăţul 


acasă te în seamă-—căpătau o dragălașă noutate 
pr pace ae E hia Sata el. Odată ii cususe un nas- 
ture căzut, cu degetarul pe deget—abia atunci observase Dă- 
nut hazul minuscule căști războinice—cu mișcări „iuți, 
suple şi categorice, rupind aţa cu dinţii, ferindu-se cu demnitate, 
convinsă, decite ori cerca să o sărute. Altădată îl 

badijonase cu iod în git, iscusită şi severă ca un hirurg, tero- 
rizindu grațios, —impunindu-ii apoi, cu sărutiri și încruntări, 
îularul în jurul gitului, și cu jurăminte teribile, respectarea pre- 
cauțiunilor pe care i le edicta amănunțit A tâdată îi făcuse o 
pijama, supunindu-l neindurată la canonul „incercatului'* repe 


tat, pănă cind, extenuat, se prețicuse că pleacă trintind ușa ; in- 


torcindu-se în virful picioarelor, o găsise plingind cu suspine 
copilăreşti, in tactul mașinei de cusut, pedalată energic... 

Toate aceste scene deveneau vignetie induioşătoare în a- 
mintirile d tii lui, 

ja: Mine "ce facem, Dănuţ ? 

Adică azi! 

— Aşa! 

Bufniră de ris. 

— Tare mai sintem răi! f 

Rotindu-și podul palmei prin părul lui Dănuț, Adina îi 
instrugură capul de bude. 

— Adina, apleacă-te, 

— Pentru ? 


-— Bea, R ce, 


Im! 
— Bea, 
li apăsă capul inspre ceaşca lui cu şocolată, 
— Nu mi-i poftă, Dănuţ,—se scuiură Adina cercind si-i 
scape. 
— Ba da. Te rog... Sărută-mi şocolata. 
Isi mue buzele, 


Sia 
— Spune ce facem azi, A ina F.. Adina, ia uită-te la minet 


Ce-i, Dănuț ? 
Nu-nu. Nimica, De ct te-ai speriat ? 
— De ce mai privit așa ? il întrebă ea precipitat, cuprimi. 
zindui obrajii, Is uritä ? 
— Nu... Ai musteți de şocolată. Şterge-te. 
incepu să-și bea șocolata, pe ginduri, 


„O amintire veche, foarte îndepărtată, acoperise vioi ca 0 
roșeaţă în obraji, clipa de față. Tot așa: Se sculase de cu noapte 


Pleca la București, la liceu... Inima grea, de 'vannă... Tăiase 


Părul păpuști Olguţei, buclă cu buclă, şi-i făcuse și musteti Cu 
creionul din plumiera de lac japonez... Pipușa cu păr blond. 


cu jucării... 


Oare-o mai fi păpuşa din pod 7... li era dor de ca cade 


ceva vit. Ca de-o iubire din altă viață... Podul eta plin de 


+ 


LA MEDELENI 


9 
— 


colb și ațe de piianjeni și ăpușa avea o rochiță de matasi 
alba și capul prea mare fiindcă era tunsă ca o feti conva' es - 
centi după febră-tifoidă... Zimbi păpuzei din pod. Zimbiră a- 
mintirile din îndepărtarea înduioșată a anilor... 

intoarse capul spre fereastră. Zorii se colorau delicat în 
roz și albastru cași cum ar fi trecut pe cer stoluri de ibiși și 
fam_nzi, lăsind fulguiri. 

- Dănuț ! Unde ești, Dănuţ? 

Ochii Adinei erau verzi ca două ciudate cristale de sevi 
Privirea lor învăluia sufletul în miros de ierburi după ploac, 
de muguri cruzi, de pămînt desțelinat, de vinturi ametite în 
păduri cu violete, Privirea lor înseta buzele şi nările. Subt ver- 
dele lor—foc umed—trupul devenea gol și păgin, 

Adina, de ce te iubesc atita ? 
Mă iubeşti, Dănuţ? 

— Nu eu. fu, tu mă iubeşti ? 

5i fără să aștepte răspuns, cuprinse în braţe trupul iubit, 
trupul apropiat, trupul de subt ochii, nările și buzele lui, —în 
care sufletul era depărtat ca o stea oglindită intro apă atnsa 
de genele celui ce-o priveste, 

Spune-mi, Adina, mă iubeşti? Mă iubeşti adevărat ? 

Ar fi vrut să e simplu sufle“ul ei, ca un „da“ material - 
zat, pe care să-l pipăe, săl cupriniă în mini, să-l simtă lepim 
și al lui ca o inimă vie zmulsă din piept, grea, caldă, concretă. 

D-agustea lui era zbuciumată, fără hodini, numai luptă. 
Pindă, încordare, ca viaţa codrilor unde și somnul e o veghe 
imprejmuită de jarul ochilor de pradă și de mişcările tăcerii. 

O culease pe pat, privind-o, aplecat asupra ei. cu chipul 
ostenit de suflet ca de-o migrenă. 

Adina ! Adina! 

Era o grea tinguire în vorbele lui. 

— Ce-i, Dănuţ? 

Vorbise calm, cași cun ar fi spus: „Afară plouă“ ; sau : 
„Ceasul a stat. Dar un zimbet îi tresărea in colțurile buze- 
lor; Dânut nu-l văzu. 

— Nimic. Plec, răspunse Dănuţ uscat, ridicindu-se, 

Nu mä săruți ?—il întrebă Adina căscînd. 
Cum vrei! 
Cum vrei tu, Dănuţ! 
Ți-e indiferent ? 
Dar ție? 
Mie da. 
li tremura bărbia caşi vorbele, 
Bine. Atunci pleacă. Eu mă cute.. 

— Te culci 2? 

— Da. De ce te miri ? 

Se zmunci de lingă ea cu pumnii strinsi, deschise Ușa e- 
tacului, o trinti : deschise ușa de dinfață, o trinti Eşi afară, irc 


192 „VIATA ROMINEASCĂ. 


mediabil. Totusi, în faţa porţii se opri, aştepta, o deschise, por- 
â ga air era goală. În fața caselor ard au becurile clecirice 
aprinse decuseară, decolorate şi vestejite ca florile după bal. 

La început pașii lui Dănuţ răsunară apăsaţi, nervoși, re- 
pezi, ca pinteni în burta calului bleg si adormit. Aroi, din ce în 

ii se muiară. | | 
gi pp încet, ca și cum la fiecare pas ar fi trebuit sä des- 
chidă o uşă prin întuneric. Ajungind la c:pătul străzii, șovai ca 
la răscrucea unor drumuri necunozcute, şi se intoarse indărăt, 
urmărit de privirea lungi și bănuitoare a sergentului de noapte, 

Mergea repede, așa cum pomise. O ura pe Adina. Vroia 
să io spuna in fați, să-i strige în față că o uraște, şi să 
plece din nou. Simţea nevoia să o apuce de mini, ră o stringā, 
» să-i zdrobească minile, s'o audă scincind de durere. 

O ura, cum ura toate femeile pămîntului. Ar fi vrut să le 
prefacă pe toate la un loc, intr'un vas de cristal, plin de orava 
sufletului lor, să-l ridice în mini, să-l trintească, și si-l sfarme 
în mii de ţăndări, și?n ţăndări să se pretadă toate femeile pămin- 
tului, cu risul și cu trupul lor fățarnic,—şi să piară de pe pă- 
mint pocalul cu otravă. Atunci ar fi fost curat si zimbitor pä- 
mintul ca un curcubeu. ke 

In fața porții se opri Parcă se schimbase ceva in iufăți- 
șarea casei |... A! lăsase storul în jos, ca să n'aibi lumină, 
ca să poată dormi mai bine. 

Ce nesimţire ! Ce cruzime ! k 

Ea dormea cu storul tra: și lui îi venea să plingā, să-și mus- 
te pumnii de durere, să fugă, să piară, să nu mai fie. | 

Intră pe poartă în virful picioarelor. Vroia s'o surprindă 
dormind, s'o vadă dormind... Vroia să intre, s'o vadă... 

Apăsind încet clanța, deschise usa etacului. 

— Dănuţ ! 

Un val de suare-i ircălzi sufletul, 

Nu dormi? o întrebă el ironic. 
— Dănuț! îl dojeni glasul Adinei. 

Se apropiase de el, prin întuneric, dezmerdindu-i obrazul- 
Dănuţ se feri braze şi se aşeză intr'un fotoliu 

— De ce ești rău, Dănuţ? 

De ce m'ai lasat să plec? 
— Fiindcă știam “ai să te intorci,—zimbi Adina așezin- 
du-se in bratele lui. ; 

— Minți. N'aveai de unde să stii Veoiai să scapi de mine, 
sà rămii singură.. Știu eu... 

— Ba ştiam, Dănuţ,—murmură Adina, aliturindu-şi obra- 
jii de faţa lui, Nu te-ai intors ? 

— Eu am vrut, N'aveai de unde să știi, 

— Ba da, Dinuţ. Altfel nu te lizam să pleci. Prostu ule- 
tu mu vezi Cai plecat fără șurtuc, în cămeşă ! 


-is în cămeşă? | ONT č TER 
— Da. se Aa s! SP 


m m'ai lasat? y x 
w așa eram sigură e îi ci... dacă nu pe 
iru mine, pentru surtuc! “i i M să fe logt, tea. e 
Dinei respiri pie Zimbi OO elite: pac 
__— De ce te i Adina? Am esit ca un nebus! Nu 
miam dat sama! Dacă nu mai veneam 3 Daci 
Spa < in refle e PA veneam ? Dacă mă duceam aca- 
~- Mi-era așa de fi Dănuţ, după ceai ti 4 
li luă mina, ial A pe sinul Rr Sinul pe graa: 
ma lui rotundă de hulub captiv. Și-atit de drăgălaș cra gestul 
care făcuse ofranda sinului gol şi-a inimii goale, încit buzele 
lui Dănuţ în Joc să sărute sînul, sărutară mina. 4 
- a iubeşti, Adina? `` i 
~ar eu te ador, prostule, răsfățatule... Dănu 
Dulce ca o tinguire de vioară, adusă de vint: Mie 
„„ Și două trupuri tinere zvicniră, se zbătură, şi se prăvă- 
liră strinse, ca două mari aripi ale aceluiași zbor milenar. 


ara oi: fruntea mică, i-o sărută. 
ina-i zimbea ascunsă în f, ca fagure. 
Ce facem mine ? A o3 $ i 
Ax 17. Ancireptă Adina, trecincu-și palmele peste ochi. 
Zimbiră. Erau palizi ca flăcările în lumina soarelui. 
i rm pă vedem la n e 
l väzu şi- ți tresărind. Își aduse mina ja 
vindu- cu ochii măriți, Se ridică într'o mină, pci. -a a pai 
brazul pe pieptul lui, 

— Vreau să dorm, Dănuţ... li ostenită Adina... Crede-mă, 
Dănuţ ! Am să dorm toată ziua, toată ziua, și după aceia am. 
sã rapip la geam cu roca care-ţi place ţie... - 

1 vorbea încet, cu o tori, atenţi și x i 
stăpin iubit și temut. oala oa cl pa mata 

uf întoarse capul intr'altă parte, privind în gol, 

„„ — Dar tu nu ştii că te iubesc, Dănuţ ? Numai pe tine... 
Te iubesc, Dănuţ, —stărui glasul cu un tremur, în preajma la- 
crimelor... De ce mă chinuești, Dănuţ drag ? Aşa-s de ostenită!.. 
„Dănuţ ii acoperi ochii cu mina, surizindu-i trist. Și el era. 
cra de ostenit că uneori ar fi vrut să-și scoată inima din piept, 
„9 pue pe pămint, alături, ca o povară, —s-şi stea frunte 
ȘI să tăsufle o clipă. ci aci 


Bucureştiul se deștepta cu măturătorii, în huruiala dez- 
mățaţă a roților, ca un oni esre se scarpină buimac, ascultind 
bet 


* 


N — 


zornăi eșteptătorului care i-a decapitat somnul. 
ps Safero: ri spre piață, cu coşul subt brat 
Cite un oltean matinal, cu ițarii suflecați pe vigoarea profe- 
sională a p-lpelor păroase, girbovi! de kilogramele legat 
său din coşurile atirnate în cumpănă pe cobiliţă, îşi 
anunța marfa, cu verb sonor, pentru el mai degrabă decit yana 
casele încă adormite, cum iși acordă un muzicant instrumentu'. 
Pe orizont, soarele lipea mari afişe aurii. s: 
Cu minile înfundate în az vi gg, şi capul ple- 
r e e $ i : 
Sh i porturi A E gindurile lui, o necontenită vrajbă. 
1 se fragmentase sufletul, ca mercurul varsat în palmă, și-a- 
cum nu mai era decit larma gar meri contradictorii, care vo 
i femeile cînd se ceartă. | 
ee oai „De ce nu l-ai crezut pe Mircea ? Adina 
[LA j 
il CE „Adina te iubeşte, Adina e curaţă, —restul e min- 
ciună“€. i 
i mi are și dreptate, $i unora și altora, 
aa A ACEi e foae de hirtie : iți apare in 
relief, colțuros, proectat în afara suprafeții albe, pe care ar ca 
un cub de cristal cu muchii vizibile. Iți primeneşti ochii, pă 
o scurtă reculegere, cu o bitae de pleoape, și priveşti din nou: 
cubul iți apare în adincime, scobit înlăuntrul hirtiei din ii 
cască. Şi totuși, pe hirtie-s aceleași linii paralizate, pe acelaș 
plan neclintit. Dar ochii văd cind un relief, cînd un adinc, Și 
acea simplă grupare de linii iți poate da ameţeala prăpăstiilor... 
Abea plecase de lingă Adina, și totuși sufletul intii oi 
pornea impetuos, mohorit, ca fumul incendiului încotro bate 
intul. 
TA > lisase dormind. O adormize ca pe un copil, stind la ci- 
pătăiul ci, alintindu-i fruntea şi tinplele El o rugase, o indem- 
nase să doarmă, vislind cu minile somnul spre ea. N 
Vroia s'o lase dormind, cu somnul, nu cu sufletul ci pe- 
cunoscut. Și totuși, somnul ei îl întristaze ca o nepăsare, ca 0 
părăsire. Plecase de lingă el, ca un vint, lisindui trupul ei Pe 
un voal abea însuflețit. Acuma Visîndu-l singur. Ea se odh- 
mea. El suferea lingă trupul ci, > 
O veghiase ah ră sia a privind-o, neputini să se despo 
de ea. Adormise cu brațul îndoit sub. cap, descoperind O 
țioară arămie, 
Uneori tresărea ca o coardă subt arcuş : de ce? Po. 
Oare © lăsase dormind cu-adevărat ? Oare nu-l înșelas€ : 
Nu se prefăcuse ? Ca să plece el, ca să-l alunge de linză ea 
ca să rămie singură. i ia 
Se opri. li venea să se întoarcă în goană, să între 


să-l aștepte —ci atunc!.. Ce-ar fi găsit 7... O lisase dormind ? 


“are ochii ei verzi ca fosforescențele întunericului nu-l iscodeau 


pe subt genele fățarnice ?... li era groază s'o mai spioneze, s'o 
mai încerce, s'o mai surprindă. - gr 

„Dar tu nu știi că te iubesc, Dănuţ 2“ 

Nu, nu-l înșelase. O lăsase cormini... Se zmunci din loc 
și porni înainte pe Calea Victoriei. 

Cum il chinuia! li era frică de sufletul lui ca deo casă 
goală, numai cu oglinzi şi ţiuitul tăcerii ` 

Ar fi vrut să n'o mai iubeastă. alt era de. trudit ! Cind 
nu iubea încă, sufleiul era ca un pat alb, intr'o cu feres- 
trele deschise spre cer și spre livezi, ~ 7 : 

Cind nu iubea 7, 

„„Nu. Monica fusese totdeauna sora lui, pretina lui, o- 
dihna lui. O iubea cun iți umpli pieptul de aer curat, —cum bei 
din pumni apa unui șipot de munte, și fără să-ți fie sete,—cuni 
ție drag primăvară să stai pe-o bancă la soare printre inforiri. 

Lingă Monica era așa de clar și de uşor sufletul tă {pargi 
nu era, cum parcă nu e văzduhul unor dimineți de April, plin 
de egala transparență a luminii... 

«Nu, Adina nu-i spunea miaciuni, Adina il iubea, In ba- 
zele ei mici nu încăpea minciuna. 

Atunci de ce se temea ? De ce se temea de ochii verzi 2... 

La întrețăerea stradei Pitar-Moșu cu strada Mercur, . în 
dreptul şcoalei de călugărițe, se intilni pe neașteptate cu Herr 
Direktor. : 

— Eongiorno ! 

— Buna dimineața, papa. 

Monoclul lui Herr Direktor scinteia ca o vitrină. Pătăria 
de pai tra pusă pe ceafă, nasturii de jos ai vestei, desche'ați, 
Buzele umede zimbeau. 

Purta întipărire» veseliei acelora pentru care casele incep 
să se strimbe umoristic— făcînd din ochi, mișcindu-și hogegil: 
ca niște urechi—telinarel :— subit elastice—să facă rever nte, si 
påmintul să curgă, 

— La culcare, fiule. Mi se pâre că ne-am cam făcut de 
cap! Ce zi ii azi? 

— Duminică, 

— Esti heat, fiule? 

Duminică, papa. 

— Dacă zici tu, sfint! Sa isprăvi), „Embrasse moi, N - 
nette, embrasse moi... ta-ta-ta-ta-ta..."* Cum îi, frate, mai de“ 
parte ? 

Nu știu, papa. 

~ Răăău, domnule! învaţă, fiule, învaţă ! 

— Cocaricroa ! Cocoricooo ! intonă Coco cucurigul cu- 
“ușilor galici, 

— Bravo ţie, Coco! Face pe cucoşu! Sä- facem staret 
la poiată ! 


196 VIAȚA ROMINEASCĂ 


si Ce ode ? Eşti turtă ! Ziuă mare, fiule ! Paaa !.. Auzi, 
St | bi 
pa orei 83 Pau st pe un fotoliu. Auzind pași pe scară, 
sări în picioare, frecindu-și ochii. a 
— Si-ţi fac un ceai, conașule ? i 
— Nu. Mă culc, Gheorghiță. Să mă scoli la dejun. 
Se debrăcă repede, lepădindu-și hainele cu dezgust. T: 
ebloanele. Se sui în pat, cutundindu-se în întuneric. E 
Aşteptă somnul, chinuit de aceleași amintiri, de aceleaşi 


i incet-incet, treptat-treptat-—cum se topesc în viteza nea- 
gră Antet unei scrisori de dragoste, arsă în mină-—sufletul 
lui Dănuţ se'ntunecă de somn, pănă cînd trupul, cu o delicată 
destindere, se despărți de suflet, răminind singur, ca mina dn 
care a picat în flăcări o cenușă. 


kd 
* = 


i Di 


t 


Cucana, Catinca Balmuş nu era grasă cum își inchipue 
cetitorul. Asta nu înseamnă că nu era robustă, falnică oarecum 
in ținuta de gospodină, ESE 

ra alte vremi, capul care purta tulpanul ar fi putut purta 
casca războinică, trupul înfășurat în şort alb, armura cavalerească, 
şi minile în care zăngăneau cheile tuturor dulapurilor, spada 
său buzduganul. (gg a 

Olguţa cobori din taximetru după domnul D-leanu, cu „Ai 
jardin de Vinfante'* în mină. l 

Auzind trompa automcbilului oprit la poartă, cucoana Cas 
tinca eși din grădiniță — unde supraveghea cafeaua cu lapte 
a lui Mircea şi-a lui conu Mihăiţă—şi văzîndu-l pe domnul D= 
leanu alungă îmcruntarea cu -un zimbet, se'ncruntă iar la 
care lătra, și înaintă spre poartă cu brațele deschise prin 
albă a hulubilor. 

— Maestoasă ca Marseilleza ! şopti Olguța la urechea ta- 
tălui ci, insinuindu-i un zîmbet. 
- Sărut mina, cucoană Catincă, 


— Vint din Moldova l.. Ce-mi văd ochii ? Sora diavolului: 
Ce cauţi aici ? di 


— Pe Hardmuth ! șopti O'guţa stiinsă în brațele afecti- 
vase ale cucoanei Catinca. De 

— la dă-i pace băietului ! Uite la ea! Ca o tigancă! De 
unde mi-ai furat ochi codați ? | “d 


Din bucătărie se repezi Măndița gătită de Duminici—de | 


Dumnezeu, cu ochi de romaniță și obraji ca oule de 
ea cu hiină de horă si tulpan cu mărgele albastre. 


— uw a, 


Sărut mina, duduițä, laca dau jos bagaju. 

Era deprinsă ca toți musafirii dn Moldova i fie găzdui i 
la stăpina cei, f 

— Stai, fet țo—o opri domnul Deleanu — că plecăm îndată. 

Cum să plecați? Ce vorbă-i asta ? se scandaliză cu- 
coana Catinca. j 
_ Intre Domnul Deleanu E, cucoana Catinca incepu o tir- 
guială însuficțită ca in bazarurile orientale. Cucoana Catinca vroia 
să-i găzduiască la ea pe toți—,cu diavol cu tot“. Domnul De. 
leanu invoca gradul de rudenie cu Herr Direktor, deranjul,.. A- 
mindoi vorbeau repede, cu bucuria de-a vorbi, de-a născoci, de a 
replica, de-a pesticula. 

Pe stradă răsunau viguroase, plasurile vinzătorilor ambu- 
lanți, imbinindu-și discordant strigările. 

laurt caimacel ; iaurt caimacel,.. 

Puia-gaia, gaia-puia... Pui-puiiii... 
Chiop-chiop cărbuuu ; chiop-chiop cărbuuu... 
Hai la gaz-gaz-gaz... 

Era în toi arlech.nada de zgomote a Capitalei: tramvae, 
automobile, camioane, căruţi, sonerii de biciclete... Lumina sot- 
relui cînta parcă din mii de talgere. 

Olguța exulta. După tăcerea mâăn istirească a lașului, Bucu- 
reştiul îi răsărise în ochi —dela gară pină'n Popa-Nan—şi- 
răsuna în urechi, ca o vehementi panoramă, cardas de sunete 
și de culori. Nu mai văzuse din copilărie Bucureştiul. Ti venea 
să vorbească tare, să ridă tare, să gesticuleze, să danseze, să sară, 
intrase în Bucureşti ca într'un ham cu clopoței: nu mai putea 
sta locului, 

Taximetrul opri motorul. Cucoana Catinca ajunsese la o 
înțălegere cu domnul Deleanu. I obligase. să in cafeaua ṣi masa 
de sară la ea... 

— „Împreună cu toate neamurile: să nu-mi Spuneți că 
vă despart. 

Intrară în grădiniță, cu Olguța în frunte. 

— Bine-ai vinit. Ci mai faci, iubite domnule Deleanu ? 
A matali-i fetița 2... Fi, si-ți trăiasei, Imi pari bini ci ti cunosc, 
duduiți dragi. 

Conu Mihăiţă era moale ca vorba moldovenească pe care 
© personifica, Vorbea cu capul inclinat puțin într'o parte—-ca 
pe-o vioară sentimentală —și surisul îi acoperea toată fața cn 
blindeță, c3 o lumină de lampă. Era în halat și papuci. Îşi ui- 
tase jumätățile de ochelari pe virful nasului. Intro mină tinea 
„Universul“ cu delicateţă, ca pe un lucru fragil şi senzibil. 

—— Unde-i Mircea ?— întrebă cucoana Catinca, încrunțindu- 
se la ceașca de cafea pe jumătate plină. 

~— Aici-i,— răspunse conu Mihăiţă, distrat ca toli magis- 
trații din preajma C asaţiei. 


108 MATA ROMeEASCA 


— Mircéa ! 7 

La Mircea, nu te mai dichisi că doară nu te 'nsori! 

Mircea era în odaia lui, ghemuit în genunchi jos pe covor- 
cu E să unui bagaj căzut din care esă un cap de pisică al 
cărei trup e captiv-—ca să nu-l z rească de pe fereastră. Inim=-i 
bătea în piept bubuind, cu străşnicia cu care se bat covoarele bn 
prijitura năpraznică din Vinerea Floriilor. 

Nu, Nu vroia s'a vadă. Se temea: dece? Era exasperal : 
de cine ? Stia sigur că se va întimpla o nenorocire: care ? Era, 
ridicol ! T 

Olguța... Cum era 7. Nu-nu nu ! Nu vroia s'o vadă! 

Venise ca un trăsnet în liniștea dimineţii, peste versuri e 
lui Samain, peste pacea lui, peste timiditatea lui. Venise ca o. 
furtună pe geamuri, prin cărți şi caete. f ; 

Se uita zăpăcit, cu obrajii rogi, cu ochii alarmați, at pă- 
rul căzut pe ochi, cu tunica de alpaga—destrămati în coate— 
imbrăcată peste cimeşa de noapte, cu pantalonii bombaţi la ge- 
nunchi, cu șirețurile ghetelor înodate provizor numai n copile 
de sus,—— cu sufletul răscolit ca un dulap jefuit in goană. . 

Trebuia să fugă, să se refugieze, să scape. Tirindu-se pe 
jos, trecu pe subt fereastră în odaia de alături. Mai inaintă, 
scăpind încă de un geam, Se ridică. N durea spinarea umilită, Se 
rezemă oftind de părete. Ascultă. Auzi gla-ul domnului Deleanu; 
alt nimic, i 

Un fluture gălbui intră pe fereastră, palpitind, Mircea in- 
chise ochii. Nu-l mai chema nimeni. O întristare îi ingreue inima. 
Ar fi vrut să fic cineva blind cu el.. ( 

„Domnul Deleanu istorisea anecdotele barului şi m i 
turei ieșene. Uneori își usturoia accentul cu jargon cvrees 
vorbea singur parcă vorbeau mai multe persoane, Conu 
îl asculta zimbind cu bonomie. a 

Cucoana Catinca încălzea în bucătărie laptele și cafeata, 
priveghind totodată prăjirea feliilor de pine. 

Olguţa se plimba prin grădiniță— fără :& privească Morile 
—ascultind larma crescndă a Bucureştiului. 

Măndița eşi din bucătărie, cu pinea prăjită. 

— Fetiţo, cum iți zice ? 

— Măndița, sărut mina. Eu îs din Holboca... i A 

— Bravo ție, Măndiţo, o felicită Olguța cu convingetss 
la spune-mi tu, unde-aşi putea să mă spăl pe mini? tul 

— Cum nu, dudue, în odaia lui conașu Dan. 

— Cum ? Ş'aici are odae ? a 

— Ei, dudue, acuma dă mai rar pe la nui, —zimbi cu in- 
feles Măndiţa care știa dela Gheorghiţă multe. Da' așa spunem 
noi la odaia mosafirilor, Mata ești sora lui conaşu Dan! Par 
că eu nu Văd, că și eu am un frate la Holboca: bădiţa Ti oad t, — 
oftă adinc Măndiţa. Pe aici, dudue, acuma la dreapta. 


EY 


Fa = >} 199 
shii || 
In ochii șin sufletul lui Mircea, răsări brusc, 
decit aceia pe care şi-o închipuise, infr CĂ alta cu Fie] 


mari care-i puneau o umbră pe inimă, | 

—— Intră mata, dudue, o îndem 

Olguța intră, naltă purtătoare a 

— M-mă recomand Mircea... 

Se opri dezolat. Fruntea-i nă 

- + Balmuș. 
- Știu, 

Se aplecă moale, șovăi între mini'e întinse ale Olguţei. O 
luă pe i stingă, o sărută cu buzele strînse și murmură : 

— Merci. 

Olguţa bufni. 

— N'ai pentru ce! 

Pardon, domnişoară, 

-- Domnule Mircea, îmi săruți mina, imi spui domnișoa- 
ră ! Mai lipsește buchetul de flori şi discursul !... S- poate, pri> 
tine Mircea ! pad sad 

— Dudue Olguţă... 

— Nu. Olguţa. Toţi prietinii îmi spun Olguţa. 

Numai el nu putea să-i spue! 

— Mircea, toarnă-mi te rog apă si mă spăl pe mini.. 
Mândiţo din Holboca, tu adă-mi de pe masă din grădină un 
pachețel. Singurul meu bagaj! adăugă Olguta, clibucindu-si mî- 
nile cu săpun. 

— Cucu, cucu, cucu, cucu,, 

Cu glas de contraltă, cucul orelor de nouă ori cîntă cucu, 

Vintul legăna ritmic perdelele, și ritmic, valuri de soare 
cădeau ca scînteeri de griu în cadența coasei. 

Mircea, deznoadă-mi basmaua. 
- Am adus, dudue, di' nu pofteşti mata la cafe? 
Măndiţo, deznoadă-mi basmaua, 

Măndiţa inlocui cu degete groase-—femeeşti totuşi —timi= 

ditatea, stingăcia şi spaima degetelor lui Mircea. 
Mai este apă ? 

Măndița se repezi la cană, Darcana era strinsă convulziv de 
mina lui Mircea. Incepu să-i toarne apă în punni. Ea atita ve- 
selic și tinereţă în felul Olguţei de-a se spăla, că obrajii lei pă- 
reau că rid ascunși în palme, și odaia toată ridea în jutul ci. 

Prosup.. Ut! M'am răcorit! 

Din prosop, obrajii răsăriră proaspeţi ca din ger. 

Cucoana Catinca se aplecă pe margina ferestrei. 

— Poftim ! Bine, oameni buni—se adresă ea lui Mircea 
și Mândiţei—nu v'ați priceput să scuat:ți un prosop curat? 

— l-a lui conaşu Dan, coniță,—se îndreptăţi Mândiţa. 
ER Hai la cafea. Poftim! De ce nu ti-a dat frate-tău bu- 
cieie + 


| — Fiindcă le are dela mana. In limba bc) ph ef 
uda propriețate a buclelor, benjaminul are numai uzufructul 
k — pauta MGE Hai la cafea... Hai co torn! răsună 
imperios glasul cucoanei Catinca. 
Mircea 


— Mircea... 

Se apropie de el, privindul drept în ochi. ip 

— „ţi-am adus „Au jardin de VInfante“... Cine-i Adina, 
Mircea ? 

li vorbea in șoaptă, confidenţial, alături de el. E au deo: 
potrivă de înalți dar Olguta il domina cu portul capului, 

- Doamna Stephano ? 

—— "Doamna ? 

Mircea plecă fruntea, roșindu-se. ` i 

„Perechea Monicăi“ gindi Olguța stăpinindu-și un zimbe', 

— Cine-i doamna Stephano ? , 

— O doamnă !—susp.nă Mircea ca şi cum ar fi spus:,o 
catastrofă“, 

— Şi-atit ? 

— Daa... o doamnă. 

De ce-i face versuri ? 

— li face versuri ? 

„O ! sfintă candoare !“* gindi a cu sprincenele ridicate, 
în fața sincerităţii clare în obrajii lui Mircea, ca florile roșit la 

ele caselor de țară. 

— Da. Aili că-i face versuri. 

Eu nu știam! se scuză Mircea dezolat. 


- O iubeşte ? 


Ochii lui Mircea se inăspriră, ocolind privirea Olguţei, 

-- Spune-mi, Mircea, 

— „Nu merită s'o iubească ! 

— De ce? 

-— E urită ? 

— E roșcată !—ingină Mircea cu o nuanță pej orativă. 
Atunci e frumoasă ? 

— E mică 


di ur Tie iți place, Mircea ? Am toată increderea in impre- 
a. pi 


— Vai, dudue... 
— Olgufa. 
- „ue Olguța ! 
, Cucoana Catinca apăru din nou la geam. Văzindu-i ală- 
turi, deopotrivă de bruni și de înalţi, avu un zimbet—jumătata 


ironic, jumătate induioșat—și se retrase ri licind din umeri, A 
bea primise insistenta invitație a domnului Deanu, ca Mircea 


să-și petreacă vacanta la Medeleni. 


r DI LA MEDELENI 201 
n i E o o 
E deșinaptă ? - 

— O astfel de femee !—zimbi Mircea cu disprețul adol:s- 
cenței pure și studioase, pentru femeile Manosi, e gel seamă 
cînd sint și ușoare. 

- E artistă ? 

Dan m'ar trebui s'o iubească ! - izbucni Mircea, roșind. 
A cunoscut-o astăiiarni la patinaj pe această doamnă și de-a- 
tunci si-a perdut capul. Dar eu ce pot să fac, dudue,.. 

Olguţa, Hardmuth ! 

= — Pe mine mu mascultă !—urmă Mircea, cu şuvițe de 

păr pe frunte, tot mai dezordonate. Bine că vine vacanța, Ni- 
meni nu-i mai fericit decit mine ci Dan are să plece din Bu- 
cureștiul acesta.. x 

Ce ai cu Bucureștiul ? 

Mata nu-l cunoşti ! 

— Mata îl cunoşti, dudu: ?-—zimbi O'guța cu sprincenel > 
ridicate... Hai să ne bem cafeaua. Să nui spui nimic benjami- 
nului, Dă-i cartea și-atit. Ne-am înțeles ? 

Mircea rămase din nou r cu tunica destrămată în coa- 
= pantalonii cu genunchi, părul căzut pe frunte, fruntea incre- 
itä... 


Era sigur mai dinainte că are să i se intimple o nenoro 
cre. | se "'ntimplast. Nici nu se mai mira. Se resemnase. Dar 
o turburare niciodată simțită pănă atunci îl stipinea, c'ci în acea 
clipă, aceiași ochi trişti care se închideau pe veci în sufletul lui, 
inviaseră mai mari decit îi visase, şi do tori, pe chipul cele: 
e ridea in soare: nalt purtătoare a unui zîmbet, 

Dar se intimplase o nenorocire ?,., 

Unde mi-ai fost? răsună de-afară glasul cucoanei Ca- 
tinca. 

Am vorbit oleacă cu duduia matale,—răspunse Olguţa 
cu o moldovenească ad-hoc. : 


Taximetrul plecase. Cucoana Catinca se intorcea dela 
poartă. 
— Doamne, cuconiță !—gindi Măndița cu gias tare—a- 
marnică-i duduia asta: s'o minind, nu altceva! 
— Așa-s Moldovencile noastre, Măndițo. 
Mircea intrase în casă şi se culcase din nou, imbracat 
In grădiniță conu Mihăiţă își răsucea o țigară. Zărind-o 
pe cucoana Catinca, își alintă mustăcioara. 
Ți-o întors capul și matale! 
- Aşa noră mai zic şi cu, M hăiță! 
Cum vrei mata, Catinca !—zimbi conu Mihăiţă cu iro- 
nie mai subțire decit musteața. 
Dar cuco na Catinca redeveni cu energie, gospodină incrun- 
tată, ; 


— Măndiţo, de-acuma ne punem pe treabă. 

— Atunci eu es-să eu oleacă de aer,- anunţă cu resem- 
nare conu Mihăiţă, ridicindu-se, cum făcea și cind începeau gri: 
jiturile. 


i 2 


— Allo! Allo ! Hai, Nae; hai, Nae. 

Nae respira delaolaltă—răsturnat intrun fotoliu din gră- 
dină— parfumul leguminos 2l dimineții și mirosul de cernea'ž 

că și de sublim al fascicullei 159 din „Contesa fără nu- 
me“, abia cumpărată dela chioșcul din Clemența. 

La auzul „allo-ului“* care anunța oprirea unui automobil, 
își pături fascicula și se îndreptă spre poartă cu demnitatea in- 
diferentă a unui chelner în frac deși era numai în jiletcă var- 
gati. 

— Buna dimineaţa, Nae. Acasã-i fecioru-meu, frate-meu ? 

— Vă salut, domnule avocat. Imediat... loşca, Ghiţă! Nu 
se mișcă, dom'le ! loșca, Ghiţă !—bătu el din palme, enervat, răs= 
fringindu-și buza de jos, 

— Hai, loșca ; hai, loşca, 

Şofeurul socoti oportun să intervie cu răgetul trompei. 
Coco delira. 

Gheorghiţă și loşca soseau în goană.* 

— Mata esti, dudue ? 

— Chiar eu, Gheorghiţă ! 

-— Sărut mina, dudue, Da” mare-ai mai crescut! Mai sk 
nu ti cunosc ! Ci-are sî si mai bucure conașu Dinuţ !... Sărut mi- 
na, cuconzșule, Bine-aţi vinit.. 


— Lasă, domnule! Mă, Ghiţă, mă, servește, mă, nu sta 


ca hărodu ! Ce-aștepţi ! degeaba-mi stric cu picptu cu voi! 
Apra ștepți ! Mă, degea piep pit 
- pară pagaju cet dudue ? 
— Na egaj, orghiță. 
Réal i gaj, Gheorghiță 
Zău. | 
~ iraca’n di mini! Ze şi eu ea prostu! Parcă n'o stiu 
eu pi duduia Olguța ! 
Domnul Deleanu eşi din casă urmat de Nae. 
— Gheorghiţă, și Dănuţ doarme ? 
-- Doarme, da’ il sculăm noi, 
— Dă-i pace. Miroase-a chef pe-aici l.. Haidem la bae 
Olguța. Nu ți-i poftă de un abur? Un abur uscai,——adăugă 
Deleanu văzind lipsa de entuziasm a Olgutei. | 
— Da-i pregătesc ew o bae la noi,— interveni Gheorghi 
tă. Zău Îi cactntagile ! | 
~ Rämin cu menajeria, 
` Livănţică-livănţică-livănţică.. Dă haine—dă molii.. 
O țigancă se oprise la poartă cu panerul inoptat de livăntică 


LA MEDELENI 203 


albastră. Avea două ri distincte pentru marfa ei, Striga: 
` Iäntică div ăaţică Ing o Unei ainu as de so- 
prană, care exploada în cer deşteptind îngerii roşi ; și: 
„dă haine, dă molii“,—cu un bariton de baragladină, care po- 
runcea crunt, dirz, răstit, opintit, 

— Mişcă d'acolo !—o alungă Nae cu un deget de Cesar. 

— Aoleo, frumosule, minca-țe-aş ! Fă-mi o saftea. 

Ey Subt privirea şi buza indignată a lui Nae, Olguța cum- 
pără intreg cuprinsul panerului, 

- Dă să trag și eu un fum... ca nu tio spure! jindui ii- 
ganca ţigar! domnului Deleanu... Aoleo că bună-i! Să-ţi trà- 
iască frumușica ! 

— Ce mai stai? Mișcă! explodă Nae. 

- Cea te zborșaști, ma pocitul=! lote mă ! Nu veazi că 
vorbeasc cu boiarii ! 

— Pleacă, madam. Fără vorbă ! 

- Livănțică-livănţicălivânţică... Dă haine—dă molii, pän- 
uu pucitanii, păntru chelboși ! i 3 

— Papa—ii vorbi Olguța depe scara taximetrului trepi- 
dant—nu uita complotul: numai tu ai fost la cucoana Catinca 
pe care eu, natural, m'o cutose, Invitația pe di ară e transmisi 
prin tine. Te rog, papa, să nu gafezi!... 

— Dudu: Olguţă,—o luă Gheorghiţă confidențial—nu în- 
trăm pe din față: avem noi intrarea noastră. 

Răminind singur, Nae se tolâni din nou in fotoliul dirn, 
grădină, și cu devoțiunea musulmanilor care nu intră în mo: 
chee decit după ce şi-au înlocuit încălțirile de stradă cu pa- 
pucii rituali,—scuipă printre dinți, își supse de două ori, <u 
sunet, măseaua, și intovărăși iarăși suferințele aristocratice ale 
„Contesei fără nume'f, 


üuf, buf... O pernă'n spate, alta'n ceată. 

Prin obloanele deschi:e, soarele, iezit pănă atunci, năvă- 
lise plin. 

- Mi t.. Tii? 

Dănuţ tresăltă, clipi, își -cutură capul somnoros, gata să se 
culce din nou pe cealaltă coastă, —şi inainte ca ochii să fi vă- 
zut și mintea să fi ghicit, mormăi refrenul copilăriei : 

Dă-mi pace, Olguţa ! 

O altă pernă izbucni, cu risete, bufnind gras in părele. 
Olguța se aproviziona-e cu pernele musafirilor, grămădite pe 
un dulap în antreţelul odăii de bae. 

Trezit deabinelea în plină bombardare, Dănuţ simți în ini- 
mă elastictatea unei bucurii. Sări pe covor, în pijama, cu pi 
cioarele goale. 

Olguţa ? 
Nuuu ! 


— Eit.. Tu, Olguţa! e Mea 
Ultima pernă zbură. Dănuţ se. feri şi fiindcă m'avea per- 
nă'n mină, el spre Olguţa. Ondulind ca o apă, Olguța-i 
trecu pe subt brațe, în etac. Dănuţ se răsuci îndirăt. O pernă 
se turti de fruntea lui. 

Bataia cu perne începu vigae ca o batac cu zapadă la t- 

şirea din das. Douä perne exp pe geam, una în capul 
ele lui Nae care privi mai întăi “cerul, apoi 
un copil din flori depus la el iñ brate. 

Ochii lui Gheorghiţă particpau activ, în locul minilor, la 
bătălia ale cărei urmări dezordonate el avea să le sufere. OJaia 
somnului înviase ca şi obrajii lui Dănuţ, ca şi inima lui. Parcă 
intrase copilăria pe geamurile deschise, cu soarele. 

Qifiiau. Basmaua Olguţei se strimbase. Părul lui Dănuţ era 
vilvoiu, Braţele se mișcau lent ca în filmele de box, incetinite, 
Cu un „uf“ Dănuţ se lăsă pe covor, răstignindu-sc orizontal cu 
fața in sus. Olguţa-i astupă fața cu o supremă pernă și fără su- 
flare, se trinti lingă el. 

Tavanul era un nor din care ningeau fulgi de giscă scarma- 
nați la Medeleni. Vintul legăna ferestrele, acdrdindu-le scirții- 
tul de scripci, ca pentru o „sirbă'“* după o „bătută“, 

— Olguța, marș la colț. Dănuţ, treci în etac. V'arăt en 
acuși ! Numai Monica-i cuminte in casa ata! 

Prin glasul Olguţei, tonul şi vorbele doamnei Deleanu stră- 
bătuseră n ani, întregind scena. 

uftea a inceput 
Ba tu. 


: 


— Miaţi. 
— Tu minţi. 

— Daa? Să spue Monica ? 

— Eu, tante Alice, nu ştiu... n'am văzut nimica... 

— Vezi, Buftea ! 

—— Lasă-lasă ! Am să-ți arăt eu ţie! 

— Marş în etac, Dănuț. Are să-ți arate papucul ! 

„„„—— lartăil, tante Alice, —izbucni Oiguţa cu tremurul Moni: 

căi În glas, întinzind minile în semn de implorare. 

Dănuț ridea cu hohote... Dar mai lipsea cineva ? Avu o 


„De ce n'am adus-o?“ medită Olguţa. 


— Nu te ambala! Mări i 
iraia a-Sa Monica se deplasează mai 


Ey ru era a venit duduia Monica ? 
— Ei! Si fi vinit mu era aici? a 
Bucuria aprinsă intru întimpinarea Monicăi, se stinse, şi 


i LA MEDELENI 205 
58 
ca pe o torță stinsă gindurile o trecură din mină in mină pănă 
ol a unde e noaptea și unde fumegă inäduşit melan- 
coua. 

WE fața lui Dănuţ și fața sufletului său, intinerite, rideau 
ei. 
— A venit Olguţa! Ce surpriză! Ce bucurie! 
Cu proaspete puteri o luă în brațe. Un dans nebun înlo- 
cui bataia cu perne. Căzură amețiţi pe pat. 
— la să te văd, Olguţa. 
Ne te gêne pas! 
Se îndepărtă de-a'mdăratelea, o privi, o 
Bine, Olguţa, nici nu ne-am sărutat! 
Pupă-mă, frate, 
Te-ai făcut frumoasă, Olguţa !... 
Stop! T 
„„Ai crescut. Hai să ne măsurăm. 
Trecură în odaia de bae, în faţa oglinzii, umăr lingă u- 


Olguţa, nu trisa! Ai tocuri. 

N'am cdicăe, Munteanule ! 

Cum ? Moldova-i egală cu Muntenia ? 

Sigur. Moldova are papuci de tenis, 

Ei! Ai venit la București în papuci de tenia ? 

Tot bagajul meu e pe mine! N'am nimie. „Omnis 
mecum porto“ cum s'ar exprima Hardmuth. 

Ei, Olguţa! 

Așa-i, Gheorghiţă ? 

Ni 'ca mare, conașule ! N'o știi mata pi duduia noastră ' 

Te-a lăsat manfa să pleci așa? 

Am fugit de-acasă... 

Fii! 

„Cu... —șovăi Olguţa, plecindu-și capul cu împovărare. 

- Cu? se alarmă Dănuț, serios, cu o miscare ocrotitoare 
și amenințătoare. 
— „(Cu papa, 
Izbucniră în risete. 
- Unde-i papa ? 
La baia de aburi. Mai întrebi? 
Bine, Olguţa, și să nu-mi scrii? Să te fi așteptat “a 


mar, 


para, 
Cu pine și sare! 
Zău Olguţa 1. Ei, dr tu n'ai luat nimic! Gheorghi- 
¥i, iute ceaiul. Ce ei, Olgu'a ? Ceai ? Ṣocolată ? Cafea cr lapte? 
—— S'un ceai ș'o cafea !—se răcti O guti cu accent 'igănese. 
Alte hohote de ris. Asa răspundea Huduba. țigan lăutar 
dela Medeleni, clipind alb într'o față neagră, cind era 
aHernativ : 


a 


— Ce vrei, Huduba ? Un rachiu? o ţuică? 
— Şo ţuică, şün. rachiu. i 
— Olpuţa, am pentru tine niște bunătăli! O mie și una 


de nopţi tronomice, . A axă 
pa sa săi, simplu și direct, metafore! ! 
— Covrigi cu susan, proaspeți; cornuri cu sare... 
a 


— Quax ? 

— Ceva fain ! „Luax, cuax, brechechecs !* Ți-aduci amio- 
te? Saracul Andersen ! i Ă 

— Lasă lirismul! Inclin spre covrigi, fără lichide: știi, 
am luat ceaiul la Ploești, *-zimbi Olguţa amintindu-și de co- 
pioasa cafea cu lapte dela cucoana Catinca, 

— Gheorghiță, o sută de mii de covrigi. Zboară! 

=- Benjaminule, hai să-ți văd apartamentul. Până acuma 
numai odaia de bac n’a rămas repetontă! 

— Să nu-mi critici garsoniera ! 

— Că te omoară mama! 

— Ce face mama ? zimbi Dănuţ. 

— Te-așteaptă... cum așteaptă livezile-—de zarzări și de 
rom bine înțeles — toastul înspumat al primăverii, — în stilul 

u, 

-x 1 

— Ce-i? Nu-ţi recunoști stilul ? 

— Te mai sărut odată! 

— Pupă-mă, metaforel! Pe fi cure obraz am cite-o pro 
cură : a mamei, a... Adică numai mama mi-a dat! 

„Dănuţ nu mai avea astimpăr. Prezenţa Olguţei răspindea 
voioşii de argint ca trecerea unei sănii. Odăile erau pline de 
glume, de soare, 

Olguţi încercase rachetele și mingile. Un „drive“ vijiise 
peste balustrada terasei— proclamată fil t—alungin | definitiv di! 
grădină pe „Contesa fără nume“ mină'n mini cu Nae. Cîntaseră 
şi floretele minuite de doi adolescenți în pijama : pletele brune 
erau mai antrenate decit metaforel. 

Abea venit cu covrigii dela simigeric, Gheorghiţă fuses: 


trimis la „Nestor“ după cataifuri, Așa că D nuț singur prepă-. 


tise baia Olguţei, scoțind prosoape din dulapul gospodărit d: 


Direktor al cărui sforăit însoțea cu arcuzuri d: 3 
| cărui E è contrabas riše- 
tele înăbușite cu prosopul ale nepoților săi, 


Acum, Dănuț urca scara fredonind un lied, Cumpăra:e d: 
la o figan un mănunchiu de garoafe— numai roșii Garos- 


jei 


LA i 207 


ghe. Şi Dänuț vroia ca în toate odăile să lucească 


di 


tele roșii erau florile Oiguţei incă de pe vremea lui că hear. 


un pavilion înălțat în cinstea Olguţei. 
Se opri în etic. Auzea a impetaoasă a dușului şi frin- 
turile unui cîntec tineresc — „Die Rose, die Lilie, die Taube, 
die Sonne...“ Pta: ni 
Tineresc licdul, tineresc glasul, și primâăvăratec, murmu- 
rul apei. ; iig 


— Olguța, ce cinți 2.. Da! Asta-i dovada telepatiei! In- 
chipueşte-ţi că şi eu fredonam acd şi led. 

O clipă cintecul încetă. S> auzi numai grabnicul foșnet al 
dușului. Olguţa ri lea mut, cu mănușa aspră în mină, cu piiio - 
rele în apă, cu tot trupul îmblănit de săpun. Apoi din nou, Tie- 
Jul răsună i 

Cu mănu thiu] de garoafe în brațe, Dănuţ se aș ză pe ma - 
gina patului, ascultind. y > 

„Uneori, la Medeleni, cind erau si guri ci trei—Olguța, 
Dănuț și Monica—Olguța cinta liedurile iui Heine cu muzică 
de Schumann, acompaniindu-se la pian, Glasul Oiguţei era mi- 
dar pur, neted, fără stridențe, firă asprimi, natural ca risul,— 
și inteligent, Intr'o noapte, pe cind Oiguţa cinta „Die Rose, 
die Lilic, die Taube, die Sonne...“, Dănuţ urmărise cintecul, 
ca și cum ar fi fost al său. Și odată cu finalul— „Sie selber, waller 
Liebe Bronne, ist Rose und Lilie und Tâuhe und Sonne'—, 
ochii lui se ridicaseră spre Monica. Monica! aștepta mai de 
mult, cu ochii îndreptați spre el. S> roșiseră amindoi intorciid 
capetele.. In noaptea aceia de sfirşit de vicanţă, Dănut scrisese. 


„Il était ua petit pommier 
Grave comme une mignonne Infante”... 


Monica ! 
Adina ! 
Chipul luminos al „surorii merilor infloriți“! sè întristă 
biind, și brumele trecutului îl iavăluiră cu treptata lur înserare. 
Doi ochi verzi îl priveau... Dănuţ respiră adine jarul pi- 
parat al garoatelor. : 
Nu, Monica era sora lui, sora tuturor amintirilor copiti- 
riei lui. t 
Așezi ginditor garoafele, urmărit de glasul Olguț-i. Trecu 
in biurou, urmărit de parfumul garoafelor și de glasul Olgu- 


_ „Dragostea mea e naivă ca fluerul unui păstor copil. De 
aceia zilnic îți voi spune că-mi ești dragă, cu toată suflarea it- 
birii mele mereu înoite, veșnic aceiaşi. 


- 


lu 


sh a h ' 


ii tăi mă urmăre-c pretutindeni. In ei ¢ tot sufletul meu 
te Perie mea ; în adincul Jor verde cu parfum și răcoare 
de mintă, se adună zimbetele mele și zburdă ca niște miei pe 
întăia luncă a drapostii mele. ia | 

"Să nu mi-i ei, Adina, Să fie mereu ai mei. Să-mi fie luncă, 
blindă și pătimașă dezmierdare a policiunii mele. | e 
Astăzi e casa plină de garoafe. E sărbătoarea roși: a săru- 
țărilor nopții. Ași vrea să fiu o garoată în minile tale copilă- 
ti și sălbatice. 
rești și Dänut“ 
„Diseară am să vin mai tirziu...“ 


Işi trecu mina peste frunte, peste față. Un gemăt abea 
desluşit... De ce se temea ? De ce spaime stranii îi ingreuiaia 
sufletul ca și cum, teluric, munți crunți Sar fi înălțat acolo 
unde limpezi, pluteu zările, munți cu vastă suflare îngheţată ? 

Pe coperta unui caet de notiț:, scrise repede, oblic, oprin- 
duse uneori cu fața aplecată și oarbă ca deasupra destinului. 


Cneranes oh! Soie Aa 
tempes an 

Possa pi douce frateheur 

Des menthes reposantes, 


Dis, mon PEN coeur 
el est ce Sei r? 
ar bolci ta plainte, 


Ou est la douceur? 
Ou est ton Seigneur? 


Oh ! printemps navrant 

Sans joie ni frateheur I 
amour, mille ans 

Blanchissent ton printemps"... 


Reluă scrisoarea cătră Adina, Reciti : „Diseară am să vim 
mai tirziu...“ Şterse, 


„Poate să trec o clipă pe la tine în timpul zilei. Aproape 


sigur. Așteaptă-mă“. 


Minţea. Dar vroia să fie sigur că toată ziua îl va aştepla 


pe el, numai pe el... Ce mizerie! 


Mon amour, mille ans 
Bianchissen ton printemps...* 


i seria Adinei în fiecare zi, uneori de-acasă, alte ori dela 
șeoală, pe pupitru sau subf pupitru. Ji scria în fiecare zi tai 


"a 
-^ tbs 


LA MEDELENI 20% 
in fiecare zi o vedea; Dar Pentru ea cra mereu bogat. Sufletuj 
îi trimetea cireşe, cofițe cu fragi, mere copilăroase, renclode 
toropite și prea dulci și piersici grele ca inima cind buzele ge 
lopese sărutate, Pentru ea, sufletul lui Dănuț avea nitcontenite 
cringuri, păduri și livezi, în care amin'irea trupului ei se pre 
făcea în fructe cu parum cândid saw pătimaş. 

De ce se ridicase, ceață, intre scrisoril: de-atunci și cele 
de-acum, ziua cea urită cu blestemul suferinței, al indoelii, al 
spaimei ? 

Scrise adresa. Ascunse scrisoarea în funtul saltarului. 

Venise Olguţa ! Venise Olguța ! O auzea cîntind... 


„Monica, de ce m'ai venit și tu? Ce intreagă mi-ar fi fost 
bucuria știindu-te cu Olguţa alături de mine, aici, 

Azi dimineață m'am dest ptat cu Oiguţa. Intrase ca o glu- 
mă inveselind odăile. Tu ai fi fost o lumină, o lumină aurie şi 
scumpa cum sînt acelea din noapt a Invierii, pe care le aduci 
acasă ocrotindu-le cu minile. O lu mină pe care o apriazi în zi- 
lele de furtună, de spaimă, de primejdie, ca să te păzească, bă 
te încenineze. 

De ce mai venit şi tu, Monca, la fratele tău Dănuţ ? Ce 
zi minunată ar fi fost! Noi trei impreună ! V'aşi fi pregătit eu 
singur ceaiul, baia, florile care vi plac Ce sărbătoare pentru 
in ne să vă prmesc cu, si vă îngrijesc eu, să ne facem de cap 
impreună. să nu dormim toati noaptea—cu cafele negre—să hoi- 
nărim prin București, să vă însoțesc prin librării și magazii de 
vechituri ! i 

Te-ași fi pieptănat ru, Monica, n'am uitat...“ 


Işi trecu mina pe frunte, Şterze cu dungi groase, opace, ul- 
tima frază, Oftă, Se aplecă din nou asupra scrisorii. 


„Lipsa ta e o tristeţă care a intrat în casă odată cu buat- 
ia venirei Olguţei. 

Oare te-ai schimbat, Monica ? Am avut o nedumerire vă- 
ziud-o pe Olguța. A crescut și s'a făcut frumoasă deodată, Şi 
frumuseța ei are pentru mine ceva ntcunoscut, enigmatic, Inu- 
inte, anul trecut chiar, Olguța era simpatică, vie, dar copilă- 
roasă,—-deși ne teroriza pe amin toi. Mai că n'am recunoscut-o ! 
Nu ştiu de unde vine schimbarea. E tot așa de veselă — chiar 'a- 
cuma o aud șuerind în odaia de baa, pănă mai adineaori a cin- 
tat „—e tot aza de eridită, și totuși s'a schimbat. Ifi mă turi- 
sese că după ce ne-am bitut cu perne—ș ii cum mă deşteaptă 
Ulguţa !—dupä ce mi-a dat răgaz s'o pri esc, s'o vid mai bins, 
mai că nu-mi venea s'o sărut, s'o tutu:sc. Imi venea si-i sărut 
mina re: pretuo-. Noroc că Olguţa-i tot Olguța ! A fi fost pe- 
nibil, odios, imposibil să fim ceremonioși, jenați, pa 


210 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cum eşti tu. Monica ? N'am să te mai recunosc? Nu, Nu 
se poate, Monica. Știu, aşi putea spune că aud cum crește fru- 
museța ta mai deplină, mai profundă, mai pură, ca acordurite 

i de Bach, 
Sat Dar iu, Monica vei fi cum ai fost intotdeauna pentru mine, 
simplă și dară ca un buchet de mot intrun pahar cu apă 

de, pe masa odăii unde-i copilăria m a. 
iei Dănuț...“ 


Olguța-și făcea corespondenţa la biuroul lui Dănuţ, 
Era îmbrăcată întrun halat de bac cu țesutul roș și creț ca 
al garoafelor de pe biurou. Iși pieptănase deoparte și de alta a 
cărării la mijloc, părul lins, compact ca două aripi de oțel ar- 
cuite bombat pe timpl», ri tură care da trăsăturilor, tru- 
fia ageră a tinerilor voevozi când primeau călări prada stea- 
rilor dușmane. Dar fața zimbea mereu, gata să ridă zu ho- 
ote. Și ctămpănitul p-pucilor arăta pofta de mișcare a trupu- 
lui biciuit de duș, de răceala apei și de propriul său nenstimpăr. 


„la sama, Melizando ! Scrisoarea mca protestează violent 
Uită-te bine la ea p? masă, acolo unde ai zvirlit-> ca să ceteşti 
scrisoarea benjaminului. 

Adică de ce cetești întăiu scri oarea lui? E mai interesantă 
decit a mea ? Nu. C-l puţin așa e politicos să mi răspunzi. Con: 
ține mai multe noutăţi agreabile tandrei Melizanda, decît a mea ? 
Nu. Asta o afirm cu certitudine. Vei simți, cetini acestea, cum 
vibrează scrisoarea în minile tale. > A 

Ce poți afla din scrisoarea benjaminului > Că azi diminea- 
ţa a sosit Oiguţa la București ? Perfect. Dar asta o stiai tu de 
eri! Că venirea mea i-a cvocat „duioase amintiri... ca niște pă- 
sărele micuţ>, înghețate de frig, care încep să ciripească 
gălaş cind le incălzeşti în mină !* 2 Dar asta o ştii de cînd ştii 
că metafore] e metaforel ! i 

Pe cită vreme eu iți voiu scrie ce-am văzut, ce-am auzit 
ce-am dres și ce-am făcut “aici, în casa benjaminului, Vrasăzică 
„tltima oră cu cele mai palpitante ştiri“ o vei păsi în serisos- 
rea mea, nu în scrisoar a lui. Atunci de ce scrisoarea mea Stă 
pt masà şi scrisoarea lui în minile tale ? De ce? y 

Ce-ti poate scri: benjiminul ? Mă întreb chiar dacă din 
scrisoarea lui rezultă cu claritate cel mai important evenim 
al zilei de azi: sosirea mea, Cred că nu. Şi iată de oe.“ 


i» 


Muşcă rizind dintr'un covrig cu susan. Vedea enervarei 


avut-o în faţă. 
Dar avea cheird: glumă ! 


și exasperarea Monicăi la lectura balivernelor, ca și cum ar ră 


- 
=. -æ 


-- së = 


LA MEDELENI 211 


„Benjaminul nu cunoaște o elementară a de | 
metris plană, anume că „cel mai scurt drum roga două rară 
e linia dreaptă *, Să mă explic. Dacăii spun, de pildă, lui Puiu: 
Cuțulachi, adă trei porții de inghețata —doui pe fructe, una 
pe lapte—imediat,—Cuţulachi se uită la mine jalnic, la tine, 
indignat, îsi ia bicicleta, coboară pe strada Neculai Gane, co- 
tește la dreapta, se opreşte la Tufli, ia ingieţata și se întoarce 
acasă parcurgind în sens iavers ac-laşi drum ca și la dus, <u 
singura deosebire că la dus vroia să se sinucidă şi la intors să 
se răcorească minciad inghetata, ceia-e î iseamnă că alt imbold 
la făcut să se ducă şi să vie cu aceiași iuteală pe cel mai scurt 
drum dintre casa noastră și cofetă is Vrasăzică Puiu cunoaşte 
axioma liniei drepte. , 

Ei, dacă i-ași cere același serviciu Jul metaforel, ce crezi 
tu car face ? Nu răspu zi ? Să-ţi spun ea r.spunsul tău : , M'ași 
duce eu, Olguţa, în locul lui Dănuț“. Dar asta nu rezolvă pro- 
blema liniei drepte. 

Așa dar, benjaminul auzind serviciul pe care i-l cer, în loc 
să-și ia pălăria, să plece la vale pe strada Neculai Gane, şi-ar 
trece mina prin chică—are o chică extraordinară : mă mir cum 
de-a scăpat !—și ar porni-o prin Calea Lact'e, ar colinda toate 
constelații: şi după vreo citeva sute de mii de ani s'ar intoarce 
cu inghețata dela Tufli, de mii de ori topită și reinghețată prin 
temperaturile varii ale traectului astral.. 

Așa-i metaforel! Nu poate spune un lucru simplu decit 
dupa ce-a colindat toate constelațiil= metaforelor. M întrebi: 
„Cum e afară ?** Iţi răspunde: „Orizontul servește umletul zei- 
lor : acuși trebue să vie și farfuria cu frişcă proaspătă“. Cu 
alte cuvinte : soarele apune, acusi trebue să răsară luna, 

Il intrebi: „Cite ceasuri 2* Hi răspunde: „Timpul e cru- 
cificat“*, Cu alte cuvinte: E nmă și un <f_rt, sau trei fără un 
sferi, ore cind minuntar.le sint unul în prelungirea celuitalt. 

Cum vezi, scumpă Melizandă, în aceasti privinţă metafo- 
rel samănă cu Neculai. Ambii sint adversarii liniei drepte. 

Atunci de ce cetești scrisoarea lui, din care nu vei aña 
nimic şi nu scrisoarea mea din care vei afla totul? 

Asta mă revoltă, scumpă Melizandă. Ce vrei? nu pot 
suferi ca scrisoarea m-a să facă anticameră ! Si fiindcă antica- 
mera èe inevitabilă, dat fiind concurența scrisorii benjaminului, 
te vo: pedepsi pe unde ai picătuit, ca sfintul Dumnezeu, 

Deci, mu-ți scriu nimic Află dacă: poți ce te interesează 
din scrisoarea metaforoasă a benjaminului, pe core o sorbi subt 
privirea furioasă și indignati a scrisorii mel. 


Ulguţa. 


P. §. Ţi-ai şters ochii? Bun! Acuina ascultă cel: ce wr 
mează, fără să te impaci:ntezi. Azi am chef de vorbă : sper că 


E 4 
PAN, Vs 


i ea 
ai 


cunoaşte ! Asta-i o caracteristică a Bu.ureştiului. La lasi 
ie să e pa iu eu—aici àf chef să vorbești—ea, nu tu 
în fond, asta-i o caracteristică a mea. Fraternizez cu Bucur ș 
tiul limbut ca și mine. 

scultă em. 

Deschid mái intäiu o paranteză, Dupi cz mi-am făcut baie 
— dragă Melizando, penița e ingrozitoare (scirţie şi zgiric) dar 
benjaminul e epatant : are o odae de bae și niște halate si nis- 
te : , vrasăzică cupă ce mi am făcut baia intru în 
biuroul benjaminului : îl surprind într'o poză in:pirată, cu mina 
pe “frunte—ca statuile pansive,—părul vilvoi—specialitatea ca- 
sei, achii languroși, de rigoare. Imediat l-am trimis să se tal- 
meze la duș și i-am luat locul, Sint nevoită, oricit te vei in- 
digna, să deschid o nouă paranteză. Dar fii.dcă sînt-m pe teri- 
toriul unei alte paranteze, dezchi e mai sus, s'o numim pe aceas- 
ta—tot avem noi Moldovenii mania diminutwelor—» parante- 
zuță sau paranteziță sau parantezișoară sau parantezelă, — sau 
parantezusculă. j | 

Am făcut o descoperire a cărei insemnitate nu-ți va sc - 
pa, și pe care te rog s'o comunici profesoarei noastre de Ro- 
mină pentru ca aceasta la rindul vi s'o comunice „Academiei 
Romine“. Formulez descoperirea mea astfel: Scaunul :au fo- 
toliul „chec de boltă“ în explicarea scri torului sau a operei. 

Această lapidară formulă este punctul de plecare al unei 
teorii pe care deocamdată o schițez numai. 

Ca să fii scriitor— mai întăiu-—trebue să scrii. Ca să serii 
trebue să stai. Ca să stai trebue să ai pe ce şedea. Asa dar, 
ta să fii scriitor trebue să ai un scaun sau un fotoliu pe care 
à stai, Restul vine dela sine — dacă nu vine... 

Dar ce este scaunul sau fotoliul în riport cu scriitorul ? 
Aici e tota’. Este sinteza „rasci „mediului“ „circumstanțelor“ 
—să mWaudă Taine !-—şi a eredității, 

Sinteza rasei : evident, un scriitor d: rasă albă își va alege 
un scaun civilizat, un scaun caire să-i poată oferi confortul a 
cărui nevoc e organică tuturor celor care aparțin acestei rase 
care și-a pierdut coada de foarte multă vreme; dar un scriitor de 
rasă neagră ? Aici îmi vei putea obiecta, tu sau, eventual „A- 
cademia Romină'*, că oamenii de rasă neagră nu stau pe scaune- 
Ei și! Dacă nu stau pe scaune asta inseamnă ci nu scriu. 
vediți-mi oontrarul, citind în original operele unui scriitor de 
rasă neagră, care se poartă gol, e antropofag și nu stă pe scaun. 
Exclud rasa neagră. Cînd va bine-voi să stea pe scaun, vom 
sta de vorbă, 

Sinteza mediului : Scriitorul poporanist (vezi revista „V a- 
fa Rominească'*) va sta pe un scaun cu trei picioare la fe! cu 
acela pe care stau cînd îşi minincă măm liga, eroii rustici, că- 
rora și el le aparține (prin legături sufletești dacă nu familiare) 


i 


P: 


bi 


e _ LA MPDELENI 2 Sea IE E 
şi între care s: simte „regenerat“ ; scriitorul aristocri d'i 
literatură aristocratizantă, va sta pe un scaun Louis X sau 


Louis XVI, de un stil toi atit de autentic si de pur in 

la al eroinelor sal: (vezi Duiliu amhra. Ri iz 
Sinteza circumstanțelor: Scrii'orul bohem va sta pe un scar 

un bohem, evacuat ca şi el de toți proprietarii, din toate man- 

sardele, po toate vremile, fără nici un meniajament, Aşa dar vom 

avea un tip de scaun alarmat, cu picidar-le rupte şi prost ne- 

parate, un scaun anarhic, proletar. Serii orul căsătorit și gos- 


‘podar, va avea un “caun obez etre nu se clintește dela locul lui 


din fața biuroului, un scaun căruia zinic îi face toaleta o cu- 
coană scrupuloasă la ștersul colbului. Vom avea un tip d: scaun 
sedenlar car: Mare măcar experiența frigului sau a ploșnițelor. 

Sintezu ereditatii : Tată, bunic și străb mic magistrat ; o- 


drasla lor ultimă, scriitor, Pe ce scaun? Este o infirmitate comună 


tuturor sedentarilor, dizgrațioa:ă și invmabilă, care implică sc u 
nul cu fund moale sau „rondul de piele“, Deci credul acestei in. 
fumități își va compune operele pe un scaun cu fund moale. 
Sau daci va avea temeritatea să nu respecte exigenţele credi- 
tății, statul pe scaun va fi un calvar, şi scrierile sale vor avea 
grimasa celor atinsi de intirmitatea de c re-ț! vorbeam, cind stau 
pe scaune dure, şi titlurile operelor sale vor fi : „Du eri tainice . 
Prometeu : Răstigniri“, Veatăzici scaunul este o sinteză, Şi ìn- 
tre scaun si scriitor se întimplă fenomenul numit in chimie os- 
moză, adică o interpătrundere, un schimb de energii și influente. 
Așa că se poate spune că operele unui scriitor sînt rezultatu? 
coluborării permanente dintre el şi scaunul său Na crezi? A- 
tunci de ce scriitorul nu poate scrie decit pe scaunul său? 
(Toți afirmă aceasta), Fiindcă ab enţa scaunalu? său îl Fpseste 
de un colaborator indispensabil. 

Concluzia : Arată-mi scaunul scriitorului şi-ţi voi spune cu u 
e si ec scrie scriitorul, Aceasta e teorie. Dar acum să-ți Indic 
și o latură practică a acestei teorii, o terapeutică literară. tat-3: 
Scaunele de lucru ale scriitorilor morți, există, chiar dacă o- 
perele lor au pierit, La ce semvesc acele scaure ilustre ? La si- 
mic. Cel mult, unele din ele, sațisfac o indiscretă curiozitate a 
posterității, și-atit lar altele sint vindute de moştenitorii seni- 
torilor dacă au o valoare intrinsecă (vorbesc de scaune) sau 
trimise în pod dacă scriitorul respectiv ma devenit ilustru după 
moarte, şi <caunul său, concediat de istoria literară, mare mă- 
car o valoare comercială. 

Grajie descoperirii mele insă, acele relique pot căpăta 
© utilitate practică, Cum ţi-am dovedit mai su, scaunul e im- 
pregnat de personalitatea criitorului, după cum scriitorul fu- 
sese impregnat de per onalitatea scaunului. ȘI prin aceasta scau- 
nul poate fi țransformat intrun adevărat sanatoriu literar. 

Exemplu : Criticii vigilenți semnalează publicului ctitor că 
junele X este ațins de boala sentimen'alismului. Cei de făcut 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


a-l salva ? Foarte simplu. O cură de dovă-trei siptämini 
ag ae lui Voltaire şi remi să va scăpa de un scriitor, şi 
scriitorul va scăpa de-o boală incurabilă altfel, La noi în tară, 
de pildă, ași obliga pe fiecare scriitor incipient să facă o Jun- 
gă siestă pe scaunul lui Caragiale, plătind, evident, o taxă a- 
cestuia. Astfel, literatura rominească ar răminea mai saraci, nu- 
meric, iar Caragiale ar avea un venit egal cu al latifundiaritor, 

inchid toate parantezele. (Am uitat cite-am deschis), 
Cum am luat locul benjaminului m'am simțit inspirată. 
Şi la biuroul său am compus următorul poem : 


„Minunile Amorului'* 


„Imi plăceau fetele. Grozav imi plăceau! Mi prăpădeanr 
după ele! Fie micuţe, fie năltuțe, fie grăsute, fie slăbuțe, fie 
- masive, fic gingase, fie bmbute, fie tăcute, fe cochete, fie sim- 
pluțe, fie istețe, fie lălii, fie brunete, fie șatene, fie roșcate, fie 
blondinete, fie uchioase, fie năroase, fie cirnuțe, fie buzate, lie 
pistruete, fic șpanche, —imi plăceau fetele și gata !... Dar de cind 
te-am văzut pe tine, Unica, Adorata, Prea-Curata, Minunata. 
mor după tine. Și tu-mi ești și micuță, și năltută și brăsuţă, si 
slăbuță etc...“ (Nu mai continuu ca să n'am gerul că iignesc). 
De ce strimbi din nas, Melizando ? De ce nu ti place pòc- 
mul meu ? Fiindcă nu-i scris pe franțuzește ? Ti-l traduc ime- 
diat. Nimic mai usor!., Acuma-ţi place! Dar ascultă | pe nem- 
țeste în versiunea lui Heine: 


„Die Rose, die Lilie, die Taube, die Soone, 


Ich liebt ich einst alle in Llebeswone, i XE 
Ich lebt sie nicht mehr, ich hebe alleine ta” 


Dia K'eina. die Falne, die Reine, die Eine. 
Sie selber, alter Liebe Bronne, 
Ist Pose und Lille und Taube und Sonnes". 


Te-ai emoţionat puţin ! Ce vrei ? Aşa mie dat mic! Şi un 


Neamţ ca Heine te poate emoționa : eu nu! 

Dar acum atenție ca 'a matematici. 

Ficdonam acest lied-—poate cu același scop cu care së 
sira hirtia de tourmesol în baze și acizi |: experienţile 


Benjaminul mà aude și-mi pune —+pedant, cum obişnuește 


—că asta e dovada telepatizi fiindcă și el fredona același led, A . 
Ce mai spui ? Pleci ochii în pămînt? R sesti ? Ac ma iH 


place poemul meu ? nu-i asa? ; 
Concluzia |: Asta inseamnă, scumpă Molizandă, cì ceinte 

exact. Benjaminul nu cunoaște linia dreaptă. A lina este o stea 

—hai să zicem—i 

Ñ : tot la tine ajunge, 


= 


ti-am naea laşi și ceiace ţi-am scris la inceputul scrisorii, este 


n parcursul astral al beijaminu'ui. N'ai gri 


LA MEDELENI 


215 


Concluzia I|: Facind bilanțul scrisorii mele mă intreb: 
adică de ce ţi-am scris atita? Simplu era să incep cu sfirsitul 
și să pun punct. N'am facut așa : de ce ? Fiindcă am naravul di- 
gresiunilor precum benjaminul il are pe-al metaforelor. 

Cu alte cuvinte nici benjaminul, nici cu, nu cunoaştem li- 
nia dreaptă. Dar dovadă mai concludenti decit asta, că <întem 
fraţi, ce vrei? Și dacă sîntem frați intr'atita— întru părinți şi 
intru naravuri— inseamnă că-l cunoce lot așa de bine ca și pe 
mine, Și atunci considerațiile mele asupra traectoriei lirice n 
benjaminului sînt purul adevăr, 

Quod erat demonstrandum, 


Olguţa“* 


Uata, UOlpuţa 7 
- Bre-bre! Ce intrare sensațională ! In „marinel? 
Dănuț se gătise în alb : haină de olandă— civilă bine înțeles. 
Părul lins pe spate. Avea întradevăr un ner marinărese de 
rar aspirant voinic și cochet, cu cearcăne marine în jurul o- 
chilor, 
- Tu nu tembras, Olguta ? 

Cu ce? 

Cu, 

Cu ? 

P 

Rochia la spalat, bluza la spalat, ṣi cu trebue să mă tm- 
brac. Cu ce? Asta-i problema. Ai cuvintul 

Nu, serios, cu ce te'mbraci ? 

imbracă-mă, 

Cu ce? 

N'si prietine ? 

Fi! 

Dänut se roșise,. Ulguţa zimbea. 
Tu ştii că pămintul e round? 
? 


Nu stiai? Afla. 

Olguţ>, serios, cu ce te'mbraci | 

D „că pleci —urmă imperturbabil! Olguţa —dintrun punc: 
al pămintului, și ai fire de „globtrotter'“, ajungi în același punct. 
Așa și cu, Plec dela pantaloni —singura mea imbrăcăminte în 
momentul de f.ță—și ajung tot la pantaloni, la pantalonii tăi 
insă 

Te'mbraci c'o uniformă dea mea ? 

Ai sezisat ? 

Aa! Ar fi nostim ! l-am face o farsă lui Mircea!.. Nu, 
serios, Olguțta ? 

— Nu, serios, Olguţa ?.. Eşti extraordinar! Cum spun 

ceva serios familia crede căii glumă! Tu ești perechea Meli- 
zandei, li spun: „Melizando junele R M. S... 


ACE + kai 
— Cei asta ? f ; 3 
- Adică cine-i dala, vrei să spui ? j 
— Cingi ? 


— R. M. S, adică Minodor Stratulativ plus R R e de 
la mine. 

> Cine-i acest caraghios ? | 

— Nu-i de loc caraghios, să mă erți! Licenţiat in drept, 
secretarul lui papa : un prea frumos june, —un Pelléas, în sti- 
dul tău. 

— ȘI ce-i cu el? | 

— Ascultă cu răbdare ş'ai să vezi. Veasăzici ii spun Mo- 
nici : ele R. M. S. e cupidonizant față de tine. Răspunsul: 
„Nu ? Serios 2** 

intocmai ca tine, Ascultă, benjaminule, un aforism: mu- 
mai oamenii glumeți vorbesc serios. De asta-mi place me Ca- 
ragiale, şi ție nu. 
— Serios, Olguţa, ii face curte Monicăi ? 

- Serios, foarte serios, arhi-serios. Dacă vrei să mă jur. 

— Şi Monica ? 

Monica ? Monica-i Monica! Intreab-o. 
Şi-l cheamă Stratulațiv ? 

- Plus Minodor, 

— E ridicol ! 

— Numele, el nu, Și după cum ştii, omul face numele. | 

— Nare nici-o importanță ! Da'mi pare aşi de curios să 
știu că cineva îi face curte Monicăi ! PT 

— Nu-i curios de loc. Cind ¢ aşa de frumoasă! [i tax 
curte tot Iaşul, Aşi putea face un catalog cu numele admi 
ratorilor, 

— Poate ! Da’ mie-mi pare curios t.. Ocice mi-i spune în, 
wo pot vedea pe Monica intre oameni. Eu o văl la noi la 
Medeleni, cu noi, în livadă. N'o văd pe Monica: decit laoparte 
de lume, ca o icoană, știută din copilirie, pe același părete alb, 
in același odae tăcută... F: 

Cu minile in buzunar, Dănuţ se plimba prin odae, apitat 
Olguta musca dintr'un covrig. LaF 

— «Uite— urmă Dánuț—numai fraza aceasta : „Minodor 
Stratulativ îl face curte Monicăi", —e jignitoare... S 

— Jignitoare ? Pentru cine ? st 

— Pentru Monica, 

— Na se știe! Asta numai ca poate s'o spue. 
_— Nu. Din alt punct de vedere, din punct de vedere es- 
tetic. Pe tine nu te... jigmește... > 
— lar? 

— Mti te su 


ră noțiunea aceasta mondenă, frivolă, d 
face curte alăturată de numele Monicii ? Ki 
= Diagă metaforel, expresia „a face curte" e inc mplecă. 


E întreagă, și poate fi discutată, numai atunci cìad îi adăogi Și 
persoana care face curte, E 


_LA MEDELENI i 217 


— Nu, Olguța. Și numele acesta Monica, și. sota noastră... 

Olguța zimbi, i usg 

— „care-l poartă așa de firesc, au ceva religios. „A face 
cume“ alături de cuvintul Monica, e o impietate, o dezarmonic, 
ca o cutie cu fard alături ds o evanghelie, că 

— Serie-i Melizandei că eşti jignit de succesele ei, şi că 
alături de numele ei nu admiți decit cuvintul dragoste : asta-i 
ideia, nu ? 

Dănuţ se înroși, și se întoarse cu fata spre fereastră. 

Olguta-și reluă scrisul. 

„Dragă mamă, 

Degeaba te superi. Neculai nui nici stilat, nici melomani. 
Uricit i-ai spune să nu intre într'o odas firă să. nu Dati la usi, 
cl va intra; şi oricit te vei enerva că te de-anjeazi idola piam 
cu discursurile lui, el te va deranja. Dar de data aceasta. (fie că 
face—cum se spune în stil democratic, O compoziție de-a O- 
puței— avînd ca temă „cum este şi ce faze be siaminul“* —atirnă 
mai greu, chiar într'o inimă fanatică decit o sonață de Becthow est 

(um este bejaminul ? Mare şi fumos, 

te face? Bine merci, 

Ce-ai spune, mamă dragă, dacă urmându-i siaturile, după 
aceste doui concise răspunsuri, m'aşi iscăl ? Vezi, mamă dra- 
gä, că uneori e mai utilă insuportabila limbuţie a Olgutei deci! 
muțenia scumpă la vorbă și la ccris a benjaminului !...* 


Olguţa, ce serii tu de-atita vreme? 

Pardon-pardon ! il opri O guța acoperind seri oarea cu 
mina, Fii discret, mețaforel ! 4 

De ce nu-mi arăţi? 

Fiindcă nu se poate. 

Olguța ! 

— Ce-ai pätii! 

Evrika! Tu serii, —răspică Danut ac entuat sărutind-o 
pe-amindot obrajii. 

Stop ! Stop l.. Ei da, scriu, : t i 

Serii, Olguţa ? Şi tu serii ? Jubilă Dănuţ, bătind din 


palme, 
Sigur, scriu scrisori, după cum vezi! j | 
Fii sinceră, Olguţa. Mărturisește : și tu faci |teraturä. 
Nuu ! Faci tu pentru tot neamul! VIP 
Dacă-i adevărat ce spui, rău faci că nu scrii, Olguța. 
Pacat ! 


Ți-i poftä de scris? Poftim: nune-le şi serie mamei, 
De cind nu i-ai scris? 

„li scriu câte-o carte poștală... din cind in cînd. 

De cnd nu i-ai seris? 

„Dela Crăciun, mi se pare, į 


—— Eu sint sigh Ascultă, benjaminule, un alt aforisme 
Cel mai crud animal e poetul sentimental ; tigrul, care arë o re- 
taţie de cruzime bine stabilită, mininci prada numai rînd i-i 

e, şi după ce-a mincat îşi linge buzele și sc culcă; poe- 
tul sentimental e crud oricind, in mod dezinteresat--ca să zic 
:;șa-—dar varsă mereu lacrimi versificate. Asta e nesuferit ! 

Bufni de ris in fața aerului dezolat al lui Dănuț. 

-— Pune-te și scrie mamei, tigru metaforic! 

Dănuţ începu să scrie pe margina ferestrei, in timp ce Ol- 
guta își relua condeiul si covrigul. 


„Dragă mamă, 
lartă-mă că nu ţi-am scris de-atita vreme..." 


Se opri enervat. Pe cit seria de uşor şi direct versuri Și 
scrisori de dragoste, pe-atit de greu izbutea să inchege o sim- 
plă scrisoare cu narațiune curentă, Dela initia frază se des- 
curaja, se dezgusta. Prozaizmul și înlănțuirea <tereotipă a oon- 
cretului ii npăsau condeiul, paralizindu-l, Scrisorile pe gustul 
lui erau numai fulgere lirice, impresii, eliptic exprimate, și me- 
tafore prin care sufletul să-şi plimbe lenea și melancoliile cu tre- 
ni lungă, ca printr'o alee de plopi inalti, 


„Nu fiam scris deatita vreme fiindcă am fost ocupat. 
Azi dimineaţă a venit Olguța.. ** 


Auzea penița Olgutei alunecind cu presteța, ca un patinator. na 


imbătat de ger și de viteza tăioasă, Alături de ca se smţ-a im 
firm ca un olog nevoit să-și tira=că trupul cu minile; din piatră 
in piatră. 


intoarse capul. Olguţa scria ca și în copilărie, cu virful lim- 


bei afară ca o mlădie corniță mefistofelică, Pletele-i aluneca 


seră pe frunte: o frunte mică dar dominind cu arcul ei încore 


dat rădăcina nasului, o frunte care nu chema dezmierdirile plăe 


pinde, ci da sensația vigoarei, vitezei şi trufiei, ca o puză boms 


bată de vint, minusculă în zarea marină, dar purtàtosre a unei 


corăbii cu bogății și marinari atletici. 


„Fruntea Olguţei dă nostalgia luptei“ gindi Dinuț. Si iā- re 
räşi, ocoli cu un fel de minie, de ciudă, amintirea Monicăi. Dacă 


Monica ar fi intrat pe ușă în acea clipă, nu i-ar fi sărit inainte, 
nu i-ar fi zimbit, au i-ar fi strina minile, Ar fi intimpinat-o 60 


rect, distant, poate glacial. Dar fiindcă Monica nu intra pe ngå 
fiindcă Monica era departe—poate alta decit aceia pe care o stia 
din copilărie——era neliniștit ca și cun i s'ar fi furat ceva tări 
să știe bine ce-—ca și cum ar fi trecut o umbră de nour pe 
un îndepărtat și veșnic vesel pănă atunci hotar al sufletului, că 


şi cum pe un cireș al lui, necopt incă, abea aburit de roșeaţă,. 
s'ar fi abătut prădalnic un stol de yrăbii... y 
` Reciti scrizoarea începută : 


„Dragă mamă, i 
lartă-ma că nu ti-am scris de-atita vreme.. 


Hupse scrisoarea, 

— Nu merge proza ? Serie-i în versuri, Are şi mama drep- 
tul la o mică ofrandă de trufandale... leguminsase dacă nu flo- 
rale, 

- Mă duc să-ți pregătese o uniformă. Isprăveşte şi lu 
si stäm de vorbă, 

Olguța zimbi lung în urma lui Dănuț și-și continuă seri- 


sarea, 


„Şi-i cuma dupi ce-am ra-puns copios la întrebările s cum 
este si ce face benjaminul,—să trecem la futilități, adică la res- 
tul lumii, 4 

Prima cur-a pe care am făcut-o sosind în București n fost 
in Popa-Nan —teribil nume ! Teribil trebue să fi fo-t și papa !— 
li Cucoana Catinca, Nu te scendaliza, mamă dragi! Nu i-am 
sculat din somn. Erau la cafea în costum lejer. Dealtminteri tu 
știi că papa și cu mine avem o reputație de rău-crescuți, jcare co- 
respunde realitații ca mai toate reputațiile, E curios cum päre- 
nle majorităţii oamenilor-—luate "n parte—sînt subt © adică 
neghioabe. De indati insă ce părerea devine colectivă—cum e 
cazul reputației —e inteligentă, chiar dacă nu e riutăcioasă, Da- 
“am spus o prostie—și mi se pare că asa-i, știi, în fuga Icon- 
deiului ?- teoria aceasta s'ar coniirma. inchid paranteza. De- 
iltfel nici nu știu bine dacă am deschis-o, Asta-i o scuzabilă ma- 
me a mea pe care o are și respeclabilul savant N. lorga: ion- 
Riim cu parantezele, el în public, eu în patru ochi, 

lrebuc sä rdaug ceva în privința bunci-creșteri : deși papa 
si cu mine sintem rău-crescuți, familia noastră e bine-crescută. 
şi iată de ce: tu si cu Monica sinteți întrun taler al balanței ; 
Dapa şi cu mine in celălalt. Greutățile se neutralizează, Echili- 
brul e stabil. Pe Lenjamin nul pun la cintar, el fiind mai pre us 
de astfel de aparate umane. Am vorbit bine? 

Ajunsesem în Popa-Nan. Să intrăm. 

— Bucuroși de oaspeți? 

Bucuroși. 

Aşa de bucuroși că de-abea am scapat de-acolo. i 

Cucoana Catinca ? C’est une femme à poigne. Un fel ce 
Napoleon al casei d'n Popa-Nan. Dică ar fi o revoluție în Bu- 
cnresti o văd pe cucoana Catinca în fruntea Papă-N 'nenilor im- 


220 VIAŢA _ROMINEASCĂ l 


g. 1p (a Y 
Li 
` 


punindu-se dictator. Mă'ntreb dacă mar fi fost perechea ideali — 


a lui Herr Direktor ? Puşche pe limba-mi! l i 

Cuconu Mihăiţă în schimb e dulce ca vanila. Nei n'are 
nevoe Cucoana Catinca să-l ducă de nas; vine el singur cu ma- 
sul magnetizat pata. Am insă impresia că du ceața dumnealui 
ca să vorbesc a la Sadoveanu—e agrementată cu puțintiză io- 
nic, și pentru el și pentru ceilalți. Amindoi sint niște oameni 
de ispravă cum rar iatilnești— știi eu, cu experiența mea, pot 
să-mi permit astiei de reflecții ! Și știe cucoana Catinca să laci 
à cafea! Ti-ti! Cu tot regretul, te-a pus în cofă! 

Am avut o surpriză cu Hardmuth! Inchipueste ți că nui 
de loc Hardmuth ! De loc, premiant întăiu model brevetat ! Dacă 
afirmi, de pildă, că Stefan cel Mare a murit în 1500 in Dt de 
—habar mam data exactă !—nu se nitt la tine cu condoleanţe 
avind acrul să-ţi spue : „Vai i—ce pei ești !*: Vorbește ca tbi 
oamenii, fără să intercaleze citate latinești, cum nretindeam că 
face cind nu-l cunoșteam, şi cum fac cu fiindcă nu știu latinește, 
probabil ! E un fel de duilue care-a studiat la Hampel și a cetit 
versuri pe „banca Graţielalor““. Se roșeşte așa de repede și de 
ușor inoit ai impresia că are inima în cap, nu în piept Și nu 
poate vorbi de București decit subt formă imprecatorie. Drept 
să-ți spun, mamă dragi, s'aici simt că sm datoria să seschid n 

anteză obiectivă, —asta îmi displace profund. Ce-i m da- asta 
a Mold veni să punegrească Bucureștiul ? Că-i co rupt căi vu 
gar, că-i murdar, că t'are stil, că-i mahalaua Parisului, ete 


Cuax ? Cu Bucureștiul e ca și cu piesele frivole ale teatra 


de vară, Toți il critică și toţi îl frecventeazt, făcind chiar ci i 
ficii pentru aceasta. Mie-mi place Bucurestiul. E un oraş care 
ciuță —cam tare. cam fals-—dar cintă. Vibreazu. E viu. Mă sint 
bine dispusă aici, am poftă de mincare si nu mi simt exilată p: 
Calea Victoriei, pe care de altfel m'am văzut-o decit în treacăt 
venind dela gară. —dar mai exagerez şi cu putin! il 

Aceste judicioase reflecții le-am împărtăsit și lui papa, cind 
ne întorceam dela cucoana Gatinca. Papa a căzut de acord CU 
mine: de n'ar uita numai, pănă la laşi! 5 

Revin la duduia Mircea. Imi pare cà insusirile pă er 
säi sint în el în stare de indiviziune cum se spune în moai 
juridic. dar atenuate: Nusi nici vanilie, nici Napoleon : fä şi w 
o medie între vanilie şi Napolcon ş'ai să vezi ce esă. Ca 
frumușel și fin: îl văd jucind pe „L'Aigton”. 

Vrasăzică ţi-am vorbit și despre amicul cel mai bun al bene 


jaminului. invitația de a petrece vacanța la Medeeni a accep- 


tato... Cucoana Catinca: ea se exprimă pentru toți... 

Am făcut o pauză. Extraordinar e papa! A sosit chiar 
acuma din tirg: îmbiiat, ras, fresco, musteațn pu in inorept 
N vezi? Să aibă tupeul să mai spu: că Bucurestiul e aşa si po 
dincolo ! Dar să-ți spun în ce constă extraordinarul: ce crezi 


- 


LA MEDELENI 221 


c'a adus papa ? Stridii. Se ceteșe: stridii, cu apă 
unde le-a denișat în zi de Daminik? A a piere: 
papa ! Nu degeaba-i spun eu Aladin, 

Nenorocirea cea mare e tă benjaminul m'a îndopat cu œ- 
vrigi. Ce-i de făcut ? Singura soluție— acceptată de altfel, căd 
icoana de Herr D rektor nu s'a trezit încă, şi-s două jumătate ! 

-e să-mi fac poftă de mincare prin mișcare, adică scriind. 


Olguta, 

P. S. Nu zimbi! Așa-i. Știu. Post-scriptua-ul este ben- 
jaminul meu. Și ce nu face o mamă pentru al său post-scriptum ! 

Uitasem +a ţi comunic că ai uitat să-mi comunici un co- 
mision capital: să-ţi cumpăr levânțică. Așa-i ? De adus mi-am 
adus aminte acuma, dar levănțică mam cumpărat încă şi cum 
sint „și distrată şi uitucă'“—citez, după cum vezi, autori se- 
noși-— ce-i de făcut ? 

Foarte simplu. Dă-mi o telegramă u gentă. O voiu alătura 
imediat. Tu o trim-ți numai la poștă. 


P. P. S, Te rog supraveghează pe Cuțulachi în lipsa 
mea, În Monica n'am încredere: e prea moale. li interzice fer- 
mal lui Cuţulachi, orgiile de cosmetic. Nu înțeleg de ce se în- 
dărătnicește să-și facă carare cind e tuns chilug ! Asta nu- 
poate intra in cap. Dar nici eu nu tolerez cosmeticul. Daci- 
prinzi uns pune-o pe Profira, în-fața ta, să-l spele cu Jeşie și 
m borş. Am să | cduc eu fa vară. 

Te sărut 


Oguţa“. 


— Olguţa, nu ne tortura! 
— Papa, numai să scriu o telegramă. 
— O telegramă ? Cui? 
— Mie. 
poa at și domnul Deleanu, se aplecară peste umerii Ol- 
kuței, E 


„Ciga Deleanu 
Urgent Pitar-Moșu 20 
Bucureşti, 
„Nu uita să-mi cumperi levănţică. Stop. Institui premiu pen- 
Iru memorie o duzină ciorapi matasă și alte surprize. Stop. Să 
nu-mi vii pgutunărită. Stop. Puneţi pelerina. Stop. Nu bea ap. 
tnd ești nădușită. Stop. Multe sărutări lui Dänut, 
Mama". 


Se incinse un ris scolăresc. Olguța-şi lipi scrisorile, 


222 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Hainele, metafore. 2 
— Dupä dejun. : i 
— Vai! Am amorțit! Nu mă pot mişca. 
Hai s'o luăm pe umeri,—propuse domnul D teanu. 4 
- Hop! Aii !—se văită Olguța purtată pe umerii lor, schi- 
monosindu-se din pricina furnicăturilor. 
Herr Direktor doarme ? 
- Dus! 
— Jos cu el! 
- La moarte! , 
— Hai să-l trezim cu muzică. Deşteaptă-te romine. Hai. 


Papa, să nu cînți falș. Atenţie. Una, două, trei: Doș-teap-tă-te. 


ro-mi-ne... 

Văzind alaiul care cobora pe scări url nd „din-som-nul-cel- 
“de-moa-ar-te'',—Nae întoarse capul, cu buza de jos răsfrintă, ca 
în fața unui spectacol indecent; în tmp ce eșind din etac in 
halat de odae, cu monoclul in ochi și tiyara în pură, Horr Di- 
rektor exclamă frecindu-şi timplele : 

— ls beat sau nu-s beat? - 

— . Am-ca-te-te-aaa-din-ci-i-ră, bar-ba-ri} de tira-a-ani, bar 
ba-rii-de-ti-rani...** 

— Is treaz, fraților, dar nu va ţine mult! Ş 

Și intrind în pas cu cortegiul Olguţei, intonă cu glas dogit : 

— „„A-cum-ori-ni-cio-da-tă, cro-eş-te-ți-al-tă-soa-ar-tă. .** 

In urma corului care ridea cintind în sofragerie, Nae își 
frecă ochii, și încordindu-se, intră demn în infern, 


(Va urma) 


lone! Teodoreanu 


Ideia de serie şi istoria * 


la privinţa caracterului ştiinţific al istoriei, părerile gindito- 
rilor sint împărțite. cind unii susțin, adoptind unele idei ale 
lui Schopenhauer, că istoria nu e o ştiinţă, fiindcă nu poate 
generaliza şi sistematiza, alţii din tabăra pozitivistă (Comte, Backle, 
Lacombe), cred că ea va deveni o ştiinţă, numai dacă va căuta 
să descopere legile ce cirmuesc succesiunea faptelor din care e 
alcătuită, după modelul ştiinţelo: naturii. ` 

Impotriva acestor ginditori, Xenopol apără cu vigoare, caracte- 
rul ştiinţific al istoriei. Ea nu poate formula desigur legi, căci 
faptele cu care se ocupă, spre deosebire de acele care formează 
obiectul ştiinţelor teorice, sînt, după cum au observat foarte bine 
Cari Menger şi Hermann Paul şi în timpul din urmă Windelband 
şi cu deosebire Rickert, individuale. Nu însă orice fapt individual 
e şi Istoric, remarcă Xenopol, discutind concepția lui Rickert. 

tiințele de legi se raportă ades, la fapte individuale (inelele lui 
torn, de pildă ia Astronomie), Rickert trece deasemeni prea 

repede asupra unor fapte ca transformarea soarelul sau a pă- 
mintului în perlodele geologice, fapte universale şi generale în 
spaţiu, dar care nu au apărut decit o singură dată.1 

El omite după părerea lal Xenopol un element esenţial în 
construirea Individualului istoric, timpul. 


* Acest articol lormează un capitol din lucrarea „Xenopol, 
teorelician şi filozof al istoriei", care va apărea în curind. 

1 Rickert numeşie asemenea mapia „relalir istorice“, „Die Grenzen 
der nalurwissentschafilichen Begrilisbildang”, I, Auflage, 1915, p. 262. 


224 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ȘI totr'unul din ultimele Jul articole, consacrate para ere gre 
erman, accentuind ideile care Îl separă de acesta, mopul na 
palarie mal categoric încă, ca în „Théorie de l'histoire“, „In 
venţia timpului în fenomene d see a ae ma = areant 
trupare vie a fort ansfor | 
pată rm e caracterul DE a pdyh z rog aei ce ee 
Rickert, după care istoria e iden cu ştiin epicul 
deplină dreptate, că istoria e acelaşi luc 
arrra el indiferent, dacă avem aface cu fapte individuale 
u“,.i 
ijik geep apar fapte, pe care în opoziţie cu acele ar 
repetiție, Xenopol le numeşte succesive, să poată forma rage a 
anel ştiinţi, ele trebue, după părerea du, să fie incadrate 
i general sau univ ; 
za za e gpl Horia va potea alcătui un adevărat orare 
Pentru ştiinţele teorice, că se ocupă cu faptele de repetiţie, 
le sint date de le ă 
N parea ar putea să îndeplinească, în sa ne oder 
cesiune, rolul pe care în ştiinţele de repetiţie îl joacă gea, 
tor ? 
ga pir filozofi germani ca Windelband, aay ral co 
căutat acest echivalent in o MR generală de valoare, Xenopo 
descop in aceia de serie. 
p Gaim. generale, Înlănţuind fapte Individuale Sa pda fe 
orice fel, ele au existat, spune Xenopol, totdeauna şi apar oda : 
cu ştiinţa istorică. Spre deosebire de noţunea de vaitare, ep 
aparţine numâl dezvoltării omeneşti, ele se găsesc 3 
lul succesiunei. A 
e ee în dezvoltarea scoarței terestre, găsim seria p= 
pală datorită transformărilor provocate de răcirea scoarţe!, nea 
seriile componente ale terenurilor eruptive şi segiitantie, „a 
diviziunea in perioade şi prea cm bee pan rasne je ikka = art 
Dacă trecem la dezvoltarea organică, găsim ri ol. gr genă 
male, care transformă insensibil speciile. în spe ia piee 
; lecte, aceste serii exista totuşi și științele 
ep pa TA Mp mereu «i umple rm a preis amon 
seriile, pentru a reface lanţul. In preistorie ca - 
< ii sint deasemeni incom- 
primele serii, acele ale vechilor clvilizaţ pal, aeo 
devin mal ate, decit cînd ne apropiem de p 
Ci tr pai sep apoi Paragoni comaa AN nou. 
ale legii, Xenopol găseşte că prima eren aa prvne 
. ind legea e rezultatul condensat al tutu 
it d sera natură într'un singur fenomen tip, Grimo 
esența lor, scoţind în relief elementul comun cu neglijarea di „ati 
telor lipsite de importanţă şi sustrăgindu-se astfel prin genera 


1 Natur und Geschichte, Historische Zetischriii, 1914. 


| 


DEJA DE SERIE ŞI ISTORIE 225. 


zare, acţiunii  modificatoare a timpului, seria posedă cu totul alt 
caracter 


Ea inlănțue (şi aceasta se aplică oricărei serii de dezvoltare), 
o succesiune de fapte, care pornesc dela un nucleu, se ridică sau 
st scoboară, pentru a ajunge la un rezultat, care dă num:le seriei, 

Seria terenurilor primitive se compune astfel din succesiunea. 
terenurilor silarian, devonian, carbonifer şi permian, fiecare din a- 
ceste terenari constituind la rindul lor, o serie de depozite suc- 
cesive. Seria epocii preistorice a vârstei de pla'ră trece prin formele: 
succesive ale epocii cheleene, musteriene, sclutriene şi magdali- 
niene, Dezvoltarea lbe'tăţilor engleze işi are originea in cuceri- 
rea normandă şi se desfăjoară printr'un mare numâr de fapte şi 
peripeții, până la constituţia din 168, care fixează definitiv triumful 


reintoarcerea sculpturii şi picturii la formele frumos s2 ale antl. hl- 
tāții, în timp ce in Flandra o mişcare analoagă aduce imitaţia 


Deşi poate fi, în ceiace priveşte spațiul, universală (transfor- 
marea primitivă a nebuloase! din care a eşit sistemul planetar), 
mal mult sau mai puţin generală (transformările geologice şi e- 
pocile preistorice) sau individul (istoria omenirii), seria istorică 
e totdeauna unică şi particulară, in curentul în care se îndeplineşte 
şi e înlânţuită indisolubil, 

Pe cind legea e independentă de timp, srria nu exi-tă dar, 
decit în -cursul curgerii sale Legind însă în timp, faptele in- 
dividuale, ea daca nu distruge, neutralizează cel puţin, acțiunea 
individuaiizatoare a acestuia. 

O aha diterenţa e după Xenopol acela, că legea stărima 
tiparul faptelor din care a fost extrasă, nelăsind să subsiste decit 
caracterul lor comun; lar faptele trecute sau prezente, care in'ră 
in compozitia el, dispar în creuzetul ce le topeşte și le corfundă 
int''un amalgam unic, Seria dimpotrivă, nu distruge fapt le care 
au servit la formațiunea ei, ci le lasă să subsiste în intregime iar 
ideia, care domi ă seria şi reuneşte toate faptele individuale Intr'o 
unitate superioară, formează legătura ce le întănțue. 

Diferența de constituţie dintre lege şi serie, observă Xeno- 
pol, are o consecință importantă. Pentru a poseda o lege, e 
deajuns să cunoaştem formula ei abstractă, pe cind seria, fiind 
coastituită de o înlânţulre de fapte diferite şi acestea perzistinu 
in toată plenitudinea lor, cunoştinţa numai a ideii abstracte care 
dă numele seriei fară acela a fap'elor ce o constitue e numal o 
pseudo-ştiinţă care nu îmbogățește spiritul. 

Motivul pentru care legea distruge faptele din care e exirasă, 
pe cind seria le lasă să *ubsiste, a fost dat spune Kenopo’, de 
Rickert, atunci cind a arătat că generalul, pe care-l! inttinim im 
istorie, e diferit de cel pe care-l] iotrebuinţează ştiinţe le de legi 1 


1 Les quaire modes de l'ualrersel ea hislolre. Revue de synthère 
hialorique, 1901. 


5 


226 _____ VIAȚA ROMINEASCĂ 


d, in lege, faptele singulare sint exemplare, din care 
e E it pod iar renerală, în istorie fenomenul general (celace 
Xenopol numeşte seri este un tot, (ein historisches Ganze) în care 
fap'ele componente sint părţi.i Totul iasă, nu poate exista dacă 

nte dispar. 
ii aie per di polii | părerea lui Rickert,2 după care 
raportul între sfera şi conținutul noţiunilor, în ştiinţele care au 
ca obiect Individualul, na e acel pe care-l cunoaște logica tradiţională. 
Pe cind ta ştiinţele de legi, cu cit o noţiune e mai generală şi are 
o sferă mai întinsă, conţinutul său e diminuat, în ştiinţele in- 
dividualului, dimpotrivă, cu cit noțiunea e mai generală, cu atit 
| ei creşte. 

cp re et = de exemplu: basinul unei mări sau al unul 
fluviu e mai bogat în conţinut, ca acel al afluenților. 

Seria războaelor ruso-turce conţine mai multe noţiuni decit 
una din ele, de pildă, acea dela 1768—1774. Seria revoluţiei 
franceze, mal multe decit acea a adunării legislative. 

Seria are însă şi alte caractere, care dacă o disting de lege, 
scot în lumină foncţia el logică, identică cu a acestela și o fac 
capabilă să servească ca factor organizator al științelor istorice. 

Ea conţine, în primul vind, un element general, mal com- 
prehensiv decit faptele individuale din care se compune, element 
care, cu toată intinderea lui mai mare, se deosebeşte de lege, prin 
acela că rămine totuşi individual, în celace priveşte timpul (ne- 
reproducindu-se decit o singură dată in cursul lol, fâră a putea 
să se repete). 

Seria e dar generală, în Pie priveşte forma ; individuală, 

unct de vedere al timpului. 
cae P Raptul că seria nu se repetă în timp, e insă indiferent pen- 
tru organizarea ştiinţifică a disciplinei istorice. important e, că ea 
serveşte pentru reunirea în fascie a mal multor fapte singolare, 
ușurind astfel, pentru spirit, stăpinirea fenomenelor, asemeni legii, 
in domeniul repetiţiei, Cunoştinţa nu poate lua un caracter ști- 
inţific, deci! intrind în cadrele generale ale noţiunilor abstracte 
şi acest lucru se îudegiantie tot atit de bine prin mijlocirea seriei, 
că rin acea a legii. 

a Seria nu se S portă, ce e dreptul, decit la un singur şir de 
fenomene. Seria, care dă naştere constituţiei engleze, de pildă, nu 
se compune decit din faptele care se raportă la ea, dar legea e 


1 Asemenea nojlunl istorice individuale dar colective ca Re- 
nașterea, eforie oua înec) pe care pe nedrep! Max Weber le 
consideră uneori, ca „ldealiypen“, Alexander von Schelling le numeșie 

!ativ istorice. 
a: (Die logische Theorie der hislorisch, Kullurwissenschalten v. Max 
Weber, Der lapióohe. Tanes de, Dalia viumoaei ete Archiv fur Sozial 
hali u. Sozial politik, 4 a e . 
LA sara èil, p: 366. fs notiunea de historisches Ganze caşi ia acela 


2 
a individualului istoric, se îatilnesc după Rickeri,|două caraciere: „dieder | 


Finheiteiner Mannigialiigkeil und die der Einzigariigkeil”, o. cit, p. 366. 


Ld 


IDEIA DE SERIE ŞI ISTORIA 227 


absolut in același caz. ŞI ea nu cuprinde decit o singură clasă 
de fenomene, redată prin fenomenele tip generalizate. (Legea după 
care unele minerale cristalizează în forma cabică, de exemplu, 
nu priveşte decit cristalizarea acestor minerale determinate). Dacă 
seria reproduce dezvoltarea unel succesiuni parțiale şi legea re- 
produce modul de manifestare al unei repetiţii parţiale. ȘI dacă 
legile parţiale se contopesc în altele mai generale, pănă la ultimele 
limite ale abstracţiei şi seriile mici se încorporează, în altele mal 
comprehensive. 

După cum legea ascensiuni! baloanelor e dominată de acea 
a căderii corpurilor şi aceasta de a gravităţii, seria războaelor 
italiene ale Franţei, intră în acea a întăririi puterii regale și a- 
ceasta e subordonată, serlel istorice a civilizaţiei moderne. 

O a doua analogie, care apropie seria de lege, din punct de 
vedere logic, e dată de mijloacele ce întrebuințează ambele ele- 
mente generale ale cugetării ştiinţifice, pentru a se constitui, 

Dacă legea pune în acţiune generalizarea, care reuneşte 
într'o fascie faptele individuale identice, pentra a le cuprinde 
intr'o singură trăsătură, seria înlânțue faptele individuale diferite, 
pe firul cauzalității. 

Stricta înlânţuire cauzală dă expunerii istorice caracterul ei 
ştiinţific. t 

Cit timp faptele succesive sint expuse numai, unul după 
altul, cum au făcut şi fac încă mulți istorici chiar azi, fără a se 
preocupa de lanţul cauzal, care le leagă în serii de succesiune, 
putem avea materialul, însă nu o ştiinţă a istoriei, Câci dacă în 
ştiinţele teorice, cercetarea cauzei poate avea loc, dar nu e in- 
dispensabilă, istoria ştiinţifică nu poate exista fâră de stabilirea 
cauzelor care leagă faptele succesive. 

Impotriva filozofilor ca Schopenhauer sau Tönnies şi a istorici- 
lor ca Eduard Meyer, după care istoria e lipsită de un caracter 
sistematic, nepotind să coordoneze, să supra-ordoneze şi să sub- 
ordoneze adevărurile ce cuprinde, Xenopol susține că seria ca 
element organizator permite în înlănțuirea succesivă, stabilirea 
unul sistem de adevăruri, în stare a constitui o disciplină științifică. 

Seriile mizi sint cuprinse, în adevăr, în altele mai întinse, 
şi acestea în altele de o mai mare envergură. Dar diferitele 
popoare pot da naştere la serii paralele sau coordonate, astfel că 
cele trel condițiuni ale unui sistem: subordonarea, supraordonarea 
şi coordonarea adevărurilor se regăsesc în dezvoltare și în Istorie. 
O serle universală, acea a evoluţiei intregi, domină toată dezvol- 
tarea, după cum in ştiinţa faptelor de repetiţie, un mare principiu, 
acel al conservării energiei, le reuneşte pe toate într'o fascle 
comună. Ori, ce este acest eşafodaj de adevăruri suprapuse unele 


1 „Sarcina isloriei nu e numsi de a expune ce a fos’, dar și de 
e Sae cauzele care ou produs, celace a fosi", (Ricker', op. cils 
W- Ă 


228 VIAŢA ROMINEASCA 


decit un sistem ştiinţific și intrucit diferă el de ansamblub 
stliafelor "de lagi, care Bam map ant adevăruri aranjate intrun 
mod lerarhic? 


+ 


te de a examina în mod critic noțiunea de serle ca 
prince Me sistematizare a istoriei, cercetind Înriuririle Subt care 
ea s'a format în spiritul lul Xenopol, dificultăţile ce prezintă cași 
valoarea ei explicativă, să ne oprim o clipă la citeva chestiuni 
de principiu. 

Istoria asifel cum o concepe Xenopol, corespunde, şi lucra e 
uşor de văzut, modului tradiţional, în primul rind, descriptiv şi 
narativ, În care ea a fost mai ales tratată și înţeleasă. Dacă istoria 
astfel concepută, constitue o adevarată, ştiinţă sau rămine numai 
„0 știință aproximativă şi ruşinoasă“ cum se exprimă în termeni 
aşa de vil H. Berri sau „cea mal neştiluțifică dintre discipline 
cum spunea Barkhardt, mi se pare mal mult o ceartă de vorbe. 
Căci cine ar putea să conteste, că ştiinţă adevărată sau nu, istoria 
tradițională rămine nu ma! puţin, după justa expresie a lui Eduard 
Meyer „o formă prețioasă a activităţii noastre intelectuale“. O 
problemă rămine însă deschisă, Cind Xenopol, combâtind alături 
de Rickert, pe ginditorii care vor cu orice chip să generalizeze 
ŞI să formuleze în istorie legi după exemplul ştiinţelor naturii, 
susține că, de cite ori, noile adevăruri pe care într'o disciplină 
dezvoltarea spiritului le face să lasă din mecanoscut nu intră în 
cadrele prea înguste ale logicei tradiţionale, aceasta trebue lărgită 
sau cind afirmă că fiecare știință, trebue să albă logica ei specială, 
el are desigur dreptate, Contribuțiile aduse de ambii ginditori, 
in domeniul aceste! logici a suecesiunei, care după părerea lui 
Xenopol işi aşteaptă un Bacon al său, în celace priveşte modul 
de formare cași raportul dintre noţiunile de care se serveşte mal 
mult inconştient istoricul, mi se par deasemeni, cu toată părerea 
opusă a lui Barth,2 importante, 


1 H. Berr, La synthèse en hisloire, 1911, p, 112 (Conclusion sur 
onli nce). 

1. 2 Parikh X Philosophtë der Geschichte als Soztologie, 2 Aull, 1921, 
p. 92) contestă părerea lul Rickert şi Xenopol, după care în Islorie, 
noliuniie sau seriile cele mal intinse au un conlinul mai bogal ca cele 
subordonale lor, considerind această exceplie dela regulele logicei 
formale numai ca aparentă. Un inel din serla isiorică este loldeauna, 
după ei, mai bogat ca conjinul, decit întreaga serie, căci în el, apar 
momente speciale care nu sint comune înlregii serii. Asifel, între 1789 
şi 18145 s'au născul în Frania zece constituții diferite, loote bazale pe 
dela comună a reprezentării poporului, dar liecare, cu o realizare 
specială a acesle! idei, (Op. cil. p. 92). Dar ideia comună a reprez. 
poporului, aşa cum o injelege Barih nu e un „historisches Oanze” sou 
"ua „hislorische Zusammenhang" sau o serie, ci o nojlune abstractă 
şi neistorică (naturwissentscha/liche)caşi acela de praene naturală 
sau „biserică”, (Vezi; A. von Schelling, op. cilală). 


IDEIA DE SERE ŞI ISTORIA 223 
—————— N N__ O a 


Sarcina logicei, nu se reduce îusă, nomal. la „in erea 
ştiinţelor prezente“, Ea caută, în același timp, să auren şi 
condițiile fundamentale ale științei, în genere. 

entru aceasta, logica examinează nu o singură ştiinţă ci 
totalitatea lor, în raport ca fancţiile gindirii noastre. 1 Această 
examinare arată însă, în mod netăgăduit, că tuate ştiinţele tind, 
a e un termen ideal, ja formarea noțiunilor şi stabilirea 
egilor. 

ȘI fără a susținea, impotriva lui Xenopol şi Rickert că uni- 
tatea metodei ştiinţifice rezultă din a legilor gindirii insâşi sau a 
admite fară de rezervă monismul, care poate fi numit şi un na- 
turalism metodologic al unul Riehl, 2 Barth sau Goblot ne putem 
totuşi, dela inceput intreba, dacă o disciplină care caută să 
sistematizeze faptele pe simplul nex al cauzalitiții individuale 
sau contingente, e în stare a satisface in mod compiect nevola 
profundă de a tnțelege şi explica fenomenele, a inteligenţii noastre ? 

Analiza critică, caşi cercetarea modului de funcționare a 
noțiunii de serie vor lămuri întrucit îndoiala noastră e justificată. 


Deşi Xenupol nu ne dă nici-o lămarire asupra originei acestei 
noţiuni care formează una din piesele capitale ale teoriei sale, mi 
se pare probabil, că ea i-a fost Suggerată de un pasaj destul de 
cunoscut din opera lul Cournot. 

Căutind să explice ideia de hazard, de care şi-a legat cu 
deosebire numele, după ce afirmă că orice eveniment are o cauză 
şi că determinismu! universal e fundamentul ştiinţei, filozoful 
francez scrie următoarele : „Spiritul concepe în mod necesar lanțul 
cauzelor şi al efectelor, care se succed in timp (şi în care fiecare 
termen sau inel joacă rolul de efect, în raport cu termenii ante- 
cedenţi şi cel de cauză, în raport cu cel următori) ca alcătuind o 
serie, din genul celor ce geometrii le numesc lineare; fiindcă 
chipul cel mai simplu prin care pot fi reprezentate este imaginea 
unor puncte aliniate unul dopă altul. Această serie o concepem 
ca prelungindu-se la infinit*.3 

şi asămănarea între conținutul acestui pasaj şi unele 
caractere pe care Xenopol le atribue seriei şi cauzalităţii în suc- 


1 „Melodologia, scrie d. Petrovici, se poale alcătui, în mod istoric 
fără concursul momenian al ştiinţei logicei. Dar această silualie nu 
poate îi definitivă. Raţionalizarea ulterioară a melodelor, derivarea 
lor din formele miajii noasire, e un lucru care se impune, in chipul 
cel mai hoiării“, (Probleme de logică, Ed. Il. 1924, Considerări asupra 
miodalogiei, p. 37). 

2 ogik und Erkenninisiheorie, p. 86, (Elaheli der wisseatschi, 
Iei) yslemailsche Philosophie, Die Kuliur der Cegenwari, Ed. 
„ 1908. 


3 Essai sur les londemenis de nos connaissances, Nou”. ed. 
Hachetle, 1912, § 25, p. 29. Prima edijie e din 1837, 


230 VIAŢA_ROMINEASCĂ | ADE r 


cesiune, mi se pare greu de contestat, deosebirea de concepjle 
intre cel doi cugetători e de fapt profundă. 

Căci noțiunea de serle, aşa cum o găsim la Cournot,e de- 
parte de a avea în domeniul istoriei, importanţa şi rolul pe care- 
ea îl îndeplineşte în teoria lui Xenopol. 

Pe cind acesta concepe seria, în opoziţie cu legea, ca ele- 
mentul de sistematizare al succeslunei, care deosebeşte istoria de 
* ştiinţele teorice, pentru Cournot dimpotrivă, devenirea nu exclude 
ordinea şi degajarea unor legi cere să fie în funcție de timp 
rămîne posibilă. Ceiace face distincţia esenţială dintre istorie şi 
ştiinţă, serie el, nu e faptul că „una nu imbrăţişează decit su:- 
ceslunea evenimentelor în timp, pe cind alta se ocupă de siste- 
matizarea fenomenelor, fără a ţinea samă de timpul în care a- 
cestea se îndeplinesc“. 1 . 

„Descrierea, continuă Cournot, a anui fenomen, ale cânt 
faze se succed şi se înlănțţue in mod necesar după legi cunosci te 
prin raționament sau experiență, e de domeniul ştiinţei şi nu al 
istoriei. Ştiinţa descrie succesiunea eclipselor, propagarea unei 
ande sonore, cursul unei boli care trece prin faze regulate şi 
numele de istorie nu se poate aplica decit abuziv unor asemenea 
descrieri pe cind istoria intervine în mod necesar, acolo unde 
vedem, nu numai că teoria în starea ei de imperfecţie actuală nu 
e deajuns pentru a explica fenomenele, ci chiar teoria cea mai 
perfectă ar cere concursul datei istorice”. 

Dacă hazardul e, după cum vedem, elementul propria şi 
caracteristic al istoriei după Cournot, ea nu se redace totuşi, 
pentru dinsul, /a o simplă succesiune de hazarduri sau la o 
notatione de coincidenţi. 

„Nu este istorie propriu zisă acolo unde toate evenimentele 
derivă necesar şi regulat, unele din altele, in virtutea usor legt 
care stăpinesc sistemul şi fără concursul accidental al unor influenţe 
străine sistemulai pe care-l îmbrăţişează teoria ; nu este deasemeni 
istorie, în adevăratul senz al cuvintului, pentru o urmare de fe- 
nomene, fără nici o legătură intre ele. 

Registrele unei loterii publice nu pot constitui o istorie şi 
aici analele în care preoţii antici consemnau monstruozităţile şi 
minunile, deşi ele se succedau ntr'o anumită ordine cronologica. 
Dimpotrivă, un joz ca al trictracului, unde fiecare lovitură adusă 
de circamstanțe fortaite, influențează asupra rezultatului lovituri- 
lor următoare sau un joc de şah, unde determinarea reflectată a 
jucătorului se substitue hazardului zarului, astfel că ideile lui în- 
erucişindu-se cu ale adversarului să dea loc unti mulțimi de întilnirt 
accidentale, întrunesc condiţiunile unei întănţuiri istorice”.2 

Gen intermediar între deducție și naraţie, istoria e formată 


1 Același operă, p. 460, Deasemeni Cap. XX, „Du conirasie de 
|"bisiolre, de la science e! de la philosophie de Vhisi 
3 Acelaşi operă, p. 461 462, 


orie, p. 444-472. 


IDSIA DE SERIE ŞI ISTORIA 231 


dopă Cournot „dintr'un amestec de legi necesare 

accidentale”. 1 și rol! „eiiologiel istor să e acel d ge dupe 
accidentalul de necesar, cauzele ocazionale de rațiunile constitu- 
ționale“.2 „Ştiinţele care trebue să inā mai mult socuteală de 
hazard, au totuși de dat socoteli şi rațiunii: speranța nu le e 
interzisă nu numai de a discerna fapte dominante, dar de a degaja 
tendinți generci», poate chiar de a formula legi". 

Pe cind Cournot, spirit vast dar în acelaşi timp subtil şi 
bogat în nuanțe.5 deji a scos în relief cu o rară adincime, rolul 
hazardului, rămine totuşi în probabilismul său ca matematic, om 
de ştiinţă şi economist, pătruns de ordinea rațională a lucrurilor, 
atit în domeniul istoriei cit şi in acel al întregului univers, Xeno- 
pol, impresionat probabil în primul rind în practica lui de specia- 
list de evenimentele politice, în care contingența e cu deosebire 
vizibilă, 4 concepe noțiunea de serie într'un antagonism ireductibil 
E, eee. de na şi ppp H za pa str ideala uniformităţilor de 

une, cum se gâseşte la Mill sau a j 
evoluție, formulată de Cornu. dai iza n Ata 

Sentimentul insuficienței explicative a cauzalităţii individuale 
şi contingente, înăuntrul seriei, il face ce e dreptul, să recurgă 
la un alt factor. Acesta nu mal aparţine însă domeniului empiric 
şi după cum vom vedea, istoricul face loc alc}, metatzicianului. 

In acelaşi ordine de idei pe care am întilnit-o la Cournot 
intră şi judicioasele ob'ecţii ridicate de Rickert împotriva noțiunii 
de serie, aşa cum a fost formulată de Xenopol, 5 

Ideia de serie, susține Rickert, nu trebne luată ca principiu 
de sistematizare. Neexcluzind în realitate generalizarea, ea poate 
da naştere la confuzii şi nu e aptă să procure adevarata ei bază, 
unel logici a istoriei, care are ca obiect, numai individualul. 

Desigur, recunoaşte el, stadiile sau fazele unei serii nu se 
repetă, nici nu formează un ciclu şi succesianea lor e caracteri- 
zată printr'o veşnică schimbare. 

Totuşi, făcind abstracţie de diferențele individuale a mal 
multor serii diferite, cind aceste diferenţi nu sint prea mari, putem 
ajunge la o noțiune care să păstreze numai celace e comun, 
adică ceiace se repetă în ele. 


$ bsri rs vaiad, ap ea ci 1875, p. 229. 
nsideralions sur la mar | p 
dans l'histoire, 1872, Préléce; Tone, i a e AL deg. Tonoa 
_ FE Lane amr La repete aa sanie Boana al crilicei filo- 
. ccidentel ei le ralionae "hi r 
Revue de mélaph. el de etala 190 OND: PR COA 
4 Pe cind Xenopol consideră fenomenele polilice ca elemeni 
rincipal al istoriei, Courno! vede in ele aspeciul ei, cel mal super- 
cial, acordind loală alenlis ideilor stinjifice şi fenomenelor economice, 
(Considtrailons sur la marche des idées. 1872, Cap. |, De i'ellologie 
armatei” or Penod la e kao oa parroos DA 4 - 18), 
e Orenzen der nalurwissenischi. iitsbil 
Rinleitung In die hisltor. Wissenschati, 1913. Aall aa gira logische 


232 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Astfel, putem spune că în fiecare an, după iarnă urmează 
primăvară, d: pă aceasta vara, toamna, apoi iar jarna şi că acelaşi 
ciclu începe din nou şi se repetă totdeauna. 

Ciclul nu există, fară îndoială, decit in raport cu noţiunea 
generală a celor patru anotimpuri şi ideia unel repetiții a realivăţii 
deasemeni, numai întrucit ținem samă de acela ce au comun între 
ele diferiiele anotimpuri. Ca realitate individuală insă, cursul 
unui an a fost şi va fi totdeauna unic şi diferit de al altula. 

Contradicţia dintre repetiţie şi schimbare se rezolvă complect, 
după Ri.kert în acea logică, dintre general şi individual și istoria 
poate fl considerată ca alcătuită din serii, insă numai intrucit e 
ştiinţa individualului, 

Căci noţiunea de serie, singură, nu e suficientă pentru a 

defini evoluția istorica. Orice realitate fiind, spune Rickert, într'o 
vor ga schimbare, aceasta nu rămine străină nici ştiinţelor 
naturii, i - 
Acolo unde ştiinţa teorică consideră diferite serii de schimbare, 
în celace au comun, se naște, in adevăr, noțiunea unel repetiţii, 
dar îniuntrul fiecării din aceste repetiţii, rămine conservată după 
Rickert şi schimbare căci avem totdeauna a face cu schimbarea 
une! serii de stadii diferite intre ele, ba chiar schimbarea numai, 
detineşte, din punct de vedere al conținutului, noțiunea generală 
şi teoretică a faptului care se repetă. 

Deaceia, după cum putem considera o serie individuală şi 
unică în celace are diferit de toate celelalte, cum face Xenopol, 
ne putem ridica la noțiuni generale asupro seriilor sau a stadiilor 
lor succesive, ba chiar putem vorbi,—şi alu: Rickert se întiineşte cu 
Cournot (a cârul operă nu pare să o fi cunoscut, de altfel) de 
legi ale schimbării, care afirmă că intr'o anumită serie, stadiile 
diferite intre ele ale schimbării, se suc:ed in mod necesar. Pre- 
tutindeni unde o noţiune A apare, stabilim de pildă, că alta îl 
urmează În timp, care cade subt a doua noțiune generală B şi 
după aceasta, alta care se subsumează noţiunei C. 

R-petiţia cași succesiunea, intr'o serie formată din diferite 
stadii, nu se esclud dar, din acest punct de vedere şi noţiunea de 
evoluție, ca o serie de schimbări, aparţinind deopotrivă concepţiei 
realităţii ca natură (adică ştiinţelor teoretice, de legi) cași reall- 
tății ca istorie, urmează că ideia de serie e improprie de a de- 
fini istoria 

Această noţiune, conchide Rickert, e prea largă, căci există 
serii care nu sînt istorice... 

Consideraţiile precedente privesc, după cum e uşor de vă- 
zut, noțiunea de serie în întregul domeniu al succesiunii, adică 
istoria în toată extensiunea ei. 

Să ne oprim acum asupra modului special în care Xeno- 


1 „Geschichisphilosophle* în „Die Philosophie im Begina des 
zwanzigslen lehrhunderis*, Festschrift fur Kuno Fischer, 1907, p. 356. 


inalte scopuri culturale. (E celace Dilthey numeşte 


DETA DE SERIE ŞI ISTORIA 233 
— PRO _ O O 


pol, oara această noţiune, în domeniul ma! restrins al istoriei 

In opoziţie cu legea, care pune în actiune eraliza Te- 

pede sa apan our ar pa reale ken 
a $ acest domeniu, faptele 
Opaali ANL ptel individuale diferite, pe firul 

Pe cind sociologii din şcoala lul Durkheim, ca Simiand,! ca- 
ută în istorie cauza, in „antecedentul legat prin relația cea mal 
generală“, Xenopol pare a considera drept caază caşi Seignobos 2 
„antecedentul legat prin relaţia cea mai particulara“. m însă 
pe firul cauzaliiăţii apar motivele psihice ale acţiunilor omeneşti 
cauza capătă, înduntru! Seriei, o importanță cu totul specială, 

eşi, după cum am văzut în capitolul consacrat acestei pro- 
bleme, cauzalitatea în succesiune se confundă pentru Xenopol, 
parte ca contingența și parte cu Ccauzalitatea psihică, de a cărui 
superioritate (asemeni lui Dilthey şi Wundt} ei pare a- şi da samă, 
cind e vorba de explicarea adevărată a fenomenelor, Xenopol 
nu distinge cu o claritate suficientă sau trece alături de unul din 
caracterele el esenţiale. 

Recunoscind asemeni lui Gabriel Monod 3 Importanţa seriei 
ca on cadru natural al Istoriei, cunoscutul istorie şi teoretician 
Ernst Bernheim scrie următoarele: „Dacă X-nopol şi-a dat samă 
de însemnătatea formativă a noţiunii de evoluţie, el face abstrac- 
ție de definiţia conținutului său, nesocotind caracteru' teleologic 
(zwecksetzende) al subiectelor evoluției, Xenopol n: se opreşte 
asupra legâtarii, care reuneşte faptele individuale, asupra celace 
el însuți numeșie ideia care domină seria. Dar obiectul istoriei 


e activitatea omului ca fiinţă socială şi această activitate e tele- 


ologică*. 4 

Respingind concepția lui Renouvier şi acea mal recentă a lu! 
Münsterberg, 5 care reluind unele idei ale lui Fichte, înlătură com- 
plect cauzalitatea din istori: şi considerind-o ca un produs al vo- 
ințel libere, reduce aceasta disciplină la o simplă cercetare a sco- 
Purilor, cel mai mulţi ginditori admit în istorie, alături de ex- 
plicarea cauzală, ca o complectare indispensabilă a el, acea te- 
leologică, 

„Orice eveniment istoric, scrie Otto Braun6 aparține unul 
complex sau to! via („Lebenszisammenhang”), caracterizat prin 
teleologischer 
Struktar zusammenhang* şi Rickert „teleologische Dependenz*)*, 


1 Bulletin de la société f ise d il ' é 
PER i p 22 a soc rancaise de philosophie, La causelité 
2 Aceiași publ. 1907, Mai, lunie, Iulie şi 1908, Iunie. 
- sl mo ae done n Frege intră E Mietătra, Mi 
ehrbuc er orischen Methode, 1908, 5 şi 6, A 
yp der Geschichtswissenschali R í a cip 
! bilosophie der Werte, 1 p- 160, (vezi şi E. Becher, op. 
cit, Cap. Kausal prinzip und Willenstrelhei! in der Geschi r 
6 Oeschichtsphilosophie, 1915, p. 63. Petit) 


234 ___ MATA ROMINEASCĂ 


H. Berr acordă deasemeni, o importanță capitală în istorie 
acelui element al cauzalităţii pe care, spre deosebire de celelalte 
două: contingența (care e succesiune) şi cauzalitatea necesară, 
care formează obiectul sociologiei (contuniindu-se cu repetiţia), 
il numeşte logica internă a ideilor. 

In locul idealismului vechilor filozofi ai istoriei, care tratind 
în mod masiv istoria umanităţii şi urmărind mersul ideii au avut 
totuşi într'un anumit senz © intuiție justă asupra el, el recomandă 
„un idealism experimental, care să se inrădăcineze in psihologia 
pozitivă, pentru a se preciza şi ramilica ln istoria ideilor“ 1 

Rolul său e cercetarea „genezei Ideilor individuale, a cursu- 
lui logic al cugetării reflexive ca şi acţiunea acestor Idel, adică e- 
fectele practice ale raţiunii” è 

Pe cind cugetătorii de mał sus, accentuind aspectul finalist 
al cauzalităţii în istorie,—deşi interpretarea actelor individrale şi 
ma! mult încă acea a actelor colective e adesea eronată și moti- 
vele adevărate şi profunde sînt greu de pătruns, —rămiîn pe terenul 
psihologic, care e în acest domeniu și acel al realiti ţi empirice, 
Xenopol îl neglijează sau caută să-l depăşească, prin specolaţie. 2 


1 Op. citală, p 217-285, 

2 Intr'o direcție, în unele pririnți cel puțin analoagă, a incercat 
de curind Ernst Troeltsch, o interesantă renovare a idealismului he- 
gelian. în domeniul istoriei. lată cileva caracleristice pasaje din impor- 
lanta lui operă „Der Hislorismus und seine Prob'eme“, apărulă in 1922. 
„Peniru gindirea isiorică, laptele nu sint definile numai prin raporturi 
parliculare a diferitelor fenomene psihice, ci mal degrabă fenomenele- 
pur cauzale apar în același limp dominale și delinile de o uniiale de 
senz sau de o tendință care lucrează în ele. Ea e adesea greu de 
recunoscul în jocul schimbălor al evenimenielor, este totuşi preluliadeni 
aclivă şi nu pulem să imbrățişăm şi să intelegem un complex sau lot 
istoric, fără așa numitele idei istorice : Crestinismul, Renaşierea, Ca- 
pitalismul, Feudalismul elc.”, (p. 54). „In fața noțiunii ştiiaţilico-me- 
canice a cauzalilății, nu stă numai cauzalliatea individuală, ci mai stă 
încă înlălurarea cauzalilății faptelor unice prinir'o continnilale a sens 
zulai, velorii sau ideii, care domină lotul. Inir'un asemenea complex. 
care nu are nimic mecanic, chiar apariția originalității creatoare e mal 
pulin irbiloare*, (p. 55). „Aceasta nu insammă că în deialu, laplele 
mu trebue să lie legale și explicate după legea psihologico-cauzală, 
ci că asemenea cazuri îşi au izvorul și stirgilul, în acea continuilale a 
senzului sau ideii, inira cit e vorba de un complex Istorie mai intins. 
E diferența pe care o face Hegel, între cercetarea dialeclică coacrelă 

| acea reflexiv abstractă a complexelor *chimbâloare sle Istoriei, 
ilerenjă care işi are originea în realilalea lucrurilor şi care se reduce 
peniru unii le aceia, dintr'o logică emanalistă şi alla empirico serială. 
Această dilerență se impune in mod necesar cugelării Istorice şi greute- 
tea conslă numai în reunirea emindarora“, (p. 56). 

Seriile iul Xenopol, deși el pomenește cu prilejul lor „de ideia 
care reuneşie in ele laptele ṣile domină“ nu pol fi totuși interprelale, 
cum s'ar părea la prima vedere, în senz hegelian. Căci în exemplele 
prin care-şi llusirează conceplia, după cum rom vedea mal jos, Xeno- 
pol se opreşie cu Insisieală asupra forțelor, noliuni chaolice şi obscure, 
care cum observă cu drepi cavint Troelisch (analizind opera gindilo: 


ralai romin cu simpalie şi comprehensiune), nu derivă din dialeciica- 


ideilor, ci corespund destul de conluz cauzalilăjii necesare sau me- 
canice, fără a exclude loluşi, din sinul lor, orice senz sau valoare. 


IDEIA DE SERIE ŞI ISTORIA 235 


Scopurile urmărite de personajele istorice sau de masse, si 
considerate de el (după cum am văzut In capitolul consacrat pam 
telor istoriei) neinsămrate, faţă de marile tendinți care dau un 
că 8 w Karnik pp omage y voluntar sau involuntar, con- 

ent, rsonaj 

reci mpa, pe jele şi massele nu fac decit să le 

graniţele dintre Istorie şi Filozofia istoriei nu sint pre- 
cis delimitate şi e o întrebare, dacă orice istorie nu cuprinde aia 
sea in mod inconștient o concepţie în privinţa celei din urmă, ca-" 
racterul şiiinţilic pe care Xenopol, cu ajutorul noţiunii de serie 
vrea să-l dea istorie!, apare cel puţin în parte periclitat, prin 
faptul că teleologia istorică e ințeleasă şi aplicată de el mai 
mult subt aspectul el metafizic decit subt acel psihologic. 

Atitudinea lui în aceasta privinţă mi se pare bine caracte- 
rizată prin următorul pasaj al loi H. Maler:2 „Pe cind ştiinţele 
eter r ama la emoția naturii, pentru a deveni astfel nişte 
cunoşti nţi sigure şi pozitive, istoria caşi științele sociale se com- 
plac încă în fantazii Jilozofico- istorie ; 


Să examinăm acum mal de aproape valoarea explicativă a 
argan cauzale, care constitue după Xenopol „esenţa şi sufle- 
u nA 

Deşi această înlănţuire se îndeplineşte dela eveniment la e- 
veniment şi fiecare din faptele care compun seria istorică e re- 
zaltatul unei condiţii diferite, cauzalitatea nu devine peniru Xe- 
nopol explicativă nici în domeniul succesiunei, fără intervenţia a- 
celulași element necesar, al cărul rol l-am văzut în domeniul fe- 
somenelor de repetiție: forţa. 

Forţele care lucrează în condiţii diferite pot fi, după Xeno- 
pol şi ele diferite şi adesea punerea lor în relaţie cauzală (?) 
spone dinsul, e efectul hazardului sau „celace e aproape același 
lucru al impulsiei unor individualităţi”. 

Deşi faptele, datorite hazardului şi intervenţiei individualită- 
ţii, nu sint aduse, în seria în care se produc, de o relaţie cauzală 
anterioară, odată intervenite, ele se adaogă ca forje și condiţii, 
devenind cauza faptelor posterioare. 

Unul din caracterele distinctive ale acestui fel de cauzalitate 
e însă acela, că numai forţele transformatoare intervin ca factor 
activ în succesiunile serlale, 

Forţele cu acţiune constantă (rasa şi mediul), nu dau naş- 
tere la nol fapte istorice. Ele nu fac decit să condiționeze odată 
pentru totdeauna dezvoltarea, închizind-o în anumite limite sae 
impriminda-l o anumită direcţie, 

„Forţele transformatoare dimpotrivă, modifică constant pe a- 


2 Das geschichiliche Erkennen, 1914, r. 3. 


236 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cele ale spiritului şi legindu-le' împreună, constitue astfel, serii pro- 
greslve sa rr loc min formează undele ce compun evoluția”, 

In celace privește forțele transformatoare, cele secundare nu 
sint decit agenţi a! evoluţiei, acţiunea lor fiind totdeauna însoțită 
de acea a marel foirfe evoluționiste care singură imprimă celor- 
lalte un caracter transformator. 

Fără ea, forţele secundare (mediul intelectual, instinctul de 
conservare sub! diferitele lui forme, individualitatea şi hazardul) 
nu ar produce decit fapte de repetiţie, cum se intimplă, pentru 
unele din ele in domeniul animaltaţii 

Printre forțele secundare în serviciul evoluţiei, numai mediul 
intelectual şi individualitatea lucrează continuu asupra dezvoltării, 
pe cind instinctul de conservare cu impulsiile lui: expansiunea, 
lupta pentru existenţă şi imitaţia nu intervin în acest mers, decit 
intermitent, - 

Succesiunea fenomenelor care constitue seria istorică este 
dar rezultatul acțiunii divers combinate, calitativ caşi cantitativ al 
acestor forţe reunite, asupra condiţiunilor, cominuu schimbâtoare. 
lată un exemplu care poate servi la lămurirea inlănţuirii cauzale 
a seriilor caşi la acea a formatiunii lor, 

Civilizaţia greacă, spune Xenopol, reprezintă un inel inter- 
medlar între civilizaţia orientală şi acea romană. Faptele care o 
constitue sint reunite în mal multe serii paralele sau succesive, 
care formează ansamblul acestei civilizaţii. (Dezvoltarea mitolo- 
giel greceşti, acea a poezie! epice, a teoriilor filozofice sau a ar- 
te ). Fiecare din aceste serii conține altele, mai restriase, în timp 
şi spaţiu. Arta: seriile date de diversele şcoli artistice din Atena, 
Argos, Pergam. 

Filozofia ; acea a diverselor şcoli ; ionică, pitagorică, eleată, 
etc.. Dezvoltarea politică a Greciei s'a fâcut, deasemeni, prin se- 
rii paralele sau succesive. 

In sinul acestor serii, se pot descoperi aliele mai mici, cum 
e dezvol'area succesivă a ideilor la artişti sau filozofi sau cind e 
vorba de evenimentele politice, acea a faptelor sociale singulare, 
materialul primar al istoriei. 

Toate aceste seri! sint datorite, în primul rind, acţiunii for- 
tel evolutive, care a făcut să se ridice, apoi să se scoboare, ci- 
vilizația greacă caşi diversele succesiuni de fapte ce o compun. 

Ele Sint în acelaşi timp, produsul intivenței mediului şi a 
individualițăţilor prin intermediarul cărora s'au realizat, 

Şcolile artistice sau filozofice au fost impinse de instinctul 
de conservare subt forma expanziunei sau imitaţiei, să inflorească 
sau să se extindă, Pentru ca vna să suplanteze pe alta, a inter- 
venit adesea lupta pentru existenţă, al cărui rol a fost important 
mai ales în domeniul politic. Hazardul a intervenit dea imeni, 
cu jocu! lul neprevăzui, în dezvoltarea seriilor. 

Dacă considerăm felul în care Xenopol incearcă să explice 
fenomenele istorice, vedem că forțele auxiliare care intervia inter- 


d 
3 


á 


| 


IDEIA DE SERIE ŞI ISTORIA 237 
SA 


mitent, și forţa evolativă, cu deosebire. care lacrează in mod con- 
stant, iodeplinesc în această privinţă, 
Avind sentimentul just 


minem în domeniul individu: lului și 
obicelu istoria tradiţională, 
ceastă lipsă, apelird la un element 
necesar: forţa, 


Acolo unde un sociolog czută—pe baza unor analize meto- 
dice desigur dificile minvţioase şi imperfecte, căci sintem abia 
la început. | lor,—să descopere unele raporturi Constante, oarecare 
generalități relative şi condiţionale, Xenopol face să intervină 
forța, asemeni calităților oculte ale Hiozofiei medievale. care in- 
läturate din domeniul nțelor exacte acum trel secole, nu au 
dispărut cu totul în acel al spiritului, 

ȘI de citeori Intervenţia unei forțe 1 se pare insuficientă, el 
recurge la alta, pentru a se opri, în ultim resort, la acea care 
crelază totul, asemeni divinității: forţa evoluționistă. 

Neputind explica, de pildă, decadența artei greceşti în se- 
colul III înainte de Christ, sau a piciurii italiene la sfirşitul Re- 
naşterii, prin lupta pentru existenţă, el face apel la „diminuarea 
momentană a forțe! evolutive“. 

Din nefericire însă. în altă parte, acelaşi forță „crează după 
Cum am văzut ființe tot mai perfecte“ sau dă naştere „neaştepta- 
tei apariţii a individualităţi*, 

ŞI! dacă modul de acţiune al forţelor auxiliare, la care face 
apel Xenopol, coresponde poate la rigoare, unor generalizări fä- 
cote in chip grosolan şi puţin metodic, nu putem spune, fără ìn- 
dolală același lucru, în celace priveşte misterioasa şi a tot puter- 
nica forță evolutivă. 1 

Departe de a procura istoriei un fundament ştiinţific, cum 
socoate Xenopol, intervenţia forței evolutive ca principiu expli- 
tativ introduce în însăși inima ej, speculaţia metafizică, cu tot 
subiectivismul, riscurile şi arbitrarul ce sint legate de dinsa, 2 

lată ce scrie în privința aceasta, Benno Erdmann, ale cărnii 
cuvinte capătă o greutate deosebită, cind ‘ne gindim că el se 
declară partizanul unul dinamism fenomenist, susținind împotri: a 


1 „El (Xenopol) alirmă înir'an mod deslul de echivoc şi confuz, 
scliunea unei cauze producăloare de varieție şi ca să spunem aşa a 
unei forje inlerne de reinoire, pe care o desemnează cu termenul vag 

evolulie“. (Parodi, L'année sociologique, 1906- 1909, p. 49), „La 
îhcorie de I'hisloire“, 

2 .O lume de ființi imaginare au fost creale îndărătul faptelor 
istorice, inlocuind Providența în explicarea lor“, Şi Langlois şi Seigno- 

%, Bumesc această inlervenție a cauzelor lranscendenle în isiorie 
„metal'zică deghizală subt forme ştiinifice* sau „une mylhologie 
decevanie*, (Iniroduetion aux éludes h'storiques, 1898, p. 247). 

„Istoria e loldeauns, mai mult sau mai pulia inconșilen!, amesiecală 
cu generalizări speculaiive sau empirice. Ele trebue înlocuile prin 
generalizări ştiinţifice" (H. Berr, op. cil., p. 3i). 


238 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pozitiviştilor şi a lul Mach, că forța eo noţiune limită (Grenz- 
ceruri e dă died indispensabil al gindirii noastre : 1 „Un cerc 
viţios la in mod fatal naş'ere de citeori ne servim pentru a ex- 
plica, nu de fenomene cunoscute ci de forțe, pe care nu le putem 
cunoaşte, rupind astfel firul analizelor empirice, ce poate înainta 
pănă la infinit. A explica, nu insamnă desigur, a deriva celace-i 
cunoscut din ceiace e necunoscut, ci particularul din general”. 
Importantă şi utilă, pentru sistematizarea materialului istoric şi 
reconstituirea trecutului, interesanta noțiune de serle 2 deşi ar a- 
vea nevoe de precizări din punct de vedere obiectiv şi metodo- 
logic, poate aduce reale servicii istoricului, cum recunosc specia- 
lişti ca Bernheim sau Monod. 

Valoarea ei explicativă rămine însă îndoelnică şi deşi se- 
veră aprecierea lui Henri Berr:3 „Concepţia sa asupra seriei imi 
pare obscură şi în acelaşi timp simplistă şi complicată. Ea con- 
servă istoria tradițională, harativă şi empirică, mal preocupată 
de a expune faptele decit de a le explica sau explicindu-le pe 
dibulte (à 1âtons) şi o îmbracă numalintr'an fel de armătură sco- 
Aastică“, e în mare parte justificată. 


Octav Botez 


1 B. Erdmann, „Ueber Inhali and Gellung des Kausalgeselzes", 
1905, p. 41. „A explica spune deasemeni Bougic, iusamnă a deduce 
faptul dia lege“. (N eskon. que la Sociologie, 1907, (La sociologie 
lai t l'histoire, p. - 

ia a Aia e i Ba Pte de artă ei pret une amar ar obuvi 
că În ceiace priveşte aplicarea ei, Xenopol acordă prea mult in fiecare 
caz Particular bunului simi sau lactuiui individuaal al istoricului, (Année 
so ! . 4 

y = L'Histoire Uite el la syalhăse historique, 1921, p. 39 


Mici satisfacţii 


Sint distrat din fire şi poate de-acela foarte puţin curios şi 
nici de cum indiscret. Dar chlar omul care s'ar putea lăuda că 
in toată viaţa lul ma divulgat măcar odată o contidenţă şi nu 
şi-a aruncat nici cînd ochii, fie şi'n treacăt, pe adresa unei scri- 
sori uitate pe-o masă străină, S'ar putea să se trezească deodată 
şi fără vofa lui, în miezul celor mai intime secrete ale altora. Dacă 
omul de care e vorba nu e un ipocrit, va trebui să convie că, 
de cele mal multe ori, împrejurarea aceasta l-a provocat o deo- 
sebită şi subtilă plăcere 

Acesta e cazul meu. 


- 
+ s 


Mă găseam în cofetăria centrală a unui mare oraş de pro- 
vincie.  Întrasem aşa 'ntr'o doară, cu vaga speranță s'o văd pe 
Felicle. Caci dacă am lunecat pe panta Indiscreţiilor, încalte să 
spun tot: eram amorezat. Félicie nu venise și poate nici gindea 
si vie, Nu era prima oară cind aşteptam zădarnic şi (vorba po- 
etului): 


„Visam prioind în fundul paharului cu caaiu”, 


De altfel, toate potecile care duceau spre inima oblectolai 
insomniilor mele erau barate de-un obstacol baroc: conu Iorgu, 
lorgu Farfarake, unchiul lui Félicie. Nu-mi pot aminti de el nici 
azi (lucrurile s'au petrecut demult) fără să mă tulbur. Omul a- 
cesta mi-a fost dela inceput şi totdeauna (de ce n'aşi spune:0?), 
francamente antipatic, Il intilneam zilnic la club, Din cauza ne- 
atenţiei mele la jocul de cărţi, îşi formase convingerea nestră- 


240 VIAŢA ROMINBASCĂ 
Pa OE 03 _ROMINBASCA, 


mutată că sint idiot. Nu maşi fi sinchisit de părerea lui și nici 
de faptul că o mărturisea cui vroia să-l asculte, dar lumea il cre- 
dea. Pentrucă spunea anecdote, pentrucă avea no'oc la baccarat, 
penirucă era chefiiu, pentrucă ridea sgomotos (uăhă-hă! uă-ha-ha, 
uăb, aşa făcea), lui conu lorgu il mersese vestea câ era mucalit 
fără pereche. Na era deloc. Dar aşa se fac reputaţiile de cindiu- 
mea şi odată statornicit în opinia aproapelui, cam greu să te 
clintească cineva, 

ŞI cum să nu-ţi calce pe nervi un ins despre care ştii bine 
că te socoate un imbecil şi pe care, pentru a dovedi contrariul 
celorlalți, persişii sa-l provoci la o discuție serioasă, dela care 
el se sustrage sistematic prin zefiemele neroade (cu totul în a- 
tară de subiect) în hazul aprobativ al întregel pasak a la de- 
sele ciocniri pe care. le aveam cu acest venerabil gentlemen eram 
fireşte totdeauna invinsul, Virata, situaţia lul sociala, Inaltele dem- 
nităţi pe care le ocupase etc., mă puneau în imposibilitate de a-i 
riposta pe același ton. E greu sa lupţi în asemenea condiţii in- 
grate, mai ales cind ştii dinainte cà gâleria e de partea adver- 
sarvlui. De multe ori eram silit să inghit cu noduri replici, pe 
onoarea mea, spirituale, - 

O intimplare recentă însă pusese virf mizeriilor îndurate din 
cauza lui conu I»gu. Prima oară cind am avut prilejul să-i vor- 
besc lul Félicie, această fermecătoare fiinţă mi-a spus printre al- 
tele că cel mal inteligent om pe care l-a cunose.t vreodată e 
„Oncle Georges” (aşa-! zicea). ȘI tocmai! ei s'a găsit conu lorgu 
să-i spue că eu şi cu lon siatem cele mal proaste viețuitoare din 
club (cățelul „Berechet* al portarului era clasat mai sus). 

lon era un fecior epileptic, tolerat mai mult de milă. Avea 
un tic oribil: clătina din cap ca o pendulă; şi—un defect młota! : 
nu-şi putea fixa atenția nici o clipită asupra aceluiaşi lucru, 

li ziceal, trăgindu-l de haină: 

— loane, auzi? 

— Aud, tresărea el speriat, 

—  Adâ-mi o cafea. 

— Indară | 

- Ai înţeles ? 

— Am înţeles, 

După ce pleca cu pişi cadențaţi, lon se întorcea în acelaşi 
mers din care nimeni şi nimic nu-l putea scoate şi ţi prezenta zim- 
bind candid o cutie de chibrituri. 

Bincinţeles că de-atunci asidultatea mea a fost primită cu 
Oarecare răceală și ironie de Félicie. 

Chiar cu citeva zile inainte de cele ce vor urma, aflasem că 
conu lorga istorisise fati "un cerc de cucoane care au gusta! foarte 
mult gluma, că faptul cel mai extraordinar petrecut în clubul nos- 
tru, dela înființare e următorul: l 

Eu ași fl vorbit în taină tui Inn jumătate de oră, fără intre- 
rupere. În timpul acesta, Axinte Torolpan (zis oaia), s'ar fi tavir- 


MICI SATISPACŢI 241 
mau i E i. PE 


tit mereu in jurul nostru, ca să afle ce vorbim. Efectul acestei 
ridicole invențluni calomnioase culmina atunci cind conu lorgv, 
eclatind de hilaritate p incheia invariabil : „Credeam că sunase 
mobilizarea proştilor!“ Gindul că şi Félicie a ris de-această go- 
gomănie mă făcea să văd roşu. Sirecurindu-mă absent printre 
mesele inghesuite, nu ştiu cum am făcut un gest imprudent răs- 
turnind cafeaua cu lapte a unul domn bătria. Am văzut cafeniu. 

Toate capetele s'au întors spre mine ca pe şurub. Nu-mi 
place să mă simt fixat. Asta mă intimidează, 

Urmărit de invectivele energumenului care-și ştergea cu ba- 
tista pantalonii udaţi şi de privirile acele care-mi dădeau flori, de 
al fi zis că materializate, m'ar fi gidilit direct pe piele, m'am 
strecurat cum am putut pănă la a doua sală, despărțită de prima 
printr'o draperie verde, in culoarea covorului, ghiontind şi călcind 
lumea pe picioare, impărţind în dreapta şi 'n stinga „pardonuii*, 
„Scuzaţi vă rog“ şi „fără vola mea“, Am ocupat o masă în do- 
sul draperiei. Eram aşezat în aşa fel, tacit nu puteam vedea ce 
se petrece în sala vecină şi 'n stradă decit în imensa oglindă pe 
care o aveam în faţă. 

Atară ningea lin, ca "n versurile loi G, Bacovia. Din întane= 


„_ricul opac, trecâtorii ieşeau inexplicabil de repede, strecurindu-se 
ciudat prin aburul luminat al vitrinei, ca print:'un glob de sticlă 


impinzit de fulgi mari şi dispăreau din nou în besnă, od'ecvm 
mecanic. In lungi răstimpuri, în creştere, apoi pierzindu-se nostal- 
gic, zargalăii unel sănii care luneca vâtuit, ca’n hal"cinaţiile unui 
Rus fumind opium într'o regiune toridă, pe terase albe, subt pal- 
mieri., Nu cetisem decit titiul prim al gazetei pe care 0 aveam 
dinainte. In asemenea momente, cine poate ceti gazete? Gindul 
tindăvea amorţit pe inchipulri absurde, leneş ca un motan de 
Angora, torcînd la gura sobei pe-o pernă de-paf-Un ris de cris- 
tal pur, venit de-aproape (jet-d'eau lluzoilu inflorit de-odată so- 
nor), mă trezi brasc din toropeala dulcii mele reverii. Aruncin- 
dı-mi ochii în oglindă, observ prin deschizătura draperiel care 
ne despărțea, la masa de-alături, o femee de-o drăgăl:şie rară, 
vorbind unui ofițer de marină. El părea posomorit Ea ridea. Din 
cind în cînd îl dojenea galeș, aducindu-şi gura mica în accent 
circonflex de carmin. 

— Nv, chéri, nu! Ţi-am mai spus că la tine nu vin. 

— Ştii bine, Pufuleţ, că strada e foarte prost luminată, Nu 
tişti nimic. Absolut nimic, Crezi oare... 

— Ta-ta-ta-ta | Non, non, pas ça. 


pz Cheri? 
— Cheri! 


—— Tocmal azi tu n'est pas doux, clad iţi aduc uce bonne 
? 


242 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DE —— 


— Ot Putaleţi 

— Mon tibi, Ana lua expresia asta de inmormintare, 
tu sais bien que ca m'af 

— De apă fi vesel, Putuleţ? ; 

— Fi, le vilain! Oh! le méchant peiit Bébé! De ce n'ai răb- 
dare? Nu ţi-am spus tot. Ajteaptă. Je te réserve une surprise. 

— Tu est mon petit bébé, dis? 

— (suris cretin) 

— Tu est mon petit bébé cheri ? 

— (tot aşa). 

— Et sage? 

- (la fel). 

— ra pura . 

— mai sus). 

—- Eh bien, noaptea asta je te la donne toute. Nu spui 
nimic ? pan „2 

-I u e. 

—— Neuf Art tapant ça viendra chez mol et ça va genti- 
ment se foarrer au lit, et ça va mettre sa petite tâ'e chérie sur 
mon épaule, et ça ne boudera plus du tout, et ça va être gen- 
til tout plein, et çı va me laisser embrasser mon petit coin, pas ? 

— Dulce, dulce, dulce, 

— Il est à moi le petit coin? 

— (semn ca buzele în semn de sărutare). 

— A mol seule? 

— (acelaşi joc). 

— Bien a mol? 

— (idem). 

- Na mă minţi ? 

— Tu sais bien que non, Pufulej, 

— Dacă e lumină în salon, nu intra pănă nu sting. 

— C'est entendu. 

— Tu aimes un peu ton Pafoleț? 

— Non! 

— Tu ne Vaimes pas? 
— Je l'adore. 
— Aşi vrea să stau acolo. 


— Unde? 
— Dans mon petit coin. Et me faire petite, petite, toute 


— İl est parti ? 
— Na, l-am trimis să minince în oraş cu prietinti, Am sp 


că azi fac Guelpa”. Servitorii îi trimit la cinematograf. 


= * Cura doctorului Guelpa—posi. Pentru detali! vezi dicțio 
medicale sau Larousse-ul, ultima ediție. 


__MICI SATISFACŢII 243 


— Un film instructiv ? 
— On ne peut rien lui cacher! (semn cu buzele), 


+ 


Absorbit pănă la uitare de acest dialo amoros, nicin’ 
băgat de samă pe domnul Titus Banea, act procuror al ti- 
bunalului local, care se instalase la masa mea. 

— A! salutare domnule prim. 

—— Na te deranjez ? 

— dee de loc; epilare Ce pr ten? 

e mulțumesc. mneata reai cuf 

— AŞI, no. Priveam strada. EE rN 

— Sırada? 

— Da, prin oglindă, 

— Aşa? 

— Tocmai. 

— ma e pla 

— Domnule prim, nu ştii cumv 

A Aia grasă : $ a cine e doamna de-alători ? 

— Nu, nul Uite-te în oglindă, dar re , că 4 

- Aa! Doamna E Tomescu -aa PARE 

— Care Tomescu ? 

— Marinarul. 


— Cum, n'o cu ? E nevasta 
PUN părți noşti lul conu lorgu Fartarake. 
— Frumoasă femee, nu-l aşa ? 
— Delicioasă. 
— serioasă, 
arol ? 
— Foarte serioasă. 
— Pai, cum ? 
- iso păi e ? 
— e a oate să-i fle bunic, 
— Cine za 
— Cine! Conu lorgu. 
— Ce-are aface ? 
— Are, 
— Ba n'are de loc. Educaţi i 
n Londra; : caţia domnule. A fost în pensios 
— Al Da? 


e 
— Famează, încalecă, se plimbă cu băe _ 
bilal, ia aperitive, da "acolo, basis. cu băeţii, conduce automo 
— Educația... 


à. IA d 


244 VIAŢA ROMINE ASCA 

— Sigur. Şi ce cultură! Ce gospodină | Ce muzicantă! ŞI 
ilie i taci | 

— la 


— Cum ij! spun. Toată lumea o știe. Are principii educa” 
tive care dacă ar fi multe aşa, am ajunge un popor civilizat în 
patru anl. 

— lauzi! 

— In casa el toate merg ca pe roate. 

— ŞI conu lorgu? 

— Lasă gluma, Curăţenie exemplară, masă ca la nimeni, 
conversaţie ca la Sorbona, personal stilat, tot, tot, ca la Englezi. 
Ştii dumneata că are bae pentru slugi şi le trimite de două ori 
pe săptămină la teatru şi cinematograf, dar numai la piese mo- 
rale care A aec pentruca să le ridice intelectul şi la filme ins- 
tructive: Shakespeare, Goethe, Eftimiu... 


E 


işi poate oricine închipul cu cită satanică bucarie suiam scă- 
rile clubului în seara acela. 

Eşti coane lorgule, ești şi-l mai fi fost şi să mai fii, imi zi- 
ceam cu dispoziţia sufletească a omului căruia îl pică din senin 
un mandat telegrafic sau a obţinut un succes răsunător la o ln- 
trunire publică. 

Tocmai cind intram însă în salonul mare, conu lorgu care 
ridicase douăzeci şi şapte de mii de lei la joc, se pregătea să 
plece, înconjurat de-o ceată de amici. Ca niciodată, mi-a răspuns 
foarte cordial la salot şi fără umbră de intenţie maliţioasă. 

— Ce faci minzocule la ora asta la club? mergi cu 


noi? 

— Nu te duci acasă ?—intreb perfid. 

— Nu frumuşelule, facem masă mare la „Disperaţi”, cu 
lăutari. Nevastă-mea face Guclpa şi (cu mindrie), a trimis slugile 
la un Ra netietav, 

— Ştia. 

— Da’ de unde mai ştii şi asta bobocule? 

— Adică ştiu... vorba vine... dă... zic şi eu aşa. 

ŞI pentru a evita o nouă săgeată, fac semn cu mina unui 
domn căruia m'aveam să-i spun nimic şi plec iute. 

In urma mea rliete înfundate şi vocea lui conu lorgu înve- 
selită dispreţultor: 

— Ce idiot! 

3 AL. O. Teodoreanu 


Pa 


Intre păreri şi ipoteze 
— Cetind despre cronica lui Ureche — 


Cunoaşterea izvoarelor polone ale cronicii Iui Ureche 
adaoselor lui Simion Dascălul oferind lămuriri nouă, a păi 
revizuire a părerilor de mal inainte. Această revizuire a făcut-o 
d. Panaitescu întrun studiu, care epuisează chestia relațiilor col- 
turale dintre Moldova şi Polonia în sec. XVII. Personalitatea iul 
Ureche a fost reconstruită în adevăratele sale contoruri, Necanios- 
cutele une] noi ecvaţii de cercetare de acum înainte sint : originalul 
cronicii lui Ureche şi izvodul lui Simion. Cvadratura problemei 
a rămas: ce era letopiseţul latinesc? Era egal cu cel leşesc ? Pă- 
rerea lul Giurescu că Ureche şi apol Simion au urmat ca izvor 
de căpetenie un presupus letopiseţ latinesc nu fusese adoptată 
de nimeni. Ureche nu avea dispreţ, ci-şi exprima nemulţami- 
rea, care era necazul că letopiseţal moldovenesc scrie prea pe 
scurt. 1 Căci dacă analizăm atirmaţiunea lui Ureche că „scri- 
itorii noştri n'au avut de unde stringe cărți, că scriitorii dintălu 
n'au aflat scrisori ca de nişte oameni nea zaţi şi nemernici, 
ma! malt proşti decit să ştie carte, ce şi ei, ce au scris, mai 
mult din basne şi din poveşti ce au auzit unol de altul“ nu potem 
ajunge decit la convingerea că invățatul cronicar 2 se gindea la pri- 


1 Vezi şi P. P. Panaitescu, op. cii, pag. 58, 59. 

2 S'a pus și problema, dacă Ureche e fosi ua erudit sau nu ; d. 
Panaltescu op. cil., pag. 33 a scris; „Ureche nu era un erudit", În- 
jelegind 'prin aceasta că inainte de a-şi scrie cronica, vornicul moldo: 
vean hu a cercelal lo! ce pulea găsi in istoriogralia apuseană și po. 
lonă. - Noi ne punem intrebarea, dacă În locurile de as ale cerce- 
tării șia vremea sa, Ureche pulea aṣa de ușor ca azi să șiie ce s'a 
publicat. Despre aceasia vezi şi N. Jorga in Revista istorică, Vi 1909. 
pag. 126 delinea ip möl precis: „Grigore Ureche e compilatorul tără 
personalitale bine lămurilă, mindru mai ales că-și cunoașie și reproduce 
pro - » Sronier sa ml e 9 inceteze. sotva pa dn eval mediu, ci una 

espunde cu produsele erudtjlei fologico-istorice 
secolul al XVI-lea. | ie SIE, EN Apos fn 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DD RIA NOE, 


tocmai ca şi la al dollea descălecat, unde leBenda şi ira- 
por pen toată informaţia. Dacă urmărim expunerea croni- 
cărească avind control textul lul Bielski, constatăm câ letopiseţul 
moldovenesc a fost izvorul preferit al vornicului cronicar, precum 
acelaşi intr'o redacţiune mal dezvoltată a constituit fala şi meritul 
lal Simion Dascălul, care ni l-a păstrat în compilaţia sa. Letopl- 
seţul moldovenesc al Ini Ureche p'avascse „toate semnele”. S'mion 
adaogă multe semne din izvodol său, care, com am arătat în altă 
lucrare, i nu a trebuit să fie numai decit letopiseţul lui Istratie 
logofătul, cum presupunea Giurescu ; iarăşi nu avem nici un 
temelu, ca să susținem2 că Ureche a utilizat analele moldove- 
neşti în traducerea aceluia, căruia 1 se atribue şi o traducere din 
Herodot. Pierzind din vedere insă izvoadele moldoveneşti întrebuințate 
in cronica lol Ureche şi adaosele lul Simion, considerind numai 
izvoarele streine, putem ajunge la concluzii unilaterale. 

In textul de azi al cronicii sint fapte, despre care însuşi 
Ureche ne spune că au fost luate din „letopiseţele latinești” şi 
un titlu cu acest senz dă şi Simion pasagiului, ca de exemplu 
despre Flachia, ca şi continuarea despre vremea dintre primul şi 
al doilea descălecat. 3 Mal apoi acelaşi cronicar discută anul des- 
călecării şi subliniază deosebirea dintre letopisețul nostru şi leto- 

eful streinilor, cărula ceva mai jos il zice letopiseț latinesc. 
arâşi Ureche povestind lupta dinire Moldoveni şi Poloni din 1359, 
prin faptul existenţei aceleiași povestiri în cronica lul Bielski, de- 
monstrează veracitatea faptului. Imprejurarea că Bielski a po- 
vestit-o în cronica sa, este pentru Ureche o dovadă de veracitate, 
fiindcă scrie: „că nu pârteşte cronicariul Bielskii alor săi, ce scrie 
poticala ce au petrecut Ştefan Vodă cu ajutoriul lor...” Bielski 
imprumutase acest tapi din paves mita unui letopisef latinese—a- 

corect o ştia Ureche şi o scria. 

za orin ie Ureche semnalează doar că originea Romini- 
lor au tratat-o şi letopiseţe latinești, că izvoarele lui Bielski ao 
fost letopiseţe latineşti, celace este adevărat şi deci nu este vorba 
de un anume letopiseţ, cum greşit marginalizează aceasta Simion. 
Cronica noastră mai coprinde on complex de ştiri şi despre ță- 
rile vecine. Unele din cele referitoare la Po'onla, la Unguri, la 
Tătari le-a putut avea autorul din auzite sau din proprie auto- 
psie. De unde putea altfel să ştie aşa de bine, că „ţara Ardea- 
lolul... de mal multu-l.. lăţită de Romini, decit de Unguri” sau 
micile deosebiri confesionale dintre Unguri, de exemplu vereş ia- 
nâşi și sombotași, sau că „Ungurii sînt oameni Iscoditori şi ne- 
e ema luna prietişugul nu-l ţin la loc de nevoe; pria 
țara ului nu poate omul pre lesne să treacă fără căr 
crăeşti, şi taina aşa o ţin de bine, că nici dela ţărani cuvint di- 


1 L Mines, Letopiselele moldoreneșii scrise slatoneșie, laşi, 1925. 
2 Panaitescu, op. cil, pag. 5, 3-4, 54 n. i 
3 Ed. Giurescu, pag. 5, 12—15. 


INTRE PĂRERI ŞI IPOTEZE nars 247 


rept na vei afla“ ! Autorul, care oftează atit de mult după liber- 
tatea șleahtei poloneze, acela care invidiază pe nemeșii unguri 
că „judecata lor foarte pre direptate o judecă“, călătorul care 
se surprinde observind totul, pe unde trece, a putut avea pritej 
să scoată celelalte ştiri referitoare la țările străine şi legăturile 
noastre cu acestea din cărţi, care circulau în mare număr cu o 
astfel de informaţie in Polonia sec. XVI şi XVII. De acela se 
impune întrebarea imediată: putem admite că Letopisetul latinese 
din cronica lul Ureche, cind aminteşte de letopiseţe latinești, care 
discutaseră originea Rominilor sau cind dă știri despre ţările şi 
popoarele împrejmultoare, de această dată fără să amintească de 
întrebuințarea vre-unul letopiseţ latinesc. ar fi o cosmogratie ca 
a lui Monster ?2 Dar ştiri despre originea noastră putea găsi 
cronicarul şi'n alte opere, bunăoară în acea istorie a Poloniei în 
20 cărţi pănă la moartea lui Sigismund | (1506—1543), Gorecki 5 
o aminteşte in cartea sa şi reproduce toată povestirea cu Floh, 
deosehindu-se prin aceasta de cealal!ă istoriografie polonă din 
sec. XVI. Povestind despre Tătari, Ureche scrie despre „apa 
Canghes, ce-l! zice Cartea noastră Fison“, şi, pomeneşte To- 
farma, numele jidovesc al Turcilor. O carte, care să albă ambele 
aceste numiri speciale în continuarea aceleiaş' expuneri, nu s'a 
găsit, nici identificat Repetăm apol și remarcăm: „povestea 
şi tocmeala altor ţări“ nu aminteşte nicălri de un letopiseţ la- 
tinesc, ca izvor, cum făcea Ureche atunci, cind trecea repede 
în revistă discuţia despre originile neamului nostro, asupra cărei 
chestiuni mai revine, cînd scrie: „Rominii, ciţi se află lăcultori 
la ţara ungurească și la Ardea! şi la Maramureş, dela un loc 
sint cu Moldovenii şi toți dela Rim se trag*.4 Prin urmare de 


d 


1 Ibidem, pag. 115—4, 

2 Op. cit., pag. 50 şi urm. Rezolialele deduse (pag. 41 şi urm.) 
din unele forme aline de nume nu sint concludente. (Cel dintălu a 
scos în evidență cazurile d. Pascu, op. cil, pag. 27, care a scris că 
aceş!i „lermini de origine latină. sint luați din cărți Jalineşii scrise de 
occidentali"). Faţă de aceste concluzii opunem ce găsim în Oungnini, 
Rerum Polonicarum etc. Frankfurt, 1584, pag. 3ii, unde cetim în formă 
polonă numirile hoardelor lălare: Thumenski, Schibanski, Cozaczki, 
pe cind la Ureche (pag. 100) avem numiri de formă latină, ca Tumenll, 
Mianii etc. st de aici putem Irege concluzia că opera lui Guagnini este 
scrisă poloneşie ? Apoi niciodată nu lrebue uilat că ne lipseste origl- 
salul lui Ureche, că lexiul de azi derivă, cum a putut ajunge pănă la 
soi prin copişti dela inceputul sec. XVIII şi că unii erau cunoscători, 
celiseră înș:şi pe Bielski, aparjineau allei vremi, au pulu! polnniza, 
arhalza sau moderniza lexiul ete., așa că concluzii derivate dela lexiul 
de ozi trebue să înlăture şi cele mal depăriale bănueli. Inlervenjiei 
copişiilor, glosatori sau inlerpolalori cu mal multă sau mai pulină 
scrupulozila'e și cullură s'ar pulea atribui acela ce d. Panailescu ii 
alribue lui ll'eche ca necunoșiință a limbii poione şi lraducere gre- 
sitä (pag. 41 și urm). - Comparind numele de hoarde ld'are la Ureche 
și d. e. ia OQuagnini consialâm că Giurescu ar fi pului şi avul ocazie 
să facă oarecare emendări în texi, cum a lăcul cu airibulul lelopise- 
julul-izror așa de des citat. Ar fi dat Molgomozani În loc de Molgo- 
mezori elc. 

3 Descripiio belli Ivoniae, ed. Frankluri, 1554, pag 451. 

4 Ed. Qiurescu, pag i12 


"248 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


ce să primim părerea că pentru inceputarile istoriei moldoveneşti, 
prec-m şi pentru ştirile despre țările dimprejur, Ureche ar fi ur- 
mat expunerea onei singure opere latine, căreia l-ar fi zis leto- 
piseț sau cronicar latinesc, fiindcă era scris latinește ? 

Are dreptate d. Panaitescu, ciad susţine că n'a existat un 
letopiseț latinesc, in forma pe care o circumscrie Giurescu şi-l 
admiseseră, nuanţindu-se doar în concluzii, cercetătorii de mai 
înainte. Nu se poate admțe fasă ia iatregime continuarea a- 
celelaşi păreri, care este : „observindu-se cà la inceputul cronicii 
lul Ureche era citat un „letopiseţ latinesc“, care apol nu mai 
apare în restul povestirii şi că în schimb în cursul istoriei 
Moldovei e citat un „letopiseț leşesc“, era uşor pentru cine 
nu cunoștea izvoarele cronicii să creadă că aceste două leto- 
piseţe sint acelaşi cronică și de aci confuzia...“ 1 şi pe cind Giu- 
rescu s'a străduit să arăte şi apoi în ediţia sa a şi pus în practică, 
anume că ori unde în textul transmis este letopiseţ „leșesc*, tre- 
bue înțeles și a inlocuit cu letopiseţ „latinesc“, 2 d. Panaitescu 
cetind din Bielski lasă şi înlocueşte pretutindenea cu „leşesc“, > 
fiindcă „diferiți copişti aa făcut o confuzie între „lefopisețul la- 
tinesc“ şi letopisețul leșesc scriind pe unul în locul celuilalt“. 
„Acolo unde toate mssele au letopiseţul leşesc lectura lor e co- 
rectă“ — conchide cea mai nouă cercetare, Rămine de deslegat 
insă corolarul problemei: cine este autorul adaoselor însoţite de 
fraze stereotipe, de care sint destule şi deci să se precizeze, cine 
separa materialul izvoadelor, care povesteau istoria moldovenească : 
Ureche sau Simion? A fost o dificultate, pe care d. Panaitescu 
n’a Inlâturat-o. ' 

Ureche, pentra'diferendul moldavo-polon, așează pe cronica- 
rul Bielski fațā'n faţă ca letopisețul nostru. Alte dâţi însă adoptă 
ştiri, care despart pe Bielski de izvodul moldovenesc prin: „unii 
zic că..." 4 deci aparatul de citate cu letopisețul latinesc, letopl- 
seţul moldovenesc etc, în alte cazuri nu derivă dela Ureche. 
Atunci se pune întrebarea: dacă Simion este acela, care a- 
rată deosebirile diferitelor izvoare: letopiseţ latinesc, letopiseţ 
jeșesc, letopiseţ moldovenesc etc., de unde poate preciza u- 
milu! călugăr, cum își zice „între cel păcătoşi Simion Dascăl”, 
care era Contribuţia dată de cronica lui Bielski. Este astăzi 
lucru ştiut că Smion nu cunoştea cronica scrisă de sfetnicul 
regelai Sigismund Il (1587—1632). Giurescu susținuse că ci- 
taţianile din principalele izvoare întrebuințate în cronică se da- 
toresc lul Simion, 5 iar nol am văzut: 1) cind şi cum Ureche ch- 
tează le'opiseţele latineşti 2) că acelaşi specifică anume că lete- 
pisețul latinesc este letopisețul streinilor 3) că povestind eveni- 


P. P. Panaliescu, op. cli., pag. 5i. 
Nooi coalribufiuni, pag 66 și urm 
Op. cil., pag. 45 şi urm 

Ed Oiurescu gas. 5 ete. 

Op. cit., pag. 74. 


/ 
vaU 


an 


INTRE PARERE ŞI IPOTEZE ` 249 


mentele dia 1359 arată separat că „leto nostru de feciorii lui 
Ştefan Vodă... nimic nu scrie“, şi E rare Bielski scrie despre 
ei şi despre „poticala“ leşească şi adaogă „lară noi n'am lăsat 
să na Însemnâm nici de feciorii lui Șrefan Vodă...*. Greutatea in- 
tervine, cind este vorba de începatul domniei lvi Alexandra cel 
Ban. „Letopiseţul nostru cest moldovenesc“ da 25 Aprilie 6907 
=1399), pe cind letopiseţul latinesc avea văleatul 6921 =1413), 1 

această observaţie a lui Simion Dascăiul ? Considerind ca 
Ureche a utilizat o versiune putneană a letopiseţului moldovenesc 
anonim scris slavoneşte şi că izvodul lui Simion Dascălul era o 
versiune pentru partea mal veche, cit ţine şi versiunea bistriţeană, 
aproape egală acesteia, comparaţia celor două izvoare aici poate fi 
insumată activităţi lui Simion. Dar letopisețul latinesc al textu- 
lul de azi al cronicii, se apropia cu această data deo ştire a 
hronografului sirbo-moldovenesc dela Neamţ, deci informaţia nu 
eră luată din cronica lul Bielski. Şi dacă s'a zis că orideciteori 
discutatul adnotator trimite în senzul textului de azi al cronicii 
la letopiseţul /eșesc, care să fie în toate manuscrisele, dăm tot- 
deauna de împrumuturi din Bielski, dece nu s'a pus şi întrebarea: 
ce e în cazul cind unele manuscrise dau letopiseţul /atinesc, al- 
tele leșeac, ca și in cazurile, cind toate manuscrisele au latinesc. 
Intr'un atare ultim caz am văzut că letopisețul latinesc al cro- 
nicii -nu corespundea materialului informativ din Bielski. 

Povestind apoi tăerea lui liiaş fiul lui Petru Aron, în Czhow, 
cronica repetă greşit după Bielski că a fost tălat Petru în 1501, 
adică Petru Aron şi apoi cronicarului îl revine in memorie, ce 
transcrisese mal înainte despre acest Petru Aron cu ocazia expe- 
diției lui Miteiaş în contra Moldovei. Cercerind izvoarele acelui 
capitol constatăm apoi că conţinea elemente din Bielski, dar şi 
multe elemente informative din le'opiseţul moldovenesc adaose 
din versiunea lul Simion „prin poveste“ şi elemente şi dintr'un 
izvor necunoscut, ca acela că Matelaș a cerut ma! întăi prin sol 
lui Ștefan să i se toch ne, dar domnul moldovean a refuzat. Ast- 
fel de adaose dintr'un izvor necunoscut mai constatăm și într'alte 
părți, în afară de materialul imprumutat dintr'un hronograt gre- 
cesc precum rolul mătuşei lui Roman II,2 amănuntul despre 
doamna și cuconii lui Alexandrel, o serie de evenimente in legă- 
tură cu rivalităţile dintre Bogdan II şi Alexandrel 5 etc. Dar aici 
ne interesează acum că în cazul de mal sus, cind unele manu- 
scrise au trimiterea la letopisețul latinesc, altele la letopiseţul le- 
şese, pasagiul din chestie n'are informaţie numa! din Bielski, ci 
sau og o povestire organică, coherentă scoasă din mal malte 
zvoare, 


1 Ed. Giurescu, pag 20.— ŞI Orăganu, op. cit, pag. 70 şi nola 
3 a scos in relief că "d in hronogralul dela i i 
1413 domnia lui Alexandru cel Bu tite Ana S ear 
2 Ibidem, pag. 54. 
5 Ibidem, pag. 59 - 40. 


` Iza et _VIAŢA_ ROMINEASCĂ 


larăşi, cînd este vorba de Introducerea în domnie a lui Lä- 
puşneanu, avem în textul de azi al cronicii însemnarea: „De a- 
ceste povești, ce-s scrise maf sus, carele spun de lila Vodă şi 
de ian n Vodă şi de Joldea şi de Alexandru Vodă cronicarul 
cel leșese tinde povestea mai deşchis, iară nu aduce aminte de 
toate semnele pre rind cîte s'au făcut. lară letopiseţul cel mol- 
dovenesc, măcar că-l scris pre scurt, însă arată toate semnele 
pre rind, carele toate le-am tocmit prin poveste, care-și la Joca- 
rile sale“. Cronicarul leșesc amintit alti mu poate fi Bielski, care 
ne dă pentro evenimentele anului 1552 o povestire grăbită și 
lipsită de amănuntele, cite cetim In cronica discutată. ŞI nu este 
vorba numai de „semne“ : sfințirea mănăstirii Slatina şi reinoirea 
Pingăraţilor, ci despre domnia lul lliaş Vodă etc. Cronicarul leșesc, 
cum îl zic aici toate manuscrisele şi de care pomenește Simion, 
reprezintă expunerea lui Macarie şi Azarie şi poate încă altă in- 
formaţie, că Petru stolnicul a fost ales şi proclamat domn de 
pribegi în Terebulea etc. şi această povestire a adaos-o şi pre- 
făcut-o Simion Dascălul cu amănunte din I-topiseţul său. 

Cercetarea aceasta au întreprins-o și cetitori vechi al cro- 
nicii lui Ureche. In legătură cu evenimentele bătăliei dela Crasna, 
unde învinsul de o clipă a eşit învingâtor, un glosator scrie: 
„Cronicariul latinesc această poveste o scrie, cum şi cronicariul 
cel leşesc la letopiseţul lor...*, deşi acest cetitor gāsia în Bielski 
numai o parte din povestirea lui Ureche, care avea și multă altă 


informaţie şi expunere. Prin urmare nici în cazul cind manu- 


scrisele trimit toate la leropiseţi! /eșesc, nici cind unele manu- 
scrise au leșesc, lar altele latinesc, nici cind toate manuscrisele 
me-au păstrat şiirea cu ietopiseţul latinesc, nu în toate cazurile 
dăm numai de informaţie luată dia expunerea lui Bitiski, ci sau 
letopisețul lu! Azarie + Belski, sau aceşila și alte adaosuri, sau 
cetim o povestire, asupra căreia expunerea sârăcăcloasă respectivă 
a lui Bi-lski, care are atita inegalitate In tratarea istoriei Moldo- 
vei, ma exercitat nici o influență sau cu alte vorbe dăm deo 
expunere cronicărească coherentă, organică, alcătuită din mai melte 
izvoare: dim — zicem noi — de cronica lul Ureche. Simion 
Dascălul, dela care derivă comparaţia Izvoarelor, nu cunoştea pe 
Bielski, fiindcă am văzot că în legătură cu Ştefan Tomşa atribue 
cronicarului polon Informația luată de Ureche din letopiseţul lui 
Azarie.2 Prin urmare în afară de locurile unde Ureche insuşi 
relatează că letopisețe latinești au scris ma! întălu despre Flah 
hatmanul, despre vremea dn're descălecatul îmălu și al doilea, 
despre evenimentele anului 1352, oridectteori în cronica ajunsă 
pănă la not cetim despre cronicarul, letopiseţul latinesc sau cro- 
nicarul, letopiseţul leșesc, trebue să înțelegem cronica lui Ureche. 

Cit timp nu cunoaştem izvodul moldovenesc al lui Simion, 


1 Ed. Olurescu, pag. 36 și urm., aparat. 
2 Ibidem, pag. 12-3. 


ÎNTRE PĂRERI ŞI IPOTEZE 251 


nu putem rellefa cu o preciziune indiscutabilă numai amă- 
nontele adaose „prin poveste“, căci comparind textul letopiseţu- 
lui lul Azarie cu cronica, constatăm că astfel de mici adaosuri s'au 
mai făcut şi nu totdeauna le-a semnalat Simlon, cum procedează 
pentru evenimentele anilor 1538 — 1341. In felul acesta, din cron'ca 
lui Ureche ni s'a păstrat mai puţin decit admite recenta cerce- 
tare despre ea, ŞI mult, neasemănat mai mult decit a presupus 
Giurescu. Cronica lui Ureche nu s'a asimilat întreagă fără să nu se 
poată distinge din opera lul Simion Dascălul, care înainte de a scrie 
domnia lui Vasile Lupu a crezut că poate izvodi „din toate iz- 
voadele într'un loc”. Din aceleaşi motive orideciteori câutăm a- 
daosele lui Simion în cronica lul Bielski, nu găsim nimic. 

Un caz merită discuţie aparte. 

Ca urmare a expediţie! cralului Mateiaş în Moldova, lzvodul 
lui Simion Dascâlul însemnase, că in același an după victoria 
moldovenească dili Baia, Ștefan Vodă a intrat „cu toată puterea 
sa, vrind să şi răscumpere strimbătatea sa, ce-l făcuse Ungurii, 
cind venise cu Matelaș cralu la Bac“ şi a făcut „multă pradă şi 
rotie şi ardere.. in ţara săculască”. Agregind această ştire a iz- 
vodului său moldovenesc, Simion mai adaogă: „ci de această 
poveste, ce spune că au prădat Ştefan Vodă ţara săculască, cro- 
micarul cel leșesc, (în toate manuscrisele ajunse la noi) nimica 
nu scrie”, t 

Este ştirea în cronica lui Bielski? Acesta după ce a istori:ft 
infringerea lui Matelaş în Moldova la sfirşitul anului 1467, po- 
vestind alte evenimente nemoldovenegti din 1469 strecoară afir- 
mația ; „Ștefan intrind în säcuime a făcut mari pagube“.2 Dar 

tirea aceasta din Bielski este în legătură cu alte evenimente: 

tru Aron prin scrisori prefâcute a fost chemat cu ştirea domnu- 
ivi de unii boleri să intre în ţară, unde pășind a fost prins şi 
decapitat: Ștefan şi-a continuat apol imediat răsbunarea şi'n ţara 
săculască, urmărind pe cei ce sprijiniseră pe autorul asasinatului 
dela Reuseni, 3 aşa că cronicarul leşesc, în care Simion constată 
lipsa ştirii adaose din „letopiseţul cel moldovenesc“ nu poate fi 
Bielski, ci iarăşi cronica lui U eche. lzvodul moldovenesc avut de 
Simion Dascălu] arată anume că expediția de răzbunare a lul 
Ștefan Vodă, a fost „in!r'același an”, care are între evenimentele 
sale principale marea infringere ungurească dela Baia. 

Drept alt argument că orideciteori în compilaţia lui Simion 
Dascâlul se fac trimiteri şi se constată diferențe mai mari saw 
mai mici între expunerea mal bogată sau deosebită a acelui Iz- 
vod moldovenesc, care duc:a povestirea evenimentelor ţirii pănă 
la Vasile Lupu, şi cronicarul sau letopisețul după unii copişti la- 


1 Ed. Giurescu, pag. 48—49. Fdilorul a inlocui! și alci /eşese 
pria latinesc. 

2 Trad. Panaitescu, op. cli., pag. 146; Ibidem, peg. 46 şi nola 1 

3 Vezi. Minea, Letopisejele moldovenești scrise slavoneşie pag. 
37 ele. 


252 VIAŢA_ROMIREASCĂ 


tinesc, după alţii leșesc, etc. totdeauna subt cel din ormă putem 
înțelege cronica lui Ureche, este şi faptul că mult discutatul cro- 
Dicar, cărula nu ştiau copiștii ce epitet să-i dea, conţinea toate 
semnele cite le cetim azi în letoplseţul lul Azarie. latr'altă 
lucrare 4 am dovedit că izvodul moldovenesc întrebuințat de Ure- 
che pănă la anul 1574 a fost identic cu versiunea putneană cea 
mai complectă a letopiseţului moldovenesc anonim lasoțită de con- 
tinuarea lui Macarie şi de cronica lul Azarie. 

Lipsurile cronicarului /atinesc 2 faţă de izvodul moldovenesc 
a! lul Simion Dascâlul concorda cu lipsurile letopiseţului lui Aza- 
rile comparat cu acelaşi izvod. Evenimentele şi apol „semnele“ 
cronicarului latinesc pot fi adaose totdeauna acolo unde pot fi 
adaose aceleaşi din letopiseţul lui Azarie. Nu se constată nici 
odată că Simion a adaos vre un semn, despre care am putea 
ceti şin letopisețul lut Azarie. Sint in textul cronicii, cum a 
ajuns pănă la noi, capitole multe, care reprezintă prelucrarea in- 
formaţiei lui Bielski. Aceasta se potriveşte cu aceia ce scria Si- 
mion D scălul despre cronica lui Ureche, că a fost scrisă „mai 
mult din cărţile streinilor decit din izvoadele noastre“. Cetind 
chiar numai! aceste pasagii constatăm într'adevăr, ce a însemnat 
şi acela, anume că cronica lul Ureche avea comparată cu scurți- 
mea şi fragmentarea analistică a izvodulul moldovenesc, care era 
traducerea letopiseţelor scrise slavoneşte, o povestire mal cohe- 
ren ă, sau cum | se părea lui Simion că „tinde poveştile mal larg 
şi deagiuns şi mai d's:his“, Este iarăşi firesc că Simion, care 
avea expunerea mal bogată a izvodului său în însemnări de viaţă 
măruntă şi pe alocurea și o detaliere specială a frămintărilor 
războinice, a scris că cronica lui Ureche „semnele sau tocmelele 
şi lucruri, cite s'au făcut în ţară, nu le arată toate că poate fi 
că mau ştiut de toate cronicariul cel latinesc (în toate manuscri- 
sele) să le scrie“, 5 Simion îşi însoţeşte adaosele la letopiseţul la- 
tinesc repetind cu ma! multe sau mal puţine varlaţiuni aceiaşi 
frază stereotipă: „ci de această poveste cronicariul cel latinesc 
nimica nu scrie; încă şi alte semne multe sint de nimica nu to- 
semnează de înse, lară letopisețul nostru, măcar că scrie cam pre 
scurt, însă le însemnează toate”. 4 

lzvodul lul Simion Dascălul, izvod „de limba noastră“ pe 
deoparte era pe alocurea mai detaliat decit expunerea lul Ureche : 
înăditorul specifică că izvoarele lul Ureche n'aveau toate „semnele 
sau tocmelele şi lucruri“, pe de altă parte mergea cu povestirea 
până la Vasile Lupu. Problema ce și-a pus-o Simion era: să al- 
cătulască un întreg, să dea ca expunere a istoriei moldoveneşti 
înaiute de povestirea domaiel lul Vasile Lupu un corp de cronici 5 


1 1. Minea, Lelopisejele moldoreneşii elc. passim. 

2 Vom întrebuința în general totdeauna acest calilicaliv, care 
<grespunde concluziei noastre. 

3 d, clle, pag. 4. 

4 Ibidem, pag. 44 elc. 

5 N. lorga, Istoria literaturii, Il, pag. 569. 


SA INTRE PĂRERI Şi IPOTEZE 253 


moldoveneşti, aşa cum făcuse Azarie cu o parte din letopiseţele 


slavoneşti, dar nu juxtapuse, cl contaminate, Din toate izvoadele 


aflate s'a oprit la cronica lui Ureche, care ! s'a părut cea mai 
bună de „prescris“ şi continuat, Deoarece însă avea și celălalt 
izvod g fiindcă acesta conținea fapte necunoscute letopiseţului lati- 
nesc, Simion a procedat precum spune: „dacă am văzat că lip- 


sesc poveştile şi cursul anilor din letopisețul cel latinesc, am 


lipit dintr'ale noastre izvoade.. şi am adaos poveştile la lefopi- 
sețul cel latinesc, care la locul săv, carele toate mal nainte se 
vor arâta, care-şi la locurile sale...“ 

Din ce urmează imediat, se vede că Simion copiază, pre- 
face și adaogă pe Ureche, cum ne arată acele predoslovii, în care 
se pomeneşte numai de Ureche şi de textul acestula. Mai departe 
constatăm că izvodul copiat și adaos de Simion era alcătuit din 
contopirea 1 selecționată a ştirilor despre Moldova din cronica lui 
loakim Biciskl şi o versiune a letopiseţului moldovenesc scrisă 
slavoneşte aldoma ca cea din letopiseţul lul Azarie: deci iarăși 
ni se indică cronica lol Ureche. Cind inădeşte povestirea cu ştiri 
din compilaţia traducătorului Paszkowski ne spune Simion iarăşi 
că adaogă povestirea lui Urech», care — șiia Dascâlul— întreb-inţase 
numai pe Bielski.  Vazind muliele semne pe care el le adaogă, 
agregarea de povestiri întregi, legindu-şi afirmaţiunea de înşişi 
vorbele lui Ureche, care în predosiovie s'a plins că „letopisețul 
nostru” scrie prea pe scurt şi că, deaceia a cercat şi cărţi strâine, 
Simion a scris despre cronica vornicului că este alcătuită „mal 
mult din cărţile streinilor dâcit din izvoadele noastre“. Simion nu 
cunoștea scurțimea versiunii dela Putna, nu cunoştea nici cronica 
lui Bielski și iată de ce, cind se referă la Bielski, el repetă po- 
vestirea luată de Ureche din cronica lui Azarie 

Cronica lui Ureche fiind izvodul pe care-l adaogă în compi- 
lația sa Simion, nu se pot găsi contrarieri şi opuneri între leto- 
pisețul latinesc şi cronica lui Bielski, care pentru Simion în unele 
cazuri ambele erau acelaşi text: cronica lui Ureche. La povestirea 
carierei politice a lul Ştefan Tomşa, Simion Das:âlul trimete la 
cronica lui Bielsk! redind şi informaţia, pentru care face această 
trimetere. 2 De fapt se redă expunerea lul Ureche pentru fapte, 
care nu trau în izvodul moldovenesc al lui Simion. Cind ne istori- 
sește, cum a Indus ið eroare Ștefan Tomşa pe Despot, ne prezintă 
o informație, care semâna perfect cu a lui Azarie, deci o la din 
Ureche, dar considerind că diferențele dintre izvodu! moldovenesc 
cu povestirea până la Vasile Lupu şi cronica lui Ure: bhe derivă 
din imprumrtori dela B'elski. In continuare acelaşi Simion ne 
spune că Bieiski scrie deosebit de Paszkowski, de se potriveşie 
cu „letopiseţul cel moldovenesc*. Potrivelile însă privesc o in- 
formaţie, care lipseşte din croaica lul Biel.ki, Deaici rezultă— 


1 P- P. Panallesca, on. cil, pag. 67 şi urm. 
2 Ed. cil., pag. 192, 197. 


254 VIAŢA ROMINEASCĂ 


al spus—că Simion nu cunoştea cronica lui Bielski şi 
n aa mal eine aduce şi în general că Simion considera că toate di- 
ferențele dintre cronica Ini Ureche și izvodul său moldovenesc derivă 
dela cronica lai B'elski, pe care mai ales a urmat-o Ureche. la 
acest senz afară de semnalarea izvodului povestirii sale, semnalare 
făcută de insuşi vornicul cronicar că despre originile noastre au 
scris letopisețe latinești, orideciteori este vorba de cronicarul 
sau letopiseţul pe care-l controlează şi adaogă Simion, ar trebul 
cetit letopiseţ sau cronicar leșesc. De oarece însă Simion a scos 
în titluri acolo unde vorbeşte Ureche de letopiseţele latineşti că 
scriu despre originea noastră, precum şi acolo, unde traind despre 
anul 1359 Ureche discută vechimea izvoarelor latinești ale ştirii— 
Ureche nu ştia că despre lupta din 1359 a scris cel dintălu Dlugosz 
reţinind prin aceste o tradiţie familiară in cronica sa scrisă în 
jumătatea a doua a secolului XV—lul Blelski, pe care il găsea 
reliefat numai odată ca mărturie de credinţă, copiști mai tirzii an 
considerat drept greşală a manuscrisului, ce-l prescriau, cind au 
văzut că intr'un loc este letopiseţ leşesc, într'altul latinesc și au 
țăc it corecturi văzind mal sea n hy geuh sa Simion scrie 

latinesc şi letopiset latinesc, 
e Snai prefață pă putea rezulta o deosebire de interpre- 
tare. a) După cetirea cronicii lui Ureche, a rămas Simion cu 
impresia că a fost scrisă „mai mult din cărţile străinilor decit din 
izvoadele noastre“ şi deoarece cetea la însuşi Ureche că acele le- 
top'seţe srăine au fost scrise latineşte, întinde această caracteri- 
zare dindu ne fraza, care în diferite variante va însoți adaosele 
făcute din letopisețul Moldovei pănă la Vasile Lupu: „numai cit 
tinde, poveştile mai larg şi deagiuns şi mai deschis, lar semnele 
sau tocmelele şi lucruri, cite s'au făcut în țară, nu le arată toate 
că poate fi că n'au ştiut de toate cronicarul cel latinesc (în toate 
manuscrisele) să le scrie“. De alci am putea dedace că Simion 
înţelege izvoral original al informaţiei, acel izvor, înaintea autori- 
tăți cârula se plecase: şi Ureche, izvoarele latine ale lui însuşi 
Bielski: in acest caz pia sa în ar de azi a cronicii 
sau reintegrat calificativu nest. 

An via că eA y cazori Simeon atribue lul Bielski 
ştiri, pe care nu le găsia nici in lzvodul său moldovenesc, a 
bogat ca informaţie, nici în Paszkowski. De fapt ştirile 
-se găsesc în letopisețul lui Azarie, de unde le-a împrumutat Ureche. 
Ga sindu- le în cronica lui Ureche, le consideră Simion ca ştiri luate din 
Bielski, Putem deduce de aici că Simion considera toate diferen- 
tele de știri între izvodul sdu şi cronica lal Ureche ca împrumu- 
turi din cronica lvi Bielsk! ? Atonci pretutindenea trebue reinte- 
grat cronicar sau letopiseţ leșesc. Dece atunci însă Simion subti- 
nlază că el preface şi adaogă letopisețul latinesc ? A 
Căci... c} Simion Dascălul n'a paralelizat, n'a adaos, n'a arătat 


1 Ed, cli., pag. 158. 


ÎNTRE PĂRERI ŞI IPOTEZE 255 


izvoarele celei mai mari părți din cronica lui Ureche, Repetăm: 
orideciteori analizăm izvoarele la pasagii anume reliefate de Si- 
mion prin adaose sau observaţii, dăm ia general de contamina- 
rea izvodului moldovenesc ca expunerea cronicii lui Bielsk! etc., 
deci de cronica lul Ureche. Adaosele lui Simion sint pasagi! in- 
tregi, mici notițe diferenţiale anume arătate sau, cind adaosele 
mai mici nu contrazic expunerea lui Ureche, constatăm orindul- 
tea acestora „prin poveste“, cum este de exemplu cazul după ce 
adaogă evenimentele dintre anii 1538—1541, de zice: „Aceste po- 
veşti, ce spun de Petru Vodă Rareş că au lăsat scaunul şi au pri- 
begit preste munţi la ţara ungurească, şi de molte nevoi ce au 
petrecut acolo, şi cum s'au dus de acolo la Țarigrad, mal apol 
iarăşi, cum au dobiadit domnia la moşia sa la Moldova, cronica- 
rul cel leșesc (in toate manuscrisele) de acestea foarte pre scurt 
scrie, că poate fi că n'au ştiut de toate; iară letopiseţul cest mol- 
dovenesc, deajuns şi deşchis toate pe rind le insemnează, carele 
toate, dacă le am luat sama, le am socotit că sint adevere, şi 
deci toate le-am chizmit şi le-am tocmit care-şi! la locarile sale“. 
Dapă toate aceste constatări terminăm cu întrebarea: de oarece 
Simion spune categoric: „am adaos poveștile la letopisețu! cel 
latinesc“ (În toate manuscrisele), cind ştia că in alcătuirea cro- 
nicii lul Ureche a intrat şi izvodal moldovenesc cu povestirea pănă 
la Petru Șchiopul, nu am putea trage concluzia că Ureche şi-a 
scris latineşte cronica, adică în limba universală a lumii sale culte, 
ca „0 defensivă faţă de istoriografia polonă“, ca răspuns opere- 
lor po!oae, dar și pentru boerimea moldovenească, din care în 
jumătatea a doua a sec. XVII mulţi ştiau latineşte. Scriind nu- 
mal pentru Moldoveni poate n'ar fi fost nici un senz ca cronica 
să fie scrisă latineşte. 1 Știm insă că Nestor Ureche şi Grigorie 
au trăit atita timp în Polonia și în afară de el mulți alți boeri 
moldoveni. Familii boereşti erau incuscrite cu familii nobile po- 
lone; fi de boeri Învăţau latineşte in Polonia, dar și'n colegiul 
vasilian din laşi şi'n şcolile iezuite din Moldova.2 Domnul şi bo- 
erii îşi țin secretari de latineşte, dinire care unii vor recomanda 
conaţionalilor lor poloni opere istoriografie de proveniență şi'n 
l gătură cu istoria Moldove!. Intr'o vreme, cînd „bunul neam“ 
insemna atit de mult, cind pentru Movileşti se inventează o ge- 
nealogie străveche romană ca blazon al domaițelor măritate în Po- 
lonia, oare atita b>erime moldoveană p'avea nevoe de o operă, 
care să arăte şi desluşeas:ă şi pentru străini originea și cariera 


1 Panaitescu, op. cii.. pag. 45. CI, însă peg. 66 nola 2. Alci au: 
torul susține că o cronică scrisă lalineşie, n'or fi fost îujeleasă în 
Moldora. Astfel se conlrazice însă cu acea apologie care a făcut-o 
intrării stăpiniloare a culturii polone de formă lalină din Polonia în 
Moldova (vezi pag. 15 și urm.). De ce să se admită fără rezervă că 
în Polonia „ultimul șieahiici din provinciile depăriale şiie lalineşie 

“şi împodobia conrersajia polonă cu cuvinie şi formule lalineşii“ 
ag. 5), iar peniru beerii moldoveni alila imbibaji de cultură polonă 
să Łe considere o, anomalie un letopise! latinesc (pag. 43)? 
2 ib'dem, passim. 


255 e le VIAŢA _ROMINEASCĂ 


de mărire a neamului moldovenesc? Acestea sint tot atitea mo- 
tive, pentru care Ureche a putut scrie latineşte cronica sa, tar 
Simion Dascălal a fost și an traducător din latinește. Să dăm 


( 
Bar etc.. Aceste latinisme ar sprijini părerea că cronica lui Ure- 
che era serisă latineşte. 

„E o părere... fotre alte păreri şi ipoteze. 

Repetăm, ce am mal spus: Sim mărturisește că dintre 
operele istorice moldoveneşti se opreşte la cronica lvi Ureche, 
pentru ca să o adaoge. lar nu mult mai departe afirmă că adaogă 
la letopisețul latinesc ştirile din izvodul său moldovenesc, 


Corrigenda s. addenda : La pag. 362 rind. 17 (N'rul 9 al revistei): 
lirecheşiilor în loc de urecheşiilor.-La pag. 365 nola Sadaos: și 
Revista istorică |, 1925, pag. 5 d. lorga e de părere că lsiratie— 
iradacălorul lui Herodol-—a pulu! scrie scurlele anale până la Va: 
sile Lupu. -La pag. 364 nola i rind. 1: Ja in loc de al.—La pag. 6 
rînd. 5i: com în loc de care. La pag. 357 rind. 4: despre în loc de „de 
—La pag. 98 (N rul 10 al revistei) notai adaos: şi'n 1915 d. lorga 
sublinia că cronica nu posle fi „opera slingaciului si grosolanului 
pelicilor, care e Simion Dascălul”. (Revista isiorică, 1, 1915, pag. 4). 


Odă profană 


Minciună, rodnică zeiţă, vină 

Cu ochii tăi adinci şi plini de vis 
Şi-mi umple gindurile de lumină 
Şi-mi umple sufletul de paradis. 


Te cîntă re 'nvierea 'n primăvară 
Şi vintul toamnei te suspină 'n crinc. 
Tu eşti a risului meu piatră rară 
Şi-mi eşti sub gene lacrimă, de pling 


De n'ai fi tu, şi-ar pierde cerul domul 
Şi war mai fi speranţă 'n curcubeu; 
Nici Dumnezeu n'ar şti ce este omul, 
Nici omul nu Var şti pe Dumnezeu 


Cu veşnică magia ta sublimă 

Atirni Neantul tot de-un fir de păr. 
Tu eşti În vers avint şi ritm şi rimă 
Şi 'n proză tu eşti lege şi-adevâr,. 


IATA ROMINEASCĂ 


Eternă şi temeinică şi dreaptă, 
Reacjiunea spiritului tău 

Spre Domnul urcă treaptă după treaptă 
Ca să despartă binele de râu. 


Cind iți strecori fantoma prin religii 
Spre-a consola destinul nostru trist, 
In urma ta laşi vremilor efigii 

De Buda, Moise, Mahomet, ori Crist. 


De n'ai fi tu, statornică stăpină, 
N'ar fi trecut, prezent, nici vitor... 
Şi toate-ar fi menite să rămină 
Netulburate 'n neființa lor. 


— 


Tu eşti universala poezie 

Şi 'n lumea asta fără şlirea ta 
Nimic nu moare şi nimic nu 'nvie 
Şi toate sunt spre-a te glorifica. 


De-aceia 'n noaptea albă şi bolnavă 
Nesomnul meu iji intră 'n sanctuar, Ş 
Ca să je 'nalj cu pietaten slavă 

Şi să-ți aprind tămiie pe altar. 


Mihai Codreanu 


Pompei. Din Mai 1925 


Episodul din str. Olimp 14" 


— Mai aşteptaţi. Domnu” Comşa e în consiliu. 

Uşierul examină cu atenţie de expert cal'graf numele scris 
“cu creionul pe cartea de vizită. Apoi o mistui in buzunarul scur- 
teicii de şiac unde mal aşteptau o jumătate de duzină. 

Maria Probota că.tă ci och!i un scaun, Toate erau ocupate, 
Dar la un capăt de bancă improvizată dintr'o scindură negeluită, 
ii făcu loz binevoitor şi cu grabă de gentilomie arhaică, un moş- 
neguj cu cioc alb şi căciulă de imitație de biber. 

Zipada topită de pe încălțări, ramifica pe podele şuvoaele 
intr'un complicat bazen fiuvial, cu afluenţi și ostroave, cu albia 
adincindu-se spre eşire, unde duşumelele mal roase de paşi inchi- 
puiau un adevărat estuar, Era un miros acru de leșie şi fum de 
tutun răcit, ca într'o percepţie, Toţi se răsuceau oftind, schim- 
bindu-şi locul, cetisd şi recetind ziare mototolite, dintr'o singură 
foae, suspinind cu uşurare de citeori se deschidea uşa și aşezin- 
du-se rese*mnaţi la loc, cind uşa se trintea izbită cu piciorul, după 
un fancţionar cu b aţele încărcate de dosare. 

Se afiau trei uşi cu trel inscripţii de mină pe cartoane drept- 
unghilare: Direcția generală; Contabilitatea şi Statistica ; 
Arhiva. Un părete de scinduri albe care nu se ridicau până în 
tavan, retezate inegai, despărțea fosta sală de recreaţii a şcolii 
în două: aici sala de aşteptare, dincolo se auzea țăcânitul magl- 
nelor de scris ca un sfiriit gras de bucătărie. Drasupra nşilor rä- 
măseseră vechile indicaţii pe tablă reliefată: Ciasa II; Clasa IV; 
Cancelaria“... lar pe păreți, prăfuite, decolorate şi cu pinze de 
păianjen ła care se balansau uscate muşti de astăvară, o hartă a 


* Fragment! din Cap. VII al romanului /nlunecare. 


260 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Rominiei şi ținuturilor localte de Romini, un tablou înfăţişind sis- 
temul nervos al omului în trupul negru cu bifarcaţii albe şi fine 
ca oasele de peşte, o planşă arătind metamorfoza fluturilor: o- 
midă, cocon, crisalidă şi fluture. 

Un domn cu pălăria tare, cu ochelari cu şnur gros prins după 
ureche şi co minile la spate își amăgea aşteptarea, recapitulind 
în gind lecţia de intuiţie din clasa IV primară. Observă că o 
mină de copil, scrisese cine ştie cind, stingaciu dar răcbunător, 
cu creionul, subt ciclul metamorfozelor o concluzie neaşieptată : 
„Domnişuara Laţcu e o omida!“ Domnul cu ochelari surise ca 
melancolie, gindindu-se la destinul domnişoarei Laţcu, desigur 
vre-o profesoară severă şi fâră frumuseţe, rea şi plină de harțag, 
osindită să rămină pentru totdeauna omidă didacti:ă, fară să cu- 
noască sborul liber şi capricios în soarele primăverilor. Apoi dom- 
nul căscă şi trecu plictisit la harta Rominiei, acum mincinoasă şt 
vană. Hotarele rupte arătau un roșu însingeratcare refuza să se 
cicatrizeze, 

Prin această mulţime toropită de marasmul aşteptări, So- 
fron Vesbiaru cu căciula de lutru pe ceafă, cu blana deschelată 
şi cu clapele şoşonilor date în lături, se plimba triumfal, oprin- 
du-se din cînd în cind să șopiească ceva uşierului căruia îi stre- 
curase un bacşiş generos să-l introducă inaintea celorlalți. Ușile- 
rul răspundea cu semne misterioase de complicitate, iar cu mina 
din buzunar căuta să numere pe nevăzute, cire hitit de unu, det: 
şi cinci lei a capltalizat pănă acum. Cind număra, avea o figură 
pierdută, cu ochi! întredeschiși, absent de pe planetă. Cineva îi! 
intrerupea în'rebindu-l atunci se uita duşmânos, îşi pierdea so- 
coteala, incepea din nou pipăind hirtiile: şapte de un leu; şase, 
şapte, opt, nouă de doi let.. 

Trecu un general de intendenţă, cu fireturi -albe şi cu un 
ghiozdan doldora, apoi un domn voluminos şi imprrtant saltat 
până la pămînt chiar de cel care nu-l cunoşteau. Pe toji îi în- 
ghițea ușa păzită de omul cu həină de şiac şi cu casieria in bu- 
zunarul sting (în cel drept se aflau cărţile de vizita). p 

Maria Probota începu să regrete că a venit. lși dădea atis 
acum seamă că ar fi fost mai simplu să transmită prinir'on bi- 
let rugămintea lui Virgil Sfirşise de cetit peste t mărul MOŞII gu- 
tului cu cioc alb şi câciulă de imitație. gazeta de ei, până la a- 
ne furile mortuare subt cruciulițe negre Acum descifra de pe 
păretele din faţi o cromolitogratie afumată, cu culorile stinse: 
„M hai Viteazul şi calăui“, cind ușa se trinti şi eşi generalul de 
Întenderță cu gh'ozdanil desumflat, domnul voluminos şi impor- 
tant încheindu-și mănușile. alte şase personagi! civile şi militare, 
vorbind tare şi sizint, aprinzirdu şi ţigările şi arincind priviri 
care nu vedeau, si licitatorilor ridicaţi respectoși în picivare. 

Sofron Vesblanu care asaltase cu ochiide libidinoase o biată 
fetiţă ruşinata, cu coada balană pe spate, lingă o cucoană bä- 
irină cu minile sgircite într'un minuscul manşon demodat, părăst 


EPISODUL DIN STP. OLIMP 14 261 


„această Indeletnicire frivola ŞI, readus la realitate, se repezi in- 


drăzneţ şi mleros în acelaşi timp, la doi cunoscuţi din comislune. 
Le tăle calea să-şi expună plingerile; scoase un teanc de petiții 
din buzunarul biânii şi dela piept, tocol automat, ca cate se pu- 
tea pune rezoluția imediat, Aşa se intimpla că Maria Probota fu 
poltită de uziet înaintea tuturor, în bi 'roul lol Comşa. 

Radu se ridică din dosul teancurilor de dosare şi, ca sur- 
prindere placută, îi sărută mina strâvezie, înainte ca Maria să-și 
poată trage indărăt degetele cu feminitatea devorată de acizi şi 
desinfectante, Cel dintăin gin al Mariel Probota, fu că hainele 
albastre-închis ale lui Radu ti întinereau figura brună și puţin 
palidă ; fară voe îi trecu în minte chipul roşeat al lui Vigil, o- 
chil fără gene, mustăţile țepoase şi rare, toată înfăţişarea stin- 
gace de dascăl rezervist în uniforma n :volaşă. 

— Cu ce am plăcerea rară să te pot servi? Ce fate Vir- 
gil ?— întrebă Comşa în picioare, zimbind, privind-o în ochi şi 
spunindu-şi că așa slăbită cum e, ochii Mariei au incă trumuse- 
tea fuelor de aur în ca-taniul luminii şi gura păstrează, impotriva 
tristeţii împietrite, proaspătă frăgezimea copilărească. Maria Pro- 
bota plecă ochii subt privire. Intiase scrisoarea lui Virgil, pregă- 
tită la indemină, 

— O să vezi că nu e vorba despre pol... Noi ne-am de- 
prins să nu mai aşteptăm dela nimeni rara plăcere, com zici dum- 
neata—de a ne servi... 

— E ceva urgent?—răsuci Comşa scrisoarea, surprinzind 
ca intotdeauna cînd vorbea cu of:mee frumoasă şi tinără, pe cei 
doi subaltern! din birou, splonindu-l cu coada ochiului, deşi se 
pretăceau că cercetează dosarele cu cea mai mare atenție. 

— Ceteşte, te rog... De aici inainte (arătă pasıgiulca ou- 
għla). Celelalte nu interesează; sint chestiuni ale noastre... 

Radu Comşa se retrase între ferestre. Maria rezămată de 
pervaz privi afară, în stradă, unde picura zăoada prelinsa de pe 
acoperișuri, în soarele călduț. Scrisoarea lul Virgil Probota îl ruga 
pe Radu să treacă neapărat la o casă din Tatarași, unde fostul 
lor coleg Dan Ș:helanu îşi scuipa cele din urmă rămăşiţe de plă- 
mini. Era vn apel de vechi camarazi să-şi stea într'ajutor: „..zi- 
iele lui Ş:helanu sînt numărate. Nimeni nu-i mai poate salva, 
Dar cred o datorie să încercăm a Imblinzi soarta unul nefericit, 
ca care am pornit la drum impreună şi se pierde. Nu mă Indo- 
esc că Radu, cu toate gravele lol ocupații va găsi timp să facă 
el, celace eu de alci nu mai pot face. Insist însă: mă tem că 
fiecare zi lăsată să treacă, să nu insemne prea tirziu,“ 

Urma adresa casei unde zăcea Dan Șchriann, citeva rio- 
duri dintr'o scrisoare primită dela el, pe urmă întrebări care-o 
priveau nomai pe Maria. 

Foala de hirtie tremora imperceptibii în mira Ii Comşa. 
il încerca o mustrare. El nu se mai gindise demoit, nici la Vir- 
gll, nici la Dan. ŞI iată Virgil Probota, cu toate necazurile şi si- 


262 VIAŢA ROMINEASCĂ 


răcla lui, de departe, dintr'un bordeiu de campanie se arăta mat 
omeneşte îndurerat de soarta prietinului în pierzare. Umilit de a- 
ceastă constatare care încă odată il scădea în propria judecată, 
impături scrisoarea şi-o trecu Mariei, după ce-şi însemnă în a- 
gendă adresa. 

— Te duci chiar astăzi, sper,..— insistă Maria Probota. Eu 
am fost imidiat ce-am primit scrisoarea. E condamnat fără scă- 
pare-—chestie de citeva zile. Dar nu mai pot călca acolo... E o 
lome imposibilă, o casă de ali: naţi. . 

Nu adăogă că fusese înconjurată de un solu de indivizi ca- 
re-o înfricoşară, glumind alături de camera muribundului, făcia- 
d-o să roşească la aluziile lor dezmăţate: adevărată adunătură de 
tavernă, 

— ŞI Virgil ce face? Dinu? Cucoana Tincuţa?—încercă 
Radu să rupă tăcerea care îl stingherea, 

— De ce acest interogatoriu de mintuială, domnule Comşa ? 
(Altădată, în camaraderia lor, îi spunea Radu san Comşa, simplu. 
Observă aceasta şi şovăi) Dumneata nu te mai in'resezi de 
foarte multă vreme de foştii prietini... Sint trei luni decind ne a- 
flăm aii. Fără sceastă scrisoare, recunoaşte că nici nu te-al fi 
gindit la noi. Nu ne-am mai văzut. Nici n'am fi avut, de altfel, 
de ce. ` 

Radu Comşa îşi amintea cu mustrare cum a părăsit în 
noaptea de Noembre, în drumul retragerii, în ploae, pe Dinu şi 
pe cucoana Tincoţa. Uitase cu totul. [i apărea această nepăsare 
mai crudă încă, fiindcă de atunci nu-l cercase nici o clipă gindul, 
nici nu se mal intrebase care le-a fost în urmă soarta. Vru să 
repare uitarea. Ingălmă citeva vorbe, pentru Maria numai, re- 
zervindu-şi dreptul pentru conștiința lui, să şi-o examineze mal 
sever, singur. 

— Am avut atit de lucrul... Un blurou cu toată răspunde- 
rea .. Pe urmă de unde să-mi imaginez că sinteţi alci ?... 

Maria ridică ochii obosiţi subt fruntea bombată şi il privi 
drept. 

— De ce atitea explicaţii ?... E una mai simplă... E firesc. 
Viaţa ne îndepărtează. Dumneata ai alte preocupări... (O pauză) 
Uitam să te felicit. Eleva lui Virgil face o bună partidă. 

Comşa rupse intre degete creionul subţire al agendei. Cel 
doi funcționari dela mese scriau de zor, cu capetele plecate pe 
folle de hirtie, dar erau numai urechi, cu toate că Maria vorbise 


Radu se hotări; 
Imi permiţi să te însoțesc cițiva paşi ?.. Aici, între fe- 
restre, nu e locul cel mai nimerit pentru pledoarii... 
Işi îmbrăcă paltonul şi o întovărăşi. Uşierul strigă celor 
care așteptau în sală, să treacă după amiază, la patru. Moşne- 
| cu cioc alb, își îndesă amărit peste urechi, căciuliţa de t 
mitaţie de biber, nitindu-se mustrător la Maria Probota: „ţi-am 


EPISODUL DIN STR. OLIMP 14 263 


făcut loc cu atita bonăvce şi acum din pricina ta, lată, altă ju- 
mătate de zi pierdută |...“ Dar Radu Comşa trecu repede, ca H- 
gura încruntată, cu gulerul ridicat, printre oamenii mormăind ; 
numai în stradă surise cu satisfacția ştrengărească a şcolarilor 
care şi-au furat din programul plicticos, on ceas de libertate. 

— Cum îţi vinesă laşi atiţia oameni, după ce-au aşteptat ?... 
Poate au nevol grabnice... E atita mizerie acum pretutindeni !- îl 
certă Maria Probota, călcind la stinga lui, pe trotuarul curăţit, 
unde soarile de inceput de Mart topea ninsoarea murdară. 

— Mă surprinde acest sentimentalism de la o doctoriță, şi 
dela una cu atita experienţăl—cercă Radu Comşa să înlâture 
răspunsul cu o glumă. El mă aşteaptă pe mine, eu pe alții.. E 
un cerc de fier, viaţa... 

— O! Pentru dumneata, un cerc de fer]... 

— De ce acest: „pentru mint“? Să am oare atit de mult 
aerul unei brute ? z 

Radu Comşa giadea: „are dreptate să-l par brută fericită 
şi privilegiată. Virgil e intrun bordelu de pămint, după ce sa 
tirit pe toate drumurile ţării. Dan Şchelanu moare de oftică in- 
tr'o bojleucă de mahala. Eu primesc felicitări“, 

arla Probota me' gind alături, se întreba la rindul ei: „de 
ce simt o plăcere animală să merg lingă el? E un egoist. Pus 
la adăpost de toate primejâiile. Işi aranjează viaţa comod, inl:- 
turind tot ce e prilej de suferință Bietul Virgil imi scrie cite în- 
dură în peşterile lor de pămint, | se par himere un cerşaf cu- 
rat, un pahar de ceai limpede, o carte, giagareala lui Dinu... ŞI 
eu găsesc o plăcere rea să păşesc lingă omul care a fugit de 
mine din calcul. Ochii imi sint atraşi de gura lui cărnoasă și 
sensuală ; peste voinţa mea, animalul de alci e satisfăcut de ve- 
cinătatea acestui alt animal, robust, mulţimit de sine şi nepăsă- 
tor. Am un copil care înseamnă toată rațiunea mea de existenţă, 
il iubesc: de ce nu mă gindesc la el, acum? E o urită glumă, 
şi desgustăioare, viaţa”. 

Maria Probota îşi adună toate gindarile cu toată voința, la 
Cea Aproape să-i şoptească numele într'ajutor: Dinu! Dinu! 

nu 

Se surprinseră tăcind, 

Maria privea profilul jui Radu, cu tăletura buzelor adincă, 
nedindu şi samă că il priveşte. 

Așteptară să traverseze in fața statuei lui Miron Costin, ca 
gulerul de zăpadă prelingind ară pe mantaua coclită, de bronz, 
În soarele firav de Mart, trecătorii se imbulzeau ca gingăniile, 
leşeau din iarnă cu fețele stozrse, flăminzi şi cu ochii sticloşi, 
după patru luni de suierinţi crunte; dar presimţirea primăverii 
inviora figurile cu o nădejde încă timidă şi involunrară, fiindcă 
aerul era ușor şi proaspăt. Pătrundea jilav în plâmini, adinc şi 
ameţitor, ca in pieptul convalescenţilor. In văzduhul umed streşinile 
se topeau, gesturile păreau msi uşoare, totul devenise aerian și 


264 VIAŢA ROMINEASCĂ 


imponderabil. Nori albi se topeau în cerul cu albastrul ud. Un 
ofițer fară mină ridea cu toji dinţii albi lingă o femee cu haine 
cernite. Se cunoştea că nic: omul cu mineca goală prinsă în ac 
na-şi aducea aminte că n'are o mină, nici femeia cà plingea un 
mort, Era cea dintălu primâvară după prâpad şi incepeau cele 
dintăiu vitări. 

Radu Comşa se apropie mal mult de Maria, susținindu-i 
braţul să păşească peste noroiul amestecat cu zâpadă cafenie, 

li văzu ochii plini de ginduri, obosiţi şi trişti. 

— Mărturiseşte, ce gindeşti acum ? 

Maria Probota răspunse mecanic: 

— Nimic! 

Aşa cum se apără intotdeauna femeile surprinse asupra u- 
nui gind, 

— Eram siguri—clătină din cap Radu Comşa, cu un zîm- 
bet pe care-l voia ironic Totuşi aşi putea reproduce cu oarecare 
aproximaţie refiecţiile. Iţi spui, nu este așa ?— „iată on om care 
s'a lepădat de tot ce-l putea împovâra în viaţă, ca de-un bagaj 
incomod pe o linie de transbordare. P ierinie, prejudecăţi, obliga- 
țil—tot, Ca o şopirlă care-ţi lasă în mină coada, să se salveze 
ca—cum ar apela imediat ia un exemplu din domeniul lui zoo- 
logic, Virgil... Simt răceala din prietinia lui. A fost pe alci, de- 
sigur. De ce n'a dat pe la mine? De cle ori ne-am tntiinit în 
ultimii dol ani, ne-am spus numai banalitaţi indiferente: dol ve- 
cini de masă, la un restaurant, pe care numal întimplarea ti pune 
alături şi schimbă indiferent formalirâţi convenţionale. 

— Virgil a stat numai o sâprămină, îl apără Maria. Nici 
nu ştia unde eşti şi dacă eşti aici Era zdrobit de oboseală, de- 
tar aproape bolnav, Venea de pe front şi se intorcea tot 
acolo, . 

Radu clipi des, să și birue un sentiment neplăcut care-l a- 
păsa tot mai des dela un timp. Apoi vorbi, mai mult pentru el: 

— Înţeleg ce inseamnă şi aceasta: „venea de pe front şi se 
intorcea tot acolo...” Adică: „nu era în situația d:mitale, ferit 
de aceste stupide datorii, la un biurou unde lași biejii oameni să 
aştepte cu 0 nepă-are senlorială“, Declară că mal vrut să spui 
aceasta ? 

— ŞI dac'ar fi ?—il înfruntă Maria cu o satisfacţie răută- 


— A! toată dreptatea, Aparenţele sint impotriva mea. Dar 
e O situație pe care n'am câutat o, se apără Radu Comşa, Intre- 
bindu-se de ce simte nevoia să se desvinovâţească şi totuși cos- 
tinuind : Peste trei sau patra săptămîni, delegația mea expiră. 
Am cerut eu să sfirşească. Volu fi alaturi cu Virgil şi cu oricare... 
Maria Probota dădu din umeri Ce-o interesa pe dinsa a- 
ceste toate ? 
— Să vorbim de altceva... Unde locueşti alci? Al găsit o 


ci 


EPISODUL DIN STR. OLIMP 14 265 
casă comodă ?... Potiivită situație! dumita care, evident, — 
observi că am luat notă,—n'aj incl o? A i 

— De ce vorbeşii aşa ?... Vrei să fi maliţioasă, dar eşti 
prea bună ca să i:buteşti pâna la stirşit. Şi pe urmă pojl ob- 
serva acum, Cine îndepărtează prietiniile noastre vechi.. 

Maria Probota pâşi desfăcindu ŞI braţul, cu privirea în jos, 
tăcind.  Amindoi avură o clipă, în aburita oglindă a amintirii, 
dimineaţa de toamnă cind Radu Comşa, student sărac și conva- 
lescent, cu pardesiul intre umeri, În grădina cucoanel Tincuţa, 
sorbea cealul cu medicamente. Frunzele fugind pe cărare ca mici 
fâpturi alungate ile toamnei. Cartea deschisă pe care-o cetea vin- 
tul fntorcind foile una cite una. Maria numărind picăturile de doc- 
to ie, cind Radu i-a prins mina fără să-i spună nimic și ea și-a 
retras=o încet, 

Radu Comşa îşi amintea fără nici o întiorare, Lucru trecut, 
mort, Tot sufletul îl era peniru totdeauna inundat de imaginea 
Luminiţei Dar Maria simţea incă vinovata căldură in piept şi avo 
desgust de ea. Pe obrazul cu liniile neclintite, trecu fugitiv o lu- 
mivă, ochii în fură mai calzi, gura în'redeschisă intineri : o slabă 
intiorare de viaţa pipii din trecut, inâbuşită brusc, inainte ca 
Radu Comşa, să o.fi surprins. Fa ca o floare opărită ca le şie 
fierbinte; înir'o clipă veştedă şi cu culorile de cenuşă. Marla gindi 
cu desnădejde numai la Dinu: „Acum omul lui de zăpadă se to- 
peşte.. Ce neconsolat va fi minel... Dino! Dinu!“ 

Cind ridică ochii la ochii lui Radu Comşa, toată figura a- 
răta numai marea şi iremediabila oboseală. 

` H întinse mina, 

— Aşadar, râmine hotărit! După amează treci neapărat la 
$ helanu. Poate vei reuşi să-l scoţi de acolo; dacă nu, sâ-l con- 
vingt să urmeze prescripţiile unui medic măcar, Bine inteles alt- 
cineva decit mine, Mi ar fi imposibil să calc în asemenea casă. 

Rada Comşa Îl sărută virful degetelor: slabe. 

— Nu mi-ai spus unde staţi. Aşi vrea să | văd şi pe Dino, 

Maria evită răspunsul: 

— Celace s'ar putea face pentra Șchelanu, e să-i găseşti o 
cameră mal aerisită, cu linişte și lumină. Sa-l scoţi dintre indi- 
vizii aceia odioşi, Măcar agonia să-l fie de om, 

Radu vru să mai înt-+be ceva. Dar Maria P-obota era de- 
parte, cu trupul subțire în hainuța săracă, îngh ţită de mişuneala 
trecătorilor. La colţ, dispăru. De ce-o fi fugind aşa ? —se întrebă 
Radu şi rămase nehntârit, neştind tacotro sâ-şi indrepte paşii, 
ia soarele blind de Mart care nu-i facea nici o bucurie, Trecu 
în trap o trăsură rusească: roţi cu cauciuc, înhămâătură de troică, 
un cal negru, criaș şi lucios cu cerc între doi lâturaşi mai mici, 
sorl, rotaţi, cu gi'urile încordate; vizitiu cu căciulă miţoasă şi cu 
Şireturi negre la blană. D'nlâuntru salută larg, prioțul Garii Ser- 
ghievici Korşaghin şi-l zimbi voloasă Zoe Vesblanu. lată una 


266 VIAŢA ROMINEASCĂ A 


care se consola repede! Radu Comşa se intoarse şi îi privi din 
urmă, fără prietinie. 


După amează, cobora din automobilul lui Alexandru Var- 
daru. la capătul unel străzi noroloase din Tataraşi, 

Neculai, şofeurul, îşi scoase cascheta ştergindu-şi fruntea a- 
sudată de acrobaţiile cu care străbătuse prin atitea gropi, pănă 
aici, 

— Mergeţi dumneavoastră inainte... Să văd unde intraţi. 
Mă tem să nu se 'nfonde mașina in Maţurienile aşte. (Neculai 
cetea gazeta și cuncştea după cum se vede, dezastrul rus din la- 
curile Mazuriene). 

Stradela era intr'adevăr un canal lichid, între garduri de 
scindară, cu movile de zăpadă zgarită, cu apă opacă şi neagră. 
Păşi peste pietrele sămănate din loc în loc, singura trecătoare a 
aborigeullor. Stiip'! de porţi purtau dovă rînduri de numere, cu 
văpseaua deopotrivă de ştearsă. Nu se mai cunoştea care e nu- 
mărătoarea cea nouă şi bună. , 

Intr'o curte, doi mahalagii dezbrăcaţi de haină, spintecaa 
un porc proaspă! injunghiat, cu pielea atit de netedă, spălată şi 
roză, încit avea nu ştiu ce nuditate necuviincloasă de trup ome- 
nesc La chemarea lui Comga, unul veni pănă la zaplaz cu cu- 
ke ud şi cu minile pline de singe până la cot, grăbindu-se să-l 
ămurească cu o bunăvoință care contrasta cu înfăţişarea feroce 
de asasin, 

—— A treia casă pe stinga... Intraţi in ogradă deadreptul, că 
dacă bateţi, bateţi degeaba, Nu mal aude nici dracu'!... Casa e 
hăt în fund .. 

Un cîne jigări!, țişni printre dinșii, în gură cu o bucată vi- 
nătă de măruntai. Omul svili cuțitul după el, dar cîinele sări 
gardul din faţă, apoi prin fundul unel grădini altă împrejmuire 
cu velocitatea unul cine dresat la un concurs de obstacole. 

— E javra lvi Bodringă !—strigă celălalt mabalagiu, rămas 
lingă porcul alb-roz, cu picioarele în sus, cu burta spintecată din 
care scotea inepuisabil ficaţi, plămini şi intestine ca dintr'un gea- 
mandan deschis la o percheziţie de frontieră. 

Omul cu cuțitul sudui tot neamul lui Bodringă şi făgădul 
cinelui un destin fatal. 

Se intoarse lar la Comşa: 

— Vă spuneam să nu mai bateţi, că n'aud, ca surzii, A a- 
dunat muerea toţi zevzecii din tirg. 

Radu Comşa îi urmă sfatul intocmai. La numărul 14 intră 
fără să mai bată. De altfel, poarta nu exista decit virtual: o in- 
dicau numai două gropi de stilpi, 

Casa era ascunsă după fringhii cu rufe ude. Trecu plecin- 
du-se de două ori pe subt cămăşile şi pantalonii spinzuraţi, pan- 
taloni femeeşti și bărbăteşti cu laţurile desfăcute în atitudini ob- 
scene şi intro vinovată promiscultate: pantaloni de mătase, ne- 


EPISODUL DIN SIR. OLIMP 14 267 


ari, verzi, roz şi lila, pantaloni cu dantelă şi alţii cazoni d 
apere poata nemăsurat de langi, mg co atirnind Pata 

După a trela linie de fringhii,în dosul unul f 
o cortină care s'a ridicat defectuos numai pe Agra retina 
tară poalele unei faste albastre sleit şi două picioare goale, pă- 
roase şi butucoase, iîntr'o păreche de papuci de pisiă. 

Posesoara picioarelor şi a papacilor apăru îndată, de după 
pinza albă, cu figură, trup şi glas perfect conforme cu restul 
membrelor interioare Reconstituirea după metoda lui Cuvier n'ar 
fi dat greş cu nimic. Grasă, cu sinii exagerat de imbelşugaţi dar 
li:hefiați, cu fusta ridicată în faţă pe un pintec rotund, cu minile 
roşii, sumese, în şolduri, cumătra mustăcioasă şi cu un ochiu sa- 
şiv, li vorbi răstit, cu voce de plutonler major: 

— Bagă de samă să nu-mi dai jos rufele! ŞI vezi, şter- 
geji coate cînd intri, că n'am să vă tot rănesc porcăriile din 
urm 

Rada Comşa işi priv? ofensat ghetele de piele fină, care nu 
meritau intru nimic categorisirea de vulgare ch bote, chiar în ha- 
lul de ticaloşie în care se aflau după această expediţie. Se pre- 
simţea după întimpinarea femeii cu mustăţi şi cu ochiul saşiu,: 
că tovarăşii lul Dan Şchelanu nu se bucurau deo considerație 
de invidiat, în casa din strada Olimp No. 14. Totuşi in prag, nu 
bătu până ce nu-şi şterse cu multă luareaminte, tălpile. 

Uşa era intredeschisă. Ciocăni de citeva ori, fâră succes, O 
trase cu totul; se deschidea în afară. Celace văzu intălv, îl um- 
plu de nedumerire. 

Cineva întors ca spatele făcea un fel de mătănii. In ge- 
nunchi, arăta bombat fundal pantalonilor cu dungi verzi pe fond 
cenușiu. Două petece de altă stofă, ca doi ochelari simetriei, 
trădau indelunga carieră a ves'mintului şi viaţa sedentară, lipii 
de scaun, a proprietarului. Apoi omul se lăsă pe burtă: atunci 
se putea vedea că are o pâlărie tare pe capşi că se afle numai 
in cămaşă colorată, de cit roz, fără vesiă, cu bretele pestriţe în- 
crucişate pe umeri. La crucea bretelelor, cămaşa ridicată şi bo- 
țlă facea un mic.gheb, plin de aer. Onul stătu o clipă pe burtă, 
pârind că sondează atent rogojna ţinind loc de covor, de unde 
avea să ţişnească o profeție mis'erioasă. Semnul fatidic întirzle 
să apară. Omul se înâlță consternat şi se lăsă de cieva or) Ìocet, 
numai în puterea braţelor, făcu mai multe mişcări de broască, de 
şopirlă, de urs şi de capră, să provoace atenţia zeilor. Apoi sări 
in picioare şi incepu să întindă minile in sus şi In lături cuprins 
de furie, icnind ritmic şi numărind gijiit: un-doi! un-doi! un-doi! 
Se mai prosternă încă odată până la pămint intr'o adincă teme- 
nea turcească, întinziad iarăşi fundul pantalonilor atit de ame- 
ninţător incit Iul Radu Comşa îl fu teamă să nu plesnească cele 
dovă ochlane rotunde de alta stofă, ridică braţele în aer şi intor- 
cindu-se pe càlcăie, rămase cu gura căscată, cu a opta figură 


258 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din sistemul doctorului Müller neisprăvită, cind dădu ochii cu ne- 
cunoscutul din prag. 

— Cu cine am onoarea ?—salută cu extremă afabilitate, 
rectificindu-şi poziţia și scojind gambeta de pe creștetul care a- 
păru chel cu desâvirșire. 

— Comşa |—ii întinse mina Rada, Prietin şi fost coleg cu 
Dan Şcheianu. Mi s'a spus că-l pot gâsi aici... 

— Exact. Imi daţi voe să mă prezint: (oferi -mina pe care 
din treacât o șterse de fundul pantalonilor) Alcibiade Gitu! Ex- 
profesor de filozofie, logică, psihologie. estetică, greacă şi latină. 
In prezent liber ca paserile cerului, Exact! Prietinul nostru CO- 
mun Dan Ș-helanu locuește aci: mă tem insă că numai provizor. 
Se pare că prea corind va fi eliberat din acest vulgar exil im- 
pus sufletului, co siguranţă numai pentru păcatele sale anterioare, 
din ake vieţi, căci trebue să vă spun domnule Comşa, că în a- 
ceastă viaţă l-am cunoscut pe Dan Şchriann nevinovat şi pur ca 
un prunc nou născut. 

Vorbind, domnul Alcibiade Giţu şi mingila cu înduloşătoare 
iubire paternă. nasul rotund, roşu şi lucios ca guma baloanelor 
dela Moși. Radu Comşa nu luă seamă la bizara întrodacere a 
exprotesorului de filozofie, logică, psihologie, estetică, greacă şi 
latină, Dela Maria P.obota șua că se poale aştepta la orice şi 
venise cu hotărirea să nu se mire de nimic. Dar voi să curme 
palavrele individului şi; cu pălăria în mină, se sili să arâte că 
n'are timp de pierdut, : 

— Domnule Al-iblade Giţu, aşi dori să-l văd pe prietinul 
meu Dan. 

Apăsase pe „prietinul meu Dan“ pentru a sublinia că nu 
înțelege să albă nimic comun cu prietinii actuali al lui Şcheianu. 

— Aşi dori să-l văd imediat. Imi faci un mare serviciu 
dacă mă conduc! la camera lul, 

— Exact Namal că pentru mom:nt doarme., Se antrenează 
pentru somnul cel mare. Priviţi! 

Domnul Alcibiade Giţu, cu dexteritatea unul paznic de mu- 
zeu analom'c, dădu perd-aua dela 'ereastra îngustă cl: o palmă 
a ușii din stinga şi se ridică in virful picioarelor să privească, 
fiindcă d Alcibiade Giju era mic la statură și fereasira era in- 
nală. Îşi aruncă ochii şi Radu Comşa. Se vedea un căpătălu de 
pat, lipit de părete; un trup tovelit pe cap cu o plapomă roşie, 
neinfățată. 

— V'aţi convins ?—intrebă surizător domnul Alcibiade Giţu. 
Doarme... A aţipit adineaori. S'a certat cu noi pe-o chestie de 
estetică şi a apipit. N'a dormit toată noaptea, Ar fi o crimă să-l 
deșteptăm ; exact o crimă! Insă peste o jumătate de oră se deg- 
teaptă vingur, vă garantez. Exact. De acela vă invit în camera 
noastră să așteptați. E o cameră săracă, domnule Comşa. Fiindcă 
bun | Academos e mort prea demul' ca să ne mai poată oferi 
grădina umbroasă pentru discuţiile filozofilor şi neamul lui Me- 


EPISODUL DIN STR. OLIMP 14 269 
DI e e SE 10 S 


cena s'a stirpit, Dar veţi face cunoştinţă cu ciţiva arti 

lectuali foarte distinși. Exact pi ei E 6: 
persoane foarte i E » pe onoarea mea domnule Comşa, 

mnul Alcibiade Giţu, scund, cu înce tal de 

succes combătut de sistemul doctorului Müller, in Mocan 
subt bretelele încrucişate şi ca pălăria tare, pusă cam pe-o u- 
reche, zimbea cu atita beatitudine de impresia rară pe care ştia 
că au s'o producă fără nicio îndoială amicii sâi intelectuali şi 
artiști, taci: Radu Comşa nu mai avu tăria să refuze. Nici mar 
îl avut de altfel unde să aştepte aiurea. Domnul Alcibiade Giţa 
iși fracă minile după ce-şi şterse sudoarea din podul palm: lor de 
undul pantalonilor: nasul roşu, rotund și lucios ca pielița baloa- 
nelor de g mă, strălucea de o orgolioasă satisfacţie, Prin pä- 


„It's a long way to Tiperary!...* 


Desch'se uşa din dreapta şi impinse pe Radu 7 
incăpere unde îndată se ranit Pot pană A ca er a a 
rate ora predă reiia Scorpia Marei Britanii amuţi, 

— prietinii mei şi at lul Dan Ş:helanv, lubite do 
Comşa | Permit=-mi să ti-i prezint. rr Eplscopesco, e 

Mitică Episcopescu, Sculptor, gigant bârbos, cu capul puţin 
plecat fiindca ajungea în tavanul scund, îl strinse mina şi o scu- 
tură atit de sdravân incit Radu Comşa închise ochii de durere. 

— Eliazar Ciucă, matematic şi astronom, Dacă îţi aminteşti 
încă de acum zece ani a atras atenţia asupra citorva erori fun- 
damentale ale iui Poincar€. In altă ţară demult ar fi la Insti- 
er cata Ministru de instrucţie poate, Inspector general de- 

Eliazar Ciucă, adversarul lui Poincar intinse cu i 
o mină tim'dă și moale, privindu-l cu nt Pa mare Aer 
după o pâreche de ochelari cu sticlele foarte bombate, ca pe-un 
sâtriit necunoscut ori ca pe-un icosaedru cu douăzeci de triun- 
ghiuri egale. a 

— Sami Goldştein. Cred că a - 
nice semna'e Vlad Tismana... ETE NNE. AC A 

Sami Goldştein numit Vlad Tismana, autorul poemelor de- 
monice, făcu un pas şchiopărind până înaintea ferestrei care | lumină 
faţa tum:fiată de bubuliţe violete şi monoclul demonic. Atingerea 
mini! fu rece şi viscoasă ca o bală de melc, 

— Emilian Carpuz, pictor. Adevărat revoluționar în arta 
luminii, întors de pe tront şi decorat. 

Emilian Carpur, revoluționar in arta luminii fusese surprins 
tocmai! cind îşi lega moletierele peste bocancul unul picior, pe cînd 
celălalt era cu d sâvirşire descult Gemea şi ofta, caşi cum ar fi 
strins pansamentele pe o fractură teribilă. Se mulţumi să ducă 
degetele la timp'ă, într'an fel de salut milităresc, 


SA > VIATA ROMIMEASCĂ 


— ŞI în sfirşit, acest individ care doarme, clocindu-şi încă 
băutura de astă noapte. A'ecu lovin, adversarul meu intratabil 
pe tărimul filozofiei, kantian Incorigibil fiindcă e pentro aperitivul 
categoric şi filadcă € clientul cel mai asidua al lul „Manaş Kanter 
cel cu vinuri bune“ circlumă celebră în tot cartierul. 

Alecu lovin, kantian fiindcă era pentru aperitivul categoric, 
calambur localizat ad-hoc după o caricatură dintr'o publicaţie 
umoristică franțuzească, dormea cu totul absent dela aceste ne- 
trebnice calomnii. Dormea îmbrăcat, într'o poziţie Incomodă şi 
absurdă, cu minile în buzunări, cu faţa la părete, fără pernă dar 
cu picioarele cocoțate mult peste nivelul capului, susținute de spă- 
tarul unul scann. Fie din cauza băuturii de peste noapte la domnul 
Manaş Kanter cel cu vinari bune, fle din cauza acestul fel de a 
dormi fachiric, somnul lui Alecu lovin, kantian, se arătă foarte 
agitat, tulburat de vedenii: scîncea şi sforăia şuerător, se înfigea 
mai adiac cu nasul în părete, sughiţea şi zvirlea dintr'un picior, 
ameninţind echilibrul instabil al scaunului suport. 

Domnul Alcibiade Giţo, sfirşind prezentările, îşi privi cu 
mare induioşare tovarășii şi adăpostul unde toți abla incăpeau, 
unul lingă altul, ca nucile intr'o plumbieră de şcolar. Pentru a-şi 
arăta indiferența faţă de acest burghez străin, fiecare îşi reluă 
ocupațiile: sculptorul urlaş bătiadu-şi pipa de fereastră s'o des- 
funde, poetul demonic strivindu-şi coşarile vinete intre degete și 
puroiul lăptos cu o batistă care fusese cindva albă, pictorul re- 
voluţionar al luminii legindu-şi moletierele la al doilea picior. 
Numai Elazar Ciucă, matematic şi astronom, puse alătu'i o „E- 
pistolie a Domnului nostra Isus Cristos ce-au trimis-o Dumnezeu 
din cer“, cu molte foi dela început şi dela sfirşit rupte, dar peste 
al cărei tipar, economisind altă hirtie, inşirase cu creion roşu 
complicate şi misterioase calcule: radicali, figuri geometrice, 
sinusuri şi cosinuri, coloane de logaritmi, ecvaţii obscure și intiniţi 
culcaţi. „Epistolia Domnului nostru Isus Cristos ce au trimis-o 
Dumnezeu din cer“ suporta astfel cu resemnare creştină calculele 

păgine ale lui Eliazar Ciucă, printre care se afla şi o demonstraţie 
matematică a Inexistenţii lui Dumnezeu, pusă în formulă roşu pe 
alb. In acest timp, domnul Alcibiade Giţu, pentru a face o- 
norurile de gazdă, îşi îmbrăcă un surtuc cateniv, înfipse gambeta 
neagră pe capul unul ghips înfățişind o victorie inaripată şi oferi 
lui Rada Comşa un scaun, după ce-i verificà rezistenţa picioarelor. 

— E cel bunl—il asigură Mitică Episcopescu, trecindu-şi 
degetele prin barbă şi privind dela înălţimea tavanului, unde 
creştetul se încadra în aureolă de pinză de pălanjen 

— lată, iubite domnule Comşa, în ce mizerie sint constrinşi 
să trăiască atiţia intelectuali şi artişti excepționali, să-şi petreacă 
viaţa împledicaţi dela creaţie, în aceste prea triste vremuri |— 
suspină domnal Alcibiade Giţu, aşezirda se pe marginea unuia 
„din cele trei paturi care ocupau cel tiel păreţi Ne-am adunat 
tot ce are țara rominească ma! Independent în cugetare şi în artă, 


Ep 


_EPISODUL DIN STP, OLIMP 14 271 


şi trăim ca intr'o cetate asediată. A 

.. Ai 
re pă lor elementare. Dar aici pioitim mia AaS en 
a ară azo Ara vor asemetal din nebunia lor, vor veni igi a- 
pr ; or la focul pe care l-am ascuns viu şi l-am ferit 


Domnul Alcibiade Giţu î 
r şi netezi nasul r 

amare area ae: DN Sept care se Aarla E ina 
Pruagmpitinde i o întrebare. co Te Ais Conia rgs 

—~— Poate vreji să şiiţi cum trăim aici, cum 

X ne h 

aas OBJ? Cind am sosit, datorită praa sE aapa mea pe 
mere azar Ciucă şi calculelor sale care au demonst 
see pă semnele aştrilor şi mersul planetelor că războiul va 
m AP v ai, am cumpărat acești doi saci de fasole alţi doi 
ide dl a pe care l-am urcat în pod, patru saci de Sertai 
Saon P: n pivniţă, mai multe chilograme de tatun patru ] 
arata cap din nefericire se apropie de sfirşit căci poof rece 
zace r în această trecătoare lume, ŞI o balercă de vin, Pe ac seas 

nsumat-o, impotriva prevederilor noastre, incă din Saina 


de demnitate şi de sobrietatea 
așteptată dela 
pură, Ne-am pregătit in acest chip, iubite Pee rd spala 


avem mălai: şi fasole, privim viitorul f i 
; ! ără înfrico . 
chiar că un regim alimentat simplilicat şi unic, pi Aer pri 


i ant E en ADE ie guta citeva veacuri, căci variaţia 
oiimelor şi betej-iilor. 
dovedea astfel că nu era numai un savant ci şi e lae AA 


— Domnule Comşa, surise cu o d 

= ; ulceaţă terib i 

Gia r eN o lee aa panai nasului, i ca în CaO 

; e acestui mult talentat ipt 

pe lingă că e imens ca un rinoce i la motoria e aa 

nirile lipsite de cugetare şi vi e, E ie Aaa rare bazată mei 

Fr prada e 3 Fu b ente ale stupidului pachiderm 

b it Antipha 

murit, Dar dacă tatr'adevăr s'a slas K arad eta 
e s în cel dintăi 

edr Samoaetia experimental principiile, near raza 
„ Ne putem imagina că a pierit priatr'un accijent sau în 


272 VIAŢA ROMINEASCĂ Jehin 
nilor, fiindcă intotdeauna contemporanii nu pot 
Aa ger şi vulgul se coalizează pentru a desființa pe 
care le torboră obiceiwile şi incearcă eroic şi serene 
scoată din nămolul rutinei.. Citeam ieri, iubite domnu'e i nap: 
intr'o bucată de ziar vechiu în care amicul nostru Alecu lo noi 5 
adus învelit dela d. Manaş Kanter un sfert de metru de cara a 
şi o potcoavă de ghidem de Botoşani, o intimplare a stea nea 
La Condamine., La 1760, cind învățatul francez s'a pans mos 
oară pe străzile Londrei cu o umbrelă, acest ustensii astăzi me 
comun şi devenit insignă corporativă a popilor, babelor şi casi pd 
pensionari, a provocat atunci ilaritatea trecătorilor, Pe br z i 
a început ploaia şi Inovatorul s'a adăpostit foarte calm sub pon = 
de pinză, vulgul murat pănă la piele în loc să parere a ma 
binefacere a progresului, fu cuprins de indignare şi l-ar pi = 
erat desigur, fârâ intervenţia polijlei Căci mulțimea e prin pom 
ignară, revoluționară şi ostilă oricârei noutăţi... Prietinul meu a ri 
Episcopescu nu poate pricepe acestea și nicl n'are nevoe ia Ra 
priceapă. N'are idel, dar are mină. Un artist nu eri R 
dească ci să creeze. petre peen re og in ami = 
nt nou În proces: criticismul. Arta e ins - a 
Cea, Mitică Episcopescu îmi pare hărăzit să creeze o pangs 
menială şi nepieritoare operă. E tot atl: de I'psit de cuge veg 
tot atit- de violent ca Apollodor, precursorul png din ere n 
aur al E adi, pe care Atenienii au fost siliţi să spaans raar 
zidurile cetăţi: pentru harţagul lul fără pereche Și dacă nd + 
libertatea, au fâcur-o numai din respect pentru panaan aiy yan 
Amicul lui sculptorul Silanion, cînd ia săpat portretul ni- A 
fațişează aşa cum arată după douâzeci de veacuri, în prozom 
Mitică Episcopescu la minie: cu ochii ieşiţi din orbhe, cu gura 
convulsionată şi cu aparenţa unul furios, Istoricul mal it dr 
in accesele acestea de mâinile, a sfă imat statuele ue Roag E 
tira de păr prin piejele Atenei şi o bătea cu biciul, deşi era c 
mai frumoasă şi mai subtilă curtizană a Corintulul... pă 
— Mal frumoasă şi mai subtilă chiar decit madam Sultana 
întrebă piţigâlat, Sami Goldşin, poetul demonic cu pseudonim 
ire voe+odală. 
m a aeai Atciblade Giţu suportă această intrerupere cu ru aaeh 
Tuşi şi se uită cu milă la obrazul cu bubuliţe janet - 
stihnitorulul satanic. Strâmută cu limba, din'Pun colţ al guri - 
celălalt, capăt | defunct de țiga'ă. Apol îl sculpă, fără să-l ating 
Ș tinuă amar: 
m pa egaa odată, iubite domnule Comşa, confirmarea agp 
ce tocmai spuneam. Marii creatori n'au ne-o de niciun sg A 
judecată. Acest poet care ne rămine desigur al dollea psi a 
Emineszw, sa, În cazul cel mal rău, al treilea dacă eri 
coteală de opera lui Dan Șcheizn: din nefericire 7 pete gacr k 
risipită, nu poate pricepe ni nic din aspectul realiāplor, pi n 
jocul subtil al ideilor, E increzut şi veninos, E invidios şi cinic. 


EPISODUL DIN ST. OLIMP 14 273 
E i e h AI II 


Dee ales e incapabil să înțeleagă cea mai elementară ecvaţie 
ică, Crede că ma ofensează, făcind aluzie la lipsa de graţie 
a madamei Sultana, gazda noastră care- cişigă onest existenţa, 
spălind cu un filozofic spirit egalitar rufele oligarhiei îmbuibate 
caşi ale celor mai mizeri proletari, Ştie că pentru această eroică 
temee nutresc o amiciţie tenace şi inepuizabila. Ştie, iubite domnule 
Comşa, că numa! exploatiad această pasiune reciprocă a mea 

a patroanei, se află aici, subt un acoperiș, cu toţii spălaţi, hrâniți 
şi îngrijiţi cu cea mai dezinteresată generozitate. Totuşi, îşi rid 
de mustaţile Sultanei, de picioarele care, e drept, ar putea susține 
cu neclintire capătul podului Ca'oi, de sinil pe care îl aseamână 
cu dovă pini duble, dospite dar incă necoapte. Au născocit tot 
solul de comparații, unele, recunosc, pline de fantezie, altele obscure 
şi nătingi. Toate cu intenția de a mă ofensa şi a mă arata 
personificare a ridicolului, căci omul este plămădit dintr'un infam 
material psihologic, care | sileşie irezistibil să se poarte cit mai 
ingrat posibil cu semenul căruia-| datorește cel mai infim serviciu, 
Eu tac şi rid. Am satisfacția să descopâr în fiecare zi o nouă 
infirmitate a acestor mari talente, lar glumele lor nu mă ating. 
Afară de adversarul meu intratabil Alecu lovin, kantian aprins şi 
alcoolic dezgustător, dar care se poate mişea comod in toate sistemele 
filozofice, nici unul n'a priceput subtila rajlune a ataşamentului 
meu pentru această nouă Xantipă Totuşi ar fi fost simplu să 
ințeleagă. N'am nevoe de altă explicare decit acela care 
Socrat a dat-o lul Antisteu cînd l-a întrebat de ce nu se f miaka 
de cea mal acră şi mai nesociabilă femee care a existat, există 
şi va exista vreodată: „O bunule prietin—a răspuns atunci 
inţeleptul Socrate—văd că cei care vor să devină Iscusiţi călăreţi, 
nu-şi cumpără cail cei mai blinzi ci gloabele cele mal nârăvaşe, 
ştiind că dacă vor Izbuii să-l imblinzească pe aceia, uşor le va 
îi să îmblinzească pe oricare alții. Am vrut să invaţ arta de a 
trăi In societatea oamenilor; am luat-o tovarășă pe Xantipa, sigur 
că dacă voia suporta-o pănă la capăt, uşor Îmi va fi să suport 
orice altă fire omenească“, Atit şi nimic mai mult, a răspuns 

înțeleptul Socrate. Atit şi nimic mai mult răspund şi eu acestor 

prietini, cu incomparabil talent dar lipsiţi cu desăvirşire de 

înţelegerea raţiunilor subtile. Am devenit ținta glumelor lor. Vor 

cu tot dinadinsul să pună la indolală gustul meu pentru sexul 

divia. Dar ut'ă cum miam întrerupt brusc, acum cincisprezece 

ani, cariera mea din învăţâmint, unde desigur mă aştepta o ca- 

tedră universitară şi toate onorurile Toate drumurile Imi erau 

deschise atunci înainte, domnule Comşa. L-am ales pe acel al 

munţilor, unde m'am retras la un han răpind cea mal frumoasă 

elevă din pensionul Humbert unde predam lecţii de filozofie, 

estică, logi:3, psihologie, greacă vi latină. Atunci eram încă 

sclav al instinctelor elementare, nu mă ìnâlț-sem până la cugetarra 

pură, care ne desprinde cu totul din elementul umed al lui 

Anaximandru din Millet... lubite domnule Comşa, ml 'se pare că 

8 


La 


204 VIAȚA MOMIMEASCĂ 


aud tuşind pe prietinul nostra comun, Dan Șchelanu. Imi permiţi 
un moment să văd dacă s'a deşteptat. 

Domnul Alcibiade Giţa dispăru şi Radu Comşa rămase cu cele 
cinci genii, care, într'o atmosferă irezistibilă de submarin, păstrau 
vie flacăra umanităţii. 

Ca să vorbească ceva, Radu întrebă: 

— Vă rog, domnilor, pentru Dan Şchelanu aţi chemat vre-un 
medic decind e în pat? 

Sculptorul uriaş dădu din umerii laţi, cu compătimire, pu- 
tăind din pipa care umplu îndată încăperea cu un fum de incendiu. 

— Ce nevoe are de medic? Destul să urmeze metoda mea: 
sigură. O jumătate de vin negru fiert cu scorend, piper și 
zahăr, seara, şi pe plept cataplasme cu seu. Ii răceala cu 
mina și adouazi zborzi ca un minz. 

„Aceştia îl asasinează !“—gindi Comşa şi se întări în hotă- 
rirea să-l urce pe Dan Şchelanu în automobil şi să-l ducă la el 


acasă. 

— A fosto doctoriţă, piţigă! Sami Goldştein, aşezindu-şi 
monoclul în ochiul de culoarea acadelelor de lămie. O doctoriţă 
foarte nostimă, păcat că așa o ipocrită. Avea tot timpul aerul 
unel regine detronate. Dar ştim nol ce se ascunde subt aşa un 
aer de mironosiţe... 

Poetul demonic făca ticălos cu ochiul cel fără monocla. 
Radu Comşa simţi că şi-ar procura una din cele mai mari satis- 
facţii din viaţă, să-l înștace de-o ureche şi să-l trimeată cu un 
picior în spate, peste cele trel bariere de rute întinse pe fringhil. 

Afară se auzi klaksonul maşinii. Desigur Necula! izbatise 
să ajungă pănă alci şi dădea de veste. Toţi se ridicară la fe- 
reastră, cu priviri pline de mirare, fiindcă niclodată până atunci 
nu se aventurase în aceste păragini un asemenea vehicul. 

— Nu vă deranjaţi. E maşina mea!—lămuri Radu Comşa. 

Voise să spună că e maşina cu care a venit el. Dar cele 
patru genii îl considerară deodată cu alt respect şi cu o mare 
admiraţie. Prietinul lui Dan Șchelanu era aşa dar un adevărat 
personagiu ! 

Sami Goldştein se aprople săltind pe piciorul teafăr ca o 
dropie rănită. Işi scoase monociul şi, învirtindu-l pe un şnur cu 
virful arătătorulul, îşi dădu confidenţial o părere desinteresată: 

— Eu cred că Dan Şchelanu trebue neapărat să la aer. ln 
fiecare zi o plimbare ca să nu-l obosească, Dacă-i trimiţi dum- 
neata în flecare dimineaţă mașina un ceas pentru o plimbare, 
pot zice de acum că e un om salvat, II putem însoţi noi. Eu sint 
gata la acest sacrificiu. Pentru Dan Şcheianu am avut întotdea- 
una un mare sentiment. 

Domnul A'ciblade Giju intră în cameră. o 

— S'a deşteptat, iubite domnule Comşa. Un moment numai 
şi ară veni. Vrea să-și facă toaleta, a devenit cochet ca o 
curtizană, 


EPISODUL DIN STR, OLIMP 14 275 


Scoase dintr'un sertar o camașă impăturită, îi 
i „ Ii ce 
aruncă și alese alta. Ridică de pe masă imbata sd 
o pălărie şi luă de dedesubt ceva care sămăna cu o 
perie de cap, aşezată lingă ceva care sămăna cu un colţ uscat 
i. per a .. A aq cul şi o e pp de un lat de palmă. 
„ ca o ma 
a e ego mer Bila mă care se duce să facă toa- 
i: aa EAT. nas se 
ochi, se că. lit, îşi privi lung amărit picioarele 
în ciorapi din care eșea la lumină febr mare printr'o para 
tură. Cu glas cleios şi peltic, se adresă lul Sami Goldştein: 
— Mă Tirteule, ia miscă si adu.mi o cană cu apă rese, Dar 


— Dacă vrei apă, m'al decit să te mişti singur. să-ţi iei !— 
răspunse cu demnitate poetul demonic, faria er ară d re 
nd tonul superior cu care intotdeauna îi vorbea filozoful kan= 


ȘI mai încet, cu o bravură prudență: 
— Alcoolici 


— Se-al zis? Repetă! Afis ambulant 

Se-ai că demonicul talchii ? i: coaie sti 

grabă, cu adresă, Alecu lovin kantianal trimise un tom 

greu, guum re inna pan: în spatele poetului demonic, 
c mi Go a ico monoc i , 

Ao. San AD şi țişni din och'u ca expulzat 

Abia atunci, clientul lui Manaş Kanter cel cu vinuri bune 
observă că se află în încăpere un străin. Restabili oarecare or- 
dine in ger 5 de păr şi ascunzindu-și subt o manta, cu subită 
pudoare, picioarele numai în ciorapi, rosti imperturbabil: 

— Salutare, stimabile domn şi scuzasi pentru asemenea 
ssene intime... Mi-a servit zidanul un vin teribil de prefăcut, o- 
travă nu alseva! 

Se frecă la ochi! cu dosul pumnilor şi căscă, 

— Sintesi inselectual, arsisi? Vresi să intrasi în sercul 
nostru ? 

— Nu domnule, nu sint intelectual nici artist şi nu rivnesc 
la onoarea să intru în distinsul dumneavoastră cerc. Am venit 
numai să văd pe amicul meu Șchelanu!—răspunse în silă Radu 
Ceea: certă rea yeer ia al nizotinei, fiindcă sculptorul 

riaş rbos, după ce- cuse higiena pipei, inşirase penele 
inegrite pe aria rea ferestrei, i cir zi 

— Dan ?--făcu omul aperitivulu! categoric, clătiniad capul 
cu mere, aaia. cu Dan Șchelanul Sara nu aie ci 
zeniu e. Angazasi să-l! facă un bust prietinal Episco; b 
Si el un aa de mare talent.. 4 peron 

= ar putea publica ineditele, Aş îngriji eu o ediție, cu 
desene de Emilian Carpuz și un studiu de Alcibiade Giju. ză fi 


276 VIAŢA ROMINBASCA 


on volam să facă epocă, o revoluţie!—se entuziasmă poetul Vlad 
Tismana apropiind de obrazul lal Comşa, răsuflarea ferbinte şi 
rău mirositoare a lui Sami Goldştein. 
„Bietul Dan! — gîndi Radu —încă n'a murit şi-l precupeţesc 
oasele. Trebue neapărat să-l scot de aici. ŞI aceasta repede, re- 
tă 


de 
PS Poftiţi, iubite domnule Comşa. Şcheianu vă aşteaptă! — 
anunţă domnul Alciblade Giţu cu gestul larg al unui valet de casă 
mare, càre anunţă că doamna marchiză e servită. 
ll conduse până la uşă şi, cu o delicateţă pentru care Radu 
Comşa îi fu recunoscător, domnul Alcibiade Giju se retrase din 


ag. 
lau — Vă las singuri, lubite domnule Comşa. Înţeleg perfect... 
Intraţi. 
fericit de această delicateţe, care il creştea în proprii săi 
ochi, domnul Alcibiade să işi era virful nasului rotund, 
din discr el cu strălucirea stinsă. 

cpu pă iei intră. Intr'o singură privire cuprinse incăpe- 
rea goală, păreţii văpsiţi cu un verde strepezit ca sulfatul de cu- 
pru şi cu mari pet: mucede de umezeală; patul unic, în care Dan 
Şcheianu, în cămaşă curată, cu părol netezit, se ridică în capul 
oaselor. ll cuprinse de după git şi îl îmbrăţişă pe obrazul țepos: 

— Dan... Să nu-mi scrii nimic, să nu dai o veste, cind 

ai că... 
şi Dan Şchelanu care il așteptase cu bucurie acum citeva clipe, 
la întăţişarea lul Radu Comşa, sănătoasă, tinără, în haine turnate 
pe trupul svelt, simţi o zgirietură neplăcută. Se ferise să-l îm- 
brățişeze pe gură—se temea aşa dar de boala lull Cind Radu 
se aşeză pe marginea patului, îl vorbi cu un ris rău, care-i des- 
veli gingiile vinete cu dinţii stricaţi: 

— De ce atit de aproape?.. Aşează-te la doli metri, vor- 
beşte- mi cu batista la gură! Ştii doar că oftica... 

Radu Comşa era pregătit la asemenea primire. Nu o luă în 
stamă. |! clădi pernele la spate. Intrebă: 

— Nu ţi-e rece, Dan? Sa nu inchid fereastra ? 

— lasă să vie aerul... N'am să-l mal respir multă vreme. 

— Danl—rosti Rado, prinzindu-i mina lungă, numai oase 
şi p'ele. Dan, nu trebue să vorbeşti aşa. Mi-a spus Maria Pro- 
bota .. Boala ta nu e atit de gravă. O simplă răceală şi organis- 
mul slăbit. Chestie de îngrijire. Două luni de linişte, aer, hrană 
bună .. 

ll privi în ochii coagulaţi, stinşi în scobiturile orbitelor. 
Continuă: 

—— Dacă al vrea tv, totul ar fi simplu. Am o cameră care 
nu-mi e de nici un folos... Am sta împreună, Ne-am povesti a- 
titea din trecut! ŞI mie mi-e foarte urit singur. Ce spul tu, 
Dan ? 

Dan Şchelanu nu răspundea nimic, Îşi lăsase mina în mina 


EPISODUL DIN STR. OLIMP 14 217 


lui Radu. Bătaia singelui puternică şi ritmică dia mina aceia, ti 
infaza şi lui tărie. Il era sete acum de viaţă, Tot ce risipise i se 
părea absurd şi pentru totdeauna pierdut. Ucisese un ban pe 
care numai acum îl preţula cu desnădejde, Dar mal putea fi o 
scăpare? Toate fuseseră nebunii: poezie nouă, revoluţii estetice, 
cocaină și vin... O mie de fericiri pe lingă care trecuse fără să 
le observe: să respiri, să umbli, să-ţi ardă soarele obrazul. Ae- 
rul primăverii care e uşor şi străveziu, ameţitor ca o cupă de 
şampanie spumoasă, aerul acela de ciţi ani nu-l mai simţise? Na 
mai ştia cînd e primăvară. Na mai exista de atita vreme pentru 
el nimic alt decit veşnica halucinație; o lume artificială şi factice. 
Peste zece ori cincisprezece zile vor înflori iarăşi caişii: are să-l 
mal vadă oare ? 

Radu Comşa aștepta, netezindu-i mina ca unui copil, lață- 
țişarea lul Dân Şcheianu il inspăiminta: plelea întinsă şi lacie, 
părul putred. In cămaşa curată şi largă, gitul lung arăta mărul 
lut Adam enorm, chinuit spasmodic de respirația grea. lar grija 
aceasta de a îmbrăca cămaşa proaspătă, de a-şi netezi părul, pă- 
tea acum o prematură toaletă mortuară. 

Ochii lor se întilniră. Şi-i văzură umezi. Simţeau amin- 
dol crescind ca flori deschise magic, ginduri care nu se pot spune, 
dar care ași nespuse, presimţite între ei, îl făceau buni, puneau 
o înțelegere supraomenească şi fluidă in tot ce le sta pe buze 
şi mavea nevoe să fie rostit, 

Dan Şchelanu privea acum afară, prin fereastra joasă, orl- 
zontul inchis de rufele ude depe fringhii. Era o viaţă dincolo. Du- 
reri şi bucurii care-i scăpau, Ca un liman unde-a suferit şi a 
cunoscut bucuria, şi de care se depărtează dus de o navă nea- 
gră, în necunoscutul de dincolo de toate zările, Acum regreta 
ch'ar aceste suterinţi, Fac parte din viaţă. Sintinsăşi viața. Viaţa 
care e o voluptate ultimă și unică. Toţi i-au găsit un sens. De- 
sigur, cel adevărat, căci milioane şi milioane de oameni o trăesc 
aşa din totdeauna, o acceptă, i se supun. Numai el o pierde, fi- 
indcă | s'a împotrivii. l-a cerut altceva: imposibilal, A altat-o 
pentru umbre. A pierdut-o pentru umbre. 

— Radule,—vorbi încet Şcheiano. Tu nu-ţi mai adu a- 
minte cum se numea steaua unde magii Asiriei spuneau că emi- 
grează sufletele? Sieaua Sopdit, mi se pare.. 

Radu Comşa nu auzise niciodată despre steaua aceasta, dar 
răspunse cu siguranță, spanindu-şi că acum, pentru Dan Şche- 
iana, adevărul nu mal are nici o însemnătate. 

— Da, Dan, steaua Sopdit... Îmi amintesc perfect. 

Dan Ş:heianu tuşi. Işi acoperi gura cu batista. Vinele | ṣẹ 
umflară la timple; o clipă se înăbuși şi se întinse pe pernă, cu 
unghiile infipte în pieptul osos. Tusea sună cavernos între coaste, 
La rădăcina firelor de păr, luciră boabe viscoase de sudoare. 
Pielea deveni de un palid verzui ca la înecaţi. Nările erau stră- 
vezii şi lipite, ca nările cadavrului care va fi mine. Cind sfirși, 


278 VIAŢA ROMINEASCĂ 


își ascanse batista subt pernă să muse vadă petele roșii. iși căată 
gindal început. 

— Ce spuneam ?.. Da... Steaua Sopdit, salletele care emi- 
grează acolo... Cite prostii, Radule!... Toţi au fost turbaraţi de 
idela nemuririi... Nu se pot împăca cu gindul că viața e numat 
aici, sfirşeşte aici. Au imaginat diacolo o lume himerică, un os- 
trov . O consolare. Dar dincolo sint numai oase şi viermi. 
intunericul cel mare... Eternitate nu există decit în moarte. 

Glasul tremura, Dacă lingă el, în locol lui Radu, var fi a- 
flat o femee; mamă ori iubită, Dan Şcheianu ar fi pllos în bra- 
tele ei, cerşind o minciună corsolatoare. Dar Dan Şchelanu era 
singur, și că pentru el nu va mal fi de acum decit uitarea 
cea mare, lar consolarea nu i-o mal pttea da nimeni; minciuna 
în care avea nevoe să creadă. Trecu la alt gind: 

— Virgil are un copil. Nu l-am văzut, Imi pare rău că su 
l-am văzut.. Un copil e întotdeauna o minune care se realizează, 
un mister, Sintem noi înainte de toate erorile. . 

— Al să-l vezi, Dar, şi pe copilul Iul Virgil. Cind te vei 
muta la mine, vom ruga-o pe Maria Probota să ni-l aducă... 

Radu Comşa cerca așa, treptat, să-l deprindă cu gîndul că 
trebue neapărat să se mute la dinsul. 

— Ce zic eu „cind te vei muta la mine” caşicum aceasta 
are să se intimple peste cine şile cită vreme. Il poţi vedea mine, 
Dan... Fiindcă, nu-i aşa ? Mergi chiar astâzi cu mine. Am ma- 
şita ta poartă. Te învelim bine şi într'an sfert de oră scapi de 
mizeria aceasta unde, uite, chiar eu, sănătos, simt respiraţia stre- 


pezită de cocleala aceasta verde... Camera e pregătită. Fereastra . 


dă în grădină, am cărţi... Dan, nu e aşa că m'am gindit bine? 

Dan Şchelanu Îl apăsa mina fără să spună dacă Radu a 
gindit bine ori nu. Dar pe figură străbătu o abia văzută schim- 
bare, în care numai cel care-l ştiau bine, puteau recunoaşte un 
început de suris. O bucurie copilăroasă creştea în el, plină de 
temere. In cămaşa neted călcată, lingă prietinul care-i purta fu- 
#alntea ochilor amăgirea insănătoșirii apropiate, avu de pe acum 
iluzia convalescenţii. O cameră luminosă, linişte, un pat cu așter- 
sutul alb, o glastră cu flori, un prietin altul decit cei de alături, 
îmdemnâu poate viața. Inceputul unei astfel de vieţi, din care a- 
cum ştie bine că n'ar mai risipi nimic, cu avariţie. Atitea se pot 
tace într'o singură viaţă! Ca un copil încăpăţinat, aştepta Insă 
să fie rugat mult pentru a Dar Radu Comşa se temu 
să nu dărime tot, stăruind peste măsură. Ascultă cum respira 
încălzită a lui Dav, scotea din timp în timp, un sunet ciudat din 
piept, ca oalele unei armonice care se destinde singură. 

Vorbi minţind : 

— A “fost pela time Marla Probota. Mi-a spus. Ar dori ea 
să te îngrijească... vrea neapărăt... 

-— Na s'a supărat ?—fatrebă cu îndoială Dan Șchelanu, fl- 


EPISODUL DIN STR. OLIMP 14 279 


indcă ştia că Maria Probota plecase c 
pini dior e nahs p e cu obrazul învăpălat de glu- 
— De ce să se supere F Inţelege foarte bine, Dan, că 
tinali täl de aici văd vina intr'an A altfel. Simplu. Nu acre 
fi vorba de aceasta, , mi spunea numai că i-ar veni greu: ca- 
mera de aici n'are lumină, e departe... Şi Virgil i-a scris... Vezi 
că e dorinţa tuturor.. 
i: pa e tot pe front ?—întrebă Dan. Tu cum ai făcut 
— ŞI ea plec... Peste trel săptămini, o lună cel mult... 
Dan Șchelanu tăcu o clipă, Îşi desprinse mina din mina lut 
Rada, ll privi deodat?, cu altfel de ochi, cu sufletul golit: 
AR ~ pp pr mă r la tine? Imi spui că ţi-e urit să 
ei masa singur, vom sta împreună, şi ştii 
trei säptämini-. PET E TE 
Gindurile i se alegeau pline de oroare şi grele, din întune- 
ricul în care colcăe duhurile cele rele. „Va să zică tot e adevărat! 
Desigur, în trel săptămini—şi au făcut socoteala n'am să-l mai 
Incomodez cu nimic, Am să fiu mort Am să flu mort şi el are 
să continue a-şi plimba sănătatea aceasta desgustătoare, Tot 
ce-mi spune e numai fâţărnicie şi minciună“. , 
Din clipa aceia, Dan Şchelanu simţi că 1l urăşte pe omul 
acesta cu trupul elastic, viguros şi tinăr, cum n'a urit niclodată un 
om. 


Radu Comşa îi ghicise vag înțelesul bănultor al întrebării. 
Ştia cind a păşit aici că avea să înfrunte o luptă grea. Apro- 
piindu-se de Dan şi aşezindu-i plapoma sleltă pe după mijloc, îi 
vorbi cu blindeţe : 

— Dragă Dan, în trei săptămini ori o lună, o să fil mult 
mal bine. Rămine Maria Probota să te ingrijească... Cred că nici 
no să mal fii nevoit să stai în pat, Ipi las și camera mea. Poţi 
scrie; e timpul să dai instirgit celace aşteptăm toţi... Aşa cum 
ne spuneai în planurile tale... 

„Cum minte cu nernşinare!—gindea Dan Ş:helanu. Ştie că 
intr'o lună am să flu putred, au să se culbărească viermi! În car- 
mea aceasta, În măduva oaselor, în creerul de aici unde este o 
lume pe care n'are s'o cunoască nimeni, niciodată ,. Ştie aceasta 
și minte. Nu poate înțelege ce înseamnă să pierzi tot... Să ştii 
că tu vei fi holt şi viaţa are să continue fără tine. Na poate in- 
țelege nopţile mele, cînd toţi dorm, e linişte care mă înăbuge şi 
gindul roade alci, încet şi continua ca un vierme intrat de pe a- 
cum în creer, Acestea nu le poate bănui. Un om sănătos e un 
om odios., Animal egoist şi crud. Vrea să creadă că sufere ală- 
turi cu mine, şi surisul irezistibil ìi răsare pe buze, fiindcă se 

te la destătările lul, unde îl cheamă viaţa. Ce dinţi oribili 
are, albi şi tari, ca de lupl... ŞI gura după care toate femeile... 
In încrederea lal imbecilă, desigur îmi judecă existența cu seve- 
ritate şi o osindeşte, Fiindcă nu l-a turburat nimic din ceiace e 


280 VIAŢA ROMINPASCĂ 


misterios și irealizabil în viaţă, socoate că el a fost cel cuminte, 
că sănătatea, hainele scumpe şi toate mulțumirile | se cuvin ea 
o dreaptă răsplată şi moartea aceasta a mea de cine aruncat pe 
un mindir, e implinirea unei justiţii imanente. Poate se bucură. 
Işi verifică încă odată că el a fost cel înțelept şi eu cel nebon. 
Inainte de moarte, vine să mă umilească cu mila lui, de care 
n'am nevoe. Am să-l arăt să o simtă că n'am nevoe..“ 

Radu Comşa presimţi că ceva nou şi râu se petrece în su- 
fletul prietinului, Incercă să-l smulgă acestei tăceri. 

— Dragă Dan, se face seară și frig. Cred că am putea 
merge... 

Dan Șchelanu se întinse pe pernă cu faţa în sus, privind 
în tavan: 

— Poţi pleca. Eu nu merg. M'am hotăriti—rosti cu glas 
indiferent fâră să întoarcă ochii la el. 

— Ce înseamnă aceasta, Dan? Pănă adineaori credeam 
că ne-am înţeles. Dacă te simţi obosit, să lăsăm pe mine... Vin 
disdedimineaţă.,. ` 

— Nici mine, nici polmine, niciodată... 

— Dan!—ii puse Comşa mina pe frunte. Dan, ultä-te in 
ochil mel... Ce se petrece aici ?—ti clocăni fruntea osoasă, de pe 
acum neledă şi lucie ca un craniu. ` 

Dan Șchelanu întoarse fața cătră părete; ceata îl apăru 
slabă şi cu părul lung, netuns de multă vreme, leoarcă de su- 
doare. Radu Comşa se aşeză iar pe marginea patului, 

— Nu plec de aici, Dan, pănă ce nu te hotărăşii, 

— Vrei să mă vezi murind ?--vorbi Dan Ș:heianu cu fața 
în păretele coclit N'ai să apep preá mult, 

Radu Comşa îşi incrucişă brațele cu înfăţişarea omulci ho- 
tărit să aştepte până la capăt, Incepu să privească cu răbdare, 
fiecare pată de vmezeală de pe păretele verde, în încăperea de- 
şartă unde în afară de pat se afla în mijloc un singur scaun cu 
paele desfundate şi un lighean rvginit cu un ibric de tablă, în- 
trun ungher, la påmint, Decor ostil şi rece, fără nimic din mis- 
terul oaspelui Invizibil care se afla veşnic prezent alci, aşteptind 
cu răbdare plecat peste omul cu obrazul descompus, cu privirea 
sleită în văgăunile orbitelor, cu pieptul sorbind anevolos în ulti- 
mele rămăşiţi clunge de plămini, aerul din ce în ce mai impu- 
m O pisică tarcată sări pe pervazul ferestrei, privi oclipă to- 
ăuntru, apoi începu să-și spele labele, blana năpiriită, cu nepă- 
sarea vieţii care continuă indiferentă dincolo de nefericirile indi- 
viduale, Din acest amănunt fără însemnătate, destinul lul Dan 
Șohelanu apăru în gindul lui Radu Comşa mal dureros. Totul va 
exista ca şi mai inainte. Există caşi mal înainte, Numai pentru 
omul de aici vor fi sfirşite, acolo unde nu mai străbate nimic. 
A venit lingă el cu toată pornirea şi ceva rău, veșnica nepătrun- 
dere dintre oameni, s'a căscat îndată intre dingli ostil, să le în- 
venineze clipite care nu mal au întoarcere. Adineaori părea că 
minunea s'a săvirşit, şi acum iată]. Un gind să nu-l părăsească: 
orice ar spune Dan, orice ar face, sint numai spasmurile acestei 


EPISODUL DIN STR. OLIMP 14 281 


nefericiri ! Fac parte din însăși agonia lui. Nu trebue să le asculte. 
Nimic să nu-i clintească hotărirea de a-l scoate de aici... 
au. 

ȘI în tăcere pătrunse sunetul cald al unei vioare, de dincolo. 
Au ascultat amindoi. ` 

— La Chaccone de Bach, recunoscu Radu. 

— La Chaccone, gindi Dan Şchelanu. 

Muzica se înălță gravă, cu modulaţiuni de voce omenească, 
pătrunzind zidurile, îndepărtată ca on suspin din adincul pă- 
mintului ori din înălțimile slavei. O palpitaţie luminoasă de sunete, 
o constelație melodioasă risipindu-se dintr'an cer nepămintesc, 
pur şi cristalin. 

Cine putea să scoată arcuşalui aceste modulaţii dumnezeeşti ? 
—3e întrebă Radu Comşa, ştiind că dintre cei de dincolo, nici 
unul nu-i fusese înfățișat geniu al muzicii. 

Dar îl păreau acum toţi laolaltă, altfel de cum îl văzuse, 
Poate se afla în fiecare, dincolo de hizănia realităţii lor exterioare, 
de ticurile şi de orgoliul lor grotesc, de inutiiitatea lor înacrită, o 
flacără indecisă, ascunsă în adinc de tenebre, clătinată de toate 
vinturile ca luminile palpitind din miazmele mlaştinilor. Cine cîntă ? 
Ce făceau acela, acum, acolo?,.. , 

Dan Șchelanu ascultă, cu gitul putin săltat din perne să 
audă mai bine, cu respiraţia inăbuşită să nu tuşească. El ştie cine e 
Sami Goldştein, evreul cu pseudonim de mănăstire voevodală cu 
monoclul demonic şi cu obrazul pustulos. Acum cu bărbia şi cu 
obrazul culcat pe catia resonantă a vioarel, cu degetele tinind 
aerian arcuşul uşor, Dan ştia că nimic din urăţenia trupească şi 
din strimbătatea sufletească a omului, n'a ma! rămas. E aliceva. 
Altcineva. Imbrăcămintea oaselor şi a pielel, e numai carcera 
provizorie pentru ceva mal inalt şi nepămintesc ŞI ştia Dan 
Şheianu, că acum dincolo toţi tac, în încăperea ticăloasă şi 
inecată de fum, cu bărbiile în pumni, în nemişcare, ultind toată 
zădărnicia lor, cufundaţi într'o irealitate vastă și melancolică. Com 
de s'a gindit să-i părăsească? Laş, să fugă de dinşii, să-! renege ? 
li iuba dareros acum, cu toată desnădejdea — tovarăși întru același 
destin, mistulți de acelaşi rău fără vindecare. Numaiel îl înţeleg, 
ştiu. Numai el se înțeleg, se ştiu... 

Acesta, omul de alături, cu sănătatea lul desgustătoare și 
tără nicio chinulre lăuntrică m'are cum s'o priceapă. 

Vioara tăcu. 

Dar sunetele durau încă, legănind cugetul deasupra miasmelor. 

Dan ama se gindi să se prefacă, înch'zind ochii, că a 
adormit. ar din nemişcarea lui Comşa, ghicea că e decis să 
nu plece dela picioarele lui. Cum îl ura! 

Se întoarse şi îl privi duşmănos: 

— Simţi o bucurie să-mi respiri aerul meu? 

— Dan, grăi Comşa cu aceiaşi blindeţe care pe Dan Şche- 
lanu îl exaspera. Dan, vez! că din hotărirea mea nimic nu mă 
poate clinti... Ai să înţelegi pănă la sfirşit că pentru binele tău o fac. 

— De binele meu n'am nevoe să-mi poarte nimeni grija. Dacă 


282 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai al puțină simţire, pricepe că eocrimă să tortarezi un bolnav. 
Un bolnav cu ceasurile numărate... 

— Dragă Dan, făgădoeşte-mi că mini al să judeci altfel 
agsia Pleacă acum... Vrel să chem să te dea afară? 

Dan Şchelanu aproape strigă ultimele vorbe, atit de tare, 
incit pisica de pe fereastră fugi speriată. Se inăbuşi şi tuşi. Rada 
incercă să-l susțină, dar Șchelanu svircolindu-se il impinse cu 
degetele răşchirate, Părul era sburiit şi ud. Ochii convulsionaţi. 
Cămaşa lipită în plăci umede, pe coaste. Scoase picioarele 
schelet din plapomă, să-l alunge: 

— Afară!.. Vil să mă vezi murind ? Canalle... 

— Dan, pentru numele lul Dumnezeu... 

— Mai îndrăzneşti încă ?... Crezi că n'am înţeles tot, că nu 
văd ? Eşti amantul nevestei lul Virgil. Pe mine vii să mă vezi 
murind, Aceasta numeşii tu prietinie ? Am să-l scria tot lul Vir- 
gil, ai înţeles? Tot. Tot. Afarăl 

— Bine, Dan, se ridică Radu Comşa cu o mihnire in care 
Şchelanu ceti numai compătimire pentru el şi il înfurie ca o pro- 
vocare. Bine Dan, plec. Dar să ştii că am nitat tot ce mi-ai spus 
acum. Ştiu că nu poţi să le crezi nici tu. Eu nu le-am auzit. ȘI 
am să vin mine, şi polmine, şi în fiecare zi, pănă cînd al să te 
conving! că numai pentru tine.. 

— Afară! leşi odată afară !—gifii Dan Şchelanu, căscind 
gura neagră cu buzele vinete, păşind cu picioarele goale pe po- 
deaua rece, cu uta udă și boţită, cu mina întins spre uşă: 

— Afară 

Radu Comşa îşi încheie paltonul, netezi calm postavul pălăriei. 
Cu degetul pe minerul uşii, rosti biruindr-se: 

— La revedere, Dar, Mine să ştii că sint tot aici. 

Dan Șchelanu gesticula horcăind în mijlocul camerei, clăti- 
nindu-se pe picioarele deşirate, cu genunchii noduroși. Nu mal 
vedea nimic înaintea ochilor decit o pinză neagră și toate rămăşiţele 
puterilor erau adunate în strigătul repetat: 

-— Afară, canalie! Afară, canalie| 

In sală Radu Comşa se lovi faţă in faţă cu d. Alcibiade 
Giţa care ascultase la ușă şi, surprins, se prefăcu neindeminatec 
că așează ceva Într'un cofăr de tablă roșie şi albastră. Dincolo 
se auzea acelaşi glas, pe care îl recunoștea acam că e glasul 
sculptorului vast şi bărbos, întonind: 


Its a long way to Tiperary... 


— lubite domn, prinse Radu Comşa braţul profesorului de 
filozofie, prietinul nostru comun, Dan, e foarte, foarte bolnav, Inteleg 
sacrificiile dumitale şi ale prietinilor dumitale. M'au mişcat, 
V'aţi strins într'o cameră, să-l lăsaţi lul singar, alta întreagă. 
Din nefericire aceasta nu e destul.. Se întimplă să pot face eu 


EPISODUL DIN STR. OLIMP 14 283 


şi alţii, mai mult... Dan Şchelanu trebue salvat. Am să te rog 
să mă ony. Fac apel la sufletul şi la înţelegerea dumitale. 

— Mă rog, mă rog !—se oferi foarte măgulit domnul Al- 
ciblade Giju, netezindu-şi nasul rotund şi lucios, în care se re- 
aprinse văpaia de orgoliu, 

— Trebue să-l mutăm pe Dan, într'un loc unde să poată fi 
ingrijit tot atit de bine ca intr'an sanatoriu. Fiindcă astăzi nu se 
mai află un asemenea sanatoriu, îl vom improviza. Am aproape 
pregătit totul. Te rog convinge-l şi dumneata. Deprinde-l cu ideia. 
Am să trec mine dimineaţă. Pentru orice eventualitate, şi te rog 
să nu socoţi aceasta ca o ofensă, dă-ml voe să las pentru el, 
cele necesare... 

Domnul Alcibiade Giju nu se arătă deloc ofensat şi mistu} 
cu îndeminare, în buzunarul pantalonilor, hirtiile strecurate de 
Radu Comşa. II petrecu pe subt barierele de rofe întinse. Cum 
mergeau in tăcere, in soarele care se inclina cătră asfinţit, Radu 
Comşa văzu pe o insulă de pămint sbicit, cele dintălu gize ale 
primăverii, roşii punctate cu negru, desmorțindu-se cu mişcări 
incete, somnoroase încă. Gindi că pănă la această primăvară atit 
de apropiată, Dan Ș:helanu nu va ma! ajunge. Sufletul lui va fi 
emigrat în steaua Sopdit sau alurea. Sau nicăieri. Va fi numai 
pămint. O mare milă il cuprinse. Se gîndi să se întoarcă, să 
caute cuvintul bun, magic, care să rupă tot visul acesta rău. 
Dar simţi că n'ar mal avea putere. 

In faţa automobilului, domnul Alciblade Giţu salută ceremonios, 
ridicind de pe creştetul chel pălăria tare. 

Neculai șofeurul impâturi gazeta, dădu dramul motorului, 
străbătind îndărăt dramul ingust prin canalul negru şi lichid. In 
curtea cu porcul injunghiat se mai afla jumătate din trapul gras, 
atirnat acum de un picior într'an stilp. Oamenii cu bucăţi de 
carne învelite în ziare şi cîrpe, treceau ferindu-se de stropii ma- 
şinii, lipiţi de gard. Radu Comşa işi apăsa iimplele prinse înir'an 
cerc dureros. Trebue numaldecit să-l scoată de aicil... Se silea 
astfel, repetind hotărirea, să-şi înfringă orice amintire neplăcută 
din vorbele lui Șchelanu, sunindu-l încă răguşit în urechi. Si uite 
tot. Cuvinte fără răspundere; delir de bolnav. Totuşi se gindea 
acum la soarta lui Dan fără iubire; mila lui era rece ca implini- 
rea unei datorii şi nimic mal mult, Fu mihnit de această des- 
coperire.  Adouazi trebue să inceapă din nou. Se simţea obosit. 
Poate e bine să vină cu Maria Probota. Dar unde s'o găsească ? 
N'a vrut să-i spună unde stă. ŞI Dan ar fi în stare,in faţa el, 
să repete murdăria aceia. Ce nenorociti. Dar nu se putea con- 
vinge deplin acum, că Dan Şchelanu e numai un nenorocit, 

— Mergeţi la dumneavoastră acasă, sau la domnu’ Deputat? 


— întrebă şofeurul. 
Cesar Petrescu 


Fantomele copilăriei 


Biserica 


E-o casă albă, lungă şi ciudată 
Cu uşă mare şi ferestre sus, 

In care-i Dumnezeu și cu Isus, 
Cind stau şi ei acasă, citeodata. 


E ca o navă plină cu mister 
Inpotmolită printre case scunde, 
PAdusă-aşa de nu se ştie unde, 
Pustie-acum, şi singură subt cer. 


Clopotnița de lemn ce sa 'nvechit 
Ascunde printre grinzi întunecate 
Un cuib stricat de bufniţi speriate 


De-un singur clopot care-a fost trăsnit. 


Doi porumbei în după amiezi de vară 
in cadrul de fereastră înegrit, 

Ca doi îndrăgostiți care-au fugit, 

Se toi sărută şi se fac că sboară. 


Ca nişte oameni stranii din poveşti, 
Uitaţi de dascăli cind au încuiat, 
Alături, strinse toate ca -la sfat, 
Icoanele se uită pe fereşti. 


De pe catapiteasmă pănă 'n soare 

O rază dreaptă a întins o scară 

Pe care urcă 'n cer şi se scoboară 
Un stol de îngeri mici cu capul mare. 


Acolo toate sint concretizate: 

Ni 's sufletele noastre porumbei, 
Popoarele sint turme mari de miei, 

lar Dumnezeu păstor cu gluga 'n spate. 


Acolo sfinţii calcă peste nouri 
Şi umblă 'n cer ca oamenii prin ceaţă. 
Isus stă răstignit pe Dimineaţă 
Cu raze lungi şi groase ca 'n tablouri.. 


Cind vine noaptea spiritele toate 
Incep să umble drepte printre strane, 
Şi rid ciudat şi sfintele icoane; 

Isus cu mini de lemn în uşă bate. 


Mai vin şi-acuma nopţile la sfat 

Să-şi mai vorbească spiritele 'n şoapte. 
Au stat acolo rind pe rind o noapte 
Toţi morţii ciţi au fost la noi în sat. 


Acolo printre zidurile "alte 

In care şi tăcerea lung răsună, 

Şi ziua chiar lumina-i ca de lună,. 
Stau duhurile lumii celeilalte. 


VIAŢA. ROMINEASCA 


Ca 'ntrun muzeu cu cadre aurite, 
Acolo-i tot ce eu n'am înțeles: 
Poveşti şi superstiții şi eres, 

Şi visuri ce-au rămas netălmăcite. 


Din amintirile copilăriei 

Şi-acum biserica din sat mi-apare, 
Misterioasă, stranie şi mare 

Ca un pustiu pridvor al veşniciei. 


Demostene Botez 


Despre intuiţia bergsoniană 


Caracteristica fundamentala a lraţionalismulai bergsonian ne 
este dată, după cum se ştie, prin locul pe care filozoful francez 
i hotărăşte, în viaţa psihică, intuiției, adică instinctului pmanizat 
şi devenit o si dezinteresată.; Departe ca inteligenţa să fie 
ia p rea intaiţiei şi să apară ca o dezvoltare, o pertecţio- 
nare a acesteia, ea este o soră care a crescut deoparte şi carea 
ajuns să-şi asigure predominarea aproape excluzivă asupra unei 
fracțiuni a regnului animal, fracțiune al cărei reprezentant prim 
cipal este omul. Eşite ambele din primitivul nediferenţiat ca din- 
tr'un trunchiu coman, inteligența și instinctul, raţionalul şi iraţio- 
nalul au indreptat viața pe două căi divergente, „Les deux ten- 
dances, d'abord impliquées l'une dans l'autre, ont di se séparer 
pour grandir. Elles sont alliées, chacune de son cô'é, chercher for- 
tune dans le monde. Elles ont abouti ă l'instinct et à intelligence“. 1 
Bergsonismul se desparte deci, după filozoful francez, de doc- 
trina clăsică pentru care inteligența este un instinct evoluat. şi re- 
vine—zice-se—la simțul comun. Orl, dacă bazele psihologice pre- 
cedente ale noului sistem se verifică, atunci-—şi aici asistăm la o 
veritabilă revoluție—înseamnă că slăbiciunile decepţionante şi Inap- 
titadinile raţiunii de a cunoaşte realul nu ating toate facul 
noastre în mod obligator, Dacă secolele precedente au deschis ra- 
țiunii un credit nelimitat pentru ca s'o vadă, inecindu-se, cu şcoala 
pozitivistă, în mijlocul operel pe care a clădit-o, asta nu ae în- 
dritueşte să ne oprim nănciţi şi să consimţim ca falimentul 
in nfei să colncidá cu falimentul omenirii cercetătoare; 
sint fg nol puteri tinere, năzuinți comprimate în tăcere, slăbite de 
inactivitatea în care le-am lăsat pentra ca —fatală eroare—să ne 


1 Bergson, Evolution Créatrice, p. 165, 


-DOAA VIAȚA ROMINEASCĂ 


incătușem soarta de acela a rațiunii; este destul să revenim la 
trecutul speciei omeneşti şi să ridicăm aceste puteri la un rang 
pe care ll pot pretinde, pentru ca să putem porni din nou la cu- 
cerirea realului. 

Departe de noi ideia de a ne intoarce, controlind bazele doc- 
trine! bergsoniene, dela o perspectivă atit de seducătoare şi de 
a ne lăsa copleșiți de un scepticism integral pentru a nu fi con- 
simţit să re legăm zilele de o tinără ramură ce pluteşte triumtă- 
toare în preajma unul naufragiu ingrozitor. Totuşi, decepţia ne in- 
vajā să ne ferim de nol decepţii, deşărtăciunea lluziei de iluzii 
deşarte, şi ni se va ingădul să examinăm, ori de cite ori va fi 
necesar, soluţia indicată de teza bergsoniană pentru a ne întreba 
în ce măsură ea se poate bucura de increderea noastră. Astfel, 
ne vom teme mal puţin, deocamdată, de a cădea in haos, decit 
într'o Iluzie chiar binefăcătoare. w 

Dar dacă nu ne inşelăm, din punct de vedere pur psihologic, 
limita intre intuiţia bergsoniană şi inteligență este dată prin limita 
dintre neintrospectiv şi introspectiv, in sensul că nu este eveni- 


ment de ordin intaltiv care să nu fie neintrospectiv, şi nu este ia- 
rāşi fenomen de inteligenţă care să nu fle Introspectiv. Nu sintem 


insă tot aşa de siguri că noțiunile de rațiune şi de inteligenţă se 
acopăr în ce priveşte sfera lor, aşa după cum aceasta apare în 
filozofia clasică şi rămine în filozofia bergsoniană. Ca să intrăm 
imediat în fondul acestei chestiuni este destul să spunem că ex- 
perienţa internă ne descopere un şir de fapte care nu pot să mal 
intirzle de a fi studiate în mod amănunțit şi pe care am încercat 
să le punem în lumină într'o lucrare anterioară. $ Pe urma unor 
analize amănunțite, ne-am crezut autorizaţi să propunem în acea 
lucrare o modificare a psihologiei, modificare după care evenimen- 
tele numite în mod curent inconştiente să poată fi considerate 
ca raţionale. 

Teza noastră era, în fond, din cele mai simple şi din cele 
mal apropiate de însăşi simțul comun. Ea conducea la conclu- 
zia că orice fapt de conşiiență este provocat în parte de motive 
inconștiente, că propriu zis, el pluteşte izolat în mijlocul inconşti- 
entului ca un ghețar pe oceanul nelimitat și că se poate susține, 
in orice caz, că Introspectivul este rezultatul unul fenomen deri- 
vat şi secundar care face ca distincţ unea între Instinct şi inteli- 
genţă să posti fi o deosebire de natură, Ori, este curios de ob- 
setvat că Bergson se arată, în mare măsură, atent la fenomenele 
pe care nol le descriem în lucrarea precitată. Aşa, de pildă, la 
Bergson găsim analize în genul următoarei: „Les opinions aux- 

ous tenons le Blus sont celles dont nous pourrions le plus 
malaisément rendre cobnpte, et les raisons mêmes par lesquelles 
nous les justifions sont rarement celles qual nous ont déterminé à 


1 Essal sur la Pensée, 1924. 


DESPRE INTUIȚIA BEROSONIANA 289 


les-adopter" 1 ; sau, ma! încolo: „Qa'on nous permette de - 
porter ici une observation personnelle, Il nous puri arrivé, ră 
prenant une conversation interrompue pendant que'ques instants, 
de nous apercevoir q»e nous pensions en même tempes, notre in- 
terlocuteur et nous, à qoelqve nouvel objet, — C'est, dira-t-on, que 
chacun a poursuivi de son côté le développement naturel de Vidée 
sur laquelle s'était arrêtée la conversation; la même série d'as- 
sociations s'est formée de part et C'autre, — Nous n'hésiterons pas 
à adopter cette interprétation pour un assez grand nombre de cas: 
toutefois une enquête minutieuse nous a condalt ici à un résultat 
inattendu. ll est bien vral qu- les deux interlocuteurs rattachent 
le nouveau svjet de conversation à l'ancien ; lis indiquent même 
les idées intermédiaires; mais, chose curieuse, ce n'est pas tovjours 
au même point de la conversation antérieure quils rattacheront 
la nouvelle idée commune, et les deux séries d'associations inter- 
mediaires pourront différer radicalement, Que conclure de là, sinon 
que cette idée commune dérive d'une cause inconnue, —peut être 
de qielque influence physique, —et que, pour légitimer son appa- 
rition, elle a suscité une série d'amécédents qui l'expliquent, qal 
en paralssent être ja ca se, et qui en sont pourtant l'effet?", 2 

In acelaşi sens, in lucrarea noastră suscitata 3 pe foloseam de 
o observaţie a lul James pentru a constata că persoane deosebiie 
merg dela o pt A la o cunoştinţă Z pe căi cu totul ne- 
asemultoare : „unul ormează o linie, celalt ala linie; acesta o serie 
de imagini verbale engleze, acestialt o serie de imagini verbale 
germane; Imaginile vizuale domină la Petru; imaginile tactile la 
Paul: cutare curent de conştiinţă va fi colorat de emoție; cutare 
altul nu; unii vor ti scurţi, sintetici şi repezi, alții toceți, tragă- 
Daţi şi sacadaţi...* Mal molt: ceiace constatăm la perscane deo- 
sebite, putem constata la aceiaşi persoană care, pentru a face a- 
celaşi raționament, poate să aibă conţinuturi Introspective deost- 
bite, după momente sau după interlocutorii cârora li se adresează. 

Ce puteam noi conchide de aici şi ce puteam scoate din a- 
ceastă infinită posibilitate de variaţie a conținutului introspectiv, 
decit că acest conţinut introsprcilv este exieiior gindirii în sine ? 
Mai trebuia, desigur, să experimentâm că cugetarea se poate lipsi, 
tară a înceta de a curge în voe, de orice conţinut conștient şi 
să găsim mărturi! în această privirță; dar şi aceste mărturii 
ne-au stat la îndămină, pasivitatea aparentă a marilor creatori, 
cazurile cekbre—nota'e de Poincaré, între alţii—de ruminaţie in- 
conştientă flindu-ne o dovada prea indestulâtoare că eram peca- 
lea adevărul! ca şi cercetările lui Binet asupra calculatorilor şi 
jucătorilor de şah. 4 


1 Essal sur les Données Immédiates de la Conscience, p. 102. 

2 Ibd p, 120. n —— 

4 Binet, Psychologie des Grands Caloulateurs ei Joueurs d'Echecs- 
9 


290 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Astfel fiind, credem că nu ne aventurăm prea mult cind 
spunem că dacă Bergson ar fi împins mai departe reflecţiile pri- 
cinulte de observaţiile pe care le-am găsit în operele sale, el ar fi 
găsit oarecare dificultate să stabilească o intuiţie atit de inde- 
părtată de inteligență, pe cînd prima ni se pare a fi, ìn realitate, 
un substrat necesar, al celei de a doua, 

Am zis că jadecăţile, care formează raţiunea noastră, pot fi 
inconștiente, adică neintrospective: asta derivă din cele ce pre- 
ced; asta mai derivă însă din natura imaginilor aşa precum am 
crezut c'o putem hotări 1, şi din fancţia acestora în viaţa psihică. 

Dar să luăm un exemplu. Cind zic: - Napoleon a pierdut 


„ bătălia de la Waterloo—şi pronunţ numele propriu al localităţii 


unde s'a desfăşurat bătălia ca şi cum ar fi un nume englez adică 
cind pronunţ: uateriu, aleg, în definitiv, între o mulţime de pro- 
nunciaţ!i posibile, și aceasiă alegere este cu total inconștientă. 


- Veţi spune însă că, poate, nu fac, prin aceasta, decit să imit în 


mod mecanic majoritatea Rominilor care pronunță: uateriu, aşa 
cam am tendința să pronunt şi eu. Fie! Dar atunci, volu pune in- 
trebarea, de unde vine că majoritatea Rominilor pronunţă în acest 
chip, sau, mai bine, de unde vine că un Romin, odată, a pronun- 
țat în acest chip şi că ceilalți au consimţit să-l urmeze, cînd lo- 
calitatea se află in Belgia şi numele ei, de cătră localnici, se pro- 
nunţă: vaterio, cind Francezii şi Germanii, a căror limbi le cunoa- 
ştem mai deaproape, În cărțile cărora ne uităm mal des decit în 
cîrțile engleze, il pronunță iarăşi: vaterio, şi cînd noi Rominii 
care nu avem pe w în alfabetul nostru, îl asimilăm în mod natu- 
ral unul v,—şi n'avem nicilitereduble astfel că cetim oo ca şi 
cum ar fi ọo—am fi iarăşi înclinați să cetim: vaterlo? Desigur, 
facem aici o eroare în contra căreia au pledat toate elementele 
de mal sus şi care a trebuit să învingă, în special, ine'ția natu- 
rală care face pe orice Romin să pronunțe ooca şi cum ar fi o, 
şi w ca şi cum ar fi v. Se mai poate spune atunci că această 
substitaire, în mod eronat, a unei pronunţări străine la o pronunța- 
re rominească, care se întimplă, în cazul de faţă, să fie exactă, 
esie pur automată, un eveniment pasiv şi inexistent din punct de 
vedere psihologic? Fireşte că nu. Nu insamnă, fiiodcă un lucru 
nu este văzut, că el încetează de a fi. Dacă pe un deal îndepăr- 
tat vedem fumul unul tren în, mers, şi dacă, în timp ce trenul 
trece printr'an tunel, fumul încetează de a se mai arăta ochialui 
pentru a reapare mal apoi la eşirea din tunel, nu însamnăcă pu- 
tem spune că atit famul, cìt şi trenul—cauză a famalui—au fost 
suspendate în existența lor, timp de o clipă, ci numai, pur şi 
simplu, că unul şi altul au rămas invizibile în momentul trecerii 
pe subt tunel, Tot aşa, dacă un Romin, odată, a cetit intr'o carte 
de istorie cuvintul: Waterloo, şi s'a pomenit, după timpul necesar 


1 Vezi D. Badareu, Sur Ja Nature des Images in „Revue Philoso- 
phique” anné 1925, No. 7-8. 


DESPRE INTUIȚIA BEROSONIANĂ 29! 
EA Ai 


fecturii anul cuvint, că îl ceteşte mintal ca şi cum ar fi scris: 
Uaterlu, asta nu tmsamnă că între percepţia literelor grupate în 
cuvint A între o pronunțare nefirească, fiindcă e engleză, n'a exis- 
tat nimic, ci mai degrabă că jadecăţile intermediare au trecut 
printr'an „tunel“ mintal, printr'an submintal. Probabil că Romi- 
nul nostru s'a supus unor analogi! complice erorii, că a asociat 
în mod inconştient, de pildă, numele propriu flamand cu substan- 
tivo englez: water (=—apă), că s'a mai lăsat sugges'ionat şi sedus 
de amintirea uniformelor roşii ale grenadilerilor britanic! care do- 
mină tabloul bătăliei şi în fine de silueta generalului englez birui- 
tor Wellington, al cărui nume s'ar putea ceti, cu dreptate de astă 
dată, uelingtin ţinind cont de pronunţarea anglo-saxonă a literei 
w. Aceste asociaţii le-am declarat probabile, fiindcă nu avem la 
indămină pe autorul răspunzător de această pronunțare neaştep- 
tată şi, ca atare, nu putem să reconstitaim evenimentele psihice 
care au prezidat la o operaţie atit de complexă și de ciudată. 
Probabilul nostru nu pune O indoială în privinţa desfăşurării— 
pe care am taxat-o de submintală —a unor intermediare ; ci o ne- 
siguranţă în raportul conţinutalui acestor intermediare, În cazul 
de faţă, eroarea nu este automatică, cl denotă o activitate min- 
tală în genul celei descrise ca probabilă: Celace ar fi putut să 
fle automatic, dimpotrivă, era pronunţarea justă ; vrem să spunem, 
prin aceasta, că pronunțarea normală rominească, cela acărel ne- 
cesitate se impune imediat, ar fi coincis cu pronunţarea fla- 
mandă, şi că simpla lene spirituală nu putea conduce la eroarea 
pe care am înregistrat:o. 

Cine ştie. Dacă pe eroul englez, care a pos capăt epopeei 
napoleoniene, l-ar fi chemat Billington şi nu Wellington, dacă, în 
schimb, pe comandantul armatei pruslene l-ar fl chemat nu Bu- 
low, ci, de pildă, Wolland, spiritul cetitorulal romin nu s'ar fi 
lăsat contaminat de w anglo-saxon, ci mai degrabă de w german, 
şi noi n'am îl avut prilejul acestei discuţii, fiindcă pronunțarea ro- 
minească ar fi fost exactă. Asta nu Insamnă însă că în capul 
lectorului nu s'ar fi petrecut nimic, chlar într'un atare caz, şi că 
pronunţarea n'ar fi fost fructul unei alegeri şi, prin urmare, a 
unei judecăţi inconştiente. 

Judecata nu are nevoe să fle introspectivă, fle că este con- 
siderată ca facultate, fie că este considerată ca act. ! Insăşi „ființa 
psihologică a noţiunilor“ cam zice d. 1. Petrovici, 2 a noţiunilor 
care constitue totalitatea materiei judecăților trebue căutată alt 
undeva decit în Imagini şi In exprimarea verbală. ȘI, atunci, dacă 
ridicăm materialului conceptual al jadecăţilor elementul reprezen- 


1 Să nu ultăm că, pe rominesie, cuvintul: judecată are două in- 
lelesuri, insemnind lolodală lacullatlea de a judeca şi rezullalele exer- 
cițiului acestei lacul'ăji; în prima accepliune nu i se acordă, de obl- 
ceiu, un plural. În limba germană, înțelesurile sin! dale de două cu- 
vinte: Urtheilskraft şi Urtheil. 

2 Teoria Nojiunilor, p. 80 - 114, (Ed. Il-a). 


/ 
| 


REY 


292 VIAŢA ROMĪNEASCA 


tativ, cum mal rămine judecății, considera'ă de acum nu ca formă 
ci ca act pur, nu ca conținut ci ca conţinător, nu ca complex 
făurit ci ca făuritor, putinţa de a se picta camva în conştiinţă 
subt aspectul unei forme, al unui conţinut sau al unui complex 
făurit. 

De altfel, dacă ne amintim de exemplul analizat pe larg în 
cele ce preced, şi dacă continuăm să admitem că un circuit psi- 
hic cit de complicat poate să nu confle nici on element repre- 
zentativ, ne găsim, În ce priveşte o teorie a judecăților, intr'o si- 
tvaţie foarte simplă—pe care am examinat-o cu atenţie în lu- 
crarea noastră deja citată, 1 —Căci sintem în faţa unei alterna- 
tive: sau o stare psihică, care presapune hotărire şi apreciere, 
devine judecată în momentul în care imagina apare, şi atunci nu 
devine judecată decit la un moment al istoriei sale; sau acea stare 
psihică este judecată înaintea apariţiei imagini! şi, în acest caz, 
judecata a e calităţi proprii altele decit imagina pentru a se deo- 
sebi de un simplu recept. Să avem în minte exemplel de mai 
sus; aprecierea după care cuvintul Waterloo se ceteşte uateriuse 
poate reduce la o serie de mai multe judecăţi dintre care una, 
la întimplare, ar putea să fie exprimată în modul următor: „in- 
tr'un cuvînt englez w seceteşte u“. 2 Ori, am constatat că această 
formulare n'a figurat svb singura ei formă posibilă, adică subt 
o formă introspectivă în momentul în care cetitorul percepind cu- 
vintul scris l-a pronunţat în mod mintal în chipul amintit; cela 
ce a prezidat la alegerea pronunciaţiel a fost deci un echivalent 
neintrospectiv al jadecăţii în chestie. Prin urmare, din două lu- 
cruri unul: sau acest echivalent nu este o judecată şi atanci ju- 
decata a apărut ulterior, odată cu exprimarea el; sau este dij: 
judecată, şi atunci judecata poate fi nelntrospectivă. 

Dacă prima eventualitate este adevărată, sintem conduși a 
afirma că judecata nu se distinge de un „recept*“ oarecare decit 
grație unui fenomen exterior şi secund ; dacă, din contra, a doua 
este adevărată, înseamnă că jid-cata se deosebeşte prin calitâţi 
altele decit cele Introspective. Ori, prima eventualitate este ab- 
surdă: imagina nu apare în conștiință fără ca un factor anterior 
—de o natură oarecare—să n'o provoace (din nimic nu se naşte 


' nimic): fenomenul exterior și introspectiv, trebue să albă deci 


necesarmente uri antecedent neintrospectiv.  Râmine deci a doua 
posibilitate : judecata se deosebește prin calități altele decit cele 
introspective; se poate presupune că subiectul oprește cugeta- 
rea În momentul chlar în care Imagina ar fi pe punctul să se nască, şi 
totuşi starea psihică, deşi lipsită de orice conţinot introspectiv, ar 


| Ħ deja o judecată. Conchidem din aceasta că o judecat: există 


în afară de imaginile care o exprimă, că noţiunile, conţinut ma- 


1 Essai sur la Pensâe, p. 144—146. 
„2 “ă nu ne lăsăm impresionați de laplul că riț'onamenlul presu- 
pus in aprecierea noasiră esie falş în totalitatea lui. Un raționament 
poale să fie falz, fără a inceta de a il, ali! timp cit rămine cohereni. 


DESPRE INTUIŢIA BEROSONIAN A 


terial al judecăților, se pot lipsi de asemeni! de exprimare, şi de- | 
ducem, câ un raţionament, tant de judecăţi, trebue să ein na- | 
tură componentelor, astfel că se poate infăptul în afară de orice | 
exprimare introspectivă. 

lată dar că raţiunea se apropie în mod ca totul neaşteptat 
de intuiţie. In loc de a fi o facultate ce se dezvoltă paralel 
şi chlar divergent, ca este intuiţia căreia i se adaugă un factor 
anex; în loc să fie un deosebit, ea este un mai mult. Ne este 
cu neputinţă de a ne întinde asupra unor consideraţii pe care le- 
am expus în chip detallat aivrea. 1 Credem totuşi că ne este 
permis să enunțăm pe scurt, că unul din cele mai importante re- 
zultate la care am cercat să ajungem în lucrările precedente, este 
convingerea in posibilitatea unel convertibilități a inconştientului 
în conştient printr'o analiză progresivă analogă celei pe care 
Proust a transpus-o, cu atita succes, în domeniul literar. Nu doară 
că inconştientul ar fi un conştient posibil şi că Imaginea s'ar putea 
picta sau nu in conştiinţă întocmai ca imagina reală din oglin- 
zile sferice a cărei lumină experimentatorul este liber s'o cap- 
teze pe un ecran sau s'o lese să se plardă; conştientul conţine 
un element nou—un mai mult, cum am spus mal sus—şi acest e- 
lement noa care face trecerea dela gindirea pură sau nelntros- 
pectivă la gindirea cu imagini este reprezentat printr'o absorbţi- 
une de cătră viaţa psihică a elementului voliţional a cărui sar- 
cină este de a provoca reacţiunea motoare apropiată a individu- 
lui, Acest proces compus din actul cugetării pure şi din refrac- 
iunea sui generis în acest act a unul fenomen centrifug a fost, 
până la un punct, întrevăzat de W. James şi de Lange în teoria 
lor asupra emoţiei conştiente, teorie prea cunoscută după care 
emoția conştientă, departe de a fi o cauză, este un efect al re- 
acţillor motoare specifice, teorle după care emoția fricei, spre 
exemplu, departe de a provoca tremurul caracteristic, este con- 
ştiinţa acestui tremur. Nu este aici locul de a repeta restricțiile 
şi rezervele noastre în ce privește modalitatea subt care reacțiu- 
nea motoare se introduce în viaţa interioară. Destul este să spu- 
nem că dacă recunoaştem o relaţie în genul celei studiate de 
Lange şi de James, ea no se poate limita la emoție ci trebue 
să privească orice stare interioară conştientă : nu numai emoția 
de frică este deci cu tremurul într'o relaţie anumită, ci şi repre- 
zentarea de frig cu acel tremur; 2 şi, mal departe, reprezenta- | 
rea vizuală este funcție de procesele motoare ale muşchilor ochi- 
lor sau poate chiar deoperaţiile de reparare ale bastonaşelor du- 
pă fiecare senzaţie. ; 

Aşa fiind, adică senzația apărind anterioară reprezentării şi 
deosebită de aceasta, neintrospectivul sau intuiţia va putea să 


1 Essal sur lo Pensée şi Sur la Nature des Images (in „Revue 
Ph losophique, 112), 5 
2 Adeseo ori un fremur „nervos“ ne dă iluzia că ne este frig. 


k 


294 sd VIAȚA ROMINEASCĂ 


ijine pe senzaţie ; asta însamuă că nentrospeciivul va putea că- 
pf deiga darea ath deosebi de cel al introspectivului sau inte- 
gentei in măsara în care senzaţia se deosebeşte de reprezentarea 
ce-l urmează ; şi tocmal am văzat că această din urmă deose- 
bire provine din refracția unul fenomen centrifug pe care l-am re- 
cunoscut ca fenomen anex şi exterior gîndirii. Rămine deci să spu- 
dem că întoiţia şi inteligenţa, privite ca facultăţi, au un conţinut 
ce nu diferă decit prin acest fenomen anex şi exterior al actu- 
lul centripet de gindire cunuscătoare alte cavinte, rămine 
că intuiţia şi inteligența sint anul celaşi lucra dacă le con- 
siderăm ca instrumente de cunoaştere a lumii exterioare, și că in- 
țeligența începe a se deosebi de intuiţie printr'o întoarcere a ac- 
|iunii acestei din urmă. t Prin intuiție şi prin inteligenţă se cu- 
Dosc aceleaşi lucruri, în acelaşi mod, graţie aceluiaşi act de re- 
laţie de la subiect la obiect. Dacă inteligenţa presupune un adaos, 
acesta este cunoaşterea acţiunii posibile a corpului nostru şi nicidecum 
o ctinoaşiere deosebită ca grad şi ca natură a lumii reale, este 
o cunoaştere care se referă la :ubiect şi nu o cunoaştere care se 
referă la obiect. 

Aceste rezultate ale reflecţiilor noastre se opun în mod in- 
tegral doctrinei bergsonlene, şi nu ne putem aştepta decit că a- 
ceastă opoziţie să crească cu cit ne vom afunda mai mult în 
cercetările noastre. În adevăr, însuşirile epistemologice a două 
ființe psihice stau in acelaşi legătură cu însuşirile ps hologice 
ale lor, celace însamnă că Insuşiri psihologice identice, de o 
parte şi de alta, formează organe de cunoaştere identice. Propri- 
cetăţile epistemologice, adăugindu-se proprietăţilor psihologice nu 
complectează fizionomia unel ființe psihice în felul in care pro- 
prietăţi chimice, adăugindu-se în domeniul materiei brute la pro- 
prietăţi fizice, complectează fizionomia unor corpuri materiale. 
Atare corpuri au cutare proprietăţi fizice, posedă anumită culoa- 
re, anumit miros, se topesc la anumită temperatară, dar, cunos- 
cind acestea, nimeni nu poate spune a priori că ele sint, sau 
nu, avide de oxigen sau combinabile cu anumite alte corpuri. 
Descripţia proprietăţilor chimice trebue să vie să complecteze a- 
ceia a proprietăţilor fizice. Din conira, proprietăţile psihologice 
fixează complect aparenţa directă a complexului psihic * pe care 
vrem să-l studiem : cu ele, acel complex ni se înfăţişează în toată 
mărimea lui subt aspectul de instrament de cunoaștere: avind 
instrumentul, putem să deducem modul lui de funcţionare şi re- 
zultatul la care mijloacele lui ne pot impinge. Epistemologia, in 
această privinţă, derlvă din psihologie. 


1 Trecerea de la intuljie la inicligență se poale observa cind că- 
ulăm un cuvin! în aminiirea noastră. Dinainte cnnoaşlem aces! cuvint, 
liindcă—lucru evideni—dacă nu șiim ce lrebue să fie, nu-l p tem câu- 
la. Însă nu-l cunoaşiem ca Imagine verbală, ca elemen! de dis urs, 
fiindcă — lucru iarăşi evideni—n'am mai avea neroe să-l căulăm, avia- 
du-] găsi! gala ; celace lipseşie este factorul rerbo-molor, 


DESPRE INTUIȚIA BEROSONIANĂ 295 


Orl, dacă este aşa, intuiţia şi inteligenţa nefiind, după cum 
am arătat, pe două planuri cu totul Gitta e punct rege 
psihologic, nu pot să fie instrumente de cunoştinţă prea deose- 
bite. Nu vedem, de pildă, cum intuiţia poate să devie dezintere- 
sată, adică por specolativă, şi inteligența nu. Nu vedem iaraşi 
cum intaiţia poate să cunoască realul subt aspectul finalităţii, şi 
inteligenţa subt acel al mecanismului universal. Nu vedem ia- 
tăşi cam prima se ajasiează mai mult descoperirii condiţiilor 
vieţii, şi cea de a doua aflării lumii inerte, adică unel ştiinţe ci- 
nematogratice, cum una —cu alte cavinte — este cunoştinţa materiei 
şi celalaltă a formei. 

intuiţia şi inteligenţa nu sint, nici la origine, nici la termin,! 
două arme ale spiritului, ci spirital el insuşi. Presapunerea con- 
trară este greu de acceptat. Bergson, în adevăr, se mărturiseşte 
un dualist ; însă frica dea se vedea silit să aleagă între idealism 
şi realism il duce, după noi, la un pas greşit; căci cedind, în 
parte, unuia și altuia, el imaginează orice act mintal ca un fe- 
nomen mixt. Însăşi teoria celor două memorii este caracteristică, 
în această privință: memoria-obicelu este o adaptare, o creare de 
mecanisme corporale utile vieţii; iar memoria-imagine ar fi un 
vis, un fenomen parazitar, dacă n'ar avea și ea un scop practic, 1 
Ori, a reprezenta actele din viaţa noastră mintală, precum aso- 
ciaţia de idel, ca o inserţiune a spiritului in momentul prezent, 
ca o ajustare, însamoă a transforma mintea ln „une folle da lo- 
kis“ pe care singură viaţa prezentă, acţionind ca o albie asupra u- 
nul rig, o poate modela, şi reţine în coherență. Această doctrină 
este în conformitate cu premisele din Matière et Memoire după 
care o imagine este definită celace este dat (p. 1) şi materia to- 
talitatea imaginilor (p. 2), premise care amestecă, in mod voit, 
mintalul cu materialul. Dar cum se împacă ea cu teoria acelai 
elan vital deja spirit, care apare ca un act ce, departe de a fi 
modelat, modelează el materia, de oarece construeşte chiar tesu- 
tarile corpului animal ? Intuiția este spirit, precum inteligenţa | 
este spirit: şi cum spiritul nu poate fi decit onul, intuiţia şi in- 
teligenţa nu pot fi decit unul şi acelaşi lucra. ŞI este stranie acea 
aplecare mistică a filozofului francez—pe care d. Petrovici ode- 
nunţă cu atita folos 2 —care il conduce la o intuiţie ce apare 
cind supraștiințifică, cind infrarațională, târă ca in această os- 
cilare între ambele limite să coincidă vreodată cu rațiunea. 

Inteligența nu diferă de intuiţie decit întrun sens; prima | 


1 Memoria pură esle eao iluzie, se inireabi Bergson? „il en se- 
riit ainsi, sans doule, si nolre conscience acluelle, conscience qui 
rellèle justemeni l'exacle adaplalion de nolre sysième nerveux à la 
si'ualion présenle, n'tcariai! ioules celles des images passċes qul ne 
peuvent se coordonner á la perceplioa acluelle e! former +vec elle 
un ensemble utile”. Motiere et Memolre, p. 82 (cuvintal: „ulile“ este su- 
bliniat de noi): 

2 Introducere In Metafizică, pag, 42-51, 


Ă — 


296 VIAŢA ROMINEASCĂ 


presupune o incluziune in viaţa psihică a cunoaşterii acţiunii 
noastre posibile ; în ce priveşte facultatea ei de a cunoaşte lu- 
mea exterioară şi de a Cunoaşie această cunoașt:re, ea nu poate 
decit să se confunde cu a dora, Vâzută subt acest aspect, inte- 
ligenţa nu poate apărea ca defurmatoare : ar trebui, pentru a- 
ceasta, ca, în primul rind, cunoaşterea acţianii noastre posibile 
să infiuenţeze asupra cunoaşterii lumii, ca centrifugul să ricoşeze 
asupra centripetului : dovada incumbă aici acelui care ar face o 
atare afirmaţie contrară apreciere! imediate, Dar, în al doilea 
rind, o afirmare n'ar putea să imbrace forma pe care bergsonis- 
mul o presupune ; în adevăr, inteligența este descrisă de autorul 
Evoluţiei creatoare ca un instrument care separă cunoscutul, 
care desface durata și ritmul reali:Așii, fiindcă vrea să prindă 
mobilul într'o serie de imobilităţi intocmai ca cinematograful. Ori, 
realitate este şi viața, realitate este şi acţiunea noastră asupra 
materiei şi Bergson însuşi descrie acţiunile vitale ca o devenire 
mereu şi neincetat în formaţie. Cum poate atunci această acţi- 
une a cărel esenţă este tocmai ritmul neincetat ce nu admite di- 
viziune, să aducă, intrind în viaţa psihică, tocmai acea diviziune 
deformatoare pe care n'o poseda la origină, şi pe care, in mo- 
mentul amestecului in viaţa intuitivă, n'a putut decit s'o capete 
şi nici de cum s'o aducă ca zestre ? 

Ceiace în mod anticipat insamnă că ori intoiţia (neintros- 
pecti vul) poseda microbul deformării, ori această deformare este 
o simplă iluzie. Dar în această nouă dezbatere, care pune în 
fața noastră intreaga problemă a cunoaşterii, nu avem să inter- 
venim. Reţinem, în tot cazul, că elementul introspectiv, care mi 
s'a părat—contorm simțului comun-—că formează caracterul spe- 
cific al inteligenţei, nu poate fi o cauză de eroare. latervenţia lui 
in viaţa psihică nu aduce nimic nou în ce priveşte cunoașterea 
lumii exterioare, astfel că viciile inerente pe care unii filozofi 
contemporani le atribue raţiunii, se găsesc deja necesarmente în 
acelaşi grad în intuiție. Inteligența, prin urmare, nu este o gin- 


| dire proprie, un nou instrument de cunoaştere, ci gindirea intu- 
"Mivă care se colorează într'un anumit fel prin evocarea, în viața 


interioară, a modalităţilor voinţei ce se realizează. Ea este un 
progres manifest, de oarece se naşte printr'o adjoncțiune : intu- 
iția consistă în cunoașterea efectelor lumii asupra mea; intell- 
genta la această cunoaştere pe care n'o schimbă întru nimic, a- 
lătură pe aceia a efectului meo posibil asupra lumii. Ca atare 
departe de a fi, cum o crede Bergson, o gindire a acţiunii, ea 
se arată principalmente ca o acţiune a gîndirii. 


Dan A. Bădărău 


Vedenie 


in noaptea veşnică de-aici, cind luna 
Prin nouri s'a 'ncilcit pe totdeauna, 
Pluteşte palid intuneric peste cimpuri. 


Subt țărna ruginitelor ogoare, 
Se 'nşiră |intirime lingă ţintirime 
In noaptea fără de hotare... 


Dar duhul morţilor cu sufletele răstianite 
Din veac în veac, de cînd nu ştie nime, 
Cutremură tăcerile 'npietrite. 


Din somnul paşnic drumurile se răscoală 
Ca nişte uriaşe braţe-amenințind văzduhul 
Cu foşnetul copacilor stingheri, 

Cu ropotele paşilor de pănă eri; 
Pădurile, ca mări sălbatice de smoală, 
Trezesc prăpăstiile şi deschid pămintul, — 
Că 'n mii de gemete se sfarmă vintul... 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Aleargă duhul morţilor, cu el, aleargă, 
Cu crucile şi lespezile 'n pulbere, 
Dealungul şi dealatu 'n lumea largă... 


Noroadele înpotmolite 'n văi 

In care sufletele li sau stins 

De intuneric şi de plins, 

Se scutură de spuza lacrimilor, ca de-o rană, 
Intinsă peste viața lor sărmană, 


Că 'n trosnet lung din temelie crapă 
Tăcerile zidite pe morminte ; 

De după zări curg urlete de apă 
Invălmăşindu-le puzderiile sfinte, 


Şi, clocotind, din valuri creşte focul 
Cu ris de aur proaspăt în tot locul, 
Topind tăcerile, 

Cu limbi de flacără cit ceru ‘nalt 

De la un colț al lumii la cellalt.— 


Căci duhul morţilor ucişi de vii aleargă 
Cu crucile şi veacurile 'n pulbere, 


Dealungul şi dealatu 'n noaptea largă... 


G. Bărgăuanu 


Pe la sfirşitul primăverii lui 1907, am făcut cunoştinţă la 
Cairo cu un Ovreiu bătrin, zugrav de case, originar din Rominia. 
Vopsitoiil arabi îl numeau Musa. Și tot „Musa“ îl volu numi şi 
eu aici. 

Deşi vesel din fire, glumeţ şi sănătos tun la şaizeci şi cicci 
de ani, bietul Musa era copleşit de necazuri în vremea aceia. 

Una din copilele sale, frumoasă ca un nufăr, se inhâltase 
cu un cofetar pe care-l iubea, şi debarcaseră amindoi in Egipt cu 
gind de procopseală. li spusese amantul el, un oarecare Sandy, 
că în fosta ţară a Faraonilor umblă ciali cu covrigi in coadă, și 
că el, cu cofeturile lui, va face ispravă mare. De fapt, cetăţea- 
nol nu era decit on pezevenghiu îndeminatec, lar fata, o giscă 
bună de jomulit. ŞI bine 'nţeles că ralul acestor operaţii era pe- 
atunci Egiptul. . 

Sărmanul tată luase calea pribegiei la o virsiä cind ar fi 
avut dreptul să se aşeze pe un scăunel la gura sobei. Işi inchi- 
pula că-i va fl de-ajuns „să dea ochi cu nemernical” şi „să-l 
cirpească două palme“, pentru ca după asta „tă-şi la olţa de u- 
reche şi s'o aducă la tirlă“. 

Biată minte omenească! Ce uşor îţi pare să te joci cu le- 
gile inimii! 

Na numai că bătrinulai i-a fost peste putință să dea tică- 
losului două palme şi să-şi la fata inapoi, dar a trebuit chiar să 


* Nuvela de fală face parte dinir'o serie pe care imi propun s'o 
scriu pe apucalele. Adunale in volum definitiv, aceste nuvele vor parta 
titlul de ienie dinviala mea printre Ovrei“ şi vor avea un fond de ab- 
solulă veracilale,—ca lol ce voiu scrie aulobiogralic,—afară de nu- 
mele proprii de persoane. . 


300 VIAŢA ROMINEASCĂ cl 


rămie în Egipt şi să-l! hrănească, adesea, pe-amindol. Aşa că de 
unde, la plecarea de acasă, credea că totul se va reduce la „0 
raită în Egipt“, acum vedea cu groază că se „Inămolise“ de-a 
binelea, că avea să-i rămie oasele pe unde au trâit moșşi de stră- 
moşii laj. 

De altfel trebue să recunosc că Sandu era un seducâtor nu 
nomai de femei, ci şi de bărbaţi în toată mintea, adică te făcea 
să crezi că e noapte cind era ziuă nămiezea mare. 

La Cairo, nu l-am văzut decit de vre-o două-trel ori, căci 
Musa se ferea să se 'ntilnească cu ei, de ruşinea lumii cu care 
avea de-aface. Veneau amindoi îmbrăcaţi ca nişte păpuşi scoase 
din cutie: el, un blond cu corp de atlet sprinten, gură voluptoasă 
şi ironică subt mustaţa frumos răsucită, față gravă în chip natu- 
ral şi ochi mari, foarte viol; dinsa, o adevărată minune; în alb 
din cap pănă în picioare, al fi zis că nu atinge pâmintul. 

Niciodată Musa n'a putut să dea ochi cu el fără să Izbuc- 
nească în plins, jar eu îi ţineam havgul. pe-afară, căci tare-ml 
eră dragă copila asta de cristal, şi mult mai sufeream, în ascuns, 
ştiind-o pingărită. Dar cind mă vedeam cit eram de pirlit şi val 
de capul meu, îm! era ruşine chiar şi să ridic ochii la o făptură 
atit de desăvirşită, N 


După vre-o lună dela jalnica mea imprietinire cu Musa, că- 
zurăm amindoi într'o sărăcie năprasnică. Nu mal fu chip să gă- 
sim o zi de lucru, fie cit de prost plătită, Bătrinul era totdeauna 
mlefier“ din cauză că-şi împărțea ciştigul cu cei de-acasă şi cu 
„cei de-aici“, luptind din răsputeri s'o ţie pe flică-sa cit mai de- 
parte de prăpastie ; —lar eu, dacă eram tot aşa de „lefter“ ca șI 
dinsul, apoi asta nu trebue să mire pe nimeni, căci ta viaţa mea 
mam putut să păstrez dol gologani în colţul batistei. Ca să ne 
potolim durerile, îl căram pe bâtrin la narghilele „bune“, la ca- 
fea „cu terasă“ şi mai ales la rachiu, unde se ducea dracului tot 
ce rupeam dela gură în timpul muncii. 

Ce să ne facem? Venea vara, cu căldurile tropicale şi lipsa 
totală de lucru; trebuia, —cel puţin in ce mă privea pe mine,-— 
să fug, ca de obicelu, prin alte ţinuturi, la Alexandria ori în Ro- 
minia, dar nu mă lăsa inima să mă despart de Musa şi să-l las 
în nenorocire. 

Intr'o zi, de prea amarnică jale, ne-am pus să bem la ra- 
chiu pe datorie şi ne-am îmbătat turtă. Apol, am plecat amin- 
doi hal-hal, prin oraş. ȘI probabil că vorbeam ca nişte dezmetici, 
căci ridea arăbimea de noi, ceiace lafuriă pe Musa şi-l făcu să-l 
înjure pe romineşte şi pe ovreeşte : 

— De mine rid, striga el,—flindcă am o gaură la pantaloni! 

Intr'adevăr, avea o gaură mare în fundul pantalonilor și-o 
tot pipăla neincetat. 

Ne aflam cam spre seară, Umbletul nostru m'avea alt rost 
„decit că trebuia să cumpărăm o sticlă de lampă (NI se mal spăr- 


MUSA 30r 


ong sticla lămpii, din odalain care dormeam impreună, parcă 
nu paguba asta ne mai lipseal). ȘI în loc să intrăm într'o 
prăvălie europenească, nu ştiu ce îndemnă pe Musa să dea buzna 
la un bacal arab, unde, tot tocmindu-se dela sticlă se luă la 
ceartă cu Arabul, apoi la harţă, şi la urmă il pocni pe negustor 
cu sticla in cap. Se făcu un tărăboiu groaznic. Arabul nu cerea 
decit plata sticlei, dar Musa mă impiedeca să-i dau banii, în 
vreme ce arăbimea adunată ne amenința cu bătaia, 

= Bre Musa, o să dormim la poliție! Lasă-mă să-l plătesc 
paguba. 

— la vezi-ţi de treabă, Panaite!,.. Ce 7,.. Să-şi bată joc de 
mine şi un pucios de Arab? 

— Da’ ce ţi-a zis? 

— N'al auzit? Ci-că el nu se tocmeşte, că doar nu-i ja- 
hudi !.. Ell. Ce tot lahadi, lahadi ?1,.. Adică numai Ovreii cer 
trei preţuri ?... 

Un ceauş se ivi in imbulzeală, Noroc că era un grec. li 
vorbii; platii sticla în mina lui şi ne lăsă să plecăm, huiduiți de 
Arabi. 

Mergind alături, Musa bombănea: 

— Aşa... Al plătii sticla şi-o să dormim tot pă 'ataneric!,.. 

— Nu-i nimic., Doar n'o să coasem, 

— Ba eu aşi vrea să scriu nevestil L.. 

— Nu mai scrie astăseară, că ești beat. 

Deodată se opri. Ne aflam în fața unei bărăci cu maşini 
mecanice în care se trage la ţintă. Musa ridică braţele la cer şi 
strigă ca un disperat: 

— Măi L.. Tare blestemată trebue să mal fie seminţia mea! 
lată-mă, la bătrineţe, jidov rătăcitor !.. Ptiu!... 

ŞI privind la baraca cu automate, Imi zise: 

— laca; am să trag oda'ă cu puşca.. Aşa, de necaz!... Ai 
văzut tu jidan să tragă cu puşca? 

— Nu, n'am văzut, 

— Poate-olu împuşca pă Dumnezen | 

— Impuşcă 11.. 

Se apropiá de tejgheaua ltalianulul, ceru o armă, dar cind: 
s'o la la ochiu, se opri şi dădu puşca Înapoi: 

— Nu mal trag, sigaore, îl zise el pe italieneşte; automa- 
tele dumitale sint prea urite... Nu se mal deosebeşte nimic, 

Era adevărat: toată zugrăveala căzuse, cluraită de gloanțe; 
de-abia se mal distingeau chipurile de pe tabla de fer. 

Italianu] recunoscu: 

— Ce să facl... Zugrăveala costă prea scump... 

— ŢI-le zugrăvesc eu, ieftin l—răcni Musa, izbind cu palma 
"n tejghea. 

ca Cite parale ? - întrebă stăptnal, 

— Zece lire sterline! făcu Musa pe negindite, parc'ar fè 
lucrat toată viața namai la astfel de automate, 


302 VIAŢA ROMITEASCĂ 


— Prea mult.. Îţi dau cinci lire... 
Bâtrinul se uită la mine cu o mutră caraghioasă, ca şi cum 
ar îi voit să-mi spună: „la te vită, mă, ce noroca dat peste 
j~ 


- ŞI, pe loc, se trezi. Cuo mină serloasă, pătruns de insem- 


nătatea momentului, începa să fnumere automatele şi să le e- ` 


xamineze. 

— Treizeci şi două de maşini... E muncă multă, patrone ! 

— Da, èste.. conveni Italianul; şi trebue făcută numai noap- 
tea, căci ziua trebue să lucrez. 

— Vezi|... Vezi! —bombăni Musa; şi mai spui că-ţi cer 
mult... Haide, = fie nouă lire! 

— Nu.. Îţi dau è 

Musa jar kata în mina. Ochii îi scintelau de bucurie. 

„ — Dă-mi şapte, şi acuşi vin cu sculele; începem amindoi 
chiar astăseară, ; 

Minunea se înfăptui: Italianu! dădu şapte lire. 

După un ceas, eram înapoi, cu pensule, haine de lucra şi 
oicele. Cind văzu in mină o liră de aur,—arvună pentru cum- 
părat vopsele,— Musa ţopăi pe stradă ca un căţel: 

— M'am lăsat de hăhimie şi m'am apucat de spiţărie !— 
striga el în gura mare. 

Eu eram tare ingrijorat: 

— Să ştii c'am dat de dracu’, frate Musa!... Nici unul din 
noi nu se pricepe la zugrăvit chipuri. O să ne bată ltalianul! 
N'o să facem decit să-i pocim automatele. ȘI apoi, trebue arsă 
vopseaua veche ; trebue dat grund E muncă de-o săptămină! lar 
la urmă, se prea poate să ne alegem cu un picior în... dos! 

El mă apucă de braţ. Faţa-i, oacheşă, era acum slabă şi 

neagră ca a unul Ţigan, din cauză că de-o săptămină ne hră- 
neam numai cu ful, (bob fiert, cu untdelemn şi lămie: hrana A- 
rabului). 
— Măi băete, făcu el; nu ştii tu că nevoia e das:ăl mare? 
Uite: mă prind cu tine că în două nopţi o să dăm „rasol“ au- 
tomatele. Nu-! nevoe nici să le ardem vopseaua veche, nici să le 
dăm grund. ȘI ltallanul o să fle mulțumit, căci afacerea asta me- 
rită nu şapte lire, ci douăzeci și şapte. Aşa că: cum e Turcu’ și 
pistolu'!... Hai acum să bem un rachiaş şi să mincăm o știuca 
umplută la Goldemberg. 


Pe la unsprezece sara, ltallanul închise baraca. Ne puserăm 
la muncă, singuri-singurel şi cu Dumnezeul vagabonzilor, care avea 
să ne conducă penelul. 

Ștlam că Musa cunoștea bine zugrăveala plastică; se pri- 
cepea, deci, la jocul umbrelor şi al laminilor, dar treaba de a- 
cum era de resortul pictorilor-caricaturişti, şi eu,—care n'am ta- 
~ lent să desinez o pisică,—nu înțelegeam boabă. 


MUSA 303 
N ___ 


Făcu! „umpluturile“ după indicaţiile prietinului meu. In clipa 
de a pune penelul, Masa începu să psalmodieze după Eminescu, 
pe care-l cunoştea foarte bine: 

— „Credința zugrăvește icoanele "n biserici", —iar sărăcia 
te hrg a să pictezi maşini de panaramă l.. Haide, babacole l.. 
Țin'te bine, dacă vrel să-ţi mal vezi nevasta şi copill l.. 

Mă uitai la el: mina, luìndu-se după urmele vechel zugră- 
veli, restabilea cu repeziciune chipul automatutul, 

Mergea mai bine de cum ne aşteptam. De bucarie, ince- 
purăm să dănţuim printre maşini, cîntind amindoi: 

— Ne-am lăsat de hăhămie şi ne-am apucat de spiţărie |... 

Pe alocurea, cite-un automat nu mai avea nici o urmă din 
ce fusese, Atunci mergea prost: ieșea cite-o năzdrăvănie de ne 
stricam de ris. 

— Dă fuga, Panaitache, şi ada niţel rachiu şi nişte măs- 
line : afacerea asta, beat am luat-o, beat trebue s'o duc la capăt!... 

In noaptea acela am dat gata optsprezece automate. Dimi- 
neaţa, cînd ltallanul intră în baracă, fu tare surprins, şi nu mai 
inceta cu: 

— Molto bene... Molto bene... 

lar seara următoare, cind, după o meritată odihnă, venirăm 
să ne reluăm lucrul, ne spuse că a făcut o rețetă magnifică. 

Am terminat munca aşa cum prevăzuse Musa: in două 
nopţi. Malţamit, ltalianul ne dădu o liră peste tocmeală. 

ŞI acum, iată inceputul unei pagini dintre cele mai dure- 
roase din viaţa mea: 


. 
» + 


Nu trebuia de loc să fle începutul, ci, poate, sfîrşitul hol- 
nărelii mele cu Musa, căci, odată banii împărțiți, —dinsul, patru 
lire; eu, tre!,—fiecare aveam s'o luăm pe cărâri deosebite: ne- 
fericitul părinte se hotărise să plece în ţară, unde-l aşteptau so- 
ție şi copil în nevoe; iar eu veşnic nehotărit, nu prea ştiam ce- 
aveam să aleg, între Alexandria şi Marsilia, 

Dar neindaratul destin, mal tare ca voinţa oamenilor, puse 
la dosar atit hotărirea lui Musa, cit şi nehotărirea mea, și din- 
tr'o singură smucitură de visle, ne trimise, in aceiaşi barcă, toc- 
mai la Ghazir, în manţii Libani, adică acolo unde nu ne-am gin- 
dit niclodată că vom punë piciorul! . 

Cu trei ceasuri inainte de-a loa trenul spre Alexandria, şi 
pe cind stam de vorbă în circiuma lul Goldemberg, sosi cirein- 
marului o carte poştală dela un anume Avramescu, din Ghazir. 

Cartea glăsuia cam astfel : 

- „Âm auzit că Musa e la Cairo. Il sfătuesc să vie numai 
„decit aici. E lucru mult în Libani. Am luat intreprinderi de zu- 


ui 


304 VIAŢA ROMINEASCĂ” 


grăveală foarte insemnate. Dacă conoaşie acolo unul sau chiar 
două ajutoare destoinice, să le angajeze şi să vie impreună. Plă- 
tesc toate cheltuelile“. 

Bietul Musa învirtea cartea poştală in mini, privea în pä- 
mint şi-l treceaa sudorile. Greu îi venea să se depărteze şi mai 
tare de familia lui. 

Dar eu, repede am sărit: 

— Hal s'o facem şi p'asta! La arma urme!, dacă nu ne 
convine, plecăm în ţară. Cheltuelile pănă la Ghazir, el se declară 
gata să le plătească, 

— Da, dragul meu... făcu Musa cu întristare; să mergem, 
că așa ne-o fi scris, dar mi-e teamă grozav să nu mă inec şi 
mai rău ca în Egipt. Avramescu ăsta e un mare ticălos: a spe- 
culat pe soră-sa, pe nepoată-sa şi chiar pe femela cu care trä- 
eşte şi care i-a dat dol copii. Ce temela să pul pe cuvintul unui 
asemenea om ?-—Cu toate astea, hai cu Dumnezeu Inainte! Poate 
că n'o fl dracu’ aşa de negru cum îl fac zugravii, şi m'olu in- 
toarce şi cu acasă cu o pereche de pantaloni mai buni decit ăş- 
tia de pe mine. 

Am luat drumul spre Port-Said chiar în seara acela: două 
giruete mea intoarse cu faţa spre Libani de vinturile vieţii... 

Dapă trei zile de călătorie înfrigurată,—cind ceasurilor de 
speranțe urmau ceasuri de desnădejde,— ajunserăm la Beirut, unde 
Avramescu Îşi avea domiciliul permanent. La ivirea noastră in 
pragul case!, văzul o faţă palidă de anemic îmbujorindu-se ca o 
persică. Doi ochi mici, lipsiţi de podoaba genelor şi a sprince- 
nelor, ne cercetară la iuţeală, mai ales pe mine, apol cătară în 
lături, aşa cum le era firea. Omul ne strinse totuși mina cu o 
oarecare căldură şi ne prezintă nevestei sale, femee tinără, dur- 
dulie şi cu mult „vino 'ncoace“, care se ocupa cu doi copllași 
iaki + ca nişte Ingeri. 

uat pe de-a 'niregul, Avramescu imi plăcu: era înalt, bine 
turnat, chipeș, cu toată figura lui searbădă, şi in deosebi îl stau 
bine mişcările-l domoale, care odihneau spiritul privitoralul. 

Bat-o pustia de inimă!... Dacă nu ne-ar pune ea deasvpra 
nasului ochelarii nătingiei, multe sint semnele care ne-ar ajuta 
să descoperim, dintr'o privire, pe omul rău. ŞI în cazul de faţă, 
mi-ar fi fost cu atit mai ușor să-l descopăr, cu cit ştiam de la 
Musa ce trecut murdar avea omul cărula-i stringeam mina. Dar 
nu-l nimic de făcut cind al o fire prea înclinată spre ertareapă- 
catelor şi spre frăție: poţi fi sigur de mai inainte că vei cădea 
pradă balaurilor cu mişcări a A 

Cit despre atitudinea lul Masa, care ştia bine cu cine avea 
de-aface, ea nu-mi fu de nici ua ajutor, ba dimpotrivă: dela 
primele rachiaşe, de la primele urări de bană intilnire, bătrinula 


rupt-o la goană in domeniul declaraţiilor de dragoste, lar eu, 


care n'aşteptam decit semnalul, mă luai după el! i 


E a: MUSA 305 
aa. XC NO 

ȘI trage-l, băete, cu ce vom face şi cu ce vom dre i 
promite-i lui Avramescu muncă şi muti dB af mai mali decit 
avea omul nevoe! In vremea asta, nici eu nici Musa, nu vedeam 
ochiul rece care privea galeş într'o parte, buzele subțiri care su- 
rideau fără bunătate, şi corpul acela imobil de paşă elegant, cu 
lanţ de aur la briu şi cu numeroase inele în degete. 

De altfel, cum am fi putut vedea ceva cu ochii prudenţei, 
cind, în seara acela, amțitrionul ne orbi cu masa coploasă ce-o 
dete în cinstea noastră, şi cînd, după masă cheltul o intreagă 
liră turcească plimbindu ne prin Beirutul de noapte al bellor ? 

i Ne-am culcat ca capetele huind de timbale turceşti şi cu 
judecata latoarsă pe dos ca o câmaşă. 

Adouazi, disdedimineaţă : cateie cu clobuce de chihlimbar 
pe 0 terasă la mare,— ne-ar fi putut lua cineva drept nişte vi- 
ziri.. dacă n'am fi avut aer de bieţi ciofilngari. Totuş', mindra 
de viitorul ce se deschidea inaintea lui, Musa umfla pieptul ra- 
dios, smorcăla groaznic din ciubucul pe care-l plimba ca pe-un 
praz între gingiile-! lipsite de dinţi, şi asculta cu o ureche com- 
plezentă expunerea lui Avramescu, care zicea, în rezumat: 

— Pe dumneata te ştiu meseriaş bun. Dacă şi Panait iți 
calcă pe urme, are să fie şi mai bine. Aici e pinea şi cuțitul. Ca 
oarecare răbdare şi economie, vă veţi face un mic capltal, apoi 
ne prindem tovarăşi,,. 

— Să ne păstrezi tu banill—răcul Musa, că eu sînt chel- 
tultor și ăstz-i o secătură cu inima în palmă! 

Avramescu roți ochii împrejur şi zise pe soptite: 

— Vorbeşte mai încet... Deşi sintem în Turchia, se poate 
să ne înţeleagă cineva. Şi nu-i nevoe să ştie toată lumea des- 
pre ce e vorba. 

Era deajuns să știe el cu ce gişte avea aface. 


In aceiaşi zi, pe la nouă ceasuri, după o gustare țeapănă 
udată şi ma! ţeapân cu rachiu, lată-ne pe toţi într'o mare hara- 
bie şi, mină birjar la Ghazir ! 

Urcuşul a durat mai multe ceasuri, şi fericirea pe care am 
simţit-o atunci n'am s'o uit cît voiu trăi şi oricît de greu ar a- 
păsa în cumpăna acelor zile necazurile cu care am răsplătit mal 
tirziu Indrăzneala de-a visa fiind sărac şi de-a lubi pe oameni 
chiar atunci cind îl ştii infami. 

Cunosc Mediterana şi coas'ele ei orientale aşa cum puţini 
marinari le cunosc, Astăzi însă ştiu că nicăeri, nici chiar pe 
Coasta de Azur, nu există o bae atit de blinda şi nişte munţi a- 
de săibatec-pltoreşti, ca în micile golfuri pe care le formează 
Libanii. 

Se zice că mina omnlul a înfrumusețat natora. Se poate, 
pentru cei care lubesc parcuri, unice in lume, ca cel dela Monte- 
Carlo, In Libani însă, din fericire, mina omului n'a înfrumusețat 


19 


306 VIAȚA ROMINEASCĂ 
nimic, şi tare bine a făcut, căci mina creatorului a fost nease- 
mult de meşteră. Nici o podoabă pompoasă; nici an fast; nici 
o splendoare artificială. Un imens imperiu al singurătăţii pie- 
troase, invirstat cu mari pete de verdeață, plante, copaci şi ar- 
bori crescind astăzi aşa cum au crescut acum o mie de ani. La 
poalele lor, Mediterana prezintă cerului albastru. mici lacuri de 
safir şi de smarald, Pe ici pe colo, ființa umană se ivește ca un 
animal de prisos, 

Nicăeri, ca în acest ţinut al păcii, nu m'am simţit mal de- 
parte de om; nicăeri nu l-am iubit mai mult, 

La Ghazir, casă orientală. Odăl joase, intim şi sumar mo- 
bilate ; covoare peste tot; taburete și divanuri, Avramescu se 
aşeză turcește, Făcurăm şi noi la fel. Un Arăbuş ne servi şer- 
beturi răcoritoare, apol o masă cu pilaf şi chebab, iar la sfirşit, 
cafea şi narghilea. 

In dupăamiaza aceia, obosiţi de zdruncin şi de arșiţă am 
fost mal puţin garalivi şi am adormit cu clubucele în mină. 

Ne-am trezit pe la scăpătatul soarelui și am luat, cite-şi 
trei, drumul cafenelei. Intre noi doi, Avramescu păşea ca un 
prinţ. Arabii îl salutau pănă la pămînt. Musa le răspundea du- 
cind mina la piept, la buze şi la.. fes, căci am ultat să spun că 
la Port-Said, chirchilindu-ne din non, ne-am cumpărat cite-un fes, 
ca să adeverim vorba aceluia care a spus: — Ce-i lipseşte ch=- 
tului? Tichie de mârgăritar ! 

Ghazirul n'are decit o singoră plață, care nu e mal mare 
decit o arie. Acolo e şi o cafenea veselă şi zgomotoasă, diml- 
neaţa ; posomorită, după prinz, cind Arabii sint ca burţile pline. 
Cum ne aflam după digestie, o găsirăm în plină pălăvreală şi joc 
de table şi de cărți. 

Aci, Avramescu făcu un pas inainte pe terenul afacerii 
noastre, cu câre prilej remarcaiu că dinsul se ferea de orice con- 
vorbire serioasă in prezenţa nevestei sale, O trata ca pe o sluj- 
nică, iar femela, obişnuită, nu se amesteca în nimic, îşi vedea de 
gospodărie, pe care o întreținea in perfectă stare. 

— lată, zise Avramescu, ce vă propun eu ca început. Alci 
nu există nici hoteluri, nici locande. Sintem într'un sat, Veţi dormi, 
deci, şi veţi minca la mine... $ 

— Cum vrei tu, cum vrei aşa să faci !—strigă larăşi Musa. 

— Mal incet, bre, îl dojeni celălalt; ce dracu*, nu sint surd! 

„Cit despre plată, continuă el, na putem face nici o toc- 
meală, acum, căci vreau să vă flu frate, nu patron. Lucrați cu ł- 
nimă, caşi cum ar fi lucrul vostru, şi vom face socoteala după 
merit şi după cum vom leşi cu cheltuelile, Ce ziceţi? 

-— Măi frate, făcu Musa. avem toată încrederea in tine, — 
nu-i așa, Panaite ? Doar sintem cu toţii pribegi, pe pămint tur- 
cesc, şi ne tragem din același țară: n'ași crede să fil tu nedrept 
cu noi, la nalba!—Uite, eu bat laba! 

Băturăm „labele“... Mai băurăm vre-o citeva rachiari ło- 


MUSA 307 


doite cu apă, după obiceiul locului, apoi stirşirăm seara ca masă 
imbelşugată, cu cafele-narghilele și cu vorbărie entuziastă pănă 
la miezul nopţii. 


Adouazi, credeam că vom incepe lucrul. Da’ de unde! Fe- 
ficirea noastră mergea crescind. 

La şease dimineața,—radioasă dimineaţă de vară, — trel mă- 
găruşi ne așteptau la poarta lui Avrămescu, 

— Ce-i asta, măi Avrame ?—intrebă Musa, cu clabucu în- 
tre gingii. 

— Ce să fiel.. la, oleacă de escarsie prin Libani... Ziua de 
azi o închinăm plimbării pe măgari. Aşa; să ştiţi şi dumnea- 
voastră pe ce lume vă aflaţi.—Pe urmă vom munci, 

Bâtiinul mă luă de braţ şi mă trase la o parte: 

— i-am spus eu, Panalte, că dracu’ nu-i aşa de negru cum 
il fac zugravii? Să ştii, băete c'am apucat pe Dumnezeu de pi- 
cior! O fi pezevenghit ăsta pe tot neamul lul, e adevărat, dar 
uite: cu noi e om de omenie, mavem ce zice, 

N'aveam ce zice... pănă aici. 

am încălecat, conduşi de-o singură călăuză. 

vramescu călărea cu o eleganţă desăvirşită, parc'ar fi fost 
născut pe măgar. Eu şi cu Musa, ne cam vâitam de durere la 
şezut, şi ne poceam ca nişte maimuțe. Călăuza se strimba deris. 
Avramescu se ţinea grav: demnitatea, inainte de toate. Știa el că 
multă familiaritate face pe om să-și ia nasul la purtare. 

Bietul Musa nu vedea nimic şi nu se mal temea de nimic. 
Se indreptase, numai în două zile de traia bun şi speranţă de 
viitor, avea o faţă de flăcău şi îşi răsucea mustaţa ca un craidon. 
Sint sigur că prea puţin îl păsa de minunea priveliştii ce se des- 
fáşura subt ochii lui. Toate gindurile îi erau prinse de familia sa 
din ţară, căreia avea să-i trimeată toţi banii ce-l va cîştiga, și 
mal spera să-şi smulgă copila rătăcită din minile lui Sandu şi s'o 
aducă cu el la cămin. 

Mal sînt sigur că nici lui Avramescu nu-l prea păsa de mă- 
reția Libanilor, dar gindurile lui nu erau așa de uşor de ghicit. 

Mă desfătal, deci, singur. Altă zi de vis, a cărei amintire 
avea să-mi ţie de cald sufletului în negrele zile pe care aveam 
să le trăesc în Libani. Din fericire, neștiind ce mă aştepta, sor- 
bii cu nesaţ din cupa de viață voloasă ce mi se oferea; dădul 
drumul privirii să descopere, din loc în loc, cite-un rar şi bătrin 
cedru, martor melancolic al faimei Libanilor de altădată şi spec- 
tator neclintit al unei singurătăţi cam numai oamenilor dela În- 
ceputul lomii le-a fost dat să trăiască. Rodil, smochini, cactuşi, 
portocali, lămii, fiecare lupta voiniceşte cu pletrăria nemiloasă, de- 
parte unul de altul, ca nişte locuitori ursuji, certaţi cu vecinăta- 
tea. Haosal văilor pustii şi piscurile pleşuve, singure le ascultau 
tinguirea discretă după un pic de apă şi-o lopată de pămint, 


E P 


„308 VIAŢA ROMINEASCĂ 
e trebuincioase rădăcinilor arse de soare şi adinc rănite de 


La intoarcere, excursia se isprăvi cu un mic accident. Luind 
loleava Neamţului la Diepta, Musa fu nemulţumit de măgăruşul 
lul, şi-i dădu ciţiva pinteni cam neprietineşti. Dobitocul îl trinti, 
rănindu-l la nas, Bătrinul se ridică pipăindu-și rana şi zise foarte 
serios : 

— Acuma sint un jidov rătăcitor cu nasu’ belit}... 

Lucrul nu începu nici în ziua următoare, pe care o petre- 
curăm în vizite pela chiaburi satului ;—zi plină de cafele, ciabuce, 
şerbeturi, sarailii, rachiu și pălăvreală. Aproape intreaga dupăa- 
miază şezurăm turceşte la Arabul a cărui casă nou construltă a- 
veam s'o luăm la zugrăvit chiar adouazi. 

Libanezii sint oameni veseli şi extrem de primitori, dar, ca 
toți orientalii, nestatornici la caracter. In majoritate catolici, se în- 
soară la optsprezece ani, şed dol-trei ani pe cheltuiala părinţilor, 
—ocupindu se cu te miri ce şi mai nimic,—apoi îşi părăsesc ne- 
veste 3 copii şi se duc in America de Sud, unde se avintă cu 
trup şi suflet în comerţ; fac, în cinci sau zece ani, mal multă 
ori mai puţină avere, se reintorc la cămin, îşi construesc casă și 
incep o partidă de ghivbahar pe care o continuă tot restul zi- 
lelor ce mai au de trăit. Masa lor e foarte frugală, ŞI pam in- 
eles niciodată de ce cad toți bolnavi de tenie, din care cauză 

hazirul avea atunci vre-o patru farmacii, dar farmaciștii se o- 
cupau mai mult cu cismăria, lemnăria şi alte meserii, 

Odată cu sfirşitul acestel a treiazi de benchetuială, au luat 
sfirşit şi visul şi speranțele noastre, In seara acela s'a petrecut 
un fapt semnificativ, a cărui importanță m'avea să-mi apară decit 
mai tirziu. 

Puțin inainte de culcare, pe cînd stam la ciubuc şi talfas, 
Avramescu zise, cu destul ă propos, căci era vorba de cărtură- 
ria mea: 

— Ați văzut cit scriu de prost ?.. Eit.. 
clase primare. 

Musa scoase cartea poştală trimisă la Cairo, pe care o e- 
xaminarăm cu toții, dar, nu ştiu cum, ea rămase în mină lui A- 
vramescu. O suci, o îavirti, vorbi cu aprindere de „inutilltațeae | 
învăţăturii, şi.. i 

ŞI astfel dispăru şi bruma de dovadă scrisă pe care am fi 
putut-o avea în vremea nenorocirilor noastre viitoare. 


N'am decit patru 


* 
» + 


Timp de o lonă cit {inu prima lucrare, totinseräm ca nişte 
ocnaşi, dela cinci dimineața până la şapte seara. Dar n'avuräm 
nici măcar parte să ne păstrăm iluziile asupra „trăţie:“ lul Avra- 
mescu şi deci să muncim ca inimă veselă, căci intrigantul îşi dădu 
arama pe faţă chiar din primele zile, căutind să ne dezbine şi 


MUSA 


apol să ne ingele pe amindoi. Astfel, îi spuse lul Musa 
pe dinsul are de gind să-l la tovarăş, ca „fiind Ovreiu 
vărat de familie grea“, pe cînd pe mine, ca „creştin şi om fără 
căpătălu“, are să mă înlâture. Pe de altă parte, mie îmi cînta 
alt cintec, Simţindu-mă ahtiat de călătorii mari, imi descrise ca 
talent America de Sud şi Cordillerii, intenţiile lui de-a mă lua 
tovarăș numai pe mine și de-a se „cotorosi de Musa, care e bă- 
trin şi va pleca să-şi vadă de sărăcie in țară“. Avu grijă să ne 
conjure pe-amindoi să nu ne trădăm unul cătră cellalt. ŞI cu asta 
crezu că ne-a băgat în buzunar, pe cind adevărul e că, sinceri 
cum eram, ne ar fi exploatat şi mai bine dacă tăcea şi ne lăsa 
să mergem ca orbeţii. 

lată care e toată inteligenţa 


309 


că numai 
și impo- 


omului şiret: capabil să învir- 
tească pe deget mintea cea mai strălucită, el calcă deodată în 
gol, atunci cind se aşteaptă ma! puţin. 

Din delicateţă sufletească, şi poate din ruşine de propria 
noastră nătiagie, nici Musa nici eu nu suflarăm o vorbă din ce 
credea fiecare dintre noi că numai el singur ştie. Simptomatica 
insă fu tristeţea care ne cuprinsese pe amindoi, precum şi o stin- 
gherire a entuziasmului de pănă atunci. Eram prietini aşa cum 
numai suferinţa, sărăcia şi generozitatea, unite impreună, ştiu să 
lege do! oameni. O trădare,—chiar dacă Avramescu ar fi voit să 
fie sincer cu unul dintre noi,—ne era cu neputinţă. Totuș!, lăsind 
baba să coacă pănă în momentul de-a o Sparge, nu e mal pu- 
țin adevărat că ne priveam pe furiş cu ochi de compătimire, fie- 
care crezind pe cellalt sacrificat, spre marele haz ascuns al lui 
Avramescu, care ne ştia sacrificați pe amindoi! 

De altfel el se purta bine şi nu dădea de bănuit întreg răul 
care-i mocnea in sufiet. Masa era imbelşugată ; rachio, vin, ca- 
tele şi clubuce, iarăşi din berechet, dar acum nu ne mai ardea 
de chef, căci munca ne luase piuitul, Seara adormeam aproape 
cu dumicatul în gură. 

Cit despre plată, nu făcusem încă nici o socoteală. Musa 
trimesese acasă şi la fata lui din Cairo, tot ce-l rămăsese din 
cele patru lire cu care plecase din Egipt, şi mai luase vre-o sută 
de franci dela Avramescu in contul muncii: lar eu, să tot filuat 
vre-o zece ori cincisprezece franci, —cind, lată că sosi ziua rä- 
țuelii. 

Era într'o Duminică. Lucrarea fiind siirşită in ajun, Avra- 
mescu plecase de dimineață la Beirut ca să comande vopsele 
pentru binaua care urma s'o începem. 

Rămași singuri, ne simţirăm bine, căci pănă atunci nu fu- 
sese chip să facem un pas fără ca tălharul să se vire între noi, 
chiar în zile de Daminică. Inimile noastre de prietini sinceri nu 
mai puteau suferi în intimitatea lor pe un om care incerca să le 
despartă în chip atit de laş, mal ales după ce-l absolviserăm de 
păcatele din trecut şi-l consideram prietin. 

Musa era mal trist decit mine. Nici rachiul vesel de altă- 


310 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dată nu ne mal încălzea acum. Fumam şi priveam în gol, spre 
Mediterana albastră, 

— Am presimţiminte rele, Panalte, îmi zise Musa. Mi se 
pare că tot oameni fără noroc sîntem. 

— De ce, Musa? 

— Crezi tu că Avramescu e un om cinstit? 

Era cit p'aci să-l spun că eu am deja dovada că nu-i 
cinstit, dar îmi Iual seama. Im! fu teamă de scandal. 

— Să aşteptăm socoteala, zisel. Vom vedea dacă e cinstit 
ori nu. 


Socoteala era gata, scurtă şi dezastruoasă. Inchiși citeşitrei 
în biaroul lui, Avramescu ne arătă negru pe alb: 

— La lucrarea asta am ieşit cam rău, zise el cu o mutră 
severă. Nu pot să dau mai mult decit cinci franci pe ziluil Misa, 
şi patru franci lui Panait. Camera şi hrana, vi-le socotesc nu- 
mai cite trel franci pe zi. 

Mal leşeam datori: Musa, cu vre-o şaizeci de franci; eo, 
cu vre-o cinci. Fusesem plătiți mal rău ca Arabii şi meritam, 
pentru cele treisprezece ore de lucru subțire, cel puţin de trel ort. 
salariul plătit. 

Bătrinul se ridică, sufocat, şi sări la gitul lui Avramescu: 

— Pungaşule |... Pezevenghiule |... De-asta ne-ai adus din 
Egipt? Am să mă duc, cucartea poştală, să te reclam la valiu l.. 

Dar unde era cartea poşială?! Masa se scotoci prin toate 
buzunarele, fără să vadă zimbetul cinic al lul Avramescu. 

— Mt-al furat-o, hoţule ! —răcni Musa; să ne plăteşti nu- 
mal decit drumul şi deplasarea: două sute de franci! 

— Celălalt rinj: 

— Mai intëiu că drumul nu w'a costat decit cincizeci de 
franci; şi apoi, nu pot să vi-l plătesc numai dela lucrarea asta. 
Să-mi mai faceţi incă una. 

— Să-ţi mal lucreze dracu, măgarule!—urlă bătrinul. 

— Ba o să-mi lucraţi, că n'o saveţi ce tace! 

Atunci se sparse şi buba care cocea: 

— Cu salarii de-astea, ziselu eu, voiai dumneata, domnule 
Avramescu, să ne facem un mic capital şi să ne iei tovarăşi ? 

— Ce mai vorbeşti de tovarăşi ?—strigă Masa; mle ml-a 
spus dela început că pe tine n'o să te ţie molt, 

— Ba, replica! eu, ştiam tocmai contrariul : ml-a spus dela 
inceput că pe dumneata o să te îndepărteze, flindcă eşti bătrin, 
iar pe mine o să mă ia cu el prin America de Sud şi Cordilieri. 
Nu-i aşa, meştere? 4 

Răspunsul lui Avramescu fu un hohot de ris indelungat. RI- 
dea de se zgilția scaunul de subt el. 

Se făcu un timbălău năprasnic. Musa, cu care mă luptam 
ca să-l rețiu, vola cu orice preţ să pocnească pe celălalt cu o 
narghilea În cap. 


ri pra MUSA 3I 


F3 


Palid la faţă ca moartea şi nemişcat, Avramescu zise atanci: 

— Fiji oameni de treabă... Altfel, n'am decit să suflu un 
cuvint şi vă trimet surghiun pe amindoi, căci vă aflaţi fără hirtiţ 
pe yny E eg 

tr'adevăr, Musa n'avea nici o hirtie, iar ev, numai certifi- 

catul de dispensă militară. Avramescu avusese grijă să afle a- 
gr yr ghear zile, 

n fața amenințării cu surghiunul, am văzut atunci bu- 
nul şi năpăstuitul Musa ridicîndu-se şi răcnind lui Astana 

— Jidane! Jidane! 

ŞI intorcîndu-se spre mine, Imi zise: 

— Vezi Panaite? Aştia sint „Jidanii“! Pe ăştia i-aşi clomăgi 
şi eu, na numai! antisemiţii! 

N'am ut atunci să-i rzspund bletolui meu prietin, că 
„ăştia“ nu sint „jidanii*, cl: Costică, Aristid, Avramescu. * 


Aci Începe calvarul, un calvar mai crincen decit al lui Christos. 
N'aveam să suferim numai de foame. O năpaste şi mai mare 
ne pindea: adouazi după cearta cu Avramescu, sosiră peşchiş, 
la Ghazir, Sandu şi cu Rebeca, fata lul Musa! Pasă-mi-te: bä- 
triaui le scrisese că a dat chilipirul peste ei şi că o să devie mare 
antreprenor Ìn Libani. Era natural ca tinerii să vie să petreacă 
vara la răcoarel 

— EI, babacule, ce te faci acum ? 

Noii sosiți veneau ca să se pună la masă ; m'aveau în buzu- 
nar decit cîțiva franci, cu care abia putură inchiria o cameră, 
Dar nu era numai atit: fata confià tatalui său că era bolnavă,— 
tristă boală !—gi că venea să se cante departe de lume, 

Işi poate oricine inchipui disperarea ce ne cuprinse pe toţi, 
chiar pe secătura de Sandu. String! în braţe, pliogeau tatăl şi 
fiica de-ţi venea să-ţi lei lumea 'n cap! 

Furios, bătrinul luă de spete pe Sandu şi-l! dădu afară: 

— La muncă, pezevenghiule! Mi-ai nenorocit copila! Ai adus 
disperarea într'o casă de oameni săraci, dar cinstiţi, şi m'al aruncat 
pe drnmuri străine, la bätrineje! 

Plecă flăcăul la Belrut şi se tocmi la o cofetărie, lar nol: 
hal, cu capetele plecate la Avramescul 

leşind din casa lul, el ne spusese: 

— Puteţi veni oricind la lucru, Vă primesc, Vä dau chiar 
cite-un franc mal mult pe zi.—Şi-o să veniţi, că n'aveţi încotro! 

La cinismul lul, noi răspunsesem prin a-l sictiri, ne oploşi- 
sem în altă parte şi eram hotăriţi să clocănim pe ici pe coin, 
cite-o mică trebşoară pănă ne vom face bani de drum, De unde 
ştiam na că vitregia soartei avea să ne îngenuncheze așa de a- 
marnic 


* Vezi, în volumul Trecut și Viitor, arlicolul: Moravuri literare 
şi gazelăreşii. 


312 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ne-a îngenunchlat. nomal prietinia lul Musa m'a făcut 
să accept o asemenea umilință, căci fără dinsul, eu fi prefe- 
rat mal curind foamea şi surghiunul decit să mai am de-atace cu 
nemernicul. 

Dar nu mal intrarăm în casa lul. Trebuia să inincăm pă- 
mint şi să economisim. Mai aveam și un plan al nostru de răz- 
bunare: să începem binaua nouă, să facem totul pe jumătate, și 
apoi să-l părăsim, dat fiind că Avramescu nu cunoștea zugrăveala, 
iar lacrători specialişti nu se gâseaa uşor. Mal ne bizulam și pe 
făgăduiala citorva chiabari că ne vor da lucrări de executat. 


Am început noua lucrare, cu suflete de condamnaţi la moarte. 
Nu ştiu ce-am fi devenit în momentele acelea, dacă n'ar fi fost 
prietinia care să ne ţie inimile sus. 

Ne frecam coatele cu on om pe care, mărturisesc, voloşi 
l-am fl asasinat! Aveam groază şi să-l atingem haina cînd tre- 
ceam pe lingă el, Lu:ram ceasuri întregi ca muţii, lar cind ne 
luam la harţă, ne stădeam mal rău ca Țiganii. 

Intr'o zi, Musa, luind-o pe ovreeşte, Avramescu li spuse să 
nu mai vorbească în jargon, căci e in interesul amindorora să nu 
ştie Libanejii că ei sint Ovrei. Bătrinul îi replică: 

— Mie nu mi-e ruşinesă spuncă sint Ovrelu, dar ţie poate 
să-ţi fie rușine şi să te numeşti om l.. 

Dar palme de-astea nu se lipeau de obrazul pezevenghiului. 
Spunea verde că „în viaţă omul nu trebue să albă nici un fel de 
arsi şi că „Singur interesul contează: strivesc ca să nu fiu 
strivit“, 

In faţa unu! astfel de cinism, Musa îl scuipa uneori în o- 
braz: el răspundea cu un rinjet galben. Recunoştea că leşise, din 
lucrarea terminată, cu un ciştig net de cincizeci de lire turceşti în 
numai o lună de zile şi fără măcar să fie meșteşugar, dar zicea 
că pentru un om ca el,— „care a purtat altădată cataramă de 
aur la pantaloni*,—cincizeci de lire într'o lună e un fleac: 

— Eu am fost un prinţ în zilele mele, nu zugrav! 

— „Prinţ“ al pezevenghilori—ti răspunse Musa. 

— Ce-are aface ? E mare lucru să fii pezevenghi deştept, 
nu ca atzi Dac” aşi avea-o eu în mini pe Rebeca, v'aşi îndopa 
cu aur 

Seara, cind rămineam amindoi, bietul tată plingea: 

— Cincizeci de ani de zugrăveală ca să ajung de batjocură 
la bătrinețe! 

Işi descărca necazul pe flică-sa, mustrind-o ca asprime, ofi 
işi ineca amarul în rachiu. Deal fel, aproape nu mai mincam. La 
prinz, pine cu masline or! cu hamsii, şi ceapă. Seara: rachiu cu 
mezelicul ce-l însoțea. Era mai ieftin şi ne mal omoram și dìs- 
perarea, 

Atanci am văzut cum pot deveni baţivi dol oameni care, 
din fire, n'aveau patima băuturii. Nu trăiam decit pentru clipa 


so GU 


ii ON E faze e 2 008 
ce ne aştepta odată ca venirea nopţii. Ne scotoceam toate colturile 
inimii, gustam din rachiu, tot mincînd nâhat prăjit, trăgea din 
Si; Stag mar Şi... făuream alte planuri! 

, Planuri aveam mereu. Tot satul cunoştea nenorocirea 
noastră, ne compătimea și ne făgăduia de lucru, Aveam să de- 
venim antreprenori, să ne înţelegem ca fraţii ŞI să cîştigăm bine. 
Așa credeam, 

Numai atit că plănaind, uitam că ma! există şi Avramescu, 
lar acesta ne spulberă planurile cu o trăsătură de condel : ajunşi 
ia sfirşitul primei săptămini, el refuză să ne facă plata întreagă, 
lăsindu-ne numai cu arvuna de 2—3 franci pe care o luam zilnic: 

— Vă fac plata întreagă numai după ce-mi veţi termina 
lucrarea, fu răspunsul lui neîndaplecat. 

Ej, răzbună te dacă-ţi dă mina! 

Totuşi, am părăsit lucrul în seara acela, după o ocară ve- 
cină cu bătaia. 


Eram hotăriţi să ne croim drum cu preţul singelui nostra. 
Intr'an fel ori intr'altul, tot nemincaţi umblam. 

Ah, ce scump am plătit zilele acelea de ambiţie! Frumoasele 
lucrări fâgăduite, se năruiră una după alta. Avramescu anelti cit 
putu, şi convinse pe ghazirieni că sintem nişte haimanale în care 
nu poate nimeni avea încredere. Nimeni nu voi să ne dea arvună 
ca să ne cumpărăm scule şi vopsele. 

Flăminzi, cu degetele picioarelor ieşite afară din ghete, cu 
hainele ferfeniţă, alergam toată ziulica prin arșiţă şi prin munţi 
cu drumuri nemilostive. Ajunsesem de pomină; două umbre 
scofilcite de rideau a a Cinti ne lătrau ca pe cerşetori. Locul- 
torii se 'ntrebau ce-o fi cu nol? 

La patru-cinci zile odată, găseam de vopsit cite-un fieac de 
tejghea ori o uşă, care ne îngăduiau să nu plesnim de foame. 

Rebeca, bolnavă şi nemincată, se ofilea. Sandu nu sta trei 
zile la un loc, Avramescu ţinea dirj. El avea cu ce trăi. 

Musa începu să se clatine: 

— O să fiu nevolt să plec iar capu... Dracu’ e mal negra 
decit il fac zugravii! 

li spusei că eu nu mai reiau lucrul, căci se potea intimpla 
o nenorocire, Mal bine plec. 

— Unde să pleci? Fără ban, fără imbrăcăminte ! 

— Fie ce-o fi... Dacă mi-o fi scris să mor pe-aci, am să 
mor, dar capul nu-l mai plec. 

— Ei bine, conveni Musa ; dacă e aşa du te! Rămas singur, 
mă răfaesc eu cu tălharul! Plecarea ta are să-i sperie că ră- 
mine cu lucrarea neisprăvită, 

Ne aflam la cafenea, noaptea tirziu, cînd, iată și Avramescu, 
Venea rinjind: 

— EI, vaţi tomolat ?—făcu el. 

Mi-se urcă singele la cap şi zisel: 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Vezi-ţi de treabă, ori iți înmol tivga cu o piatră! 

— Lasă că-ţi trecel... ŞI o să mal lacrezi la minel... 

— Ba, da parte-mi poţi să-ţi iel nădejdea : eu plec. 

— Ei. agil.. 

Scirbit de-a-l mai vedea în ochi, am. sărutat pe Musa şi, pe 

loc, "R inceput să scobor Libanii, cufundindu-mă în noaptea 

neagră. 

pia povesti altădată peripeţiile acestui scoboriş pănă la 
Deocamdată n'am terminat ca Musa. 


Lu) 
+ E 


Am petrecut restul verii aceleia și toată toamna, la Damasc, 
unde se ştie ce scofală am făcut.* 

Prin Noembre mă aflam din nou la Beirut, inhăitat cu o 
trupă grecească de panlomimă, în care, pentru un franc pe seară 
jucam roluri de călău, prinţ imbecil, apaş-cartotor, şi altele. 

Aşteptam, în vremea acela, nişte bani dela mama, ca să 
mă 'ntorc acasă, Sosiră, dar prea puţini; abia costul călătoriei, 
Şi eu eram aşa de jerpelit, încît imi fo ruşine să dau ochi cu 
mama în halul acela. Pe lingă asta, mă mai prinse un dor fer- 
binte de Musa, pe care-l şiiam tot în Libani, impreună cu Rebeca 
şi Sandu. Lăsai vaporul să plece fzră mine, mulțumindu-mă să 
pun în locui meu o scrisoare. Scrisoarea n'a ajuns la destinaţie, 
dar nici eu m'aşi fi ajuns, căci drăguţul de vaporaş s'a innecat 
fără să lase o urmă! 

Habar n'aveam de mica neplăcere la care puțin lip:ise să 
fiu părtaş. Eu urcam Libani!, pe un uragan de se cotremurau 
stincile,—gşi cădeam în braţele lui Musa, care mă primi ca pe 
Mesia. Nu trăia la un Joc cu fiică- sa. 

Intr'o cameră joasă, cu plafon de birne inegrite de fam şi 
ca parey gol, tare mă minunai văzind pe necăjitul men prietin 
pirpilindu-se deasupra unul mangal, în compania unei Arăboaice 
şi trăgind amindoi din acelaşi narghilea: 

— Ce-i cu dumneata, Musa? Te-ai apucat de bigamie?!.. 

— Incă nu, dragă băete, dar m'am pas pe iernat! Şi-o să 
faci şi tu la fel: p'alci n'o să găsim nici un italian cu automate 
care să ne scoată carul din nămol!... 

Privii pe stăpina casei; era o femee latre două virste, pur- 
tind urmele onei strălucite framuseţi orientale. Sta nemişcată pe 
un scăunel, cu genunchii înfășaraţi într'o cergă, şi sugea aprig 
din clubuc, Ochii ei de cărbuni aprinşi nu må slăbeau o clipă. 

— Cine e doamna ?—întrebai. 

— Ah!—fäca Musa; am uitat să vă prezint. 


* Vezi în Trecut şi Viitor, povesiirea; Cine e autorul lui 
„Hamle: ? 


MUSA 315 
n E SR ci E 


ȘI luind un aer de turc caraghios, ne prezintă: 
— Hauaga (domnul) Panait, cel mai bun prietin al meu; 
nasi e Ghaziral şi sărăcia ! 
poi, cătră mine: 
— Set-Amra!—cea mai bună prietină a mea; sufere de 
reumatisme şi bea ciubuc ca să uite! 


lată „chela“ lui Barba-lani, acest personaj al meu din Chira 
Chiralina care a reuşit să mişte pănă şi pe recii anglo-americani, 
dela care primesc scrisori entuziaste, referitoare la „umanul salepglu“. 

Barba-lani e umplut cu sufletul Iui Musa, deși am cunoscat 
un Grec cu numele acesta, un bătrin orb, fost salepgiv, cu care 
am locuit, pe la virsta de cincisprezece ani, in acelaşi curte de 
pe paronan stradă a Unirii, din Brăila, în parte strada prosti- 

f. 

Cu Musa am trăit in Libani o viață cu adevărat eroică, dacă 
prin eroism voim să înțelegem bravarea tuturor relelor de care 
existența omulu! e impestriţată. 

Nu mai era acum Avramescu, care să ne otrăvească zilele. 
Ticălosul se mutase la Beirut. ȘI deodată, Ghazirul mizeriei noastre 
ne păru mai puţin funebru, 

Omului ÎI e greu atita timp cit refuză să admită un rău pe 
care l-l trimete soarta, ca de pildă: boala, sărăcia crincenă, pierde- 
rea libertăţii ori a unei fiinţe scumpe,—dar de îndată ce admite 
răul, se obişnueşte cu noua stare, dacă ea nu e mortală, şi trăeşte 
din nou așa cum l-a fost totdeauna firea: vesel ori morocănos. 

Noi eram veseli din fire, şi omul vesel e peste tot mal in- 
armat în viaţă decit cel trist. Ghazirienii se obişnuiră cu noi şi 
cu mizeria noastră fără leac, nu ne mal suspectau şi eram bine 
veniţi de cite ori cădeam, pe nepoltite, la masa vre-unuia dintre 
negustorii cu care aveam de aface, Ba chiar ni se deschiseră şi 
mici credite pentru 'pine, rachiu, cafea, zahăr, tumbac pentru 
narghilea şi mangal, articolele cele mai strict necesare „veseliei* 
noastre. 

Din cînd in cind mai roboteam cite ceva pela vre-un Arab 
milostiv. Mosa era neobosit in căutarea muncii, şi harnic cum 
rar am mai văzut om. Grație puterii lui de convingere, de molte 
ori găseam de lucru acolo unde era mai puţină speranţă. Dealtfel, 
il ajutau mult şi cele trei limbi pe care le vorbea binişor: turceşte, 
franțuzește şi spaniolegte, toate trel uzitate în Libani, unde popii 
catolici francezi tronează ca nişte paşale și habar n'au ce insamnă 
mila. Unul dintre el,—singurul care se crezu destul de creştin 
catadicsind să stea de vorbă cu dol golani,—ne purtă vre-o trei 
luni cu făgăduiala de lucru, ne făcu să batem de vre-o douăzeci 
de ori acelaşi drum, şi la urmă ne trinti uşa Ìn nas, strigindu-ne 
răstit să-l lăsăm în pace. ' 

E adevărat că, adesea, nevoia ne silea să pisăm rău pe cei 
care voiau să ne asculte. 


316 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mi-aduc aminte că odată, 'ngrati Ea cele trel zile, (obliga- 
toare în fiecare săptămină), petrecute fără pine, fără tutun, nici 
mangal, ne hotărirăm să batem la uşa emirului dela Malmetaln, 
despre care se spunea mult bine, Riscam să răminem desculți, 
făcînd drumul acesta, dar foamea era şi mal de temut. 

bug a poarta bogătaşului, pierdarăm tot curajul: 

— Panaite, zise Musa, dar dacă în loc să ne dea de 
tacra, ne-o trimete în surghiun, cam ce-ai zice tu ?]... 

— Aşi zice că udului nu trebue să-i fie frică de ploael— 
răspunsel eu, ca să-l îndemn, dar în fond mă temeam strașalc 
să dau ochii cu autorităţile superioare. 

Băturăm la poartă. leşi an servitor turc, care răcni ceva: 

— Ce spune Turcu, Musa ? 

— Spone că să ne cărăm! 

Eram gata să intoarcem spatele. In clipa aceia, o mină 
dădu perdeava la oparte i ciocăni în geam : emirul dădea ordin 
slugii să ne introducă, Musa luă an aer grav, holbă ochii lui 
sprincenaţi şi "m! zise dinda-mi cu cotul: 

-- faci temeneaua pănă la pămint, că draco’ ne-a luat! 

Intrarăm în sala de aşteptare, şi de îndată ce apăru emirul, 
făcui o temenea care merita ea singură o mie de lire turcești, 
dar Musa mă întrecu în eleganţă cind duse mina la fes, la buze 
şi la piept,—rostind, în același timp, un lung salut, care trebue 
să fi fost comic de măgulltor, căci emirul surise ironic. 

Nu dădu nici o atenţie la halul în care se afla biata noastră 
imbrăcăminte. Ne pofti să luăm loc. Refuzarăm. Insistă cu gravi- 
tate şi ne supuserăm, dar vai de noi! Mal comod am fi stat pe 
virfuri de suliță, decit pe plușul acela, căci eram tare jerpeliţi | 

Inţeleserăm dintr'o privire că aveam de-aface cu un om 
civilizat, De altfel, emirul era îmbrăcat europeneşte, Pe deasupra, 
avea un halat de mătase verde cu canafi la cingătoare. Era un 
bărbat de vre-o patrazeci de anl; mustaţa tunsă scurt; căutătura 
blindă, dar inteligentă; figura obosită. Venise cu narghileaua. 

dinja asta fu memorabilă in lunga mea experienţă de oameni. 
um văzu că avea cul vorbi, Musa o luă la goană ca un 
cal de cursă. Nu ştiu turceşte, totuşi, pricepeam atunci îndeajuns 
că bătrinul povestea emirului, ca unul frate, toată odisela noas- 
tră în Libabi. Cind vorbea de Avramescu, ochii îi scăpărau foc 
și pară. Emirul îl holba pe a! lui înspălmintat. Dar cind se puse 
să nareze, cu haz, decepțiile, lipsa de lucru, mizeria care dura 
de șase luni, văzul pe notabilul turc răminind impletrit, uitind de 
narghilea şi privind ţintă la torentul acesta de viaţă care 'şi 
permitea să glumească cu tragedia foamei cași cum ar fi fost 
vorba de-o snoavă din trecut. 
4 Masa vorbea de on ceas, Fața îl era aprinsă, voloasă, şă- 
a ; al fi zis că e un om năpâdit de fericire, nu un flămind. 
irul îl opri cu un semn plin de bunăcuviință, se ridică şi 


MUSA 317 
a A E 


4 anl un moment, un Arab mohorit intră cu două feligeane 


şi două... narghilele !—ne falgeră - 
| 3 Et Să g geră cu o privire disprețul 
gap Aa Făpatea pe-a & el era în nouri: 

— Am „ faânaite, ca un avocat tînăr la c ju- 
raji! Ce zici tu: o să iasă ceva? e Sa a 

— Deocamdată văd c'a ieşit o cinste mare, zisel eu, ară- 
tinda-i serviciul luxos; păcat că sintem nemincaţi de trel zile! 

Şi-i aminti păţania unui dansator romin la Cairo, care, țlă- 
mind de două zile, trebui înt'o seară să joace Banul Mărâăcine 
şi să bea, la urmă, şampanie, cu „maţele goale“, 

Emirul ne dădu timp să ne facem tabletul nestingheriţi. 
Musa băgă narghileaua în draci şi-o porni iar pe vise: 

— Măi 1... Ce-ar fi să ne dea ăsta o lucrare mare şi să 
ieşim în primăvară cu cite vre-o treizeci de lirişoare în buzunar? 
Hal 2... Să ne înţolim şi nol ca lumea, să ne cumpărâm clle-o 
narghilea frumoasă ca astea şi să ne intoarcem cu cinste în ţară... 
Ajută-ne, doamne! ji vol, Christoase, Moise, Mahomet |... 

Dar toate feţele astea sfinte, invocate de Musa, nu ne pu- 
tură ajuta cu mal mult decit emirul avea de gind să ne ajute, 
adică cu o liră, pe care o plătirăm ca cite-o altă temenea „pănă 
la pămînt“. 

Nepreţultă liră turcească! Ca s'o dobindim, a trebuit să 
facem pe lazaronii așa cum rare ori, în vagabondajal meu, am 
fost nevoit să fac. Dar nu-mi pare rău. 

ŞI să nu-mi ceară nimeni, niciodată, să tai un cap de om: 
m'ași teme ca omul acela să nu fi fost, un ceas din viaţa lul, e- 
mirul dela Malmetain. 


Pomana asta căzu cam pe-aproape de Crăciun. Rebeca avu 
lacrimi în glas c'nd se rugă de noi să n'o „risipim*: 

— Zāu, tatā!—Mai păstrează măcar o megidie, ca să vă 
fac de Crăciun o „verzişoară cu carne de purcel“ | 

Sandu, deşi romina, sări ars: 

— Da’ mai dă-l dracului de Crăciun, că m'am săturat de 
pine goală! Să facem Crăciunul azi! s 

Nu l-am făcut în ziua acela, şi nici in ziua de datină, căci 
Musa împărţi toţi banii pe la datornici, şi-am rămas lar fără 
leţcae, dar cel puţin eram asiguraţi, pentru citva timp, împotriva 
„tamazanului” absolut, 

Căci acum trâlam cu două case: la Set-Amra şi la tineri! 
ăştia fără minte. 

Arâboaica ne era o adevărată soră. O ducea şi ea ca vai 
de capul ei, singură, aproape uitată de ingimfata Selina, copila 
ei din Venezuela, şi totuşi plină de milostivire pentru nişte bieţi 
străini ca noi. Ne adăpostea fără să ne ceară un ban, dat n'avea 
nici de unele. Aşa că nu ne indura inima să imbucăm pe furi;, 
nici să fumâm siogori. Aduceam, ce se găsea, la dinsa acasă. 


318 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cu tinerii, altă jale. Rebeca se însănătoșise, dar bătrinul - 
se opunea din răsputeri la viaţa urită pe care apucase. Spunea 
<a mai bine o omoară. 

li imputam lul Sandu ticăloasa lui postură. El se apăra: 

— Da’ ce mă, crezi că e din vina mea? E vina ci: vrea 
să deschidem cofetărie mare, să ne imbogăţim! 

Intr'adevăr, fata era foarte ambițioasă. Fusese crunt jignită 
că în copilăria ei o numeau prietinele „jidoafcă“. Ea se simţea 
romincă şi era cu adevărat, în vorbă şi în obiceiuri. Nu putea 
să sufere cînd i se vorbea în jargon,pe care de-abia il cunoştea, 
căci vorbiseră In casă mai mult romineşte. Era de-o bunătate 
ingerească. Deşi ea însăşi în mizerie, cind auzea de suferința 
cuiva i-se umpleau ochii de lacrimi şi dădea ultimul gologan. 

Sanda era un meşteşugar de miaa intălv. dar grozav de 
leneş şi supărăcios. Totuşi, foarte simpatic. Era ceiace France- 
zul numeşte un pince-sans-rire. Avea ceva din Stavru al men, 
care e un personaj pe jumăta'e adevărat, 

Le înţelegeam năzuinţile,—într'o societate în care pezeven- 
glicul duce adesea la măriri,—vedeam cu ochii mei cite sacrificii, 
materiale şi sufleteşti, îl costau aceste năzuinţi, îi ertam, îl luam 
aşa cum erau şi-i iubeam. 

Această iubire imi făcea uneori pozne. Una mi-o făcu adoua 
zi a acestui Crăciun sentimental. 

Rebeca plingea amarnic după „verzişoara cu carne de pur- 
cel“. Gătiae casa aşa cum se face la noi de sărbători; dar, 
zicea ea: 

— Să n'am eu parte nici azi de mincărica noastră obişnuită, 
doamne l—mai bine aș fi plesnit cind eram mititică! 

Şi se uita cu dispreţ la cutia cu sardele ce-o aştepta la 
prinz. Deodată ii veni o idee. Mă luă la oparte. ca să n'andă 
bătrinul, şi'mi zise, cu flăcări în ochi: 

— Panaltache |! Puiale! N'ai vrea ta să faci o ispravă ? Să 
dea Damnezeu să scapi din mizerie şi să-ţi găseşti mâicuţa sănă- 
toasă |— Uite ce-i: beiul X imi face de mult ochi! dalci. Am să-l 
pun pe Sandu să-i facă, din partea mea, o scrisoare pe italleneşte; 
îi cer o liră, iac'aşa ! Ce ?2—il om bogat, arză-l focu’! Să dea şi 
el de pomană |—Fi, vrei tu să duci scrisoarea? (Și mă luă de 
umeri): du-te, mă! dragă, du-te, frate bun, dacă vrei să miniaci 
o varză aşa cum ţi-o gătea mămucă-ta astăzi!.., 

Mi se umilă pieptul de-un plins năprasnic. Ei, ce te faci, 
Panalte ?! lată că te duce uneori viaţa până acolo că devii şi 
chibiţ de pezevenghi | 

Lua! scrisoarea şi o dusel cu succes, dar cind mă întorceam 
cu plicul în care se afla lira, am jelit ca la moartea mamel,—şi 
nu de mila mea, ci de mila ființei aceleia minunate, tirită de 
soartă în cea mai grozavă mlaştină din clte cuprinde viața! 

Am făcut un „Crăciunaş“,—cum îl numi Rebeca, —că nici 
la nunțile împărăteşti n'ar fi putut fi mai multă voloşie. 


— musa 319 


Cu privire la originea lirei, Sandu ticloi pentru Mu 
sa o 
minciună tot aşa de împărătească. Bătrinul înghiți mincluna şi 
„verzişoara“, căreia nu-i lipsea nici vrednicul ardei iute; apol, la 
a tro en trase nişte Soare de se duse pomina prin 
p avea o voce frumoasă de 
ari! întregi din opere şi operete. | ÎNCA E comete 

O altă şotie, tot din iubire, îmi veni cam fără voia mea, 

Văzusem că Sandu făcea să dureze lira belului cam prea 
mult; mu se mai isprăvea. Intrigat, 1 intrebal. El imi răspunse : 

— Vino cu mine cind fac tirgueiile şi o să vezi, 

ll iînsoţii. Intrarăm amindoi, într'o seară, la un bacal care 
avea de toate. Sandu începu să-l suceasci mereu cu spatele 
la noi, cerinda-i să-i arate tot felul de conserve aşezate cit mai 
sus pe rafturi. Arabul, domol, de-abia se mişca, sulndu-se pe un 
scaun şi dindu-se jos cu marfa care nu era niciodată cea dorită 
de Sandu. In vremza asta, el îşi umplu buzunarele, şi le umplu 
şi pe ale mele, cu tot ce-i cădea subt mină: costiță afumată, 
bucăţi de caşcaval, sticluțe cu coniac, tutan, pănă şi chibritari,— 
dar cu o iaţeală şi o indăminare care mă încremeniră locului, 

Vai de păcatele mele! Numai de-astea n'am fost bun în 
viaţă şi de cealaltă meserie a lui, incolo le făceam şi eu pe toate! 

De îndată ce ieşirăm afară in întuneric, o rupsel la fugă, 
semănind pe drum tot ce-mi virise prin buzunare. Sandu le aduna 
în urmă şi'mi zicea: 

— Dacă eşti curios să ştii cum fac să dureze lira, mai vino 
cu mine şi altădată! 


a 
- . 

Asupra paginii acestela în Libani, imi rămine să mai vor- 
besc de un mic personaj, de care încă n'am pomenit, precum şi 
de ultimul mare castel in Spania pe care-l făurisem. 

Personajul, e o bătrinică arăboaică, vinzătoare de lipii, hrana 
noastră capitală, Pinea asta, dacă se poate numi pine, era gro- 
zav de rea: o mare băşică umflată, aproape crudă, se desumi!la 
ca un burduf cind se răcea şi o înghițeam ca pe clătite, dar ne 
cădea ca plumbul în stomac, Totuşi, eram bucuroşi s'o avem 
şi p'aia. 

După citva timp, ne înglodarăm aşa de tare în datorie la 
brutăreasă înctt nu mai îndrăznirăm să dăm pe la ea,—cind, lat-o 
într'o zi la uşa Set Amrei. Credeam că vine să-şi reclame banii. 
Nu, Venea să ne aducă un rotii de lipii, (dou oca): 

— Nu | nimic, zise ea lul Musa pe spanioleşte ; îmi veţi plăti 
cind veţi avea. = 

Ne mirarăm, ne crucirăm, dar bătrina işi urma pomana: din 
cind în cind, venea cu basmaua de lipii. Răminea galeşă în prag, 
se nita la nol cum stam clotcă aplecaţi peste mangai, deşerta 
basmaua şi pleca. Nu mai ştiam ce să credem. 

— Ce-o îi, măl, cu ingeru' ăsta rebegit ?—exclama Musa. 

Dela Set-Amra nu patură afla decit că bătrina se născuse 
în Cuba şi venise, copilă, cu mama el, care era din Libani, 


JE RA 


Enigma rămase nedeslegată pănă în primăvară aproape de 
plecarea mea, dar într'o zi, afliadu-ne numai noi doi, şi cicălită 
de Musa mai malt ca de obicelu, bătrina ascuji buzele şi-l întrebă: 

— Nu-i aşa că tu eşti Ovrelu ? a 

— Da... răspunse prietinul meu. —Ej, şi pentru asta ne dai 
pe datorie? 

— Pentru astal—făcu bătrina, clătiuind din cap.— Daa... 
daa! Pentru asta... Şi eu sint Ovreică, după tată. El era Ovrelu 
opinia! i, săracu’, a răbdat mult de foame în viața lui, omblind 

upă o tă de pine. (Apoi, cu un oftat adinc): Noi Ovreti 
n'avem pe nimeni să ne ajute cind răbdăm de foame! De-asta 
trebue să ne ajutăm intre nol. 

Atita I-a fost toată vorba, ŞI a continuat să apară în prag 
cu cite-un rofhl de lipii, să ne privească galeş şi să plece scutu- 
rind făina din basma. 

Să-i fie ţărina uşoară! 


Cit despre „castel“, e vorba de proectata mea însurătoare 
cu fata Set- Amrei, Selina dela Venezuela, 

Vai, cind mă gindesc la cite năzdrăvănii am mai făcut In 
zilele mele, mă întreb dacă nu cumva le continuu și astăzi fără 
să-mi dau sama! 

Aşa de aprig am crezut în basmul acesta, incit l-am făcut 
şi pe Musa să creadă şi să făurească alte basme, lar aveam să 
ne facem antreprenori de binale! lar ciştigam bănet şi trăiam 
fomind clubuce de-alea frumoase ca ale emirula! dela Malmetain! 
Ba chiar, după o călătorie de nuntă în Rominia, aveam să aduc 
pe mama în Libani, iar Musa, familia lui. 

| trai, bāete l 
fost chiar un tra'u.. Era acela al visului care întreținea 
văpala vieţii în nol, ultimă resursă a unei coarde care ar fi plesnit 
de întinsă ce era. 

Bunul meu prietin, savantul doctor Roger Dalimier, îmi 
spunea anul trecut, la Paris, pe cind se trudea să găsească un 
locuşor ca să-şi întigă acul: 

— In viaţa mea de medic, n'am mal văzut un om aşa de 
slab şi în acelaşi timp cu atita putere de viaţă în el!— Ce te face, 
Panaite, să trăeşti așa de intens? 

— Visurile, doctore! - l-am răspuns. 

Da, prietini care mă cetiţi aici: visul e toată viața omului 
cu suflet! Dar cu condiţia să nu fil condamnat a visa singur, ci 
cu cineva, om ori femee, pe care să-l iubeşti, 

In Libani am lubit pe Masa, care la şaizeci şi cinci de ant, 
trăia mal intens decit mii de tineri puşi în acelaşi corp ;— iar prin 
alte părţi, am iubit alţi oameni, căci peste tot pămintul sînt oa- 
meni care merită să fie iubiţi. 


VIAŢA 


Primăvara sosise, duloasă primăvară de Libani, cu portocali, 
lămili, rodii plini de flori. Nu mai aşteptam acum decit ultima... | 
măciucă, pentru ca să apucăm fiecare încotro l-o duce ochii, 


MUSA 
————————— USA 


Bătrinul devenise melancolic. Ştia el că visă 
ne culcam, stingînd lampa, cînta $ rar hehe m, De cite ori 


—e„Cind cu gene ostenite, sara suflu "n luminare”, 
Cred că numai mort am să scap de sărăcie | 


— Nu prea rimează, dragă Panaite, dar l-aşa... 
w A n ru = cea ae de ar. = grea după cum se şile 
; Şi realitatea, cu e 
odată braţele în faţa noastră, E PA ME NINA da 
O primirăm, aşa cum muncitorimea, visătoare ori nevisătoare, 
de pe întreg pămintul, e nevoită s'o primească, Eu plecai în 
țară cu bani veniţi de-acasă; iar Musa, îşi mai tiri bătrineţele pe 
ia Beirut şi Damasc, apol se întoarse şi el acasă şi muri printre ai lui. 


321 


Din ciți oameni am cunoscut şi iubit în zilele mele, Musa a 
fost unul dintre puţinii tovarăşi de drum care ştiu să-şi {le inima 
sus în nenorocire, să infrunte vitregia împrejurărilor protivnice şi 
să rămie bun prictin in ceasuri de restriște, ` 

Tot drumețul nu e 
grele e şi mal puţin. 

Imensa mulțime a haimanalelor care umplu cîrciumile şi 
potecile internaţionale, nu e decit un fragment al acestul ocean 
de banalitate care se cheamă Lumea. Omul de inimă, de simţire, 
de cultură şi de visări, e tot aşa de rar, e tot atit de grew de 
intilnit în lumea vagabonzilor cași în oraşul ori satul in care te-ai 
născut şi ţi-ai petrecut viața. Nenorocire acelul prietin care s'o 
lăsa sedus de Konovalovii lui Gorki şi care şi-o părăsi ticna, 
pentru ca ra y la lumea 'n cap cu speranţa că poate o întiini şi 
el Konovalovi! O ştiu eu aceasta, așa cum greu ai găsi astăzi 
cinci scriitori care s'o ştie din proprie experienţă. 

Figurile măreţe ale literaturii gorklene au trăit mai molt în 
safletul lui Gorki. Literatura nu e viaţa şi nici na poate să fie 
decit în opera unui scriitor prost; totuşi, viaţa e şi rămîne superi- 
oară literaturii prin faptul că e adevăr, dar în cazul acesta trebue 
să spui că e viață şi nu literatură. Gorki a ştiut să ne-o spue 
cu meşteşug, în Vagabonzii lui, şi astfel a reuşit să ne dea i- 
luzia vieţii. lar secretul acestul meșteșug, e că el a trăit cu 
sfărămituri de suflete mari, le-a iubit şi le-a complectat cu bo- 
gatul adaos al inimii sale iubitoare. 

N'am nevoe să adaog nimic lui Musa, dar nici nu încerc să 
fac cu el literatură, căci ar îl păcat. 

Ard, uneori ta viaţă, bulgări de radium uman: de ce să 
spunem meren c'au fost incendii? O simplă ceartă cu femela pe 
care o iubeşti, nu e oare mai dureroasă decit o tragedie petrecută 
intrun roman ? 


şi un om de suflet, iar tovarăş de clipe 


Panait Istrati 
Nisa, Noembre, 1925. 


Nihil 


Ascultă... 

Nisipul aleei 

Trosneşte ca focul în vatră 
Şi treptele scării de piatră 
Sărută pantofii femeii 

Ce bate grăbită la poartă 
Cu degete-absente 

De statuă spartă... 


Priveşte... 
Tăcerea coboară 'n spirale 
Rotunde şi-ovale 


Ca nişte confettii de- aceiaşi coloare... 
Aleea e-o stradă cu două canale 


In loc de trotuare, 


Castanii par mături proptite de zid 
Şi scara de piatră (în loc să se urce) 


Coboară cu treptele 'n vid... 


NIHIL 


Priveşte şi-asculță... 
Ce linişte goală, solemnă şi multă L.. 


Deşteaptă-te frate şi nu mai visa 
C afară nu-i nimeni— 

Nimic din ce-ai vrea 

Odată măcar, să mai fie, 


E numai femeia din fotografie, 
O mapă cu elied»-uri de Grieg pe pian 
Şi fumul ce urcă din pipă 'n tavan... 


lon Minulescu 


323 


Judeţ al sărmanilor * 


S'a ridicat din tohoarca lui, dela un proțap, un om măhă- 
los, şi s'a arătat în lumina focalai păşind legănat. 

Numai după cum aducea picioarele, rar, cosind cu ele parcă, 
s'ar fi putut cunoaşte că-l cloban. Se vedea asta însă şi după 
glogă, după căciula dintr'un berbece, după chimirul lat şi lostrait 
şi mai ales după cămeşa scorțoasă de spălături în zer, Purta to- 
lag nalt pe care-l ţinea de sus. ŞI ochii mititei abia I-I vedeam 
de subt streşina frunţii şa sprincenelor.. Avea plete crețe unse cu 
unt,—dar barba-i era rasă cu custură de coasă. 

„Eu toate le-am ascultat și toate au fost istorisiri frumoase, 
—a grălt el gros, şi nu mal doresc decit -s'aud întimplarea gos- 
podarului istula nant și uscat“, 

ŞI după asemenea vorbe cătră comis se cunoştea că-l un 
om din sălbătăcie, 

Nici nu-l băgasem în samă păn' atunci; dar el toată vre- 
mea stătuse acolo cu nol, şi tăcuse, Tâcuse şi-şi văzuse de vin, 
şi abia acuma-i venise gust de vorbă şi chef. Cu mina stingă 
făcu vint oalel peste flacările focului. O auzii ţipind în intuneric, 
la grămada cloburilor,—se sfărmă şi tăcu, încheindu-și soarta. 

„Asta n'a mai cunoaşte băutură, vorbi iar ciobanul rinjind, 
— şi nu ne-om mai întilni decit după ce-oia fi şi eu ulcior. lar 
cel care nu mă cunoaşteţi, să știți că eu nu-s mai dedeparte de- 
cit dela Rarău, şacolo am stină cu alţi tovarăşi şi bordee pline 
cu putini de brinză şi de lapte acru, şi alte bordee cu poclăzi şi 


cojoace, ȘI mă chiamă Constandin Moţoc. Cine vra să ştie, pot 


" Dia elelul: Honu- Ancujel, 


JUDEŢ AL SĂRMANILOR 325 
RE, aa ERE 


să-i spun că mă duc pănă 'ntr'an sat la apa Siretului să aflu dacă 
mai sălăşlueşte pe lume os din osul părinților,—o soră ce-am 
avut şi cu care nu m'am văzut din tinereţile mele. Dac’ a’ îi 
ea i ya mă n. „DNA la = şi la tovarăşi şi la întristare, 
pe v e munte unde nu se dom e vintu' ni — 
ginda’ omulai. rai Cs EA 

Da’ eu rid, căci mi-am adus aminte de-un prietin, carele 
mi-a spus că dac'olu trece pela Hanu-Ancuţei, să beau o oală 
de vin, să beau două, păn' ce-oiu vedea tulbure şi să nuspun la 
nimene ce | s'a intimplat lui într'o vreme pe locurile acestea, 
Mi-a povestit cite a pătimit, Dar pot spune că bind atita vin cu 
asemenea oală, nu-mi mal pot aduce t cu greu aminte de-o 
intimplare ca aceia. 

— Ce întimplare?-—ntrebă după obicelul lul comisal Ioniţă. 

— O intimplare, cinstite om bun, o Întimplare a aceluia 
care mi-i mie ca un frate. Măi lăutarilor, voi să ziceţi pe strună 
după mine un cintec de voinicie al lui Vasile cel Mare, hoțu' ; ş'a- 
pol dac' a dori lumea, olu spune; dacă nu, olu tăcea“. 

incepu deodată a cînta pe nas, Con glas din cap, subțire, 
cu totul nepotrivit făpturi! lui mari. 

„Ascultaţi, măl! 


Care-i tinăr şi voinic 

lese noaptea la colnic, 
Fără par, fără nimic, 
Fără brlu, fără pistoale, 
Numai cu palmele goale..." 


Imi venea a ride ascaltindu-l cum zice subţire, şi mă vese- 
leam, căci nu mii silă de omul cu chef. El s'a oprit arătindu-şi 
dinţii, dar mai mult cu harţag decit cu voie-bună. 

„Aci cloroli să tacă, a zis el lar cu tărie şi gros, şi să-şi 
ascundă diblele subt aripi. Vreau să vă spun dumneavoastră, 
dacă nu vi-i cu suparare, povestea despre care vam vorbit, ȘI 
dacă nu v'a plăcea, să nu-mi spuneţi pe nume“, 

S'a posomorit, privind spre umbra neagră a hanului, şi-a 
potrivit toiagul la subsuoară, sprijinindu-se în el după obicelal 
ciobanilor, apol s'a intors spre noi şi şi-a plimbat ochii în jur,— 
fără să ne vadă, căci privirea lui dintr'odată se cufundase în alt 
tim . 

i Dintre nol toți numai loniţă comisul îl privea într'o parte, 
cu oarecare nerăbdare şi dispreţ,—căci îl astupase aşa tam-ne- 
sam un om de rind şi din proşti, cind domn'asa avea de poves- 
tit lucruri mari. 

Ciobanului insă nu-i era ruşine și nu cunoştea asemenea 
rindaeli, 

„Ce-am vrut eu să spun ?—ne întrebă el, zimbind din de- 
părtare și din singurătate, Apol ce-aşi avea eu să vă spun m'ași 


326 VIAŢA ROMINEASCĂ 


prinde mal degrabă să vă ciot din fluier; da’ n'am chip. Aşacă 
trebuie să grălesc cum m'olu pricepe. Era prielinul acesta al 
meu trăitor în sat la Ferbinţi, pe Siret, — find în acele vremi stă- 
pin pe moşie un boier chiabur tare cu numele Răducan Chioru. 
Era acesta boler om stătut şi văduvoiu şi din cind în cind avea 
dumnealui plăcere pentru cît=-o mulere dintr'a oamenilor, pentru 
care lucru noi rideam și făceam haz într'o privinţă.—Da' iaca, 
prietinul ista al nostru păţeşte şi el pozna şi nu-i mai vine-a 
ride. Află dela alte femei binevoltoare că pe ilinca lui a poftit-o 
boierul păn' la curte. 

— Cum se poate una ca asta ?—sare el in sus, 

~- laca se poate; ba incă s'a intors acasă c'on testemel 
nou, rog ca focul, 

Atuncea prietinul acesta al meu a simţit că-i creşte pe spi- 
nare păr de cine turbat. A lăsat în drum, dinaintea orîndei, sa- 
nia încărcată cu saci, a zviriit biciul in coarnele bolilor șa tras 
de după o scoarță bărdiţa.  Văzind înainte-i piele de singe, s'a 
răpezit acasă ş'a izbit cu umăru 'n uşă. A luat în piept pe fe- 
mele ş'a prins a striga la dinsa: 

— Unde-ai fost? Să-mi spui unde-ai fost, că te tailu în bu- 
căți cu securea. 

— N'am fost nicălirea, omule! Ce este? Al nebunit? 

— Spune unde-ai fost, că te tai. Unde-i testemelul cel roş? 

— Care testemel? Tu trebuie să fi băut, bărbăţele,—după a- 
ceia al adormit în car, ş'ai visat! 

A mai răcnit la dinsa, ea se apăra ca de inec; se ferea, 
da din mini şi nu mal contenea din gură, A apucat-o omul de 
cozi ş'a bătut-o cu capul de colţul hornului; a întors-o ş'a ples- 
mO aa obraji cu palmele ; n'a fost chip să scoată nimica de 
a e 

— Taie-mă, omoară-mă, nu-s vinovată cu nimica! 

Atuncea ! s'au trudit şi prietinului Istula al meu minile. Se 
za la diosa cum plinge,—şi l-a cuprins şi pe dinsul mare amă- 
răciune, 


malcă-sa, că nu p nici cu spatele despre ce te fi vorba. Işi 
şterge gura cruntă de singe şi-l sărută pe t; 1 domoleşt 
şi-l îndeamnă să se ducă să-şi caute căruţa cu boil, lar după ce 
se duce el la bol şi la căruță, ea işi pune în cap testemelul cel 
roş şi lese prin fundul gră intr'o hudiță, de unde ia drumul 
la curtea bolerească. 

Omul işi duce sania ş'o descarcă de saci la hambare, pe 
urmă vine la curte să-l scrie la catastif grămăticul. In loc de 


JUDEŢ AL SĂRMANILOR 327 


CE -a 


grăämătic iese în cerdac boierul. ll cheamă ja aşa cu - 
rinjeşte numa "'ntr'un dinte. 00 8 sein) ii 

— la fă-te "'ncoace, gospodarule! 

-— laca vio. Care-i poronca, cucoane ? 

— Măi păginule, zice boierul, ce ai tu cu femeia de-o baţi 
şi o asupreşti ? 

Prietinul ista al nostra nu se dumireşte deocamdată. 

— N'am nimica, cucoane,—da' nu pricep de unde ştii mă- 
ria kag pas ca asta, şi de ce te amesteci între Romin şi 'ntre fe- 
meia lui. 

N'a apucat a sfirşi vorba, şi Răducan Chioru l-a şi fulge- 
rat cu palma peste gură. Prietinul ista al nostru închide ochii 
fără să înţeleagă; lar cind ii deschide, vede la o fereastră pe l- 
linca lui cu testemel roş,—şi 'nţelege. Răcneşte cu mare tulburare 
şi-l vine să-şi facă o samă, să se dele cu capu'm fintină. Dar 
ware cind. Bolerul a tras de după uşa tindei harapnicul, şi-l pä- 
leşte "n plin pe după grumaz şi-l taie peste ochi cu şfichiul, par- 
că-l scrie cu foc, Încearcă a cirni la dreapta şi la stinga. Cu ră- 
suflarea gilgiind în singe se "'ntoarce şi se prăvăleşte pe scări ca 
să scape şi să fugă. Jos îl prind ia braţe haidăii curţii. 

Bate cu pumnii şi scapă şi se răpede urlind la stăpin. Ră- 
dacan Chioru îl arde iar cu ştichiui și clipeşte riziad dia ochiul 
cel sănătos. 

— Nu-l lăsaţi, mäi flăcăi, zice,—că-l turbat. Era să-şi o- 
moare femeia, 

Haidăii au sărit şi l-au prins. L-au mai bătut păn' ce-au 
ostenit, pe urmă i-au dat drumul. 

pă ce-a bolit trei zile, muşcind scindura lăiţii, prietinul 
ista a nostru s'apucă şi sare *'ntr'o noapte gardu’ la curtea bo- 
lerului, ca să-şi găsească femeia. A pindit-o pe lingă odăile slu- 
gilor, pănă ce-a zărit-o. A sărit la dinsa urlind, ca să-i rupă cu 
unghiile gitiţa. A auzit bolerul ţipete din casă, ş'a ieşit cu ham- 
geral. 

Aşa că Răducan Chioru, ca un stăpin ce se afla, văzind a- 
tita îndrăzneală, s'a scirbit ş'a poruncit haidăilor să-l ridice pe 
prietinul ista al meu şi să-l facă petrecere cuvenită, după pur- 
tarea lui. Intălu l-au legat cu minile la spate şi l-au pus căluş în 
gură, ca să nu urle. Și 'n noaptea acela l-au ţinut cu capu’ vie 
rit într'un gard, cu gitu’ strias între nuele. L-au mai rupt cinii 
pe de lături; l-a muşcat gerul Bobotezei inspre ziuă. Ea nu în- 
teleg de ce n'a morit, 

Făcinda-se ziaă şi văzindu-l că se uită tot urit, cuconu' Ră- 
ducanu poruncește să-l scoată din gard şi să-l mile cu harapni- 
cele pănă devale la moară, Acolo slujitorii îl descalţă, îi suflecă 
cur pănă la genunchi şi-l viră în lăptoc, pănă la glezne,——ca să 

țească zimţii gheții şi să nu mai indrăznească a ridica ame- 
niațare impotriva unui obraz boieresc. 

Apoi a mai avut a indura prietinul ista şi altele, ca să se 


328 VIAŢA ROMINEASCĂ 


*mplinească tindulala care era atanci la curțile stăpinirii. L-au 
lepădat într'un bordelu, în preajma focului, ca să se incălzească. 
Ca să nu fugă, i-au pus picioarele “n butuc, cu lacată grea de-o 
ocă. Ş'au lăsat famul să lasă in bordelu, ş'au presărat pe jaratic 
ardeiu pisat.— Tuşind şi stupind singe, a petrecut într'asemenea 
chip; şi Dumnezeu a vrut să nu piară, ci să se chinulască pe lu- 
mea asta, ca dincolo pe tărimul Tartorulai. 

Aşa s'a intimplat, cinstiţilor creştini, această faptă acum 
treizeci de ani, ȘI prietinul acesta al meu n'a pus fruntea ’n 
țărină, precum ar fi fost mal bine. A rămas schilod o vreme, ur- 
lind în inima lui; şi cînd s'a putut tiri, a pribegit din sat. A 
trecat apa Moldovei; pe urmă a trecut apa Bistriţei, şi s'a ri- 
dicat pe plaiurile cele înalte, cătră Rarău. 

Acolo, în munte, subt cetină, sta cu ochii țictă ca un nebun 
şi-şi vedea intimplarea. O vedea în vilvătaie şi 'n singe,—şi ini- 
ma-i era scrijeiată de unghii de criţă. Gemea zvircolindu-se și 
nu găsea în el o putere. Ş'a fost rob ciobanilor malţi ani,—păn 
ce-a avut şi el mloare şi berbeci, invățind rindulala acelei si- 
hăstrii, 

Atuncea într'o sară de primăvară prietinul ista al meu a 
auzit glasul „lui Vasile cel mare, cîntind subt steşină de pădure 
precum v'am cintat eu. 

Cind i s'a înfățișat la coliba de cetină, prietinul meu la 
înţeles numaidecit că-i om fugar din lume şi pribegit în pustie. 
L-a văzut voinic şi fudul, ultindu-se pe subt sprincene şi l-a pri- 
mit cu dragoste, plăcindu-i cintecul. Cind a auzit că-l chiamă 
Vasile, sa bucurat, căci toată partea acela de ţară cunoştea a- 
semenea nume, şi de braţul iul se temeau cimpiile. Pe-atuncea 
Vasile cel mare ţinea vadurile şi drumurile şi era mare vameş. 

— Poftim, bade Vasile la focul meu, zice prietinul nostro, 
Eu am auzit de dumneata şi te-oiu primi bucuros, ospătindu-te 
cu ce m'a blagoslovit Dumnezeu. Oiu da şi Roibului dumnitale 
fin bun. Ş'oiu găsi şi pocladă, să-ţi fac hodină moale pe noapte. 

Atuncea hoţul s'a bucurat şa descălecat la colibă şi nu 
tirzie vreme s'au făcut buni prietini. 

ȘI i-a spus Vasile toate ale lul; ş'a povestit şi prietinul ista 
al nostru hoţulai intimplarea cu mulerea şi cu boierul, 

Auzind povestea, Vasile cel mare s'a supărat: şi-a rupt că- 
ciula din cap şi a trintit o de pămint. 

— Măi, zice, după istorisirea asta, tu să nu te mai numeşti 
prietin al meu! Căci ai supt lapte de iepuroaică ş'al rămas mişel! 

— Ce-aşi putea face, bădiță Vasile ?—a întrebat omul cel 
sărman. 

— Pentru ce-ai putea face tu, eu aşi putea să-ți fiu ţie 
învăţător, măl bălete. 

Aşa i-a spus; ş'acolo, la colibă şi lingă foc, cinstind el ra- 
chlu de ăfine, l-a învăţat lucruri bune. 

— Măi bălete, zice hoţul,—tu trebuie să înţelegi, că la fe- 


JUDEŢ AL SĂRMANILOR 329 
E A 


mele nu găseşti credință. Eu decînd volnicesc, am învăța 
ceti. Şi din pricina uneia ca a ta, am fost eu puşcat Ae ak 
în piciorul sing, de mă vezi ş'acuma călcind mal îndesat intr'o 
parte. Ci muierea fiind aşa lasată de Dumnezeu, vicleană ca apa 
şi trecătoare ca florile, eu o sudui ş'o iert. Dar nu uita păli pe 
cel care nu m'a lertat şi pe cel care m'a asuprit.—Fă şi tu aşa 
ca să nu crăpi de veninul de care eşti plin. ; 
— Aşa-l, siat plin de otravă!—a strigat prietinul acela 
r aaee: aa dau rob ţie, bădițăä Vasile, Invaţă-mă cum să mă 
S 


Povestind, ciobanul se aţiţase ş'acuma işi scutura capul şi 
brațele în rumeneala focului. Glasul il legii din inte en a 
bişnuită.— Vorbea prea tare, însă caşi cum ar fi fost singar. Cu toate 
acestea comisul loniţă—cași ceilalți—il asculta cu luare-aminte şi 
nu mai părea jignit. 

„ŞI Precum vă spun, a strigat Constandin Moţoc, Vasile cel 
mare l-a învăţat pe acel prietin. 

og “ţi, zice, mloarele în sama soţilor, pe o săptămină, 
Lasă jintița şi cinii în sama scutarilor. Nu lua cu tine decit un 
cal şi doi cași la cobori, ca să ne fiè de prinzare. Avem să 
coborim amindoi câlări, ca doi negustori detreabă, pănă la apa 
Bistriţei, şi mal departe păn' la apa Siretului. Ca să văd şi eu 
satul intru care s'au intimplat cele ce mi-a! povestit. 

Cind a vorbit aşa fel acela hoţ, rizind,—prietinul meu a 
simţit tremurind în el inima cu mare durere şi mare nădejde. 

dat pe samă soților averea,—a lăsat plaiurile şi bradul, 
izvoarele cele reci și polenele, şi încălecind, a coborit cu hoţul 
intre oameni la cimpie. 

cunoscut nu-i cunoştea nimeni, Ș'au călirit ca dol ne- 
gustori detreabă pănă la apa Siretului în sat la Ferbinţi, min- 
cind caş eu pltă rece şi bind apă la fintini cu cumpănă, ȘI 'ntr'o 
Joi dimineaţă. find şi sfinta sărbătoare a Inălţării, s'au arătat 
amindo! pe şleah, venind impotriva bisericii, tocmai cind ieșea 
norodul dela leturghie. 

Atuncea, între oameni, prietinul meu a cunoscut pe Răducan 
pi A simţit zbătindu-se în el o dihanie,—dar s'a stăpinit. 

"a zis: 

— Bădiţă Vasile, acesta-i stăpinul meu, carele m'a miluit. 

— Aşa ?—a răspuns hoțul. Tare bine. 

Ş'a strigat cu mare străşnicie, ridicindu-se în scări: 

— Oameni buni, staţi! 

Oamenii au stătut, 

— Creștinilor şi oamenilor !—a răcnit Vasile cel mare, — staţi 
cu linişte şi ca pace, căci eu n'am nimica cu dumneavoastră, A- 


330 A VIAŢA ROMINEASCĂ 


flaţi că eu sint Vasile cel mare, hoțul. De numele meu şiiţi şi de 
urmările mele aţi auzit. Avem pistoale şi nu ne temem de nimeni; 
şi mai sint alţii care străjuesc aproape. 

Oamenii au murmurat şi s'au tras la o parte cu supunere. 
lar boterul şi-a săltat barba din gulerul giubelei şi'n ochiul lui cel 
sănătos s'a aprins mare spaimă, cind a cunoscut pe prietinul meu. 

— Ne-am înfăţişat, zice iar hoțul, ca să facem un judeţ 
după vechiu obicelu. Căci pănă la judecata cea din urmă, a loi 
Dumnezeu, neavind ascultare nici la Isprăvnicii nici la Divan, cată 
să facem dreptate singuri cu brațul nostru. Pentru mulere te 
iertăm, luminate stăpine,—dar am tremurat cu capu'n gard și 
cu gleznele 'n ghiaţa morii, şi cu picioarele 'n butuc și cu ochil 
în fum de ardeiu, stupindu-ne sufletul; şi ne-ai ars cu harapnicul; 
şi ne-ai rupt unghiile. Ne al umplut de otravă viaţa, căci ne-am 
adus aminte de toate în toate zilele şi n'am găsit nici într'un fel 
alinare şi izbindă | Ne-am infățişat să-ţi plătim, cucoane! 

Răducan Chioru inţelegind, a căscat mare ochiul ş'a urlat 
la oameni şi la slujitori; a căutat scăpare in lături, a căutat 
scăpare înainte. Dar hoţul şi p'ietinul acesta al meu l-au luat 
în piepturile cailor și l-au dărimat. După aceia au descâlicat şi 
l-au lovit cu cuţitele. Prietinul meu a stat pănă ce-a văzut singele 
băltindu-se în pulbere. Cind cel căzut şi-a contenit tingoirile ş'a 
suspinat de moarte, l-a pipăit cu virful piciorului și l-a întors cu 
faţa'n sus şi cu ochiul deschis cătră cer, Şi nimenea dintre oameni 
n'a zis nimica,—ci stăteau martori cu spaimă, la judeţ. 

Asta a fost. Ş'au lăsat lingă mort punga cu opt galbeni, 
cită avere aveau, pentru sfinta biserică, După acela fiind o vreme 
frumoasă, cu soare de primăvară, au încălecat iar, ieşind din sat, 
şi s'au pustiit prin locuri ferite, pănă ce s'au sult iarăşi subt 
codru verde“. 


~ 


Sfirşinda-şi povestirea, ciobanul pufni spre flacări amărăclu- 
nea pe care o avea încă în el. Apoi ne privi tulbure şi incepu a 
ride pleziș, văzindu-ne că tăcem. ŞI se trase deoparte la tohoarca 
lui şi stătu larăşi inchis în mihnire ca mal "nainte, fără bucarie 
şi fără lumină, ca'n negorile muntelui. 


Mihail Sadoveanu 


Cronica socială 


Agricultură ori industrie 


Este incontestabil că Rominia antebelică era o ţară fericită! 
Viața era atit de uşoară şi plină de pitoresc pentru unii, abundentă 
şi darnică pentru foarte mulți. Romiala era țara unde formula „la 
noi ru moare nimeni de foame“ era un adevăr axiomatic, cin cate- 
gorla adevărurilor geometrice. 

Dela războlu incoace se pare că lucrurile s'au cam schimbat şi 
că formula eșşită din înțelepciunea populară şi experiența multise- 
culară s'ar reduce ja o vagă şi hilariantă ironie. Atmosfera de panică 
şi alarmă din primăvara aceasta în privința unei infometări a orașe- 
lor e incă vie în mintea tuturor, precum şi lipsurile și suferințele sur- 
venite din pricina calității mizerabile a pinii cea de toate zilele. 

lată deci câ in Rominia de după războiu se poate foarte bine 
miri de foame ; şi chiar dacă nu era să sucombăm pe calea directă 
a lipsei de griu, puțin a fost să nu ajungem la același rezultat pe ca- 
lea indirectă lăsată la dispoziția fabricanților de pine, la orice caz 
viaţa era suportabilă in Rominia dinainte de războlu nu numa! pentru 
că nu se murea de foame, cl şi din altă pricină, mai subtilă şi de 
ordin iatelectual. ȘI anume, celor mal mulţi viața politică, socială 
şi mai ales economică a țării li se înfățișa subt forma adevărurilor 
masive, închegate in formule definitive. Rominia era o adevărată Ar- 
cadie a clasiticării dogmatice, în care nuanța și intermediarul erau ori 
necunoscute, orl izgonite ca lucruri nttrebnice şi primejdioase. 

Realitatea socială apărea cristalizată In formule definitive și in- 
tegrale pentru uzul bunului cetățean care nu trebuia să-și dea altă 
ostencală decti de a adopta una din ele, 

Didacticismul triumfa nesupărat, lacurajind aplecarea spre lene 
şi confort intelectual! şi mutilind realitatea. ln calapoadele iul situațiile 
nu pot fi decit trangante, realitatea complexă e stirtecată conform e=- 


is 


332 VIATA ROMINEASCĂ 


xigențelor unei clasificații prestabilite; iatr'an cuvint patul lui Procust 
funcționa rigid şi mecanic spre deplina satisfacție a mulțimii. 

Astfel viața politică pe vremea acela, ce ni se pare astăzi atit 
de îndepărtată, își epuiza conţiautul şi-şi satistăcea idealul de guver- 
dara ln alternanța la putere a celor două partide aşa zise istorice; 
cugetarea socială se mărginea ja formula aşa zisei continuități ori la 
teoria formei fără fond ; cugetarea economică, mai fericită, o'avea ne- 
voe nici măcar de osteneala unel duble formulări, ea se revărsa abon- 
dentă şi indiscutabilă în unica și faimoasa formulă intrată In dome- 
alul humorului: Rominia țară eminamente agricolă, 

Dar lată că războiul revoluționează totul, viața politică ne intă- 
țişează un număr important încă de partide cu ideologii diverse, a- 
devărată mantie de arlequin ; cugetarea socială imbrăţigează şi ia la 
discuţii aprinse chestia unei burghezii naționale, a unul capitalism Io- 
digen etc. Numeroase formule se pun În circulaţie și se înfruntă re- 
ciproc, viața şi din acest pünct de vedere a devenit complexă, dificilă, 
ininteligibilă pentru cetățeanul de altădată, culundat în vechile şi con- 
fortabiiele sale tabieturi intelectuale. Un spirit nou de cercetare şi 
4scoadă scormoneşte fără nici un respect diversele compartimente ale 
vieţii naţionale, multiplicind aspectele şi punctele de vedere, 

Cugetarea economică fn și ea infectată de acest spirit Insidios 
şi subversiv, 

Acolo unde altădată, subt imperiul necontestat al formulei „Ro- 
minla ţară eminamente agricolă”, trona unitatea și armonia, astăzi 
suflă vintul resmeriţei. O formulă concurentă, tinără și lasoleată 
Rominia țară industrială îl dispută intăctatea lntr'o luptă fratricidă 
şi singeroasă. 

Se pare că lucrurile au mers atit de departe şi că noua formulă 
este atit de primejdioasă incit un distins publicist și cunoscător al 
stărilor agricole s'a văzut nevoit să dea strigătul de alarmă „inapoi 
spre agricultură, 

Dar în afară de această luptă de formule care-şi dispută cu fre- 
mezie intăetatea, trebue să recunoaștem că structura economică a a» 
cestei țări este profund revoluționată dela războlu incoace, și că o 
simplă optare latre agricultură ori industrie e departe de a rezolva 
greutățile in care ne sbatem. 

O Rominle agricolă ca şi o Rominie industrială sint deopotrivă 
de legitime şi necesare. Caracterul economic al statului nostru nu este 
şi nici nu poate fi determinat doar de dorințeleori de iluziile noastre. 

Aspirațiunlle noastre ia ordinea economică, devin legitime, ne- 
cesare şi utile In măsura in care ele concordă cu starea de fapt, cu 
realitatea căreia trebue să se subordoneze cu necesitate.— Orice alt 
drum ar apuca aceste asplrațiuni ln ordinea economică, ele nu pot duce 
la nici o realizare practică, cl numa! in domeniul vag şi îndoeloic al 
himerel, 

Probiema deci care se pune cu persisiență de cilăva vreme în 
economia noastră națională, spre a hotări In favoarea cul trebue să 
se dirijeze toate siorțările aoastre, a agriculturei ori a industriei, 
este fundamentală și merită o cercetare atentă și serioasă. 

Lă 


Dacă subt raportul național și Internațional viața poporului nos- 
tru e dominată de faptul considerabil al intregirii fruntariilor şi uni- 


CRONICA SOCIALĂ 333 
Mr A E A 


tăți! sale naționale lar subt raportul politic ea e stăpinită de conse- 
cințele imediate ale sutragiului universal ; în ordinea economică, Impro- 
prietărirea ţăranilor constitue evenimentul epocal ale cărti consecințe 
vor determina viitoarea organizație economică a msțlunil şi o nouă 
Inchegare a claselor sociale, 

Pentru intăla oară în istorie, In urma tratatelor ce puneau ca- 
pät celui mai crunt dintre războae, națiunea noastră iși constitue nni- 
tatea sa teritorială, Integrind Intr'an singur organism economic, pro- 
viacii risipite ta trei vecini, ce făceau parte din trei sisteme econo- 
mice deosebite. 

E un fapt ale cărui urmări se văd limpede mal ales în domeniul 
economic, și care nu se pot desființa de pe o zi pe alta prin simple 
măsuri administrative.  Aliplrea nollor teritorii ne-a adus o provin- 
cle exclusiv agricolă, cum e Basarabia şi două provincii cu un pro- 
anunțat caracter industrial cum e Banatul şi părți intregi din Transil- 
vania., Fără îndoială că noile provincii nu aduc cu ele o mare Indus- 
trio caracterizată, capabilă de o expansiune peste hotare şi în stare 
să schimbe fatr'o măsură decisivă aspectul actual al economie! naţio- 
salė, Totuși nu e mai puțin adevărată aportul ior indastrial în com- 
paraţie cu vechiul regat e destul de apreciabil nu numal prin bogă- 
țiile naturale ce se pretează muncii industriale ori prin aşezările ste- 
tornlce de prelucrare a acestor bogății, dar în largă măsură și prin 
Saee tehnice şi contigentul insemnat de lucrători industriali caliti- 
caţi. 

Deci prima chestiune ce se pune in discuția este următoarea: 
realitatea economiei romineşti, In cadrele noului stat național este ea 
o realitate exclusiv agricolă ori şi industrială ? ŞI dacă avem şi o in- 
dustrie națională, care sint posibilitățile el imediate, sorții de izbindă 
în noua conjonctură postbelică și într'o Europă complect transformată ? 

lată atitea puncte care trebuesc lămurite şi discutate cu obiec- 
tivitațe, fără pasiune și mal ales fără amestecul acelul spirit de me- 
galomanie națională care nu e fa fond decit un succedaneu de roman- 
tism nalv şi copilăresc, sursă de erori şi prejudecăți. 

Aspectul genera! al economiei naționale, cu tot aportul industrial 
al nollor teritorii, e departe de a fl schimbat cum cred unii. 

„ Structura statului a rămas aproximativ acelaşi; un stat agricol 
cu o poporaţie covirşitoare de țărani a căror principală ocupație a 
rămas tot munca cimpului, 

Realitatea noastră economică este și rămine pentru multă vreme 
incă o realitate agrară. Nu e mai puţin adevărat că toate dorinţele, 
toate aspiraţiile clasei diriginte romineşti nu ţintesc decit spre crea- 
rea cu ori cite sacrificii a unel industrii naționale singură capabilă 
să fondeze statul romin complect, avind asigurată astfel atit indepen- 
denja economică cit şi cea politică în domeniul internațional, 

Dar crearea unei industrii naționale ne-ar aduce, spun alții, ceva 
şi mai important încă şi anume însâşi civilizația occidentală cu toate 
cuceririle în ordinea tehnică și mecanică, lntegrind astfel prin falui 
renovat al producției însăși națiunea romină în ritmul și mișcarea 
marilor popoare apusene. 

Care ar fi avantagiile pentru poporul nostru În urma unul ase- 
menea fapt, nu e locul să ne întrebăm pentro moment, ci chestia care 
se pune in primul rind e: cum un asemenea fapt e posibil și realiza- 
bil în actuala situație a Romtolel. 


334 VIAŢA ROMINEASCĂ 


O primă constatare şi dela care trebue să pornim cu necesitate 
e vădita inferioritate a Însăși agriculturii romineşti. 

loferioritate atit de vădită, incit producţia agricolă a țării din 
anul trecut nu a reuşit nici măcar să acopere nevoile de consumaţie 
normală a populaţiei, silindu-ne a cumpăra din afară griu și făină 
pentru aproape trel sferturi de miliard de lei. 

Faptul nu e nou în analele agriculturii noastre, pentrucă chiar 
in Rominia dinainte de războlu, cu o poporație orășănească mult mai 
redusă și cu o țărănime încadrată io sistemul de exploatare al marei 
proprietăți, singura producătoare de griu—articolul important. al ex- 
portului național rezulta în largă măsură din pricina subalimentației 
poporației ţărăneşti, a cărel mizerie fiziologică era una din caracte- 
risticele vechiului nostru regim agrar, 

Inferloritatea agriculturii noastre a fost pusă in legătură cu e- 
xistența unui capitalism naţional care n'a reuşit să evolueze dela for- 
ma comercială primitivă și parazitară, la acea superioară, fecundă şi 
creatoare de valori cum e forma Industrială, 

Evoluţia capitalismului comercial spre cel lodustria! ar deter- 
mina cu alte cuvinte insăşi evoluția agriculturii noastre şi Întregul 
ei progres, 

E o teorie care nu numai că nu ni se pare pè deplin dovedită 
ştiințificeşte, dar mai muit primejdioasă din punct de vedere pragma- 
tistic, 

Dacă e foarte adevărat că principiul Interdependenţei factorilor 
economici e o realitate indiscutabilă în procesul economic, nu e mai 
puțin adevărat că economistul nu se poate declara mulțumit numai cu 
O asemenea enunțare de principiu, ci va merge mai departe spre a 
desiuşi In virtejul complex al fenomenelor economice, care din ele e 
cauza sau cauzele și care anume efectul, Numai astfel procedind, e- 
cobomistul va pune oarecare ordine în acest haos aparent care e viaţa 
economică, transtormind-o intr'un cosmos inteligibil, logic, raţional, 
Urmind astfel, economistul va putea stabili anumite norme de conduită 
economică, va organiza cu succes anumite storțări, va reuşi să de- 
gajeze intr'un cuvint planul după care trebue să se desfăşoare acti- 
vitatea orpganismalui național. 

O asemenea problemă extrem de complexă şi dificilă se pune 
pentru economistul romin. lo momentul de faţă economia noastră na- 
țională se găseşte la o răscruce de drumuri, solicitată în două direc- 
ți, stăpinită de două concepţii, deopotrivă de legitime in aspiraţiile 
lor, dar inegale în posibilitățile și utilitatea lor momentană. 

Şi tocmal aici intervine rolul economistului, care trebue să dea 
preeminență acelei concepții care e mal utilă și mal necesară pentru 
moment, concentrind asupra realizării ei toate etorturile naţiunii. 

Se susține că Interioritatea agriculturii noastre şi lipsa oricărui 
progres tehnic se datorește inferlorității capitalismului rominesc, ex- 
clusiv comercial ; dar oare nu ar fi mal logic și mal adevărat inver- 
sarea termenilor? Nu cumva am avut și avem încă un capitalism pri- 
mitiv pentrucă agricultura noastră e primitivă şi interioară? 

Incoatestabii, sint două fapte ce se condiționează reciproc, dar 
la noi punctul de plecare nu e şi nu poate fi forma capitalismului cl 
numai forma agriculturii, stadiul ei de dezvoltare economică, cu mo- 
dul de repartiție a proprietății şi formele de exploatare culturală, 

Ori agricultura noastră, dat fiind regimul maril proprietăţi, nu 
putea să fie decit inferioară şi primitivă, pentrucă inventarul de muncă 


= ~ ooo CRONICA SOCIALA 335 


era peste 80 la sută un inventar țărănesc şi pentrucă nici miiloa 
de exploataţie şi alci tehnica avansată, ri senin oricărui prost pa 
pusean de mare proprietate, nu existau la nol. 

Regimul marii exploataţii este responsabil in cea mal largă mă- 
sură de starea inapolată, dacă nu chiar de regresul tehnic al agri- 
culturii noastre, lucru recunoscut de altminteri de cel mai autorizaţi 
cunoscători ai chestiei agrare dela noi, d-nii Garotiid şi lonescu-SI- 
şeşti, cel dintălu fiind el însuşi mare proprietar. Odată cu intăptuirea 
reformei agrare, agricultura noastră se transformă, ea intră intr'un 
proces de devenire, greu şi penibil, la care va trebui să se adapieze 
intreaga economie națională, pănă ce cultura extensivă arbalcă, anti- 
ştiințitică şi antieconomică va face loc unei culturi intensive, mai ști- 
ințitice şi mai economice, 

in mintea multor economiști şi mai ales agricultori romiai, per- 
zistă ideia că acest proces de devenire trebuia să fe prezidat incă 
pentru cităva vreme de regimul marei exploataţi, uitind că intirzie- 
rea şi compromiterea acestul proces, cași inferioritatea agriculturii 
noastre, se datoresc tocmal acestui regim nefast. 

Marea proprietate care ar fi trebuit in mod normal să formeze 
şi să furnizeze agriculturii, cadrele tehnice de care ea avea evoe, 
contribuind de altfel spre propriul ei folos, la organizarea rațională 
şi științifică a muncii ţărăneşti, la introducerea maşinismulul şi tutu- 
ror metodelor luminate de cultură, nu şi-a făcut datoria, Ea a dezer- 
tat dela datoria si socială ne mai putind justifica prin nici o utiil- 
ek proprie in procesul economic, existența drepturilor şi privilegiilor 
sale, 

Muiţumindu-se să perceapă doar un venii valorificat de munca 
altor categorii sociale, şi irosit de cele mal multe ori In cheltueli 
somptuoase dincolo de graniţele țării, marea proprietate se condamnă 
ca singură la o suprimare care nu a intirziat să vină, 

Ţărânimea noastră eşită de subt tutela vitregă a marei pro- 
prietăți a încăput pe mina ncexperimentată a statului, care echilibrează 
bugetele şi clădeşte excedente prin taxarea oblică şi ascunsă numal 
a produselor agricole. Se poate ca lucrul acesta să se impună factorilor 
conducători, ca o necesitate Inexorabilă şi inclinim să credem că insăşi 
structura economiei naţionale de astăzi nt obligă a lua de acolo de 
unde avem şanse să găsim ceva. Dar atunci să recunoaştem fi țiş şi 
sincer că singură agricultura e capabilă pentru moment să susțină 
prin sacrificiile sale, trebuinţele statului romia şi atunci e logic, e 
natural şi mal ales util ca toate preocupările acelulaşi stat să se 
indrepte cu preferință spre cei care-l susțin, Datoria economistului 
e categorică, el trebue să desiuşească această chestie de preeminenţă, 
care e primordială pentru viața unul popor tinăr, în plină cregtere şi 
intr'o perloadă de adinci prefaceri ca cea de astăzi. 

Adouazi după Improprietărirea ţăranilor, statul nostru trebuia 
să schiţeze un vast program de economie agrară, a cărei realizare 
trebuia să devină o chestiune de ordin naţional. Pulverizarea marel 
proprietăţi in milioane de loturi individuale, nu poate insemna nimic, 
dacă noill proprietari nu capătă mijloacele necesare de exploatare, 
dacă nu li se acordă credite uşoare și indelungate, dacă statul nu 
protejează printr'o politică fiscală şi vamală producția agricolă, dacă 
nu organizează mal ales ua Invățămint agricol și profesional răspindit 
in cele mai Indepârtate colțuri ale ţării, fâră de care nu putem nă- 
däjdui o ridicare a nivelului tehalc al agriculturii rominești, 


-336 VIAŢA ROMIREASCĂ 


Ori statul face de cițiva ani incoace, o politică din ce în ce 
mal vitregă pentru agricultură şi ale cărei rezultate se adeveresc 
astăzi mai mult decit dezastruoase pentru întreaga economie națională, 
In adevăr, Rominia Mică dinainte de războlu era capabilă să cultive 
aproape 2 milioane hectare de griu dintr'un total de 6 684.000 hectare 
teren arabil şi să producă în medie 200—220,000 vagoane de griu din 
care se exportau aproximativ 150,000 vagoane răminind 60.000 va- 
goane pentru consumul Intern. 

Astăzi, cu dublarea teritoriuiul, pentru a putea exporta acelaşi 
număr de vagoane, ne-ar trebui ca numărul hectarelor de griu să fie 
de 4 milioane, dacă ținem în seamă că și consumul intern al griului 
a crescut In proporție de 1 ta 3, după cum și solul arabil al Rominiel 
a crescut dela 6.634.000 hectare la 14.591.000 hectare, 

Ori Rominta e departe de a fi atins aceste cifre şi anul acesta 
ea wa găsit în trista situație de a importa cantități insemnate de grin 
spre a face sudura cu noua recoltă, care deși destul de mediocră, 
aşteaptă incă cumpărători, 

Câărul fapt se datoreşte această răsturnare a vechilor noastre 
aşezări economice ? 

In primul rind ignoranței și rutinei țărănești, insuficienței de 
inventar agricol, lipsel de credit şi political descurajatoare a statului. 

Creditul agricol nu există nici pentru țărănime și nici chiar pen- 
tru celelalte categorii de proprietari rurali, Lucrul s'a vădit cu priso- 
sință cu ocazia raportului de bilanț al Băncii Naţionale pe anul 1924, 
cind institutul nostru de emisiune cuprins de vagi şi tardive remuş- 
câri, a descoperit existența şi nevoile agriculturii rominești, 

Toată solicitudinea Institutelor noastre de credit s'a dirijat In 
anii de după războlu exclusiv câtră industrie, neglijind ca desăvirșire 
nevoile agriculturii. 

Această neințelegere a necesităţilor celor mai imediate ale a- 
griculturii a fost agravată și prin politica de comprimare a prețurilor 
interne şi de exagerata taxare a produselor exportabile. 

Maximalizarea produselor agricole și la nevoe chiar rechiziția 
au erau decit mijloace eftioe spre a linişti oraşele Inspăimintate de 
scumpetea vieţii şi a face posibilă astfel viața funcționărimii plătită 
cu salarii derizorii. 

Taxarea produselor la export constitue la rindul său mijlocul 
unic de a echilibra bugetul, și de a face față sarcinilor zdrobitoare 
ale statului. Dar nu trebue să se uite că ambele aceste măsuri nu 
sint în fond decit o deposedare ocultă şi indirectă a clasel agriculto- 
rilor de produsul integral al muncii lor. 

Producţia agricolă lipsită prin armare de sprijinul, și de tope- 
legerea inteligentă a factorilor conducători, fa lovită în insăşi forța 
ei de expansiune și dezvoltare naturală, găsindu-se astăzi în cea mai 
grea criză, cu atit mal gravă cu cit ea se află fotru proces de 
creştere și adaptare la o nouă formă de proprietate şi la nol metode 
de cultura, 

Dacă ia toate aceste greutăți ma! mult sau mai puțin justitica- 
bile, se adaugă și perpetuarea vechiului sistem de crori, din care cea 
mai nefastă e sojuționarea chestiunii lovâțămintului profesional şi a- 
gricol, atunci ne dâm seama cit e de greu cel mai neînsemnat progres 
In agricoltura ţării, > 

Rominia, o țară agricolă prin excelență, cu o poporație de munci- 


CRONICA SOCIALA 347 


tori agricoli vădit interioară reușise să realizeze paradoxul straalu 
a avea orice fel de invăţămint, afară de cel agricol şi men se noa 

De existența celor citeva ferme aşa zise model, ori de ipoteticele 
școale de viticultură ori horticultură socotim că e mai prudent nici să 
mal paana 

țară de țărani, muncitori de pämtat, care-şi permite luxul a 
tot felul de şcoale, mal mult sau mal puția utile polare căminurile 
de unde să pornească lumina profesională pentru masele de piugari. 
Intiințarea nenumăratelor gimnazii şi licee, in cele mai obscure tunduri 
de țară, tără nici un personal pregătit şi fără acel minimum de 
ambianţă intelectuală necesară celui mai modest așezâmint de cultură, 
o socotim ca o imensă greşală a epocii postbelice, dacă nu chiar ua 
adevărat atentat la progresul tehnic al economie! naționale. 

Puzderia aceasta de şcoale secundare, pu reuşeşte in cel mai 
bun caz, să dea copiilor dela țară ce le frecventează in majoritate, 
decit un simulacru de cultură, pregătind pentru mai tirziu legiunile de 
semidocţi, şi de nelsorăviţi, oameni fără nici o meserie bine detinită, 
aspiranți permanenţi ia slujbe ipotetice, clientela mercenară a politi- 
ciagismulul demagogic şi pustietor, 

La setea de cultură şi de lumină ce porneşte din lumea satelor 
noastre, la dorințele lor spre mai bine s'a răspuns prin crearea fără 
formă şi criteriu a sutelor de gimnazii, care de fapt nu sint decit o 
deviare a procesului de selecțiune ce trebue statornicit la fel pentru 
toți—tie ei țărani sau orăşăni, nu insă spre paguba celor mal evidente 
interese ale ţării. 

In loc de a păşi ia o consolidare a stărilor fundamentale din țara 
aceasta, cum è agricultura, şi a incuraja prin opera de stat şi prin 
școală procesul de ameliorare tehnică fără de care economia unel 
țări rămine Interioară și precară, noi mărim cu zel şi incongtiență 
armata nepregătiţilor şi revoltaților de mine, Şi aceasta cu sacrificii 
grele de baol şi de timp. 

Niciodată poate, in decursul dezvoltării noastre de stat intrat 
ia orbita civilizației europene, nu s'a simţit mai mult lipsa caracteru- 
lui de tehnicitate în toate domeniile vieţii noastre economice, 

laferioritatea noastră tehnică apare cu atit mai crudă cu cit 
structura noastră economică pâşeşte dela taza agricolă pură spre una 
mai evoluată—industrială, şi in care lipsa aceasta de tehnicitate poate 
H! cauza unor adevărate dezastre. 

Spre a ridica la un nivel superior de cultură şi bună stare pătura 
de jos a națiunii, este absolut trebuinclos să se siirgească cu sistemul 
actual, 

Dacă volm ca să inceteze fenomenul dureros și nedrept care 
dăinueşte atit în vechiul regat cit mai ales în nolle provincii, de a 
găsi în personalul marilor lnostituții industriale, pe Rominul de baştină 
muncind de cele mal multe ori ca simplu salahor şi incapabil de a 
urca pe scara erarhică spre posturi mal calificate, trebue să organl- 
zăm ua lavâățămint profesional serios şi cit mal răspiadit, 

Acelaşi lucru insă devine şi mai imperios lo ordinea agricolă, 
singura activitate pe care subzistă Insâși viața statului naţional, 

Caşi în procesul producției industriale, plugarul romin trebue să 
devină un muncitor calificat gi să inceteze de a fi un simplu salabor. 
Un minimum de cunoștințe tehnice profesionale devine marea pro- 
blemă a agriculturii noastre şi poate chlar a civilizației rominești,-- 


as VIAŢA ROMINEASCĂ 


căci fecundarea ogorulul rominesc se confundă cu interesele intregii . 


națiuni, Deacela problema unul învățămint agricol, răspindit tăra 
parcimoale în tot largul țării, ne apare ca problema esențială pentru 
producția noastră agricolă și ca usa din puținele pirghii de ameliorare 
a vieţii ţărăneşti. ; 

Totuşi imediat după războiu, In momentul în care agricultura 
țării se găsea în cea mal crincenă perioadă de dezorganizare şi cind 
avea nevoe de intreaga atențiune şi solicitudine a statului, ea ră- 
minini singurul nostru mijloc de refacere repede şi sigură, asistăm 
la uo fepomen absolut neașteptat și funest, Asistăm timp de ciţiva 
ani la o adevarată precipitare spre industrie atit din partea statului 
cit şi a particularilor, un adevărat engouement" contagios şi irezistibil 
ale cărul consecințe dezastruase le vom suporta Incă multă vreme, 

Toate creditele fură destinate creațiilor Industriale, toate sfor- 
țările fură epuizate pentru Industrie, toată atențiunea şi tot lateresul 
fură mobilizate exclusiv pentru eà. 

Cauzele acestui fenomen de o covirgitoare Importanță pentru 
tinăra noastră economie naţională siot multiple şi explicabile, dacă nu 
intotdeauna justificate. 

E in primul rind dorința legitimă și IAudabilă în sine de a realiza 
„aularchia economică“, statul complect al Iuj von Thiinen, care să ne 
dea o complectă libertate față de străinătate. Era in aceasta poate 
şi o vagă ambiţie imperialistă care-şi făcea drum în sufletele noastre 
aiouazi după un războla victorios ce ne lărgise hotarele şi ne in- 
mulțisa numărul. 

A ne crela o Independență complectă faţă de străinătatea de 
unde importăm produsele industriale, prin tăurirea unel industrii proprii, 
capabilă să satisfacă toate trebuințeie consumaţiei interne, nu ar fi 
decit prima parte a programului, ce ar urma să se desăvirgească prin 
expansiunea produselor romineşti dincolo de granițele ţării. 

ŞI la vederea acestul scop de atins, ni se aduc argumente care 
deși nu siot lipsite de valoare, totuşi sint departe de a fi suficiente şi 
detiaitive. 

Est: incontestabil! că Rominia posedă ca puține alte țări din 
lume o bună parte din elementele esenţiale unei mari Industrii, 

Rominia posedă materii prime în cantități considerabile, un 
combustibil eftin şi ușor de exploatat, și pe deasupra o minunată ape- 
zare geografică la gurile celui mai umblat fiuviual Europei, in pragul 
acestei lumi orientale cu popoare lipsite facă de orice activitate in- 
dustrială, deci debuşeuri indicate pentra exportul projuselor noastre. 
Deşi toate acestea sint perfect adevărate, totuși nu putem ulta ci 
numai existența de materii prime sau proximitatea debușeurilor nu 
pot asigura slagure prosperitatea unei industrii naționale, care va avea 
da luptat chlar dela început cu concurența străină şi nu numai afară 
de granițe ci chiar şi fa teritoriul țării. 

E nevoe in afară de elementele enumerate mal sus de două 
lucruri primordiale, esențiale in materie de activitate Industrială și fără 
de anna totul s'ar tedute ln o tristă aventură pentru întreaga economie 
a țării, 

E nevoe mal lntăiu de existența reală şi nu presupusă a unul 
capital alimentat nu numai de izvoare străine ci de însuși spiritul de 
economie şi prevedere a! națiunii, 

E nevoe apoi de acea categorie rară de spirite indrăzneţe, fte- 
cunde şi pline de iniţiativă, care prio geniul lor inventiv și creator 
fructitică capitalul adunat de parcimonia și prevederea maselor— 


CRONICA SOCIALA 339 


comandind astfel intregul proces al producției. Această categorie rară, 
podoaba națiunilor avansate, sint antreprenorii, marii căpitani de In- 
dustrie, oamenii care subt decorul societăţii actuale, sint forța ascunsă 
Gar reală ce ghidează nu numai gesturile materiale ale indivizilor dar 
chiar şi gindurile lor. + 

Sufietul acestor oameni conține ceva care nu e numal apetitul 
ciştigulul vulgar, şi care-l Indeamnā să braveze riscuri formidabile 
luptind pănă la exterminare. 

Acest ceva este spiritul de intreprindere, este instinctul de cre- 
ație, „strania şi divina manie a clăditorului, a inventatoralai, a 
producătorului“, cum spune atit de frumos economistul Romier, 

Ori in momentul acesta, economia rominrască nu posedă Incă un 
capita! naţional, pentru motivul foarte simplu că nici o categorie so- 
clală, nici una din clasele națiunii nu economisește, nu pune deoparte. 
Capitalul necesar unel industrii incepătoare trebue să fie considerabil 
și alimentat in mod continuu de economia măcar a unor anumite clase, 

Singurul capital reat din Rominia dinainte de războlu, era cel 
imobiliar, proprietatea rurală pulverizată astăzi milioanelor de plugari. 
Veniturile celor expropriați nu pot avea vechea lor semnificaţie eco- 
nomică., ŞI nu ar putea orl cită importanță I sar da, să alimenteze 
singure trebuințele din ce în ce mai considerabile ale unel industrii 
tinere. Ţărânimea nu este nici ea capabilă să economisească și mai 
ales să plaseze eventualele economii în valori Industriale, cum e cazul 
in marile țări apusene. 

Cit despre burghezia rominească, clasă în plină formație, şi 
formată din elemente atit de eterogene, fără un real suport :conomic, 
trătod de cele mai multe ori în marginea bugetului și în umbra protec- 
toare a statului, va trebul incă multă vrome până să poată furniza 
capitalul trebuincius. 

Astfel stind lucrurile, nu vedem cum s'ar putea înfiripa o ladustrie 
națională capabilă fără aceste două elemente esențiale, capital naţional 
şi antreprenori.— Că vor apărea cu vremea și unul și altul, nu ne indolm 
dar atunci chestia care ne-am pune-o dela inceput, incotro trebue sä 
indreptăm pentru moment toate storțările economiei naționale, spre 
industrie ori spre agricultură se rezolvă inclusiv in favoarea celei din urmă, 

ŞI dacă este foarte adevărat, că naţiunile nu pot lucra cu folos, 
că nu se pot realiza în ce au mal bun şi mai inalt, decit în măsura 
in care-şi fixează un ideal de atins, fie el de ordin politic ori econo- 
mic; că nu-şi pot valorifica forțele naturale de expansiune decit In 
măsura În care-şi trasează cu hotărire un program precis de îndeplinit, 
totuși nu e mai puțin adevărat câ ambițiile exagerate, incompatibile 
cu circumstanțele prezente şi cu virtualităţile momentane pot ti cauze 
de adevărate dezastre naționale, 

Nu putem avea o industrie onorabilă, inainte de a avea o agricul- 
tură civilizată, pentru că la noj cași aiurea prosperitatea, posibilitatea 
celei dintâlu e comandată de cea din urmă. Cominţenia elementară, 
viitorul însuși al economiti romineşti ne obligă să ne intoarcem Inapoi 
spre ogoarele țării, la brazda binecuvintată şi fecundă de unde va 
răsări nu numai pinea de mine, cl și capitalul cu care se vor lošija 


nzinele şi furnalele viitorului, 
George Strat 
Bucureşti, 20 ! X 1925. 


Jo 


Cronica economică 


— 


Datoriile interaliate.— Aranjamentul dintre 
Belgia şi Statele-Unite 


Războlul mondial odată terminat lăsă drept succesiune, soluțio- 
narea a două mari chestiuni : a reparațiilor şi a datoriilor interaliate, 

Dacă la prima vedere acestedouă chestiuni par complect indepen- 
dente, o cercetare riguroasă ne permite si observăm că nu stat decit 
două aspecte ale aceleaşi chestii, a cărei origină e războlul mondial, 

Conducerea şi executarea ostiiltăților repreziotă punctul culmi- 
nant câtră solidarizarea și cooperarea aliaților in intreprinderea co» 
mună dusă intr'un scop comun: victoria dreptului, 

Armistiţiul— deci Inlăturarea pericolului războiului pria arme— 
reprezintă tendința cătră desolidarizare, şi cooperarea aliaţilor devine 
tot mai palidă, Amintirea doar a suferințelor comune sau coincidența 
intereselor separate ale flecărni aliat reunesc pe foştii combatanți în 
apărarea drepturilor lor. Interesele diferite ale aliaților după struc- 
tura economică specifică a fiecărui stat, dau naștere la tendințe dite- 
rite, din conflictul cărora reiese tot mal clar slăbirea allaților. 

losuşi denumirea de state „aliate și asociate“ intrebuințată în 
tratatul din Versailles pe fundamentul căruia trebola să se construlască 
intreaga organizare posi-belică, ne arată caracterul de Intreprindere 
comună dusă intr'un scop comun ce o reprezintă războiul. Acordarea 
de imprumuturi Intre aliați în timpul războlalul nu avea caracterul 
unul tribut pentru cauza statului imprumutat, ci peatru cauza comună 
tuturor aliaţilor : victoria finală, triumful ideii de drept, 

Deaceia datoriile interaliate reprezintă parte din cheituelile ia- 
treprinderii comune dusă intr'un scop comun lar reparațiile, lichidarea 
ce rezultă in urma acestei intreprinderi, 

Lichidarea intreprinderii comune a aliaților își găsi principiile 
directoare In tratatul din Versailles. Caracterul neprecis şi prer 
general al acestor principii, manifesta reaua voință a Germanilor fa 
executarea reparațiilor, desolidarizarea tot mal accentuată a aliaţilor 


CRONICA ECONOMICA sii al 

——————————————————— 7 ECUNUMICA _ 
precum și „concesiunea idealismului în contact cu realitatea şi adapta- 
rea principiilor de justiție la desamăgitoarea injustiţie a lucrurilore, 
imprimă mari moditicări în executarea principiilor tratatului dia 
Versailles, a 

Odată insă cu terminarea intreprinderii comune (războiul) de- 
sclidarizarea aliaţilor incepu prin incetarea cooperației, şi ajutorului 
interaliat trebuia să i se substitue în aceste condiții, recuperarea re- 
parațiilor,  Desolidarizarea ailaților deveni cu timpal din ce in ce mai 
accentuată şi cu dinsa, ideia regulării cheltuelilor făcute pentru sco- 
pul comun al intreprinderii comune incepu să lacolțească, Economişti 
și financiari dia cei mai distinşi ca d-nii Keynes şi Selligmaa Incercară 
în zădar a arăta injustiția recuperârii datoriilor interaiiate de cătră 
creditori ; Idealismo] amăgitor şi seatimentui de echitate trebui să 
cedeze pasul în fața realității exigenții creditorului. Statele- Unite, 
marele creditor al războiului, refuza a se ralia tratatului din Versailles 
şi ideja anulării datoriilor Interaliate plerdu orice speranță de realizare. 

Cele două aspecte ale succesiunii războiului, datoriile Interaliate 
și reparaţiile, erau scindate și tratate cu total independent. Datoriilor 
interaliate li se ridica caracterul lor de datorii politice de războiu şi 
erau considerate numai subt prizma rigidă juridică de obligații con- 
tractuale fără a fi privite și subt aspectul echităţii și deci fără a 
ține sama de natura contractuală subt care se prezintă, Caracterul 
sialagmatic ce trebuia să-l albă lichidarea datoriilor interaliate cu 
lichidarea reparațiilor fu contestat ŞI regularea datoriilor lacepu a fi 
cerută cu insistență. s 


+ 
+ - 


Problema datorilior interallate— datorii ce constau ia avansuri de 
material de războiu, aprovizlonări şi avansuri in bani—ciasează aliaţii 
In patru categorii: creditori ai tuturor aliaţilor (Statele-Unite) ; debitori 
cătră unul din aliaţi pentru sume inferioare creanţelor ce le au asupra 
altor aliaţi (Marea Britanie); debitori câtră unii din aliați ale căror 
sume sint mult superioare creanţelor ce le au asupra altor aliaţi 
(Franţa, Italia); instirşit state debitoare fără creanţe cu titiul de 
datorii interaliate (Romiala, Yago-Siavia, Grecia etc.. Belgia după 
cum vom vedea, se găsește intro situație specială). Stateie-Uaite 
reprezintă deci creditorul tuturor aliaților, Marea Britanie creditorul 
taturor aliaților contineutali. 

Tradiţia şi situaţia finaociară a Marel Britanii precum şi rolul 
său preponderant in economia financiară mondială, grăbi regularea 
datoriilor interaliate ale Angliei cătră Statele-Unite, la 1923, prin a- 
cordul iochelat intre d-nii Baldwin şi Mellon, delegații guvernului 
Marel Britanii şi guvernului Statelor-Unite, se stabili rambursarea 
daturiel Angliei de 4.600 milioane dolari în 62 ani (1922—1984) cu un 
amortisment de + la sută și cu o dobindă de 3 la sută pe timp de 10 
ani şi 3 !< la sută pentru restul de 52 ani. Plăţile anuale ce trebuesc 
efectuate de guvernul Britanic variază între 23 milioane dolari (1923) 

75 milioane (1984). 
r Dai y vore A EAS iocepu în urmă a cere și a lasista pentru 
aranjarea datoriilor interaliate a celorlalți debitori şi vara anului 1925 
deschide perioada regalării acestor datorii câtră America. 


Beigia e primul Stat care-și trimete in această perioadă delegația 
sa in Washington pentru regularea datoriilor Interallate. D. Theun!s 
tostul președinte al consiliului şi fostul ministru de finanțe al Beiglei, 
imsoțit de distiaşi experţi economişti și financiari, ajunge la 18 August 
1925 la Incheerea unul acord cu guvernul Statelor-Unite pentru re- 

area datoriilor Interallate belgiene. 
ze Situația specială creată Belgiei prin tratatul din Versailles ne 
impune lu prealabil, cercetarea acestei situații 

In partea a VIII a reteritoarela „Reparaţiie, tratatul din Versaliles 
înscrie priacipiul rambursării din partea Germaniei, numai a pagube- 
lor suferite de aliați (bunuri şi persoane) în timpul şi dia cauza ráz- 
bolului, în care se cuprind indemolzațiile subt titiul de pensii de rès- 
bola acordate de allați. Tratatul din Versailles repudiază principiul 
rambursării cheltuelilor făcute pentru conducerea războlulul ca excepția 
Belgiei pentru care prevede—drept consecinţă a violării tratatului de 
neutralitate din 1820—rambursarea din partea Germaniei a tuturor 
sumelor pe care Belgia le-a imprumutat dela guvernele aliate şi aso- 
ciate pănă la 1! Noembre 1918 (art. 232 al. 3). Tratatul din Versaliles 
institue deci o delegație de plată, substitoind Reichul fo locul Belgiei 
peatru piata datoriilor de războlu belgiene, 

O scrisoare a d-lor Wilson, Lloyd Georges şi Clemenceau din 
16 Iunie 1919 confirmă această substituire a Reichului în locul Belgiei 
ca debitor cătră Statele-Unite, Anglia și Franța pentru plata datoriilor 
de războlu belglene. 

Statul de plată notificat Reichului de câtră Comisia de Reparaţii 
ia 6 Mai 1921 care în urma conferinţei dela Londra, fixa quantumai da- 
toriei Qermaniel la 132 miliarde mărci aur în afara sumelor ce trebu- 
jau restituite Belgiei subt titiul de rambursări al cheltoelilor de războiu. 

In urma politicei de ruină urmată de guvernele Reicholul cu 
scopul de a evit aplata reparațiilor, guvernele aliate ajunseră la ințe- 
legarea de a însărcina o comisie de experți care să determine vărsă- 
mintele ce trebuesc efectuate pe baza capacităţii de plată a Germaniei. 
La 9 April 1924 comitetul experţilor depuse raportul său care fu a- f 
probat de aliați prin coaterința dela Londra din lulie—August 1924 şi 
care raport deveni noul stat de plată al Reichului (Planul Dawes). 
în plăţile anuale astfel determinate de planul Dawes, pe baza capaci- 
tății de plată, intra și râmbursarea datorită Belgiei pentru impru- 
maturile ce le contractase pâni la 11 Noembre 1918, 

Deacela, de oarece prin acordul dela Spa din Iulie 1920, în cota 
de 8 la sută atribuită Beigiel au era cuprinsă şi valoarea restituirii 
imprumuturilor el pănă la armistițiu, s'a stipulat prio art, 4 al a- 
cordulul dela Paris din 14 lanuar 1925 referitor la repartizarea 
aanităților determinate de planui Dawes, o prelevare de 5 la sută pea- 
tru achitarea datoriilor belgiene ce revin In sarcina Germaniei. A- 
ceastă prelevare de 5 la sută asupra plăţilor anuale ale Reichului trebue 
tăcută după efectuarea diverselor priorităţi semoalate în art. 4 (ser- 
vicio împrumutului german 1924, cheltoeliie comisiunilor, armatelor de 
ocupație etc.. ). Cum creditorii Belgiei cu titlul de datorii interallate 
stat Fratța, Marea Britanie și Statele-Uaite, art. 4 al acordului deia 
Paris din 14 lanuar 1925 stipulează că suma produsă prin prelev 
de 5 la sută mal sus menționată, va fi astfel împărțită intre cel 


CRONICA ECONOMICĂ 
E a n nai nb i adn E 


eee i a 
creditori ai Belgiei: 45 la sută pentru Pranța, 42 la sută pentru Ma 

Į a cra 
Britanie şi 12 la sută Belgiei pentru datoria sa cătră Stateie-Ualto. 
Art. 4 stipulează primirea de cătră Belgia a acestei cote de 12 la sută 


rămtaind ca Belgia să tacă la rindul el vă 
zoteria Statelor-Ualte. rsămiatul direct câtră Tre- 


Delegaţia belgiană la Washington avea dè rezolvit următoarele 
3 chestii: a) distincția lotre datoriile dinainte și de după armistițiu 
şi tratamentul particular al celor dintălu, b) fixarea to capital a datorie! 
belgiene, c) aranjarea rambursării datoriei. 

Datoria Beigie! cătră Statele-Ualte se compune : din avansuri 
tăcate de Tresoreria americană inainte de armistițiu, deci datorie de 
războlu propriu zisă şi din avansuri făcute după 11 Noembre 1918. 

Belgia contesta reclamarea dio partea Statelor-Unite a datoriei 
de războlu propriu zisă, dat fiind scrisoarea Preşedintelui Wilson dia 
16 lunile 1919 şi art. 232 al tratatului din Versailles. Din cauza re- 
fuzului lasă a Statelor-Unite de a ratitica tratatul din Versailles, an- 
gajamentul Preşedintelui Wilson răminea din punct de vedere strict 
juridic fără putere executorie, păstrindu-și lasă valoarea dia punct 
de vedere moral. Delegaţia beigiană invocă atunci faptul că Tre- 
soreria Statelor-Unite a primit deja suma de 1.800.000 mărci aur dela 
guvernul belgian, drept partea ce-i revine până astăzi (12 la sută din 
prelevarea de 5 la sută asupra anultățiior germane) contorm acordului 
dela Paris din 14 lanuar 1925. ln consecință Statele-Uaite nu puteau 
cere Belgiei sume superioare celor pe care dinsa le primeşte dia 
vărsămiatele Germaniei chiar dacă Statele-Unite nu ar face conexiu- 
nea problemei reparațiilor cu acela a datoriilor interaliate. 

In celace priveşte fixarea quantumului datoriei, trebue să obser- 
văm ca la datoria în capital trebulau adăugate dobinzile la avansurile 
consimțite de Statele-Unite şi care nu fuseseră regulate decit pănă la 
15 Mai 1919. Dela primele avansuri acordate, râmânsese stabilit că 
Belgia va piăti Statelor-Unite o doblada capitalizabilă și echivalentă 
cu aceia pe care o poartă imprumuturile americane de räzboiu, do- 
bindă care pria urcâări succesive se indica la lochelerea armistițiului 
la 5 la sută anual. Comisia trimisă la Washington trebuia să aran- 
jeze chestia dobinzilor fotirziate, căutind a cere reducerea lor la 3 x 
la sută, 

Jastirgit in ceiace priveşte regularea datoriilor, delegația belgiană 
dorea pe deoparte să obțină un moratoriu complect de unul sau dol 
ani pănă ciad se spera a fi terminată lichidarea pagubelor sale de 
războla, lar pe dt alti parte, reducerea dobinzilor la 2 la sută pen- 
tru viitor, 

Guvernul Statelor-Unite cerea ca acordul dintre Anglia și Statele- 
Unlte din 1923 să servească de bază a regulării datoriilor, declarind 
totuşi că va ține samă de situația economică și financiară a Belgiei. 

Acordul îmchelat la 18 August între Statele Unite și Belgia ne 
arată drumul parcurs între cele două teze. 


d.e 
In ceiace priveşte rambursarea datoriilor, acordul dela Washlog- 
ton nu admite nici o distincție. Atit datoria dinainte de armistițiu cit 
şi acela de după 11 Noembre 1918 stot rambursabile in 62 ani, Totuși 


a ' VIAȚA ROMĪNEASCĀ 2 


tinind samă de angajamentele fostului Preşedinte Wilson, guvernul 
Statelor-Unjte a înțeles a renunţa la dobineile trecute şi cele viitoare 
fa celace privește' datoria dinainte de armistițiu. Delegația belgiană 
a oferit o dobindă de 1 la suta pentru această datorie, dar guvernul 
american a preferat renunţarea la dobinzi motivată de situația ex- 
cepțională a Belgiei decit o reducere din datorie, reducere de care şi 
celialți debitori ar fi incercat să se prevaleze. 

la celace priveşte datoria comercială a Belgiei, guvernul Statelor- 
Unite a consimțit a fi capitalizate cu o dobindă de 3 la sută dela 
1922—1925, adică pe timp numai de 3 ani în loc de 6 ani: 

In aceste condiții, quantumul datoriei a fost astfel fixat: 


Datoria de rizbolu (avansuri anterioare 
pr Te Ra ela Pet DR ee, Aud sa Ti ceata 1741.800.000 dolari 
to`la comercială (după armistiliu) 
175.430.818 dolari la care se adaugă 27.534.609 
valoarea mâriurilor luaie din slocurile ameri- 
cane precum și 2.284.151 dolari valoarea 


cărnii congelale, Deci: .,..,.......: A 2005.249.570 , 
Dobinzi asupra daloriei de după ar- 
mistijiu până la 15 lumie 1925 .........- 40.750.430 . 


Toia]: — 417.800.000 . 


Această datorie fixată la 417.800.000 dolari la 15 lunie 1925 e 
rambursabilă contorm acordului dela Washington în 62 anl. 

Datoria de războlu nu poartă nicio dobiadă nu numai pentru 
trecut dar chiar pentru viitor, astfel că ținind samă de valoarea ac- 
taată a anuităților calculate cu 5 la sută, datoria de războlu de 171.800 000 
dolari reprezintă 43 milioane dotari, deci o reducere de 123.800.000 
dolari.  Anuităţile pentru această datorie de războlu sint crescinde şi 
variază dela 500,000 dolari (primul an) până la 2.900.000 (62-lea an). 

Datoria comercială poartă in afară de amortismentul de s 
la sută anual, anultăţi mici pentru primi! 10 ani şi care se ridică la 
3,50 la suts pentru restul de 52 anl. Anuitatea plus dobinda acestei 
datorii comerciale de 246 milioane dolari, variază între 3.340.000 
dolari (sau 1.35 la sută pentru primul an) şi 9 772.500 (62-lea an). 

la rezumat, plățile pe care le va tace Belgia contorm acordului 
dela Washlogton vor f! astfel repartizate : (în dolari) 


Anultatea Ansgitatea și Pietu anuală 
datoriei de dobinda dato- a întregii de- 


Anli războlu riei comerciale 

1 500.000 5.540.000 3.840.000 
900.000 3 200.000 4.100.000 

3 1.250.000 3.450.000 4. 
4 1.750.000 5 700. 4.450.000 
5 2.250.000 3.930.000 6.200.000 
6 2 750.000 4.550.000 7.300.000 
7 2.900 000 5.050.000 7.950.000 
8 2.900.000 5.550.000 8.450.000 
9 2 990.000 6.150.000 9.050.000 
10 2.900.000 6.650.000 9.530.000 
11 9.772.500 12.672.500 
12 2.900.000 9. 12.672.560 


3 
3 
JE 
s 
3 
E 


CRONICA ECONOM CÀ sf 


Contorm acordului de la Washington, Belgia e direct răspua- 
zătoare cătră Statele-Unite pentru a aauitățitor prevăzute, fari 
ca guvernul belgian să poată face substituirea Qermaniei, deci făra 
conexiune — conform spiritulul tratatului din Versaliles—fîntre plata n- 
aultăților și recuperările asupra vărsămintelor Reichului. O lege ame- 
ricană se opune ln mod forma! la un astfel de aranjament, 

Totuşi ţinind samă de cursul mediu actus! al francului beigian 
in raport cu dolarul (22 tranci=1 dolar) și cu marca aur (5.25 franc! 
=1 marcă aur) şi in Ipoteza executării integrale a planalal Dawes, 
anultatea datoriei de războiu şi vărsămintele germane pentru ram- 
barsarea datoriilor Belgiei cătrâ Statele-Unite se cifrează fo fraoci 
belgieni la următoarele sumi: 


Vărsimintele germa- 
ne pentru ramburs 
Anuitatea de rea datoriilor ame- 


Anii ràzboiu ricane 
1925 11.000.000 22.650.000 
1930 60.500.000 70.560.000 
1935 63.800.000 78.750.000 
190 63.80 '.000 87.570.000 
1915 63,80 '.000 97.650.000 
1 63.800.000 107.730.0 U 
1955 63.800.000 1145.290.009 
1960 63.800.'00 123.48 .000 
1965 - 1987 63.8 0.000 129.780.000 


Observăm deci că plata datoriei Belgiei cătră Statele-Unite, va 
fi acoperită prin recuperările asupra vărsâmintelor Germaniei, 

In celace priveşte comparaţia între dobinda admisă pentru regu- 
area datoriilor belgiene și acea stipulată pentru aranjarea datoriilor 
Marei Britanii, observăm că dobinzile lntirziate au fost capitalizate 
cu 4 x Ta sută pentru Anglia şi 3 la sută pentru Belgia. ln 
celace privește dobinzile viitoare, Anglia plăteşte 3 la sută ln primii 
10 ani şi 3.50 la sută pentru restul de 52 ani pe cind Belgia a fost 
avantajată, impunindu-i-se o dobindă mal mică pe timp de 10 an! şi 
apol de 3,50 la sută pentru 52 ani caşi Marel Britanii. 

Cercetind mai de aproape p'ăţile Belgiei cătră Statele-Ualte, 
observăm că ele sa măresc simţitor de-abia după 10 anl, celace co- 
respunde tocmai cui perioada degajării sumelor afectate astăzi in bud- 
get pentru plata datoriilor externe consolidate. 

lo adevăr, se vor stinge prin amortizare următoarele împrumu- 
turi: 

ln 1937 imprumutul pentru rambursarea cheltuelilor Internatelor 
militare belgiene In Holanda. 


In 1959 imprumulul de 12 milioane Livr. si. 3 din 1924 
pi ++ du 30 ol o 1921 


- d ari 89. 


j y 2409 NE oar + 6349; "4923 
5 1943 : E e e A ANN ArT e 4998 
- 1949 > - 30 Li ” 6%°9 ė - 1924 
. 1955 - Ld 100 * Li 6”. şi 7° G] - 1925 


dds VIAŢA ROMĪNEASCA 


Ţinind samă pe de o parte de plăţile pe care Belgia trebula să 
le facă pentru achitarea acestor imprumutari coasolidate, iar pe de 


altă parte de plățile cătră Statele-Unite subt titlul de datorii iater- 


pari anuitatea gererală va fi următoarea: (în mii de franci bei- 


= Vârsămiatela Total geseral. a rea 
ore poriro Sa tru razbate ră) sa ie DE 

Anli shington te Total gm Pi ae pe oran manat 

1923 84.800 521.000 605.480 22.680 

1950 160.600 565.0 0 725.600 70.560 655.040 

1955 278.795 517.000 795.795 78.750 717.045 

1940 278.795 3554.000 632.795 87,570 545, 

1945 278. 235.000 513.795 97.650 416.145 

1950 278.795 139.000 417.795 107.730 310.065 

1955 278.795 45.000 323,795 115.290 208.505 


Socotind numai anuitatea datoriei Interatiate (datoria de războiu 
şi datoria comercială) a Belgiei față de Statele-Uaite, piata electivă 
a acestor anuități după deducerea vărsămintelor germane subt titlul 
de rambursare a datoriilor Belgiei cătră America, precum și după de- 
ducerea dobinzii prețurilor de achiziţie a stocurilor americane, anui- 
tatea efectivă de plată cătră Statele-Unite se poate astfel determina 
pentru 1925: (In franci belgieni) 


8 Anuliatea datoriei dinalate de armislijiu , 11. 00.000 


m după x . 75.480.000 84.480.000 
Dik aovins sumă lrebuenc scăzute 
ămiatele iru rambur 
rea datoriei Belgiei căiră Amares. = po Ny 


b) Dobinda asupra relurilor de achiziţie 
slocurilor americane e ETN AO e. ce oa 52.508.000 
Total... . . 31.890.090 


Caicultnd după aceleași norme şi pentru anii următori, Belgia 
va trebal să plătească din propriele-i resurse: 


1923 31.900.000 franci belgieni 
1926 29.960.000 . F 
1927 45.680.000 . 

1928 4517 .000 , ý 
1929 37.730.000 . 


D. Jansen, ministrul de finanţe al Belgiei, găsește că aceste 
plăți nu siot amenințătoare dacă se ține samă pe de o parte de to- 
talul budgetului ordinar care se cilrează la 4.530 milioane, lar pe de 
altă parte de cota Belgiei in rendementul planului Dawes (4 s 
la sută asupra reparațiilor, în afară de rambursarea datoriei cătră 
America) și care se ridică la aproximatir:* 


* Pe cursul de astăzi de í Marcă sur = 5.25 franci belgieni. 


CRONICA ECONOMICĂ 387 


pi milioane franci belgieni ia 1930 


K $ ». 1935 
701 i Á n „1940 
775 - a „1945 
359 i A „1950 
a + f è „1955 


Ministerul de Pinanţe al Belgiei spera că grație anuităţilor mici 
ce se plătesc cătră Statele-Unite în primii ani, precum şi grație con- 
solidării financiare, valoarea franculul belgian in străinătate se va 
putea ridica astfel că sarcina achitării datoriilor se va putea uşura 
fără a fi nevoe de o nouă sporire a impozitelor pentru executarea a- 
ranjamentului dela Washington. Parte din presa belgiană pare a nu 
împărtăşi cu totul optimismul oficialități, semnalină pe de o parte 
faptul că vărsămintele Germaniei după planul Dawes nu vor fi decit 
probabli pentru o perioadă de 40 ani, pe cind anultăţile cătră Statele- 
Unite siat eșc'onate pe 62 ani, iar pe de altă parte faptul că Belgia 
va avea nevoc de nol împrumuturi. 

Opinia publică belgiană pare preocupată de asemeni și de ches- 
tia traasfertului plăţilor conform acordului dela Washington. În ade- 
văr, trebue tăcută diferențierea intre capacitatea de piată a unel ţări, 
adică posibilitatea de a afecta anumite sume, și posibilitatea de a 
transfera aceste sume în străinătate, Nu trebue nitat că efectuarea 
unei plăţi dintr'o ţară în alta trebue să fie făcută astfel ca să nu in- 
fluențeze echilibrul budgetar şi valoarea monedei naționale. Neţiniad 
samă de această posibilitate de a transtera,—posibilitate care for- 
meazi chela de boltă a oricărei mari plăţi în strălnătate—se zdrun- 
cină tasuș! capacitatea de plată a țării şi executarea angajamentelor 
devine forţamente imposibilă, 

Fără a intra In analiza diterențierii capacităţii de plată şi a po- 
sibilităţii de plată precum și a factorilor ce intervin gi fără a cerceta 
elementele balanței de conturi, ne vom mărgini să observăm că ba- 
jauța comercială—ce poate îi mult mal uşor stabilită —ne arată pen- 
tru anul 1924 în raporturile dintre Belgia și Statele-Unite ua deticit 
de 50 milioane dolari după statisticele americane şi de 865 millosae 
tranci după statisticele belgiene. lo totalul importului Statelor-Unite, 
exportaţiile belgiene reprezintă 1.8 la sută, pe cind ta totalul Impor- 
taţiilor Belgiei, exportaţiile Statelor-Unite se cifrează la 11.1 ja sută. 

Aceste cifre ne pot da o imagine rapidă, şi evident iacomplectă, 
asupra diticultăților ce ar reprezenta pentru valuta Belgiei, plăţile fa 
dolari contorm acordului dela Washington. Nu trebue uitat a adăuga 
că exportaţiile de materii prime ale Belgiei în Statele-Loite ou ar 
putea consta decit în minereuri de zlac. 

In această situaţie se inţelege că au putut circula diverse s0- 
luții ca acea a reinvestirii ln Belgia, a sumelor ce va recupera Sta- 
tele.Unite, sau punerea în valoare a Congoulul cu ajutorul capitalului 
american sau instirşit primirea de cătră Statele.Unite a mărturiilor po 
caro Belgia le-ar primi conform planului Dawes, Toate aceste soluţii 
prezintă sau mări dezavantagii sau se izbesc de refuzul categoric al 
Statelor-Unite, com ar fi de exemplu reexporiarea mărturilor prove- 
mite in urma executării reparațiilor, 

S'a preconizat Iarăşi soluţia ca Belgia să ceară Comitetului de 
traastert instituit prin planul Dawes, plata In monedă etectivă din re- 
emperările Gormaalei, cel puțin pentru partea pe care Belgia o are de 


de 


plătit câătră Statele-Unite. Această soluție art crea o nouă prioritate 
în favoarea Belglel de care ar cere să beneticieze şi celelalte state 
creditoare ale Belgiei subt titlu! de datorii Interaliste : Franța și Ma- 
rea Britanie, 

Dia cele de mal sus se poate observa că această problemă a 
transtertului, care în mod voluatar sau Involuntar a fost înlăturată 
pănă la alcătuirea pianului Dawes, rămine Intreagă în toată comple- 
ran; el şi cu toate dificultățile ei, pentru plățile Belgiei cătră Sta- 
ele-Ualte, 

la rezumat se poate observa că intenţia Trezorerie! Statelor.U- 
nite e de a aranja plata datoriilor Interaltate după aceleași sorme sta- 
bilite ca şi pentru Marea Britanie to 1923: nici o reducere a datoriei, 
eştlonare de plăți pe 62 ani, amortisment ! la sută dobinda 
3 la sută pentru primi! 10 ani şi 3.50 la sută pentru rest, plata aoui- 
tăților In moneda efectivă, responsabilitate directă a debitorului făra 
posibilitatea de a face delegație de plata asupra vărsămintelor dato- 
rite de Germania, 

După discuţiile dintre d. Calilaux młoistru de finanțe al Franţei 
şi d. Churchill cancelarul ech!iquerului Marei Britanii. ce au loc la 
Londra, comisiunea franceză avind ca preşedinte pe d. Caillaux va 
pleca la Washlugton spre a încerca regularea datoriilor Franţei Co- 
misiuni trimise de guvernul Italian, ceho-slovac și romin şi-au anna- 
fat intenția de a începe discuţiile cu comisiunea Statelor-Uaite pea- 
tru regularea datoriilor lor, 

t fiind pe de o parte situația economică şi financiară a u- 
nora dintre debitori care nu se bucura de avantajele Belgiei, iar pe 
de altă parte reg a Trezorerie! Statelor-Unite, discuțiile diatre 
debitori și creditor vor fi din cete mal laborloase 


Seplembre, 1123 Savel Râdalescu 


VIAŢA ROMINEASCA UN 


Cronica teatrală 
— şi — 


Andromaca.—Georges Dandin.—Regele hotelurilor.— 
După ce iubim.—Nataşa.—Smochine de Sicilia.— 
Macbeth.—Gelozia 


Atmostera psihică, pe care a lăsat-o în urma lui războlul, nu e 
desigur prielnică adevăratei arte, Trăim în vremea revistelor picante, 
a filmelor senzaţionale, a pieselor spectaculoase. 

Un public care, stăplait de nesiguranța zilei de mini şi de as- 
pra luptă a existenţei, cind are timp, nu caută decit să juisseze sau 
să-şi destindă nervii, avid de senzaţii tari sau de distracţii inferioare 
şi frivole, Cliprie de reculegere pură şi calmă, în care o undă dia e- 
ternul mister ne-a înfiorat altădată simţirea, sint azi aproape Imposi- 
bile şi amintirea lor trăeşte doar în nol, asemeni unor scumpe relicve 
de odinioară. In asemenea condiții, ar fl nedrept şi absurd să cerem 

t teatrului nostra. 

PE Mord pe anul acesta e alcătuit din citeva producții autoh- 
tone originale, alese probabil, fiindcă au avut succes fo Capitală, din 
două a unor autori legeni, despre care vom vorbi la timp, din citeva 
piese clasice și din o majoritate covirgitoare de tabricaţii ale teatru- 
iui francez, care fac reţeta scenelor parisiene de a doua şi a treia 
mină, 

ele Mért, Kistemaekers, Duvernois au Intăltatea faţă de 
Batalia ga- chiar de fecunzii şi spiritualii Flers-Catiiavet. Nimic din 

Idrac. 

nont Misie als. Ibsen, care paro a fi cu totul uitat, din Strindberg, 
din teatrul german dinaintea (Hauptmann, Sudermann, etc.) sau dia 


hL 
T Ru por reprezentaj! doar prin „Invierea“ Iul Tolstoi şi „Qe- 


. tt. 
eP Mahe AA BOP dă profunde sau Indrăzneţe ale woui Cehov, Shaw 
sau Pirandello, marii renovatori dramatici ai timpului. s 
Ca sá fim drepți, trebue să recunoaştem că fo această privinţ 
direcția n'a procedat poate rău. Ele nu ar fi fost probabil bine înțelese 
şi mici gustate şi printre artiștii locali, cu două sau trei excepții, ar 
și găsit cu greu Interpreţi. 


3% VIAŢA ROMINEASCĂ 


Căci pentru repertorul actual chiar, forțele dramatice de care 
dispune teatral leșan sint insuticieate și mal cu samă rău utilizate, 

Pâră indolală, publicul care-şi poate permite luxul de a-l frec- 
venta, o restrias, O plesă poate fi rareori reprezentată mal mult de 
patru sau cinci ori pe stagiune. la aceste condiții actorii, puțini la 
mumăr, sint i} mod fatal Incărcați cu prea multe roluri. De bine de 
rän, el le învață mecanic, unii deprinși să compteze și pe preţiosul 
ajutor al souflearulul. 

In ce priveşte interpretarea, ea e lăsată de obiceiu în vola Ins- 
plraţiei personale sau a instinctului, care, la intimplare, nimerește poate 
uneori, nu insă Intotdeauna. 

Dar chiar atunci cind unil actori au studiat cu conştiinciozitate, 
cu pătrundere și Inteligență rolul şi au prins senzul adevărat al pile- 
sei, reprezentarea pierde în cele mai multe cazuri din expresie, din 
cauza |ipsel aproape totale de unitate a ansamblului, 

Acordul de mişcări, gesturi, tizionomil, voci şi tăceri, legătura 
tainică şi totuşi vizibilă, sensibilitatea reciprocă şi misterioasa co- 
respondență a raporturilor, emanină diatr'o cugetare unică care concepe, 
conduce şi armonizează totalitatea spectacolului scenic, tată ceva care 
aproape nu mai există la teatrul național din laşi, și acest ceva, nu 
poate fi din nefericire inlocult prin dibăcia sau spiritul de lavenție al 
regisorului, 

Preocuparea excesivă a montării, decorurilor și accesoriilor, cul- 
tul piazei, al cartonului zugrăvit, a jocurilor de lumină și a maşină: 
riel, în dauna laterpretării, au dimpotrivă În ele ceva artificial, gro- 
solan şi barbar, lar urmările lor pentru arta dramatică pot deveni de- 
zastroase, 


Staglunea s'a deschis cu Thebalda d-lui Eftimiu. E de prisos 
să insist asupra unul teatru, în jurul căruia s'a discutat atit în ulti- 
mul timp. Violenţa criticelor tadreptate impotriva lui, nu para fiscă- 
zut succesul material al autorului pe scena bucureşteană, ŞI el nu 
rivueşte poate decit la acesta. E semnificativ insă că deg! puțin 
prelenţios In deobşte, publicul de toate nuanțele din lași şi chiar ga- 
leria au primit cu răceală această indrăzneață trivializare a clasicis- 
mee antic, parodiat intr'o spectaculoasă şi țipătoare melodramă de 

lelu. 

Antigonă cu gestur! studiate şi nobilă prestanţă, d-na Agepsina 
Macri a declamat cu o voce uneori stridentă, versuri mai banale 
decit proza nnui ziar cotidian. 

Neantul pretinse! tragedii a d-lui Eftimiu a reeṣit cu mai multă 
tărie, cind s'a reprezentat—ceva mal tirziu— Andromaca, în conștiia- 
cloasa şi pe alocuri, frumoasa traducere a d-lui Nanv. 

O sală de palat și citeva coloane alcătuesc aici tot decorul, dar 
pasiunile care agită viaţa interioară a Hermionei, a lul Orest sau a 
Andromacel stat masive blocuri rupte din eternul omenesc. lar ver- 
surile delicate, armonioase, vibrante ale tragediei racinlene de sobră 
dar subtilă construcție nu bat fo zadar Ja porţile sufletului... 

Cu toate înclinațiile ei şi temperamentul mal potrivit pentru 
drama moderaă, d-ra Sorana Topa a fost o pasionată Hermlonă, os- 
cilind intre adoraţie şi ură, cu atitudini insă stilizate de plastica an- 
țică. Felul său de a pronunța versuriie, cu accentuarea elementului 
muzical, arată de asemeoi că la Paris a studiat, nu fără folos, 
maniera celor mal distingi interpreţi al repertorulul clasic, 


CRONICA TEATRALĂ a 
la rolul diticii al tui Orest, în care Jules Lemaitre vedea proto- 
tipul anticipat al eroului fatal, popularizat mal tirziu de teatrul ro- 


mantic, d. Ghiţescu s'a distins printr'o reală stipi 
dicțiune sonoră, gesturi alese, cata data 


După Racine, Moliere. Georges Dandin nu e decit o farsă, con- 
fecționată cu mare vitesă de neobosital Poquelin, pentru a distra 
capriciile regelui Soare. Situaţii de fabliaa şi trucuri imprumutate 
comediei Italiene copilăreşti, nalve, brutale, Surprize, curse, picileii, 
bastonade, O atmosferā de feroce jovialitate, Ia care străbate uneori 
ceva din verva diabolică a marelui comic, 

Detalii cunoscute din viaţa clasică a lul Molière, ecoul lor te 
citeva dia piesele maestrului, patru versuri celebre ala lui Musset au 
făcut pe mulţi să vadă fn pățania incornoratului Dandin o notă per- 
sonală sau numai aspectul el sombru. E evident insă, că nu la durerea 
soțului înşelat s'a gindit Molière, ci la țăranul lostărit şi vanitos, 
care plăteşte cam scump dorința de a se numi „Da la Dandinltre* şi 
de a se lnzuscri cu nobili! Sottenviite. „Tu l'as voulu, G:orges Dandin«. 

In acest senz a fost interpretat Dandin şi de d. Vernescu, acest 
artist cu vaste resurse, lazestrat cu un simţ deosebit al nuanțelor și 
cu o minunată naturaleță. Ceilalţi nu au știut să evite exagerarea, 
Unele costume erau din secolui al XVIII. 


Nu tace să ne oprim prea mult asupra unor piese ca „Regele 
hotelurilore de Kistemackers sau „Après Vamour* da Wolf Duvernols, 

In cea dintălu, abilă dar plată inscenare da fapte diverse şi de 
situații comice de un gust Indoelnic, e vorba de aventurile şi suc- 
cesele amoroase ale portarului unul mare hotel floreâtin. 

Mai facem cunoștință cu o văduvă milionară, care se amore- 
zează de portar, cu ua falş conte spaniol, cu amanta acestuia şi cu 
un cralu tomnatice, D. Gheorghiua fost ca totdeauna de 0 vervă 
exuberantă, fără a inviage insă lrezistibila lul fnclinație spre şarjă 
și butoaerie. 

la rolul craiului, d, Miron Popovici a reuşit să aibă o notă 
personală şi justă, 

„Après l'amour“ e o injghebare melodramatică, In care nu lipseşte 
insă cu totul umorul; nici spiritul de observaţie. Savantul istoric 
Francois Mosaula e nefericit in căsătorie. Soţia il inşală cu un a- 
mant, care o părăs:şte. El afiă și tace, consolindu-se in braţele unei 
tiocre vinzătoare, Priatr'o bizară coincidență, amindouă femelle nasc 
cam În aceiaşi vreme. Substitalre de copii. Cind aceștia devin mari, 
şi amantul reapare, explicaţie intre soți, lertarea reciprocă. Toată 
lumea e mulțumită. Părinţii se sacrifică pentru copii și astfel se 
asigură viitorul familiei franceze | 

D. Ghiţeacu a jucat cu pătrundere și Inteligență rolul istoricului, 

„Natacha“ sau „Le Vertigo", face parte din categoria nume- 
oaselor şi leftenelor producții inspirate de actualitate. Autorul, Mere 
e un discipol al lui Barastein care, dacă nu are abilitatea acestuia, 
reuşeşte totuşi să latereseze citeva clipe, și mal ales să fio violent 
și brutal, 

Piesa incearcă să redea unele aspecte din viața emigraţilor 
ruşi din Paris. Generalul conte Mihaliov e o brută care-și tiranj- 


nA W ` VIAȚA ROMINEASCĂ 
zează soția, lar aceasta, exemplar tipic de temee slavă, se aruncă cu 
frenezie ln braţele unui tinăr aristocrat francez, a cărui figură îi 
aminteşte pe acela a lubituloi ei! dia Rusia, ucis odinioară de general. 
La un supeu, generalul face cunoștință cu Chasal și izbit de asămă- 
varea lui cu mortul, după ce se imbată, izbucnește într'o teribilă 
scenă de gelozie. Părăseşte apol ln grabă Parisul, tiriadu-şi soția 
ia Nisa, Dar minat de iubire, Chasal i-a urmărit, volnd să apere pe 
Nataşa de brutalitatea soțului. Surprins în camera el de Mihailov, 
un duel cu pistolul și fAră martori, are loc intre soț și amant. Mi- 
hallov cade. Nataşa se fngrijise ca pistolul lui să nu flo focărcat. 
Amanţii reușesc să fugă. Tracarile uzate, situațiile convenționale san 
talge după cum e ușor de văzut, abundă. D. Radu Demetrescu a in- 
terpretat cu multă vigoare rolul generalului moscorvit. 

Cu cit mal presus de aceste fabricații efemere e piesa fatra 
act a lui Pirandello „Smochine de Sicilia" deşi ea nu are nimic dia 
expresionismul metafizic, nici din Ironia protuadă şi tulburătoare a 
capodoperelor cunoscute ale maestrului. 

Ua mic proprietar sicilian, impresionat de vocea frumoasă a unet 
fete din satul lui, o ajută cu bani să Invețe la conservator și să a- 
juogă mal departe. Fata devine o cintăreață celebră, antorată şi 
sărbătorită. Cind după cițiva ani, ei o vizitează şi o revede intr'an 
mediu de strălucire şi fast, simte că ea nu mal e ființa de odinioară, 
că are inaintea lul o alta... şi pleacă îndurerat, lăstad doar bâtrinel 
mame a artiste! şi numai ei, care păstrase nostalgia satului, un coş 
de smochine, 

Dar realismul psihologic, atit de fin al piesei, poezia și umoral 
de care e străbătută, scenele de emoție inteasă și mută, pentru a-și 
produce intreg efectul aveau din nefericire nevoe, de alți interpreți. 


E desigur binevenită, deşi poate cam temerară, reprezentarea 
dramelor shakespeariene pe scena teatrului nostru. Inaintea unei piese 
ca Macbeth am fi preferat lasă alta, 

Intre capodoperele lui Shakespeare, ea e desigur una din cele 
mai spectaculoase dar pentru unii, tocmai din cauza aceasta şi dio 
cele mai dilicile de suportat, 

Vrăjitoare, fantome, trăsnete și aite perturbări atmosterice, ele- 
meste misterioase și supranaturale, alteraiad cu bătălii, ospeţe, cere- 
mosii intr'o atmosferă insingerată, atitea lucruri care ne fac să ne a- 
ducem aminte de „barbarul beate al lui Voltaire sau de unele apre- 
cieri puţin binevoitoare ale lul Tolstoi, 

Pentru cine caută să privească tosă dincolo de această indigestă, 
maşinerie teatrală, straniu produs al unel alte epoci, Macbeth r&mine 
totuși superba tragedie a ambiției omeneşti şi a destinului implacabii, 
opera Yizlonarului fără samân, care dezvălue cu o luciditate pe care 
n'a atios-ọ nimeni scorploali infernali ce se agită vremelnic în fiecare 
din noi, în subteranele nocturne ale sutietului, 

Din clipa în care thanul de Giamis a intlinit vrăjitoarele, el e 
posedat de o singură idee. ŞI după ce demonica lui soție îi toar- 
mează braţul cu pumnalul, care străpunge pe Duncan, el inaintează 
mereu ca un halucinat într'o bae de singe. Cum spune așa de fru- 
mos Talne: „Fatalul cerc de aur fascinează ochii lul ca un juvaer 
magic și minat de un instinct orb, el faco să cadă capetele pe care 
le săreşte fotre coronă şi dinaul“, 


CRONICA TEATRALĂ 353 
CRONICA TEATRALĂ _____________ 353 


Pria chinurile grozave ale conștiinței, spazmul sufistesc şi sinis- 
ral ioga care-l teroricează, omenie tiran deşteaptă per ocs 

Ce accent profund uman în pasajul în care invoacă „sonnul ce 
desieagă firul incurcat al grijei, mormint al fiecărei zile, bae a mun- 
cil indurerate, balsam al sufletelor tänite* sau în spiendida imagine 
„Viaţa nu e decit o umbră călătoare, un biet actor care se abate şi 
se agită o oră pe scenă pentru a dispărea fără de urmă, ọ poveste 
tără şir, spusă de ua Imbecil, cu zgomot şi furie”, 

D. Ghiţescu a avut momente fericite, Jocul concentrat şi sobru, 
totuşi uneori neindeminatic şi cam prea uniform to rolul! covirșitor al 
iul Macbeth. D-ra Ţopa a fost o lacy Macbeth virilă şi dominâtaare, 
fără a inceta cu totul să fio felină în primele acie, cu resorturile a- 
diaci ale sufletului sfărimate, la urmă. In Macduff, d. Sandu Teleajen 
a asein să fle emoĵlonant, fa scena fo care | se anunță moartea Co- 
piilor. 

Vrăjitoarele suticient de groteşii, cu vocea lor țipâtoare şi a- 
fectată. Montarea lngrijită. Unele lipsuri totuși uimitoare sau dacă 
voiţi, hazlii. Acelaşi actor, foarte înalt şi cu o voce cavernoasă a jucat pe 
Banco şi apoi în actul final pe bătrinul Siward. Spectatorii erau ne- 
lămuriți şi un vecin mi-a şoptit încet în ureche: a inviat Banco? 


Cu „Gelozia“ lui Artzibaget, exceleat tradusă de colaboratorul 
aostru M, Sevastos, lată-ne în stirpit în fața unei drame moderne se- 
rioase, adevărate, impresionante. 

Autorul renumit a! lui Sania, ou e roate un dramaturg atit de 
abil, ca alții de pe scenele Apusulul, dare desigur un animator, care 
reuşeşte să dea viață figurilor create, un psiholog pâtrunzător şi fin, 
Şi dacă atmosfera piesei e specific slavă, interesul pe care li deș- 
teaptă are, fără Indoială, un motiv mal profund. 

Scriitorul Andrei Sergheevici e Irâmiatat de gelozie. Frivolitatea 
une! soţii, pe care o lubeşte cu pasiune, neliniştegte pe acest om se- 
fios şi atitudinea el H face tot ma! bAnultor. Elena iși iubește și diosa 
soțul şi In tonștiinţa el nu se simte capabilă să-l loşele, Dare o 
temee, înainte de toate, cochetă şi care, conştientă de farmecul erotic 
ce radiază, nu poate rezista ispltei de a-și mâsura puterea. Un doctor 
bătria, un adolescent, un ofițer și un duce caucazian slat în acelaşi timp 
atraşi In magicele el mreje, Dar în acest sport provocător și primej- 
dios, pe care-l practică cu o crudă și calculată plăcere, ea se oprește 
brusc, în clipa cind elaaul partenerului devine insistent sau riscant, 
Dacă manejul felia și senzual ca și refuzul el, în faţa dorințelor a- 
țițate, detrachează nervii slabi al adolescentului și îl otrăvesc sufletul, 
ducele caucazian, fire primitivă şi brutală, innebunit, vrea s'o cuce- 
rească cu forţa, în propria ej locuinţă. Elena rezistă, strigă valetul, 
Dar Andrei Sergheevici sosrşte asupra faptului. După ce ducale e a- 
ruacat pe sări de valet și soţii rămin slaguri, Elena incearcă să se 
justitice fo faţa lul Andrei, ale cărui bănueii, alimentate și de ua prietia 
misoghin, par acum confirmate. El, care o iubeşte, ar vrea s'o creadă, 
dar scena văzută, nu o poate uita. Obsedaniă, ca îl urmăreşte și!! 
torturează lar explicările în care se lacurcă Elena, au darul de a-l 
lanebual mal malt. Şi ciad diosa, exasperată de meputința de a-l con- 
vinge, devine agresivă şi violentă, Andrei o lovește şi o zugrumă. 


354 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Piesa ar îi putut stirşi poate, altfel, Căci adevărul psihologic pe care-l 
cuprinda e doar acela, că sufletele celor dol soți, care se Iubesc încă 
au devenit totuşi printr'o aspră fatalitate impotriva dorinței şi a vo- 
inţel lor, Incomunicabile, Talnica și invizibila punte care le lega, s'a 
rupt, tru totdeauna, 
actul întălu cuprinde unele lungim! inutile şi discuţii filozo- 

fije, uneori profunde, alteori comune asupra unor teme curente în ro- 
minul rus, care fac pe alocuri să treneze acțiunea, ea e totuşi vigu- 
ros susținută pănă la urmă. 

Interpretarea a dovedit un efort, de data aceasta, serios şi 
meritoriu. 

D. Ghiţescu s'a distins cu deosebire, în rolul Jul Andre! Sergheevici. 

D-ra Ţupa fn acel al Elecel a avut obișnuita el vivacitate, dar 
a fost inegală. impresionantă in momentele de violență pasională, nu 
a reușit în același măsură, sau a avut o notă uneori forțată în acele 
de flirt, cochetărie sau seducţiune, D. Munteanu a pus căldură şi 
accent în rolul dificil al adolescentului Serloja iar d. Vernescu ne-a 
dat o creație neultată și mișcătoare, în acel al ini Semen Semeno- 
visi, bietul şi resemnatul soț togetat, 


0. 


BUCUREŞTI 


„Căsătoria“ de Gogol.—„Anfisa“ de Leonid Andreew.— 
arieteurile.— Circul 


Direcţia. Teatrului Naţional menţine pe atig, cu mari siorțári, 
ultima operă confecționată de d. Victor Eftimiu. De citeva luni, „Meg- 
terul Manole“ ii torturează—odată la două zile—pe actori și pe oa- 
menili de serviciu, Spectatorii se ţin în gardă. Doar vre-un imprudent 
dacă mai cada ln cursă... Vorbim bine-inţeles de spectatorii benovoli, 

Avem de-aface cu o plesă căzută odată cu cărămizile Curţii de 
Argeş, dar care „face serie“... nu ştim mulțumită cărul artificiu de 
teatru. Oare intre spectatori nu-s şi artişti dramatici, obligaţi să facă 
pe publicul? z 

Dar să presupunem că o astfel de plesă ar atrage un mare nu- 
mär de spectatori, că sala ar fl arhi-pliaă, că o „coadă“ s'ar latinde 
deia cassă pănă la Riegler, şi lacă credem că un Teatru subvenționat 
de stat n'ar trebul s'o pună in repertoriu. 

De citeori vedem pe afiş „Meşterul Manole», ne gindim la o- 
perele care s'ar fi putut juca în acest timp—traduceri ale unor piese 
de valoare, la reprezeatarea cărora ar îl venit tot publicul stabil şi 
tiotant al Capitalei, 


D. Victor Eftimiu a permis ca, din cind in cind, să se repre- 
zinte Ja Teatrul Naţional şi „Căsătoria“ de Gogol. Simplitatea aces- 
tula este un antidot impotriva grandilocveaței celui dintălu, Regl- 
zorul insă işi dă toată osteneala să-l apropie. 

De altfel Gogo! n'a prea avut noroc aici ta viață, O revistă ru- 
sească de pe vremuri l-a comparat cu Paul de Kock... 

Acest minunat copil al Ucrainei, care a stat mult timp la țară, 
era Indrăgostit de priveliştile naturii, de oamenii simpli din sate. O- 
dată, după o ladelungată lipsă de-acasă —apropiindu-se cu trăsura de 
locurile natale—sări jos şi poral pe lingă cal spre sat. Alci I1 ladu- 


356 VIAŢA ROMINEASCĂ 


toga scirțiital upili, geamurile mici, fumul care se inălța, drept, dia 
bogege. Dar pe Gogol nu-l atrăgea numai viața de țară, ci şi cea de 
oraş. Se duse la Petersburg, pentru întăla oară, Intr'o iarnă. Cind 
imcepură să se zărească prin ceață luminile Capitalei, Gogol se ri. 
dică în picioare in sanie şi cuprinse, ca intr'o imbrățişare, oraşul a- 
cesta—nelinigtit şi ciudat, 

A iubit cu pasiune viața rusească dela cimp, caşi dia tirgari— 
riziad cu bunătate de personagiile intiinite în dram, Deziluzii l-au ta- 
timploat la fiecare pas. Sutletu-i plăpind nu le-a putut birul. 

Conservator, religios pâoă la misticism, într'ua cuvint „element 
de ordine*,— Gogol după reprezentația „Revizorulul* a fost acuzat de 
subversism. Opinia pubiică,—deşi sala de spectacol era plină în fle- 
care zi,—il hulea pe toate cărările. Spiritele nu s'au potolit puţiu de- 
cit datorită Ţarului, care a intervenit în favorea autorului. 

Gogol, desgustat, plecă in străinătate. Umblă prin multe țari. 
Se opri mal mult în mijlocul fotioritelor privelişti ale Italiei. Nostai- 
gia ii chema însă indărăt spre stepele ucrainiene, cu zări largi, cu 
suflete bune, deschise, vesele. Dar cum se reintorcea în ţară, era co- 
plegit de spiritul greoiu al societății, și iarăşi îşi făcea bagajele. Bo!- 
mav, Inăbugit în Rusia de atmosfera patriei, torturat de nostalgie pes- 
te hotare, acest mare scriitor a asistat zi cu zi la destrămarea sulle- 
tului său. 

Simplu, original, plin de naturaleţi, poezie şi umor, Qogol—seri- 
itoral specific naţional al Ucrainel—a creat, în poemele capi în pie- 
sele-| de teatru, caractere perfect conturate care trăesc și acuma. 

Astfel de caractere găsim şi în „Căsătoria“, reprezentată pe 
scena Teatrului Naţional, 

Podkaleosin, superior funcționar la stat, ar vrea să se Insoare. 
la chestia aceasta, ei nu se poate hotări dintrodatâ—in citeva săp- 
tămini, luni sau chiar ani. Eroul nu-l ua om nehotărit din fire, ma- 
mitestindu-se ca atare în toate imprejurările vieții. Podkaieosin e un 
om intreg, cărula iusi |-i frică de căsătorie. Schimbarea lelului de 
viaţă, apariția unei alte persoane în viața lul—cu alte obiceturi, cu 
alt temperament, poate cu defecte sau păcate. Totuși mal intălu Feds; 
pețitoarea, și apol Cocikariov, prietinui lul, aproape Îl silesc să a- 
cepte căsătoria în principiu și pe urmă chiar în practică. Coclkarlov, 
—0 secâtură care n'are ce face, care vrea să se afie 'n treabă, că- 
rula-l place să fie lăudat pentru isprăvile sale,—fîşi pune în gind să-l 
însoare pe Podkaleosin cu orice preț. De ce? Nici el nu ştie. Dar 
ştiu oamenii totdeauna mobilul acțiunii lor? intrus loc Cocikarior 
îi cere socoteală pețitoarei: Cine dracul te-a pus să mă insori? Dis 
fraza aceasta unii actori scot concluzia câ Cocikariov vrea si-și 
tacurce prietinul—cejace-] o gregală, 

Podkaleosin, ademenit de minuțeie albe ale eroinei, dar mat 
mult tirit de Cocikariov, ajunge Aproape de altar. Cind rămine insă 
o clipă singur în casă, departe de influența minuțelor albe, și mai 
ales scăpat de subt dictatura amicului,—Podkaleosin Îşi revizueşte în 
grabă conştiinţa, se Inspăimintă în fa'a propriei Iul hotăriri şi, cum 
mai există o soluție In afară de căsătorie, sare pe fereastră. 

Gogol aduce îm sceni—pe lingă pețitoare: o femee ageră, vor- 
băreață, cu riposta tu virtul burelor—și vre-o cițiva pretendenți la 
miaz eroinei, Plecare candidat ja tosurătonre are un caracter aparie, 


one CRONICA TEATRALA, 357 


Mizat cu trăsături sigure de maestru, Aceste personagii, Infumurate 
în goană după interes, stirnesc risul-—dar ca ris a plia rare). 
ciune și de sănătate, Zmulte din viața rusească dela mijlocul veacu- 
tui trecut, ele îşi păstrează și astăzi tinereţa, chiar actualitatea. 

De aceia actorii nu- trebue să caricatarizeze rolurile, de exem- 
pia ca d-all Manu şi Fintegteanu. lar regisorul ou se cuvine să ca. 
nicaturizeze costumele și decorurile. Gogol, asistind la premiera „Re- 
vizorului*, s'a logrozit de caricaturizarea costumelor. Regizorul „Că- 
sătoriel* a tăcut astăzi acelaşi greşală caşi regizorul „Revizoralui“ 
—acum peste optzeci de ani... PEV 

Rolui principal a fost bine jucat de d. Sirdu care, sobru şi sti- 
iisat, a redat cu artă inceputurile de hotăriri şi retragerile violente 
ale lui Podkaleosia, 

Vioiu, plin de vervă—d. Calboreanu ne-a tăcut impresia ca-i 
salmat, ln acţiunile sale, mai mult de o disbolică dorință de a-l juca 
eroului o „festă*,., lucru ce nu-l ia intenția autorului. Dar poate-l o 


o 
+ . 


Leonid Andreev nu-i un scriitor agreabil. Pentru diasul viaţa 
u-l un amestec de bucurii şi de dureri, ea-l o carceră în care Moar- 
tea il schingiueşte pe oameni cu cele ma! rafinate torturi. Finalni 
su-i) plin de groază, mg ata insă ne chinue, ca acul care se prim- 
bilă în carne chutind zmuigă ua ghimpe invizibil, 

Andreet parcă aiege anume subiecte odioase, Îşi chiave eroii, 
thinuindu-se pe dinsul, chinuindu-și totodată cetitorii sau spectatorii. 

Are în această privință ceva dia Dostoevski, 

Piesele lul „tari* prind in atmosfera de dapă războlu, 

In ultimul timp s'a jucat „Anfisa“ la Teatrul Regina Maria. 

Feodor, soțul uneia din trel surori, trăește In același timp cu 
sora a doua (Anţisa) şi vrea să fugă cu cea de-a treia. Anfisa ii a- 
fä lutenţia, şi-l omoară. 

sa a avut o deziluzie în trecut. De-atunci a rămas cu o 
mare amărăciune în sufiet. Era singură şi nefericita. Nimeni nu-i a- 
râta dragoste sau prietinle, 

Feodor o dorggte. Umblă după dinsa prin omâtul pănă la ge- 
Bunchi. O găseşte şi-l face declarația de amor—o declarație puter- 
nică și calda, Ea insă Il respinge—pentruca fn aatractul următor să 
i se lase în braţe. Anlisa îşi închipula că şi-a găsit tovarăgul de 
viaţă, dragostea şi câminul— indiferent cum: chiar cu prețul menoro- 
cirii unel surori şi unor copil. Dar Feodor ou caută decit imbâtarea 
simțurilor. O umileşte, li arată uşa. Ea Insă, ca ua cine umilit, se 
tirăşte in urma lui. Şi-acuma-l singură, şi-acuma-l nefericită caş! io- 
salate, poate chlar mai mult. Ninocica, cea mal mică dintre surori, 
care dă dovadă de precoci aptitudini în chestii de dragoste, ademe- 
seşte pe Feodor. Anfisa cerșeşte un cuvint bun la uşa lui Feodor, se 
zpircoleşte acolo ca un şarpe, —dar dindărătul ușii Il răspunde o tā- 
tere ofensătoare 

O trenezie erotică străbate plesa dela un capăt la altul, Eroii 
principali urmăresc satisfacţii de ordin fizic pe rulnile morale ale 
aHora. 

Ua student numai, intrebat de Aalisa: dacă prietiaul iul s'a si- 


nucis din dragoste—!! răspunde =r ciudă și Indigoare:—Dar parcă 
numai dragostea există pe lume 

Kae eroii de rate ai piese! nu-s trămintaţi decit de o säl-- 
batecă poftă a simțurilor,—suterințele lor nu ne întovărăgesc cu gin- 
şii. Râminem străini. Ne simțim mai aproape de victimele caprici- 
ilor lor. ; x 

D-na Lucia Sturdza-Bulandra a sicătuit consistent un rol schi- 
tat din fugace trăsături de crelon. D-sa a umplut cu personalitatra-! 
bogată golul dintre linii. Ne-am trezit Inaintea une! persoane vii, 
complexe, care vorbea cu privirea, cu gestul, Ne-a jignit doar scena 
implorării dela uşă, jucată cu glas mare—cind sora el dormea in o- 
daia de alături—şi nu in şoaptă, într'o şoaptă aspră, inatretălată de 
suspine... aşa cum ne-am imaginat-o ja cetirea textuiul, 
D. Storin a creat, cu sobrietate și putere reținută, rolu! lui 
Feodor. P 


La Teatrul Mic se joacă plese distractive, a căror valoare de 
multe ori constă in interpretare. Am făcut oblecțli unor artişti to pri- 
viața şarjei. Trebue să recunoaştem că există roluri care, şarjate, 9- 
țeră un spectacol de calitate interioară, —lar : neşarjate... ou oferă nl- 
mic. Nu-i alăceva de tăcut uneori decit de ales altă piesă. 

Direcţia Teatrului Popular are mal serioase preocupări de artă 
decit orice alt teatru din Capitală. Pacât Insă că această lnstituţie 
nu posedă și mijloacele de realizare, 


a 
* . 


galeriei, 


_____ CRONICA TEATRALĂ 359 


Dansatoarele execută pe podele monogramele pe care acrobaţii 
le fac în aer. După un salt, ele nu cad spre pămint conform formule! 
de luțeală, prevăzute în cărți—ci cad incet, lin, ca un fulg. Nişte s- 
ripl nevăzute parcă le mențin în aer. 

Urmăreşti cu interes dansuri populare italienești, apanioleşti, 
ruseşti—dansuri orlentale, care au Incintat ta haremuri privirile sumbre 
ale pagalelor. Dansuri nouă nu se mai joacă fa localurile de perdiţiune, 

Marile succese In astfel de localuri le au mai ales cintărețele. 
Stele străine de varieteu luminează, cu razele de pe urmă, și scenele 
noastre Indepârtate, Romanţe romineşti sau franțuzești răsună straniu, 
falş, în gura artistelor dela Viena, Budapesta ori Moscova. Cuvintele 
nu se suprapun exact melodiilor — ca niște tablouri, ale căror 
culori cad alături. Cind insă aceste artiste trec la un cintec patal,— 
cintat în copilărie sau în adolescență, pe vremea visurilor pure, —atunci 
notele şi vorbele țişnesc delaoialtă, dindu-ți impresia că asigti la cre- 
area cintecului popular. 

Printre actrițele de varieteu se remarcă reprezentantele Apusului, 
wade generații de femel uşoare—la tovărășia ofiţerimii nobile—au 
dansat şi au inchinat pabare de şampanie. Parcă || s'au dat degetele 
după piciorul zvelt al picioarelor dela paharele de șampanle, 


Am vizitat circul d-lui Popescu într'o sară rece de Noembre. 
Frigul era la inceput suportabil. Cind au apărut însă în arenă gimoas- 
ticii în pielea gosală,— „ne-au ingheţat nasul şi picioarele", Degeaba 
o fetişcană juca În mini trel tacle aprinse şi ținea într'un virf de băț 
un samovar clucotit. N'am mal putut rezista frigului şi ne-am refu- 
glat intr'o bodegă cu gratar la uşă. Alci am făcut cunoştinţă cu dj- 
rectorul circuluil— un om cu ochi negri şi cu sprincene ntufoase, Aves 
o vorbă domoală, dar hotărită. Un gest sigur. In alte imprejurări, a- 
cest om ar fi putut ajunge şef de partid şi de guvern. 

Directorul Intr'un tirziu ne-a povestit ceva din viața lul. Fuga 
de mic cu o menajerie, Urmele de ghiare pe trup, rămase dintr'o sară — 
ciad sivijitorii l-an scos pe targă din arenă. Şi-a făcut cu greu un cire 
propriu. Acum are avere și ar putea trăi toată viaţa liniștit, dar nu 
se poate despărți de dihăniile pe care le lubeşte, li place viața de 
vagabondagiu. Deşi are un devotat „şef al grajdului“, care tace scan- 
dai ori de cite or) nu î se dă la timp anumitele soluri de hrană pentru 
teluritele neamuri de sălbătăciuni,— directorul nu poate sta multă vreme 
departe de cuştile lor. După citeva zile de lipsă, îl prinde dorul după 
o maimuţă, după un purcei... Se intoarce, intre două trenuri, își vede 
personagiile şi pleacă iarăşi — liniştit, 

Dar nu aumai animalele îl sint dragi, ci și „artiștii”, 

— Trebue să ştiți,—urmă domnu! director.—că artiştii de clre 
sint superiori celor dramatici. 

Aici ftăcurăm un semn de mirare, 

—Da, da. ŞI am să vă spun pentruce. Mal latăiu au suflet mal 
frumos, Artiştii dramatici trăesc rău Intre dinşii: se Invidiază, se u- 
răsc,—pe cind artiștii de circ se impacă,ca niște fraţi buni. Se ajută 
la boală. Cind întirzie unul, sau poate-i beat,—clţiva artişti mă ţin 
de vorbă, lar altul face figuri în locul lui.-—Asta-i poate din pricină 


360 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 
SI e i L 


că r în mA pleana au același specialitate, La nol Insă fiecare are o 
aparte. 

la al doilea rind artiștii de circ stat superiori și ca artă“, 

Mirarea noastră deveni turbolenta, 

— Siaţi şi ascultaţi-mă pănă la capăt. Un artist dramatic, chiar 
fără talent, după un număr de ani de şcoală, poate ajunge mal mult 
rm dh ȟtliitate*: un actor bun care, cu ajutorul sufieuralui, face 
minoui, 

La circ artistul trebue să aibă numaidecit talent Inăscut: dar 
dela Dumnezeu. Altfel oricum l-ar sufla cineva cum să prindă samo- 
varol, —uncropul l-ar opări din cap până'n picioare“. 

Orice obiecție ar îl fost de prisos. Am mai clocnit un pahar de 
vin și ne-am despărțit. 


M. Sevastos 


Miscellanea 


—- 


Uitimul număr dintr'o revistă pariziană ne-a adus citeva extrase 
din cugetările lui Paul Valery, care, zice-se, vor trebul să apară in 
curînd în volum, Cetite de un Romia, în alarma dificuităţilor materiale 
care ne incunjură, aceste reflecții apar de o tristă lautilitate. Com- 
parată cu necazurile prea cotidiene ale omenirii de astăzi, subtilitatea 
lor aminteşte de acele contese rusoaice în refugiu, pe care le poţi 
întiini la ora plimbării la faubourg Salot-Honoré la Paris, Impodobite 
de somptuoase bijuterii—uitimul lor capital,— ar purtiad subt rochii 
demult demodate, tocuri sclicliate. 

A scrie astfel de lucruri, inseamnă a repeta fără scuza jū- 
conştienții, gestul acelei regine care recomanda gloatei lipsită de 
pine, cozonacul. ŞI totuși artistul care subt presiunea mizeriei, n'a 
părăsit jocul luxos al subtiiltAţii sale, nu denotă numa! rafinare dar 
şi un eroic caracter. Subiilitate şi inutilitate In timpuri de straşnică 
necesitate insamoă profund idealism. „Îl o'y a que le superflu qui est 
necessaire” nu € numai o vorbă de duh. Voltaire a caracterizat prin 
ea o anumită nobleţă, acea divină manie care ignorează actualul şi 
necesarul pentru partea lor de trivial utilitarism, uzind numai de ceiace 
nu interesează pe nimeni. 

Dia toate literaturile umil, cea mai degojată de consecinţi pragma- 
tiste e cea franceză, Romanul englez are un aspect moral, cel rusesc 
unul religios, Dar literatura unui Proust ori Valery ce urmă- 
reşte ? Nimic aplicabil. Din ea nu se poate scoate pretext de acțiune, 
de rețetă, de remediu, Astfel de pagini nu pot servi drept soluții la 
nimic. Mi gindesc apoi la literatura noastră prezintind aproape tot- 
deauga un „cât“ didactic şi am fa față două stadii de civilizație, La 
noi omul nu s'a dezrobit Incă de interesul biologic. Acte sublime ori 
absurde, adică fără scop vizibil, ou se intilnesc, Avem puțini maniaci, 
aceşti cavaleri eroici al dezinteresării supreme. Numa! în țarile ce 


362 i VIAŢA_ROMINEASCĂ 


adevărat inaintate în cultură, preparată de secoli de alinare reilgloasă, 
se pot intilni colecţionarii inocenți şi pasionaţi de mârci poștale, de 
cutii cu chibrituri, de minere de umbrelă... Cită victorie asupra anl- 
malităţii agresive inseamnă aceste Idilice copilării inofensive | 

Cita securitate oteră in lupta pentru viață aceşti dulog! și bitaz! 
obsecaţi ? 

O civilizaţie nu începe decit dela lux şi dela inutil. Abla de a- 
tunti se desrobeşte omul de tendințele primare. Cugetări subtile ca 
ale lui Paul Valery, serise în mijlocul furtunii și pe deasupra ei, ne 
tac să dezesperâm de umanitatea de azi așa de violentă și de Instinc- 
tiva. Cind ajung şi pe la noi, e mai bine să le considerăm ca i 
speranță decit ca o ironie.—M. R. 


Pronosticuri optimiste 


In acest sfirgit de an se abat multe elemente de ogrijarare a- 
supra noastră, În ordinea politică, probabil dictat de cea econom ci 
și urmată fatal de cea morală, biatue puternice curente de reacțiune : 
obscurantism, apologia violenței, a dictaturii etc, etz.. Extremismeie 
de dreapta şi de stinga vor să se impue cu orice chip prin metode și 
tehnice egal de unilaterale, In fiecare zi un organ, o voce, o tendința 
de pacificare, de adevăr, de libertate e înăbușită. ŞI suferinţele ms- 
teriale ajută, prin disperarea maselor, regimurile cu principii simpi», 
cu formule sărace cart se reduc totdeauna la ua cuvint ipocrit, la a- 
cela de „ordine“ şi care maschează totdeauna altceva decit vrea să 
spue. In Franţa coincidența unor dificultăți insurmontabiie—care ar 
ți compromis desigur pe oricine,—cu un guvern democratic, va com- 
promite poate Insuşi intențiile generoase ale politicii de stinga. la 
două luni s'au succedat tără succes, epulzindu-se adonazi după intra- 
rea lor in fancținne, trel sau patru miniștri de finanțe, dia cei mai 
capabili oameni politici ai Franţei. Blocul național și curentele „Ac- 
tion française" se intăresc. Se afirmă că vom avea în curind o dic- 
tatură Léon Daudet ori general Castelnau. in Germania Hindenburg 
a nutrit planuri de restaurare. lar in ce priveşte Italia, numai de de- 
mocrație nu se poate vorbi. Mai rămine Anglia, veşnic ultima resursă 
a liberalismului mondial. 

Cu toate acestea, pentru cine consideră curba adincă a legilor 
sociale și nu evenimentele efemere, nu sint motive de disperare. 

Există acţiuni și reacțiuni trecătoare. Ele pot dezorienia pe 
cine priveşte la suprafaţă. Subt ele lasă domină legea de fier a e- 
voluției sociale tatale.—M. R. 


nou-născut. „Anexa 

critica Vieţii Romineşti”. Această „rea credinţă“ a 
„un semn caracteristic al civilizației romine“. 
i fixeze bine in minte 


- MISCELLANEA 363 
situației), că, pe cînd noi („reacţionarii”), luptam pentru... „civilizaţie“ 
Lovinescu se declară en tac e ei Kotid. nn Ata 
EA D, Lovinescu în „ f a 

şi simplu ideile lui C. Negruzzi, fără să ia nici o atitudine ; și că noi, cu 
rea credință, îi punem în spinare d-sale acele idei ale lui C. Negruzzi. 

Dar, lacom de succes, d-sa uită că a expus, numai, ideile lui C. 
Negruzzi, şi me citează din acel articol din 1911 nişte cuvinte ale d-sale 
care (zice d-sa) „implică și aprobarea lui Negruzzi”. 

Această mărturisire contrazicătoare o face din lăcomie, pentrucă a= 
ceastă „aprobare“, citată acum de d. Lovinescu este, pretinde d-sa, „aproba- 
rea” unei concesii liberale a lui C. Negruzzi și d. Lovinescu vrea să arate 
că la 1911 era partizan al „civilizaţiei“. 

În realitate, d-sa care, cum vom vedea, aprobă mereu pe Negruzzi, 
tocmai aici mu aprobă, ci expune, 

lată „aprobarea“ d-lui Lovinescu din 1911: 


„Scriitorul, care in 1855 lupta pentru invlolabilitalea proprielălii, 
es'e acum în 1859, subt năvala evenimentelor, pentra răscumpărarea 
moşiilor dela boeri spre a îi dale țăranilor, eelace înseomnăd un mare 
drum străbătul în direcţia ideilor liberale”. 


Vede cetitorul aici vre-o aprobare?  Constatarea aceasta este o 
aprobare ? Constatarea aceasta putea s'o facă și Barbu Catargiu. Căci ce 
interes ar fi avut Barbu Catargiu să mintă, și să spună că Negruzzi nu 
a făcut această evoluție? (De altfel, chiar „aprobarea” acestei evoluții a 
lui C. Negruzzi, dacă ar fi fost aprobare, ar fi dovedit ea un occidenta- 
lism extrem ca acel profesat acum de d. Lovinescu ? Oare faptul că C. 
Negruzzi a făcut această evoluție, înseamnă că la 1859 i a În- 
cetat de a fi un junimist ?). 

Acum să arătăm cum d. Lovinescu a aprobat, în adevăr, ideile ju- 
ni ale kú C. Negruzzi,— aprobare = vaca nu „implicită“, 

Că s'a declarat partizan al Ini C. Negruzzi, d. Lovinescu o știe bine 
—ce Dumnezeu! Doar și-a recetit textul din 1911, căci citează din el; o 
știe atit de bine, încit „Anexa“ d-sale, pe lingă îndrăznețe denegări, con- 
ține și o aranjare a propriului său text din 1911.“ 

În acel text d-sa spunea: 


„Ş'-acum se mal ridică întrebarea, dacă pătrunderea culturii în 
masele populare, ce n'o pol mistui şi nu pot face din ea decilo armë 
primejdioasă, dacă răspindirea la sate a unor cunoșiiaje lără folos 
praciic, nu are neajunsuri, asupra cărora trebue să pregelăm?* 


Această intrebare, eminamente reacționară, şi-o punea junimistul d. 
Lovinescu la 1911.—Și d. Lovinescu urma aşa: 


„Intrebaren și-a pus-o şi Negruzzi”. 


Acum însă, în 1925, în „Anexa“ d-sale, (unde e vorba de „reana 
credință” a... noastră) d. Lovinescu scrie așa: 


364 3 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Oai Ėė 
a 


»lnirebarea, pe care și-a pus-o Negruzzi: dacă pălrunderea în 
masele populare, etc,". 


| 


Nu! În regi ger aa pus-o ai je mentă a ai 
adăogat atunci că pus- Negruzzi. 

rara maproba” atunci pe Negruzzi, ci Negruzzi „aproba“ 

Intrebarea ingrijorată, pe care și-a pus-o în 1911 d. Lovinescu ar 
de ajuns ca să convingă pe cetitor de j i" d-lui Lovinescu 
(cea cu „reaua credință“ a... noastră), Dar... cum să renunțăm la urmă- 
toarele frumuseți ? 

„O crilică mai temeinică a şcoalelor noasire, și chiar a cullurii 


moasire nici nu se pulea“, zice d. Lovinescu în sludiul său din 191! 
despre crilica lui Negruzzi. 


3E 
m- ee 


. (această „crilică temeinică”) răspundea, din nefericire și 
dorințelor ascunse ale reaciionarilor, ce volau să împiedice, să zü- 
grume renașierea culturală a neamului nostru”. 


Acum, in 1925, în „Anexă“, d. Lovinescu iși  trunchiază pasajul, 


„Să cercelăm în aces! capilol ideile lui Negruzz! asupra felelni 
cum frebuia înțeleasă cultura peniru a fi lolosiloare, pentru a nu a 
„unge primejdioasă. Punind chesila așa, însamnd aproape a o deslega”. 


CELIA 363 
E clar. 
Și-apoi no desleagă“, în adevăr, d. Lovinescu și C. Negruzzi: 


„In Costache Negruzzi înitiaim pe snol dinire cei dint 

ridică impotriva răspindirii clvilizeției apusene, numai 18 per prd pi 
zădarnice ; În el găsim un premergător al wnei întregi şcoli critice ce 
s a lupta! apo! cu atita tărie impotriva semicallurii, a iatroducerti 
mu'tor înoiri pripite, ce nu răspund unor nevoi adevărale”. 


E clar. 

ast d. Lovinescu sei înşiră tot felul de idei Nita ai urmă își 
pune cu îngrijorare area, pe care „şi-a pus-o și Negruzzi“ i 
extaziază in fai „criticii temeinice“ a lni Negrazi? 7 pig 
Dacă d, i sau ucenicii săi mai vreau citații, sintem la dis- 


„Lenea şi beţia sint cel A á 
boit Rorer jia sint cel doi dușmani, cu care Negruzzi s'a ră 


zice că nu subprefectul și posesorul (arend int de vină de suferintele 
țăranalui, ci lenea și beţia —Pe ami d alui dei vină de zu, 


„Nici nu se putea un tablou mal pulerale de vijiile, din prici 
cărora tinjesc lăranii rogiri*, pu | pricina 


Şi fiindcă erau și pe atunci oameni, care să poată răspunde lui Ne- 
gruzzi că lenea și beţia nu sint cauze ci efecte, ele insele, şi anume ale 
relei stări sociale—d. Lovinescu persiflează pe acești adversari ai lui Ne- 
gruzzi, numindu-i, cu un termen pejorativ pentru d-sa şi pentru „Convor- 
birile Literare”, unde scria, cu termenul de poporaniști— ai vremii aceleia ! 

D. Lovinescu în „Anexa sa spune : 


„la el (in studiul său) expun ideile isi Negruzzi, fără a lua vre-o 
alitudine”, 


Firește mu iei nici o atitudine, cind comentezi cu declarații ca: „O 
critică mai temeinică—nu se putea“—Şi cit e de savuros atunci titlul 
polemicii sale cu noi: „Reaua credință sau critica Vieţii Romineşti“ ! Şi 
celtitorul îşi aminteşte că, prin lemica sa, d. Lovinescu își propunea să 

je „un sema caracteristic al civilizației romine”, adică „reaua“ noastră 


"n 


Ès 
i 
f 
f 


torii săi, şi atunci recurge la alt argumeat : 
oaie: i Int tort Jena ant, revencă fondal, So. ponio, dar 
aceasta mu e în chestie. Chestia e simplă : în studiul despre egruzzi din 
1911, din „Convorbiri Literare“ și retipărit apoi în volum, aprobă san au 
jumimismal lui C. Negruzzi? 


366 VIAŢA POMINEASCĂ 


lăcomia îi face un rău serviciu încă odală d-lui Lovinescu, 
id a din senin să-ţi reclame originalitatea, d. Lovinescu zice într o 
notă că atunci cind a scris despre e i ÎN i inter- 


| 
: 


In volumul I al operei sale, d. Lovinescu scria aceste cuvinte: 


iale de veac de ideologie reacționară a infipt adinc in 
IRE r a elice prejudecala unei limbi iormale nu după onnaa 
iātile naționale şi eslelice ale momealului, ci după nevoile morala şi 
materiale ale sirămoşilor noșiri. Inirebuințind cuvinte Reparepi i pa: 
minluire, tăgăduire, biruinið, fägäduire, neam, tämäduire, tngädulre, 
etc. în locul romanicelor: salvare, negație, victorie, promisiune, A apa 
por, vindicare, permisiune, eic. sint scrlilori ce.şi închipue că scriu o 


limbă mal sulenlic rominească”. 


Concluzia moastră, ca orice concluzie justă, (vezi și, ca să zicem așa, 


j care 
schematic și pedagogic, ca să poată intra odată in cap oricui: 
A a R hitori care tmtrebuiațează neam etc. în loc de po- 
închipue că scriu o limbă mai autentic " 
por oe M ea oeca binalaan meint sie. în lee de Popor ele. 
Concluzia: Deci Eminescu iși inchipue că scrie o limbă mai autentic 
inească, à 
"O Leii zice că noi am fost de „rea credință”, ciad am tras 
această concluzie. i 
Nu-i așa, că li este greu cetitorului să-și imagineze cam cum a întors-o 
d. Lovinescu, ca să poată găsi „rea credință” în concluzia noastră ? 
lată cum : . 
în mai sus citat... nu s'a ridicat impo- 
ve în maree gre Pa ma meprogat aeritedi că tntrebela- 
jează aceste cuvinte „În |“ cuvintelor neologistice, ci s'a ridicat numai 
împotriva întrebuințării lor... ostentative ! 


| 


tunci cum vine lucrul? D. Lovinescu, d această nouă versiun i 
voe să intrebuinfezi cuvintul neam, cu paria să nu-l lutrebaințezi Peer 
tetiv", Dacă însă vrei cu tot dinadinsul să întrebuințezi „ostentativ“ a- 
cest cuvint unguresc, d-sa iți permite acest exces, dar îți cere să... nu-l 
intrebuințezi așa, ci sub forma popor,—căci neam în chip ostentativ se 
zau za | 

ar d. Lovinescu nu se m să-și exprime a idee di- 
rect ; d-sa o exprimă și figurat. pizma pă ufo ral aa 


„Cind zic: -înlrebuințind cuvinte ungureșii ca neam, mintuire, eic. 
sint scriitori ce-și închipue că scriu o limbă mal autentic rominească“— 
na inseamnă că exclud din limba noasiră aceste cuvinle, lot așa după cum, 
cind zic: *purtind ijari sînt oameni ce se cred mal nesoşi Romiai , 
nu Înseamnă că voiu să împledec pe cs! zece milioane de țărani ro- 
mini de a umbla cu ijari“. è 


Sofismul e repudiat de morală ; e repudiat de logica științelor. Dar 

nu e repudiat de retorică, cel puțin atunci cind oratorul e advocat. 
cum d. Lovinescu își pledează cauza și nu face știință, putea re- 
curge la un solism, dar sofismul trebuia să fie mai subțire. 

Cei „zece milioane de țărani“ din pasajul citat mai sus il dau de 
gol. Sofismul era mai voalat, dacă nu vorbea de cei „zece milioane“, 

Apoi cine spune că d. Lovinescu a voit să alunge pe neam din limba 
poporului ? D-sa a voit să-l alunge din limba scriitorilor, întocmai cum 
arii îi alungă dela oraș, dar îi ite la țară, 

Te pomenești insă că, conciliant cum e în fond, d. Lovinescu dă 
voe și tirgoveților să umble cu ițari, cu condiția însă să nu-i poarte „os- 
tentativ”, iar dacă vreau să poarte ijari ostentativ, atunci să-și pună 
pantaloni, —forma ostentativă a ițarilor fiind pantalonii, după cum forma 
ostentativă a lui neam e popor. 

Lovinescu, în rind cu „ungurismele“ de mai sus, cerea și alun- 
garea „turcismelor scalologice ca bociuc etc.“, Ce face acum cu scato- 
logicul bocluc ? ÎL iartă și pe el, dacă nu-i „ostentativ“ ? 


Criza literară 


Msi intătu nu există criză literară. „Criza“ este o întrerupere, 
şi mişcarea noastră literară m'a fost niciodată nici mai bogată, nici 
mal săracă. Dacă uneori mişcarea literară o fi fost ornată de serii- 
tori mal „mari“, aceasta e altă vorbă; scriitorul mare este un ac- 
cident. 

Există, Intr'o măsură oarecare, criză de cetitori. Populația ţării 
ar putea da un contingent maj mare de lectori. ŞI chiar acest con- 
tingent nu-l are intreg, de partea sa, literatura naţională. O bună 
parte din cetitorii de literatură îşi satisfac nevoile cu literatură străină. 

Impotriva acestora s'au ridicat intotdeauna criticii şi publiciştii 
noştri, Invinuladu-i de soobism, de motiangism și chiar de lipsă de 
patriotism. 

E greu de judecat oamenii şi de condamnat. iși are fiecare om 
motivele faptelor sale, pe care noi au le ştim, şi sintem intotdeauna 
porniţi să-l atribulm motive arite, atunci ciod faptele lui au ne convia, 


368 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Noi credem că criza de lectori se datorește și unei speciale 
crize de literatură naţională. 

Omul su caută fo literatură numai talent sau stii, inditerent de 
conținutul el. Omul cere literaturii substanță, hrasă pentru sulletul 
sin. Cere să-l vorbeşti de aufietul Iul, de lumea la care trăiește și de 
aspirațiile lui. 

mul literar, în care poate găsi toate aceste lucruri este maj 
ales romanul, lar pentru aspirații, și poezia. 

Nol nu avem decit începuturi de roman. ŞI aceste luceputuri, 
aici ele, nu prea corespund nevoilor cetitorulul. 

Cetitorul şi cetitoarea Inamoraţi, trădaţi, geloși, nu prea găsesc 
in romineşte o literatură in care de se narratur fabula. Femeile de- 
treabă din Rusia care iubesc vinovat cetesc și recetesc Ana Karenio. 
Ce să cetească o biată „Ana Karebin* in rominește 

Cetitorul romin vrea, ca orice cetitor din lume, să vadă socie- 
tatea în care trăieşte, Intr'un roman. El vrea să cunoască boerimea, 
burghezia, pe intelectuali, viața parlamentarilor, a bancherilor, a mi- 
ia pă a îmbogăţiților de răazbolu, etc.. Dar fa cite romane le poate 
găsi 


În cite romane există transcrisă, la nol, viața sufletească a 
omului și viața socială a țării noastre? 

Pentru viaţa sufletească se adresează romanului străin ; pentru 
viaţa socială în genere se adresează aceluiaşi roman, lar pentru cea 
dela noi se adresează vecinului și vecinel—și face mabalagisme, 

Aspirațiile sale, cetitorul nostru nu şi le găsește totrupato în 
tipuri din romane. ŞI nici în poezie, Poezia noastră—nu prea există, 
Cit există, ori e Imitaţie străină, ori e ruptă de aspirațiile publicului. 
Alecsandri și Bolintineanu au răspuns la aspiraţiile contemporanilor lor; 
Eminescu la ale contemporanilor săi. La ce răspunde poezia noastră? 

Acum, binelnţeles, în rindurile de mal sus, tabloul e pictat grosso- 
modo. Fireşte siat și excepţii; dar slat prea puţine încd. 

Incă... pentrucă romanul, gen complicat, abla se incheagă la 
nol. Altfel pu se putea. lar poezia—pentrucă stateam în criză adevă- 
rată de poezie, Pentruce sintem în criză de poezie? Nu e uşor de 
răspuns la această intrebare, Vom face incercări altădată, 

Deocamdată să reținem atita: publicul nu e atit de prost şi nā- 
ting cum Ii credem nol in neräbdarea noastră de a ti cetiți. 


Caminţeaie 

intelectualul, în genere, e un om nemulțumit de realitate, apă 
dar pi de realitatea socială şi mai ales de ea, şi veșnic deci cirtind 
împotriva ei. Această nemulțumi'e socială, în practică ia forma opo- 
ziţiei fată de regimul politic al țărilor respective. 

Gherea a vorbit do „artiştii cetățeni“, suaținind că genille și ta- 
lentele mari Imbrâţişează Intotdeauna idealuri Inalatate, 

Așa rezolvată chestia, Gherea nu avea dreptate, Adevărul è la 
jumătate de drum, și anume: Mal toți mari! giaditori și scriitori nu 
avut |dealuri sociale şi politice, p4 care le-au manifestat și deadieptul 
şi fa opera lor. Dar aceste idealuri a'au fost „inaintate“, cl opozi- 
ționiste—uneori reacționare, alteori „inaiotate*, 

Marii scriitori și ginditori aw fost fo genere impotriva rogimu- 
filor abt care au trăit: efect al acelei aemalțamiri de realitate, de 
cars a fost vorba mal sas. 4 


DE >) MISCELLANEA 369 


La noi se cunoaşte mai bine istoria Fran | Şi știe t 
că acolo intelectualitatea a fost intotdeauna > EÈ ma Sper: 

Subt regimurile liberale, a fost reacționară ; subt regimurile re- 
acţionare, a fost liberal. 

Subt imperiul a! doilea, elita a fost „inalnatată* ; subt republică, 
elita a fost şi este „in opoziţie“, adică reacționară, cind nu e „subs 
yersivăe, 

intelectualul, Incă odată, nu poate suporta realitatea și visează 
altceva. Aceasta intră chiar in definiţia intelectualului. 

A fost așa şi la noi—dar nu mal este. 

Subt regimul nos'ru vechiu, ln prima jumătate a veacului trecut, 
şi chlar după acela, intelectualitatea a fost „inaintatăe, 

S bt regimul nostru nou, burghez, dela sfirsitul veacului trecut, ia- 
telectualitatea a fost larăși „in opoziție“ —reacţionară o bună parte, 
progresistă cealaltă, 

Acum, inteiectualitatea noastră s'a schimbat, 

Dar progresul e copilo! nemulțumirii, şi literatura bună e co- 
plia nemulțumirii de realitate, Opera oricărul scriitor mare— Piaubert, 
Tolstoi, Ibsen, Eminescu, vtc.—e o protestare Impotriva realității de 
toate felurile. A-easta se chiamă și idealism (veritabil), Georges 
Ohnet stâtea in genunchi Inaintea reailtăţil—mai ales cind realitatea 
avea parale multe, putere sucială şi era de familile bună. 

Dar lumea n's fost dusă Inainte de astfel de viețuitoare. Omul 
ce! mai nemulțumit de realitatea pe care a găsit-o în lume a fost 
Isus Christos, care a adus cea mal mare schimbare ia lume, de clod 
e lumea. 

Aces'ea sint simple constatări. Nu indemaâm pe nimena să fie 
nemnlțumii de resiitatea fizică, socială, politică, morală, literară. ar- 
tistică şi cum o mal chiamă. Nu; câci nemulțumirea: are efecte 
tiziologice rele: impuţinează globulele roşii, sclerozează, topeşte 
grăsimea, då icter, usucă toate glandele, ete.. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


pezar Petrescu, Omul din vis, Editura „Ramuri“, Craiova. 
D. Cezar Pelrescu e lără indolală unul din prozalorii cel mai 
disiinşi al tinerei generalii, la „Scrisorile unui răzeș" și mal mull încă 
în „Drumul cu plopi“, d-sa e zugrăvii cu un realism, uneori poale prea 
minuțios, dar nu lipsit de vigoare, unele aspecte caraclerisiice ale 
vieții noasire provinciale, cu orizonul ei mohorii, uniform şi banal, cu 
eroii lără personalilale şi voință, incapabili de a reacilona în lafa e- 
ear poem are hmira ai ct toma, a bnr acceplă resemnaji destinul, sifir- 
p u air un ioc d-sa „cu © năruire 
scăpare, o impolmolire care inghite”. ema oie Sor 
Acelaşi atmosieră psihică inăbuşiloare şi deprimanlă, nu fără a- 
finllate cu acea pe care o întilnim la unii scriilori ruși şi mai ales la 
ran: aug pluteşte și peste cele irei nuvele dia noul volum al d-lui Pe- 
Dacă uliima dia ele „Poveste de iarnă“, scrisă în 1918, nu e ġe- 
ci! o încercare din prima linereță, în care sini prea vizibile unele in- 
lluenli şi au lipseşte elementul convențional şi melodramalic, cele: 
lelte două ră în malia ettinție remarcabile, 

„Omul din vis“ ne intățişează, înir'un cadru dr ti - 

santă a chinuitoare Peace de psihopalologie. 7 
bosit şi anemia! de viaja de club, pe care o ducea in Capitală, 
eroul anonim al nuvelei inlilneşie la tară “unde se refugiase, invita! 
de un amic, pe bătrinul moşier ruina! şi ultim descendent al unei 
vechi familii, Gheorghe Ordesnu. Dar recunoaște cu groază în èl, per: 
sonajul, care totdeauna insojil de un cine, ii apărea deseori în vis, 
Intors în Capilală, reincepe viaja de club, dar inlilneșie dia nou pe 
Ordeans, care după ce își vinduse cel din urmă pelec de păminl, se 
Insialase aici. Ordeanu nu mal juca demali cărji, dar vechea lui pe: 
grade a Aa ere ri ieri el pierde lol ce mai aves, apoi 
„ Acesia, rămine chinuil de rem iinde - 

mării de cinele mortului, To p-ta a 
Deşi nuvela abundă în siluajii și detalii, care dovedesc o netă- 
găduită abilitale, elementul misterios și straniu, apare loiuși cam ex- 
terior. Observator dibaciu și psiholog adesea pălrunzălor, d, Petrescu 
înmeale tlbarkioniy aicea, iaiaită oi, aabită-ANNă care me dă 

i re a invizibilulu ne toară vestiri 

același gen ale lui Edgar Pie sau vina, a a iza 


RECENZII o 37| 


Painjenul negru”, mi se pare cu muli superioară. Tragedia lš- 
anirică a actorului aralamb Tărcus (pe afiş Haro Dilarea), pustiul 
suilelesc al sărmanului cabolin, vagabond lipsi! de cămin şi de dra- 
pome sa şi mediul inleleciual al oraşului provincial, sin! evocale cu 
măesirie. 

Deznodăminiul rezultă cu necesitate, pregălii! de situațiile ante- 
rloare și arală o desăvirşită slăpinire în arla compoziției. 

Spirit logic, toldeauna conștieni, sigur de sine, d. Pelrescu nu 
inainlează niciodată la intimplare, evilind voluntar parcă, lol ce se 
leagă cu aspeclul imprevizibil sau lrajional al vieții. 

E de prisos să spunem, că siilul d-sale e ca de obicelu sobru, 
nervos şi cu o rară virluozilale, adaptat subiectului. 

Aşleptām cu nerăbdare, ca acest povestilor cu reale și variale 
resurse, să ne dea in roman, adevărata- măsură, 


Octav Bolez 


nragos Protopopescu, Pagini engleze, ed. „Callara Na- 
jlonală”, 1925. 

Nu vom reaminii alel inc'odală, necesilalea stadiului altor civili- 
zajii peniru dezrollarea noastră spirituală și lolosul pe care-l irage o 
cullură linără asimilind pildele allora. Toale aceste sint acum locari 
comune chiar peniru cel mal convinși lradijionalişii ori autohlonişii 

Plecind dela această irebulnjă, em avul o fază a istoriei |l'erare 
europene la nol, îmoregnală de caracier didactic, NI se înfățișa modul 
de viață ori literalura unul popor, peniruca dia imilația lui, să profi- 
lăm şi noi ceva. Fatal ni se prezenlau numai aspeciele strălucite ale 
popoarelor sirăine. 

Asemenea sludii se aproplau mai mult de morală ori de pedago- 

ie, decit de şilință pură. 
u Volumal d-lui Dragoş Protopopescu nu inirā în aceaslă lendinlă. 
D sa face ştiinţă şi critică literară pură, adică dezinteresată. Profe- 
sorul de liieralara engleză dela Cernăui discută maril serlitori anglo- 
saxoni, independen! de orice aplicalie, lără să lragă din ei inrățămiale, 
asa cum ar face atunci cîini ar analiza un seriilor romin., 

In studii ca „Valoarea lalină a cullurii engleze”, „Conrad“, 
„Byron“, „Teatrul englez contemporan” elc., corlozilalea se satisface 
auionom, curală de orice imixliune. 

Sia! pagini aci adinci, aci splriluale, aci instructive. Faplul 
caracterislic e prins în specificul său și comentat adequat fără să fle- 
denaturai. „Scrisorile din Londra”, multe din ele publicate în revisia 
moasiră, prezealale mai ușor, lără balast și fără pedanlerie, sin! pline 
de vioiciane. Impresii lugiiive ale unul spirit senzibii și inteligent. 

Se descopăr, în general, la d. Dregoş Protopopescu, donă 
caraciere egal de necesare celul ce se îndeleiniceşie cu istoria lite- 
rară : lemperamenilul artist care poale retrăl celace studiază și spiri- 
tul de exaclitate, nutrit cu erudiție. Un arlisi și un om de șiiință: 
aplitudini care dau cârții de față o deosebită fizionomie in publicistica 


no asiră. M. R. 


Th. D. Speranţia, Anecdole proaspete, „Carles Romioească“, 


1923, 
+ Th, D.S la a debuta! în „Contemporanul“ acum patruzeci 
și PR, lie n ârrelgreate e populare versiticate, — Mai pe urmă, d-sa 


372 VIAŢA ROVINEASCĂ 


a scris mereu anecdole, dar nu , lare”, ”, ay 
e, crt E E apela 
necdolele sale cele diatălu, cele „populare“, au f 
primite în lumea liierară Celelalte nb” se fost riae rrea 
cele datăln, î-,preeiia "inna, in Iioratară: cu celelalie a leşii, 
„Sărale”, „de posi", ele, 
ră Ena a iraia mai Baia y- aură urile indică natura gustului cu 
nsă „evoluția” aceasia a gusiului d-lui Speran a 
dacă se poale zice aşa, autonom, cei în funejiuăe hp pe 
Dar la armo citi Juoral iasa lot acolo. 
+ Speranajia în anecdolele prime, cele „populare“, trata subiecte 
populare in chip popular, în limba 
popni poporul e poporului, cu spirilul poporului, cu 
ai tirziu, d. Speranţia şi-a laat a lele, —adi 
conceriia, spirilul, limba,—din altă iame, pg pnl can Š 
Š Pi trapie maus pennas oigear a şi cele din urmă e deosebi- 
r nire povor subu = 
soa dintre penne irr ròle, dinire cullura seculară rurală și pocilura 


Anecdolele prime jin de Creangă; 
cutare balaspril a mahala, angă; anecdolele celelalte jin de 
m tăcul cu un fel durere aceste constată lh t - 

dolele ponpalare—contribuția beletristică cea mal da sole pri via: 
ani ai „Coalemporanului“ —au incîntat copilăria şi adolescenia gene- 
reni mele, şi ne-au sădii, şi ele, în suflet gustul peniru geniul 
popular. 

Dar d, Speranţia n'a mai seris niciodală edot : 
„La.la..lată-l, te-l ma! tadul, c'ate-i ei de fel budate | = bet 

Tot mai departe de vremea contactului (dim copilărie) cu po- 
para, rup! de curen'ul poporan al „Contemporanului”, d-sa a ajuns 
a „anecdole proaspele“. E un car şi acesia de sărilura făculă din 
atmosfera rurală, dar nu în urbanism, ci în sub- urbanism. 


G. I. 


hd 
+ K 


1. 1. Glrbacea, Prob'ema muncii ja exploatările miniere si mă. 
ir ză de stat, din Transilvania, Badatesii. „Cartea Pre fede 
Perspecliva pe care o deschide oricui problema muncii esi - 
idal muchie jaire două prăpăsiii; cercelălarul în acea tă siiiaeie ra 
face in deobşte sau vocal ai umanilarismului necontrola!—ducindu-l 
la răspialie şi ulgarizindu-l sau apărătorul părții adverse, reacjionind 
fie din misonelsm, lie dia curatul interes. In orice caz însă, pe le- 
care îl pindește „patii-pris* ui, alară de împrejurarea — fericită intre 
ceielalle —cind scriiiorui dedat toblemel, huirind sentimente bune 
Peniru ştiinţă, izbateşie să-i pună la i vina aduna! gala material 
sialisiic şi lapte (necesare peniru lucrările de conciuzii şi de sinleză) 
pe deasupra cărora liecare geierâlizare” marchează o surpriză, 
rare cărțile care să nu se anireneze pe una din cele iei căi: a ge- 
nerozitėj:i, prealabile şi exagerate în disprejul realitājilor, a forlifică- 
rii defensive in vechile uzanje, rezistind inovațiitor și a lurniturii sta- 
tisiice şi aginala, 
nol lară, celace s'a scris şi publicat pănă acum a insem- 
sal o anexă locală e propegandei cu cealrul la Geneva; întreaga 
scripiură asupra muncii poartă un reliefat caracier militant, susjinind 
Wanslormarea in instituții a ultimelor inspirați! generoase emanale de 


oăiră suveranilalea int i ʻ 
cieisiea-Nejiuniior r Onal a mancii organizate- pe lingă So» 


i z. RECENZII 373 


A fosi acliune dar nu răgaz de cercetare obieciivă. . Lucrarea 
d-lui Dr. I. I. Girbacea (leză de doctora!) vrea să rimină loluşi o 
earie de siudiu. Acivalilatea obiectului de cercela! a fost cel diniălu 
tic peniru obieclivitale. 

Problema exploalărilor miniere şi metalurgice de sia! din Tran- 
silvania a furniza! aulorului un în!reg mănunchiu de fapte, sialistiei, 
dale; der pe deasupra tuturor, l-a așeza! dela începu! la răspiniie : şi 
atunci rirusul elalizani („cald patriolism !*, p. 16, d, R. lonnițescu) a 
venii să nelezească drumul cu solulia nelă: exploatare în regie epli- 
cală celor pairu calegorii de indusirii ale statului: de cărbuni, fer, 
aur și per natural - prezeniale în amănuni în cap. l. 

ste primul pas cu care aliludinea e luniă. Pe urmă, ne atrage 
aia procesul pe care d. Girbacea i! face rerendicărilor munci- 
toreşti. 

Lucrătorii solidarizaj! apar ca pescuilori îa apă tulbure, tar a- 
vanlagiile obținule, de clrrumslanță oporiunistă: „vremurile tulburi de 
la sfirsitul războiului au adus cu noul spirit specific desechilibrului, o 
ascendență nemollvată a muncitorilor asupra întreprinzălorului, ascen: 
denjă ce a rup! convențiile şi uzurile toate în favoarea muncitorimil* 

. 4 . 

Mărlurie—ne aduce autorul- coniractele colective Inchelale la 
exploalările din bazinul Jiului și la Uzinejn de fer şi minele de aur 
ale statului - irecute in revistă arlicol cu a licol-pe care le vede im- 
povărale cu o gloală iniresgă de păcale: a avaniajare ilicilă o mua- 
ollorimii, b) micşorare de producție —supralicitară de cărbunele străin -, 
e) acce-ul de „Raubbau“ cu perspeciive nefasie peniru viilor, d) pă- 
gubirea consumaliei (în speţă statul), e) iribul că!ră producția simi- 
loră sirăină, f) salarizare neproporiională, g} indisciplină de muncă, 
à) incurajarea [ăjişă e bejiei şi încă altele mal mărunle - fapte nume- 
oase, cu o cauzeliinie poale ceva mel complicată și! mai adincă decit 
ni sar părea și nu șilm ce ne-ar asigura -cå nu dâm gres aruncin- 
du-le pe ioale In spatele contractului colecilr de muncă, aşa, nesiudiai 
poale indeajuns, cum s'a aplica! la exp'oalările sialului din Transilva- 
nia. 

Cu privire la disproporjia care s'a săpa! prin modul de salari- 
zare slalornicii prin coniracle coleclire, solulle preferită de aulor este 
retrogradarea salariatului uvrier spre a-l pune Ìn felul acesin în po» 
zijia de inferioritate cuveni'ă, față de situația actuală a muncii de di- 
seciile şi administrație, trecindu-se pesle cealallă posibilitate de sens 
poziliv a unul Impuls pravorjlonal dal salariului personalului — așa zis — 
inteleclua! din exploalare—de câlră o egal de viguroasă organizare. 

ln chip firesc şi uzual, urmează apoi terapia socială cunosculă 
(la noi— mai ales -din lilera de carie!) care jrocură în genere maxi- 
mum de nădejde în eficacitatea aplicării el: scoli! şi biserici pentra 
muncilori, biblioteci și săli de lectură, „hrană“ peniru sufletul rud al 
iucrătorului, mediu peniru o educaţie fizică intensivă - (terenuri spor- 
five mal cu samă), burse şi ajuloare de tot solul peniru odraslele mun- 
citorilor—după principlul de sursă americană al recrutării elementelor 
de direcție din masa munciloare, organizarea invățăminiului profesio- 
nèl de specializare teoretică şi praciică, intensificarea cooperajiei de 

consum (şi la aceasta îndreptățeșie situația prosperă pa cooperalirei 
munciioreşii dela uzinele Hune sare l), un inireg program de realizat 
niru sta! ca Inireprinzălor exclusit, 
e lar călăuză obligatorie pentru Codul Muncii în perspeciivă sìmi 
incipille peataepums şi = mare parte lranslormale în realilăji pe a- 
nu toldeauna la noi): 
gss D Cele opt ore „efeclive*; adică în fap! zece ore, coojiniad şi 
duraia transportului muncitorului pănă la locul de exploalare şi dru- 
îndărăt la locuinţă; 
ei 2) Salariu global, fără „bază* și fracțiuni suprapuse, ascunse 
dapă diverse litulaturi ; 


374 VIAŢA ROMINEASCĂ 


3 Nerelroaciivilalea clauzelor coniracielor coleciire ; 

4) Parliciparea efectivă a muncii la gesliune prin cooperallie, 
momen! culminani pănă la realizarea căruia parliciparea „la beneficii” 
(sefinal de muncă, acjiuni de capiial) este o elapă lranallorie; şi în 
siirşii, i 

5) Insiiluirea „Consiliilor Indusiriale*, rodnice în Anglia unde 

sin! regalalorul brd ma între caplial, muncă şi consumajie. 
eza mal posrlă în anexă coalractele coleciive şi aclele pe care 
se i a lextul. 
rin subieci ca şi prin modul elemenlar de lralare ea se inse- 
rează in chip cinstit iaire scrierile de sctualliale În materie de muncă. 

In conlaci direct cu dalele realității (și acesta este serviciul a: 
dus spirilului ştiințilic) - lără însă a se ridica prea muli deasupra lor, 
cartea purcede dela informajia practică şi mai cu seamă avizează a. 
supra unor chesiiuai „de ullima oră“ - fle direci, fie indirect. 

Lipsa însă de perspectite mai largi şi de amploare mer la 
care se prelează cu deosebire lezele de dociora!) nu poale Îi suplinită 
isi „dată de platiiudinea (fatală! - recunoaștem) a referatului din 
runie. 


Eugen T. Demetrescu 


us 


à nms a Brâhier, Histoire de la philosophie allemande, Colection 
ayol, Paris. 

Trebue să aminlim dela începu! că volumaşul lul Brâhier abla cu 
mullă greniate poale fi socoli! o istorie a filozofiei germane. Menţlo- 
näm aceasia penirucă liilul e prea prelențios peniru un conlinul de 
dale elemenlare, lipsite de adincime și colorii. Pe lingă aceasia, res- 
iringerea cugetării unui popor înir'o cărlicică de 160 de pagini produce 
imevilabii multe confuziuni, după cum afișează o semā de concluzii fără 
să le inlemeeze. Dacă mai adăogăm expunerea amănunțilă a unor 
cugetălori mai mărunil, —adăogire înir'o lucrare cu pretenții de vederi 
generale şi sintelice, ne vom da seama cit de mul! sufere economia 
studiului lul Brehier. Totuși, neplăcerile acestea pol fi înlăturate dacă 
subatiluim ihlului dat de autor acela de „Introducere în istoria filozo- 
fiei germane". 

Ceince ne inleresează inlr'o istorie a filozofiei esie în primul 
rind conceplia aulorului despre această disciplină. 

In cazul nosiru, aulorul e să împărlăşească o contingere 
asemănăloare cu a lui Hegel cil privește „filozofia filozofiei", Punciul 
comun &mindurora esie inrederarea faptului că poporul german n'e 
produs o cullură filozofică prin sine însuși, cl a sonda! elemente dia 
cullura gteco-tomană. În special curenlul neoplatonic e los! izvorul 
neseca! din care s'a alimenta! filozolia mi și panleisiă unui 
Eckart, Kus sau Boehme. Aportul adus școalei din Alexandria se 
sirăvede in procesul de um e a nalurii şi de nalurizare a omului. 

Pornind din acest punct, Bréhier se sirăduleșie să arale nacleul 
mistic pe car&-l include orice sistem pănă la aparijia lui Kant. Fâuri. 
loru! „Criticii rațiunii pure“ introduce direclive nouă prin poziția sa 
impăciuitoare dintre empirism și rajionalism. 

la lumina lui Kant, cunoștința nu izvorăşte din subiect (ca in 
rajionalismul francez) şi nici din obiect (ca ia empirismul a ci 
este o inlerpălrundere intre amiadol factorii. Deaici rezullă că floro- 
lia germană nu-şi are o siluație asigurală: ea variază riimie intre 
obieci şi subleci. 

Implicit urmează că ali! limp ci! se apropie de obleci Iliade să 


RECENZII 375 


mecanizeze spiritul, lar cind sé resiringe- în subiecit, îmbracă nalura ia 
vesiminte concepluale apriorice, 

Islorla filozofiei germane a lui Brâhior e mal inleresanlă prin 
gindurile pa core le poale trezi „deci! prin ideile abia creionale. Es 
poate fi cărțulia de scăpare în preajma unui examen sau volumașul 
ușor de purial înir'o excurslune, 

Atit numal. 


Ștefan George 


Universitatea populară din Chişinău, 11, 1922- 1925, Chişi- 
nāu, 1925. 

O sumă de arlicole, al căror conținul a forma! subleciul unor 
conlerințe. Esie interesant labloul cursurilor ținule la aceaslă şcoală în 
anii cin urmă. ȘI este inleresantă conceplia diferililor prolesori despre 
ceiace poale fi irala! la o universitate populară. 

Am pulea impării pe aceșii profesori în irei grupe: unii, care 
s'au gîndit la nevoile și folosul publicului ascullălor, lratind despre 
lucruri utile şi interesanie pentru aces! public ; alţii, care nu s'au gindi! 
la aceasla, lratind despre chestii, pe care le aveau ei la Inimă; și 
aljii, în stirgil, care s'au gindit să epaleze şi să se ilustreze. 

Trebue să recunoaşiem că grupul al trellea e mai slab re- 
prezenila!, şi că în grupul intăiu am găsil nume de prolesori şi titluri de 
materie predală, care arată că lreaba o fos! serioasă în bună parte, 
adică in pariea care a privit pe acest grup... 


C Y. 


+ 
+ + 


G. Bogdan-Duică, Gheorghe Lazăr, București, „Cullura Na- 
Honală*, 1924. A îi 
Asapra vlejii şi activității lui Gh. Lazăr s'au scris cileva stu 
imporianie. Toate însă privesc ori numai o parle a personalilăjii lui, 
ori trec cu grābire asupra aceslei chestiuni, aşa că - după cum spune 
d. O. Bogdan-Du'că - „viața lul este incă un schelet, care irebue im- 
brăca!l în muşchi și plele P pont cu duhul său, penlruca omul să 
reg” (Prelaja, p. 1). 
"2 aer he A pomi În poale din lipsă de dale mai precise, in 
vremea cind ou scris, l-au micşoral, nedrepi. Asilel, din cele ce 
spune V. A. Ureche (Isi. şcoalelor, l, p. 109 şi IV, p. 192) reesă că 
Lazăr nu era un om așa de invățal, incit să poală lupia cu prolesori 
ce Lambru, Cornila, Vardalah etc.. Dr, M. Oasier crede că, de m'ar 
Îi avul pe Eliade ca elev, „urmele aclivilăjii sale sar îl plerdul re- 
de“ (Orăbers Orunăriss, I, 3 [190i] p- 370); lar d. N. lorga (Isi. 
ii. rom. sec, XIX, L p. 14) este de părere că „n: din parica lui a ve- 
ni! cererea de a se începe iarățămintul superior rominesc, ci boerii il 
cerură dela Domn, fără nici o arâtare de nume, la 15 Decembre i817, 
şi numai atunci ei căulară un om destolaic și se opriră asupra ingl- 
nerului ardelean”. t 
unin ca proprie contribuție la cele ce s'au scris des 
re Laio de E ei apă personailiale” şi cil mai compleci, d. 
Bogdan-Duică, cunoscător al celor spuse despre Lazăr și cercelind 
şi numeroase documenle, ajunge la : oncluzia că tendințele de scădere 
ù personalității acestula sin! neinlemeiale. 


35 VIAŢA ROMINEASCĂ 
ĉe e: 


In lo! impul ascensiunii sale sufleteşii, la scoala primară în A~ 
vrig (unii cred în Sibiu), la gimnaziu șI liceu în Sibiu și Cluj, la unt- 
versilale În Xigne,. [azir a fost prinire eet diniăiu. La vijia, mal ales, 
era o adevăra! rsonalliale, care se afirma nu numa! prin examene 
strălucite, dar ș! prin traduceri de apere didactice în rominesie, opere 
ce aveau în vedere ridicarea ponorului, celace d e că cra com 


giel ortodoxe, Pe lingă teologie, făcuse sledi! serioase de filozofie, 
drepi şi de șitințe pazitive, Cunaşiea bine pe Kani (după care tine e. 
tevilor săi dela Si. Sava cursul de logică şi de metafizică”, Cunoştea 
pe d'Alembert şi Enciclonedie, pe Fonlenelle şi poate şi pe Vol'alre, 
așa că era un adevăra! spiril apusean, încît d. O. Bogdan-Duică poale 
afirme, în conira celor ce au crezu! că Lazăr w'area o culiură la înăl- 
jimea dascălilor greci din Bucureșii, că treeiad în „lară”, „cu el tre- 
“use şi duhul deşiepial al sec. XVII" (p. 36). 

In ce priveste înfiininrea şcoalei dela SI. Sava. d. O. Bogdan- 
Dulcă spune că „fapta inlelec'unlă esie a lui Lazăr; Bălăceanul îi îm. 
prumulă brajul său spre realiza ea, care a fosi şi ma! imnortan'ă* 
(p. 70) Această afirmație si-a întemelază pe spusele lu! Eliade: „sii. 
ură amindo! (O, Lazăr și lancu Văcărescu) a deșiepia nobila smb'ție 
a Banului Bălăceanul, spre a întemeia în Sf. Sava prima şcoală de ma- 
tematic», de filozotie şi de teologie în limba romină“ (La iînmorminia- 
rea repotalului loanne Văcărescul. Oratio funebră, Bucuresti, p. 10 — 
11), lar în altă parie: „Lazăr insullă în Inima acesiui Romin (Const, 
Bălăceanu!) încredințarea că se pol preda silinjele în limba pal iei" 
(Curierul rominesc 1839, p 261 şi F ola peniru minie, 1840). 

O allă idee importantă peniru explicarea personalității lul Oh. 
Lazăr aduce d. O. Bogdan. Dulcă, cînd alirmă că „Lazăr şiia bine îa 
ce fară se ducea la 1816" ‘p. 58) nu cum susjin unii biografi că nu s'ar 
fi gindi? la celace avea să îndeplinenecă aici. Lazăr cunoștea slăpi- 
nirea cullarii greceşii în Principele, nu numai din gazele, dar și din 
fapiul că incepuse să pălrundă şi pesie munți, în Sibiu şi Braşor, că- 
tind să înlocuiască, I) biserică, limba romină cu cea greacă. 

Treciad munți! și o 'rindu-se în Bucureșii, reușește, după maliă 
slrădaință, ajulal şi de boerii încă negrecizali, să deschidă porțile 
şcoale! romineşii dela Sf. S va, în August 1818, Atunci publică şi „la 
Wilațare de toa ă cinstea vredaică linerime* (Vezi Convorbiri Literare, 
XXX, p 1159 și XXXVI, p. 399), 

latemeindu-se, însă pe unele spuse ale lui |. Elinde Răduleace, 
d. O. Bogdan Duică crede că încă „la 1816, Lazăr trebue să fi lăcu! la. 
lăia sa încercare particulară publică", de a întemeia o scoală romi. 
nească, În Bucureşti. Totuşi nu afirmă cu toati siguranța (Cap. „Şcoala 
dela 1816“, p. 65 67). 

In organizarea şcoale! sale, Lazăr s'a condus de așa numitele 
„Borma reglo", regulamentul liceului regiu academic din Cluj) (a! că- 
rul elev fusese), bineințelea modificindu-le după nevoile locale. Na 
poale fi exaciă părerea lui V. A. Ureche că „la organizarea școalei 


. 0. n-Duică ne dă apol interesante amänunle, priviioere 
la mersul şcoslei, la profesori, la elevi lo cursurile şi operele didec. 
tice ale lui Uh. Lazăr, fâră a pomeni de „Povăţultoriul tinerimii câtră 
adevăraia şi dreapia cetire“, pe care, desigur, il consideră a [i făcut 
de tirograiul Carcalechi şi răspindit subt numele cunoscu! aj lni La- 
sâr (Vezi și nota d-lui Bogdan. Duică la p. 55, în discursul lui P. Poe» 
nara — Oh. Lazăr și şcoala roming, București, „Cultura Naţională“, 1925). 


RECENZII 377 


E 


Nu vom ẹxagera spunind că siudiul d-lul O. Bogdan-Dulcă este 
mal complect! deci! oricare din cele apărule mai inainle, mai bogot în 
argumentare, şi că însomnă un pas mai deparie în exolicarea perso- 
naității celui ce n pus temelia şcoalei şi cullarii romineșii, în țara 
munlenenscă. 


Const. N. Stânescu 


RP G. Baiş, „Sur uso particularite des vodles moldaves”, pp. 16 + 
g.. 
J. Pnig i Cadatalch, „Las églises de Moldavie”, pp. i4 4 44 
lig.. Académie roumaine, Bulletin de la section hisiorique, Bocaresi, 1924. 
Primul congresde b zantinologie, [inut anul lreculla Bucureşii lără 
arliciparea luluror b'zantiaişillar siră!ni cităm doar pe Ausiriacul |, 
Sirzygovachi - şi Romini - D. Russo de pildă. - şi-a publica! de curind 
comunicăriie de varia! cuprins şi valoare. Intr'o recenzie anlerloară 
am insisla! asupra considerajiilor d-lui O, Brălianu cu privire la 
bijuteriile dela Argeş; cu coulribuliiie noului academician romin şi a 
cunosculului medievalisi catalan s'a făcu! o deosebită cinsie ariel ro- 
mineşti, care dejine trei din cele 24 comunicări asupra inlregulul do- 
meanlu bizaulinolag. 
D. Balş reia o chesile dragă d-sale, lormulală înlăla oară ocom 
15 ani cu ocazia studiului asupra Probolei, interesaniă pentru arhitecţi, 
eaşi peniru isioricii de artă. Bolile bisericilor din Moldova prezială 
o particuleriiaie „ingenioasă şi eleganiă”, ce nu se găseste in nici e 
allă țară : o cupolă îngustă şi înaliă, sprijinită pe planul patrol a! bazel 
prin inlermediui a pairu arcuri iaclinsie de 4%, Nu oale fi o invenție 
locali; Moldova n'avea sulicieale resurse peniru o largă evoluţie ar- 
hieclonică, deci origina irebue căulată aiurea, mal deparie de |ârile 
vecine lipsile de eces! sistem. Sirzygovschi a văzul o iranuapunere în 
piairă a coasiruciiei de lemn ca origină primitivă. Sisiemul boiţilor 
cu planuri înlretăiale se regâseşle în moscheele musulmane din Cairo 
păsă la Cordova, la mauzoleul din Bizapur (Ind a) şi mai apropia! ia 
unele biserici armene. Din loale aceste regiun', singura care poale ex: 
lica inllvența in Moldova rămine Armenia, ale cărei legături cu sudul 
Poioniai și nordul Moldovei sial uşor de siabilit şi foarte vechi. im 
Moldova se găseau Armeni încă inainmie de inlemeerea principalului — 
slirmă d. Baiş, după dovezi cam şubrede. La aceleaşi coaciazii inte- 
resaule am ajuns şi noi, pe allă cale. Cercetind evolujia narihexulul 
în Îulreaga arlă bizantină, am fosi surprins de caraclerul original al 
construcției Iniroduci:ve din bisericile moldoveneşti, care mi s'a părul 
de regasi! înir'o anumilă regiune din Armenia şi litoralul sudestic al 
Mării N. gre, Siudiul! urmind a apărea puțin mai tirziu, mă folosesc de 
acesi prile) peniru a acceniua, alături de d. Balş, asupra rolului arhi. 
tecturii armene În cea moldovenească. 
„Bisericile moldoveneşii sin: un complex de diferite influențe : un 
„Plan de o lonrie veche origină creşiină orienială; o compoziție de linll 
„mari a zidurilor, analoagă compoziției bisericilor occidentale din se: 
„colul XI; un iura care imcoronează cenirul lransepiulul cu compo- 
„tija cupolei. complicală ca acea a arh leclurii musulmane: o compo- 
„šipe de porlaluri și feresire de caracter golic; o decorație polichromă 
„de origină bizaniină”, Precisa caraclerizare a d-lui Panig i Cadafalch 
aduce on element de noutate in aprop'erea bisericilor moldovenești 
de cele din Apusul romanic al îndepăriatalul veac Xt, tapi care ar râs: 
cumpâra incă un imprumut al ariei romine |! prin complexul relațiilor 
au asemănărilor cu palria civilizației moderne. De acest caracier se 


378 i VIAŢA ROMINEASCA 


ocupă d-sa servindu-se de cercelări prope asupra maril școale ro- 
manice din sec. XI, ullală pănă'n prezeni. Vechea şcoală romanică ror- 
niad din Calalonia a lrecul pe dovă căi- llalia şi Dalmalia, valea Rho- 
nului și Rhinulul - spre centrul şi răsăritul Europei. Analogii se poi 
fixa mai ales în cepriveşie elemeniele ornamenlale ; d-sa compară ab- 
sidele dela Sire! cu Si. Pons d'n Corbera, dela Milișăuji, Bădăuji şi 
Moldavija cu Cordone, dela Si. Dumiiru din Suceava cu Tavernolas. 
Elemeniele decorative care au subzisia! în Moldova până la o epocă 
timpurie, ar fi: ornameniele circulare smăljulle, polihromia internă și 
externă şi decorația externă albă (varul). Discurile smâăljuite, dispărule 
azi şi'n Moldova, se regăsesc la bisericile din Ravenna încă din sec, 
IX, la Roma, în Tessin (Elveţia), Savola, Abruzzi şi Calalonia. Ageza. 
rea lconogralică — Panlocralorul pe bolia cenirală, Si. Maria la abrida 
eslică, apostolii și martirii în pronaos — din bisericile Moldovei se a- 
seamănă, cu mici modilicări, cu a bisericilor polihrome din Catalonie. 
In decorația externă - elementul cel mal or'ginal al ariel moldoveneşii 
„poale“, adoogă şi d. Cadafalch- este amintită de unele urme dela bi- 
serica lombardă Si. Cruce din Sparona, SI. Nazaro din Sesia, Sop- 
la di Bellagio (ltalia), Tessin (Elveţia), Si. Benoli-sur-Loire, Si. Ouil- 
sume du Dèseri (Franța), Bohi, Tahull, Tudella, Estella (Spania) toate 
din sec. XI. Şi — cu tolul nou - d-sa alirmă că vărulrea bisericilor ro- 
mineşii nu este un efect de sărăcie, ci amintirea acelei „haine albe“ 
în care se imbrăcau vechile biserici creşline, cași cele apusene din sec. XI. 

Concluziile d lul Cadafalch siat interesante ; d-sa mai ales aduce 
laple nouă, care chiar dacă n'am sdmile în totul influențele așa de de- 
părlate între Calalonla şi Moldora—po! fi folosite cel pulin pesiru a de- 
monsira incă odată sirinsa legătură dintre dilerilele ramuri ale vechii arte 
creştine, cu larg subsiral bizaniino-orienial. Aceasia -vedem nol chiar 
g'n monumeniele calalane din veacul al XI-lea. Ne permilem cileva 
observații, pe care le-am dori și la cunoștința d-sale — nu gliu dacă 
„V. R^ pătrunde și la Barcelona. Planul dela fig. 3 nu reprezintă bi- 
serica Rădăuţi cum din eroare a fost da! și'n lucrarea d-lor lorga et Balș 
„Histoire de l'ari roumaine” (p. 353), ci al bisericii Bistriţa. In lucrarea 
autorilor romini, de care d-sa declară că s'a servil, s'a revenii la Erata 
— celace dovedeşte sau insuliciența e! sau o nouă lecție editorilor de-a 
înlătura pe cil posibil asemenea că! de confuzie, Căci concluziile irase 
de d. Calalalch, din asemănarea „celor dasă monumente", cad: Bisirija, 
adevăralul plen, distanțează cun veac Rădăulul bănull. In comparajia 
dintre Si. Treime din Sirel şi Si. Pierre din Pons atribue numai primei 
on nerihex; mi se pare dimpotrivă, că ullima are chiar un dublu nar- 
ihex, distinct prin palra „pieds droils“, cum se obişnuia la multe bi- 
serici din Anatolia (Scupi, Panaghia din Tomarza), Armenia (unele bi- 
serici din Wan) sau Orecia (Panaghia Sikella și Si. Gheorghe Sicusis), 

Deşi nu destul de saficien!i documeniale, ambele comanicâri sus- 
cită probieme interesante peniru aria rominească, mereu mal alractivă 
pealru cercetătorii străini și aulohioni chiar. 2 


P. Constantinescu-loşi 


s 
+. kd 


Renè Johannet, Anatole France est-il un grand cerivala ? 
Pioo, Paris, 1925. 

Cărțile despre Analole France se inmuljesc verliginos. Oricii de 
repede ar aduce librăriile acesie cărli, ele niciodată au sini la edijia 
întâia. O cauză a acestei avalanşe de critică irebue să [le şi negolul. 
Cu Analole France se fac bani buni, şi mai ales, credem, ciad ii in: 
juri, penirucă balijocurirea unul om alit de ilusiru are în ea desiul dia 
elemenlul scandalului, core asigură vinzarea. 


Dir RECENZII à 379 


Placheia d-lui Johannet esie la edilia a noua. Dar 
esie prea pasional ca să-l bănuim de ginduri mercanlile. APES pN 
rea aoesiul deleci eate sugai sa hoge de samă ce spune, și releva. 

ngura ținlă arin — A 
aaa a daairind minunat o slare de + ruga ad aaa ete 

- Johannet este foarie inieligeni şi, fär 
care a ei w'ar A serie cum ceara M „PANONIA cata de 

niroducere, d. Johannel arală nesiguranța aprecierilor i- 

culul şi ale crilicei de vremuri fală cu ei Sion din ramuri 

e care isioria lilerară i-a clasat. D-sa vrea să dea a înțelege că, dacă 

nalole France se bucură de o glorie mondială, acessia nu are alace, 

nu însamnă numaidecii că e un scriitor mare, Dar d. Johannei! mu bagă de 

samă că prin această înlroducere sirecoară în sulietul celliorului său 
indoiala asupra crilicii liierare şi deci şi asupra criticii sale. 

In urma luxului de dovezi că crilica se înșeală - de unde prelen- 
la d-lul Johannei că el nu se înşesiă? Mal ales că nu dovedeşie ni- 
mic, ci numa! afirmă. „Nu-mi place” esile argumentul lui principal. Pa- 
siunea l-a lăcul să nu vadă coniradicjia. 

Tot pasiunea i! face să daleze conlradicloriu momentul de cind 
a incepui să nu-i mal placă Analole France: 

` Dinir'untăiu spune că il admira pe France acum douăzeci de ani, 

cînd d-sa avea douăzeci de sai. Alurea spune că a inceput să se 
deiieze de Analole France in 1916. Dar d. Johannet, care are virsia 
de pairuzeci de ani, în 19.6 avea ireizeci şi unul de ani, şi nu douăzeci,.. 
Alurea spune că admira pe France, cind eșea din liceu. A eşi! d. Jo- 
hennet din liceu la virsia de irelzeci și unul de ani? Alurea spune 
că France iji place „cind eşi din copilărie“. A ieşit din copilărie d. 
Johannet la douăzeci de ani, ori la lreizeci şi unu de ani? 

Cetitorul a înțeles că ioale aceslea sini formule menile să sco- 
boare cli mai mul! pe France şi, uilind ce a spus mai inainte, cind 
pasiunea e la maximum, France nu mai poate plăcea decil copiilor! 

(Acesi fel de crilică ne consolează şi ne imbărbălează : așa dar 
şi aiurea se scrie așa!). 

D. Johannet il şi clasează pe France, şi anume: France e mai 
mic decii Bourgei, dar e mai mic şi decili Kessel, dar e mai mic şi 
deci! Bezin, dar e mai mic şi decit Bordeaux! 

Şi nu € greu să fie mai mic decil toți, penirucă d. Johannet ti 
neagă orice laleni. Ii recunoaște loluși, în concluzie (dar aceasla în 
conirazicere cu lexlul) că e un bun eseist, dar de mina a doua; adaogă 
însă imedial: un imitator fără veselie)... 

Argumentul principal al d-lui Johaune! că France nu e scriitor, 
este lipsa de bun simj a lui France. Această lipsă de bun simj o pro- 
bează d Johannet prin fapte ca acestea : France susjine şcoala primară 
gaini peniru toji Francezii; France e socialisi; France esie necre- 

acios, 

Hic jacet... Aceasla e cauza peniru care France nu e un mare 
scriilor. Comunismul, „imbecililalea comunistă a lui France” şi, in de- 
fimtiv, alitudiaea lui politică, socială şi filozofică. 

Piima îndoială despre talentul artistic al lui France i-a venii 
d-lul Johannet, cum mārturiseşte singur (curios lucrul), atunci, cind 
France a scris L'Eglise e! la République şi a prelajiai discursurile lui 
Combes! (Atitudine de radical, şi nu comunistă), 

Şi 'n adevăr, concluzia acestei plachele, care liralează despre 
„scriitorul“ France, cuprinde irei propoziții, din care cele două dintäiu 
privesc nu pe „scrillorul* France. lată-le: 

„la politică, un orb, un ipocrit, un laş”, 

la morală, un desiructor, un nepuliacios, un sălbatic“, 

Propozijla a treia inslirşi!, își aduce aminte de lillul plachelei, de 
„seriilor“. Am cilal-o mai sus. 

Personagiul lui France, cu care se ceartă ma! mult d. Johannei, 


380 _ Vis VIATA _ROMINBASCĂ h 


adică, mai drept vorbind, pe care-l Insuliă, esie d. Bergere! (firește, 
fiindcă în aces! lip France a pus mul! din Idelle lui,- de sceplic, mu 
comuniste), lită o probă de ceartă cu d. Bergerei. D. Johannet „Ù 
prinde“ pe Bergeret cu o coniradiciie : Dacă | se pare d-lu! Bargerei 
un lucru neinsemna! adullerul nevestei sale, atunci (întreabă d. Johannet) 
peniru ce viala lul Bergeret a fost „boulversală* de aces! evenimeat ?... 
D. Johannet este foarte inteligent, cum am spus, și numai pasiu- 
nea il face să spue asemenea lucrari — ne a cett Lo Mannegala 
d'Oster, stiè că d. Bergeret a găsi! în fapiul nevesiei sale ocazia 
să scape de ea ș', ca să scape, rupe orice |. găluri cu ea, provoacă 
un fad în casă, „o boulversare“ de care lireșie sufere şi el pănă ce 
d-na Bergeret se duce și apoi d. Bergeret este fericit cit poale ft et 
Cit de sus ve apare acum Charles Maurras, leorelicianul su- 
prem al reacţiunii franceze, scriilorul și criticul de mare talent, care 
numește pe France „semizeu“, cu toate că nu numai poliliceşie, ci și 
personol ar avea să se plingă de autorul lul L'lle des Pingouins. 
Polemicile noastre cu scriitorii străini, care nu ne pot ceti, sint, 
slim, cam deplasate. Dar France e un scriilor mondial. deci şi al 
nosiru ; apoi ẹ celil la nol în lumea cultă tot etit de mul! cap! cei ma! 
celiți scriitori naj'onail. 
Justificăm cum putem această recenzie... 


G. 1. 


P. 5. Recomandăm celitorilor nosiri un volumaș de Albert Bédė 
şi Jean Le Baii, din ediția „Les Belles Leiires* intitula! Anatole France 
vu par la critique d'aujourd'hui, în care, pe capi ole (omul, artistul, 

loricu!, crinem, atiitorul, romancierul, ideile politice, filozofal etc.) 
se dă în rezume! poziția luală de diferiji critici față de France. 
instructiv, $ mai ales e amuzani să constaji cum se bal cap 
în cap părerile și ce îndeleinicire la urma urmei vană e celace 
se numeşte critica lilerară. 

„Imi place”, „nu-mi place“, la elita se reduce în ullima analiză 
totul. Cum a spus însuși France: eslelica va fi o știință, cind va fi o 
şiliajă biologia, adică peste cilera mii de ani... ŞI, dacă nu-i şiiinţă, 
nu se poale proba nimic—și nici o crilică nu poale fi cu adevărat 
răslurnală, dacă criticul nu e prosi și procedează cu prudeață şi cu 
băgare de samă... 


I. 


Revista Revistelor 


Rusia nouă 


tnvilat în Rusia, cu ocazia jubi- 
lenlui de două zule de ani a A- 
cademiei de șilinji din Moscova și 
Leni-grad, cunosculul istoric al 
antichilății, a crezul necesar să 
dea la lumină impresiile sale. 

Regimul rerolulionar, e dusă el 
pulernic şi nu ponle fi clâlinal. 
Desigur, cum e şi nalural, e dusmă- 
nii de mulie elemenle, dar o conira- 
revolujie, fajă de mijloacele de 
care dispune guvernul sovielic a- 
pare azi cu lolul imposibilă. Oa- 
men’, care nu privesc cu simpalie 
regimul, dar sin! mai presus de 
parlide şi au judecola indepen- 
deală, recunosc că marile lrans- 
lormări prin care a lrecul Rusie, 
cu toate grozăriiie de care au fos! 
lusoțite, au avul şi parlea lor bună. 
Căderea vechiului regim, putred 
imăuniru, a fost desigur o bine: 
cuvintare, iar din fermeniajia pre- 
zealului, iacepe să nască o Rusie 
zouå. 

O răsturnare a republicei so- 
vlejice, venilă dinafară, nu poale 
area deasemeni, aici o șansă de 
resli. Speraniele emigraalilor 
siai zădarnice și orice incercare 
de resiaurare or inlimpina, din 
pariea maselor populare, o pu- 
ternică opoziție, 

Noul regim a dai soluții salis» 
făeâleare, alil chesilei agrare cit 


şi problemei naționalităților. Pro- 
paganda pe care a lăcul-o în line- 
rime e deasemeni uriaşă. Omul, 
care a svu! partea cea mai însem- 
nată in evoluția actuală a Rusiei, 
Lenin, a fost, nu încape îndoială, 
O mare personalliale. Nu lrebue să 
vedem În el numai un conducător 
de masse şi un agilator, cl inire 
toți bărbaţii polilici ai Europei, 
care s'au perinda! dela Bismarck 
încoace, poale, singurul om de stàl. 

Disolulia care amenința vasla 
impărăție, el a Impiedecal-o desi- 
gur, prin singe, dar a reuşi! asife) 
să asigure unitatea sialului. 

Inzesira! cu un simi deosebit 
al reailiiăjii şi recunoscind că iim- 
pul realizării inlegrale a comu- 
nismului nu a sosi!, Lenin nu a 
ezita! săadople în 1921, un nou pro» 
gram economic. 

De slunci, siarea lucrurilor a 
inceput să se imbunălăjească. De- 
vastări şi jaluri sistemali cel 

ujin, ause mai văd azi in Rusia. 

roprielalea, lalraiă În a carnet 
populajiei, e respeclaiă, niştea 
şi ordinea renasc şi lucru În a- 
parenlă paradoxal, se poaie spune, 
că revoluția a coalribuii la discipli- 
narea masselor. 

Cultul jul Lenin se observă pre- 
tatindeni, deşi acest lapl e în 
coniradiciie cu învățătura oficială 
a marxismului şi cu concepiia ma- 
lerialisiă a isloriei, care na re- 


382 _ S VIAŢA ROMINEASCĂ 


cunosc decli laclorii de massă, 
Interesantă e alltud'nea regimului 
bolșevic, iață de şiiință. Momen- 
tul importani, fiind pentru bolşe- 
vic! munca mecanică, cea spi- 
riluală e considerată de ei ca in- 
ferioară, mai ales cind nu pro- 
duce rezultate langibile. Savanţii, 
mail ales acel care reprezeniau 
disciplinele spiritului (istoria, fi» 
lologis) au fost considerați ca 
reacțlonari. Tot ce în istorie pre- 
cedă rerolulia franceză a fost su- 
prima! din învățămial, deasemeni 
religia, considerată ca o superstiție 
şi lalina și greaca, ca un balast 
inutil, 

Dar în uliimu! timp se observă 
o schimbare de aliindine. Noua 
Rusie a injeles, că nu lrebue să 
rămină în această privință în urma 
marilor țări ale Apusului. lastilu- 
iile de culiură au incepul să 
oblină un sprijin efeciiv din parles 
statului. 

amul cullural el regimului 
sovietic a fost în mod elocvent 
exprima! cu ocazia jubileului re- 
cent al Academiei din Moscova. 
In el găsim între allele: „Socie- 
latea socialistă are nevoe mai muli 
decit oricare alia de disciplinele 
ştiinţifice, alil praciice cil și ab- 
stracie. Ea pune pentru prima 
oară munca şiiiajilică în serviciul 
maselor şi numa! asifei, șilinta va 
rupe vechile lanjuri care o lăceau 
serviloarea leologiei și a prejude- 
căților clasei conducăloare. Marele 
leoretician şi organizalor Lenin şi-a 
dal bine sama de aceasia şi are: 
cunoscu! marea insămnălale a gin- 
dirli cași a cercetării științifice, Ele 
trebue să lie, la lemelia polilicei 
practice a Sovielelor“*, 

(Eduard Meyer. Die Deutsche 
Rundschau, Noembre, 1925). 


Asupra psihologiei 
istoricului şi a ea = aa 
actuale a istorie 


Marii istorici ai secolului lrecul, 
un Burckhardt sau Ranke, caşi dis- 
cipoiil lor, studiau isioria pentru 
ea insăși. Concepjla aceasta lrece 
însă azi, prinir'o mare criză. Tine- 
rimea, mai ales, in urma războiu: 
luli mo..dial o respinge şi o gă- 
seşie insuficieală. Mișcarea spi- 


rituală a limpului iinde spre o nouă 
filozofie a isioriei, care se mani- 
azi, prinir'o transformare a 


Istorie nu poale răminea, după 
Troelisch, la pura conlemplare es- 
lelică, lipsită de orice scop, a ire- 
cultului, ea lrebue dimpolrivă, siu- 
dială în raport cu prezeniul şi în- 
suflețilă de valorile care îl frä- 
miîntă. O aliludine asămănălosre 
şi pe care o pulem numi activistă, 
o intilnim la un istoric ilustru ca 
Harnack. E! susține că isloria nu 
e justilicală, decil ca un element 
de acliune asupra prezentului și 
mai sles asupra viitorului. 

Desigur, isloria e în celace prive- 
şte o bună perle din conlinulul ei, 
acțiunea și istoria politică şi eco- 
nomică nu poate [i deplin înțeleasă 
decit de oameni care' s'au ma- 
nifesiat în eceste ramuri de actiri- 
tate. Inieligenja deciziilor voinței 
în momentele dificile, e deasemeni 
necesară istoricului. 

Dar conceplia leleologică sau ac- 
Hwistă a islorie! prezială mari dez- 
avantaje. Omul în care predomină 
activilalea, spunea Goethe, nu are 
niciodată dreplate. El are de obi- 
ceiu spiritual unilateral şi ingusi, 
vede în lrecul numai ce vola să 
vadă, scr e peniru a dovedi lucruri 
de care era dinainte convins și 
face istorie lendențioasă. Alitudi- 
nea sullelească a unul om, care 
vrea să creeze ceva peniru viitor, 
nu se poirireşie cu acilriialea 
spirituală, cate linde să dea viață 
treculului. 

Părerile lui Troelisch şi Harnack, 
după care istoria nu e legitimă 
decit ca un mijloc peniru prezen! 
şi o pregătire practică a viitorului 
nu corespund desigur, adevrăralei 
procedări a istoricului. Panctul de 
vedere al celui din urmă, care 
susține că isioria are o misiune 
regală de judecălor fajă de trecut, 
hoiârind ceiace e menit să trăiască 
din el şi celace nu, nu e realiza: 
bilă din punct de vedere praciic 
şi din acel spirilual și cultural, e 
chicr dăunător. 


ci, ne pune cu drept 
cuvin! întrebarea: se pol înțelege 
istoricii: lucrurilor menite 


să trăiască ? Existenţa unul singur 
spirit liber, care să se ocupe nu: 


mai cu celace il inleresează, in- 
dilereni dacă acesia are însămnă- 
lale peniru  prezeni, răstoarnă 
celace Harnack numea misiunea 
regală a isloriel, 

Cu ce dovedim apol, că omul 
(considera! din punci de vedere 
absolu!) există numa! pentru acii- 
une şi nu peniru contemplare ? 
S'au găsi! în toate limpurile mistici, 
care şi-au alla! fericirea în con 
templare şi abiinerea dela orice 
acliviiale şi au deşiepial loluşi 
admiralia maselor, care pestaone 
cultul principiului spiritual. 

Volinla conşiieniă, pusă în ser- 
viciul unui scop în vederea pre- 
zenlului sau viitorului, distruge, în 
realilale, legea lundamenială a 
cunoşiinlei istorice, care lrebue 
să fle inainle de loaie redarea 
adevărului pur al lucrurilor, astfel 
cum s'au inlimplal. 

(Bernhard Schmeldler. Preus- 
sische la :rbiicher, Noembre, 1925). 


Pentru acesi scriilor, născul la 
1852 şi mort de curind, literalura 
a lost o adevărală religie, căreia 
i s'a consacral cu 0 pasiune au: 
sieră, aproape sdibalecă, De tim- 
puriu, el a renunjat la loale avan- 
tajele exlerioare, renume, avere, 
satislaciii ele vanităjii, ne cerind 
destinului decit timpul de a duce 
la capă! cileva opere desăvirșile 
şi care indepăriaie de modă, să nu 
fle nedemne de marii scriitori al 
trecutului. Era in asiura lui, ceva 
ascelic şi dacă ar fi avut credința, 
i-ar fi fosi uşor să devină un sfint. 
Intr'unul din romanele lul unul din 
personaje pronunță acest adevăr 
sublim: „E unul dia privilegiile a- 
mare ale inljeleplilor de a praclica 
viriulea, lără a crede, ln ea“. Ni- 
meni desigur nu a fost mai inajelepi, 
mal viriuos şi mai nihilisi, ca Elė- 
mir Bourges. 

Cind primele lui cărj! su epărul, 
era la modă naluralismul și dacă 
ar îi consimți! să fie naluralisi, cu 
darurile de picior și magnailiciența 
stilului său, Bourges ar [i oblinul 
desigur, unul din primele locuri. 
Dar ei avea oroare de realizmul 
pla! şi nu voia să privească omul, 
deci! intr'o oglindă poetică. Totusi 
„Le crâpuscule des Dieux“ a avut 


REVISTA REVISTELOR 383 


—- a 


un mare succes, in 1877. ln loc de 
a scri o operă analogă, Bourges, 
care prelera inainle de orice, per- 
fecț'a, a lucral zece ani la „Les 
olseavx s'envolent! e! les fleurs 
tombeni“. Dar cind carles a apă: 
rul, el era deja vilat şi acest mare 
roman a căzul, în mijlocul indife- 
renje! generale. Prima parle din 
„La Nel* a fosi reluzală de cele 
mai mulle reviste, inalnle de a găsi 
un loc, în „Mercure de France”. 
Totuşi „Les olseaux s'envolent 
et les fleurs lombeni“, care por: 
neşie dela nişte dale de roman foi- 
leton, cuprinde o Imagine loială a 
vieții omenesti ca şi un amesiec 
de oroare şi farmec, ce Baminlesc 
pe Shakespeare. Bourges caulă in 
artă, un mijloc de a degaja rea- 
lalea de celace are factice, ac- 
cidenlal sau inlorm, peniru a re- 
găsi legile biologiei morale care 
au fost loildeauna obieclul cerce- 
tărilor intelecluale. Sim|ul lirismu- 
lui grandios și pasiunea lui mela- 
fizică aveau insă nevoe să se În- 
carneze în personaje simbolice şi 
să creeze miluri adevărale. 
„La Nef”, scrisă între 1892 şi 1919 
e o operă care depâăşe le înlru 
atit timpul nostru, incit orice ju- 
decală rămine lemerară şi nesi- 
gură. In aces! poem milic, care 
rezumă în acelaşi limp destinul o- 
mulni ca şi conilictul angaja! în 
urul lul de loale religiile şi mela- 
izicile, Bourges a exprimal lnlr'o 
formā voluniar eshylionă, tot zbu- 
ciumul sullelului moderna. Nicio: 
dală el nu a fost mal lausliaa. la- 
lreaga iregedie a cunoşiinjei e evo- 
cală aici şi loale teoriile filozofice 
deliiează inaintea noostră, nu în 
vane discuţii, ci subt forma unor 
conilicie patetice şi zgudulloare. 
Cine știe, dacă Elèmir bourges nu 
a dal literaturii lranceze o operă 
de forja şi imporianja „Paradisului 
perdul* ai lui Milton sau a „Pro: 
meleului inlănțui!” al lui Shelley? 
(Edmond Jaloux Nouvelles lit- 
téraires, Noembre). 


Ştiinţa istoriei In 
învăţămint 


De cilăva rreme se vorbește maull 
de o reformă serioasă in organi: 
zarea insirucilanii publice. 

Toale persoanele compeleale, 


334 VIAȚA ROMINEASCĂ 


san mal degrabă loale persoanele 
a căror luncjlunal le airibue ocea- 
siä compelență au fiecare o leză 
inleresaniă de dezvolial, fie asu- 
pra necesilății une! şcoli unice, fle 
asupra chestie! limbilor așa zise 
moarie, fle asupra educallei fizice, 
fie asupra celei najionale sau a 
slud'ului idiomelor regionale. 

Nimeni insă pănă acum n'a rele- 
val necesilalea unui remediu con- 
tra Indiferenie: Fraacezilor în taja 
Oeograllei şi a Istoriei. 

Sint cazuri din nelericire prea 
mulie, În care Francezii de altfel 
cultivați, plasează Bosnia şi Her- 
tegovina în Asia Mică, Insulele Bo- 
leare în Oceanul Atlantic, Buda- 
pesta în Rominta elc.. 

ln domeniul Istoriei se semna- 
lează erori lol aşade mari: Bir- 
manii siu! de rasă neegră, Rem: 
brand! cel mail mare pictor fie- 
mand, lar Ludo'ic Xill cind fiul 
Anei de Ausiria cind el Calerine: 
de Medicis. 

Cum insă Franţa este jara din 
lume care a produs cei mal mari 
isloricieul și gevgrali, ar fi greu 
să alribuim această ignoranja unei 
incapaciiăţi specific lranțuzeşii. 
ŞI în cazul aceste, pricina trebue 
căulată în felul cum sin! pr: úate 
aceste pliinje în coll. 

Le vedem ambele lralate la Fa- 
culialea de lilere, prima e o sin» 
teză a luluror științelor, iar Istoria 
ca 0 ramură a llieralurii servită 
după necesitățile poliiice ca o dra- 
mā, un roman sau o comedie. 

În alară de operele de savanţi 
ca Ramboud Lavtesé, Louis Liger, 
Leoa Cahne, mai sînt manualele 
predale in şcoule primare şi În 
licee cate se incăpățineuză să vadă 
în Romaa! civiiizatorii Galiei, sau 
în Spanioii civiitaatorii Perulu! şi 
a Mexicului, care pânâ la venirea 
ior se afio în cea mal deplină 
sălbălăcie. Färå să mai rorbm de 
Petiu cel Mare din a cârul ba- 
gheiă magică a răsări! Rusto, iue- 
xisleală pană alunci. 

Anul 145) este coasidera! ca cea 
ma! imporlania daia a istoriei, cind 
prinir'o minune prodigioasi, Tur- 
cil au nimicit ua imperiu pe ciide 
vast pe lit de pulerme. De fapt 
la e acela deluaciul impe- 
riu bisantia Inceiase demult de 
a mai îi puternic și vast P 


Dimpolrivă, doar cieva curinte 
despre bătălia de la Kossora- 
la care au lua! parie Jugoslav 
Albanezii, Rominii, Bulgarii. Ger- 
masii, Francezii, Italienii și Orecil. 
De asemeni nic! o aluzie în ma; 
nualele de şcoală la jarul Serbiei 

elan Dușan, care dela 1551 1555 
a pita umăl le din peninsula 
balcanică ; în schimb capitole la: 
lreg! despre cerlurile d'nire ur: 
mâşi! la! Clovis şi al lui Ciot 

Explicaţia este urmăloarea : [ii 
molerialmenle Imposibil de a men- 
țlona înir'un manual de Istorie lo! 
trecutul umanității, râmine să se 
facă un Irioj. In loc Însă să se facă, 
în vederea faplelor şi a persona: 
gios intr'adevär Istorice, se face 
upă criterii pur senl meniele şi 
interesate, Dacă autorul manualu» 
lui este catolic îl va [i greu să 
semaaleze că în secolul al X V lea 
civilizalia creştină a fosi aperală 
şi pe punciul de ali salvată de 
eretici. Peniru a scăpa de perse- 
cujile exlremei drepie, acel eu- 
lor va lrece usor pesle Inchiz |ie, 
noaptea St, Bar'holomey, sau re- 
vocatea Edictulu: de Naales, 

Cauze politice de alianță pănă 
la 1914 şi de prudența de ia 1917, 
nu i gădue să se insiste prea mut 
asupra laturie! Rusiei, 

Cind privesti istoria cu oblecli» 


Yitate, grupul de evenimente cel- 


ma! imporlaul, esie silua! ia sfir- 
şitul veacului al XV- tea, şi la ia- 
cepulul celui de ai XVi-lea adică 
in epoca descoperirilor, a Renap- 
tern șia Kelormei, ludusiriu, co: 
merțul, aria lau un a'ʻint puternic, 
leodalilatea decade lăcind loc 
bur gneziei 

Franţa ii datoreştie domnia unul 
Neuri IV, Coiberi Voltoire lar în 
Marea reYolupe găsim urmaşii fn: 
teieciuali şi morali ai reuaşterii 
greco latine şi ai reforme: angio- 
eitelice. 

Care este însă pedagogu! care 
ar indrăza: să susjie aceasla fåi 
Fiscul de a se vedea, acuzat de a 
fi va hughenol fanatic, ati! de exs 
lirema siiugă cit și de dreapta. O- 

re ca acele ale unui Larisse, Rom- 
Paud, Hawbiauz sèu istoria revolt: 
[ini lraaceze de Jeau Jaurès stat 
de o. irepro:abiià imparjtaiiefe ; 
ele se odresvoszà Însă usul public 
adult și resirins, 


n ESTA TOT 385 


In şcolile primare şi la n 
profesorii sint obligați să mei 
pecile inlerpreinrea monusle!'or de 
şcoală, căci alifel ar risca să fie 
revocați. Exislă un liceu inir'un o- 
rag de provincie din Franja în care 
ner mai rămine un singur elev 
dacă Marie Antolnelie n'ar fi pro- 
clomală ca o persoană imorală, 
vițloesă şi criminală— şi altul care 
ar avea exact aceiași soarlă dacă 
regina Frantei! n'ar fi considera'ă 
ca încarnajlunea tuturor viriuți- 
lor. Părinții care cu solicitudine 
veghează asupra educației şi in- 
strucție! copiilor lor, war ingădul 
să li se insufle în scoală alle prin- 
“m decti ale lor. 

storia deci n'ar irebui edală 
decit la adulți, capabili ap dis- 
cuta o doctrină, de a o pricepe şi 
de i alege între două teze pe cea 

nă. 

Istoria cum se predă acu e 
pursiä de anecdnie euianriae. si 
de descripții de bålā.li, care chiar 
dacă nu erau utile dar cel pulin 
interesau pe : opil, înlocuite prinir'o 
expunere a Instiluliunilor, © mora» 
vurilor a diferiielor regimuri de 
proprielale și a problemelor fiscale 
şi monelare depăşeşte comprehen» 
sivi'astea elevului care nu rimine 
decit cu un sentiment puternic de 
profundă pilicliseatà. ' ünà la virala 
de poirusprezece ani, ad cà pănă 
la virsta cind elevul este capabil 
să gindească singurile nopun de 
istorie, le va primi prin dictări, 
lecturi explical», alese din lexie 
co Augustin Thierry, M chelel, Du» 
ruy, Lavisse eic, jar orele libere 
care-! vor rămine, le va consacra 
unel exlensiun! a educaţiei fizice, 
igienei, lucrului manual etc. 

Aceasiă relo'mă ne pare loarie 
normaiă. Ea n'ar putea [i cona de- 
fată paredoxala de cii de persoa- 
nele care nu cunosc și nu concep 
istoria ca o şil'nță, sau de persoa- 
ne:e care n'au nic! o nuliune de 
pedagogie sau de psihologie a 
copilului. 

(A.  Chuboseau, Me'cure de 
France, 15 Noembre 1925), 


La mănăstirea ordinului Augus- 
Hailor dia -Tubingen s'au iutilall 


trel amici, Hegel, Hölderin şi Sche- 
lling, veniii acolo spre a- 
smeatianle. moe 25 

eşi snirile diferite, erau lotus! de 
acord in amorul care-l serba 
pentru antichiiale şi un acelaşi l- 
deai filozofic îi unea într'o priet- 
nle din ce în ce moi sirinsă, 

Chiar dacă mulle din misierele 
„cosmulu!i* le rămineau necunos- 
cule, aveau convingerea că tolul 
se petrecuse şi se va pelrece în 
viriulea „ideli" la care lotul Ires 
bveşie redus, că momenlul nu con- 
lează în faja elernitâții şi că ce. 
loce söarla le rezervă in viitor 
nar pu'ea schimba nimic in mer- 
sul general al universului, 

Din nefericire, nevoi maleriale 
de a-și cişiiga exislența coanlriase 
pe cei Irei amici să părăsească se- 
minarul din Tubingen și să se an- 
gajeze ca perceptori la burghezii 
din oraş, 

Hegel nu păru prea emollonai 
de diferenia de sentimente şi per- 
cepiii care părea că trebue să-l 
ercludă din lumea in care irăiau 
cellalji muritori. „Dacă“, spune el, 
„în scara de valori a unel țărănci, 
vom găsi pe prima ireaplă pe vaca 
ei favoriiă Lizo, pe a doua ireaplă 
pe l'ul ei Mariens, pe a irela pe 
fiica el Urchel şi așa mai departe, 
dece filozolul n'ar avea şi el drep- 
lu: săssi aleagă valorile care-l sint 
mal Înmihare mal de aproape, a- 
dică infinitul, cunoaşierea, miş- 
carea, legea simjurilor” elc, 

Filozolui va avea deci realitățile 
sale ca orșicare om, care Ya m 
vea Însă avantajul de n fi elerae. 

Spirii mai pelin combaliv şi mai 
timid ca prietinul său, Hiiderin 
nu pulu niciodată să acorde lumea 
sa cu lumea celorialji Limba Yor- 
bilă de re tul lumii îl rămase îato!- 
deauna sirăină,lar pe de aliă parle 
nimeni nu pulu s'o Înveje pe asa. 

Lumea pe care şi-o fäurise era 
divină, și prin aceasia fără ua 
Dumnezeu unic. 

Crest'ailau un Singur Dumnezeu 
În care s'a concentra! lo! divinul 
din univers şi care pluteşie in cer 
deas pra slelelor. In concepția se, 
Hă derin arată că divinul esie pre- 
tutindeul şi Dumnezeu au iiplu. Nu 
există un Dumnezeu ci mal mulți 
care adesea se melamorlozează. 


15 


386 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Hölderin esile veşnic în căulare. 
Na poste lrăl fără acel „Toi“ a 
cărui frumusețe împodobeşie 'lu- 
mea, căci în acel „Tol esie ab: 
sorbi! Dumnezeu. 

Trebhue, spune el, să poji vedea 
lolul inainte de a vedea părțile 
care-l alcăluesc; nimic nu lrebue 
văzul izolai, căci nimic nu poale fi 
frumos separal. 

Şi lumea aceasia armonică, Hăl- 
derin şiie că exislă după cum ştie 
cintărelul orb din poemele sale, 
că celace cinlă esie adevărai. El 
spune celui care se apropie: „Eşti 
irumos* penulrucă a cunoscu! lu» 
mina zilei cere impodobeşie lu- 
crurile cu forma și culorile sale. 
Va căula deci lrumusejea neră- 
zulă a ființelor şi a lucrurilor şi 
din cîntările sale va renaşte o lume 
frumoasă şi d'vină ca cea dinlăiu, 
vizibilă însă namal acelor ce șilu 
s'o caute cu sufletul şi a căror iu- 
bire esie făculă din nosialgie și 
«peranlă. 

Astăzi Germania crede că a des- 
coperil! pe Hölderin și descoperi: 
rea aceasia are ceva extra lilerar, 
ceva personal. 

Cind linăra generație de după 
războlu s'a întreba! care dia poeți 
si liozoli ar pulea Inlerprela gin- 
direa ei și servi de educalori, a 
fost decenlională să vadă că așa 
de redus este numărul celor care-o 
puleau mulțumi. Marii cuceritori ai 
giadirii nu te pot asculla mult cind 
avarie + de dumneata. El le cu: 
nosc fiindcă cunosc universul iar 
particularităjile specifice despre 
care ai dori să vorbeşti le lemi să 
nu le pară fără mare interes. 

Alară de oceasia, un Rousseau 
ori un Nielzsche, desigur ştiau să 
sulere și căulau amici, dind însă 
un nume idealului lor ; multă vreme 
incă „omul liber* și „supra-omul” 
au să inloculască in sufletul nos» 
iru pe  adevăralul Rousseau și 
Nielzsche. 

Hölderin te asculiă. Eşli singar 
cu el. Ai impresia că iji este o+ 
mic și ai impresia că eşii primul 
ules al conlidenjelor sale, Al cre» 
dinja că l-ai descoperii. ŞI după 
dumneala [iecare îl descoperă din 


nou, 
Hölderin esile poelul necunoscut 

p Son poli cunoașie dacă-i iu- 
eş Ld 


(Bernard Groelhwysen. Nouvelle 
Revue Française, Noembre 1925). 


Filozofia lui Fechner 


Pentru cel mai mulji, numele lui 
Fechner e lega! numai de formula 
logariimică a senzaliei. Cu loale 
acesiea, trebue reliefat in psicho» 
logal şi esieliclanul experimental 
şi melofizicianul inluiti-. 

Pornind dela paralelismul psi- 
cho-fizic, Fechner incearcă să 
redea o imagine generală despre 
lume, serrindu:se de meloda in- 
ductivă şi de analogie. Peniru el 
„la mâlaphysique n'es! pas une 
spâculation a priori, elle part des 
faits, elle reste dans les faits, elle 
ne veu! que les interpréter, en 
dégager le sens par l'analogie; 
elle va de ce qu'il est possible 
d'observer d ce qu'on a le droit 
d en conclure . 

Omul de şiiință exactă, restrins 
numai la dale palpabile, l-a întovă- 
răşii şi 'n speculaliile melalizice. 
Din această cauză, opera lul e mai 
mul! rezultatul unei imagiaajii plas- 
lice deci! al unei cugetări consiruc» 
live. Unii chiar consideră mela- 
fizica lui un roman cosmoleg'c. 

După Fechner, realilalea are 
două aspecle: unul exlerior—ma- 
teria—şi saitul prolund, spiritul. 
Intre ele există un paralelism per- 
feci care se poale dislinge dela 
firul de iarbă până la planetă. 
Spiritul şi materia nu siat decil 
acelaşi realila'e văzulă din două 
puncle deosebite. Colaborarea lor 
intimă se sirăvede în orice ființă, 
în orice organism. Cu ejulorul 
analogie! dela parie la parie, noi 
palem atribui piantelor şi animale- 
lor un sulle! asemâănâălor cu cel 
omenesc. (Fechner expune această 
teorie în “WNouna oder bər das 
Seelenieben der Pflonzen”). Re- 
ediliad animismul naiv in formule 
nouă, el iasullejeşie loală natura. 
Astiel, anorganicul nu-i despărți! 
de organic, ci între aceste 
elemente există o conlinuitale tati- 
mă, o penelrajiune indisolubilă. 
Orice corp cuprinde un suliet, 
după cum orice suflej are un cor... 
Estinzind analogia dela parle la 


tol, Fechner conjeclarează in „Zend 


avesia oder dber die Dinge des 
Himmel und dos Jenselis" că pă: 


REVISTA REVISTELOR 387 
i i RE a S. 


minlul însuși are un corp şi un 
salile! al său. Oamenii şi y opa 
celelalte viejuitoare nu sint decii 
nisle organe din lrupul pămint! lui. 
Și precum cul individual unifică 
inir'un lo! o varielale de senzaţii, 
reprezentări și simiiminle, lo! asifel 
eul păminiului are sub! tutela lui 
toate conștiințile parliculare. A- 
ces! spiril care cuprinde în mod 
simultan toate individualilățile esie 
locmai Dumnezeu. Noi sintem ele- 
menie immanente în palrimoalul 
Divinițăţii. Din punc! de vedere 
practic şi Istoric, utilitatea noțiunii 
de Dumnezeu adevereşie existenja 
el. (In punclul acesta, Fechner are 
mulle asemănări cu concepția preg- 
malică a lul James). 

Cit priveşte știința, mecanismul 
şi delerminismul ei sini posibile 
numai în explicarea realilăjii ex- 
terioare, Adincul exislenţii e de 
nalură spirituală și 'n el domneşte 
linalitatea. Lumea nu s'a creat 
prinir'un proces cauzal, ci leleo- 
logic, organic. Peniru cugelălorul 
german „păminiul este o floare a 
cerului răsărilă din elherul lu- 
minos". 

Filozofia lul Fecâner, imaginind 
reslilialea in loc s'o explice, va 
refine intotdeauna alenjia curioşși- 
lor şi amatorilor. 

©. Scailles. Revue philoso- 
phique). 


consecinţele măririi pre- 
turitor din punct de ve- 
dere naţional, moral 
şi! intelectual 


Există o mărire a prejurilor pro» 
venită din jocul natural al legilor 
economice, şi anume din creşierea 
nopulejie!, a bogățiilor sau dia 
immuljirea  lrebuinjelor. Această 
mărire nalurală pe lingă că stimu- 
lează producția mai repreziniă pro- 
gresul, sănătatea şi primenirea or- 
ganismului economic. 

Toluşi o mārire continuă a pre- 
jurilor irebue să lie urmată de-o 
scădere a lor, deoarece asemenea 
epoci lemperează oplimismul naiv, 
iavorizind in același limp invenţii 
mecanice sau organizări de co- 
operative, Solidaritalea socială nu 
se lvreşte deci! in vremurile de 
scădere a prețurilor. 

Pe iingă această scumpete reală 
mai există şi una cliva, rezullată 
din inilajiune monelară, adică dia 


inmuljirea voluntară s monedei: 
Din ea decurg o samă de coase- 
cinje care privesc de-aproape viaja 
socială, morală şi latelecluală. 

Din punci de vedere social 
scumpelea liciivă slimulează pro- 
decia arlificial, întocmai ca al- 
coolul, inirucii disiruge munca şi 
micile economii. In cadrele ei, 
bogăția nu izvorăşte din muncă, 
ci esle rodul mecanismului aula. 
mal al sislemului monetar, Econo- 
miile se desființează, deoarece 
moneda pierzind zilnic din valoa- 
rea sa, nimeni nu se mai gindeşie 
s'o depună de leamă să nu-l! se 
reslilue „chiffons de papier”. 

Scumpelea artilicială mai agra- 
vează neegalilalea dintre clase. În 
aces! chip, cu cit bogăția unora 
creşie, cu alil mizeria allora spo- 
reşie. De aici rezullă un mediu 
prielnic peniru o culiură bolşevică. 
Tabloul se compleciează dacă a- 
diogăm că odală salarul prolelaru. 
lui mării, se scumpesc şi prelurile 
de consumatie, aşa incit cu toate 
storlările făcule, el rămine inchis 
înir'un cerc de fer, 

Viaja inleleciualului sufere şi 
dinsa din cauza Inllațiunei. Un 
prioal- Docen! avea în timp de pace 
în Oermania un venii de 5.000 
mărci. Azi are 100 milioane de 
mărci,- erlace revine la 5 lranci. 
Rezultă că poriile prolesoralului 
unirersilar sint inchise peniru cei 
saraci, La fel sufăr scriitorii și 
jurnaliștii, 

In Franja prețul cărților s'a In- 
doit, pe cind scumpelea viejii s'a 
împătrit față de timpurile normale. 

În acest caz, drepturile de autor 
nu compensează deprecierea mo- 
nedei. Apol, aulorii nu pol găsi 
tipar decit atunci cind plătesc 
chelluielele de edilură, cind scriu 
cărți didaclice sau cind publică 
volume premiale. 

Jurualişiii deasemenea nu pri: 
mesc lefuri Impāirile, fiindcă edi» 
lorii nu pol să scumpească de 
pairu ori costul ziarului sau re- 
vislei, îatruci! publicul celllor se 
recrulează din clasa mijlocie,— 
casa core a sulerii lovitura cea 
mai grea cu prilejul infiajiunii. 

Din punct de vedere moral, cele 
mai rău lovile de mărirea lichvă 
a prețurilor siat socleiăjile de 
binelacere, lastitujiiie, lundaţiiie 
şi persoanele morale. Ele nu mal 
pol îngriji de săraci, nu mal pol 


388 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ajuta pe inleleciuali, nu mal pot 
da burse studenjilor. Din cauza 
mizeriei, Universitalea din Viena 
a fost sililă să-şi înirerupă lucră- 
rile şi publicaţiile ! (Sărăcia insli- 
tuțillor din Franja provine din 
faplul că toate fondurile lor—in 
conformilale cu legea persoanelor 
morale şi juridice—sini plasate in 
reală de Stat). 

Tot aşa. premiile Academiei fran- 
ceze (de 1000 și 150! fr.) nu res 
prezintă astăzi deci! sume de po- 
mană. 

Societăţile cooperalive de con» 
sum—obligale să insemne scăde: 
rea rrelurilor şi să alăvilească 
creșterea lor—sulăr mul! din cauza 
reg'mului de inflațiune. 

icit ar susline partizanii in+ 
Hajiunii că mărirea prelurilor de- 
preciază pulerea monedei şi Im- 
plicii a capitalului —spusele lor 
sini făjarnice.—lpocrizia reesă dia 
aceia că el prolită intoideauna de 
variațiile prețurilor la Bursă. 

(Charles Gide. Revue d' Economie 


politique). 
Teatrul italian şi fascismul 


Lupia inire cele două principii, 
al libertăţii şi al autorităţii, care 
se dă de ciliro ani în liatia, a ire- 
tul din domenlui polilic și în cel 
al literaturii, Scriitorii critică sau 
idealizează fascismul în produc: 
jille lor. 

Literatura dramalică a suferit și 
ea influența fascismului. De curind 
s'au reptezenial la Roma două 
piese de leairu, L'Amorosa trage» 
dia de M. Sem Benelli şi ruto 
de M. F, V. Raiii, în care apar 
două concepții asupra viejli so- 
alale cu totul conirare. Autorii au 
avul însă grija să schimbe epoca 
îm care îşi plasează acțiunea şi 
åecorul. 

Cel dinlălu iş! siluiază drama, 
Tragedia amorului, în Pistoia, la 
sfirşilul secolului XIII. Ideia con- 
ducăloare e în fond aceasta: in 
locul palimilor feroce, toleranja 
irebue să slăpinească raporturile 
dintre oameni. Prin gura persona: 
jelor se predică pacea şi frāția 


-peniru a le opune unui per- 


sonoj, apostol al violeajei, care 


Ura e viola... Inima, n'o am 
decili peniru a uri și a mă aso- 


cia cu cel ce m'ajulă să musc- 
A irăl Însamnă a mă impune allora, 
fie vorba de joc, de amor, de cre- 
dință, de cinste, etc. Rid de po- 

, de păirie, de rorbele înjelepui- 
or, de cinlecile poeților, de drept, 
cum rid de singe şi de pericol“. 
Acesiul persona] | se opune altul, 
prolei al toleraniei : 

lialia îşi plăteşte noua ei viajă... 
Oamenii nu vă pede şi nu 
urmăresc deci! amb'iile şi ura... 
Numai! poetii invoacă peniru palrie, 
o tresărire unanimă a inimilor“, 

Dar plesa, pe lingă fraze ca- 
raclerislice, conjine mulie scene 
de cruzime luate chiar dia luplele 
polilice de astăzi ale lialiei, pe 
care speclalorii le au proaspete 
în minte, de acasă. 

Piesa d-lui Raiti, Brutus repre- 
zintă o concepjie cu lolul contrară: 
cultul aulorității. D-sa îşi alege o 
epocă mal! îndepărială, antichitatea 
greco-romană. Pune fală 'n falò 
pulerea şi mărirea Romei de altá- 
dată condusă de unul singur (împă- 
ralul) şi decăderea Oreciei sub- 
jugaiă penirucă sacrilicase totul 
tradijiei liberale şi individualiste. 
Puterea unui popor slă in lipse lui 
de iiberlale, pare a spune ou'orul. 

Elementele alese de dramalurg 
se potrivesc de minune cu pre- 
zentul şi piesa a plăcul tuluror 
celor care au instilui! şi” întrejin 
cultul autorității în alla, după cum 
piesa dintălu a plăcul şi a avul suc- 
ces in labăra adversă. Literalura 
dramatică inlluențală puternic de 
regimul lascisi reprezintă deci cele 
două mari curenie care zbuciumă 
astăzi sufletul porului italian. 

(M. J. Zeppa de Nolva. hevue 
Mondiale, Noembre). 


N ia ii lații orga- 
paa Praen paora Prr 
cooperative 


Problema formulării unul drept 
cooperalir s'a pus aproape în toale 
statele Europei. Singură Elveţ'a e 
ajuns la ua proeci de legislajie 
cooperalivă care nu e fără interes 
peniru celelalie țări. 

Elveția coni'nuindu-şi revizuirea 
codului civil, s'a găsit după războlu 
ia foja dreptului cooperalir. Wa 
prim proect din 1919 voia in eseală 
să aşeze dreplul cooperalir în 
vechiul cod al obligatiilor cu dis- 


poziții mai delaliale, socotind că 
asilel va sancţiona dezvoltarea 
Juridică produsă în practică. Con- 
ceplul juridic de societate co- 
operativă răminea lol vag. Legea 
permilea ca orice asociație cu 
scop economic să la forma co- 
operalivă, aşa că orice inireprin- 
dere capiialisiă putea oricind să 
se conslilue în cooperalivă, Pro- 
ec!ul a fosi viu combâtul, 

Federaţia coaperativelor elve- 
t'ene cerea o lege specială. In cele 
din urmă s'a decis ca maleria co- 
apursiissist să formeze un capliol 
din drepiul civil cu o reglementare 
proprie, clară, care să arale for- 
marea, recunoaşierea și întinderea 
societății. 

Drepiul coonerallv, respeclind 
nalura cooperației însăşi, va aduce 
foloase  imediale: va înlătura 
pseudo conneralivele și va întări 
pe cele adevărate. Ţinind samă de 
toale nevoile, depariameniul fe- 
deral al Justiţiei a însărcinat pe 
consilierul Hofman de Saint-Gall 
cu remanierea proeclului din 1919. 
Noul proec! din 1925 a inu! samă 
in largă măsură de dorinjele co: 
operatorilor, și a menlina! prin- 
cipiul cooneralir în loală pariea 
consacrală societăților de acest fel. 

A. Egger. Revue internationale 
du Travail, Noembre). 


Szëchényi şi Rominii 


Pe Şielan Széchényi nu l-au inte- 
resa! numai chestiile în legălură 
cu viața poporului său, ci dease- 
menea individualilalea şi soarta 
allor neamuri mal epropiale ori mai 
indepărtale. 

in viaja lui de apostolat cullural, 
politic, economic, pacific -de mai 
multe ori a ejuns in alingere şi cu 
Rominii. Un sufiei larg, ințelegâlor 


s'a dovedi! şi cu aceste prilejuri” 


Ja raporlurile sale. la prima ocazie 
-in limpul unei pauze in perioada 
răsboaielor napoleoniene, la care 
e lua! parte ca miiliar — ajungind 
prin regiunea Şiriel (Arad) con- 
slală cu durere starea de inapolere, 
de lipsă şi sulerință a |ăranului 
romina. 

După zece ani (1821), ca prilejul 
unei călătorii în Ardeal, respinge 
dispozițiile unui conte Esterhazy cu 
privire ia nișle iobagi romiai. Tot 
atunci d-sa avu, cu privire ja soarta 


REVISTA REVISTELOR 389 


Rominismului și a unor state bal- 
canice, un schimb de idei cu bä- 
Irinul boier Can'acuzino, relugiat 
la Brașov îmoreună cu alji boieri 
în fala mişcării lui Tudor. Îniră 
apoi, cu prilejul vizitei în București, 
la 1554, în relaţii şi mai strinse ca 
personalită|! reprezentalive din bo- 
lerimea munleană şi păsirează le- 
găluri prin corespondenți. Cu o- 
căria une! călălorii la Constanti- 
nopol pe calea Dunării, se împrie. 
lneşte la Galali cu un al! boier, 
despre care pomeneste cu plăcere, 
iar la inapolere pe uscal, caracte- 
rizează jos! slluajia Principatelor 
subt oc'"palia rusească, văzind clar 
scopurile moscovite, 

Face cunoşiiniă cu principele Al. 
Ghica, cel care intălul dinire gos» 
podarii romini se îmbracă euro- 
penește și desființează obicelul o- 
riental a! sărulului mini! domnesii. 
Este primi! cu onoruri militare, săr- 
bători! mai multe zile dearindul, 
vizitează şcoli, spliale, inchisori, 
Urmează schimb foarte amical de 
scrisori cu Domnitorul —și cind s- 
cesia vrea să organizeze un ser- 
viciu modern o! pompleriior, o lace 
după statul lui Széchényi, cu pompe 
procurate de dinsul. 

Numele lamiliei Szechenyl a fost 
şi subieci de inspirație in Romial, 
Gheorghe Şincai Închină versuri 
lui Fronotse Szechenyi, care a dal 
cronicarului romin nu numai posi- 
bililatea de a cercela Muzeul Na- 
liona! meghiar, ci şi ajulor mate- 
rial. Famiiia Széchényi se mai În- 
lilneşte preamâri'ă in două cărți la 
Bucureşti: iar înir'o poezie „FHu- 
niode şi Széchényi" se olălură cele 
două personalilăți is orice — vunut 
zdrobind pulerea Osmanilor, lar 
celăiali slincile Porţilor de Fier, 
spre a deschide largul drum de 
circulație bogățiilor Europui, 

lacă odală, Şielan Széchényi a 
ajuns in raporturi importanle cu 
Rominii: im 1848, prin Şaguna, 
cind cei dol bărboji au Iratat re: 
zolvirea paşnică u conflictelor ca 
Ardealul şi cind Şaguna căulase 
să determine pe Sz chânyi a primi 
demnilalea de comisar al guver- 
nului în Ardeal, ca unul ce se bu- 
cura de cea mai mare popularilate 
acolo. 

(Dr. Bitoy Arpád. Pdszioriiiz, 
Noembre). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Edmond Jaloux, Figures é- 
trongeres, Plon, Paris, 

O colecţie de siudii asupra sc'i- 
Morilor nelrancezi. Cei mal mulji 
din scriitorii sludiați aînt englezi: 
Sierne, Sheridan, Shakespeare, 
Shelley, Jane Austen, Whilmen, 
Stevenson, Conrad, Kipling, etc: 
Două siudi! alrăgăloare despre 
Turghene! și Cehov, Unul despre 
Cervanles, ele. 

Edmond Jaloux, L'Esprit! des 
llores, Plon, Paris. 

În acesi volum remarcsbilul re- 
censent dela Nouvelles Littéraires 
îşi tipăreşte o parle din recenziile 
sale, alit de utile peniru cine vres 
să se fină în coren! ct mișcarea 
literară din Franja. 

Camille Maucialr, Le gânie 
d'Edgar Poë, A. Michel, Paris. 

Arta lui Poë n'a fosi studiatà de- 
cit cu superlicielitete, Deaceia 
operele lui au fost totdeauna so- 
colile dreot produsul unei menla- 
litāji bolnave și perveriile. D. Mau- 
clair se coboară în miezul artei 
lui Poč, arâlind că subi alegorie 
se descopere cea mai bogată i 
deolog'e. Reslabileşie asife! ade» 
vărul asupra unul geniu care şi-a 
oprit priviri adinc inlelegătoare a+ 
supra lainelor sufletului omenesc 

ei de Unamuno, L'agonie 
du ristianisme, hieder, Paris. 

O nouă operă a cunosculului 
seriilor spaniol, în care d-sa ex+ 
pune ma slăbirii credinjei şi 
a decăderii creștinismului. 

Bruce Waeirick, From Whit- 


man to Sandburg in American Poe- 
iry Macmillan, New Jork. 

O operä de crilică asupra poe- 
ziel vllimilor cincizeci de ant din 
Statele Unite, 

Wali Whilman!(1819-1392) eslecea 
mai impreslonanlă ligură a litera- 
turii americane, arupra căreia au: 
lorul slărue mull. A fost neînțeles 
în vremea lui şi mult timp bol- 
cotal. Influența lul se resimte es- 
țăzi in poezia modernă. D. Wei: 
rick analizează opera poetică è 
loi Whilman, în care relevă pa- 
siunea lui peniru natură, pentru 
popor şi dragoslea luli de prieli- 
nie. Poemele lui sint neinlrecule 
Ceilalți poeţi americani siat mult 
inferiori lui Whilman, alară de 
Sandburg. 

După studiul asupra lui Whit- 
mên, sulurul examinează diverse 
perioade dela 1870-1923, 

Ultimii enf 1910-1925, arată că yt 
poejii americani sint preocupall 
de aceleași idei caşi Europenii. 

Astăzi, patru personalități se re- 
marcă in poezia Statelor Uniie: 
Vachel Lindsay, Lee Masters, 
Ellery Leonard şi Carl Sandburg. 

A. E. Morgan, Tendencies of 
Modern English Drama, Constable, 


ndon. 

in cele douăzeci de capitole 
ale cărții, autorul ceorcă să arale 
calea ideologică şi estelică ur- 
malā de drama engleză de cinci- 
zeci de ani incoace şi viziunea 
viejii exprimată de dramaturgli oc- 
tuali. in acest scop, d-sa anail- 
zează dramele cipale olit cu 
privire la ia ce se desprinde 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINATATE 391 
ii mer 2 ÎI 


din ele ci! şi din punct de vedere 
ro al oa 
nsâcră în acelaşi limp capi: 
lole subsianțiale lui Bernard Schaw, 
lui urariy, lul Synge etc. 
r amson, Roux laban. 
dit, Ed. Grasset, Paris. 

Romanul se petrece inir'o co- 
mună din munţii sălbatici Ceven- 
nes. Cind a suna! mobilizarea, su 
pornit să-și facă datoria călră fará 
toţi locultorii comuni!. Numai Roux 
(cel Roşu) în loc să se ducă la 
războlu, luge în munji, malțumin: 
du-se să irăiască fugar prin peş- 
teri. Toală lumea s'ar fi bucurat 
să-l vadă prins şi legai. Intr'o zi 
Roux înlilneşie din intimplare un 
sătean și-i spune de ce a dezer- 
ial: su vola să se baltă şi să u- 
cidă ; Cristos a spus „să nu ucizi“, 
Mulţi anl a trăi! astfel. Țăranii, cind 
vorbeau cu el şi-i arcollau jusii 
licîindu-se, îl aprobau. Roux era 
cinstit, drepi, credincios, dar nu 
laş- Oamenii l-au erlat. lnatr'una 
din zile însă jândarmii l-au prins. 

Autorul analizază cu dibăcie ca- 
raclerele oamenilor espri din munți 
care la inceput condemaeu fepia 
lui Roux și pe urmă l-au dat drep- 
tale și l-au erlal. 

Francois Duhourcau,! a demi- 
morte, Gras:sel, Paris, 

Bernadelie e fata unul proprie- 
tar bogal din Pirinei. Un păstor cu 
ochi lulburălori îi cucereşte ini- 
ma. Talăi bănuind senlimenlele 
fiicei sale, il indepăriează. Cu 
toate acestea Bernadelle îl răn ine 
credincioasă și lzbuteşie să-l gă- 
sească şi să se intlinească cu el 
din vreme 'n vreme, pe ascuns, 
dăruindu- i-se. 

Dar ciiva iimp mal lirziu, păs- 
lorul moare în munți. Bernadette e 
însărcinată. De rușine şi de aurere 
nu ma! poale sla acasă şi într'o 
noaple pleacă în munli. N'are cu- 
rajul să se omoare dar se lasă să 
moară pe incelul de sele şi de 
loame. Sulere zile intregi rătăcind 
cu miniea pierdulă A fost găasiiă 
ia cele din urmă și scâăpală de 
moarte. Dar  Bernodelle va fi 
deacum numal o umbră, peniru care 
viaja de ioie zilele nu mail are 
mici un senz; o umbră în visul ei. 

Pierre Loiselet, Filles de 
jole, Ed. Picart, Paris. 


Poeme, alternind cu gini de 
proză poelică. D. Loiselei cearcă 
să exprime gindurile ascunse in 
adincul ochilor mari al fetelor 
îiniilaile în plimbările sale noc- 
lurne, lalilnim deobicelu versuri 
iriste ca acesie: 


‘Tu sals ceite demolselle 

Si vieille, si laide, 

On la irouva raide 

Ce matin, dans son chez elle... 
On raconlera cela deux fols 

Et l'on ne parlera plus de mol, 
Heureuse ? Malheureuse ? Peul- 


ire... 
Un ire.. 


Utile ? Inulile ? Qu'importe ! 
Morte»... 


Dr. Paul Voivenel, La me: 
ladie de l'amour, Ed. du Siècle, 
Paris. 

Conslderind amorul normal (do: 
rinja sexuală) ca o boală, în sen- 
sul că ea îniunecă liberul arbitru 
şi omul cuprins de omor derine 
jucăria iluziilor, autorul il stadiază 
cum ar studia lilosul, cancerul etec. 

Tralameniul constă sau în a-si 
împlini dor aţa în brajele femeii, 
sau în a-și indrepta pasiunea în altă 
direcție. Deobiceiu o pasiune in- 
telectuală absoarbe pasiunea amo- 
roas. Marii gindilori şi creatorii 
de artă și literatură iranspun sen- 
zualilotea lor în opere, exercițiul, 
instinctului sexual devine pentru 
ei un lux pëatru care nu mai su 
rezerve nervoase. 

Spre deosebire de aceşiina, don- 
juanul este un poet care se rea- 
lizează în viață. cucerind femein 
şi Iubind liziceşie, 

la ullimele pagini ale cărții, au- 
lorul își arată părerile asupra psy- 
hanalizei freudiene,  găsind-o 
exagerală lără a-l contesta însă 
meritul de a fi aruncat lumini pre- 
|oase asuora inconşilenlulai, 

Louis Barthou, Autour de La- 
martine, Payot, Parir. 

Un volum alcâlul! din mai mulie 
conleriaje pe care academicianul 
francez le-a rosii! acum ciliva anl. 

D. Barlihou arată cu documente 
infiuenjele pe care familiile şi 
prietiniile poetului le-au avul a- 
supra dezvoltării geniului său. 


392 VIAȚA ROMINEASCĂ __ 


Maurice Gauchez, Cacao, ro- 
man, Renaissance du Livre, Paris. 

br. J. £. Mardrus, Le Koran, 
edit, Fasquelle, Paris. 

Raymond Radiguet, Les jou- 
s ea Jeu, poeme, ed. Orassei, 

aris, 

Vincent Hindobro, Automne 
geller, poeme, Libr. de France, 

aris. a£ 

Jacques Riviâre, De la Sin» 
éritié envers soi-mâme, Cahiers 
de Paris Paris. 

Pierre da Nolhac, Erasme 
en Italie, Les cahlers de Paris. 


Ştiinţă 


Jean Lhermite, Les Fonde- 
men!s biologiques de la psycho- 
togie, Science et rivilisallon, Oau- 
Ih'er— Villars, Paris. 

Autorul reia ṣi dezvoltă vechea 
leorie a corespondenţei ce exisiā 
intre creerul omului şi fenome- 
nele psihice. Ca să se cunoască 
pe sine, omul lrebue să-şi cunoa: 
scă cr-erul. Arală siadiul actual 
si leoriei localizărilor cerebrale, 
spunind că dacă nu există cenire 
precise peniru fiecare oct psihic, 
în lol cezul există regiuni deler- 
minale în creer Ìn legâlură cu a- 
num'le fenomene psihice. Des: 
criind creerul -d. Lhermile inzisiă 
cu deosebire Supa lobilor fron» 
tali şi antefromiali. Dă exemple 
în care indivizi cu lobii froalali 
alinşi, perd în primul rind aten- 
Ha, Ma'muţele lipsiie de antefron- 
tali, perd expresia mimicek 

Inir'un cepihol studiază corpii 
opio-triați arâtindu le functia : a: 
daplarea mușchilor ia diverse a- 
titudini şi regularea mişcărilor au: 
lomate. 

Tratind în linii mari evolutia fi- 
logenică a sisiemulul nervos d. 
Lhermile expune în acelaşi limp 
şi diferenjeie morfologice care 
deosebesc animalele neveriebrale 
d: vertebrale. 

Jacques Fischer, L'amour el 
la morale, essai  d'ialerprelation 
phislologique de ia pensée hu- 
meine, Poyol, Paris. 

. Loeb, La théorie des phéno- 
mèses colioïdaus, din engieză 
de H. Mouton, Aican, Paris. 


L. Fournier, L'éclairġgè. Bibl. 
des Merveil es, Hachelie, Paris. 

Jean Perin, La psychologle 
organique, Alcan, Paris. 


J. ©. Hackett, Health Mointo- 
peas în Industry, Schaw, New- 

ori, 

O carte despre higiena muncii 
Un capilo) e consacra! higienii 
indusiriale în genere. În capito. 
lele urmālosre dia parica | ale 
cărții aulorul examinează mortali- 
tatea şi morb'diiaiea îa industrie, 
serviciile medicale prn uzine, 
personalul medical, şi face des- 
cripția spitalelor peniru primele 
ajutoare. În a doua parle a cărții 
aulorul irelează modal in care se 
face serviciul medica! propriu zis, 
trainmenlele medicale şi boalele 
profesionale. Dâ o largă dezvrol: 
lare examenului fizic care irebue 
să se facă lucrălorilor, în special 
asupra ochilor şi dinților. 

A treia parie e coasacrală tire- 
lomeniului chirurgical, prevenirii 
accidenlelor, primelor ejuloare și 
reparațiilor cuvenite lucrătorilor 
in caz de accid nle şi boii. la 
ullima parle sint studiate chestiile 
higienice ale stobilimenteior ia: 
dustriale : venillarea, încâlzilul, 
luminaltul, alimentaţia, spalatul, 
dormitoarele eic. Un indice anali- 
lic uşurează ;on-ultarea cărţi, 

Nicolie et Bouguat,:/âmenis 
de microbiologie gentrate el d'i» 
mmunoluyie, O. Doin, Paris, 

F. Coste, kquilibre acido-ba- 
sique des milieux bioloyiques, Me- 
sson, Poris, 

V. Hutinei, Le terrain hérèdo- 
syphilitique, Masson, Patis. 


Economie 


J. M. Keynes, The economic 
Consequences of M” Churchill, 
Hoger:h Press, London. 

Prin resiobilirea elelonului-aur, 
guvernul engiez a produs, după 
părerea emineniului economisi, 
scăderea prejuiui mărturiilor cu 
10, şi fireste - micșorarea sa- 
iariilor muncilorilor. Şomajul a 
sporili odală cu scăderea producției, 


_____ MISCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 393 


Na s'a |inul samă de două lucruri: 
de diferența între valoarea nomi- 
mală și valoarea-aur a banilor din 
ară şi de greutales de a provoca 
o reducere generală a valorii ba» 
nulul în interiorul țării. Aoloral dă 
ca exemblu indusiria minieră care 
era slăbilă deja din alie caure, şi 
care prin Înloarcerea precipila!ă 
la e!alonul-aur a suferii mul! prin 
diminuarea producliei şi exportului. 

D. Keynes propune un mijloe 
pentru remedierea siluallei, păs- 
rind eialonul-aur: Banca Engliierii 
să renunțe la resiriciille aduse 
creditului şi să permilă exportul 
aurului, care va aduce o ridicare 
a preturilor în străinălale ; să se 
întrunească o conferință inire gu- 
verne și şelii de sindicale pentru 
a se opri reducerea salariilor, 
Prin aceasta ar scădea prețul vieţii 
şi ar ridica valoarea reală a 
banului înlăunirul țării. 

A. Matagrim, L'industrie des 
produils chimiques et ses travail. 
feurs, Biblioihtque sociale des 
mâiiers, Gaston Doin, Paris, 

Autorul se ocupă cu deamănun- 
tul de indusiria produselor chi- 
mice, incepind cu isioricul ei 
şi conlinuind cu analiza cons 
dijiilor economice şi sociale in 
core se exercilează astăzi. Ca- 
pitoie  specisle lehnice prevăd 
procedeele moderne ale indusiriei. 
Pe lingă chesiiile pur speciale in 
tratarea subiectului său, autorul 
sludiază şi alle probleme de actuali- 
taie peniru indusirie În genere 
cum sial : lalerrenția Slatului, La- 
bora'orii de cercetare, Participa» 
rea muncilorilor la benelieii, ziua 
de opl ore elc. 


Cooperatie 


Dr. Otto Neudărier, Grund. 
lagen des Gonussenchafismesens. 
Eine syslematische Darst lilung 
der  Ueschichie, Gesetzgebung, 
Theorie und Organisation der Er- 
worbs und Wirtschaftsyorossen- 
sehaflon mit besonderer Berück- 


sichiigung der österreichischen 
Verhältnisse, Carol Gerold': Sohn, 
Vienne și Leipzig. 

Lucrarea se compune din patru 
capitole în care se expun pe rind 
originile cooperajiei. bazele ei 
juridice, noțiunile leorelice pe care 
se sprijină şi în cele din urmă 
melodele de organizare. În cap. 
III autorul scoate o definiție a so- 
cielăjii cooperallve care conjine 
loole elemealele sociale, econo- 
mice, și morale ale Ideli coopera- 
live, precizindu-l caracterele pro. 
prii spre deosebire de o sociétale 
caplialistă, 

F. Virgili, Cooperaz'oane nella 
dottrina e nella logislatione, Ulrico 
Hoepli, Milano. 

Studiu al mişcării cooperative în 
Valia şi asupra legislației coopera: 
tiste, 


Preistorie 


Dr. A. Morlet et E. Fra- 
din, Nouvelle station néolithique, 
Ed. Belin, Vichy. 

Aulorii au fâcul o descoperire 
Imporianlă, într'un sal în comune 
Ferrieres sur Sichon în Allier. S'au 
găsi! înif'un şanţ, vechiu mormiai, 
cărămizi cu urme de degele, o 
mină întreagă şi'o colecție de 
insirumen'e de pialră gravale co 
semne. S'a mal descoperi! un cap- 
lor de lopit sticlă, şi un Idol neo 
tic de sex masculin. Celace e 
nou e fapiul că deja în epoca neo- 
litică se cunoşieau cărămizile și 
fabricarea sticlei. Semnele gra- 
vate pe cărămizi sînt din aceiaşi 
epocă, aparținind unul alfabet. Nu 
se şlie ce alfabet. Are asemănări 
cu cel elrusc, cu cel fenician şi 
cu altele, 

Importanța desconeririi e mare. 
inteucii dacă nu indică exislența 
unei civilizații originale pe acele 
locuri, cel pulin-arală îniilirarea 
unei culturi mediteraniene prin e- 
migrare sau prin colonizare. 


COMPILATOR 


Bibliografie 


In editura „Sămănătorul”, Arad: 


A. Ciura, /scariot, Prejul 10 lei. 
Eugeniu Speranţia, Qonerolităji de psihologie Idioiduala şi 
sneială, Preţul 15 lel. 
George Mihali Zamfirescu, Mognolia, Pretul 5 lei. 
Onisifor Ghibu, /n Tea i yo peaa şi a unirii biseriellar, 
eju e 
leon Montani, Valul care trece, Prețul 10 let. 
Elena Farago, Scrisori, Preţul 5 lei. 
Ştefan Meteş, Rolajiile Mitropolitului Şaguna cu Romtnil! din 
Principatele Romine, Preţul 5 lei. 
= i Moşiile Domnilor şi boerilor din țările ro- 


mine în Ardeal și Ungaria. Pr. 10 lei. 
V. Demetrius, Nuvele alese, Prețul 15 lei. 


In editura „Cartea Rominească“, București: 


i, Dragoslav, Facerea Lumii şi alte povestiri biblice populare 
premiate de Academia Romină, Pr.60lei, 

Al. Davila, Vlaicu- Vodă, dramă în 5 acte, in versuri, ediția IV, 
Prețul 40 lei. 

Dr. P. Cazacu, Clieva dote din istoria Basarabiei, Preţul 25 lei. 

Mihail Negru, Cutreerind prin Europa (Insemnările unul că- 

- lălor), Prejul 60 lel. 

1. Mihăilescu, Educaţia copiilor anormali, Preţul 45 lei. 

l. Simionescu, Co 'endarul Gospodarilor pe 1925, Prețul 18 lel 

Liviu Rebreanu, Golanii, (Nuvele și schije), ed. III, Prejul 


40 lel. 

Ai. Giugiea, [Lămurirea Calendarului, Bibl. „Cunoşilaţi Folosi- 
ioare", Preju! 4 lei, 

Soveja, Tiiu Maiorescu, 45 lei. 

Leon Feraru, Maghernița veche, versuri, 35 lel. 


In diferite edituri și tipografii : 


Ai. Slătinearu, Situația Universității din laşi, laşi, 4925. 

Şt. Ciobanu, Chișinăul, gind Comisiunii Monumentelor Is- 
lorice, 

|. Dolinschi, RepoW!oriu din Istoria Literaturii Romtne, întoc- 
mi! cu înlrebări şi nsuri, Cernăuji 
Librăria și Papelăria Coop ralivă, Fără 
preț. 


| 
i 
i 
| 


= — be AC BIBLIOGRAFIE 395 


M. Delbeude, Catehism de morală rafionalistä, irad. de Olge 
a Sinot evislei Ideel, București, 
fs e 
P. Gabé, La question de la Dobroudza, Solla, 1925. 
l- Datin, Povestea unul vis, laşi, 1925. 
A. Pop-Florian, Valuri sufleteşti, „Carlea Rominească" Bu- 


careşti. 

Const. Radu, /nfluența italiană tn „Tiganiada lui Budal- De- 
leanu, Focşani, 1925, 

Patriarehia rominească, (Acte şi documente), fără prel. 

Cezar Petrescu, Omul din bis, ed. „Ramuri“, Craiova, Pre- 


tul 40 lei. 
|. Negrescu, a an ăi slave asupra fabulei romineşti, lasi, 


E. Lovinescu, /storia ciuilizației romine, vol. IIL, ed. „Ancora“. 

Gobineau, enașterea, trad. romineşie, edil. „Ancora“. 

Petre licuş, /n!'eligența copilului, Cluj, 1925. 

Lucian Biaga, Darie, Cluj, 1925. 

P. Istrati, Moş Anghel, ed. Renaşierea. 

Dr. Ch. Lauzier, Contribujluni la etnografia medicală a Olie- 
niel, ed. „Scrisul Rominesc“, Cralova, 

Liviu Marian, 5. P. Hasdeu şi Rusia, Chişinău, 1925. 

Eliodor Constantinescu, Comsediile Maccius Plaulus, ed. 
„Casa Şcoalelor“, 

Eugen Todie, Hirdãul lu! Satan, ed. Brănişleanu, Prețul 100 lel. 


(Restul In No. viitor) 


Reviste primite la redacție 


La Nouvelle Rovus Française i Decembre; La Revue Mondiale, 
1 Noembre, No. 22; Le monde nouveau, 15 Oci. - 15 Noembre ; Mercure 
de France, No 657-660, 1 Noembre; Adeodrul Literar, No. 258 264; 
Societatea de mine, No 44 49; Viaja Agricolă, No. 21 24; Cuvfntul 
Liber, No. 36 42; Cimpul, No. 24—22; IÎnfrăjirea rominească, No, 1—3: 
Lumea No. 40-44; Clipa, No. 117 121; Ideia Europeană, No. 177, 
Alenaul Literar, No. 9; Cosmos, No. 10; Gindu! nostru, No. 9—10—11; 
Pagini agrare şi sociale, No, 20 - 21; Arhlua Someşană, No. 3; Revista 
generală a învățămîntului, No. 9; Suflet rominese, No, 4—6; Peninsula 
balcanică, No. 7; Natura, No. 10 12; Freomâdlul, No. 4—6; Păreri Hi- 
bere, No. 1; Zări senine, No. 8 9; Flamura, No. 7-9; Roma, no, 16; 
Farul, No. i; Ritmul vremii, No. 9-10; Şoimii, No. 1 2; Câminul, 
No. 9; Muzica, No. 7—8: Comoara Salelor, No. ? 8; Ramuri, No. 
19; Scoala Mehedinţului, No. 4; raiul Nostru, No. 12; Foaia Plu- 
sarilor, No. 12; Şezdtoarea, No. 10-12; Țara de jos, No. 11—12. 


Tabla de Materie 


VOLUMULUI LXIV 


(Anul XVII, Numerele 10, 11 şi 12) 


|. Literatură. 


Arghezi T.—Ilmchisoarea © s .. ... 
Bârgăuanu G.—Vedenie ...., ., 
Botez Demostene.—La nunta Tincuţii . 
Codreanu Mihai.— Moartea lul Buda 

z „ —Odă profană - . .. 
Istrati Panait —Musa . . .... 
Mihăescu I. Gib. —latre porțelanuri , 
Minulescu lon.—Nihi ,..... 
Nonu N. Alexandru.—Cintec uscat . . 
Petrescu Cezar.—Episodul din str, Oiimp 14 


— Fantomele copilăriei (Biserica) 


161 
297 


Sadoveanu Mihail.— judeţ al sărmanilor Pon. ME 324 
Teodoreanu lonel—La Medeleni a da e 95, 189 
Teodoreanu O. Al.—Mici satisfacţii . . d 239 
II. Studii.—Articole.—Scrisori din țară şi din 
străinătate. 

Bădărău A. Dan.—Despre intuiţia bergsoniană 287 
DOE ee HEDA. 1. n i n e a: pa 5 
Botez Octav—ldela de serle şi istoria .. . . . 223 
Gherea lon.—ln jurul tehnicei lul Tolstoi . . . 170 
Minea [..— ntre păreri şi ipoteze (Cetind despre Cro- 

DCR- al Cr) e a i ei cnezi i 3 i 3 93, 245 
Simionescu 1.—Bacalaureatul . 68 
HNI Cronici 

Cazimir Oiilia.—Cronica fantezistă (Pe marginea u- 

mei „Miscellianea”) . . . r E F C 138 
Dron C., preet. — Cronica socială (Problemele 4 pers- 

pectivele mişcării cooperative din Rominia) . 134 
Dumitrescu Tudor, dr.—Cronica biologică (Concep- 

ţia mecanică a vieții) ..... . E at 130 
O..— Cronica teatrală : laşi Gătaia Dan- 

din.—Regele hotelurilor.—După ce iubim.—Nataşa. 

—Smochine de Sicilia.—Macbeth.— Gelozia) , . . 349 
Rădulescu Savel.——Cronica economică (Datoriile inter- 

aliate, — Aranjamentul dintre Belgia şi Statele-Unite) 340 
Sevastos M..—Cronica teatrală: Bucureşti . . 125 


ill 


- Sevastos M..—Cronica teatrală: București („Cäsătoria“ 
de Gogol.—, Anfisa“ de Leonid Andreev.—Varieten- 
EOD o.e e m n LE aa ON sali a. G 

Strat George.—Cronica socială (Agricultură ori in- 
SON Lea ce Te io oa TS 

Vișoianu I. Const .—Cronica externă (In Arabe Ss a- 
dunării dela Geneva) . .... ..... 


IV. Miscellanea. 


Nicanor P. & Co..— Dispariţia revistelor.— Economie, 
politică şi cultură. — Tratatul dela Locarno.— Libe- 
ralism şi democrație rurală .. . . 

Nicanor P. & Co..— Lux şi necesitate, — Pronssia 
optimiste.—,„Civilizațle modernă“.—Criza literară.— 
Minele: ti i is 


V. Recenzii 


Antonescu G. G..—Din problemele pedagogie! moder- 


ne (Ștefan George). ... . . 5 
Balş G.—Sur une particularité des voûtes LEE a 
(P. Constantinescu-laşi) . . . . r f 


Bogdan Duică G..—Viața şi ideile la Simion ut 
nuția (Octav Botez) ... . . 
Bogdan- Daică G..— Gheorghe Lazăr (Comat. N. săi 


0090). ce E a 4 ră 
Brehier Emile.—Histoire de la cico i allemande 
(Ștefan George) a l TT a v 


Ciobanu Şt..—Biserici vechi ii Boti. Dmi biblio- 
tecile ruseşti (P. Constantinescu-laşi) . . .,. 


141 


361 


# 


Cogqalot Gustave.—Lautrec (M. R). . s.r’ 
Girbacea I. I..—Problema muncii la exploatările ml- 
niere şi metalurgice de stat din Transilvania (Eu- 


gen T. Demetrescu) .... .. . 
Johannet Renc.—Anatole France est-ll un AA écri- 
valn? 009.1); e db E a. 


Petrescu Cezar.—Omul din vis (Octav Botez) . 

Protopopescu Dragoş.— Pagini engleze (M. R) 

Puig i Cadafalch J..—Les cglises de Moldavie (P. 
Constaniinesco-laşi), , . . . u. . 

Speranţia D. Th.—Anecdote proaspete (a. D 

Thibiudet A.—Le bergsonisme (M. Ralea) . . . . 

Universitatea populară dn Chișinău (C. V.) 


VI. Revista Revistelor 


Arpåd Bitay, dr..— Széchényi şi Rominil (Păsztoriiiz) 
Chaboseau A.. — Ştiinţa istoriei în iavăţămint (Mercure 


d PMR) D e mea pa 3 a Ag 
Cremieux Benjamin —)udalsmul şi Hteratura (Noe- 
velles littéraires) . E aneca = 


Duprâel E.. li şi rațiune use de Méta- 
phisiqae et de Morale) scie Pata ie aere 
Durkheim E..—Salnat-Sin.on, fondatorul positivlemulai 
şi sociologiei (Revue Philosophique) . . . . . 
Egger A..—Nevola unei legislații organice proprie so- 
cietăţilor cooperative (Revue internationale da Tra- 
SD e e o 9 o rai e . 
Gide Charles. — Consecințele măririi iulia dia punct 
de vedere naţional, moral şi material (Revue d'Eco- 
maia e)... i se i o vi. ea fe 


371 


v 


Qroethuysen Bernard. — Holderin (Nouvelle Revue 
Francaise) . ... T ai 3% AET 
Jaloux Edmond— Elémir Sit Gisevelióa mte- 


raires) . o. 3 > e 


Séailles G.. — Pllototia ti Pechosr (Revue dan 
phique) , E cate ane ea la RI 
Lefèvre Prederie. t — Cugetarea lui Paul Valery (Le 
Correspondent) . . , si 2.34 3 ~ APR 
Lemonier Leon.—Edgar Pot şi citatele romanului 
polițienesc în Franţa (Mercure de France) A 
Meyer Eduard —Rusia noua (Die Deutsche Rundschau) 
Schmeidier Bernhard.—Asupra psihologiei istoricului 
şi a concepției actuale a istoriei (Preussische lahr- 
bücher) . . . . ». . -= . 
Thibaudet Albert—la lumea memoriei N Spa pe 
Francate) i i ae casa å și Era ra 
Zeppa de Nolva J. M..— Teatrul Italian şi fascismul 
(Revne Mondiale) ..... > AU 


VII.—Mişearea intelectuală în străinătate . 
VIIL—Bib.iogratie . . * e. oko 9-9 . 


- 


BIBLIOTECA 


UNIVERSIT AŢI 
IAŞI- | 


158, 390 
160, 394 


ia redacție, nu se înapoează; în schimb, acei « 
iucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înşt 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuserisulu 

Redacţia Işi rezervă dreptul să tipărească articolele Si, 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după consideraţii teh- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direcțlunea Revistei, 

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimite cø- 
recturile şi prin urmare sînt rugaţi să-și redacteze manuscrisele 


definitiv şi citeţ. ` 


nie e eiaa 


Peniru tot ceiace priveşte redacția: manuscrise, reviste, 
ziare, cărţi etc., a se adresa la Redacția Revistei „Viața 
Rominească”, strada Alecsandri, laşi. 


= 


Din editura „Mafa Rormlneasca- lași: 


OCTAV BOTEZ 


| Pe marginea cărților 


Seriltari romîni şi străini 


MIHAIL SADOVEANU 
Pildele lui Cuconu Vichentie 


Strada Lăpuşneanu 
Cocostirecul Albastru 


N LITERATURA 


G. TOPÍRCEANU 


Strofe Alese 


(Balade vesele și triste) 


K- MIHAI CODREANU 
Cîntecul Deşărtăciunii 
Statui ediția îi! 
Marele Premiu Naţional de 
100,000 lei penira poezie. 


PREȚUL 50 LEI 


RADU ROSETTI 
Păcatele Sulgerului 


1 volum 


Cu Paloșul 3 volume 


Dr. C. IL PARHON 4 M. GOLD. 
STEIN 


Traité d'E ndocrinologie: 
l. La alnrde Thyroide 


Å AL. A. PHILIPPIDE 


AUR STERP 


fi DEMOSTENE BOTEZ 
Floarea Pămîntului poezii 
(Promiätä de Academia Romină! 


Povestea Omului poezii 


C. HOGAŞ 
Pe Drumuri de Munte 


I. la Munţii Neamiului. 
IL Amintiri dinir'» călătorie 


O. GALACTION 


RABOJ 
PE BRADUL VERD 


| 
E 
i