Viata Rom. (R.), 1924, 16.4

Feet 
Proprietatea Bibliotecii 
Universității laşi 

— Ti 


X4 


L HR 


PR: 
NO lui d 


CET dÄ Ch? 24 
We -* D 4 


) 


1934 ANUL xvi -e —— OcCTOMmBRE, No. 10 
bao v odli ana Si aidas on En aA 


| 
Pad J UNIVERSITATI) 
Viata Ro 


mincască 


ER h . REVISTĂ LITERARĂ ŞI ȘTIINȚIFICĂ 


SUMAR : 


d lonel Teodoreanu ..... fa Medeleni, 
ù Mihai Codreanu ... . ` Sonele (Candela. - Otrava. — Răsbunarea |], 

I. Simionescu PER PRR Forme arhaice In viața poporului romta. 

Henriette Yvonne Stahl ` . ` Voica. 

G. Bărgăuanu . sea In Piaţă, 

OR ech und anu Personalitatea şi aotloitatea literară a lui Di- 

| mitrie Cantemir. 

Mihail Sadoveanu . . . - Balaurul, 

M D. Ralea . . ` * - La moartea lui Anatole France. 

Eugen Crăciun . . = In Trentin şi la Lacurile italiene (Note de ca. 
lătorte), 
blamov. 

- Ba... . . . + Anatola Franee (Cheva reflecții). 

Const. |. Vişoianu `. ` Cronica externă (Evoluţia fascismului). 

Tudor Vian ..... » Cronica literară (Panait Istrati: „Kyra Kyra- 
tina). 

Octav Botez ....... Cronie Ideilor (Anatole France critic). 

P, Nicanor A Co. . . ` + Miscellanea (Valea. - „Cazul" Istrati. Consi- 
deraţii teatrale. Nevoia eriticii. — „Psiholo- 
gle de rasă“), 

Recenzii; Mial! Manoilescu: ui aaizarea financiará a ecteginiel naționale. Savel kAdatescu, — 

L ` Figuri disparute. I, Minea 1. Kăyserling : Philcsophie als Kanst M. k.—G. Pops-Lirsei- 

ae: Ze Psyche. |, Minea.—(, Bogdan: Duică și G. Popa-Lisseanu: Viața şi opera iul Gheoghe La- 

Revista Revistelor: „Qindireae, “aRevista de Filozofie”. —.Jaseph Canrade (Menry Davray. Ater- 
cure de Prance). „Cu prilejul esseuzilur critice „]ugermenti, ate tul Henti Masuta (Jean Panl Zimmer 
mann. 


Jp Problema datoriilor interaliste” (Bertrasi Noguró, Le Monde Notryesn) =, Serisori 
inedite ale Iak Dostoevski” (Revue Masi ~ SZ 


bemmmm 


IAŞI 
Redacţia și Administraţia : Strada Alecsandri No, 3 
1924 


————— ee 
VIAȚA ROMINEA SC A apare lunar cu cel puţin za Ppagiui,—Ahonamantil în Vară usi an 300 lei.— 
n tate as eo fei. Femtrui ap jel Pentra sirăinătate : um an sen jel; jimâtare de an 339 lei, Numa. 
D 59 lwi, Pautra detalii a se veden pagini utmâtoare, 
Reprodazrrea oøoritd. 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12. 
ANUL XVI 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in- 
zlusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No, 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela 1 lulie pentru o jumătate de an,—trimiţind 
suma pa mandat poştal. 

nolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 

expedierea Revistei să nu sufere întrerupere. 


Prețul abonamentului pe anul 1924 este: 


IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Institaţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 400 lei 


Pentru particulari: 

Won e ne. e e i, eem SEN 
Po filete at 11 a i. o eg e e ee a 
Un număr . . <s o A e A A Ze 


IN STRĂINĂTATE: 


Po 0 a. je e e ai ce-i Mea N n te DORI 
Pe jiăitite ag — > e va: Beie we elle 
LK mg a eo e we Kg eier 


Abonaţilor H se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugaţi a trimite odată cu abonamentul și 
24 lei anual costul recomandării pentru țară și 95 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923 se 


găsesc În depozit la Admini i 
colecția. p ministrația Revistei cu preţ de 200 lei 


Administrația. 


Viaţa Rominească 


Revistă literară și ştiinţifică 
i bt ent "` 
: de anul See 


E -~ v.. = ot 


Sun wa i 
Keelt TTT TT 


VOLUMUL LX 
ANUL XVI 


IAȘI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ 
„VIAŢA BOMINEASC Än 
1924 


LA MEDELENI! 


HOTARUL NESTATORNIC 


Parlea Intăia 
CAP. I 


Potemkin si Kami-Mura 


Doi ţărani salutară cu o arhaică solemnitate pe viitorul 
stăpin al moşiel. en gi vastelor pălării învălul pe Dânuţ cu 
epicul vint al gloriei. Se opri în mijlocul şoselei ca un gladiator 
aclamat în arenă cu călcâiul pe trapul biruitului, avind drept 
scut zmeul, drept lance sfoara al cărei fulor îl stringea în pum- 
nul răpezit îndărăt. 

— D'apoi nu te doboară, boerule, namila asta ?-—întrebă 
unul din ţărani. 

— Pe mine? 

Dănuţ tocmai isprăvise clasele primare. Era licean in 
vacanță, 

— Mai bine hai de Lom da b>erului o mină de-ajutor să-l 
sue, se amestecă în vorbă celălalt țăran, apropiindu-se de zmeu. 

— Da’ mare-l!—se minună el, Cit o fereastră boerească! 

Dănuţ se simţi mindru că zmeul e al lui şi umilit că e mai 
mare decit el. Iastinctiv—cum ocoleşte o femee mâăruntă vecină- 


" „La Medeleni* e tiilul unei irilogii de romane închinale evo- 
lujiei unei generalii de Moldoveni a căror copilărie incepe în vre: 
mea demodală a valsulu! și a căminului patriarhal, şi-a căror linereță 
e conlimporană cu Pacea, Bolșevismul şi Jazz-Band-ul. 

Intăiul volum „Hotarul nestatoraie” cuprinde copilăria; al doilea 
ES îmi omoară hulubii“, adolescenta ; lar al ireilea „Olguļa“ 

reja. 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 
MAE EE a 


tatea celor inalte—se îndepărtă grav, măsurind şoseaua cu 
pasul. Zmeul rămase arestat între cel doi ţărani. SE, 
eg Opreşte, boerule, că nu bate et e dintr'acolo ; ar 
-te " tos unul dintre ei. 
i ia argon ăi ae cercetă zările, se Încruntă cu dem- 
nitate, ca trămintat de socoteli adinci, de răspunderi... şi D Su 
puse. In goana mare trecu pe lingă zmeul atent, şi Aw ptus, 
depănind sfoara ech? degete. ln urma lui, mosorul se z 
l e 
2 BC EE ent el de departe, zmuncind sfoara 
din răsputeri. 
ul căzu în cap, Dănuţ pe spate. 
ram timp, unul cite unul, apoi pilcuri-pilcuri, copilaşii sa- 
tului îngrădiră, desculți şi naivi, evenimentul de pe pi, i 
— Lasă, boerule, că ţi-l muştruluesc eu —fi linişti unu 
din ţărani, ştergîndu-i straele de colb cu bătăi delicate, ca pe 
fir. ; 
pr ge Vezi! Vezi! Dacă nu ge mg coada, suspină intre- 
ă abia stăpinindu-şi lacrimile. y 2 
ve? vezi, Dori. numa! să-l cx SÉ engt: AT Sal 
á porneşte ! Aşa-i şi calu' nărăvaş!... la te uită matal. 3 
leg git “cut a Säi mai laşi slobod.., şi iar tragi hăţu'... 
"pn auzi! 
ee Melodică minie de violoncele, zbirniitoarea vijiia în saltu- 
rile, tresâltările şi ’ncovoerile "'ncordate ale zmeului însufleţii de 
viața vinturilor străvezii, Cozile se alintau femenin in larg, dez- 
mierdind puterea vinturilor. 
— Hooo-pa |... d 
Dănuţ intinse brațele pe jumătate, Intr'ajutor celui de sus, 
c'un gol în piept şi înfiorat îşi feri capul. Cu o pornire de ba- 
let, fetiţele se mlădiară lin; băeţii se 'ncordară, gata să se a- 
vinte, 
, Ca un delfin pe valul mării zmeul se dăduse peste cap... 
și miriind se 'nţepenise iar la loc, plept în plept cu "'ntreg väz- 
duhul... 


In urmă ondulară cozile păstrindu-şi grația de stele căză- 
toare, 

— Hăt-hăil—chiuiră copiii. 

Dănuţ clipi, zimbind. 

Sloara curgea repede spre cer. Zmeul se înălţă deasupra 
satului, mai sus decit dealurile, decit soarele, decit rindunelele. 
Copiii îi căatau cu mina streșină la ochi, cu degetul celeilalte 
întins, 

— Uite-l măi !—izbucni un băeţel. 

— Taci māi!—se răsti la el un altul. 

— Ci măi? Ci? 

— Sss!—se "'ncruntară ceilalţi. 

In tăcerea din nou limpezită, cerul torcea înăbuşit. 


LA MEDELENI 7 


Dănuţ pipăi sfoara ca pe un (ing de sabie, cu virful vir- 
degetelo 


r. 

— Apucă zdravăn, boerule, că țin şi eu... 

Dănuţ se inghesui în țăran, apucă sfoara şi pătruns de a- 
dincimea bulboanei de sus, işi trase o mină de pe sfoară. Dibu- 
ind cu ea 'ndărăt, apucă brațul omului. Mina de pe braţ strin- 
gea din răsputeri; cea de pe sfoară, uşurel. 

— Ţine bine, boerule, nu-ţi fie frică... Pune amindouă mi- 
nile, volniceşte. 

Cu o pornire duşmâănoasă, Dănuţ se opinti şi trase, incre- 
țindu-şi faţa, Cerui nu se desfundă... În minile lul, atletică, sfoara 
vibra, umplindu-i muşchii de bărbăţie... Ochii îi străluciră îmbătaţ!. 

— De-acum poţi pleca, 

— Rămii sănătos, boerule, glumi cu seriozitate țăranul, 
pretăcîndu-se că pleacă. 

Sfoara-! izbucni din mină. 

— Stai! Stai! Nu mă lăsa! Scapă-mă !—ţipă Dănuţ, im- 
brincit, tirit, răscolit de panica unui inec în văzduh, 

— laca alci-s! i 

Din urmă răsună un trap Sigk 

— Vă pofteşte conița degrabă la curte, 

— Dece ?—se răsti Dănuţ cătră omul depe bihuncă. 

— Mergem la gară, boerule, că-l vremea !—răspunse omul, 
abia stăpinind calul. 

Sg Feriţi măăi! —chiuiră copiii, zbughind din calea calului 
speria 

Colbul se luă la trintă cu şoseaua... Hora copiilor încercui 
RE ei pe EEN 

— ne facem?-— întrebă el mihnit, cu toată nădejdea in 
țăran, „Il dăm ? 

— Mai lăsă-l bădie !... Nu-l da jos, boerule!—se rugară 
in cor copiii, cînd la ţăran, cind la Dănuţ. 

— Eu zic să-l ducem În ograda şi să-l legăm, 

— Sigur! Sigur !—jubilă Dânuţ, mal-mal să sară de gitul 
mântuitorului, 

in frunte cu Dănuţ, alaiul mărunților călăuzi pănă la poarta 
ogrăzii, pasul înalt al zmeului... Ograda se umplu de zarvă: ci- 
nii hămăiau, slugile răsăreau din toate părţile. 

— Hai, Dănuţ, hai că vine trenul, il indemnă din trăsura 
gata de plecare, doamna Deleanu, cu minile pe urechi. 

— Stal, mamă, nu vezi că am treabă!—răspunse Dănuţ, 
trăgind de sfoara zmeului priponit, ca spre incercare. 

— Gata, boerule ! De-acuma nu mai scapă, că doar îl ţine 
un Stejar ! 

— Ai isprăvit, Dănuţ? 

— Bine, da’ cine-l păzeşie?—se ingrijoră el, 

— Nol! Noll—protestă poarta întiorită cu copii. 


3 VIAŢA ROMINEASCĂ ` PI Satu E 


— Ba eul—hotări apăsat un băeţaş mai răsărit, îngroşin- 


vg E reer dulăii, intră în ogradă şi se înfipse lingă stejarul 
ge E îţi E cercetă bănuitor Dănuţ. | 

_ A Marandei, să trăiţi !—răsună marțial răspunsul. D 

— ŞI mai cum, băeţele ?—intrebă cu biladeţă doamna De- 
leant, scoborind pe scara SCH 

— ă, sărut m 

— SC teamă c'or să te minince cinti? 

— Eheil... Ja Dănuţ. 

— bi. să nu te mişti de-aici! —porunci 

— pese mea aa il faut rea iară gentiment, pas de 

- tiens, donne-lui des bonbons. 
SE Leg 'poftim, retuşă Dănuţ subt privirea doamnei De- 
gr lete, ofe- 
i brusc, îi intinse cutluța cu bomboane violete, 
gege? oetëecuie, Gheorghiţă şovăi, dar îndemnul mere t 
hotărî. Inştăcă repede cutluța. eer rămase cu capacul, indig 
rit. Doamna Deleanu incepu 
wm vr Lasă, Dănuţ, dă-i şi capacul... Poftim şi dumitale pen- 
? hlu, — mulţumesc. y 
E "o ai i şi să crească marel—se ploconi fă 
dama S aA ni. 
a porni.. 

Urcinda-se în genunchi pe pernă, cu bărbia ooms de 
poclit, Dănuţ privi indelung, cu melancolică invidie, pe = ce 
in ce micgoratul ear e ar priveau mt căţăraţi de-a- 

l e străjerul stejarului cu zmeul, 
geg mamă în, SU a Marandei dezmlerdă sfoara 
intinsă şi sonoră ca o strună.. şi nesocotind bunătăţile din pum- 
nul închis, se aşeză la pămint sprijinindu-se de trunchiu, îşi Ss 
crucişă braţele pe plept și incepu să privească cerul ca un flă- 
cău îndrăgostit. 


D 
+ + 


— Te rog, nu te deranja, domnule Șteflea. 

— Vai de mine! Scuzaţi, vă rog! Ştiţi, căldurile... 

Odăiţa scundă biziia ca un 10 Mai al muştelor, 

Seful gării, cu surtucul pe jumătate îmbrăcat, boxa în ză- 
dar, pe nevăzute, cu pumnul îndârăt, gaura blestemată a celei- 
lalte mineci,.. Instirşit, răzbind prin tunelul de alpaga albastră, 


mina şefului se repezi spre mina înmănuşată a doamnei De- ` 


leanu. Cu o înclinare eroică de om gras, sărută mănuşa. Adu- 
cindu-şi aminte de batistă, şi-o luă de pe cap,—pudic, 

Dănuţ se simți infrigurat, ca într'o magazie cu jucării mis- 
terloase. Nu-şi lua ochii dela looping-the-loop-ul lent al benzii 


/ 


NI i 
RES E. i 
legrafului... Ştia banda aegla, miss 


Șteflea 3 


de hirtie ciuraită de pe 
e tainicul funicular cu care 
văzduh... şi parcă nu-l ve 

— Vine regulat, dom: 

— Vai de mine, coniţ ediat l—gitii şeful, 

— Hai, Dănuţ, afară, 

Pe peron aşteptau un îbuthet de gişte legate, o traistă vär- 
gată,—şi blondă, dimineaţa de vară între doi castani. 

= la să te văd, Dănuţ... Vai! In ce hal eşti! 

Costumul elegant de marinar, imbrăcat abia de dimineaţă, 
incercase naufragiul şoselei. Sandalele fumegau la fiecare miş- 
care, de colbălte ce erau, iar şosetele atirnau buzate, descope- 
rind gleznele mai albe decit pulpele. 

amna Deleanu se aşeză pe bancă, avindu-l pe Dănuţ în 
față, ca o problemă de arhitectură. Işi ridică voaleta, iși scoase 
RE > Dănuţ se simţi reconstruit. 

chetă impertinență—poruncită de năsucul cìrn copilă- 
d ve: albă se înclină spre ceată, cam pe-o ureche, de- 
coltind fruntea în întregime; panglicile fluturară marin; funda 
e vg reinllori cu ancora pe față, la îmbinarea aripelor gule- 
ralui.. 

— Numai o mireasă-i lipseşte !—se minună dulos şeful gă- 
rii, răsărind cu o condicuţă subjioară, şi cu chipiul TOŞ deasu- 
pra pletelor batiste, 

— Vine ? 

— Vine, 

— Dânuţ! Dănuţ! 

Cu resemnare satisfăcută, ca salvat dela sinucidere, Dănuț 
se lăsă tras indărăt. Zărise la orizontul vertiginos al şinelor, un 
punct negru, duşmănos ca o gură de revolver încărcat. 

Mai aşteptară, privind şinele nervoase... Ingrozitor de su- 
părată pe gară, mașina trecu inainte... 

— Mart. mat. martă; a treia.. a trela.. a trela... 
descifra Dănuţ în gura mare, clipind şi stringind mai tare mina 
doamnei Deleanu. r 

— Uite-l pe tata, mamă! Na-l vezi ? Papa! Papa! 

La fereastra unui compartiment, minile domnului Deleanu 
scuturau mănuşile spre cei depe peron... La uşa vagonului flu- 
turară pletele intunecate ale Oiguţei. Nici nu se oprise trenul, 
că Olgaţa şi sărise de pe scară, veselă, familiară, cum sărea şi 
dimineaţa din pat pe covoraş. 

— Vai, d Sch Vrei să mă imbolnăveşti ?—ţipă doamna 
Deleanu, alergind spre ea. 

In treacăt Oiguţa-i sărută mina şi se repezi la vizitiu, 

— Moş Gheorghe! Moş Gheorghe! Am venit! 

In urma Oiguţei se coboriră bagajele—trecute pe geam lui 
lon —apol domnul Deleanu, chefiiu, în haine de sole-écrue, 
cu panamaua pe ceafă, gata să glumească, să interpeleze; 


"TT ff" WT 3 baste 29 


| UNIVERSITĂŢI 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


după el, cu mişcări liniștite ky rca mari de îndrăgostită, pri- 
vacanța, Mo 

aa d rupere bine Gi ai venit la noi, Monica? -o întimpină 

doamna Deleanu, lulnd-o în braţe deadreptul depe ultima treaptă, 

i sărutindu-i obraill. 

ji — Vai, tante Alice, mă mai întrebi ? i 

Pălăria de pai, cu boruri rotunde şi cu panglică neagră, 
prinsă cu elastic pe subt bărbie, îi alunecă pe spate, atirnin- 
“A nr Deleanu surise părului descoperit: era auriu cum 
sînt numa! petele de soare, pe care copiii vinători de fluturi 
je găsesc prin iarba cringurilor, zimbind subt pălăria lor, în lo- 
cul fluturelui după care au azvirlit-o. 

— EI, copii, n'am uitat vre-un bagaj?... Ban... Totu-i În 
regulă ! Ei, bravo! Grozav îs de bine dispus! se lumină dea- 
binelea domnul Deleanu, frecindu-şi minile ca după un proces 
ciştigat. 

; Festal bucuriei, al enervării şi al spalatului pe mini era 
acelaşi la domnul Deleanu, 

Dănuţ se bosumflase; nimeni nu-l loa în samă, nimeni nu 
se uita la el! Inchise ochii şi se făcu nevăzut! 

— Mamă, unde ml-i pâlăria ?—gitii Olguţa, sosind în goana 
mare dela cai. 

Un cap de bunic, cu ochelari de aur pe virful nasului a- 
pāru la fereastra vagonului, 

— Mă rog, a râmas în compartiment o pălărie de dom- 
nişoară ; nu-i a dumneavoastră ? 

— Ba da!-—o revendică Olgoţa cu tărie. 

— Mai bine mulţumeşte domnului, Olguţa... Poftim! Ce 
ţi-ai mai ultat 7—o cercetă, măsurind-o din cap pănă 'n picioare, 
doamna Deleanu. 

— Pluuul—lzbucni Olguţa, dind cu ochii de Dănaţ. 

Șopti ceva la urechea Monicăi. 

— Ptuuu!—pulniră amindouă. - 

— Buftea-buftea poloboc, cioc-poc, cloc-poc l—apostrofă 
Olguţa pe Dânuţ. 

Cele două săptămini de vacanţă la ţară li rotunjiseră o- 
brajii, stirnind astfel o nouă poreclă pe buzele Olguţei. Deştep- 
tat din posomorală şi uitare, Dănuţ măsură pieziş pe sora lui, 
şi cu minile care ținuseră sfoara zmeului, o pălmul din două 
părți, alungind depe obrajii ei paloarea examenelor. 

— Bravool Galant cavaler! —se amestecă dela fereastra tre- 
nului pornit, domnul cel bâtrin. 

— Rispectiii meli, coani lorgul—răsună an glas dela fe- 
reastra vagonului următor. 

— Vus tis di lancl?... A ghiten Weig. 

La auzul jargonului ireproşabil, ferestrele vagonului de-a 
doua, se umplură de capete semite, ca ferestrele unei cafenele 


LA MEDELENI 11 


depe Ştefan cel Mare... și de serviabile salutări. Care negusto 
CN lagi nu fusese sau nu era clientul lui conu E 
anu 
— Copii! Copii!! la mă rog!—ii potoli doamna Deleanu, 
despărțind la timp pe Dănuţ de pumnul şi de piciorul Olguţei. 
-= me teză Gs ep ţie, gar Olguţa. 
— Lasă, Ulguja, nu vorbi c'un ră i 
Monica, laind-o de braţ. m D egen lea arca 


Porniră înainte, impreună cu doamna Deleanu... Dânuţ le 
ajunse din urmă. 


— Vol... voi sinteţi nişte fetel—le aruncă el cu glasul fn- 
necat de indignare. 


ia — Nu-i adevărat!—bătu din picior Olguţa, răzbită de in- 
sultă. 

— Nici nu mai încape vorbă! Tu eşti băiat, interveni 
ei Deleanu. Singara noastră fetiță e Monica, Aşa-i, Mo- 
nica 

— Ba şi eul—protestă Olguţa... Dar nu-i dau voe lui—fi 
iulgeră cu degetul—să mă insulte | 

— Numai foc îi dudulța noastră! —şopti Moş Gheorghe, 
cu zimbete "pn musteţi şi 'n ochi, câtră omul care 'ncărca gea- 
mandanele în căruţă. 

— Pace vouă !—le porunci rizind domnul Deleanu. Cine 
merge cu mine în bihuncă? 

— Eul—se pripi Dănuţ. 

— Ba eu!—il înlătură Olguţa. 

— Ea am spus Întăiu! 

— Ce-are a face! 

— Ba are! 

— Nu vorbesc cu tine, 

Intre timp doamna Deleanu se urcase în trâsură, 

— Bine, da' cu mine nu vine nimeni? 

— Eu, tante Alice, se oferi Monica. 

— Atunci, vol, haideţi cu mine în b'huncă. 

El să meargă "n trăsură, stărui încrantat .O'guţa. 

— Duduiţă, îi şopti Moş Gheorghe, hai cu mogu’ capră. 
GI Olguţa se insenină... dar repede-şi luă o GR de mu- 

nică. 

— Duete cu bihunca! Mie nu-mi trebue!.. Lasă-lasă! — 
se prefăcu ea că suspină, urcîndu-se pe capră—eu is p:rsecu- 
tatà : ştiu eu! 

ȘI zmulgind biciul din teaca lui, ştichiui caii. 

— SÉ eleng age 

— Moş rghe, zvicn ţa cu neastimpăr între pi- 
cioarele lui, mină cît poţi... Sá nu cumva să ne ajungă | Anzi 
Moş Gheorghe ? ; 


— Vå salut cu respect, coane lorgule! 


e 


12 VIAȚA ROMINEASCĂ — —  — 


— Hei! Ce mai faci domnule Șteflea ? Tot voinic? Tot 
vesel ? 
— 1 Cu slajba... Mmdă... 

sti fre O pad sec în sufletul lui Dănuţ, încă- 
lecat pe bihuncă; deopotrivă şi 'n copitele calului rămas pe loc, 
in urma trăsuri, e ger 

— „te eg co 

— Sc one? ca ët grabă? Doar nu ești preşedinte la 


SA Sa dea Dumnezeu s'ajungă!—dori din adincul inimil, 
domnul Șteflea. 

— vre-un proces pe-acolo ? A 

— ege st se spovedi el modest... Namai la 
Curtea de Apel,—dă, ca omul! 

— O mină de-ajutor ? 

— Dac aţi be rea el. 

— Ei! Om vorbi altădată. 

Dănuţ se muiase : trăsura nu se mal vedea. Un nod amar 
i se orcă în git, amintindu-și cum se urcase Olguţa pe capră... 
Atita obidă se abătu asupra lui, incit subt pleoapele închise in- 
chipulrea-i dădu buzna în trăsură, alături de mama lui: să poată 
plinge şi să fie consolat... Locul era ocupat de Monica!... Dă- 
nat dădu pinteni roţilor bihuncii. 


Picioarele Monicăi nu ajungeau pănă la podeaua trăsuri: 
atirnau. Totuşi na şi le legăna. Nici nu bătea cu virful ghetelor 
sirguitor lustruite toaca, în geamandanul ei de pe scăunaş. Şi 
minile Monicăi pluteau liniştite pe genunchii impreunaţi. Numai 
virfurile degetelor se ridicau uneori... şi iar se lăsau, şi iar tre- 
săreau răstirindu-se... 

„fiindcă deadreapta şi deastinga drumului se legănau la- 
nuri de culoarea soarelui, cînd luminate, cind umbrite,— fiindcă 
pe-alocuri s'alungau atiția maci, de parză toate pozele Scufiţei 
Roşii din cărţile de basme, porniseră insufieţite, lăsind albe pa- 
ginile, rumenind cimpiile... 

„Ce bine-i stă în negru“ gindi doamna Daleanu, şi îndată-şi 
duse ca spalmă superstițioasă, mina la gură. Monica avea abia 
zece anl şi purtase de tre! orl haina de doliu, pe care copilăria 
ei o îmbrăcase acum pentru ultima oară, flindcă de acum ina- 
inte nu mal avea pe nimeni... Rozhiţa neagră, pentru moartea 
bunicei, i-o făcuse doamna Deleanu... 

— Monica, ce culoare-ţi place ţie mai mult? 

Ochii fetiţei priviră grav pe doamna Deleanu. Prinziad pri- 
virea îndreptată asapra rochiţei de doliu, Tei plecă genele negre 
pe ochii de miere brună. Obrajii i se impurpurară; lacrimi mari 
îi alunecară dealungul feţei. ..„.Minuţele ei strinseră rochiţa ca pe 
o păpuşă primejduită. 

— Pul mic, pui mic, mam vrut să te supăr! 


LA MEDELENI 13 


li luă capul mihnit pe genunchi, murmurindu-i descintecul 

cu vorbe dulci, paten ien BN copiilor şi-ale Iodrägostitlor. 

zvoneau de r lasurilor mici, - 

Telai adinc se dăruia pămintului, - mea 

ki — lartă-mă tante Alice, n'am să mai tel. Imi place al- 

bastrul, şopti Monica, imbrăcind cu-albastrul cerului unde era 
bunica, blondul holdelor unde "'ncepea vacanţa, 


— Nu mai tragi din lulea, Moş Gheorghe? 

— Duduiţa moşului, toate le ştie 1...—clătină din cap moş- 
meagul. Ba trag ev, cind am vreme! Toate cu rindulala lor. 

PP es? de ce nu tragi? 

eag că din umeri. Cum să tragă ? Palmel 

negre şi bătătorite învăluiau, ocrotitoare, olari div 
cleştaţi — (ch Sa pune coji ru aria miezurile fragede. 

— Dg cali cine så- u 

— Cine ??... Eu. E SEET 

— SE gë: să te bată! 

— N'ai titun ?—il cercetă Olguţa, imitindu-l. 

ker 

— Moş orghe, începu Olguţa cu sfială, intorcind 
el coada ochilor negii ca două capete de rindunici eşite En 
cuib, ţi-am adus un pac di titlun.. Vezi că m'am ținut de cu- 
vint, Moş Gheorghe !—il dojeni ea cu seriozitate. 

De astăvară făgăduise Olguţa, moşului, un pac de titiun şi 
E free e? e e tablă, cu tutun de lux, cumpă- 

guta din ban , decu toamnă, şi ~ 

piorul ei un an întreg. DE EN 

Qlguta poa an banici. 

pul violu şi ghiduş al moșneagului se încruntă de indui 

şare. Ochii mici se micşorară scliphori; musteţile Geessen 
neastimpăr, tremurară zburlite. Cuprinzind c'o mină hăţurile 
incrustate cu minile Olguţei, scotoci cu cealaltă în buzunarul de 
la piept, scoase o garofiţă sălbatecă şi binişor întipse in ple- 
tele intunecate ale fetiţei, roșul luceafăr al dedeochiului, 


Dănuţ ganzen decit tictacul mat al copitelor, bătind în tact 
cu inima lui, până "o inima pâmintului. Subt roţile bihuncei, 
şoseaua viscolea "'ndărăt... ...Dânuţ închise ochii. 

„Se făcuse noaptea neagră ca iadul, cind zmeul se nă- 
p vn gja in urma fagarilor. Fogea calul lui Făt-Frumos 
a ont ni ar zmeuj s'apropia ca gindul şi Fât-Frumos simțea 

nut deschise ochii, c'un fior în spate. Se prefăcuse el t 
zmeu, dar simţise numai spaima lui Făt-Frumos A Ş'apoi, dacă 
Fat-Frumos ar H tăiat capul zmeului, cine-ar mai fi vrmărit-o 

e Dë Pae Dânuţ porni din nou la drum, călare pe bihuncă... 
mnul Deleanu ţinea hâţurile, dar nici nu i-ar fi trecut 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


- t! ŞI 
nu mina el calul... ŞI cum să-l fi mina 
Bianca gi calal ter, el 
ela spate, —nu erau dec e 
Set enee închişi, cu fruntea încordată, Dii ss 
jeten după Olguţa, în rostogolul roţilor, în tic-tacul mat a 
weg 'n orice; putea fi ori- 
se putea preface "pn oricine şi'n orice; p 

cind Er Beet să 'nchidă ochii... Să fi vrut să Ki 
rău n'ar fi putut face ! Noroc că era milos! Dănuţ era mindru 
cu spalmă de puterile ascunse 'n el... Odată se miniase pe nm 
lui, fiindcă-l luase de urechi şi-l pusese la colţ. Inchizind en? , 
Dânuţ o omorise.„. suferise... şi grăbit o inviase la loc, c : 
dacă murea mama cine l-ar fi ertat! Nimeni nu bănuia ere 
lui Dănuţ, nici doctorul care-l ştia pederost inlăuntru şi 'n a gh e 
Subt pleoapele lui Dănuţ, în adincul lor, de acolo de unde şi ` 
lacrimile, se ascundea ceva, ca un somn CH visuri ; com închi- 
dea ochil, era mai mare peste toţi, chiar peste tata şi mama. 
Pe mama o făcea Impărăteasă, pe tata ori general ori mare 
sfetnic, pe Olguţa ori copil de casă ori o trimetea la bucătărie. 

Cind le povestise Moş Gheorghe povestea lul „van Tur- 
bincă“, Oiguţa ceruse moşului o turbincă la fel cu a lui Ivan. 

— Dac’ aş fl Sin-Petru, matale ţi-aşi da-o, duduiţa moşului ! 

— Dâ-mi-o, Moş Gheorghe! 

— De unde „o E SS 

— Dâ-mi-o, orghe i 

Olguţa se Geet de necaz. Dănuţ tăcase, cu'n zimbet 
pentru el, în ochi.. Mai tirziu, la lumina luminării, Dănuţ îşi pi- 
păise fruntea, prlvind-o în înecul ciudat al oglinzii. O dezmer- 
dase chiar, ca pe un dar. Acolo era turbinca lui Ivan, în care 
incăpea tot iadul cu tot pămintul. Mult se bucurase Dânuţ, fi- 
indcă nimeni—nici Olguţa —n'avea turbincă. Şi nimeni nu ştia 
că numai el o are, cind inchide ochii... 

eet simţi deodată vintul şi soarele în părul lui. 

— I? 


— Opriți, boerule, opriţi... a căzut pălăria conaşului. 

Fluturindu-şi panglicele, bereta se rostogolea pe jos. lon 
sări după ea. 

— Papa, nu pornim ?—iîntrebă Dănuţ, alarmat de presim- 
irea unul nou popas, 
i — Ține et. loane... lar te grăbeşii ? Maăl-măi! Stai să 
'nvirt o țigară. Uite şi pentru tine. 

Zimbind copilăreşie, domnul Deleanu îşi infundă panamaua 
în capul lui Dânuţ, lăsindu-l fară cap, ca op cuer ocupat. 

— Hoaăă l—căscă el zgomotos, intinzind braţele alene, 

Dânuţ ridică panamaua, posomorit, şi se ună la tatăl lui, 
care-şi răsucea fgara, cu ochii femeilor ne?nțelese de bărbaţii lor, 


— Uu-uu ; uu-uu; uu-ut j.. 


LA MEDELENI 15 


~ Cine face-aşa, Moş Gheorghe ? —intrebă Olguţa făcind 


— Caii, duduiţa moşului, au băut multă apă. 

— Aşa! Au broaşte 'n burtă, 

Monica dezmierdă mina doamnei Deleanu. 

— Tante Alice! 

— Ce-i Monica ? 

— Nimic, tante Alice, zimbi Monica, respirind adinc. 

- Vrei să-mi spui ceva, Monica ? 

Nu... E frumos, tante Alice! 

` Pul mie, Scoate-ţi pălăria să te rumenească soarele... 

— Tante Alice, uite romaniţe!—recunoscu Monica florile 
călcate în picioare prin ograda şcolilor, 

Romaniţele rideau în soare,—şi ele in vacanță. 

— Acele ce-s, tante Alice ? 

— Sinziene!! 
— 2 acelea ? 

ngele voinicului! 

— ŞI acelea? 

— Condurul Doamnei | 

„„Sinziene, murmură Monica silabele tremurătoare de soare 
ca un vers uitat de albine pe buzele copiilor. 

Tăcură. 

Uguiau nevăzuţi in jarul trăsurii, dulci hulubi... Caii dădeau 
din cap blajin, urcind la pas suișul,. Pilpliau fluturaşi albaştri... 
Rindunelele-şi lăsaseră în iarbă, la uscat, rochițele beer x de 
rouă.. Drumul de foşnete şi de mirezme ducea spre cerul apro- 
piat...——cu părul auriu, cu obrajii palizi, cu cozile pe spate, cu 
minile impreunate,—pe Monica. 

Putea să răsară, acolo unde drumul se impreuna cu albas- 
trul, în haină albă, ţinind într'o mină inelul cu cheile cele grele 
care deschid porţile ceralui, Sfintul Petru surizind. 


— Mi-i foamel—protestă Olguţa. 
De cind aştepta Moş Gheorghe vorba asta! 
— Sss!—şopti el la urechea Oiguţei; are mogul ceva! 
— la să văd!-—il rugă Olguţa cu glas scăzut. 
Moş Gheorghe scoase din buzunar o punguliță de hirtie. 
— are moşu'? 

— Roşcove !--porunei Olguţa. 

- laca la asta nu m'am gindit, se intristă moșneagul. 

— Ce al acolo, Moş Gheorghe ?—se frămintă Olguţa. 

— la nişte zahar de ghiaţă, oftă el melancolic. 

— Monica! Avem zahar de glat! —strigă Olguţa, tropă- 
ind pe Sei. 

— El, Moş Gheorghe, imi pare că vrei să-ţi dal leafa pe 
mina dentiştilor !—il dojeni în şagă doamna Deleanu, 


16 _—VIATA ROMINEASCĂ 


— Lasă, cuconiţă, să minînce copiii zahar... Parcă matale 


deam tot aşa cind erai mică |... k 
We enges Ges zimbi. Aşa era. Şi ea.. Era mult de-a 


— Dar acuma fmi mai dal, Moş Gheorghe? 
— Dă, cuconiţă! Cum o vrea dudulțal ; 
Olgoța stârămă cețoasele diamante fngirate pe sfoară... In- 
cepu praznicul: Olguța, pe capră, sfarma, sugea şi inghițea, şi 
lar începea ; Monica în trăsură ronţăia încetişor, privind alurea. 
Doamna Deleanu sugea neîndeminatec, înghimpindu-se în col- 
urile sloiului vanilat,— gindindu-se la vacanţele de odinioară... 
op Gheorghe îşi smolgea musteţile zimbind. Oiguţa nu-l ni- 

tase: cu de-a sila ii virise în gură o bucată de zahar; moş 
Gheorghe o furişase in buzunar, cu mare bägare de samă, ca 

ar de preţ. 
o wär Moş ein grozav mi-i de poftă de un castravete 
crud... ştii, cu sare şi chiper l—ronţâi Olguţa. - 

„— Lasă s'ajungem! ţi pregăteşte mogu’, cum ştie el. 

- Moş Gheorghe, cumpărăm şi roşcove dela crişmă.. 
N'am mai mincat decind! Ştii, la cofetărie mau roşcove! Auzi, 
Moş Gheorghe ? 

— Aud eu! 

— Şi cumpărăm ? 

— Cumpărăm, cum nu! 

— ŞI mincăm ? 

— „Dacă mi-i da dinţii la loc oi minca şi eu, şoricelul 
moşului | 

cazi Vai, Moş Gheorghe! N'ai să mininci roşcove?... Hai 
să le facem compot. 

Un nechezat vesti din urmă apropierea bihuncei; cali dela 
trăsură nechezară războinic. Olauţa se răsuci, privi, se încruntă, 
şi puse mina pe biciu. 

— Moş Gheorghe! Nu mă lăsa! Ne-ajung! 

Mult iubea moş Gheorghe caii, şi pe cel dela trăsură, şi 
pe cel dela bihurcă, Totuşi întrecerea începu vioae, ca odini- 
oară, cind boerii erau năpraznici la minie şi la veselie, și cind 
survgili învirteau harapnice intrind cu oiştea 'naintaşilor în porţi, 
ca să zimbească inima boerilor de ţipetele jupiniţelor. Moş Gheor- 
ghe îşi mai aducea aminte; ştia şi Olguţa dela el. 

— Hii-hili l.—chlul Olguţa. 

Moş Gheorghe zimbi numai; biciul şueră o vorbă de şarpe; 
caii lungiră trapul, scuturind coamele grele, fluturind cozile 
lungi... ŞI opt copite bătură toba luptelor. 

— Ultă-te "napoi, Monica !—o îndemnă Oiguţa în gura 
mare, ca in plină vijelie. 

Monica îngenunchie pe perne, ridicind capul pe deasupra 
poclitului. 
— S'apropie ? 


tanci. 


LA MEDELENI 17 


— Parcă... şovăl răspunsul. 

— S'apropie ? 

— Parcă da, se temu Monica. 

— S'apropie ?—tună Oiguţa, lulnd biciul din mina lui moş 
he 


— Da-da !— se 'nspăimintă Monica. 

Cu trupul lung şi zvelt de libelulă, bihunca răsări în rînd 
cu trăsura, gata s'o întreacă, 

— Grăbiţi, copil! Grăbiţi: mi-io foame grozavă | Şi-o sete! 
—le vorbi din goană domnul Deleanu. 

Dănuţ, senin, se uita drept inainte, incordindu-şi coada o= 
chiului. Astfel arăta Oiguţei disprețul lui, şi totodată putea să-i 
şi zărească infringerea prelungă. 

„Ce bine-l să fii barbat!" indi Dănuţ, respirind cu ne- 
Sat aroma de tutun desprinsă din haina tatălui său, respirind cu 
be gig duhoarea de tutun a minilor şi a suflării lui lon de 

spate. 

— Moş Gheorghe; opreşte l—hotări în şoaptă Olgu 

— Ho-ho, copti! Ho-ho, băeţi!.. ko guta. 

Bihunca se ducea dusă ca o sâniuţă cu roți prin palberi. 

— Da-da! Fugiţi dumneavoastră cît vreţi! Nol nu omo- 


rim caii, le aruncă Oiguţa, ca o piatră ucigătoare din urmă, 
mărinimia milej, 


Caii opriţi gitfiau din greu; suflările lor alergau încă, zbu- 
ciuminda-i pe loc, 

Cei din trăsură se ridicaseră în picioare, urmărind fumul 
bihuncei pe şosea. Olguţa răsucea biciul, îngindurată... lelele 
străvezii ale arşiţei umpleau zările de jocuri fără trupuri, Şi deo- 
dată, ca o melancolie de Dn cosit in toamna soarelui de sus, de 
îngeri trişti şi blinzi, mireazma sultinei îi tavălui, 


— Nu mai pot! Mor de sete l—răsuflă Oiguţa răst':rnind 
în trăsură braţul de sulfină zmultă voinicește, 

— Lasă că pornim îndată, o potoli doamna Deleanu, şter- 
gindu-i cu batista focul obrajilor nădușiţi. 

— Uite, tante Alice l—răsări şi Monica, aducind în GE 
mănunchiul verde plin de galbene scintei, şi pe obraji colori de 
cimp, culese odată cu sulfina şi cu albăstrelele din pâr. Ocolind 
trăsura pe dindărât, să se urce în stinga, Monica se opri deo- 
dată, ca întimpinată de un gind rău... Hăinuţa neagră, trăsura o- 
prită! In mintea ei de copil necăjit, toate trăsurile mergeau spre 
cimitir ; toate trăsurile oprite aşteptau pornirea convoiului. 

— Tante Alice! Trăsura n'are număr |! 

— Sigur că m'are! Trăsurile de casă n'aa număr, 

— N'ai număr |—şopti Monica trăsarii şi-o bătu cu minuţa, 
bucuros, 

Ajutorată de Monica, doamna Deleanu orindul în poclit mă- 


2 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nunchiurile de sulfină, răsfirind şuviţele... Caii porniră... Mat 
vreme, albine credincioase urmăriră colibioara de sulfină... In 
soare, sclipeau steluțe aromate, fulguind uşor pe capetele din 
trăsură. 

— Tante Alice! 

— Ce-i, Monica ? 

— Mai e mult pănă acasă? 

— Acuşi ajungem! 

— Vall 

— JH pare rău, Monica ? 

— Nuuu, tante Alice! 

Sigur că-i părea bine! Şi totuşi... parcă ar fi vrut să nu 
se mai coboare niciodată din trăsara fără număr şi cu sulfină 
in poclit: trăsura vacanţel, 


— Moş Gheorghe, ce s'aude ?—întrebă Oiguţa, cercetind 
cerul, cu mina adusă deasupra ochilor. 
— Bat cinili! 

— Ei! Cinii! Sus, moş Gheorghe! 

— Bată=l să-l bată! Zmăul lui conaşu' Dânuţ,. 

— Aha l—mormăi Olguţa, 

— Lasă că-ţi face mogu’ unu’ mai frumos! 

— Nu-mi trebue! 

Caii se opintiră şi zmuncind de hamuri, trecură pragul 
porţii la trap, pe subt vijlitul zmeului străjuit de un stejar şi de 
un marinar mărunt, De-un marinar! De-un amiral avind pe buze 
zimbetul aceluia care primi spada infrintulul Napoleon. 

Risipa albă a caselor ogrăzii, cu cea din mijloc largă şi 
adincă şi stăpină peste toate, răsări ca o luminoasă mănăstire 
fără turle şi călugări, în ochii Monicăi. 

Storăind, caii se opriră la scară... In freamătul de viţă 
verde al pridvorului, zorelele multicolore căscau fraged. 

— Mi-i foame, ţipă Olguţa cu minie. Unde eşti, babo ? 

La glasul ei, cu chip şi trup enorm de eunuc —broboadă 
albă şi pestelcă albă, rizind în hopurile pintecelui şi "o căscatul 
ştirb al gurii, cu braţele deschise cupriazind ograda toată,—co- 
bori pe scări bucătăreasa. 

— Alci-i baba! Da’ bine eat venit odată, că-mi ard puii 
pe irigare, bățu-i-ar norocu” să-i bată. 


e Ë e 


Un cerşat ud prins cu ţinte de colțurile ferestre! deschise, 
se bomba lin şi iar se intindea la loc, prefăcind căldura care 
moleşea caisele livezii în răcorită boare. 

In odăița fetiţelor- nu era nimeni... Intrase Anica în goană 
desculță, lăsind pe scaun g:amandanul uşurei al Monicăi şi eşise 


LA MEDELENI + "49 


trintind ușa, după ce-şi scliplse în oglinda ovală a şitonierei de 
mahon, surisul de țigancă tinără, 

Acum geamandanul cu inițialele banicei era singur. In el 
aşteptau portretul bunicei şi o păpuşă imbrăcată în negru, să 
vadă noua locuință a Monicăi, 

Monica aşezată in sofragerie la masă, pe un scaun cu două 
perne dedesubt, minca frumos cum o învățase bunica : cu gerve- 
țelul agăţat de pieptaral rochiţei, fără să-şi întindă coatele pe 
masă; cu gura închisă, ținindu-se dreaptă... 

Dacă ar fi intrat bunica în odaia fetiţelor, şi-ar fi pus o- 
chelarii şi fără să atingă cu degetul nici șifoniera, nici cele două 
dulăpioare. de lingă paturile de nuc, ar fi văzut că pic de colb 
nu-i nicăeri, nici muşte, şi-ar fi ofiat cu uşurare; ar fi simțit 
mirosul de podele ceruite, imbinindu-se cu aroma de răcoare păs- 
trată doar in tibna caselor bătrine unde ernează mere şi gutăi, 
şi ar fi clătinat din cap cu bunătate şi cu duloşie ; şi var fi a- 
plecat cu multă trudă, asopra paturilor neted învelite, şi dezve- 
lind un colţ ar fi văzut că aşternutu-i de olandă şi că spălăto- 
reasa-l vredaică şi că 'n dulapul rufelor mai e sultină şi lavan- 
dă, —şi-ar fi acoperit ea cu evlavie colțul descoperit; şi dacă 
ar mal H deschis şi şifoniera, şi-ar fi văzut păpuşile care-aştep- 
tau emoția fetiţelor premiante la examenul de clasa treia pri- 
mară, şi-ar fi luat bunica ochelarii de pe nas, ştergindu-şi-i, ar 
fi făcut o cruce la icoana Preacuratei din părete, o alta deasu- 
pra încăperii-—şi 'ncetişor, încetişor, ar fi eşit, şi s'ar fi dus.. 
fiindcă Monica putea să intre. 

In odaia fetițelor nu mai era nimeni, 


— Copii, daţi-mi voe să-mi scot haina ; nu mai pot! 

Scoţindu-şi surtucul de soie-6crue, domnul Deleanu râmase 
in cămaşă de sole-écrue, cu guler jos şi moale, Ridicindu-şi bra- 
tele în sus, le scutură; minieiie alunecară în jos. Păstrase miş- 
carea aceasta demult, de cind avocaţii pledau îmbrăcaţi în ro- 
bă. Păstrase şi roba cu gindul că Dănuţ va îmbrăca-o într'o zi 
ca să pledeze... Poate că pănă atunci vor pricepe „cretinii“— 
cretini erau toţi acela care contraziceau părerile profesionale ale 
domnului Deleanu—că roba dă aripi cuvîntului şi vor reîntrodu- 
ce-o. De nu, să-i amintească măcar din dulap, Iul Dănuţ, de 
vremurile vechi. l 

Domnul Deleanu își iubea profesia „ca pe-o amantă“, — 
aşa spusese intro pledoarie la ae, rostind cuvintul ilegal, 
cu pasiune şi aroganță ca să deş'epte pe un consilier adormit, 
A dorea ca şi Dânuţ să gindească și să poată spune la fel... 
Dacă Olguţa ar fi fost bäiat £.. 

— Ei, Dănuţ, acuma eşti licean! Eşti bălat mare! Poţi 
judeca. Te faci avocat cași tata ? 

Doamna Deleanu ridică din umeri, 

— Lasă-l te rog să minince mai întălu!,. Dănuţ! lar ţii 


SR `€ VIAŢA ROMINEASCĂ 
ia ÎN EE, E en E 


coatele pe masâ!... Uită-te la Monica ce frumos minincă. H) 
mai mică decit tine! 

Olguţa îşi retrase coatele, zimbind. Dănuţ se înroşi, scăpă- 
rind o privire cruntă înspre Monica şi Olguţa... Teroarea com- 
paraţiilor cu Monica dăinuia de un an: decind Monica şi Ol- 
gufa preparau împreună, cu acelaşi profesoară clasele primare... 
Cine-o mai descoperise şi pe Monica! Olguţa! Fireşte! Ea a- 
ducea şi puli de miţă, părăsiți pe subt garduri, spre desnădej- 
dea bucătăresei. Asta mal mergea! Dar pe Monica oo putea 
mistui. Uzurpatoarea! Aliata Olguţei! Bionda!., Dănuţ demult 
aştepta prilejul s'o tragă de cozi, cum trebue! 

— Lasă!—inghiţi el în gind. ȘI din nou se dezrobi, afară, 
cu zmeul. 

Ochii Olguțel il iscodeau pe subt gene. Dela o vreme bigă 
de samă. Clipi, se suci. Olguţa nu-l slăbea din ochi. O ținti şi el 
drept în ochi, t 

— De ce te uiţi la mine? 

— Eu ?—se miră candid Olguţa. 

— Da, tu —replică el, hotărit să facă scandal, 

— Eu nu mă uit la tine! Eu mă uit la Monica l—argu- 
mentă Olguţa, ultindu-se la Monica. Spune şi mata, mamă ? 

— Ba te-ai uitat !— işi eşi din fire Dănuţ, schimbind tim- 
pul şi împungind cu degetul, violent, 

— Ei şi! N'am voe să mă uit! 

— Bine! Vom vedea ! 

— Ba ja te rog să te astimperi !—îl urechi din ochi, doam- 
na Deleanu, 

— Pluu!—se bucură Olguţa, cu şervetul la gură. 

-— A tu să te linişteşti | 

~ Eu nu fac nimici... Eram să mă 'neci—răsuilă Ol- 
guja. 

— la mă rog! 

Domnul Deleanu îşi trecu zadarnic şervetul peste faţă; toţi 
ii zăriră Gent, Dind din umeri, se resemnă şi doamna Deleanu 
să ridă. Risul se răspindi ca o horă batjocoritoare în jurul po- 
somorălii lui Dănuţ. Se ridică dela masă, zvirlind şervetul, şi 
porni spre uşă. 

— Dânuţ, unde te duci? Ce, ai isprăvit? Ne-am ridicat 
dela masă ?... la poftim înapoi! 

— Nu vrau! îingînă Dănuţ cu jumătate glas. 

— Nu vrei la masă!,.. Bine! Foarte bine 1. Atunci poftim 
So Auzi, Dănuţ ?—închee scurt şi energic, doamna De- 

anu, 

Dănuţ se duse, girbov... In sufragerie se făcuse. o tăcere 
solemnă... Doamna Deleanu zîmbi cu bunătate, întilnind ochii 
speriaţi $ umezi ai Monicăi, ațintiţi asupra ei, 

— Vrei să-l ert, Monica ? 

Moniea dădu din cap, cu putere. 

— Poftim la maen. ȘI mulţumeşte Monicăi! Da-da! 


LA MEDELENI 21 
een AE të, ée 


— Merci !—tremurară sarcastic buzele lui Dănuţ, lăsind o 
mină moar in minile Monicăi. 

— Acum minincă-ţi caisele, 

Dănuţ despică în dinţi o jumătate de caisă şi aşteptă, şi 
aşteptă să-i treacă nodul din git, ca så o poată înghiţi... Cu sim- 
burele în ea şi cu o viespe proaspăt aterizată, cealaltă. jumătate 
rămase în farfuria cu caise graţiate dela moarte. 


— Să vă fie de bine... Eu mă duc să mă culc! 

— Dănuţ du-te şi tu la culcare. 

— De ce, mamă ? 

— Fiindcă aşa trebue! 

— Hai cu tata şi te culcă, măi biete !—il consolă domnul 
Deleanu, căscind cu poftă. 

— şi zmeul de afară ?--scinci Dănuţ. 

—  le-aşteaptă, 

Bucuria jocului cu zmeul în plin soare se umplu de amă- 
răciunea somnului silit, 

„Lua-Var dracu’ de somn !“—blestemă Dănuţ în gind pe 
Molochul după amiezilor copilăreşti, 


— Ai isprăvit, Monica ? 

— Da, tante Alice: mulţumesc !—răspunse Monica, pătu- 
rindu-şi pă mu şi scuturindu-şi fărmăturile de pe rochiţă. 

— Haldem, să-ţi arăt odaia voastră. 

Olguţa, cu capul plecat în farfurie, trudea mincind caise, 
absorbită şi atentă caşi cum ar fi învăţat o poezie pe derost. 

— Și tu, Olguţa, hai-hai, isprăveşte. 

— Vin îndată, ulte: numa! patru caise mai am, se rugă ea. 

— Să ştii că te-aştept în odae, Olguţa! Să nu cumva să te 
prind pe-afară! 

— Dacă spun că vin! 

— Bine-bine | 

Răminind singură, Olguţa trase cu urechea.. Incredinţindu- 
se că nu se 'ntorcea nimeni în sufragerie, se uită lung la Pro- 
fira, Profira își întoarse faţa turtită de pansea albă, spre Olguţa, 
Aşteptă... scuturind un şervet, 

— Profira... Ascaltă bine... Adă-mi chiar acuma, un foar- 
fece, un creion, şi o bucăţică de hirtie ! —gesticulă Oiguţa cu de- 
ge arătător, intovărăşind substantivele cu cite o ciocăneală 
n masă. 


— La ce, dudue?—căută să se dumirească femela. 

— Nu te priveşte! Așa vreau eul 

In aşteptarea Profirei, Olguţa îşi sprijini bărbia de margi- 
nea mesel, îşi Dn coatele, stringindu-şi obrajii cu pumnii, şi me- 
dită preocupată. 

— Al adus? 

— Am adus! 

— Nu cumva i-ai cerut mamei ce ţi-am spus ise alarmă 
deodată Olguţa. 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ba chiar aşal 
- Val, Profira! ŞI vrei să am încredere în tine! 

— De ce, dudue ? laca am adus. 

— ŞI ce-a spus mama ? 

— A spus să caut la dumneaei În odae, şi eu am căutat şi 
am adus. 

— Aşaa ! Bun L.. Iți mulţumesc. 

Olguţa zimbi. Aplecindu-se asupra mesei, Începu să scrie 
pe hirtia elegantă, luată de Profira din cutia de scrisori,—mare, 
lătăreţ, BE er acota limba la fiecare cotitură de literă. 

— Bun] 


Eşi hotărită, cu ochi ineguraţi de Salomee, —cu foarfece de 
Parcă despicat în mină, 

— Amarnic diavol l—exclamă admirativ Profira, muşcind 
dintr'o caisă. 


e Ba 


Odaia lui Dănuţ se invecina primejdios cu odaia fetiţelor. 
Punctul de fruntarie era uşa închisă, cu chela în broasca din 
partea cealaltă. 

Faţa dinspre odaia fetițelor purta un cuer de care atirnau 
pălării de palu, funde de mâtasă, un cerc tricolor, o rețea cu 
mingi multicolore, şi două paltonaşe pepitta. 

Faţa dinspre odaia lui Dănuţ, era impodobită în partea de 
Sus, cu o panoplie de postav de biliard, alcătuită astfel: o puşcă 
Eureka-—culcată pe ţinta ei de carton alb cu cercuri roşii în jurul 
centrului albastru,-—în tovărăşia beţişoarelor isprăvite cu un tam- 
pon de gumă „pic na două săbii de tinichea cu tecile pis- 
truiete de rugină și scoliicite de duelurile cu Olguţa, încrucişate 
in X; şi o şuerătoare prinsă de un şnur roş, cu şuer bilbiit şi 
gust acrişor. 

Mai jos de panoplie, despărțite de o sabie atirnată verti- 
cal ca o coloană vertebrală a războiului, erau răstignite două u- 
niforme ` una de amiral japonez, cu şapcă şi fără pantaloni, po- 
reclită Kami-Mura ; alta de amiral rüş, botezată Potemkin, 

Pe atunci era la modă războlul ruso-japonez, 

Olguţa protegula pe Ruși, Dânuţ pe Japonezi. De acela, de- 
coraţia—o fundă dela o jartieră de-a doamnei Deleanu-—cusută 
nemuritor de Profira pe pieptul amiralului Japonez, însese zmulsă 
cu stofă cu tot şi era păstrată prudent în buzunarul amiralului 
rămas decorat cu „steaua căptuşelii“. In schimb, chipiul amiralu- 
lul rus, subt pumnul lui Dănuţ se destupase. Olguţa lipise la loc 
arhipelagul de carton, cu gumă-arabică şi cususe trainic fundul 
cu sfoară, împodobind totodată chipiul cu ciudate țăsături de 
aur. Olguţa işi avansase chipiul la gradul de Peste-A mira! şi i- 
naugurase evenimentul destupind la rîndul el—ceva mal calm şi 
mal metodic decit Dănuţ-—chiplul amiralului japonez. Doamna De- 


LA MEDELENI 23 


leanu reconstruise chipiul, iar Dânut Îl avansase generos la gra- 
dul de Peste- Peste-Amiral ; „celace“ spunea Oiguţa „e impo- 


sibil“. 

lată şi epilogul războlului ruso-japonez în casa Deleanu : 

— Acuma ce mai spul? Ai mincat batae !—o anunţase DA- 
ant pe Olguţa, îmbrăcat in uniformă de amiral japonez. 

— Nu-i adevărat ! 

— Să spue pepe: 

— Dă, Olguțä! Ce să-ţi fac! Ruşii au mincat batae;—ia- 
că-tă jurnalele. ' 

—- Rușii, nu eu. 

— Da tu nu eşti Potemkin 3 o sfidase Dănuţ, 

— Eu? Nici n'am fost, nici nu puteam să fiu. 

— Cum !? 

— Fetele nu fac armată, Eu is fată... să spue şi papa... 
dle afară de asta, Japonezii tăi au avut noroc, da's nişte 
Li P 

WS Minţi. 
— Mint? Atunci de ce-s galbeni? 

— Cum, de ce? Fiindeă-s galbeni; aşa-s Japonezii. 

-~ — Să-ţi spun eu: is galbeni de frică, Toţi au gălbenare! 

-țipase Olguţa pentru urechile ` întregii Japonii.. ŞI dacă vrei 
să te baţi, să te baţi cu Mine nu cu Ruşii, incheiase Oiguţa cu 
fruntea sus, 

La masa dată în cinstea ambilor amirali, domnul Deleanu 
cetise următorul comunicat : 


Polemkin şi Kami-Mura 
Au pornit dirji la răzbel 
Foc şi pară şi olel. 
Ura! Ura! 


S'au lupial! cil s'au luplai 

— Umplind casa de dezasire 
Prin salon, solragerie, 

ŞI prin locuri mal sihasire, 


Au mai sial ei și la colj 

— Aveau şi părinți duşmanii ! - 
Riposlind : col| peniru colţ 

Cu loală cenzura mamii. 


În ce hal fără de hal 
Te chipiul, Polemkin |! 
Dar e Pesle-Amiral; 
Kami-Mura-l mai pulin! 


Pesle-Pesle-Amiral 
Kami-Mura-l avansul. 
Dar chipiul e “'nlr'un hal 
Sopra-supra-nataral. 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Kami-Mura a învins 

Deci Dănu| a ciștigal 
Dar Oigula a prelins 

Că e fată, nu bălal. 

ŞI că deci nu poale îi 
Biruilă, nici vasal, 
Fiindcă n'a los! niclodală 
Autentic Amiral. 


Envol I 


Kaml-Mura legendar, 
Vezi proverbul cu căruța! 
Buluruga nu-l la Ruşi, 
Păzește-le de Olguļa. 


Envof II 


Japonezi slăpinitori 

Pe indepărtata mere, 

La cé bun? Toţi vejl pleri 
In curind de gălbenare. 


Odalia lui Dănuţ avea şi Flotă! Flota de lighean lucrată de 
Moş Gheorghe din coji mari de nucă: chibrituri drept catarg, 
foiţe de hirtie ceruită drept vintrele, buzele lui Dănuţ drept 
vint, şi ale Olguţei drept cyelon, 

Flota de băltoace: corâbioare debile incărcate ca Arca lui 
Noe, cu vietät de celuloid găunos. ŞI Flota de iaz, cumpărată 
dela „Magazin Universel“ din Bucureşti de Moşu Puiu: un sin- 
Eur vas, lung şi gros cit o franzoală, ca elice, steag, tunuri, 
coşuri şi marinari de tinichea, paralizaţi pe punte, 


Dânuţ trinti uşa cu atita putere, incit molozul i se prăbuşi 
pe umeri. Se scutură, clătinindu-şi buclele castanii, cu mişca- 
rea biblică a lui Samson. 

— Lasă-lasă l—dădu el din cap. 

SZ? ech be ies ultima nisa de primiant întălu, atir- 
easupra patului, o zmu din cui o H 
imbrincind-o cu piciorul, dlui PERN 

— Da asta învăţ eu, ca să mă persecute! Lasă... vol arăta 
eu vouă !—elätină el pumnii spre uşa fetițelor.. 

Desprinzind p de pe țintă, o fnarmă cu sägeata gu- 
mată şi trase.. Chipiul Peste- Amiralului rus, tresări, răminind 
cu o gropiţă întunecată in fund, 

ac, pocni săgeata, răminind lipită de » ca o fişă de 

Zog e o desprinse... Pe uga ge Aa monoclu aburit. 
... DD an 

— Ei, da’ ce-i scandalul acesta ? Ce faci acolo, Dănuţ ? Nu 


zen ??—il întimpină de dincolo de uşă, glasul doamnei De- 


LA MEDELENI "A 25 


Dânuţ amuţi. In virful picioarelor îşi atirnă pușca la loc... 
Culese cununa, măturind foile desprinse, subt p, şi atirnă 
restul gloriei în cuerul ei. 

— Al adormit? 

Dănuţ izbi cu pumnul în pernă, şi se intinse pe rug. 


— Uite, Monica... Asta e odaia voastră... IO place? 

Mina Monicăi îl strinse mina mai tare, 

— Ce bine miroase, tante Alice! 

Cuprinzind-o în braţe, doamna Deleanu o ridică Sus, Sus... 

— Vezi tu ceva acolo? 

— Da... Eiil,.. Merci, tante Alice | 

Zăzise deasupra şitonierii o tabla de-argint acoperită cu 
sulfină. 

— Acuma să-mi spul în care pat vrei să dormi? 

— Olguţa pe care şi l-a ales, tante Alice? 

— Las-o pe Olguja, o dezmlerdă doamna Deleanu ; alege-ţi-l 
tu pe care-l vrei... Pe cel dinspre fereastră, sau pe cel dinspre uşă ? 

— MÄ tot una, tante Alice... 

— Bine, atunci ţi-l aleg ea pe cel dinspre fereastră... Aşa 
ai il pe Olguţa mai aproape de urechea mea!—zimbi doamna 

H. 

Uşa etacului ei, şi uşa odăii fetițelor, aşezate față'n față, 
erau despărțite de tăcerea unui vast antret, 

— Ş'acuma, hai să desfacem ajul,.. Unde-i cheia ? 

— Poftim, tante Alice!—ii oferi Monica, cu capul ridicat, 
capătul lanţucului de argint din jurul gitului, scos de pe piept, 
de subt pleptarul rochiței. 

« — Da” asta ce-i, Monica? Ce cruciuliță frumoasă ! 

Alături de cheiţa nichelată, atirna o cruce de aramă pe 
care ardea relieful unei chinuite răstigairi. 

— Îţi place, tante Alice? 

— Foarte mult.. O ai dela mama? 

— Nu ştiu... mi-a dat-o bunica... Tante Alice... 

— Ce-i, Monica ? 

— „Te rog, la-0 !—o rugă fetița, cu obrajii încinși, scoţin- 
du-şi länțucul.. Vreau eu să ţi-o dau, tante Alice! —stărui ea, cu 
sprincenele ridicate, în preajma energiei lacrimelor, 

Şi cu deasila, strecură lânţucul în mina doamnei Deleanu. 

— alţi mulțumesc, Monica, o Impăcă ea dezmierdindu-! 
părul... Da’ astfel de lucruri nu se dau, pui mic! E o amintire 
dela părinţii tăi... Eu ţi-o pâstrez numai, 

— Ţie pot să ţi-o dau, îi răspunse cu linişte şi gravitate 
Monica, privind în pămint. 

— ŞI lubeşti aşa de mult pe tante Alice? 

— Da. 

— Şi tante Alice te iubeşte pe tine mult de tot... ca pe 
Olguţa şi Dânaţ. 


26 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ştiu l—şopti Monica, 

— Oare Olguţa de ce nu mai vine? la du-te şi vezi ta. 

Doamna Deleanu clipi... şi pănă să deschidă giamandanul 
dibui mult în jurul broaștei, cu cheița nichelată. 

— N'o găsesc, tante Alice ! — intră alarmată Monica. 

— Lasă că vine ea singură... Trebue să fie la Moş Gheor- 
ghe! Uite, Monica! Tam pus pe măsuţa de noapte, portretul 
bunicel... Dacă vrei să-l atirni In părete, îți dau eu o altă ramă. 

— Nu-nu, e bine aşa, tante Alice. 

— Lucrurile ţi le-am aşezat în şifonieră... Ulte: rafturile 
de sus sint ale tale... 

— Tante Alice, se cutremură Monica, n'al găsit o păpuşă 
in giamandan ? 

— Ba dal-—zimbi doamna Deleanu. Am culcat-o, uite... 

ŞI din penumbra raftului, luă în braţe un pătuț în care 
dormeau două păpuşi cu pălăriile în cap. 

— Mie, tante Alice ?--nu-şi crezu ochilor Monica. 
og GE Monica |... Uite şi o şifonieră cu rochii pentru pä- 

LI e 

— Da’ Oiguţa ?—se opri fetița cu brațele intinse. 

za ȘI sa are i fel! 

anfa descărcă un foc de puşcă, o T 
răpezită îndărăt cu mina stingă E E Ee 
PS Ce-i? Ce-i? 
guja se aruncase de sus, in pat, legănindu-se mola 
tresăltările arcurilor scìrțiitoare care Ce de un an. e 

— Bine, Oiguţa, aşa se intră într'o casă de oameni?... ŞI cu 
botinele murdare in pat! Vai |—Val !—Vai] 

— Nu mai pot] 

— Unde-al fost ? 

— e aen Keck? ec? 

— dl ce-al mal făcut, Olguţa, o inter 
privindu-i deodată ochii cu ine aminte. e 

— Nu spun ? Am fost la moş Gheorghe! 

— Olgaţa, iar al făcut o poznă| 


CA Spune drept, Olguța ! 
ge Am făcut ce trebuia să jac —vorbi Oiguţa sacadat, 


— Olguţa, nu umbla cu leacuri! A 
şa se răspunde ? 
— me Foarfecele l-am pus la loc, închet Olgoța, prin vorbe, 


Ge NI O E i = 

— Mamă, mi s'a rupt clorapul!— se bucură Oigaţa, cu o 

gheată in mină, cambrindu-şi degetul cel mare dela picior, prin 
spărtura mereu lărgită de Inflorirea lul roză şi ghid 

— Văd şi mă bucur... Lasă ciorapul in pace, Olgoța ! Hai 
scoate-l | 

— Să-ţi ajut, Monica? 

— Nu merci, tante Alice! Pot singură. 

Cu braţele aduse la spate pe deasupra grumajlor Monica 
işi deschise nasturii rochiței... Ciorapii Olguţei zburară violent. 
„„Alunecind, rochiţa Monicăi descoperi un trup de bäetel mlădiu, 
cu piept naiv... Simţind privirea doamnei Deleanu, se acoperi 
din nov, plecind bărbia. 

— Eu mă duc... Dezbracă-te, Monica. 

— Mamă, ce bine-i în pantaloni !—se DU Oiguţa, sărind de 
pe pat jos. 

A incepu să-şi contemple poziţia de scrimă în oglindă, 
— Drac impielițat, culcă-te odată L.. La revedere, Monica. 


Inchizind ochii, Dânuj deschise turbinca lui Ivan... 

„Dănuţ e paşă sau sultan: m'are a-face! Capul e înfăşurat 
întrun turban de subt care răsar două musteți ca două latagane 
şi o pereche de ochi floroşi... Doi colţi lungi ies prin gură rin- 
jind.—Colţii sint imprumutaţi dela un strigoi |... 

Sultanul-Dănuţ era aşa de inspăimintător, încit Dănuţ des- 
schise ochii şi se răsuci pe-o coastă... Din odaia fetiţelor, s'auzea 
giasul Olguţei ; Dănuţ închise ochii cu minie t 

„Sultanul stă pe un tron de aur. De-a dreapta și de-a 
stinga, două arăpoaice cu dinţii ca îrişca pe crema de cafea, 
flutură mari evantalii colorate. La picioarele tronului se 'nşiră 
mil de turbane aplecate pănăla pămint. Toţi se 'nchină sulta- 
nului. Namai dol harapi gol, negri şi buzaţi, cu părul des şi 
cref ca icrele negre, stau drepți ş'aşteaptă cu mina dë securi. 
Nimeni nu vorbeşte. Sultanul ridică un deget... Rāsare un 
armăsar care tresaltă şi rînjeşte... Sultanul face un semn... Ha- 
rapii înoadă cozile Monicăi de coada armăsarului... Monica muşcă 
dintr'o calsă, Nu-i pasă! Lasă că-i arată el sultanul l.. O sută 
de mil de harapnice s'abat asupra calului... 

Haapt o înştacă pe Oiguţa, Olguţa dă din picioare şi se 
strimbă la sultan, Aga! Bine!... Harapul ridică securea... Olguţa 
e speriată... N'are pe nimeni s'o apere decit e fratele ei 
e, Şintradevăr, în fruntea unei ost, ca Mihal-Viteazul, 
vine Dănuţ, ucide pe Sultan şi pe harapi—turbanele fug—şi 
scapă dela moarte pe Olguţa şi pe Monica. Oiguja şi Monica 
GE şi-l sărută miniie. El le ia pe şea şi porneşte, 
şi porneşte. 

In fundul torbincei lui Ivan era somnul. 


— Tu dormi, Monica ? 


28 VIAŢA _ROMINEASCĂ 
RI ASA SESCH 
p N H. 


— Nici eu, 
Olguţa îşi ridică picioarele în sus, bătindu-şi tălpile goale 
cu palmele, 
— Auzi, Monica ? 
— Ce s'aud? 
— Mă bat la tălpi.. 
Dece ? 


— Ştiu eul... Fă şi tu aşa.. 


— Monica, ce facem ? 

— Nu dormim ? 

— Dece să dormim ? 

— Cp vrea tante Alice. 

— Ei şi! Parcă tu dormi! 

— Eu încerce !—se scuză Monica. 

— Nu mai încerca... Parcă ne ştie cineva ! Mama doarme. 

— Monica ? 

— Ce? 

— Nimic... 

Olguţa căsca a pustiu... Incepu să colinde cu privirea, 
plafonul alb, numărind zgrumţurii varului. 

— Monica, tu al vrea fii muscă ? 

— gt Si 

— Wa, muscă! Eu grozav ași vrea.. tii, m'aşi plimba pe 
plafon cu capul în jos... K i Fi e 

— Eu aşi vrea så fiu mare, visă Monica, 


— ŞI eu, se grăbi Olguţa eo ajungă... Ce-ai tace tu dac'al 
îl mare ? 


— Nu ştiu l—se încarcă Monica. 


Eu m'aşi face vizitiu,. ca moş Oheorghe!,.. ȘI I- s 
turna pe Buftea din trăsură. 2 rghe!... ŞI l-aşi răs 


ai tu cu Dinut 3 

— Eng. Nimica! El are cu mine, 
— Adevărat, consimţi Monica. Te-a bătut ; asta nu se face! 
— Min bătut ?—se răsti Oiguţa, întrebător. 
— 20, e? Sen 
— Au mă ini... Dacă nu-l apara mama, ii arătam eu lui! 
— Tu ştii să te baţi, Oguţa ? EE 
— Tu on ştii 27 
— Nu, 
— Eu ştiu foarte bine! 
— Şi-ţi place? 
— SÉ: Vrei să-ţi arăt ? 

u 


Tâcură, Olguţa oftă... 
— Monica, dece nu-ţi tai cozile ? 


LA MEDELENI 29 


— Dece să le tai ?.. li plăceau bunicel... ea mi le 'mpletea. 

— Da... cred... Da’ nu-s bune la batae? Te-apucă de ele! 

— Dece să mă bat? 

— Nu poţi şti! 

— ȘI cu cine să mă bat? 

— Cu Buftea.. Nu, ai dreptate!—reveni Olgnta Nu-i dan 
eu voe! 

Olguţa se ridică Intr'un cot, mişeind piciorul in aer, 

bd: Be tu ai mușchi ? 

— Nu ştiu 

— Eu am! Uite: cînd string piciorul!... Monica, eu nu mai 
dorm! 

Sărind jos din pat, incepu să ţupăe pe podele, inspectind 
odala... 

— Monica !—ţipă ea deodată, cu intonaţia prezumată a lui 
Cristofor Columb în faţa Americei. 

— Ce-i ?—sări speriată, Monica. 

— Nimic !—răspunse iute Olguţa, închizind portița sobei. 

Se aşeză pe scaun, peste rochița Monicăi, meditind.. 

— Ascultă, Monica, am să-ţi spun un secret. 

TS une. y 

— Ei, nu aşa!-—dădu din cap Olguța, aşezindu-sa pe pa- 
tul Monicăi. 

— Mai întătu să te juri că nu spui. 

— Eu nu spun!—se revoltă Monica. 

— Nu te supăra! Te cred. Dar trebue să juri. 


— Te juri? 

— Nu mă jur; eu nu spun, se incăpăţină Monica. 

— Nu te juri?? 

— Nu. 

- Bine! 

Olguţa se ridică de pe pat. incepu să se plimbe prin odae, 
EE pe Monica... Iotr'un tirziu, se aşeză lar pe marginea 
patului. 

— Te-ai supărat, Monica?—o dezmierdă Olguţa. 

— Nul—se imblinzi Monica... Da’ dece nu mă crezi ? 

— Atunci te rog, jură-te!,.. Te rog, Monica! Fă-mi mie 
plăcere ! Haide, Monica! 

— Bine... mă jur. 

— EI, vezi! Bravo!,.. Pe ce te juri? 

Făcind ocolul odăii, ochii Olguţei se opriră o clipă deasupra 
măsuței de noapte. Monica zări privirea Olguţei. 

— Pe portretul bunicei ?—înțrebă ea cu ochii mari. 

— Nu! Asta nu !—se apără Oiguţa... Atunci jură-te pe pă- 
puşa ta. 

— MĂ jur pe păpuşa mea Monica... începu ea repede 


30 VIAŢA ROMINEASCA 


— „Că n'am să spun la nimeni... formulă Olguta mai de- 
parte, bătind tactul cu degetul arătător. 

— m: că m'am să spun la nimeni... repetă Monica, dind 
din cap. 

— „.celace are să-mi spue Olguţa. » 

— „„ceiace are să-mi- spue Oiguţa. 

— Stai! se încruntă Oiguţa. Mai spune după minel.. $i 
dac'oi spune... . 

— «şi dac'ol spune... repetă Monica fo silă, ridicind din 
umeri, 

— „Să-mi moară păpuşa. 

— să-mi moară păpuşa. Ai isprâăvit? 

— «Stal, aşa nu-i bine.. Spune încă odată!... „ŞI dac'oi 
spune“... spul? 

— ȘI dac'ol spune, oftă Monica, 

— sii dau voe Olguţel... 

— „di dau voe Oiguţei... 

— «Să spargă capul păpuşei mele Monica. 

— «Să spargă capul păpuşei mele Monica, repetă Monica, 
indignată. 

—— „Acum spune: Amin! 

— „Amin, 

— Fă-ţi crnce. 

— Am făcut. 

— EL acum să-ţi spun secretul! 

Tăcu zimbind, 

— Spui, Olguţa ? 

— Spun! Aşteaptă... Hai să-ţi spun. Ridică-te, şi vino cu mine, 

O rar) Să ma n ate gura sobei. 

— Da' m'ai să spui ?...—cercă 
tăgădalală, p Olguţa să zmulgă suprema 

— Ma sed) å 

— Deschide şi uită-te, fi dădu voe O Can gest larg. 

= oe pir secretul ?| = em v 

n umbră răcoroasă a sobei, şedeau două 
dulceaţă, CEA Gapa de hirtie albă, 3 EE 

— oate nu-ţi place!... Să nu cumva să s ica !— 
gesticulă Olguţa c'un deget spadasin. o Ponte 


— AH dormit bine ?—le "'ntrebă doamna Deleanu, intrind 
uşă urmată de Profira, car A p: 
csaja de trenda. a, care aducea pe tabla, chiseaua cu dul 
Monica se înroşi ; plecă ochil la ămint, 
set I— mir 


— Dach" cald, mamă dr turi B 
țindu-se cu braţele aruncate în sus. urisi Olguţa, indreptă 


— m re an så dormi, Monica ? 

manaa poft să dormi pe-aşa călduri !— a 
siv, răsucind linguriţa în dulceaţă, u hotărî Oiguţa, eva 

— Mata ai Insomnii ? 


LA MEDELENI 3I 


— Ce-i asta „insomnii, mamă ?—suspectă Oiguţa, cuvin- 
tul şi politeța formulei şi zimbetul insoțitor. 

— Asta nu-i pentru tine. Mai bine spune drept de ce 
n'ai dormit ? 

— Eu n'am insomnii! Elare insomnii !—aruncă Olguţa noul 
cuvint, în uşa lui Dănuţ care dormea dus... 


Uşa se deschise blind, fără zgomot de clanță,.. Fiindcă 
umblau în virturi, ghetele scirțiiră, dojenite de un „tt“ bine canos- 
cut lui Dănuţ. Doamna Deleanu, făcea „tt“ (Increţiod nasul şi 
scuturind capul cu o mișcare vioae) cind era enervată din pricini 
mărunte ori din pricini mal grave şi trebuia să se stăpinească... 
De pildă, fiindcă nu intra aţa în gămâlia acului, sau fiindcă lampa 
fila demult, inainte de-a fi băgat de samă, sau cind un musa- 
fir fără creştere minca brinza cu cuțitul... 

— Doarme... Umblă incet! X 

Profira păşea desculjā caşi cînd ar fi avut cizme : podelele 
duduiau... Copiii, mai de mult, o porecliseră „Sfinta iui Sintu Ilie“. 

— Tic-tac: tic-tac: tic-tac.. bang... „vorbi pendula din 
părete, nesocotind porunca de tăcere, 

Bătuse jumătatea lui cinci... 

— S4-1 scol ?...—şovâăi doamna Deleanu, cumpănind pri- 
mejduirea somnului dela noapte cu binefacerile somnului de 
dupămasă. 

Storul cu resort, nu Ven cum avea obiceiu cînd îl zmuncea 
Dânuţ; se urcă lin, însoţit de mina doamnei Deleanu pânăla 
cerul copt de soare, între frunzele mărului domnesc dela geam. 

Dănuţ işi stăpini un zîmbet de superioritate... Pleoapele lui 
pe care le privea cu ochii închişi, impodobeau haina de mătasă 
cenușie a somnului abia isprăvit, cu intortochiate crizanteme 
portocalii, scuturate din lumină... 

Somnul caşi boala făceau pe Dânuţ invulnerabil, şi răsfă- 
tat de părinţi, Deacela lui Dănuţ îi plăcea să fie bolnav şi să 
ţie ochii inchişi dupăce se deştepta. 

Doamna Deleanu se aşeză oftind pe marginea patului... Pre- 
zenţa ei partumă altfel căldura venită din livadă. „Se uită la 
mine... Haha, Cu-cu, aici-s* |! ţipă gindul lui Dănuţ, ţupăind, 
ascuns în trupul cald şi fericit ca întrun pod în care atirnă lenea 
strugurilor copţi. 

Genele lui Dănuţ tremurau ; începu să clipească... 

— Hai scoală, leneşule l... Hai, somnorosule | — (îl imbie doamna 
Deleanu, culegindu-i buclele de pe frunte. 

Dânuj se întinse şi căscă sincer, deschizind ochii deabinelea... 

— Deschide gura marel... la repede să nu curgă! 

Linguriţa plina adusă plutitor de-asupra paharului cu apă 
care o oglindea, intră dulce în gura căscată,—şi eşi anevoe dintre 
buzele inchise asupra-i, curată la fa Doamna Deleanu cuprin- 
se cu braţul capul lui Dănuţ, îl ridică, ajatindu-l ca unul con- 
valescent neintremat să bea apă din pahar. 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Dănuţ primea calm, răsplata somnului. 


Bluza de mătasă înflori cu rog de mac neastimpărul văra- 
tec al Olguţei. şi închee grabnic centura de lac, despărțitoare 
la mijloc, între bluză şi'ntre rochița écossaise. 

— Gata! răsuflă ea, încintată ca întrecut-o pe Monica. 

— Stai, Olguţa, nu ţi-ai pus ciorapii. 

Privindu-se'n oglindă peste umăr, ridicată'n virturi, Monica 
işi încheia la spate nasturii rochiței de doliu. 

—— Monica, nu mi-ai văzut ciorapil ?— întrebă Olgaţa, căutînd 
scoasă din fire, şi sub pernă, 

— Nu i-ai pus pe scaun? 

— l-am pus, dai nu-s!—se înturie Ce trintind perna. 

— Poate i-a luat Profira să-i Ee l 

— Am să-i arât eu ei... Cum ?... Nu-i dau voe să umble în 
lucrurile mele l.. Eu nu-s copil !...—bombâni Olguţa trintindu-se 
din nou pat, 

— TU dau eu o păreche de ciorapl... Vezi Îți vin ?—o in- 
demnă întrebător Monica, aşezindu-i ciorapii la căpătălu, 

— Nu vreau nimic! Nu primese!,.. Eu nu m mişc din pat 
prut í ce nu-mi dă ciorapi meil.. Uite-i, Monica! l-am găsit... 

er 

Ciorapii zviriiţi de Olguţa, atirnau peste ălării, în cuerul uşii, 

— Eşti gata, Olguţa ? SESCH s 

e pital 

3 päimui părul cu amindouă minile în dreapta sin a 
unei cărări alese pe nevăzute. ESCH 

- änt, E bine? 

— Dece nu te piepteni în oglindă, Ol 2— 
nica îndreptindu-i Sarina. g! SpA 0 BENEH: 

Olguţa se plecase docil subt minile Monicăi. Isprăvind, Mo- 
nica îi strinse părul la timple cu şuviţele alipite, pästcind o cli- 
pă in palmele ei capul plepiănat corect, ca pe o enormă boabă 
SE Ceylon prăjită din cale-afară,.. Oiguţa se privi în o- 


— Ce bine-ţi stă cu bluză roşie ! Eşti frumoasă, Olguta. 
— Tu eşti mai înaltă L.. Da” eu îs ceri voinică !—se den 
Oiguţa, indigi umerii, bombindu-şi pieptul in oglindă... 
tal 


In fața ugei se răsuci pe loc, pironită de un gind. 


altă, Monica, să ştii că azi are să se'ntimple ceva | 
— Nu ştia !— ridică din umeri Monica, potrivinda-Și cu 


— WI spun eu!—o asigură Olguța. 

— Eine, ei ri are i se 'ntimple ? 
"eise Incruntă enigmatic, O! ` 
— ŞI ce pot să fac eu? x „za 


= LA MEDELENI 33 
— Ba poți! 
— Eu ?? 
— Sigurl—apăsă Olguţa, privind-o în ochi. 
— Ce pot eu? 


— Tu trebue să ţi! cu mine. 
— De ce? 
— Fiindcă tu eşti prletina mea, 
— Sigur... 

— Atunci mi-ai făgădult ? 

— Da, Olguţa, oită Monica. 


Dânuţ străbătu casa in goană. li erau minile flăminde: 
decind aşteptau ele sfoara zmeului| Totuşi, dupăce trinti uşa 
antretului din faţă, gata de fugă... încetini Gas, şi se aşeză pe 
treptele pridvorului, calde de soare. Zmeul era acolo, Dânuţ era 
aici... Inainte de a se juca, Dânuţ se bucura că are să se joace. 
Şi aștepta. Fiecare bucurie avea pentru Dânuţ, intocmai caşi 
săptămina, o Simbătă şi o Dominica... Duminica, în timpul şcolii, 
era Vacanţa cea Mare a săptăminii. Simbătă era ajunul ei. Dar 
pe cind bucuria Duminicei, era intotdeauna întristată de a- 
propierea treptată a celei mai urite zile din săptămină : Luni, zi 
neagră în calendar după ziua roşie,—bucuria Simbetei era ocro- 
Hä de apropierea unei Duminici care-o despărțea de Luni. 
Dănuţ a Prap să prejuiască mai mult Simbäta decit Duminica... 
De Duminică parcă se temea... 


„Ştie“ ! gindi Olguţa văzindu-l pe Dânuţ aşezat pe scări. 
Mae șa Imbucătură bună din tartina cu unt, rugă pe Monica 
să-l ţie restul, şi cu minile slobode, cobori treptele. Monica o 
urmă cu tartinele în mină, nemai indrăznind să muşte din a ei. 
Trecură pe lingă Dănuţ, atingîndu-l cu umbrele lor. Dănuţ în- 
toarse capul într'altă parte, 

„Laş” ! murmură Oiguţa pentru Sine, cuvintul de curind în- 
văţat într'o poezie patriotică şi tălmăcit de tatăl el, 

— Ce 'nsamnă asta „laş“, papa ? 

— Cum să-ţi spun eu piel.. Uite: Dacă cineva iți dă o 
palmă şi tu nu-i răspunzi, eşti laş! 

— GE eu eram laşă, papa ? 


— «Bine papa, cînd Imi trăgea mama cu papucul unde ştii 
tu ?—îi replicase Olguța privindu-l pe subt sprincene. 

— Asta-i alteeva!—incepuse să ridă domnul Deleanu, 

— «Si dacă ași fi dat şi eu ?—indrăznise Olguţa cu oare- 
care codeală şi fără convingere, 

— Al fi fost obraznică, şi s'ar fi supărat şi papa! 

— N'am înţeles. Mai spune- odată, papa 

ŞI _insfirşit se lämurise Oiguţa, că un copil nu poate să fie 
laş decit între copii, dar că acolo nu trebue să fie, 

— Haldem Monica ; n'avem ce căuta aici, 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Un început de nelinişte il cuprinse pe Dănuţ, dupăce tre- 
cură fetiţele. Abia atunci îşi dădu samă că lipsea ceva... ceva: 
a! mu s'auzea zbirniitoarea zmeului. Cu inima în hopuri se 
repezi îuspre stejar. 

= Sabt 'ceral ără Dumnezeu şi fără zmeu, Dănuţ ceti biletul 
infipt în sfoara care atirna tăiată de stejar. 

„Asta pentru palmele dela gară. Buftea! 

2 i z Oiguţa Deleanu“ 

Sufletul lui Dănuţ căzu, tăiat caşi sfoara zmealui. 

Se aşeză ostenit de durere la rădăcinile stejarului... De data 
aceasta, turbinca lui Ivan era plină de lacrimi. 


— Mai lasă zmeul, Dănuț !.. Hai şi minincă ceva, îl strigă 
din capul scărilor doamna Deleanu. 


— Dânuţ, m'auzi! 

Doamna Deleanu cobori scările... 

— Te-ai lovit, Dănuţ ? Dece stai aşa ? 

— A Lu. Asta era foarfecele Olguţei! 

Pe doamna Deleanu anumite lacrimi o întristau adinc. Lacrimele 
de acum ale lui Dănuţ erau dintr'acelea,.. Răutatea Olguţei o revoltă. 

— Hai cu mama, Dănuţ... N'ai tu Incredere în mama ? 

Dânuţ aştepta un Miracol, 

Doamna Deleanu îl luă de după git inspre casă... Pe mä- 
sură ce se'ndepărta de locul zmeului, Dănuţ işi ducea tot mal 
des minile la ochi. Se împiedecă de scară, orb şi zguduit de 
suspine, ca de pragul unei temnițe, 


— Dudue Oiguţă! Dudue Olgujă 1—dădu alarma în livadă 
un glas ascuţit, 


— Ahal—se pregăti Olguţa .. Aici-s !—înfruntă ea începu- 
tul inceputului. 


— Dudue Oiguţă, Începu Anica giflind de alergătură, cu 
minile pe sini, vă pofteşte coniţa în casă, 
— Spune că vin. 


— Nu se poate, dudue l—dădu ea cu spaimă din cap. A 
poruncit coniţa să E indată... că de nu—Anica plecă raşinată 


ochii în Est v. uc pe sus! 
— pofteşti 1... Du-te şi spune că vin ! — comandă Olgu 
— laca mă ducl... Da' să veniţi, dudue Olguţă ! se milogi Anica. 


Olguța aşteptă pănă ce di 
a uta apt rr pierdu din ochi tu nul toș al Anicăi. 


a m 
geet H păşea ca un o, înainte; Monica după ea, ca o 
[Và ürma) 
lonel Teodoreanu 
Sea A NTA 


Sonete 
Candela 


Vieaţa nu e tot, ci amănunt ; 

Nu-i Timp, ci clipă; rază, nu lumină ; 
Nu-i val, ci strop; nu-i una, ci duzină; 
Nu-i ideal măreț, ci vis mărunt, 


Cu toate-aceste, pentru ce să'afrunt 
Increderea 'n esenţa ei divină ? 
Oricum ar fi, iluzia senină 

E binefacere 'n măcelul crunt, 


De-aceia cînd îmi oglindesc figura 
Prin amăgirea ce ne-o dă Scriptura, 
Surid şi-i iert pioasele minciuni ; 


lar pentru mingiierea ce-mi aduce, 
Cu *ndemnul poeziei din străbuni, 
La pat îmi arde candela sub cruce. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Otrav 


Utroque clarescere pulchrum 


Odată, stind de vorbă cu Socrat, 
Mi l-a descris aşa pe-Alcibiade : 

„A fost un tinăr foarte cumsecade, 
Deşi era puțin cam desfrinat. 


In viciu poţi să fii nemăsurat, 

De datt cu el virtuţii serenade 
Pe sub balconul veşnicei Helade, 
Păşeşti spre zei cu pas imaculat... 


Şi-acolo sus, pe culmea unde Timpul 
A nematerializat Olympul, 
Nimic nu-i imoral cînd e Frumos ; 


El e unicul nostru Drept şi Bine; 
lar Lui ca să te dai întreg prinos, 
Poete, hai... bea cucută ca mine“, 


SONETE 37 


Răsbunarea 


Cu zîmbetele tale de copil, 

Imi re'nfloreşti toţi crinii din grădină; 

Prin noaptea mea tu treci ca o lumină; 
Prin toamna mea, ca un fior de-April, 


Mi-e visul plin de farmecul subtil 
Ce'n preajma ta tristeţa mi-o 'nsenină ; 


„Mi-e toată inima de tine plină, 


lar gîndul meu îţi este sclav umil, 


Aşa pe 'nvingătorul din Nemeia, 
Sa răsbunat un alt felin: Femeia... 
Şi l-a ţinut sub jug păn' l-a răpus. 


Dar cine-ar vrea să scape de-o robie 
Cu mult mai dragă lui şi mai presus 
De orişicare altă 'mpărăţie 3. 


Mihai Codreanu 


Forme arhaice in viața poporului romin 


Oricit ar incerca omul să rupă ițele nevăzute care-l leagă de 
pâmint, de mediul fizic, cu greu va putea ajunge la o complectă c- 
mancipare. Albatrosul care-și duce viaţa pe valurile mării sbuciumate, 
sau În furtuna cea mai năpraznică, tot nu se poate lipsi de stincile 
țărmului. Omul sboară cu gindurile printre spaţiuriie interstelare, se 
avintură cu aeroplanu! pănă "o adincul văzduhului ; urzeala vieţii lui 
lasă este prinsă tot între dealuri şi văi. Şi chiar dacă aparența e in- 
şelätoare la popoarele culte, cu oameni stăpini pe voința și hotărirea 
lor, popoarele zise naturale, la inceputul evoluției lor, poartă in 
toate pecetea mediului unde se sbat. Mediul fizic, prin inlesalriie pe 
care le procură omului, ot prin pledicile pe care | le pune 'n cale, in- 
fluențează pănă și asupra țăsutului psihie - spațiul, deci lnlesnirea ori 
ingreuerea traiului, joacă de asemenea un rol insemnat nu numai in 


dezvoltarea economică ori socială, ci și in alte numeroase manifestații 


etnice, Aşa fiind, omul nu poate face excepție dela legile generaie blo- 
logice, al căror temelu, stabilit mal riguros de cătră Lamarck, constă 
tocmai in raportul strins dintre vietate şi mediu. Speciticul omenesc 
nu intervine decit spre a da o coloratură proprie manifestărilor 9- 
meneşti, fără să anihileze legile biologice, In evoluția omenirii se 
prind absolut aceleași linii diriguitoare, caşi in evoluția organisme- 
lor ; Xenopol a preconizat aplicarea in istorie a metodei de cercetare 
a relaţiilor dintre cauză și efect, caşi a succesiunii fenomenelor, 
din Geologie și paleontologie, Etnogratia ro special nu e decit o pa- 
gină de biologie, după cum in sociologie ușor se poate destrăma łe- 
sătura proprie, spre a da de urzala comună tuturor filaţelor, 
Evoluţia ființelor nu a fost uniformă, cași a omenirii, Plecine 
du-se dela tipurile primitiva, diferențiarea în trepte, pănă ia cea 
mal de sus, nu s'a făcut ja fel nici în raport cu timpal, nici cu spa- 
Hul, Curba de pertecțlonare a vietăţilor nu este decit unirea virturi- 
lor de curbe evolutive parțiaie, fiecare cu un inceput, un maximum şi 
adesea o regresiune pănă la totala dispariție, Ceile mal multe genuri 
și familii nu se intilnesc decit în stare fosilă, dar continuitatea caracte- 
relor lor superioare, care le forma diterențiarea vremelnică, se prinde 
la supraveţuitori, Totalitatea caracterelor ciştigatae cu vremea, coa- 
stitue gradul de evoluție al comunității, anima! orj plantă. Tot așa 
se poate constata existența simburilor de evoluție mai iute, după fa- 
vorizarea centrelor diferite de mediu. lată Cum se explică diversita- 


` 


FORME ARHAICE ÎN VIAŢA POPORULUI ROMIN 39 
EE, O 


tea faunei şi florei la un moment dat, In starea actuală, pe lingă a- 
animale cu caractere superioare—să zicem momiţele—diterenţiate tar- 
div prin o pregătire Indelungă, se găsesc şi statii ale vremurilor de- 
părtate, cum e reptila Hatteria din Noua Zelanda, singura rămăşiţă, 
pe cale de dispariție, a unui grup dominant, din vremea primară. Tot 
aşa mamiierul Okapi descoperit mai acum cițiva anl, In desişurile a- 
iricane, e fosila vie din o grupă stinsă incă de pe cind Carpaţii nu e- 
rau ridicați, Peliţa vie, care invălue azi pămintul, e un mozaice de 
forme arhaice, alăturea de majoritatea celor eşite din evoluție inde- 
lungă. Din răspindirea in spațiu! a vietăților actuale, se pot intreg! 
fazele destăşurate ln timp, deşi nota dominantă o au formele cu e- 
voluție mai desăvirşită, 

Aşa e şi cu omenirea, Preistoria este legată de omul zis pri- 
mitiv, în manitestațiile căruia, după celace a lisat, mediul are in- 
fluentă precumpănitoare. Trecerea omenirii din faza preistorică in 
protohistorică, nu e uniformă, după cum nu e uniformă faza culturală 
a omenirii, nici in răspindirea ei in spațiul actual. Mai mult chiar 
decit la celelalte animale, venind in joc conservarea obicelului— 
una dia feţele specificului omanesc—azi se pot recoastitul principa- 
tele trepte din evoluția omenirii prin studiarea simburilor diferiți păs- 
"rau in tăinultele colțuri ale lumii largi. Poporul Wedda din Cellan, 
sau lasmaniarii pe cale de dispariție, dau icoana omului zis primitiv, 
supus complect naturii, Bugmanii Atricei de Sud sint, după majorita- 
tea preistoricilor, poate chiar tămăşiţa locultoriior din sudul Europei, 
de pe vremurile vechi, deducindu-se aceasta bu numai după forma sta- 
'uetelor din peştera Grimaldi, cu unele caractere proprii Buşmanilor 
(steatopigia), dar și din picturile găsite în ținutul Bușmanilor de azi. 1 

Formele de aşezăminte medievale, dispărute in Europa, mal sint 
destul de bine păstrate pe indițimile Tibetului, necunoscute nouă 
până la recenta expediție pentru urcarea Everestului, 2 Ceiace se poate 
prinde din ochiraa, grea, asupra omenirii actuale, restirată pe toată 
faţa pămintului, se poate afla mai lesne in unele regiuni de suprapu- 
zere a civilizațiilor, cum e in India, E drept că faza de evoluție a 
unul popor nu se socotește decit după caracterele predominante, in- 
sușite în decursul vremii ; alăturea insă de acestea pot să se păs- 
treze, în minoritate, și multe caractere ancestrale, ecoul fazelor tre- 
cute, care Insă nu trag în cumpănă la specificarea etnografică. Popo- 
rului francez nu | se poate nega locul de frunte, in evoluţia popoarelor, 
numai pentru că unele obiceluri ceitice s'au menținut, oricit de aco- 
perite ar fi, in tipul breton, Dimpotrivă însă se poate vorbi de ar- 
haismal etnografic la un popor, ciad majoritatea elementului etnic, fie 
prin izolare, fje prin inchistare silită de împrejurările geogratice ori 
Istorice, a păstrat obiceiurile vechi, nu numai ca dovadă de recenta 
tul evoluare spre o nouă fază, mai avansată, dar, posibil, şi ca o 
Oprire in loc a evoluției. Cazuri de acestea sint des» in antropoge- 
ogrâtie. China e exemplul cel mai tipic, 3 Chiar Negril din Atrica,—e o 
— 


1 M. Boule, Les hommes fossiles, Paris, 1921, pag. 388; M. 
eent — Nətur-und Urgeschichte des Menschen, Wien, 1909, Vol. E 


pag. 

2 C. K. Howard Ga A la conquête du Mont-Ereresi. 1925, Paris. 
A P. KE de la Blacho, Principes de gcographie humaine, Pa: 
ris, 1922, p. 205, 


A0 VIAŢA ROMINEASCĂ 


comunitate foarte variată,—nu sint socotiți ca atlindu-se tot în fază 
primitivă, cum se spune de obiceiu, ci dimpotrivă ca nişte întirziaţi 
in evoluție, din cauza izolării în care au fost ținuți, fle prin invaziu- 
nea altor popoare, fie chiar prin bariere naturale. „Au perdut multă 
vreme și nu vor piitea-o ciştiga într'o zi nici intr'un veac“. 1 Vorbia- 
du-se deci da arhaismul etnic la un popor, nu inseamnă că puterea 
lui psihică este sleită şi că acel popor nu mai poate fi capabil da 
progres, Dimpotrivă, inseamnă o inchistare, o apărare împotriva fac- 
torilor deprimanți din timp, păstrindu-şi latentă energia. Prin schimba- 
rea condiţiilor neprielnice variate—plasa palanjenului stinjinitoare 
peutru un neam-energia latentă devine vie, folosind la forțarea evo- 
Iuțiel; se poate ciştiga astfel, prin mijloacele proprii speciticulul ome- 
nesc, vremea perdută cu oprirea "o loc. 


t 
* + 


ŞI poporul rominesc a suferit o mare intirziere tajā de evoluția 
colectivă a Europei. Oricare i-ar fi origiva, viața lui a fost le- 
gată de mari şi indelungi piedici, neputind păşi în acelaşi tempo ca 
și vecinii lui dinspre Apus, Una din piedici fu situația geogra- 
"ci, la pragul dintre Apus şi Răsărit. De ea se leagă şi piedicile dia 
domeniul istoric, A trăit întrun virtej necontenit, veacuri peste veacuri, 
Momente de reculegere cu greu se pot număra în viaţa lui; clipe de 
adăstare, de aşezare temeinică, abia in veacul din urmă au fost ma! 
dese. Un mare noroc a avut. Un factor fizico-geogratic i-a fost prielnic, 
salvindu-l chiar viața etnică. Poporul rominesc e legat de munţii Car- 
pați. In decursul inchegării lui Lan servit ca adăpost, cum erau 
Durgurile ta evul medit. Pajiştile întinse l-au dat putinţa de hrană; 
văile tălnuite i-au fost cărări de expansiune înceată. Un alt factor geo- 
grafic favorizant i-a fost pădurea, peria nestrăbătută de molizi de pe 
coastele munţilor, caşi codrii deşi de fag şi stejar, intinşi odata, 
peste întreaga regiune deluroasă extracarpatică. Vechea zonă pădu- 
roasă coincide cu o deasă repartiție a populației. Marginea de pă- 
dure, cum e aceia care se ține dealungul dealurilor din partea răsă- 
riteană a Siretului, dela Ruginoasa pănă zo Doroholu, este şi linie de 
densitate omenească. In fața stepelor fu zăgazul, multă vreme. Nu- 
mai cind a incetat focul prădăclunilor, a inceput să se mal lese oame- 
nH deocamdată în lungul apelor, sau pe drumul ollor. 2 Pădurea și 
munții formează temelul vieţii Rominului ; de aceste fenomene geg- 
grafice sint legate nu numai cele mai de samă manifestații artistice 
ale lui,5 dar şi posibilitatea mișcărilor mai in voe, Viaţa pastorală 
a precedat ia poporul romin vieţii agricole, lar lemnul a ținut locul 


1 M. Delafosse, Les noirs de l'Afrique, Paris, 1922 159 
2 S. Mehedinţi. ă Steppe In 3 'el's edi, 
e reon mi ` "en Die rumänische Steppe In Zu Beie ` Gedân: 


G. Vilsan, Faze în popularea ţărilor romineșii, Bul. soc. geogr. i 


Rom., 4942, 


E. de Martonne, La vie paslorale dans les Karnalhes merid. ` 


3 
Zu Ratzel's, Oedăchniss, Leipzig, 1904; O. De i 
rale chez les Roumains, Ann. d. Nationalites, Perie. Ze a: pa 


lanu, 
S SES Sen Păstorească in Poezia noastră populară, Bucureşii, ed. 


FORME ARHAICE ÎN VIAŢA POPORULUI ROMIN 4l 


pietrii dela oamenii din Europa meridională, Chiar după ce condiţiile 
s'au schimbat, după ce liniştea a venit şi putinţa contactului ma! 
via s'a stabilit, tot în lemn s'a bizuit maj molt pentru sprijlavi vieţii 
sale, Acesta este unul din caracterele etnografice ale poporului ro- 
mie şi azi, păstrat din faza arhaică a evoluției lul. Restrins în zona 
păduroasă multă vreme, izolat deci de influenje străine mal tenace, 
lăsat apoi în complectă negiljare de cei care prin conducerea admi- 
aistrativă pot să indrumeze colectivitatea spre o schimbare a obiceiuri- 
lor de tralu, poporul a păstrat pănă azi multe din însuşirile vieţii sale 
arhaica, 

De sigur că într'un aglomerat etnic oricit de mic ar îl, nu se 
poate să nu se simtă, mal ales spre periferie, urme de contact cu ve- 
cini} mai înaintați sau cu caravanċle comerciale, care, cind vin de 
departe—cum a fost in Moldova între Polonia şi Orlent—aduc cu eje 
germenii unei modiiicâri. Oricit de izolat prin natura locurilor $i mai 
ales prin natura fenomenelor istorice a fost poporul rominesc, se ob. 
servă in massa iul urmele acestor contacturi, unele continue și Inde- 
jangate, altele vremeinice dar puternice prin afinități etnice. Dar şi 
în asemenea cazuri ziua de eri, apropiată, se cunoaşte lesne prin așa 
numitele urme atavice, asemenea organelor inchircite dintr'ua orga- 
nism fără mare Intrebulnțare, dar Importante pentru Indicarea mersu- 
lai evoluțiel. 

In atară de mişcârile metamastasice, 1 care au adus la pol un 
amestec important etnic, 2 nomadismul pastoral azi tot mal slăbit, a 
contribuit în largă măsură la intărirea elementului rominesc pe supra- 
fețe intinse. Popasurile, la inceput vremelnice, au devenit magnete 
de ingrămădire etalcă. Obiceiurile trunchiului din care a eşit lăsta- 
rai depărtat, se păstrează Ia inceput aidoma. Chiar cel lăsaţi, în re- 
giuse cu totul alta decit muntele, țin la ol. Cu vremea insă condi- 
filie noului mediu aduc schimbări. Adaptarea începe cu atenuarea 
ebicelurilor ancestrale. Origina grupării nouă omenești se prinde to- 
tuși după vreme lungă, ca un abur, prin obiceiuri neințelese în sine, 
luate Izolat, dar lămurite, cind li se caută continuitatea. Pe valea Ho- 
bănei, în preajma Mănăstirei Adam din jud. Tutova, în ziua de Sf. 
Gheorghe se adună tineri şi bătriol ta marginea satului [n cintece de 
fuer. Femeile se îmbracă cu ce au mai de samă şi pornesc la cimp 
de fac horă mare, iar copiii les în zori de ai şi cheamă lumea prin 
ssnete de corn, „Del intrebi ce inseamnă această serbătoare, spun că 
așa au apucat din bătrini=, 3 In realitate este păstrarea inconștientă 
a obiceiului legat da pregătirea plecării străbunilor mocani spre plalu- 
rile muntoase, sau a vremii cind chiar cei strămutați în regiune de 
deaiuri aveau atitea oi, Incit „Valea mirosea a brinză şi a chişleag*. 
Pe urmă desigur şi aceste licăriri de amurg se vor stinge, mocanii 
prinzind modul de viață al „perjarilor* cu care erau în dușmănie, A- 
semenea urme În stingere a unor semne anterioare sint foarte impor- 
tante. Ele arată părăsirea de curind a unor torme arhaice, La fel e 


1 L Culuie, La peninsule balkanique, Paris, 1918, p. 112 

2 l. Simionescu, Mişcări de populație în vechiu regul, Rev. 
Şiinlitică V. Ademachi*, Vol. IX, 4925, 

3 Chr, S. Mironescu. Observări geogralice şi anlropogeogralice 
asupra regiunel dela Mănăslirea Adam, Anvar de geografie și anlro- 
pogeogratie, Bucureşti, 1915. 


42 ze VIAŢA ROMINEASCĂ a = 


e, asupra cărora lntluența mediului este dominantă, t 
Mediul seta ae, s'a schimbat în bună parte și felul loculaţi- 
lar, sau vremea a adus schimbări spre mal bine in tipurlie ancestrale. 
Tipul acesta Insă a rămas aproape pretutindeni păstrat subt o altă 
destinaţie.  Bordeini, locuința veche de stepă, azi rar se mai vede. 2 
II folosesc Țiganii lingurari, care se găsesc in faza de trecere dela 
nomadism, cu locuința fn corturi, la viața sedentară. La Romini (prin 
ținutul Brăliei), bordelul se mai păstrează (argea) chiar cind casa da 
locuit e acoperită cu ţigic, In el sepune răsboiul de țesut. Spre zona 
muntoasă e acelaşi fenomen. Locuinţa primitivă in pădure era conul 
de birne pe care-l mai intrebuinţează lucrătorii de pădure și azi sau 
unele triburi din pădurile siberiene. Dar şi în curtea gospodarilor din 
satele așezate se intilneşte, subt aceiaşi formă, numai că servegie ca 
bueătărie de vară. E unul din elementele pitorescului de țară, cind, 
spre sară, se apriod focurile pentru pregătirea mincării şi fumul iese 
printre lobdele de lemn clădite in formă de piramidă. Mai în o, 
in regiunea arborilor cu crengile mlădioase, uşor de impletit, în curtea 
fiecărui gospodar se vede cito o cotineață de paseri de formă cilin- 
drică şi cu acoperişul conic. E tipul primitiv al casei de locuit, 
preponderant şi azi la locuitorii din Sudan, caşi in vestul Atricei, $ 

Forma rotundă de casă se găseşte maldes reprodusă in stinele 
de șes, făcute în grabă și pentru timp scurt. Că această interpre- 
tare trebue să se deie cotinețelor rotunde, e faptul observat in satu! 
Nasiavee de pe malul Nistrului. Acolo cotineţela 2u forma prismatică, 
în totul asemenea cu o casă actuală, dar In miniatură; casa de lọ- 
cult a evoluat devenind mai complexă, cu ferestre mari, cu machite 
şi coama acoperişului din trestie împletită. Forma simplă, comună a- 
iurea, aici a fost păstrată, dar iarăși | s'a schimbat destinaţia. 

Cit de adine sint inrădăcinate asemenea forme arhaice, odată 
generale, in viaţa poporului se poate judeca şi după căpătarea focu- 
lui, Desigur chipul primitiv de ațițţare, n'a fost scinteia căpătată 
prin cremene şi amnar, ci frecarea a două lemne uscate, obişnuită 
incă la Australienii sau Indienii din Bolivia. Azi poporul intebuin- 
țază chibriturile, deși incă mulţi poartă în chimie amnarul, iasca şi o 
bucăţică de cremene. Totuşi n'a părăsit deplin și sistemul frecării 
vreascurilor. A rămas insă in domeniul superstiţillor, trecindu-se 
prin fumul căpătat, olle la muls, ca nimeni să nu le ele mana și să 
fiè ferite de boli şi dihănil, 

„Focul viu se face luindu-se o bucată de lemn care se despică ia 
amindouă capetele, iar în despicături se pune Losch. Apol se ințepa- 
nesc două scinduri, bortelite, In pămint; în ele se viră în ușor cape- 
tele lemnului cu lască. După aceia se leagă acest vălătug, c'o funie, 
aşa, ca tras fiind de funie să se poată Invirti In dreapta şi ln stinga. 
Deci, prinde un cioban nelnsurat fonla de o parte și altul, şi e! hol- 
teiu, de altă parte şi trag de funie așa pănă cind se aprind capetele 
Vălătugului, iasca şi scindura“, 4 Aceasta e metoda întrebuințată și 


1 /. Simionescu, Tipurile de casă din vechiul regali, Rev. Sitte, 
tific „V. Adamachi“, Vol. IX, 1925. dëtt, 


Plopşor, Bordelul în Olenia, Bul. soc de geografie. T. XLI, 
Bucuraeşii, 1925. 
2 Veal lit. No. 5, pag. 202 şi No. 4, pag. 154. 


4. D. Dan, Stina la Rominii din Bucovina (exiras din Junimea 
Mlerară), Cernăuţi, 1924, 


FORVE ARHAICE ÎN VIAŢA POPORULUI ROMIN 43 


azi de lrokesi, trib de indieni dio America de nord, lar la Romani, 
numai așa se aprindea din nou focul stint din templul Vestel cind, 
cumva, se stingea, 

Tot așa e cu meșteșugul măcinatului. Cea mài veche ai ma! 
simplă metodă este acea intrebuințată incă de negrii de pe coasta de 
aur dio apusul Atricei, O piatră mare scobită serveşte pentru depo- 
sitarea grăunțelor ` femela le preface In crupe sdrobindu-le cu o altă 
platră mai mică. E mijlocul folosit de oamenii primitivi, judecind 
după pietrele găsite, dar şi de popoarele protohistorice, cum se vede 
de pe însemnările egiptene. Daia această formă primitivă, s'a trecut la 
alta, cu pietre egale, cea de deasupra Invirțită printr'un miner scurt 
ca in India, sau hadaragul e mai lung şi fixat fatr'o grindă din pod, 
cum e la rişnițeie din tinda casei, la care măcinau făină. în copilărie, 
mulţi dintre noi. Forma ancestrală, primitivă, nu a dispărut com- 
plect. Ciobanii pe prin Gorj o mai folosesc la măcinat sarea, t 

Data recentă a pășirii lntr'o fază nouă de evoluție, se mal ine 
vederează și prin uşurinţa cu care se revine la arhaic, atunci cind con- 
dițlile devin analoage celor vechi. E cunoscuta poveste a lui Ro- 
binson, care se repetă chiar la germanul „civilizate, cind e silit să-și 
întemeieze o gospodărie In vre-o colonie depărtată, Incepe ferma cu 
o colibă acoperită cu frunzar, temporară, întru nimic deosebită de a 
colibelor durainice ale Hotentoţilor. Starea de provizorat este insă la 
el scurtă. Voința şi priceperea invinge repede „revenirea la natură“. 
Cu cit însă „faza culturală“ e maj la începutul ei, cu atit această re- 
venire e mai de lungă durată, reproducind in faza nouă o periodă de 
intercalare a fazei arhaice. Ciobanul la munte, chiar cind acasă in 
sat are casă bine inchegată, (riegte jani întregi subt adăpost de fol- 
tea, scoarță jupită de brazi, sprijinită de ua par ridicat pe două furci. 
Acesta e adăpostul mal ales al păzitorului de ol sterpe, nomadul a- 
devărat, nelegat de siinä. Stina locuitorulul gospodar din Tătăruşi 
(jud. Fălticeni), așezată in păşunea arendată, deci schimbătoare din 
an În an pe dealurile de a stinga Siretului, n'are nimic duralnic în 
ca. Pari bătuți în pămint, cu nyele impletite, formează păretele stinei 
de formă eliptică. Crengi cu frunze e acoperișul. Pămintul bătut e 
patul, lar o adincătură in el e vatra. Păzitorul oilor atară, ga făcut 
un pat, subt un acoperiș de crengi. ŞI pe cind în vecinătatea lui şu- 
eră locomotiva expresulul cu vagon-lit și vagon restaurant, orl, ir- 
cealaltă parte, se zăreşte fumul ieșit din hornul fabricel de sticiă, 
făcăi! lul ton Nitu, ca ei în frunte, gospodar cuprins, se mulțumesc 
cu traiul de acum sute de ani, pe care mai eri Lan părăsit, așa incit 
uşor le-a fost să revie ja ei. Tot așa e cu gospodarul din jud. Do- 
rohol, colonist pe malul dobrogean ai Dunarii. Până ce-și ridică je, 
cuință acătării, se mulţumeşte cu bordelu! primitiv săpat iu loess, a- 
proape fără ferestre; [| serveşte lul pentru odihnă, dar tot odată 
drept depozit, toamna, pentru cerealele culese de pe cimp, ba chiar 
și pentru adăpostul vițelului de curind fătat, ŞI acest provizorat l-am 
intilnit după cițiva ani dela colonizare, 

Revenirea e aproape naturală, jar arhalcul neşters cu totul a 
pus iarăşi stăpinire. Unde se vede de minune această lasnicioasă 
revenire ia viața iul Robinson, același în Insula Pacificului și la o- 


1 OS Nicoldescu-Plopşor. Insemnări asupra egriculiurii pre- 
istorice de pe pămialul rominesc,(Exiras din Viaja Agricolă, An. XIII). 
Bucureşii, 1922, Pag. 15, (fig. 11.6 din Planșă). 


4 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


mul pietrei cioplite, este in deltă. 1 Coliba năvodarilor din Frumu- 
sița, nu se deosebeşte de locuința Cabittor din Algeria. Coliba pes- 
cărească dela Balta Samorei ori a Oltinei, din stuf, e conul dia bu- 
tuci de brad a lucrătorilor din pădurile muntoase, după cum în Fiti- 
poi, vezi tipul locuinţelor lacustre, ridicale pe piloţi. 

Lingura pescarului e o scoică prinsă în dispicătura de creangă, 
iar strachina şi solnița, e o bucată do lemn de salcie scobită, frumos 
sculptată uneori, 

In afara acestor semne variate, luate dela munte, deal ori baltă, 
care arată scurta vreme de deslinare din lat arhaică, aceasta se 
găseşte in plină păstrare, acolo unde izolarea a fost măi complectă, 
iar curentele de contact, vintul evoluției, cu greu a pătruns. 

In această privință aproape nu avem descrieri amănunțite, deși 
sint Importante capitole chiar de antropogeografie generală. De ase- 
menea lipsesc şi muzee de etnografie, care să cuprindă exemple lu- 
ate din viața Rominilor, sau sint rudimentare. Frumoasele muzee din 
Cluj, Sibiu ori St. Gheorghe din Ardeal, cuprind numa! eşantilioane 
din viața Sașilor sau a Ungurilor, Inceputurile (Bucureşti, Cluj, Şc, 
normală Sighet) puse la cale şi pentru elementul rominesc. cuprind 
piese disparate, dar totuși avind o valoare cu atit mai mare, cu cit 
condițiile istorice schimbindu-se, e implicită și schimbarea in obi- 
ceiurile poporuiul. 

Am spus că nota dominantă a etnografie| romine o dă pădurea, 
cea de molid la munte, cea de arbori ca foile caduce la deal; în al 
dollea rind vine stepa. 

Pădurea, caşi marea, este educatoarea energiei: ca este plină 
cu izvoare peptru viața unui popor. 2 Omul făcindu-şi cuibul vieții 
lui, îndată ce a simțit nevoia de a se fixa fatr'un loc, cu materialul 
care Il avea la indâmină, lemnul şi pămintul ţin loc de piatră 
ŞI metal. Pentru munte aproape numai lemnul serveşte să satis- 
tacă toate nevoile vieţii casnice ; pentru deal e iemnul dar şi pä- 
mintul sub forma lutulul găsit! In rupturile de deal. Pentru stepă 
lutul preponderează ; pădurile lipsind, păioasele şi stutul le iau locul, 
Aşa fu în faza inițială a vieții ; aşa dăinueşte in centrele izolate din 
ținuturile noastre. Cam aşa a râmas iu regiunea dealurilor unde con- 
tactul şi Influențele reciproce au fost maj lesnicloase. Mai mare schim- 
bare s'a intimplat fn reglunea de stepă unde colonizarea a veait 
ceva mai tirziu, 

Ca tip de regiune izolată, cu forma arhaică pe deantragul păs- 
trată, poate servi Maramureșul ai părțile pădurenilor din ținutul Hu- 
nedloarei ; în al doilea rind ar veni Tara Oaşului din ţinutul Satamare, 
golf etnic cu mal largă deschidere spre şes, 

Satele din Valea Izei în special, din Valea Vişăului mal puţin, 
nu au alt din faza lemnului. Un sat izolat chiar de drumul mare e 
Eodul, altul Apşa, actual rămas in Cehoslovacia. Sint îngrămădiri de 
stine stabilizate, scoborite în vale şi adaptate ca locuință continuă, 
Totul e din lemn. Casele sint butuci inchelați la colțuri ; acoperișul 
e de şindrilă, La unele, cele mal bătrineşti, lipseşte chiar tavanul. 


e pot muta, ca şi stinele, din loc in loc, cu schimbarea proprietaru- 
ees | 


1 Dr. Gr. Antipa, Pescări i H i 
Publie. fond. Adamachi, Bucureşti, 15 cărilul în Rominia. Acad. Rom. 


2 Jeon Brunhes ei i G Z 
Paris, 1921, pog. Cp e! Camille Vollaux, La gêographle de histoire, 


PORME ARHAICE ÎN VIAŢA POPORULUI ROMIN 45 
i miha act beam ma E 


lvi sau cu căpătarea unul loc mai bun. Două odăl şi o tindă è re- 
gula generală, lar indărăt camara, în care sint asviriite grămezile de 
lină și budăile asemenea celor dela stină, Mobilierul e redus la laițe 
de jur imprejurul odăii, cu masa latr'un colţ. Masa poate să lipsească, 
fiind Imiocuită cu o ladă mai oiäitet, Și bisericile sint de lemo, ca 
stii intru nimic inferioare vestitelor biserici de lemn din Scandinavia, 
cu acoperişul Inalt, povirnit, tras la streşină peste ferestre şi cu tur- 
nal svelt, săgeată subțire, cu cerdac la clopotnițe, Sint case vechi 
de 300 ani, prea puțin deosebite de cele mal curind ciădite, In 
Apşa, locul nemeşilor Mihail de Apşa ale căror documente de nobili 
au fost reinoite in veacul al (4-lea, se păstrează o biserică mai ve- 
che de 500 ani. Examinind obiectele adunate In decurs de 3 anl, de 
cătră barnicul director ai şcoalei normale din Sighet, d. 7. Simon, iţi 
poți lesne da samă de simplicitatea vieții din această regiune, dar şi 
de ingeniozitatea pusă in folosirea lemnului la toate. Pănă ai iacătul 
cu chela dela ușă, e din lemn, un sistem pe cit de simplu, pe atit de 
greu de minult pentru necunoscător. Sfeşaic ? Un tranchiușor de brad, 
scobit la capăt, răzămat pe trel ramuri eşite din nod. Cind ramurile 
sint mal multe, e cringu! servind drept cuier. Rişchitor ? O cracană 
în virt de creangă, Intiptă Intr'un capăt de scindură. Pentru impletit 
ajele de oplacă din păr de cal? larâşi o creangă cu un cirilg la virf, 
infipt în alt băț mai gros. Crezi că sint inelele de fier dintr'un lanţ 
de ancoră, ginjurile indoite fel și chipuri, intărite prin atumare. Sur- 
calăul e o bucată dintr'un muzeu preistoric rătăcit ia cel etnografic. 
Un capăt de creangă dintr'un corn de cerb, ficut ceva mal ascuţit ln 
virf, servind drept sulă pentru găurit aojițele la opinci, iar altă bdu- 
cati de corn de cerb, frumos Increstat serveşte pentru păstrat şi tur- 
mat praful de pușcă. Până şi clocan de piatră cu miner de lemn sa 
foloseşte Incă de cel localnici. 

ŞI această viață arhaică se păstrează puţin alterată, chiar la 
cei cu bună stare, umbiaţi prin lume, la care „Importul“ se restringe 
la lucrurile de lux. Ustensilele zilnic obişnulte, cele băstinage, sint 
toate din lemn, Nelipsită este plua de căpătat oloiu, o deviare dela 
intrebuințarea primitivă pentru sfărmat popaşoi ori griu, după cum 
nelipsită dela gospodărie este şi oadeviărată maşină, tot din lemn, de 
bătut porumbul ; o covată găurită. 

Reglunea citată cuprinde tipul cel mal arhaic din cite cunosc, 
in afară de stinele de munte şi mai ales cele de şes, unde, din fier, 
nu se găsește decit intimplător vre-un chiron, clanța dela ușă, sau 
căldarea de tiert zărui, pe ciad din lemne găleata de muls ca și cupa 
scobită Intro singură bucată de trunchiu, Cum e în Maramureş, cam 
la fel e şi la pădurenii de lingă Hunedoara, Romini cu portul cel mal! 
caracteristic, mal complicat, dar și mai original, 

Ar fi prea lung să mă ocup alce și de locuitorii din regiunile 
dealurilor, la care lemnul joacă acelaşi rol principal, impărțit cu lutul. 
E deajuns a spune că modul cum se fac cele mai multe case, este a- 
celaşi găsit la oamenii cei dintălu care au colonizat regiunile impădu- 
rite bunăoară din Moldova deluroasă, Parli siat bătuți în pămint, 2- 
rătind conturul; ei slat impietiţi cu nuele peste care se asvirie lut 
amestecat cu pale 1 după cum şi Io stațiunile preistorice din jurul 
Brașovului Sau găsit bucăți de lut Intărit, cu urmele nuelejor pe ele, 


1 Inl. Teutsh in M. Haornes, loc. cil, Vol. 1], pag. 52, fig, 27. 


gi 


FORME ARHAICE ÎN VIAŢA POPORULUI ROMIN 47 


+6 VIAŢA RONMINEASCĂ 
mantie, oamenii apucată fuga 'napoi ; Io unele comune femeile şi co- 
piii aumai cu aruncare de monedă măruntă puteau fi îmblinziţi să se 
cuteze a se apropia de biserică și a intra în ea. Scene în adevăr 
dramatice s'au prezentat atunci ochilor acelui episcop. Numai Impă- 
ratul Iosef aflase iu 1770 pe Rominii din Banat rămași de sabt Turci 
in o state atit de sălbatecă, precum au aflat acest episcop mal virtos 
pe locultorii din părțile muntoase ale comit, Hunedoarei.. 4 

Dacă așa era in unele părți ale Ardealului în 1833, aceiaşi stare, 
din cauze aproape identice, se intilnea în Moldova Inainte de 1787, 
„Je n'etfrayerai donc pas votre sensibilite, mon Prince“, scrie con- 
tele d'Hauterive cătră Ipsilante „tn vous annonçant que vous regne- 
rez Sur un peuple abruti par l'esclavage, et malheureux de sa misère, 
Quand l'indolence est volontaire, elle n'est pas toujours un vice, lel 
Sie est une ressouree et à volr les Moldaves au moment ou leurs 
intircts demandent d'eux Que leur activită se râvelile, on Inge bier 
"ls ne sont pas nés pour la paresse," 2 

Condiţiile istorice s'au suprapus celor geografice, pentru a in- 
tirzia evoluția unui popor, inzestrat dela natură dar stinienit în pro- 
agresarea sa, El şi-a creiat proverbe precum €: „capul plecat sabia eu.) 
taie“ punindu-le in concordanță cu manifestații de supunere în fatalt- 
“ate, ca oaparare a vieţii etnice; şi-a inchis sufletul Intr'o inchistare 
izolatoare și a rimas credincios felului de viaţă pe care natura locu- 
isi l-a indicat străbunilor săi. Așa se explică desele forme arhaice din 
“tnografia poporului nostra. 

Intre -satele moderne dela poaiele munților, Răşinari ori Saliştea, 
aşezate pe căi umbiate şi mai sles în preajma popoarelor cu denge. 
bită inaintare evolutivă, venite de departe, Intre satela rominesti de 
pe valea Mureşului, poarta largă deschisă a influenței apusene şi 
populația väitor răziețe, închise, din Haţeg, Maramureş ori a inălţi- 
melor sărace şi izolate ca acelea unde |ocuesc Mont, este o deose- 
bire bătătoare la ochi. Intro parte arhaismul e numa! aburul de pe 
fereastră care nu împiedică lumina, în cealaltă parte e caracteristica 
dominantă. Tot aşa s'a intimplat și cu Bănăţenii. Nici urmă n'a mal 
ramas din „sălbătăcia“ de pe vremea lui losit Il, Contactat cu colo- 
niștii aduși, i-au schimbat repede şi po ei. In schimb răzeșii satelor 
basarabene, cuprinși mereu în ceață ori cel din Moldova, mereu gata 
de pribegie, sint mai apropiaţi etnograțiceşte de Maramureșeni decit 
de Sălişteni, 

Arhaismul Insă nu e primitivitate, după com primitivii nu sint 
săibatecii nătingi şi Inapți de progres. Oamenii primitivi, preistorici, 
au fost doar cel mai mari descoperitori, căci el au pus temeiul ele. 
mentelor civilizației omenești. 

Arhaismele denotă cel mult o intirzlere în drum, Putința pro- 
gresului, prin variaţia condițiilor, este arătată ia nol tocmal prin 
lipsa une! omogenități etnografice ca și prin pomenitele regiuni în con- 
tact mai intens cu elemente inaintate. Alături de simburi de întirzi- 
“re sint pete sau canale de adaptare la evoluția generală. Spiritul in- 
ventiv nu ne lipseşte ; dovadă satisfacerea nevollor complexe din sim- 
plul material al lemnului sau şi mai mult, manifestațiile artistice ad- 


Pe og acest fel de construit însă, cind pădurile erau mal din bel- 
SH, oamenii făceau și pe la dealuri case duratei din biroe lungi, după 
cum azi cind pădurile sint tăiate cu nemiluita, chirpiclul din stepă, s 
urcă și spre dealuri. 

Ca o caracteristică a preponderenții lemnului şi in această re- 
alune este faptul că unealta principală din agricultură, plugul, era in 
intregime făcut din lemn. Plugurile de lemn, după tipul celul din 
muzeul etnografic din Ciuj, domina asupra celui de fer, chiar în anul 
1905, cind s'a constatat abia un plug de fer la 10 hectare de pămint, 
iar dintre acestea 32 ia sută, tot cu grindeiul de iemn.2 la 1873 
numărul plugurilor de lemn faţă de cele străine era ca sl, Puterea 
tradiției este mai mare decit chiar necesitatea vremurilor. 


* 
H KM D 


Am luat exemple numa! din laturea materială a vieţii poporu- 
“ul nostru, pentru a arăta, cu totul schematic, că în complexitatea 
manifestărilor lui, se intilnesc destul de des forme arhaice, legătura incă 
prea strinsă cu natura mediului în care trăeşte. Numărul covirşitor 
de mare al credințelor, superstițiilor, pănă şi al sărbătorilor păgl- 
nesti, denotă aceiași Inchistare, din pricialie spuse, În care poporul 
și-a creiat o lume a parte, produsul imaginaţiei bogate dar necontro- 
tate și maj ales altoltă pe inconştienta păstrare atavică a obiceiurilor 
din vremurile cu totul depărtate. In această privință există un ma- 
terial folcloristie foarte abundent, dar care aşteaptă interpretarea sin- 
tetică nu numai pe bază de influență între popoare, cit mai ales pe 
temele! mersului evolutiv în gindirea şi lămurirea fenomenelor în mij- 


locul amănunțit de proveniență. Chiar dacă astăzi li s'ar ea da 
numele de jucării, după arhaismul chipului lor nu pot fi Acea decit 
la categoria acelor amintiri atavice, care arată perseverența în timp 
indelungat a unor forme embrionare artistice.  Arhaismulul material 
adeseori se suprapune şi un arhsism în concepția despre lume, o intir- 
ziere în adaptare la valurile nouă revărsate peste omenire. În arhivele 
ministerului de instrucție am dat peste o descriere recentă—cu vre-o 
aaa an! înainte de războlu—a Impotrivirii brutale din partea popula- 
pe dintr'un sat oltean ja vaccinarea copiilor : în altă ordine de idei 
stimatul men coleg d, Bogdan- Duică, Imi atrage atenția asupra 


1 G. Baritu, Bär alese din istoria Transilvaniei, Vol, |, Sibiu, 
1 Fr, Damă, Incer d 1859, pag. 616. $ 
"are, 1901, p, 95, "core de lerminologie poporană romină, Bu- Moldavie, Ed. Acad. Ro Memelre 100, ees geste de le 


2 L. Colescu, Sialisiica agricolă a Romîniei, Bucureşti, |, 1907. 


48 _——VIAȚA_ROMINEASCĂ_ 


mirate de toată lumea, direcţia în care poporul şi-a dat sbor Ima- 
ginaţiei și concretizării el. Nu ne lipseşte nici răbdarea—veatari 
intregi poporul a răbdat,—nici putere de muncă. Condiţiile progre- 
sului omenesc, în ce priveşte natura psihică, nu ne-au fost precupe- 
tite. Intirzierea nu se poate pune pe sama substratului psihic, cf pe 
sama complexului de fenomene geografico-Istorice. 

Dar tocmal această caracteristică etnografică cere multă pru- 
dență, şi mal ales amănunțita ei cunoaștere, din partea celorcare sint 
chemaţi să iuțească evoluția, pentru a ciştiga timpul pierdut. Reacțiu- 
nea nu poate să vie prin mljloace nici pripite, nici imprumutate, Do- 
vada o avem in fenomenele observate după improprietărirea prea 
bruscă şi fără prealabilă pregătire. la loc să se observe un progres 
in agricultura Intensă şi rațională, sint semne de revenire la un arha- 
ism : creşterea vitelor. Abia s'a terminat cu „noi vrem păminte şi e 
maj mare cererea pentru isiazuri, 

Civilizația veche apuseană nu o putem în totul transpune la us 
popor care a stat sutletește inchistat veacuri intregi. „Sa poate in- 
timpla ca contactul cu alte civilizații să alunece fără să cuprindă a- 
dinc aceste organisme inchistate, se pot căpăta împrumuturi, dar rā- 
E la faţă între societăți puțin pregătite să reacționeze una față de 

WA 

Sufletul poporului romin trebueşte mal întălu cunoscut fn toate 
tainele faidurilor luj și subt toate variațiile, provocate de condițiile 
diferite de traiu, mal ales acum cind sint strinse în același cerc ps. 
ltic, ramuri supuse la influențe deosebite, deci în faze diferite de e- 
voluție, oricit de puțin diterenţiate ar îi intre ele. Pe acest substrat, 
așa cum trecutul ni l-a frămiatat și păstrat, trebuesc inrădăcimate 
toate c+lelalte mijloace care luţesc evoluția, 

Progresul real, sănătos, pe toate cărările omeneşti, culturale şi 
economice, sociale gi politice, nu poate fl trainic decit atunci! cind 
mijloacele unei vieți nouă vor fi altoite pe specificul nostru etnic, cu 
toate arhaismele care-l dau nota de originalitate. Altfel mereu se vor 
naşte, cum e azi, pături la totul străine de marea massă etnică ; mu 
vor îi bine prinse unele de altele intr'un tot, ci vor aluneca acele pe 
altele în mişcări și tendințe deosebite, care DR vor constitul în nici 
ua caz progresul evolutiv al intregului aglomerat rominesc, 


Prof. I. Simionescu 


i 
1 Vidal, C++ pag. 205. 


Voica 


XVI 


Şi acum, rar, cite o femee, în bat ocură, îmi amintea: 

— Da Voica, nu se mai întoarce ? | s'a urit de tot cu nol“ ? 

lar Floarea, care, decind mincase bătae, trecea ultindu-se 
chioriş la casa noastră, începu să vie din nou. Intra arțăgoasă, aducea 
in străchini mincare pentru Dumitru, dereteca şi pleca lăsind 
ușa deschisă, În semn de dispreţ: „s'o închidă Maria!“ 

Intro zi, am întrebat pe Dumitru de Volca, Imi răspunse 
rar, solemn, ca o prevestire. 

— Păi, ar îl bine să se intoarcă, 

— Acum vrei să-i dai pămint ? 

— Ba pămint nu i-oiu da... dar să nu-i lau şi ce are, 

Sărmana Voica! De-ar şti, biet suflet, ce degrabă se în- 
vață omul cu mai răul! O darere nu poate să rămină întreagă 
la nesfirşit; durerea dacă nu te omoară, se vindecă, se uită. 
Atunci bucurii nouă se nasc, poate la inceput slabe, insă împuter- 
nicirea lor umple din nou viaţa, aducind uitarea. 

„Sărmana Voica! Ce să fac? Sa-l dau de veste? Dar ce 
să-i spun? Nu aflasem nimic. 

Filele treceau, aşteptam întristată. MA urmărea privirea ei 
din dimineaţa aceia—în care bătuse pe Floarea, ochii ei care la 
plecare cuprinseseră deodată cu atita dragoste, toată casa, toată 
ograda—in care simțisem tot dorul ce-l năvălise în suflet. 


XVII 


Stolana s'a făcut bine. A venit azi dimineață, gătită ca de 
Duminecă, să-mi mulţumească : 


50 VIAŢA ROMINEASCA 


— De nu erai matale, nu chema rominul me 
moaşă şi tot zăceam, zău domnişoară ! dei Ee 

SP ma sfioasă: 

— te intreb ceva şi să fie cu ertare că ești numai 
copil, dar vezi, ştii carte iar nol... de i Tae CO 
faci, Indrăznim de nevoe. RAD ice TO a 

— SCH fată ? 

— zău, să nu te superi... dacă te superi să 

Be, peri să nu-mi răs- 
ph ce Ama fac cucoanele dela Oraş de n'au copii aşa de mulți 

La o asemenea intrebare ; 
neştiind ce să răspund. A edita: "e 'acurcată, 

--- Han é Taci! ten supărat? Să nu te 

— Nu mă supăr, femee, d e 
ştie Dumbeteu d'Ee 

— Da'pâi! Crezi? Eu ziceam că fa 

— Nu. Dar uită-te la cucoanele dela ora 
meargă la cimp să lucreze ? Nu-i aşa ? Vezi bine că nu. D’ 
la mincare ? Minincă ele cit mincaţi voi? Tot nu. Păi dacă ram 


— Zän 3 O fi, zău! 
r. 


- op | a 
Rămase tä 
RI țăranca întristată şi mai marmură odată incet 
— Ziceam că or fi fă 
O Kräider PA cei 
— Dar de ce nu vrei tu copii, Stoiană ? 
gang Facoste, domnişoară, ŞI greu. Până fi faci şi pănă 
WA estemi viața. Mal rămii şi beteşugită. Nu ma. N i? 
ar nu vezi ce păţeşte săraca Voica, pentru că n’ keat 


„ trei haide merge, dar 


de to 


— Päi de ce să m'audă ? 
— mă părea bine ? 
— Bine nu, că zi 
= Dar chiar deg e se fac mari şi sint de ajutor, 
— + dar până 
Z Di îi Lë faci şi Gäng.) creşti... 
Eşi şa-i. 
cu ea afară. in poarta 
loana ca sat cumpăr ouă și unt, Ss 


o femee bătrină, lelea 
— Uite, maică loană, ce zice Stojana e 


facă ag d că ar vrea să nu mai 
> măi 
Nu vorbi a culiţă, să te pază sfinte’, ca-i blestem urit ăsta, 


e şa cu păcat. N'o vezi . 
că's ai Sfintului şi cind îi vezi colo fiaen că, La i a n 


VOICA Ai EC SI 


să vezi cum fi se inveseleşte sufletul de parcă zici că-i cîntă 
lăutarii. Să-l vezi seara cind se întorc dela cimp cum umplu 
ograda de tinereţe şi veselie. Lasă, maică, copiii să vie cînd dă 
Stintul. 


Stolana sta cu capol plecat ascultind sfloasă. Zise: 

— O fi leică. 

— Este, maică, este. 

Stoiana plecă, Bătrina îmi zise: 

— Aşa e tineretul. Vrea să scape de greu şi numai la 
bine să dea de urmă. Asta nu se poate. Ce zici, maică? Nu 
spui eu mal bine? Să răbdăm şi greul şi uşorul cu inima tare, 
că de om îl slabi la fire, iute ne ducem în pămînt, Şi apoi de... 
acolo cine ştie ce o mai îl!l-—şi surizind şiret adaose: că de 
acolo, vezi, nici unu’ nu s'a ma! intors să ne spue cum e... Cumperi 
ouăle astea ? 

— Cumpăr. Să chem pe Marla să le tocmească. 

Se invăţaseră ţărancele cu obiceiul acesta: Maria tocmea, 
Maria aducea banii din casă. Observasem că pe mine mă pu~ 
neau totdeauna să plătesc mult mal scump ca Maria, „că e mai 
săracă”, ziceau, cu toate că ştiau că tot cu banii mei plăteşte şi 
tot pentru mine cumpără. De maveam bani mărunți şi eşeam 
cu o hirtie, vedeam cum le Iuceau ochii şi cum nu se mai în- 
durau să nu ceară mult, exagerat de mult, chiar de se învoiseră 
odată din preţ. L 

Bâtrina dete ouâle, luă banii, se aşeză d buturuga din 
fata porţii şi Incet, cu mişcări stingace, il inf şură În basmaua 
In care adusese ouăle şi o puse în sin. Se uită apoi Impre- 
juru-i şi văzind că a rămas singură cu mine, imi spuse pe furiş: 

— 0 să facă prostia Dumitru! 

— Ce prostie ? 

— De! omului bătrin—că de, nu mal e aşa tinăr-—fată 
mare îi trebue ? 

— Care fată mare? 

— Care încă op ştiu, dar să vezi c'o face, că au înnebunit 
cu toţii decind cu blestematu' ăla de războiu. Auzi! om cu casă, 
cu nevastă, cu copil şi umblă acum ca flăcâii!... Nu l-ai văzut 
Duminecă cum s'a gătit? Cămaşa albă cusută ca de nuntă şi 
apoi de... ce să mai zic? Văduv, văduv, dar are parale şi asta-i 
totu'. Nu una, zece fete mau să zică ba, 

— Voica ştie ? R 

— E—eh sărmana!.. Eu, s'o văz, i-aşi spune o vorbă: 
„pe bărbat să nu-l laşi singurel nici-o clipă că, vezi, el nu e fe- 
mee, nu boceşte, el caută alta. Nu Le dat să rămînă singur, şi 
pace. ȘI aşa, care femee şade pe lingă el, aia e mai tare, Tu 
te superi cu el şi zici: las' că plec şi să vedem ce se mai face 
fără mine! Tu pleci, şi el te uită. Tu rămii cu plinsul, el cu 
nunta“. E aşa, maică? ' 

— Aşa e, 


VOICA 53 
REENEN 


— Maică, eu mă doc la el! 

— La turbatu'?—a zis măsa — Cit oi träl eu nu te-oi duce. 

— Ba mă duc, maică, pămint, pămint, dar Dumitru mi-e 
drag și nu-l dau alteia... 

„Ce să mai zic, şi-a făcut mă-sa cruce peste cruce, apol 
s'au potolit amindouă și am intrat în casă toate trele, de mă 
cinstiră cu rachiu. ŞI Voica a zis cind am plecat: „Spune-i 
domnişoarei, sărăcuţa, că vin şi eu acasă şi să nu-i spună lui 
Dumitru nimic“, lată, asta-i. l-am spus tot. Ce era să-i as- 
cund d Mai rău tâceam. Nu-i? 

— Sigur. Şi cind vine Voica? 

— Astă grijă să râmie. Plec domnişoară. Uite m'așteaptă 
copiii în drum, că le e mama dusă la cimp. Rămii cu Dumnezeu, 

— Mergi sănățoasă. 

Ce va zice Dumitru cînd va vedea-o pe Voica intorcindu-se ? 
Simţeam parcă mindria care-l va cuprinde cînd va ințelege ca 
a biruit. 


52 VIAŢA ROMINPASCĂ 
——— O OI 


— Păi. O viaţă am trăit doar. Oi fi învăţat şi en citeceva, 

— Ca Voica ce facem? 

— Păi, zic, să trimitem după ea. 

— Bine. 

— Trimitem, dar cine se duce? Că munca e în tolu şi ni-e 
teamă să dee ploaia, să scuture grinele. Acum a sosit şi maşina 
de treerat... > 

— Atunci ce facem?... 

— Dacă găseşti... nisca-i parale, se face — şi vorbind repede-— 
că plătim om de şade în locul meu la cimp şi eu dau o goană 
pănăla Voica. De... ce zici? 

— Bine, să te duci. 

— E douzeci de lei pe zi la muncă. ŞI de om să mai 
grijă, am eu pe cine să pui. 

Ştiam că banii îi va ținea pentru dinsa, căci, fiind prea bă- 
trină, nu mal lucra la cimp, deci nu-i trebuia înlocuitor. 

eia spusese să nu întreb de om. Mă Învăţasem însă cu 
ahtiarea oa ap bani a ţăranilor, încît nu mă miră că nu se duce 
fără plată la Voica, la care, oricum, ţinea, Zisei: 

— Bine, ţi-i dau, 

— Dä-i acuma, maică, să-i plătesc și eu omului dinainte. 

Cind m'am întors cu banii, bătrina m'aștepta in picioare. 
get Latz gea? wh a H întăşură cu o vădită 

oc cu a 
Geng Ae) t r legătura la loc d plecă 
— Să träeşti, fata maichi, şi să-ţi dea Dumnezeu bărbat bun. 


XIX 


Au ma! trecut două zile, zile fără Intimplări. Azi, Simbătă, 
insă, pe seară, la vremea cind soarele incepe să obosească şi 
să cadă spre pămint, colo în dosul bisericei, a sosit Voica 
CH măsa 


Uaa lingă alta, tăcute, cu picioarele goale, cu legătura la 
spate, au intra! in casă. 

Un „sărut mina“ scurt cătră mine apoi, cu un oftat adinc, 
un oitat de oboseală, au lăsat jos legătura şi, intinzind braţele 
ca să se dezmoriească, întrebară: 

— Unde e Dumitru ? H 

— La cimp. 

— ŞI cioara aia mică? 

— In grădină cu Maria, 

Voica eşi în curte şi strigă: „Heil Mario“! Maria sosi, 
Indărătul ei Ion, fa cămăşuţă, cu capul intins, ca ochii lui negri 
holbați a mirare, sosea şi cl să vadă cine e, 

Voica dădu mina cu Maria, se uită la copil, il apucă de 
cămăşuță, îl suci intr'o parte şi intr'alta baljocoritoare, şi, scui- 
pindu-!, zise: „Barem de sămăna cu tat-sul Fugi, cioară“! şi-l 
imbrinci brusc, 

Copilul începu să plingă, căutind adăpost lingă Maria, care 
ridea întrebiad: 

— Dë’ cind aţi venit? Staţi mult ? 

Voica nu răspunse. Se întoarse în casă şi laindu-m! mina 
mi-o sărută ziciad;: 

— V'a necăjit mult lighioana ? 

— Nu, Voleo, că e copil bun. 


XVIII 


— l-am spus tot, maică, Ce era să-i ascund ? mai rău fä- 
ateu tă Mapa Ear aia mamal pe gi- 
es inceput ert: Së Sprävit, a dat un țipăt, s'a trintit jos 

Venit şi mă-sa cind a auzit-o. De cesă nu vi 
GE poga, GE ce A s'o muia geet aa 
$ zl fie - 
Ca ai SE ën De wë reagă, clinele şi turbatw* |, 
— Cine 
— Dumitru, cind es dus acolo săptămina 
f 
dar e că poate e păcat să-ţi audă inima. anil et, Zon 
-i faci? S'a dus şi le-a bătut pe citeşi trele: pe Voica, 


pe mama lor, femee cu părul 
Zău, aşa e, cu toată ru nea! T părul alb 1... lac'aşa. 
— Şi ce a zis ds reabă e asta? 


— Hei... 
sufletul, a zis ee ce a plins şi a plins, şi Şi-a mai uşurat 


54 _______ VIAŢA ROMINEASCĂ 


Voica răspunse cu un „eh“! scirbit şi apoi Gen, 


Sosi Stanca cu boli dela păscut. Voica o chemă indată: 


— Aşa, fă! ȘI zici că te-ai băgat la Dumitra slugă? 
— Păi! 
— ȘI cet dă? 


— Un pol... haine... mincare. Mă loane, hal în grădină să 


mincăm poame. 
— Stai, fă! Şi nu te-a bătut pănă acu'? 
— Hinhi... Hai, loane că le măninc toate singură. 


— Aoleu că bine te-a mai învățat măta să vorbeşti ca 


creştinii. Unde e Dumitru, fa? 


scurt; 
— Cimp. 
Voica deschise uşa şi se răsti înfuriată : 
— Hai, fugiţi să nu vă mai văd. 


Ei o sbughiră uşor, rizind cu poftă odată ajunşi în curte, 


departe de ameninţare. 


— ŞI aşa, zi, lume nouă în casă la mine?! S'au înmulţit 
rău de toti... Da asta ce-l aici? Cine a matat ceaunul din loc? 


— Floarea. 
— Auzişi? Floarea! Oiu aşeza-o eu la loc şi pe ea.. 


Cu privirea încruntată, minioasă, Voica scotocea cu deamă- 
nuntul în toate colţurile. O vedeam cu sufietui necajit, simțindu-se 


străină în casa ei. Obosi. Se lăsă căzută lingă mäsa. 


După o linişte deplină, fiecare tăcut în gîndurile lui, se ridică 


glasul bătrinei, un glas umil, dureros: 


— Fata mea, nu mai sta aci. O să te batjocorească. Vin 


acasă la noi. 


Voica o privi şi, cu un semn uşor al capului, nu primi, 


Bătrina Leg Es 
— Ce-o să-mi vadă ochii! Vai de zilele 
O întrebai: ZE 
Pa De ce? 
rintre lacrimi înţelesei că s une: 
Mai bine nu pleca] e 


orice. 
— Dumitru nu e om așa rău. 


i-a dat, 


E Ace plictisită, îi făcu semn să tacă. Se făcu din nou. 


Se Innoptase de tot. Stanca şi lon sosiră obosiţi. 


ghemauiră unul lingă altal pe un petec de haină si d H 
minute, respiraţia lor regulată de copii adormiţi na 


mestecindu-se cu plinsul innăbuşit al bătrinei, 


O chemai pe Maria la mine în odae, Dupăce îmi apriuse 


Stanca supărată, încruntată, arătă cu capul afară şi zise 


Voica tăcea, neclintită, rece ca piatra. Părea gata să rabde 
Spusei : 


— Râu nu e, dar o să-i fie stăpia! Şi pămint tot pm 


VOICA 55 
d 


lampa, îi dădui ceva de cusut, ca să nu se mai ducă dincolo, să 
le lase singure. Citeam. Era linişte. Rar, pe drum, un lătrat 
îndepărtat sau un scirțiit de car rupea Io răstimpuri liniştea. 

Veni şi Dumitru. Era cu alţi oameni. Giasurile lor aprinse, 
risetele lor mă făcură să bănui că se întorceau dela circlumă. 
Era doar Simbătă... 

Dumitru intră singur în casă. Cind fu înnăuntro, pe fn- 
tuneric, se răsti : 

— Cine-i? 

Voica răspunse domol: 

— Noi, 

— Cine? Voica? 

Da. 


— Hin, bine. Aprinde lampa. 

Stam cu cartea pe genunchi şi ascultam încordată. Se auzi 
chibritul, apoi glasul lui Dumitru continuind, parcă fară pic de 
mirare: 

— AN venit? Să îi făcut barem focul şi mămâliga... Al venit 
cu mäta? S'o fi lăsat mai bine acasă. lar incepe cu de-ale ei. 

— Pleacă miine. 

— Bine, 

Dumitru nu băuse mult, era numai înveselit. Norocul Voichil. 

—— Măi, strugurel, dormi ? Hal la tata! Oh, ot, ce durduliu 
mai e! MAI ot. deschide ochişorii... Să vezi ce ţi-a adus tata... 


tipa cit putea. 

Se deşteptă şi Stanca. Voica îl porunci să așeze masa. 
Copilul plingea mereu, din ce in ce mai tare şi mai ascuţit. Se 
auzi o palmă şi răcnetul copilului, lung, lung, fâră resp raţie... 
H bătuse Dumitru. Și numai din palma aceia, dată aşa de inte, 
inţelesei ca e mişcat de sosirea Voichii. Bâtrina luă copilul, îl 
Potoli minglindu-l cu blindeţe, izbuti chiar sa-l adoarmă. 

Acum, mincau cu toţii. Se auziau strachinele şi lingurite 
izbindu-se ritmic. 


Lë 
H + 


lntron tirziu am eşit în curte. Cind am trecut pe la ei, 
erau adunaţi toţi trei lingă focul ce abia mai trăia. şi vorbeau 
pe Soptite, Bâtrina avea copilul în brațe. Spusei: 

— Dumitre, acum eşti bucuros ? S'a întors Voica. 

_— Sintem, domnişoară, dar mai bine nu mai pleca. Tot 
aci ajungeam, Timp plerdut în toiul muncii. 


VOICA 57 


Şi Voica se repezi cu pumnii încleştaţi In Dumitru. Sur- 
prius, nu se putu apăra îndată; insă după citeva clipe o bătu 
crunt, o trinti jos, o lovi cu piciorul şi plecă liniştit, scuturindu-şi 
căciula prăfuită, O lăsă pe Voica tăvălindu-se, furioasă, ur- 
lind, blăstămind in mijlocul ogrăzii. 

La gard cițiva vecini se adunaseră, aşteptind să vadă de nu 
e nevoe să-i despartă. Voica îi văzu, atunci se ridică de jos, o 
el Bet spre casă, cu mîinile la gură, ca vrind să-şi astupe 
tipete 

In drum se lovi de lon, care sta in mijlocul bătătarii inspăi- 
mintat de cele ce vedea. li dete un brinciu, sculpindu-l dugmă- 
nos Şi intră în vatră să bocească, 

In curte, pe jos, lon plingea amarnic. 


56 VIAŢA ROMĪNEASCA 
Geen EEN 


Dumitru vorbea cu îngimfare ; Volca, cu faţa plecată, lami- 
nată de flacăra roşie a vetrei, suridea uşor stidătoare. Bătrina 
il privea sfioasă, cu neincredere. 


XX 


— Dumitre, să-mi dai pămint. Nu-ţi face păcat cu mine. 
Sufiet sint şi eu. lfi cresc copilul; vezi bine: ţi-am muncit de 
mi s'au rogojit miinile. Simt cum mi s'a aşezat pe trup toată 
truda,  Rodul în hambarul tău l'om pune caşi in ceilalţi ani, dar 
numai să ştiu şi cu că amcu ce trăi la o nevoe. 

— Nu ţi-l dau; și mai taci, fă, odată ; sint sătul, 

— Dumitre, fii suflet milos. Nu mă lăsa aşa. Uită-te la 
pămint: sint două pogoane numai din cinsprezece din cite ai tu; 
uite, astea de lingă casă, astea secerate. Subt ochii tăi al să-l ai, 
L'oi munci cum oi vrea tu. Cu ce am dela mama mi-e deajuns de i 
oi închide ochii inaintea mea ; de nu, rodul să fie mereu al tău, 
Dumitre, zău fii suflet de om. Cu ce drag să mai muncese 
cind mă ştiu ca o slugă in curtea ta rămasă pe dramuri de nu 
ţi-o mai plăcea de mine, 

Dumitru asculta cu capul puţin piccat pe piept. 1l ridicase ` 
numai la cuvintele: „uită-te la påmint“ şi apoi îl plecase iar, 
Credeam că se va înduioşa, însă răspunse rar, indiferent: 

— Nu ţi-l dau, înţelegi tu? Nu ti-l dan, Dacă ai venit, la 
ce at grei că moi fi prostit! 

ubt lovitura cuvintelor aspre, 
tanābusind ; pre, Voica plecă faţa şi şopti 

-— Tae na fii cine, Am munelt.. 


XXI 


Noaptea adincă se luminează intr'un tirziu, de lună. Norii, 
alunecind rar, o acopere şi, ca nişte pleoape obosite, ii întunecă 
privirile... Norii plecind, ochii se deschid ŞI razele de lună se 
preling din nou pănă la noi, 

Pe Voica am simţit-o adinioarea eşind în curte. Am auzit-o 
plingind încet. S'a uitat pe fereastră văzind lumina aprinsă la 
mine, dar n'a intrat, 

„les În curte. Acum e intuneric. In tund, grădina e o umbră 
mai neagră ca noaptea, Chem uşor: „Voică fr 

Şi-mi pare că răspunde infundat un hohot slab de plins, 
E întuneric, nu ştiu încotro să merg. 

— Voică | Voică ! 

O Geck Îmi atinge mina: e cinele. Ochii îi lucesc. 
că 


te Taci, ESCH DI : 
— Ţi-oi fi credincioasă la casă şi la copil. Şi, desluşit, un bocet slab, întretăiat de hohotul plinsului, 
— Taci, fă | imi răspunde. 

— Dumitre, nu... Cinele pleacă. I! urmez. MA duce spre marginea bătătarii, 


O innecă plinsul, ce i se urcase nod în git, puse palmele Spre gard. Aci, se ghemueşte, se face mic şi se strecoară prin- 


e faţă, iar corpul încovoiat i se sdruncina subt violenţa plinsului 
amitru înnâiţă nepăsător din i RE idi 
det" şi plecă Spre grădina." “merh, Parcă zicind: „Nebuni! 
oica, simțind că se depărtează, ince u să tipe Injurindu-l: 
RESCH mat A rm de se'ntinse ce ari ide Le de 
ewen - 
peste tine, îngropat in d. "ETH Pămintul! De Lag vedea 


SEN d opri din mers şi, locului, o privi încruntat: 
„o, Nu! Nu tac, turbatule ! Nu tac! Uit - 
pin dn ura; PS cas ochii ori tu et pa Kl e 
ne! Stemat să-ți fie 
— Taci, tă, că te zori I ët "ës 
mă pocneşti tu pe mine ? Aşa! Stai... 


tilat spatele casei vecine, gheboşată subt acoperişul ei de stuf, 
la mijlocul cimpului, trintită la påmint, Voica, Cu faţa în jos, 
plinge, cintind a jale, lung, ca la mont: 

„Pâmint blestemat... Zilele mele, zile amare"... 

Cinele, lingă ea, o priveşte, 


XXII 


— Să nu v'anropiaţi că dau. Dau cu toporul în voi; dau, 
dau până fac moarte, singe... Clini turbaţi... 


58 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Voica, În faţa carului, cu 
taţi, cu ochii nebuni de furie, 
Floarea inmărmuriţi se uitau la 
înalteze, să lee căruța. 

artağse iscase pentru o căruță veche, pe 
dăruise lui Stoian, fratelui său, 
lase din curte, 


toporul ridicat, cu dinţii inci 
aştepta, lar Dumitru, Stoian 
ea cu spaimă, neindrăznind 


care Dumitru 
şi pe care Voica nu voia să a 


Cind Voica văzu că-l poate opri uşor, lăsă toporul jos şi 
se rezemă în el sfidătoare. Dumitru pe infundate, o ameninţa, 
neîndrăznind totuşi să se apropie : 

— Fagi, tă, cățea ! 

— Auzi! Să dea căruța Floarei, duşmancei! Da-i şi pă- 
mint, dă-i!... i 

— Taci, să taci că jau un par te pocnesc... (igancă! 

Insă Voica, pornită, pârea că dăduse drumul la zăâgazul su- 
fletului şi că cuvintele, curgind, o uşurau: 

— Țigancă ? Eu ţigancă, turbatule 2 Oi fi eu ţigancă 
SCH, şi nebuna de-A făcu copilul cu altul o fi romincă 19. Co- 
pilul tău ?! Copilul tău, zici !? E cum este şi al meu! Făcut. 
de alții! Aşa! adună lepădătară de-ţi înmulţeşte neamul ! 

— Taci, fă! Taci! d 

— Să tac? Eu să tac? Aşa ! eu țigancă și ailaltă romincă!. 
Uite-o şi pe Floarea, putoarea astâlaltă! Da-i căruţa muncită 
de mine, dă-l că munca şi sudoarea mea nu-s nimic. DÉI că- 


rufa! Dă-i şi cail să se plimbe boe asa ! S ) 
căruţă ! Jiganie | p roasa! Am să-i trag eu 


aci! 
— Luați-o numal, luaţi-o că v'arăt eu vouă! 

Cu trupul drept, cu capul dat pe spate, cu furia 
era într'adevâr intricoşătoare. Ar fi lovit fără 


Ei pricepură aceasta şi, după cit 
ei, se depărtară... ŞI, după citeva cuvinte 


in ochi, 
Cruţare, 
şoptite între 


Voica 


Voica, rămasă singură 
deodată toată bëezegsegé i 
aa pe oiştea cãruței și 


se uită desnădăjduită în juru-i şi 
ei de odinioară se frinse, Se lăsă cå- 
incepu a plinge amar, femeeşte, zdro- 


Acum era In casă, o auzeam cum boceşte : 
„Maică, măiculiţa mea, ce i-am fă S 
zilele mele“ şi pe Maria cum îi măi păci NRS 


— „Lasă, leică Voică, nu maj plinge. Ce să-i faci!“ 


S 
a > 


Dumitru şi Stoian, umblind ușor, 


tofa să na scirție, au tras-o, prin Oe după ce au uns că- 


nd, în curtea vecină. la 


VOICA 59 


Floarea, care ii aştepta nerăbdătoare... Şi locul carului în şopron 
rămase pustiu, 


+ 
Lé + 


Cind a eşit Voica din curte şi a 
un singur țipăt 
Înapoi in odae. 


văzut carul lipsă, a dat 
ternic, şi-a ascuns ochii cu palmele şi a fugit 
D na se mai auzi nici un zgomot. 

Ingrijorată, mersei la Voica. Şedea pe pat, chircită, cu ge- 
nonchii ridicaţi subt bărbia rezemată de gi şi înconjurați de bra- 
fele-i Încracişate. In fața-l neagră, singur albul ochiului făcea 
pete puternice. Aşa nemişcată, Imi amintea o statue indiană, a vre- 
unui Budha neclintit, cioplit în lemn. 

— Voică! 


Singură lumina ochilor 
— Noică ! Ce faci? 
— Nimic. 

Voică, ce ai?! Vorbeşte! 
— Nimic. 


— Voică, ce vrei să faci? 

Voica izbucni: 

— Ah! aşa merge? Bine! Să-i vedem. Le-oi arăta cu lor! 

— Voică, ce vrei să faci? 

— Las’ că ştiu eu! 

— Să nu faci vre-o nebunie! 

— Las'că ştiu eu ce să fac.. Aah! aşa imi sint 3 

Se sculă şi-şi şterse energic ochil cu şorţul, punind astfel 
capăt lăcrimilor, bocelei şi nedumeririi. Și, ca orice suflet ome- 
nesc, găsi linişte în hotărirea luată. 


se mişcă, în semn de viaţă. 


In miezul nopții O flacără mare in curtea Floarei, lumina 
pănă departe: ardea căruța. Voica turnase gaz peste ea sin 
dase foc 


Cu toporul in mină, umblind prin faţa-i, nu lăsa pe nimani 
să se apropie s'o stingă. Țăranii adunaţi se cruceau: „Să arză 
bunătate de căruță“! şi alţii: „Săraca! def...“ 


XXIII 


Voica lincezăşte lungită la umbră, pe prispă, ca minile 
subt cap, cu ochii departe, Ke 
mitru soseşte din grădină cu un braţ mare de buruieni. 
"H aruncă la porci, apoi, trecind pe lingă Voica, se opreşte, o 
priveşte lung şi în urmă o întreabă răspicat: 


60 __________ VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Fă! N'ai de gind să te mai scoli? 

Volca nu răspunde. 

— Tu mwauzi ? Du-te de adă sacu' de secară din cimp, 

Şi cum Voica nu dădea semn de viaţă, e! se răsti: 

— Naa! Da’ ce te găsi de citeva zile? Sau crezi că te-ol 
ține de pomană? Să te scoli că-l treabă! Ori eşti de omenie, 
ori. ştii! Hai scoală! 

— Las’ că mă scol, ciine! 

Dumitru plecă nepăsător, învăţat acum cu ocările. Volca 
mai rămase mult aşa, înadins, leneșă, scirbită, cu ochii mari 
deschişi. 

Soarele, încet, topind umbra, se tira spre ea. O ajunse, o 
lumină, o încălzi, îi orbi ochii. Atunci se sculă. Cu un gest 
molaiec îşi scutură fusta, îşi așeză legătura pe cap, se întinse 
dezmorțindu-se şi privi împrejuru-l. Dumitru angea roţile unei 
căruţe noi, eu o priveam pe Voica. Atunci îmi zise: 

— Vino, domnişoară, şi matale în cimp. După grădină, 
mai niţel. 

— Viu. 

Cind am trecut pe lingă el, Dumitru imi zise prietineşte. 

— VĂ duceţi şi dumneavoastră, domnişoară ? 

— Da, Dumitre. 

— Numai să nu apuce ploaia! 

Voica dete din umeri batjocoritoare, şi-mi spuse: 

— Haidem, domnişoară ! 

Şi cind ne mai depărtarăm: „Se dă bine pe lingă dumuca- 
voastră ca să nu credeţi la necazul meu, ctinele“. 

Soarele, neclintit pe cer, dogoreşte. Cimpul, de căldură, 
scoate aburi. Greeril, cu una şi aceiaşi notă scht, cinta. 
Cintă aici, colo, mai departe, şi dincoace, şi peste tot, 

— Uite sacul! Aşa. Să stăm niţel, 

— lar să stâm, Volcă? Te ceartă Dumitru, 

— Da' cul mai-l arde, domnişoară, de muncă ! Să muncească 
prea d. place ! 

trinteşte jos, scoate şorțul şi-l aşează pentru mine: 

— Stai, domnişoară, că m'o fi grabă. 

Voica se intinde, ca adinioarea pe prispă, cu minile subt cap, 
cu ochii in depărtare, trişti. Pămintul e cald subt nol şi greerii 
cîntă, cintă,,. 

Viatul a inceput să bag. Curge prin cimp cald şi nevi- 
zut, apleacă în calea-i firele de iarbă, mingiie obrazul şi se stre- 
ai pres prin porumbul innalt semănat, colo, mai departe. 

ipesc, 


i 


Cind am deschis ochii, Soarele se posomorise şi albastrul ` 


cerului se incruntase de norii purtaţi de vintul ce alerga nebuneşte. 
Deodată un ropot metalic, Voica sări in sus gz ZS 


VOICA 6! 


— Fuga, domnişoară, plouă! 

— Nu plouă incă, Voică, nu vezi? Dar ce se aude aşa ? 

— E ploaia, colo, cade pe porumb şi vine spre noi. 
Ascultaţi. 

Ca zgomotul hirtiilor mototolite aproape de ureche, mai 
puternic cu mult ca vintul de toamnă în frunzele uscate, şi acum 
din ce în ce mai apropape, mai distinct, ca ropotul de piatră 
mărantă ce cade pe tinichea, se innălța gălăgia din porumbul ce 
se sbătea subt bicluirea ploael. ȘI norul, ca o stropitoare mare, 
se plimba pe cer spre noi. 

— Fuga, domnişoară ! 

Voica puse sacul in spinare şi iute o pornirăm, 

Aproape de grădină, norul ce ne urmărise ne prinse şi ne 
strop! cu picături mari, grele, calde. la grădină pomii ne găz- 
dulră o clipă, însă dela ei şi până acasă ploaia ce cădea 
acum deasă şi repede, ne udă de tot. 


E foc în vatră. Voica se usucă. Se intoarce cind pe o 
parte, cind pe alta. lon e adormit în brațe la Dumitru care ce- 
te rar, cu glasul pe jumătate, legânindu-se la fiecare cuvint, 
„Visul Maice! Domnului“. Pe prispă Stanca vorbeşte cu cinele, 


Norul a trecat, ploala a stat, 

Dumitru, în curte, scoate căruța afară. Stanca a plecat din 
nou la cimp. lon doarme. Volen. chircită lingă foc, ein a jale, 
fără cuvinte, apol, fără să curme cintecul, incepe să plingă. 
Umplea casa de gemete cîntate, dureroase, tărăgănate, ne- 
sfirşite. 

Maria imi spuse: 

— De n'o innebuni lelica Voica, domnişoară, să-mi spuneţi 
ce-oţi vrea. O să i se urce supărarea la Cap. Nu mai vrea să ` 
lucreze nimic de cînd s'a întors. E supărat rău nenea şi zău, 
domnişoară, cui să-i dal dreptate ? 

lafundat, furios, glasul lui Dumitru se răsti: 

— Taci! taci! că mai scos din fire... Taaci, că dau în 
tine cu ce-apuc!,.. Taci! 

Un gemät mai lung, mai jalnic, îi răspunse. Apoi, cit o clipă, 
linişte, și deodată un țipăt ascuţit, înspăimintător. Eat afară: 
Voica era pe prispă, lingă Dumitru ; îl ţinea cu minile de cap şi, 
printre degetele ei, curgea sînge. Dumitru gemea, 

— Domnişoară, fuga, s'a rănit Dumitru, Ce să-l fac ? S'a 
lovit cu secerea... ce să-i fac? 

lon, în cămăşuță, speriat din soma, plingea ascaţit. 


Lovitara n'a fost puternică, însă nu puteam înțelege ce se 


62 VIAŢA ROMINEASCA 


întimplase. Cind fi întrebam, plecau amindoi capetele ruşinaţi şi 
na răspundeau, 


= 
EI >. 


Legat la cap, Dumitru s'a întins pe prispă pe foale. Cere 
din cînd in cînd apă Mariei. Volca face mămăliga în vatră. Se 
grăbeşte acum. Ritmic zgomotul brăţărilor ei sună, 

— Dar ce s'a intimplat, Voică, ce a fost? 

— Da eu mai ştiu... iată... s'a miîniat... şi s'a repezit cu 
s=cerea la mine... dai ştiu eu.. i s'a intors minia... și în loc să 
dea în mine a dat în el... Asta a fost.. 

Ritmic zgomotul brăţărilor el sună. 


XXIV 


Cinele Floarei moare de foame. E slab, prăpădit de slab 
şi ochii lui blajini, cu privirea pierdută, înecată îintr'o ex- 
presle dureroasă, umană, mă copleşesc. Şi ce e mai răv, nu-l 
pot ajuta. De citeva ori i-am dat de mincare, dar sărmanul se 
invăţa la bine şi cănta să intre la noi în corte, şi atunci mai a- 
mar de zilele lui, căci Voica nu-l cruță : dă în el cu ce apucă, 
Eri a luat un lemn aprins din foc și l-a lovit, 

Chelălăitul lui prelung, pănă departe, nestirşit, mă turbură 
peste măsură, 

— Lasă-l, Voică, să-i dau de mincare. 

— Nu-l las că e al turbatei, Să-l ție la ea. A avutea milă 
-de mine? 

— Bine, dar cinele cu ce ţi-e vinovat? 

— E al ei, 

— Volcă, Voică, te credeam cu sufletul mai bun. 

— Nu sint rea, domnişoară, dar e ciinele d ancei ; e al 
Floarei care, dè... ajuta să mi se strice casa. Să-i prind numai 
că-l schilodesc ! Ce vine aci? 


ms — Mai bine taci! Lasă-mă! Cind vorbeşti aşa, îmi eşti 
urită, 


Voica dea acum. iragul dinţilor albi umezi sch 
DEER in obrazul el a yA de eg ën PS 
se : 


— Nu te supăra, dar zău rid! Cîtă milă tru tie 
se E ONE < L.. Uite... tremur de minie. Sa-l A ne şi wi Se 
ung 

— Taci, 


aic, ` AY? Te supăraşi? Las’ că nu-i fac nimic... cînd eşti 


XXV 


— Poate să zică ce o vrea, nu mă mal doare; poate să-i 
ardă şi casa, nu mai imi pasă. 

— Volcă, nu te cred. 

— Nu mai zic nimica, domnişoară, dacă nu mă crezi, dar 
vezi ; aşa e! Ce ?! Pe el îl doare cind pling eu? Nu! Atunci. 

— Voică, nu te cred. Tu ţii la el Şi el la tine. 

— Dumnişoară, altădată mă uitam la e! ca la icoană ; 
acum, cînd văd că e năcăjt, îmi zic singură: „Aşa! Să te doară 
şi pe tine“... Asta el... Dar, citeodată, singurică, ce mai pling! 
Uite: pling, pling şi zic: cum eram şi ce am ajuns! Parcă 
mi-e sufletul o piatră, d'alea mari, de moară... atit e de greu, 
imi apasă tot trupul. D'aia nici nu mai muncesc eu ca Înainte. 
Nu mai pot, zău, mi-e greu! ȘI eu zic că mi-e aşa, pentrucă a 
pierit dragostea din suflet, Parcă-mi ținea de uşor! Munceam 
ca un bărbat şi nu simţeam truda... Asta e 1... Să mergem, dom- 
nişoară, în grădină. amindouă, să stăm acolo, la umbră, să ştim 
cà e sărbătoare... Spunea Dumitru că te duce cu caru’ la noapte 
la nişte fin. Calea ni-o lumina-o luna. Merg şi eu... Tocmai 
pela miez de noapte ne... 

Un foc de puşcă şi apoi din depărtare, din grădină, glasul 
Mariei ţipă: 

— Leică! leică |... Fuga c'a împuşcat purceaua aia mică, 
leică, leică! 

R E se sculă dreaptă, cu privirea încordată. Zise doar: 
„Auzi! 

Eşi grăbită în prag, şi, scuturind pe Dumitru care dormea 
în tindă, strigă: 

— Hei, Dumitre! Fuga! Scoala! Auzi! 

— Ce-i? 

— Auzi!! Parceaua! A Impuşcat-o ! Hai! Vină! 

ȘI, luind un par de jos, plecă hotărită spre grădină fără 
să-l mal aştepte pe Dumitru, fără să-l mai ască, 

Se auzea din ce în ce mai departe : „Leică! Leică! Nene 
Dumitre!* 

Dumitru se sculă, îşi îndesă căciula în cap, şi se îndreptă 
grăbit spre grădină. Se făcu linişte. Apoi, după un timp, glasul 
Voichii răsări din ce în ce mai puternic, mai furios: 

— Auzi! Auzi! Să-mi impuște purceaua !.. Purcea de şăi- 
zeci de galbenii.. Auzi că-l dezgroapă cartofii! Auzi, auzi 
vorbă !... Porcea mare, purcea hrănită de mine, crescută de mine! 
Auzi, auzi vorbă! S'o împuşte ! 

Venea abia tirind purceaua. Dumitru sosea blestemind, cu 
Ne întundat. Maria urma, Stanca, cu lon de mină, alergau 
rizin 

Voica nu se opri decit în poartă, unde se adunaseră veci- 


VOICA Ea 


6t ` VIAŢA ROMINEASCA 


Răspunsei rizind: 

— Bine, o pui dacă vrei. 

— Dar nici la horă să n'o scoateţi. 
— Bine, Voică, oi face cum zici. 


— , mindra mea, 
Pea 


Aveam impresia pe care trebue să o albă un cățeluş im- 

Aë ech dus la plimbare de stăpină-sa. 
apă o clipă Voica se intoarse şi, sfioasă: 

— Te-aş ruga ceva: să-mi dai şi mie niţică pudră d'aia 
pe obraz. Că uite cu roşu mam făcut ca o floare de muşcată. 
Aah, frumos miroşi ! 

Din parfum nu îndrăzni să ceară, însă cînd văzu că-l dau 
şi ei, înveselită imi sărută mina de citeva ori. 

— lac'așa... Domnişoară, pe lon l-am trimis inainte cu 
tat-su. 

— De ce? 

— lacă... Mi-e ruşine de el, 


— De ce? 
— Păi uite... nu e al meu... şi zău mi-e teamă că rid fe- 


meile de mine. Spun drept, Am fost Duminică, ştii ala trecută, 
şi sa adunat în jurul meu de parcă aşfi fost ţigan cu urso’ In- 
văţat să joace. Spun drept... De ce n'am fost bărbat! Toate 
cele bune tot lor. Ce ar face nu-l batjocoreşte nimeni. El aduce 
copil făcut cu alta şi tot eu sint de ocară! 

O clipă rămase adinc tăcută, apoi mă întrebă ginditoare: 

— La oraș, tot aşa o îi? 

— De, Voică, cam tot aşa! 

— Zău! Eu ziceam... Hal să mergem, 


nil, puse purceaua jos, se aşeză lingă ea să vadă de-i 
m 
Şi, câtră vecinii adunaţi, începu să povestească violent, e Se 


întimplase. Femeile se Cruceau, bărbaţii, adunali lingă 
H sfătulau să dea omul în judecată: eeneg be perie 
pe ogorul lui Dumitru. Copiii, aşezaţi jos, mincau porumb fiert, 


LI 
XXVI 


Era după amiezi Dormeam. Mă trezi un ţi 
-> kd f: c 
Saber hi striga un glas de om, dar odată cu el La Si Sg 
J t infundat, nebun, desnădăjduit, a moarte, Es alergind din o- 
ae şi în tindă dau un țipăt de revoltă şi mă reped la Voica o 
apuc de rochie şi o smucesc în lături : $ 
Ka inebunit ? Lasă-l! Lasă-! că dau În tine cu ce apuc! 
ü P det un scăunel, o ameninţa. Voica se feri strigind | 
— Uuh, l-am scăpat! 
Cu picioarele din urmă atirnind, cu o diră de singe ce fn- / 


curte, RB 
Ă Voica îl lovise cu sălbătăcie, ţipind ŞI ea in nebu- 


Plingea 
pănă în adincul Cu Tri SCirbită peste măsură, sdruncinata 
ca, dezmeţită, nu mai 
mă pay e Poate că ere pm orgie ră Dr cânta să 
plinge că mao E dragă, ce e asta ? Nu fi copii! Nu mal 
are if n dE nimica |! De n'o veni mine iar pe aici... să mă 
ră rel apă ? Vino pănă afară. Hai, că nu-l mai bat 


+ 
KL * 


Cerul, înorat uşor, lăsa să se cearnă căldura şi lumina soa- 
relui ca printr'o pinză uşoară şi rară. Am plecat spre horă. 
Stanca a rămas să păzească bătătura. Cinele se luă după nol. 
Voica îl goni. Acum ea mergea vioi alături de mine. Era in- 
călțată cu ciorapi groși, roşi şi papuci care plescălau. Maria, în 
urma noastră, cu fete şi băeţi din sat, sosea şi ea. Fetele erau 
toate cu capul gol—spre deosebire de femeile măritate—cu på- 
rul frezat mărunt şi, spre ureche, înfiptă in coc, cite o floare de 
muşcată. Toate grozav de văpsite cu hirtie roşie muiată şi fre- 
cată pe obraz şi buze. Imbrăcămintea lor la fel cu cea a maha- 
lagioaicelor bacureştene, cu bluze colorate, garnisite, demodate, 
cu fuste larg! de stambă şi numai salbele bogate aşternute pe 
Piept, aminteau de portul țărănesc. Bărbaţii însă, toţi în cos- 
tam naţional, alb distins, curat, lucrat intreg de mină. 

In drum, din case egeau şi alți țărani pentru a merge la 
horă şi fiecare, după ce da bună ziua, fotra în vorbă cu Voica. 

' 5 


bolnă ! Hai vi 
ae pini zii Kark Auzi! să pilingi aşa pentru un ctine!... 


XXVII 


— Speech să vă puneţi Și pălăria in cap. 

— la Va Tog E mal uşor fără ea, că nu e soare, 
să ridă femeile de e te „Odată veniţi cu mine la horă. O 
asta ? Nici pălărie er op SC no puneţi. Le aud: domnişoară e 
sinteţi dumneavoastră. O puneţi? vreau aşa. Eu doar ştiu cine 


66 VIAŢA ROMINRASCĂ 


VOICA ` ` _ 267 


Era mindră, sta lingă mine, parcă să mă păzească, parcă să 
vadă că sint cu ea. 

Se auzea din depărtare, dela horă, aduse de vint, frintu 
din muzica lăutarilor. Lastinctiv paşii se grăbeau. 

La cotitura drumului, se văzu o casă mai mare şi In faj 
ei, locul larg, bătătorit, al horil. Era circiuma. 

Lumea furnica. Cu un grup de ţărani, Dumitru cu lon de 
mină, ne eşi înainte. 

— Sărut mina. domnişoară, 

Apoi cătră lon: 

— Spune şi tu, hai vină, sărută mina domnişoarei, 

- Lu mişoaa ? 

— Da, pepenaş. 

lon veni pănă la mine, imi luă mina şi puse buzele pe ea. 
Nu le mişca însă, neștiind decit să imite gestul săratatului. Apoi, 
ruşinat, se repezi cu capul înainte la tat-su şi şi-l ascunse în 
cutele cămăşii lui largi. 

— Hai, hai, strugurel! 

Țăranii adunaţi rideau, Voica-l trase pe lon la ea şi-i po- 
trivi hăinuţele. Era imbrăcat şi cl țărăneşte, ca un om mare, cu 
opinci minuscule în picioare, cu căciula de lină alba în cap, cu. 
briu roş peste cămäşufa înflorită. 

Dumitru zise: 

— Numai de mar muri, că prea e voinic şi înalt, 

Se auziră glasuri: L-o feri sfintul; însă Dumitru dădea din 
cap neincrezător. Apoi îmi spuse: 

— Poftim incoace să staţi colea, pe bancă, la umbră să 
vedeţi hora, 

Dumitru plecă cu ton in braţe urmat de țărani. Voica rä- 
mase aşezată lingă mine, extrem de mâgulită de primirea ce ni 
se făcuse, cu toate că Dumitru se pretăcuse că pe ea nuo vede. 

Cercul horii se invirtea vioiv, ritmic. Rar cite un chiot pu- 
ntre Mica eta căci atunci hora întreagă o pornea i 

nversă. Era prinsă numai de - 
se Învirtea din ce în ce mai arzi ds 2 să ra See 


Cind au trecut pe lingă noi, Voica dădu din cap un semn 
de ziua bună învățătorului, surise câtră nevastă-sa, iar preotalui 
D spuse un „sărut mina“ înveselit, 

— Ei, te-ai întors, fată ? 

— Da, pârinte. 

— Bine-ai făcut. Aşa e mai bine: fiecare la casa lui, Co- 
pilul unde e? Ce zice Dumitru? 

— Ce să zică, părinte... 

— Bine fată, bine. Bine că te-ai întors. Mä bucur. 

Voica ridică privirea şi se uită buimacă imprejuru-i, ca 
deşteptindu-se din vis. 

Preotul nu băgă nimic de seamă, se depârtă vesel, grăbi: 
să-l ajungă pe învăţător, depărtat cu o vădită gelozie faţă de 
mine care ii furam din succesul lui de Duminică. Volca îmi spuse 
intr'un suspin: 

— Domnişoară, domnişoară, cum mă doare sufletul, Vor- 
bele popii parcă au turnat apă clocotită peste el, Uite-l [colo 
pe Dumitru, uite cum se bucură de lon, şi eu de nimic mam să 
mă bucur. Uite cum se uită la lon şi de focul meu cum a uitat... 
lacă, așa o să-mi treacă zilele toate, uite așa in şir toate, una 
cite una, să mă uit la el ca o străină, 

Și, coplegită de valul acestei tristeţi, nu mai răspundea decit 
cu gura pe jumătate la cuvintele femeilor adanate | noi, 

Stanca, ce fugise de acasă, venise la horă. Sia ca de 
obiceiu chircită pe vine întrun colţ şi privea. Voica o zări: 

— Fugi ! fugi, tă, acasă că te omor! Scapă vaca şi boii 
şi vai de oasele tale l.. Fugi, tă! N'auzi? 

Stanca închise ochii, stringindu-i cu putere, ca subt ame- 
ninţarea unul pumn, dar nu se e 

— Aah, drace! N’aude ! Stai numai t.. 

Se ridică indreptindu-se iute cătră Stanca. Fetiţa o sbughi 
in hohotele de ris ale femeilor adunate. 

— ŞI las-o Volcă, e copilă! N'ai vrea să şadă acasă să 
toarcă |... zise moş Nicolae, un bătrin totdeauna gata de glumă, 


In circiumă oamenii puneau la cale din treburii d ȘI, văzindu-mă că rid, adaose, privind şiret: 
ener? Giasuri răgușite, ciocănit de pahare, eg ert E — Ziceam să vă rog ceva, domnişoară 3 
nitu, 


mg de păzit. Nu mi-l păzeşti dumneata ? 
` — „+ am nişte fin de păzit. Nu zeşti dumnea 
Pirëie e 9 Opt gi, nici o oboseală, Poţi dormi toată ziulica, lar de se 
x tară, iei din fiecare clae cite niţel şi o faci la loc pe cea furată... 
oz Si ES? place socoteala ? Apoi să te invoesc pe Duminică 
a sa 
oica, încă necăjită de ruşinea ce i-o făcuse Stanca, zise: 
i pă Lasă domnişoara, Moş Nicolae, ce o să creadă de 
matale 
— Ce să creadă, na vezi că ride ? Sau i-o place mai bine 
ce-i spai tu? Hai, fată ?... 
Țăranii, canoscîndu-l pe moş de glumeţ, se adunaseră în 


— Uite, domnişoară, ăla de vine imb ăcat 
văţătorul: cu nevastă-sa şi cu copilul şi cu preoteli 
— Are cum se cade dascălul ? 
— ce să nu fie? D f i 
Vrednic popă: munceşte cit trei, Let A aurar Pi 
— Unde 


nd seamănă. Zau de nu-i ca o cloară, up ig e SÉ 


ogor. Asta numai, cam bea. Da’ nu intotdeauna. Ri 


jurul lui şi rideau ascultindu-l, iar bătrinul încintat, puţin învese- 
lit şi de rachiul circiumarului, se uita mindru imprejur, şi oftă 


a şotle: 


— De nu mai sint ca vol... colo tinăr... satul intreg Last: 


invirti, 


VIATA ROMINEASCĂ 


O voce îl strigă: 
— Te-ar iubi jar fetele ! 


Hohote de ris se înnălțară. Voica înveselită imi zise im- 


gădultoare ` „Numai prostii vorbesc“. 


Soarele 


apusese, hora nu curma. Paşii mulți, bătătorind 
pămintul, întovărăşeau surd, în cadență, cintecul ascuțit al vio- 


rilor. Lumea mişuna în praful ridicat. 


Cn Voica, am plecat mai devreme spre casă, pe inserate. 
Mergeam tăcute amindouă. In urma noastră zgomotul glasurilor, 
chiotelor, se amestecau într'un murmur din ce în ce mai slab. 

Singur cintecul ascuţit al viorilor se mai auzea din cînd în 


cind adus de vint. 


XXVIII 


Volca strigă vioae, glumind : 


— Nu închide poarta dela drum, parcă 


mina | Las-o 
— Cum 
— Dei 


— Bine, dacă zici matale.. 
dela horă... Sa trintit Lon în p 


largă, să ridă deschisă. 
aşa, leică ? 
aşa imi pare mie, 


-| astupi gora cu 


. Uite că vine nenea cu oameni 
raf... Uite-l ce mai rid! 


— Blestematul, îl bat de şi-o murdări hainele, 


— la vi 


no zău, leică, şi vezi: a innebunit lon : ţipă, ride, 


se svirle şi se caţără de oameni... Vino fuga : 


Spate şi stă cu picioarele în sus! 
Voica neliniştită se uită 
zise rizind, iertătoare: 


lată s'a trintit pe 


Uite... îl vezi? 
o clipă, apoi faţa | se lumină şi 


— Să ştii că l-au imbätat l... la veniţi şi dumneavoastră, 
domnişoară, o să e, y Fuga domnişoară! Ha! nite ce nebune! 


— Vai, Voică, 


ştii că i-au îmbâtat pe 
ac 


— Păi, ce crezi l... Uită-te ce nebunii 


Dumitru, apropiindu-se, 
— VI l-am adus pe lon 
Il ridică din praf şi-l săruta. lon il lovea cu picioarele în 


burtă. 
— Naa! 


— Val, Dumitre, ce La 


Dumitru 


turbatu’ | 
răspunse KE ş 


— Ce sărac! A băut ca un om marel.. 


sărut mina do 


mnişoarei. Spune cit ai băut ? 


săracul copil! 
e! 


poa ameţit şi el, sirigă mindru: 


făcut ? Săracul copil! 


Pepenaş, spune 


VOICA 69 


lon apucase de coadă un cine ce umbla pe lingă el, şi-l 
trăgea cit putea. Cinele mirii, se smuci și scăpă. lon căzu jos 
ament, cu picioarele în sus. 

Un hohot de ris îl înveli, 

Adă-l mai aproape!—strigă Voica.—Adă-l să-l vedem şi nol. 

— Voică, are să se imbolnăvească bietul copil. 

— N'are nici pe dracu’! Hai veniţi! 

“In mijlocul curţii, lon găsise un mototol mare de hirtie. 
Da în el cu picioarele cu atita putere încît, pierzind echilibrul, 
cădea pe spate şi iar se scula, făcea cliva paşi clâtinat şi cind 
să dea în hirtie, cădea. Așa de citeva ori, stirnind tot mai mare 
haz, pănă ce, asudat, congestionat de credeai că-i va (ent 
singele din obrazu-i grăsuţ, începu deodată să urle, tăvălindu-se 
in praf in convulsii... 

Voica se repezi şi-l ridică. 

— Dumitre, să ştii că îţi omori copilul aşa, îl omori 
fară milă! 

— Nu moare, domnişoară, din atita! E țapăn ca o piatră. 
A bâut rachiu... de s'a stins! 

— Asta-l o nebunie ! Sărmanul copii! Cum să te fac să 
ințelegi că-l omori, îl timpeşti! Să pilingi de mila lui! Credeam 
că ai mal mult suflet pentru el! 

— Lasă-l, domnişoară, că nu-i nimic. Se învaţă el şi cu 
asta... Asta-i obiceiu la noi la ţară! Ce credeţi, ca la oraș? 

— Lasă, Nu mal vorbi. Caută mai bine și te desme- 
ieceşte dumneata... Nu vezi că i-e rău?.. 

Voica ţinea pe lon aplecat, lar copilul, cu sforțări dureroase, 
da afară tot ce înghițise, Aproape leginase şi femelle adunate 
il stropeau cu apă. Mal la o parte, bărbații, care acum nu mal 
aveau ce vedea, stau liniștiți de vorbă. 

Dumitru, cu obişnuitul său gest de nedumerire, il privea 
scărpinindu-se în cap. 

Ce să-i dăm, domnişoară ? Scliba ! Auzi pentru niţel ra- 
chiu | Zic că m'a fost un pahar plin din alea mari! Ce să-i dau? 

— wei şi eu... Poate un ceai uşor de tei. 

— Daţi-i. 

ŞI Dumitru plecă fâră să se mai uite la copil, nevrind să 
se vadă că e ingrijorat. Intră în vorbă cu ceilalți oameni. 

Voica zise rizind uşor: 

— Ați văzut ce ne-a făcut lon? la te uită! 

li ridică o mină, o lăsă. Mina căzu jos, ca moartă. lon, 
cu ochii închişi, lăsind să se vadă o lumină albă spălăciță, sta 
nemișcat, cu gura crispată în amărăciune. 

Fu bolnav citeva zile, cu temperatură mare, cu trupul 
zdrobit, plingind dareros cind se deştepta, vindecindu-se greu. 
Cu toată paza mea, ca să-i facă plăcere, îi dădeau să mā- 
nince pune verzi, brînză, 


70 


VIAŢA ROMINEASCĂ ` oooO oO 


XXIX 


— Vezi, domnişoară, se rupe ceva ori te loveşti, Gregi 
lucrul, se vindecă locul, dar tot rămine semn. Uite așa şi inima 
mea: rid, mă mir şi eu; pling, mă mir şi eu... că vezi sut eu 
aci, la casă mea, cu creştinul meu, şi tot credeam c'o sâ-mi 
treacă, dar nu mal éca înnainte. Nu mai mi-e rost de nimicuţa 
pe lume şi zău imi vine să mă culc la pămint şi să pling... până 
or seca lacrămile din mine, bătu-le-ar pustiul de lacrămi, că o 
să-mi ardă ochii... Şi zic: acum, sa Sfirșit cu mine și apa toata 
din fintină s'o beau şi tot nu-mi sting focul din suflet, 

— Voică, nu mai plinge. E timp puțin de cind te-ai in- 
tors, dar să vezi tu peste cităva vreme: ai să uiţi şi tu şi el și 
ai să fii iar ca înnainte. Innainte plingea! şi mai mult. 

— Geaba... S'a sfirşit: dragoste dreasă... poţi so svirii 
pe drum. A văzut că poate fără mine, că de, umblă fete mari 
după el... Acum, ce l-oi face, bine tot n'o fi; pămint n’a vrut 
să-mi dea... şi-mi stă petecul înnainte ŞI atita m'am uitat Ja e] 
şi l-am dorit că de-oi inchide ochii, îl vàd aşa întreg, cum e, parcă 
i-aşi număra și firele de iarbă 

Voica închise ochi! ei mari, lucioși de patimă şi lacrimi... 
o clipă, şi îi deschise desnădăjduiţi : 

— Copil a făcut cu alta, gindul 
mai sint ce-am fost, Şi-mi vine la cite o vreme, uite da: să 
plec în lume, la Oraş ; să las tot, să mă bag slugă undeva, poate 
chiar la dumneavoastră, şi acolo să uit de casă, de påmint, şi 
de el şi de mine. Voica mă privi cercetător, apol şopti: Dar eu 
zic că numai moartă m'oi potoli... Sau poate aş mai gindi ceva... 
zo găsesc pe ai țigancă, cea însemnată cu păcatul mai mare 2 
vezi minile mele 3. Lite aşa cu ele, da, nite, so string de git, 
să-i vezi ochii cum se înneacă in moarte... cum s'a... 

— Voică, nu ma! vorbi aşa. 

Şi eu zic, domnişoară, că nici la judecată nu m'ar 
deps! şi că Domnul nu m'ar blestema 
necrezut de mic păcatul meu pe lingă 


poate îi e la ea; ep nu 


pe- 
de ași face-o, că ar fi 
al ei, şi aşi face numai 


dreptate... 
Sos! lon. Ii acoperea doar o cămășuţă, trupul lui plin se 
khicea la fiecare pas. Tira după el, de coadă, un biet pisciu... 


— Mamă! foame !.. 

Se apropie de Voica, se urcă cu caznă la ea în braţe. Pi- 
soiul, printr'o svicnitură mai energică, fugi. lon rise: 
mă! pisu! 
Voica, mi-l arătă cu ochi; 
| vezi ? El ce ştie, imi zice „mamă“!,. 
Voică, acum îl iubeşti? Vad ca-l săruţi mereu... 
Da mai ştiu şi eu! Aşi zice da, cad il simt aşa mic şi 


— 


VOICA 71 


fraged lingă mine; dar cînd îl văd pe bătățură şi mă gindesc 
că e al alteia cu tat-su,.. vai de zilele mele! L-aşi da cu capul 
de pămint şi d'ala mi-e mai milă de el... El ce ştie? 

— Mamă, mi-e foame! 

Voica se sculă şi se lăsă dusă de el, făcindu-mi semn cu 
umerii: de, ce să-i fac! 


Cum slăbise, blata Voică! O surprindeam atit de des dusă 
pe ginduri, cu faja incruntată într'o sforfare dureroasă, cu su- 
fletu! înnecat în ginduri din acelea triste fără indreptare. 


Din casă se auzi gent ascuţit al lui Ion, înnecat în țipete 
scurte de bucurie. PFogind, eşi cu cogul de mămăligă in braţe, 
Volea Îl urmărea rizind şi ea Şi prefăcindu-se că | prinde. 

— Prinde-l, domnizoară, prinde-l! 

lon se inneca de tot în rìs și, ne mai putind 
aşeză pe jos şi ascunse coşul cu braţele ; 

— Nut-i! a păpat cuțu L.. 

— Vezi hoţu'!—şi Voica se aplecă şi-l sărută zgomotos, 
Apo! îl säin ca pe o pană, sus, sus de tot. lon ţipa mindru. 

Acum, aşezaţi jos, se jucau. Voica îl muşca uşor, iar el, 
gidilat, se tăvălea rizind. Cum îl lăsa în pace, el se scula, o 
prindea de haină, muşcind şi el. Voica se r zea iar la el, lon, 
roşu în obraz, ridea şi mai tare. La urmă, Voica se sculă, îşi 
aşeză rochia scuturindu-se de praf şi zise: 

— Ajungă-ţi. Vine tata și găseşte mâmâliga nefăcută ! 

Dar lan, aprins, nu voia s'o asculte şi cu zburdălnicie o 
intindea de rochie. Lo rupse. Voica se întoarse şi îi plesni o 
palmă. Furios, lon o apucă de mină şi i-o mușcă pănăla 


singe... 
Şi, pănă să-l pot scăpa, îl bătu cu 


alerga, se 


— Uh! Biestematal!,.. 
cruzime. 

— Na, şarpe, şarpe ! 

Copilul, culcat pe jos, 
infundat cu suspine scurte. 

O certai pe Voica: 

— JH pui tu mintea 


lungit în praf, obosit mort, plingea 


cu un copil? Să ştii că mi-e ruşine 


de ce al făcut şi că n'am să mal stau la voi. Te miri că te 
bate Dumitru... Să dai aşa in copil... ' 

Voica, cu ochii turburi de minie, îngina: 

— Şarpele! Ştie că nu-i sint mamă ! Şarpele ! 

Imi arătă mina invineţită. 

— Dar de unde să ştie că nu-i eşti mamă?! Tu l-ai stat, 
El a crezut că e tot joc. 

— face acum aşa, ce o să-mi facă cind o fi mare! 


minte, Tu crezi că el ştie 


72 VIAŢA ROMINEASCA 


— Zici!... Auzi şarpele să mă muşte el pe mine! Il imbrac.. 


ìl spăl... şi el... auzi l... 


— Dar înţelege încă odată că nu e el vinovat acum, ci tu. 


Uite, să fiu Dumitra, m'aşi supăra rău pe tine. 
Voica mă privi rugător. Urmal: 


— Bine înţeles că n'am să-i spun nimic dar ştii... nu mi-ai 


plăcut de loc, dar de loc! 


— Ertaţi-mă... dar prea-i afurisit. Mia îmbătat singele, că 
aşa l-am simţit parcă cum ml se urcă la cap... Auzi! să mă 


muşte aşa copilul alteia!... 


— Tu nu înţelegi? Ori incepem din nou? Să H fost şi 


copilul tău şi tot aşa făcea! 


— äng O fil.. Hai vino, afurisenie, să te spăl... Auzi, să 


mă muşte aşa! 
Copilul se feri de ca, mototolindu-se ia pămînt. 


— Hai, că nu-ţi fac nimic! Uite, ticălosule, ce mi-ai făcut! 
Şi-i viri subt nas mina învineţită, lon, speriat, incepu să 


plingă. Voica îl luă de jos cu uşurinţă şi plecă cu el. lon obo- 
Sit, îşi lăsă capul moale, legănindu-se într'o parte şi alta, ca frint. 


XXX 


Vintul adie uşor. 

— Uite, domnişoară, (em ogorul ăsta secerat, ca să ajun- 
gem mai curind, pe urmă, vezi unde luceşte apa lacului? Mai 
înnainte de el cu mult o luăm spre stinga. Cind ajungem la 
een. ee E se Vata, şi Er erp bisericii, că ea tot 

a rămas, cu săracii. D’ 
noi, că e departe, Intram in sat... E R Sg pen Caa 

— hage eigent gc mergem sint oameni săraci? 

— Nu, nu stau chiar acolo; sint mal spre Ă 
au o casă şi la celălalt capăt al satului. Dotas. e 
o nuntă, peste drum de bătrîni. E nuntă cu dar, adică înţelegi 
mata ce e asta ? Fiecare plăteşte ce bea şi ce minincă. EI numai 
ce au gait iata şi au aşezat masa, 

- Da 


— Da, 

Se po" Voică, —zise Maria din urtnă — lon svirie in Stanca 
tanca văzindu-se apărată incepu să plingă 
zë CS n niai. vă bat pe aminde, PA 
ui ton sună o clipă şi apoi, în linistea 

singuri paşii se mai auzeau, şi rar, ge irenmâtel re erei 
tului, Pate ege uitindu-se departe. Zise: 

— mnişoară, nu e fată i 

BS gen et mare mireasa. 


— Ştie tot satu’. Da” tot o ia ăstălaltu, că La mai dat 


VOICA 73 


tat-su o vacă peste ce se invoise. Aşa, ca să se şteargă nea, 

— UU ani are? E urită? e we 

— Optsprezece şi nu-l urită, bat-o pustia, 

— Şi unde e băiatul acela? Dece n'a luat-o el? - 

— E la armată. Dar tot n'o lua nici cînd se libera, căcie 
cel mai cu stare din sat... şi frumos. 

— De ce n'a lăsat fata în pace dacă n'o iubea? 

— D'apäi el ce a perdut ? Oricind ia alta. Ea a fost proastă, 
săraca, de l-a lubit. A rămas cu ruşinea şi acum, cu lacrimile 
în ochi, face nunta cu altul că de... nemăritată nu putea sta, o 
rid toți. A luat unu’ mai bătrin, văduv şi cu doi copil, 

Şi Voica (Gen, liniştită, caşi cum cele spuse de ea n'ar | 
inchis nici o durere, nici o nedreptate, 

Până departe, nesfirşit de departe se întindea zarea. Cuprin- 
deam din ea cit poate cuprinde privirea, pănă acolo unde, albu- 
rin, cerul aplecat spre noi imbrâţişează pămintul, nesfirşit de 


departe. 


Am cotit spre stinga şi am intrat intre pomii cei răzleţi, 
arätat de Volca adineaoarea, apoi în sat. Biserica dărăpănată, 
case sărace, vechi, cini intometaţi, copii mulţi. După cităva 
vreme o casă curată, cu curte mare, unde sta o masă lungă, 
rudimentar lucrată, aşezată cu mincări, şi bânci de jur imprejur. 
La poartă un măr bătrin, incărcat de poame şi ani, noduros şi 
de aceia parcă incordat în sforțarea ce o făcea să ducă gren- 
tatea lui şi a mulţimii de copii suiţi în el, pentru a-i culege fruc- 
tele. Glasurile lor—ciripit curios—goniseră păsările ce de obi- 
ceiu se odihneau acolo. 

— E devreme, domnişoară ! N'a venit incă lumea la nuntă. 
Dar să mergem peste drom, la bătrini. Stăm acolo ce stăm şi 
cind plecăm acasă, ne intoarcem iar pe aci. Pe lon îl lăsăm cu 
Stanca şi cu Maria să se joace cu copiii aici. 

Cind am intrat la bâtrini în corte, o senzaţie minunată de 
linişte şi de răcoare ne cuprinse, căci chiar şi soarele dacă på- 
trundea pănă acolo, se strecura sfios, cernut prin frunzele pomilor 
verzi și deşi, lucrind jos din umbra frunzelor o dantelă fină 
tremurătoare la adierea vintulai. 

larba asurzea pașii, nici un cine nu lătra, O bătrină slabă 
eşi din casă şi, recunoscind pe Voica, bucuroasă o primi: 

— Tu eşti, fată? Da ce inimă bună îmi faci că vii şi pe 
la noi. Să-l chem şi pe moşu meu. Moşule, a venit Voica șia 
eeng şi pe domnişoara ei. Să poltiţi vă rog în casă, zäp, la 
răcoare. 

Moşul, încovoiat, sosi şi el cu paşi mărunți, grăbiţi. Dete 
mina cu Voica şi apoi blind, îmi sărută mina după obiceiul lo- 
cului: o duse la gură, la frunte şi lar la gură. 

— Poftiţi in casă. Dar Dumitru ce face? 

— PAI, tot aşa... 

Curat şi în casă, ca in poveşti de curat şi de bine. Vor- 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ VOICA 75 


beau cu glasurile mai stinse. Acum o intrebau pe Voica de 
cele întimplate ei în urmă. O sfătulau să fie cuminte, să rabde, 
să nu se mal certe.. 

Şi în ochii mari ai Voichii, lacrimi luceau. O simţeam 
imbunată. 

— Tu ştii, că am crescut cu mamă-ta. Te-am văzut şi pe 
tine de nu umblai. Vedeţi, domnişoară, fi sint ca o mam , ce 
să mai spul. E mai bine cum zicem noi... Să rabde. 

— Aşa e, dadă Ann, dar mă doare, mă doare sufletul, 

Şi Voica plinse. 

ZE — E mai bine cum zicem noi, e mal bine, Nu se poate 
aittel.., 

ȘI printre lăcrimi, Voica repetă: „Nu se poate altfel“, 


— Ştim Z noi, domnişoară ? S'au ispitit. Ce-i dat omului... 
D'apol acum să mergem spre grădină. Se lasă seara şi aci e 
rece e Ä cind dogoară in cimp da-mi-te pe inserate. 

— Să mergem. 

— Domnişoară—zise Voica—dumneavoastră nu va scăl- 
da aci? 

— Nu, Voică. Dar dece? 

— Uite... eu m'aşi scâlda... poate dei. aş scâpa de ne- 


Bătrinii se închinară iute, sculpind uşor spre pămint, spre 
Necuratul. Moşu, așezindu-i apăsat mina pe umăr, zise: 

— Doamne, ce cine e durerea! Cum te face să gindeşii ! 
Fată Voică, nu mai vorbi aşa, ăsta e păcatul cel mare. 
— laca, zic numai așa. Nu te supăra... 

— Ba mă supăr, zău. Fii cu mintea la suflet nu-l lăsa să 
stea singur. Cind e lovit... sufletul e slab.. 

— Bine... bine... dacă eet dumneavoastră. 


+ 
= kd 


Mergem spre fundul grădinii. Se aude un murmor sură, 
molcom. Cind am eşit dintre pomi, apa Neajiovului ni se arătă. 
Păcuroasă, grasă, neagră, curgea greoae intre ripile innalte, sterpe, 
clisoase, Moşul zise: 
ai e gre S e Neajlovul mai sălbatec ca aci. S'au dat 
şi lupte pe malurile astea, de s'au îngrăşat peştii cu mortii rā- 
văliți în el Şi tare-i adinc şi viclean. ‘Te ege la d e i 
blestem, Nol zicem c'o fi vrăjit... Nici sufietul celui necurat 
na e atit de negra şi fară milă. Cind trece in cimp Neajlovul şi 
dă de soare, se inveseleşte el din nou, dar geaba, limpede ca 
Argeșul tot nu-i. De Sfintw Ilie, tot în Neajlov se înneacă omul 


— E nunta in toiu. Lăutarii cîntă, la masă se minincă, 
hora se învirțeşte chiotind puternic, copiii se joacă; răguşite, gla- 
stirile bețivilor cintă sălbalec, In capul mesei, mireasa gătită, 
sulemenitță, stă necliatită, 

Noi plecăm lute spre casă, lon, obosit, plinge nemai putind 
umbla. E nd de tot pe haine, ln lipsa noastră, a căzut în 
noroiu, iar Stanca La spălat la fintină așa imbrâca t. 

— Cum să-l iau în braţe ? Mă murdăreşte şi pe mine. Tu 
ar trebui să-l duci, ticăloasă. Uite, ce ai făcut co lulu. 

— Pål se usca noroiul aşa pe el şi tot mă băteal, 

lar Maria rizind spuse: 

— Scot eu şorțul să-l învelim. 

Infofolit ca un pachet, lon adoarme la Voica în braţe. Din 
cind pă cind ea îl priveşte şi spune, fără duşmânie, ca pentru 
ea: „Scirba“ 


nu în Arge V 
~ Dadă Ană, spune-i şi domni 
EI Su seat e vg H nigoarci cu fetele cele donă 
— Păi să-i spun, să aile să se păzească: De Sfintu' Ilie 
căldurile cele mari, două surate, din acelea legate prin des și 
jurămint, nu le-a fost teamă şi au ispitit pe cel de care nu 
trebue vorbit, Au Spus: „noi ne scăldâm azi“. S'au dezbrăcat, 


Simt că-i e puternic, dureros acum în suflet gindul că ea 
niciodată nu va avea unul al ei. singele ei, viaţa ei. 

O ciipă o văzul cum H strinse mai tare la piept, apoi îşi 
domoli mișcarea şi mal zise odată, încet ca o mingiere ` „scirbă“ ? 


Noi am auzit că fetele rideau şi le-am văzut că se äi 

tau, sa 
întreceau, sărmanele... Domnişoară... să-mi fie cu RA ie de ci 
minţi că numai ce auzirăm că nu mal rid şi că, depărtindu-se, piin- 


boreau de se umpluse văzduhu! până sus de tipet 8 - XXXI 
of 28 en ge din SH Sech, ȘI nici ri e ră. pu 
e-a mai găsit nimeni k 
ez 5 ce se Inneacă de iese ze tă ip eh Fi căzu o 
"E i Lë a moşu adaose: Asta-i Neajlovul! te trage la fund 


— Dar de ce-au vrut să se scalde, maică bătrină ? 


Din loc în loc, singur porumbul e înalt, incolo, neted, tuns 
de toate semânăturile, cimpul calm, matur, odihnindu-se după 
atita muncă, stă culcat şi liniștii. 

ȘI cerul, cu o privire blindă de ochi albaştri, il acopere, 


Cite un ţăran, cu furca în mină, a lene răstoarnă larba 
cosită, în care mii de flori s'au uscat. Pe drumuri, încărcate cu 
fin, trec căruțele. Sus în virf pe patul moale, cite o femee stă 
cu ochii în depărtare, cu trupul legănat de mersul bollor, ca 


într'o ame e 
le e in apus şi atit de roşu, infierbintat de căldura 

iui, incit parcă se topeşte, minjind cerul în juru-i. Nori nşori, 
ca pinze de pălanjen, trec sfioşi, se imbujorează, apoi se sting. 

Lacul Cilniştea Neajlovului, infrigurat de unda lul rece, se 
încălzeşte la cele din urmă raze de soare. Cind trece min- 
gierea vintului, fiori H sbirlesc trupul într'o tremarare ` 

Spre pădurile de tein, copacii, copleșiți de frunziş, încreză- 
tori in bogăţia lor, stau liniștiți, nebănuind că în curind frun- 
zele vor fi imprăştiate de nebunia vintolul de toamnă. 

In zare colo şi colo, sate mici, albe, unde s'au cuibărit 
oameni, cu durerile, bucuriile şi frămiîntările lor. 


Henriette Yvonne Stahl 


In Piaţă 


In piaţa tirgului, pe unde vin 

Şi pleacă veşnic drumurile'n ţară, 
S'aducă griu şi valuri mari de vin,— 
A poposit mulţime grea de cară. 


Deasupra crişmelor cu guri adinci, 
Cu zgomote zi pivniţi subt zăvoare, 
Se'nalţă carăle, ca nişte stinci, 

Spre cerul mut şi rumenit de soare... 


De lingă ele oamenii s'au dus 

În crisme: o femee 

Cu dinţii ştirbi ot glasul răguşit, 
Strivind în pieptul ei un cîntec trist, 
Le umple 'n şir gărăfile, să bee; 


VIAŢA ROMINEASCA 


Și nu mai știu decind s'au întîlnit. 
Decit că soarele-i la asfinţit 

Și peste noapte stele-au să răsară: 
Că mine, soarele se'ntoaree iară 
Să le'ncălzească sufletul pustiu 
Mereu cu vin stricat și cu rachiu.. 


Pe fruntea carălor, demult stinghere, 
In preajma sării, din apus adie 
Puzderii de lumină şi tăcere... 


Cum le-au adus de mină pas cu pas, 
Pe lingă ele boii au rămas 


Drept singuri paznici credincioşi şi buni, 


Copiii de pe stradă 

Au alergat cu grabă ca să-i vadă 
Şi-au început a-i desmerda pe git, 
Să alle de la dinşii doar att. 

De unde vine soarele şi unde moare ? 
Că păz'acum, din tirg, nici un copil 
Nu s'a putut apropia de soare, 


ȘI boii blinzi, cu ochii lor frumoși 
Și limpezi cași nopţile de vară, 
Șoptesc copiilor de lingă cară: 


—. e o 6 ffe äs 


IN PIAŢĂ a 73 


Că soarele din iarbă se ridică 

Plutind deasupra holdelor, usor, 

Și trece peste munţi și peste ape, 

Să doarmă, noaptea, subt pămint,-—aproape; 


Că lumea asta pentru soare-i mică, 
In tirg e cerul strimţ Şi-i colb pe stradă, 
De-aceia, niciodată n'au să-l vadă. 


In crișmele de-alături, oamenii 
S'au in gropat subt ochii lor pustii 
Și zgomotul i-adoarme ca o vrajă; 


Pe tirg se 'ntinde noapte şi tăcere: 
lar carăle 'ncărcate 'n veci stinghere, 
Deasupra intunericului, stau de strajă... 


G. Bărgăuanu 


Personalitatea și activitatea literară 
a lui Dimitrie Cantemir" 


Aşa cum ni s'a păstrat, Descriptio Moldaviae este foarte 
importantă. Nu este o întimplare că s'a publicat în ajunul şi re- 
publicat în cursul războiului ruso-turc terminat cu pacea dela 
Chiuciuc-Cainardji, după cum nu este un hasard, că Dimitrie Can- 
temir a început cu ea seria operelor de informaţii relative la tre- 
cutul rominesc. | 

Chestia situaţiei internaţionale a Moldovei reinteresase 
foarte mult lumea politică incepind din 1683, ba chiar ceva de 
mai inainte. In cazul tratativelor, care au dus la pacea-sfirșit al 
luptelor Ligii sfinte, soartea viitoare, atitudinea politică de atunci 
a Moldovei a fost semn de întrebare, la care s'au silit să răs- 
pundă în felul lor special şi pentru propriile lor interese impe- 
rialii, Polonii etc. ȘI cind Carol XII agită inaintea Tarcilor spectrul 
războiului cu Rusia, cei interesaţi, şi mai cu grijă sau mai radioşi 
de speranțe s'au intrebat, ce va face Moldova. Tara Moldovei, 
restaurată in vechile hotare prin creştini, ar fi insemnat un echi- 
libru sau Într'un caz mai rău pentru Moldova, biruinţa anumi- 
telor tendinţe imperialiste. Continuarea suzeranității turceşti se 
considera ca cel mai mare rău. Forţele vii şi forțele materiale ale 
Moldovei meritau pentru orice imperialism orice sforţare, dar o re- 
culegere, o restaurare, o revenire la trecutul ei politic dinainte 
de furtuna turcească merita Moldova şi pentru sine, şi pentru 
Moldovenii săi. 


* Vezi „Viaţa Rominească“, No, 7, 8 și 9 din 1924, 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 8I 


nească şi Moldova. In timp am putea spune, că e seria a treia 
de informatori impuşi de imprejarări în vremuri cind nu existau 
agenţii telegrafice, ca azi. Primii informatori sint fdin} întâiul 
veac al tiparului, cind în sec. XV principatele romine luptau pen- 
tru aceste regiuni europene. 

Altă tendinţă de a informa lumea politică despre țările noa- 
stre produce o literatură de broșuri in vremea şi în legătură cu 
Mihai Viteazul. Pentru întâia oară acum informaţia este mai am- 
plă, mai bogată, ca broșurile lui Francus, lui Eyzinger, Meurer, ale 
lui Samuel Dilbaum, 1 care scoate și o hartă a ţărilor romîne şi alte 
Relationes historicae, cind apare şi oarecare literatură poloneză, pre- 
cum broşurile lui Paszkowski! etc. In Polonia se scrie şi cronica 
lui Palamede etc.. 

Mijloacele de comunicație erau la sfirşitul sec, XVI şi inceputul 
sec. XVII mai puține, interesul chiar de a cunoaşte situaţiile politice 
mal mic, massele mai puțin hotăritoare într'o sforțare îndelungată 
războlnică. Cit de multa lume europeană însă a asistat interesată, 
cu nerăbdarea simpatiei la luptele ligii sfinte, al căror rezultat va în- 
cheia în aceste părţi europene, politiceşte, secolul! Pinda dela Rin avea 
tot atita interes general, pentruce va îi, zelul creștin al papei Inocen- 
tiu XI răscoleşte pentru bani chiar Spania îndepărtată şi lua vama 
sfintă şi dela cealaltă lume catolică, cind şi cum putea, lupta cu Turcii 
era şi un capitol de întregire al năzuinţilor pentru păstrarea sau res- 
tabilirea echilibrului politic în Europa apuseană. Toate acestea sînt 
tot atitea motive, ca literatura de informaţii generale politico-is- 
torice să fie mai bogată decit mai inainte. Țările de recucerit 
dela Turci mai interesau acum opinia publică şi pentru valoa- 
rea lor economică. 

Operele străine mai de seamă din această vreme 
treia de informatori—sint: Istoria delle moderne revoluzioni della 
Valachia etc, de Anton Maria del Chiaro (Veneţia, 1718). 
Theatrum novellarum mundi: Beschreibung.. Waliachey, Mol- 
dau, Ukraine, Wolhin, Podolien und Dniester Fluss, 2 Curiose 
Beschreibung von der Moldau und Wallachey ete.. 3 

De astădată avem şi opere scrise de Romini. Cel mai mare 
cronicar moldovean al vremii şi-a luat sarcina să informeze cer- 
curile politice conducătoare din Polonia despre trecutul, origi- 
nea neamului său şi să dea oarecare informaţii, de care Polonii 
aveau nevoe. Dlugosz era editat, numai o parte. Cărţile lui Cro- 
mer, Strijkowski, Sarnicki, Zamoyski 4 etc., nu erau la indâmina tt- 


—seria a 


1_ Samuel! Dilbaum, Bericht 
chen Gemiimis eic. firs! und Herr 
şi Tetrertes anni 2377, Histaelache 


opary, 168 
3 - si Bulelinul Socielăjii Geogralice Romine XVI. 1895 pag. 
115 și urm. (după ediția din 1699). 

4 Opera lui Zamoyski a fosi cunosculă istoricilor noşiri (Miron 
Costin, Dimlirie Cantemir elc.) numai după Toppeltin, Origines ei oc- 
casus Transsylvanorum, (Lyon 1667) care o cunoșiea in manuscris şi-i 
zice odată Șieian, altădată loan (pag. 25, 48, 55). 


und Kurize Erzehluna des herois- 
Sigismundus Batori, München, 1596 
Relatio. 


bd e" * e 


82 ___ VIAȚA ROMINEASCA i EA 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D, CANTEMIR $3 


turor, Inainte de a-şi scrie Letopiseţul, cum îl avem pentru anii 
1595—1661, Miron Costin avusese de gind să alcătuiască Istoria Mol- 
dovei „din descă'ecatul e! cel dintăiu,careleau fost de Traian impăra- 
tul” până la vremea sa. N'a putut realiza acest program, dar ur- 
zise „incepătura letopiseţului“, 1 NI s'a păstrat lucrarea „De nea- 
mul Moldovenilor, din ce țară au eşit strămoşii lor”, 2 care a 
fost dată însă publicităţii vremii sale cu Interpolările lui Nicolae 
Costin. Aşa a cunoscut-o Dimitrie Cantemir. Miron Costin a 
tratat cam acelaşi subiect şi poloneşte. El dedica în lulie 
i684 din Daszow regelui Jan Sobieski poema: Opisanie ziemie 
Moldawskiej i Multanskiej. In această poemă, mult apreciată în 
literatura polonă, Miron Costin tratează originile neamului ro- 
minesc şi-l trece repede prin peripeţiile, după care apol Negru 
Voevod şi Dragoş, vor întiința unul Tara Rominească, al doilea 
Moldova. 3 Acelaşi problemă o tratează în proză polonă, lu- 
crarea cu titlu în traducere romineasca: Cronica țării Moldovei 
şi a Munteniei. 4 Intervenţia loi Miron Costin în tendinţele ge- 
nerale de a informa străinătatea despre noi era de foarte mare 
însemnătate, In cronica Ţării- Romineşti şi a Moldovei, după ce 
povesteşte originile, dă citeva ştiri şi despre Situaţia internă 
a KS Aceste note vor fi mai multe şi mai bogate in adansul 
dela Poemul scris poloneşte. Înteresantele note despre funcţio- 
narii şi ținuturile Moldovei, note, care atit de melt se apropie 
de conținutul unui foarte important capitol din Descriptio Mol- 
daviae, au putut fi cunoscute lui Dimitrie Cantemir. La sfîrşitul 
notelor găsim adică insemnarea datată din 10 Septembre 1700 că 
Wargalowski, fostul pisar de limbă polonă al lui Constantin Cante- 
mir, a dăruit această carte unui membru al acelei solii polone, în fran- 
tea căreia era Rafail Leszczynski, 6 La primirea soliei — ştim—a a- 
vut rol important şi Dimitrie Cantemir. 


1 Miron Costin, Cronica ed. il Kogălniceanu, Letopisele, vol. |, 
Pag, 247, 


Deseripiio Moldaviae va urmări un plan mai vast decit 
cum avusese Miron Costin în lucrările sale, va da mai multe in- 
'ormaţii și mai amânunţite despre trecutul şi situația Moldo- 
vei. Autoral, caşi Miron, cunoştea de cele mai malteori prin pro- 
pria experienţă situaţiile, pe care le descria, iar pentru desluşiri Is- 
iorice va recurge la ceiace cetise in Moidova, in Constantino- 
pol, la ce putea ceti şi afla dela anturajul său din Rusia, ŞI pla- 
nui lui Cantemir a fost conceput pentru contururi mai largi. Miron 
Costin insistă a explica, desface zgura uitării de pe origini, Cantemir 
se strădueşte să dea geografia istorică, politică, economică a Moldo- 
vei, să arate evoluţia statului şi societăţii moldoveneşti, invitaţia de a 
scrie o astfel de informaţie istorică asupra Moldovei îl venige dela A- 
cademia din Berlin. lată ce ne spune, după ce terminase Descrip- 
tio /ioldaviae : „impinși şi poftiți flind dela unii priateni streini, 
și mai cu deadins, dela insoţirea noastră, carea iaste Academia 
ştiinţelor de Berolin, nu numai odată sau de două ori, ce de multe 
ori îndemnați şi rugaţi fiind, pentruca de începătura, neamul şi 
vechimea Moldoveanilor, precit adevărul pofteaște, măcar cît de 
pre scurt, să-i înşiiințăm, aşliderea de lucrurile, carile în vre- 
mile stăpinitorilor, din descălecatul țării Moldovei, cel vechiu, 
până la vremile noastre s'ar fi timplat, de starea şi pusul locului 
ci; de așezămintul aerului, Dişugul pămîntului, ocolitul hotarilor, 
şi de altele, carile spre folosu vieții nr caută ; și încă şi 
obiceaele, leagea, țerămoniile politiceşii şi isericeşti şi de alte 
carile spre orîndulala și cinsteşila omenească Stăruesc, pre cit în 
putinţa slabei noastre ştiinţă va fi să-i adeverim. Cu a pomeni- 
int dară priateni indemnare şi cu a Academii în învățături lu- 
minată... a Berolinului poftire“, 1 Dimitrie Cantemir, în timp ce-şi 
revizula îndreptind şi adăugind Historia incrementorum atque 
decrementorum aulae othmanicae concepu op plan grandios. In 
1714 avea schiţată o lucrare despre originea Moldovenilor. Din 
aceasta va eşi în 1716 şi 1717 Descriptio Moldaviae şi conform 
planului conceput am fi avut Istoria Rominilor dela origini 
pănă in zilele autorului. 

Descriptio Moldaviae avea să fie numai prefața pregăti- 
toare a marei opere, ce va să vie. In acelaşi timp pănă 1716 
inclusiv redacta părţi sau corecta capitole din Istoria imperiului 
otoman, Descriptio Moldaviae şi Hronic. In 1717—am văzut—Des- 
criptio Moldaviae era gata, caşi Istoria turcească Hronicul 
in forma latină. Tocmai de acela este interesant de subliniat 
faptul că în 1717, anul cind a terminat cu redactarea Descrie- 
"H Moldovei, în planurile sale se constată persistind intenţia 
de a scrie intreagă Istoria Rominiior, pentru care op ne prepară 
a-l aştepta de câteva ori. 

Scriind Descriptio Moldaviae, afirma despre intimplările in 


Miron Costin, Opere complecie, Il, ed. Urechiă ag. 128—4141. 
d Ibidem, pag. 141, W argalowski — Neculce îi lea Varsalovisi 

a fosi, după cum apune nota, pisarul lul Consianlin Cantemir. Se 
vede că in 1700 era la la i, în anturejul curții lui Antioh Cantemir. Vom 
arăla la locul său deote lrile dintre Descriptio Mold 


iae şi aceste 
nole. Deocamdală anlicipăm, că in acesie nole n gi 
ie despre existenje căruia şiia Dimitrie Cenei GE 


eg A, Hronicul rechimei a Romano-Moldo-Vahilor, ed. Tocilescu, pag. 


BEN DAD ROMINEASCĂ ` PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARA A LUI D. CANTEMIR 85 
——EASONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARA A LUI D. CANTEMIR 85 


legătură cu diferitele domnii: „Dar aceste toate le vom arăta 
larg, cind vom afla vreme să expunem întimplările patriei noastre, 
dela descălecat pănă în zilele noastre”, i 
Din acest program original a dus la capăt mai întăia lucra- 
rea Descriptio Moldaviae, cel mai bogat magazin de informaţii 
—am putea zice—pentru Moldova pănă la începutul secolului XVIII, 
Lucrarea este împărţită în trei părți: |) partea geografică, 


godne şi la nunţi şi 19) despre obiceiurile moldoveneşti la in- 
mormintări, Partea a treia ne desluşeşte 1) despre religia Mol- 
dovenilor, 2) despre ierarhia bisericii moldoveneşti, 3) despre mă- 
năstirile Moldovei, 4) despre gratul Moldovenilor şi 5) despre li- 
terele lor. i 

Pentru a duce la bun a ei această lucrare, postaa EES 
chestiile aranjate în atitea capitole, se cerea ca autoru e 
eg politică şi 3) despre starea bisericească şi literară a atitea părți alnet cam ez putea să fie orişicine. Situaţia 
i ovel. ck l 

Partea întâia tratează despre a) numele vechi şi de acum ale a pipa rep G E mot ar se) retten 
5 ată da informații mai multe şi mai complecte decit oricare altul, 
şi de acum şi despre climat, 3) despre apele Moldovei, 4) despre depre cit mai manta rece a Moldovei dela începutul ge- 
ținuturile şi tîrgurile de acum ale Moldovei, 5) despre munţii şi colului XVII Chiar şi vremea în care ne dă Informaţiile, 
mineralele Moldovei, 6) despre cimpii şi pădurile Moldovei şi 7) ridică valoarea lucrării. Epoca ce a urmat, vremea fanariotă va 
despre animalele sălbatice şi domestice. Partea a doua are ur- produce transformări mari în statul şi societatea moldovenească, 
mătoarele capitole : 1) despre forma statului moldovenesc, 2) des- cu toate hipostasele acesteia. 
pre alegerea domnilor Moldovei, 3) despre obiceiurile vechi şi de Dar lucrarea lui Dimitrie Cantemir se referă şi la trecut, pe 
acum la aşezarea domnilor Moldovei, 4) despre întărirea sau ino- care a-l expune „mai pe larg.. ne opreşte acea mare întunecime, 
irea domniilor, 5) despre scoaterea sau mazilirea domnilor, 6 care invălueşte toate istoriile neamurilor acelui timp“ —zice au- 
mata Moldovei, 8) despre obiceiurile și ceremoniile curții mol- seşte de multe ori aşa de puţine ştiri, dar se consolează ca un 
dovenești la eşirea şi ospeţele domnilor, 9) despre vinătorile dom- nou Sallust in chipul următor: „a da ştiri despre acest lucru 
nului, 10) despre îngroparea domnilor, 11) despre legile ţări! chlar dela inceputul neamului nostru, ne-a oprit negrija stră- 
Moldovei, 12) despre divanul de judecată al domnului Si al bo- moşilor, cărora le stătea la inimă să facă fapte bune mai de- 
erilor, 13) despre veniturile cele vechi şi cele de acum ale Mol- grabă dech să serie“. 
dovei, 14) despre tributul şi darurile, pe care Moldova le plăteşte Scriind Istoria imperiului otoman, Dimitrie Cantemir ne-a 
curții otomane, 15) despre nobilimea moldovenească, 16), despre dat din cind în cînd ştiri de Istorie rominească. Redactind Des- 
ceilalți locuitori ai Moldovei, 17) despre moravurile Moldoveni- criptio Moldaviae trebuia să facă totdeauna legătura dintre pre- 
lor, 18) despre obicelurile, pe care Moldovenii le observă la lo- zent şi trecut—aşa işi făcuse autorul programul, conform căruia 
Ss viaţa istorică din Moldova va fi expusă mai pe larg sau mai pe 
scurt, după cită nevoe are pentru a desluşi situația de azi, sau 
după cită informaţie gāsea în izvoare. Pentru multe chestii şi 
situații, a căror origine o căuta şi evoluţie încerca să o determine, 
izvoarele de orice fel erau foarte necatisfăcătoare la diferitele în- 
trebări. Mai ales despre situaţia internă a țării, despre variațiile 
vieţii sociale, economice, culturale, informaţia indigenă, cronicarii 
au aşa de multe lipsuri. Autorul n'a avut arhive la dispoziţie. 
Aminteşte „documente“, 1 diplome domneşti, 2 registrele statului 
despre veniturile din Cimpulung etc., pe care în scurtele-i domnii 
feră la același op, pag. 58. sau rar reen aere = a goe) priame cei ~ le = 
riului otoman, Irad. ciL, pag. 149 ; noască, a Moldovenii refugiați cu e usia, Cantemir putea 
Tepes, pe care-l end, îi: ER apune alh as goen VOdA, odiol să afle cite ceva din celace-i interesa; mai ales lon Neculce, 

"` de Dragoș și afirmă că despre fostul său hatman şi nepot prin alianță, 3 i-a putut da informaţii 


1 Trad. cit., pag. 67. Hronicul este arăta! ca gata ln pag. 158 nola. 
. Pulem presupune și că este vorba de forma lalină a /ronicului. Toate 
dalele, cite le găsim în Hronic, ne arată că Descriplio a fosi de autor 
coasiderală gata în anul 1717. În precuvintarea scrisă în 1719, căci vor- 
eşle despre moartea lui Carol XIl—acesia a lost găsit mor! pe cim- 
pul de băiälie la 11 Dec, 1718 (vezi /Hronic, ed. Tocilescu, pag. 169 și 
urm.) spune că inainte cu doi ani s'a terminaj redaclarea Des: 
din carien X, aulo- 
pre care 


49 și urm ). Trimiterea dela pag: (în legătură cu Mi 


vremea redactării acestei note, era numai proeci şi i Trad. cit., pag. 91. 

tulise nici cadrele generale ale lucrării. Celelalle a 2 Ibidem, pag. d 151. 

peniru Hronie le vom discula, cind vom irata despr 3 Ion Neculce jinea in căsălorie pe filca lui Lupul Bogdan şi a 
“domniței Ruxandra Cantemir. 


85 VIAȚA ROMINEASCĂ 


preţioase. Dela Moldovenii săli a putot afla Cantemir despre stinca. 
cizelată de natură în chipul unei bâtrine înconjurate de oi pe MA 
Ceahlăului. Autorul adăoga numai explicaţia, că a putut servi în ve? 
muri depărtate la cultul păgin. Tot dela aceştia poate a aflat despre. 
oile dela Soroca, care au o coastă mai mult decit celelalte, despre 
oile sălbatice moldovenești, despre rimătorii din ținctul Orheiului 
cu unghia nedespicată, ca de cal, despre iernncă, găina sălbatică, 
proastă și surdă. Cantemir culesese material şi din izvoarele, 
în baza cărora scrisese /storia imperiului otoman—este intere- 
sant de notat că Dimitrie Cantemir după prepararea Istoriei tur- 
cești a ajuns a scrie Istoria rominească, lar d. lorga _Învers,— 
multe fapte --şi aici e foarte preţios—le ştia prin sine insuşi din 
experiență. Ce prețioase sint tocmai din aceste motive capitolele 
despre alegerea, confirmarea şi scoaterea din scaun a domnilor 
moldoveni, sau detaliarea ceremoniilor în legătură cu acestea. 
Astfel din Descriptio Moldaviae ar reeşi că Constantin Vodă 
cel Bătrin a lăsat testament, în baza căruia fratele cel mai mare 
a fost sacrificat desemnindu-se ca domn fiul ma! mic. Altadată 
vorbind despre procedura penală din Moldova, scrie: „Boerii, 
dacă au întrebuințat pentru trebuinţile lor private ceva din vis- 
teria statului, ori dacă au pus la cale vre-o conspirație impotriva 
domnului, ceiace din pricina firii nestatornice a Moldovenilor, nu 
rar se Întimplă, fâră să se mai consulte ceilalți boeri, ei pot fi 
pedepsiţi de domn cu viaţa și cu averile lor. Dacă insă din in- 
tirzlere nu este de temut vre-un rău, şi nici nu este teamă ca 
ceilalţi conjuraţi, din necesitatea schimbată în virtute, ar urma 
sfaturile lor, domnul, ca să arăte dreptatea judecății sale şi ca 
să inspire spaima în ceilalți, porunceşte, ca răzvrătitul să fie adus 
în divan, şi dacă din scrisorile interceptate ori din alte dovezi, 
se convinge de trădare, îi hotărăşte pedeapsa capului ori alta 
pedeapsă”, 1 Nicăiri în lucrările sale Cantemir n'a dat aşa de clar 
justificarea teoretică a judecății sumare, Core sfirşise viaţa lui 
Velicico şi Miron Costin, 

Această calitate face din Descriptio Moldaviae un izvor de 
primul rang pentru începutul secolului XVII şi un compie- 
ment foarte preţios la expunerea canoscută cronicărească. Oare 
cre ceremonii dela curtea moldovenească pentru jumătatea a 
doua a sec. XVII avem şi'n Călătoriile patriarhului Macarie, in 
memoriile lui Kemény, în citeva descrieri lăsate de solii poloni 
spre Turcia: pretutindenea in acestea sint lipsuri mari, Despre 
Organizarea administrativă a Moldovei avem adaosul dela cronica 
veche moldovenească in prelucrarea lui Nicolae Brzeski din vre= 
mea lui Alexandru Lăpușneanu, 2 ştirile din Cronica ţării Moldo- 


1 Trad. cli.. pag. 127-8, 

2 1. Bogdan, Vechile cronice moldovenesci pănă la 
cureșii 1891 pag. 235. CL și textul din Archiva isiorică a 
ed. Kogălniceanu, Letoplsețe ed. a 2-a. 


Urechiă, Bu- 
lui Hasdeu — 


87 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 
vei şi a Munteniei de Miron Costin ! şi adaosul dela poemul 
polon. Sint insă multe ştiri, care se găsesc numai in Descriptio 
Moldaviae într'o formă complectă, aiurea intilnindu-se numai frag- 
mente. Autorul a trebult în atitea părţi să caute ştiri. Aceste ştiri gă- 
site in operele străinilor de multe ori erau colorate cu dușmănie, 
Cind prezenta în cartea sa insă fapte şi informaţii foarte greu 
accesibile străinilor, autorul putea fi ispitit să cază în exagerâri 
eufemiste. Cantemir insă totdeauna tinde spre adevăr. Dominat de 
nostalgia trecutului glorios, autorul vede prea des chiar in 
culori negre vremurile sale. El -zice odată: „Cei care vor 
să descrie moravurile Moldovenilor, lucru de altfel cunoscut 
la puţini streini ori chiar de nimeni, iubirea de patrie in- 
sistä și poruncește să încărcâm cu laude acel popor, în care 
ne-am născut şi să recomandăm pe locuitorii unei țări, care ne-a 
dat viaţa. Se opune însă spiritul de adevăr şi ne opreşte să a- 
firmām cele ce dreapta judecată ne sfătueşte că sint de repro- 
bat. In adevăr va fi mai folositor pentru patrie ca să se pue 
sincer subt ochii locuitorilor ei acele defecte, de care sint plini, 
decit să fie inşelaţi cu o linguşire măgulitoare şi cu o scuză ghi- 
bace, incit să creadă că sint implinite de dinşii corect cele ce 
toată lumea de pe glob crescută in moravuri mai fine condamnă“, 2 
In enciclopedia sa moldovenească, cum s'ar putea numi cu drept 
cuvint Descriptio Moldaviae, arată calităţile Moldovenilor, dar 
nu vită să inşire defectele, de care—afirmă Cantemir—nu au în 
număr mal mic, decit alte popoare. Moldoveanul țăran dela sfir- 
şitul secolului XVII era dirz şi semet, indrăzneţ, certăreț, 
dar glumeţ şi vesel. Cantemir vede deosebiri de temperament 
intre țăranul din fara de sus şi cel din țara de jos. Lupta cu vi- 
nul dintre Moldoveni şi Munteni pe podul Focşanilor, cind Mun- 
teanul umflat de prea multă băutură a murit, este ceva luat din 
graiul comun moldovenesc. Cantemir însă nu ține socoteală de 
evoluţia istorică şi de prea marea influenţă a situaţiei politice a- 
supra firei temperamentului poporului, cind îi inşiră defectele. 
El adică se întreabă şi nu ştie să răspundă, cum acești Moldo- 
veni dela sfirşitul sec. XVII mau putut fi supuşi, desilințaţi politiceşte 
cu sabia de cătră Turci, aşa cum fuseseră Ungurii, Sirbil, Bulgarii şi 
prea înțeleptul popor al Girecilor. Cărţile sale mai cu dinadinsul intre- 
bate l-ar fi putut răspunde, că principatele romine s'au epuizat 
apărindu-și solal şi oprind pătrunderea Turcilor înspre nord, că 
Grecii din 1453 nu erau Grecii antici ete, că țăranii dela sfir- 
şitul sec. XVII erau aşa de mult la discreția arbitrară a stăpini- 
lor de moșii, a stringătorilor de dăjdii, a lăcomie! domneşti şi 
turceşti, care scotocea prin cele mai depărtate tainiţe, cum afirmă 
de altfel Insuşi autorul, Pentru cine să adune pe acele vremi fă- 
ranul ? Lucrarea are fapte inedite şi singulare. De unde am şti 
noi fără spusele lui Cantemir, că Vasluenii sint singurii Moldo- 


l. I. Bogdan, Cronice Inediie alingăloare de Istoria Rominilor. 
București, 1895, pag. 178 şi urm. 
2 Trad. cil. pag. 151. 


"uF 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 


veni, care nu primesc oaspeţi: cind ştiau că vine vre-un oaspe, 
ei se îmbrăcau în zdrențe şi cereau de pomană dela călător. 

Cantemir nu înțelegea greutatea de plumb a situaţiei po- 
litice asupra tizlonomiei sociale şi economice a Moldovenilor, nu 
ințelegea urmările faptului că aproape ca totul vom fi prinşi în 
felul de viaţă turcesc, cum nu va înţelege mai tirziu Carra, Bauer, 
Thornton și atiția alţii. 

Generaţia moldovenească dela sfirşitul secolului XVII va fi 
in cadre generale repetată intre 1800—1837. Se ridicase o ple- 
iadă de tineri, care ar fi dorit mult să schimbe anumite părţi 
din edificiul ţării, dar nu vedea că prefacerea trebue să fie ge- 
nerală, restitairea trebue făcută pentru toți şi numai intr'un nou 
edificiu, complect restaurat se pot căuta urmaşii acelor Moldo- 
veni vechi, isprăvile cărora le amintea cu evlavie Cantemir. 

In acelaşi fel cite pasagii interesante din consideraţiile op- 
timiste, or pesimiste mai mult ori mai puțin asupra vremii sale, 
cer discuţie ! 

Uneori așa e şi peniru părţile in care ne relatează situaţiile 
mal vechi, considerind faptul că trata chestii, care cu cită ampli- 
tudine voia el, nu mal fuseseră tratate de nimeni, iar altele mai 
mult ori mai puţin Aşa se explică asimetria diferitelor capitole, 

Cantemir şi aici îşi citează izvoarele. 
„tiparul cel vechiu“, cum îl zice în Hronic, sau poate e 
diția din 1711 a lui Diugosz 1 cu anexele 
Sarniccius 5, un manuscris cu istoriile lui Herodot, în care 
fi cetit despre Taifali, 4 se referă 
analele Ruşilor, 6 la Sozomen, 7 la 
lomeu de bună samă din vre-o 


1 Trad. cil, pag. 54 nola 150, 
2 Ibidem, pag 20, 150. 
3 Ibidem, pag. 37 nota 150, 
4 Ibidem, pag. 29, 
5 Ibidem. peg. 
e Ibidem, pag. 
7 Ibidem, pag. 
8 ibidem, 
9 Ibidem, pag. 24 
10 Ibidem, + 23 nola, 26, 36 nola 
1f Ibidem, pag. 35 nole. 
SS idem, pag. 37, 34, 60. 
tonica lui Ureche esie aminillă cu litiul: 
(pag. 59, 99), „Analele tării” (pag. 110, 434, 134), 


2. 37 note, 


„Analeie noasire“ 
„Cronici moldave“ (pag 


PERSONALITATEA ȘI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 89 


e zicea în vechime Olchionia şi o aşează acolo, unde era Car- 
idava. 1 Altădată scriind despre Despot, căruia gregind îi dă 


Lascu etc.. Cei doi fraţi, care se luptă pentru domnie, pomeniţi la 
la Cantemir îşi vecuesc ambițiile 
după Stefan | şi Inainte de loga. Acelaşi Cantemir are şi ei un 
fi înlăturat de Roman, 
insă că auzind de moartea lui 


11), Pentru iradiția dela Neam| vez! Cartea prea frumoasă numilă Mi. 
nanile Maicii Domnului... scrisă greceşie de Agapie Criteanul Agloritul... 
d, Neami 1347, pag 148 şi urm. Oeorge mitropolitul Moldovei in 1725 
onsemaa urmăloarele ` Sub! Alexandru cel Bun lrecu prin Moldova 
enind dela Beciu „ginerele chesarului“ (2) Ion Paleolog, viitorul im- 
ārai lărigrădean. l-au eşii inainte Alexandru Vodă cu mitropolitul Iosif, 
e cu ițromonachul George Ceamblac bogoslouul a fost la soborul 
onlulea ; boerii de divan asisinu la aceaslă întimplaare. lon Paleo- 
ogul se inleresă de poporul, de siatul, de biserica moldovenească ele, 
s'a spus că Moldova esie independeniă, că bisericeşie (ne de Ochrida, 
lunci acela lăgădui că va face mitropolia Moldove! independentă ca 
chrida și Ciprul. Ajuns în Constantinopol convoacă sobor a 4 pa- 
iarhi și toți mitropoliţii, în care se scoale Moldova de subl Ochrida. 
lărirea scrisă pe pergamen! lu trimisă domnului moldoveana. Milro- 
olilul George a văzul însusi atesle cărți, care au exisial în minăsllrea 
Neamluiul „pănăla stricarea si răsipirea jāril, ce s'au intimpla! în domnia 
lui Dumitraşcu voevod“. lon impăraiul a mai irimis lui Alexandru Vodă 
coroana imperială și alurghidă, por! observat de domni pănă în vremea 
lui Alexandru Lăpușneanu, mitropolitului o sfinlă leoană a Maicii Dom- 
nului, milră și sacos, lar doamnei Ana icoane SI, Anii, care fu așezală 
in mănăstirea Bisiriţa, pe cind Icoana Maicii Domnului fu lăsată la Neam|. 

Pergameniurile soborului din Consianlinopol au fos! celile de 


bidem, pag. 21 nola 2, 
2 Ibidem, pag. 39, 62. 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pe Gherasim de Alexandria și lacob de Țarigrad.! Turcii aprobă 
insă în domnie pe Constantin Duca : intervenţia — nu ne-o spunea aici 
—tusese a lui Brincoveanu. Apoi avem o ştire prețioasă: mărturisirea 
că sultanul ar fi destinat domn după prima domnie a lui Constantin 
Duca pe Dimitrie Cantemir. Acesta insă abzise în favoarea fra- 
telui său mai mare, Antioh. Constantin Brincoveanu era svrăj- 
maşul de moarte“ al neamului cantemiresc. Este curios că seria 
domnilor nu este exactă nici chiar pentru vremea colorată în is- 
toria Moldovei prin intenţiile politice ale autorului, Lipseşte prima 
domnie a lui Mihai Racoviţă ;la domala a doua a acestuia termină 
zicind că serascherul de Silistra La provocat mazilirea acuzindu-| 


Ștefăniță Vodă, măjeriţa din Hirlău a mers la boerii adunaţi s 
aleagă un domn nou şi le-a arâtat hrisovul, prin cate Ştefan 
Vodă cel Mare o scutise de dări şi declarase că Petru este fiu 
său : astfel ajunge doma Petru Rareş. Nu este evidentă aici con 
tribuţia lui Neculce ? 
Nu ştie nimic despre Alexandru Cornea şi din acest 

caşi din altele reiese că neavind la dispoziţie textul cronicei 1 
Ureche, Cantemir a utilizat pe Bielski, la care in cursul textu 
lui acestei lucrări trimite pentru Polovţi etc. 1 Dupa Bogdani 
fiul lui Lăpuşneanu, adaogă că voturile boerilor îi dau domnia 
repeta atitudinea lui Bielski—lui loan Armeanul „om foarte in 


Văţat în limba latinească şi grecească, fost coleg de şcoală ci de detecție, pe cînd Neculce arată apriat că Brincoveanu prin 
acel vestit erudit grec, loan Lascaris, ale cărui scrisori adresat oamenii săi avizase pe soltan că Mihai Vodă vrea să se hăi- 
lui există şi azi in Turco Graecia lui Crusius“, 2 Domnia lui nească, să treacă la Ruși. Din lipsa iarăşi a unel Informaţii mai 
Petru Schiopul şi lancu Sasui are atîtea lacune, caşi a lui Aron, amănunțite, şi concluziile scoase din seria domnilor pentru a sta- 
căruia pe nedrept | se impută că a dat Turcilor Tighina, în loc s bili dreptul de succesiune la tronul moldovenesc, sint şubrede. 
scrie despre satele cedate hanului de cără lerimia Movilă. Dap Căci să luăm una singură: la punctul al treilea afirmă că după 
Ştefan Răzvan nu se aminteşte trecerea glorioasă a lui Mihai vu stingerea neamului Drăgogeștilor pănă în vremea Movileştilor 
teazul prin Moldova, ci se introduce imediat leremia Movilă, dl alegerea domnilor a fost lăsată de Turci în sama boerilor, iar cu 

Nici seria domnilor din secolul XVII nu este exactă, Cind ceva mai înainte ne spunea ch Petru Schlopul, care a fost fiul 
scria Descriptio Moldaviae, nu avea cronica lui Miron Costin lui Mircea pretendent muntean şi nu domn, cum din cronica lui 
are însă ştiri interesante pentru unele domnii, din care citev Ureche îşi aducea aminte Cantemir, a fost impus de Turci domn 


merită anume amintire. La Miron Barnovschi, pe care-l face Po 
Jon —Miron Costin îi zice „om de țură“—spune că din cauza tr 
cerii lui Miron în tabăra polonă, boerii abzic de dreptul de a-s 
alege domn, boerii, „dădură Turcilor de bună voe dreptul de 


ţării. A încerca la inceputul secolului XVIIL să dal o soluţie 
alegerii şi dreptului de succesiune al domnilor Moldovei, era o 
îndrăzneală, considerind că nici genealogia diferiților domni nu 
era desluşită. Cantemir a dat mai mult decit orişicine, lar erorile 
3 ` derivă din graba, cu care redacta lucrarea, pentru ca să-şi înceapă 
ligie ortodoxă“. 3 Miron Costin spune altceva, ceiace numai in opera sa fundamentală : Istoria Rominilor din cele mai vechi tim- 
terpretat prin exagerare poate să dea explicarea lui Cantemir. + puri până în zilele sale, 

Moise Movilă, ne spune că a fost dăruit de sultan cu trei Cu informaţia ce o avem azi la îndemină, găsim lipsuri 
tuiuri ; aceasta în Istoria imperiului otoman o Spune la leremia Mon, in toate capitolele Descrierii Moldovei şi părţi de corectat. In- 
vilă. Domnia lui Vasile Lupu a fost jug pentru Moldoveni ; ia trebarea trebue pusă altfel: cunoştea Cantemir, ce se ştia în vre- 


uca „născut dintr'un neam necunoscut“ ne spune că a putu mea sa despre faptele în legătură cu trecutul nostru şi dacă iz- 
obţine prin bărbăția lui nu numai cea mai mare demnitate a Mei voarele sînt ntilizate cum trebue. In această privinţă numai com- 
dovei: domnia, ci şi pe fiica domnului ca soție, Anastasia, er paraţia lucrării lui Cantemir cu opera Costineştilor ne dă adevă- 
fica din aha căsătorie a doamnei lul Dabija. tata măsură a valorii, cită o are Descriptio Moldaviae. 
domni! următori se aruncă cite-o lămurire, care se in O trăsătură comună leagă pe Miron Costin de Cantemir, 
tilneşte şi'n Istoria imperiului otoman, Dar Constantin Cantemir. ŞI indică predilecția amindarora pentru aceleaşi epoci ale is- 
zis cel Bătrin este Constantin ill, nu al doilea, cum scrie Can- toriei romîne. Dovă lucrări scrise poloneşte ale lui Miron Cos- 
temir, care nu consideră domnia moldovenească a lui Constaniin tin şi una scrisă romineşte 2 tratează primul şi al doilea descăle- 
Șerban. Dimitrie Cantemir este desemnat moştenitor de tatăl său cat, adică originile, care preocupă și pe Cantemir în două lucrări. 
pe patul de moarte şi îl ung doi patriarhi: cronicele amintege. Miron Costin ne-a lăsat pagini de istorie aproape contimporană 


sleşi. Cantemir la rindul său scrie şi stărue de atitea ep Însem- 


1 Ibidem, pag. 40 


Ibidem, pag, 63. Alribuirea greşiiă, ce o f i > e. 3 
` ace D. Cant „des 1 La cele două amintile se adsogă: De neamul Moldovenilor. 
st pn cea el natal Se: licaliv adaos la scrisoare. CI. Segen EE Dia ce oră au esii strămoşii lor, vezi ed. G. Giurescu, Comisia isto- 
mc lt e. 7 Tea 1584 pag. 247 și urm. ŞI aici Cantemir cita din me- rică a Rominiei, București, 1914. 
3 ibid 1 În Vita Constantini Cantemyrii (Operele ed. Acad, Rom. VII) 
4 Miron SÉ a pag. 76 se arată că la căpătâiul maribundului Constantin Canlemir era 
(ed. V. A. Urechia). a, Lelopiseţul ed. Kogălniceanu ed. 2-a pag. 2% şi Dosiiei, patriarh de lerusalim. 


"a PA gent e le gë 


e F e KL CN € gem pf: up Laf Bogis A lo i Rz 


92 VIAȚA _ROMINEASCĂ , 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 93 
besen 


nind evenimente din vremea sa şi cea din trecutul nu prea de- 
păriat de stirgitul secolului XVII. 

Nu se poate afirma că Miron Costin pentru origini este 
mai bine informat decit Cantemir. Trăsâtura de unire, care leagă 
ca rezaltat al cercetărilor pe Cantemir, Costineşti şi Constantin 
Cantacuzino stolnicul, este: constatarea unităţii neamului romi- 
nese de pretutindeni şi originea lul romană în legătură cu cu- 
cerirea Dacie! de Traian. Se despart numai in ceiace priveşte 
originea Rominilor din Balcani. In Hronic Cantemir va scrie: 
„Moldoveanii, Munteanii, Maramorăşeanii, Rominii de peste Du- 
năâre și Coţovlabhii, din țara grecească . . .. toate aceste năroade, 
dintr'aceiaşi Romani a lui Traian să fie, nu numai limba şi graiul, 
ce şi a tuturor vreamilor istorii mărturisesc“, 1 

După Descriptio Moldaviae cel mal Vechi locuitori ai pămin- 
tului rominesc au fost Sciții, pe care caşi Miron Costin ii va cobori 
din Tâtari, In vremea Grecilor sînt Geţi şi Daci, lar în vremea 
Romanilor Daci, asupra cărora triumfează Romanii. Traian parte 
ii Stirpeşte, parte fi imprăştie prin diferite locuri, Dacia rămine 
provincie romană colonizată şi avea trei părţi : măluroasă, mijlo- 
cle şi muntoasă, împărțire, care nu se mal admite azi. lu altă 
parte a lucrării scrie insă, că Romanii din Dacia au avut ser- 
vitori daci, unii soţii dace, dela care s'a introdus în limbă o 
samă de cuvinte dace 2, In fața seriei de barbari, care nu se 


în afară de satul în care s'a născut, După Cantemir „țăranii 
moldoveni sint cel mai nenorociţi. dacă bogăția pămintului şi să- 
mănăturilor nu i-ar scoate din sărăcie aproape fără voia lor“. Gin 
Hronic Cantemir va accentua, că boerimea țării de sus are mai 
mulţi mojici podani Ruşi, decit de alte neamuri, 1 

Liber este oricine, care are proprietate sau dovedeşte că 
strămoşii lui au avut cîndva vre-o bucată de pămint şi atunci 
poate H primit intre câlăraşi, curteni şi aprozi, 

Cantemir incearcă să ne facă şi o oarecare schiță istorică 
a nobilimii moldoveneşti. Nu se poate afirma — spune el—că Dra- 
goş a Împăriit gradele superioare civile şi militare după felul şi 
mulțimea titlurilor de noblețe ale tovarășilor săi, cu care a 

cat Moldova, ci după vrednicie şi nobilii au dat nume sa- 
telor după numele lor sau au adoptat pentru sine numele sate- 
lor 2. Mai înainte ne spunea că Teodor Cantemir pircal,b de Chi- 
lia și de Smil (sic!), care apărase acele locuri cu vitejie in con- 
tra Tatarilor, după ce acestea au fost ocupate de Turci, şi-a pă- 
răsit proprietăţile părinteşti şi a fost dăruit de Stefan cel Mare 
cu trei „sate în ţinutul Fălcia, şi a fost făcut mai mare peste co 
drul Chigheciului şi mare căpitan al căiăreţilor chigheceni. Stră- 
moşal astfel inventat al lui Cantemir, dela Silişteni se va zice 
Silişteanu. 

X Nobili străini, sirbi, bulgari, greci, tătari, poloni, cerchezi 
etc. se refugiară in cursul vremii în Moldova şi fură primiţi de 
domni în demnități de boerie, după cum mai mulți moldoveni 
fuseseră cooptați în noblimea poloneză. Despre Costineşti d. e. 
scrie că sint Sirbi De unde în această ştire? Altădată ne spunea 
că domnul poate să dea slujbele oricăror persoane ar vrea, fie chiar 
din treapta cea mai de jos 5, Cea mai mare slujbă din ţară, ma- 
rea i ie putea să fie dată unui ţăran, dacă vroia domnul. 

€ o mea este împărţită în trei categorii 4, Domnul nu poate 
scobori pe un boier la un grad mai jos, il poate insă mazili din 
slujbă, Dar Cantemir nu arată, ca să nu mai rămie nici o con- 
!roversă pentru barierele celor trei categorii de boieri. EI ne spune 
că locul dintiiu s'a dat boerilor, pe care domnii il ridicau la ser- 
viciile cele mai inalte, sau erau urmașii anor astfel de familii. 
Curtenii avind proprietate strămogeasca un sat sau două, consti- 
tuiau clasa a doua, fără ca să fie insă boeri, categoria a treia o 
alcătuiau călăraşii, sau uzufructierii moşiilor dăruite de domn, pe 
care-l însoțeau la răsboiu pe socoteala lor. 

Cantemir aminteşte şi o a patra categorie: răzegii, care 
mai mulți locuesc un sat şi-şi lucrează singuri păminturile sau 
prin muncitori tocmiţi. Aceştia, după acelaşi Cantemir, s'ar putea 
numi mai curind coloni liberi, nu nobili, 


singuri la nord de Danăre şin munţi totdeauna şi-au avut regii 
lor. Bogdan, tată! Jui Dragoş, derivă din acel e. „domn ian 
vestit al Rominilor“, cu al cărui nume ne intilnim ia cronica lui 
Niketas tloniates 3, Toţi cei aduşi de Traian fuseseră cetățeni 
romani, deci nobili. Mai tirziu au venit ŞI streini în Moidova. 
Descălecătorii fiind toţi nobili şi-an adus mină de lucru din tä- 


mai multe gos- 
podării țărănești, pe cind în cea de jos boerii au cumpârat cea 
mai multe gospodării, au fost supuşi şi o mare parte dintre rä- 
zeşi vinzindu-și proprietatea boerilor. Nu este Stabilit, cit să Iu- 
creze țăranul proprietarului, de moşia căruia ţine, Stăpinol nu-i 
poate lua insă averea particulară : banii şi vitele. Bătindu-l poate 
insă să-i ia cu sila orice, N'are drept să- omoare, nici să-l vinză 


1 Ironie, pag. 155; cf. şi Pag. 137; Descrierea M 
d ; a b oldovei, | 
Pascu, pag. 152 ete; fronle, pag, 242: bänaşii şi Cojovlahii e 
loculau — stia Caniemir—în Epirurile amindouă. i 
2 Trad. cil, pag. 15—17, 124, 481, 
5 Pag. 55—54, 12i, 16, 50, isa. 
4 Pag. 146 şi urm. 


1 Hronic, pag. 325 

2 Pag. 158 şi urm., 154. 

3 Pag. 107, 37, A 

4 Pag. 86, 159, 100 (despre curteni). Dar Miron Costin in rapor- 
tul său le zice: boieri. 


94 VIAȚA ROMINPASCĂ 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 95 


Constantin Mavrocordat va incerca să discilreze această si- 
tuaţie şi să stabilească o normă, să stabilească niamuri etc, 

Intr'altă parte a lucrării sale 1 Cantemir vorbeşte mai pe 
larg de boeri. Tratează mai întăiu despre boerii de sfat care erau: 
1) logofătul, (Miron Costin ne spune că semnul demnităţii logofătu- 
lul era un baston verde incrustat cu osulețe vopsite galben-au- 
riù, iar Cantemir zice că purta la git un ghiordan aiirnat 
de un lanţ de aur.); 2) vornicul de ţara de jos [dela Dunăre 
la laşi]; şi aici Costin adaogă că bastonulii era albastru imple- 
tit cu aur ; 3.) vornicul de ţara de sus (=dela laşi la Hotin, Soroca) ; 
4) hatmanul, care era şi părcalabul Sucevii, După Miron purta 
baston roşu impletit cu apr, iar in tabără buzdugan. Acesta din 
urmă afirmă că e o funcție nouă introdusă de leremia Movilă. 
Noi insă ştim că era mai veche şi se dădea numirea polonă por- 
tarului Sucevii incă în vremea lul Lăpuşneanu. (Nicolae Brzeski 
aminteşte de hatman-vornic); 5) postelnic mare; 6) spătar mare. 
(Despre ţinuta acestuia Costin dă mai multe desluşiri : cînd la 
sărbări şi sărbători ţine în stinga sabia, iar în dreapta buzdu- 
ganul domnesc, are haine şi șapcă aurită, In zile obişnuite, cind 
merge domnul la biserică, poartă aceste insignii spătarul al trel- 
lea). După ambele informaţii marele spătar administrează jumă- 
tate din ţinutul Cernăuţilor, deşi Cantemir într'altă parte, la des- 
crierea ținuturilor atribue marelui spâtar administraţia intregului 
ținut. Acelaşi insă spune mai înainte, că dijma ținutului Cernăuţi 
revine marelui logofât, care prin urmare trebue să îl avut de 
administrat cealaltă jumătate din ținut. 7) Paharnicul mare ar 
avea și administrarea ținutului Cotnari, care localitate mai înaînte 
fusese arătată ca fiind în ţinutul Härläului. Și Costin îl amin- 
teşte cu stărostia Co!narilor, nu ne dă datele preţioase ale lui 
Cantemir despre această slujbă, dar ne spune ce a uitat Cante- 
mir să scrie, că la ospeţe domneşti, era îmbrăcat cu caftan aurit 
şi încins cu un briu roşu. Amindouă izvoarele adaogă la aceste 
slujbe înalte şi pe vistier, Slujbă foarte rea azi, zice Costin, a- 
vind necontenit griji multe şi mari, 

Boerii de divan sint de trei ranguri. Stolnicul mare, comi- 
sul mare, medelnicerul mare, clucerul mare, serdarui, marele sul- 
ger, jitnicerul mare, pitarul mare, şătrarul mare, armaşul mare, 
logofătul al dollea, ugarul mare, aga, postelnicul al doilea, 
iogotătul al treilea, căpitanii de darabani ţin de rangul prim, 
deşi serdarul, logofătul al doilea şi al treilea, postelnicul 
al doilea, precum și căpitanul darabanilor se consideră la ordinele 
celorlalți, deci ar ține de categoria a doua. Tot rangului întăiu 
se Socolesc vameşul şi cămănarul. Costin termină seria boerilor 
de divan cu aga și ne dă informaţii despre imbrăcăminte, care 
nu sint în Cantemir, detaliind şi alte părți ale diferitelor funcţii, 
Stolnicul mare apare la masa omnească în caftan cu flori de 
aur, încins cu briu roşu şi are subt ordinele sale pe grădinari, 


pescari, administrarea lacurilor de lingă Prut şi Nistru, lacurile 
dunărene fiind atunci în mina Turcilor, Și medelnicerul mare 
are caftan cu fiori şi e incins cu briu. Tot cu brin roşu erau 
incinşi şi medeinicerii mici, care umpleau la masă paharele cu vin. 
Despre serdar ne spune că trebuia să-şi aibă sediul sau în Lăpușna sau 
in Orhei.1 In /ironic va da şi detaliul, că oştile ţării de jos e- 
rau mai inainte subt comanda vornicului respectiv, pe cind în 
vremea Sa le comanda serdarul, care ascultă de ordinile hat- 
manului, 2 

Cantemir ne Înşiră şi pe boerii de rangul al doilea şi al 
treilea, dindu-ne informaţii, care siat unice în cartea lui, Siuii- 
torii interni ai curţii domneşti se ziceau boerinaşi, 

Ni se prezintă şi numele familiilor boereşii din Moldova, 
dintre care unele sint foarte vechi, altele însă au origine foarte 
proaspătă ` se pot recunoaşte boer, mulți boeri făcuţi, ridicaţi 
de Constantin Cantemir şi de inaintașii imediaţi ai acestula,5 Şi 
cronica a insemnat supărarea boerilor mari pe Constantin Cante- 
mir. „Erau la curtea domnească boeri mari tot feciori de mojici, 
Codreni şi Gălăţeni, şi zicea Cantemir Vodă că domnul face 
niamurile, domnul le stinge; şi-i erau uriţi feciorii de boieri, să 
nu-i vază în ochi, de pă cum îi era natura lui”—a insemnat Neculce. 4 

Scriind despre boerimea vremei sale Cantemir este prins 
de nostalgia vremurilor trecute, mai bune, Se indignează că'n 
vremea sa „mindria creşte cu sărăcia“, că fel de fel de oameni 
sint ridicaţi la cele mai mari slujbe, Aşa îşi explică Cantemir 
că printre cei mai mari boeri se intilneau în vremea sa „oameni 
trufaşi, aroganți, presumţioşi, incapabili nu numai de a adminis- 
tra statul, ci lipsiţi total de disciplina moravurilor, oameni, în care 
nimic nu vei găsi de lăudat, decit doar că natura lipsită de edu- 
caţie şi instrucţie, a dat unuia sau altuia vre-o calitate“, Socie- 
tatea moldovenească, in care Cantemir era un intirziat, se găsea 
in preajma epocei fanariote, pentru a cărei înţelegere Cantemir 
răbojindu- şi impresiile ne da cheia necesară. 

Din nici o altă parte nu știm pentru secolul XVII aşa de 
detaliat ceremonia instalării şi confirmării în diferitele slujbe 
boereşti, cum o arată Descriptio Moldaviae, 5 unde ni se dau amă- 
munte şi despre obiceiurile Moldovenilor, despre ceremonia nunţilor 
şi logodnelor, ne spune, cum se inmormîntau Moldovenii, ni se 
arată superstiții populare, cintece etc., cum fără să le ințelea 
totdeauna ni le va descrie cătră sfîrşitul secolului XVIII Wolf, 
Sulzer, Raicevich etc.. 

De cite ori este vorba de stat, Cantemir încearcă să ne 


1. Miron Coslin, Opere complecte ed. V. A, Urechia, IL pag. 
128 și urm.. Wolf în Belirăge etc. pag. 79>80 dà Chişinău pentru Orhei, 
Hronic, pag. 244. 
3. Trad. cil, pag, 140 şi urm, 
4 Ed. cil., pag. 240. 
5 Trad. cif, pag, 145 şi urm. 


1 Pag. 99 și urm, 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


deie adevărate capitole de istorie, care însă considerind insuticiag 
informaţiei de atunci, azi totdeauna au nevoe de comentariu, 
Insistă foarte mult asupra originilor, care sint curat roma 
şi subliniază afirmind că puţini! Daci sau femelle dace ajunse Sot 
Romanilor, n'au alterat compoziţia adevărat romană a poporului m 
dovenesc, după cum nu a stricat-o străinimea refugiată şi admis 
rinduriie noastre. Combate ideia lui Aeneas Sylvius că Moli 
fost numai loc de surghiun pentru Romani. Urmaşii cetățezib 
şi soldaţilor romani aduşi de Traian au locuit nefnt 
Dacia—teza aceasta a arâtat-o apoi pe larg în Hronic,1 —iar y 


HU după părerea lui ar putea fi nu numai romane sau genovii 
ci şi dela Daci.5 Ni se descrie valul lui Traian, despre care, a 


Costin, deşi același ceartă pe istoricii mai vechi şi mai noid 
nau pomenit nimic despre această „mărturie veşnică“ a rom 
nității noastre. In Hronic specifică însă faptul că nu ştie de un 
au luat Miron şi Nicolae Costin povestea cu froianul, Dar 
ran curat moldovenesc nu este nici unul“. Numele de vecin 
o indicație că sint din ţările dimprejur. 7? Ţăranii aduşi din P 
lonia în Moldova de mijloc şi-au nitat complect limba. Mal: 
leşeşte şi ruteneşte numai țăranii dela granița câtră Polonia. 

După reîntoarcerea Rominilor in regiunile, cimpiile, plalur 
mănoase, care au constituit țara Moldovei—nurnele îl explică aki 
Cantemir după tradiţia cunoscută a descălecăril—urmă o 
rire repentină a vieţii de stat, inflorire în strinsă legătură 
calitatea descălecătorilor şi bogăţiile ţării, despre care aut 
ne dă amănunte totdeauna binevenite pentru cercetători. Ste 
cel Mare a dat ţării cele mai intinse hotare. Dar dela lupit 
regele Mateiaş, Cantemir ajunge la concluzii, care nu ŞI gât 
sprijin în altă informație: in baza unul tratat de pace (och 
de Ștefan cu regele ateiaș, cel dintăiu ar fi ciştigat pentra ! 
dova din şirurile de munţi, care despărțeau de Ardeal, „acele p 

ëss 

ag. şi nola, 28, 29, 3: 

3 De neamul Moldovenilor, rapa fa de E reg D 
5 Ibidem, pad dt 
6 Hronic, pag. 192, 
7 Pag. 147-8. 


Ae P TT PS! 
b "eh += f Y 
- 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D, CANTEMIR 07 
ie le mud nd IE m anca A d 


care se aflau la mijloc intre riurile care curg în Moldova. Așa 
dar o linle a fost dusă dela izvoarele rîului Cirimuş, peste izvoa- 
rele rlurilor Suceava, Moldova, Bistriţa şi Trotuş pănă la riul 
Milcov“, Epoca lul Ştefan cel Mare reprezintă apogeul statului 
moldovenesc şi după el incepe descreşterea, care va merge 
până „la sărăcia care este acuma“, 2 

Ne arată, cum schimbaseră Tarcii hotarul spre Marea Neagră. 
Lulnd Basarabia şi Thighina, hotarele moldoveneşti au fost trase 
mai spre nord aşa că in vremea lui Cantemir, Moldova avea 
hotar în această parte Prutul, dela gură pănă la satul Traian „de 
aici la şanţul lul Traian peste riul Botna şi în iinle dreaptă la 
gura riului Bicul, unde se varsă in Nistru“, Cantemir ştia că 
provincia adaosă de Ştefan ce! Mare la nord mergea pănă la 
gura riului Serafineţ. 


(Va urma) L Minea 


1 Tead, cil., pag. 19. 
2 Ibidem, pag. 20, 


9 7 


se pot auzi. Deci am ascultal 
Sa învălit întru întristarea sa e 
oniţă, dacă ai să poţi a ne arăt 
drept că numai odată, decind KÉ 
ca potirnichea în căngile șoim 

Hangiţa a întors spre 
pripit: 

„Cind al văzut intălu balaurul, mag. Leonie ! 

~ Da, incuviință bătriaul, cind am văzut întălu balaurul“. 

Toţi ne-am intors pe dată cătră zodier, şi s'a ridicat şi 
părintele Gherman din barba K 

„Ce vorbeşti de balaur, frate ? a intrebat cu tulburare co- 
misul Ioniţă, şi $'a aşezat la locul lui. Care balaur ?—ŞI ne pri- 
vea iacrucișat şi nedumerit, parcă atunci căzuse între noi. 
— Cind am văzut intălu balaurul... grăi cu linişte moş Le- 
Eram aşa, flăcău trecut de douăzeci de ani, și părintele 


părintele Gherman, care iar 
ce. CI eu nu ştiu, comise J- 
A ceva mai înfricoșat. Vă spun 
mi-am mai simţit aşa Inima, 


in ochii el aprigi, c'un glas 


Balaurul 


„Fraţii mei! a început cu mare putere comisul loniţă, şi s'a 


ridicat în picioare, cit era de nalt şi de uscat; adevăr mărturi- meu mă învăţa meşteşugul lui, căci şi el a fost zodier şi vraciu 
sesc în faţa lui Dumnezeu că istorisirea cuvioşiei sale părintelui care nu se mai afla pe lume. ȘI pe după Sintiile, stind cu el la 
Gherman mi-a zbiriit părul subt cuşmă; dar ceiace vreau să tiriă pe dealul Bolindarilor, imi 


V arăta ziua buruenele şi rădăci- 
spun eu e cu mult mai minunat și mai înfricoşat! nile pămintalui, iar noaptea stelele cerului, Atuncea am văzut 


întătu balaurul“, 

Răzăşal dela Drâgâneşti răsuflă prelung şi aruncă o pri- 
vire ca de duşman spre moş Leonte : 

„Asemenea dihanie mie încă nu mi s'a arătat... mărturisi 
l, şi glasul parcă-i era slăbit ŞI fără curaj. Spune răpede, moş- 
tonte, câci vreme mai avem destulă, 


e 
[ 


tură bună, ascultăm întimplări care au fost, Socot eu, cinstita s-am văzut, Cu voia comisului Ioniță, am să povestesc, — şi 
comise loniţă, că nu se mai găseşte alt han ca acesta cht ai are dorință am să ascult pe urmă Istorislrea dumisale“,,. 
umbla drumurile pămintului, Aşa ziduri ca de cetate, aşa ză- Moş- Leonte işi potrivi cu coatele chimirul, îşi plipăi taca, 
brele, aşa pivniţă, aşa vin,—în alt loc nu se poate. Nici aşa i se uită în juru-i, ca să se incredințeze că oala cu vin i-i la 
dulceaţă, aşa voiabună Ş'asemenea ochi negri; cu parcă tot subt ndămină, - Era un Gran dela noi, de pe Moldova, ras şi cu 
el aşi sta pănă ce mi-a veni vremea să mă duc la limanul cel nusteața albă, plin la obraz, voinic şi c'oleacă de pinteze. Si 
fără de vifor... Nu trebue să-ţi îacrunţi spriacenele, jupineasă ind grãia şi ridea i se vedeau măselele ca nişte bucăţi de cr. 
Ancuţă, căci eu am fost prietin maicii tale, l-am căutat şi ei în Cit am moara asta, striga el cind avea chef, nu mă tem de 
cartea de zodii, cum ţi-am căatat şi dumitale, Foarte bine şi ca cu dinţii lungi“,.. 


foarte adevărat l-am spus, şi socot că nici dumneata D'al rămas 
nemuițămită, : 
- Ba am fost mulţămită, răspunse hangiţa rizind. 
— Se 'njelege, căci altfel nu se poate, jupineasă Ancuţă ; 


Incepu a vorbi cam răpezit, cum îl era obicelul, 

„Apoi cum ţi-ași Spune eu mal degrabă asemenea întim- 
lare, cinstite comise ? cuviată el. Trăia la noi, la Tupilați, pe 
temea acela, un boler mare şi fudul: îl chema Nastasă Bolo- 


căci eu in tașca asta dela şold am carte veche întru care se ir, Era nalt și 'ncruntat ş'avea pe piept o barbă mare cit o 
spune tot adevărul. Cind m'ai intrebat, ti-am spus toate după 2903 de păun Acu' se 'nsurase el de două ori, cu toată rindu- 
rindulală: mai ales că porți după dumneata miros de busuioc şi luase întăla oară o fată de boler dela Birlad, ş'aceia 


faci pe bătrini să dorească anii tinereţii, ult n'a putut suferi asprimile şi miniile Iul şi Sa întors bol- 
— Asta-i foarte adevărat, întări răzeşul dela Drăgănești ; plingind la părinţii săi. lar de-al doilea s'a însoțit cu 
insă asta o puteam spune d eu, fără carte de zodii, unui grec Negrupunte: frumoasă femee Şacela, şi bo- 
— Se poate, comise loniță, şi te poftesc, nu-ți pita cuvin- Dar gan trecut doi ani decind le-a pos popa cununiile 
tul. Cum am spus, asemenea poveşti numai la un asemenea han e cap 9 'ntro toamnă am văzut-o galbână şi ovilită, pareo“ 


DE AM ` 
Si LIQ E Ehud 


mau mei i-r: 


100 VIAȚA ROMINEASCĂ Ze E 


bătuse bruma; şi s'a dus la doltori prin străinătăţi, unde-a S 
murit. A rămas boierul nostru singur o vreme, şi i se dusese 
numele că-i mor nevestele. Erau muleri în sat, frumoase, dar 
proaste, care stuptau după dinsul, cînd Îl zăreau, ca după dracu”, 
Tata chiar spusese rizind că deacuma cuconu' Nastasă Bolormir 
moare văduvoiu, dar nu-i pasă, căci are curtea plină de ți- 
gănci tinere... Aşa trecind o vreme, numai ce s'aude că boierul 
se 'nsoară iarăși. Cum se poate ? Cu vre-o văduvă de cele de 
abanos, cu vre-o cneaghină de cele dela Muscali, care umblă cu 
ciubote de iuft şi cu nagaică: numa! aşa femee ar fi pe potriva 
lui... Cind colo, ce vedem noi? S'a dus la leş şi sa cununat 
chiar la sfinta Mitropolie, ş'a adus“la Tupilați în droşcă cu pa- 
tru cai o copilă ca de șaptesprezece ani, Cind s'au dat jos la 
scara curţii, deabia ajungea cu capul la barba lul. ȘI era bălae 
şi ridea, parcă era soarele. lar babele, dela poartă şi de pe lingă 
odăile slugilor, au prins a o căina şa o plinge: că-i aşa de pu- 
țintică şi de frumoasă,—ş'are s'o răpue şi pe asta bărbosul. lar 
Bolomir a luat-o aşa, frumuşei, de două degete dela mina stingă 
So purta ca pe-un odor de mare preţ pe treptele de piatră, aş- 
ternate cu covor. Dar n'a apucat a o duce pănă sus, că numai 
s'a intors cătră dinsul rizind, a clătinat din cap şi parc'a vrut 
să-l Împrngă cu nişte cornițe; s'a desprins de el ş'a fugit sin- 
gură înainte, 
Era şi tătuca de faţă. A clătinat el din cap şi nu l-a plă- 
cut o treabă ca asta. 
ptám noi o vreme, după vorba babelor: vedem că cu- 
coana lrinuţa nu-şi pleacă fruntea, Ba-i eşiseră două ruje în o- 
braj!, şi ridea totdeauna arătind nişte dinţi mititei ca de şoricel, 
Dar erau pe'semne dinţi ascuţiţi, căci pe boierul nostru cel mare 
il vedeam mai scăzut şi mai tăcut. Avea cucoana lrinuţa gust 
să se plimbe pănă la Roman, ori să se răpadă pănă la Leg, a- 
poi numai un deget mişca go vorbă [ngina şi cuconu': Nastasă 
işi pleca barba şi-i făcea pe voie. Acu’ nevasta grămăticului şi 
cu câmărăşiţa aflaseră nu ştiu de unde că drăcuşorul boierului 
nu-i nici bogată şi nu-i nici din cine şiie ce neam. Un fel de 
fată a unei nepoate de-a părintelui mitropolit .. Aşa zimbeau ele 
şi făceau cu ochiul vorbind despre asta, cum îi treaba maierilor, 
că eu, ca un flăcău prost ce mă aflam. nu înțelegeam nimica, 
Acu' Intro vară, mă aflam la tiriă, precum am spus, şi de 
la Sintilie venise la ol şi tata; şi stăteam într'o colibă de trun- 
zări aproape de malul Moldovei, mai la o parte de ciobani, ŞI 
de-acolo dela no! se zăreau pirlele şi Scruntarele şi hanul acesta ; 
la spate, departe, erau pădurile şi munţi! pănă unde se vede ca 
o negură albastră, Ce se mai întimplase în sat, la curte, nu ştiam, 
şi nici nu mă îngrijam eu de asta. laca 'ntr'an rind, la amiază, fiind 
singur şi priveghind ceaunul pus in cujbă deasupra focului, — 
aud tropot de cal şi văd cu mare uimire pe cuconu' Nastasă Bo- 
lomir oprindu-se şi descălecind la coliba noastră, în singurătate. 


fb 5 am, 


BALAURUL __101 


„Noroc bun, băiete, — zice, —tu eşti feciorul lui Ifrim zodierul ? 

— Sărutăm dreapta, cucoane, eu sint. 

— Unde-i tată-tu ? 

— Tâtuca,—zic,—il la făcut fin nu departe de-aici, pe 
coastă, Trebue să vie la mincare 

— Dă o fugă şi-l cheamă. Să vie numaidecit în clipeala 
asta!" 

Eu stăteam in cumpănă; dar bolerul s'a uitat aşa de urit la 
mine ga întins mina spre harapnicul dela oblinc, încît am şi a- 
pucat-o pe coastă, cu capul gol. L-am întiinit în drum pe tä- 
tuca: venea la mincare. Cind a auzit că-l cheamă aşa de a- 
prig boierul, a făcut: Hm! şa clătinat din cap; dar nu mi-a 
spus nicio vorbă. Cind am ajuns la colibă, am găsit pe boier 
tot lingă cal, sprijinit c'un cot în sen şi cu barba mn plept. Eu 
mam dat în dosul frunzarului, Tâtuca a păşit cu indrăzneală 
inainte. 

„Ce cauţi aicea, bre lirime ? grăleşte boierul cu supărare. 
Eu te caut în sat şi tu sălăşiuești în pustie? 

— Sărut mina, luminate stăpine, răspunde tata; am venit 
la nevoile mele, Dar dacă mi-ai fi trimes, măria-ta, un cuvînt, 
aşi H lăsat tot şi m'aşi fi infäțigat numaldecit la curte. 

— Ştia, grăeşte boierul tot supărat,—dar eu n'am cind aş- 
tepta. Ascultă, Itrime,—nimene nu ştie și poate nici tu nu ştii, 
ce amărăciune mare apasă sufletul meu, 

— Supărarea-i dela Dumnezeu, stăpine, şi trece. 

— Nu trece, Vorbeşti ca proştii, pentrucă nu ştii, 

— Ba ştiu, măria-ta, că supărările de dragoste sint mai 
tele, dar trec ş'acestea,..* 

Boierul s'a uitat la el incruntaț: 

„Ce ştii tu, bre Itrime ? 

— Măria-ta, zice tata, eu ştiu multe, c'aşa-l darul meu, Eu 
cețesc nu numa "n zodii, cl şi pe obrazal omului, 

— Atuncea ştii tu, bre Ifrime, că 'n casa mea a intrat un 
demon şi că nu mai pot avea linişte ? 

— tiu, luminate stăpine. 

— Şti tu că mă chinueşte ca pe domnul nostru Hristos? 
Şi-s ca un om însetat pe care-l pedepseşii legindu-l de colacul 
fintinii ? 

— Aşa este, stăpine, precum spul, 

— Ascultă, omule: n'am putut face nimica nici cu minia, 
nici cu rugămintea. Și pentru puțin lucro, mi-am supus toată 
ființa mea ca un rob, lar acuma, chiar în dimineaţa asta, cămă- 
Dä mi-a adus ruşinoasă veste: că drumurile soției mele la 
Roman sint pentru ocara mea şi obrazul cuconaşulul celui mai 
mare al lui eg Vornicul. Este unul Alixândrel Vuza, poate 
l-al şi văzut: în vara asta a intrat în casa mea de două ori, 
subt cuvint că are de vinzare nişte cai albi din ţara muscălească. 
E! însă' venea pentru altceva, şi eu n'am înţeles. Acuma am ho- 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ - 


e EE 


tărit eu în Inima mea ce să fac, am venit insă şi ia tine, ca să 
nu greşesc cumva. Tu eşti un om care poţi cunoaşte adevărul 
Şi vreau să mi-l cetești şi mies 

Boierul nostru era aşa de tulburat şi aşa de rătăcit, cum am 
văzut puţini oameni în viaţa mea. Işi rodea barba şi n'avea as- 
timpăr. lar tătuca fără întirziere a intrat in colibă şi a eşit in 
clipă cu taşca aceasta pe care o vedeţi la şoldul meu. ȘI scoţind 
cartea, S'a aşezat lingă foc pe scăunel, a imbalat degetul sa 
inceput a întoarce foile, Bolerul aştepta în picioare, lin- 
gă cal. 

„Mărla-ta, în ce lună gn ce zi al văzut lumiaa lumii ? 

— Mia născut neneaca într'o Marţi, Ifrime, în optsprezece 
zile a lunii lui Octomvrie. 

— Atuncea, a cuvintat tătuca pe ginduri, se cuvine să des- 
chidem la zodia Scorplei, căutînd sin alte locuri, după rinduiala 
adevărată, Luminate stăpine, aicea se spune adevăral, cumeă 
măria-ta ești om minios: deci cunoscînd această patimă, nu trebue 
să te laşi în voia el“... ŞI a prins a-i cetl tata din cuvintele 
zodiei, — cele ce se potriveau unui asemenea om naprasnie cum 
era boierul nostru... ŞI cugeta că poate va putea să-l domolească, 

Dar boierul işi scutura barba cu mare nerăbdare, 

„Spune-mi, Ifrime, ce scrie despre căsnicia mea“, 

mg Mata s'a uitat cu luare-aminte in carte şi i-a răspuns 
astfel: 

„Măria-ta, casa nunţii domniei tale este Taurul. Cunuala 
cu cucoana Irinuța ai pus-o măria-ta în luna lui April, în săptă- 
mina luminată, după sfintele Paşti. Deci aceasta este insoţirea 
cea bună şi adevărată după zodie. lar aicea, stăpine, scrie astfel : 
casa impreunării nunţii lui este Taurul, atuncea va avea mare 
noroc cu mulerea lui...—Şi mai spune aici mai departe, măria=ta : 
casa norocului lui este cumpâna : la acel ceas va avea tulburare 
mare a minciunoaselor mârțurii... Apoi, slăvite stăpine, dacă sint 
scrise aici aceste cuvinte, apol atuncea eu socot că vorbele auzite 
sint netrebnice, şi trebue să depărtezi dela inima măriei tale 
gindurile cele rele“, 

Boierul a stat Puțin cugetind. 

„Se poate, Ifrime, să fie cum spul tu ? 

— Slăvite stăpine, aşa este precum spun. 

— Atuncea dece s'a dus la Roman cucoana lrinuţa ? A ple- 
cat erl, cu vorbă că vine azi, 

— S'a dus, măria-ta, căci aşa a voit Dumnezev, să nu se 
intimple o cumpănă, după vorbe minclunoase şi minie... 

— Se poate, a mormăit boierul ceva mal domolit. Intr'adevăr, 
altfel, s'ar fi intimplat faptă cumplită... Aferim, omule ; am auzit 
vorbe adevărate din cartea ta şi altădată, Atuncea ce Soco tu 
că trebuie sä fac? 

—— S'aştepţi, măria-ta, căci are să fie bine...“ 

Cu acest cuvint a plecat boierul dela coliba noastră. lar 


BALAURUL 103 
——————— i 3 


tătuca s'a uitat după el lung şi zimbind, pânăce nu l-a mai vă- 
zut. Apoi a lăsat ceaunul în cujbă pe focul stins şi mi-a porun- 
cit să pun calul la căruță, Cuibărindu-ne amindoi in iarbă, ne-am 
lăsat la vale, am trecut prin vad,—şi am minat numai o fugă 
până aici la han. Alcea sta aşteptind în prag Ancaţa cea de 
altădată. 
O intreabă tătuca răpede, trăgind căruța lingă prag: 
“Fină Anert, spune-mi, te rog, o vorbă bună. Asară a 
trecut cucoana lrinuța dela Tupilați spre Roman ? | 

— Trecut, cum nu, ninașule... 

— ŞI înapoi aşa-l că incă nu s'a întors? 

— Nu. Poate-a trece mai cătră sară, 

— Atuncea al spus, fină Ancuţă, cuvint plăcut lui Dumnezea, 

— Dar ce este? 

— Ce să fie ? S'a milostivit un suflet bun să deschidă ochii lui 
Bolomir—g'acum el îşi scutură barba, crişcă şi vrea să verse sînge. 

— Cum se poate! Cine-a făcut asemenea faptă ?—a tipat 
Ancuţa pocnindu-și palmele. S'o omoare şi pe asta, după ce-a 
asuprit şa pus in pămint două femel? Partea lui pe lumea cealaltă 
are să tie Caraoschi, —incaltea las” să-i plătească una de-a noastre 
şi pe astă lame“... i i 

Aşa vorbind părintele meu cu jupineasa Ancuja, amindoi 
S'au sfătuit s'ație drumul cucoanel şi să-i deie de ştire să se 
păzească, b 

Intr'adevăr, cinstite comise şi oameni buni, asta s'a intimplat 
chiar în ziua acela, pe la toacă. Soarele se 'nvâluise la amiază 
în mare ferbinţeală şi'n aburi, şi de pe munte se ridicau impo- 
triva lui nouri alburii. Cind s'a intins umbra asupra șleahului, 
laca vedem venind de cătră Roman în nouri de pulbere căleaşca 
cu patru cai a cucoanel, Trece in lungul unul lan de păpuşoi, pe 
lingă un colţ de dumbravă,—şi tătuca ese iualnte, in mijlocul 
drumului, şi începe a face semne de primejdie cu braţele. 

Țiganul depe capră opreşte, Atuncea din colb a eşit înainte 
cătră tata un călăreț air pe-un harmasaraş negru. Tâta La 
cunoscut numaidecit, după frumuseţe şi după indrăzneala ochilor. 

„Cucoane Alixăndrel, zice tata ; Intoarce-te, că-i primejdie. 
Nu cuteza a trece mai departe, i 

— Ce este, omule ?*-—s'a auzit şi glasul caconiţel; şam 
văzut-o plecindu-se la scara trăsurii, cu gătelile e! albe, subt un 
cortel trandatiriu şi mititei. 

Atuncea s'au intimplat două lucruri. A pornit dintr'odată 
a juca un vint iute dinspre apa Moldovei Sa minat pulberile pe 
mirişti ca pe nişte perdele. Şi "ntr'acelaşi timp am văzut dinspre 
cornul de dambravă năvâălind bolerul, e barba 'n două părţi, cu 
slujitorii după el, răcnind toți cu mare glas. 

Am den inlemniţi, şi eu am simţit pe mine cămeşă de 
ghiaţă.  Alixăndre! şi-a opintit harmasaraşul in două picioare 
şa cercat a trage un pistoi dela coburi. Cucoana lrinuţa a slo- 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bozit un ţipet şi s'a ascuns subt cortel. Bolerul cu slujitorii s'au 
năpustit, au încunjurat trăsura, au prins pe tata San dat jos din 
şea pe feciorul vornicului Vuza. 

„Mişele —răcnea cu străşnicie Bolomir cătră tătuca, Asta-i 
credinţa ta, ş'aşa-ţi este ştiinţa ? Luaţi-l și legaţi-! şi să-mi ju- 
piţi din spinarea lui de-o păreche de papuci ; dar să nu cumva 
să-mi iasă pielea c'o crestătură, ori eo spărtură, că vă spinzur ! 
ŞI tu, hoţule! Eşti feclorul vornicului Vuza ?—eşti neam de boier ? 
Am să vă arăt eu la amindoi, ei te şi jupinesei, cum ştiu eu să 
plătesc... Măi !—se 'ntoarse el cătră argaţi, apucaţi şi desfunda 
căruţa solomonarului şi descalțaţi-l roatele de ciolane, şi du 
ce-ţi lăsa-o numa'n pinteni, să-i legaţi pe amindoi de dinsa,— 
C'aşa vreau să-i duc numa'ntr'o goană la leş, pănă'n ogradă la 
sfinta Mitropolie“ ! 

Țiganii au şi apucat căruța eran prins s'o fărme şi s'o des- 
calţe, Alți slojitori au apucat pe tătuca între harapnice. Unii 
au prins a rupe straiele de pe Alixăndrel Vuza. lar spre cucoana 
E s'a îndreptat pufnind de minie şi giliind, Însuşi boierul, 
cu biciu plumbuit în mina stingă. li căzuse cuşma din cap şi 
vintu-i împrăştia şi-i amesteca barba cu pletele. 

Atunci a răsărit de subt cortelaşul ei cuconiţa, sprintenă, 
subțire şi-minioasă ca o viperă. Și l-a înfruntat cun tipet şi 
cu ochi plini de ură: 

„Na te-apropia de mine, uritule şi blăstămatule“! 

Zvirlise cortelul şi deodată fi crescuseră parcă la mini 
ghiare agere, cu care-şi ameninţa soțul. Mi s'a pârut că văd 
în părul ei auriu şi corniţele cu care volse odată să-l impungă. 
In același timp tatăl meu răcnea cu glas înalt subt cuțitul lui 
Pirlea tiganul: 

„Cucoane Nastasă, are să te-ajungă minia lui Dumnezeu” ! 

Cind a răcnit astfel subt cuțit bătrinul, s'a făcut o clipă 
tăcere, A scăpărat era trăsnit cu sunet mare in munte, ŞI deodată 
am văzut cerul îmbrăcat cu boltă joasă de nouri, şi vintul veni 
dela asfinţit co izbitură, inchizind detunind uşile hanului, 

Peste Moldova, dincolo de dealul Bolindarilor, cerul se mişcă 
şi se aplecă rotindu-se impotriva pămintului ; Sun muget peste 
fire şi nemalauzit umplu văile venind dintr'acolo ; şi toată lumea 
care se afla faţă, intorcind ochil holbaţi, a văzut balaurul ve- 
nind — virtej sucit, cu mare i A 

-am văzut şi eu şi m'am cutremurat. Venea drept spre 
noi. Cu coada subțire ca un sul negru pipăia păratatul, Se 
pul i se înălța în văzduh, iar gura i se deschidea ca o leică în 
nouri. ŞI mugind, venea cumpănindu-şi coada ; iar in răsuflă- 
rile lui sorbea şi juca în slavă clăi de fin, acoperişuri de case şi 
copaci dezrădăcinaţi. ŞI peste mugetul lui ne învălui oo revâr- 
sare de grindină şi ape, parcă'ar fi luat pe sus albia Moldovei 
şar fi prăvălit-o asupra noastră.. 

La vederea puterii lui, Țiganii au căzut cu feţele la pămint. 


BALAURUL 105 


Ancuţa s'a mistuit undeva iîntr'o cotrață a hanului. Eu m'am 
râpezit la tata să-l dezleg,—ş'abla am avut vreme să mă tupilez 
lingă el, subt căruţa cu roatele fără ciolane. Droşca, cu call in- 
văluindu-se, a intors in loc sa apucat-o în goană spre Roman, a- 
vind şi pe feciorul vornicului Vuza într'insa. lar balaurul, alungind 
în partea cealaltă pe boler, l-a cuprins, l-a sucit şi l-a izbit a- 
mestecindu-i barba cu virtejul,—păn'ce l-a lepădat aproape mort 
intr'o ripă, mal încolo. Şi cum s'a intimplat asta, năvala de ape 
piatră a stătut, şi numai mugetul Harel a mal rămas stăpinind,— 
şam văzut-o cum se ducea cătră miază noapte, ca un stilp, pe 
urmă ca un fum, până ce încet-incet s'au alinat cuprinsurile. 
Apoi dintr'aceiai s'a (as moartea lvi Bolomir. lar unii 
oameni au scornit că părintele meu ar fi chemat balaurul, din 
alaşul lui. Ca solomonar cuminte, tata îl lăsa pe oameni să 
vorbească,—însă el ştia mai bine decit oricine de care poruncă 
scultase dihania furtunilor. Intr'adevăr, de drăcuşorul cel balan 
nu sa mai auzit nimic, şi nlmene nu La mai văzut niciodată. 


Mihail Sadoveanu. 


La moartea lui Anatole France 


L-am văzut, sint de atunci patru ani, intr'o stradă din Paris 

Ceiace impresiona in această figură de octogenar era paloare: 
ei diafană. O mască de ceară prin care nu străbătea nicel 
şuvițţă de singe. Pe deasupra, o piele uscată ca pergament 
făcată, parcă, dintr'o materie anorganică. Nicăeri, nici o ur 
de sanguinitate în această fantomă deplin spiritualizată, în ca 
descompunerea materiei nu mai avea ce căuta, fiindcă corpu 
eliminind ceiace era organic în el, se pietrificase într'un echilib 
chimic stabil, capabil să cunoască eternitatea. 

Asimilarea şi dezasimilarea se opriseră Intro justă echi 
valență. 

Mi-am zis atunci, în deplină credulitate, că, în baza un 
misterlos paralelism psihotizic, trupul luase forma cea mai pot 
vită unul suflet ce izbutise să alunge din el toată bestialitat 
vie, acela care trăeşte violent, dar care, atinsă de germenii mort 
se descompune fulgerător. Cosi fachirii indieni, Anatole Fra 
putea să trăiască mult, fiindcă în el nu mai avea ce să moară. 
Şi fiecare, cu restul fatal de suflet ancestral ce-i mai rämi 
gindea: cine ştie dacă nu se întimplă cu el minunea aceia, pe car 
milenii de incordare o aşteaptă, cindva, la apusul clvilizaţiilo 

Astăzi, faptul ireparabil e o simplă unitate care se adaug 
imperceptibil la numărul Infinit de speranţe decepţionate, pe ca 
nebunia de Sisif a lumii, încă din noaptea timpurilor, se indăra 
Biceşte să le refacă la fiecare ocazie. 


LA MOARTEA LUI ANATOLE FRANCE 107 

Totuşi, moartea aceasta, pentru mulţi oarecare, dă de gindit. 
Ea e o diră de mitologie care străbate timpurile, din antichitate 
până azi, Atit era de plin cu lumea senină a vechei Eliade, atit 
crezuse in zeii el, incit fiinţa lui s'a modelat încetul cu încetul 
după secretul zeltăţilor antice, Acelaşi voit şi declarat amestec 
de perfectie şi slăbiciune, aceiaşi picantă notă omenească, care 
Se aşterne ca un accent pe monotonia desăvirşirii divine, aceiaşi 
conştiinţă de limită, de sfirgit, fără de perspectiva căreia, nu 
există adevărată voluptate—căci nimeni na poate şti, dacă nu 
cumva idela morţii, ameninţind veşnic cu neantul, nu oferă ca- 
drul antipodic din care reesă plăcerea. . 

Asttel de zei, pătaţi de imperfecție, ne sint mai 
flindcă posedăm în noi, măcar la 
de a le înţelege, 

Dacă gindim o clipă la senzul în care a evoluat omenirea, 
o concluzie firească ne apare: mersul omului e în contra biologiei, 
am zice aproape în contra vieţii, Intelectualitatea, morala, rell- 
gia iubirea sint capitole care n'au nimic de aface cu instine- 
tul de conservare. 

Toate sint victorii ale absurdului asupra logicului. A gindi 
în loc de a lucra, a erta în loc de a uri, a te inchina idolilor și 
a jertii viaţa pentru fictiva lor plăcere, iată conduite pe care 
logica directă, rapidă, a fiziologiei animale nu le cunoaşte. Gioria 
omului e de a se cheltui pentru nimic. EI însuşi, marele maestru 
a spus-o: „dacă toţi oamenii s'ar transforma în intelectuali, 
planeta ar fi periclitată“. Dar această absurdă intelectualitate 
care eliminase dintr'insa omenescul, creindu-şi alături de viaţă o 
altă lume, era el. Inteligența sa monstruos hipertrofiată nu canos- 
case legile adaptării practice, Se dezvoltase în sarcina aceasta 
stranie, de a gindi, de a nega şi depăși apoi lumea, dar mai 
ales de a se măsura şi nega pe sine; cuo furie destructivă plină 
de nobieţă generoasă, oferindu-se, în momente de suprem lux 
sufletesc, în dar, logismului universal. 

Şi prin alte aspecte ale persoanei sale, marele maestru, 
sulse o treaptă mai molt, peste aceia pe care o atinsese speța 
noastră comună, Nu s'a infuriat şi nu s'a lăudat, n'a urit, n'a bat- 
jocorit, nu s'a dat niciodată in spectacol. Bunul gust i-a fost 


aproape, 
unele din gesturile lor, criteriul 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


n e D EE 


aşa de definitiv, încit La dezlipit cu totul de obiectul cel mai frequen ! 
al patimilor : gloria şi corolarul său invidia. N'a polemizat, propria 
zis, niclodată cu nimeni şi nici n'a cunoscut vanitatea eforturila 


disproporțlonate. 


Te întricoşează atita măsură. Figura sa m'are nimic omenesa 
fiindcă nu conţine într'igsa ridicolul, Ori, nimic nu leagă maj 
mult decit conștiința ridicurilor respective. La dinsul, nici o urmă 


dată complect înțeles de comunul muritorilor. Cast Moisa al 


lui Vigny, el a fost admirat, temut şi singur. Poate chiar că « 


uşoară rancună a plutit în jurul sën, ca în jurul zeilor lui Hos 
mer, nutrită de acel pe care i-a ofensat cu perfecțiunea sa, Căci 
celace numim de obiceiu om simpatic e cineva care lasă să i se. 


observe ceva interior nouă. S'a zis doar: „Pour disposer quel- 
Qu'un en ta faveur aie l'air embarassé devant lui“, 
Anatole France a scăpat din nenumăratele curse pe ca 
le întinde ridiculul printr'o filozofie cum numai cumințenia an- 
ticã cunoştea. „Ataraxia“ era o Stare de sufiet care exclude 
surpriza în fața plăcerii ca ŞI a durerii. Convins că toate as- 
pectele vieţii sint umbre palide ale unul adevăr neînțeles pentra 
noi, filozoful antic se antrena încetul cu incetul să-şi elimine din 
suflet speranța zadarnică, caşi mirarea naivă, Nimic nu e sj- 
gur, totul e posibil—era credinţa lui de toate zilele. 
In această ambianţă omul e o biată Scîndură bătută de toata 
valurile: neputința lui e radicală, A intreprinde în asemene 


destă umilinţă care se poate aştepta la orice şi la nimic, o in- 
dulgenţă care nu condamnă pe nimeni, fiindcă din panztul iui de 
vedere—gi ce reprezintă o individualitate omenească altceva de 
cit un punct de vedere ?—flecare are dreptate, o iubire nesfirşit 
pentru cel mici şi umiliţi, an dispreţ duios şi compătimitor pen- 
tru despoţi şi călăl—nu e aceasta starea de spirit a unui semi-zeu 
E greu de găsit în civilizaţia modernă un suflet mai lipsit de 
animalitate prin extirparea violenţe! şi a impulsivităţii ca ace 
al marelui maestru. De aici şi liniştea sa divină. Calmul îns 


LA MOARTEA LUI ANATOLE FRANCE ES) ` 


seamnă rezolvirea conflictului, adaptarea supremă la dialectica 
lumii seazibile, victoria finală printr'o sinteză definitivă a celace 
Hegel numea lupta intre contrarii. ȘI acest calm de regal aristocra- 
tism, fără crispaţie, fără plebeiană sforțare, l-a păstrat toată viaţa. 

Indulgența şi ertarea totală nu e posibilă însă nici în lų- 
mea divină, Fiindcă există Dumnezei şi oameni trebue să fie şi 
deosebiri erarhice. Cei sus aşezaţi işi sancţionează rangul, fiindcă 
altfel l-ar pierde. Clădită după modelul claselor sociale, divinitatea 
trebup să pedepsească ori măcar să judece. Anatole France cere 
şi elo sancţiune, mai exact două : mila şi ironia, mai ales ironia. 

După cum asigură mitologia indiană, providența obişnu- 
eşte să se amuze, lumea noastră nefiind altceva, decit una din 
cele treizeci şi şase de comedii, care servesc la distracţia ei. 
Una din temele cele mai favorite ale acestei comedii, e acela 
care se complace să incurce aspirațiile şi planurile omeneşti în- 
Von total quiproquo, întro bufonerie a cărei neînţelesuri sint 
cu atit mal rizibile, Şi Anatole France privea la fel anarhicul 
peisaj al vieţii. Risul său nu era grosier, țărănesc în bonomia 
sa suculentă ca al lul Rabelais, nici crispat de răutate ca al mes- 
chisului Voltaire şi nici de un straniu macabru ca al lui Swift. 
Era un ris, mai degrabă un suris, lucid şi dizolvant desigur, 
dar schițat cu graţie şi dulceaţă, fără rancună personală mai a- 
les, de natură universală asemenea unul sistem metafizic, Risul 
său era cosmologic, oamenii însemnlnd în cadrul universului doar 
simple detalii de inscenare, minuscule simboluri reprezentative 
pentru eternele fenomene: foamea şi dragostea, 

Forma prin care s'a exprimat nu e nici ea o derogare dela 
atributele sale supra-păminteşti şi nu era intra nimic interioară 
gindirii sale, E, întăi de toate, Impersonală fiindcă nu era vorba de 
exprimarea unul temperament original dar sărac, ci de o expri- 
mare valabilă pentru toţi oamenii şi toate timpurile. Pertecţia ei 
se masca cu un Tel de banalitate, fiindcă adevărata perfecție> se 
apropie mult de truism. Orice stil pe lingă al său e o vulgară 
grimasă, o convulsie chinuită cătră o formă pe care nu o poate 
ajunge, cătră care tinde însă din răsputeri, cu o sforțare pătată 
de neputinţă. Arta lui Anatole France se înfăţişează calmă, o- 
dihnită : jucindu-se, creiază lumi. 


WA mg a 


110 VIAŢA ROMÎNEASCA LA MOARTEA LUI ANATOLE PRANCE ` t11 
———VIAȚA_ROMINEASCA — MOARTEA LUI ANATOLE PRAI 


sul lent al semenilor lui, efectuind printr'o singură combinaţie 
fericită, adaptări viitoare necunoscute încă, spărgind perspective 
posi bile în imposibilul de eri. Aceştia sînt Dante, Shakespeare, 
Newton, Kant... Se va intlini Anatole France cu ei în panthe- 
on? E el din rasa şi neamul lor? Şi el a realizat un salt in 
gol peste frontiera speit, dar genealogia şi natura geniului său 
e alta. 

Există revoluţie și evoluţie, există mutație şi transformare 
lentă, Progresul se poate infăptui, astfel, pe două căi, Ne-am 
obişnuit să numim genia o urâganică deslănțuire de forţă, care 
apare brusc ca un meteor, care se afirmă mai ales prin discon- 
tinuitate, prin opoziţie cu trecutul, cu tradiția, cu momentul is- 
toric în care trăeşte, In acest senz, Anatole France nu e un 
genlu. Apariţia lui putea fi prevăzută şi se impunea ca un fe- 
nomen necesar. Nu e de loc sigur însă, că evoluţia umanităţii 
se face numai prin salturi. Acumularea anonimă de infiniţi fac- 


In această lungă enumerare a calităţilor divine ale ilustru- 
l ui mort, una, ar putea să apară ca o scădere. Voesc să vor- 
besc de naivitatea sa, 

li plăcea citeodata lucidităţii sale să imbrace haina copilă- 
riei şi să rătăcească în lumea basmelor, în lumea iluziilor fe- 
cunde, care fac viața suportabilă. Era oare aceasta, partea sa 
omenească, punctul vulnerabil al lui Achile ori Siegfried, prin 
care eroul devenea muritor? Trebue să ne îndepărtăm dela un 


costuma atunci cu halna naivităţii, ca altădată, in basmele copi- 


lāriei Dumnezeu şi Sf. Petre cu haina sărăciei, şi peregrina, în- : 
elegător, în lumea săracilor. produs al naturii normale, al evoluţiei obişnuite, sigură de ine 


e că geniul său a fost preparat de milenii civilizatorii, cu răbdare 
l susținere, Suflet rezumativ al tuturor tentativelor făcute de 


Cazul Anatole France rupe cadrul ont fenomen de istoria oameni de a evada din ei, el e mai bogat prin această expe- 
lterară ori filozofică, ca să se înscrie de-adreptul în biologie. In rienţă decit geniile catastrofale, limitate intr'o facultate obsedantă 
tvolţia frămîntatei noastre speţe, el pare să H trecut stadiul, unică. El e o lume, o umanitate Intreagă cum vola Goethe, care, 


În care se menţine orgoliosul „homo sapiens“ de citeva zeci de 
mii de ani. ŞI cu toată strălucirea Progresului tehnic, multe din 
apucățurile scheletului dela Heidelberg ei mai bătrin strămoş 
al nostro,—trăesc cu virulență în respectabilul civilizat aj erei 
noastre, 

Numai din cînd în cînd, la distanţe de cîteva veacuri, curba 
leneşă a evoluției e ruptă de o lzbucnire individuală, monstre- enţia numai fiindcă îşi permite să trătască, 
casă prin superioritatea ei faţă de mediul Care a produs-o, iz- 
bucnire precipitată şi nerăbdâtoare, incercind să sară mai de- 
parte în gol, în viitor. E celace numim în istoria civilizației ge- 
niu, lar in biologie metație, Hugo de Vries a descris felul de e- 
voluție realizat prin aceste sărituri neaşteptate ale unor monştri 
desprinşi cu totul—cine ştie prin ce ciudate imprejurări—de mer- 


u toate deosebirile, trebue privit ca singurul său precursor. 
Fără să rupă continuitatea, marele maestru, e un moment 
intr'o seie, ultimul azi, depăşit poate, mine. Dar afirmarea 
a în sioul naturii, caşi opera sa în istoria civilizaţiei, s'a făcut 
seret, cu nobleţă, cu acelaşi bun gust plin de adresă şi subti- 


Aproape în toate domeniile, a înţelege inseamnă a putea. O 
aşină căreia îi pricepi mecanismul îţi devine sclavă docilă, un 
ii cunoşti patimile ori slăbiciunile 1l poți educa ori 


eme 


"zdreanţă, ruinile Parthenonului. 


112 VIAȚA ROMINBASCA 


întrebuința. Excepţia cea mare dela această regulă, apare În faţa 
morţii. A pricepe ce e moartea nu inseamnă a o evita, nici mă- 
car a 0 evita ceva mai mult ca alții. 

In nenumărate pagini, Anatole France a inţeles cu o rară 
luciditate care e realitatea morţii. A înțeles ce neinsemnat eve- 
niment, în mersul acestei lumi, e dispariţia cuiva, atunci cind a 
arătat în sfirşitul din „Les Dieux ont soif“, pe Elodie spunind, 
ad litteram, aceleaşi cuvinte noului său amant ca acelea pe care 
le spusese cu citeva luni înainte lui Evariste Gamelin, intrebuin- 
tind cu ultimul amant trucuri identice, ca să înșele visilenţa ta- 
tălui său. A înţeles, mal ales, fenomenul morţii totale, atunti cind, 
Intro supremă viziune, a descris dispariţia complectă a vieţii de 
pe această planetă: pămintul pustiit de viaţă, inghețat, mut, ră- 
tăcind dezmetic ca o nălucă în infinitul gol şi întunecat, dar 
purtind pe flancurile sale, cu o macabră fudulie, ca o glorioasă 


ŞI fiindcă a inţeles atit, nu s'a găsit nimeni în acest Cos- 
mos surd, să-i dârulască, drept premiu, citeva decenii de viaţă 
mai mult, ca să poată insemna şi prin neobişnuinţa vristei, față 
de noi ceilalţi, acea superioritate pe care o însemnase prin må- 
reția unică a sufletului său. 


Mihai D. Ralea 


In Trentin şi la Lacurile italiene 


Note de călătorie 


2 August 


San-Candido! 

Italia. s 

Un bersalier cu pană la ureche şi pantaloni bufanţi. Tinăr 
şi destul de oacheş, primeşte trenul cum ar primi colorelul său 
o defilare. 

Pănă mai eri, locul se chema — în limba oficială de atunci — 
innichen. Lovită peste degete, Austria şi-a tras mina, şi deasupra 
slovelor de porunceală, care par şterse de vreme, s'a așezat vechiul 
nume italienesc: San Candido, 

Bufetul gării este o mică gheretă de lemn: dar pe tejghea 
citeva piersici durdulii fac curte unul strugure de aur. Compa- 
nia lor mă atrage, şi deschid uşa vagonului. Un gest scurt al 
omului cu pană la ureche mă invită să reintegrez domiciliul meu 
rulant : Dogana e Passaporto ! 

Trebue să aşteptăm obişnuitele forme. Dela Bucureşti pănă 
aici, de şase ori în patruzeci de ore, la fiecare graniţă de intrare 
Sau eşire: vamă, paşaport. Este, probabil, un gest necugetat 
al noilor frontiere care ţin să se impue călătorului printr'un 
„memento” greu de ultat. Inainte de râzboiu, Europa începea 
dela Predeal, şi puteai călători intr'insa fără piedici. Victoria 
noastră din 1918 a ridicat cite un dablu Predeal de chinezerie 
biurocratică la fiecare graniță. Este singura noastră inriurire 
asupra bătrinei Europe, care în alte privinţi rămine încă destul 
de deosebită de scumpa noastră ţară. 

Și mi-am deschis astfel, pentru a şasea oară, geamandanele. 
Vameşul trecu gentil, destul de indiferent, şi nu mi Last aminti 

8 


114 ________ VIAŢA ROMINEASCĂ 


dacă'n timpul vizitei lui, plersicile durdulii şi Strugurele de aur 
war H dispărut de pe masa bufetului.. Dar să trecem... Viaţa e 
făcută din renunţări, tot atit de benevole. 

Peste ciţiva kilometri, Dobiacco. Trebue să schimbăm tre- 
nul pentru Cortina d'Ampezzo, Dar cum avem două ceasuri de 
aşteptare, putem face înconjurul localităţii şi dejuna. 

Sintem în Trentin, Tirolul sudic de eri, şi fiecare sat este 
o staţie de vilegiatură, Peste tot, otelurile şed strinse în jurul 
gării, ca precupeţele în jarul pieţei, Sporturile de iarnă au du- 
blat numărul sezoanelor şi oteleria nu mal este nicăeri prin 
părţile acestea o industrie de vară. De altfel, aproape fiecare 
casă e un mic otel, şi floriie din terestre, grădinița sulemenită, 
treptele netede din faţa uşii, sint tot atitea undiţe întinse călă- 
torului... Dobiacco se chema Toblach, şi a rămas Toblach pen- 
tru numeroșii vienezi care n'au pierdut obişnuinţa de a petrece 
aici luna lor de odihnă. In tren, am călătorit cu o doamnă şi 
fetiţa ei, austriace din Triestul italian, care străbătuseră vechea 
lor patrie de dincolo de Gorizia, prin Villach, pănă la San Can- 
dido—ca să-şi regăsească sălaşul de vară tot în Italia, la Do- 
biacco. Amindouă vorbeau foarte bine limba învățată după răz- 
boiu a ţării celei noi. Fetiţa avea într'un coşuleţ, confortabil 
ca un dormitor, o broască ţestoasă nu mai mare decit un ou 
de curcă. 

— La picola tartaruga !- exclama! cu" cit mai multă gra- 
ție, ca să-mi arăt resursele vocabularului. 

— E italiana anche essa, replică fetiţa nu fără oarecare 
mindrie, 

— £ fascista, adăogai eu și mai mindru. 

— Si puo dire, interveni doamna, cu un uşor suspin: man- 
gia tutto. 

— Ma, come: e viva? 

i at Siccuro !! Lei l'a creduta in caria (Aţi crezut-o de car- 
on ?). 

— «Ma ...che dire ...Da noi (biestemată mindrie naţio- 
nală) le tartarughe sono sempre grande grandissime... come, 
come... 


— Come un bue, strigă feti zind pe dată tartaruga 
podeaua vagonului. e CS at Wë 

învâțai, cu acest prilej, că o tartarugă mică merge 
mult mai repede decit una mare. Tinereţa, bat-o focul—cum zi- 
cea biata bunica. 


Dela Dobiaceo la Cortina nu Sint decit treizeci de Kilo- 
metri, li parcurge incetişor şi gifiind un tren cu linie îngustă, 
care zvirle toată zgura sa necăjită în obrazul călătorulai. Lăsăm 
valea Puster, larg coridor dela Apus la Răsărit al Tirolului de 


IN TRENTIN ŞI LA LACURILE ITALIENE 115 


jos şi ne indreptăm cu hotărire spre Sud. Fiecare staţie tiro- 
leză care se respectă își are lacul ci; lacul poate fi mare cît un 
basin ; chiar şi aşa, luciul său de un albastru special dublează 
suprafața de azur hărăzită localnicilor. Mindria acestora nu poate 
H decit cu totul explicabilă, Dobiacco se respectă şi îşi are la- 
cul; unda sa este un geam albastru-verzui, pe care lunecă lin 
două bârci pescăreşti. Expresul nostru le priveşte peste umăr 
trece, 
d Urcăm cu ioată seriozitatea, Drumul fuge mereu in sus, 
cătră izvoarele Rienz-ei. Pentru ochii noştri deprinşi din prun- 
cie cu haina de brad a Carpaţilor, priveliştea este în fiece clipă 
surprinzătoare. Stincile Ceahlăului, repetate în mare şi in infi- 
nită serie, cu un spirit de invenție oricit de deosebit, n'ar putea 
da decit o palidă imagine a peisajului dolomitic. Imense mase 
de calcar, cind albe, cind sure, cind roze, aşezate după regulile 
unei gotice incomparabile... Urcăm în umbra catedralelor. Stră- 
vechile ziduri, brăzdate de mugchiu, străpunse de nenumărate 
creneluri şi ferăstruici asupra cerului, uvrajate în fel și chip, se 
pierd în lumină. Arhitectura Dolomiţilor este, la fiece pas, fan- 
tezia dezolată şi copleşitoare a unui artist de geniu şi nebun, 

Dar trenul urcă. O staţie: Landro. 1407 m., stație de 
vară frecventată, scrie ghidul. Un portar cu galoane de general 
aşteaptă oaspeţi care nu se coboară. O băbuşcă impietriţă, chi- 
mer câzută de pe ziduri. 

Alt lac de sticlă, şi în fund, la stinga Le tre Cime di La- 
varedo, piscuri tăloase de marmoră, lar în față, Monte cristallo, 
gigantic bătrin cu coamă de zăpadă, 

Nu băgăm de samă cind am ajuns la altă stație, al cărui 
nume îmi scapă. Valea coteşte spre Apus şi noi după dinsa. La 
dreapta, sus, o namilă singerată scrişneşte spre senin: Croda 
Rossa, uriaşă cascadă de singe împietrit. Peste un timp, ince- 
pem să coborim. Trenul nostru îşi arată puterile. Drumul şer- 
pueşte pe coama muntelui, se furişeaşă printre stinei, se ascun- 
de in tuneluri, face tot soial de schime rîului de jos spre care 
fuge pe calea cea mai lungă, dar tot aşa de iute d ae de greu 
Suise. Culmile se dau la o parte şi valea işi ara fineţele. Le 
simt nările înaintea ochilor. Stogurile dese sînt în Moldova noas- 
tră nişte băbuşte gheboase care rotesc cu grijă ce le-a mai ră- 
mas: fustele. Aici, mai multe şi mal agere, ele sint nişte pitici 
şireți care fiecăresc într'an picior. Insfirşit : Cortina. O vastă po- 
lană, destul de accidentată, un riu de munte grăbit şi gălăgios, 
sumbre şi dese convoiuri de brazi încovoiate la genunchii mun- 
ților... Aceştia par a se reculege. Nu mai stau să se lovească, 
s'au desprins din încăerare. Din depărtări, se măsoară... Soa- 
rele spectator pasionat, s'a retras şi el. Din ascunziguri, mini 
nevăzute învălue polana. O lumină schimbătoare stărue pe culmi, 
stropind ici şi colea, cu reflexe fugitive, un acoperiş mai țanţoş 
sau un zid mai zglobiu, 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


E prea frumos ca să tragem la un otel prost. $i iată-ne 
la Miramonti: Palace, bine 'nţeles. Tarifu! camerii—100 lire pe 
noapie — ne-a luat orice dispoziţie de-a mai admira munţii, La 
drept vorbind, culmile acestea dințate şi goale sînt destul da 
plicticoase. Priveliştea e măreaţă, na se poate tăgădul, dar Bu- 
cegii noştri sint mai amabil! şi n'au aerul să se distreze pe con- 
tul dromeţilor care dau 100 de lire ca să le viseze toată noaptea. 

Răzbunarea ni se oferă insă dela sine: Nu vom cina la Mi- 
ramonti. Macaroanele sint tot una de lungi peste tot, iar sti- 
cluţele de Chianti tot atit de pinticoase: Coborim cu satisfacţie 
treptele otelului, In hail, un giovine superb absoarbe două doam- 
ne, Sint mai găiăgioase decit riul din vale, dar nu există. Gio- 
vinele, mut, le copleşeşte. E brun, are pantofi alb), ciorapi albi, 

ntaloni albi, o vestă de flanelă mauve, iar cravata de cel mai 
fovial roş. Stă inclinat şi priveşte. Se vede, probabil, ìn ochii 
femeilor; suride, Ele vorbesc: Cascade de vorbe sonore, in două 
tonuri, impletite într'un torent inepuizabil... Pentru întăia oară, 
pricep puterea tăcerii masculine. 

eşim. Minunat amurg. Avem doi kilometri pănă 'n sat, dar 
li binecuvintăm. Fineţele sint peste tot: pe pămînt, în aer, în u- 
rechi. Aroma lor cintă. Toate ierburile şi toate gizele Ivi Dum- 
nezeu îşi au glasul in cintecul acesta. Ceiace simţim e atit de 
deosebit de celace ne ofereau acum trei zile Bucureştii noştri, că 
putem uita pe Miramonti. 

In ulița mare, care nu-l decit drumal dela Dobiacco la Ve- 
nezzia, s'a ghemuit tot tirguşorul: poşta, primăria, biserica, po- 
Ia, agenţiile de voiaj, multe magazii, destule restaurante şi mai 
toate otelurile de a doua şi a treia mină. In plaţeta de lingă ca- 
tedrală saflă din toţi plămiii, cu chipiul pe ureche, fanfara stri- 
dentă pe care vom găsi-o pănă 'n cel din urmă tirguşor italie- 
nesc. Ne mincăm macaroanele şi luăm acelaşi drum, printre 
finețele îmbălsămate. 


3 August 


Cortina nu ne va privi decăzind. La Miramonti, nu putem 
râmine, dar nici mai jos n'om luneca. Plecăm. Falmoasa cale a 
Dolomiţilor, construită cu multă cheltuială şi cu intenţii strate- 
gice din porunca bătrinului Kaizer Franz este astăzi, în zorii 
unii ere pace, unul din cele ma! extraordinare drumuri ale 
turismului internaţional, Statul italian, negustoros și serviabil, a 
înființat excelente servicii de autocare, menite să continue pe 
toate căile accesibile opera de penetraţie a drumurilor de fier. ȘI 
avem astfel, pentru 150 de lire, două jilţuri destul de conforta- 
bile, din care vom putea privi ca la cinematograf desfăşurarea, 
neîntreruptă decit de obișnuitele antracte, ale grandiosului specta- 
col muntos care începe la Cortina şi se sfirşegte la Bolzano. 

Vremea este mal mult posomorită, Aşa o judecă, fără in- 


D TRENTIN ŞI LA LACURILE ITALIENE ` 117 


doială, în limba lor, şi tovarăşii noştri de drum, care vorbesc 
aproape toţi englezeşte, Or fi insulari, sau de peste ocean, greu 
de spus. Ținuta neglijată a bărbaţilor ne îndeamnă să-i socotim 
Americani, Este şi o famille care vorbeşte nemțeşte ` vom afla 
mai tirziu că sînt Germani din Reich, şi nu Austriaci din repu- 
blica Vienei. Cu toții, Americani şi Nemți sint îmbrăcaţi de iarnă 
şi 'ntășuraţi în lină până subt nas; nenumărate pleduri, pele- 
rine, tricouri constitue rezerva, şi ghemuite pe genunchii doam- 
nelor îşi aşteaptă chemarea în linie. Pardesiile noastre, destul 
de străvezii, par oaspeţi estival! rătăciţi în această expediţie pe 
care nu vrem eo socotim polară. Ne dă oarecare cura ținuta 
ceva mai meridională a şoteurului şi compartimentul închis dela 
spatele maşinei, în care simţim că ne vom refugia la nevoe. La 
intrebarea noastră, ajutorul şofeurului ne spunecă avem opt ore 
de drum, cu opriri cu tot, şi 121 de kilometri. Ca viteză, op e 
un record, dar vom pricepe îndată de ce. 

Abia eşit din Cortina, drumul începe să urce, Şi urcă şi urcă 
şi urcă, întăiu printre fineţe, apoi printre brazi, şi "n urmă prin- 
tre stinci. Nu poate lua culmea 'n piept, dar o şerpueşie ane- 
voe, cînd spre stinga, cind spre dreapta, şi urcă. Maşinuţe mai 
sprintene lunecă pe lingă noi, in sus oriin jos. Miramonti a rä- 
mas departe, in fund, la poalele pădurii, lí privim cu superio- 
ritate şi urcăm mereu. Din nefericire, culmile încep să se în- 
vălue. O ceaţă rece se lasă, şi stropi mărunți determină în jurul 
nostru intrarea în linie a primului rind de tartane. Pardesiile ro- 
mineşti se ţin bine, dar jllțţurile ar fi putut să fie mai puţin largi, 
Urcăm. Cind ajungem sus, la Falzarego, cel dintăiu pas pe care 
H trecem, plouă de-al binelea. La 1800 m, ploaia are dreptul 
să De rece. Pentru a feri pardesiile —Rominii işi respectă hal- 
nele, totdeauna—ne refugiem în capeu, unde Nemţii ne-au pre- 
cedat. 

Cum corabia noastră s'a oprit pentru un sfert de ceas In 
fața otelului, prin care prevederea omului se afirmă şi pe a- 
ceastă culme, imaginea vaporoasă a unui ceai cald îmi suride... 
Drumeţule, care urci la Falzarego, nu începe să cobori fâră să 
treci pela cantină. Cel puţin cînd plouă. Prăjituri de casă, co- 
zonaci, piniţe rumene în care s'a furişat cea mai fragedă şuncă, 
şi cești din care aburul se ridică in spirale voluptoase, acopăr 
mesele. O ceată veselă luptă cu aceste bunâtăţi; şi dela cassă, 
două graţioase doamne surid în toate idiomurile globului spre a- 
ceastă fraternltate universală. Nu putem spune „stai“ acestei clipe 
adorabile, căci trompeta şofeurului ne invită la plecare. Abla a- 
vem timp să judecăm după cartolinele ilustrate îngirate pe pä- 
reji frumuseţa locului în zile senine. A doua chemare, şi plecăm. 
Ploaia a stat, norii şi-au mai ridicat vălurile, Coborim, în ser- 
pentine, o pantă ameţitoare. Priveliştea e superbă. Ca latini 
exuberanţi ce sintem, avem admirația mută, în vreme ce tova- 
râşii anglo-saxon! punctuează cu cite un Aoh l... fiecare cotitură. 


pe zare creşte la fece pas giganticul Ortlez. In lumea munţilor, 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


Trecem pe lingă ruinile unui castel. lată şi un sătişor: Pieve 
di Livinallongo. Printre brazi şi fineţe, urcăm iarăşi. Peste o 
oră oprim la Arabba, şoteurul nostru ia pateri, şi incepem ur- 
cuşul de aproape opt km., În pantă destul de aspră, a pasului 
Pordoi. De sus, priveliştea trebue să fie măreaţă. Sintem pre- 
veniţi, şi stăm gata să admirăm. Dar ploaia, îndărătnică cumă- 
tră, ne pindea. Abia urcăm 2—3 kilometri, printre povirnişuri 
goale, presărate până pe înălţimi cu ciudate gherete de lemn, 
şi duşul celest se porneşte iarăși, Americani, Britanic!, Germani, 
Romini, Italieni, o blestemăm în limbile noastre respective, care 
samănă de data aceasta caşi picăturile apei care curge. Moto- 
rul rămine implacabil şi maşina noastră urcă. Urcă, urcă, şi la 
o vreme stă. Sintem pe culme, lingă un mic otel. Scoatem Bae- 
dekerul şi cetim: „Pordoi, 2250 m., vedere magnifică asupra 
Marmolatei 13344 m.) şi a Dolomiţilor dela Ampezzo la Cadore". 
Bine "'nţeles nu vedem nimic, Sintem literalmente în nori. Şi 
plouă, atit de insuportabil şi atit de rece, că evocâm, cu regret, 
Calea Victoriei incandescentă subt un soare de Iulie. 

Dar incepem coborişul şi ploaia stä. Ne recăpătăm vede- 
rea, din fericire la timp, căci Val di Fassa care ne apare jos în 
adincimi ireale, între verdele sumbru al pădurilor şi smaraldul 
insorit o clipă al tinețelor, este o incomparabilă minune La 
fiecare sucitură, priveliştea se schimbă, ŞI de data aceasta a 
mut şi Aoh-ul britanic. Ne deştepiăm din scurtul vis în faţa 
unui impozant otel: „Albergo Canazei". Este şi numele localită- 
HL E ora 1, şi şofeurul nostru ne dă voe să prinzim, Dar nu 
mai mult de 45 de minute, Orarul înainte de toate. 

Avem prilejul să apreciem efectele legii americane care 
prohibă alcoolurile : fiecare din Yankeii noştri are înaintea sa 
cite o damigeană de Chianti rosso, care ne-ar ajunge două 
zile. Recomindaţia şoteurului de-a minca repede n'avea nici 
un sens; în 45 de minute, ceata intrigurată ar fi săcătuit toată 
bucătăria, dacă serviciul ar fi putut pune inaintea noastră mai 
malt decit cele patru feluri ale unui dejan minimal. 

Plecăm Iarăşi, Călătoria în automobil, cu orar fix, este i- 
maginea insăși a vieţii: cursă oarbă şi neincetată, orintre fugi- 
tive aspecte și cu popasuri de o clipă, care nu se pot prelungi. 
Coborim Val di Fassa. Cei 12 kilometri până la Vigo sint o 
dulce slestă, La vre-o cotitură mai bruscă tresărim. Visām Mar- 
molata (3344 m.) pierdută in nori şi coborim. Dar numai pănă 
la Vigo, căci de acolo drumul urcă din nou spre cei 1750 m. ai 
pasului Carezza, Aerul viu al culmii deschide toti ochii. Ori- 
zontul se lârgeşte dinti'odată, norii se imprăştie, Dungi tot mai 
late de albastru se întind dinspre Apus; se arată soarele. In 
multiple şiruri, crestele Dolomiţilor, uriaşe ruine haotice peste 
care lumina Occidentului aprinde acum o flacără stranie, se in- 
dreaptă descrescind spre hotarul lor: Adigele. Dincolo, stăpin 


IN TRENTIN ŞILA LACURILE ITALIENE 119 


la fel ca 'n lumea oamenilor, nenumărate Sspinări incovoiate îm- 
presură pe acest puternic... Norii sînt cu desăvirşire infrinți; 
ultimele lor cete intră în văzduh ; strălucit şi suveran, soarele 
domneşie peste noi. Stopăm în fața otelului dela Carezza, con- 
siderabil Palace, aşezat in mijlocul unul luminiş, între codri de 
brazi, închişi în cetatea roză a munţilor. Zidurile se 'nalță pănă 
la cer, şi pe seninul intens crenelurile lor apar cu toată amă- 
nunțimea ceiace sint: o inimitabilă dantelă. Puțin mai la vale, 
subt straja brazilor funebri, unda sinilie a lacului Carezza işi 
Sirigă spre azururi setea de lumină. Trecem, fără să-i putem 
ajuta, coborind mereu spre Sud si spre Apus, Livezi de cas- 
tani, pe urmă de nuci şi de meri ne arată că mergem spre altă 
ciimă. Ieträm in faimoasa Val d'Egga, defileu prăpăstios şi în- 
gust, de un romantism desăvirşit. Nu sintem decit noi, adică 
drumul care ne poartă, apa vijelioasă, cei doi păreţi de piatră, 
şi sus de tot, deasupra lor, cerul, care a lăsat să pice cite un 
castel pe cele mai nebune stinci. Cind eşim din acest labirint, 
trecem torentu! spumos al lsarcului, şi intrăm in Bolzano. 


d August 


Cum nu ne-am oprit în Viena, este prinsi oraș pe care îl 
vedem după Bucureşti. Și ne surprinde în âțişarea sa urbană. Ca 
oaspeţii de rind, care poltiţi la o masă mai aleasă, stau miraţi 
de albeața imaculată a gervetelor, de lustrul sticlărlei şi al ta- 
cimurilor, aşa şi noi, orgolioşi cetățeni ai unei capitale de un 
milion ne mirăm că acest tirguşor de 25090 locuitori are stră- 
zile pavate şi curate ca parchetul, casele clădite cu grijă şi bine 
intreţinute, bulevardele şi grădinile plantate cu arbori superbi 
din care nu spinzură crăci sfişiate, că are lumină care luminează, 
apă care curge la robinet, canale care nu supără mirosul, câ 
este cu un cuvint altceva decit uu mare şi sălbatec sat. E drept, 
colegul italian pe care l-am cunoscut la fillala Bâncii Comer- 
ciale, mă informează că veniturile comunei sînt proporțional! mult 
mai mici decit la noi, căci şi dările sint mai reduse, că consili- 
erii municipali n'au fiecare un automobil comunal la dispoziţie, 
că primarul nu este un personagiu politic şi nici fiul cuiva (de- 
cit la oficiul naşterilor), tot atitea inferiorităţi pe care sufletul 
meu de patriot le înregistrează cu satisfacție. 

Din Cortina, telegrafiasem pentru cameră la otel Europa, 
recomandat de stâtuitorul nostru, Baedeker, Fără folos, căci o- 
telu! dispăruse, Hotel Walter Vogelweide, situat şi el în piaţa 
principală a oraşului, dispărut deasemenea. Caşi în centrele pro- 
vinciilor noastre alipite, cele mai molte dintre otelurile spațioase 
au devenit, ei 2 unire, bănci, societăţi de asigurare, adminis- 
traţii publice. Cele rămase nu se pling, căci prețurile au cres- 
cut în consecință. Pentru o cameră la etajul al patrulea, dar, 
mare şi curată, la Otelul Oraşului, plătim 35 lire pe zi. Este 


120 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


tot aşa de scump ca la Bucureşti, dar mai scump decit în ora- 
şele vechii ltali, unde otelurile au râmas oteluri, 

Ca așezare, Bolzano—eri Bozen—ar pulea sămăna cu 
Piatra Neamţ. Aceleaşi dealuri nalte, ici stincoase, colo pădu- 
rite, Isarco inlocueşte Bistriţa, lar Cuejdiul ar putea fi Talvera; 
doar piscurile roze ale Dolomiţilor spre răsărit și văile pline de 
vii şi de livezi spre Apus nu-și au replica în orăşelul moldo- 
venesc. Drept vorbind, Bistriţa noastră, maestoasă şi întunecată, 
mi-e mult mai dragă. Isarcul e prea nervos şi prea verde ca 
cul de rață. Cuejdiul este insă un mie mahalagiu, şi nu se poate 
asemui Talverei, sprintenă munteană, care-şi răsfiră pletele la 
soare, printre vii şi livezi, 

Gries, localitatea de peste apă, este grădina Bozenulai. Nu- 
mai vile, flori şi copaci. Pomi roditori în fiecare corte; nu au 
poezia celor dela nol, dar nici sălbătăciunea şi nici omizile. Stau 
in şir, ca dansatoarele dela operă, pătrunși de importanţa lor 
şi-şi arată poamele fără nici o jenă. Aerul e plăcut şi uşor, 
Toamna, multă lume vine aici pentru cură de fructe, şi iarna 
pentru cumă. 

Ca aspect, Balzano este in toată puterea cuvintului un craş 
italienesc. Sacessionul, care a făcut ravagii! acum două decenii la 
München şi Viena, a răzbit până aici. Nu se remarcă însă decit 
ca simple pete, In inima tirgului, fațadele sint limpezi şi netede, 
ferestrele rid cu o cochetărie venețiană, acoperișurile n'au nea- 
părat mindria că s'au sult pe casă. Biserica parohială din Piaţa 
Walter, simpatică relicvă gotică din veacul XIV, domină oraşul 
cu turnul său ajurat, albit de vreme; leul venețian, în dublă e- 
figle de marmură roşie, suporiă cele Zo 23 coloane ale porticu- 
lui dela Intrare, 

Afise colorate ne poftesc să vizităm o expoziţie de pic- 
tură: Mostre d'Arte della Venezia Tridentina, organizzata 
dalle Federazioni degli artisti di Trento, Bolzano e Merano; 
Agosto — Settembre, 1924. Expoziţia are loc în fover-ile Teatru- 
lui comunal, şi cuprinde citeva sculpturi, desenuri, gravuri ori- 
ginale in piatră sau lemn şi multe picturi, de o coloraţie aproa- 
pe totdeauna stridentă şi de un gust cu totul nemţesc. Știu, din 
alte expoziţii recente, că epidemia tonurilor crude bintae şi în 
țările latine, dar fără atitea complezențe pentru disgrațioasa ca- 
cofonie şi pentru putreziciunea planturoasă. Latinii sint lipsiţi 
de misticismul atit de necesar artelor de inspiraţie, dar au un 
simț al măsurii care-i fereşte de unele exagerări. Futurismul 
poate fi o invenţie italiană, şi cubismul ous franceză; numai 
Nemţii au putut stoarce din ele maximul de absurd pe care-l 
puteau da, tot aşa cum din sculptura lui Rodin au dedus plas- 
tica grotescă, pe care o predau înainte de războiu pănă şi aca- 
demiile lor de belle-arte.. Alătari de Bolata, Baveili, Donati sau 
Depero, catalogul expoziţiei tridentine cuprinde mulţi Amonn, 
Hoffmann, Hofer, Holzme ster, Stolz, Wolf, Riss, etc. ete.. 


IN TRENTIN Şİ LA LACURILE ITALIENE | 121 
5 August 


Dimineaţa, hoinărim pe dealuri, după amiază mergem la 
Meran., Plecăm din gară cu un tren local, destul de încet și de 
murdar, căruia-i trebue un ceas ar en? pentru cei 30 de kilome- 
tri al parcursului. TrecemTalvera şi dăm de Adige, care nu esta a- 
ici decit la 100 km. de izvorul său. Cu toată statura de adoles- 
cent, are de pe acum înfăţişarea unui fluviu: calm, grav, cons- 
tant, îşi urmează calea hotărit ; pilcuri de arini îl petrec, sălcii 
miădioase H cată pe urme. Sintem intro țară de castele, De pe 
Hecare colnic ne veghiază cite unul, Vremea şi-a lăsat mina a- 
supra lor, dar soarele imbârbătează pe bătrini şi edera iubeşte 
zidurile vechi. Valea se stringe, lumina s'a dus la stinga, după 
munte. Dintr'o dată, în dreapta, dealurile se feresc, şi în plin 
sad, incendiat de flăcările astrului care coboară, ni se arată 
Merano. O lentilă gigantică pare a concentra toate razele apa- 
sului asupra acestui focar unic. Păşind pe aleia umbroasă care 
duce dela gară în oraș, ne convingem că nu eo simplă iluzie 
optică. Temperatura s'a schimbat simţitor. Deşi e aproape şase, 
localnicii poartă håna a bt braţ. Bulevardul, cu otelurile pom- 
poase, cheiurile Passer-ului cu obişnuitul Kurhaus, nu au nimic 
italienesc. Sintem la hotarul lumii germane şi toate râmăşijele 
trecutului ne-o arată: castelul prinților, biserica, vechea Lauben- 
gasse cu arcadele el. Meranul a fost cîndva capitala-fortăreață 
a Tiroiulul, şi trecute! nu moare niciodată cu totul, El nu mai 
are alci decit rostul unui muzeu. Suferinzii, care vin să se bacs- 
re de soare toamna şi iarna, poiafla o duice mingtere in această 
permanenţă. 

Un orologiu bate şapte ceasuri, şi e cald. Ne intoarcem 
spre apă, şi urcâm pe cursul ei. Plimbarea e din cele mai pi. 
cute. În cîteva minute sintem la munte: stiaci, cascade, lacuri, 
irunzişuri negre care se imbină sus cu cerul, Şi iaråşi ruini. 
Abia avem timp s'ajungem la gară, de unde acelaşi tren plin de 
funigină ne duce înapoi la Bolzano. 


DG August 


Spre Apus, pe malul drept al Adigelui, vilea Bozen-ului 
este inchisă de păretele stincos al Mendolel, masiv aproape uni- 
form ca înălţime (1400—1800 m.) care se intinde dela Nord la 
Sud pe o distanţă de vre-o 50 de kilometri. Povirnişul pe care-l 
vedem din Bolzano este un zid abrupt, brăzdat de muşchi şi de 
licheni. La mijloc, o uşoară scobitură, ca o Sen. Acolo este o 
mică staţie de vară, care ni se recomandă în deosebi: se cheamă 
Mendola, caşi muntele, Un tren, electric de astădată, ne duce 
repede printre admirabile vi! şi livezi pănă la Sant Antonio, tìr- 
guşor de podgoreni aşezat la umbra povirnişului. Aici luăm fu- 
nicularul şi în jumătate de ceas sintem sus. De pe platforma sta- 


122 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dei, Susp-ndatä deasupra prăpăstiei, priveliștea e superbă: tot 
masivul dolomitic, cu miile sale de piscuri de marmoră scîntee 
în lumină ; jos Adigele, rege peste vale, işi tale calea cătră 
Sud ; iar dedesubt, pe pantă, brazii negri se năpustesc printre 
stinci cătră o scoică albastră, deschisă spre soare: lacul Caldaro. 

In spatele nostru, culmea se prezintă ca un platou pâdu- 
TOS, care se ridică destul de brusc spre Miază- noapte şi Miază-zi, 
dar coboară in pantă lină spre Apus. Lingă staţia finicularului, 
orientate spre Răsărit sint două oteluri şi două vile. Celelalte 
două oteluri şi zece-douăsprezece vile care complectează locali- 
tatea sat aşezate nu departe pe celalt versant, şi privesc cătră 
Apus şi Sud. De partea aceasta priveliştea este mai puțin vari- 
ată, dar cu mult mai odihnitoare. Valurile verzi ale codrilor şi 
finețelor coboară domol înaintea ochilor, iar Ostlerul care-și înalţă 
- Ae culmile de omât dă o impresie de stabilitate indestrac- 

ilă, 

E cit se poate de frumos şi vom rămine aici : o zi, două, 
o săptămină. Reţinem cameră, şi fug la Balzano să-mi aduc 
geamandanele. x 


7 August 


Avem toate motivele să fim inctntați. Am găsit un loc de 
odihnă ideal. Nu este muzică militară, nu-s nici cinematografe 
cu soneria lor care zbirnie şapte ceasuri. Nu sint trăsuri, nici 
tramvae, nici negustori ambulanți. De patru ori pe zi, trenul e- 
lectric lunecă trecind spre Fondo şi Dermulo, şi din cind în cînd 
trompa unei maşini cintă veselă in virful pantei, Serpentinele 
şoselei se desfăşură dedesubtul nostru: panglică galbenă care 
fuge printre brazi. Sezonul este in piin, şi otelurile, vilele, sint 


toate Gite, Lumea foarte elegantă, în special sexul gingaș, care . 


nu poate plimba delicioasele toalete de vară decit subt cape şi 
blänori albe. E răcoare. Cătră amiază termometrul marchează 18%. 
La soare, poate fi ceva mai mult; şi după dejun, pe terasa spa- 
țioasă, subt lumina aurie care mingie toți Alpii, elegantele noas- 
tre ascultă aţipite, în fotolii de milădiţă, complimentele stăruitoare 
ale atitor giovini solicitaţi de âltitudine, Sintem la 1400 m. ; şi ita- 
Henii care se stăpinesc cu greu la nivelul mării, au dreptul să 
se arăte ceva mai montați la această înălțime. Aerul este, de 
altfel, atit de uşor, că bătrineţa nu poate subsista pe culmile Men- 
dolei. Am văzut, între fineţe, două băbuşte îndantelate care Il- 
teralmente sburau, 


8 August 
Otelul nostru are un singur cusur: este ținut de o nem- 


țoaică din Caldaro (Kaltern), implacabilă directoare de pension, 
care ne impune cu strășnicie observaţia orelor de masă. 


à dd 


IN TRENTIN ŞI LA LACURILE ITALIENE 123 


Protestăm vehement, căci nu putem suferi regula. Celace 
determină pe Frau Caldaro, care in public nu vorbeşte decit l- 
tallenegte, să ne apostrofeze, ` 

— „Voi romeni siete sempre cosi: indisciplinati“. 

— „Posibile“, răspunsei ca să nu rămin dator: ma troppa 

a fatto perdere a un gran’ imperio, che si chiamava 
Austria, questo bel paese...“ 

Nu ştiu dacă replica era întemeiată, cum se zice în stil ju= 
ridic ; dar ştiu că trei zile am scăpat de surisul grațios şi de 
„Baon' appetito“ al directoarei. 

Tovarâşul nostru de. masă e un personagiu foarte simpatic, 
Trebue să albă şaizeci şi cinci de ani, e scund, vioi, elegant, şi 
poartă pălărie de plută. Nu are nici barbă, nici mustață, şi mi- 
mica sa e cu atit mai expresivă. | se zice de toată lamea: Co- 
mandorul. Legăm, destul de repede, relaţii cordiale. Ştie că sìn- 
tem Romini, şi ne felicită, c'un uşor suris, pentru politica econo- 
mică „cosi tenace“ a d-lui Brătianu : 

— „Siete il solo stato veramente independente, in Europa.“ 

Na speram niciodată onoarea să pol primi felicitări pentru 
d, Vintilă Brătianu. I le transmit, cu toată modestia, pe această 
cale, şi îi ţin la dispoziţie neinsemnata mea mărturie, dacă so- 
coate că-l poate fi de vre-un folos in aprigul proces pe carel-l 
fac toţi „daşmanii neamului“, 

Intrebăm pe comandorul nostru dacă se ocupă cu politica. 
Ne spune cå nu. Dar o cunoaște suficient de pe cind îl asculta 
poraa. Căci a fost douăzeci de ani guvernator al Eritreti. 

apă un timp adaogă: 

— La noi, fascismul e maicusamă politic. 

— Şi credeţi că ministral nostru Brătianu face fascism e- 
conomic, 

— Economia fascistă este destul de rezonabilă. După cite 
putem şti aici, in Italia, d. Brătianu a întrodus în economia sa 
metodele fascismului politic. 

— Ar fi atunci, zic eu, premergătorul d-lui Mussolini ; căci 
noi l-am cunoscut aşa, totdeauna, 

— Possibile... 

Aveam insă şi subiecte mai plăcute de conversație: cu- 
coanele din Mendola, excursiile, noutăţile zilei, pe care Coman- 
dorul le găseşte în Corriere, iar noi în Stampa. Italienii au ciş- 
tigat c'un „Alfa Romeo“ cursa de automobile din Lyon, bâtind 
Delage-urile franţuzeşti, cum și pe ceilalți concurenţi, americani, 
englezi, belgieni; şi prietinul nostru triumtă cu generozitate, 
recunoscind că Francezii aleargă bine, 


9- 10 August 


In fiecare dimineaţă, coborim valea spre Fondo, pe şosea 
sau printre fineţe, ori rătăcim prin pădure, Câtră amează, brazi! 


124 VIAŢA ROMINPASCĂ 


se incing subt soare şi mireasma lor viguroasă ne umflă piep- 
turile, Gásim că dejunul se serveşte prea tirziu şi păstrăm ora 
cu sfinţenie. Frau „Buon' Appetito“ ne suride atit de gingaş, că 
mă încearcă gindul să redevenim nedisciplinaţi. 

Comandorul ne arată, cu discreţie, o doamnă destul de ma- 
tură care prezidă zgomotos masa cea mare din partea opusă a 
sălii: e romincă şi ea. Comandorul se teme că va muri de ina- 
aile ; nu pentrucă s'ar priva de orice bucăţică pentru fetiţa-i de 


alături, dar de mult ce vorbeşte, n'are 


timp să se hrănească. 


Prietinul nostru a privit-o un sfert de ceas, şi ne împărtăşeşte 


toată grija sa. Am aflat după aceia, fără 


voe, dela Frau Caldaro, 


că este o doamni—să zicem Silberstein, din Brăila şi că nu ştie 
decit Italienește, şi paţin romineşte. Fetiţa a auzit însă undeva 


vorba „Motter“ şi o spune adesea, fără 


rost, 


După amiază, urcăm pentru a doua oară culmea Penegal- 
ului. Este o primblare de un ceas Şi jumătate, destul de uşoară, 


până la cel mai nalt pisc al Mendolei, 
mai complectă decit cea de pe piatforma 


Priveliştea este de sus 
staţiei şi merită a doua 


vizită, Vederea se poate roti de jurimprejur, fără piedică şi 
spectacolul e din cele mal măreţe. Un mic châlet, cu excelentă 
cantină—Ristorante Paradisso—stă la indemina iubitorilor de sin- 
gurătate, Un asin care aduce în fiecare dimineaţă proviziile 
proaspete, ne roagă să le împărțim cu dinsul. N'am putut re- 
fuza dările pe care ni le-a cerut insaţiabilul fisc rominesc,—cum 


am fi putut refuza un sandviş măgarului 


de pe Penegal! 


11 August 


Ne luăm rămas bun dela Mendola. Adio păduri, adio linişte, 
zdio altitudine. Stringem mina Comandorului şi făgăduim Sig- 
note) Caldarro să-i recomandăm casa tuturor compatrioților noştri, 
iubitori de odihnă şi de masă bună. Ceiace facem, cu onestitate. 

In trei ceasuri, trenul electric ne duce domol la vale, printre 
coline şi "'nalte platouri însorite. Fondo, Cavareno, Romeno, 
Sanzeno, Dermulo, San Michele, Trento.. Numele sonore imi 
cîntă încă în urechi, şi'n ochi imi joacă şi acum valurile de soare 


pe care am coborit spre Lacurile italiene. 


Oblomov 


X 


Oblomov se afla in starea unui om care deabia a pe- 
trecut cu ochii soarele de vară, ce a apus, şi admiră urmele 
lui rumene, fără să-şi ridice privirea dela zarea încă luminoasă, 
fără să se întoarcă indărăt de unde vine soarele, gindindu-se 
numa! la întoarcerea de mine a căldurii şi luminii. 

Lungit pe spate, se desfăta de ultimele urme ale intlinirii 
din ajun, „Te iubesc, te iubesc, te iubesc“, —vibra încă in min- 
tea lui, mai frumos decit toate cîntecele Olgăi: pe faţă-i tremu- 
rau încă cele din urmă raze ale privirii el adinci. Cetea incă in- 
telesu] ei, măsura gradul ei de iubire, şi începuse să se cufunde 
in uitarea somnului, cind deodată... 

Adouaz! Oblomov se trezi palid şi intunecat; pe faţă urme 
de nesomn ; fruntea plină de încrețituri; în ochi nu mai e toc, 
nu-s dorinţi. Mindria, privirea veselă şi vioae, graba măsurată 
Şi conştientă a mişcărilor unui om Ocupat — toate au dispărut, 

Luă claiul alene, n'atinse o carte, nu se aşeză la biurou; 
ingindurat, aprinse ţigara şi se aşeză pe divan. Mai inainte s'ar 
fi calcat, dar își pierduse deprinderea, şi acuma nu se simţea 
măcar atras spre pernă ; se răzămă pe ea.totuşi cu cotul — semn 
care aduce a deprindere veche... 

Era întunecat, uneori ofta, stringea deodată din umeri, clă- 
tina, abătut, capul, 

H frăminta ceva, dar nu dragostea. Chipul Olgăi e dinain- 
tea lui, dar pluteşte parcă departe, intr'o ceaţă fâră raze, străini 
pentru el; se uita la el cu o privire îndurerată şi sfioasă. 

„Trăeşie cum a lăsat Dumnezeu, nu cum îţi place ţia — in- 
țeleaptă regulă, dar..." 

Și căzu pe ginduri. 

„Da, nu poţi trăi cum îţi place e limpede“, — începu să 


126 A VIAŢA ROMINEASCA 


vorbească în el o voce posomorită, răzvrătiță...; „ai să cazi în- 
trun haos de contraziceri, pe care nare să-l discurce o minte 
omenească, oricit de adincă, oricit de îndrAzneaţă | Eri ai dorit, 
azi Dat atins dorința: cu patimă, pănă la sleire; iar poimine 
roşeşti că ai dorit, apol blăstămi viaţa: de ce s'a intimplat ?, lată 
ce ese din mersul independent şi îndrăzneţ în viaţă, din încăpă- 
ținatul vreau. Trebue să mergi pe dibuite, să inchizi ochii asu- 
pra multor lucruri şi să nu alurezi după fericire, să nu îndrăz- 
neşti să te plingi, că ţi-a scăpat—ilată viața! Cine a născocit 
că e o fericire, o plăcere! Nişte zmintiţi. „Viaţa e o datorie“, — 
zice Olga, — o obligaţie, şi o obligaţie poate să fle grea. Să ne 
We deci datoria”... 
itä. 

— Nu mă mai văd... cu Olga. Doamne! Tu mi-ai deschis 
ochii și mi-ai arătat datoria, — zise, uitindu-se la cer :— dar de 
unde putere ? Să rup! E încă putință deocamdată, deşi cu du- 
rere.. dar pe urmă n'al să te blăstă:ni ?... ŞI dela ea au să vină 
îndată, vroia să trimită... Olga n'aşteaptă... 

Dar ce s'a intimplat? Ce vint a atins deodată pe Oblo- 
mov ? Ce nouri a adus? De unde jugul atit de trist 3... ȘI parcă 
eri incă privea în sufletul Olgâi şi vedea acolo o lume senină şi 
o soartă luminoasă; a cetit horoscopul ei şi al lui. Ce s'a în- 
timplat ? 

Trebue să fi visat, sau a stat culcat pe spate, și dispozi- 
jia poetică a cedat locul unor grozăvii. 

Adesea se întimplă să adormi într'o seară liniştită, senină 
Şi instelată de vară, şi să te gîndeşii cit de frumos are să fie 
adovazi cimpul, în culorile luminoase ale dimineţii. Cit de plă- 
cut are să fie, să te infunzi în desimea pădurii şi să te ascunzi 
de câldură!... Şi deodată te trezeşti în zgomotul ploie!, sub nişte 
nouri suri şi trişti ; frig, umezeală... 

De cu seară, ca de obicelu, Oblomov işi ascultă bătaia l- 
nimii, apoi o pipăi cu minile, o controlă.. Insfirşit se adinci în 
analiza fericiri! sale, şi deodată dădu peste o picătură de amă- 
răclune şi se oträei, 

Otrava avu un efect puternic şi grabnic. Oblomov işi re- 
văzu în gind toată viața: pentru a mia oară fi veni pocăinţa şi 
tirzia-i părere de rău. Se gindi'ce ar fi el azi, dacă ar fi fost 
activ; apoi trecu la întrebarea, ce e azi, cum poate să-l iubească 
Olga, şi pentru ce ? 

Nu-i oare o greşeală ? fi trecu deodată prin minte, ca un 
fulger, şi fulgerul asta nimeri drept în inimă. Oblomov gemu, 
„O greseală ! da... iată ce eis, 

„Te iubesc, te iubesc, te iubesc’ — H răsări din nou În a- 
mintire, şi inima-i începu din nou să se încălzească, dar se răci 
din nou deodată. Şi acest triplu „te iubesc“ al Olgăi— ce in- 
seamnă ? O înşelăciune a ochilor, şoapta vicleană a unei inimi 
incă necoapte ; nu e dragoste, cl numai o presimţire a dragostei, 


Wi: pi E e pi mi e Sing 


3 OBLOMOV 127 


Vocea aceasta va răsuna odată, dar va răsuna cu atita pu- 
tere, va întona un acord, după care va tresări intreaga lume | 
Are să afle şi mătuşa, şi baronul, ŞI va ajunge departe zgomo- 
tul acestei voci! Acel sentiment n'are să se strecoare aşa de 
încet, ca un pirăiaş ascuns prin iarbă, ca un murmor abia auzit... 

Acuma iubeşte, cum coasă pe canva : incet, alene schițează 
un desen, şi mai alene îl desface, se uită la el, apoi îl pune deo- 
parte şi-l uită. Da, e numai o pregătire pentru dragoste, o în- 
cercare. EI ?— Un individ care, din întimplare, s'a nimerit cel 
dintălu ceva mai potrivit pentru experienţă. 

l-a întrunit doar ai i-a aproplat numai intimplarea. Ea 
nu l-ar fi observat, Stolz i l-a arătat, Stolz i-a molipsit tinăra, 
impresionabila-i inimă prin simpaila sa; se arătă apoi compăti- 
mirea pentru soarta lui, se arătă o incercare ambițioasă de a 
Scatura somnul dene un suflet lenevit, ca îndată să-i şi pără- 
ET 

— lată cum stau lucrurile ! — işi zicea Oblomov cu groază, 
ridicindu-se depe aşternut şi aprinzind luminarea, cu mina tre- 
murătoare. Nimic mai mult: nu-i şi n'a fost! Fata era gata să 
primească o iubire, inima aştepta cu încordare, iar el se întilni 
cu ea intimplător, nemeri din greşeală... Numai să se arate un 
altul, şi ea se va trezi cu groază din greşeală. Cum are să se 
uite atunci la dinsul, cum are să se întoarcă... grozav!  Ripesc 
ce nu e al meu! Sînt un hoţ! Ce fac! Ce fac! Ce orbire, 
Dumnezeule | 


sonoră. Şi nu-i mult până să se arăte unul: ea are să se aprindă, 
are să arunce o privire la ei, la Oblomov, Şi... are să înceapă a 
ride cu hohot! 

Se uită din nou în oglindă. 

` Asemenea indivizi nu sînt iubiți! — își zise Oblomov. 

Apoi se culsă şi-şi înfundă capul în pernă, 

— Adio, Olga, fii fericită | 

Zachar | — strigă Oblomov dimineaţa. — Dacă vine dela 
Niinschii vre-un om după mine, spune-i că nu sînt acasă, că am 
plecat în oraş. 

— Inţeles. 

„Ea... Nu, mai bine îi scriu“, — îşi zise Oblomov ; — o să-i 
pară sălbatec, că am dispărut deodată. Trebue o explicaţie... 

Se aşeză la biurou şi începu să scrie: iute, cu foc, cu o 
grabă febrilă, nu aşa cum scrisese proprietarului la inceputul lui 
Maiu, Intiinirea apropiată şi neplăcută între doi care şi doi ce 
aaen loc o singură dată, 

„Ti se pare ciudat, Olga Sergheevna (scria el), să primeşti, 
in locul meu, această scrisoare, cînd ne intilnim atit de des. Ci- 


128 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


teşte-o pănă la urmă, şi ai să vezi că n'am putut proceda altfel. 


Trebuia inceput cu această scrisoare; atunci am fi scăpat amin- 


doi de multe mustrări ale conştiiaței. Dar nu-i tirziu nici acuma. 
Am început să ne iubim în chip așa de neașteptat, așa de iute, 
— parcă ne-am fi îmbolnăvit deodată amindoi, — şi aceasta 
ma împiedecat de a mă trezi mal devreme. Apoi cine, ultin- 
du-se la dumneata, ascultindu-te ceasuri întregi, ar fi vrut să ia 
de bună voe asupra-și, greaua datorie de a se trezi din farmec? 
De unde să aduni pentru fiecare clipă atîta stăpinire de sine şi 
atita patere de voinţă, ca să te opreşti la fiecare povirniş şi să 
nu luneci la vale? ŞI mă gindeam în fiecare zi: mai departe 
mam să lunec, mă opresc; atirnă de mine; dar am lunecat, şi 
acuma începe lupta, în care cerajutorul dumitale. Namal azi, in 
noaptea asta, am înţeles cît de iute imi alunecă picioarele: nu- 
mai eri am reuşit să arunc o privire mai adincă în prăpastia in 
care cad, și am hotărit să mă opresc. : 

„Vorbesc nemai de mine nu din egoism, căci atunci cînd voi 
fi în fundul prăpăstiei, dumneata ai să zbori mereu, ca un 
înger curat, şi nu ştiu, dacă vei mai vroi să arunci în ea o pri- 
vire, Ascultă-mă, iţi spun fără aluzii, drept şi simplu: dumneata 
nu mă iubeşti şi nu mă poți iubi, Ascultă şi experienţa mea, şi 
crede-mă în totul. Inima mea a inceput să bată demult: ca e 
drept se bătea falş, greşit, dar tocmai faptul acesta m'a învăţat 
să deosebesc o bătac regulată de una întimplătoare. Dumneata 
nu poţi, dar eu pot, şi trebue să ştiu unde-i adevărul, unde-i 
rătăcirea, şi asupra mea cade datoria de a preveni pe cel ce n'a 
cunoscut încă aceasta, ŞI iată că te previn: ai rătăcit, oprește- 
te, dă-ți seamă, 

„Clt timp iubirea dintre noi se arăta subt forma unui vis 
uşor şi zimbitor, cit timp răsuna în Casta Diva, plana în par- 
fumul ramurii de liliac, într'o simpatie tăcută, într'o privire ru- 
şinată, cu nu mă incredeam în ea, luind-o drept un foc al in- 
chipuiri! şi o şoaptă a ambiţiei. Dar nebuniile au trecut, eu am 
ajuns bolnav de dragoste ; am simţit simptomele pasiunii; dum- 
neata ai devenit îngindurată, serioasă, mi-ai dăruit timpul liber: 
la dumneata au vorbit nervii ; ai început a te turbura, și atunci, 
— adică abia acuma, — m'am inspăimintat, şi am simţit, că asu- 
pra mea cade datoria de a mă opri şi de a-ţi spune ce s'a în- 
timplat. 

„Ți-am spus că te iubesc, mi-ai răspuns acelaşi lucru: 
auzi ce disonanță sună aici? N'auzi? Ai să auzi mai tirziu, 
cind eu voi fi în beznă. Uită-te la mine, gindeşte-te la viaţa 
mea: poţi dumneata să mă iubeşti, mă iubeşti dumneata ? „Te 
iubesc, te iubesc, te iubesc“—ai spus eri. Nu, nu, nu !—răspund 
cu cu tărie. 

Dumneata nu mă iubeşti, dar dumneata nu minţi, —mă gră- 
besc să adaog,—nu mă înşeli; nu poți spune da, cind în dum- 
neata vorbeşte un nu. Vreau numai să-ți spun, că „te iubesc“ 


OBLOMOV 129 
oil e Si a aa [i 


al dumitale de azi, nu e iubirea adevărată, ci numai cea viitoare S 
e o cerință nestirşită de a iubi care, în a unei hrane ade- 
vărate, În lipsa focului, arde de o lumină fa şă şi rece, — äre la 
femei se arată uneori în giugiulelile copiilor, altei femei, sau pur 
şi simplu În lacrimi, sau accese isterice. Eu aşi fi trebuit KE 
spun sincer încă dela început: „te-ai înşelat, in faţa dumitale 
nu e acela pe care îl aşteptai, la care visai. Aşteaptă, are să 
vie, şi atunci ai să te deştepţi, are să-ţi fie necaz şi ruşine de 
greșeala dumitale; iar mie acest necaz și ruşine o să-mi prick 
nuiască durere“, —iată ce ar fi trebuit s ti spun, dacă ași fi fost 
mai pătrunzător din fire şi mai bun la suflet, dacă înstirşit aşi 
fi mai sincer... O şi spuneam, dar HI minte cum: cu frică ca 
să nu crezi dumneata, ca să nu se intimple; îţi spuneam dina- 
inte tot ce pot spune alţii mai tirziu, ca să te pregătesc să n’a- 
sculți şi să nu crezi, şi in același timp mă grăbeam să mă întil- 
nesc cu dumneata... Căci mă gindeam: „pănă vine altul, eu sint 
fericit”, lată logica antrenării și pasiunilor. 

„Acum judec altfel: Mă gindesc ce are să fie cind mă voi 
ataşa de ea, cind a o vedea —va ajunge nu un lux al vieții, ci o 
necesitate, cind lubirea se va infige în inimă (nu degeaba simt 
eu acolo o învirtoşare)? Cum să mă zmulg atunci? Invinge- 
volu această durere ? Rău are să fe cn mine, Chiar depe acuma 
nu mă pot gindi la asta fără groază, Dacă dumneata al avea 
mai maltă experienţă, dacă ai fi mai in vristă, atunci mi-aşi bl- 
necuvinta fericirea şi Hal da mina pentru vecie. Dar aşa... 

„Dar dece scriu ? Dece n'am venit să-ţi span deadreptul, 
căci dorinţa de a te vedea creşte pe fiecare zi, pe cînd m'ar tre- 
bui să te văd. Judecă şi singură: aşi avea eu curaj să ţi le 
spun toate astea in față ? Uneori a-şi vrea să-ți spun aşa ceva, 
dar vorbesc cu totul alta. Poate că pe faţa dumitale Sar ex- 
prima tristeţă (dacă e adevărat că nu-ţi era urit cu mine), sau 
poate că neinţelegind bunele mele intenţii, te-ai simţi jignită: 
nici una, nici alta — nu le-ași putea indura, ași spune larăşi ceia 
ce nu trebue, şi intenţiile cinstite s'ar risipi în vint şi s'ar Srel 
cu înțelegerea de a ne vedea adouazi din nou... Aşa, fără 
dumneata e cu totul altfel: blinzii dumitale ochi, buna, dră- 
gâlașa dumitale față nu-l înaintea mea: hirtia rabdă și tace, 
şi eu scriu liniştit ien): mai mult nu ne mai vedem (nu mint). 

„Altul ar adăoga : scriu şi mă scald în lacrimi, dar eu nu 
pozez în faţa dumitale, nu mă drapzz în tristeţea mea, fiindcă 
nu vreau să măresc durerea, să înseninez părerea de rău şi tris- 
tetea. Orice drapare ascunde de obiceiu intenţia de a lasa ră- 
dăcini mai adinci în domeniul simţimintului, şi eu vreau să dis- 
trug Ssămința lui, şi în dumneata, şi în mine. ȘI plinsul se po- 
triveşte, sau înşelățorilor care caută să prindă prin fraze ambiția 
neprevăzătoare, sau visătorilor prea sentimentali. Le spun toate 
astea, luindu-mi ziua bună, cum se fa ziva bună dela un prietin, 
cind îl petreci la un drum lung. Peste vreo trel săptămini, peste 


9 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


o lună ar fi fost tirziu, ar fi fost greu: iubirea face pro- 
grese, de necrezut, e o gangrenă sufletească. Chiar acuma nu 
mai Sint om: nu mai număr ceasurile şi minutele, nu mai ştiu 
de răsăritul şi apusul soarelui, ci mă gindesc: am văzut-o, sau 
n'am văzut-o; am s'o văd, sau n'am s'o văd; a venit, sau n'a 
venit, va veni ?.. Toate astea se potrivesc cu tinereţea care in- 
dură cu uşurinţă emoţiile, şi plăcute şi neplăcute ; cu mine se po- 
triveşte liniştea, — deşi plicticoasă, somnoroasă, dar — cunoscută ; 
furtanile nu le pot invinge. ` 

„Mulţi s'or mira de fapta mea: dece fuge?—or zice; alții 
or ride de mine: la nevoe sint hotărit şi la astea. Dacă mă ho- 
tărăsc să nu mă mai întilnesc cu dumneata— înseamnă că-s hotărit 
la orice, 

„In adincul meu chin şi durere mă mingiiu puţin, că acest 
scurt epizod al vieţii noastre, mie imi va lăsa o amintire curată 
şi dulce, care e de ajuns ca să mă impiedece de a mă cufunda 
în somnul de mai înainte, iar dumitale îţi va servi, fără să-ţi a- 
ducă vre-un rău, în viltoarea-ţi viaţă normală. Adio, Înger, 
zboară mal degrabă, — cum zboară o pasere speriată depe ra- 
mura, unde se aşezase din greşeală, —tot aşa de uşoară, de vioae 
şi veselă caşi ea —depe ramura unde te-a! aşezat din nebăgare 
de seamă !* 

Oblomov scria cu insufleţire ; condelul zbura pe pagini. 
Ochii îi străluceau, obrajii ardeau. Scrisoarea era lungă, ca toat 
scrisorile de dragoste: înamoraţii sint grozav de limbuţi. 

„Cludat! Acuma nu-mi mal e urit, nu-mi mai e greu !"—se 
gindi Oblomov. „Sînt aproape fericit. Dece oare?... Probabil 
fiindcă am descărcat În, scrisoare povara sufletului, 

Ceti încă odată scrisoarea, o îndol şi o pecetlui. 

— Zachar! Cind va veni omul, să-i dai scrisoarea asta 
cătră domnişoara. 

— Am înţeles. 

Oblomov se simțea de bună samă aproape vesel. Se a- 
şeză cu picioarele pe divan şi întrebă chiar : nu-i ceva pen 
dejunat ? 

Mincă două ouă şi aprinse ţigara. 

li erau pline, şi inima şi capal,— Oblomov trăia. 
puia cum are să se olte Olga la scrisoare, cit de nedumerită ar 


mul, n'o fi cetind Olga deja scrisoarea... Nu, în antreu e lini 
„Ce-o fi insemnind?"—se gindi el neliniștit: „n’a fost n 


O voce tainică îl şopti îndată: „dece te turburi gr, D 
Oblomov o înăbuşi, 

Peste jumătate de ceas abia putu fi auzit de Zachar, 
se afla In curte cu un vizitiu, 


——— fa, A4 


OBLOMOV 131 


— Ka tost nimeni 2—întrebă Oblomov.—N'au venit 3. 
Ba da 


— i ce-ai zis? 

Ei nu sinteţi acasă: a plecat, zic, în oraş. 

Oblomov holbă la el ochii. 

— Dece al zisaşa? Ce ţi-am poruncit, cind o veni omul ?... 

— D'apoi a fost fata din casă, nu omul, — răspunse Zachar 
cu ò linişte neturburată, 

— Dar scrisoarea i-ai dat-o ? 

— Cum se poate ? Aţi spus întălu, să zic că nu sinteţi a- 
casă, şi apoi să dau scrisoarea. Cind o veni omul, i-o dau. 

— Nu, nu, tu eşti un curat.. ucigaș! Unde-i scrisoarea ? 
Dă-o încoace ! 

Zachar aduse scrisoarea, deja destul de murdară, 

— Spală-ţi minile, uite !-—zise Oblomov furios, arătind o pată. 

— Mis curate, — răspunse Zachar, cu privirea într'o parte, 

— Anisia! Anisia! — strigă Oblomov. 

Anisia se arătă pe jumătate din antreu. 

—— Uite ce face Zachar! — se E boerul, — Matt scri- 
soarea asta, dă-o omului, sau fetel din casă, cind o veni dela 
Minschii, — ca eo dea domnișoarei. Auzi ? 

— Aud, cuconaşule. Daţi-o încoace, io dau. 

Dar cum eşi Anisia în antreu, Zachar La zmulse din mini, 

— Pleacă, şterge-o, — strigă ; — ant. de treaba ta fe- 
melască | 

In curind, veni din nou, în fagă, fata din casă. Zachar 
căuta să-i deschidă uşa, iar Anisia se apropie de ea, dar Za- 
char se uită la Anisia ca furie. 

— Ce cauţi alci? — o întrebă răgaşit. 

— Am venit numai să ascult cum al să... 

— Hai, hal, hail—tună bărbatul, ameninţind-o cu cotul. 
Bagi nasul... 

Anisia zimbi şi plecă, dar se uita din cealaltă odae prin 
gaura cheii, să vadă dacă Zachar face ce a zis boerul. 

lia Ilici, auzind zgomot, sări şi ei. 

— Cine-i ? Tu eşti, Catea ? 

— A poruncit domnişoara să intreb unde aţi plecat ? Cind 
colo, dumneavoastră — acasă ! Alerg să-i spun, — răspunse fata, 
şi o şi luă la fugă. 

— Sint acasă. Asta tot mintel— zise Oblomov. — Na, 
iaca, dă domnișoarei scrisoarea ! 

— O dau, cum aţi poruncit! 

— Unde-i domnişoara acuma ? 

— A plecat în sat, a dat poruncă să vă spun că, dacă aţi 
Sai SEN apoi să poftiji în grădină, pela ceasurile două. 

plecă, f 

„Nu, nu mă duc... dece să irit un sentiment, cind totul s'a 

sfirşit 2* — se gindea Oblomov îndreptindu-se spre sat. 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


departe cum mergea Olga pe deal, cam a ajuns-o 
Sage fdat pra ri văzu cum s'a oprit Olga pentru o 
clipă, s'a uitat la scrisoare, r gindit, apol i-a făcut Catei semn 

a intrat într'o alee a parcului. 
o RS o luă pe înconjur, pe lingă deal, intră în sie 
alee pela celălalt capăt şi, ajungind până la mijloc, se aşeză pe 
tă. 
e Ie ege Am să mă uit numai ce face şi— 
u totdeauna”, 

PS deel? cu moartea În suflet, să-i audă paşii. Nu, nu a 
aude. Natura trăia o viaţă intensă; totul era cufundat Intro i- 
nişte solemnă, dar În larbă fierbea o muncă măruntă, nevăzută: 
totul se mişca, se tira, se frăminta. Furnicile aleargă incolo şi 
incoace așa de fngrijorate, se intilnesc, se împrăşiie, se pner: 
parcă al privi depe o înălțime un bliciu de oameni — aceleași 
îngrămădiri, ciocniri ; aşa cum se înghesuie şi norodul... K- 

Veni o viespe, bizii în jurul unei flori, întră în caliciu: niște 
muşte se adunară lingă o picătură de suc, eşit din crăpătura unui 
telu ; undeva în desi, o pasere repeta demult acelaşi sunet, — 

e o alta. . 
"em poa Pe Sia, după ce se învirtiră unul în jarul altuia, 
porniră deodată, ca intrun vals, printre trunchiurile copacilor. 
Miros tare de iarbă, din care se aude un trosnet neincetat... 

„Cită larmä !“ — se gindi Oblomov, privind a zbucium 

şi ascultind graiul ich al naturii: „şi din afară pare aşa paş- 
> de liniştit totul...“ 

we Dar Leet eg nu se auzeau. Insfirgit iată că... .Oh!*— 

oită Oblomov, dînd la o parte ramurile cu mare băgare de sea- 

mă, «Ea-j, ea... Cee! Plinge! Doamne! 

Olga mergea încet şi-şi ştergea lacrimile cu batista. Dar 
deabia ie şterge — şi apar altele. Se ruşinează, le inghite, vrea 
să le ascundă chiar de arbori, şi nu poate. Oblomov n'a văzut 
niciodată lacrimile Olgăi; nu s aştepta la lacrimi, — care acu- 
ma parcă-l ardeau ; dar ardeau aşa fel, că simțea parcă nu ar- 
WE pă 

u ute Gu ta, 

— Olga ! Olga! îngină Oblomov cuo voce duioasă, cău- 

i ngă. 

g Ea pam se uită în juru-i,il zări, apot işi intoarse faţa și 
păşi înainte. 

Oblomov se alătură de ea. 

— Plingi ? 

Lacrimile porniră mai tare. Olga nu se mai putea stăpini, 
îşi apăsă batista faţă, izbucni într'un plins cu hohot şi se a- 
şeză pe cea dintăiu bancă. i 

— Ce-am făcut ! — șgptea llia Ilici îngrozit, luindu-i mina 


ridice depe faţă. : 
ŞI gg ferita: e mg ea, — Pleacă ! Ce cauţi aici? Ştiică 


OBLOMOV 133 
E II a aL 


mu trebue să pling: după ce să pling? Dumneala ai dreptate: 
da, total se poate întimpla. 

— Ce-i de făcut, să nu mai fle lacrimile astea ? — întrebă 
e em în genunchi dinaintea ei, — Vorbeşte, ordonă, sint gata 

orice... 

— AI făcut să Be lacrimi, dar să le oprești — nu-i in pu- 
terea dumitale.. Nu eşti aşa de tare! Lasă-mă! — zicea ea, 
făcindu-şi vint ca batista. 

Oblomov se uita la ea şi-şi cetea în gind toate blestemele, 

— Nenorocita de scrisoare ! — rosti e] cu căinţă. 

Ea deschise coşulețul cu lucru, scoase scrisoarea şi i-o dete, 

— la-o şi du-o cu dumneata, ca să nu maj pling, uitindu- 
mă la ea. 

Oblomov o puse, tăcut, in buzunar şi se aşeză lingă ea, 
plecind capul în jos. 

— Cel puţin ai să dai dreptate intenţiilor mele, Olga, — 
zise Incet, — E o dovadă, cît mi-e de scumpă fericirea dumitale. 

— Da, scumpă ! — zise Olga, ottind. — Na, Dia Ilici, du- 
mitale ţi-a venit probabil invidia, că sint atit de fericită fn li- 
niştea mea, şi te-ai grăbit să tarburi această fericire. 

— S'o turbur ? Atunci n'ai cetit scrisoarea mea? Ta 
repet... 

— N'am isprăvit-o fiindcă mi sau umplut ochii de lacrimi: 
sint încă o proastă! Dar restul l-am ghicit. N'o repeta ca să 
nu ma! pling. 

Lacrimile incepuse să-i curgă din nou. 

Pentruce renunţ eu la dumneata, — începu Oblomov, — dacă 
nu pentrucă prevăd fericirea dumitale în viitor, şi mă jertfesc pe 
mine? Parcă o fac cu singe rece? Nu plinge totul in mine? 
atunci pentrnace fac 3. 

— Pentru ce ? — repetă ea, incetind deodată de a plihge, şi 
intorcîndu-se spre el — Pentru acelaşi motiv, pentru care te-al 
ascuns acuma în tufiş ca să vezi, dacă am să pling, şi cum am 
să pling — iată pentru ce! Dacă ai fi doritsincer ceiace ai scris 
acolo, dacă ai fi fost convins că trebue să ne despărțim, ai fi 
plecat in străinătate, fără să mă intilnești. 

— Ce idee 1..—începu el jignit, şi nu sfirgi. 

Presupunerea asta îl izbi, fiindcă deodată | se arătă lim- 
pede, că e adevărat. 

— Da, — întări ea, — eri Îți trebula te iubesc al meu, azi 
ti-au trebuit lacrimi, iar mine ai să vrej să vezi, poate, cum 
mor ea. 

— Olga, cum se poate să mă nedreptăţeşti până la atita? 
Cum nu mă crezi că aşi da acuma o jumătate din viaţă, ca să-ţi 
aud risul şi să nu mai văd lacrimi... 

— Da, acuma, poate, —după ce ai văzut cum plinge o fe- 
mee după dumneata...——Nu, — adăugă ea, — dumneata m'al inimă. 


Zici că m'ai vrut lacrimile mele ; n'o făceal, dacă na vroiai... 


134 - VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Dar parcă eu ştiam ?l—exclamă el, incrucişindu-şi mi- 

t. 
E ac a ic cînd iubeşte, are mintea ei, ea ştiece vrea, şi ştie 
dinainte ce are să fie, Eu eri eram împiedecată de a veni aici: 
ne-au sosit pe neaşteptate nişte musafiri; dar aam că dumneata 


te-ai fi chinait aşteptindu-mă, al fi dormit poate rău: am venit, 


indcă n'am vrut suferința dumitale... Şi dumneata... găsești plă- 
Ge că pling... Uită-te, pr a desfatează- te |... 
din nou să plingă. 
Şi po dormit sad Olga. M'am Istovit noaptea 
asta. 


ţi-a părut rău că cu am dormit bine, că nu suțăr, 


aşa-l SE ea.—Dacă nu plingeam acuma, ai fi dor- 
mit rău şi azi. 


— Ce să fac acuma: să cer ertare ? — rosti el cu o duio- 


Sie sopusă 


- Cer ertare copiii, sau cind te calcă cineva pe un picior, 
în mulțime ; aici scuza n'ajută,—zise ea, vinturindu-şi din nou 


faţa cu batista, 


— Totuşi, Olga, asta e — adevărat. Dacă idela mea e 
dreaptă, şi iubirea dumitale o greşeală... Dacă iubeşti pe un: 


altul, şi, uitindu-te la mine roşeşti.,. 


— ŞI ce-l cu asta ?-—întreba ea, privindu-l pătrunzător şi 


cu o ironie atit de adincă, Incit Oblomov se zăpăci, 


„Ce vrea ea dela mine“, se gindi Oblomov. — „Ține-te, Ilia 


ilici 1“ 


- Cum „ce-i cu asta“?—repetă el maşinal, uitindu-se la 
ea cu nelinişte, fără să bănuiască ce Idee se plămădeşte în ca- 
pul ei, cum justifică ea acest „ce-i cu asta“, cind evident, 


această iubire, dacă nu se poate justifica, e o greşeală... 


Ea îl privea cu atita conștiință, cu atita siguranţă, era parcă 


atit de stăpină pe ideia ei. 


— Dumneata te temi,—intimpină ea muşcător, să nu cazi 
in fundul „beznei“, te înspălmintă suferinţa În viitor, —că n'am 
să te mai iubesc!... „Are să fie răude mine“,—scrii dumneata... 


Oblomov tot nu înţelegea bine, 


— Dar mie are să-mi fie bine, dacă iubesc pe un altul: va 
să zică am să fiu fericită! Şi dumneata zici că „prevezi ferici- 
rea mea” în viitor şi că eşti gata să sacrifici pentru mine totul, 


chiar viaţa! 
Oblomov se uita la ea fix şi clipea rar şi larg. 


— lată ce logică esă!-— gopti el. — Mâărturisesc, nu m'am 


aşteptat... 
Ea il privea atit de sarcastic din cap până în picioare 


— Dar fericirea, din pricina căreia îinebuneşti dumneata ? 
— intrebă ea. — Dar aceste dimineţi şi seri, acest parc, dar al 
meu „te iubesc“—nu fac nimic toate astea, n'au nici un preţ, na 


merită nici o jertfă, nici o durere ? 


EE 135 


„Ah, cum m'aşi prăbuşi subt pămint !"—se gindi Ilia Iiici, 
EE în gind, pe măsură ce ideia Oigăi i se descoperea 
mai mult, 

— Dar dacă,—întreabă ea cu aprindere :—dacă dumneata 
te oboseşti de dragoste, cum te-ai obosit de cărți, de slujbă, de 
lame; dacă mai tirziu, fără altă dragoste,—fără să am o rivală, 
— adormi lingă mine, ca la dumneata pe divan, şi dacă vocea 
mea nu te mai trezeşte; dacă nodul dela inimă îţi trece; dacă 
nu altă femee, ci halatul dumitale Îți devine mai scomp ?.. 

— Olga, asta e cu neputinţă !—o întrerupse Oblomov jig- 
nit, retrăgindu-se de lingă ea. 

— e cu neputinţă ? Damneata zici că eu mă „ingel“, 
că am să inbesc pe cn altul, iar eu mă gindesc uneori că dum- 
ngata ai să incetezi pur și simplu dea mă iubi, şi atunci? Cum 
am să mă justific eu de ceiace fac azi? Lăsăm oamenii, lumea ; 
dar cum am să mă jastific față de mine? Nici eu nu dorm u- 
neori din pricina asta, dar pe domneata nu te stişii cu întrebări 
despre viitor, căci cred în mai bine. in mine fericirea birue 
frica; dumitale cîte odată iți strălacesc ochii, cind mă cauţi că- 
țărindu-te pe dealuri, uiţi lenea și alergi pentru mine, pe arşiţă, 
prin oraş, după un buchet, după o carte; cînd văd că te fac să 
zimbeşti, să doreşti viața... Eu aştept, caut un singur lucru — 
fericirea, şi cred că am găsit-o. Dacă mă Insel, dacă-i adevă- 
rat că am să-mi depling greșeala, simt cel puţin că aici (şi-şi 
puse mina pe inimă) nu-s vinovată; va să zică, soarta n'a vrut, 
Dumnezeu n'a dat. Dar nu mă tem de lacrimile din viitor; o 
să pling, dar nu degeaba: am cumpărat ceva cu ele... mie... îmi 
era aşa de bine 1... -adăugă ea. 

— Atunci să fie iaraşi bine !—se rugă Oblomov, 

~ Dumneata vezi în viitor numai intuneric ; pentru dum- 
neata fericirea e o nimica... E o ingratitudine, asta nu-i iubire, 
e un... 

— Egoism l—complectă Oblomov, şi nu îndrăznea să se 
uite la Oiga, nu îndrăznea să vorbească, să ceară ertare, 

— Du-te, — zise ea încet: unde volal să mergi. 

Oblomov se uită la ea. Ochii ei se uscaseră. Ea se uita 
in jos îngindurată și desena pe nisip, 

— Culcă-te iar pe spate, —adăugă ea!—n'ai să mai gre- 
Seat, nici să cazi în „prăpastie“, 

— Mam otrăvit şi te-am otrăvit şi pe dumneata, în loc să 
fiu fericit simpla şi deadreptul ..— bombânea el cu câlnţă. 

— Bea cvas: n'ai să te otrăveşti, 

- Oiga, nu-i mărinimos... După ce m'am executat singur, 
recunoscind.., 

- Da, cu vorba te execuţi, te arunci în prăpastie, dai o 
jumătate din viaţă, apoi vin Îîndoelile, nopţi de nesomn: cît de 


` gingaş devii faţă de dumneata, de prudent, de Îngrijorat, cît de 


departe vezi Inainte 1. 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Ce adevăr, şi ch de simpla !“— Se gindea Oblomov, dar H 
era ruşine s'o spună în auz. 

pas nu şi-a tălmăcit-o el singur, şi a trebuit să vie o fe- 
mee care abia începe să trăiască ? Cum a înţeles ea aşa de 
iute! ŞI mai dăunâzi era un copil... 

— Noi n'avem ce si mai vorbim,—Închee Olga, sculindu- 
se. Adio, Ilia lliici, şi fii... liniştit; doar în aceasta stă fericirea 
dumitale. 

— Olga nu, pentru Dumnezeu, nu! Acuma cind totul e 
clar din nou, nu mă alunga .„—zise llia lliici, luindu-i mina. 

— Ce mai vrel dela mine ? Dumneata te îndoeşti, — nu e 
cumva o greşeală iubirea mea pentru dumneata: nu-ţi poți li- 
nişti îndoiala ; poate de bună seamă e o greşeală — nu ştiu.. 

Oblomov Îi lăsă mina. Cuţitul atirna din nou deasupra lui. ` 

— Cum nu ştii! Dumneata nu simţi ?—fatrebă el din nou 
cu îndoiala pe faţă.—Bânuieşii ?... 

— Nu bănutesc nimic ; ţi-am spus eri ce simt, dar ce va fi 
peste un an — nu ştiu. Dar parcă după o fericire mai vine şi 
alta, apoi a treia, la fel?-—întrebă ea, ultindu-se la el uimită, - 
Spune, dumneata ai mai multă experienţă. | 

Dar Oblomov nu mal vroia ano întărească in această idee, 
şi tăcu, clătinind cu mîna un salcîm. 

— Nu, lubeşti numai o singoră datâ!--repetă el, ca un 
şcolar,—o frază învățată. 

— EI, vezi; şi eu cred tot aşa, — adâugă ea.-— lar dacă 
nu e aşa, atunci poate că am să incefez şi en de a te iubi; 
poate că are să mă doară această greșeală, și pe dumneata — 
deasemenea, poate ne despărţim l... Să iubeşti de două-trei ori... 
nu, nu !.. Nu vreau să cred!,. 

Oblomov oftă, Acest „poate” îi răscolea sufletul, şi Ilia 
Ilici se tira îngindurat după ea. Dar cu fiecare 
mai uşor ; greşeala născociță de el în timpul nop 
viitor așa de depărtat... Doar nu nomal dragostea, doar toată 
viața e aşa ..——îl veni lui deodată în minte; „şi dacă respingi 
toate ocaziile, ca „greşeli“, atunci nu va fi greşeală? Ce-i cu 
mine? Parcă am orbit!* 

— Olga!—zise, abia atingindu-i cu două degete talia (ea 
se oprise): dumneata eşti mai deşteaptă decit mine. 

Ea clâtină din cap. > 

— Nu, mal simplă şi mai îndrăzneață. Dumneata dece 
temi ? Crezi, fără glumă, că o iubire poate inceta ?-— întrebă ea 
cu mindrie şi siguranță. 

- Acuma nu mă mai tem nici eu !— rosti Oblomov cu cu 
raj.—Cu dumneata soarta nu-i de temut ! 

— Vorbele astea en le-am cetit undeva... în Sue, — mi 
pare, — Întimpină ea îndată cu ironie, intorcîndu-se spre el: 
numai că acolo le spune o femee unul bărbat... 

Lui Oblomov îi izbucni rogeaţa pe tot obrazul. 


OBLOMOV g 137 


— Olga, las să fie totul, cum a fost eri — Gem 
să mă mal tem de greșeli, PE RAR 

Olga tăcea. 

— Da ?—intreabă el sflos. 

Ea tăcea, 

— EI, dacă nu vrei să vorbeşti, dă vre-un semn... o ramură 
de liliac... 

-— Liliacal,.. a trecut, s'a dus! 

— S'a dus, s'a vestejit, —repetă Ilia litici, uitindu-se la tu- 
fele de liliac. —Și scrisoarea s'a dus I—zise deodată. 

Olga clătină din cap: nu! Oblomov mergea după ea şi se 
gindea la scrisoare, la fericirea din ajun, la liliacul vestejit. 

„Liliacul se vestejeşte de bună seamă! Ce rosta avut scri- 
soarea... Dece n'am dormit toată noaptea ? Dece am scris azi 
dimineaţă ? laca, acuma, cînd m'am liniştit din not., (căscă)... 
grozav mi-i de somn! Şi dacă nu era scrisoarea, n'ar fi fost 
nimic: Olga mar fi plins, toate ar fi fost caşi eri, am sta liniş- 
tiți tot aici, în alee, ne-am uita unul la altul, am vorbi despre fe- 
ricire. ȘI azi tot așa, şi mine“... Căscă cu toată gura. 

Se gîndi apol ce-ar fi fost, dacă scrisoarea îşi ajungea sco- 
pul, dacă Olga ar fi împărtăşit indoiala lui, dacă se speria, caşi 
dinsul, de greşeli, de depărtatele furtuni viitoare; dacă asculta 
de aşa zisa lui experienţă, şi consimţea să se despartă, să se ulte 
unui pe altul ? 

Ferească Dumnezeu! Să-şi ia ziua bună, să plece în oraş, 
la noua locuință! Ar începe apol o noapte lungă, uritul de mine, 
engt de poimine, și un şir de zile tot mal palide şi mai 


Cum se poate! Ar fi moartea! Nici o îndoială... 

ac EE Na vroia despărțirea, n'ar fi putut-o in- 
„ar H venit să se ro ge, ca s'o vadă. 
scris ?—se întreba el, ui e 0 teg 

— Olga Sergheevna ! 

— Ce pofteşti ? 

— La mărturisirile mele vreau să mai adaug incă una... 

— Ce fel? 

— Doar nu era nevoe de scrisoare... 

— Nu e adevărat, era nevoe,—hotări ea, 

Se întoarse şi începu să ridă, văzind ce mulră făcea Oblo- 
mov, cum La trecut somnul deodată, cum i s'au deschis ochii de 
nedumerire. 
eg Sa Era nevoe ?—repetă el iar, pironindu-şi ochii in spa- 

Dar acolo erau numa! cei dol ciucuri ai mantalel. 

„Dar ce inseamnă aceste lacrimi, reproşuri ? Să fle o și- 
retenie ?* Da Olga nu-i o şireată: asta o vedea şi el. 

Umblă şi se desfătează cu şiretenii numai femeile, mai malt 
sau mai puţin mărginite. In lipsa unei minţi drepte, acestea mişcă 


Uite cum a rămas: veşted ! 


138 ____VIAŢA ROMINBASCĂ ` 


resorturile vieţii mărunte de toate zilele prin ajutorul şireteniei, 
brodează cum brodează o dantelă, politica lor casnică, —fără să 
bage de samă, cum se aşează liniile mari ale vieţii, incotro se 
îndreaptă şi unde au să se Intilnească. j 

Şiretenia e la fel cu moneda mică, cu care pai să cumperi 
mare lucru. După cum cu o monedă mică se poate trăi un ceas- 
două, aşa şi cu şiretenia: se poate acoperi cite ceva, inşela, 
schimba ; dar şirețenia n'ajunge pentru a cuprinde depărtările o- 
rizontalui, pentru a pune în legătură inceputul şi sfirşitul unul 
fapt însemnat, mai important. 

Şiretenia are vederea scurtă: vede bine numai subt nasul 
ei, nu în depărtare, deacela singură cade adesea în capcana, 
pe care a pus-o altora, 

Olga e deşteaptă, şi atita, Chiar întrebarea de azi cht de 
uşor şi de lămurit a dezlegat-o! ȘI tot aşa cu orice fel de în- 
trebare : Olga vede îndată înţelesul adevărat al unui eveniment 
şi se apropie de el pe drumul drept. 

Şiretenia ? Ca un şoarece: fuge incolo şi incoace, se as- 
cunde... Şi nici caracterul Olgăi nu-i aşa. Atunci ce-i ?... 

— Dece era nevoe de scrisoare ?—întrebă Ilia llilel, 

— Dece ?-—repetă ea, și se intoarse iute spre el, cu fața 
veselă, găsind o adevărată plăcere, că-l poate pune În încurcă- 
tură la tot pasul.—Pentrucă,—incepu ea apoi rar,—pentrucă n'al 
dormit o noapte, ai tot scris pentru mine; şi eu sint egoistă! 
Asta-i una... 

— Atunci dece imi reproşai adineaori, dacă ești de aceiaşi 
părere cu mine ?—o intrerupse Oblomov. 

— Pentrucă dumneata ai născocit chinuri. Eu nu le-am 
născocit, chinurile mi-au venit, și mă bucur că au trecut, iar 
dumneata te pregăteai şi te desfátal de ele dinainte. Eşti rău- 
tăcios. lată dece ţi-am reproșat. Apoi.. în scrisoarea dumitale 
te agită gindul, sentimentul... ai trăit noaptea şi dimineaţa asta 
nu după felul dumitale, ci com vroiam să trăieşti, prietinul du- 
mitale şi eu, Asta-i a doua; înstirşit a trela... 

Se apropie de el aşa de mult, că lui Oblomov i se arun- 
case singele în inimă şi în cap; Hia Iiici începu să respire cu 
greu, cu turburare. Ea H privea drept în ochi, 

— Al treilea, fiindcă în scrisoarea asta se vede ca lntr'o 
oglindă delicateţea simţirii dumitale, prudenţa dumitale, grija pen- 
tru mine, pentru fericirea mea, se vede curăţenia conștiințe! du- 
mitale... tot ce mi-a arătat la dumneata Andrei Ivanovici, şi la care 
țin eu, pentru care uit lenea dumitale... apatia... Te-ai dat pe 
faţă, fără să vrei: dumneata nu eşti egoist, Ilia Ilici, dumneata 
nici gind n'ai avut să te desparţi de mine, ci fiindcă te temi să 
nu mă Tosch, a vorbit cinstea dumitale ; altfel scrisoarea dumi- 
tale m'ar fi insultat, şi maşi fi plins-- din mindrie! Vezi, eu 
ştiu pentruce te iubesc, şi nu mă tem de greşeală : eu în pri- 
vința dumitale nu mă înșel, 


_OBLOMOVv 139 


Ascultind-o, o vedea in strălucire, în raze Scinteetoare. Ochii 
ei străluceau de atita triumf al iubirii, de atita conștiință a pu- 
terli; pe obraji li ardeau două pete trandafirii. Şi izvorul acestei 
minuni era el! Prin mişcarea inimii sale curate l-a aruncat in 
suflet acest foc, acest foc de lumini, această strălucire ! 

— Olga! Eşti superioară tuturor femeilor, eşti cea dintăiu 
femee din lume !—rosti Oblomov în extaz, şi trecînd peste orice 
stăpinire de sine, întinse braţele, se plecă dinaintea ei.—Pentru 
en eu... O Sărutare, o chezăşie a nespusei fericiri l—şopii ei 
aiurit. 

Ea se dete deodată un pas indărăt ; strălucirea triumfului, 
culorile dispărură depe faţă ; în ochii ei blinzi fulgeră furtuna. 
—Niciodată ! Niciodată ! Nu te apropia !—rosti cu spaimă, a- 
proape cu groază, intinzind braţele şi umbrela intre ea şi el; 
şi se opri înfiptă, impietrită, fără respiraţie, într'o poză infiorată, 
cu privirea amenințătoare, cu faţa într'o parte. 

Sfiit, Oblomov se opri deodată: în faţa lui nu maiera blinda 
lui Olga, ci zeiţa insultată a mindriei şi miniei, cu buzele strinse, 
cu fulgere în priviri. 

— lartă-mă ..—ingină Oblomov, ruşinat, nimicit. 

Ea se întoarse încet și plecă, aruncindu-i o privire îngrijo- 


Sat in jos, şi căruia i-a bătut din picior, se tări incet din urmă. 
Ea incepuse să grăbească pasul, dar zărindu-i faţa, işi stăpini 
zimbetul şi păși mal încet, tresărind numai din cînd în cind. Pete 
trandafirii | se arătau, cînd pe un obraz, cind pe celalalt. 

Pe măsură ce păşea, faţa i se insenina, respiraţia devenea 
mal rară şi mal liniştită, Olga merse cu pas mai potolit, lăsind 
loc părerii de rău. Păși mal încet, tot mai încet... 

Ar fi vrut să-şi imblinzească minia ; se gindea la un prilej 
de a-i vorbi, 

„Am stricat totul! lată greşeala adevărată. „Niciodată“ ! 

! S'au vestejit liliecii“,—se ginge? Oblomov, uitindu-se 
la liliecii plecaţi: „Ziua de eri s'a vestejit, scrisoarea s'a veste- 
jit de asemenea, şi această clipă, cea mai frumoasă din viaţa 
mea, cînd o femee mi-a spus pentru intăia dată, cu un glas din 
cer, ce e bun in mine, s'a vestejit şi ea!*,. 

Se uită la Olga: iar Olga se oprise şi aştepta, cu ochii lă- 
Sat in jos. 

, — Dă-mi serisoarea...—zise incet, 

— S'a vestejit l—răspunse Ilia iici mihnit, scoţind scri- 
soarea. 

Ea se apropie de el din nou şi plecă chiar capul; genele-i 
erau lăsate cu totul în jos... Aproape tremura. Oblomov îi dete 
scrisoarea ; ea nu ridica capul, nu pleca. 

— Mar speriat,—-rosti ea cu ton blind. 

— lartă-mă, Olga,—mormâi Dia Ilici. 

Olga tâcea. 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Acest teribil „niciodată "..— rosti SE abătut, şi oftă, 

— Se va vestejil—rosti ea încet, se. 

li aruncă o privire ruşinată, mingiioasă, îi luă amindouă 
minile, le strinse cu putere în ale sale, apoi le alipi de inimă. 

— Auzi cum se bate! Mal speriat. Lasă-mă! 

Şi fără să se mai uite la el, se întoarse și ridicindu-și 

nun rochia, i lote alee. 
gë — bet ve de late ?--Am obosit, nu mă pot ţinea de 
dumneata... 

— Lasă-mă! Mă grăbesc să uit, să cint, să cint!...—repeta ea, 
cu faţa aprinsă. Mă apasă pe piept, aproape mă doare! 

Oblomov rămase locului şi se uită îndelung după ea ca | 
după on înger în zbor. 5 

„Să se vestejească oare şi această clipã?“—se gindea el, 
aproape mihnit, şi nu simțea nici singur, dacă merge, sau stă 

e loc, 

v „S'a dus liliacul*,—se gindi din nou: „ziua de eri a trecut, 
a trecut şi noaptea cu nălucirile ei, cu inăbuşeala ei... Da! Are. 
să se ducă şi clipa asta, cași liliacul. Dar, pe cînd se ducea 
noaptea de eri, înflorea dimineaţa de azi“... 

— Ce va să zică asta ?—rosti el deodată în uitare. Şi iu- 
birea e... tot viaţă? Credeam că iubirea se lasă ca o amiază fier- 
binte deasupra celui care iubeşte, şi nimic nu se clinteşte, nu 
suflă in atmosferă: nici în iubire nu există DESS şi ea se 
mişcă înainte... „cu toată viața“,—zice Stolz, ȘI incă nu s'a 
născut acel Isus Navin care să zică: „stăi, nu te mişca“. Atunci 
ce are să fie mine se întrebă cu neliniște şi plecă ingindurat 
incet spre casă. 

Trecind pe lingă ferestrele Olgăi, auzi cum pleptul ei a- 
ES se uşura în sunetele lui Schubert, plingind parcă, cu hohote 

e fericire, 
Dumnezeule ! Ce fericire să trăeşti pe lamea asta! 


(Traducere din rusește de A. Frunză) 
(Va urma) 


I. Gonciarov 


Anatole France 


Citeva reflecţii 


Anatole France este în primul rind inteligența. 
pură, jocul cu idei, în forma senzibila a artel, 

Această insuşire rară i-a determinat şi felul creaţiei sale 
artistice, 

Tipurile lui principale nu sint pasionale decit rar: Thérèse 
şi Jacqugs din Le Lys rouge, Elodie din Les Dieux ont soif 
şi alte citeva mai puţin importante. Tipurile lui ilustre, Syl- 
vestre Bonnard, Jérôme Coignard, abatele Lantaigne, Monsieur 
Bergeret, sint intelectuali, aventurile lor sint in primul rind aven- 
turile inteligenții lor,—paslunea rămintnd secundară, ca un halo 
numai, al temperamentului intelectual, caracter pe care nu-l des- 
minte nici chiar Jérôme Coignard, cel mai „Sanguin“ dintre ei, 
acela pe care „les esprits animaux“ îl ioving mal des. 

Dar nu numai pe aceşti intelectuali de rasă il vede 
France în perspectiva lor intelectuală (aici Insuși obiectul solicită a- 
Ceastă tratare), ci pe mai toate personagiile sale. Vreau să spun 
că celace îl frapează pe France mai ales, şi ne redă, este as- 
pectul intelectual al personagiilor sale,—atitudinea lor față cu 
iumea, concepția lor despre viață. ' 

„Toţi aveţi o filozofie—s'a adresat cindva William James 
auditorilor säi ai cejace e mai important în d-voastră, mai sem- 
nificativ în ochil mei, e chipul în care ea determină pentru fie- 
care perspectiva universului său personal“. 

Această concepţie despre lume, care o are orice om, 
dela tăetorul de lemne pănă la Kant, l-a interesat mai mult de- 
ch orice ai pe Anatole France. Faptele, zice el prin gura lui 
Jerâme Colgnard, sînt lucruri de rind, numai ideile sint intere- 


Inteligența 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nte. Adăogind că faptele devin interesante, numai cînd ilustrea- 
za ideile, e avea romeo formula artei lui Anatole France. 

Personagiile lui sint zugrăvite prin concepția lor despre 
viaţă, concepţie exprimată în ideile lor şi prin faptele lor. In Le 
chanteur de Kymé, Homer e atitudinea lui Homer în faţa vieţii; 
in Les Dieux ont soif e concepția de viaţă a raţionalistului ab- 
stract Gamelin, a epicureului sceptic Brotteaux, a barnabitului 
Longuemarre (pentru care cea mai dureroasă ofensă e să fie 
confundat cu un capucin); în La Râtisserie de la Reine Dé. 
dauque e concepţia de viaţă a epicureulvi și scepticului generos 
Coignard, aproape concepţia Ivi France, motiv pentru care spa- 
{iol romanului nu i-a fost de ajuns şi a scris un volum com- 
plimentar, Les Opinions de M. Jérôme Coignard, unde a ex- 
primat această concepţie cu un minimum de ficţiune. 

Raportul ori coliziunea ori ciocnirea dintre personașii, e, 
de obiceiu, ciocnirea, coliziunea şi raportul dintre atitudinile, 
concepțiile lor despre lume, sau rezultă direct şi imediat din ele, | 
ŞI aceasta nu numai în Theatre, intre filozofi, adică filozofii; nu 
nomai în L'Orme du Mail, între abatele Lantaigne şi Monsieur 
Bergeret,—conflictul dintre teologie şi libera-gindire, ci de cele 
mai multe ori chiar cînd este vorba de oameni de rind. 

Acesta concepții, uneori imprumutate de el personagiilor, 
nu sint date rece, „obiectiv“, ci luminate de atitudinea antoralui 
faţă de ele, de concepţiile lui asupra lor. 

Operele de căpetenie ale lui France sînt o colecție sau o 
coliziune de atitudini şi de concepţii în faţa vieţii plus atitudi- 
nea sau concepţia lui asupra acelei colecţii ori coliziuni | 

Graţie acestui „metod“, care nu e altceva decit în. 
suşi chipul său de a concepe realitatea şi a reacţiona in- 
telectual la ea, el a putut trata lucruri inaccesibile altui scriitor. 
ŞI exprima realităţi, pe care altul mar fi avut cum să le 
exprime. În sara zilei a doua după inmormintarea lui Jérôme 
Colgnard asasinat de Mosaide pe drumul spre Lyon, Tournebroch 
şi Jahel, într'un suprem adio de despărţire, se lasă beţiei supreme pe 
morminatul maestrului scump. ȘI totuşi nu e nimic jignitor 
totul e firesc, parcă chiar la locul lui şi de o estetică impeca- 
bilă. Acest unic „tour de force“ se explică prin faptul D 
tem pregătiţi, puşi Intro anumită stare de gindire, intr'o anumită 
concepție despre lume, prin atitudinea şi concepţia lui Jérôm 
Coignard care se infiltrează in noi dealungul romanului. Natura 
lismul lui filozofic, teologia lui umană, indulgenţa lui, lu 
de orice prejudecată care stinjeneşte libera destăgurare a i, 
exemplele lui, cinismul ii amabil şi înflorit au creat deja atmo 
fera, În care Scena de un naturalism antic îşi are locul ei firesc 
ŞI bineinţeles, estetica, tactul, fineţa, ascuţimea de gindire și de 
expresie, cu care pregăteşte şi execută France pagina aceasta, 
direct şi curajos descriptivă, —unul din punctele culminante € | 
artă mare din opera lui. 


ANATOLE FRANCE X 143 

Atitudinea lui France, aproape mårturisită în La Rôtisserie 

şi in Les Opinions de M. Jérôme Coignard şi mai ia în pre- 

fața acestei din urmă cărţi, observabilă in celelalte opere prin 

toate acele chipuri, în care ni se desvălue atitudinea unui scrit- 

tor,—atltudinea aceasta este în primul rind a inteligenţi sale şi 
aug în za doilea rind a sentimentului. 

'a zis—admirabil—că pentru inteligenţă totul e comic si 
pentru sentiment totul tragic. În Dostoevschi, de pildă, partea prea 
tului E e ch a Ba mai ales sentimentul. Altal 
e cazul lui France, nsu, lumea cădea mai mult în 
ria Inteligenţii decit a sentimentului. Gg a 

Pentru France, la care oficiul îl face în primul rind inteli- 
genţa, totul ironia sa. Sentimentul, care 
vine pe al doilea plan, pune o notă de duioşie alături de ironie 
(„doioşie“ e prea puternic; vreau sá spun: tandreţă). Inteligența 
zimbeşte, sentimentul se Induioşează. Dar aceasta este humorul, 


„Ironia lui France variază după subiect, adică după atitu- 
dinea şi concepţiile personagiilor,— după „filozofia“ lor. Discret 
ironic şi discret induioşat faţă de Sylvestre Bonnard, pe care l-a 
înzestrat cu clteva manii ale sale ; mai ironic şi mai puţin dulos 
faţă de Bergeret, în care a pus deasemeni ceva din el; abia i- 
tonic fără vre-o duioşie, pentrucă personajul nu are slăbi 
faţă de respectabilul abate Lantaigne ; direct humorist faţă de 
Jérôme Coignard, alter-ego al său, s'ar zice mai degrabă o re- 
cunoaştere jovială a contradicţiilcr propriel sale personalități, in- 
trupată în tipul său; ascuţit ironic faţă de om în genere, adică faţă 
de concepţia despre lume a omenirii şi față de geneza acestei 
concepții, în partea primă din Lie des Pingoulns ; necruţă- 
tor ironic, în partea ultimă, faţă de personagiile, mai mult afective 
şi active de data aceasia, reprezentative desigur şi ele, dar nu 
întrupări de concepţie în măsura celorlalte. Şi aceasta, pentrucă 
faţă de tipurile din viaţa contemporană, antipatice lui, antipatice 
fiindcă sint primejdioase, direct şi vădit vătămătoare, France are 
o atitudine specială. Această manieră apare mai tirziu in evo- 
luţia lui literară, atunci cînd devine „luptător“, cind opera 
sa începe să ia un caracter mai social. Atunci ironia lui olimpl- 
ană cedează satirei (Dar atita ! Minie nu există nicăeri în A- 
natole France), , 

Şi mai trebue de adăogat imediat că France e imparţial 
întotdeauna. In romanele sale sociale (Histoire Contemporaine) 
abatele Lantaigne, reprezentantul clericalismului, apare superior, 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in orice caz nu inferior (adică nu mai comic, căci la France 
inferior—comic) decit liberul-ginditor Bergeret, În care a pus 
mult din el.—lar în L'/le des Pingoulns, personagiile socialiste 
nu beneficiază din partea lui de mai multă bunăvoință decit 
cele de altă culoare. Dacă „trublionii“ sint ridiculi și Colomban 
(Zola) simpatic, aceasta însamnă supunerea la obiect şi atita 
tot. Am văzut că se ironizează ch'ar şi pe el insuşi in unele ti- 
puri, mai ales in Bergeret. Această ironie faţă de propria-i ati- 
tudine, e supremul joc ai inteligenţi. 

Ceiace apare atit de clar in partea primă din L'/le des 
Pingouins, este adevărat pentru toată creaţia lai France ` el îşi 
exercită ironla maj ales pe socoteala genezei concepțiilor diverse 
despre lume, toate in funcţie de egoism, redus, după el, la foa- 
me, frică şi amor—care se tem să se recunoască din cauza va- 
nițăţii. (Din acest punct de vedere France este pesimist şi mizan- 
trop ; înălțimea însă de unde priveşte pe om şi deci zimbetul indulgent 
pentru vanitatea cu care-şi transfigurează omul egoismul în mo- 
tive nobile, transformă mizantropia lui France în scepticism in- 
dulgent). Sar zice că intreprinderea lui de căpetenie e demas- 
carea ironică şi de sus ertătoare a subterfugiilur şi Ipocrizillor 
inconștiente ale pragmatismului în funcție. 

In raportul dintre atitudinea ori concepţia personagiuiui şi 
cauza ei ori imprejurările în care se manifestă, stă o bună parte 
din comicul lui France, cel mai „înalt“ în erarhia comicului. 

Mai întăiu contrastul dintre cauză şi efect. 

O cauză mică, banală, fireşte de ordin egoist, dă naştere, 
inconştient (şi aci e comicul) unei opinii cu caracter şi de inte- 
res general, Cind personagiul e simplu şi brutal-egoist, opinia 
e imediat legată cu interesul său, e vădit în funcţiune de acel 
interes, e cu naivitate advocatus diaboli: Locanţierul din Les 
Opinions de M. Jérôme Coignard e convins câ numai atunci 
treburile obştiei vor merge bine, cind magistraţii comunal! vor 
fi aleşi de negustori.—Cind personagiul e un tip superior, atunci 
concepţia-efect e mult mai îndepărtată, mai mediată, egoismul de- 
termina concepția in asznns, Abatele Lantalgne, spirit inalt, om 
foarte puţin practic, incurcat în datorii la furnisorii seminaru- 
lui, unde e director, devine nervos, pesimist şi, din cauza aceasta, 
vede și în mai negru situaţia ţării sale. Concluzia sa exclamativă : 
„Cele mai grozave nenorociri ameninţă Franţa“ este determinată, 
mai ales, şi fără să ştie el, de neplăcerile cu măcelarul seminarului. 
Monsieur Bergeret, deprimat de soarta sa, — profesor umil, displă- 
ceri mari casnice, — e convins că viaţa e un mucigaiu, o maladie a 
materiei şi speră că mucigaiul acesta nu mai există nicăer!i în uni- 
vers; mai tirziu, cind află că e motat la Sorbona, venind vorba 
din intimplare „despre problema vieţii din univers, imaginează cu 
lirism viaţa din alte corpuri cereşti. 

Alte ori comicul rezultă din contrastul dintre aţitudinea 
personagiilor şi împrejurările in care se produce. in fața lui 


ANATOLE FRANCE 145 


Pafnuţiu, imobilizat pe stilpul său pentru penitenţă şi mucenicie, 
funcţionarul roman Cotta, om pozitiv, lucid, serios şi prozaic, nu 
simte în el nici o problemă şi, administrator roman, pen- 
tru care toate nebuniile religioase sint egale şi permise, el spune 
secretarului său să insemne şi acest lucru, că există indivizi 


care au obiceiul curios să stea în virtul unui stiip.—Jerâme: 


Coignard, vinovat de „homicid“ in urma unei petreceri, strecu- 


rindu-se cu tovarăşii să! pe ulițele Parisului, ca să scape de 
poliţişti, invectivează luna, „astru obscen şi libidinos“, că nu-i 
dă destulă lumină să citească pe Boeţiu, spre a se consola că a 
făcut moarte de om. 

Alte ori etectul comic rezultă din contrastul dintre preten- 
ţii, ori dintre aparențele volte şi—fapte. Femeia prefectului 
(din L'Anneau d'Amethyste), d-na Worms-Clavelin, evreică, se 
zbate să facă un episcop; închisă într'o trăsură, pe străzile Pa- 
risului, cu un tinăr catolic regalist, de care ascultă ministrul re- 
publican, ea plăteşte sprijinul tinăruloi catolic cu turtirea cutiei 
de şocolăzi din buzunarul de dinapoi al rochiei. Şocolăzile tur- 
tite în aventura galantă a cvreicii republicane cu catolicul rega- 
list pentru confirmarea unul episcop francez, erau destinate flicii 
inocente a prefectiței, penslonară la o şcoală catolică... Dar cum 
sint scrise toate acestea ! Cu ce spirit, cu ce vervă! Ca o mirişte, 
care la foc.. 

Comicul lui Anatole France este de cea mai inaltă esenţă, 
EI rezultă din caracterul personagiilor şi din situaţii, nu din 
situaţii de fapte, ci din „situarea“ atitudinilor,—între ele ori faţă 
cu realitatea. Pe vremea Teroarei (ca să mal dăm un exemplu), 
barnabitul Longuemarre, acuzat şi inchis, îşi scrie apărarea pe 
peteci de hirtie, pe bucăţi de cămeşi, pe tot ce poate găsi, zi şi 
noapte, in mijlocul vacarmului dimprejur, convins ferm că o să in- 
funde pe judecători cu argumentele sale teologice (contrast intre 
realitate și concepţie); şi apoi neatenţia, întreruptă doar de mo- 
mentele de hilaritate, din sala tribunalului, unde-şi face călugărul 
pledoaria, după care e trimisla eşatod (contrast între concepţii). 

Intr'o regiune mult mai înaltă de preocupări, comicul, sub- 
til, —acompaniamentul unui zimbet imperceptibil al inteligenţi — 


EH 


rezultă din contrastul unor concepţii legate de probleme mai - 


generale ale soartei umane. Absoluta impenetrabilitate a patri- 


` clanalui filozof din Corint,—chinuit de soluția crizel vremii de-a- 


tunci,—pentru tapiţerul urit şi gălăgios, care se certa cu alte so- 
iuri de sectanţi în preajma sa pentru ideia care avea să dea 


soluția, căci tapiţerul era Sf. Paul, (Sur Ia pierre bianche).—Ori | 


Virgiliu, cînd zugrăveşte călugărului Marbode, venit în Infern la 

O sută cincizeci de ani după Dante, pe un pămintean care l-a vizitat 

cu o sută cincizeci de ani în urmă, un Etrusc cu sufletul arză- 

tor, dar barbar, care crede în zeități jldoveşti, vorbeşte un jar- 

gon stricat şi nu să facă versuri, pe care le termină'cu a- 

ceiaşi silabă (L'Ile des Pingouins).— Ori morala dispreţuitoare 
10 


146 VIAŢA ROMINEASCA J 
pe care i-o face intr'o noapte miticul cartaginez Cadmos, inche- 
gat din fumul ţigării, că strică hirtia degeaba cu poveşti şi flea- 
curi, ca un degenerat. (Le Jardin d'Epicure). 

Dar toate acestea se reduc tot la acel joc de idel, de care 
vorbeam la începutul acestor consideraţii. 

lar acest joc de concepţii, este străbătut la rindul Iul, este lu- 
minat de combinaţii neaşteptate de idei ale autorului, de scăpă- 
rări falgurante, care deschid orizonuri in sclipirea lor momentană. 
Este spiritul lui France, ascuţimea inteligenţii lui scrutătoare și 
neertătoare (căci ceiace numim obişnuit „spirit", France nu are; 
„nu face spirit“ niciodată,—nu se scoboară pănă aici), Prin a- 
cest spirit el îşi exprimă mai bine şi mai sezisant gindirea. 
Odată, revoltat de mărimea mizeriei şi a ridicolului din lume, 
visează parcă cu frenezie la sfărmarea cu dinamită a Planetei, 
pentru a da, zice el, „o satisfacţie conştiinţei universale, care de 
altmintrelea nu există“... ? 

Aiurea defineşte teologia: „la théologie qui, comme on sait, 
traite avec une minutieuse exactitude de l'inconnaissable“, 


H 


Această parte, pe careo are inteligența în creaţia lui France, 
a tăcut să | se conteste uneori calitatea de creator de viaţă, 


S'a zis că ar fi un intelectualist, un scriitor livresc şi chiar ` 


didactic, 
Intelectualist? Dar ei nu exprimă rezultatele gîndirii şi obser- 
vaţiilor sale în termeni generali; el nu redă viaţa în formule 
abstracte. Din acest punct de vedere, rari scriitori sint mai pu- 
țin intelectualişti decit dinsul. Din faptul că el crează mai cu predi- 
lecţie tipuri intelectuale şi nu afective ori active ca Tolstoi, nu 
urmează că e un scriitor intelectualist—cum nu urmează numai- 
decit că cine crează tipuri afective nu poate H seriitor intelectua- 
list (dovadă Bourget—adesea). Tipul intelectual e o realitate tot 
| atit de concretă, caşi tipul pasional (Un tip ca Spinoza nu este 
jot atit de real şi de concret caşi Othello?).. ȘI cum altul se 
transpune mai ales în atectivitatea tipului său pasional pentru a-l 
reda, France se transpune mai ales in concepţia tipului său inte- 
lectual pentru acelaşi scop şi cu acelaşi rezultat. „Mai ales“, 
pentrucă prin aceasta se defineşte şi trăeşte tipul intelectual, — 
cum celălalt mai ales prin afectivitate. lar tipul acesta intelec- 


tual, îl redă prin ideile lui, prin sensibilitatea lui, prin faptele 
lui, ca oricare alt creator, numai cît, încă odată, cu un accent 
mult mai puternic pus pe idei, pentrucă altfel nu s'ar supune la 
obiect.. Spinoza e mal ales gîndire; Weriher—sentiment; un 


țăran al lui Zola—instinct. 


Insuşirea de a se pune înalții, în cît mai diverşi, şi de a-i 
realiza conform naturii lor şi conform cu felul lor de a seexpri- 


ma, France o are în gradul cel mai inalt. 


KA 


ANATOLE PRANCE 147 


Nu țrăesc oare, caşi personagiile celor mai puternici creatori 
de viaţă, Sylvestre Bonnard şi Jérôme Coignard 2 Dar poate fi un 


cu figura lor, cu gesturile lor, cu ticorile lor. Să-şi petreacă 
prin minte cetitorul galeria lui France, bona lui Tirate 
Bonnard, directoarea penslonului, notarul, negustorul din Gir- 
genti din Le Crime de Sylvestre Bonnard ; tatăl şi mama 
lui Tournebroche, d. d'Astarac, Catherine la dentellière din 
La Râtisserie de la Reine Pedauque ; Choulette, D-na Marmet, 
miss Bell, prinţul Albertinelli din Le Lys rouge ; prefectul şi ne- 
vasta lui, M-me Bergeret, d-na de Gromance, d-na de Bonmont, 
‘Guitrel, generalul de Chalmot, arhiepiscopul Charlot şi atiţia alții 
din Histoire Contemporaine; bibliotecarul Sariette, Gilberte din 
La Révolte des Anges; Eveline şi mama ei, Hippolyte Cérès, etc. 
din L'Ile des Pingouins; E » Brotteaux, Gamelin din Les 
Dieux ont soif ; Crainquebille, etc. ete. Nu fac parte din cu- 
pur wm noastre toți aceşti oameni ? 

int convins că ceiace e special în France, marca sa, par- 
tea covirşitoare din opera lui, adică concepţiile personagiilor, in- 
teresul mare ce prezintă aceste concepţii, care frapează atit de 
tare şi de încintător,—este ceiace face să rămină parcă pe pla- 
nul ai doilea creaţia psihologică şi plastică, fără care acele con- 
Cep mar exista, pentrucă ele nu sint juxtapuse creaţiei ; sint 
elementul ei generator şi substanţa ei. 

Această creație e una din cele mai pitoreşti şi mai variate, 
căci nici un scriitor n'a zugrăvit atitea feluri de oameni, deose- 
biţi ca cultură, temperament, clasă socială, meserie, vristă, epocă 
istorică şi chiar zoologie — dela inocentul Pled-d'Alouette pănă 
la genialui Jérôme Coignard, dela boarul încă antropold, amantul 
Orberosei, pănă la hiperintelectualul Bergeret, dela frigidul Syl- 
vestre Bonnard pănă la pasionatal Jacques Dachartre, dela Cèl- 
tul Kom Atrebatul pănă la poetesa simbolistă miss Bell, dela Ho- 
mer pănă la romancierul anatolfrancesc Paul Vence, dela zarza- 
vagiul ambulant Crainqvebille pănă la Napoleon |, dela micul 
Pierre pănă la nonagenarul Cassignol, dela sfinţii bretoni pănăla 
judecătorii Teroarei, dela toți aceştia pănă la cățelul Riquet şi co- 
toiul Hamilcar, — de mai dinainte de civilizaţie şi chiar de mai 
dinainte de om pănă în ziua de azi, oprindu-se in Elada, 
la Roma, la Alexandria, la Florența, în Galla, în lumea 
evului de mijloc, în Italia Renaşterii, în veacurile clasice, la Re- 
voluţie — şi făcind să treacă pe dinaintea ochilor noştri oameal, 
cetăți, pelsagii din toate vremurile şi toate civilizațiile, - 

Talentul mare de a se transpune în alții, prin simpatie in- 
telectuală, prin divinaţie — ajatat de o mare și variată cultură, 


apare mai ales în opera sa cu subiect istorie şi din viaţa copi- 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In nuvelele şi romanele istorice, Clio, Balthazar, Le Puits de 
Sainte-Claire, Les Dieux ont soif, L'Ile des Pingouins, cu toate că 
ținteşte la general—şi are prin urmare drept să intenţioneze aluzia la 
actaalitate,— France reuşeşte, pe cit e posibil în asemenea gen, în 
orice caz mal mult decit alţii, să iasă din prezent, adică din 
el însuşi, să se transpună în oamenii de altădată, în ideile lor, 
in sentimentele lor şi să-i vadă în împrejurările lor. ŞI să-i facă 
să se exprime s'ar zice în limba lor. El ştie să dea un ton limbii 
actuale franceze, aşa incit să auzim parcă un răsunet al limbii epocei 
respective, Şi aceasta nu numai cînd e vorba de Franţa de altădată, ci 
şi atunci cind reconstitue trecutul unul popor de altă limbă. In Le 
Chanteur de Kymă, limba e fluidă, dulce, uşoară ca în Homer; 
in Kom l'Atrébate, un episod din cucerirea Galiei, nuvelă care 
urmează imediat în Clio, tonul s'a schimbat, stilul e grav, lapidar, 
bloc lingă bloc ca'n Caesar. Prima bucată din Clio are de su- 
biect pe Homer şi ultima pe Napoleon I. Dela prima pănăla ul- 
tima, France ne duce prin toţi evli, e un caleidoscop al istoriei 
omenirii—şi un examen strălucit al simţulai istoric al creato- 
rului de viaţă Anatole France. In alte volume e „specializat“. 
In Le Puits de Sainte-Claire Florenţa veche, în Les Dieux ont 
soif Marea Revoluţie. 

Acelaşi putere de transpunere în alţii, se vădeşte în cărţile 
sale despre copilărie. Le Livre de mon ami conţine amintiri pro- 
pril, caşi Petit Pierre. In prefața acestei din urmă spune că a- 
mintirile le-a complectat cu ceiace i s'a spus despre copilăria lui, 
de cătră ai săi, Dar este evident că cea mai mare parte a cărţii 
e creație—prin observaţia sufletului copilărest şi prin divinaţie, 
prin „inducţiune“. Şi-a amintit o parte, a aflat alta — a in- 
terpretat, dar mai cu samă a divinat, ca pe oamenii din vre- 
muri foarte vechi cu suflete foarte indepărtate. ȘI, după cunoş- 
tința noastră, nu există în nici un scriitor o astfel de creație pe 
sama copilăriei ȘI,—căci doar e vorba de Anatole France,-—ce- 
lace e mai interesant şi mai încîntător, e divinarea concepţiei 
despre lume a copilului, metafizica omului de patru ani. 

Dar ela trecut şi mai departe, dincolo de om şi a imaginat, 
— plauzibil, în orice caz fermecător-—sufietul animalului şi, se putea 
altfel? concepţia lui despre lume, în cățelul Riqoet( Histoire Con- 


temporaine), unul din tipurile lui cele mai fericit create, cele mai | 
vii, mal simpatice, mal importante, mai de neuitat din opera lui. 
Trebue să observăm însă, că în Riquet France a Deet ceva mài | 


mult decit să reconstitue sufletul unui animal: a arătat, în genere, 
geneza concepţiilor despre univers, cu aluzii la om, satirizind 
incă odată pragmatismul concepţiilor umane despre lume. Ri- 
quet, Petit Pierre, omenirea din primele capitole din L'/le des 


Pingouins sint etapele evoluţiei metafizicii în preistoria o- ` 


menirii. 
> 


Preocuparea aceasta de idei, profitul intelectual pe care-l 
are cetitorul din lectura lui France şi erudiţia, pe care o bânulm 


i 


__ANATOLE FRANCE 149 


ori chiar apare în operă, au făcut pe unii să clasifice 
printre scriitori! livreşti. P ce pe France 


E o confuzie, iarăşi. 

Desigur, un scriitor, care işi ia subiecte din trecut ca 
în Thaïs, ca în Le Procurateur de Judée, ca în Clio, n'a 
putut găsi materiala! specific decit in cărţi. Şi, iarăşi, un 
scriitor, care a creat tipuri diverse, de savanţi, filozofi, teologi, 
n'a paas să nu se documenteze din Gärt, pentru a-i cunoaşte 
ca atare. 

De unde era să ia el Florenţa dela 1400, dacă nu din cărţi ? 
Şi de unde un filozof Alexandrin? De unde s'ar Se documenta“ 
cineva asupra lui Rabelais, dacă l-ar pune ca personagiu intr'un 
roman, decit din opera lui şi din documente asupra vremii lui ? 
Dar ceiace a găsit France în Cărţi este numai materia primă a 
creației sale, ca cucoanele din Moscova pentru romanele lui 
Tolstoi. (Şi nu toată materia primă, cl numa! ceiace e specific 
trecutului, —restul, „eternul omenesc“, La pus din observația di- 
fectă şi din sufletul lui). Această materie primă avea să fie a 
„observată“, selectată, inviată, transpusă în artă. ȘI întrucît viaţa 
unui grec alexandrin (dacă a putut s'o cunoască, s'o înțeleagă 
şi so redee), este un material de artă mal puțin legitimat decit 
viața Anei Karenin ? 

Știința Tei France este în primal tind mijlocul Iui de a des- 
coperi mai multă viaţă şi mai variată decit aceia pe care o pu- 
tem cunoaşte in jurul nostru. Este instrumentul de prelungire a 
observaţiei, cum telescopul este instrumentul care prelungeşte ve- 
derea. Un telescop întors spre trecut şi spre stările de suflet 
altfel incognoscibile. 

EL care ar fi dorit să vadă lumea măcar o clipă cu ochii 
in fațete ai furnicii, orl s'o cugete cu creerul unui orangutan, a 
tăcut ce-a putut, ca să cunoască cit mai mult în spaţiu şi timp. 
Erudiţia lui e curiozitate de observator, de amant al vieţii, al 
realităţii concrete,-—al materiei prime a artei, Bucăţile din Clio nu 
se pot scrie fără erudiție, dar ce este livresc in ele ? 

In al doilea rind ştiinţa lul France este o mină de conside- 
rații, de apropieri, de comparații, care dau o mai mare forță 
creaţiei sale. Cind (în Mannequin d' Osier) Bergeret işi surprinde ne- 
vasta cu d„Roux, autorul „livresc“ are citeva pagini de o vervă şi de 
un efect humoristic incomparabil. ln cele cinei secunde cit Bergeret a 
trecut prin camera, unde colțunii roși ai d-nei străluceau în intregime, 
in d. Bergeret vorbeşte mai întăiu omul primitiv, care vrea să 
ucidă ; apoi omul social, care meditează pedepse in vederea jus- 
Hei ; apoi filozoful sceptic, pentru care micul act al d-nei Ber- 
geret e ceiace e, j nimic mai mult. In cele citeva secunde Ber- 
geret a trăit toată istoria speciei umane. (S'ar zice un caz de 
ontogenie care repetă filogenia...) Tratat sentimentul aşa— „livresc“ 
—analiza, de atitea ori făcută, a eternei gelozii, devine nouă, 
atit de ascuţită, deschide perspective asupra sufletului, —şi apoi 
ce desfătare pentru cetitor ! 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ce are şi „creaţii“ de tipuri curat pasionale. Sint 
mal i Femela ui France nu e decit sexul ra 
E matura. Fină, rafinată, obiect estetic prețios,—dar natar d Aa 
şi femeile lui uneori idel şi opinii, fireşte. Unele, ca Neies? 
Le Lys Rouge sint foarte inteligente şi cultivate; una, misss i, 
e o poetesă de mare talent, Dar pe ele, pe femel, France EE 
face purtătoare de concepti! generale despre lume, putine sin 
natura. Revin. In crearea mai ales a femeilor, se probează c rance 
poate crea personagii pasionale, ca ceilalți romancieri şi paie 
mai buni. Cu ce firesc, cu ce dozare sigură a trăsăturilor su p? 
teşti, a aspectelor plastice şi a incidentelor biografice crează e 
pe Thérèse, fermecătoarea în înţelesul nostru popular al cavin- 
tului, seducäiiareg în înțelesul schopenhauerian; ori pe Jahei 
beauté acide et mordante" din La Rôtisserie, acea entitate sr 
cretă de femee, acel explozibil de feminitate ; ori pe frumosu 
animal d-na de Gromance, altruista doamnă, care face fericirea oh 
raşului, exercitindu-gşi generozitatea „ca o magistratură publică 
şi care scosese puţin din minţi chiar şi pe filologul Bergeret. 
Sau, în ordinea descriptivă —tot natură—Florența de astăzi, or! 
Bretagne de totdeauna. Acest intelectual, acest filozof, acest roman- 
" cier al atitudinilor, crează cu senzaţii, cu impresii, cu imagini,— 
şi nu cu idei. ŞI mare nevoe de cărţi, decit atunci cind realita- 
tea care-l interesează nu se găseşte decit în cărți, şi pe care o 
zugrăveşte tot prin impresii şi imagini. 


Dela pri pare peer lui, s'a mai făcut un pas şi s'a zis 
ar H un scriitor didactic, 
S Un învăţămint urmează din orice operă literară. Concluzii 
de toate felurile, putem scoate din oricare şi mai ales din a lui 
France. Intrebarea este dacă scriitorul, în conceperea și execu- 
tarea operei sale, a avut in vedere să ne înveţe ori să ne mo- 
ralizeze—sau demoralizeze. 

Poate cea mai bună dovadă că France nu-şi pune teze, este 
câ acest socialist nu are niciun roman şi nicio nuvelă, în care 
să-şi predice ideile sau din care măcar să relasă concluzia so- 
cialistă. (Consideraţiile din Sur la pierre blanche sint altceva ; 
confirmă  celace susţinem). In Lie des Pingouins observă şi 
transcrie cu humor ceiace a văzut, ridicolele tuturor concepţiilor 
și partidelor. In Les Dieux ont soif nu la partea Revoluţiei. 
Cartea poate conveni mal degrabă lui Charles Maurras decit lui 
Herriot. 

Fraze didactice, aforisme morale, —cite voiți. Dar, afară de 
cele care au menirea să caracterizeze Situaţii şi personagii... cum 
să zic? Să nu-l credeţi. Mistitică. Mistifică superior, Uneori 
se preface naiv. Alte ori la aere pedante, spune cu gravitate 
eg, parodiază nu ştiu ce atitudini şi tonuri „distinse“, ca 


__ANATOLE FRANCE 151 
să creeze o anumită atmosferă, ca să persifleze anumite atitudini. 
Mie mi se pare că tocmai atunci se dedă mai mult supremului 
joc care e arta. 

Numa! să ştim să deosebim genurile din opera lul. Aşa de 
pildă, partea primă din L'fle des Pingrouins să n'o considerăm ca 
roman, E și istoria, transfigurată şi buriescă, a unei ţări civili- 
zate, şi istoria concepţiilor morale şi sociale ale omenirii. Par- 
tea a doua ar fi roman (romanul Eveline—Paul Visire), dar şi a- 
ceasta e tot istorie, istoria contemporană a Franţei în Imagini. 

LU lie des Pingouins este o dovadă puternică pentru ade- 
vărul că France este un creator: Chiar Cind subiectul a fost 
didactic, el n'a putut să-l trateze decit în imagini şi să ajungă 
la o creaţie de artă. Cum fac toţi artiştii în imprejarări la fel, 
Balzac a tratat teoria familiei în scenete şi imagini. 

Că are şi citeva „ăpologuri* ? Aceasta e treaba lui... 


s 


Toate acestea pentru arlist. Dar ei a mai fost, alături, şi an 
cetățean în toată puterea cuvintului. E personagiul căruia îi da- 
torim cele trei volumaşe din Vers les temps meilleurs. 

Decind a intrat in „la mêlée sociale“, France a fost in- 
totdeauna printre reformatorii cei mai din stinga. Socialist 
înainte de războiu, cind socialiştii au devenit după războiu de- 
mocraţi, el a rămas socialist şi s'a pomenit comunist. 

Ca să înţelegem „politica“ lui France, cred că nu e nevoe 
să recurgem la alte fețe ale spiritului său decit la acele, care ne fac 
să-i pp gem arta. 

ai întălu France n'a făcut altă politică militantă decit 
acela de a ţinea discursuri, maj mult de adeziune şi de „recoman- 
dare“, şi de a prezida întruniri. incolo, politica lui este numai 
de concepţie şi de cabinet. 

Și n'a fost un teoretician al politicei, şi nici n'a jucat vre-un 
rol în diversele frâmintări ale socialismului francez. 

France a avut o concepţie, şi atita tot. Ori mai bine, 
un ideal. 

Acest sceptic, era sceptic numai în inteligenţă şi era sceptic 
fiindcă spiritul Ini critic era complect, Moraimente nu cra un 
sceptic, fiindcă avea sufletul vin şi sănătos. Avea indoeli 
Şi, cum a spus-o, nu putea suferi pe oamenii siguri de ei, dar 
indoelile lui nu erau morale, ci intelectuale, 

Natura lui France era sănătoasă. Să se observe că spl- 
ritul lui de analiză şi l-a indreptat mai cu samă în afară, şi în 
special asupra ideilor, nu şi l-a exercitat pe sama propriului său 
Suflet, Este o deosebire radicală intre el şi Amiel, ori acela care 
il urmează ca prim scriitor al țării sale, Marcel Proust. Aceştia, 
acesta din urmă mai ales, au realizat cu sfințenie şi sistematic 
vorba lui Socrat, cunoaşte-te pe tine însuți, Dar aceasta dove- 


152 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


d o stare morbidă, un suflet pornit spre decadență. Cuvin- 
tul Jul Nietzsche că odată cu Socrat începe decadența Greciei este 
adevărat, dacă norma de om sănătos este perfecta sănătate, cea 
teoretică, Autorul /mitației lui Isus Hristos, catehismul supunerii 
creştine, a renunţării la plenitudinea vieţii, recomandă şi el 
cunoaşterea de sine,—acela a altora fiind fară nici an profit şi 
cauză de plerzare. Mintea lui France, întoarsă spre ina ară, spre 
viață şi lumină, însamnă sănătatea spiritului său. Un suflet atit 
de sănătos (sănătatea fiinţii lui a dovedit-o poate şi iunga lui viață 
robustă), trebula să-l facă optimist, cu tot pesimismul inteligenți, 
care era efectul lucidităţii şi criticismului. Optimismul acesta 
trebuia să-l facă să creadă în viitor, | 

Pa dealtă parte, simţul lui istoric, unul din factorii artei 
sale, îi spunea că lumea nu stă pe loc, că ceiace este trece in- 
totdeauna, în veacul veacurilor, Trebuia deci să creadă în schim- 
bāri viitoare. 

Dar de ce visa la acele s:himbări? Dece le aştepta? 
Pentrucă era nemulţumit de realitate şi pentrucă acele schimbări 
erau menite să o îinloculască potrivit concepţiei sale des- 
pre om. 

Omul, după dinsul, e o ființă slabă, mizerabilă, ridicolă, 
încă un antropoid, minat de foame, de frică şi de amor (Nu 
e o concepţie displăcută lui Marx! Din contra...). Pentru 
satisfacerea foamei, se luptă, să sfişie— individ cu individ, 
clasă cu clasă. popor cu popor. Priveliştea aceasta îi supăra 
inteligenţa, estetica—gşi probabil morala. Inlocuirea acestei lumi 
cu alta, în care foamea să nu mal fie satisfăcută prin ghiare, 
prin cuțite şi prin tunuri, cu cortejul lor: ura, minciuna și 
calomnia,—trebuia să-l convină perfect. Şi să viseze la ea ca 
la o soluţie, vină ea mine, poimine, ori peste o mie de anl. - 
Termenul îl era indiferent, căci nu era politician. Probabil N 
socotea îndepărtat, căci ştia că pănă să ajungă acolo, antropoidul — 
trebue să se mai cioplească, d 

Dar cum de credea el în posibilitatea realizării acestui vis? 
Credea, fiindcă era un sceptic generos, Pentru sceptic totul fiind 
posibil, de ce n'ar. îi posibil şi comunismul? ŞI flind generos, 
putea înclina spre această posibilitate, 

Şi instirşit, ideia de justiţie, puternică la un om atit de in- 
teligent, căci injustiția, ofensă adusă logicii şi matematicii, e o 
durere pentru inteligenţă, indiferent de alte cauze, cînd sufletul 
omului nu e putred, 


ai A 


Tomen 


+ 


Fost-a France un înțelept, un pedagog moral, un fel de 
papa al veacului, cum vreau unii? De o bucată de vreme e o 
nevoe de onorabilitate burgheză, care înjoseşte şi banalizează pe 
cel care pot fi consideraţi ca supra-oameni. Un domn Lévy a 


ANATOLE FRANCE 25 153 
căutat nu demalt să probeze cum că Napoleon a fost un 
familist lucru mare, cu frica lui Dumnezeu în sin, model Care 
ralitate, blajin, însfirşit un burghez foarte cum se cade. Apoi 
la apare D ar CH ceva dintr'un Cezar Borgla invadat 
e contemporană şi busculind” - 
E? frumos catenă po şi 0, ce-ar mai râmi 
t ridicole concepţiile satanic romantice, dar co ia 
asta în halat şi scnfie e stupidă. France n'a fost un tite! 
înțelept, sfătuitor de lucruri cuminţi spre binele nostru şi al fa- 
miliilor noastre. Suflet bogat şi de elită, France a fost fără in- 
doială generos, dar el a avut ceva diabolic, din cauza răutăţii in- 
telectuale, nedespărțită de o așa covirşitoare şi ascuţită inteli- 
pmi, Dacă Zeg a protja ceva, a predicat cel 
enilor ep caşi el de prostie. í 
aceasta fi era indiferent, s PE A EY 


G. Ibrăileanu 


Cronica externă 


Evoluţia fascismului 


Mişcarea iuli Mussolini ar vrea să-şi stingă in înțelepciune ul- 
tima ardoare a birulnțli. Mai liniştită şi tot așa de vredaică, spriji- 
nită pe doctriaa unui partid de guvernămint ea ar ciştiga puate in 
durată, celace ar pierde din prestigiu. Fără să tindă la o conducere 
exclusivă şi astimpărindu-şi freamâtul eroic, Mussolini ar piitea trans- 
forma pasiunea populară în obiceiu politic şi ar da grupării sale ga- 
ranția unei vieţi banale. Cadrele fascismului S'ar mai restringe, dar 
s'ar Imputernici cu ajutorul intelectualilor şi al vechilor conducători 
politici. Istoria fascismului ar pierde din curăţenia ei, dar nemai vär- 
sind singe și fără sacrilicii, n'ar mai avea nevoe de un oficiu sacru. 
Peninsula ar recăpăta fizionomia calmă a unul ținut pacte şi n'ar 
mai vedea valurile de tinereță exaltate la apelurile şefului. Munca ar 
deveni un izvor de viață legitim și obișnuit, iar nu o imprejurare 
excepţională, sărbătorită cu solemnitate, Patriotismul ar îl miadria su- 
premă a națiunii, o realitate abundentă şi discretă dia care s'ar hrăni 
spiritul de toleranţă şi amorul de libertate. N'ar mal fi răscolit toată 
ziua şi, nemai fiind enervat, nu sar lăsa tirit in lupte fratricide, nici 
in josnice orgolii, Inspirația antică ar patrona astfel pămintul vechiu- 
lul imperiu, căci Roma este exemplu veșnic al puterii organizate şi 
stabile şi al spiritului de toleranţă demnă şi cupriazătoare. Recunoş- 
tința populară sar consolida imprejurul noilor nădejdi şi burghezia 
itallană ar căpăta o nouă organizare de susținere, 

Istoria Italiei ar repeta una din paginile el de refacere glorioasă, 
in care excesele se legitimau ca sacrificii naționale, 

Mussolini insă pure a avea un temperament erolc, Evenimentele, 
pe care le-a dominat, i-au format conștiința grandioasă a marilor 
fapte. Biruinţa l-a dat măsura puterii. 

Entuziasmul! popular l-a insuflat mindria consacrării, El ar vrea 
să perpetueze un moment istoric; de aceia dă discursurilor sale tonul 
chemărilor supreme şi la atitudinea gravă a dictatorului. Pa malu- 


CRONICA EXŢERNĂ 155 


rile inalte ale Piavei, el vorbeşte cetăţenilor în ritmul lafrigurat ai 
războiului; iar din balcoanele de marmoră ale vechilor palate dela 
Roma, el aminteşte zilnic milițiilor fasciste de uniunea silită a legiu- 
nilor romane, 

Mussolini vrea să (e un dictator; de aceia, aviad totdeauna |- 
maginea unui pericol, dă gesturilor o mişcare bruscă, 

Concepţia sa politică e impletită din amintirea biruiații şi a lup- 
telor care au animat odinioară cetăţile libere din Itaia, Psiholog!a 
poporului îngădue această concepție şi suportă tensiunea nervoasă la 
care e supusă, Activitatea continuă și răsunătoare a fascismului a 
stimalat forțele vitale ale națiunii, dar intrebuioțindu-le, le gi epuizează. 
Dictatura, priatr'un paradox popular, dă impresia maselor că siat con- 
duse de o torță superioară care nu se sprijină pe storțările lor, dar 
mai tirziu presiunea ajunge o servitute şi masele se mişcă. Trecutul 
acestui popor arată că populația chiar a vechilor democrați, concepea 
toarte bine ca un partid să ia puterea şi să guverneze tiranic, dar a 
avut, in general, o nebirultă aversiune pentru puterea personală. Vor- 
bind de Florența, Viliani scrie : „cine s'a făcut şei al poporului, sau 
şef de partid, a fost răsturnat, Așa a ştlut să răsplătească acest po- 
por ingrat", 

ldeia insăși de justiție a fost legată de spiritul da răzbunare 
inrădăcinat în suflete. Ciudatul asasinat al deputatului Matteotti e 
un ẹcou fntirziat al pedepselor patriotice din Veneţia și Florența, o 
răzbunare tirzie a Albilor sau Negrilor, a Guelfitor sau Gibelinilor. 
Peripețiile tragice ale familie! de Medicis, exaltarea mistică a pres- 
tului Savonarola, sau democratismul subtil şi autoritar af lui Machia- 
vel sint presărate de crime făcute în numele dreptății ei al apărării 
naționale. In Italia s'au confundat mai uşor ca oriunde interesele pä- 
turil conducătoare cu destinele însăşi ale patriei şi idela de justiție 
s'a legănat inocentă intre nedreptăţile trecătoare ale răzbunării. Epo- 
clle agitate de lupte fratricide insoțeau jertfele de o adevărată vo- 
ptate : palatele nobililor erau distruse subt ochii magistraților, in 
vreme ce poporul striga „Justiţie le, 

Noţiunea de dreptate iși pierduse aproape orice tendință de o- 
crotire individuală. Ea işi păstra numai majestatea antică fundată pe 
o semnificație colectivă. Luptele Iuntrice diminuau valoarea indivi- 
dului şi conducerea tiranică a partidelor consacra autoritatea ca prin- 
cipiu suveran. Concepţia clasică a statului işi desfăşura extravagan- 
tele strivind libertatea individuală subt prestigiul său rigid. Concep- 
ţia de libertate era limitată la libertatea cetății, dar nu se intindea 
şi la libertatea individuală. Astfel se ajungea la acea formă de dicta- 
tură care a făcut gloria și decadența Medicisilor, prosperitatea şi 
moartea democrațiilor libere dela Florența și Veneţia. Populaţiile insă 
teacționau şi in fața pretențiilor nemărginite ale şefilor de state, se 
afirmau drepturile colective ale majorităţilor conduse. Ideile evoluau 
spre o formă mai liberă şi mai echitabilă, cercau să se ridice cătră 
o sferă superioară, dar păstrau substanța evolutivă a accepțiunii lor 
inițiale. Justiția şi libertatea erau purtate pe calea emancipării de 
solidaritatea ior cu politica şi tindenu să obțină o valoare absolută, 
un preț metafizic. Ete vreau să se degajeze de vicisitudinile politice, 
să se deslipească de o mulțime de contingențe pentru ca să se Im- 
plinte ca criterii imparțiale în conștiința populară. Istoria florentină 
povesteşte, printre minunile de artă şi de belşug ale cetății, viața de 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


votată și austeră a lui Giano della Bella: Şef de guvern prin sforțå- 
rile fai acea ale partizanilor,el vru să pună stavilă Soe tira- 
nice ale propriulul său partid. De un caracter autoritar, idealist pănă 
la sacrificiu, înțelept dar închinat cu fanatism principiului de ai? 
moralitate, Giano delia Bolla şi-a jertiit norocul ai viața, striglod: 
„Mai bine să piară cetatea decit să sufere o astfel de nedreptate! 
Admiraţia postumă și legenda populară dovedesc că Glano a încaraat 
aspiraţia instinctivă a partidului popular. Progresul Ideilor de justiţie 
ŞI Mbertate era stimulat de o năzuință democratică, dar mersul lui era 
stinjenit de istoria trămintată a cetăților italiene şi de moştenirea glo- 
rioasă a doctrine! romane. Republica romană însăşi s'a prăbuşit din 
auza grandoarel Imperiului, 
= Legile de luptă. şi de expansiune, puterea exorbitantă a genet- 
ralilor, menţinerea formală a autorității au transformat conflictele for. 
male ale grupărilor din antagonisme economico-sociale in adevărate răz- 
boae civile. Căci emanciparea progresivă şi fatală a claselor sociale 
caşi organlzarea democratică a statului slăbese autoritatea religioasă 
a legilor și instituțiilor și stabilesc caracterul variabil, relativ al 
lor. In aceiaşi vreme însă, se realizează o circulație ziinică fatre clase 
şi se Ingădue societății o mişcare mal suplă şi mai fecundă, Exis- 
tența restricțiilor sociale se justifică prin protejarea intereselor in- ` 
dividuale, Forma statelor rămine, de obicelu, în urma evoluției sociale, | 
dar o diferență prea mare, fiind o insuportabilă disciplină, sporeşte. 
reacţiunea populațiilor. 

Wen ee desigur un reprezentant al vechilor doctrine de 
auvernămiat, Schița istorică de mai sus explică nu numai concepția. 
şefului fascist, dar și puterea poporului italian de a suporta o astiel, 
de guvernare. Istoria oferă modele pentru toate imaăginațiile oameni- 
ior politici, Ea dă de obicelu lecții întregi și pedepseşte clteodată pe 


neau lanțurile și totul era suspendat în viaţa publică*, Italia a to 
scăpată, 
Dar opiala publică s'a liniştit. Pericolul fusese lalăturat, Viaţa 
işi recăpătase ritmul normal, Populaţia italiană aspiră la linişte şi li 
bertate, Valul de ingrijorare, care a cuprins peninsula cu ocazia asi- 
sinării socialistului Matteotti, o dovedeşte. Toată lumea aminteşte | 
Mussolini că e periculos să se ridice în orice moment cătră izvo 
puterii.  Senzaţionalul şi-a pierdut atracția. Clasele şi-au restabilit 


exemplu al vitalității şi patriotismului acestui popor, căruia şetul 
ar putea să-l închine, pe lingă virtuțile războinice, şi inţelepeluna 
tot romană a unei transformări liniștite. Desigur că ei a înțeles-o 


| | 


CRONICA EXTERNĂ 157 
u CRONICA EXTERNA 


ciad in ultima vreme s'a vorbit den colaborare cu liberalii ne-am gin- 
dit că Mussolini meditase exemplul familiei de Medicis, Numele ei 
era legat de bogăţia proverbială şi de gloria artistică a Florenței. 
Unul după altul, gett nobilei cetăţi i-au impodobit piețele și muzeele, 
Minunile Orientului se ingrămădeau somptuoase alături de monumen- 
tele de marmoră, Luptele civile şi pofta rapace a străinilor obligau 
pe Fioreatini să-şi construiască pe cimpla moale, care se intinde ia 
poalele Apeninilor, case cterne da piatră masivă și cenușie. Deasu- 
pra zidurilor compacte şi misterioase, idealul de grație se realiza in 
broderii de marmură. 

Tot felul de calamităţi, războae, trădări și valuri de boate au 
bintuit cetatea. Un aspect gräv acoperea discret sufletele paslonata 
ale Florentinilor, Ei puneau în sacrificiu o tragică voluptate şi 'ncon- 
jurau moartea de o solemnitate stranie. Cind asedlui trupelor impe- 
riale ori ciuma aruncau peste cetate grija indollată a dezastrului, gru- 
päri tinere se turişau pănă la colina dela Fiesole, „unde respirau ae- 
ral salubru și subtile. Apoi, legănindu-se pe aripele uitării, răspin- 
deau în parfumul ctinilor cintecul jalnic al uitimei nädejdl : 


„Moară-mi viaja 
Să-mi irălască moartea !* 


Viaţa Florentinilor a fost o veşnică aspirație cătră libertate, De 
aceia au indurat chiar tirania. Acesta era un tribut provizoriu pe 
care îl plăteau destinului. Familia de Medicis a adus, alături de bel- 
Şug, conrupția şi tirania. Ciad cetățenii liberei Florenţe au simțit că 
povara dictaturii era fără stirşit, şi-au adus aminte de jurămiateie 
preotului Savonarola, au repetat cuvintele lui Guichardiai „Ccelace este 
un Stat, unde domneşte teama și violenţa, n'aveţi nevoe să vă spun” 
Şi-au ridicat braţul răzbunător şi au strigat: „Mai bine Florența în 
cenușă decit subt Medicisi l=, 

Luptele au durat pănă cind cetatea, care iși inarmase sinal de- 
Heat contra hoardeior barbare, căzu pradă lăcomiei străine şi tiranlei 
dinăuntru, Alatmată de coaliții dușmane, Inveninată de dictatura fa- 
mille! de Medicis, Florența și-a închinat steagul pe care flutura ală- 
turi de un crin însingerat, cuvintul „Libertas, 

Matteotti și Casalini, victime ale aceluiaşi destin, au amintit Ini 
Mussolini istoria democraţiilor italiene, Fascismul repetă astăzi lup- 
tele tiranice de odinioară. Jn avintul său, se desiugeşte, alătari de un 
patriotism viguros, și vanitatea inutilă a partidelor dela Florența. Il- 
dela de justiţie, ugor emaacipată in preajma războlului, devine sclava 
politicii. Un partid fundat pe forță, intro măsură exclusivă şi suve- 
rană, trebue să-și alimenteze clientela, Mussolini reinviază adesea 
chestia naţională, Ea logădue, prin excelenţă, mijloacele rigide de con- 
ducere dictatorială și suprimă coalițlile oneste de interese particulare, 
In epoca noastră, pericolul patriei periciitata este arma obișnuită a 
guvernelor, Învocată adesea, patria pierde răsunetul sacru. Numele 
ei nu mal fascinează mulțimile, iar destinele îi sint profanate de sto. 
jitori interesați, Peste ruinile tăcute de materialismul istoric la do- 
mealul socizi, şovinismol acut sau politiclanismul vulgar adatgă o ul- 
timă Jerta, 


După adevăratul pericol bolşevic, fascismul a inventat demon- 


158 VIAȚA ROMĪNEASCA 


strația dela Cortu sau rana dela Fiume, Legiunile negre s'au migeat 
tura a fost decretată. 

VW TR Alpii ingheţaţi nu pot opri ecourile conferinţei dela Ge. 
neva, O aripă de pace adie peste democraţiile occidentale, Populație 
modernë merg nebiruit pe drumul emancipării. Conducătorii lor vo 
să le împace aspiraţiile cu puterea tradiţiilor, Naţiile sint astie 
fortificate; umanitatea inscrie un progres. Instituţiile libere din An, 
glia, conducerea tolerantă din Franţa asigură acestor țări liniștea şi 
trăiaicia. Un guvern travailist Intro parte, radical socialist in ces 
laltă limpezesc raporturile internaționale, dar nu uită un moment si 
sporească în lume puterea și mindria țărilor pe care le conduc. An- 
glia şi Franţa sint deacela naţiunile cele mal ferite de tulburările bol- 

e E - 
wh Taraiti va fi nevoit să-și arunce privirile dincolo de granlțt. 
Stimulat de revendicările interne, incurajat de progresele vecinilor, € 
va acorda din vreme ţării sale libertăţile moderne. Imaginaţia sa bo- 
gată va fi slujită de lnstiactul politic al rasei şi fascismul va deveni 
ug partid pacific şi primitor. Ameliorat cu elementele tinere din par 
tidul liberal, susținut de o doctrină de progres tradițional, fascismul 
va conserva poate structura burgheziei în fața asalturilor socialiste 
O cale diferită nu există. ŞI Italia nu poate sta impietrită intr'o Eu- 
ropă care se preface, 


Const. |. Vişoianu 
Paris, Seplembre 1924. 


Cronica literară 


Panait Istrati: „Kyra Kyralina“* 


Toată lumea știe astăzi ceva despre Panait Istrati, istoria vie- 
Hi tui a fost de atitea orl povestită, incit reluind-o, ar trebul să re- 
petăm. Cariera omulul care rătăceşte in Răsărit şi in Apus, incearcă 
mal multe meserii, scapă dela moartea pe care voia să şi-o dea sin- 
gur Și devine prozator francez cu renume, prezintă neapărat ceva mi- 
raculos și se înțelege că a putut vorbi cu forță tantaziei publicului 
din Franța şi din Rominia. Cite visuri nu va fi trezit această glorie 
unică ! Pentrucă fiecare are dreptul să gindească lucrurile cele mai 
dune despre sine, cite surde acuzaţii nu se vor H ridicat Impotriva 
propriului destin obscur şi cita speranțe In posibilitățile sale nesfir- 
şite ! Din aceste mil de suggestii s'a organizat în juru! omului larme 
unui succes incomparabil, care ar putea pe nedrept să acopere glasul 
operei sale. 

Ajuns la nol, vestea succesului parizian al lui Istrati a lucrat ca 
un reactiv puternic, care a pus in libertate clemente constitutive ale 
mediului nostru literar. Democrații au recunoscut un frate in omul 


„Care fu anume prezentat drept o victimă a relel orinduiri sociale şi au 


revendicat pe scriitor ca pe ua reprezentant de-al lor. Cercurile din 
dreapta s'au arătat nemulțamite cu acest desrădăcinat care talgitică 
imaginea societăţii rominești, Delicaţii au trecut sub tăcere o operă 
scrisă fără nici o artă. Inceputul unel faime scandaloase pătrunse şi 
alarmă alte cercuri. In sfirşit, pentruca nici o voce să nu lipsească din 
ansamblu, d. H. Sanielevici, căruia, după cum însuși afirmă, ti da- 
torim descoperirea „zguduitoare că realismului îl urmează totdeauna 
clasicismul, văzu în „Unchiul Anghe!* ai lui Istrati, confirmarea teo- 
"Hier sale şi zorile unei ere de sănătate socială, Proclamarea lui Ís- 
trati o insoți d, Sanielevici cu imolarea celor o sută cincizeci de scri- 
itori po care îi numără în revistele contimporane şi acest enorm apt- 
tit sanguinar surprinse prin constatarea că gustul pentru moderațit- 
nea Clasică na se intovărășeşte totdeauna cu practica cumpâtării. 
Această confuzie de tendinţe și păreri este sporită de însăşi 


* Cind ne-a sosi! această cronică, nota dela Miscellanea numă- 
rului trecu! asupra aceluiași subiect era deja !ipăriiă. Asifel unele polri- 
viri de idei intre cele două articole, confirmă prin două surse deose- 
bile acelaşi adevăr. 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fapta lui Istrati care trimete săptăminai cetitorilor „Adevărului Li- 
terar“ cite un manifest, o scrisoare cuprinzind vre-o replică ştrengă- 
rească sau vre-o amintire. Siătos, precum sint toți orientalii, nu este 
imprejurare care să nu-l excite verva., Această uşurinţă de a-și áes- 
chide inima trebue să fi mirat pe gravul apusean Romain Rolland 
care li răspundea odată : „Nu scrisori exaltate aştept dela d-ta, ci 
opera esențială“. 

Istrati este un orlenta!l şi darul povestirii este în adevăr princi- 
pala sa caracteristică. Insușirea aceasta se vădeşte cu limpezime mai 
ales în Kyra Kyrallna unde autorul renunță la formula romanului psi- 
hologic, clădit pe un conflict şi culminind intr'o catastrofă, susținut 
adică de un interes dramatic, pentru a reveni la forma propriu zisă a 
povestirii unde interesul se concentrează asupra episodului. Impreju- 
rările vieţii lui Dragomir nu înaintează furtunos cătră desnodămintul 
final, ci se destăşură cind mai incet, cind mal grăbite, după ritmul 
special al momentului.  Stirşitul cărții nu coincide cu epulzarea inte- 
resului; la ultima filă doreşti incă să asculți mai departe. Nici-o 
urmă din acea dibăcie literară care utilizează oradația, complicația, 
aminarea desnodămintului sau care vor mai fi procedeele sale. Tran- 
scrierea literară se acopere perfect cu Viaţa transcrisă, o urmăreşte 
credincios în mişcarea el de inaintare şi n'are nevoe ao prelucreze pen- 
tru a-l smulge un accent mai patetic, pentrucă ea insăşi este plină de 
energia, căldura şi patosul lucrurilor cu adevărat trălte, O lipsă to- 
tală de artificii care greşit ar putea ti înţeleasă ca o lipsă de artă, 

Povestire şi experiență făcind una, „Kyra Kyralina= este un do- 
cament omenesc de primul ordin. Viaţa Orientului şi destinele prole- 
tarului oriental ne vorbesc alci cu puterea une! mărturii autentice, că- 
reia nici Francezii, nici nol nu-i putem opune un alt exemplu. Apol ceva 
din viaţa porturilor noastre dunărene pentru care Istrati ne dă cea 
dintălu notație literară, la legătură cu aceasta din urmă s'a ridicat o- 
biecția că Istrati falşitică icoana societății rominești. Adevărul este 
că din complexul vieții rominești, Istrati alege alte aspecte decit ace- 
lea care au găsit pănă acum transcriere. El nu observă nici pe fă- 
ran, nici pe răzeş, nici pe proprietarul de pămint şi nici burghezia 
recentă. Mediul „Kyrei Kyralina* este acel al porturilor noastre în 
care, după cum aveam prilejul să observăm şi în altă parte, de sute 
de ani continuă un proces de infiitrație balcanică.| Negustori, contra ` 
bandişti, vintură-lumea cu profesii imprecise, oameni stabiliţi deo 
generație sau simpli trecători, se înțelege că viața tuturor acestora 
nu poate fi dominată de acel ton etic social care nu rezultă decit din- 
tr'o desăvirgită integrare în structura societății şi dintr'o deplină so- 
lidarizare cu interesele ci. Minaţi de-o aprigă nevoe de a-și cuceri op: 
loc pẹ lume, toți oamenii aceştia sint naturi impetuoase, fără multe. 
scrupule, întreprinzători şi harnici la ocazie și în genere străbătuți 
de un nostalgic sentiment al lungimii şi lărgimil pămintului. Firi în 
dividuale In toată puterea cuvintului, oameni care ştiu că bucata de 
pine pe care o miniacă nu şi-o datoresc decit lor şi care sint aduși 

astfel să prețuiască energia personală mai presus de orice. Morală. 
lor nu este socială pentriică nu-i priveşte protecția şi caută să st 
sustragă sancţiunilor ei. Cred in omul absolut și în omenia care este 
acelaşi in toate părțile, sau cind o deziluzie amarnică le râneşte sufie= ` 
tele se indoesc de omenie şi detestă radical pe om. Aşa cineva este 
şi Dragomir, un astfel de romantic cosmopolit şi umanitarist. Un as 
semenea scriitor este ai Panait Istrati. Cum a putut vedea aici d 
k 


wi 


_ CRONICA LITERARĂ 161 
ar 


H. Sanlelevici pe reprezentantul unei muncitorimi calificate şi deve- 
nită aproape burgheză rămine numai un exemplu instructiv laten Gë 
iul în care prejudecata unul sistem poate rătăci o judecată particulară, 

Un individualist este totdeauna față de societate în situația u- 

nui protestator. Simpatia sa se indreaptă cătră cejace în om este fun- 
damental, instructiv şi spontan și se trage chiar dela celace ar pu- 
tea apărea ca drepturile cele mai legitime ale societății, Pentru un 
individualist, omul are totdeauna dreptate Impotriva socletății, Copil, 
Dragomir crește in casa mamaj şi a surorei sale, două curtezane care 
țin un zaetet permanent pentru străinii vizitatori ai portului. Din cind 
în cind insă apare tatăl şi fratele mai mare, meseriaşi care trăiesc 
despărțiți de familie, risipesc ceata adoratorilor care nu ştiu cum să 
escaladeze mal repede ferestrele și lovesc crunt pe cele două femei. "` 
Lucrurile merg intr'o zi at de departe incit, în incăerarea generală, 
Dragomir aplică o lovitură grea fratelui mai mare în timp ce fata, 
Kyra Kyralina, e gata să-şi asasineze tatăl. Povestirea nu lasă tici 
© îndoială în acest conflict cul anume revine simpatia. Mama şi fata 
el ne sint înfăţişate ca nişte ființe simpatice şi demne de compătimit 
pentrucă. viaţa neregulată pe care o duc porneşte din spontaneltatea 
incorigibilă a naturii lor, Senzualltatea lor nalvă, lipsită de orice per- 
versitate, are graţia și seninătatea unei inclinări fireşti, Bărbaţii, 
care strică din cind în cind tihna amoroasă e celor două femel, ne 
sint înfățişați dimpotrivă ca nişte zbiri sanguinari, brute fără nici-o 
viaţă Interioară venite să răsbune nu stiu ce onoare oiensată,. Pe a- 
cești intunecaţi poliţişti sintem angajați să nu-i lubim. Societatea nu 
poate avea dreptate impotriva instinctului. 

De cele mai multe ori Insă problema socială nici nu se pune, 
Celace inalntează in primul plan este raportul dintre om şi umanitate. 
Vinovată de câderea și tristețea ființei omenești nu este orindauirea 
socială, cl indiferența semenilor. Adevărata plagă care bintue speța 
noastră nu sint nici bollie, nici sărăcia, nici apăsarea celor slabi, ci 
numai singurătatea inconsolabilă a omului. Lucrul acesta I] resimte 
Dragomir cu un infinit spasm sufletesc cind, fraged adolescent Incă, 
abuzat, prădai! și rătăcitor pe drumuri, nici o inimă omenească nu se 
aprople de dinsul, E unul din cele mai mișcătoare momente ale volu- 
mului : „Nu este adevărat, comentează Istrati, că ființa omenească ar 
fi o creatură care ințelege viața, Inteilgența nu-l servește la mare 
lucru ; prin faptul că vorbeşte nu-i mal puțin animal. Dar unde bestia- 
litatea sa depășește pe acela a animalelor e cind e vorba de a ghici 
şi de a simți desnădejdea semenului. Ni se intimplă uneori să vedem 
pe stradă vre-un om cu fața palidă şi cu privirea perdută sau vre-o 
femee plingind, Dacă am fi nişte fiinţe cu adevărat superioare, ar tre- 
bui să oprim pe acest om sau această femee şi să le oferim cu grabă 
ajutorul nostru... Nimic din toate acestea nu se îintimpiă*, 

O inimă faţelegătoara se apropie cu toate acestea de Dragomir, 
E Barba Jani, un vinazător de salep pe care experiența vieții "In. 
restrase cu o Ințelepciune adincă, ŞI este cea mai frumoasă figură a 
povestirii lui Istrati. Un om care ne reamintește da-aproape pe filo- 
sofii stoici răsăriți în amurgul imperiului roman și cărora le datorim 
descoperirea măreției personalității omenești, Barba Jani transmite u- 
cenicului său invățătura sa şi celace spune el cu această ocazie rezumă 
și tendinţa întregii activităţi literare a lui Istrati: „... Vom merge pe 
străzi, prin piețe, pe la serbări şi bilciuri şi vom striga ` „Salep?,.. 
Satep 1... Salep 1... Uite salepgiul !* Bunul pămint al Levantulul se 


II 


162 + VIAȚA ROMINBASCĂ ` 


va deschide mare și liber inaintea ta, da, liber, pentrucă orlice s'ar 
spune de această ţară turcească absolutistă, nu este o aita în car 
se poate trăi mal Uber: cu o siagură condiție: acela de a te şterge, 
de a dispărea in masă, de a nu te face observat prin nimic, de ap 
surd şi mut“... Nu este vorba așa dar de manifestarea vreunui sent, | 
ment democratic care ar putea servi vreunei demagogii. ln țara cea 
mai absolutistă din lume rămiit sufletului nostru destulă putere per- 
tru a se elibera, Dacă mintuirea nu se află la semeni, ea zace as 
cunsă în tine ; trebue numai s'o desgrădinezi. Unui individualist ti ră- 
mine această ultimă speranță şi supremă mindrie. 

Aceasta mi se pare că este concepția care se desprinde din car: 
tea lui Istrati, Interpretărila care i s'au dat pănă acum mi se par mal 
toate alături de adevăr. Ea a adus oricum în lumea noastră literară 
o variaţia de probleme care nu poate decit să invloreze, E păcat nu- 
mal că scrisă Intro limbă străină şi aparținind prin urmare unei alte 
literaturi, cartea lul Istrati, aşa de interesantă pentru noi, nu ne poate 
vorbi decit prin retlex, 


Tudor Vianu 


Cronica ideilor 


— 


Anatole France critic 


Deşi a scris aproape şapte ani, odată pe săptămi 
vechi şi nouă, continuind in sarcina de ei dap Mnr ee ia 
și Edmond Scherer, Anatole France a refuzat totdeauna să fle consi- 
derat drept critic, în sensul obișnuit al cuvintulul, „Nu sint deloc ua 
critic și nu ştiu să manevrez acele maşini sà battre“, in care oamenii 
abili pun secerişul literar pentru a separa griul de neghină“. 

ŞI desigur nimic naera mal străin de spiritul lui sceptic, „non- 
chalant* şi evitind afirmațiile absolute, decit critica, care judeca și 
clasifică, pornind dela o doctrină şi un sistem, cu greolul ej aparat 

tlințiţic, aşa cum o reprezinta pe atunci acel autoritar și imperios 
prefect de poliție al literelor franceze, care a fost Brunetitre, 

„În estetică, adică in nouri, scrie France, făcind aluzie la ati- 
tudinea combativului său adversar, se poate argumenta mal bine de- 
cit în orice alt subiect, dar ea nu se razimă pe nimic solid. E un 
castel in aer. Unil vor s'o intemeeze pe etică, Dar nu există o etică 
după cum nu există sociologia sau biologia“, Se vorbeşte, fără în- 
dolată, — viitorul acestor ştiinţe. A 

„Cind biologia va fi constituită, adică du 
anl, se va putea constitul o sociologie. Ae, gie 
mare număr de secole și după acela ştiinţa estetică va putea fi creată 
pe baze solide, Dar atunci planeta noastră va fi foarte bătrină şi va 
atinge tpar sirena său“, 

„Nu există critică obiectivă, spune el, în altă 
nu există artă obiectivă şi toți acei Se er bréng et Zen tie 
decit pe ei inşiși în opera lor, se lasă inșălați de cea mal falacioasă 
iluzie“. „Adevărul e că nu eşim niciodată din nol. Sintem în ca- 
vernă A tre numai fantomele eis. 

nu insamnă să renunțăm la estetică sau la critică, dar să 
ne dăm samă că ea nu e o ştiinţă, ci o ` 
iiie passion et Lë d ' Mët 29 ala 

„Farmecul Cleopatrei, dulcea blindeţă a lui Praac 
poezia lul Racine nu se lasă reduse in enk şi dacă arobs E 
sint susceptibile de ştiinţă, aceasta nu poate fi decit amestecată cu 


164 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


i tn- 

tă, intuitivă, neliniştită, pururi oeisprävitäs, Critica aşa cum o 
ie? France e formată din impresii pe marginea cărților, piata 
vagabondaj intelectual, capricios și fără de țintă, bogat io amin 

de tot soiul. 
e We ger et ja causerie a ses hasards*, El însuşi o ppt an 
un fel de roman pentru spiritele „avists* si curloase şi flindcă orice 
roman e in realitate o autobiografie, criticul ban e acel atare ëng 
teşte aventurile sufletului său în mijlocul capod'operelore. e m- 
presionism şi diletantism anarhic n'a Impledecat totuși pe Dës ma- 
estru al indoelli filozofice, care mărturisea că nu crede decit în „re- 
iativitatea lucrurilor şi succesiunea fenomenelor* să judece uncori a 
pasiune, ba să admită chiar, condus de ceiace numește „sentimentu 
osului“, o erarhie a valorilor. 

gem Celebri lul articol împotriva lui Georges Ohnet, in care com- 
para figurile din romanele acestuia cu „capetele de ceară ale E 
rilore, întitulat „Hors la litterature“, e semnificativ în această ei - 
viaţă şi execuţia scriitorului favorit al burgheziei de odinloară e fä- 
cută cu o rafinată cruzime, Dezacordul dintre maximele și sentimen- 
tele lul, France nu-i tăgădula, de altfel, „Sufletele lipsite de ilogism 

ria ei, mă inspăimință”, - 
wm rpne fianna caşi preferințele permanente, ca să op spunem in- 
clinațiile dogmatice ale acestui spirit, în aparență numal, sinuos şi flo- 
tant sint de altfel! destul de nete. Nici unul din curentele care suc- 
cedindu-se au dat rind pe rind tonul literaturii franceze in secolul tre- 

» Du l-au atras cu deosebire. e j 
Si oana least a fost după France „o oarbă și violentă reacțiune 
neo creştină şi spiritualistă”, „un gust pueril pentru evul mediu“, „un 
foc bengal verde şi roș* „o modă inocentă în furia eis, 

Naturaiismul lui Zola şi al discipolilor lul „e inuman căci nu Une 
samă de munca omenirii intregi. EI smulge podoabele, rupe văiuriie. 
umileşte carnea care triumfă spiritualizindu-se și ne reduce la barba- 
ria primitivă, ja bestialitatea cavernelor şi a locuințelor lacustre“. 

Pe decadenți şi simbolişti, France care a scris că „in literatură 
preferă să simtă decit să ințeleagă“, li considera cu bunăvoință şi 
curiozitate In Incercările lor de a reinoi arta, dar cu toate șforțările 
lui, silrşeşte prin a recunoaşte că nu poate simţi nimic sau aproape 
nimic din enigmatica lor poezie. „Nu volu crede niciodată în succesul 
unei școli literare, care exprimă gindiri dificile intr'o limbă obscură”, 
Produs al unul fel de extaz, poezia simbolistă cași proza decadentă, 
siat după e! mistice „şi e o fatalitate a misticismului să rămină inin- 
teligibii*. „Viitorul e al simbolismului, cu o condiție numai: dacă a- 
udiția colorată sau nevroza care l-a produs se generalizează”. 

Asemeni multor parnassien!, în riadurile cărora Anatole France 
a scris ca poet „Les poèmes dorés" şi „Les noces corinthiennes“, ei 
a rămas totdeauna un admirator entuziast al frumuseții elene, al vie- 
ţii caşi al păginismului antic. 

In prefața colecţiei de studii din tinereţă, intitulată „Le génie 
latin“, care incepe cu „Daphnis şi Chiote şi stirşeşte cu Salate Beuve, 
el scrie următoarele: „E un act de credință şi de iubire pentru a- 
ceastă tradiție greacă şi latină de înţelepciune și frumuseţă, în afară 
de care nu e decit eroare sau confuzie. Anticii pururi vil, ne fn- 
vață incă“, 

Literaturile Nordului cu inspirația lor religioasă sau mistică, 
cu serlozitatea lor gravă, vagul şi zbuciumul vieții Interioare nu au 


CRONICA IDEILOR 165 
e O 


avut aproape nici un ecou asupra acestul epicurian senin şi voluptuos, 
asupra acestul estet sedus de forme plastice, de un ideal de natura. 
leță, simplitate, sobrietate, măsură. Dintre scriitorii francezi admiră 
pe acei care | se par că nu contrazic sau continuă tradiția greco-la- 


rică a secolului, el priveşte religiile cu o curiozitate simpatică, dar 
spre deosebire de maestru, fără de pietate şi romantică reverie, Atl- 
tudinea lul în fața lor, rămine pururi acea a unui filozof păgîn alan- 


Negind cu o vervă uneori satanică orice supranaturalism rell- 
glos cași metafizic, el reproșează creștinismului adus In cetatea eternă 
de femelle şi preoții Asiei, teroarea vagă ai fanatismul sombru care 
însutiețeşte pe apostolii tristeţii, vorbind cu oroare de „doctorul lung 
şi uscat din Geneva, plin de anticul spirit al lui lehova; maniac fu- 
rios și rece, cel mai feroce inamic al graţiilor* sau de credința „intu- 
necată și lugubră“ a lui Pascal. 

Cu asemenea înclinații, epoca lui de predilecție nu putea fl de- 
cit secolul XVIII, ateu, senzual, voluptuos şi raționalist „cel mai 
amabil din secole și cel mal mare“, „Am crezut că acest secol des- 
chide o eră nouă și o cred incă“, 

Oprindu-se asupra unor figuri care au trăit atunci, ei scrie cu 
o vădită căldură: „Asemenea suflete, În același timp frivole și tari, 
ironice. şi tandre nu puteau fi produse decit de o lungă cultură. Ve. 
chiul catolicism și tinăra tilozotie, feodalitatea murindă şi libertatea 
care nâștea au contribuit să le formeze cu picantele lor contraste şi 
bogata lor diversităte. Aceste mindre și inciatătoare fiinţe nu se pu- 
teag naşte decit In Franţa şi în secolul XVIII. Multe lucruri, desigur 
bune şi utile sint moarte în ele, credința și respectul in vechiul ideal 
omenesc, cu deosebire. Dar cite lucruri nu incep cu ele şi prin ele, care 
nè sint infinit de prețioase, vreau să spun spiritul de toleranță, sen- 
timentul profund a! drepturilor persoanei, instinctul ilbertății omeneşti“, 

Şi nu e desigur o intimplare, că pe doi din eroii în care a pus 
O parte însemnată din propriul lui suflet, abatele Jérôme Coignard şi 
Brotteaux des Illettes, care cu un exemplar clasic asupra-i, rămine 
senin în căruţa funebră ce.| duce spre ghilotină, i-a făcut să trălască 
in această epocă, 

Afinitatea lul profundă cu spiritul secolulul XVIII, ne explică 
Intro largă măsură de ce France, clasic şi tradiționalist şi conservator în 
literatură, nu a ajuns ca unii din contemporani, Lemaltre sau fostul lul 
discipol Maurras, la Idei retrograde in cugetarea lul politică ŞI socială, 

Acei ce caută să pună în contradicție pe scepticul Indiferent în 
politică, ba chiar respectuos pentru autoritățile stabilite, din „Vie lit- 
teraire“ cu satiricu! virulent şi luptătorul anticlerical și socialist, care 
a devenit France, ln urma afacerii Dreyfus, uită pasiunea ncobişnu- 
itä cu care el a apărat cu ocazia apariției „Discipolului“, libertatea 
intelectuală impotriva lui Bourget sau Bruneticre, tinzind s'o încăta- 
şeze În numele unor pretinse necesități morale, ce ascundeau de fapt 
realități mal tangibile, 

acă France In opoziţie cu nalvul şi cutuziastul Rousseau şi In 
acord de data aceasta cu moraliştii creştini ai secolului X VII, n'a ig- 


1i 66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


norat instinctele inferioare ale bipadului omenesc, ba chiar le-a scos 
în lumină cu o tristă şi lucidă pătrundere, el nu s'a indoit niciodată, 
asemenea înțelepților antici sau fllozofilor secolului XVIII, de senti- 
mentul justiției, care există totuși în biata umanitate şi devine tot 
ma! puternic, odată cu dezvoltarea continuă şi progresivă a raţiunii. 

Aceasta cere dreptate nu pentru unii, ci pentru toți fili oame- 
nllor şi considerate în lumina el, Instituțiile actuale, bazate pe con- 
tradicții logice şi perpetuind în multe privinți barbaria primitivă, apar 
fără indolală absurde, 

Comunismul caşi pacitismul lul France nu sint astiel decit rè- 
zultatul unei concepții pur raționaliste a societății. 

Nu vom urmări evoluția lui în această direcţie, nici nobila cru- 
cladă pe care asemeni lui Voltaire a dus-o pănă în ultima clipă, im- 
potriva urilor de rasă şi de religie, a nedreptăţii și a minciunii, 

Oprindu-ne numai la activitatea lui critică, episod secundar in- 
trana din cele mal strălucite şi complexe cariere artistice ale acestei 
epoci, nu vom tăgădul că ea e susceptibilă atit in celace privește 
concepția caşi detaliile, de insemnate şi legitime rezerve, Nimic mai 
firesc de altfel. Cele mai vaste inteligențe au limitele lor necesare. 

Dar cine din acei care nu aprobă gindirea sau unele idel estetice ale 
lui France, ar putea să reziste fineții atice, farmecului insinuant și subti! 
al atitor pagini, în care acest „gentil esprit", reunind în el ce aavut 
mai pur Montaigne, Voltaire şi Renan, într'un amestec da o esență 
personală şi unică, atinge totul fără a epuiza nimic, invăluind cu o 
fantezie „à la Watteau”, operele în imagini graţioase şi schimbătoare, 
asemeni „unor ghirlande rupte fără încetare şi mereu reinoite*, 


Octav Botez 


Miscellanea 


e 


Voica 


In genurile, în care este de ajuns inteligen 
sentimentul, cineva poate ajunge pănă la ee e a 
producţiei ştiinţifice orl literare chiar în prima tinereţă.  Deacela 
eg n Mana rep poezie, critică estetică, toate de e rang, 
tim name, e şi de oameni subt treizeci de ani. Inutil să mai 
ind fosă e nevoe de o lungă observație perso 
nu poate fi cultivat cu succes decit de rio le erg 
gn observație, care cere timp lung şi nu poate fi împrumutată 
alţii, e acela a vieţii safleteşti, a altora şi a noastră proprie 
— materialul romanului, al criticii psihologice şi al oricărui gen, 
care are de obiect omul moral concret şi divers, í 
i Şi pe lingă o indelungată observaţie, mai e nevoe şi de un 
mp indestulător, pentruca observaţia să se lămurească, să se 
organizeze, să se poată produce acele generalizări, acele rezu- 
mate Een concluzii, care sint ca nişte precipitate psihice. 
e mai mare analist al sufletului în literatură, Marcel 
roust, a cărui serie „A la recherche du temps perdu“ este „com- 
een cel mai bogat şi mal dens de stări sufleteşti —la două- 
sop d cinci de ani (Les Plaisirs et les Jours), era deja un scri- 
ar , subtil, înflorit, preocupat de probleme sufleteşti, chiar 
e sere le tratate mai tirziu în A la recherche., dar încă liric, 
gi Ă za scriitor ca melt alții, foarte talentat, Ce departe e 
ur au „Du côté de chez Swann“, apărut cînd trecuse de patra- 
nn ani. Chiar şi stilul e altul, cu totul altul. La douăzeci şi 
de ani, cind nu observase mult viaţa şi nu pătrunsese a- 


"rg "P a ————— "mmm 


168 = VIAȚA ROMINEASCĂ 


dinc in propriu-i suflet, de altfel mai simplu, stilul lul era ca al 
oricărui alt scriitor, adică normal („bun“, ar zice cei cărora nu 
le place stilul de mai tirziu). Stilul cellali, al operei capitale, sti- 
lul „Proust“, cu fraze lungi de tot, cu paranteze în paranteze, 
extrem de analitic şi extrem de sintetic, atit de adecvat fon- 
dului, atit de perfect deci, a venit atunci cind a avut de trans- 
cris cea ma! complicată psihologie, care a răsărit vreodată din 
materia vie, 

istoria literaturii ne arată că mulţi scriitori, ajunşi mal tirziu 
romancieri mari, au tipărit în prima tinereţă romane, pe care apol 
nu le-au mai retipărit. 

Dar sint, fireşte şi excepţii, cum a fost apariţia lui Radi- 
guet (excepţie făra precedent) care, pentru vrista lui, a fost un 
fenomen. Cu inteligenţa, talentul şi curiozitatea lui psihologică, 
ar fi ajuns desigur la opere capitale, după ce ar fi trăit şi ar fi 
observat viaţa, 

Această... introducere are de scop să explice „cazul“ Vol- 
căi, pe care am tipărit-o aici. 

Noi nu avem obicelul să insoţim de laude ceiace publicăm în 
corpul revistei. Acum derogăm dela regulă, Se va vedea pentruce. 

Mai făcind încă o excepţie dela obişnuilnțele noastre, vom 
aduce amănuntul biogratic (rugăm pe autoare să ne erte) că 
domnişoara Henriette Yvonne Stahl, pe trei sferturi franceză, 
restul de pe malul cestălalt al Rinului, şi citadină cht poate fi 
cineva, este abia în anii primi ai tinereţii. 

ȘI totuşi „Voica“ este una din cele mai bune bucăţi din 
literatura romină cu subiect din viaţa dela ţară, 

Că se va fi observind efectul puţin prielnicelor condiţii ale 
autoarei pentru crearea unel astfel de opere—se poate. Dar ob- 
servaţia sigură, culoarea locală, autenticitatea tipurilor, dialogul 
exact ca psihologie şi limbă, dramatismul rezaltat din conflicte 
sufleteşti; atitadinea autoarei faţă de tipuri, obiectivă, imparțială 
şi comprehensivă, iată atitea calităţi de primul rang al acestui 
mic roman. 

Să se observe că autoarea a păstrat țăranilor toată bru- 
talitatea, tot egoismul nemeşteşugit al omului primitiv ei câ sint 


daţi cu patere ca atare—şi totuşi îi „înţelegem“. In conflictul 


dintre ei autoarea, răminind obiectivă, adică fără să intervie, a 
ştiut să arate, ca toţi adevărații creatori de viață—ca scriitorii 
ruși depildă—că amindoi au dreptate, ori că amindoi sînt vino- 
vaţi, pentrucă, cu un instinct sigur, a ştiut să vadă şi să ne 
facă să vedem motivele fiecăruia. 

Romanul acesta țărănesc este o noutate în genul lui, prin 
lipsa de idealizare, prin lipsa de ponegrire, prin cruzimea cu 
care e redată „sălbătăcia* ţăranului, alături cu înţelegerea ei, 
deci cu ertarea el. 

Se va ţinea autoarea de marile angajamente luate acum? 
Dorim. Sperăm. 


MISCELLANEA 169 


„Cazul“ Istrati 


A fost, şi mai este incă, un „Caz“ Istrati, şi cazul a luat 
Dë on unul scandal. Gindiţi-vă la cauză şi lä Un De 
ominia a scris un volum în franţuzeşte, cu un subiect literar 
cit se poate mai străin de orice preocupare practică şi de orice 
pence cu actualitatea. Cam tot atit de străin ca sonetele lui 
ŞI ce efervescenţă, ce pasiuni H 
rentă Sege şi scari vi i gege 
pe cit afacerea s'a mărginit la critica literară, ce fali- 
ment al criticii, dacă nu şi al criticilor. Un pontif îl face geniu; 
că eg ie zc o rege Şi amindoi pontitii plecînd dela 
Taţie extraliterară : subiectul ei i - 
„pe Sparti în discuţie, ZA are scai 
ar, Înstirşit, asta e critică literară. (Şi se mai zice că e 
secetă de critică !). Pe ea, pe lingă ea, a subt ea, s'au pus 
toate problemele tratatului dela Versailles, şi alte citeva, o mul- 
time de probleme de-ale noastre, foarte palpitante şi urgente şi 
E SE cu Nie cărţii în discuție... 
pe urmă, ba chiar de pe la'nceput, s'a aruncat în har- 
malae şi însuşi d. Istrati, Şi nu-l putem ţinea de rău conform 
cu vechea şi invechita regulă, că artistul nu se amestecă în cri- 
ap operei aie, Căci intr'o aşa „critică“ nonă, dece să nu se ameste- 
pt E e? La noutate—noutate. Vorba ceia: La vremuri nouă, 


Consideraţii teatrale 


Predecesorii actualului director al Teatrului Naţional din 
laşi aveau predilecție pentru dramă şi tragedie. Le n roză ca 
actorii, inginduraţi, să se primble dela un capăt la altul al sce- 
nei, intrebindu-se enigmatic: A fi sau a nu fi? Le plăceau la- 
crimile, singele. Servitorii îşi dădeau demisie: în scenele furioase 
dintre culise, ca'n „Magda“ de pildă, actorii îi luau la palme... 
pentru a-şi întreţine o minie aprigă şi naturală. Controloarele, 
repartizate de Direcţie prin sală pentru menținerea atmosterei 
tragice, işi plinseseră toate lacrimile, Pompierii şi jandarmii de- 
veniseră sangvinari. In oraș criminalitatea era în creştere, 

Epoca singeroasă a Teatrului s'a incheiat. Actorilor de-abia 
le-au trecut vinătăile din pricina căzăturilor pe podele—şi piese 
Dësch au înveselit scena. Era şi timpul. Spectatorii sint destul 

amâriți şi aşa: nu mai au nevoe de stimulente lacrimogene. 
Cine vrea să plingă... mare decit să se ducă la cinema sau să 
cetească romane senzaţionale ! 

Mal inainte mergeam la teatru cuo gravitate critică. Cum- 
pâneam in mini piesele, rolurile—ca nişte harbuji, pe care vreal 
să-i cumperi şi nu știi precis care-l mai greu. După verificarea 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pieselor şi a rolurilor, venea rindul interpreţilor. Mai intotdeauna 
rolurile erau copleşitoare. Vedea! pe scenă nişte oameni girboviţi, 
asudaţi, gitiind, cu o sarcină în spinare, pe care—cum ajungeau 
Iarăşi între culise—o trinteau la pămint de răsuna teatrul. 
Noul director preferă comediile şi farsele, Şi bine face. Ac- 
torii se simt ca la ei acasă, Rolurile-s aşa de uşoare, incit ac- 
torii nici nu le simt povara: de-aceia nici na le prea învaţă. 
Descoţorosiţi de roluri, ei rămîn aşa cum sint—,„băeţi de viaţă” 
care joacă într'un picior, care sar peste mese. Nu-i stinghereşte 
decit glasul subteran al sufleurului, care din grota lui aruncă pe 
scenă pumni de replici. Replizile, ca nişte căpcăni invizibile, de 
multe ori rămîn cu gura căscată: citeodată insă îi prind pe ac- 
tori de picioare, Artiştii buni ştiu însă să se păzească de repli- 
cele sufleurului: ei sar peste ele, ca peste nişte obstacole, Ac- 
torii improvizează pe scenă o piesă care, uneori, mare comun 


cu piesa din cugcă decit personagiile, şi intrările şi eşirile, Ar- | 


tistul la rampă se antrenează: nu-i un Simplu gramofon. Avin- 
tul creaţiei il ia pe sus. Deodată el se simte de două ori crea- 
tor. Dispare şi sufleurul, şi copili care se hlizesc între culise— 
dispare însuşi publicul. Rămine numai artistul de talent, în mijlo- 
cul scenei,—creind ca paserea care cîntă fără partitură. Dar far- 
mecul nu Une mult: sufieurul ii arată uşa cu cotul, direc- 
torul de scenă îl cheamă cu degetul între culise, Improvizaţia 
s'a sfirşit. Actorii care Improvizează, au suflet generos, Ei îm- 
podobesc pe autorii dramatici cu penaj străine. De un lucru ne 
mirăm : această furie de inspiraţie oare n'ar putea fi disciplinată ? 
Dar dacă actorul ar deveni autor ? Sintem siguri că scena ie- 
şană ar putea produce citeva comedii bufe de samă. 

ln altă ordine de idei, trebue să remarcăm un lucru. Toate 
teatrele din lume, pe lingă citeva piese vechi care Şi-au păstrat 
actualitatea, reprezintă şi piese nouă, brodate pe problemele de 
după războia. Astfel pe lingă les sumbre de toate zilele, 
teatral mai aduce o picătură de venin. Teatrul din laşi a făcut o 
inovaţie în această privință : a desmormintat din arhivă piesele 
din veacul trecut cu atmosfera lor naivă, liniştită, aproape copi- 
lArească, Citeva ceasuri sintem zmulşi din mijlocul vieţii actuale ; 
sintem transportaţi spre lumea bunicilor noastre cu capeluțe 
de dantelă neagră și incălțate cu cluboțele de brunel, Două ge- 
neraţii de ascendenți s'au veselit, cu sufletul bun şi nevino- 
vat, urmărind năzbitiile „Mătuşii lui Carol“. Această piesă in- 
tinde parcă o punte de zorele spre trecut, Reprezentaţiile piese- 
lor vechi au clipe emoţionante: actorii pensionari, care au jacat 
pe vremuri rolurile principale, lăcrămează acum-—sind publicul 
hohoteşte de ris. 

Teatrul pare o casă a trecutului, un fel de teatru istoric, 
care reconstitue in sutletal nostru o lume de idel şi sentimente 
domoale, limpezi, dispărute pentru totdeauna.—M. Sevastos. 


MISCELLANEA 171 


E TE 


Nevoia criticii 


Nu avem critici! D: lipsa aceasta se pling ma! ales poeţii 
şi nuveliștii, şi mai mult poeţii. 

Dacă suspinul acesta critică ar exprima regretul 
că mau ocazie să guste un gen literar plăcut lor, lamentaţia 
ar fi foarte naturală. Dar celace depling ei, cînd constată cu 
tristeţă ori, mai ales, cu „nervi“, că n'avem critici literari, este 
lipsa unei pedagogii, care să contribue la promovarea literaturii. 
Cauza secetei literare ar fi lipsa unei echipe de critici naţionali, 
Ei nu scriu, sau nu scriu bine, nu din altă cauză, ci pentrucă 
mau în preajma lor guvernantele numite critici. (lar cind le au, 
ei se întreabă tot nervoși ce nevoe mai este de aceşti incurcă- 
lume, de aceste muşte la arat în ogorul literaturii). 

Dar critica literară nu poate produce talent şi prin urmare 
literatură. Critica publică nu s'a putut exercita pănăla descope- 
rirea tiparului. de fapt genul acesta literar, aşa cum îl Inte 
legem azi, a apărut numai de vre-o sută şi ceva de ani. Litera- 
tara şi arta greacă s'au născut şi au înflorit fără critică literară 
şi fără critică de artă. Secolul Elisabetei, cu Shakespeare cu tot, 
s'a produs fără critică literară, şi tot aşa, fără critică de artă, 
s'a născut şi a murit pictura Renaşterii. ȘI aşa mai departe. Să 
producă Ilteraţii și artiştii noştri măcar atita—și lasă dacă le-o 
mai bănui cineva că nu au talent şi că suferim de secetă literară! 

Fireşte, observaţiile critice pot folosi unui scriitor, cum i-ar fo- 
losi aceleaşi observaţii făcute direct de un om de gust, —şi atunci 
cu un profit mai mare, căci i le-ar face discutind, luminindu-l, 
şi înainte de publicarea operei. Dar de aici şi pănăla explica- 
rea inferiorităţii ori sărăciei literare, mai e. 

Dacă ceiace se cheamă pictura olandeză n'a fost la anul 
1200, cauza nu a fost lipsa unei critici de artă la Amsterdam în 
Secolul al treisprezecelea, lar la 1500 s'a produs fericitul eveni- 
ment fără critică de artă. Critica acestei picturi a venit foarte 

cu Taine, cu Fromentin, peste citeva sute de ani. 


„Psihologie de rasă“ 


Un scriitor descoperea mai dăunăzi că un poet al nostru a 
reprezentat aspiraţiile rasei romine. Din intimplare insă, acel 
poet, după toţi biografii săi, are prin ascendenţa sa singe dela 
mai multe rase, (Zicem şi noi, provizor, „rase“). Şi atunci? 

e o psihologie de rasă, cum se poate ca un poet, care are 
În singe rasele a, b, c, d, să fie exponentul cel mal puternic şi 
mai autorizat al rasei d? 

Noi am spus intotdeauna că nu există o psihologie de rasă, 
ci una de popor, şi că un popor e întotdeauna alcătuit din mai 
multe rase, 

Sint popoare alcătuite din aceleaşi rase şi au cu toate aces- 
tea psihologii deosebite, din cauza deosebiri! de mediu natural, 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de istorie şi în genere din cauza felului deosebit de traiu dea- ` 


lungul vremii. 

lar rasele componente (chiar dacă s'ar putea face dozajul) 
mar putea să explice decit diversitatea de temperamente intelec- 
tuale şi alective—acele stări ale sufletului, care formează sumas 
rul tratatelor de psihologie—şi niciodată aspiraţiile acele, care 
formează fizionomia, crezul şi idealul unui popor. 

Dacă copilului lul Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi luraşcu 
i s'ar fi substituit, fără ştirea lor şi fără ca copilul să afle 
vre-odată, copilul Maurice Bartz, —se indoeşte cineva, că acel 
Eminescu gar fi avut acelaşi concepţie socială, acelaşi ideal? 
In orice caz, un ideal conservator, tradiţionalist, etc. care să 
formeze crezul tradiționalismului romin? (Şi doară Barrès şi 
Eminescu au, de altfel, natura foarte deosebită). 

„Vocea singelui“ nu mai are trecere (dacă o mai are), 
decit în romanele de senzaţie. Căci romancierul serios ştie că dacă 
un personagiu nu ştie că d. X e tatăl lui, nu simte nimic 
pentru el, şi iubeşte pe altul, pe care-l crede tată şi-l SEN 
chiăr cind a aflat că nu-i e tată, pentrucă s'a deprins să-l 
iubească. 

In literatură sint multe opere, în care tragismul stă tocmai 


în faptul că nici o „voce a singelui*“ nu-i spune cuiva, că are 


înaintea sa pe tatăl său secret, ori pe sora sa necunoscută, De 
pildă incestul, dela Oedip pănă la Portul lui Maupassant. 

Avem scriitori mulţi şi mari, care tocmai au reprezentat cu 
putere aspiraţiile poporului romin şi care au ascendenți de alte 
„răse" (adică din alte popoare). 

In Franţa, atit de eterogenă ca seminţii, aspiraţile naţio- 
nale sint la fel, la cei care le av, colorate, cel molt, cu tem- 
peramentul fiecărula— ma! grav dacă e din nord, mal ambalat, 
dacă e din Sud, etc.. 

Străinii dintr'un popor sint străini, nu din cauza rasei, ci 
din cauză că... sint străini, că nu s'au topit sufleteşte în po- 
porul autohton. Nu au alte aspirații, pentrucă sint străini, d 
sint străini, pentrucă au alte aspirații, 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Mihail! Manoilescu, Or analizarea financi . 
lionale, Bucureşti, „Cartea Romineeacăe. A v atat fra azil aa 

Arareori o inteligență speculativă s'a acordal mai bine cu spiri- 
tul praclic, ca in persoana d-lui Manoilescu, Studiul științelor exacte 
i-a lasal rigurozitalea şilințilică, expunerea clară şi melodică, pe care 
ingeniozitate consiruciiile sele econo- 


In broşura de fajă despre „Organizarea [inanciară a economiei 
naționale”, aulorul trasează in linii mari raporlul dinire nevoile pro: 
ducției şi mijloacele financiare ce-l sin! necesare. Prin dezechilibrul 
acesiui report d. Manoilescu privezle situajia economică a Rominiei 
peniru a explica fenomenul primar, al crizei de capilal mobiliar, şi fe- 
nomenele secundare cum sint criza de numerar si criza producției, 

După ce distinge pairu forme de capital (bogățiile nalurale, in- 
vestijiile, mărfurile, numerarul și disponibililățile lichide bancare) după 
ce arală lichidilalea acestor capitaluri și diferitele iransformări ce Ire- 

să le suporte pentru a ajunge la forme superioară şi universală 
de me eeng obid, d. eg sludiază raporturile dinlre 
aceste c uri. Neres 
EH definite : pectares proporțiilor armonice consiiiue trel crize 

a) criza economică prin disproporția dintre bogăllile nal 
ac: ve cp ue Poate vâloritiearsa lor. s ARE 

criza financiar n dezacordul 
capitalul Kg pri cordul dintre capilalul invesii! şi 

€) criza comercială prin di i 

iesen prin disproporția dintre capitalul mărfuri şi 


174 VAta ROMINEASCA RECENZII 173 


"D. Manoilescu se ocupă de criza financiară sau mai exaci de 
criza caplialului mobiliar, arălind că raporiul dinire capitalul investii și 
cel mobiliar se poale restabili destul de usor în cazul abundenței celui 
de al doilea şi foarle greu şi în timp îndelungat in caz de lipsă. Up» 
rinja adaptării se măsoară prin facilitatea iranslormării capitalurilor, 
care din punc! de vedere al lichidilăţii e muli mal mare în cazul irane 
formării dinir'un capital superior înir'un capital inferior. 

Silvajia abundenței și lipsei de capital e indicată de importaaje 
dobinzii curenle, care e foarie redusă în primul coz și foarle ridicali 
in cel de al doilea. 

In lumina elocventă e ciirelor, d. Manoilescu compară apoi re 
poriul dintre producție si disponibilul lichid, înainte și după războla 
(În lipsa posibilității de a pulea aprecia capilalul investit în Insiru 
meniele de producție, autorul se referă la producție). Concluzia e 
inferiorilaiea situajiei Rominiei de după războiu, neinsemnălsiea capi 
talului mobiliar faţă de bogățiile nalurale şi de investiliile productive, 
precum şi oprirea alluxului anual de capilal dinăuntru şi dinafară. 

Aceaslă inferloritale a noii Rominii, d. Manoilescu o explică prin 
disirugerea capitalului mobiliar în cursul războiului, prin dobindirea 
unul mare apara! de produclie în provinciile alipite fără a dobindi d 
baza linanciară  corespunzăloare, inslirşit prin încelarea afluxului de 
capilal sirăin. Lipsa lundamenială din struclura noasiră economică a 
capitalului mobiliar a luat asifel nașiere odală cu consliluirea not 
Rominii. Criza aceasta insă nu a fosi imediat observală din cauza sw 
praaprecierii leului ce a păsiral cilva (mp o pulere de achiziție der 
supra valorii sale reale, precum și prin faptul că funcția de achiziție 
nare a măriurilor din sirăinălate a lost cilva limp realizată pe calea 
creditului. 

D. Manoilescu remarcă cu mullă drepiaie imposibiliialea de a 
rezolva criza de capitel mobiliar prin simple solujli monetare. 

Procurarea capilalului se poale realiza: sau prin creajia pre 
duciiei interne inlensilicală, sau prin aducerea capilalului pe cale de 
imprumuturi exlerne. 

Prima solulie cere un timp foarte indelunga! ; în plus va lrebule 
alenlie exiraordinară peniru ca această sporire de capiial să păstrez 
forma comercială bancară și să nu se consacre noilor investiții ; im 
sfirşit însuşi sporul de capital e in funcjie de mărirea producției cart 
la rîndul său e Iunclie de capiial lichid. i 

A doua solujie, a procurării de capital mobilier pe cale de im 
prumuluri, e acela pe care o preconizează d. Manoilescu (dap sie 
diază numai legătura dintre producție și finanțare așa că nu nich le 
studiul probleme! capilalului străin). 

Introducerea capilalului sirăin lrebue să fie consacrată întăiu fl 
nanjärii aparalului nosiru economic şi numai în mod accesoriu, ek 
rii de nol insirumenie de producție. Capiialurile vor irebul să fie im 
porianie, înirucit capilalurile mici nu po! realiza nimic durabil şi se 
risipesc fără de folos. 

D. Manoilescu lermină studiul d-sale arătind necesilalea unei rf 
zerve mobile” de capital mobiliar, care grajie concurenței ce o j 
exercila prin afluxul ei înir'un domeniu de producție, ar crea un echt: 

ibru inire rentabililățile diferitelor ramuri de produciie. 

indicaţiile d-lui Manoilescu sînt foarte suggesiive şi consllluesac e 
interesantă coalribulle la studiul economiei rominești. D-sa şi-a propt 
a se ocupa numai de raporiul dintre investiții și capitalul mobili, 
nesiudiind celelalie raporturi care probabil ne-ar duce la con 
foarte interesante. Soluţiile schijale: cu linii mari de d. Manoilescu ri 
min a fi studiate și aprolundale în detaliul lor. 


e: 757 Figuri dispărute, (Biblioteca universală), Bucu- 
nt gererajii care tac. Ce inleresaniă şi, di 
a fosi la nol generajia zaverei! In epoca de dară sa nd Kn 
pănăla 1840— vorbim de generații active în politică și lileratură ` ne dau 
cileva ştiri cu culoare Personală Asachi, Negruzzi și Eliad, dar spora- 
DEI vorbii) EE Ken katzen nolele lui Sion, iar pentru 
nie aie lui Suju etc. al mall d 

gentute dela 1348, care este şi cea din 1859; a welt aa "in Déi 
hl GE eg e generatia care a colabora! cu Cuza.Vodă, ur- 
k ecerea la epoca de cultură și politică egalului 

esie aşa de săracă în memorii. Dar... aşa sia! | a REN 
rație. ŞI „epoca lui Tila Maiorescu” a fost o GE R perlei că 
` „Prelală la timpuri, ce au 
frate Lem așa de nimeri! o caraclerizează d, /. Petrovici în Figuri 

Volumașul acesta cuprinde nole inleresa Í 

clară şi fin Ne de obserrajie despre T. Maloreseu E ET St? EN 
A uiliu Zamfirescu, Dimiirie Greceanu, Teodor Şerbănescu 

“i eran şi Take lonescu. Seria se închee simetrie. P P. Carp a 
eg logician în politică, şi a văzul deznodămîntul iragic al raționalismu- 
ui său, loldeauna mindru, neierlălor față de sine şi alții, dar iarăși 


reprezenian! al acelor credințe poeiice, cărora slu ~ 
erg? omul generaliei de eri, dar şi al gg e 
» reprezinlă „epoca lui Tita Malorescu“, cum s'ar fi puiul intitula 
cu drept cuvint galeria de portrete din „Figuri dispārule*, Unii au ră- 
are slatornici în ideile lor literare ṣi politice, alții s'au adapia! vre- 
ur ée" ana ; unii s'au schimba! de tol, alții s'au întrerup! numai, 
e DS firesc prin urmare, aulorul „Amintirilor universilare“ 
niirzle mai mul! la fostul său profesor Tila Maiorescu, des e 
care rapel bee mg aprecieri mal juste. 7 Ai 
e deslușeșie imporlanța pe care a arul:o zs 
| lare TE Bags mulți n Foa = azi n'o Barein E 
| sistem propriu de illozofie, 
almosfera de inieres pentru filozofie la aol. ee Weieen 


bogăția minunată a ialeniului său şi a „de 
| „devenii unul 
pæ diene ai progresului nosiru cullural-najional“ ară pr: io 
SN unei epoci de iranziție dela o far anarhică cu Preienţii cullu- 
i ra călră o lază de cullură adevărală” (pag. 25). Se recunoaşie că 
ai atilalea cuiva stă nu în celace'a juat dela aljii, ci în ceiace a 
SE n gi și a făcut el singur" (pag. 12). Dar după aulor, lui Maio- 
sa e irma ucru îi se părea absolu! exclus : să trateze ca scriitor romin 
ken care depășeau cu muli nivelul inieleciual al țării şi inleresul 
orilor ei“ (pag. 15—16), preferind să rămie „omul timpului său şi-a 


asa iel o aproba şi Malorescu. Prin aces 
i te calități, micul studiu d 
aclivitaiea culturală a lui Maiorescu are părți pe care nu le-ar fi piei 


Celelalte porirele sin! reconsiruite din hezardul 
amintirilor personale, care le fac loldeauna inedite. Dia mat Prins s 
minliri, cele mai caracteristice sau grăbi să fie reljinale. 

Fosi elev al lui Maiorescu, d. Petrovici a pulut păsira simetria 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cerulă, dindu-ne coniribulii valoroase peniru a lămuri o vreme așa de 
apropială și loluşi mullora aşa de puțin îinjeleasă. 4 

După ce cunoşieam carlea lui Boissier despre Cicero şi prileti- 
nii săi, am celit o mică cărțulle englezească despre generajia mare- 
lui oralor latin, prezentată În porirete separale. Mărturisesc că am 
cișligal foarte malt. 3 

Pentru noi carlea d-lui Peirovici inseamnă mull, fiindcă nimeni 
n'a dai o lucrare de răgaz asupra epocii lui Titu Malorescu. Dar cine 
ar pules face o dare de seamă compleciă despre un volum de figuri 


literare? E 
Figuri dispărute lrebuesc celile, ca să le intelegi loală valoarea. 


1. Minea 


+ 
e + 


H. Kayserling, Philosophie als Kunst, Darmstadi, 1925. 

Contele H. Kayserling a devenii celebru prin „Jurnalul de călă- 
torie al unui filozof", operă originală, bogală și plină de lemperameni. 
In legătură cu o călălorie în jurul lamil de-alungul Indiei, Chinei, Ja- 
poniei şi Americei, autorul notează în variate impresii ṣi cugelări su- 
periorilalea spirilului extrem orlenial, putind servi ca indreplar peniru 
decadenja cullurală a Occidentului. Atitudinea, se înțelege, e mistică, 
combălind individualismul şi raționalismul. Toluși el se exprimă prin 
observații pălrunzătoare, prin judecăţi prolande, de ordin rațional însă. 
Lucrarea de față conline cileva încercări asupra unor subiecle loarle 
variate, unile prin ele doar prin ionul şi credințele aulorului. Filozofia 
| se pare o ariā în a prepara cuminienia. O astfel de şcoală de in- 
țelepciune a şi funda! autorul la Darmslad!i şi deja numeroşi discipoli 
au şi fos! formali. Oamenii mari sini prezeniali şi ei in această lumină : 
după cum po! sau nu propaga ințelepelunea („Zeilliche, Zelilose, Ewige 
Geisler”). In allă incercare („Oermanische und romanische Kultur“) 
compară civilizația latină cu cea germanică, înclinind uşor în favoarea 
celei din urmă, mai spiritualistă, mai idealislă şi mai mislică, deci mai 
aproape de prelerințele autorului. Celelalie eseuri se ocupă de inte- 
resul studiului istoriei, despre leozolie, despre problema destinului etc- 
Talentul cu care sini scrise nu e de loc inferior celul din „Jurnalul 
unui filozof". 

M. R. 


+ 
H + 


G. Popa-Lisseanu, Amor și Psyche. basm milologie după 
Apuleius, cu zece lusirajii, Bucureşti, 1924. 

In 1890 Mih. de Bonachi da pentru înlăia oară traducerea 
acelei frumoase părți dia Melamorphoseon libri XI ale lui Apuleius 
din Madaura, a părlii cu episodul lui Cupido şi Psyche (lib. IV, 28- lib. 
VI, 24). Traducălorul dialogolui despre amiciţie al lui Lucian, dă prin 


aceasia o parie din Acos 7 "Opes al acelula; Lucian, localiza! de 


Apuleius în opera aminiilă, care s'a mai zis şi Asinus oureus, 


Amor şi i'syche, cum i-au zis traducătorii, s'a recunoscul de loli i 
ca o capodoperă a prozei belelristrice latine din sec. II după Christos. ` 


Traducerea lui Bonachi demuli nu se mai vedea prin librării, aşa că 


d. Popa-Lisseanu salisiace o nevoe reală dindu-ne şi un lexi mai 


îngrijit și o lraducere mai literară deci! cea din 1890, 
I. Minea. 


G. Bogdan-Duică 
“i "ee s vi Bucures, Kä oPa-Lisseanu, Vioja şi opera 
dascăl și lady seg ae implinea o sulă de ani dela n 
tice protivni care a fost G. Lazăr, din g 
emorareo lul Q putul aranja cauza împrejurărilor 
Septembre 1923, la Baciro E Putut avea contururile cuveniie în 


Est 
haa gen? că aces! prilej a făcul posibilă adunarea äre, 


şlie azi 
şi gien mal! wai aleg casei despre viaja E acilvilalea lui G, Lazăr- 


Din însărcinarea mi 
şi CG. opa- Lisseanu mE oag sega 


În fruntea volumu 
că esie teconstruil d ai se 


e impune să 
rea plastică a lui d'St amănunt a 


ranse 
Lazăr piată a spus că Poenaru in 


care fusese luptăiorul nf 
É edi in haine! 
șa îmi spunea Părintele Ka parile zech Munienia 


Ié Minza. 


12 


Revista Revistelor 


Gindirea, No. 1. presiile care-l ornate căile sufle- 
Cuprinde un fragment din roma- tului, compunind tablouri pururea 
nul d-lui Cezar Petrescu: „A zbu- nouă. Cind a incepul acesie explo- 
vat o pasere neagră”. E greu, de-  rajii era incă pe mare, pe care a 
sigur, să facem pronosticuri din a. părăsit-o numai ceva mal tirziu. 
cest fragmeni, asupra valorii ro- Liniile şi culorile sini incă vi! ai 
manului întreg. Talentul descrip- nele, apoi ireptal, in măsură ce 
tivy al pker pf se întălişează şi  lrece limpul, ele se alenuază lar 
de daia asta neschimbal. Versuri contrastele devin mai lemperale. 
de d-nii Nichifor Crainic. Lucien ln primele lui volume Almaşer' 
Folly, An Oulcasi of Ihe Island, 


Blaga, Adrian iu. Note critice 
de Nichifor Crainic. Tudor Vianu, Lord Jim, frescheia si intensitatea 
O. Cizek, etc.. amintirilor den o impresie de pë- 


Revista de Filozofie, No. îi roxism. Cu Youlh ai Typhon, a 
2, April—lulie. ceasiă vehementă se moderesză, 
Număr închinat centenarului lui fără a pierde din pulerea ei. Com 

Kant, cuprinde diferite articole in- rad e tol mai stăpin pe culorile lui, 
chinale marelui filozof. le amesiecă cu mai multă arlă și 
Incepe cu un foarte interesan! operele capălă o bogâlie de na: 
articol al d-lui I. Petrovici, des- anle din ce în ce mai mare: 
pre „Kani şi cugelarea romineas- EI lasă loldeauua celitorului 
. cà“, D-sa arată influeaja- superfi- sarcina să degajeze concluziile și 
cială desigur -a marelui filozof a- nici una din cărțile lul nu e scrisă 
supra lui Gheorghe Lazăr, Timo- peniru a susținea o leză, nlciodală 
lei Cipariu, Augusi Treboniu La. puterea lui crealoare nu e slinje 
urian, Simion Barnujiu, influență mită de teorii preconcepule asupra 
iransmisă lor mai ales de discipo-  senzului şisemnificajiei vieții. Con- 
lii lui Kant, în special de Fichte. rad posedă totuşi, incomparabila 
In această epocă lilozolia practică potere de a isce pe om să inire 
a lilozolului dela Königsberg, se vadā că nue deci! o inllaltesk 
impune ca cea moi imporianlă. Teo- mală parie dinir'o lormidabilă t 
ria cunoaşierii kanllene apare la  nilale, in care existența lui, pe 

noi abia cu Eminescu și Malorescu. care o crede atit de imporianlă ê 

in urmă d. C. Rădulescu:-Molru  lortuilă şi futli, dar nu neinsem 

trebue privit ca un reprezentanti natà şi inuiilă, căci orci! de ză 
mal auieniic al acestei lilozolii. darnic ar părea, eloriul omului 

Animal de obieciivilalea isto. nu e lipsit de grandosre, in 

ricului, d. |. Petrovici nu arată de-  vinţa existenţei divinului în univers 

cit în treacă! inlluența kanilsmu. el nualirmă nimic. Aspeciul misie: 

lui asupra cugelării sale proprii. rios al vieții, inexorabila energie | 
Ua bun fragmeni dinir'un studiu a Nalurii il stimulează, der misi” | 

mal mare el d-lui Mircea Florian:  cismul inuman al religiilor îl lasă | 

„Kani ṣi cugelarea modernă“. Alte incredul. De aceia, ei adoplă acel 

studii deeg Kani scriu d-nii C. tlon particular de detaşare, ab: 

Siegel, Mircea Djuvara, M. Ralea, dine de ironică impasibilileie, ali 

Marin Şielănescu. de străină geniului rasei + 
Conrad nu cedează nici engt 


Joseph Conrad mului, nici minlei, nici desgusi 


El e sincer, ştiind că orice 
Marele scriitor deceda! de cu-  clună comporiă o sinceritate esef 
zind, a naviga! douăzeci de ani in 


țială şi că în fiecare adevăr, P 
intreaga lume, culegind un stoc P 


xistă o parie de convenjie. 
imens de amintiri, apoi lreizeci indcă vede prelulindeni hazaert 
de ani a explorat imaginile și im- 


f 


„le coup de dër, s'a vorbit de 


4 


REVISTA REVISTPLOR 173 


amme Daci ga itatu Seet 
laşi senz „ Sau e in ace- Massis e un 
Kipling, A Bien Hardy sau plus catolic aa WISS 
fade dia BEL, Deprevăzulul că să conlopeescă in ana pacea! 
gur: peniru a pulen judece den dogrina care galeti Toar 
m e să rămină insā la lo. Ve, Blisnele, Căci agaosticul 
ll Ee mă Bereet giele, E Ee zar 
o acli- toli e rogi 
cere ilie Lei senz nu-l va des- medies. i bg er Botten So: 
4 Perlecţi 7 
enr cłio cl 
Prase. WE, Meroure de pisur ` eecht: obpr sup Se 
D fiegere și in respecţi á 
Cu prilejul esseurilor critice acesi acipiine, dar peniru Massis 
„jugements. ala} ce acesi principiu de ordi A 
assia lut Menri legere e riguros defini, Zen pec, 
M ubi infi 
wl, un analisi perspicace, Maritain, Massis cauli el ene) 
parerii ied runde adinc în lem- itorilor o lecție de rod ar A 
porireiele Lei a care le studiază şi uită, că resilialea pri Se en 
JE Ni morale și spirituale prezintă atenției e enl. Nu Doi ce 
sin! adesen Aninei Wi sen Olandei in mine decil pornind ge Ga 
tru cine nu subsc mile, Chiar pen. Şi e o întrebare, dacă e sare 
aiidlemele We e eg şi tori de caraciere gg 
, e 
Dae zl tatemeiatā sial insiruciive. Log ig (eg ei org 
Ce igur, er ieni are dreptul să lie dintre dramalur i d mai obiectiv 
un punct de erei e aid re numit senz, e ere Ee ap 
» să impun Massis v > 
de Gas RL opunind o erarhie „ruine oa E data agape er 
prosa lui Masale e ca e Poalere- inteligenți". Dar inleligeai GN 
na se géet es en dogmele lui supunere la legile rațiunii ses la 
E Lesen pe nicio operă con: principiul identității nu e salier 
géet e corespund deci! ent peniru arlistul e i e 
podea varia e ern lrei sate de iru savant, Diozof si hi Ëer? 
bach GE en oiic, scrie el, ep  crilic. En nu joa P di TÈ Loge) 
mată de catra Orap natura infor- secundar ca eg gi bn 
regiei ma eleni ea şi nu numa!  menielor, Intuiția dëspeteieg ëch 
leriaiă, care d Pi Cu lolui ma- care Massiso consideră Aan 
seuzibijilatea, dar EE Sp susceptibilă de eroare e sc, 
dul) cal divin, rata d o 
i producă! 
E 
ceplie a ariel e însă sterila și pp  ""ëflep No. 5, Septembre). 
Pa sesio Smig viu. 
ară de „Polyeucte“ e gr 
E hier în literalura be e 
producă o seg aia care să re- Chestia datoriilor inire alleli 
KC Renee d ormală de gra la ordinea zilei în Franja gi le 
in contradicție apte chesile, aliaţi, cel puţin la acel e n 
ne afirmă apoi că n leau. Cind ei —credilorii ei. Această chestie nu 
prielnic romanului de q SSC mai poale fi eludată deşi soiaji (e 
oben Bo ve ui decit o viziune din cele mai delicate. Din. ak 
EK în Gah en să uilăm de vedere psihologic, optat di- 
bune care nu smi STEIER verselor ări prezintă în aceasiă 
cele mai plictisiioa olice și că privință, divergeaji însemuaie An. 
menele lui Boirac rd să oeren inainte de loaie, la 
calolice. Din punct de vedere ai reglementeze propria LZ să 


Problema datoriilor 
interaliate 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fală de Americani. In Franja, sia- 
rea de spirit e dilerită. Aici s'a 
luai A la lelire“, în timpul rz- 
bolului, docirina punerii în comun 
a resurselor aliaților. ŞI ea a dove- 
dit acesi lucru, risipind celace a- 
vea mal L Aire: „oamenii. Pentru 

e aceslei concepiii, re- 


„A răspu 
sursele financlare irebuiau să fie 


puse deasemeni în comun, prin 
contribuțiile voluntare ale diferiți- 
lor aliali, proporțional cu mijloa- 
cele lor şi nu prin împruniuturi 
inire beligeranji. Asiei, fără să 
refuze de a recunoaşie—ilindcă a- 
cordurile financiare au los! făcute 
subt forma împrumulurilor între 
aliaji—principlul unei dalorii, Fran- 
cezul judecă inelegantă această 
riguroasă complabilitale, în male- 
rie de cooperajie financiară, a- 
tunci cind el nu a jinut nici o 
complabilitale de cooperalie, cind 
a los! vorba de oameni. Mai mult 
încă, el e scandaliza! la idele că 
o dalorie înire aliați, poale fi pusă 
pe același picior cu daloria agre- 
sorului învins, fală de o |ară ala- 
cală și sislemalic devastată. 

Ori, prinir'o ironie curioasă a 
evenimenlelor, în momentul in care 
planul Dawes foce să apară pers- 
pective destul de nesigure şi limi- 
tale in ceiace priveşte solvabiii- 
tatea Germaniei, opinla franceză 
se holărăşie a începe negocierile 
în celace priveşte reglementarea 
daloriilor interaliale.  Ințelegind 
că nu poale aştepia dela Englezi 
și American! o anulare generală 
a datoriilor interallaie care ar dii 
fost mai coniormă cu sentimentul 
său, Francezul doreşte cel puțin 
să fie lixal! asupra nalurii și a in- 
linderii datoriilor lui de debitor şi 
mai cu samă ca ele să lie deler- 
minale in funcție de propriile lui 
drepturi de creditor, 

De aceia, el ar fi preleral ca 
chestiunea daioriilor inleraliale să 
li fos! soluționnlă in recenta con- 
ferinjä dela Londra și dacă a ra- 
tificat un acord în care aceasiă 
chestie nu a fost rezolvilă e fiindcă 
a avul încredere că aliații săi o 
vor reglementa, înlr'un spirit echi- 


labil. | 
Căci după raportul experților se 


vede mai clar incă deci! înainte, 
că problema datoriilor inleraliale 
şi acea a reparaliilor sini legale 
nu numai prin rajluni de echilate 


ci şi prin cauze economice mai 


profunde. 
(Berirand Nogaro. La Monde 
ouveau, Seplembre). 


După ispășirea epsel de pa- 
iru ani muncă SP închisorile 
Siberiei, Dostoevski a fost incor- 
pora! înir'un regiment de infante- 
rie şi a lrăil mai mulļi ani ca sol- 
dal. apoi ca ofijer, în acea parle a 
iusiei. Decurind s'au găsit scri- 
sori din epoca acela (1855-1859) 
care lămuresc mai bine viața iul 
de slunci. 

Inir'ana irimisă fratelui său Mi- 
hall la 21 August 1855, din Semi- 
palatinsk, se vede că ducea o 
vială monotonă, sănălalea îi era 
șubredă şi nutrea în sufle! un 
dor nemărgini! de familie, Singu- 
rălatea s cască il dobora şi se 
ruga să i se serie cileva rinduri 
măcar, căci era singur „ca o pla- 
ră aruncală“, ? 

In altă scrisoare din acelaş! lo- 
calilale, cu daia de 22 Decembre 
1856, Dosloeraki scrie Varvarei, 
sora lui, şi i se destăinueşie ca u» 
nui duhovnic: Intilnise o femee 
„inieligentă, lermecăloare, insiru- 
DA, cu un caracier blind“, pe care 
o iubea cu pasiune şi cu care vola 
să se 'nsoare. iși făcea planuri că 
cu solda lui de ofițer şi cu un es, 
tig în urma scrierilor pe care le 
va publica, va trăi. O ruga să in- 
lervie pe lingă un moş al lor, bo- 
gal, să-i lrimeală șase sute ruble 
de care avea neroe momentan. 
Ca ultim argumei! în sprijinu! ho- 
Britt lul, spune că pe lingă un 
lovarăş care-l înțelege, viaja de 
lamiile îi va aduce și linişte, Nu 
va mel li prigonii de adminisirajie, 
va fi om serios și cu răspundere 
şi nu va mai greşi ca Înainte, Va 
căula să objie increderea guver- 
nului şi voia de a-şi tipări scrieriie, 

(Revue Mondiale, 15 Oct. 1924), 


E 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința antorilor că manuscrisele primite la 
fedacție, nu se înapoiază ; în schimb, acel autori ale căror lu- 
crări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințați, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisulul, 

Redacția își rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducîndu-se numai după consideraţii tech- 
nice și editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați så 
ne comunice și onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcțiunea Revistel, 

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimite co- 
recturile și prin urmare sint rugați să-şi redacleze manuscrisele 
definitiv şi cite}. 


KEE 


Pentru tot celace priveşte redacţia: manuscrise, reviste 
ziare, cărţi, etc., a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, lași, 


M 


Din editura „Viaţa Rominească'“: 


1924 ANUL Zei NoemnRE, No. 11 


OTILIA CAZIMIR LUCIA MANTU 


A Mig 
LUMINI ȘI UMBRE ` must 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ 


SUMAR : 


| OCTAV SY POTEA E Paul Zarifopol. , , >» . +. +  Obiecţii lui Flaubert. 
G. IBRĂILEANU Mihal e ec îs . SWgmata Diavolii, 
| lonel Teodoreanu . . . . Lo Medeleni. 
Si marginea cărților G. Galaction .... . ; Printre tomuri brăcuile (Biblia mea englezească 
| " gl pit ée Noului Testament), 
ean Bart. . CETE ar e tisburg, 
_ROMINEASCĂ Scriitori romîni şi străini Demostene Botez. . . . | | Spital. 
| Läec Mée e A e o e. 3 nânimismul lui Jules Romalus. 
p RE "e I. Gonciarov . >b e o Oblomov. 
I. Minea .. .. . ; . + + Personalitatea st activitatea literară a lui Di- 
mitrie Cantemir. 
G. Ibrăileanu . . . . . Moie pe marginea cârților (Serisorile lu! Wil» 
PR UL 30 LEI Se doen, „Ralaurul" d-lul Sado! eanu.— 
yra Ayralinuj, 
ET x 4 Mihai D. Ralea , . . . + + “Sformajia ideii de personalitate (Studiu de psi- 
AM hologie genetică), 
a A Const. 1. Vişoianu . . . Cronieg externă (Protocolul dela Geneod). 
A Apărut: > E, m ele ilie e via; H. Sevastos. . . , . . . . Cronica featrală: laşi (Tradueerile, Hero şi 
> : Leandru, - Shylock). 
_Biatioritbaut DECONONII POLITIQUR P. Nicunor A Co... .... .. Ve iren ES SE CSR France şi oi- 
EENS vilizajia; — Biografta.—, Luceafărul”, - Tot E- 
| MICHEL RALEA minescu). 


Douttar en droit, doctear ès Lettres 


L'idée de révolution dans les doctrines 
socialistes 


| geg Z de €. BOVOL ES AL A. PHILIPPIDE ` 


Marcel Rivière dg b i 2 
ER e NA Aur Sterp S 


Recenzii: N, Davidescu ` Conservator et C-in. M. Ralea. — Albert Yuiinnatet s Les princai loresins. 
O, Bu- |, Suckians : Despre avuţie, Sirel kilnlescn.—0, Zonz-Litzetae rt Tosaris san pristinia după 
chan, 1. Minma,— Willi Mei ` Die Philorophie Wilhelm Wundia. Sorin T. Pave). 

Revista Revintelor: Otodireo" — „Miscarea iterari, —at1 auiohiagratie a lui Anntole France” 
(Reup de France) Anatole Prance” (Andre Heaunier. Revas des [Mu Aaen —sCriza politica n ter 
magiei” (André Cuaumelx. evur de Paris), Stenlhal și Molitre* (Albert Thibaudet, La Moarte Reone 
an eni J- „Literatara olandeză și spaniolă” p7 Concilio), —„ Problema exparslunii germane și emigrarea“ 

Got, AMercure de France).— Popularitatea lui Anatole France” (Panl Gsell, Reone Monillalej, 
Mişcarea intelectuală în străinătate: (Literaturi, -Conperaţie,— Economie —Stlinţă. — Chesa 
we Pa Critică literari, —Pilazatir) 
Biografie. 


—— 


Povestea Omului 


VLADIMIR COROLENCO | 


Fără Graiu 


Roman | — a i IAȘI 
JEAN BART 
Traducere din rusește (EUGENIU P. BOTEZ) 8 Redacția și Administraţia: Strada Alecsandri No. 3 
de A. Frunză 1924 


VIAȚA ROMINEASCA npare lumar en cel gin 160 pagimi—Abonamentui Tu țară jet — 
D ege rnt Any rc -Pentra mirătuătate : us an 530 lel; tee dé am e î Numă. 
ral Pentru detalii a na vedes pagina următoare 
- Reprodacesea oprită, 


Preţul 30 Lei | | Prințesa Bibiţa 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
lași, Strada Alecsandri No. 10—12. 
ANUL XVI 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No, 1 pănă la No 6 in- 
clusiv, sau dela No 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No, 1 pănă la No. 12 Inclusiv, 

Abonamentele se pot face la | lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela 1 lulie pentru o jumătate de an,—trimiţind 
suma prin mandat poștal 

einolrea se face ca o lună inainte de expirare, pentrica 
expedierea Reviste! să nu sufere intrerupere, 


Preţul abonamentulal pe anul 1924 este: 
IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituțiuni, Societăţi și Intre- 
prinderi comerciale, financiare ŞI industriale, pe an . 400 iej 


Pentru particulari: 
CR e cae e e: cu E A 


Obiecţii lui Flaubert 


Acum trei ani se împlinise un secol dela naşterea lui Flau- 
bert. Frederic Masson, än) Academiei, om de bine şi au- 
tor de multe volume asupra lul Napoleon, a refuzat să vie la 
serbare, fiindcă Flaubert a fost anarhist şi a ponegrit familia 
franceză, O parte din presă a protestat atunci Impotriva lui 
Masson, dar nimeni, mi se pare, n'a groen că acum patruzeci 
de ani familia franceză a fost apărată contra lui Flaubert de 
cătră un literat, pg Gë de E Henri Laut, sprijinit însă 

a ance. 
a torta ee ținea mult la romanele lul Feuillet, se e- 
moţiona gingaș de lirica lui Coppée, şi Gyp îi plăcea cu deliciu: 


Pe jomătate aa `... ` e ee + 150 rmare, deloc anarhist şi se avea deci bine cu 
Un mamă ..., e SS SN "Ee Ge ÎL pdl In urmă, ideile ai s'au eet putem sa, 
tul și multe alte lucruri sfinte—nmu n 
d EE E Wen Ze oi A tratate în cărţile lui cu un haz mi- 
ta an , 


DS e si ML SC DT ENT a a lei 
Pe jumătate an . 6 8: éeëieaeha Îi e e ch 


Un vamär , .,, 


nunat şi cu o lipsă de respect grozavă. „Evoluţiile“ lui au, in- 


+ . D H H D . H D D 50 — 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la su i 
tul volumelor editate, a sută din pre 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sînt rugați a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costu recomandării pentru țară şi 95 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923 se 


găsesc în depozit la Administrația Revistei cu pref de 200 lei 
colecția, 


|: de exemplu, atunci cind se avea bine cu 
Se ch deci en rA franceză, a tratat, de dra- 
gul acestei fami cu prea accentuată înverşanare pe anar- 
histul Flaubert. Nu-i vorbă, el nu-l face atita cinste ca Masson, 
incit să-l nomească andfhist—un calificativ cu oarecare presti- 
giu atunci cind se aplică intelectualilor—ci îi zice deadreptul: 
prost, Don Quichotte, paiață dislocată, şi la urmă, spre mingi- 
ere, ce pauvre grand écrivain. E destul de tare. Dar France fl 
mal dojeneşte şi pentrucă, în scrisorile lai cătră cunoscuţi şi prie- 
| i 


Administrația, 


182 mat ROMINEASCA 


tini de tot felul, nu are sistemă în idei, şi laudă sau ocărăşte 
cu excesiv temperament... Neaşteptată obligaţie, impusă unei co- 
respondenţe particulare tocmai din partea unui amator aga sis- 
tematic de dansuri de idei cu figuri eminent neprevăzule, Cri- 
ticul France revendică, pentru dinsul privilegiul salturilor şi ca- 
briolelor de opinii hebdomadare, ori poaie chiar zilnice, în in- 
finită libertate; celuilalt însă nu-i îngădue lipsa de unitate sien 
nici măcar În scrisori private  dintr'o viaţă intreagă. Exigen- 
tele scepticilor sint uneori groaznice, în adevăr. Graţiosul rela- 
tivist France îşi bate joz cu nesaţiu de romanticul stupid Fiag- 
bert fiindcă, intro conversaţie particulară, ar fi zis că viaţa era 
pe vremea lui Homer mai puțin banală decit astăzi; şi-l amin- 
teşte isteţ că orice epocă e banală pentru cei care o trăesc, 
Treizeci de ani ma! tirziu, France însuşi cinta, în capitole lungi 
oarecum lirice, mincnea unică a Vieţii grecești: numai cununi de 
flori, lapte, vin parfumat, cintece fragede şi pline de Spirit—un 
chef neintrerupt, de en bun gust ireproşabii, Fără îndolală a- 
ceasta e un abuz romantic care ofengează grav inteligența şi 
simțul istoric... Inconsecvența, afişată ca sistem este, cum se 
vede, un izvor de curaj cu totul miraculos. g 


Aşa dar pe atunci, France işi găsise un aliat de mare preţ | 


contra prostiei romantice, în persoana lul Monsieur j 

Din acest domu el face o obiecție vie, un monument o ies 
tă elegantă şi consecventă, ridicat la fața inepțiilor confuze ale 
lui Flaubert. Cu vorbe care trebue să fie adevărat plăcute fa- 
miliei franceze, Anatole France spunea: Heng Laujol est un faux 
nom sous lequel se cache un très aimable fonctionnaire de la 
Zeng en dee zen les pages signées du nom de Henry 

k mele au culte de l'art un souci des réalité d 

vie, qui trahit l'homme d'expérience... D e wë 
leur style il obligeait Don Juan à conf: e Ke See E 
seulement dans le mariage et dans le t ap reg EC fa 
France găseşte, cu multă biindeţe că ei Kächin 
inteligent, exagerează Daun, cind seria i ada re ae 

aussi un chef d'oeuvre. Lutter, espérer ege CO 
rier, avoir des enfants, en quoi cela, au regard de l'Eter 


OBIECȚII LUI FLAUBERT 183 


il était disloqué et les parties qui le composaient tendaient sans 
cesse-à se désunir—Cet homme... n'était intelligent. A Ven- 
tendre débiter d'une voix terrible des aphorismes ineptes et des 
théories obscures... on se disait avec stupeur: voilà, voilà le bouc 
émissaire des folies romantiques, la bête d'élection en qui vont 
tous les péchés du peuple des génies.—li était encore le grand 
saint Christophe qui, s'appuyant péniblement sur un chêne dé- 
raciné, passa la littérature de la rive romantique à la rive natu- 
raliste, sans se douter de ce qu'il portalit, d'où il venait, ou il 
allait—li avait des idées littéraires parfaitement insoutenables— 
Ses idées sont pour rendre fou tout homme de bon sens—elle 
sont absurdes et si contradictoires que quiconque tenterait den 
concilier seulement trois serait vu bientôt pressant ses tempes 
des deux malos pour empêcher sa tête d'éclater—ll travailla 
comme un boeuf... pendant beaucoup de temps à s'informer età 
se documenter (ce oa faisait très mal, car il manquait de cri- 
tique et de méthode)“— Nemulțumit parecă de toate aceste „exas- 
perate“ constatări ale sale, France le întăreşte astfel cu ajutorul 
inteligent al lui Mr. Laujol: „Flaubert devait conserver comme un 
viatique ses théories de college sur l'excellence absolue de 
homme de lettres, sur l'antagonisme de l'écrivain et du reste 
de l'humanite... Une conception enfantine du devoir s'attarda dans 
cette intelligence oi, malgré d'Eblouissants éclairs, il y eut tou- 
jours une sorte de nuit“. 

Sacrificarea aceasta a lui Flaubert, scrupuloasă excesiv, 
spre gloria cit mai mare a bunului simţ a familiei franceze 
fericit reunite în persoana lui Mr. Henry Laujol care fiind „un 
très aimable fonctionnaire“, practica cu egală ai inteligentă con- 
secvenţă „le culte de l'art et le souci des réalités de la vie“, 
această neindurată batjocorire are enormitatea unel farse de ca- 
fenea literară. Lucrul e totuşi serios, Nu mai e aici persiflajul 
vesel; luarea în ris sună acru şi rău—e revărsarea unei antipa- 
tii neimpăcate. Pentru cine ascultă naiv pe France vorbind cu 
neistovită dulceaţă despre blindeţe, toleranță şi „înțelegere infi- 
nită*, izbucnirea e stranie. Dar el însuşi ştia bine, cred, că 
afişarea toleranţei este o straşnică degârtăciune, şi, în sine, va 
fi prețuit cum trebue exhibarea acela de „toleranță“ dumneze- 
iască din care îşi făcuse el, cine știe de ce, unarticol de toaletă. 
Şi se va fi gindit poate ca particulară atenţie la această vani- 
tate, dăunăzi, cînd, în corul oficial al jubileului de optzeci de ani, 
un tinăr literat intra cu următoarea disonanţă: 

«Sa „Vie littéraire“ est surtout remplie ses seara 
il a ignoré Rimbaud, ralllé Mallarmé, exalté Coppée, 
et F. Plessis comme de „vrais poètes“... Mr. France explique 
toujours très clairement qu'il ne comprend pas; rien de ce qu’il 
ne perçoit pas et ne comprend pas n'existe pour lul, aussi son 
monde est-il très simple, très petit, sans et sans nou- 
veauté... Surtout U alme à penser comme tout le monde. |! s'est 


184 EE EEN 


moqué de ceux dont la foule se moquait... Ce pédagogue liber 
tin et disert n'a poussé très loin ni dans l'ordre de l'intelligenc 
ni dans celui du sentiment, n’a jamais douté de lui-même, jamais 
soupçonné l'étroitesse de ses Ce (Bernard Fay, în Le 
Nouvelles Littéraires, din 3 Mai 1924), 

Tinăr fără măsură în gindire şi la vorbă! Totuşi, exage- 
rările lui devin exactităţi ciudate, cînd gă pe France com- 
binat cu Laujol ca să ct poe na pe Flaubert cel profund și 
definitiv impopular, şi v disprețul in care France vrea să a- 
e Sumar şi nedelicat, inovațiile acestui „pauvre grand é- 

vain“... 

«J'appelle bourgeois tous ceux qui pensent bassement»—: jn- 
ferioritatea morală şi intelectuală a majorităţii, aceasta e „bur- 
ghezul“ lui Flaubert, ai e o farsă groso 
DH din pricina cuvintului. lar războiul impotriva burghezului ast- 
fel definit nu-i o donchișonadă de romantic epileptic, cum vrea 
amabilul Laujoi impreună cu Anatole France tovarășul lui oca- 
zional de bun simţ şi fineţe burgheză, ci e, de mai bine de un 
veac, atitudinea generală a intelectualului european faţă de pu- 
blic. Conflictul acesta este o banalitate în istoria literară dela 
romantism încoace. Oricare literat mai răsărit poartă cu dinsul | 
semnul acestei ostilităţi—şi Anatole France nu poate fi trecut in | 
tre excepţii, cu toată placiditatea lui vicleană. El a avut o ir 
tilnire răsunătoare cu „burghezul*“ complect, in persoana şi opera. 
enormului Ohnet. Oricum însă, delirant ca Nietzsche ori în sti 
de păcăleală ca France, aproape toţi ilaştrii gîndirii europene din 
vremea noastră au dus războiu contra mediocrităţii agresive. 
Semnul timpulai este răspindirea extremă a instrucției; ea a de- 
gajat în cantităţi nemaipomenite prostia latentă a majorităţii, a 
făcut-o să se organizeze, să devie sistematică şi autoritară, şi 
încarnarea acestei incompetențe organizate este „burghezul” cu 
care inevitabil se războeşte orice cap energic diferențiat. Este | 
o farsă caraghioasă să-i căutăm ceartă lui Flaubert, pentrucă, 
în scrisori particulare sau vorbind cu prietini, se năpustea asu- 
pra „burghezului“ cu injurii hiperbolice. Nu, desigar, pentracă se 
Insoară cu zestre, face copii (sau cel puţin le dă numele) şi işi 
vede griiullv de carieră, irita burghezul pe Flaubert, ci pentra 
mofturile stupide şi pompoase cu care işi decorează micile lui 
treburi, pentru inconştiența arogantă cu care face poliţia ideilor 
Şi dictează cultură, insfirşit pentrucă purtindu-se aşa e disgra- 
tios ca exces şi tidicol fără haz—e otensă a simţurilor şi aspi- 
ritului, diabolică prin mulţimea cotropitoare a repetărilor sale. 

ȘI apoi nu-i adevărat că ideile literare ale lui Flaubert, aşa 
Cum se găsesc în scrisori şi în amintirile lui Maupassant, sint 


desăvirşit artist, de al cărui excluzivism strălucit doar incompe- 
tenfa sau poza se simt supărate. Vreau să arăt aceasta fiindcă 


OBIECȚII LUI PLAUBERI ` 185 


şi consecvența are farmec, şi caracterul indărătnic are frumu- 
sei, Poate cineva face mofturi cu graţie; altuia însă îi şade 
bine cînd se ţine cu totul curat de orice moft. 


„Je n'admets pas que l'on fasse la critique d'un art dont on 
ignore la technique“ 1—Cu vorbele aceste Flaubert refuza odată, 
spre mirarea nestirşită a redacţiei unui cotidian oarecare, să 
scrie despre expoziţiile de pictură. Era în adevăr ciudat: dela 
Diderot, care a făcut începutul, puţini literați au stat la indo- 
ială să scrie foiletoane de pictură, deşi pictorii încă de demult 
şi-au apărat categoric meseria de amestecul necompetenţilor, 
Dürer zisese intocmai ca Flaubert: „die Kunst des Malens kann 
nicht wohl! beurteilt werden, denn ailein durch die, die da selbst 
gute Maler sind, aber firwahr den anderen ist es verborgen, 
wle dir eine fremde Sprache“, Intiinirea acestor dol meştegugari 
atit de îndepărtați unui de altul este însemnată. La Diirer e nu- 
mai reacția simplă şi logică a meseriaşului care meditase mult 
asupra artei sale; Flaubert însă rezumă o protestare complexă 
contra unui abuz cronic şi unei doctrine estetice care stăpinea 
moda servind ca justificare acelui abuz. Este vorba de interpre- 
tarea exclaziv istorică şi psihologică a fenomenelor artistice, O- 
perele de artă luate numai ca documente morale sau istorice— 
aceasta era dogma, declarată orl ascunsă, care domina pe atunci 
teoria şi Istoria artel, In Franța, Sainte-Beuve şi Taine erau pa- 
tronii şi vulgarizatorii prea cunoscuți ai noilor metode. Deosebit 
ca spirit, dar cu același efect de escamolare a problemelor pro- 
priu zis artistice, înflorea în Germania istorismul stirnit de ro- 
manticii naționaliști, strămutat în estetică de Hegel, după cel 
dresese cu metafizica lul idealistă. Şi Taine făcuse legătura între 
aceste direcţii din cele două ţări, invocind expres şi cu entuziasm 
tocmai pe Hegel. 

Tabloul acestei situaţii de toţi cunoscute se complectează 
folositor cu un detaliu ceva mai puţin banal: cu obiecțiile pe 
care artistul Flaubert le opune modei socioiogiste şi psihologiste 
în estetică. oda după apariţia /storiei literaturii engleze 
(1864), Fiaubert scrie doamnei Roger des Ganettes: „Punctul 

plecare al lui Taine este condamnabil. Există altceva în artă 
decit mediul în care ea se exercită, altceva decit ante zedenţele 
fiziologice ale producătorului de artă. Cu sistemul acesta se poate 
explica seria şi grupul, dar nicidecum individualitatea, condiţiile 
speciale care ne fac să fim fenomenul particular care sintem. 
Prin metoda aceasta vom ajunge neapărat să nu ne mai Intere- 
sám nici de cum de talent. Opera artistică va mal avea de a- 
cum încolo semnificare numai ca document isloric. Este exact 
contrarul vechei critice a lui La Harpe. Pe atunci se considera 


186 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ca ceva cu totul individual, operele se socoteau căzute 
pci pietrele meteorice. Astăzi se neagă orice voinţă, orice 
fond absolat“. Douăzeci de ani mai tirziu, cind George Sand, 
cea uşoară la minte, ii anunţă că, în curind critica literară va 
pieri cu totul, el îi răspunde: „Tocmai dimpotrivă, cred că de- 
abia acum Începe. Pentru moment criticii fac exact contrarul de 
ce se făcea mai înainte, şi nimic alta. Pe vremea lul La Harpe, 
criticii erau gramatici, pe vremea lui Sainte-Beuve şi Taine sint 
istorici. Dar cind oare au să fie artişti, nimic decit artiști? Sot 
d-ta un critic care din toate puterile să se ocupe de operă in 
sine. Analizează ager mediul în care s'a produs, cauzele care au 
pregătii-o. Dar poetica inconștientă ? De unde vine ea? Com- 
poziția, stilul, punctul de vedere al artistului? Niclodatā“. Gre- 
şala istorismului în studiul artei este descoperită complect prin 
simţul viu al artistului conştient de natura specifică a produc- 
ției sale. Incă demult (în 1853, cătră Louise Colet) arătase Flau- 
bert exact contrazicerea esenţială în practica obişnuită a criticii: 
„critica literară este de făcut de acum înainte; oamenii care o 
profesează nu sint de meserie... Nu ştiu nimic de anatomia sti- 
lului“. 
Aceste constatări ale lui Flaubert, care oricum nu sînt nici 
confuze nici inepte, ne dau, mi se pare, înţelesul clar al pito- 


gerili lui necontenite, că nimărui nu-i mai pasă de „arta in sine“, | 


nimeni nu mai ştie ce-l arta. „Chiar tovarăşii mei de breaslă 
sint aşa de puţin—oameni de meserie“. Era în adevăr o culmi- 
nație de stil nespălat, pe care-l justificau literaţii populari cu 
„idei“ oarecum „ştiinţifice“ sau cu postulate sublim umanitare. 

La umbra metodei istorice şi psihologice, creştea un rela- 
tivism ipocrit: criticii desgropau, cu pompă panegirică, autori 
obscuri, afişau carlozităţi exotice, şi făceau cu atit mai grozav 
pe dificilii faţă cu talentele cele tari şi vădite. Salnte-Besve a- 
plica foarte meşteşugos această „largeur de vue“, care masca, 
în bună parte, ambițiile sale de poet şi romancier cu succese 
fracţionare. Flaubert scrie cătră George Sand: „L-am rugat pè 
Sainte-Beuve să aibă cel pujina atita indulgență pentru Balzac, 
ca pentru Jules Lecomte“. Era multă lume de față şi, oricit de 
relativist şi cu vederi largi era maestrul, s'a iritat foarte rău de 
insubordonarea aceasta, La făcut pe Fiaubert pedant mărginit şi 
„ganache“—aproximativ ` nătărău ; ceiace arată că vederea cri- 
ticului, dacă era obișnuit largă, era desigur uneori piezişă. As- 
primea brutală cătră Flaubert, în favoarea lui Lecomte, medio- 
cru gazetar care făcea şi pe romancierul de o treaptă foarta ob- 
scură, face iarăşi să pară problematică toleranța celor care pro- 
fesează cu ostentațłe spirit critic, istoric şi tot felul de scepti- 
cisme înțelepte. A 

In general, principalele intilniri ale lui Flaubert cu Sainte= 
Beuve sint caracteristic nenorocite. Opoziția între cel doi este 
aşa de perfectă că devine comică, lată ce zicea criticul psiho- 


D 


| 
| 
i 
| 
| 
| 


OBI2CŢII LUI FLAUBERT 157 


log despre Charles Bovary (Causeries du lundi, XIII, 361): „il 
faudrait peu de chose, A certains moments de ces situations, 
pour que l'idéal s'ajoutât à la réalité, pour que le personnage 
s'achevât et se râparâ! en quelque sorte.  Ainsi pour Charles 
Bovary vers la fin: le sculpteur n'avalt qu'à vouloir, || suffisait 
d'un léger coup de pouce à la pâte qu'il pétrissait pour faire 
aussitôt d'une tête vulgaire une noble et attendrissante figure. 
Le lecteur s’y serait nrêté et le réclamait presque“*.—Sainte-Bevve 
generalizează această gingaşă obiecţie, şi scrie în concluzie (i. 
©, 362): „un reproche que je fais A son livre, c'est que le bien 
est trop absent... Pourquoi ne pas avoir mis lă un seul person- 
nage qui soit de nature A consoler, à reposer le lecteur par un 
bon spectacle, ne pas lvi avoir ménagé un seul ami?.. L'oifice 
de Part est-ii de ne vouloir pas consoler, de ne vouloir admettre 
aucun élément de clémence et de douceur ?... Dans ces vies de 
province... îl y a aussi de bonnes et belles âmeş*.—Şi ne asigură 
că a cunoscut o doamnă-—ți dă şi numele: Madame Marsandon, 
qui residait A Mézières, dans la Haute- Vienne— de inteligenţă 
superioară, cu inimă caldă şi care se plictisea fiindcă n'avea co- 
pii. Ce a făcut această doamnă pentru a-şi cheltui prisosul spi- 
ritului şi al inimii? A adoptat copii străin! şi s'a consacrat bi- 
nefacerii și civilizării satelor din împrejorimi. „Il y a de ces 
âmes en province“... De sigur. Insă cu metoda aceasta dea 
Suggera corecturi unei opere date ajungi unde vraj, —drumul e 
atit de larg, incit nu maie drum. Negreşit, un lucru atit de 
complex cum e opera de artă oferă pretexte pentru nestirşita şi 
ci: de neverosimile cerinţi şi obiecţii. Dar mi se pare că e cu 
totul de prisos, de prisos în grad comic, să constaţi cu regret 
că Baudelaire, de pildă, n'a scris cîntece în maniera lui Bâran- 
ger, că Wagner n’a scris o cavatină cu repriză pentru Tristan, 
şi Degas n'a zugrăvit, patriotic şi cu lustru academico-militar, 
scene din războiul dela 70, Inainte de a se tingui duios în rîn- 
durile citate, Sainte-Beuve anunţase că ştie de ce e vorba (|. c., 
362): tout en me rendant compte dn parti pris qui est la méthode 
même et qui constitue Part poétique de Pauteur... Atunci e cu 
atit mai rău; şi cu atit mai stranie e acolo intervenţia esteticei 
de antologie pedagogică, Dar pornirea era desigur fatală. 

Cind apare Salammbâ, Sainte-Beuve arată progrese con- 
siderabile în sensul acelei estetice. Foarte abil caută el, dela In- 
ceput, să se prezinte in deplină comaniune cu opinia bien pen- 
sante: on aurait voulu—on s'attendait |... „Autorul lui Madame 
Bovary, artistul ironie şi mindru care se crede independent de 
public şi de propriul său succes“—astea toate pentru a ajunge 
la nrmătoarea delicată Şiretenie: „on auralt voulu aussi OH pur- 
geât son oeuvre prochaine de tont soupçon d'trotisme et de com= 
binaison trop maligne en ce genre“. Această pudoare oficială se 
manifestase plină de graţie, încă dela Madame Bovary, ||. c., 
360): „dans la dernière moitié de l'ouvrage... je signalerai un 


188 VIATA POMINEASCĂ 


inconvénient qui a trop éclaté; c'est que, sans que l'auteur y 
ait visé certainement... il y a des détails bien vifs, bien sca- 
breux, et qui touchent, peu ven faut, à l'émotion des sens“. 
Despre Salammbâ însă pudicul bărbat stărue aşa că fantazia lui 
incepe a fi suspectă, fiindcă nu există operă mai evident curati 
de „erotism“ decit a lul Flaubert. ȘI pentrucă maestrul criticii 
psihologice exploatează atit de indiscret pudoarea, e voe să a- 
mintim că sexualitatea lui senilă izbutise să scirbească pe 

tinii cel mai indulgenţi, cum se vede in scrisorile lui George 
Sand cătră Flaubert, fără să mai socotim indiscreţiile luminoase 
ale biografiei savante care se inverşunează asupra lui Sainte- 
Beuve de o sumă de ani incoace, Mai trebue amintit că această 
nedemnă suspectare moralistică a cărţilor lul Flaubert era lucru 
grav: autorul avusese aface cu juraţii pentru—imoralitate. „Fie- 
care cuvint al d-tale ciutăreşte greu ; tipărită, o vorbă iscâlită 
de d-ta poate să-mi piardă cinstea“. Artistul nu exagera, fiindcă 
e un lucru de mare consecință cind un asemene ilustru consimte 
să slujească aşa devotat şi cu meşteşug idelle şi cerințele, i- 
nepţiile şi ipocriziile cele mai publice... Salammbâ batifole avec 


le serpent, toute la scène est une gaudriole—desigur Sainte- 
Beuve practică alci avocătura moralei pe un nivel de tot e 
chivoc. 


In afară de sensibilitatea pudică, se pertecţionase critical 
malt dela foiletonul despre Madame Bovary pănă la cel despre 
Salammbâ. In cel dintăiu se plingea numai că toată cartea, 
nu are măcar o singură figură aducătoare de mingiere ; pentru 
al doilea roman face o propunere pozitivă de îndreptare. Tre- 
baia Flaubert să imagineze un filozof grec, discipol al lui Xe- 
nofon şi Aristotel, care să cetească pe Menandru, să compăţi 
mească cu omenirea, să condamne din toată inima războiul și 
orice cruzime—tnsfirşit un personaj să reprezinte punctul nostru 
de vedere în mijlocul Barbarilor. „Autorul a pierdut ocazia de 
a realiza un contrast şi o lumină frumoasă“, Şi de altfel: si 
vous voulez nous attacher, pelgnez-nous nos semblables ! Aceste 
sfaturi minunate se cetesc în Nouveaux lundis, vol. IV, pag. 75. 

Fără altă explicaţie trebue să înțăleagă cetitorul acum ce 
era exasperarea lui Flaubert contra burghezulul. 

Dar Sainte-Beuve manifestează despre noul roman, interese 
pur literare, şi, de exemplu laudă aşa: la description est belle, 
tres-belle—le paysage est très bien décrit, ingénieux mais.. 
artificiel — c'est habilement exécuté... Atit în ce priveşte, cum am 
zice—tehnica. Vine apoi un postulat aprioric destul de mis- 
terios: lumea—on!—nu se interesează de Cartagena decit pentru 
două personaje, diverse dar egal nemuritoare: Annibal şi Dido.. 
Nu se poate şti dece ar fi nepermis să se intereseze cineva de 
vestita cetate și în afară de cele două figuri, singurele celebre în 
învăţămintul secundar din toată istoria acelui stat. Dar on şi 
Sainte-Beuve vreau numaidecit să fie aşa .. Flaubert studiase ani 


__ OBIECȚII LUI FLAUBERT _189 
întregi istoria Cartagenei. lar essaystul, cu spiritul viu şi vederi 
targi, işi poartă ochii numai, într'o după amiază, pe citeva arti- 
cole dintr'o enciclopedie, şi numai decit severitatea criticii se 
produce în raport invers cu scurtimea timpului în care sa pus 
la cale foiletonul, Lui Sainte-Beuve orice detaliu ti suspect, 
neautentic, exagerat, neprobabil în ultimul grad; e condamnă 
absolut tot ce e străin şi local, flindcă i se pare bizar, neobig- 
nult—„chinezesc“. Foarte răbdător îl informează Flaubert: că 
Periplul lui Hannon nu-l monument punic (D şi că mai sint 
alte izvoare pentru istoria Cartaginei decit acele care se găsesc 
în cartea clasică a lui Movers despre Fenicieni ; îi lămareşte că 
Polybiu, istoricul cel mai exclusiv politic care se poate inchipui, 
nu cuprinde detalii concrete de viață antică, şi-i citează literatură 
veche de artă militară şi tehnică pe care a cercetat-o ca băgare 
de samă; Îi spune că în Orient şi astăzi se tratează lepra cu 
lapte de cine, că femeile din părţile acele se îneacă în parfomuri 
şi pomezi, cind se gătesc deosebit (Sainte-Beuve, bazat de bună 
samă pe experienţa lui pariziană hotărise că toaleta esoinii car- 
tagineze est décidément trop pimentte) ; H asigură, Insfirşit, ca 
unul ce călătorise în Orient, că în apropierea tropicelor nopţile 
sint atit de luminoase încit se poate bine deosebi culoarea pietrelor 
scumpe. 

Superb şi uşor, Sainte- Beuve clasase opera: Mr. Flaubert 
ma făcut altceva decit să repete încercarea „epică“ a lui 
Chateaubriand, Artistul însuşi e cu totul de altă părere: „sis- 
temul lui Chateaubriand e tocmai opus sistemului meu. EI pleca 
dela tipic şi dela ideal, iar eu am vrut să aplic antichității me- 
toda romanului moder". Și pentru oricine ceteşte fără să pin- 
dească lacom la gaudriole, fără să caute operei corecturi peda- 
gogice sau umanitariste, cartea stå martoră, cu toată structura 
ei, că autorul a lucrat-o aşa cum spune, şi că inovaţia e con- 
siderabilă.  Salammbâ pune capăt, în arta literară, idellor con- 
venţionaie despre antichitate. 

După toate aceste obiecții oficiale, înțelegem că Flaubert 
ajunge nerespectuos, „Eşti curios să ştii, scumpe maestre, ce 
greşală enormă (enorm se potriveşte aici cu adevărat) găsesc în 
cartea mea d", ȘI urmează explicația aşa : arhitectura romanu- 
lui e greşită—tigora principală n'are lumină deajuns, fiindcă inălţi- 
mea nu-l cum trebue, sociul e prea mare pentru statue, prea 
aniform şi masiv—lipsesc şi articulațiile potrivite— elementul se- 
condar e În exces şi strică mişcarea şi progresia povestirii. Toate 
aceste restricţii, atit de exact percepute, trebue să le spue auto- 
tul singur, atenţia criticului întreagă fiind prinsă de morală şi 
alte sublime interese publice. Faţă ca o lucrare de artă cel p 
excepţional de onestă, şeful suprem al criticii psihologice „omal 
cu vederea largă“, se arată redus la trivialităţile moralistice, la 
trivolitatea literară a primului venit. Cazul merită să fie memo- 
rabil în istoria recenziilor literare. Spre batjocura metodelor 


) 


190 


VIAŢA _ROMINEASCĂ 


pretenţios afişate, primul critic al timpului nesocoteşte groso 
cel dintăiu şi cel mai simplu postulat: să întrebe care 
senzul operei, care a fost intenţia artistului. Și dacă aceasta 
întimpla unui Hustru, atunci se justifică destul chiar cele mai 
anu arte injurii pe care artistul fanatic le vărsa asupra má 
nesfirşite de scribi, pecetluiți de dinaul desăvirgit cu titlul 
farceurs d idées. 

Emile Faguet, inevitabilul, crede în deplină inocenţă 
Flaubert nu putea suferi oamenii inteligenți: il est limite de 
côté-là d'une manière incroyable—le domaine des idéəs lui 
absolument fermé... Dovada o dau, pentru Faguet, citeva locu 
din scrisorile unde tinăru! Flaubert işi bate joc de stilul un 


ceste exemple literare se rezumă eminent lumea toată a gladi 
torilor prin excelență; şi scoate, numaidecit şi simplu, concluzia 
un homme intelligent parait à Flaubert un être anormal et queig 
chose comme un malfaiteur. Sigur, Faguet are de data 
Imaginaţia amuzantă, vorba, ca intotdeauna promptă, logica i 
misterioasă. In total, figura este adorabil humoristică şi ar 
dispus poate la împăcare chiar pe un hapsin ca Flaubert, 
Tot Faguet descopere, cu regret, lipsa de idei generale în: 
corespondenţa lui Flaubert. Prin urmare el nu-i aşa aspru Cer 
Anatole France, care spusese că ideile lui Flaubert sint confus 
şi Inepte; dar pare a crede că gradul! de aeneralitate (şi acel 
u de determinat, doar) este condiția unică a valorii ideilor. 
rul insă nu-i așa simplu şi sigur, de oarece toate platitadinile» 
de bun simţ, toate locurile comune sint făcute din idei grozav 
de generale. Răminem mai bine la idei aşa cum se găsesc, ind 
diferent de gradul generalităţii lor, în această corespondenţă car 
a stirnit atit de exagerat zelul filozofie al criticilor. 
Se găsesc, înafară de principiile şi discuţiile analizate mai 
ge ege de detaliu, amănunte de acele care oamenilor 
Leconte de Lisle îl supără 


"i 
| 
A! 


| 
l 


i dacă 
versul e destinat să facă tranziție, să fie simplu şi mes atunci 
s'éteint este o metaforă prea tarè. Musculeux nu se potriveşte 


regretabilă cu deosebire 
perderea fişei pe care dascălul scrisese tinărului Médaniste obstr- 


__OBIECŢII LUI PLAUBERT ` 191 


vaţiile_ lui tehnice— mes remarques de pion—pentru Boule de suif. 

Rellef şi culoare—aceste sint pentru Flaubert scopurile su- 
preme În artă. Leconte de Lisle are culoare, dar fi lipseşte re- 
lieful; ar trebui să fie mai „romantic“, să înveţe mai mult dela 
Shakespeare. Poezia fără imagini a lui Suliy Prudhomme este 
un non-senz, o reîntoarcere la didactismul lui Delille... Lamartine 
şi Musset sint negaţiile extreme ale esteticei lui. La cel dintălu, 
hemistihuri stereotipe, perifraze goale, propoziţii fără singe și 
muşchi, totul văzut ca printr'o sticlă a. pre pl cae acesta are 
urechea falșă (în Graziella, un paragraf intreg numai în infini- 
Heel. cet homme n'est pas un écrivain, Celălalt işi rezuma, 
foarte degajat, doctrina artistică, în versul vulgarizat: Et vive 
le mélodrame cù Margot a pleuré! „Musset credea câ muzica e fä- 
cută pentru serenade, pictura pentru portret, poezia pentru min- 
gierea inimii. Dacă pui soarele în pantaloni, arzi pantalonii, et 
Von pisse sur le soleil. Ca să fii poet nu-i destul să ai nervi 
iritabili, Nu de ce simţi e vorba, ci trebue să-ţi lămureşti ţie 
însuţi ce simţi, adică: să vezi—asta-i tot. Cu ideile lui Musset 
ajungi, În morală la orice, în artă la nimic“. Rezultate analog 
negative dau „ideile şi filozofia în artă, şi cu bunele intenții, 
îmbrăcate în alegorii şi simboluri, care sînt numai pretexte pen- 
tru a escamota „viziunea“ artistică, ŞI aici Flaubert se loveşte de un 
exemplu enorm, Mizerabilii lui Hugo—ce livre pour la crapule catho- 
lico-socialiste, pour la vermine philosophico-&vangiliste. „Posteri- 
tatea gare să erte lui Hugo că a vrat, în contra naturii sale, să 
fie cugetător. Goana după proză filozofică, la ce l-a adus? Si 
ce filozofe? Filozofia li Prudhomme şia lui Bâranger!*... 
Astăzi, cînd s'au închis actele asupra lui Hugo, judecata aceasta 
pare dela sine înţeleasă pentru cei care se interesează de artă. 

alt urmează neapărat să caute în fiecare scriitor un profet 
şi un apostol, fiindcă așa numitele interese superioare sînt doar 
expedientul cel mai comod pentru a salva lipsa talentulu! ener- 
gic diferențiat sau indiferența pentru lucrarea artistică. Critică 
istorică sau paihologică cu pretenţii vagi sau naive de ştiinţă, 
moralism burghez de nuanță conservatoare san revoluţionară 
(l'idéal marmontâlien et l'idéal jacobin se donnent la main 
zisese Flaubert cu pătrunzătoare imparțialitate), interese violente 
de carieră şi beţie de succes grabnic pe piaţă, toate puterile a- 
ceste operau împotriva artei propriu zise, şi artistul exclusiv se 
revolta exasperat, dar cu simţ limpede şi sigur, contra cople- 
şirii cu care ele amenințau. 

Se 'nțelege, Flaubert n'a scăpat de fastidioasa şicană, că 
arta nu roate fl decit personală. Anatole France găsește de tre- 
buinţă să repete paradoxul uşuratic şi uzat că ori despre ce ar 
vorbi omul, tot despre dinsul vorbeşte. Celor care se desfată cu 
această cochetă nerozie, li st poate spune mai întâiu acest lucru 
elementar că expresia, de orice formă, este cn necesitate o de- 
păşire imediată şi esenţială a subiectivităţii. Expresie subiectivă 


192 VIAȚA ROMINEASCĂ 


este un non-sens, Subiectivitatea este inexpresibilă. In acest tr 
teles, artă subiectivă este deopotrivă imposibilă cum ar fi ştiin 
subiectivă. Bocirea iubitei şi o ceartă în stradă devin denne 
irivă obiecte, îndată ce impresiile din care sint făcute ace 
complexe de imediată experiență încep să se apropie, în sp 
tul nostru, de forme expresive; fiindcă orice material expres 
este un sistem de simboluri cu totul neatirnat de impulsurile 
pa as care formează subiectivitatea propriu zisă. Cea m 
slabă pornire de a lămuri expresiv o stare de conştiinţă, ind 
ferent dacă este ea orientată spre o elegie sau spre rezolvire 
unei cquaţii, se supune imediat şi necesar obiectivităţii : simba 
lurile expresive sint imperative ale conştiinţei generale, sint, dup 
cuvintul exact al lui Hegel, spirit obiectiv. Orice om în Stare: 
se observe simte simbolurile ca o constringere, indiferent dac 
spune o vorbă numai iubitei, scrie un bilet de două rinduriu 
nul prietin, sau o lucrare literară complicată. Orice exe 
poartă caracterul vnei discipline dictatoriale, este, cum se 
obiectivă : stă în fața şi oarecum impotriva impresiilor eleme 
tare și le impune forme determinate care obligă spiritul ja 
specială cunsecvenţă.— Flaubert, artistul, avea foarte clar în 

dere expresia, adică arta, simţea dar că arta „subiectivă“ este 
contrazicere. Prin urmare de atit poate îl vorba, că artistul est 
capabil ori incapabil, în măsura în care ştie a se supune expre 
siel cătră care s'a obligat prin punctul de plecare odată ales 
şi nu strică forma de dragul unor intenţii şi trebuințe care in 
teresează cine ştie cum persoana lui extraartistică. Acesta-i pere 
sonalismul de care se supăra așa de rău Flaubert, pentrucă 

ințelegea ca negarea artei în principiu. „La personnalité senti 
mentale sera ce qui plus tard fera passer pour puérile et 

peu niaise une bonne partie de la littérature contemporaine 
(1854), — iată lucrul lămurit în idei clare şi, pe cît mi se pare 
destul de generale. Cerinţele inteligenţei pure, atit de asprus 

ținute de France şi Faguet, sint satisfăcute, cel puțin aici şi cel! 
puțin tocmai cit trebue. | 


In activitatea lui Flaubert se concentrează cu deosebire 
minos un moment desigur interesant al conştiinţei europene: e 
desfacerea artei în total din legăturile ei străvechi cu alte 
teme ale spiritului. Fiindcă lămurirea experienței estetice esie 
un fenomen cu totul recent, şi e o stranie şi comună greșală da- 
tarea lui din nu ştiu ce venerabile epoci de aşa numit gust por 
şi clasic. Doctrina artel pentru sch ma fost o modă de sti: 
pratață artistică ori socială ; ea a formulat, cu excluzivitate ca- 
racteristică, o descoperire în domeniul Sspiritalui general. Viaţa 
estetică s'a dat pe faţă atirmindu-și dreptul de a fi absolat if- 


OBIECȚII LUI FLAUBERT 193 


dependentă ` arta apare cu graniţe şi drepturi proprii, Şi trebue 
insemnat cu deosebire că, după cum era şi natural, artiştii—pe 
rînd şi în diverse grade: romantici, dea impresionişti—au 
simțit şi enunțat fenomenul cu nealterată otărire, şi nu filozo- 
fii, care, tot aşa de natural caşi alți profani, şi numai cu mai 
molt lux de ştiinţă au rămas lachişi în compromisuri cu ideile 
lor despre artă 


Nu ştiu dacă această lămurire a experienţei estetice mai 
apare undeva atit de clar şi naiv ca la Flaubert, în teoria cat 
in practica lui artistică. Astăzi studiul ştiinţific şi istoric al ar- 
tei, în Germania mai ales, işi preface metodele potrivit cu ideia 
speciticităţii depline a vieţii estetice. Istoria literară se determină 
tot mal lămurit ca istoria artel literare, adică a evoluţiei inten- 
țiilor artistice. Inţelegerea lucrării de artă ca atare este postu- 
latul care logic trebue să primeze ; şi pe temeiul acestei Înţele- 
geri numai, se poate determina obiectul şi metoda acestui gen 
de istorie. Ce vor face alte discipline cu opera de artă este 
secundar din principiu.—Obiecţii ca acele pe care Sainte-Beuve 
le face romanelor lui Flaubert apar, din acest punct de vedere, 
ca 0 grosolană confuzie sau obtuză rea voință, iar apărarea au- 
torului şi critica pe care o face lui Taine reprezintă o antici- 
pare conştientă şi prețioasă a metodei bazate pe considerația 
ze Sale a prodasul unei experiențe clar diferențiate şi cu legi 
propri. 

Flaubert a dus lupta pentru autonomia artei tumultuos şi 
violent, dar ideile lui nu sint inepte, nici confuze. Confuzia era 
metoda sau lipsa de metodă care atit de straniu apare în 
Sainte-Beuve dar nu mai surprinde la a alţii, inferiori lui. 
Fiindcă de multe ori pretenţii psihologice ori soclologice, în stu- 
diarea artei, au servit să ascundă îrivolitate sau nepricepere in 
materie. Eruditului istoric, etnograf ori psiholog care, fără să 
stea mult la ginduri, se aruncă în studiul artei, | se potrivesc 
bine vorbele lol Kant despre anume tip de filozof: was er weiss 
das schickt sich nicht, und was sich schickt das weiss er nicht. 


Ca artist şi ca om Flaubert a rămas profund impopular. 
Este însemnat lucru pentru istoria publicului și a clasei scriitori- 
lor că artistul acesta supăra lumea chiar prin felul cum înţelegea 
să trăiască. Maxime du Camp, care-şi vedea ferm de carieră, 
H grăbea intruna să-şi publice cit mai iute primul volum. 
Flaubert se apăra, spre mirarea tuturor oamenilor de bine: „Ta 
me parais avoir à mon endroit un tic ou vice redhibitoire,.. Je ta 
dirai seulement que tous ces mots: se depecher, c'est le moment, 
place prise, se poser... sont pour mol un vocabulaire vide de sens“... 
Faguet, care desigur nu putea înțelege ca un „scriitor“ să publice 


mai puţin de un volum pe trimestru, este cuprins de mi 
comică față de această îndărătnicie monstruoasă : son irrita 
était extreme et même étrange... on est un peu stupéfait... 
nu admitea graba nici goana impudică succes, că a 
unul din artiştii cel mai curaţi de orice lichelism cătră p 
ori cătră anume persoane de mare utilitate, i se socotește 
Flaubert ca un viciu contra naturii. 

Situaţia lui este exemplară. 

Cărţile sale sint specific estetice. Pe Madame Bovary 
mai cetesc femeile, din curiozitate sentimentală sau interes 
carieră socială. Salammbâ are o aproximativă reputaţie de 
canterie, lar l'Education sentimentale, mulţi din cei care 
romane nici go ştiu că există. Altminteri opinia comună îl 
cotește scriitor greoiu, fără idei, mai ales fără emoţie—înst 
pesimist şi anarhist... Este însă cu deosebire demn de ţinut 
că tocmai în cazul acestui scriitor care n'a vrut să fie alte 
decit artist, opinia comună este iscălită de Sainte-Beuve şi 
Anatole France. 


H 


Romantismul avusese efectul ca literatura să De poet 
pitorescă. Flaubert a luptat, cu energie conştientă, să di 
neze acea formidabilă imbogâţire a materiaiului literar, şi sim 
tia lui pentru Boileau era perfect lucidă; iar cel care-l acuză 
incoherenţă lovesc, şi în această privință, alături, 

Marcel Proust compara inovațiile lui Flaubert în arta 
rară cu revoluţia lui Kant în teoria canoştinței. Luată int 
paralela aceasta poate să pară de un dilentatism pretenţios; 
competenţa celui care a făcut-o este in tot cazul o garanţie 
lidă că entoziasmul lui nu era în deşert. 


Paul Zaritopol 


Stigmata Diavoli 


„Ca şi cnd n'ar fi viaţa-mi, ca ian n ași fi fost”. 
e 


Mihail Eminescu, (M 


ncolie. Poezii) 


„Să nu poti [i vreodată mimis în Infinit t.. 
Mihai Codreanu. (Prāpastia. Diafane) 


+ — Ah! ue jantai sortir des Nombres et des Êires™ 
Charles Baudelaire. (Le Goufire, Fleurs du Malj 


„Tu Bardes les coeurs de connaitre 
Que l'univers n'est quun défrut 
Dans la pureté du Non-Être'" 
Paul Valéry, (E bauche d'un Serpent, Charmes) 


Eu sunt un strop de Nu, căzut în mine 
Din înălțimea unde Dumnezeu 

Distruge Universul Său ateu, 

Pentru-a Se regăsi 'n Nimic pe Sine, 


De-aceia port în mintea mea lumine 
Abstracte, din concretul curcubeu ; 

lar sufletul mi-e gol, deşi e greu 

De cit pustiu de Rău cloceşte 'n Bine, 


Aşa-mi fac iad din propriul meu cer, 


Trecind în Ge neagră de 


mister, 


Din mine 'n ieri, prin clipa cea prezentă... 


Și mă "'nspăimînt că mm veci nu voi scăpa 
In existența mea neexistentă 


De murdăria veşnicului Da. 


Mihai Codreanu 


LA MEDELENI 


HOTARUL NESTATORNIC 


Partea inlăia 
SFÎRȘITUL CAP.I 


Potemkin şi Kami-Mura 


" A spas dudoia că vine indată,—işi îndeplini Anica i+ 
sărcinarea cu glas scăzut şi ochi cit mal de căprioară. 
— O aştept... ştie ea ce-o aşteaptă l—vorbi uscat doamm 


Doamna Deleanu dojeni din ochi pe părintele vinovatei ș 
eg eat ridică umerii cu revoltă coborindu-l & 
desnădejde. Domnul Deleanu era avocat într'atita, încit nici p 
copii nu-i putea judeca, —mai ales pe Olguța. 

Tribunalul vindictei părinteşti işi inaugura şedinţele in pit 
vor, la adăpostul plin de cintece, de umbră şi de soare al vij 

Cu inima grea ca o cat de biserică pustie, Dânuţ șede 
in picioare îndărătul fotoltului de pai împletit, în care fierbe 
judecătoreşte minia mamei lani. 

„Domnul Deleanu, răsturnat în fotoliu, picior peste picior, 
privea În sus, gindindu-se cu nerăbdare şi curiozitate la pledo 
ria Olguţei, Țigareta de chilimbar cu ţigara neincepută, pinde 
de pe masă clipa cind orgolios de Oiguţa, o va chema la el gi 
intregească mulţumirea fără chip şi fără glas. Oiguţa urcă s 
gură treptele pridvorului. Descoperindu-i pe Dănuţ îndărătul 
baricadei, se incrantă scuturindu-ş! pletele. 


— Am venit. 


ăd, 
— z de ce matt chemat. Eu am dreptate. 
— Crezi d 


— Sint sigură. 

— Atunci să taci din gură. 

— Dacă-i așa, eu mă duc. 

— Ba te poftesc să stai... şi să stai cuviincios, 

— Alice, interveni domnul Deleanu,—las'o şi pe ca să se 
apere! 

— Ware nevoe! Are destui avocaţi! 

— „Dar trebue să aibă şi un judecător I—stărul cu înţeles 
ştiut domnul Deleanu, asupra acestui substantiv abstract, cum îi 
spunea el uneori, 

— Poftim, judec'o! 

— Nu!—se apâră el... Ştii, eu... 

— Ştiu. Tt.. Spune, ce a! de spus ?—reincepu doamna De- 
kano, adresindu-se Olguţei. 

— Eu tac, 

— Oiguţa, nu mă scoate din sărite! 

— Eu tac. 

— „Dănuţ, spune tu ce ţi-a tăcut? 

— Eu am ertat-ol—Îngină posomorit şi eng Dănuţ. 

— Asta nu, sări Olguţa. Ertare nu primesc, Eu am drep- 
tate, EI m'a lovit intăiu. Aşa-i, Monica ? 

— Asta-i adevărat. Am văzut şi eu... la gară, 

— Vedeţi ?—triumtă Olguţa. 

— Minţi !—se revoltă Dănuţ. 

— Ba tu minţi. 

— Nu-i adevărat, 

3 Zi Ba da. 

— Tu m’ai insultat, 

— Şi tu m'ai lovit! --zvicni Olguţa, gata să-şi ia revanşa. 

— De ce m'ai făcut „Buftea“? 

— Flindeă eşti. 

— Eu 7? 

— Tu, Buftea! 

— Să-mi dea zmeul, mamă! —scinci Dănuţ. 

— la-l!-—zimbi Olguţa mefistofelic, arătindu-i cerul. 

— Am ascultat destul. Lasă-mă pe mine, Dănuţ !—îl aco- 
peri doamna Deleanu. 

— Sigur! Toţi pe mine! 

— Dien) 

— Eu am dreptate. 

— Foarte bine... Al să te duci la tine în odae—unde ai să 
stai toată ziua — şi ai să scrii de o sută de ori „Eu am drep- 
tate“ şi de două sute de ori „Eu n'am dreptate“. Mine dimi- 
neaţă să vii să-mi spui faţă de Dânuţ cine are dreptate,—dacă 
vrel să-ţi mai dau voe să te joci şi să capeţi bomboane. 


2 


198 VIATA ROMINEASCĂ 


— Să stau pănă mine dimineaţă in odael!,.. Eu!?—sul gla 
sul Olputei treptele eşatodalai, implintind pe ultima, roşul răz 
vrătirii. 

— Da. Tu... şi imediat, 

— Dacă-i aşa, cu mă mat, 

— Te muţi ai 

— MĂ mat, 

— ŞI unde, mă rog? 

— La Moş Gheorghe. Elnu mă persecută fiindcă am drep- 
tate al fiindcă nu-s băiat. 

i Doman Deleanu aprinse ţigara. Olguţa pierduse procesul 
cu brio, 

— «.Olguţa, trebue s'o ascalţi pe mama... 

Oiguţa se incruntă. 

Domnul Deleanu făca o pauză savantă, diod răgaz pro- 


poziţiei să capete o valoare neatirnată... Rostogoli un colac de 
fum aromat spre Oliguţa... 


— «Cind te roagă tata. 

Olguţa intră în casă, cu capul sus, strănutind, 

— Aşa strici tu copiii | 

— Alice,..— începu domnul Deleanu, răsfirindu-şi musteţile. 
Spune drept, Alice, fără minie, fără enervare... dacă Olguţa nu-i 
un drac... ingeresc !—zimbi el cu ochii Olguţei... 

— «Aşa e!—oltă doamna Deleanu, abia stăpinind o lucire 
de tainică mindrie, 

ȘI se grăbi să dezmierde capul infrintului Dănuţ. 

— Bine face tante Alice, aprobă în şoaptă Monica, gatasi 
facă la fel 

— Lasă, Dioant, iți cumpără mama un zmeu mai mare, 
Uite, chiar acum scriu la „Universel“. ..Acuma ia-o pe Mo- 
nica de mină şi jucaţi-vă *'mpreună. 

Dănuţ luă cu acreală minuţa timidă a suplinitoarei zmeulai 
şi o zmunci spre livadă. 


Doamna Deleanu se ridică de pe fotoliu, pornind spre uşă.. 


Din treacât dezmiardă fruntea impertinent bombată a capula ` 


culcat pe speteaza fotoliului. 


— Şi pe tine ar trebui să te pun la colţ !—zimbi ea blind. 


— Păcat că nu se mai poate! oită nostalgic domnul De 
leany, scutarind scrumul ţigări. 


rul moale, Bâtu cu degetul indoit in uşa etacului doamnei De- 
leanu, de două ori, corect, glacial. 
— Pot så intru? 


ELEN! 199 


Incepu să-şi sugă, plin 
Bătu din nou, cu pumnul în 
— Nu pot să intru ?— 


Dădu buzna în odae, 
— Am venit sä... 


minie, Încheetura Todurerat 
ka rop ea clanța piezişă. 


Etacol era gol. 


— Aha !—se dumeri Olguța. 

Se Size spre salonaş... Un picior H lunecă pe podeaua 
bine ceruită, mal-mai go trintească. Se uită crunt la podele— 
cu gindul la Anica. ale cărri oglinzi erau podelele—și se in- 
toarse Îndărăt. Făcindu-şi vint, îşi dădu drumul pe gheţuşul rog- 
cat... Buf, pocniră minile ei in uşa salonaşului, 

-= -i 

— M'am impiedecat !— gifii Olguța, cu mina pe canta din 
afară, 

— Te-ai lovit ?—såri degrabă doamna Deleanu. 

-— Nu! -răspunse Olguţa, reluindu-şi demnitatea. 

— ei? 

— ol să cer grad poiana eege engen 

H t nt l—mai născo guja, cu n A 
PS Eat stie ër doamna Deleanu, tinind 

ărţii cetită pără la mijloc. 

at ge oe e Dn gang de ori că am dreptate! 

— Şi de două sute de orl, că să! dreptate !— adăugă doam- 

H , întorcindu-şi cartea pe dos. 
y ger îşi ec eh pe frunte, îndepărtind şuviţele alu- 
necate... Doamna Deleanu deschise saltarul binrovaşaului de lemn 
de trandafir. Scoţind o plumieră de lac japonez, începu să rara 
cu mişcări de pianistă prin rafturile înguste. O flacără bomba 
se desprinse dintr'un bojor rog. Olguţa o culese din zbor, d ag 
făcu în punguliţă, o re ce cu mare mi A SCH de frante: 
Poc, La zgomotul petiţii, doamna ean 

ge — lar t tii (ee og Uite un condei frumos. 

Fruntea eck se ee 

— nouă, 

— Mai dami ge I—pretinse Olguţa intinzind mina pen 
departe, cu o atitudine de piccolo nemulțumit cu bacşişal că- 


e më Poftim încă una... Asta-i „Claps* îi explică doamna 
Deleanu. 
— „Claps* | 
Sy Te p ier Sa place ? Hai, spune? X 
— „Aluminium“, triumfă Olguța, păstrind penița „Ciaps“. 
— Poftim „Aluminiom“ ! Acuma lasă-mă!... la-ţi eg cala- 
mara... şi vezi să n'o scap! pe jos!... Ce mal vrei, Olguța ?2—lşi 
eşi din fire doamna Deleanu, văzind-o că tot nu pleacă. 


200 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
——————. En 


— Hirtie, 

— Ur... N'am hirtie l—răspunse scurt, doamna Delean 
Inchizind cutia cu hirtie de scrisori. 

— „Atunci să nu scriu? 

— Ba te poftesc |... Du-te imediat la tata şi spune-i să- 
dea coli... cite vrei! 

— Mamă, nu pot să deschid uşa ! 

Trintindu-şi cartea pe biurou, cu foile răscolite, doa 
Deleanu servi de portar el Sale Pedepsita. 


— Papa, m'a trimes mama să-mi dai coli. 


— Pentru ce, draga' tatii ?—se interesă domnul Deleanu 
indoindu-şi ziarul, 


— Mia pedepsit, papa! Nu știi ? 
Punind calamara pe masă Olguţa culese cu solicitudine 


scrumul din capătul țigări, în palmă, şi-l suflă spre vița prid- 
voralui, 


— Haidem în biuroa, Olguţa, să-ţi dau coli. 
— Don transparent, papa. 

— Ston transparent. 

Olguţa întinse mina spre calamara de cristal. 


— Lasă c'o iau eu, se oferi galant domnul Deleanu. 
— Merci 


» papa. e 
Olguţa luă ziarul subt braţ, ca pe o servieță şi porni Indatori- 
toare după domnul Deleanu. 


Bluroul de stejar, caşi sufletul domnului Deleanu, era aco- 
perit cu cărți de drept, şi 'nlăuntru plin de bunătăţi pentru copii. 
— Uite, Olguţa, asta din partea mamei.. 


li întinse un cont întreg de hîrtie albă e un transparent 
pătat de cerneală. 


i asta din partea mea, —servește-te,.. 


li oferi cutia plină de verdele primăvărațec al bomboanelor 
de mintă. 


o Zi Soe? asculți pe Tae şi să n'o superi, l 
— Bine, papa, am dreptate !—se apžrá Ol » sfär- | 
mind în dinți bomboana. d ZS ES 


Lasă, Olguţa !... Cind are mama dreptate... nu poţi a- 


vea şi tu. 
— Dece papa "H iscodi Olguţa. 


rizi, 
— M'am gindit la ceva! 
— Ştiu eul 


— Olguţa, lasă pe oamenii mari să ştie... Tu joacă-te l. 
Adică, du-te şi scrie ce-a spus mama... 7 i 


— Papa, tu esti sa ărat pe mine ? 
— Nu! Dece 7 P P 


— Atunci am avut dreptate. Merci, papa! 


Dănuţ intră in livadă, cu mioa Monicăi ferecată în pumnul 


EE EH 
loi, cum iși aduce-acasă un bărbat mohorit soția descoperită 
bei Zon ea il urma privind pe sus... Zarea se râs- 
turnase roşie ca un coş de cireşe, pe cer şi pe obrajl. 
Dânuj ştia că trebue să se răzbune, dar nu ştia cum să în- 
ceapă. Parcă incepuse să-i mai treacă minia. Asta il revoltă! 
— De ce mergi aşa mans SC poţi să mergi mai repede ?— 
stropşi el, grăbind pasul, ca, 
= Maaka Eu en el. Mergeau repede ca subt amenin- 
tarea unei ploi torențiale, cînd eat umbrelă. 
— SEN En Dănuţ ? 
— Nu-i treaba ta! 
„E Supărat, săracu'* !—il compătimi Monica. 
- Ştii ce ? Hal să ne luăm la "'ntrecere, Dännt ! 
— Nu 


— Atunci hai să stăm pe iarbă. 
— Nu, 
— Cum Léi 
- Aşa vreau 
— Eşti supărat pe mine, Dănuţ ? 


— Dece nu-mi răspunzi ? 

-= Nu vrei să vorbeşti cu mine ? 
Nu. 

— Atunci mă dus. 

— Ba să stai! 

— Cu sila? 
D 


— Cum? Nidii dal vos să mă duc? 

— Nu-ţi dau. 

— De ce 'nseamnă asta d 

— Înseamnă ! zi 

— Eşti un rău-crescu 

— mă insulți 2... Lasă că-ţi arăt cu! 

Cu prd see) o apucă de cozi şi zmunci, Monica 
işi strînse dinții; ochii i se Ineg 4 subt sprincenele incordate,.. 

— ă baţi ?— ea... 

— Dal Zu Dinaţ neștiind GE? să bată pe cineva care 

lovească şi să Upe, 

kack re epica ec de cozi d stingăcie,.. Inainte de-aşi da sama 
de ce l-au scăpat cozile din mini, simţi o arsură la deget... 


— Au! 

Monica-i dădu drumul. 

e Muşti ?—oọ ameninţă el cu pumnii, 

DÉI îrii, 

In ăi re şi-a minilor Monicăi, Dănuţ făcu un pas 
îndărăt. altă Monică o apăra pe cea dinainte. 

— Nu mă bat c'o fată]... Du-te-acasă şi spune că te-am 
bătut,—o sfidă el mai de departe, alb la față. 


202 VIAŢA ROMINEASCĂ 
E, AO 


en 


— Eu nu pirăsc... cum ai pirit-o pe Olguţa. In loc să 
cu Olguţa, mi-a fost milă... Aşa imi trebue | —suspină Moni 
ştergindu-și ochii cu mineca, 

à — Te-ai supărat ?—începu Dănuţ dezarmat, văzind-o 
plinge. 

— Să nu mai vorbeşti cu mine. 

Dănuţ privi indelung cozile blonde tresărind pe Spatele a 
plecat al Monicai... O perdu din ochi. 

„Mai bine ne-a:n fi jucat amindoi de-a caii“ oft el des 
coperind ce hăţuri minunate puteau fi cozile Monicăi, şi ce gre 
era de-acum inainte să le mai aibă în mini, „Am fost un prost* 

Simţi o inţepătură la deget: dințişorii Monicăi lăsaseră o 
cununiță urzicătoare. „...că n'am bătut-o l" 

— Dece m'a fâcut piritor ?—țipà el ciudos bătind din picior... 
Lasă c'am să-i arăt eu! Blondā |— apostrotă Dânuţ o caisă coaptă, 
flindcă în livadă, după Monica numai caisele mai erau blonde, 

Amargul era roșu. 


Olguţa luă cu degetele din gură ultima bomboană de mină. 
şi o aşeză pe sugătoare. Apoi boteză între buze noua peni 
„Aluminium“ cu gust de aguridă, o cutundă umezită în vn 
scutură condeiul pe sugătoare, şi scrise titlul pedepsei : 


Olguța are dreptate. 


Sublinie titlul cu-atita energie incit linia, la început plini 
se prefăcu la sfirşit în două şine subțiri, cași cum expresul care 
le umpluse ar fi deraiat. Olguţa le contemplă cu satisfacție, 
Mai mue odată condeiul în cerneală şi incepu să caligrafieze a- 
firmaţia... Virajurile Sg ale limbii, din ce în ce mai răsărit 
dintre buze, însoțeau ajurile negre ale peniţei, din ce în ce mai 

„+ După a zecea afirmaţie, Olguţa se incruntă, contrazisă ` 
de cele două sute de negaţii care-şi aşteptau rindul în ciubăra- 
şul gr al călimării de cristal... Mirosea a cerneală. 

guţa lăsă condeiul și incepu să-şi sucească nasul. 

Luă din nou condeiul. Subt fiecare cuvint al altimei afir- 
maţii, însemnă cu virful peniţei, cite două ghilemete drepte. Subt 
ele altele şi altele şi altele, Mişcarea li piscea. Parcă scărpina 
coala, Cu incetul, hirtia se umplu pănă jos de un joc de țin- 
țari Re 

la nu era mulțumită. lar lăsă condeiul, iar 1 saci 
eg E Epose A mintă panida în ee RN să 
mn eză cu degetele, deschizindu- “A - 
Wa: mago inchizindu-le... z gétt 
un „oac“ de castaniete, degetele pocniră lovind vioiu 
dul palmelor. Bomboana de minta explodă în dinți. Gëie vi 


se ridică în aer, orizontal, şi de-acolo ri 
coli intacte : cobori inspirat asupra une! 


„Olguţa nare dreptate de două sute de ori“, 


LA MEDELENI 203 


Oiguţa privi cu milă pe reprezentanta celor două sute de 
negaţi?, ca pe un plenipotenţiar mut. Făcuse într'adins o gre- 
Sal de ortografie, scriind „n'are“ într'un cuvint. 


„Olguţa are dreptate de o sută de ori" 


Privi cu mindrie sinteza bine caligrafiată şi corect scrisă, 
a celor o sută de afirmații. Subt ele trase o linie, scăzu şi scrise: 


n Olguţa gare dreptate de o sută de ori“ 


Vrasăzică nimicise o sută de negaţii. Bun! 
Dar tot mai rămiîneau o sută... Bine !—dacă-i aşa : 


„Olguţa mare dreptate de o sută de ori 
insă Buftea 
n'are dreptate deloc“. 


Olguţa respiră privind epitaful pedepsei... Uşa se deschise 
Ea pica intră in odae, privind podelele, cu mina la 


— Monica, ia uită-te ce-am scris! 

— Olguţa, începu Monica, aitind să-şi scoată pălăria, —eu 
te-am trădat. 

— Cine? Tu? 

— Da, eu, 

— Nu cred!-—scutură ea capul. 

Monica oftă, 

— Am fost en Dânuţ în livadă. 

— ŞI te-a bătut? 

— Nu. 

— Ce-aţi făcut atunci ? 

— Am mers, 

— Nuu! Nu m'ai trădati—tăgădui Olguţa. Ai ţinut cu mine 
cînd te-am Întrebat... Ai voe să mergi cu el în livadă !—ridică 
ea cu indiferenţă umerii, schimbind tonul. Numai să nu te bată... 
El ştie că ţii cu mine!—o încredință ea confidențial. 

— Da, ştie l—suspină Monica! 

— Ţi-a spus el? 


E, CC pa eu! 
— GES i dreptate. 
— Da 


— ŞI tia spus ceva? 
— Nu. Eu nu mai vorbesc cu Dinnt, 
— Dece? 
— Aşa. ? 
Foarte bine !—aprobă Oiguţa. Tu eşti prietina mea. 
— Da, Olguţa, iți promit că de-acum înainte sint numai 
prietina ta. 
— Bine!—acceptă Oiguţa... N'ai văzut ce-am seris 1? 


EE ROMINEASCA 


— Cum ?—ai şi serie? 

-— ege 

— Aa! Numai atita ai scris l—se linişti Moni 

— Ce? Nu-ţi place? aa 

Nu zic că ont Da’ scriu eu pentru tine. 

— Da” nu vreaul... Aşa am vrut eu să seriu! 

— Tante Alice a văzut? 

— Aşa vreau cu!—se împotrivi Olgţa. 

— Olguţa, fă-mi şi mie o plăcere... Eu ţi-am făcut: vezi! 
Am jurat pentru tine. 

— Și eu ce să fac ?—începu să consimtă Olguţa. 

— Tu uită-te l 

— Asta nul 

— Lage pune sugătoarea | 

— Fă şi tu ceva! Hal, Olguţa, lasă-mă să 'ncep. 

— e ce ? 

— Scriu şi eu cu tine! 

— Nu vreau, 

— Da' vreau eul 

— ipa ce, Olguţa ? 

— Fiindcă n'am ce face l... Tu scrii „Olguta o ni 
de două sute de ori, şi eu scriu că am de SEN 

— Era d 'ncepem. 

— Monica, n'am condei!—se tin e 
Monica să-i ia condeiul. SES, Sec 

— Vezi, Olguţa! Lasă-mă pe mine! 

— Fă cum vrei !—oftă Oiguţa. Eu te-aştept ! 

incepu să cutreere odaia în lung şi'n lat, din ce în ce mal 
repede. Poposi lingă sobă, deschise portiţa, acordă o scurtă sp, 
dent? gavanoaseior, închise portița la loc. 

— ofze Monica, tu pul numere la 'nceput ? 

— un. 

— Atunci cum ştii cit ai scris ? 

— Ţin minte. 

— Aha! 
— Vrei să pun? 
— DE rai spui cind ii ajunge la donăzeci, 


— Al să vezi! 

Se apiecă pe umărul Monicăi, comtroitia ` ` 
Se Aga! Debt controlind... 
— Da. 

— Scrie la'nceput numărul cincizeci, 

— Vai, Olguţa! 

— Fă cum spun! 

— ȘI tante Alice? 


LA MEDELENI 235 


— Na controlează... Scrie mare de tot, cincizeci... Aşa. Mal 
ai de scris douăzeci de rinduri, şi s'a făcut suta mea. 


— Mamă, ce-avem la masă ?—intrebă Dânuţ pe doamna 
Deleanu, intrind in salon, mahmur de singurătate. 
— Tri foame, Dânuţ? 
— Ştiu euni. Dar n'am ce face! 
— De ce nu te joci cu Monica? 
— S'a dus la Oiguţa. 
— Du-te și tu. 
— = ed 20 et o 
— Bine. la o carte și ceteşte. 
— Ce carie să iau? 
Dânuţ!...E şti băiat mare l... Ascultă muzică, dacă nu vrel 


să SET 

a rău e să fii bălat mare“ căscă Dânuţ răsturnindu- 
se pe divan. ...Din pricina Olguţei şi-a Monicăi, trebuia să'ndure 
pănăla masă, pedeapsa unei sonate de Beethoven. H ispiti 
deodată, o impăcare pornită dela el... Nu-şi dădu voe.. ...„.Cînd 
eşti băiat mare*,..—începu el să-şi vorbească... 

— Mamă, dă-ml te rog o batistă, 

— Val, Dănuţ, mai rău decit sălbateciil... Poftim batista 
mea, De ce n'ai batistă? 

Sonata reincepu. Dănuţ ghemul batista mamei lui, în buzu- 
nar, peste batista lui. 

„Cind oi fi mare n'am să-i dau voe nevestii mele să cinte 
la plan” hotări el, remarcind lipsa domnului Deleanu. 

Şi fiindcă n'o mai asculta „Sonata lunii* începu să cìnte'n 
el pentru amintirile de mai tirziu... Afară s'aprindea clipa de 
argint a cerului pe înserate... melancolia umbrelor tără de soare 
şi de lună, clipa cind nimeni nu îndrăzneşte să aprindă luminările 
subt ochii zilei care vede încă... 


— Isprăveşte, Monica !—se impaclentă Oieuta, 

— Lasă că nu mal am mult. 

Olguţa măsluise şi negaţiunile, silind-o pe Monica să nu- 
meroteze cu cite-un „cincizeci“ persuasiv, fiecare rînd al cinci- 
sprezecelea. 

— Ascultă, Monica, începu Olguţa agitată, după oarecare 
codeală jenată, Ip dau ţie păpuşa mea. 

— Pentrucă ţi-am scris asta ?—dispreţui Monica colile a- 
coperite de parada amăgitoare a literilor. Eu am două păpuşi)... 
Tu ce-ai să faci fără păpuşă ? 

— Rei, Da’ mie nu-mi trebue păpuşă. Ai Isprăvitp 

— Am isprăvit... Asta nu-l frumos, Olenta ! Ce-are să spue 
tante Alice. 

— Lasă... Caută-mi o panglică, 

făcu sul colile. 
— Al păsit? 


206 _______ VIAŢA ROMINEASCA 


TS Da. 

— Acum fă o fundă frumoasă; știi, cum mi-ai făcut pe 
premii. k 
— De ce, Oiguţă ?— întrebă Monica, inflorind din viriy 
degetelor funda sulului cu pedeapsa. 

— Mama are să vadă că funda-i bine făcută, şi-are să fe 
mulțumită. 


— Fiindcă eu nu știu să fac funde... ş'atunci are să uite 
să mai controleze! 
— Vai, Olguţa, tare eşti şireată ! 
-— GH cind... „ai pârinţi“ urmă în gind Olguţa. 
— Ce 
— Nimic... așa spun eu, 
— Vă potteşte la masă, le vorbi din uşă Anica, sorbind 
din ochi Leg: roşie, 
— Line ?—o luă in primire Olguta. 
— Coniţa! vi 
— Pe cine? 
— Pe dumneavoastră, dudue ! 
— Cum ţi-a spus? 
em Spune nea ţi-a spus? 
— Cum să-mi spue, dudue 21. Să ven i la ma i-a spus! 
— Monica, du-te ta singură, Eu nu i eege ofge: 
— ponire; Olguța ? 
-- că nu m'a poftit p 
P p pe mine; și eu am fäcut pe 
-~ e sti, Oigoaţa ! 
_ je rog! Eu fac ce trebue... Du-te şi spune că eu o 
vin la masă, fiindcă nu m’ 
ee bi u ma pofiit, scandă ea cu mina şi a 
— ŞI ce-ai să faci? 
— Am S'aştept să mă pottească, , 


— Tante Alice, m'a rugat O A 
BS, a masă ? gat Olguţa să te 'ntreb dacă poate 

— Sigur că da... Anica, du-te şi-o polteşte. i 
WE, dracului îs fetele!“ —se mindri Ani alergind din nou 

Domnul Deleanu işi întoarse fat — - 
cunoscuse art esa S a aţa din lumină, —zimbind : re- 

u masa în pridvor. Ca pentru un început de chef, ne- 
văzuţi, greerii îşi acordau subțire ; 
Mein pf groan şi tire scripcele; broaştele işi dre- 
s re Am tak. 
guţa întinse sulul ca un pretext peniru fundă. 
— Bravo, Olguța!—o lăudă indu lecată, d 
Olguţa zimbi modest şi blazat, P A Gonga, Daai 


LA MEDELENI 207 


— EI, acuma, fiindcă eşti o fată cuminte, să ne spui fru- 
mos şi drept cine-a avut dreptate: tu sau Dănuţ? 

privi adinc pe domnul Deleanu. 

— Mata, mamă dragă, 

— La masă copii, că se răceşte supal--izbacni gâlăgios 
domnul Deleanu de teama unui nou proces. 

— Spune drept, iți pare rău de ce-ai făcut ?—o 
intrebă doamna Deleanu cu polonicul de supă în mină. 

— lmi pare râu... după zmeu, oftă Oiguţa. 

In jurul lămpii cu glob roz, iîncepură să cotească fluturii 
ca nişte delicate vehicole la ultimul rond al unei şosele... 

Faţa de pansea albă cu trup gigantic a Pachiţei, visa, as- 
cultind mozica lingurilor de supă. Minile ei încrucişate, odihneau 
orizontal pe pintece. 

— Dânuţ, nu sorbi supa, 

1 


— Dănuţ de ce nu te neet să mininci frumos lL.. Monica, 
arată-i te rog, cum se minincă supa, 

Cu rumen în obraji, ca o logodnică sărutată în faţa pă- 
rinților, Monica aplecă virful lingarii spre buze, insinuind supa, 
lin, fără murmor. 

— Acuma fă şi tu la fel. 

— Miauuu... 

Modulaţia de foame a pisicilor se mlădi: veridică în noap- 
tea de vară. 

— UH !—se stropşi doamna Deleanu spre Întunericul de 
subt masă, dind cu piciorul. 

O pisică nevinovată suferi în local Oter tel, Domnul De- 
leanu Tei şterse cu şervetul un zîmbet înstelat Je a, z 

Incepură să se adune oaspeții nepoftiți ai meselor de-afarä. 
Veni, mai întălu, Ali: polnterul lăptos, roşcat și jovial. Se așeza 
lingă doamna Deleanu, privind-o cu deieren? hemesită. Era plin 
de ticuri, sau de purici. Clipea ; nările-l tremurau, mereu mobile: 
strănuta; işi sucea gitul ca cei care poartă gulere strangulatoare ` 
îşi culca timplele cind pe-o parte, cind pe alta; hăpaia muşte 
şi le înghițea caşicum ar fi avut amigdalită; îşi freca dinapoiul 
pe jos; botul i se sfădea cu coada; coada cu podelele; pode- 
lele cu picloarele.., 

— Marş, Ali. 

Se dădu lingă Dănuţ, tot scuturinda-se, tot gudurindu-se, 
plin de vorbe dulci, dar vorbind prea tare: Uu-iuuu, hau-hau! 

Din farfuriile schimbate, se înălță mirosul fripturii... Che- 
mați de el, dulăii din ogradã—cu ochi de haiduc şi sfleli de ch. 
prioară—răsăriră întunecaţi pe scări... şi nu îndrăzniră,.. Subt 
garda picioarelor mesenilor, pisicile se strinseră mai tare, mute, 
cun fior de frig de-alungul spinării. 

— Patapum, sting; Patapum, drept; Patapum, sting; Pa- 
tapam, drept !—comandá Olguţa—in picioare pe scaun—nemai 
(inlad samă de nimic. 


203 VIAŢA ROMINEASCA 


Lo ureche neagră pe ochi şi una răstrintă pe ceafă, cas 
tanie ; cu bot erocodilian; pieptos; cu picioarele strimbe ; cu 
legânat şi chilos de atlet în frac,—bassetul Patapum, ghid 
ghiduşilor şi „bucuria Olguţei“ iși făcuse apariţia. In timpul 
lel nu-l putea descoperi nimeni. Se ascundea ca o tragediană 
răscoaptă de lumina soarelul. 

Veni deadreptul la Olguţa, conştient parcă de ilaritatea ca- 
re-l întimpina. Se opri la picioarele scaunului, aplecîndu-şi ca- 
pul intr'o parte ca cineva care spune: „Aud?“ 

— Patapum, drepţi! 

Patapum făcu un sluj ostăşesc. 

— Patapum, bum ! 

Patapum căzu mort pe spate. 

— Patapum, sus! 

Patapum învie dind din coadă. 

Patapum, hap! 

Cu o strimbătură acră, ca la unt de ricină, Patapum in 
ghiți musca oferită. 

— Bravo, Patapum! | 

Patapum făcu o piruetă, şi inflori sluj, cu jumătate di 
friptura Olguţei în dinţii iari. | 

Monica ridea cu hohote. li căzură lacrimi pe friptura sur- 
prinsă. Doamna Deleanu deg cu ochii la Monica ; domnul De- 
Jean, cu ochii la Olguţa; Olgufa, în braţe cu Patapum ; și lampa 
roză, tuturora. 

Demn, Dânuţ întinse o bucată de friptură lui Ali: singurul 
rest de seriozitate cu care mal putea vorbi, —şi care-l asculta. 


— Alil—ţipă ascuţit Olguţa sărind de pe scaun cu minile 
pe urechi. 

Din braţele ei, expulzat, Patapum se rostogoli până subt 
botul lui AN care de sus, aruncă o privire dezgustată bătrinalui 
sa e Gi i r4 Si ] 

coperindu-şi pletele cu minile, Ol işi ascunse ca 
violent, în braţele doamnei Deleanu. WE? 
— Ce-i, Olguţa ? Ce s'a 'ntimplat 3. Hai, spune, Oigujaj 
— Ai amuţit, Olguţa ? Tu ?? 

— S'a dus !—fipà Oiguţa inăduşit in rochia doamnei De- 
eanu. 

— Cine ? À 
, R Liliacul ! — ţipă ea scuturinru-şi florii ìn brațele ma- 
mei ei. 

Ua mieunat strident străpunse tăcerea. 

— Unde-i ? 

— «UFI S'a dus, 

Doamna Deleanu închise ochii, cutremurindu-se, Strigolal 
moale al pletelor zburase afară, fringind un trăsnet negru pe tre- 
murul | ceatăr. ui, 


LA MEDELENI i 209 


— Hai, Olguţa. S'a das... Sigur că s'a dus. 
— Nu cred. 


— Oiguţa, lasă copilăriile ! 

— Papa, s'a dus ? — întrebă Oiguţa, trăgind cu coada o- 
chiului. 

— Da-da! S'a dus. 

Oiguţa sări drept în sus cu ochii țintă în ochii lui Dânoţ. 

— Eram sigură că geit Nu-ţi dau voe să rizi de mine! 
Eu nu mă tem de nimeni, 

— Numai de lilieci 1—şopti suav Dănuţ, încordindu-şi pi- 
cioarele subt masă. 

— Bravo, Dânuţ!—aprobă domnul Deleanu, 

Chipul din afară al lui Dănuţ nici nu clinti de teamă să nu-l 
descopere ceilalți pe cel din lâuntru. 

Olguţa se 'ncruntă o clipă numai, şi pufni de ris. 

— Al dreptate l.. Ce bine că s'a dus L.. Papa, de ce mă 
tem eu de lilieci ? 

— Intreab'o pe mama! 

— Mamă, tu ştii de ce mă tem de Hlieci ? 

— De unde vrei să ştiu I—ridică ea din umeri privind ple- 
ziş pe domnul Deleanu. 

— Atunci de ce m'a trimes papa la tine? 

— Intreabă-l! 

— Eu ştiu !—dădu din cap cu tiic, Olguţa. 

— De ce, mă rog? 

— Să spun ? 

— Spune. 

— Fiindcă şi tu te temi de lilieci! 

— Olguţa, nu fii obraznică | 

— ŞI en mă tem de lilieci !—se spovedi Monica incă palidă. 

— Sigur. Tu eşti prietina mea. 

„Ce proastă-i Monica“ gindi con fel de respect Dănuţ, pe 
care nimeni nu-l als că se temuse decit pisicele de subt masă, 
călcate pe coadă, 


— Dănuţ, stringe-ţi şervetul, 

Pe-al Olgoței 1! păturise Monica, aşa că ochii lui Dănuţ 
întilniră o dezamăgire, —şi pe de-asupra ochil Olguţei, la pindă. 
Vrasăzică Olguţa na uitase spiritul făcut pe socoteala eil. Dä- 
nut se concentră asupra şervetului, 

— Mamă, hai să vorbim franţuzeşte, propuse Oiguţa, arun- 
tind o privire spre Dănuţ. 

— Cum nu !—consimţi surprinsă, dar cu plăcere, doamna 
Deleanu, 


— Mamă, eu pot să mă scol ?--intrebă Dânuţ, luindu-şi 
inima în dinţi. 

— De ce, Dănuţ? Stai cu noi. Vorbim cu toţii, impreună, 

Dănuţ clipi, înghiţi, şi se supuse. Răzbunarea Olguţei in- 
cepea. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Olguţa, que fais-tu en ce moment?—incepu doam 
Gemeen ey c'est trop simple, maman! Pose moi une autr 
question... plus difficile : n'est-ce pas, mon frère? 


— ` oun 


- Est-ce que tu as mal à pia mon fière d. Dis vrai 
Si c'est oui que je ne te dérange plus b 

— Dă-mi Co !—mormăi Dânuţ, primenindu-şi obrajii e 
altă roşeață. 

ze = mon petit, dis cela en français, au moins 
Dănaj, comment dit-on en francais: lasă-mă 'n pace ? 

— Laisse le tranquille, maman, I! ne comprends pas !—d 
prețul Olguța pe Dânuţ, cu vorba, cu tonul şi cu mişca 
buzelor. 

— Oienta, sois plus aimable ! 

— wë uisque je dis la vérité, maman! d 

Domnul ois işi muşcă buza, li creştea inima auzin 
do pe Olguţa polemizind intro limbă pe care abia o învă 
şi mai mult din caror Fi esa SS şi dezinvoltură. , 
temperament de avocat!“—regretă el. 

ze Oiguţa, tu m'as Sa Ae I—apără doamna Deleanu 
Dânuţ, stăpinindu-şi un zimbet. 

— Hut le prouve !—gesticulă Olguţa. ` 

Dânuţ ştia franţuzeşte cit şi Oiguţa. N'avea insă curajal! 
să vorbească. Se jena, caşi de recitarea poeziilor în salonul eer 
musafiri, 

— Allons, mon petit, repondi—il somā doamna Deleanu. 

Lui Dänn i se urcă singele la cap. Aduninda-şi puterile, 
zmulse din tăcerea lui înourată, o expresie auzită dela domau 
Deleanu, şi o tulgeră pe Olguţa in franţuzegte. 

— Je men fiche! ! 

— Alors, va te coucher !—inchee aspru doamna Deleanu. 

Dânuţ porni. In antret era intuneric. Se întoarse indări: 
in pridvor, şi se aşeză pe scări între cînii clobăneşti care 
ştiau franţuzeşte, dar ştiau să muşte.. Cu accent de violă, 
nica la rindul ei intrase in tabăra duşmanilor... 


— Patapum, comment font les avocats ? 

— Hau-hau! 

— C'est bien !... Patapum, comment font les magistrats 

Patapum închise ochii şi căzu narcotizat. 

— Hai, Monica !... Şi Patapum ştie franțuzeşte | — vorbi 
tare Olguţa, trecînd cu Monica de mină pe lingă Dânuţ. 

Dânuţ, tot pe scară între cini, işi strinse dinţii, şi tăcu 
triotic în noaptea rominească. 


— La ce te gindeşti, Alice ? 
— sala nimic... Imbătrinim... Copiii cresc mari... 


ma as. 


LA MEDELENI 211 


— «Ca mini-poimini, casa rămine lä... noi mai bătrini,.. 
— Ce putem face? gi i 


— Nimic! Să-i crestem i, şi 
în egent eştem pe ei, şi să ne privim tot mai rar 
Zi = vm de-acum inainte sint numai pentru ei, caşi noi, 
cură, 
~ Olguţa şi Monica, puneți-vă paltoanele, Şi tu, ! 
— Puneţi-l şi tu, Alec eg răceşti, Ween 


Se pornise parcă o mişcare undeva ce 
Nici vint şi nici murmur reg min nu ra e WEE 
O clipă broaştele-amuţiră. ŞI din tăcerea lor de inimi 
zbuciumate care s'au oprit delaolată, buhaiul de baltă se tingul 
aşa de simpiu şi de trist! ȘI broaştele 'ncepură iar, dar 
căci de pe zări desprinsă, se apropia incet, cu amfora răcoarei 
pe umărul ei goi de lună plină, adevărata noapte, 


+ 
+ $ 


— Monica, (a plăcut ce i-am făcut? 

„Săracu' Dănuţ“ gindi Monica, revăzindu-l din nou singur 
pe scară Intre cini. ȘI cu glas tare: i 

— Sa Zen ştie GE ? 

—— sum să nu ştie!l—il apără Gent Ol 
trupul în căderea sd a cămeşii de dee SL 

- Atunci de ce nu vrea să vorbească ? 

— Aşa-s băeţii... proşti L. Monica, închee-mă la git. 

— Cum ? Dănuţ îi prost? ae miră Monica, prinzindu-i 
nasturele în cheutoarea guleraşului. 


— Am spus eu asta ? 
— „Da. Tu ai spus că băeţii îs proşti, 
— Sigur. 
— Atunci cum? 
— El nu-i prost... Da” aşa-s băeţii! 
— SE ra: mi papucii ? 
— Nou a-i Dine! Scoate-i şi ta - - 
OEE ngndi. 5 ! Aşa-i că-i altfel cu 
— Ce frumos e, Olguţa! —zimbi fetiţa, călcînd desculță în 
apa lunii. 
— Vezi, dacă m'asculţi | 
— Acuma ce facem ?! 
Se Ne batem cu perne, il dovedi Oiguţa, aruncindu-i un 
— Tu nu te'achini, Olguţa ?—o întrebă, ferindu-se, Monica. 
— După ce ne batem cu perne | 
— Nu. Eu mă 'nchin, 


Ingenunchind pe pat, Monica se rugă în gind cu ochii in- 
chişi „Tatălui nostru cel dia ceruri“... Olguţa, = glas tare, a 


212 VIAŢA ROMINEASCĂ 


picioare... Se opri ca să indrepte icoana strimbată de inaugura 
rea bătăii cu perne. 

— Monica, tu ai vrea să fli Maica-Domnului? 

— „in numele tatălui, al fialui şi-al Sfintului Duh, A 
Ce-ai spus, Olguţa ?—o întrebă Monica desprinzindu-şi faţa d 


cerul bunicei, 
Hai să ne batem cu perne !... Num... tată... fiu... duh... am 


Dănuţ știa de ce dormea Ali pe covor in odaia lui, în 
să doarmă afară, în pridvor. Dar nimeni nu trebuia să ştie n 
ce ştia Dănuţ, nici că All sforăia în odala lui, încolăcit pe 
vor ca un continent de purici. La drept vorbind nici lui Dănu 
nu-i prea venea 'ndămină să ştie ce ştia, fiindcă ştiind, frica 
noapte al singurătate, nenumită,—îl privea gata să vie, ca cine 
va strigat pe nume. 

— Hai să mă dezbrac, se îmbărbătă Dănuţ, sculindu- 
zgomotos de pe pat. 

Incepu să-şi scoată hainele, cu mişcările factice ale ac 
torilor cînd reproduc pe scenă gesturile mici de toate zile, 
Din odaia Olguţei răsunară moi bufnituri de pernă şi risete pe 
două glasuri. 

„Ce bine-l să fii însurat“... Şi se gindi deodată cu nedame- 
rire că intro zi chiar el; Dănuţ, va fi mare... Işi ridică ochii în 
oglindă, şi privi sus, cu capul dat pe ceafă, locul unde va fi 
capul unui Dănuț.. capul lui Dan de peste mulţi ani... Parcă op: 
venea să creadă Í... 

Adică va veni un străin, un uriaș, îl va înghiţi pe Dănuj, 
şi cu Dănuţ in el, va face pe ceilalţi să creadă că-i însuşi Dè- 
naţ ?... Ciudat!.. Şi Dănuţ unde va fi?.. Dănuţ nu va mál fi 
nicăeri... 

— Nu vreau !—se impotrivi Dănuţ, ca în faţa morţii gr 
mormintului, 

«Nu-i aşa! Dănuţ va fi în el, ca un ou mic de lemn Într'an 
ou mare... Nu-i tot unal.. Fiindcă urlaşul va fl tot Dănuţ. ...Cam 
asta ? Şi mic şi mare?.. Capul lui Dânuţ îl ajunge pănă la buze- 
narul dela jiletcă, unde-i ceasul tatei, —şi totodată, capul uriași- 
lui e însuşi capul lui Dănuţ? Ciudat!.. Ca şi cum ai ţine capol 
in mini, şi capul ar gindi deoparte—cum ? poate să gindeasi 
aşa!—Și trupul fără cap, s'ar gîndi şi el!... Foarte ciudat L. 

' — Oare şi tata a fost mic ?... Sigur c'a fost... 

„„Vrasăzică a fost odată un copil de-o vristă cu Dim, 
frate cu Dănuţ şi cu Olguţa dac'ar mai fi, şi acuma nu mal estè 
decit tatăl lui Dănuţ... Da” unde-i celălalt ?... S'a dus, sage in 
e! ?... Dacă l-ar tăla pe tata în două, l-ar găsi pe celălalt? Sigur 
că nul... In trup e scheletul, inima, plăminii. Dănuţ a învăţat 3 
şcoală tot ce-i în trupul tatei. Atoncea unde-i celălalt? ` 

— Oare nu-s eu? 
Dănuţ clipi ament, 
„EI e copilul tatei... şi-al mamei! Ciudat! Să fil uno 


LA MEDELENI i, 213 


singur și să fii copilul a doi oameni!... Unu plus unu face doi... 
Asta-i sigur! A învăţat la aritmetică... Atunci de ce Dânuţ e 
copilul și al tatei şi al mamei?... 

— ŞI cum se fac copiii ?... 

-= eu am să fac il ? 

Dânuţ se privi cu spaimă în oglindă, şi-şi pipăi pintecele... 

— Eu is bâlat!—se linişti el, cași cum sar fi amăgit pe 
sine ca pe altcineva mai mic decit el şi mai neştiutor.,. 

—_Olguţa are să aibă copii, o pedepsi Dănuţ. 

„+Olgaţa 1... Olguţa e sora luil.. De ce2.. Fiindcă şi ea e 
a tatei şi a mamei... Nu se poate!... Olguţa e a mamei şi Dănuţ 
al tatei.. Mama e femee... Cum poate să facă o femee un băiat!.. 
Atunci tata La făcut pe Dânuţ ?... Bine, dai motanii nu fac pui; 
numai pisicile fac!... Asta-i altceva !... Na spune mama că Dânuţ 
e băiatol ei 2... Oare mama spune minciuni 3. De ce e mama 
femee ?.. Are păr lung!.. Tata are musteţi!... Mama are rochie!,.. 
ȘI tata ar putea să-şi pue rochie! 

inchipuindu-şi-l în rochie, Dănuţ zimbi. 

„Tata e avocat... şi mama e femee,.. Oare şi Dănuţ va fi 
avocat? ...Nu-i vine să creadâ |... Cum poate oare să vorbească 
tata un ceas în şir, fără să cetească 3. Oare învaţă pe derost? 
Nu se poate !.. Numai poeziile se pot învăța pe derost!... Tata 
e foarte deştept... de asta poate vorbi un ceas!.. Şi Oiguţa e 
foarte deşteaptă... Dănuţ se teme de Olguţa... El e premiant întâiu, 
dar Olguţa e foarte deşteaptă... Cu ea nu ge poate pune... Oare 
Dănuţ îi prost ?... Aşa crede Oiguţa, da’ nu-i adevărati... Cum 
poate să fie Dânuţ prost, cind Dănuţ vede cum e Oiguţa și cum 
e el singur lL.. El nu poate vorbi ca Oliguţa... Atunci Și Asta-i 
altceva ! Dănuţ ştie că nu-i prost, fiindcă el are turbinca lui 
ivan... Olguţa nu ştie că Dănuţ e deştept., chiar foarte deștept!.. 
Dac'ar asculta Olguța ce gîndeşte Dânnţ!... Ce păcat! Cu Oiguţa 
poate vorbi numai! 

Dănuţ se privi deodată în oglindă... EI vorbea sau alt- 
cineva ?... Işi pipăi minile, una pe cealaltă... Făcu mișcări cu de- 
getele, cu braţul... 

„„„Vrasăzică el, Dănuţ, era stăpinul lui: tot Dănoţ. Elpo- 
runcea şi el asculta... așa cum trebuia să asculte Dănuţ pe mama 
şi pe tata .. El putea face cu el orice 1... Spunea minii: „Intinde-te“, 
şi mina se intindea.. Dacă i-ar fi spus: „Zgtrie-l pe Dănuţ“, 
l-ar H zgiriat ?... Nu... De ce nu mai asculta ?... Fiindcă n'avea 
cum s'o silească.. Ba avea! Cu cealaltă mină... Nici aşa! Nici 
una mar fi vrut să-l zgirie... De ce ?... Fiindcă nu le putea pe- 
depsi... Ba da ! Putea să le muşte!... Dar nici dinții nu vroiau 
să-l muşte pe Dânuţ!... Aşa-i! Minile care nu vor să-l zgirie 
sint minile loil.. Oare şi degetele gindesc ?,.. 

— Ce-i asta, Dănuţ ? In loc să dormi te uiţi In oglindă? 
la mă rog! 

Doamna Deleanu, în kimono, făcea rondul d: noapte, pe 
tăcute, ca toţi cei care-l fac. 

J 


214 ' VIAȚA ROMINEASCA 
— Te-ai spălat pe dinți? 
— M'am spalat, 
— Minile Gs curate ?... la să văd... Dănuţ Dino ! 
truce-s făcute periile de unghii ? 
„Pentru mata, mamă, ar fi răspuns Oiguţa“ gindi Die, 
roşinda-se. 
— Să vii mini dimineaţă să-ţi tai unghiile. Ai auzit ? 
— Am auzit, 
` Şi-acuma culcă-te... Dânuţ! Dar asta ce mai e 3. Zon 
muri doamna Deleanu, descoperindu-! pe All... Marg, All! 
Ali deschise ochi de cuvios călugăr descoperit de sta 
la maici, si ondulă spre uşă. 
— Ce caută dumnealui aici? 
— A venit singur, mamă! 
- Cred bine! Asta mal lipsea l.. De ce nu l-ai 
afară ? 
— „Am titat. 
— Noroc că mi-am adus eu aminte Lë 
aici ?? 
— N'avem chibrituri, mamă 1 
Capul Olguţei răsărise atent, prin crăpâtura ușii care dă 
dea în antret, 
— Umbii cu picioarele goale ? Oiguţa ! 
— Nu-mi găsesc papucii! Am să-i arăt eu Anicăi! 
— Ba te poftesc să te culci ! 
— Ce cauţi la mine în odae ?—se oţări Dănuţ. 
-— Eu vorbesc cu mama! Asta-i casa mamei. De ce ei 
dai afară pe mama ? 
— Olguţa, lasă-l în pace, 
— Mamă, l-ai dat afară pe All? 
— De asta ai venit !.. Hai la culcare ! Repede, Olguţa! 
— Mamă, cinii fac Dlogaite ? 
— Ce? Ai găsit ploşaiţe ?—se spăimintă doamna Deieag ` 
— Nuu! Da'ntreb aşa! | 
— Olguţa, al să mă 'nebuneşti ! 
— De ce, mamă dragă ? 
— Te rog, lasă-l pe Dănuţ să doarmă ! 
— Eu nu-l las? EI nu mă lasă pe mine! 
— Olguţa ! 
— laca mă duc... Mamă dragă, tare-ţi şade bine in kb 
gene oa Dei 
mna Deleanu întoarse capul spre fa - 
risul acolo de unde răsar fluturii, WE tege 
> oaste EE Dănuț. 
Sârută pe fronte, stinse luminarea, și esi lăsindu-l 
Dânuţ cu lumina lunii... şi cu ceva care nu ett Sege pi d 
Dar inima lui Dănuţ auzea venind, tăcută, mută, ascuţită ca 
umbra unui zbor de liliac, spaima. | 


Da’ tu cec 


_ LA MEDELENI 215 


„incepu un gind să povestească în gura mart, asurzitor, 
ca un papagal, tot dialogul cu e D şi cu mama: „ un 
prost! Eşti op prost! Eşti un prost! Du-te şi-o bate pe Olguţa! 
Nu pi ruşine să te facă de ris? Să te facă de ris... 

Și-un alt gînd, dimpreună cu celălalt, şoptea ca EN 

„ÎN cimitir, se ridică din mormint strigoiul. Ee la 
taţă, ochii negri ard ; dinţii şi unghiile cresc, cresc... şi stri 
iul vine fără sâ-l auzi, prin lumina lunii... In cimitir, în cimitir... 
ŞI nici nu-l auzi cind vine..." 

Deschise ochii: spalma lunii umplea odala... Se zmulse de 
pe pernă şi repede întoarse capul „ nu era nimeni la spate, dar 
poate piecase şi venise la loc... 

„«Strigoli caută sînge de om tînăr...“ 

se fată tinără !"—ţipă alt gind de-al lui Dănuţ, 

iși făcu semnul crucii... Se culcase fără să spue rugăciunea, 
Se făcu palid în paloarea lunii. 


Oiguţa lăsă lingura în gavanos, gavanosul îl virt în sobă. 
Monica se virf în pat. Hotărită, Olguţa porni spre uşa dintre 
odaia lor şi a lui Dănuţ, de unde răsunau bocăniturile. 

— Cine-i acolo ? 

- Eu. 

— Cine, eu? 

Eu, fratele tău. 

— Nu cred! 

— Dacă-ţi spun | 

— Şi ce vrei? 

— Să-ţi spun ceva, 

— Spune. 

— Deschide ușa. 

— Pentru ce? 

— Ca să-ţi span, 

— Şi ce-mi dai, dacă deschid ? 

— Spune tu ce vrei? 

Oiguţa se "'ncruntă. Nu mai înţelegea nimic. 

— Olguţa, nu deschidel—o îndemnă tainic, Monica. 

— De ce să nu deschid ? 


— Să-mi dal pușca ta. 


— Spun pe onoarea mea. 

— Deschide, Oiguţa. Jur pe onoarea mea. 

Olguţa răsuci cheia, apăsă clanța şi brusc deschizind, ră- 
sări în prag. 

— Ke? pușca ? 

— la-o, 


216 


hotarul 


nica-l sărută pe nas, din greşală. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Olguţa desprinse puşca, nelăsindu-l pe Dânuţ să inca 


— Buftea A încercă ea, inarmată cu pușca. 
— Poţi să-mi spui! Na mă supăr. 

— Atunci nu-ți mai spun. 

— Cum vrei tu. 

— Da’ tu ce vrei? 

— Olguţa... vreau să mă împac. 

— La să te 'mpaci? 


— Da. 
— Spui drept ? 

— Spun drept. 

— Atunci intră, 

Dânuţ respiră. 

— Monica, și cu tine vreau să mă impac. 

— Ce bine "mt pare, Dânuţ. Hai să ne sărutăm. 
Se sărutară entuziasmați: Dănuţ în vint, din grabă, 


— Ce facem ?—se 'ntrebă Oiguţa. 

— Dă-i şi lui, Olguţa, cercă s'o înduplece Monica. 
— Tu zici să-i dau? 

— Da, Olguţa, de ce să nu-i dai? 

— Ce vreţi să-mi dați ?—se neliniști Dânuţ. 

— Da’ juri ?--interveni Olguţa. 

— Da’ n'am jurat? 

— Pentru puşcă! 

— Bine, jur. 

— Zi după mine: Mă jur... 


— Copii, voi na dormiţi ?—întrebă din capătul antretus 
doamna Deleanu, pentru a 


doua oară. 

— Monica, spune tu că dormim; pe tine te crede. 

— „incă nu, tante Alice, 

— Noapte bună, Monica. Să şti! că te-aud, Olguţa ! 
— Mă jur... Hal, Olguţa !—incepu Dănuţ în şoaptă. 
— Aşteaptă să găsesc! ...să am crampe. 

— «SÅ am crampe... 

— Olguţa, asta nu-i jurămint, asta-i blestem ! — se 'nfri 


Monica. 


— Da ? Foarte bine. Zi după mine... Ce-am spus ? 
— Să am crampe...—se strimbă binevoitor, Dănuţ. 
— Şi să stau În pat toată vacanţa... 
— «ŞI să stau în pat toată vacanţa,.. 
„ŞI să mă pue doctorul la dien. 
— Şi să mă pue doctorul la dietă... —se ingrijoră D 
— m.tără de dulciuri... 
— fără de dulciuri, —oftă el 
— «dacă oi spune cuiva... 
„dacă oi spune cuiva... 


amar. 


| 


| 


LA MEDELENI 217 


„„„Ce-are să-mi arate... 
sCe-are să-mi arate... 


EN 3 a.. 
Spune Amin, 
— Bagă de samā !... Si-acum, poftim paşca inapoi. 
-— De ce, Olguţa ? 
— E puşcă de copil! Mie nu-mi trebue | 
— N'o primesc. Am dat-o, 
— Atuncea o ţin ES Monica... Ai so pui în patul på- 
puşelor. Auzi, Monica 


„Albi pelerini ai căilor de lună pe covoare, trei copii des- 
culti, in lungi cămeși de noapte— unul cu cozi blonde, dol cu 
piete brune,—poposiră in jurul unui gavânos cu dulcea 

Și toţi trei mincau din aceiaşi lingură, subt privirea ace- 
leaşi banice, din dulceaţa aceloraş uriaşi, — jos pe covor. 


(Vu urma) 


Ionel Teodoreanu 


Printre tomuri brăcuite 


Biblia mea englezească și traducerea 
Noului Testament 


Este un exemplar tipărit la Oxford, în anal 1868. Are lol 
măruntă, pagina impârțită în două coloane şi pe marginea e 
cărei coloane ` clte-o colonetă cu note foarte scurte şi cu ari- 
tarea locurilor paralele, Cartea aceasta imi este deosebit de dragi 
şi aproape în fiecare zi trebue să răsfoesc prin ea, schimbindu-l 
mereu locul, printre cele tomuri brăcuite din jurul meu. MI 
dăruit-o Prea Cuviosul meu amic Arhimandritul Iuliu Scribas, 
mi-a dăruit-o cu mină bună şi într'un ceas binecuvintat, Intăiul 
ei proprietar, cine-o fi fost (amicul meu a primit-o şi el tot ln 
dar) a făcut in ea multe sublinieri, dar a păstrat-o cu ingrijire. 

Biblia 
Bibliile cele nouă, nu are adică acel : 
formaţii (istorice, filologice, geografice, mai ales arheologice) și 
de reproduceri fotografice care complectează cartea siîntă cu e 
adevărată enciclopedie biblică și scuteşte pe cetitor de multe 
anevoloase cercetări explicatorii. Textul meu înfăţişează v 
unea autorizată, dar nu și revizuită. 

Acest exemplar de Biblie englezească a fost să aibă asupti 
hotăririlor şi asupra muncii mele o deosebită înriurire. 

Acum cinci şi şase ani, am scris şi am risipit, prin dife 
rite publicaţii, peste o duzină de articole în care mă străduiam 
să lixez atenţia intelectualilor noştri asupra nevoli naţionale de 
a avea o nouă traducere a Sfintei Scripturi. Mi se părea mie 
atunci şi tot aşa mi se pare şi azi că la 
politică, atinsă de neamul nostru, este cuviincios şi de dorit să 
avem și o verslune rominească, mai bună, a Cuvintului dumne- 
zeesc. Lucrul acesta, pe care îl spun în stilul meu de fiu al Bi- 
sericii creştine ortodoxe, cred că ar putea să-l spună orice ro- 


mea englezească nu are nici un apendice cum a 
lung adaos de prețioase in- 


ha 
d 
treapta de importanță |. 


PRINTRE TOMURI BRĂCUITE 219 


min--luminat şi patriot—chiar dacă, din punct de vedere bise- 
ricesc, nu are convingerile mele. Intr'adevăr, lată, în Rominia 

limba noastră, dar care 
fiind creştini pravoslavnici...) au in 
casele lor Sfinta Scriptură, în limba părintească. Un Sas, un 
Ungur, un Rus... care-și cunoaşte Biblia şi o ceteşte zilnic, do- 
în chip firesc, să aibă intăiu o 
, neamul romînesc nu are, pănă 
azi o versiune a Sfintelor Scripturi, care să poată să stea— prin 
claritate şi prin acurateţă literară —alături de actualele versiuni 
germane, ruse sau maghiare. 

Dar ceiace scriam eu acum 5—6 ani s'a pierdut în zarva 
altor preocupări, altor interese, altor pasiuni, mal neertătoare 
deci! patima pentru Sf. Scriptură. Cel mult, dacă s'or fi găsit 
citeva cugete miloase care să mă compătimească; 


De ! inchipue-ţi, săracul, de «Scripturi ne arde nouă! 


Cu toate acestea, tot serlind articol după articol şitot pre- 
dicind că ar fi păcat să mai jintirziem cu noua traducere a Bi- 
bliei, am izbutit să conving pe cineva să se apuce de lucru. 
Acesta am fost eu insami, Citeva împrejurări şi ciţiva oameni, 
pe care firal povestei îi va scoate, intro zi, în vileagul cunoş- 
tinjel obşteşti, m'au ajttat—cu schimbu!—in această temerară 
întreprindere. Am primit totul cum a venit. Am mulţumit cînd 
am fost ajutat şi nu m'am plins cind am rămas, singur, în mijlo= 
cul drumului. Cind te apuci să tâlmăcești Sf, Scriptură trebue 
să fii susținut de concepţii şi de convingeri din altă lume decit 
cea pămintească. Afară de aceasta, un traducător din zilele 
noastre nu poate să ignoreze istoria innaintaşilor, de pildă amă- 
răciunile Fericitului leronim sau tribulațiile lui Luther. Cine se 
Incumetează să se apropie de Cuvintul dumnezeesc, cu hotărirea 
să-l tălmăcească, trebue să Ştie să ințeleagă semnele şi simbo- 
lurile cu care Pronia Eternă îl va încerca şi il va povăţui. 

Am pornit să traduc Sf. riptură acum patru ani, Sep- 
tembre 1920. Exemplarul dăruit mie de P. C. Arhimandrit Scri- 
ban a fost faptul cel din urmă care a venit să inchege o lungă 
fermentație sufietească, Exemplarul acesta are tocmai o mie de 
pagini. (Notez că Biblia mea engleză, ca toate Bibliile britanice 
are numa! canonul protestant, adică numai cărțile protocanonice, 
nu şi pe cele deuterocanonice, Precum le au Bibliile ortodoxe 
şi cele romano-catolice). Numărol de o mie de pagini mi-a făcut 
o deosebită impresie. O judecată simplistă și entuziastă m'a ri- 
dicat în sus: Va să zică, dacă un tălmaciu romin ar vrea şi ar 
putea să jertfească o mie de zile din viaţa lui, adică să migă- 
lească şi să traducă zilnic, cite-o pagină din Sf. Scriptură / 
măsura unei pagini din această Biblie engleză) într'o mie de zile 


220 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ar izbuti să agonisească, in romineşte, toată Biblia protocanonici 

Socoteala aceasta mi s'a părut o revelaţie. Darul P.C, 
himandrit Juliu Scriban cădea ca un bob de mărgăritar i 
cupă plină să se reverse, O mie de pagini, o mie de zile, adi 
trei ani, fără trei luni—şi traducerea va fi gata |... 

Dar de atunci (Septembre 1920) au trecut patru ani, a 
aproape o mie cinci sute de zile şi eu n'am ajuns să traduc 
cit Noul Testament, adică —măsarind cu măsura Biblie! eng 
—deabia 236 de pagini!... In ziua de 31 August 1924, cu aj 
torul iul Dumnezeu, am mintait de tradus ultimul capitol 
Apocalipsă. 

Sint ciţiva intelectuali, sint citeva persoane eclesiastic 
care ştiu cum că lucrez la traducerea Sfintei Scripturi. Direct 
indirect, prin scrisoare particulară şi prin ziare am fost întreba! 
ande am ajuns cu lucrarea mea şi cind se va tipări ce ami 
crat. Acestor binevoitori şi acestor prietini vroesc să le dan 
teva lămuriri. 

Am terminat de tradus Noul Testament. Ce calităţi și 
cusururi o fi avind această traducere a mea se va vedea în 
viitor 1925, cind Fondafia Principele Carol va tipări-o şi v 
răspindi-o. Eu unul insă ştiu şi trebue s'o span şi altora că 
bonă şi definitivă traducere a Sfintei Scripturi este, după expe: 
rienţa de pănă acum, totdeauna operă de colaborare, 

De obicelu, unul merge înainte, trage liniile cele mari, Sa 
mână pe miile de stihuri sacre săminţa limbii părintești și imbraci 
dumnezeescul ogor intr'o recoltă nouă. Dar după el vin tie 
tovarăşi, neapărat trebuincioşi, care observă şi Indreptează greșeli 
premergătorului, Traducerea Fericitului leronim, ca sa ajungă Va- 
gata de azi, a trecut, în decursul veacurilor, prin multe mir 
experte, care au tot îmbunătăţit-o şi au precizat-o. Biblia en- 
gleză autorizată este operă de colaborare. 1 Traducerea lui Li- 
ther, care, în zilele ei, a fost primăvara şi soarele cel tinăr al 
limbii şi al literaturii germane s'a dovedit, cu vremea, plină de 
neajunsuri şi de greşeli. 2 

Ceiace eu am tradus, în grele condiţii, timp de patru asi 
-cu cite intreruperi! cu cit amestec de tristeţe, de preocupări 
şi de muncă străină !-— însemnează o lucrare imperfectă, pe care 
viitori colaboratori recunoscuţi (unii poate nici nu s'au născu! 


1 „Upon Tyndale's and Coverdale's versions was based the si 

did new iransiation made by the Hampton Court Conferenee (GE 

1611). This noble monument of Tudor prose ia known as lhe À 

SR bocete ui Literature... by F. Selion Delmer, Berlin 

+ Pag. 39. 
2 „la traduclion de Luiher es! regardé e 

magne comme insuliisanie e! fautive; | Steg. E GE 

compréhensible pour le fildèle ; les epilres comme Obscures ; la ter 

E DS d pleine Elei, qu'en 1856 quelques consistoire: 
voeu qu'elle fût revue fout enlière*— Lute 

par LH. Audin, ed. VII, vol. li, pag. 378, ei EE 


PRINTRE TOMURI BRĂCUITE ` 221 


vor primi-o şi vor desăvirşi-o. Cind această muncă de șlefuire 
va fi gata şi cind exactitatea intrinsecă va fi dovedită şi con- 
tirmată, atunci (şi numai atunci) traducerea mea va putea să 
obțină dela Inaltele autorităţi bisericeşti binecuvintare şi recu- 
noaştere oficială. Pănă atunci, traducerea Noului Testament va 
apărea Într'o ediţie de probă, sau, dacă va fi nevoe, în clteva 
ediţii de probă. 


+ 
+ r 


Cei cu experienţă ştiu cit este de greu să traduci în limba 
ta o carte străină. Este şi mai greu să traduci Sf. Scriptură. 
Aici aproape fiecare stih ajunge o problemă. Stihul în aparenţă 
cel mai simplu, cind deschizi un comentar şi cercetezi cum l-au 
înțeles comentatorii vezi că samână cu o rază de lumină care 
cade—in camera obscură —pe o prizmă de cristal. Ce să mai 
zicem de stihurile san de locurile dificile, unde interpretările, o- 
piniile şi discuţiile teologilor fac adevărate cataracte, cu căderi 
de zecimi de pagini şi cu torente de erudiție 1... in asemenea Im- 
prejurări : 


Unde vei găsi cuvintul 
Ce exprimă adevărul ? 


Vol lua ca pildă un verset care a fost şi este divers in- 
terpretat şi din care cetitorii mei,—cunoscători şi mai puţin cu- 
noscători—işi vor da sama cit este de dificil să alegi, dintr'un 
complex de fire asemănătoare şi Înodate, firul cel mal potrivit 
și mai mulţumitor. Este vorba de Epistola cătră Filipeni, cap. 
2, versetul 6. încadrat de versetele 5 şi 7: zeien opengirs èy bulă 
zer iv Ae Imesh, Se iv papi, Bee imdpymv cuy, Aerm heat tò 
elvat iza fam, AAA Zenn Zzwaecx uecht Baiicn hapi, iv Eustouari 
Sher YEMES 

Sau, in cuvintele  Vulgatei: Hoc enim sentite in vobis, 
quod et in Christo Jesu, qui, cum in forma Dei esset, non rapi- 
nam arbitratus est, esse se aequalem Deo ; sed semetipsum exina- 
nivit, formam servi accipiens, in similitudinem homihum factus... 

tihurile 5 şi 7 nu prezintă nici o greutate de înțelegere şi 
sint aproape la fel fluente in toate traducerile. Stihul 6, insă 
(qui, cum in forma Del esset non rapinam arbitratus est, esse 
se aequalem Deo) a dat foarte mult de lucru traducătorilor şi 
comentatorilor. lată cum l-au înţeles şi l-au tradus ciţiva dintre ei: 

1) Biblia mea englezească (the Authorised Version): Let 
this mind be in you, which was also in Christ Jesus: who be- 
ing in the form of God, thought it not robbery to be equal 
with God: but made himself of no reputation, and took upon 
er the form of a servant, and was made in the likeness 
of men... 


222 


2) Luther : Ein jeglicher sei gesinnet, wie Jesus Chris 
auch war, welcher, ob er wohl in găttlicher Gestalt war, hie 
er's nicht für einen Raub, Gott gleich sein, sondern äusse 
sich selbst und nahm Knechtsgesialt an, ward gleich wie ej 
andrer Mensch... 

3) Osterwald: Ayez les mêmes sentiments que Jésus-Chri 
a eus; leqiel, étant en forme de Dieu, n'a point regardé com 
une usurpation d'être égal à Dies; mais il s'est anéanti [ni 
même en prenant la forme de serviteur et se rendant semblab 
aux hommes... 

4) Biblia englezească revizuită (the Revised Version) : Hay 
this mind in you, which 
in the form of God, counted it not a prize to be on an 
lity with God, but emptied himself, 
vant, 5 made in the rari of men... 

ri Weizsäcker (Textbibel des Alten und Neuen Tes 

taments — de Kautzsch şi Welzsăcker) : Die Gesinnung sei bei wë 
wie bei Christus lesus, der da war în Uottesgestalt, aber 
Gottgleichsein nicht wle einen Raub ansah, sondern sich sel 
crea indem er Knechisgestalt annahm, in Menschen 
rat... 


VIAȚA ROMINEASCĂ * 


Treat one another with the same spirit as 


8 D sën Wei 
ori. (Die riften des Neuen Testaments) : esinnung | 
Ra unter euch, wie Ihr sie în Christus lesus seht. Obwohl e | 
nämlich in güttlicher Gestalt war, dachte er doch nicht daram 
ai a ege een? Raub an sich zu reissen, sondere 
serie sich selbst und nah: 
erei Si nahm Knechtsgestalt an, ward der 
9) Alexandre Westphal 
dans la condition de Dieu, il n’a pas cherché A a LH 
di l'égalité avec Dieu, mais, au contraire, il s'est dépouillé lei 
d dE Apr la condition de serviteur, s’est fait semblable aux 
10) II nuovo Testamento (operă protestantă, editaiă de Se- 
cietatea „Fides et Amor“): Abbiate in voi lo stesso sentimo 
che Cristo Gesu ha avuto; egli che, esistendo in forma di Dio, 
non reputo questa sua vguaglianza con Dio esser cosa da rite- 


PRINTRE TOMURI BRĂCUITE 223 


nere con avidita, ma annichiii se stesso, assumendo forma di 
schiavo e divenendo simile agli uomini... 

11) Biblia rominească (tip. la Petersburg, 1319, după Biblia 
ini Klein): Că aceasta să se înțeleagă intru voi, carea şi intro 
Hristos lisus: carele în chipul lui Domnezeu fiind nu răpire s'au 
socotit pre sine a fi el intocmai cu Dumnezeu: cl s'au micşorat 
pre sine chipul robului luind, intru asemănarea omenească få- 
cindu-să,.. 

12) Biblia dela Buzău (1856): Că aceasta să se înţeleagă 
întru voi, care şi intru Hristos lisus; care în chipul lui Dumne- 
zeu fird, nu răpire a socotit a fi el întocmai ca Dumnezeu ; ci 
s'au deșertat pre sine, chip de rob luînd, întru asemănarea oa- 
menilor făcindu-se... 

Actuala noastră versiune oficială este intocmai aşa ca în 
Biblia dela Buzău. Cetitorui pregătit şi răbdâtor işi va da sam 
că în aceste douăsprezece versiuni se prevăd trei tipuri de in- 
terpretare ` 

a) Un tip care calchiază originalul grec, fără să-l apro- 
fundeze, şi traduce versetul 6, in divort cu versetele 5 şi 7: 
„lisus Christos... n’a socotit răpire egalitatea sa cu Dumnezeu“ 
(1, 2, 3,4, 11 şi 12). 

b} Al doilea tip, care insinuiază inegalitatea loi lisus Christos 
cu Dumnezeu: „lisus Christos... n’a căutat să zmulgă pentru 
sine egalitatea cu Dumnezeu“ (7, 8, 9). 

c) Al treilea tip, care se impacă foarte bine şi cu textul 
şi cu credința noastră In perfecta dumnezeire a Mintuitorului : 
„lisus Christos... n'a ținut ca la o pradă la egalitatea sa cu 
Dumnezeu (5, 6, 10). Astfel, înțelesul întreg este acesta: Aveţi 
in voi simţirea (de smerenie) care era în lisus Christos, cel ce, 
fiind în chipul lui Dumnezeu n'a ţinut ca la o pradă la egalita- 
tea sa cu Dumnezeu, ci s'a deșertat pe sine, a luat chip de rob 
şi s'a făcut oamenilor asemenea. 1 


Pornind să traduc Biblia, am inceput cu Noul Testament, 
adică cu Sfintele Evanghelii, care sint cununa Sfintei Scriptori. 
Mai toţi traducătorii vechi şi noi au făcut tot aşa. Bătrinii noștri 
tălmăcitori, cind au început să facă loc, în biserică, limbil ro- 
mineşti, au tălmăcit întăiu Fvangheliarul, Apostolul şi Psaltirea. 
Noul Testament, care infăţigează cam a cincea parte din Biblia 
ortodoxă, este partea cea mal câutată și mai scumpă şi pentru 
biserică şi pentru creştinul eviavios. Urmind calea înaintaşilor 
mei—a bunilor călugări cărturari, a viădicilor stihuitori şi inte- 


1 Acelaşi el de a înțelege şi de a lraduce il găsesc şi în Biblia 
Americană revizuită (Standard Edition) care imi cade în mină, în ulti- 
mul momen! : „who existing In the farm of God counted not the be- 
ing on en equality with God a thing lo be grasped"... 


224 


_____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


meetori de tipogratil, a boerilor invățaţi—s'ar cuveni acum 
incep să tălmăcesc Psaltirea, care se ceteşte, în rinduiala 
lor, tot atit de mult caşi Sf. Evanghelie. Deocamdată, însă, 
bue să aştept. 

Aştept să văd tipărită acea ediţie de probă a Noului T 
tament şi primirea de care va avea p 


Scripturi trebue să se simtă și să rămie În raportari cuviinri 
şi legiuite cu cirmaitorii canonici. Munca mea viitoare atirnă 
citeva condiţii, despre care voi vorbi pe larg, mai tirziu. Dar 
tirnă în bună parte şi de ospitalitatea sufletească pe care 
găsi-o—cu traducerea mea—in competința şi în judecata 
mei bisericeşti şi a fraţilor mei întru Christos. 

In aşteptarea aprobării Sf. Sinod-—oricit de tirziu va fisi 
vie—lertat să-mi fle să mă odihnesc şi să mă mingii, cu cuvin: 
tele Jupanului Hirilin Lucaci (Lucas Hirscher), judeţul Dram 
lul şi a tot ținutul Birsei, din Preadislovia, ia Cartea cu 
tură a Diaconului Coresi: 

„Dereptu aceala eu... foarte cu inimă fierbinte şi cu jale a 
prinsă, de multa jelulia la această luminată carte.. C'amu 
cugetatu şi aceasta, ca să fie mal lesne şi mal iuşoru a cetişi 
a inţeleage pentru oamenii cela proşti... Mai virtosu celora 
voru ceti cu grijă şi cu socotință“,. 


G. Galaction. 


Pittsburg 


În jora ojelului 


Marele Washington n'a fost negustor. Nici vreme n'a avut 
să se ţină de afaceri. Dar în „jurnalul“ său se găsesc multe 
Însemnări preţioase asupra locurilor cercetate de ochii lui pă- 
trunzâtori. „lată un loc admirabil pentru o uzină“ a spus el, 
contemplind de pe-o colină, banda de pămint cuprinsă intre cele 
două ape: Monogahela şi Allegheny, care se unesc formând 
flaviul Ohio. 

La Încrucişarea celor trei drumuri de apă, la poalele mun- 
Hor feruginoşi, pe un påmint imbibat de păcură, între pături de 
cărbune ce es la suprafață, răsare, pe locul micului fort cons- 
truit împotriva Peilor-Roşii, un oraş-ciupercă, ce creşte uimitor, 
ajungind în cursul unui veac cea mai vastă și mai monstruoasă 
uzină metalurgică din lume,—uriaşa cetate mondială a ferului, 
a ge? regatului lui Carnegie, atotputernicul suveran al trustu- 
lui oțelului. 

Fără să debarce, de pe puntea vaporului care plutea încet 
pe cele trei ape cu unde negre, strălucitoare de pate de petroi, 
am privit o zi întreagă de-oparie și de alta malurile, pe care se 
inălțau munţii de mineraiuri roşii, uriaşe cazane-rezervoare de 
naft, farnale gigantice ca nişte turnuri fumeginde, case-căzărmi 
negre de fum, monumente babiloniene ca nişte imense puşcării 
de mancă forţată. 

O săptămînă încheiată am colindat stradele triste şi negre, 
pavăle cu resturi feruginoase, trecind printre ziduri ciclopeene 
lucrate in cărămidă aparentă afumată, acoperită de praful de câr- 


226 VIAȚA ROMĪNEASCA ____ PITISBURG 227 


bune, care se cerne peste tot ca o ninsoare fină. M'am Hr? In cartierul şeoalelor lui Carnegie 
în labirintul uzinelor cu maşini, monstruoase, printre roți, 
manivele, angrenaje şi transmisii care toate se mişcă, se invi 
ameţitor Intro veşnică agitare. 

In haosul de sgomote metalice, stridente, se ame 
vijlituri de aburi, mugete asurzitoare ca în răscoala unei 
furtunoase ` iar Ja intervale, cite-o detunătură groaznică ci 
pămintul de subt picioare şi-ţi sparge craniul ca într'un inf 
bombardament de artilerie. Nu se poate auzi nici o vorbă: 
se înţeleg prin semne, 

Intr'o atmosferă otrăvitoare, Inăbuşit ca într'o etuvă, 
veşti năucit la blocurile de fer roşu arzind în pară, la 
tele de metal lichid curgind fn valuri arzătoare, la ploal 
scîntei şi la ilacările furioase, albe, orbitoare ce scapă sbuc 
din gurile lacomelor furnale. Lucrătorii poartă ochelari şi 
metalice. 

Surd, orb şi ameţit ieşi la lumină din iadul focului 
ferului topit. Can cu sete aer curat şi tragi adinc, păn 
fundul plăminilor, funinginea fină care pluteşte pretutindene 
miros acru de forjă, cărbune şi gudron. 

Afară, printre munţii de coks, cenuşă, mineraluri, v 


In vastele ateliere Westinghouse Electrieal, in- cercul unai 
dinam colosal, un inginer mărunţe!, suit pe-o bobină, ne da 
explicaţii intr'o carată franțuzească. 

Vioiu, cu părul negru boclat, cu ochii negri surizători, sim- 
paticul inginer imi fn vecin de masă la gustarea dată de direc- 
jia fabricii, 


— Nu, răspunse zimbind, eu sint belgian din Gand. De 
cițiva ani sint pe aci. Nici no m'am americanizat complect. 
— Sint molt ingineri veniţi din Europa ? 


terii prime au din belşug. Ei nu rezolvă marile probleme 
științifice, nu inventează, dar aplică, perfecţionează şi asimilează 
foarte repede. Pindesc examenele facultăţiior din Europa și dau 


Inginerul Jean Lorand, stabilit de opt ani în America, venit 
ca profesor de desen industrial la Şcoala tehnică a lui Carnegie, 
deși nu era complect americanizat, cunoştea foarte bine toate 
secretele marilor intreprinderi americane. 

lasoţit de el, am vizitat aşezămintele de cultură intemeiate 

Carnegie, cu milioane de dolari aruncate cu dărnicie şi folos. 

O serile de edificii moncmentale în stilul renașterei italiene, 
ocupă un cartier iatreg din Oraș: muzeu, săli de muzică, de 
pictară, de sculptură, bibliotecă, scoli tehnice ; toate întreţinute 
prin rente anuale asigurate de cătră generosul Rege al oţelului 
căruia i se spune cu admiraţie şi simpatie: micul patron. 

Intrarea liberă peste tot. Pe poarta principală e scris cu 
litere mari: „Free to the People“, 

Secţia istorică a muzeului e ridicolă în comparaţie cu vechile 


Lucrul nu incetează nici o clipă ; focul se întreţine v 
echipele de noapte inlocuese pe cele de zi, Spre seară, la 
schimbului, pe stradele negre şi înfecte furnică mii de oameni 
toate neamurile, cu hainele "murdare, cu chipurile palide, dl 
de muncă, se răspindesc în. părțile mărginașe prin cartierele. 
lucrători, ` 
Acolo, seara, în Homestead, mizerabilul Ghetto al Pre 
gului, am întilnit grupuri de e igranţi, Ardeleni de-ai noștri, 
torcindu-se dela munca din fa rici, Co sefertaşele de metal 
mini, cu surtucele prăfuite aruncate pe-un umăr, călcau 
tăcuţi, întunecaţi. Pe figurile lor obosite se cunoşteau dug 
şiroaelor de sudoare, prelinse prin praful de cărbune deg 
pe obrajii pămintii, subți de miunca silnică în uzină 


ai ide instinctelor fireşti ale Omului crescut în sînul larg 
naturii. 


Preţioase colecții de istorie naturală, numeroase fosile şi 
ci celebrul diplodocus. Scheletul giganticei dihânii ocupă o sală 
vor răminea, pentru totdeauna pcate, desrădăcinaţi, departe 


Wie verzi ale Mureşului, de Pădurile lor de fagi din Biblioteca foarte bogată, c'o organizaţie practică, americană. 


4 


In mijlocul unei vaste şi luminoase săli, un birou cu ingenios 
instalaţii mecanice, tuburi pneumatice şi butoane electrice, Fle- 
vatoare, vagonete pe şine transportă cărţile actomatic, Adm 
rabile săli de cetire pentru femei, copii şi orbi—după metoá 
Braille. 

i eitim cu de-amănuntul marele insitut tehnic, în tr 
invaţă cîteva mil de tineri. Sāli spaţioase, laboratorii, atelier 
maşini, proecţii luminoase. Ai mai mult impresia că eşti Intre 
fabrică decit într'o şcoală.  Aceiaşi metodă pentru toate ramuri 
de învățămint: cursurile teoretice însoţite de aplicaţii praciia 
In unele ateliere am văzut studenţii lucrind manual fierol g 
lemnul, la banc, la strung și la minghinea, ca simplii lucrător 

— Şcoala americană, ne spune inginerul, e o imensă niet 
Se învaţă mai puţină carte, dar se face mai multă practică, D 
noi se îmbină mai bine teoria cu practica. E un învăţămint mš 
realist. Sistemul european pentru noi e prea rigid. Nu aer 
acele bariere de examene, diplome si titluri, Care are stofă é 
conducător răzbeşte aci la sigur. Nici Morgan, nici Carreg 
nu sint universitari. 

In sala luminoasă de desemn industrial, unde zbirnie vrei 
zece ventilatoare electrice, o sută de băeţi in cămăşi, cu bratt 
goale, cu minecile sufiecate, lucrează aplecaţi pe plangete, E! 
bogată expoziţie de muşchi.  Băeţi votogi, zdraveni, cu ob 
rumeni, cu priviri senine și îndrăznețe. Nu vezi nicăeri Ce 
stoarse, priviri obosite de tineri cărturari premianţi, 

— Atmosfera şi nivelul şcoalei americane, ne explică Ing 
nerul, sint desigur mai scăzute decit in Europa. Aci nu sein 
ştiinţă pentru ştiinţă şi artă pentru artă. Nu există nici mie 
minister de instrucţie, dar desigur că şcoala americană, pne 
tică şi utilitară, dă o pregătire mai largă la un număr de oamnei 
cu mult mai mare ca in Europa. Desigur aci găseşti mare 
dorinţa nobilă a ştiinţei și mai pe toţi setea de îmbogăţire, îl ft 
să se instruiască. Dar ce incredere, ce entuziasm au aceşti dei 
Ei nu ştiu ce-i şovăirea, şi timiditatea, In locul reflexiei $ 
fineţei, au indrăzueala, iniţiativa și violciunea. 

In ţările din Europa se privesc cu oarecare dispreţ omg 
tehnici ridicaţi de jos, fără şcoli superioare. In America dimp 
trivă sint căutați şi încurajați. Foarte multe invenţii şi gert: 
ționări în maşinism sint făcute de simpli lucrători. La De 
fabrică există cite un registru de idei, în care orice umil lut 
tor are drept să-şi scrie părerea asupra maşinei la care lu 
zilnic. In unele fabrici sint spirite inventive care nu fac alten 
decit să experimenteze—bine înţeles că patronii se imbogiis 
şi nu inventatorii. 

Mai în toate ţările din Europa rutina, tradiţia şi chiar erah! 
paralizează storţările. Alt spirit stăpineşte lumea nouă. Pe iif 
multe cauze economice și sociale, poate activitatea, energă 
atmosfera excitantă a Americei se datorește şi aerului de * 


ee e y 


N T bh 
tr 


PITTSBURG Ren 


sec şi încărcat cu o cantitate de fluid electric intr'o proporţie cu 
mult mai mare decit în vechiul continent. 


Privind din Paradis To Infern 


O colină înaltă, transformată întrun bogat pare englez, 
domină întreg oraşul, Dela piciorul colinei, cit pu ie cu 
vederea pănă în zare, se întinde, mâreaţă şi oribilă, vasta re- 
giune metalurgică. Am ajuns sus spre seară. Nu se vedea 
soarele ascuns in atmosfera aburilor de sulf; a'măream numai 
scâpătarea lul, după Rradaţia de culori luminoase, care aprindeau 
perdelele de fum roșu la ora acela a astințtului. 

Lumina inecată, vaporoasă, schimba treptat conturul fon- 
dului, plerdut în depărtarea ştearsă, Şi în pinza rară de neguri, 
fină ca o muselină, care se intindea plutind între pămînt şi cer, 
coşurile monumentale înșirate pe malurile apti, apâreau difuz In 
zare, ca nişte gigantice colonade, antice obeliscuri Înă'ţate pe 
țărmul jos al Nilului întrun peisagiu egiptean. Sus in parc, alei 
largi, întretălate armonic, acoperitte cu nisip roşu, umbrite de 
brazi şi tei mirositori, despart parchete geometrice de gazon 
fraged şi ferigă imedă; constelații de flori variate, garduri vii, 
arbuşti rotunzi, tăiaţi cu atita artă cà par crescuţi aşa de'a na- 
tură. In boschete de crisanteme uriaşe sint aşezate bânci de 
piatră, basenuri cu apă clară, fin'ini monumentale O balus- 
tradă de marmură sculptată proteja terasa, făcută anume ca să 
deschidă vederii intinderea oraşului, de jos dela piciorul co- 
linei, până departe la orizont. Aci sus în parcul aces'a plin de 
farmec şi de partumul unei vechi grădini regale, se ridică seara 
prinții Yankei, potentaţii suverani ai finanţei şi industriei mon- 
diale, pentru a gusta o oră de linişte în bogăţia şi majesratea 
naturii acestui paradis pămintesc, pe cind jo+, la picioarele lor, 
continuă fară încetare munca istovitoare în atmosfera sulfuroasă 
a iadului metalurgic, 

In parc, peste tot locul, un lux sportiv. Printre pavilioa- 
nele de piatră şi lemn lucra'e în stil rustic, imbrâcate în 
ghirlande de glicină şi trandafiri japonezi, se întind peluze și 
terenuri pentru jocuri de tenis, p lo şi golf. 

In clădirea centrală a clubului cu egira pe terasă, sint säit 
de biliard, de muzică, de lectură şi de gimnasti.ă, Pentru înotat 
un imens bazin de faianţă albastră, cu scâri de marmură albă, 
împrejmuit cu felurite plante merid'onale 

ora la care am sosit erau puțini bărbaţi. Multe doamne 
şi domnişoare in cossum de spori. Unele foarte d coltare, cu 
braţele goale ` alele şi cu picioarele goale, numai În sandale, 
fără ciorapi. Umbreluțe, evaniali: şi voaluri nu se vedeau deloc, 

Ne „şezarăm la o masă lingă intrare. de unde puteam 
observa lumea care venea pe terasă. 

in faţa noastră o bâvinică uscată c'o bonrtă de dantelă 


4 


SE VIATA RoN PITTSBURG i 231 
albă, învelită intr'un şal de caşmir, prins la piept c'o agr 
mare, bătută în diamante, sta îngropată întrun Dt monumens 
şi citea un jurnal american, dintre cele de douăsprezece pagii- 
foaia cit un cerşaf şi litera cit puticele. Lingă ea se aa 
c'un aer obosit un domn înalt, robust, cu faţa roşă, cu părul sy, 
Se răsturnă de-odată într'un scaun cu leagăn, şi ridicindu 
picioarele mari cu nişte ghete groase ca bocancii cazoni, Ieren 
să se balanseze ţinind capul dat pe spate, cu ochi! pe jumătar 
închişi câtind în vid. 

— E arhimilionarul F.., îmi sopt ` Lorand, e mina dreapi 
a lui Carnegie. Mama lui, bătrina din faţă, vine aci în Tea 
seară şi Îl aşteaptă, la ora repausului. 

La intrare apăru o familie numeroasă; tata durduliu y 
zimbitor, mama înaltă şi uscată, trei fete şi doi bäen, Toa 
dinastia cu părul rogu aprins. | 

— E tot unul dintre proaspeţi milionari făcuţi de Carneg 

— Se vede că are fabrică de milionari, Carnegie ? 

— Da, precum vechii suverani din Europa aveau Inalt 
fabrici de nobili. ŞI Lorand începu să-şi dezvolte teoria lé 
asupra regilor americani. Suveranii, care au mai rămas în Europi 
trăind numai din tradiții sint mal slabi şi mai săraci decit regl 
americani, care de fapt sint guvernatorii muncii omeneşti. El si 
generalii care comandă în luptele economice mondiale. Mai mat 
chiar, regalitatea americană are prerogativele monarhiei absolute, 
puteri necunoscute şi uneori nelimitate, subordonind adesea pr 
terile publice şi chiar interesele naţionale. In Europa e sii 
demult lupta împotriva regalității, în America abia a început 
lupta pentru un regim constituţional, care să limiteze puterile + 
cestor regi. Cind ei au puterea, stăpinind soarta a milioane d 
oameni, importanţa, responsabilitatea, riscurile, reprezentanţi 
toate părţile lumii, e natura! să aibă orgoliul vechilor moaark 
şi să-şi formeze curţi mal strălucite decit ale regilor din Eu 
Carnegie dupăce a dat sume fabuloase pentru cultura poporalii, 
ca să arăte că are o nobilă misiune mondială, a înhămat la curte 
lui pe cei mai mari savanţi ai universităţilor americane, ca i 
facă în toată lumea propaganda „Fandaţiei Carnegie penin 
pacea universală“, 

— Dar în definitiv, întreb eu, care Lan fost calităţile e 
cepţionale, izvorul succesului acestul om? 

— Carnegie a dovedit că e un mare spirit organizator şi n 
subtil psiholog, adinc cunoscător al sufletului omenesc —cași U 
mare general, care ştie să aleagă, din masa pe care o condo, 
cadrele necesare pentru a face continua cuceriri nouă. El a și: 
să exploateze, mai bine ca alţii, sursele de muncă omeneasi. 
excitind mereu setea de îmbogăţire a celor capabili, de cèt 
atirna succesul intreprinderii. 

A plecat dela constatarea că marfa cea mai rară e capt 
citatea. Deaceia de clteori o găsea, o plătea oricît de mult. El 


a îutrodus sistemul de a interesa la beneficii și a lua In fiecare 
an ca asociaţi pe unii dintre funcționarii capabili, care dovedeau 
calităţi deosebite. E natural să fie trup şi suflet cu întreprinde- 
rea la care lucrează acei ce au posibilitatea să devină milionari. 
ŞI în adevăr, în fiecare an produce clte-o recoltă de milionari 
grădina lui Carnegie. In fiecare an se face cite-o infuzie de 
singe nou, care întinereşte intreprinderea, Astfel se întreţine 
vitalitatea organismului creat de Carnegie. Cu mare abilitate a 
combinat el o scară mobilă, după care nu plăteşte salarii fixe. 
en a lucru creşte şi scade în acelaşi timp cu profitul pa- 
tronului. 

Se povesteşte cazul unui oarecare căpltan John, care a re- 
fuzat să intre ca asociat, declarind că se mulţumeşte să-i mă- 
mească leafa. Carnegie La fixat o leafa egală cu a Preşedintelui 
Republicei Statelor-Unite. 


Inoptase dad am eyit din nou pe terasă. Rezemat de 
balustrada de marmară, privesc încă odată în E? 

Ochiul nedeprins cată chinuitor să pătrondă in masa de 
intuneric, Conturul clădirilor nu se desprinde din negrul nopții ; 
apar numai umbre uriaşe plutind nedeslușit în forme fantastice. 
Lanţuri de becuri scîntei inşirate de-alungul cheurilor, aşter- 
nind dire luminoase pa luciul tremurător al apei negre ca păcura, 

In fund, pe cerul roșu, ca într'un incendiu îndepărtat, joacă 
pliplind limbile flacărilor, care se înalță la orizont şi ling 
marginile norilor colorați da reflexal furnalelor aprinse, 

Un zgomot surd, un huralt continuu se ridică de jos. Dela 
distanță nu se văd oamenii lucrind ; bănaeşti numai munca mi- 
nusculelor insecte mişcind monstruoasele maşini acolo jos, ia 
mijlocul torentelor de pucioasă, în lava fierului topit, în valurile 
de catran ca într'un foc al gheenel, 

Dia cînd în cind şerpi de foc Ge cu repegiune intunericul 
nopţii: sint trenurile cu fontă roşă în fuziune, ce trec cu vitesă 
nebună, lăsînd în urmă din stropii căzuţi o ploae de stela colo- 
rate ca un foc bizar de artificii. 

Pănăla miezul nopții am rămas contemplind dela înălțime 
tabloul acesta grandios şi groaznic, ca o scenă fan'astică diat-'o 
satanică feerie, 

Jos, la picioarele noastre, lucrul na inetase, căci focul nu 
se stinge niciodată în ţara oțelului. 


Jean Bart 


Spital 


In sălile dela spitale, 

Eu simt cum umblă nebunie 
Prin trupurile-orizontale, 

Ce tot așteaptă veşnicie. 


Tavanul alb şi geamuri mate 
Se 'nvirt deodată, albe, sus 
In fiecare pat, crispate, 
Stau feţe slabe de Isus. 


Bolnavii 's singuri ei cu ei, 
In fiecare lumea lui 
Se-aşează toată 'n ochii grei 
Și el n'o spune nimânui. 


E-atit de-aproape veşnicia 
Incit tăcerea ei străbate 
Cum ar străbate vijelia 
Prin coridoarele curate. 


Viaţa toată-i în surdină, 
Bolnavii 's obosiţi de viaţă. 
Ceva, va trebui să vină: 
Aşteaptă de-astăzi dimineaţă. 


SPITAL - 


Pun termometrele să vadă 
De mai trăesc sau au murit. 
Şi noaptea 'ncepe iar să cadă, 
Și încă tot nu sa sfirşit. 


Privesc la lămpile aprinse 
Şi-i doare capul de lumină; 
Figurile li's tot mai stinse 
Şi-un val a început să vină. 


Cu el e singur fiecare 
Şi numără încet în gînd 
Rătăile prelungi şi rare 
A unui ornic, numărind, 


Şi noaptea e aşa de lungă; 
Pe coridor un pas s'adună 
Că nu mai poate să ajungă 
Prin liniştea ee tot răsună, 


In trupurile paralele 
La fel s'aude-acelaş pas 
Ce sună încă-odată "mn ele. 


«Departe, bate-un sfert de ceas... 


Și parcă cineva îi cheamă 
De tot ascultă-aşa mereu, 

Şi fiecăruia i-i teamă 

De cineva... de Dumnezeu, 


In noaptea ce nu mai sfirşeşte, 
Veghează toţi, așa, gindind, 
De parcă cineva "i pindeşte 

Ca să-i surprindă adormind. 


Demostene Botez 


UNANIMISMUL LUI JULES ROMAINS i 235 


aglomeraţii umane. Diviziunea muncii a putut fi dusă aici la 
extrem, iar Interdependenţa membrilor grupurilor a crescut. ŞI ` 
cu ea a crescut şi coheziunea grupalui. Tendinţa spre mari a- 
glomeraţii, lată o directivă caractegistică a vremii noastre, 

In interiorul acestor mari aglomeraţii umane, conștiința colec- 
tivă la forme mult mai numeroase, mai variate, mai intensive, 
decit in grupările mici sau în grupările imprăştiate pe intinderi 
relativ mari. Acelaşi individ sau grup e polarizat social in mod 
continuu, în feluri multiple, cu intensitate variată, Pentru a avea 
un obiect relativ constant, fix, şi deci mai uşor de stadiat sat. 
ficeşte, sociologia studiază viața colectivă în reziduurile ei: ins- 
tituţii, religie, legi, etc.. Dar, alături de aceste forme de viaţă 
colectivă prezentind un oarecare caracter de fixitate, conştiinţa 
colectivă trăeşte în pulzaţii de natură mult mai mobilă, mai 
obscură căci mai profundă, mal efemeră totodată, interferenţe 
mentale continue au loc între indivizii aceluiaşi grup, dela indi- 
vid la -grup, dela grup la grup. Aceste interferenţe mentale 
constituesc fondul vieţii colective care naşte şi moare în gara unui 
Oraş mare, în stradă, la teatru, în biserici, în metro, (Poème du 
métropolitain) şi... „tout le long du trottoir", In oraşele mari 
mal mult decit aiurea. „Sufletul“ oraşelor mari, şi'n general 
conştiinţa colectivă a gruporilor este sinteza acestor fenomene 
sociale provizorii, în continuă oscilație, mai mult intrezărite decît 
„văzute“. Raportul dintre aceste nebuloase fenomene de conşti- 
inţă colectivă şi faptele sociale pe care le studiază sociologia lui 
Durkheim, este acelaşi care exisiă între celace Bergson a numit 
„datele imediate ale conştiinţei“ şi procesele sufleteşti care for- 
mează obiectul de studiu al psihologiei propriu zise. O intuiţie 
largă şi viguroasă era singură în stare să prindă aceste diafane 
fenomene colective. 'Trăite de toată lumea, dar „nevăzute“ de 
nimenea pănă la el, Jules Romains a fost descoperitorul lor. 
Viziunea unanimistă este percepțiunea directă a acestui dina- 
mism social constant, Exaltarea mistică şi lirică a acestei forme 
de conştiință—element in care se scaldă conştiințele individuale 
şi care le depăşeşte —este ceiace se chiamă unanimism: „Alors 
le groupe des femmes exista, avec cette Ame confuse et bondissante 
qu'ont les foules des cglises...; comme elles, il pelna une minute 
pour incarner certains rêves de homme: l'être qui se sent tout, 
et la vie qui ne finit pas" 1 Programul de viaţă al lui Romains 
este elaborarea artistică a materialului furnizat de această vi- 
Anne nouă, 

Dar, poate ar fi exagerat să zicem că Jules Romains ma 
avut predecesori. Romanul şi poezia secolului trecut au arătat 
adeseaori interes vieţii grupurilor omenești. Zola şi Verhaeren 
au avut incontestabil infiuență asupra lui Romains. In volumul 


Unanimismul lui Jules Romains 


m..Mon eniance parisienne nt 
laissé le besoin de ces foules irè 
valilces par la lumière, où lutar 

de l'âme se répare si vite“, 
]. Romains : „Lucienne" 


Viaţa modernă, cu aspectele-i variate dar obositor de pre 
vizorii, s'a manifestat capricioasă şi pe teren artistic. In țări 
cu producţie Intelectuală mare, numărul modelor sau, dacă gp 
al şcolilor literare a devenit o cifră greu de determinat. Patrum 
şi şapte! a numărat cineva numai în Franţa şi numai în œ 
treizeci de ani din urmă, incurajate de o societate unde „nost 
tea a devenit un criteriu după care se măsoară valorile” an 
„mai mult, noutatea insăşi a devenit o valoare“, 1 şcolile 
dispar tot aşa de repede cum şi răsar. Repede caşi realităţi 
adesea himerele—a căror expresie artistică erau, 

Ne întrebăm acum dacă unanimismul, al cărui iniţiator est 
Jales Romains, e şi el o modă efemeră ? Sau este expresia Er: 
rară a unei realităţi morale şi sociale a secolului nostru? Sant 
alte cuvinte: găsit-a sufletul secolului XX în realizarea Wier? 
a credinţei unanimiste expresia estetică necesară a unei tendini: 
caracteristice a sa? ŞI care e această tendinţă ? Răspunzind e 
intăiu la această din urmă problemă, vom arăta Bee ș de inspir: 
ție al lui Jules Romains. lar, încercind să lămurim procedé 
sale artistice, vom răspunde la întăia intrebare. 

Maşina cu vapori, dimpreună cu surorile sale mai tine: 
comprimind distanțele a făcut posibilă formarea şi mar! 


1 „Mori de quelqu'un“-— Sublinlerile sint ale noasire. 


236 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de poezii La vie unanime găsim ecouri din Villes Tentacalaire 
lui Verhaeren, Insă Intuiţia vieţii colective la Zola şi la Verha. 
ren e mai mult anatomică—dacă ni se ingădue expresia. Zol 
şi Verhaeren privesc grupurile umane din afară, ca date. Pecini 
Jules Romains ne suggerează o viziune dinamică, genetică a gr 
ului. Romains se plasează ìn „interiorul“ grupului. Asistăm t 
el la naşterea conştiinţei grupului, la oscilâriie el, la creșteru 
la moartea ei. Nimic mai suggestiv în acest senz ca titlul uni 
volum de poeme al său: Un tre en marche. Uneori plini 
un grup printre alte grupuri, notind modificările mentale pe om 
le-a suferit grupul în mişcare în contactul cu celelalte grope 
(Penslonatul de fete la plimbare). 

In romanul Mort de Quelqu'un asistăm la răsunetul „s 
clal“ pe care-l are moartea mecanicului Jacques Godard, can 
„exista cu moderație prin sine însuși; şi exista abia, prin cellal. 
Moartea lul Godard incheagă numeroşii locatari, din casa dth 
Ménilmontant, în grup: „Casa era cu totul schimbată. Ink 
ajun abia exista. Familiile se izolau şi blamau proprietarul cat 
a făcut păreţi prea subţiri”.i lar scara casei înainte de moarts 
lui Godard nu era decit „o spirală de aer rece de unde se ura 
un Zvon vag de scoică marină“, lar după moarte: „casa fe 
bea. Din corpul lul Godard s'a eliberat, cu cel din urmă olt 
o forță de care casa avea nevoe“,.. „Apartamentele palpäs 
unul cătră altul din cauza mortului. Şi totul se amesteca & 
spaţiul scării“, 

lar, la vestea morţii lui Godard, în satul lui din Anger 
„Satul nu mal era numai citeva granulații albe, ici şi colo, pt 
pămintul plin de vegetaţie, El se lega în zale elastice, se arzi 
Intro plasă fragilă pe care o fâceau să tremure clopotele $ 
amiazi”.... ŞI acum, admirabila scenă cînd pleacă bătrinul Godin 
la Paris, la înmormintarea fiului său. Dupăse moşal a făcu: 
bucată de drum pe jos, se urcă în diligenţa poştei, care-l va do: 
la gara cea mal apropiată: „Moşneagul nu îndrăzni la omg 
să se aşeze în tihnă, să-şi întindă picioarele, să-şi razeme si 
tele contra păretelui diligenţei. Era cel din urmă venit. Daten 
să se obişnuiască grupul cu prezenţa sa. Toţi călătorii il Drei 
citeva clipe; simţea forţele lor incrucişindu-se în el, intocmai 
àcele unul tricotaj, incetul cu încetul dreptul moşneagului d! 
fi acolo creştea. Timpul se strecurase între corpul său şi celelatt 
corpuri, formînd un clei. Moşneagul îndrăzni să se tragă p 
țin înapol şi să se razeme. intr'adevâr, acum intra în grup, = 
mal era numai aruncat acolo, se cufunda în grup. Oamenii nu-l si 
fixau... suflețu-i era acum asemenea celorlalte suflete. Tuşi,. Tiet, 
avind cele două șiruri faţă'n faţă, grupul era ca o gură ! 

a cărei fălci se întilnesc. Sufletul [zrupului) oscila între o 


1 Să ni se scuze cilațiile cam lungi pe care le dăm, dar 
le-am crezul necesare peniru Ilustrarea celor spuse mai sus. 


UNANIMISMUL LUI JULES ROMAINS 237 
EE, An, 4 


purile opuse unul contra celuilalt; nu exista întradevăr un cen- 
tru; dar ceva mai sus decit capetele, subt plafonul de lemn 
vărgat, visurile se echilibrau“,.. 

Dar materia de inspiraţie, oricit de bogată şi de nouă ar fi, 
nu e condiţie suficientă pentru a asigura reuşita şi durabilitatea 
unel şcoli literare. Găsirea unel forme de expresie artistică 
clară şi sobră în acelaşi timp, era oa doua condiţie indispensa- 
bilă. Jules Romains a elaborat această formă simplă şi clară cu 
voință conștientă —poate prea conştientă uneori—şi cu măestrie 
remarcabilă. A ştiut să exprime cu maximul de economie de 
cuvinte—adesea În două cuvinte, —mişcări și nuanţe sufleteşti, 
pentru exprimarea cărora un talent mai puțin viguros şi mai pu- 
țin disciplinat ar fi făcut discursuri întregi. A găsit imagini 
proaspete, nouă. Totdeauna concrete şi aproape toate suggerind 
mişcare, acţiune.  Abstracţii şi obiecte moarte devin subiecte de 
fraze cu verb tranzitiv: „L'intérieur gent plus le courage de 
sa forme, îl ouvrit la portière et les gens sortirent". „L'enterrement 
souffrait de desir. Les hommes auraient voulu prendre le trot, 
etc“. Sau: „La boutique lui renvoyait la mort de son fils 
attiedie et illuminde“. Părinţii lui Godard sint foarte bătrini. 
Şi-au văzut feciorul, el însuși de şaizeci de ani, foarte rar, decind 
e mecanic la Paris. ȘI l-au văzut totdeauna pentru foarte scuriă 
vreme. De douăzeci de ani Jacques nici n'a mai venit în satul 
său din Auvergne. E lucru natural ca Jacques să trăiască in 
amintirea bătrinilor „plus jenne, plus près de sa naissance“. Dar 
iată fraza care rezumă situaţia intreagă: „II existait en patois". 
lar cind sosea cite-o scrisoare dela Jacques: Les nouvelles de la 
lettre montalen! peu à peu par les ruelles du village, comme des 
poussins qui s'écartent et qui entrent dans ies basses-cours 
étrangères“. Cind trece diligenja bodorogi care duce pe bă- 
trinul Godard la gară: „Trop étroite pour contenir tant de 
fracas, la rue se dilatait sur son passage, écartait ses murailles 
dans l'ombre, comme une bouche que gonfle un cri“. Inaintea 
porţii pe unde vor scoate mortul s'a adunat lume multă: „En 
face de la porte tenturte Pair diminuait enire les hommes. A cause 
du cercueil la rue dureissait”. Mulțimea s'a ingrămâdit inaintea 
şi de cele două părţi ale porţii, läsind în faţa eşirii un spaţiu 
gol destul de mare, pentruca sicriul să poată fi scos fără dificultate: 
„Un arc de foule vibre ainsi, les pointes appuyées à la muraille 
de la maison, comme si la mort ait une flèche qwil allait 
lancer à travers tou!“ ! Un tren în mişcare e, la o cotitură a 
drumului: „Tout le train râsistait, à la torsion. II était pareil à 
une pie qu'on entre de force dans un fourreau courbe“, Un 
alt tren încărcat de lume intră în gară. Are să plece peste citeva 
minute. Aşteptind plecarea trenului fiecare călător: „allongealt 
une volonté jusqwă la machine”. ȘI, înainte de a termina cu 
acest şir lung de dat, încă una: Diligenţa poştei are şapte că- 
lători şi e de douăzeci de minute ta drum. La o cotitură a 


drumului, văcarul din Malabrais se urcă pe imperiala 
„Depuis vingt minutes, là, où le groupe ne connaissait Que sp 
bruit, un vacher pensait à quelque chose. Puls on en fot 
peu gêné. On ne pouvait oublier qu'il était Jà-haut, n’y sentir 
comme avant, que des bagages seconds et que fair du Si 
Mais l'âme [du groupe] s'affaiblissait en s'étirant jusqu'à 
On n'avait plus PImpression d'être une famille à table. L'in 
ess r comme la flamme d'un lanterne quand une vitre d 
cassée“. i 

Jules Romains a reuşit astfel să dea formă de expresie nui 
originalel Întuiţii artistice pe care o aduce. Mai mult, Romain: 
a reușit să găsească o formă clasică. Ințelegind prin termenul de; 
„Clasic“ ceiace înțelege Andre Gide cînd Spune: „Un mare ar- 
tist clasic se căzneşte să nu aibă manieră ; tinde spre banalitate 
Un mare artist nu are decit o singură grijă: a deveni cit & 
poate mai uman,—să zicem şi mai bine : a deveni banal... Cla 
sicismui tinde întreg spre litotă. Este arta de a exprima max- 
mul spunind minimul. E o artă de pudoare şi de modestie". 
Gide voind să-şi rezerve complectă libertate în 
teria, cere disciplină clasică numai 
vința materiei 
dualism fecund 
inspirație, Gide e un romantic, pe cind Jules Romains rea 
zează şi'n privința materiei programol clasic. Henri Massis s 
pliage că literaturii franceze contimporane ii lipseşte un obiect 
„Ea e in căutarea obiectului pierdut“. Romains To felul lui- 
i-a găsit un oblec!. Toată opera lui e indreptată in afari; 
spre grupuri, nu spre eu. Spre ambianța materială unde s 
mişcă grupurile și nu spre profunzimile totdeauna anarhie 
ale vieţii mentale a individului. De aici optimismul lui Romains. 
De aici dragostea lui de mi care, de acţiune, de obiecte, de cor 
cret. De aici risul lui. Im răţişind cu braţe largi lumea er 
terioară, şcoala literară pe care a intemeiat-o are posibilităţi d 
relnoiri nenumărate, Temperament poetic din naştere, Romains è 
aplicat doctrina unanimistă şi'n dramă, sin roman, dovedi 
astfel fecunditatea ei. Dar chiar şi în poezia sa lirică am da: 
in zădar exaltarea eului. Lirismul lui Romains exaltă viaţa i 
ege viaţa colectivă, viaţa oraşelor mari, acţiunea de tot felu. 
nsă şi aici, lirismul său nu e o sete neastimpărată după imp- 
sibil. Nevola de comuniune cu absolutul e ponderată print mm 
tel de neincredere pe care o are omul modern faţă de proprie 
sale induioşeri... Uneori reuşeşte să găsească tonul unui limbaj 
nalv—voit, dar totuşi nealectat-—care farmecă. 

Unanimismul prin anumite aspecte ale sale putea duce lè 
un romantism anarhic, la un sentimentalism răsuflat. Arta w 


1 Fiind vorba de stilul lui Romains, m'am mal iradus, penirucè 


forja expresiei să nu slăbească prin iruducere. Sublinierile sini sl 
noasire. 


UNANIMISMUL LUI JULES ROMAINS 239 


rilă şi adeseori supărător de voluntară 
să împrăștie negurile sentimentale pănă şi într'o materie, in 
aparență rebelă. In „Lucienne“ avem romanul de dragoste 
al unei profesoare de muzică, în provincie. Poetul liric a 
cedat aici complect locul romancierului. Pe toate paginile ro- 
manului lumina e exagerat de clară. Voința de „clasicism“ 
e evidentă, prea evidentă. Acest roman de dragoste uime- 
şte prin răceala lui, dar prezintă faţă de Mort de Quelquw'un 
un progres: scheletul doctrinar al povestei e mai discret. Dar 
Mort de Quelqu'un prezintă şi e!, la rîndul său, un progres enorm 
faţă de Puissance de Paris, unde întilnim ideologul la tot pasul 
şi unde Romains alunecă des în didacticism care displace, Uneori 
accentul e prea autoritar, imaginaţia totdeauna dominată de in- 
teligență. Adesea simţim nevoe de mai multă spontaneitate şi 
de mai puţină luciditate. Romains crează prea conştient. 

Dar această virilitate artistică era, poate, necesară pentru 
elaborarea „clasică“ a materialului, care, cum spuneam mai sus, 
are un fond de misticism ce se putea descărca într'un werthe- 
rlanism morbid. Restaurarea unui ideal clasic ln artă au mai 
incercat-o şi alții. Dar unii, lipsindu-le cu desăvirşire viziunea 
realităţii, n'au tăcut decit să imbrace în forme vechi un conţinut 
scos din dulapurile bibliotecilor. Romains a dat clasicismului 
modern un obiect modern: fenomenul social, N'a renunţat la 
bogăţia experienţei moderne şi a plămădit materia furnizată de 
această experienţă complexă, ordonind-o într'o formă clasică. 
După părerea noastră aceasta e o revoluție. Poate tot atit de 
bogată în roade caşi romantismul secolului trecut. 

Viaţa destul de lungă a unanimismului— 1904 -—ar fi şi ea o 
probă că unanimismul este expresia potrivită a unor aspirații de 
natură statornică a secolului XX. Talentul viguros al intemee- 
torului şcoalei a contribuit şi el, fără îndoială, la această lon- 
gevitate. Am văzut insăcă conţinutul doctrinei Insăşi reflectează 
o realitate socială caracteristică vremei noastre de mari aglome- 
raţii umane. lată de ce credem că unanimismul lui Jules Romains 
nu e numai un simplu moft de modă literară trecătoare. 


a lui Romains a reuşit 


D. D Roşca 


OBLOMOV 241 
a A A EI E e e E 


wäit) ep, ici Olga, ici odala de dormit, odaia copiilor"... 
—se gindea llia Ilici zimbind. „Dar mujich, majicii ?*.. Şi zim- 
betu-i dispăru, o grijă îi increți fruntea. „Vecinul care scrie, In- 
tră în amănunte, vorbeşte de arătură, de treerat,.. Ce plictiseală! 
Ba mai propune facerea unui drum pe socoteală comună, până 
la tirguşor, cu un pod peste pirău, cere trei mil, cere să ipote- 
chez Oblomovca... Dar de unde ştiu eu, daca trebue? O eşi 
vre-un folos? Nu m'o fi îngelind oare?... Nu-i vorbă, e un om 
cinstit: Stolz il cunoaşte, dar se poate înșela şi Stolz; iar banii 
se duc! Trel mii: atita bănet! De unde să-i iau? Nu, mi-i 
frică. Mai scrie să scot o parte din mojici la locurile pustii, şi 
cere răspuns mai degrabă—toate mai degrabă! Se însărcinează 
să-mi trimită toate actele pentru ipotecarea moşiei, la «consiliu». 
Trimite-i procură, aleargă ia tribunal de o «le galizează*-—oho ! 
Şi eu nu ştiu măcar unde-i tribunalul, cum se deschide uşa“,,. 

Oblomov nu răspunse nici în a doua săptimină ; în tim- 
pul ăsta Olga il întreba, a fost la tribunal ?... Mai dăunăzi Stolz 
le scrise din nou şi lul şi ei: întreabă „ce face Oblomov ?* 

De altfel Olga putea să observe activitatea prietinului său 
numai superficial, şi incă subt o formă accesihilă ei: dacă e dis- 
pus sau nu, dacă se duce bucuros unde trebue, dacă vine în 
cring la ceasul hotărit, întru cit îl interesează o noutate din oraş, 
O conversaţie comună. Mal degrabă decit orice, vrea să ste, 
dacă Hia Inc nu scapă din vedere scopul de căpetenie al vieţii. 
De tribunal, chiar dacă La întrebat,—l-a întrebat numai ca să 
răspundă ceva lui Stolz. 

Vara e în toiu; lulie e pe stfirşite; timp minunat. Oblomov 
e aproape nedespărţit de Olga. In zilele senine e in parc, în a- 
miezele fierbinți se pierde cu ea prin cring, printre brazi, sta la 
picioarele el, îi ceteşte: Olga brodează acum a doua bucată de 
canva—pentru el, 

E tot o vară fierbinte şi în sufletul lor: vin uneori nouri 
şi trec... 

Chiar dacă lui Oblomov 1 se arată vre-un vis urit, şi In- 
doelile bat la posta inimii, Olga, ca un înger de pază, e alci: 
il priveşte în faţă cu ochii ei luminoşi, află ce are pe suliet—şi 
totul s'a potolit, și sentimentul lunecă din nou, lin ca o apă, cu 
răsiringerea unor nouă privelişti ale cerului... 

Felul Olgăi de a privi viaţa, dragostea, totul, se limpezi, 
se statornic! şi mai mult. Priveşte în juru-i mai cu incredere 
decit inainte, nu se sparie de viitor, | Se deschiseră laturi nouă ale 
vieţii, noi trăsături ale caracterului, care se arată cind schimbă= 
cios și poetic, cind neted, senin, potolit şi firesc... 

E în Olga un fel de incăpâţinare care trece nu numai peste 
toate amenințările soartei, ci chiar peste lenea şi apatia lui O- 
blomov. Cind și-a pus Oga ceva minte, e inr’o fierbere: 
mauzi decit una. Și chiar dacă n'auzi, vezi că una are in minte, 


Oblomov 


XI 


Oblomov găsi acasă încă o scrisoare dela Stolz,—care h- 
cepea şi se sfirşea cu vorbele: „acuma, sau niciodată“ ; apoi e 
plină de mustrări pentru nemişcare. Urma invitaţia să vie numu 
decit în Elveţia, unde vroia să se ducă și Stolz, şi josffrgt-A 
Italia. 

Dacă nu, să se ducă la ţară, să controleze starea lucru 
lor, să învioreze starea adormită a mujicilor, să revadă ș 
să-şi hotărască bugetul, să ia măsuri pentru clădirea unei oos 
nouă în prezența sa. - 

_„gine minte învoirea noastră: „acuma sau niciodată“ —h- 
chela Stolz. 

— Acuma, acuma, acuma!— repetă Oblomov.—Andrel t 
ştie ce poem incepe în viața mea. Ce treburi ma! vrea dei 
mine ? Parcă eu pot să mă ocup vreodată cu ceva! Sh 
cerce el. Ceteşti despre Francezi, despre Englezi, că mumis 
intr'una, că n'au in minte decit treburi! Umblă prin toată Er 
ropa, unii chlar prin Asia şi prin Africa, aşa, fără nici o treat: 
unul ca să facă vre-un album sau să dezgroape antichităţi, 2 
tul să impuşte lei, sau să prindă şerpi. Dacă nu, stau 
intr'o nobilă neactivitate ` dejunează şi cinează cu prietini, cu f 
mei—asta-i toată treaba | sînt eu: sulahor ? Numai And 
le tot născoceşte: „munceşte şi munceşte, ca un cal!* Lace? 
Sint sătul, sint îmbrăcat. Cu toate astea Olga iar oa Loge, 
am de gind să mă duc la Oblompvca äs 

Se apucă de scris, de făcut socoteli, dădu chiar pela g 
arhitect. In curind peo mesaţă mică apăru planul casei, al grădini. 
Casa—ca pentru o familie, casă spajioasă, cu două balcoane. 


242 VIAŢA ROMINEASCĂ k 


că gare să ulte, n'are să se lese, totul are să chibzuiască da 


să izbutească,—orice ar incerca. 


Nu putea Oblomov să inţeleagă, de unde lua Olga aceași 
putere, acest tact—de a putea şi de a şti, cum trebue şi ce tr. 


bue să facă, în orice împrejurare. 


„Filndcă la ea,—se gindea el,—o sprinceană niciodată a 
stă dreaptă, ci e totdeauna puţin ridicată; lar deasupra gd cn 
tişoară aşa de subțire, abia văzută... Acolo trebue să stea it 


căpăținarea, în cuta acela“... 


Oricit de liniştită, de luminoasă ar fi expresia de pe tin 
ei, cutişoara asta nu se şterge, şi sprinceana tot nu stă dreapti, 
Dar manifestări externe de energie, apucături şi porniri iuți o 
se văd. Puterea volnții şi incăpăţinarea n'o scot o clipă dini 


rea ei de femee, 


Nu caută să fie o leoalcă, să ardă pe adoratorul stingaci 
cu o vorbă tăloasă, să pună în uimire prin agerimea minţii wm 


salonul, —ca să strige cineva dintr'un colţ : bravo, brävo ! 


Are chiar sfieli obişnuite multor femei: ce e drept, nur 
să tremure, cind o vedea un şoarece şi m'are să legine lach 
derea unui scaun, dar se teme să se îndepărteze de casă, se di 
la o parte cind vede un mujic care-i dă de bănuit, noaptea is 


chide fereastra, ca să nu intre hoţii, toate—femeeşte. 


Apoi e aşa de accesibilă pentru simţul compâtimirii, pentr 
simţul miei! Să-i provoci lacrimi —nici o greutate. ln dr 


goste—atlta gingäşie; in raportarile cu toţi—atita blindeţă, a: 
atenţie delicată, intr'un cuvint—femee | 

Uneori în vorba ei sare şi cite-o scintee de sarcasm, du 
se vede atita graţie, o minte atit de delicată, atit de nostimi, d 
fiecare îşi expune fruntea cu plăcere une! asemenea lovituri, 

In schimb, nu se teme de curente, seara umblă imbrăcai 
uşor —el puţin îi pasă! Sănătatea joacă în toată fiinţa ei; nb 
nincă cu apetit; ţine la felurile ei de mincare, ştie chiar gt 
pregătească. 

Adesea lucrurile astea le ştiu multe, dar multe nu știu cn 
să facă într'o impreţurare sau alta; şi chiar dacă ştiu,—gtiu di 
auzite, din învăţate, şi nu-şi dau seamă dece fac aşa, lar nua 
fel, şi îndată aleargă la autoritatea mătuşii sau cuzinel,.. 

Multe nu ştiu nici singure ce vor, şi chiar dacă se hotirie 
la ceva, apoi alene: să facă, să nu facă.. Totul din pricini, 
se vede, că la ele sprincenele stau în semicerc, parză-s așezat 
cu degetul, şi nu se vede nici cutizoara de pe frunte... 

intre Oblomov şi Olga se statorniziseră nişte relaţii taini 
nepătrunse de alţii: orice privire, fiecare cuvint neînsemnat, ap 
față de alţii, pentru ei avea un înţeles deosebit, In totul vedis 
aluzie la dragoste. 

ŞI Olga, cu toată stăpinirea ei de sine, se aprindea chie 
dată la faţă, cind se povestea la masă istoricul vre-unei dr 
goste, asemănătoare cu dragostea lor; şi cum toate istorii é 


OBLOMOV 243 


dragoste se aseamănă foarte mult, Olga adesea se întimpla să 
roşească, 

N Oblomov, la asemenea aluzii, înhăţa deodată,—dacă erau la 
ceaiu,—cile o grămadă de pezmeţi aşa de mare, că cineva tre- 
buia numaldecit să ran, 

Devenir atenţi şi prudenţi. Olga uneori nu spunea må- 
tuşii că a văzut pe Oblomov, iar Oblomov declara acasă, că 
pleacă in oraş, dar venca în parc... 

Dar, cu toată limpezimea unei minţi care-și dădea bine 
seamă de cele din Juru-i, cu toată sănătatea tinereţii, in Olga 
încep a se ivi un fel de simptome nouă şi bolnăvicloase. Din 
cind în cind o cuprindea o nelinişte care o punea pe ginduri ; 
şi nu ştia cam să și-o tălmăcească. 

Uneori, mergind în amiaza fierbinte, la braţ cu Oblomov, 
se rezăma lenevos pe umărul lui şi mergea mașinal, simțind un 
fel de sfirgeală, un fel de sleire, şi tăcînd cu încăpăţinare, Vo- 
loşia o părăsea; privirea obosită, nemişcată, se oprea pe op 
Singur punct, şi Olgâi îi era lene s'o indrepte în altă parte. 

Uneori îl e greu, ceva îi apasă pieptul, o tulbură. Scoate 
mantela, ridică eşarpa depe umăr, dar—n'ajută, tot o apasă, 
S'ar culca subt un arbore şi ar sta lungită ceasuri întregi... 

Oblomov se pierde, ii face vint cu O ramură; dar ea, cu 
un Semn de nerăbdare, depărtează aceste Ingrijiri şi continuă 
să sufere. 

Apoi oltează deodată, se uită în juru-l şi-şi revine, se uită 
la el, îl stringe braţul, zimbeşte şi lar vine voioșia, risul; Olga 
e din nou stăpină pe sine... 

Mai ales seara, odată, căzu ea în această stare de neliniște, 
într'un fel de lunatism al dragostei, şi se arătă lui Oblomov in- 
tro nouă lumină. e 

Era mare zăpugeală; din pădure venea vuet surd de viat 
cald; cerul era acoperit de nouri grei. Se întuneca din ce în ce. 

— Are să plouă,—zise baronul, şi plecă. 

Mătuşa trecu in odala sa, Oiga cîntă mult la pian, îngin- 
durată, apoi îl lăsă. 

— Nu pot, imi tremură degetele, parcă mă inăbuş,—zise 
lui Oblomov.—Să ne plimbăm puțin prin grădină. 

Mult timp se plimbară prin alel, tăcuți, mină în mînă. Mi- 
nile ei erau umede şi moi. latrară în pare. 

Arborii şi tufişurile se amestecară într'o masă întunecoasă ; 
la doi paşi nu se vedea nimic; numai cărările de nisip şerpu- 
jau în dungi albicioase, 

Olga se ulta fix în întuneric şi se stringea de Oblomov. 
Rătăceau Geet, 

— Mii frică!—rosti deodată Olga, tresărind, pe cind se 
strecurau aproape pe pipâite prin aleea îngustă, printre păreţii 
negri, nepâtranşi ai pădurii. 

— De ce? Nu te teme, Olga, eşti cu mine. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


cultă. Mi se opreşte inima. Dă mina, încearcă cum se bate, 

Tresărea şi se uita în juru-i. 

— Vezi, vezi ?—şopti tresărind şi prinzinda-i mina & 
putere —Nu vezi, trece cineva prin întuneric! 

Se strinse de el mai tare. 

— Nu-i nimeni,—zise Oblomov, dar îl furnică şi pe el pri 
spate. 

— Acopere-mi ochii cu ceva mai degrabă... mai Gorete 
Olga in şoaptă...—Ei, acuma a trecut... Nervii,—adăugă ea iur 
burată.—laca, din nou!— Oare cine-i ? Să şedem undeva, p: 
bancă... 

Oblomov pipăi o bancă şi aşeză pe Olga. 

— Să mergem acasă, Olga, tu nu eşti bine, 

Ea puse capul pe umărul lui, 

— Nu, aici aerul e mai curat; mă stringe ici, lingă inimi 

Sufia aprins în obrazul lul. 

Oblomov H atinse capul cu mina: capul era fierbinte. Piep- 
tu-i respira greu şi se uşura prin oftâri dese. 

— N'ar fi mai bine să mergem acasă?—repetă Oblomor 
neliniştit:—ar trebul să te culci... 

— Nu, nu; lasâ-mă, nu mă atinge... vorbea ea cu o vot 
slăbită, abia auzită. —Mă arde ici..—arată ea pieptul. 

— Zăo, să mergem,—o grăbea Oblomov. 

— Nu, mal säit, are să treacă... 

Ii stringea braţul, din cind în cînd H privea În ochi şi & 
cea îndelung. Apoi începu să plingă, la început încetigor, apti 
cu hohot. Oblomov se zăpăci. 

— Pentru Dumnezeu, Olga, mergem acasă mal degrabi,— 
zicea el îngrijat. 

— Nu-i nimic,—repetă ea suspinind, nu mă împledeca, li- 
să-mă să-mi sec lacrimile... focul are să iasă cu lacrimile ; at 
să-i! fie mal uor- nervii tot joacă... 

Oblomov asculta pe intuneric respiraţia el grea, asut 
cum Îi cad pe mină lacrimile ei fierbinți, cum îi stringea eamin 
cu spasme. 

Oblomov nu mişca, nu respira. ȘI capul ei—pe umăr li 
respiraţia ei îl arde obrazul. Tresărea şi el, dar nu îndrăzt 
măcar să-i atingă obrazul cu buzele. 

Olga se linişti apoi încetul cu încetul; respirația deveni ni 
regulaiă. Olga se potoli. Oblomov se gindea: n'o fi a 
şi se temea să mişte. 

— Olga l-—şopti el, 

— Ce ?—răspunse ea tot în şoaptă, şi oftă in auz. 

— laca, acuma... a trecut...—rosti ea cu ton linced:—2! 
mai uşor, respir mal liber. 

— Si mergem. 

— Mergem !— repetă ea alene.—Scumpul meu 1—şopti 3 


d 
— MI-i frică şi de tine |—şopti ea.—Dar o frică parcă pu. 


Li 
OBLOMOv ` 245 


moliciune. Stringindu-i mina şi răzămindu-se pe umărul lui, ca 
paşi nesiguri, ajunse până acasă. 

In sală Oblomov se uităla ea: era slabă, dar zimbea —un 
zimbet ciudat, inconştient, ca subt stăpinirea una! vis. 

Oblomov o aşeză pe divan, se aşeză in genunchi dinaintea 
el şi cu o duloşie adincă, îi sărută mina de citeva ori. 

Ea il privea cu acelaşi zîmbet, lăsind Hbere amindouă mł- 
nile, şi-l petrecu cu ochii până la uşă. 

In uşă Oblomov se intoarse; ea îl urmărea cu aceiaşi pri- 
vire; pe faţa ei-—acelaşi stare de moliciune, acelaşi zimbet aprins, 
pe care parcă nu-l putea stăpini,.. 

Oblomov piecă pe ginduri. A mai văzut el undeva acest 
zimbet ; şi aduse aminte de un tablou, pe care era zugrăvită o 
femee cu un zimbet la fel... dar nu Cordelia... 

A douazi trimise să alle de sănătate. Porunciră să-i spună 
că: — Slavă Domnului, şi că pe ziua de azi e pofiit la masă, 
iar seara cu toţii au să pottească la rachete, la cinci verste 
depărtare, 

Nu crezu şi se duse singur. Olga era ca o floare: In ochi 
strălucire, vioiciune ; pe obraji ard două pete trandafirii ; vocea 
-aşa de sonoră! Dar cind se apropie Oblomov, se tulbură de- 
odată, aproape ţipă, şi roşi toată cind fu întrebată, cum se simte 
da din ajun. 

— O mică turborare nervoasă, —zise ea rece. Ma tante zice 
că trebue să mă culc mai devreme. A inceput cu mine numai 
decurind... 

Nu sfirşi şi-şi întoarse faţa, parcă ar D cerut cruțare, Dar 
dece se simțea jenată, nu ştia nici ca. De ce o rodea şi o ar- 
dea amintirea despre scena din ajan, despre această turburare ? 

li era şi ruşine de ceva, şi necaz pe cineva,—parcă pe ea, 
parcă pe Oblomov. În alte clipe i se părea că Oblomov i-a de- 
venit mai scump, mai aproape, simțea că o atrage ceva spre el, 
parcă o inrudire tainică... 

Nu dormise mult; dimineaţa umblase malt timp singură 
pe alee, din parc până acasă şi indărăt: tot se gindea—se gin- 
dea, se pierdea în presupuneri; chod se intaneca, cind se aprin- 
dea de roşeață şi zimbea cuiva, şi tot ou putea să hotărască 
nimic... 


„Ah, Sonicica !"—se gindea ʻea cu necaz. „Ce ființă feri- 
cită. Indată ar fi hotărit Ir 

Dar Oblomov? Dece fu mut şi nemişcat cu ea în ajun, 
ca toate că respiraţia el H ardea obrazul, că lacrimile ei fier- 
binți ii cădeau pe mină, că a dus-o pănă acasă aproape în braţe, 
i-a auzit şoapta indiscretă a inimii. Și alții? Alţii te privesc 
aşa de obraznic... 

Oblomov, cu toate că-şi petrecuse tinereța in cercul unul 
tineret atotștiutor, care demult rezolvise toate chestiile vitale, 
care nu credea in nimic şi analiza totul cu răceală şi înţelep- 


A 


246 „VIAŢA _ROMINEASCĂ 


dung, dar în sufletul lui mijea credința caldă în prietinie, | 
dragoste, in cinstea omenească, şi oricit de mult s'a ingelat ji 
oameni, oricit s'ar mai fi înşelat incă, şi ar fi suferit tu ining 
baza binelui şi credinței în bine nu i s'a clătinat o singură daù. 
Oblomov se inchina în taină în faţa unei femei curate, Tecanaţ 
tea stăpinirea şi drepturile el şi-i aducea jertfe... 

Dar n'avea destul caracter, ca să recunoască pe faţă prir 
cipiul binelui şi respectul nevinovăţiei. In taină se imbăta dep 
roma el, dar pe faţă se unea citeodată cu corul cinicilor, ca 
tremurau numai la ideia unei curăţenii, sau unui respect al tr 
răţeniei, şi adăuga la corul sălbatec şi cuvintul său uşuratec, 

Niciodată n'a căutat să înţeleagă limpede, cit de muit cie 
tăreşte cuvintul binelui, adevărului, curăţeniei, aruncate în oe, 
tul vorbelor omenești, ce cotitură adincă sapă acolo ; nu ştia d 
cuvintul rostit cu curaj şi tărie,—tără roşeața ruginii falşe, ci © 
bărbăţie, — n'are să se înece în strigătele desgustătoare ale şa. 
rilor mondeni, ci va cădea ca o perlă în adincimea vieții ot 
şteşti, şi că pentru această perlă se va găsi totdeauna o scoli 

Mulţi se sfiesc să rostească o vorbă bună, roşind de m 
şine, şi rostesc cu îndrăzneală, in auz, un cuvint uşuratec, s 
bănuind că nici acesta, din nefericire, gare să piară zădark 
lăsind o urmă îndelungată a unui rău neşters. 

De fapt însă Oblomov era un om curat: nici o pată, ni: 
mustrare a conştiinţei, pentru un cinism rece şi crud, comis iki 
antrenare, fără luptă, nu l-a apăsat sufletul. Oblomov au pute 
să audă povestindu-se zilnic, cum unul a schimbat cail, altul me 
bila, lar cutare—femeia... şi ce cheltueli au adus aseme 
schimbări... 

A suferi! nu odată pentru demnitatea şi onoarea pierduti: 
unul bărbat, şi a plins pentru căderta în noroiu a unei er 
cinstite. Dar tăcea de frica lumii... 

Lucrul acesta trebuia ghicit: şi Olga La ghicit. 

Barbaţii rid de asemenea caraghioşi, dar femeile îi recunes 
îndată : femeile curate, femeile detreabă țin la e! prin simpatt 
er stricate caută apropierea de dinşii, pentru a-şi reface œ 
răţenia. 

Vara Înainta, trecea; dimineţile şi serile deveneau intme 
coase şi umede. Căzură florile na numai depe lilieci, ci şi 
pe tei, trecură şi fructele. Oblomov Olga se vedeau zilni. 

Oblomov se puse în curent cu viața, își însuşi din nout 
crurile, de care rămăsese în urmă; ştia dece a plecat ambas 


Işi însuşi numai ceiace se învirtea în cercul conversații» 
zilnice din casa Olgăi, ceiace se cetea în gazetele care se pr 


Nu 
$ 


2 OBLOMOV 247 


meau acolo şi, mulţumită stăruințelor Olgăi, urmărea cu destulă 
sirguinţă literatura curentă din străinatate. Toate celelalte se 
înecau în sfera dragostei curate. 

Cu toate desele schimbări din această atmosferă trandati- 
rie, orizontul era indeobşte senin. Se intimpla uneori că Olga 
privea cu oarecare grijă caracterul lui Oblomov şi iubirea sa 
pentru acest om, şi cind, în mijlocul acestei iubiri, răminea în l- 
nimă timp sau loc liber, şi cind nu toate întrebările ei găseau un 
răspuns deplin și gata în capul lui, și voința lui nu răspundea 
la voinţa ei, lar la vioiciunea ei şi pa pitaţia vieţii Oblomov răs- 
pundea numai cu privirea mută a extazului,—atunci cădea şi ea 
într'o îngindurare grea: ceva rece, ceva ca un şarpe, | se stre- 
cura in inimă, o trezea din visuri, şi lumea caldă şi feerică a 
dragostei se prefăcea într'un fel de, zi posomorită de toamnă, 
cind toate par într'o culoare sură. 

Se intreba de unde vine acest gol, această umbră in feri- 
cirea ei? Ce-i lipseşte ? Ce-i mai trebue? Iubirea ei pentru O- 
blomov e doar—hotărirea soartei! lubirea aceasta e justificată 
prin blindeţea lui, credinţa curată in bine, dar mai ales prin gio- 
găşia lui, o gingășie, cum ea încă va văzut în ochii unui 
bărbat. 

Dece atita turburare, dacă la privirile ei Oblomov nu răs- 
punde totdeauna cu o privire înțeleasă, dacă în vocea lui sună 
uneori altfel decit i-a sunat el odată, poate numai în vis, poate 
aevea?,.. Inchipuirea, nervii—işi zicea ea: ce să-i mai ascult 
şi să-mi bat capul? 

Şi insfirşit chiar de ar vrea să fugă de această lubire— 
cum să fugă? S'a stirşit: ea a iubit, și să arunce depe en a- 
ceastă iubire, din capriciu, ca pe o haină, e cu neputinţă. „Nu 
se iubeşte de două ori în via, ge gindea ea,—se zice că e i- 
moral“... 

Aşa făcea ea şcoala iubirii, ii punea întrebări, şi fiecare 
pas îl intimpina cu o lacrimă, cu un zimbet, căuta un ințeles!... 
Apoi apărea acea expresie concentrată, subt care se ascundeau 
şi lacrimi, şi zîmbet, şi care inspăimintau aşa de mult pe Oblo- 
mov. 

Dar despre aceste ginduri, aceste lupte Olga nici nu-i po- 
menea, 

Oblomov nu făcea şcoala iubirii, Oblomov se cufunda în 
piroteala-i dulce, la care visase odinioară în auz, faţă de Stolz; 
se pindea din cind in cind cu incredere, la curăţenia fără nouri 
a vieţii, visa din nou la Oblomovea, plină de feţe bune, prieti- 
noase şi lipsite de griji; la şederea pe terasă, la îngindurările 
depe urma fericirii împlirite. 

Chiar depe acuma Oblomov sé lăsa uneori pradă acestor 
ingindurări, şi de vre-o două ori adormi chiar, în pădure, în aş- 
teptarea Olgăi... cind deodată veni un nour. 

Intr'o zi se întorceau amindoi de undeva, alene, în tăcere. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


248 e 


Deabia incepură să treacă drumul cel mare, cind se arătă in: 
un nour de praf, în nour o trăsură, iar în trăsură —Sonicica y 
bărbatul şi incă un domn oarecare şi o doamnă... | L 

— Olga! Olga! Olga Sergheevna!—se auziră strigăte, 

Trăsura se opri. Toţi domnii aceştia şi doamnele se däduri 
Jos, înconjurară pe Olga, începură să-i stringă minile, să se si- 
rute cu zgomot, începură să vorbească cu toţii, fără să bagei 
seamă pe Oblomov. Apoi se uitară la el deodată cu toții, un dom 
il privi chiar prin lornetă. 

Cine-i ?-—întrebă Sonicica incet. 
- Dia Ilici Oblomov !—il prezentă Olga. 

Pănă acasă merseră cu toţii pe jos. Oblomov era râu di 
pus; rămase în urmă şi ridicase chiar piciorul peste un garde 
s'o şteargă printr'un ogor de secară, spre casă. Olga il intemi 
cu o privire. 

N'ar fi fost nimic, dar toţi domnii ăştia şi doamnele se ul- 
tară la el aşa de ciudat; ar fi fost nimica poate nici asta: ma 
inainte lumea nici nu-l! privea altfel, mulțumită privirii lui som 
noroast, plictisite, nelrgrijirii în îmbrăcăminte. | 

Dar domnii şi doamnele aruncau aceleași priviri ciudate deli 
el spre Olga. Din pricina acestor priviri bănuitoare, Oblome 
simți deodată o răceală în inimă; incepu să-l roadă ceva atit 
dureros, de chinuitor, incit nu putu îndura, plecă acasă și fuir 
gindurat şi posomorit toată ziua. 

A douazi limbuţia drăgălaşă şi glumele minglitoare ale 0b 
găi nu-l putură insenina. La întrebările ei stăruitoare, a trebui 
să pretexteze o durere de cap, şi răbdă să i se toarne pe CS 
apă de colonia de şeap'ezeci şi cinci de copeici. 

Apoi, a trela zi, după ce se întoarseră acasă tirziu, mä 
H privi, nu ştiu cum, prea pătrunzător, mai ales pe el, apollăi 
în jos pleoapele sale mari, puţin cam umflate; dar cu Ka 
parcă tot îl privea şi prin pleoape, şi, îngindurată, miros 


citeva clipe nişte spirt. 

Oblomov suferea, dar tăcea. Să încredințeze Olgăi inde 
lile sale nu se hotăra; îl era frică să n'o turbure, să n'o spart, 
şi.—vorbind drept, se temea și de el: se temea să turbure? 
ceastă pace necurmată şi fără nouri cu întrebări de o sei 
gravitate. 

Acoma nu mai era întrebarea, dacă Olga La îndrăgit p 
el, pe Oblomov, din greşeală sau nu, ci dacă nu e cumva o gre 
şeală intreaga lor dragoste, aceste intilniri în pădare, singuri, + 
neori seara tirziu ?... 

„Mi-am îngăduit îndrăzneala unei sărutări !"—se gindea 0 
blomov cu groază, „şi doar asta e o crimă capitală în cot 
moralei, şi nu cea dintăiu, nici cea mai mică! Până la eas 
multe grade: stringerea minii, declaraţia, scrisoarea... Am re 
prin toate, Dar,—se gindi el mai departe, ridicind capul,— inter 
tlile mele sint curate, eu...“ 


Prj 


OBLOMOV 249 


ȘI nouraşul dispâru deodată: în ochii lui se deschise, lumi- 
noasă, ca o zi de sărbătoare, Oblomovca, toată în strălucire, în 
raze de soare, cu colnicurile ei verzi, cu riu-i argintiu... Me 
cu Olga ingindurat pe aleea largă, ţinind-o de talie, stă in chloge 
pe terasă,.. 

Toţi pleacă în jurul ei capul cu admiraţie, întocmai cum 
i spunea el lui Stolz. 

„Da, da; dar trebola făcut un început!— se gindi Oblomov 
ingrozit. „Cuvintul «te iubesc», rostit de trei ori, ramura de li- 
liac, declarația-—toate astea trebue să fie chezăşia unei fericiri 
pe toată viaţa, care la o femee curată nu se mai repetă, ŞI 
eu" A izbi în cap ca un ciocan. 

„Sint un îngelător, un desfrinat, Atita mai lipsea, să fac şi 
eu ca acest imund Don-]uan, cu ochil turburi şi nasul roş, care 
şi-a infipt în butonieră trandafirul furat dela o femee, şi şoptea 
la urechea unui prietin despre victoria sa, ca să... să... O, Doamne, 
unde am ajuns ? lată prăpastia! ȘI Olga nu planează sus, de-a- 
supra acestei prăpastii, e în fundul ei... pentru ce... pentru ce? 

Se zbătea, plingea ca un copil, că lumina trandafirie a vie- 
ţii iui s'a întunecat, că Olga are să fie o victimă. Toată dragos- 
tea lul a fost o crimă, o pată pe conştiinţă, 

Apoi, pentru o clipă, mintea turburată se insenină, cind O- 
blomov îşi dădu seamă că toate astea au un sfirşit legal: să în- 
tindă Olgăi mina cu inelul.. 

— Da, da,—işi zicea llia Iliici în tremur de fericire:- -şi 
drept răspuns va fi privirea sfioasãa consimțirii... N'are să zică 
o vorbă, are să jr groza are să zimbească de o adincă fericire, 
apoi privirea are i se înece în lacrimi... 

Lacrimi, zimbet, mina întinsă in tăcere, apoi bucuria vie, 
zburdalnica şi fericita grabă in mişcări, apoi conversaţia lungă, 
lungă, şoapte în patru ochi, -aceste șoapte încrezătoare ale 
celor două suflete, invoirea tainică de a contopi două vieţi în- 
Irina, 

In nimicuri, în conversațiile despre lucrurile de toate zilele, 
va transpira dragostea nevăzută, ştiută numai de ei. ȘI nimeni 
nu va îndrăzal să-i insulte cu privirea... 

Faţa lui deveni deodată atit de severă, atit de gravă... 

„Da, —îşi zicea Ilia Ilici, —iat-o, lumea fericirii adevărate, 
fericirii nobile şi statornice... Ce ruşine! Să ascund pănă azi a- 
ceste flori, să planez în aromatul iubirii, să caut întilnirile ca un 
băețandru, să umblu pe lună, să ascult bătăile unei Inimi fecio- 
relnice, să prind tremurul visurilor ei... Doamne !* 

Rosi pănă la urechi. 

„Chiar seara asta Olga va afla ce datorii severe impune 
dragostea ; azi va fi cea din urmă intilnire în patru ochi, azi“... 

Puse mina pe inimă: se bate poenis dar egal, cum tre- 
boe să se bată la oamenii cinstiţi, turbură din nou la ideia 
cum are să se întristeze la început Olga, cind i-o spune el că 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


nu trebue să se vadă. Apoi cu sfială îi va lămuri intenția 
Dar mai întăiu are să iscodească felul ei de a vedea, se va 
băta de sfiala ei, apoi... l 
Vede apoi consimțimintul ei sfiicios, zîmbet, lacrimi, mioa log 
tinsä, lungi şi tainice şoapte şi sărutările în fața lumii întregi. 


XII 


Alergă şi căută pe Olga. Acasă i se spuse că a pleca! 
plecă după ea în sat: ea nicăeri. Se uită, în depărtare ea: g 
un Înger care se ridică spre ceruri, urcă dealul, se sprijină ași 
de uşor pe un picior, aşa i sa mlădiază talia... 

Oblomov după ea. Dar ea de-abia se atinge de iarbă, g 
parcă de bună seamă ar zbura. Incepu s'o cheme depe jr 
mătatea dealului. 

Olga il aşteaptă puţin, dar deabia se apropie Oblomov ui 
la vre-o doi stiajeni, o ia înainte şi lasă iar distanță mare int 
ea şi el, se opreşte şi ride. 

Oblomov se opri înstirşit, sigur că Olga gare să mai foi, 
iar ea coboară în fugă va paşi spre el, îl dă mina şi, ste 
il trage după ta. 

ntrară în cring: Oblomov işi luă pălăria, iar ea fi şters 


fruntea cu o batistă şi incepu să-i facă vint cu umbrela. | 
Olga era veselă peste obiceiu, guralivă, zglobie, sau Ze, 


` dată se lăsa pradă unei porniri de gingâşie, apoi cădea dengen 
pe ginduri. 
— Ghici ce-am făcut aseară ?—intrebă ea, după ce ser 
şezară în umbră. > 
Ai cetit ? 
Olga scutură de cap. 
— Al scris? 
— Nu. 
Ai cintat ? 


- Nu. Am dat în cărţi! A venit eri econoama contesei: 


ştie să ghicsească din cărţi, şi am rugat-o... 
— Şi ce-a eşit? 


— Nimic. A eşit drum, apoi un fel de Gite, $ EC) 


tindeni un blond, pretutindeni... M'am înroşit toată cin 
Catea, spuse că la mine se gindeşte un rigă de caro. Cind: 
vrut să spună la cine mă gindesc, am amestecat cărțile gr 
fugit. Tu te gindeşti la mine ?—întrebă deodata, 

- Ah! Dacă S'ar putea să mă gindesc mal puţin ! 

— Dar eul —zise ea pe ginduri. Am şi uitat cum semi 
trăeşte altfel. Săptămîna cealaltă, cînd te-ai supărat tu şi w3 
venit două zile, —ţi-aduci aminte, te-ai supărat!--m'am schimbul 
deodată, m'am făcut rea! Mă certam cu Catea, ca tine cu Zr 
char; o văd cum plinge pe ascuns, și nu mi-i milă de loc! Ni 


WF" 


SE . 


OBLOMOV 251 


răspund lui ma tante, n'aud ce spune, nu fac nimic, nu vreau 
să merg nicăieri. ŞI cum ai venit tu—deodată am fost alta! 
l-am dat Catei rochia lilas... 

— Asta-i iubirea !—zise Oblomov patetic, 

— Ce? Rochia Illas? 

— Totul! Din vorbele tale mă recunosc pe mine: nici en 
fără tine n'am zi, n'am viață; noaptea visez numai văi înflorite ! 
Te-am văzut—sint bun, activ; nu, mi-i urit, mi-i lene, imi vine 
să mă culc şi să nu mă gindesc la nimic... lubeşte, nu te ruşina 
de iubirea ta.. 

Tăcu deodată. „Ce tot spun ? Doar nu pentru asta am ve- 
ni", se gindi Oblomov, şi începu se taşească; Îşi Incruntă chiar 
sprincenele. 

— Dar dacă mor eu ?-—intrebă ea deodată. 

— Ce idee... 

— Da: răcesc, mă apucă o febră tifoidă; tu vii aici—eu 
nicăeri ; vii la noi auzi: bolnavă; mine tot așa; obloanele în- 
chise; doctorul clatină din cap; Catea iţi ese înainte, în la- 
crimi, pe virful degetelor şi şopteşte: bolnavă, moare“... 

— Ah!-—zise Oblomov deodată .. 

Olga începu să rida. 

— Ce faci tu atunci ?2—intrebă, ultindu-se în fața lui, 

— Ce? Incbunesc, sau mă impuşc, iar tu deodată te în- 
sănătoşezi | 

- “Nu, nu, opreşte! —zise ca cu frică.— Unde am ajuns! 
Numai tu nu veni la mine mort: mă tem de morţi... 

Oblomov începu să ridă, ea deasemenea. 

— Doamne! Ce copii sintem !—zise ea, trezindu-se din fle- 
cării, 

Oblomov iar tuşi. 

— Ascultă... vrolam să-ţi vorbesc, 

— Ce ? întrebă Olga, intorcindu-se iute spre el. 

Oblomov (Geen, 

— Hai, vorbegte,—zise ea, scuturindu-! uşor de minecă, 

Nu-i nimic, aşa...—ingină el sfios. 

— No, tu ai ceva în minte! 

Oblomov  tăcea. 

— Dacă e ceva grozav, mai bine nu spune... Nu, mai bine 
spune, — adâugă deodaiă... 

— Nu-i nimic, prostii. 

— Nu, on, e ceva, spune!—stărui ea, ţinindu-l tare de a- 
mindouă borurile bainei, şi-l ținea așa de aproape, incit Oblo- 
mov trebuia să-şi întoarcă faţa, cînd în dreapta, cind în stinga, 
ca să n'o sărute. 

Mar fi întors-o, dar în urechile lu! tuna grozavul ei „ntel- 
odată”, 

— Dar spune!..—stăruia Oiga. 

— Na pot, nu-i pevoe, 


252 Soo __ VIAŢA ROMINEASCĂ____ OBLOMOY 253 

— Atunci dece propovădueşti că „increderea e baza Jee 
rii reciproce“, că „nu trebue să fie nici o caută în inimă, tag 
să nu poată ceti ochiul prietinului“. Ale cui sînt vorbele asta’ 

— Aşi fi vrut numai să spuo,—incepù el rar,—că DE 
iubesc, aşa te iubesc, încit daca. 

Oblomov tărăgăni. 

— Incît ?—intrebă ea cu nerăbdare ? 

— Incît dacă tu al îndrăgi azi pe un altul, şi acesta ar || 
mai capabil să te facă fericită, eu mi-aşi,.. înghiţi amorul in 4. 
cere şi i-aşi ceda locul. 

Ea îi lăsă deodată haina din mină. 

— De ce ?2—intrebă mirată.—Nu înţeleg. Eu nu te-ași cedi 
nimănui: nu vreau să te văd fericit cu o alta. E ceva prea a- 
dinc.. eu nu înţeleg... 

Privirea ei rătăcea ginditoare, pe arbori. 

— Va să zică nu mă iubeşti ?-—întrebă ea apoi. 

— Din contra, te iubesc pănă la sacrificiul vieţii, doc 
gata să mă jerttesc. 

La ce? Cine te roagă ? 

— O zic pentru cazul cind ai îndrăgi pe un altul. 
| — Pe un altul! Aj inebunit? La ce, dacă te iubesc p 
tine ?... Parcă tu ai iubi pe o alta ? 

— Ce mă ascalţi? Nici eu nu ştiu ce vorbesc, şi tu oe 
Nici m'am vrut să Spun aşa ceva. 

— Seet Ce i vrut să spui? 

— Am vrut spun că-s vi 
eg p vinovat faţă de tine, demult ge 

— Dece? Cum? — întrebă ea. N i 
Gs) Kate mai degrabă | Wë ONE A 

— Au, nu, nu-i nici asta !—zise el chinuit. sz 
incepu g nehotărit : —noi ne vedem... pe EEN Vis a 

— Fe ascuns Dece pe ascuns ? 
aproape Cazare dail, că Ge văzut .. SC SS ege 

— ar de fiecare dată ? între 

e Ce ru al tri bă el cu nelinişte. 

— Eu sint de vină: ke 
gel vină : demult ar fi trebuit să H spun d. 

— py spus-o. 

_ Am spus-o? A! De bună seam e , 
Atunci va să zică, mi-am indeplinit Gene a wl | 


Se învioră şi fu b 
tatea See d ucuros că Olga îi ridică aşa de uşor gres- 


— Ce mal e? 
— Mai e că.. dar atita-i, 
Spus lu -i adevărat !—observā Olga hotărit; mai e Ceva, mil 


— Mă mai gind = 
ton nepăsător... E CS incepu el, dorind să dea vorbelorai 


Se opri; ea aştepta. 

— Ca trebue să ne intilnim mai rar, Oblomov o privi sfios. 

Olga (ees, 

— Dece ? —intrebă ea, după ce se gîndi puțin. 

- Pe mine mă roade.. un şarpe: conștiința. Nol stăm 
atit de mult Eech: eu mă tem...—abia sfirşi el. 


— Tu eşti tinără, Olga, şi nu ştii toate primejdiile. Omul 
uneori nu è stăpin pe el; un fel de putere infernală il cuprinde, 
peste inimă cade o ceaţă, iar în ochi scinteiază fulgere. Senină- 
tatea sufletului se întunecă, respectul pentru curăţenie, pentru 
nevinovăţie—toate sint spulberate de vijelle: omul uită totul, nu 
se mai stăpineşte, şi atunci subt picioare se deschide—bezna. 

Oblomov tresări chiar. 

— ŞI ce-l cu asta? Las să se deschidă!-—zise ea. privin- 
du-i cu nedumerire. 

Oblomov tăcea ; mai Încolo sau n'avea ce spune, sau nu 
trebaia să spună. 

Olga se uită la el lung, parcă ar fi cetit în cutele-i depe 
frunte, ca în nişte rînduri scrise, şi-şi aduse aminte fiecare vorbă 
a lui, fiecare privire; îltrecu prin gind tot istoricul dragostei lor, 
ajunse pănăla scara cea întunecoasă din grădină, şi rogi deodată. 

— Vorbeşti numai prostii l—observă ea scurt, uitindu-se în 
altă parte.—N'am văzut în ochii tăi niciun fulger... te uiţi la 
mine de cele mai multe ori ca... dădaca Cuzminişna,—adăugă 
ea, şi 

— Tu glumeşti, Olga, şi eu vorbesc fără glume.. şi încă 
n'am spus totul, 

— Ce mai e? Ce fel de beznă ?.. 

Oblomov oi: 

— E că nu trebue så ne vedem... singuri... 

— Dece? 

— Nu-i bine. 

Olga tăcu o clipă. 

— Da, se zice că nu-i bine,—rosti ea cu îngindurare;— 
dar dece ? 

— Ce-au să zică, cind or afla, cind s'o răspindi,. 

— Cine are să zică? Eu n'am mamă: mama singură m'ar 
H putut întreba, dece mă văd cu tine, ar fi fost singură, in faţa 
căreia aşi fi plins ca răspuns, şi i-aşi fi spus că nu fac niciun 
rău, şi tu deasemenea. Ea m'ar fi crezut. Altul cine 3 

— Mătuga, — zise Oblomov. 

—  Mătuşa ? 

Olga clătină din cap trist şi negativ. 

— Rare să mă întrebe niciodată. Dacă aşi dispărea cu 
totul, mătușa n'ar umbla să mă caute şi să mă întrebe, iar eu 
„maşi căuta niciodată să-i spun unde am fost si ce am făcut. 
Cine încă ? 


hd D P ee Le Am Ru ge 


254 VIAŢA _ROMINEASCĂ i W 255 


— Alții, toți. N'ai văzut cum se uita mai dăunăzi Sonig 
şi la mine şi la tine, cam zîmbea... ŞI aceşti domni și doam, 
care erau cu ea—deasemenea, 

li povesti toată grija cu care a trăit el de atunci, 

— Cit timp s'a uitat numai la mine,—adăugă el, — nu ou 
sinchisit; dar cind aceiaşi privire căzu pe ține, mi-a trecut a 
sloiu de ghiață prin mini și prin picioare, 

— ŞI ?—intrebă ea rece. 

— Şi, iaca: mă chinuesc de atunci zi şi noapte, Imi èr 
capul, cum să preintimpin zvonurile; mă îngrijzam să nu» 
Spariu... Demult vroiam să vorbesc cu tine... 

— Grijă zădarnică. Giam şi fără tine.. 

Cum „ştiam“ ?—intrebă el ca mirare, 
Aşa. Sonicica mi-a vorbit, a căutat să iscodeasră d 
mă impungă, mi-a dat chiar sfaturi cum să mā port cu tine. 

— Nu mi-ai spus o vorbă, Olga !—îi reproşă el. 

— Nici tu nu mi-ai spus despre grija ta. 

— Şi ce i-ai răspuns ? 

— Nimic. Ce eram să-i răspund ? M'am înroşit numai. 

— Dumnezeule! Unde au ajuns lucrurile: tu roşeşti !—uig 
Oblomov cu groază. Cit sintem de imprudenţi ! Ce are să lui 
acuma d 

Se uită la ea întrebător. 

— Nu ştiu, — răspunse ea simplu. 

Oblomov ar fi vrut să se liniştească, impărtăşind grija e 
Olga, ar fi vrut să prindă din ochii şi vorba ei limped: om. 
tere de voinţă, şi acuma, negăsind un răspuns limpede şi hotări, 
pierdu deodată orice curaj. 

Faţa | se umbri de nehotărire, privirea-i rătăcea mihnii + 
juru-i. Incepu să-l cuprindă o febră uşoară, De Olga aproape 
uită. În faţa lui se îngrămădeau: Sonicica cu bărbatul, maat 
se auziră vorbele lor ` se auziră risete,. 

Olga, în locul priceperii ei obişnuite de a găsi soluții, tac, 
se uită la el cu răceală, şi mai rece încă repetă „nu știu”. je 
el nu-şi dădu osteneală, sau nu ştiu să pătrundă în înţelesul ar 
cuns al acestui „nu ştiu“, 

Oblomov tcea: fără ajutor străin, în capul lul o idees 
o intenție nu s'ar fi copt şi mar fi căzut dela sine ; trebuia ru 

Olga il privi citeva minute, apoi îmbrăca mantela, 2. 
e depe o creangă, o puse fără grabă pe cap şi-şi luă ëm 

ela. 

— incotro? Aşa de vreme ?—întrebă el, trezindu-se ò! 


— Oiga, dar pentru Dumnezer. Cum să nu ne vedem? 
D'apol eu... Olga ! 

Nu-l asculta şi mergea iute; nisipul trosnea uscat subt bo- 
tinele ei. 

— Oiga Sargheevna i—strigă Ilia lliici, 

Nu-l auzea, 

— Pentru Dumnezeu, intoarce-te !—strigă Oblomov, nu eu 
glas, ci cu lacrimi.—Doar și un criminal trebue ascultat... Doam- 
ne! Are ea Oare inimă 2... lată cum sint femelle ! 

Se aşeză jos şi-şi acoperi capul cu amindouă minile. Paşii 
Olgâi nu se mai auzeau. 

— A plecati—rosii el aproape îngrozit, şi ridică capul. 

Olga era dinaintea lui, 

Oblomov îi apucă mina cu o bucurie nespusă. 

— N'ai plecat, n'ai să pleci? Nu pleca: ține minte că, 
dacă pleci, eu sint mort! 

— lar dacă nu plec, sint o criminală, şi tu deasemenea: 
ține minte, lia! 

TR O, nU.. 

— Cum nu? Dacă Sonicica cu bărbatul ne mai găseşte o- 
dată impreună, —sint pierdută. 

Oblomov tresări. 

— Ascultă —incepu el iute şi încurcîndu-se,—eu n'am spus 
totul,..—şi se opri. 

Ceiace acasă i se păruse atit de simplu, atit de firesc, atit de 
necesar, ce-i suridea așa de frumos, ce era fericirea lui, deveni de- 
odată un fel de beznă. Să sară peste ea—i se oprea respirația. 
Pasul era hotăritor, îndrăzneţ. 

— Vine cineva l—zise Olga. 

Pe cărarea lăturalnică se auziră pași. 

— N'o H Sonicica ?—intrebă Oblomov cu ochii incremeniţi 


de groază. 
Trecură doi bărbaţi cu o doamnă,— nişte necunoscuţi. Lui 


Oblomov i se uşură la inimă. 

— Olga, — incepu el grăbit, şi o luă de mină; să mergem 
de aici uite, colo, unde nu-i nimeni. Să şedem acolo. 

li arătă o bancă, lar el se aşeză jos pe iarbă, lingă ea. 

— Olga, tu te-ai supărat şi ai plecat, şi eu n'am spus to- 
tul, — rosti e - 
— ŞI iar plec, şi nu mă mai intorc, dacă te joci cu mine, 
—incepu ea.—Ți-au plăcut odată lacrămile mele; acuma al vrea 
poate să mä vezi la picioarele tale şi să mă faci astfel incetul 
ca încetul sclava ta, ca să-ţi arăţi capriciile, să-mi faci morală, 
apoi să plingi, să te sparii şi să mă sparii, apoi să întrebi, ce-i 
de făcut. Gindiţi-vă, Iia Iliici,—adăugă ea deodată, ridicindu-se 
cu mindrie depe bancă :——eu am crescut mult decind te cunosc, 
şi ştiu cum se numeşte jocul pe care îl joci dumneata.. dar la- 
crămi dela mine nu mai vezi.. 


odată, | 
— Nu, e tirziu, Bine ai zis, —rosti ea cu mihnire şi ingi 
durare,—n-i am ajuns departe şi eşire nu există; trebue şir 
depărtăm mai degrabă ŞI să ştergem urmele trecutului. Rám 
sănătos,—adăugă ta rece, cu amărăciune şi, lăsind capul în pi 
o luă pe cărare. 


236 _____ VIATA ROMINEASCĂ OBLOMOV _237 


— Vai, zău nu mă joc! d 

- Cu atît mai rău pentru dumneata, — întimpină ea rece 

La toate temerile dumitale, poveţi şi presupuneri, iţi răspund 

până la întilnirea de azi eu te-am iubit, şi n'am ştiot ce și 

acuma ştiu,—inchee ea hotărit, pregătindu-se să plece ;—și 
mitale n'am să-ţi cer sfat. 

— Şi eu ştiu,„—zise Ilia Iliici, reţinind-o de mînă şi 
d-o pe bancă, şi tăcu o clipă, adunindu-şi curajul. Inchi 
incepu el :—inima mea e stăpinită de o singură dorinţă, capul 
un singur gind, dar voinţa, limba nu mă ajută: vreau să 
besc, dar vorbele nu es de pe limbă. Şi doar cit e de si 
cît de... Ajută-mă Olga! 

- Nu ştiu ce ai dumneata in cap... 

O, pentru Dumnezeu, fără acest dumneata: mândria 
virii tale mă omoară, fiecare vorbă a ta mă atinge ca un 
de ghiață... 

Olga incepu să ridå, 

Tu eşti nebun !—zise, punindu-i mina pe cap. 

— lăca aşa, iaca am şi dobindit darul gindirii şi c 
lui! Olga !-—zise Oblomov, lăsindu-se în genunchi dinaintea 
— fii femeia mea! 

Ea tācu şi se intoarse în altă parte. 

— Olga, dă-mi mina l—urmă Oblomov. 

Olga nu i-o dădea. Oblomov i-o luă singur şi o lipi 
buze. Ea ru şi-o trase. Mina era caldă, moale şi puțin-pojin 
aoa: Oblomov vroia să-i vadă faţa, dar ea se întoarse și 
muit, 

— Tăcere ? — rosti el, alarmat şi întrebător, sărutiai 


işi deschise larg braţele şi vru s'o cuprindă. 

— deschide bezna, scintee fulgere... mai încet !—zise ea, 
lunecind cu uşurinţă din braţele lui şi apărindu-se cu umbreia. 

Qi işi aduse aminte de grozavul „niciodată“ şi se as- 
timpără. 


— Dar tu niciodată n'ai spus, "ai exprimat măcar... 

— Noi nu ne mărităm, pe noi ne mărită. sau ne iau. 

— Din acea clipă... se poate ?-—repetă el pe ginduri. 

— Tu crezi că eu, dacă nu te înţelegeam, veneam cu tine 
alci, singură, crezi că aşi fi stat cu tine serile în chioșc, te-aşi 
fi ascultat şi crezut ?—zise ea cu mindrie. 

— Atunci...— începu el, schimbindu-se la faţă şi lăsindu-l 
mîna. 

li veni o idee ciudată. Ea il privea cu o mindrie liniştită 
şi aştepta cu hotărire neclintită ; iar el ar fi vrut în clipa asta 
nu mindiie şi hotărire, ci lacrimi, pasiune, fericire imbătătoare. 
—măcar pentru o clipă —apol lasă să curgă liniştea unei vieţi 
neturbarate. 

Cind colo-—nici lacrimi de fericire neaşteptată, nici consim- 
țimint stios... Ce să creadă ei? 

In inima lui se trezi şi se zvircoli şarpele indoelii.., N iu- 
beşte, sau numai se mărită ? 

Dar e alt drum spre ferizire,— zise [lia Ilici. 

— Care? 

— Uneori dragostea m'aș'eaptă, nu rabdă, nu ca culează,.. 
Femeia cuprinsă de focul, de tremurul pasiunii, încearcă dintr'o- 
dată chinul şi nişte bucurii, cum... 

En nu cunosc acest drum. 
— Un drum, unde femeia jertieşte totul: linişte, reputaţie, 


mina. respect, şi găseşte răsplata in dragoste.. cind dragostea înlocu 
— Semn de consimţire |—complectă ea încet, dar Di ete toiul St E 

privească. — Parcă avem noi nevoe de asemenea drum? 
— Ce simţi tu acuma ? Ce gindeşti ?—o intrebă — Nu. 


sr pata aminte de visul despre consimţimintul ti, despre 
crimi... 
— Celace simți şi tu !—răspuns: ea, continuind a st 
spre pădure ; numai săltarea pieptului arăta că se stăpineșe. 
— „Are ea lacrimi in ochi ?"—se gindea Oblomov; dit 
se uita cu încăpăţinare în jos. 
- Tu eşti indiferentă, eşti liniştită 2—zise Oblomor, 
tind s'o atragă spre sine cu mina. 
- Nu indiferentă, ci liniştită. 
— Cum aşa? 
— Fiindcă am prevăzut şi m'am deprins cu We zi 
demult 


— Pe asemenea cale ai vrea să cauţi fericirea: pe soco- 
teala liniștii mele, pierderii respectului ? 

— 0, nu, nu! Jur că pentru nimic în lume,—zise Oblo- 
mov cu foc, 

— Atunci dece ai adus vorba ?,. 

— Zău, nu ştiu nici eu... 

— Dar eu ştiu: tu ai vrea să ştii, dacă Gast jertfi cu H- 
niştea mea, dacă ad merge cu tine pe această cale. Aşa-i ? 

— Da, mi se pare că ai ghicit. Incit?,.. 

— Niciodată, pentru nimic în lume !— rosti ea cu hotărire. 

Oblomov se gîndi, apoi oftă. 

— Da, e grozavă acea cale, şi trebule multă dragoste, ca 
să însoţească o femee pe bărbat, pe acest drum, să se piarda 
—şi tot să iubească! 

Se uită întrebător la faţa ei: ea nimic, numai cutişoara 
de deasupra sp;incenii se mişcă puţin, dar faţa — liniştită. 


- Demult ! —repetă el cu uimire. 

— Da, din clipa cînd ţi-am dat ramura de liliac.- 

şi numit în gindul meu.. 
— Din clipa acela ! 


be LAS n = meg 


258 __ VIAȚA ROMINEASCA 


—  Inchipue-ţi,— urmă el, că Sonicica, care nu face 
degetul tău cel mic—nu te-ar recunoaşte la întlinire! 

Olga zimbi, şi privirea-i rămase tot așa de senină. Da 
blomov era minat de cerința ambiţiei, vroia jertfă. 

— Inchipuie-ţi că bărbaţii n'ar lăsa în faţa ta ochii 
cu respect şi sfială, că te-ar privi cu un zîmbet îndrăzneț 
clean... 

Se uită la ea: ea mişca mereu cu umbrela o pietrki 
nisip. 

3 — «Că ai intrat Într'un salon, — urmă Oblomov,—şi 
bonete® ar tresări de indignare; că vre-una sar depărt 
tine... dar mindria ta ar răminea acelaşi, ai avea conştiinţa 3 
pede că eşti mai presus decit ele, că le eşti superioară.. 

— La ce-mi spui toate grozăveniile astea ?—zise A? 
niştit. N'am să merg niciodată pe calea asta, 

— Niciodată ?— întrebă Oblomov mihnit. 

— Niciodată ! — întări ea. 

— Da,—zise llia Ilici pe ginduri,—tu n'ai avea 
priveşti ruşinea drept în ochi. Tu poate nu te-ai speria de 
nu moartea înspăimintă, ci pregătirile pentru moarte, 
de toată clipa, tu nu le-ai indura şi te-ai istovi—aga-l? 

Se tot uita în ochil ei: ce zice? 

Ea se uita vesel: grozăvia tabloului n'o mişca; pt 
ti juca un zimbet uşor. | 

— Eu mam de gind nici să mă istovesc, nici să mor... 
nici aşa !-—zise ea: poţi să nu mergi pe acel drum, şi în! 
iubeşti ; mal tare încă... e 

— Dece m'ai merge pe acel drum ?-— întrebă el 
aproape cu necaz ;— dacă nu HI frică... 

— Filnd-că pe acel drum... totdeauna mai tirziu vine. 
părţirea... şi să mă despart eu de tine L.. 

Se opri, îi puse mina pe umăr, se uită la el mult D 
dată, aruncind umbrela într'o parte, il coprinse cu braț 
sărută cu aprindere, se înroşi toată, lipi fața de pieptul hi 
adăugă încet: 

— Niciodată | 

Oblomov scoase un strigăt de fericire şi căzu pe arti 
picioarele ei, ! 


(Traducere din rusește de A. Frunză) 


Personalitatea şi activitatea literară 
a lui Dimitrie Cantemir" 


Preliminind ştirile economice înainte de a trata aspectele 
politice, sociale şi culturale ale Moldovei, Cantemir dă fapte nu 
târă importanță despre produsele solului şi condiţiile fizice ale 
acestuia, despre apele Moldovei, 1 scăpind de uitare numiri, care 
erau atunci, dar nu se mai găsesc azi, despre munţi şi minerale, 
unde utilizează și basmele, 2 despre aurul riurilor—Țiganii, care îl 
adună plătesc anual tribut doamnei patru ocale, ceiace făcea 
1600 drahme,—despre buburuzele de fier de lingă Hotin, despre 
ocne şi gropile cu apă sărată, în care se găsesc peşti întregi, 
despre păcura dela Moinești și nitrul de pe şesurile moldoveneşti, 
despre cîmpli, despre pometuri—poamele erau în vechime 
speranța trupelor polone, care intrau În Moldova,—despre vinurile 
excelente, despre stejerişuri, despre Dumbrava roşie, unde Ştefan 
cel Mare = bătut pe Poloni şi i-a pus să samene ghindă, de unde 
a eşit frumoasa pădure de lingă Cotnari, — zice Cantemir— dar ada- 
ogå iarăşi greşit că aceasta era Bucovina Polonilor, despre stejerişul 
Chigheciului cam de 30 mile italiene cu copaci aşa de deși şi înalţi că 
om pe jos nu poate merge decit pe cărâri cunoscute locuitorilor. ln 
regiunea Chigheciului erau odinioară peste 12 mii locuitori, care 
dădeau pe cei mai viteji soldaţi din intreaga ţară, dar în vre- 
mea lui Cantemir se puteau scoate abia 2000. In baza unei in- 
voeli Chighecenii furnizau Tătarilor din Bugeac În fiecare an un 
anumit număr de birne. 

Ni se dau multe date istorice, cind scrie despre ţinuturi. Mol- 
dova însă a fost împărțită numai în țara de jos şi țara de sus, împăr- 
Ire care după cit ştim azi se ridică Inapoi în tim pănă la 
impăcarea şi aranjarea domnlilor lui tags şi Ştefan în 1435. Basa- 
rabia n'a reprezentat niciodată o diviziune administrativă a Mol- 


| 


(Va urma) 
I. Gonciaror | 


" Vezi „Viaja Rominească“, No. 7, 8,9 şi (0 din 1924. 
1 Canlemir nu-și aduce bine aminie, cind scrie că Plolemeu zice 
Prutului Gerasus. La Piolemeu Tipasog este peniru Sirel, caşi la 


Ammian, unde este forma Oerasus. Vezi irad. cik, pag. 21, 
RE 2 Pag. 42. 


” „Boneta”: „cepelul* depe cap,—o modă e epocii. 


pe 


260 _ VIAȚA ROMINEASCĂ S PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARA A LU! D. CANTEMIR 261 


dovei, cum afirmă Cantemir, ci din jumătatea a 2-a a gr" 
apare ca nojiune geografică în scrieri străine prin interme 
polonez. Cantemir iarăşi cel dintăiu la noi derivă numele Ba 
rabi din vechii Bessi. Poate din izvoarele turcești a luat Ca 
mir ES care se intfineşte in întreagă opera lui că i 
Vodă a dat Turcilor Basarabia cu cele două părţi ale Tighiaei edesăvirşiri de expunere. La capitolul despre ținutari nu tot- 
Cantemir ştia că Aron Vodă alungat de boeri a reciştigat d ieauna specifică, cine le administra, precum la lași, Tutova, 
Turci domnia făgăduind sultanului că-i va preda cetatea Tea ovurlui, Fălciu, Orhei, Neamţ. Din altă parte! ştim că postelni- 
cu 12 sate, Ori tocmai Aron Vodă a recucerit dela Turci Te | mare administra laşi, doi vornici mici Birladul în numele 
După Cantemir înainte de Aron Vodă erau în Moldova 23 ţa vornicului mare de ţara de jos şi alți doi vorniei mici Dorohoiul 
turi, din care pe vremea se numai 19 le stăpineau Moldov n locul vornicului mare de ţara de sus. Intr'un loc ne spune 
Din altă parte ştim. câ în vremea lul Lăpuşneanu erau 24 ținute ă Hotinul avea un singur șef, tar mai jos ca doi pirealabi crau 
Faţă de expunerea lui Cantemir în vremea lui Lăpuşneanu» a Hotin.2 In capitolul despre ținuturi zice, că vn pircalab era 
în plus ţinutul Agiudului şi Trotuşului, iar regiunea, care o 4 n Cirligătura, Vas'ul, Hotin, Hirlžu, doi ptrcalabi In Roman, Te- 
pineau în vremea lui Cantemir Turcii, cuprindea atunci dE uci, Lăpuşna, Soroca, un staroste la Putna, un vornic la Bacău, 
Cetatea Albă, Tighina şi Chigheciu,2 pe cind Basarabia des Barele spätar ia Cernăuţi şi hatmanul la Suceava. Cind va fi 
de (Cantemir are ţinuturile: Bugeac, Acherman, Ismail și CH orba de organizaţia judecătorească, iasă serie: „sînt cite doi 
Este curios însă că în scrierea polonă în proză a lul Miron Costine ircălabi de Hotin, de Cernăuţi, de Suceava, de Neamţ, de Soroca, 
tă încă ţinutul Trotuș şi că Basarabia ajunsă subt Turci n'a lea! are, tiladcă acele cetăţi ale Moldovei sînt mai mari, au numele 
fizionomie administrativă. După Miron Costin nu există ve hiar de comandanţi ; apoi cîie doi de Roman, de Botoşani (irg, 
aparte Ismail, Acesta ştie că rămăses= Moldovei o pârticieă 8 are stă subt ascultarea soției domnuiul), de Orhei, de Chişinău, 
ținutul Tighinei, că sultanul întorcindu-se dela Hotin a lua! d Aerer ae eg o Salep, ră Wegen eg DL 
ținutul Chigheciului, Reni şi mai molte sate dăruindu-le morm rwyg y - Ch "e gc dag Zu vi SE i o d a a 
tului lui Mahomed, că mai era ţinutul Chiliei, în care este o ovuriui şi Vaslui au fiecare cite un pircălab. 5 Intr'altă parte ne 
Ismail, şi ținutul Cetăţii Albe.5 Acelaşi Costin ştia însă în 9 Bronz că voricii de poartă administrau ținutul Romanului. 
acelaşi număr de ţinuturi caşi Cantemir. Dar pentru Basar Contrazicerila acestea par a deriva din imprejurarea că In 
luată de Turci cunoştea : ţinutul Cetăţii Albe în care ținut en Xpunere nu se Separă indeajuns administraţia civilă de cea mili- 
Tighina, ținuta! Chitiel Ss oraşele Carta! şi Sait precum d jet ară şi de organizaţia judecătorească, precum şi din faptul că 
că die: ținutul Falcia ca oraşele Chilia d ag, $ , KE ee sc a nu este o lucrare, care a fos! revizuită de 
dói Re er ba Hatia ect n 7 sep Ries 5 in capitolul despre ţinuturi era atita prilej a da amănunte 
e , d in trecut. Cantemir a saturat aceste pagini cu note arheologice, 
mana este intre cel doi vornici Se după cel de pă storice etc, care totdeauna sint bineveniie, chiar dacă în parte 
vin Cei din Neam, eg ie [umbre lipsa de Informati mal bogate. Sri din vremea 
D , D f S CG DN 
tatea Albă era înaintea celui de Chilia, aşa că Hotinul avea e ` tot ep lacsărti + Lë 
dul al 4-lea de pircălăbie. De mai demult însă hatmanul 3 Oricit de mult a cet însă, cînd voia să alunge întuneri- 
ținutul Sucevei, iar Cetatea Albă şi Chilia erau subt Turd, 


á Hotinul a rămas cea dintăiu pireălăbie. După acelaşi, la Cer- 
Zut şi Putna sint stărostii, jar la Botoşani, apanagiu al doamnei, 
in vornic, cum era şi la Chişinău, cînd şi acest oraş eră apanagiul 
oamnei. la vremea iul Cantemir era însă şi alci pircălăbie, 

In textul Descrierii Moldovei sint oarecare contraziceri sau 


1 Descriptio Moldaviae, Irad Pascu, pag. 25; Istoria Imperii 
olomann, irad. cil, pag. 275, nola 38. 

2 I. Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti pănă la Urechia, But 
resci, 1891, pag. 235. 

3 Idem, Cronice inedile alingătoare de Istoria Rominilor, fe 
reali, 1895, pag 198—9. Nici în lucrarea lui Miron Coslin nu 
tinatu! Agiudulu!, dar este în plus iață de Cantemir tinutul Troina” 
consiala! si'n vremea lui Lăpușneanu. Lipseşie însă la Miron 
linutul Bacăului, care se conslală insă şi în vremea lul Lăpuşneast r) 
se explicó, dece şi Cantemir și Costin numără 19 ținuluri alst 
reglunes tinută de Turci. 

4 Ed. Urechia, pag. 138 at urm. Deosebirile dinire datele s 
in proză polonă și poemul polon raporiale la Descriplio M 
dovedesc că scrierea în proză a lui Miron Costin este anert 
LÉI. AA, 


Pag. 95. 

Pag. 52 şi 130. 

Pag. 150. 

CL şi N. Iorga, Isioria literaturi! romine ia secolul XVIII, rol. 
pag. 410: G. Pascu, op. cit.. pag. 55-6. Vorbind de regiunea pri- 

ilegiată a Chigheciului din ținutul Fălciului, ne spune că „despre a- 

easta vom spune mai mulie mai jos” (pag. 48). La pag. 150 în: se 

au pujine amănunte in plus şi găsim lrimilere inapoi la capilolul al 
aselea, A doua oară aflăm că erau pe vremuri 800! Codreni de aceş: 

n, nu 12000, cam spusese msi inainte. La o revizuire definitivă ni s'ar 
dai cel puțin și incidentul adopta! în /storia turcească, trad. cil, pag. 

Dë nola 87, 

D 


er 


262 VIAŢA ROMINEASCA 
KEEN IP >= 


— 


cul, în care era învelită pentru vremea sa, mare parte din ei, 
vechiu trecut, Cantemir întilnea piedeci de meinlăturat, Cin 
junge la vremea sa cu evoluţia diferitelor aspecte ale vii y 
torice moldoveneşti, lucrarea are foarte mare importanți, x 
putea zice unică, oferindu-ne cristalul atitor informaţii antet 
mai generale sau mai speciale. Activitatea judecătoreasi 
vornicilor de poartă, ca şi procedura judecătorească înalțe. 
reforma lui Constantin Mavrocordat și legiuirile, care au um 
sint ştiri, despre care regretăm că sint prea sumare Beni 
pocă, în care era şi un drept scris. Pravila lui Vasile Lup 
întrebuința în vremea lui Cantemir. 1 

Din Descriptio ştim că pe urmă s'au făcut de reguli ġ 
purile domnilor iogropaţi prin minăstiri, ştim atit de multa $ 
cruri, că fără ea nu putem înțelege d. e. reformele lul C.) 
vrocordat. Preţul ştirilor creşte și prin imprejurarea că, pe o 
despre Țara-Rominească vom avea în sec. XVIII descrierea t 
subt C. Mavrocordat, apoi cartea de geografie istorică, garg 
etc. a banului Mihai Cantacuzino, memoriile lui Bauer—listi 
la o parte cărţile dela sfirşitul secolului, fără Dimitrie Ca 
mir n'am fi avut o asemenea lucrare pentru Moldova, 

In scrierea aceasta Dimitrie Cantemir dă foarte mulih 
relaţiilor de orice fel cu Turcii, ceiace era atunci axa prince 
a Vieţii de stat, Meritul lui prin aceasta este mare că ma 
vremurile și împrejurările, în care se introducea la noi epoca 
nariotă. Astfel pentru cercetător Descriptio Moldaviae ajatz? 
rolarul necesar al Istoriei jeroglifice, căci Cantemir nu negii 
„Ziua de eri“, cind este vorba chiar de a o pune Ìn kl 
peste zăbranicul multor veacuri cu cele mai vechi vremi ale e 
stenței noastre naţionale. Miron Costin in operele sale nut 
dincolo de nostalgia trecutului glorios, mulţuminda-se cu imp 
cațiuni poetice, Scriind despre Bogdan III şi despre primul hë 
ciu plătit Turcilor exclamă, cind aminteşte că Bogdan a luat o 
dela Turci: „dare-ar Dumnezeu să nu-l mał ia, iar ţara ag 
să aibă altă soarte dela Dumnezeu, ori să piară cea dintăiu lav 
murile noastre!“ 2 Zilele domniei din urmă a lui Dumitraşcu C 
tacuzino se consideră „cele din urmă vremuri ale noastre”, 
cel Miron se gindea cu frică că poporul moldovenesc va p* 
inainte de a-i ceti cronica lui. Miron Costin vede vremea s$ 
de aspră, aşa de nenorocită, încit după dinsul „mai bine să pi 


Sa 


Ă 1 Trad. cil., pag. 125. Peniru organizarea iciară Molde 
sinl interesante însemnările lui Oraziani relativ age de "9 
jumălalea sec. 16, Carlea lui Graziani a pulul-o cunoaşte și Dim. Di 
mir din ediţia operelor lui Dlugosz (Frankfari 1711), dacă a avat aœ% 
edilie. Graziani ştia că în Moldova nu esie drept scris, ci obieeie dÉ 
dee Jurămintul de lirei ori al acuzalorului provoacă e 
acă debitorul jură că nu poate plăli, este lăsal în pace. Cei jel 
ie ue să fie despbaabin de oamenii locului, unde s'a comis lut 
rană Sa dinari fiscului, putea oricine D divorța! peniru cele më 


2 |. Bogdan, Cronice inedite, pag, 187. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LU! D. CANTEMIR 263 


sau să aibă altă soarte* Moldova, decit să De aşa cum este. 1 
Acelaşi scriind despre cetăţile pierdute de Moldoveni câtră Turci, 
se adresa regelui lon (lll) Sobieski aşa de plecat: „Cit de nece- 
sare au fost acele cetăţi în acea vreme, cind bravii lor apărători 
respingeau de pretutindenea urdiiile tătăreşti! Cit de necesare 
mai sint ele acum, cind Dumnezeu încredințează mintulrea noas- 
trä brațului tău o rege, lan cel Mare!“ 2 Cantemir insă pro- 
testează „că scriitorii poloni.şi unguri conchizind dela particular 
la general afirmă că domni! Moldovei au fost omagialii lor şi se 
silesc să interpreteze legăturile de alianţă ca supunere”. 3 ȘI 
Cantemir constată că dela mărimea, la care Ştefan cel Mare ri- 
dicase Moldova „cu încetul a inceput să descrească, pănă ce a 
ajuns la sărăcia, care este acuma“. „Azi... mindria creşte cu să- 
răcla” Autorul w'are nici un menajament pentru boerii vremii 
sale. Nu întilnim însă niciodată constatările unui suflet, din care 
desnădejdea a alungat orice speranţă. Tonul observaţiilor sale este 
liniştit. Dojana se manifestă la el în epitete, Crede că din trufie 
sau indolenţă Moldovenii consideră nevrednică orice negustorie 
în afară de vinderea produselor de pe moşiile lor. Din acest 
motiv nu erau bani, nici tirgoveţi moldoveni bogaţi, deşi ţara 
exportă mai mult decît Import, 

Societatea căreia aparţinea Cantemir ne-ar interesa cu toate 
formele, tendințele şi temperamentul ei. Diatribele de scurt sbor, 
care i le aruncă autorul, nu-s nici atitea, ca să explice nesucce- 
sul carierei politice a autorului. Descriptio Moldaviae tinde a 
îi mai multo explicare a trecutului : autorul avea mai mult sens 
pentru hipostasa politică a neamului său : forma socială, econo- 
mică, culturală a vieţii moldoveneşti îl interesează numai intrucit 
ii leagă fiinţa de prezent. Din aceste motive după această lu- 
crare activitatea de cercetător a marelui exilat va fi închinată 
exclusiv rosturilor politice ale neamului său. 

In 1714 se gindea să-şi publice la Berlin /ncrementum au- 
Joe Othomanicae, adică primul volum din Istoria sa turcească. 4 
in alară de un avis de formă generală, cum găsim în /storia 
imperiului otoman, nu avem nici un indiciu că autorul ar fi vrut 
să-şi poblice Descriptio Moldaviae înainte de Hronic. Contrazi- 
cerea afirmațiilor din Descriptio în textul Hronicului sînt dovadă că 
textul celei dintăiu n'a fost niciodată revăzut definitiv pentru tipar. 
in 1721—am văzut—se gindea să traducă in romineşte Descriptio, 
celace însemna şi a o pune in concordanţă deplină cu concluziile 
din Hronic, şi apoi a o publica. Dar după ce a redactat Des- 
crierea Moldovei in forma cum a ajuns până la noi, Cantemir a 
fost preocupat mult de alcătuirea Hronicului, operă de întinsă 
erudiție, pentru scrierea căreia a trebuit să recurgă la atitea Izvoare 
şi in necesitatea imperioasă mai ales a căreia credea. 


1 |. Bogdan, Cronice inedile, pag. 148. 

2 Miron Coslin, Opere complecie, ed. Urechia, rol. II, pag. 88-89, 
3 Trad. Pascu, pag. 82. 

4 Revisie critică-literară, II, lași. 1994, pag. 66. 


a 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Stăm de multe ori uimiţi înaintea bogăției de izvoare, | 
care Cantemir a recurs, ca să poată scrie Hronicul. Cu Istoria 
imperiului otoman şi Descrierea Moldovei făcuse o ucenicie fo 
lositoare. ln ambele lucrări nu odată a avut de a face cu giii 
contrazicătoare. De cite ori se va repeta acest caz, cind scria Hroni 
cul! Fără a fi avut la dispoziţie ca Sincai multele lucrări de istorie aj: 
secolului XVIlI—zicem multe in raport cu secolal XI. 
Cantemir trebuia să reconstruiască el cel dintăiu vremuri, asapr 
cărora nu se oprise la noi truda de cercetători, cu rezultate trans- 
mise şi urmaşilor. Constantin Cantacuzino stolnicul singur inos- 
case a proecta lumina cetirilor sale asupra celei mai vechi epoci a i 
toriei romineşti. Ostenelile lui inainte de 9 lanuar 1716 se opriseri 
la invazia Hunilor şi rosturile politice ale lui Attila în legătură 
cu vicisitudinile pămîntului rominesc, 1 deşi intenţia îl fusese si 
scrie întreagă istoria Țării- Romineşti. 

Manuscrisele cunoscute azi arată că in afară de expan:- 
rea inceputorilor noastre istorice pănăla Attila, acelaşi adiogae 
interpolind cronica atribuită azi lui Stoica Ludescu. Constantin 
Cantacuzino cunoştea insă scrierea lui Miron Costin despre o- 
riginea neamului moldovenesc, dar relativ la Ţara-Romineasei 
nu a putut afla nici-o lucrare. Letopiseţul ţării i se părea ne 
tocmit, încurcat, scurt „cit mai multă turburare şi mirare di 
celui ce ceteşte, decit a şti cevaş adevăr dintrinsul*, 2 „Sp 
neri şi poveşti“ ale bătrinilor, pe care a-i crede pe deantregu 
este primejdie ştiinţifică, „cintecile carile vestesc da vitejii“, o 
lese depe la lăutari, rapoarte de călători, hrisoave domneşti elè. 
mau scăpat de curiozitatea autoralui. Constantin Cantacuzino 
recurs apoi şi la scriitorii străini „ce seriu... ca nişte străini ce 
sint şişi voitori de rău, unii nu adevăru scriu, ce-l micșoreai 
lucrurile şi pe lăcultorii ei rău defaimă şi multe hule le Siss, 
Nici nu a fost nimeni „nici cu condeiul, nici cu palma a-i sta în po 
trivă şi a-i răspnnde“. De multe ori aşezat la răspintia exponer 
diferite a străinilor, aflarea adevărului adevărat îl va pricine 
maltă griji. Constantin stolnical îşi dădea perfect seama că A 
scriitorii mişcaţi da osebite pohtele şi volle lor, anii într'un chip, 
alții într'alt chip tot aen poveste o vorbesc: adecă cel ce ii- 
beşte pe unul, întrun chip serie de dinsul, şi cel ce urăşt, 
intr'alt chip; şi de al său îatr'un chip şi de străin într'alt câ 
scrie ` şi cel ce este minios, intran chip întinde condeiul, şi œ 
ce nu, într'alt chip îl opreşte“, 5 Miron Costin fusese silit a fe: 


1. Operele lul Constantin Caniacurino, ed. N. lorga, Bucureşti, 190 
prelaja XXVII, pag. 60 şi urm. : în Contribuţii lo istoriografia romises 
scă veche (Omagiu lui L Bianu, Bucureşii, 1916, pag. 227 și urm), A 
T. Dumitrescu n'aduce nici dovezile suficiente, nici argumențarea se 
cesară, cind încearcă să atribue mitropolitului Danii! Panonianul Istorie 
Țării-Rominești până la Alila. 

bidem, pag. 63. 
3 Ibidem, pag. 109 -140. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 265 


loc În cărțulia sa rominească unei oarecare polemici cu Simion 
dascâlul, Misail călugărul, Istratie logotătul, lan Zamoyski etc. 1 
Constantin Cantacuzino va trebui să urmeze acelaşi drum, iar 
Cantemir, care ducea povestirea pănă la 1274, va insera şi mal 
multă polemică, şi cu mai mulţi scriitori, precum mai tirziu te- 
renul lui Şincai avea să se lărgească şi într'o parte şi într'alta, 
izvoarele erau atit de multe şi aşa de diferite, incit autorul 
trebui să-și stabilească anumite norme pentru chipul în care să 
le utilizeze. După predoslovia generală a Hconicului şi o inştiin- 
ţare cătră cetitori nl se dă „catastihul istoricilor, gheogratilor ete“, 
amintiţi în lucrare şi se încearcă a ne arăta, care e grec, latin, 
leah, ungur etc. La stabilirea acestei calităţi nu are aceiaşi normă. 
Calificarea se face sau după limba In care e scris izvorul, sau 
după originea politică a materialului povestit. Bonfini este dat ca i- 
storic ungur, 2 Baronius ca latin, cași Ditmarus, Scaliger şi Idatie e 
scriitor latin. Apoi si. scriptură, cronologiile, opera ivl Homer, Ovid, 
Strabo, Gloverie, Pliniu, se citează alături de lustin, Sarniţie, Saadi, 
Xifilin, 3 dicționarul lui Moréri etc. Cantemir a apelat la tot ce a pu- 
tut găsi, pentruca adevărul să fie mai complect scos la iveală. 154 
autori sint citați în catastiv, a căror lista treboeşte Insă adaosă 
cu alţii, pe care fi intilnim arătaţi ca izvoare în cursul povestirii, 
precum : Sambuţie, Ortelius, Calviz, Sfetonie, hronicul bulgăresc, 
chronologia lui Avram Barcla!, Appian, Isocrat, Franţa, (= Phrantzes) 
lrodian, Lampridie, Pollion, Trivelie, Suida, Valentie, Mathimaticul, 
Amvrosie, Socrate istoricul bisericesc este confundat cu Socrate fl- 
lozoful, Petronie, Sozomen, Theodoric, Callimah, Grigore Nazian- 
zianul, Damaschin, Rufin, Sinkie, Aarten, Ruţie sau altădată 
Mihail ite Neapolitano! cu a sa Istorie ungurească, Lemon, 
Ivonia cu Hronicul Frizilor, hronicul alexandrin, Ebulferrah Ma- 
nasse, Sansovin, Dolion 4 etc, Arată izvoarele, din care işi scoate 
ştirile, fiindcă D călăuzea principiul că istoricul trebue să arăte 
„din ce jicniță au luat grăunţăle, ce inprăştie“, 5 Caută ştiri 
pretutindenea, fiindcă „sufletul odihnă nu poate afla, până nu 
găseaşte adevărul, carile îl ciarcă, oricit de departe şi oricît de 
cu trudă l-ar fi a-l nemerl". 6 Se apără faţă de „cleveta affec- 
taţii” ; adevărul a fost de multe ori prea schimonosit sau omis 
cu total, pentruca autorul nostru să nu simtă nevola a-și justifica 


tł. Ed. cil, pag. 5 si urm, 

2 După Cantemir, Bonfini este de naştere Ungur, pag. t5. 
i / Cilăm de regulă in forma, pe care o au în Hronic numele autori: 
ot străini, 

4 Pag. 66, 69, 77, 79, 159, 144 (in alle părți îi zice Barsai—pag. 
379, sau Bacsai pag. 445, 450, 451) 154, 156, 216, 212, 215, 241, 245, 247, 
248. 250 (numele acesiula este copia! de multe ori greşii), 255, 278, 
253, 237, 265, 266, 288, 281, 277, 326, 382, 445. Coruperea unor nume 
de aulori cilați derivă dela copistul, care n'a cell! bine şi n'a pulut 
cunoaște izvoarele Hroniculul. 

5 ibidem, pag. 139. 

6 Pag. 62. 


bm, 8 


266 VIAŢA ROMINEASCĂ 


la fiecare pas scrisul. De nenumărate ori seblinlază că el d 
sine nu adaogă nimic și fiindcă ştie atitea limbi, putea utilit 
prin urmare izvoare inaccesibile priceperii altora și adică în ù 
riginal. Era aceasta o superioritate faţă de Costineşti, față & 
stolnicul Constantin Cantacuzino, a cărul operă i-a rămas re 
noscută, faţă de mulţi scriitori, pe care îi controlează şi amplifiki, 
El anunţă „scuturind adeverinţa istorii noastre nu din piriae + 
bătute, ce din singure izvoarile şi fintineie ei, cele dincepit 
scoatem“. Şi totuşi uneori e avizat să recurgă la prelucrările a} 
tora pentru a-şi sprijini afirmaţiile. Sambuţie, Petavie, Strijkowsii 
dicţionarul lui Moréri îl ajută de multe ori cu citatele lor su 


chiar şi alți scriitori. 1 
Goana nepotolită după izvoare nu totdeauna il scapă pe 


Cantemir din primejdia departe de adevăr. Odată spune că astori 
Lampridie, Spartian, Capitolin, Vopiscus, Minuţie Felix ar fi trák 
„în vremea lui Constantin cel Mare. 2 In predoslovie pune ze 
Carol cel Mare în legătură de solie cu Constantin cel Mare „ș 
maică-sa Irina“, 3 Şi izvoarele pe care le avea la dispoziție 
conţineau atitea inexactităţi ! Sa amintim numai faptul că în carte 


Lumea Goţilor se afirma că Zamolxe a fost hatman al Geţilor, + 


că Dobrogea ar deriva din Dobera 5 etc. Existau mai multe teori 


despre originea Dacilor. 


De foarte multe ori trebuia să combată aserţiile duşmănoaie 


nouă şi neintemelate. Temperamentul său îl duce uneori la d 
cuţii violente, cind este vorba de o „minciună cu coarne“. „Cum 
se prinde sula în sac şi măcluca în pungă“ se potriveşte dupi 
spusa lui Cantemir argumentarea cite unui scriitor străin. În geri 
rile străine a dat şi de minciună „mai goală decit pilugul piulițe, 
Interpretările duşmanilor stăruinţii noastre în Dacia traiană ge 
„slove pe apă scrise”. 6 Duşmanii neamvlui rominesc niciodati 
nu „vor putea soarele cu tină să lipască şi cerul cu palma îi 
Căptugască“. 7 Cantemir ride cu hohot față de „stilpul*“ de mar- 
miră bulgăresc, 8 in explicarea căruia găseşte cheia „minciunel* 
loi Simion Dascâlul. 

Urmărind neadevărul aruncat în public de scriitori străini, 
Cantemir are ser'oase scrupule de conştiinţă, ca nu cumva îi 
apară părtinitor şi acoperitor al adevărului. Cerind altora obie 
tivitate și iubire de adevăr, îşi impune aceleaşi norme şi siet, 


1 Asiiel găsim d. e. Chedrinos list 204 (pag. 204), Agathos car 
lea 4 (at 429 și list 432 pag. 175 (pag. 211), sau letopisej slovenese Hai 
4 „(pos. 324), ci. și pag. 358, celace însemnă că sint citate din dr 
siave, 

2 Pag. 232. 

3 Pag. 18. 

4 Pag. 72. 

5 Pag. 242. 

Pag. 260. 
7 Pag. 24, 119. 
E Pag. 142. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 267 


Inainte de a prezenta mărturiile szriitorilor despre neamul romi- 
nesc din Dacia, despre numele Vlah etc., el pe previne: „Scriind 
"ol pentra lucrurile patrii, cu totului tot dela noi să ne despăr- 
im, şi de toată a sufletului pâtimire, carea veri din ură, veri 
din dragoste a eşi iaste obicinultă, dela noi ridicind, cu curată 
nimă şi cu adevărată credință (precum adevăratului istoric se 
uvine)... Insă pentru ca nici clevetei pricină să däm, nici imã- 
iune necurăţită şi neştiarsă să lăsăm, pus-am in socoteală, ca 
e lucrurile moşiei dela singuri noi, măcar un cuvinţei să nu iz- 
odim, ce toate ale altora, cit lungă osteneala noastră a le găsi 
m putut, precum la lucrurile sale sînt ae intregi, nemutate şi 
eschimbate, Înnaintea privealil să le punem, carii pentru neamul 
ominesc (carele şi al nostru laste) veri în potrivă ceva, veri 
lupă plăcearea adeverinţii ar fi zis, cu o inimă şi cu un suflet 
d le auzim, să le suferim şi să le mărturisim.” Chiar în „pridos- 
ovia” generală a operei ne asigură că totdeanna respectă ştirile 
zvoarelor, fireşte aşa cum trebuesc primite, după ce au fost 
ontrolate „ca nu cumva dela vecinii de prin pregiur vre-o vrajbă 
einblinzită să ne scorniască; să nu cumva în loc de giumă şi 
e ris să ne luăm, şi ca cum de dulce dragostea patrii nebuniţi 
fi socotindu-ne, să zică că ceale ce se cad credinţii istoriceşti 
otare am sărit“, t) 

Mai incolo împarte în cinci categorii pe scriitorii care au 
cris despre trecutul nostru cel mai depărtat. Unii susţin că Ro- 
fali derivă din Italia, dar au venit in Dacia cu multă vreme 
ainte de Traian impăratul: Fiac hatmanul ia adus în Dacia : 
e acela se zic Vlahi. 

Alţii susțin ; este adevărat că Rominii se trag dela Italia şi 
in Romani, dar nu ştim cum au ajuns în Dacia. ANII afirmă 
Rominii sint coboritorii barbarilor Daci, care şi-au amestecat 
a Romani neamul și limba. Sint şi de acela, după care Rominii 
u venit din Italia mult mai tirziu in Ardeal şi de acolo s'a des- 
lecat apoi Moldova şi Țara Muntenească. In categoria a cincea 
trå aceia, care sînt de părerea că Romiaii din Dacia, in gene- 
al toți Rominii oriunde se află sint adevărați Romani „pre cariii 
ipie Traian dela Roma ai din toată ltalia aducindu-i, i-au așe- 
at prin toată Dachia, şi încă şi in Misia, și acelaş Romani să 
ie lâcult necurmat întrinsa, precum şi până astăzi lăcuesc“, 
antemir zice acestei păreri „cea mai de temelu socoteală“, 2 
iscuţia şi sprijinirea acestei păreri este urmărită cu atita ardoare 
n întreagă cartea, încit autorul crede necesar a reveni iarăşi şi 
arăşi subliniind atitudinea sa de evocator imparția! al vremurilor 
recute. „Mai laste şi altă boală, cu carea zic, precum a lucruri- 
or scriitori, să fie pătimind ; adică dragostea slavii neamului său, 
dinpotrivă zavistia cinstii altuia, carile adevărat, nu patin, 
alea adevărului, spre rătăcirea minciunii a abate pot“, 3 


1 Pag. 9. 
2 Pag. 109—111. 
3 Pag. 177, 


263 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Unele izvoare şi interpretări ocolesc adevărul. Cani 
insă după ce arată drumul, pe care urmându-l totdeauna în zi 
de cazuri, putem întilni adevărul, se întreabă : Ce să facem ini 
cind pentru oarecare vremuri nu avem ştiri? Cantemir îşi compe 
o manieră silogistică, prin care se pot îndrepta în atari împrej 
rări rezultatele oricărei cercetări. Ni se dau prin urmare, „cara 
nele, cum vor putea să se adeveriască lucrurile odinăoară adeg 
rat făcute, insă în istorii tirziu şi rar pomenite“, 1 Se stable 
două canoane; 1) tăcerea nici pune, nici ridică lucrul, iară zin 
il şi pune şi-l şi ridică, 2) tăcerea după zisă, adevereşie 
odată: Cantemir şi explică aceste dovă norme pentru a tb 
continuitatea şi întreruperile în viaţa istorică. El zice: „vrindsi4 
vedim și necurmat traiul aceloraş Romaniintr'insa (= în Dacia) pe 


trebuit să o pomenească istoricii vreodată; şi de vor gin 
torici ca aceia, încăş nu Îndată trebue crezuţi, ce cercaţi și ii 
pitiţi, de sint oameni de credință, şi de se va adeveri, proca 
adevărat Romanii odată în Dachs au fost, gan lăcult, lari m 
pe urmă s'au ridicat, după dreaptă mărturia acelor sert n 
iaste să se crează, căci s'au ridicat odată, de ciia nu s'au m 
pus, cea trebue a cerca înnainte a ispiti: oare nu vor Si D 
istorici, Cat aciia vrednici de credință, carii şi ridicatul Ront 
nilor din Dachia, împreună cu ciialalţi povestesc ; şi de izno 
iarăş înturnarea lor în Dachia adeveresc, carii aflindu-se ţi! 
deverindu-se, poveastea ridicatului Romanilor din Dachă r 
ştearge ` şi poveastea înturnării lor iarăşi în Dachia se pune 
totdeauna poveastea cea mai de pre urmă trebue gă se CH (5s 
de oameni vrednici de credinţă poveastită) la adeverinţa istorii”. 

Este adevărat pe de altă parte că „istoricul“ Cantemir mr 
nu păstrează norma ce şi-o impusese. Intrun loc arată ge 
unei interpretări, care îşi avea temeiul la un izvor mal nos? 
cînd lu! Bonfini i se acordă nu odată tot atita credit ca geit 
lor, geografilor greci şi romani. Considerind insă vremea În a 
a seris, mijloacele de informaţie de care dispunea şi aber 


| Pag. 181 şi urm. 
2 Pag, 185. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 269 


generală a oricărei critici istorice în operele contemporanilor şi 
predecesorilor săi, cit de mare apare personalitatea lui Cantemir, 
care nu numai scotoceşte izvoarele şi găseşte mai multe decit 
Toppeitin şi Constantin Cantacuzino, ci angajează discuţii, stabi- 
leşte formule de lucru faţă de orice material şi chiar de scrieri 
bine reputate. Constantin Cantacuzino dădea o schiţă ceva mai 
lungă şi pentru o epocă mal intinsă decit Miron Costin, al cărui 
fiu Nicolae retuşa doar opera părintească. Principele moldovean 
hărăzea neamului său lumina, cu care să vadă în cele mai ne- 
cunoscute faze sle trecutului, deschidea larg poarta, pe care tre- 
cind-o cetitoril intrau în panteonul cu feeria origine! noastre aşa 
de strălucitoare. 

Neamul moldovenesc avea nevoe să-şi cunoască originea. 
lată, cum explica şi înţelegea Cantemir aceasta: „Slujească-se 
dară cu ostenințăle noastre, niamul moldovenesc, şi ca'atr'o o- 
glindă curată, chipal şi statul, bătrineațele și cinstea neamului 
său privindu-gi, îl sfătuesc, ca nu fn irudele şi singele moşilor, 
strămoşilor săi, să se mindriască ; ce în ce au scăzut din calea 
vredaiciii, chiar inţelegind, urma şi bărbăţia lor rivaind lipsele 
să-şi pliniască, şi să-și aducă amente că precum odată, aşea 
acum, tot acilia bărbaţi sint, carii ca multul mai cu fericire au 
ținut cinsteşi a muri, decit cu chip de cinstea şi de bărbăţia lor, 
nevrednic a trăi“, 1 Ce îndemn mai nobil, ce răvaş şi sfat mai 
preţios putea trimite neamului săv, din azilul său rusesc învățatul 
principe, care deşi în situaţii așa de înalte, veşnic era chinuit de 
nostalgia ţării sale şi necurmat se considera obligat a contribui 
la refacerea politică a Moldovei. Dulce este dragostea moşieil— 
esclama în toiul unei aprinse discuţii științifice sufletul mare, în 
care reapărea cu toată forța eredității răzeşul genuin din Fălciu. 

Ținînd samă de motive, care l-au indemnat pe Cantemir 
să scrie, considerind tonalitatea generală a Hronicului şi avind 
În vedare scopul, cătră realizarea cârula năzuia, această operă 
se poate numi cartea reprezentativă a generaţiei, care se împrăştia 
şi se pierdea la inceputurile vremurilor fanariote., Prin Hronic 
se dovedea că Moldova, că neamul rominesc a avut tot dreptul 
să spere a-şi crea o soartă mai bună atunci cind Europa, căreia 
aparţineam, se aranja politiceşte pentru 150 ani. Miron Costin, 
Dosoftei crezuseră in apropierea unor „mai slobode vacuri“. Can- 
temir cu Hronicul dovedea că le merităm pe de-antregul. 

Refacerea pos a ţărilor romine se putea inchipui numai dim- 
preună cu triumful creştinilor asupra Tarcilor păgini. Devotamentul 
creştin, care învâlue opera lui Cantemir, nu era numai o firească 
emanaţie a educaţiei făcute de Cacavella şi ce puteam aștepta 
dela autorai Divanului, Refacerea politică pentru generația vremii 
de fier dela stirşitul secolului 17 şi inceputul secolului 18, 
care tocmai prin intelectualitatea sa suporta mai greu ju- 


1 Pag. 130. 


270 VIAȚA ROMĪNEASCÅ 


gul apăsător şi ar fi întors vremile Inapoi Spre epoca de ip 
dependenţă politică, ființa ca un ideal realizabil, dar mijloace 
de care dispunea, păreaa aşa de insuficiente, încit realizarea FR 
părea ca o misiune dumnezeiască. Cantemir închină lui Dan 
„in loc de Ier" „sudorile osteninţelor“, adică Hronicul. Misi 
cismul, care însă nu era resemnarea, se sălăşiuise în sutieia| 
aceluia, care cu atita încredere se avintase la colaborarea poll: 
cu țarul. Cantemir nu va omite a spune că şi Isus Christos èri 
cetățean roman, iar—să dăm şi un alt exemplu de ardoa 
creştină a autorului— Antonie Eliogabalus e prezentat ca „ocara li 


mii, pilda blăstămăţiilor şi decit toți spureaţii mai spurcat*, 1 


Din aceste motlve aversia in contra Turcilor, care transpii 


din remarierea /storiei imperiului otoman, nu este absentă ni 


in Hronic. Vreţi o revolta mai mult gradată decit violenţa di 
următoarele : „pulul viperi!, părintele minciunii, fiul intanericalu, 
inpeliţat chipul Diavol:lai, silța satanii, gura Tartarului, ucigaș 
sufletelor, vrăjmaşul ade vărului, ocara lumii, cinstea musulmag 
lor, psevdoprotetul Muhammed, carile din suflarea şi șopta s 
tanii, au scornit leagea și cartea Coranului, căzut-au din pintecele 


mine-sa în lună”. 2 


Tocmai în Rusia a avut prilej Cantemir să cunoască alit 
de civilizaţie, pentru ca să înţeleagă tot fiorosul adevăr desprt 
nenorocirea politică a ţărilor romine prin atîrnarea de Turci, le 
cuvintele citate nu mai vorbea prietinul lui Saadi Effendi, d 
Cantemir europenizatul ca fel de viaţă şi care pricepea și vede, 
cum ţara sa atirnă la marginea prăpastiei cu barbaria orientali, 
Pentru Cantemir de acum „Turcii sint spurcaţi şi nestis’, 
semiluna esie „steaua cea cornorață“, 3 Copiii fanarioți învăța 


pela şcolile Apusului înaintat nu vor fi c | c 
ră one i apabili niciodată de: 

Violenţa nu era semnul neputinței momentane de a schimba 
lumea politică în senzul vederilor Sale, ci şi manifestarea obi- 
nuită a temperamentului lui Dimitrie. 

Aceloraşi motive este a se atribui caracterul dogmatic # 
părerilor sale istorice, intransigența față de cei de altă pâret. 
Cantemir epuizează toate mijloacele pentru a convinge pe cel: 
tor de dreptatea sa: am putea spune că aranjează pentr 
publicul său cetitor veritabile discuţii publice, mal domoale sa 
mai vehemente. Nu admite nici o greşală a străinilor, pentru t+ 
lăturarea căreia recurge la tot aparatul său de informaţii, pr- 
veşte cu neincredere culoarea fiecărei ştiri, culoare provenind deh 
origine, se supără foc cînd greşala Străinului este pusă în cire 
laţie cu intenţie duşmănoasă, cu tendința de a ponegri neamul 
rominesc. In cazuri similare faţă de ai sâi nu cunoaşte indulart 
în expresii gin epitete, 


1 Pag. 205. 
2 Pag. 326. 
3 Pag. 20, 25. 


PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARA A LUI D. CANTEMIR 271 


Multă supărare i-au făcut lui Cantemir interpolato:ii lui 
reche : Simion dascălul, Misail câlugărul şi acela, care în mod 
reşit era dat ca al treilea : lstratie logofătul. Autorul Hronicu- 


meni din poruncă împărătească, a refuzat a-i primi inapoi. 
alul Lastän La aşezat apoi în Maramureş şi de aici s'au 
borit mai tîrziu Moldovenii. Miron Costin cel dintăiu s'a intrebat 
citata sa operă: „de unde sint aceste basne, cum ca să fle 
st moşii ţării aceştia din Lem oa Rimaului, dați într'agiutoriul 
Laslău craiul unguresc?“ 1 Nicolae Costin va parafraza, cu 
temperamentu-i domol, mai violent basna lui Simion. Lui 
ntemir, care ţinea şi mai mult la „bunul neam“, i se va ridica 
gele în obraz. Simion e numit ungurean, flindeă scrisese 
a impromutat povestea cu originea Moldovenilor dintr'o cro- 
că ungurească, Cit a căutat Cantemir printre izvoarele sale să 
sească cronica la care se referă Simion! N'a găsit-o. Simion 
i minte, e „măzac Ungurean“. „Ce zice băsnuitoriul Simion că 
tarii, carii au scăpat din războiu, cu Laslău cel mincinos să fie 
scălecat Crimul, hirişe minciuni, şi poveşti fără nici un temeiu 
t", Hindcă Batie a fost dintr'alţi Tâtari2 —scrie Cantemir, Si Mi- 
il este un. măzac*. Dovedind netemeinicia poveștii infame, Cante- 
irii chiamă înaintea tribunalului său : „vin-o acum aicea, iscusitule 
basne Simioane şi teaca minciunilor, Misalle“, 3 Despre Istratie 
gotătul Cantemir credea că a fost logofăt al treilea în vremea 
Constantin Vodă Băâtrinul. 4 Principele scriitor ar fi dorit să 
a de hronicul scris inainte de Urechia, despre care hronic 
risese neprecizind Miron Costin în Poemul polon, operă poate 
masă necunoscută lui Dimitrie, Acesta credea că Simion şi Mi- 
il au avut acea cronică moldovenească. Luindu-se după Miron 
stin, dar scălciindu-! afirmaţia prin amintiri confuse, Cantemir 
rie că Misail călvgărul anume ar fi însemnat, că acea cronică 


1 Ed. cil, pag. é. 

2 Hronic, pag. 457, 446, 459. 
3 Pag. 3566-7, 

4 Pag. 472. 


(NM 
ke, 
t> 


VIAȚA ROMINEASCĂ PERSONALITATEA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI D. CANTEMIR 273: 


mai veche decit Ureche ar fi însemnat viaţa domnilor dei 
goş pânăla Petru ec 1 Este concesiv, conciliani t 
Ureche vornicul. Crede că Nestor a fost cronicarul, nam 
baza faptului că cronica se termină în vremea lui Atron 
Cind certa pe papa Piu Il pentrucă explicase originea cu 
Vlah prin Flac hatmanul, arăta toată condescendența pentru 
racul Ureche vornicul”, care l-a crezut şi urmat pe ach | 
necării lui Ureache pre lesne-i scularea şi a greşealii înda 
indreptarea, de vreame ce el nu iaste cel dintii ibovnicoi 
neasel, pentru carea pilda istorii minclunoasă au adaos.. 
i san timplat din cei scornitori a auzi sau poate şi a or 
de slovele latinești lipsit să fie fost nu se arată) age: ag 
sămnat.... din mărturiile altora Joer! a dovedi s'au pen 
tulburate vreamile lui mina nu i-au dat... din amăgiali, œ 


reche, La aceasta l-au constrins imprejurările, Fără cartea lui 
ppeltin este intrebare, dacă s'ar fi apucat să scrie despre ori- 
nea neamului rominesc : aşa de comprehensivă era cartea Sa- 
lui din Mediaş faţă de ceiace se adusese mai înainte ca in- 
rmaţie colațerală. Cronica lul Paszkowski nu putea să-i ofere 
aterialui suficient pentru vremile dela început, lar celelalte ştiri 
putea găsi singur în cronicarii poloni, izvoare ale lul Pasz- 
wski. 1 Miron Costin nici n'a utilizat-o. Nicolae Costin a ca- 
cat-0, 

Cantemir s'a putut de cele mai multe ori dispensa de Top- 
ltin, deşi nu totdeauna era în astfel de locuri, unde putea găsi 


cul a fost scris latineşte fără ca autorul să aibă opera lui Bon- 
şală pentru moşiia și neamul său ceaiea ce nici nu stot, ai i pentru a o consulta. Şi aceasta este un indiciu că Hronicul 
fost, au scris.“ 2 ps era sai e ei Lag? eg: fie Fjoer $ GE 
i a dispus a-l da la tipar. Răspunsul la invitaţia Academiei din 
De citeva ori i se oferă prilejul de a discuta open rlin de a scrie o carte de informaţie asupra Moldovel a fost 
actarea în latineşte a Descrierei Moldovei şi Antiquitatis Ro- 
no-Moldo- Vlaehiae chronicon. Continua să modifice la /storia 
ee Peene Gg sperat ae VEMA de tipar d 
; lio Moldaviae. Cu cit va inainta în prefacerea rominească a 
ue trimite la /etopisețul lui Nicolae Costin logofăt, cind ir wi De cu atit va deveni mai exigent faţă de Descriptio 
oldaviae. ln corpul povestirii din Hronic ne spune odată că 
trata despre herbul ţării mai mult în „Gheogratia Moldovei”, 3 
scriptio Moldaviae are cite ceva despre herb, dar nu aşa şi 
In astfel de dimensiuni, cum se anunţa în Hronic, ceiace însem- 
că acel capitol nu s'a scris niciodată, Nici despre titlul 
mhilor munteneşti şi moldoveneşti nu este atita, cit ne-am 
epta după Hronic. 4 Trecuseră patru ani dela terminarea De- 
rierii Moldovei, cînd Cant-mir scriiad ultima carte a Hronicu- 
„ cartea a X-a, se gindea să o traducă şi pe aceasta în romt- 
ze, celace ar fi fost pentru multe părţi ale ei o totală pre- 
cere, 5 aşa com făcuse cu Hronicul. 


zău să-l iarte)“, cind afirmă că Dacia a fost pustiită in v 


Moldovenilor. dar cu anotațiile lui Nicolae Costin. 5 Ali 
se întreabă Cantemir, de unde au luat Miron şi Nicolae 

că Tralan a făcut Troianul. 6 Se constată că pentru Hronie, d 
temir a utilizat chiar predoslovia semnată de Miron Cat 


Cu astfel de armatură de informaţie s'a apucat 
să scrie Istoria Rominilor până în zilele sale. Nimeni inalt 
dinsul nu-și propasese un plan aşa de vast, Miron Costin si 
tumit să scrie despre origini şi să ducă mai departe Crosia 


L Minea 


1 Pag. 472. 

2 Pag. 115—414. 

3 Pag. 290, 521, 

4 Pag. 204 r” 5, 

5 Coincide şi capitolul din urmă, la care se referă Cei 
Vezi ed. Giurescu, pag. 54 CI. și Hronic, pag. 161. 

6 Hronic, pag. 191 CL ed.. Giurescu, pag. 30 şi 40—41, 


1 Vezi |. Minea, in Ion Neculce, an „pag. 
2 Hronic, pag. 442-4. 


„ Olurescu, pag. 8 „Zamoskii care orb năvăleşte gen d 3 Pag. 249. 
sint Moldovenii, nici Muntenii din Rimleni, ei Zeg aice, D a pat: Bi: 


ceste locuri Traian impăratul etc.* i 
în Hronic, pag. 113. 7 elc." revine aproape cu aceleași 


Note pe marginea cărților 


Scrisorile lui William James.—Am luat in miră oz 
timente variate şi rare aceste scrisori ale unula din marii în 

i generaţiei mele, 

Vë “Willam Ke este ultimul dintre psihologii care au vel 
o concepţie proprie în ştiinţa sufletului, care au imprimat o dins 
nouă întregi! psihologii, rezolvind toate problemele ei la lw 
acestei concepţii, —„refăcind“ toate capitolele psihologiei, | 

Prin întinderea lor, mai toate capitolele tratatului său |, 
ciples of Psychology) pot alcătui cite un volum de mărimea cht 
obişnuite la nol. Reger lui James e suprema siortan & 
stăpini întregul cimp al acestei ştiinţe. 

Obiectul psihologiei e at de vast, problemele el Si 
multe şi atit oe mult desbătute, încît Ribot a putut spum 
drept cuvint acum zece ani, că de aici încolo, pentru a 0 ` 
cum trebue, nu mai ajunge un singur om. Şi, în adevăr, 
tatul de psihologie“ de subt direcţia lui Dumas, în curs i 
rire cu colaborarea celor mai de samă psihologi francezi, co | 
mă opinia bătrinului psiholog, exprimată chiar în prefața am 
tratat. 

Dar caracterul unic al operei Iui James stă ìn (ong 
ştiinţifică şi mai ştiinţifică decit oricare alta, Psihologia lui t 
tuşi interesanță pentru orice om de cultură;—gi un om A? 
tură, care m'a cetit-o, d poate socoti că are o lacună În 
noştințile sale despre v 

SA po a ştiut să ge așa formă psihologiei, ech st? 
troducă în literatură, adică s'o facă accesibilă tuturor oameni 
cultură, 

Aceasta a fost posibil chiar şi din cauza concepției lui | 
pra sufletului. Psihologia lui nu e rece, pur-teorețică, stod 
„natură-moartă“ ca a lui Bain, Spencer şi chiar Wundt. În ea 


„NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 275 
tul nu e disecat ca un cadavru. James consideră, prinde sufle- 
tul în neîncetată lui mişcare fluvială. Concepţia şi tratarea au 
oarecum ceva „dramatic“, 

Dar Psihologia lui ţine mai ales de literatură prin insuşi- 
rile personale, temperamentale ale autorului. Prin stilul ei per- 
sonal, colorat, viu şi comunicativ; prin humor şi sentiment (pe 
care, zice ei, le-a suprimat în Text Book) şi prin puterea incom- 
parabilă de introspecție. Bergson spune că inainte de apariţia 
lui James, s'ar fi crezat că introspecţia a epuizat tot sufletul, 
dar că in minile lui instrumentul acesta a dat astfel de re- 
zultate, câ parcă nimene nu-l mai intrebuințase pănă atunci, 
O aşa putere de Introspecţie, dar introspecţie pentru introspec- 
ție, şi nu în vederea unor generalizări, nu o mai găsim decit la 
Marcel Proust. 

James şi Proust! Aceste nume pot fi alăturate fără nici o 
sforțare, Ba am putea spune că se cheamă dela sine In mintea 
oricui s'a oprit mai mult asupra operei acestor doi psihologi. 

Asemănarea se datoreşie nu numai puterii lor de intros- 
pecție, care deschide perspective necunoscute asupra sufletului ; 
sa se datoreşte şi inrudirii în chipul de a concepe sufletul. 
mai întălu ca o continuitate, ca un curent, în deosebire de 
atomismul asociaționist, care a dominat psihologia veacului 
XIX; în al doilea rind ca ceva incoherent şi contradictoriu, 
spre deosebire de concepția sufletului unitar, care şi-a gă- 
sit formula fn cunoscuta „qualité maitresse* a lat Taine. Stilul 
lui Proust, cu frazele lui lungi, imbucate unele în altele, nu este 
altceva decit storțarea, victorioasă, de a reda acest curent care e 
sufletul,—in care stările sufleteşti nu sint juxstapuse ci, cum 
se James, sint ca nişte valuri ale unul rîu, care trec unul in 
altol, 

Fiecare din aceşti doi psihologi, trecind parcă peste limi- 
tele genului lor, ori poate mai degrabă umplind tot conținutul 

enului, merg unol spre altul, James „empiric radical“ în 
aţa sufietului, natură de artist (era să fie pictor), atras de 
ceiace e individual şi concret, e cel mai concret şi mai colorat 
dintre psihologii de meserie. Proust, observator precis şi realist, 
are viziunile cele mai genetice ale stărilor sufletești dintre toţi 
artiştii, utilizează pentru a explica şi a se explica tot domeniul 
cunoştinţelor umane—și epuizează mai mult decit oricare alt 
„literat“ psihologia unei stări de suflet. 

Dacă s'ar aduna din toată opera lui James observaţiile de 
detaliu, vii, pline de frescheță, umede de viaţă, de experienţa 
autorului, s'ar obţine un material proaspăt literar. Şi dacă sar 
aduna din toată opera lui Proust tot ce se rapoartă la anumite 
stări sufleteşti, s'ar putea extrage tot atitea monografii cu privire 
la respectivele capitole de psihologie. 

James și Proust, la un loc, pot fi consideraţi ca Summa 
psihoiogiei, înţele gind prin psihologie totalitatea faptelor sufle- 
teşii introspectate şi „obiectivate“ prin exprimare. 


276 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar după vre-o douăzeci de ani dela apariţia tratatulai de 
psihologie, James declară unul corespondent că acum D pasă 
puţin de perioada lui psihologică, care nu l-a pasionat niciodată 
şi câ perioada lui actuală, epistemologică şi metafizică, i se pare 
cu malt mai originală şi mai importanță! 

Dar (şi se putea altfel ?) filozofia lui e tot psihologie. Fi- 
lozofia experienţei. lupta lui împotriva abstracțion!smalui, em. 
pirismul“ lvl „radizal”, e o pledoarie peniru observaţia psiholo- 
gică ; „experienţa“ lui e imaginea complectă, diversă şi vie a sufle- 
tului prin introspecţie. 

lar faimoasa Experienţă Religioasă e—cum arată şi tit- 
lul—operă de psiholog şi una din operele lui cele mai profunde 
și mai ascuţite ca psihologie. E 

Filozofia lui pe care ma avut timp s'o construiască în între- 
gime (o etapă însemnată în formularea ei e „Pragmatismul“), 
este sforțarea unui psiholog de a se înălța pe treptele psiholo- 
giei E — een? Geng ale cunoștinței şi ale existenţei, 

revenim—sau să venim însfirşit-— 
rinduri, la scrisorile lui James. Spre SIM: ` 

Sentimentul, cu care am închis cartea, e decepția. Ştiin= 
du-l atit de personal în opera lui, credeam câ scrisorile aa 
să desvâlue intimităţi ale sufletului mai mult decit corespondenţa 
altora. ' 

Dar scrisorile lui sînt—relativ—discrete. 

Mai întâia James nu este un corespondent harnic, Ei se 
scuză mereu de tăcerile și întirzierile sale. „Sint ani decind vreau 
Së scriu".—,Sint un mizerabil! N'am răspuns"... E plicticos 
i eg penibil să scrii”,—,„A scrie ia timp şi e greu“.—,„Gra- 
otobia mea“, etc. —ŞI oamenii care scriu greu, seriu strictul ne- 
rr se arene totdeauna in re. O fi şi puțină abulie cauza a- 
d ia „gra olobli” (James se plinge ints'un lo: de neurastenie), 
a şi E de timp a unui om foarte ocupat cu specialita ea sa. 
De, pon o mai fi și altceva, Ceva care impiedică şi pe Renan 
ediz ar poresponient fecund, Renan spune că n’a cultivat gè- 
ăi jage mi pentrucă orideciteori a avut de spus ceva iotere- 

A pes rn so spună publicului. E starea sufletească a calva 
chien mie prea scriitor, prea social, ca să irosească în co- 
Zeg? etc? pelen Dein interesante. Renan mărturise- 
apti nedreptate față eu Daanen particulare“, considerindu-le 

ames a fost un tip social prin excelență, un om cart avea 
n re progresul intelectual şi moral al eene săi, ŞI unul 
pe Armaş cărora nu le place să facă binetaceri individu- 
e pui n eficace pentru îndreptarea lumii, caşi compatrioții săi 
Seiten er ori Carnegie care dau miliarde pentru cultură, dar nici 

b- tor la particulari. Care... fac corectura în zaț, pentru tot 
rajol, şi nu indreapta citeva exemplare pentru amici. 

In scrisorile acestui autor atit de personal, partea de des- 


SR a SO O 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 277 


tăinuire este mult mai mică decit, de pildă, în ale lul Flaubert, 
atit de „impasibil“ în opera sa. 

S'ar zice că nevoia de expansiune, de extariorizare a firii 
şi-o satisface fiecare într'un chip sau altul, dar nu în amindouă, 

Cu toate acestea, corespondența lul James ne poate ajuta 
la întregirea imaginii lul, care reeșea din operă, şi la explicarea 
operei prin om. 

James a fost un emotiv. Aceasta se vede şi din stilo' --e- 
rei lui. Dar scrisorile şi unele amintiri ale celor din jarui =au, 
care complectează scrisorile, pun mai în lumină această tră- 
sătură a sufletului lui, 

După mulţi ani de profesorat, James incă tot mai simțea 

sfială, cînd intra În clasă. Intr'un loc vorbeşte pe sama sa de 
„prostrația nervoasă, care exasperează iritabilitatea“. Pasajul 
următor ni se pare că e şi el caracteristic pentru tipul acesta 
psihic: „Fericirea nu e un sentiment pozitiv, ci cu totul nega- 
tiv; trebue ca organismul nostru să se simtă cu totul lipsit de 
toate acele senzaţii restrictive, al căror sediu este de obiceiu. 
Odată cimpul liber, uşurarea şi bunăstarea formează, prin con- 
trast, fericirea, lată de ce stupefiantele fac pe oameni atit de 
fericiți”. 
G interesant că James a fost tipul acesta, şi nu contrariul, 
Una din cele mal vestite teorii ale lui este acea a „emo- 
țiilor“. Nu emoţiile produc turburările organice corespunzătoare, 
ci acestea produc emoțiile, zice el. Na plingem fiindcă sintem 
trişti, ci sintem trişti, fiindcă plingem. Nu batem cu pumnul în 
masă, fiindcă ne infuriem, ci ne infurlem, fiindcă batem ca 
pumnul în masă,—zice el expresiv şi cu humor, Psihologii, de- 
atunci incoace, s'au invirtit în jurul aceste! teorii, şi cei care l-au 
rezistat gan putut încă s'o răstoarne. 

Orice teorie, oricit de ştiinţifică, şi mai ales În şilințele su- 
fletului, dacă nu-i numaidecit expresia unui temperament, este 
condiționată de temperamentul celui care o fâureşte, Eu nu-mi 
pot inchipul ca un om rece, uscat, abstract, să fi conceput teo- 
ria fiziologică a emoţiilor. 

Apoi un om înzestrat cu o putere comună de introspecţie, 
lar mu putea concepe această teorie. Cred că la construirea el 
pe James La ajutat d temperamentul său emotiv şi puterea de 
introspecţie. Evident. se pre imposibil de introspectat legătura 
cauzală dintre procesele fiziologice şi emoție. Dar cred că un emotiv, 
cînd are în grad înalt şi puterea de introspecție, poate simţi, bânui 
ceva ma! mult decit altul din celace se petrece În intimitatea organis- 
mului său. Un emotiv vibrează așa de tare, fenomenul emoție e aşa 
de puternic la dinsul, incit obiectul observaţiei lui e mai mare, 
mai vădit, mai frecvent, fenomenele ascunse mai zvicnitoare spre 
pragul conştiinţei. 

Prin acelaşi putere de reia ei el a putut descoperi a- 
cele „stări transitive” (pănă la el psihologia nu cunoştea decit 

7 


278 mp ROMINEASCĂ 


me, 


„stările substantive“), prin care a desființat categoriile aprioris- 
tice ale gîndirii, reducindu-le la experiență. 

Din cauza acestei acuităţi de introspecție, el a făcut impre- 
sla, caşi Proust, că ar arunca sonda fn inconştient. Dar e nu- 
mai o iluzie, datorită faptului că acești oameni au descoperit 
regiuni şi colțuri din suflet necunoscute pănă la ei. In incon- 
ştient nu pătrunde nimene; altfel n'ar fi in-conştient. Numai 
cit, ceiace au văzut ei, pentru alţii a fost în adevăr inconşti- 
snt, în afară de conştiinţa lor. Din inconştient poate auzi 
numai muzicantul şi poate căpâta o atmosferă şi un ton poezia, 

Şi Insfirşit,—şi urmărind legătura dintre temperamentul o- 
mului şi concepțiile Int ştiinţifice,—cred că, spre a rupe cu 
psihologia asociaţionistă, care considera oarecum sufletul ca 
ceva static, era -mai chemat un suflet viu, tumultuos, complicat, 
contradictoriu, decit unul rece, uscat şi tranşant. Imi pare că 
James se defineşte definind pe tatăl său decedat, cu care de 
altfel biografii spun că sămăna la suflet; „Cu totul deosebit de 
oamenii reci, uscați şi tranşanţi, care mişună astăzi, el avea încă 
în el toată fumegarea caldă a naturii omene ti originale (ur- 
s-o pre d'Suerg geg eg lui James); muncit în 14- 

atitea elemente confuze, 
traducă pe toate ole- pe care nu izbutea să le 
vacitatea, spontaneitatea ace - i 
gege Ze asta i-a dictat toată filozofia, 


James vede tot răul din lume, dar nu e nici sceptic, nici 


zice că nu-l place semi- pesimismul şi fa 
talismui | Stol, — 
care, ca creator şi psiholog, îl dain imens şi-l rd Sege 


tre toate problemele filozofiei | 
acţ i 91- psihologia nn ci şi intre totalitatea lor, adică 
se „ Cum am văzut, impotriva pesim A 
enzeg: ee dach ne-am întreba, dare, een äi a 
eng e favorabile fatalismului şi care liberului-arbitru,— 
p nsus nu poate fi indoelnic: psihologia sufletului-static se Im- 
pa a Kë degrabă cu fatalismul, iar psihologia safietului-curent 
rul-arbitru. (Dealtfel, baza psihologică a filozofiei lui mo- 


rale e in unul din 
psihologia sa, in a Seng ZS, gen Zeg importante capitole din 


-e n. o 


a mt ~ 


Të pf. ip Je e. rg, ` 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 219 


James este meliorist („Privesc viitorul cu o speranţă agre- 
sie" zice el cu putere intr'o scrisoare), pentrucă are încredere 
în forțele vii ale sufletului omenesc; crede in liberul-arbitru (re- 
lativ), pentrucă concepţia deterministă, cași cea fatalistă, ucide 
increderea în eficacitatea luptei pentra mai bine; este pluralist, 
pentrucă monismul,—concepind realitatea ca un tot predestinat 
fie de fiinţa supremă a splritualiştilor, fle de fixitatea legilor na- 
turii a materialiştilor,.—tace inațila sforţarea omului de a schimba 
ceva din realitate; este, în definitiv, pragmatist, pentrucă a- 
devărul se probează numai prin eficacitatea lui: determinismul 
şi liberul-arbitru de pildă, sint, logiceşte, tot atît de greu de sus- 
ținut ori răsturnat,—dar liberul-arbitru e adevărat, fiindcă el 
ne ajată să trăim și să Inptăm ca să facem moditicări în uni- 
vers. Pragmatismul lui James este, din punctul lul de vedere 
subiectiv, justificarea teoretică a chipului cum rezolvă el proble- 
mele capitale ale vieții omeneşti. 

Filozotia lui este, instirşit, expresia temperamentului lul de 
om viu, spontan, sănătos sufleteşte, încrezător in soarta ființei u- 
mane—şi expresia naturii lui de anglo-saxon, natură morală și 
practic-idealistă (căci teoriile cele mai „obiective“ sint adesea 
condiţionate de psihologia unul popor, ba chiar de „momentul is- 
toric* : Nu e o intimplare că teoria lul Darwin a apărut în ţara 
cea mai individualistă şi în societatea cea mai industrială, unde 
deci „concurenţa“ era mai pronunţată. Această teorie se zice că 
a fost influențată şi de Malthus). 

Idealismul acesta moral al lui James apare poate mai bine 
decit oriunde în următoarele consideraţii dintr'o scrisoare cătră 
nevasta sa : 

„Scumpa mea, impresia cea mai adincă, pe care am sim- 
{t-o decind sint în Germania e poate acela pe care mi-au få- 
cat-o aceste bâtrine ţărance zblrcite, adevăraţi castori neobosiţi, 
cutreerind străzile ca nişte bărbaţi, trăgind căruțele ori purtind 
panierele lor grele, cu tot gîndul la treburile lor, parcă nebă- 
gind în samă nimic din luxul şi viţiul cu care se ating, locui- 
toare îndepărtate ale unei lami mai bune şi mai curate. Sărma- 
nele lor feţe pustiite şi învirtoşate, sărmanele lor trupuri uscate 
de truda neincetată, sufletul lor răbdător însfirşit, mă fac să 
pling. Sint „bătrinele noastre“, sint fápturile venerabile care au drept 
la respectul nostru. Tot misterul femeii pare întrupat în urije- 
nia ior, Mamele! Mamele! Sinteţi toate la fel! Da, Alisa mea, 
ceiace iubesc în tine, e celace zăresc în toate aceste nepreţuite 
bune bătrine; sint fericit şi mindru, cind, cu faţa plină de la- 
crimi, mă gindesc la mama mea, să ştiu câ e în totul la 
fel cu acestea“, (Să nu se înțeleagă că James era din ciasele 
de jos). S 
i d singurul pasaj din scrisori, unde James e „sentimental“, 
Altfel, e discret, viril, ba uneori prea străin felului nosiru de a ne 
comporta, Aşa, într'o scrisoare câtră tatăl său bolnav de moarte 


280 VIAŢA ROMINEASCĂ 
EE EE ec? 


şi în alta cătră sora sa în acelaşi situaţie supremă, James, care. 
iubea, le vorbeşte de moartea lor, ear ata, rosi a o Gre 
—s'ar zice, de o gravă afacere a vieţii... E suprema virilitate. 
supremul respect datorit celor care mor şi o dovadă vorbitoare 
de concepţia lui eroică şi morală a vieţii. 
Această concepție, se vede mai ales atunci, cind vine 
în atingere sau în coliziune cu punctul de vedere estetic. 
James are o natură de artist. Se zice că e unul din cei 
mai buni stilişii din literatura americană. In tinereţă, cum am văzut 
a şovăit între pictură şi știință, A şi învăţat pictura. James nu e de 
loc un filistin. E mai degrabă un revoltat şi un iconoclast. Are 
toate îndrăznelile. A fost omul cel mai lipsit de pedanterie şi 
gravitate. Are calitatea eminentă de a se persifla singur. Îşi bate 
joc de el ca conferenţiar şi ca profesor („profesor de comedie”) 
de filozofia lui şi de tratatul lui de psihologie, a cărui apariţie 
o anunţă cunoscuţilor cu mult humor. Inainte de a incepe o se- 
rie de conferinţe, zice că a uitat psihologia. Se declară Împo- 
triva goanei după opinii personale, „izvorul tuturor aroganţelor 
şi tuturor nebunillor“; e împotriva vorbelor mari morale, a pre- 
dicii moralizatoare. Dar cu toate acestea, natură morală şi an- 
glo-saxon, judecă opera de artă şi din punct de vedere moral, 
nu numai estetic, James e un amestec interesant de tip artist și 
SÉ A pere is. Le de KS Ee latină o asemenea com- 
vc D natură atit de estetică lipsi re- 
eme - morale) şi totuşi atit de morală. cs Le 
PY Agar citeva judecăţi literare ale lul, De altfel, e 
sinolog: e interesant ce spune despre scriitori acest Host 
orbind de Pierre et Jean, zice că acest roman al lui Mau 
sant e perfect ca artă, „ca acele unelte ori instrumente geg 
ene de compacte şi de solide, reduse la greutatea lor minimă“; dar, 
e ugă el, „pompa lui Guy de Maupassant aruncă apă murdară“ şi 
e fosă prefera o pompă de lemn cirpită, numai apa să aibă toată sa- 
re oi coastei de munte.—Cu ocazia lecturii romanului Une rie 
ragique, vorbeşte de atmosfera morală a operei lui Bourget, 
patit k străină, de un libertinaj atit de abuziv, că nu o poți 
lega nici o „donnée“ morală (franțuzeşte ìn scrisoare), dar 
! recunoaşte unele calităţi, care o fac să-ți placă, măcar că are „subi- 
cete depravate“.—Cu privire la Shakespeare ; se ridică Împo- 
t ya „comentatorilor respectaogi, care-l tratează ca pe un mo- 
D st clasic“, „Inainte de toate îmi pare că a fost un amuseur 
e meserie, cu fecunditatea unul Dumas sau Scribe,—dar avind, 
ee: nici un alt amuseur n'a avut vreodată, o măreție lirică 
tovărăşită de un talent de orator, care a făcut să fle luat mai 
nde decit a fost. E un caz de hiperestezie nervoasă şi €- 
n e dar şi un temperament inzestrat cu o graţie şi cu o vio- 
rea pe care nimene nu le-a intrecut, El poate să fie profund 
melancolic, dar fără să piardă din vedere exigenţele publicului 


— SÉ 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 281 


său, Plută luată de şivoae, fără lest, fără ideal religios sau mo- 
ral, primind fără critică toate convenţionile dramatice sau so- 
ciale, el nu a fost decit o harpă eoliană, care suna pasiv la che- 
marea Scenei. Cine-a văzut vreodată un autor care să facă 
o parte aşa de mare emoţiei, răminind în acelaşi timp perfect 
insensibil la convențiile sociale cele mai viţioase d" (Să se observe 
ce bine defineşte James pe artistul pur !}—Pe Welis îl laudă 
ntru liberalismul şi simţul lul de justiție (şi-l prenumără, ca 

ilozof, printre iniţiatorii pragmatismului) —Lui Kipling îl repro- 
şează şovinismal şi oficialismal, 

Cred că aceste citeva păreri despre literatură întregesc 
fizionomia lui James, şi ne ajută să înţelegem geneza filozofiei lui. 

Deşi în afară de chestie, sau poate nu tocmai, voiu transcrie alel 
părerile lui despre romancierul Henry James, fratele său, despre 
care se zice (cred că pe nedrept) că arti un „Proust" al literaturii 
engleze. Opinia lui William James despre opera fratelui său 
conține în acelaşi timp și opinia sa despre metoda „modernistă“ 
în literatură, Spuneam mai suscă poate nu e tocmai în afară de 
chestie această problemă, pentrucă „modernismul“ acesta merge 
aproape intotdeauna în pas cu imoralismul (nu cu imoralitatea!). 

„Idealul tău, zice James fratelui său, e să evi a numi 
lucrurile direct, dar tot învirtindu-te imprejur sutlind şi oftind, 
ajungi să faci să se nască în spiritul cetitorului care a avut şansa 
să simtă ceva analog (dacă no, D-zeu să-i vie în ajutor!) ilu- 
zia unul obiect solid avind aceasta comun cu „fantoma“ „Poly- 
tecnicului”, că e făcut dintr'o materie impalpabilă, din aer, şi 
din interferenţe prismatice de lumină dibaciu concentrată de 
nişte oglinzi, pe un spaţiu vid. Cu toate astea reuşeşti, şi asta 
e mai straniu! Această complexitate de insinnări şi de aluzii 
pe o aşa vastă scară, dă cetitorului o țesătură destul de strinsă, 
pentruca, din însăşi massa să apară, ca soliditicată, Impresia 
primă de unde trebue să plece. După cum aerul, prin volumul 
său, ajunge să cintărească ca o massă corporală, tot aşa, mica lui 
biată impresie iniţială, scâldindu-se în această enormă atmosferă 
suggestivă, e ca un germene care creşte şi se umflă nemăsurat. 
Dar aceasta e metoda cea mai bizară, de care poate cineva uza 
sistematic.” ŞI James îl roagă să mai renunțe la metoda asta, 
măcar... uneori! 

Ca exprimare a procedeului „suggestiv“, pagina aceasta 
mi se pare remarcabilă. 


In portretul admirativ, pe care i l-a făcut într'o lecţie la 
Collège de France, Pierre Janet a spus că James era un Gi 
chinuit sufletește, dispus la melancolie, un „copil al veacului“, 
at că filozofia lui robustă, morală, optimistă, a fost ca o apă- 
tare instinctivă împotriva depresiunii. Se poate. Aşa a fost şi 
filozofia teribilă a dezarmatului Nietzsche.—Numai cit in astfel 
de cazuri natura cealaltă, a scriitorului, nu e de invenție; există 


282 VIAȚA ROMINEASCĂ 
E dat aaiae 


e Le e gre ere 
w, Chiar Și m u e denunță „bestia blondă“ 
fundul naturii lui, f a blondă“ pitită ta 


Să mal adaog că James era de o simplitate incintăt 
ridea de onorurile, care 1 se propuneau, de decoraţii, de oii 
—şi aceasta nu din modestie ori din orgoliv, ci din cauza orj- 
zonului vast al inteligenţii sale şi din estetică: | se păreau lu- 
cruri mici, fără niciun interes şi comice, 


„Balaurul“ d-lui Sadoveanu.— Voiu Incepe cu o indisere- 
De, Rog pe d. Sadoveanu să ma erte, Maupassant spunea e 
len nu Ee een în opera sa, dacă-i trebue, pe 
ma sa, pe iu sa, pe oricine. Să se itä Ino- 
cent și uri rar „Critici“, eme "7 
şa dar, d. Sadoveanu a văzut astăvară un ciclon trecînd 
pe-aproape de manoir-ul său dela Copou. Lucru rar în ţara 
noastră, Pictorul şi poetul naturii care ein d. Sadoveanu, nu 
putea să nu zugrăvească acest fenomen din natură, . 
Garg e ne-a adus „Balaurul“, 
, de data aceasta, de i e 
REBEL oma ca beer unde a pornit, e interesant să-l 
A plecat, fireşte, dela ciclon. 
PSI ze fantastic, tragic şi misterios, cerea o înscenare a- 
Natura, mai ales cind e misterioasă, cheamă d iu 
în imaginația d-lui Sadoveanu trecatul. Misterul pline im- 
presionant, Prin urmare d. Sadoveanu a imaginat „o istorie de 
eri „ Această istorie a pus-o în gura unui zodier, fiindcă un 
er este un personaj de care se leagă lucruri misterioase, mai 
m ve încă decit cele care se leagă de morar, personajul enig- 
matic din concepţia populară. Zodierul acesta, care e de altădat?, 
EEN un lucru vechiu şi pentru el. Trecut cu două etaje. 
be Sg aaa la hanul, vestit în toată Moldova, 
: ptul povestit s'a întimpla 
mama cei deacum adica geg SÉ t pe vremea altel Ancuţe, 
u mpiării povestite e un fel de Barbă-Albastră, ale că- 
rui figh trecute sint abia schițate, cre Ve Mai in 
ge E un boer, Il cheamă Bolomir, nume greu, tare—și 
are o bari i mare care parcă face parte din furtună, adică din 
ma e zi D din preajma faptului tragic se cheamă dea- 
zeegt , cuvint care evocă ceva enorm şi trist şi, iarăşi, 
engen d Sadoveanu numele nu sint date la Iettmgiare 
SC altfel la Se artiştii adevăraţi. Dealul Bolindarilor există 
ER ețul laşi; d; Sadoveanu La mutat pe malul Moldovei, pet- 
x Äere numelui lul.—Femela ultimă a boerulai Bolomir, 
roina bucății, tinără, sprințară—contrastind pentru ochi cu in- 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 283 


tunecatul Barbă-Albastră,—are ceva drăcesc feminin În ea. Oa- 
menilor din sat H sk pare că are corniţe subt părul din frunte. 
Şi "o adevăr, pe aceasta nu o va putea răpune Bolomir, deşi, 
in deosebire de altele, ea va fi vinovată, 

Şi iastfirşit, două furtuni groaznice care se întilnesc pe va- 
lea Moldovei: ciclonul, care vine din munte şi deslănțuirea de 
patimă ucigaşă a boerulul, care iese cu o ceată de ţigani sălba- 
tici înaintea femeli însoţită de ibovnicul ei. 

lată, cum s'ar zice, „procesul de creaţie“. 

Şi lată cum d. Sadoveanu supune natara şi omul unul sen- 
timent unic, fundamental. Sau, lată cum un sentiment, o vibra- 
ție a sufletului, odată provocată, generează două serii, natura şi 
omul,—in realitate un tot unitar, prin care să-și exprime poezia 
din suflet, de obiceiu o poezie tragică. De aici, acea perfectă 
contopire a omului şi a naturii din opera sa. 

in acest gen, d. Sadoveanu e un foarte mare scriitor et- 
ropean. Am cintărit bine cuvintul. 

Dar arta! Recetiţi descrierea ciclonului, exactă,—şi totuşi 
aşa ca să justifice „balaurul“ lui Moş Leonte Zodierul... (şi pe 
ăsta,—îl cheamă Leonte, nome rar, subțire, de „intelectual“ rus- 
tic, pentrucă-i zodier, cărturar în felul lui, astronom şi psiholog. 
Patea să-l cheme lordache ?). 


Kyra Kyralina.—O problemă: Cum ar fi fost d. Panait 
Istrati, dacă ar fi fost un literat de meserie, adică dacă ar fi 
„imbrăţişat“ dela douăzeci de ani cariera de „scriitor“, ar fi fä- 
cut parte din cercuri „literare“, ar fi aderat la o „şcoală „ar fi 
urmat anume „modele“, şi-ar fi cultivat o „manieră“, cu alte 
cuvinte dacă s'ar fi depărtat de viaţă (de viaţa fără nici un e- 
pitet) şi ar fi intrat în viaţa literară. Problema pare şi insolubilă şi 
oţioasă. ȘI totuşi o soluţie are, una foarte generală. Scriitorul 
acesta ar fi fost altfel... Şi soluția comportă şi o preciziane : d. 
Istrati ar fi fost mai artist, dar mai puţin veridic. 

Diferenţa specifică şi calitatea esențială a d-lui Istrati e 
lipsa lui totală de literaturism. De aici probabil impresia, pe 
care a făcut-o în Franţa, a cărei literatură e cea mal artistică, 
dar, în bună parte, şi cea mai literaturistă din lume, graţie calturii 
literare intense a elitei franceze, din care se dengt E rech 

i licul competent. lar pentru un asemenea Hu, - 
uge Lon p trebuia să fie ăi Gen ep natură rustic pen- 
itadin deprins cu parcurile s e. 
Se g Ze dilui call mu poate fi o cauză hotăritoare a suc- 
cesului său, căci Hteratura franceză e plină de exotism, autohton 
ori tradus. ŞI nici prefața lui Romain Roiland, care, departe de 
a fi götotit ca un „maitre“, nu e un scriitor prețuit decit în 
foarte puţine cercuri literare din Franţa, iar d. Istrati a fost pre- 
tait în toate cercurile (şi-apoi o operă literară nu place sincer, 


284 VIAŢA ROMINEASCĂ 


real, decit prin celace e in adevăr), „Les plaisirs et les jours*, 
apărute în 1894, au rămas nevindute, deşi erau prefațiate de 
Anatole France | 

Cred că pricina succesului d-lui Istrati e nataralul operei 
sale, insaşire care trebuia să fie prețuită intr'o lume atit de culti- 
vată, de rafinată, obişnuită (şi poate blazată) cu o literatură, în 
care viața e, de obicelu, mai mult un material pentru probleme, 
pentru procedee de artă, pentru stil, 

Ceiace în adevăr este „exotic“ Ja d, Istrati—și place prin 
exotism—şi nu numai în Franţa, dar şi la noi—este impresia de 
adevăr ce o dă opera sa, de lucra trăit, de lucru „intimplat“. 
Prin acest caracter, opera d-lui Istrati samănă cu literatura rusească 
mai veche, cu Dostoevski ori Tolstoi (nu ca putere de talent, 
fireşte, nici ca „filozotie“), ale căror romane dau atit de mult 
impresia de lucru intimplat;—cel mai noi, dela Andreev incoace 
s'au literaturizat „europeneşte“, 

Scriitorul francez, de toate gradele, cu gindul mereu la el, 
la ipostasul lui de artist, iţi atrage necontenit atenţia, fără să vrei, 
asupra lui, nu uiţi un moment pe autor, admiri cit de bine scrie, 
eşti conştient mereu de arta lui,—pentrucă aceasta e principalul 
ìn opera lui. 

D, Istrati, biograficeşte, n'a ieşit din viaţă. Em viața re- 
ală de toate zilele ; e întăiu un om şi apol un scriitor, Ba, cind 
a luat condeiul să scrie Ka Kyralina, era numai un om şi incă 
' deloc un artist de meserie. A inceput să serie din viață, dacă 

se poate spune astfel, din mijlocul vieţii, A putut aduce, astfel, 
spontaneitatea, simplitatea, adevărul vieţii nealterate. Bine înţeles 
că arta se resimte, D. Istrati e foarte puțin un scriitor artist. 
larăşi, caşi scriitorii ruşi, de care era vorba mai sus, 

t ceva mal mult, 

i S'a e pean din care s'a ridicat, din care a cres- 
cut proza lui, o viaţă excepțional de serloasă, o viaţă grea, 
o viață de suferinţă, de luptă, cu alte cuvinte un e de 
viață, —aşa cum e viaţa cind e supusă în mod elementar legii nu- 
mită „lupta pentru traiu“, De aici accentul serios, se poate spune 
tragic, al operei sale, Simți lămurit, că pentru d, Istrati viața 
nu numai că nu e un material pentru artă, dar nici măcar un 
spectacol pentru contemplaţie ; că viața pentru el e arena în 
care luptă. Dela omul din caverne, căruia flecare răsărit de 
soare îl punea problema existenței—un atit de umil, dar tragic 
să fi sau a nu fi—pănă la burghezul rentier dintr'o societate 
perfect organizată sint atitea stadii, şi d. Istrati a simţit bine 
ri ee eleni, pn gravitatea vieții. 

n opera d-lui Istrati e o tensiune de voință dela inceput 
pănă la sfirsit O tensiune care dă şi caracterul geg al com- 
Lage E SN E o explozie de energie, care nu vrea “ 

explozie, care nu degajează energia catastrofal, c), 
ca esenţa intr'un motor, stăpinit şi ritmat. á 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 2 


Stilul său limpede, direct („clasic" D se datoreşte vieţii, care 

il domină rca e il presează, nu-i dă răgaz să se lățească 
verbal, viet pae şi pline, care dă acestui stil ceva de metal 

ns şi elastic. 

gan p A a scris Kyra Kyralina, d. Istrati a făcut oe: 
voluţie considerabilă. A ieşit puțin din viaţă şi a intrat mult în 
literatură“. Ce efect va avea transmutația asta? Dar d, 

istrati e un om matur. Pliul e luat deja. Poate schimbarea nu 


va avea efecte apreciabile, G. Ibrăileanu 


PORMAŢIA IDEI DE PERSONALITATE 287 


tre aceştia, disprețuind orice influență, disprețuesc însăşi cultura. 
Pe de altă parte, noțiunea de individualitate pătrunde din 
ce în ce mai mult in metodologia ştiinţelor. Nu mai vorbim de 
istorie, unde faptul specific a fost apărat dela Rickert: incoace de 
majoritatea filozofilor istoriei contra asimilării lui cu ideja ge 
serie ori de cauzalitate generală. In artă, victoria romantismu- 
lui cu gustul său pentru individualitate, subiectivism, specific 
local, a pus capăt demult, omului general, abstract, fără timp 
şi patrie întrebuințat de clasicism. ȘI această victorie s'a în- 
scris ca o achiziţie in istoria artelor şi literaturii. 
Insăşi Psihologia, nu numai că a întrodus în conţinutul său 
un Capitol care se ae sp „Psihologia diferenţială“ ori „indi- 
| viduală“, dar chlar în celace se numeşte „psiho ogia generală“ 
noţianea de individualitate serveşte drept criteriu de deosebire 


Formația ideii de personalitate 


—— 


hic pleacă dela noţiunea de individualitate. 1 
In medicină, s'a spus încă demult, că nu există boale, ci 
numai bolnavi, adică că orice maladie variază cu subiectul care 
o poartă. Se pare astfel căaceastă noţiune diferențială de indi- 
vid, de specific e în plin succes astăzi. 
Alături însă de acest cult al personalităţii, se face din ce în ce 
| mai evidentă, în psihologie caşi in morală, exprimată deocam- 
dată subt forma literară, o criză a noţiunii clasice de individ şi 
persoană. Subt influența lui Bergson, animat veşnic de ideia de~; 
venirii, sufletul nostru, unitar În aparenţă, pare supus la eroziuni 


Studiu de psihologie genetică 


E greu de găsit în coltura europeană contemporană o k 
dee mai fundamentală, un concept mai adine infiltrat în sufle- 
E fie eeng ege se? persoană autonomă. Individua- 
rma lui socială şi mai urmă 

ca ri ar ag rece E. eee e mea O 

onştiința ecare din noi formează o unit 
| şi inconvertibilă, reprezentind o valoare în sine, portia ai 

zul Ree ca formă politică, caşi al morali occidentale. 

la teoreticienii dreptului nataral, un Grotius, Putfendori, 


Rousseau sau Brissot de Varville, care credeau într'un drept la 


viaţă şi fericire înăscut în 
proprietate şi libertate, fiecare om şi consacrat prin idela de 


la morala kantiană, care ne prescrie să 
Es ege pe oricine ca pe un scop şi nu ca pe un mijo, mer 
acer aaa) lg ntre ie în funcţie de ideia eului autoson.| 
pranan SCH upă teoreticianii neokanţieni, nu pleac a 


dela respectul persoanei. Dezideratul moral şi es- 
SpA cui mat frecvent e de a deveni o personalitate. Fiecare si eri 


» O personalitate şi frica de a o perde devine o obsesie. De 
ven Tatra cu orice Drei a originalității, valoare unanim apre- 
gaa. In alte epoci se împărțeau oamenii în vițiogi ori virtuoşi, int- 
i ge 3 ori proşti, curagioşi ori fricoşi. Astăzi clasificaţia care 

i arsă ~ Ee tuturor celorlalte e aceia de original ori 
pee k că de a-şi pierde originalitatea, deci personalitatea, 
Ai La rebarbativi la orice influență binefăcătoare. Un 
» Citat de A, Gide, nu voia să citească pe Goethe şi Sha- 


——kespeare ca să nu-şi piardă specificitatea sufletească. Mulți din- 


lea ale nourilor care străbat bolta cerească. Ce am fost eri, 
vom mal fi mine. Eul nostru se preface veşnic In infinite 
"combinaţii caleidoscopice, W. James ne-a învăţat H el, că con- 
ştiinţa nu e o stare substantivá, ci una transitivă, celace in- 


gåtor. 
— Literatura, avant garda psihologiei şi a moralei, dela Dos- 


toevski la A. Gide, Pirandello sau Proust dezvoltă în perma- 
nență acelaşi crez. Unul din aceştia a scris aceste pătrunză- 
toare cuvinte : „Cadrele vechii psihologii după care gindim și 
lucrăm vor părea încurind tot aşa de artificiale şi perimate ca 
şi cadrele vechii chimii, după descoperirea radiului. Dacă acum, 
chimiştii ne vorbesc de descompunerea corpurilor simple, cum 
să nu fim tentaţi şi noi psihologii, de a concepe descompune- 
rea stărilor de conştiinţă simple? Leiacg ne face să iere n 
sentimentele simple e un mod simplu de a considera sen mă 
tele. Există faţă de această forţă de coheziune care menţine 
individul consecvent cu sine însuşi şi Re ie am ne 
Spinoza „individul tinde-să_persevereze , 

forță centrifugă, dezagregantă, prin care indivi tinde să se 


1 C. Rădulescu: Molru, Curs de Psihologie, p. 8. 
5 


EE pt ft e 


între psihismul uman şi cel animal, Insâşi definiţia faptului psi- 


continue, mai exact la transformări neincetate, asemănătoare ca | 


| 


seamnă că ea se prezintă subt forma unui curent veşnic SEN 


| 


A 


288 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„divizeze, să se disocieze, să se rişte, să se plardă.“ Beaude- 
laire înaintea lui Dostoevski, credea că „există in fiecare om, în 
„orice moment, două cerinţe simultane, una cătră Dumnezeu şi alta 
Diavol”. Marcel Proust şi Pirandello se ingeniază să 
ne arăte multiplicitațea curilor în fiecare din nol, eroziunea lor 
lentă său ciocnirea lor violentă. 
arcel Proust ne arată greutatea de a prinde speciticitatea 
personalităţii în variaţia ei continuă: „A n'importe qael mo- 
ment qie nous la considerions, notre âme totale n'a qu'ane va- 
leur presque fictive, malgré le nombreux bilan de ses richesses, 
car tantôt les uns tantôt les autres sont indisponibles, o 2 s'a- 
gisse d'ailleurs de richesses effectives aussi bien que de celles 
de l'imagination.. Car aux troubles de la mémoire sont Ilées 
les intermittences du coeur, C’est sans doute l'existence de notre 
corps, semblable pour nous a un vase nù notre spiritualité se- 
rait enclose, qui nous induit a supposer que tous nos biens in- 
terieurs, nos joies passées, toutes nos douleurs sont perpetuelie- 
ment en notre possesion... En tous cas si elles restent en nous 
c'est, la plupart du temps, dans un domaine inconnu où elles 
ne sont de nul service pour nous. (Sodome et Gomorrhe LL 
p. 178). Totuşi pentru acelaşi autor personalitatea există. Căci, 
pentruce, peste lacuna pe care o înscrie somnul, uitarea sau vi- 
sul în cursul conştiinţei noastre, ne aducem aminte, în continu- 
itate, tocmai de momentul de unde con Dinta a fost întreruptă ? 
După concepţia aceasta modernă, complexitatea ŞI variaţia eului 
e Însă rebelă la orice unificare, Orideciteori căutăm să-i găsim 
SÉ a ie de necoordonarea actelor, sentimentelor, gin- 
Ce noastre, La capătul unei introspecțiuni cricit de aprotun- 
ate, nu gâsim decit neputința de a ne înţelege. Nu ne rămine 
an is decit că, personalitatea noastră astfel disociată nu e 
tceva decit neant or! haos. Căutăm în zadar o constantă pe 
Set sl funda GEN noastră cunoaştere, căci nu găsim 
-var nța de a 
Hondu reat Een găsi această constantă, de a atinge 
n fața acestei variaţii fugitive a eului, cercetarea psiholo- 
ES Cie „un sismograt menit să înregistreze be eu- 
D dată o concluzie care indică perfect criza Individsalismulul 
~ modern. Ceiace e curlos Mps: 
EN c insă, e că acestei disoluții a concep- 
rech eu, îl corespunde un veritabil misticism al eului. 
E la alt grup de autori, cităm ca cel mai reprezenta- 
= pe filozotul german contele H. Keyserling, o anumită stare 
e spirit mistică pledează pentru o depersonalizare totală. „Jour- 


nalul de căi K 
IE în jarai ore ai unul filozof" e opera unul spirit care plea- 


ŞI împrospăteze senzațiile, de frică să nu 
devie o personalitate, printr’ Ge E 
atril ori al unei culturi Leg 0 fixare locală ta cadrul anel 


1) B. Cré 
caise, ) RE Sincerite ei Imaginalion. Nouvelle Revue Fran- 


FORMAŢIA IDEII DE PERSONALITATE 289 


Pentru o singură epocă, iată două stări de spirit contra- | 
deiert, Pe de o parte exaltarea personalității prin căutarea | 
originalității, pe de altă parte constatarea unel disoluții a eului 
intovărăşită de pledoarii pentru o totală depersonalizare. Criza | 
individualismul.i modern face astfel problema originei persona- ` 
DU, palpitantă şi actuală. 

"Această stare de spirit contradictorie ne arată foarte sim- 
plu că ideile noastre relative la individ şi Individualitate sint in 
stare de continuă transformare. Urmele adevărului de er, si în 


| tarile celor de mine se combat in prezent. 


" hologice ale formaţiei acestel 


| 


— Studiul de faţă işi propune să arăte care sint etapele psi- 
idei. El va pleca dela fazele 
cele mai simple, cercetind pas cu pas complicația pe care o 
conștiință mai complexă o aduce acestei forme psihice. Punctul 
de vedere genetic e, deci, metoda acestei cercetări, 

O asemenea stare sufletească se formează insă numai in 
societate. După cum vom vedea „individul“ este o apariţie tir- 
de, pe care societățile primitive cu bază de clan, nu o conosc 
incă. Am introdus deci alături şi înaintea observaţiilor psiholo- 
gice o întreagă serie de observaţii sociologice. 

Pe lingă sociologie şi psihologie, un studiu al personali- 
tății procedă dela antecedente biologice. In domeniul aceste! 
ştiinţe, se zăresc începuturile oricărei idei de unitate organică, 
lar individualitatea psihică se altoeşte direct pe cea fiziologică. 
Cu aceasta vom începe deci. 


I. Condiţii prealabile biologice și sociologice 


Dedesubtul suprastructurii psihice, închegață în unitatea 
eului, se găseşte infrastructura fiziologică. Incă de acum citeva 
decenii, de cind au inceput, cu Th. Ribot, primele cercetări a- 
supra personalităţii s'a ridicat ca factor dzierminant al acesteia 
cenestezia, sentimentul total al fancţionării viscerelor. 

Fiecare individ are, desigur, o cenestezie specifică. Core- 
latul fiziologic al sentimentului vital e ctnitatea funcţională a 
organismului, 

— Realitatea psihică e altoită pe cea biologică, În natura a- 
cesteia din = ea infige puternice rădăcini şi-şi extrage toată 
seva. La baza conştiinţei de eu trebue pusă o altă conştiinţă de 
unitate, mai obscură, mai vagă, scăpind în penumbră de lumina 
proectată de conştiinţă. Noţiunea biologică de „Individ” pre- 
cedează ca o Întroducere orice formaţie psihică a personalităţii, 
Neîndoelnic, „individul“ e o realitate pe care biologia trebue så 
o constate chiar dela cele mai inferioare organisme, 

Natoral la protozoare, la plastide problema nu se pune 
incă. Identice Intre ele, provenind din segmentările succesive 
ale unel aceleiaşi plastide, aceste organisme rămîn în afară 
de orice caracter diferențial, nu pot constitui, una faţă de alta, 
individualităţi. 


V 


A 


Sol 


230 VIAŢA ROMINEASCĂ 
„Luaţi o lingură de untdelemn, scrie Le Dantec, şi svir- 
liţ-o cu forţă într'o soluţie sărată de aceiași densitate: ea se va 


diviza intrun nomăr anumit de mase sferice care vor avea fic- 
care, o dimensiune de echilibra propriu; se poate după acela 
diviza mecanic una din aceste sfera, ea va da două sfere de 
volum mal mic. Dacă se măreşte alcalinitatea apei se poate 
micșora dimensiunea maximă posibilă pentru o picătură de unt- 
delemn în echilibru, după cum am văzut că dimensiunea limită 
a plastidelor variază cu condiţiile mediului. 
———E-mevoe oare de a vorbi de individualitatea acestor picături 
„de untdelemn 3 E un lucru foarte fragil această individualitate 
a picăturilor, care pot fi împărțite mecanic în două picături mai 
mici, avind aceleaşi proprietăţi. Deasemeni la plastide, care pot H 
țălate în două bucăţi egale constituind două plastide mai mici cu 
aceleaşi proprietăţi“. 
Caracterizarea individuală trebue deci păstrată pentru or- 
—ganisme mai complexe, Noţiunea de individ presupune în mod 
logic un organism pluricelalar, fiindcă numai on asemenea or- 
ganism nu poate suporta o diviziune a părţilor sale componente, 
SE Dă E — crap O tăetură care ar separa 
rpului una alta ar a 
organice, pu Se r aduce, prin desființarea unității 
stfel prima delimitare care trebue făcută e acei 
iri păi merger ged gre pe care le lat or 
utea vedea o ciaţie t = 
„traiul staat de Kar. asociație cons'itue tocmai con 
r atunci pe ce bază putem stabili diferența specifică a 


fologic. Insuşi Herbert Spencer in vestitele sale „Principii de 


actuali, de altfel, nu ezită să indice acea 
stă „individualitate“ subt 
puten ei cromosomii rămin veşnic identici, cu toate transfor- 
eg? Aprofandind mal departe această analiză artificială, s'ar 
P eey m ipui, după metoda Iul Welsmann, nişte particule vii, 
cs 2 Bee Zei Loes ageri elementele cele mai simple ale 
` otate cu o 
celula ar fi un agregat de indivizi intinit gek ES 


Pm, 


1 F. Le Danlec, Théorie nouvell 
€ H e de] „P. -= 9 
celași aulor: L'individuelite el l'erreur Ke AE Ki 


FORMAŢIA IDEII DE PERSONALITATE 291 


Toate aceste concepţii derivate din mortologie nu rezistă 


funcțional inseparabile“. 1 

Dacă forma ar constitui caracteristica individualităţii, adică, 
dacă concepția morfologică ar H adevărată, ea ar duce, necesar, 
la o confuzie între asociaţie şi individ, căci dacă celula ar fl 
—cum pretind morfologiştii—o aglomerare de elemente mai sim- 

le, ce-ar fi atunci organismele pluricelulare ? Sint ele „indivizi* 
sau asociaţii de indivizi ? 

S'au oferit la această alternativă, două soluţii care mulţu- 
mesc in parte fiecare membru. După vechea teorie a coloniilor 
animale sau a polyzoismului, susținută de Durand de Gros, mal 
mulți indivizi unicelulari formeză indivizi pluricelulari, prin simpla 
maltiplicare ori complicaţie a elementelor. Indivizii pluricelalari 
de ordinul al doilea, cind se multiplică la rindul lor, dau naştere 
la indivizi pluricelalari de ordinul al treilea. Aceştia la rindul 
lor... şi așa mai departe. 

După cum se vede ne aflăm în faţa unei concepții naive şi 
simpliste. E. Rabaud ne asigură că „aceste consideraţii ating do- 
meniul unor metafizici puerile. Născute într'o epocă, cind cu- 
noştințele biologice abla depăşeau cadrul morfologiei, ele produc, 
astăzi, efectul unui deplorabil joc de cuvinte“. 2 

Mal puțin simplistă şi ținind samă mai de aproape de no- 
țiunea de individualitate păstrată şi în organismele pluricelulare, 
şi nu confundată cu o simplă colonie,—se prezintă teoria lui M. 
Verworn. Acesta deosebeşte mal multe feluri de indivizi, după 
cum provine fiecare din etapa imediat precedentă: întăiu celula, 
apoi țesuturile, organele, persoanele şi înfine stările, 3 

Aspectul ceva mai complicat al acestei teorii nu o face însă 
mai acceptabilă. Ierarhia indicată e gratuită fiindcă celulele caşi 
organele sau țesuturile fac parte dintr'an tot unitar şi sint le- 
gate strins funcţional între ele. 4 
Se cuvine astfel să părăsim, astăzi, cu totul, concepţia mor- 
ică a individualităţii. 

S'a oferit o altă definiţie care pleacă dela ideia de origine. 
Trebuesc considerate ca apartinind aceluiaşi individ numai plastidele 
provenind dinir'o plastida unică şi desprinse din aceasta pe cale 
de diviziune. Astfel paraziți nu fac parte din individualitatea 
organismului... Dar dacă „am face unul cine o grefă epidermică 
sau osoasă cu părți luate dela un alt cîne, celulele acestui gre- 
faj mar, face parte din individualitatea sa“ 25 Desigur că da. 
lată că atunci definiţia individului prin originea plastidelor se 
arată şi ea inexactă, 


-eras 


1 E. Rabaud, Elémenla de biologie générale, Paris, 1920, p-70 -71. 
1 E. Rabaud, Ibid. 

5 M. Verworn, Allgemeine Physiologie, p. 71. 

4 E. Rabaud, Ibid. p. 71. 

5 F. Le Daniec, ibid. p. 264. 


faptului experienţial, anume că celula formează un bloc de părți, 


— 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


E. Perrier introduce în mult căutata definiție un nou criteri 
acela de continuitate: „Orice ansamblu capabil de a träi ori d 
însuşi, format din plastide avind origine comună şi unite intre 
ele, fle prin continuitate protoplasmică, fie prin simplu contact 
fie Infine, prin intermediul unei subtstanțe interne prcdusă de ele“ 
Cu această definiţie, obiecţia grefajolui cade, căci partea grefat. 
fiind desprinsă din organism, nu mai e in continuitate cu el ` 
á IE, Sannan ne a apei această continuitate care 

a Îndividulu m că ea 
nule: g prezintă două aspecte 
pendenţa reciprocă a elementelor histologice. 

2) Coordonarea prin manifestări 
ec tuturor lastidelor, EE gd 

ealizarea strictă a acestor două condiţii nu e 
decit printr'un mediu intern comun organismului întreg. SL 
exemplul indicat de F. Le Dantec, acela de pildă al unpi dee, 
care nu e altceva decit „un sac inchis, străpuns deoparte şi de 
alta de tubul digestiv, dar totuşi închis, Acest sac, constituit el 
însuşi din elemente histologice, inchide mediul intern, Toate 
elementele histologice absorb din acest mediu intern substanțele 
g care le sint necesare şi asviri substanțele R. Ne găsim in 
conditiile gare arzi E plastidele conţinute în sac, fiindcă 
narea tuturor eerste e KR ae se apei a 


Mediul interior stabileşte o strictă dependenţă între toate ` 


elementele componente. Această dependen asigu 
ră 0 coor- 
eeh a funcţiilor, astfel incit focare r or vn nevoe de 
E, pompe La organismele mai evoluate continultatea fizio- 
logi GM gurată numai de mediul intern, ci mal ales de siste- 
țeaua nervoasă e împrăşiiată pe tot cornul ului. 
Fibrele stau in strinsă vecinătate şi ia același geg ia legătură 


cu centri. O excitație sau o comoţie nerv 
oasă e anunțată ime- 
diat în tot organismul şi toate elementele sale devin ien ca 


` 
E) 


o simplă deranjare locală. O im 
R presie periferică se pune imediat 
orra A OMEA ae e acesta cu restul organlemulul, 
or co l 
iai + eg nervos, (Dei ca tem pr O 
tiel celace constitue baza individualităţii biologice e oni- 
een SE Un „individ“ nu e dad decit ro GU 
ee dë dë el nu se poate indepärta nici o fracţiane d să 
Re urare a totului, a ansamblului, care constitue un echi- 
ii gic stabil. Deaceia ablaţiunea unei părţi, de pildă 
a unei şopirle, dă naştere de cele mal multe ori la o 1% 


generare care aduce cu sine vechiul echilib ind re- ` 
generarea prin creştere nu e posibilă, ea ap Lee mm GR 


1 F. Le Dantec, op. cit., p. 263, 


N a a e e, iR. MM & 


PORMAŢIA IDEI DE PERSONALITATE 293 


marcă Felix Le Dantec prin ereditate. O modificare suferită de 
un organism nu e transmisă prin ereditate, decit după foarte 
multe repetiţii în speţă. Ereditatea e procesul care asigură uni- 
tatea individuală prin indepartarea Ee recent ciştigate, 
citatea e astlel ăpărată contra variațiilor. Ken 
Indepărtind noţiunea de unitate morfologică sau de ort- 
gină, definiția: individualităţii biologice trebue să ție samă, 
ca de criteriul principal, de unitatea funcţională. Dar aceasta 
nu e numai reunirea mai Tiiultor celule cum e cazul unei aso- 
chat), ca de pildă algele filamentare sau lanţurile de bacterii, 
ci mal ales o unitate bazată pe „diferenţierea celulelor asociate, 
fiecare element fiind incapabil să se satisfacă prin el Însuşi, 
fără concursul celorlalte“ 2 O comparație între trei tipuri de Vol- 
vocinee ne va edifica asupra procesului de individualizare cres- 
cindă printr'o unitate funcțională din ce în ce mai mare, bazate 
pe diferențierea elementelor. „Celulele Volvocineelor sint conți- 
mute de o gelatină şi formează în ansamblul lor o cenobie. Ce- 
nobia de tipul Stephanosphoera conţine opt celule aşezate în cerc, 
asemănătoare între ele şi avind aceleaşi proprietăţi. Cenobla 
Pandorina conține dela 16 pănă la 24 celule grupate in stară, 
dar aceste celule nu se aseamănă, unele au un stizmat mare, altele 
un stigmat mic şi cenobia polarizată net progresează astfel, in- 
cit celulele cu stigmatul mare sînt anterioare şi cele cu stigma- 
tul mic posterioare. Intre aceste diferite elemente există deci 
o sinergie funcţională indubitabilă ; unitatea foncțională totuși, 
nu e complect realizată... Diferenţierea şi unitatea funcţională 
sint complecte în cenobia Volvox, sferă de celule plate unite 
printr'un punct de substanţă. Ă | 
Unele au un stigmat şi indică partea dinainte, altele n'au 
niciunul şi indică partea din spate. Intre ambele grupe există 
forme de tranziţii. Volvoxul se descompune deci într'o serie 
de celule fiziologic deosebite şi histologic diferenţiate, care n'ar 
putea trăi şi fancționa unele fără altele. Această diferențiere 
strinsă există la toate organismele pluricelulare, ceiace face unita- 
tea, individualitatea lor.” 3 
Acelaşi progres În individualizare îl putem urmări şi în 
exemplul mongtrilor dubli, a gemenilor născuţi lipiţi unu! 
de altul. Unii an o regiune comună foarte limitată : doar un 
punct cartilaginos îi leagă; la alții regiunea comună se in- 
tinde la 'unele viscere, alţii au toraxul comun, ìafine la onil con- 
topirea e aşa de desăvirşită, incit n'au deosebite dech părţile 
inferioare ale corpului. În primul caz, în acele al une! mici p 2 
comune, individualitatea fiecâruia e aproape complectă. Ea scade 
pe măsură ce comunitatea funcțională a viscerelor e mai mare. 


1E. Le Dantec, Définition de l'individu, Revue Philosophique, 
1901, p. 15 şi urm. 

2 E. Rabaud, ibid p. 72. 

3 E. Rabaud, loc. cii, p- 74. ; 


40 


| 


| 
| 


294 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In ultimul caz, în care acelaşi cap şi trunchiu e aşezat pe patru 
picioare, contopirea e aşa de complectă incit dă naştere unul 
nou individ“, 1 
Exemplele gar putea inmulți la infinit. Ceiace e interesant 
de reţinut e că tea e bazată pe unitatea funcţională, 
Atunci cind în locul unor celule perfect asemănătoare, egale, a- 
par grupuri de celule diferenţiate fiecare avind un rol deosebi, 
dar totuşi legate printr'o strinsă corelaţie între ele, funcționind 
într'o coordonare şi o dependență de aşa fel, încit elimiuarea 
ori secţionarea unui grup să facă imposibilă viața şi funcționa- 
rea totului, atunci sintem în fața unui individ biologic, 
Celula unui organism însă se schimbă prin regenerare la 
flecare şase săptămini. Singurele celule care rămin sint acele 
i-nervos, Acesta e rolul sistemului nervos: dea 
„păstra continultatea unui organism. EI face legătura între toate 
țesuturile, intre cționarea tuturor viscerelor, el totalizează 
ŞI prin aceasta asigură echilibrul ansamblului. Sistemul ner- 
„VOS e oarecum termometrul sensibil al tutaror modificărilor 
fiziologice şi deacela e şi baza unităţii funcţionale. Ecourile pe 
care sondagille sale din toate regiunile corpului le asviri în con- 
ştiinţă, dau naştere unui sentiment vital propriu, unui sentiment 
de specificitate, de proprietate fizică, sentimentul cenestezlei, 
lată de ce ne-a fost necesară această mică întroducere bio- 
logică. Noţiunea de personalitate işi trage origina din viaţa ob- 
scură a funcţionării organice, din unitatea fiziologică a  acestul 
organism. Cenestezia nu e aliceva decit reflexul asupra _ siste- 
Ee a aah proceselor fiziologice dintr'un anume 
organism. Și vom vedea mai departe că, deşi cenestezia nu 
| joacă rolul excluziv pe care îl atribuiau vechii psihologi în for- 


| Marea personalităţii, totuşi ea constitue un factor serios în a- 
cest proces genetic. 


+ 
Ee, 


Cultura contemporană opune, de foarte mulie ori, indivi- 

dul societății, ca două noţiuni contradictorii una alteia, ca două 

|| forțe în veşoic conflict. 

cest proces e o moștenire a individualismului sec. XVIII, 

O moştenire rămasă mai ales dela Rousseau şi dela contractua- 

lismul său. Se ştie că el punea realitatea individului inaintea 

socletăţii şi că istoriceşte deriva societatea din voința citorva 

[| {indivizi de a se uni între ei în grop social. 

rcetările etnografice şi sociologice ne arată astăzi cu des- 

tulă claritate că individul ` posterior societăţii. Acesta nu € 

decit o simplă lăvenţie socială. | Societatea produce indivizii prin 

iferenţiare şi nu indivizii com „societatea prin sinteză, Co: 

lectivitatea e cadrul şi realitatea din care ze desprinde in evo- 

luția istorică noțiunea de individ. Iată de ce consideraţiile d: 

ordin sociologic care vor urma sint absolut indispensabile unei 
—_—— 


1 E. Rabaud, loc, cil, p. 76. 


FORMAŢIA IDEI DE PERSONALITATE 295 
De. 


anchete psihologice referitoare Ia formaţia ideii de persona- 
(mate, Această ic ză interior, in conştiinţă, Nu e 
mai puţin adevărat insă, că ea se suprapune deasupra unei rea- 
IS biologice—unitatea funcţională studiată mal sus—şi îşi cu- 
lege elementele din realitatea socială exterioară unde se formează 


o categorie a vieţii colective noţiunea de individ. Dar aceasta 
m intimplă destul de tirziu. primitive sînt, după ex- 


, presla lui Vidal de la Blache, ca nişte nebuloase umane în care 
nu s'a produs încă nici un nucleu de condensare. 

Aspectul lor e o similitudine perfectă, iar funcționarea lor 

corespunde unui desăvirşit conformism. Toţi membrii compo- 


f mod uniform in aceleaşi valori, respectă cu sfințenie aceleași. 
| V terdicțli 


| | păsarea exterioară, 


JC Stere .; i 
ir e EE, primitive nu există eri 
dualitate, cum o înţelegem noi astăzi. Sub apăsarea eiecțiunel 
“naţurale şi a luptei pentru trai, automatismul psihic — m aa 
tatea şi suggestibilitatėa, — produc nişte grupări eng KS 
caracter greparist puternic pronunţat, în care fiecare ind 

celuilalt“. 1 

"P Cota aler într'un asemenea mediu ca o valoare abso- 
| lută e religia. In aceasta se weg H e Gë e? 
SE d A religie, Leg a dea 
Durkheim, e totemismul, religie fără divinitate, fără per 
deci, bazată numai pe adoraţia unor forțe impersonale. Gë? 
pentru primitivi, o energie universală, un principiu em gare 
poate săvirşi orice, în orice moment. E celace ape KE urat 
tralienii „mana“, fluid de forță fecundă care poate săvirşi 


S se incor ază In cineva, 
Faria rave ud e încă Grieser) în forme specifice sau 


| | natură impersonală, 


ÎN PIPI ; 'nojlunea de persoană in 
|| (Drept IS Stere, Beien, DC de e, 
(| (P: 440. p i 


(en 


296 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in personificări divine. Ea curge amorfă, peste tot şi printr'o 
simplă incantațiune magică, sălbatecul se poate pune in contact 
cu ea. „Nu obiecte sau ființe determinate conţin în ele noţiunea 
| [de sacru, ci puteri nedefinite, forţe anonime mai mult ori mai 
8 numeroase, citeodată contopite într'o unitate a cărei imper- 
"1! somalitate e strict comparabilă cu acela a forțelor fizice cărora 
|| ştiinţele natarei le studiază manitestaţiile.“ 1 
Astfel, dacă nici religia care e singura realitate sufletească 
a primitivului nu e încă diferențiată în elemente specifice, cu 
“atit mal puţin poate fi vorba de conştiinţa lui de sine. Cunos- 
„Vtinţa sa însăşi e tot de natură socială. EL işi ia de-a gata ju- 
„+ decâţile dn medial social exterior, Cam s'a zis, gindeşte prin 
` reprezentări colective, reprezentări generale, comune intregului 
grup şi care se Impun individului din afară, cu un fel de pu- 
„tere de constringere exterioară, subordonind viața mentală ain- 
dividului la acela a colectivităţii. In aceste societăți „conştiinţa 
individuală a fiecărul membru rămine strîns legată de conştiinţa 
_socială, Ea nu se degajă în mod net şi nici nu se opune 
— mediului: celace domină în ea e sentimentul de participaţie. 
Abia mai tirziu, cînd individul are o conștiință clară de el însuşi 
rari ed be teen grapul D care se simte legat, nu- 
ntele şi o ele exterioare incep să-i apară ani- 
mate de suflete individuale." 2 P geg 
Í După cum ne asigură Levy.Briih!, percepţia primitivului nu 
| poate discerne sau analiza realitatea exterioară in aspecteie ei 
| specifice, caracteristice. Reprezentarea i se impune global : o- 
| biectele participă unele la altele. Mulajul general al imaginilor 
e E eri rii de ei societate, Dar acolo unde 
rcepe deose specifice, unde rcepțiunea nu 
de particularal din lucrari, noţiunea de individ pe poate 
ma nici ea. cum se vede, teoria cunoaşterii primitive 
se opune, De acela animismul, mentalitate religioasă care pune 
în fiecare obiect un suflet, apare mai tirziu, cind se formează 
şi ideia de suflet individual. Religia totemică, cea mai primi- 
tivă e impersonală : ea pleacă dela un continuum de forțe vi- 
tale comune naturii ca şi omului. Acest continuum de forţe ne- 
| diferențiate, anterior oricărui proces de individualizare: îl găsim 
la popniajiile dia Australia, America de Nord, Malezia etc. 2 
, ~ontormismul e așa de definitiv şi cunostinta aşa de co- 
lectivă, Incit individul se poate zice ca nu există decli Mier 
ca-o simplă unitate fiziologică, Nici o licărire de ordin sulie- 


tesc care să i spue că e independent. In această fază nicl mu- ` 


——mele- personal nu e cunoscut. Membrul unui clan poartă no- 
mele comun al clanului, acel nomen gentiliciam pe care-l pr 


35- e E. Durkheim, Les formes élémentaires de la vie religleuse, P 


WS, e ei Brühl, Les fonctions mentales dans les societės DÉI: 


chie der Efhnologie po ar al acesluia vezi Bastian: Vorgeschi- 


e, aa ir Gi Li 


> 


PORMAŢIA IDEI DE PERSONALITATE _297 


— 


tau şi mai tirziu membrii gintei latine, 1 in clanurile totemice, 

in loc de nume, membrul clanului poartă semnul totemulul co- 

mun tuturor. Individualizarea formală prin nume na există astfel, ` 
Pentra toate infracțiunile cc mise pedeapsa porneşte dela clanul 

intreg : lapidarea ori _sfişierea, Responsabilitate personală nu 


există însă cum a aratat-o P. Fauconnet. Dacă cineva e pedepsit ` 
e ca să se găsească un jap ispăşitor necesar 


“găseşte cineva Care ispăşeşte păcatul. nu tre- 
bue să fie în mod de autorul crimei: poate fi oricine. 
Vina, eşită din concepţia unei conştiinţe subiective neexistind, se 
condamnă şi pedepsesc morţii, animalele, copiii etc., agenţi care 
nu pot avea intenţie, deci responsabilitate individuală. Actul și. 
tul nu corespund în aceste societăţi. Abia mai tirziu se sta- 
Bt odată cu. dela de divid ei gë subiectivă 
elui cu intenţie o c 
a rate EE dacă criminalul e exterior cla- 
nului atunci tot clanul e solidar la răzbunare. Mai tirziu cind ) 
clanul se transformă în familii, acest obicelu devine „vendetta weg 
Viaţa economică e şi ea comunitară. Producţia e colectivă. 
Nu există schimb comercial, nu există deci nici contract sau altfel 
de tranzacție. Regimul juridic e gege keeten Libera 
omercială apare cu muit ma A 
wem he ere "eg însă dacă în astfel de societă ye 
există totuşi un început de viață politică, adică dacă membri a 


A pri- 

+sonalități. Raporturile pe care ni le aduc şi în aceast 

epes a Kaes? dela o astfel de copie pri 
Spencer şi Gillen găsesc in Australia un inceput de şef po- 

ar acesta nu e decit un fel de delegat | 

administrativ al Sta şi e pre: a T miga darie Leg: | 
i H k 

` -d- arera E poate spune metaforic, democratică. 


odată un 
lucru. Si el observă o putere politică colectivă, Cite 
Geet delegaţia de simplu administrator, Dar Sp 
incă în această funcţie e asistat de un fel de CORD St 
ministrație. Astfel d nu are decit o putere reprezen b 


ca individualitate nu a apărut încă. 4 


i Durkheim, op. cit., p. 145. Cicero scria ere: cf membrii unei 
Ginie : „Geniiles sant qui Inter se eatem rise "or central Australia, 
2 Spencer an ’ d 
: Ancient Soclely p. 117 
condon Sii, Ee ës of southeast Australia, p. 52 şi 285. 


4 C. Siere, op. cii, P. 129. 


O crimă produce o panică care trebueşte Ra Atunci. se |V 


` 


oea. 


į Z 


membrilor grupului. S'a 


/ | 


"be al ideilor poate rupe conformismul. 7 


298 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Concluzia pe care o trage G. Davy În această privinţă n} 
se pare deci justificată : „ceiace ne pare exact, e că indivizii 
componenți ai societăţii există desigur, dar nomai in senzul orga- 

al cavintului, Ei nu există decit-ca să formeze o Gei e à 

r existența lor singulară şi independentă nu e nici recunoscută 
nici sanctionată de-religie și drept. Existența lor na contează 
l-nici măcar cit aceia a sclavalui din societățile 

“s+ Inexistent din punct de vedere social, in această 
mea individul e incă o simplă unitate funcţională de natură 


Totuşi dacă trecem în societăţi ceva mai superioare, de 
s pildă, dela clanurile Australiei centrale la societăţile de formă 
tribală mai dezvoltată ale Indienilor din Canada ori Statele-Uaite, 
observăm un proces de diferenţiere, de degajare a individului de 
subt_ presiunea colectivă, Subt- ce influență şi datoriti căror 
-factori se efectulază apariţia individului ? Durkheim, pe vremuri, 
că acest proces e determinat de o modificare a muncii 
Solidaritatea grupolui nu mai e bazată pe asemănare 
ca in societăţile foarte primitive, ci tocmai pe deosebire. Fiecare 
tace altceva şi toţi depind unul de altul. Munca fiind speciali- 
zată, indivizii sint în permanentă interdependenţă. Această trans- 
[ 8 SCH EE el,——prin o rare cantitativă a 
rupul ind mărimea grupului, creşter: 
membrilor săi ajută la dezrobirea individului, eieren nanim 
In societăți mici, în secte secrete sau religioase de pildă, 
aservirea fiecărul membru la voinţa mediului e mai puternică 


hindcă putinţa de control în fiec 
|n st mal e Ee 
f 


WEE y 
| semeni cu denzitatea socială. Cind indivizii sìnt mai 
apropiați unul de altul, cînd contactul e mai strins, schim l 


Din oraşe şi din piețele publice unde populați ai deasă, 
fau pornit toate mişcă wg populaţia e mai 
 denţă şi curaj, |. rile revoluţionare, toate actele de indepen- 


Infine să mai adăugăm la cele două condiţii şi mobilitatea 


zis că locomotiva e democratică, 
tot aportul ideilor nouă, schimbă men- 
Apa o, fg? şi mai retrograde g 
n putinţa de a se mi dela un punct la 
| Sa și teritoriulai, locuitorul ţării sale ed stabili Zeg de 
| e variate, poate face comparații între diferite mentalități. 


| Prin aceasta el se deprinde c ; 
pective mai deschise ir u orizonturi mai largi, cu pers- 


senzul că aducind te 
| talitatea învechită Se 
turi de provincie. 


1 G. Davy, 


EG Des clans aux empires, p. 9i. 


eim, Le division du iravail social, passim. 


E ze 


acest. control se face greu ori devine i) 


| 


sa... 


FORMAŢIA ID PERSONALITATE 


299 


Stari cantitativi indicaţi de Durkheim, 
că un altul, de alt ordin, pe care-l 
sociale, lată în ce constă acest 
ce parte din mai multe grupuri 
deodată, dintr'o nație, dintr'ur zphrtid politic, dinte'an club, dintr'o 
asociaţie sportivă etc, cu atiifidertatea lui creşte, ca un rezul- 
tat al concurenţei pe care şi-o fac între ele aceste diferite- so- 
dein, Influența unui singure atoclații e tiranică: ea aserveşte 
individul. Cind însă mai multe grupuri işi impart Între ele influența 
exercitată asupra cuiva, independenţa acestuia ciştigă din această 
incrucişare de atmosfere sociale. Complicaţia socială, complexi- 
tatea grupurilor mai mici in sinul unei societăţi mai mari aduce 
|! intotdeauna libertate. lată cum, pe mâsură ce societatea crește 
C] şi ge diferenţiază în cercuri mal mici, se degajă simultan şi 
seailtatea individalui, 

Aceste explicaţii sint de ordin logic, raţional, Se poate 
urmări însă procesul degajării individualităţii prin observaţie 
directă, în mod empiric. Din acest punct de vedere vom re- 
curge iarăşi la posibilităţile pe care le oferă materialul bogat al 
etnografiei şi va trebui să revenim la societăţile primitive unde 
acest proces are loc, 

„Evoluţia cătră individualizare se face pe două căi: una re- 
ligioasă şi cealaltă politică. Cind religia, 

4 trece dela forma difuză, vagă, a forțelor supranaturale în felu 
lol „mana“, la o concretizare în forma „sufletelor“, a spiritelor 
sau a demonilor, facultatea de cunoaştere a individului incepe să 
personifice natura, 
nu e altceva decît „biografia“ unor ființe supranaturale. incetul 
cu încetul oamenii Încetează de a mal crede că se trag dintr'un 
animal comun, din totem, Ei încep să creadă că descind d'or op 
strămoş comun, dintr'un erou legendar Noţiunea de suflet cu 
lot cortejul animist, inlocueşte atunci cu total totemismul. ul- 

— tul strămoşilor apare. Cu aceasta insă individualizarea noțiunii 
de sacru e efectuată căci, după cum remarcă Durkheim „sufle- 
tele nu sint altceva decit forma pe care o lau forţele imperso- 
nale atunci cind se incarnează În corpuri particulare... sufletele 
stră lor sint totemul fragmentat”. i b 

us de această “transformare care personalizează viaţa 
religioasă, concomitent cu dinsa, un proces politic. creiază per- 
sonagii mai importante in mediul social, ridicindu-le la rangul de 


şef. Pentru prima oară se desprinde din compoziţia omogenă a 


principiu. Cu cît an individ 


kheim, op. cil, p- 365 şi 423. „Cu siguranță că la un mg: 
menl Hirpara rer sini prea cullivaji ca să admilă, ca na Înot m pia » 
menii se pol trage dialr'un animal. Alanci înlocuesc animalui-sir in Ad 
printr'o ființă omenească... Dar își inchipue acesi lge ca avi CS 
numite caractere animalice. Asilel, această mitologie tardivă po 
semnul unei epoci anterioare, cind lolemul clanului nu era concepu 
ca o creajilune individuală”. 


care ține loc de toate, ` 


să populeze universul cu acea mitologie, care ` 


—— 


$- 


| 


390 - VIAŢA ROMINEASCĂ bei 


gen, 


clanului, un membru care domină viaţa socială. Am văzut mai 
sus că în clanurile australiene complect primitive nu poate fi 
vorba de adevăraţi şefi, ci doar de delegaţi reprezentativi ai 
grupului, 

O monopolizare a puterii politice în favoarea anula singur 
nu poate avea loc, atita vreme cit filiaţiunea rămine uterină, a- 


tita vreme cit mama şi nu tatăl formează baza familiei. Cind 


totemismul se transformă în cultal strămoşilor prin evoluţia re- 
ligioasă, se schimbă şi filiaţiunea-din uterină in masculină. lată 
cum. Cultul strămoşilor presupune un altar familiar care trebue 
veşnic întreţinut pentru ca cei ce mor să fie îngrijiţi şi după 
moarte. Fiecare tată se gindeşte că numai fiul său îi va putea 
purta de grijă cînd va trece în lumea cealaltă, Și atunci filla- 
unea patriarhală se formează, Tatăl devine centrul şi puterea 
“ Tamiliei. El e în acelaşi timp şi centrul de autoritate, devenind 
persoana cea mai importantă, 
După modelul tatălui în familie, se ridică şi şefii în viaţa 


_hribală. De cele mal multe ori e! sint magicieni cu multă influ- 
ent după cum susține Frazer. 


Autoritatea religioasă a preoți- 
lor devine incetul cu încetul putere politică. In Australia cen- 
trală şefi! sint și magicieni publici, In Noua Guinea caşi în Me- 
lanezia la fel, In Africa „mărturiile abundă stabilind evoluţia 
magicianului în suveran“. În regiunea malaeză „insignele regale 
nu sint pentru regi decit utilajul de prestidigitaţiane a precurso- 
rilor lor, în consecință magicianul e umila crisalidă care la 
un moment dat, s'a, sfărmat ca să dea naștere fluturelui care 

-tegele ori rajahul“. Folklorul european arată de asemeni 

la Greci şi la Romani această strinsă alianţă între pontifex ma- 
| ximus şi rege, acesta din urmă fiind derlvat din cel dintăiu.! 

Acum în urmă G, Davy a descris o foarte curioasă insti- 

tuție a indienilor nord-americani, numită potiateh şi care ar fi, 

după el, baza individualizării în societăţile primitive. „Potlateh“-ul 

e o instituție extrem de complexă: în aceiaşi timp juridică, re- 

ligioasă şi economică. E o sărbătoare întovărăşită de o ceremo- 

nie religioasă, cu ocazia căreia are loc un rămăşag prin care se 

înfruntă diferiţi membri ai clanului. E vorba de o distribuție de 


) alimente şi daruri: cel care poate da mai molt „are dreptul de 


/a-şi apropria o parte din blazoanele sau privilegiile rivalilor pe 


| || care i-a lăsat în inferioritate cu E ia 
| || mod public, în im generozitatea sa d i-a pus, 


-ceastă luptă rivală ajută la diferenţierea socială: cel care În- 


posibilitate de a răspunde sfidării sale*.2 A- 


vinge se înalţă mai sus pe treapta consideraţie şi a puterii. E 
o instituție care se găseşte la majoritatea e Kwakiuti, 


P 1 Frazer, Les origines magiques de la royauté, p. 94—115, 419, 


2 G. Dar i y 
clans aux Leet? den jurċe, p. 148 şi urm; de acelaşi aulor, Des 


FORMAŢIA IDEII DE PERSONALITATE "ott EN 


kit etc., ale Indienilor nord-americani. Ea e samallicativă 
Ge stadiul începaturilor de individualizare a societăţii. Dela 
dinsa începe să se formeze deosebirea în clase caracteristică re- 
vimului feudal. De aci eg ri këng ape se Sa 
e formeze nuclee distincte, să se infiripeze form 
en socială până atunci amorfă şi nebuloasă. Degaja- 


j| sea individului e. favorizată in aceiaşi etapă şi de formațiunea 


| 


WE te. 
Seege a una din aceste societăți, în care pătrunde treptat 


aer grupuri mai mici in societatea mai mare, Aceste grupuri 
on au tot caracterul religios: ele apar ca secte, ca con- 
geg Fiecare își fixează rolul in ierarhia socială după 


tr'o serie de inițieri succesive. Sint două feluri de membri 
ek secte: c e vi, posedaţi de spirite şi care i ar 
serviciul religios, cei onorarji care sînt simpli armasar em- 
brii activi sint acei care defin puterea dar între dinşi apare 
de asemenea o erathie, In capul acestei erarhii, se găseşte „ha- 
matsa”, spirit superior tuturor, spirit canibal care ES se- 
“cretu! mäştilor, dansurilor, riturilor, cintecelor celor a grae- 
Posesionea acestui rang nu se obține decit prin o se pri 
grea de iniţieri, care durează de multe ori nu mai puţin = 
opt ani.! lată deci o primă personalitate superioară forma 


` Seen 
e gc Lem satul biologic care serv de „bază şi după 
viata socială în care se plămădeşte = GE mana- 
inc trece la ecoul interior, 
geng e eegen. noastră, căutind să arătăm 


aruncă aceste fenomene ideii de personalitate. 


care sint etapele formaţiei psihice a 


(Sftrşitul în Nr. viitor) Mihai D. Ralea 


lleratură a- 

aux empires, p. 120. Din vasta e 
supra Dep ch la primitivi, citëm = E S GE E 
pale : H. Webster, Primitive secrel socielies, ew- urtz, 
Alerklassen und Mânnerbinde, Berlin, 1902. 


Cronica externă 


Protocolul dela Geneva 


Societatea Naţiunilor trece printr'o nouă dificultate 
oară, înconjurată de neliniştea Europei şi de ostilitatea ee 
işi căuta, printre intimplările vremii, drumul cătră o existenţa 
neîndoioasă. Hotarul din Silezia, incidentul italo-grec au oglin- 
dit în apele dela Geneva figura lor amenințătoare. Sufietul Ey- 
ropei, însingerat şi sceptic, adia trist imprejurul murmurului de 
pace. Principiul de violenţă, surescitat de ultimele sforţări ale 
popoarelor, domina încă viaţa continentului, Judecata se scobo- 
rise la formele ei instinctive, năzuinţele se concentrase intran 
BE de tendinţe materialiste, Ordinea era menţinută cu forţa 
o conştiinţă socială roasă de suferinţele individuale. Trans- 
ormările revoluționare intr'o parte a Europei, spiritul de răzbu- 
nare în centru, voința de a trage foloase din tratat în cealaltă 
e ra puteau hrâni reacţiunea imediată şi dezinteresată impo- 
ein por Societatea Naţiunilor aştepta timidă o rază de 
ere A solicita forţele misterioase ale viitorului. Istoria Îi o- 
eg A, colul unul şir de ruine. Antichitatea se împletea cu 
ua eg? Se o Geier: Afen erg şi de distrugere. 
» Koluriie lăsate de râzbolu au luat proporţiile u- 
ES gesiit Puterile Naţiunilor secătuite işi ei awe 2 
eben en zen i reciproc. Rezervele slave caşi suflul de viaţă asi- 
aaria e au peste occident, amintind istorja lumii antice cu- 
Niege 2 gie asiatice, Grecia veche, slăbită de biruințe şi 
le Zu emie de Orient şi gindirea elenă s'a alterat subt 
carora teratura şi filozofia de astăzi se altoesc pe fondul 
RA geg ee inepuizabilă al Siavilor, 
dijele idem a caşi Franţa primesc beişugul lui comun. Conş- 
ra gri nale se implinesc într'o tendinţă de toleranță umani- 
SE eren internaţionale se infiripează pe o bază de pa- 
Dae A raf onal. in marginea unui scepticism sterp, oricine 
d een? aspiraţiile nouă ale populațiilor europene. 
gien d e a dela Londra este o dată istorică. Alarma duş: 
Cosic EE a fost risipită de credința liniştită a tuturor 
rr pe es or. Spiritul Franței, senin, calm, increzätor, caşi drep- 
deia eer DHA a fost un izvor de speranțe. Adunarea 
deiere eschidea subt auspicii bune. Vechile obiceluri 
pa stiati ele însă cu desăvirşire învinse ; nici duşmănille 
di e uitate. Greutățile financiare ale tuturor statelor 
een ZE conomice un puternic relief. Tradițiile politice na 
ege S un far, ele deveneau citeodată un obstacol, Oli- 
idate incercau să-și lege destinele de soarta noi- 


CRONICA EXTERNĂ 303 


Jor democraţii tocmai în acest spectacol mondial. Nenumărate 
greutăţi pe care Societatea Naţiunilor trebuia să le învingă sau 
să le ocolească delicat. Era prima ocazie cind îşi putea afirma 
utilitatea, sobt forma categorică a raţiunli sale esenţiale. Dezide- 
ratele vagi ale statelor componente se imbulzeau imprejurul sălii 
de ședințe şi, roind pe lingă teza franceză şi englezească, tin- 
deau cătră un sens unic. Cei doi premieri, al Franţei şi al An- 
giiei, luind parte personal la primele desbateri au dat adunării 
strălucire și autoritate; dar au sporit diverginţa franco-engleză 
dind celor două teze o marcă definitivă. Intre cele două sisteme 
este nu numai deosebirea trecătoare a celor doi p.otagonişti sau 
acea a doctrinelor actuale de guvernămint, este in fond, dis- 
tanţa dintre două conceptii diverse sprijinite pe aite situaţii şi 
pe alte istorii naționale, Franța este o țară periclitată, a fost de 
mal multe ori invadată, are desgustul militarismulai şi nici o ve- 
leitate de imperialism sau dominație economică. Tărimul inte- 
lectual este singura ei ambiţie cu tot ce comportă el de iluzie 
şi generozitate. Ea caută o garanţie infailibilă a securităţii şi 
în liniştea unei vieţi înțelepte ar oferi lumii exemple de civili- 
zaţie fină şi grațioasă şi pilde de transformări sociale ordonate 
şi democratice. 

Franţa este o ţară liberală în care deviza Revoluţiei dela 
1789 are prestigiul unul drapel popular. Conştiinţa de cetăţean 
este aici un element din patrimoniul particular atit de dezvoltat 
incit naturalul ei fir individualist atinge citeodată porniri extra- 
vagante. 

Francezul este un rațlonalist care păstrează totuşi un op- 
timism candid. El caută soluții inteligibile şi crede apoi în efi- 
cacitatea lor. - 

La Geneva, delegația franceză a adus o nebiruită logică 
actuală şi interpretarea cea mai justă a Societăţii Naţiunilor. 
Vrind să atribue acestela o forță eficace, îi acordă un rol de 
suprastat. Puterea rai W Naţiunilor, în această privinţă, nu 
e limitată de bunul plac al ţărilor componente, dar e mărginită 
la un domeniu particular. Suveranitatea națională, ştirbită ma; 
demult În întinderea ei absolută, consimte o jertfă in folosul co- 
laborării pacilice. Ideia de stat se pleacă demult la o interpre- 
tare profană şi substanţa ei insesizabilă s'a transformat Într'o ra- 
țlune de utilitate. In ultimă analiză, statul caşi toate instituţiile 
sociale sint forme ale apărării individuale. In faţa principiului de 
pace, orice orgoliu regional este zădarnic. Doctrina franceză se 
inspiră din vechile suggestii naţionale şi dintr'un argument prac- 
tic. Opera artuală a Societăţii Naţiunilor e premergătoare ; situ- 
aa prezentă a lumii nu îngădue organizarea une! morale inter- 
naţionale fără obligaţii şi fără sancţiuni. 

Dezarmarea totală e condiţia ei definitivă și această ope- 
raţie pretinde atita entuziasm bună credinţă cit nu putem no! 
concepe. Arbitraj, securitate, dezarmare sint termenii propoziției 
franceze, cărora adunarea dela Geneva le-a dat adeziunea. Ei 
indică mijloacele şi scopul vastei intreprinderi de pacificare. 


394 KT ROMINEASCA 


Anglia are avantajul poziţiei ei insulare şi o flotă 
boiu care, în orice caz, va răminea ultima Eat a er ri 
Naţiunilor. Cu o finanţă publică formidabilă, cu o bogăţie par- 
ticulară impresionantă, cu o tradiţie de libertate imperială şi de 
izolare, Marea Britanie a putut susține la Geneva o teză fundată 
pe instinctul de dominație şi pe spiritul ei religios. Din vechea 
ocupaţie romană, Anglia păstrează secretul devizei de stăpinire 
a Imperiului, pe care-l aplică cu un superb egoism. Credința 
mistică a poporului înconjoară întreprinderile guvernului cu un 
cearcăn de candoare, şi astfel reprezentantul tipic al Angliei in- 
ternaţionale, Ramsay Macdonald a oferit lumii un sistem inefi- 
cace. Doctrina englezească se rezuma la dezarmare. Inutilă ac- 
tualmente, periculoasă mine, stearpă pentru totdeauna, fiindcă 
nu este nici educativă, nici logică, ma avut succes. Cuprinde 
însă o Însemnătate secundară constituind un stimulent perma- 
nent pentru teza franceză în mersul ei spre desăvirşita reall- 
ara: o wm nu poate avea teama unei agresiuni. Bogată şi li- 
a SÉ mine chinuită de problemele ei coloniale şi de criza in- 
" E Apol, Englezul este individualist prin excelenţă şi I- 
p e perspective, Acesta este sensul politic al vestitului său 
s Der Concepţiile sale nu au nici întindere, nici o nobilă 
ii + Răzimată pe această palpabilă realitate cu care şi-a împle- 
tit age profunde, gindirea engleză este calmă şi onestă. 
SS veche şi strictă educaţie religioasă H mlădie citeodată 
uctura fermă cu o misterioasă graţie. ȘI ca să scoborim 
rep. pănă în miljocul contigenţelor ar trebui să adăugăm o 
var i espre noul sentiment de teamă al Englezilor față de po- 
SS? Late Este o mare parte în opinia britanică actuală 
eh ES de dezvoltarea continentală a puterii franceze şi a 
ed be Se Cum elementul principal al acestei supremajii este 
ars (mat , Scopul sforțărilor engleze este dintr'odată deter- 
area gur, în Anglia nu gindeşte nimeni serios la o ofensivă 
Geng din partea Franţei, dar se visează numai posibilitatea 
ei dezvoltări paşnice la adăpostul armatei şi la consecinţele 
"E ale acestei situații superioare. 
| Beggen Di e a adoptat teza franceză şi-a hotărit 
nada pa conferințe de dezarmare, Protocolul votat în 
es rari N o formă juridică acelei teze. El conţine, pe lingă 
nică DI bune şi simple, o seamă de amendamente 
re, subt care prudența și ambiția delegaților ame- 
nințau să strivească insăşi prlacipial. a 
K Bes că valoarea lui ar fi sporit dacă ar fi fost formulat 
er inte scurte şi limpezi ca un articol de credință, dacă ar H 
avut câdența şi ecoul preceptelor biblice. Ar fi putut să devină 
a aer vi adagiu popular şi să lege de el nădejdea şi'bucuriz 
erp T Suma ca poruncile scurte ale unei morale inexo- 
Zeie ar circula fără dificultate în toate ţările lumii. Căci a- 
mea A EE nu pot veni decit din conştiinţa 
s H uji o contro j ` 
puterea, şi jurişti ca să o tustifice ze ele si wg: ër? 


CRONICA EXTERNA 305 


Războiul devine o crimă internaţională. Cele 54 de state 
de la Geneva H declară o dușmănie permanentă şi eficace. Odi- 
mioară, se codificau legile războiului; astăzi, se legiterează 
contra războiului. Semnatarii protocolului se angajează la măsuri 
comune în vederea unei sancționări efective a celei mai mari 
crime. Agresorol va fi boicotat, blocat, impiedicat chiar de co- 
laborarea armată a membrilor Societăţii. Obligaţia supunerii 
paşnice la arbitrajul Societăţii Naţiunilor devine deci reală fiind 
prevăzută cu un sistem de sancțiuni palpabile. 

Conferinţa de la Geneva a instituit deci în mod legal şi 
general principiul arbitrajului obligator şi a supus statele la 
acelaşi sistem de justiție la care sint ţinaţi cetățenii în orice 
țară, În prima parte a protocolului, se garantează aplicaţia 
pactului în ceiace priveşte competința Curţii de justiţie interna- 
țională de la Haga şi se dezvoltă procedura arbitrajului, Apoi, 
se incearcă o rezolvare a uneia din cele mal delicate chestiuni : 
definiția agresorului. Suggestiile unei propoziţii americane au 
servit de bază şi s'a ajuns în art. 10 la o formulă simplă care 
poate fi astfel rezumată : este agresor orice stat care recurge 
la războiu în contra angajamentelor din pact şi protocol, este 
adică agresor orice stat care nu supune diferendul la arbitrajo! 
organizat de Societate sau nu respectă hotărlea acesteia. 

Formula este clară şi sensul său evident. Situaţiile de 
fapt pot oferi dificultăţi şi cazuri particulare unde inter- 

retarea să fie indoeinică. Inte'un articol recent, d. Bourgeois 
ndică chiar citeva: a) este sau nu agresor un Stat care re- 
fuză să se prezinte la o convocaţie a arbitrilor, dar rămine li- 


niştit în graniţele sale ? i 
b) Cum se va putea ști cui aparţine iniţiativa în cazul unci 


atac într'o zonă demilitarizată ? 

c) Na cumva termenii şi complicațiile procedurii de ar- 
bitraj pot permite unei ţări cu intenţii agresive să-şi facă toate 
pregătirile de războlu ? S'ar putea, desigur, adăuga şi altele dacă 
din ele ar răsări un folos. Da ce să inloculm însă bunăvoința prin 
toate şicanele imaginaţiei ? De ce să punem o meschină pre- 
dent în locul unui avint inocent ? 

Agresorul odată determinat, protocolul se ocu 4 de sancţiuni. 
EI organizează un vast sistem, incercind să concilieze autoritatea 
Societăţii Naţiunilor ca existenţa suverană a fiecărui 
cipiul colaborării internaţionale este fraged. Abnegaţia şi sacri- 
ficiul care trebue să-l însoţească m'au pătruns încă în conştiinţa 
naţională. Țările s'ar supune cu greu onor injoncțiuni venite de 
la acest tribunal suprem şi întinderea ajatorului fiecăreia nu 
poate fi încă determinată de o autoritate externă. Voința lor a 
rămas încă Independentă, poate, mai ales, în vederea colaborării 
Statelor- Unite, despărțite de restul lumii prin doctrina iul Monroe, 
Anglia deasemenea a invocat această concepţie hibridă, din mo- 
tive de politică internă şi cu scopul de a evolua liberă inspre 


rolul de arbitru. 


306 VIATA ROMINEASCĂ 


Articolul 11 al protocolului stabileşte forja operantă a pac- 
tului şi adoptă principiul obligaţiei colective în serviciul sig- 
temului de sancţiuni. În articolul următor însă, se încredinţează 
consiliului grija să stabilească planul de acţiune în virtutea că- 
ruia vor juca sancţiunile economice şi financiare şi să „primeaşcă* 
angajamentele statelor in vederea sancţiunilor militare. 

Articolul 17 angajează statele semnatare să la parte la 
conferința de dezarmare care va fi convocată de Societatea Na- 
țiunilor şi art. 21 leagă existența însăşi a protocolului de rezul- 
tatul planului de reducere a armamentelor. 

Acestea sint, scurt rezumate, părţile esenţiale ale proto- 
colului de la Geneva. Ele însemnează o nobilă incercare pentru 
organizarea unei noi etice internaţionale. Sint o adevărată re- 
acţiune contra valului de materialism care ne amenință. Un 
mism reg i loveşte in scepticismul care a veştejit ultimele 
speranţe. Democraţiile birnitoare îşi fac din pace o condiţie de 
existenţă şi din ideia de justiție un cult. Chiar ele dau exem- 
plul unei jertfe: legea numărului, care constitue tăria lor, este 
impiedicat în dezvoltarea extravagantă a ultimelor ei conse- 
cinje. Puterea nu-şi poate nega toate prerogativele, căci altfel 
s'ar pierde orice criteriu de judecată, dar se supune rațiunii ma- 
nifestată Toto tendinţă de ordine şi de dreptate. Societatea 
Națiunilor îşi popularizează numele şi-şi consacră existența. Ea 
devine naţională prin colaborarea fiecărei țări şi rămine inter- 
naţională prin sprijinul universal pe care-l acordă. Marile Puteri, 
in ostilitatea lor surdă, nu-i mai pot pune pledici mortale, Gre- 
utăţile de astăzi sint trecătoare. 

Doctrinele deosebite ale curentelor politice din aceiaşi ţară 
se vor unifica împrejarul unul ideal comun. Atunci, se va vedea 
că Societatea Naţiunilor trebue să fie un supra-stat pentru ca să 
, POată exercite unitar voința colectivă a tuturor statelor. Na va 

îl însă un contra-stat, flindcă, fără să abroge suveranitatea ori- 
cărei naţiuni, va fi oarecum un organ naţional de coordonare 
umanitară ; va fi ca una din puterile suveranităţii: manifestindu-i, 
parţial, un aspect face posibilă exercitarea celorlalte, 

cocamdată, protocolul, votat de ultima adanare, este peri- 
clitat de schimbarea guvernului din Anglia şi de divergența 
dintre concepţiile delegaților şi a guvernelor, Primii la Geneva, 
işi întregesc perspectivele, cel din urmă, în i îndepărtate, îşi 
cristalizează atitudinile. Apoi, conferința de dezarmare, de care 
ei eg Ech constitue un mare 

e da cuţia imprejurul armatei va putea înv! 
vestigiile unor suteriaie "ie oe a: 


Paris, Noembre 1294 
Const. I. Vişoianu 


Cronica teatrală 
— IAŞI — 


Traducerile.—Hero sai Leandru —Shylock 


In afară de „Curierul din Lion“, pentru care ne referim la 
suvenirurile străbunicilor noşiri, Teatrul Naţional a mai repre- 
zentat citeva piese străine, ca „Clopoţelul de alarmă“, „Fracul”, 
„Şarlatanul“, etc., lar romineşti „Un Erou” de d. N, Kirițescu. 

Piesele străine—cunoscote şi răscunoscote—s'au reprezen- 
tat în traduceri odioase. Nu-i chip de găsit un traducător cum 
se cade nici măcar din franţuzeşte ? Sau, dacă traducerile sint 
plătite şi se află în saltarele Teatrului, nu poate pune Direc- 
ţia pe cineva să le corecteze in schimbul unui onorar modest-— 
echivalent, să zicem, cu preţul unei cravate? Căci actualele tra- 
duceri nu-s numai o ofensă aruncată limbii romineşti, dar şi o 
mutilare a originalului, dețerminind uneori —prin alterări şi în- 
troduceri, halandala, de elemente nouă — căderea unor plese 
care, pe scenele marilor Teatre din Apus, au inregistrat suc- 

f oase. A 
mi Careri pricina acestei avalanşe de piese prost ar sd 
Chestia-i simplă. Ele nu-s traduse de meșteșugari ai scrisului, c 
de actori, de liber-profesionişti, de cucoane din societate... 

Actorul, în lunile de vacanţă, descoperind un rol rara 
bil într'o piesă din „L'Illustration“, o traduce printre băi 2 n- 
gheni şi chefuri la Perjoala. In modul acesta atmosfera p ef 
lor pariziene se îmbibă de miros de fleici şi de rață pe cur E 

Doctori, avocaţi, ingineri... care n'au compus decit reje că 
concluzii scrise şi E dintr'odată traducători teatrali, 

stilul meseriei lor. 
DEE lumea mare sau mijlocie, plictisinda-se pe di- 
van, traduc cu creionul, fără punct şi virgulă, o piesă terra 
tulburat o clipă pravilele de cinste conjugală. După ce piesa a 


308 N VIAŢA ROMINEASCĂ 
EE ee 


fost cetită la citeva ceaiuri, cind traducătoarea—cu un decolteu 
odorant--vrola parcă să captiveze auditoriul prin toate resar- 
sele persoanei sale intelectuale şi fizice... un om politic sau de 
esa ECH EA și Ze Zeien leien Nu facem nicl o 
mputare Comitetului, s : nu pot rezis M 
apna Şa- ţi p ta Intelectuali 
Traducători de ocazie de cele mai multe ori nu ştiu 
să scrie. Ei oan secretul așezării cuvintelor într'o frază. Q- 
pera lor parcă-i o cutie de cuburi cu frinturi de tablouri, a- 
mestecate după un joc de copii. Aştepţi pe cineva care, cerce- 
tind fiecare cub şi pe-o faţă şi pe alta, să pună ordine în figuri 
Dar tabloul alcătuit, la urmă, va purta toto pecetie copilărească. 
Acelaşi traducători, cînd sint cinstiţi (altfel trişează la cavinte). 
traduc piesa cuvint cu cuvint, neștiind că traducătorul trebue să 
fie robul inţelesului nu al cuvintului, Poţi traduce exact o pro- 
poziţie fără să întrebuințezi nici un cuvint din original, Din pri- 
ze traducătorii ei pri în samă regula aceasta, opereie 
e se cunosc chiar dela galerie că- — - 
ars să se bras g S traduse—celace nu tre 

esele străine jucate la laşi au produs un singur bine: au 
in evidenţă două talente tinere, care pănă prea fr dibuiau rea 
mul, dar care pare că şi l-au găsit dn lonak şi d. Miron 
Popovici, D-ra lonak, în „Clopoţelal de Alarmă“, a creat un 
tip fin, viu, aparte. Cuvintele-i aveau relief; gesturile, mimica-— 
expresie. O făptură dellcat şi inteligentă, care trăeşte pe scenă 
intens şi variat. —D. Miron Popovici, în „Fracul“, ne-a dat o 
creaţie minunată ` un tip de parvenit repugnant, care cunoaşte 
bine oamenii şi ştie, satisfăcîndu-le interesul, să-i manevreze după 
voe. D-sa a croit acest tip dintro bucată. Dela inceput 
BARĂ la sfirşit rolul a avut unitate, concentrare, stăpinira. Nici un 
gest E D. Popovici a realizat efecte cu ochii, nu cu pi- 
Acel care anl de zile asistă aproape la toate reprezentațiile, 
Leben numai doi-trei actori printre. care, în pi i d. 
sees TEE „un Septuagenar de criță—se bucură cind, din 
ra eme Foie Lei reg CN scenă şi actori esch 
pe podele ca nişte arti intl- 

nați de spiritul en vogue de rin i d GENEE 


H 
+ + 


Afişul a anunțat „Hero şi Leandru“ de Grillparzer. Piesa 
aceasta am văzul-o, acum un prova cu d-na Agata Birsescu. 
KC Primăvara de-atunci, cu anil ei, prin care şerpula glasu 

al celebrei artiste, a aşezat opera „Hero şi Leandru“ în 

KSC mai frumoase reprezentații pe care le-am văzut. 
o avințele ni s'au părut magice. Toţi actorii parcă au jucat 

ne, lar Agata Birsescu—cu o mină crispată de durere 263 


CRONICA TEATRALĂ 309 


zugrumat respirația. Povestea de dragoste de malol Helles- 
pontului, trecut înot de Leandru org atol A care-l aştepta 
Hero—povestea aceasta veche şi pururi nonă, întinerită de 
Grillparzer, de primăvară, de Agata Birsescu, de anii tineri... 
ne-a rămas în suflet limpede ca o lacrimă. 

Cetind acum afişul, am vrut să mergem la reprezentaţie, 
Şi ne-am temut. Poate trebuiau să joace cei mai buni artişti, 
poate traducerea-i excelentă... Dar dacă traducerea-l la nivelul 
celorlalte piese tălmăcite din limbi străine, dar dacă însăși piesa 
nu ne va mai plăcea, dar dacă actorii vor masacra-o,—atunci 
din amintire va pieri o imagine pură din alte vremuri, pe care 
am purtat-o În suflet ca pe-o moaşte. 

N'am vrut să ne atingem de amintirea noastră. De-acela 
nu na-am dus la reprezentaţia piesei „Hero şi Leandru“. 


Trupa Teatrului Naţional din Bucureşti, subt conducerea d-!ul 
|. Brezeanu, a dat o reprezentaţie la laşi: Shylock, 

Nu ne-a impresionat nici celebra tiradă: „Signor Antonio 
şi-a scuipat flegma în obrazul meu, şi m'a izbit cu piciorul cum 
repezi pe-o javră peste pragul casei“, nici şi mai celebra: „Oare 
Evreul garg ochi... dacă I împungi, nu singerează.. ŞI dacă ii 
faci rău, să nu se răzbune?* Aceste lucruri care păreau clare 
acum trei veacuri, au nevoe astăzi de argumentaţii. 

Pe noi ne-a impresionat respectul legilor la Veneţia, aşa cum 
a fost în realitate sau numal cum l-a imaginat Shakespeare. 

Shylock, Evreu şi cămătar, în mijlocul unei mulţimi ostile 
care-i strigă: Cine! pâşeşte ferm în faţa ogelui, cărula-l spune :— 
Am jurat pe sfinta zi a Sabatului să am o deplină satisfacţie. 
Dacă mi-o refuzaţi, această Injustiție să cadă asupra republicei 
voastre şi să fie o lovitură de moarte pentru privilegiile sal! 
Şi mai departe: Dacă-mi respingeți cererea, rușine ilor 
voastre! Decretele Veneţiei nu vor avea nici o tărie şi nici nu 
vor inspira încredere, Sau ` —Aştept dreptatea, Cunoaşteţi legea... 
vă somer, în numele acestei legi, să începeţi judecata. Ori 
Portia:—Nu-i autoritate în Veneţia care să poată s:h'mba us 
decret stabilit. Acest exemplu ar fi citat. S'ar introduce, bazin- 
du-se pe dinsul, mii de abuzuri în stat. Asta nu se poate! 

Shylock, în această atmosferă de justiţie, îşi ascute cu con- 
vingere cuțitul. Totuşi... legea a fost interpretată altfel —insă cu 
cite subterfugii avocăţeşti ! Dogele nu face nici o nedreptate ` 
el respectă litera legii în cele mai subtile fineţe ale ei. 

Pentru noi viziunea lui Shakespeare de acum trei veacuri 
ne-a captivat atenţia. Țablele de legi, trecute de Shylock prin 
faţa noastră, ne-au părut stranii şi Inactuale, 

Rolu?! la! Shylock a fost jucat de d. Brezeanu, minunatul 

9 


310 VIAŢA ROMISEASCĂ 


a 


interpret al tipurilor lul Caragiale. Nae Ipingescu nu- 
noi personagiui din volum, pe care ni-l maen bag e 
gare În imaginaţie—ci personagiul de pe scenă, cu chiplul bot, 
care citea „Vocea Patriotului Naţionale“. D. Brezeanu nu bilbie 
fiecare cuvînt ca ceilalţi interpreţi ai acestui rol, ci citeşte a- 
proape curent, impiedecindu-se puţin numai de cuvintele străine. 
Comicul rezultă din intonaţia falen a frazei. Un comic nu de 
suprafaţă. Dar celelalte creaţii ale d-sale din comediile lui Ca- 
ragiale 1... Ni se pare că actorul a colaborat cu autorul, 
i L-am văzut pe d, Brezeanu şi'n lon din „Năpasta“, un tip 
umuriu. Credeam că dan se va mărgini la această incercare 
numai în parte izbutită. Dar nu. D. Brezeanu a luat vint. 
Interpretarea lui Shylock ne-a decepţionat profund, Den 
ne-a redat un tip Tale, Talentul d-lui Brezeanu, de alt gen, nu 
SA l pait mula in caftanul lul Shylock, In zădar a răcnii, a 
orcăit şi s'a zbătut pe podele. Nici un accent na semănat cu 


acel inimitabil: Rezon! Aprob — 
roma lipi pro dame ck sau—Ruşinoasă, mie-mi spui! 


M. Sevastos 


Miscellanea 


—— 


De Max 

Toate ziarele romineşti au considerat ca o datorie patrlo- 
tică să inregistreze dispariţia semi-compatriotulul nostru De Max cu 
laude necondiționate pentru talentul său. S'a tăcut din el an 
egal al lui Irving, Mounet-Saliy, Sarah Bernard etc. S'a depăşit 
astfel, cu mult, nivelul de apreciere al critice pariziene, singura 
in măsură să judece competent rolul şi valoarea artistică a lui 
De Max. 

Fiindcă avea o vagă origine romînă, nu era deajuns ca De 
Max să fi fost genial. De fapt lucrurile stau cam altfel şi prima 
atenţie se cuvine adevărului. Compatriotul nostru făcuse vilvă 
la Paris printr'o viaţă dezordonată şi romantică, care făcea idealul 
de adolescenţă a oricărui metec detracat. Maniere ă la Wilde 
ori Baudelaire făceau din biografia, dealtfel săracă a lui De Max, 
un veşnic subiect de scandal monden. ŞI s'a vorbit mult de el, 
din acest punct de vedere, de unii cu dezgust şi revoltă, de alţii 
cu admiraţie şi entuziasm. Dar aceasta i-a pregătit întrun fel 
sau altul un început de celebritate, 

Se cuvine să mal adăugăm că De Max avea un remarca- 
bil talent. Numai că substanţa, calitatea acestul talent era vul- 
gară. Anatole France spunea despre Napoleon, că avea, ca gen, 
acelaşi inteligenţă ca oricare dia soldaţii săi, numai că o avea 
Intro abundență neobişnuită. 


m...  ————— > 


312 VIAŢA ROMINEASCĂ 
ëmge 

De Max avea talent din belşug, numai că speța acestui 
talent era ordinară. Prin nevoia de a adapta rolurile la el, cu 
ajutorul a cîtorva formule stereotipe de efect, fără să-şi dea 0s- 
teneala să se plece el până la roluri, era din tagma cabotinilor 
Pentru el, un rol nu era o problemă de rezolvat, o viaţă de 
ghicit şi reprodus. Era mai degrabă o ocazie de a-şi prezenta 
zu ebe (era eg frumos dealtfel) de care avea, se 

ege, o excelentă intrun ch 
wier ¥ p mai avantajos spec- 

Aşa a apărut odată în rolul lui Xerxes din „Les Perses“ 
într'un „chaise à porteurs“, luminat de un bzc electric, care tre- 
buia să-l pue mai bine în evidență! 

Şi apoi tot cortejul de mofturi, de gesturi inutile, de schilo- 
diri a textelor, de masacrare a tradiției clasice în favoarea sa 
personală. De Max era orientalul de talent, jumătate tragedie, 
jumătate music-hall (plecase dela „Chat noir“), pentru uzul me- 
tecilor bulevardieri. Cazul său mai are şi o altă semnificație. 
Cu el sfirgeşte diletantismul romantic in teatru, după cum cu 
Copeau, Stanislawski sau Gordon Craig Incepe teatrul conce- 
put cu devotament şi pietate, ca o p'oasă sarcină spirituală. NM R. 


Anatole France şi, civilizația 


Diferitele „poziţii“ față cu Anatole Fr 
e ance sau pr | 
bine 8 moartea lui, in articolele ocazionate de pofta ra feri 
H ra exprimate se pot grupa în citeva atitudini bine distincte. 
ial e ee intelectuali! şi oamenii politici, credincioşi Ideo- 
prin: Ra oluţii, care acceptă pe France în bloc, artist și 
Imediat, spre dreapta, urmează n 
e. atuurile pur artiste, care îl ad- 
miră mere, fără a se opri asupra ginditorulul social şi politic. 
ME nspre dreapta, te ingiră cei care-l admiră ca artist, dar |! 
er g cu energie ca ginditor şi mai ales ca om politic, Acestea 
See foarte artiste, și foarte conservatoare. 
dë E irpit, via cel care, fără să-i nege talentul, caută să-l re- 
e depara put maturis “ti dot dn. Acta e ale 
atultive ori „dost hiene" e 
patasak printre naturile politice conservatoare. Cu oer ép bere a 
apa reg Geen, es temperamentală ori politică (e vorba 
n 
artist In omul moral ori politie. "Dm, m IX ARIEI DE 


E iateresant—și profitabil,—să ne oprim la categoria ultimă, 


MISCELLANEA S 313 


reprezentată, după cunoştinţile noastre, mai ales de Bourget şi 
de purtătorul de cuvint al lul Mercure de France, — și mal a- 
les la acest din urmă, care vorbeşte în numele acelei tinerimi, 
care nu mai „selectează“ pe Anatole France; care opune insă maestrului 
o atitudine mal complicată decit aceia a unul conservator politic ca 
Bourget; şi care priveşte atitudinea filozofică și politică a lui Anatole 
France ca element conadiționind însăşi valoarea estetică a operei a- 
cestuia. 

Autorul lui Lille des Pingonins şi al lui Histoire Contemporalne 
are impotriva sa pe bergsonieni și pe conservatori. Bergsonismul şi 
conservatismul nu sint două noțiuni care se suprapun (de bergsonism 
sa putut reclama doar și sindicalismul), Dar oricum, —Intulţie, ins- 
ect, misticism, tradiționalism, religie a subicongtientului sau a dog- 
melor,—sint tot atitea veto opuse inteligenţii critice, irespectuoase, 
„revoluționare“, distrugătoare de idoli veniţi prin tradiţie, ori găsiţi 
gata în tainițele safietalui şi dezgropaţi prin „intuiţiee, 

Sin adevăr, ceiace otensează la France, este oficiul pe care-l 
face inteligența lul lucidă şi necrufitoare. Nu „comunismul“ tul 
ingrozeste, Acesta nu poate avea trecere—şi efect decit la cel care 
nu mal au nevoe de France ca să fie comunişti. Ş'apoi comunismul 
lui Fraace a fost atit de incidental, de nemilitant, a fost, cum se ştie, 
atit de alâturea de opera lul, o simplă rozetă la butonieră, la 
zile mari, 

Altfel stă lucrul,—alta e primejdia, cind e vorba de critica lul 
amară (subt forme atit de vesele, deci atit de atrăgătoare!) a tuturor 
concepțiilor, pe care stă socletatea, ca pe o temelie neclintită. Pri- 
mejdla cea mare este clintirea acestei temelii, prin critica trează și 
greu de parat. 

inteligența lui France este la adevăr dinamita care siarmă con- 
plomeratul august de „prejudecăţi“, închegate de-alungul vieţii so- 
ciale. 

Criticul dela Mercure de France, admirind arta lul France, cu oare- 
cart incercări de rezervă, declară că glasul lui nu are nici un ecou în jnteli- 
gențile și inimile celor pe care „Il exaltă o generoasă dorinţă de acţiune", 
pentrucă nici o „idee forţă” nu se degajează din gindirea lui France. 
Opera lul nu conține nimic util; e numai frumoasă. Ea nu conține 
fructe, ci numai flori. (Din intimplare, Thibaudet, servindu-se tot de 
comparații botanice, vorbeşte de „tructele” opere! lui France. Eterna 
concordanță intre criticii literari, men să... orienteze publicul 1). 

Cu toate acestea, criticul dela Mercure de France vorbește de in- 
vățătura „anarhistă” a lui France. Şi atunci lată că nu e tn pur di- 
letant, tată că produce şi fructe—fie şi otrăvite,. Căci „anarhismul“ 
acesta au e nihilism, este eficient. Este lconoclast,-—şi de aceia an- 
tipatic ; de acela lipsit de virtutea de a provoca „dorința generoasă 
de acțiune“, 

Este vrednic de băgat în samă, că toți cel care nu se impacă 
cu atitudinea lui France, Îl reproşează două lucruri contradictorii: 
diletantismul și iconoclastia, Criticul deta Mercure de France are toate 
preferințele pentru „profesorii de energies şi găseşte unul in Barrès, 
pa care Il opune lui France. ȘI negăsind în France un astfel de pro- 
oer, îi neagă Insăşi calitatea de „profesor”, deşi apoi îl taxcază 


drept profesor de lucruri rele, 
Contrazicerea—in orice caz lipsa de o poziţie sigură faţă 


{o 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 


France apare mai bine atunci cind îl asimilează, ca atitudi 
lui Mon. 
talgae și lui Rabelais, care au fost, cum se ști aa 
bară E şi de toleranță, i petec nete 6 că. 
riticul dela Mercure de France asimilează F 
cești doi mari profesori de umanitate, pentru a arâta Ging i 
preni, eg Ais zice d-sa, astăzi păcătuim prin exces de 
eet şi indiferență, ou ca pe vremea celor doi ginditori al Re- 
Pria urmare acum discuţia işi schimbă obiectul. Nu 
k ma 
ad ciur pi ste gëeent nu mai e în discuție arare ghy 
gie? 5 alea invățăturii pe care o profesează și oportunita- 
Gë vedem, 
„profesează“ France? Acest cuvint ar merit 
de ghilimete, flindcă France nuprofesează, El e e eg eg 
eg Den semnificaţia operei lui, de ceiace se degajează diu 
SP Ge e în ea rminant pentru voința noastră. Cuvintul 
zë sor* intrebuințat de criticul francez, admirator al lul Barrès, 

D dee eg au. Les singur RK France nu e judecat ca artist, 

= contravenient ëch EE Îl unor idealuri, şi condemnat 

revenim și să vedem ce „profesează“ France, da 
că-i vorba 

odă Le nara E! profesează primatul inteligenții, drepturile ei im- 
e sed. une e și (sau: adică) libertatea de gindire. France e anatido- 
Geer puternic al bergsonismului. ŞI, recunoscind intellgeații 
ară eeng sere la tribunalul el orice idee consacrată, a-i cerceta 
a Aetieet. Ei ee dacă ec subt forma el augustă, 

astin D re 

ag cl, ceres Pb an roaga pată able: y 

siirgitul veacului trecut au apărut mai multe fenomene 
ran? peusan o debllitare a curajului Inteligenții şi o tiojire a incre- 
tul știla Pi e rima lo cuvint, o renunțare ia inteligență: „talimea- 
somitäți e SE ul* iosoțit chlar de ritualuri, la care luau parte 

EE Ne Ee 
egener rşit tot felul de simptome ale snel 

pe-atunci de toată lumea. ŞI, ca latotdea- 
ură ` hen Sere filozofică a stări! Ee redLoten ce 
ştiinţa de e incă bergsonismul. Această concepție a îmbogăţit 
kaerenn magi om, căci nici o teorie mare nu vine şi nu se duca, fără 
vipera pă aţă Lan ëlegeen de gindire ai omenirii,—dar cauză 
moratigti europeni. cu criza morală, de care se lamentau pe-atuaci 

fapt, criza a faceput (edu d , 

, upă Revol re 
pă vo reiese decit o mică ch din ce e "eet dela ea, 
ten vier astăzi, pentrucă „Revoluția“ aceia incă nu s'a desăvirşit, 
at parte, Gene, ze cae anecht altor „Revoluţii*, —subsistind pe de 
toat inainte CR urent reacționar, care suspină încă după ce-a 
"Zi Biierger Pere de misticism, simbolism şi „faliment al știla- 

emirii! t rap end drapelul inteligenței suverane şi libere, 
Gegen lege ? Un Montaigne Tetieziat, Inntit? 
Idei, cu efect in viața practică, amintite mal 


sus, su sint 
een Bed" Cauze Indestulătoare pentru apariția unni Mostar 


Tu: 


MISCELLANEA 315 


Ori poate France e un anacronism acum după războiu? Dara 
fost vreodată ma! multă nevoe de o cruciadă Impotriva obscurantis- 
mului, instinctualismului, decit in vremea asta de ură, de calomnie, 
de despotism—de isbucniri atavice ? 

E de invidiat optimismul contemporanilor noştri, care cred că 
am progresat atit de excesiv, ne-am desanimalizat atit de mult, com- 
prehensiunea și iudulgența sint atit de complect concetățenele noastre 
de orice moment, incit, ca să ne mal virilizăm, ca să nu ne stinge 
din prea mult abstracționism, ar fi nevoe de o doză de gorilism. 

De fapt—şi chiar cind pe spirala progresului ne aflăm in ascen- 
siune—sintem incă la inceputurile omenirii... Cele citeva zeci de mli 
de ani de cind sintem „oameni“, sint puțin lucru In evoluția speciei, 
dacă soarele ne mai îngădue măcar un milion de ani de existenţă... 

Nu e clar pentru oricine gladește puţin, că istoricul de peste 
cincizeci de mil de ani va considera toată istoria omenirii de pănă azi 
ca o porțiune din preistoria omenirii? Ceva de pe la faceputurile 
omulul ? 
Cind incă diterendele importante dintre oameni sint pentru min- 
care (ie și subt forma „superioară“ de zone de influență, de debu- 
şeuri pentru Industrie, de colonii, etc.), cind aceste diferende se 
soluţionează prin ucidere, cind milioane de oameni sint instruiți oficial 
cum să ucidă mal bine, și ocupaţia asta e încunjurată cu cel mal mare 
prestigiu, nu sintem oare Incă in perioada primitivă a omenirii? Trä- 
iau, în fond, altfel Pielle-Roşii? 

ŞI atunci să fi trecut oare vremea cind mail e nevoe de afirmat 
inteligența cootra instinctului? ŞI indulgența contra urii? Sint oare 
atit de debilitate în noi apucăturile bestiale, incit e nevoe să le for- 
titicăm prin inăbuşirea intelectualismului, prin cultivarea Instiac- 
tualităţii? Sintem atit de sterilizaţi de prejudecăți, incit, ca să 
ne dăm acest balast, zice-se util, trebue să le cultivăm la noi prin cultiva- 
rea liric-pioasă a apucăturilor ancestrale? Am ajuns la o atit de pri- 
mejdios de excesivă intelectualitate şi refiexivitate, incit ne trebue 
intulţionism in doze forțate ? 

Dar incă la nol? Trebue să punem in discuție și cazul nostru, 
cind vorbim de France, pentrucă France este un scriitor caşi național, 
atit de mult e cetit în țara noastră. Altfel, aceste rînduri n'ar prea 
avea rost, lar „polemica“, dusă de aici de pe malurile Bahluiului, 
cu criticii francezi ar H deadreptul comică. 

, la nol, France e inutil, vătămător ori folositor? 

Răspunsul e cuprins in cele de mai sus. Şi dacă criticul dela Mercure 
de France socoate că acest Montalgne modern, care e France, nu 
mai e necesar în Franța,—la nol şi d-sa l-ar crede poate util, tocmai 
pentru motivul pentru care crede că, In vremea lul, Montaigne afost 


util ta Franţa. 


Biografia unul scriitor dă un ajutor apreciabil la explicarea 


auzală a operei lui. Leopardi a ist din multe cauze; 
eg et poale şi aceia că a fost bolnav, ghebos şi deci bătut 


faţă cu sexul slab de domali cu torsul drept şi bine antrenați, 


S 


RE 


316 at ROMINEASCA 


Dar, — şi mă gindesc mai mult la zia li 
pentru plăcerea estetică a cetitorului, "ch ue mai she 
Lee? este dăunătoare. Chiar şi poezia lui Leopardi pierde, 
A mă gindesc că una din cauzele ei este disgraţia lui fizică. 
mai puțin impresionantă. „Durerea lumii“ atunci atirnă şi de 
frigiditatea (față numai de el) a sexului frumos din tirgul lui 
Goes durere a lumii din versurile sale nu mai are atunci gran- 
D rea ei. Ba afacerea poate deveni chiar paţin cam comică prin 
proporția dintre cauză şi efect. E drept că uneori banalu! 
unn poate să mă facă să admir prin reflecțiune, ca de pildă 
a rela „Luceafărului“, dacă este adevărat că Eminescu şi-a idea- 
Ge O aventură, în care el a fost Hyperion, o cucoană din 
rm C şi un feclor-in-casă fercheş—Catălin. „Ce 
putere de Idealizare „Ce spirit inalt!“ „Cum transformă total 
aur!" „O fitost M-me lonescu din Five-o'clock a lui Caragiale, 
Pi cea scos Eminescu!“ ete.. Şi totuşi, dacă admirația acestei pu- 
= deg transtigurare (chestie de reflecție—şi deci nu impresie 
- SN i ) mă ajută într'un fel să gust poezia, persistenţa 
re a ideii de M-me lonescu din Five-o'clok şi a unul fecior- 
nee) = Sege: inoportun fatre mine şi „Luceafărul“. Tre- 
2 dé. m. Şi e drept, Eminescu are puterea de a te face 

f nu întotdeauna poeţii transfigurează 

5, aşa, ca să ne pună 
s E el e să facem abstracţie de „biografie“, ori să admirăm 
anson spune că Lamartine adnotindu-şi Meditaţii - 
ee le-a răpit farmecul. Aşa d Ken? = po 
SCH ei a E amoroasă, circumstanțiată, a unui tinăr 
elef pe: cu o doamnă mai in vristă decit el, soţia unul pro- 
ere, d („Elvira“). N'a mai fost „femela“, pe care ne-o 
een ageri ES cit mai romantic după amploarea imaginaţiei 
eer ä: marginile totale ale aspirațiilor noastre; a rămas, 
Sege, das o femee banală, nevasta unui profesor. ŞI nici 
ee ost atit de liberi ca inainte, să ne însuşim poezia, nouă, 
SR Gah? de sentiment or! previziunilor, aşteptărilor 
aie a era Acum era un incident cunoscut, concret, 
gege n tinăr în disponibilitate de ocupaţii şi o doamnă 
Ge tă, ee maternelă şi cam bigotă: femela unui 
Ge, n ră harles, care a făcut dragoste pe malul Lacului 
Se rusă d i şi apoi a fost cam respinsă de tinărul care 
Si ni $ mpului să-şi suspende „Son vol“. S'a dus farmecul... 
g- SN red transfigurarea mare, „metafizică“, ca în „Luceafă- 
io chlar in „Luceafărul“, ideia aceasta auxiliară, a trans- 
ne riza rapi o reflecţie de critic. Dar aici vorbim de ceti- 
ai A ei critici. Criticii sînt nişte nenoroziţi, care cetesc gre- 
ae conştiinţă în plus, cu gindul cum a scris poetul. De 
aperi mare Critic a recomandat criticului să se silească a cetl 
ată ca cetitor simplu, naiv, nu cu teorii în cap, şi apoi 


a doua oa i S 
era d-na nea critic. Di e mai bine ca cetitorul să nu ştie cine 


MISCELLANEA 317 


ŞI cine este femeia „cu përul lung bălai* din Eminescu? 
E Veronica Micle, care-i scria, cind era supărată pe el: „Dom- 
nule“, „d-ta“, cu acea ironie acră şi intelectaalicește scurtă a fe- 
meilor de o anumită categorie.—Ș'atunci singura salvare e să 
nităm toate astea, ori să credem pe Malorescu că nici o femee 
reală nu există în Eminescu, că el iubea un ideal de femee, ca 
să zicem aşa, chiar cu ocazia Veronicâi, —adică să ascundem bio- 
grafia în tundu! saltarului, de unde so scoatem cind facem cri- 
tică ştiinţifică, adică a cauzelor, 

Poezia lirică pierde prin biografie in orice caz, chiar cind, ca 
să vorbim tot de poezia erotică, eroina ar fi o fiinţă angelică. Valoa- 
rea unei poezii lirice e generalitatea ei, posibilitatea ce o dă cit mai 
mult şi cît mai multor oameni să-şi trăiască sufletul lor cu aju- 
torul ei. Orice explicație biografică este o limitare, un atentat 
la generalitatea ei, 

De altfel, oricare ar fi genul literar, biografia nu poate da 
nici un ajutor —nu poate avea nici un rol in critica estetică, E 
irumoasă sau nu o operă de artă? Răspunsul total e in ea. Si 
nici în critica psihologică. Cum e sutietul artistului? Răspunsul 
e în opera lui şi numai în en, Psihologia omului, care a mai fost 
artistul, e altă problemă. Cind ajung la om, încep critica ştiin- 
țifică, a cauzelor, etiologia operei de artă, cum s'ar prinde. 

Şi mai ales poate da un material interesant ştiinţei sufle- 
tului. `" Deosebirea, uneori contradicţia, dintre artist şi omul din- 
dărătul lui, poate forma o problemă de psihologie generali— și 
nu de critică literară. 

lar psihologia omului uneori ne poate Inşela asupra psi- 
hologiei artistului. Putem crede că unele facultăţi ale lui sint 
operante şi in opera lsi de artă şi—să le şi găsim acolo, 
tară să fie. 

În istoria literară insă, biografia este un capitol foarte ne- 
cesar. Dar cu aceasta am intra în altă ordine de idei, 


„Luceafărul“ 


D. D. Caracostea dă în „Adevărul literar“ izvorul „Lucea- 
tăralai“, o poveste, care l-a servit lut Eminescu pentru subiect 
i chiar pentra concepţie. E 
i In Wer Bama pps mal sus, vorbim de un incident din 
viața lul Eminescu, care ar fi originea acestei poezii şi care ne-a 
fost relatat de Vlahaţă.— Vlahuţă spunea că- cunoaşte dela în- 
suşi E minesca. 

A inventat Eminescu, ori Vlahuţă intimplarea cu cucoana 
şi en lacheul ? Greu de crezat. 

Singura soluție ar putea fi aceasta: Faptul relatat de 
Vlahuţă s'a intimplat şi poetul, dind peste acea poveste, a găsit 
in ea întimplarea sa idealizată şi a utilizat-o. 


318 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Că trebuia să-i convină persona! povestea, e sigur în orice 
caz. În poveste e simbolul omalui de geniu, izolat și ne- 
fericit, din cauza geniului său. Povestea, așa dar, nu putea fi 
pentru el un simplu subiect frumos,—ci o expresie a propriei 
sale soarte, 

Dacă a găsit în ea şi mai mult, ceva mal apropiat, mai 
particularizat,— aceasta e intrebarea! Nol credem că răspunsul 
la întrebare poate fi afirmativ. In cazı! acesta, Vlahuță ma 
inventat ori visat | 


Tot Eminescu 


In alt număr din „Adevărul literar“, un tinăr care arată 
mult entuziasm pentru Eminescu, citind poezia „De cite ori, iu- 
bito", găseşte un termen nepotrivit în versul: 


Oceanul cel.de ghiajă ndzare inainte. 


E drept că termenul e urit. Dar Eminescu nu are nici o 
vină, In „Convorbiri' Literare" și în toate ediţiile afară de a lni 
Scurtu, e „mi-apare înainte“. Scortu a schimbat, zice el, 
pentrucă, găsind pe „năzare“ într'un manuscris al lui Eminescu, 
! sa părut mai plastic! 

Scurtu, de obiceiu, schimbă cind crede el că a găsit ulti- 
mul manuscris. Alci însă a schimbat, pentrucă i s'a pârut mai 

! Şi n'a băgat de samă că nici nu e corect rominegte. 

Aceasta e nefericirea lui Eminescu: amestecul în opera 
lui, îmbogățirea ei cu „postume“ (care-s clorne, nu postume) 
şi corectarea el. 

ZE de tipar. Am auzit cindva pe un poet de mare 
talent şi fervent admirator al lui Eminescu, recitind: 


O, lu erai cu barba 'n noduri... 


ȘI cum patea recita altfel, cind nu cunoştea decit ediția 
Şaraga, unde în loc de „Crai“ e gregala de tipar: „erai“? 

Eminescu trebue lăsat aşa cum e în „Convorbiri Literare” 
şi tipărit cu atenţie, 


MISCELLANEA 319 


chiar ordinea strofelor şi a mai adăugat trei strote 
eigent Ba, Balzac, France işi imbunătățeau opera m 
zaț. France corecta de opt ori, ducind textul dela unul oarecar 
pănă la perfecţia totală, uneori refăcindu-l în întregime. 
Dintre toate nesiguranţele asupra textului lui Eminescu, er 
mai mică rămîne atunci cind respectăm pe cel din „Convor 
Literare“, Bine înţeles, corijind văditele greşeli de tipar. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


ue Ai Davidescu, Conservator e! C-io, (roman), editura „An: 
„N. Davidescu, publicis! reputat şi de (alen a 
noua d-sale lucrare o varială curiozilate care şiie să E e 
e de critică lierară la cele de sociologie. Parlidul conser- 
eeng a cărui decadență în jara noasiră e inscrisă in deslinel său incă 
a e mijlocul secolului lrecul, şi-a lrăii ultimile zvicniri de viață ime- 
he Caps lerminarea războlului mondial. La dizolvarea lui s'au aso- 
E gen cauze : acapararea unul partid istorie de cătră aventurieri 
uigari, eşiți din alle clase, bancrute financiare, oboseala şi dezori- 


Nu e Însă, în alei 
un labiou de ege aa baier? Le gie ren eech éi 


legale intre ele prin o compoziție binefăculă şi animate ici şi colo de 


gim din Franja şi E. Renan una 
devărală lileratură Insuflä fextelor eg remar 


lerialul din „Conservalor ei Cie 
portă malerialul, dar nu-l edr soti SĂ "i 
opera imaginajiei aşa de nulă, incit apro 


Autorul e pasiv: îşi su- 
Inspiralis e aşa de direclă ei 
ape loale personagiile, cași 


vorba de dizolvarea partidului 
ee Atot seful partidului kaminani aigas dg 
en S ses cu o superbă „verandă“ (de ce nu sa scris la urma 
germans i reads gavaran aber, Rer 
Hjiozilale ingenioasă într'o aşa de subiilă dani, Hee ERR 


li stiip al partidului e Prințul Viadi 
esch mir, 
Comăneşti!) care e extrem de bogat, fundează SE SC 


or in epoca posl-be- 
plic elegant, ambijios, po- 


"TTT" "TTT — ëm, 


RECENZII 321 


limen! se impuşcă. Directorul acestei bănci Bănuţă Drăgan (iarăș! 
terminația suggesiivă a numelui) e un arivisi vulgar, care exploatează 
bunacredință a vechilor boer! -ṣi duce de ripă banca partidului (din 
Calea Vicloriei). 

Rotaru, directorul jurnalului, e un om lin, inteleciaal şi persoana 
cea mai respeciabilă din roman. Mai sin! și alle personaje, mai ob- 
scure, care cu pulină bunăvoință ai cu mal mulle relații bucureştene, 
deci! avem noi cei dela lași, s'ar pulea ușor idenlilica, Interesul mon- 
den şi polilic al romanului devine astiel punciul ceniral de preocu 
pare al cetitorului. Un fel de saradă sau de joc de soclelale, care, 
nu ne îndoim, va face deliciul multor cercuri distinse din socieiatea 
bucureşteană. 

Criticii lransformali în deleclivi vor avea ocazia să facă amu- 
zante pariuri şi.. loală lumea va fi fericiië. 

Un temperament arlisi procedează însă alilel, Din lonlă expe- 
riența viejii el culege Impresii din medii şi dela persoane disparale, 
din limpuri deosebile și le grupează in personaje după logica crea- 
Hei şi a vieţii, mu după aceia a siriclei realități. Oscar Wilde obisnuia 
să spună: „nu numai că aria nu copie nalura, dar e mai exac! de 
spus că nalura copie aria. Nu vedeji cum, dela o vreme, toale peisa: 
jele seamănă cu Coro! ir lar Marcel Proust, cind a fosi întreba! 
dacă Baronul Charlus din „À la recherhe du lemps perdu” corespunde 
lui Robert de Montesquiou, a răspuns că niciodală un arlisi nuia ca mo- 
del o singură persoană, ci sule, Culege figura dela unul, culare apu- 
cătură dela aliul, culare obicelu dela alicineva şi din această elero. 

enă sinteză, crelază viața. Atila vreme cil d. N. Davi'escu repro- 
uce personagii exislenie, fără să le adauge nimic, face operă de fo- 
tograf, dar nu de picior. Şi cum accenlul lipic ori specilic al artei 
lipseşte, tipurile din „Conservalor el C-ia* sini slab conlurale, n'òu 
personalitate și nici viață. Desenul lor e moliu şi lugiliv. ŞI lu urma 
urmei loale personajele seamănă intre ele. Nu e deajuns să arălipe 
Bănuţă Drăgan olerind veşnic labachera „şelului” mai inainle de or: 
cine, ca să redel figura arivisiului cu orice Drei 

Un singur personaj e deosebit! de celelalte și acela [lindcă e de 
alt sex, E d-na Torry Clopolaru. Nu şlim ce a vrul să facă d. Do- 
videscu din aceaslă eroină, flindcă celilorului nu-i e dal să pălrundă 
in intenția autorului. Realizarea e însă de un romanesc adesea vul- 
gar. Peniruce, din care complicație sadică, aceaslă persoană rece, 
voluntară şi ambițioasă, se dă inconşiieal unui hoj care venise so 
fure şi care se înlimplă să fie şoferul Musliriu ? Penlrucă, in baza 
unei psihologii „Bataille— Bernstein”, femelle iubesc cavalerii de indus- 
irie exolici ori excrocii impresionanţi ? Să se fl lăsa! impresiona! d. 
Davidescu de şansonelele spașe în genul lui „Mon homme ?* Ne-am ii 
aştepta! dela un rafina! ca d-sa lao reletă mai putin convențională, 
dar mai ales mai pulin răsullală. Misoginismul d-sale sarii pulut 
justifica prinir'an salanism ceva mai puțin simplist, salvind de grotesc 

enină. 
Weu, Dona so astiel de epizod, această islorle anecdolică a de- 
cadenjei conservatoare, fără să fie „roman“, și-ar păsira laleresul ei 
de document ai vremii Mai ales che scrisă frumos, cu compoziție 


şi clarilale. M. Ralea 


+ 
$ + 


iber baudet, Les princes lorrains. rassel, 1924. 
Aio ln dialogului de idei reprezenială de Renan odini- 
oară şi reluată azi de Paul Valery, dislinsal eritic şi gindilor dels 


322 VIAŢA RONINEASCĂ 


„Nouvelle Revue Francaise”, disculă cu pălrundere, spiril şi adesea 
scinteeloare vertă, sub! varialele ei aspecie, una din problemele capi- 
tiale ale politicii conlemporane: raporturile acluale dintre Franja şi 
Germania, caşi marea cheslie rhenană, 

Prinții loreni sint Poincaré şi Barres, numiţi asilel de unii, în a- 
minlirea Guizilor alo! pulernici, din secolul Renaşterii. 

După războlu, scrie Thibaudei, Franja a fost! guvernală lempo- 
ral şi spiritual de o echipă lorenă. Oamenii dela Esi, sin! însă cum 
e nalural, mai esențial palrioți decil ceilalți Francezi și cind Poincaré 
a fost ales la Elizeu, „Le Temps” a aplaudat la faptul că acesta va fi 
susiras influeajii combismului, jauresslsmului și pacilismului, 

Cu probilatea, elocvența şi cullura lui clasică, Poinceré nu a 
făcul după războlu, decit să pledeze în faja lumii drepturile Franţei, 
cu îndirjirea unui procuror loren, în care trăia spiritul vechilor legișii 
ai regelui de altădală. 

Polilica lui a fost secundată de acțiunea inleleciuală a lui Bar- 
rés, despre conferințele cărula, înlilulale „Le génie du Rhin”, un pro- 
fesor din Bonn a spus, că în ele, masca lui Chateaubriand ascunde ple- 
aurile lui Richelieu. Părere, nu lipsită de temeiu susline Thibaudei, căci 
dacă Barrès înlătură idele anexiunii la Franja a provinciilor rhenane, el 
incearcă nu mai puţin să provoace şi să favorizeze o ruplură a unităţii 
germane, ruplură care peniru generalia de azi germană cași rhenană, 
comporiă mizerii, umilinţi, devastarea inleleciuală şi morală. 

„Rhenania” e o zonă de siguranță peniru Franje, ială rajlunea 
noasiră franceză spune Barrès, dar imbrățişind același punct de vedere 
observă Thibaude!, Germania a vorbi! şi poate vorbi despre Lorena, 
lar Helia lui Mussolini, despre Savota. 

Şi dacă admitem aceasia, haria actuală a Franjei devine o hartă 
de rizboiu viilor, În care ea se va alla în faja a irel duşmani, doi mu- 
tilați, Germania şi Rusia, şi unul nesalisiăcul, Italia. 

Cei doi prinți loreni au fosi desigur impreună cu Clemenceau și 
Foch, excelenji seit de războiu şi najionalismul a procura! Franței o 
docirină salulară, dar el au ignoral Europa şi ea le-a răspuns. Poin» 
care n'a fosi niciodată simpatic dincolo de hotarele |ării lui și cu to! 
geniul său, Barrès nu are nimic din repulajia mondială a unui Ana: 
iole France sau Bergson. 

În conirasi cu ei, Thibaudet evoacă ligura meridionalului Jaurès. 
Prinţ al iribunei şi al pielii publice de o versalililale sonoră mal muli 
deci! prinț al spiritului pur, cuvintul lui ar fi pulut coniribul însă să 
creeze celace a lipsit Franţei în 1°18 cași pe urmă: o opinie de pace. 

Spirit european În adevăralul senz al cuvinlului, dacă Jaurès a 
putu! fi considerat de adversarii lul ca un „Anii France“, Poincarè și 
Barres sial nişte „Anti Europe“. 

Desigur Jaures, filozof al ideii, plulea ades deasupra conlingen: 
lelor islorice şi nu avea ca Barrcs, sentimentul profund al lreculalui 
şi al duralei crealoare, totuşi o parle din inteligența lranceză trebue 
să rela aslăzi formula lul, căci toate țările depind una de alta $i Franța 
nu se poate izola, decit în dauna el, de marea comunilale e . 

Aliludinea lui Thibaudet caşi punctul de vedere din care P 
jişează realilalea e fără îndoială comprehensiv, senin și inalt; lar stu» 
dille lui de filozofie polilică, considerate în lumina alegerilor fran: 
ceze din Mai și a recentelor evenimente internalionale apar profund 
semnilicalive, 

0. B. 


e Ze 


D. |. Suchianu, Despre oruiie, Inlrodu ciologică in 
Economie, 78 p. București, ip. Te Socială: 2 OERE 
ubi forma unui opuscul intitulat „Despre avruție“, d. Suchianu ne 


RECENZII 323 


prezintă rezullaiul unei malure reflecļil asupra fenomenelor specific 
WER ng AC KE = 

ucrarea d:lui Suchianu interesează nu numai prinir'o expunere 
excesiv de subiilă, prinir'o logică sirinsă şi condusă ace multă abililele, 
prinir'un spirit combaliv şi entuziast, dar mai ales prin concluziile 
originale ale aulorului care fac inloldeauna farmecul siudiilor d-sale. 
De această dală liberai de orice forme lradijlonalisie, ca acelea pe 
care a lrebull să le păstreze în lucrarea d-sale precedentă: (Le mouve- 
men! historique de 1815 ei ses enseignemenis économiques A travers 
l'oeuvre de David Ricardo“), d. Suchianu dă deplină liberiale spririlului 
d-sale cercelălor şi subiil peniru ca prinir'un efori de sinleză să ne con- 
ducă la concluzii cu totul originale și mult gindile. 

Autorul pornește în lucrarea de lală, iniru cercelarea unei defi- 
eil științifice a fenomenelor economice. 

După ce reaminieșie elemenlele de cère e condilională o ade- 
vărală delinilie (obligativitatea regulei, impărțirea flundamenială şi bi: 
pariită în lucruri permise și nepermise, sanciiunea regulei, precum şi 
caraclerul după care regula e deopolrivră aplicabilă fapielor, ideilor, 
regimurilor şi docirinelor), d. Suchianu analizează dislincțiile ce au 
fosi dale peniru a diferenția noțiunea fenomenelor economice. Dep 
arală că noțlunea de „ulil-dăunălor* sau „principiul minimului elori* 
“recum şi dualilatea „cişlig-pagubă” nu au nimic spacilic economic, 
intrucit le inlilnim şi în definiția altor fenomene, lar deosebirea nu 
protine decil din diferenja de dozaj, de gr 

D. Suchianu arală că în afară de aceasiă diliculiale mai Inler» 
vine şi laplul că economiştii au privil docirinele economice ca „preoli” 
si nu ca sociologi, căulind adevărul veşnic, absolut, lără a conveni 
că lenomenele sociale au un aspecioriluri şi un aspeci-dogme, Indiso- 
lubil legate. Adevărul docirinelor economice este relaliv şi exprimă 
iraducerea unel mentaliiāji colective, vremelnice şi ea la rindul ei. 

Autorul caulă epoi a găsi în nojlunile populare şi generale ale 
šliinjei economice aciuale, noțiunea dominanlă care să dilerenjieze fe- 
nomenele specific economice. D-sa ajunge la concluzia că lonte sini 
general-soclale şi nu specilic-economice. 

Astel idela de „valoare economică” nu e specilică economiei, 
intrucit orice valoare răspunde unel ulililăți pe care o simțim ca o ire- 
buință şi pe care o intilnim şi în alte fenomene sociale. Deasemeni 
noțiunile clasice de produclie, circulație, disiribulie, consumajie, sau 
impărileea ia agricultură, indusirie, comeri și profesii liberale con- 
verlite de economişti în produciie, muncă şi servicii, sint proprii ai al- 
ior domenii sociale. (D. Suchianu găseşie însă că prolesin are ceva 
specilic economic fără a Îi sulicienlă insă peniru a explica cind cë- 
lelalie noliuni din general-sociale devin specilic-economice), In sfirșii 
„principiul luptei de clasă” sou distinciia prin „raporturile ce se 
poi exprima În monedă“ nu fac parte din domeniul exciusiv al economiei. 

Autorul ne semnalează apol delinijia sociologică a lul Siammler 
după care „fenomenul economic e un ansamblu, o masă de raporturi 
juridice asemănăloare“, iar fenomenul economic un ell mod de a fl a 
celorlalji faclori sociali ce nu se poale concepe decit în funcjie de 
aliceya. 
După ce aminieșie deasemeni diferenlierea făculă de Spana intre 
valorile morale, religioase, șliințilice, estetice, ce sint scopuri In sine, 
şi valorile economice care nu sin! valori-scopuri, d. Suchianu dega- 
jenză caracterul derivat al fenomenelor economice pe cere definipia 
d-sale va trebui să-l explice. 

Auiorul pleacă atunci in căularea delinijlei lenomenelor eco. 
nomice dela nojiunea centrală a Economiei, dela nojiunea de „avujle”. 
Şi arălind că avulia e un procesus, o noliune de acumulare, d-sa è+ 
junge la concluzia că ocumulabilitalea e luncția care dă un caracter 
specific lucrurilor economice. D Suchianu remarcă loarie Just că a- 


324 VIAŢA ROMINEASCA 


cumularea în sensul generic poale Ir ai de domeniul lenomenelor mo- 
rale, religioase, Juridice, sau nolilice, dar atunci e vorba de o cumu- 
lare directă de putere socială pe cind în cezul bogăției, acumularea 
intervine ca un semn reprezentalio al acestei puteri. 

In primul caz e vorba de o pulere socială, de o energie imper- 
sonolă și imalerială pe care sociologii au numil'o „mano“; şi bogăția 
poale conferi mana. De aci analogia inite mana economic şi celelalte 
varietăți ale puleri! sociale. Diferenja însă, e că acumularea econo- 
mică e dilerilă, inirucil e o acumulare de semne reprezentative ale 
acestei puleri şi nu o acumulare directă de putere, . 

Mon: da nu e alit o pulere de cumpărare ci! prololipul semnului 
reprezenlaliv de nulere socială Dar moneda nu e singurul simbol de 
semne reprezenialive de mana ; dilerența însă e că celelalte simboluri 
nu sint acumulabile. 

Concluzia d-lui Suchianu e că oridecileori un semn reprezente- 
liv de putere socială devine acumulabil, ipso-/acto se lronsformă în e. 
conomic. Nalura acestei puteri, [le es religioasă, juridică, estelică, 
politică, ştiinţifică, militară sau educațională, e indilerentă. Calitaica 
de acumulabilitate e suiiclenlă. Autorul nu se mulțumeşie numai a 
alirma, şi caulă în confirmarea faplelor, verificarea hipolezel sale, 

Prin faplul că nalura puterii ce reprezintă simbolul acumulabii 
e îndilereniă, d. Suchianu arală că forța economică nu e „primillră* 
ci „compusă“, adică o rezultantă a unor forje componente de altă na- 
lură. De aci caraclerul „derivat“ pe care aulorul îl găsise semnala! în 
definijia lui Spana. 

alilalea de acumulabilitale, funcţionează nu numai peniru a 
iransforma un fenomen divers în fenomen economic, dar şi A rebours", 
Ridicarea fecullăili de acumulare ridică caraclerul de fenomen eco- 
nomic, lar simbolul redevine ce era îsalnle de a fl fost investii cu Se 
ceasiä colilale de acumulare, 

D. Suchianu arată că profesia e un fenomen economic dat Ind 
că esle „esenjialmenle o acumulare de gravitate, o acumulare de è 
normalilale și o acumulare de consullații”, Gravilalea, anormalilalea 
şi consuliațiile fiind semne acumulabile de mara, proiesia e o noliune 
re o condensare de elemente pur economice inăunirul aceleiași 

Autorul ne arată apoi cum crileriul de separajie inire permis şi 
e ni-l dă lot ideia de acumulare. Regulele telina) g constau 

= tabu-uri negative și obligații pozilive de acumulare. Ceiace diferen: 
EE însă tabu-urile economice e că ele nu sini de atingere ca în materie 
VW doch ci de ocumulare de semne reprezentat re de putere socială, 
abu-urile economice nu au o drei? veșnică ci evoluiază in sensul 
că pot fl ridicate sau chiar inversate. 

É Obligajia de a acumula e o realilate, inirucii în materie eco" 
nomicé, neacumulind uu numai că nu se poale progresa dar nici ne 
se poate menjine. Plecînd dela formula merxistă că „exploatarea mare 
ST tat Cen e e mea: he Sachienu arată foarte suggesliv, cum mi 
Sei mic pre ui nea nu devine mare producălor riscă să nu mal fle 

ancliunea economică a obligajiei de acumulare nu e o read: 
periei la statu quo-ante, ca la celelalie fenomene sociale, ci o pedep- 
sire, prin ruinare. Sanciiunea economică are deci rolul menținerii 
schimbării, a conservării devenirii. Cu un bogat lux de exemple au- 
torul işi urmăreşte aplicațiile teoriei sale în lumea coniemporană, în 
socielatea medievală, in atmosfera socielălilor primilive, precum și în 
viitorul oglindit de docirina marxislă. 

Insfirşit d. Suchianu aralä că in lumea valorilor economice, lu: 
crurile se imparf în obiecie indefinit acumulabile, şi obiecte limitat 
eeng eg? Atunci SEN calitatea de acumulabilitate a încetat, obiectul- 

umea valorilor economice fusese 1887 
inte de a fi susceptibil de acumulare. PR E sati pe 


RECENZII 325 


Acumilabiliiatea indelinită și acumulabililalea limitată sint pen- 
iru autor cei doi poli al vieții economice. Valorile sint în conlinuă 
luplă, căutind a objine dela „coleciivilale” calitalea de acumulabililate 
indelinită, de monedă, care reprezintă prolotipul acumnulabilităţii in- 
definite. Moneda e rezuliaiul adeziunii. colective la investirea ei cu 
caraclerul specific economic, e rezultalul unui „succes de opinie“ cum 
vrea so numească d. Suchianu. R 

Acesiea ar Íl in rezumat ideile pe care autorul le expune cu 
muli talent în noua d-sale lucrare. Un rezumal insă al ideilor d-lui Su- 
chianu pierde din verva-i caracieristicã, din abilitatea cu care dag 
conduce cetitorul prin loate rigorile stabilile în găsirea definiliei, pre- 
cum şi din numeroasele exemple suggeslive pe care le arală la fiecare 
pas. Aulorul conduce expunerea ideilor d-sale originale cu mullă Impe- 
luozitate, cu virtuozilale chiar, lăsind mereu celilorului dorinja de ai 
urmări pănăla sfirşitul sludialui cu toată dificultatea ce ar pulea-o im- 
plica subtilitatea ideilor. 

Concluzia autorului e de o prea mare importanță peniru a fi de- 
finiiiv lranșală cum de alifel o spune și d. Suchianu,—prin acesi 


studiu. 
pi Savel Rădulescu. 


e e 


G. Popa-Lisseanu, Tovaris sau prietenia după Lucian, Bucu- 

1924. 
eh Sos o lacună a evoluției noastre literare că n'avem o serie de 
opere inspirale și modelale după capodoperele” greco-romane. Impre- 
jurările istorice, în care am irăl!, explică această lacună și dece am 
avut o scoală lalinisiă, fără a [i trecut prinir'o epocă de clasicism. 
Şcolile greceşti dela Bucureşii, laşi-şi'n alle oraşe ca'n Boloșani, 
şcolile la începu! de romineţie și slovreneşle erau să ajungă călră stir- 
şitui secolului iarăşi şcoli numai de greceste- nau patul provoca des- 
tul răsune! în socielalea rominească, in al cărei sulle! era alila re- 
zervă, ca să nu zic resenlimeni față de Greci, care cu ajutorul Turci- 
lor se instalaseră la noi ca stăvini. Aceleasi şcoli greceşti reprezentau 
o imitare, nu o asimilare a culturii greceşii, apărind asife! mai mult 
un capitol de literatură bizantină, decit o epocă de lileralură romi- 


mure Ze re Coşbuc, Al. George sint apariții singulare, nu 
inseamnă că sufletul rominesc a fost irămintat, modelai, ca să rămină 
ceva iradiție, de idealul clasic. Celace na fosi, se poale suplini azi, 
Din acest punci de vedere inijlaliva Culturel Nalionale şi a Casei 
şeoalelor merilă loală laude, Ier între prolagonişiii răspindirii sparg: 
lor clasice greco-romane în cercuri cit mai largi ale rominimii d. G. 
Popa-Lisseanu are rol de conducător. Şi esle bine că alege uge 
care pot găsi mai repede favorul publicului şi sint pe de al A e 
legătură cu viața noastră najională, Schal" din dialogul înă!țălor Gef 
prielinie, este zis aşa în acea aceeplie geografică, ug care Intro 
vreme lol ce era la N şi Nord-Est de Dunăre era i- Ca 
Toxaris merita să lie Iradas şi pentru motivul că reprez ni Ss 
mai de samă operă ce s'a scris despre prielinie. Ni s'a dat ` pre s: 
crare liberă şi nu o iraducere juxteliniarā, ceiace ridică prețul opere 
dit Leea lui esc in- 
fel este un autor preferit al publiculu rominesc 
BN, ee pi XVIII-lea, cind găsim primele lraduceri romanul 
circuliad în principate, întocmai cași Telemaque, care în sec. -lea 


s'a tradus de două ori. L Minea. 
LU 


326 VIAŢA ROMINEASCĂ 


D 
+ + 


Willi Nef, Die Philosophie Wilhelm Wund!s, Lei S 
lix Meiner Verlag, pag. 337. ie: da 
Observalorul alent poale consiala impreună cu R. Zabloudovsti 
„că de reg sută de ani nu s'a simți! un inieres mal intens peniru fi. 
lozolie ca în Germania de aslăzi”. Criza inlelecluală europeană, cu 
inireg cortegiul el de urmări nefaste peniru cullură, pune pe ginduri 
cercuri din ce în ce mai largi. ŞI nu puline glasuri se unesc spunind 
că boala e veche. Esiompind ușor diferențele dinire Kayser și Spen- 
gier sau Keyserling. toți indică acelaşi origine a răului: Nesocolirea 
instinctului metalizic, nesocolire inaugurală—după Kayser—de superba 
reaciiune a Renaşterii împoiriva comuniiăți! medievale bazală pe me- 
ializica creșiină, Acest incepul năralnic ar fi dispărul, poale. Alimen- 
ta! însă de căl!ră pornirea individualistă a reformelor religioase şi de 
nădejdea că Şiiinia va pulea răspunde mai salisiăcălor marilor semne 
de întrebare ce irăminiă omenirea, s'a deztoltal inlălurind cu lotul 
concepțiile creştine, Tocmai în vremea din urmă s'a văzul că deziluzia 
e neinlăturabilă. Prins în angrenajul complicat al vieţii conlemporane, 
omul modern s'a freit sărac sufleleșie, sirăin față de maşinile sale, 
străin față de comunilale; se izolase de veacuri. Tristeja, care respiră 
din literatura acesiei probleme, reaminiește - după presupunerea ro- 
maalicilor— melancolia primului om în mijlocul naturii uriaşe : einsam 
und verlassen! Incapacilaiea oamenilor de şliință, a legișiilor şi re 
formatorilor sociali de a armoniza viaja prin indicarea unul ideal, a 
adus prinir'un joc firesc „la căpătăiul Europe! bolnave” pe filozoli, 
De aci interesul peniru filozofie, de aci năvela cărjilor filozofice so- 
sind zilnic de pretutindeni. Intre apariţiile interesante din ultima rreme 
irebue să remarcăm cartea lui Nef asupra iul Wundi. S'a reien şi 
cu oarecare drepiale—răul ce-l pricinuesc marilor sisteme şi meritor 
Hiere! expunerile monogralice: cetitorul—călălor grăbit ae dispen- 
sează să mai celească opera. In cazul lul Wundt însă o expunere ca 
cea de fajã e chiar necesară. Uriaşui gindilor se sie a scris imens 
şi în aşa de felurile domenii incil greu l-ar fi cuiva să-l cunoască În 
intre SC De aceia mulle din studiile ce mișună prin revisie şi bro- 
mid ăjişează numai unele aspecie din filozofia lui Wundi, care im- 
eo e e cunoscul ca psiholog şi soclopsiholog. Unele din eceste 
studii siat inierpretări inexacte, de pildă studiile lui E. Hartmann sau 
Caissa (acesia din urmă compară sistemul lui Wundt! cu o „Karles. 
eg Zi ; lar aiiele sint prea succinie: Kânig şi Eisler. În limba noas. 
pa nck e sludiat Wundi: d. P. Andrei scrie despre metafizic in 
nv. LiL 1914 și despre sociologie in Umanitatea 1921 ; lar d. O. Am 
gn i paag ee germane contemporane. Fulem repela 
nevoe de 
S universalilatea eres as o expunere care să poaiă evidenția unilalea 
ei—cu aceiaşi pătrundere, care a delerminal i i Wundi 
să aas despre un studiu mai vechiu al acestuia că "Ee eene? sincer 
șa Wie, obieclivitalea şi ciarilalea expunerii", —stadiază rind pe 
felul cum concepe Wundi filozofia „ca o intregire a ştiinţelor, cum îşi 
emoleză realismul critic în teoria cunoașierii, cum injelege vielā 
= Siess A şi coniribuliile sale în filozofia naturală şi apără erg: 
at reg - i E 3 prega in metafizică. Rezultatul intregulul 
otrele ac! seșie la temelia îniregii filozofii wundliane urmă" 
ia actualităţii, care sirăbale ca un fir r nce 
pr are e a vieţii psihice „suflelul fiind aciualiiate, în ec SH 
şi corp un raport intre fenomene: „gindirea nu e ceva înjepe- 


RECENZII Ma Di 2. | 


nii, cl Într'o veşnică schimbare“, la metafizică, unde monadele sin! În- 
locuile de „mişcări crealoare de substanță“, 

2, Voluntarismul: „aperceplia e un aci de voință, fenomenele 
nalurale au la bază acte de voință, sullelul e voinlă şi problema on- 
iologică se reduce tol la voință. Evolulia etică şi religioasă este o dez- 
voltare a toinței“... 

3. Evolutionismul şi 4. Infinitismul + procesul de cunoaşlere, este 
infinii, ideile cosmologice la fel, iar evoluția etică depășeșie Dottul 
avintindu-se în sfera metalizică și religioasă, 

Filozoliei lul Wundt i s'au adus în deliniliv urmăloarele irel 
obiecţii: i. de supertielelilale 2. de ecleciicism nerodaic 3. și chiar 
că n'er avea o metafizică. 

Dinire toate acesle obiecții să ne oprim alenjia asupra uliimei. 
E punc! comun afirmajia că in metafizică nu este sulicienlă reflecjia 
strici-logică, fiind nevoe de fanlazia liberă, crealoare. Ori lul Wundi 
i se reproşează tocmai că şi-a înfrina! fanlezia consiruind un sistem 
„supra-absiraci“, „lipsi! de singe”. Dealtminleri același Idee a emis-o 
d. P. Andrei, alirmind că filozofia lui Kan! e sintetic consiruclivă, iar 
a lui Wundt anslilic-logică. Explicarea acestui defeci, așa de impor- 
tant incît ar putea răpi lui Wand! titlul de melafizician, er H lipsa a: 
celui dar minunat si empaliei istorico-psihologice, dalorit indelungalu- 
lui comer! al filozofului ca ea ee naturale, cii şi în convingerea lul 
Wundt că din ideia unitară la care ajung sforțările filorolului nu se 
po! face deduceri, cum fizicianul deduce unele fenomene naturale din 
anumite presupuneri anterioare, Oricare ar f! explicațiile, chiar admi- 
ralorii lul Wundt lrebue să recunoască că filozofia lui nu poale mul- 
jumi nevoile alective, că Wundi nu poate fi o bună călăuză „în enigma 
existenţii“. Revenind la dezvoltările de mai sus se posle spune că 
Wandi nu va putea capiira masele largi ale omenirii, cum au făcul 
altădată Schopenhauer și Harimann, Se pare că e un consensus In 
faptul că se aşteaptă în genere scăparea din haosul crizei intelec- 
tusle prin idee, prinir'ua plan de viață, care să-l dea unilate sl valoare. 

Sirigătul după idee spune Hornefier—a deveni! din ce în ce mai 
stăraltor şi mai puternic”. Filozolia va avea daloria „să dea legi, să 
propue leluri, să domine şi să hotărască progresul omenirii me am 
cerea Nietzsche: „Adevărajii filozof! sin! poruncilori şi dălători de legi: 
el spun, aşa lrebue să fie! el hotărăsc mal întălu unde mergem ? și 
pentru ce?" á a 

astlel de filozof? Se pare că îndolala e gene 
rală. Erei Selma in trecu! va îl gusiat de un resirins eg? SCT 
şi instruit în domeniul rm pene ng ege apei sie dă 
epiäjit dacă vom spu 
ege Le n Cette de minune lui W. Wand, Va avea 


e Pa re cinste in galeria marilor polihistori al omenirii, dar nu Ya 


un loc tele. 
fi filozoful vremil aceste Sorin T. Pavel, 


Revista Revistelor 


Gindirea, No. 3. 

Intr'un fel de manifest tipări! în 
capul revislei, d. G. M. Ivanov 
(„Europa fără cruce“) visează cu 
nostalgie la Instaurarea unei de: 
mocrajii crestine. Nimic mai legi- 
lim, dacă autorul s'ar mărgini le 
acesi deziderat general, ` 

Există şi în Occident pulernice 
el democralice, care au la 

ză ideia creșiină : e calolicismul 
şi proleslanlismul social. Inspiral 
insă de fraternilaiea dulcelui creş- 
tin Dostolevski, care rola umilință 
şi înfrățire subt călcăiul cismei ru- 
seşii (după marele romancier rus, 
Europa trebue purilicală prin fla- 
căra pură a inoceniulmi pansia- 
vism.) d. O, M. Ivanov aduce cud-sa 
din Rusia spre uzul nosira najlo- 
nal și aulohion, o docirină creş- 
lină şi face, cu această ocazie, un 
aspru proces democrației occiden- 
tale şi neapăral socialismului— ca- 
re-i repugnă prin materialismul 
său. latiinim şi candide afirmaţii 
în genul acesta: „Europa a fost a- 
mapia de silă liberiate şi a infăp- 
ui aliă democrație icea laică D 
en kad nl in E acluală 

se va indruma s H 
berlalea călră care cheamă Pre 


los, restaurind Crucea ca sema de 
acceplare a  leslameniului Lei, 
peniru inirarea în unico democra- 
ție posibilă — cea creşiină”. Aşa 
dar e de ajuns să mergem cu lo- 
tii la biserică, să purtăm o cruce 
la gii (sau o svastică brodală cum 
e moda) peniruca şomajul, prole- 
larizarea, crizele periodice, sub- 
producția, valuta să capele Ime- 
diat o soluționare automată. Muslim 
cum se poale califica mai bine acesi 
articol. La urma urmei peniru co- 
modilatea d-lui Ivanov să-l luă 
drepi mărturisirea unui credincios 
— „credo quia absurdum“. Numai 
că credința înseamnă falimentul... 
indirii, şi o disculie rajională 
evine inutilă. 

Un fragment din romanul „Venea 
o moară pe Siret...*, plin de pito- 
resc şi de acea psihologie a lä- 
ranului pe care o cunoeşie perfec! 
d-sa, publică d. M Sadoveanu. 

Poezii de L. Blaga, Nichifor 
Crainic şi |. Pillat. Cronici de T- 
Vianu, I. M. Sadoveanu, elc. 

Mişcarea literară, No. 1. 

E o gazetă săplăminală, plăsmu- 
ită după modelul lui „Nouvelles 
literaires”, care-și propune să sei: 
vească publicului, înainte de loale 


informație lilerară şi artistică şi 
deci foarte bine renilă, mai ales 
că pe lroalispiciul ei vedem in- 
scris, la direcție, numele d-lui Re- 
breanu. Dar cine zice Inlormajle 
se gindeşte desigur la informaţie 
exaclă şi imparțială. Trăim Însă în 
vremuri exceplionale. ŞI alunci 
aces! lermea Însamnă cam alice- 
va. In adevăr. Dela primul număr pu: 
blicaţia işi reneagă programul. În 
rubrica „De vorbă cu..." intervi- 
ewerul revisiel se interviewée- 
ză singur, lulnd ca prelexl pe d. 
C. Pădulescu-Molru. Are aerul că 
d. Rădulescu-Moiru inlârviewează 
şi interviewerul răspunde, fiindcă 
to! limpul d. Rădulescu-Motru adau- 
gă : „D-ila pb P şi răspunsul e 
de multe ori o obiecjie la o opinie 
de a inlerriewerului. Şi cu această 
ocazie, el își execulă adversarii, 
oamenii neplăcull etc Şi astfel 
Lachen Maniu a devenii şi ea țărănis- 
tă, cu loale că în romanulsău a ira- 
iat un subiecti din viaja burgheziei 
moldoreneşii. lar |ărănismul este 
confunda! cu poporanismul; popo» 
ranismul decretat ca o şcoală ll- 
ierară, ba încă foarte excluzivistă 
(noi nu celim şi nu admirăm, de: 
cii scrieri cu subiect țărănesc) — 
şi pe urmă, ințelegeți ce urmează! 
Alle condee critice reproșează 
cu amar „Vieţii Romineşști” că scoa- 
le la iveală şi consacrează scriitori 
„modernişii” şi că se ocupă prea 
mull de cultura europeană şi prea 
puțin de cea locală, că publică 
siudii despre Analole France, Paul 
Valery, M. Proust şi nu despre 
d-nii Dragoslav, Lungeanu, sau mei 
șlim noi cine. 

Propunem conirajilor noșiri, pen» 
ita împăcarea generală, următorul 
compromis: să se înțeleagă criticii 
„modernişti“ cu cel „tradijionalişti 
inir'o stinlă alianţă şi să formuleze 
odaiă, din ambele puncie de ve- 
dere, o critică contra V. R. Să dea 
chiar și un comunica! oficial dè- 
finitiv. legonită din ambele tabere, 
V. R., va pulea fi linişiită, iar con- 
Írajii vor găsi o ocøzie să-și in- 
tiadà mina, căci vorba cela: ex- 
Iremele se ajung. 


REVISTA REVISTELOR ` 329 


O autobiografie a lui 
Anatole France 


Inainle de a seri Det Pierre” şi + 
„La vie en fleur", Anatole France 
a avul un momeni ideia să scrie 
propria sa biografie, cu dale po- 
zitive, islorice, ai nu cu aluziuni 
literare, mai mult ori mal puțin re- 
lalive la propria sa persoană, cum 
a făcul-o în cele două volume 
menjionale mal sus. „Revue de 
France“ în ullimul său număr pu- 
blică începutul acestei „Aulobio- 
grafii”. Dar nu e vorba decit de 
un fragmen! infim dinir'o operă 
exlraproeclală. In lolal cinci pa: 

ini, care nu sinl, desigur, aici 

eliniliv redaclale. Allăm loluși 
din ele dale precise asupra locu- 
lui nașterei lui Analole France- 
adesea conlroversa! — şi detalii mal 
simple asupra originii, caracieru- 
lui şi ocupaliilor tatălui său. In 
(rescht sin! presărale citeva cu- 

elări grajioase așa cum şile s'o 
ach marele maesiru în cele mai 
neinsemnale ocazii. 

(Revue de France, 1 Noembre). 


Trecind delo literatură la poll- 
tică, după „Lys rouge“ şi mai ales 
cele patru volume din „Histoire con- 
lemporalne“, Anatole France re- 
nunjă la orice prudență. El la 
„au pled de lelire“, observațiile 
lut M. Bergeret şi indoelile e 
cestula devin peniru el, nişte ar: 
gumenie imperioase. El nu mai 
ascultă pe bălrina servitoare An: 
gelica, disprejueşle grija repao- 
sului şi recomandă revolta. Obser- 
vațiile cele mai vii și chiar cele 
mai impertinente ale lui Bergeret, 
prezeniale însă cu o arlă fără de 
păreche sin! obişnuite in litera- 
lura franceză, care e departe de 
a fi timidă. Ele ar fi plăcul lui 
Montaigne, care nu ar fi aprobat 
insă transiormarea lor, mir o evan- 
ghelle a revoluției. _ 

E în deobyle răspindilă opinia 
că îndrăzneții scriitori ai secolului 
XVIII au arut o iniluență deler- 


._— 


330 VIAŢA ROMINEASCĂ 
EE esta ini cererea 


minală asupra oamenilor, care au 
făcut revolulla din 1789. Părere 
uslă, in parte, deşi burghezul 

oliaire şi vizălorul Rousseau nu 
au fost de sigur nișie teroristi. In 
orice caz, în secolul XVIII, nu 
acelaşi oameni au enunja! princi- 
piul de îndoială și au formulal ne- 
gajlunile, punind apoi în praclică 
consecințele teribil de modificale 
şi scoborile ale medilajiei lor. 
Anatole France a voit însă să re- 
unească în el, cel doi oameni. Cu- 
gelătorii au ades în urma lor ener» 
gumeni care abuzează de gindirea 
procurală de dinșii, ducind-o la 
exces, sau la absurdilale,. France 
a voil să fie el însuși, propriul lui 
energumen. 

Opera lui llerară, nu-l obliga 
la aceasta. De cea voil-o? Această 
operă e surizăloare. Ascunde oare 
surisul lui o disperare, pe care 
sarcasmul literar nu o poale satis- 
face şi care izbucnește subil ? 

In cele pairu rolume din „Vie 
littéraire", ideile lui asupra litera- 
turii! sini conservaloare şi absolul 
conlrare idealului său politic. Se 
va spune că ele sini scrise la ti- 
nere|ă şi opiniile lui France s'au 
schimba! mai tirziu. Dar el a arätat, 
n pa în ultimile zile a exisienjei 
ui aceiaşi înțelepciune în litera- 
tură. În mod constan! a reluzai să 
fie în aces! domeniu, un novator 
şi un barbar, răminind cu liber- 
tatea pe care o lasă și o favori- 
zează racia cunoștință a regulilor 
şi un gust perleci, lipul incinlător 
al unui mare scriitor „de chez 
nous", 

(Andre Beaunier. Revue des Deux 
Mondos, Noembre). 


Criza politică a Germaniei 


Relchsiagul eait din alegerile din 
4 Mai 1924 a fosi dizolva! la 20 
Oclombre. Noile alegeri vor avea 
loc iîntr'o lună. Prezidenitul E- 
beri şi cancelarul Marx au re- 
curs la singurul mijloc ce le rā- 
minea de a rezolvi criza politică 
în care se sbălea Reichul cași 
Partidele. De la finele lui August 
siluajia era foarie confuză şi de 
cileva zile devenise Inextricabilă. 
Germania va îl dar chemată să se 
pronunțe în condiții nouă. Acerdu: 


rile dela Londra, adoplarea pia- 
nului Dawes, desbalerile de la 
Geneva sin! lo! alilea cauze care 
vor putea exercita influența lor 
asupra opinlel. Un evenimen! care 
va area importanță e rezuliatul 
alegerilor engleze. Nu eo întim- 
plare că scrulinul ce va numi noul 
Relchslag va avea loc o lună GE 
consullajia generali engleză de 
unde va eşi noua Cameră a Co- 
munelor. Guvernul și-a rezerral 
araniajui de a poseda foale infor- 
majiile posibile, înainte de a invite 
Germania să facă cunoscute direc- 
|iile viitoare ale polilicii ei. 
E greu de şiiul dacă Cancelarul 
„ convins că nu se poale re: 
aliza nimic poziliv cu un Reichslag 
diviza! în grupe egale în care aici 
o majoritale solidă nu era pe 
bilă a cerul dizolvarea sau dacă, 
nu a consimii! la en, decii în ul- 
iima exlremilate. Pare dimpolriră 
probabil, că prezidenlul Ebert a 
jucat un rol considerabil în această 
alacere. Dest rămine intre culise, 
el dispune de o pulere mai mare 
decit a orl cărui monarh din Ew- 
ropa, Ebert a făcul deja muli 
pentru a împiedeca pe najionaliști 
să vină la pulere loamna trecută 
cași in urma slegerilor din Mai 
şi va continua același joc speriad 
că Reichsiagul actual va face loc 
unei adunări mai democralice și 
mai ușor de guvernat, Ce rezullal 
vor aduce alegerile din Decem- 
bre ? Vor invinge partidele najlo- 
naliste sau cele democrate ? Ris- 
Punsul rămine nesigur și prezice» 
rile care se pol face, arenluroase: 
Se pare că restabilirea ordinei, 
ameliorarea situației financiere, 
reluarea muncii vor avea ca efect 
să micsoreze șansele comuniștilor 
să iavorizeze social democralia 
ar nimic nu arală că naliona: 
lişiii vor eşi foarle slăbili din 
lupla eleclorală. Ei au chiar șanse 
de a rupe sairagiile ulira nallo- 
naliștilor violenji sau compromi 
ca și a populişiilor, care au făcu! 
lotul peniru a şterge greailele 
dintre ei și dreapla. E prabab), 
că noul Reichstag nu va fi pren 
diferit de cel vechiu, că va aves 
cam aceleași tendinji şi dacă 8 
been un guvern mai siabil, Ya 
i totuși anima! de acelaşi spiril- 


” To 


Dein incepulul campaniei elec- 
lorale, se remarcă loluşi o lenia- 
ef de grupare a luluror parti- 
delor care se opun najționalişiilor, 

Există în acesi moment în Ger- 
mania, un senliment În genere ră:- 
pindii, că o mare lupiă e enga- 
Tei, între dreapta și slinga. ȘI 
dacă nu se poale vorbi incă de o 
miscare democratică prolundă, se 
remarcă nu msi pulia in această 
direcție, asocialii ale linerimii și 
unele modeste incercări, 

(Andre Chaumeix, Revue de Poris, 
Noembre). 


Impotriva partizanilor melodei 
hoglogratice, plaga biovraliilor li- 
terare şi istorice, lrebue să recu- 
noașşiem că Slendhal a fost, dato- 
rită educației pe care a primil-o 
in copilărie, prelăcul! și Ipocrii. El 
nu a învins aceaslă siare de spirit 
ca Socral, nici au a învins prin ea 
ca Sixt Quini, ci a ulilizal-o ca 
artisi şi romancier în „Le Rouge 
el le Noir", 

Care sinl in realilale eroii lul 
Julien Sorel? Napoleon şi Rous- 
seau. Modelul său fictiv e însă 
Tariuife. „Rolul lui, spune Julien, 
îl ştiu pe de rosi”. Cind Matilda 
li dă j rima întilnire, el se întreabă 
dacă ea nu joacă rolul Elmirei şi 
nu-i întinde o cursă. 

Se va spune că aceasla insamnă 
o scoborire şi o depoelizare a iul 
Julien. Dar Tariulie despolal de 
convențiile grămădile in jural lui 
de polemiciie religioase şi alilea 
generatii de speclalori, nu e nici 
bătrin, nici urîl, nici murdar. 
are dimpolrivă, treizeci de ani, e 
robusi, rog la fală și cu mari ape: 
Hituri. Cazi Julien, el nu e preot, 
ci se învirte la frontiera dintre 
siarea laică şi cea religioasă. Ro- 
iut lui de consilier spirilual pe 
lingă Orgon, nu e bine delinii, 
dar e desigur singurul personaj 
din secolul XVII, care ne anunţă 
„La Nourelle Heiotae" și „Le Rouge 
si le noir“, omul sărac sau de: 
clasal, care înirind înir'o casă 
burgheză subt o manile ialelec: 
inal sau morală, seduce femeia 
sau fata simbolizind prin aceaslă 


REVISTA_PEVISTELOR 331 


seducere un curen! social al lim- 
pului. 

Cant Julien, Tartulie e provin- 
cisl şi a venii la Paris să-şi coule 
norocul, bazindu-se numal pe abl- 
litales lui şi pe proslia omenească. 
Deparie de a fi un hipocrii medi 
ocru și pial, masca lul e sculpială 
arlistic şi el posedă cele irei in- 
suşiri ale lul Jullen: siagele rece, 
caraclerul cucerilor și paslunev. 
Amindoi işi daloresc infringerea 
pasiunii de a se răzbuna impotriva 
unei femei, care a voil să-i piardă, 

Pe cind insă Molière a detesta! 
pe Tariulfe st ipocrizia, Stendhal 
deleslind și el formele ei inferi- 
oare a fost alras de energiile pe 
care ea uneori le nccunde și pe 
care le simjea în el. 

„Le Rouge ei le noir” şi alci 
sintem deparie de Molière, are 
caraclerul unei conlesiuni, nu o: 
ulobiogralice ca „La vie d'Henr! 
Brulard“, ci pslhoanalilice core 
desvâlue ceva din personalilalea 
şi caracterul lui Stendhal. 

Acest elev al lui Tariuiie nu mat 
e lotaşi vechiul Tartuffe. El e răs- 
cumpăra! prin conşiiinia lui de 
clasă, e plebeianul sărac, care 
trebue să-și facă drum. ŞI e rea- 
biet prin genul insuşi əl rome- 
nului, care are limp să explice și 
să pledeze circumstanțele alenu- 
ante, căulind să Înțeleagă, acolo 
unde comedia condamna. 

Linia ce merge dela Tartulle In 
Julien, dela maistru la eier, e o 
linte vie în care ceva se schimbă 
în funcţie de gen literar (comedia 
şi romanul) de epocă (cronica din 
1664 şi cronica din 1830), de ap: 
tori (Molière nevoii să placă pu- 
blicului in liecare sară dindu-se 
in speclacol în ceasul morții chiar 
şi Stendhal, căruia nu-i pasă de 
publicul timpului său, scriind peniru 
el insaşi sau peniru celilorii din 


330 
b O beri Thibaudet. La Nouvelle 
Revue Française. Noembre). 


Literatura olandeză şi 
spaniolă 
„il Concilio” revista editorului E, 


Campitelli din Foligno (lialla), s'a 
impus alenliei pubiicului din Ita- 


| 


rN 
A 4 di 


332 | VIAŢA ROMINEASCĂ 
Te n d teg 


HD 


lia prin grija specială pe care o 
arată lileralurilor străine mal pu: 
țin cunoscule acolo, și prin a 

ceasia s'a lăcul demnă de-a fi a- 

leasă de câlră „Institului Interu- 

niversilar lialian“ ca organ oficial 
al său. Cu chipul acesia se sia- 

bileşie o legălură mal vie între il- 

nerelul străin ce vine să studieze 

i Universilăţile italiene și aces- 

ca. 

In ullimui său numër (15 lulie 
1924), pe lingă un bogai notijiar 
(în care se torbeşie mult şi des- 
pre mișcarea culturală dela nol}, 
celim o recenzie la studiul d-lui 
Ch. Drouhei „Le Roumain dans la 
littérature Íraaçaise" din „Mercure 
de France* ṣi nuvela „Dezeriorul“ 
a d-lui L. Rebreanu, ambele pu- 
blicate de d. Alexandru Marcu şi 
G. Cecchini. Aceasta în privința 
literaturii noasire. 

Ne vom ocupa însă de alie două 
articole, din care ailăm prețioase 
şliri asupra mișcării lilerare din 
Olanda şi din Spania. 

Primul, datora! lui G. Antonini 
se ocupă de viaja şi opera mare- 
lui romancier olandez Louis Cou- 
perus, sărbători! la Haga acum un 
an de loaiă Olanda artisiică şi li- 
terară, cu prilejul aniversării a 60 
de ani de viață, şi mori pujin în 
urmă. 

Couperus; Iierat, romancier şi 
ziaris!, este prejuli ca cel mai de 
samă romancier najional, ca sin- 
gurul autor olandez cu renume 
mondial.  Ceiace nu împiedică 
ignoranja care invălue numele său 
ali! la noi cil și în Italia, cu toale 
că iubise mul! acea fară vrăjilă, o 
locuise ani de-a rindul şi o des- 
Ee in “petele sale. Să ne 

H aşa dar 
wi "ën ilatian. Pe Mita pa 

"a născul la Haga in 1463 
iubit mai presus ge orice, Sai 
său nalal. Ia de ce capodo- 
pera sa esle locmal ciclul intita- 
la! „De Haagsche Romans* (Ro- 
manele din Haga), 

„Începu să se afirme ca roman- 
cier încă din 1889 cu „Eline Ve- 
re care, după părerea criticului 
italian, este pănă azi cel mal de- 
săvirşii, cel mai frumos, cel mai 
interesani dintre toale romanele 
olandeze“. Psihologie in reda- 


— ` TT 


rea personaglilor şi realism indes. 
criere ` orbita romanelor lul Paul 
Bourge! ! 

Urmară alle mulle lucrări (in 
special romanul „Noodloi* care ar 
merila lradus in orice limbă), din. 
Ire care unele alăluri de literatura 
propriu zisă: dar toldeaunn pline 
de mullă finele psihologică şi de 
ua desărvirși! simj al scrisului. 

Haga şi viața capitalei olandeze 
se găseşie descrisă inif'un ciclu 
de pelru romane („De kleine Zle- 
lea“ care poale fi socolil repi 
„un adevărat monumen! în litere- 
lura naralivă olandeză“. 

A scris şi romane islorice: mai 
pulin reușiie, sau in orice caz, 
mai pulin apreciabile astăzi, de 
restul lumii. A fosi şi ziarist— 
foiletonisi literar mal ales—pe cind 
se găsea în italla, de unde tirime- 
lea impresiuni şi „scrisori“, 

S'a declara! discipol al lui Flauw- 
beri şi Zola, iar crilicii îl apropie 
pe drept cuvint şi de Paul Bour- 
get orl de Oabriele D'Annunazio. 

Cel de-al doilea arlicol meajlo- 
nal, iscălit de Oino Gori, ne în: 
lormează asupra receniei lilere- 
luri Iberice. 

Autorul dislinge în aceasia pa- 
iru „motive dominanle* (eslile vor 
ba de producția uliimilor romam- 
cieri). Unamuno, Ibanez ori Pio 
Beroja sini scriitori alirmați 
şi in  slirăinătale,  tixaji odală 
peniru totdeauna, astiel că o: 
pera lor nu mai poale Interesa 
pe cel ce caulă să surprindă vii: 
loarea orientare a literalurii spa- 
niole. Posibilităţile unei noi ero- 
Int se găsesc în schimb, în ope- 
ra scriitorilor mai mici, nepuşi in- 
că în circulația mondială. Acolo 
le caulă şi Gori: în opera lui Ma- 
nuel Machado (pesimist recules), a 
lul Francisco Willuespesa (incin- 
tal de sonorilăţi verbale), a lui 
Alberio Insta (povestilor umorist, 
preocupa! de probleme iilozolice), 
a lui LH Carretero (şi el lol u- 
morts) ori a lui Ricardo Leon, cel 
cu „lubirea lubirilor* (preocupa! 
de problemele religioase, d 
o perioadă de scepticism aleu). 

n pujine cuvinte, noua indru- 
mare a illeralurii spaniole grav- 
tează inire muziceliiatea formală, 
reprezentarea picturală, formalis- 


REVISTA REVISTELOR 333 


mul sculpiural, humorism şi sen: 
limentalismul religios. 

De lapl (adăogăm nol) cam a- 
celaşi lucru se pelrece în ltalia : 
D'A nnunzio, Pirandello, Paazini și 


Papini. 
OI Coneilio). 


Germania, cu cele 64 milioane 
de locullori al săi şi cu o creștere 
anuală de 500.000 de suilele, se 
vede pusă azi inlro dilemă ira- 
gică : să se prăbușească print o 
moarte lentă, prin subalimeniare, 
slăbire, anemlere, eliminind pe cei 
mal slabi, sau să emigreze in 
masă. 

Căci mallusianismul, practical 
azi pe o scară lol mai întinsă, Cp: 
ionizarea inlernă $i deirişarea pă- 
minlurilor rămase incă nelucrale, 
nu pot fi remedii suficiente pentru 
surplusul de 25 milioane de u 
iori pe care palria astăzi nu-i ma 
posle hrăni. Rămine deci emigra- 
rea ca singura supapă de sigu- 
ge incotro ? In lol cursul veas 
cului trecuti Germania &. RE 
prin emigrare să revcrse in i se 
sebite părți ale eg surp en 
populației sale. Rusia, țările dela 
răsăritul  Ballicei, Siniele-Unaile, 
Ausiralia, Africa numără grupuri 
mai muli sau mai palia compacie 
de Germani. Curentul emigrălor 
n'a slăbit decit în epoca Las 
anlecedentă marelui războie, ciz 
imperiul a cunoscul vremur a 

intensă înflorire şi devenise chlar 
e imigrare. = 

a én războiului însă, din 

pricina demobilizării grăbile și n 

marasmului economic, ce au ve 

fără lucru milioane de oameni, 

Germania a fosi cuprinsă de ES 

culă criză de emigrare. Dar mulie 

din porțile, pe unde altădală se 
strecura prisosul de opulaiii, = 
cum erau inchise. tatele.Un 

din cauze economice, limilau nu- 
mărul emigranților ; Rusia care de 
aliiel din pricina convulsiilor so- 
ciale, oferea un leritoriu nesigur 
incă, nu are nevoe deci! de teh- 


nicieni, necesari relacerii indus- 
riet sale. Alrica le esie inchisă 
cu desăvirşire caşi loale coloniile 
engleze şi franceze; Olanda şi 
Elveţia oleră un debuşeu prea mic. 
Perspective lavorabile pentru o 
imigrare în proporții mari oleră 
Mexicul şi, mai ales, Argenlina şi 
Brazilia cu leritorii imense nedis- 
țelenite şi unde sint deja colonii 
rmane înfloritoare. In Buenos- 
res unde Germanii ocupă situ- 
ajii importante în industrie şi co- 
meri, esie o ligă (Verein), menită 
să protejeze imigrarea germană ; 
dela incheerea păcii, ea a reuși! 
să plaseze sule de emigranți. 
Ceiace impledică insă crește- 
rea masei imigrante esie lipsa de 
flotă germană. Dinşii lrebue să u- 
(tee vasele olandeze sau ame- 
ricane, lar sumele ce lrebue plă- 
tite în valută forte, fac să devină 
o imposibilitate călătoria. 
ia al doilea plan este grija ca 
imigranjil sã nu se plardă in ma- 
sa aulohlonă, desnajionalizindu- 
se. De acela osebilele comilele și 
servicii de emigrare, inlilațate dela 
războlu încoace, caută să diri- 
jeze, pe cil posibil, curentele de 
emigrație şi să formeze mase Com: 
pacie de Germani în re ce-i 
primesc: Tor co generațiile vii- 
toare să rămină în contaci nolio- 
nal, comercial şi polilic cu palria 
mamă. Acesia e un moliy peniru 
care populația emigranlă e indrep- 
tată spre Brazilia şi Argealina, a 
căror cultură inferioară nu poale 
fi punci de alraclie peniru ea. 
Deci America de Sud şi Rusia, 
poi primi surplusul german. Dar 
scesle |ări sin! agricole; ele au 
mevoe de coloni şi lucrători de 
țară, pe cind Germania, jară in- 
dusirlalizală ln exces, cu ora 
congeslionale, suferă ea însăși de 
o lipsă de muncitori de pămini. 
Aces! iapl complică problema en: 
ropeană. Căci atila vreme cil Oer- 
mania va D infomelală, ca nu va 
ți limiştilă şi nu va lăsa în pace 
nici pe vecinii săi. Pacea euro- 
epes? e in or e nn o pro- 
ralică. 
gari et Ool. Mercure de 
France, 15 Noembre, 1924). 


334 mp ROMINBASCĂ 


Popularilatea lui Ana 
tole 


Pe lingă prielini şi admira! 
Anke ea a avul și mulți prea 
mani. Aceştia i-au suspectati În- 
loideauna convingerile şi îl acuză 
ra ales de lipsă de sincerilale. 
usjin că France nu a fos! demo- 
crat; ea dE gg poporul acela 
care aia lui şi- 
de lumea inireagă. SE fe 
$ sa ema esle că Analole France 
i ubit muljimea muncitoare şi a 
lost iubit de ea. France credea 
in progres și nădăjdula că va veni 
o vreme cind fiecare om va area 
se să-şi dezvolte în liberiale 
nja lul, inteligența, senzibilitatea 
și pulerea de muncă; a lupta! prin 
grafu şi prin scris peniru demo: 


e e e 


crație în acest înțeles, A av 
oroare de lupiele eleciorale Ce 
politica Înguslă de club. 

Poporul l-a iubi! malt, In sindi- 
cale ise spunea: „Cemaradal A. 
nalole”. Iniilnirea lui cu mulțimea 
avea ceva frăjesc și grav, Cind 
se arăta la o înlrunire mulțimea 
il aclama cu entuziasm, iar el de. 
venea foarie palid și lremura. Nu 
pulea improviza un discurs. Cetea 
ceiace avea de spus de pe foi 
care iremurau în mina lui lungă 
şi fină. Emojia de care era ca: 
prins îl făcea ai mal simpalic mul- 
Det, ŞI tovarășii lai umill, cu su: 
Zen SE l-au petrecut 

număr covirşilor ü 
rul de Tedi şi pănă la loca- 

au sell. 
Ween: Revue Mondiale, 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


— 


LITERATURĂ 


Abel Hermant, Les fortunes 
de Ludmilla, ed. Flammarion, 


Paris. 

Ludmilla cehā de origină, era bu- 
cătăreasă la niște burghezi din 
Viena. Un inginer american se 
indrăgosleşie de ea şi o duce în 
tara lul. După războlu, inginerul 
ajunge mare bogalaș, ier Ludmilla 
devine una din marile doamne de 
peste Atlantic. = 

Inima bună a Ladmillei rămine 
însă legală de foștii slăpini. ta 
intreprinde o câlălorie în capitala 
Austriei anume peniru a-i reve- 
dea şi găsindu-! ruinali, e fericită 
că le poale veni in ajutor. 

Mai mult decit analiza senlimen. 
ielor fosilei servitoare, în acesi ro- 
man interesează irăsăturile mora- 
vurilor cosmopolite, pe care A 
Hermant le pune în lumină cu mul- 


lă pri i meṣleşug- 
Zéi CC SC Clookisork 


Man, Heinemsng, London, 
The Clocwork Man (Automalul) 


esie un aderăral tur de iorlă în 


inspiral de leoria relativilății 
lui Einstein, aulorul povesteşte è- 
venlurile fabuloase prin care lrece 
o fiinţă cludală, un om al viiloru- 
lui, condus, acliona! şi făcut inde- 
pendent de limp şi spaliu priair'un 
sistem de clasornic adopte! la cre- 
erul lul. Din greşala unul mecs- 
nic, pecind omul trăia la opl mii 
de ani de timpul nosiru, cade din 
lumea lui muliitlormă în lumea 
noastră mărginilă la trei dimensi- 
uni. Cind automalul lunclioneăză 
normal, el poale merge nu numai 
oriunde ci şi orlóľnd, nu importă 
cind. Cum însă maşinăria s'a siri- 
cal, omul nosiru se vede sclavul 
timpului și spaliului şi conslrins 
să rămină uade a căzul, în e: 
răşelul Great Wynering, pe care-l 
revolullonează cu prezenia lui a 
unde i se inlimplă o serie de ne- 
plăceri extrem de comice. 

Romanul d-lui Odie esie, sub! 
forma acestei farse metalizice, e 
pledoarie veselă în favoarea gie: 
ii s e- 
: Fa Duvernois, Morie le 
bêle, Monde Nonteas. 

Volamal cuprinde trel povestiri: 


336 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Morte la bâte, La Fugue şi Un 
soir de plute. 

In cea dinlăiu e vorba de un ne: 
gustor, Marcel Ourdinneau. lair'o 
sară, un comisar cu musleți lungi 
din cartier, l-aduce vestea că so, 
lia lul, credincioasa Valentine, a 
fosil prinsă cu un bärbal inir'un 
hole! şi împuşcală de soţia aces- 
lule. arcel, nesimjilor şi prea 
jigni! in amorul lui propriu nu re- 
grelă cituși de pujin. duce la 
morgă, dar mal mult aşa de pro- 
tocol; se 'aloarce acasă şi cinează 
liniştit, Crima nu era deci! odreap- 
lă răsplătire a infidelității. La ju- 
rali a cerul achilarea asasinei. 

După lrecere de șase luni abia 
dela moariea Valentinel, îl veni în 
minte lui Ourdinneau un gind: că 
poale şi losia lul soție avea drep- 
tale, poale că fapta ei răspundea 
instinciiv unor lipsuri din partea 
lui ca soj şi la aces! gind, începe 
a avea remuşcări ai a suferi. Su- 
ferinja şi ura lul impotriva axasi- 
nel devin aşa de puternice că in- 
ir'o zi cind aceasta vine să-l vizi- 
leze, el o prinde de gi! şi o su- 
grumă. 

In celelalte două bucăți, eroii 
su o psihologie curioasă şi siat 
anelizaji cu aceiași pălrundere şi 
amânunțime. 


COOPERAȚIE 


_Oerne Anders, Cooperativa 
ideer och spirsmal, Kooperaliva 
Förbundeis Förlag, Stockholm. 
Cu prilejul împlinirii a 25 ant de 
la iaființarea „Uniunii cooperalive 
suedeze" d. Anders Qerne, secre. 
tarul ei și membru în comilelul 
ceniral al Alianţei cooperatiste in- 
lernajionale, publică „Principiile 
şi problemele cooperajiei“. În lẹ- 
gălură cu aceste, vorbeşte in ge- 
nere despre principiile democra- 
tice in inireprinderile economice. 
Inzistă in special asupra proble- 
"od de organizajie a coopera- 
Înir'un capitol se ocupă pe larg 
de raporturile dinire monopolurile 
industriale şi comerciale exerci. 
tale de irusturi, libera concurență 
şi sislemul cooperatist, arălind că 
esle şi va fi ineficace controlul ce 
se face lrusiurilor de càtrā stat. 


ECONOMIE 


Leo Pasvolsky et G. Harold 
Moulton, Russian Debis and 
Russian reconstruclion. A Study 
of the Relation of russian foreigu 
debts to her economic Recovery. 

Autorii analizează întăiu slivajia 
economică a Rusiei dinainte de 
războiu, stabilindu-i balanja co- 
mercială și financiară in raporiu- 
rile ei inlernaționale. Studiază a- 
poi capacilaiea de cumpărare şi 
de plată a Rusiei de azi în legă. 
tură cu produsele sirăine necesa- 
re refacerii economice. 

Solujio la care ajung este alra- 
gerea inir’o largă măsură a capi- 
ialului străin. După memoriul pre- 
zenia!l de guvernul Sovielelor Au 
terinței din Geneva ar îi nevoe de 
trei miliarde rubie-aur. Rusia e 
sărăcită ` ea nu-și poale plăli deo- 
camdală datoriile vechi. Noile im» 
prumauluri nu se pol face decit cu 
garanjii de prioritate asupra celor 
vechi ai cu un conirol sever asu- 
ES izvoarelor de bogăție ale 

rii, 


ŞTIINŢĂ 


Dr. George Voronoft, Oro/- 
fes animales, Doin, Paris. 

Savaniul cunoscul se ocupă în 
aceaslă carle de problema alloiu- 
lui la animale. 

Prin aliolrea de organe dela a 
nimal la animal se obțin succese 
heașieplale : se poale mări înălți- 
mes, pulerea de muncă şi de 
reproducere a boilor; se pol crea 
berbeci cu lină bogată și superl- 
oară, berbeci care iransmit urma- 
șilor calitățile dobiadiie prin alto- 
irẹ, etc. elc. 

Autorul insisiä asupra servicii- 
lor mari pe care le-ar pulea a- 
duce economiei țării, aplicarea în. 
Iro largă măsură a acestei des- 
coperiri. 


CHESTIUNI SOCIALE 


Marthe Borâiy, La décadence 
de l'amour, ed. Kenalssance du 
Livre, Paris, 

D-na Marihe Borcly este anti- 
feministă. Felul cum se emanci- 
pează femeia modernă, i se pare 


Ph 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ IN STRĂINĂTATE 


periculos peniru obicelurile sănă- 
loase. 

Femeia se arală lol mai indife- 
rentă față de soj şi de copii. Ea 
vrea „să-şi trăiască viaja", adică 
să se gălească, să se plimbe, să 
risipească, înlr'o mie de feluri 
limpul și banii. Aceasia ele un 
rău, dacă avem în vedere că fe- 
meia, nepulind singură să-şi pro- 
cure loale cele lretulloare, pen- 
lrucă este rău plălilă, își va căula 
un venit de generozilate dela băr- 
bal, care ciştigă mai mul!, aşa că 
prelinsa independenlă nu face de- 
cil să înlocuiască căsăloria sta- 
bilă şi fecundă prin legăluri sle- 
rile şi nesigure. Această lendință 
provine din slăbirea lorjei alrac- 
live dinire sexe, din decăderen a- 
morului, pe care d-na Borély o 
deplinge. Ce este de lăcul? Au- 
loarea cere cu o îndrăzneală dem: 
nă de vremurile antice, resiabilirea 
monogamiei absolute, revenirea 
la concepjla romană a căsătoriei 
şi trecerea lemeii in manu lui 
paterfamilias, 


CRITICĂ LITERARĂ 


A. Thibaudet, /nierieurs, Plon- 
Nourrii ed., Paris, 1924. 

E o reunire a citorva sludii mai 
vechi ale cunoscutului crilic. Sint 
treculi în revistă Baudelaire, Amiel, 
Proust. Tiilul se jusiilică astfel 
prin preocuparea aulorilor slu- 
diaji peniru viaja inlerioară. A- 
ceşii Irei scrulători pasionaji ai su- 
fletului constiluesc în adevăr o re- 


UES: 


volulie în observația psihicului o- 
menesc. Dela ei se lormenză o 
nouă investigație psihologică, cu 
A SECH specială peniru subcon- 


eni. 

Jean Jacques Brousson, 
Anatole France en pantoufles, Crès 
ed., 1924. 

Sint aminlirile secretarului lui 
Anstole France despre viaja in- 
timă a marelui scriitor. Nenumă: 
rale incidenle, anecdole, conror- 
biri compleclează fizionomia lui 
Analole France. Ceiace apare mai 
evident însă e rolul imens pe ca- 
re-l avea în viața sa senzualilalea 
pe care de allle!l a păsiral:o 
pănă la cea mai inalnială vris- 
15, Situa! plăcut al sulorului fe- 
ce, în plus, leclura cărții exlrem 
de agreabilă. 


FILOZOFIE 


G. Dumas, Troiic de psycho- 

logie, vol. IL Alcan, Paris. 

imu! volum din aces! monu- 
menial lratal a apărul anul irecul. 
El conținea elemeniele primordiale 
ale vieții sufleteşti. Acesta al doi- 
lea se ocupă cu organizaţiile su- 
perioare aie vieții psihice: jude- 
cala, memoria, seniimentele supe- 
rloare elc.. 

Colaborează la el fruntașii psi- 
hologiei franceze acluale: Dela- 
croix, Bourdon, Dumas, Blondel, 
Wallon etc.. Caşi primul, volumul 
al doilea formează un indispensa- 
bil insirumen! de lucru în știința 


ihologică. 
PE COMPILATOR 


Bibliografie 


Zenoire Piclişanu, Corsopondenţa din exil a episcopului I, 
Klein, Ed. Academiei. 
Ramiro Ortiz, Leopardie la Spogna, (Memoriile Academiei), 
Victor Babeş, Asistența coplilor la sîn (Mem. Acad.. 
a e Al. Brătescu-Voineşti, O operă de mare valoare, (Mem, 
cad.) 
A. Veress, Pribegia lui Origoraşcu Vodă, (Mem. Acad.), 
€. Rădulescu-Motru, Andrei Birseanul și naționalismul, 


(Mem. Acad.). 

€. Marinescu, /nființarea mitropoliilor În jara rominească, 
(Mem. Acad.) 

N. torga, Comemorajia lui Jules Michelet, (Mem, Acad.), 


Teoti Sauciuc-Săveanu, Memnon, i 


zi Un fragment de AHKABOS, (Mem, 
Academiei). 


N. lorga, Un cioban dascăl! funerar, (Mem. Acad.). 
A. Metzulescu, Tratamentul cărbunelui prin doze masive de 
ser anticarbonos, Mem. Acad.). 
Gh. Gr. Gheorghiu, Contribujiuni la climatologia Iaşului, 
(Mem. Acad, E A 
D eg ontribujiuni la di ticul şi 
Zeg, Aan h, 4 | o diagnosticul şi combaterea cantè- 
+ Babeş, ipidemiile In Transilvania, (Mem. Acad.). 
Tudor Pamfilo, Pâmnintu! (Mitologie rominească), Ed. Acad.. 
1. Rick, Climatologia chmplei dinire Argeş şi Olt, Ed. Acad. 
G. Marinescu, Viaţa şi opera lui Ramon J. Cajal, Ed. Acad.. 
G. Bogdan-Dulcă, Viaja si ideile lui i. Barnujiu, Ed. Acad.. 
1. Petrovici, Figuri dispărute, Ed. „Ancora“, 1924, Pr. 7 lei. 
|. Agirbiceanu, Dasamăyire, Ed. „Ancora“, 1924, Pr. 35 lei. 
ze Bgum Conservator e! Co., roman, Ed, „Ancora“, 4924, 
"Dr. Ygrec, 1001 Ital . 
wini Bai gran consultați! medico-chirurgicale, Ed. Brăniş 
Al. Cuprin, Hordelul, Ed. Brănişteanu. 
Charles Lane Poor, Sistemul solar, (Bibl. „Minerva”) Edil. 
„Carlea Rominească”, Bucureşii, Pr. 6 lei. 
L Dragoslav, Povestea Crinului, (Pagini Alese) Ed. „Cartea 
pc re $ Bucuresti a 
orun, N. Pora, etc., A i. 
Partea Rominească- Bucureşti. » Ante Finan, DEE 
. Stama 'ovestea estel 
dE EE = povestelor, (Pagini Alese) Edil. „Cartea 
e Dumitrescu, Primăveri saturate, 1924, Bucureşii, 
E mg, us, Amor şi Psyche, ttad. de Popa iere ed. Casa 
Lucian Toxaris sau Prieti g H. 
DE een nia, irad. de C. Popa Lisseanu, ed 


BIBLIOGRAPIE 339 


Dr. Cardāäş, Originea animalelor domestice. Chişinău, 
M. Pineta, Apostol Mărgării. 
E. Haeckel, Nemurireo Suf'etului, cu un studiu despre autor, 
de Dr. Gr. Antipa, „Coleclia Probleme şi Idei", Pr, 12 lei. 
Imm. Kant, Religia Im limitele rajiunii, cu un sludiu intoduc- 
tiy de C. Rădulescu-Motru, „Colecția Probleme şi Idel“, Pr. 20 lei. 
Henri Bergson, Sufletul şi corpul, cu un sludiu despre filo- 
RS gege de Mircea Djuvara, „Colecţia Probleme şi Idei”, 
D ei. 
jean Jaurės, Pagini alose-—/deia de Palrie şi altele, cu arll- 
cole despre Jaurès de Romain Rolland şi G. Brandes, „Colecţia Pro- 
bleme și Idei“, Pr. 12 lei. 
Ch. Rapport, Din istoria socialismului, Libr. Casa Poporului 
MN, Cibri, Războiul! nostru, Buc., Impr. Statului, 
E. Lovinescu, Jstorio olvilizafiei romine, Ed. „Ancora“, Buc, 
1925. 
Ing. Casetti, Locomotiva, (Cunoşiinji folositoare) Ed. „Cartea 
Rominească", Pr. 9 lel. 
€. Brădeţeanu, Electricitatea atmosferică, (Cunoştinți folo- 
siloare) Ed. „Cartea Pominească”, Pr. 3 lei. 
t. Lepşi, Protozoarele, (Cunoşiial! folositoare) Ed. „Cartea Ro- 
minească“, Pr. 5 lei. 
profesor dm Casa, (Cunoşi. folosit) Ed. „Carlea 
Romi As, Pr. 5 lei. 
o reteser LE sir ea aa Bucoolna, (Cunoşi. folosit.) Edit 
Rominească”, Pr. 3 lei. 
Age Alecsandri, Poezii populare, (Pagini Alese) Ed. „Cartea 
Ar, Pr. 2.50 lei. 
Rominet+ 9 aanu, Legende istorice, (Pagini Alese) Ed. „Car- 
i ă*, Pr, 2.50 lel 
pa Tee, Cultura legumelor ediția Il-a, Ed. „Carlea Re: 
i =, Pr. 40 lei. 
ara Ar LE are sa certa) gospodarilor pe 1925, 
id. Romi A, Pr. 15 lel. : 
ii Care E weber is Filozofia Luceafărului, „Liga culturală”, 


a E 4, J 
Birlad i ein, Probleme ardelene, Cluj, 1924, Pr. 20 lei. 


Mercure de France, à Octombre- 15 Oclombre - 1 Noembre. 
Le Monde Nouveau, 15 Oclombre. 
La Revue Nouveile,. 1ă De E 
fologia, 16 Septembre ? 

ie la Section Scientifique (Academia Romină), No. 1—2. 
Revue Internationale du Travail, Sepiembre 1924. 
Demoerajla, No. 9. 
Arhivele Olteniei, No. 15. 
Ideia Europeană, No. 155. 
Peninsula balcanică, No. 5. 
Rominia militară, No. 9. 
Junimea Literară, No. 7-8. 
Qindirea No. 1 şi 2. 
Luminătorul, No. 29. 
ZS No. Sii, No. 8. 

rili, No. 
ena a Inodjāmtatulul, No, 8 
Leem zt 

dzuința, No. 

Revista Moldovei, No. 3 A 
Foala Plugarilor, No. 9—10. 
Sociatatea de mine, No. 24- 30. 


340 


"ab 159” 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Di nd 


Viaja agricolă. No.—20. 

Ramuri, No. 16 - 19. 

Natura, No. 10-11. 

Con iri Deea Septembre și Oclombre. 


Arhiva, No. 3-4. | 
E pasa rep de SE e 9. | 
nalele 'sterului Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, = 
Revista ştiinjelor veterinare, Nò. 7-8, DACH 

Mișcarea Literară, No 1. 

Adeoârul Literar, 15 Oclombre. 
Transilvania, No. 8-9 şi 10-11, 
Revista bancară, No. 10. 

Botoşani! juridici, No. 2. 


d 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor cå manuscrisele primita l 
redacție, nu se Înapoiază ; în schimb, acel autori ale căror la- 
crări urmează să se publice în revistă, vor fi înștiințați, despri 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 

Redacţia îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
va crede de cuviință, conducîndu-se numai după considerații tech- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direc Revistel. 

eegent locuese în lași nu li se pot trimite er: 
recturile și prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv şi ciel, 


=== 


vists 
Pentru tot celace priveşte redacţia: manuscrise, re 
ziare, cărți, etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viața 
Rominească“, strada Alecsandri, lași. 


ape 


OTILIA CAZIMIR LUCIA MANTU 


LUMINI ȘI U ȘI UMBRE | MINIATURI 


G, IBRĂILEANU OCTAV BOTEZ 


Cult Wu Pe marginea cărților 


ROMÎNEASCĂ Scriitori romini şi sirăini 


PREȚUL 30 LEI 


A Apărut: 
TEE ap 
| Biräerg Baue p'Acononie eege vocspitia | | IONEL TEODOREANU; | 


mi ENEL RALEA  — E E hamer i Uh GC? Ve pilăniei 
L'idée de révolufioa dan UI uv "EN ër OU 


socialistes | 
Pine re, A AL A. PHILIPPIDE 


Aur Sterp 


PARI 
Marcel Rivière SN Jacob A 
É Prix 15 fr, | 


A Apărut: 


VLADIMIR COROLENCO | 


Fără Graiu | 


— 


Povestea Omului 


Roman | JEA 
Traducere din ruseşie | | (EUGENIU Po BOTEZ) 
de A. Frunză 


Prințesa Bibiţa 


Prețul 30 Lei 


1924 ANUL "ei 


Decemsge. No. - 


Viaţa Romineasc 
REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ 


SUMAR : 


Eugen Crăciun . . În Trentin şi la Lacurile tr'aliene (Note de 


lător'e). 

Alexandru N. Nanu. . . . .  Cintec urii, 

lonel Teodoreanu . . . . Le Medeleni. 

G. Bogdan-Duică . . . . . Multe şi mărunte despre Eminescu (III. Vi 
anului 1868). 

L Gonciarov . . o o . +, +  UOblomov. 

G.Bărgăuanu . . . . ,  Mortul. 

Mihai D. Ralea . . . . . . Formafio ideii de personalitate (Il, Evolw 
psihologică). 

AL O. Teodoreanu . . . . . O inspecție. 

Mihail Sadoveanu . . . . , Note pe marginea cărților (Gligoraşeu-Vodă 

Un profesor. . . . . . . +. Cronica şcolară. 


Cronica teatrală: laşi (Heidelbergu! de a! 


M. Sevaslos . S Go 
dotă. - Scampolo. - Prieleşug la toartă -Ba 


Hirea). 
D. D. Roşca. e, Serisori din Paris (0 potologie a literatur: 
P. Nicanor 4 Co. . . . . . Miscellanea [„Prăbuşirea“ poporanismului 


Altă... polemică. — Curiozităţi. — Pentru „N 
carea Literară”. - Pentru cetitorii noştrij, 


Recenzii: f. Agirbiceanu ` Denamâzire. ctas Botez, Eugen Relgir: Petru Arbore. Octav Nost 
—C. Rădalescu- Matru * Andrei Birseamul și Xajlonalismul. M. &..—Luciam Boa: VWilosafia statul 
N. — Victor Sites: Crcältele funciare din kowinia, M. R.T, Zielintky: La Sibylle, A. Menicovie 

Revista Revistelor: „Uindirea*.— Sorietalea de mli” —, Aderir! Literar”, — Panel 
imi Joseph oh (Nouvelle Revue Franţaise), — „Anatile Prance comtin-lihlintecar la Senat” ¿Louis P 
thou, Revue de Parisj-—.Pavis de Chavannes” (Masrice Deria, Regue Hebitoamgatairen, — „Stimcstitate și Îi 
ginație* (Henjamin Crimieax, La Nouvelle Remie Franrainei.— „Alegerile engere si relaţiile anglo-fr 
cese* (Bir Thomas Varclay, Le Monde Nouveau). —, Boiyesieu™ 

area intelectuală în străinătate: Literatură —Roman, —Poesie —Btilmpă Manga 

Ctitorii Chestiuni sociale, — locaţie, 

Bibliogratie. 

Tabla de Materie, 


LA ŞI 
Redacţia şi Administrația: Strada Alecsandri No. 3 
1924 
VIAȚA ROMINBASCA npare lunar cu cel puția 160 pagini —Abonnmentul în țară un an tei 
jumătate an Leo lei, Nmirul go lei —Pestru străinătate: ap an oo bel; jomâtate de am >50 Num 
sul şa jei. Pentru detail! a se vedea pagina următoare, 
Reprodacerea opriti. 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No, 10—12, 
ANUL XVI 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No. Í pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela Ne 7 pănă la 12 inclasiv. 

Cele anuale dela No. | pină la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 Ianuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela 1 lulle pentru o jumătate de an,—trimiţind 
sima prin mandat poștal, 

Reinoirea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să na sufere intrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1924 este: 
IN ȚARĂ: 


Pentru Autorităţi, lnstituţiuni, Societăţi și Intre- 
prinderi comerciale, financiare și industriale, pe an . 400 lel 


Pentru particulari: 


Damp aS: e sw E ia WE zc e SZ 

Pe jumătate aa . . e es oos o . 150 S 

Un număr D D D L 
IN STRĂINĂTATE; 

Fe a Dienen ca e e E giga . . + 500 lei 

Pe jomătate sa ......... e d e d 

CO A e e e e ei eat ari e en e 


Abonaţilor H se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugați a trimite odată cu abonamentul și 


24 lei anual costul recomandării pentru țară și 95 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923 se 
pae în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei 
colecţia. 


Administrația, 


In Trentin și la Lacurile italiene 


—— 


Note de călătorie 


12 August 


rento, capitala Trentinului, este azi un orăşel paşnic de 

vre-o 35.000 de locuitori, după ce a fost timp de veacuri cetate 
de strajă pe drumul Adigelui. În acest amurg, turnurile vechi, 
bătrinele palate încremenite subt perindarea atitor generaţii, al- 
câtuesc o ambianţă potrivită cu oboseala noastră, şi caimantă. 
Poposim aici. Cu un ceas mai devreme am fi vrut să fim la 
din urmă gind ne sfâtaeşte să ajungem cu lu- 

uri cintate 


mult ` 
cu „ultimul confort”, ne solicită prin su- 


o | peste nol. 
deschidem ochii, soarele strigă pe marmura zidului 
din ve Este o dojană meritată, şi ne scuturăm lenea într'o 


342 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ee E 


inte în şiruri uniforme care-şi aşteaptă slovele. In tirgurile vechi 
casele sint o familie, sporită cu vremea, şi strada care a cres- 
cut odată cu ele nu li e străină, ci intimă şi amicală, Caşi so- 
gietatea de acum, în toate privințele mult mai întinsă decit cea 
de altădată, dar celulară şi eterogenă, tot aşa şi oraşele în care 
se agită această societate sint necomunicative şi nu pot depăşi 
decit cu rari excepţii structura conglomeratelor, Cita deosebire 
în micile cetăţi ale trecutului; ce adorabilă familiaritate un 
locuințele acestea care stâtuesc laolaltă şi ce străin e vintul cind 
se rătăceşte printre dinsele. 

Dela stâpinirea austriacă, Trento nu păstrează nici o urma 
afară de două-trei clădiri adminisirative, în stil oficial, dacă stii 
se E numi arhitectura care îaserle pe faţade toată rutina sar- 
bădă a biurocrației, 

Afară de acestea, totul e italian, adorabil Italian, pănă şi 
castelul Buon’ Consiglio, cazarma-fortăreaţă de pe colină, în care 
S'au strangulat până er! atitea vieţi captive. 

Ne întoarcem spre piața Domului, locul cel maj evocator al 
oraşului. Din toate părțile, mici sau mari, mindre ori smerite, 
pe uliți strimte, în șiruri strinse, casele se îndreaptă grăbite spre 
cea dintăiu dintre dinsele: Casa Domnului. ȘI în golul cavin- 
cios care se face deodată în preajma acesteia, pricepem ce per- 
sonaj considerabil a fost biserica ; sau, mai exact, a rămas bi- 
serica, Orientali superstițioși, dar fără credință, putem vedea 
cu mirare cum locul de rugăciune este aici altceva decit un sa- 
lon de duminică, şi cum largile porţi sculptate stau deschise na 
atita pentru noi, trecătorii unei zile, cit pentru localnicii mal pu- 
țin grâniţi, care nu pregetă să se oprească o lungă clipă spre 
a-şi pleca nădejdile în fața ordine! superioare. 

Este adevărat că bisericile apusene şi mai cu samă cele de 
construcţie gotică sau lombardă, cu bolțile lor vaste şi misteri- 
oase, cu colțurile lor de umbră, cu capelele țăinuite, sint mai 
prielnice reculegerii decit infloritele noastre bisericuțe răsăritene. 
Păşind intrinsele, te simți într'un lăcaş deosebit. Cu malt meş- 
teşug, realitatea ia dintr'odată înfățișare de mister, şi lumina fi- 
ravă ridică conştiinţei năzuinţile ei critice, Podoabele, pe care 
idolatria atit de trainică in sufletele omeneşti le-a ridicat spre 
icoanele cele adorate, pierd în această taină grosolănia lor; iar 
trecutul așază peste toate Consacrarea sa milenară, 

Ne roma a ee si ge? vor fi cuprinşi de sfială în 
e; Şi, caşi noi, vor călca Vë 
multum ae Duch spre viaţa obişnuită n 
ar călătorului totu-i este cu drumul, SI este jamâtate 
de ceas, aşteptind trenul care avea să ne daca la Mai ~ de a- 
colo la Riva, uitasem demult gindurile acestea. 


— Garda, Garda-See... 
— Lago di Garda ! 


IN TRENTIN ŞI LA LACURILE ITALIENE 343 
———— RE N 


II zărisem, pe geamul vagonului, cu o clipă inainte ; dar tă- 
ceam. Familia germană de lingă noi şi o fetiţă cu ochi italieni 
n'au putut păstra descoperirea pentru ei, 

— Wie blau... o, wie schön. 

- Che bellezza... 

Prietine călător, îmi iau voia să-ți dan un sfat: cind co- 
bori la Mori din expresul de Miinchen şi te urci in trenul cel 
mic care te va duce la Riva, deschide ochii, ciulegte urechile... 
Și dacă ţi-e drag să vezi natura tu singur, s'o coperi cu 
grijă, şi vo priveşti în tihnă, nu inira în vagonul în care s'au 
aşezat mai inainte oamenii blonzi din Nord. Sau dac'ai intrat şi 
vin ei peste tine, fugi! Fugi, cit e vreme... 

Nemţii pot fi un neam de ispravă și câlători pricepuţi. Dar 
prea sint conștiincioşi. Şi prea siot pracrici: nu uită acasă ni- 
mic din ce le trebue, şi nu lasă så le scape nimica nevăzut. lar 
cind văd ceva, îl împărtăşesc în familie. ŞI cum ochii proprii 
D se par ne 'ndestulători, H ajută la fiece pas cu textul docu- 
mentat al cărţilor cu scoarță roşie. Dela Mori la Riva, am an- 
zit astfel din Baedecker, cum se cheamă fiecare deal, fiecare sat, 
fiecare girlă ; şi cum cetania mergea clteodată mai incet dech 
trenul, am putut vedea totuşi cel dintăiu unda scinteetoare a La- 
cului, Dar pe urmă, am intors capul pân'am scăpat din vagon. 

ȘI cind am scăpat, privind bucuroși în urmă la tovarâşii 
noştri ocupați să-și încarce pe umeri toată gospodăria, am dat 
goana la țărm; unde am putut murmura, în sfirşit: che bellezza! 

Vaporaşul care merge la Salo aştepta subt presiune. Intr'o 
clipă am fost pe punte; şi cînd ne despârțeam de mal, în vue- 
tul sirenei răguşite, avurâm mulţumirea să vedem rii_ksacii teu- 
toni gesticulind disperat deasopra umerilor care-i purtau. Notez 
că n'am strigat „wie schia, wle bau", după cum am fi avat 
dreptul. 

Ne dăm samă dintr'odată că sintem fo sud. Culmile pie- 
troase care inchid Lacul spre Miazănoapte, până la Arco şi din- 
colo, sînt calcinate de soare. Chipreşii negri par femel nemăsu- 
rate şi svelte în veşminte de doliu. Multicoloră, Riva ne ride de 
pe țărm. Casele ei pâtrate, vil strălucitoare care se oglindesc 
în Lac, sint două saibe de mărgăritare într'o gură mică şi ru- 
menă... Ne depărtăm; boabele luminoase se fac tot mai mici, 
dar risul voios râmine; şi-l avem încă in ochi cind did Riva n'a 
mai rămas, colo, în fund, decit o dungă roză în adincimea zării. 

Vaporașul nostru lunecă iute spre Miazăzi, dar no pe ca- 
ièa cea mai dreaptă. Graba sa nu e decit o aparenţă. Sate co- 
chete, gătite cu flori roşii, îl fac semn cind pe un mal cind pe 
celalalt, şi el se abate pe rind spre fiecare, şi după o vorbă şop- 
tită cu "'nțeles pleacă mai departe, în hohotu! valurilor. Asistăm 
amuzaţi la schimbul acesta de air Malcesina, Tremosina, 
Somavilla şi atitea altele, cu nume tot atit de limpezi, râmia fie- 
care la locul lor şi voia bună nu le plere, deprinse ce sint cu 


344 VIAŢA ROMINEASCĂ 
zig-zagurile infidelului; care se va întoarce. de altfel, pe seară și 
va poposi lingă una din ele. 

Na e rostul nostru să știm mai muit. Aventurile galante 
sînt pe aceste țârmuri calde flori ca toate celelalte: îmbobocite: 
în zori, deschise la amiază, seara ofilite. Ele desăvirşesc natura 
şi nu se pot despărţi dintr'insa. Pentru călător, succesiunea lor 
este doar un amânunt într'un ansamblu armonios. ȘI cu cit in- 


naintn in miezul zilei. ansamblul este tot mai mult o aureola. 


Cu braţele-i uriașe, lumina a izbutit acum să depărteze (rm. 
rile. Subt puterea nevăzută, Lacul se face tot mai larg. Şi faţa 
lui nu mai e nici vinătă, nici verzue, cum era sus, la umbra 
munților, ci orbitor aurie. Lunecăm pe o oglindă de metal; de 
jur împrejur aburi străvezii se ridică în spirale diafane şi con- 
tururile de pe mal au pierdut orice consistenţă. Depărtarea no 
este însă decit o iluzie. Din timp în timp, visul se distramă, 
pinzele strălucitoare cad; şi viziunea precisă a unul mic port 
pescăresc care nu-i decit o curte in apă, deasupra căreia pri- 
vesc vile, turnuri şi grădini, ne reţine o clipă. O fugitivă clipă, 
căci cursa în lamină reincepe. 
La o vreme, căpitanul nostru pare a prinde frica soarelui. 
il vedem pe puntea de comandă, cu viziera pe ochi, îndreptin- 
du-ne tot mai mult dealungul malului, Am trecut de Gorgnano 
şi de Bogliaco; culmile coboară pas cu pas; maslini pitici cu 
frunza argintie escaladează terasele, chipreşii ridică din loc in 
loc exclamaţia lor gravă, şi printre ziduri mijesc tufele de ca- 
re. Pe ţărmul celălalt, Monte Baldo ne petrece din depărtări. 
re sud, Lacul se lârg-şte; hotarele lui se Imbină cu. zarea. 

ucr nostru ne duce cătră Apus şi plutim acum în lungul 
vierii. 

Mai puţin vestită decit cele două riviere marine, cea fran- 
ceză şi cea italiană, care-şi dau mina subt îaceputul ghirlandei 
alpine, la Ventimiglia, La Riviera di Garda este o strălucită 
cucerire a soarelui în pragul lumii intunecate. Nu izbutim să ne 
dm samă cum ne găsim dintr'odată în plină Mediterană, cum 
mon! aspri şi gol au făcut loc acestor blinde coline, care Sai 
subt valuri de somptuoasă verdeață şi cum Nordul invins sa 
decis să-şi retragă rigorile prin ale trepte tot mai depărtate. 
Țârmul fuge mereu spre Apus, aşa că tot ce creşte deasupra lui 
priveşte spre Sud; lumina fierbinte şi umedă se plimbă În a- 
ceastă cupă de dimineaţă pănă seara, şi tot ce cheamă din a- 
dincimea rodnică, tot ce rezistă subt para ei capătă o vigoare, 
o abundență, o exuberanţă incomparabile. Pentru cele mai multe 
din aceste plante, timpul florilor a trecut. Buchete roşii, albe, 

albene, ne spun din loc în loc ce trebue să fie aici April sa 

al. Lanţul grădinilor, în care portocalii, lămiii, laurii stau a- 
lături de magnolia, de bambaşi, de camelia şi alţi feluriţi ar- 
bori şi arbuşti, ne oferă şi așa o minunată privelişte. Arhitec- 
tura veselă, clară, a nenumăratelor vile şi palate, crescute şi ele 


IN TRENTIN ŞI LA LACURILE ITALIENE 345 


in cea mal grațioasă repăsare, deopotrivă străină de simetria 
rece şi de hazardul dezordinii, adaogă acestei naturi tot ce poate 
să-i aducă nobleţa artei omenești, Țârmul este în partea aceasta 
mult mai populat, localităţile stau una lingă alta în şir nelntre- 
topt, ŞI dela Toscolano la Maderno, și mai departe la Fasano, 
sau Gardone, drumul este o simplă plimbare printre livezi şi 
grădini. Sraţiile din urmă sint cele mai căutate din Noembre în 
Mal, cind clima lor blindă, ferită de curenţi şi de îngheţ, ispi- 
tește plăpinzii din toate locurile cu iarnă aspră. In August, iarna 
pare incă departe şi otelurile sint mai molt goale. Calatorii vin 
in amurg, cind sute de lumini mingie Lacul şi pleacă in zori, 
soarele-i găseşte în goană, pe vapoare, în trenuri sau automo- 
bile, Sint insă şi unii care se tem de noapte. Acela îl aşteaptă 
cu nesaf, şi-l cheamă în tot trupul lor, prâjiodu-se indelung subt 
flacăra dătătoare de viţă. 

Riviera se termină în fundul golfului, la Salo, nu numai 
loe de odihnă dar şi orâşel negustorus. Are biserici frumoase, un 
veia citeva palate impunătoare și nenumărate vile ascunse în 
grădini. 

N'avem de gind să răminem aici, şi cum drumul cel mal 
scurt spre Como, trece prin Brescia, ne hotărim să trecem 
noaptea în acest oraş. Ne indreptăm pașii spre staţia Fe'ovlei 
electrice, care este un tramvalu obişnuit cu două clase și mai 
multe vagoane, Deși se apropie seara, e cald; nu chiar ca la 
Bucureşti, dar oricum e cea dintâiu zi caldă decind am plecat. 
ipțeala trenului nostru ne surprinde plăcut, sintem repede pe cul- 
mile care mărginesc Lacul spre Apus. Unda lui este acum al- 
Dastră intens; vilele rivierii, roşii, galbene, portocalii, strălucesc 
in verdeață şi se repetă la infinit în valuri. Peste o clipă na le 
mai vedem. Coborim panta opusă. printre vii. Oprim des. E 
cald. ln loc de băuturi răcoritoare, ha'buji tâlaţi în patru, cu 
miezul rog, aşteaptă pe mese; seminţele sint muşte. 

Jatrâm în cîmpie şi peste două ceasuri, odată cu cei dintăi 
stropi de ploae, ajungem la Brescia. 


15 August 


A piouat toată noaptea şi dimineaţa e umedă. Spre Mia- 
zănoapte, munţii se irudesc să lasă din nouri. Vor izbuti, dar mai 
tirziu. Din pricina pioli, n'am putut asculta aseară Carmen, subt 
cerul liber, în arena Castelului. Bresclanii iubitori de muzica, au 
păţit-o la fel, şi cele două ziare locale deploră intemperia După 
căldura de eri, ne permitem să fim de altă părere, şi sorbiadu- 
ne ceaiul la una din cafenelele de subt arcadele Teatrului, facem 
cunoştinţă cu cea dintăiu dintre specialităţile Bresciei: cozonaci. 
Cu toată mindria micii mele patrii, trebue să recunosc că sint 
mai vaporoşi și mai parfumaţi decit cel moldoveneşti. 


346 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


E 


Altă specialitate a Bresciei sint armele: dela cele de foc 
pănă la toate felurile de stilețe şi de inofensive bricege. Este 
in Oraş un arsenal, cum este ai o Curte de Apel, dar, avocat D 
ofițer în rezervă, m'am ferit să trec pe lingă dinsele. Mä tem 
mai puţin de biserici, de municipii şi de celelalte rămâşiţi ale 
trecutului. Pe uliţi vechi, am ajuns fără voe în fața Domului, 
construcţie aproape modernă incepută în 1604 şi sfirgită la 1825. 
Alături este Duomo Vecchio, cu coloanele şi bolta sa rotundă, 
relicvă cu totul prețioasă a unei basilici din primul mileniu. In 
apropierea Domurilor, găsim Biblioteca Quiriniană, lăsată oraşu- 
lui câtră mijlocul veacului 18 de cardinalul (OU serini, Intre cele 
40.100 de volume pe care le adăposteşte, sint manuscrise de 
Dante şi Petrarca ; intre altele, faimosul „Petrarca figurato“, 
ornat cu desenuri şi picturi, 

Ocolim catedrala prin partea de sus, şi ajungem la Broletto. 
veche clădire din veacurile 12 şi 13, cind servea de reşedinţă 
ët republicii. Azi sălăşluesc întrinsa prefectura şi tri- 

nalul. 


Pe subt turnul orologiului, ne îndreptăm spre Piazza gei 
Comune, inchisă în fund de admirabilul palat al municipialui, 
construit în cea dintăiu jumătate a veacului 16 de Fromentone 
şi Sansovino. „Fațada de marmură albă, umbrită de vreme, cele 
două săli de jos şi de sus, sint de o reală măreție; mulțimea 
ornamentelor şi a sculpturilor nu întunecă intru nimic 
liniilor de ansamblu. ȘI în acest somptaos cadru, visat de ar- 
tişti, realizat de artişti, şi ocupat făra jenă de o administraţie 
prozaică, viaţa continuă azi tot atit de aceiaşi caşi erl, la adă- 
postul uşilor de stejar cioplit, străjuite de uşieri în uniformă. Mā 
gindesc la primăria Bucureștilor şi simt satisfacția malițioasă cé 
părinţii celei mai urîte capitale au reşedinţa pe care o merită. 

Ezit să notez amănunţit toate bisericile bresciene, în care 
am căutat frescurile şi tablourile lui Moretto. San Giovanni, 
mi äeren senis Parta San Nazzaro, au ertat desigur a- 

noiensivă manie ; dar cetitorul lipsit de sfinţenie are a 
tal să fie mai puţin Indurător. e , KA 

Aproape de amiază, plecăm spre Lecco. 


Ki 


Italienii sint un popor adorabil. Nu cred in butada ce se 
reproşează celui mai de frunte dintre bărbaţii noştri politici, care 
subt forma unui deziderat lapidar ar fi găsit o prea frumoasă 
provincie cu mult mai plăcuta decit cei care o locuesc, Despre 
Jaen! se poate spune că sint tot atit de amabili caşi țara lor. 
Aşi adăuga chiar, că fără Italieni, Italia ar continua desigur să 
fie un muzeu, dar n'ar mai fi grâdina minunată care e. 

Sint între călători, mulți pe care nu-i interesează -erte-mi- 
se cuvintul pedant—materia vie a ținuturilor în care se afle. 


IN TRENTIN ȘI LA LACURILE ITALIENE 347 
——— 23 LACURILE ITALIENE ________34! 


Trecind din tren în tren şi din otel în otel, aceştia „văd“ ace- 
laşi lume peste tot, venită caşi ei să admire după rețete scrise 
cutare monument, cutare tablou, sau numai ca să continue pe 
alte ţărmuri viaţa de petreceri cu care sint obişnuiţi. Pentru a- 
ceştia, cu rezerva sezonului, Sche weningen Sau Nizza, Brighton 
sau Lido, Münich ori Milano, sînt tot una. Și cu atit mal mult 
marile oraşe de artă, cu muzeele lor fastuoase, deopotrivă reci 
iarna şi vara. N'aşi cuteza să spun că şi călătorii aceştia nu 
resimt, cit de uşurel, atmosfera particulară a unei ţări generoase; 
dar o resimt fără ştiinţă, fară să se poată bucura de dinsa con- 
ştient şi deplin. 

De oriunde al păşi hotarul el, prietine drumeţ, —dinspre 
Răsărit, dinspre Miazănoapte şi chiar dinspre Apus—ltalia nu 
poate să nu-ţi fie o lume nouă. Se muncește şi aici ca pretu- 
tindeni şi lupta pentru pine e deosebit de grea. O poţi ceti pe 
multe feţe şi in toate păturile societăţii. Dar omul rămîne pri- 
etin omului, şi ochii care se intorc câtră tine sint primitori şi 
afabili. „Cortesia“ italiană nu este un simplu covint; călătorul! 
poate pata dela graniţă: ostilitatea germană, corectitudinea el- 
veţiană, indiferența franceză fac loc aici unel politețe de o nu- 
aa specială, în care cuviința dă mina simpatiei. 

In toate relaţiile sale, ltalianul este eminamente sociabil ; 
atitudinea sa nu este niciodată detienţa orl Superioritatea—dog- 
matică sau ironică, Interesele, ideile şi le apâră cu invergunare 
pănă la violență—dar tocmai pentrucă nu sufere impenetrabili- 
tatea adversarului la argumente pe care le socotește irefuțabile, 
In raporturile obişnuite, e deschis și binevoitor; dar şiretenia in 
afaceri este o însușire atit de reciprocă —nicidecum slăbiciune, 
ci virtuozitate—că nu poate fi socotită ca perfidie. Nicăeri pe 
pămint, o populaţie omenească prolifică, ingrădită de hotare 
fixe intrun ţinut restrins, n'a izbutit prin voloşie şi ingeniozitate 
să-şi creeze un tralu mai complect şi mal agreabil. Oamenii a- 
ceştia, care sint atit de mulţi în patria lor, primesc străinul cu 
bucurie—nu numai din ințeres—și-și cată de treburile lor, cu o 
stăruinţă şi intrun ritm diabolic. Așa se şi explică, cum țara in 
care se cintă cel mai mult este şi una din cele mal industrioase, 
din cele mai bine utilitate în toate privințele, cu toate mijloacele 
naturale reduse. Din cel din urmă sat până "o oraşele suprapo- 
pulate, viața polsează, generoasă şi liberă, comunicativă, crea- 
toare... Manifestările ei excesive sint flori meridionale; că dau 
prilej la glume, nu e decit o însuşire în plus, 

Le gindesc toate acestea, odată mai mult, în trenul care ne 
duce la Brescia, bucurindu-ne de vola bună din jurul nostra, pri- 
vind pe fereastra deschisă a vagonului perindarea atitor tirguri 
în care fabricile şi uzineie de azi stau alâturi de bisericile şi pa- 
latele trecutului, O civilizaţie, artistică Intre toate, pare a fi fä- 
cut loc alteia tehnice, şi intelegem tristeţa cu care deplinge Fer- 
rero dispariția aşa zisei culturi calitative. In Italia, pagubele ni 


348 VIAŢA ROMINEASCĂ 


se par totuşi mai mici decit aiurea, tocmai pentrucă poporul ita- 
vi tee ie len SE şi afinat de practica mile- 
nară a artelor sociale, păstrează printr'o obişnuinţă ajunsă 
tinct, ene ech nobile. SS Pee EE 

ceste reflecții pot părea însă oţioase în apropiere de Como. 
Lat Adda, sinuoasă şi iute, care duce spre Pad ape strînse la 
temeliile Ortlerului şi sporite de toate șuvoaele Valtelinei. Pema- 
lul celălalt şerpueşte ferovia electrică a Milanului şi în fund se 
vede însăşi Lacul Como-—sau, mai just, Lago di Lecco, cum se 
cheamă braţul său de Răsărit. Cetitorului care-şi aminteşte de 
aceste locuri, din descrierea atit de vie din „Logodnicii“ lui Man- 
zoni, denumirile lor îi vor fi familiare, Mă mărginesc să notez 
pentru ceilalţi că Lacul Como, imens Y aşezat dela Nord la Sud 
invers de cum Îl scrim, are două mari braţe orientale, unul spre 
Sud Vest, celălalt spre Sud-Est Cel dintâiu, împreună cu trun- 
chiul comun, se cheamă de localnici Lago di Como, iar cestalalt 
Lago di Lecco, după numele orășelului plin de vuet şi de co- 
Şuri nalte la care ajungem. 

O scurtă plimbare pănă 'n port, ne dă prilejul să aflămcă 
am scăpat vaporul, Cu vorbe de cristal, nenumărați „battellieri“ 
ne oferă bărcile lor, adevărate nuci de cocos crăpate în două, 
pe care valurile le aruncă în sus şi 'n jos ca nişte mingi. Vin- 
tul și Lacul, doi hitri buni de glume, se ceartă pe 'ndelete, a- 
postrofiodu-se vijelios, In împrejurări atmosferice similare, Cesar, 
pe care-l mina o stea, a putut să imbărbăteze barcagiii sāli. Ba- 
telierii din Lecco gan putut insufla tot atita bărbăţie unor că- 
lători zvinturaţi, pe care-i mina ce e drept o simplă curiozitate... 
z am luat de acela tiptil calea gării înapoi, După o tate 

ceas. dela fereastra unui tren fără funingină şi fără fum, am 
putot admira confortabil furia elementelor, felicltindu-ne că am 
evitat un naufragiu, ceiace ne-a procurat—explicabll—o minu- 
natà dispoziţie pentru tnt restul zilei, Am ajuns astfel la Va- 
renna, Încintătoare staţiune aşezată subt munte, puțin mai sas 
de locul unde cele două brațe ale Lacului s'au unit într'an fiu- 
viu uriaș, pe care vintul îl mină spre Nord. 

Nu e întăia oară cînd constat ficţiunile calendaristice. Poate 
fi Avgust pe hirtie, în cer Şi pe pămint e cel puțin Octombre, 
şi ploaia cade furios. Am decis însă că vom poposi la Bellagio, 
„mărgăritarul Lacolvi”, crescut din valuri, şi din nefericire, pe 
țărmul celălalt, tocmai în punctul unda se 'mpreună Lacurile. De 
data aceasra putem păşi pe un vapor. „Păşi“ trebue priceput 
de data asta ca un verb static, căci indată ce translacustrul nos- 


tru s'a desprins de mal, paşii ne-au incremenit lingă cel diatâla + 


stilp. N'am fi bănuit atita zbucium lăuntric înti'un vaporaşalb, 
de înfăţişare aşa de calmă... Clipele trec încet... Lacul e spumos, 
şi lamele sale lucioase se ciocnesc în scăpărâri de argint; dar 
chipurile dia jurul nostru siat lungi, lungi... şi verzi. fi, 
Doamne, pe mare, unde bintue în asemenea clipe un anumit rău... 


IN_TRENTIN ŞI LA LACURILE ITALIENE 349 


Otad afurisit. L-am rett desigur în ochil doamnei care stă in- 
covolată în fața mea, Aga se propagă stările sufleteşti premer- 
Es panicii, Am tāria să privesc în depărtări. Ce vâd?.. 

u mergem direct spre Bellagio, pe ţârmol din mijloc, ci in 
zig-zag, pe la Menaggio, aşezat colo adinc, pe ţărmul din fund. 
Vaporul nostru are timp de şotii; asta ne dă curaj. Sau, mai 
drept, pentrucă nu-l pierdusem niciodată — caşi geniul, curajul 
nu e uneori decit o lungă râbdare-—ne redă o perspectivă mai 
potrivită a împrejurărilor şi a distanțelor. Văzind cu cine are 
atace, vintul o slăbeşte şi el... Calmul răpește orice interes aces- 
tuf volaj prin ploae. 

Nu prea tirziu, debarcâm la Bellagio, perla Lacului, cres- 
cată din valuri, şi îndată ne găsim Toto odae de otel, capito- 
nată ca un fotoliu, 

După odihnă bună, cinăm. ca nişte scăpaţi din naufragiu ce 
sintem, cu un apetit care 'nspâlmintă doi camerieri şi un maltre 
d'hôtel.. Dar aceasta nu mal prezintă decit un interes cu totul 
trecut. 


14 August 


Bellagio iși merită numele şi faima. E întradevăr un colţ 
de natură minunat, După noaptea vijelioasă, luminişuri albastre 
strălucesc peste nol, şi zarea se lămureşte pe fiece clipă. Inceti- 
şor, facem ocolul localităţii, întăiu pe țărm, apoi dealungul co- 
(oe, ca să putem lega într'o impresie totală multiplele el ori- 
zonturi, 


Putem observa dela început că decorul na samănă întru 
nimic cu cel dela Garda. Lacurile italiene au fiecare fizionomia 
ior proprie. ȘI la Bellagio sîntem deopotrivă departe de exu- 
beranța mediterană a rivierii cit şi de Nordul pietros a! Lacului 
Garda. Incotro priveşti, țărmurile sint verzi subt podoaba lor 
de grădini şi livezi. Munţii care coboară spre noi, în cete strinse, 
din Miazănoapte îşi ascund stincile subt pajişti agreste, şi cuşma 
albă, îndesată pe frunte subt furtuna de astânoapte nu poate fi 
decit o precauţie trecătoare. 

Urcăm câtră Villa Serbelloni, veche locuință seigneurială 
căzută azi în rindul otelurilor, ca multe vile şi palate italiene. 
Parcul care o inconjoară şi care domină tot promontoriul, cu 
nenumărate perspective spre cele trei braţe ale Lacului, este o 
adevărată minune din poveşti. Arbori de cele mai felurite speţe-— 
cedri, ficuşi, rododendroni— aduşi din toate părțile pămintului, și 
crescuţi aici în cea mai entuziamă emulaţie—plante şi flori tro- 
picale, erburi grațioase sau ciudate, tot ce poate visa fantezia 
imat grădinar, toate ce poate găsi priceperea unui botanist, se 
află laolaltă într'o grâdină făra seamân, ce pare eșită totuşi din 
pămimul acesta. Caci soarele, marele conciliator, împacă toate— 
şi cele mai stranii forme de viaţă vegetală nu pot defaimate 
aici cu denumirea de exotice. 


350 ` map ROMINEASCA 


De partea cealaltă a culmii, terasele parcului descind S 
Lago di Lecco. Olcio, Sornico, Lierna, Varena, ghirlandă rs 
flori albe şi roze, încunjură dincolo de apă malul răsărițear. 
Valurile spun fără preget cintecul lor: străvechiu cintec de lea 
cu care valurile adorm pretutindeni țărmurile ce li-s lăsate în grijă 
Este un vers adinc, şi veşnic, uneori mai domol, alteori zbuciu- 
mat; Gi giga ai, DS be pot Bară asculte, 

un farm la altul, fără preocupări, dar nu 
fără veselie, ziua curge pe earen. a WE 


I5 August 


Dac'aşi crede totdeauna ce văd, aşi nota aici cu hotărire: 
Italia este o ţară latină, locuită de Anglo-Saxoni, Ce 

Trebue să fugim departe de oteluri şi de promenadele o- 
bişnuite ca s'auzim şi altă muzică decit guturalui ciripit al in- 
sularilor. 

Nu cutez să şoptesc că Englezii sint simpatici; nu pentrucă 
i-aşi găsi altfel, ci numai din pricină că acest punct o de 


alții stat de o distincţie Indiseutabilă. [i deosebegti "odată, 


ŞI la drept vorbind, nu pot avea nimic de spus. Căci toate 
sint făcute aicea pentru ei: pentru el cupeurile îi ale trenurilor 
de lux, pentru el automobilele iuți şi tăcute, pentru ei saluturile 
galonate pănăla pâmint şi intimpinările în limba patriei pe toate 
Cp Sich ei inserare, Bar-urile, Tea-Romu-urile, pentr: 

estemele sono 
pe ei al te ale fachirilor ialemaiţi subt vint, pe 

Nu ne rămine decit să mulțumim providenţei că putem fi 

înţeleşi cind cerem în graiul locului pita noastră Sot de geg zi, 


Trecem la Cadenabbia, pe țărmul apusean al Lacului. Na pen- 
tru a fugi de Anglo-Saxoni, ci pentru a privi spre Bellagio. Căc! 
este un uzcu putere de lege ca cel din ellagio să treacă apa la 


IN TRENTIN ŞI LA LACURILE ITALIENE 351 


Menaggio sau Cadenabbia, după cum cei dela Cadenabbia trebue 
s'o treacă la Bellagio, şi cei din Menagio la Varenna, sau la 
Bellagio. Acest schimb de vizite interlacustre stă fn programul! 
fiecărei zile, şi nu poţi spune c'al fost la Como dacă n'ai stră- 
bătut Lacul în toate sensurile spre şiragul de case albe de 
peste mal. 

Ne imbarcăm aşa dar pentru Cadenabbia, vecina noastră de 
cadril. A se imbarca nu înseamnă însă totdeauna a pleca. Va- 
porâșul, care face cursa, aduce din Lecco tot solul de provizii, 
vii sau impachetate, pentru toate localitățile din centrul Lacului. 
Aceste provizii trebuesc debarcate. Şi dacă ca cele din cutii ori 
din saci merge lesne, nu e tot aşa cu cele vii. Trei bouşori, 
care fac de un sfert de ceas o muzică asurzitoare, nu vor să 
descindă cu nici un preţ; şi cind strigătele pasagerilor, unite cu 
izbiturile mateloţilor îi fac să ajungă insfirşit pe mal, iată că 
biletul de volaj de pe coada unuia scrie Tremezzo, sau Lenno, şi! 
nicidecum Bellagio. Pri-im acum manevra în senz invers, de 
două ori sfişietoare, căci blindele animale nu vor să se despartă 
nici peniru a fi făcute bittece, cotlete sau gigot-uri. Omul crunt 
vichi; al lui Dumnezeu pe pămint, nu se lasă insă induioşat decit 
pentru treburi care îl privesc, ŞI unul singur dintre viței pleacă 
astfel mai departe, Intovărăşit de noi ce e drept; dar asta şi cu 
nimic e pentru el tot una. Doar sirena, duioasă, îşi uneşte muge- 
tul cu al său. 

Zguduiţi de această dramă domestică, coborim la Cade- 
nabbia, jurind să devenim ierbivori —sau cum se zice vegetarieni- — 
tot restul zilelor noastre, Ca această datorie plătită, ne așezăm 
subt platani să privim spre Bellagio: ocupaţie incintătoare pen- 
tru nof, dar ar fi să răpesc timpul cetitorului spunindu-l cum se 
vede Bellagio din Cadenabbia, după ce l-am spus cum se vede 
Lierna, Varenna său Cadenabbia din Bellagio.. E aproape ri- 
dicul, şi dureros, sä'ncerci a tălmăci cu vorbe senzații ca a- 
cestea, În care personalitatea fiecărula Intră așa de mult şi pentru 
care puterea expresivă a cuvintelor este atit de redusă. Din 
fiecare colţișor, spectacolul este altul pe aceste țărmuri unice, 
vorbele rămin exasperant aceleaşi: apă, marmură, flori, grădini, 
lumină.  Oricit le-ai schimba intre dinsele lzbutești cu penibila 
trudă să nu spui nimica nou, în faţa unei, naturi care fără a 
schimba nimic e veşnic alta, jucindu-se. 

Redevin, deaceia, fără ezitare prozalc. Reţin din Cadenabbia 
palace-urile de pe țărm, in care se vorbeşte frumos englezeşte, 
iar cind ajung la Villa Carlotta, superbă reşedinţă princiară 
scăldată in grădini, care nu s'a transformit încă in otel, plătesc 
cele 5 lira pentru intrare comparind principii de azi, care cer 
cu cel din alte vremi care dădeau, şi rog cetitorul să intoarcă 
pagina la rindurile unde se vorbeşte de villa Serbelloni şi gră- 
dinile ei. Pentru mine, notez nobleța acestei arhitecturi, care cu 
mijloace așa de simple a ştiut să creeze atitea clare frumuseți. 


352 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— ——— 
gg, 


Cită goană alurea după podoabe, după zorzoane. Aici totul e 
acted, aşi îndrăzni să zic: gol. Dar clădirea intreagă e prezen- 
tată ca o statue, în cadrul cel mai prielnic şi cu cei mai fericit 
simţ al proporţiilor. 

Pe nesimţite, ajungem dealungul țărmului până dincolo de 
Tremezzo, În apropiere de Lenno, şi într'un tirziu luăm iarăşi 
caue. valurilor spre Bellagio, care joacă in ape cu miile sale de 
um r 


16 August 


Soarele ni-e prietin. Peste noapte, vintul aduce nouri din 
ascunzişuri, dar zorii îi alungă într'o clipă. Casele deşartă pe 
țărm tot cuprinsul lor: copii, femei și bărbați. Numai oamenii 
nechibzu'ţi, adică cei care au de lucru, pot sta ascunși pe ase- 
menea timp. La Pasticeria de subt arcade, o întreagă societate 
britanică soarbe băuturi gazoase, In această scenă de familie, 
amănuntul principal este paiul, care leagă fiecare engiez cu 
wlsky-ul din fundul paharului. Doi localnici, în ținută modestă 
şi cu pălăria pe ochi, se îndeletnicesc alături cu vermuthu! na- 
ţlonal. Căci bucuriile exterioare najong omului decit arareori. 

Beliagio este, dacă laşi chelurile spaţioase, un orăşel de 
alțădata, cu oft mărunte care sue şi coboară în cea mai pito- 
șească învălmăşeală, O puzderie de negustori, de mici meseriaşi, 
populează nenumărate prăvălii, în care drumeţul găseşte tot ce 
vrea, şi cea mai afabilă primire chiar dacă nu campâră nimic." 
Bijuterii, dantele, statuete şi picturi-—care sint autentic vechi, 
căci le lipseşte un colţ sau ó bucâţică de coloare——vase de toate 
formele, talere înflorite, nimicuri de bronz verde sau brun, toate 
al se par amuzante, am vrea să le avem pe toate, dar cum e 
greu de ales în grabă, vom mai veni mine.. Una mic Moretto 
„original“, o figurină „autentică“ de Della Robia, se pot căpăta 
„numai aici” pe prețuri derizorii, și trebue să fil lipsit de focul 
sfint al colecţionarului sau de prevederea gospodinei, ca să poți 
păş! din aceste muzee „a buon mercatio“ târă nici o comoară... 
Aşi fi vrut să cumpăr o bucăţică din verva colorată şi persua- 
sivă a negustorului, dar această bijuterie m'are preţ şi nu 
se vinde. 

De jur Imprejurul Lacului, toate localităţile sint legate între 
dinsele printr'o şosea netedă, care urmează ca stăruinţă sinuozi- 
tăţile coastei. N'aşi putea spune care drum e mai plăcut: pe 
apă, În barcă sau vapor, ori pe această șosea care dă pletonu- 
iul cele mai alese bucurii. Chiar pentru drumeţii puţin încer- 
caţi, cursele scurte——între o localhate și alta de pildaă—sint în 
aceste regluni o adevărată des'ătare, Numai mergind pe soco- 
ieala dumitale, fâră orar şi fără companie, poți vedea pe inde- 
lete fiecare colțişor; numai aşa poţi descoperi singur lucruri 
ştiute de atiţia înaintea ta, numai aşa poți sta o clipă—mai lungă 


IN TRENTIN ŞI LA LACURILE ITALIENE 333 


sau mai scurtă, după voe—la umbra pe care ţi-ai ales-o; şi poți 
pleca după aceia incotro te 'ndeamnă ochii... 

Dela Bellagio, e păcat să nu mergi cu piciorul la Villa 
Melzi sau la San Giovanni, străjuit de chipreși marțiall Dacă 
nu poţi birui chemarea valurilor, vel trece de alci cu barca dincolo, 
La Balblaneilo, unde se găsea altădată, lingă țărm casa lui Plinia, 
dedesubtul arcadelor rne ale vilei Visconti. Pliniu cel tinăr 
a lubit mult aceste Grmn şi amin'lrea lui se păstrează sin alt 
punct al Lacului, mai în Sud, lingă Torno, într'un golf de o säl- 
batecă măreție, unde izvorăşie şi azi fahnoasa sursă intermitentă, 
care saltă şi coboară de trei ori în fiece zi. 


17 August 


Parcurgem cu vaporaşul tot braţul de Apus al Lacului, 
pănăla Como. Dramul nu e prea lung: aproximativ două ceasuri. 
La dus, îl facem in puterea soarelui. Cum plutim în zig zag dela 
un mal la altul, și cum Lacul însuși îşi schimbă orientarea de 
mai multe ori, lumina ni se pare veşnic alta, notăm cînd în 
verde, cind in albastru intens, dar mal mult intr'o pulbere de aur. 
Caâtră mijloc, apa nu e decit o vastă tavă lucitoare, bâtută cu 
ciocanul, Ea se pleacă la dreapta și la stinga, svirlindu-ne cind 
la un rm, cind la celălalt. Campo. Lezzeno, Argegno, Nesso, 
Laglio, ne primesc che o clipi, Indemnindu-ne mereu înainte, și 
după o ultimă oprire la Cernobbio, nu departe de grădinile vile! 
d'Este —otel şi ea—poposim la Como. 

Tirgul fruntaş al Lacului este un oraş în toată puterea cu- 
vintalui, şi se înfăţişează astăzi ca un centru industrial de mina 
intăia, în care infioresc artele și meseriile, după ce a fost timp 
de secole una din cele mai! vajnice cetăţi ale Nordului italian. 
Din zidurile bătrine, o bună parte trăește şi acum, respectată de 
clădirile nouă ; şi acest amestec de modern şi de antic ne A8 odată 
mai mult simţimiatul de continuitate, care ne apropie de tainele 
civilizaţiilor vechi. Privim multă vreme faţada albă a Cate- 
dralei, bljuterie de marmură, cizelată în cele mai mki amănun- 
țimi de artişti cloplitori, şi de timp, meşterul neintrecut. De Ca- 
tedrală, se razimă Casa Oraşulul— Broletto-—clădită în veacul 13, 
şi'n piaţa din partea cealaltă a arcadelor se ţine tirg de legume 
şi de flori, care pun o notă de culoare pitorească în acest cadru 
anster, Nenumărate străzi, din care unele mal largi şi luminoase, 
altele strimte şi intortochiate, duc spre dealurile dimprejur, pe 
care cresc livezi de castani şi măslini. Aleele umbroase de pe 
Hm merg intro parte spre Cernobbio, în partea cealaltă spre 
Torno, mereu pe subt grădini şi loculnţi înflorite. 

Ne inturnåm pe seară spre sălaşul nostru, la Bellagio, și 
Lacul este În ceasul acesta de reculegere Intunecat şi grav. Co- 
rabia e supra încărcată, mai ales pe puntea de jos: sint numai 
localnici veniţi la Como după tirgueli, ori la muncă, şi care 


354 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


se'ntore spre casă, Totuşi nu s'aude vorbă, şi nu Saud nici 
cîntecele care vor saluta la Maggiore ceasul îndrâgostiților, Pe 
Como, cind apune soarele, bucu'ia se ascunde. O sumbră mă- 
re se lasă din seninuri, munţii iau haine cernite ; se ridică. și 
s'aprople ca pentru săvirgirea unul mister. Lumină e numai 
deasupra, în ceruri... 


18—79 August 


Maggiore, țărmuri prietine lubirii... 

Dece vă mingie lumina cu farmece aiurea neşticte, dece 
toarele cel mai aprig se face blind pentru voi, de ce-şi arată 
noaptea numai vouă trupul fără valuri, 

+ Am Început într'o clipă de senin acest poem in proză— 
îndrăznesc, cel puţin, să-l numesc așa —şi l-am dus pàn’ aproape 
de sfirşit. Dar sa pornit ploae şi furtună peste țărmurile cântate 
şi peste poemul meu. Fartună cumplită. Maggiore este o boltă 
sură, iar proza mea poetică, scrum. Dela boltă mi-am întors 
privirile, iar poemul mi l-am ars la para luminării. Şi două zile, 
până s'a potolit urgia, am stat În sala de lectură cetind poves= 
tea insulelor Boromse şi gazetele venite cu intirziere dela Milano. 
Din cele scrise într'insele subt titlul de o şchioapă „La Buffera 
fa strage nel Verbano“ Furtuna face ravagii în regiunea Ver- 
banului, numele roman al Lacului), aflăm proporţiile dezastrului + 
Vijelia a dat jos garduri, stilpi de telegraf, a smuls arborii şi 
parapetele, a rupt cheiurile, a pornit din munţi guvoae şi cas- 
cade de bolovani, care au culcat la påmint imprejmuiri, ziduri, 
case mai şubrede, astupind drumurile şi potecile, barind şoselele. 
Intre Stresa şi Domodossola, nu se poate merge nici cu trenul, 
nici cu căruța. Livezile sînt praf, grădinile mormane de crengi 
sfişiate. Turme s'au prăpădit în munţi, iar în lac au pierit vieţi 
omeneşti. 

paspor, tărmuri ainser iubirii... ge 

pâd de avuţie, agonisită — te 
tinere.. Vis urit.. echte Wat ët, eps: ` 

O clipă, și soarele spulberă totul. Cu neputinţă primăvară 
mai radioasă decit cea care se lasă din ceruri, intr'acest sfirşit 
de August, peste malurile pustiite, Ce comidii scriu gazetele, 
Cind grădinile sciniee "o splendoare şi palatele arată spre uliţă 
fațadele lor înviorate. E adevarat ca trenurile nu merg şi că 
Şoseaua pare scormonită de bombardament. Dar pentru atita, 
nu se mintue lumea.. Dela Palianzo la Baveno. din Laveno la 
Stresa, țărmurile ve bane cină, şi cintarea lor se revarsă peste 
nol ca on imn de slavă tinerească, Vom plimba iarăşi peste tot 
neastimpârul nostru entuziast, şi nu vom ti o c'ipă surprinși cind 
vom găsi în ochi, în glasuri sau în gesturi, efervescenţa intimă 
care pluteşte şi în aer. 


IN TRENTIN ŞI LA LACURILE ITALIENE 355 


20 August 


Cea din urmă zi în Italia. Franța apropiată ne atrage: 
mine seara vom fi la Chamonix. Dar sintem încă la Maggiore. 
Coborim mai de timpuriu din odaia noastră, botăriţi să intrebuin- 
(äm timpul cît mai bine, Pe banca din faţă, de pe cheiu, un 
italian scund, brun şi zgomotos între danteiele unei Cucoane, pare 
un bondar într'o floare. S'a nemerit să poarte şi-o vestă galbănă, 
vargată cu n 

Admirăm mersul falnic al unul englez bătrin. E nalt, spătos 
numa! atita cit trebue, are părul și mustaţa ca zăpada. Pe faţa 
sa rumenă, nici o urmă a vremii, nici o emoție. Un englez 
reuşit mi-a părut întotdeauna un superb spectacol al naturii. 

Pâşind fără grabă, ajungem totuşi devreme la Stresa, Ne 
prăjlm la soare, aşteptind ora prielnică pentru a trece la Isola 
Bella. Vaporaşele vin şi pleacă dela ponton unul după altul. 
O femee gătită de sărbătoare, vrea să păşească tocmai cind se 
trage puntea. Se prăbușește în apă. Țipete sfişietoare.., După 
laptă grea cu valurile, un tinerel o scoate la liman, infrigurată, 
despleuită, cu hainele lipite de trup. Gloata care vocifera 
adinioarea, li face loc înduioşală. 

Peste un sfert de ceas, intimplarea a trecut cu totul, Bărci, 
vapoare, duc toată lumea câtră insule, şi'n special spre cea mai 
'rumoasă din ele, pe care au impodobit-o Boromeii cu palatul 
šor neterminat şi cu grădinile etajate în terase. 

Seara se apropie pe nesimţite. Lumini izbucnesc în glo- 
buri dealungul malula! şi pilpie domol în insula Pescarilor. O 
blindeţă nespusă coboară pe ape. Din întuneric, de pretutindeni, 
glasuri sonore prind a cinta. ŞI cintul lor se cufundă tirziu în 
noapte, spre a se ridica din nou pe aripile zorilor. 

Maggiore, țărmuri prietine iubirii... 


Eugen Crăciun 


Cintec urit 


Sărmane om, 

De vrei să faci cindva un vers, 

De vrei ca'n urma greului tău mers, 
Să crească resemnarea şi tăcerea, 
lubește umilința și durerea, 

Și creda'n Cel ce pe pămint n'a fost: 


Dă-ţi seamă 'n orice clipă că esti prost. 
Că 'nțelepciunea asta pămintească — 
Simbol de neputinţă omenească 

E-o biată jucărie, 

Prin care-şi pierde timpul oarba Vesnicie. 
Cind obosită-şi lasă-adinca ei simţire 

S adoarmă 'ntr'o idee,— 

Cind tainica.i iubire 

Din ceruri se coboară, 

Cu vintul lin de sară, 

Să moară 'ntr'o lemee... 


lubeşte visul, vagul şi neştirea, 
De vrei să-ți risipești Nemărginirea 
In clipe şi cuvinte... 


CINTEC URT KI 


Să treci fâră de scop, să treci tot înainte... 
ȘI "mn drum sărută urma bunului pribeag, 
Care-a trecut neînțeles ca tine; 

ȘI fii nebun, şi lasă pe oricine 

Să-ţi svirle 'n faţă, piatră după piatră 
Din fiecare prag. 


Să cazi subt cerul mut, să cazi ca un sărac 
Si umilit ca raza de lumină, 

Ce moare blind în apa unui lac, 

Să taci ertind, să taci ca un copac 

Téin adine, tâiat din rădăcină... 


Să-ţi aminteşti de Cel ce-a suferit pe cruce, 
Cind ziua 'ncet spre 'ndepărtări se duge, 

Cu trupu 'nsîngerat, 

Cn fața iatovită, 

Cu inima rănită, 

Cu gindul aplecat... 


Da, omule, aşa să faci, 

De vrei s'auzi cum plinge Dumnezeu în tine 
De vrei ca 'n urma greului tău mers, 

Să crească resemnarea și tiicerea— 

Cam urma unui yers.. 


Alexandru N. Nanu 


LA MEDELENI 


HOTARUL NESTATORNIC 


PARTEA l-a 
Cap. | 


Căsuţa albă și rochița roşie 


Moş Gheorghe, mai-marele grajdului, avea locuință la cu 
eeng Fra d aer cet inalt, gei vărultă, cu pat curat KE 
coan mare a i 
pn Anica dela SE ricii din sat, şi mincare adusă 
ar Moş Gheorghe avea şi gospodăria lui. Căsuta cea mai 
as ec rpm) ép. cea mai apropiată Peer aa 
s mpân 
E ks enzeg ne ciobanesc inire turmă şi păstor, 
— Ce ți trebue, Mog Gheorghe, casă ?,.. ii n'al; 
Anica, Dumnezeu so ierte ; cail fi-s aici; Era Yi plaie Olgufa, 
ST uge, cu bunălate, doamna Deleanu, la-ţi beleaua de pe 


cap 
Moş Gheorghe în e 
chii micşoraţi, : crefea fruntea, c'un zîmbet viclean în o- 


z e — Ştie el moşw'! 
uf dosul casel!, cam pe deal, se întindea 1 
el ergeet primăvara din cerul E ki 
š e lár 
gl Barke gea ogorul ia care lesă griul verii ca o în- 


să. ți eng Gheorghe, nu mai ai putere. Să trimet oamenii 


, > Ferească Dumnezeu cucont - Cel-de-sas, 
da’ să-mi dai numai boii ŞI plugul. PI. PE 


In casa lui Moş Gheorghe intra numai tul mari, 
vre-o nuntă cind era nevoe de-o casă mai een și Olgufa 


LA MEDELENI 359 


oricind vroia, Nepoftită insă, Olguţa nu venea ` asta nu inseam- 
ná că nu venea des, 

Moş Gheorghe mavea cine—,„La ce? Eu şăd la boeri; 
cine să vadă de el ?*—dar in virful casei era un cuib de coco- 
stirc cu toaca de asfinţit a pliscului în el. 

— Flindeă are inimă bună moşol,—işi tălmăceau sătenii prie- 
teşugul cocostircului cu o casă mai mult nelocuită. 

De aceia pesemne, in gospodăria fără cine a veteranului 
cela şaptezeci şi şapte, făcători de rele nu intrau, 


— Mamă dragă, ce sărbătoare:i azi ? 

e Azi ?... Nu-i nici o sărbătoare! Ce ţi-a mai venit, Ol- 
guta 

— Eu credeam că-i sărbătoare, mamă dragă ! 

— Mamă dragă—mamă dragă! Grozav mă mal iubeşti! 
Spune mal bine ce vrei dela mine ? 

— Eu ?? Nimic... Aşi vrea numai să văd cum îl şade Mo- 
nicăi cu rochia albastră... 

Doamna Deleanu iscodi în zădar ochii Olguţei. Ochii nu 
destăinuiau mal mult decit vorbele,—adică mai lămurit, fiindcă 
ochii Oigaţii!... 

— Monica, tu vrei să 'ncerci rochita albastră ? 

— Sigur că vrea!—comentă imperativ Olguţa, rogeata Mo- 
nicăi, înainie de-a o vedea. 

— Vreau, tante Alice, îngină Monica porunca Olguţei, in- 
cîntată că | se împlinea o vinovată dorință nu din vina ei. 

Rochiţa albastră o aştepta pe Mo dela incepotul va- 
canței. Doamna Deleanu Lo făcuse deindată, dar Monica o in- 
cercase numai, Pe-atunci, Monica işi iubea rochița de doliu nu 
ca 0 datorie ci ca o amintire dela bunica. 

Intr'o zi, Dănuţ, Olguţa şi Monica se jucau de-a culorile: 
născocire de-a Oiguţel. 

— Ce culoare al vrea să fii tu?.. Spune repede că altfel 
spui minciuni şi mă supăr! ! 

Luat din scurt, pe neaşteptate, de glasul şi ochii Olguţei, 
Dânuţ se zăpăcise. Nici nu-i trecuse prin cap una ca asta! 
Ce-avea el cu culorile! 

— Albastra, Olguţa, se hotărise el, scos din incurcâtură de 
culoarea cerului. 

— ŞI de ce-ai vrea să fii albastru? 

- Filndcă-i frumos, 

— Daa?! 

— Sigur, se înverșunase Dănuţ. 

— Foarte frumos ? 

— Foarte frumos. 

— Cel mal frumos ? 


360 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Cel mai frumos. 

— Nu-i adevărat. Roşul e mai framos, foarte frumos, ce] 
mai frumos. 

— Ba albastrul e şi mal frumos. 

— Spui minciuni. Spune şi tu, Monica? 

— Eu nu știu! 

— Atunci şi tu spui caşi mine şi noi avem dreptate, biruise 


goja. 
„.Vrasăzică și lui Dănuț D plăcea albastrul... De-aţunci, Mo- 

nica incepuse se aştepte rochita de culoarea laoi Dânuţ. Doamna 
Deleanu nu mai Indrăznea să Lo dea, de teamă să n'o mih- 
nească, Monica nu se incumeta s'o ceară... şi tare se temea Mo- 
azi s ie supere pe bunica eil.. ŞI nici pe Olguţa n'ar fi vrat 


Monica urmă in etac pe doamna Deleanu. Ol 
clipă după ele şi dădu să lasă. A nea 

— Olguţa, unde te duci ? 

— Vreau să vorbesc cu papa. 

— O'guţa, azi nu-i lucru curat cu tine! 

SC 

— Bine, » D'ai spus tu că i i 
Monicăi cu ek d ERT" SES 

— Ba da, eu am vrut, 

— Atunci de ce te duci? 

Sat 

— Mamă dragă, en am mai văzut-o i 
loni! Până ce se îmbracă eu må întorc. pe: nica A ORE 


a 


Cind făcea vizite, Oiguţa nu intra niciodată faire odaè in- 

ee erëz bate la aar O EN uşă făcea excepţie dela acest 
atament: uşa oddii lul Dânaţ, în care Oiguţa bătea cu piciorul 

cind nu vroia să intre dar vroia să-l eech pe Diet ai pe 

care o deschidea pe tăcute cind vroia să-l surprindă. 

Bé bătu o toacă discretă în uşa biuroului domnulai De- 


— Intră, 
Am venit să te văd, papa, 
— Bine, dragu' tatel... Poate vrei ceva ? 
— meg papa |! ari Bech să te văd. 
— e un scaun, Oliguța. Asa, stai A 
= Ca o clientă, best We 
et? ragu tatei.. De-aşi avea clienţi ca tine aşi ciştiga 
— Tu pierzi procese, papa? 
— Sigur. Pierd şi ea ca oricare altul | 


LA MEDELENI 361 
- Papa, decag fi eu judecător tu n'ai pierde nici un 


proces. 
De ce, Olguţa ? Tata mare dreptate intotdeauna. 
Da... numai mama are! 
Domnul Deleanu privi spre fereastră, ferindu-şi fața de ochil 
Olgutei; se întoarse la loc din cale-afară de serios. 
- Papa; eu ştiu intotdeauna cînd rizi tu. 


— Fiindcă şi mie-mi vine să rid. 
incepură să ridă amindol. 
„Si-] iubeşti tu pe tata ? 
Oiguţa se încruntă. 
— De ce mă întrebi? Parcă tu nu ştii! 
— Știu-ştiu! Da'-mi place să mi-o spui tu, 


Aşa... Nu o aoj Mi-e ruşine, şopti Oiguţa înroşindu-se, 
— Vrei bomboane ? 
— Merei... Papa, de ce nu fumezi tu? Fiindcă-s eu alci? 
Nu, Olguţa Uitasem... Vrei tu să famez ? 
— Da, papa. Ție-ţi stă bine cind fumezi. 
Domnul Deleanu înşurubă ţigara răsucită fn ţigaretă. Ol- 
guja aprinse un chibrit, oferindu-i cu băgare de samă flacăra 


conică, 
— Fuuu,.. Papa, de ce-i mai frumoasă o lulea decit o ți- 


paretă ? 
Fiindcă-ţi place ţie. 
— Eii, papa! Asta-i altceva! Dau ţie nu-ţi place luleaua ? 
Ba imi place. 

— Atunci de ce nu fumezi cu luleaua ? 

— Mam deprins cu ţigareta... şi nu fac bine! Cu luleaua 
numai pufai; nu tragi în piept cum fac eo,—plidui cu voluptate 
domnul Deleanu. 

- ŞI luleana o mai al? 

— Sigur. Am mal mnlte, 

ŞI ce faci cu ele? 

— Le ţin şi eu degeaba. 

— Degeaba ? 

— Adică mai dau ite una la vre-un priatin. 

apa, tu ma iubeşti pe mie? 
Nau ! 
— Ba do. 

— Cum vrei tu! 

Pepa, dai mă iubeşti mal mult decit pe prietinii tsi ? 

— Mal incape vorbă | 

— Atunci dă-mi şi mie o lulea. 

— O) leg 3 

— Dacă mă iubeşti, papa! 

e 


362 VIAŢA ROMINEASCĂ 


DE em 


— i ce vrei să faci ta c'o lulea? 

— S'o am eu la mine... aşa, de frumuseţă. 

— Bine, Olguţa... Uite... Alege-ţi tu una pe placul tău, 

Deschise un saltar ticsit cu felurite unelte de-ale fumatului, 

— Uite, Olguţa : asta-i frumoasă şi-i mică ; de spumă de 
mare. Numai bună pentru tine. IO place? 

~ Imi place, papa. Dar eu vreau una mare. 

— Alege-ţi una mare atunci |! 

— Asta-i bună, papa ? întrebă Olguţa, punind mina pe 
cea mai mare. 

— Bună, cum nu! Asta... asta o am eu dela un franțaz 
care acorda piane la laşi... A murit, saracu”! Ce om cumsecade! ,. 
Escelentă pipă! 

- aci a iau pe, aa Merci, papa. Am să țin minte. 

- , dragu’ ta oate-s ale tale. Tu . 
Pi g nu ştii că tata-ţi 

Olguţa îi dezmierdă fruntea şi părul. 

— Ce păr frumos al tu, papa. Parcă-i matasă!... De- acuma 
mă duc, 

- Ascultă, Olguţa, hai şi tu cu tata la ădure. ll iau şi 
Dănuţ ; poate vine şi mama. Facem o gët cu Padua e 

Olguţa-şi trecu mina pe frunte, 

— Merg altădată, papa. Azi îl fac o vizită lui Moş Gheor- 
ghe, cu Monica... Știi, el ne-a poftit,—plecă ea capul. 

Domnul Deleanu îşi resfiră mustețile... o măsură pe Ol- 
guţa... şi deschise din nou saltarul cu lalele. 

— Olguţa, mal la-ţi o lulea: să ai şi tu una. 

Uert fi pavi geg? zimbind. 

~ Fapa, tare eşti tu deştept! Merci. Mie nu-mi trebae. 

După ce plecă Oiguţa, domnul Deleanu îşi luă fruntea în 
mini, şi se gindi indelung, cu inima strinsă, întovărăşindu-şi co- 
pilul peste pragul vremii, departe... 

CS Cind te gindeşti că 'ntr'o zi Olguţa va fi marc... Blata 


Monica pornise din salon Imbrăcatţă cu rochiţa neagră, ur- 
mind-o încetişor—de bucurie stăpînită—pe diene E 

Din etac se întoarse ea în frunte, cu rochiţa albastră, Insă 
Monica cea care intrase in etac nu mai eşise la loc. Atlrna în 
cuerul rochillor, cu rochița neagră. Monica nu schimbase o ro- 
Chi ci un anotimp. Şi ochii, ŞI părul îi luceau altfel. 

Cind cerul e albastru toate lacurile limpezi ar fi numai ai- 
bastre dacă gar fi soarele atit de despletit. 

Dar părul Monicăi, impletit în două cozi, atirna pe spate. 
Aşa că Monica era imbrâcată în rochiță de olandă albastră, de- 


LA MEDELENI L 363 


coltată cit trebue ca să mie copii şi ca să albi capul cu o- 
chii și gora— tulpina gitului întreagă. 

Rochiţa se oprea deasupra genunchilor--doamna Deleanu 
nu făcea hăinuţe pentru evoluția copiilor, ci numai pentru impo- 
dobirea unei vriste— fiindcă genunchii copiilor pot fi sinceri GT 
obrazul lor şi tot frumoşi rămin şi vii. 

ȘI Dănuţ era îmbrăcat la fel... Dănuţ creştea repede. Doamna 
Deleanu avea mult de lucru ca fiecare vrisiă să-şi aibă zestrea 
ei cochetă pentru toate anotimpurile anului. Totuşi, dulapurile nu 
erau ticsite cu hăinaţe strimte sau cu rochite prea scurte. Hâi- 
nujele şi rochițele râmase pe loc in urma copiilor, îmbrăcau în 
case nevoiaşe, alţi Dânuţi, alte Olguţe. 

Monica nu era altă Olguţă. Monica era caşi Olguţa. De a- 
ceia, rochița albastră răsărise intăia, pe o nonă dumbravă la fn- 
ceputul căreia trecuse umbra unei ro. hite negre. 

Monica, ia uită-te 'n oglinda, o pofti doamna Deleanu 
la vernisajul rochiţei, ridicind storul unei ferestre din salon. 

Lumina amiezei suflă cu aur în oglindă iconiţa dimineţelor 
de primăvară. Monica plecă ochii în jos. 

— Tante Alice, nu-i păcat ?—tresári teama în bacuria ei. 

— Pui mic, nu-l păcat! ŞI dac ar fi, l-ar lua tante Alice 
asupra ei, 

— Ce bună eşti, tante Alice! 

Clanţa zvicni. 

— Am venit! 

Nu trinti.. 

— Nnt bufni, nu pocni! Mamă dragă, tare te iubesc! 

— Olguţa ! 

— Am spus o obrăzaicie ? 

Doamna Deleanu începu să ridå. 

— Vezi, mamă dragă! 

— la astimpăre-te! Uită-te mai bine la Monica. 

la să te văd, o luă in primire Olguţa întorcind-o spre 
ea... Foarte bine! Imiplace! Grozav Îmi place!... Mamă dragă, 
bine mai lucrezi tu! 

— Slavă Domnului! Am auzit şi eu o laudă din gura ta! 

— Azi siat bine dispusă, mamă dragă! 

la te rog! Lasă-l pe tata să fie bine dispus cind vrea. 
Tu trebue să fii totdeauna. 


ce ? 
Fiindcă eşti copil. 
— Poate... da’ azi sint foarte bine dispusă! ŞI tu, mamă 
dragă ? 
ȘI ev, dacă nu mă năucegti. 
— ţi spun en, mamă, că azi ti sărbătoare. 
— Olguţa, ţi-am mal spus odată că nu-i! 
— Cred... da’ parcă ar HL. Monica, tu te dezbraci acuma, 
sau rămii aşa ? 
— Las-o 'n pace, Olguţa ! De ce vrei să se dezbrace ? 


364 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Eu nu vreau! Tocmai, m'aşi fi mirat.. 
dicta i aaa Ş ra Mamă dragă, 
Ce vrei ? 
— Eu? Nimic. Namai să te uiţi. 
Zi tu 
— Nu în ochi tă-te la mine, aşa, ştii tu: 
cind og 2? teatru... Inspectează-mă. cd: jena. 


— ŞI nu vezi nimica ? 


- Ba văd că ţi-ai pătat rochiţa! Cind ţi-ai pătat-o? 
— Ai văzut ?... Cind mi-am pâtat-o ?... ia si, Monica ? 


pătată ? 
—— Păcat de rochiţă! 
— Şi de mine nu ? 
= De ce al pătat-0? 
— Eu ? 
— Da’ cine ? 
— Ea pri. Adică supa. 


Vi ba ă ped ti ? 
e, mă pedep , mamă 
— Lasă-mă, te rog! gp 

— Atunci nu vrei să mă pedepseşti, 

— Te rog, spune-mi, ce vrei ? 

i-mi dai ? 

— pome ce ? , 

— Eu nu cer nimic. Dar de ce să 
Eu nu van să am rochiță pătatä. Eroe $ 
ee aci, te rog! Am înţeles... Ai văzut în şifonieră rochia 

Da, cind ai scos-o pe-a M - = 

logul, spre biruință, o Wun, o be r- 

— Olguţa, de ce spui minciuni 3 

— Eu nu spun minciuni, 

- Taci... Tu mu ştiai că ţi-am făcut o rochie nouă ? 

— Ba da, ştiam, 

— Atunci de ce spui c'ai văzut-o acuma ? 

— Ager, Acuma am vëzet că-i pata, 

— ŞI vrei so imbraci? 

— = E nomai... Caşi Monica. 

— Bice, Ai dregiat=. Te ro m -i inzi drepi 
SE en rh 2 e rog numa! să-ini răspunzi drep 

— Da, răspurd. 

— Tu al vrut să te 'mbraci cu rochia cea nouă: așa-i? 

— piara cu E poa Olguţa. H 

— Atu e ce nu mi-ai spus, ca uncop!! cuminte: „Mamă, 
te rog frumos, să-mi pui rochița cea bere i 


— Nici eu!... Mamă dragă, nu-i păcat să am eu o rochița * 


LA MEDELENI 365 


- Fiindcă nu mi-ai fi pus-o. 

— De unde ştii? 

— Știu eu. Mi-ai îl răspuns că azi nu-i sărbătoare şi c'am 
Sp pătez. 

— Olguţa ! Oiguţa ! Spune-mi drept de ce eşti tu aşa de 
şireată ? 


— Taci, Olguţa ? 
— Nu tac, da’ nu știu! 
Vezi, Olguţa! 
— Poate că ştii mata, mamă dragă ! 
Hai să te 'mbrac, 


Aha! 

Dănuţ închise uşa salonului, uşurel, răminind afară. Mo- 
nica nu băgase de samă. 

— Hm! 

Prin gaura broaştei o văzu din nou uitindu-se în oglindă, 

— Frumos! 

A trela oară la tel. 

— Brava! 

ȘI a patra oară. 

Vrasăzică Monica se uita in oglindă! Monica-cea-cuminte, 
Monica-cea-ascultătoare, Monica... se uita In oglindă. Se uita și 
Dănuţ, dar el era băiat! Vrasăzică Monica... 

„Dar şi tu te uiţi pe borta cheii!” 

Asta-i altceva | -răspunse Dănuţ cu vorbe mute, giadu- 
iul obraznic. e 

Si ca să i-o dovedească, intră în salon, brusc. Monica se 

nita pe E) 
m! 


— Nu Gi prea cald, Dänn ? il intimpină Monica, gata 
să-l! slujească în haine de impărâteasă. 
- De ce să-mi fle prea cald zo inpină el arţăgos, 
— Eşti năduşit ! 
— Ce-ţi pasă ? 
- Vrei să te şterg, Dănuţ ? 
- eu, copil ? 
— Na, Dina, mam vrot să te sopir! De’ tu n'a! nicio- 
daia Datista, 
— Treaba mea! 
— Ti-am făcut ceva, Dănuţ ? 
— Fâ-mi numai | 
— Nu-ţi fac nimic, Dănuţ. 
— Tri frika . 
Nu mi-i frică, Dănuţ... „misi milă de tine fiindcă 
te eme Olguţa“, urmă în gina, şi pe obraji! tot mai roşi 
monka, 


366 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


— Nu {i-i frică ?—o sfidă el. 

— Nu.. De ce să-mi fie frică ? 

— Atunci de ce nu sari la batae ? 

— Eu nu mă bat, Dânvţ! 

— Fiindcă ai minca batae ! 

Monica ofîtă... Pâcătuise... Păcat de rochiţa cea neagră L.. 
De ce-o Lan Les pe cea albastră ?... Pacat! Da! Pacat! 

— Taci ° 

— N'ai dreptate, Dănuţ !—dădu din cap Monica. 

— Bine că ai tu? 

— Dănuj, nu vorbi aşa urit! 

— Du-te şi mă spune! 

— Eu na plrăsc. 

— Da” te biţi în oglindă! replică victorios Dânuţ, arătind 
cu degetul oglinda goală. 

— Mam uitat, ai dreptate... Tante Alice mi-a spus să mă 
ait, şi eu m'am uitat... Ai dreptate, Dânuţ, m'am uitat. 

Hee! Ştiu eu ce spun l... Mai zi ceva! 


— Spune de ce te-ai nitat ? 
Ochii Monicăi cerură ajutor rochiţei, ` erau umezi, 


a Se Fiindcă nu era nimeni, fiindcă te-ascunzi, fiindcă te 
refaci ! 


Cum ar mai fi vrut Dănuţ să-l audă şi Olguţa, vorbind aşa de 


mult şi de bine... Ce mare fericire t... Poate asculta la uşă, 


Olguţa. 

— Mai spune ceva. Cred şi cu! . Imi intorci spatele! 
Aşa-i uşor să vorbeşti ! 

Monica plingea, cu ochi închişi, ascultind. 

Dânuţ se Indreptă spre ușă... Nu mai avea ce face... Mai 
zăbovi puțin în prag, aşteptind o provocare. Se despărțea de 


Monica aşa cum te despart de un succes fără aplauze : cu me- 
lancolie. 


„S'a dus supărat pe mine !* 

Din ochii Monicăi porniră alte lacrimi după cele dintă!, 
mai îmbelşugate, 

„Dânuţ e supărat pe mineb.. Bine, dacă-i aşa...“ 

Minia plinsului o îndspri. işi strînse batista cu severitate, 
pedepsindu-şi rochița să fie pătată de lacrimi. 


Doamna Deleanu se dădu îndărât doi paşi.. 
— Olguţa, stai liniştită. 


LA MEDELENI 367 


Olguţa nici nu clinti, caşicum rochița nouă, în acea clipă 
solemnă, s'ar fi putut scutura ca o tută de măcieși suprem in- 
Moriţi. Cu fruntea încordată d ochil mieşoraţi, doamna Deleanu 
avea privirea pe care-o au numai generalii tineri, pentru oştile 
lor, în preajma atacului; sculptorii pentru statui, Inainte de-a şi 
le trimete la Salon; Indrăgostiții pentru Intâlul plic, inainte de-ai 
încredința destinul, cutiei de scrisori; şi femelle coapte în oglindă 
înainte de-aşi pune mantoul de bai 

— Poţi să-mi mu'ţumeşti ! 

- Merci, mamă dragă i—răsutlă Olguţa, multumind mai 
mult pentru vorbă decit pentru rochiță. 

Un cosar numai, şi rochița ar fi trecut pe masa de ope- 
rație | 

~ Vin' să te sărut, Olguța. 

Olguța era a doamnei Sang, Asta era răsplata, 

— Da-te să te vadă şi tata, 

“Asta pe deasupra. 


Da Se încrucişară în antret. Olguţa privi compătimitoare pe 
nuț. 
— Credeai că eu nu ştiu ? 

— Ce să ştii ?—se cutremură Dănuţ. 

— Cum, ce să știu ? Ca mergeţi la pădure cu docarul. 

— Şice ? Merg | —Isbucni Dânuţ, antrenat de întâia victorie, 

— Du-te !.. Eu am refozat !— replică sarcastic, Olguţa. 

— Ai refuzat ?—nu-şi crezu urechilor, Dânuţ. 

— Eu nu må rog să mă ia—ca Une Eu refuz să merg, 
fiindcă aga vreau ! 

„Bravo Le, Olguţa |*- o aclamară gindarile lui Dânuţ. „Merg 
singur ! Merg singur l..." 

— Sigur! dacă vrei tu așa !- vorbi el ceremonios. 

— Lasă-lasă! Crezi tu c'ai să mil? Tata ţine hăţurile. 
Mi-a spus el mle! Pune-ţi pofta 'n cul! 

— Aa! De asta al refuzat! 

— Ba de loc! Dacă mergeam eu, eu minam. Eu ştiu să 
min, A spus şi Moş Gheorghe. 

— Atunci de ce nu mergi ? 

— Fiindcă nu vreau! 

— Nu vrei !?—ziîmbi sceptic, Dânuţ... ŞI pentru ce ? 

— Asta-i treaba mea ! 

— Nu zie!... Da' eu vreau. 

— Ce vrei? 

— Să merg. 

— Tuu? Vrea tata, şi asta-i altceva | 

— Şi pe tine nu te ja: sic! ; 

— Pe mine!?.. Hai să ţi arât ea! ȘI să nn mat spui ste.. 
Apucindu-l de mină, il zmunci spre uşa biuroulul. 


368 4 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


— Ce-i, copii ? Mergem ? 

— Papa, spune tu dacă nu m'ai poftit la pădure şi eu am 
refuzat ? 

— Aşa-i, Olguţa. Ta faci vizite azi, Te ia taia altădată, 
Bre-bre! Da’ frumoasă mal eşti! | 

Vezi ! 

Dănuţ era in prag. 

— Acuma du-te cu docarul. 

Dănuţ se văzu afară, în fața uşei lzgonitor inchise. 

— Lasă! Am să-ţi arăt eu tiel 

Feţi-Frumoşii din Turbinca lul Ivan îşi pregâtiră palogeie 
ca să retuşeze umilirea lui Dănuţ. 


ké 
= + 


Moş Gheorghe se gătise ca pentru horele din tinereţă,— 
hore care-i mal jucau în amintire uneori cind bucuria nu-şi găsea 
astimpăr nici tovarăş în trupul imbătrinit. Se gâtise fiindcă era 
in casa lui, şi fiindcă în casa lul avea să vie duduiţa mogului. 
Acoperi cu o năframă strachina plină de pere busuioace culese 
una cite una din vestita livadă a Oţălencii. Luă strachina, treca 
prin tinda, şi o aşeză deasupra unel birne de sus. Ca diatr'o 
câţue rustică, tămiia aprinsă de soarele verii, umplu încăperea... 

— Hm l.. Miroase bine a nu ştiu cel. Unde le-ai ascuns, 
Moş Gheorghe ? 

— Ce s'âscund, duduița mogului ? 

— la niște pere busuloace dela Oţăleanca, 

— Oare? 

— Ba că da! 

— Ba că nu! ` 

— lacătă-le, Mos Gheorghe! Cum le dăm nol gios? 

e Zeng ZE N 

vu, Mog Gheorghe, că mata n'ajun 

Moş Gheorghe vorbea singor. Cu GE şi ca Olguta 
E ae oricind; glasurile lor ţineau tovărăşie singurătăţii 

O singură amărăciune avea Moş Gheorghe: că nu va a- 
junge s'o vadă mireasă pe duduița moşului. Hel!--atunci ar fi 
merical dios Gheorghe hu nete de mire şi numai ce-ar ND 
el de pe capră: 

~ Hii-hij, băeţi Moenlui, 
denger şi Baa Săcţii e) Ges dräcesc să-i crească a on 

; numai ce S'ar fi intor. i e mire 
g ta A St s dudutta moșului spr 

— Alsta-i Moş Gheorghe. El m'o invăţet să min caii. 
__., Şi moşu' ar fi zimbit pe capră îndrepindu-şi spinarea: „Hei- 
Gre? pe tine are să te mle, că ştie duduița mogului să be 
Diät 


LA MEDELENI > Za ER 


Dar mai avea Moş Gheorghe, tot intr'ascuns, şi-o bucurie 
mare; că după moartea lul.. 

— lar, Moş Ven eee mustra doamna Deleanu, vä- 
zindu-l cu banii Toto mină şi pălăria 'ntr'alta. 


s.. Feas 

— Şi ce vrei să-ți cumpăr, Mog Gheorghe ? 

- Lucru ales, cuconiţă, ca pentru Lat? boereassă. 

— Cit, Moş Gheorghe, că-i bun şi eftin. 

— Ba, matasă, sărut mina, că-l scumpă şi frumoasă. 

— ŞI pentru ce, Moş Gheorghe? Că doar fată de är, 
tat n'al! 

— SI hle.. Şile el, Mos, 

In fiecare toamnă, asupra plecării la oraş, se întimpla la tel 
Doamna Deleanu nu se dumirea. Dar nu se dumirea nici Ote- 
leanca, gospodină de frunte, ageră la minte şi iscoditoare. Din 
casa el porneaa spre casa lui Moş Gheorghe valuri-valuri, pinze- 
turi albe de tot soiul, plătite fără tocmealt. 

— Pentru cine stringi zestre, Moş Gheorghe ? 

— Are el Mogu’ pentra cine! 

— Pentru cine, Moş Gheorghe ? 

— MAL fimel, măi, pacat că nu faci tu pinză cu limba 
alasta... că multă al mal face! 

Sipetul braşovenesc—dar dela boerul cel bâătrin—era aproape 
plin. De asta Moş Gheorghe nu ştia că mătăsurile dela fund 
se țâlaseră. Nu cuteza el, să umble în sipet, cu minile dela 
grajd. El umplea, privea, şi-atit! Din pricina sipetului, Moş 

rghe nu mal mina cali la lași, de do! ani, 

— Se poate, Moş Gheorghe! Da! caii pe mina lul lon?! 

— Aşa-l, oftase moş Gheorghe... Dâiaca-s bătrin! Să mă 
găsească moartea la mine-acasă. 

Două erni, moş Gheorghe oftase după cai, făcind foc în 
vatră pentru sipet. 

Căci după moartea lul... 


Moş Gheorghe jl pleptănă păral alb cu minile, işi potoli 
musteţile, eşi afară şi se așeză pe prispă ca ochii îndreptaţi spre 
poartă, ca cel care ştiu că în curind vor eși pe ea, pentru vecie... 


Lé 
D H 
Docarul se opri în pragul porţii deschise de Ion, Ali porni 
Înainte cu limba scoasă, 
— Anica ! Unde-i Anica ?—strigă doamna Deleanu. 
— A-nil-caaa răcnł lon, urcindu-se la spatele docărului. 


— Unde ești, Anica? — vociteră Olguţa de pe scara pridvorului. 
— Unde-i Anica?—se întrebă placid, Profira, dindârătul 


— Du-te şi-o caută !—se încruntă Olguţa, 
— lacătă-mă-s, coniţă !—țipă Anica năvâlind din casă ca un 
vinat speriat de răcnetele gonacilor. 


Bien. 


370 VIAŢA ROMINEASCA 


— Vită-te la mine, 

Mă uit, coniţă !— se alintă din şolduri şi gramaji Anica, 
oprindu-se din fogă, 

— Ascultă bine. Ai să te duci cu duducile pănăla Moş 
Gheorghe. Să le păzeşti de cîini pân” acolo, auzi? 

— Da, säru mina, așa am să fac. 

Docarul porni. De pe scâri, Oiguţa îl petrecu pănă ce 
colbul il mistui dealbinelea, ironică... Monica incă mai departe, 
cu ochii logodnicelor de pescari norvegieni. 

— Hal, Monica! 

— Hail—ottă Monica. 

— Să mergem !—se amestecă Anica. 

— Da' tu ce vrei? 

— Sâ vă duc la Moş Gheorghe! 

— Să mă duci tu pe mine? 

— Aşa a poruncit coniţa,,. 

— d eu ifi poruncesc să ştergi colburile în casă... 

— Hai, Monica. 

— Sărut mina! 

Ochii Anicăi ascultară pe doamna Deleanu, zimbind după 
rochița rumenă în soare, dar trupul Anicâi țintuit pe scări, se 
pregâti să facă celace poruncise duduița cu ochi de drac. 

— De-acuma hai să ne culcâm, câscă Protira. 

Două priviri se incrucişară in poartă asupra celor două 
rochiţe colorate: privirea Anicâi de pe scări, cu-a lui moş Gheor- 
ghe de pe prispă. 

Rochiţa aibastră şi rochiţa roşie înfloriră drumul alb dea- 
lungul, cind iată ca rochiţa roşie se opri. Cea albastră şovăi pe 
loc. Rochiţa roşie lăsase d:umul şi apucase pe cimp. 

Rochiţa albastră tts, arâtind câ era mal aproape spre 
casa lui moş Ghiorghe, pe drum decit pe cimp. 


Moş Gheorghe zimbi, 


ŞI deodată, rochiţa albastră alergă după cea roşie, ca un 
fluture albastru ademenit de un mac. 

Moş Gheorghe porni ictr'un suflet, spre livadă, Ştia el din 
linereță că la poartă niciodată nu răsar rochiţe roşii. 


Moş Gheorghe se tupilă in iarbă subt gardul nalt din fun- 
dul livezi, şi aşieptă, 

— Amarnic are să se minie —mormăi el, zimbind.., Aha! 
Se auzea glasul Oiguţei. . 

— fie-ți place să intri pe poartă? 

— Da, Oiguţa, de ce să nu-mi placă? 

— Da” de ce să-ţi placă! 

— Ştiu eu! Aşa m'am deprins ! 

— Foarte rău! 

— De ce, Oiguta ? 


LA MEDELENI 371 
A 3 


- Fiindcă numai moşnegi! intră pe poartă. Eu nu intru! 
— Tu sari gardw'? 
— Sigur... Dar acuma nu vreau, flindcă-mi stric rochia. 
— Atuncea cum facem? 
— Lasă că ştiu eu. 
Mos Gheorghe se posomori. 
-—- Eul.. Na se poate! 
— Ce-i Olguţa ? 
— A oi 


— Borta dela gard. 
- Aa!.. Vezi, Oiguţa! Dacă mergeam pe drum! 

— Da! Sigur! Ca să ne umplem de colbl.. Da’ de ce-a 
astopat-o ? 

— Nu ştiu, Olguţa ! 

— Da ştiu eu! 

— De ce? 

— ze Saracu' Moş Gheorghe! Dădeau porcii în livada lui! 
Sigur | Trebuia s'o astupe 

— Duduiţa moşului! Nu s'a supărat! -mormăi încet, moș- 
neagul. 
` — Şl-acuma ce facem? 
— Mergem pe dincolo. 
—- FA intrăm pe poartă, zimbi Monica. 
— Eji! Pe poartă... Intrâm şi nol pe unde putem! 


— Binc-ai făcut Moş Gheorghe, cal astupat borta! l-am 
arătat şi Monicăi pe unde intrau poreli | 
Ridicindu-se de pe prispă, moș Gheorghe le întimpină gifiind. 
e Lasă c'o face moşu' la loc L.. Da' poftim in casă, să vă 
răcoriţi. 
ochiţa roşie intră după cea albastră, cum se cuvine la 
oaspeţi. 


— Vezi tu, Monica, asta-i dulceaţă de nuci verzi.. 

— Vad! 

— Vezi! Minincă mai intălu, ş'ai să vezil. Lasă, Moş 
Gheorghe, eu țin tablaua. 

— Nu se poate, duduiță! Mata ia și minlncă şi te răco- 
reşte cu apă... ' 

— Di mata n'ai să jel? 

— Multumesc, duduiţa mogului ! Eu i$ bătrin... Ce-mi tre- 
bue mie! 

— Vrei să mă supăr, Moş Gheorghe ? 

— laca laul 

— EI Ai văzut ?—se incruntă O' la Monica. 

— Foarte bună! Mulţumesc, Moş Gheorghe. 

— Aşa dulceaţă nu mai este I—hoiari Oiguţa, tot cu ochii 
la Monica. 


312 VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


— d tante Alice face foarte bună ! 

— Da! Parcă tu te pricepi! Ca asta nu face nimeni! 
Spun eu! : 

Moş Gheorhe îşi trecu palma peste musteţi... Tot bucăţa- 
reasa dela curte ii fâcea și lui dulceaţă. 

— Acuma stai jos, pofti Olgața pe Monica... Asta se cheamă 
laviţă. Aga-l Moş Gheorghe? 

— Aza-i! Ce nu ştie duduița moşului ! 

— Vezi, Monica! 

— Olguţa, ce bine miroase ! 

— Sigur. Miroase foarte bine... Aha]. Unde-s, Moș 
Gheorghe ? 
— Ce să fie, duduiţa moşului? 

— Nu spune, că ştiu! 

— Ce să spun ? 

— Deia Oţăleanca ? 

— Oţâleanca ? 

— Sigur că-s dela Oţăleanca ! 

Suită după vechio! obiceiu, în braţele lui moş Gheorghe, 
Oliguţa luă strachina de pe grindă. 

— Olguţa !— exclamă Monica, îmbătată de aromă... miroase 
ca nişte flori. Nici nu-ți vine să le mininci! 

— Sigur! Numai Mog Gheorghe are aşa pere. 

— Moş Gheorghe le are 3 

— Nu-ţi spun! 

— Da’ tu spuneai că-s dela Oţăleanca. 

— Ce-are-a-face !—se supără Oiguţa... La Oţăleanca se coc 
numai | 

— la să vă dea mon un prosop... să nu vă feşteliţi,.. că 
tare-s zămoase | 

— ŞI bune-s!—adăugă Monica, muşcind din pară cuba- 
tista dedesubt. 

— Şi coapte!—le preamări Olguţa, privind cu mindrie 
lacrimile picurate pe prosopul aşternut peste rochiță. 

— Le-a ales el mont. Păcat numai că-s a Oţăleacei, oftă 
încetişor moş Gheorghe. 

— Moş Gheorghe, dai nu-i arăţi cărţile 2... Monica nu le-a 
văzut 1... Să vezi tu ce are Moş Gheorghe! 

— la nişte vechituri, dudulță, zimbi moşneagul, luind cu 
evlavie bucoavnele rinduite pe masa de subt icoană. 

— Olguţa, asta-i dela mine! —se bucară Monica descope- 
rind zălogul de matasă dintre folle deschise. 

- „ Lui Moş Gheorghe îl trebuia pentru carte! 

— ŞI bunica tot aşa avea! 

— Sigur... caşi Moş Gheorghe. 

Olguţa şi Monica se strinseră alături pe laviţă. Pe rochita 
roşie şi pe rochiţa albastră, deopotrivă, biblia veche îşi destăcu 
scoarțele afumate... Moş Gheorghe se aşeză pe un scăunel ro- 


tand 


LA MEDELENI ` 373 


la picioarele fetițelor. Mirosul busuioacelor plutea “firesc 


deasupra bibliei și a tăcerii. Olguţa întoarse o foae cu băgăre 

de samă. La începutul celei urmâtoare, întâia slovă ardea roşie 

erer negru, ca o garoafă în pioasa ferestruică a unei 
ri... 


— Vezi tu, Monica. Ceteşte dacă poți. 
— Tu poți? 
— Eii l.. Numai Mos Gheorghe poate. 
- Chiar ştii, Moş Gheorghe? 
— Ştie pri if Aleste-s chirilice... Nu-i greu. 
— Daa, chirilice ? 
— Sigur, chirilice. Foarte grev, —dădu din cap Olguţa, 


cu respect. 


Vorbeau cu glas scăzut, ca la gura sobel. 

— Moş Gheorghe, s'aud şi eu cum cetești?—il rugă Mo- 
scutorindu-şi cozile pe svate, 

Sigur. Arată-i Mag Gheorghe. 

- Numai să-mi pun ochelarii. 

— ŞI bunica avea ochelari. 

— Sigur, caşi Mog Gheorghe. 
— Oliguţa, tare-i bine la Moş Gheorghe! 

— Sigur că-l foarte bine. 
Moş Gheorghe işi drese glasul, oftă, şi cuprinzind biblia in 


palmele despărțite, îşi dădu capul îndărât cu solemnitate, 


- Aşa-i că-i frumos Moş Gheorghe ? 
— Da, Olguţa, răspunse tot în şoaptă, Monica... S'ascultăm 


pe Moș Gheorghe. 


„Şi se duceau părinții săi în fiecare an la lerusalim, la 


sărbătoarea Paştelor. Şi cînd el a fost de doisprezece ani, 
suindu- se ei ia Ierusalim, după datina sărbătoarei, și sftrșindu-se 
zilele, cînd s'au întors ei, a rămas pruncul [sus în Ierusalim, 


fără 


ca Iosif și muma lui să știe“... 
Cu minile incrocişate pe genunchi, fetiţele ascultau povestea... 
„Şi neaflindu-l, s'au întors la Ierusalim, câutindu-l. Şi după 


trei zile l-au aflat în templu, şezind în mijlocul învățaților, 
ascultindu-i şi întrebindu-i. Și se mirau toți cei ce-l auzeau, 
de priceperea și de răspunsurile lwi”. 


— Dragu’ lui copil! -oftă moş Gheorghe cu ochil la 
Olguţa 


— Moș Gheorghe, și învățații aveau bârbi lungi? 
— ŞI albe, dudulța moşului. 
— ŞI el îl întrebau ? 
H intrebau, 
— ȘI la toţi le răspundea? 
— Le răspundea şi-l intreba şi el. 
— Sigur, Moş Gheorghe... Şi-i Incurca. 
— H incurca, duduiţa moșului, cum nu. 
— ŞI nuci trăgea de barbă ? 
— Nu-i tragea, dudulja moşului, zimbi moş Gheorghe. 
3 


g 


374 VIAŢA ROMINEASCĂ 


- De asta l'an ucis. 
— Da, l-au ucis, —se posomori moşneagul. 
Moş Gheorghe, spune mai departe, —şopti Monica. 

„Şi văzindu- |, s'au uimit, şi a zis câtră el muma lui: Fiule 
de ce ne-ai' făcut așa? laca, părintele tău şi eu, îngrijiţi fiind, 
te căutam... ȘI a zis câtră dinşii : Pentru ce mă Cântați ? Au 
nit ați ştiut că mi se cade să fiu în cele ce sint ale părintelai 
meu ? Dar ei nu au înțeles graiul care le-a vorbite... 

— be pan EE nu l-au pedepsit 3 

— Nuu, duduiţa moşului. Pe fiul Iul Dumnezeu ?—se spät, 
mintă moş Gheorghe, făcindu-şi cruce. 

— Da’ el nu ştiau, Moş Gheorghe. 

— Ge ştia Dumnezeu! 

“a Și Isus creștea în înjelepciune şi în vristă şi f 
Cur? ară soia re e? oamenilor” cl 

op orghe îşi ridică ochii de pe bibile, asupra fatitelor. 

Fericirea îi umplea sufletul. In căsuţa moşului, Subi Ochil ICH 
trel copii creşteau impreună Inaintea lit Dumnezeu, dar feriţi de 
oameni... ŞI dintre ei numai unul, săracu', avea să moară pe 
cruce: Copilul Domnului. 


— Moş Gheorghe, da’ fesul nu Lat arătat! 
— lacă-ta şi fesul turcului. 
— Vezi, Monica, asta se cheamă fes, îi explică Olguţa. 


— Ştiu, Olguţa! Cum să L. 
bunicu', ? gut m să nu ştiu!... Avea şi bunica dela 


— Nu se poate! 
Ba da, Olguța ! Tot aşa era: Dë, cu canaf negru... 
— Eii ! Acela era cumpärat dela Constanța. Aşa am avut 
şi eu. Da’ fesu’ lui Moş Gheorghe e chiar dela Tarci, 
-- Dela Turci? 
— Sigur. Din bătălie. 
— Adevărat, Moş Gheorghe ? 
Adevărat, gogo, Dela Plevna îl am. 
— Al fost la Plevna, Moş Gheorghe ? 


— Sigur c'a fost, Dacă-ţi $ 
Şi decorații. D spun eu. Moş Gheorghe are 


— Adevărat ? 

— Are moşu', 

— ŞI-I frumos la războiu, Moş Gheorghe ? 

— EL, Ducă-se pe pustii!.. Mor bett cai—mai mare 
jalea—şi oamenii, săracii... Ducă-se pe pustii! 

-— ŞI mata mai murit, Moş Gheorghe. 

— Cum să moară, —se indignă Oiguţa. Vrei să mă supår ? 


— laca-s viu... Nu te supăra, dudulța moşului!,.. la mai 
bine să mergem în livadă, PS S E 


LA MEDELENI BEO T SRY EC 


— Moş Gheorghe, dac'aşi fi eu fata matale, şi dac'aşi face 
obrăznicii, —m'al bate ? 

— Ferească Dumnezeu ! 

— Vezi, Monica !... Da" de ce nu tragi din lulea, Moş 
Gheorghe ? 

— Fac miros urit. 

— Baci frumos. Iml place mie... şi Monicăi, 

— Fie gang, Da’ hai să vă arâțe moşu' ceva in livadă. 

— Hal, Monica.. Ce vrel să faci, Mog Gheorghe ?—se a- 
armă Oiguja, văzindu-l că intinde mina spre pălăria ei. 

— Să-ţi dau pălăria, duduiţă. 

— Nu pune mina pe pălărie, Moş Gheorghe! 

— laca am lăsat-o... Da ce-l foc în pălărie? 

— Foc, Moş Gheorghe, chlar aşa!—se incruntă viclean, 
Olguţa. 

Mergem, Olguţa ? 

— Moş Gheorghe, arată-i dramul. Eu vin acuşi, 

F= Moş Gheorghe aruncă o privire spre lacata sipetului... 

— Nu-i descuet, Moş Gheorghe, n'al grijă. Cind ai să-mi 
arăţi şi mie ? 

— Nu mai e mult pän atunci, duduița moșalui, zimbi el 
departe. 

Oiguţa-l aşteptă să plece, 

— lachide uşa, Monica, 

Răminind singură, luă din fando! pălăriei luleaua învălită 
Intro sugătoare, o mai lustrui cu rochița cea nouă, și începu 
să caute prin odac... La loc de cinste, subt Icoană, alături de 
bucoavnele sfinte, Moș Gheorghe aşezase darul Olguţel: cutia 
cu Bectimis. Deschizind capacul, Oiguţa desfăcu hirtia roşie şi 
sonoră, infundă în aromatul aşternut, luleaua, şi inchise capacul 
la loe. 


— Moş Gheorghe, chiui Olguţa, ajungindu-! din urmă, — 
acum ştiu de ce-al astupat borta. 


— Na te preface, Moş Gheorghe. Uite-l după nuc. Ai 
vrut să-mi faci o bucurie l. Ştiam eu că n'al astupat borta din 
pricina porcilor | 

— Ce spui tu, Olguţa ? 

Nu vezi, Monica! Uite scrinclobu' 1 Serinciob, Monica ! 
Hai să te dau în scrinciob! Merci, Moş | 


Avea Oţăleanca pere busuioace, da’ n'avea... Moş 
SE aprinse luleaua şi porni spre fundul livezii să destupe 
bo 

— Olguţa ! 

Sst | 
— 0 ! 
— Ti- ? 


— Nu mi-l frică, da... 
— Ține-te de mine. 


316 ____MIAŢA_ROMINEASCĂ 


Olguţa se suise în picioare pe banca zburătoare, cu misije 
încieştate de barele de lemn. Toate vioarele stridente ale serin- 
ciobului mleunau aprig subt minile ei. Monica vedea cind e 
cind pămintul, cînd albastru, cînd verde. Imbrăţişă picioarele 
Olguţei... ȘI scrinciobul : scirț-scirţ... Cind sus, cind lar sus.. 
c'an wawes EG la picioarele unui drăcuşor roş. 

— Vai, Olguţa. 

— Kal frică, 

— Olguţa, cädem ! 

— Nu te las eu! 

— Oiguţa ! 

— Monica! 

Monica închise ochii, Obrajii Olguţe! ardeau. 

— Stal, dudaița moşolui, că ametegte, o potoli MOşneagul, 
aducind scrinciobul din cer, în puterea braţelor. 

— Moş Gheorghe, vreau să merg câlare, strigă Oiguţa, 
bătind cu piciorul în scrinciobol oprit. 

— Te "'mvaţă el mogu’, da’ odihnește-te oleacă, 

— Ut! Tare-i bine, da’ nu mai pot! răsufiă Monica, tavilad 
din noaptea valurilor la lumina portului. 

— M'am odihnit, Moş Gheorghe. lar încep !-— Hai şi mata, 
Moș Gheorghe. 

— Stal, că mă dau jos, ţipă Monica. 

— Ş'acuma să mă vedeţi pe mine, îi vesti Olguţa ridic- 
du-se la loc in nourii de asfințt, de culoarea lor. 


— Rău te-ai înfierbintat, dodulța moşulul. 

Culcată pe lăicerul întins dealungul prispei, Olguţa zimbea 
şi gifiia cu capul pe genunchii Monicăi, 

— Nu mal pot! Uf! Nu mai pot! Moş Gheorghe, să-mi 
aduci aminte... am să-ți spun ceva. Monica, pune mina aki. 

— Vai, ce tare-ţi bate inima! 

Ar fi putot scutura un mănunchi de bujori cu bätätle ini- 
mil. Mina Monicăi fugi spre frunte. 

— Dă-mi apă, Moş Gheorghe.. Multă, 

— Vai de mine! Vrei să cazi la pat, duduiță ? 

— Dă-mi, Moș Gheorghe, nu mă lasa. 

Moş Gheorghe intră în casă oftind. 

Bi ae eşti teribilă, Olguța ! 


— Da, Mie-mi vine amețealā. 

— Na se poate. Așa crezi tu... Eu ași vrea un scrinctob 
mare-mare-mare, un scrinciob de aici până la lași. Su 
ed P L-aşi lua pe Moş Gheorghe și dintr'o dată l-aşi läsa fa 


— L-al lua de aici ? 


— Cind începe la, nu acuma. ŞI după asta aşi S 


şcoa 
EC? şi ag zvirli-o în iaz, şi 'n locul şcolii aşi aduce casa 
03 Oheorghe... 


LA MEDELENI 377 


Tăcură, urmărindu-şi gindurile... Monica îşi inchipui un 
scrinclob care ar duce-o în cer, la bunica. 

„Fără Dănuţ ?..* Melancolie. 

„Fără de bunica 3. 

Monica privi spre curtea boerească, Acuşi trebuia să vie şi 
Dănuţ... la sufletul Monicăi, bucuria năvăli ca o rogeaţă pe o- 
braji... Serinclobul pornise gol în cer. 

Vocea Olguţei răsună energică. 

— Ascultă, Monica, eu aşi vrea un scrinciob din Rominia 
pănă in America, Tu ştii că in America e cel mal mare fluviu 
din Mame. Eu il aduc în Rominia. à 

— Şi dacă-i mai mare decit Rominia ? 

— Nu-i nimic. Aduc şi America... ȘI peste ţara mea, N 
pun mpa pe Moş Gheorghe. 

— tu 


Eu is impărăteasă... Da’ eu mă dau în scrinciob. 

— ŞI çu regele Carol ce faci? 

— Nu ştiu... H fac statue şi gata l.. Moş Gheorghe, m'ai 
lăsat ! Moş Gheorghe, mi-i sete! 

— laca şi mogu’, 

Ascuns după ușă, tot zăbovise, tot așteptase, dind răgaz 
Olgoţei să se mai potolească puțin. 

— Nu-l bonă apa, duduița moșului. Am uitat cofa desco- 
peritä şi-au dat muştele în ea, O spurcat apa. 

— Moş Gheorghe! 

— Ziu, dudulța mogului | 

- Moş Gheorghe, KC lăsa. éi 

— Nişte busuloace, dudu ţa mogulu!. 

— Mal ai? 

— Are mogu' un panera 

— Să le mincăm, Moş tel 

— Aşa zic şi eu, 

— Bunes! 

— Dulci-s ! 

— Mai bune decit apa, dudulțelor. 

— Bună-i şi apa, Moş Gheorghe, da cică au intrat muş- 


tele ! 
Dacă Ii spune Mogu'. 
- Le-a! ée mata de-afară, că 'n casă nu-s, Moş Ghe- 


orghe |! 
Ba zäu ! 
Hai să te cred, Moş Gheorghe, că bune-s basuloacele 


cind ţi-l sete de apă. 
— Toate le ştie diftiulța moşului, 


— Moş Gheorghe, ce s'aude ? 
— la nişte copii... S'o Incăerat. Copii, dă! 
Se bat, Moş Gheorghe ? 


378 VIAȚA ROMINEASCA 


— Ei! Se hirjonesc ei aşa. 

Oiguţa sări drept în picioare, privi, şi se repezi la poartă, 

— Ce-l baţi, mâl, nu ţi-i rușine? 

năltuţi decit Oiguţa, cei doi biet! de țăran, se băteau 

cu destoinicie, pe tăcute, icnind numai, Alături de ei insă, un co- 
pilaş mărunt în cămeşulcă, tipa şi se vâicăra ca un lăutar toc- 
mit pentru bătaia celorlalți. 

— Şi tu ce Up? 

Cel mic amuţi, trecindu-şi dosul palmei peste nas. 

— Acuşi v'arât eu vouă ! De ce vă bateţi ? 


Amindoi băețașii indreptară o căutătură cruntă spre Olguța, 
—ca doi tăurași În fața muletei toreadorului, 

— Măi, da’ voi m'aveţi gură—cind vă 'ntreabă duduița ? 
interveni Moş Gheorghe. 

— la l-am eätbit ! 

ben fai et beten ecaţi 

n același timp, cel doi biraitori, proclamară intun cu 
vorbă lătăreață, infringerea celuilalt. 

— Cum Îţi zice ţie ? 

— lonică, 

— ȘI He ? 

— Pătru, 

— ŞI tu de ce plingeai 72 se inturnă Oiguţa câtră cel mărunt. 

— EI îl frati-meu, lămuri, tot mohorit, Pătru. 

— ŞI ce l-aţi făcut ? 

— Spuneţi, că mă supär ! 

— Oiguţa, spune. să-i şteargă nasul. Uite ce ochi frumoşi 
ee ` S0pt Monica, arătind doi ochi albaştri şi un mâsuc tate 


— Auzi măi, Şterge nasu’ lu! frați-tău! 
- Da’ di ci? 
- Da’ di cl-i frati-tăa ?--se îmbutnă Oiguţa, inginindu-l. 

Cămeşu'ca celui mic, devenind batistă, descoperi o goliciune 
pintecoasă... 

— Mäi broscolule, să nu mai pling! E voi veniți cu mine. 

` — Parcă am făcut ceva !—se inspălmintară băeţii, codindu- 
se În fața porții și-a poruncii. 

— Hal-hai! Ciad spone duduiţa ! 

— Moş Gheorghe îl luă de după git pe fiecare, cu 
adacindu-! înăuntru. Monica după ei, de mină cu cel mic. 
opriră cu toţii in faţa prispei. Oiguţa așezată turcește "pe Weer, 
se încruntă, şi vorbi apăsat. 

— Moş Gheorghe, acuma lasă i cu mine. 

Moş Gheorghe H slobozi, impingindu-i binişor spre Ol- 
guţa. Cel mic incepu să pe, 

— Tu să taci odată! Monica dă-i o pară... Acuma am să 
vă judec pe vol. 


LA MEDELENI 379 


Băeţii plecară capetele, Incrucişind În treacăt, priviri dirze. 
Mai nalt decit toți, Mog Gheorghe zimbea in mastâțile albe. 
- Cine-a sărit Întâi la batae ? 


— Mal Pătru, tu ai sărit, îl ett Olguța. 

— Parcă numai ea! 

Spune de ce-ai sări! la batac ? 

— Să spue el! 

— Ba tu să spul, că pe tine te-am intrebat. 

-— M'o tăcut porcale, mormâi Pâtru cu pumnii strinsi. 

Da’ tu di ci mai făcut jidan ?—izbucni lonică. 

— Fiindcă m'ai prădat de bunghi ! 

De unde-aţi furat voi bunghi 3. ze aţări Olguţa. 

Pătru se uită la lonică. lonică-l măsură pe Patru... Amin- 
două capetele se Îndreptară spre Moş Gheorghe... Moş Gheor- 
ghe Intini ochii Oiguţei, și plecă frontea în påmint. 

— Abal... Vrasâzică vol vă jucaţi in bunghi în loc să fa- 
ceti treabă, 


- UI bunghi aveţi ? 
Eu mam; m'o prădat!i—se răsti Pătru la lonică, răgu- 
şind deodată. 

— Ciți bunghi ai tu? 

— Parcă i-am numărat! 

Măi Pătrule, dai tu ch bunghi ai avut? 

— EI ştie, că m'o prâdat! 

- Scoate banghii! 

lonică intoarse capul inspre poartă, gata s'o la la fogå. 

Fa cum poruncește dudnița, măi lonică. Asta-i stăpina 
ta, Il stătai moş Gheorghe. 

lonică oftă din greu, sâltă din umeri sabțiindu-şi mijlocul 
incins cu brlu roş şi scoase o legăturică plină de noduri şi su- 
mătoare de bumbi, ca un chimiraş copilăresc. 

Mai mulţi n'am! 

— Dă-i 'ncoace ! 

Fruntea lul lonică Imbâtrini... 

— Monica, ia deznoadă tu... 

Ochii lui lonică n'o slăbeau pe Monica. De fiecare nod des- 
făcut, pumni! lui Ionică se stringeau mai tare fâră folos pentru 
nodurile batistei și cele din git... Pătra se dădu mal la o parte. 

— Hā.. hā.. hhh; HA. hä.. hhh! incepu din nou frăţio- 
rol lui Pătru. 

-- Moş Gheorghe, mai dă-l o pară... di-i două să tacă,- 
auzi tu? 

Monica intinse Oiguţei, în palmele alăturate, legătura des- 
tăcută, cu bumbi! tarcaţi. 

— Monica, du-te "o casă și Imparte-i In doen, 


380 ` mp ROMINEASCA 


— N'o lăsa Moş Gheorghe, strigară intrun glas băeții 
gata să 7 eum după Monica. e Si 
— la 


Olguţa se ridică în picioare, privindu-i de sus. 
— Vrasăzică Moş Gheorghe v'a dat bunghi.. 
— Nouă ni i-o dat, se scuturară ei. 

— Vouă, vouă ! Da’ de ce vi l-a dat?... 

— Ca să ne giucăm nol!—se bătură ei peste piept. 

—- Şi voi aşa aţi făcut? 

- a' cum? 

— Da’ cum ?... Eu m'am bătut, sau voi? la să văd... 
Călcăile goale ale lui Ionică stredeleau pămintul... Degetul 
cel mare dela piciorul lu! Pâtru se ridică ia sus, nedumerit. 

— Vrasăzică, în loc să vă jucaţi cu bonghil lui Moş Ghe- 
orghe, vol v'aţi bătut și aţi prădat. 

— El m'o prădat! 
— Je bunghii mei! Zi măi, ci stai! 
— Ae prădat. 

- EI, acuma vorbesc ep. Vrasăzică v'ați prădat si Lë 
bătut... ŞI M Gheorghe, flindcă nu l-aţi BA-2 vă A 
bunghii. Aşa-i, Moş Gheorzhe 3 

Privit din trei părţi, moş Gheorghe clipi. 

— Dă !—oftă el, cu ochil la Olguţa. 

— Acuma să vă văd! 

Pătru oftă. lonică se scârpină după ceafă. 

— Vrasăzică aţi tăcut. Bine. Acuma să vorbesc eu... in 
ce clasă eşti tu, Pâtru 3 

— Parcă en mai ştiu! 

— Nu ştii. Atunci bunghii tăi îi dau eu lui lonică. Spune 
tu, măi lonică, în ce clasă ești?) 

— Intra patra, se iuți el cu răspunsul, 

— ŞI eu parcă nu-s !—sări Pătru, 
a We geste: eich eier bere? Le: Acuma eu pe 

n rebare : cine un dată, capătă bunghil | 

Moş Gheorghe. Aţi auzit ? F á e 

Băeţii se incordară ca pentru o întrecere la fugă. 

— Gata, Olguţa,— o vesti Monica, arătindu-i pumnii închişi. 
et BA îs și Gei n ën spuneţi mie, voi băeţi din EE 

$ ace... cit face cincizec trei inmulți zeci şi * 
unu, Poftim. i se 4 

Monica, Pătru şi lonică rămaseră cu ochii mari şi gura căs- 
cată în fața Olguţei. Moş Gheorghe dadu din cap, minunat. 

— Una ori trei face trei. Unu orl cinci face cinci—înce- 
pură în gura mare Pătru şi Ionică, intorciînda-şi spatele şi sceri- 
ind io aer cifrele, 


— Tu ştii, Olguţa ?—şopti uşurei, Monica, 
— Da' tu? 


— Nu ştiu. 
— Nici eu. 


LA MEDELENI 3831 


— Vai, Olguţa! 

— Parcă ei ştiu ! Da's proşti! Uite cum îşi bat capul ! 

` Dacă m'am tablă şi plumb !—se tingul Patru, cu amå- 
răciune. 

— Mă dac în sat, şi-aduc socoteala gata,—se oferi Ionică. 

— Vrasăzică nu pii. Voi båeți din clasa a patra nu ştiţi 
să faceţi o inmvulțire—De ce nu v'a läsat repètenți ? 

Bieţii o ascultau cu teamă şi supunere. 

— Vrasăzică numai eu ştiu. la spuneţi voi a cul-s bunghii ? 

— ap Oftară ei amar, 

— Al mei, Hindcă numai en ştiu Monica, dä-i încoace. 

Nici legătura nu mi-o dai 7 întrebă cu spaimă şi sfială, 


Ionică. 
-- Dă-i-o, Monica... De-acuma plecaţi! Ce mai aşteptaţi ? 
— Hal măi! 
— Hal! 
— Măi Pâtrule, ai să le mai baţi? 
— La ce? 


— Da'to, mäi lonică? 
— Hheii! ofiă el hurducat. 
la veniţi incoace... Hal, că mă supăr. 

Băeţii se apropiară cu capul în pămint. 

— la întindeţi fiecare cîte-o mină. 

Pamnul Iul Patru înghiţi bumbi!. lonică if privi pe-al săi cu 
mal mult „rămas bun“ decit „bine-aţi venit”, purtindu-şi privirile 
cind spre palma lui, cind spre pumnii lul Patru, 

- Monica, dă-mi şase pere. 

Monica alese, făcu un buchet din pă - le întinse Olgvțel. 

— Patrule, na două pere, și să nu mal fii prost să-ţi plerzi 
banghii la lonică,--şi Ge, mä lonică, iți dau eu patru pere bu- 
suloace cum n'ai mincat tu niciodată. Pune-ţi bunghii la loc— 
nu UJ iau înapoi-—și minincă perele... Şi să te-astimperi, că mă 
supär ! 

— Mulţumiţi dodulţei, măi urşilor. 

— Sărut mina. 

— Sår... mna ! 

— Sărutaţi-o, măi, că ea v'o făcut dreptate. E 

Mioile Justiţiei de pe prispa casei tul moş Gheorghe pri- 
miră sărutul impricinaţilor. 

— Monica, dă-mi batista. 

Uite-o. Pentru ce ? 

— Mi-au incleiat minile,—zimbi modest Olguţa, coborindu- 

se de pe piedestal, 


— Duduiţă, vine Anica să vă cheme. 
— lar Anica! 
— Vă pot... 
— Ştiu. Ce cauţi aici ? 
Vă pot.. 


382 VIAŢA ROMINPASCA 
— 


— Ştiu. Vino cu mine. 
Anica intră in casă după Olguța. 
— Mi-am pierdut batista, Pune-te şi-ọ caută, 
Olgoța trioti ușa lăsind-o pe Anica înlăuntru. 
— Pune lacata, Moş Gheorghe. 
— Cind să-i dau drumu’? se veseli Moş Gheorghe, 
— Cind om ajunge "o poarta casei. 
- Aşa ol face, 
— Moş Ghsorghe, vezi c'ai uitat să-mi aduci aminte | 


Vezi 1. De ce nu pui mata, Moş G 
morcov în tutun, cum pune a pápa S PE: Soorghe; SAA 
— Oi pune, dudvița moşului, 


explică ri Aaaa Gheorghe, că morcovul ţine umezeală, îi 


- Duduiţelor, da’ cind mai veniţi la mosu' ? 
Cind ni-i pofti, Moș tie SC: 
— laca vă poftesc. 
— Atunci venim mine. 


"fe: EE am dres gardu’ la loc !—clipi cu înțeles Moş 


- x wi e porcii în livadă ! 
intre sănătoşi. De-acuma are moş»' scrinciob. 
— oss Oigaţă, nu-i batista —vociferă Anica din casă. 


Din pragul curţii boe 
cură semn câtă es Oaa Taj roşie şi cea albastră fä- 


— De-acum pleacă, zimbi 
— Dei unde-s duduele? `" Gheorghe dind drumul Act, 


— Du-te şi le caută că asta-i treaba ta | 


In urma tuturor porni moș Gheorghe. S 
Luceafărul dintăia iucea curat ett Keess DEER 
cise deasupra ieslelor din Beer D Tee SE 


Moş Gheorghe intoarse capul îndărât 
de ţară, pe 'nserat, int pul îndărât. Pe poarta caselor 
ceri, sape, Sau securi. ră doar carele cu bol, şi oamenii cu se- 


P e 
dë e poarta casei lui moş Gheorghe, intrase şi eşise o po- 


Deasupra casei | F 
stire se inchina. ui moş Gheorghe, un inger sau un coco- 


Cum ați petrecut, Monica ? 
Foarte bine, tanie Alice .. Păcat numai că ma fost şi Dânuţ.- 


(Va urma) 
lonel Teodoreanu 


Multe și mărunte despre Eminescu 


III. Vara anului 1868. 


Se ştie că in anul 1863 Mihail Eminescu era sutieur al tru- 
pel tui M. Pascaly. O dovadă nouă (şi de prisos, dealifel) se va 
găsi mai la vale. Viaţa lul de-atunci era legată de a trupei. Is- 
toria trupei devine, deci, material d sufleteşte—În acest caz, 
mai ales sufieteşte—parte din viaja poetului ; din fericire devine 
şi parte însemnată din deslugirea cauzală a vieţii lni, a ideilor 
lui, a sentimentelor lui. Orice biograt al lul Eminescu trebue sa 
se ocupe, deci, deaproape cu faptele trupei lui Pascaly, care få- 
cură parte din mediul determinant al poetului. 

Deocamdată eu am căutat să fixez, zi cu zi, drumul făcut 
de trupă în Transilvania, în anul 1868. Acest drum a fost un 
trium al artel romineşti ; a fost întâia excursie de mare propa- 
gand artittică și națională prin Ardealul amorţit; a avut ug 
efect extraordinar — ai Mihail Eminescu era acolo, în mijlocul 
celor ce Întăia oară duceau în Ardeal dovada că principatul ro- 
min are artă, gralu fermecător şi mari talente, care se puteau 
Lama "Ae Ungurilor, şi Saşilor fără nici-o teamă de critica lor. 

astădată M. Eminescu a cunoscut o parte pentru el 
nouă din Ardealul sudic şi din Banat; a simţit căldura cu care 
populaţia primea pe solii artistici al principatului, s'a încălzit în- 
sugi şi a pus o temelie nouă, poate cea mal hotăritoare, e bine 
cunoscuta lui predilecție pentru Ardeleni, a căror viaţă a urma- 
rit-o apoi cu depilnă atenție, a discutat-o adeseori în studii şi 
articole, a primit-o (discret) şi in poezia lui. 

E Himurim, aşadar, drumul lui prin Ardeai în vara anu- 
lui 1 


——— VIAȚA ROMINEASCA _ 


l. Brașovul.—Trupaa descins întăla în Braşov. 

Gazeta nemţească a oraşolui (Kronstădter 
tipărit niciun rind despre această descindere 
pei. In schimb Gazeta Tra 
îi putut-o implini Insă, Si mai serios. 

in numărul dela 4 | 16 Main Gazeta ti 
despre teatrul ce ne sosea din 
col de fond, in care: aduce 
deal au jucat numai dileta 
mişti ; şi 1838—1853, dar cu int 
cerea profesorilor de atunci) ; 
Ardeal — insă numai în Braşov 
dini. Acum, în 4116 Mai Mihail Pa 
cu toată tropa, deci şi cu Mihail 
temeiul documentelor de drum p 
tru sine cu soția sa şi pentru to 
call H deteră concesiunea fără 
adică indoit ma 
că va petrece in Bragov“, Deci, indată o 
că Pascaly avea intenţia să 
zeta să dea o listă a pieselor 
ea că trupa va juca demn. Ga 
toate. premitem, că artistul 
tot ce se nume 
frivolități adun 


şi despre jocul tru- 
a făcut datoria, care şi-ar 


păreşte primele vegti 
Le tipăreşte într'an arti- 
aminte că, pănă la o vreme, în Ar- 
în Blaj; semina- 
reruperi, în Braşov, subt condu- 
că in anii 1863—1864 a călcat în 
societatea d-nei Famy Tar- 
scaly se află sosit i 
Eminescu. Gazeta 
roduse de d. Pascaly 
H ceilalţi membri, autorităţile lo- 
nici-o diticoltate pe un termen de 
cit crede d. Pascaly 
primire buna.* 
joace şi în alte oraşe, 
cu care venea şi să 
zeta scria: „Nainte de 
rtat din repertoriul său 


corege, vor fi şi vor rămine 
toate popoarele, Renumele 

maturgie, pe care le făcu 
cițiva ani, garantează 

scop, spre deplină mulţ 
(snblinierile sint ale Ga 
fat că-i soseste arta 


ascaly în Paris, în curs de 
nostro ajungerea sus atinsului 
ştiu preţui arta” 
astfeliu, înştiin- 


jucat Orbul şi Nebuna, dramă 
+ Pascaly (din limba 


âmire a tutoror 
zetei). Tot Ardealul era, 


(Duminică) s'a 
tradusă de M. 


lo 7 | 19 Mai s'a jucat Oé 


rgăunii sau necredința bărbați- 
deemo în 3 acte, tradusă 


de M. Pasca!y (din imba fren- 


din Brașov, actul de concesiune şi ce: 
teren, dar încă n 


— MULTE ŞI MĂRUNTE DESPRE EMINESCU ` ` 385 


Gazeta din 8 | 20 Mai informează că a asistat un pubiic 
„foarte numeros“, că exactitatea jocului a locintat; că în deo- 
sebi d. şi d-na Pascaly pot rivaliza cu actorii scenelor 
celor mal mari din Europa. In special: „Eram încintați de frumu- 
seţea sonorități limbil romine din vocea delicată şi pronunciaţiu- 
nea cea curgătoare şi maesiatică a d-nilor actori, proprietateg 
limbii acesteia divine“. 

Exclamaţia : „Ce daună că această oticină a culturii limbi 
şi a Inimii, scena romină, incă nu s'a putut inculba cu perma- 
gent în sinul rominimii din Transilvania, Ungaria și Bucovina 
etc“, puse în discuție tema despre teatrul rominesc in Ardeal, 
despre care mat tirziu va scrie şi M, Eminescu, * 

Era în ajunul Gărgăunilor (6 Mai), după care era să ur- 
meze într'o Joi Strengariul din Paris, comedie in 2 acte (din 
limba franceză! şi Femeile care pling, comedie în | act (din 
limba franceză, jucată la Vaudeville şi în Viena!), 

O sou scurtă scrisă în 12 |21 Mai, arată că publicul 
„Precumpănitor numai rominesc“ asistă numeros; şi că nu se 
poate admite notiţa din afişul dela 21 Mal, că adica, Pascaly 
va da numai! zece reprezentații. + 

In 2 | 14 iunie Gazeta anunţă că Duminică se va reprezenta 
Mihaiu Viteazul după lupta dela Călugăreni, tablou național la 
versuri, de Dimitrie Bolintineanu şi Doi profesori procopsiți, 
comedie întrun act (cu cintece), în beneficiul lui Pascaiy ; şi a- 
daogă : „Credem că sala va fi prea mică, flindcă piesa e na- 
țimonală !* La Mihaiu Viteazul a şi fost public mult, ** 

In 5 | 17 lanie Gazeta anunţă câ la 15 lunile trupa dase o 
reprezentație, cea din urmă, în beneficiul şcoalelor romine dir 
Braşov; şi că „mine dimineaţă”, in 17 lunile, ea pleacă la 
Sibiu, unde va juca Simbăta viitoare. 

Trupa se grâbea, de oarece avea de gind să ajungă la Lu- 
goj, Timişoara, Arad, Cluj și Gherla, unde în acel an se ţinea 
adunarea generală a Asociaţiei transilvane. 

Acest ultim articol al Gazetei mai insemnează că trupa a 
luat cu sine „molte cununi şi buchete de flori in tricolorul na- 

al”. 
e M. Pascaly făcu o vizită la redacţia Gazetei, prin care tri- 
mise publicului un „adio plin de graţie şi de părere de rău“, 
promițind că va reveni, atunci cu mai multe plese naţionale, 


” La lera eceasia Gazela mai reveni şi în 6 lunie (25 Mat): 
„Cind vom fi ai noi in siare a serba alei punerea pietrei fundamen- 
lale la ua ieairu romin, cum făcură mai eri Boemii ?!* Turneul Pas- 
caly Influență, deci din capal loculu!, evoluția iesirului ardelenesc. 

* Peniru a indica scari cam unde se află alunci lileratura ro- 
mină, cltez din Gazetd Bibliografia (subt anunlal teatral) : Archioa lal 
Cipariu ; Brises d'Orient de D. Boliniineanu ` Alecsandru Lâpuşneanu 
și După bălâlia dela Călugăreni de Bolintineanu : Curs de poesie gò- 
nerală de |. Ellede-Rādulescu; și Harta Daciei moderne de Laurian? 


d 


386 VIAȚA ROMINEASCĂ 


eg 


a ca piesele naţionale să fie mai multe o exprimase şi co- 
Geier din ee al Familiei din 14 | 26 Mai, p. 201. 

Deci, revenind la Eminescu, hotărim că din 4| 16 Mai 
pănă la 4| 16 Iunie el a trâit în Braşov, ca sufleur; nu zic ca 
actor, deşi, precum vom vedea, un ziar al vremei îl socotește și 
actor, În 17 Iunie stil nou a plecat la Sibio. ` 

Toată luna Mai în Braşov—va fi fost şi pentru el o fru- 
museţe, de care poate numai Braşovenii işi dau bine samă, 

II, Sibiiul.— Datele plecării din Braşov şi sosirii in Sibiiu nu se 
potrivesc exact, deoarece Hermannstădter Zeitung din 16 lunie (No. 
142) spune că, în Sibliu, trupa a sosit eri dimineaţă (15 ?) -va 
juca poimine, ln realitate, tropa şi-a început jocul intr'o 
bătă, 20 lunie, cu piesele: 

Este nebună, dramă în 2 acte (tradusă din  franţuzeşte) şi 
Nevasta trebue să-și urmeze bărbatul, comedie in 1 act. 

Sala teatrului comunal i se dase lui M. Pascaly gratuit; 
in schimb, i se ceruse ca o reprezentare să se dea in folosul 
săracilor din Sibilu, Sagii din Sibilu au fost, deci, chiar foarte 
amabili, i 

la 9/21 lanle (Duminică) s'au dat piesele: Strengarul din Paris, 
comedie in 2 acte; și Femeile care pling, comedie într'un act. 

Aceasta (a doua) este singura reprezentare al cărei afiş 
l-am găsit în colecţia de afişe teatrale a Bibliotecei museului 
Bruckenthal, Reţin din afiş ceiace mi se pare interesant. Tropa 
sa Pascaly şi-o numeşte „Socletatea dramatică a artiștilor supe- 
riori din Bucureşti“. La Ştrengariulu din Parisu sau popori şi 
nobleite (sic) se insemnează că s'a dat în teatrul „Gymnase*, in 
Viena, Berlin etc. ; Femeile care plengu, că-i tradusă de Pascaly 
şi că sa jucat la „Vaudevilie“ din Paris şi în Viena. Aceleaşi 
lucruri şi vitlurile pieselor se spun şi în limba germană, şi În cea 
maghiară ! In Ștrengariul au jucat: d. M. Pascaly (losit), lon 
Gestianu (Generalul Marcu), d-na C. Dimitreasra (d-na Marcu), 
d. P. Velescu (Amedei), d. V, Fralwald (Hiler), d-ra Mari Va- 
silescu (Eliza). In Femeile, d. M, Pascaly (Sambly), d-na Mat. 
Pascaly (Deifina), d. P. Velescu (Albert de Rieux), d-ra SE 
Vasilescu (Clotilde), d. S. Bălănescu (Jean, servitor de hotel). 
invitare specială spunea (tot în afiş): „Artistu Pascaly şi societa- 
tea sa contindu pe concursu tutuloru lubitoriloru de arte fru- 
moase, se adresa la totu publiculu din acestu orasiu de oarete 
arta şi frumosu sunt proprietatea inimilor culte şi iubitoare de 
cultură“, (1). * D 

Mă întreb, ce va H gindit M. Eminescu cetind astfel 
grandiloqvente rinduri bătute în ziduri sibiene?! 


* Se plălea: Loja rangul I, 3 florini; rangul Il, 2 florial; loje 
de parter 2 florini 50 E „sperraliu* 60 cr. ; „stehplatu” 50 er; 
parier 35 cr. ; galerie 10 er. Corlina se ridică la 8 ore fix. 


geg SNT 3 
d MULTE _ŞI MĂRUNTE DESPRE EMINESCU 387 
—_— 07 DESPRE EMINESCU 38 


Să revenim la plese. //ermannstădter Zeitung (No. 147) 
tace intãia dare de samă. In Este nebună jacaseră Pascaly (Sir 
Harleigh), Matilda Pascaly (Lady Anne), Maria Vasilescu (Nelly 
care era cine 19 end Erscheinung, Gestian (Doctorul), 
Velescu (Maxwelli), Balânescu (Vilchius) şi Fraiwalt. Jocul lor 
impuse recensentului părerca că nu are atace cu o trupă ambu- 
lanță, ci cu o societate compusă din forte destoinice care şi-a 
tăcut o problemă din inaintarea artei (aus tichtigen Kräften; zur 
Förderung der Kunst). 

La Strengariul şi Femeile asistase şi comandantul feid- 
mareşal Freiherr von Ramming ! 

Urmară în 25 (st. n.) Gârgăunii. 

In 27 lopie se dere Voinicosul și fricosul, o comedie fran- 
ceză, cu Pascaiy (Don Bovadiila), Matilda Pascaly (Elisabeta 
Farnese), imposantă, și in toaletă mindră (zice criticul aceluiaşi 
ziar, No, 154) și Vaşileasca, foarte drăguța domnişoară (nlediiehst). 

In 28 lanie a fost o zi foarte caldă, Totuși Mihaiu Vitea- 
zul după lupta dela Călugăreni atrase multa lume. Pe Mibaiu 
îi juca Pascaly, care şi aici a fost primit cu aplauze nesfirşite 
şi cu buchete tricolorate. Criticul laudă costumele romineşti- 
vechi; şi dicţiunea frumoasă, ritmică a dialogului. In Doi pro- 
fesori procopsiți de Scribe (in aceiaşi zi) jucase Pascaly, Vasi- 
leasca (Janeta) şi Gestian (Dr. Senglam). 

Ultima reprezentare s'a dat în 20 lonile; plesa: Un poet 
romantic de Millo; cu Bălânescu; şi Sârmanul muzicant dra- 
mă în Î act (din L franceză), cu Pascaly și Vasileasca (Amelie), 

Scriind chiar din acea zi (30 iunie) în Familia din 23 lunie 
sau 5 Julie st, n. (No. 22) Nicolae Densuşianu (istoricul de mai 
tirziu) nu adaoge nici un fapt deosebit: dar laudă şi el deose- 
bita putere artistică a trupei; lar data reprezentării piese! lui 
D Bolintineanu o scrie: 27 |. G D Duminecă ; şi Sârmanul mu» 
zicant este la el Sârmanul Jac. 

Pentra complectarea tabloului mişcării produse in Sibliu ma! 
insemnez, după Nic. Densuşianu, că ia 29 lunie st. a. Rominii 
au dat in onoarea trupel un banchet, la „Imparatul Romanilor“, 
Şi, după /ermannstădter Zeitung, că in loji s'au văzut țărani 
din Răşinar, Bot și Sâlişte, semn cà dorul de caltară şi de 
sprijinirea ei pâtrunsese in popor. 

Ochii lui Eminescu vor fi oglindit fericirea de-a vedea con- 
ştiinţa naționala deşteptată. 

Lugojul.— Popasul următor trupa J-a făcut în Lugoj. 

Familia din 1 | 13 Iulie (No. 23) are un raport iscălit de 
viitorul academician A, M. Marienescu. Până în 7 Iulie (data 
raportului) se j: case: Ea este nebună şi Nevasta trebue să-şi 
urmeze bărbatul (4 lulie); apoi Gărgâunii (5 lulie), Marienesca 
luase contact cu trupa, anume cu „tegisoral” şi informa dela 
izvor; el lăuda morala pieselor, scuza lipsa pieselor gr weg 
pentru a căror reprezentare trupele ambulante nu pot duce cu 


388 l _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


sine mijloace de montare suficiente ; naționale rămin unele piese 
mici şi— limba; temejul lor el afirmă că „arta teatrală rto- 
mină S'a ridicat [a o înălțime cu a popoarelor culte“. ȘI Lego- 
” jul era, așadar, foarte mulțumit. 

Alte precizări—una însemnată—se găsesc în corespondența 
din provincie a Albinei (No. 70; 3 | 15 lule). Trupa sosise la 
Lugoj în 4 Iulie; jucă piesele indicate de Marienescu; lar afară 
de acestea: Voinicos, dar fricos (9 Iulie), Femeile care [ine 
şi Nu este fum fără foc (11 Iulie), Mihaiu Viteazul (12 
Corespondentul „Albinei" este singurul care pomeneşte pe Mi- 
hai! Eminescu ca prezent în trupă și anume ca actor. Cores- 
pondența aceasta este un document le viaţa lul Eminescu; de- 
acela îl reproduc intrer: 


Lugoj, 10 Iulie 1868 


"D-le Mihaiu Pascaly, director de tealru din Bucureşii, avn o idee 
prea lrumonsă ca să lreacă cu o parie din <oclelalen dremalică şi în 
părțile noastre. Dapă ca se fini reprezenlările romine în Brasov și 
Sibiiu, ajunse sila Lugoj şi ac! în 4 lulie dădu „fo este nebună“, dre- 
mă, și „Nevasta să-și urmeze bărbalul*, comedie; in 5 lulle „Qár- 
găunul“, comedie, în 9 lulie „Voinleos dar fricos", comedie. in (se 
va de „Femeile care pling” şi „Nu este fum fără foc", lar in 12 Leite, 
„Mihalu Viteazul”. Sperăm că socleialea dramalică va răminea aci 
incă până câlră 25 lalie, pe urmă va lrece In Timișoara pe o sáptš- 
mină, — de aci la Arad, și mal deparie. e 

Socielaten siă din damele : Matilda Puscaiy, Maria Oestiegn, 
Catinca Dumi'rescu și Marla Vasilescu: ai din domoll: Mihalu Pas 
caly, L Gesleanu, |. Sapeanu, |. Balanescu. P. Velescu, M. Eminescu, 
şi V. Fralvald, 

“In Lugoj se fcu deocamdată un abonomeni pe 6 reprezealări. 
Soclela'ea e solidă şi cul!ă. 

‘D. Pascaly pănă acum în loate reprezentările a jucal, și putem 
a-l cunonşie de un adevăral artist pe scenă penirucă in toate rolele 
sale excelează, ori e dramă, ori e comedie. D-na Parcaly în ses 
sale principale de dame declamează foarte bine și desterilalea-i d 
lestimonia de artistă bună. D. Gestianu și-a cîștigat conoștinte fromoate 
in această ortă. 

Domnișoara Vasileccu pronunță limba ceo dulce romină cu è 
fec! plăcul, şi e o mărgena prejioasă a societății dramalice. 

“Incă nu e ajuns rindul peniru loji pe scenă, sau încă au-şi a 
vară toji rolele de a-i patea cunoaşie mai de aproape, şi pentru a: 
ceasia e greu, de a spune opinlune despre liecarele. Presie lot do: 
cielatea dramatică are membri nat, sintem malțumiți cu rresiajiunie 
el, ne face onoare și innainiea sireinilor, așa cu arla precum cu gër- 
drobul elegant, și purtarea în publ e. E 

In cele două reprezentări prime, leal'ul a foci plin de nu ia 
era loc; a lreia reprezentare lu cem sperială de o ploale mere 
acea zi. Ess 
‘Dia eliche! Invitarăm ai pe sirelni și le olerirăm şase lole; rd 
numai unul a primii invitarea. Sirăinii acuma avură intăla ocariaag e 
să arale de roesc și progresul ariei noasire, şi se arălară rel i 
nol, de vine soeleialea germană sau maghiară pe alci, noi cer 
și teatrul lor. Avem să lavătăm. La a 

“Unii și din streini se cam sirecurară prin pariere, al Sei i 
el dewa nu avură pe sici esa soclelăți bune, sciricesc şi după loc 
mai bune». 


MULTE ȘI MĂRUNTE DESPRE EMINESCU ` 389 


Uitimele ştiri (din 23 lulle) despre Lugoj le dă însăşi A. M, 
Marienescu, în Familia din 25 lalie (6 August) Deoarece intre 
raportori există o mică deosebire, culeg ordinea Şi titlurile plese- 
lor date de Marienescu: 

4 | 16 lulle: Frica e din rain; comedie naţională, 
6|18 „ : Sterian pățitul; comedie națională, 
7| 19 „ : Strengariul din Paris: comedie. 

11 |23 „ : Orbul şi nebuna ; dramă. 

14 | 25 „ : Doi profesori procopsiți; Un amic supârător : 
Coconul Birzoiu, comedie naţională. 

Marienescu caracterizează pe scurt pe fiecare actor remar- 
cabl! (soţii Pascaly, Gestianu, Balănescu). Despre d-ra Marița 
Vasilescu se insemnează că „În urmarea unei cauze straordinare 
D Ee la Bucureşti şi piesele cu cintece naționale au de a 
suferi“, 

ŞI cum Banatu-i „fruncea“, Lugojenii serbară pe artişti la 
un banchet dat într'o grădină. Vre-o 60 de Lugojeni romini 
erau de faţă la banchet; „candele“ ardeau prin copacii grădinii 
ca nişte „stele“; muzica naţională cinta; discursurile au fost 
frumoase; la sfirşit s'a danțat; iar în zori de zi muzica plecă 
să cinte subt ferestrele doamnelor Pascaly şi Dimitrescu, subt ale 
d-rei Maria Vasilescu. Așa se petrecu în ziua de 9 | 20 Iulie, 

Mare răsunet trebue să fi avut teatrul in tinerimea şcolară ; 
aceasta fusese admisă gratuit la reprezentări; în folosul el Pas- 
caly plănuise o reprezentare, care nu s'a mai dat, din cauză că 
trupa era chemată cu nerăbdare la Timişoara şi Arad; totuși 
tinerimea şcolară, se adună, dupa teatru, Subt ferestrele maestru- 
lui, Îi cîntă un concert şi-i tinu o cuvintare, la care Pascaly 
răspunse ; aceasta se făcu în 26 lulle. 

Turneul lui Pascaly devenea prilej de unificare sufletească, 
ia care M. Eminescu asista cu inima sa mare şi ca acel creer 
care numai peste cițiva ani (1871), în scrisoarea cătră Dimitrie 
Brătianu, avea să scrie teoria acestei unificâri izvorite din adin- 
cimile secolelor | 

IV. Timișoara.—Despre Timişoara, Famillia din 17 | 29 
lulie ne informează (din 20 lulie) că, încă Inainte de ziva aceasta, 
Pascaly f :sese in oraș, ca să pregătească cele trei reprezentări 
ce-avea de gind să le dea acolo. Aceiaşi Familie anunță (din 
21 lalie) că Pascaly fusese şi în Arad, învoindu-se cu directorul 
teatrului să dea mai multe reprezentări (în 1,4, 6,11 şi 14 
August st. nou). Pascaly era activ. Zilele dela Arad au fost, 
insă, schimbate, din cauza „stărei valetudinarie“ a d-nei Matilda 
Pascaly, care 'n loc să joace în ele a mutat reprezentările 3, 4, 
5 şi 6 în zilele de: 8, 11, 14 și 18 st. nou." 

Despre teatrul din Timişoara a seris, în Familia (25 


* Alişul-apel (din 16 Iulie) al lui M. Pascaly, peniru Arad, se 
allă in Fodera/lunea, 1868, No. 106. 


4 


390 VIAȚA ROMINEASCĂ iv 


——— 


iulie | 5 Augost), G. Trăilă, un scriitor stimat din acel timp. In 
Albina din Pesta (No. 77 şi 79) a scris un corespondent ano- 
nim. Din cele două izvoare reese că S'an jucat: 

28 lulle: Strengarul de Paris. 

„ î Frica e din raiu, piesă naţională, cu cintece, de 
M. Pascaly. 

31 Iulie: Mihaiu Viteazul, Doi profesori procopsiți şi ne- 
procopsiți. 

Corespondentul Albinet şile şi de ce în 30 Iulie s'a jucat 
Frica din raiu, comedie ìn 3 acte, în loc de Sermanul muzicant 
şi Nevasta trebue să-și urmeze barbatul : 

Doamna Pascaly purta in pintece un copil care se apro- 
pia de naştere; şi nu potu să joace ; l-a şi născut în Timişoara; 
un băiat! 

Artiştii au fost sărbătoriţi şi în Timişoara. Scriitorul. ca să 
nu zicem chiar poetul, lulian Grozescu comise o poezie de 32 de 
Versuri, care 'n 78 Julle se împărţi publicului Care asista la re- 
prezentare, mărturisind, între altele! 


Temișoara cea bălrină 
Pare c'a ialinerii, 
Căci azi Thalia romină 
Prima dată a sosii. 


Ce va fi zis Eminescu despre proza aceasta rimată ?! 
` Se oferi şi aici un banchet adică o „cină“ în parcul Coro- 
nini; despre trupă corespondentul s une că „toți au luat parte“— 
deci şi Mihail Eminescu —gi că, aMtă de trupă, au mai daat (cu 
ea) alte 50 de persoane, 
Binecuvintarea pe care G, Trăilă o irimete din urmă loi 
ata: i plecat sp'e Arad, a fost binemeritată. 

» Aradul. —Ştirile despre Arad se găsesc în Familia (25 
lulie | 5 August), in Albina (No. 71, 73, 76, 79, 80, 85) şi in Fe- 
derațiunea. 

Pascaly fusese chemat la Arad; hotărise zilele; le schim- 
base; şi incepu Simbătă in 1 August, în teatrul oraşului: „O zi 
mare”, scrie Familia, căci „eri întâia oară răsună de pe scena 


Aradului limba noastră dulce şi sonora“. Romini mulți erau de ` 


faţă ; dar şi străini! 

S'au jucat: 

l August: Poetul romantic: Doi profesori procopsiți şi 
neprocopsiți. 

Balul dela palat (cintindu-se Astăzi este zi de sărbătoare, 
să ne veselim D 

Inainte de teatru s'a declamat poezia lui At. M, Marie- 
nescu: Adu fi aminte, Romînie! O declama Pascaly insușşi. 

4 A gust: Frica din raiu (piesă naţională). 

8 August: Sterian pățitul de Pantazi Ghica, 

11 August: Mihai Viteazul; Bărbatul ninerat (desmerdat), 


NM 


MULTE ŞI MĂRUNTE DESPRE EMINESCU 391 
TE ŞI MĂRUNTE DESPRE EMINESCU ` 301 


comedie tradusă de Pascaly; Nenorocirea cuconulut Birzoiu, 
bărbatul cucoanei Chiriţa, 

Corespondentul Familiei! (2 | 14 August, No. 27) spone că 
ia aceste reprezentări a văzut şi „citiva plugari de frunte“, Ves- 
tea se răspindise, însă, iute şi în 8 August, zice acelaşi cores- 
pondent (D. G. un iubitor de arte), „văzurăm pre mai 
mulți din comitatul Zarandului, cari făcuseră cale de două zile, 
ege au să poată auzi cel puțin odată limba romînă de pe 
scenă“, 

Autorii locali ar fi voit ca Pascaly să le joace piesele lor, 
At, M, Marienescu oferea comedia O glumă ( act), lar losif 
Vulcanu tot o comedie: Nu vătâmați fetele bätrtne (3 acte). 
Dăcă nu intervenea lăuzia d-nei Pascaly, comedia lul Vulcan s'ar 
fi jucat, explică Familia. Se mai jucară, deci, numai piesele cu- 
noscute. ȘI anume : 

18 August: Sermanul muzicant; Femeia trebue să-şi ur- 
meze bărbatul, 

D-na Pascaly apăru acum întâia oară înaintea publicului 
aradan, care o primi cu mari ovaţiuni. Intre cele două piese, 
maiestoasă cum era, şi Imbrăcată in port național, Matilda de- 
clamă poezia lui Valcan Copila romînă. Vulcan fu chemat la 
rampă, alături cu marea artistă | 

Țăranii! continuau să asiste, 

19 August (Mercuri): Nu e fum fără foc; Un pahar de 
ceaim. 

D-na Pascaly avu prilej să arăte ce este limba rominească 
de salon şi cit de „acomodată“ este ea pentru salon. Corespon- 
dentul Familiei însemnează : „Mi-ar îl plăcut să fi putut şopti 
aceasta flecărei dame dintre cele prezente; și erau de față prea 
multe şi frumoase dame romine“-—care, aşa reesă, în saloanele 
lor nu prea vorbeau romineşte. 

La reprezentarea aceasta asistară dol frați Mocsonyeşti, de- . 
putaţii Borlea şi Vincenţia Babeş. 

Voinicos, dar fricos ar fi fost (după Albina) a şaptea re- 
prezentare. ` 

27 August (Joi): Strengarul de Paris. 

28 Avgust (Vineri): Orbul şi nebuna. 

Aşa ar reegt seria pleselor după ziarele romineşii. Cu a- 
'utorul ziarului unguresc local stabilim însă că Ștrengarul s'a ju- 
cat şi în 14 şi 18 August; iar Orbul și nebuna şi în 19 August.* 


* Ziarul unguresc (colidian) din Arad Alföld, care privea eu 
multă simpalie pe Pascaly și irupa sa, inregisirează următoarele dale 
și plese: 1 August : Poetul romantic (Millo) el Doi profesori procop- 
siți, neprecopsiți (Scribe), comedii în die 1 aci (cu dare de samă in 
No. 478, p. 3, coloana 5); 4 August: Frica e din ralu Dese come- 
die în 3 acle ; § August: Sferlan päjitul (P. Ohica), comedie in 3 acle 
(cu o dare de samă in foiletonul n-rulul 184); 11 August: Mihal Vi- 
teazul după bătălia dela Călugăreni (D. Boilnlineanu) i act și Bär- 
batul desmerda! (Traducere de Pascaly), 1 ac! (cu dare de samă în 


D 


392 VIAŢA ROMINEASCĂ 


După Familia ultima reprezentare ar fi fost Vineri, in 21 
August ` celace nu poate fi exact, ci numai o greşală de tipar 
sau un calcul dela care Pascaly se abătu din cauza naşterii go- 
Hei sale. Simbătă ar fi fost în 22 August, pe-atunci era să alba 
loc banchetul Aradanilor, cu care prilej ei aveau să-i ofere lui 
Pascaly un pocal de argint, spre suvenire. Corespondentul Fa- 
miliei (p. 333) mal anunţă, că din „cauze Supravenite* (soția e 
bălatul, desigur) trupa nu va mal pleca la Gherla, unde ln curind 
se adună Asociaţiunea, 

Aradul primise pe Pascaly ca pe un fermecător venit să 
deslege vrăji care ţineau în amorțire limba romină. Tot ţinutul 
tremură de venirea lui. Pentru Eminescu va fi fost o nouă 
fericire ! * 

Despre M. Eminescu trebue să notez anume, că, precum se 
ştie, aici, în Arad, s'a intilnit cu losif Vulcan—cel mai tirziu—in 
18 August, cind Matilda îi declamă poezia. Din înțelegerile cu 
Pascaly, privitoare la reprezentarea piesei sale despre fetele bä- 
trine, reesă că Vulcan nu va fi stat numai o zi in Arad, că, 


că artista era o bună cintăreață. Buna cintăreaţă în trupă, era 
gingaşa Maria Vasilescu, cum reesă din notele culese mal sus, 
Nu va fi fost ea artista luj ? ** 

VI. Oravița.—Dela Arad trupa a plecat la Oraviţa. Fa- 
milia raportează în 26 August | 7 Septembre. Aici se jucă: 

31 August: Șirengariul de Paris. 

„1 Septembre (Marţi): Doi profesori procopsiți şi nepra- 
copsiți ` Mihai Viteazul, 

ŞI, aici, on entuziasm nebun. La gară, in 30 August, 12 


No. 184, p. 4): 14, 18 şi 27 Augusi: Şirengarul de Paris (Tradacere 
de Pascaly), 2 acle ; 19 și 28 Augusi: Orbul şi nebuna, dramă in 5 
acie. Ziarul unguresc aminti (apreciind) pe Pascaly şi solia lul, Ges- 
tianu și solia Jet, Sapeanu, Velescu, Bălănescu. S'au dai, așa dar, ? 
proteinei bee ir dE 28 August). der 
ară de » despre lrupa rominească au mai scris Ara 

wm Ze vc neta o. Cé s x 

” la Arad Pascely a fos! şi in anul 1874. Şliri despre lealrul din 
acesi an am găsit în Gura Satului (1871; No, 23 și 27), ` 

In 1871 Pascaly a fost şi la Oradea Mare, unde a juca! in i5 și 
14 lalie: Păcatele bărbaţilor, comedie in 2 acte (originală) de Pascaly: 
Nevasta trebue sâ-şi urmeze bărbatul (comedie in 1 aci, lraducere de 
Pascaly) și Patria şi domnitorul, dramă originală in 3 acie, de Pas- 
caly. Despre acestea vezi ziarul Nagyvirad, 1871, No. 158 și darea de 
samă din No. 161. 

Zedeg de o exclamajie înregistrată de Stefanelli, unii cred că 
ariisia ar fi fost Eutro:ina Popescu. O. Popescu se afla în trupa Pas- 

„41867 („unică în piesele najionale: populare“, cu „studiu exire- 
ordinar“, zice lulian Grozescu în Familio, 1867, p. 260). Dar lămuriri 
sigure nu a da! nimeni, Deci loc de conjecluri este. Eu am apropie! 
de poezie o realilate, asupra căreia nu insist, 


MULTE ŞI MĂRUNTE DESPRE EMINESCU 398 


carete aşteptaseră trupa pe corespondentul Albinei—No. 9i; 
1 | 13 Septembre), Era lntr'o Duminică. O Dose de fiori și ghir- 
tande căzu in scenă oda ce cortina se ridică. Ivindu-se, în 
pori naţional, să declame şi alci Copila romină, doamna Pascaly 
a fost acoperită de flori, ȘI aici „un mumâăr foarte frumos de 
plugari” se iviră în sală. ȘI aici se dete un banchet, la „Co- 
roană*, în 1 Septembre, 

7 in 2 Septembre trapa plecă spre Baziaș şi de aici spre 
„Țară“. 

VII.— Trupa părăsise Banatul, cind Familia din 19 Septem- 
bre | 1 Octombre publică incă o poezie, Amorulu unei marmure, 
al cărei cuprins trebue pus în legătură cu al poezie! La o ar- 
tisă. Aceasta este o realitate cințată cu deplină transparenţă ; 
acea învăluire a sentimentului, în fantasticul atit de caracteristic 
pentru Eminescu cel tinăr, Poeziile—chiar de-ar fi de inspirație 
mai veche, —in prelucrarea lor din 1868, adică în forma lor din 
Familia, sint mici hirburi din oglinda sufletului său în timpul mi- 
grației artistice prin Ardeal şi Banat. 

Mai departe: Nici o îndolală nu poate incâpea, că migraţia 
aceasta din Mai, Iunie, lulle şi August 1868, a pus temelii seri- 
oase la cunoaşterea vieţii romineşti, a poporului și a păturii culte. 
Cu cunoaşterea vieţii acesteia Eminescu s'a mindrit totdeauna. 
Era, deci, cu dreptul ca fragmentul vieţii sale: Maiu-Septembre 
1868 să fie dezgropat din Izvoarele—atit de uşor accesibile cer- 
cetâtorului ! * 


OC) Bogdan-Duică 


* Cred că din anul 18 £ lrebue să dalăm o descriere a Banalului, 
despre care d, dr. V. Braniște mi-a vorbii cind l-am comunica! 
scar) conlinalul acesiul arlicol. Dann primit-o dela un nepot a lal 
Eminescu, un Drogii. D. dr. V. Branieie ar lace bine să nu mal aş- 
teple sfirșital perdul al descripliei și să publice îrngmeninl care poale 
fi caracteristic pentru poel. 


Oblomov 


PARTEA Ill 
I 


Oblomov radia, merglnd spre casă. Singele îi fierbea, ochi 
îi străluceau,. | se părea că-i arde chiar părul depe cap. (aer 
intră în odae-—şi deodată lumina dispăru; ochii, intr'o displa= 
cută nedumerire, se opriră nemişcaţi locului: in fotoliul Tul șa 
dea Tarantiev. 

— Dar unde al zăbovit atita timp? Pe unde tot hoină- 
reşti VI întrebă Tarantiev cu un ton aspru, întinzindu-i miza 
sa păroasă,—ȘI dihania ta cea bătrină îşi face de cap: intrebal 
de o të îi rachiu—nuei nici rachiu, 

—— M'am plimbat pe aici, prin cring, răspunse Oblomov 
în silă, neputiadu-și incă reveni, şi abia În egiter e neplăcerea 
de a-şi vedea beleen. incă În ce moment! 

Uitase atmosfera întugecoasă în care a trăit atita timp, se 
dezvăţase de aerol et inăbuşitor. Tarantiev il trase parcă deo- 
dată, din cer, din nou în mociriă, Oblomov se chinuia cu ij- 
trebarea : la ce a venit Tarantiev ? Pentru mult timp? Se chi- 
nuia cu presupunerea, că musafirul rămine poate să stea la masi, 
şi atunci cum are să meargă el la Iliinschii ? Cum să-l scoată, 
—fie şi cu oarecare cheltueli, (a Singurul gind, care-l pred- 
o : Aştepta tăcut şi posomorit, să audă ce are să spue Ta- 

— Dar bine, zemleac, de ce nu vii să- in lo- 
cuinţa ? — întrebă Tarantiev. fe ore, 

Acuma nu-l nevoe,—zise Oblomov, căutind să au se 216 
la el. e? e Gen acolo. 
e-e um nu te muţi ?—intimpinä Tarantiev amenin- 
țător.—Ai închiriat-o şi nu te muţi? Dar contractul ? i 
— Ce contract ? 


_OBLOMOV ` 395 


Ai şi uitat! Ai iscălit contractul pe un an de zile. Plá- 
teşte opt sute de ruble, şi pleacă unde-ţi place. Patru persoane 
au văzut-o, vroiau s'o închirieze ` toți au fost refuzaţi. Unul vroia 
s'o Închirieze pe trei ani. 

Oblomov își aduse aminte abia acuma, că chiar în ziua mu- 
tării ja țară, Tarantiev i-a adus o hirtie, pe care el a iscălit-o, 
fără sin cetească, 

„O, Doamne, ce-am tăcut 1*—se gindi Oblomov. 

Nici m'am nevoe de locuință, —zise,—cu plec în străina- 
tate, 

— In străinătate !—il întrerupse Taranticv.—Cu Neamtu! ? 
Atita rău, cît pleci tu... 

— Cum nu plec? Am şi pasport: îată-l, ţi-l arât. Mi-am 
cumpărat şi geamantan. 

Nu pleci! -repetă Tarantiev cu singe rece.—la dă mai 
bine banii înainte pe o jumătate de an. 

N'am bani, 

— la- de unde ştii; lai ivan Matfeici, fratele cumătrei, 
nu-l plac glumele. Indată la upravă: ai să zici lehamite, Afară 
de asta, am plătit dela mine; dă-mi-l. 

— Tu de unde ai luat atiția bani ?—intrebă Oblomov. 

— Ce-ti pasă? Am primit o datorie veche. Dă banil, Pen- 
tru el am venit, 

- Bine, vin zilele astea şi transmit locoinţa altala, acuma 
mă grăbesc... 

Inceput să-şi fnchee haina. 

— Dar ce locuinţă îţi mai trebue 3 Mai bună decit asta nu 
găseşti în tot oraşul. Nici n'al văzut-o !-—zise Tarantiev. 

Nici nu vreau s'o văd, —răspunse Oblomov. Ce să caut 
acolo ? Mi-i departe... 

De ce? întrebă Tarantiev, ingroşind vocea. 

Dar Oblomov nu râspundea de ce. 

— De centru, adăugă apoi, a 

De care centru? Ce-i trebue ţie centru? Ca să stai 
'ologit ? 

Nu, acuma nu stau tologit. 

Cum aşa? 

Aşa. Eu... azi... începu Oblomov. 

Ce ?-—intrerupse Tarantiev, 

Nu minine acasă... 

Dă banii și du-te dracului ! y 

Ce bani ?—întrebă Oblomov, plictisit—Zilele astea vin 
acolo şi vorbesc cu proprietăreasa, 

Ce proprietăreasă ? Cu cumâtra ? Ce ştie ea ! O muere ! 
Na, poftim de vorbeşte cu fratele-—ai să vezi! 

— Bine, am să vin şi am să vorbesc, 

Si eu să aştept! Nu, Dă banii, apoi du-te, 

N'am bani, trebue să împrumut, 


395 VIAŢA ROMINEASCAĂ 
i NAŢA_ROMIEAS E 


trti rub 
—- Uai pi di A mie trei ruble 3 
- l-am rumu um pentruce ? Şi asa nu y 
meargă: „prin nisip“, zice, Şi de aici alte A i jas 
— De aci diligența merge pentru un poltinnic,* zise Q- 
blomov ` at, poftim. 
ep reia deg Ee le pe in buzunar, 
= atoreşti şapte rubia,- -adăugă, — N > 
"ec rest! şap gă.— Mai dă şi pen 
- Ce masă ? 
— Pănă în oraşe tirziu: are să trebuiască pe drum... în 
vre-o locantă,., Aici totul e scump ; iţi storc vre-o cinci ruble, 
Oblomov scoase în tăcere o rublă şi i-o aruncă. De nerăb- 
dare, nu se aşeză pe scaun, doar o pleca Tarantiev mai de- 
grabă; dar Tarantiev nu pleca. 
— Spune să-mi dea ceva să gust, 
— Parcă vroiai să stal la masă in locantă? 
La masă! Dar acuma ceasul e abia două ! ** 
Oblomov porunci lui Zachar să-i dea ceva, 
a > gë BS a ei gătit, Pi arm Zachar rece, ui- 
- n a tarantiev. — Dar cind aduc 
vesta boerului, Mihel Andreici ? ` Re n 
— Ce cămaşă, ce vesta ? -răspunse Tarantiev. De cind 
le-am adus! 
— Cind 7 zise Zachar, 
- Na ţi le-am dat în mină in ziua mutatului ? Ai băgat-o 
undeva, în vre-o legătură, şi mă întrebi... 
Zachar rămase înlemait. 
- Doamne! Dar ce batjocură e asta, llia Ilici! 
— Cintă, cintă cintecul vechiu! intimpină Tarantiev,—Le-i 
fi băut, şi acuma intrebi... 
cînd sint, n'am băut încă lucra boerese !— bitt Za- 
char. laca, dumneata... 
SE aie 4 întrerupse Oblomov cu asprime, 
umneata uat ia 
cele două cești ? — întrebă Zaehle n ET: "er GE 
— Ce perie ?—tună Tarantiev. Auzi, peblivanul bătrin ! 
Adu af par zacusca ! 
` Auziţi, ilia Ilici, cum latră. — Nu-i zacaseă, nu-i niei 
pine în casă, şi Anisia a CS, — adăugă el şi plecă, d 
— Dar unde stai tu la masă ?- întrebă Tarantiev.—Cindat, 
zău: Oblomov se primbă prin cring, nu minincă acasă... A- 
tunci cind vii la noua locuinţă ? Afară-i toamnă. Vino de o vezi. 
— Bine, bine, zilele astea... 


es Atanci plăteşte-mi cel puţin birja, Stărui Taranţiey :— 
e. 


da O jumălale de rubiă, 1 ir. 85 bani, după cursul vechiu, —N. irad- 
In Rusia se stă ja masă mal tirziu.—N. trad. 


OBLOMOV 


i nu uita să aduci banii, 
a, da, da... numaidecit, —zise Oblomov nerăbdător. 

Ei, nu-ți trebue ceva pentru casă? Acolo au bolt pen- 
tru tine şi podele, şi tavan, ferestre, usi -total: costă mai mult 
de o sută de ruble, 

Da, da, bine... A, iată ce vroiam să-ţi spun, —şi-aduse 
aminte Oblomov deodată —treci, te rog, pela tribunal, trebue au- 
tentificată o procură... 

Dar ce, sint omul tău de afaceri? răspunse Tarantiev, 

IO adaug pentru masă. 

Stric mai mult ghetele, decit dal tu, 

Date numai, plătesc, 

Nu pot să merg la tribunal, —răspunse Tarantiev po- 
somorit, 

— Dece? 

Am duşmani, au „ură pe mine, imi pun curse, nu ştiu 
cum să må piardă. 

Bine. Mă duc singur, zise Oblomov, şi-şi luă şapca. 

laca, de indată ce vii la locuința cea nouă, ivan Mat- 
Jee face totul: om de aur, băete, nu un venetic de Neamţ. 
Rus adevărat, deşcă veche, de treizeci de ani stă pe 
scaun. Invirteşte tot tribunalul. Are şi parale, dar br nu 
ia; feacul nu-i mai bun decit al meu; tăcut, smerit — chitic ; 
vorbeşte -abia îl auzi; nu vintură străinătățile, ca ăsta al tāu.. 

Tarantiev !- strigă Oblomov, lovind cu pumnul în masă; 

-cînd nu înţelegi “taci! 

Tarantiev holbă ochii in fața acestei porniri ne mal po- 
menite a lui Oblomov şi uită chiar să se supere, că a fost pus 
mal prejos decit Stolz, 

— Mare comedie cu tine, frate... bolmoji el, luindu-şi på- 
läiša: cum te-ai iuțit.. 

“d netezi pălăria cu mioa, se mai uită la ea şi la pălăria 
iul Oblomov, aşezată pe etajeră, 

— laca, pâlăria asta go mai porți, ai şapcă,— zise, lulnd 
pălăria lu! Oblomov, şi volnd s'o incerce,—dă-mi-o mie pentru 


vërë 

Oblomov H luă, în tăcere, pălăria depe cap şi o puse 
ta tocul el, apol iși incrucişă brațele pe plept şi aştepta să-i 
vadă eşind. 

Atunci, să te ia dracu', zise Tarantiev, strecurindu-se 
alară cu stingăcie;-—tu, dragă, văd câ... să te văd vorbind aşa 
cu Ivan Matfeici, şi să n'aduci banii... 


Pech, iar Oblomov, rău dispus, se aşeză intr'un fotoliu şi 
stăta mult, căutind să scuture această Impresie brutală. Insfir 
işi aduse aminte de dimineaţa de azi, şi uricioasa apariţie a lui 


398 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— 


Tarantiev H zbură din cap; pe față i se arătă din nou zimbetui, 

Se opri dinaintea oglinzii, îşi indreptă molt timp cravata 
mult timp zimb!, se uită, nu-i pe obraz vre-o urmă din săruta- 
rea aprinsă a Olgăi. 

Două „niciodată“, --zise Oblomov, intro uşoară şi fericită 
tulburare; - „şi ce deosebire între ele: una s'a şi vestejit, alta 
înfloreşte cu atita strălucire...“ 

` Apol căzo pe ginduri tot mai adinci. Simţea că luminoasa 
sărbătoare, sărbătoarea fără nouri a iubirii, a trecut, că iubirea 
devine de bună seamă o datorie, se contopeşte cu intreaga viața, 
face parte din funcțiile ei zilnice şi incepe să piardă din cuig- 
rile ei strălucitoare. 

In dimineaţa asta a trecut poate cea din urmă fază a ei 
trandafirie ; incolo n'are să mai strălucească, ci are să incălzeas- 
că viaţa numai în chip nevăzut; viața are s'o absoarbă, iar ea 
se înțelege, va fi tainicul, dar puternicul resort al vieţii... De 
aci incolo manifestările ei vor fi așa de simple, de obişnuite.. 

Poemul trece, incepe istoria severă: tribunalul, apoi pleca- 
rea la Oblomovca, construcția casei, ipotecarea la consiliu, fa- 
cerea drumului, descurcarea nesfirgită a afacerilor cu țăranii, ii- 
tocmirea muncilor, secerişul, treeratul, ţăcănitul maşinii de socs- 
teli, faţa ingrijorată a insărcinatului de afaceri, alegerile nobili- 
mii, şedinţa în tribunal... 

Numai ici-colo străluceşte o privire a Olgăi, a răsunat Casta 
diva; o sărutare grăbită - apol lar la treabă, la oraș, lar tu- 
sărcinatul, țăcânitul socotelilor... 

Tan sosit musafiri — puţină bucurie: unul povesteşte cit 
rachiu a fabricat la velniţă, altu —Siţi arşini* de stofă a dat std- 
tului... IYapol asta a visat el? Viaţă-i asta ?.. Și totuşi, aşa 
Gong? lumea : parcă în asta ar sta viaţa... Lui Andrei ii place 
chiar 

Dar insurătoarea, nunta e, oricum, poezia vieţii, e o floare 
gata, deschisă... Işi iuchipula cum are să ducă pe Diga la altar: 
ca cu O ramură de lămâiţă pe cap, cu un voal lung. In mul- 
time -şoapte de admirație. Fa, rușinată, cu pieptul uşor agitat, 
cu capu-i mindru şi grațios aplecat, îi dă mina, şi nu ştie cum 
să se vite la toţi, Cind îl străluceşte zimbetul, cind îi apar lê- 
aert cind un gind parcă răsare în cutişoara de deasupra sprit- 
cenel... 

Acasă, după plecarea musatirilor, ea, incă in găteala-i splen- 
didă, se aruncă la pieptul lui, ca astăzi... 

„Nu, alerg la Olga, nu pot gindi și simţi singur“ — visa 0- 
blomov. „Spun tuturora, lumii întregi... nu, intălu mătușii, apoi 
baronului; îi scria lui Stolz, ce are să se mal mire! Apoi 
spun lul Zachar! Are să se închine până in pămint, are så ri- 
dice un strigăt! li dau douăzeci și cinei de ruble, Vine Anisia 


" Arștnul=0 m. 71 N. irad.. 


are să caute să-mi prindă miha, s'o sârute: fi dau zece ruble ; 
apoi... apoi de bucorie am să sirig aşa, că toată lumea are sa 
zică: „Oblomov e fericit, Ob jamjov se însoară“. Acum alerg |; 
Olga; mă aşteaptă şoapte îndălșngate, ințălegerea tainică de + 
contopi donă vieți într'ana!. . 

Alergă la Olga, care astăftă cu zimbet visurile lui; dar 
cind Oblomov sări, ca să alerge la mătușa, să-i facă cunoscot, 
ei aṣa i se strinseră sprincenele, incit Oblomov se sperie, 

Nimănui nici o vorbă! zise Olga, punind un deget la 
gură, şi oprindu-l de a vorbi tare, ca să n'audă mătuşa din cea- 
laltă ogdae, Incă nu-i timpul! 

Atunci cind e timpul dacă între noi totul sa hotărit > 
— intrebă el nerăbiător,—acuma ce-l de făcut? Cu ce să ince- 
pem? N'o să şedem doar cu brațele încrucişate. Incepe datori» 
viaţa serioasă... 

Da, începe, — repetă ea, ultindu-se la el fix. 

-- De acela vroiam să fac întâlul pas, să merg la mătuşa .. 

- Acesta e pasul cel din urmă. 

Dar cel dintăiu? 

Ce! dintâlu... la tribunal. E doar vorba de scris nu ştiu 
ce hirtie? 

Da... mine am să și.. * 

— Dece nu azi? 

Azi... Azi, în asemenea zi să plec de la tine, Olga ! 

— Bine, atunci mine, Dar pe urmă ?... 

Apoi spun... mătuşii, szriu lui Stolz.. 

Na, apol trebue să mergi la Oblomovea.. Andrei Iva- 
novici a seris doar că trebue făcut ceva la țară: nu ştiu ce con- 
strucți!, sau aşa ceva ?-—intrebă ea, privindu-! în faţă. 

— Doamne! —zise Oblomov... D'apol, dacă-i asculta pe Stolz. 
până la mătuşa nu mal ajungi nici peste un veac! Stolz spune 
că trebue construită casa, apol drumul... să fie şcoli, Nu le is- 
prăveşti toate astea intr'un veac. Noi, Olga, plecăm impreună şi 
atunci... 

— Dar unde soiim? E acolo casă? 

Nu-l; cea vech: e proastă; cerdacol s'a dărămat, cred, 
cu totul., 

— Atunci unde mergem ? 

Trebue căutată aici o locuință, 

— Pentru asta trebue iarăşi să mergi inoraş, observă ea: 

asta e al dollea pas. 

Apoi...——începu el. 

— Tu få mai întâiu aceşti dol pași, apol.. 

„Ce-i asta ?"—se gindi Oblomov cu tristejä: „nici şoapte 
indelungate, nici ințelegere tainică de a uni amindouă vieţile in- 
tr'ana! Ese tot altfel, după alt model, Cit de ciudată e Olga asta! 
Na se opreşte intr'un loc, nu se cufundă in visul dulce al unei 
clipe pline de poezie; parcă m'ar avea nici un vis, nu simte ce- 


400 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rinja de a cădea pe ginduri, Indată—la tribunal, todată la noua 
nr Ca Andrei! Parcă s'au injeles cu toţii să se grăbească 
a trăi!“ 

Adouazi luă o birjă şi plecă cu o coală timbrată în Oraş, 
intăia la tribunal; dar mergea în silă, căscînd şi uitindu-se in 
toate părţile. Nu ştia bine unde-i palatul, şi trecu pe la Ivan 
Gherasimovici, să intrebe in care secţie trebue să facă aatenti- 

a. 

lvan Gherasimovici se bucură la vederea lul Oblomov şi 
nu-l lăsă fără zacuscă, Mai trimise şi după un prietin, ca să 
afle cum se face autentificarea, căci rămăsese in urmă şi el cu 
chestiile astea. 

Dejunul şi constătuirea se isprăviră pela ceasurile trei, la 
palat era tirziu, iar a doua zi se dovedi di Simbătă—nu-i şe- 
dință ; trebue aminat pănă Luni. 

Oblomov plecă în cartierul Viborg, la nova sa locuinţă. 
Mult timp călători printre zaplazuri lungi, prin hudiţi, Insfirgit 
dădu de ghereta unui paznic polițienesc: paznicul D spuse că 
trebue să meargă în alt cartier, alături —pe strada asta,—gi mal 
arătă lui Oblomov incă o stradă, fâră case, cu zaplazuri, cu 
iarbă şi hăugaşuri uscate de trăsuri. 

Oblomov plecă din nou, privind urzicăria depe lingă za- 
plazuri şi virfurile de sorbi depe garduri. lastirşit paznicul îi 
arătă într'o au, O căsuță veche, adăugind: 

sta- 


EEN 
. 


„Casa văduvei secretarului colegial Pşinițin“,—ceti Oblo- 

moy pe poartă, şi porunci birjarului să intre in curte. 
urtea nu era mai mare decit o odae, incit trăsura lovi cu 

oiştea într'un colţ şi sperie o gramadă de găini, Care se arun- 
cară în fugă, cotcodăcind, în toate părțile, — unele chiar în zbor. 
Un cine mare, incepu să se zmuncească din lanţ in dreapta şi 
in stinga, cu un latrăt disperat, căutind să ajungă boturile cailor. 

Oblomov stătea în trăsură, la nivel cu ferestrele, şi nu ştia 
cum să se dea jos. In ferestrele pline de rezedă, de garoafe, de 
gălbinele, se mișcară capete. Oblomov reuşi să se coboare; ci- 
nele începu să latre şi mai tare. 

Urcă pe scăricica unul antreu şi se ciocni cu o bătrină, cu 
sia plină de zbircituri, îmbrăcată in sarafan,* cu o poală în 

u, 
— Pe cine căutaţi ? 
- Pe doamna Pşiniţina, proprietara casei, 

Bătrina Dei capul în jos, în nedumerire. 

— Nu căutaţi cumva pe Ivan Matteici ?- întrebă ea.- Dur- 
nealui nu-i acasă ; incă n'a venit dela slujbă. 

-— Im trebue stăpina casei, zice Oblomov. 

In timpul acesta, în casă, turburarea continua. Cînd la o 


* Un fel de rochie iără minici. N. trad.. 


ORLOMOV 40 


fereastră, cind la alta, se arăta cite on cap; în dosul bătrinei 
o uşă se deschise puţin şi se închise: se arătau felurite feţe. 

Oblomov se întoarse : în curte doi copii, un băeţaş şi o fe- 
UD îl priveau cu curiozitate. 

Se arătă de undeva ua mujic somnoros, în cojoc: umbria- 
da-şi ochii cu mina, mujicul se uita alene, cind la Oblomov, 
cînd la trăsură. 

Cinele lătra mereu, răguşit şi întrerupt; şi cum se mişca 
Oblomov, sau se clintea copita unui cal, incepeau săriturile din 
lanţ şi un latrăt necurmat. 

Peste gard, la dreapta—o grădină nesfirşită, cu varză ; la 
stinga peste alt gard—ciţiva arbori şi un chioşe verde, de lemn. 

— Câutaţi pe Agatia Matfeevna ?—întrebă bâtrina.—La ce 
vă trebue ? 

— Spune stăpinei,—zise Oblomov,—că vreau s'o văd ;—am 
inchiriat aici un apartament, 

— Atunci dumneavoastră sinteţi chiriașul cel nou, priet- 
nul lui Mihei Andrelci. Aşteptaţi, îl spun. 

Bâtrina deschise uşa, din dosul căreia citeva capete se dă- 
dură cu grabă îndârăt şi dispâroră în fugă prin odăi. Oblomov 
apucă să zărească o femee cu gitul d coatele goale, fară bo- 
netă, albă, destul de grasă, care rise că a văzut-o un străin, 


_ Tupind-o şi ea la fugă, 


— Poftim în casă,—zise bâtrina, Întoreindu-se, întroduse 
pe Oblomov, printr'o sală mică, Toto odae destul de încăpătoare, 
Kl za: ` să aştepte.—Stăplna vine îndată, —adaogă ea. 

„Dar cinele tot latră“, se gindi Oblomov, inspectind odaia. 

Ochii i se opriră deodată asupra unor obiecte cunoscute: 
odaia era plină de lucrurile lui. Mesele pline de praf: scaunele, 
îngrămădite pe pat; saltele, vase, dulapuri—în dezordine. 

— Ce-i asta ? Nearanjat, negrijit : ce infecție t.. 

Dela spatele lui echt deodată o uşă, şi în odae intră toc- 
mai femeia cu gitul şi coatele goale. 

Era de vre-o treizeci de ani; foarte albă, obrajii plini,—ta- 
cît roşeața parcă nu putea pătrunde pănă în faţa. Sprincene 
aproape n'âvea ` în locul lor—ceva ca două dungi, puţin umflate 
şi lucioase, cu nişte rari perigort blonzi. Ochii—cenuşii şi sim- 
pii, ca toată expresia feţei ; minile albe, dar aspre, cu mari no- 
duri de vine, egite înafară, 

Imbrăcămintea—strinsă pe corp : se cunoştea că nu recurge 
la nici un meșteșug, nici măcar la fuste de prisos, ca si mai 
mărească volumul şoldurilor şi să micgoreze talia. Din pricina 
asta bustul, chiar acoperit, dar fără şal, putea servi unul pictor, 
sau sculptor, ca model de piept zdravăa şi sânâtos, fără a-i 
jigni modestia. Rochia, în raport cu şalul şi boneta de sărbă- 
toare, părea destul de veche. Nu se așteptase la musafiri, şi cind 
Oblomov Își exprimă dorința de a o vedea, aruncă peste imbră- 
cămințea de toate zilele, şalul de Daminecă, iar pe cap puse o 


402 A __VIAŢA ROMINEASCĂ 


bonetă. Intră nehotărită şi se opri, uitindu-se cu sfială la O- 
om ulă şi salută 
mov se sc £ 

— Am plăcerea de a vedea pe doamna Pşiniţina ? 

— D-da. Dar vreți să vorbiți poate cu frățiorul ?—întrebă 
ea cu nehotărire.—E la slujbă ; dumnealui inainte de cinci nu 
vine, 

— Nu, pe dumneata am vrut să te văd, —începu Oblomov, 
după ce doamna Pşiniţina se aşeză pe divan, cit se poate mai 
departe de el, privindu-şi colţurile şalului, care o acopereau pănă 
jos, ca o pătură de cal, şi ascunzindu-şi minile tot subt Sal, 

— Am închiriat apartamentul, acuma însă, din pricina im- 
prejurărilor, trebue să-mi caut locuință în altă parte a oraşului ; 
de acela am venii să vorbesc cu dumneata. 

Doamna Pşiniţina il ascultă aiurită şi rămase pe ginduri, 

— Acuma frăţiorul nu-l acasă,—zise însfirşit. 

— Dar casa e a dumitale ?—înțrebă Obigmov. 

— A mea,— răspunse ea scurt, 

— De acela am crezut că dumneata poţi hotări singură, 

— D'apoi nu-i frăţiorul; la noi dumnealui ingrijeşte de 
toate, —răspunse ea cu o voce monotonă, uitindu-se pentru întăla 
dată drept la Oblomov, şi lăsind din nou ochii pe Sal. 

„Are o față simplă, dar plăcută“, —hotări Oblomov îngă- 
daltor ; „trebue să fie o femee bună Te 

In timpul acesta capul fetiţei se arătă în Gi Agafia Mat- 
feevna ii făcu din cap pe ascuns un semn de amenințare, şi fe- 
Ota dispăru. 

— Dar unde slujeşte frăţiorul dumitale ? 

— La cancelarie. 

- La care? 

— Unde se scriu mujicii... nu ştiu cum se cheamă. Zimbi 
cu naivitate, şi în aceiaşi clipă Dia! luă din nou expresia ei o- 
bişnuită, 

r — Damneata nu stai numai singură cu frăţiorul ? 

— Na, eu am doi copii dela răposatul bărbat: un băeţaş 
de şapte ani impiiniţi şi o fetiță de şase,—incepu gazăa destul 
de desgheţat, şi faţa i se mai invioră ;—mai e bunica, care-i 
bolnavă, de abia umblă,—gşi încă numai la biserică ; mal înainte 
se ducea la piaţă cu Aculina, dar dela Nicola a încetat: | se um- 
flă picioarele. Și în biserică stă mal mult pe trepte. Atlţea. U- 
neori mai vine Je stă pe la noi cumnata mea, ori Michel An- 
dreici. 

— Dar Michei Andreici vine deseori pe la dumneavoastră ? 
—intrebă Oblomov. 

— Uneori stă che o lună; e prietin cu frăţioral, tot fm- 
preună,,. 

Şi tăcu, sleindu-şi toată rezerva de idei şi cuvinte. 

— Ce linişte e aici la dumneavoastră !—zise Oblomov.— 
Dacă n'ar lătra cîinele, al zice că nu-l suflet viu, 


__OBLOMOY 403 


Ea zimbi. 

- Eşi adesea ?-intrebă Oblomov. 

— Vara citeodată, Mai dăunăzi, în ziua de Sf, Ille, am 
fost la Pulberărie, 

- ȘI ce, vine lume multă acolo? — intrebă Oblomov, ui- 
tindu-se prin şalul destăcut, la pieptul ei Inalt, tare ca perna u- 
nui divan, şi ne mişcat, 

— Nu, anul ăsta au fost puţini ; de dimineaţă a plouat, a- 
poi se insânină, Altfel vin mulţi, 

— ŞI incă unde vă mai duce ţi ? 

— Rar cind eşim.. Frăţiorul cu Miche Andreici umblă la 
pescuit, fierb acolo ucha ; * nol—tot pe acasă. 

, "6 poate Tot acasă? 

— Zău aşa. Anul trecut am fost la Colpin, cite odată mai 
mergem ici, în cring. La 24 lunie frăţiorul are patron, se face 
masă, stau la masă toţi cinovnicii dela cancelarie, e 

Dar vizite faceţi ? 

— Frăţiorul se duce, dar eu ca copiii numai la rudele bär- 
batului: stăm la masă, la Paști şi la Crăciun, 

N'aveau ce să mal vorbească, 

` Aveţi flori: vă plac ?—intrebä Oblomov. 

Ea rise. 

— Na, noi n'avem cind ne ocupa de flori, Copiii şi cu A- 
culina au fost la'grădina contelui : le-a dat grădinarul : dar muş- 
catele și aloii ii aveam încă depe cind trăia bărbatul, 

In timpul acela în odae năvaii deodată Aculina, în mina 
ei se zbătea din aripi şi cirila disperat, un cucoş mare. 

— Pe ăsta să-l dăm băcanului, Agatia Matfeevna ?—intreba. 

— (Ce faci, ce faci? Pleacă !—zise gazda ruşinată.— Vezi 
că-s musafiri ! 

Numai să intreb,—zise Acvlina, tinind cucoşul de pi- 
cloare, cu capul în jos:—dă şaptezeci şi cinci de copeici. 

— Du-te, du-te la bucătărie — repetă Agafia Matteevna.— 
Pe cel sur, cel porumbac, nu pe ăsta, —adâugă în grabă şi se 
ruşină, ascunse minile subt gal şi rèmase cu ochii în jos. 

— Gospodărie |--zise Oblomov: 

— Da, nol avem multe gåini; vindem şi ouă şi pul. Aici, 
pe strada asta, dela vile, dela casa contelui, iau tot dela noi, 
răspunse ea, ultindu-se la Oblomov şi mai îndrăzneţ. ` 

ȘI faţa ei luă o expresie mai pricepută, mai inviorată ; il 
dispăru timpenia, cind începu să vorbească despre lucruri cu- 
noscute şi ei. La orice întrebare însă, care nu atingea vre-un 
scop pozitiv, mai familiar, răspundea prin tăcere, 

— Astea ar trebui descurcate....— observă Oblomov, arătind 
avutul său, aruncat clae peste grămadă, 

— Noi am fi vrut, dar nu dă voe frăţiorul,—il întrerupse 


* Ciorbă de pește proaspăl. N. irad.. 


404 VIAŢA _ROMINEASCĂ is A SI 


cu violciune gazda, şi se uită la Oblomov de tot liber. „Dumne- 
zeu ştie ce are acolo prin mese şi dulapuri...“ zice: dar? se 
pierde, se leagă de noi...“ 

Se opri şi rise. 

—- e de porani fratele EE E Oblomov, 

Ea rise puţin din nou și-și luă din nou expresia obişnuită. 

La ea risul era mal mult o formă adoptată, prin Een se 
ascundea îndoiala, ce-i de făcut sau de zis într'un.caz sau altul, 

— Nu pot aştepta până o son ise Oblomov,—poate i-i 
transmite dumneata că, din pricina împrejurărilor, n'am nevoe 
de apartament, că rog să-l dea altui chiriaş; de altfel voj căuta 
şi eu un amator, 

Ea H ascultă timpită, clipind regolat din ochi. 

— In privinţa contractului fi vel spune... 

— D'apoi nu-i acasă,—repetă ea ;—mal bine poftiţi mine: 
mine-i Simbătă, dumnealui la slujbă nu se duce... 

— Sint grozav de ocupat, n'am o clipă liberă, Age O- 
blomov ;—dumneata să-i spui că arvuna rămănind in folosul dum- 
neavoastră, iar eu Insărcininda-mă să vă găsesc... prin urmare... 

— Nu-i frăţiorul—repetă ea monoton ;—nu ştiu dece nu 
vine... şi se uită spre stradă.—laca, pe aici trece, pe lingă fe- 
reastră : se vede cînd vine, dar nu vine! 

— EL eu plec,.—zise Oblomov, 

— Dar ce să spun, cind vine frăţiorul ? Cind vă mutaţi ?— 
întrebă ea, sculiadu-se depe divan. 

— Traasmite-i că l-am rugat,—zise Oblomov,-—că din pei- 
cina împrejorărilor... 

— Ar fi bine să veniţi singur mine şi să vorbiţi cu dum- 
nealui...— repetă ea. 

— Mine op pot. 

— Atunci poimine, Duminecă: după masă dumnealui obiş- 
nueşte să aducă rachiu, zacuscă... Vine şi Michei Andreici, 

— Adevărat că vine şi Michel Andrelci ?— întrebă Oblo- 


— Zău aşa. 

— Nu pot nici polmine, —căută Oblomov să scape. 

— Atunci săptămîna viitoare... Dar cînd începeţi să vá 
mutaţi ? Aşi pune să spele podelele şi să șteargă praful... 

— Nu mă mut ee Oblomov, 

— Cum aşa ? D'apoi unde punem noi lucrurile ? 

— Dumneata să ai bunătate să spul frățiorului, —incepu O- 
blomov rar şi apăsat, infigindu-și ochii drept în piept, d, că din 
pricina imprejurărilor... 

— D'apol iaca nu vine, nu ştiu de ce,—zise ea monoton, 
ultindu-se la zaplazul care despărţea strada de curte.—ll ae 
şi paşii. Pe podul de lemn se aude care cum merge... Pe 
puţini umblă... w 

— Atunci îl transmiţi ce te am rugat eu ?—zice Oblomov, 
salutind şi plecind. 


Mov. 


— Peste jumățate de ceas dumnealui are să fie şi singur 
de faţa... —zise gazda cu o ingrijorare neobişnuită, căntind parcă 
să repie pe Oblomov cu vocea. 

— Mai mult nu pot aştepta, — hotări Oblomov, desch). 
zind ușa. 

Cinele, observindu-l la eşire, începu să latre din răsputeri 
şi să se zmuncească din lanţ. 

Birjarul care adormise, răzâmat pe un cot, incepu să tragă 
cali îndărât ; găinile, sperlate din nou, se împrăştiară În toate 
părțile ; în fereastră se aratară citeva capete. 

— Atunci am să spun frățioralu! că aţi fost, adăogă in- 
grijorată gazda, cind Oblomov se așeză în trăsură. 

— Da, şi spune-i că din pricina împrejurărilor, n'am să pot 
reţine apartamentul, că-l las altula, san să... caute damnealul... 

— La vremea asta damnealui vine totdeauna... —zise ea, a- 
scultindu-i distrată. Am să-i spun că vroiţi să veniţi. 

— Da, zilele astea am să trec, —zise Oblomov. 

In lătratul desperat al cinelui trăsura eşi din curte şi incepu 
să se legene prin hăugaşele hudiții nepavate. 

La capătul ei se arătă un om, de o statură mijlocie, îm- 
brăcat într'un palton ponosit, cu un pachet de hirtii subsuoară, 
cu un băț gros şi în galoşi de cauciuc, cu toaià uscăciunea şi 
arşiţa zilei. 

Mergea iute, se oita pe delături şi păşea așa fel, că parcă 
ar H vrut să spargă trotuarul de lemn. Oblomov se uită după 
dinsul şi observă că a intrat în poarta doamnei Pyiniţina. 

„laca, trebue să fi venit şi frăţiorul“,—se gindi, „Sa-l fa 
dracu. Mai pierzi vre-un ceas cu el, și mie mi-i foame și cald. 
Mă mai așteaptă ŞI Olga...“ 

„Pe altădată“. 

— Mergi mai iute! —zise birjarului. 

„Dar celâlaltapartament pe cind ?* —şi-aduse aminte deo- 
dată, ultindu-se pe delâturi la zaplazuri. „Trebue îndărăt spre 
strada Morscaia, sau Coniuşnala... Dar p=.. altădată tr: 

Mergi mai late! F 


IIl 


Pe la sfirșitul Iul August dădură ploi, şi pe la vile coşurile 
începură să fumege, pp unde erau coşuri, pe unde nu erau, 
locuitorii umblau cu fălcile legate; înstirşii, încetul cu incetul 
vilele se goliră. s 

Oblomov nu se mai arătă prin oraş, şi într'o dimineaţă pe 
lingă fereastra lui trecu, dusă pe căruți şi pe braţe, mobila dela 
liinschii. Deşi acuma nu | se mai pârea o mare ispravă să se 
mute din apartament, să stea la masă undeva în trecere, şi să 
nu se culce o zi întreagă, na ştia totuşi unde şi cum să se aciu- 
Lasch măcar peatru o noapte, 


osLomov y 405 / 


4065 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Să mai rămină singur la țară, cind parcul şi cringul erau 

pasti, ar "cata dela locuinţa Olgăi erau închise, | se păru 
te putin 

EN Cutreeră odăile ei goale, cutreeră parcul, cobori depe deal, 

şi | se strinse inima. 

Porunci lui Zachar şi Anisiei să meargă în cartierul Vibor- 
gului, unde se hotâri să râmină pănă la găsirea unei nol locu- 
inți, iar el plecă in oraș, mincă în fugă iatr'o ciainărie, iar seara 
o petrecu la Olga. 

Dar serile de toamnă din oraş nu se asemânau cu lungile, 
luminoasele seri dia parc şi cring. Alci n'o mai putea vedea de 
cite trei ori pe zi; aici nu mai aleargă Catea, nu mai trimete 
nici el pe Zachar cu bileţelul la depărtare de cinci verste, Şi 
toată această poemă de vară, infloritoarea poemă a dragostel,— 
parcă s'ar H oprit. merge ma! alene,—parcă-i lipsea un conținut, 

Uneori tac cite o jumătate de ceas, Olga se adinceşte in 
lucru, numără în minte, cu acul, punctele desenului, iar el se cu- 
fundă în haosul de ginduri şi trăegte în viitor, cu muit mai de- 
parte decit momeniul de faţă. 

Numai din cind în cind, uitindu-se la ea lung, tresare pă- 
timaş, sau aruncă ea asupra lui o privire fugară şi zimbeşte, 
surprinzind în privire-i o rază de supunere dvioasă, de fericire. 

Trel zile de-a rîndul veni în oraș şi stătu la masă la ele, 
subt pretext că la el, acolo, încă nu s'a aranjat, că săplâmina 
asta are să plece, şi de aceia la noua locuinţă nu dispune de 
toate, ca acasă. 

Dar a patra zi se jenă să vie şi, după ce rătăcl cìtva timp 
în jarul locuinţii lor, plecă acasă ofiind. 

A cincea zi ele nu dtjunară acasă, 

A gasea zi Olga i-a zis să vie la cutare magazin, că ca 
are să fie acolo, că poate so petreacă până acasă pe jos, lar 
trăsura va merge din urmă. 

Toate astea il jenau; întilneau cunoştinţi, şi de ale lol şi 
de ale ei, care salutau, iar unii îi opreau şi le vorbeau. 

— Doamne ! Ce chin!—zicea Oblomov, asudind de frică, 
şi stingherit de asemenea situaţie. 

Il priveşte şi mătuşa cu ochii ei obosiţi şi mari şi şi mi- 
rosă spirtul Îngindurată, parcă ar durea-o capul din pricina lul. 
Şi să tot vie—cită depărtare! Vil, vii din cartierul Viborgului, 
iar seara indărăt—trei ceasuri cu trâsura ! 

— Să spunem mătuşei,—stăruia Oblomov ;—atunci pot ră- 
minea la voi de dimineață, și nimeni m'are så vorbească.. 

— Dar la palat ai fost 2—intrebă Oiga. 

Pe Oblomov parcă tot îl împingea ceva să zică „am fost şi 
am făcut totul“, dar Sa câ Olga are sa-l privească aşa de fix, 
pri are să înţeleagă minciuna fndată, după faţă. Drept răspuns 
o 


— Ah, dacă al şti tu cit e de greu! 


IN Gen 2 


— Dar cu fratele dei al vorbit? Ai gä 
"1 întrebă ea apoi, fără sa ridice ochii. eu mu i 

— Dimineaţa niciodată nu-i acasă, lar seara cu sint tot a- 
ici,—zise Oblomov, bucuros că a găsit o desvinovâţire. 

De data asta Olga oft. dar nu zise nimic, 

— Mine am să vorbesc numaidecit cu fratele gazdei, o li- 
niştea Oblomov ;—mine-i Duminecă, nu se duce la slujbă. 

— Până nu se aranjează toate astea, — zise Oiga pe gin- 
pro a se poate vorbi cu ma tanie, şi trebue să ne vedem 
mal rar... 

— Da, da... adevărat, adăogă Oblomov, speriat. 

—— Stai la masă la noi Dominica, tu ziua noastră, apol cel pu- 
ţin Miercurea, cind ești singur,- hotări ea.— Apoi ne putem in- 
tilni la teatru ; al să afli ciad mergem noi: vii şi tu, 

- Da, adevârat,—-zise Oblomov, bucurindu-se că Olga a 
luat grija regulelor de întilnire asvpra-şi, 

— lar dacă se întimpiă o zi frumoasă, închee Olga, cu 
mă duc să mă plimb in Grădina de Vară, şi tu poţi veni acolo; 
are să ne amintească parcul... parcul !--repetă ea oftind. 

Oblomov îi săruiă mina în 1ăcere şi-şi luă ziva bună pănă 
a inca. GEI il petrecu i sar en apoi se ageză ia plan 

cufundă în sonete. ma-i plingea după ceva, pli i 
sunetele Vru să cînte, dar nu ge Sai A EA E 

Adouazi Oblomov se sculă şi imbrăcă ciudata sa băinuţă, 
pe care o purtase la ţară. Dela halat îşi luase ziua bună demult 
şi porunci să fie pus în dulap. 

Zachar, clătinind tablaua, ca de obiceiu, se aprople stin- 
Zaciu de masă, cu cafeaua şi covrigeii. La spatele lui Zachar se 
arătă pe jumătate in uşă, după obicelu, Anisia, uitindu-se, dacă 
gachar a ajuns cu ceştile la masă, şi ascunzindu-se îndată, fără 
zgomot, dacă Zachar punea tablaua în bună stare, sau sărind 
iute, —dacă depe tabla câdea vre-un lucru,—ca săle salveze pt 
celelalte. In asemenea imprejurări Zachar începea mai întălu să 
injure lucrurile, apoi nevasta, ameninţind-o cu cotul în plept. 

— Ce cafea minunată! Cine a făcut-o ?- întrebă Oblomov. 

— Chiar gazda,- zise Zachar,— de şase zile tot ea. „Voi, 
zice puneţi prea multă cicoare şi n'o (lerbeţi destul. las'o facea!“ 

— Minonată, — repetă Oblomov, amplind altă ceaşcă.— Så- 
mulţumiţi, 

— to şi pe dinsa,— zise Zachar, arătind spre pe 
jumătate deschisă a odâlei de alături.— Trebue să fie un fel de 
bufet; acolo se lucrează, acolo şi cialul, şi zaharul, cafea, vaze... 

Lui Oblomov i se vedea numai spinarea; gazdei, ceafa, o 
parte din gitul ei alb şi coatele goale, 

— Ce invirteşte ea acolo aşa de iute cu coatele ?- întrebă 


— Naiba ştie, Treboe să fi călcind niscaiva horbote 
Oblomov urmărea ctm se invirteau coatele, com se indoia 
spinarea şi iar se indrepta, 


408 VIAŢA ROMINBASCĂ adi 


De jos, cînd se îndoia, se vedea fusta curată, ciorapi coraţi 
şi nişte picioare rotunde şi pline. 

„Femee de cinovnic, ae peras S ar potrivi şi unei contese : 

încă ce i!“ —se gin omov. 
e La GER Ge we să-l întrebe dacă Dinevoegie să 
guste din plăcința dumnealor: a rugat gazda. 

— Azi e Duminică: se coc, plăcinte. 

— Mi-inchipui ce plăcinte, — zise 'Oblomov cu dispreţ.— Cu 
ceapă, cu morcovi... 

— Nu-s mai rele decit ale noastre dela Oblomovca, — zise 
Zachar :—cu carne de puiu şi cu bureți proaspeţi. 

— A, trebue să tie bune: adă! Cine le coace? Baba cea 
nespălată ? 

gë Da de unde !— zise Zachar disprețuitor. — De n'ar fi stăpina, 
n'ar fi în Stare să aşeze nici aluatul. Stăpina e totul la bu- 
cătărie. Plăcinta aa copt-o amindouă cu Anisia. 

Peste cinci minute din odaia de alături se arătă braţul gol, 
deabia acoperit cu şalul, pe care-l mai văzuse Oblomov, cu © 
farfurie, în care fumega, scoţind aburi fierbinţi, o bucată enormă 
de pirog. 

— Mulţumesc, mulțumesc,— rosti Oblomov cu amabilitate, 
luînd pirogul şi, prin aşă, îşi opri ochii în pieptul înalt şi umerii 
goi ai gazdei. 

Uşa se închise în grabă. 

— Rachiu nu poftiţi ? 

— Nu beau; mulţumesc din suflet, ` zise Oblomov şi mai 
amabil ;— dar ce fel de rachiu ? 

— De-al nostru, de casă: îl facem singure cu foi de coacăză. 

— N'am băut niciodată de foi de coacăză; daţi-mi voie să 
incerc, 

Braţal gol se întinse din nou cu o farfurie şi un păbărul 
de rachiu. Oblomov bău: îi plăcu foarte mult. 

— VA mulţamesc foarte mult, zise Oblomov, căutind să 
se uite prin ușă, dar ușa se inchise îndată. 

— duet Aar ia lasi GE să-ți zic bună dimineaţa ? 

Gazda n dosul uşel. 

Sint încă în hainele n lucru —tot la bucătărie. Mā imbrac 
acuş ` vine incurînd frăţiorul dela biserică, — răspunse ea. ` 

— A, à propos despre frăţior, —observă Oblomov :— vrea 
să-i vorbesc. Cap rogi x vie la mine, 

— Bine, cind o veni, îl spun. 

— Dar cine tuşește acolo la dumneavoastră ? A cul e tusea 
aşa de seacă ? 

— Bunica ; al optulea an decind tot tuşeşte. 

i uga se închise, 

Yer e de... simplă“, — se gindi Oblomov. „Dar e ceva la 
ea... Și se fine curat". ZEN 

Până podian cu „frățiorul“ incă mapucase să facă SC 
tinţă. Vedea numai,—gi încă rar, din pat,-—cum desdediminea 


OBLOMOV 409 


se zătea prin zăbrelele gardului un om, cu un teanc mare de 
pie prag sere care raion di GP lar la cinci ceasuri trecea 

nou pe lingă fereastră cu acelaşi t ace om, dis- 
părea după cerdac. ln casă nu be oa vt- 

Cu toate astea se vedea că acolo trăesc oameni, mai ales 
dimineața ; la bucătărie bocănesc cuțite, se aude prin fereastră 
cum o femee spală ceva în colț, cum tae lemne rindaşul, sau 
duce pe două roate un butoias cu apă; din dosul păretelui pling 
copii, sau răsună tusea încăpăţinată și seacă a tmel bătrine, 

Oblomov avea patru odăi, adică tot rindal din faţă. Sta- 
pina cu familia ei stătea în două odâi din dos, iar frăţiorul stă- 
tea sus, în aşa zisa „sietiolcă”, 

Biuroul şi dormitorul lui Oblomov aveau ferestrele spre 
curte, salonul—spre grădiniţă, lar sala spre grădina cea mare, ca 
varză şi cartofi. In salon ferestrele erau garnisite cu nişte per- 
dele destul de spălăcite de indiană. 

Pe linga păreţi se inghesulau scaune simple, acoperite cu 
nuc; subt oglindă—o masă de joc. Pe ferestre se îngră mădeau 
en ug cu muşcate şi garofe, şi atirnau patru colivii cu scatii 
şi canari. 

„Frăţiorul“ intră pe virful degetelor, şi la salutul lui Oblo- 
mov răspunse prin trei inchinăciuni. V'ţmundirul lai era încheiat 
la toţi nasturii, incit nu se putea vedea, dacă e pe el vre-o 
SEN Sau nu; cravată—indoltă simplu, iar capetele ascunse 

jos. 

Era de vo patruzeci de ani, cu un mol drept aşezat 
deasupra frunţii, şi alte două moţuri la fel, pe timple, lăsate in 
vola vintului, și asemănătoare cu urechile unui cine de o mărime 
mijlocie. Ochii sur! na se uitau deodată la un lucro, cl se furi- 
şau întăia pe dedesubi,—şi se opreau pe obiect numai la a 
doua oară. H 

De mini parcă se rugina, şi cind vorbea, căuta să le as- 
cundă, — sau pe amindouă la spate, sau pe una în haină, iar pe 
alta la spate, Cind dădea şefului o hirtie şi-i lâmurea ceva, 
ținea o mină in jos, îl arăta cu băgare de seamă un rind, sau 
un cuvint, şi după ce arâta, ascondea mina îndată îndărăt,-— 
poate din pricină că degetele ii erau cam groase, cam roșii și-i 
cam tremurat, şi i se părea poate nu tocmai cuviincios să le 
scoată des la iveală, 

— AŢI binevoit, — Incepu el, arunciad privirea sa dublă spre 
Oblomov-—a porunci să viu la dumneavoastră. 

— Da, vroiam să vorbesc cu dumneata în privinţa apar- 
tamentului. Get! te rog !—răspunse Oblomov politicos. 

Ivan Matfeici, după a doua invitație se hotări să se aşeze 
pe scaun, plecindu-se cu tot trupul inainte ṣi ascunzindu-şi mi- 
nile in mineci. 

— Din pricina împrejurărilor trebue să-mi caut altă lo- 
cuință,—zise Oblomov—de aceia ași vrea gin cedez pe asta— 
altuia, 


410 VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Acuma e greu de subinchiriat,—zise Ivan Matfelci, tu- 
sind în degete şi ascunzindu-le indată in minecă;—dacă ați fi 
poftit la Sch verii, atunci mulţi veneau s'o vadă. 

— Am fost, dar nu erai dumneata acasă,—il intrerupse 
Oblomov. 

— Sora mi-a spus, —adăugă cioovnicul.—Dar dumneavoas- 
tră să nu vă îngrijiţi: aici are să vă fie bine. Poate vă deran- 
jează paserile ? 

— Ce paseri? 

— Gâinile. 

Oblomov auzea mereu, desdedimineaţă cloncănitul greoiu al 
cloştii şi piuitul puilor, dar nu de asta îi ardea lui. Pe dinaintea 
lui plutea chipul Olgi: Oblomov abia observa cele din juru-i, 

Nu, asta nu-i nimic; credeam că vorbeşti de canari: 
incep să trosnească desdedimineaţă. 

— O să-i scoatem, —răspunse Ivan Matfeici. 

= Nu-i nimic nici asta, dar din pricina împrejurărilor nu 
pot să rămin, 

— Cum veţi crede de cuviinţă, —răspunse Ivan Matteici— 
Dar dacă nu găsiţi chiriaş, cum rămine cu contractul ? Da tdes- 
păgubiri 2... O să pâgubiţi. 

— Dar cit se cuvine ?—intrebă Oblomov. 

— Am să vă aduc socotelile. 

Aduse contractul și socotelile. 

— Pentru apartament opt sute de ruble; o sută de ruble 
s'au primit ca arvună, râmin şapte sute, 

— Dar bine, vrei să-mi fai pe tot anul, cind eu mam stat 
la dumneata nici două săptâmini ?—il intrerupse Oblomov. 

— Dar cum ?-—răspunse lvan Maticici blind şi sincer; sora 
păgubește pe nedrept. E o sărmană văduvă, care trăeşte numai 
din ceiace primeşte dela casă ; doar din pui:şi ouă dacă mal Ca- 
pătă ceva pentru îmbrăcămintea copiilor. 

— Ce vorbeşti dumneata? Nu pot,—începu Oblomov:-- 
gindeşte-te, n'am stat nici două săptămini. Cum așa, pentru ce? 

— Poftim, în contract spune, —zise Ivan Matfeici, ară'ind 
două rinduri cu degetul din mijloc şi ascunzindu-l în minecă :— 
poftim de cet: „lar dacă eu, Oblomov, voi dori să plec înainte 
de vreme din cvartiră, sint dator s'o transmit altui chiriaş, Cu 
aceleaşi condiţii, sau în cazul contrar, o despăgubesc pe sai 
Pşiniţina cu plata întreagă pentra tot anul, pănăla | lunie anu 
viitor“,—ceti Oblomov. 

— Cum se poate? E nedrept! i 

— Aşa-i după lege,—observă lvan Matfeici.— Singur ali 
iscălit: iată iscălitura dumneavoastră | 

Degetul se arătă din nou subt iscălitură şi se ascunse 
din noa. 

- Atunci cit ?—iîntrebă Oblomov. 


— Șapte sute de ruble,— incepu să pocnească Ivan Matfeici 


OBLOMOV A1) 


pe maşina de socoteli, cu acelaşi deget, îndoindu-l iute de fiecare 
dată, în pumn;—jar pentru grajd şi şară o sută cincizeci de ruble, 

Şi pocni Încă odată. 

— Dar bine, eu m'am cai, nu țin: ce-mi trebue grajd şi 
şură ?—int ebă Oblomov cu vicitiune. 

— Este în contract,—observă lvan Matfeici, arătind cu de- 
EE KE cu pricina.—Michei Andreici a spus că o să a- 
veţi ca 

— Minte Michei Andreici!-—zise Oblomov necâjit.— Dă in- 
coace contractul, - 

— lată copia, Doft - contractul apti surorii, —zise Ivan 
Maifelci cu blindeţă, luind contractul in mină.—Atară de asta, 
pentru grădină şi zarzavaturile din aceasta, ca varză, ridiche şi 
celelalte legume,—socotind ca pentru o persoană,—cam două sute 
cinci zeci de ruble. 

Şi vru să pocnească din maşină, 

— Ce grădina? Ce varză ? Nici nu vraa så știu. Ce este 
asta?,—oblectă Oblomov aproape ameninţâtor. 

— Lată-le în contract: Michei Andreici a zis că dumnea- 
voastră închiriaţi cu. . 

— Ce va să zică asta ? Dispuneţi fără mine, de masa mea? 
Nu vrau nici varză, nici ridiche,-zise Oblomov, sculindu-se, 

Se sculă depe scaun şi Ivan Matfelei. 

— MĂ rog, cum se poate fără dumneavoastră: iată is- 
călitura. 

degetul cel gros tremură din nou pe iscâlitură, şi toată 
hirtia tremură în mioa Iul. 

— Cit socotesti dumneata în totul ?—intrebă Oblomov 
nerăbdâtor. 

` Joch pentru zugrăvirea tavanului şi uşilor, pentru repa- 
ratia ferestrelor la bucătărie, pentru noile belciuge dela uşă — 
una sută cincizeci şi patru de ruble, douăzeci și opt de copeici 
in hirtie de bancă. 

— Cum, şi astea pe socoteala mea ?— întrebă Oblomov cu 
nedumerire, —Astea se fac întotdeauna pe socoteala proprietarilor. 
Cine se mută într'o locuință nereparată ?... 

— Poftim, în contract se spune că: pe socoteala dumnea- 
voastră,—zise Ivan Matfeici, arâtind de departe cu degetul pe 
hirtie, unde era scris. In total: una mie trei sute cinci zeci şi 
patru ruble, douăzeci şi opt copeici in asignații,—lachee cu blin- 
dejă Ivan Matfeici, ascunzind la spate amindouă minile impreună 
cu contractul. 

— D'apoi de unde să le iau? Eu n'am bani! —obiectă Oblo- 
mov, 26 prin odae.—lmi trebue mie ridichea şi varza du- 
mitale 

— Cum pottiţi! —adăugă încet Ivan Matfelci.— Dar să nu vă 
ingrijiţi, zici are să vă fie bine. lar banii—sora mal aşteaptă. 

— Nu pot, nu pot din pricina împrejurărilor. Auzi? 


412 VIAŢA ROMÎNBASCĂ 


— Ascult, Cum vă place,—răspunse cu supunere lvan 
Matfeici, dindu-se un pas îndărăt. 

— Bine, am să mă gindesc şi am să caut să trec aparta- 
mentul altora !—zise Oblomov, făcind cinovnicului semn din cap, 
să plece. 

o — Greu; de altfel cum vreţi!—inchee lvan Matfeici şi, 
inchinindu-se de trei ori, eşi. 

Oblomov scoase portmoneul şi numără banii: în total trei 
sute cinci ruble, Rămase înlemnit. 

„Dar ce am făcut eu cu banii?"—se intrebă cu nedumerire, 
aproape cu groază. La inceputul verii mi-au trimis dela țară 
o mie două sute de ruble, şi acuma-s numai trel sute!“ 

Incepu să socotească, să-şi amintească toate cheltuelile, şi-şi 
aduse aminte numai două sute cincizeci de ruble. 

„Dar unde s'au dus banii 7*—işi zise, 

— Zachar, Zachar ! 

-— Ce poftiţi ? 

— Dar unde S'au dus toţi banii noştri? Ştii că n'avem bani?,.. 

Zachar începu să caute prin buzunare, scoase un poltinaic, 
un grinnenic*, şi le puse pe masă. 

— Am uitat să vi-le dav; au rămas dela mutare. 

— Ce-mi bagi mărunţişuri ? Spune ce s'a făcut cu opt sute 
de ruble ? 

— De unde să ştiu ? Știu eu unde cheltuiţi dumneavoastră? 
Birjarului cît plătiţi? 

— Da, iaca pe trăsură s'a cheltuit mult, —işi aminti Oblo- 
mov, nitinda-se la Zachar.— Nu ţii minte cit am dat nol la ţară 
birjarului ? d 

— De unde să le mai ţii minte! Odată mi-aţi poruncit să 
dau treizeci de ruble, pe astea le ţin minte. 

— Mare treabă era să le însemnezi! Rău e să nu ştii carte! 

— Am trăit o viaţă întreagă şi fără carte, Slava Domnu- 
lui, mam dus-o mai rău decit alții,—zise Zachar, ultindu-se 
intr'o parte. 

— Bine zice Stolz că trebue făcută o şcoală la ţară—se 
gindi Oblomov, 

— laca, la lliinschii a fost cică unul cu carte —urmă Zachar, — 
dar a şters argintăria din bufet! 

„Poftim”!- se gindi Odiomov cu frică, „De bună seamă 
cărturarii ăştia... o rasă aşa de imorală : prin clainării, ca harf- 
monici, tot cialuri... Nu, e devreme cu şcoala !* 

— Ei, unde s'au mai des banii ?—intrebă llia Ilici. 
ki = De unde să ştiu eu? laca lui Michei Andreici i-aţi dat 
a ţară... 

—De bună seamă, — se bucură Oblomov, aducindu-şi aminte 
de aceşti bani. Aşa: treizeci birjarului și, mi se pare, lui Taran- 
tiev douăzeci şi cinci de ruble... Uade incă? 


* Orinennicul 10 copeici==25 bani după cursul vechiu. N. Irad 


ez OBLOMOV : 413 


Se ultă îngindurat și intrebâtor la Zachar. Zachar se uita 
la el posomorit, 

— Oare nu ţine minte Anisia ?—intrebă Oblomov. 
i — Unde să ple minte o proastă? Muerea ce ştie ?—zise 
Zachar cu dispreţ, 

— Nu-mi aduc aminte, şi pace!—zise Oblomov.—Oare 
mau fost hoţi?... 

— Dacă veneau hoţii, luau totul,—zise Zachar, plecind, 

Oblomov se aşeză pe fotoliu şi căzu pe ginduri. „De unde 
să iau bani ?“—se gindi el pânăla sudori reci—.Cind au să tri- 
mită dela țară şi cit?“ 


Se uită la ceasornic: ceasul e două, e timpul de plecat la 
Olga. Azi e ziua stabilită pentru masă. Se insenină incetul cu 
încetul, porunci să vie o birjă, şi plecă la Morscala.* 


(Va urma) 
(Tradus din rusește de A. Frunzd) 


L Gonciarov 


" Sirada „Marinarilor“. N. irad. 


Mortul 


De cînd şi-a stins un sullet ostenit, 


Se odihneşte 'n el tăcerea ca 'ntr'o noapte; 


ŞI azi, cu toamna limpede, pe lingă vint, 
Din casa lui străină a pornit 
Pe drumul care duce la mormint. 


Dealungul străzilor stropite 'n orice an 
Cu frunze de salc!m şi de castan, 
Bisericile ies pe la răspintii reci 

ȘI oamenii aleargă dinspre margini, toți, 
Să vadă mortul, legănat pe roți, 

Cum trece cătră liniştea de veci. 


Imprăştiind săgeți de vint amare, 
Deasupra lul, văzduhul de cristal răsună 
Şi-i toarnă parcă 'n ochi şi in urechi 
Veninul piinsetelor veşnic vechi, 

Din larma clopotelor de subt soare 

Şi-a muzicilor militare... 


EES Ti EE 


Pe drumul surd şi zdruncinat mereu, 

Se poticneşte mortul şi se duce 

Asemeni unul trunchiu de întuneric, grev, 
Călăuzit spre ţintirim de-o cruce, 


Flori albe spun de pe sicriu, 

Din mers cind se înclină. 

än trupul care-a fost odată viu 
S'a zbuciumat un zimbet de lumină. 


Dar mortul nu-şi aduce de nimic aminte 
Și trece peste gropi şi pe subt zgomot, înainte... 


La ţintirim, la poartă-i ies în cale 

Cruel veştede cu braţe goale 

Ca nişte muzenice răstignite; —şi pe cind 
Mulțimea şi cu goarnele uscate 

Rămin s'agtepte-afară suspinind, 

Păgeşte mortul singur in cetate, — 

ŞI "ntr'un mormiat etern şi tără fund, 
Zăvoare mari de piatră îl ascund. 


D 


G. Bărgănuanu 


Formaţia ideii de personalitate" 
l 
Evoluția psihologică 


Ceiace am putut obține din observațiile introductive de mai 
sus a fost degajarea a două elemente primordiale în orice Idee 
despre individ: unul biologic, unitatea funcţională, formînd oare- 
cum materia, substratal natural al acestei noţiuni şi, în al dollea 
rînd, un altul sociologic, realizind investirea acestui substrat 
de cătră mediul amblant cu o formă exterioară. Din interfe- 
rënja realităţii biologice şi a celei sociale porceşte orice con- 
solidare individuală. 

Totaşi, orideciteori ne gîndim la o individoalitate, efectuăm 
un proces mental. Fie că ne gindim la noi sau la alții, ne pre- 
zentăm conştiinţei o imagine ori o idee conținînd 'ceva specific, 
irēductibil. Conştlinţa de sine, de eul propriu e un fenomen 
psihologic. Fie că se formează în ambianța socială, fie că e un 
rezultat al funcţionării biologice, ca se oglindește în viața sulle- 
tească, se organizează interior ca un proces al vieţii mentale. 
Acolo va trebai să-i urmărim şi nol curba formaţiel. 

Metoda acestei cercetări e cea genetică. In viața sufletului 
nu există fenomen dat, format de-agata. Din contra, dibair! in- 
cete, deviații lente, complicaţii imperceptibile schimbă permanent 
sufletul omenesc. Lumea interioară, dacă nu e veșnic creatoare 
cum crede Bergson, e în orice caz in continoă schimbare. E naiv 
să crezi întrun progres rectiliniu aşa cum credeau 
sec. XVIII, un Condorcet or! Turgot şi adeseori Spencer. 

E totuşi legitim să considerăm fenomenele psihice subt 28- 
pectu! evolutiv al diferenţierii și complicaţie! crescinde. Putem 
admite decadența şi regresul. Nu putem nega însă că întro 
curbă de evoluție dată, nu există inceput, apogeu şi apus. În 


* Vezi „Viaja Romineaacă“ No 11. 1924 


A 


FORMAȚIA IDEN DE PERSONALITATE 417 


celace ne preocupă, nu putem determina punctul precis al traec- 
toriei în momentul actual. Ne putem permite însă istoria aces- 
tui fenomen psihic. Am văzut că primitivul nu are nici o cong- 
tiință de sine, lată o probă că au existat şi alte organizații 
sufleteşti unde idela de individ, de eu, sau de personalitate era 
alta decit la noi. O a doua vom lua-o din psihologia infantilă, 
Copilul se priveşte pe sine, în diferite vriste altfel de cum 
ne considerăm nol, In fine în domeniul psihiatriei! vom găsi 
bolnavi ale căror noțiuni despre personalitate sint ori profund mo- 
dificate ori dizolvate cu totul, 

E greu, desigur, să identifici primitivul, cu copilul sau cu 
bolnavul. Dar aceste organizații sufleteşti se asamănă de multe 
ori. Tot așa, după cum fn sociologie ne permitem analogii între 
preistoria şi etnografia societăţilor primitive, în psihologie, pu- 
tem emite ipoteza că, stări anterioare mai simple au precedat pe 
cea actuală. A arăta formaţia unei stări de conștiință, însamnă 
în definitiv a-i indica elementele, deoarece nimic nu se perde in 
evoluția psihică. Imbogăţirea e treptată. Metoda genetică ex- 
pune istoric, ceiace gar putea face static printr'o simplă des- 
here a părţilor componente, Ea are insă avantajul serierii dela 
simplu la complex, dela omogen la heterogen şi complicat, Fa 
urmează de aproape pulsul realității în veşnică schimbare. 

Despre diferitele forme ale eului avem numeroase contri- 
bot, Unele din cercetări se apropie de a noastră prin acela 
că stabilesc tipuri principale din intinitele aspecte ale individuaii- 
HU sufleteşti. Cităm pe cea mai principală, pe acela a lui 

iliam James cu celebra clasificare în „le moi“ şi „le kr, cel 
dintălu avind ca subdiviziuni „le mof materiel, social et spi- 

8 

Din actiași clasificație se inspiră Ch, Blondel în Manualul 
de Psihologie al lui G. Dumas, vol. IL O incercare mai com- 
Blech subt punctul de vedere evolutiv e schita de P. Janet în 
cursul său dela Collège de France, anul 1921, rezumată in „An= 
muaire du Coliige de France“ în acelaşi an. 

Reluăm subiectul cu alt material, incercind in cele ce ur- 
mează ajarea unei serii a gradelor de individualizare, dela 
cele mai simple la cele mai complicate. = 

Cenestezia şi conştiinţa de corp propriu. Cind a publi- 
cat Th. Ribot în 1884, celebra sa lucrare „Les maladies de la 
personnalité", cenestezia nu era incă destul de cunoscută. 

Cițiva autori încercaseră o definiţie a acestui fenomen, Incă 
din 1840 Henle căuta să explice cenestezia astfel: „e suma, haosul 
nelămurit al senzaţiilor ce sint transmise fără incetare din toate 
punctele corpului“. E, H. Weber dădea o definiţie ceva ma! 
precisă: o senzibilitate internă care ne dă știri asupra situație! 
mecanice şi chimico-organice a plelei, mucoaselor, viscerelor, 


1 W. James, Prècis de Psychologie. p. 227 si urm, 


413 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


secreţiunilor, muşchilor etc.. Vechea psihologie vorbise demult 
de importanţa corpului şi a senzaţiilor organice in formarea 
conştiinţei. Vechea clasificaţie a temperamentelor avea încă dela 
Greci o semnificaţie fiziologică. Kant şi-o insușise. Herbart 
observase cu adincime că: „omul separă cu greutate eul de corp: 
dovadă sint dispoziţiile pe care le ia în vederea morţii: face de- 
obiceiu cunoscută dorința sa de a H ingropat în cutare fel și 
loc". Cercetările fiziologice, în special acelea ale ini Claude 
Bernard au făcut posibile concluziile asupra senzaţiilor organice. 
Cînd a apărut cartea lul Ribot, entuziasmul pentru ştiinţele bic- 
logice era În atmosfera secolului. Bichat profesa că in ce pri- 
veşte caracterul moral, acesta nu e altceva decit fizionomia tem- 
peramentului fizic. De fapt s'a observat uşor că modificările 
organice aduc deobiceiu cu ele modificări sufleteşti de ine 
dividualitate ori caracter. Revoluţiile fiziologice care insoțese 
diferitele vriste sau cum s'a zis „perioade climaterice“: puber- 
tatea, menopauza, elc, sint insoţite de schimbări profonde 
in conştiinţa subiectului. S'a zis pe vrmă, că eul are sexul 
corpului sën" Patologia menială a oferit şi ea un bogat ma- 
terial, Indivizii atinşi de anxietate îşi modifică felul dea fi 
subt influența unor schimbări organice. In fine cazurile de per- 
sonalităţi multiple ori de depersonalizare, bazate pe alteraţii 
organice probează acelaşi lucru, 

Toate acestea l-au determinat pe Ribot să scrie: „Indivi- 
igalitatea organică e baza celor mai în:lte forme de personall- 
tate, acestea din urmă nefiind altceva decit perfecționări ale celei 
dintăiu”,2 Deasemeni pentru Meynert conştiinţa unității eorpu- 
lui e eul primitiv din care derivă celelalte. 

ŞI ca să !erminăm odată cu citaţia textelor, să reproducem 
unul ultim, cel mai caracteristic în această privință: „ H 
se pare indiscutabil e că sentimentul organic (acela pe care ani- 
malul îl are despre corpul sâu şi numai despre corpul său) se bucuri 
in cea mai mare parte a animalităţii de o prepondrranță ` 
că ea merge in raport invers cu dezvoltarea psihică superioară, 
că pretutindeni şi totdeauna această conşilinţă a organismului e 
baza pe care se formează individualitatea. Prin ea totul există, 
fără ea nu există nimic. Contrariul nici nu s'ar putea pricepe 
căci nu oare prin organism ne vin impresiile exterioare, materia 
primă a oricărei vieţi mentale; nu oare în organism sint înscrise 
cu o soliditate temeinică şi sint fixate prin ereditate instinctele, 
sentimer tele, aptitudinile proprii fiecărei speţe ?*3 

Teoria lui Ribot, care făcea din totalul senzaţiilor organice 
baza personalităţii, a avut răsunet, Ea s'a bucurat citeva de- 


1 Ch. Blondel, La personnalité în,Traité de psychologie“, de O. 
Dumas, vol. Il, p. 555. 

2 Th. Ribot, Les maladie» de la personnalité, p. 96. 

5 Ribo!, op. cit, p. 31. 


„9 7 ae ~ 


Ges FORMAȚIA IDEII DE PERSONALITATE 419 
cenii de majoritatea sufragiilor savante. Aceasta desigur fiindcă 
cuprindea mult adevăr. Oricine poate observa că de la zi lazi 
cul nostru se schimbă după cum avem stare organică bună 
sau rea. Bunele dispoziţii, euforiile, bucuriile, caşi deprimările 
ori tristețele au la bază o digestie, o circulație ori o respiraţie 
normală sau anormală. O tenziune nervoasă puternică subt im- 
presia alcoolului ne dă o personalitate exaltată şi exuberantă. 
Oboseala, din contra ne schimba dispoziţia în tristeţă şi amără- 
ciune. Bolnavii caşi neurastenicii sint pesimişti, văd viaţa în ne- 
gru. Cutare agricultor ori militar viguros nu cunoaşte o clipă 
deprimarea. Dealungul vieţii organismul se schimbă. Atunci! 
schimbăm şi noi da individualitate. căci vrista nu e altceva de- 
cit o transformare de personalitate. 

ŞI nici var putea fi altfel, Singura condiţie a unităţii 
noastre e complexul acela de senzaţii vagi pe care ni-l trimete 
corpul nostru, dar care păstrează veşnic acelaşi tonalitate, ace- 
iaşi savoare personală. Identitatea noastră primitivă nu poate 
ieşi din al'ceva decit din deprinderea pe care ne-o formām în 
raport cu senzațiile organice de un anumit specific, pe care le a- 
vem, Ecoul vag al tuturor modificărilor din corpul nostro, mo- 
dificări care au to'deauna un ritm obişnuit, o deprindere per- 
mamentă de a funcţiona la fel sau după o normă constantă, cv- 
Boscută nouă, ne dă sentimentul individualităţii noastre. N'avem 
ue opus altceva lumii exterioare decit aceiași melodie organică, 
auzită de noi totdeauna la fel, fiindcă e rezultatul unui corp cu 
o anumită organizaţie biologică, cu o anumită lege de functio- 
nare şi coordonare, 

Totuşi, astăzi, teoria lui Ribot, după care cenestezia e baza 
tului, ne poate apărea, din multe puncte de vedere insuficientă. 

` Cenestezia nu poate forma ca singură inceputul cunoştin- 
tel de sine. Ideia de cu se atirmă prin opoziţie contra unni 
uom-eu. S'a definit realitatea, celace rezista eforturilor noastre. 
Ca să ne putem măsura şi lua deci conștiință de noi, ne trebue 
up obstăcol exterior. Mă simt ceva propriu şi ireductibil numai 
prin contrast cu celace mă înconjoară şi care e aliceva decit 
mine, Imi trehue o serle de relaţii cu lumea exterioară din care 
să poată eşi acea comparaţie intre ceiace sint şi celace nu sint. 
Pentru ca să mă pot deslipi din haosul incunțurător, sentimentu- 
jui vital, organic, care-mi indică firu! rog al identităţii şi conti- 
multăţii mele, îi trebue un cadru şi un mediu, din care să se 
desprindă, după cum unul tablou, intr'un muzeu îi trebue anu- 
mite condiţii de lumină şi de perspectivă ca să se poată evl- 
dentia, Conşiiinţa de corpul nostru propriu, în care cenestezia nu 
determină decit o parte, are nevoe de o a doua condiție care e contac- 
tul co realitatea exterioară, mediu de opoziţie şi rezistenţă. Nu ne 
putem defini decit contra lumii exterioare. Eul, oricit de primi- 
tiv prescpune o clasiticaţie doală : intâlu corpul meu, indisolubil, cu 
toate că inecat în haosul extern şi apoi acest haos amorf al fe- 
nomenelor din afară a căror rezistență voesc s'o inving. 


420 VIAȚA ROMINEASCĂ ` 


Această afirmare prin contrast nu se poate face însă nu- 
mai cu ajutorul senzaţiilor organice. Mai trebue ceva, Acel Ceva 
sint senzațiile de efort şi mişcare. senzațiile musculare, kineste- 
zice. 

Orice mişcare implică doi termeni: un factor cauzal, activ 
şi o rezistență care i se opune. Maine de Biran, care a fost un 
precursor în multe capitole de psihologie modernă, a intrezărit 
cel dintăiu, rolul senzaţiilor kinestezice in formaţia eului; „Du 
putem să ne cunoaştem ca persoană individuală fără să ne sim- 
Um cauze relative a unor efecte sau mişcări produse în orga- 
nism“, Cabanis arăta şi mai clar acest lucru, cind seria că eul se 
achiziţionează prin sentimentul efortului şi că el e determinant 
exclusiv în voinţă. 

Senzaţiile de mişcare ne dau noţiunea de raport dela noi 
la lumea exterioară şi acea caracterizare proprie în raport cu 
realitatea. Nu ne simţim bine corpul decit atunci cind se loveşte 
de ceva.! D. C. Rădalescu-Motru rezumă perfect acest proces: 
„Inainte de a se opune subiectiv naturii, omul se opune ei prin 
atitudine corporală. In forma sa rudimentară, eul este simţirea 

„ mişcării corpului, Urmele acestei prime faze le avem mârturi- 
site şi azi în viața popoarelor sălbatece. Nimic nu ne face să 
pătrandem mai adinc în cunoaşterea sufletului acestor popoare, 
decit stadierea mişcărilor. Prin mişcări corporale sălbatecul co- 
munică cu semenul său; prin mişcări rituale se apără de spiri- 
tele rele ; prin mişcări de vrajă el are credința că schimbă cur- 
sul evenimentelor. Un om cult se reculege în faţa divinității; 
sălbatecul sare şi se învirteşte pănă ce cade jos istovit, Această 
mare importanţă pe care o au mişcările în viaţa sălbatecului, 
vine din strinsa lor legătură cu proiectarea în afară a eului. 
Viaţa copilului, o reproducere a vieţii filogenetice, confirmă dea- 
semenea această ipoteză. Nimic nu-l este mai natural copilului 
decit supunerea subiectivităţii eului la atitudinea corpului. Fără 
această supunere nici var putea să se joace; și se ştie cit de 
mare este rolul pe care îl are jocul în viaţa copilului. La copil, 
eul şi simţirea atitudinei corporale sînt aproape identica“, 2 

Se poate considera astfel cenestezia, ca cea mai rudimen- 
tară formă de eu, cu condiţia ca să fie complectată cu senza 
musculare, de mişcare şi efort care ne pun în relaţii de contrast 
şi opoziţie cu ambianța. Senzajiile organice, singure nu nepot 
da conştiinţa de corp propriu, prima fază a formaţiei perso- 
nalităţii, faza în care organizația mentală poate fi foarte redusă. 

Unii psihologi indică, ca un element special al personalită- 
ţii, simţul de proprietate, de achiziţie, de posesiune, celace am 
putea numi meul (le mien, der meine). Astfel Ch, Blondel, atanci 
cind distinge diferitele forme ale personalităţii, pe lingă „Corps » 
„moi“ şi „je“, distinge şi „le mien“. 3 Credem că meul nu e alt- 


1 Th. Lipps, Einheilen und Relationen, Bin., 1902. 
2 Rădulescu-Molru, Curs de Psihologie, p. 215. 
3 Ch. Blondel, op. cit, p. 524. 


FORMAȚIA IDE DE PERSONALITATE ` 421 


ceva decit o dezvoltare a conştiinţei de corp propriu. E extin- 
derea ei in afară la obiectele fizice, inanimate, dar indispensabi- 
le bunei funcționări a corpului nostra. Ele gint o prelungire a 
organelor noastre, Dacă animalele au blană, oamenii au haine, 
Dar acestea au acelaşi rol, ne sint tot aşa de apropiate şi în a- 
ceiaşi strictă dependenţă de viaţa noastră fiziologică. Instru- 
mentele de lucru E tot materialul tehnice nu sint decit o prelan- 
gire a braţelor, ştiut că proprietatea la primitivi nu se in- 
tinde decit la lucrurile mobile de strictă necesitate. Deasemeni 
în relaţiile cu ființele vii. Copilul e viața mamei dusă mai 
departe. 

Natural, acest sentiment se complică cu timpol. Dela o ` 
simplă extenziune a sentimentului de corp propriu, prin abstrac- 
ție, e! poate deveni un sentiment de sine stătător. Dar pentru 
aceasta trebue ca însăşi ideia de personalitate să devie mai 
complexă, 

Individuaţia. Primul stadiu al ideii de personalitate reese 
din senzațiile organice, care ne dau impresia identităţii noastre 
fizice şi din cele kinestezice, care opun corpul nostru, prin mişcări, 
mediului exterior. Unele formează polul pozitiv al afirmației 
DN celelalte pe cel negativ. Amindouă sint însă experienţe 

terne. 

Materialul necesar formaţiei personalităţii poate fi luat 
nu numai din celace se petrece înăuntrul nostru, Cind percepţia 
devine mai complexă, începe să deosebească, in realitatea exte- 
rioară, deosibiri caracteristice, trăsături specifice. Analiza Începe 
să funcționeze, La sălbatec percepţia e globală, amortă. Aten- 
ţia voluntară nu intervine ca să facă distincţii şi atunci per- 
cepția realităţii e un haos amorf, fără puncte distincte, fără cali- 
Ou speciale, Sălbatecul suportă pasiv tabloul exterior în mod 
integral. Cu încetul însă, atenţia voluntară apare în percepție. 
Din celace se prezinta mai înainte într'un nedefinit amestec, 
incep să se tae porţiuni caracteristice, cu însuşiri proprii iredue- 
tibile. Percepția efectuiază o Impărțire individualizată a univer- 
sului. Aceasta are loc oda cu apariţia percepției de spaţiu. 
Putinţa aşezării variate a lucrurilor în spaţiu aduce şi o caracteri- 
zare a lor. Prima operaţie e acela de discriminare, de izolare 
a obiectelor deosebite de mediul general în care sint inecate ; de 
a le aşeza, cum spune W. James, unele alături de altele fără a 
le confunda. 

Pentru ca discriminarea aceasta disociativă să poată func- 
Hong, e nevoe ca obiectele să prezinte calităţi senzoriale puter- 
mice : de culoare, sunet etc.. Ele trebue să provoace procese ner- 
voase diferite prin contrast, aşa cum se prezintă de pildă o dungă 
neagră pe o foae albi, un zgomot într'o tăcere etc.. E nevoe după 
eck ca impresiile să se serleze succesiv, E mai uşor de Înregistrat 
două sunete produse unul după altul, decit dacă sint produse 
simultan. Astfel acea funcţie de comparaţie, pe care Höffding 

6 


422 VIAŢA ROMINEASCĂ 


somp în orice percepție, poate funcţiona mai uşor stabilind 
deosebirile necesare. Ea poate da naştere unor senzații de 
diferență. 

d Afară de aceasta, pentru a putea analiza elementele unui tot 
sintetic, e nevoe ca să le experimentăm în mod izolat sau în combi- 
nat diferite. Ca să intrebuinţăm iarăşi un exemplu oferit de W, 
James, „dacă toate obiectele umede ar fi reci şi toate obiectele 
reci umede, com am putea deosebi frigul de umiditate? 

Dacă toate lichidele ar H transparente şi toate solidele o- 
pace, ne-ar trebui multe secole ca să putem avea două cuvinte 
„ deosebite pentru a exprima transparenţa şi starea lichidă“. i 

Odată discriminarea făcută, e nevoe de o nouă regrupare 
a diferitelor senzaţii eterogene Într'un singur obiect. Trebue ca 
diferitele senzaţii de văz, de tact, de miros să fie grupate fn a- 
celaşi obiect. Ca să pot identifica un lucru, e necesar ca să-l 
învestesc numai pe el cu diferitele senzaţii pe care le capăt; 
adică să adun relativ la acel obiect senzaţii oferite de organe 
deosebite. 

Operația următoare constă în celace numeşte W. James 
“„exterioritatea obiectelor unele în raport cu altele“. Printre pri- 
mele calităţi ale percepţiei spaţiale e aceia de a aşeza obiectele unele 
lingă altele, dar nu unele peste altele, de ale ordona, de ale se- 
ria astfel ca fiecare din ele să rămie exterior celorlalte, Cind 
voim să găsim un obiect printre altele similare, il considerăm 
ca centrul unui grup de alte obiecte care-l încunjură din toate 
părţile. 2 Astfel încetul cu încetul ajungem să putem localiza în 
mod precis obiectele, să le putem determina forma, aspectul, ca- 
litățile. Fiecare din ele devine, încetul cu incetul, ceva specific, 
individual, Percepția unui lucru neasimilabil celor care-l încun- 
jură ne duce incetul cu încetul la percepţia individualităţii. Celace 
se întimplă cu lucrurile inanimate, se întimplă şi cu distincţia 
diferitelor persoane în mediul social. 

Numim această operaţie mentală cu un termen medieval 
individuație, Am putut constata din observaţiile introductive de 
ordin sociologic care au precedat această cercetare, că primitivi 
deosebesc cu greu noțiunea de persoană. 

Acelaşi lucru trebue remarcat și la copil şi, putem adăuga, într'o 
anumită măsură la fiecare din noi. Să ne închipuim o adunare, 
un congres ori o reunire mondenă in care percepem un grup 
oameni pe care nu-i cunoaştem încă, despre care nu ştim nici 
un detaliu biografic, despre care nu ştim nici o trăsătură de 
caracter, 

La început vom percepe o masă amorfă de ființe vii care 
se mişcă. Cu timpul însă, începem să deosebim costume di- 
ferite, pe urmă figuri mai caracteristice, altele mai banale, mai 
pe urmă, după ce cunoaștem mai bine pe fiecare, trăsături de 


1 W. James, Précis de Psychologie, p. 325, 
2 Toale aceste operații sint roca a megistral de W. James, 
op. cit., p- 448 - 454. 


FORMAȚIA IDEII DE PERSONALITATE 423 


caracter particulare, apucături, gesturi caracteristice care ne e 
mit să asociem la un nume o anumită persoană Vom distinge 
din grupul confuz, tăind diferiţi indivizi pe Petre, Paul, Alexan- 
dru etc. etc, 

De fapt individuația aceasta ca caracter social e tot o lo- 
calizare spaţială. Acelaşi proces caşi la obiecte: întălu o discri- 
minare bazată pe ca mal frapante, după acela o grupare a 
diferitelor senzaţii în acelaşi individ, în fine o aşezare a persoa- 
melor una alături de alia, una exterioară celeilalte, putind astfel 
să le localizăm în spaţiu, 

Copilul procedează în modul acesta cind distinge dintr'an 
grup persoanele izolate una de alta. Ca să putem avea o 
noţiune de personalitate, ne trebue în primul rind concursul per- 
cepției şi al discriminaţiei, care ne permite caracterizarea per- 
soanelor cu care intrăm în relații şi deosebirea lor de mediul 
social, Prin această analiză perceptivă, nu facem altceva decit 
să divizăm grupul în diferite bucăţi şi să acordăm fiecărei bucăţi 
o calitate şi un nume, e 

Astfel la celace ne oferă experiența internă prin senzațiile 
organice se adaugă datele experienței externe procurate de per- 
cepţia spaţiului, Individuaţia exprimă contribuţia stadiului percep- 
tiy la formarea ideii de personalitate. 

Personagiul sau auto portretul. Cu ajutorol funcţiilor 
mal superioare, !dela de personalitate cîştigă şi ea în amploare. Per- 
cepția nu poate decit să distingă forme caracteristice în lumea In- 
cunjurătoare. Ea disoclază ceiace e contopit, indicînd puncte ireduc- 
tibile fn clar-obscurul încunjurător. Cind la celelalte funcţii 
sufleteşti se mai adaugă credința ca fenomen sufletesc dominant, 
individualitatea capătă un nou sprijin, o nouă contribuţie. Se 
insistă destul de puţin în studiile psihologice asupra actului de 
credinţă. In schimb în ultimul timp, psibiatrii au arătat rolul său 


imens În domeniul bolilor mentale. 


Teoria lui Babinski, care arată că isteria nu e decit o boală 
a credinţii, un acces pitiatic (dela meu laic remediabil prin 
convingere), tinde să devie clasică. Multe din bolile mentale 
sint asimilabile la turburări ale actului de credinţă. Pierre Janet a 
arătat că celace îi lipseşte mai ales psihopatului e încrederea în 
realitate. „Funcţia realului“, credința supremă, acela care Or- 
ganizează toată viața noastră mentală e deranjată la nevropaţi. 
Nu mal vorbim de importanţa formidabilă a credinţii în viaţa 
primitivului. 

Cercetările lui Levy Brühl relativ la primitivi au arătat-o din 
belşug Sslbatecul crede, nu judecă. Viaţa Iul e exclusiv religioasă. 
Ori e greu de conceput religie fără credinţă, Adevărul e că omenirea 
a trăit multă vreme, avind ca singură funcţie mentală credința. 
A trecut milenii până să apară gindirea priu zisă. Dovadă 
e că, deprimaţii, nevropaţi îşi pierd intâlu funcţiile mai superioare 
mai recente şi abia în urmă pe cele mai fundamentale, an- 


424 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cestrale, Credinţa se confundă cu însuşi subiectivitatea noastră 
cu atitudinea intimă, conservatoare a eului față de mediul ambiant. 
Ea e ipoteza primă pe care o zvirlim asupra lumii exterioare 
răsunetul, reacţiunea imediată a sufletului nostru în raport cu 
evenimentele, şi fără de care orice cunoştinţă e imposibilă, Ra. 
mine, ca abia mai pe urmă să verificăm prima ipoteză cu datele 
realităţii oferite de reprezentări. Fiindcă e vorba de o funcţie 
aşa de primitivă şi de fundamentală, de acela copilul e aşa de 
credal. Tendinţa firească a fiecărul om e in spre afirmaţie, 
Însuşi negația trebue privită ca o credință afirmativă. Elanul 
vieţii noastre sufleteşti tinde cătră creaţie ori cel pnutia cătră 
conservare, Şi aceste tendinți işi găsesc realizarea lor numai în 
credinţă. Natural vine după acela confruntarea cu realitatea, din 
care reese un compromis, 

Cum se modifică ideia de individ subt presiunea credinţii > 
Pănă în faza perceptivă, a individuaţiei externe, ceiace se putea 
cunoaşte era existența unor indivizi desprinşi din masă, 

înd apare credinţa se intimplă următorul proces: unul 
din aceşti indivizi, detaşaţi de grup, e identificat cu propria noastră 
persoană. Din diferiţii indivizi pe care li cunoaştem şi care 
formează diferite personagii cu biografii şi caractere speciale, a- 
legem unul, care trebue să aibă misiunea specială de a ne re- 
prezenta. În conştiinţa de sine intră totdeauna credinţa că re- 
prezentăm un anume portret. 

Orice proces mental se desfăşură mai întălu în afară. Dis- 
tingem acolo diferite personajii, pe sama cărora brodăm adevă- 
rate mituri. Petre e omul curajos, voinic, eroic. Paul e omul 
fricos, slab, lag. Cutare e tipul inteligent, violu, vorbăreţ, Celalt 
e din contra monoton, tăciturn, ursuz. Şi aşa mai departe. 
Din această cantitate de portrete, cred, că unul din ele sint eu. 
ŞI faţă de propria mea persoană, port atitudinea unui spectator 
faţă de un portret, Pentru mine nu sint decit un personaglu în 


care cred, şi despre a cărui aptitudini op mă indoesc, nu variez . 


în încredere, nu schimb de atitudine. 

Cind zic: am încredere in mine, inseamnă că sint convins 
de portretul pe care-l reprezint, de personagiul care mă cred că 
sint. Respect in mine un tip dat, după cum respect În fiecare 
din cunoscuţi caracterul pe care 1-4 bănuesc. Această funcție 
de a creia personagii din oamenii cu care intru în relaţie o a- 
plic mg şi-mi creez o mască oarecare în care-mi propui 
să cre ' 

După care criterii şi cum se alcătueşte acest personagiu 
care cred că sînt eu? Natural, aci intervine o serie de fac- 
tori, In primul rînd experiența mea internă, cenestezia. Sint 0- 
mul bine sau rău dispus, bolnav ori sănătos, violent ori flegma- 
tic, dapă cum mă simt. Celace influențează însă mai ales la 
creațiunea portretului pe care nl facem e ceace cred alţii ret 
pre noi, ctiace crede mediul social în care trăim, In primul rin 


mm — 


F 


„succesul acţiunilor noastre, recompensa socială care le Încoro- 


„bile, mai mare ori mal mic, după împrejurări, 


PORMAŢIA IDEJI DE PERSONALITATE 425 


ne dă exuberanţă or! deprimare, încredere ori Indoială în 
noi. Sint puţine acţiuni care se fac fără gindul unei aprecieri 
sociale. Orice facem, se adresează în ultima instanță unui pu- 
Credem încetul 
cu încetul despre noi ceiace se crede că sintem, 1 Anatole France 
povesteşte undeva despre un erou alsău, căa ajuns să-şi schimbe 
temperameatul in urma ideii pe care şi-a făcut-o lumea despre 
el. Anume, el poseda o pereche de superbe mustăţi galice. Cum 
in credinţa populară bogăţia mustăţilor apare în strinsă legătură 
cu aptitudinile sexuale, a început să circule o serie de svonuri 
asupra asiduităţilor sale pe lingă sexul frumos. Deşi de fire 
potolita, ei însuşi a început să creadă cu timpul că are un tem- 
perament deosebit de senzual. ȘI de aci o serie de consecinți 
care i-au modificat cu totul personalitatea. 

E adevărat că personagiul care credem că sintem variază 
după diferiţi indivizi sau grupuri cu care sintem în relaţie în 
societate. Astfel W. James a putut spune că un om are atitea euri 
sociale cu indivizi cunoaşte, care-și fac o anumită Idee despre el. 

Altfel ne purtăm cu copiii noştri, altfel cu subalternii, alt- 
fel cu camarazii, altfel cu amicii! intimi. Un singur eu social 
are o importanță deosebită: e acela care ține samă de idela pe 
care și-o face de noi persoana iubită, Fiecare se preferă falşificat 
în bine și pentru nimic în lume n'ar strica o iluzie de acest fel. 

In general ceiace ne interesează mal mult e opinia mediu- 
iui social din care facem parte, cum se zice „l'opinion de son 
monde“. Imbrăcăm în această privinţă o serie de scheme sociale 
de clasă, de profesie ori de club. „Un om privat poate părăsi 
un oraş atins de holeră: un preot sau un militar va considera 
această dezerţiune ca incompatibilă cu onoarea sa. Onoarea 
unui soldat D cere să se bată în duel în cutare circumstanţă în 
care un civil poate să se eschiveze. Un judecător, un om de stat 
datoresc onoarei lor de a nu se amesteca În anumite afaceri de 
bani compatibile cu cinstea unul om privat. Nimic mai pur rm 
decit de a auzi pe oameni deosebind diferitele lor euri sociale: 
CR om am milă de d-ta, ca funcţionar trebue să-ţi refuz 
orice milă“ ; „ca politician pot vedea în el un aliat, ca om H 
dispreţuesc“ etc. etc. Ceiace se numeşte „opinia clubului“ e 
una din cele mai putern!ce forţe din viaţă. Hoţul nu trebue să 
fure pe hoți; jucătorul trebue să plătească datoriile de joc, în 
timp ce nu plăteşte un ban din celelalte datorii. Peste tot şi 
totdeauna codul onoarei, al „bunei societăţi“ a fost plin de pres- 
riet relativ la „ceace se face“ şi la „celace nu se face". 2 
Din toate aceste scheme sociale ne alcătuim un portret pe care-l 
modelăm cit mai aproape de morala grupului din care facem 
parte. Th, Carlyle a incercat să arăte în romanul săa „Sartor 


1 O. Kilpe, Vorlesungen über psychologie, 1920, 
2 W. James, op. cil., p. 235. 


426 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Resartus“ influența pe care o are haina asupra individualităţii 
noastre, Ar fi mai exact de spus uniforma. Un om îmbrăcat 
in militar ori preot, capătă ceva din mentalitatea profesiei, 

Autoportretul nu e însă exclusiv determinat de opinia so- 
clală, El e, mai degrabă, un compromis între aspiraţiile egois- 
mului nostru şi corectivele pe care le aduce societatea. Astfel, 
se înțimplă de multe ori să plăzmuim despre nol un portret care 
nu ne samână, să ne inchipuim altfel decit cum sintem. Tipul 
clasic al iluziei exagerate despre sine e eroina lui Flaubert, M-me 
Bovary. Bazat pe acest caz, un filozof Jules de Gaultier a con- 
strult o Întreagă doctrină numită bovarysm. 

Această tendinţă e mai degrabă contrarii influenţei soci- 
ale, E oarecum äi noastră personală, prin care căutăm să 
impunem mediului o altă părere decit aceia care o are despre 
nol. Bazat pe o iluzie asupra sa, iluzie care corespunde destul 
de vag realităţii, individul caută să o impue societăţii. Autopo:- 
tretul, de data aceasta nu mai e furnizat de mediul social, cl e 
construit de imaginaţia individului și impus grupului. 

Fiecare din noi se concepe de obicelu altfel de cum este. 
In aceasta intră o perfectă bună credință. Nu e vorba aici de 
o anumită poză ori mască, care apare numai fn faţa societăţii 
pentru a-i da o altă idee despre noi şi de a putea exploata ma! 
tirziu această minciună. Individul atins de bovarysm e sincer. 
Natcral există o mulțime de specii şi de varietăţi. Unul, incin- 
tat de cutare model literar ori istoric işi preface într'atit con- 
duita după model încit sfirşeşte prin a crede e! însuși in asemă- 
narea sa perfectă cu acela pe care îl imită. Alţii sint constrinşi 
de imprejurări să-și dea o altă personalitate. Figaro al lpi 
Beaumarchais trebuia să facă veşnic pe clownul deşi fondul său 
era trist. „El ridea ca să nu plingă“, La sfirşit crede şi el că 
e de fond trist. 

Bovarysmul poate fi moral: ne credem mal virtuoşi decit 
sîntem; estetic : ne credem mal talentați ; ştiințitic: ne credem mai 
aproape de adevăr decit sintem. Alteori ne acordăm calităţi 
fictive care ne schimbă complect atitudinea față de societate şi 
viaţă. Snobismul, „filistinismul culturii“, ne poate oferi un bo- 
gat material de iluzii de sine. Natural, bovarysmul variază cu 
temperamentele şi cu imaginaţia. Citeodată intervine şi mediul 
geografic şi poate chiar etnic. „Tartarin de Tarascon“ © un 
sudic înflăcărat. In lumea spaniolă cazurile de aatoiluzionare 
sint mai frecvente ca alurea. „Don Quichote” e cel mai caracte- 
ristic caz de bovarysm şi în acelaşi timp primul: un bovarys™ 
inaintea lui M-me Bovary, 

Trebue însă să ne ferim de a crede că aceste cazuri P" 
reprezintă o expresie naturală a personalității, că n'ar fi altceva 


are din contra un fundament natural, El se bazează, fie pe d 
serie de afinități naturale, fie pe dorinţi refuzate, pe inhi 


FORMAŢIA IDEN DE PERSONALITATE 427 


we eat 


repetate ale unor tendinţi nesatisfăcute. Acel „refoulement“ al 
lui Freud te fi cauza multor schimbări de caracter. In orice 
caz el e de cele mai multe orl inceputul imaginaţiei bovaristice, 

In rezumal, fie subt forma schemelor sociale oferite de 
alţii, fie subt forma închipulrii eronate pe care o avem despre 
noi, actul de credinţă din noi, aderează la un portret, la un tip 
psihologic, pe care şi-l apropie şi prin care se crede definit. 
Pentru noi nu sintem altceva decit un personagiu ca oricare 
altul, văzut în afară, în cadrul social. 

După aceste prime forme, idela de personalitate va primi 
contribuţia raţiunii şi a sentimentelor superioare. In etapele 
viitoare ea ne va apărea subt forma eului, a îndividualității şi 
în fine a personalității. Aceste trel forme le vom studia in No. 
viitor, în ultima parte a studiului nostru, 


(Sfirşitul în numărul viitor) 
Mihai D. Ralea 


O inspecţie 


Clopotul sunase pentru a doua oară şi cele din urmă eleve, 
la braţ sau ţinindu-se de talie, două cite două, intrau în şcoală. 
Numa! in dosul magaziei de lemne, sub comanda vigilență a dom- 
nişoare! Margareta Ghindoc din a Vl-a, un grup de peny eleve 
imbujorate şi sprințare, cu toată căldura dupăamiezii de EE 
de Mai, continua hora deslănţuită în jurul babei Catinca, bucă- 
tăreasa pensionului, petrificată locului cu lemnele în braţe. Lu- 
necind pe lingă zid ca o umbră de carton, decupată şi trasă 
cu aja, domnişoara Strihan, pedagogă la cursul superior, îşi a- 
rătă deodată capul uscăţiv şi extra plat, ca un miner de „coupe- 
papier“ eşit din romanul pe care îşi sprijini bărbia. În faţa a- 
cestei apariţii insolite, grupul se opri consternat. Incadrat de sal- 
cimul de lingă şura de lemn putred și zidul acoperit cu muşchi, 
din dosul căruia se zăreau, ca pe pinza unul decor, secţiani că- 
rămizii de acoperişuri, părea un expresiv tablou vivant de ba- 
let rus. In calitatea el de primă balerină, domnlşoara 4 
reta Ghindoc îşi continua dansul grotesc, considerindu-şi € 
gele cu dispreţ. 

— MI se pare că a sunat de intrare, domnişoară Ghindoc, 
afirmă pedagoga cu o calmă severitate. 

— Numai de două ori, domnişoară, 

— Cred că vi s'a spus că a treia oară sună pentru profe- 
sori, nu pentru eleve. 

— Nu mi s'a spus, 

— Uite, iţi spun eu. 

— Mulţumesc. 

Intregul stoi îşi luă vint spre uşa de intrare, pe cind eeng 
nişoara Margareta Ghindoc Upa cit o ținea gura ` Braica, Bralca 

nişoara Strihan îşi muşcă buzele. 


O INSPECTIE 429 
Ee ai alti 
— Domnişoară Ghindoc ! 


Eleva ge răsuci în câlcăe cu o stiditor prelăcată amabilitate. 
— Pe cine strigal te rog ? 

— Pe Braica | 

— Unde-o vezi dumneata pe Braica ? 

— Mi en părut că era la ușă! 

— Biline domnişoară. Eşti liberă. 

Ge era o căţea din neamul ogarilor, aparţinind direc- 


toare 

Elevele tupilate lingă uşă, pentru a nu pierde nimic din 
CONVersaţia care se anunța interesantă, năvâliră în clas una 
peste alta, intrecindu-se să comunice cu gesturi şi mimică noua 
ispravă a Margaretei. Margareta intră liniștită, părind a nu da 
prea mare importanţă manifestațiilor de simpatie ce | se făceau. 
işi reluă locul în banca de lingă geamul din fundal clasei, işi 
scoase din servieță cartea cu semnul la lecţie şi, ridicind arătăto- 
rul dela mina dreaptă, comandă tăcere, Absentă la tot ce se pe- 
trecuse, vecina Margaretei, domnişoara Lizica Vasilescu- Predeal, cu 
degetele înfipte în urechi, repeta cu voce tare acelaşi strofă, pe 
care se căznise zădarnic s'o reție şi seara acasă şi în precedenta 
oră de istorie (d. Vararu, protesorul de istorie, e bun ca o pine 
şi surd cao gheată) şi în toată recreaţia. lo tăcerea complectă 
Care urmă semnalului Margaretei, alecsandrinul lul Alecsandri 
spus repede şi monoton dar cu indirjire, avu efectul unul pumn 
de halice sviriit intr'o darabană: 


'aluncia colonelul dă mina cu sergentul 
e loc iol regimentul. 


Atit s'a putut auzi, 

Ultimul avertisment, pe care avtoritatea şcolară îl trimetea 
electric prin al treilea sbirniit de clopot, potoli spiritele. Folle 
se întorceau febril și la fiecare titlu cetit cu nervozitate, pe toate 
figurile se putea verifica întreagă, emoția jucătorului de bacara. 

Profesoara de ştlinţi naturale, domnişoara Eleonora Bircă, 
terminase materia şi, cum examenele la stat se apropiau, cerea 
elevelor pe lingă cunoaşterea ultimelor lecţiuni, o revizuire ge- 
nerală a cursului, împărţit pe capitole mari. 

Domnişoara Bircă dădase un strălucit examen de capacitate 
şi avea reputația unei profesoare foarte instruite. Era prea ti- 
Gär însă pentru a se impune elevelor de curs superior, cu toate că 
la note era destul de severă. Mai cu samă clasa a Vl-a, cea 
mai diochiată din toate, o intimida deabinelea. CH despre dom- 
nişoara Margareta Ghindoc, a fost în mai multe rinduri nevoită 
să se plingă directoarei că o terorizează. Nu faptul că Marga- 
reta Ghindoz e fata prefectului o impresiona. De asta nu se 
sinchisea nici cit de narghileaua lui Abdul: Hamid, domnlşoara 
Bircă, Dar Margareta Ghindoc se bucura În şcoală de-un pres- 
tigiu humoristic în faţa căruia avusese slăbiciunea să cedeze. Se 
vede din asta că domnişoara Birch era departe de a fi atins 


430 mat ROMINEASCĂ 


turitatea experienţelor profesionale. Cind făcea haz de năz- 
bitile ramii ae se gindise de loc că hrana din gura leului 
şi libertăţile acordate inferiorilor noştri sint greu de reluat. Cu 
intervenția directoarei însă, se stabilise între profesoară şi elevă 
un fel de armistițiu. Domnişoara Birch fu nevoită să se mulju- 
mească şi cu atit, cu toate că avea intuiţia clară a provizoratu- 
lai acestei suspendări de ostilităţi. De altfel, domnişoara Ghin- 
doc era întotdeauna întăla în clasă. 

Cu părul cărămiziu, cu faţa ovală şi puţin pistruiată, cu na- 
sul ei den dar in armonie cu restul feței, dădea impresia unel 
impertinente dar simpatice sincerităţi. 

Colegele o inconjurară. 

— Margareto, la tine e salvarea. 

— Ce doriţi ? 

— Mal ţine-o de vorbă pe Maica Precista (porecla domni- 
şoarel Bircă) să mai treacă din oră, c'ascultă toate Cryptoga- 
sia, DE mânie DS 

omnişoara Bircă intrase. 

Cu pasul negru şi strălucitor, despicat in_do 
perfect egale „prinir'o cărare a cărei linie prelungită ar Îl căzu 
perpendicular pe virful de ceară al nasului el fin, cu ochil e 
normi şi albaştri tăiaţi în migdală, cu tenul de-o paloare spec- 
trală şi străveziu într'atita încit aibăstrimea vinelor subțiri ar fi 
părut pe pinză neverosimile trăsătari de panel stilizate, părea o 
sintetică pastişă a _prerafaelite. 
= cesta, domnişoarelor, începu ea cu sii- 
ală, nu s'a auzit clopotul? 

` — Diseutam o chestiune de botanică, inventă Margareta 
Ghindoc cu un deconcertant aplomb, E 

— Nu vă cunoşteam această nobilă pasiune pentru știință. = 
vă onorează desigur, domnişoară ; aşi fi curioasă totuşi să aflu de 
ce era vorba. 

— Domnişoară, începu Margareta pe tonul cel mal firesc 
posibil, pe cind celelalte eleve schimbau priviri latrebătoare, 
ştiind-o nepregătită, Lizica Vasilescu-Predeal pretinde că nu 
zice plantă ci plintă. 

In toată clasa ghionţi, chicoteli şi risete pe 'nfundate. s 

Domnişoara Birch Îşi gel capul SES gene lungi şi ¢ 
ochii închi jumătate privi spre acuzată, 

— A Sia ai auzit dumneata zicind plintă, domnişoară e 

: Harea, Vasilescu-Predeal işi perduse cu totul firea, Ing 
mă cită : 

T Eu 3. Eu n'am spus nimica, domnişoară. Eu învăța m 
sulina O ADR DEE ți naturale ? 

— Inv a romină În ora de ştiin 

— Miaa domnişoară, protestară mai multe eleve. 
am auzit-o cind spunea că se zice plintă. 

— ŞI noi, Înterveniră altele, 


ŞI nol 


O INSPECŢIE 431 


— Toată clasa a auzit-o, rezumă Margareta Ghindoc. 

Domnişoarei Lizica Vasilescu-Predeal H tremurau buzele şi 
două lacrimi mari îi lunecară pe obrajii maint, 

— Stai jos, domnişoară, o invită profesoara, dar nu uita 
că ipocrizia e unul din cele malurite defecte, lar dumneavoastră 
să ştiţi că se zice plantă, nu plintă, com vă spunea domnlşoara 
Lenné per Zeg? gea ze d'Sr, domnul 

apoleon lemistocie Vasilescu- eal, sra rolesor de stin 

năturale la gimnaziul de băeţi). În toate limbile Tatie Ge 
e asemănător. V'am mal spus mi se pare că in limba noastră 
majoritatea numelor de plante provin din latineşte, precum şi 
toate denumirile organelor anatomice, afară de (domnişoara Bircă 
roşi deodată), citeva excepţii, continuă ea, amintindu-și singura 
excepţie asupra căreia îi atrăsese atenţia la Universitate, în chiar 
ora de curs, un student mult prea îndrăzneţ. Dealtfel aşa e şi în 
manualele oficiale, 

ŞI cu asta începem op "e 

— Domnişoara Lizica Vasilescu-Predeal. 

Eleva se ridică bosumflată și timidă, clipind des şi trăgind 
cu degetul pe bancă linii abracadabrante, 

— Al putea dumneata să ne spui ceva despre protococus 
viridis ? 

Domnişoara Lizica Vasilescu-Predeal! fixă un punct Ima- 
ginar din pärete, 

ŞI, după un scurt dă preliminar, din buzele el cărnoase în 
accent circomtlex, punctat de tăceri aspiratorii intervenind la in- 
tervale simetrice, textul cărţii se destăşură fără greş, ca o pan- 
glică de hirtie dintr'un aparat telegrafic, 

— Bine, domnişoară, zimbi profesoara. Al văzut vreodată 
vre-un proseno ? 


— Unde? 

— La microscop. 

— Foarte bine. Acuma ai putea să-mi spul cam cit de 
mare să fie el in natură. 

Lizica Vasilescu- Predeal îşi aprople sprincenele, inchipu ind 
o omidă tâlată 'n două. Na-şi amintea să fi intilnit nicăeri în 
carte soluția acestei întrebări neaşteptate. 

— Gindeşte-te bine, domnişoară, 

Cineva şoptise imperceptibii. Lizica Vasilescu-Predeal au- 
zise, 

— Cit un bob de mazere, reproduse ea mașinal, 

Domnișoara Birch participă din toată inima la sgomotoasa 
veselie a elevelor. 

— Bine, domnişoară, crezi dumneata că se poate introduce 
un bob de mazere în microscop ? 

Domnişoara Margareta Ghindoc! Explică te rog domni- 
parai Vasilescu-Predeal cit de mare poate fi un corp micros- 
copie, : 


432 VIATA ROMINEASCĂ 


— Cit un cantalap, replică interogata în explozia de hila- 
ritate a intregei clase. 

— Te rog, domnişoară, acum nu glumim. 

— Cum e colega aşa-i şi explicaţia. Suum cuigue. 

— Ce spui? 

— Am zis: suum cuique. 

— Ce-i asta, domnişoară ? 

— Latinească! 

— Ajunge! 

— E un adagiu de drept roman, 

Profesoara nu-şi putu stăpini on zimbet imprudent. 

— Dumneata înveţi drept roman? 

— Nu eu, fratele meu Culai. Totdeauna mă ameţeşte cu 
definiţii la masă, ca să-l ceară bani tatei după, 

— Destul | Acestea-s chestii care n'au ce căuta aici, 

Domnişoara Bircă lovi autoritar cu creionul în catedră, 

Examinarea elevelor o nemalțumi. Erau insuficient pregătite, 
Se gindea cu groază la examene şi la reputația institutului a- 
meninţată. 

Ceiace ar fi vrut mai malt să obțle dela ele, era să na se 
zăpăcească. 

Cu toată zburdălnicia lor din şcoală, în fața comisiei exa- 
minatoare cele mai multe se intimidau ca băeţii. Socoti util să 
je ţie acest logos: 

-— en, E constat cu mare părere de rău că sintefi 
foarte, foarte slab preparate. In curînd incep examenele. E de prisos 
să vă spun că, dacă nu vă siliţi să vă puneţi în curent cit mai 
e timp, multe din dumneavoastră sint serios amenințate să nu 
obţie nota de trecere, 

Acelora care au dispoziţii la desen le mal rămine o şansă. 
Veţi fi examinate probabil, de domnul Titeanu. Ştiţi de anul tre- 
cut că domnul Titeanu pentru o bună reproducere după examenul 
microscopic dă nota maximă, chiar dacă răspunsurile candidatei 
lasă de dorit. Această probă practică e cu atit mai apreciatăde 
domnul Titeanu cu cit ea e benevolă. Regulamentul nu prevede ex- 

erlenţe la microscop, 

e = Lizica Vasilescu-Predeal credea la inceput că aroro a 
pul e un instrument muzical. Sufla’n el ca'n ocarină, interven 
Margareta Ghindoc, tul 

— Lăsaţi vă rog! Ca să vă mai familiarizați cu apara , 
vom face o nouă încercare, Să poftească domnişoarele : 
veanu, Dol:jan, Vasilescu-Predeal şi Ghindoc, sibil 

Domnişoara Bircă făcuse tot ce-i supra-omeneşte impo “a 
pentru a face elevele să se uite in acest Instrument optic pei săi 
tenţie şi fără spaimă. Mai nici una nu izbatea să vadă ce 
Aproape toate se pronunţau înainte de a privi. sal 

— Domnişoara Craioveanu, poftim, Imi spui întăiu ce 
şi pe urmă cauţi să desenezi pe tabelă. 


O INSPECTIE 433 

— Văd un cerc punctat, se grăb! să răspundă eleva. 

— Nu există nici un cere punctat. Următoarea. Tot cere 
punctat vezi? 

— Nu, en văd bastonaşe, 

— Domnişoara Vasilescu- Predeal, 

Domnişoara Vasilescu- Predeal, de emoție, inchisese tocmai 
ochiul cu care ar fi urmat să privească: 

— Eu văd patrat, 

Venise rindul domnişoarei Ghindoc. 

Domnişoara Ghindoc se aprople cu îndrăzneală de aparat, 
se îndoi pe lentilă şi-şi ajinti ochiul deasupra, fără să scoată 
un cuvint. 

— EI, aşa vezil—aprobă profesoara, Domnișoara Ghindoe 
e singura care a înţeles ce vroiam. Dumneavoastră nu vă daţi 
samă, că după atitea explicaţii şi osteneală eat reușit incă să 
vedeţi în cimpul microscopic ? Aşi fi arhi-mulţumită dacă ați 
ajunge măcar aci. De ce vă perdeţi capul? Vă temeţi de aparat? 
Vă asigur că nu conţine dinamită, 

ŞI cătră domnişoara Ghindoc : 

— Uite-te bine, domnişoară. După ce vel vedea ce simplă 
e figura pe care v'am pus-o, te asigur că o vei reproduce cu 
cea mal mare ușurință, 

Domnişoara Margareta Ghindoc se încrunta într'o atenţie 
exemplară. Celelalte fură trimise la loc, Domnișoara Bircă se 
plimba prin clasă, așteptind rezultatul experienţei, In cele din urmă 
Îşi perdu răbdarea. Până și în tăcerea domnişoarei Ghindoc 
bănuia ceva suspect. Risul înăbuşit din ultimele bânci se pro- 
pagase pănă in cele din faţă. Trecuseră şapte minate decind 

argareta Ghindoc nu scotea o vorbă, 

— EI, domnişoară, cred că te-ai uitat destul, Acuma ai 
putea să-mi spul ce vezi? 

Domnişoara Margareta Ghindoc o privi candid: 

— Drept să-ţi spun, domnişoară, eu tot ce nu-i în regula- 
ment văd ca prin ceață, 

Uşa s'a deschis la timp, pentru a scuti domnişoarei Bircă 
o nouă reprimadă intructuoasă şi potolirea unvi nou val de risete, 

Locul uşei date la părete H ocupase o clipă ia intregime, 
însăşi doamna directoare a pensionului, urmată de-un domn pe 
care numai domnişoara Ghindoc H cunoştea, La vederea domni- 
şoarei Cihindoc, doamnei directoare i se zburii o musteaţă de 
grosimea sprincenel şi în poziţie normală paralelă cu ea, Procedă 
apol la prezentări cu un frumos timbru de bariton. 

— Domnişoară, 10 prezint pe domnul inspector şcolar 
Aurelian Păunescu, 

Domnișoara Eleonora Bircă, titulara catedre! de ştiinţi 
naturale, 

Domnul Aurelian Păunescu dejunase la prefect. Margareta 
nu prea putuse să-l vadă în timpul mesei, Erau prea mulţi invi- 


434 VIAŢA ROMINEASCĂ 
EE EN, 


ese aşezată în partea opusă. Il zărise o singură 
ech eg bågindu- şi cuțitul În gură pănă'n plăsele, gest 
care nu-l putea vedea fără să simtă un fior rece în spate, De 
aurit H prea auzise însă, căci mai mult el vorbise. Faptul că 
intenționa să inspecteze şcoala şi nu i-a spus şi el, i-l făcea şi 
mal antipatic. Nu vorbise decit de inspectarea gimnaziului de 
băeţi. Dacă ar îl ştiut că vine şi la pension, nu i-ar fi spus 
nimic desigur nici directoarei, nici pedagoagelor, căci s'ar fi bucu- 
rat să le ştie surprinse pe neașteptate, dar şi-ar fi prevenit co- 
jegele, ceiace-ar fi ridicat-o şi mai mult în stima lor. ` 
Asemenea vanităţi mici frămintă doar şi minţi mai coapte, 
Cei trel educatori discutau ceva în şoaptă la geam. Domni- 
şoara Bircă făcuse mal multe semne discrete Margaretei Ghindoc, 
indicindu-i să treacă la locul el. Dar Margareta se făcuse și 
nu înțelege. De acolo unde se găsea putea să examineze m 
it. 
Kai feeria era cam de aceiaşi statură cu domnișoara Birch, 
Ce nostimă păreche, gindi Margareta Ghindoc: drot 
Păunescu !—şi zimbi. li vedea cu cununa pe fața alta 
Ea o madonă, el un cap de Crist ratat. Ratat desigur, cu toa 
2semănarea mai mult caricaturală, căci e greu să-ți ëng 
pe Mintuitorul omenirii cu barbişonul mincat de molii, cu ră 
loni cu genunchi, redingotă cenușie, ochelari auriţi şi servie 
marochin. Directoarea, reflectă Margareta, ar putea ara în 
această alegorie în calitate de menajeră a raiului sau poa 
mamă a lui Dumnezeu. 
Dar directoarea se retrase. 
Inspectorul îşi BE eh 
— Domnişoara era la lecţie A 
— Da, rara inspector : domnișoara Ghindoc (Marga 
reverență). 
a Şi et surdină : fiica prefectului. 
— A! dal—păru a-şi aminti înaltul funcţionar. 
Şi după ce se interesă de materie: ad 
— Imi daţi voe să pun domnişoarei citeva întrebări. 
— Vă rog, domnule inspector. 
— Vie Ze ai auzit dumneata vorbindu-se de fucus 
v losus ? 
gy Fucus vesiculosus este o plantă marină... 
— O plinta. 
— Da, fucus vesiculosus este o plantă... 
— Plinta! 
A e pini A 
— Am zis plintă, nișoară. A 
Domaktara Margareta Ghindoc zimbi nedumerită: 
— Plintă A 
— Plin! 
— De ce plintă ? 


O INSPECTIE 435 


— Pentrucă așa zic eu, apăsă omul şcoalei. 
— Eu zic plantă, domnule Inspector, 


— Daa? ȘI ai putea dumneata să-mi explici domnişoară, 
pentruce zici A 7 4 


— Pentrucă aşa scrie’n carte | 

Inspectorul na pära mulțumit cu răspunsul dirz al elevei. 
Se adresă in şoaptă profesoarei: 

— Damneata le-ai învăţat să spue așa ? 

Poate că în altă atmosferă, domnişoara Birch, şi-ar fi In- 
vins timiditatea susținind felul ei de-a pronunţa cuvintul în litigiu 
ca argumentele ştiute, Se mulțumi să răspundă şi mal încet: 

— N'am dat prea multă atenţie chestie. Unele spun într'ua 
fel, altele altfel. 7 

Şi ca să-și întărească afirmaţia cu o pildă domnişoara Bircă 
işi aminti deodată de Lizica Vasilescu-Predeal, 

— Domnişoară, întrebă profesoara, dumneata cum eral de- 
prinsă să spul; plantă sau plinta ? 

Profitind de faptul că atit profesoara cit şi inspectorul îl 
întorceau spatele domnişoara Margareta Ghindoc mimă răspicat: 
plintă. Dar Lizica Vasilescu-Predeal care o mai păţise, nu se 
potrivi. Răspunse fără ezitare: 

— Plamă! 

Sunase de eșire, 

La un pas în orma domnişoare! Bircă inspectorul părăsi 
clasa, tiriind pe luciul podelelor ceruite ghetele sale incovolate 
ca patinele olandeze, avind aerul unui trist patinor debutant. 

Fetele respirară uşurate şi buna dis oziţie reapăru pe 
fețele lor. Dar domnişoara Margareta Ghindoc care nu ridicase 
chestia dec?t pentrucă în tot timpul mesel H auzise pe inspector 
Zicind plintă şi pliate, avea tot dreptul să se bucure mal mult. 


Al. O. Teodoreanu 


Note pe marginea cărților 


Gligorașcu- Vodă * 


Foarte frumos povestește lon Neculce în O samă de cu- 
vinte, începutul Ghiculeştilor, celor care au fost domni în ţările 
romineşti. Ghica- Vodă bătrinul, zice el, de neamul lui a fost 
Arbanaş, şi a purces din satul lui, dela Kiupri, copil fiind, ca 
să caute pită şi stăpin la Țarigrad, în tovărăşia unul prunc de 
Ture tot săriman ca el şi sărac. Umblind pe cale, l-a intrebat 
Creştinul pe Turc: Ce ma vei face, cind vei ajunge om mare? 
Căci tu eşti Turc şi poţi ajunge.—De voiu fi eu om mare, ka 
răspuns tovarășul de drum, te volu face pe tine mal mare în 
Kiupri, giudecător.—ȘI s'a intimplat că copilul de Tare a ajuns 
vestitul mare vizir Mehmet Kiuprullul; şi 'ntr'o zi, tirzilani după 
aceia, a cunoscut pe tovarășul său creştin intre boerii veniţi dela 
Moldova la Stambul cu afacerile obişnuitelor schimbări de dom- 
nie. L-a cunoscut, şi-a adus aminte de legămintul din pruncie 

i l-a tăcut domn. 

i Acest Ghica- Vodă este tată! lui Gligoraşcu, despre pe 
cărula vorbeşte aşa de amănunţit şi de documentat, d. dr. a 
drei Veress. Din istorisirea lui Neculce, care poate fi O AN 
legendă, se vede că puiul de Albanez dela Kiupri a avuto "H 


de dr- 
* Pribegia lui Origorașcu-Vodă prin Ungaria d SS engl 
Andrei Verres, profesor. Din memoriile secțiunii Istorice 


Romine, 1924. 


NOTB PE MARGINEA CĂRŢILOR ` 437 


foarte ascuţită de vreme ce a ajuns boer mare în Moldova, Nici 
Gligoraşcu n'a fost un om mai puțin destoinic: asta ne-o arată 
Intreaga-i carieră aventuroasă și cludată, zbuciumele şi pribegiile 
lui la Viena şi 'n Țara Ungurească. D. dr. Andrei Veress ii 
judecă însă actele cu o îngăduință pe care ne indolm co merită 
acest rod specific al intrigăriilor localnice şi al perfidiei levantine. 

Priatr'o inadvertenţă probabil, d. Veress dă ca mamă a lui 
Giigoraşcu pe Maria Sturza. Această Marie, din neam sturzesc, 
copilă de casă şi nepoată a lui Gheorghe Ştefan- Vodă, a fost 
soţia lui Gligoraşcu, cum arată insaşi autorul într'altă parte a 
broşurii sale. Singele feciorului era oriental, după cum educaţia 
i-a fost grecească. Inteligența, fineța și falgitatea pe care le-a 
dovedit toată viaţa lui, intovărăşindu-le c'o rafinată cruzime, sint 
o dovadă pentro aceasta. 

Atunci, la începutul jumătăţii a doua a veacului XVII, s'a 
deschis o epocă de greutăţi şi nenorociri pentru toate provinciile 
romineşti. Dealtminteri nici în alte vremuri treburile ţării n'au 
fost liniştite. Cum arată însă autorul chiar în primele foi ale 
broşurii sale, pe la 1658 pacostele veneau una după alta „cu a- 
supra de măsurâ”, Se potrivesc pentru acest timp versurile blin- 
dului losif : 


Turei, Tatari, războlu și clumă 
Hin!ue In Lora toată. 


Cum vine Ghica-Vodă cel Bătrin domn in Moldova, se 
pornesc războaele în Ardeal și Țara Ungurească; Tatarii trec 
peste ținuturile romineşti ; domnii sint siliți să se oştească și ei 
subt tuiurile Semilunii. Turcii volan să pedepsească pe Ghe- 
orghe Rákóczy ÎI pentru veleitățile Iul de neatirnare şi imping 
tabunuri şi ortale prin strimtoarea Buzăului. Ardealul e prădat 
în lung şi în lat pănă la Alba-lulia de Tatari, Cazaci, Munteni 
şi Moldoveni. Alte încurcături şi amestecuri urmează apol in 
Moldova, între Ghica şi Constantin Basarab. Ghica, biruit intăiu, 
fuge la Tatari şi la Cazaci; de-acolo se intoarce cu putere şi 
bate şi el la rindu-i pe Constantin-Vodă, Turcii, făcind o nouă 
orînduire, trec pe bătrinul Ghica la Munteni și tronul Moldovei 
il dau lui Ștefăniță sin Vasile Vodă; pe cind Constantin Basa- 
rab şi Gheorghiţă Ştefan, compeţitori Indărărnici şi neastimpă- 


438 VIAŢA ROMINEASCĂ 


raţi, stau pribegi în Ardeal, pindind vreme cu prilej ca să bata 
alte războae şi să pună iar mina pe domnii. ln primăvara lui 
1660, întradevăr, Constantin-Vodă intră în Muntenia cu haiduci 
de-ai lul Rákóczy şi răstoarnă pe Ghica. După citeva săptămini 
insă, Ghica, cu Turci şi Tatar! de peste Dunăre, se intoarca și-și 
alungă iar potrivnicul în munţi şi o țara Birsei, Apoi, la Tir- 
govişte, atit domn cit şi boeri, sint atacați şi jăfuiți de Tatari 
care nu erau mulțămiţi de simbria ce li se dăduse. In aceiași 
vreme, Rákóczy se bate cu Turcii la Gilău; este rânit şi i se 
irage din asta şi moartea. Cind să se aşeze şi să se linişteaseă 
Ghica, dapă atitea burzaluiri, iată, in Septemvrie îl calcă Tatarii 
îl ridică din porunca Porții şi-l duc în fiare la Stambul egen, 
ună cu familia şi comorile. 

Oamenii acelor vremi aveau liniştea apelor şi hodina vintu- 
lui... cum Spune aşa de frumos poporul. 

La Poarta împărăției bătrinul nu cruță cheltulala şi bac- 
şişurile, pănă ce izbindeşte să aşeze în Muntenia pe fiul său 
Gligoraşcu, în Noemvrie 1660. Domnul nou îşi incepe oblăduirea 
in oarecare linişte, care însă e prevestitoare de furtuni, 

O domnie şi-un program administrativ al acelui timp, în 
țările romine, însămna organizarea fiscalităţii. Birarii, dăbilarii 
şi calaraşii în slujba domniei incep a jâcul norodul ca să umple 
haznalele a două lăcomii: cea turcească şi cea domnească, Nea- 
murile, partizanii şi creditorii se întruptă larg din jaful organi- 
zat, opoziţia e prigonită, e scurtată de capete şi i se confiscă 
bunurile, Fără lege, tără judecată. Şi țara rabdă despoierea şi 
sila, căci alte moravuri il sint necunoscute, Școli, drumuri, ad- 
ministrație, justiţie, erau noţiuni ascunse în taina şi negura unor 
veacuri viitoare. 


Pe cînd Gligoraşcu se deda la aceste îndeletniciri asiatice, 
fartuna veni. 

In vara anului 1663, Poarta răpède porunci domnilor Mol- 
dovei și Munteniei şi voevodului ardelenesc să iasă la războla 
lingă oștile tinărului Vizir Kiuprulizadă Ahmed împotriva împă- 
ratului nemţesc. Giigoraşeu trece în Ardeal printr'o parle. Je: 
trati- Vodă Dabija vine prin alta. După ce se răspund cu Apafi, 
voevodul Ardealului, merg să se impreune cu Kuciuk Paşa şi 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 439 


cu feciorul Hanului. Străbâtind Transilvania nu fâră răutăţi și 
prădăciuni, ies în Ungaria şi se adună cu oastea cea mare a vi- 
zirului, la asediul cetăţii Ersekujvâr, pe toamnă. După ce s'au 
oştit la cuprinderea cetăţii creştine, voevozii se 'ntorc la ernatic 
în ţările lor. Şi Gligoraşcu işi incepe lar rinduelile în Muntenia, 
tăind pe marele posteinic Constantin Cantacuzin, crestind la nas 
pe Şerban, feciorul lui Constantin, îngrozind mulţime de alţi 
boeri ca să-i facă să-și răscumpere viaţa cu bani, şi lăsinda-se 
greu mai ales asupra bordeelor norodului. Țara se bucură şi ră- 
suflă cind, odată cu lucirea primăverii, vizirul cheamă iar la 
oaste pe domni, în Țara Ungurească. 

In campania anului 1664 Giigoraşcu s'a înfățişat c'o stră- 
lucire de costume, de cal şi de arme care au pus în uimire pe 
tovarăşii lui de oaste, Barba şi frumusețea lui păreau tot așa 
de războinice caşi armele-i şi podoabele-l aurite. Turcii au sufe- 
rit atunci, la Leva, o mare întringere. Şi cel dintălu din oastea 
măritului Padişah, care a dat semnalul fugii, stirnind panică, a 
fost Giligorâşcu-Vodă. Oştenii şi boeri i-au pierit în cea mai 
mare parte. Dar celor care volau să ştie, Vodă le lămurea în 
taină că a făcut această jertfă pentru izbinda creştinătăţii. Totaşi 
nu s'a ët a se întoarce în scaunul său. Poarta căutind să 
stabilească răspunderi, Gligoraşcu trimite daruri pe lingă justiti- 
cări, şi printre intrigi şi trădare, Izbuteşte să-şi salveze capi, 
fugind la urma urme! din țară şi luînd drumul pribegiei. 

Din anul acesta 1664, Noemvrie, începe odiseea lui Gligo- 
raşcu- Vodă. 

Doamna şi-o trimete in Ardeal, unde, protejată de Apafi, 
găseşte adăpost la Rocoşul de Jos, întreținută cu hrană de scaunul 
săsesc din Cohalm. El însuşi trece numai, fugar, prin părțile 
ardelene, fără să-şi poată vedea soția şi ajunge In Polonia, c4 
gind să treacă la Viena, pentru a reclama dela Leopold impara- ` 
tul o răsplată a purtării lui creştineşti în bătălia dela Leva. 

In Viena ajunge în Mart 1665 şi, dupăce bate la uşile im- 
părăteşti şi cu glas mare arată ubi et orbi ce-a clștigat res 
tinătatea depe urma faptei sale, | se rindueşte sălaş lul şi oame 
nilor săi ta Moravia, la Budweis, c'o rentă de 3000 de florini. 
Acolo, prin ingrijirea prințului Apafi, I ajunge și doamna Maria. 

Pribeagul acesta oriental nu era insă uo om care să se 


440 _VIAŢA_ROMINEASCĂ 


liniştească uşor şi să se mulțămească lesne. Dela Budwels tre- 
bue să se strămute la alt sălaş, lingă Oimiitz; de aici e mutat 


in Neustadt în Moravia. Nu poate sta nici aici şi i se orindueşte 


o altă reşedinţă pe teritoriul dintre Kojelik şi Tobicov. De-ale! 
se strămută la Licse. Dela Liicse la Caşovia, şi-apoi iarăşi la 
Löcse. Necontenit, În aceste peregrinări intretălate de drumuri 
la Viena, domnul pribeag se arată nemulţămit de soarta sa, re- 
clamă mereu recunoştinţă şi dă proporţii nouă jertfei sale. Ima- 
ginațla lui aprinsă clădeşte din fmprejurarea indoelnică dela 
Leva o faptă cu proporţii omerice. Priveşte cu mindrie în jar 
şi nu înţelege cum lumea nu se mişcă pentru un salvator al 
creştinătăţii. Un asemenea prinţ cu numeroşi curteni, şi ei oameni 
ai jertfei însă cam neciopliţi, e pretutindeni pe unde trece o po- 
vară pentru biet cetăţeni împărăteşti. Plingerile curg neconte- 
nit spre Viena din toate tirgurile prin care se oprește Gilgoraşcu, 
„Tilharii de Romini“ sint scandalagii, iubitori de vin şi bătâuşi, 
minincă mult şi nu fac nimic. Odată cu aceste jalbe sosesc şi 
plingerile pribeagului pentru nedreptatea care i se face, pentru 
nerecunoştinţa ce | se arată, pentru pujina atenţie ce | se ser- 
veşie ; şi cancelaria împărătească stă, chibzueşte, il mută de ici 
colo, îi sporeşte renta şi nu prea înţelege cum are să se poată 
isprăvi această ciudată incurcătură, 

Gligoraşcu caută să dovedească importanţa jerttei şi per- 
soanei sale nu numai Vienezilor. In răgazurile pe care | le dau 
schimbările de reşedinţă şi drumurile la Viena, adresează o inflo- 
rită scrisoare republicel venețiene, oferind preţioasele-i servicii 
ca general al creştinătăţii şi duşman mare al necredineloşilor. 
Neprimind răspuns dela Veneţieni, se indreaptă cătră regele Fran- 
țel. Activitatea lul pentru a forța admiraţia lumii şi compătimi- 
rea este neistovită. 

Dar în acest răstimp, mal găseşte cu cale să făptulască 
ceva şi mai important. In zilele Sfintelor Paşti a anulal 1667, 
trece la catolicism cu deosebită pompă şi începe să manitesteze 
o pietate cu atit mai neobosită cu cit găsea mai zeloşi apărători 
şi susţinători între lezulţii dela curtea împăratului. 

Părăsirea aceasta a ortodoxiei, d. Veress o explică 
prin graţia divină. D-sa respinge poveştile cronicarilor 10$- 
tri care vorbesc despre nişte piri ce l-ar fi ajuns la Viena 


d NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR S 441 
din partea boerilor stropgiţi, obljduiți şi sărăciți cu clțiva ani în 
urmă, în Țară, Explicaţia aceasta din urmă e totuși mai logică. 

Dar ferventul catolic ma! are şi altele de făcut. La 1668, pe 
cind se afla iar în Viena, oblicind despre moartea, la Stettin, a 
lul Gheorghiţă-Vodă Ştefan, îndată răpede acolo un emisar ca 
să dobindească averea mobilă a răposatului, arătind că, după 
dreptul moldovenesc, averea domnului mort o moşteneşte dom- 
nul urmaș. În afară de asta are şiun drept europenesc, deoare- 
ce e insoţit cu o nepoată a răposatului. ȘI tot în acelaşi timp, 
pe cind cerea an sălaş nou în Ungaria de Sus şi-şi valorifica 
iarăşi la impăratul, cu tingulri şi reproşuri, vechile drepturi, îşi 
face loc în el, ca un oaspete viclean, ideia că s'apropie ceasul 
cind se va putea iarăşi intoarce spre Turci, ca să dobindească 
lertarea. 

Totuşi incă nu-i hotărit. Pregătindu-şi terenul unei even- 
tuale întoarceri, anunţă dorul lui nespus de a face o pioasă că- 
lătorie la Roma. Intru acest scop adresează colegiolui de pro- 
pagandă a credinței o scrisoare grandilocventă. ȘI mai cerce- 
tează în juru-i să vadă dacă cu toate acestea nu s'ar putea să 
găsească şi 'n Impărăţie o situaţie vrednică de poftele şi aspira- 
tile lul. lIntr'an alt drum la Viena cere să | se dea măcaro 
moşie To părţile acele ungurești dela Löcse, unde sălășluia acum, 
ca o dreaptă răsplată peniru slujbe trecute, pentru vechi drep- 
turi de salvator al creştinătăţii şi al împărăției etc.. Răspunsul 
intirzle şi pribeagul e grăbit. In 1670 vine cu altă cerere: o 
cuvenită răsplată pentrucă ar fl refuzat să se pue în fruntea u- 
nor rebeli, care iscaseră tulburări în Ungaria de Sus. Slujbagii 
impărăție! ştiau, se'ntelege, ch adevăr este în această poveste. 
Totuşi, după obiceiu, îl purtau ca făgădueii, aminau, H imblinzean 
cu vorbe politicoase. inţelegind Giigoraşcu această nouă zădăr- 
nicie, dete la lumină alte combinaţii din nesfirşitul la! arsenal. 
Oferi consiliului de războlu al împărăției să-i servească știri dela 
Turci, prin spioni proprii. In statarile cu Nemţii necontenit 
cearcă să se pue În valoare faţă de Montecuccoli şi alți generali, 
argumentind asupra pierderii lreparabile pe care ar incerca-o mo- 
narhia dacă un om ca el ar fi nevoit să se'atoarcă lar la necre- 
dincioşi ! Era o ameninţare pe care Încearcă S'o speculeze şi cind 


442 VIAŢA ROMINEASCĂ____ 


moare Francis: Czaky, gazda lui in Ungaria de Sus: pe loc 
Gligoraşcu îşi manifestă dorinţa să fie el aşezat căpitan al Gi 
în locul răposatului, ca o răsplată aslujbelor etc, ete.. 

Nemţii însă m'aud nici de data asta. Sătul de trăgăniri şi 
vorbe, aprigul Livantin ia hotărîrea cea mare. Cu Înalt duh creg- 
tinesc işi anunţă plecarea la Roma. Oamenii împărăției îl Inte- 
leg unde vrea să se ducă în realitate, şi se grăbesc a-i procura 
paşapoarte, bani, înlesniri de transport. Zimbind se despărțese 
şi fecare parte crede Ca picilit pe cealaltă. Astfel, în Iulie 1671, 
Giigoraşcu- Vodă părăsește Viena,—„sătul de binele Nemţilor“. 

Câtră aceste fapte se inchee expunerea d-lui profesor Ve- 
ress. Socot că oamenii cu educaţie europeană de pe acele me- 
leaguri vor fi fost deosebit de impresionați de trecerea pe la ei 
a acestui erou sui generis. Zbaterile şi fineţele lui in politiceş- 
tile trebi dovedeau o primejdioasă mâăestrie, faţă de care Europe- 
nii, subțiri în altfel de manifestări în viaţă, nu erau decit nişte 
naivi, şi nu puteau opone alte arme decit încetineli şi tergiversări 
biurocratice. 

In August, Gligoraşcu e la Padova. Aici puţin măcaz: un 
secretar al său il denunță că vrea să treacă la Turci, spre a 
lupta apoi contra împărăției creştine ! E cu putință să se creadă 
aşa ceva despre un creștin fierbinte ca dinsul ? Se înţelege că 
asemenea născociri mişeleşti le respinge cu indignare. ȘI ar: 
mindu-și drumul la Veneţia, dobindeşte o galeră cu care trece la 
Durazzo, Socotelile lui sint aşa de sigure, așa de bine cunoaște 
pe Turci, cu tembelismul, buna credință şi ticăloşia lor, incit, după 
ce-şi pregăteşte suficlent calea, cu intrigi şi bacşişuri, în Decem- 
vrie se infăţişază la Adrianopole marelui vizir şi izbuteşte să 
dobindească iertare. Tot mal bine la mila împărăției și o raiul 
țărilor dunărene decit între nişte iritici nerecunoscători şi cărpă- 
nol ! In Fevruarie 1672, boerii munteni vin la Poartă, ară 
se impotriva lui Antonie Ruset şi cerind alt domn. Cind vizi- 
rul le dă pe Gligoraşcu, nenorociţii rămîn cu ochii holbaţi. Pe 
loc Arbanaşul le-a pus mina 'n grumaz şi a şi început vechile 
asupriri şi prigoane. 

, Solia aceste! vieţi ciudate, insă, încă nu era isprăvită. 

Intimplindu-se să aibă Turcii alt războlu în acest gel 
cu Legii, Gligoraşcu-Vodă a trebuit sa iasă larăşi la hotar, 


K NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR ` 443 


oaste, alături de Petricelco- Vodă dela Moldova, în ordia păgină. 
ŞI dindu-se mare bătălie în preajma Hotinului —cum s'au arătat 
husarii Leşi în rîndurile Turcilor, Giigoraşeu-Vodă a şi trecut în 
partea lor, încit s'a făcut mare risipă şi cruntă tăiere in oastea 
lui Serasker-Paşa, şi „umpluta-s'au—zice cronicarul—Leșii şi 
Moldovenii şi Muntenii de cal turceşti, şi de arme, şi de haine, 
şi de bani, şi de alte lucruri bune*.— După această nouă ispravă, 
Giigoraşcu- Vodă ştiindu-şi doamna şi copiii la Țarigrad în mina 
Turcilor, a lăsat pe creştini şi, purcezind degrabă în jos, a tre- 
cat Dunărea la Galaţi şi a răpezit ştire marelui vizir la Obla- 
ciţa, „că el a scăpat cum a patut şi vine la poala împărăției“. 

Mult minunindu-se vizirul de sosirea lul Gligoraşcu, pe 
care-l ştia închinat Leşilor, s'a grăbit să-l primească şi l-a Intre- 
bat : cuma fost, bre, cu prăpădul dela Hotin ?—Prea mărite stă- 
pine şi intocmai ca soarele, a răspuns cu mare durere Gligoraşcu, 
sărutindu-i pulpana, pleacã-ți câtră mine urechile şi indură-te a 
asculta să-ţi povestesc cum n'a vrut Huseln-Paşa Seraskerei 
să m'asculte pe mine şi să dee bătălia la loc deschis. A ridicat 
chiar braţul să mă omoare pentru sfatul cel ban. ŞI într'un 
asemenea chip a prăpădit toată oastea impărăţiei ! 

ŞI dind multe lămuriri a povestit intocmai cum s'au petre- 
cut lucrurile și a adus şi martori drepţi care au jurat în faţa 
înălțimii sale vizirul că aşa este după cum spune Vodă, —căci 
namai un Dumnezeu stă în cer, după cum numai pn adevăr este 
pe pămint. Ceiace înţelegind cu grozavă minie vizirul, — pe 
loc a trimes slujitori al săi de au Oiat capul lui Husein Paşa. 

Trecind apoi Gligoraşcu-Ghica la Stambul după această 
frumoasă ispravă, acolo a dat peste o oaste întreagă de pirişi ai 
săi, veniţi şi din Moldova şi din Țara Rominească ca să arăte 
împărăției fărădelegile şi jacurile, lăcomia şi răutăţile Iul, Ci Gil- 
goraşcu, „era un om harnic tare şi sumeţ,.—cum zice tot croni- 
carul în altă parte,—şi gata la răspuns şi la toate socotelile ; și 
se pirau el faţă inaintea divanului împărătesc, cu Posteiniceştii, 
cu Şăităneştii, cărora le zic şi Cantacuzineşti, şi mai virtos piu- 
pinesele lor il pirau înaintea divanalui împărătesc, că le-au fost 
pulind pe giupinese de au fost cârind var şi piatră, impreună cu 
Țiganii cei de dirvală, la curţile domneşti”... 


444 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ci Giigoraşeu-Vodă a mijlocit cu prietinii săi şi bacşişurile 
şi lar i-a dovedit pe toţi,—şi i-a pus la popreală şi l-a asuprit şi 
surghiunit, şi a făcut o dreptate după inima sa, ca un bun creş- 
tin ce se afla. 

Aşa fel şi-a încununat viaţa acest om plin de agerime şi 
viclenie, prototip al veaculai şi-al Țării, ostaș al unei legiuni 
străine, care venea cu arme nouă şi necunoscule aici, să cuce- 
rească moşia bunilor, proştilor şi ingăduitorilor păminteni. Ur- 
mele acestei cuceriri le simțim până astăzi. 

„Namai Dumnezeu este mult milostiv, inchee Neculce ; iar 
apoi de sirg întoarce mila Sa ; că Indată s'au războlit Gligorie- 
Vodă şi-au murit. Norocul Cantacuzineştilor. Zic unii să se fi 
ajuns Cantacuzineştii c'un doftor şi să-l fi otrăvit“, 

Celace ar demonstra într'adevăr imanența justiţiei, 


Mihail Sadoveanu. 


Cronica școlară 


Sau poate mai bine: cronica socială, căci rindurile care 
urmează vreau să pună mal degrabă o problemă socială decit 
una pedagogică. Problemele de pedagogie sint acum un lux, pe 
care-l cultivă cițiva interesaţi ori cițiva nalvi,—pentrucă pro- 
blema pedagogică se pune cind al şcoli, şi, dacă avem şcoli sau 
nu, aceasta e incă o problemă. 

Fără îndoială, cind avem patru oniversităţi—şi se mai vor- 
beşte încă de cel puţin două (cu ce profesori? cind nu există 
specialişti măcar pentru ocuparea tuturor catedrelor la universi- 
tățile existente ?), cind avem licee ori măcar gimoazii pănă și în 
unele reședințe de plasă şi chiar la sate; s'ar părea un paradox 
de rău gust intrebarea noastră dacă avem școli sau nu. 

Odată, în vremea unui guvern atot puternic, a fost numit 
medic de judeţ un căpitan de infanterie pensionar. „Medic de 
judeţ“, în budget, era în acel ţinut, dar medic al judeţului, fi- 
reşte, nu exista. 

La liceele şi gimnaziile, mai ales din provincie, funcționează 
tot felul de „profesori“, recrutaţi printre advocaţi, preoţi, silvi- 
cultori $, a. Aceştia nu sint profesori. Și este o primejdioasă 
iluzie, acela de a crede că elevii unor astfel de şcoli fac şcoala 
secundară. 

Dar nici profesorii adevăraţi, H există, nu sint puşi in 
condiția de a face treabă serioasă, fiindcă nu ap ce minca. Un 
profesor, dapă ce dă concurs de două obiecte, încasează lunar 
2015 lei, care nu-i ajung nici pentru birt. 

Imaginaţi=l pe acest om că e protesor de un obiect, pentru 
care are nevoe de cărți mai eftine, profesor de Imba romină. Poate 
el să-şi cumpere cel puia volumele de literatură romină bună 
care apar În cursul anului? Acest profesor de romineşte nu va 
putea cunoaşte nici măcar literatura romină în cars. Dar incă 


446 ai VIAŢA ROMINEASCĂ 


— 


operele literaturii romine anterioare, şi literatura auxiliară: Cărţi de 
literatură franceză, de istorie și critică literară străine, reviste | 

Apoi mizeria aceasta materială şi intelectuală se mai com- 
plică şi cu un sentiment de amară nedreptăţire şi umilire. cind 
profesorul îşi compară starea lui cu a altor categorii sociale 
care, târă meritele, munca şi utilitatea lui socială, au un cu totul 
alt loc la banchetul vieţii (Ba adesea fără nici o muncă şi nici 
un arii ă ZS 

a dar, corpul didactic e compus pe deoparte din i - 

petenți (militari pensionari—medici de judeţ) d pe de alta. din 
oameni care nu au cu ce trăl, nu au ca ce-şi cumpăra o carte 
şi sint munch! de sentimentul umilinţii şi al nedreptăţii. 

Se zice că starea asta e fatală, că „statal nu are de unde“, 
Să admitem că e așa, Că statul a făcut totce poate face, a des- 
ființat sinecurele, misiunile inutile, abuzurile etc.: că a repartizat 
capitolul budgetar al salariilor tără nici o interiorizare a corpu- 
loi didactic. Să admitem totul. Atunci să ne intoarcem în altă 
direcţie. Să ne inchipuim că am avea mai puţine gimnazii şi licee, 
In cazul acesta nevola de „profesori“ care sint veterinari ori api- 
cultori ar fi mult mai mică; şi atanci același budget, de azi, re- 
partizat numai la liceele care ar răminea, ar putea ingădui un 
traiu mai omenesc profesorilor adevăraţi. Am avea mai puţine 
„licee“, dar ar fi licee. In loc de o sută de şcoli, în care se des- 
trăbălează inteligenţa copiilor, am avea cincizeci, în care se dis- 
ciplinează. In scurt: am avea profesori adevăraţi, cu tra de 
inimă şi mijloace să se țină la curent cu materia obiectalal | lor; 
am avea școli. 


ȘI, dacă şcolile înființate deja nu se mai pot desființa (şi 
de ce nu s'ar desființa cele care sint adevărate parodii ?), cel 
puţin să nu se mai înființeze de-acum. (Că e bine să avem cit 
mai multe şcoli, cine ar putea nega? Dar șeoli! Nu parodii ! 
Căci e mai primejdioasă parodia culturii decit incultura. Adevă- 
rul acesta e à la Palisse,.,), 


Oare nu au guvernanţii alte mijloace să se facă plăcuţi în 
reședințele de plasă, decit înființarea de gimnazii ? e 

„Forme fără fond* s'a strigat cincizeci de ani. Dar fost-a 
vre-odată o mai deşănțată orgie de „formă fără fond“? 

Și lucrurile se vor agrava tot mal mult. 

Din cauza chipului cum stat trataţi profesorii secundari, la 
facultăţile care dau numai profesori, nu mai vin studenți. 
laşi, dintr'o sută de înscrişi, nouăzeci la sută sint femel şi zece 
la Sată bărbaţi... (De ce s'or fi înscriind şi aceştia 7). De unde 
urmează că nu o să mai fie din ce să se recruteze profesorii. 
Dar probabil, gimnazii o să se inființeze şi la Pocreaca! (Nici 
nu-i greu: cu leafa profesorulal, care e mai mică de citeva 
decit ciştigul unul chelner, ori, a profesoarei, decit tratamentul 
total al unei bucătărese, e uşor de făcut licee!), 


CRONICA ȘCOLARĂ 447 


Dar mai este ceva: Viitorii profesori, adică studenţii actu- 
ali, (ciil se mai înscriu la litere şi Stin) se recrutează din ele- 
vii produşi de liceele actuale. ŞI Universitatea, nu poate să nu se 
resimtă, şi ea, în nivelul ei cultural, de starea liceelor. Proteso- 
rul universitar lucrează cu ce material are. Invăţătura în uni- 
erp a scăzut, ŞI vinovaţi nu stat nici profesorii nici stu- 

enţii. 


lar din cauza, pe de o parte, a preparării insuficiente a candi- 
daţilor la prolesorat şi a numărului lor restrins (uneori mult mai 
puţini candidaţi decit locuri) şi pe de alta din cauza nevoii ur- 
gente de profesori pentru liceele existente şi cele În curs de in- 
fiinţare, —comisiile examinatoare dela concursurile de profesori 
sint extrem de indulgente. 

Credem că nu exagerăm, dacă vom spune că coltura na- 
țională e compromisă. Şi compromisă pentru multă vreme, chiar 
dacă cei în drept s'ar trezi. 

Chiar dacă s'ar trezi, pentrucă, deja, sint atitea serii de 
profesori slabi, atitea serii de elevi slabi, viitori studenţi şi viitori 
profesori. Pănă ce se vor scurge toate seriile acestea, vor trece 
citeva zeci de anl. 

Curios e cum de s'a ajuns aici, cum de nu şi-au dat samă 
cei in drept că se pregăteşte cea mal mare primejdie naţională 
cu putinţă, incultura ţării. 

Cu şcoli, care nu sint școli, nu vom avea nimic bun. 

Căci învăţătura din liceu e aceia care condiționează calita- 
tea intregii pături culte a unui popor: profesori, magistrați, ad- 
vocaţi, medici, oameni politici, etc.. 

Suterim de multe rele, Dar toate se pot îndrepta relativ 
repede cu voinţă, sacrificii şi pricepere. incultura însă nu poate 
fi remediată decit în zeci de ani. Ciţiva ani de neatențle (ca să 
ne exprimăm blind de tot) produc efecte de decenii. 

Şi în complicaţia teribilă a vieţii de az!, în concurenţa din- 
tre popoare, se poate trăi, se poate persista fără cultură ? 

Pănă acum, de bine de rău, se răspindea o cultură apre- 
ciabilă măcar într'o pătură subțire a ţării. Burghezia era relativ 
inarmată, 

Acum S'a renunțat la Stă țării të E: greu de găsit 
analogii aiurea pentru acest fenomen curios ureros. 

n Sat ţări, ne n'au ajuns la cultură; sint altele unde cultura” 
a putut da puţin înapoi din cauze de forţă majoră. 

Dar a renunţa la cultură din uşurinţă de inimă... 

Căci credem că e vorba de uşurinţă de inimă, şi nu, cum 
s'a zis, de ginduri obscurantiste. Tendinjele obscurantiste duc 
la o anumită cultură, la o anumită organizare a ei—la o repar- 
tizare egoistă a culturii, dar nu la desființarea ei. Tendinţile 
obscurantiste nu pot determina o clasă să desființeze cultura 


chiar şi pentru ea. 


448 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ge 


Din chiar interes de clasă, o clasă dominantă are nevoe de 
cultură pentru ea şi pentru o pătură, care să o servească, 

O clasă dominantă ştie că, fără cultură, o fară e dezar- 
mată şi, cine poate avea un interes mai mare, mai imediat ca 
țara să fie înarmată decit clasa care domină o ţară ? 

Celace se mai poate face încă, e să se inceteze cu înfiin- 
tarea de şcoli secundare, să se trateze mal omeneşte corpul di- 
dactic şi să se ajute şi să se încurajeze în toate chipurile stu- 
dent! buni. 


Un protesor 


Cronica teatrală 
— IAŞI — 


Heidelbergul de altădată. —Scampolo.—Prieteșug 
la toartă.—Baba Hirca 


Teatrul Naţional îşi continuă programul „relaărilor*, A țe- 
luat printre altele şi „Heidelbergul de altădată”, Reprezentaţia a 
avut succes, 

__ Cunoaşteţi povestea acelui prinţ evadat din atmosfera de 
temniţă a unei Curți germane, şi petrecerile lui în tovărăgia stu- 
denţilor care beau bere, cintă şi poartă pe brațe o păpușică 
blondă: Kătte, de care se amorezează însuşi prinţal şi cu care 
face multe nebunii. Peste patru luni prinţul este chemat în ţară. 
El nu vrea, protestează. Cind i se pune insă dilema: tronul 
sau berăriţa,—prinţul dă ordin să i se facă bagajele. Prinţul se 
insoară cu „una de sama lui“... berărița, cu ua geambaș din 
Viena—poezia berei, a lampioanelor, a cintecelor studenţeşti, cu 
aventura aceia blondă, răminind în sufletul prințului ca un vag 
parium de flori moarte, 

Acum paisprezece ani, un recenzent îşi bătea joc de poezia 
eftenă a lui Meyer Förster, autorul „Heidelbergului de altădată”. 

„E râu, spunea recenzentul, cînd Nemţoaice nodaroase, cu 
picioare mari şi coate ascuţite, se apucă de stirnesc risul publi- 
cului de variété prin mişcările lor stingace şi accentele lor 
guturale“. 


450 VIAŢA ROMINBASCĂ 


Recenzentul nu prea are dreptate. „Heidelbergul de altă. 
dată“ trăeşte de atiția ani. El place Intro oarecare măsură,— 
nu numai vinzătoarelor de magazin care, inchizindu-şi ochil, se 
trezesc caşi Kätte o clipă In braţele unui prinț,—ci şi intelectua- 
iilor. Aceştia însă au alte motive. Intelectualii nu-s captivați 
de sentimentalismul prințului neamţ, cu bere şi cu scrilejlturi de 
spadă. „Heidelbergul de altădată” le aduce în minte tinereţa lor, 
trăită caşi de eroii piesei sau altfel—o (neren petrecată in 
cintece, într'o mansardă friguroasă. Zbenguirea studenţilor după 
Kätte, cîntecele care se aud în fund: iată esența „Heidelbergului 
de altădată“, Piesa „Nemţoaicei noduroase“ nu-i bună pria ceiace 
prezintă pe scenă, c! prin celace suggerează. 

Dar viața dela Heidelberg, cu bere, cu fete şi cintece, care 
nu-i un ideal de viaţă studențească? Ce vreţi să facă studenţii? 
Să cinte, să bea un pahar de bere şi vo ducă în braţe pe Kätte 
cîintind ergo bibamus... Doar acum îşi alcătaesc tinerii trecutul: 
şi-s aşa de poetice, văzute în perspectiva vremii, lampioanele de 

hirtie atirnate de bolta berăriei din Heidelberg. 

Piesa a fost jucată cu violciune. Bine d, Miron Popovici în 
Lutz: un rol jucat cu prestanță şi demnitate, şi d. Boldescu 
într'un personagiu incidental. Remarcăm pe un începător: d, Sava. 

in Kätte a apărut, la primele reprezentații, d-na Marla 
Giurgea: suplă, vioae, cu vervă... O mimică mobilă, gesturi 
sprinţare, expresive... Ingenuă în a doua tinereţă. zé 

Marele succes al d-nei Giurgea pe scena eşeană ne-a 
curat mult. Un astfel de talent, cu fiecare succes de rampă. 
realizează şi o victorie impotriva timpului, O ingentă = 
de patruzeci de ani, care dă pe scenă iluzia unei minore, e 
desigur o putere divină, Ingenuele de-obicelu rămin pe omg 
pănă la sfirşitul carierei: unele schimbindu-şi dela o yai 
nul, altele persistind în ingenultate până la wear en piei 
şită. O singură Ingenuă a eşit la timp din scenă: S Gg 
chenberg care, după patruzeci de ani, a părăsit E 
dintăia succes şovăelnic, lăsind o amintire de tinereţă ge) ri A 
Tragedienele pot juca pănă la adinci bătrineţe. Durerea de 
sanctitică. Durerea-i imaterială. Plinsul artistei ps Se 
pe buzele spectatorilor. O ingenuă bâtrină însă face im 


—— CRONICA TEATRALĂ 454 


nei babe care zburdă -— lucru profund ridicol.—D-na Maria Giur- 
gea a învins pănă acum anii, stin „Heldelbergul de altădată” CC 
„Scampolo“—un rol, de ştrengăriță vagabondă, Na gindim insă 
cu tristeţă la timpul cind Scam polo işi va pierde cel peste pa- 
truzeci da ani de acum... 

„Scampolo“, comedie de Dario Nicodemi, cuprinde viaţa 
unel vagabonde—deprinsă să doarmă pe treptele palatelor, să 
rătăcească pe străzi unde oamenii par buni. Oamenii numai în 
casă se dau de gol: aici se chinuese unii pe alții. Pe stradă 
insă nu vezi decit figuri senine, Vagabonda intră intr'o casă: 
Un om cum-se-cade o reține. Se Indrăgosteşe de dinsa. Scam- 
polo—aşa se numeşte vagabonda--nu se adaptează societăţii 
„Dune“ ` sinceritatea ei, iavățţată la soare, dă pe faţă multe ade- 
văruri ce frebuesc tăcute. Urmează O serie de năzbitii, pe care 
eroina le face sărind într'un picior—cite-odată cu o lacrimă 
de duloşie în ochi. 

D-na Giurgea a pus in acest rol expansivitate meridională. 
Replicele d-sale cădeau repede, dar na erau prinse şi svirlite 
îndărăt de parteneri—ca mingile la tennis. Comedia săltăreață a 
lui Nicodemi a fost jucată in tempo de slujbă religioasă, Dapă re- 
plica vioae a d-nei Giurgea, o tăcere funebră se intindea pe 
scenă. Se auzea apoi răspunsul sufleurului, Publicul se declara 
mulţumit şi.. aştepta resemnat, Dar partenerul nu prindea 
totdeauna răspunsul. Atunci sutleurul mai siriga odată... Parcă 
piesa se juca intre d-na Giurgea deoparte şi sufieur de alta, a- 
cesta avind drept ecou neclar vocea actorului de pe scenă. Nu 
se joacă aşa comediile sprințare. Efectul nu-i cuprins totdeauna 
în răspuns, ci în promptitudinea cu care este sviriit răspunsul. 
Am avut impresia că d-na Giurgea era supusă la o tortură sis- 
tematică, 

Celelalte rolari n'au fost fericit distribuite: un actor fleş- 
căit sau altul cu burtă mare cu greu ne pot da iluzia de cuceri- 
tori... 

Ultima scenă: despărțirea duloasă dintre Scampolo şi jubi- 
tul ei, cind eroii vorbese incet, chiar in şoapiă, a fost stri- 

cată de un actor cu o grimă de paiaţă, care juca rolul profeso- 
rului clandestin şi care-şi pipăla veşnic buzunarul cu bacşişal, 


452 VIAŢA ROMINEASCĂ 


provocind risul galeriei şi desființind astfel rolurile personagiilor 
principale. 

Scampolo, deşi vagabondă, purta o rochie acătării: în Apus 
lumea are o jenă de genunchiul gol. La noi numai, şi la Ruși, 
golanul nu-şi cirpeşte haina. Apoi nici o artistă nu primește să 
apară la rampă intr'o rochie ruptă şi cu pete. La laşi, cind 
Direcţia a pus pentru întăia oară în repetiţie „Azilul de noapte“ 
al lui Gorki,—nici un actor n'a acceptat rolul: nimeni nu vroia 
să se imbrăce în zdrenţe... ca golanii. 

Incă o piesă italiană : „Prieteşug la toartă“, ada ptare după 
Alfredo Testoni. Citeva familii se duc, în toiul căldurilor, fotz on 
sat unde un maior maniac îşi inchipula că are on izvor de apă 
minerată. Acolo--o mulţime de încurcături între amanţii actuali 
sau in spe al eroinelor. Ba piesa are şi o „femee cinstită“ care 
plictiseşte publicul un act întreg cn lecţii de morală: aceasta îl 
hotărăşte pe bărbatu-său, prin persuasiune, să renunțe la a- 
mantă. El renunţă... mai ales că, odată cu porția de morală, 
nevastă-sa H dovedise că amanta il „traduce“. Piesa ma iz- 
butit. Unii spun că vinovat este autorul, alţii — că ac- 
torii. Noi credem că amindouă taberele au dreptate. Cel mai 
bine a jucat d. Vernescu-Vilcea, care a interpretat rolul maloru- 
lui. D. Vernescu a fost, ca totdeauna, de-un naturalism desăvirşit. 
A avut o vervă!... A purtat pe umere plesa... 

Succes a avut reprezentația piesei „Baba Hirca“, Această 
feerie cu muzică, draci şi ingeri, cu o vrăjitoare care aduce patul 
Vioricăi pe scenă prin puterea farmecelor, cu o droae de Da 
tăbăriți Toten codru, cu o nuntă țărănească: un car cu bol ve- 
ritabili întră în scenă, cu săteni în port naţional, cu cintece po- 
pulare, cu horă, cu sol, cu uncheşi — feeria aceasta ce st ispră- 
veşte cu un tablou vivant: apoteoza cununiei, are toate elemen- 
tele cerute de o feerie națională. Mina şovăelnică a autorului 
de-abia a schițat opera. Rămine ca un adevărat poet s'o desă- 
virşească. Acel poet nu credem să fie d. Victor Eftimiu care, În 
„Inşir'te Mărgărite“, a compromis chestia... 

Am văzut „Baba Hirca“ demult, cînd eram COP 
credeam că dracii, care se ivesc din podele la un semn H 


il; cînd 
1 vrá- 


CRONICA TEATRALĂ 453 


jitoarei, sînt diavoli adevăraţi. Acum sala teatrulni era plină de 
copii. Acelaşi ochi în panică. Aceleaşi ţipete de spaimă. A- 
celeaşi interjecţii de mirare. Un copii al vecinel, cind răsărira 
din podele două corniţe roşii, se lipi sting de mine:—Mi-i frică!, 
—şi începu să scincească... Un bătrin dela spate, intr'un an- 
tract, povestea cum pe la o mie opt sute şi nu ştiu cite ve- 
nea la reprezentațiile piesei „Baba Hirca" pentru o actriță. 
Bâtrinul vorbea răsuflind greu şi, după fiecare propoziție, clăm- 
pânea de citeva ori în sec... € 

Baba Hirca a fost bine jucată: d, Boldescu şi-a făcut 
mai mult decit datoria, Piesa a fost corect cintată: d-na Dresch 
are glas frumos. Orchestra s'a agitat subt dugamele. A fost, cum 
se spune, o reprezentaţie reuşită. 

Am avut impresia, uneori, că sintem la operetă. Direcţia 
ar trebui să se oprească mal mult asupra pieselor cu dans şi 
muzică... Acestea au succes. Şi surcesu-l criteriul repertoriului, 

Unii nu-s mulţumiţi de Teatrul din laşi. Aceştia pomenesc 
de subvenţia de vre-o trel milioane a Artelor, de subvenţia care 
se urcă la suma de vre-o şapte sute mii de lei, a Finanțelor... 
de subvenția Primăriei: casă, luminat, Incălzit.. In aceste con- 
dp, Teatrul trebue să fie un îndreptar a! gustului public. A înce- 
put din veacul trecut: a jucat „Baba Hiren", „Mătuşa lui Carol”, 
„Curierul din Lion”. Ajunsese până la „Azilul de Noapte”, „In- 
vierea“, „Crimă şi pedeapsă”. Inchelase o jumătate de cerc, 
Speram că Teatrul va incheia cercul. De unde! Noua Direcţie 
ia astăzi evoluția da capo : dela „Baba Hirca”. Există şi o ex- 
plicaţie: s'a ivit, după războiu, o nouă categorie de spectatori. 
Aceștia n'au asistat pănă acum decit la reprezentațiile panora- 
melor din iarmaroace. Ce vreţi să facem cu dinșii ? Să le däm 
piesele lul B. Shaw ? Vor fi bâncile goale. La urma urmei am 
admite, spun aceiaşi spectatori circotaşi, ca Teatrul să reprezinte 
şi „Baba Hirca“, şi „Două Orteline” —dar numai ca Ilustrații a 
genului respeciiv, fiind incadrate de piese bune. Ce Tea- 
tru-i acesta însă cu „Biba Hirca“, încadrată de „Mâtuşa lul 
Carol* şi de „Curierul din Lion”? 

Alţii însă, mai rezonabili, se resemnează In fața realității. 
Aşa trebue să fiel Aua la „Baba Hirca*,—dar te gindeşti la 

B 


454 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— 


copilărie, la bunica... şi lacrimi mari iţi cad pe genunchi, Asien 
la „Prieteşug la toartă",—şi îţi aminteşti de-o intimplare din 
adolescenţă co fată şi cu toarta unei ceşcațe de cafea, Asigti 
la „Heidelbergul de altădată”, etc... 

Ca să te distrezi la teatru, trebue să colaborezi cu anto- 
rul şi cu actorii—punind la contribuţie cultura, experienţa şi 
amintirile tale. Numai aşa reprezentaţia esă bine. Ar trebui ca 
Direcţia să facă publicului o reducere la bilet... 


M. Sevastos 


Scrisori din Paris ` 


— O patologie a literaturii — , 


Cind e vorba de fenomene complexe ca cele psiho 
cele sociale, a face distincţii absolute intre „sănătos“ ral d 
nav“, între „normal“ şi „anormal“ e lucru riscat, căci e foarte 
greu, dacă nu imposibil, de probat ceva. Starea de dezvoltare 
actuală a psihiatriei na ZS ridicarea unor bariere calitative 
între „normal“ şi „anormal“, Distincția e menținută fiind im- 
pusă de consideraţii de natură practică, dar e convenţională, ar- 
bitrară şi mobilă. Operația e și mai grea in sociologie. Școala 
lui Durekheim a demonstrat cu evidenţă constringătoare că ca- 
tegoriile de „normal“ şi „anormal“ nu pot fi deocamdată apli- 
cate în mod științific în sociologie, Aplicarea e extrem de ris- 
cată şi pretențioasă mal ales cind e vorba de fenomene sociale 
care au loc in sinul unor societăţi aparţinind unul tip de struc- 
tură complexă, cum Sint societăţile noastre europene, Literatura, 
rezultat al unel colaborări intime între societate şi individ, este 
un fenomen social complex. A spune de o literatură că e bol- 
navă, e a afirma un lucru gratuit, căcie Imposibil de demonstrat. 

dacă azi, cu'n oarecare optimism se poate vorbi de o 
sociologie a religiei, a dreptului, a economiei, —soclologie em- 
brionară, bineinţeles,—nu se poate vorbi deo sociologie a artel 
sau a literaturii. Teoria mediului lui Taine reprezintă o obscură 
tendinţă up înjghebarea unei sociologii a artei. incercarea, cu 
tot spiritul metodic al lui Taine, n'a reuşit. N'a reușit, nu numai 
fiindcă problema e extrem de grea, ci și flindeă a fost pusă 
greşit, nefiind destul de limitată. Spirit sistematic şi construc- 
tiv, Taine a pus chestiunea in tot ansamblul el, dindu-i o solt- 
ție vagă căci e generală și grăbită, Aşa cum a fost pusă de Taine, 
chestiunea, pentra a putea fi rezolvită, necesita deslegarea prea- 
labilă a o mulţime de probleme de detaliu şi pe care Taine le-a 
scăpat cu desăvirşire din vedere. Chestiunea a fost pusă în 
mod mult mai lămurit și mai pozitiv de Burckhardt şi de Nietz- 
sche. Nietzsche a înţeles printre cel dintălu că tradiţiile literare se 
nasc şi mor subt Infloenţa unor factori sociali determinaţi. Că 
rolul creator al publicului este decisiv. ȘI diferit cind publicul 
gustă creaţiunea literară fiind grupat în masă şi stăpinit de o 
emoție religioasă (serbări religioase), sau cind acest public este 


456 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dispersat luind contact cu opera poetului în cabinetul 

Altul va fi genul literar pe care-l va cere, şi deci, pd 
cul cel dintăiu,—va fi tragedia, ne spune Nietzsche—şi iarăși al- 
tul în cel de al doilea caz. Precum şi sensibilitatea publicului 
va fi diferită în cele două cazuri. Genul literar, la rindul său 
va determina alegerea subiectelor, natura problemelor literare pe 
care şi le va pune poetul. Dispariţia unei emoții, pasiuni, ete 
sociale date va atrage după sine dispariţia genului literar care 
i-a corespuns, va schimba natura problemelor literare pe care şi 
le vor pune poeţii, scriitorii. lată o mulţime de chestiuni de de- 
taliu pe care ar avea să le rezolve o sociologie literară, dacă ar 
exista această sociologie. 

Încercarea lui Nietzsche a rămas izolată, probabil, din cauza 
complexității problemelor pe care le suggera. Din anticipaţiile gene- 
rale ale lui Taine şi din încercările lui Nietzsche s'a desprins însă o 
idee clară : anume că arta al literatura, întocmai caşi morala, 
sint expresia necesară a unei epoci anumite, a unei societăţi a- 
numite. Inainte de a se face distincţii între „normal“ şi „mor- 
bid“ să se determine fenomenul literar in funcţie de societate și 
de timp şi de loc. lată obiectul unel sociologii literare pe care 
nu o avem încă. Numai cind această sociologie ar deveni 
o realitate se va putea pune, cu multă prudență, proble- 
ma distincţiei „normalului“ de „anormal“, „sănătosulai“ de „bol- 
nav” în literatură. ŞI numai atunci, eventual, se vor indica 
direcţii normative, dacă ar fi nevoe. lar o ultimă şi aventu- 
roasă problemă ar fi explicarea, cel puţin parţială, a personali- 
Du artistice prin categoria socialului. Problema poate s: va 
dovedi rău pusă, căci se ştie că, până azi, Încă nici o ştiinţă n'a 
reuşit să explice individualul în întregime. 

Mai puţin pretențioasă decit această sociologie, critica se- 
colului XIX s'a mulţumit să fie critică literară pură, să ne des- 
crie (a descrie nu înseamnă a explica) personalitatea artistalui, 
să ne analizeze determinind în funcţie de această pers`nalitate 
opera. Fără pretenţii deplasate de a da rețete, această critică 
s'a mărginit, foarte inteligent, să înțeleagă şi să constate, Nea- 
mestecind categorii străine naturii opere! literare, a determinat va” 
loarea ei după criterii pur estetice. Astfel înţelegerea unei in- 
semnate creaţiuni omeneşti s'a lărgit, prăbușindu-se În acelaşi 
timp erarhia genuriior literare considerate ca bariere peste care 
nu se putea trece fără pedeapsă. Cu'n cuvint, convinsă că nu 
există facultate de a judeca care s'ar putea in mod legitim su- 
prapune facultăţii de a cunoaşte, critica literară sa 
mulţumit să cunoască, 

Cu totul altă concepţie are despre natura și rolul critici! li- 
terare d. Henri Massis. Şi s'o spunem dela început, d-să †
o concepție ambițioasă. Tot ce-am inşirat mai sus despre 0 5" 
clologie care nu există —şi mai mult decit atit —d. Massis 3 ai 
bue—gratuit, mai e nevoe s'o spun ?—criticii. Critica trebue 
facă „la police des lettres“, ne spune d-sa în al doilea pa 
al d-sale intitulat „Jugemenis“. Medicină care nu are nevoe de 


SCRISORI DIN PARIS 457 


natomie, de fiziologie, de chimie, etc., critica, cum o înțelege 
d-sa, este de-adreptul patologie şi terapeutică. Critica d-lul Mas- 
sis, face să intervină la fiecare pas criterii de judecată străine 
materiei obiectului, şi astfel falşitică obiectul asupra căreia se 
aplică. Intr'un număr mai vechiu al „Vieţii Romineşii* am ex- 
pus pe larg criteriile după care judecă d. Massis. Ele sint de 
natură morală, r , nu estetică Dar, în definitiv, d. Mas- 
sis, în cele două volume de critică (1923, 1924) a volt să ne dea 
mai mult decit o simplă critică literară, D-sa nu contestă talen- 
tul scriitorilor de care ne vorbeşte. Pe nenumăratele d-sale pa- 
gini, scrise foarte frumos, în zădar am câta o singură e vi 
sau apreciere pur estetică. Celace vrea d-sa să ne demonstreze 
este că scriitorii pe care ni-i prezintă, şi-au exercitat talentul în 
direcţie nesănătoasă, luindu-şi inspirația din rău, morbid, etc.. 
Intocmai ca intr'un tratat de morală, cuvintul rău ai sinonime:e 
lul se întlinesc aproape pe fiecare pagină. După consideraţiile 
inşirate în fruntea acestal articol, risc să mă repet, spunind că 
patologia literară pe care ne-o dă d. Massis e anticipație ne- 
probată, far terapeutica, pe care mai mult ne lasă so ghicim, 
este inutilă. Căci scopul mai îndepărtat al d-lui Massis este de 
a impune o disciplină curiozităţii talentelor de mine şi de a le 
indica o direcţie, Acest lucra mai mult în mod indirect decit di- 
rect: influență directă asupra publicului şi, prin el, asupra pro- 
ducţiei literare, Influență directă nu asupra publicului, ci asupra 
concepţiei lui de viaţă. Gustul se va schimba apoi in mod ne- 
cesar, crede d. Massis. Toate problemele răscolite de Taine şi 
atacate, cu atita prudenţă, de Nietzsche, d, Massis le trece ca ve- 
derea. D-sa e credincios, şi ştie că credința mută munţii! 

Se vedem acum cum procedează d. Massis? Am spus că 
pentru d-sa criticul literar trebue să fie profesor şi pedagog (V. 
vol. II, p. 240—250). Dar rolul astfel înţeles nu poate fi inde- 
plinit cu succes dacă cel ce şi-l ja asupra-şi nu-l exercită cu pa- 
siune şi cu tărie. Orice spirit, oricit de larg ar fi el, este parțial. 
D. Massis o ştie aceasta. Dar mai ştie că un spirit, numai fiind 
parţial, e tare. Ne va servi deci, cu talent viguros, o extrem de 
iucidă dar parţială analiză a structurii sufleteşti a lui Renan, 
France, Gide, Rivière etc.. Credinţa religioasă şi filozofia d-sale 
—şi, ascunsă undeva în intunericul subconştientului, credinţa 
d-sale politică —vor veni, toate, şi ele, în ajutorul psihologului. 
lar portretele psihologice ale scriitorilor pe care ni-l prezintă, 
vor fi nişte impresionante caricaturi. Nu caricaturi care să stir- 
nească zimbet, ci monştri care să sperie. Renan şi Gide mal 
ales. D. Massis ştie că sentimentul fricii este un sentiment pe- 
dagogic... Un prietin de convingeri politice al d-sale face a- 
celaşi lucru în politică. Dar Leon Daudet şi-a desemnat carica- 
tarile răzind. D. Massis nu ride niciodată. Sectar pâtimaş, d-sa 
e obsedat pururea de opera pe care vrea so indeplineascâ. To- 
tuşi, cetitorul regretă adesea că d. Massis nu ştie să ridă. Doar şi 
ironia poate fi, citeodată, excelent instrument pedagogic. 


378 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Caracter imperios, tonul în care vorbeşte d. Mass 
sea un ton de comandă. Absolutul dee care le mira 
permite să-şi acorde în discuţie, prealabil, o mulțime de avanta- 
je pe care un critic fără doctrină preconcepută şi cu mai multă 
pudoare, de obicelu, şi le refuză: d. Massis își tratează adver- 
sarii de vinovaţi şi de perverşi. „Vina“ le e relevată cu o ex. 
presie severă de educator şi cu o putere de convingere care in- 
lătură orice posibilitate de îndoială sau de şovăială, Con- 
vingerile sînt totdeauna nete—de aci precizia expresiei ; ele sìnt 
totdeauna tari — de aci vigoarea raţionamentelor, care se spriji- 
nesc pe ele. Totui e inlănțuit intr'o dialectică ingenioasă și ex- 
primat într'un stil de o frumuseţă rară ; spiritele nehotărite sînt 
aservite de voința imperioasă a d-lui Massis, iar spiritele deso- 
rientate seduse de talentul său bărbătesc. 

ldeia dominantă a d-sale e ideia de ordine ; în literatură, în 
politică, pretutindenea. ȘI pentru a salva această ordine, d. 
Massis interzice curiozitatea intelectuală prea mare, ca pericu- 
loasă. Păcatul strigător la cer al lui Gide este tocmai această 
„concupiscence de l'esprit, plus dangereuse que celle de la chalr“. 
D. Massis e consecvent: Biserica, in evul mediu, nu cerea oare a- 
celaşi lucru, tot pentru salvarea ordinei ? In frumosul capitol în- 
titolat: „Le romantisme de l'adolescence“, predilecția literaturilor 
moderne pentru analiza psihologică a sufletului copilului e taxată 
de „morbidă“ căci „adolescenţa este climatul tuturor posibilită- 
tilor demoniace“. Ceva mai departe, judicioasa observaţie : „Per- 
soană liberă, morală, responsabilă de actele sale, iată omul 
clasic, şi iată, probabil, de ce copilul ocupă un loc aşa de mic 
în literatura secolului XVII“: d. Massis voeşte să limiteze pănă 
şi alegerea subiectelor | a 

ar, pentru cine nu iscăleşte filozofia d-lul Massis, critica 
d-sale, operă a unui spirit viguros, prezintă totuşi o utilitate ime- 
diată: acela,—şi numai aceia,—pe care o prezintă orice teorie 
ingenioasă : ea îngădue clasarea unui mare număr de fapte subt 
un singur unghiu de vedere. Aplicată ca principiu de cercetare 
ea sa dovedit fecundă. Personalitatea atitor talente mari ale 
literaturii franceze contimporane apare subt o lumină nouă. 
Calităţi şi defecte devin vizibile, care, poate altfel, ar rămas 
ascunse, Citez acest pasagiu: „Cu Histoire contemporaine şi 
Jean Chrisophe, aceste două «Summe» ale istorie! morale din 
aceşti treizeci de ani din urmă, ţinem cele două capete ale lan- 
jului : aci o viziune îngustă despre univers care strimtează Şi 
uscă sufletele, dincolo o noţiune haotică a lumii unde raţiunea n! 
se pierde şi ni se destramă. Idei deopotrivă de ingelătoare, Mel 
lipsite de forţă şi virilitate“. San admirabila pagină unde ni se 
face o paralelă între literatura engleză şi cea franceză: e 
poate oare vorbi, de exemplu, de geniul tradițional al literaturii 
engleze ? Geniul aci nu e decit individual. El ţişneşte în perso- 
nalităţi îndrăzneţe, excentrice prin excelență, şi tocmai de aceia 
de o varietate deconcertantă ; exemplare disparate de acelaşi 


SCRISORI DIN PARIS 459 


rasă, fără indolală, dar unde totul pare început dela capăt, stilul, 
compoziţia, până chiar şi limba. Fiecare operă răsare cao a- 
ventură care nu putea fi prevăzută, anormală, cam monstruoasă... 
De acela literatura engleză n'are critică ; ea are biografii. Sin- 
Er individualităţile o interesează... Cu totul altfel se petrece 
ucrul cind e vorba de literele franceze, sociale prin excelență, 
unde subt libertatea infinită a stilurilor se ascunde o reţea ad- 
mirabilă de discipline, şi care nu poate fi niciodată ruptă fără 
perdere dezastruoasă. re talent, care, născut englez, ar fi 
un geniu, de primul ordin, nu va fi niciodată subt cerul nostru 
decit un geniu poticnit*... 

In general, tot capitolul dedicat critice d-lui Pierre Lasserre 
este bogat in observaţii judicioase, iar capitolul dedicat lui 
Andre Gide e, pe cit de pătimaş şi de parţial, tot pe atit de 
penetrant. Spiritul „îndrăcit* —cuvintul e al d-lui Massis—aj lui 
André Gide şi-a găsit inchizitor subtil şi fără de milă... 

Dar, cu toată convingerea absolută pe care d. Massis vrea 
s'o pună în adevărul tezelor pe care le susţine, asemenea Ma- 
relui inchizitor al lui Dostoievschi, inchizitorul lui Andre Gide 
pare muncit însuşi de o conştiinţă agitată, căci, în fond e speriată 
Şi de aceia aşa de intolerantă. Oare nu var putea aplica d-lui 

is însuşi celace daa 'spune aga de frumos despre Peguy, 
Claudel : „Epoca noastră crează fanatici. Totul e luptă, dispută, 
lovitură de forță. La bază găsim totdeauna un act de violenţă. 
Certitudinea este mult mal calmă !* ȘI citind dimpreună cu d-sa, 
pe Pierre Lasserre: „Ce qui s'empare de l'intelligence et du 
coeur par la libre pénétration de la vérité, de la bonté, de la 
beanté, Jumincusement connues ou ressenties, ne rend pas fanati- 
que, avec quelque chaleur qu'on y adhère...” 

ȘI, admițind, cu d. Massis cà doctrina catolică — cind e vorba 
de d. Massis, chiar de d. Massis criticul, aici trebue să reve- 
mim. Toată cugetarea d-sale fiind inspirată şi pusă in ser- 
viciul unui grandios pragmatism religios şi politic—admiţind, zic 
cu d. Massis, că doctrina catolică ar pune capăt anarhiei men- 
tale şi morale de care d-sa se plinge atita, dind spiritelor uni- 
tatea, care, crede d. Massis,—este suprema lop necesitate, ne 
întrebăm dacă această restauraţie universală e posibilă ? ȘI, pre- 
supunind că Istoria s'ar putea reface, că restanrația ar po- 
sibilă, cine ne garantează durabilitatea ei? Cauzele naturale 
care au produs „anarhia“ de care vorbeşte d. Massis, n'ar in- 
terveni din nou, reproducind-0? „Omul clasic“ al d-sale ar 
reapărea pe pămînt numai pentra ca să dispară iarăşi, în scurtă 


vreme ? 
D. D. Roşca 


Miscellanea 


„Prăbuşirea“ poporanismului 


Cetitorii noștri ştiu că nu prea cultivăm genul polemici agresive. 
Unii din el chlar ne reproşează lipsa acestui sport din paginile Vieţii Ro- 
minești. Cetitorii noștri ne vor acorda, apol, că nu prea obişnuim să 
ne apărăm de atacurile incercate asupra noastră, 

ŞI dacă luăm acum condelul ca să restabilim unele lucruri, o facem 
mai mult pentrucă intimplarea ce volm să povestim e plină de har. 
Ese din domeniul rece al ideilor şi intră deadreptul în literatură, 

Cuvintul Liber a descoperit intr'o carte a d-lui Lovinescu citeva 
idei mari, care l-au incintat şi pe care simte nevoia să le cinte, Până 
aici nimic de obiectat, 

Cuvintul Liber, pe de altă parte, are un dispreț suveran pentru 
poporanismul Vieţii Rominești. Aici, iarăşi, nimic de obiectat, Ba poate 
ar fi ceva: că domnii dela Cuvintul Liber, cum se va vedea imediat, 
duc disprețul pentru poporanism pănă la ignorarea lui, ŞI, oricum, e 
cam curios să disprețuești enorm ceiace nu cunoşti, 

Cuvintul Liber se extaziază in fața legii descoperită de d. Lo- 
vinescu numită „necesitatea interdependenței materiale şi morale a 
veacului“, după care țările inapolate și deci a noastră trebulau să Ia- 
tre, fatal, în orbita țărilor civilizate, 

Intro postură şi mai admirativă rămine Cuvintul Liber în tața 
corolarulul legii de mal sus, care sună astfel: „Creşterea dela 
la fond e normală“, 

„Consecințele unui asemenea fel de a privi cazul revoluției bur- 
„gheze sint mari“ zice Cuvintul Liber. 

„În primul rind—urmează Cuvintul Liber—se prăbuşesc toate 
„şcolile intemeiate, în cultură şi politică, pe obscurantism: sămănăto- 
„fismul, poporanismul, tradiționalismule. H 

Așa dar este vorba de prăbușirea poporanismului din Cauza 
legil descoperită de d. Lovinescu, 

Vom observa deocamdată că se aduce o ofensă d-lui Sanlelevici, 
care pretinde că a „prăbuşit“ d.sa demult poporanismul, Ori poate, 
poporanlsmul omorit de d, Sanielevici (ou mal punem la s0% 
teală alte asasinate ma! mărunte) a fost tnviat acum de Cuvintul Li- 
ber, numai pentru ca același Cuvint Liber să-l asasineze „prăbușie 
du-!* cu ajutorul legii descoperită de d. Lovinescu? 


MISCELLANEA 461 


Şi cind ne gindim că acum şase ani În cea dintălu revistă api- 
rută după războlu (Insemnări Literare) poporaniştii au spus că, odată 
cu schimbările sociale şi politice, care au șters iobăgia sau ntolobă- 
gia cum o numea Gherea, dia poporanism nu mal poate rămânea de 
actualitate decit una din preocupările lui de altădată : accentuarea im- 
portanţei caracterului specific in literatură (atit de scump modernistutui 
Andre Gide, admiratorul germanului Goethe, rusului Dostoevschi şi 
polonului englez Conrad), —cind ne gindeam la toate acestea, asasina- 
tele consecutive comise impotriva poporanismului-reacție la iobăgie apar 
ca tot atitea acte de macabru sadism, 

Dar să vedem ce e cu „prăbuşirea* poporanismului prin Tino, 
zofia d-lul Lovinescu, 

Dsclarăm din capul locului că dacă legea „descoperită“ de d. 
Lovinescu ar fi ucis poporanismul, faptul tragic nu ar îl fost un a- 
sasinat ci o sinucidere,— sinuciderea poporanismalui, —căci, cu legea 
„descoperită“ de d. Lovinescu, menită după Cuvintul Liber să „pră- 
buşască" poporanismul, noi am plictisit lumea In Viața Rominească 
vreme de cincisprezece ani. 1 

Cel mai important aspect, poate, al activităţii Vieţii Romineşti a 
fost lupta ei Impotriva duşmaallor formelor nonă,— Impotriva sămânăto- 
rismului, a tradiționalismului, a Junimii, a d-lui lorga, a lui Alec- 
sandri ca tradiționalist junimistizaat, a lui Eminescu şi Caragiale ca 
soclolog! (pentru lupta împotriva reacționarismului lal Caragiale ne-am 
certat acum dal ani cu d. Zaritopol), a lui Aurel Popovici (impotriva 
căruia am apărat Revoluţia Franceză, democraţia elveţiană, liberalis- 
mul romin), a d-lui Mehedinţi, a d-lui Motru (ca cel din urmi expo- 
nent al junimismului) şi chiar Impotriva reacționarismulul socialist dia 
Revista Socială, 

Acum dol anl scriam in Viaja Rominească: 


„Această importare a unor forme Intro țară nepregătită a 
„găsit mulţi critici. Necorespondenţa forme! cu fondul a fost 
„tema de predilecție a Jamimii. 


4 Citeva ziare s'au exlazial loarle lare în fala unel alle des: 
coperiri a d-lui Lovinescu : că orlodoxismul a impledecal poporul ro- 
min dela indeplinirea menirii lul în acesle pării ale Europei. — 
Extazul în fajo acestei „descoperiri dă pe lajă o ingrijiloare scădere 
a culturii în vremurile acestea post-belice. Descoperirea nceasla a 
d-lui Lovinescu e un loc comun în culiara noastră. Descoperirea r 
ceasia au lăcul-o alijia scriltori de vre-o palruzeci de ani cre i 
Chiar și unul din cel „prăbușiii* de Cuotntul Liber, ba încă un sel al 
unel categorii „prăbuşiie”, şelul „sămănălorismului”, d. N. lorga. 

Lajco, zice d. lorga, „chiamă În reședinja sa un episcop calolic, 
„pe vremea cind orlodoxia, de care se |ineau cel mai mulți dinire su- 
„puşii săi, n'avea decit bisericula din Rădă unde se ingropară SW 
„măşijele lui Bogdan... Dacă biruința așieplai În legii cal opi ` dë i 
„săvirşii, minţile Moldovenilor ar fi fọst mai repede și ma 4 ep $ 

minale; iaire Apusul, de unde a porni! așezarea noastră in paes e 
"părți ale barbar slavi şi turci, și noi, ramură răzieală, sar îi sto- 
tornicii nouă și lrainice legăluri. Aşa ager cum esie poporul nosiru, 
"am sta astăzi în rindurile dintă! ale popoarelor de cultură”, ae e 
p Aceasia o spune Lëeg — An e ET u 

ile in olji a e 

(Fooss maye pe ete! Ns isrann că. dacă am fi fos! calolici in vea- 
curile lzecule, poale am [i produs şi un... Copernic ! 


a a e Ze 


462 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— 


„Junimii i s'a răspuns că această premenire cu haine croite 
„pe alte trupuri, dacă s'a intimplat, a fost fatală și lamentaţia e 
„inutilă. 1 s'a mai răspuns că acele forme, odată întroduse, 
„vor crea şi fondul, provocîndu-l. In Viaţa Rominească 
„noi am dezvoltat pe larg aceste considerații“. 


Acum patru ani scriam în Viaţa Rominească: 


e 1£00 a trebuit şi de voe şi de nevoe să transplantăm în 
„doză forțată in societatea noastră feudală tot ce se crease în 
„Apus într'un întreg ev", „Introducerea formelor nouă în prima 
„jumătate a sec. XIX a fost fatală“. „Dacă formele dinainte de 
„rizbolu erau pentru criticii lor prea înaintate, atunci ce orgle 
„de «înaintare» trebue să fie pentru naturile timorate şi reacţio- 
„nare formele introduse după războiu. Şi in adevăr asistăm la 
„apariția incă dezorientată a unei nouă ediţii a junimismului, 
„Nivelul cultural al ţării, şi ne gindim mai ales la masele pro- 
„funde, nu este, fără îndoială, apreciabil mai ridicat decit pe vre- 
„mea criticii junimiste. ȘI dacă pe atunci colegiile restrinse erau 
„0 haină prea nepotrivită pentru noi, se înțelege dela sine cum 
„poate fi privit votul universal egal şi direct din punctul de ve- 
„dere al unei astfel de critice. Evident votul universal nu a răsă- 
„rit la noi din evoluţia noastră. Nu este față cu organismul nostru 
„Social ca pielea unui trup, ci ca o halnă de imprumut, croită 
„pe alt corp. Dar întroducerea votului universal este o fatali- 
„tale istorică. Chiar dacă nu ne era impus d: împrejurări 
wăoguste, încă ar fi trebuit să-l întroducem de bună voe, pentrucă, 
„rămași în urma Occidentului trebue (nu se poate altfel) să 
„întroducem în indefinit toate formele sociale şi politice 
„pe care le îmbracă Occidentul. Şi cum veşnic vom fi în 
„urma Occidentului şi veșnic va trebui să întroducem tot 
„ceiace se va fi produs în Occident, urmează că vom fi 
„etern în perioadă de tranziţie acută până atunci cind evoluţia 
„socială va ajunge la termenul ei—până cînd nu se va malpro- 
er éen aiurea, pe care să avem apoi nevoe să-l transpor- 
H a noi“, 


Am ales citeva citați! din numerele de după războtu ale Vieții 
Rominești, pentrucă aceste numere puteau fi cetite și de tinerii deia 
Cuvintul Liber, ma! ales că unli din el au colaborat în acest timp 13 
Viața Rominească şi credem că el nu cetesc intr'o revistă namal pro- 
priul lor scris, s 

Articolele din care am făcut citațiile de mal sas, ar fi fost 
ajuns, ca aceşti domni să cunoască atitudinea noastră faţă cu si 
blema. lar rindarile dintr'un namăr al „V. Be din 1922, citate org 
sus: „in Viaja Rominească noi am dezvoltat pe larg aceste ven? 
deraţii*,—puteau să le dea indicații asupra trecutului acestei déin 

Domnii dela Cuvintul Liber erau datori să cunoască toată E 
Rominească. Cind vrei să detineşti un obiect, trebue să-ţi Inăbuși ke 
gustul pe care-l al pentru el și să-l cercetezi. Dacă Wer, 
poţi înăbuși dezgustul, atunci taci, nu mai filozolezi asupta lui: 


H 


REENEN 


Dacă ar îi căutat intălu să cunoască cela 
Liber ar fi afiat că nol am vorbit pe larg de dia e. Streza 


„fatala presiune a Apusului asupra țărilor romine, care 
„cum s'a zis, stat ca nişte provincii ale E în Imposibilitat 
„de a răminea In afară de mişcările Se alo continentalul”. 


Aceasta este faimoasa lege,—de unde urmează, cum vedeți, că 
ne-am „prăbuşit Inşine acum aproape donizec de ani. 

Am subliniat mai sus cuvintele „cam sa zis*, fiindcă această 
lege, „descoperită” in acest sezon, a fost descoperită de Gherea a- 
cum patruzeci de ani şi a fost utilizată de el mereu în toate scrierile 
şi polemicele sale (Cuvintul „orbita“, care face atitea furori azi, l-a 
scris Gherea de cinci sute de orl . 

Ar mai îl afiat Cuvintal Liber că noi am invinuit Junimea, pe 
Maiorescu, pe Eminescu, pe Caragiale, că: 


„D'au înţeles fatalitatea lucrurilor, n'au înţeles că Rominia 
„trebuia să imbrace acele forme nouă“ şi insistind că 


„e O copilărie aerul ţiînos cu care conservatorii doctrinari 
„privesc aşa numitele „forme nouă“ şi „pervertirea“ mentalități 
„romineşti de cătră cugetarea străină“ ; 


că, luind taurul de coarne, am susținut, în special contra Juni- 
mii, că: 


„binele va veni tocmai prin ducerea mai departe a constitu- 
„ționalismului liberal”, 


lar cu privire la satirizarea junimistă a instituțiilor fără substrat real, 
am susținut că: 


„trebuia să se creeze Întăiu teatre și apoi piese de teatru, 
actori; întăiu universităţi şi apoi ştiinţa naţională, etc.*. 


Am dovedit, pragmaticeşie, că Junimea n'a avut dreptate lo 
lupta ei contra formelor nouă, prin consideraţia că aceste forme au 
dat rezultate bune pe lingă fatalele dureri și ridicole ale unel peri- 
oade de tranziţie, 

Această transplantare a formelor nouă am preamărit-o, recunos- 
cind meritul Manteniel de a o fi Intăptult („munteanul I. Brätianu* 
al d-lui Lovinescu,—altă „descoperire“ a sa): 


„Muntenia face o operă mai necesară (decit Moldova); ea 
„îşi cheltueşte energia în lupta pentru schimbarea ordinei sociale, 
„caută să transplanteze din Apus formele sociale*.— „Muntenia 
„şi-a plătit tributul cătră rominism prin marea ei luptă pentra 
„crearea Rominiei moderne”, 

Cuvintul Liber găseşte şi el o formulă pentru legea coa nouă: 
„De sus In jos“. Ar fi și acest „de sus fa jos* menit să „prăbușeas- 


că* poporanismul ! | 

Dar, ca de obiceiu, poporanismul, dintr'un zel suprem de auto- 
asasinare s'a „prăbușit complect, căci, nemulțumit cu simpla idee 
că formele provoacă fondul „de sus în jos“, el a tras concluzii ex- 


464 VIAŢA ROMINEASCĂ 


"EE 


treme pentru „de sus în jose. ln adevăr, din teoria formei „provocă- 
toare“ de fond, ela tras concluzia că liberalii au guvernat atit de 
mult—și chlar din opoziție,—pentrucă reprezentau formele nouă, 
care trebuiau mereu întroduse și in chip fatal (Legea!) ; a mai tras 
concluzia că la noi guvernele au menirea de a face educația euro- 
peană a publicului; că guvernele sint mai bune decit publicul, pen. 
trucă ele sint formele nouă, iar publicul e tradiția. Ce orgie de 
„sus-in-]os* ! 

Dar Cuvintul Liber a mai descoperit ceva impresionant impo- 
triva noastră și tot, desigur, în d. Lovinescu: Că Rominii au trebult 
să creeze totul din nou în contra tradiției, că tot ce avem bun e im. 
portație occidentală, etc., „descoperiri“ menite, fireşte, să prăbușească 
poporanismul, 

E, iarăși, autoasasinare. 

No! am spus foarte demult că, din imprejurări Istorice nenoro- 
cite, poporul romin, atit de bine inzestrat, 


„care n'a creat aproape nimic, a Introdus; aproape tot", că 


„Doi nu ne-am dezvoltat în voe după firea noastră, căci 
„am fost subt Turci (şi un timp şi subt Ruşi). Tot ce-a fost, a 
„fost mai mult sau mai puțin în funcţie de această tristă situa- 
„ție a noastră”. 


Ca: 


„cei care se ridică impotriva celor dela 1848 se fac, fără să 
„vrea, apărătorii fanariotismului și ai rusismului, căci foainte 
„de influenţa europeană dela începutul veacului XIX, era 
„fanariotizată şi o urită influenţă rusească se accentua”. 


Că: 


„era nu numai fatal, dar chiar necesar ca ţările romine 
„să lepede haina fanarioto-turcă şi să se organizeze europe- 
„neşte“ 


că: 


„influența apuseană şi creşterea culturii romineşti naţio- 
„hale sint două fenomene concomitente“. 


Că (băgaţi de samă pănă unde am mers nol în clatarea diti- 
rambică a formelor nouă): 


„bogăţia limbii populare și a spiritului popular au rămas 
„un subsol neexploatat cită vreme cultura apuseană nu şi-a in- 
„deplinit rolul el salutar". ` 


Că chiar naționalismul (in ințelesul bun al cuvintulut) se dato- 
reşte influențelor străine (ideologiei Revoluției Franceze), SĂ 

Aceste lucruri le-am spus mai ales în contra d-lui Radue x 
Motru, căruia vedem că acuma | se servesc din nou, mal debil— 
noutate ! odi 
Această luptă a Vieţii Rominești pentru apărarea formelor a ta 
şi ia contra obscurantismului social, politic și cultural (luptă parta 


MISCELLANEA ` č č  čć 465 


tot timpul apariţiei Vieţii Ro i, prin articole emici, care 
ar alcătui mal multe volume) te sd latr'o rd eee toată en 
tura noastră era reacționară; ctad reviste ca „Sămânătorule, „Convorbiri 
Literare“, „Luceafărul“ și oameni ca Maiorescu, d. lorga, Aurel Popo- 
vici reprezentau cu târle şi cu prestigiu reacționarismul; cind partide 
intregi aveau o ideologie contradictorie ideologie! Revoluţiei Franceze; 
cind universitățile şi Academia erau dominate de acest spirit, hrănit 
de concepțiile reacționare ale Germaniei.—Şi cind în această atmos- 
feră Viața Rominească a luptat cu tărie şi fără preget Impotriva tu- 
turora, este onorabil a o muta In cimpul adversarilor el, din nevoia 
de a o asasina? 

Cuvintul Liber e adoratorul formelor nouă şi al culturii apu- 
sene. De ce nu introduce aceste forme nouă și această cultură în pro- 
cedeeie lui publicistice? S'ar putea imagina In vre-o țară din Apus 
o astfel de mistificare a publicului cetitor? 

Pentru destătarea cetitorilor noştri trebue să mai adăugăm că, 
pe vremea cind noi luptam Impotriva duşmanilor formelor nouă, cind 
această luptă avea cu totul alt rost şi altă greutate decit astăzi, cind 
incă era, cum s'ar zice, stare de războlu şi nu venise vremea „vole 
nicilor care se arată după războiu*—d. Lovinescu, colaborator al 
Convorbirilor Literare, tăcea pe tradiționalistul subt direcția d-lui 
Mehedinți, aplauda lupta junimistului Costache Negruzzi împotriva 
răspindirii culturii la sate („armă primejdioasă*), se declara impo- 
triva „exodului satelor la oraşe“, împotriva primejdie! „proletariatului 
intelectual“, deplingea desrădăcinarea, citind pe Barrès,—cu alte cu- 
vinte aplauda lupta lul Costache Negruzzi Impotriva burghezirii țării 
(atit de scumpă Cuvintului Liber); se asocia la teoria lul Negruzzi 
că nu „boerescului* (adică lobăgiei) și „subpretecțilore (adică regimului 
de-atunci) st datora starea rea a țărănimii, ci „lenele şi „beției” tš- 
ranului. ŞI glumea pe socoteala apărătorilor formelor nouă dela mij- 
locul veacului trecut, care protestau impotriva ideilor lul Negruzzi, 
numindu-i „poporanişti= al vremii aceleia l 


Cuvintul Liber, după ce ne prăbușește cu legea „descoperită* 
de d. Lovinescu, ține să ne mai prăbușească Incă odată cu descope- 
rirea sa proprie că atitudinea noastră față cu „spiritul critic în cul- 
tura rominească“ e reacționară. Cuvintul Liber insinulază că noi am 
aderat la „critica* făcută formelor nouă dealungul veacului trecut, 

Dar noi am spus că aproape toți reprezentanții „spiritului cri- 
es au fost Impotriva formelor noud şi i-am combătut din cauza a- 
ceasta! Nu ştie acest lucru Cavintul Liber? Dacă nu știe, de ce 
scrie? Intrebăm și noi aşa degeaba... 

Am combătut pe Alecsandri (in care nol, cel dintii, am desco- 
perit un Jonimistizant). Am combătut pe Costache Negruzzi (pe care 
l-am numit „primul junimiste), Am combătut pe Malorescu, pe Emi- 
nescu, pe Caragiale (pe care, în contra lul Gherea, care-l trata drept 
spirit indiferent în politică, l-am taxat reacționar). Am combătut până 
şi pe vechii socialişti, pentru antiliberalismul lor. ŞI am regretat că 
atitea capete eminente n'an aderat la formele nouă, ajutind pe intro- 
ducătorii lor să le adapteze mal bine, 

ŞI cind nol am căutat cu luminarea să descoperim spirite reac- 
țlonare, și reacționarism în spiritele care treceau drept liberale—spre 


466 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a le combate,—este cinstit să fim taxaţi de reacționari tocmai dia 
cauza, şi cu ocazia, acestei atitudini a noastre? 

Dintre „spiritele critice", de care ne-am ocupat, am aprobat 
numai pe Kogălniceanu, A, Russo şi Odobescu, pentrucă ei au fost 
partizanii formelor nouă, 

Ori poate nevoia, pur și simplu, a spiritului critic, adică a Spi- 
ritului de discernămint, pe care l-am recunoscut moi ca necesar la 
introducerea şi adaptarea formelor nouă,—acesta este reacționarisma ? 

Dar se poate face ceva In lumea aceasta—afară de actele habj- 
tuale şi cele rețlexe—se poate măcar mobila o casă tără alegere? 
„Spiritul critic“ e Implicit în orice act de voință conştientă, 

De fapt, sa introdus ceva la nol fără alegere? S'au tras la 
sorți formele europene ? (Căci nu erau numa! de un fel 1). Nu s'a ales 
constituția (cea belgiană)? Nu s'a ales codul (cel napoleonian)? Nu 
s'a ales tipul de universitate (cel francez şi pe urmă ceva din cel 
german)? Nu s'a ales tipul de armată (cel prusac)? Şi dacă nu se 
alegea, era bine? Şi, dacă s'a ales rău, a fost... bine? ŞI, dacă s'a 
ales bine, a fost... rău ? ŞI, intrucit nu s'a ales, ci s'a luat la fatim- 
plare, a fost bine ? 

ŞI, în constituția belgiana, în codul Napoleon, etc., nu s'au fi- 
cut alegeri ? ŞI, dacă nu s'au tăcut, a fost bine? ŞI, intrucit nu s'au 
“tăcut de ajuns, a fost bine? 

ŞI numai dacă ni se va dovedi că toate formele introduse au 
fost exact cele care trebuiau introduse; și că felul cum au fost a- 
daptate a fost exact felul cum trebuia să fie adaptate ;—numal atuaci 
regretul nostru, că atitea capete eminente au stat deoparte, sterpe, in 
atitudine negativă şi duşmănoasă, faţă cu formele nouă, in loc să le 
îmbrățişeze, numai atunci acest regret al nostru va H zădarale. 

A fost nevoe de atita spirit de discernămilnt şi cunoaştere clară 
a realităților noastre, incit chiar în vremea cind spiritele conștient 
critice nu stăteau deoparte — in vremea lul Kogăiniceanu—tot nu se 
poate spune că s'a făcut tot celace era posibil de făcut, 

Cine nu ştie că formele nouă se puteau introduce mai biae, mal 
eficace ? 

Fără să mai vorbim de constituţie, cod, organizare administra- 
tivă, etc., să ne oprim la o formă nouă, asupra căreia discuția e mai 
ușoară şi cu sorți de a H înțeleasă de toată lumea. 

Take lonescu spunea că la crearea universităților ar H trebuit 
să aducem profesori străini (cum au făcut Japonezii cînd s'au enro- 
penizat). Cine nu vede că Take Ionescu avea dreptate, și că, dacă 
entuziasmul creator ar fi fost temperat de timiditatea spiritului critic 
şi am fi avut o generaţie, două de profesori străini, s'ar H creat 
incă demult o pepinieră de Romini europeneşte-invățaţi şi că azi col- 
tura noastră ar fi mai serioasă? lată deci o formă nouă, care putea 
să tie mal bună. 

„Cit priveşte problema /imbii literare romine şi a literatarii na- 
jionale, nimene nu va susține, sperăm, că ar fi trebuit să se latioi- 
zeze, italienizeze, „pumnizeze“ ori trancizeze limba romină, alci că 
Hteratura națională ar fi trebuit să fle o pastişare a lui Lamartiae și 
Hugo, Alci, „spiritele critice* au avut, toate, dreptate, Aici, nova- 
torii extremi n'au avut dreptate, —cum dovedeşte dezvoltarea site: 
oară a limbii literare şi a literaturii naționale. 

Literaturile și chiar limbile se influențează unele pe altele, dat 


MISCELLANEA 467 
RER, 


aici un popor nu împrumută limba şi literatura dela alte popoare, — 
cum imprumută formele politice și soclale, a 
Dar ajungel... 
Bine Inţeles, că tot ce-am spus alc) nu va insemna nimic pèn- 
tru Cuvintul Liber, Amorul şi ura sint impermeabile la argumente. 


Inainte de a isprăvi, nu putem uita pe oamenii serioşi, cei 
care cugotă științific, adică sociologie, ~ ot 

Pentra aceştia vom aminti că, dacă am susținut legitimitatea 
introducerii formelor nouă şi teoria că formele provoacă tondul,— 
aceasta nu Insemnează că le-am socotit venite aşa dia senin, aduse 
aici de nişte tineri idealişti. 

Nol am arătat că, pe lingă alte cauze, în Principate exista o 
clasă câreia Îl convenea ideologia Revoluţie! Franceze: boerinașii in 
luptă cu protipendada şi cu „suzeranii” şi mal ales protectorii" Prio- 
cipatelor; că in Muntenia la boerinaşis'a aliat și burghezia—de unde 
a urmat că „revoluția* a fost mai serioasă în Muntenia; cA burghe- 
zia mare s'a creat mal ales lo Munteala; şi că cultura a fost repre- 
zentată în perioada acela in Montenia mai mult de burghezi, pe ciod 
in Moldova mal mult de boerinași, 

Aşa dar n'am făcut raționalism şi Idealism eften, 


Altă... polemică 


Ce să facem? Sintem atacați din toate părțile, Cetitorii noștri 
ne vor erta că-l întreținem cu acest ven literar, în loc să le dâm Iu- 
cruri maj profitabile, 

lată despre ce e vorba acum. 

La atacurile violente și din senin ale d-lui Sanielevici, Indrep- 
tate împotriva noastră, in articolul d-sale despre Panait Intrati (unde 
d, Sanielevici se ocupă și de toaleta noastră) a răspuns, cum gi-or 
mai fi aducind aminte cetitorii noştri, unul dintre noi, d. Ralea. Arti- 
colul d-iui Ralea era provocat, arhiprovocat, aşa dar cu totul defensiv. 

Acestui răspuns, II răspunde in Adevărul Literar, după două 
luni, un domn care iscăleşte Alexandru. Claudian, de care pănă acuma 
mam avut onoarea să auzim și pe cart, dar, nu am avutonoarea să-l! 
atacăm nici măcar in gind. 

Evident, fatr'o discuție publică se poate amesteca oricine, Dar 
tonul acestui domn, intrat ex abrupto în discuţie, e atit de enervat şi 
de minios, incit până și redacţia Adevărului Literar a simțit nevoia 
să facă rezerve și ri dezaprobe, ŞI dacă d. Ciaudian nu e un frate 
ori un fiu al d-lui Sanielevici, starea de sutiet, de care dă dovadă, 
rămine un mister. lar faptul că şi-o dă pe faţă,—o curiozitate rară, 
căci chiar un fiu trebue să se comporte intr'o discuție publică ca un 
scriitor, şi nu în calitate de rudă, 

Adevărul Literar îşi justifică publicarea Insultelor In adresa 
noastră şi a altora, prin considerația că d, Sanielevici „și-a cîștigat 
de malt dreptul de a spune ce crede In orice publicaţie“. Dar acest 
drept și l-a ciștigat și d. Claudian? Ori poate d, Claudian participă 
prin ereditate la dreptai d-lui Sanielevici? A delegat d. Sanielevici 
pe d. Claudian să răspundă? ŞI odată cu delegaţia i-a dat prin pro- 
cură şi „dreptul“ de care vorbește Adevărul Literar ? 


468 VIAȚA ROMINEASCĂ 


A Re 


Adevărul Literar zice că „se tojelege dela sine că nu-și Ingu- 
şeşte aprecierilee d-lul Sanielevici şi ale procuristului său. Desigur, 
o publicație poate, la urma urmei, dessolidarizindu-se de aprecieri, 
să ie publice (de ce le-o fi publicind, totuşi, dacă nu ie crede ade- 
vărate l), dar poate o redacție să publice insulte, pe care nu je crede 
meritate ? 

De Lipsa de simf moral al unuia dintre nol, de arivismul şi 
diploma bună pentru Orient a altula, de sălbătăcia unul aj 
treilea, şi de alte gingăşii ale d-lor Sanielevici şi Claudian direc- 
ţia Adevărului Literar nu se simte răspunzătoare ? Atunci ce roi 
are direcția unei publicații? ŞI nici măcar de ridiculizarea Iașului 
țăcută în numele Bucureștilor? Căci ofensiva Sanielevici-Claudian 
impotriva noastră sa transformat în uoa Impotriva Moldovei și a la. 

alai! 
a Să vedem cum apără d. Claudian pe d. Sanielevici, 

Ca să salveze pe d, Sanielevici de rușinea că altădată aderase 
ia „poporanism* (aderare, pe care d, Sanielevici a mărturisit-o Ima- 
inte de a o îl relevat și nol), d. Claudian zicecă d. Sanielevici a 
scris oumal un singur articol poporanist... Unul sau o sută, nu e a- 
celaşi lucru? Unui se scrie fără adeziune, (rä convingere? Cite 
articole trebue să scrit ca să arâți că ești convins de cevá? Dar d. 
Claudian spune singur imediat mai departe, cit de zelos „poporanist* 
a fost d. Santelavici: „D, Sanielevici, zice d. Claudian, își exprima 
(in acel articol) speranța că după scriitorii poporaniști târă talent 
vor veni poate alții cu talent". Dacă-şi exprima această speranță, la- 
samnă că ținea mult la poporanism şi voia să-l vadă strălucit! Altfel 
şi-ar îi exprimat teama că poporaniştii vor avea cindva talent şi ot: 
fel vor răspindi cu brio tendințile lor „reacționare“, Să nutreşti spe- 
ranja că răufăcătorii au să procedeze cu talent! (De altfel d, Sani- 
elevici nu a spus că scriitorii poporanişti n'au talent. E aproape de 
mintea oricui—şi a celul mal prost om—că nu putea spune acest lt- 
cru în Viața Rominească), 2 

Tot aşa de inteligent îl apără d, Claudian pe d, Sanlelevici și 
mai departe, 

Ca să-i gloritice, d. Claudian face un mic istoric al meritelor 
ştiinţifice ale d-lui Sanielevici (lucruri toate în afară de chestie, de 
altfel) şi incepe cu „magistrala“ explicare ce a dat d. Sanlelevici vi: 
iismului“, ca un produs ai „nemulțumirii tuncţionărimii şi micii bur- 
ghezii urbane pe vremea economiilor de după 1900*.— Dar această 
explicare „magistrală“, exact așa, a fost dată de poporabiști cu et 
ani mai inalate. Relevarea unel idei a d-lui Sanielevici identică o 
posterioară aceleiași Idei emisă de poporaniştii „mici burghezi” tar 
frizură, proşti și inculți, şi eşeni pe deasupra,— este un serviciu a- 
dus d-lui Sanleievici ? gr 

Apoi d. Claudian rezumă broşura d-lui Sanlelevici „Poporz2 
mul reacționare, aie 

La acea broşură n'am răspuns. Mai întălu, pentrucă nu am tall 
zut că atacurile acele puteau fi luate în serios de oamesii el, 
(pentru ceilalți orice discuție e inutilă) ai st doilea datt og sen ee 
de pietate pentru o veche prietinie, cimentată odinioară şi pr 
luptă comună în favoarea „poporanismului reacţionar”. 

Am ținut numa! să taca atunci, două rectiticări, pentrucă E 
vorba de fapte, şi, cum acum erau cetitori tineri, care nu ag pa A 
trecutul revistei noastre—ne-am temut să nu se creadă că am 


— EE 


tivat cindva niște idei stupide, care ol le atribuia d, 

D. Sanlelevici scrisese gti am profesa Su eg 
conform cărela am explica delle şi sentimentele scriitorilor romini prin 
urmele de singe grecesc sau chinezesc pe care le-ar avea ln vinele lor. 
Trebuia să protestim şi să dovedim că e un neadevăr. 

AI doilea neadevâr era cu privire la protecționismul poporaniş- 
tilor. Cum pentru noi protecționismul In Rominia mică a insemnat cre- 
area unel industrii rele şi scumpe cu banii statului, luaţi din munca 
noastră—şi fără nici măcar speranța, necum existența unel industrii 
adevărate naționale—atirmarea că am fost protecționiști (ciad noi 
combătusem protecționismul) ni s'a părut o Invinnire gravă, și am 
ținut să protestăm. 

ŞI trebue să adiugăm ceva. Pentruce d. Santelevici și apără- 
torul său, care se pun în slujba creării burgheziei naționale, se ri- 
dică Impotriva protecționismului liberal? Există un alt mijloc de a 
crea o burghezie națională -Dar lastirşit asta e treaba d-lor șia 
d-lui Viatuă Brătianu! - 

D. Claudian, ca să arate şi alte descoperiri „magistrale* ale 
d-lui Sanielevici, desproapă descoperirea maestrului său că poporaniş- 
tii sint vinovaţi de răscoalele din 1907,—în complicitate cu liberalii, 

Nu-i face un serviciu d-lui Sanielevici această exhumare, Dacă 
noi sintem vinovaţi de acele răscoale, dacă am avut sufletul aşa de 
mişel să inebunim pe ţărani, atunci pentruce d, Sanielevici a venit 
la noi, după răscoale, a colaborat, s'a tăcut poporanist, a intrat jn 
redacţia revistei, şi a fost mereu prietinul şi colaboratorul nostru? 

D. Sanielevici e un om, erte-ne expresia, hărțigos—şi cind a 
scris „Poporanismul reacționar* era fn toane rele. E singura d-sale 
scuză onorabilă pentru afirmarea că poporaniştii sint vinovaţi de răscoale. 
Ce Dumnezeu, ne ştie bine cine sintem! 

D. Ciaudiaa mai reeditează Invinuirea (7) d-lui Sanlelevici că 
poporaniștii au susținut exproprierea și votul universal, ca să inece 
pe takişti şi să distrugă pe conservatori,—deci au fost reacționari. 
Dar d Sanielevici a fost în contra votului universal și a exproprierii ? 
N'a fost şi dan pentru ele, adică... reacționar? 

instirgit, atitudinea d-iul Stere în politica externă—aliturea de 
Germania—d. Sanielevici a explicat-o (şi d. Claudian admiră din răs- 
puteri) pria dorința sa ca Germania să învingă și să fie, deci, In stare 
a ne impledeca să facem oindustrie națională (atuncide ce d-luj Sa- 
nletevici D trebue— şi deci inventează că d. Stere era protectionist al 
industriei romine aaţionale ?) 

D. Sanielevici găseşte un argument in faptul că şi boer! Carp 
erg cu Germania. Boer-- duşman al burgheziei, deci al industriei. Quod 
demonstrandum erat... 

Boerii au fost cu Germania? Dar boer era şi Nicu Filipescu și 
d. Mişu Cantacuzino! EI de ce au fost contra Germaniei ? Şi ei alţi 
boeri! Marea majoritate a boerilor. Şi apol atiția „reacționari“, 
„miei burghezi”, „țărănişti», d. lorga și tot partidul său, cu d. Cuza 
cu tot! $ 

Admitabil! Dat Stere, Patraşcanu, Arghezi, Galaction, aceşti 
reacţionari inapolați, dușmani ai occideatalismulul, se temeau să nu se 
burghezitice țara, iar Filipescu şi mai toată boerimea, gi d-nii lorga, 


“Cuza, și partidul şi curentul lor ete, doreau burghezirea țării, caşi 
\d. Sanielevici, și probabil cu gindul, cași d. Saalelevici, ca prio bur- 
| ghezie să-şi vadă realizat şi visul lor socialist | 


9 


479 : VIAȚA ROMĪNEASCA ` 


"me 


De ce nu vă ajunge, domnilor, oroarea de Rusia, pentru expli 
carea atitudinii d-lui Stere—de Rusia, care era să ne inghită in 1917, 
punind cruce oricării „burgheziri* şi „occidentalizărie a Rominilor de 
Rusia, care, dacă nu ne inghițea, dar venea la Versailies,țaristă, ar 
H impiedecat formarea Rominiei Mari și ar fi luat Constantinopolul 
impiedecind „burghezirea“, etc, ? e 

Pentru d-voastră interes nafiona! nu există? Există numai in- 
feres de clasă? Şi apol ce interes de clasă impiedeca pe d. Stere să 
se teamă de industria adevărată? Al clasei sale?—lar interesele o. 
rănimil (sauale micii burghezii rurale, cum spuneți d-voastră) imbră- 
țişate de d. Stere, aveau să tie periclitate de industria adevărat4? ŞI 
poate mai mult de industrie decit de latifundiu? De latitundiul, care ar 
fi găsit un sprijin în Germania lunkerilor victorioasă? (Germanii, în vre- 
mea ocupației, au interzis d-lui Stere orice cuvint in publicitate în fa- 
voarea exproprierii şi a votului universal.) 

Dar mal putea fi vorba de Interese de clasă, cind existența 
țării și chiar a neamului era In primejdie? Mai putea îi vorba de 
aşezat gospodăria, cind trebuia de apărat cu orice preț casa? 

Deaitmiatrejea, dacă e ertat Ia urma urmei unor biet literari 
să tot vorbească de antioccidentalismul nostru, acest lucru nu-i este 
ertat unui bărbat literar ca d, Sanielevici. D. Sanielevici ştie că 

- toată ideologia Vieţii Rominești purcede din ideologia Revoluţiei 
Franceze, d-sa ştie că nol am apărat, de cind scriem, această ideo- 
logie, d-sa știe că, în cultura rominească, dela 1900 incoace, nolam 
fost singurii reprezentanți al acestei ideologii (prin noi, H înțelegem 
şi pe d:sa), cu toate concluziile ei practice, 

Cit despre eternul refre: al „micii burghezii“, în slujba cărela 
s'ar îl pus poporanismul Vieţii Romineşti—cum să oe explicăm persee 
Verărea „diabolică” a d-lul Sanlalevici ? 

Pentru cine am luptat noi ? Oare despre interesele „micii bar- 
ghezii* a vorbit d. Stere în toate cronicile sale interne dia V. R.? 
lar, în critica literară, cind am vorbit cu aversiune despre mica bur- 
ghezie rurală (de pildă cu privire la proza d-lul Sandu-Aldaa) tä- 
ceam nol servicii „micii burghezii ?* i 

D. Sanietevici nu poate ataca pe țărani (e la noi incă o psiho- 
logie țăranofiiă, rămăşiţă a țăranotilismului de altădată a tuturor late- 
lectualilor romini, pe care e neoportun s'o jigneşti) și atunci îi trans- 
formă in „mici burghezi* pentru... ușurința discuţiei. 

De altfel, mica burghezie, politiceşie, trebue să tie revolaționără 
şi deci utilă ca allată în luptă. Oare socialiştii occidentali ou s'au a- 
dresat și ei Intotdeauna și la mica burghezie, în lupta lor cu burghezia ?— 
Reforma cea mai importantă a fost votul universal și mica burghezie 
trebuia să-l susție, din interes de clasă, 

Din acest punct de vedere greşeam, făceam pe esteţii Ip V. R. 
ciod atacam in critica literară mica burghezie. Dar așa făceau și 


A e liştii din toată lumea ; huleau mica burghezie, dar Il cereau vo- 
urile, 


Să răspundem la toate contorsiunile d-lui Claudian? ŞI la iosal- 
tele sale? 


Fie !—Pe scurt, 

D. Claudian susține, și dumnealui, că socialiștii dela pol trebue 
să lucreze peatru crearea burgheziei, pentruca apol so darme.» 

Nenorocirea este că nici un lucrător nu vrea să se dedea la 2- 


T E E Ni 


cest sport caraghios, Lucrătorul în fiecare moment e în luptă cu 
burghezia, şi nu are timp cind s'o ajute !—A zidi o casă zi cu zi şi 
a 0 dârma in același timp zi cu zi, nu se poate. Un tel de Meșter Ma- 
nole, care ar clădi ziua și, singur, ar dârma noaptea, 

Ca filozof poți să constati ch trebue intâlu o burghezie, pentru 
ca să poată exista apoi un socialism, Ca socialist nu ai e făcut ait- 
ceva, decit a lupta Im-otriva burgheziei, multă, puțină cit există, 
Şi d, Ralea a vorbit de „Socialismul sui-generis“ al d-lui Sanlelevici, 
nu de „marxismul sul-generise, cum, falşiticind, citează d. Clardian, 
Marxismul era în altă ordine de Idei.— ŞI dacă d-o!) Sanlelevici și 
Claudian sint socialiști, trebue să se Inacrie imediat In clubul socialist 
și să lupte la dărmarea burgheziei existente. 

D, Istrati, 

D. Claudian vrea să probere cu argumente sentimentale că 
d. îstrati e scriltor romin: „Omul care a trâlt 40 de anl In Rominia“, 
„Care ne face cinste.” Sot ia zădar toate aceste „argumente,* O 
operă face parte din literatura țării in limba căreia e scrisă, Acum 
Kyra Kyralina a fost tradusă in romineşte, A auzit cineva vreodată de 
un scriitor englez tradus din franțuzeşte? 

Istrati, zice d. Claudian, e reprezentantul proletariatului calificat, 
pentrucă în viaţa sa a avut discuţii cu proletari calificați și pentrucă 
serie pentru proletarii calificați din Apus. 

Nol am fl crezut că o operă literară e așa sau alttel după con- 
ținutul ei, ŞI pănă nu ni se'va dovedi că conținutul operei d-lul Is- 
trati arată. el, psihologie de proletar adică viaţă vâzută şi tratată de en 
proletar—ş! poate incă chiar viaţa socială contemporană din socletă- 
Hie capitaliste văzută de,un proletar,—pănă atunci ne vom Indârât- 
nici a cu vedea nici o legătură intre proletariatul calificat și o- 
peta d-lui Istrati, 

SI tem siguri că, dacă d, Sanleicvici nu știa de cine e scrisă 
Kyra Kyraliaa, nici prin gind nu-i venea noțiunea de proletar cali- 
ficat — Oricine însă dacă ar ceti un exemplar din Une idylle tragique 
fără cupertă, ar vedea că are de-atace cu un Francez parizian | snob, 

ŞI dacă d. Claudian zice că d. Istrati a scris pentru o ciasă,a- 
tanci pentruce i se pare că atribuim o absurditate d-lui Sanielevici, 
cind afirmăm că d-sa a spus că d. Sadoveanu a scris pentru „mica 
burghezie“ rurală ? 

Da, aşa a spus şi spune d, Sanielevici de douăzeci de anl. ŞI 
teoria asta curioasă că scriitorul scrie anume pentru o clasă, e, cum 
se vede, teoria comună a şcolii Sanielevici, teorie după care Viahuţă 
şi Eminescu, Brâtescu-Voineşti și Alecsandri nu ar avea Ip opera lor 
caractere de clast, pentrucă fac parte din anumite clase, ci pentrucă au 
scris pentru acele clase, care nu erau ale lor şi pentrucă au discutat 
cu oameni din acele clase strâlne lor, 

D. Claudian zice că „d. Ibrăileanu“ ştie ce influență are clasa 
asupra scriitorilor. Sperăm că ai Dar ştie altfel decit d. Clau- 
dian. A spus'o pe larg de multe orl. 

D. Ciseu teen rețete] maestrului său) laudă pe d. is- 
trati, Injostad în dreapta şi'n stinga tot felul de literaturi, Acam l-a 
venit rindul și realismului rusesc, care ë „mal puțin artistic ca al 
iul Istrati Cine-o fi acel realism rusesc?—ŞI apol iarâși și larăşi 
d. Sadoveanu... Fiindcă Unchiul Anghel e crişmar şi fiindcă d, Sa- 
alelevici și-a adus aminte de titlul unel nuvele a d-lui Sadoveanu de 


412 VIAȚA ROMINEASCĂ 


acum douăzeci de ani, care are în ei cuvintul crișmă,—apoi Scan 
Sanielevici se dedă de jumătate de an la compara ` 
pe d, Sadoveanu. PS: Seene 

A cetit d. Claudian Crișma iui Moş Precu ? S'o a 
vedea ce aversiune il va inspira d, Sadoveanu pentru eerror 
răi şi pentru eroul nuvelei, care-şi torturează femela ; va vedea ce com. 
pătimire ii va Inspira d. Sadoveanu pentru victime, Va vedea ca 
Crişma lui Moș Precu e cu mult mal morală decit literatura d-lui is- 
iure ete nu scade atei d-lui Istrati, 

a mai vedea in Crișma lui Moș Precu 
a wë engl satelor, 4 e ZS Weess 

r d, Sanielevici zice că în Crișma lui Mos Pr 
haiduc (sublinierea cuvintului „fostul“ ar fi din me de) măi area 
răspuns suricient D Moş Precu e luminat simpatic—şi că cineva care 
i eg) e h Dorotietý ma fost haiduc, ci hoț, căci în Buco. 
vina, țară cu administraţie europeană, nu era tere 
cl pentru hoție!... Ve EE TEE 

Me place ? 

n loc să spunăcă d Sadoveanu nu ştie istorie, sociologie, ma 
ştim ce, că greşeşte cind imaginează un haiduc begiert ke, 
nueşte de imoralitate! Ori d. Sanielevici crede că Moş Precu a 
existat ? Că i-a văzut d. Sadoveanu în Bucovina pela 1840? Şi a 
luat pe acest hof drept haiduc, fiindcă d. Sadoveanu, imoral cum e, 
gg pe hoţi cu haiducii? 

int lucruri, care trebue lăsate baltă, cind a n 
cineva. Dar d. Claudian nu ştie să apere, p Ae 

Aşa, de pildă, la mirarea noastră că d, Şanielevici, făcind istoricul 
țărănismului reacționar şi al descoperitorilor de geni! naționale, o'a ci- 
tat pe d. lorga, șeful acestul țirănism şi cel mal fecund descoperitor 
de genii—d, Claudian, deşi nu poate răspunde nimic, în loc să tacă, 
se dedă la exclamaţii, care nu conțin nici c substanţă. Rămine şi mai 
In picioare faptul că d, Sanielevici, vorbind de epoca napoleoniană, a 
tratat pe larg despre Murat şi Ney, dar n'a spus un cuvint despre 
Napoleon... 

Cu privire la insumarea d-lor Lovinescu, Dragomirescu ete. etc., 
la „poporanisme, d. Ciaudian zice că d. Sanlelevici nu a spus că a- 
cei domni sint poporanişti, ci că au creat genii „odată cu apariția 
poporanismului“.—Ce mal apărare! Dacă acel creatori de genii nu 
sint poporaniști,—atunci ce răspundere are poporanismul de prolifici- 
tatea lor în genii ? „Odată cu poporanismul a apărut şi takismul, 
şi sanlelevicismul. E viaa ori meritul poporanismului? „Odată cu 
poporanismul* s'a năruit Messina de cutremur, s'a scufundat Tita- 
nicul în Ocean și impărăteasa Germaniei a născut o fată, E vinovat 
poporanismul de cele două sinistre şi merită hiritisiri pentru fericitul 
eveniment? 

Adică d. Sanlelevici nu ponegrea poporan rin d-nii Dra- 
gomirescu și Lovinescu ? DEE 

Ş'apol peatruce, din aversiune pentru poporanism, Blasco lba- 
nez, mai ales cel de-acum, care confecţionează literatură, trebue să 
fie un mai mare scriitor decit Proust și Valéry? ŞI pentrucea admira 
pe acești doi scriitori, este a fi ieșean taapoiat de pe malurile Bal- 
lulului ? ŞI cum se impacă Valerysmul, de care sintem acuzați, sia 
mic-burghezismul crișmâresc, de care sintem acuzați în același timp 
Nişte snobi ca nol ar trebui să ne pretacem că mu putem suferi 


MISCELLANEA 473 


„Crişma lui Moș Precu !—ŞI cum, apol, se Impacă afirmarea că d. 
Ralea (caşi nol toți) reprezintă le dernier cri al snobismulul parl- 
zian—cu afirmarea faptului (intamant, după socoteala d-lui Claudian !) 
că acelaşi d, Ralea a stat degțaba la Paris, dacă s'a întors tot 
ieşan, tot moldovan, tot pila de spiritul țării și al poporului său? 

Urmează insultele adresate d-lul Ralea, Din delicateță față cu 
El, nu răspundem, Afară decit In una. , 

Ne folosim de faptul că d. Ralea lipseşte de multă vreme din 
iaşi şi că va mai lipsi, pentru a-l face puțină... biogratie. 

Procuristul d-lui Sanielevici afirmă (cu ce scop?) că d. Ralea 
posedă o „diplomă bună pentru Orlent". Aceasta se cheamă „po- 
ie) occidentală, (Şcoala Sanlelevici este foarte occidentală, cum 
se ştie)... 

D. Ralea este doctor in drept şi doctor in tilozofie., E doctor 
da Stat, Foarte puţini Romini posedă astfel de diplomă. A luat doc- 
toratal cu cea mal mare „notă“ posibilă. Teza sa de doctorat în tilo- 
zofie a fost premiată. E prefaţiată de d. Bougit, care |! tratează acolo 
ca pe un „invățate, Cind a fost în Rominia, in laterviewul pe care 
j la luat Adevărul, d. Bougie a ținut să vorbească cu elogii de to- 
văţatul Romin Ralea. Atunci cum stäm cu „diploma “bună pentru 
Oriente ? 

Așa se „polemizează“ ? 


Curiozităţi. 


Am cetit undeva că punindu-se „Oameni din juni: pe masa 
Clinicii, unde d. Mihali Dragomirescu iși învață ucenicii cum să 
disece literatura, s'a ajuns la concluzia că d. Sadoveanu a voi! 
să lasă din genul său şi wa reușit, 

Cu atit mal puţin ar fi reușit, adăogăm nol, dacă cu Oameni din 
lună d. Sadoveanu şi-ar fi pus în gind să scrie o bucată dadaistă 
sau o odă iul Ştefan cel Mare, 

Metoda aceasta e foarte comodă, Imprumaţi un gind culva şi 
apoi îl Combat că nu l-a realizat, 

“Im realitate lucrurile s'au petrecut mult mal simplu şi mai umil, 

A fost vorba de o mică farsă, mal ales pentru prietinii din re- 
Aarte, In complicitate cu direcţia acestei reviste—gi In bună parte 
după lastigația ei-—d. Sadoveanu şi-a pus în gind să iscâlească o 
bucată cu pseudonim, ca să se creadă că e vorba de apariția anul 
nou scriitor romina, 

E atit de simplu! 

Rezultatul lasă a intrecut... aşteptările, 

Nefiind iscălltă de „tradiționaiistule Sadoveanu, bucata a piä- 
cut unor domni, care altfel strimbă urit din nasul lor fin, cinde vorba 
de acest scriitor, ŞI sa dovedit, astfel, că o anumită atitudine 
„critică* este un moft. 

ŞI, cum şi alții decit d. Dragomirescu ap văzut Ip Dameni din 
lună „literatura nouă” dar au aplaudat—s'a mai dovedit că moder- 
niştii nu prea sint bine detiaiți asupra „literaturii nouă“, 

lar dacă cumva el au avut dreptate, şi Oameni din lună cores- 
punde definiţiei lor a „literaturii nouă*,—atunci urmează că e de ajuns 
ca d. Sadoveanu („Inapoiatul“), să vrea numai, şi poate scrie un ro- 


474 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— 


man „moderniste,—aşa, jucindu-se. De unde mai urmează că degeab 
sperie domnii aceștia lumea cu literatura lor none. 

Dar nu, incă odată, d. Sadoveanu a scris încă o bucată de-ale 
sale, şi atita tot. ui 


Recensentul Mişcării literare, se pare ucenic al d-lui Dragoral- 
rescu, descopere conform cu același metod critic, al maestrului, ca 
„Cucoana Olimpia“ e o imitație, şi Incă nereușită, a „Floaraj ofilata e 
a d-lui Sadoveanu. 

Recensentul, om detreabă, vorbeşte cum trebue de „țigănia= 
(cuvintul e al lui) concurenţilor la premiul „Dimineţii, care „criticăe 
romanul Luciei Mantu, fiindcă n'au luat ei premiul, (dar nu bagă de 
samă că un coleg a! său comite într'un număr anterior al Mișcării li- 
terare această... „țigănle*), 

Recensentul, apol, dă dovadă chiar de bunăvoință pentru au- 
Joaren premiată, cind zice că lectura romanului, In bucăți, din folle- 
tonul „Dimineţii“, a dăunat operei. Dar... 

Ce că Cucoana Olimpia nu e romanul Cu- 
coane mpia, ci al Margaretei, nepoata cucoanel, ŞI 
al Margaretei, romanul SCH reuşit, P TNS 

Luind ca erou un tip episodic dintr'un roman, și judectad din 
acest punct de vedere romanul, —firește că nici un roman din lume su 
poate fi reuşit... 

Margareta este o elevă, nepoata cucoanei Olimpia, pe cate o 
vedem la mătuşa ei într'o vacanță şi apol, Intro zi de toamnă, la 
pensionul dia oraș, Atita tot. Dacă a Isprăvit sau pu şcoala, dacă 
s'a eut dactilogrată ori poetesă simbolistă sau țărânistă, dacă sa 
măritat oria devenit şanteză la București; dacă a trăit pănăla 25 de 
ani sau pănăla 70, dacă etc,, nu știm nimic, ŞI dacă e vorba să lim 
deştepţi cu orice preţ, pentruce n'à ales recensentul ca eroină pe sora 
et despre care autoarea ne spune mai mult decit despre Mar- 

Recensentul a voit să fie foarte original. Şi a fost! ` 

Dar ce e cu imitarea „Florii ofilite* a d-lui Sadoveanu?... 

lată ce: e 

Tinca din „Floare oflitä: se mărită cu un tinăr stricat, putre- 
zeşte în viața fără bucurii şi evenimente a Pașcanilor, bărbatul o tn- 
şeală, ea sufere, se topeşte, se „otileşte= şi moare.—Marg stă 
în vacanţă la țară, e alintată, dar se plictiseşte fără colegele ei și 
uc i eroriea ER ams rin Cum pâţesce att copii ln rep 

otal nu a t niciodată eelo 
floare eng? | s E E al de m 

Tintad cu tot dinadinsul ca romanu! acesta să fie romant! 
Margaretel şi părindu-l-se că Margareta a murit de „ofilire*, pen- 
trucă s'a plictisit puțin în lulle şi August din anul 1012,—receasentul 
descopere că Lucia Mantu a imitat pe d. Sadoveanu şi că, firește, 
ma reușit, Că era și greu să reușească, să ne inspire un sentiment 
tragic pentru plictiseala unel fete in vacanță că n'are cinematograf, şi 
să ne convingă că a murit de otillre,—cind o vedem sănătoasă, vioae 
şi plină de speranțe juvenile la țară și, peste două luni, veselă la 
pension În oraș]... 

Dar, tasfirşit, asta e critică Ilterară. Ce să zicem insă de con- 
curenții ja premiu care, fără să cunoască nici un manuscris (ec) 

fiecare concurent pe at său !—hic jacet...) au umplut lumea cu strigă- 


MISCELLANEA 475 


tele lor că comisia concursului a pre 
ege premiat pe „Cucoana Oitepia: făra 

in fiecare din accesele lor de indignare Ups ideia că cel mal 
bun roman pus la premiu a fost al lor. Ce subiect de nuvelă bumo- 
ristică în genul lul Anatole France! 


Pentru „Mişcarea Literară“ 


Martor ne è cerul ch am fi voit să stăm In termenii cel mal 
buni cu d. Rebreanu, Dar nu vrea el! Chiar din capul locului, adică 
din primu-i număr, Mişcarea Literară a ținut aumaidecii să fim ţărănişti, 
să scriem pentru țărani,—noi toți, impreună cu Lucia Mantu, 

Cu toate că nu era nevoe să mai răspundem (Ce Dumnezeul 
Viața Rominească nu e o publicație clandestină 1), totuşi i-am atras 
atenția că confundă poporanismul cu țărânismul şi am spus că nu 
sintem fărdniști, Ei bine, Mișcarea Literară spune cetitoriior el că 
noi am râspuns că on sintem „ţărănişti, poporanişti”, Aşa dar eà 
strecoară cuvintul „poporaniste între ghilimelele ei, alături de cuvintul 
„țărănist“ —şi prinde pe d. Ralea că nu ştie trecutul revistei, că e in- 
grat cu nol, etc.. . 

Pentruce anume d. Ralea? Era een d, Ralea subt răspansul 
nostru? Răspunsul nostru erg mnelscălit, Ori e pus d, Ralea. pe 
frontispiciul revistei ca director ? Atunci 7... Răspunsul era al „V, AN" 
şi nu ai d lui Ralea. Mișcarea Literară intră apol ln „polemi- 
că: Constată că, după 15 ani de neințelegere a poeziei moder- 
ne franceze, lnstirşit avem cuvinte omagiale pentru Valery, Dar 
ce să facem dacă Valery n'a scris pe vremea celor 15 ani? ŞI 
chiar dacă scria, eram numaldecit datori să-l lăudăm? Am fi putut 
să nu-l lăudăm nici acum, dacă nu ne plăcea, ori dacă gp cra lene... 
Am avut lasă cuvinte omagiale pentru zeci de scriitori francezi de 
toate şcolile, care nu sint ţărănişti romini. Apol Mişcarea Literară ne 
pune şi în contradicție: că lăudăm pe Valéry, dar nu şi pe d. Minu- 
lescu. De unde datoria de a lăuda pe d. Minulescu, fiindcă lăudăm 
pe Valéry, că doar nu sint nici tot atit de talentaţi, aici na aparțin 
acelelași școli literare. Valtry este culmea istelectualismulul, pe cind 
d. Minulescu, vorba maiorului Busdrugovici, nu pretinde... Ş'apol ce 
are atace declarația noastră că nu sintem ţărănişti cu faptul că n'am 
lăudat pe d. Minulescu? Ce, nol am spus că sintem simboliști ? Noi 
am spus că nu sintem ţărănişti. D-neator trebue să ne probeze că 
sintem ţărănişti şi nu că nu sintem simbolişti. Dacă am lMudat pe 
Valéry, Proust, France, facem mea culpa faţă cu simbolismul? Sint 
aceşti scriitori simbolişti? Nu-i vorbă, îl lAudam și dacă erau simbo- 
Veit, căci sint scriitori mari. Dar nol am spus că i-am Mudat, ca să 
dovedim că lăudăm scriitori, care au-s ţărănişti.— De fapt lasă, nu nu- 
mai că am spus vorbe bune despre d, Minulescu în acești „ih anl“, 
dar l-am şi tipărit o mulţime de poezii, 

ŞI ce sint fasoanele astea, că d. Ralea cind respinge „ţărânis- 
mule, e ingrat față cu d. Ibrăileanu: că d. Ralea trebue să cetească 
colecția Vieţii Romineşti, ca să nu contrazică programul şi pe d. l- 
brălleanu ch d. Ralea trebue să probeze că Anatole France e popora- 
mist, etc.? Las’ că toate astea gan nici un rost oricui ar îl adre- 
sate, dar răspunsul nostru a fost scris de cineva care cunoaşte mai 
biae decit oricine trecutul și programul revistei și care a lhudat pe 
Anatole France, nu pentrucă e poporanist, ci pentrucă are talent, 


476 VIAŢA ROMINEASCĂ 


—Dar agresivi şi Ironie, cum sinteţi, vroiți „poporanisme la France ! 
Poporanism, mp celace credeţi, halucinatoriu, că e poporanismul vă 
putem servi şi la France! Dar asta e altă vorbă. E ceva mai serios 
şi deci nu poate fi în chestie acum și aici. 

Şi ce idee curioasă că noi sintem țărâniști, dar ascundem ! 
Dacă am tipări literatură țărănească pentru țărani, am putea ge 
cunde ? Am putea ascunde că propagăm această literatură, dacă am 
propaga-o ? ŞI cu ce scop am ascunde? E țărănismul în literatură 
pedepsit de Curțile marţiale ? Ori, dacă pentru noi, țărănismul e un 
lucru ruşinos, atunci de ce am maj îl ţărănişti? Ne plătește cineva să 
fim ţărănişti ? ȘI, dacă ne plăteşte, dar nu-l facem dia cauză că 
ne ẹ rușine, mai putem primi simbria? ŞI, dacă mo mai putem prl- 
mi, de ce am fi ma! departe pe gratis ţărănişti, adică ceva socotit ru- 
şinos de cătră noi înşine? Căci cum poate îl cineva altfel țărănist 
în literatură decit scriind opere țărâniste și propagind țărănismal ?— 
Veniți-vă în fire, domnilor! 

ŞI dacă ne trimiteţi la colecţia Vieţii Rominești, se pare că o 
cunoaşteţi. Atunci w'aţi cetit chiar în primul Nr. dia 1906 declaraţia 
noastră că nu sintem ţărănişti ? Spuneam acolo că un scriitor poate 
să-şi la subiectul nu numai din viaţa oricărei categorii sociale nàțlo- 
nale, dar şi din viaţa unui popor străin, şi scriitorul va răminea romia 
şi reprezentant al spiritului specific național, dacă In scrisul său se va 
vedea chipul de a gind! şi simţi specific naţional. Asta e ţărănism? In 
Hamlet (viaţă daneză) nu vedem psihologia englezului Shakespeare ? 
In Salammbo (viaţă cartagineză) nu vedem psihologia francezului 
Fiaubert ? 

Cit despre neadevărul că d. Ralea sa inscris Toten partid... 
Chiar dacă ar fi fost aşa, polemică literară e asta? Ori balcaoism sa- 
dea —Intr'o revistă atit de occidentală şi de „franțuzească*,... Căci toţi 
sint acuma Occidental! dela Paris | - 


Pentru cetitorii noştri 


Cind am dat la liper prima bucală din această rubrică, ne ştiam 
cü.. O să mal urmeze, Dar de-atunci au veni! și alte „atacuri”. 

Văzind că nu prea obişnuim să polemizăm, adversarii noşirii ne-au 
luat, cum s'ar zice, la sigur. Cu prilejul acestui sfirşii de an-al bi- 
lanțurilor ` ni s'a părul că n'ar fi rău să ounem la punc! leg Idei 
foarie răstălmăcite de aceşti adversari. Şi-am cam lungil-a... 

Dar polemica, lo care siniem condamnaji, nu e acea ciocnire de 
idei, din care ese lumina, și care esle intotdeauna profitabilă cetilo- 
rului, — și aceasta din cauză că adversarii noşiri nu combat ideile noas- 
ire, ci ne âlribue idei, pe care nu le avem. - 

Sportul acesta e născocit de călugării medievali, care imprumala: 
diavolului păreri din oficiu, ca să le răstoarne apoi cl mai ușor spre 
cea mai mare glorie a lui Dumnezeu. j 

„Diavolul“ a jinut de data asta să prolesieze. Fără 8 [ăgădu 
că Ya reinira cu tolul în rezerva lui obişnuită, speră, totuși, că vă avea 
din nou jăria să ignoreze cit mei mult atacurile călugărilor ali. 


P, Nicanor & Co. 


Recenzii 


|. Agirbiceanu, Desamâyire, Nuvele, Edilura „Ancora“, Ba- 


eșii. 

Nurelele d-lui Agirblceanu, nu vorbesc de Încercările sale de 
roman, au fos! odinloară comparale cu unele lablouri ale pictorilor 
primitivi ai Renaşterii, în care siingăcia execullei nu exclude o intensă 
viață inlerloară. Cele mai bune din ele imi aduc mai degrabă aminte 
de unele pinze sle lui François Millel, care fără a incinte ochiul prin 
farmecul culorilor sau lrumusela aliludinilor, în factura lor sobră și 
severă, lasă toluşi în sullelul nosiru o emolie simplă şi gravă, in care 
irăește ceva din misterul lucrarilor elerne. 

Realist şi rural coşi morele picior din Barbizon, d. Agirbiceanu 
nu-şi la de obicelu subiectele deci! din mediul său originar, care e 
acel al salelor ardelene, zugrărind figuri de țărani și |ărance, de 
preoti RR şi dociori de cerc, a căror viață e sirins legală de 

en rurală, 
ră Țăranii săi nu sin! brule crude și singeroase, dor nici personaje 
idealizate și poelice, cl oameni er my năcă] ii, muncitori, lupiind din 
greu cu viaja, insuflejiți de unele idei generale şi de senlimenle ele- 
mentare, de credință şi resemnare, ba chiar cileodată în fața adversi- 
tăților de un umil și calm eroism. 

Spre deosebire de alji prozatori al nosiri, la care predomină 
realismul anecdolic şi care nu se ridică mai presus de lranscrierea 
sub! o formă artistică a unui fapi divers, scenele și momentele evo- 
cale lără de poezie şi lără de umor de d. Agirbiceanu, au loideauna 
o semallicație spirituală şi o valoare reprezenialivă, căci izvorăsc 

Intro emolle adincă şi sinceră. 
A Un aspeci al vieții ardelene, care a impresiona! mult pe d. A- 
girbiceanu, e lulburarea şi dezechilibrul pe care războlul și in urma 
lui unirea, l-au provoca! în mora 

Titlul ultimului său volum „Desamăgire” e in privința aceasia 
*emnllicaliv. 

Războiul a făcul după dan pe lărani mai egoişii, mal aspri și 
a adus o slăbire e credinjel, lar clasa conducătoare din regal repre- 
zentală prin porta ef e de războlu şi juisori, a adus într'o aimosieră 
patriarhală de cinste, de muncă continuă şi ordonală, preocupări maleria- 


isie, imorale. 
it Géck mai bune bucăți ale volumului (Adăpost de noapte, 


car 


478 EE ROMINEASCĂ __ 


Masina, Moștenirea lui Gheorghiţă, Licărire), care se inspiră din aces! 
dramatic conflict ne aduc aminte de minunata lui „Feteleaga* şi nu 
sini ca mul! inferioare acestela, prin adincimea fondului şi prin pule- 
rea lor emolivă, în allele din nefericire defectele compoziției, negii. 
jenja formel, banalilalea stilului cu deosebire, ne izbesc in mod dis- 
plăcul. (Cu o candoare de preol, dar cu fraz> de gazetar, d. Agirbi- 
ceanu ne vorbeşte de pildă despre o lată „care visa la olileri în wni- 
lorma nrmale! romine” sau „la triumful tinereții sale splendide“) 

Un al! cusur al nuvelelor d-lui Agirbiceanu, alături de nesoco- 
ilrea aproape lolală a elemeniului forma! şi plastic, e monolonia, lipsa 
lor de variație, repetițiile dese, orizonul limitat şi închis al viziunii 
sale, 

Lipsuri explicabile in parte prin slăbiciunea simiului aulocrilic 
(cele mal bune din nuvele ifi lasă impresia că deparie le a îl pro- 
dusul unei arte conşlienle şi sigure, sint reușite dia intimplare), dar 
mai ales prin absenja unui mediu intelectual prielnic erolujlei arlis- 
tice a serilitoralai P 

Dacă ne gindim că d. Agirbiceanu a debulai! acum douăzeci de 
ani, posibilitatea unel reinoiri viiloare apare din acest! punci de ve- 
dere indoelnică. - 

Consialare gravă şi mal ales regrelabilă, căci în lileralura 
noasiră, d-sa e unul din puținii prozalori care şiiu să celească în ini- 
mile simple şi, asemeni unuia din eroii săi, posedă într'un grad inali 
nu numai coaştiința lragicul '! Intim şi colidian al existenți umane, dar 
întrezăreşie uneori chiar ulmi! și îngrozit posibililalea desărirşirii ei 


in veșnicie. 
Octav Botez. 


> 
>» D 


Eugen Relgis, Petru Arbore, (|. Inlăile năzuinii, IL lzvoarele 
inlerioare. IL Prăbuşiri crealoare.), Editura „Umsnllalea, Bucu: 
reell, 1924, 

D Reigis face parte dinire puliaii Intelectuali a căror pobilă 
conşilință a fost adinc tulburală de războiul mondial. Fire messianică, 
lemperamen! mistic de vizionar şi de aposiol, în eluzii de un lirism 
nair, veg, diluat şi monoton, d:sa a căuta! să propage fără mall pess 
de altfel, înlr'o almosieră supra saturată de imperialism şovia, de 
E instincte atavice și de ură, evanghelia unui umanitarism generos 
şi ulopic. 

Diseipol al lui Nicolai, a cărui „Biologie a războiului” KS 
şi admirator al lui Roma'n Rolland, d. Relgis ne dă acum sub! influe ses 
nemărturisilă, dar estul de vizibilă a acestuia, o irilogie de roma 
ale gielt interioare. di 

In ele, autorul Încearcă să analizeze evolulla sufletească SC 
linăr, inire nouăsprezece şi douăze; i şi unu de ani, perioada fortun 
a lrecerii dela adolescență la bărbălie... 22 alimo clasă 

Primul volum ne evocă pe Peira Arbore la Pialra, în CSL care 
de liceu, un visălor, naiv, timid, neadapial, în lupiă cu an zeg 
nu-l înțelege, der mai mult cu el însuşi. Pornirile senzuale, E ve- 
bile ale vristei il fac să seducă ne Floarea, o fată de plulat gen pre: 
nise la lirg servitoare. Simjul lui mora! exagerat și un asce desiriu- 
coce provoacă în el remușcări, cind viclima devine o pradă “6; mo- 
lui. Tinărul Arbre se consacră educației sulleteşii şi TE HBkee voia 
rale a fetei, inâljind-o prin sfaturi şi apoi indemnind-o, cam jik må ij 
ci, să se căsălorească cu un flăcău din acelaşi sal. > Arbore e le 
spune el, siat doar în sufletul acestula”. In volumul M, Le spus ea. 
București, airas de chemarea vieții crealoare. „Pleacă, 


RECE ` 479 


e 


Du-te și îndeplineșie:|! menirea de om în acesstă omenire pe care n'ai 
imțeles:o deplin“. Pleacă. In canilală, el are senzația că Înfură 
„fenomenul endosmozel și exosmozel" şi rălăceșie mereu, „barcă lără 
de cirmaciu pe marea capricioasă, încercind să se regăsenscă pe sine”. 

Studiind archileciura, se imprielinește cu studenta în lilere Nora, 
lrecind repede dela emoţii metafizice la dorinți senzuale, care devin 
deliranie porniri de posedare, în faja reluzului Norel, cind aceasia-! 
mărturiseşte că iubeşte pe un altul, 

Vindecal de criza erolică prin care trecuse și revenindu-și din 
starea lul de visare maladiră şi egoisiă, Arbore primeşte un posi la 
ua depozii de fermentare a lulunului la Iech, Aici devine congilent de 
rostul muncii crealoare. „Marele rău de azi e filozolarea pasivă in 
biblioiecă”. ŞI admiră „gindurile vasie și adinci ale lucrătorilor” 
„umila existență umană ce devine măreală prin contopirea fralernă a 
forțelor vitale“. Deşi în sullelul lul „nu s'a potolit încă lebrilul anta- 
gonism dinire materie şi infinil, Ideal și real”, Arbore rezistă farmece- 
lor |igaacei Vira şi tentaliilor ce duc „spre prăpasiii lascinanle”, aspl- 
rind numai la „intrăjirea spirituală” „la comunianile sociale şi cosmice 
ce eliberează omul de sirimta lui inchisoare de carne“ 

In ultimul volum, îl urmărim, revenii în Capilală și lo! mai pă- 
lruns de crezul manillar. ln făplura energică a medicinistei Adina Mi. 
ron, el găseşie in lire prielina „în care-şi recunonșie propria omenie". 

Dar războlul a izbucni! şi crimele lui revollă inireaga lui fire. 
„Totuşi diamantul pur inalterabil al omenirei sale începe să iradieze 
şi în cele din urmă |ișniră din adincimile sale incinse acele citeva a- 
devăruri imperalire, simple şi măreje care luminează ca și harul divin 

e credincioşii apropiaji în extasul lor de inima Domnului ; umaalialea 

ebue căulală în omul solilar și liber, să-și păsireze omenia menli: 
nindu-se deasupra aceslei vremi apocaliplice. El crede în această ilu- 
minare supremă”. 

Incercare îndrăzneață În celace privește conceplia, simpalică s: 
interesantă prin siarea de spiril din care izvorăște, romanul dlui Rel- 
gis e cu lotul nereusit ca realizare artistică. Reaciiune legilimă im- 
potriva naturalismului, care reducea liieratura la viziunea exlerioară 
şi superficială a reaiităii, romanul de aulo-analiză, chiar atunci cind 
na e dramalic și abundă în diseriajii savanle, trebue loluşi să in- 
deplinească anumile condiții. Păsitind o aliludine obieclivă şi crilică 
un romancier, care e in adevăr psiholog, evită subieciivismul și lirismul 
romantic şi disecind slări sulleleşii, râmine inainle de loale un anima: 
lor de personaje şi un crenior de viaţă. 

Fire naivă, candidă, poetică, dacă d. Relais izbuleşie să exteri- 
orlzeze uneori in eroul său Peire Arbore, mai ales in primul volum, 
unele seniimenle şi preocupări care au sbuciumal! propriul lul sufiel, 
el nu reuşeşte aproape niciodată să lasă din el însuși, şi celelalte fi- 
guri aie romanului, cele leminlne cu deosebire, lradează o uimiloare 
lipsă de experiență direciă. Ele nu sial decil nişte Deg ale Imagina» 
jiel lui nebuloase şi psihologia lor e consiruită, problemalică și con- 
venjională. 

Dar chlar cind se oprește asupra deslăşurărilor spiriluale și a 
confiictelor de conștiință ale lui Peira, d-sa e deparie de a fi ua ana: 
list obieciiv, lucid ai rece, căci are o adevărală oroare in faja „cunoș- 
tinjei rajiouale“ şi a „indoelii satanice”. Frazele lul se le'mină aproape 
în totdeauna cu semne de exclamajie și starea lui obișnuită e entu- 
ziasmul liric, „conlopirea extazială cu ascenziunea şi eliariile vitale“. 

in asemenea condiții, prielnice uneori poetului, în nici un ca: 
romancierului, era natural ca d. Relsis să idealizeze la orice pas rea- 
inățle colorinda-le cu aleclivilalea şi visurile lui proprii şi să-şi Io: 
pească, după propria-l expresie, „gindurile în slări sulleteşii conluze și 
necomplecie”, 

ali deleci, constiluiad peniru romanul d-lui Relgis'o funda- 


480 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ge 


m enlală eroare estelică sin! ideologia și Interminabilele predici pact. 
jisto-umanitare de o desesperaniă monotonie, care fac ett de dificilă 
lectura ullimului volum, și ucid interesul dramatic. 

In interesanta și chiar frumoasa prefață în care d. Relgis a Uni 


să dea celilorului lămuriri asupra concepilei sale, dan ne lămureşie ` 


că romanul său iinde „la luminarea ai înlrățirea omenirii“. Atitudine 
de un lezism primejdios şi falş. Arla adevărată se dezinleresează com- 
plect de eleci și graluilalea ei nu e desigur un cuvin! zădaraic, 

Celind trilogia d-lui Relgis, m'am convins încă odată de adevărul 
profund al reflecliilor pe care subiilul Gide le-a descoperit în opera 
alila vreme ullală a poetului mistic englez William Blake; Deen 
pas d'ruvre d'art sans la collaboralion du demon. C'est avec les beaux 
senliments qu'on fail de la mauvaise lilterature”. 


Octav Botez 


$ 
+ + 


€, Rădulescu-Motru, Andrei Birseanul şi Nallonalismul (Dis, 
curs de receplie), Analele Academiei, „Cullura Najională*, 1924, 
Bacureşti. 

Problema najlonalismului, la ale cărei extreme figurează în siinga 
internalionalismul umanilarisi, lar în dreepia şovinismul, m'a fosi nici 
odală mai disculală ca in zilele acestea, care au urmal războiului 
mondial. Şi dacă inlernajionalismul in jară la noi s'a bucura! de un 
credil moral veşnic descrescind, şovinismul a avul norocul unel curbe 
veşnic crescinde, Feluriţi factori au coniribuli la aceasta. Războiul 
a schimba! granijele. Alte configurații etnice și teritoriale au apărul. 
Statul nostru a căpătat o altă iniâțișare. Numeroase şi variale ele- 
mente minoritare au fost sorlile să ia o parle comună la vieja acestui 
nou organism polilic. 

Deprlaşi cu unilalea compactă a vechiului nostru regal, sialem 
inclinaţi să o impunem şi noii lormaţii a Rominiei îniregile, conside- 
rind elemeniul nosiru majorilar ca pe acela care lrebue să ess 
nedisculal. Nous unitate irebue să iasă din ascullare și M 
nu din cooperajie, această posibililate din urmă, zădărniciilă de all S 
de o politică de neinjelegere reciprocă şi mal ales de suspeciare $ 
rearolnlë respeciivă. Afară de aceasia, diliculiățile kecsgr eg DU 
strecurat suterinjă şi ură în rîndurile populației. Economia de după 
războlu puțin produciivă, dar pulernic colorală de specula 
cială dădea preponderanja unel clase care se intimpla Dat 
aliá religie. Intelectualii, funcționarii, micii rentieri Sail în s pe 
derizorii, priveau cu ură la cişligurile normale, evaluate gar, a 
comerțului şi erau înclinați să-i considere ca pe unicul „duşman. mali 
dealiă parie anii de violență trălji subt arme, au simplificat ea in 
menialilatea comună, âccenluind rolul pasiunii şi al apoape gës 
dauna judecății şi a inlelectualității. lată citeva numai dia emi 
DA şi sociale care au favorizat naționalismul de 

eaplă. 
D. C. Rădulescu-Molru, european ca menialiiale, 
mod de a vedea lucrurile, se ridică conira acestui fel de cea ; 
Dag arală că sint două feluri de nationalism. Unul senlime eo laborării, 
al urii şi al spiritului distructiv, Un altul rajional: acela 2 e2 civ, Me- 
al creajiei, al spiritului constructiv. Primul e impulsiv, 
loda lui e violența necugelată. Al doilea nu e orb: r indreptare. 
să combine, să găsească mijloacele cele mal potrivite pi a principii 

Culiura europeană a vllimului secol a afirmat deer, 
fundamentale : culiul personaliiājli și corolarul sân, Progre 


RECENZII 451 
Europeanul crede în progres, liindcă crede in per 
nirea sa. În baza acesiui optimism progresist, el da e 
viaja se poate ameliora, că mediul se poale transforma. În urmărirea 
aceslui jel, el favorizează cooperajia şi caulă colaborarea. „Nallona- 
lismul viitor va fi pentru popor acelace esle caraclerul moral peniru 
individ : va îi voinin luminată de conşilinla morală, iar nu gestul plămă- 
dit în subconşilenlul obişnuinjei“. Sentimentul de palrie nu va mal fi 
astfel un aulomatism iradițional. Va fi, dia contra, un sentimen! lumi. 
nal de rajiune, obieciiv şi cumpănii. Nu mal au senz înirebările care 
se puneau acum ciieva decenii asupra originei noasire. Nu ne mal 
întrebăm asupra lrecutului, ci asupra viilorului, mu de unde sintem, ci 
incolro mergem. Nu mai e vorba de senliment delensiv, ci de unul 
ofensiv. Menirea noasiră in viilor e coltura. la aceasia senli- 
menlul nu e numai inulil, dar și periculos. Rajiunea şiiialifică singură 
ng peale SEN ZS ee Sa ascultăm mai muli de ea, decit de 
, de sentimentele necu > 
pi BC | gelate, de enluziasmul improviza! 
uvintele autorizate ale unui gindilor ca d. C. Rădules 

capătă o deosebită şi semnilicaliră valoare mai ales in acesle ese i 


M. R. 


Lucian Bilaga, Filozofia stilului, ed. „Cultura Nallonală“. 

Despre concepțiile d-lui L. Blaga am mai vorbit fn aceasiă re- 
vislă cu ocazia ullimului său volum de versuri. Am arăla! atunci liniile 
mari ale concepției d-sale, Ele se rezumă la două lendinji: anlirajiona- 
lism şi anlinajionalism. 

istic ca concepție filozofică, impreună cu un înlreg curent 

contemporan, d-sa neagă rajlunii putinţa unei imagini jusie despre 
universul nosira și individului dreptul de a se considera drepi măsură 
a lucrarilor. In analiza acestor idei, am enticipat, luind ca prelex! un 
articol din „Arhiva pentru şiiinja socială“, care formează locmal o 
para GEN volum. Astfel am aalicipat crilica, care trebne să vină 
abia azi. 

„Filozolia stilului“ e o aplicaţie în eslelică a principiului mistic. 
D. Blaga distinge trei stiluri fundameniale : indicidualui, tipicul, absolu- 
tul. Cele două dinlăiu nu-l satisfac, Dindch preferințele subiective ale 
aulorului merg câlră al treilea : confundarea În absolut, în marele tot 
Prin anonimat, prinir'un fel de coleclivism spirilual, core nu diferențiază, 
nici nu dislinge in sprijinul acestei prelerințe d. L. Biaga aduce 
observajil ingenioase, cileodală argumente, loldeauna o distinsă ținută 
intelectuală. Nu e vorba aici de o operă de știință obiectivă, ci de 
un eseu plin de personalitate. Pott fi sau nu de opinia d-lui Blaga. 
Lectura lucrării d-sale hrănilă de o lină cultură și de Independență 
intelectuală, e în orice caz exirem de plăculă 


M. R. 


Vicior Slăvescu, Crediiele funciare din Rominia, ed. „Caricea 
Rominească“, Bucureşti. 

Dintre tinerii naşiri economișii, d. Victor Slăvescu s'a indrumat 
călră o serie de monografii descripiivre şi istorice, care vor lorma 
impreună o Istorie compleclă a organizaliei de credi! a Rominiei mho- 
derne. Lucrarea de lajă e o continuare a unel allela mai mari: 
„Organi:ajla de credii a Rominiei*, publicală anlerior și despre care 


482 VIAȚA ROMĪNEASCÀ 
bn ga 


"mn 


țră. De dala aceasia se sludiază for. 
E ng: Bengelen a celor mai vechi instiluții de credit 
maia, ES ip creditele funciare, Inceputurile acestor instituții sini 
eren hf însăşi începulurile capilalismulni în țara ape rr Ce 
ogr fedai o ei documentejii bogale, d. V. Slăvescu ne Sg ; e lorlur 
pa inreg ari la inceputul economiei noaslre peniru a a r pa organe 
eroica a ațional. la alle capitole se arată gg ne mor, ees și 
de cred inoate: AT a acestor insiilule. Ele au e op prup ar aa pe 
geg ecula cămâlărească şi de grelele ener ei ie fn en SE 
oer E veer ec, un credit pe termen lung, com Wien pă miza 
arta tori è coniribuil la micşorarea dosene A deet KE 
eier won spune aniorgl - în element ajulă!or, iar L-a e A 
DL ca ero pănă Ja iraa Seier Sa SE sang pr d Bd 
i mobiliare romineşii, 
primele E începul de organizație capilalistă. KH 
es DN? cifrele prezentate de d V. eg re ef gë ene a 
esior organe ` 
nemai ra Solaa cu claritate şi logică din bogatul mate 
> Ge injak | 
geg pa amo le tr Sen, şi o suore a poe Nadia D 
*niel“ ecialișiii cași marele a 
poe Bl «a satională nu o pol așiepla dech cu nerăbdare 


M. R. 


efw 


- la religion anliqae 
> nsky, La Sibylle, irois essais sur A 
ei le galeata. E? Rieder Ca, Pate Eegen 
o. 
ulul, ce epar sob! direclia d lui Concert sinal falsului e 
e, "Con da exp'ică că creştinismul, născu! in celora care l-au 
I imit de loală lumea, cu exceplia locmai Gitter era lăculă ca 
= äu? Nu se poale spune că converlirea gen resiigiul unei civili- 
Jonie si, deasemeni, cei ce-l propagan a aaas eu O palate care și 
ei Ender natora Şi totuşi creştinismul s'a impus cu 
azi ne ulmeșie. ia: creștinismul a prias SÉ 
Explicaţia nu poale fi decil aceasia: de lipsea o slare de 
unde terenul era favorabil şi, dimpolr Ze seg Be $ 
irit poirivită, el n'a putul avea nici o inriu "iea fi decii religioasă: 
Kom repararea aceia prielvică e sulletelor nu pu iui în religia anlică 
Ca alle caine, ee E d-lui Th. Deen 
rima par 
SES SE aceasia sini multe. Mai d deosebirea 
osre soosiana să taira ere ee ei vlait, geng 
t una a 
Dos = Pipera ja Trinității putea fi prea bine adoptală de alu. 
cp eri şi de ae Zoé Aeren ee Geer 
ot n 
vechi Konen a idolatrie seghioabă Mere, Sé azi, cre 
exac! acele: şi sen 3 des”. i 
SE he) fajà de Maica Domnului epitet pi inire religia 
în privinja aceasta nu poale îi vorba de vre-o considera 
cea nouă, a creştinismului. A ierea, e cind vom DË nie 
Unde se vădeşie mai mul! încă apropierea pe rari 
ăpastia ce despărjea judaismul de oregana că aici 0 lege 
ee a divinul cu tolul seperat de on enesc, e? nismal - dimpo 
nu este cu pulință inire Dumnezeu şi om, 


n 


E SECH RECENZII 483 


— eegen 


cele două naturi, din momen! ce sdmile 
cxistențs unui Dumnezeu-om sau om: Dumnezeu. ŞI credinja aceasta 


igia celor vechi pre- 


de apropiati de Isus. Dacă Evreii, în așiep'area Mesiei, nu pomenesc 
niciodată de mame lui, e fiindcă religia lor disprețueșie femela: aile? 
esie ia Greci, care inioldeauna l-au dai o mare importanță. Deacela, 
era tozrie nalural ca culiul Fecionrei Maria să capele o aiti 
răspindire (se sie că în țările catolice, aproape loală evlavia se re- 
duce la o exaliată iubire peniru Madona . 
iaşi legătură inire cele două religii - cea ve 
lină o Văsim şi in cultul sfinților, necunoscul Evreilor, dar familiar celor 
"vechi, care vedeau în ei un fel de inlermediari intre zei și oameni, 
al muli; chiar celace formeeză spiritul cel nou al creşiinismu- 
lui fapiul că e religia iubirii- ere deja cunoscul religiei enlice; pe cind 
judaismal mai muli e teama de Dumnezeu (Orecli îi numeau pe Evrei 
„Phoboumenoi ton Dean", cel ce se lem de Dumnezeu), religia aşa 
zisă păgină Propovâdueșie iubirea de Dumnezeu, celace avea să facă 
şi. creștinismul, 

Studiul ce urmează e „consacra! „ ondalorului religie! elenisiice", 
care ar fi, după Zielinsky, Timoleu Eumolpidul, un Atenian care im- 
drilea de cultul zeițelor Eleusialane în templul din Alexandria al 
acestora. Insărcina! find de Piolemeu | cu organizarea unui culi 
unificator evipliano-grec, Timoteu cree — după poruncă religia elinis- 
tică, chemală a se râspindi peste lol imperiul greco-roman, asile! Ore- 
cul acela obscur capălă an roi foarle important prinire marii relor- 
malori si omealrii „căci elenismul e trăsura de unire între religia 
Greciei anlice şi sincrelismul imperiului roman care, el, e trăsura de 
unire intre elenism ai creșiinism. 

Ultime perie a cărții, dela care se irage și tillul, se ocupă cu 
Preresiirea Sibylei: „iese David cum Sibyila“ cum spune catolicu? 
„Dies irae”, Şi incă odotă, ingeniosul cercelător poale ajunge la con- 
cluzia că originile creştinismului lrebuesc căulale in religia păgină. 

Incheierea aceasta, care vrea să ne prezinie religia lui Isus ca 
o sistemaiizare a credințelor răspindile în tot cuprinsul lumii vechi, 
neâvind aproape nimic comun cu Juda'smul, ne apare curioasă: ea au 
ne poele insă surprinde dacă ştim că aulorul e proiesar de litera- 
luă g eacă și deci inciinát a da o deosebilă importanță obiectului 
studiilor sale. Fără indoială, dacă in loc de elină d. Zielinsky er fi 
studiat limbile semilice, părerile sale ar D Lost cu total aliele: ne 
re el $ Kenan care găsea simburele novel credinii încă în prole- 
jille lui Isaia. 

ŞI închizind cartea, nu putem deet consiala că laina cea minu- 
nală a originilor celei mal mari revolujii morale dia Isloria omenirii 
nu este Încă dezlegară. 

M. Menicovic! 


che şi cea crez. 


Revista Revistelor 


— 


Gindirea, No. 5. 

Intro notă măruală, direcția re- 
vistei îşi arală disprelul său pen- 
iru opera lui André Gide. Fireşie, 
in ariä şi în crilica lilerară, care 
la urma urmei nu e deci! o snecle 
e acesteia, orice opinie se legiti- 
mează numa! pe gusiul personal. 
Că André Gide nue cine slie ce 
creator de viață in genul Tolsloi 
ori Maupassani, lucrul e neindoel- 
nic. Dar doctrina critică și morală 
a acestul şei de generalie inspiră 
direct ori Indirect toate eforturile 
lnerelulul francez conlemporan 
de la Marcel Prous! la Paul Mo- 
rand. Execularea apeasla neaștep: 
tată şi sumară, la noi, în Bucu- 
reșii, ni se pare, oricum, curioasă. 
Ceiace ne surprinde mai muil insă 
e, că această crilică se lundează 
pe aliludinea grupului de tineri 
dia jurul revistei „Philosophies“. 
Dar aceştia susțin dadaismul și 
lileralura de aranigardă pe care 
„Gindirea“ o denunță în fiecare 
număr ca artificială, ridiculă şi 
chiar periculoasă. Pe de allă parle 
Andre Gide e un clasic, care a- 
pără tradiția vechii literaturi fran- 
ceze. Penlru aceasla chiar îl urmă» 
resc liceenii de la „Philosophles”. 


Societatea de mine, No. 
36 şi 37. 

Număr de sărbălori, mal bogai 
ca de obiceiu. Articole de N. Ohio, 
lea (Ginduri răzlețe din carnetul 
unul sociolog) Victor Stanciu (Pro- 
blema manualelor universitare) ; 
O. Bogdan-Duică (Nechifor Crai- 
nic). D. Radu Dragnea disculă In- 
lerprelările la care a ajuns MN: 
R." asupra lui „Cousine Dette a 
lui Balzac. 


D-sa e un cotiera dis. 
place modernismul În literalură şi 
atunci apără patrimoniul clasic de 
inlerprelări, care i se par o imple- 
tate : „dar în orice caz noliunea 
de modern nu poale Îi exlinsă e 
supra lreculului fără a se Une 
samă de valorile ciștigale și de- 
mull valorificate conform ca acele 
principii care rămin permanenle 
la baza Judecăţii literare“. Astfel 
d-sa pleacă dela un principiu pre- 
concepul, dela un parti-pris „a 
priori“. Argumeniaţia n'ere ali scop 
decit să-l evidentieze. Ar fi pulu! 
slunci să dovedească și contrariul, 
dacă ar fi avut principiul opus. Ce 
nu se poale face în crilica Mie- 
rară, dacă ai credințe morale ori 
politice? Mal greu e săajungila 
concluzii „a posteriori", tepi 
leclura romanului, din pra 
plăcere, lără nici un alt scop. S 
nu acesta pare să Îl fost aere 
d-lul Dragnea. D-sa n'a observo 
însă că articoli publice! ia Ai 

7 apără pe zac conira mode 
nişiilor så arao “că în Loes 
celace voia să se d 
colo era că noua contepiie a ca 
raclerului nu e așa z 
se crede, fiindcă se poale ger 
în Balzac. Preocupal să» pă 
cu orice pref, d. Dragaea 
că articolul din „V. K Lg pr 
citeodală in același sea i munci 
Se si deosebeşte. De Pie Bette 
cind d-sa declară : „CON mä. 
e o operă pe jumălale rev? De 
un roman descusul“, Se pricepere 
aceasla e o e, privesie.— 


REVISTA REVISTELOR 485 


mine se înirebë in toale felurite cine 
este Olilin Cazimir, peniru scrisul 
căreia are loală admirația, ṣì a 
junge 'a concluzia că irebue să fie 
un uree ai poet, SS ma! bun de 
zece ani incoace". Curios! Căci 
d-ra Oiilia Cazimir a scris În „Vi 
ala Rominească“, vreme de aproape 
zece anl, malerialul unu! volum de 
versuri, pe care l-a şi tipări! acum 
dol ani... E dre „criiica* a 
fosi mulă, cași cu Hogas, cas! cu 
Alice Călugăru, caṣi cu d-na Pa- 

al-Bengescu (cil a seris în „V, 

"A caşi cu alţii. Da, d-ra Otilia 
Cazimir esle o poelă de mare la: 
lent, foarte apreciată de publicul 
iublior de literatură. 

Adevărul Literar conține a» 
proape în fiecare număr „lolle- 
loane" remarcabile, de fllozofie, 
scrise de d. Lucian Blaga — Co 
privire la belelrisiică, Adevărul 
literar a luai bunul obiceiu să 

acă. Ar paica să renunțe încă 

si mal mull la proza origina. 
lš, căci o fose de popularizare 
nu lrebue să fie mai pulin alenlă 
la formarea gustului public dech 
o rerislă de al! sola Co pri- 
vire la versuri, după sumarul ece- 
stel revinle lllerare, s'ar părea că 
acesla arem o recollă exire» 
ordinară de poeți... E prea multă 
„poezie“ in Adevdrul literar. Re» 
marcăm versurile Iscălile Simona 
Basarab. Numal cit ouloarea să nu 
confunde prozaismul poelic cu pro» 
zalsmul prozalc, cum face uneori. 

Punct este o „rerisiă de artă 
consliruclivisiă internallonală”. In 
adevăr, are bucăți scrise În nem- 
Leslie, în lranțuzeșie, în romineșie 
şi înir'o limbă, pe care no putem 
identilica, dar care samână iniru- 
cilva cu limba romină. „Punci” 
fiind ultramodernisi, muritorii de 
rind nu pot injelege deci! unele bu- 
căți, ale unor colaboralori rămaşi 
mai în urmă; celelalte au aerul 
inseripțillor egiplene, înainte de 
Champollion. acestea au mg: 
rele meril de a ne arăta, ca 
ia microscop, ce esie modernis- 
mul. Ultramoderaiştii dela Punci” 
demască maniera modernișiilor 
dela celelalie reviste, Dar poate 
că În încercările acestea (minus 
cele ieroglifice, pe care le cu- 
noaşiem demult din cârjile lui 
Lombroso), să fie ceva. Se poa- 


le. Baudelaire privea odală cu 
infiorare In un idol de lemn adus 
din Alrica, hidos şi mic cil wa de- 
gel, zicindu-și: „mai pili? poale ästa 
e adevăratul Dumaezeu“,.. - Nu pu- 
lem lrece lără să ne oprim asupra 
desenelor, in adevăr expresive, 
semnale Dida Solomon. 


Omagiu lui Joseph Conrad 


Marea revistă pariziană închină 
numărul său de Decembre operei 
romancierului englez Joseph Con- 
rad. Dier colaboralori ca I 
Galsworthy, André Gide, Paul Va. 
lery, Edmond Jaloux elc., scriu po- 
gini de critică ori amintiri despre 
marele roma cier. Spicuim din a- 
mintirile lul ]. Galsworihy urmātoa» 
rele asupra personalității lul Con. 
rad: EI a los! ioldesuna, mai tot- 
deauna cu literatura franceză de- 
cil cu cea wi "zéi |! plăcea Ano- 
iole France, Maupassani, Daudei, 
Balzac şi Merimée. Dinire Englezi 
se inspira din Henry James dar lu- 
bea mai ales pe Dickens. Dinire 
Ruși prefera pe Turgheniew. Tols- 
lol Îl apărea ca mare scriitor. Per- 
sonalilalea lui însă îi displăcea. 
Pe Dostoewaki îl delesia. În aceea- 
sia inira probabil şi ura polonezn- 
lul care era Conrad, contra najlo- 
nalismului imperialist al lui Dos- 
loewakl. 

Până călră siirșilul vieţii Con: 
rad a losi lipsit de mijloace me- 
teriale. Cărţile sale îl raporiau 
loarie pulin. Intro scrisoare cătră 
doamna Oalsworihy scrie că după 
regularea coalurilor cu + ditorii săi, 
n'a primit drep! ciștig decil 5 lire. 
Abia lirziu a ajuns să albă oore- 
care succes malerial. 

Experienja şi călătoriile sale îl 
pusese in contaci direc! cu viaja. 
Asile) disprețula emfaza, vorbăria, 
pedanteria, dar mal ales teoriile 
hazardale și paradoxale. lubea ac- 
junea, sinceritalea și bravura. Tem 
peromenlul său erg aristocratic. 
Disprejuia demagogia și demncrg: 
lismul excesiv, ` 

Din amintirile lui André Gide 
vedem că preluia, pe lingă aulorii 
citaji mai sus, pe Jules Lemaire 
ca crilic. Nu pulea suferi pe Mau- 
rice Barrès. Vorbea rar de călă- 
lorile lui pe mare, cu lonile că 
lrăise alit în vota valurilor. 

„Marea era peniru el ca ọ @- 


10 


486 VIAŢA ROMINE SCH 


mantă părăsilă. Singură imaginea 
unei superbe bărci cu pinze, atir- 
naf în odaia sa, mai evoca o nos- 
talgică amintire“. 

Risul său era viril, franc şi cor- 
dial. Se simiea însă undeva în el 
o posibililale de pasiune care clo- 
colea, 

Inir'o seară, discuție literară la 
J]. Conrad acasă. D-na Conrad ri- 
dica în nouri pe Georges Ohnel, 
André Gide şi Conrad erau indig- 
naț!. Însă d-na Conrad se enluzi. 
asma din ce în ce mai moli de 
„strălucirea lemperalt*, de „boaă- 
țin surdă” a plelurilor sale. Cel 
do! scriitori nu mai înțelegeau ni- 
mir. Abla la urmă au afla! că era 
vorba de Diciorgl venetian Glor- 
glone. pe care d-na Conrad. din 
cauza accentului englezi! pronunța 
cum se Dronunlă nemele serilloru- 
lat francez. 

Pau! Valery ne povesieşie su- 
bieclul nei conversații cn “onrad 
nsupra vosibililăților de dominație 
maritimă a Franței. Conrad cunog- 
tea blne Frania- debuturile sale 
de marinar le făcuse pe copsiele 
Proveniei şi ale Longue-docului 
EI declara că marinarul francez e 
primul din lume prin anume vir- 
tali. P. Valery se înirebă însă de 
ce Fronta n'a fos! niclodală pute- 
re marilimă. Conard observă că 
oridecite ori a văzul o luptă indi- 
viduală dela vaporla vapor, Fran- 
cezii au învins. În schimb în lup- 
tele de escadre colective, Fren- 
cezil erau mal slabi. Cauza era 
probabil lipsa de sentiment soli- 
darisi st individualismul excesiv al 
Francezilor. Asupra operei lui Con- 
rad mal scrie Ramon Fernandez. 
E. Jaloux, Lenormand elc. La urmă 
se publică şi o parle a aulobiogra- 
fel sale. 

(Nouvelle Revue Françoise, De- 
cembre). 


Anatole Frante comis-bibli- 
otecar la Senat 


Anslole France a fos! numil 
comis supraveghetor la biblioteca 
senslului In 1 lulie 1876. -er am- 
b'ția se, pe care noi o judecăm 
de la distanță așa de modestă, a 
avul nevroe de zece ani ca să se 
realizeze, In 1866 ceruse Marelui 


Referendar, marchizul d'He 
un post de Im legal. ees Feel 
spriiieitä de baronul de Barsak 
membru al Academiei; lotuşi în 
locul solicita! de France, fu numit 
secrelarul per!'cular al Marelui 
Referendar. Dinsul nu se desca- 
rajă și în anul următor reveni ce- 
rind să fie numii ce! pojin ca sunra- 
numerar. Cu loat: recomandația 
călduroasă a lui ce Baranie, Da- 
villiers şi a şefului bibliolecei se- 
nalului, Eltenne, primul ministru 
Tropluog reluză numirea Abia în 
1876, subt republică. present de 
Leconle de Lisle <ub-bibl'otecar şi 
Lacaussnde bibliotecar lui Charles- 
Edmond, bibliotecar şef, fu nomitl 
comis  supravreghelor, Biblioteca 
senaiului avea deci, în 1867 Iulie, 
pe Leconie de Lisle, pe Lacausende 
fosi secretar al lui Sainte-Beuve, 
pe Ralisborne execulorul lesia- 
mentar al lul Alfred de Vigny, 
pe Anatole France, deja celebru 
şi pe Charles-Edmond romancier 
şi dramaturg 

Anatole France nu era Însă un 
lunclionar model : foarte neglijent 
in împlinirea sarcinei ce-i incumba 
şi care cerea un maximum de 
două-lrei ore de lucru pe săplă» 
mină, dinsul se expuse la mulie a- 
vertismen!e din partes şelului său 
Charies-Edmond. Asta lu pricina 
că în 1888 Analole France nu fu 
numit în posiul vacant de comis 
principal, cum se așlepia şi se 
văzu invins de un linâr coleg 
René Samuel. El adresă chesiurii 
senalului o prolestere indigaslă; 
petijia transmisă spre referire pe- 
iului bibliotecar provocă un rès- 
puns necrujilor din perles wi 
cestuia, care stirşea ameninlindu- 
cu ultimele rigori ale regulamen- 
lalui dacă continuă a-şi îndeplini așa 
de prosi indatoririie. Se inte KH 
că marele scriitor injepal nu A 
siene feluriielor Injoncjuni nis 
şefului, care avind de poriea ge 
regulemenlul manifestă pri tro m 
dresă irimisā chesiu I talen 
de a cere numirea unul oa Faima 
Lucrul era însă loarte eet aet 


tea pe liece zi: două cel pujian = 
scrierile sale irecesu dre 

dopere; ministerul Instruct 
cuse olițer al legiunii de OP 


DN 


Cum se putea exclude fără molive 
serioase, după dolsnrezece ani 
de serviciu, un asilel de om? 
Chestorii holărasc să facă un apel 
la bunavolnia lui Anatole France 
care răspunde dind asivurâri for- 
male, ceriud însă o interprelare 
inteligentă st liberală a regula. 
meniului. Anul 4489 nu aduse polo- 
Iren sperată de chestori; Charles- 
nd îi reorosă înir'un ton in- 
accepiabil inexacillelea sa la ser. 
viciu și Ansiole France işi prezintă 
în 1890 demisia, ce lu primită fără 
greulale. Conflictul se termină deci 
cu vicioria ini Charles: Edmond și 
a regulamenlolui. Analole France 
răspunse publicind Tha s scrisă pe 
hirtie cu anlelul senalului lar după 
sase ani fu ales membru al Aca- 
demiei. 
(Louis Barihou, Revue de Paris, 
Decembre). 


Puvis de Chavannes 
(Cu ocazia centenarului) 


Tinerii piclori cubişii și posi cu- 
bişli de azi consideră pe Puris ca 
un rece coalinualor al lui lagres, 
pe cind el a fosi în realilele re- 
no*alorul iradijiei lui Poussin și 
inițiatorul marel mişcări decora- 
tive francez. Cu o lehnică vo- 
luntară și sărncă, înlluenjal de 
lonurile gris şi arginiii ale lui Co- 
rol, între academlsmul ce apunea 
si avrora Impresionismulul, Puvis 
de Chavannes a avui cunoșiinja 
aprolundaiă a necesităjilor pictu- 
rii murale, 

Valoarea religioasă a uperel lui 
nu e dalorilă numai senlimenlului 
inteiigenții, credinței care apar în 
mărejele inlerprelări ce le-a dal 
subiectelor crestine în „Inspirația“ 
din Lyon ai în „Sainie Oenevitre” 
de la Paniheon, cl mal ales în us 
mililatea m: ştesugulul său, În au- 
steritalea şi sobrielalee mijloace: 
lor, în nobleja ordonngpleior, im 
hieralismul Tnuinerlt prin simplici 
intea observajlei, în caracierul fi» 
gurilor şi elocvența lor lipsilă de 
orice elec! leairal ca şi de mie- 
vrerie. Lecjla iui Puvis peniru un 
pictor cresiin, o găsim deasemeni 
in simbolismul, adică sirimia co- 
respoudenjă pe care a câulal-o 
jotdemuna intre formele, semnele 


REVISTA REVISTELOR 487 


piasiice, armoniile colorale și gin- 
direa ce a vol! să exprime. Acesi 
limbaj plasiic, aceasiă lorță de 
s: pgesllune, el nu le-a cerul con» 
venjiilor fixale, ci le-a găsi! în el 
lasuși, în nalura și viața lui, În 
aria limpului său, în propria lei 
senslbililate ca și în alorinarea pe 
care a făcul-o de a concretiza, 
generaliza și a face mal clare for- 
mele acesiei sensibililăji inireră: 
zute de privirea lui inlerioară. 

Metoda psihologică, contaciul cu 
nalura, gusteritalea mijloacelor în 
opera lul Puvis de Charannes do: 
vedesc preocupări Inlime pe care 
le pulem califice drept mistice, 
Nevoia lui de ceriiludine, echili- 
brul facultăţilor, îl predesiinau să 
considere piciura ca o lancjie a 
inteligenjii, el cărui scop ergo 
plăcere de ordin intelectual, 

Concepiia lul idealistă a artel 
mergea pănă acolo, Încil eiribuia 
picturii misiunea dea propaga a- 
devârarile spirituale, Aces! more 
picior, avea în el stole unul mare 
oralor creşiin. 

Maurice Denis. Revue Hebd- 
madaire, Decembre). 


Sinceritate şi imaginaţie 


Cullul sinceriiăjii călră sine ta- 
suşi care, de douăzeci și cinci de 
ani ocupă aliia loc în Ileratura 
frane: ză, n'a rengit să ne fach să 
vedem ma! clar în noi. Nevola de 
sinceritale a dal la lumină lonte 
Josniciile, slăbiclunele, incoheren: 
jele şi lașitățile liecărula, a impins 
scriitorul să nu exprime decil e: 
majille încercale și conlrolale de 
el însuși, der să le exprime pe 
toate, să pve propriile amintiri ia 
romane aulobiogralice, să utere 
de monologul inlerlor peniru a 
sorprinde priaire asociațiile de |: 
dei liberul joc al inconştiealului, — 
n'a dus lao lee mal venă Le 
mal compiectă a persoane . 
neşii, ci a fâcul ai ne indoim mai 
muli de noi. 

Freud, Prousi Pirandelo au a- 
dăogai inlirmității noasire morale, 
inhirmiialea psiholog că, arâlindu- 
ne neputinja sincerilăjii, mobilita- 
tea vieţii spirituale. Ent" nosira 
fracjional în atijia „eu” succesivi 
cite minule tiräeṣle, Imposibil de 


488 


comunica! alluia, neinjeles sle.în- 
suşi, cearcă în zadar să-şi unifice 
atomii împrăşiiaţi. 

În loc să „cenireze“ omul, acest 
subieciivism relativis! n'a făcut de- 
cît să-l fărimiţeze din ce în ce ma! 
muli. La capălul  introspecliei 
dusă pănă la fund nu găsim decil 
nepulinia de a ne inlelege. Nu 
găsim o conslanlă pe care să fon- 
dăm cunoaşlerea noasiră înşine. 

Aceslei disoluții a „eului“ cores- 
punde, prin o curioasă conlradie- 
jie, un veritabil mislicism al „eului“. 

Esșuăm deasemeni dacă în loc 
de a căula o constantă stalică, 
fondul permanent al personalității 
noasire, căulăm o consianlă dina- 
mică, molrice. Freud ne oferă Ji, 
bido" al său. Libido însă analizai e 
numai chipul unei impulsii vitale, 
un Pseudonim dal vieții, o lauto- 
logie pur şi simplu. 

Critica moralistă denunță în su- 
biectivismul relativist o teorie psi- 

Ogică ce condamnă pe om la 
pasivitate, îl face jucăria „eurilor" 
stccesișe, distruge însăşi nojlunea 
de om. 

Care's conseciniele lilerare a 
aceslei psihologii în roman și arla 
dramalică ? 

Disconiinuliatea eului va elimina 
din li'eralură studiul „caraclerelor” 
şi orice sublec! ar implica progre- 
sul spiritual al unul personagiu ? 
Conllictele de inieligență vor lua 
locul celor de voință, romaniismu- 
lui de acţiune | se va subslilul un 
romantism al cunoșiinței? 

Asemenea arlă se va baza pe 
observalie, introspectie, memorie, 
experiență, pe lo! ce jaloneară 
scurgerea personalilății în limp. 
Literatură pozitivă, istorică. Ariā 
nu de creajie, ci copie şi reprodu- 
cere. Viaja considerală ca un 
speciacol nu ca un obiect vin. Artă 
pur cerebrală. Upera cea mai re- 
prezenialivă a acestei lendiaje 
esile acea a lui Proust. 

Mulţi văd un Impas în acesi psi- 
hologism integral. 

Se pare însă că nu loală lilera- 
tura s'a indrepial spre acest im- 
pas, care face din arlă un sismo» 
gral psihologic, Subiectirismul re- 
lativis: n'a pulut să suprime senli- 
mentul personalilăjii noasire şi 
al permanente) dealungul luluror 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


iransiormărilor posibile. Subiec. 
livismul relaliris! ne lasă să înire- 
vedem dincolo de ceiace facem 
sau credem că sinlem o rezervă 
disponibilă, un fond slabi! de care 
sinlem conșlieni!i gralie senlimen- 
tului permanen în nol, că putem 
să fim alții de cil celace sinlem — 
Nu numai dorim să ne schimbăm 
(Baudelaire, Mallarme cu acel; 
fuir lå bas, fuir...) dar nu avem 
conştiinţă de noi înşine dech a- 
vind conșiiinia permanentă de 
schimbarea care esile în nol. 

Na e memoria cum credes Proust, 
acea care ne dă senlimeninl i- 
dentilăţii noasire în limp. ci ima- 
ginalia. Ordinea pe care lalrospec- 
be nu ne permile so descoperim 

nol, imaginajia noasiră ne per- 
mile să o concepem. 

Dar această imaginalie menilă 
să facă o sinleză a omului disper- 
sal prin analiza Inlrospectiră cum 
va proceda ? Ce supori va area 


peniru a nu îi arbilrară și factice.. 


Acesta-i punclul decisiv: dela răs- 
pomi aceslei chesiluni de 

n parle orientarea intregei litera- 
iuri de mine. 

Pentru clasicii lradiționali Ima- 
ginația găseşte toale elementele 
unei ordine în schemele religi- 
oase, naționale, familiare şi psi- 
hologice consacrale de experienta 
Occidentului greco talin. Literature 
va avea de subiect accepiarea sau 
reluzul de călră om a acestor 
scheme, luptele pe care eie le 
provoacă in sullelul lul. 

Pentru moderni imaginalia va 

ăsi elementele unei ordini nouă 
în condițiile actuale ale teil ambi- 
onte, în scheme umane adaptate 
la aces! secol. á 

Peniru toli literatura consistă 
încă în a exprima nu ludirizi s 
„échantillions d'humanité” în eg 
se Jonck ees clasici) 
menlele şi pasiunile, sa e 
modernă) elle EE 
nile unei epoci sau 4 
pe senlimentele și pasiunile als 


Lë un a contribuit „8 

rea descoperire a P 

că aria n'a studiati niciodată P“ 

E gen e. ere? pu 
ze noliuni mal mu 

fin Fe de umanitate. Prost! 


REVISTA REVISTELOR 489 
ul o ÎI E. ` 


spune că nu sint sentimenie, ci 
nume! indivizi care să le simiă, 
Senlimeniele nu se iralează ca 
corpuri simple ce s'ar găsi în na- 
turë. Sentimentul e o comnorilie 
instabilă ce variuză dela individ la 
individ, Această combinajle nu are 
deci! o valoare individuală, şi e 
indiferent dacă e reală sau Ima» 
ginară căci en coincide neaparat 
cu un caz real sau virtual, lrecul, 
prezeni sau viilor, 

La limita siacerilății prousliene 
e autorizarea de a da liber curs 
imaginației. El ne liberează de te- 
voarea de a fi nesinceri, Explon- 
tării inconştientului prin sinceri 
tale și inlrospecție nu i se substi- 
ive asiiei exploalarea lui prin I- 
maginație ? Literalura de imagi- 
nație devine scopul logic al per- 
Zeche Iteralarii inlrospeclive, 

Aceaslă arlă-imaginalie pentru 
a Îi comunicabilă va lrebul să ce- 
peile o semnilicajie universală, 

Artistul ar îl ua demiurg care 
ar crela o lume a lul, cuo ordine 
şi legi de ale lul, inconşileniul ju- 
ciad În culise un rol de animalor 
furnizind malerialele de conslruc: 
Hr, Cel mal mare artist ar fi æ 
«el ce ar fi cel mai capabil să dea 
formă oricărel realități imaginare. 
Aria în loc de a copia viaja ar 
face tolul ca să-l servească de 


(Benjamin Crémieux, Lo Nou- 
velle Kevue Française). 


e 


In Anglia există două pariide 
puternice: cel conservalor spriji: 
nit de populația rurală ai cel tras 
valliisi sprijini! de lucrălorii in- 
dusiriali. Pariidul liberal care re- 

ezinlă burghezimea e slob. În a- 
egeri, liecare pariid îşi are — 
sigure — rolurile membrilor săi. 
Dar pe lingă celajenii inncrişi 
intr'o organizație politică, mul e- 
xIstă o musă de celăjeni indepen- 
deală, variabilă, care-şi dă voturile 
ciad unui partid cind alluia și de 
care depinde soeria În alegeri. A- 
ceastă masă a adus la pulere a: 
nel trecu! pe iravaillişii iar acum 
pe conservalori. Celuce lace ca 
aceaslă forță electorală să acfio» 


neze Înir'un fel sau aliul e o ches- 
lle economică. Au volet pe irava- 
ilishi ca fiind partizanii liberalul 
schimb și ai concurenței siră 
ine. cu nădejde că viaja se va 
elleni. Dar cum sistemele lul Ram- 
sey Macdonald n'au odus remediu! 
dorii, masa Uoani8 și-a dei votu- 
rile de dala aceasta conservatori- 
lor, deci prolecționiştilor, pentru 
a-i pune la incercare, 

După experiența lăculă ollădată, 
avem credinja că Baldwin va con- 
linua în celace rrivenie relajille 
cu Franja, politica inaugurală de 
Macdonald, cu atit mai mult, co cit 
polilica Franje! nu vine în conflict 
cu Interesele britanice. Numal o 
schimbare a polilicei economice 
engleze, cum ar fi un tarif prolec» 
lionisli, ar da nașlere la meințele- 
geri, cci var îndrepia falal in 
conira Franței, 

Cu Rusia, care oferă (0 mill- 
oane consumalori — se vor relua de- 
sigur relajille comerciale; de alt- 
fel chiar pariidul conservator pro- 
eciase ; dinloară o politică de ex- 
pansiune comercială ca singurul 
remediu conira șomajului, 

Der mal mull, ser pulea, și ar 
lrebul organizale inire cs le irel mar! 
puteri occideniale Anglia, Franja 
şi Germania iralaie de comerj căci 
au mulle inlerese economice co- 
mune, Alegerea d-lui H. Austen 
Chamberlain ca secretar de slal 
la Externe — care caponaie bine Îl» 
nanțele și economia inlernaj'onală 
- este o garanție și o nădejde că 
după ailmoslera impâciulloare cre- 
ală in Occident de Macdonald și 
Herriot, va ajula în mod poziliv 
reslaurarea comerțului și indus- 
iriei engieze. 

(är Thomas Barclay. Le Monde 
Nouveau, Decembre). 


Boişavitul, Revistă bilunară, 
pol iico-economică, a comitetului 
ceniral al partidului comunini rus, 
Moscova, 1924, edijia „Pravda“, 
No. 12:15, 20 Octombre 1924. 

Dacă in wcesi număr nu găsim 
o oglindă a viejii actuale ruseșii, 
avem cel pulin un refiex puternic 
al preocupărilor cercurilor guver- 
nanle din uniunea repubiicelor 
socialisie sovietice. 

Pairu articole: î) „despre produc- 


490 VIAŢA ROMÎNEASCA 


livilatea muncii“, 2) „Înainlea no- 
ului an de gospodărie“, 3) „pro- 
ductivilatea muncii +i schimbarea 
contraclelor colective de muncă” și 
4) „problemele pariidulu! (comunist) 
la sale“, adică parlea cea mal mare 
şi mal imporienlă a revistei este 
consacrală problemei grave a ra 
porturilor actuale între prolelerialul 
industri»!, pariidul comunis! şi gu- 
vernul comunist din loală Rusia pe 
deoparie şi |irănlmea de acolo, de 
alia. Aulorii consială unanim o 
creştere excesivă a salariilor întosle 
industriile (eproximativ cu 90+) şi 
creşlerea mică n producjiel (apro- 
ximativ 29 A: de aici urcarea pre- 
tarilor mărfurilor, Iimposibililalea 
de desfacere, nemullumirile (ër, 
nimii, transformarea prin aceasia 
a chestliei acesiela pur economice 
intr'o imporianlă chesiie politică 
peniru regimul dic!slurii proleia- 
rialului și peniru parlidul comunist. 
Autori! în nepulință (polilică) de 
a reduce salariile, recomandă or- 
ganizarea lehnicei de producere, 
îmbunătățirea organizării, revizu- 
irea contractelor coleciire cu mun- 
citorii peniru a le impune mărirea 
și ialensificarea muncii şi a pro- 
ducției. Numai pe calea aceasia 
(cred aulorii), eliinind mărfurile, se 
poate face legătura polilică cu 
țărănimea ; aceasia începe să mp: 
nifesleze neincredere in lucrători, 
îi socoale privilegiați ai pariidului 
comunisi și paraziii pe contul pro- 
ducerii agricole. Din această men- 
talitale rezultă un mare „pes 
ricol peniru pariid, dacă burghe- 
zimea sălească va pune mina pe 
com'ielele jărăneşii; “aces! pericol 
exislă şi este inevitabil pentrucă 
burghezia sălească nu poaie fi 
disirusă-; cel mult i se pot limita 
lendinjele de exploalare a sără- 
cimii şi tendinjele conira-revolu- 
jionare“, 

Un mare {relativ} articol esie 
consacral imprejurărilor interne şi 
internaționale, care impiedică pe 
membrii marcanţi el partidului co- 
munisi de a se ocupa de docirină, 
din această cauză autorul con- 
slată, „că parlizanii decad in em- 
pirism și se ivesc o mulțime de 
autori, care simpl fică şi denalu- 
rează marxismul”, 

Tot chesiiei interne de partid 


sin! consacrale două articole de 
polemică între Trojky de o parie 
- şi Vordin, în dosul căruia se 
allă redacjia revislei: Camenev 
Buharin de alla. Vardin făcuse o 
critică aspră lucrării lui Trolky 
despre Lenin, găsindu-i greseli; pu. 
neres în reliei a personalilății sale 
proprii, tăcerea asupra allor perso. 
nalilăți importante din mişcare, lài- 
nuirea divirgențelor sale profunde 
şi principiale in diferileepocic Le. 
nin. Troiky, ca de obicelu, răspunde 
violen! În articolul său „exces de 
zel“, primeşte insă imediai răs- 
punsul redacției care îl intino- 
vățeşie „că nu înlelege bine“ unele 
pării ale doctrinei şi iacticel. Evi- 
dent, polemica quasiliterară in 
jurul cărții lui Trolky „esie mai 
mul! o ocazie peniru a manilesia 
prolunde disensiuni personale și 
polilice între diverse colerii co- 
munisie“', 

Trei articole („colonizarea Ev- 
ropei prin capital american“, „ala: 
cul capitalului anglo-american”, 
„Inlervenț'a în China”) sini consa- 
crale conferinței de la Londra, 
planului Dawes, efectului Inlrărti 
capitalului anglo-american în Oer- 
mania și China asupra tendințelor 
sovielismului de a produce revo- 
luția mondială. Autorii, poriizani ai 
lui Trojky, cred că inlrarea capi- 
inlului american în Europa si 
China va face să scoboare usda re- 
volullonară ` autorii grupului advers 
cred că se vor provoca mai repede 
conilicie acule de clasă, ier a- 
ceslea vor grăbi rerolujia mon- 
dialá- 

Un „articol“ scurl, nedocumentai, 
mai mult arlicol de gazelă, deci! 
de revistă strioaeă esile coasa: 
crat țării noastre, 

D. S. Timov subt tillul; „Criza 
financiară, lupla de eliberare Ro. 
jională şi lupia de în E 
minis“, semnalează micșorarea er 
portului nostru, siarea rea a Că 
ferate, inflatia  moaelară, i 
derea leului, apoi redacere? i 
misiel monetare, criza de be A 
resiringerea producliei, ze pe Y 
apoi inir'un cepitol specia Lë 
titulat „mişcările revolulionare 
Mrâaleui”, spuse iară . osi râs 
ocul şi limpul, că ar Mei 
coale țărăneşii înlinse În 


REVISTA_REVISTELOR 491 


regal, dar că au los! inăbușiie; 
răecoala dela Tatar-Bonar (Sept, 
1924). orpanizală, după cum wa 
siabilii, de agent bolşevici de 
pensie Nisiru, dună aulor ar D ch- 
păla! formă de războiu civil şi răz- 
bolu de eliberare najională; a- 
ceslei mişcări l-ar Îl urma! alla în 
Dobrogea; loale acesiea ar D 
simplome de acullale a luplei de 
clasă în “omi ia, Autorul regrelă 
că mişcarea prolelarialulu| urban, 
din cauza stării de asediu, esie 
exlrem de redusă şi nu poale veni 
în ajutorul jărănimi!. Totuşi speră, 
că oricht s'ar apăra burghezia pria 
leg! draconice, în villor, lupia de 
clasă va deveni mal aculă prin în- 
iroducerea capilalului sirăin, care 
va da o mal vie mișcare industrială 
şi o mal mare conlrazicere a in- 
lereselor de clasă. „Lupia de clasă 
în Rominia, după auior, în prorin- 
clile no! unlle ar avea În acelaşi 
timp şi caracter de luplă peniru 
eliberarea  najlonală”. „Esile de 
aota! interesul pe care îl manilesiă 
socielalea burgheză de alci peniru 
Republica moldorenească, „pe care 
noi” (bolşevicii) „o crelăm“ Din 
punci de vedere „a polilicii nallo- 
nale a partidului nostra” (comunist) 
separarea populației moldoveneşii, 
care populează regiunea Nistrului, 
intr'o unitate de slal independentă — 
nu repreziniă nimic ex!raordinar. 
„Toluşi. crearea acesiei republici, 
in perspecliva ei islorică, rind 
nevrind esle legală de problema 
Basarabiei şi oligarhia guvernanlă 
rominească din primul momen! a 


Intrevăzul această legălură”. Cer. 
curile oficiale işi dau aerul de a 
D mulțumite de acest lepi, văzind 
În el o recunoașiere indireclă a 
d'eplurilor ei asupra Basarabiei. 
Ele îşi exprimă speranța — prin 
ege guvernului, - că crenrea repa» 
icel va servi peniru stabilirea de 
relații amicale inire U. R. S. S, și 
Rominia. „Dar presa neol'clală nu 
Îşi ascunde nelinișiea“; duoë pă- 
rerea ei. U, R, S. S, creind repu- 
blica moldovenească, pune o cursă 
slăpinirii romineşii ia Basarabia, 
mal mull, linde la anexarea iniregii 
Rominii. Ce dovedesie aceasta? 
„că polilica noasiră nalională-— 
în realizările ei pe malurile Nis- 
trului nelinisleste pe salrapii din 
Rominia*. Făcind propagandă pe 
acesi Ieren Impolriva U R. S, S. 
presa rominească propagă idela 
aulodelerminării, pentru care „par- 
tidu) nostra comunisi din Romina 
a plălii aşa de scump în man) 
conferinlei de la Viena”, 

Autorul își lermină articolul de- 
clarind : „călle revolujlei sociale 
in Rominia vor fi duble: lapte de 
clasă şi lupia nalională, ele se 
vor complecin reciproc”. 

Nu ne puleam așlepia înlr'o re- 
visiă a cercurilor conducăloare 
acluale mill je de pesie Nisiru 
la un siudiu obleciir. 

Ca aspect exterior, lehaic: hirtie, 
coperiă, liper, revisia se prezintă 
foarle bine. Prejul ei insă este ex- 
cesiv de mare 60 cop. aur adică 
circa 75 lel pe banii noștri peniru 
un număr. 


ul 
d 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Henri Clouārd, La poésie 
Française moderne (des romgnlt: 
ques â nos jours), Cauihier-VIl- 
lars, Paris. 

O operă de erudilie şi o clasi- 
ficatie înțeleaptă a senzibililăților 
poelice dela Baudelaire încoace. 

Se obișnueşie, observă d. Clou- 
ard — să se daleze poezia moder: 
nă dela Fleurs du Mal; in resli- 
late nu există poezie franceză mo: 
dernă, exislă numai o poezie care 
evolulază reinoindu-se peniru a 
menjinea  lemperalura lirismului 
ei, adaplindu-se vieţii. Din lip- 
sa unui spiril conducălor- poe- 
zia a deveni! un artificiu. Toluşi 
cursul poeziei moderne lrece pesie 
atiiea bogății şi rarități uimiloare 
incil gindirea conlemplatorulul ire- 
irebue să înlăture orice prejudecăli 
docirinale, clasice sau romantice. 

Jacques Rivière, Etudes, 
Nouvelle Revue Francaise, Paris. 

Studii critice în legălură cu miş- 
carea arlisiică contemporană asu- 
pra lui Baudelaire, Claudel, An- 
drè Oide, Rameau, Bach, Wagner. 

Aiexandre Bailiot, Emile Zo- 
la, Societe française de l'imprime- 
rie ei de librairie, Paris. 

Un studiu de ansamblu asupra 
părinlelui naturalismului. Zola e 
studial în irei înfățișări: omul, 
ginditorul şi criticul. Aulorul in» 
zistă mei ales asupra laturii din 
urmă care pănă acum a fost cam 
neglijată. 


ROMANE 


Maurice Brillant, L'amour 
sur les treleaux ou la fidélité pu- 
nié, 2 vol, Bloud ei Gay, Paris. 

O aventură de dragosie din sec. 
XVIII. Un tinăr burghez iubeşte 
fata unui nobil. Acestia nu apro- 

asemenea legulură, Tinărul 
Jacques Papavoine pleacă la Pa: 
ris cu gindul ce a deveni celebru 
ceiace. socoale el, va indupleca și 
volața latălui. 

Eroul se duce la Paris, se in- 
iroduce in lumea leairelor şi cu- 


noașie personalilăjile dramatice și 
Mierare din limpul său. Odală, se 
angajează inlr'o trupă de actori, 
cu care pleacă în lurneu. Trece 
şi prin regiunea locului său de 
naşiere unde nădăjduește să-şi va- 
dà lubila. Dar în zăder, en dispă- 
ruse. În cele din urmă Jacques Pe. 
pavolne o înlilneșie la Paris prin- 
tre femeile decăzule. Deşi ea ii păs- 
irase credința și ar fi răspuns 
acum cu prisosință amorului său, 
Papavoine, care o idealizase prea 
mull, o respinge. 

Suzanne de Ca'lais, Lucienne 
et Weinette. Fasquelle, Paris- 

Autoarea prezinlă două lipari de 
femee: femeia de eri pentru care 
totul în viață e amorul şi femela 
de mine care lrăeș!e singură, ia- 
dependentă, într'o socielale nouă. 

Lucienne e o lală orfană; ca- 
noaşle arta decoralivă cu care iși 
duce erislența. Inir'o zi înlilaeşie 
pe Reinelie, o lemee de moravuri 
ușoare dar cu o inimă de aur, pe 
care vrea så o convingă să-și 
schimbe menialilalea şi felul vie- 
jii. La început reușeșie şi o sirin: 
să prleiinie se leagă intre ele. la 
urmă apare un bärbal care vrea 
să se căsătorească cu Lu = 
să-i dea siluații și bogății, dar cind 
aude că e prietina Întimă a wnei 
femei „uşoare“ renunță la proec- 
lul lui şi pleacă. 

Mizeria desparie dela o wreme 
pe cele două prietine. Reiseite 
pleacă in Orient. Intimplarea 
face să se  înlilnească larâți 
mai tirziu. Reinelle se inoar- 
ce din Orient măritată cu bárba 
tul care părăsise la lacepul o 
Lucienne. Aceasia reușise și €s ‘n 
felul ei. Era artistă mere d ee? 
ducea o mişcare, sociali peni 
înălțarea muncii femeitot. 

Subiectii este dezvollal PE larg 
cu mulie detalii. 


POEZIE 
Le Cor: 


Maurice Pierre Boy i 
tège rustique, poèmes, ed du Cro 


, Paris. A 
ji ens in care se slăvesc mon 


in Tonan 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRĂINĂTATE 493 


ca cimpului, frumusejea odihniloe- 
re a pădurilor sau viaja lihnilă din 
sale in inlimilalea unei grădini. In 
peisajele redale Irec bălrini, fe- 
mel, cile-un cioban, un bejiv, cile 
o vacă, capre elc, cu mersul lor 
mai grăblii sau mai domol- peste 
cimpuri şi prin sate. În ultima parte 
a volumului, poetul ameslecă in 
evocarea frumusejilor nalurii şi 
vinurile sale 

Marius Andre, Emé d'arange 
ua cargamen, poeme, Ed. du Ce 
dran, Paris. 

Poemele sirinse sub Hilal „Cu o 


„ îmcărcălură de portocale* sint o- 


pera unui poe! din Provence scri- 
se in limba muzicală a lui Misiral. 
Siai scurie, adevărale cinlece de 
extaz imauri înaljale vieții. Poe- 
iul cîntă soarele, florile, bucuria 
de a răi şi de a iubi, călătorind 
de marile cu poriocali al 
SS 


nă la marea şi pal- 
mieril ladia ? këng 
Cităm la intimplare : 


Sur l'ampleur de la mer l'aube 
Dianchii, ses rayons y font cou- 
rir de peliis tremblements ` de 
sa Íraicheur ilède noii un dé- 
lice qui enveloppe les choses el 
les hommes. 


Allons, râvellle-loi, e! viens å la 
e arec mol au devant de 
'aube, viens! sinon Tal pear 
qu'une sirène dressanl ses seins 
w'aliire aux profondeurs bleus. 


O nulis, nuiis de la mer des In- 
des, comblen vous Ziler claires, 
nuiis suares! Mon amie sem» 
blai plus jolie e! plus bleus pa- 
raissalenl ses yeux, 


ȘTIINȚĂ. 


Georges Mattise, Lo mouve- 
ment scientifique contemporain ea 
France, IL colleciion Payot. 

Volumul ai 2-lea care a apărul 
acum se ocupă de şiiințeie fizio» 

ice. Autorul se opreșie asupra 
<aranlului experimenlalor Marey- 
Acesta a inventat incă pe cind era 
intern la medicină sismogralul cu 
aj torul căruia a precizat ritmul și 
forma pulsului. De alunci s'a ocu- 
sol mereu cu experienje de Urin: 


logie și mai ales cu aparalele de 
inregisirare care arală prin curbe 
erpresia clară a fenomenelor or- 
ganice. Tol el a imagina! crono» 
lotogralul, lorma primiliră a cine- 
malogralulai. Marey a arätal că e- 
xisiă o armonie inire forma și 
struclura flinjel vii şi funcțiile ei 
organice. 

Vorbind de eleciro-liziologie, d. 
Malisse arată imporianța curenți- 
lar de înaiiă frecvenjă a lui Ar- 
sonval și nalura fluxului nervos. 

Deasemenea arail că esie un 
echilibru înire sabsianjele chimice 
consliluanie ale fiecărei celule, 
citind pe A. Mayor și A, Schaef- 
ler; arală și importanța secrețiilor 
inlerne după Oley. Ajunge la con» 
cluzia că peniru a înțelege evolu- 
jla esie nevoe să se |ină samă de 
stabilitatea sisilemelor chimice care 
conslilue deosebilele organisme. 


ETNOGRAFIE 


Colonel 7. © Hodson, The 
primitive culture of India, Royal 
Asiatic Socleiy, James G. Forlong, 


Londra, 

Cercelind deaproape malie po- 
pulajii primitive ale Indiei şi fole- 
sindu-se și de lucrările anlerioare 
de aces! fel, aulorul incearcă să 
dea aspeciul cultural al intregii 
Indii, 

Se spune că Englezii n'au făcul 
nimic În India, dech numai au ex” 
ploatal:o. Specialiştii francezi cu- 
nosc şi aspectul cultural al activi» 
II engleze. D. Hodson descrie 
formele indiene primilive de cul- 
tură. Arală acliunea faclorilor cl- 
vilizalori in viaja economică și sọ- 
cială. Din această lucrare se vede 
menialitaiea primilivă a unei po- 
pulajii de aproape 130 milioane 
oameni care nu era cunosculă până 
acum deci! de specialișii. 


CĂLĂTORII 


Georges-Marie Hoardt ei 
Louis Dezeuin-pubreuii, La 
première lraverste du Sahara en 
outomobile, Pion. 

Casa Ciirota a organiza! in 1922 
o că âlorie ia automobile prin 5a- 
hara, cu scopul dea se mal câula 
o legătură praciică inire Algeria 
şi Alrica occidealală lranceză. 


494 VIAȚA _ROMINEASC+ 


Autorii descriu aces! drum făcut 
dela Tugguri la Tombuctu cu 
aulomobilele in 23 zile. 

Primele încercări de a lrece Sa- 
hare s'au lăcul În 1916, şi s'au re- 
pelat de multe ori fără rezullal. 
În 1922 s'au organiza! din limp au- 
tomobile speciale. Fiecare aulo- 
mobil avea trei locuri, hărli, arme, 
muniții şi cile un cort demoniabil. 
La roji s'au adaplal lanțuri ca in 
tancuri, peniru înălțimi. La 17 De- 
cembre 1922, au plecal din Toug- 
guri, în curind au ajuns la Tamas- 
sine, epoi la Uargla cu casele 
albe, cu palmieri si minarete, cu 
ziduri crenelale, oraș ocupal de 
Francezi la 1855. La 21 Decembre 
misiunea ajunge la In Saleh ma- 
rea oază a regiunii -unde e pri- 
milă cu enluziasm de populajie, 

Trecase pustiul de nisip venea 
cel de pielre. Aulomobilele trec 
ținutul Hoggar, locuit de Tuar gi 
— iriburi războinice şi Jelultoare, 
pe care m'siunea îl supune și-i la 
in serviciul el. La 51 Decembre 
ajunge la ironliera Sudanului de 
unde începe să apară vegetația — 
si la 7 lanuar - misiunea ajunge la 
Tombuctu. 

Autorii dau relații delailale asu- 
pro oreşului, povestesc excursiile 
făcule prin împrejurimi şi vinălo- 
rile făcute în limpul volajului. Mi- 
siunea s'a intors înapol lol pe e- 
celași drum. 

Abel Bonard, En Chine, Foyard. 
O carle in care aulorul iși adu- 
să impresiile din China subi noul 
regim. Aspeclul oraşului Peklag cu 
polijişiii îmbrăcali în haină caki 
ca europenii, cu templul cerului 
unde venea impăralul la Soisti iul 
de iarnă să oficieze el însuşi, cu 
munlele de cărbune (care nu 
e altceva decit dărimâturile adu- 
mate de apele iazurilor imperiale 
cind s'au deschis), cu părul salba- 
tic de care a fosi spinzural ulilmul 
impâra! al dinasiiei Miag,—esle 
reda! cu senliment şi culoare. 

Vorbeşie de influența bolșeris- 
mului, de foametea care s'a in- 
tins asupra populaliei care minin- 
că coajă de copac. Țăranii năvă- 
lesc in oraşe şi-şi vind copiii cu 
cite 7 10 dolari, de foame. Volu- 
mul mai conține detalii interesante 
asupra calilăților rasei, asupra li- 
leralurii, asupra unirersilății calo- 
lice şi Studenţilor chinezi—şi asu- 


pra mormintelor împăraților Ming 
Deși exislă un preşedinie al Re- 
pubiicei, loluşi împăralul își păs- 
lrează lillul, garda și o pensiune. 
N'are voe să călălorească în siră. 
inăl!ale. 


CHESTIUNI SOCIALE 


4. Swinburne, Population and 
ihe social problem, George Allen 
and Unwin, London. 

Mizeria și sulerințele lumii în- 
iregi au o singură cauză: creșie- 
rea excesivă a populajiei, Peniru 
rezolrirea luluror greulăjilor sc» 
ciale și p lilice autorul propune 
limitarea nasterilor. Condus de a- 
ceste id'i fundamentale, analizează 
un număr de probleme in care le 
aplică : repariilia bogăliel, rapor- 
turile inire capilal și muncă, sindi- 
calismul, palriolismul, socialismul, 
războaele şi prevenirea lor. 

B. T. Miles, /ndustria! Unrest. 
lts cause and suggested Cure, 
Henih Cranlon, London. 

Muncitorii şi capilaligiii sia! tol- 
odaiă asocia|i şi rivali penlrucă, pe 
de-o parle nu pot unii fără ceilalii. 
iar pe de allă parle se luplă vep 
nic peniru impăriirea ciştigurilor; 
de aceia autorul crede ar e: 
xista o soluție impăciulloare: mi- 
na de lucru să inchirieze ea capi- 
talul, nu să fie închiriată. aire 
asifel de inlerveriire sa rolurilor, 
s'ar realiza o produclie care să 
împace interesele tuturor celor în: 
ttebuinjaļli în industrie — stirpind 
asitel cauzele multiplelor conllicte. 


EDUCAȚIE 


Leopold Goiraud, Lelies 
sur I'6ducallon, 2 vol., Alcan: 

Citeva sule de scrisori, pe care 
autorul le-a scris vreme de vi 
30 de ani, soliei sale, falat d = 
celor sale, pro esorilor d Biel: 
nilor, pentru educarea fiului său. 
Scrisorile au fost recelile ug 
corijale și imbogălile cu multe de 
del pedagogice, profesionale 5 d 
ocazie pe care lată! le-a aduna! 
din lecturile lui. Pentru noaa ni 
nerajie aceste scrisori 
spun prea muli, dar ele ge 
o istorie vie a une! familii ep eg 
devārat burgheză dela stirșilu! $ 


e - 


Bibliografie 


D. D. Patraşcanu, In foja Najiunii, Bucureşti, Prețul 60 | 
la Editura „Cultura Naţională“ București, au apărut: 
Matei Caragiale, Romombor, 1924, Preţul 60 lei. 


L. Biaga, Filozofia stilului, 1924, Prelal 55 lel. 
G. Tarde, Legile sociale, traducere, Prejul 80 lei. 


el. 


Saint-Simon, Cotehismul indus'riaşilor, traducere, 1924, Pre- 


jul 100 lel. 
Eshil, Prometeu și Perșii, Prelul 35 lel. 
N. Firu, Oradea Mare, Pretul 55 lei, 
A. Russo, Cinfarea Rominiei, Pretul 15 lei. 
G. Trancu-laşi, Organizarea Internațională a muncii. 


in Analele Academiei: 
N. torga, Nole polone. 
CP besi Ca veti lui Jules Michelet. 
Teoti! >auciuc-Săveanu, Memnon. 
A. Marcu, Romantici italieni şi Rominii. 
In Editura „Cartea Rominească” Bucureşti: 


M. Em e) Insăilări, Preţul 32 lei. 


Prof |. Simionescu, Finlanda, (Canoşl. lolos.), Pr. 3 lel. 
e R Bucovina e e Pr. 3 lei. 
e p Cosa e e Pr. 3 lei. 
ing. A. Casetti, Locomotiva Pr. 3 lei. 


Anton Pann, Cinleca de stea, (Pagini Alese), Pr. 4 lel. 
O. Bolintineanu, Sorin. 


- » e lei 
G. Dem. Teodorescu, Toma Alimoș, (Pag. Alese), Pr. 2.50 lei 
e e Pr. 2.50 lei. 


D 
D 


lon Adam, Mărire şi Cădore, 
Din „Bulet. Asoc. pentru cultura poporului romin“ Sibi 
Dr. H. Petra-Petrescu, Cehi și Romini, Sibiu, 194. 


Pe pâmin! udat cu singe, Sibiu, 1924. 


or. Gh. Prada, Rasele din Europa și Rominia, R 
Cum trebue privită lupta, 


i 3 Conş ientul ai Inconşilentul nostru, - 
d kb Din problemele originel și evoluției 
vieţuitoarelor, 
2 i Probleme de actualitate, 
5 N Problema responsabilitajii sociale 
şi individuale. a 
= e Muncitorul, E 


496 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


In diferite edituri și tipografii: 


Eugen Constant, Galerii de ceară (Poezii), „Scrisul rominese*, 
Cralova, 1924. 

Panait Istrati, Oncle Anghel, 1924, Rieder, Paris, Prețul 6.75 frs, 

o. Tăslăuanu, Sioieie unite ale Europei, Tg. Hues, 1924, 

Kiss Piroska, Arüiieieit Viragok (Poezii romineşti lraduse in 
ungureșie), Cluj, 1924, Preju! 50 lei, 

A. Steuerman Rodion, Cartea Bălatului meu, laşi, 1924, 


Reviste primite la redacţie: 


Revue Mondiale, 15 Noembre 1924, 
Mercure de France, 15 Noembre ṣi 1 Dec. 
Revue Internationale du Travail, Noembre, 1924. 
Sie Cogito, No. 6 7. 

Erdelyi irodalmi Szemle, No. 9 - 10. 
Gindirea, No. 3-4, 

Lamura, No. 15. 

Convorbiri Literare, Noembre, 1924. 
Revista Şilinjelor Veterinare, No. 10. 
Viața Agricolă, No. 22. 

Ideea Europeană, No. 157. 

Ramuri, 15 Noembre. 

Inoâțătorul, No. 8-9, Cluj. 

Lumea, Bazar săplăminal, No. 5 și e. 
Mişcarea Literară, No 4. 

Adevărul Literar, No. 210. 

Acțiunea rominească, No, 3. 

Gindul Nostru, Oclombre și Noembrie. 
Buletinul cărții, No. 9. 

Cuvintul liber, No. 45 - 47. 

Revista Moldovei, No, ët 

Peninsula EE No. 7 

Slave, No. 1 

Soclelalea SA mini, No, 31 — 34, 


Năzulnța, No. 4— 

Țara de jos, ue 39. 

Aomfnig militară, Oclombre. 

Miorița, Noembre. 

Anuarul institutului de Istorie Naţionala (publicat de N. Lepe- 
dalu și |. Lupaș), București, „Carlea Rominească“, fără prej 

Comoara satelor, No. 7-8, 

Lanuri, No. 10. 

Daruri, No. "ST, 


fer -o 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI LX 


(Anul XVI, Numerele 10, 11 şi 12) 
I. Literatură. 


Rărgăuanu G..—ln piață $'*'. è D D "Kach MT D 

Botez” Demostene.—Sp Mal . . ` A 

Codreanu Mihai. pa Tarom (Candela. mm Be 
narea) . . AI det 

Codreanu Miha. —Stig ‘Diavoli . 

Crăciun Eugen.—la Tremin şi la Lacurile italiene 
(Note de câlâtorie), . . 

Crăciun Eugen.- ln Trentin şi la Lacurile italiene 
(Note de călătorie) 

Gonciarov l. — Oblomov (Traducere “din rasegte de 
A. Frunză) . 4 

Gonciarov l. —Oblomov (Traducere din rusește "de 
A. Frunză) S 

Gonciarov 1. .—Oblomov” (Traducere 
A. Frunză) . 

Nanu N. Alexandru. — “Cintec arit 

Sadoveanu Mihail—Balaurul . . 

Stahl Yvonne Henriette —Volca 

Teodoreanu lonel.—La Medeleni 


Teodoreanu O. AL.—0 inspecţie 


gr, A 


D 


Hi 


Lë ké . 


E ew 5-9 WW 
eARZOR. 20,9. e 
" ad IT Wé NW éi e 


N 


II. Studii.—Articole,— Scrisori din ţară și din 


străinătate, 


Bogdan- Duică G..—Multe şi mărunte despre Emi- 
nescu (IL Vara anului 1868) REN e en, 
Galaction OG. Printre tomuri brăcuite (Biblia mea 
englezească şi traducerea Noului Testament) `. , 
Ibrăileanu G .— Anatole France (citeva retlecţi) . . 
Minea 1..— Personalitatea şi activitatea literară a lui 
tee CARA a a ENEE a IDE 
Minea I .— Personalitatea şi activitatea literară a lui 
A O n e a a ar i i a o ai 
Ralea D. Mihai.— La moartea lui Anatole France . 
e » —Formațta deht de personalitate (Stu- 
diu de psihologie genetică), . . . s soena’ 
Ralea D. Mihai..— Formaţia ideli de personalitate (Stu- 
diu de psihologie genetică) . ee 
Roşca D. D.—Unanimismul lui Juls Romains . . 


sw — Scrisori din Paris (O patologie a li- 


. 

US d D i 3 ei e Je a ai 
Simionescu I., prof..— Forme arhaice în viaţa popo- 
PRI TO e ai ao rca e e e o EE 
Zarifopol Paul—Obiecţii lui Flaubert. .... 


III.—Note pe marginea cărţilor 


Ibrâtleanu G.. — Note pe marginea cărţilor (Scrisorile 
lui William James.— „Balaurul“ d-lui Sadoveanu.— 
Ken Keraeg e e . Vu pe a 

Sadoveanu Mihail.— Note pe marginea cărţilor (Gli- 
goraşcu- Voda). . . . 


IV. Cronici 


Botez Octav.—Croniea ideilor (Anatole France critic) 


Sevastos AM. — Cronici teatrală (Traducerile.—Hero 
şi Leandmu. Shylock) ... . IR? `, — 
Sevastos M..—C'onica teatrală: laşi (Heidelbergul de 
oan Scampolo.— Prieteşug la toartà.— Baba 
rca]. à IW e a e e e D ei. 8 e . 0 SE 
Viana Tador—Cronica literară (Panait Istrati: „Kyra 
y na“ D D D D D e a D e D Lé e 6/2ëerä 
Vișuianu x Const..—Cronica externă (Evoluţia fas- 
cismulu i 6 '€ e 6 e endon Die, PAN 
Vişoianu I. Const..—Croniea externă (Protocolul dela 
Geneva) -o.o a a RIN 


Un profesor.—Cronica şcolară SECH 


V. Miscellanea. 


Nicanor P. & Co..— Miscellanea (Voica.—Cazul Istrati, 
— Considerații teatrale,- Nevola criticii. —,Ps:holo- 
le Mea). ame aal S a. » 

Nicunor P, & Co..—Miscellanea (De Max — Anatole 
France şi civuizaţia.— Biografia, — „Luceafârul“, — 
Toi Eminescu) a e Sp Zéi le ONRAT 8 5 

Nicanor P. & Co —Miscellanea („Präbuşirea* popo- 
tamsmului.— AI 3... polemică, — Curiozitàți.— Pentru 
„Mişcarea Literarã“.—Pentru cetitorii no tri). 


VI. Recenzii 


Agtrbiceanu [..—Desamăgire (Octav Botez) . .. 
Blaga Lucian.—Fiozotia Suiutl (M. R) . ... 
Bogdan-Duicå G şi Popa-Lisseanu G.. — Viaţa şi 
opera lui Gheorghe Lazár | Minea) ... . . 
Davidescu N — Conservator et C-nia (M. Ralea). . 
Kaiserlyng H..—Ph'losophie als Kunst (M. R.) . . 
Manoilescu Mihail —Org-nizarea financiara a econo- 
mie! naționale (Save! Rădulescu), . . . s. s 
ig eu Philosophie Wilhelm Wundts (Sorin 
avel D a D D D D D D D KW s . . . - 
Petrovici [.— Figuri dispărute (|. Minea) . KR 
Pong Lisseanu G.—Amor şi Psyche (|. Minea) . 
e > „ — Toxaris sau prietinla (|. Minea) 
grea Metru C..— Andrei Birseanul şi Naponalis- 
mul D e Sch e TC Ce Wë cé oi o ei a 
Relgis Eugen. Petru Arbore (Octav Botez) . . . 
Slăvescu Victor. Creditele funciare din Rominla (M. R.) 
Suchiunu I. D.—Despre avuţie (Savel Rad lescu) . 
Thibuudet Albert.—Les De lorrans (0.B) . . 
Zielinsky Th—La Sibylle (M. Menicovici) . .. 


VII. Revista Revistelor 


N LA o lea e pci a 8 
Barciay Thomas.—Alegerile engleze și relaţiile anglo- 
Iran. ere (Le Monoe Nouveau) . . . .. . . » 
Barthou Louis.—Ana'ole France comis- bibliotecar la 
senat Revue de Pan.) .. . .. .. A, E 
Beaunier Andre.—Anatole France (Revue des Deux 
EE vd eech e Ria e 3 Ee 


487 


ër 


IV 


„Bolşevicul" . . 
Chaumeix Andrâ.—Criza politică a Germaniei (Revue sul 
Paris) Ri. 330 


Crémieux Benjamin. Sinceritate şi im 
baarn EH è si aginaţie da 
vray Henry.—Joseph Conrad (Mercure de i 
Denis Maurice. — Puvis de Si (Mer ire de Prance) d 
EN AN E e en e NR E 436 
„Gindirea* . . , e e 178 
„Gtndirea“ e Zb . D - D D D . kd zs . a D pi 
333 
334 
331 


Got Ambroise. —Problema ex ansiunii mane 

migrarea (Mercure de Berg : Le oi e 
Gue GE Popularitatea lul Anatole France (Revue 
Literatura olandeză şi spaniolă (Ii Concilio) ` | ` 7 
nb erara” a 

ogaro Bertrand — roblema dato iilor inte 

Monde Nouveau) , r bie (e 179 
O autobiografie a lui Anatole France (Revue de France) 329 
e Azi lui Joseph Conrad Soureil Revue Française) 484 

> =. . Ki Ki Li Li E? 484 


„Revista de Filozofie“ ge 178 
Scrisori inedite ale lui Dostoevski (Revue Mondiale) . 180 
„Societatea de mine" 483 
Thibaudet Albert.— Stendhal şi Molière (La Nouvelle 

Revue Française) . Ag 331 


Zimmermann Paul Jean.— — Co prilejul esseurilor cri- 
tice „jugements“ ale Iui Henri Massis (Philosophies) D 
VIII. Mişcarea intelectuală în străinătate . . 335, A9 
IX, Bibliografie . H D . Li Li D D MM . 338, 14 


pre me 


BIBLIOTECA 
 UNINERSITAIIE 


PA: 5 e 


EE mg a 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primita la 
redacție, nu se înapoiată ; în schimb, acel autori ale câror lu- 
crâri urmează să se publice în revistă, vor fi înștiințați, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 

Redacția își rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după consideraţii tech- 
nice și editoriale, 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direcțiunea Revistei, 

Autorilor care nu locuesc în lași nu ll se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sint rugați să-și redacteze manuscrisela 


definitiv şi citet. 


= 
Eed 


a 

Pentru tot celace priveşte redacția: manuscrise, reviste 
ziare, cărți, etc, a se adresa la Redacția Revistei „Viața 
Rominească”, strada Alecsandri, lași. 


LEE 


Din editura „Viața Rominească'“: 


ée E 


OTILIA CAZIMIR | LUCIA MANTU 


LUMINI ȘI g UMBRE ` raume 


G. IBRĂILEANU | OCTAV BOTEZ 


SPIRITOL DIN ` | Pe marginea cărților 


ROMÎNEASCĂ | Scriitori romini şi siräini 


PREȚUL 30 LEI 


ta —— 


Di 


AA ărut: = BW 
ber IONEL TEODOREANU 


BIRLIOTHÈ UE GÉCOROMIE POLITIQUE 


. mmm RA | sin, Ke: 


= Preţul 30 Lei | 
L'idée de révolution dans les doctrines 
socialistes 


—— 


| 
Prătace de C. POUC 1 | Al. A. PHILIPPIDE 


EN Aur Sterp 


A Apărut: e — r] 
DEMOSTENE BOTEZ 


Povestea Omului 
| Fără Graiu ee 


| Roman g ee E 


PARI 
Marcot] Rivière Ke e Jacob at 
Pria 15 fr. 


VLADIMIR COROLENCO 


| JEAN BART 
Traducere din ruseşie (EUGENIU P. BOTEZ) 


de A. Frunză à shi 
| Prețul so tei | | Prințesa Bb | 


> vi 


F 
a 


459.0; 


Séile Sauer eat aS a] ase AS 
ea d 
kee, AR 


DARI, P| aiie A 
P 
a)! 


Le di Bet E be, 
ht L d 
Wi Ki e SCH 
2 e = a SCH si 
Hä Gd Xa ATAVAA TAAN EAR RRC 


LD 


= 
Kap GIS LSC 
e age 
Ce ICE CE lea We Tee H | Sa. 
îns Basile E E se ai ae daia caza 


"be 
D 


äs 


REES 
= aie ir Sile (e sti 


Kë ali Géi 
P La, II 


ae we ale Zug _ as s e 
ISI DAS EE LOLA 
(E SE CC 
VATSAAN > 
e lea ei e Te 
SR Ou RECH CARE K] ONG 
III -9 AIE T K 


"3 dek, m E A éi RAN Dë 3 We, ma 
x |> D x ` (hr, 


e UE 


( w 


Ee EE E SUE e ee Tue Tee euer Zeg a 
bag na Ja -a set sal — me w = — 
[Topa m — >= e Ste Ze m DÉI se ` 
TE ~ Les ben Ta a See re va -a 

E me BI ar ra “us We" = m: t