Viata Rom. (R.), 1916, 41

stldisiés hide „tac K 
4 mn hands 


UN 


41284 Perioai ce 


le. 13-76 nuj de eme » 
cf d 


[Ve a Fev 
Viaţa Rominéascä 
Revistă literară şi stintificà 


vd hl 


ANUL Xi 


TET 
Redacția și Administrația: Str. Lipugneaau 
1315 


lie Cloancă 


Am ieşit din Casa Piersicenilor cu moartea în inimă. Nu 


tite aaa anii mi-au mal trebuit, nici ceai, nici joc de cărți. Am spus gazde- 
€ intrat inainte ; lor că-mi este rău, așa pe neaşteptate, si am plecat de acolo. 
Mao) i À Cind îmi alegeam paltonul, mi-a ajuns încă odată la auz risul 

j : èi cristalin şi alintat, Aşa dar, si ea era ca toate celelalte!.. 
[== 5 iyl 13A : Afară ploua mărunt şi un vint străbătător răsucea stropii 


de ploae $ asvirlea în obraz, intepätori şi reci. În fața mea 
via și scirțiia, din mit de crengi bătrine, zăvoiul. Namila lui 
neagră si zbuciumată avea în poale cîteva luminite, cîteva teli- 
mare pierdute pe alee. incotro să apuc? Am intrat în zävoiu. 
Mă chema singurătatea lui sinistră si mă chemau si mai mult 
amintirile de astăvarâ... Aici în zăvolu am cunoscut-o... Era la 
o masă, colea lingă bufet, cu soțul ei, cu mai mulţi prieteni și 
prietene. Citeronéle meu m'a prezintat: „—Noul nostru adminis- 
trator de plasă.” M'am încovoiat ca un prost şi am sărutat mti- 
nile, în dreapta si în stinga, arătind tuturor, fără rezarvă, o ne- 
sfirşită si imbecilă sinceritate. Veniam cu capul plin de gon- 
vingeri adunate de prin cărţi, plin de hotăriri frumoase şi, cum 
se zice, de ideal. Ce soartă ironică! Cu această zestre sufle- 
tească intram, nou administrator de plasă, în acest colţ de pro- 
vincie, bintuit de intrigi politice, de jocul de cărţi si de frigu- 
rile adulterului! 

Am stat locului, acolo unde era masa de astâvară. Lumina 
telinarului îmi arâta alături, încremenit şi negru, bufetul, astă- 
vară răsunător de viaţă si de cîntece. Departe, în întuneric, era 
o singură stea gáibue—al doilea felinar de pe alee. Aveam, prin 


urmare, Între cele două felinare, aleia goală si împietrită. Am 

À început să mă plimb. La picioarele copacilor izbea ploaia mal 
: puţin. Am coborit umbrela pînă în creștetul capului şi m'am 
> cutundat în durerea mea neroadă, Vuetul de deasupra, trosnetul 


crengilor si toanele vintului mă învâluiau cu un nu ştiu ce far- 
mec prietenesc şi trist, cu nu ştiu ce mingteri, din zbuciumul 
cuiva care ar fi suterit alăturea de mine, 


6 VIATA RGNINEASCA 


—————. 


-—— - _——— 


O vedeam limpede în ochii mei, albă şi trandafirie, provo- 
cătoare si perfidä, aşa cum sta de vorbă cu rivalul meu, o vē- 
deam cu aceiaşi claritate, ca în salonul Piersicenilor, Credinţa ei, 
cuvintul ei, devotamentul ei... acelaş cîntec fals de gramofon pro- 
vincial, ca la toate celelalte cocoane de pe aici! Singurul vi- 
novat sînt numai eu, naivul, care am socotit-o serioasă, superi- 
oară prietenelor ei de poker şi de infidelitate conjugalä. Mi-a 
jurat, înşelătoarea, de atitea ori că eram intita şi cea din urmă 
a ei iubire, întiiul, unicul ei păcat! Am crezut-o pe cuvint şi 
am primit-o, în braţele mele, în visurile mele, în sufletul meu 
infrigurat şi credincios, ca într'un naos impodobit pentru miste- 
rii. Si iată, azi, definitiva întărire a bănuelilor mele! Maria mea 
se desface de mine pe nesimţite, s'a desfăcut! şi se înfăşură, ca 
o iederă, în jurul acestui atlet vulgar care este căpitanul Vladi- 
mir, Să-i fie de bine! Seara aceasta m'a lămurit deplin si cred 
că si pe alţii mai proşti de cit mine, dacă în salonui Piersice- 
nilor o fi fost vreunul care să mă întreacă. Vorba ei cu căpi- 
tanul, ochii ei şi mai cu seamă risul ei „imi sint de ajuns, 

Cintă vintule, sunati crengilor, vuiti brazilor vecinica po- 


Dar ideia aceasta m'a sugrumat şi ploaia, pe obrajii mei, s'a fä- 
cut fierbinte, deodată. Femee fără inimă! Femee care trâdezi 
atitea amintiri şi atitea jurăminte, mi-e greu, în seara asta, şi 
pling afară în ploaie, pe cînd tu rămii colo, în lumină, şi în do- 
goarea privirilor noului tău amant! 

De ce mai zäbovesc! Haidem acasă. Și cu acelaş tumult 
de-asupra mea, de ramuri plesnite între ele, de foi uscate şi ne- 
căzute, de brazi sonori, am făcut drumul înnapoi. Eram liniştit, 
dar eram şi mai sfărimat şi mai trist. Ce volu face acasă? Ce 
voiu face la birt? Saluturi stupide, întrebări nepoftite, vecinä- 
fati de masă cari te enervează |... Mai bine mă duc devale într'o 
cîrciumă dimprejurul pieţei. Mă voiu înfunda într'un colț si îmi 
voju bea amarul într'un pahar cu vin, 

Am orbecăit prin străzile murdare şi am ajuns în piaţă, 
între cîrciume. Intr'una din ele cîntau lăutarii ; am intrat acola si 
m'am aşezat la o masă goală, mai în fund. Nu m'am uitat de 
aproape la nimeni şi am cerut o sticlă de vin şi ceva de min- 
care, Au venit şi una $i alta, dar deabia le-am atins. Eram mai 
dornic de cintecul lăutarilor. Mă simtiam furat domol de patima 
mea din copilărie, de dorul meu nepotolit după cintecul vioarei, 
AT ascultat odinioară, nopţi şi zile, toate horele, toate legen- 


Li Le 


___ ME CLOANCĂ o — 7 


dèle, toate baladele, pe cari le ştiau țiganii läutari din două sate. 


Cu inima rânită cum eram, m'am lăsat purtat de unda melo- 


diei şi am trecut din amintire în amintire, ca din floare în floare, 
ca din nenufâr în nenufár... Wam întors spre cîntăreți să-i văd 
mai bine, Stăteau lingă tejghea, în colțul dimpotrivă, întrun 
cerc de ardeleni şi se luptau să biruiască fumul si gălăgia din 
Circiumă. Dar muşteriii au început să plece si au rămas la 
mese mai mult oameni tăcuţi şi cu dureri ascunse. 

Erau doi lăutari, cel cu vioara si cel cu cobza. Cobzarul 
era un ţigan tînăr, ca multi de felul lui. Cel cu vioara, însă, 
mi s'a părut fără pereche. Era mult mai negru ca de obiceiu. 
Avea nasul turtit, fruntea turtită, vocea puternică si pâtimasä 
şi în ochii lui, mai mult de ctine decit de om, o privire deo 
dureroasă inteligență. M'am uitat la miinile ţiganului: erau vii, 
subțiri, nervoase şi se multiplicau în jurul vioarei ca un roiu 
de libelule, Era destul de bätrin, câci din astrahanul, pe care-l 
purta pe tivgă, ieşia, pe ici pe colo, cite un cirliont alb, 

Mai erau în cîrciumă doi-trei intirziati, Lăutarii, în semn 
ca de aci înnainte au adunat asupră-mi toată nădejdea şi tut 
respectul lor, se ridicară în picioare şi aşteptară parcă să po- 
muncesc. Observai atunci că tiganul cu vioara era şchiop de 
un picior și era mai scurt şi mai pipernicit decit cobzarul, Se 
uită long ia mine, se uită la jupinul dela tejghea si după ce 
şopti ceva cobzarului, începu acest cîntec neașteptat: 


Trist iaste bolarul nostru! 

Să-i cintâm să-l ogoim, 

Si tu măre circiumare 

Toarnă-i vin, toarnă-i pelin! 
de-o zice: basta vinul !— 

Mai ţigani, mai ceteraşi, 

Noi atunci, cu dibla ‘n mină 

Sa 'nbunâm pe boeras ! 


Am privit, profund mirat, pe circiumar. Jupinul avea un 
zîmbet subțire si familiar. Voia să-mi spună: „—E pentru d-ta! 
Al năibit lăutar te-a mirosit. Te-a înşelat ibovnica, domnule! 
Ei, ce să-i faci, aşa e lumea. Bea vinul meu, ascultă cîntecul 
Fganului, plăteşte ca un boer si du-te sănătos !“ 

Stăteam la îndoială: mă cunoaşte ori nu cîrciumarul ? Des- 
pre lăutari eram încredințat că nu mă cunosc. Eu cel puţin nu 
văzusem niciodată, până acum, pe cel cu vioara. Imi dădeam 


seama că ciudatul țigan venia din Ardeal, ori că se născuse a- 
colo ; era țigan unguresc. Dar nu prea intelegeam cum #u-si 


dădea el seama că nu sint grof, ca să nu mă ia aşa de sus cu 


cintecele lui. Trebuia, însă, să fac faţă imprejurärii, Am zimbit, 
am aprins o țigară si am chemat mai lingă mine pe lăutari. 
Cind mi s'a părut că se isprăveşte cintecul, i-am oprit cu mina 
şi i-am lăudat: 

— Frumos cîntec! nu l-am mai auzit. De unde il ştiţi voi ? 

Lăutarul cel şchiop a aruncat peste capul meu à privire 
nu prea măgulitoare, dar pe urmă a tuşit modest și a dat să-mi 
răspundă. Circiumarul a intervenit cu diplomaţie: 

— E ghiavolul de lje Cloancă, d-le Administrator. Asta îţi 
face cintecul din ochi, cum îţi face ăla, în bilei la Riureni, poza 
la minut! 

Sa fi răspuns: d'apoi dacă n'am auzit pină acum de lie 
Cloancă !—mi-aş fi prăpădit orice autoritate. Am răspuns, ilu- 
minat deodată : 

— Aa... lje Cloancă... brava! acum înțeleg... Dă-i şi lai si 
cobzarului cite-un pahar cu vin! 

— Să trăeşti boiarule şi să-ţi fic inima uşoară ca vioara 
în mina lui lje Cioancă! 

Cei doi lăutari goliră paharele şi potriviră—unul vioara, 
altul cobza, gata la poruncile mele. 

Imi turnai și eu un pahar cu vin şi-l băui pe nerăsnilate, 
ca să arăt că biruesc tristeţea, că rid de ea (deşi ştiam bine 
că mă înşel) şi că sint şi eu dintre vitejii vechi cari înneacă in 
vin durerile iubirii şi ale vieţii. 

— lje, să-mi cinti un cîntec vechi, un cîntec tinguios, auzi 
tu? Să-mi cinti Bulgdras de ghiaj rece. 

Lăutarii se închinară şi începură, Cine à mésteçugit aceste 
stihuri populare, cine a înginat intii sfigictoarea lor mélodie — 
nu ştiu şi poate că nu ştie nimeni. E un cintec care colindă 
pe la ţară şi prin tirguri, un cintec necunoscut de lumea nouă 
şi subțire, un cintec pe care trebue să-l ceri lăutarilor bătrini, 
întirziaţi pe plaiurile Olteniei. || auzisem de mai multe ori, dar 
în seara aceia, fără seamăn cu alta, l.am ascultat cu un dor și 
cu o încordare sufletească înnalte pînă la cer. Peste inima mea 
fierbinte şi singerată, jalea vioarei lui lje Cloancă venia râca- 
roasă, venia minglioasă şi multă, ca spumele Oltului la viltoriie 
mari, O duioşie atotbirultoare mă ridica într'o lume nespus de 
tristă şi nespus de dulce, fiindcă toți plingeau în ea şi toți erau 


A = 


duios incredintati că dincolo de Bulgăras de ghiajă rece viaţa 
nu mai are nici o putință şi în ci un înţeles... 
E i 
Bulgäras de ghiatä rece, 
larna vine, vara-mi trece 
i n'am cu cine petrece, 
äci cu cine-am petrecut 
S'a dus şi n'a mai venit 
S'a făcut negru pămint 
La biserică 'n mormint.. 


Acesta care „s'a făcut negru pâmint” era Maria, ah, inima 
pe care necredința mi-o ucisese!. Dar o generositate caldă imi 
tulbura privirea. Nu! eu sint cel ce s'a făcut negru pămint... 
Pe ea, las-o să trăiască, las-o să se încredințeze că nimeni pe 
lume n'a iubit-o mai mult, mai drăgălaş si mai sfint ca mina! 
Deci, eu „m'am dus şi n'am mai venit".—Si vioara lui lje Cloancă 
vărsa asupră-mi o încredințare uriaşă, nebunească, mă clâtina 
ca un vifor desläntuit în miezul iernei, iar vocea lui aspră și 
scormonitoare era tristă pină la moarte. 

Imi dădeam seama, dar vag, ca un puţin cunoscător, că 
scula pe care o purta în brațe acest tigan urit e o sculă tot a- 
tit de rară ca şi proprietarul. Vaerul care creştea si scădea — 
cu cîte legänäri, cu ce fiori adincil—din cutia ei uscată şi în- 
negrită spunea vechime multă şi mină de meșter fabricant. O 
clipă, mi-a trecut prin cap să întreb pe lje de unde are el aga 
vioară, dar cintecul ajunsese pînă la: 


Bucură-te minästire 

Că frumoasă floare-ti vine, 
Nu vine să 'nbobocească 
Ci vine să putrezească... 


Şi atunci gindurile mi s'au înnegrit ca norii cerului, cînd 
un potop de plone stă gata să se fringä pe pămint si am pus 
mina în dreptul ochilor. Am văzut-o pe Maria, cernită, înceată 
şi albă ca o chiparoasä, mergind spre minăstire! Mario, Mario, 
spune că totul a fost o părere de nebun, că inima ta este tot 
a mea, că jurămintele tale sint tot întregi şi sfinte şi că eu mă 
chinvesc fără cuvint t... 

Dar în aceiaşi clipita, cintecul se rupse ca un fir de bo- 
rangic și cînd ridicai capul văzul lingă lăntari pe dorobantul 
meu dela cancelarie, 


tø _VIATA ROMINEASCA č 

— Să trăiţi, domnule administrator, v'am căutat pretutin- 
deni cu scrisoarea asta dela d. Prefect... 

Am luat scrisoarea fără grabă, am deschis-o şi am cetit-o. 
Prefectul mă chema la el, să vorbim de suplinirea unui coleg 
al meu, bolnav de citva timp, şi care-şi csrea acum un conge- 
din formal. 

— Mergem numai de cit. 

Am plătit ce era de plată şi am dat lăutarilor un bacsis 
mai presus de aşteptarea lor. Imi părea rău că-i las si îmi pä- 
rea rău că nu aflasem încă tot ce-as fi voit să ştiu asupra a- 
cestul mare mestesugar care mi se părea că este lje Cloanca, 
L-am întrebat unde-i este sălaşul. Credeam că stă în oraş. Nu; 
sedea departe, împreajma unei minăstiri, tocmai în plasa cole- 
guiui bolnav care cerea congediu. 

M'am dus la prefect acasă. Mi-a spus că sint ales să fin 
locul celui ce pieacă şi că trebue să pornesc, chlar a doua zi, 
la administraţie. Schimbarea aceasta venia bine. A doua zi, 
pe un timp de ceaţă şi de ploaie cernută ca prin sită, am fost 
gata de drum, Deabia închisesem ochii despre ziuă şi-mi ardea 
capul ca în toiul unui acces de frizuri. Umezeala, cerul sur, 
pădurile fără frunză, convoiurile lunzi de ciori... răcoreau, înce- 
tineau şi statorniceau gindurile mele, cu puterea totdeauna nouă 
a naturii înțelepte. Mā lăsam încredinţat şi legânat, ca un co- 
pil în braţele părintești, după o gresalä obositoare si plătită cu 
multe lacrimi. Tot ce vedeam în ochii mei mă mustra si mă 
înțelepțea. Căsuţele risipite subt stilpii lor de fum, vitele cari 
coborau devale spre pirae, tarinele încremenite subt straturi de 
Ingrăşăminte mi se păreau, toate la o laltă, o lecţie intuitivă şi 
larg binefăcătoare. E atita tihnă, atita linişte în firea cumpănită 
şi imensă, în cit toată nebunia sufletelor noastre, toată flacăra 
insomniilor noastre se clatină şi se întunecă, după o călătorie 
bună, de cinci ore umede si reci. M'am gindit la Maria, m'am 
gîndit la lăutarul din ajun, care îmi cîntase cu atita fo: dure- 
rea iubirilor văduve si mi-am zis că acest sfirsit, intr'un noian 
de cintec şi de flori de îngropăciune, era trumos şi putea să 
fie şi definitiv. 

M'am luat cu treburile îndoitei mele slujbe, am alergat, 
călare, cu trăsura şi cu sania; pe drumurile, cînd mai bune cînd 
mai rele, ale celor două plăşi ce administram şi n'am mai vă- 
zut-o pe Maria. M'am ferit cu luare aminte să mai dau ochi cu 
ea şi am ridicat între noi amindoi, catapiteasma sfintei indife- 


WE CLOANCĂ SE ESTUT H 


O — 


renje. Mingietorul meu din seara despărțirii mi-a ajuns, însă, un: 
favorit aparte, 

Intr'o luminoasă zi de Martie, pe cind mă duceam în trä- 
sură spre reşedinţa a doua, am ajuns din urmă pe un omulet 
schiop, pierdut întrun cojoc numai plotoage si nalt dela ceafă 
în sus o jumătate de metru numai din pricina unei infricosate 
căciuli cu mot. Omuleţul şi-a retezat deodată musuroiul de pe 
cap şi cu el la subtioarä mi-a strigat cu glas zguduitor : 

— Sărut mina, boiarule ! 

Era lje Cloancă. M'am bucurat că-l întilnesc si i-am zis să 
se urce în trăsură, pe scăunelul din faţa mea. Era fără vioară. 
Fusese departe, peste două sate, să tocmească nişte porumb 
— „Cam isprăvit măcinişul, boiarule !“ — şi acum se înnapoia 
acasă. l-am dat vint să vorbească. Aveam nainte două ore de 
drum. Cu vocea lui scandată, puternic țigănească, dar amintind 
graiul din Ardeal, lje Cloancă mi-a spus o poveste amară şi 
lungă, povestea unui artist nenorocit, sfărimat încet şi sigur între 
pietrele de moară ale vieţii, 

Il chema Gheorghe. fe îi ziseseră ciobanii din munte. Se 
trezise între oi şi crescuse lingă ele din copilăria lui cea mai 
depărtată. Nu văzuse niciodată nici pe maicä-sa, nici pe tat'său. 
Un baci bätrin ştia ceva despre părinţii lui, dar baciul murise 
tind lje era de cîţiva ani. A crescut din pomana ciobanilor, dar 
nu putea să alerge şi să muncească la fel cu ei, fiindcă era pi- 
pernicit, din fire. înclinarea lui cea mare era spre cîntec, spre 
caval si spre vioară, Cinta cu orice instrument. Dar viozra era 
patima si puterea lui. Din vioară i s'au tras toate necazurile. 
Dragostea de vioară l-a impins la prima lui gresalä. Cind a co- 
borit odată în tirg şi a întilnit nişte lăutari a furat vioara unuia 
și-a fugit cu ea. L-au prins jandarmii, l-au dus la scaunul de 
judecată şi judecata l-a băgat, o toamnă, la puşcărie. 

De ruşine, de necaz, lje Cloancă a trecut peste munţi, din- 
coace la noi, şi s'a acioat pe lingă nişte ţărani moșneni cari 
tâiau nişte dramuri de pădure. Făcea şi el treabă pe lingă el si 
cîştiga un trist codru de pline, dar şi aici a fost fără noroc. 
Intro zi nu s'a ferit şi-a căzut un copac peste el; i-a apucat 
sn picior şi i l-a strivit. Aproape un an a stat cu piciorul între 
speteze, în argeaua unui creştin. Veniau babele satului şi-i dä- 
dsan cite un colac, Simbâta cind făceau pomană... A ieşit numai 
os şi piele, şchiop, şi mai bicisnic ca mai nainte. Mingierea lui, 


12 ; VIAŢA ROMINEASCĂ 


cit a zăcut în argea, a fost o gioarsä de vioară pe Care i-a dat-o 
un lăutar bătrin. 

Cind a putut să se tirască pe pämint, l-a luat figanu! cel 
bâtrin şi a stat ucenic, lingă bătrin, zece ani. Bătrinul ştia toate 
cîntecele de pe valea Oltului şi era vajnic lăutar, lje i-a învâțat 
tot mestesugul şi toate cîntecele. Moşul care trecuse de șapte- 
zeci de ani, avusese patru femei, dar numai cu cea din urmă 
făcuse o fată. Fata şi vioara erau averea lui întreagă. Cind i s'a 
părut bâtrinului că se apropie funia de steajär, l-a chemat pe lje. 

— Uite vioara asta... o ştii... Nu se dovedeşte vioară ca za, 
nici la munte, nici pe plai... Mă duc şi vă las... Vioara ţi-o dau 
ție... Da am şi treanţa asta de fată... pe Luxita. Bună o fi, rea 
o fi, Dumnezeu ştie... i-o dau tot ţie... Ti-o dau cu jurămint 
să n'o gonesti, ci s'o häränesti… Să aduni mălai cu vioara si 
să ţii pe Luxiţa,.. 

Aşa a fost testamentul bătrinului lăutar: peste cîteva zile 
a închis ochii. lje Cloancă, credincios bätrinului, a luat şi vioara 
şi pe Luxita. Vioara era o sculă de mare pret, dar Luxita s'a 
arătat curind femee fără minte şi fără ruşine, Căsnicia le-a fost 
rea dela început. lje care văzuse pe Luxita crescind lingă tatăl 
ei şi era mai mare de cit ea, ar fi trecut multe cu vederea și 
ar mai fi räbdat, Luxita, însă, era şi leneşă si rea de gură şi 
cu năravuri proaste. L-a înşelat pe lje cu cine i-a ieșit în cale 
şi mai pe urmă s'a înhăitat cu cobzarul lui, 

„— Mă uitam la ea: o vedeam trupeşă, frumoasă. Mă ui- 
tam la cobzar: il vedeam fläcäu înnalt ca bradul... Mă uitam si 
la mine și mă vedem slut şi izinit! Puneam mina pe vioară si 
plingea şi suspina vioafa de sta Oltul să mă asculte... Si räb- 
dam şi aşteptam. O certam pe Luxiţa ca un tată, îi arătam lu- 
mea cum ride de noi şi-i arâtam uneori şi jordia, Dar într'o zi 
mi-a dat un brinci pe cît colo şi am văzut bine că de t-oj sta 
inainte mai mäninc si bătaie... A facut un copil, a mai făcut 
încă unul... Se chema că sînt ai mei şi trebuia să car acasă și 
mai mult mălai, 

M'am desfăcut de cobzarul ål frumos, ibovnicul neveste-mi, 
şi-am luat altul, mai pe potriva mea. Da nevastä-mea nu “a 
desfăcut de el. Intr'o zi, ma dus Dumnezeu la o curte boereas- 
că, Le-am cîntat boerilor pînă la miezul noptei si mi-au dat să 
mănînc şi să beau cit am putut. M'am îmbătat, să trăeşti boia- 
rule, şi m'am întors acasă cu mult curaj. Era vara, pe la Sfin- 
tă-Mărie.... Venisem în cärata unuj creştin pină la podul Oltu- 


P 


INGINERIE VEGETALA ' č č MW" 


=- —— 


celulă în celulă; ele au nevoie de susținere spre a nu-și Impie- 
dica fuactiunile lor, fie grămădindu-se neregulat și strivindu-se 
‘reciproc, fie neveninil fiecare în apropiere cu supralata prin care 
pătrunde lumina solară, ; 
Alt fäsut e cel format din tubușoare fine, din vase capilare 
microscopice, care se intind dela capetele rădăcinilor până In vir- 
furile tulpinelor si rămurelelor, precum şi prin nervurile frunzelor. 
Prinir'unele vase, cu pârefi fini dar cam înlăriți cu lemn, se urcă 
seva brutá, dela rădăcini spre frunze; prin alte vase, cu päreti 
moi, celulozici și cu ciururi din loc în loc, ciururi ce despart 
Becare tub in câmăruţe ce comunică între ele prin găurile ciu- 
rurilor, se imprâşiie seva elaborată spre muguri, rădăcini şi alte 
părţi ale plantei. Nu numai aceste din urmă tuburi, ci chiar şi 
cele lemnoase au păreți prea subțiri si de aceia nu au rol în 
susținerea altor fasuturi (Fig, 1). 
Un alt fasut leagă diversele tuburi între dinsele sau le in- 
cunjură pe dinafară formind scoarța, ori se grămădeşte la mij- 
locul iulpinilor sau rădăcinilor, formind măduva. In celulele cu 


CE 

xE 
SHN 

4? 


|. Elementele mecanice în plante, 
1, Portiune dintro tuipină văzută la microscop (secțiune dealungul) — 
, celule cubice cu pâreţi supțiri (parenchim); J, celule lungite în formă de 

fire ascuţite fa capete si cu pâreţii foarte ingrogati; fe. tuburi ciuruite prin 
care te distribue in plantă seva elaborată; fL, tuburi lemnoase prin care st 
urcă seva brută. : | 

2. Secţiune în curmezis prin aceiași tulpină. Fibrele mecanice unite 
grămadă formtazi o fésie așezată în afara tuburilor cluruite. 

3. Elemente mecanice (fibre) izolate, 


päreti suptiri ale acestui țăsut se adună obișnuit economii de 

hrană fabricate de frunze, economii ce servesc la Intrefinerca 

vieţii încete de iarnă ori la pregătirea repede a mugurilor şi Irun- 

zelor în primăvara următoare, dacă planta are viață mai lunză 
2 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


a —— 


Aer an. Nici acest fäsut legälor, conjoncliv, nu poale servi ca 
schelet. 

Aceste fäsuturi, toate, avind celule moi, fragede, nu pot 
funcționa de cit avind o anumiiă aşezare spre a nu se acoperi 
şi turti unele pe altele. Susținerea intregului organism şi pås- 
trarea pozifiunilor reciproce a organelor, rezisienia ls acțiunea 
puterilor dinafară sint funcțiunile scheletului, atit la vegetale cit 
şi la animale. 

La om și animalele superioare scheletul poate f format din 
suirciuri sau oase, la plante e format din celule particulare cu 
pûrefii ingrogafi şi uncori intärifi prin Impregaare de lemn. 

Scheletul răspunde, şi la animale şi la vegetale, nevoilor 
de susţinere ale organismelor şi pe cl se inscriu, sub formà de 
ingroşäri, de întăriri particulare, rontinuile reacţiuni intre ener- 
giile mecanice ale mediului şi cele ale ființei. La vegetale, ex- 
puse mai muit imprejurărilor neinlăturabile ale mediulni dia pri- 
cină că plantele nu pot micşora acțiunea unor forțe naturale ada- 
postindu-se ori ascunzindu se, aștzarea și modificările scheletului 
răspund aşa de minunat condifiunilor de economie şi de maxi- 
a de bog Se pe ce le-a stabilit, după multe studii, arta 

sinereuscà, incit architectura veget irati i. 
reapare adr getalelor smulge admiraţia ori 

Dacă ne gindim că intr'un pai i 
: è paiu de griu, aşa deşeri şi sup- 
pire à pâreți cum este, se găsesc, in fiecare părticică din el 

cla rădăcină până la virf, toate täsuturile numit i j. 
Me A | ) itet mai sus (asi- 
TRE ucior, conjonctiv, schelet) ne putem face idee ce 

ar neinscmnalä de schelet cuprinde el şi totuși ce conside- 
rabi Te opune el forfelor naturii! x 
isterul acest is 5 i i 
terialului scheletic "MEN a = pi sp Ur tone 
crinii Mecieice P adeplineste cele mai riguroase 

Un inginer i 
zidăria, bolile Areta ore plänueste o clădire, calculează 
cei far ardă urile, finind samă de rezistența materialelor 

a nfa şi de imbinările care d i 
că Aias de ma ti au maximum de efect 
el pose aterial. Ştiinţa construcției a ajuns aşa de Ina- 

nch un sgiric-nor american e tot aşa de trainic is 
n e tol ainic, de rezis- 
bisericile noastre vechi, La bise- 
Pag E fenomenalg, legäturile bol- 
că arta clădirii cra incă ee ere noie, ceia ce dovedeşte 
pe care pa on sed his nu se sprijinea pe calculele 
iu mult inainte de a se cu 

Pa noaşte 
ie zilele noastre, cu citeva zeci ei 

e a fi apărut omul pe pämint 
ai ar } , natura a 

imului de rezistență cu mini 
struirea schel i ani i HEP 
< sc elctului animal şi vegetal. 

BE acă omul ar fi întrebuințat mai mult, în sf i 
pe a cunoaşte și siji of * Siorfärile sale 


ai u i a, metoda obs li și ex- 
perimentării în studiul vegelalelor, poate că Eber ñ dat 


plica acest principiu — 
de material — ja con- 


WANENE VEGETALĂ ____ 19 


multe de învățat dela vegetale; cum isioriceşie științele naturale 
s'au dezvoltat tirziu de tot, abia acum vreo 100 de ani, bota- 
nistii sau folosit de cunoştinţele mecanice pentru a céula €x- 
plicațiuni şi a interpreta observațiuni privitoare la schelel şi, nus 
mai după multe dibueli, au putut recunoaşte cit ce ädmirabil e 
injghebat scheletul vegstalelor şi cit de minunat râspunde ne- 
voiler speciale, Experienţa a venit să lămurească unele probie me 
de amänunt, aşa că astăzi s'a adunat destul material, spre a cu- 
noaşie nu numai structura şi modul de distribuire a acheleiului 
in conformitate cu principii mecanice, dar şi a scoale concluzii 
de ordin xeneral, ce aruncă lumină In domeniul evoivțiuni in 
genere Şi a descendenții speciilor, 

Ipoteza lui Lamarck, ca și concepția energetică a materiei, 
găsesc, in cunöaşiérea organizării scheltiului vegetalelor ierboase, 
aranmente convingâtuare şi verificabile prin experienjs, 

Ca să mâ opresc numai la citeva consideraţii generale, 
voiu avea în vedere mai ales plante ierboase și în specii ce- 
reale, căci la mule din ele dispoziţia scheletului e simpia și 
lesne de inierpetat. 

Inainte de a intra In descrierea dispoziției scheletului e ne- 
voie a descrie elementele lui constitutive, elemenisle mecanice, 


I 


Elementele mecanice ale scheletului variază ca structură şi 
formă. Mai frecvente sint elementele cu forma de fire iungi de 
citeva zecimi de milimetru până la ciţiva centimetri, Aceste fire 
šau fibre sint ascuţite la capete, se intrunesc în mâănunche de 
fire paralele, capetele unor fibre se viră printre capetele celor- 
jale aşa de strins, iacit o îâşie se poate intinde continuu dela 
riul unei rădăcini până in frunze (Fig. I} 

Fibrele rezultă din modificarea unor celule, care tinere fiind 
seamână cu celulele altor fasuturi, Spre a deveni fibre ele se 
lungesc şi işi Ingroașă aşa de mult pärefii, incit golul lăuntric 
aproape dispare, Adeseori fibrele râmin cu păretele celulozic 
si au o mare elasticitate și flexibilitate incit se pol toarce si 
țese. Aşa sint fibrele de in. cinepă, etc. Alte ori in pâreţii 6- 
brelor se depune lemn, ele sint mai tari, mai rigide şi mai pu- 
lin flexibile ; păstrează însă o considerabilă elasticitate. Aceste 
libre cu părții lignificați nu trebue confundate cu vasele prin 
care se urcă seva elaborată, căci prin fibre nu circulă ape, ci 
eie au numai rolul mecanic, rolul de a susținea diversele fäsu- 
turi în poziţiuni convenabile îndeplinirii rolului Jor, rolul de a 
se opune acţiunii mediului (gravitație, vinturi, ploaie, ete.). 

Oricare ar f compoziţia chimică a fibrelor ce constitue sche- 
letul vegetalelor, fiecare soiu de fibre are ceva caracteristic In 
structură, Membrana fibrei este formată, ca toată materia orga- 
nică, din granuli coloidali şi apă, Granulii coloidali, micelii, 


674€ 1! 


20 VIAŢA ROMINEASCA 
a 


+ 
—— 
n. 


: : ii li inioarele nu merg in direcțiuni 
si impui, Ia apr ete Suite pe axă, ci formează șirt ce 
paralele cu axa, nici perpen à a) PC PE RS 
iau o direcliune spiralată. Această og ge dnei a r n: 
dă impresia unui mânunchieș de fire, pe care le-am a 
ca să facem o sloară ori un ginj. Un prim lucru pe care l-ar 
fi învăţat oamenii dela plante ar fi fost acel de a räsuci mai 
multe fire la un loc, pentru a face o șioară ori o ţăsâtură trai- 
nică, căci plantele force firicelele din fibrele lor cu multe mili- 
oaae de ani mai înainte de a fi cunoscut femeile fusul şi furca, 

De notat este că multe fibre sint formate din straturi de fi- 
ricele care se răsucesc în direcţii contrare, ca şi cum ar îi tä- 
cute din tuburi virite unul In altul şi fiecare avind impletituri 
în alt sens. 

Fibrele scheletului au două calităţi foarte importante: e- 
asticitatea şi rezistența, 

Elasticitatea fibrelor, mai ales a celor celulozice, intrece 
mult pe a firelor metalice, Ele nu numai că se pot indoi şi rà- 
suci în toate chipurile revenind destul de repede la forma lor 
iniţială, dar se intind considerabil ce-alungul, par de gumă. 
Pentru metale alungirea unui fir e de maximum ija; pentru 
libre vegetale e de 10—159/,. Firele metalice, elastice au o Ñ- 
mită a elasticităţii. Ele se intind tot mai mult cu cit creşte 
greutatea pe care o atirnäm de capătul lor liber şi revin la lun- 
gimea lor cind depärtäm pulerea ce le intinde; dar tot sporind 
forța intinzätoare se ajunge la o limită, peste care trecind cor- 
pul nu mai revine la forma lui, deci pierde elasticitatea. Odală 
ce am depăşit limita elasticităţii firele metalice pot suporta incă 
greutăți mari fără a se rupe. Numai cind sporul de greutăți a 
depăşi! limita rezistenţii nuulului, firul se rupe, 

La librele vegetale e de asemeni o limită a clasticității si 
o limită a rezistenţii; între aceste două limite diferența e însă 
foarte mică. Odata ce am depăși! limita elasticităţii, nu trebue 
puteri mari pentru a rupe firul, sau firele, Natura nu iroseşte 
în zădar energie! De ce folos ar mai fi vegetalului o depăşire 
a limitei elasticităţii ? Scheletul e folositor atiia vreme cit este 
elastic, 

Pentru a atinge limita elasticității trebue cam 15—20 kgr. 
pentru un fir cu 1 milimetru patrat de secțiune de lişie vegetală 
şi 20—25 kgr. pentru un fr de oțel de aceiaşi grosime. Deci din 
acest punct de vedere fibrele vegetale sunt de aceiaşi valoare 
mecanică ca şi firele de oțel de cea mai bună calitate. 

À doua Calitate a fibrelor e marea lor rezistentă la tracţi- 
une sau presiune; rezistența ce e deasemeni nu prea departe 
de acea a oțelului. Pentru multe soiuri de fâșii scheletice s'a 
dovedit că rezistența e de 15—20 kgr, pe milimetru patrat de 
secțiune, aproape ca şi la oțel (la care limita rezisienfei e intre 
20—150 kgr. pe milim, pătrat). Ceva mai puțin rezistente si 
ma! puţin elastice sint fibrele lemnoase, dar ele au o rezistența 


ai us É îi 


___ INGINERIE VEGETALA 21 


mai mare la indoire, la răsucire, rezistență de care au mare ne- 
voie plantele ceva mai mari, cu Suprafafa mai întinsă, cu frunze 
mai multe, cu flori şi fructe, 

Elementele mecanice cele mai importante In constituirza 
scheletului, fibrele, sint cum vedem dacă nu superioare prin 
multe din calitățile lor (elasticitate, rezistența la indoiri mari 
etc), cel puţin egale oțelului de bună calitate. Aceasta Incă 
n'ar însemna mare lucru dacă aranjamentul elementelor mecanice 
mar răspunde celor mai pretențioase cerinţe mecanice, , . - 


Dispozitia scheletului vegetal, La construirea podurilor, a 
clădirilor... se întrebuințează şine de drum de fier, adică nişte 
grinzi care au 2 feţe late, unite cu o muche metalică, incit pe 
secțiune aceste grinzi au forma de dublu T. Grinzile aceste au 
puțin material şi o considerabila rezistenţă ; au chiar aceiaşi re- 
zistență ca şi niște grinzi paralelipipedice pline, grinzi intregi, 
nescobile pe fețele laterale. Această rezistență a şinelor de 
drum de fier este lesne de ințâles. Jn adevăr, dacă ne gindim 
la ceia ce se petrece Intr'o grindă lixată cu extremitățile pe cite 
un căpătâi si liberă aproape In toată lungimea, cind pe mijlo- 
cul ei punem o greutate, vom constata câ pe fața superioară mo- 
leculele sint indesate una în alta, pe cind pe fața inferioară mo- 
leculele sint trase, depărtate una de alta. Deci pe cele 2 fețe 


Fig. II.—Fâșiile scheletului plantelor sînt dispuse spre a se realiza ma- 
ximum de rezistență cu minimum de material, 
|. Ce se petrece in grinda AB apăsată de o greutate pusă pe mijloc? 
moleculele forței superioare sim indesate una în alta, cele ale tiței inferi- 
oare sint depărtate; deci feţele trebue să aibă maximum de rezistenți. 
2, Se realizează minimum de material dind grinzei forma de aină de 
drum > Biag adică in se de dublu T, 


plante, intre 2 feţe opuse a unul sistem de fâșii ce formează 
un dublu T, e țăsut mai moale, cu păreți suptiri. 


opuse sint două puteri contrarii. Cu cit am avea In vedere 
straturi mai adinci, mai dinspre mijloc în grindă, cu atit aceste 
forte contrarii trebue să lie mai slabe: iar pe direcțiunea axei 
cele două forje contrarii se anulează, Prin urmare, pentruca o 
grindă să aibă maximum de rezistență la indoire, trebue ca 
cele doua fețe opuse, pe care se exercită puterea, să fie cit mai 


39 VIATA ROMINEASCĂ 4 REA = 


rezistente, pe clod mijlocul grinzii poste fi mai gri ceia tte 
âus ta o simplă foaie ca la şina de drum de fier. (Fig. L à 
Frunzele vegetalelor, care stau cu o faţă In sut, cu alta 
în jos sint supuse: presiunii picäturilor de ploaie, acțiunii greu- 
taţii lor proprii, presiunii vintului; adică cle sint puse In Ace 
leasi condiţii ca șineie de drum de fier, Ja ingineria vest 
tala sa realizat forma e Mau la mulțime de frunze In mor 
£ tipic, cum arată ig, Mi, d ea 
za alaini au de rezistat pe de o parie acţiunii vintului, 
care poate bate din toate direcfiunile : in ele nu e de ajuns un 
singer sistem scheletic ca un dubiu T. ci irebue cit mai mule, 
De aceia în multe ierburi găsim o serie de piese tari ca niste 
vergele în lung, dispuse cite două faţă în faţă, constituind tălpile 


Fig. liL—Dispozltla scheletului în frunze şi tulpini, 


j. la frunze, cé au de rezistat mai ales la apărări pe față (nu şi pe 
muche) scheletul (tm) constitue sisteme de dubiu T, avind la mijlac ori sâşii 


de liber şi lemn (îc) ori parenchim (p), Scheletul së sprijine cu capetcie pe 


epiderm: i sus şi : À 3 
eji na LED a in tulpini de urzică moari, rozmarin ete. Fiișiilz mecanice 


formează doué sisteme de dublu T, aşezate concis. 


figurii ginei de drum de fier, iar piesa de legâtură e lormatä de 
alte ţăsuturi mai moi, mai putin rezistente, câct nici nu e né- 
voie de piese tari. Cu cit sistemele aceste în dublu T vor fi 
mai numeroase, cu atit tuipina va fi mai rezistentă, Maximura 
de rezistenţă e cind toate coloanele aceste se ver uni inire ele 
lateral si vor forma un cilindru, În acest caz nici nu mai este 
nevoie de legătură intre făşiile opuse două che două, deci mij- 
locul tulpinei poate fi chiar gol, ca la puiul de griu. (Fig. IVE 
Scheletul acesta cu forma de coloană e potrivit Şi peniru 
susţinut presiunile de sus în jos (greutatea spicului la griu). La 
cladiri, coloanele metalice deşerie au mare rezistență fara să 
aibă mul. material, 4 
Radacinile sint supuse la două acţiuni contrarii cind vin- 
tul apleacă tulpinile, Din partea de unde bate vintul rädüci. 
nile sint trase, sint intinse spre a fi smulse; rădăcinile din par- 
tea cealaltă sint din contra presate, sint împinse în pămint, Kä- 
dăcinite care au fost intinse, trase, pot fi la rindul lor apäsaie 
Impinse in påmint, așa că scheletul ia rădăcini, răspindite în toate 
direcjiuniie, trebue să aibă scheletul la fel | 
Pentru a rezista presiunilor, rădăcinile au ca şi telpinel 


INGINERIE VEGETALĂ 23 


poe mecanice spre exterior, adese chiar cilindre mecanice; 
pre a rezista la tracţiune fibrele nu mai formează lășii risipite 
ci din contra grämädite întrun singur mänunchiu ce ocupă axa 
rădăcinii— dizpoziliune recunoscută de asemene ca foarte ne- 
merită. La rădăcina de popusoi cum se vede în Hg. Va, ambele 
dispoziţii scheletice sint tipic aşezate, 

Prin dispoziţiunile mecanice mai sus schitate, dispozifiuni 
care variază foarte mult în amănunte, se realizează la plante 
ierboase şi chiar la unii arbori o rezistenţă considerabilă, cu o 
cantitate nelnsemnatä de malerial rezistent, 

Le arbori şi arbuşti lemnul vechiu, de un an ori și mai 
vechiu, se transiormă in schelet cind nu mai indeplineste rolul 
sâu de comiucätor al sevei, Cu cit lemnul e mai bâtrin cu at 


Fig. IV.— Dispozitin scheletului în tulpini, 


1. în listarii de soc (Sambucus) sint citeva sisteme de dublu T așe- 
zeta spre pariierit, 

2. În diverse plante ierboase sint multe sisteme scheletice în dubiu T, 
piesa tare (aia piesei) e la periferie. Dacă aceste piesa se unese constitue 
un mel complect, 

3. în tulpină (paiul griului) scheletul are forma unui cilindra cu mni 
multe muchi în atară, muchi ce se sprijină pe epidermā (Ep). latre muchie 
presa tu ciorofil (pa), iar în interiorul cilindrului lemmos un parenchim 
ară clarofii şi La mijloc un gol. fe, fascicul libero-temnos, 


se Intüreste mai mull, constituind inima, aşa de cântată m Um- 
plărie şi construcție. Prin modificarea țăsutului conduciur in fä- 
sut mecanic se realizează o considerabilă economie In organi- 
zare, În natura nu, se crează organe noi decit atunci cind € ab- 
soiută nevor de ele; mai deseori ivirea unei functiü noi, deci 
necesitatea unui nou organ e urmată de slăbirea unei alle funcții, 
deci de lipsa de rol a unui alt organ şi în cele mai malte ca- 
zuri organul ce a pierdut funcțiunea sufere numai mici modif- 
câri spre a răspunde nevoilor celor noi, Clasic exemplu e mo- 
dilicarea membrelor la animalele mamifere în: Jopeti de înotare 
(balenă, locă), în aripi (liliac) ete, etc., după nevoile speciale de 
locomotiune, În toate cazurile de adaplare a unui organ la o 
iuncţie nouă, ni se învederează principiul general de economie, 
pe care l! resăsim dealilel chiar In cele mai superioare funcțiuni 
animale, cum sint manilestările de conştiinţa. 


á 
b 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


IV 


te din evoluţia scheletului la vegetale, Dacă am 
ține az ral de plantele supcrinäre, a de tot regnul 
vegetal, am gäsi diferite dispozițiuni pentru a constitui piesele 
de rezistența. La plantele inferioare și acvatice nevoia de sche- 
let e minimă, pentrucă, prin necontenita difuziune ce are loc 
intre plantă şi apa Incunjurătoare, în fiecare celulă se produce 
o considerabilă presiune osmotică, ce intinde puternic pärefii ce- 
lulari, Chiar la plante aeriene această presiune osmotică are rol 
de Infäpenire a organelor, în particular a frunzelor. De aceia cită 
vreme au umezeală de ajuns frunzele de bostan, de popuşoi, etc, 
stau întinse ; cind e secetă frunzele aceste se pleoştesc, se răsucesc, 
Dar şi la plante inferioare cind e nevoie de rezistenţă con- 
tinuä se formează dispozifiuni speciale, cu mijloacele puţine de 
care acele plante pot dispune, căci In corpul lor nu este o di- 
ferentiare a celulelor In fäsuturi, Interesanta dispoziție a schele- 
tului e la barba pădurii, acea plantă inferioară care atirnă ra 
nişte fire pe brazi şi fagi in regiunile muntoase, In fiecare fir, 
e clic-un cilindru format din lire Ingroşate, tare se țese intre ei 
aga că formează o adevărată rețea scheletică, 


Fig. V.—Dispoziţia elementelor mecanice în părți ale plantei ce rezistă 
la întindere si apăsare, 


L La unele rădăcini scheletul e ia centru m); N i 

2, aa au şi o fâşie scheletică centrală (fm) şi un inel spre epi- 
dermă (tm). 

3, Plante interioare ca barba pădurii (usnea) au uncie celule modifi- 
cate” in elemente mecanice, elemente grupate la mijloc (m). 


La muşchi elementele scheletice sint incă nelnsemnate. 
Ele apar la criptogamele vasculare (Feregă, Coada calului) şi 
la toate plantele mai superioare, care au de susfinut nu numai 
acțiunea agenţilor din afară ci şi povoara numeroaselor lor organe. 

In general vorbind, nu atit superioritatea organizării unui 
vegetal, cit acțiunea continuă a mediului, determină aparitiunea 
şi perfecționarea scheletului ; de aceia si constatăm că, la plante 
inrudite, desvoltarea scheletului e variată şi condiționată de me- 
diu, Dacă vegetalul nu e supus la presiuni şi tractiuni, schele- 
tul său e redus foarte mult; el nu se desvolta indeajuns ln 
cursul desvoltării si chiar sufere o degenerare, cum s'a dovedit 
cu diferite plante ținute sub oblăduirea omului. 


INGINERIE VEGETALA 25 


Experiența a venit så confirme concluziunile trase din ob- 
servare. S'a legat ua copăcel la un färus aşa fel ca, oricum ar 
îi bătut vintul, el să nu se poată îndoi decit pe o anumită di- 
recțiune, să zicem nord-sud. După un an de experiență s'a cons- 
tatat că scheletul era mai întărit, mai desvoltat pe faţa dinspre 
nord şi pe cea dinspre sud, O alta experiență făcută cu un co- 
păcel fixat cu trunchiul de untärus până sub cele dintai ramuri, 
„a dat acelaș rezultat. Trunchiul bine fixat, care nu era expus 
indoirilor, a ramas cu scheletul mai delicat, mai suptire, mai 
reged, pe cind coroana, expusă tuturor nevoilor, avea un sche- 
let muit mai bine desvoltat, 

Aceste experiențe evidențiază că exerciţiul unei functiuni 
intăreşte şi desvollă organul ; lipsa de funcţiune 11 släbeste, îl 
reduce. Caracterele adaptative astfel dobindite sint răspunsul or- 
ganismului Ja acțiunea energiilor externe, sint rezultatul reac- 
țiunii organismului, Dacă reacţiunea aceasta e limitată şi de 
scuriă durală nu devine un caracter erciitar; dacă insă clteva 
generafiuni dearindul un caracter, o insusire s'a manifestat conti- 
ntu, poate deveni ereditar şi determină chiar o variatiune a speciei. 


Privită problema specială a scheletului vegetalelor în lu- 
mina teoriilor evoluționiste, nu putem scoate decit un nou ar- 
gument in sprijinul ideii lamarckiene a adaptării la mediu prin 
iuncţionare, ideie pe care am putea-o complecta cu acea de „a 
similare Iuacţională” ce a devesit așa de fecundă prin demons- 
trările lui Le Dantec. 

Am putea intregi ideia lui Le Dantec prin aplicarea cu- 
noştințelor energetice actuale. Asimilarea funcțională e crearea 
de materie vie nouă, prin interacțiunea energiilor externe, ale 
mediului, şi cele interne ale organismului. Cită vreme däinueste 
această acțiune reciprocă, organismul asimilează, deci viețueşie. 
(ind materia creată se apropie, prin degradarea inevitabilă a e. 
nergiei, şi poate prin materializarea energiei, prin acumularea ei 
sub forma de materie, se apropie de stabilitatea materiei neor- 
ganizate, manilestările vieții släbesc până încetează cu totul. in- 
tre aceste extreme e loc pentru mulțime de faze de manitestare 
si de materializare, de Intärire a unor organe ori de creare a 
altor nouă, Incit chiar în cursul vieții unui singur individ se 
poate constata aplicarea măreţelor principii energetice: a con- 
servării şi degradării energiei, a acțiunii si reacţiunii energiilar, 
ce se pot influența reciproc. 

la lumina acestor conceptiuni alcătuirea şi dispozițiunea 
așa de minunată a scheletului vegetalelor, dispozițiune ce intrece 
cea mai mărcaţă artă inginerească, nu mai vedem un mister ci 
© nouă dovadă a dependentii ființelor de mediul în care viefu- 
“sc, un nou argument pentru teoria evoluționistă la felul con- 
etput de marele Lamarck. 


T. A. Bădărău 


Povestiri de primăvară 


Marele războiu al popoarelor, care dovedeşte că toate al 
veacului nostru sint zădârnicie, că voința şi libertatea sint 
glumă. a aruncat si pe cel ce scrie aceste rinduri, ca pe un fi 
de pulbere, intrun colfisor necunoscut al Moldovei, cu numel 
Cucueti. | 

Asta s'a întîmplat pe o vreme păprasnică din luna lui Faw 
Un ordin mä trimetea la o companie. S'o säniulä ugurică, c 
toată împotrivirea vintului ş'a trimbelor de viscol, má purta p 
drumu fatalitaţii. 

O singură goväire se pare cam avut şi eu, $i calul ce 
roib, şi soldatul care mina: cînd am ajuns într'un vivi de dea 
între păduri, într'un loc sălbatic, la cruce de drumuri. Un ha 
dărăpânat primea prin geamuri sparte virtejuri fine de visco 
si vintoasa, voind parcă să-l prävaie din loc, gemea și urla pri 
hornurile-i şi odăile-l pustii, In acest loc al hofiilor şi drame 
lor necunoscute de odinioară, ne-am oprit. ' | 

O santinelă, cu obrazul invälit în glugă, cu ninsoarea zbå 
tindu-se în juru-i ca un Hntoliu, se mişcă spre noi Ge sub sire 
gina ruine, După ce ne cunoscu şi dădu onorul, îl întreb; 
cacă am ajuns la locul care se chiamă Cucueţi. 

„Domnule căpitan, aici e hanul lui Coun.. răspunse se 
tineia.  Cucusţii e hät înainte, în vale... 

— Fireşte, deaceia-i zice Cucueli, pentrucă e aşezat 1 
miaştina unei väil...” 

Santinela nu cricni şi primi nepăsătoare această observa 
fe ironică. Se trase după aceia în colfu-i, la adăpost de val 
vitoruiui şi rămase ca o umbră tristă în cernerea cenușie, —p 
cind săniuța mă purta pe coasta unei vai şi clopotele calul 
sunau înăbuşit, în armonie parcă cu pustia şi cu albe si miş 
câtoarea singurătate. ; 

intro vale îngustă, în rovina unui piräu, gäsii satul, 


___ POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ ai 


vint fantastic va fi prăvâlit de pe culmi casele cucuete 
cindva sus si zimțuind zarea. Acuma toate şedeau pitite 
în lungul piräului, fără mişcare, şi viscolul le inmorminta 
încet-încet, Din acoperisurile de paie numai, egea, răpede 
răpit de vint, fumul. Părea räsufletul unor jivine, care s'au 
cale în grabă pe vale, surprinse de marea främintare a väz- 
duhului, 


+ 


Acois cra compania mea. Acolo, în coastele dealurilor, 
rapa de luni de zile lucrările teribilelor războaie moderne. Ca 
nişte cirtife soidaţii scoseserä ia inmină imense moşuroaie de ţâ- 
rind. Apoi, încet-incei, pe nesimţite, viriseră spre măruntaele 
pămîntului, toată pădurea din apropiere, după ce-o uciseserä, o 
curmaseră $'o spintecaseră. Satul pârea mort şi pustiu supt a- 
păsatea vitorniței ; gospodarii se coceau pe lingă cuptoare; vi- 
tele se stringeau cap la cap în perdele şi şoproane; cinii mi- 
riau, incovrigafi cu boturile la cozi în culcusuri umede; nu- 
mai oamenii cumpaniei lucrau în inima dealului la nişte nesfir- 
uite grajduri, ca din poveşti. Un pirău care täia ripa pe ling'un 
cring fusese abătut, și 'n coasta ripei cazmalele si hirletele bă- 
tuserä si săpaseră cu îndărătnicie, s'un umed grajd intortochiat 
se deschidea şi se afunda supt deal, Parcă era la marginea 
unor peșteri si palate tainice.—Pe gura unei „rampe“ egea fum 
din jilavul pămînt. Si printre mormancle de zăpadă viscolită 
patrunzind, ajunsei întrun loc unde lumina murca, unde era H- 
nişte deplină si se auzea cumpäna deafară numsi ca un murmur 
depărtat al mării. Pe o vatră veche de foc ardeau bucăţi mari 
de mesteacâr, a căror coajă piriia, se răsucea, lucea viu şi risi- 
pea un fum gros cu miros plăcut de gudron, In semiintuneri- 
cul hrube:, în piipiirile fugare ale vechiului foc haiducese, ne- 
“steniţii pionieri se opriră, își lăsară în jos cazmalele si hirle- 
ele, se rinduiră, şi mă priviră cu curiozitate. 

Erau fantastici oamenii mei, cu căciulile negre de campa- 
sie în cap şi cu opincile umplute cu paie in picioare. Stăteau, 
Emst si nu spuneau nimica. Un sergent cu ochii negri ca pă- 
cura dădu raportul cu voce jumătate ;—apoi cazmalele incepurä 
'zrăşi să bată în pămînt, cerindu-i necontenit să se deschidă. 

Scoërte de mesteacăn zvirlite în jar sporiră lucorile focu- 
lui, MA agezni pe-un trunchiu la căldură, ascultind pe gînduri 
ciasurile furiunei şale mării care parcă veneau de-afară, parcă 
veneau din fundul pămintului ; iar cu ochii urmăream mişcările 
incrătorilor. Pe taţi parsă-i simţeam obosiţi şi plictisiţi, infrigu- 
rati si umezi, cu ochii umbriţi de doruri si năcazuri. 

Dela o vreme tăcerea începu să fie impunsä de cite-o 
glumă şi de cîte-un hohot de ris, Tigari se aprinseră ici-colo, 
şi iuciră în mai multe locuri dinţii albi ai țiganilor. Zimbi si 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ | 


eu. Si 'ndată ne imprietiniräm, fără să ne apropiem şi fără să 


schimbăm încă un cuvint, 


liscolul nu se domoli multe zile. Muzica lui tioroasă mă 
ERA apa somn, în casa lui domnu' Cirlan, unde gorenen; 
îmi umplea noaptea de umbre bizare şi picura în mine şensafi 
de amară voluptate uneori. Ziua, era minios i rău ; infepa, bi- 
<iuia, astupa drumurile, troenea porţile, ne iz ea în piepturi şi 
ne ţinea în loc, cînd cercam a răzbate spre tainicele grajduri 
ale palatelor subpămintene. 


In lucirea de amurg a focului de mesteacăn, am început ! 


-mi cunoaşte oştenii. Erau „complectaşi”, cei mai multi, supt 
Sai pe sec, an i mai bine, resemnati şi impăcaţi insfirşit cu 
„soarta. Nevasta, copiii, casa, vitele —rămăseseră în sama lui 

zeu. 

pe el mai poate crede la năcazul nostru, domnule cä- 
pitan !* îmi zise întrun rind lordache Trifan. Si mă privea cu 
ochi buni, verzi ca apele stătute, şi c'un zîmbet de neincredere 

buzele-i spinatice. 

si „Dar ea atăpiairea cum o duc cei de-acasă ? „întrebai eu. 

— Dă, cum s'o ducă? răspunse Trifan, Acù ne-am de- 
prins ca Tiganu’ cu scinieia, şi ei cu noi, şi noi cu dinsii. Domnu 
precept îi mare, domnu' notar îi mare, domnu jandar îi mare, 

Ce să ne punem cu dinşii? Ei ne judecă, ei ne spinzură, ei 
ne'ngroapă. Decit acuma ne-am mai împăcat. Ei au mai multe 
treburi pe la graniţă şi pe noi ne-au lăsat în părăsire. Tot ii 
vreme de iarnă şi noi sintem ca vai de capu’ nostru... Adică 
nu noi: ci golanii cari au rămas pe-acasă. Acolo la graniţă e 
poznä mare! S'au ticăloşit oamenii şi-şi vind pe-un cap boii 
Nemtilor, Domnule căpitan, e atita cotroboanțiă, decit nu mar 
este chip 1... Si toate măririle de pe la noi au de lucru... Tre- 
bue să prindă cotroboanfele. Una o prinde, una o scapă; domnu 
notar vra să-şi facă casă nouă; domnu’ şef de secţie vra să-și 
ducă cucoana musai la Bucureşti, j 

— Da’ ce să facă acolo, la Bucureşti ? j 

— Nu ştiu, Zice că s'o ducă acolo, la chiatru. Aşa spu- 
nea întrun rind domnu' notar, şi ridea de se präpädea !.... In- 
caltea ei huzuresc, domnule căpitan: fiştecare cu muerea lui, 

Da' pe noi au ajuns fumeile de ne lasă şi fug cu răformații... 

In repaosul din jurul focului, privirile tuturora se'ndreaptă 
spre un om voinic, nalt, spătos, cu înfăţişare blinda. Toţi zim- 
besc, dar fără nici o räutate. 

„Ce _s'a 'ntimplat? întreb eu. | 

-— Ce să se 'ntimple, trăiţi, domnule capitan ? îmi răs- 
punde cu voce joasă si ostenită parcă soldatul cel nalt şi spå- 
tos. la nevastă-mea a găsit cu cale să-mi facă asemenea ru- 


ONESTI DE PRIMAVARA 29 


şine, Da' ce ştie ea ? O tiu numa’ de doi ani, şi n'avem încă 
copii. li tînără încă şi zăludă. Minte la dinsa cit păr pe broască. 
De’ eu cred că i-a veni judecata la loc şa înțelege că trebuie 
să vie iar la gospodăria noastră. 

— Vra să zică o erti ? 

— O ert, pentrucă-i fără minte şi mi-i dragă... Si eu, cît 
umblam cu plutele pe Bistriţă, nu-mi făceam de cap? Acu,cit 
stau muerile singure, fără noi, tinereta lor parcă poate răbda ?...* 
Și deodată omul oftă greu şi ochii i se inegurarä, 

Se făcu tăcere, şi după un răstimp cazmalele începură să 
bată în hleiui năsipos al malului. Urmă muncă încordată, fără 
vorbe, fără glumă; pănă ce, deodată, fără pricină şi rost, Bengoi 
Țiganul începu să sloboadă sub bolta hrubei nişte strigăte stra- 
nii și fioroase, 

„Na ! zise cineva; iar a început să cinte Bengoi!“ 

Nu era cintec. Erau nişte răcnete fară samăn. Soldatul, foarte 
negru şi foarte urit, lăsase în jos hirleţul, sta drept cu ochii 
pierduţi spre zarea rampei şi da drumul spre depärtärile pe care 
și le închipuia la tot aleanul care-l ardea la inimă, 

„Pst! taci din gură, mäi Tigane, că te-aude domnu’ cäpi- 
tan!" îi şoptiră cițiva prin prejur, oprindu-se din lucru. 

Sergentul zise, cam tulburat, neştiind ce să facă: 

„Âşa-i vine lui cîteodată. Răcneşte ca un surd! 

— De foc şi de amar...“ lămuri Trifan cu jumătate de 
race, Si cu toții în jur zimbirä cu ingäduintä, ca totdeauna 
ind e vorba de Tigani. Zimbii şi eu, 

Bengoi se opri. Il intrebal: 

„Ce este Bengoi? ce te-a apucat 7...“ 
El tācu, scuipă în palme şi apucă cu tărie de unealtă. 


„Răspunde, Bengoi, îl îndemnară camarazii. Te "'ntreabă 
omnu' căpitan !* 


ET se 'ntoarse spăriat spre mine: 
„Trâiţi, domnule cäpitan !... 
„Ce _cîntai, Bengoi ? 
— Cinta țigăneşte... parcă cine poate pricepe ?... zise cine- 
à în cosul Tiganului. 
- Cintai figaneste, Bengoi ? 
igâneşte, trăiţi, domnule căpitan... 
i ce cintai tu, Bengoi? 
e foc şi de halean, trăiţi, domnule căpitan... 
— Bine, bine, dar ce cintai ? 
— Cintam un cîntec, domnule căpitan...“ 
… Neïncrezätor, zimbind totuşi cu sfială, se uita drept in o~. 
hii mei, c'o privire de cine bătut, lipsită de inteligenţă. 
„Ascultă Bengoi; apropie-te, (Tiganul făcu doi paşi şi se 
pri, feapän). Ingelegi ce te 'ntreb eu 
— Inţeleg. 
— Ce cintai tu? 
— Tigäneste, 


— 
— 


Cintai țigâneşte ? 


ad VIAȚA ROMINEASCA — pr 


— Si ce spuneai tu a limba ta 2...” 

3 ivi, nehotărit. : NE 

Ep pipi tu, Bengoi? cătrā cine grăiai ? Dons 

ză Träifi, domnule câplian, se hotäri insfirsit Bosgoi; eu 
adică spuneam aşa unei fete... Eu îi spuneam aşa—că să grin 
cu mine... în lume... să margă la £E, la Braila, la Galaţi, să 
margă în lume.. şi să trăim bine.. că eu i-oiu da inele şi bariz, 
si mărgele, i-oiu da de toate... şi noi om trăi bine!,. 
x Bengoi oftă şi se uită ruginat intro parte. 

Soldaţii tăceau, zimbind fără râutate. Et i 

Viforul deafară izbi pe rampă, spre foc, un virtej de om? : 
şi pe aripa vijeliei trecu croncänind aspru, vijiind din aripi şi 
întunecind lumina usei, un stol de corbi. 

„i-2uzi, mâi Bengol l.. zise cineva incet, n de 

Ei nu ne-a spus că are fraţi la aviaţie... observă Tri- 
un, şi-şi dădu cuşma pe sprincene, à ; 
ne pa fâcu cures cal se şterse trist în umbră ; şi iar 
prinseră a bate cazmalele în mal, cu îndărătnicie, —cäutind parcă 
comoara ascunsă în huma rece de uriaşii cari au trâit pe pë- 
mint înaintea noastră. 


# 


Casa în care locuiesc e poetic aşezată deasupra unui p:i- 
râu, la marginea satului. Prin cele două ferestre ale odăii mele 
văd dealurile ninse şi pe coastă, aproape, patru sălcii vechi si 
stufoase. Vara, cind trece murmurind pirăul pe supt ele, d: 
bună samă că se ploconesc, goptesc şi fac felurite grații, Acuma, 
la suflarea viforului, îşi fac semne de spaimă, se zbat şi vor si 
se zmulgă cu orice preţ din locurile lor şi să se ducă în alti 
parte. Mai văd prin geamuri, în ograda povirnită, un grajd alene 
aplecat intro parte s'o movilă de gunoiu la uşa lui. Doi câluţi 
roibi şi slabi, cari stau slobozi în adăpostul lor, au cercat în 
citeva rinduri, în ziua în care cercetam cu privirea această im- 
pärätie, să iasă afară şi şi-au scos boturile negre in lumină. 
Dar îndată nările li s'au zbircit; închizind încet ochii, cu dis- 
pret si dezgust, s'au retras în umbră, läsind în plata lui Dum- 
nezeu asemenea nebună vifornitä care nu voia să mai înceteze í 
—$Si gâinile vor fi stind undeva la un dos, pe schiţele unei 
scări, lepădată supt o streşină. Din cind în cînd aud glasul cu- 
coşuiui stins şi depărtat, — Intre gunoiu si cotețul lor scund, 
cinci godaci cu părul creţ şi cu urechile drepte se plimbă fără 


grijă. Sint singurele ființe ale cuprinsului care înfruntă furtuna. 
Din cînd în cînd scot cîte-un guitat, apoi îşi apropie unul de 
altul riturile şi-şi împărtăşesc, grohâind încet, felurite păreri. In- 
dată înțeleg de ce sint nelinistiti şi disprefuitori ai viforniţei. 
Stăpina locului, madama Profira Cirlan, a eşit în ogradă co gä- ! 
Jeată mare: pe loc cei cinci tovarăşi sau răpezit. Stäpinä, gā- 


_____ POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ 3t 
tå sint luate în rituri, c'o räpeziciune şi c'o îndirjire nes- 
să, Se Vede că au deprins o strategie care nu di gres. Daşi 
dama Profira întrebuinţează un bâţ cu mina stingă, şi-l Irt- 
buinteaza energic, godacii in scurt izbutesc s'o facă să scoată 
e grozave ţipete de spaimă, c'o voce foarte ascuțită, Am im- 
sia co voiu vedea împărţită în cinci colțuri ale ogrăzii.— 
d cu bățul în dreapta şi 'n stinga, scapă; dar găleata a rå- 
lingă cotet şi godacii toţi cu capetele cufundate întrinsa. 
ta durează puţină vreme: bätindu-se cu riturile si totuşi mia- 
hd co nemai pomenită grabă, cei cinci într'o clină răstoarnă 
leata ca pe ceva netrebnic, şi deplin fnfelesi se răped dupa 
ina casei, care cu greu, prin zăpada mare, ajunge s4 se 
la adăpost de atacul lor, inchizindu-se în cerdac. 

„Ptiu ! bată-vă Dumnezeu să vă bati!“ îi apostrofaază ea 
EE 

ci o privesc nedumeriti, aşteptind dela stäpina lor alt- 

a decit acest blestem pila fa d Pale ai 


+ 
i 


Mişcarea a contenit ; războinicii godaci s'au grämädit usti 
alții undeva, intrun tainic cotlon, resemnafi. E pustiu ln 

à, în împrejurimi, în lungul piräului, pe dealurile ninsa. 
mai mişcarea vijeliei cutremură văzduhul şi ca dintro sită 
bere fina curge, se zvircoleşte, se zbate, se încovoae prelung 
uriaşe aripi şi se troeneste în vägäunile pirăului şi "n rii, 
uda —căreia îi zice madama Profira pentrucă ţine o dugheniţă 
mărunțişuri—se arată o clipă şi diretică prin colturite odati 
alături. E o ţărancă de treizeci şi cinci de ani, naltă şi 


a. 


Minica, cu obrajii putintel subti, cu ochii căprii mari şi arză- 


şi cu närile umflate mirosind într'una parcă ceva, Ochii $ 
ile care adulmecă îi dau o înfăţişare ciudat, nesigură şi E a 
aşă. Cu o voce ascuţită, pe care o înmlădie şo indulceste, 
beşte în treacăt despre războiul cu godacit ; apoi offeazä şi-şi 
ce aminte că domnu Toader Cirlan e cocentrat la un regi- 
nt, destul de departe. Si ochii, si glasul, şi toată atitudinea 

că se ascute în fiinţa aceasta, care ţine să-mi atragă lu- 
a-aniinte că dumneaei nu-i din satul acesta păcătos: 

„Eu îs de peste deal, dela Mâănăstireni ; şi noi sîntem dix 


meni..." 


Se mişcă delica: si ese zimbind cu graţia. Si "n sfirsit în 


pă-amiaza zilei de Faur se faca linişte deplină în odâiță,—și 


p Să-mi cercetez aşezarea vremelnică, ascultind { i 
etica re a vérduhului, D azi 
ntăiu madama Profira a grâmădit pe-un pat, lingă fe- 

siră, o zestre respectabilä, care dovedeste că în aderi e din 
de gospodari: perne, scorțuri și pociăzi. Două plâponi, 
za deasupra, mai la vedere, vădesc gustul ei pentru ceva 
nobii şi mai sus. Acest gust îl mai dovedesc si podoabele 


POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ __ -33 


istice ale odäii: citeva cărţi postale ilustrate, cu scene amo 
tip agp Ar re cu bolduri prin scorturi, şi cena clasice pier 
la locul de onoare. Unul înfăţişează pe irei Nemţi cari vin spil- 
cuiti şi rumeni dela vinätoare, depunind la picioarele unor ru- 
mene Nemtoaice cu sort tot vinatul cu putinţă, începind cu fa- 
zan şi epure si isprăvindu-se cu căprioară. Și vinători, şi cini 
şi gospodine, şi vinat, au o înfăţişare ţapină, mirată, care fără 
indoiatä că incintă cu deosebire pe madama Profira. Altul ene- 
lipsita icoană din casele tirgoveţilor, care ne arată trista scară 
a vieţii. Și "nsfirşit două teribile tablouri de vinätoare cu pri- 
mejdie: o vinätoare de lupi şi una de urşi. In amindouä sint 
grämädite toate momentele dramatice cu putinţă: un vinätor tra- 
ge cu pusca, unul e încolțit de fiară, altul vine în ajutor, — și 
bestiile pe cale de a fi măcelărite, însă tot amenințătoare ; pen- 
truca inima madamei Profira să se poată fringe de tulburare şi 
teamă... 

În lumina mohorită de iarnă cercetez totul, si observ în! 
acelaşi timp cu uimire că vintul îşi face loc până în adăpostul 
meu printre duşamelele de dedesupt. Aud un zgomot. Madama 
Profira a intrat în beciul de supt picioarele meie şi lumina fes- 
tilei de seu pe care o ţine lingă caneaua de must, pătrunde în 
raze fine până la mine printre crăpăturile scindurilor de brad. 
In aceiaşi vreme o miță porneşte o obişnuită expediţie in re~ 
giunile superioare şi face să curgă printre rosturile bagdadiei 
sämintä de cinepä, care sună pe masa de dinainte-mi şi mi se 
insinuiază pe după cap. Simt şi prin terestre şi prin uşile ne- 
încheiate bine apăsarea vintului, ş'atunci îmi dau samă că a- 
ceastă odaie curată este mai mult o fantazie de vară decît un- 
adăpost pentru iarnă... Indată bag de samă că picioarele dela 
ge:.- chi în jos au o tendinţă vădită de a se preface în sioiuri, 
şi mai bag în samă un lucru de mirare: o ordogantä mută stă 
de ceasuri întregi lingă sobă şi pune într'una lemne într'o gură: 
de cuptor lacomă si nemilostivă. In părţile capului e într'adevâr 
o căldură de nesuterit... i 

„Mai deschide uşa, llie, că e prea cald...“ zic eu cu dis- 
perare, şi întinzîndu-mă pe pat îmi învălesc bine picioarele in 
blană. 

Intr'adevăr e cald. Asta o probează si alte ființe care tră- 
esc cu mine în fantazia aceasta arhitectonică. Le observ pe kir- 
tia albă întinsă pe masă. Pe lingă săminţele de cinepä, ele sint 
ceia ce-ar fi moşiroiul de furnici supt Himalaia. Sint nişte pa~ 
lide si aproape invizibile gingänii care curg ca o pulbere dim 
bagdadie. 

Ca să complectäm definiţia trebue să adăogim că produc: 
o mincärime destul de simțită pe obraz, pe viriul nasului, pe 
sfircurile urechilor, 

Foarte tulburat, recurg la experiența umbrei, care se inde 
letniceste cu îndoparea sobei, 

„Ce-i asta, llie ?* 


El se scarpină în frunte, întinde un deget cu unghie indo- 
liată pe masă, apoi lungeşte nasul şi-şi apropie ochii foarte tare 
de birtia alba. După aceia se uită în sus. 

„Nu-i nimica...“ zice el cu linişte. 

Prin acest „nimica“, tovarâşul meu vrea să-mi risipească 
pe semne nişte bänueli pupe 

„Cum nu-i nimica 

— Nu-i nimica, domnule căpitan... Nişte cari... Au săpat 

icele în brad... S'acuma, la căldură, es puii prin lume... 

— Ei şi ce-i de făcut? 

— Eu ştiu, domnule căpitan ?... Mini am să cerc să-i in- 
dop c'o leacă de gaz...“ 

Prin liniştea, observaţiile şi hotărirea lui, ilie dovedeşte că 
ar fi putut deveni, în alte împrejurări și altă civilizaţie, un vred- 
nic entomolog. 

lmi frec cu târie nasul, fruntea, gîtul, şi trag o pătură peste 
partea aceasta a ființei mele. S'ascult din adăpostul meu me- 
lancolicele acorduri ale ernii. 


Insfirsit, într'o Duminică, după ce a incetat furtuna, am 
parte să văd si pe domnu’ Toader Cirlan, caporal întrun bata- 
lion de moșnegi, adică de contingente vechi. Pornind de undeva, 
dela malul Moldovei, a fnotxt greu jumătate de zi prin troene 
şi s'a întăţişat cu galoane nouă nevestei, care şi-a ridicat nasul 
dela vatră şi i-a zimbit cu dulceaţă. 

După amiază, în lumina aurie a unui soare palid, pe cind 
în regiunile superioare şi toride câlca mita stirnind säminta de 
cinepă iar în cele inferioare răzbea un curent răcoros,—s'a în- 
fätisat domnu” Toader la mine. Ma salutat cum scrie la regle- 
ment, deşi-şi pusese în grabă strae albe şi curate şi nu mai 
era „domnu' caprăr“ ; apoi s'a informat cu grijă de starea så- 
nătații mele. 

E un om cu fruntea mare, puţintel plesuvä, cu mustaţa 
groasă şi scurtă ghemuită supt nas şi c'o expresie de nedume- 
fire în ochii blajini fără coloare hotäritä. Il cercetez în tăcere 
şi pun deoparte romanul franțuzesc pe care-l citeam. Bänuiesc 
că gospodarul are dorinţă să stăm putintel la taifas. 

intr'adevär, domnu’ Cirlan, după ce se tinguie putin de 
concentrări care-i încurcă toate treburile şi-l stingheresc dela 
afacerile prävälioarei lui, îşi mărturiseşte dorinţa să afle ce pă- 
rere am tu despre războiul acesta în care au intrat, ca intro 
viltozre, unul după altul, toate popoarele... 

li spun părerea mea în puține cuvinte, apoi întind mina, 
apuc romanul, şi 'ncep a-l răstoi aşa, cu nepăsare. 

„Domnule căpitan, nu vă supăraţi, îmi zice zimbicd domnu’ 
Cirian ; da’ noi, ca oameni proşti, prin întundăturile acestea ale 

3 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


PR 


noastre, ce putem şti ? Mai întrebăm pe-un om luminat, Eu 


esc... A 
Ve EN îi mă stinghereşti... răspund eu, fără con 


pia Apoi uite ce-i, domnule căpitan, zice gospodarul x 3 
zindu-se cu sfială pe-o margine de scaun; eu gorge 
duse aşa pe la batalionul nostru, că după ce-a cu x 
in primăvară, apoi tot are să intre în foc şi ţara air ie 

— Se poate... ingin eu. Da’ dumneata ce crezi SENS 

— Apoi cu ştiu ? noi, domnule căpitan, een ca n „e 
fel de negură... Mai 'ntreb pe-un domn ofiţer, —îm ne apan 
el cum umblă războiul, căci drept să vă spun, domnu ei tan, 
ori cît am întoarce noi gazetele şi pe dos şi pe faţă X ne “à 
chiori în cle, nu prea ajungem la un capăt şi la o sp ge 
Aşa întrebăm noi,—si ne spune adicătilea cå Nemţii märg râu 
si Ruşii maârz tare bine... 
i — Si cine vă spune asta ? = 

— 1 domnu” sublocotenent dela plotonul nostru, Da’ eu 
ştiu 2... alţii, din oamenii noştri, si Jidovii, zic că N ga. d 
pins pe Ruşi departe, departe... şi că le-ar fi luat toate cetățile, 

- Asta-i adevărat! il încredințez eu. 

— Asa? şi războiul se sfirseste ? 

Nu se sfirseste, domnule Toader. e 

— Atuncea cum?“ întreabă omul, cu grozavă nedumerire, 

Cu părere de rău nu pot să lämurese acest punct intune- 
cat al discuţiei, şi nici dacă ostirea noastră intră ori nu jai i 
în grozavul măcel; şi mai intorc două pagini dela romanui #4 
țuzesc; iar domnu’ Toader Cirlan se scarpină lingă ureche, of- 
tează adinc şi nu mai înțelege nimic, h si 

„Dă! mormăeşte el mai mult catră sine-Însuşi; la urma ur- 
mei asta numai Dumnezeu poate s'o ştie, 

— Foarte adevărat. à |! 
— Da,—dar oiu face şi cu ca prostul, întimpină gospod:- 
rul; ş'oiu întreba dacă-i adevăra! că nu este Dufnnézeu, cum 
unii şi alţii... ; : 
LE Dar ce? spun unii şi alţii că nu este Dumnezeu 2 

— Spun, domnule căpitan. Vorbim şi noi acolo, în tabără, 
S'asa am auzit, că spun, E j 

— El, şi dumneata ce zici ? este ori nu este es 

— Da, domnule căpitan, eu zic că este... Da aşi fi vrut 
așa si aflu și dela dumneavoastră, care zinteţi un om mai lu- 
minat... 
- “Apoi este, domnule Toader, cum să nu fie? grăesc eu 
alene. : 

— Şi-i adevărat şi câ pămintu-i rotund ca o “portocală ? 
indräzneste iar, cu mai multă insufletire oinul şi se agază mal 
bine pe scaun 

— E rotund, fară îndoială. 

= Da” asta de wade se poata şti ? oju face şi ex ca pros- 


POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ 35 
ARI 136 


tul. Cind te sui cu balonul ori cu aeroplanul sus, se vede că-i 
rotund ? 


—# Nu se vede, 

— Atuncea cum ?..* 

Eu mă scarpin usurel pe virful nasului s'al urechii, mă 
uit în sus, —apoi îi limurese în cîteva cuvinte vechea afacere 
a lui Magellan ş'a altor coräbieri. 

„Aşa ? se minunează vesel domnu' Toader. Vra să zică au 
tot märs pe mări? Cum au mărs pe mări? că doar pămintu-i 
påmint...“ 

lar mă scarpin uşurel pe git şi pe frunte si 'ntore altă 
foaie a romanului, iar domnu’ Toader, tot nedumerit, mă întreabă: 

„E. adevărat, domnule căpitan, ce mi-a spus Profira mea 
că curg din podele nişte gingänii märuntele ? 

— E adevărat, domnule Toader...“ 

Și răspunde ca un ecou şi Ilie, fantasma de lingă sobă: 
„E adevărat !... şi le-am mai îndopat cu gaz... 

— Așa ? şi oare ce să fie, domnule căpitan ?..* 

Cu părere de rău nici de data asta nu pot da o lämurire 
gospodarului si el rămîne uitindu-se în Juru-i cu ochii lui de 
coloarea nedumeririi. După ce aținteşte cu curiozitate, o clipă, 
romanul pe care-l tot întore şi-l räsfoesc, se hotărăşte să nu 
mai întrebe despre el şi trece la nişte încurcate daraveri de 
påmint, la nişte nesfirsite procese, la nişte adinci duşmâănii ca- 
re-i răpesc liniştea si somnul... 

„Răi îs oamenii, domnule căpitan, glăsueşte el c'o voce 
tristă, Ce n'au făcut 2... Ne-au aruncat fapt, au făcut farmece.. 
laca despre asta Profira poate să vă spue toate cum au fost... 
Cit ne luptam noi şi ne trudim, şi cu preoţi, si cu desfäcätoare… 
laca, să vă spue Profira: câ ea ştie rinduiala lor... Si să vedeți 
dela ce ne-am luat, domnule căpitan...“ 

ŞI ‘ncepe să-mi povestească c'o voce simplă şi monotonă 
cea mai aspră durere şi preocupare a vieții lui—afacerea unui 
pämint de două fălci, incurcatul proces la care iau parte, pe 
lingă oamenii duşmani, tribunalul dela tirg, preotul cel bätrin 
dela Mänästireni, o babă fârmăcătoare, Dumnezeu şi Diavolul.. 


a 


Uşa se deschide cu fereală într'o vreme şi intră gospo- 
dina, gătită, zimbitoare, rumenită la obraji, îmbrăcată c'o bluză 
de fanelă, elegantă, aşa cum îşi fachipue ea că se poartă la 
oraș, şi c'o loşnitoare fustă de pinză incretitä şi crohmolită 
care-i infoiazä pe dedesupt rochia de lină. Da ziua-bună din 
virful buzelor şi mă grăbesc s'o salut și să las definitiv la o 
parte nenorocitul roman franțuzesc, 

„Am înţeles, zice madama Profira cu modestie şi c'o voce 
cintătoare, câ grăiţi de ticăloşia care ni s'a intimplat cu pă- 
anintul cela... Vecinii istia ai noștri, tot neamul lui Macovei, cîte 


36 VIATA ROMINEASCĂ 


i 


em 


urubării si farmece mau tăcut ca să ne räpuie ziiele 2... Min- 
tar „Aare pămîntului şi viermii cei neadormifi AN i 
— Ssss.. măi nevastă... încearcă, cam ruşinat, ospodaru ks. 
__ Cred c'acuma n'ei vrea să le iai partea, cadere ! se 
retoarce c'o mindră indignare femeia spre omul ei. Din pricina 
lor n'am avut şi navem hodină ! Broaşte cusute cu aţă roșă 
la gură, căciulii de usturoiu străpunse cu ace, cite şi cite, am 
numai asemenea mueri fără Dumnezeu ştiu 1... Să ştii mată, 
domnule căpitan, că și pe ursită mi-a făcut, în pădure, unde 
s'a dus în piele, cum a pete sr Doamne iartă-mă... (Si 
»rofira se bate peste gură). LS 
iz: rd încearcă tot cam ruşinat domnu’ Cirlan. 
— Dar cine-a făcut asta ? întreb eu cu oarecare interes. 
— Cine ? răspunde foarte subțire gospodina. la sluta ceia 
de Varvara lui Gavril lon Macovei, n'ar mai ajunge şar lua-o 
dracu’... Toate dela dinsa au purces. Ea-i capu räutäfilor… Si 
barbatu' a vrut să mi-l smomească... iaca aşa, încaltea spun şi 
eu drept cum este, ca s'audă şi altă lume... 
— Măi femee... A ; 
— Ce? nu cumva îi sări s'o aperi? că parc aşa aveai 
de gind si mai nainte... Da’ să dee Dumnezeu să-i aud numele 
cînd mi-oiu vedea ceafa... si altfel n'oiu blästäma-0, după cite 
amaruri şi năduturi mi-a făcut, decit să-i dee Dumnezeu nacazt 
sinturilor şi zbuciumu' apelor 1...“ 
impăcată putintel după această izbucnire se aşază pe un 
scaun şi-mi zice cu pătrundere : 5 
„Stii mată, domnule căpitan, cine-i muierea asta LA 
Cirlan se amestecă: „De unde să ştie domnu’ căpitan 7... 
—— Adevărat n'are de unde să ştie... zice femeia stăpinin- 
du-se si închizind usurel din pleoape; mare de unde să ştie... 
(Şi parcă pregăteşte o lovitură de teatru). Apoi află, domnule 
căpitan, că muerea asta-i soră cu leana lui Chirilă... „ŞI cum 
acest nume nu mă mişcă deloc, gospodina sfirşeşte co voce 
misterioasă : Cu leana lui Chirilă, ceia care a făcut moarte 
de om! s i 

— Adevarat! incuviinteazä c'o voce joasă domnu' Toader 
Cirian. Asta a fost o intimplare cumplită în sat la noi, şi Profira 
poate s'o spue întocmai precum a fost... Cu oamenii aceştia ne 
judecăm noi, domnule căpitan, pentru paint, de patru ani! 

— Acu pämintu" ca pämintu"… îi întrerupe gospodina cv 
însufieţire... Da’ dacă domnu’ căpitan vra să știe Cum sa intim- 
plat acest lucru, apoi sä-i spuneni, ; > vy \ 

A fost aça,-<cä Neculai Chirilă, bărbatu' Ilenei, s'a fost pri- 
păşit în țara bulgărească, cînd cu mobilizarea... Cind a trecut 
armata Dunărea pe la Siută-Mărie, el nu s'a gäsit… Acuma ca 
fost bolnav de holeră şa râmas präpädit pe-acolo şi pe urmă 
şi-a venit în fire şi s'a afat ca unul înviat din morți —sau că 
s'a încurcat c'o Eulgarcă cum binuesc unii, ori ca fi fost și 


IPA e UAN II POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ 27 


una si alta, bine nu se ştie; atita pot să spun că omul a ră- 
mas de oaste şa trăit în ţara bulgărească o vreme...“ 

4 Domnu’ Toader Cirlan se lăsase pe speteaza scaunului și 
se uita cu admiraţie la soţia lui, şi din cînd în cind spre mine, 
Intr'adevăr, madama Profira îşi spunea povestirea cu multă în- 
sufletire şi c'un glas pătimaş, pe care-l însoțeau o stranie lucire 
a ochilor şi freamătul nărilor care parcă într'una adulmecau, 

„Şi pe cînd Neculai Chirilă, vra să zică, trăia el acolo 
lungit lingă Bulgarcă şi invätind a minca praj şi ardei,—aici la 
noi cäpiteniile l-au dat lipsă şi mort.—pe cum că s'ar fi topil 
şi stins de holeră în fara bulgărească împreună cu alții... Si vine 
vestea şi 'n sat la Cucueţi. A murit lon Chirilă. li rămine ne- 
vasta cu trei băeţi; cel mai märut cît masa, unu’ mai mic şi 
unu’ și mai mițițăl... Ei, ce să-i faci? Aşa i-a fost scris omu: 
lui, Săracu' ! Dumnezeu să-l erte ! 

Femeia a eşit în uliţă şa prins să bocească. Pe urmâ a 
făcut toată rinduiala morţilor, după datină ; de trei zile, de nous 
şi de patruzeci de zile. Și pomeni a dat. A făcut de toate. ŞI 
după asta anul nu trece şi vedem noi că vine de peste deal 
dela Mânăstireni un Romin mărunţei şi negricios, cu baltagu 'n 
mina dreaptă şi cu sumanu' "ntre umere,—unu' Ghiţă Pantiru, 
fost slujbas boeresc nu ştiu unde,—si intră în gospodăria mor- 
tului adicătilea şi-i ia locul lingă nevastă, dragă Doamne... Cum 
s'or fi ajuns ei, unde s'or fi înțeles; că s'au cunoscut de demult 
s'acù l-a fi adus cu farmece, asta n'o ştiu şi n'oiu putea-o spune. 

De’ acesta Ghiţă Panţiru era un om cumsecade şi nici nu 
era barbat urit. Oamenii văzindu-l blajin, că nu împunge şi nu 
zvirie, l-au lăsat. Tot era un sprijin la o muere singură si la tre! 
copii fără tată. Numai femeile se minunau adicätilea cum de-a 
uitat ea, Ileana, pe Neculai Chirilă, cu care s'a avut bine atiţia 
ani si s'au luat din dragoste,—ş'acu umblă după istalalt ca ci- 
nele după căruţă... pas cu pas... nici din ochi nu-l slăbeşte. 

Fi, dar asta se 'ntimplă. 

Acu să vedeţi dumneavoastră. Noi, preot, aici, n'avem, 
Biserica noasträ-i dincolo, la Mănăstireni. Acolo-i şi preotul. 
Părintele Dumitrache, om vechiu şi tare de treabă, ninaşu' lui 
Neculai Chirilă, şedea intro sară, acă-i anul, iarna, pe vremea 
asta, cu cucoana preuteasa la masă... Cum stăteau ei şi mincau 
şi vorbeau singuri, căci copiii toţi li-s imprästiati,—iaca s'aude 
dup-dup în cerdac, încep a bate cinii, şi ciocäneste cineva la 
usa de dindos... Vine-o argată, deschide,—cine intră? Mortul, 
căruia i-a făcut slujbele și pomenirile părintele Dumitrache ! 

„Sărutăm dreapta, ninașule şi ninaşă ! 

— Buna sara!" şi cei doi bătrini râmin încremeniţi si 
cu ochii holbati la el. 

Nu era schimbat de fel. Era tot nalt, voinic, spätos, cu 
mustata bălae şi ras din proaspăt. Curat îmbrăcat, încins cu 
Chimir de piele, cu căciulă nalta si cu cojoc nou, 


13 


38 VIATA ROMINEASCĂ 


_— 


md 


-į că vid de-a mirare ? grăeşte el rizind. 

À De ar BG faa Neculai... răspunde părintele Dumitrache 
cu tulburare; căci noi pe aici te-am crezut mort şi ţi-am şi 
făcut toate pn şi eraai 

unde vesel: + 

ae DE pare de aceasta... căci cu slujbele bise- 

ricesti s'a suit numele meu la ui y acolo l-au scris sfinţii pi- 
iri î condică mare cu scoarte de aur... À 

ur + pm a ride şi perle a at pré pe unde sa 

it si ce-a pătimit. Si omul a răspuns aşa: 
UNS Astor Se ză aflaţi că eu am trecut prin multe. 
Da” acuma nu-i vremea să vă povestesc... Oiu veni eu la dum- 
neavoastră altădată, într'o sară de Faur, câ-s nopţile an, şi v'oiu 
spune o istorie lungă şi minunată... Pär’ atuncea înțeles este, 
că foarte grăbitu-s să aflu ce-mi fac feciorii şi cum se poartă 
nevastă-mea Ileana... M'am gîndit şi eu, ca omul pätit şi cu- 
mințit de näcazuri: nu mă duc deadreptul... să nu späiminiez 
oamenii ori să cad în ceva... De-aceia m'am abătut întăiu pe 
la nînaşii mei. Le sărut mina cu dulceaţă şi-i întreb ce mai este 

ospodăria mea...” , j 

ji a Eran auzit bătrînii vorbind aşa de cuminte $a$a de 
frumos, au prins a lăcrăma, şi dintr odată părintele Dumitrache 
i-a spus întimplarea cu Panţiru, şi l-a sfătuit să fie cuminte și 
sä nu se tulbure peste samă... „Fii cuminte finule, şi nu te 
PRESS că ce să mă tulbur peste samă, ninaşule? răspunde 
omul; dar tot era tulburat. Nu-s eu mort şi 'ngropat ? Parcă 
nu ştiu eu că aşa-i în lumea celor vii ? Nici nu mă supăr, 
nici n'am s'o asupresc pe femee. Mă duc să-mi „Văd copiii, şi 
pe urmă Dumnezeu m'a învăţa ce am de făcut... 

lar au lăcrămat bätrinii si l-au sfătuit să nu se ducă, să 
nu se ’ntimple o poznă între doi barbafi ling'o muere,—dar el 
le-a multämit foarte frumos, le-a sărutat minile, a eşit, șa por- 
nit prin întunericul nopţii într'acoace, spre Cucueţi. 

Cum a trecut dealul, a mers cu ochii ţintă înspre lumina 
din locul cunoscut, unde era căsuţa lui. Cei de-acolo încă nu 
se culcaseră. Şi el grăbeşte paşii. li era dor de copii. 

Cînd ajunge şi deschide poarta, hämäeste cinele odată, 
pe urmă vine şi i se gudură la picioare. Cînd îi dupäesc opin- 
cile în bătătură, un om mărunt şi negricios deschide uşa dela 
țindă şi întreabă cine-i. | 

Omul care venea grăia cu cîinele: „Măi Cotoşman, ce 
mai faci tu ?...* od 

Pe semne că i-a venit dela Dumnezeu aşa o linişte, că 
putea să grăiască cu cîinele; şi nici nu sa miniat, mici nu a 
ridicat glasul, cînd a văzut barbat străin în casa lui. 

„Cine-i ? 

— Buna sara; eu sint, om bun!“ 4 

Pantiru nu l-a cunoscut. Da’ nevasta din dosul lui, din 


__! POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ 39 


pragul casei, auzind glasul, a tipat odată, de mare siială, si s'a 
tras răpede inapoi, cu -mînile la timple. 

Chirilă a trecut în tindă. Panţiru s'a lipit de uşă si l-a 
făcut loc, Şi cînd au fost tustrei la un loc în casă şi s'au pri- 
vit la lumina lămpii, — cînd nevasta şi-a întors ochii îngroziţi 
înspre un colţ zgiriindu-şi falca si timpla cu degetele "'ncleştate, 
—omul cel de-al doilea a ’nteles. 

„Bade Neculai, a grâit el cu blindete, eu acuma văd cine 
eşti. Dummeata nu te supăra şi nu mă lovi, căci eu n'am nicio 
vină. Nici femeia asta n'are nici o vină. Noi te-am socotit mort... 
Acuma, dac'ai venit la ce-i al dumitale, eu îmi iau ce-i al meu, 
căciula şi baltagul, si mă duc...“ 

Auzind Chirilă asemenea cuvint, a ridicat înc'odată ochii 
spre fruntea Panţirului, şi văzindu-l cu inima "n luminile ochilor, 
i-a spus fără nici-o supărare: 

„Ba nu aşa... Eşti în casa mea, şi după cit văd, eşti om 
cu suflet bun şi-ţi va fi fost milă de copiii mei... Mai stăi să 
cinstim un pahar de rachiu. S'om vedea ce zice şi femeia. Si 
ci a aceia ne-om despărţi. Ori m'oi duce eu, ori te-i duce dum- 
neata... 

— De stat oiu sta... răspunde Ghiţă Panţiru; şi după ce 
foin face această plăcere, tot m'oiu duce în lume, de pe unde 
am venit... 

— S'acesta-i cuvint bun.. a prăit iarăşi Chirilă. Si eu oiu 
mai spune una. Miscä-te, femee, din mijlocul casei si nu sta ca 
o stanä de piatră... căci vinovată eşti tu pe cit sint si eu. la 
carboava aceasta pe care o scot eu din chimir, unde mai sînt 
şi altele, —şi dă o fugă până la crişmă şadă un ulcioraş de ra- 
chiu de cel bun...“ 

Femeia s'a mişcat din locul ei, a venit la bărbat şi cînd a 
pus mîna pe carboavă a lăcrămat şi şi-a plecat fruntea pe mîna 
lui. Chirilă i-a pus palma pe grumaz şi i-a spus aşa: 

„Nu fii proastă şi du-te unde te trimät eu...“ 

Ileana a prins a căuta nişte ciubote s'un suman vechiu. 
Pantiru a trecut în tindă să-şi caute si el, printre ciovee, boar- 
fele ivi. lar Chirilă a desprins prets À din cuiu, sa apropiat 
de cuptor, a ridicat mina şa luminat fețele copiilor cari dor- 
meau. „lleană! a soptit el, să cumperi si nişte covrigi, şi nişte 
cofeturi, pentru dînşii...* 

Pe cînd îşi mingiia el feciorii, lleana trece prin tindă şi 
după ce închide uşa, se alătură răpede de Pantiru şi-i suflă la 
ureche, tremurind : 

„De ce să te duci în lume tu, cel care mi-esti drag? Că 
eu fără tine nu pot trăi... Eu zic să stai, Cine ştie că bărbatul 
meu a venit? A picat în puterea nopţii. Nu l-a văzut nimeni... 
Destul m'a horopsit şi m'a bătut şi pe urmă m'a lăsat!“ 

Cînd a murmurat vorba asta, Panţiru a înţeles-o, şi a şi 
apucat-o cu mîna de bot. l-a zis cu hotărire; 

„Taci din gură; nu fii nebună; du-te unde te-a trimes !..." 


sa 2 VIATA ROMINBASCA 


a deschis usa şi a eşit tăcută. x E 

Cei doi Ouma DMa adunat iar în casă, sau pus pe scău- 
nase lingă foc s'au început a vorbi. Oameni cum se cade amin- 
doi: îndată s'au împrietinit. j i2 

intrun tirziu, femeia se scutură de omät pe prispă şi intră 
cu ulcioraşul. Cind a e în casă, îi ardeau ca cărbunii ochii, 
i i-a atintit asupra lui Panfiru, cu patimă şi cun fel de spaimă. 
Era neam de om hapsîn, cu ochii rotunzi şi negri ca păcura. 

O întreabă Chirilă: 

„Ai adus covrigi şi cofeturi pentru fläcäi ?... 

— Am adus." 

Pune ileana mäsuta lingă vatră, aduce păhărele, rupe o 
pine şi sfarmă două cepe; şi cinstesc băutură. După ce beau, 
Chirilă prinde o leacă de limbă si 'ncepe a povesti despre nişte 
întîmplări şi nişte afaceri cu noroc ale lui prin ţara bulgărească 
si se bătea uşurel peste chimirul cel nou... Apoi a avut chei 
să trezească şi pe copii. 

„Nu-i mai tulbura, Neculai! zice femeia. 

— Ba-i scol, că nu le-am auzit glasul de multă vreme. 

— Bine!“ răspunde ea, îşi stringe buzele, întoarce capul şi 
nu mai grăeşte nimic. Aa te 

Omul trezeşte copiii, îl sărută, le dă acadele şi covrigi; şi 
ei prind a scinci; apoi îl cunosc şi zimbesc fericiţi; şi 'ndată-şi 
pleacă iar capetele pe perini... +. 

Aşa, într'un tirziu, cam amefili de băutură, se culcă pe läifi. 

Pantiru, mai treaz, s'a lăsat îmbrăcat întrun cot, cu gindul 
să iasă din sat înainte de a se face ziuă. S'avea ş'o grijă mare: 
parcă intrase o ginganie intrinsul şi se purta fără astimpar, [si 
trase sumanul peste cap dar nu putea dormi. Cind Chirilă, 
omul nevestei, începu a horăi,—nevasta se ridică încet, se duse 
la cofa de lîngă uşă şi bău o ulcică de apă. Se apropie după 
aceia de Pantiru şi-l împinse usurel cun deget. Văzindu-l că 
nu răspunde, se întoarse şi deschise foarte încet uşa dela tindă. 
Omul de-al doilea nu şi-a dat bine sama ce-a voit să facă te- 
meia, câci uşa îndată sa închis, Dar ea numai trecuse mina prin 
deschizătură şi apucase toporul. Si cum a închis uşa la loc si 
s'a intors,— Panfiru a şi auzit două lovituri grele în plin si în 
moale, şa sărit cu sumanul în cap, cutremurat de groază. 

După răcnetul aspru, fioros şi scurt al celui lovit, —a urmat 
urlelul de spaimă al cestuialalt: 

„Ce-ai făcut, muere 2* 

Şi izbit parcă si el, a deschis uşa, sa năpustit în intuneric 
şi s'a dus... 

lar femeia a rămnas cu gura căscată, cu ochii crunți, ne- 
bună şi năucă,—pe cield copiii, desteptati, în lumina scăzută a 
gazornitei, văzură singe, pricepură şi prinseră a scinci tremu- 
rind ca frunza de groază : 

„Ce-ai făcut, mămucă ? De ce-al omorit pe tata 2..." 


„POVESTIRI DE PRIMÂVARĂ #1 


— aa 


lar ea mai mult gemea cătră ei i 
à ca de at g „ Cu fălcile încleştate şi cu 

„Tăceţi din gură! tăceţi din gură! si să nu care cumva 
a - ceva, că vă häcuesc cu toporul i pe voit...“ P 

„Sa uitat după acela în juru-i, s'a văzut singură, cu copiii 
pe tee” cu io qu À re să îngheţe întins în pinza-i 

e, şi sa gindit să färme trupul, să- i 
urmele £ pul, să-l ascundă si să şteargă 

'o voce întricoșată, nevasta lui Cirlan îmi istorisi si sfir- 
situl acestei întîmplări crude, cum a doua zi, la Mânăstirea. 
părintele Dumitrache dezdedimineatä s'a gindit la finii lui, cu 
grijă. S'a şi pornit să vadă cum s'a întîmplat întoarcerea omului 
prăpădit la gospodăria lui. Si pe drum, aflind intimplarea ciu- 
dată a învierii lui Chirilă, s'a suit în sania părintelui şi jandar- 
mul y.a post. 

ndată au ajuns in Cucueti ş'au si tras la poarta Rominului 
Nevasta era în ocol şi dădea LE res la “es dl 

„Buna dimineaţă! 

—- dna dreapta. 

— Bine, fină, da’ dumneata dai de mincar 
nu s'a an finul Neculai ? bite 

— Care fin, părinte? De sama lui numai Dumne i 
pe unde i-a rinduit el sfirşitul! ia 

— Cum se poate una ca asta? se miră părintele Dumitra- 
che. Doar asară a fost pe la mine şi încă eu l-am sfătuit de 
bine... S'a pornit spre casă în puterea nopţii... 

a Pp ran gr ce ps ts pämintul! a răspuns c'un 
nare şi îndirjire femeia, şa întie 
prés $ j şa întors o față pâmintie 

Je Stai, nevastă, a strigat jandarmul, ce faci? vrai să 'm- 
pungi boii în ochi cu furca ?...* 

Şi ea parcă nu-l înțelegea ; a pus furca cu colții în pämint ; 
iar omul stäpinirif a şi intrat în casă, a călcat într'o lipitură nouă 
şi a găsit pe copii cu ochii mmăriți de spaimă şi tremurind. 

„Măi Ticä! unde-i tătucă-tu ?* a întrebat jandarmul pe cel 
mai mare... 

Si tustrei copiii au prins a plinge. Si pe loc au prinsa 
spune, Cum „imămuca, astă noapte, a tăiat pe tătuca cu tonoru’, 
pe urmă l-a hăcuit şi l-a dus în beciu...* 

Si n umbra beciului, preotul si şeful de post, spăimintați 
şi neințelegind fapta nici inläntuirile ei, dînd la o parte fundul 
de pe-un polohoc de murătură, s'au aplecat cu ochii inghetati 


asupra apei în singe prin care pluteau bucăţi de om si căpâțini 
de varză. 


# 


Cind se făcu tăcere în odaia tainic luminată de soarele 


42 VIAȚA ROMINEASCA 
î î lui 

„amiezii, madama Profira îşi frecä cu tărie, virful nasului, 
pante Chien se scărpină la frunte, iar eu după cap. Și tustrei 
ridicarăm ochii spre bagdadie. llie, umbra de lingă sobă, rinji: 

i ies pui la plimbare...” 
Drahan infierbintats, păru că nici nu bagă în sama această 
tiinţifică. i k 
acra pi ul căpitan, zise ea cu jale, cu cine avem gr 
de-aface si cu cine ne războim noi de ani de zile. Sluta ceia de 
Varvara vra să mă vadă pe näsälie, si face Dei o 
de pe lume! A ajuns să iee şun purice i 
pd descintä şi meneşte că aşa să mă vadă pe mine întrun 
R t Se 

ai par ariei măi femee, nu mai spune şi tu toate cele! 
grăeşte domnu’ Cirlan privind-o pieziş şi plecindu-si capul pe-un 
Te Da’ de ce să nu spun? Ba am să spun, să afle toată 


'o carte 
intele Dumitrache şi ne-a desfăcut. A cetit dintro ca 
veche, Ş'am aprins luminări la doisprezece sfinţi mucenici, Cum 


i eari ca o scoabă şi creafä ca o coajă de nucă fs 
pa E cai ait unde-i ? întreb eu, cu gîndul la cumplitul 
firşi i Neculai Chirilă. | 
ezita: Can ileana? Aceia-i la gros. laca, fapta nr dom- 
nule căpitan, s'a întimplat a şaptea ori a opta casă ded, DR 
mai departe... S'acü, unde-au stat oameni, € pustiu şi bate at 
tul... lar copiii umblă cu pumnii la ochi prin uşile oameni E 

i dacă vrai, să-ţi spun, domnule căpitan, cum a vez 4 
icut baba Irina dela Măcăreşti, cind sau dus, ea şi cu Varvara, 
în pădure la groapa Epii şi mi-au făcut mie pe ursită... tat 

Mi-a părut foarte rău că nam putut afla ce-a făcu ri a 
baba vrăjitoare, la groapa Epii, căci madama Profira sa = 
răgaz nici să-şi înceapă istorisirea. Gäinile cîrciiau supt teres z 
si cei cinci purcei începuseră un concert aşa de See y e 
neplăcut, încît gospodina se trezi, se întoarse pe påmint ari 
mea-i minunată şi se grăbi să iasă fognind din fusta-i crohmolitä. 

„Ară, da eu m'am luat cu vorba, şi purceii vor să vie în 

ă minince L.“ t E 
LE zi eur, domnu’ Cirlan zimbi cu îngăduinţă. 

„Asa-s femeile, domnule căpitan... Ele toate le ştiu şi toate 
le spun i. Și iaca, ea nu vrea să creadă, domnule căpitan, că 
pămintu-i rotund. Imi dă cu palma peste frunte şi zice că-s prost... 
— Ce să-i fac? Asta ea mare de unde so ştie !“—sfirşeşte ne- 
gustorul, deplin pătruns de superioritatea lui. 


t 


_POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ sa 


Pe calul cel roib îl chiamă Vasile. Deşi e un biet țăran, 
crescut în vifor de iarnă şi năcaz, deşi n'a cunoscut săceala şi 
ovăsul pănă la intrarea lui în oaste, deşi mare o educaţie, şi 
abia i-a crescut păr nou peste rănile ştreangurilor dela plug, — 
are un fel al lui original de a fi şi dă multe semne de destep- 
tăciune, independenţă de caracter şi veselie. 

Si pe soldatul care-l îngrijește îl chiamă tot Vasile. Ca să 
fie totuşi o deosebire, omul zice calului Vasilică. Calul, cind 
strigă pe om, necheză incetisor, blind şi răpede şi întoarce ca- 
pul. Vasile vine şi întreabă: „Ce vrai?* Vasilică nechează ceva 
mai încetişor şi mai scurt. 

„De teselat team teselat, îi zice omul, după ce te-am bit- 
ciumat bine. Te-am pieptănat şi te-am grijit. 

— hi! îi răspunde Vasilică, aprobind cu capul, 

— Poate-i fi vrind şi ovăs... întreabă aşa într'o doară sol- 
datul, si pune mina pe gâleată. 

__— Se "mţelege! îi răspunde calul, şi-i lucesc ochii de bu- 
curie, 

— Atunci să-ţi dau, măi Vasilică şi ovăs...“ gräeste cu bu- 
nătate soldatul. Şi-i pune în iesle ovăsul pregătit, curätit şi spălat. 

Calul începe a minca, cu plăcere, fără grabă, ca unul ce 
ştie prețul o hrană aşa de boerească. Din cind în cînd se opreşte 


din rontäit, întoarce capul şi apucă, prietineste, de minica man- 
talei pe soldat. 


„Dă drumul!“ 
Dar calul îl ţine o vreme bine cu dinţii, apoi îl scutură 


încet şi-l priveşte cu niște ochi plini de veselie. Parcă l-ar în- 
treba: 


„Ce mai faci tu, măi prietine 2* 

Dintr'un cal moale, slab şi pintecos, ce era la venirea lui 
la mine, oväsul si îngrijirile lui Vasile au făcut un cälut întinerit, 
rotund ca un pepene, cu capu’ 'ncordat, cu gusturi de zburdă- 
ciune. Mă poartă fără mofturi şi cu uşurinţă pe drumuri, pe dea- 
luri şi prin ripi şi-şi face datoria lui cu o convingere vrednică 
de toată lauda. Cu toate acestea îşi are şi el, uneori, părerile lui. 

Intro dimineață, cînd au început să se topeascä omäturile, 
pe-o piclă urită si pe-un vint aspru, abia ieşisem călare la mar- 
ginea satului, Lăsasem friul şi scosesem mănuşile, ca să răsu- 
cesc 0 ţigară. Vasile va fi înțeles la mine o îndoială: să mergem 
mai departe? să nu mai mergem? Nesimtind în zăbală hotărirea 
mea, a socotit că vreau să-l fac pe el arbitru: şi foarte convins 
se întoarce în loc şi porneşte spre casă. 

„Se'nţelege, mă aprobă el; e mai bine acasă decit prin 
toate ripile, pe asemenea ticăloasă vreme!“ 

Cind îl întorc iar cu coada spre casă, şi-l pornesc pe dru- 
mul datoriei, se supune, dar cu o vădită părere de rău. In cu- 
getul lui îşi leagă nădejdea de o ultimă judecată: „ori n'am în- 
teles eu ce vra stăpinul, ori el n'a băgat de samă că pe ase- 
menea vreme nu face să umblăm...“ Prin urmare mai încearcă, 


44 VIAŢA ROMINEASCA 


odată. Si după aceia se convinge deplin cum stau lucrurile si 
urcă un deal oblu cu hărnicie şi cu cinste. 

A treia zi după aceia, austrul dela miazăzi a muiat visco- 
liturile. Incep a se ivi pates pe la golisti. Se simte că începe 
dezghetul sfirsitului iernii. perdea de nouri acopere cerul şi 
soarele nu l-am văzut de trei săptămîni. Dar în ziua aceasta 
pluteşte aşa, în văzduh şi dincolo de nourii subtiati, o lumină 
blindă. Ba într'un timp parcă se deschide sus o fereastră, o pă- 
rere de cer albastru s'aratä, şi scapătă o clipă şi citeva raze 
argintii. Parcă a venit soarele acolo, şi-a aruncat ochii asupra 
ticăloşiei noastre şi s'a retras grăbit. Totuşi Vasile se simte 
multämit şi cu atita. Intoarce capul spre partea unde au fulge- 
rat razele, ca o prevestire a unor timpuri mai bune; apoi deo- 
dată îi vine chef să-şi plece botul întrun piräuas de apă nouă, 
Si-1 moaie uşor, îl scuturä şi pufneste,—si ‘ndatä îi vine alt gust, 
să rupă un colț de iarbă care a răsărit, delicat şi subțire ca un 
ac, întrun cot dezgolit al imaşului. Nici nu i-l sete, nici nu j-i 
foame; dar poate m'a auzit fredonind a lene şi moale un cintec 
vechiu, căci s'a arătat o clipă soarele pe care nu l-am văzut de 
trei săptămîni ; şi vrea să-mi arate că şi el ştie să pretuiascä a- 
semenea eveniment. 

Mai trece o săptămînă şi pămîntul negru s'a arătat. Numai 
viscoliturile, prin ripi, mai stäruesc ca nişte cetăţi albe. De 
pretutindeni curg puhoae; si piraele sau umflat în albiile lor şi 
vin năvalnice, cu spumă şi vuet mare. Austrul tot suflă cu stra- 
niile-i modulati. Insfirgit şi sfintul soare a răsărit în senin, 

Pe deal, camarazii mei lucrează la o cazarmă subpăminteană, 
Pregătesc furcile si stăpinesc malurile hrubei cu impletituri tari 
de nuele. Nelipsitul foc al lucrătorului romin arde întrun cotlon. 
In cele citeva clipe ale repaosului se adună cu toţii roată. Işi 
pîrpilesc minile în flacäri unii; alţii se scociorăse prin toate cot- 
turile îmbrăcămintei, cäutind o firä de „iarba-dracului”. 

Vasile stă neclintit, întors cu faţa spre apa Moldovei şi spre 
munți. Peste noi un nour trecător a pus umbră. Dar acolo, de- 
parte, luceşte o lumină mare peste posomoritele şi albastrele pă- 
duri de brad, peste sate albe, peste coline trăgânate, peste re- 
vărsările Moldovei: toate se prevăd ca printr'un zăbranic subțire. 

„incotro te uiţi, Vasile ?“ 

Dar calul stă ca o stană, uimit parcă, privind lumina de- 
părtării şi adulmecind mirezmele primăverii. 

Trece nourul; ne cuprinde şi pe noi soarele; şi prin văz- 
duh, prin această revărsare de puzderie de aur, trece cu grabă 
un stol de sturzi. După ei, trei rate înşirate una după alta, gră- 
besc, ca un minuscul tren aerian, spre bălțile Moldovei. Apoi 
dintr'o ripä, de-aproape, se ridică un nagiț şi începe a ne da, 
foarte pe departe, tircoale, bătind rar din aripi şi scofind ţipătu-i 
prelung şi tinguitor, ca un mieunat. 

Soldatul lordache Trifan întreabă rizind pe Bengoi: 

„Măi Bengoi, tu ştii de ce nu mincâm noi carne de sagit? 


__POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ __ 45 


— Se 'nţelege că ştiu... răspunde cu fudulie Tiganul. (Acuma, 
în soarele primăverii, pare mai puţin nenorocit decit în umezeala 
şi frigul iernii.) 

— De ce, măi Bengoi? si de unde ştii? 

— Apoi, măi lordache, eu am apucat, cind eram băeţel... 
— Si Bengoi se opreşte deodată melancolic şi ofteazä, — Pe cînd 
eram un puradel mai mititel decit barosul tätucäi,—am apucat eu 
pe bunicul lui tata al meu... Era negru şi cu părul alb, şi sta lingă 
foi şi tot mozolea în gură o ciubeică fără fiutiun… S'apoi el 
spunea aşa că-a apucat vremea bejeniilor... cind veneau oamenii 
la el cu pari subţiri, uşori şi lungi, ca să le puie bolduri de fier, 
la virf... S'apoi spuneau cum făceau bătălii... şi citeodată se as- 
cundeau in smircuri... S'apoi numa’ nagitu’ dracului ti da de gol, 
că se "nvirtea împrejurul locului aceluia, cum se invirteste aista 
împrejurul nostru şi tipa ca s'acesta: aici! aici !—De aceia l-au 
blăstămat Rominii să-i fie spurcată carnea... 

— Aici! aici! tipa nagitul dindu-ne ocol pe sus, departe, 
prin lumină. 

— jaca aşa... grăi pe ginduri Trifan... Vin şacuma vremuri 
ca acelea. Am ajuns vremea de apoi, cînd au esit toate natiile 
la bătălie şi se omoară om pe om. A veni şi vremea noastră. 
Si Bengoi ne-a face bolduri la suliţi. Și ne-om bate noi cu 
päginii si i-om răpune. Pe urmă ne-om ascunde în stuh, şi na- 
giții au så se 'nvirtă pe deasupra noastră...” 

Soldaţii rideau melancolici si priveau pe ginduri nedesiu- 
şita piclă din fundul zărilor. 

„Hai, Vasile...“ zic eu câtră cal. 

Si pornim spre Cucueti pe o cârărue zvintatä. Din cind 
a cind saltă dintr'o brazdă neagră o ciocirlie care filfiie pe 
deasupra noastră si tirtie usurel. Un epure coteste pe lingă 
o stație părăsită de strujeni şi merge alene, numai în trei pi- 
cioare, făcind parcă economie de unul. Si ling'o clinä răpede, 
într'o ripă adincă, decdată un vuet de tunet, care face pe Va- 
giie să-și ciulească urechile şi să 'nalţe capul foräind,—si cînd 
re-apropiem, vedem zbaterea nâprasnică a puhoiului, îngrămădire 
ce nâhiapi cari- caută zbuciumindu-se, grămădindu-se şi bätin- 
du-se scăpare la vale, şapoi izbucnirea unui val în spume, 
întrun arc decascadă care cade detunind în ripă. Aici, pe mal, 
v£é cea dintăi floare galbenă a primăverii, ca un bänul de 
lumină, Vasile îşi pleacă botul s'o miroase cu mirare. Coboară 
apoi cu luare-aminte coasta, si, ajuns la limpezis, deodată începe 
sé salte şi să zburde vesci. 

„Ce-i, Vasile? îţi pare bine că se 'ntoarce vremea bună ?..." 

El se linişteşte si scutură din cap, parcă şi-ar aduce a- 
mirte de ceva. 

„Ce-i, Vasile? ţi-ai adus aminte că Trifan a stirnit anume 
pe Bengoi, så spule istoria cu pagițul, ca să se facă nouă 
phicere 7..." 


întinsă si rațele mA vor privi fără banuial 


__NIAŢA ROMINEASCĂ 


Mă trezesc rizind singur, căci, gindind-o numai, m'am tre- 
zit chiar rostind această întrebare. 

Și 'ncet, la pas, pe lingă pirăuaşe care clipesc si murmură 
vesel, intrăm în sat. Acolo ies fumuri, zăpăesc cini, cîntă cucoşi 
pe garduri s’au eşit pe prispe copii balani numai în durligi. 

Cind intrăm la casa unde stă Vasile, văd intrun tarc, a- 
läturea de grajd, doi miei cari se soresc. Calul se opreşte, îşi 
intinde botul peste gärdut şi-i cercetează. Deodată amîndoi puii 
oilor se ridică si blänitele crete le lucesc în soare, Fără så as- 
culte de behăiturile moi şi groase ale mamelor, încep să tupä- 
iască, sältind cu tuspatru picioarele odată, răsucindu-se în aer 
şi zbätindu-si tot odată şi coditele. Se răped cind într'o parte, 
cînd în alta, fac citeva salturi pănă la boturile oilor, iar se în- 
torc si prind a tupäi. După aceia se opresc, fini si delicati, şi 
cînd behăesc sublirel si dulce, li se våd în gură dintisori fini 
şi limbuţe cu margini trandafirii. Ridică capetele si privesc pe 
Vasile : parcă ar voi să-l întrebe dacă i-a plăcut representatia lor. 

Calul nechează încetişor si prietinos. Se 'nțelege că i-a 
plăcut, 

După ce descalec, se duce zburdind vesel, cu cellalt Va- 
siłe, să se "'ncredinţeze, cu coada ochiului namai, că este într'un 
colţ anume caldare, cu anume oväs vinturat si spalat. indată 
„ce ştie CA este, stă cuminte si răbdător, sufere toate sumuiacurile 
de paie, toate frecäturile şi operaţiile de curăţire ale soldatului. 
Cind se isprăvește, amindoi oftează cu usurare, Apoi urmează 
stiuta si obişnuita convorbire, în urma căreia soldatul aduce si 
pune caldarea in lesle, iar calul îşi viră cu mulțâmire botul întrinsa. 


Echinoctiui de primăvară a venit cu un cumplit austru, care 
vueste în văzduh ca o uriaşă cascadă şi ţipă, geme şi tremură 
prin toate colțurile, streşinile şi cotloanele casei. Tiue la ferestre 
şi bubuie în sobă. Sună parcă și 'n depărtările trecutului si mä 
ține treaz noaptea, chemind din fintirimul lucrurilor duse fan- 
tasme şi icoane de acum douăzeci de ani, Floarea de aur, deia 
marginea ripei unde se zbătea suvoiul, si mireazma pămintului 
jilav îmi stăruiesc în luminile ochilor deschişi şi 'n nări, si icoa- 
nele si sensaţiile trecutului se amestecă cu cele prezente, 

Şi văd deodată un copil care a esit cam fără voia mame! 
cu puşca de-acasă... Mă văd cu mulți ani în urmă umblind pe 
cimpii abia zbicite în primăvară, oprit ici în loc cu ochii după 
un stol de grauri, pornind dincolo cu paşi grăbiţi după un zbor 
de rate care se invirtesc pe luncile Siretului. Cerul era siniliu 
şi lucea soarele şi cintau ciocîriii, plutind în aburii arâturilor. 

Rafa sălbatică era pe-atunci idealul meu cinegetic si aveam 
despre ea păreri foarte ciudate. Mai întâiu eram încredințat că 
mă pot prezenta în marginea luncii şi "n față bălții cu pusca 

ă, ba chiar cu simpa- 


POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ 47 
tie şi-mi vor îngădui să mă apropii atit cît îmi va plăcea. Fä- 
ccam aşa fără îndoială,—şi întregul stol, la măcăitul grav al 
räjoilor, se ridica din baltă bătind năprasnic din aripi şi se în- 
nălțţa pe undele văzduhului. Făcînd ocoluri mari, depărtindu-se 
și jar venind, deodată se lăsau la altă luncă şi la altă baltă, 

ot timpul zborului lor stăteam încremenit, cu ochii în cer, cu 
inima bâtind de nădejde. Cum îşi inclinau zborul, porneam cu 
o nouă însufleţire, câlcam prin smircuri, treceam prin desişuri 
de scai voiniceşti si iar mă infätisam cu puşca întinsă, intrun 
cotlon tainic, unde lucea o apă neagră în umbră de arinis. 

Aici, intrun rind, după ce stolul se înălță iar spre soare, 
dintre tufe dese de lozie se ridică la lumină un cap bărbos 
grozav de supărat. 

„Apoi bine, măi Tincule, aşa se vinează răţele 2...“ 

Marturisese că m'am simţit foarte ruşinat. Dar mai mult 
decit rusinat m'am simţit uimit cînd am văzut pe puşcaşul cel 
bărbos în brinci, între tufe, întocmai ca un indian din vestitele 
istorisiri din lumea nouă, Atunci am înțeles că trebue să mă 
tirăsc și cu printre tufe de lozie și mure, printre spini şi bozi, 
pe supt tuneluri de plante acätätoare, întocmai ca un războinic 
din rasa pieilor-roşii, spre tainicul loc unde se scaldă, bat din 
aripi și sa alungă rațele cele nenumărate. 

Intr'adevăr, stolurile de rate erau uriașe în primăverile cale 
de demult, Pe-atunci şi apele dezgheturilor erau mai bogate. Și 
locurile pe unde mă rătăcisem erau aproape necâlcate de pl- 
cior omenesc. 

„Şezi colea... îmi zise omul cel bărbos; şi să le aşteptăm 
să se întoarcă,“ 

li trecuse supărarea şi-mi zimbea cu bunătate. 

Mă aşezai în locul unde bâtuse el pămintul cu palma, pe 
o iarbă tinără si fină ca mătasa. 

Vinătorul cel bărbos şi cu ochil albaştri era un om sărac 
se vede, căci straele-i de firgovät erau cîrpite şi pline de pete 
mari de unsoare lustruită, 

„Te uiţi la straele mele ? mă întrebă el rizind, Am si altele 
mai bune. Eu sint lohan, masinistul, Tot griul de pe lanurile 
acestea cu îl treer. Dar acuma n'am ce face şam esit la vinat... 
Dar dumneata al cul eşti 2* 

li spusei al cui sint, 

„Ș'ai eşit întâia oară la vinat? Se cunoaşte, Nu ştii încă 
obiceiul sălbătăciunilor. Păcat! Mi-ai spăriat nişte răţe gotce 
de toată frumuseta, Aici, la Balta Arinilor, vin sara si gişte. 

— Vin şi giste! exclamai eu cu uimire. 

— Se "'nţelege...“ 

In rețeaua gentei pe care o purta la şold, observai cinei 
ori şase rațe împuşcate. Mă stăpinii, nu pusei nici o întrebare 
și nu-mi apropiai nasul de ele, ca nu cumva domnu’ Johan să 
infeleagä că nu mai văzusem pănă atunci asemenea vinat. Masi- 
nistul în adevâr se făcu că nu bagă în samă privirile mele lungi şi 


a VIAȚA ROMINEASCĂ | 


scociorind in geantă scoase o bucată de pine neagră, o cutie, 
un cuțit şi citeva fire verzi de usturoi. 

Deschise cutia: era intrinsa unt, $ 

„Aici am unt dela caprele mele roşii...” lămuri lohan ma- 
inistuli. j 
ar După ce desfăcu cuțitul cel mare şi lucios, täiè două fe- 
lii groase de pine. . > 

„Acesta-i cuțitul meu kai vinātoare... zise el; şi asta-i pine 

secară, făcută de nevastă-mea... 

- In urmä, după rapa hr de pine unsă cu unt, 
imi puse între degete şi citeva fire de usturoiu, i 

i P ea Les fäcut eu; vorbi el iar. Pun în odae din iarnă 
căţei de usturoi şi harpacică în ladiţe cu pămînt, Si ciné vine 
primăvara eu am ceapă verde şi usturoiu verde, Pot vinde şi 
boerului, Cînd es la vinat, iau cu mine pine de secară, unt 
de capră şi verdeață... Asta-i foarte bun pentru sănătate... 

Gustarea maginistului era minunată, ş'atunci am văzut cât 
de multe lucruri trebue să ştie vinätorii. c 

După ce ne-am pus stomacurile la cale, cum zicea tovară- 
gul meu—începu cea dintăi lecţie a mea de vinătoare. 

Domnu” lohan începu cu o voce rară să-mi lămurească ce 
fel de dihanie spărioasă-i rața, cum trebue să te apropii de ea, 
unde trebue s'o aştepţi la pindă. imi vorbi apoi şi despre fe- 
luritele soiuri de rațe sălbatice, dela cele mai mititele şi iuți ca 
rindunelele, care trăesc la vadurile Moldovei, până la gotce şi 
alte soiuri mari şi rare care vin numai primăvara de prin de- 
pärtate smircuri, cine ştie de unde, deia marginile lumii... 

Si pe cînd îmi vorbea el, soarele se lisa cătră asfintit. 
In lumina lui oblică, deodată, c'o mişcare de vijelie, stolul de 
rate sosi şi se lăsă cu zgomot în Balta Arinilor. Inima incepu 
să-mi bată aprig, şi ochii mi se înegurară. Domnu’ lohan mă 
apucă de mină si incepu să mă tragă după el. Amindoi ne stre- 
curam si ne tirliam ca nişte dihänii, prin incurcatele tufärisuri 
aie luncii. A 

Intro vreme ne oprirdm. Apa era aproape, In ghiolul cel 
negru de sub streşina păduricii pluteau şi se jucau rațele cele 
venite din smircurile si ostroavele dela marginea lumii. Pe-un 
arin bätrin doi hulubi sălbatici rideau de jocul rațelor străine. 
Si cînd ici, cînd colea, un pescärus ciudat, şi el străin, tot sălta 
ciud pe-o creangă, cind pe-un fir de papură, şi-şi tot întorcea 
spre mine capul mare cu plisc negru şi-i sticleau în lumină pe- 
vele bătute parcă în rubinuri şi smaranduri. Și eu şi maşinis- 
tul priveam încremeniţi, căci pe cellait mal mai mag giaditor 
gun cocostire ciudat cu penele de culoarea mărilor, cu pliscul 
lung, fin şi ascuţit. ; ; 

A l-a: sopti un cuvint, Träsei eu întăiu. Trase si 
el apoi în stolul înălțat. Si după bubuirile adinci care sfărimară 
singurătatea, pe baltă râmaseră numai cercuri de ambră si lu- 
misé şi toţi oaspeţii primăverii pierirä ca prin farmec, uă 


POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ di AI 43 


rate câzură singerate aproape de noi si domnu’ Frant le cercetă 
cu luare-aminte, apoi viri una şi 'n torba mea. 

„ȘI se ’ntinse linişte, taină si tristețe peste Balta Arinilor. 
Și maşinistul, stînd tăcut lingă mine, supt tufele de lozie, páru 
a-și aduce aminte de cele ce văzuse, 

„Cocostircul cel străin, albastru, l-am mai vâzut eu odată, 
îmi zise el.. De mult. Sînt treizeci de ani de atuncea. Abia ve- 
nisem în țară aici. Şi l-am văzut tot pe malurile Siretului.. A- 
tuncea umblam eu mult pe-un drum: aveam o prietinie co fată 
de pădurar...” 

Omul cel bărbos oftä si ochii albaştri i se 'ntristară, 

— Si unde-i acuma? 

— Cine? cocostircul ? 

— Nu, 

— À! a murit de mult tare... o si uitasem...“ 

Şi zimbi melancolic, cu ochii ţintă în iocul unde fusese 
paserea cu penele de coloarea mării. 

Apoi, încet şi grav, iar începu a-mi vorbi despre meşteşu- 
gui vinătoresc, pănă ce căzu soarele în asfintit. Atunci o taină 
de lumină viorie se întinse în jurul nostru, S'odatä cu negura 
serii sosirä şi cinci gîste sălbatice care căzură ca din cer în 
ghiol, şapoi prinseră a umbla pe apă gägäind : ginsacul înainte 
si gîşteie cite două după el. ‘Tresäriräm si puserâm mina pe 
pusti; dar procesiunea, navigind lin, întră deodată ca pe-o 
poartă de întuneric, în umbra ariniior bâtrini şi nu mai văzurăm 
nimic.  Auzeam numai sfatul şi gâgăitul lor blind. Și stäturäm 
aşa, liniștiți, ascultind, pănă ce se aprinseră stele în fundul Bal- 
ţii Arinilor, Atunci ne ridicarăm şi ne depârtarăm îvarte încet, 
printre boiţiie de mure şi tufele de lozie. 


Intr'o zi, pe prispa cea de dindos, ca într'un tainic cotlon, 
zăresc pe madama Profira stind de vorbă c'o babă urită, cu na- 
sul coroiat şi privirea vicleană. Sed amindouă cap lingă cap în 
soarele fierbinte de primăvară. Din cind în cînd, cucosul o- 
grăzii se apropie de ele, le priveşte c'un ochiu, apoi dă dru- 
mul unui țipăt prelung şi melodios. 

„Hiei, cucoş!“ strigă gazda şi aruncă m el c'o surcea ori 
c'un palu, I-i frică parcă şi de acest vätav al ogrăzii: să nu 
le-audă sfatul, 

Pe fereastra deschisă intră aburiri calde. Se rătăceşte o 
clipă spre mine şi joacă 'n cadrul luminos un fluture roşu. Si 
parcă se aşează o tăcere mare în vecinătăţi, căci încep a inte- 
lege, dela locul meu ferit, vorbele celor două femei. Cu sur- 
prindere pricep, în scurt timp, că am de-aface cu baba lrina de 
la Mäcäresti, adică cu cel mai puternic aliat al „duşmanilor 
noştri“, Asta mă înteresează în chip deosebit şi mă face să-mi 
ascut urechea. i 


50 VIAŢA _ROMINPASCĂ 
DU AEM 


i stäpt- 
um s'a întimplat această neutralizare a celeia ce à 
sie duse necurate? Ce sol feminin a tratat la Mäcäresti 
nu numai neutralitatea, dar de bună samă şi o alianță ofensivă ? 
Asupra acestei afaceri ambele părți lunecau cu oarecare discre- 
jie —totuşi se părea că diplomatul a fost o oarecare „cumatra 
mes să zică, întreabă intro Ekaaro grrr a; a vrut 
Şi ticăloasa să-mi răpuie numaidecit zilele i 
tei e Da, dräguta mea; ce socoţi ? lumea-i fă şi păcătoasă în 
ziua de azi. Da' parcă cu mă potriveam la toate cite spunea şi 
dorea ca ? Ce aveam eu ct dinsa ? Nu mi-i soră, nu mi-i fată, 
ci n'aveam cine știe ce folos! | 
du lee à "ntelege ! Ce folos poţi avea dela o calică si o des- 
? . + . 
iai: T fern géo gindit şi eu... confirmă cun suspin bâtrina. 
Cite n'a vrut ea? Si de ursită a vrut să-ţi facă! 
— Si nu mi-a făcut? a 
— Da' parcă eu m'am potrivit? Acesta nu-i uşor ueru, 
şi-i si cu primejdie de moarte. Doar toţi avem să dim samă de 
toate, ceia lume !..." să 
Fes ofteazä, c'un suspin de usurare, madama Profira 
A altele, urmează baba c'o voce plină de cotituri si in- 
văluiri ; altele cite n'a făcut şi n'a spus! A făcut cite sa pri- 
ceput şi cite-a auzit, şi spunea cite-i trăsncau prin cap. Zicea, 
draga mea, că al trăit cu unu’ Ghiţă Hincu ! A] os 
— Ard'o para focului s'o ardă! izbucni ascuţit şi cu 0! 
rire nevasta lui Cirlan. Doar omul ista mi-i cumătru şi nu l-ati 
t dela Crăciun, 
gan 2 Stiu, drăguță, şi cred,—räspunde cu voce foarte dulce 
baba. Si de-un fecior al popei Dumitrache dela Mănăstireni 
vorbea... A ja 
— Auzi tu, sluta şi calica! Te şi mar mai ajunge ! 
a' eu feciorul popei nu-l văd cu anii... 
Și En. te mea, da' ştii, ea nu zice de-acuma.. 
— Da' de cind $ | 
— De cind erai fată mare: f 
— Vezi dumneata, mâtuşă, cit îi de ticăloasă lumea! grăi 
i are descurajare madama Profira. | à 
a ana. D'apoi n'o cunosc eu ? suspină baba, că doar în mij- 
îmbătrinit l.. 7 
sn Le Si în mai spunea ? întrebă cu o încludată curiozitate 
azda mea. , | 
— Cite şi cite, drăguță 1... ce să ţi ie mai spun, ca să-ți 
stric inima ? CA nu ştii să mesteci o mämäligä şi să fierbi un 
ou, că pui sulemeneală pe obraz... 
— Sulemenită eu! strigă cu indignare gazda mea. 
-— D'apol nu te mira dumneata, că la vorbe şi râutăţi se 
pricepe neamul Varvarei, grăi baba. Eu am cunoscut-o şi pe 


POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ “st 


măsa cu toate surorile ei, şi pe bunică-sa. laca aşa, ca şi aceasta, 
toate se ţineau numai de vorbe si de intrică! Si cit au fost 
tinere, numai la bărbaţi s'au gîndit şi la farmece de dragoste. 
Pe urmă le-a hodinit și le-a liniştit Dumnezeu; da’ ş'atuncea 
ochii cei rotunzi ca de huhurez tot le jucau în cap ca la dracu 
şi stecleau numa’ după bărbaţi... Toate-au fost la fel. Si lleana 
lui Chirilă, care-a omorit cu toporu' pe barbatu-său, parcă n'a 
moştenit bfăstămu' unei surori a bunică-sa...? Că s'aceia a få- 
cut o poznă ca aceasta! 

— Cum se poate, mătuşă lrină! Mā rog, spune-mi şi mie 
cum a fost!...* 

Infelegeam întrucitva de ce amindouă femeile ocoleau în- 
truna chestia cea mai de samă pentru care se întilniseră. Până 
în ceasul aproprierii fuseseră taberi vrăjmaşe, ş'acuma alianţa se 
lega cam pe departe. Discuţia asupra faptelor „celeilalte“ era 
moale, de oarece şi baba fusese părtaşă. Cu toate acestea în- 
voiala se făcea pe nesimţite şi înțelesei — îndată ce auzii de o 
»Casincä nohotie" şi nişte slănină afumată — că madama Profira 
iscălea un contract prin care se dădea, legată de mini şi de pi- 
cioare, în căngile Diavolului. 

Şi 'ndată ce baba Irina, cu vorbe întortochiate, suspinuri 
şi subinfelesuri, îşi statornici pretenţiile si înţelese că a căzut în 
loc îmbielşugat, lingă un biet suflet neliniștit. —auzii şi intimpla- 
rea femeii celei de demult din neamul Varvarei: baba Irina o 
spunea dulce şi cu mare plăcere, în blindul soare de primăvară, 

gazda mea o asculta cu o deosebită bucurie, deşi era o în- 
tunecată dramă de dragoste din nopţile trecutului. 


= 


Infelesei, din ce spunea baba cea cu clonj şi cu ochii verzi 
şi vicleni, că de mult tare era peste deal, in valea cealaltă, la 
malul Moldovei, o curte boerească care acuma s'a dărimat. Au 
rămas numai nişte urme de temelii şi cîţiva peri bătrîni şi scor- 
burosi dintr'o livadă veche. In acel loc, la curtea lui lorgu Canta, 
—trâia, între mulţi slujbasi ai moşiei, ş'un vatav, Alexa Grecu, 
pripăşit de prin lume, gospodärit si aşezat pe lingă boer. Acest 
Alexa Grecu era însurat şi zuliar; şi cînd umbla călare pe la- 
nuri şi pe la mori, într'una îşi vira degetele în barba-i neagră 
şi zbirlită şi mormäia cu ciudă. Firele pe care si le zmulgea din 
măturoiu le risipea răpede în vint; după acela smuncea din tu- 
reatca ciubotei harapnicul si 'mcepea să bată 'n buestrasul cel 
alb, pe care de zece ani îşi făcea slujba. Il întorcea cu capul 
spre curte şi-l suduia ; 

„Hai, boală, acasă, minca-te-ar lupul cel bătrin !* 

Asta era vorba lui; şi 'n urmä-i oamenii zimbeau şi-şi fi- 
ceau cu ochiul. 

Calul pornea răpede la umblet, si cînd ajungeau aproape 
de curte, pe-o cărare de dindos, vătavul îşi afintea câutätura 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ii i, pê- imb 

lui care era în coasta ogrăzii boereşti, pe-un dimb, 
sens de apa Moldovei, Pănă ce intra pe paaril, Porissa 
Grecu n'o slăbea din ochi. Cu privirile-i negre parcă scoe ra 
ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ostrefe, și par) t 
voia să pătrundă şi 'n căsuţa albă cu geamuri lucitoare a à 
căreia făceau puțină umbră doi zarzari bătrini, cu trunc gr a 
noduroase. Descäleca răpede şi” zvirlea friul unui argăței. = : 
apoi cele două trepte dela ușa din faţă; după care se răzgin ps 

se întorcea în loc, şi foarte grăbit ocolea şi intra pe uşa 
apa a intra şi ea după o clipă, dela treburile gospodărie! 
il întreba: ; : caut PER 

Da’ de ce vii dumneata aşa de grăbit și Ge &p e 

aiis Da’ nu vin nici grăbit, nici aprins.. rinjea el în barba-i 
deasă, Asa vine omul la casa lui. Unde-ai fost? i adi 
— Cine? eu? intreba ea la şi începea să ridă. 

si a treburile gospodăriei, dde. i 
ja zi Foarte Cinel foarta bine !* mormäia el şi prindea ee 
invirtä prin cele trei odäife, parcă căuta pe cineva. Apol ea 
şi începea să adulmece prin ogradă şi printre seic glie Faye 
Asta se întimpla aproape totdeauna şi femeia se EAn 
nu bagă în samă. Ea era o biata fată săracă din oameni de cad, 
z'o chema Cristina. Umblase în copilăria ei mai Et FA picote 
rele desculțe şi päscuse în prundurile Moldovei vițeii si gistele 
tatucu-säu, argat bocresc. Cind se ridicase si intrase in ps 
oacheşă si cu sprincene codate, unii şi alţii începută a se A a 
la dinsa şi a-şi spune vorbe la ureche. Venindu-i vremea 5 FR 
cîştige pinea, tatu-säu Gheorghe jipa a adus-o le Eure ES a 

fätisat-o boerului. Ca şi "n poveştile cele bătrineşti, i-a v ri 
duit să slujească la gâinârie. După aceia, miro zi PEU rau 
Canta văzind-o năcăjită si descultä, sa oprit cu milă în faţa = 
şa întrebat-o, dacă mar vrea mai bine altă slujbă boerească ma 
uşoară, mai ferită de ploi si vinturi, în care obiceiu este a purta 
fustă infoiatä şi ciuboțele galbene. Gâinăriţa cea descuiţă Le 
stiut să găsească vorbe de mulțămire, numa; s'a facut e, e şi 
şi-a plecat ochii spre degetele picioarelor, lar boerui, rizin uşu- 
rel, a apucat-o de gusä şa lovit-o incetinel cu paima paste 
a = Sa arâtat prin odäile de dindos Cristina, fata pinda- 
rului, cu fusta ei infoialä și cu ciubotele galbene, a re 
numaidecit în samă Alexa, vechilu! cel bärbos al lui Canta Ș 
dintr'odată a parut a o vedea pentru întâia oară şi cucoana 
Aglae. Ş'a fost un tel de sfat furtunos între cucoană şi boer, 
după care s'a înfățișat Alexa Grecu şa cerut-o de nevesti pe 
Cristina. Bucuroşi i-au dat-o boerii îndată, ba au poftit si fie 
F aa kirss era un om mai de soin; era şi mai în virsiä; de 
acela fata lui Jipa niciodată nu indräznise a-i spune decit „gu: 
neata“ şi se purta cu ei foarte supusă şi la locul ei, ca una ce-ş 


POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ 53 


amintea cuptorul pe care crescuse si înțelegea să pretuiascä bi- 
nele în care avusese norocul să intre. 

Altfel viaţa ei părea a curge liniştită. Cu intoarcerile rä- 
pezi, căutăturile crunte si fornäiturile lui Alexa, se obisnuise. 
Ba ridea pe ascuns, întorcind capu'ntro parte si ducind mina 
la gură, cînd vedea bine că vătavul o teme chiar cu boerul. 
Ii aducea parcă aminte ca de ceva nedeslusit si dedemult, — 
dar acei ceva se amesteca cu podoabele nouă care începuseră 
a-i preface viața, Mai mult aceste podoabe luceau în amintirea 
ei decit o dezmierdare trecătoare. Si ridea singură într'ascuns 
de temerile lui Alexa Grecu, pentrucă în viaţa ei nu-i fusese 
nimenea drag. > 

Cu toate acestea era o ființă cu porniri aprige. Cum ajunse 
vâtăviță, începu a umbla şi a se purta mai ascuţit. Si la vor- 
bete si cîrtirile celorlalte neveste de slujbaşi ai curtei, începu a 
răspunde atit de subțire, usturător şi pătimaş, încit toate amu- 
țiră. Ba chiar se şi temeau de dinsa, căci avea nişte ochi ro- 
tunzi și arzători cari străpungeau ca virfuri de ace, 

Le multe ori, nevasta grămăticului şi chelärifa ceruseră voie 
si intre la cucoana Aglae în iatac si îngenunchiaseră pe covor 
înaintea ei, tinguindu-se : 

„Sărutăm mina, măria-ta, indurä-te gi ne învaţă ce să facem 
ca să scăpăm de urgia nevestei lui Alexa. Are o gură care tae 
ca sabia, Spune clte-o vorbă de ne face de tot risul si ocara. 

Dar ce-i, femeilor? întrebă cucoana întrun rind, ridi- 


„ cînd fruntea de deasupra gherghefului. Ce v'a făcut ? Ce zavistie 


s'a stirnit ? Citeva sinteli şi nici acelea nu vă puteţi înţelege?...* 

Natalifa, nevasta grămăticului, îşi feri din ochi părul rar 
cinepiu şi se plecă adinc spre genunchii cucoanei Aglae. 

„Măria-ta, grăi ea cu obidă; noi celelalte toate ne e, 
gem. Dar casă bună cu Cristina lui Alexa nu putem duce 

— ȘI tu, Luţă, se îndreptă cucoana spre cheläritä,—ce ai 
de împărțit cu nevasta vatavului ?... 

— Eu n'am nimica, măria-ta, da’ ea n'are hodină nici zi, 
nici noapte... stirneşte vorbe... face farmece împotriva noastră... 

—Umblă să-mi iee bărbatul... şopti însfirşit cu disperare şi 
hotärire Natalita. 

— Aşa ? grăi cucoana şi-şi plecă nasul fin întăiu in jos, 
apoi şi-l ridică în sus, c'un zimbet ugurel. Am înțeles!“ Și în- 
cepu să asculte mai liniștită toate durerile şi tinguirile femeilor, 
privind pe ginduri trupurile şi feţele lor ruinate de nemilostiva 
vreme. 

„Ea, să ne facă nouă asemenea năcaz şi asemenea afroni ! 
sfirgi Nataliţa. Ea,—o tärancä crescută la jitărie... uritä şi proastă... 
să se pue cu noil.. 


— Nu-i nici aşa de proastă pe cit se pare... răspunse zim- 
bind cucoana, nici chiar aşa de urită...* 


Cu tot acest cuvint blajin şi plin de mingiere, femeile na 


54 VIAȚA ROMINEASCĂ 


se liniştiră şi y tot năcăjite, ştergindu-şi lacrimile, din ia- 
i Aglae, 
si urasti sa care vorbim, vrăjmăşia ajunsese foarte de- 
parte şi partida nobilă era hotărită să intrebuinfeze împotriva 
țopirlancei“ nu numai foarfece pentru tăiat cozile, ori o bătaie soră 
cu moartea, dar chiar si mijloace mai hotăritoare, care us 
in puterea babelor figance dela bordeele de mai la vale de 
curte. In zilele liniştite si pline de lene ale sărbătorilor de pri- 
măvară necontenit se adunau şi țineau sobor şi trimeteau şpi- 
oni cătră casa vatavului. Dar deodată băgară de samă câ Cris- 
tina lui Alexe nu le mai trimite nici-o veste, nu le mai trimite 
niciuna din vorbele care le fâceau să sară în sus. S'atunci 
toate rămaseră înţelese deplin că broasca cusutä cu aţă roşie 
la gură, aruncată în pragul ei, şi-a îndeplinit menirea si a pus 
ra duşmancei. 

on PE ile, tă, şi pornirile iuți ale muerii lui Alexa se în- 
dreptaseră în altă parte şi ele nu ştiau nimic. Un pădurar bo- 
eresc din codrii de dincolo de apă venise a treia zi de Paşti ia 
curte şi se abătuse c'o poruncă boerească pe la Alexa. Acolo 
nu găsi pe vătav şi-i eşi înainte, întrebindu-l ce caută, madama 
au = AIE acesta era un flăcău voinic şi negricios, cu pă- 
tärie lată 'n bouri, cu baltag în mina dreaptă şi cu taşcă înflo= 
ită cu alămuri la şoldul sting. 

i „Cum te chiamă ? îl întrebă Cristina. 

— Costandin...” răspunse el şi femeia băgă de samă că 
flacăul are o mustăcioară subţire ca matasa şo gură curată şi 
tinără, aproape copilărească. Și vocea-i era lină şi pătrunzătoare. 
Si deodată ochii ei rotunzi se tulburară, gura ei nu mai ştiu ce 
să întrebe, şi c'un fel de spaimă simţi în ea izbucnind ca o 
fiară necunoscută dorința adormită. Deodată văzu foarte lim- 
pede că a sosit vremea cînd trebue cu orice preţ să se bucure 
de o mare fericire. Fără voe zimbi cătră pădurar cu dulceaţă, 

că nu-l văzuse de demult, 

„Ai treabă cu Alexa ? îl ntre dă ea. 

— Da, însă văd că nu-i acasă... i A 

— 2 departe eşti cu slujba ? urmă ea, zimbind stăruitor. 

— Nu tocmai departe, In Bîtca Corbului... 

Ea tăcu. Și supt privirea ei atintitä, flacäul înţelese că fe- 
meia îl dorea. Şi luminindu-i-se şi lui privirea, văzu înainte-i 
o muere nältutä şi mlădioasă, c'o floare galbenă în părul strins 
cunună, cu gura uşor deschisă, în care luceau dinţii albi şi as- 
cutiti ca de sălbătăciune, ROSE | 

Deodată ca nu mai zimbi şi-i zise încet: À 

„Ascultă, Costandine... eu am a-ţi spune ceva... Să vii la 
noapte la portița decolo, din fundul ogrăzii, de lingă grajd... Eu 
am să te aştept şam să-ţi dau drumul. 

— Bine...” sopti flăcăul, şi parcă avu o mişcare spre dinsa, 


12011 = 


___ POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ 33 


— -ve e.s e 


să-i cuprindă mina, ori să-i dovedească printr'o dezmierdare c'a 
inteles-0. 

a-i zimbi iar dulce şi-i zise liniştită: 

„Du-te“. Apoi adâogă îndată: „Ba stai, căci văd că vine 
şi bärbatu-meu şi i-i spune ce ai de spus...“ 

Alexa vatavul întră în adevăr pe poartă şi pâsi răpede că- 
tră casă, cum îi era obiceiul. 


„A venit un om, îi zise Cristina. Te caută pentr'o po- 
runcă boerească...“ 

Și intorcind spatele cătră pădurar, întră nepäsätoare în casă, 

Vätavul Alexa o găsi cintind incetisor si privind pe geam 
la zarzarii cei strimbi şi negri plini de horbotä albă de floare. 
Cum îi simţi, se întoarse şi-l întrebă, dacă nu pofteste cozo- 
nac Şun pâbar de vin. 

„Vei fi fiind obosit...” îi zise ea cu blindete. ȘI Alexa se 
simţi foarte împăcat şi mulţăinit la sunetul glasului ei. 

Dar în noaptea aceia chiar, după ce vätavul cel bărbos 
adormi liniştit, Cristina se furişă afară din odae si se duse la 
portița de lingă grajd, unde o aştepta pădurarul. Cum deschise, 
U gi cuprinse cu amindouă mîinile de grumaz. Si dintr'odată se 
simţi strinsă lingă taşca cea infloritä cu alămuri. Cu räsufla- 
rea pierită, i se pâru că moare. Dar învit îndată, fericită şi ìn- 
noratä. „Avem în podul grajdului, în fin, un loc ascuns...“ li 
sopti ea. Si se sui întăiuea pe scară în pod; şi pătrunse după 
dinsa, în mirodenia finului şi Costandin, cäutind-o cu braţele 
întinse prin întuneric, 

De această dragoste iute si pâtimaşă nu ştiu nimeni cit 
statură livezile înflorite. Alexa dormea într'o fericită multämire, 
hrănit bine şi alintat de muerea lui cu ochi mari si schim- 
bätori. Si cînd începea a sforăi în odâiţa împodobită cu scor- 
turi, Cristina îl împungea uşor c'un deget, ca să conteneascä. 
Și "n tăcere, ea se ridica 'ntr'un cot şi-şi afintea urechea, ca 
s'asculte tropotul unui căluț de munte, care trecuse vadul pe la 
deal şi abătea înspre un cotlon tainic. Atunci ofta şi se trăgea 
ca o mită spre uşă. Şi n'o simțea nimeni, aşa umbla, cu paşi de 
umbră, cu inima bâtind de spaimă şi fericire. 

Dar unul din şpionii femeeşti cari dădeau tircoale de cînd 
începuse războiul, simţi curind toată afacerea, Si cum înțeleseră 
deplin tot adevărul, madama Luţa şi madama Natalita avură grijă 
să se întilnească cu Alexa Grecu şi-şi alăturară cu taină mare 
capetele lor uimite si spăriete de barba cea zbirlită. Şi 'n sara 
aceia vatavul veni acasă mai încet şi aşa, fără să se sinchi- 
sească de nimic, şi 'ndată după masă îl cuprinse un somn ne- 
biruit, 

Cătră miezul nopţii lumina lunii pătrunse ca un fum ar- 
gintiu în cotlonul din podul grajdului, plin de mireazma florilor 
uscate ; şi Costandin pädurarul, înainte de a pleca, trase încet 
cätré el, cuprinzind-o de umeri, pe Cristina, Ea ridea împotri- 


se VIAŢA ROMINEASCA 


—— 


—— 


vindu-se uşor, şi-i sticleau dinții albi. Apoi deodată se lăsă 
cătră el. 

Dar îndată ridică fruntea şi-şi aţinti urechea, Fâr' a spune 
un cuvint, sprintenă, se săită din fin, făcu un semn de linişte 
cu degetul şi rămase ascultind. După aceia zimbi, își scutura 
capul, şi iar căzu în umbră, rizind înăbușit. 

Nu-i nimica, Costandine.” Mi s'a năzărit !" 

Cind luna trecu după un nour, ca se strecură uşor pe gura 
podului şi se dădu jos pe scară. Apoi înăiță ochii in sus, aş- 
teptindu-si ibovnicul. Dar dintr'odată inima i se rupse parcă în 
coşul pieptului. Simfi pe cineva lingă ea. Infelese că-i Alexa. 
Și cu privirile îngrozite, fără să poată face o mişcare, îl vázu 
cum deslipeşte scara ş'o lasá în jos alăturea cu păretele. 

„Acuma am să văd eu ce cucoş s'a suit în podul grajdu- 
lui... grăi vatavul c'o voce aspră şi răguşită. Intäiu pe elvrau 
eu să-l judec, şi să-i zbor capul. Măi Nästasä! strigă el cu 
putere cătră haidäii din ogradă cari dormeau prin şuri ; mái llie, 
ia sculafi răpede si făceți-vă ’ncoace L.“ 

Tremurind, mută si cu ochii sticlind, Cristina şovăi câtră 
păretele grajdului. Cind se răzimă cu paimele, simţi prin bir- 
nele de stejar frămintarea celui rămas sus, prins ca o fiară în 
cuşcă. Dar în acelaşi timp îi căzu supt degete şi coada lucie a 
unei furci de fier, pe care încă de cu ziua o zărise în locul acela, 

„Stăi pe loc, madamă ! nu te clinti ! ti răcni cu voce gro- 
zavă Alexa, $o ameninţă cu toporul, pe care-l ținea înălțat cu 
dreapta. Da’ haideţi, măi oameni, odată '* urmă el, întorcindu- 
se spre şuri. 

Atunci femeia, cuprinzind strins furca cu trei coarne, i-0 
izbi şi i-o împlintă adinc între coaste, 

Alexa slobozi un urlet dureros: „Valeu!* şi căzu în brinci, 
apoi se izbi cu fruntea şi cu barba de pămint. 

Ca prinsă de friguri Cristina apucă scara ş'o răzimă iar 
la gura podului. Costandin pădurarul se lăsă alunecus pe sa, 
apoi se mistui în umbra portifei, îşi deslegă de undeva calul 
si îndată se auzi tropot. 

Atunci nevasta vatavului răsuflă adine, se linişti şi privi 
în juru-i. 

Haidăii ogrăzii veneau în fugă. Cind ajunseră la grajd, zi 
buluciră la un loc capetele mitoase și-și plecară nasurile câtră 
stäpinul lor căzut, Alexa se mişcă, îşi ridică dela pămint barba 
şi le spuse , cu trudă: 

„Să ştiţi că m'a străpuns muierea...” 

S'atunci oamenii, fâră a mai pregela, au prins-o cu şt- 
rintä, au legat-o cu funii şau dat de veste la curte. 

Dela isprăvnicie a venit adouazi cercetare, Cum vremea 
era pe 'nserate, boerii au găzduit la curte șa râmas să cheme 
pe vinovată înaintea scaunului lor în dimineața următoare. lar 
în fața chiliei unde viriseră pe Cristina, agezarä dorobanț cu 


puşcă si cu șpangă, 


en 


es ___ POVESTIRI DE PRIMĂVARĂ 57 


Toată vremea femela stătuse bli i 
ndă, umilit şi su „făr: 
ont cea M Cînd au întrebat-o : „Al omorit pe Alexa re ela 
radio am sl - Și nu mai spunea altceva nimica, Dar 
al es aceia, cînd o străjuia dorobantui cu straşnică po- 
carat se sui luna în creştetul cerului şi i se umplu chilia 
S mei Atunci parcă se trezi ca dintrun grozav vis, se uită 
A pbs se umilară nările şi parcă o năvăliră aduceri aminte 
căci Sue e suspina şi a plinge încet, i 
erul o auzi şi se apropie de ferest 
„De ie pung ? o întrebă E. re age a 
_— mi pling nenorocirile mele...“ îi răspunse ea c’ ca 
ence, Si gindindu-se la codrii de dincolo de apa "Moldovei 
să y căsuţă ascunsă supt Bitca Corbului, işi tăcu socoteală 
eră Sepi ue răpit putea scăpa într'acolo, l-ar gâsi pe Cos- 
ere À riche ui cu cl prin bungeturi si pe urmă prin lu- 
Gindindu-se așa, îşi şterse lacrimi 
. așa, is I ile şi zimbi cătră străjer, 
Ans Pete ee a-l întreba şi a-i spune multe c'o voce ini. şi 
ac pănă ce osteanul se milostivi de dinsa ş'o învoi să iasă 
a y na lunii, De-acolo, pe neştiute, femeia îl duse pe povir- 
işu Por, cătră rìu. Şi tocmai cînd el se aştepta la o mìr- 
3 ris Pe i ea zvicni şi-l arse peste ochi c'o vârguță 
o ru $ 
voi Anti psese în trecere; şi se mistui în tufele ză- 
clipă orbit, omul se răsuci în loc: a 
} J r pol cind se dezm 
Sci pe uită în juru-i, clipind cu ochii incruntati. S'abia te'un 
tre zis că nevasta vatavului cum trece apa Moldovei, prin 
regii e ien) „ cu fustele ridicate pănă la sini şi cu coatele inăl- 
Atunci se năpusti la vale, esi la margi i i 
; = nea zăvoiul i 
ot trase asupra fugarei un foc de là Ea Msn, Aa 
oarse capul. Oşteanul, ghebosindu-se asupra armei lui, încâreă 
ui poa şi trase iar. Apoi jar încărcă; şi pe eind ochia a 
y cară, printr'o iumină ca ziua, vedea lămurit cum scade unda 
p muierea ese de ceia parte, pe prund, într: sfori scînteetoare 
e apă. Trase; şi cind se risipi fumul, o văzu căzută şi zvir- 


colirdu-se ; apoi rămase neclintiti, î S 4 r 
ile argintii. e clintitä, întinsă pe țărm, supt sälci- 


După ce baba dela Mäcäresti sfirsi istorisi i 
vremuri, madama Profira zise cu uiie i rer mn 
„Auzi dumneata, ce ființă îndrăzneață si ticăloasă !..* 

Şi rămaseră amindouă tăcute, în soarele fierbinte al pri- 
măverii,—pe cînd în juru-le, din temelia veche, eseau pe prispă 
enne UE e Komana, vopsite roş cu negru 

ma Profira lan, care u : 
firul! unei adinci cugetări, grăi câtră babă $ E TRS 


58 „VIATA ROMINEASCA 


„Sa ştii, mătuşă lrină, că duşmancele acestea ale mele în 
adevăr samănă cu Cristina, despre care ai vorbit dumneata. 
Amindoaă au ochii mari şi-s urite. Una afăcut moarte de om, 
si alta are să facă, dacă i-a ajuta Dumnezeu kas 

Baba mormăi ceva neințeles ca răspuns la această pioasă 
presupunere ; apoi aduse vorba, aşa numai în treacăt, despre 
„slănină şi casincä,—,nu de alta, drăguţa mea, dar ca să nu 
uit... Eu acu-s bâtrină şi am alte griji... 

— Lasă, mătuşă, că nu uităm noi... Să fi numai dumneata 
vrednicä să plätesti toate bunätäfile cu care te-oiu împresura... 
Deocamdată, eu numai atita aş vrea să ştiu: ce plänueste Var- 
vara asupra mea acuma... Si după asta aşi dori să-i plătesc şi 
eu cum se cuvine...” 

Baba Irina, în şopot, o incredinjā că nimic nu poate fi 
mai lesne decit îndeplinirea acestor dorinfi; deoarece ea are 0 
ietcă cu care poate face semne şi întrebări în horn, şo ulcicä 
îm care blăstămul şi dorințele pot fierbe la un loc. Toate se 
fac cu uşurinţă şi se indeplinesc, numai să fie buruiană culeasă 
în anume ceas şi zi şi să fie rostite anume vorbe, cînd gâinuşa 
se suie pe cer în anume loc şi arată în cringul ei anume nu- 
măr de stele.— Din locul meu mai mult bănuiam decit auzeam 
această veche, misterioasă şi necurată filosofie, iar madama Pro- 
fira asculta cu luare-aminte şi nemärginit respect. 

Amîndouă trecură dinfafä, unde se auzise sunind în clampă 
un muşteriu. După ce plecă muşteriul—iată se arătă pe drum 
un bäetel numai de cinci ani, cu părul bälan ca un fuior, în- 
cins cu briusor roş şi incältat cu nişte opincufe mititele-mititele. 
Era cu ochii veseli şi cu obrăjorii plini. 

„Aista-i odraslä de-a Varvarei...” zise încet gazda mea câ- 
trä baba Irina. 

Baba nu răspunse, mai mult ca să nu arate că cunoaşte 
prea bine tot ce privea pe vechii ei aliaţi. 

„Cum te chiamă pe tine, măi Ticä? întrebă deodata ne- 
vasta lui Cirlan, cu dulce glas. Vină 'ncoace să-ţi dau o bom- 


nă...* 

Copilul, încrezător, se opri, zimbi cu bunătate. Apoi rás- 
punse cu voce subfiricà : 

„Mă chiamă Jänicä ! 

7 Aşa? se minună madama Profira, întinzind mîna pe fe- 
reastră în prävälioara ei; frumos nume ! brava tie! laca obom- 
boană, Si-{i mai dau una dacä mi-i spune unde te duci... 

__'M4 duc la pirău, unde am lăsat la păscut doi mieluţi... 

— Tare bine, măi Jănică. Da' ia şezi tu colea, pe margi- 
nea prispei şi-mi spune mie, dacă a fost Simbätä sara pe la 
voi ninasu-tu lordache,„.“ Si gazda mea începînd a ispiti prun- 
cul, aruncă o căutătură plină de înţelesuri spre babă. 

Copilul se gindi o clipă. 

„Aşa-i c'a fost ? 


Un. W i pape! AA! M, pi WFF F.O 


| POVESTIRI DE PRIMAVARA 59 


— Da! 


— Şi era şi tătucă-tu acasă 
— is si tătuca.... f 
— la adä-ti bine a i i z 
dus rachiu si ră dei ps sapă ant aa PA NARIN Ae 
— A adus. Da’ nu-mi dai o bomboană ? | 


— Ba-{i dau, S' i 
ai: il aria Ş'a jucat mămucă-ta cu ninasu-täu lordache ? 


— Și rideau ? 

— Rideau, 

— Da’ tatu-tău ce spunea? 

>a lpr = spunea nimica...“ 

„_„ Baba rinjea ntr'un dinte si copilul îşi i 
ivi er et în, ochii sträpungátori a At i iei 
tungu) dru aaa i zise apoi Janicä intinzind un deget în 
copilifä nu cu mult mai mare decit el 
ë „cu fust 

DE an räpegior, lepäind pe marginea rulez > g gr a 
ema da ile: Reg rca taja en, ua se opri, vădit 
vii şi iscoditori, Se vedea dintr'odaté că fe rel mesei pie 
Sa Se r'odatä că fetiţa ştie că se află în 
A i Bar aai lşi strinse buzele pungă, apoi întrebă răpede, 

Ce faci aicea, Jănică? Mămu i 

K À 3 ca te iei şi 
te “regi e la toate casele? Hai-hai! sia ceasca 
Le să minînc momboana, răspunse moale băiatul, cu 
— Care bomboană? ce bomboană? tirii i 

4 r rii răped j 

de cai jos !—Si apucindu-l de gură, es cun RU ou 
rage Ş 2 aruncä jos, apoi, ciudoasă, îl împinse de spate înain- 

„—Fă înainte. Las” că te spun eu mămucăi! Imi faci tu de 


In adevăr în ochii Anutei i i 
licărire, care poate venea d Le de te de A 
: e departe din trecut, di i 
ertate de Dumnezeu si uitate de oameni. A a cadre at: 


=. . . 
. * è 
EE 22 


Mihail Sadoveanu 


—.—. 


Prejudiţii 


ejudițiu înțeleg o părere greşită care a căpătat vya- 
Es dde gg sa} necontestabi!. De prejuditii este 
plină ştiinţa. Cauza lor este că un om cu autoritate mare a- 
firmă un neadevăr oarecare— nu din rea credință, ci din pre 
pitată concluzie—, Tar cel mulți propagă fără nicio critică ace! 
neadevär mai departe. Cu vremea numele inventatorului acelui 
neadevär chiar se pierde, şi prejudiţiul este înbrăcat în formu- 
lele „după cum ştim cu toţii”, „după cum se ştie , „după cum 
de mult aŭ probat învățații”, „este ştiut astăzi că...”, „ştim as- 
țăzi cu toţii că...“ Ştim astăzi cu toții că! Si adeseori nu ştie 
nimeni nimic! Dar sînt ademenitoare şi foarte primejdioase a- 
ceste clișee. Oricare om cu ceva pretenţie de a fi şi el un în- 
vätat se loveşte de aceste formule ca de nişte probe evidente 
ale ignoranței sale. Cum este cu putinţă ca toată lumea să ştie 
şi numai el să nu ştie? îşi zice fiecare. Dar nu ţine descura- 
jarea decit o clipeală, fiecare-şi face curaj şi strigă unul maf 
tare decit altul: ,D-apol cum să nu ştim cu toţii, päcateie 

1 

za propun aici să arăt dobă asemenea prejudiţii depe te- 
renul istoriogralie! romineşti. 


In Bulletin de l'institut pour l'étude de l'Europe sud-orien- 
tale, 1915, pag. 116 spune Di lorga următoarele: „Les termes 
de commandement cités dans des sources byzantines de Vil 


L 


PREJUDIŢII 61 


-— - = mn me e 


siècle, dans lesquels on a cru découvrir des prodromes du rou- 
main, appartiennent, ainsi que l'ont depuis longtemps prouvé les 
philologues, au langage militaire fortement empreint de vulgarité 
latine“, Care filologi? 

Este vorba despre renumitul „torna, torna, fraire". 

lată însă cum stă chestiunea. 

Theophylaktos Simokattes (a înflorit supt împăratul Hera- 
clios 610—640) supt anul 587 (anul 587 după Tomaschek, Ue- 
ber Brumalia und Rosalia, Sitzungsber. der Wiener Akademie 
LX, anui 1868, pag. 251 sqq, 400, şi după C. Jireček Die Ro- 
manen in den Städten Dalmatiens | pag. 18) |. Il cap. 15 pag. 
paris, 52: [E vorba de oştirea bizantină care se scobora din 
Balcanii orientali spre cimpiea Traciei pentru a ataca oștirea cha- 
ganuiui Avarilor ce poposia la patru mile depărtare dela mun- 
tele Caivus] „Se scoboriră, deci, din Haemus la muntele Cal- 
vus şi la Lividurgos cu gind de luptă şi văzură pe chagan că-și 
aşezase corturile nu departe de acolo, cam la vreo patru mile 
depărtare, fără nicio grijă, deoarece si oştirea lul era inprästi- 
ată prin toată Tracia. Comentiolus şi-a întocmit atunci ostirea, 
a aşezat-o într-un sigur corp şi a pus-o în mişcare. Planul lut 
era să meargă spre Astixe, sá petreacă noaptea sub pază, iara 
doña zi să năvălească ca o furtună şi să măcelărească pe Avari. 
Soarta însă a vrut să turbure planurile comandantului, căci ca 
un gárgáun a distrus stupii chibzuirii şi a prădat osteneala ce-şi 
dăduse generalul ca o albina. Căci, dupăce soarele a întors 
spatele spre întunecoasa noapte, dupăce prea frumoasa şi dătă- 
toarea de lumină lampă şi-a ascuns strălucirea si a cedat pute- 
ril nopţii, unul dintre animalele de povară a zvirlit sarcina depe 
dinsul, Se întimplase însă ca stâpinul animalului să meargă la 
o distanță oarecare înainte, astfel că cei care mergeau pe ală- 
turf şi vedeal cum animalu! tireşte sarcina după dinsul nu cum 
trebue, ab fost nevoiţi să sirige ia stăpin să se întoarcă inapoi 
și să îndrepte gresala animalului, Ef bine, acest lucru a fost 
cauza că ordinea oștirii s-a turburat şi că aceasta a apucat fuga 
îndărăt, penirucă vorbele strigate cu această ocazie li s-a părut 
celor mal mulţi a fi un semnal de fugă, ca şi cum duşmanul ar 
îi apărut liagă dinşii pe neaşteptate. S-a născut atunci o în- 
Vălmăşală şi un zgomot ca acela, învremece toți strigaü cit ff 
fines gura şi se îndemnat unul pe altul să se întoarcă, răcnind 
cu mare turburare în limba țării eretorna>, ca și cum ar fi avut 


"62 VIATA ROMINEASCA 


loc o luptă fără veste cu duşmanul în timpul anca 
te [varianta 73] hót ais Todrisw parista os p 
RENGÉTATTE, ÉeTÉDYO Matia ueyioru <upäysn edeyyinswt). 
Se strică prin urmare toată ordinea oştirii, aşa dupăcum ei 
sfärma ordinea unei armonii în coardele unei lire, far chaganu 
scăpă astfel de această nouă : primejdie, care fusese mai FY 
incă decit cea dintii, părăsi drumurile obişnuite şi, cit î t- 
nură picioarele, fugi spre alte locuri, scăpind de astă dată în 
mod încă mai neaşteptat decit cum scăpase intila oară. Tot aR 
fugtah Romanii în altă direcție, alungaţi de o falşă frică şi în 
burafi de o falşă primejdie“. Theophanes Confessor (născu > 
timpul domniei lui Constantin Kopronymos 741—775, es gs 
817) pag. paris. 218: ,Chaganul, trecînd prin Mesem ur e 
îndreptat contra Traciei şi a luat zidul cel lung [al împ e: u y 
Anastasios, care se întindea dela Silivri la Derkos], iar re 
mentiolus, care stătuse ascuns prin codrii Haemului, a eşit k 
acolo înpreună cu Martinus, şi surprinzind pe chagan zi 
gătit, căci oștirea barbarilor era înprăştiată prin Tracia, à p Fr 
cat contra lul pe înserate. Ar fi reuşit Commentiolus foarte te 
în întreprindere, dacă o întimplare nu Far fi stat APE e 
animal de povară anume şi-a sucit sarcină depe dinsul, tar Sa 
tovaräs al stăpinulul animalului a îndreptat sarcina la loc, pa 
gind tot odată în limba părintească «torna, torna, fore 
(Esuisoc 700 Desrécon 205 Çm rposgwvel Thy piptov y 
Jés2s Th PAP POVI TÉR, Tva ephspe). ŞI stăpinul 
animalului n-a auzit strigătul, dar l-a auzit oştirea, şi crezind că 
aŭ dat duşmani! peste dinsa a apucat fuga, strigind cit îl pea 
gura torna, torna. Chaganul pe de altă parte s-a spăriat A 2 
şi a fugit în dezordine. Aşa că şi Avarii şi Romanii ec caci Se 
de alţii fără nicio pricină”. Theophanes n-a copiat pe | să 
phylaktos, ci ambii aceşti cronicari s-au informat din ace me 
vor contemporan cu faptele (care prezenta variante) as 
perdut. 


Thunmann, Untersuchungen Uber die Geschichte der en 
europăischen Völker, Leipzig, 1774 pag. 341, apoi re Te 
cai supt anul 587, şi deo mulţime alții, de pildă de e 
maschek, Ueber Brumalia und Rosalia, anul 1865, Me, cei 
“Toţi aŭ interpretat cuvintele retorna din Theophylaktos si forma, 


LA 
Acest loc celebru a fost scos întilaş dată la iveală de 


PREJUDIŢII HAR. 
torna, fraire din Theophanes ca făcind parte din limba romi- 
nească din al șaselea secol, Din nenorocire, în afară de Thun- 
mann şi de Șincai, care aŭ cetit locurile din Theophylaktos şi 
Theophanes în întregime, toți ceilalți s-aŭù mărginit de a cita 
unii dela alţii pe retorna şi torna, torna, fratre, pänäce C. Jireček, 
cînd cetia din întîmplare strategica atribuită împăratului Mauri- 
kios, şi-a adus aminte de acele retorna şi torna, torna, fratre, 
aşa izolate, şi fără să mai citească locurile din cronicarii bizan- 
tini cu băgare de samă şi în întregime, a găsit de cuviinţă să 
susțină că acele vorbe ar fi nişte termeni de comandament aï 
oştirii bizantine. Archiv für slavische Philologie vol. XV, anul 
1893, pag. 98: „O observaţie asupra exclamatiel, atit de des 
citate în scrierile privitoare la chestiea rominească, torna ori torna, 
frater din descrierea unei expediţii contra Avarilor din anul 
587 în Thracia : forna nu-i un rest de limbă rominească, ci un 
termin de comandă latinesc, care este citat lămurit în Strategia 
împăratului Mauricius alături cu altele ca cede, sta, move, ete.“ 
Asupra chestiunii a revenit C. Jireček în Die Romanen in den 
Städten Dalmatiens, |, anul 1902, pag. 18: „Scrierea strategică 
atribuită împăratului Mauricius, care după Zachariae von Lin- 
genthal este scrisă de un oarecare Rufus, contemporan cu Mau- 
ricius, cere ca articulele de războlă să fie cetite înaintea tru- 
pelor în latineşte şi grecește, si ca ofițerii să ştie latineste. Vor- 
bele de comandă din textul grec sînt latinești : cede, sta, mhve, 
transjorma, largiter ambula, etc., între acestea torna, care se 
poate ceti la Theophylaktos şi la Theophanes în descrierea unai 
expediţii contra Avarilor în Thracia la anul 587. Cuvintul a- 
cesta, din cauză că cel doi cronicari observă că a fost pronun- 

tat în limba maternă a soldaților (imtywpip <ÿ HOTI, tÜ 
TATO POYT) a fost greşit interpretat în zilele noastre ca un 
rest de limbă romînească. Mal originale sint varianta retorna 
la Theophylaktos si adaosul frater la Theophanes. Toată ter- 
minologiea din Xspatryú este plină de elemente latine: Bávðog 
(it. bandiera), fuvðopóoos, putos, vb, névawges, háp- 
Lao (vexilla), ata (buccina), 72024tm9, 56351, ete“, ji- 
reéck citează după edițiile lui De Boor, care a întrodus în tex- 
tul lui Theophylaktos varianta torna, considertnd pe retorna ca 
variantă, şi în textul lui Theophanes varianta frater (clasicul 
frater), considerind ca variantă pe fratre din edițiile anterioare. 

Nu tot ce-i mal noñ este si mal bun! Ediţiile anterioare 


64 VIATA ROMINEASCĂ 


ama a 


celor ale lui De Boor nimerise mai bine textul original, cu re- 
torna la Theophylaktos şi cu fratre la Theophanes, care fratre 
este într-adevăr forma din care a eşit actualul romin frate. 
Macarcă mal vechi decit De Boor, editorii anteriori făcuse 0 
matură chibzulală, cînd, conduşi de mărturisirile autorilor res- 
pectivi, că vorbele cutare fusese spuse în limba din partea lo- 
cului, în limba țării, în limba părintească, aū ales dintre va- 
riante pe retorna si pe fratre. Acei editori anteriori si-aû zis că 
militarii cela nu puteaü să vorbească clasic ca Cicero, si că pe 
de altă parte, dacă ar fi fost dela capul locului în textul ori- 
ginal torna şi frater, mai greŭ se poate explica cum un copist 
posterior ar fi putut să le schimbe în retorna si fratre, pecind, 
dincontra, cel dintiiă copist oleacă oleacă cunoscător de lati- 
neşte a putut viri din negligentä or! din prostie pe obişnuiteie 
iorna şi frater in loc de curioazele (măcarcă latinești populare 
şi räspindite în toată Romania!) retorna, fratre. Rău a fâcut, 
deci, De Boor, cînd a pus forna în loc de retorna în textul lui 
Theophylaktos şi frater în loc de fratre în textul lui Theophanes, 
Dar se pare că Jireček n-a cetit pagina întreagă a descripţie! din 
Theophylaktos şi Theopiranes. Acolo se vede lămurit că n-a- 
vem a face cu un termin de comandă, căci un soldat s-a a- 
dresat unul camarad al sâii cu vorbele retorna ori torna, 
torna, fratre, pentru a-l face atent asupra faptului că s-a de- 
ranjat sarcina depe spatele animalului şi că trebue să se întoarcă 
5-0 îndrepte cum se cade. Apol acolo se spune lămurit că sol- 
datul s-a adresat camaradului săi în limba țări, în limba din 
partea locului, ntm Ti, “pb. cum spune Theophyiak- 
tos, în limba părintească, Th TATWA WOY, cum spune Theo- 
phanes. Cum este cu putință să interpretezi altfel decit cum 
añ interpretat-o toți pănă la Jireček situafiea aceasta: „Un sol- 
dat a văzut că s-a deranjat sarcina depe animalul de povară 
(cal, catir, magar, ce-a fi fost) al unul camarad de dinaintea 
lui şi I-a strigat camaradului în limba părintească, în limba le- 
cului, în limba țării, «eï, frate, întoarce-te, că are să cadă sar- 
cina depe cal.."2 Cum poți trece peste această „vorbire în 
limba părintească, în limba ţării, în limba locului dintre do! ca- 
marazi“, ca să faci dintr-insa o comandă de război? Atunci 
în calea şterge pasajul, emendează-l (Pentru ce adecă nu l-ci 
emenda ?), şi pune în loc următoarele: „Un ofițer a văzut pe 
un soldat că a apucat pe un drum greşit şi i-a comandat forna À" 


Li, Ld asul 4: Er ar r - 


PREJUDIŢII RES 65 


Insuș Jireček mărturiseşte că reforna şi fratre nu fac parte din 
termenii de comandă: „Mal originale sînt varianta retorna la 
Theophylaktos şi adaosul frater la Theophanes". Dar cu aceasta, 
că zici că-s mai originale, nu scapi de dificultate, ori scapi de 
ea prea răpede! Nu te-ai gîndit de unde va fi provenit această 
originalitate ? De retorna scăpi, spunind că-i o variantă a ori- 
ginalului forna. Dar ce faci cu fratre? Chiar de-l vei schim- 
ba în clasicul frater, acest cuvint rămîne. Ce faci cu el? ȘI 
chiar armata, dacă a înţeles r4û cuvintul forna, ca şi cum ar fi 
fost vorba că trebue să se întoarcă cineva să fugă, l-a înțeles 
ca un cuvint din limba ţării, din limba locului, căci doar Theo- 
phylaktos spune lămurit că „toţi strigaii cît îl ținea gura şi se 
îndemnat unul pe altul să se întoarcă, răcnind cu mare turbu- 
rare în limba țării retorna“, Si dacă se gîndeşte cineva că 
înainte de anul 600 grosul armatelor bizantine era format din 
populațiea romanică a peninsulei balcanice (vezi C. Jireček, Die 
Romanen in den Städten Dalmatiens |, 18—19), si dacă se mai 
gindeşte că armata despre care se vorbeşte în acest pasaj o- 
pēra în părţile de răsărit ale muntelui Haemus pe teritoriu trac 
romanizat, apoi nimic nu este mal natural decit a conchide, cum 
au făcut toţi înainte de Jireček, că vorbele forna, retorna, fratre 
sînt cuvinte romineşti din veacul al şaselea. Părerea lui Jire- 
ček a fost totuş adoptată fără nicio critică de învățații romini, 
acum în urmă și de D. Russo, Elenizmul în Rominia, Bucureşti, 
1912, pag. 20 nota 1. Pentru a consacra un prejuditiu a may 
trebuit să vină şi DI lorga cu obişnuitul clişeii „după cum se 
ştie": „Termenii... după cum deja de mult ai probat filologii, 
«aparțin limbii militare...“, Care filolog? aŭ probat acest lucru ? 


In acelaş Bulletin de l'institut pour l'étude de l’Europe 
sud-orientale, 1915, pag. 119 mai spune DI lorga următoarele: 
„Du côté de l'Adriatique les Balcha valaques fondaient l'état, en 
même temps slave, albanais, grec et valaque, de la Zenta“, 

Care Balsa valahi la Zenta? Balşa era o familie domni- 
toare considerată pănă astăzi ca sirbă, înrudită prin alianță cu 
familiile domnitoare albaneze Thopia şi Musaki, dar în luptă 
de multe ori cu dinsele, Din această familie fraţii Straşimir 
(1362—1372), George | (1362—1379), Balşa l! (1352—1385) aŭ 
stăpinit înpreună Șkodra, Antivari, Cattaro, Dulcigno, Trau, 

5 


6b VIAȚA ROMINEASCA 


Sebenico., Pe acelaş vreme Sirbul Alexandru Gjorié stäpinia 
Kanina şi Valona (Avlona). După moartea lul Gjorić pela 1371 
aŭ pus Balşa stäpinire si pe ţările Iui, Intre anii 1390—1396 
stăpineşte peste Valona, Kanina, Chimera, Berat, Parga comita 
Musaki, văduva lui Balşa Il. Fata ei, Regina Balsa (1396— 
1420), s-a măritat cu Sirbul Mirce, un văr prin alianţă al Pa- 
leologilor, care a stăpinit în Valona 1396—1414. George Il Balşa 
1385—1404 stăpineşte Budua, Antivari, Şkodra, Drivasto, Dul- 
cigno, Alessio. La anul 1422 moare Balşa Ili, fiul lui Balsa Il, 
la Skodra. Din posesiunile lui încap pe mina Veneţiei Skodra, 
Drivasto, Antivari, Dulcigno, Alessio, Budua. Restul stăpînirii 
lui Balşa III e ocupat de Stefan, despotul Serbiei. C. Hopf, Ge- 
schichte Griechenlands vom Beginn des Mittelalters bis auf un- 
sere Zeit, Il pag. 42, 94. 95, 101. Despre Balšići spune C. Ji- 
rezek următoarele în Geschichte der Serben l, 424: „Numele 
Balşa apare numai în Serbia şi în Moldova. Macarcä are su- 
fix slav, nu-i de origine slavă şi se găseşte pomenit încă de 
demult la Rominii din Serbia. Cel dintiiii se pomeneşte un Bar- 
bat Balšić în satul rominesc Gjurazevii ori Sremljane pela 1330, 
într-un document dela Dečani. In Serbia alături cu Balša (în 
al 15 secol Baoşa, -ša ca în Jakša, Nikša dela Jacobus, Nicolaus) 
apar numele Bal, Bala, Balica, Balija, Baleta, Baloie, Balosin, 
Baloslav. In Moldova apare Balomir. Compară numele regelui 
ilit Ballaios“. După cum numele Balsa nu-i sirbesc, tot aşa 
nu-i nici rominesc. Din punct de videre sirbesc, este sirb ma- 
car sufixul -șa. Din punct de videre rominesc, nu-l romin nici 
macar sufixul. Balsa este o formaţiune sîrbească prin sufixul 
siav -şa dela Bal, ca nenumărate alte asemenea formațiuni sir- 
beşti : Drak-şa, jak-sa, Mrk-sa, Nik-sa, Plav-sa, Sim-șa, Stoj-sa, 
Vuk-şa. Bal însuş, a cărui naționalitate sirbească o tăgădueşte 
cu drept cuvint Jireček, este albanezul nume de botez şi azi în- 
trebuinfat Bala, care trebue pus în legătură cu albanezele bal, 
baia, frunte, şi a cărul naționalitate iliră este sigură (Vezi Franz 
Baron Nopcsa în Wissenschaftliche Mitteilungen aus Bosnien 
und der Herzegowina XII pag. 230 sqq., si în Anthropos, anul 
1913, pag. 139. Pelingă Ballaios, comparat si de Jireček, Nopcsa 
mal compară numele mesapice Bila-kros, Bala-sires, Bale-dones). 
Dacă numele Balș se găseşte la Romini, dupäcum se găsesc la 
Romini atitea nume slave altele, aceasta nu înseamnă că oricare 
s-ar chema Balș, Balsa ar fi Romin. Acelaş nume Balsa îl a- 


PREJUDIŢII 67 
vea şi o familie nobilă dalmată din Spalato, cunos 
ni 1353 şi 1553: Balce, Balcius, Baltius, Balsce, Soie Bela 
Balcis, Balci. C. Jireček, Die Romanen in den Städten Dalma- 
tiens Ill, 4. Dacă voim să facem din stăpinitorii depe coasta 
Dalmației Balsa nişte Romani, în loc de Sirbi, după cum aû 
fost considerați pănă acum, apol să-l facem Dalmaţi, pentrucă 
Bala aŭ stăpinit pe teritoriul dalmat, unde populatiea romană 
bästinasä era dalmatä, iar nu romineasca. 

Dar nu pe asămănarea de nume între Balș rominese şi 
Balsa din Dalmația se bazează DI lorga pentru a afirma ce 
„du côté de l'Adriatique les Balcha valaques fondaient l'état, en 
même temps slave, albanais, grec et valaque, de la Zenta", căci 
în Bulletin de l'institut pour l'étude de l'Europe sud-orientale 
anul 1914, pag. 231 D-sa spune că numele de familie romînesc 
Balş nu stă nici într-o legătură cu numele dinastiei Balsa din 
Daimaţia.*) Apoi atunci pe ce se bazează D-sa ca să facă a- 
cea afirmare ? Pe o scăpare din videre, pe o înțelegere greşită 
a vorbelor lul Jireček din Geschichte der Serben |, 424, citate 
aici putin mai sus. In Bulletin de la section historique ‘de l'a- 
cadémie roumaine, anul 1913, pag. 93 Dl lorga zice: „L'histo- 
rien le plus récent des Serbes, M. Jireček, reconnaît que le nom 
de Balcha est vlaque*. (Subliniarea e a D-lui lorga). Fereascä 
dumnezeu! Jireček nu spune aceasta. Jireček spune numaï că 
radicalul Bal- din Balsa nu-I sirbese şi că acest radical apare 
la nume personale numai în Serbia şi Moldova. De aici pănă 
la a fi afirmat că Balșa este cuvint rominesc e depărtare ca 
dela cer la pămînt. 

Şi lată pe ce se sprijineşte existența unul stat romînesc 
supt o dinastie rominească pe coastele Dalmației în secolul XIV ! 

Și lată cum s-a înjghebat un prejudițiu. Afirmarea Dlut 
lorga a devenit îndată o dogmă. Mai întilă DI lorga singur în 
Veneţia în Marea Neagră | (Analele academiet romine seriea Il 
tom XXXVI, anul 1914, memoriile secțiunii istorice) pag. de 
extras 1 zice, vorbind despre Dobrotici: „Locul săi de obirşie 
chlar nu e cuprins în hotarele taratulu! tirnovean: îl vedem ple- 


*) Cu această ocazie DI lorga afirmă cà „de fait [romt- 

nul] Balos, Balş, Balşe, Balşea signifie Blaise ct le mă. ră 

vient probablement de la forme hongroise Bal4sz*. Aceasta 

nu-l exact. Din ungurescul balázs (nu baläsz), citeşte bylaë, nu 

aaa "x lasă rominescul bals (ori balse, balsea, balos) cu "nict- 
pret. 


68. VIAŢA ROMINEASCA 


cînd ca să ajute cauza legitimistă bizantină, a Paleologulul, de 
sub steagurile unui Mmaătzas cts, 100 Kapfuvä ăgpuv, 
şi acest Balica—cu nume curat rominesc, care se întilneşte şi 
la un cunoscut boer dela începutul veacului al XVI-lea, rudă a 
Movileştilor şi întiiu ctitor al mănăstirii Frumoasa delingă laşi, 
la început «mănăstirea lui Balica» — îşi avea aşezarea la Ca- 
varna“, Va să zică Jaca şi pe Balica nume curat romiînesc ! lar 
în Bulletin de l'institut pour l'étude de l'Europe sud-orientale, 
anul 1914, pag. 269 M. V., în recensiea pe care o face lucräril 
Veneţia în Marea Neagră a Dlui lorga, zice următoarele, vor- 
bind tot despre Dobrotici: „Son nom (qui vient de Dobrotă: 
des Roumains surtout, des Serbes aussi le portent), son debut, 
comme mercenaire au service de Balica de Cavarna (ce nom 
est bien roumain, ainsi que tous les dérivés de cette racine Bal) 
témoignent d'une origine qui n'est pas bulgare“. Va să zică 
Jaca şi toate derivatele din radicalut Bal nume curat romineşti ! 
Dar aceasta nu-i de ajuns. Cind citeşte cineva cele spuse de 
DI lorga în Veneţia în Marea Neagră despre înrolarea lui Do- 
brotici în armata lui Balica celul cu nume curat rominesc, nu 
pricepe tocmai lămurit cam ce ar vrea să urmărească D-lu! cu 
această înrolare în ostirea lui Balica şi cu această afirmare că 
numele Balica e curat rominesc. M. V. însă, recensentul, e clar 
şi categoric : Dobrotici era Romin, pentrucă s-a înrolat în oşti- 
rea lui Balica, iar numele Balica este curat rominesc. Va să 
zică Yaca si pe Dobrotici Romin, pentrucă... l'historien le plus 
récent des Serbes, M. Jirezek, reconnaît que le nom de Balcha 
est vlaque". Si Jireček nu recunoaşte acest lucru! 


A. Philippide 


Idealul Politic al Spaniei 


Cele trei dogme proclamate de Juan Vasquez de Mella 


Juan Vasquez de Mella, seful partidului carlist din Spa- 
nia, este privit ca cel dintăiu orator al țării sale. Pe lingă 
o formă impecabilă, o limba de toată frumuseta, o mare bogăție 
de imagini şi de informatiuni datorite vastei sale culturi, cuvin- 
tările lui se disting prin o mare Inällime de gindire şi o logică 
sirinsă, 

In urma cererii amicilor lui, el a ţinut la 31 Maiu 1915, 
în sala teatrului De la Zarzuela, la Madrid, asupra politicii ex- 
terne și a idealurilor naționale ale Spaniei, o conferință care a 
avut un urieș răsunet în toată peninsula. 

Crezind că cuprinsul ei ar putea să intereseze pe cetitorii 
Vieţii Romineşti, am tradus locurile ce mi s'au părut mai in- 
semnate iar celelalte le-am rezumat foarte pe scurt. 

Conferentiarul vorbeşte mai întâiu despre politica internă a 
Spaniei, se arată duşman al parlamentarismului, dar se declară 
partizan convins al unui guvern reprezentativ, voiește ca nu par- 
tidele ci clasele sociale să fie reprezentate în Cameră, El imparte 
societatea în cinci clase cuprinzind : interesul material care se 
imparte între agricultură, industrie și comerţ; interesul intelectual 
reprezentat prin universități, şcoli și corporațiunile științifice; 
interesul moral și religios reprezentat prin cler; interesul apără- 
rii țării, adică armata şi marina : şi interesul istoric, reprezentat 
printr'o clasă care să nu fie atit o aristocrație de singe cit ex- 
presiunea tuturor superioritätilor sociale. Aceste interese trebu- 
esc să fie reprezentate in Cameră astfel incit să ofere o icoană 
adevărată a naţiunii, 

. Abordind politica internaţională, după oareşicari conside- 
rațiuni generale şi istorice, asupra răsbuaielor în deobşte, con- 
ferențiarul arată că răsboiul actual, care este cel mai întins pe 
care l-a cunoscut lumea până astăzi, n'a venit pe neaşteptate si 
aminteşte că el a prezis, mai intäiu la 21 lanuar 1912, că o ur- 


70 VIAŢA ROMINEASCA 


— -e 


mare nelnläturabilā a răsboiului to Tripolitania va fi acel din 
Balcani, apoi — la 17 Decembre a aceluiaș an — că acest de pe 
urmă, care izbucnise, va avea ca consecință conflagratia de as- 
tazi, Citează parte din cuvintul rostit de el cu acelaş prilej, 


Vedeţi cum un imparat ilustru, gazdă al durerilor, Nester al suverani- 
lor, mai privește iucă odată ridicindu-se imprejurul patului său spectrele in- 
singerate lot ale fratelui și fiului său, acel al soţiei sale, şi sosind boal 

ministru ai morţii, care îl vizitează din ce in ce mai des, ca Areni ea ar îi 

pe punctul de a ridica in mină simbolul ce un artist l-a sculptat pe mormin- 
tul Mariei Tereziei in cavoul Caputinitor din Viena, spre a reprezenta deser- 
tăciunea omenéascä: o coroană impărătească incununind un cap de mart in- 
gălbenit, Şi vedeţi cum nobilul bätrin paré câ refine viața ca şi cum ar vol 
să prelungească pacea, căci ştie că in ziua in care ar muri, sau n'ar putea 
S'o mai prelungească, nu din vanitate militară nici din cauza unor aplecări 
răsboinice ci in urma cerinţilor geografiei, ale neamului şi ale conglomerătului 
eterogen alcătuit de pires saic, va avea să înr că valurile Dunărei 
re care scaldă Viena si Pariamentul maghiar, şi să trimită legiunile lui 

să se'ntilnească fn lovire naprasnică cu celelalte Popoare. slave, in acelaş 
timp în care Latinii şi Germanii vor lupta dela Rhin la Seina, insemsind sosi- 
rea unei epoci noui in istorie prin şirul alb al movilelor de oase lasate pe pămirt. 


Apoi adaogă că răsboiul nu se face, cum se crede şi în 
Spania şi la alte popoare latine, intre Franţa şi Germania : 


amindouă pacea, el ar urma cu mai mare îndirjire impotriva tiei. Dar 
dacă Anglia ar incheia a cu Germania, ea fiind pr 
două puteri aliate, răsboiul s'ar isprăvi... 

In anul 1870 chestiunea era pusă între Germania de o parte si Franţa 
de alta, astăzi nu; şi una din prize ceie mai grele care va îi vederat4 
in ziua lichidării răsbolului, va fi gresala politică a Franţei şi a Italiei, acea 
făptuită de Delcassé și de Saiandra, căci nu au infeles cari erau interesele 
neamului numit latin. 

Este o greșală din partea Italiei să facă ca politica ei să atirne de 
revendicarea unor țări ce niciodată n'au fost ale èi. Trentinul nu l-a stăpi- 
nit niciodată, căci incă din veacul al XIV-lea aparține Austriei și cei 290,000 
Italieni cari trăiesc intr'insul servesc de teméiu pentru a anexa acel teritoriu, 


revendica provincia Constantinei din 


„ Avind în vedere situaţia sa atică, ca intinsa și multicolora Im 
răţie austriacă să urmeze a exista. În ziua in care Austria va dispare TA 


Dar Franţa? Franţa, dușmană a Angliei dela răsboiul de o sută de ani 
i dela räsboaiele napolconice până la Fașoda, nu fortificase Dunkerque şi 
Calais impotri impo Anglici, cum a fortificat Normandia 


îi totdeauna în primul loc o continent numai în al doilea plan o 
putere maritimă. Si noi, noi i, care avem reptul stint să revendicăm 
marea civil mare n i i i 


triva unui oaspe nepoñtit care o co 
Oare acvile germane sint acele cari ne pe Stinca dela Gibraltar 


IDEALUL, POLITIC AL SPANIEI LL 


Sint acvile germane acele cari s'au asazat la Mata? Oare agazatu-s" su cle 
la Chipru, la Alexandria gi la Suox? Nu, mu: acoio sa üsazat Anglia, s'au 
așazat jeoparzii englezi, 

Marca latină marcă civilizațiuni:, marea Mediterană era acea pe care tre- 
buiau s'o revendice popoarele cari se numesc latine, Si stăpinitoarea acestei 
mări, acen care reduce pe acele popoare în starea de vasali, acea care le 
sitiește, acea care ține talpa asupra frustilor lor, où tata Germania ci este 
Anglia. 


Politica ce a urmat=b Deicasst în Franţa și Salandra în Italia este o 
politică absurdă și tunestă; lunestă căci Franţa este legată să reducă poli- 
tiéa ei internaţională la revendicarea a dosi RES germane, ce ca le 
smulsese Germaniei in a down jumătate à secolului al XVii-lea, iar Germania n'a 
făcut altceva decit să lo recucerească In veacul al XX-lea ; şi pentrucă Italia 
reduce ‘oatä politica ei la revendicarea unci porțiuni, cea mai putin insem- 
nati à iruntariej sale dela nord, uiting pe deasupra insulele Malta si Cor- 
sica precum și marea Care scaldă coastele ei, 


Apoi conierențiarul s'întreabă ce hotărire va lua Spania In 
momeniul de laţă şi susține că ea na poate decit sa păstreze 
neutrahtèles, dar o neutralitate jinteg rali, atit 
din partea statului cit si dinpartea na ţi» 
unii. O nentralitate cu simpatii oficiale 
câtră una din părți este o neutralitate ară 
neutralitate, căci ea are inconvenientul că, în ziua lichidärii, 
lasă in piciosre toate urmârile râsboiului Tara nici unul din 
joioasele neutraliäti : 


Este necesar, ca in momentul incheierii plcil Spania să-şi 
poată afirma personalitatea și idealurile in chip ciar 
si definit, 


Interesul de räpelwrie al Spaniei este autonomia ei ge- 
ografică. 


Astăzi statele nu mai sial state nomade, cle posedă un teritoriu sta- 
tomic si orice stat desfvirsit care merită intr'adevâăr acest nume, are drept 
la stăpinirea absolută și suveranii a teritoriului său, are drept ca nici un alt stat 
să nu-l subjuge nici in totul și nici in parte, ca nici un alt stat să nu facă act de 
suveranitate si de jurisdicțiuie asupra ceia ce alcătueşte patrimoniul său teri- 
torial. Aceasta este una din bazele fundamentale ale dreptului international, 
Un stat a cărui suveranitate, în totul sau în parte, este supusă altui stat, un 
stat al cărui teritoriu este subjugat de alt stat nu mai este un stat suveran 
ci un organism mediatizat Și vasal, 

Spania posedă limitele naturale cele mai precis delinite,… dar exer- 
cită ea onre suveranitatea asupra intregului ei teritoriu? Nu există oare un 
stat care işi exercită suveranilatatea asupra unui påmint spaniol ? 

indată ce am pus intrebarea, domniile voastre ati ințeles şi un mume 
trece prin es y pe buzele domniilor voastre, Noi, cum zicea Floridablanca, 
avem infipt la spinul Gibraltarului ; dar este oare numai acel dela Gi- 
braltar ? am denunțat un fapt, ale cârui dovezi documentare le an, date 
mie de un ministru, impreună cu harta inminată de un ambasador al Angliei. 
Este vederat că nu-mi puteţi cere să vă destăinu:sc nume; dar l-am putut 
indica in parlament și a putut un oareșcare personaj englez să se mire cum 
era a acest amănunt atit de important din relatiuaile noastre diploma- 
tice, Eu știu că un ambasador engis prezentind o hartă a Gibraltarului, pre- 
Time dia Spania qi aceata, primi, ca deseriladu-se:o al cărui 
centru era să be telul Maurului dela Gibraltar, să se despartă printr'acea 
circumferință o zonă de vro treisprezece chilometri, inlăuatrul căreia Spania 


73 _____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


să nu poată nici ridica Intériri nici vro b i 
Las _ neinsemnată care ar putea e zen ve us Boy FRA gr rs 
ni na que rar pass fapt ca un casus belli. Astfel coin ce este stă init de 
A ne s rime mu este numai cetatea şi stinca Gibraltarului ci treia 
ranco e teritoriu s l. Suveranitatea noastră este m inită Pico. 
; nu putem intâri Sierra Carbonera, nu putem Pei Sie greg 
robe este după cetate și o domină; nu putent ind paine 
ua ar mr În Dan ete nici în Adalide nici în San Roque, nici în 
eroic ; Parte din teritoriul nostru naţional este supus unei alte 
Nu, nu se vorbeşte de cetatea Gibra! i 
; 1 ta 
Em äu vorbit de curind oratori și ne tE en foarte e 
ete ns forte teen tan a, ere Gibraltarul ? Avem Biryani 
n e estulă putere pentru a-l putea 
À de pe urmă Chip şi, pe calea diplomatică, negocierile NA ora 
In privința Gibraltarului au fost dacă 
l nu i 
ză depui À Led ag juni deosebite. Incă rime rues treat, 
i 1, -lea negociase t i i 
Pan pe és intenfiune să le incheie la Versail etenă fr ps 
sa pale a n ré in urmă tot Filip al V-lea a negociat de douk ori, 
za pr erei mr n are ea alianțe și a doua oară, Gore care-i ote. 
e re : i a 
DE A enie. parlamentul britanii agati) A PT pe dace proset 1 
Rociare avu loc in timpul lui F i 
mal „capre retrocesiunea cetății si Pitt consimti, dar en al V-lea, po 
rol rer _ i recucerească insula Minorca pe care o pierduse À = 
Faria păsa 3 fură conduse in vremea lui Carol af Ill-lea de Ätra 
ph orge ŞI Aranda, şi amindouă dădură greş din pricina exi j 
șa i Angliei şi in urma opunerii pariamentului. aia 
NR lie 2 pă e captată Hegociațiuni privitoare la revendicarea Gibral- 
ai réprinse Godoy nu trecu peste forma preliminariilor i 
er $ „Se vorbeşte de acest lucru, se citează totdeauna n Li Gi: 
aleile + ee ce este o eroare gravă. Căci pentru a lipsi stăpinie i ră 
ră pr (dot d Melo rent Au 
l no 
ego ti dată fiind puterea artileriei zeitei Mera e esa 
scurt timp să existe in afară de acești treisprezece chilometri, Căci Anga 
condiția ca ele fie in afară de radiul celor 4 eo Lu 


cite ceasuri mai fine stinca Gibrai 
j tarului; faceți un 
hs bre En va finca puterea comercială a be i mb a Bed Algeciras 
pra atea Gibraitarului ; se pune foarte rău chestiunea: “on sa 
„age Pet et ret, tte peaa 
PEPSI) ; colul al 7-lea al tratatului i 
Impiedeca paaa m Coasta marocană care aparține zone! noastre Asia i 
piidecă pre mnt să im ar mets noastre coaste, iar astăzi y a ~ 
fimilor de Lacărim coasta din față! Prin urmare numai prin fortificarea inais 
cea mai mică du la Tarifa, In fața de Punta Ciris, unde por Aer 
venea inuțilizabil ! cele două coaste, numai prin atita Gibraltarul de- 
lucru alcătuiește ikes mean este ceia ce ni se interzice să intărim, acest 
pp" par cari a ae or a abili Și eu i intreb unde este 
afirmă că Italia are d amnă iredentismul 

să stăpine reptul, peste tratate şi 

stăpinească Trentinul, pe care fl priveşte ca o parte din mite sc 
Lă 


ei sint totodată ac ; 
tră de idei şi de le uri piesă cu Anglia şi vorbesc de comunitatea noas- 


L ct deosebire este o i 
i b oare intre Trentin si Gibr. 
taliei să domineze în Adriatica şi nu vor să can Vel adrak dreptu 


L'IDEALOE, PMR AL SPANIEI 73 


domineze asupra strimtorii care este o mare teritorială ! 

ŞI observați, domnilor, că strimtoarea Gibraltarului este punctul cen- 
tra! al planetei şi că acolo este inscris intreg programul nostru internatio- 
nal; Sar tre că Dumnezeu, prevăzind orbirea oamenilor noştri de stat şi 
acea a politicianilor parlamentari, a voit să li-l pună sub ochi ca să se ştie 
bine care avea să fie politica noastră Internațională, Este punctul al 
planetei; uneşte patru continente ; unește și pune în legătură contineniuleu- 
ropean ; este centrul prin care trece mareie trafic aziatic și unde vine =: 
sa pună in legătură cu națiunile europene marele trafic american, € mai 
mare și mai important decit Skagerrakul şi Categatul, decit Mareie Belt și 
Micul Belt, cari la urma urmei nu deschid decit intrarea unei mări interi- 
oare, înghețată timp de șase luni; este mai important decit Canalul Mine- 
cei care nu impicdecä navigația intre Oceanul Atlantic și Marea Nordului; 
este mult superior Suezului care nu este decit o filtrare a Mediteranei, 
care o barcă Incarcată, pusă de-a curmezişul Il poate astupa și ca Darda- 
nelele : dacă s'ar deschide traficul, printrinsele nu s'ar slobozi decit intrarea In- 
tr'o mare interioară ; si nu se poate asamana cu canalul dela Panama care 
scurtează numai un singur continent. Dumnezeu ni-a dat cheia mării latine, 
Geologia, geografia, topogratia, pină chiar talazurile strimtorii lovind în 
ridicăturiie ului, ni zic in toate zilele: aici esto usa și cheia Meditera- 
néi; aici mărimea voastră, 

Presupuneți că Sipma amindouă țărmurile strimtoarei; că nu este 
nici o naţiune care să juge suveranitatea Spaniei și că in mina noastră 
stă suveranitatea teritorială. Ce se va intimpla atunci ? Anglia pierzind cheia 
E Beria Mediteranei, va fi primit o rană in inimă. De putin folos îi vor fi 

lta, Chyprul, Alexandria și Suezul: poarta se va afta in minile noastre, 
iar urmarea imediată va fi suveranitatea noastră asupra întregi Peninsule, 
suveranitatea indirectă asupra Portugalului şi dreptul, in puterea unităţii geo- 
grafice, de a impune o singură politică internaţională si, cå urmare a ace- 
= ere > 3. ca organ al ei, o federațiune iberică care să corespundă a- 
ce i. = 

Patunci, după ce vom fi restaurat puterea si națiunea noastră, ne vom 
putea indrepta spre statele americane pe cari le-am plămădit cu singele 
nostru si ra ti-am inculcat civilizația noastră, şi vom Intemeia cu ele o 
impărăţie sufletească, diplomatică şi comercială picior de egalitate, care 
din optsprezece state cari vorbesc limba noastră va alcătui o confederație 
tacită şi ele vor veni să se grupeze imprejurul bandierei noastre. ŞI toate a- 
eeste, cari alcătuiesc cele trei idealuri ale Spaniti, cele trei objective ale 
politicii noastre Internaționale —stăpinirea strimtorii, federațiunea cu Portu- 
gaiul si confederațiunea tacită cu statele americane—, cine le-a tâgăduit, 
cine le-a distrus? Cine-i cauza că s'au innourat aceste trei idealuri şi pre- 
tinde ca ele să nu rämie ca altceva decit ca o amintire în politica noastră ? 


Cine a fost acela ? Intrebati istoria şi ea, în unire cu geografia, vă va răs- 


unde : Anglia, 

A Autonomia geografică a Spaniei cere stăpinirea asupra strimtorii, fe- 
derațiunea cu Portugalul, si ca punct inaintat al Europei şi pentrucă a ci- 
vilizat, a mărit si a ridicat sus America, rețea spirituală întinsă intre a- 
cel continent nou şi continentul vechiu, 

Dar observați că, precum intro frază prea frumoasă zicea un minis- 
tru francez în cursul unei discutiuni cu Jaurès in Parlament, geografia care 
in istorie poronceşte, impune Angliei o politică opusă realizării acestor i- 
dealuri spaniole, politică pe care acea putere a urmat-o fără indoială cu 
indărătnicie şi cu credință, 

Am spus de multa ori şi sint dispus să mai repet de multe altele, 
sperind că tot repetind acelaş lucru voiu izbuti să-l transform în axiom: 
am aia că, in toată politica el faţă de noi, Anglia ascultă unui fel de sorit’) 


1) Sorit. Lant de silogisme strias iegate unu! de altui, reiegad u- 
nai din altul, 


74 VIATA ROMINEASCĂ . 


geografic. Din cauza desp iunii dintre populatiunea ei si productele so- 


u, ea nu poate fi mare 4 rămine inghezuită în sine Insăși; nu 
poate fi mare decit stăpinind marca, spre a stäpini trebuia să stă- 
pineasc iterana care urmează a fi marea civilizațiunii, spre a fi stăpină 


pe 
= era trebuie să stăpinească Peninsula Iberică, pentru a fi stâpină 


subjuge Portugalul și să pe g pe noi la Gibraltar; ceia ce a şi fâcut. 
Ag = din nou istoria ei, dind o de 


Gibraltarul sau cu strimtoarea ci începe cu Portugalul. 


Conferentiarul expune ajutorul dat de Anglia Portupalului 
cind acesta, la 1640, s'a despărțit de Spania, deşi se bucura de 
o autonomie desävirgitä, arată cum Anglia a formulat şi a aju- 
tat prin bani şi prin mercenari, insurecțiunea coloniilor spaniole 
din America, cum, cu prilejul tratatului dela Viena, Anglia a 
propus ca Spania, care făcuse atlta pentru a aduce infringerea 
lui Napoleon, să cedeze Portugalului cetatea Olivenza care intră 
ca un cuia în teritoriul spaniol şi cum, fără opunerea indirjita 
a guvernelor spaniole, cesiunea ar fi avut loc. Arată tratatele 
relative la navigafiune, desavantajouse pentru Spania, ce Anglia 
le-a impus acesteia, dusmänia Engiezilor cu prilejul răsboiului 
purtat de Spanioli in Maroc şi purtarea lor în timpul râsboiului 
dela 1898, cind Spania şi-a pierdut coloniile. 


Arată deosebirea purtării câtră Spania a Franţei fata de 
acea a Angliei. Dacă ipoteza unei legături intre Spania şi Anglia 
este inadmisibilă precum dovedesc şi istoria şi geografa, nu tot 
asttel stau lucrurile față de Franţa. Conlererţiarul recunoaste şi 
cusurorile și mărimea Franţei. | 


A Franţa se deosebește de noi in multe privinți. Latinismul ei nu este 
integral. Căci, dacă există o comunitate etnică între noi si partea de miază- 
zi a Franţei, ea nu măi există in cit priveşte centrul ic ai Franţei sau 
nordul in mare parte germanic. Apoi este o mare deosebire intre psihologia 
îranceză și a noastră, Dar eu, care admit ința franceză (-dmisă chiar de 
scriitori francezi) şi cite odată chiar superticialitatea francezilor, recunosc 
insă şi intuițiunea lor strălucită şi genială, limpezimea stilului lor şi repet aici 
ceia ce am zis în Parlament, că Franţa este ca adunarea spiritului omenirii 
si că toate ideile cele mari, bune sau râle, trebuiau să treacă printr'insa şi 
să primească sopas ei spre a putea circula räpede prin lume. Am pro- 
ciamat aceste calităţi ale Franţei şi tot eu, care am blamat atit de aspru 
politica ei jacobină, sint acel care în aceste clipe recunosc mărimea care, 
in afară de acea politică, o găsim în Franța. 


__ Dupa ce infierează surgunul ordinelor religioase, politica 
antimilitaristă şi stabilirea delațiunii In armată, conferenfiarul se 
închină Inaintea vitejiei și a spiritului de jertfa dovedit de po- 
por, adăugind: 


„At credinţă in triumful ei final. Ştiţi ru ce? Cred cind va | 
ESS din cumplita incercare a catéstrolet ln care s'a ra À ca va oa 


rupt al istori i j 
iaria re: 33 pt oriei sale și, suprimind paranteza jacobină, va fi 


IDEALUL POLITIC AL SPANIEI 75 


Deşi Spania are în Mediterană si in nordul Africei interese 
potrivnice acelor ale Franţei, deşi între aceste două popoare 
istoria a consemnat multe lupte, totusi aceste contraste de inte- 
rese si aceste lupte au fost accidentale. 


Mini, vom putea striape relatiunile noastre cu Franța. Dar cu Anglia ? 
Cu Anglia niciodată. 


Conferentiarul vorbeşte de mărimea Anglici, de urieşa 
împărăție intemeiaiñ de capacitatea, de puterea şi de energia 
Angliei: o asamână cu Roma, Vorbeşte de puterea ei maritimă 
şi ce furmidabilele ei cacadre, apoi exciamă: 


Şi cind star părea câ se repetă fraza cronicarului aragontz, aplicată la 
toate mările, că nu se poate mişca cea mai mică bucată din ele fără a plăti 
vamă leoparzilor sculptați ct roms Hecărul peste dintr'inselé, se intimplă 
că nişte stranii locuitori ai etor, fabricati de știință, perfectionati de ge- 
niz, miscati de eroism, se scufundă intre talazuri şi Imprästie moartea asu- 
pra cuirasatelor engleze cari dispar sdrobite în prapastie, şi cind angis, ină de 
groază, ridică ochii spre cer, ea vede cum, urmind cursul Tamisei, se 
năpustesc asupra capitalei sale indäznefele zeppelinuri, intinzind aripele lor 
ca nişte acvile triumtătoare ale Germaniei. 


După ce mai recunoaşte inc'odată mărimea Angliei şi nepu- 
taja ca ea să dispară zice: 


Si totuşi Anglia a mutilat, a supus, a jo a patria mea, i-a tägäduit 
viitorul, i-a desfăcut istoria şi i-a distrus idealurile. 

Cind un tiran pune talpa pe capul ungi victime şi aceasta nu se si- 
leste şi su s'intoarce pentru a combate şi a se libera de agresor, dar säru- 
tă talpa care il striveşte, atunci fifi incredințaţi ca acolo a murit un trup, 
iar că inainte de trup a murit o onoare, 

En doresc suveranitatea asupra strimtorii şi integritatea teritorială 
pe care ni-o tăzădueşte Anglia. Zic mai mult si repet ceia ce am zis de 
multe ori: dacă Germania se va uni cu Anglia, cu voiu fi duşmanul Ger- 
mâniei; dacă Franţa se va desparte de Anglia, voiu fi amicul Franţei. Căci 
regula pentru mine nu este ura, dar sint interesele geografice și integri- 
tatea patrici meit. 

in faja Angliei se ridică o altă putere. Ea s'a născut dintro smerită 
marcă a Brandeburgului, Cuncasteti altceva care să semene cu impäräfia 


şi apti, Prusia se 
până în temeliile ci şi nu-şi poate recuceri vechea putere, dar in- 
cepe să lucreze în tăcere si cu rabdare, şi soseşte ziua dela Sadova, în care 
ia rea ra intregului neam germanic iar, la 1870, asupra puterii 
latine care putea să precumpäneascä infiuenta ei in Europa. Şi după ce s'a 


76 VIAŢA ROMINEASCA 


— — o —— 


ridicat astfel, se pune pe muncă nouă cu răbdare, cu stăruință si mult ur- 
gisitul imperialism german, în cursul celor douăzeci si șa ani cit a 
mu domnia actualului imparat, nu cucereşte o palmă de pată cu armele, 
ar cind voleste să dobindească teritorii noue, cum a fost cazul cu insulele 
Caroline şi Mariane, sau cu sultanatul Zanzibarului, le cumpără cu bani, 
inmulțeşte activitatea fabricilor, acea a universităţilor, a şcolilor, cari toate 
se mişcă în urma aceluiaș avint, in acejaşi direcțiune : mărimea Impărăţiei. 

Şi cind sosește ceasul suprem al conflictului curopean, apare acea 
Germanie urieşă inaintea căreia n'am avea decit să ne închinăm cu smerenie, 
dacă nu pentru altceva, cel puţin pentru temeiu de estetică, 

Nu a fost incă pe lume, nu a umblat incă pe pămint maşină asemă- 
nătoare formidabilei unelte ce se numeşte irea germană. Luind ofensiva 
in Rusia, stind in defensivă pe linia Fiandrei: cu o armată in Carpaţi, cu 
alta ocupind Belgia, cu alta in zece departamente franceze, cu alta mare 
veşnic în calea ferată, aceiaşi care ia ofensiva sau răminc în defensivă, a- 
ceiași care atacă si care apără, aceiași care cucereşte cetăţi şi provincii, 
totdeauna ja frunte, și în această clipă, supunind lumea, fine sub arme şapte 
milioane do ganan. ds 

> pregătit, incă de șase luni, un milion de oameni, căci conta cu defec- 
fiunea Taies şi acesta este ceasul in care, Rusia fiind învinsă, smerită şi 
gata să ceară pacea, oastea germană poate grăbi triumful ei, cel mai strălu- 
cit din întreaga istorie. ŞI această fabrică de răsboiu, cit de măreață este, 
nu se poate compara cu fabrica care a produs-0, care este poporul gèr- 
man, iar insăşi această fabrică este inferioară motorului acelei maşine, care 
este duhul ei și pentru a ey be acest adevăr, mai decit să vezi i- 
coana Le ge vie a acestui in marele impărat. 
ithelm al Il-lea, despre care zicea încă Bismarck că el va fi propriul 
său cancelar, este pentru țara sa consulul care deschide piețe de desfacere 
uselor germane, este ambasadorul care urzeşte legăturile noue cu alte țări, 
este poet, este artist, este humanist, încurajează sau cultivă toate ramurile arte- 
lor frumoase ; impinge ştiinţa spre propäsire chiar în cuvintările In latineşte 
ce le adresează rectorului universității dela Bonn ; pare un pelerin ce parcurge 
Palestina, pare un cruciat cind, spre seară, pâtrunde in Sanctuarele Polo- 
nici, este un fenomen de activitate ca Cesar. Intro zi apare dinaintea linil-, 
lor din Flandra, in alta in oraşele cucerite, prezidează sfaturile generalilor, 
indreaptă planurile lor şi totodată prezidează sfaturile miniștrilor şi func- 
Honarilor săi civili; ia comanda unor diviziuni, dirijează bătălii si, în Car- 
pati, la lumina nehotăriță a diminetei, in clipa în care soldaţii lui, ințepeniţi 
de frig, luptă cu elementele cari au infeint oştirile lui Napoleon si par gata 
a se clătina, apare deodată Invälit in mantaua lui de so t, par'c'ar fi ve- 
denia unui nou Carol cel Mare care rostește cuvinte fărmăcate avind darul 
sa A inimile. Şi deodată vedenia dispare, căci puține zile în urmă auzim 
da aratul Wilhelm se află în tranșeele din Franţa, stind de vorbă cu sol- 


2 Şi de aceia eu il salut cu respect și cu dragoste, nu atit ca personi- 
ficarea măreață a monarhiei şi a ordinei în lume, dar mai ales ca Later 
org or À A dai Filip al li-lea gi al lui re poartă căci sävirgeste impotri- 
„ acele scopuri ale nzamului lati ia n° i 
să le aducă la indeplinire. nn ma iazului a 


Conterenţiarul tratează apoi despre al doilea ideal al Spaniei, 
care este uniunea cu Portugalul, absolut necesară spre a de- 
sâvirși autonomia geografică, Aceea uniune nu trebue să fie 
indeplinita nici prin cucerire nici prin absorbfiune, ci prin 
fede rație. Odată suveranitatea Spaniei stabilită asupra 
strimtorii, nu mai există nici un temeiu pentru: tutela Angliei 
asupra Portugalului, unitatea geografică a Spaniei va pretinde 
o unitate politică internațională. Spania nu poate permite în 
peninsulă o politică internațională impusă, Intr'o parte dintr'insa, 
de câtră o putere strina, Pentruca politica internațională să fe 


IDEALUL POLITIC AL SPANIEI 17 


aceiaşi pentru toată peninsula, va trebuia să aibă un organ comun, 
lucru la care se poate ajunge numai printr'o federație sau printr'o 
monarhie dualistă. Nu se va subjuga Portugalul, se va ocirmui 
sprijinindu-se pe un partid spaniol, alcătuit din aristocrație si 
din poporul de jos, de neam curat portughez, nu pe clasa mij- 
locie foarte amestecată, acea care face ,revolufiuni cinemato- 
grafice.“ Federatiunea cu Portugalul este absolut trebuitoare spre 
a Impiedeca ca această țară să nu devie Mexicul Europei, Arată 
temeiurile istorice, etnice si politice pentru cari această federație 
este în folosul Portughezilor şi spre binele lor. Citează părerea 
unui ilustru istoric portughez, Oliveirea Martins, care arată că 
granifile dintre Spania si Portugal, care taie curmezis peste 
munți si peste rluri sint nenaturale, că limba portugheză nu 
este decit un dialect romanic, ca şi limba gallega (care se vor- 
beşte In provincia spaniolă a Galicei), că interesele portugheze 
sint identice cu acele spaniole, câ Portugalul prin răscoala dela 
1640 a pierdut mult, a devenit un protectorat englez, 
o factorie britanică 
Apoi arată că interesele (Germaniei conglăsuese cu acele 
ale Spaniei pe cind interesele Angliei sint cu desăvirşire opuse 
intereselor geografice și permanente ale Spaniei. După räsboiu 
națiunea trebue sa-şi indrepte simpatiile spre Germania, nici- 
odată spre Anglia, aceasta pe temeiul vechei apnlegme răsări» 
tene câ: „duşmanii polrivaicilor noştri sint amicii noștri." 
Germania este, inainte de tot si peste tot, o putere continentală; 
triumful ei 0 va sili să fie precum si este o putere maritimă; va trebui să- 
şi intindă influența în Mediterană si va avea nevole acolo de un punct de 
sprijin, de o națiune viguroasă şi puternică, Si care va fi acea naţiune ? Nu 
poate fi Italia, nu poate fi Franţa; Grecia este prea mică și sé află prea 
departe, tocmai la celălalt capăt. Această naţiune nu poate îi de cit Spania, 


Pe cit se Iindreaptă simpatiile Spaniei spre Germania, pe 
atita s'intorc acele ale Germaniei spre Spania. Citează părerile 
a doi generali spanioli. Generalul Lopez Dominguz zicea In pre- 
fața scrisă de el la cartea lui Navarrete intitulată: Cheile 
strîmtorii (vorbea despre Gibraltar) : 


inainte de toate este de gindit, că ori care ar fi temeiul, raţiunea, 
pretextul, pănă chiar și dreptul cu care pavilionul Marei Britanii fifie pe 
virful muntelui Culpe, cuprins în pămintul spaniol, faptul este că.o asemene 
batjocură loveşte demnitatea tuturor acelor cari s'au născut fntr'insa, și tre- 
buie să se folosească toate prilejurite, să se adopte toate mijloacele oferite 
ir pas sau a ne pr ac in chip fatal ajungi la anar prin cetate Ace 
și prin conv si e pentru a urmări scopul ce-l propune u- 
crarea domniei voastre intitulată : Cheile Strimtorii. Numai la un singur mij- 
loc nu trebuie să ne gindim niciodată şi acesta este un schimb eventual 
cu altă bucată din Spania, pentru ceia ce trebuie să redavie iar el nostru, pre- 
cum cere onoarea şi integritatea patriei, 


Apoi conferenfiarul citează un pasagiu din memoriile ce i 
s'au incredințat de generalul Polavieja, care a fost şi un om de 
stat din cei mai distinşi. În acel pasagiu, Poiavieja, după ce pre- 
zice „la 1904" că lalia va părăsi aliatele ei, arată situația ade- 


78 VIAȚA ROMINEASCA 


varată a Spaniei intre Anglia si Franța cari o ameninţă, şi se 
pronunţă cu hotărire pentru alianța ei cu Germania care are tot 
interesul să aibă într'insa un aliat puternic si bogat. 

Iată sfirsitul acelui pasagiu: 


Inaintea noastră se deschid numai două drumuri: acel al alianței cu 
Germania sau cu Anglia.. 

Această de ps urmă ne vrea slabi şi ni impune servitute dacă mu sin- 
tem dibaci, cealaltă ne vrea puternicie si ai cere să fim barbaţi, 


Spania, urmează conferenfiarul, trebue să afirme idealurile 
sale inaintea Congresului care va trata despre pace. Cere ca po- 
litica internaţională a Spaniei să se întemeieze pe cele trei mari 
objective: suveranitatea în strimtoare, federafiunea cu Portugalul 
şi confederatia cu popoarele americane, ca acest {ntreit scop să 
lege pe toți Spaniolii și să s'intindă deasupra tuturor partidelor. 


Da, să fim imperialişti ai impärätiei spaniole ; să f-cem ca aceste trei 
obiective să s'indeplinească şi cind vom fi stăpini pe strimtoare, cind vom 
fi im o singură politică internaţională, cu aceiaşi direcțiune in toată pe- 
ni ah ! atunci va îi sosit ceasul pentru desăvirşirea programului. 

tunci ne vom putea ridica in această extremitate a Europei și ne vom in- 
drepta spre popoarele americane zicindu-le: „V'am dat ceia ce am avut, 
vam dat legile noastre, cortesit À ile noastre reprezentative, tra- 
diţiunile noastre, am ridicat monumentul legilor noastre pentru Indii, am ri- 
dicat acele neamuri si am injectat intr'insele singe spaniol, şi aceste state 
americane, cari vorbesc limba noastră, sint aicâtulte din carnea noastră şi 
sint opera civilizaliunii noastre. Acum, gre an À de tutela europeană, nu 
mai vedeți națiunea umilită, prostrată si decăzută, vedeți cum se intoarce 
ca să-şi lege viața cu urmaşii navigatorilor si a cuceritorilor (Americei), 
cari, cu spezile lor, au cucerit toate virfurile, precum misionarii cari cu cru- 
cile lor, căliuze ale wei vieți supranaturale, au cucerit inimile voastre. A- 
ducefi-vä aminte cum toată această imensă cordileră a Andelor, cu codrii şi 
cu fiurile ei, a vibrat ca o harpă uriaşă, cu sunetele unei epopee ce până 
astăzi incă n'a putut-o scrie nici un alt popor pe pămint. Acuma să alcă- 
tuim Statele Unite spaniole ale Americei de Sud spre a precumpäni greuta- 
tea Statelor Unite Saxone dela Nord. 

„Şi dacă imi ziceţi că visez, că a căuta realizarea acestor idealuri este 
un vis ideologic, vă volu zice că acest vis îl realizează toate naţiunile pä- 
mintului, Pangermanismul și panslavismul inseamnă stépinirea neamului res- 
pectiv pe intreg teritoriul ce-l loculesc membrii lui. Panhelemismul inseam- 
nă tendența a voi să domineze insulele din maree în şi toate acele pä- 
minturi cari poartă pecetea holenicä. Statele balcanice cari nu sint altceva 
decit naţiuni ince , caută să iatregească iomalitatea lor in uneia 

din Turcia. Franţa işi are iredentismul in p es şi Lorena, Itatia 
in Trentin, Trieste, Nizza și Savoia. lredentiste sint Finlandia şi Estonia şi 
toate țările de pe Baltică, unde span urgici muscălești ma putut să u- 
cidă germenul şi floarea naționalităților pămintene, lredantistă este şi An- 
glia, ramură germanică, care stăpineşte țările celtice de pe terito ci ; 
toate neamurile aspiră la intregirea teritoriului lor national, Şi cei pu, 
cer, ar fi aici vis romantic, idealism vag, lucru himeric ? “A 


Conlerenţiarul termină prin o splendidă perorațiune în care 
aminteşte mărirea şi gloria Spaniei de altădată şi chiamă ini- 
mile spaniole la unire pentruca generakiunea ce vine să poată 
păși la indeplinirea celor trei idealuri nationale, 


Radu Rosetti 


Profiluri literare 


C.F. Ramuz 


C. F. Ramuz este un scriitor contimporan al Elveţiei ro- 
mande, un talent modest, putin cunoscut In afară de țara lui, 
dar un realist de un caracter special, pictor al unei realități par- 
ticulare : realitatea Elveţiei romande, mai muit decit a Elveției 
romande, a cantonului de Vaud. Un vaudois ca şiun genevois 
şi un neufehâtelois insamnă un tip care in orice poziție socială, 
în orice manifestare sulietească, păstrează şi accentuiază felul 
de a fi, firea de ţăran din sat dela el, „de chez nous" cum zic 
ei de obiceiu, 

Pictor, filozof, literat sau savant, orice intelectual din Elvefia 
romandă se strädänueste a găsi în el „les vieux d'avant, avec 
leurs gros pantalons de milaine*, cum zice Aimé Pache, pictorul 
din nuvela cu acest numea lui Ramuz. Profesori din vechi familii 
romande, savanți si filosofi cu faimă mondială, oameni de o 
erudiție imensă, suflete de o ralinare in cugetare, de o celicatetä 
şi inälfare morală de neinchipuit, artişti de un estetism subțire, 
fin totuşi cu îndărătnicie a răminea în viața şi In felul lor de a îi 
„les vieux d'avant“. 

Curios este că izbutesc să fie un acord constant între viața 
lor de orăşeni, de oameni de lume în legătură de prietinie cu 
tot ce are Europa mai distins în toate privintele, şi intre viaţa 
rustică a celor cu „gros pantalons de milaine“, viața aceia sim- 
plă ce se desfăşoară incet In evenimente ordinare, datorii mici, 
dar de fiecare minut, prozaism real al traiului de azi pe mine. 
Işi dă cineva mai bine seamă de această trăsătură a firii Elve- 
pianului şi înțelege mai bine semnificația gestului cutărui sau 
cutărui profesor, savant și Filozof cu reputație mondială, care 
vorbeşte cu mina 'n buzunar, cu „un laisser aller”, c'o bonomie, 
cun accent „de chez nous“ subliniat parcă anume, atunci 
cind cunoaște manifestările literare si artistice ale Elveţiei ro- 
mande, Sint anume conferințe asupra literaturii şi artei elve- 
fitne, anume serate muzicale, ce sint afişate cu discreție ca să 


50 VIAŢA ROMINEASCA SUF 


nu bată la ochiul străinului, ci să vorbească numai inifi 
adevarate bucurii intelectuale in care elvefianul pbs 
el Insugi și ştie să creeze In sală calda şi atit de credincios 
sig regie „de chez nous...“ 

şa au iost o serie de conferinfe ale lui Paul + 

fesor Wniversitar şi publicist de act cart au profi sc 
contimporani o întreagă veche, umila si poetică Genevă Ingro- 
pată azi sub greutatea zidurilor unei Geneve noi strălucitoare şi 
atita de străina. Cu cità dujosie, cu ce dragoste, cu ce pietate 
urmărea sala pe conferențiar care cu gestul mäsurat, cu o elo- 
cință simplă şt cu acel Pronunfat accent de „chez nous“ evoca 
Le d dispărute, poeți şi scriitori atit de caracteristic elveţieni = 

hilippe Monnier, Gaspard Valette, etc. Numai cine i-a cunos- 
cut pe aceşti dispăruți şi a trăit intim viața elvețiană adevarata 
sub lalşa înfățișare poleită, oferită străinului, numai acela a pu- 
tut gusta farmecul unic al unor anumite concerte ale lui Jacques 
Dalcroze, care „zicea" cu un accent local de nedescris păsa 
simple şi atit de pline de Infeles dela „ei din sat“. Cintecele 
noasire în mare parte gu fost „Spâlate“, ca să zic asa spre a 
fi cintate la Oraș ; și apoi este in poporul nostru un elan liric, o 
poezie duioasă ŞI tragică ce lipseşte cu totul poezie: şi muzi 
cei populare elvețiene, Dar Jacques Dalcroze le-a cules si le-a 
re intocmai precum le-a făcut poporul, cu accentul şi tonul 
ara din sat dela el, evocind în sala de concert dela oras pe 

trinu! „aux gros pantalons de milaine“ In o realitate impresio- 


fi scos din minţi de o femee care-l 
-l înșală; Aline, povestea ] 
fete de färan care naște un prunc şi-l ucide; les siana does 


insurătoarea dintâi și moartea nevestei i 
i estei, burgheză placidă şi 
Insurâtoarea de al doilea cu servitoarea sa, taho e Kami ge 


Subiecte mărunte, oameni ici i 
prozaici, realitate fără reli 
ură i et DE real, dindu-fi senzatia realitäti rare 
SUR, incit îi vezi trăind, ti auzi vorbind ; ŞI fiecare vor- 
orae tocmai ce trebue să spue şi atit de potrivit, incit ai à 
pe că nu se putea să vorbească altfel, Ti se pare că le 
aro aie cu accentul ei particular, căci personagiile lui nu 
se e tem E ne Loge ue Pentru care mult a avut de 
J riti - in ritmul frazei simţi cum s 
Mar micile oraşe de provincie şi la ina an E e 
pes) Pres Lu a stărilor de emoții trecătoare şi intim- 
i i care curg pe indelete, El se expri 
dela sine, prin accelerarea ritmului in contrast cu repara 


= PROFEORI LITERARE 9 
şi molcemä a frazei. Este acest fenomen literar un semn al 
strinsului și permanentului acord dintre viață si stil, dintre viața 
populară și manilestările intelectuale. Atit de viu e în sufletul 
lui Ramuz felul de a fi si dea vorbi „des vieux aux gros panta- 
lons de milaine” incit se serveşte de ele spre a crea procedee 
literare proprii, Expresiile din frază se repetă cum se repetä în 
graiul locuitorului din Vaud şi repetiţia aceasta serveste lui Ra- 
muz să-și gradeze momentele unei actiuni; adverbele de timp si 
de loc Impestriteaza povestirea si o fat să ia pauzele vieţii 
acestor oameni ce nu sint gräbiți niciodată, „Este vreme“ — a- 
ceasta-i deviza lor şi popasul la adverbe zuprăveşte joarte bine 
starea de lucruri. Vorba locuitorului din cantonul de Vaud este 
sămănată cu pleonasme și Ramuz se serveste de pieonasm spre 
a da putere, a ascufi şi a sublinia impresia, pentruca ca să pä- 
rundă ascuțit în observația cetitorului si să-l iacă să simtă nu 
ceia ce simte autorul, ci ceia ce simte personagiul el însuşi. 
Prin aceste procedee Ramuz se arată pe ci de realist pe atit 
si de artist, Totuşi viziunea clară, limpede şi precisă a auto- 
rului pune toale aceste procedee pe planui ce li se cuvine, in 
perspectiva cea mai potrivită, se slujeşte de ele cu măsură şi 
cumpătare si aceste daruri fac ca realitatea să se fnfâtiseze în 
nuvelele sale cu on caracter propriu foarte pronunţat, deși nu cu 
mare intensitate, și să Inlăture banalitatea aproape inevitabilă cu 
felul subiectelor şi al vieţii redate, 
In toate nuvelele sale,— dar mai ales In Nouvelles et Morceaux 
care sint povestiri din viața muntenilor, victime ale naturii, 
— exislă sentimentul naturii. El este puternice si adine, aproape 
pios în sufletul! oricărui Elveţian. Dar si In exprimarea acestui 
sentiment se găseşte în Ramaz, ca în orice Eivetian, pudoarea 
de a st exprima de a drepiui. Este, poate, äcest iel al lor o 
reacțiune impotriva extazuri:or turiştilor de rău gust?—in cele 
măi muitc dintre nuvelele sale ei ascunde sentimentul acesta de 
un lirism puternic, cu un élan de misticism aprins, sub aparenţa 
rece și fârà colorit a realităţii, Dar else simte pretutindeni moc- 
nind sub cerința imperioasă a realității descrise, nelndräznind 
să se råte decit sub forma unor comparații ingenioase gi alese 
aşa fel ca şi cum le-ar fi găsit un țăran, un mie proprietar de 
vie, de livede, din oraș, care in aşteptarea lebrilă a ploii sau a 
soarelui cercelează zârea şi Intreabă forma şi culoarea norilor, 
sau vre-o ființă stinsă care prinde jocul luminii şi al umbrei, 
fară să resimtă frumuseta peisapiului, ca de pildă în Les Circons- 
tances de la vie, Hélène prima nevastă a notarului, care fiind în 
covalescență — se uită pe Lacul Leman ca să-i treacă de urii: 
„lors qu'est-ce qu'elle voyait? Souvent il y avait du 
brouiilaré; elle ne voyait pas grand chose. Pariois vussi elle 
apercevait le lac. On aurait dit une pleine de sable, mais tout 
à fait une plaine, sans un monticule, ni un sillon, comme un 
désert mort et aussi sans bord, sinon lå où le ciel venait re- 
juindre l'eau, Et puis, s'il se faisait un trou dans un nuage, la 
6 


[Ed 


82 VIAŢA ROMINEASCA 
rep mm USE 


De sigur Hélène vede lacul cu ochiul ei de convalescentă 
neocupată și cu sufletul ei placid și prozaic, dar efectul de soare 
ii prinde şi Ramuz, iar sentimentul acestuia palpită sub viziunea 
personagiului său şi incearcă chiar să-și ia zbotul în fraza 
dela slirşitul Pasagiului citat. 

Acest sentiment ascuns, supus viziunei personagiului iz- 
bucneste totuși din cind în cind în pagini fine, de un lirism 


o face trecînd linia de separație a Rinului şi Ronului tn proza- 
ica nuvelă „Les Circonstances de la vie.“ Alte ori ca In nuvela 
„Aime Pache* pe cind pictorul zugrăvește Lausanna nouă cu 
cladirile mari care inchid perspectivele şi strică peisagiile, se 
întrerupe din lucru, aruncind prietenului său cite un: „te sou- 
viens-tu ?* repetat şi emofionant, după care autorul dà drumul 
elanului său liric evocind o Lausanră veche plină de farmecul 
naturii, nestricat Incă de plaga civilizaţiei, 

Alteori, ca în povestirile din viaţa muntenilor, natura e un 
personagiu In drama ce se petrece In lupta omului cu ea şi aci 
are, în sfirsit, autorul ragaz să-şi exprime sentimentele poetice 
de-a dreptul şi să-şi dea drumul pornirii de a descrie munţi, 


PROFILURI LITERARE 83 


le sufleteşti, In morală, religie ca şi in artă, elvetianul 
hécrebr să se ae realitatea aşa cum este, ca o scout 
tare fatalä şi firească a vieţii, are chiar datoria deac p epice 
iei in toată goliciunea adevărului ei, pentruca din rar 
rial brut şi impur să creeze dumnezeiasca lumină a mp es 
Dumnezeu. Nu cunosc frază mai caracteristic elveţiană a 
ceasta a lui Aimé Pache: „Je vais de partout vers la ressem “eq 
c'est l'Identité qui est Dieu.“ O putem privi, cu drept cuv bar 
dogma literară, artistică şi morală a lui Ramuz, ca reprezen 
caracteristic al intelectualitäfii elveţiene. 


Izabela Sadoveanu 


Știința Germană! si Rominii 


l. Dacă este o ţară în care Rominia si Rominil 
$ X 1 § se fie cu- 
noscuţi relativ mal bine, şi încă cu simpatie, apoi această țară 
nu se ar decit Austro-Germania. 
ele dintäl studii serioase asupra limbil no -aŭ fă 
de asi germani şi austrieci. à nn 
n urma discuţiilor care avusese loc cu un secol î 
: r d ns mai îna- 
inte se ştiea acuma că limba noastră este o limbă romac 
dar acela care a stabilit definitiv acest adevăr şi a pus limba 
pure in circulafiea intelectuală a Europei a fost insus înteme- 
| etorul filologiei romanice, savantul german Friedericir Diez prin 
schiţa de gramatică romină din Grammatik dër romanischen 
ses on; l Rons, AN 3 vol. şi prin cuvintele romi- 
Ş l in Etymologisches Wërterbu r Í 
Sprachen, ed. | Bonn 1853, + ENT re 
Savantii ruşi care pretindeau, şi aŭ pretins în 
: é că multă 
vreme în urmă, că limba noastră ar fi o limbă slavă, aû trebuit 
n ir is să lore şi prin aceasta a căzut dela 
$ a că poporul nostru ar fi ceptibi 
erati Morys ae 4 slav şi deci susceptibil de 
Hugo Schuchardt, protesor la Universitatea di 
, pr a din Graz, au- 
torul celebre! lucrări Vokalismus des Vulgărlateins, Leipzig 1866 
zn 3 vol, s-a ocupat de timpurii de limba noastră, Deja în 
anuar 1873 Schuchardt, Romania, ll (1873) 72, zicea în treacăt: 
Parmi les langues néo-latines le roumain, à cause de la situ- 
ation géographique de son territoire, nous offre un intérêt tout 
particuiier, autant par les problèmes qu'il nous pose que par 
es éclaircissements qu'il nous donne. ii est donc à souhaiter 
que l'exploration de cette mine linguistique soit poursuivie avec 


* Intel à 
doptat Pr es ly rin ştiinţa germană știința produsă in țările care aù a- 


Austria. 


rganizare universitară germană, ia special Germania si 


__STINTA GERMANĂ ŞI ROMÎNII Va 85 


la même ardeur et le même succès qu'elle a été entreprise dans 
les dernières années. 
==. La 4878 Hasdeu, care tocmai terminase de lucrat vol. | din 
‘Cuvinte din Bătrin”, l-a rugat pe Schuchardt să-i facă o pre- 
taţă, Schuchardt a primit bucuros propunerea, şi prefața a luat 
o aşa de mare proporție, încît s-a transformat într-un supleme 
de trei coale de tipar, scris în limba germană, şi în care făcea tót 
felul de observaţii judicioase asupra limbii romine, iar la înce- 
put atrăgea atentiunea romaniştilor asupra importanţei limbii ro- 
mine pentru filologiea romanică, şi se exprima despre Romini 
cu cea mal mare simpatie: „Timp de veacuri Rominii qui fost 
excluşi dela munca spirituală a popoarelor apusene nu din vina 
lor, ci din vina soartei nefavorabile (durch die Ungun des 
Schicksals), dar dupăce ei aŭ reuşit să se împărtășească dela 
ea, ei si-aû pus toate puterile ca să ratrapeze cela ce pierduse 
şi prin aceasta ef şi-aa cîştigat un drept la caldele noastre sim- 
patii (sich dadurch Anspruch auf unsere warmen Sympathien 
erworben)”. 

Schuchardt s-a consacrat apoi studiului vast și migălos al 
etimologie! romanice şi a devenit, după propriea expresie a sa- 
vantior franceji, fe maître incontestable de l'étymologie romane. 


In studiile sale de acest fel el a luat totdeauna în samă si lim- 
| ba romînă. 


Unul din cei mai distingi filologi contemporani este Franz 
Miklosich, profesor la Universitatea din Viena, mort la 1891. Cu 
ocaziea morţii sale Romania, XX (1891) 371, scriea: „L'illustre 
slaviste Fr. de Miklosich, qui est mort à Vienne en mars de 
cette année, avait, comme tous nos lecteurs le savent, publié 
des travaux d'une grande importance sur les rapports du rou- 
main, dans ses différents dialectes, avec les langues slaves. Il 
serait à désirer que ces travaux spéciaux fussent réunis et mis 
plus commodément qu'ils ne le sont maintenant à la portée des 
romanistes“. 

Lucrările lui Miklosich asupra limbii romîne erau insufi- 
cient cunoscute în Franţa. O spune autorul notitel şi o pro- 
bează chiar prin el însuşi cînd afirmă că lucrările de filologie 
romină ale lul Miklosich sînt privitoare la „raporturile limbii ro- 
mine, în diferitele sale dialecte, cu limbile slave”. Autorul face 
aluzie la 1. Die slavischen Elemente im Rumunischen, Viena, 
1851, în care Miklosich a studiat elementele slave din romi- 
neste, şi 2. Uber die Wanderungen der Rumunen in den dalmati- 
nischen Alpen und den Karpathen, Viena, 1879, în care Miklo- 
sich = studiat migrările Rominilor şi influența lor asupra limbi- 
lor slave. 

Asupra acestei din urmă lucrări a publicat Antonio lve o 
lungă recensie în Romania, IX (1880) 320—328. Recensentul în- 
cepe astfel: 

Le travail de M. Miklosich dont nous venons de citer le 
titre, et qui est extrait du tome XXX-e des Mémoires de l'Aca- 


86 | 
————  VATA ROMINEASCA ____STUNTA GERMANĂ ȘI ROMINI 87 
Gegenwart, publicată sub directiunea lui Paul Hinneberg din 
Berlin, volumul Die romanischen Literaturen und Sprachen, 
Berlin, 1909 (Morf, Meyer-Lübke), 

Această din urmă carte are o importanță deosebită, întru 
cît este întăia oară cînd literatura romînă este întrodusă în com- 
plexul literaturilor romanice, 

Theodor Garlner, profesor la Universitatea din Innsbruck, 
fost multă vreme la Cernäut, dupăce publicase mai multe studii 
importante privitoare la limba romină şi dialectele et, a publicat 
la Halle a. S. în 1904 în colectiea ‘Sammlung kurzer Lehrbü- 
Cher der romanischen Sprachen und Literaturen' Darstellung der 
rumănischen Sprache, 80, 237 pag., o gramatică a limbii ro- 
mine cu bucăţi de cetire, foarte cunoscută de studenţii germani 
dela filologiea romanică, 

in Germania s-aù publicat apoi si următoarele gramatici 
rominesti : 

» H. Tiktin, Kumänisches Elementarbuch, Heidelberg, 1905, 
mic in-8%, 228 pag., în Sammlung romanischer Elementarbücher, 
heräusgegeben von W. Meyer-Lübke. 

Ghif@ Pop si G. Weigand, Selbsstudium der rumänischen 
Sprache, mare in 8, 794 pg. + 3 Suplemente cu 116 Pg. în 
Original Methode Toussaint-Langenscheidt, 

H. Tiktin, autorul gramaticii citate mai sus, originar din 
Breslau, ne-a dat un Ærmänisch-deutsches Wörterbuch, care 
a adus limbii noastre foarte mari servicii. 


partie: A, Roumains sur le territoire serbe (p. 3—4); B. Rou- 


l'éminent slaviste a compris 
t parmi les pays du territoire croat 
une partie de la Dalmatie et de la Croatie proprement dites, nn 


été ni géographiquement ni ethno í egar 
hnographiquement r dée c 
Rasa À A la plupart des chapitres sont annexés des docúments 
ip r nts soit au point de vue linguistique, soit au point de 
e historique. Il en est de même pour la seconde partie de 


qui se trouvent dans le petit-russien et le i 

olo 
pur la plupart, concernent la vie pastorale pre 12-22) à 
utre non moins longue de noms de lieux dus à l'établissement 


Savanţilor austrieci si germani le daturim lucrări capitale 
de istorie. Citäm cîteva: 

Thunmann, profesor la Universitatea din Halle, Unfersuch. 
ungen Über die Geschichte der ăstiichen europäischen Völker, 
Halle 1774, Este cel dintăiu care a scris despre istoriea Romi- 
nilor din Peninsula Balcanică. 

Franz Joseph Sulzer, fost ofiţer în armata austriacă, Ge- 
schichie des transalpinischen Daciens, das ist der Walachei, 
Moldau und Bessarabiens im Zusammenhange mit der Ge- 
schichte des übrigen Daciens als ein Versuch einer allgemei- 
men dacischen Geschichte mit kritischer Freiheit entworfen. 
Viena, 1781, 3 volume ; „o scriere de cea ma! înaltă valoare sub 
raportul cultural, o lucrare în mare parte exactă si solidă“ (Șăi- 
neanu, Istoriea filologiei romine *, 34), Această carte s-a cetit 
aşa de mult, încît distinsul istoric Engel, Geschichte der Mol- 
dau und der Walachey, Halle, 1801, o numeşte „das Sulzersche 
klassische Buck. 

Jung, profesor la Universitatea din Viena, Römer und Ro- 
manen în den Donauländern, Historisch-ethnographische Stu- 
dien, Innsbruck 1877. 

Tomaschek, profesor la Universitatea din Viena, Zur Kunde 
der Hämus-Halbinsel, Wien 1882. 

Cont. Jireček, profeser la Universitatea din Viena, Die Ro- 


E Lui Miklosich îi datorim a i 
pol 3. Kumunische Uni - 
incă | Zstro-und Macedo- Rumunische LA rt gr 
has Sare Sat iale PAGE rap Eau al lui Kavalioti 
it mann), învățătura Introducat 
lui Daniil, text macedo-romin ( i Lt 
publicat mar întăit 
material isto-romin adunat de Antonio lve şi Theodor Oats 
+ Deiltäge zur Lautlehre der rumunischen Dialekte, Viena 1881 > 


gistral, încit lucrarea a rămas pănă astăzi ne 
înt 
Qu „Publicaţiile general romanice orl de cultură ceasca, apă- 
ke ET ra mania, acordă limbii şi literaturii romine locul cuve- 
ms ar el: Grundriss der romanischen Philologie, publicat 
ecpiusea lui Gustav Grôber, profesor la universitatea din 
g, ed. | Strassburg, 1888 (Tiktin, Gaster) ;— Kultur der 


98 VIAȚA ROMNEASCĂ 


e 


manen în d `i 7 TE j 
ea ad w Mer Dalmatiens wöhrend des dfillelalters, 


Ethnographische Ubersichi des 1 
ers 5 europäischen Orient: - 
prietene pri FI. Kiepert, Berlin im Mai 1876, sat orn 
pop colo de Nistru şi chiar pe ambele maluri ale Bu- 

Andrees Allgemeiner Handatlas 
i ilas, ed. IV, hera i 

d Spete Bielefeld-Leipzig, 1993, harta 25 less \ per und 
eiigionen) menţionează Komini între Bus şi Nipru, Nu cunosc 


5 


incă o carte rominească care să menţioneze pe aceşti Romîni 


interesul Germanilor pentru li 
teratura romînă s ju- 
aa după acela că patru din cei mai distingi literati. pat n 
din ese res Caragiale şi Sadoveanu, ad fost tra- 
ita iotecă populară Reklam: Emi t 
jie” a yaur Se rai de filologa germană eo Re 
i egelui Carol, 3 vol ezdi men 
Sylvei sint foarte cunoscute în Gone. ? bca d au 


Știința romînă a fost întâia 

i ş dată recuna 
În pisoi lui Zhemitru Cantemir, ales y Da „nara 
40) zi ae eră iulie 1714 (lorga, Istorica lit. rom. sec. XVIU, | 
Mol e criteria „Sta a şi scris, prin 1716, ‘Descriptio 
tina daos PUD a). pă moartea sa în 2 ediţii germane, 1 la- 


In Germania a publicat M. 
aclu aleea Gotha 1905, 2 vol 
îi ea y oc 1911, 5 volume, amindoüä în co- 
rie engeschichte’, herausgegeben von Karl 

Nu vom uita că de cițiva i 

ani Uni i i 
pă zei min pe Se docent, pe DI mine al te 
4 gi pĂ . . d x 
mini chas E o À ară pish sä fie cursuri de literatura ro- 


lorga, Geschichte des ruine : 
ume, şi Geschichte des osmani- 


Simpatiile arătate Rominilor de G 
ermania n-aă 
Pg a carare Guvernul romin a înființat etil Roi 
M. în 1912 EN la 4898, loia o ma A de a Frankfurt à 
] ,* ins - 
plndeascä şi mal mult printre Germani cunoştin desur Romii 


? Institutul rominesc din Vien i 
e venii Meyer Lai s-a strămtati op Aare 
m din anuarul institutului 530 
primea) proc mai an der Universität Wien (Heiden TO 
că Labe. că Volum urma să apară la finele lut 1915, Ar ff de den 
Meye -şi poată continua interesanta publicaţie, £ 


STINTA GERMANĂ ȘI ROMIN 89 


IL Pe cît de numeroase şi importante sint lucrările filolo- 
gilor şi istoricilor germani şi austriaci cu privire la limba si is- 
toriea Rominilor,* pe atit de rare şi de mal mică importanță 
sint acele ale filologilor şi istoricilor franceji, 

Faţă de cel putin 30 de filologi de ştiinţă germană care, 
dela Diez încoace, aŭ cunoscut si cunosc limba noastră mal 
mult ori mai putin, nu putem cita decit + francejl: Gaston Pa- 
ris, Emile Picot, Edouard Bourciez şi Mario Roques. 

Gaston Paris a publicat numai! citeva recensii în ‘Romania’; 
Emile Picot a publicat un studiu important despre cronica lui 
Urechi, citeva studii mal mici şi citeva recensii în ‘Romania’ ; 
Bourciez a publicat cîteva recensii în ‘Revue Critique’ şi a con- 
sacrat limbi! romine 55 de pagini (paginile 536—591) din manu- 
alul säû Eléments de linguistique romane, Paris, 1910, 697 de 
pagini, în 12°. 

Acela dela care sintem în drept să pretindem © atenţie 
mal serioasă pentru limba romină este însă DI Mario Rogues, 
profesor de filologie romanică la Universitatea din Paris, sub- 
ventionat de guvernul romin cu 12.000 de lei anual pentru in- 
stitutul său rominesc dela Paris, si directorul revistei filologice 
‘Romania’, întemeiată de ilustrul Gaston Paris și Paul Meyer, 
cea mai importantă revistă de filologie romanică din Franţa. 

Este adevărat că DI Roques a anunţat, deja de aproape zece 
ani, că prepară o ediţie a Paliei dela Orăştie si un studiu a- 
supra acestui monument de limbă, dar până astăzi n-a apărut 
decit un articolaş în Mélanges Offerts à M. Emile Picot par ses 
amis et ses élèves, Paris, 1913, Il 515—531. (L'original de la 
Palia d'Orästie). 

En attendant DI Roques publică în ‘Romania’ nişte recen- 
sit care indispun. Maï intäiü subventionatul guvernului romin 
alege cărțile nu după valoarea lor intrinsecă, ci dupăcum sint 
publicate sai nu de vreo instituție puternică din Rominia (d. p. 
Academiea Romină) ;—recensiile sint de obiceii privitoare la 
cărți care cuprind material de limbă si folklor si dec! în orice 
caz bine venite ;—recensiile sint aşa de scurte, incit te întrebi 
dacă autorul citeşte cărţile ori le priveşte numa! coperta. Două 
mostre : 

„Cimilituri Romineşti... de Tudor Pamiile, 1908, 57 pages.— 
Près de 400 devinettes, avec renvois au recueil fondamental de 
Gorovel; elles proviennent pour la plupart du village de Tepu 
(jud. Tecuclü), en Valachie [sic!}; introduction et glossaire“, 
Romania, 42 (1913) 150.— Aşa dar DI Roques a ţinut pe masa 
sa de lucru o carte timp de cinci ani pentru ca să ne spuecă 
jud. Tecuciu este în Muntenia ! 

„Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache, 


* Bibliografica complectă pănă ls anul 1695 v. la A. Philippide, In- 
troducere in istoriza limbii şi literaturii romine, și Lazăr Şăineanu, Istorica 
filologiei romine, 


90 VIATA ROMINEASCA 
en aia STORES PEU bi fa 
l Lateinisches Element, von S. P: 

, . Puşcariu, 1] se k 
an dia heureusement à l'insuffisance du dans 205 patra: 
Sp ani detonacii pie mini: 19459 10820 Roques a räsfon 
multe cuvinte romineşti decit Ka a observat că cuprinde mai 

a f A rting, dar 
me şi lipsurile sale numeroase, a LA de folii er Se 
minia deja cu mult înainte de 1913! ngit din Ro- 


Chiar Francejii i 
j serg că ti tale lor în privinţa Eu- 


Cheradame, Douze ans d 
lame, z e propagand y 
balkaniques, Paris 1913, zice: “L'anieur a à orne bits 


ce j 
nsent. Ungurul Ladisias Réthy, Dezlegarea cestiunii Rominilor 


sese idela (!) că Muntenii, Moldovenii şi Transiivanenit. ai T 


p. 188 (4 Sept. 1899), rece 
che, La Peninsule balkanan 7 B Te res Et Be va 


compte aussi à M, L. de son évidente partialité pour les Rou- 


Pănă la izbucnirea actual 
à l ulul războii pub 
sas are ar poporului romin, lar pană rea pei 
1 francei! pentru Romini sînt foarte contestabile ns 
ris: a colaborat 4 că A. D. Xenopol este foarte apreciat la P 
a scris dări de e) erp rea universală a lui Lavisse şi Rambaud A 
evue Historiqu despre mişcarea istorică din Rominia în 
iuni de istoria Romlailo ja regie "pr Monod; à ținut 12 lec- 
il 2 e France ; 
al Academie! Franceze, Xenopol a repurtat Agen pang 


STUNTA GERMANĂ ŞI ROMINI 91 


cese mal mult graţie legăturilor sale personale cu savanții fran- 
cej, pe care-i vizita destul de des la Paris, far în special mem- 
bru ál Academiei franceze a fost ales într-un timp, cind Fran- 
cejii îşi făceau calcule să dezlipească pe Rominia de Tripla 
Alianţă. 
Be de altä parte toată lumea știe că Rominii revin des în 
literatura franceză ca tipuri de raû crescuţi şi escroci, lar con- 
ferentiaril francejl, care ne-ab vizitat Ja 1912, pe vremuri de pre- 
faceri politice şi cu scopul de a ne capta bunavoinţa pentru po- 
litica Franţei, aveau așa idei despre gradul nostru de desvoltare 
culturală şi maturitate politică, încît ne-aû ținut nişte conferenfe 
de o banalitate sfăşietoare şi colorate cu o tinctură de leftinä 
demagogie naționalistă. (Un general ne-a vorbit de vitejii Fran- 
tel şi de Mihali Viteazu, Valter Mărăcineanu, Peneş Curcanu). 


Simpatiile Francejilor sint pentru Unguri. Acest lucru s-a 
putut vedea deja din entusiasmul cu care Francejii au adoptat 
teorica ineptă a lu! Réthy. lată alt caz: In Revue Critique, vol. 
67, p. 436 (3 Juin 1909) Ungurul Kont, vorbind despre o carte 
a Ungurulul Mailăth (La Hongrie rurale, sociale et politique, 
Paris 1909), zice: „Autorul probează că plingerile contra ulti- 
melor legi şcolare şi contra apăsării naționalităților sint nejusti- 
ficate“. Nimic maY natural decît ca un Ungur să scrie o carte, 
in care să sustie că Romini! din Transilvania sint fericiţi, şi ca 
un compatriot al săii să-l laude pentru această ispravă. Cum a 
putut însă admite acest lucru Arthur Chuquet, istoric, profesor 
la Universitatea din Paris, directorul revistei în care Ungurul şi-a 
publicat recensiea ?! 

Poate că savanții de la Revue Critique şi-ar fi exprimat 
mal des părtinirea lor în controversa romino-maghiarä, dacă Ro- 
mînii n-ar fi protestat la timp. Incontra recensiei care lauda pe 
Rhéty a protestat A. Philippide în Convorbiri Literare, vol, 38 
(1900) pg. 109-110; incontra recensiei care lăuda pe Mailäth am 
protestat noi în Viaţa Rominească din lunie 1909, p. 478. Nu 
ştim dacă rindurile lul A. Philippide aū ajuns până la Paris, 
dar ale noastre aû ajuns cu siguranţă, căci le-am tradus în limba 
franceză si le-am trimes lui Chuquet, directorul dela Revue Cri- 
tique. 
Guvernul francez s-a grăbit să facă Ungurului Kont ca- 
tedrä de ungureşte la Ecole des langues orientales vivantes din 
Paris, Jar la Revue Critique „il a toujours été un collaborateur 
actif“ (Revue Critique, vol. 76, p. 19, 5 Juillet 1913). 

Cu ocaziea cărții lui Kont Bibliographie française de la 
Hongrie, Paris 1913, apărută putin înaintea morţii sale, E. Denis, 
Revue Critique, vol. 76 p. 19 (5 Juillet 1913), zicea: „Depuis 
Sayous, l'étude du magyar avait absolument disparu [en France], 
ce qui était vraiment une sorte de scandale. Kont a renoué les 
liens d’une chaîne qui menaçait de se rompre définitivement". 
Nu există încă un Romin care să fi fost profesor de romineste 


ki VIAT ROMINEASCĂ 


la Ecole des langues ori 
lai lentales vivantes, şi n-am i 
: i -am auzi 
adi E i aia care să fi declarat că hit To e 
ne în lranja „este un fel de scandal“ şi care să se îi ară 


tat îngrijorat de „| i x 
defini”. égdiurile unul jant care amenința să se rupă 


II. Cum se face că „sor 
A „Sora noastră mai mare“ 

A raioane pe cind Germani! ne cunosc şi aa NS 
x = Ă print PENAN germane, ic oi 
ela facterizează în primul rind ştii 

berea À nu există disciplină stilati ae aa cană ese 

piratat este vorta din tc a van Acea 

: e, Germanii i 

S propice din lume pentrucă le Iubesc. avna ee pr 

din ţara lor E pr luca A ierni Us . sa 

ot ce nu este tara lor. 

Pra ape sait este apanajul unel end ai Ai ca în 

elor care i 
învăţămintul universitar. Profesorii Pr per pe rA 


pie ra De acela în Germania, ca să răminem pe te 

filologie păsa 4 ar cele mal multe şi cele mat bune reviste în 
revistele de de re va afla cu mirare că, pe lingă 
studii publicate sînt privit re Me Care cele maï multe 


Știința germană este metodi i 
ică, sistematică. 
versitar german, reprezentantul prin ee ni al À ton 


să-şi asimileze treptat cuno 
ele pentru a contribui la îna sd Par să se folosească de 


„ŞTIINŢA GERMANĂ ŞI ROMINI 93 


Philologie sub directiunea lui Gustav Grüber, profesor la Uni- 
versitatea din Strassburg, în care limbile şi literaturile romanice. 
se studiează de vreo 15 savanţi; — Sammlung romanischer Ele-- 
mentarbilcher sub directiunea lul Meyer-Lübke, profesor la Uni- 
versitatea din Bonn, fost multă vreme la Viena. Colectiea aceasta. 
cuprinde cinci serii: 1. gramaticile, 2. literaturile, 3. dicționarele, 
4, antichităţi si istoriea culturit, 5. cercetări şi texte, nele din 
aceste cărți „elementare“, ca de pildă Einführung in das Studium. 
der romanischen Sprachwissenschaft de Meyer-Lübke, aŭ deve- 
nit deja celebre ;—Publicafia intitulată Kultur der Gegenwart, care. 
apare sub direcţiunea lui Paul Hinneberg din Berlin, şi în care: 
cel mal distingi savanți germani rezumă rezultatele la care s-a 
ajuns în toate disciplinile ştiinţifice, este unică în Europa. 
Scopul suprem al tuturor cercetărilor speciale dintr-o ra- 
mură ştiinţifică este în definitiv 1. tratatul, compendiul, manualul 
si 2. dicționarul. Organizind munca intelectuală astfel cum am 
descris-o mai sus, Germania a ajuns să poseadă cele mai bune 
manuale şi dicționare din Europa. Vorbind despre Syrische Gra- 
matik de A. Ungnad, un recesent din Revue Critique, vol. 48, 
p. 119 (8 Août 1914) exclamă exasperat: „Jusqu'à quand les 
étudiants français seront-ils obligés de recourir aux manuels 
allemands ou anglais?“ Dictionarele germane cu privire la tot 
felul de limbi (latină, greacă, slave, românice) sînt nu numai 
cele mal bune, dar adeseori singurele existente, 


Știința germană se bucură de un înalt prestigiu faţă de 
Romini. Cet mal multi şi cei mai bun! dintre tineri! rominl care-şi 
{ac studiile în străinătate se îndreapti spre Germania. Profesorii 
facultăților noastra de Litere şi Stiinti sint în cea mal mare parte 
elevi ai universităților germane. Astfel la Facultatea de Litere 
din lași din 13 profesori (agregaţi si suplinitori) 9 şi-au tăcut 
studiile în Germania (D-nif Bărbulescu, Bratu, Fedeles, Gavé- 
nescu, Gusti, Mibaileanu, Philippide, Ursu, Xenopol), tar din cel- 
tahi 4 numai 1 şi-a făcut studiile în Franţa (Tafrali). 


Actualul uriaş räzboïn, stirnind urile mocnite pe care po- 
poarele le nutresc de veacuri unele în contra altora, a pus pe 
tapet si chestiunea „civilizaţie! latine” a în de civilizația germană, 

la Octomvre 1914 Di Roques, profesor de filologie roma- 
nică la Universitatea din Paris, a venit la Bucureşti ca să-şi 
incaseze subvenţiea anuală de 12.000 de lel. Cu această ocazie 
D-sa a ţinut o conferentä, în care, dupăce ne-a adus omagii că 
sintem de origină latină casi nobilul să popor, lucru pe care 
i-a învățat dela Germanul Diez, a afirmat că Rominia trebue să 
intre în război alături cu Intelegerea pentru a salva civilizatiea 
latină de „barbariea teutonică“, DI Roques este elevul marelui 


Gaston Paris. 
Ne vom permite deci să amintim rindurile pe care Gaston 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Paris le-a scris în Romania V (1876) 412 cu ocaziunea morţii 
lui Diez, unul din reprezentanţii cel maï de frunte al stiintit şi 
culturii germane : 

Nos lecteurs le savent déjà tous, le maître de la philologie 
romane n'est plus. Frédéric Diez est mort à Bonn, le 29 Mai 1876, 
âgé de 82 ans, Ce n'est pas ici le lieu d'apprécier dans son 
ensemble l'oeuvre immortelle de Diez; nous y reviendrons lon- 
guement quelque jour. La mort du doyen de notre science est 
un deuil peut-être plus sensible pour les Romans que pour les 
Allemands, puisqu'il avait consacré toutes les forces de son es- 
prit à l'étude et à l'éclaircissement de nos langues et de nos 
dittératures, Il n'a cessé non plus de témoigner à ses disciples 
welches une bonté et une indulgence toutes particulières. Des 
deux directeurs de la ‘Romania’, l’un a été son élève il y a vingt 
ans et a toujours gardé pour lui les sentiments du plus affec- 
tueux respect; l'autre est allé le visiter dans sa petite maison 
de Bonn et a pu apprécier autrement que par ses livres cette 
anima gentile, cetté modestie presque craintive jointe à la dé- 
cision la plus nette et aux vues les plus claires, cet amour ex- 
clusif de la science, cette simplicité touchante qui mâlait parfois 
un sourire au sentiment de vénération avec lequel on s'éloignait 
de lui. La nouvelle de sa mort n'était pas pour nous imprévue ; 
elle nous a cependant causé une profonde impression, plus mé- 
lancolique encore que douloureuse, Nous sommes un peu main- 
tenant comme des orphelins; nous n'avons plus ce doux senti- 
ment de disciple, qui aime à s'incliner devant une parole res- 
pectée et chère; et nous nous disons aussi avec regret que nous 
„ne pourrons plus lui offrir les quelques épis ramassés sur ses 
pas dans le champ qu'il moissonna si héroïquement, glanes ac- 
cueillies toujours par luiavec tant de bienveillance, et avec une 
sorte d'admiration, comme si c' cut été quelque chose en com- 
paraison de sa récolte. Tous les romanistes actuels se sont for- 
mes à la lecture de ses livres; ‘puisse le sentiment de cette 
filiation commune les animer toujours de son esprit! Nul homme 
ne fut plus inaccessible aux rivalités mesquines, aux passions 
étroites, aux préjugés de clocher ou de pays. Il mettait son pa- 
triotisme à faire des ocuvres dont sa nation pût être fière, et il 
se plaisait tout particulièrement à se dire que les nations roma- 
nes auraient à un Allemand l'obligation de leur avoir révélé une 
grande partie de leur histoire, C'est en nous inspirant de ces 
sentiments élevés, c'est en continuant, avec la methode qu ‘il 
„Nous a enseignée, l'oeuvre qu "il a entreprise, que nous rendrons 
à sa mémoire un hommage vraiment digne d’elle. 


G. Pascu 


DIN LITERATURA RĂZBOIULUI 


Ludwig Wolff, Der Krieg im Dunkel, 1915; Rudolph Stratz, 
Lieb Vaterland, edifiune nouă prelucrată, 1915; Richard Skowronnek, 
Das grosse Feuer, 1915; Paul Oskar Hôcker, An der Spitze meiner 
Kompagnie, (drei Monate Kriegserlebnisse), 1915. Ernst v. Wolzogen 
Landsturm im Feuer, 1915. Toate cărțile în editura Ullstein. 

imboldul de a citi operele de mai sus a fost dorința de a vedea 
cum cugetă societatea germani, reprezentată prin scriitorii săi, în aceste: 
timpuri de aprigă încordare. Si rezultatul a fost că, citindu-le, eşti cu- 
prins de respect faţă de spiritul de umanitate ce se răsfringe dintrin- 
sele. Scriitorii sus ardtali, dintre care sint unii cu un mare renume în 
Germania, au scris cărțile acestea sub impresiunea evenimentelor, prin 
case trece țara lor. In ce-l priveşte pe Paul Oskar Hăcker, un re- 
numit şi fecund romancier german, el, în cartea arăiată in titlul acestul 
articol, işi spune Inlimplärile lui timp de trei luni, August, Septembrie 
şi Octombrie 1914, pe cimpurile de războiu, In calitate de căpitan de 
tezervä. 

Ceia ce caracterizează spiritul acestor scriitori, şi prin urmare şi 
intelectualitatea societăţii din care fac parte, și ceia ce se degajează din 
personalitatea eroilor romanelor ce le examinăm, este seriozitatea, cum- 
pătarea şi energia bine infrinată. 

in timpurile tulburi, chiar In presa zilnică, ba, poate mai ales n 
presa zilnică, se reflectează suiletul poporului, în orice caz al păturii 
sale intelectuale. Orice om impartial a putut să constate, urmărind 
presa din Germania, că cu tot crincenul războiu, pe care cail duce, nu a 
lipsit obiectivitatea şi seriozitatea ştirilor date, nu a lipsit exactitatea 
In scrierea articolelor nenumărate din gazete. Parcă gravitatea momentu- 
lui, prin care trece acel popor care duce un uriaş războiu pentru con- 
servarea siluaţiunei sale, o adevărată luptă pentru existență, nu permite 
luarea de atitudini ridicole, de declamare si grandiloquență. - 


4 19 . 6 LEE 


` er, ar A 


96 VIATA ROMINEASCA 


Dintre scrierile, ce le examinăm, trei sint romane, şi ele manifes- 
tează starea de spirit din Germania, din ajunul războiului, care se pă- 
rea acolo a fi inevitabil. Se expun in acele romane situațiani şi perso- 
nagii, care sint in legătură cu evenimentele din războiul actual, Este 
analiza societăţii germane, aşa cum se prezenta ea la data cind a iz- 
bucnit contlictul războinic mondial. 

Vom expune în mod succint cuprinsul acestor opere lite rate. 

In romanul „Der Krieg im Dunkel“ (Războiul în întuneric), scrii- 
torul Ludwig Wolff redă viața socială din Austria, și mai cu seamă este 
descrisă viaţa ofițerilor austriaci.  Personagiul cel mai de seamă din ro- 
man, este un căpitan de stat-major austriac, baronul Heinersdorii. El 
este îndrăgostit de fata unui general austriac, von Buschgart, şi, În po- 
vestirca acestei intrige de dragoste, se încrustează fel de fel de eveni- 
mente si situafiuni. Ca întrun caleidoscop apar ofiţeri austriaci de di- 
ferite naţionalităţi, fiecare cu caracieristica se națională, Titiol cărţii, 
„Războiul în întuneric“, vine de acolo că partea caracteristică a roma- 
nului este expunerea spionajului, pe care-l făceau Ruşii în Austria, an 
adevărat războiu ascuns, războiu în intuneric, menit ca să slăbească apă- 
rarea statului austriac, în fața duşmanului principal, Rusia. Prin intriga 
unei spioane, în serviciul Rusiei, anume Golubjew, care avea de uneltă 
un ofițer din armala austriacă, de origină sirb, Vidakotisch, căpitanul Hei- 
nersdorff este silit ca să-şi deie demisia din armată, El vedea cum a- 
gitațiile Rusiei, şi spionajul, pe care-l întreținea în monarhia habsbur- 
pică, amenințau existența acestui stat şi, ca un bun austriac, se hotă- 
răşte să-și pună activitatea sa în serviciul patriei, făcind la rindul Jui 
spionagiu în Rusia. Sa angajat capelmaisiru intro trupă de operete, 
austriacă, în turnen prin Rusia. Lui Informatoni militare si ajungind 
în Varşovia, grație legendarei negligente rusești, îşi insusi, dela un o- 
fier de stat-major pus, planurile de mobilizare ale unui corp de art- 
mată. Pentru a nu îi prins, priatr-un concurs de împrejurări, conrupe 
pe un ofiter avialor rus, care-l conduce în aeroplan pănă la granița din- 
spre Germania, unda însă a fost lovit de un glonte venit dela o pa- 
trulă de cazaci, care patrulau la graniţă. Cit-va timp, după aceasta, iz- 
buceni războiul austro-rus. În acest roman este analizată mentalitalea 
păturilor conducătoare din Austria, în preajma războlului, şi se vede că 
opinia publică, în mare parte, privea războiul cu Rusia ca inevitabil. 
Convingerea palrioților ausiriaci era că războiul trebuia început cit de cu- 
ind, căci orl-ce intärziere făcea ca Rusia să surpe tot mai mult bazele 
Impărăției, prin uneltiriie şi spionsgiul său, Se găsesc în acest roman fru- 
moase descrieri ale peisajelor din jurul Vienei, unde-si legăna tinärul 
căpitan Heinersdorii dragostea sa, care n'a fost fericită, si este redată 
în culori duiosse nalura din Austria de sus, unde era castelul familiei 
Heinersdorii, și unde s'a retras căpitanul un timp, după ce a eşit din 

armată. 


Rs, dot de my 1 


DIN LITERATURA RĂZBOIULUI 97 


In romanul, „Lieb Vaterland" (lubitä patrie), scriitorul Rudolph 
Straiz descrie activitatea diferitelor clase sociale din Germania. Scrito- 
rul a refăcut romanul acesta, dinir'un alt roman ceva mal vechiu, 
făcindu-! de actualitate, El scrisese romanu! intäiu sub impresia preocu- 
pärilor provocate de incidentele dela Agadir şi Algesiras și, mal tirziu, 
l-a reläcut, în cit, sub forma actuală, rellecrează societatea germană din 
preajma războlulul. Cum spune autorul în prefața care Insoteste roma- 
nul: „in aceste timpuri, cind din non este o fericire şi o mindrie să fil 
german, am luat ca să refac această carte, pe care eu am scris-o, cu 
cițiva ani în urmă, în timpul unei vremi de adincă pace. In pacea a- 
parentă a zilelor dintre Algesiras şi Agadir, era cer albastru si soare an- 
fiu peste Germania, era munca zilei şi sărbătoarea serei, și toată iu- 
mea la nol ca oaspeți, pe cînd imprejurul nostru era dușmânia veghe- 
toare a unei intregi lami, care utzen pe nevăzute, săpa färä sgomot, şi 
activă fără incetare”. În esența lui, romanul acesta arată viața unei fe- 
mei, superior înzestrată de natură, care zăpăcită de viata cosmopolită, tn- 
cearcă deziluzii peste deziluzii, pănă ce ajunge să se reintoarră în mo- 
destul său mediu german. 

Grete von Teufiern era flica unui general prusian, care, fiind pen- 
siomar, locuia la Berlin. Generalul era un adevărat prusac, cu viaţa 
modestă, și neputind concepe că un alt gen de viață decit cel obişnuit 
în Prusia ar merita să fie trăit. El era veteran din războiul dela 1870 
—1871. Grete era logodită cu un locotenent de artilerie, german, Mo- 
ritz Lünemann; însă nu puteau să se căsătorească, din cauză că logod- 
micul era sărac, şi lila nu avea zestre. Ambilis lor era ca Liinemann 
să poală dobindi o ocupaţie civilă, peniru ca să-şi asigure venitul ne- 
cesar căsnicie! lor. Intlmplarea face ca să | se olere lui Liinemann pos- 
tui de procurator al marei case industriale şi financiare Iwan Feddersen 
şi in. Această firmā avea de copropristari pe frații Feddersen, de ori- 
gină germani, dar destădăcinaţi de mult din Germania, în cit uiiaserä 
de origina lor şi, dimpotrivă, acum se găseau intro crincend luptă cu 
industria şi cu capitalul german. Dindu-și seamă de tendințele casei 
Feddersen, Moritz Lünemann refuză serviciul ce i se oferea, şi totodată 
şi Grete von Teuliern rupe logodna cu dinsul. Imprejurările fac ca 
Grete să se căsălorească cu Karl Feddersen, asociat în firma Iwan Fed- 
dersen. Karl era german de origină, dar niszut în Rusia, si trăind o- 
bișnuit ja Paris, ba a gi devenit în curind cetăţean francez. El erai- 
mens de bogat, trăia o viaţă cosmopolită şi, Incit priveşte mediul ger- 
man, din care se trăgea soţia lui, ei il socotea meschin şi neestetic. 
Curind începu conflictul sufletesc între Karl Feddersen şi soția lui, care 
se măritase cu dinsul, în vederea marei lui avuţii şi a posibilității dea 
avea o viaţă luxuasă,—căci în fond, Grete rămăsese tot fata unui gene- 
tal prusian, cu obiceiuri cinstite şi loniale. 


Li 


98 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


Prăpastia sufletească se surpă tot mal mult, şi la urmă Grete pă- 


răseşte viaja Parisului şi pe soțul său, şi se reintoarce la familie, pentru | 


a regiisi mediul liniştit şi sănătos, deşi plin de privatiuni, şi astfel îşi re- 
găseşte echilibrul sufletesc prin reluarea vieţii modeste, tradiţionale, 


Richard Skowronnek a publicat în decursul acestui an un roman 

„Das grosse Feuer" (focul cel mare), a cărui acțiune se petrece întrun 

‘Asel din regiunea lacurilor mazuriene, Acest scriitor a mai conceput şi 
alte romane, publicate mai de mult, in care a expus, sub forma narațiu- 
nelor artistice, contlictul dintre poporul prusian și imperiul țarilor. în 
romanul „Sturmzeichen“ (semne de furtună) a prevăzut atacul Rusiei îm- 
potriva Germaniei, 

Acţiunea romanului „Das grosse Feuer" se petrece în orăşelul Or- 
densburg, din regiunea lacurilor mazuriene. Acolo era reședința unui re- 
giment de infanterie şi a regimentului de dragoni Graf Smettau. Perso- 
nagiile principale sint ofițeri din regimentul de dragoni, şi vreo cîțiva 
mari proprietari, ale căror moşii sint in regiunea acestui orășel, lingă gra- 
nifa Rusiei. La fiecare moment al acțiunii romanului se iveste conflic- 
tul între populația mazură și imperiul învecinat al țarilor, E în preajma 
războiului actual. Multe armate ruseşti sint tăbărite lingă graniţa pru- 
siană, asteptind semnalul spre a o trece, pustiind totul. Pănă atunci, Ruşii 
se mărginesc a trimete din cind in cind, noaptea, cite o ceată de cazaci, 
care să jălulască și să dee foc gospodăriilor țăranilor mazuri, din apro- 
piere. Impresionant este descris spionsjui, pe care-l exercitau Rușii, în 
această regiune, O eroină a romanului, contesa Nadanyi, cumpără un do- 
meniu chiar la graniță, şi este surprinsă făcind spionagiu rusesc, punind 
sirme de telegraf, care să unească castelui său cu un post rusesc, Ro, 
mancierul evoacă în mod artistic spiritul de datarie şi mentalitatea po- 
pulației prusiene, din acea regiune, un popor totdeauna gata să-și apere 
cu arma rodul muncii sale, impotriva năvălitorilor din uriașul imperiu 
vecin, Este redat ln roman conllictul între mentalitatea unor femei, care 
deși germane, dar sint de origină franceze din Lorena, și spiritul popu- 
latiei prusiene, în mljlocul cărora au fost nevoite să trăiască citva timp. 
Sofia unui funcționar din Ordensburg, Landrat von Dôhlau, fiica unui 
bogat fabricant dia partea apusană a Imperiului, și domnişoara Françoise 
Eberlé, flica unui mare fabricant din Lorena, se simțeau mai mult fran- 
ceze decit germane, şi se simțeau întrun antagonism complect cu con- 
cepția de viaţă şi cu moravurile simple ale populației din acea regiure 
îndepărtată in răsăritul Prusiei. Romanul se isprăveşie cu invaziunea Ru- 
şilor In Prusia Orientală, şi cu primele încăerări în regiunea mazuriană. 
In tot decursul romanului apare în fond spectrul invaziunii rusești, care 
domina viața locuitorilor mărginași din această parte a Prusiei, şi lim- 


DIN LITERATURA. RĂZBOIULUI 99 


bile de foc, care se ridicau noaptea spre cer, din satele aprinse de ca- 
zaci, năvălind in Prusia, indreptätesc “titlul suggestiv al romanului : „Fo- 
cul cel mare“. r 


+ 


Un renumit şi fecund scriitor-german, Paul Oskar Höcker, carea 
luat parte la luptele din războiul acesta, pe frontul de Vest, în toamna 
anului trecut, 1914, își scrie amintirile sale întrun volum, intitulat : 
„An der Spitze meiner Compagnie“ (In fruntea companiei mele). El a 
participat la războiu în calitate de căpitan de rezervă, comandind o com- 
panie de Landwehr. Are observaţii interesante asupra modului matematic, 
în care sa sävirgit mobilizarea în Germania, Regimentul, din care făcea 
el parte, a servit in primele timpuri ca trupă de ocupație în Belgia, si 
în această calitate Höcker dă detalii interesante despre acțiunea francti- 
rorilor în Belgia. Arată cum în fiecare sat, Germanii au găsit case, în 
care erau adevărate depozite de arme, de care se foloseau franctirorii. 
De cele mai multe ori aceștia scăpau neprinsi, insă erau executaţi fără 
cruțare Îndată ce erzu găsiţi, Localitățile, unde atacurile populației civile 
contra Germanilor au fost mai violente, au fost pedepsite cu cea mai mare 
asprime, au fost distruse. Si Höcker constată rigoarea cu care a trebuit 
să execute ordinele, necesitate de împrejurări și dictate de siguranța, ce 
trebuia să se facă pentru operaţiunile militare, cu toată stringerea de i- 
pimă pe care o avea ca om civilizat, Dar legea supremă a războiului e 
necesitatea, 

Regimentul de Iandwebr al lui Höcker a trecut apoi in nordul Fran- 
tei și a dat lupte In împrejurimile orașului Lille, 

In apropriere de acest oraș, compania comandată de dinsul a tre- 
buit ca, pe o vreme ploioasă de toamnă, sub grindina de gloanțe şi o- 
buze să stea în tranșee, la pindă, nouă zile şi nouă nopți, Intro con- 
tinuă supraveghere spre a nu fi surprinși. In lungile ceasuri libere, Paul 
Oskar Höcker citea Faust al lui Goethe, ascuns sub pămintul tranșeei, 
pe cind pe deasupra alerga, năprasnic și distrugător uraganul de proectile, 

Dar prin viața întunecată de privatiunile și oboselile războiului, 
prin zarea mohorltä de fumul incendiilor şi prin ceața ploilor de toamnă, 
străbătea o rază luminoasă, care dădea un înțeles şi un rost tuturor su- 
ferinjelor, Era gindul că sacrificiul celor de pe cimpurile de „bătălie a- 
pără căminul familiei, pentru cei rămași acasă, Cartea lui Paul Oskar 
Höcker este frumos scrisă, cu un humor pe care nu leau secat suferin- 
țele din războiu, și arată abnegalia unui popor care luptă contra unei lumi 
întregi de dușmani. 

Cu o deplină obiectivitate şi demnitate se arată față de dușman. 
Nu-i tăgădueşte calităţile și nu-l acopere cu epitete dugmänoase, Dim- 
potrivä l.. 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Şi scriind aceste rinduri îmi amintesc de niște articole, scrise anul 
trecut de Pierre Loti, dulcele şi sentimentalul Loti, publicate în revista 
franceză „Illustration“ asupra războiului de tranșee. Unde este blindetea 
si sentimentalismul obișnuit al lui Loti ?—Fafä de Germani, „les sales 
boches", el nu are de cit expresiuni aspre și ponegrire ! 


+ 


Scene din luptele de iarnă, din regiunea lacurilor mazuriene, În 
lunile din iatna 1914—1915, sint redate de Ernst v. Wolzogen, în car- 
tea Landsturm im Feuer. Actorul, un ofițer bätrin de rezervă, comanda 
o companie de Landsturm, Descrzie viața grea a luptătorilor in intempe- 
tiile unei ierne geroase, rigorile vieţii de transce, unde a stat săptămini 
îndelungate, sub grindina gloanțelor şi obuzelor ruseşti. Cu un talent 
deosebit, el dă viaţă situaţiilor şi personegiilor, care sint soldaţii și o- 
fiterii din compania sa, toți oameni în vristă, aşezaţi, şi intr-a căror 
amintire pluteşte necontenit dorul după cei lăsați acasă, —soţiile și co- 
pili ce-i aştesptă. Din povestirea micilor evenimente ale zilei, a istoriei 
vieții umililor soldaţi, vezi grandiozitatea siostäril poporului germen, 
chemat ca să-și apere granifile ţării, amenințate de duşmani numeroși 
şi puternici. ŞI, cu toate ptivaliunile şi crincenele sforțări, pe care le-a 
țăcut, scriitorul acestei cârf, nu are contra dugmanuiui ura care de- 
gradează mintea, El vorbeşte cu obiectivitate de ruşi, şi chiar cu du- 
iogie, de soldatul muscal, care şi-a părăsit casa şi familia, şi a străbă- 
tut mii de Kilometri, cu greutate şi privatiuni, ca să asculte de porunca 
țarului, 

Cind a iost crăciunul, în acea iarnă, soldaţi germeni l-au sărbă- 
torit, după obiceiul lor străvechiu, făcind tradiționalul pom de crăciun. 
ȘI, atunci, căpitanul v. Woizogen, autorul cărții, le-a ţinut o cuvintare, 
unde a spus, intre altele: „Noi, mai cu seamă, aici la răsărit, stâm în 
fața Întunericului incarnat, în fața poporului rus, care este, in mod ru- 
şinos, subjugat forfei grosolane, a celui popor, față de care noi, tot- 
deauna, am iosi aducătorii de lumină, Şi, acum, sau Intovaräsit, cu acea 
putere stearpă a întunericului, nafiuni, care ar fi chemate ca să lucreze 
alăturea cu noi, in serviciul luminel, pentru emanciparea sufletelor, 

„Francezii, cel mobili fără odihnă și pricepuţi, cum şi verii noştri, 
Englejii, care-şi ascund sub o perdea de moralitate, într o sceleratä ipo- 
crizie, invidia lor josnică de negustori, şi cure duc la ruină o jumătate 
din toată lumea, numai pentru a-și indeplini epoisteie lor intentiuni, 
ei toţi s'au făcut dugwanili luminii..." (pg. 188—189). 


* 


Am examinat mai multe scrieri literare, apărute în Germania, de 
sub pana unor scriitori de valoare. Am fost surprins de obiectivitatea și 


DIN LITERATURA RĂZBOIULUI 104 


de măsura, cu care au lost concepute și redate aceste opere, de scriilo- 
rii respectivi, în aceste timpuri așa de grele şi așa de propice ca să in- 
tunece judecata oamenilor, din ţările din războiul actual. Toate aceste 
cărți tratează și expun situatiuni și probleme din societatea germană ac- 
tuală, care trece prin așa de grele încercări. Și forța morală care se de- 
gajează din ele nu este decit reflexul acelei forte, care se maniiestează 
pe mul'eie si indepärtatele cimpuri de bătălie, unde armatele germane duc 
crincenul războiu, impotriva unei coalițiuni mondiale. Energia, seriozitatea 
şi spiritul cumpănit al generalilor de pe cimpul de bătălie, are acelaşi ra- 
zem sufletesc ca și spiritul calm şi impartial al scriitorilor germani. Faţă 
de epitetele puţin literare, pe care le întrebuințează Pierre Loti, de pildă, 
„Barbarie“, „barbarie imbecilă*, „Kaiserul seniorul vicleșugului, prințul a- 
batoriilor si al cimitirelor", „Germanii fiii rasei abominabile, care are 
minciuna In singe“ (în articolul „Soissons“, Illustration, No. 3791, 1915), 
scriitorii germani opun o complectă măsurare in expresiuni și demnitate 
în apreciarea adversarului. 

Căpitanul Heinersdorii, din romanul „Războiul în intuneric“, stâr- 
mindu-si cariera și iubirea din cauza intrigelor unei spioane ruse, și care 
apoi se duce el însuși în Rusia, spre a surprinde acolo secretul opera- 
tiunilor militare ale dușmanului ireductibil, nu are expresiuni vehemente 
si triviale cind vorbește de adversar, Isi face datoria cu abnegalie și färä 
sgomot. 

Moritz Lünemann, care în romanul „iubită patrie“, reprezintă 
oëre-cum întruparea geniului activităţii germane, om muncitor și linis- 
tit, îşi urmează calea pe care crede că i-o impune tradiţia lui de german, 
şi reluză fără a face paradă, de a dobindi o situație financiară avantajoasă, 
atunci cînd se convinge că pentru o asemenea situație trebue să facă sa- 
criticiul sentimentelor lui de german. 

In romanul „Focul cel mare* locotenentul Karl Gorski, refuză iu- 
birea d-şoarei Françoise Eberlé, cind aceasta-i cere să-și deie demisia din 
armată în ajunul războiului cu Rușii, cu toate că i se oferea situație de 
multi milionar. Romancierul Höcker, cri de cite ori vorbeşte de ina- 
micii Germaniei, de Belgieni, ori de Francezi, nu are nici o expresie de» 
ură ori de insulte; dimpotrivă... Si, pornirea generoasă a sufletului nu-i 


străină nici lui Ernst v. Wolzogen, vorbind de ruşi. 
Şi aceasta este, dacă nu mă Ingel, semnul unei deosebite culturi 
sufletești... 


loan S. Neculau 


CONTINUITATEA ELEMENIULUI ROMAN ÎN DACIA TRAIANA 103 


Prin „Daci“ tul înțelege dară pe provincialii din cele două Dacii dela 
sudul Dunăre. | lată pen ce termeni defineste. Paulinus ținutul missionat 
de episcopul Remesianei și popoarele aduse de el la dreapta crediatä : 


„Tu Philippcos Macetum ÎNCA 08, Prin cimpiile dela Philippi în 
per Tomitanam gradieris u À Macedonia, vei păşi prin oraşul 
ibis et Scupos patriat propinguos Tomitara {Tonis mer si 

Dardanus hospes, la Scupi apropiet de patria ta, 


vei fi oaspe al Dardaniei, 
prin urmare sint citata centrele romane, cele mai lidepäriate, pănă unde 
utes ajunge inriurirea binefäcätoare a hti Nicetas: in Vest Scupi, in Sud 
Philipp, in Est Tomi: graniţele acestea sint, evident, fixate cu oarecare 
exagerare poetică, ceia ce e bine să reținem, e faptul că Paulinus caracte- 
rizează, prin insăși punctele de hotar alese, sfera de acţiune a lui Nicetas, 
ca prin excelență latină; iată acum și popoarele „barbare“ convertite : 
quoque Riphacis Boreas in oris Ori unde, în munţii Riphaei, Borca 
adligat densis fluvio pruinis, leagă apele cu gheturile sale dese, 
hic gelu mentes rigides supemo igne destegi mințile ințepenite de gheață 
resolvis prin focu} ceresc, Căci Bessii aspri ca 


D, V. PIRVAN DESPRE CHESTIUNEA 
CONTINUITĂȚII ELEMENTULUI ROMAN ÎN 


nam ai A garrena duri i rype =n zi Ata) ior şi mai ri 
et sua ve ores t zăpezile lor, acum “au făcut 
DACIA TRAIANĂ nunc oves facti duce te gregantur oi si galună sub povätuirea ta in 
pacis în aulam !). bătătura păcii, 
te patrtm dicit plaga tota Borrae Flagelul intregului Nord îţi zice: pă- 
5 ad tuos fatus Scytha mitigatur rinte. La cuviatele tale Scythul s'a 
IV. Argumente trase de autor din activitatea misionară et sui discors fera te magistro pec- stii şi, „Stiu de invățăturiie 
: tora ponit, tale, se leap tăcia lui, La 
si din scrierile Sfintului Nicetas, episcopul Remesianei. et Getae currunt et uterque Dacus, tine alcargä și Getii si Dacii din im- 
qui colit terrae medio vel ille bele provincii, acei care lucrează pă- 
Sfintul Nicetas a fost episcopul Remesianei (astăzi Bicla divitis muito bove pilieatus mintul in țara de mijloc ca și locui- 
Palanca), in Dacia Mediterana, în a doua jumătate a veacului al accola ripae. a ema, bogat in boi şi Imbrä- 
IV-lea şı la inceputul acelui următor. El era amic intim al Siin- de lupis hoc est vitulis creare Din lupi faci viței, duci ta pășune boul 
tului Paulin dela Nola pe care l-a vizitat în două rinduri si ni et bovi iunctum palea leunem impreună cu leul şi faci teafără pen- 
este cunoscut mai ales din scrierile lui Paulin, ale sale proprii pascere et tutis cavs viperarum 2 rar na pori in cae viperet, 
i i : : : : pandere parvis, coaviagi es nă fe- 
“prie era PAR. de ci și prea puţine fragmente publicate namque mansucto pecore coire rocitaiea ru à umbla la un loc cu 
osebitele patrologii. x à bestias pulsa feritate suades turmele, tu, care, prin cuvintul tău 
Sfintul Nicetas a fost mai cu samă cunoscut pžnā astăzi ca qui feras mentes hominam polito tori, gharar mințile oamenilor. lar 

convertitorul Bessilor; d. Pirvan însă atribuie activității sale un dd ds pg ore ni hi ere pe og À lumii, 
cimp mult mai întins și deduce din poeziile dedicate de Sfintul DD IN Dea US pe in. euroi: Burns ie A CAES Arena ri 
4 r a i Se Cu barbari discunt resonare Christum stimă (în limbă) romină si cu castitate 

Paulin prietenului său, dovezi cum că episcopul Remesianei şi-a corde Romano placidamque casti să hard in es ? 


intins acțiunea misionară si la nordul Dunărei. Reproduc textual 
următoarele rinduri ale d-lui Pirvan, avind numai grijă sā dau, 
în faţa textelor latine citate de domnia sa, şi traducerea lor; 


vivere pacem, 


Aici, nu înțeleg pentruce, d. Pirvan sare două strofe ale poeziei 


1 
lui Paula pentru a le reproduce mai departe, lată acele strofe cu tradi- 


pe care-l va face Nicetas (la întoarcerea sa din an 


Vorbind de drumul 
intăia lui călătorie in Italia, la 398) spre a ajunge în reşedinţa sa, Paulin 


Nunc magis dives pretio laboris Acum Bessul se bucură de o muncă 
zice: Bessus exsultat, quod humi ma- mai bine plătită, căci aurul ce prin 
nuque minile sale fl caută in ghie, îl cul 

å k ante quaerebat, modo mente coelo  astäzi prin minte, in cer. Tu schim 
ibis Arctos procul usque vei merge la nord departe până calidos auri tegulos it auram pe insii dibacii căutători de aur in aur, 
i s Dacos la Daci. colligit aurum pe Bessi insusi îi imitezi, scotind, prin 
şi verbis, et Bessos imitaria ipse, cuvintul täu pătrunzător, aur viu din 

“ut olim cum altădată a fost tovaräsul lui e quibus vivum fodiente verbo inimile lor. 
JE ag ita prosequendo Tobia in călătoria acestuia spre cruis aurum 

pe ca FT nes re pr ai prog Am re dee eri Care să fle oare cauza acestel omisiuni vremelnice ? Faptul că se dă 
. său spre Daci. Bessilor un rol mai mare decit altor popoare în activitatea ionară a lui 


Nicetas ? 


DZ NES NT priv Re 


104 


VIRTA ROMINEASCĂ _ 


Barbarii de cari vorbeşte aici Paulinus l tota i 
cu toţii bine cunoscuți: „Dacii“ pagini din cele does ere png Du. 
nârei,—Goţii de pe ambele maluri,—şi „Scythii* din Nordul Dunărei; căci, 
in ce priveşte pe Goti, nu poate fi vorba numai de cei agazafi in imperiu 
ri dr me locuinţe statornice, cu deosebire In Pannonia-—unde Nicetas n'a 
predicat—ori in Moesia inferioară unde, mai ales aceștia, erau creștinați încă 


de mult,—sau, in sfirgit, in Thracia, ci 1 
Dacia ripensä ori-mai 'ales—pe cel din paara deip y p- a pe Goții din 


L Scythi, aceştia, potrivit i 

sint gr și simplu locuitorii veche cif între Tisa ui erat ditai 
u sint destul de bun latinist pentru à judeca valoa i 
nt j ] rea lite- 
rară a poeziei Sfintului Paulin dela Nola şi mici nu-mi trece prin 
gind să discut virtuțile evangelice sau talentele apostolice ale 
slintului Nicetas, dar de un lucru sint încredințat şi nu mA in- 
doiesc că orice celitor nepărlinitor impârtăşeşte credința mea : 
argumentele d-lui Pirvan, ca şi textele citate In sprijinul lor, nu 
ni dau absolut nic o dovadă serioasă că acel episcop al Reme- 
sianei şi-ar fi întins activitatea misionară pe malul sting al Du- 
re ssh în Pre serios nu poale pune temeiu pe ele; 
rivite deci i i i ii ina- 
ni, dor sis cit ca simple manilestări aie unei imagina- 
Activitatea Siintului Nicetas n'a 

€ i putut să fie decit neasama- 
va mai modestă, căci precum arată Pagi, Roesler și Hümpel 1} 
rs exagerärile Poetice ale Jui Paulin cind acesta vorbeşte 
e hotarele cimpului de activitate apostolică a lui Nicetas la Goti 
şi Scifi, aceștia aveau de mai de mult episcopatele lor pro- 
pa şi in Dacia (cea nouă) şi In Scythia Minor (Dobrogea). Nu 
sa ae cara că In vremea lui Nicetas, pe malul drept al Duna- 
rod proximitatea fluviului, nu lipseau nici episcopiile nici 
D. Pirvan ni mai dă incă un lun 
al lui Paulin, adresat lui Nicetas cu 
ce acesta li tăcu in anul 402, Dau | 


g fragment dintr'un carmen 
prilejul celei a doua vizite 
n notă ?) traducerea foarte 


k pagina 165, unde se găsesc citatele respective. Autorul nostru atribue »ton- 


cum că, în nordul Dunărei, n'ar mai fi ramas după anul 270 nici picior de 


Oman şi că „Dunărea a format o graniță până la cer intre n 
2) Salut zi atit de scumpă, lumina ta am serbătorit-o olaaa, A 


a doi sfinți, intr'aceiași zi, bucuria a două ani 3 

tirului pe cara ni l-a ripit moartea și acea a rointous ii preo 

pe caro il salut cu bucurie si pe mia il primesc agiw a U je 

ca ş Vad critos ar venit aici, au 
…Väd, umina ochilor mei, Nicetas în fa 

iubirea acestui părinte a cărui iubire domneste în m aa Ana 


Privindu-! lung după o lungă absen gindind A 
m in y ziua serbării tale, o prea slăvite Felix, : nn Jo 
mina ta l-a readus? ȘI cine putea-va să nu vadă lămurit, în urma 


CONTINUITATEA ELEMENTULUI ROMAN IN DACIA TRAIANĂ 105 


congtünfionsä a acestui lung fragment, anost şi lipsit de orice 
frumusefà literară, In care, precum va putea lesne constata ceti- 
torul, nu se zice absolut nimic nici te granițele activității apos- 
tolice a episcupului Remesianei, nici de popoarele asupra cărora 
s'ar îi exercitat; mai mult chiar, nici macar nu se face menţiune 
de acea activitate, 

Apoi după un panegiric al lui Nicetas, d, Pirvan ni afirmă 
câ episcopul Remesianei era: „de naștere, el Insusi, daco- 
roman“, 

Dacă prin daco-roman d. Pirvan intelege : daco-roman din 
Nona Dacie, din acea Aureliana, pe malul drept al Du- 
nărei, n'am nimic de obiectat; am văzut că Paulin, în intliul 
carmen adresat lui Nicetas, pune patria acestuia în apropierea 
orașului Scupi (Uskub), poate cu el să fi fost Dardanian, Illyrian, 
Trac sau chiar Dac din Dacia Mediterană. Dar afirmațiunea că 
Nicetas era daco-roman, cind ştim că d. Pirvan susține existența 
pe vremea acelui silnt, în vechea Dacie, a unei populaţii daco-ro- 
mane, este de natură a face pe unii cetitori mai usurateci să 
creadă că autorul a vrut să zică că episcopul Remesianei era 
originar de pe malul sting al Dunärei, Si aceasta cu atit mai 
mult cu cit, in nota 769 de pe aceiași pagină 171, d. Pirvan zice: 


unui semn atit de vederat, că in urma rugämintei tale häräzitu-mi-s'a o fe- 
ricire care intrece dorinfile mele și care nas îi putut s'o aduc la indeplinire 
nici macar prin vis. z 
Să revăd po Nicetas chiar in ziua aniversării tale, să-l revăd aici, 
In fața mea, să-l fin strins în brațele melc si in prezența lui să cint, o Felix, 
laudele recunoaşterii ce-ţi datoresc şi pe care o auzi.. deși mu pot exalta 
virtuțile tale şi meritele lui Felix f a cinta în acelaş timp laudele lui 
Dumnezeu, te rog, Nicetas, deschide-mi părinteşte brațele tale, si pe cind 
odihnesc capul meu pe sinul tău, comoară de ştiinţe, pe sinul atit de bogat 
in iubire pentru mine, ingăduie ca sarea ințelepciunii tale 54 pătrundă ignoranta 
mea şi ca izvorul at al ştiinţii tale divine să adăpe in chi per pere ră 
ființa mea întreagă. Bucuria mea este atit de mare incit de abia pot e 
in fericirea mea. O, lasă-mă să te intreb necontenit: Te-ai întors intr'ade- 
văr? Nicetas, este oare acela pe care il ţin Imbrăţoşat, acel cătră care gin- 
dul meu iagrilit şi inima mea zi şi noapte suspina si se trăgea! Imi eşti 
redat după patru lungi ani de absenţă, Dar laude fie date lul Hristos pen- 
tracă, deşi cam tirziu, el te-a adus inapoi la mine! Ce mari au fost chinu- 
rile mele! MA temeam ca cuprins in virtejul räsboaiclor ce-şi fac veșnic 
acele neamuri departate, să nu fii reţinut ca rob de răsboiu in vr'o tabără 
dușmană ! Dar precum am dorit noi, ai rupt lanțurile de cari ne temeam 
pentru tine ; nici mările, nici ostenelile de tot feliul, nici teama de Goti, nici 
lungimea nici greutatea drumurilor, nimica nu te-a reținut, Intr'adevär, Ni- 
cetas, în toate aceste primejdii ai fost in acelaş timp biruit si biruitor prin 
mărimea mărinimoasei tale iubiri, ai fost totodată tare şi slab, dar totdeauna 
cu vitejie. Cind întradevăr, prietenia ta pentru mine, iubirea ta pentru Fe- 
lix te biruiau, biruial tu Insuși prin pietatea şi mărinimia ta asupra unor 
e încercări, Şi acuma venerabile și sfinte părinte, ascultă-mă și imi in- 
o mină ajutătoare... si, in puterea indoitului drept de invâțător și de 
, imcuviințează ceia ce am făcut bine, osindeşte ceia ce am rău, 
cg" Ag greșelile mele trecute și bine-voieste să-mi arăţi de mai nainte 
linia de purtare co va trebui s'o urmez pe viitor! 


106 VIAȚA ROMINEASCA 


Numele Nicetas e încă de vreme păgină răspindit tre D j- 
mani: cf. următoarea inscripție nu jonc met jp pe Br ato-roman 
pusä in ETS de un înalt funcționar municipal şi preot, impre: 
cu fiul său. (C. f. Le, ol f=); M. Proc (ilius) M. fü. Pap (iria) NE 


pk yl vir et fla [m] en item sac{erd(oS)] Laurentium Lavinat 


. À conchide, din fsptul găsirii sale într'o singură in- 
scripție, că un nume este răspindit înir'o țară sau intr'o provin- 
cie, mi se pare un act cel puţin imprudent. Faptul de a se re- 
feri la Dacia Trajană cind vorbeşti de Dacia Aureliană 
este cu bună samă de natură a stirni confuziune in mintea ce- 
titorului nepregătit, 

Urmează apoi paragralul următor : 


Amintindu-ne de concluziile la cari ajunsesem in urma ii 
l ce 
deoparte a răspindirii intensive a creştinismului în Moesia iei e 


de alta a relatilor—exceptional de strinse—ale acestei incii i 
Traiană, faptul că apostolul strămoşilor noștri a fost. done 
Remesiana nu mai poate fi o intimplare. i a alla ace 


Observ mai întâiu că prin nimic d. Pirvan nu ni-a dovedi 
că, pe la anul 400 D. H, relaţiunile dintre foasta Dacie Trajans 
şi Moesia Superioară erau excepţional de strinse; eu unul. pănă 
la proba contrară, mânţin că ele erau cit se poate de putin strinse 
Și că, acele ce existau se puteau intinde numai pănă la o mică 
depărtare de țerm. Tot prin nimic nu ne-a dovedit d-sa că 
Nicetas a iost apostolul strămoșilor noştri, (dacă, ca dlui, in- 
țelegem prin acei strămoşi locuitorii din epoca corespondenta a 
foastei provincii trejane), Apoi ce voieste d-sa sa ințelegem prin 
steag à rea că apostolul strămoșilor noşiri a fost un daco- 

in Remesiana nu j i 
Marine dos oies mai poate f o simplă intimplaie ? 


Mai departe găsim altă afirmaţiun i 
atit de nedovedita: ef NES OS MARNE pe 


Timpul cind vine Nicetas să intreprindă creştinarea ni 
perne d păgini, adică a masselor mari ale poput SUN bre par A 
cele cinci Dacii 1) e deasemenea fixat prin elementele latine creştine 


ale limbii noastre: 
moră i y- a Are a À aay văzut că e de pus, tocmai la intiliirea 


CONTINUITATEA ELEMENTULUI ROMAN IN DACIA TRAIANĂ 107 


Si pe ce dovezi, pe ce autoritate sprijină oare d. Pirvan 
această indrăzneață afirmare? N'am găsit nici umbră de atare 
lucru în paginile lucrării sale ce le-am cercetat până acuma. 
Căci nu presupun că autorul se crede în drept să ni facă această 
afirmare intemeindu-se numai pe imaginele poetice ale sfintului 
Paulin, care ni arată pe SI, Nicetas lucrind apustoliceste în 
munţii Riphei, din care d. Pirvan face munţii Ripei 
așezați In Sarmaţia nordică de niște scriitori vechi, dar 
pe cari d-sa nu găsește cu cale să ni-i citeze, Presupunerea că 
episcopul Remesianei ar fi mers să predice creştinismul pănă în 
nordul Transilvaniei! actuale nu va putea fi admisă de nici un 
istoric serios, Ea este Intemeiată numai pe interpretarea, prin 
nimic justificată, absolut arbitrară a unui nume geografic, şi acest 
nume geografic se allă intr'o poezie care, descriinduni călătoria 
de intoarcere a lui Nicetas, ni-l arată trecind prin Tomis (Con- 
stanța) pentru a merge dela Philippi în Macedonia la Scupi 
(Usküb}! Si Insuși d. Pirvan, în nota 742 de pe pagina 163, re- 
cunoaşte că geografia sfintului Paulin nu trebuie luată ad litte- 
ram, căci itinerarul lui Nicetas dat de el ar fi: „ca şi cum dela 
Sofa la Bucureşti ai trece prin Odesa şi Calafat“, D. Pirvan era 
deci pe deplin edificat asupra gradului de exactitate al siintului 
Paulin in materie de geografie. 

Autorul mai găseşte o dovadă despre activitatea lui Nice- 
tas In nordul Dunărei din faptul că, cum recunoaște Hümpel: 


[Nicetas] caracterizează pe ascultătorii, respectiv cetitorii săi, pur şi 
simplu, fără deosebire, ca foști ini, şi prin urmare ne transportă intrun 
cerc de cetitori cistigali prin „misionare“: „si gentiles suadent multos patres 
tterum colère, tu retine beatam tc reg tuam”. Ceia ce inseamnă că nu 
de mult credincioşii lui Nicetas fuseseră păgini, Ce conchide acum Hümpel 
—iniluenţat de Tomaschek !—din această presupunere, că anume ca se pe 
triveste mai bine tocmai „ținutului central al peninsulei balcanice, ai cărui 
locuitori nu erau de mult creştini şi de aceia se găsiau mereu în primejdia 
de a fi biruiţi de ispitirile păginilor“, nu mi se pare aşa de convingător— 
față de numărul destul de respectabil al episcopatelor existente aici incă 
dinainte de 350, lucru trecut cu vederea şi de Tomaschek şi de Himpel—ci 
cred că vorbele lui Nicetas se potrivesc mult mai bine misionafilor săi din 
Nordul Dunărei, unda de fapt păginismul era încă pretutindeni covirșitor, 


Dacă ar fi cum prelinde d. Pirvan, dacă poporanii lui Ni- 
cetas ar fi fost creştini de mai nainte, cum râmine atunci cu 
laudele aduse de sfintul Paulin prietenului său, mai cu deosebire 
pentru creştinirea Bessilor, căci, în primul carmen, poetul dela 
Nola celebrează creştinirea Bessilor prin trei strofe, pe cind 
celorlalte popoare de abia li hărăzeşte cite un vers! 

Ținutul central al peninsulei balcanice, deosebit de muntos, 
cra ocupat de popoare foarte primitive, foarte inapoiete şi ale 
căror asäzäri erau greu accesibile ; era firesc deci ca creștinarea 
lor să fi mers incet chiar dacă, împrejurul lor, ar fi existat epis- 
copii Inainte de anul 350. Părerea autorului că vorbele lui Ni- 
cetas se potrivesc mai bine cu populatiuni din nordul Danărei, 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


o 


nu alcätueste deci şi ea decit o presupunere netntemeietä 
pe vre un temeiu serios, 


Autorul nu este mai fericit în restul srgumentérii sale asu- 
pra acestui punct. Intr'adevär, ei urmează: 


Că interpretarea mea e mai aproape de adevăr, dovedesc următoarele 
două mărturii ale lui Hieronymns—contimporanul lui Nicetas—citate de Hum- 
pel (căruia i le şi datoresc), dar utilizate cu totul nesatisfăcător de dinsul, 
—şi cari confirmă incăodată creștinarea nordului Dunării prin anii 390—410. 
Intr'o scrisoare cătră Heliodor, din anul 396, Hieronymus zice: immor- 
talem animam et post dissolutionem corporis subsistentem,.. Indus, Persa, 
Gothus, Aegyptius philosophantur. Bessorum feritas et pellitorum turba popu- 
lorum, qui mortuorum quondam inferiis homines redat aen stridorem suum 
în duice Crucis fregerunt melos, et totius mundi una vox Christus est ') şi 
la cifiva ani după aceasta, in a. 403, Hieronymus adaogä: de India, Perside, 
Aethiopia, monachorum quotidie turbas suscipimus. Deposuit pharetras Arme- 
nius, Hunni discunt psalterium, Seythae frigora fervent calore dei, Geta- 
rum rutilus et fiavus exercitus ecclesiarum cireumfert tentoria et deo forsitan 
contra nos aequa pugnant acie, gula pari religione. confiduunt 2), 

Prin urmare è mai inainte de tot contirmată—fără a da numele misi- 
onarului— creștinarea Bessilor. 


Apoi, e vorba de o peliitorum turba populorum: mulțimea de opoare 
imbracate cu blâni, am zice cu sarici: ioni acoperă inainte i påginá și bar- 
barā, Că aceste popoare „nu sint a se căuta in dreapta Dunărei de jos, ne 
arată (?) informațiunile din a doua scrisoare, unde e vorba, in afară de Go- 
p in luptă cu Imperiul (räspindifi la a, 400 in intreg liyricul), de Huni şi 

Unde e cythia, ain văzut mai sus, in Ammianus Marcellinus şi cei- 
laiti contimporani ai lui Hyeronymus: în Nordul Dunărei. Unde erau Hunii 
la a. 400, iarăşi ştim; tot în Nordul Dunărei. Ba mai mult, ,Huni* şi ,Skythy" 
sint termeni etnografici, cari stau in strinsă legătură unul cu altul: prin 
Sciti se inteleg de scriitori Hunii şi supușii lor stinga Dunărei sau, cite 
aer e imi cit e acelaș lucru: fireşte tot în senzul generic de stăpiai- 

Aceşti Hunno-Skythi sint deci pellitorum turba populorum, printre cari 
Hieronymus constată mai sus că, pe la a. 409, s'a răspindit per se tregti- 
nismul. CA printre mulți purtători de sarici ai lui ronymus sint a se 
deosebi şi Daco-Romanii noştri, cred că e, după cele spuse, destul de clar. 


„Încep prin a declara că-mi este cu neputinţă să ieu sus 
zisele arâtări ale lui leronim in serios: un izvor care-ţi vorbeşte 
nu numai de Indieni, de Persani, de Etiopieni crestinifi in anul 
400 d, H. si, dar chiar şi de mulțime de câlugäri creştini 
veniți din India, Persia şi Etiopia (Abisinia de astăzi) şi de Huni 


. 1) Indianul, Persianul, Cotul şi Egipteanul fllosofează 

unui sedea nemuritor care & A he aaa alo pr nd ss} 

imbraca{i in bidni, cari altă dată jertfisu fiinţi omeneşti duhurilor : 

= _ bg br e an pri de vele lor strigăte de räsboiu pen- 
th : - A 

au ae ful glas À ra i cata şi, In lumea intreagä, nu se mai aude 
a, din Persia, din Etiopia ni sosesc zilnic tu de cälu- 

gări, Armenia a depus tolba cu , Hunii învaţă psalti Me i incăl Ta 

tza pr ler e orme 

ru cilor noastre 
poate fiind că cred Intr'aceiagi religiune ca şi ME diina 


CONTINUITATEA ELEMENTULUI ROMAN ÎN DACIA TRAIANĂ . 109 


discutind Psaltirea nu merită nici o crezare în materie de istorie 
şi de geografie ci trebueste înlăturat cu desăvirgire, ca fiind ab- 
solut lipsit de valoare. Tot atit de puţină importanță dau faptului 
că „Huno-Skylhii“ sint desemnaţi ca o: pellitorum turba popule- 
rum: popoarele cele mai deosebite, aşazate pe punctele cele mai 
diverse ale planetei noastre au fost, sint și astăzi îmbrăcate în 
blăni, 

Apoi unde, în suscitatele cuvinie ale lui Ieronim, gâsit-a 
d. Pirvan macar umbră de temeiu pentru a conchide că Hunii 
sint acelaș lucru ca Sciţii şi câ aceşti Huno-Scili aveau supuși 
printre cari erau şi „Daco-Romanii noştri“, adică niște rämägifi 
ale coloniei trajane ? In cit mă priveşte, nu găsesc nimic și nu 
cred ca vre un om de bun simţ să poată gâsi nici cea mai mică 
dovadă în sprijinul indrăzoeței Incheieri a d-lui Pirvan. 

Pe pagina 160, d. Pirvan mai are o lungă notă în care 
s'ar părea câ. din reproducerea unor scurte pasagii și fraze din 
Explanatio Symboli a lui Nicetas, ar voi să conchidă că lati- 
neasca acestui opusculi conţine expresiuni şi termene cari 
numai în cordul Dunârei s'au putul naște, 
Dovezi bine înțeles nu dă nici una şi nici nu poate da, căci 
expresiunile şi cuvintele relevate prin nimic nu se disting de 
acele ale celorlalți scriitori eclesiastici anteriori şi posteriori, 

Deaiiminteri dacă limba Intrebuintatà de Niceras in Expla- 
natio Symboli er îi prezentat paruculariäti vrednice de interes, 
autorul aiit de larg In materie de reproducere de texte latine 
néinsotite de aducere, nu le-ar fi relegat într'o nota. 

in acciasi notă, d. Pirvan adaoga ; 


Asupra populației la care a predicat Nicetas mai aflăm în fragmentele 
lui (la Migne p. 873 sd}, că era in specia! rurală şi că barbaţii purtau pä- 
rul iung, plate, iar pe frunte tâiet [intocmai ca ţăranii noştri până azi, iar 
bocrii şi Domnii noștri in trecut} si femeile purtau cercei mari, 


Adaog că fragmentul mai zice că acea populație purta şi 
incâlțăminte roşii, Dar ce rezultă de aici? Brelonii, Rutenii gi 
mulțime de alte popoare mai poartă și astăzi părul cum Il pur- 
tau converitii lui Nicetas şi femei din nenumărate ‘neamuri și 
taburi, pe toate continentele, au purtat şi poartă cercei mari fară 
ca din àt de neinsemnaté amănunte să ñ incercat cineva a 
trage vro incheiere istorică sau macar etnografică, 

Vedem deci că nici unul din argumentele scoase de autor 
din activitatea misionară a sfintului Nicetas. episcop al Remesia- 
nei, nici nu este In stare să îndreptățeasca presupunerea 
că, pe vremea lui, se afa In nordul Dunărei o populaţie daco- 
romană, dar nici nu este de natură a autoriza conchiderea, în 
chip chuşi de puțin temeinic, că zisul siini şi-a întins activitatea 
apostolica și ia nordul Dunărei. Si totuşi d. Pirvan nu ezită să. 
incheie parea privitoare la SI, Nicetas prin cuvintele; 


119 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Imprejurarea fericită că Si. Nicetas a păstorit la Dunăre incă mulţi 
ani după a. 398—402, poate chiar până la a contribuit fără îndoială, La 
întărirea si inrădăcinarea definitivă a Creștinismului la Daco-Romani ; pinu- 
tul misionat de Nicetas răminea, potrivit sfintelor orinduiri bisericeşti, sub 
directa sa priveghere, şi astfel Nordul Dunărei fu legat incă de pe vremea 
apostolului nostru ierarhic cu” Sudul, atirnind de dioceza illyricä a „Daciei“. 


V. Argumente trase de autor din scrierile lui Procop. 
Trecind la un nou ordin de idei d. Pirvan zice; 


Această stare de lucruri ne e in me imbucurätor confirmată de un șir 
intreg de mărturii literare şi monumentale, din vremea lui lustinian, la un 
veac şi ceva după repausarea Sf. Nicetas: toate aceste știri ni arată nu 
numal cumva ocuparea a citorva po strategice din stinga Dunărei şi for- 
tificarea lor, ci si intinderea provinciei bisericeşti din Sud destul de departe 
in Nord, e ren toată partea de miazăzi a Banatului si de sigur o bună 
bucată din Oltenia, precum vom arăta mai la vate, Cu acest prilej nu e de 
fel vorba in izvoare de o creştinare de curind a Nordului, ci lucrul se infä- 
ţoşază ca foarte firesc şi obişnuit: un fel de confirmare iuridică a unor stări 
de fapt existente dinainte. Dar iată știrile istorice. 

Procopius vorbind de intăririle ridicate de Iustinian Ja Dunăre, spre a 
impiedeca pe barbarii ce locuiau dincolo de fluviu de a trece in imperiu, zice 
că Imparatul nu numai întări cu castele puternice si dese posturi militare 
linia i, dar că, neavind totuşi destulă incredere in puterea de rezis- 
tentä a acestor întărituri și pentru à nu da prilej barbarilor să pustiască iarăși, 
dacă reusiau să treacă in Imperiu, toate provinciile, luind robi pe locuitori 
şi distrugind avutul lor, el prefăcu toate orașele si oräselele provinciale fn 
cetăți intârite „așa incit fiecare asazare de țară să fie însăşi un castel, 
sau să fie vecină cu un loc intärit* ; se ştie că barbarii erau absolut nein- 
stare să cucerească cetăţi intărite :... Măsura luată de lustinian, bună in ea 
însăși, deşi foarte prea de adus la indeplinire, ni arată insă pe de altă parte, 
că nici acum linia Dunărei, cu toate Intäririle ei naturale si artificiale, nu 
putea opri pe barbari de a trece in Imperiu, şi prin urmare, că nici chiar 
în timpul lul lustinian—relativ cel mai favorabil, in vremea năvălirilor, pen- 
tru provincialii din dreapta Dunärei—fluviul n'a putut alcătui o graniță in- 
tre Nord si Sud. 

Aceasta e cauza pentru care insusi Imparatul socoti necesar să-şi in- 
tindă sistemul lui de fortificație ṣi asupra malului sting al Dunărei, şi inair- 
tind pe alocurea prin castelele si cetăţile sale pâni destul de departe in 
interiorul ținutului „barbar”, In această privinţă ştirile lui Procop sint de- 
osebit de instructive. Mai înainte de toate, el ni spune că şi imparaţii dina- 
intea lui Justinian (9€ Poyaiwy 7 rakutèy aconpizopss) pentru 
a opri barbarii de Po Dunăre de a trece in Imperiu, au intărit cu oraşe 
şi castele nu numai malul drept al fluviului, ci pe alocurea si pe cel Sting : 
05 D èv dsfg 700 zota, uhka mai ads) Evan ri 
Hăzepa rekiouu Tia ts wai ppop side dsturipevat, Ce-i drep- 
tul, zice Procopius, intäriturilé acestea nu erau ciădite după toată rinduiala, 
ca niște cetăți bine intocmite, ci mai mult de-a scaparea, spre a ou se lasa 
malul Dunărei chiar de tot lipsit de apărători ; barbarii din aceste părţi ne- 
pricepindu-se la asediul cetăților, lasau nesuparate chiar intăriturile acestea 
nesatisfăcătoare (constind dintr'un singur turn și aparate numai de cițiva 
soldaţi). Cind însă veni Attila, el făcu una cu pome toate spăriitorile 
de barbari cari mai durase, de blae de râu, până atunci. 


CONTINUITATEA ELEMENTULUI ROMAN ÎN DACIA TRAIANĂ 111 


Asupra celor cuprinse mai sus am de obiectat mai intäiu 
impotriva afrmatiunii dela inceput, adică: intinderea, in vremea 
lui Iustinian, [a provinciei bisericeşti din sud de Dunăre) 
„departe In Nord, cuprinzind toată partea de aiiazăzi a Bana- 
tului şi de sigur o bună bucată din Oltenia, cum va arata 
[autorul] mai la vale... un fel de confirmare iuridică a unor 
stări de lipi existente dinainte“, 

Şi cind vrea să ne expuie dovezile istorice ale aces- 
tei atlirmaţiuni, autorul pentru a da mai mare putere Intä- 
riri malului sting al Dunărei, ni aminteşte cum Procop poves- 
teste că imparatul a prefăcut toate oraşele şi orăşelele provin- 
ciale în cetăți întărite „aşa incit fiecare aşazare de ţară sau să 
fie însăşi un castel sau să fie vecină cu un loc întărit“, 

Ştirea este exactă întrucit priveşte faptul că vestitul istoric 
ni aduce Intr'adevär știrea de mai sus, dar ea nu se referă la 
oraşele, orăşelele şi castelele dela Dunăre, ci la acele din Epir 
şi Illyria, precum reiesă din pasajul citat de autor, 


Intre aceste oraşe (Sardicae, Naisopoleos Germanae şi Pantaliae] a- 
șăză încă trei mai mici, Cratiscara, Quimedaba și Rumisiana şi le clâdi din 
temelii. Deoarece insă avea proiectul să ocrotească acele oraşe si Europa 
întreagă prin Dunăre; inzestră acest fluviu cu intăriri grabnice de cari voin 
trata peste putin și așază pe mal, in diferite locuri, oșteni in permanență 
cari să impiedece cu multă putere trecerea barbarilor vecini. Şi cu toate că 
luase aceste măsuri, totuși nelăsindu-se numai pe această nădejde şi chibzuind 
în sine că, dacă, printrun mijloc oarescare, dușmanul ar trece Dunărea şi 
“ar năpusti asupra locurilor deschise şi neintärite, ar duce in robie pe ol 
locuitorii fără deosebire de vristă şi ar distruge tot, nu găsi că locuitorii 
aveau parte de Indestulă siguranță prin cetățiie agazate pe fluviu, dar mai 
contribui la asigurarea fiecăruia în parte prin multe întăriri de cimp, astfel 
că orice asezare de țară sau să aibă un castel sau să fie în apropierea 
unui loc întărit, cum şi făcu în Epirul nou şi vechiu; unde clădi si oraşul 
lustinianopolis, căruia i se zicea inainte Andri lis. 

Au reparat Nicopoli [in Epir], Phatica si ice... 


Cele de mai sus se află in capitolul 1 al cărții a IV-a din 
De Aedijiciis, referitor la construcțiile lui Iustinian in Tesalia şi 
Epir; capitolele urmâtoare 2, 3 și 4 sint asemene referitoare la 
acele ridicate din nou sau reparate de Iustinian, tot in provin- 
ciile centrale ale peninsulei, iar după capitolul 5 ce urmează, găsim 
intreaga lisið a arexlor construcfiuni, pe ținuturi, Tocmai In capi- 
tolul 6 al aceleiaşi cărţi IV, vorbeşte Procop de întăririle şi con- 
strucțiunile din ținuturile mărginaşe cu Dunărea, 

Este deci bine stabilit că Procop, în citatiunea în chestiune, 
n'are in vedere oraşe, orășele și aşăzări de țară de pe malui 
Dunärei, 

MA mai văd silit să mă ridic şi impotriva unei alte afir- 
mări constituind o „gituire a istoriei* cuprinsă, în acelaș para- 
graf, anume acea că timpul lui Iustinian a fost relativ cel mai 
favorabil, în vremea năvălirilor, pentru provincialii din dreapta 
Dunärei. lată ce ni zice In această privință acelaş Procop : 


112 


Din vremea In care lustinian s'a {äcut stăpin pe putere, Hunii, Slavo- 
nli şi her aproape în fiecare an au pustiit nävälirile lor, în chipul cel 
mai crud, ilyricul, Tracia re Grecia, Chersonezul price şi toate tă- 
rile si toate e cari se află intre țărmurile mării ce şi suburbiile 
Bizanțului. As crede că în fiecare năvălire se pierdeau cite două sute de 
mii de Romani, parte ucişi parte duşi în robie, astfel că in acele provincii 
ti se părea ca in singurätätile Sciţiei, *) 


VIAŢA ROMINEASCA 


Mi se pare că față de o asemene marturie, a celui mai 
serios istoric din timpul lui lusunian, coroborată dealimintrelea 
de nenumărate alte izvoare, trebuie, In desacord cu afirmarea 
d-lui Pirvan, să privim epoca impaâraluiui legist ca departe de- 
favorabilă c: dimpotrivă ca hotärit nefasta pentru provincialii din 
dreapta Dunărei. 

Apoi d. Pirvan pretinde că, din această cauzä—epoca fa- 
vorabila pentru provinciali — Împăratul socoti necesar să-şi in- 
tindă sistemul de întăriri şi asupra malului sting al Dunărei, 
inaintind pt alocurea, prin castelele şi cetățile saie, „până des- 
tul de departe în interiorul ținutului barbar”, 

Această de pe urmă firmare, cit se poate de importantă 
si de interesantă, nu este insă dovedită prin nimica, D, Pirvan 
ni arată într'adevar, Intemwinduse pe mărturia lui Procop, că 
împărații precedenţi: „pentru a opri pe barbarii de peste Dunăre 
de a trece în Imperiu, au întărit cu oraşe şi castele nu numai 
malui drept al fluviului, ci pe alocures şi cel sting“, dar 
Procop niciun cuvint ng suflă care så ne in- 
dreptâăţească a Incheia câ acei Impärafi sau 
lustinian nemulțâămiţi numai cu întărirea 
malului sting ar fi uşazat posturi şi Ininteriarul 
finutuiui „barbar“. 

Acest amânuni nu se păseşte nici în Procop nici în alt 
scriitor contimporan, el nu este decit un adaos propriu al d-lui 
Pirvan, 0 nouă alirmare pe nimic Intemeiată, o nouă pe 
tițhune de principiu, 

Autorul reproduce afoi, în traducere romină, partea din 
cap. 6, cartea IV-a din De Acdificiis privitoare la „enumerarea 
restaurărilor iustimianeice dela Dunăre“ mai jos de Viminacium : 


„iar dela Viminacium Inainte sint pe malul Îstrului trei întărituri, Pic- 
nus, Cupus si Novac, a cäror construcție şi nume consista mal inainte nu- 
mai în cite un turn de fiecare. Dar acum im tu! lustinian le-a adăugat 
acestor loturi atitea clădiri și fortilicaţii, incit cu dreptate le-a distins cu 
numele si demnitatea de oraşe. in faja cetății Novae, pe malul opus, era un 
fum de multă vreme lasat în pă. , anume Literata: oumeni de mai ina- 
inte ai acestor locuri l-au numit Lederata. Iinpăratul nostru făcu din acest 
turn un mare castel, extraordinar de întărit. După Novae vin castelele Can- 
tabazates, Smornes, Campses, Tanatas, Zernes şi Ducepratum ; far pe ma- 
tut opus o mulțime alteie pe cari le-a ridicat si întărit din temelii”. 


1) Procop. Hist. Arcona. c. 18. 


CONTINUITATEA ELEMENTULUI ROMAN IN DACIA TRAIANA 113 


Nam nimic de obiectat impotriva traductiunii d-lui P'rvan 
până la cuvintul mulțime: (iar pe malul opus o mulțime altele). 
Procop de loc nu vorbește de o mulțime de cetäti ci numai de 
multe cetăţi, nu întrebuințează cuvintul 77/06 care Insem- 
nează mulțime, ci zice pur şi simplu 7rhdă tepcogia, adică 
multe castele, Intre multe lucruri și o mulțime de lucruri este 
mai mult decit o nuanţă, o mulțime este, făra doar si fără poate, 
o majorafiune a cuvintului multe sau mulți. Nu s'a gindit oare 
autorul că traducerea cuvintului TcAd prin o mulțime s'ar pu- 
tea lua de cititorul atent, nu numai ca o traducere neexactă ci 
chiar și ca o traducere tendențioasă, avind de scop să 
exagereze lucrările executate de predecesorii lui Iustinian şi de 
insuși acest împărat pe malul sting al Dunărei? 

: Si Faptul este cu atit mai inexplicabil cu cit d, Pirvan s'a 
Servit, precum singur arată în note, de edifiunea din Bonn a 
scriitorilor bizantini care, sub textul grecesc, dă o excelentă tra- 
ducere latină in care Dindori tălmăceşte ZA poupe prin 
alia multa şi nu prin aliorum multitudo, cum färá îndoială ar 
fi facut dacă ar fi vrut să traducă 7244 prin mulțime. 

Apoi trebuie să mai observ cå Procop califică drept orașe 
numai cele trei dimâi localități citate mai sus: Picnus, Cupus şi 
Novae ; pentru toate celelalte intrebuințează cuvintul ppovpioy, 
pL popa, care inseamnă: post de strajă, loc întărit, castel 
cetate. Sintem deci deplin indreptățiți să tragem Incheierea cà 
„Cconstrucțiunile“ fäcute atit de impårați predecesori ai lui Iusti- 
nian cit ṣi de acesta, nu erau altceva decit posturi întărite pe 
malul sting al Dunärei, iar de loc nu aşăzari cu populație civila: 
teritorii cu orașe şi sate pe ele, ` 

Și acuma intreb: este oare admisibil daca lustinian ar fi 
mutat hotarul împărăției, in Banat şi in Oltenia, deparie de ma- 
lui. Dunârei, ca un istoric de frunte ca Procop, care totodatà era un 
mare demnitar al acelei impärätii (senator și fost prefect al Bi- 
zantului), să nu fi meaţionat faptul intr'o lucrare care tocmai ira- 
tează de lucrările de aparare a provinciilor impărâătești şi intr'un 
ca-i a ga consacrat apărării liniei Dusärei ? 

acâ împăratul ar fi stăpinit o provincie pe mal 
Dunărei, ar f ridicat el oare tatäriri hs acea aria n pr dea 
tul impărăției sau intre acea provincie şi barbarie? Noua gra- 
nifa, departe de malui sting al fluviului, n'ar fi avut oare şi ea 
iile e Ge aparală prin numäroase ọpoupia? Si de ce ar fi 
trecut Procop sub tăcer i i 
piese p cre tocmai acele 200904 de pe adevărata 

In tot capitolul al 6-lea al cârței a IV-a din 1 
nu găsim nici un cuvint al lui Fi să permită nr is 
că Iustinian stâpinea pe malul drept al Dunärei altceva decit 
nişte posturi de strajă, in grabă ridicate şi sumar întărite, Nimic 
nu indreptățește concluziunea că lustinian ar fi reinființat sau 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


om 


macar ar fi incercat să reinfinfeze stăpinirea impäräteascä asu- 
pra vre-unei părţi cit de mici a Daciei Trajane. Ă 

Ceva mai mult chiar, Insusi d. Pirvan relevă cum Procop, 
istoric serios, amic intim al lui Belisarie, barbat deosebit de 
cult, senator si prefect al Constantinopoluiui, nici nu bănuia exis- 
tenta de altă dată, la nordul Dunärei, à unei mari provincii ro- 
mane întemeiată de Traian. Intr'adevär, iată ce știe să ni zică 
Procop acolo unde ni vorbeşte de castelul Pontes: 


Deoarece lui Tralan, barbat tare si nelcnes la suflet, i se părea lucru 
nedemn [de el] să aibă o impärätie nu fără margin ci mărginită de Dunăre, 
se gindi să unească amindouă malurile fluviului printr'un pod pe care să 
poată trece de cite ori ar voi să nâvălească asupra locuitorilor barbari ai 
malului opus. Nu mă ostenesc să arăt în ce chip a clădit acel pod: se zice 
că arhitectul lucrării a fost Apolodor dela Damasc, Totuși el nu folosi Ro- 
manilor intru nimic: căci si revărsările Dunărei și curgerea timpului au dà- 
ramat podul. Odată cu podul, Traian a așazat cite un castel, fiecare mal 
al apti; din care unul, acel ce se află pe malul $ (sting), fu numit Theo- 
dora, iar celalalt, asazat în Dacia [Aurélianä], primi numele de Pontes, adică 
in lati acelaș denumire ca și l. lar de oarece fluviul se impiedecă 
astfel rämäsitile temeliilor ului incit devine nenavigabil, pentru aceia 
este silit să-şi schimbe cursul pentruca să fie A acolo navigabil. Imbele 
castele fiind daramate de vechime şi de năvălirile barbarilor, lustinian Au- 
gust refäcu din nou, in chip foarte puternic, Pontes de pe malul drept, in- 
chezesluind astfel siguranța Illyriei din această parte. In ce priveşte insă pe 
celalalt, numit Theodora, nu-l socoti demn de oarece era expus atacurilor 
barbarilor de pe acel mal. 


Deci faptul, deşi straniu, este mai presus de indoiala. Pro- 
cop nu avea cunoştinţă de cucerirea şi colonizarea Daciei de cătră 
Trajan. D. Pirvan emite presupunerea că el s'ar fi fâcind numai 
că nu are cunoştinţă nici despre această cucerire nici despre 
existența, timp de aproape un veac și trei sferturi, a unei pro- 
vincii romane la nordul Dunărei. Această simulare este inadmi- 
sibilă, neputindu-i-se găsi nici un temeiu plausibil. Ignoranfa lui 
Procop ne miră, dar nu ne putem îndoi de sincerilatea ei. 

Apoi dacă in vremea jui lusiinian ar fi existat, în nordul 
Dunărei, o populaţiune romanizată, Procop ar fi avut de sigur 
cunoştinţă de ființa ei şi ar fi menfionat-o fAră indoială în ca- 
pitolul in care se ocupă de castelele ciădite pe teritoriul locuit 
de ea. 

In orice caz, cele povestite de Procop în privința întăririlor 
făcute de Iustinian pe malul sting al Dunărei nu cuprind nici 
un cuvint care să indreptățească părerea că, pe acel mal, în 
timpul acelui impărat, ar fi existat vr'o populafiune romană. 
Pe ţărmul sting al Dunărei, Procop, afară de posturile de pază 
romane, aşazate toate chiar pe malul fluviului, nu cunoaște decit 
barbari, nu vorbeşte decit de ei. 


(Va urma) Radu Rosetti 


Cuptorul lui Sima... 


Cu o privire, în urmă, Slăvescu trinti uşa prăvăliei şi cu o 
miscare—In care părea a-şi pune rämaäsifa-i de putere şi de vo- 
ință—z2mulse din pärete tabla ruginită pe care se mai putea citi 
firma : 


lon Slăvescu 
Tapiter. — Atelier de î..credere. 


Şi câlcind peste cuiele väruite ce cădeau, la rind, din colțurile 
tablei, © asvirli in căruță peste celelalte boarte. 

— Minä! strigă el căruțaşului. Şi gloaba, opintindu-se, In- 
tinde sforile trăgind spre marginea străzii, 

— la te uită, parcă nici pe drum n'am avea loc în lumea 
asta“ zice Slăvescu neveste-sei ce de abia pâseste, alături, cu 
ua copil bolnav in brațe, atirnat peste bucceaua celui ce nu e 
aşteptat să vie... 

— Mai la stinga, bre omule, iei trotalu 'nainte; ai să răs- 
torni lucrurile peste oameni, nu vezi? 

— „Lucrurile peste oameni”, mormäe cärutasul intinzind 
numai dintr'o parte sfoara, scuipind și mutindu-şi luleaua în cel- 
lalt colț de gură: „Lucrurile peste oameni! Ce, ti-i teamă să nu 
stilcească norodul? Nu vezi, frate, că n'ai nici cu ce omori o 
găină ?,..* 

Cärutagul şfichiue, căruța se hurducă si de peste grămada 
colțurată de lucruri alunecă incet cele două lăicere de sub care 
se ivesc, indreptate spre cer, picioare de scaune vechi şi aster- 
nuluri aruncate peste mindire roase, din care se cern paie läsind 
în urmă diri. 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 2 

— „Ne vede soarele sărăcia“, inginä femeia grâbind pasul 
şi prinzind colțul lăicerului ce desgolea tot mai muit mizeria-i 
călătoare. 

„lonele, astupă şi lumina oglinzei“, zice Slăvescu unuia din 
cei doi copii aläturafi de hlube. 

— Da’ la ce, tată! la uită-te cite de frumos aşa... se văd 
oamenii de două ori... Şi cerul şi toată lumea-i mai altfel... 1i 
chiar ca la panaramă, tată... 

' — Se văd... se văd oamenii de două ori! imi ajunge odată... 
Mai frumoasä-i lumea de colo... parcă eu aş trăi într'aceia... 
Panaramă! Scump plătesc intrarea la panarama asta.. Trage 
lăicerul | 

Femeia mută de pe un umär pe altul copilul adormit, gi- 
fie sub povara-i vie și impiedecindu-se din cind în cind de pie- 
trele drumului, urmează şovăind căruţa. 

— Mai e mult pănă la casa ceia? 

— Nu ţi-am spus? Dela colțul şcoalei de pe bulevard, a 
treia casă, 

— Pe bulevard, nu-i mai la vale? De ce-o luai în văzul 
lumii, intre boeri? Cine-s vecinii ? 

— laca vorbă! parcă mai aveam eri timp să aleg! De 
ici ne dă afară şi dincoace cit pe ce să nu-mi primească ar- 
vuna... Cäruțaşii scumpi, ca la zile de mutare. Ş'apoi, dacă-i 
la poziţie, cu atit mai bine; işi mai amintesc boerii de 
mine, 

— Te intrebam de vecini.. 

— Ce avem de impârţit noi cu dinşii? Ei cu avutia lor, 
noi cu sărâcia noastră. Nam să fierb oala la focul veci- 
nului. „La stinga e casa lui Sândulescu, mosierul, şi 'n dreapta 
stă Sima advocatu'; — acu știi? 

— Ştiu, ştiu, gilăe femeia; e pe acolo o casă mică, mai 
jos de cit trotalu. Aceia-i? 

— De mică-i mică, da'-i la poziție, asta-i tot, 

— La ce foloseşte 2... oltează ea infășurinriu-şi mai strins 
braţele in jurul trupului slăbit al copilului. La ce foloseşte ? 

— Ce zici, nu foloseşte ? 

— Nu. Ai fi avut şi aici oricind de lucru, de te fineai de 
dinsul,.. 

Ca şi cind n'ar fi auzit, Slăvescu grăbeşte pasul gi petre- 


CUPTORUL LUI SIMA... 117 


cindu-și brațul printre ostrețele unui gard, deschide în lături o 
portita, făcind de departe semne neveste-sei si strigindu-i: 
— Aici-i palatul! 
Cäruta se opreşte lingă trotuar, femei j i, pri 
S ia o ajunge și, privind 
spre casă, släbeste Incingâtoarea copilului i á 
ochii, inchizindu-i iarâși... R EEN e PU 


— Asta-i casa ? 
- Asta, răspunse tapiferul grăbit să inire înăuntru. 
| — Ține băetul, Lino, zice femeia intinzind copilul unei fe- 
tite ce pare a se fi intors dela şcoală, Si scuturindu-şi brațele 
amorfite, clatina desnădăjduit din cap uitindu-se ja paretii bur- 
dujiți și căzuți pe alocuri, ce de abia susțin acoperişul cirpit 
e meta de table, la prispa näruitä si la cele două ochiuri 
e ereastră prin care de abia pâtrunde lumina umbrită de nu- 
cii care parcă străjuesc bojdeuca. 
— ia casă? mai întreabă femeia întrind Inăuntru. 
— Ei asta-i, asta... Ce vrei, palat? Nu te mirai 
căruța la Săndulescu ori la Sima... MAO 
— azy pes dar nu-i loc; unde să dormim cu toţii? 
— Not cu Costel și cu lonică In odaia asta si di 
masă, or dormi Lina cu Tiţa si cu Silică. PT 
-- Pe masă a da Dumnezeu să ţii lucrul... 
— Ziua, dar noaptea ? 
— Adică să lucrezi numai ziua, numai dimi 
i i im 
zile odată... ca dincolo poate? a dé ta 
— Lucru, lucru să vie că loc am gâsi noi. 
— Dar cind va fi și albia In casă? 


— Hei, asta-i . ce 
EUR N i pe la vară, atunci facem umbrar sub copacii 


* 


Vintul vijie şi frunzele uscate ale nucilor alunecă 

pe aco- 
rs STA ln care, prin ferastruia strimbă, cu cerceveaua 'n 
i A ia cite odată lucind pe o masă, la lumina unei lămpi 
mapa , bucăţi de mätasä și suluri ce așteaptă cu zilele să 
si ape Alte ori, intre copii adormiţi cu capul pe masă, stă 

ucru tapiferul sucind răbdător ibrişinuri în isonul aceluiaș 
cintec... dar in cele mai multe seri e in căsuţa asta intuneric 
beznă și numai tirziu, după miezul nopții, scirție portița ogräzii 
si se aud in uşă bătăi. | 7 


118 VIATA ROMINEASCĂ SAN Se LUS 
— Des-chide, lică-loasc, hai, des-chide odată ; mă ţii în 
frig... să-mi inghe-țe dege-tele... Parcă tu ai coa-se, tică-loaso ! 
 Geamul se luminează slab şi usa, oprită "n dimburile lu- 
tului de pe jos, de abia se crapă. 
— Des-chide 'n lâturi! zbiară tapijerul, izbind-o peste co- 
pilui de care nu-şi aduce aminte... 
— Vai! l-ai omorii, vai! se tingue femeia, lăsindu-se in- 
tro parte. $ 
— L-am omò-rit, da, l-am omo-rit... La ce-i bun pe lume, 
de i-o fi scris să-l omoare ipii.. străinii. Eu, eu să-i 0-mor 
că al meu e... 
— lar? 
— Ce-ai zis? 
— Ai bâut banii dela șef! 
— l-am bă-ut pe toți... lu i-ai ciști-gat, tu? tică-loaso! Mă 
iul- buri, mi-i rău... fă-mi o ca-it... 
— Las acu, taca-i ziuă... 
— Fami o ea-ie, că te zzdro-besc de-ai binelea şi pe 
line şi pe şărpe... Dă-mi lampa, 
— Ce să faci? 
— Să lucrez. 
— Să lucrezi acu, în halul ista ? 
— Acu, iaca acu, ca să ai ce roade mine, 
— Nu ţi-a mai rămas nimic? 
— Am dat tot, pe vin, ca să-mi mai amor-fesc ne-cazul. 
Si dacă am dat nu mai am... Ca doar nu-s ca Sima, advo-ca- 
tul.. să-mi intre de dimineață până 'n sară bani în buzu-nar, 
La mine vin ţir-țir, fir-fir, și-i soar-beţi cum scar-be pămintul 
uscat apa... ' 
— Noi n'am mincat în sara asta, 
— Să beti mine... apă. Hai, dă lampa. 
— Lasă, omule, copiii să doarmă... 
— Dormire-ar...| 
Cu mina tremurind Slăvescu apucă lampa; proplindu-se 
in uşori merge impleticindu-se până la masă şi căutindu-şi lucrul 
rămine inlemnit lingă copiii adormifi sub oghiaiul de mâtasă... 
Un răget ese din gitleju-i amortit şi trintind lampa pe colțul me- 
sei btjbäe tirind şi izbind de pämint copiii aiurifi, ce se 'nghe- 
sue unul în altui si dirdiind de spaimă se 'neacă "n plins. 


CUPTORUL LUI SIMA... Sr. 119 

— Jigâniilor! aşa dər-miți voi, hai? cine v'o învălit? 
Spuneţi, că va tur-tesc aicea! 

— Ne era... frig tată, îngtnă fetiţa cea mai mare ascun- 
zindu-și capul după umărul surori-sa. 

— Ne ela fig, repetă bäefelul cel mic tupilindu-se după 
un scaun. 

— Sā vă fi culcat îmbrăcați, dihăniiior ! 

— Tacăcţi gura, nu speria copiii, Na, cafeaua ! 

—— Gura? Stai, să-ți dau eu ţie. 

Şi inclestindu-si mina după braţul femeei o invirte 'n loc 
şi o incirjoaie sub lovituri în fipatul copiilor ce se reped și-i 
prind din putere pumnii. 

— Omori pe mama, tată! 

— Mu-ma | ţipă cel mai mic lovind pe tatu-său peste spate, 

— Ai să mă ucizi, nebunule, faci dovă păcate! fi strigă 
femeia din odaia verină privindu-l cu ură. 

— Păcate, păcate faci tu că umpli lumea de jigănii: iaca 
cei de colo 's păcate... Calici la poarta oamenilor ! 

Lumina slabă a lampei afumate ti arată straniu chipul In 
oglinda de lingă fereastră. 


— laca panarama“, mormäe el, Şi cade, istovit, pe un 
scaun, 


Fulgi mărunți de zăpadă se 'nvăluesc şi se grämädesc pe 
marginile străzii. Felinarele legănindu-se pe sirme, dau umbre- 
lor forme bizare şi de abia lasă să se zărească fumul dela case, 
imprăştiat de criväf. 

Fără de lucru, de citeva zile, Slăvescu umblă și 'n sara 
asta în sus si 'n josul străzii, si nu-i vine să intre în casă de 
groaza celor şase guri flaminde; ttrindu-și nehotărit pașii pe les- 
pezile lunecoase, se gindeste intr'una: „de-ar adormi“ şi furisin- 


"duse pe lingă poartă trece grăbit Inainte. 


La Sima e şi 'n sara asta lumină mare; prin rețeaua per- 
delelor lăsate se vede lume, iar după mirosul ce se räspindegte 
în aer se simte pregătirea unei mese îmbelșugate, 

— Si noi n'avem pine“, oltează el lungindu-şi pasul și 
uitindu-se chioriş spre casa luminată, 

Portija ogrăzii lui scirție și în îintredeschizătură se arată 


ap 2 VAȚA. RAE 


un copil ce cercetează strada; el 11 vede şi dă iute după colț, 
la vale. 

— Nu era tata. A trecut dincolo de Sima, zice bäetelul, 
tremurind şi Imbrâţişind soba. 

— El, el era, ingină femeia, i-am cunoscut mersul... O fi 
uitat şi drumul în sara asta... 

— Mamă, mi-i foame, scincește o letiță gata să adoarmă, 

— Aşteaptă, Tiţică, să ne aducă tata pine, 


E] 


Mătăsuri In culori vii lucesc iar la lumira lămpei și tapi- 
terul intinzindu-se în lungul şi 'n latul mesei potrivește cit € 
noaptea de mare, „baclavale“ şi „ciubucuri“, 

— Odihneşte-te de-acuma, li mai lucra și mine“ ji zice 
femeia, din pragul uşii, privindu-l cu milă, 

— Mine? Mine lucrez pentru poimine şi azi, vezi bine, e 
pentru mine... Aga-i blestemul meseriaşului, ca mine, să nu 
mai aibă odihnă... Sima, advocatul, Işi umple întro zi chimi- 
rul şi poate dormi pe urmă.,„. Da’ eu, de n'oiu pungări o săptă- 
mină... 

— Da, n'ar fi fost aşa de nu te apucai de băutură. 

— Hei, ce ştii tu? intăiu am băut pentrucă vedeam eu că 
așa are să fie şi acu beau pentrucă-i așa, De n'ai capital, co- 
piii sint lanţuri şi meseria-i ocnă far de ziduri. 

— Nici alţii n'au bani, dar nu beau și trăesc bine. 

— Hei, nevastă; aceia nu-s ca mine, nu se gindesc de 
aici intr'o lună... Aceia mânincă şi eu beau ca să amorfesc, să 
nu gindesc, să nu-mi aduc aminte... Imi indoi oasele potrivind 
oghialuri şi la plată cit? opt lei bucata... Ce să fac? unde să-i 
dau? la chirie, la lemne, la haine, la pine? li beau ca să nu-mi 
mai aduc aminte. Halal de Sima! Trece pe ici, drept şi țanțos, 
cu cirdul de țărani după dinsul, le spune în şapte vorbe trei 
minciuni şi-şi umilă chimirul!... A doua zi alţii şi alții... pentru 
unii o vorbă din carte, pentru alţii zece din capul lui si merge, 
li fac drojdie banii in pungă... Ia uită-te în ograda |! Şi-o adus 
pădurea întreagă. Si slugi, şi mese... Cuptoru-i arde, li arde In- 
truna |... 

— Ar fi aşa de-ar bea și Sima? 

— De-ar bea pănă să nu-i mai incapä tot ar avea de unde.. 


CUPTORUL LU SIMA... 121 


da'de ce ar bea Sima? Ce grijă are?... Inchide odată uşa, fe- 
mec, mă ‘nneacä mirosul, 


— Ce miros? 
bis Mirosul cela... nu ştii? miros de belşug... de... ul! iar 
miroase cuptorul şi mă 'neacă! Inchide! 


La fereastra casei tapițerului nu se mai vede lumină de 
citeva zile, numai o licărire slabă face pe trecător să bănue că 
Inăuntru plipie focu 'n sobă, Omätul acopere ograda şi nete. 
zimea-i lucioasă e o tăcută mărturie de uitare şi pustiu... 

Un cotei, legat la colțul casei, ese din cind in cind pe sub 
cele două scinduri împreunate 'n șopru, mire la drum, se 'nvirte 


in loc si tremurind se 'ncovrigă iar mägi x 
mâturată încă de vint. pe grămăgioara de paie ne- 


De departe se aude un fluer... 

— Tata! tata! strigă odată cei doi copii care-l mai 
in sara asta, și se grăbesc spre poartă. j Pret 

— Ptiu! bată-vă norocul... ce staţi aici în ger? 

— Te aşteptăm, tată! | 

"se vam adus, ici, în hirtie... 

— Ce tată? Ce ne-ai adus, pine? întrebă Intr'un iii 
câtind să măsoare cuprinsul legăturii ce se vede ta pem 
de o parte, sub braţul strins, cu degetele ascunse adinc în mineci 

— Ce-i acolo, tată ? întrebă timid Costel, i 

— Taci că te bate, li sopteste Ionică, 

La lumina palidă a felinarului umbra soväitoare a lui Sla- 
vescu se lungegte pe păreţii casei si copiii, zéribuliti, se reped 
la uşa crăpală deschizind-o în lături. 

— O venit, mamă, si ne-o adus.. 

— V'am adus, na! btibte el. 

Şi pune pe masă legătura. 

Femeia se scoală cu greu din colțul patului și-l intreaba 
deslegind basmaua sub ochii aprinşi ai copiilor. 

— Ce-ai adus? 

— Două pini şi masline. 

— Numai attt? 

— Dă-ne, mamă, se roagă copiii infometati. 

— Numai atita ai adus şi-s două zile de cind n'ai dat pe 

acasă... Noroc că a luat fata, pe lucru, dela Sima. 


122 VIATA ROMINEASCA 


—— 


__ Is sărate, mamă, zice unul din capii langindu-gi limba ; 


i dä-mi pine, E 
zii gl Sa rate? Nu vă mai place nimic de cind imbucăriţi dela 
til-harul de Sima... Sărate? Nu-ţi place, jiganie, hai marș! din- 


colo-i iar masă mare, 
Şi apucind de-o mină copilul speriat, îl imbrincește alară... 


— Betivule! ţipă femeia oprind uga. De nu era Sima mu- 


ream de foame. ; | 
— Sima! de cind vă ‘nfruptafi… spurcâciunilor ? 
Si aruncindu-și paltonul pe umeri Slăvescu ‘se 'ndreaptă 
spre poartă... 


a 


Lumina roşie bate 'n geamul cäsufei tapiterului. Pe siradă 
se aud oameni alergind în flueratul gar iglilor ce se chiamă In- 
tr'una, > A: 

— Foc! foc! ţipă lemeia năpustindu-se 
Din fumul gros și negru ce 'nvălue casa 


Sima, fignesc 


limbi de flacäri şi 'n buruitul pompelor şi a goarnei de alarmă | 


de abia se deslugesc fipete : „ajutor! ajutor! apă 1* inăbuşite 
de loviturile tirnăcoapelor și ptrliturile grinzilor pe care [urtunele 
par a stropi scintei. Di 


— Cheia! unde-i cheia de apă! ţipă femeia tapiterului,. 


alergindu-i Inainte. NA 
zice Sa-l stin-gi? Las’, las’ să ardă cuptorul lui Sima ! 


Constanţa Marino 


PN 


George de Porto-Riche 


— Insemnătatea operei lui — 

In toate piesele sale, Porto-Riche -gesvoltă o singură idee, care 
formează esența teatrului său : iubirea vite: rațiuiiea, dăinuește multă 
vreme, € mai tare decit viața si ucide, Cind ün autor urmărește cu © 
asemenea stăruință o gindire unică şi cind expresia ei în forma drama- 
ticä întimpină un interes aşa de viu şi exercită o inräurire atit de ne- 
contestată, ca cea a scriitorului francez, e natural să presupunem că în- 
tr'inça trenng să fie ceva puternic și neobişnuit, 

er" iubirii sa cintat de muite ori înaintea apariţiei /ndrăgos- 
titei, în opere care su vibrat de durerea sau de fericirea eroilor ei, 
“nimeni n'a închinat un imn mai jalnic și mai profund omenesc dra- 
guttel adevărate, ca George de Porto-Riche. Data primei reprezentări a 
Indrăgostitei va rămine pentru multă vreme fixată în analele teatrului 
universal, ça punctul de plecare al unei inspiraţii nouă. 

Intr'adevär, rareori o operă a putut stiri o emulație mai justifi- 
cată şi numai la intervale depărtate, observația realistă a vieţii a putut 
inregistra cu mai multă precizie, un episod de însemnătatea celui intilnit 
In piesele lui P.-Riche. 

lċeia exprimată in Amoureuse trebue să fi copleșit pe însuși au- 
torul sub greutatea puterii ei revelatoare. Numai astlel se explică de ce 
P.-Riche n'a izbutit In Intreaga sa carieră dramatică, decit să lărgească 
şi să evidentieze în mod stăruitor vechea sa concepție, fără a-i mai a- 
dăuga nimic nou in alt senz. Preierăm gestul înțelept al autorului /ndrd- 

i, Decit o silnicie evidentă în elaborări variate şi decit o goană, 
mereu reinoită, după o originalitate obscură şi dubioasă, mai bine o idee 
unică şi mare, desvoltată pănă In ultimele-i consecinţe. 

Se pare însă că zadarnic Porto-Riche a desfășurat, într'o singură 


124 VIATA ROMINEASCA. 


direcţie, atitea calități uimitoare de observaţie justă. şi e: PRE gi 
Tema /ndrägostitei, oricit de simplă si de clară sat p es n oile 
deplin înțeleasă de toţi cei care au avut prilejul să asiste la esvo! a 

Se ştie că eroina piesii e mai tinără decit soțul ei. In tan să 
mente de revoltă, cind Etienne îi aruncă în faţă o mulțime de musti 
nedrepte, ea îi reproşează trecutul, iubirile lui mercenare, care i-au ga 
puterea de afecțiune și lipsa lui de dragoste pentru o femte, 7 A 
doră cu puterea primei ei iubiri. Mulţi au vrut să vadă aici ptits prin 
cipal al piesei, din care så deducă principiul el conducător. Morala cage 
astfel cu limpezime din simpla privelişte a antagonismelor de vr d Ke 
avea incă avantajul de a oferi criticii un larg teren, purs mei P 
considerentelor de circumstantä. Bărbaţii puteau fti lesne invinuiţ ar 
a!cătuesc o căsnicie trainică mai din vreme, că ignorează afecțiunea să 
ioasă a femeii, că o Imping la destrăbălare prin indiferența lor... 
perspectivă ar fi izbutit mai mult să atragă privirea criticului SEE 
decit acea care constitue subiectul unor asemenea tirade elocvente ? : 

Nu vom tägädui că si constatärile acesiea își au marea lor met 
nătate, dar ne întrebăm dacäele ar fi fost suficiente, ca să penis 
numai rezistența in timp a unei piese, ci şi emulafia febrilă, pe care 
a provocat-o la mal toți autorii de seamă al teatrului eree j 

Ne pare că altceva se înalță cu putere din concepția plesei 7 
to-Riche. E constatarea faptului etern, că iubirea invälue ur v = 
omenească si determină gesturi, a căror impetuozitate no poate ps - 
nicidecum raţiunea. Ideia prezentată astfel nu apare nouă. Dar 5 24 
citatea e pecetea adevărului“ și marile idei sint, de cbicelu, atit de p 
tin complicate ! Totul e felul nou cum a privit autorul fața com 
dar etern schimbätoare a iubirii gi atitudinea pe care a determinat-o 
i ntemporan. é 
ri pate SN Matia lui Porto-Riche, multe elucubrafii literare sau 
dovedit absurde şi au făcut să ne putem da seamă cită rpg a 
ascunde uneori în operele unor scriitori de seamă. Să luăm, pA a a 5 
exemplul piesei Amants, a lui M. Donnay. Actul al treilea tonă s ; ȘI 
cu un cap de operă de sfisiere sentimentală. Eroii, îndrăg pă st 
tindu-se iubi în voe, se despart zdrobiţi şi plini de disperare. a ag 
al patrulea însă, fostul amant se întoarce dintro călătorie lungă, cu 

v d ste. 
E e LS citesti Le Passé, a lui Porto-Riche, ca sr 
te convingi de absurditatea acestei translormări neaşteptate. eri pisc 
' Vătorie, fie ea oricit de lungă, e un paliativ sentimental ? Dar S 
rea dăinueşte, Infruntă timpul și ae din nou cu pasiune, ne 
Porto-Riche In Le f. 

Rod e decit complectarea Indrdgostitei, care rămine nucleul 


r i + 
________ GEORGE DE PORTO-RICHE 125. 


teatrului acestui autor. lubirea rezistă vremii, dar rezistă pentrucă e 
puternică, pentrucă se infiltrează în singe și fiindcă se manifestă ca un 
principiu esenţial de viață şi asta ni se arată în Amoureuse, Acolo Etienne 
iubește pe Germaine cu o dragoste rece, care izbucnește numai la inter- 
vale, egoistă, sfidătoare şi brutală. E felul cum îl place lui Porto-Riche- 
să descrie, în genere, iubirea bărbătească. Dragostea Germainei, dimpo- 
trivă, e pasionată, jertfitoare, instinctivă si nemărginhă. E felul mai ab- 
stract, în Care se manifesté iubirea feminină. (in l/nfidéle, ea merge 
pănă la sacrificiul vieții), 

Aceste două feluri de iubiri se ciocnesc in mai toate piesele lui 
P.-Riche și formează sursa peripețiilor dramatice. lubirea femeii e mai 
totdeauna exasperatä de ușurința și indiferenfa bărbatului iubit si exaspe- 
rărea se rezolvă întrun gest curios, repetat în citeva din piesele scrii- 
torului francez: femeia ignorată în afecțiunea ci, se aruncă în braţele 
primului venit care-i Cerșeşte dragostea. Gestul acesta e iminent în 
l'Infidèle și les Malefilatre și împlinit în Amoureuse și O dramă sub 
Filip II. Această formă stranie a izbucnirii revoltei feminine, n'a fost 
dintru început înțeleasă. Acum patru decenii sa pus pe seama inexperien- 
Vii autorului, Mai apoi repetind gestul in Amoureuse, P. Riche a îăcut 
să se întrezărească mai clar tragicul lui proiund și adevărat, 

Dar oticit de mari ar fi deosebirile de caractere între fiinţele care 
se ‘ndrägesc și oricare ar fi prăpastia care desparte manifestarea ielurită 
a iubirii bărbătești de cea feminină, legătura dragostei e prea puternică 
spre a nu rezista diverselor ciocniri. Repet: aceasta e ideia principală, 
care corespunde adevărului veşnic, în piesele lu! Porto-Riche. Si nouta- 
tea gindirii sale nu constă In revelarea cternității dragostei, — doar a- 
ceasta a arătat-o deajuns Shakespeare in Romeo şi Julieta,—ci în cons- 
tatarea fapiu.ui că dragostea izvorăşte adesea din contradicţiile firii şi se 
menţine prin mizeria adin:ä a fiinţei omeneşti, 

Dacă Amoureuse ar fi tratat, în special, chestiunea aportului de 
dragoste obosită a bărbatului în domeniul vieții conjugale, valoarea ei ar 
fi fost sensibil micsoratä, Intre însem sătatea reală a Îndrăgostitei si cea 
pe care ar fi avut-o dacă ar fi desvoltat un subiect deo importanță tem- 
porară, ca cel amintit, e deosebirea care ar exista, de pildă, între Goana 
Tortelor şi les Tenailies cele două piese cunoscute ale lui Hervieu. 

Goana Torţelor, tratează o temă etern omenească : dragostea pă- 
rinfilor pentru copii, care-i infinit mai mare de cit cea a copiilor pentru 
părinţi. Les tenailles e îndreptată mai muit împotriva legii aspre a di- 
vorțului, din Franța, care face ca două ființe să fie strinse în cătuşe, con- 
tra voinţii lor. Dar dacă legea divorțului s'ar modifica în Franţa, aşa ca 
desfacerea căsătoriei să poată fi obținută prin voința unuia din soți (un 
asemenea precedent a mai existat acolo), această transformare ar avea 
© repercusie nefavorabilă asupra dăinuirii temporare a piesel lui Hervien.. 


. 


126 PINA. ete 


re 


Si așa cumo măsură legală ar putea distruge dintro dată interesul u- 
nei opere de artă, tot astfel un aranjament social, (de ex. ca bărbaţii 
să se 'nsoare mai de tineri) ar distruge insemnătatea pretinsei teme a 
Indrăgostitei. Și apoi, căsătoria tardivă nu e norma generală... 

Considerată însă în fundamentul ei etern, cît de nessemuit mai im- 
portantă apare tema Indrăgostitei, pe care In Omul de altă dată Porto- 
Riche o precizează și mai mult, Acolo, el cere dragostei cea mai ingro- 
zitoare jertiă pentruca de pe altarul plin de singe, să proclame puterea 
invincibilă a iubirii. Nimic nu poate dobori această formidabilă putere: 
nici ura, nici desgustul, nici crima. 

Cind la sfirşitul Judrăgostitei, Etienne se intoarce acasă şi află că 
Germaine îi trădase, aruncindu-se în brațele prietenului său, o alungă, dar după 
prima furie o oprește şi îi cerșește îndurarea : „Ah ! de ce îngrijorarea și gèlo- 
zia m'au tăcut să redeschid această uşă? Dece te-am impedicat să pleci ? 
Prin ce contrazicere grozavă a inimii m'am reîntors ? De acum voiu mai 
putea pleca oare? Val! ne-am sfisiat ca doi duşmani, cuvinte ireparabile 
au fost rostite, te-am ignorat, m'ai înșelat, și sint aici. Se parecă sin- 
tem legaţi unul de altul prin tot răul pe care ni l-am făcut, prin toate 
intamiile pe care ni le-am spus. Ce injosire !* 

In această replică se cuprinde intreaga tragedie a iubirii din piesele 
lui Porto-Riche. Autorul a accentuat Importanţa acestei situații, repetind-o 
in Omul de altă dată și în {es Malefilatre. 

Astfel, Porto-Riche a dărămat influența scoalel romsntice, care in- 
trodusese liberul arbitru în materie de dragoste. Nobleta artiticială şi plină 
de emiază a renunțărilor sentimentale, pe care amanţii îndurerați o afec- 
tau În teatru, practicind-o cu o fervoare cam suspectă, a dispărut ca prin 
farmec la atingerea operei lui Porto-Riche. Eroii încărunţiți nu mai re- 
nunçau induioşaţi la dragostea lor senilă şi nefericită, în favoaiea cava- 
lerului tinăr, care se iven în calea iubitei și cucerea iarmecele ei candide. 
Femeia nu mai jertiea cu o bunătate îngerească dragostea ei ignorată, 
spre a prileji iubirea pașnică a rivalei, cu amantul neindurat. 

De acum, dragostea Intra şi ea In lupta aspră, animală, reintegrindu-si 
trämintärile in acea generală struggle for life. Si in goana grozavă după 
izbindire, cei mai slabi trebuiau să cadă jertă săgcților, de astädatä oträ- 
vite, ale lui Cupidon. 

in Omul de altă dară eroul se ucide, cînd inima femeii adorate 
e cucerită de însuși tală! său, şi in l'Infidèéle amanta preferă să se o- 
moare, decit să asiste la trădarea ei. Acelaşi implacabilitate a destinu- 
lui se manifesiä totdeauna In izbucnirea valurilor tuburi ale dragostei. 
Nobieţea suiletească nu mai arc nimic de a face cu mişcările de gelo- 
zie. La eroinele lui Porto-Riche, gingätia sufletului Desdemonei, se a. 
mestecă cu izbucnirile tumultonse şi brutale ale lui Othello. ȘI aşa, O- 
dată cu aparita Indrăgostitei, povestea idilică şi trandafirie a lubirii, işi 

„_mărui palateie-i de aur... 


GEORGE DE PORTO-RICHE 127 


Frămintăriie Iubirii sint aceleaşi în toate pi orto-Ric 
dar e in Amoureuse o împrejurare particulară, oaza pire vreau ce: 
para în deosebi, atenția cetitorului, Etienne, eroul dramei, e un savant, 

i ia dragostea mereu prezentă şi stăruitoare a Germainei, îi strică o- 
biceiurile de viaţă liniştită, necesară studiului. Această stăruință e cea car 
determină mai ales ura lui Etienne impotriva soției sale şi mustrări x 
care | le aruncă färä Incetare. 5 aa 

Rațiunea lui se revoltă îm va teme 
nuări de o perfidie vinovată, esa atit de pr Housse Fer 
cele din urmä pornirea pătimaşă a instinctului de dragoste birue sr 
tenta sa. Etienne e conştient de această slăbiciune şi, cunoscind puterea 
de atracție a femeii sale, renunță să mai lupte Impotriva teme ie i 

Ei bine, duelul acesta al rațiunii cu instinctul, e cel care pie 
mine, consacră /ndrdgostitei o valoare superioară celorlalte piese ale as 
George de P.-Riche. Omul de altă daiä va fi conținind o observa 
mai bogată a vieţii, momente mai tragice şi e scrisă, poate, cu e 
mal desăvi:şită, dar dacă ar avea mult mai multe calităţi tacă a pe 
tea să egaleze insemnälaiea /ndrăgostitei, Lucrul este ailt de pir ss 
incit = miră a nu l-a semnalat critica franceză. ja 

u sa văzut oare că in Amoureuse, P.- i 
modernă, lupia antică dintre spirit şi corp? Că mira se d sors 

viau in drama autorului francez, cu intreaga luptä a spiritului nazdetreă 


atractiilor senzuaiităţii ? Dar de astădară, cit i 
riens ä, cit de serios motivată si cit de 


După ce spirituaiismul ascetic al primei j 
numärate drame asemânătoare, iată că, Leia Te es să. 
tireiigioasă, vechea problemă apare sub un aspect neaşteptat si cu jas 
caracter cu totul acut. In pragul secolului al XX-lea, P Bih dădea ea 
nou teren de luptă, desfăşurării antagonismului dintre spirit si corp, du i 
ce bărbaţii cei mai de vază ai știinţii și cei mai simpatici oameni ‘ai bi 
sericii demonstrașeră deşertăciunea şi inconsecventa care se ascunde i 
sub ATEN ascelice ale dogmei creștine. “i 

emeia, cu atracțiile irezistibile ale ființei sale, era mal a 
sue urilor ascetice, ȘI iată că retragerea inspăimintată a lui ads 

n Thebaida, în fața acestor graill, se repetă după douăzeci de veacuri 
în centrul vieții libere și libertine, a Parisului: Etienne fuge de a 
tracția Germainei, Dar de astidatà nu teama religioasă de păcat determină 
mișcarea, ci dorința de a putea munci In știință pentru binele obstesc 
muncă pe care prezența neincetată a femeii iubitoare o zădărnicește fără 
întrerupere, Imaginaţia cea mai stranie mar fi putut inventa o temă mai 


senzațională, care cu to 
gr ont À ale acestea să conţie atita justefä implacabilă și 


Oricii de Insemnatä ar fi laturea aceasta a ii 
: gindirii dramaturgului 
francez, ea n'a determinat nici o mișcare de imitație in teatru. Tosti. è- 


à 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i te a ci e 


i isale și 
i ilestat in cealaltă direcţie, principală, a concepţie À 
Leg berne À puterii nelnvinse a dragostei, care doboară stavila 
inţii, moralității şi raţiunii. i 3 ; 
pa Privite în acest senz, marea majoritate a operelor lui score 
Bernstein, parte din cele ale lui Coolus şi Brieux... cum si mg ada A 
enul comediei ușoare, reprezentată de Fiers, Veber, Capus, Cail oa 
stat produsul influenței exercitate de teatrul lui G. de Porto-Riche. s 
Hannetons a lui Brieux, e exact Amoureuse În comedie. ; Şi cine şt e 
dacă Shaw, în /ubitul femeilor, si Beyerlein au fost străini de aceas 
TUE pe care le-am citat nu sint din cele mai mici, care să 
trează teatrul modern. Gindindu-ne la ele, ne putem da scemi de lea 
rea reacţiunii, pe care concepția lui Porto-Riche a determinat-o în 
trul contemporan, 
Aureliu Weiss 


Lui Don Juan 


în eternitate 


ii scrie 
Bianca Porporala 
I 


Azi, ziua lui love, a 3-a din Sagittar. 


Juan, ce păcat că ai murit! 

Tocmai acum, adică la acal anotimp din ale mele şi din 
ale vieţii, cînd ar fi fost mai nemerit să ne fi întilnit amindoi. 

Fiindcă nici cu un an mai înainte nici cu unul mai în urmă, 
această întîlnire nu ar fi fost un neînsemnat lucru, minunat prin 
concordanța drumurilor noastre cu totul deosebite, spre tot ne- 
însemnatul act al trecerii noastre unul pe lingă altul. 

Fireşte neînsemnat ! 

Tocmai acum Regele Cataloniei e pe moarte. Patru nati- 
uni mor cu îndirjire, ucizind la rindul lor un dușman din care 
țişneşte plumb, şi ale cărui răni singeră fier călit... Un dragon 
ceresc ieri a doborit şi nimicit două Lebede înaripate. Preţul 
cărnei de juncă s'a urcat... nu se mai află miere în stupuri... a- 
titea lucruri mari micşorează comerțul nostru eventual, şi dacă 
te-ai urca în astre am fi pe loc nimiciti în nimicul terestru... 
Terra, gämälie de ac auriu în vastitätile cosmice. 

Don Juan, în totdeauna am ştiut cu cine stau de vorbă, şi 
sînt sigură că, cu toate aste mari evenimente, secunda indefi- 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 

i feţele lumilor mis- 
nitului care asvirle sîngele mai viu pe supra 
terioase ale corpului iubitei tale, îţi sînt probleme mult mai de- 


finitive. 


Juan, nu cred să fie totdeauna vesel traiul în eternitate. 
Tu, care aveai o mobilitate aşa de oportună şi erai fidel 
eternului voluptuos şi eternului frumos pe multele sale exem- 
plare, trebue să ţi se pară cam uniformă viaţa şi timpul cam lung. 

Dacă nu aş avea credinţe tari şi fanatisme puternice, dacä 
impotriva orbirii celorlalți oameni, nu aş fi sigură de metemp- 
sicoze şi transmisiuni, dacă nu aş avea ideia că totuşi sub vreo 
formă te-as mai putea intlini, poate nu aş risca © corespon- 

aşa de vagă... 
gg sote ag e că nu-ţi cunosc chipul, solemnul chip ofi- 
cial, aşa că te voiu putea uşor şi sigur găsi sub forme multiple. 

Nu ştiu cum s'a făcut, — te-au neglijat zugravii, sau eu 
nu am văzut puținele tale fotografii postume, dar nu sînt silită 
cînd voiu avea fluidica percepţie că am dat de un exemplar al 
tău, să zic: Nule cu cinci centimetri mai scurt ca Don Juan! 
Aş contesta pe Romeo, Apsllon, Hamiet... zadarnic mi-ar spune 
ei date şi probe, dacă nu ar semănă cu cei cinci Romeo sau 
patru Hamleti pe care îi ştiu, aş refuza evidenţa; cit despre A- 
pollo, iconografia lui e unică—cea din Belvedere—şi nu i-aş face 
nici grația unui muschiu mai putin incordat, i 

Don Juan, am de gind să-ţi spui o mulţime de lucruri in- 
time, să te iau arbitru pentru o mulțime de palpitante chestiuni 
în care eşti competent, dar mai ales aş fi voit să pot lua cu 
tine citeva lecţii... 

Simt că am talent—uite, sint sigură că dacă noi doi am 
avea plăcute raporturi amicale, ai avea niţel necaz cu mine... 
dar şi puţină bucurie. 

n ştie mai bine decit tine câ sint fel de fel de femei! 
Unele au mania să le säruti pe frunte. Au auzit pe semne că 
e sediul onoarei în domeniul sărutării. Altele, nu pot suporta 
să le säruti pe un anume punct geografic al gitului, şi îşi pierd 
tot elanul, cînd ai avut stingăcia s'o faci. Unele clipesc la lu- 
mină, şi altele nu văd decit în întuneric, Sint şi de acele care 
nu păcătuesc o slovă scrisă, iar altele se aştern pe hirtie... Im- 
practice, dau de lucru mai mult... Pe vremea ta trebue să-ți fi 
făcut multe neajunsuri, exemplarele de felul ăsta. Ce nevoe de 


LUI DON JUAN 131 
atita scris! Eu sînt ca ele Juan, Ce vrei, —mici> manii nevin- 
decabile! Ce vinätoare nu are riscuri ? Ce păsări n'au năravuri ? 


Juan, ca şi pe vremea ta apune soarele ; florile aruncă par- 
fum peste umărul corolelor şi ametesc inserarea; ca şi atunci 
oamenii care n'au griji de amor, vor să cineze copios. Dac'ai 
băgat de seamă, totdeauna cei sătui,—mănincă. 

Dac'ai fi cunoscut tu viteza automobilelor care ţipă acum 
în depărtare, cu cît oare statistica raporturilor tale ar fi fost mai 
bogată ? 


Mergem la masă, Juan... De un singur fel de hrană sînt 
mereu flămîndă. 

Tu ai cunoscut, Juan, şi pe lacoma Manola şi pe suava 
Clara, dar nu le-ai cunoscut pe amindouă intr'o plämadä,—nu 
m'ai cunoscut, Juan. Am grijă să-ţi spui că e aluat fraged ; ştiu 
că e considerentul care primează, 

E păcat, Don Juan, sînt sigură că e păcat... Asta e o con- 
vingere care Îmi strică somnul... şi mi-l şi drege. 

O convingere e un lucru grozav, Juan! lar eu sînt Bi- 
anca Porporata, o femee, nu o fecioară... E tot ce ai tu nevoe 
să ştii despre mine în legăturile noastre absurde. 


Il 


Mina, mina men in intuneric... 


Juan, mîna mea!... 


E întuneric şi am văzut braţul meu luminind în întuneric. 
E alb, Juan, închipueşte-ţi că e alb. Trage o curbă vie, un 
mister ciudat în umbră. Nu e nimic aprins in odae, şi în 0- 
glindă el se vede clar luminat din el singur, ca o torfä. Sea- 
mănă cu braţele de statui de prin lume, în gesturile lor eterne, 

Oameni nenumărați au adorat şi adoră încă aceste curbe 
de marmoră, şi ce sînt ele decît nesimţitoare pietre în care do- 
rinta sau amintirea s'au chinuit turnind fiorul în degete tremu- 
rătoare, să realizeze carnea visată sau iubită ? 

Si ale mele sînt vii, vii şi zădarnice! E întâia oară că-mi 
văd braţul, Juan, brațul alb de marmoră vie, pe care nu-l iu- 
beşte nimeni. 


Pănă acum, legate pe osia încheeturilor, braţele mele au 


m 
.- —— mmea me 


fost două furci neobosite, care au făcut slujbe umile, Și iată că 
acum în umbră, văzîndu-le ca două transparente rame sacre, o 
mindrä ură pentru umilirile lor trecute mă cuprinde. 

Luate de peste cap, unde îmi făceau o cunună somptu- 
oasă, le-am întins împreunate în virful degetelor prelunge, si o 
durere imensă pentru soarta lor obscură, le-a dat mişcarea su- 
blimă a desperării. 

Au trecut acum pe dinainte-mi din marmoră şi portelane, 
din paste fine, şi sidefuri într'o singură clipire de ochi, procesi- 
unea nesfirşitelor braţe scupturale, şi alte mii de braţe viitoare 
se înoadă şi se desnoadă înainte-mi, şi nici unele nu vor nemuri 
perechea de ramuri atirnate, cu o curbă uşor bombată, de bus- 
tul meu muiat în întuneric, 

O milă cumplită, simţirea unui păcat fără remediu a întins 
arcul lor elastic. Le iubeşte şi sora mea Licia şi vecina Flavia 
cea bătrină, care nu e nici rea, nici bunä,—e un gust mijit sub 
domul frunfii ei înguste, cu părul rog ca tinicheaua ruginită. Se 
uită cu ochii mici şi galbeni ca de pasere şi cu gust de poame 
dulci pe gura ei lată; le netezeste unghiul ginditor dela cot la 
virfurile degetelor pătate cu roşu de capriciul sîngelui, cintärin- 
du-le cu vorbe gustoase, —din ascufitul moale al cotului, pe al 
cărui razăm îngust se urcă spre frunte braţul, de care mina, ca 
o îrunză de palm, atîrnă din incheetura gingaşă a pumnului. 
Se miră fără odihnă de mătasa albă a pielei prin care se 
vede, ca printr'un tulpan, sîngele și mai ales drenajul minuscu- 
lar al vinelor albastre. 

De cite ori mă vede, dispretuindu-mä, se închină numai 
braţelor mele, Mă plictiseşte. Trag ades peste ele minica hai- 
nei. Nu ştiu de ce mă supără, în loc să mă bucure. Mă su- 
pără că le vede ea, ca si cum ar fi o gresalä, şi le păstrez me- 
reu mai transparente cu cit cît trece timpul peste ele în umbră, 
atit incit uneori mi-e frică să nu se spargă pojghiţa ireala a 
pielei şi să nu scape de sub ea riurile revärsate şi cruda te- 
säturä ce învăluesc, Dar azi simt cum se tae o dungă între 
sprincenele mele împreunate de grijă. Plecind armonios pe un 
galb plin şi sinuos, cind să se prindă de pirghia umerelor, ies 
din drumul prevăzut de măsura precisă a artei, şi se rotunjesc 
prea bogat la rădăcină. Oare faţă de frumosul etern, nu păcă- 
tueşte forma lor cumva? 


> 


Nu am pe nimeni, Juan, să-mi spue că ele sînt ale mele si 


__ LUE DON JUAN č 133 
cele mai frumoase, că sînt unele şi vii, cu măsura lor, una,—nu- 
mai a mea, cu modelarea lor, una — numai a mea, Pieritoare 
minuni pe care nici un amant nu le va măsura în podul cald 
al palmelor sau în marmoră eternă, ci numai vinăta Imbräti- 
saré a putregaiului, singură, va săruta curba lor unică, 


iil 
Marea, Juan t.. 


„Ce uşor e să fii fericit! Cine a născocit durerea? Ce 
neînțelegere crudă a lipsit omenirea de minunata desfätare fără 
umbră ? 


Simt oboseală să caut înapoia vremilor, stmburele strămo- 
şesc al suferințelor de acum. 

Ce puţin lucru e mintea, ce palidă e cugetarea, ce mici 
sînt minunile oamenilor, ce şterse eroismele, ce slabe puterile! 

E deasupra mea cer neisprăvit, cîmpie împrejurul meu, în- 
cit pot crede că cuprinde tot întinsul, flori prin care cale adinc, 
fără să le ştiu numele, grîu tăiat, holdă aurie de pine culcată, 
şi la dreapta mea, Marea. 

Marea, Juan! Tu ai cunoscut-o chiar pe aceasta. De 
ce îi zic „neagră“? Fiindcă a ucis toate cutezanțele, a inecat 
toate ticälosiile şi furtunile ei i-au înghiţit duşmanii în tot- 
deauna ! 

E cea mai frumoasä femee din lume şi cea mai mindrä. 
E unica şi eterna. Si e albastră azi... Parcă m'aş simţi nebună să 
cred că e vreodată altfel, Aşa de albastră parcă s'a stărămat 
topaz. Nu e adevărat ce spun oamenii, eu sînt sigură că su- 
risul ei vopseşte cerul pănă departe cu un suris mai palid şi 
că el nu e albastru decit din culoarea ei. 

Pentru ce puţin lucru ne-am putea lipsi de viaţă! Simt 
că m'aş ucide de necazul că apa ei în pumnul meue incoloră, 
şi cind îi dau drumul pe lama valurilor tremurătoare, cobaltul 
ei scinteiazä iarăş. 

Tremură azi încet şi lin ca un cimp care clipeşte, si a- 
runcă în mal abia o singură lamă spumoasă ca un palpit de 
viaţă cadentatä. 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 

Ştii tu mirosul ei dedeparte, ce räsuflare amară şi caldă ! 

E principiul ei generator de mare creatoare, e parfumul 
sexului ei ce se exală. 

Mă duc singură, adinc prin flori necunoscute, cu cimpia 
lumei împrejur si cu Marea în dreapta, mă duc la casa de pes- 
car care se vede acolo departe... 


IV 


Juan, plouă. 

Eu cînd eram mică iubeam cu pasiune ploaia. 

Tu cum erai, cînd erai mic, Juan ? Ce ciudat om mic tre- 
bue să fi fost tul... lată-mă deodată neliniştită. Ce dar am 
să mă nefericesc ! 

Aş vrea acum să te văd aşa cum erai mic, să te ştiu. 

Erai tu un nepăsător copil cam palid şi buciat, sălbatec 
ca vinatul ?... 


Am un amant... 


Am un amant! Da. Eu Bianca Porporata, alba ta amică, 
ultima ta cucerire imaterială, eu cea pură şi mindra ! 

De ce te superi, Juan ? De ce aceastä nedreaptä indignare ? 

l se pare plugarului făcută lumea pentru a încolţi säminta, 
şi natura închinată destinului lanului fructuos. Făcută îi pare 
ostaşului pentru luptă. Acel ce caută dealungul existenţei 
o piatră quaternară, nici nu şi-o poate închipui pierdută si 
risipită. 

Si tu ai proclamat cît ai trăit că nu e în lume decit „A- 
manta“... de ce acum te necăjeşti ? 

Nu mă crezi, Si mă umileşte îndoiala ta. De ce vrei tu 
să fie sterpe darurile mele, Amice? Mai ruşinoasă mi se în- 
călzeşte faţa decit dacă ai fi găsit ascuns la mine un paj... Tu 
mă desbraci de puterea mea de femee ; de ce ocara asta a îndoelii ? 

Fiindcă ai trimis suflarea ta vreodată aproape şi m'a res- 
pirat, şi ţi-a spus că nu am aroma niciunui păcat ? 


LUI DON JUAN | 135 

Tu nu mă crezi... şi acum mă desmeardă îndoiala ta, Juan ! 

Am un amant, Juan! A fost !1 mine în seara asta. A ve- 
nit fără să-l simt în întunericul gr. dinii şi m'a prins pe după 
frunte, uşor, cît abia s'a räsfirat pă ul subțire şi truda zilei s'a 
spulberat. 

Pe gît m'a sărutat fără să-l not mustra, pe gitul gol unde 
mă supăr şi nu vreau; s'a plimbat fără voe înainte să-l pot opri 
şi a intrat lin pe sub minica largă până la umeri, m'a înfiorat 
peste sîni cuprinzîndu-i, a lunecat dealungul glesnelor ca un tremur, 
prin porii opaci ai hainei, peste tot s'a strecurat, tinăr şi răco- 
ros, ca un scutier din ţinuturi nordice, şi eu am stat pe locul 
unde m'a cuprins si fără apărare l-am lăsat să se joace cum i-a 
plăcut, 

E fantastic, şi astăseară n'a vrut decit desmerdări uşoare, 
cu mini mai subţiri ca adierea penelor de hulub. Dar alteori 
vine aprig, încruntat şi rece şi mă răstoarnă, mă ia brusc, mut 
şi violent. Si mă supui, infricosatä. Sau fierbinte mă arde şi 
mă doare pretutindeni, mă osteneşte şi mă asudă. Mai rar mă 
stringe în braţe ucigătoare de nimicire, mă bate şi mă alungă, 
dar astăseară de abia mă atinge, mă afitä şi nu mā saturā, a- 
mantul meu şiret ca un paj. 

Nu vrei, Juan, să vii să astimperi tu ce a trezit amantul 
meu, vintul, şi nu a săturat? 


VI 
„eu știu cum iubesc băeţii mici... 


Juan, mi-a venit o idee—nu ştiu dacă e bună sau rea, 
nici nu vreau să ştiu,—parcă cine vreodată a putut măsura bi- 
nele si răul? A venit necăutată, din isvoarele sfinte, nestăpi- 
nite de nimeni, de unde curge această apă misterioasă a gîndului. 

Juan, sint singură în Carmelul de aci. Parcă ar îi impre- 
jur oameni destui, dar eu nu-i văd demult. Nu ştiu bine dacă 
sint oarbă sau dacă aliă boală îmi face neputincioasă vederea 
de aproape : nu încep a deosebi decit de unde se închide ori- 
zontul meu, numai de dincolo de porţi şi de zăvoare. 

Nu ştiu de ce si de unde am venit aicea. Parcă m'as fi 
deşteptat dintr'un somn letargic, pierzind toată amintirea numai 
a unor lucruri, 


136 IR VIAŢA ROMINEASCĂ 

Cei de aici îmi vorbesc o limbă pe care parcă o înţeleg 
— dar uneori îi aud mumai ca un vuet gonit de glasurile dulci 
dinăuntru-mi, alteori ca o obositoare pedeapsă — alteori ca o 
crudă chinuire pe care o primesc fără s'o înțeleg, urmindu-i cu 
gesturi a căror folos şi chibzuire nu le pricep... 

Juan, fiindcă mi-e urit... 

Ai văzut tu oameni purtind pe drumuri fără tel si cenușii, 
samarul cumplit al Uritului, mai sterp ca o pustă? 

Nu i-ai văzut fiindcă nu te-ai uitat la ei, ai întors privirea 
ta care nu trebuia să poarte decit scintei peste scintei şi luciri 
fără umbre, sclipiri de fericiri fără melancolie, clopoteii crista- 
lini ai lucrurilor fără reflexul lor melancolic, pentru a putea de- 
săvirşi menirea ta de paj al amăgitoarelor minute de desfătare, 
în amăgirea totală a delirului care e viaţa. 

Tu nu puteai privi nimic urit, fiindcă ai fi prins pe fiinţa 
ta o umbră care ar fi întunecat diamantul atracției cu care tre- 
buia să chemi, şi al veseliilor ce trebuiai să împrăştii. 

Tie nu ţi-a fost permis repaosul durerii, mingierea milei, 
deliciul suferinței si divinitatea plinsului, tu dispensator de flu- 
turi strälucitori, —ai amorului fără suferință. 

Aş vrea, Juan, să-mi închipuesc că trăieşti, să poţi fi to- 
varăşul meu, Să stăm frumos de vorbă. Să ridem. 

Frumosul cîntec al risului, cînd îl aud așa de rar cîntin- 
du-mi în gitlej, tremurindu-şi uimitoarea armonie pe buzele mele, 
mă opresc singură în loc, mai fericită decit cind cîntă în frasin 
privighetoarea ! 

Dacă ai fi un bäefel mic, Juan, ai veni la orice ceas pe 
portifa întredeschisă. M'aş juca stingaciu cu tine, şi ti-as da 
mingea pe o sărutare, cind ar pica din aruncatul tău sburdalnic 
în poala rochiei mele; cînd ai sufla nădușit tare, te-as şterge 
pe păr cu grijă, şi ca să te înşel dela nebunii ţi-aş da caramele 
de Parma parfumate, şi te-as prinde cu întrebări să-mi spui mi- 
cile tale necazuri şi să-mi destăinueşti grijile tale mărunte, 

Eu ştiu cum iubesc bäetii mici, Juan! Intäi sălbateci nu-i 
poţi ademeni cu nimica apoi, sdrobifi de propria lor putere 
cheltuită, le vorbeşti binişor ca să nu-i sperii, pănă îi culci pe 
braţe, Atunci ei se lipesc acolo ca şi cum te-ar fi cunoscut de 
cînd lumea, se agaţă de gitul şi de rochia ta de nu-i mai poţi 
desprinde şi încep să te iubească fără noimă şi tot sălbatic, cu 
aceiaşi putere cu care te ocoleau, cu o ciudată simțire în care 


— LUI DON JUAN: MEU) 


— mm = —— 


fără conştiinţă se amestecă iubirea filială, fraternă, cu instinctul 
încă adormit al amantelor viitoare. 
Eu ştiu cum iubesc băeţii mici, Juan: ca şi mai tirziu! 


VII 


Clar de lună . 


VIII 


C3 0 signoră mascată... 


Juan! Luna, amica noasră, nobila noastră confidentă, am 
surprins-o astă-seară trecind pe drumul ceresc învăluit în intu- 
neric, trecind pe după nori, către un misterios „rendez-vous“ 
ca o signoră mascată. 

Avea mersul acela nobil şi lin ce-l ştii, şi înapoia vălului 
gros era tot frumoasa patriciană pe care o adorăm împreună. 

In misterul ei era atita demnitate si în portul ei atita se- 
ninătate încit am isgonit orice gînd curios si nu mi-am pus chi- 
nuitoarea întrebare, dacă acel spre care se duce această mindrä 
signoră învăluită, e demn de un aşa bogat noroc. 

Aşa se va fi strecurat prin umbra florentină către tine, 
vre-o amantă mascată, mîndră patriciană care îşi abdicase orgo- 
liul, îşi îngenunchiase virtuțile, îşi mlădiase făptura... Si fiindcă 
„se ducea“ Juan, nu trebuia întrebată dacă erai demn de asta... 
Juan, cînd viața nu e numai ceia ce luăm depe alții, e totdeauna 
ceia ce pierdem depe noi... 


Corbii... 


Astă seară, după apus, au sosit deodată şi au umplut ce- 
rul, două armate de corbi croncănitori. Se invirteau, într'un cere 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mare, ca o cohortă întunecată, desenind curbe cirmuite de cine 
ştie ce legi päsäresti. 

S'au urmărit așa, într'un joc neînțeles nouă, sus, foarte sus, 
pe urmă s'au lăsat drept în jos, năruindu-se ca o ninsoare deasă 
şi neagră pe pomii noştri seculari, unde au părut ca nişte cior- 
chini de struguri întunecaţi. = 

Apoi au plecat toți în coloane lungi, şi numai cifiva au 
rămas răzleţi ca nişte boabe uitate după cules. 

De unde şi dece au venit? 

Ce prevesteau, ce vești aduceau ? 

Din al cui cadavru hrăniseră foamea lor de hoituri ? Unde 
mergeau ? 

Musafiri cu parfum de iarnă, în seara asta cu apus tim- 
puriu şi palid de August! 

Tirziu, numai doi au tăiat drumul liniştit ai aerului, încet 
şi foarte jos. 

Doi corbi cu pene de tăciune lustruite,—scäpati păreau din 
privirea gemene şi strălucitoare a ochilor tăi negri... 


X 


„Astăzi îmi eşti drag! 


Juan, azi am să-ţi spui ceva cam ridicol—ştiu că nu urăşti 
umorul—: Te iubesc! 

Aşa cel puţin mi se pare. 

Cind mă gîndesc, Juan, la Desdemona, la Julietta, la Mar- 
guerita, mă simt cuprinsă de îndoială. Sint eu in stare pentru 
tine de suferințe aşa de celebre ? 

Ce are aface! Mi-esti foarte drag, Asta vezi e sigur... astăzi, 

De altfel Donna Veronica, dădaca sbircită a amicei mele 
Joachima, spune despre o mulţime de lucruri că: „Asta vine pe 
urmă“, 

E posibil, Juan, ca „pe urmă“ să fiu în stare pentru tine 
de o mulţime de lucruri plictisitoare şi grandioase. De crime, 
de sacrificii, de dureri şi de devotamente, de moarte şi mai al 
de viaţă. 

E mult mai uşor să mori pentru cineva, decit să trăeşt 
pentru el. 


LUI DON JUAN 139 


Aşa spune Veronica, dar eu cred că tot ce a fost putere 
în tine s'a consumat în lucrarea obscură şi neştiută de tine, care 
m'a adus să-ți spui acest cuvint de cutezätoare înfringere ; şi mai 
cred, din ce ştiu eu de mine, că ceiace ar veni pe urmă, Juan, 
ar fi lucruri pe care nu ţi le-aş spune, le-ai tăgădui impotriva 
evidenţei celei mai superbe, din cauza acelui invincibil amor, 
pentru tine şi pentru întregul principiu masculin al universului, 
pentru plăcuta şi nesuferita ta mindrie, solidară chiar cu acest 
bondar care se plimbă pe pantoful meu, cu coaja lui adaman- 
tinā şi solemn ca un Burgrav, dacă el ar fi mascul... 


XI 


Ai văzut tu cum mersul femeei se leagănă, mlădiind capri- 
cios trupul pe resorturile fragede ale încheeturilor ? In gestul 
acela, ea se iubeşte ades pe ea singură. 

Il face de multeori cind nu o vede nimeni — şi totuşi iu- 
bindu-se pe ea, în sensafia fiintii ei proprii, fie subt ochii altora, 
fie în odaia întunecoasă, fie într'o insulă pustie, iubeşte în ea 
pe amantul ce nu o vede, pe cel ce e departe, sau pe cel ce 
nu l-a întîlnit încă, pe cel ce o presimte sio vede, pe cel ce 
nu se va naşte niciodată, pe toţi cifi sint sau ar putea să fie, 
pe toţi... afară de cei ce au trecut. 


Ca să sting cutele învoltate ale hainei, am tras mina peste 
mine dealungul pieptului pănă aproape de genunchi. Și lina moale, 
tunsă de pe o oiţă tinără cu ochii blinzi şi naivi, lina docilă a 
tunicii şi-a stins involtarea şi s'a lipit de forma trupului meu, 
desenindu-1 moale sub mină. 

Juan, o bruscă dorință s'a strîns ca un chiag în mine, 

Aş fi vrut să treci tu mina aşa, Juan! 

Vreau, şi sufăr fiindcă minile tale de ether impalpabil sînt 
netrebnice acum... 


XII 


Mi sa părut cai venit in umbra grădinii... 
+ 
Ei sînt încă la priuz cu lumini şi sgomot, la ospățul lung 
intins în fiecare seară, şi i-am lăsat. 


140 ____VATA ROMINEASCA 


——— a 


Am plecat pe alee pänä am dat de intuneric. Mă gindesc, 


sau nici nu mă gîndesc, răstorn capul spre pologul de boltă în- . 


tunecată, înfiptă cu gămaălii de aur. 

Dar astăseară cînd am ajuns la gardul grădinii mi s'a 
părut că eşti acolo, în umbră, şi mam speriat de bucurie, şi 
m'am cutremurat de spaimă şi repede te-am sărutat neştiind ce 
să fac de spaimă şi de bucurie, te-am sărutat fiindcă ai venit 
şi ca să pleci, 

Niciodată nu te sărutasem. Și acum... aşa de iute... fiindcă 
m'am speriat de plăcere în întuneric. 

Și ai fugit. 

M'am aşezat pe ingusta canapea de piatră. Prea mare pen- 
tru unul, prea mică pentru doi, e bună pentru acel unul pe 
care-l fac doi îndrăgostiţi lîngă care, printr'o minune, rămîne 
totdeauna cît ar fi de strimt, loc alături. 

Ai putea şedea lingă mine, Juan ! 

Pe unde ai venit ? Porţile mari deschise, cu aleia lor îm- 
pietrită, sînt în plină lumină, şi unul din meseni vede totdeauna 
orice umbră ar intra pe acolo. 

Lumina vie a aleei mi-a înfiorat umerii. Prin fundul par- 
cului unde e înalt inul, gardul e putred, Uşor ca o umbră sveltă, 
ai sărit peste el, te-ai dus prin fund unde sint aşa de deşi smo- 
chinii şi prinnapoia clădirii întunecoase ai răsărit lingă bosche- 
tul de chiparoşi pe unde mă plimb în fiecare seară. Si speriată, 
fericită, te-am sărutat fiindcă nu puteam vorbi, te-am sărutat ca 
să nu tip de plăcere si să te trădez, ca să astup emoția mea 
imprudentă, ca să nu fac sgomot te-am sărutat şi te-am gonit. 

Atit am vorbit astăseară amindoi, 

Şi acum nu-mi aduc aminte deloc ce gust a avut vorba 
asta pe care ne-am spus-o neaşteptat... 


XII 


„Ce frumos lucru e păcătoasa de iubire, pănă ce trace..." 


Azi te aşteptam. M'am îmbrăcat un ceas... Timp pierdut! 

Ce curios lucru e să te imbraci aşa mult pe aşa căldură, 
„cînd tendința naturală spre răcoare e să te desbraci cît mai mult. 
Fiindcă e cald aici, Juan. Poate tu nu ştii. Nici eu nu ştiu dacă 
spiritele sint la aceiaşi temperatură cu noi, 


LUI DON JUAN 141 


———— hi ——_ 


După ce m'am îmbrăcat, m'am impacientat şi am gonit cu 
piciorul meu îmbrăcat cu atlas indigo pe Cora, cätelusa favorită, 
care s'a uitat la mine cu ochii ei mult mai frumoşi ca ai veci- 
nei mele Flavia, plini de durere şi de resemnare, sentimente ca- 
nine prin excelenţă. 

Ceasul arată o oră neisprăvită — ora la care trebuia să fi 
venit de mult. Și am trintit o uşă sculptată de Canido—nu ştiu 
mai mult ca tine cine e Canido—probabil e unul din acei des- 
pre care zece inşi în şir au întrebat: „Cine e Canido ?* şi de 
atunci a devenit celebru. 

In fața mea e o oglindă mare, culcată întrun sicriu de 
abanos, 

Ce oribil lucru e iubirea! desgustător ca febra eruptivă. 
Fram roşie, Juan, roşie pănă la git, 

La masă Licia a spus ca 'ntotdeauna 0 prostie şi în loc s'o Mn- 
velesc în miez de pîne ca să nu se vadă, sau s'o înghit cu vin 
de Cipru ca să nu se simtă, am întrebat cea spus, şi a re- 
petat, desluşit, așa încit toţi s'o poată gusta cu tomate napoli- 
tane,—telul favorit al lui Don Camillo. 

Don Camillo care are grijă să nu släbesc şi să mă men- 
tie la o măsură cerută de inalte şi nobile meniri, m'a servit 
copiss cu parmezan autentic de Parma, frumos ca un masacru 
de petale subţiri de crizanteme albe, si a primit în schimbul 
generosităţii sale o privire care l-a lăsat ulmit—din ochii mei 
albaşiri, pe care i-a văzut uneori inverzindu-se —a primit o pri- 
vire neagră, 

Si tot nu veniseşi,.,, 

Mam dus acoperită cu un väl subțire să culeg trandafiri. 

Mofäiau sub căldură. Si cînd m'au văzut cu foarfeca uci- 
gătoare, s'au ridicat ca un punct de exclamare. Niciodată n'am 
omorit trandafizi! Pedro, grădinarul, e calăul lor ordinar. 

Trei boboci galbeni, gemeni, au plins o roză voluminoasă— 
mama lor, şi sufletul meu avea un gust mai amar ca frunzele 
de oieandri tenebrosi dinapoia cărora pindeste Don Camillo. 

Tăiam trupul unui tînăr „Romeo Novarese“, stropit cu roşu, 
cind fierea szurgindu-se prin tocurile înalte din piele de căpriţă 
de lapte, a ucis un biet bondar, care va fi trecut pe registrul 
de stare civilă a gindacilor, la rubrica „morţi subite si miste- 
rioase“. Apoi gratiind o „Dona Lée“ albă ca zăpada, am sim- 
tit =n gust de pralină vanilată. 


Ce frumos lucru e totuşi păcătoasa asta de iubire pănă 
trece |.... 

Venisesi Juan! Mi-a zburat necazul ca un porumb ursuz. 

Juan, sceleratul meu favorit, veniseşi însfirşit ! 


Te asigur că Licia nu e aşa proastă cum crezi, fiindcă mi-a 
spus într'o zi, cu ochii plini de cuţitaşe, că tu nu iubeşti pe 
frumoasa Carlotta, fata librarului depe Corso cea cu gura cît 
un nasture de sidef... 

' Ce rea e Licia fiindcă crede că nu iubeşti pe Carlotta şi 
ce proastă e cind crede că iubeşti pe alta... 

Parcă pe mine mă priveşte dacă tu iubeşti pe cineva, fie 
chiar pe mine! 

Ceia ce nu face acum ca Duminica asta de vară să fie 
scrisă pe micuța carte a zilelor care putrezesc în gunoiul tim- 
pului, ci aşezată între filele subțiri de carte a vremei plăcute, e 
că te iubesc eu. L 

De nu mă vei iubi, sau cînd mă vei iubi, va fi prea tirziu, 
nu te voiu mai cunoaşte, Juan! 


Odihneşte-te ! Aräti grozav de obosit. Se vede că ai dor- 
mit prea mult si nu-ţi prieste,, Noima ta e să nu dormi nici- 
odată. 

Ciudat gust de emetic au toate satiile, MA gindesc cum 
ar trebui să fie al tău vreodată.... 

Saţiul hranei—al suferinței —al betiei—al fericirii—saţiul 
sclaviei—al libertăţii, al vieţii—toate care umplu măsura şi în- 
cretesc şi creștetul de desgustul ultim! 

Toate saţiile... dar ästa t... 

Ce revulsie! Nici închipuirea lui n'o pot suferi: satiul 
nesaţiului tău ! 


Adesea vii la mine răvăşit de satiu şi desgustul tău trece 
în mine impotrivä-ti şi se contopeşte cu plăcerea mea de tine, 
ca o mixtură cu gust sălciu. 

Dar azi nu ştiu ce are oboseala ta, ceva care-mi place. 

Imi aduc aminte că ieri eram f-umoasă şi nu dormeam ca 
alteori peste viaţa mea vie; eram frumoasă şi nu în oglindă 
am văzut-o... ci plutea numai în impalpabil şi în aerul odăii 
umbroase. 

Tirzlu de tot ţi-am spus că ceilalţi sint duşi la tirg, şi nu 


LUI DON JUAN 143 


ştiu de ce nu ţi-am spus-o mai de vreme, şi amindoi am vrut 
să ieşim din odaia umbroasă afară, la ochii luminei. 

Ne-am plimbat prin toţi spinii din fundul grădinii şi am 
sărit un gard şubred şi mărunt ca o jucărie; e mult mai lesne 
decit să treci peste gardurile orgolioasei făpturi... 

De ce azi desgustul saţiilor tale, nu-mi dă revuisie de tine? 
De ce-mi place oboseala ta din noaptea asta ? 

A fost ea noapte de nesatiu ? 

Nu ştiu. Cunoaşterea nu e lucrul de căpetenie. 

Eu simi—deci exist! 


XIV 


„„Stropită cu lalele singerate... 


Rochia mea, Juar, cea albă ca un grumaz de lebădă, în 
dimineatz asta luminoasă, pri vitraje,,. rochia mea,—ce grozä- 
vie !—e plină de flori mari şi roşii. 

Nu am atius-o de nimic si nu am întilnit ieri nici o ți- 
gancă de acele cu ciorchini de icosar: la ureche, care să mă 
vräjascä, 

De ce are rochia mea, aibă ca gusa șelicanului, flori mari 
şi roşii crescute astă noapte ?... 

Aseară am pus-o frumos pe marginea patului meu bronzat 
şi m'am culcat cuminte în braţele visului... 

Si toate dorinţele mele luxurioase din astă noapte au în- 
florit flori purpurate pe rochia mea cea albă. 

Juan, sint eu, cu rochia albă ca grumazul mindru al lebe- 
dei, stropită cu lalele sizgerate ale dorintilor, eu Bianca Por- 
porata, amica ta, ultima ta cucerire imaterială, cea pură şi caldă, 
pură ca ninsoarea şi caldă ca sîngele proaspăt. 


XV 


Ce trudit e corpul care nu munceşte, ce trudit de lenea lui! 
„ Uneori, seara, nu mai pot sta în sus, şi părăsesc cu tris- 
tete nesäturata scăldătoare a aerului, ca să mă întind pe pat. 


144 VIAŢA ROMINEASCA 
E PR Le SRI MES 

Mă întind drept pe spate şi fără perne, pănă îmi lungesc 
ultima măsură elastică a legăturilor vii. 

Mijlocul mai ales îmi place să-l simt rupindu-mi-se, ar- 
cuindu-se... și pe urmă nu mişc... mă astern cu faţa în sus, sînt 
eu însămi un asternut luxos, ' 

Prin fereastra deschisă nu se vede nimeni şi nimic, decit 
acelaş craiu aerian, care soseşte cînd fac din trupul meu un 
aşternut. E craiul care în fiecare seară răsare, după ce toată 
curtea regească a stelelor s'a adunat, răsare dinapoia hambaru- 
lui de lemn şi urcă încet şi cam greoiu ca un împărat puternic 
încă, dar bätrin, cu ochiul lui mare şi hlama lui de aur rosiatic. 

Se uită cu ochiul lui împărătesc la mine, ca la o sultană 
intemnifatä şi umple cu alaiul lui încăperea. 

Stau sub ochiul moşneagului Luceafär, neturburată, nesfiită, 
cum stau cadinele la scăldat. în jurul basinului, sub ochiul za- 
darnic umed al bätrinului Sultan, necinstit de vreme şi necinstit 
prin vreme,—cum stai sub ochiul soarelui şi sub ochiul apei, 
cum stau statuele goale sub ochiul neputincios împotrivă-le al 
privitorului, 

Lumina lui regească clipeste, mărindu-şi strălucirea ca o 
implorare sadică şi ca o ofrandă tremurătoare şi bogată. Şi în- 
torcîndu-mă dealungul, cu faţa trupului în jos ca un asternut 
răsturnat, îi cer silnic toate ăcele de aur prinse pe trena man- 
tiei lui albastre ce astupă cuprinsul, ca să-mi prind mine cu 
ele vestmintele... Și sub ochiul lui luminos şi zadarnic, adorm 
fără dorinţe. 

Ce nume va fi avind craiul atotputernic, strălucitor şi is- 
tovit ca o lume moartă, care răsare în nopțile astea de vară de 
după hambarul nostru de lemn ? E el Orion, Procyon sau în- 
suşi Jupiter Arhaicul, stăpînul detronat ?... Nu ştiu, 

Tot așa cum nu ştie el cine e sclava al cărei trup nepă- 
sător îl scaldă în fiecare seară în girla lui de aur, 


XVI 


„forse che si, forse che... 


Am luat un cornet acustic—mi se pare că e pantotul de 
brunel al Papei Galiano al 13-lea, pe care-l păstrează Don Ca- 
millo pe masa cea mare din pretoriu. 

Era aseară Lună plină şi mi-am adus aminte că ţi-am pus 


Yy 


LUI DON JUAN 145 
— a UI DON UA 


de o lună o întrebare. 

— Allo! am zis. Juan, răspunsul? In fundul papucului 
sanctificat am auzit: 

— „Forse che si, forse che..."—Atit! 

— Allo! Acolo, Don Juan? Chiar Don Juan ?... 

Don Camillo care în picioare urmărea alarmat soarta con- 
durului papal, se linişti, 

— Donna Bianca, îmi spuse, ştii cu cine vorbeşti ? 

— Cu Don Juan, Don Camillino ! nu fac nici o eroare, Don 
Juan e o persoană cu multă reputaţie neuzurpată şi faptele lui 
palpabile deşi m'au lăsat urme positive sint, pare-se, incontestate, 

— Donna Bianca, Don Juan era în adevăr un mare vi- 
novat, dar el avea o scuză; căuta neobosit idealul său şi Satan, 
stăpinul lui, nu-l lăsa să-l găsească. 

— Crede cineva asta, Don Camillo ? Ce rea e gura lumii ! 
Vrea să micşoreze meritele lui Don Juan. Vreun gelos debil 
trebue să fi scornit versiunea asta, 

Nimic mai frumos ca idealul—cui i se potriveşte. Nimic mai 
urit decit să denaturezi un om Care are norocul să aibă o na- 
tură, aruncîndu-i o haină străină pe umeri. Presupune pe Don 
Juan îmbrăcat în mantaua lui Romeo; ar fi prea largă şi prea 
scurtă, 

— Prea largă ? de unde ştiţi, Donna Bianca? Cunoasteti 
pe Don Juan ? 

— Da, îl cunosc; haina idealului îi e prea largă... şi prea 
scurtă, fiindcă mantaua lui Juan trebue să-l învelească pănă 'n 
glesne ca să-l ascundă bine, lungă ca mantaua întunericului 
peste nelegiuirile lumii. 

Don Juan are o reputaţie mare, şi nu am făcut nici o gre- 
şală cind, pe urma unei raze de Lună privind într'o culă la un 
fecior întunecat care sta cu capul în poala Domniței albe, l-am 
intrebat pe Juan dacă ar vrea să-i fie în locul aceluia. 

Nu ştiu, Don Camillo, dacă eşti convins—în fotoliul lui de 
piele Don Camillo dormea—nu ştiu dacă eşti convins că fe- 
meile nu pun decit întrebări inutile, 

Eu ştiam că Don Juan are fatuitatea unei glorii numerice, 
că era un mare statistician, şi de aceia întrebarea mea era inu- 
tilă ; Domnița albă era o femee mai mult—o cifră... Deci, zadar- 
nică întrebare. 

Prejudecätile si scrupulele sînt hirtiuţe cu care nu-şi um- 

10 


146 VIAŢA ROMINEASCĂ 


plea buzunarele el. Ce să mai poarte atunci burghezii! l-ar fi 


stat tot aşa de rău ca haina d-tale de lustrină. 

Mai ştiu că ceia ce spunea amicelor sale nenumărate, nu 
era nici madrigal, nici odă. Dacă vroiam să aud „Imnul dimi- 
netii“ chemam pe Romeo... 


Don Camillo, e aşa de fericită viaţa între d-ta şi spiritele 
eterne, încît uneori mă uit la ulmul cel înalt. In virful lui aş 
părea cu haina mea cea albastră o făşie de cer spinzurată în 
ramuri. 

Şi, ziceam de Juan: Acest scelerat împingea nemernicia 
pănă la oarecare măsură, o măsură de unde josnicia însăşi de- 
vine interesantă, dela care înainte umanul bun sau rău e destul 
de accentuat ca să formeze prototipul acelora peste care geniul 
va proecta luneta magnifiantă a eternității. 

Don Juan, în orice exemplar, ca să merite numele lui şi 
să te opreşti cu el de vorbă, are galantuonomia lui. 

Eu sînt mai sigură că ar fi închis ochii şi nu ar fi zis „nu“ 
amicel d-tale intru Domnul, Donna Frosina, venerabila mea 
duegnă, decit să se recuze. 

Don Juan avea punctul! lui de onoare, consecinte punctului 
lui de vedere. 

Orice punct de vedere implică şi desagramente de felul 
Donnei Frosina. 

Dacă n'ar fi vorba de Juan, aş zice că zidul clădirii era 
cam înalt, si ochii pindarului cam ascuţiţi. Don Juan nu începe 
decit dela acea măsură umană de unde primejdia în ea însăşi, 
fără obiect, e o atracție, ca şi hazardul, şi lucrarea în ea însăşi 
de a învinge imposibilul era vifiul lui pentru care nu menaja 
nici timp uici şiretenie, pentru ca apoi să treacă lesne înainte 
ia lucruri noi, dela subretă pănă la catastroiala Duegnă. 

De ce a răspuns Don Juan wvasiv ? „Forse“ nu e în voca- 
bularui iul şi e o defectiune. De ce te temi, Don Juzn, si de cine? 

De alţii te temi sau de tine 2... Un dubiu îmi vine asupra 
reputatiunii tale. 

„Forse che si, forse che no” eşti aşa de scelerat cum se 
spune. 

— Poate, Donna Bianca, a venit un pseudo Juan? 

— Don Camillo, logica mea are felul ei absurd dela care 
nu se abate. Eu cind văd, cînd simt un iucru, nu tăgăduesc ce 
am văzut sau simțit sub motiv că nu-i găsesc explicaţia; îmi 


LUI DON JUAN 147 


zic că este, de oarece l-am văzut 

re sau simţit, dar cauzele lui scapă 

ME pie Camillo! Papucul Papei e de vină. E un re- 
ezuitic ergiversant, un cornet 

intercepteazä comunicaţia. EP pen ha 

| Dacă acesta nu era un cuvint exclus din calendarul viri- 

litäfii sale, Don Juan ar fi răspuns: „Nu“. E mult mai masculin. 

Dar noi, Don Camillo, noi n'am întrebat în chestia asta pe 
Domnița cea alba din Povestea Clarului de Lună. Te pomenesti 
că răspunde: „Forse che si, forse che'...* Asta e cel putin fe- 
minin. 

Femeile nu prea ştiu ce vor, cînd nu se 
ele trebue totdeauna să ştie altul bine ce Aria He 

Eu, Don Camillo, dacă-mi făcea mie cineva gluma să-mi 
răspundă „Forse che si", îi spuneam ca şi Carmen: „si tu 
non m'ami io t'amo..... si io tamo bad a te“, j 

li violam îndoiala, Don Camillo! Don Camillo nu fii scan- 
dalizat. li violentam îndoiala, —dacă cuvîntul îţi pare mai ecumenic, 

O aşa întrebare pusă pentru mine ar fi însemnat un ca- 
priciu, o curiozitate sau o atracţie involuntară. Toate trei lucruri 
respectabile şi efemere. 

Lucruri care ar fi murit de mult într'o lună de tăcere, ane- 
voe înfăptuite, ca de natură un flutur, şi lesne ucise. Eu însă, 
Don Camillo, mă găsesc cu d-ta aşa de bine că nu doresc ni- 
mic decît poate un cutremur care să ne mai sdruncine fericirea, 
sau un ciclon care să ne mai sgudue liniştea. 

Don Camillo, cînd te gindeşti bine! Eu sînt sigură că Don 
Juan ar fi stat în Paradis pentru Donna Frosina. 

A închis ochii şi a dat. Ne inchipuim numai, Don Camillo, 
nu fii aşa mişcat! 

Donna Frosina fâră de darul ästa, ar fi dus în Purgatoriu 
un suflet chinuit de dorințe libidinuase si ascunse, un suflet ipo- 
crit şi răsvrătit, un suflet nerecunoscător pentru calma d-tale 
prietenie, răutăcios şi veninos ca al tuturor virtuților implacabile. 

Donna Frosina după darul lui Don Juan ar fi o matronă 
cu mîinile, obrazul şi sufletul mai răbdătoare cu răbdarea d-tale, 
Don Camillo, ingäduitoare cu cmeneştile necazuri, iertätoare 
cu toţi cei ce au a li sc ierta, si pioasă fără räsvrätire, Suflet 
gata pentru cimpiile Elisee. 

Ce drăguță băbuţă ar fi Donna Frosina. Nu te supăra Juan, 
îmi vine să rid. Imaginea... 


1482 VIAȚA ROMINEASCA O O O OOOO 


Dar tu nu te temi de ridicol; dela măsura ta înainte se în- 


fruniă primejdia acestui mărunt duşman. Caritatea ta, mai vie ca 
o rece monedă de aur, are ceva din imolarea de carne şi de 
singe a Nazarineanului. ? 

Se zice, Don Camillo, că pentru femei lubirea e marea da- 
raveră a existenței, —fireşte pentru unele, pentru cele mai multe ; 
iar pentru bărbaţi ar fi numai o destul de mare daraveră. 

Eu, am surisul, surisul care ştie bine contrariul... Dar am 
socotit totdeauna că e o proastă întreprindere să detronezi regi 
ca să aduci alţii în loc. 

Dar dacă după o eroare veche, tot aşa da fastidioasă ca 
una nouă, am admite că pentru bărbaţi amorul e o daraverä mai 
mult sau mai puţin importantă, apoi pentru Don Juan el era cea 
mai importantă,—singura, Și desvelit de orice atribute ale poeziei, 
portretul lui strict uman nu-i atribue nici o funcţiune, nici o pa- 
siune, nici o manie, nici un gust—decit unul, 

Don Juan, dragul meu juan,—ca să judecăm pentru cine 
amorul e o mai importantă afacere: ştii tu ce tranșează prepon- 
derenta între capital şi muncă e Grevele. 

Să ne închipuim o grevă... Ce zici? 

Banul! Autncratul, Imperatorul, Dictatorul — banul, adunat 
cu sudoare, cu cinste, cu trudă, cu tălhărie, cu crimă, cu ruşine, 
—sub formă ipocrită sau sfruntată, ce plăteşte el fără măsură ?... 

Dar sufletul ! al oamenilor buni, virtuoşi, cuminţi, — unde 
şi-l asvirlă ei, în ce abis?... Cum se chiamă? O dac'as găsi 
un nume adevărat... dar nu pot. l-aş spune pe nume dar nu-l ştiu... 

Voltaire, care avea un nume bun la sceptici, deşi acum 
ultimul adolescent e mai sec la suflet ca acest genial denegator, 
— Voltaire scria despre timp: 

„Tout le consume et l'amour seul l'emploie“. 

O eroare curentă pune Luna în serviciul unei categorii da 
oameni destul de ciudafi la apucături, numiţi Poeți. 

Imi închipuesc uşor că nopțile fără lună erau mai comode 
lui Juan, dar nucred că pe vremea lui luna se jena să-și par- 
curgă mensualitatea şi să apară oricind, 

Nu luna m'a făcut să mă gindesc în noaptea ceia la acest 
signer Juano, ci oficiul celor doi. 

Stau să-mi aduc bine aminte... Nu poate fi îndoială. Panto- 
mima lor era eloquentä: erau ai tăi, Juan ! Nici urmă de senti- 
mentalism nu-i desonora în clipa cind i-am zărit. 


LU RO m 149 
Uite, Don Camillo, ce frumoasă Lună! inundă cu lanterna 

ei de raze albe cămaşa cu dungi verzi a lui Don Pedro grădi- 

natul, răstignită cu cele două minici întinse pe fringhie, a cărei 

umbră proectează o gigantică armură argintie pe gazonul fraged. 
E iluzoria proporţie a nopților lunare... 


XVII 


Juan, eu fireşte, judecind bine, m'am născut pe lume ca să 
mă cert cu tutorele meu, Don Camillo, şi chiparosul din colţ a 
răsărit, ca să umbrească geamul dela bucătărie. 

E frumos chiparosul din colţ, Juanno. Ori, pentru a-mi îm- 
plini destinul, azi mă certam cu Don Camillo, 

Don Camillo şi cu mine sintem totdeauna de acelaşi pä- 
rere contrarie, 

Ce bine a alcătuit Divinul universul. la inchipueste-ti că 
nevoiţi să stăm amindoi aci închişi, două făpturi anodine, Don 
Camillo un prelat despopit şi cu mine, amica d-tale, am fi avut 
asupra contestabilelor întimplări umane aceleaşi idei. Convorbi- 
rea noastră ar fi fost leşuită ca mogmoanele din grădină, şi ar fi 
căzut ca pietrele pe care le arunc în basin şi care cad fără nici 
un sgomot. 

Am spus lui Don Camillo, stind pe fereastră: E un gust 
poate absurd, dar un gust pozitiv: aş minca smochine proas- 
pete din smochinul care se vede de aci în parcul vecin. 

Știu bine, Don Camillo, că smochinul nostru e de cea mai 
bună speţă, nu zic că are gust rău, atit cît poţi judeca un fruct 
fără a-l compara cu altele similare, nu zic că nu e un smochin 
fertil. D-ta cu generozitate îmi oferi aproape zilnic, cela ce mă 
face să cred că ele sint pinea noastră cea de toate zilele ; une- 
ori îmi plac şi adesea mi se face satiu de ele; totuși după multe 
desbateri pro şi contra cu mine Insämi, am stabilit din indicii 
incontestabile că smochinul de alături trebue să aibă gust bun. 

Don Camillo, ştiu ce ai să-mi spui despre păcatul läcomiei, 
despre parabola fructului oprit şi despre Infern. 

Tot ce-ţi pot riposta e că împărtăşind asupra acestor pri- 
mejdi!, aceleaşi ide: cu d-ta, simt gust să mäninc din smochi- 
nele de acolo. Nu în sufletui meu stă păcatul, nici în creerul 
meu crima,—buzele mele poartă nevrut dorinţa. 


Nu am poftă de vorbă, Don Camillo; altfel am putea cer- 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ceta prin descompunere elementele acestei dorinti insolite si an- 
techriste. Acele fructe poartă în ele säminfa gustului meu, sau 
e ea numai în mine? 

Smochinul creşte demult pe locul lui în grădina lui Don 
Antonino, şi eu stam demult la geamul domniei-tale. Smochinul 
s'a uitat întăi la mine, Don Camillo,—sau eu la smochin ? 

— Ce idei, Donna Bianca, ce idei! 

Tot smochine |... cele de aci umplu cu gustul lor buzele 
mele şi le primesc. Pentru cele de colo buzele mele îşi pregă- 
tesc un gust care le cere! 

Tesätura de fibre fine ale savoarei le aşteaptă şi adaogă 
lucrarea dorinţii la savoarea lor proprie. 

Să scurtăm, Don Camillo, şi mai ales nu mă întreba cu o 
elocventă oroare „De ce?“ Nu cunosc o mai sarbădă întrebare. 
Cine ştie de ce? Ce am folosi să ştim de ce? 

După multe calcule, d-ta recunoşti că eu nu am obiceiul 
furatului, crezi că voi sfirşi pläcuta mea existenţă inaintea 
acestui parc inviolabil. 

Nu voi sări niciodată peste gard să culeg smochinele lui 
Don Antonino fiindcă, cînd sari peste garduri te sgirii, şi cind 
te sgirii fi se strică pofta de mincare. 

Dar dacă trecînd peste gard vor veni ele la buzele mele, 
voi minca cit voi mai avea poftă. 

Am oprit orice ripostă a lui Don Camillo. invariabil, după 
ce a ascultat cu atenţie ce-i spun, mă combate cu o spaimă 
delectabilă ;— eu fără să-l ascult îl neg întotdeauna, fiindcă fă- 
cînd cu amănunţire și definitiv studiul astral al circonferenţei 
sale cerebrale, am stabilit că nici una din ideile lui Don Camillo 
nu-mi poate conveni. 

Aşa m'am certat azi cu Don Camillo, Juan. Viaţa doară e 
un paradis pierdut. 

Smochinul lui Don Antonino m'are spirit, Juan: nu i-am în- 
trebat dacă consimte să fie mincat de mine. 

Arborii fructiferi nu au liber arbitru. Că vrea sau că nu 
vrea, îi voi zice: 

— lo ti vorei! 

Egoismul e zeul cel mare, Nu e el la baza existenţei noas- 
tre? Si dacă egoism înseamnă viaţă, tot el înseamnă şi feri- 
cire. In ziua cînd dorinţa mea precisă de tine, care nu e nici 
în suflet, va concorda, îți voi zice ca smochinului de peste gard: : 
Jo ti vorei! smochinului al cărui fruct al păcatului sfarmă pe « 


Es LUI DON JUAN o M 
buze o acză duiceatä singeratä, şi a cărui coaje stoarsă o"a- 
runci cînd vrei. 

Don Camillo! Don Camillino! Eu ştiu totdeanna cu cine 
vorbesc. Cu Don Juan vorbesc, Don Camillo 1... 


xviii 


E o buiă de ivoriu alb, rotundă și lustruită ca o alună gi- 
ganiică—o bulă de ivoriu patinat cu tonuri blonde ain polenul 
pipăitului—învăluită cu o ceaţă aurie ca fumui vaporizat al ți- 
gărilor umplute cu fire de tutun aromitor. O bulă de ivoriu cit 
o nucă minusculă, luată dela un joc de savante pierderi de 
vreme, al lui Don Camillo. 

In albia palmei mele stă în nestabil echilibru; dar mai ales— 
producţie extraordinară—o gonesc încet pe braţ înainte, şi ca o 
balerină pe firul de sîrmă, lunecă nesigur pe drumul unei vine 
mari, albastre, ca un fluviu în geografia apelor umane, 

Merge încet şi legänat pănă se așează în gropiţa închee- 
turii cotului şi iar se întoarce mai primejdios înapoi, până în 
virful ultimei falange a medianului. 

Pe masa netedă o asvirl şi se duce vertiginos până la mar- 
gine, dar înainte de a cădea in abis—emoţie violentă !—o apuc, 
Apoi îi dau drumui în poală :- pe leagänul ei merge amefit până 
la primejdia căderii şi o prind cu palpit puternic... Si iar... 

Dar odată se rostogoleşte pe covorul mai puţin oriental ca 
principiile lui Don Camillo, şi îngenunchiată alerg după ea cu 
nerăbdare sufocantă... Am găsit-o! 

Deodată mă cuprinde o spaimă. Mi se pare că o prezență 
invizibilă, un principiu de forță si de stăpinire mai ager ca mine, 
cea stingace, vrea să-mi smulgă—mica minge de ivoriu. Unde 
“o ascund? repede pe buze... o apuc în gură; în încăperea in- 
fierbintată, răcoarea ei de fildeş s'a înfiorat. 

Cine mi-e dușmanul, la jocul ăsta mic?—Sint singură. 
Portretul tău, Juan, se uită din cui, cu ochi negri minjifi ca de 
tăciune, şi pe masa lui Don Camillo un cameleon de bronz mă 
priveşte crunt. Tu eşti, Juan? Sau şarpele? 

Tu eşti, dar nu te mai recunosc, dorinţa ta dintäi nu mai e 
amorul, e victoria. Vrei să invingi la jocul ăsta mic; buzelor 
nu le mai vezi scoica de floare rozată, ele îţi par o poartă in- 
chisă şi vrăşmaşă spre drumul voinţii tale înfruntate; le apuci 


152 VIAȚA ROMINEASCA 
cu ale tale fără milă, cum ai smulge un obstacol. Un fir sub- 
tire de singe nefisnit mi-a conturat gura duşmană alei tale, du- 
rerea i-a deschis caliciul.— Durerea şi singele sint triumtătoarea 
infringere a femeei. Acum, strinşi ca două şiruri de ziduri cre- 
nelate, dinţii mei se apără, şi ai tăi, de fildeş mai tare şi mai 
ascuţit, îi atacă fără îngăduință.—ca o pirghie mi i-au întredes- 
chis ușor... şi fără să clipesc, cu ochii într'ai tăi cei duşmani, 
duc mingea minusculă în fundul palatului, spre gitlej. 

Nu eşti tu Juan, e şarpele—e cameleonul! 

Limba lui lată şi uscată de monstru, se bate cu a mea, 
cea sinuoasă şi umedă, loveşte ca o lopată puternică... 

Sint singură, Juan, în biroul lui Don Camillo, şi mă joc cu 
o bulă de ivoriu dela unul din savantele jocuri de pierderi de 
vreme. Am adus mingea acum cäldutä înapoi, pănă pe buzele 
mele reci, pe care mi le muşcasem singură conturindu-le cu un 
fir de singe neţişnit, şi deschizindu-le dispretuitor am lăsat să 
lunece mingea de fildeş pe covorul mai oriental ca principiile 
lui Don Camillo. 


XIX 


„ta Sancta Tereza din părete... 


Ce bine înţeleg, abia acum, Juan, şi ce tirziu, ceia ce tu 
ai prețuit întotdeauna şi pe deasupra a tot! 

Don Camillo doarme, şi eu nu dorm nici chiar nu visez— 
mi se pare numai că mi se rupe gura sub sărutări şi-mi trec 
de-alungul mini desmerdătoare pe trup. 

Si împrejur se înalţă zidul, Imi pare că mereu se înalţă 
şi mereu se stringe, şi de ce se stringe, de ce mă sdrobesc 
strinsori închipuite.—ŞI astăzi m'am sculat cu ochii bătuţi, la 
fel cu Sancta Tereza din perete. Am explicat lui Don Camillo 
aiurit, că sfinţii s'au canonizat pentru desfătările ce au pierdut 
aicea jos, nu pentru aureolele ce au cistigat aiurea... Juan! 


XX 


intimplare... 


Juan, astăzi mergeam pe stradă... 
Ce fel? Nu ti se pare lucrul ăsta destul de important ca 


he ________HUI DON JUAN 153 
să merite osteneala unui factor care să facă drumul pănă în E- 
ternitate, sau poate chiar crezi că te-am supărat din olimpica 
ta lene pentru un lucru de nimic? 

Te înşeli, Juan! A merge pe stradă înseamnă a fi liber, 
a se bucura de aer, de spațiu, a nu simţi în jurul său celula; 
a-şi auzi pasul sunind pe drum, fără alt pas de temnicer înapoi. 

E ca şi cum ai avea aripi. Ce fericit trebue să fi fost 
creatorul în ziua cînd agätind primei paseri primele aripi, i-a 
dat drumul. Să-l întrebi dacä-1 intilnesti cumva pe-acolo—eu 
cred că a avut o impresie desfätätoare, 

Mergeam, zic, pe stradă și mi s'a întimplat ceva... Intinzi 
urechea, Juanito mio?  „Intimplările“ se mai tălmăcesc „aven- 
turi“ şi subiectul nu-ţi displace. 

Don Camillo ar zice dimpotrivă: ,Ti s'a întimplat ceva. 
Vezi! nu ţi-am spus eu să nu umbli singură? Dacă erai cu 
mine nu fi se întimpla nimic“. 

„Nimic“, Don Camillo,—nimicul e o plantă pe care o se- 
meni şi cultivi cu îngrijire în grădinile sufleteşti ce-ţi sint in- 
credinfate—o semeni şi o culegi. 

Nu există nimic care nu are două fete. Sint o mulţime 
de oameni obosiţi de întimplări felurite care se aruncă întrun 
fotoliu, exclamind cu un oftat: „lată însfirşit o zi în care nu 
mi s'a întîmplat nimic !* 

Și sînt alţii care pot zice uneori: „lată însfirşit o zi în 
care mi s'a întimplat ceva!“ 

Ce melancolic cuvint! Iţi vine să scoţi pălăria înaintea lor. 
Toţi iloţii, toţi infirmii, toţi cei care au stat nemernici alături de 
viaţă, alături de furtunile ei, fără fapte, ţi se înalţă în suflet 
cu ochii lor trişti de sclavi. 

Mi s'a întîmplat că un trecător... 

Am uitat ce mi s'a întîmplat, Juan! Ce lucru mic va fi 
fost, care n'a tras nici o dungă? Am privit cerul,—toate dru- 
murile, toate lumile lui erau insemnate acolo etern,—şi am în- 
teles ce puţin ni se întimplă nouă şi ce putin însemnăm... 


XXI 
„lumini roșii şi verzi.. 


Juan, de cînd ai umblat prin grădinile carmelului, florile 


154 VIAŢA ROMINEASCA f 


de pe boschete poartă bizare estompări rumene, Un şarpe verde 
mort pe o alee, acelaş care mă muşca anul trecut cînd vinde- 
cam cu frunze de bujor urmele lui înveninate, pare şi acum un 
juvaer de nepretuite smaragde, Si peste tot lumini roşii şi verzi 
pătează strălucirea grădinii. 


Fum... 


Azi, după atita timp, în camera umbrită, ca 'ntr'o cadelnifä 
stinsă de mult, mirosul de ţigară a plutit aşa de gustos că am 
cătat cu ochii fumul, şi ’n talgerul smălțat ţigările strivite—tă- 


mie modernă a vorbelor nerostite si vaporizare a simţirilor ne- 
lămurite... Fum ! 


XXIII 
„numai odată n'ai cules... 


Juan! nu ai trecut de geaba prin ţara şi locul meu: sint 
gata. Cu încetul floarea păcatului ce räscolesti pretutindeni îşi 
coace seminţele în parcul grădinilor mele, păzite cucernic de 
Don Camillo. 


Bianca Porpor. 
ue bn, pay înflorit superb numele ei alb şi roşu 

Juan, numai odată n'ai cules. Și în buchetul tău e parfum 
de crin, dar crinul lipseşte. 

In grădina noastră de aci, floarea cînd e coaptă şi necu- 
leasă, se rupe ea singură de pe tulpină si se dă drumetului care 


a fost scris să vie în pragul porţii, în clipa cea bună. Si ele 
cel mai bun fiindcă a venit la vreme, şi a venit la vreme fiindcă 
era cel bun. 


XXIV 


„puriim în noi toate presimfirile. 


Am întilnit o amicăa ta, Juan, care de atunci e si a mea. 
Și fără voie ţi-am rostit numele. 


LUI DON JUAN DT 155 

Era în camera unde stam noi de vorbă, şi odaia intepenitä 

cu jilturile ei mai vechi cu un an, părea à nu şti că timpul trece... 

Don Camillo te-a uitat îmi pare, şi păzeşte mereu de geaba 

grădinile dorințelor mele flămînde, cum va păzi pe ale dorințelor 
sorbite, 


„Ştii, braţul meu alb rotunjeşte cupa lui în oglindă, dar 
nu mai plinge. 

Cind vine craiul Primăverii noi, să se uite prin geam cu 
ochiul lui regesc de Luceafăr, mă ascund să nu mă vadä,—mä 
înfăşoară un văl alb ca pe o mireasă a darului de bună voie 
şi-mi tremură în mini gata să mi se desprindă de pe piept. E 
tăiat dintr'o pinzä vrăjită, cu firul îndoit, —alb ca e marmoră pe 
o faţă cînd îl faci mantie sau linţoliu,.. iar dacă te-ai culcat în 
el cu amorul, e asternut înflăcărat pe care mori, ca 'ntr'un regesc 
linfoliu de purpură. 

Cum purtăm oare în noi toate presimtirile şi găsim singuri 
gesturile principiilor eterne ? 

Cind mă jucam cu o bulă de ivoriu singură în sala car- 
melului, nu ştiam, ţi-o jur, Juan, că este o minge impalpabilă de 
pasiune şi de singe, care luneca de pe buze în gitlej, nici jocul 
gemăn care o caută şi o ascunde în lupta cea eternă. Dar e mai 
crud jocul şi buzele nu scapă reci din el, ci îndurerate ca o 
rană caldă, făcută de dinţii lacomi întrun fruct prea copt. 


XXV 


Cind mă întorc fur;ş în pragul mănăstirii, ostenitä de fe- 
ricire, şi-mi palpită şi teama și nădejdea—pe cînd Don Camillo 
mereu păzeşte palatul cel pustiu — văd uneori mantaua ta cea 
neagră filfiind agäfatä pe ultimul gard al grădinii, ca un talis- 
man protector de amoruri vinovate. Şi e poate numai un joc de 
umbre. 

Juan, cavaler nelegiuit, născut în Spania cea veche, cu suflet 
aspru ca pămîntul ei cel ruginiu ca şi coamele cele sterpe, cu 
ochii negri ca un corb din pinii sumbri ai Pirineilor, —îmi pare 
acum prea departe drumul pănă în Eternitate ca să te 'ntreb : 
Tu, cel care o singură dată n'ai cules, ce crezi ? Pretuesc toate 
femeile ce le aveţi, cît cea pe care n’afi avut-o? 

Voi întreba aiurea mai aproape, gură cu glas, să-mi spue 


156 VIAŢA ROMINEASCA 


nt 


dacä femeia care vi se dărueşte, pretueste cît toate fericirile 
care v'au lipsit... 

Voi întreba, dar nu voi aştepta răspunsul, căci îl cunosc. 

Juan, aş vrea să-ți fac un dar, si nu știu dacă e urit sau 
frumos, fiindcă străbuna mea, Eva, a amestecat apele celor două 
isvoare de Bine si de Rău... Cavaler diabolic, îţi promit că-mi 
voi lua un mire al păcatului cu numele tău predestinat. Sint eu, 
Juan, acea care-ţi vorbeşte sînt eu, cu rochia albă ca gitul min- 
dru al lebedei, stropită cu lalele singerate ale dorințelor. 

Ce frumoasă e viața, Juan! Adesea, seara, cînd sufletul 
meu rămîne desbräcat ca şi mine cînd scot ultima pinzä, îmi 
zic,—fiindcă fără de prețul ce punem pe ele şi trupul şi sufletul 


nostru goale nu mai sînt nimic,—îmi zic: „De nu m'as mai des- 
tepta mîne !*.. P j 


Aşa scria în ciclul lunar al XVI-lea, lui Don Juan în Eter- 
nitate, Bianca Porporata. 


p. c. Hortensia Papadat-Bengescu 


Mai 1915 — Mai 1916, 


Note pe marginea cărților 


Dumitru C. Moruzzi: Pribegi în țară ripită. Roman 
social basarabean. 


Sint unele cărți care, deși imperfecte din punct de ve- 
dere artistic, ne cuceresc totuși cu încetul prin adevărul ome- 
nesc al fondului sau prin ideile pe care le trezesc în noi, 

Romanul social „Pribegi în ţara ripită* a lui Dumitru Mo- 
ruzzi e dintre acestea, 

Dacă unele situaţii falge, citeva scene de romantism naiv 
sau disertafii lungi şi nu totdeauna în legătură cu subiectul ne 
impresionează displăcut pe alocuri, reconstituirea trecutului e vie, 
unele caractere sint viguros desenate şi nota satirică ca şi umo- 
rul nu sint fără farmec. 

Acest boier de viță domnească căruia nu-i lipsea lineţa 
ereditară a devenit abia la bâtrinefe un scriitor, 

In stilul său nu se vede nimic din influența literaturii nouă, 
nimic din preocupările ei artistice, dar nici din mijloacele de eftin 
efect, 

Proza lui are ceva spontan gi sincer si povestirea curge 
incet, luminos si limpede ca riurile care străbat alene şesurile 
intinse și bătute de soare ale Moldovei noastre. 

Dragostea caldă a pămintului şi a naturii, sănătatea mo- 
rală, optimismul, seninâtatea clasică ne aduc aminte, de un Ne- 
gruzzi, de un Alecsandri, de un Gane, de un Rosetti, de frumosul şir 
de prozatori pe care l-a dăruit rominimii boerimea moldovenească, 

In această privință Moruzz continuă o tradiție și Insamnä 
poate un siirşit. 

Romanul lui evocă viața sufletească şi socială a Basara- 
biei In cursul unei jumatati de secol si valoarea sa documeniară 
va crește desigur odată cu vremea. 

Dar acest roman conţine ceva mai mult, o problemă și un 
conflict dramatic care frămintă două din personajele principale. 


458 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Un accent personal vibrează Intr'insul și se pare câ autorul 
l-a trăit In propriul lui suflet, 

Şi acest conflict dă romanului cu toată compoziția lui dez- 
dinatä şi lipsită de sentimentul just al proporțiilor, o unitate or- 
„ganică şi în acelaş timp o semnificaţie adincă. 


+ 


In iarna anului 1855, prințul Alexandru Mavrocosta, de neam 
- domnesc, dintr'o familie greacă dar aşezată în Moldova de mai 
multe generații e nevoit să o părăsească, 

Victima a unor intrigi feminine fâsute la curtea lui Grigorie 
„ Ghica, el fusese acuzat pe nedrept pe Itngă generalul Coronini, 
comandantul trupelor austriace ce se aflau atunci In ţară, că ar 
fi trădat Rusilor unele secrete de stat, 3 

Nacăjit pe domn şi pefarä unde nimeni nu avusese curajul 
să-i ia apararea, viozindu-si în grabă şi pe un pret mic moşiile 
„din Moldova, el trece in Basarabia, hotârit să rupă orice legatură 
¿cu vechea patrie şi să devie un supus credincios al țarului, 

Cu toate ca avea un suflet generos şi entuziast şi fusese 
educat In Apus, Mavrocosta pierduse increderea în viitorul nea- 
mului. „Mai bine vernapodan rus decit raia turcească“ spune 
el bätrinuiui boier Rusu din Chişinău. „Odată ce m'am incredințat 
că acest neam se va pierde in neam rusesc, de ce nu i-aş lua 
cu douăzeci de ani înainte“, 

Necunoscind decit foarte vag Rusia, la inceput Mavrocosta 
e plin de speranţă in viața nouă pe care o va duce aici şi greutățile 
pe care ie prevede peniru el, bâtrinul boier, nu-i tulbură opti- 
mismul, 

In faţa soborului din Chişinău cneazul Mavrocosta jură ere- 
dință țarului pentru el şi urmaşii săi. Bine primit de aristocrația 
rusă, prin stăruința prințului Gortciskof care comanda pe atunci 
trupele din, Basarabia, el obține dela far ukazul de revizuire a 
unui vechiu proces pentru două moşii din ţinutui Sorocei, care 

- aparținuseră soției lui şi în curind cistigä procesul. 

In primăvară, cneazul se duce sâ-şi vadă moşiile. Pana la 
ele străbate numai sate si tirguri moldoveneşti: Paşcani, Pere- 
secina locuita de răzeși şi mazili coboritori ai Lipcarilor lui 

~Stefan Vodă, Orheii cu codrii lor seculari, Baltele cu casele Ca- 
targiului, Soroca așezată pe malul Nistrului intr'un loc incintätor 
şi poetic, Aproape de tirg erau și satele stăpinite de Mavrocosta, 
. Cosâuţii şi Ciripcâul cu bisericuța zidită de laniţă Sturza, pri- 
vind dincalo.ce-Nistru da orăşelul lampoli şi la clmpiile cultivate 
ale Podoliei, 4 
Taranii.o duceau bine pe atunci, viața curgea din belşug, 
relațiile între ei..şi boer erau patriarhale, Duminica se Intiineau 
cu toții la, biserică. unde slujba era făcută în limba şi după tipicul 
: Ţării Moldauei, 


___ NOTE PE MARGMEA CARTILOR 159 
La întrebările lui Mavrocosta care voia să știe cum se im- 
păcau färanii moldoveni cu stăpinirea rusască, aceştia răspund : 
„Trăim bine cu dinşii, sint doar creștini ca şi noi, numai ceva 
mai harnici la băut rachiul şi mai lunguți la mină“. Se pling 
impotriva cinovnicilor, mai ales a celor de origine moldovenească : 
„Dar să te ferească sfinţii de un moldovan cind apucă să imbrace 
șapcă“. Cinovnicii le tot spun că slujba bisericească dacă nu-i 
făcută pe ruseste n'are trecere inaintea lui Dumnezeu şi ame- 
nință cu urgia imparatului, dar vorbele lor nu prind căci spune 
Moş Sandu „cit lumea n'or putea să facă din moldovan, rus“, 

Pe cind Mavrocosta se ocupa cu administrarea moșiei şi 
munca cimpului, domnița Ruxanda, conducea gospodăria curții 
şi se ocupa de educaţia micului Titi, 

De neam domnesc şi ca, soția lui Mavrocosta, avea unele 
prejudecăți aristocratice în firea ei delicată şi gingașă. | 

Luase pe lingă copil o guvernantă franceză, căci ea nu știa 
să citească romineşte decit In cartea de rugăciuni, Deşi avea am- 
bitia să facă din copil un diplomat al țarului pentru care arata o 
mare admirație, nu voia să-l dea în şcolile rusești, căci educată 
intrun pension din Lemberg considera limba rusească ca o-limbă 
sălbatecă, cu mult inferioară celei poloneze. 

Sfatuit de vecinul de moşie, un general rus în retragere 
Starov şi voind să arâte țarului recunoştinţă pentru bunavoinfa 
care i-o acordase, Mavrocosta se hotărăşte să se prezinte la curte 
cu prilejul serbarilor incoronärii care aveau loc la Moscova, 

El porneşte cu careta cum se călătorea pe atunci. După ce 
sirăbate Ukraina cu stepele ei intinse, pe cind se apropia de 
Kiev aude nişte farani Ruteni care treceau cu carele vorbind mol- 
doveneşte. Mavrocosta află cu uimire că erau Moldoveni aduși 
de Cantemir şi rămaşi prin părţile acestea, 

După trecerea Niprului incepe a auzi in locul armonioasei 
limbe hohole, pe cea velico-rusă, mult mai aspră. Casele țărănești 
sint In aceste ținuturi de brad, dar îără acareturi și cu un aspect 
mai frumos ca cele din Ukraina. Mavrocosta e Ingrozit insă de 
murdăria care domneşte inauntru. i 

După opt zile de călătorie ajunge Insfirgit la Moscova unde 
incepuscră serbările Incoronärii, Recomandat contelui Adlerberg, 
ministrul curţii impărâteşti, de cițiva cunoscuţi din aristocrația 
rusească, Mavrucosta e Introdus la clubul marilor comercianți 
uade joacă cärti cu acești negustori din Moscova care-l minu- 
nează cu bogăţia lor. 

Fastul bizantin si oriental al ceremoniilor, incoronarea fa- 
rului urmaş al lei Vladimir monomahul şi apărător al credinţei 
ortodoxe, impresionează pe Mavrocosta în chip straniu, 

E primit la curte, unde toată lumea vorbea numai franfu- 
zeste sau nemțeşte şi apoi in audiență de far. Acesta-l privește 
ca pe un fel de animal curios şi îl Intreabä lucruri naive asupra 
Moldovei. Numit gentilom al camerii majestäfii sale, el e nevoit 
să facă obicinuitul turneu la marii duci. Calea onorurilor räminea 


160 VIAŢA ROMINEASCA 


deschisă lui Mavrocosta dar el nu dorea decit să se întoarcă cit : 


mai degrabă la moşia lui, Se simțea străin și în suflet începea 
să-i incolfeascä indoiala, dacă In țara pe care v adoptase de voie 
nu va răminea un străin, totdeauna, 

Patru ani trecură. Familia Mavrocosta petrecea vara la țară, 
pe moşiile de pe Nistru, iar iarna In Kişinău. Titi era acum de 
nouă ani, vorbea perfect frantuzeste si ti plăcea mai bine să se 
joace cu faranii din Ciripcău decit cu băcţii cinovnicilor ruși ai 
Chişinăului. 

Mavrocosta avea un fiu Andrei din prima căsătorie. Acesta 
slirşise acum liceul la Paris și scria cneazului că vrea să râmină 
in Franţa şi să intre la Brest In şcoala de marină, 

Cneazul care voia să-l aibă pe lingă el, se hotări să facă 
o călătorie la Paris să-și aducă fiul, indreptindu-l pe calea cea bună. 

După o călătorie pe Dunărea până la Viena, ajunse la Paris 
şi la Intoarcere, din cauza unui proces, se opri mai mult la Pe- 
tersburg unde fu nevoit să se prezinte iarăşi la curte, 

Râmase mirat de schimbarea care se observa in societatea 
înaltă. Aproape nu se mai auzea limbă Slrăină, se vorbea mai 
puțin de străvechea menire a monomahului apărător al ortodoxiei 
şi tot mai mult de țarul alb şi de pajura cu două capete 
care trebuia să stăpinească în ghiare intreg pämintul, Suvalov 
si Gortciakov, sfetnicii ţarului Indrumau politica imperiului tn 
senzul ideilor lui Katkov şi Pobedonoszev, Prin saloane se dis- 
cuta atunci cu aprindere eliberarea robilor, marea reformā care 
era la ordinea zilei, La un prinz cu Katkov si vobedonoszev, pe 
care-i cunoștea, Mavrocosta, ca vechiu student german dela Hei- 
delberg, ca bonjurist moldovan care in revoluția dela 48 iși pri- 
mejduise viața şi nu avusese decit robi țigani pe care printre 
cei dintäi fi eliberase, găsi prilejul să felicite pe Katkov ca in- 
sullase ţarului o idee atit de dreaptă si generoasă ca acea pe 
care Alexandru al Il-lea avea inienfia s'o îndeplinească, 

Katkov ti răspunse zimbind: „Crezi că noi am luptat pentru 
ideile noastre și am făcut pentru ele atitea jertie numai din dra- 
gostea faranului rus? El este deprins din veacuri cu robia şi In- 
tunericul, Ar mai fi aşteptat bucuros un veac, inainte de a rlvni 
să mai stăpinească altceva decit vasele şi pielea. Cine ştie dacă 
nu se va răzvrăti impotriva celor care vor să-l scoată din obi- 
ceiurile sale străvechi ? Nouă, prinfule, ne arde cu totul de alt- 
ceva: rusificarea Polonejilor si a Rutenilor. Prietenul nostru Po- 
bedonoszev, ce şade aläturi cu d-ta la masă, a lucrat destul de 
frumos incă sub Niculai Pavlovici, readucind la dreapta credință 

sute de mii de suflete, smulse odinioară bisericii prin uneltirile 
şi siluirile preoților catolici şi ale nobililor polonezi, care în mare 
parte stăpinesc moșiile prin părțile acelea. Peste doi ani cel mult, 
mulțumită silintelor lui Pobedonoszev, nu vei mai găsi picior de 
uniat în toată Ukraina gi Polonia, să-l cauţi cu luminarea. De 
bisericile catolice insă e mai greu să te legi, din pricina statelor 
catolice din Europa. E timpul ca legea insuflată de mine, să vie 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 167 
____NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 167 


moşiile, virind prin acest mijloc vrajba între ei şi 
farani Jor. Se mai poate Că mai curind decit te gindegti să-l vezi 
pe hlopul malorus gi pe cel polonez, alungind pe panii lui cu 
coasa, furca şi topoarele pentru a le lua pămînturile. Teza 
„Lipsind păturile neruse de acea pătură, care este hr ati 
şi cea avută, le tăiem dela rădăcină orice Incercäri şi orice mi- 
j răzvrătiri etnice“. à 
zur g cind Mavrocosta răminea aiurit, Katkov continuă : 
„Este neapărat să mistuim mai tntāiu ceia ce am înghițit 
până acum, adică să rusificäm popoarele din cuprinsul pesé ~ 
Bine infäles că nu vorbesc de cele sălbatice, ca tătarii, cerkej + 
kirghijii şi celelalte, care nu ne pot vătăma şi ne aduc ez 
in timp de räzboiu o cavalerie numeroasă, în stare tocmai prin 
sălbătăcia ei, să sperie pe dușman. Odată aceasta tacut, ceia ce 
după credința mea nu va cere nici zece ani, vom înghiți age ve 
voastră de obirgie, care n'are ce căuta printre popoarele slave. 
Tot mai bine va fi sub noi decit sub Turci mai ales că A noi 
de o credință. Apoi va veni rindul Bulgariei, Serbiei libere e 
celeilalte a Sangiacului Novi-Bazar, a ] sniei, re br h 
intrun cuvint a tuturor Creștinilor slavi şi neslavi din Turcia. 
Veni-va indată ori laolaltă şi alipirea Slavilor din er cu 
Galiţia şi Cracovia, a Boemiei, Croaţiei, Dalmației. cu, ine 
spunea Mencicov Impäratului aaga Pavlovici: Drumul spre 
i Sire, trece prin Viena Via 
Pi Par et tables atunci ceia ce simfise dela tie că 
nu va putea fi niciodată rus şi că rădăcinile care-l legau de à av 
in care se nâscuse erau mai puternice şi mai profunde dec 
opera cu totul la aspirațiile de mărire la care obirgia, 
inteligența și cultura i-ar + ce a se hotări să ducă viața 
i obscură a unui boier de b : 
a tA urmâtori vindu moșiile de lingă Nistru și ca să fie 
mai aproape de Moldova şi de laşul în care copilârise, ra, a 
Buzduguna si Dänufenii de pt eme Eyes aici se z 
sa, Galata şi turnurile Mitropoliei ne. p 
baza momentul P lecārii din Ciripeâu țăranii ae gg si Lars 
ori Mavrocosta se cäi ep aie de pasul pe care-l făcu 
sub imboldul nepotolit al inimii, À > 
D rm lui on SP cu simpatie toate mișcările ce mere 
cipare ale popoarelor asuprile de autocratismul rus şi în poe 
revoluției dela 1863 el ajuta cu e i „a plecarea 
tinăr era preparatorul lui Titi. i | 
tes User scana, Maroc o salută cu mirare și cu 
entuziasm si ar fi ascultat chemarea lui Cuza cu PE 
In copilărie și li rămăsese prieten, intoreindu-se în far » 
cavalerismul lui nu i s'ar fi or că en i să respecte pănă 
jurămintul care-l făcuse faru : 
î ps Logis Bului celui mai mare Andrei, avea refiran 
nacazuri. Plin de fumuri aristocratice, el disprefuia Mo ză 


‘4 


162 VIAŢA ROMINEASCA 


mai mult incă pe țărani. După ce se Insoarà cu fata unui grec care 
conducea o casă de export din Odessa nu se gindeste decit să 
dobindească dela Mavrocosta partea lui de moştenire, ameninfind 
chiar cu proces pe cneaz. | 

Mavrocosta se iniurie şi amării vrea să-l desmoştenească. 
Cedind insă stäruinfelor domaitei 11 iartă şi ti dă chiar in arendă 
una din moşiile sale de lingă Cahul. 

„Titi studia in vremea aceasta la Paris şi trăind in mijlocul 
tinerilor romini de acolo el impärtäsea ideile lor naţionale. La 
1969, slirșindu.și studiile se intoarce acasă, Vintul distr- gâtor al 
pansiavismului pe care cneazul Îl observase la Petersburg cu 
zece ani mai inainte, incepuse acum så bata şi in Basarabia. 

Tineretul purta plete de mujic, barbă de vlădică şi bea ceai 
cu vadra, Pâtrunși de spiritul dobindit în şcolile ruseşti tinerii spu- 
neau, că sint ruşi de origine moldovenească, Literatura rusă cu 
Tolstoi şi Dostoiewsky erau dela Biblie şi Evanghelie incoace 
cele mai mari lucruri pe care le-a văzut omenirea şi ele vesteau 
că lumina nu va mai veni de acum Inainte lumii din occident, 
Țăranii erau năcăjiți că stapinirea incepuse să le ia flacäii la 
oaste și legea nadelului după care se dădea fiecărui gospodar 
cite 9 deseatini de pâmint nemulţumea pe boeri, 

Cind se anunța sosirea țarului la Bender, cumnatul lui Ma- 
vrocosta, Moruzzi, care era un visător, spera să ubț:e deia el scoli, 
universitate în limba moldovenească impreună c'o largă auty- 
nomie, Mavrocosia, sceptic şi cunoscător de oameni fi spuse: 
Vezi, cumnate, să nu pierdem şi ultimul bun care ne-a amas, 
limba din biserici. 

… Țarul rămase uimit de frumuseja şi portul mindru al tā- 
ranilor moldoveni, dar lacruntă sprincenele cind vázu că nici unul 
din ei nu știa să vorbească rusegte. Si in anii urmâtori limba 
rusească lu introdusă în judecaţi şi se Inființară zemsiwourile 
unde Urgovefit şi ţăranii trebuiau să discute Intre ei tot ruseșie, 
Archiepiscopul Pavel veni in curiad cu côrfi slave în biserici şi 
țăranii care nu Infäiegeau siujba bisericească incepură a veri la 
biserică tot mai rar. 

Măsurile acestea impresionan dureros pe Titi şi sufletul ului 
incepea să fie främintat de aceleaşi lupte pe care le cunoscuse tatăl. 

„Cu toate stäruintele familiei cure voia să-l vadă făcindu-şi 
carieră în serviciul statului, Titi refuză să faca parte din zemst- 
r sante à să-l mai apropie de sucieiatea rusească, dom- 

uxanda trimise pentru citeva luni i 
Odessa, boerii Kescu. x E Pe 
„_„ Aici Titi cunoscu pe tinerii prinți Cantacuzino Speranski de 
origine moldovenească, Unul din ei era maior şi avea o frumoasă 
Situație, 

Pe cind Titi protesta Intro zi impotriva măsurilor de rusi- 
ficare a Basarabiei arâtind cit erau de crude si de zadarnice şi 
câ nu se poate stirpi un neam, linärul maior zise: „Şi totuşi îi 
Vom stirpi cu asta“, lovind cu palma peste tocul săbiei, 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 163 


„Nouă, elemente neslave nu ne trebuesc Intre slavi şi ei 
se vor slaviza de bună voie sau vor pieri“. 

„Dar cu cele cinci milioane de aceiași limba de peste Prut 
ce veţi face?“ intrebă Titi. 

„Ceia ce vom fi tăcut cu Basarabenii răspunse maiorul, cu 
singe rece. Le va veni rindul indată ce vom lua Tarigradul, 
adică mai curind decit ai putea crede“, 

Plin de indignare, Titi vorbi de sentimentele de mongol ale 
prinfalui, dar acesta răspunse: „Departe de a mă supăra, eu mă 
falesc cu mongolii. Ei au zguduit Europa Intreagă*, 

Studiul legilor rusești întări si mai mult sentimentele tinärului 
Mavrocosta. Unele fapte ca nestatornicia lucrului judecat, mijlocul 
legal de a-și instrăina averea moştenită in paguba nu numai a moș- 
tenitorilor, dar şi a creditorilor, putinţa pentru un tată de a in- 
chide pe fiul său major, părinte si el de familie, în vre-o minä- 
stire, dar mai ales osindirea prevenitului politic de câtră puterea 
administrativă fără judecată şi sequestrarea averii osinditului în 
folosul statului; i se păreau nişte adevarate monstruozitafi. 

Istoria Rusiei pe care o cunoscu din arhivele şi docu- 
mentele din biblioteca Odessei îi lămuri fățărnicia, näzuintile ne- 
drepte și lacome ale unei stäpiniri asupritoare si conruple, si el 
înţelese cum numai în această țară spiritele exaltate puteau să 
ajungă la nihilism. 

După războiul din 1877, Titi nu mai şovâi şi trecu în Ro- 
minia liberă părăsindu-şi pentru totdeauna familia, renunfind la 
supugenia rusească ca și la partea lui de moștenire. Aici, luptă 
din greu ca să-și facă o carieră, dar se simți mai fericit, mai 
ales după ce se căsători cu Lenuţa, fata unui räzes care fusese 
crescută de Domnița Ruxanda si alungată de lingă ea prin unel- 
tirile prinţului Andrei. 

Acesta, care In vremea războiului nu vorbea decit cu dis- 
pret de Romini și aştepta ca țara lor să devie gubernie rusească 
se lasase de moşie şi intrase In diplomație. Dar era rău văzut, 
plin de datorii din cauza vieţii luxoase a soției, câreia ti ierta 
toate infidelitätile, Un scandal provocat din cauza ei la curtea 
din Petersburg gi care făcu mult zgomot scurtă zilele bâtrinului 
Mavrocosta, El se stinse cu pindul la Moldova şi la fiul cel 
mic căruia In sufletul lui larg, li dase de mult dreptate. 


Cultura unui popor e o atmosferă morală, o acumulare de 
bunuri imateriale şi de deprinderi sufleteşti care sub influența 
imprejurărilor istorice s'au desvoltat In chip lent într'un lung şir 
de veacuri pe solul vieţii lui interioare. 

Imprejurările istorice in care a trăit poporul rus au fost cu 
totul deosebite de acele ale popoarelor occidentale și ele explică 
in deajuns caracterul atit de diferit al culturii sale. 


ety 


164 VIAŢA ROMINEASCA 


04 o ————— 


Intro măsură mai mică sau mai mare, doi factori au con- 
tribuit in primul rind la educaţia și cultura popoarelor occiden- 
tale. Unul, e cugetarea greco-latină sub multiplele ei forme, a 
cărei moştenire nu s'a pierdut niciodată ; altul, creștinismul sub 
forma lui catolică și mai ales protestantă. i | 

Aceste două mari forțe de disciplină, de organizare, de in- 
hibiţie a pornirilor şi instinctelor primitive au lipsit poporului rus. 
El a primit creştinismul cu multe veacuri în urma apusului gi 
mentalitatea lui crudă nu s'a putut impregna nici de cugetarea 
greacă sub forma ei bizantină și degenerată. i 

Din creștinismul venit din Bizanţ, poporul rus n'a luat de- 
cit partea lui exterioară, fără a se putea ridica până la fondul 
lui etic. Si pe cind în lumea occidentală catolicismul ca gi pro- 
testantismul sub diferitele lui forme au dat naştere la atitea vir- 
tuti active şi au fost de atitea ori un izvor de relnoire a vieţii 
morale, biserica ortodoxă subordonată unui guvern absolut sa 
osificat în rigiditatea formelor sale, iar în masele poporului sen- 
timentul religios s'a manifestat doar prin superstifiile idolatre ale 

ului slay sau prin exaltarea mistică și contemplarea pa- 
sivă. In schimb, multe secole, poporul rus a suferit dominația 
mongolă dela care a imprumutat In mare parte formele vieţii sale 
politice. Şi dacă mai tirziu a cunoscut influența apusului ea n'a 
pătruns decit în păturile de sus și nu departe de suprataţaă, Caci 
nu numai forma lui de guvernămint aduce aminte de aceaa ve- 
chilor despoții orientale dar şi sufletul rus e prolund inrudit cu 
acei asiatic, ; 

In locul disciplinei, a organizării raţionale, a spiritului cri- 
tic, şi a contururilor precize pe care le intilnim în occident, mis- 
ticismul, inconherenta, aspirații spre absolut, ceva vag, nedeli- 
nit, haotic asemeni priveliştelor stepei nemărginite. 

Si alături cu aceste tendințe care se pot observa atit în 
caracterul poporului ca gi în operele pline de un farmec miste- 
rios ale filozofilor şi ale literatilor lumii slave, instinctul de do- 
minafie, intoleranța și acel mesianism caracteristic popoarelor 
mari şi tinere, credința aprinsă in misiunea lor de a regenera 
lumea, credință care-şi are izvorul in conştiinţa obscură a unor 
forte virgine şi imense. 

Dacă deosebirea lundamentală care există Intre cultura ru- 
sească şi cea occidentală, Moruzzi n'a ințăles-o totdeauna în ce 
priveşte cauzele ei profunde, el a simţii-o insă cu o mare putere. 

Şi lupta interioară pe care au cunoscut-o cei doi Mavro- 
costa s'a dat desigur şi în alte suflete... 

Viaţa acestei lamilii e acea a boerimii basarabene, în ul- 
tima jumătate a secolului trecut, 

Oamenii din generația bâtrinului cneaz s'au stins. 

„Din urmaşii lor unii au făcut ca prințul Andrei, au devenit 
ruşi apucind calea largă ce ducea spre onoruri si neamul nostru 
i-a pierdut pentru totdeauna. Alţii, cei mai buni ş'au lasat oasele 
in temnifele Siberiei sau au gâsit ca fiul mai mic al lui Mavro- 


i 5 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 165 


costa un refugiu pe pămintul liberei Rominii. Orägänii s'au ru- 
sificat şi ei in cea mai mare parte. 

Lipsită de conducători, ținută In intuneric și in ignoranță 
de o stăpinire fără scrupul, țărănimea basarabeană a ştiut totuşi 
să păstreze intact în sufletul ei, rominismul și tradiția latină. 
Valurile slavismului n'au putut măcina această stincă dură. 

Si dacă glasul acestei țărănimi nu s'aude, nu somnul morţii 
se oglindește In resemnarea-i mută, 

Energii care dormitează de secole trăiesc aici în adincuri, 
ele așteaptă numai ceasul care va face posibilă desvoltarea si tn- 
florirea lor minunată. 

Şi toți Rominii care văd dincolo de ziua ce trece şi nu pot 
şi nu vor să uite trecutul se gindesc la acest ceas ca şi Dimitrie 
Moruzzi cu indărătnicie şi c'o neclintită credință. 


Octav Botez. 


CRONICA LITERARĂ 


„Cintece fără ţară“ de Octavian Goga 


D. Octavian Goga s'a făcut cunoscut acum zece ani printr'un vo- 
lum de Poesii, în care aducea o lume nouă, un sentiment nou gi o formă 
nouă, După Alecsandri, care cintase pe țăranul pitoresc şi patriarhal, 
cind nu cintase pe färanul-decor, sau chiar pe täranul-bibelou, veni Coş- 
buc care cîntă viața idilică, idealizată a unei țărănimi fericite, iar după 
Coşbuc veni d. Goga, care introduse în poezia noastră pe țăranul opri- 
mat, aşa cum se încercase altădată să ni-l zugrăvească, în treacăt şi 
fără succes, Cesar Bollac sau, în timpurile mai nouă, cu un succes dis- 
cutabil, N. Beldiceanu. 

Dar d. Goga, în deosebire de aceşti înnaintași, nu se mărginea 
numai la zugrăvirea vieții țărănești, într'un sens sau în altul. La dreptul 
vorbind, nici nu era în intenția sa să dea scene, idilice sau tragice, din 
vista ţărănească. 

Natură personală, subiectivă și revulufionarä, d. Goga reda numai 
atita din aspectele vieţii dela țară, cit Îl era necesar spre a exprima mila 
pentru desmogtenifi, ura pentru asupritori şi speranța întrun viitor de 
răzbunare şi de reparație, 

In acel admirabil prolog al Poesiilor sale întitulat Rugăciune, d- 
Goga îşi detinea Insuşi natura temperamentului său poetic, 


Sădeşte 'n braţul meu, stăpine, 
Tăria urii şi-a iubirii. 


+ . © de . . * . - . 


Nu rostul meu, de-apururi pradă 
Ursitei maștere și rele, 

Ci jalea unei lumi, părinte, 

Să plingă 'n lacrimile mele. 


| CRONICA LITERARA i 167 
GAREA E A ae 36 Cine E E ER 
Dâ-m! tot amaral, toată truda 
Atitor patimi fără leacuri, 
Dă-mi vilorul, în care urlă 
Și gem robiile de veacuri. 
— Demuit piing umiliţi 'n umbră 
Ca umeri girbovi de povară... 
Durerea lor infricosatä 
In inimă tu mi-o coboară, 


In suflet samână-mi furtună 

Să-! simt in matesi cum se sbate, 
Cum tot amarul se revarsă 

Pc strunele întiorale 

Si cum subt bolta lui aprinsă 

in smalţ de fulgere albastre, 
Inchiégä-si glasul de aramă 
Cintarea pătimirii noastre. 


(Să nu trecem peste prileju! de à spune că din toate .rugäciunile" 
poeților ncşiri, aceasta e cea mai frumoasă, cu mult cea mai frumoasă, 
prin fond şi, mei ales, prin formà). 

Deși prin natura și mărimea subieciului, ca şi prin rolul ce-și luase, 
d. Goga era încă un poet epic sau mai bine zis un poet de mare suflu 
tpic, d-sa totuşi era met liric decit predecesorii săi. D. Goga blestema 
treculul şi prezentul, apărea ca jusiitior al poporului său, sunind din 
trimbifi marşul redesteptärit si chemind la luptă pentru sfărmarea stră- 
vechilor lanţuri. Acesta cra senlimeniul nou ce d. Goga sducea în poe- 
zia rominé. lar acest sentiment și această concepjie poetică aveau cauze 
multiple și complicate. La d. Goga sentimentele unui fiu de ţăran, rămas, 
cum se întimplă de obicciu in Ardeal, aproape dw sufletul clasei sale, 
era: fecondate si intelectnalizate de preocupările unei minţi care se im- 
părtăşise du problemele veacului. Problema revendicărilor sociale şi na 
tionale, care agită spiritul european, altoită pe sufletul de luptător al à 
nui țăran ardelean a det fondul nou, unic, al Poesiilor d-lui Goga. Nou 
şi unic chiar şi faţă de Noi vrem pămiint, căci în această minunată po- 
ezie Coșbu. redă, realist şi obiectiv, însuşi glasul „pătimirii* celei mai 
dureroase a țărănimii, și nu propria și subiectiva lui „cintare a păti- 
mirii”, 

Această poezie nouă era invesmintatä, firește, Infr'o formă tot nouă, 
Fondul acela, în care erau contopite simiirea populară şi preocuparea 
unui intelectuai, apăru îmbrăcat intro limbă populară intelectualizată. In 
adevăr, limba din Poesii (afară bine-inteles de .Cintece*) n'are nimic din 
acele „idiotisme”, din acele ,zicaie“, din acele ,popularisme", care fac 
savoarea lui Coșbuc sau Creangă şi care ar suna rău in poezia sa plină de 


P— = pe g 4" 

168 VIATA ROMINEASCA +: 
limba d-lui Goga “el 

preocupări și de inten i peste nivelul poporului. Dar 

şi et sem d Acest profet, care pr ss est 

că. D. Goga, 

duia răzbunarea, vorbea o limbă bibli 

celor multi, amintea pe acei „preoți cu crucean trunte, se Pye je 

creştină“, şi vorbea in limba cărților bisericești, lar uneo = e 

aducea în poezia sa mai mult decit limba, aducea ceva din sufle 

din viziunea biblică: 


Rătăcitor, cu ochii tulburi, 

Cu trupul istovit de cale, 

Eu cad neputincics, stăpine, 

in faţa strălucirii tale, 

In drum mi se desfac prăpăstii 
Sin negură se'mbracă zarea, 
Eu în genunchi spre tine caut: 
Stăpine-orindue-mi cărarea ! 


i incepe volumul şi care su ceva din Genesis. 
cir cca Sapard réa formei cu fondul, contribuia A ki 
altă particularitate a limbii d-lul Goga. Limba din Poesii era ae me 
recată, în sonorităţile ei se auzea parcă zingănitul lanțurilor și s sg a 
lor, vestită de poet. lar ritmul, uneori fatal parcă în pepr a 
ca în Clăcașii, alteori sombru şi solemn ca în Rugăciune, desăvirş 
A. + 

RU Cd eră mijloace a izbutit d. Goga în acest gen ingrat, 
al cărui material, sentimentele naționale și sociale, are atitea contingente 
cu utilul, în specie cu preocupările politice de toate zilele. 


+ 


Volumul de Poesii al d-lui Goga avu un succes răsunător, datorit 
şi frumuseţii artistice și atmosferei de sentimente de pe atunci. a e 
Goga în urma publicării acelui volum, lăcu o evoluţie, Cauzele s 
variate. Mai întăiu, poate, ar fi acela că, prin chiar natura ei, lira ss 
volutionarä are puţine coarde. Apoi însuși duhul biblic al acestui sage 
trebui să sufere o scădere, D. Goga, cucerind celebritatea, începu 
vină în contact cu cercuri mai largi de oameni, începu să or 
venteze „țara“, să vină prin București, să cunoască „domni“. Pe 
altă parte începu să devină un „factor“ important în lupteie din ss 
să pășească pe arena politicii practice,—lucruri care, toate, eines: 
să laicizeze pe profetul din Rugăciune. ŞI, dacă vom mai adăoga 
oboseală a inspiraţiei în preajma vristei de treizeci de ani a pp 
romini, atunci poate vom fi atins cauzele mai însemnate pentru cate & 
Goga şi-a spinzurat In cui lira sa revoluționară sau, ca să fim mai e 
cişi, pentru care d-sa a Inceput să Instruneze tot mai rar această 


- CRONICA LITERARĂ 169 

Omul politic, care se tot degaja din profetul de altădată, s'a do- 
vedit însă un ziarist de mare talent. /nsemnärile unni trecător, ,crim- ` 
pee din sbuciumările de peste munţi“, un mănunchiu de articole publicate 
acum vre-o cinci ani, sint scrise, în felul lor, tot aşa de bine poale ca 
şi Poesiile. 

Dar d. Goga nu rămase numai un ziarist. In d-sa mai stăruia un rezi- 
duu poetic şi d. Goga deveni un poet curat obiectiv, un liric-tilozoi, cu re- 
miniscente naționale şi sociale. In adevăr, în Ne chiamă pdmintul şi mai 
ales Din umbra zidurilor, poeziile cu subiect de altădată se tot împuţinează 
(gi nu mai au suflul de odinioară). D. Goga îşi cintă acuma tot mai mult 
propriile-i suferinţi (și nu „durerea altor inimi*), cazurile de conștiință, 
îndoelile teoretice, etc. ȘI acuma, sau își Imbracä fondul acesta tot In 
vechiul stil, în vechea limbă a poeziei eroice, cintind, cum s'ar zice, so- 
nate din instrumente de alamă —ș! efectul e pejorativ straniu—sau, simțind 
nevoia unui instrument potrivit pentru noul său cintec, d-sa Instrunează 
vioara—dar instrumentul e străin d-lui Goga, naturii d-lui Goga și e- 
fectul e mediocru. Acum, avind să exprime acele destăinuiri pe care 
omul și le face sie Insusi și care cer altă limbă, alt stil, altă versitica- 
ție, alt ton, d. Goga scrie totuși popular şi bisericește, cu „glie“, cu 
-Magterä", cu „isop* şi cu „patratir*, atit de fericite odinioară, atit de 

shocking acuma | 

O singură dată maniera aceasta i-a slujit d-lui Goga să scoată e- 
fecte admirabile lirice, și anume acolo unde ea se potrivea, era chiar 
cerută, —în acele din poeziile sale de dragoste, care sint imnuri ale iubirii. 

In vremea aceasta ni se părea, unora, că d. Goga e intr'un penibil 
proces de transformare, in transitie cătră ceva, care va avea iarăşi pu- 
terea și strălucirea de altădată. Dar d. Goga nu trecea spre altceva... 
D. Goga avea să se întoarcă Innapoi. 

Părăsind Ardealul, venind în ţară, d-sa își continuă activitatea de 
ziarist. D-sa ne dădu Sérigätele în pustiu, „cuvinte din Ardeal intro 
țară neutralä*, care sint scrise admirabil, căci D, Goga e unul dintre 
foarte puţinii noștri ziarişti de talent, si nu cedează pasul nici unuia— 
ba in unele privinti e cel dintăiu dintre ei. Dar primul ipostas al d-lui 
Goga, poetul luptător, acuma nu rămase mut nici el. D. Goga ne dădu 
Cintece färd țară, care su dat prilej acestor rinduri. 

Cu acest volum d. Goga a pus iarăși trimbita la gură, spre a în- 
tona cintece de luptă. Instrumentul fireşte nu mai e nou, are poate 
chiar cheva crăpături si e puțin ruginit, iar cintărețul nu mai are plé- 
minul așa de puternic, se simt oarecare slortäri. Dar oricum, e instru- 
mentul lui şi e genul lui și d. Goga reuşeşte să ne dea citeva bucăţi 
frumoase. 


In comparaţie cu Poesiile, Cintecele fără țară au mai multe 


Voiu incepe cu una, care sar părea de minimă importanță. D. 
“Goga abuzează de neologisme Intr'un gen poetic, în care nici n'ar tre- 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ 
bui să uzeze de ele. E efectul mec Ps Y rs MOSA L 
'a reinlors la genvi tău de cată, 

Lis he frumoase din bucăţile sale sint dee d pol a 
, care evocă altă lume, alt suflet, alle preccupéri, £ : 

ST e al neamului său, Cind d. Goga scrie „pacea et Er 

gere 'n surdind", „intrevedeai altarul" etc, în partea introductivă a ai 

m irabilului Portret, unde farmecul stă tocmai în atmoslera de au 

şi umilă rusticitale, frumusefs poate ți numai umbrită. Cind à 

Tara mea de suflet, d-sa scrie : 


Te-am slävit de veacuri, ne rugăm azi tie 
Ne pri Clini, țară neutral; — 
dezastruos, căci sici avem de a face nu cu un sim- 
D Re cu unul care evocă atitea alte... neologisme | ps că 
țara nu-și face datoria In momeniele acestea supreme și unice, d. do 
putea s'o exprime prin alt cuvint, priuirun termen genetic, e, S sa 
prindă gi specia „neutral“. „Neutral“, încă odată, nu e numa e n + 
logism, deci un termen nepotrivit în poezia acessta de sentimente p 
funde şi elementare, ele ceva mai mult şi mai rău, el evocă cu pu _ 
preocupări de politică practică, luptă de partide, polemici ad rss > 
formule ale zilei, lucruri curente și foarte prozaice. Paza d- ag 
de a nu cădea în politica curentă, cind tratează sentimente nations + 
sociale, care era unul din marile merite în Poesii, e mult mai puţin 
e fără țară, 

Re cut et d-lui Goga e curat supărătoare, ca de pildă 
in Latinitatea strigă din tranșee (ce titlu oribil! Latinitate, ne 
strigë—cuvinte abstracte, tecnice, disgrațioase). Fără îndoială ar z 
nu e datoare să urmărească ailarea şi propagarea adevărului, : af n E 
nu trebue să olenseze adevărul, căci atunci, oricită artă ar vogă a 
mai e frumoasă. Si cind cetesc Latinitatea strigă din tranşee, sprl 
m'agi sili să rămin In poezie, oricit mi-ssi inchide ochii şi area a x 
tupa urechile la tot ce văd şi aud nu pof să nu ştiu că nu ne c poe 
numai latinii, că ne chiamă tot atit de ispititor şi nelatinli, că e i 
tem chemaţi pentrucă sintem latini, că în chemares lor nu „strig An x 
patia pentru nol, ci interesul ior egoist, „sacrul“ lor „egoism”, sx 
tatea strigă din tranșee olensează cu brutalitate adevărul, pe care- 
nosc, fără să vreau, din toate gazetele, din toate faptele, din toate cat 
nifestärile. Dar lată-mă făcind politică intro cronică literară, iată-m 
polemizind cu o poezie! Dar e vina mes? Dacă ċ. Goga îşi td 
„poezia“ poeziei sale prin politică, ce pot face eu decit ori să-i igno- 
rez poezia, ori să discut această scădere a poeziei sale ? PS ca 

li admir din toate puterile articolele politice din ziare, şi ră 
bat, cu un mare talent, idei care imi sint scumpe, dar în poezie, | 


CRONICA LITERARA tri 


odată, nare ce căuta politica curentă şi cu atit mai putin argumentatia 
bazată pe neadevăr, cum e aceia cu „latinitatea din tranșee“, care nu 
poate fi admisă decit cel mult în articole de ziar. Ziaristica e ad- 
vocătură, și advocăturii, îndeletnicire prin excelență lipsilă de sinceri- 
tate, i se pot trece unele lucruri ce nu pot fi permise poeziei, care, prin 
detiniţie, trebue să ne dea impresia totalei sincerităţi, 

După cum fiecare artă îşi are domeniul său bine definit care nu 
poate fi confundat cu al alteia, tot așa şi fiecare gen literar. Și ce ge- 
nuri literare pot fi mai deparie unul de altul decit articolul de ziar şi 
poezia lirică? lar prin faptul că d. Goga îşi exprimă idealul său poli- 
tic şi național în două genuri deosebite, în articole de gazetă și In poezii, 
d-sa recunoaște Insusi acest adevăr, recunoaște insuşi că ceia ce are de 
spus e de două feluri. Și cînd pune în versuri lucruri de gazetă, d-sa 
face o confuzie intre genuri. 

Şi—ca să-mi spun tot gindul—cit de mult ar fi fost de dorit, ce 
lucru admirabil ar fi fost să se găsească In aceşti uni teribili, un poet 
care să nu fie nici ardelenist, nici basarabenist, nici francofil, nici ger- 
manofil, nimic decit Romin şi poet, care să plingă Jertfa „fără ţintă a 
tuturor fläcäilor, de peste Carpaţi și de peste Prut, un poet care să 
arate suprema tragedie a TăzBorarut fratricid dinlre sutele de mii de ță- 
rani ardeleni și basarabeni şi lagediă, poate si mai dureroasă, a țării 
mame, a țării „neutrale“, care stă la mijloc, cu brațele în jos, în nepu- 
tinţă ori în neştiință de a face un pas,—sau, în cazul cind Rominia ar 
intra in războlu, tragedia, mai mare sau mai mică, Dumnezeu ştie! de 
a vedea pe Rominii liberi, luptind alăturea de unii Romini subjugati, 
împotriva altor Romini subjugati. Ginditu-s'a d. Goga că, dacă ne-am fi 
aliat cu Rusia, am fi luptat. poate adesea corp la corp, cu feciorii din 
Ardeal? Crede d. Goga că, în cazul acesta, ar fi incetat pentru d-sa 
prilejul şi datoria de a cinta Cintece fără țară ? Să vedem: Basarabe- 
nii ar fi luptat alături cu noi, da, dar mu pentru desrobirea lor. Și noi, 
şi ei, am fi luptat pentru desrobirza Ardelenilor, dar clopirlindu-i pres- 
labil în luptă, pe ei, care ar fi luptat impotriva propriei lor desrobiri. 
Ce tragedie, ce tragedii, domnule Goga, mai mari, mai strigătoare la 
cer decit tragedia, pe care al conceput'o si cintat'o d-ta In Cintecele 
d-tale! Căci tragediei d-tale îi vezi o deslegare fericită—acesteilalte 
nu-l poţi vedea niciuna, E eschyliană! Acesteia nu-i poate găsi 
deslegare decit omul politic, care se gindeşte numai la rezultat şi e fe- 
ricit cînd a scos maximum de bine dintro situație dată, dar niciodată 
poetul, care nu calculează, ci vibrează de durerea concretă, simte şi 
sufere pur și simplu, 

Ah, de ce na fost să avem un poet fără partid, fără club, fără 
gazele, fără şefi, fără diplomatie, aşa cum d. Goga voise să fie In Rú- 
gdciune, cind cerea stăpinului atotputernic „tot amarul, toată jalea“, aşa 
cum a fost nobilul Eminescu care n'a uitat mici un suflet rominesc ori 
deciteori a plins nenorocirile neamului său. 


ama VATA ROMDMEASCĂ ——— 


Dar să päräsim digresia aceasta, dacă-i o digresie, și să ne in- 


Aoarcem literară. 

rex nu-s politice conţin aproape toate o idee ter, 
dar nu toate aceste idei sint şi mare In ed preiei san 
$ „ de pildă, că Rominii nu vor lua pa 
prin order de lacrimi şi de singe rominesc, e me gei ear 
palide (Pajurei cu două capete). Apariţia, Intro trăsură întir m ne 
deniei însingerate a Ardealului în mijlocul frivolitäfil ver a , 
idee care dacă nu e realizată cu mijloace mari, impresionante, ra 
tice, rămine ceva baroc (Bal la palat). ŞI nu mai dau alte exemple. 


sin- 
din combinatiuni căutate şi dindu-ne, deci, impresia lipsei de 

pita ca de per în poezia Trecea convoiul die ir ra 
ca să spună că n'a putut simţi milă nici de moartea unei bonete 
suferința barbatului, căci se gindes la... morţii din tranșee 
putea întreba pe d. Goga la ce-a mai scris atunci pc ci i 
) In unele poezii idela este numai în parte realizată. a gel 
poezii pe care, luate ca un tot, le-am putea eticheta, cu un cuvint, + ps è 
„d. Goga a presărat versuri sau chiar strofe minunate. In Fără fară: 


Eu sint o lacrimă tirzie 
Din plinsul unei mii de ani. 


in Atunci: 
Un gind räzlet imi spune mie 
HS umbră mai aşteapt un val, 
O mare volbură tirzie, 
Cu chiote de vijelie 
Să-și ducă clocotu n Ardeal. 
Jn Boboteaza : 


Busuioc cucernic, busuioc de-acasă, 

Frate cu muşcata prinsă ntre feresti, 
Floare dela țară, floare cuvioasä, A 
Cum să-ţi spun eu tie cit de drag imi eşti ?... 


An Aducerile aminte : 


Aducerile-aminte sint harfe spinzurate 

De ramura dintie ce-atinge casa noastră, 
Amurgul cînd adie tresar infiorate 

Si pănă 'n zorii zilei ne cîntă la fereastră. 


Jn Noapte: 


Ca o broboadă de mătasă 
Simt svonul tău adormitor 
Ce blind pefrunte mi se lasă... 


CRONICA LITERARĂ 17% 


Şi aşi cita și din Pribeag imagina aceasta fericită : 


Pa rbi cari cata 
Unei corăbii a he quai gi 


dacă acest cari, inexistent în limba rominä, n'ar face ca versul să fie 
imposibil de rostit. D. Goga are adesea această monosilabă cari în loc 
de rominescul care, de două silabe (fie el scris care sau, necorect, cart). 
În special, în versul de mai sus, avînd înnainte cuvintul monosilabic 
corbi, care mai și Incepe încă tot cu €, pronunțarea e grea şi face um 
efect comic. 

In prefaţă, d. Goga spune că ,s'or fi strecurat poate greșeli de 
ritm și prozodie*. S'au strecurat : 


Sub sosrele de toamnă cart murea pe creste 
Pare c'aud cum geme cumplit povestea noastră, etc. etc. 

De ce nu a corectat d, Goga? Licenţe poetice—nu există. 

ȘI, ca să isprăvesc cu scăderile acestui volum, voiu observa că 
atunci cind are de zugrăvit fapte, cind vrea să evoce scene din groză- 
ville din Ardeal, d. Goga ne dă adesea impresia că inspiraţia sa este 
anemică. Acest lucru se vede chiar în cea mai bună bucată a sa de acest 
fel, în Trenurile. Dacă d. Goga era la fața locului, inspirația sa ar fi 
fost nutrită de imaginile vii ale realității, d-sa n'ar fi scris din închipuire, 
care nu poate inlocui senzaţia, observația directă. Grigorescu a zugrăvit 
pinzele sale de războiu cu imagini culese la fața locului și tot așa Ve- 
resciaghin. 

Dar citeva poezii din volum sint vrednice de talentul de odini- 
oară al d-lui Goga, lată de pildă, Singele. Această bucată, impreună 
cu Rugdciunea, care Însă îi e superioară, ar trebul să stea în fruntea 
tuturor poezillot d-lui Goga, ca un rezumat introductiv a! sentimentali» 
tății sale poetice. Aci, d. Goga a concretizat cu putere ura de rasă, 


adunată in sufletul ardelean zi cu zf, încât 6 mie de ani de chinuri sh 
umilire : 


Tu răzvrătit potop de singe, 
Ce-mi fulgeri tulbure prin vine, 
Sin flacära-ti ce nu se stinge 
Eşti pururea stăpin pe mine 


. + . + . é d 


174 VIAŢA ROMINEASCA 


vifore înfricoşate, 

En patimi fără de măsură, 
ŞI din vechime ce păcate 
inchizi în orice picătură ? 
Din care strigăt de chemare, 
Din ce fior aprins de luptă, 
Din ce adincuri îmi tresare 
Svienirea ta neîntreruptă ? 


Pe semne yenna SN uit 
Al urii uragan de is 

i 'n stropil tăi imi plämädirä 
d veche trainică otravă... 


a e rău, ce ziceţi, versul din urmă ?) 
vu iată, © altă bucată, Pribeag strdin, interioară pe da 
idee, dar superioară ca realizare poetică. p an ne pa eta 
A a ş 
sa de pribeag neinteles aci la noi, cu actiaa u e A 
ăzile Bucureştilor, nâucit de larmă, speriat 
and s otag... Unele versuri din Pribeag străin sint poate cele 


mai frumoase din volum: 


In strălucirea razelor de amiază, 

Ce luminau sfiala ta stingace, 

Prin strigătul agenţilor de pază, 

Tu strecurindu-ți teama şi amarul 

Cu cele două miar dobitoace 
iutor înnaintai în Caie... 

gre e greu părea că plinge carul 

Din bietele Incheeturi uscate, 

Părea că boii prinşi de-aceiaşi jale, 

In ochii umezi, dătători de pace, 

Subt arcuirea frunţilor plecate 

Răstring icoana sărăciei tale. 


CRONICA LITERARĂ 175 


In bucata aceasta se simte parcă toată legătura profund mis- 
terioasă dintre sufletul celor morţi și a celor de azi si dintre sufletele 
tuturor, ale celor morți şi ale celor vii, şi întregul pămint rominesc... 

Voiu isprăvi cu cea mai frumoasă poezie din volum, cu cel mal 

duios şi mai uman „cintec fără ţară“, în care ideia, sentimentul și fac- 
tura sint Intro periectă armonie (păcat de citeva neologisme nelalocul 
lor !). E Portretul, —portretul „popei dela țară”, tatăl poetului, care în 
jipa cind fiul său se pregătește să părăsească Ardealul, casa, cere să 
le luat și el și dus în ţara liberă, dar, întristat şi îmbătrinit de cele 
ze vede aici,—portretul imbătrinește de durere,—se cere înapoi acasă. Poe- 
zia aceasta e scrisă în ritmul Cldcagilor, in ritmul acela care evocă parcă 
ingropăciunea, o inmormintare tristă de tot, gr , Ca să se isprăvească 
odată. Frumusefa acestel poezii, ca orice adevărată frumusetä lirică, nu 
stă în cuvinte, în imagini care se pot detașa, care pot face impresie şi 
cind sint izolate, ci rezultă din totalitatea bucății, 

Cu aceste citeva poezii, vreau să zic din cauza lor, d. Goga ră- 
mine încă primul poet al generaţiei sale, poate unicul poet adevărat, prin 
seriositatea concepţiei, prin puterea avintului și prin originalitatea for mei. 

Și ce păcat că d. Goga a făcut în acest volum greșala de a voi să 
aibă numaldecit un volum. Deși cartea d-sale are mai multe pagini albe 
Cecit tipărite, d-sa ar fi fost totuși în cîştig, dacă numărul paginilor ima- 
culate ar fi fost şi mai mare, 

Vorbind mai desdreptul, d-sa ar fi trebuit să renunțe la două treimi 
din bucăţile sale, iar restul să-l tipărească Intr'o simplă şi sobră plachetă, 

Oricum, Singele, Pribeag străin, In mormint la Argeş și Portretul 
se vor așeza dela sine alături de unele bucăți din Ne chiamă pămin- 
tul şi Din umbra zidurilor şi de toate bucățile din Poesii, spre a mări 
bagajul cu care d. Goga se va înfățișa înnaintea posterităţii. 


G. Ibrăileanu 


i Un om scris 
aceasta are aceiaşi tonalitate sentimentală caj 
în pro două poezii sint singurele in care s'a redat cu o dulogie 
răcie a ţăranului nostru, 

gi oi a pus e rai frumoasă prin idee, prin sentiment, 

ecoul poetic, dacă mă pot exprima astfel, caşi prin tratate, e In mE 

paiet la Arges,—intlinirea umbrei jul Nesgoe Basarab cu a lui À 

care nu se pot Injelege, căci îi despart atitea lucruri,—toate lucrurile, 
vrea să suggereze d. Goga. 


mint la A pătrunsese dorul 
Care plis «pi la Făgăraş. 
Fremätind din valuri Oltul călătorul 
L'a trezit din somnu-i greu pe Domnitoru 
Adormit în vechiul creştinesc lăcaş. 


CRONICA RIMATĂ 


— 


Răspuns 


Amice, torturat de trebi 
Găsit-ai vreme să mă ’ntrebi 
De ce 'n reviste şi 'n jurnale 


(Vai, n'am a treia rimă ’n ebi t...) 


Scriu numai cronici personale 
Fär de amor şi fără jale. 


Compun şi versuri de amor 
Dar nu le'mprăştii tuturor, 

Ci 'n taina nopţilor opace 

Le prind de-o margine de stor 
Cind o fereastră se desface, — 


Și parcă-s fluturi prinşi în ace. 


Acele versuri dorm în scrin 
Presate printre flori de crin, 
Și rar iubita le răstoarnă 

Pe masa cu sidef marin 

Şi colb de-azur pe ele toarnă 


In nopți de Mai, în nopţi de iarnă. 


CRONICĂ RIMATA 


zi = ode Uli Al" RAR à lu ANN yy 


177 


Nu vreau să cadă pe pachet 
sa ochiu străin şi indiscret 
um nu vrea nimeni — cînd 
desch 
Miresel, palidul corset — € 
Să simtä-aläturi pe-o femee 
Privind prin gaura de chee. 


Nu vreau celebritate, nici 
Saluturi calde de amici: 
Intr'un sacheu tin arcul mitic 
Păzit sub splendide panglici 
De-un singur cetitor şi critic. 


lar pentru rest sînt bard politic, 


12 


ms anse x} 


CRONICA ARTISTICĂ 


— 


__ VERONA; ROMANO — 


N iolată, de ca- 
er expoziţii de palidă pictură, de piclută etio 
u 


de- 
: fi alăturide pictura a 
ă si nesinceră, care ar a- 
casse” „re largest Ram ce este un obraz de A 
se ns de cea mai curată sevă a tinereții, —după pa oare, iată in- 
pit anen bosită şi bo!năvicioasă, sau stingace şi dibui > Ae e 
obste iată de soarele nou al primăverii—0 sa gali boites: 
pee care bucură şi întinereşte cum ge “Hi gi 
aile rile are iure em De iul ve căuta reluglul lor 
Prin alegerea sxbiectelor— tralării, prin calitatea suiletului 
x luminos şi simplu al tratării, prn el- 
parapi ege er artistică, Verona continuă tradiția pene: D ; 
sagitilor 'aoptri nationali— Andreescu, Grigorescu, — tare € 
i] 
marilor peisagipti ppa za er pape țară, muiat în lumina plă- 
A + 
Päretele alb şi neted al une de aur fugind spre orizontul do- 
i orimäväratec,—un lan de inte de 
awg d US ren, al unei zile de vard, à sigles intrun 
gorit, 2 mijloc de pâdure vibrind cu atita stăpin poante 
a ul că te inirebi unde stă nevăzuta putere: care nourii se 
ăn și in lumina cotropitoare, —0 frintură de cer PEN AGREE 
pie ton danţ smejitor,—0 întindere de apă pa ge n de natu 
chiam ; ii visătoare,—un CO 
sub straja unei săici i dint 
ne ac cel dintăiu văzut, ştiut sau bänuil de crape 
parai 'ctorulul pentu înfăptuirea unor pinze aproape intr'o ar 
perdu ame în care totul—viziune, realizare, emotle—se topesc 
esăvir 
tectà care incintă. s, într! 
monie ia se ăi se simte ademenit lăă voe, r dus ct aţa 
té, se simte invior 
lumină şi de graţie liniştit 4 te excu 
a ec și pronspat.. Subjugat, el urmează peanist in toste exe 
ianite lui, şi regretui celei pe care o stisgeşle, Inio 
3 E] 


CRONICA ARTISTICĂ 179 
—————————— OR 19 
regretul celei dinainte, Ceasuri de-a rindul 11 urmăreşte încintarea unei 


Viziuni de culoare și lumină, impresiile se cern incetisor, şi clipa Intre- 
bării vine: —de unde, de ce atita vrajă? 


Mintea caută cu bucurie răspunsul mulțumitor; dar ce aspră e 
sarcina aceluia care vrea să spue şi altora de ce frumosul e lrumos... 
Destăcind elementele unei opere de artă izbulite, produs unitar în care 
s'au topit toate însușirile artistului, nu metge el oare Impoiriva felului 
Insuși al artei şi nu distruge impresia tolală, singura care impertă ?... Ce 
poate face criticul mal folositor decit să trezească curiozitatea pentru o- 
pera de artă, şi să întreţie în jurul ei acea ambianţă de căldură şi inti- 
mitate cate duce la înțelegere prin iubire și admirație. E primejdioasă 
şi exasperantă misiunea ce-şi dau acei ce cintăresc cu vorbe, care vor 
să fie etichete, imponderabilele înclinații sufleteşti care hotărăsc calita- 


tea şi cuprinsul unei creatiuni artistice. Dar nu acolo năzuesc aceste 
simple impresii. 


Peisagistul are e chemare fericită, Arta lui îl indeamnă spre as- . 
pectele de măreție calmă şi de echilibru ale naturii; asupra lor se re- 
varsă În valuri largi poezia cea adevărată şi senină care odihneşte spi- 
ritul și îl înalţă. In cadrul mărginit al unei pinze înguste încape toi a- 
tita grandoare potolită, cită revarsă 'n ochi o fereastră deschisă asupra 
unui cîmp plin de soare. 

Robit de priveliștea pe cate o zugrăvește, peisagistul poate re- 
nunja la personalitatea lui; dacă e inzestrat cu un echiu sigur și cu o 
mină ascultătoare, el va fi atunci oglinda credincioasă în care se ris. 
fringe natura. Tot aşa dacă artistul va fi dintre acei stăpiniţi de teh. 
nica meseriei lor, care operează În fața naturi! cu aceiași stăpinire de 
sine cu care se făleşte chirurgul străin de sufletul materiei pe care o 
preface, 

Dar peisagistul poate fi un poet. El poate avea un suillet cald 
şi enluziast, in care senzațiile luminoase se repercutează şi se amplifică 
Cu puterea unor unde sonore, Alta va fi atunci atitudinea lui în fața 
priveliştei pe care vrea s'o Infäfiseze : impresiunile venite din afară se 
vor cerne în sufletul său cum se cerne lumina în frunzigul pădurii, şi 
viziunea artistică rezultată nu va mai fi reprezentarea fotografică a i- 
megiaei reale.—Cu cit e mai interesantă peniru noi o operă astfel con- 
cepută! Intr'insa palpită Impreunarea dumnezeiască a omului cu natura, 
şi asta e singura formă cu adevărat superioară şi nobilă, în care spiri- 
iul omenesc se poste manifesta cu toată plenitudinea lui. 


inferioară care 

că impresionismul in pictură ar fi o formă regina orbi 

su iedice manilestärile desivirgite..—dimpolritt ret Fu 
pran presupune © detaşare mult mal simțitoare 

o putere de abstractiune puţin 


lin 
in dre uşii de intrare, un copac P ş 
tm e ARS ae A a dai alții mai ee hr ds 
perse SEE pe zidurile luminoase şi pe albastrul cerulu sage 
pas sal à ca o rugäminte obosită. In utma lor, j05, mar 
priza se cäsujele curate care spun că satul e ges à Sa 
mijesc la nega: bucată din expoziție, şi poale ape yor 4 
ES 0 devărată minune: lumina vine din tome părţile ; E 
tepi e “totul trăeşte Intr'insa, Aerul vibrează sub cerul a m 
La pressé bătrină se simte în sărbătoarea măreaţă a shot es 
pasa ui înalte cit mai drepte turnarile obosite câtră ceruri 
e 
ji pipa pin: ee pa soare vii îngădue, treceţi acum la Pr 
7 Mă gindesc la acela dintre pinzele cu nume la jel ME ke 
agga a păretelui din dreapta al paas a coapsa pozele 
À deosebire de pale 
se ant pa dai întrebuințate dincolo. Apa se anr ag 
à te ochiul, scinteetoare pe A rc per or Ph 
te ee păci de téaiizare puternică şi sigură. LE 
babe = SN urmă, dacă vă aduceţi aminte pinza mititică (P z 
sr ar a, chemă Snopul : pe vremea secerişu ul, in puterea ma 
es se de griu alergind în fund câtră o dungă de cer rs x 
ra îi rimul plan un snop. Omul ru se vede picăeri, ut “sr 
ră As y Trude lui răsplătită ceasupra ogoruiui see E ea 
de DST scouts al ispăşirii care-şi Mspaade Prin pe i 
dau priveligtii de pe pinză Inţelesul ei b'bii: a Hg cs 
ns e surprinzător pentrucă reailzares e cu total mac ep A sa 
tatea tmijloacelor, sobrietatea culorii, preciziunea nuanțelor s 


181 


aceasta o mică minune cu totul prețioasă pentru iubitorii lui Millet şi 
pe care Millet n'ar fi tăgădult-o. E așa de just, e aşa de adevărat, că 
te simți cuprins de o ingrijorare nelnțeleasă: oare culoarea asta va 
dăinui? Este destul de trainică spre a 'nirunta, inalterabilă, acţiunea 
disolvantä a vremii? Nu va apune oare, ca 'n unele plaze ale lui 
Millet, şi mai toate ale lui Delacroix ?.... Ce mare păcat ar îi. 

Dar vederea Brăilei ? Intr'un cadru care întrece putin dimensiunile 
unei pagini de revistă, se desprind cu o claritate uimitoare particula- 
ritäfile portului dunărean. Rare ori am văzut o așa puternică redare a 
detaliilor intrun cadru atit de restrins. Apele nelinistite și pătimaşe ale 
fluviului cărunt le-ași fi vrut mai străvezii, mai Insufletite. Totuși, tran. 
sparența deosebită a luminii in care sclipește orașul vloiu fac din această 
pinză o bucată cu totul remarcabilă. 

Tin bine minte, de asemeni, portretul Doamnei V, Pe un fond 

gris, cit se poate de gingas, cum le făcea Degas, eșind dintrun mă- 
nunchiu de mătăsuri viu colorate—contrast fermecător între verdele, vi- 
şiniul și oranjul acestora cu gris-ul fondului —se detaşează, cu o putere 
voită, gitul şi umerii așa de expresivi al unei doamne, a cărei figură 
oglindește calmul și pasivitatea apelor adinci şi stătătoare. Furtuna je 
poate ridica în valuri mari, dar furtuna nu e întrinsele. Alcătuirea 
aceasta riguroasă şi ternă înseamnă mai putin decit un om și ceva mal 
mult decit o femee. Personalitatea pictorului face dintr'insa un portret. 
Portretul e Incintätor. 

Și cite lucruri ar mal fi de amintit dacă mi-ar fi ertat să arăt pe 
indelete tot ce e demn de Verona în această expoziție. Cu cită bucurie 
aşi vorbi de cele citeva desenuri. Mă gindesc mal cu seamă la unul 
care aparține astăzi Domnului Morţun: o femee văzută din spate, dar 
nu cu totul, avind capul puțin întors—cum se precizează ritmul mişcării !— 
În zvicnirea nespus de grationsä a unui pas de horă. Nu male un 
desen: e o frinturä de viață surprinsă de un virtuos al crelonului... Și 
multe altele mai presus de orice laudă. Dar rindurile acestea nu fintesc 
la o dare de seamă fidelă a expoziției în întregul ei. Ele vor să fie 
numai Înşirarea cîtorva impresii, care pot fi un îndemna pentru alţii mai 
iscusiţi. Nu pot însă uita un lucru: 

Vă aduceţi aminte Casa pădurarului ? Cîţi vor fi cătat ugurel, 
cu o privire distrată, asupra păretelui aceluia alb cu ferăstrulea timidă, 
pe care se lăsa ca o adiere abia simțită umbra străvezie a stresinel 
ocrotitoare | 

Trebue o infinită delicateţă de simţire pentru a înțelege si pentru 
a reda poezia păretelui umil al unel case de țară. In lumina acela caldă 
a unei după-amieze de vară, pe care o evoacă în sufletul nostru cu o 
putere negrăită arătarea simplă de pe pinză, ce Intimitate trebue să se 
fi stabilit între pictor şi subiectul operei sale ! Cit efluviu sufletesc trebue 
să se fi scurs dela artist spre căsuţa din față ca să-i poată da—ca în 

legenda străveche—valoarea aceia deosebiiă care creiază un simbol, 


PE Acer e 


-182 VIAŢA ROMIINEASCĂ 


Şi aceasta este în opera lui Verona un pas cătră o artă nouă, şi 
o splendidă făgăduinţă. 


Pictorul Alexandru Romano, un ținăr spigen GE legat, = paa 
smeadă de meridional pătimaş, brosată în citeva ges age Pers 
fug de jos În sus, cu ochiul întunecat și Indräznef, 


“rA i de Rodica Maniu și de Cornescu, salutăm Intr'insul una din 


iy Der er rs urcă drumul culorii n pan 
bătută de un premergător ilustru. Sensibilă ca rs pe-a = Ps 
teligentă singură decit toți confratii la un loc, Rodica e 
satul între amintirile grafiease şi ciudate de alurea, A noie 
i bătioate cate roesc sub cerul acesta rominesc şi Pe: gs Aaa 
—în ceasurile bune—0 tălmăcitoare sigură şi SEE RE see i 
ani de studii solide și de ucenicie clasică, își fringe pe tee 
itä şi prelundă, avintindu-se deodată in viitoarea culo sea 
pain și „compozițiilor largi, părăsind un drum sar Ss uree ne 
dar sigur pentru o cale strălucitoare şi primejdioasă. S pată nr 
de piñze pe care le înfăţişează publicului arată limpe 


résturnat pe o blană de jaguar cu juciri domoale și page Ja un cap 
de bătrin florentin, bronzat, cu haina liliachie, a Apa a trust 
aminte de faimosul Democrit al lui Coypel; un gi ant ee 
vrisiei cu privirea adincă si grea; citeva cati à va dr: A mile 
morite, cu pielea întinsă și fragedă, cu ochii P » S A 
e alira 108 prima manieră, pinze lucrate toate koisa n 
grija „lini*-ului şi cu dragostea aceia a mijloacelor sobre şi 
diserete care fac dintr insele nişte bucăţi prețioase. D coace ou 
Cu dinsele contrastează pulernic pinzele lucrate |! Mure 
| mare decorativ cumpărat de Regina Maria, Vei se 
peos Edera, numeroasele Interior-uri unde femei de tildes se 
i ptuoase rient. 
ggr OPEN TS a frumos. (Culoarea vibrează, paie 
itia e interesantă, desenul viguros, deși greşit pe pese ee ze 
ab si malitiogi poartä pe umerii lor, întinsă pe O ei Ke pă 
pr nta lui Bachus cu bobiţele de aur, © nimiă languroasă, a ur 
a si de soare, ametitä de sucul divin pe care-l oae e saut 
ce'ncunună bratele-i ridicate 'ntr'o ansă superbă. „But ga seg 
zate cu siguranţă şi se vede că merg; trupurile parea cu 
frunzigul poleit o armonie bogată care incintă ochiul ; 


CRONICA ARTISTICĂ 183 


toi tabloul o voioșie tinerească, o franchetä și o vigoare de factură cu 
care nu sintem deprinşi la Bucureşti, —dar de ce nourul acela opac și 
lăptos care'nchide orizontul şi märgineste tabloul în chip aşa de supă- 
rător ? Si de ce graba aceasta la lucru care se trădează în detalii? 
Ușurinţa poate avea două înțelesuri; unul dintrinsele v'ar ajunge, 
domnule Romano | 

Vanitatea, şi mai cu seamă numeroasele interloruri, au serioase 

calități de culoare, Mătăsurile somptuoase, în care culorile de foc se 
frămintă'n contrasturi scinteetoare, trăesc sub penelul maestru al pic- 
torului, Sint unele de o voluptate copleşitoare care impresionează adinc. 
Dar peste tot grabă, peste tot amănunte nestudiate, De ce? Zelja 'niri- 
guratä într'o pornire nebună care 'nirupează edera ar fi mai captivantä 
dacă mar fi aşa de stilizată, Secessionul e un stil condamnat, domnule 
Romano. De ce să ni-l amintiţi ? 

Cu un cuvint, întors în ţară, Romano se îndreaptă cătră pictura 
decorativă şi cătră pictura de compoziție, Genul întăiu, mai ispititor, îl 
poate duce la crealiuni minunate dar şi la opere usurele, Controlindu-se 
singur cu strășnicie, cultivind cu Ingrijire simțul de auto-critică indis- 
pensabi! oricărui artist serios, Romano va fine în friu penelul său zbur- 
dalnic şi va crea opere interesante în genul picturii de compoziţie. Aici 
este viitorul cel mara. Dar să se ferească în producția lui viitoare, ca 
de o prăpastie, de dorința de a complace cumpărătorului romin care 
aruncă în neştire banul uşor cistigat pe lucruri de artă în care se regä- 
seste: Impopotonat, sec și arogant. 

In ceasul acesta, noi regretim pe Romano, florentinul...*} 


Eugen Crăciun. 


*) In timpul lunii acesteia a avut loc si expoziția Tinerimii Artistice, 
Am regăsit acolo pe Verona, pe Cornescu, pe Rodica Manin. Despre aceştia 
din urmă ne păstrăm dreptul să vorbim cindva mai pe'ndelete, Pătrașcu con- 
tinuă variantele salo In gama sumbră. Stoenescu, abil si interesant, dar lipsit 
de personalitate proprie, place mult Bucureştenilor; opera lui de pănă acum 
este un muzeu de remintscențe; apreciem totuși la justa lui valoare admi- 
rabliul portret de țăran bătrin reţinut de d. Lazăr Munteanu, Puțin varist, 
dar cu multă culvare locală si adevăr, Stefan Popescu. Vermont ex- 
pune pinze numeroase lucrate cu Ingrijire; bucăţile mici pot satistace pe 
acei cari iubesc maniera aceasta märuntä E conștiincioasă; în cele mari, 
lipsa de aviat si de vigoare se fac cu deosibire simţite, In salonul rezervat 
sculpturii, sint de remarcat cele două portrete datorite sculptorului V. Di- 
mitrescu, un amator cu mari calităţi: bustul poetului Mihai Codreanu, şi mai 
cu seamă figura e -Ew vie şi aşa de plină de 'nțeles a profesorului nostru 
Calistrat Hogas. Capul său expresiv de faun bătrin e de o izbitoare ase- 
mänare. Mediocritatea absolută a restului ne scuteste de orice alte censide- 
ratli. Peste tot oboseală, bâtrinetä, anemie, trucuri eftine, Tinerimea artistică 
incepe să-și ze numele: nici tinereță, nici artă. Se că această 
asociație, întemeiată sub bune auspicii pentru propäşirea artelor, evolulază 
simțitor câtre o societate pentru protecția citorva art 


ti. M 4 inte- 
ligenţă şi fără talent var transtorma-o in scurtă vreme intrun ani de invalizi. 


Cronica Veselă 


D-lui G. Topirceanu 


Tribulatiile unui chiriaş 


Am devenit un biet burghez ce cată 
De-o săptămînă casă cu chirie : 
Trei camere, antret, bucătărie, 

Tout à l'égout, întrare separatä. 


O doamnă cu păr cref şi ochelari 
Mi-a spus din uşă foarte furioasă, 
Că e vizibil între 3 şi 6;— 

Si tot aşa o doamnă din Şelari. 


Stäpina unei case'ni Popa-Tat 
Mi-a spus că nu primeşte cu capii, 
lar alta tinără cu ochi căprii, 


Zimbind mă 'ntreabă dacă-s însurat. 


185 


Un domn frumos cu feminine grafii, 
Imi spune că imobilu'i dotal ; 

O domnişoară ce citea Stendhal 
Mi-a dat interesante informaţii. 


lar la o casă mare cu etaj 

Mi-a spus o fată cu doi ochi aprinşi, 
Că nu primeşte decit „domni distingi“ 
Şi... am zărit o doamnă în corsaj, 


Aşa tot schimb fugarul meu decor ; — 
Pe străzi tăcute pieton stingher, 

Eu rătăcesc mereu ca Ahasver 

Din Kiseleff şi pănă la Obor. 


Acasă sara cind mă 'ntorc Incet 
Pe strada mea tăcută şi pustie, 
Pe cer văd parcă bande de hirtie 
ȘI scris cu stele „De închiriet*. 


Si bucuros că nu am dat arvună 
Mi-e sufletul spre cer ca'n ascensor, 
Nesocotind neantu-aş vrea să sbor, 


Si-ag vrea să dorm într'un ghețar din lună, 


VIAŢA ROMINEASCA 


186 ———— Ha 
Aş vrea în puf de nouri un culcuş; 
lar de va fi de-asupra mea să ploae, 
Si mi se pară că suport un duş 

Intro imensă cameră de bat. 


Aş vrea să uit de mebile, chirie, 
De toată viaţa asta de burghez, 
Și-aş vrea, chiar fără să exagerez, 


O cameră etern&'n veşnicie. 


Demostene Botez 


A 
i > i af er 1 
` ERE a aaa — zè 
(Sr i 21 =t 
e m iei à — NT ee 


CRONICA TEATRALĂ 


Mărioara Ventura 


Trupa Volculescu-Bulandra a jucat de curind In lași o serie de re- 
prezentaţii, timp de-o săptămină încheiată. Ne-au trudit aceste specta- 
cole in şir, Nam avut răgazul meditärii gi-al reculegerii, in care se 
compiace cetitorul conştiincios, cind mintue o carte,—răgaz necesar pentru. 
restabilirea echilibrului sulletesc tulburat de transmutaţii, scăderi si adao- 
suri. Cu gindurile si cu emoțiile unui spectacol ne-am dus la cel urmă- 
tor, și așa mai departe, simțind cum ni se amestecau impresiile și totuşi 
neputindu-le separa, ca dresorul ce desparte cu cravasa bestiolele inclesiate. 

Intr'o astfel de învălmășeală sufletească am cunoscut-o pentru fn- 
tăia cară pe Märiosra Ventura. Deşi nau fost recomandări, cind o 
"mtinim pe stradă clintim mina pentrun salut reflex, E prietena 
noastră : ne-a destäinuit durerile si bucuriile ei; am plins şi-am ris îm- 
preună. Nu ne-a despărțit decit briul de lumină al rampei... 

O artistă are toldeauna mai mulți admiratori decit oricare altă fe- 
met din lume: artista face dragoste pe scenă; publicul o vede în toate: 
fazele iubirii, pe cind pe celelalte femel numai și le imaginează. Māri- 
oara Ventura se ridică bine-ințeles de-asupra acestor consideraţii, care 
nu ştim pentruce ne-au venit in minte: ea apare În lumina scenei pură 
şi ideală, ca un model perfect al femel. 

Ventura parcă joacă pe mini șerpii pasiunii; uneori priveşte fix 
în ochii ler rotunzi, alte ori le mingie inelele lucii cu degete mol sau 
crispate. In manualul de „Clinică Terapeutică* Huchard şi Fiessinger- 
dau un sfat ciudat medicilor: cînd examinează o neurastenică, să-i ob- 
serve fizionomia si mal aies să-l urmărească mişcările minilor. „La Paris, 
in oraşele mari, femela işi compune faţa, nu-și supraveghează însă con- 


188 VIAŢA ROMINEASCA 


tracţii etelor“. Noi—departe de Medicină, ca Mī- 
pres ge ai e — am urmărit-o şi-am fost fascinatl i 
de poezia mobilă a braţelor şi-a degetelor sale care sas cu -J 
presivitate stările de sentiment, chiar cèle abia perceptibile. ET : 
joacă; trieste cu adevärat—desi este de același părere şi 1 

Cit de intens şi adevărat trăeşte: gi cit de superior! ad 

In toate rolurile Ventura-i acelaşi, același femee splendidă. Ș nu- | 
justă credința curent admisă : că o artistă trebue să se pes ie, rani 
Nu,—artista poate rămiaca aceiaşi, dacă sufletul ei este destu cet 
gat gi cu multe fațete. Scriitorul de duzină, de exemplu, se tepe 
reu; într'o operă nouă reproduce cela ce deja a spus, uneori m pe 
leaşi cuvinte; scriitorul adevărat are însă darul de a face eee : n 
reu oferă lucruri nouă, şi-i inepuizabil—cite-odată şi pe d y cer 
prind gindirile și imaginele ce-i răsar sub pană; nu știe ~ Aise 
lumina scrisul, cum nu știe călărețul în colţul cărei pietre Rene Saru 
va scăpăra copita calului. Cred e niciodată nu știe nici f 

în cutare scenă. 

D) pero de a-şi exterioriza chiar nuanțele de simtiri sint per 
tiple, abile și distinse: o artistă comună își va exprima ce = ya 
ditionalul gest al minel pe inimă, cu degetele celeilalte mini permit sa 
cite-odatä să toarcă un fir nezărit, distrată şi plictisită ; Ventura are za . 
şi felurite moduri de a-şi arăta iubirea: dar pentru o situaţie oat se: 
iscodește întotdeauna gestul cel mai potrivit. Şi chiar cind ag sia 
o poză obișnuită, pune atita delicateță şi distincţie In miscär à gape 
surīde și intonează astiel cuvintele, încit nu mal seamănă cu nimeni, $ 
întregul ei trup la parte armonic în orice atitudine. 


LA 


itate fină! 
cereri amânunt intim şi interesant din viața Märioarel Ven- 
tura: o prietenă, intro după-amiază, o găsi Intinsä pe-un chaise-longe, 
. cu părul dezordonat, plingind torențial... Mărioara avea o durere mare, 
de tragedie... intrun tirziu se ridică în picioare, şi-i căzu ep poale pe 
covor, destăcut, volumul „Eroice* de Mircea Dem. Rădulescu 
- sc ing... 
iși esse a pea cu dosul minilor ; şi cu privirea pp 
„poate spre tranşeele în care mot Francejii ce-au aplaudat-o la Od ne 
rămase tăcută, dreaptă, mindrä, In rochia ei ca şerbetul de cireşe amare, 


M. Sevastos 


„Viaţa Rominească“ a avut norocul să-l apuce pe Nicu Gane 
cind incă nu se lăsase de scris, așa că l'a putut număra prin- 
tre intemeitorii ei. Si ‘n adevâr aproape tot ce a mai scris Nicu 
Gane de-atunci incoace a tipărit in „Viaţa Romineascä*, pe care 
a onorat'o chiar in număru-i prim cu o amintire despre lunga lui 
îndeletnicire cu Dante, iar Intr'un numâr ulterior cu singura nu- 
velă ce a mai scris, Ciubucul Logofătului Manole Buhuș, care 
s'a intimplat så fie cea mai plăcută din bucăţile lui, prin pute- 
rea de evocare a trecutului si prin humorul ei senin şi bun, 

Noi toți dela această revistă, ne aducem aminte cu drag 
de chipul cum ne-a incurajat Nicu Gane prin participarea lui la 
lungile şedinţi redacţionale de pe atunci, la prăznuirea apariţiei 
primului nostru număr, cind Nicu Gane, cu un humor plin de 
melancolie, a ridicat paharul, exprimindu-şi dorința de a serba 
si aniversarea de patruzeci de ani a „Vieţii Rominesti®, cum 
serbase de curind pe acea a „Convorbirilor Literare”, 

Chiar si după ce n'a mai scris, Nicu Gane a continuatsă 
se intereseze de aproape de „Viaţa Romineasca", El continua 
să viziteze redacția, unde cel mai bun prietin al lui era Gheorghe 
din Moldova, „Gheorghe“, cum 1] numea el, Azi, şi unul si 
altul, nu mai pot vizita redacția. Ei asistă, din pârete, la munca 
noastră, dintr'un tablou al redacției din 1906, In care Nicu Gane 
sta, blind şi simpatic pe scaun, iar în picioare, în preajma lui, 
Gheorghe din Moldova... 


Nicu Gune a lost un om bine crescut, plin de cuviință si 
de simpatică bonomie, o natură delicată, eleganiă și fină, un 


190 | VIATA ROMINEASCA 


moştenitor direct al acelei splendide generaţii de bonjurişti, care 
a dat atita strălucire societăţii moldoveneşti dela jumătatea vea: 
sului trecut. In preajma luptelor pentru Unire, cind linerimea 
care dădea tonul in lași se numea Kogălniceanu, Alecsandri si 
Russo, În vremea care a cunoscut cele mai frumoase şi mai 
distinse femei, cind pe scaunul stāreției din Mânăstirea Neam 
tului era bonjuristul Dionisie Romans, traducătorul lui Lamenm- 
nais, si cind la Varatic şi la Agapia se discuta cu aprindere U- 
nirea şi se ceteau fémiane franțuzeşti,—in Vremea aceia de spe- 
ranta, de ideal, de fast şi de, bun gust, Nicu Gane trecea dela 
adolescență la tinerefä, era in acea epocă a vieții cind omul se 
formează definitiv, şi ceia ce ne aducea el nouă a fost sufletul 
elegant de-atunci, nealterat incă de grosieritatea burgheziei din 
cimpia dunăreană, care, de-atunci incoace, a invadat toate regi- 
unile sufletului rominesc. 

Caşi străluciţii săi predecesori, Nicu Gane era născut si el 
dintr'un neam de vechi boeri de ţară, din pătura socială cea mai 
„distinsă a vechei Moldove, din clasa care dăduse aproape pe 
toți idealiştii dela jumătatea veacului trecut, j 

Această origine şi aceste imprejurări, precum și natura sa 
generoasă şi optimistă, ne explică toate manifestärile sufletului 
lui Gane. 

Deşi membru al Junimii, al patrulea, ne spune Gh. Panu, 
ca erarhie şi ca vechime în acea societate, deşi junimist politic 
infocat o bucată de vreme, Nicu Gane, totuşi, liberal In felul lui 
Kogtiniceanu si Russo prin fondul naturii sale, n'a intirziat să se 
ralieze la acel partid, care pe atunci intrupa liberalismul la noi. 
‘Si, vom spune aici cu mulţumire şi cu mindrie că, până In ul- 
timul moment, nici una din ideile politice ale acestei reviste nu 
se deosebeau de ale acestui ultim urmaş al bonjuriştilor dela 
1859. 

Si iarăşi, deşi junimist literar fervent, Nicu Gane n'a lost 
„nici romantic subiectiv, nici pesimist, nici critic amar, Ceia ce 
avea comun cu janimismul, erau numai acele tendinfi pe care 
le avusese un Alecsandri ori un Russo : oroarea de pedantismul 
“auritorilor de sisteme linguistice, iubirea de subiecte naționale, 
de simplicitate și de natural. Boer de ţară din Moldova, nat 
„echilibrată şi optimistă, Nicu Gane n'a fost romantic ca junimi 
tii, ci clasic ca Alecsandri. Nuvelele lui Nicu Gane n'au roma 
tic decit uneori subiectul, tratarea fiind curat clasică, cagi la 


| NICU GANE 191 


decesorii săi. Prin fondul şi torma nuvelelor sale, el face parte 
mai degrabă din curentul Daciei literare, al Propâșirii şi al Ro- 
miniei literare, de cit al Convorbirilor, in orice caz dintr'un cu- 
rent intermediar, de tranziţie. 

Şi clasic a fost Nicu Gane și în ipostasul lui de gel al 
„celor opt“ din Junimea, care aveau impertinenta modestie de a 
declara că „nu infeleg nimic“ din nebulozitätile indigeste ale 
romanticului fără talent Bodnärescu şi chiar din innälfimile ne- 
buloase ale romanticului genial Eminescu, 

Cu Nicu Cane s'a stins cea din urmă vibrație, care mai 
răsuna până la noi, din sufletul nabilei Moldove de odinioară. 


G. L 


—_—— 


Anomalie 


Războiul a trezit multă ură în sufletele contimporanilor 
noştri. Si nici nu se putea ca formidabila ciocnire dintre po- 
poare să nu aprindă în muritorii de rind ai acestui continent, 
tocul urii de rasă. 

Numai reprezentanţii autentici ai progresului etic, pe dru- 
mul căruia s'au purificat din generaţie în generaţie printr-un 
lung şir de siortäri ereditare, —au făcut excepţie. Numai oamenii 
care şi-au săltat necontenit inima şi mintea până la acel grad 
de perfecționare pe care-l numim civilizație, pot privi acum e- 
venimentele prin care trecem, cu seninătatea unui suflet pe 
care ura nu l-a pingărit si nu l-a deformat. 

Caci ura deformează sufletele. Ura e expresia unui suflet 
primitiv sau schilod, fiind antipodul tuturor sentimentelor nobile 
care servesc de indreptar oricărui progres. Si în adincul cuge- 
tului nostru, toţi sîntem de aceiaşi părere. Oare un copil care 
e capabil de ură adevărată, nu ni se pare tuturora un monstru ? 

Dar dacă manifestările acestui sentiment primitiv trebuiau 
să apară fără jenă odată cu războiul, era firesc să ne aşteptăm 
ca ura să cuprindă mai întăiu şi cu mai multă putere pe lup- 
tătorii din front, în al doilea rind pe cei rămași acasă—pe ne- 
combatanții popoarelor beligerante—şi numai în al treilea rind 
pe cetățenii unei ţări neutre, ca a noastră, grupaţi după interese, 
convingeri, simpatii sau antipatii. 

Ei bine, nu! Lucrul s'a intimplat tocmai pe dos. Specta- 
torii urăsc mai tare decit luptătorii! Urăsc în primul rind şi cu 


MISCELLANEA 193 


i 


mai multă intensitate verbală cetățenii țării noastre, Urăsc apoi 
necombatanţii popoarelor angajate în luptă. Si numai în al trei- 
lea rînd vin luptătorii din front, care totuşi au zilnic duşmanul 
în faţă şi-i simt loviturile directe. 

Ca să vă convingeţi, maveţi decît să comparati tonul ga- 
zetelor germane, ba chiar franceze şi ruseşti, cu tonul cotidia- 
nelor noastre; să vă gindifi că la noi s'a disprețuit puterea şi 
Cultura germană mai mult decit le-au disprețuit acei care luptă 
cu armele impotriva Germaniei; că la Dardanele am fost mai 
încrezători decit Englejii, la Verdun mai optimişti decit Fran- 
cejii şi, cupă retragerea din Carpaţi, mai optimişti decit gene- 
ralii ruşi, în privința victoriei ţariste : ginditi-vä că sînt ziare 
romineşti pentru cititorii cărora, mai putin informaţi decit un 
ţăran din Caucaz, Varşovia n'a căzut încă, iar Cracovia se află 
de mult în mina Muscalilor! 

Numai o ură incäpäfinatä şi etalată fără jenă poate explica 


. această lipsă de control si de luciditate, Cit sîntem de departe, 


ruginos de departe, de atitudinea calmă şi stăpinită a căpitanu- 
lui francez, care scria, de pe frontul de luptă, revistei „La Revue“: 

„in ochii celor mai mulţi Franceji de acasă, soldaţii ger- 
mani au rămas nişte indivizi lipsiţi de orice însuşire bună. Bar- 
bar, prost, incapabil de iniţiativă şi totdeaun: gata de fugă în 
faţa pericolului : acesta e portretul clasic al „boşului“, 

„Cei de pe front erau de altă părere si deveneau modesti. 
Ei nu au ezitat să recunoască de multe ori pe Germani ca sol- 
daţi de o mare valoare, Ei cred că multora dis aceşti ,bosi* 
nu le lipseşte nici judecata sau capacitatea de a lua hotäriri 
repezi, nici curajul, Ei admit chiar că Germanii sint generosi 
cite odată. Astfel s'a putut observa că soldaţii noştri tratează 
cu omenie pe prizonierii duşmani, pe care-i escortează.., 

„imi este permis s'o mărturisesc ? Operele acestor Ger- 
mani (e vorba de Wagner, Kant, Beethoven, Bach, etc.) sint 
foarte mult apreciate şi stimate pe frontul nostru. Avem pe 
front soldaţi care mai citesc şi acum pe Kant, pe care încă îl 
consideră ca maestru nemuritor. Avem pe front soldaţi care simt 
o admirație vie pentru Goethe, Heine, Schopenhauer”. 

Astfel scrie de pe front, finind de rău pe gălăgioşii rā- 
masi acasă, un om civilizat şi de sigur un luptător neinduple- 
cat pentru onoarea Franţei. 

Ce-ar zica oare căpitanul francez de frenezia noastră ori- 


13 


194 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


ental-latină, cu care dispreţuim barbaria germană? La noi, cel 
din urmă gazetăraş cu două clase gimnaziale şi care nu are ni- 
mic de împărțit cu Germanii,—1i disprejueste. 


„Miscellanea“ 


Rubrica noastră întitulată astfel a fost întotdeauna un fel de 
cronică, în care treceam în revistă faptele mai însemnate din 
cursul unei luni. Innainte de războiu, notițele noastre dela 
această rubrică erau privitoare mai cu samă la literatură, 
Nu treceam însă cu vederea nici alte manifestări ale vieţii 
publice din ţară. Dela räzboiu însă, mişcarea literară pe 
de oparte a scăzut mult, iar pe de alta nu literatura poate fi 
acuma preocuparea de căpetenie a unor publicişti. De aceia no- 
titele noastre literare au devenit tot mai rare, In vremea din 
urmă însă, am băgat de samă că în țară a inceput să înflorească 
un fel de literatură grozav de inferioară, o literatură născută din 
şi pe descompunerea morală a păturii noastre orăşeneşti, dezorien- 
tată în mijlocul catastrofei mondiale, destrăbălată în mijlocul vie- 
ţii de afaceri nepermise dar mânoase, Democraţia noastră urbană, 
aspirind la un confort material „apusean“ ce nu-i e natural, şi 
dindu-şi friu liber instinctelor ei de clasă jouisseuse şi nerafinatä, 
secreteazä o literatură „modernistă“, decadentă şi pornogratică. 

Poate ar fi trebuit să definim şi să combatem această lite- 
ratură. Dar n'am fäcut'o, căci ne-am întrebat: la ce bun? Cu 
polemici nu se schimbă stări sociale şi morale—si, lovind efec- 
tele, fără a putea distruge cauzele, strigi în pustiu si duci luptă 
deşartă. Dacă, odată, vre-un uragan teribil va spulbera miasmele 
care otrăvesc organismul social al democraţiei romine urbane, 
atunci şi literatura ei se va însănătoşa. Dacă nu... A combate 
pustulele unui trup minat de virus, cînd nu poţi combate însuşi 
virusul, e o îndeletnicire vană şi vrednică de ris, 

Aşa dar, în vremea din urmă am făcut mai mult „politică“ 
în aceste notițe. Am căutat să luminăm pe cititorii noştri asupra 
problemelor urgente si arzătoare dela ordinea zilei şi, mai cu 
samă, să analizăm, ca spectatori, starea sufletească a acelora 
care luptă în arenă. lar uneori, ne-am permis să indemeäm pe 
unii din contemporanii noştri să-şi vină în fire, să nu se dea în 
spectacol, să nu urască şi să nu calomnieze pe degeaba, fără 
interes bine calculat, fără scop, fără rezultat, Am apelat la ei să 
nu ne facă de risul Europei şi să nu ne creeze situaţii morale 


MISCELLANEA 195 


imposibile în mijlocul lumii celei mari, rece, egoistă, căreia nu-i 
pasă de noi şi nu ne poate erta nimic la ziua socotelilor... 

Si pentru numărul acesta strinsesem o sumă de fapte, con- 
semnasem o sumă de observaţii, dar, convinşi că şi „politica“ 
noastră e tot un fel de... literatură, mai că ne simţim inclinati 
să ne întoarcem capul aiurea. Căci instinctele oarbe, interesele 
urîte, grosolănia de judecată sînt atît de nătinge, încît sînt foarte 
putin jenate de palida lumină a raţiunii, 

Aşa dar, faptele şi observaţiile, strînse pentru numărul a- 
cesta, nu le vom mai trata pe larg ci, pentru a ne achita con- 
ştiinţa faţă cu prietinii noştri cetitori, le vom aminti numai. 
Una, cea din fruntea rubricei, fiindcă am scris'o deja, o lăsăm. 
Celelalte le vom indica pe scurt. 

Asa dar, à tout seigneur tout honneur, aveam de gînd să 
răspundem d-lui lorga, care ne-a combătut la Academie, susti- 
nind cu „argumente“ că Ucraina, orice s'ar zice, nu există! l-am 
fi citat din nou declaraţia Academiei rusești, care spune că limba 
ucrainiană e o limbă aparte, alfa decit cea rusească; i-am fi fä- 
cut cunoscut din nou că scrierile ucrainiene se traduc în rusește; 
i-am fi citat din nou cuvintele acelui savant francez (nu german!) 
care spune că între limba ucrainiană şi cea rusă e aceiaşi deo- 
sebire ca între limba franceză şi italiană; i-am fi amintit din 
nou paginile din istoria universală a lui Lavisse şi Rambaud, în 
care se tratează istoria poporului ucrainian şi supunerea lui de 
cătră imperiul țarist. Apoi l'am fi rugat să spună cine dintre cei 
pe care-i combate d-sa a adus ca argument (ba ca singur ar- 
gument,—ceia ce-i dă dreptul d-lui lorga să răspundă numai 
la acest singur argument), cine a adus ca argument în sprijinul 
deosebirii dintre Ucrainieni şi Rusi,—deosebirea dintre flora U- 
crainei şi a Rusiei? L'am fi rugat să nu facă spirit cu „flora“ 
şi cu „Lineu“, ci să combată Academia rusească. Ne-am fi mirat 
de atitudinea d-lui lorga care combate, în Academia Romină, 
aspiraţiile la libertate ale unui popor-martir, de 30 de milioane, 
Am fi citat cuvintele d-lui lorga, prin care declară că are încre- 
dere în statul de 170 de milioane de Ruşi (şi în cel de 200 mi- 
lioane de după victoria lor), alături de cuvintele prin care tot 
d-sa îşi exprimă teama de eventualul stat ucrainian alcătuit tot 
din Ruşi, dar numai din 30 de milioane de Ruși : l'am fi întrebat de 
ce 200 de milioane de Ruşi nu sînt primejdioși, iar 30 de milioane 
sînt primejdioşi ?... Si i-am fi spus că statul cel nou de 30 de mili- 
oane ar fi mult mai putin primejdios pentru noi, nu numai pentru- 


196 VIAŢA ROMINEASCĂ 


că ar fi mult mai mic, dar şi pentrucă ar trebui să fie veşnic în 
gardă, nu faţă de noi, ci faţă de statul cel mare rusesc, care ar 
jindui asupra lui. Apoi am fi citat din nou părerea d-sale că 
Ruşii ne sînt amici şi am fi pus-o alăturea de altă părere a d-sale 
că Ucrainienii din Bucovina (= Rusi, după d. lorga) sint pri- 
mejdioşi pentru Romini. 

Am fi tras concluziunea, că d. lorga, cînd are nevoe ca 
Ucrainienii să fie Ruși nu-i distinge de Ruși, iar cînd vrea să 
ni-i facă antipatici atunci îi deosebeşte perfect de Rusi. Si am fi 
arătat că gindul d-lui lorga se poate rezuma cam astfel: Ucra- 
inienii nu se deosebesc de admirabilul popor rusesc, atit de fa- 
vorabil nouă, dar sint foarte mizerabili şi primejdioşi pentru noi. 

— Cu această ocazie, am fi vorbit ceva şi de ziarul L'/n- 
dépendance roumaine, care, rezumind conferenta d-lui lorga des- 
pre Ucraina, a exultat de bucurie din cauza „ironiei“ cu care 
d. lorga ne-a luat în ris pe noi (pamfletari şi libelisti) şi as- 
piraţiile Ucrainei. Ne-am fi exprimat cu ocazia asta, profunda 
noastră melancolie după vremea lui lon Brătianu şi C. A. Ro- 
setti, pe care L'Indépendance încă nu i-a terfelit şi în vremea 
cărora ţara noastră nu ridea de popoarele oprimate, nu insulta 
pe luptătorii lor, ci-i primea pe pămintul sfint şi ospitalier pe- 
atunci al Romîniei libere şi mindre... 

— Si, cam în legătură cu cele de mai sus, ne-am fi ard- 
tat profunda noastră mierare, minunarea noastră, de atitudinea 
presei romine faţă cu revolta Irlandejilor, a acestui popor de 
altă rasă, de altă limbă, de altă religie decit Englejii, supus 
acum opt secole de Engleji. Ne-am fi arătat, zic, grozava noas- 
tră mirare de atitudinea asta a unei prese, care vrea totuşi dez- 
robirea poporului ardelean, adică a unui popor iarăşi de altă 
rasă, de aită limbă, de altă religie decit Ungurii, supus acum zece 
secole de Unguri. 

— Am fi voit să spunem ceva despre sărbătorirea d-rei 
Văcărescu în Senatul francez, cînd d-sa a fost primită acolo ca 
o persoană care luptă în Rominia pentru cauza franceză si să 
arătăm că d-ra Văcărescu e un tip reprezentativ al unei specii 
întregi de romini. Am fi voit să vorbim cu această ocazie despre 
starea noastră de dezagregare socială şi morală, de faptul că la 
noi sint încă puţini Romini, dar foarte multi Franceji, Nemţi, 
Rusi, mai ales Franceji. Că poporul romin dela oraşe e o jux- 
tapunere de indivizi, ca nucile într'un sae, nu o societale; că 
fiecare are un ideal al său personal şi că acest ideal poate fi 


AE "pa, MISCELLANEA DANS TNATH rasă; 


sr franțuzesc, posesorul lui totuşi socotindu-se, dindu-se drept 
Omin... 

— Francofililor noştri, care susțin încă, bieții, că Englejii 
luptă... pentru nafionalitäfile mici si libertatea popoarelor, am fi 
dorit să le rezumăm un admirabil articol al celui mai mare Fran- 
cez, Napoleon |, în care acest om genial arăta că Englejii 
luptind pentru comerțul lor—se prefäceau că luptă în contra i- 


„ deilor revoluţiei franceze: Am fi stăruit asupra faptului istoric 


că, atunci cînd Anglia are un duşman fnnaintat în idei, zice că 
luptă pentru conservatism, iar cînd are un duşman înnapoiat în 
idei, zice că luptă pentru democratism... Şi am fi rugat pe fran- 
cofilii noştri să mediteze vorbele marelui Francez Napoleon L.. 
Am fi căutat să punem în lumină egoismul britanic feroce, i- 
pocrizia seculară şi legendară a Angliei, care îşi maschează în- 
totdeauna interesele materiale cu principii înalte şi dezinteresate, 
—arătind că deşi toate ţările se luptă din motive egoiste, totuşi 
nici una nu-i aşa de ipocrită, lar caracterul insultător al acestei 
ipocrizii, care merge pănă la cinism în cazul cu Irlanda, Pam fi 
explicat prin disprețul enorm al Angliei pentru popoarele de pe 
continent, cărora, socotindu-le inferioare, îşi permite să le debi- 
teze neadevăruri conştiente, cu cel mai rece singe englez... Am 
fi adăogat apoi că, ei în de ei, Englejii nu se mint, sint gent- 
lemeni şi că, dacă au cea mai bună constituție, viaţa cea mai 
fericit organizată, asta e treaba lor, nouă nu ne face nici cald 
nici rece, că îi admirăm pentru asta,—dar nu înțelegem pentruce 
i-am iubi, 

— Am fi vorbit ceva şi de recenta „fuziune“, care s'a 
făcut din cauza „decoraţiei“ (şi care s'a făcut, cum a declarat 
solemn d. N. Filipescu în manifestul d-sale, nu numai în pri- 
vinfa politicii externe ci și a celei interne). Am fi povestit 
perplexitatea unor amici ai noştri din laşi, unii conservatori, 
alţii conservatori-democrati, care n'au aflat încă dela „centru“ 
ce susțin ei acuma: păstrarea celor trei colegii electorale de azi, 
reducerea lor la două, ori un compromis între cele două pro- 
grame fuzionate, —adică două colegii si jumătate ? Am fi ară- 
tat că ceia ce ştiau sigur si unii si alţii era... că ei au să afle 
mine ori poimine că, din cauza decoraţiei, au renunțat la idei 
scumpe şi au imbräfisat idei care pănă înnaintea decoraţiei le 
erau odioase. Dar necazul lor cel mai mare era că, pănă la 
venirea ordinului dela centru, ei încă nu puteau şti la care a- 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 


199 VIAŢA RO — 


nume idei scumpe au renunţat şi ce anume idei odioase au îm- 
t cu entuziasm. 

dé ee am fi ris de perplexitatea acestor amici ai noştri, 
perplexitate datorită naivităţii, ca să nu zicem prostiei lor, pen- 
trucä noi, chiar cind vorbeam cu ei, știam care e deja progra- 
mul lor: el nu putea fi altul decit cel indicat de d. Take lo- 
nescu în marele şi celebrul său discurs din Parlament, cind a 
făcut profesii de credinţă socialiste cu acel ton care nu ingă- 
due vre-o umbră de îndoială nici în privinţa sincerităţii, nici 
în privinţa hotăririi de a-l realiza fie chiar cu preţul vieţii. 

După aceia am fi făcut ironii pline de venin la adresa boe- 
rilor din partidul conservator de eri care, după o viaţă de su- 
perbe aere reacționare, vor imbräfisa programul socialist al d-lui 
Take Ionescu, imblinziti şi docili!ca nişte lei, la picioarele dresorului. 

Si, în sfirşit, am fi mulțumit in petto contelui Czernin, dacă 
el este vinovatul,—cäci n'am urmărit cu destulă atenţie peripe- 
tile decoraţiei, —i-am fi mulţumit că prin gestul său a făcut tä- 
rii rominesti imensul serviciu de a-i hărăzi un mare partid so- 
cialist. lar ca să fim complecti, am fi conclus că este o mare 
fericire pentru ţara asta faptul că un ministru străin şi o deco- 
raie „retrasă“ pot să creeze partide şi programe,—în definitiv 
şo îndrumeze pe căi nouă, mai ales în momente grave ca cele 
de astăzi, etc. etc. 

— Convinşi şi noi că în acest an de aniversări, în care 
Sa serbat pănă si Revoluţia dela „13 Martie”, am fi co- 
mis o crimă contra Franţei dacă am fi manifestat doliul nos- 
tru cu ocazia zilei de 16 Mai, ziua ripirii Basarabiei,—am fi do- 
rit să propunem o măsură radicală: să se scoată Basarabia din 
toate cărţile de şcoală, să se radă numele ei blestemat de 
pe „harta Romîniei şi a țărilor locuite de Romini* și să se scrie 
de-a lungul Prutului: Rusia. Să se stirpească astfel din sufletul 
tinerilor generaţii pănă şi amintirea acestei nefericite jumătăţi a Mol- 
dovei, ruptă din ţara noastră, —spre a înlesni astfel Franţei, poate şi 
pe această cale, cucerirea Lorenei şi a Alsaciei, 

— ŞI, la urma urmelor, ne-am fi făcut datoria de cameni 
de litere, scriind citeva studii substanţiale şi mai ales originale 
asupra lui Shakespeare şi Cervantes, plus trei duzini de note pe 
marginea tuturor dramelor, comediilor şi sonetelor divinului 
Brith, spre a nu răminea mai pre jos de colegii noştri, care au 
explicat în sfirşit frumuseţile nebănuite încă ale celor doi mari 


înnainte de 1916, anul remines£ | aniversărilor si al jertfei na- 
tionale pe altarul civilizaţiei e ; 
— Am fi dorit să citămipe larg acele pasagii din ultimul 
discurs al lui Bethmann-Hollweg, în care cancelarul german se 
apără împotriva nenumăratelor cărți şi broşuri germane, care îl 
acuză că în vara anului 1914, la începutul războiului, a pierdut 
vremea în tratative cu Anglia pentru a evita războiul, din care 
cauză a mobilizat prea tirziu armata germană. Si am fi arătat 
cît de ridicoli sint aceia, care învinuesc de provocarea războiu- 
lui mondial pe guvernul german, cînd acest guvern nu mai ştie 
cum să se apere în fața ţării sale de învinuirea că a pierduta- 
vantajele unei mai grabnice mobilizări, tocmai din cauza paci- 
fismului său exagerat de înainte de izbucnirea războiului, 


— Da, am fi stăruit mult şi pe larg asupra tuturor aces- 
tor lucruri, dacă o experiență deja lungă nu ne-ar fi arătat a- 
devărul profund al versurilor lui Eminescu : 


A visa că adevărul sau alt lucru de prisos 
E în stare ca să schimbe în natur’ un fir de păr, 
Este piedica eternă ce o punem la adevăr. 


Aşa dar, convinşi că literatura romină va continua să fie 
vulgară şi grosolană, că d. lorga va nega mereu existența U- 
crainei, că Basarabia va fi si de aici încolo sacrificată cu en- 
tuziasm gloriei Franţei şi intereselor Angliei, că presa noastră 
va continua să se ia la întrecere cu presa si agenţiile quadrup- 
liste în lupta pentru înşelarea opiniei publice romine—convinşi 
de inutilitatea argumentului în faţa instinctului, ne-am mărginit 
numai să atingem, in treacăt, dintr'un vechiu obiceiu şi din da- 
torie cătră prietinii noştri cetitori, problemele puse de unele 
fapte petrecute în vremea din urmă. 


jean Bart 


Librăria H. Steinberg a făcut un mare serviciu iubitorilor 
de literatură adevărată, editind opera literară a talentatului seri- 
itor Jean Bart în două volume elegante: Jurnal de Bord şi 
Datorii uitate. 

Jurnalul de Bord a mai fost tipărit acum cincisprezece ani. 
Apariţia lui atunci, un adevărat eveniment literar, a consacrat 


200 VIAŢA ROMINEASCĂ 

din primul moment pe Jean Bart ca un scriitor de primul rang 
şi cu totul original, căci schiţele sale marine, scrise întrun stil 
de-o admirabilă limpiditate, aduceau nu numai o lume nouă de 
sensatii, dar şi expresia unui suflet de elită, adînc vibrător la 
frumusetèle naturii şi la problemele vieţii omenești. Noua ediţie, 
bogat ilustrată de pictorii Verona şi Voinescu, este adăogită cu 
un Nou Jurnal de Bord, în care graţie maturității talentului, ca- 
litätile de odinioară sint şi mai vädite. 

In al doilea volum, Datorii uitate, o minune de tecnică ca 
şi primul, autorul şi-a adunat nuvelele şi schiţele scrise în răs- 
timpuri de vre-o douăzeci de ani încoace, 0 sumă de bucăţi, 
care se deosebesc de tot restul literaturii noastre atit prin ca- 
racterul lor realist—un realism plin de poezie—cit şi prin se- 
riositatea şi înnălţimea punctului de vedere european, din care 
priveşte autorul viaţa zugrăvită în opera sa. Prima bucată, mai 
ales, din volum, care e şi cea mai lungă, o nuvelă de longue 
haleine, poate fi socotită ca o capodoperă a genului, prin înnăl- 
timea concepţiei, adincimea ŞI generozitatea sentimentului şi va- 
rietatea tipurilor, zugrăvite cu o mare ascufime şi vioiciune. 


Dela redacţie 


Credem că putem aduce un serviciu acelor persoane care 
ar avea de gind să tipărească o ediţie complectă a scrierilor lui 
N. Gane (ni se pare că s'a şi anunțat o asemene ediţie), făcin- 
du-le cunoscut că necrologul lui Vasile Pogor din „Viaţa Romi- 
nească“ (Anul I No. 2), iscälit redacţional V. R., este scris de 
N. Gane, 


+ 


Peste cîteva zile va apărea un volum de Parodii originale, 
datorit spiritualului nostru colaborator, d. G. Topîrceanu. 


Erată 


— In loc de: „poet curat obiectiv“ dela pagina 169, rindul 7 
de sus în jos („Cronica literară” ; Goga) să se citească: „poet cu- 
rat subiectiv”. | 

— In broşura d-lui G. Ibrăileanu despre Brătescu-Voineşti 
din Biblioteca „Căminul“, a cărei corectură n'a fost trimisă au- 
torului, s'au strecurat foarte multe greşeli dintre care cîteva 
strică cu totul înţelesul; pe acestea le relevăra aici : 


MISCELLANEA 201 
Să se omită că dela pag. 50, rindul 14 de sus în jos; 


A r WAER, 51 » 8 de jos în sus; 
se citească „femele“ (şi nu „femeile“) pag. 61, rindul 1 de jos; 
» » » D . » KA n 65, rindul 11 de 
sus în jos; 
Să se schimbe numele Cioranu în Antonescu, pag. 97, psi 
, 8 de jos în sus; 
Să se citească „lu“ în loc de „În“, pag. 100, rîndul 1 de sus; 
Să se intercaleze cuvintele: Dar ce să imiteze ? Spiritul la pag. 
101, rîndul 19 de sus în jos după cuvintul imitat, 


P. Nicanor & Co. 


- — 


L. Rebreanu, — Golanii, nuvele şi 
schițe. Bucureşti, 1916, Edit, H. Stein- 
berg. Pr. 2 lei. 

Subiectele schițelor d-lui Rebreanu 

simple si originale. 

. ri Lab a volumului („Gola- 
nii*) azistăm la sbuciumul unui ,intre- 
ţinut“ care şi-a făcut o carieră din jos- 
aicia lui şi care, ajungind în pragul bă- 
trineţii, se vede părăsit pentru intäia- 
oară de amanta intimplätoare care-l 
hrăneşte. Tot atit de impresionantă e 
criza sufletească prin care trece acest 
tip, țesută din gelozie, tristeță sflşie- 
toare şi spaimă pentru viitor, pe cit sint 
de interesante viaţa pe care o duce şi 
„concepția“ lui asupra acestei vieţi. 
Căci tipul filosofează pe alocurea. 

Cu această schiță (ca şi cu alta, 
„Culcuşul*) d. Rebreanu ne duce In- 
tran mediu neexplorat incă de proza- 
torii noştri. Intreţinuţii aceștia, de speța 
cea mai de jos, ca Gonea Bobocel, al- 
cătuesc un fel de breaslă a parte, cer- 
tată cu morala şi aproape Intotdeauna 
şi cu legile societăţii. Pentru ei lumea 
e împărțită în „şmecheri” și „fraieri“. 

cherii sint acei care au înțeles ros- 
tul acestei vieţi (1), au ințeles adică, 
din vreme, că trebue să trăiască fără 
muncă pe spinarea altora, — să tragă 
chiulul vieţii. lar „fraierii” siot proști 
de oameni cinstiţi, care muncesc şi care 
au adeseori parale, — sint gistele de 
jumulit ale gmecherilor, cu ajutorul fe- 
meillor de stradă. 


Şmecherii cu cocotele duc un trai 
foarte pitoresc din punct de vedere 
literar si cit se poate de straniu pen- 
tru înțelegerea noastră, a fraierilor, ca 
să zic aşa. 

pg pudici lor s'ar părea că se inte- 
meiază numai pe interes: bărbatul are 
nevoe de bani iar femeia are intotdea- 
una nevoe de protecţie și călăuzire in 
pe e DĂ oricit de ciudat s'ar părea, 
cine cunoaște lucrurile mai de aproape 
ştie că aceste soiuri de concubinaje au 
intotdeauna la baza lor şi un tel de 
dragoste sui generis, care se manifes- 
tează prin terorizare şi bătae din par- 
tea bărbatului, frică şi supunere lașă 
din partea femeii. Margareta părăseşte 
pe Gonca cind vede că mo mai bate, 

— „Nu mă mai baţi, tăticule,., au mă 
mal baţi!” suspină ea cu voce mustră- 
pre e oarecum simbolul virilitäfii 
şi al iubirii bărbatului, nu numai pentru 
Margareta, dar gi pentru altă eroină, 
cam de acelaș fel, à autorului nostru. 
Didina din „Culcușul“ mănincă bâtae 

cu un fel de voluptate sadică. Şi ce 
bätae ! 

— „Omoară-mă, tăticule |... AŞ vrea 
să mor de mina tal." şopteşie ca, cu 
voce tremurătoare de plăcere. „Tâti- 
cul“, de rindul acesta, e un puscäriag 
respingător, care împreună cu alţi go- 
lani şi cu amanta lui işi trece nopțile 
şi mare parte din zi in „culcușul dela 


203 


Trei giște, adică în iarbă, sub un nuc 
pintecos, la marginea orașului. Cintă- 
teanu il chiamă, El işi bate amanta ca 
să-i dea bani, să joace in zaruri babo- 
roasa cu tovarășii lui, Dar Didina se 
Incäpätincazä și nu-i dă, ŞI tocmai după 
ce Cintăreanu o lasă din bätac, ostenit, 
o lasă lungită și plină de singe şi nu-i 
mai cere nimic, — ea ii dă banii pe 
care-i ţinea ascunși in clorap. lar tir- 
ziu, cind golanii adorm sub stele, în 
murmurul depărtat al orașului, amanta 
şoptește incă dulci cuvinte de dragoste, 
alipindu-se „ca un copilas* de pieptul 
torturatorului ei... 

Dar, cu celelalte bucăţi, d. Rebreanu 
ne scoate din lumea aceasta pitorească 
a golanilor, 

In Dintele ni se arată tot sbuciumul 
„dăscăliței” Aglaia, cind îşi plerde pri- 
mul dinte şi vede că Imbätrineste. E 
o bucată remarcabilă prin puterea a- 
nalizei și prin semnificația ei, 

Dintre celelalte, Proștii, Ocrotitorul 
şi Nevasta ni se par cele mai bune. 
Hora Morţii, în care e vorba de doi 
rezervisti din Ardeal care se duc în 
războiu, € interesantă prin descrierea 
unei lupte cu Muscalii și prin surprin- 
zătoarea justeță a unor observaţii su- 
fietesti fâcute cu acest prilej, — căci 
pretutindeni autorul dovedește multă 
intuiție In priceperea sutletelor. 

Cartea d-lui Rebreanu {ti lasă o im- 
presic de copleșitoare tristeță. Oameni, 
mediu, intimplări, totul e de-o tristetä 
cenușie, mohorită, definitivă. Şi pesi- 
mismul acestui scriitor ia forma lite- 
rară a celui mai navrant realism. Ce 
poate fi mai trist, de pildă, decit sbu- 
ciumul zadarnic al omului care-și dă 
seama de-odată că imbătrineşte si iși 
plinge viaţa dusă? lar d. Rebreanu, in 
cete două schiţe amintite, care au acest 
fond, oarecum predilect, —nu ne cintă 
poezia melancolică a acestui sentiment, 
ci ne zugrăvește tocmai reversul lui 
prozaic, real, incolor, de-o amărăciune 
terasantă. 


Stilul d-lui Rebreanu e simplu şi une- 
ori robust, potrivit cu subiectul. Dar 
dialogurile nu prea sint fireşti, sună 
fals de multe ori. Autorul e mal tare 
cind e descriptiv şi narativ. Se folo- 
seste insă prea des și fără necesitate 
evidentă de unii termeni... cum să 2i- 
cem? nici triviali, nici vulgari ci pur 
şi simplu uriti, urit-evocatori, 

„Se sborși la dinsa”, „se ropști din- 
sul“ (de ce nu „el“ ?), „să st hoalbe”, 
Se răpşti*, „lanurile gălbejite de soare“ 
(de ce nu „ingălbenite?*), „o beteală 
de aur aprins se băldbânea sub albas- 
trul lăptoa al cerului“, toate astea sint 
expresii care-i strică pagini intregi de 
descrieri sugestive și multe imagini în 
adevăr frumoase, De asemenea și com- 
paratiile prea evocatoare in fiziologie 
nu ni se par potrivite, mai ales cind 
sint accentuate încă prin urifenia çu- 
vintelor: „capul i-se infierbintase ca 
un ibric in care clocotește ceva“, „i-se 
părea că-i clocotesc creerii“, „doi dinți 
afumati si gănnoși“, „işi frecă ochii până 
ce se rosiré ca două sfecie fierte” etc. 

încă odată, nu e vorba de cuvinte 
tari, de expresii plebeiane, — acestea 
erau chiar necesare pentru natura su- 
biectelor d-lui Rebreanu; e vorba de 
acele cuvinte, destul de comune, care 
injosesc o frază, care nu spun nimic 
nou putind fi inlocuite fără pagubă prin 
altele aproape corespunzătoare. 

Am stăruit atita asupra lor, fiind si- 
guri că ele aduc prozei d-lui Rebreanu 

o pagubă cu mult mai mare decit şi-ar 
putea-o inchipul. Şi e păcat! 


lon Al-George.—Aquile, poezii (vo- 
lum premiat de Academia rominä), Bu- 
ceresti, MCMXVI, ed. Steinberg, pr. 
2 lei. 

Bănuim că d, lon Al-George care îşi 
intitulează primul volum de poezii „A- 
quile, n'a văzut niciodată acvile vii, 
decit poate vreuna jumulită de neca- 
zurile captivităţii, in parcul fostei Ex- 


204 VIAŢA ROMINEASCĂ n 


00 ea 


poziţii din Bucureşti. ŞI iată documien- 
tele pe care se întemeiază bănuiala 


noastră : 


Nu s'au născut ca orice sburătoare, 
Ci sub puterea focului de soare; 

lar germenul, de zei s'a pläsmuit : 
Din albul corp al Venerei, din Marte— 
In muntele Soracte, 


E vorba de germenul de acvilă, care 
s'a plăzmult de zei, pe un munte care 
to nici un caz nu rimează cu „Marte“, 


Minune ! stolu! filiie în sbor 
Şi drept spre soare zarea o despică... 


Chiar minune ! Unde-o fi văzut d. 
Al-George stoluri de acvile? Vulturii 
nu sboară în stol, că nu-s ciori... Bine, 
ştim noi că aici acvilele sint numal 
nişte figuri de stil, nişte simboluri. 
Dar, oricum... Așa, poţi să ne vorbeşti 
de nişte lei incältafi cu sandale şi, 
cind noi protestăm, să ne spui: că 
doar nu sint lei adevăraţi, sint centu- 
rioni romani! 


Ce sirimtă-i ţara miticului Laţiu 
Cind aripele lor strätac spațiu, 
Cind zeul Mars le toarnă 'n vine lavă; 
Minune, stolul filtie în sbor 
i cit zăresc pars, lor din slavä— 
tita le va fi moşia lor. 


Care părinţi ?... Până acum ni se vor- 
bise numai de nişte acvile care sboară 
In stol și în vinele cărora zeul Mars 
toarnă lavă. Acum de-odată vedem că 
e vorba de „părinții lor”, care-au ajuns 
in slavă... Aşa dar pui mau ajuns în 
slavă ? Dar atunci acvilele care fiifiiau 
„drept spre soare“ ce erau: pui ori 
părinţi ? Nu mai pricepem nimic. 

Acelaşi nedumerire ne cuprinde cind 
cetim urmarea: 


Q; zilele cs strălucite, 

ind una r se 

in sborul ei spre dacicul pămint; 
Avea pe aripi pulbere de aur 


ca ‘n ziua cind, sub flacäri, 
a dues un mormint, 


Cine era roşie: acvila, pulberea sau 
Cartăgena ?... După gramatică, infele- 
sul ar fi că acvila despre care e vor- 
ba (pui ori adultă), cind a rătăcit spre 
dacicul pămint, avea pe aripi o pulbere 
mai roșie decit pulberea pe care o a- 
vea în ziua cind a căzut Cartagena. 
Dar nu sintem siguri că am pătruns 
just intentiunea poetului. 

E bine să foloseşti o figură sau un 
simbol numai atita cit se potriveşte 
cu obiectul. Şi e bine să părăseşti la 
vreme o comparație, să nu mergi prea 
departe cu paralelismul, pentrucă nici 
odată nu există intre cei doi termeni 
o identitate absolută de insugiri. 

D-i lon Al-George merge insă prea 
departe cu acvilele d-sale. 


Doar una gr era nara 

phang w Aa Podul Euxin, 

O acvilă care vine peste Dunăre în 
sunete de tibii şi de goame şi Care 
domneşte din Tisa până la Pontul Eu- 
xin, are prea mult omenesc In ea. lar 
mai departe (in „Dacia Felix*) se in- 
timplă dimpotrivă : soldaţii, —al doilea 
termen al comparatiei,—au prea mult 
päsdresc in ei: 


Porniţi din nou acele netnfrinte 

A ra să sfisie vechiul doliu ; 
ducă *n cioc coroanele de laur 

Din Varna la Ruconiu, 


Aici flind clar că e vorba de sol- 
dati, nu poţi să nu rizi cind ți închi- 
pui nişte soldați purtind în cioc cO- 
roane de laur! lar doliu rimeazä cu 
Ruconin, cum ar rima Eufrat cu cas- 
traveți. 

Dar ne-am săturat de-atitea ,aquile*. 

Intre numeroșii poeți romini actuali, 
e greu să fil original cind nu eşti, chiar 
dacă al oarecare talent. D-i lon Al- 


RECENZII 


George a invins această dificultate, 
lgnorind nu ştiu cite veacuri de evo- 
luţie militară gi linguistică, d-sa a in- 
ceput de-odată să ne vorbească numai 
de castre, cohorte, centurii, tibicini, 
gladiu, Mars, Ruconiu, Pontul Euxin; 
a inceput să numeroteze cu cifre la- 
tine și să scrie peste tot cu V In loc 
de U, ca un roman adevärat. Si astfel 
a devenit original,—ba a luat chiar si 
un premiu academic! 

Dar această atitudine voită işi are 
dezavantagiile ei. Poetul nu simte o 
boabă din ceia ce vrea săne facă pe 
noi să simțim. Lui fi păsa de Ruconiu 
şi de Rubiconiu tot atita cit ne pasă 
nouă acum de insula Skibitzkaia. 

Dar fără sinceritate nu există poc- 
tie, nu există artă, iată un adevăr 
banal pe care-l ignorează Intotdeauna 
cei ce fug de banal şi vor să scape de 
banalitate fie prin bizarerii de formă, 
fie prin subiecte neobişnuite, Imaginile 
utilizate de ei in versuri nu sint niște 
creațiuni organice şi spontane, ci nişte 
ațibilduri Jabricate cu capul. O ima- 
gină literară Insă numai atunci are va- 
loare în poezit, cind natura sau Inchi- 
puirea au impus-o poetului însuşi mal 
intâiu, cu preciziunca unei senzații pu- 
ternice, Numai ci poctul are o vi- 
ziune clară, € in stare să ne-o evoace 
şi nouă. 

Dar iată cum d. Al-Giorge vrea să 
ne evoace, In poezia „Pentru Ardeal“, 
soldăţimea romina, plecind solemn nu 
ştim incotro : 


O, cum se duc cintind cu toţi deodată 
Si cum păşesc în frunte tibicinii 1.. 
La strigătul de-aramă au inlemnit 

Pe tronul lor, vecinii! 

Incoa viteji, incoa ; nu spre pustie 1... 
Cärärile-s mai netede spre-Apus, etc. 


Îi vedeţi, cu tibicinii'n frunte ? Incoa, 
bäeti, incoa L.. Dar în aceiaşi bucată, 
d. lon Al. George are şi-o mică remi- 
niscență semnificativă, V'aduceţi aminte 
versurile lui Goga? 


i-aici cimpuri largi cu holde line 

i codrii ca ai pres à tuturora ; 

ben ari limpezi toate, 
ă paserile ate 

Au amuţit d limpiditate ! 

Dar eu trăesc în tine, la durere, 

Din asta fui și sint infäptuit! Etc. 

(Pentru Ardeal, pag. XVI) 


Până şi „privighetori din alte ţări“ 
s'au transformat in „paseri din strái- 

italia antiqua e o bucată mai lungă 
în care poetul vrea să ne evoace Roma 
veche; 


Neinfrinat mai este gindul nemulțumi- 
tului de sine! 
Visam o cale in spre ţara luminii pu- 
A rurea senine 
Şi cum icaricele aripi mă înălțau spre 
Aveam o togă te Sr 
ogă peste umeri şi 
strinsă în ue. 


DI Jon Al. George nu e de loc fèri- 
cit [n imagini. Un poet nu sboară „spre 
lumi de stele“... cu pulpa strinsă in cu- 
rele ! lar aripile sint ,icarice* fără nici 
un rost, numai pentru coloare locală, 

Asa, contina poetul, 


Mă pomenii in țara 'n care visam că 
sint de-atitea ori.. 


adică în Italia. 


Intrezärindu-{i cerul vesel cu licărirea 


imasä 
Si floarea myrtului şi apa portait 
inflori 
Şi toate paserile tale, îmi vine să oa A 


Veniti, 
Venifi popoare fără număr şi” 


ati, veniţi popoare! 


Dar icaricele aripi (i duc pe poet 
mai departe, nu numai în spațiu ci şi 
in timp, D-sa ne explică: 


lumina 
Bătind necontenit din aripi om, pane 


t-o cum străbunii s'au vred- 
Jan DORE nicit ca s'o admire, 
Am colindat-o pretutindeni... etc. 


Parcä-1 văd pe d. lon AL George bă- 
tind din aripi, ca o acvilă... Imaginea e 
vie, iar tonul explicativ al frazei o face 
irezistibilă... Numai ciocul îi lipseşte! 

Am mal avut noi un poet care ne-a 
cintat în citeva „Imnuri păgine“, lumea 
veche. Dar acela era sincer, iubea cu 
pasiune antichitatea, pe care ştia să 
ne-o evoace în versuri de-o eleganţă 
unică In literatura noastră, cu puterea 
sincerităţii şi cu mijloacele unul artist 
rafinat. 

in poezia „Către Cleobul*, pe care 
am putea-o transcrie in intregime din 
memorie, d. Duiliu Zamfirescu ne spune, 
cu mult inaintea d-lui lon AL George, 
că s'a visat „de-atitea ori” trăind in 
lumea veche, in Atena din vremea lul 
Sophocle, pe care ne-o eveacă limpede 
şi concret. 


i imagini m'am tot dus 

„Şi easement mere d ? ; 
ul vremii, căci eu ştiu 

Indärät pe drum di i à 
in nimica nu 

Că Atena cum e astăzi prin a 


Celeia ce-o am în minte... 
zisese d, Duiliu Zamiirescu. 
Şi in bătaia răcoroasă simfll ceva că 


it: 
căci Roma- 
„Zadarnic rătăcești, copile £ 3 


‘ntu- 
Aquila-și intindea aripa pe țărmu int 


Atlantic, lar cu ciocul spârgea 
Ca și pe-aici vechel Dacii... 


incalte dacă mar avea cioc! Dar cio- 
cul ăsta are o mulțime de atribuţii sta- 
nii în inchipuirea poetului nostru : 


m'am născut cu primul vifor 
Se patimi mari; avui de mamă 
Un ou de vultur, iar de tată 
Un cioc, cu luciu de aramă... 


Numai un flu denaturat poate pre- 
tinde că a avut de tată... un cioc! Si 
ar fi trebuit un ou de struf, nu de vul- 
tur, ca să incapă d. lon Al-George în 
ett tar fantazia noastră inveselită subit, 
ne suggereazä fără voc că ciocul nu 
era un apendice tocmai comod pentru... 
atributia pe care î-0 impune poetul, 

Dar d. lon Al. George e obişnuit să 
mu tie seamă de realitate şi tradiții. 
lată ce ne spune d-sa, tocmai la sfir- 
şitul volumului : 


trece anl 
Ha numai anii vor mai putea să te 


răzbune 
bună odinioară 
pi un stol de corbi. 


Bine că nu l-a răzbunat pe Ibycus 
un stol de acvile cu cioc! 

Şase ani ne-a pisat profesorul de 

cu „Cocorii lui Ibycus de 

Schiller. Şi d. lon Al George ii face 
acum corbi | 

Trebue să ne oprim aici. Recenzia a 
eşit cam lungă. Dar nici poetul mu € 
un oarecare: E un poet premiat de 
Academia Romină. 

* 


lon A Domus taciturna, 
elegii. —Bucureşti, 1916.—Edit, Stein- 
berg, prețul 2 lei. 

Acest al doilea volum al d-lui lon 
Al-George este, incontestabil, cu mult 
superior celui dintăiu. Se vede că 
perseverind in atitudinea pe care şi-a 
impus-o, autorul a ajuns în cele din 
urmă să se convingă și pe sine că iu- 
beşte lumea veche și acum se compla- 
ce sincer in atmosfera antichității. Sau 
poate că elegia fi convine mal mult 
decit imnul războinic ? 

Detectul volumului e abuzul de nume 
proprii și mai ales de termeni bizari, 
Dale numide, miticul trident, dorice pa- 
late, plutonica pleiadă, thesalici roibi, 
ape myrrhine, penthelicele dale, urani- 
cele stele (!), cascace tiburtine, lae- 
theicele valuri, etc. etc, apoi Ithis, 
clypeu, syringe, Kypris, Ereb, Octo- 
phorii, Crysòthemis, Caecubul, ete. etc.. 

Coloare locală trebue, fireşte. Dar 
poetul şi-a incărcat prea mult pensula! 
Trebue multă măsură și un simț artis- 
tic sigur pentru o dozare fericită, Şi 
apoi, terminologia savantă, contrar ag- 
teptărilor celor ce abuzează de ea, dă 
versurilor un aspect barbar, le strică 
eleganța simplicitäti şi ne impiedecă 
să le citim cu plăcere. 

Am inceput cu defectul ca să pot 
vorbi acum În voe de calităţi. 

Deși străbate un drum pe care se 
văd urmele incă proaspete ale unui in- 
naintas destoinic, totuși fiindcă de data 
asta e sincer şi numai fiindcă e sincer, 
d. Al-George nu € llpsit de o notă o- 
riginală distinsă. Autorul are senti- 
mentul trecutului. De aceia in Domus 
taciturna găsim in muite locuri o pot- 
zie discretă și fină, o emoție ușoară, 
prinsă totdeauna intr-o formă mai s0- 
bră și cu mult mai controlată decit 
ne-am fi așteptat după primul volum, 

lată cum descrie parcul unul palat 
vechi In ruină: 


„D tără 

i ar rares D 
Trist, soarele de-apus, revarsä 
Asupră-i valuri de rubin, 


ou e nimeni viu Intr'insul, 
scară nimeni nu apare... 


E Mp 
inele imi par 
Cu mii de picuri pe rugină. 


tou, cine eşti, fecioară, 

be trec rin n e pe scari? 
Brusc treptele-au sbucnit In cintec 
Si apele ‘a fintini cintară, 


Da amuţit din nou, cind poarta 
ripele şi-a 'mpreunat. 

Tăcerea urcă în spre stele... 

O statue a suspinat.,. 


Fără „brusc* şi ,sbucnit" din strofa 
penultimă, poezia ar fi impecabilă, lar 
strofa din urmă e de-o frumuseță rară... 

Sintem In acelaș parc: 


„Dar, sub lumina cenușie 

A dimineţii torturate, 

Copacii si fring în vint tulpina 
Cu pipete Indurerate. 


S'a prăbușit sub timp palatul 
i scara-1 albă nu mai cintă; 
nina lui e o fantasmä 

In zorii care-l invesmintă 


peste stilpii lui numizi, 
rcind a lene-și tae drumul 
Cortegii negre de omizi... 


Š peste lespezile sure 


Ce departe sintem de primul volum t 
Astea da, sint imagini născute iar nu 
făcute, 

Am mai cita şi Finis, dacă spaţiul 
ne-ar ingädui-o. 

Un sfat li dăm d-lui fon Al-George: 
să nu pue şi volumul acesta la Aca- 
demie, că nu i-l premiază, 


G. T. 


208 VIAŢA 


Alexandru Naum. Ritmuri și rime. 
Poezii. Bucureşti, 

Cine a vizitat galeriile de artă din 
străinătate a avut ocazia să treacă prin 
fața unor tablouri care dacă nu izbeau 
privirea prin nimic personal, după su- 
biect, colorit, factură puteau fi indată 
clasate ca apartinind cutării şcoli, ca 
fiind opera unui elev al cutărui sau 
cutărui maestru, 

Cele două volume de versuri ale 
d-lui Naum ca si atitea altele ale po- 
eților noştri tineri iți lasă aceiași im- 
presie, 

Compoziții reci după teme si după 
reţete de mult uzate, in care nu simți 
niciodată un accent personal sau pro- 
fund, versurile acestui elev silitor au 
o singură originalitate, 

Pe cind cei mai mulți care se de- 
dau azi poeziei au ca maeştrii pe Goga, 
Cerna, Minulescu sau Macedonski şi 
mai putin pe Coșbuc, losit san Anghel 
si de obicei numai pe unui din ei, d. 
Naum are mai mulți maeştri si toți din 
generaţia mai veche. E un școlar intir- 
ziat. Cea mai mare parte din poeziile 
sale sint eminesciene prin fondul lor 
afectiv, dar mai ales prin imagini, cu- 
vinte, ritm. lată citeva example alese 
la intimplare : 


Cind trist si sumbru orologiu: sună, 
Venetia-i trezită 'n sărbătoare. 
De pe lagune aude-o chemare, 
Ş'atitea amintiri in vis s'adună, 


Invie dogii, lesă din biserici; 

Fala cetății, vechiul Bucentaur, 
ag xd iar ia purpură şi aur, 
Se 'naiţă iar cintärile de clerici... , 


(Nopți venețiene). 


Molid la vint tremurätor, 
a e Me ceilalţi prietini, 
-mi faceţi, cint o fi să mor, 
Un pat din groase cetimi. 


(Nostalgie). 


In balconul tău cind intri, admirind al 


pă cer, 
Ale tale braţe par'c'ar stringe 'n ele cer 
Pe un Făt Frumos din basme, fericită 
să-l desmierzi 
ŞI in ochii lui albaștri ră pari mare 


erzi, 
Codru care aromează, lacul al tău 


intreg e 
lară lebedele albe pentru tine stau de 
veghe. 


(Pline-s noptile de vară 
de avint și poezie). 


Poemul din care sint citate ultimele 
versuri e in intregime o pastisare fără 
de talent a Satirei a IV, pastișare care 
dovedeşte din partea autorului o re- 
marcabilă lipsă de bun simț şi mai 
mult incă de pietate. 

In unele poezii d. Naum merge mai 
departe pe scara vremii imprumutind 
nu odată dela Alecsandri: 


E toamnă, toamnă goală. Voi dragelor 
“dulce À 

Plecaţi iar în şiraguri şi 'n dulce iè- 
ți şi $ mit 


Cu gindurile mindre, spre-un plai in- 
departat 

Cu iarbă pururi verde și rumenit de 
soare. 


(Melancolie). 


Te-asteptam În leganarea unei negre 
gondolete, 

Spre Giudecca ori spre Lido, nopțile 
tirziu să zbori, 

Să-ţi arunc fn strălucirea farmecului 
tău, sonete 

De iubire, tăinulte în buchetele de flori. 


(Amintire din Veneţia). 


lată şi citeva versuri Lamartiniene, 
gen Alexandrescu: 


Astte! rămas departe, o frunză răvășită 
Pe care-o poartă vintul pe pere: i 
pe v 


Aştept să m'intorc iarăși in mori ti- 
n 
Undc-am simit iubirea şi Se dintäi. 


lar aura de sară ce mingiie pădurea 
ŞI increfeste lacul, imi va aduce lin 
Sublima poezie venită dintr'alurea,.. 
Mänunchi de raze rupte din geniul 
divin 1... 


(Fragment). 


Cuvinte ca aură, făgetul fremätos, 
ca şi unele ritmuri aduc aminte de 
Bolintineanu, Sihleanu, Depărăţeanu, 

Influența bătrinului poet Anton Naum, 
atit de ultat astăzi e deasemeni vizi- 
bilă: 


ar răsar din umbră femeile assire, 
Päginele re tirite în robire 
vuet ne 'nțăles... 
Si ai crezut că nhne, ou va paie sä 
m 


O lespede din locu-i, că E de 
restriște 


Nu vor preface 'n humă 
Atita strălucire. Dar vai, aşa-s menite 
Să treacă toate 'n lume: ca frunzele 


Ca valul alb de spumă, ` 
(Vedenie). 


Dacă atunci cind pastigeazä nu se 
poate nega d-lui Naum oarecare simţ 
al muzicalității, in momentele în care 
d-sa nu are ochii fixafi la un model, 
né dă versuri de acestea: 


Acuma veacul calcă şi englane gara 
O nobilă idee ce 'n inimă Ă 

Dărimă idealul și 'n setea de ciștiguri, 
Amară face viaţă şi anii mai nesiguri. 


Adevarată proză rimată cu un con- 
ținut banal şi fad, 

Nu ştiu dacă d, Naum a avut de 
suferit din partea criticei, Constat că 
de mai multe ori indreaptă impotriva 
el săgeți lipsite de spirit si de ele- 
ganté în genul d-lui Florian Becescu: 


Rosä la faţă, hidă si bugedă, 
Veni ii sint ochii, iesi fluturä, etc. 


(Critica). 


309 


În schimb, d-sa varsă lacrimi gii- 
dindu-se la soarta tristă a poeților: 


Rene 


Ge n Le van 
mois ra re 
Au norul gi'n “ru nt 


Nol, ce-am chemat chimera fericirii, 
Noi, ce-am adus din ceriuri poezia, 
Noi, preuţii, profeţii şi mărtirii ! 


După cum vedem d. Naum se s0- 
coate, nu fără modestie printre acey- 
tia. Mă indoiesc dacă şi cititorii săi vor 
fi de acelaşi părere. 

0. B. 
s'e 

„Adevărul“, 7889—1913, 25 ani de 
acțiune. 

Un volum, care face dovada unei 
munci incordate și perseverente. 

Citind istoricul luptelor duse de a- 
cest ziar, Infelegem și mai bine pem- 
truce Adevărul a prins aşa de mult 
în public, Ziarul acesta de perpetuă 
opoziţie corespunde perfect necesită- 
tilor sufleteşti ale democrației noastre, 
așa de bine caracterizată de d. A. 
Frunză in numărul trecut al acestei 
reviste, aceasta, cu toate 
că votează veşnic cu guvernul, este 
mereu opozantă, cu toate că nu-i toc- 
mai uşă de biserică, se indignează gro- 
zav de turpitudini şi cu toate că atirnă 
de guvern, de miniştri şi de budget, 
simte o voluptate indicibilă, cind vede 
terteliţi miniştrii, guvernul și pe bud- 
getivori. O singură dată uumai de- 
mocratiei romine i s'a părut că a gå- 
sit într'un „stilp al societăţii” pe omul 
ei—şi atunci ziarul ei a fost mal putin 
opozant, cind acel om a fost, el, gu- 
vern, minister, budget. 

Acest ziar a corespuns publicului 
rominesc où numai prin atitedinea tul, 
ci și prin calitatea scriaului, Nici un 
print al gindirii sau, afară de A. Ba- 
calbașa, al condeiului rominesc nu a 
impodobit coloanele Adevărului gl to- 
tusi acest ziar a avut cel mal bunul zi- 


14 


210 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ariști, voim să spunem cei mai sensi- 
bili la nevoile sufletești ale publicului, 
cei mai dibaci In a se adapta acestor 
nevoi în stilul cel mai plăcut acestui 
public, 

Volumul, de care vorbim, a fost al- 
cătuit in cițiva ani, Evenimentele gra- 
ve petrecute în timpurile din urmă au 
intirziat apariţia lui, Autorul volumu- 
lui ne spune acest lucru, pentru a cx- 
plica tonul polemic față cu unii morţi 
ca G. Gr, Cantacuzino ori D, A. Sturd- 
za. Colile, în care se găsesc aceste 
polemici, fuseseră trase la moartea lor. 

In niște asemenea coli, tipărite acum 
citiva ani, e tipărit capitolul Za politica 
externă, In care Adevărul istoriseste 
lupta lui aprigă impotriva Rusiei, Im- 
potriva propagandei rusești și Impo- 
triva rusotilismului și în care cetim, a- 
ceastă frază de concluzie: „Adevărul 
„este de fapt singurul care menţine 
„prăpastia prezentă dintre Rusia şi Ro- 
„minia, bazată pe amintirea trecutului 
„şi speranța viitorului“ (pag. 181). 

Şi atunci, cind autorul volumului ne 
spune in capitolul Un ultim cuvint că 
Adevărul „de multe ori se va fi In$c- 
„lat, în privința oamenilor mal mult 
„decit în privința lucrurilor“ (pag. 324), 
ei greseste. Greseste căci în marea 
chestiune, cea mai mare pe care a tra- 
tat'o Adevărul în coloanele sale, el s'a 
înșelat. Cind Adevărul, ziar atit de po- 
pular şi cu atita trecere în public, a 


luptat să „menţie prăpastia dintre Ru- 
sia şi Rominia“, cind el a ținut vie 
„amintirea trecutului“ (ripirea Basara- 
biei) şi „speranţa viitorului“ (redobin- 
direa ei), Adevărul a lucrat pentru in- 
depărtarea ncastră de Rusia, a lucrat 
impotriva pregătirii noastre de a ne 
realiza idealul național, a lucrat pen- 
tru pierderea momentelor favorabile 
dela Lemberg și de aiurea, așa dar s'a 
„inşelat” amar asupra .lucrurilor* ce- 
lor mal importante pe care le-a des- 
bătut el vreodată, Si dacă azi, tot mai 
există in unele suflete sentimestul de 
a „menţiuea prăpastia dintre Rusia și 
Rominia“ și dacă mal există in aceleași 
suflete și „amintirea trecutului” Basa- 
rabiei si „speranța viitorului”, apoi a- 
ceasta se datorește și Adevărului, care, 
incă odată, conform cu atitudinea lui 
actuală, sa „inşelut“ teribil asupra 
„lucrurilor“... 

Dar şi in privinţa asta el reprezintă 
„democrația“ noastră, Aerele ei impo- 
triva Rusiei erau o atitudine factice, 
Ea nu putea îl în fond impotriva Ru- 
siei şi cind lucrul a devenit serios, 
cind trebuia trecut dela fraze la fapte, 
ea s'a aruncat cu trup și suflet in bra- 
tele rusofilismului, condusă de instinc- 
tul ei sigur că in Rusia è gi mal bine 
decit la noi în privința idealului de vi- 
aţă a acestei „democraţii“. Far 


REVISTA REVISTELOR 


Convorbiri Literare, (April). 

Cu multă finețtă şi bun simt, d. Dui- 
lin Zamfirescu scoate în lumină citeva 
din exagerările cuprinse In poeziile 
u-lor Minulescu, Horia Furtună și Pillat. 

Scrisorile lui Cerna cătră d. Maio- 
rescu Intre anii 1907—1913 pe cind po- 
etul studia in Germania conţin citeva 
date interesante, 

Cerna vorbeşte cu multă căldură de 
cursul de literatură germană al lui 
Erich Schmidt din Berlin şi acel al lui 
Volkeit din Leipzig. 

Semnilieativă ni se pare admirația 
poetului pentru Schiller, „pentru avin- 
tul şi puterea lui morală“. 

Uitima scrisoare e din 17 Februar 
1913, citeva zile inainte de moartea 
ncaşteptată a poctului. Ea respiră cel 
mai pur optimism. 

După ce vorbeşte de teza sa de doc- 
torat, „Die Gedankeniyrik", pe care o 
trecuse cu mare succes la Volkelt in- 
cheie astfel: „De acum mă trage gin- 
dul spre țară, Bună, rea—e ţara mea. 
Ei [i inchin toate puterile mele si tot 
ce-i mai bun in sufletul meu: poezia“, 

De o reală insemnătate pentru isto- 
ria moravurilor, şi remarcabile prin 
forma lor literară, sint memoriile ge- 
neraluiui Văcărescu, 

In fragmentul cuprins In acest număr 
c redată cu multă viaţă o luptă elec- 
torală la 1866 pe cind generalul cra 
prefect de Prahova și avea de luptat 
cu şeful roșilor din județ, cunoscutul 
C. Grigorescu, 


Revista porturilor şi a navi- 
gotiunii comerciale. (April). D. 
P. Fundäfeanu publică date interesante 
asupra războiului submarin, culese din 
volumul ,Dreadnougth sau .Submer- 
sibil* a d-lui Olivier Guihâncuc. 

Submarinul a fost inventat In Franţa 
de inginerul Laubeuf, cu vre-o 30 ani 
inainte de actualul războiu, Dar pe de 
o parte politica si pe de alta invätà- 
mintele din războiul ruso-japonez, ln 
care tunul de mare calibru a hotărit 
izbinda, a tăcut ca zecile de pianuri 
de submarine, prezentate marinei fran- 
ceze, să rămină in dosarele invenliu- 
nilor militare, 

O piedică intimpinată de Franceji in 
construirea submarinelor a fost şi lipsa 
unui motor puternic: Francejii aduceau 
din Germania motoare Diesel de 1800 
cai putere, pe cind acolo pentru tre- 
buintele proprii se fabricau motoare de 
3000 cai putere, 

In ultimul timp numai, dela 1912 in- 
coace, şi mai ales in 1914, Franja a 
construit cele mai bune ale sale sub- 
marine, inferioare insă celor germane 
pu numai prin puterea motoarelor ci şi 
a tuburilor lans-torpile, interne la a- 
ceste din urmă; ca număr de-asemoeni, 
Francejii au râmas in urmă in chestia 
submarinelor, 

Submarinele germanc au tunuri de 
75 m.m, şi de 37 m.m. pentru dirijabile 
şi vase de comerţ; au aer comprimat 
la o mare tensiune, cate serveşte a 
impinge petrolul la motor si a da apa 


212 ___ VIAȚA ROMINEASCĂ 


afară in caz de avarie. Astfel U. 18 
scufundat de Gavry la ora 12 a egit la 
suprafață la 1.20 p. m. cu steag alb, 
spre marea mirare à echipagiului de 
pe contra-torpilor. 

La taceputul actualului războiu sub- 
marinele germane şi-au indreptat ac- 
tiunea impotriva vaselor de războiu; 
au fost distruse atunci eclerorul Path- 
finder, crucișătoarele cuirasate Hogue, 
Grecy şi Aboukir, crucișătorul protejat 
Haroke, Hermes, canoniera Nieger şi 
super-dreadnougth Formidable. La 18 
lanmar 1915 amiralul von Tirpitz a pro- 
clamat blocada economică a Anglici : 
in cursul unui an au fost scufundate 
250 vase de comerţ. 

Care sint mijloacele de apărare im- 
potriva torpilelor ? Plășile Bullivant 
mau prea dat rezultate bune; plasa 
este tăiată de foarfece sau ruptă de 
explosibilul pus la ogiva torpilei. „Ma- 
jestic" s'a dus la fund in 4 minute tor- 
pilat de U 51,—deşi avea in acel mo- 
ment plăşile intinse, 

In afară de pläsile adaptate la fle- 
care vas, sint nişte plăși intinse ca un 
năvod în apă de nişte salupe armate, 
—sistem inventat de Engleji,—in care 
se prind submarinele. Orideciteori se 
anunță submarinul, aceste vedete ṣa- 
lupe ti atin calea, după ce a fost fu- 
gărit de torpiloare, Amiralul Jelicoe a 
devenit celebru prin Intrebuintarea a- 
cestor mijloace de distrus submarinele 
şi care până acum, in complexitatea şi 
meșteșugul lor, sint păstrate in secret. 

Viitorul este al submarinelor; totuși 
ar trebul să se găsească un mod care 
să ateaueze măcar efectele exploziei 
torpilei: päreti dubli, de pildă, şi um- 
pierca spaţiului tiber cu cărbune. Cimp 
vast invențiilor viitoare, 

La Revue (April si Mai). Direc- 
torul revistei d. Jeun Finot revine a- 
supra chestiunii: „Russie russe et Rus- 
sie allemande, D. Finot nu mai este 
acela dela inceputul războiului; pe a- 


tunci spunea că Ruşii s'au purtat ca 
nişte „arhangheli“ in Prusia orientală, 
iar astăzi articolele d-sale despre a- 
celas subiect sint suprimate sau imbu- 
cătățite de cenzură, 

D. Norbert Dolet cu ironie fină ex- 
pune transformările pe care le-a sufe- 
rit opinia publică în Anglia dela ince- 
patul războiului și pănă astăzi. Arti- 
colul intitulat: „Une crise de la cons- 
cience anglaise" cuprinde două părți, 
dintre care prima a apărut în ur, de Mai. 

D. Dolet arată calmul opiniei publice 
engleze, tulburat și surprins doar un 
moment de declaraţia de războlu; En- 
glejit işi inchipuiau că şi acum vor pu- 
tea trăi ca 'n vreme de pace, 

Au plecat pe front ca ofițeri fii de 
nobili și ca soldaţi sportmani. Războiul 
era departe. Zilnic vesteau însă garo- 
tele moartea cutărui șef de foot-ball, 
cutărul mare cricketer, cutărul campion 
al vislei sau al curselor, Publicul ad- 
mira. Tradiţia nobilimii engleze era 
respectată, 

Dar soldaţii n'ajungeau nevoilor mo- 
derne : incepu atunci o propagandă vie 
pentru inrolare: afișe mari acopereau 
zidurile orașelor engleze— „Amintiţi-vă 
de Anvers“, „Veniţi cu noi”... ,Angaja- 
ți-vă astăzi”, Autobuzele purtau por- 
tretul lui Kitchener și ascundeau sub 
cartoancie de reclamă militară tineri 
robusti şi veseli, care nici nu se gin- 
deau la apelurile patriotice; vehiculul 
lor nu mergea in direcţia binroului de 
recrutare, 

In acest timp Belgienii se adăpostiră 
In Anglia; fiecare vroia să albă Bel- 
gianul lui. Astfel Angliei îi părea că-i 
ajută pe Belgieni, ospitalizindu-[. 

Traiut bun se menținea; afacerile 
engleze mergeau bine, Poporul discuta 
chestii de salar, organiza greve şi nu 
urmărea decit un lucru: cumsă obțină 
o parte din mariie cistiguri ale intre- 
prinderilor, Burghezia se indigna de 
socotelile popalare ; en doar avea sen- 


zaţia războiului, datorită Beigienilor pe 
care-l găzduia. 

Bombardarea porturilor Blakpool, 
Hartlepool și Scarborough de crucisä- 
toarele germane a produs o conster- 
nare generală. Anglia suleria rigorile 
războiului, Oraşele sale erau bombar- 
date. 

A urmat o serie mare de inrolări; 
dar organizația uvrieră din Anglia nu 
permitea goluri. Fabricele avean mult 
de lucru; salarele se urcase: clasa 
uvrierä nu vroia să dea soldaţi ţării. 

Englejii Insă au două calităţi, carac- 
teristice firii marinarului : răbdarea şi 
persistenta, Marinarul e încet. Totuşi 
hotărirea o ia repede, Insă o pune in 
executare tirziu: așteaptă ocazie, vint 
bun, Şi in ochii marinarului timpul nare 
valoare. Apoi marinarul are simţul vie- 
ţii separate, nu sc amestecă ușor în 
trebile altora. 

Pe caracterul marin al Englezului 
s'a altoit gustul de sport. Sportivul 
mi-i soldat bun; el sa specializat si 
urmăreşte succese personale cu aplauze, 
—tit-i place jertfa anonimă, 

Şi la urma urmei... Anglia şi-a făcut 
datoria : posedă o flotă excelentă, care 
a asigurat comunicațiile intre aliaţi. 
„Intr'insa a pus Anglia oamenii sâi cel 
mai buni şi sumi considerabile, În ar- 
mată a pus... restul și mai ales orgo- 
liu de a nu avea nevoc de armată ca 
celelalte puteri continentale”, Armata 
i-a adunat pe declasaţi, cărora astfel 
H s'a dat prilejul să facă parte dintro 
clasă. 

Ce deosebire intre lupta navală gi 
cea de uscat; pe mare cine are supe- 
rioritatea tonajului, a calibrului şi a iu- 
ţelii invinge aproape cu siguranță; sur- 
prize nu prea oxistă, Lupta navală c 
un duel admirabil, scurt, sportiv; cea 
de uscat, cu permarenta ei mizerie: 
ger, glod, gloanțe, foame, sete, ver- 
mină, dureri şi pericole de tot felal— nu 
se impacă cu caracterul englez. 

Totuși trebulau încă soldați: cei în- 


REVISTA REVISTELOR 213 


m a a Á 0M m... 


torsi de pe front märturiscauc acest 
lucru, Englejii priveau războiul din Eu- 
ropa, ca un războiu colonial, Mai tirziu 
numai și-au dat socoteală de caracte- 
rul lui special, complicat și Intrecind 
măsura ordinară şi, poate, prevederile, 

Urmară apoi una după alta cşecuri- 
le şi se vădiră greutățile războiului: 
forțarea Dardanelelor, In care intre- 
prindere Anglia pierdu cinci vase; 
pentru echilibrarea bugetului guvernul a 
prezintat parlamentului un proect de 
lege asupra băuturilor spirtoasce—s"'au 
ridicat numeroase protestări, și pro- 
ectul a fost modificat, Pe zi ce trecea 
situația privilegiati a Statelor-Unite 
supăra tot mai mult finanța engleză. 
„După războiu, au spus nişte ameri- 
cani, piața mondială a banilor se va 
strămuta dela Londra la New-York“, 
Schimbul valorilor engleze in Statele- 
Unite se urca mereu, Anglia era in- 
dignată, 


In acest timp ,Luzitania" fu scufun- 
dată. „Dela declararea de războiu, nici 
un eveniment, nici bombardarea cons- 
telor, nu produsese o astfel de sensa- 
ție”, Şi Statele-Unite nu declarară răz- 
boiu Germaniei; ci dădură să se 'nje- 
leagă că nu dispoziție să se lupte 
pentru Anglia, 

In mijlocul aurescitării generale, căzu 
ca o bombă campania ziarelor „Daily 
Mali”, ,Times® si „Evening News”, 
patronate si inspirate de lordul Nort- 
bcliffe, impotriva ministrului de räzbolu, 

in „Daily Mail“ a apărut la 21 Mai 
1915 un articol: „Tragedia proectilelor, 
O gravă eroare a lordului Kitchener“, 
Celelalte ziare susținură campania ast- 
fel deschisă. Armata engleză n'avea 
muniții. Ministerul de războiu căzu și 
cu el tiri o parte din cabinet, Mäiasträ 
putere a presei! 

in articolul său mutilat de censură, 
d. Dolet analizează, până aici mumal, 
evenimentele din Anglia. i vom ur- 
mări în nr. viitor, 


214 _ VIAŢA ROMINEASCA 


La Revue hebdomadaire (A- 
pril si Mai). D. René Moulin, in arti- 
colul: ,L'Opinion à l'étranger", vor- 
beşte despre opinia publică din Sue- 
dia, Sint multe indicii care denotă o 
strinsă legătură intre Suedia și Pute- 
rile Centrale. Conferinţa statelor scan- 
dinave, care sa ţinut nu demult Ja 
Copenhaga, avea ia vedere modul cun 
s'ar putea opune o rezistenţă comună 
„marinismului* englez, Intreprinderea 
a eşuat. Suedia totuși face cele mai 
mari avantagii Germaniei: export de 
alimente şi de materii prime. Traticul 
pe căile ferate suedeze spre sud, care 
inainte de războiu era de 200 vagoa- 
ne pe säptäminä, se va ridica la 1000 
de vagoane, 

In Parlament situația Puterilor Cen- 
trale nu-i strălucită: în Riksdag sint 
86 conservatori actionisti, 87 socialişti 
si 57 liberali neutralisti, Intre aceste 
două tabere ministerul Hammarskjöld 
ezită, Şeful guvernului intrun discurs 
ținut la 24 lanuar 1916, a spus că ţara 
trebue să se gindească și la războiu, 
fiindcă nu-i exclusă posibilitatea ca 
guvernul, cu toate sforfärile sale, să 
nu poată menţine pacea pănă la stirgit, 
Acest discurs a fost primit cu entu- 
ziasm de presa germană. 

Presa interventionistä deschide pers- 
pective mari Suediei: Finlanda, pe care 
Ruşii nu sint în stare s'o mai apere. 
Dar nici toți conservatorii nu-s acfio- 
nişti. Pe cind Sven Hedin, sociologul 
Stefen, istoricul Kjellen, la care st a- 
daogă absolvenţi ai universităţilor ger- 
mane, glorifică invincibila Germanie și 
doresc ca țara lor să intre in războiu 
contra Rusiei, alţi conservatori —deşi 
au pentru Germania o admiraţie curte- 
nitoare—totuşi nu doresc o unire c'un 
vecin așa de „encombrant“, 

Profesorii fac politică externă în clase: 
unul spunea că sfărmarea Belgiei a fost 
0 „necesitate istorică" iar altul că-i o 
justă pedeapsă a lui Dumnezeu pentru 
atrocitățile comise de Belgica! In Congo, 


———— 


Propaganda germană lucrează ener- 
gic, alături de propaganda acfionistä 
suedeză combătută mai ales de $0- 
cialiști. „Activismul este o crimă şiun 
pericol național, cetim in Social-De- 
mokraten”. 

D. Moulin pentru a zugrăvi mai bine 
starea de spirit din Suedia reproduce 
un fragment dintr'un articol al d-lui 
Civinini dela Corriere della Sera, pe 
care-l rezumăm : 

Sub dinastia Bernadotte, invätämin- 
tul francez era obligator și orice miş- 
care a culturii suedeze se indrepta 
spre Paris. Azi locul Franţei il ocupă 
Germania. In 1870, cind a capitulat 
Parisul, ziarele suedeze au apărut in 
dolia; Germanii au şters insă și suve- 
nirul acelor vremuri, 

Astăzi aproape fiecare orägan știe 
nemfeste ; puțini cunosc limba france- 
ză si cind o vorbesc se opresc din 
cind in cind intrebindu-se: Wie sagt 
man? Discursurile lui Sven Hedin 
sint aplaudate cu entuziasm, de-asc- 
meni și conferintile d-lui Lago Long- 
west care-l defaimä pe aliaţi in gent- 
ral şi pe Italieni in special; se citesc 
cu interes si cu aprobare articolele 
profesorilor Falhbeck şi Kjelen. 

Părerea fiecărui suedez asupra be- 
ligerantilor e cam aceasta: „Italia, ni- 
mic: deja gata. Franţa: da, intr'a- 
devăr, are valoare. Rusia: să admi- 
tem, are număr. Anglia: vai! are bani. 
Dar ce pot ele să facă impotriva Ger- 
maniel care are totul, valoare, număr 
şi bani ?" 

Germania sa furisat incet-incet in 
inima Suediei, gi deci la izbucnirea 
războiului i-a fost uşor să-i impună 
admiraţie pentru omnipotenta sa. 

Aristocratia, armata, oamenii de a- 
faceri, profesorii, scriitorii, artiştii, in- 
nalta burghezie in Suedia sint germa- 
nofili ; pentru mulțimea anonimă insă 
victoria germană, pe care-o crede i- 
navitabilă, este un fel de coșmar. 

Avem inainte un articoi at d-lui 


F 


Paul-Louis Rivière, intitulat „Pages 
de combat: Carnet d'un tirail- 
leur“. Autorul vorbește despre adver- 
sar in mod cam demn, l-a văzut doar în 
toate fazele luptei, bine aranjat, bine 
echipat, „a savurat chiar tartine de 
pine K unse cu unt”, pe care le-a gä- 
sit într'un bordei ofițeresc dintr'o tran- 
see, incit ne surprinde şi mai mult fe- 
rocitatea unei părți din presa noastră 
care se luptă numai cu pana și dela 
distanță mai crunt decit beligeranții, 
Mercure de France (April și 
Mai, 1916). 
Politica internă a Italiei și räz- 
boiul, Aspectul oriental al războiu- 
lui european, Succesiunea Austriei, 
Chestiunea Constantinopolului, Via- 
ta politică in Polonia inainte de 
războiu, — atitea titluri de articole 
foarte interesante şi de palpitantă ac- 
tualitate ! Cu ce nesallu te-ai fi a- 
runcat altădată asupra paginelor me- 
nite să te lumineze în chestiuni aşa de 
insemnate, cu ce nerăbdare te-ai fi gră- 
bit să tai foile ce ascund gindirile unor 
cugetători şi cercetători de seamă a- 
supra marilor probleme ce atacă! A- 
cum insă, după o experienţă dureroasă 
de doi ani, nici titlurile cele mai sug- 
gestive nu te mai atrag, nici numele 
cele mai iubite nu te mai solicită cu 
acea neinvinsă forță de odinioară. Vai! 
Dacă gi Anatole France, subtilul, rafi- 
natul, spiritualul, sensibilul Anatole 
France a putut să scrie undeva cuvin- 
tul „boche“... Oricit ar fi de explica- 
bilă ura scriitorilor franceji,—nu poate 
să mu te doară lipsa de obiectivitate, 


REVISTĂ REVISTELOR 216 


cu care tratează astăzi chestiunile |n 
care nu de mult vedem așa de lim- 
pede şi de just. Ce să rezumez dar 
pentru cetitori, din articolele ale căror 
titluri le-am inşirat mai sus, cad totul 
este tras de păr, siluit, ca să dea a- 
numite concluzii puse dinainte? Nul 
Nu vom arăta cetitorilor noștri cum 
Paul Louis se sileste să arăte Romi- 
niei că interesele ci sint alături de 
Rusia, contra puterilor centrale; cum 
că Philéas Lebesgue voiește să-i a- 
tragă pe Greci de partea „ententei” 
purtindu-le pe dinaintea ochilor mira- 
jul unui Constantinopole care „aparţine 
helenismului" (în mod platonic, bine 
inteles,—cäci altfel el a fost cedat Ru- 
siei !); sau cum Etienne Fournol caută 
să arate că dacă Austria mu a căzut 
in războiul european, se va desmeni- 
bra după războiu, pentrucă poliţia, ar- 
mata și biserica o făceau „să pară mai 
puternică In războiu decit in pace“... 
Nu. Sotismele, falşiticările intenţionate, 
reaua credință in discuție mu merită 
atenţia nimănui, 

In numărul deia 16 April însă d. Ro- 
bert Scheffer, care a fost citva timp 
secretar particular al M. S. Reginei 
Elisabeta a Rominiei, serie un articol 
de amintiri, observaţii, descrieri, anec- 
dote, reflecţii critice asupra operei și 
personalitätei reginei-scriitoare Car- 
men Sylva. Ca unul ce a cunoscul-o 
de-aproape, autorul are lucruri ce vor 
fi cetite cu interes, dar care prin va- 
rietatea, mulțimea şi caracterul lor de 
detalii nu pot fl rezumate, 


BIBLIOGRAFIE è 


ph LE Hugo. Torquemada, trad. in versuri de dr, A. Steuerman lași, 1916. 

ef. 175. 

+ dé A Const. Popescu, Fabule, Editica IL Bucureştii, Sictes, 1916, 64 
À. ee 1916. Poem alegoric in 4 părți. Bucureşti, Poporul, 1915, 

45 pag.. Preţ. 1 leu. 
d. ia unui pierde-vară. Versuri. București, 1916, Libr. 

C. ge E Pre 


k Din Caerul Vremii. Poezii, 2 voi. București, Minerva, 


1916 Fe EI lei eg m 
M. Săulescu. Viaţa. Poeme. București, Bränisteanu, 1916. Preţ. 2 lei, 
pre concursului de clinică oftaimologică din Iași. Un specialist. 


lași, 191 

si Rădulescu, Poeme eroice. 1915, Bucureşti, C. Sfetea. Pret. 

Tip. a, Mai PS Chiffa. Din zile de jale și singe. (Versuri) 1915, Bistriţa, 
eu à coton Bujoregtil. Comedie în 4 acte. Bucureşti, Minerva, 

1916. Preţ. 2 repi, 


loan DF Filitti. Adevărul istoric şi judecata perinne Ey aprecierea po- 

gueme a Rominiei. Bucureşti, 1915, 8, 128 me săi A 

x 4 D. Speranţia. Anecdote botezate. 191 curésti, Tip. Sfetea, 

Dr. L. Ghelerter. Des afiei israelite în Rominia, 1916, 
sandu i i Teodor on S yA ior ra e il acțiuni, 1915, 

eodorescu. Alcătuirea aapanr so e 
B i, Tip. F. Sa fii. Pret. 2 Poe ar 
, N, Leon, Politica minier în diferitele state à a raporturile ei cu 

politica minieră din Rominia. 1915, Bucureşti, Ti 

Alexandru Naum. Ritmuri şi rime. 1916, Sue ti, CS Stetea, Pret 2.50 
Pret. $ - Arnavorian, Două probleme juridice. ucuresti, 1915, 22 pag., 

eut. 


lexandru Naum. Poczii. MCMXV, Buc AA C. Sfetea. Pret. 250. 
Aristide ra Scumpirea și efienirea traiului, Bucureşti, Socec, 1915, 


Ki Preţ. 
pag, ret spre Ned. Critice (vol. HT) 1915, Sucuri, Tip. „Flacăra“. Preţ. 2 lei. 
sis ge nr d Biserica, Școala și Armata, paris Sfetea, 1915, 
ge lexandru Lascarov Moldovanu, Zile de Cam, . lunic-August 
1913. Mere tu per meurs a 270 Pad . Pret. lei 20 
Rominiei. M e în Umbră și Lumină. Bu- 
E Sag, Rominegti, București, Gübl, 1915, 
re MES Povestiri Chassidice. Bucureşti, Librăria Nouă, 
1915, 56 Le 50 bani, 
Virgil Participarea Băncilor la Industrie, prefață de 
Vintilă 1. Brătianu. mere nm von. 1915, 70 pag. fără à 
G. a-Lisseanu. /storia Romană a lui Eutropius. 1916, București, 
era n = acte de Franz von-Conring 1914, 
see = 
Bauro. 1915. Tip, Profesională 


lon T. Lu Silistrei. Bu ti. j 
Proi B Ghica, Deputat, Luarea rei. Bucureşti. 1915 Tipografia 


curetis Sté, SBIS. 300 
25 pag Pt 


„Minerva“, 


lon T. Ghica. Disciplina, 
Bucureşti, edit. şi tip. Flacära. 
T. Ohica, Deputat. 


Femeia în faţa ogli 


„Revelionul“ 


In prăvălia mare a lui D. et Cnie plină de lume în ajun 
de sărbători, unde trecui cu greu printre obiectele expuse pănă 
în mijlocul magazinului, unde abia té strecurai printre jucării, 
porfelane, cu spaimă să nu trinteşti ceva cu un gest mai viu, 
Manuela se simţi rău, acel rău al ei cind o cuprindea un fel de 
nerăbdare, de sufocare, de nemulțumire fără motiv concret, un 
rău penibil şi care o făcea să sufere, cu brațele dureroase, cu pi- 
cioarele amorfite, cu faţa suptă, cu ochii pe care şi-i simțea 
parcă întinşi în orbite, cu o neorinduială în bătăile inimii. Se 
impacientă deşi nu avea unde să plece aiurea, deşi nu dorea 
să se găsească nicăieri în altă parte. 

Privi caii de lemn de toate mărimile, cărucioarele cu pä- 
puşi, oitele frumoase, albe. Işi strivi niţel mintea să vadă ce 
ar putea lua, pe urmă cercetarea asta îi păru o oboseală mare 
în inerția pe care o simţea, şi renunţă, 

Pe comptuarul lung de partea cealaltă, obiectele de lux, 
de fantezie, sclipeau. Manuela de abia atingea cite unul legat 
frumos în argint, mai mult pentru a-l pipăi, pentru lumina lui 
argintie, clară, apoi îl punea jos, încet, pe cind vinzätoarea cu 
glasul ei răguşit îi număra calităţile lui. La casetele mari, scumpe, 
nici nu se uita, cu un fel de stinjenire față de preţul lor, si 
toate lucrurile astea multe îi păreau în ziua ceia fără nici un 
folos; nu ar fi putut să aleagă vreunul din mulțimea lor. 

Satută cunoştinţe care vorbeau, glumeau, alegeau în larma 
cuvintelor schimbate, în animația vinzării şi i se părea ciudat 
ce vioaie, ce hotărite în alegere erau, ce bine dispuse toate fi- 


8 VIATA ROMINEASCA 


DES L V ONA E 


intele acelea. Patronul se învirtea printre toți cu cuvinte înflo- 
rite, surizător, amabil cu cei ce luau o păpuşă, caşi cu cei care 
svirleau sutele. O cunoştinţă pe care nu o văzuse demult o opri, 
se miră de paloarea ei, de cum arăta de rău, o cercetă, o com- 
pătimi şi Manuela se simţi mulțumită ca un bolnav căruia îi 
vorbeşti de starea lui; nu-i spuse că nu are nimic, că la ea o- 
rele aşezau aşa aspecte felurite pe faţa ei, care lua în chip fi- 
resc toate infätisärile durerilor sufleteşti. Nu întrebă la rîndul 
ei nimic pe cealaltă, care fusese în adevăr greu bolnavă în- 
t'un sanatoriu şi despre care doctorii spuneau că e încă în 
mare primejdie; se gîndi numai că -era ciudat cum o consola pe 
ea plină de grijă, uitind de propriile ei mizerii. Ce caractere 
felurite de oameni, şi a ei, Manuela, ce ciudată fire! 

Alina plätise şi spunea întoarsă spre prietena ei: „Mai 
am de luat un gorf pentru Anica. Trebue! E cea mai harnică, 
e stilpul casei. E grozav lucru cum nu poți să nu cheltuesti, 
chiar cînd nu vrei, chiar cind nu poți, şi cu toată cheltuiala, 
cînd ajungi acasă vszi că nu ai luat nimic. Dar tu ai isprävit ?* 

Manuela aprobă din buze, silnic. N'am luat nimic—zise— 
şi nici numai ştiu ce vream să iau. ,Cum ?"“— spuse Elena 
Cosma care era cu cle—,ieri erai plină de proecte, aveai o listă 
întreagă şi un entuziasm mare! Ce curios!“ 

— Nu e aşa de curios; e poate chiar foarte natural. Nu e 
aşa cu toate? Sperăm, apoi pierdem curajul. Aşteptăm, apoi 
desesperăm ; sintem veseli, apoi trişti. Intro zi facem planuri, 
credem în viaţă ; a doua zi deşărtăciunea ei ne apare, Asa 
sint eu azi; toată ființa, mi-e cu dinţii inclestati, 

— Ai nemerit rău; tocmai de anul nou--mai zise Eleza. 

leşiră. Cele două cu pachetele mici, Manuela cu minile 
goale — era aproape singura pe stradă care nu ducea ceva în 
mînă. Indispozitia ei creştea, devenea acel întuneric care i se 
punea ades pe suflet, şi pe care-l cunoştea bine. Se mai opri 
într'o librărie. Căută nişte cărți postale ca să scrie un cuvint 
de urare unor confrali, muzicanți ca şi ea; îi trebuia ceva po- 
trivit, mai artistic, mai puțin banal. 

7 Răvăşi un maldăr mare,—ea care avea obiceiu să nu de- 
ranjeze mult marfa în prăvălii, ştiind totdeauna ce vrea, hotă- 
rindu-se uşor; acum tesgheaua era inundată de sute de cărți 
ŞI nu găsea nimic potrivit, Abia alese citeva la o parte. Dădu 
în sfirşit peste o serie mai frumoasă. 


Acasă, scaunele erau pline cu alte pachetele şi fetița mai " 


PEMEIA IN FATA OGLINZII ; 219 


mică a Alinei ieşea, intra, spunea ceva, ridea fără rost, anunţa 
venirea vreunui comisionar, cu o agitaţie plină de nerăbdare şi 
curiozitate copilărească. Manuela o privi, şi-i făcu deodată rău, 
un fel de rău dulce plin de dragoste, dar nu se mişca de pe 
scaunul pe care se trintise îmbrăcată lingă uşă. Acum, venise 
un om care aducea un obiect oarecare, a cărui destinaţie n'o ştia 
nimeni, Toţi din casă ziceau că nu au cumpărat acel obiect; 
fetița ropotea, se învirtea sgomotos preocupată de această 
împrejurare, care dădea un motiv neastimpărului ei. 

Manuela se simțea tot rău, simțea nevoia să spue mereu, 
să repete, cum mai spunea şi altădată: „Aş vrea să mor... aş 
vrea să mor 1...“ ca şi cum asta ar fi uşurat-o; dar tăcea. 

Privi şi ea obiectul: un fel de cuşcă de sirmă—un cuer 
se vede, i 

— Eu cînd eram micä—zise—nu semănam Puicuţii; aş- 
teptam casi ea, dar nemișcată ziua întreagă, ghemuită întrun 
fund de canapea, cu ochii ţintă la uşă. 

Ştiam aproape sigur ce am să primesc; în toţi anii ace- 
iaşi cutie mărişoară, cu o păpuşă, o păpuşă de care-mi era egal 
cum e, fiindcă nu mă jucam niciodată cu ea; nu le cunoşteam 
gustul, numai după cum erau mai bogat sau mai prost gătite 
indrumau impresiile mele spre visuri de lux sau de sărăcie; 
dar îmi făcea mare plăcere, fiindcă era un dar. Si mai pri- 
meam o carte legată cu roşu, o carte nouă, cel mai scump lu- 
cru din lume. Intro zi mi-au dat o brățară, —o brățară mică 
cit mina mea,—de aur, cu o perlă neagră. Si am fost tristă 
cumplit între păpuşă şi brățară, fără carte nouă. 

— In privinţa perlelor, te-ai mai schimbat de-atunci, glumi 
Alina. 

— Celia ce-mi plăcea grozav, era să primesc darul. Astep- 
tarea, tradiţia mă încîntau, ele mă ţintuiau acolo ore întregi în 
acea aşteptare pasionată. Am păstrat această plăcere copilă- 
rească de a primi. Un pachetel, o cutiutä, o farfurie acoperită 
îmi fac o bucurie grozavă orice ar conţine, fiindcă vin, sint 
neașteptate, uecunoscute, fiindcă mai ales nu le prevedem şi 
schimbă, sparg mersul monoton cu „ceva nou“, cu un fapt, cu 
un eveniment. Dar acum nu mai vine nimic ca în vremea co- 
pilăriei. M'am tras la o parte de lume; nimănui nu-i vine în 
gind că mi-ar face plăcere cu un gest aşa de mic, şi aproape 
sufăr cind trec pe lingă mine în ajun de sărbători servitori pur- 
tind ceva în mină, care incetinesc pasul întimplător lingă poartă, 


230 VIAŢA ROMINEASCĂ = 7 
apoi se duc. Sufăr dintr'o obişnuinţă de impresii rămase din co- 
pilărie. 

Un singur lucru mi-ar plăcea tot atit de mult. ‘Să dau, să 
aleg, să mă gindesc la gustul fiecăruia, să dau celor ce-mi sînt 
dragi, să dau celor ce se aşteaptă mai puţin. Dar asta e prea 
departe de mine, asta n'am putut-o face, n'am cunoscut gustul 
ăsta niciodată. Numai cu mintea, cu sufletul am dăruit, 

La anul nou cind eram mică se mai întimpla ceva uneori. 
In acea aşteptare, înainte sau după cadourile părintești, venea 
cineva străin cu un pachet. Auzeam dincolo parlamentärile : De 
la cine eşti 2... Aici te-a trimis?.. Ştii bine?...—Palpitam ! 

Inima mi se stringea tare şi mă făceam pală şi rece, cînd 
simţeam că o să se deschidă uşa. Cind intra mama, mă uitam 
aiurea, pe urmă cind mă striga, ziceam prefăcut: ce e 2—Un 
cadou!—, A!" făceam cu mirare, şi priveam în siirşit hirtia, cu- 
tia, sforile, misterul, necunoscutul, neasteptatul. 

Deschideam ; era un obiect oarecare, casetă sau bombo- 
nieră, sau ceva absurd şi nefolositor de sticlă roz, cu metal ga!- 
ben. Asta nu avea nici o importanță. Ce era important, era că 
peste cadoul celor care trebuiau să-mi dăruiască ceva, fiindcă 
viaţa mă pusese lingă ei, cineva neaşteptat avusese ideia asta. 

Era uneori dela persoane cu totul străine, la care nu ne-am 
fi gindit niciodată, —şi asta era minunea cea mare. 

In anii cînd nu venea nimic străin, aşteptam, între păpuşa 
adormită, parcă deja vestejitä de soarta ci indiferentă, şi cartea 
roşie deja isprăvită. Nu luam ochii de pe fereastră ; cind apă- 
rea un om finind ceva învelit, îl urmăream cum venea din capul 
stradei. Uneori trecea drumul pe partea noastră —eram atunci 
sigură câ vine. Alţii se opreau latimplätor un minut în dreptul 
porţii... şi pe urmiă treceau inainte. Atunci iar mi uitam pănă 
nu Se mai vedea de întuneric, Şi mă culcam tirziu, nevrind să 
cred că „nu e nimic“, tresărind încă noaptea la orice sgomot cu 
toate că ştiam că la ceasul acela dorm şi oamenii şi darurile. 

imi aduc aminte aşa de bine de anu! nou din copilărie, 
cum de puţine lucruri ihi aduc aminte: masa cu faţa de eia- 
mind cu roşu... patul de table... lada cu Salteluiä din odaia bä- 
trisei, unde cra ascunsă cutia cu păpuşă, scrinul cu oglindă ; şi 
mă väd, mã văd désiusit pe urma tuturor Simţirilor pe care 
ie aveam... numai fața nu mi-o văd, 

Mereu și mai pe urmă, am așteptat aşa ceva dela loc de- 


__PEMBIA ÎN FAȚA OGLINZI #1 
părtat. şi pe lingă darurile celor ce-mi dădeau fiindcă viața m'a 
pus în viaţa lor, darul neprevăzut, uimitor care sâ spargă mo- 
notonia zilelor... Si mai pe urmă cînd primeam ceva, un obiect 
de cristal roşu cu metal, cu întrebuințări nedesluşite, deşi nu 
era Darul mare ce trebuia să vie dela viaţă, eram mai liniştită 
decit cind nu venea nimic; şi se pregătea lunga aşteptare a al- 
tui an, — o aşteptare tot mai tristă cu trecerea timpului dar 
tot cu speranță, pănă cind va trebui să mă culc între păpuşa 
veştejită de soarta ei sarbădă şi cartea demult citită —să mă 
culc de tot... fără să fi venit nimic. 

Viaţa! Sint nedreaptă cu ea. Uneori a trimis neaştepta- 
ţii oaspeţi: oameni... minuni. Păpuşi vii, frumoase, pe care nu 
le-as fi bănuit niciodată că există; ele au împins singure ușa 
mereu deschisă a 2steptärii mele, atunci cînd mă credeam mai 
singură, şi sufletul meu ca şi în copilărie le-a făcut sărbătoare 
mare, pe cînd în aparență şedeam ca si atunci cuminte şi ne- 
mişcată. Intăi mă miram cine sînt cei despre care nu ştiam că 
trăesc, şi care trăiseră pentru mine timpul trebuincios spre a 
veni spre mine, pe cînd eu nu le ştiam existența.  Auzeam că 
vorbesc de daruri, şi mă uitam aiurea ca şi atunci, neîntelegind 
bine ; apoi cînd mă chemau mai tare, mă întorceam spre ei şi 
purtau uneori în mini, darurile mari, dorite, visate. Si pe urmă 
plecau ; şi eram tristă, Dece? 

Au venit Păpuşile minunate uneori, si le-am primit cu 
bucurie, le-am făcut loc în suflet şi în viaţă, dar au plecat fi- 
indcă citind prea mult viaţa pe foi uscate de cărți, n'am în- 
väfat să mă joc cu păpuşile... 

Le trimit şi acum gindul meu, le iubesc încă pe toate, dar 
mai mult pe cea din urmă,ca pe copilul cel mai mic. 

Mă întreb uneori, imde sint ? fiindcă aşa e inima mea,—0 
biserică în care mereu mă închin. Mă întreb mai ales unde e 
oaspele cel din urmă? Ce face? Şi-i scriu cu amintirea pri- 
etenească: „Eu nu am uitat... îmi aduc aminte“... fiindcă oas- 
pele cel din urmă, e cel de care poți încă să crezi că nu se 
va duce... 

Glasul Manuelei scăpătă, Se simţi turburată de sunetul 
vocii” ei, se sperie auzindu-se spunînd tare aşa mult dintr'insa, 
ea care de ani ascult: mereu, violent sau slab, aspru sau dulce, 
numai glasul fără sunet al sufletului ei închis. Privi obiectele 
d'merejur pentru a putea prin contactul cu realitatea să reintre 


s 1 9 ui A 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


iar în ascunderea ei tăcută. Un paravan de carton gălbui cu 


motive chinezeşti îi sta în faţă. Pe el oameni cu mici chipuri 
galbene, cu codițe frumoase, se plimbau pe drumuri brodate cu 
mătase. Manuela fu liniştită. Aceşti oameni nu puteau înțelege 

"nici cuvintele nici sufletul ei. Un vas chinezesc de faianţă, gal- 
ben cu roş, avea buza spartă. Spărtura asta s.a aşa de cinci- 
sprezece ani şi Manuela îşi aduse aminte că era acolo în ziua ac- 
cidentului, îşi aminti data si amănuntele. Dar de unele spär- 
turi din sufletul ei, nu-şi putea bine aduce aminte cind şi 
cum se făcuseră, 

Un cuer atirna greu sub haina Alinei,—şi Puicuţa își as- 
timpăra acum neastimpărui, invirtindu-se necontenit în juzul u- 
nei mese mici de cărţi, pe care îşi plimba treptat minile jurim- 
prejur. Ameti privind-o. Prin ce convenţie copiii pot face u- 
n ele gesturi după cum le abate, pe care, dacă le-ar face un adult, ar 
părea de nebun? De sigur că fetița nu © auzise; copiii sau 
aud, cind nici nu crezi, orice şoaptă,—sau nu add, oricit ai stri- 
ga împrejurul lor. „0 

Alina o asculta fără să zică nimic, cu aerul cuiva care 
suportă pe un altul cu cusururile lui, cu aerul cu care trebue 
să îngădui o povară de care nu te poţi libera, cu mila pe care 
o ai de cineva căruia dacă i-ai da tot ce poţi, încă nu l-ai pu- 
tea ajuta cu nimic. 

Acu fetiţa se mişca iar, furnica, ieşea, venia cu mii de tre- 
buri, fără de nici una, inconștientă de neräbdarea ei. Astepta, 
grăbea minutul plăcerii, ca şi cum nu era să treacă, risipitoare 
ca cei prea tineri. Și pe faţa Manuelei un suris se asternea pri- 
vind fetiţa asta a Alinei pe care o iubea mult, cu mirarea dea 
vedea speranţe fragede, noi, cu plăcerea de a vedea sub altă 
formă, aceiaşi nerăbdare, aceiaşi emoție pentru o zi din an, o 
singură zi făcută pentru daruri şi speranţe. 

Alina atunci se apucă de mici treburi, căută un pathet, 
deslegă o sfoară, se duse, veni, pe cind din odae în odae se 
aprindeau lămpile... Manuela privi afară prin uşă cerul albastru 
deschis, deşi se inserase. Sirius lucea ca un diamant superb,— 
era unul din darurile pe care i le făcuse un trecător. Apoi se 
simţi acoperită de lacrimi; întăi erau rele, dureau; pe urmă 
curseră ca un riu călduţ, multe, şi simţi că ru le poate opri, 
erau ca o deslegare a ceva trist dinăuntru... Și se miră, îşi a- 
duse aminte de Caterina Linar, o fată tinără, care spunea că nu 


___ FEMEA ÎN FAȚA i OGLINZII 223 


plinge aproape niciodată; şi ea. Manuela, dimpotrivă, plinsese 
totdeauna mult, şi în copilărie plinsese ceasuri întregi aşa ne- 
ponolit, paré era ea făcută să scurgă prin ochii ei ceva trist 
din lume. 

Dar acum începuseră colindătorii cu bice, cu buhaiul... ȘI 
Manuela ar fi vrut să doarmă ca să nu ştie căe Anul nou, pe 
cind Alina umbla după treburi mărunte. 

Daruri ! se gîndi iar Manuela... Chemase si primise în min- 
tea ei atitea daruri scumpe, a căror minune de culori şi forme 
o lucrase giuvaergiul, artistul incomparabil! al fantaziei, încît nu 
era nici un lucru cît de minunat pe lume, pe care să nu-l fi 
putut primi fără mirare; dar fiindcă ele nu veniseră decit din 
generozitatea ei singură cu dinsa, şi nu în adevăr, orice obiect 
cit de mic o uimea prin existența lui de fapt. Aşa trăise în 
minte toate aventurile lumii, şi orice călătorie mică, orice gest 
viu al vieţii o turbura şi încînta cu existența lui aevea; aşa... 

Astea le gîndea acum încet Manuela.—Scosese pălăria pe 
care o simfise deodată grea peste amintirile ei,—şi rezemată de 
fotoliu, privea. Dintr'o lumină strecurată prin geamul uşii, (fi- 
indcă Alina ştiindu-i gustul nu aprinsese încă acolo) i se născu 
o viziune de artă. 

Pe marginea unui bloc abrupt, se înălța ca o tulpină pe 
buza prăpastiei, o siluetă de femee, fără detalii distincte, —nu- 
mai conturul armonios care crează imaginea. Si peste ea, aple- 
cat, un bărbat mai înalt ca ea, o cuprindea, o imbrätisa, o lua. 
Şi aveai impresia că e ca o floare crescută în margine de ge- 
nuni şi el—acel care a urcat tot muntele si s'a aplecat fără frică 
lingă abis, ca s'o culeagă. 

Femeia poate îl chemase fără să ştie, îl chemase cu se- 
tea inconstientä a vieţii, apoi îl privise cu mirare venind, îna- 
intind spre ea; acum se urcase în ea toată sfiala, întreaga a- 
părare a castitâţii „care ştie“ si se da mereu înapoi cu minile 
întinse într'un gest îndoit de dorinţă şi apărare, pecind el ve- 
nea spre ea cu pasul ferm, cu surisul celui ce poate, cu hotă- 
rirea celui ce vrea, Şi mereu ea se retrăgea şi el înainta într'o 
armonie inversă de împreunare. Ajunse lingă prăpastie, şi tre- 
mura între două primejdii, tremura mai mult de ună, de aceia 
a fericirii care venea spre dinsa, dar încă se da înapoi, pecind 
ei acum, cucerind urcuşul, se apropia... era s'o ajungă... Apăra- 
rea o aplecase cu capul pe spate, cu mijlocul frint înapoi că- 
tre abis, cu minile ca două lopeti care bat ultima apărare sau 


224 VIAȚA ROMINEASCA 


ultima desesperzre a luntrei ce se incacă, —dar braţele viguroase 
o apucaseră de mijloc, Şi ăsta era minutul prins în splendoa- 
rea pietrei ; capul ei răsturnat tare, a cărui figură frumoasă nu 
se vedea din pricina feţei lui, care iarăşi nu se vedea, aplecată 
tare peste a ei; şi toată mişcarea lui de apucare, de izbindă, 
de salvare, de amor şi de forță, de cucerire, înclinată peste ul- 
tima sbatere a apărării ei, acum mulată în părăsirea de sine... 
Si în adevăr părea că scrie pe sociu „Audaces fortuna juvat“ 
şi era tocmai interpretarea pe care o înjelegea ea acestei for- 
mule. Nu cutezanta brutală, nu indräsneala grăbită, ci érumul lung 
şi greu, parcurs încet spre lucrul dorit, care se trage înapoi pănă 
la peire, de frica vieţii mai tare ca de frica abisului, şi care 
apoi, încet şi sigur, e cules de cel ce a cufezat. 

Nedeslusirea formelor care se schifau numai, era minunată, 
căci astfel oricine putea crede că ele sint icoana propriei lui 
năzuiaţe, Era în acest nefinit o artă înaltă, tot aşa de frumoasă 
ca finitul unui portret. 

Unul cere numai un fel de linii şi contururi fixe, decit 
care altele nu pot fi, cum ființele nu pot fi aceleaşi, dar în im- 
provizaţie, e ideia şi simbolul care aparţine tuturor. 

Un lung minut îi şezu pe ochi viziunea asta; se miră de 
unde îi sosise printre amintirile amestecate ale sărbătorilor nu- 
meroase. Apoi surise uşor... Știu, 

Si clopoteii, biciul, buhaiul sunau înainte. Odată pocni aşa 
de aproape că o sperie tare. Alina aprinsese luminile şi se tot 
învirtea, aşezind un pomusor. Atunci abia Manuela sccase jacheta, 
pochetta din manşon ca să-şi ia batista şi dădu de un plic: 
cărţile postale—sinyura ei tirguială! Se pusese în circulație o 
colecţie întreagă de tablouri cu subiecte evreeşti, unele foar- 
te frumoase.. Luase şi ea vre-o două. „Un ovreiu citind în 
noaptea Sabatului“ era minunat prins; şi un tînăr novice „Fiul 
Rabinului” trebue să fi fost o pinză interesantă. Dar toţi erau 
demni, venerabili, le lipsea acel caracter de rasă,—cruzimea ar- 
tistului care surprinzind partea caracteristică a tipului, dă prilej 
de cap de operă. Unde erau atitea pinze ale marilor Flamanzi, 
unde era Ovreiul pictorului romin, unul printre alţii, acel cap în- 
tors în sus spre lahveh cu o frenezie biblică aşa de mare, că 
simţi cum îi tremură minile şi capul, peste care furtuna fanatis- 
mului semitic trece ca o vijelie genială ? 

Isi aminti impresia ei în sala de expoziţie a acelui pictor, 


PER) EE = e-ve 


or DDR eue ne 


FEMEIA IN PATA OGLININ 223 


critica ei sumar rezumată de cum intrase: „Dacă aş avea două- 
trei pinze de astea, nepoţii dacă nu copiii, ar avea o moştenire...” 

Erau multe de tot cărțile acelea postale noi, iscälite pro- 
babil de pictori tot evrei,—o adevărată invazie. 

Manuela își aminti: „Propaganda cea nouă pe teren lite- 
rar şi artistic. Puternică rasă !“... 

Şi popoarele celelalte se sbuciumau fără spor să găsească 
formula socială. Asta era formula socială definitivă: Unitate de 
limbă, de moravuri, de singe, de interese întinse ca o mreajă 
mare de paienjen cu mii de ramificații întoarse spre miez, şi 
hrănite din propria substa:{ä, dusă dela miez prin toate vinele 
la periferie si iar înapoi. Asta era formula pe care trebuia şi 
Latinismul s'o întindă peste lume. 

Din altă colecţie a „Muzeelor celebre" găsise un Christ 
miraculos şi acum îl privea. 

Era un cap de studiu pentru „Cina cea de taină” de Leo- 
nardo da Vinci. Te scutura un fior de geniu si putere nease- 
multă a realizării: pe capul privit astfel de aproape, desprins 
din pinza mare a compoziţiei, se scurgea o durere care părea 
că a tras în buze, pe gura de un desemn a cărui dulceaţă du- 
reroasă avea un mic colţ amar, picăturile unui singe deja chel- 
tuit si acuma gata să se verse tot; şi pleoapele închise de tot, 
plecate, purtau mila supremă, Era un Christ cu o fumusete pală 
de sfint tinär, nerăvăşită încă de ultima convulsiune care a räs- 
cumpărat păcatele lumii. Si plesniturile pinzei, reproduse fidel 
pe carton, alterarea culorilor” pe fond, detaliul vizibil al lucrului 
îți dau o emoție sacră de contact cu însăși fäptura operei, Cu 
un condeiu portativ pe care-l găsi tot în săculeţ scrise pe ea 
„Memento“... 

Apoi se întoarse la serbarea mică, Familia se adunase, — 
numai Alina cu ai ei,—se desfăceau pachetelele, Manuela primea 
multumirile pentru ce oferise, cu un suris de refuz: era meritul 
Alinei care alesese ceva din partea ei. Manuela primise şi ea 
daruri plăcute, prieteneşti, dar nu avea energia bucuriei. 

Puicuţa acum mulțumea tuturor, potolită, cu seriositate, cu 
cuvinte politicoase pentru darul fiecăruia, căutind a nu arăta pre- 
ferinte, extaziindu-se cu exagerare, cu acel instinct precoce al 
tactului, al aparentelor, satisfăcută în sfirşit, liniştită, nemai aştep- 
tind nimic,—fire a timpului de acum, care cere mulțumiri repezi, 
pozitive şi imediate. Fetița făcuse şi ea cadouri cu punga mamä-si, 
bine înţeles, şi ridea singură mugcindu-si buza, de acele obiecte 


N 
226 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pe care atunci le vedea ea întăiu, şi pe care nu ar fi avut cu ce 
le cumpăra. Manuela se simţi deodată stinjenită în fața unui 
lucru mic care îi era destinat: mătăsuri preţioase, albastre, cu 
fir, tesute de ac în puncte invizibile pe un arabesc de artă. | se 
päru enorm acest cadou, şi îi fu o ruşine cumplită de cumpă- 
răturile ei banale ; orice lucru pe care umblase mina și se tru- 
diseră ochii, îi da emoţii, 

Aruncată pe masă, carta cu „Cristo, studio per cenacolo“ 
avea acum altă expresie. Plingea. 

Plingea mult, trist, cu toată durerea lumii, plingea... Era 
vădit că asta fusese sublima voinţă a geniului, acest plins care 
curgea pe faţa lină de sfint, peste pinea Cinei supreme. Luă 
carta în mină. Unde sta misterul? Nici o picătură de culoare, 
nici o urmă nu altera senina paloare a feţei fine, nici un spasm 
nu avea gura închisă în desenul ei dulce şi calm, nici o con- 
tractie vizibilă faţa. Si plingea totuşi, fără lacrimi vizibile, un 
plins lin, mare, ca un riu de lapte, plingea cu toţi care piing, 
în locul tuturor care nu pling. 

Era lahveh, singurul, adevăratul, Rabinul suprem, era uni- 
cul, divinul... Un scutur de adorare frinse fiinţa Manuelei. Aşa 
trebue să-şi fi sfărămat iubirea de el Tereza, Cecilia, toate mar- 
tirele pasiunii lui divine. — Şi în cutremurul ăsta Manuela își 
serbă, întirziat, Crăciunul... 

Dar mica serbare urma, slugile erau şi ele de fafä; se ri- 
dea, se glumea, uşoara monotonie dela început se topea, şi era 
„sărbătoare“ cu toate grijile Alinei din ajun şi de a doua zi, 
cu toată fragilitatea nisipului tremurător al necazurilor peste care 
era clădită. 

O păpuşă, păpuşa veche de patru an:, „Păpuşa mare“, ti- 
nea în brațe un dar şi o scrisoare. Cu părul jumulit, cu obra- 
zul murdărit,nu mai era de loc frumoasă şi totuşi ea era ceva 
important, cra păpuşa mare, pe care nu o capeti uşor, o ai nu- 
mai odată, era copilul Puicutei, căruia îi dădea totdeauna cu se- 
riozitatea convingerii absolute, un dar de anul nou; şi scrisoa- 
rea aceia a copilei câtre păpuşă era: ,Scumpa mea fetiţă! 
Mâmica ta te felicită cu dragoste şi doreşte să te vadă mare şi 
cuminte ca să mă pot bucura de tine, Te sărută dulce mămica 
ta, care te iubeşte mult“. 

Fiecare copil se bucura de lucrurile lui, mici, foarte mici, 
şi bucuria asta pentru atit de puţin, stringea inima Manuelei. 


PEMEIA ÎN PATA OGLINZII 227 


Ar fi vrut să aibă toate jucăriile, toate darurile din lume ca să 
dea mult; mult ar fi vrut să dea tuturor copiilor vecinilor, pe 
care nu-i ştia de loc şi să vadă uimirea lor; era 0 dorință de 
dăruire aşa de puternică ca şi cum ființa ei ar fi vrut să se dă- 
ruiască, si neputind, se imprästia astfel în daruri mărunte, li fă- 
cură rău paşii urătorilor mici care fugeau tropăind cismulitele 
de pämintul uscat, goniti de slugi. Ar fi vrut să dea tuturor be- 
tivilor, sergenfilor bărboşi care nu se sfiau a cere bacşişul, ne- 
mernicilor, tuturor, în ziua aceia făcută ca nimeni să nu ceară 
in zadar, ca toți să capete ceva. Zeul rece, zeul de bronz, 
zeul nemilos de aur nesfärämat îi apăru chinuitor, în sărăcia 
ei de a-şi satisface dorințele, şi ca un rìu de aur moale cur-- 
gea în ea bunătatea, bogăţia sufletului, averea lăsată de Christ 
divinul, celor ce nu au a da; și iar pasiunea fiului minunat, 
trecu în ea ca o undă caldă. 

Acum era vremea de masă, masa de noapte în așteptarea 
anului nou. Se aşezară. Curcanul fusese foarte gras, plăcinta 
reuşise mai puţin, tradiţia stringea cu puterea ei cercul familiei, 
tradiţia apărea aşa de puternică în legăturile ei, incit Manuela 
ar fi voit intacte toate sărbătorile, toate praznicele, toate obice- 
iurile care adună cioburile risipite ale patriarhatului familial; 
dar ea era din tagma nepatriarhală a singuraticilor... 

Erau acolo copii mici, mai mari, părinţii, bunicul care purta 
pe el sfinta povară a anilor mulţi, semnul cel mai viu al vieţii 
tocmai prin uzura ei, care spune cu fiecare sbircitură „am fost,. 
am fost, am trăit, am trăit !*—si purta şi toată majestuoasa pri- 
mejdie a plecărilor apropiate, $ 

Se uită la Alina. Vesela, tihnită petrecea; nu simţea că e la 
acel timp al vieţii cînd durerile și doliurile ne pindesc şi sapă 
gropi împrejurul nostru. Şi masa urma; văzu deasupra, în aburul 
ochilor ei, plutind Christul cel dulce cu pieoapele plecate peste 
pinea cinei, apoi aşeză la masa sufletului ei toţi absenţi, toţi 
prietenii, şi pe unul: astea erau singurele praznice ce le putea 
oferi. 

Sosise miezul nopţii. Inchinarä, îşi fécurä urările obişnuite, 
cu convingere, cu dorința, cu amägirea mereu novă, uitind 
necazurile din ajun, întrerupte o zi, a doua zi regăsite, pe cînd 
cele noi ca un hidos grup de tilhari pîndeau la uşa anului cel nou. 

Și Christ, „care ştia“, plingea mereu fiindcă trebuia să dă- 
ruiascä oamenilor divina minciună a Sperantei, plingea mult ca 
un riu neisprăvit de milă. 


228 | VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ea nu cerea nimic, aştepta orice o veni; nu o mai puteau 
înşela anii. 

Si tot el, Dumnezeul tinär, impäriise timpul, el tăiase halte 
de odihnă şi oaze de speranţe în mersul durerii neîncetate, ne- 
sfirşite, el măsura anii, — un om, un supracm, — slab, palid, 
cu singele curs, fără putere, fără armată, fără temnițe, fără călăi 
şi sbiri. El ţinea timpul şi sufletele... 

Adorarea sfirşi puterea în trupul Manuelei. 

Se reintoarseră în sală. Pomuşorul îşi clipea mai stins lu- 
minile şi jucăriile dormeau sarbede ca nişte cadavre în cutii; 
hirtiile subţiri se risipiseră, o tristeţe se aşternea. 

Atunci Manuelei îi păru foarte tristă seara asta, şi oamenii 
ăştia care se credeau veseli, nu vedeau el ce singuri sint, strinsi 
cinci-şase în fundul stradei adormite? Ca un biet pomuşor cu tul- 
pinele lui, într'o grădină pustie, aşa se clătinau sub vintul singurătă- 
ţii! Unde le erau prietenii, vecinii, oamenii ? Unde era societatea, 
solidaritatea, protecţia, cum de le era barca aşa desprinsă de 
celelalte ? Era o melancolie, o părăsire în revelionul ăsta, pe care 
ei n'o simțeau. Cum de îşi minuiseră aşa de rău viaţa incit nu 
aveau pe nimeni împrejur ? Ce mizerii, ce defecte sufletesti, ce 
ciudăţenii îi lasau pustii de prieteni? 

O cuprinse nemulțumirea de ei. Nu admitea să nu aduni 
pe drumul vieţii pe nimeni pe lingă tine, bun sau râu, cînd nici 
măcar gloria de a-ți fi tie deajuns nu o aveau. Era în asta o in- 
firmitate de caracter care o revolta. 

Apoi îşi închipui adevărata singurătate. Un om singur în- 
tr'o odae, în faţa unei mese, singur de tət. Singurătatea cea 
frumoasä asemeni stincilor de granit de pe maluri, nu asemeni 
băncilor rătăcite. x 

Familia! Işi aduse aminte de viaţa ei proprie, şi familia ti 
apăru atunci ca o cange, ca un năvod cu ochiuri multe care se 
string şi se sugrumă, şi nu-ţi mai dau drumul, de unde nu poți 
ieşi nicisdată la mare, la larg, la lumină. 

Și pe masă Christ plingea înainte, un plins imens de două sute 
de veacuri, şi de toate veacurile înaintea lui şi de toate ce aveau 
a urma, Și era prea mult, era încă prea mare suferinta lui pen- 
pentru necazurile lor mici. l se fnfäfisarä atunci durerile lu- 
mii, plăgile, vitiul, şi încă nu era destul... Si deodată din toate 
colțurile răsăriră răniții, ciuntiţii, schingiuiţii războaelor, milioa- 
nele de martiri ai calendarului nou, cu turma lor lungă de în- 
doliafi, aşa de lungă că părea o făşie de văl negru, trasă 


PEMEIA ÎN FAŢA OGLINZII 229 


peste un cimp de singe. Si lacrimele ,Unicului* curgeau ca să 
acopere tot, ca să ude tot cu mila lui tristă de neputincios su- 
blim. 

Adunarea plinsese cu ea, Manuela, fiindcă nu mai avea 
mamă ca în Crăciuaul copilăriei, pentru atitea... şi acum ea plingea 
cu toate timpurile, cu durerile dinapoia şi dinaintea Lui, şi riul 
nesiirşit curgea lin din faţa lui de Rabbi dulce, de martir tînăr, 
pală, fină, cu singe puţin, cu gura închisă şi dulce, cu pleoape 
lăsate peste pinea cinei din urmă, cu o durere blindă. 

Atunci ea simţi ca un mir, ca o cuminicătură cinstea de a 
fi creştină, şi i se păru că vede sus, deasupra omenirii, o bise- 
rică strălucitoare, pe cînd sufletul ei slujea liturghia... 

Era ceasul două din noapte: Se duseră la culcare. Cind stinse, 
cind se iungi în pat, regăsi ființa ei de noapte, alta, şi se aş- 
ternu cu ea însăşi alături, Magdalenă a tuturor plăcerilor neşti- 
ute, a tuturor dorintilor fnfrinate, 

Lungitä pe spate întins, liniştit, ceru somnul, vroi odihna 
viselor care obosesc din căldura lor zadarnică, şi după ce simţi 
sfala, apărarea, mlädicrea şi cedarea tulpinei de marmoră sub 
brațul cuceritorului: „Audaces fortuna juvat“, Manuela adormi 
prima ei noapte din anul nou. 


Hortensia Papadat-Bengescu 


D. V. PIRVAN DESPRE CHESTIUNEA 
CONTINUITĂȚII ELEMENTULUI ROMAN ÎN 
DACIA TRAIANA 


(Urmare si stirşit) 


V. Argumente trase de autor din novella XI 
. a lui lustinian 


După ce isprăveşte cu citatiunile din De Aedificiis, d. 
“Pirvan ni surprinde cu o nouă afirmare; d-sa ni povesteşte că, 
în tinereţile sale, Iustinian visase reocuparea Daciei din 
stinga Dunărei.  Intr'adevăr, iată ce cetm pe pagina 183: 


Ştirile acestea ale lui Procopius sint din vremea cind lustinian era 
bătrin şi părea a fi renunţat la multe din visurile sale de cucerire, printre 
cari fusese şi acel al reocupării Daciei din stinga Dunărei. e această 
intenție a sa ne încredințează insuşi Imparatul in Novcha XI, prin care re- 
organizează ag 7e im pa bisericească a Myriculul, după pierderea de câtră 
Romani atit a Noricului si Pannoniei, cit şi a unei mari părți din Dalmația. 

lustinian hotăreşte ca nou inființatul archiepiscopat at Primei lustini- 
ane să aibă sub autoritatea sa, pe lingă Dardania, incă şi următoarele 
vincii : Dacia Mediterranea, Dacia Ripensis, Mysia Prima, Praevalitana, 
cedonia Secunda et pars secundae Pannoniae quae in Zacensi est civitate. 
Totodată aşază in Prima lustiniana şi reședința prefecturii lilyricului, foastă 
în vremile bune ale Imperiului în Sirmium, dar dela năvălirile sec. IV—V, în 
special, cum zice Iustinian, Attilanis temporibus, ,refugiat4" în Thessalonike. 


Apoi, după obiceiul său, d. Pirvan ri dă lungi extracte ale 
textului latin ul novelei, nelntovârâşite bine Injeles de 
nici o traducere, 

Pentru iniesnirea cetitorului, dau aici traducere romină in- 


Li d | j | 1 = 


CONTINUITATEA ELEMENTULUI ROMIN ÎN DACIA TRAIANA 231 


tegralä a textului latin al acelei novelle, text pe care îl repro- 
duc In nota de mai jos,!) 


Novelia XI 
Despre privilegiile arhiepiscopului Primei Justiniane si despre scaunul 
pretectululpretoriuu Ilyric in Panonia Secunda care este a se transfera 
imparatol tin ătră A. Catellian, barbat fericit, arhiepisc 
atu an c ellian, a fericit, 0- 
pal Primei lustiniane. i 
Dorind să sporim in multe şi deosebite patria noastră în care dim- 
mezeu ni-a hărăzit să venim această lume pe care Insugi a zidit-o gi în 
ce priveşte cenzura eclesiastică, dorim s'o inzestrăm cu cele mal mari adă- 
ri, pentruca prea sfintul arhiereu al primei lustiniane, patria noastră, să 
fie nu numai mitropolitul ci şi gere ci si să fie sub autoritatea lui 
si celelalte provincii, adică atit Dacia iterană cit şi acea Ripensă pre- 
cum și Mysia Secunda și Dardania şi Prevalitana şi Macedonia Secunda îi 
partea Panoniei Secunde care este alcătuit din cetatea Bacensis. Apoi 
oarece in vremile vechi era prefectura la Firmi (Syrmium) si acolo se gäsia 
autoritatea cea mai inaltă atit în afacerile civile i în acele epis b 
pe urmă însă, pe vremea lui Attila, acele locuri fiind devastate, Apeninus, 
postei pretoriului orașului Syrmium a fugit la Tesalonica şi tot atunci 
au ermat şi prefectura și autoritatea epi „iar episcopul dela Tesalo- 
nica, nu din autoritatea sa ci sub umbra urii, cistigä oareşcare vază. 
Deoarece insă astăzi, prin lucrarea lui dumnezeu, statul nostru a sporit ast- 


1) Novella XI 

- De privilegiis gg gg ame mem: primae et sede Pf, P. Illyrico 

in Panponiam secundam, id est inianam primam transterenda. 
Imp. lustinianus A. Catelliano, viro beatissimo, Archlepiscopo Primae 
lustinianae, 
Multis et variis modis nostram patriam augere cupientes, in qua 
primo deus praestitit nobis ad hunc mundum, quem ipse condidit venire, et 
circa sacerdotalem censuram eam volumus maximis incrementis ampliare, 
ut primae lustinianat, patriace nostrac, pro tempore sacrosanctus antistites 
non solum metropotitanus, sed etiam rang res fiat, ct ceterae provin- 
ciae sub eius sint auctoritate, id est tam a mediterranea Dacia, quam 
Dacia Ripensis nec non Mysia secunda et Dardasis, et Praevalitana provin- 
cia, et secunda Macedonia et pars secundae etiam Pannoniae, quae in Ba- 
censi est civitate. Quum enim in antiquis temporibus Firmi (Sirmi) prae- 
fectura fuerit constituta, ibique omne, fuerit Hyrici fastigium tam in civilibus 
quonim episcopalibus causis, postea autem Attilanis temporibus ciusdem lo- 
cis devastatis Apenninus pracfectus praetorio de Firmitana civitate in Thes- 
salonicam profugus venerat, tunc ipsam praefecturam et sacerdotalis honor 
secutus est et Thessalonicensis cpiscopus non sua auctoritate, sed sub um- 
bra pracfecturae meruit aliquam praerogativam. Cum igitur in praesenti 
deo auctore ita nostra respublica aucta est, ut utraque ripa Danubii iam 
nostris civitatibus frequentaretur, et tam Viminacium, quam Recidiva et Lit- 
ta, quae trans Danubium sunt, nostrae iterum dicioni subactae sint, 
necessarium duximus ipsam gloriosissmam praefecturam, quae in Pannonia 
fuera constituta, iuxta Pannoniam in nostra felicissima patria collocare, cum 
nihil quldam magni distat a Dacia mediterranea secunda Pannonia, meltis 
autem spatiis separatur prima Macedonia a Pannonia secunda. Et quia ho- 
mines semper betluis sudoribus inhaerentes non erat utile reipublicae ad 
primam Macedoniam post tot spatia tantasque ctiam difficultates venire, ideo 
necessarium nobis visum est ipsam pasne ad superiores partes tra- 
here, ut iuxta cam provinciae constitutae facilius sentiant Hus medicinam. 
Et ideo tua beatitudo et omnes praefatae primae lustinianae sacrosancti an- 
tistites archie habeant praerogativam, et omnem licentiam suam auc- 
toritatem eis impertiri, et eos ordinare et in omnibus praescriptis provinciis 


232 VIAȚA ROMINEASCĂ O 


tel incit amintouă malurile Dunärei sint agazate oraşele noastre, si că 
atit Vimmacium cit și Recidiva și Litterata, cari (aceste două de pe urmă) 
se află peste Dunăre, sint din nou supuse stăpinirii noastre, socotim de tre- 
buintä ca însăși acea glorioasă prefectură care fusese in ființă in Panonia 
s'o așăzăm In prea fericita noastră patrie, deoarece Panonia a nu este 
foarte departată de Dacia Mediterană, pe cind o mare departare desparte 
Prima Macedonie de Panonia Secunda. ŞI fiindcă oamenii tot fiind reţinuţi 
de nacazurile războiului, nu era de folos pentru stat ca ei să vie [pentru 
interesele lor) la atita departare gi prin asemeni greutăţi, tocmai In Prima 
Macedonia, aceia ni s'a de trebuință să li se aducă o usurare 
prin constituirea acestei provincii, 

Si astfel Fericirea ta si toţi prea sfinţii ar al ÿ noir ra ai Pri- 
mei lustiniane vor avea prerogativa și toată vola s exercite asupra lor 
toată autoritatea, să ocinnuiască și să aibă intăia demnitate in toate suszi- 
seie provincii, sacerdotiul si rangui suprem, [ca alte scaune] să fie create 
numai prin scaunul tău și ca tu singur să fii recunoscut ca arhiepiscopul lor, 
fără ca episcopul Tesalonicului să poată exercita vr'o putere asupra lor, 
dar ca tu insufi şi cu ceilalți episcopi ai Primei Justiniane să fiți judecäto- 
rii şi arbitrii lor și să le puneţi capăt [certelor] şi să-i ocirmuifl, si să nu 
meargă la altul ci să te recunoască ca arhiepiscopul lor toţi [locuitorii] sus- 
zisei provincii, şi să simtă intemeierea [acestei arhiepiscopii ca tu, sau 
prin tine, sau prin autoritatea ta sau prin preuții ce-i vei trimite, ai deplină 
putere gi voie tru cenzura sacerdotală şi Inființare [de scaune). Dar noi 
voim ca şi la Aquae care este in proviacia Daciei Ripensis, să se hiroto- 
mească de cütrA sfinfia ta un episcop, pentruca pe viitor acea episcopie să 
nu steie sub autoritatea tpiscopului din Meridiana, dar ca acei episcop să 
rămie in Mefidiana, nepăstrind nici o comm:miune cu Aquae. lar episcopul 
de Aquis să aibă sub a sa autoritate prezisa cetate cu toate castelele, te- 
ritoriite şi bisericile sale, ca să poată sau izgoni erezia Dosoniaciior din 
acea cetate și din teritoriul ci sau să convertească pe adepţii ski la cre- 
dinta ortodoxă, Prin urmare, peutruca Fericirea ta să cunoască dispozili- 
unea măririi noastre, de aceia trimitem legea de faţă la venerabilul tău sca- 


primam habere dignitatem, sammim sacerdotium, fastigium, a tua sede cre- 
entur, et solum archiepiscopum habeant, nula communione adversus cos 
Thessalonicensi episcopo servanda ; sed tu ipse et omaes Primae lustinia- 
nae antistites sint eis judices et disceptatores, quidquid oriatur inter eos 
discrimen, ipsi hoc dirimant, ct fincm cis irsponant, et eos ordinent, ct nec 
ad alim quendam eatur, sed suum agnoscant archieniscopum ömnes pree- 
dictae provinciac, et cius sentiant creationem, et vel per se, vel per suam 
auctoritatem, vel clericos mittenios habeat omnom potestatem omnemque 
sacerdotalem censuram et creationis licentiam.. Sed et în Aquis quae est 
provinciae Daciae ripensis, ordinari volumus a tua sanctitite episcopum, ut 
non in posterum sub Meridiano episcopo sit constituta, sed meridianus qui- 
dem maneat in Meridiana nalla communionc cwn Aquis servanda. Aquensis 
autem episcopus habeat praefatam civitatem et omnia eius casleila et ter- 
ritoria et ecclesias, ut pozzit Bonosiacorum scelus en ea civitate et terra 
repellere vel in orthodoxam. fidem transformare, Ut igitur sciat beatitudo 
tua nostri mumiais dispositionem, ideo pracsentem legem ad tuam ventrabi- 
iem sedem transmisimys, ut in perpetuum tale beneficium habeat patriae 
nostrae ecciesia in dei omnipotentis gloriam ct nostri numinis sempeternam 
recordationem. Quandein autem ture recordationis sedis gubernatorem ab 
hac luce decedere contigerit, pro tempore archiepiscopum eius a venerabili 
suo consilio Metropolitanorum ordinari sancimus quemadmodum decet archi- 
episcopum omnibus honoraatum ecclesiis provehi, nulla penitus Thessaloni- 
censi episcopo nec adhoc comminione servanda. 
Epitogus. 
Beatitudo igitur tua, quae nostrae sanxit aeternitas modis omaibus ad 


eifectum perducere non differat. Dat VI Kal. Mai, Coastantinop. Belisario 
V. C. Cons. (535). 


> 
T CONTINUITATBA ELEMENTULUI ROMAN IN DACIA TRAIANĂ 233 


biserica patriei noastre să se bucure deapururea de aceste 
privilegii gloria dumnezeului atitputernic şi veșaica amintire a măririi 
noastre. Cind insă se va intimpla ca cirmuitorul scaunului tău să răposas- 
ar Beer ces e even oc pan im greg op 
mitropol cum se obi e tru alţi arhlepi vencra ca 
să păstreze nici o legătură cu ahir E iocópul Tesalonicului. | 
Epilog 
Prin urmare Fericirea ta să nu intirzie a aduce la indeplinire toate 
acele hotärite [mai sus] de noi. Dat ziua a Vi-a a Calendelor lui Maiu la 
Constantinopol. Belisarie V. C. Consul [Anul 535 d. H} 


Mai inainte de toate lămuresc că oraşul Prima lustiniană, 
din care lustinian face metropola susinşiratelor provincii: Dacia 
Mediterranea, Dacia Ripensis, Mysia (Moesia) Secunda, Darda- 
nia, Praevalitana, Macedonia Secunda şi partea ramasă din Pa- 
nonia Secunda era Tauresium, lingă Scupi (Usküb}), localitate în 
care se născuse Iustinian şi pe care o reconstruise, dindu-i nu- 
mele său. Dacă ne uităm pe hartă, constatăm că acest oraş 
(Tauresium== Prima lustiniana) alcătuia Intr'adevär un punct cen- 
tral pentru suszisele provincii, 

Apoi observ că textul de mai sus prin nimic nu destăinu- 
ieste din partea luilustinian visul reocupării Daciei din stinga 
Dunărei, despre care imparatul nu face nici macar cea mai mică 
mențiune. Dealiminirelea nici d. Pirvan în argumentafia ce o 
face, Intemeindu-se pe susreprodusa noveilă, nu ni mai vorbește 
de visul în chestiune ci, uitind acea afirmare, voieste să do- 
vedească că Iustinian işi intinsese stăpinirea asupra unei părți 
din Banat. (De stăpinirea unei părţi din Oltenia iarăşi nu mai 
pomeneşte). lată acum argumentarea d-lui Pirvan: 


Ce intelege Iustinian prin pars secundae Pannoniae, quae in Bacensi 
est ciyitate?:) Fâră indoiala, dacă nici macar Sirmium nu € în stäpinirea 
sa, numai mica limbă de pămint mare. neg: din trei părți (Vest, Sud şi Est) 
de apele Savei și a Dumărei şi numai la Nord deschisă; deci foarte 

de aparat, ca un post inaintat dincolo de granița naturală a Savei, în oi 
tul barbar. Tocmai aici e insă localizată și vechea Bassiana, care cred că 
fără mare dificultate ar putea fi identificată cu Bacensis civitas a Novellei 
a XI-a, Aceasta e doară stăpinirea panmnonică a lui Iustinian. 

Dar dacă impăratul trecuse in Pannonia—la Longobarzi—cu posesiu- 
nile sale preia firească a imperiului inspre Nord (formată pănă la Sin- 
gidunum Sava, iar de aici incolo, spre Răsărit, de Dunire), cu atit mai 
mult (1) el o putea trece in Dacia traiană unde stăpiniau Gepizii: aceştia 
erau do pașnici (11), incit, după vorbele lui lordanes, nihi! alind a Ro- 
mano rio, nisi pacem e! annua solemnia postulaverunt P 

in adevär, ce ni spune lustinian in Novela XI, cum igitur in praesenti 
deo auctore ita nostra ca aucta est, utrague ripa Danubii iam nostris 
civit freguentaretur *) mu poate fi inteles decit in sensul unei invoieli 


à 2. Panoniei Secundae care se alcătuia din (era in) cefciea 
acens 
2) Nu cereau dela imperiul roman altceva decit pace și obignuitele 
tributuri anuale. 
3) Cum prin urmare, astăzi, cu ajutorul (fapta) lui dumnezeu, statul 
nostru a sporit intr'atita incit amindouă ţermurite rei sint pline de ce- 
täti de ale noastre, = 


gaa VIATA ROMER — 


linistite Qu) cu Gepizii,—căci dacă cetatea pomenită şi de Iustinian si de Pro- 
noiai CD, (= Vederata) era chiar la malul Dunărei, în stinga fluviului, 
Recidiva era destul de departe in interiorul foastei provincii romane: anume, 
Recidiva e, în chip evident un), forma coruptă a numetui Arcidava, care ni e 
cunoscut, pentru Dacia traiană, ca à artinind oraşului de riul Caraş (ve- 
chiul Apus) —azi, satul feri, umul de la Lederata (resp. Viminacium, 
ceva la Vest de Lederata) pe ersovia si Azizis l2 Tibiscum si 
getusa. E acum nat:ral, că acest drum insemnat spre interiori Daciei nu 
utea fi ocupat ji întărit cu cetăți puternice până la à patra stațiune de lus- 
finian (H), dacă Gepizii nu sar fi invoit dinainte cu această ocupare, în 
schimbul altor avantagii acordate lor de Imparat, si pe cari nu le mai cu- 
noaştem precis, dar le putem bănui (722), Prin urmare cuvintele rezumative 
ate lui lustinian, din Nov. XI: în omnibus supradictis provinciis şi omnes 
supradictae provinciae, se raportă — pe lingă celelalte — nu numai la infimi 
Pannonia secunda, „quae in Bacensi est civitate" !, ci şi la mult mai insem- 
nata provincie transdanubiană, ne num itä (HD), dar din care cunoașteni 
cel puţin două core fe pct —intărite la Iustinian, „mai multe“ nespecifi- 
cate la Procopius, şi, cel putin, Incă Drobeta, din resturile monumentale, 
Că prin novella sa imparatul intindea in aceiaşi vreme la Nordul Du- 
nărei si jurisdicția arhiepiscopului Primei lustiniane, e clar (27?) chiar din 
textul mai sus citat şi nici nu mai e pus azi la îndoială (Hi) de nici un is- 
toric.— Ceia ce însă trebuie mai ales accentuat în acest document e expre- 
sia caracterisiică 0 …Recidiva et Litterata, raza trans Danubium sunt, 
nostrae iterum dicioni subacta." +) fără indoială că prin iterum Justinian 
nu făcea legitură cu vechea stăpinire a lui Traian ; am văzut mai sus la 
Procopius, că tradiția istorică despre „Dacia “Tralană* era aproape (1) stinsă 
în secolul al Vi-lea. Atunci la ce se va fi gindit? Crod că numai la fap- 
tul general, pe deoparte a continuității clementuiul roman şi creştin ce am- 
bele laturi ale fluviclui (11), pe de alta al existenței fortificațiilor din seco- 
jul al IV-lea, incepind dela Constantin cel Mare, nu numai in-dreapta ci şi 
in stinga Dunărei, 
ceastă interpretare e sprijinită şi de faptul următor, lustinian po- 
mencste la sfirşitul noveilei sale secta eretică a „Bosoniacilor* pe care t- 
piscopul din Aquae are a o combate in chip special. Dacă în cetățile sau 
teritoriile (e pentru Ag e expresia ca chitale et terra adică: acea cetate 
şi teritoriu) din stinga Dunărei ar fi existat păgini, cari să trebuiască a fi 
convertiți, nu îmi pot închipui că imparatul nu ar fi luat vre-o dispoziţie 
specială in această privință, dind ca pentru Aquse, vre unui alt episcop fn- 
sârcinarea apriată de a aduce la lumina credinţii pe oblăduiții săi din stinga 
Dunărei. Dimpotrivă lustinlan vorbeşte ca de ceva foarte firesc despre 
reluarea în posesiune a teritoriului norddanubian, care, desigur (N!) încă di- 
nainte, era din punct de vedere ierarhic bisericesc, repartizat In total, ori 
pe părţi, la una ori mai multe din episcopiile diocesri ilirice a Dacici, â- 
Hătoare în imediata apropiere a Dunărei, pe malul drept: astfel în afară de 
Remesiana, i tra iintului Nicetas (distrusă şi ea de Huni pe vremea 
lui Attila) şi de Aquae, încă și Viminacium, Singidunum, Horrea Margi, Ra- 
tiaria, ba chiar şi Sirmium, etc., etc. Singurul lucru pe care Imparajut cre- 
de necesar si-l precizeze, e că atit episcopia dia Aquas, cit și cetățile— 
adică Biserica—din stinga Dunirei, vor ține de arhiepiscopia Primei lustini- 
ane. incolo Arhiepiscopul insuși va orindui toate cu depline puteri, cum va 
crede el de cuviinţă. - 


Din expunerea de mai sus reiesă următoarele afirmafiuni 
ale d-lui Pirvan : 

1, Provincis numitA în noveilă: pars secundae Panoniae 
este mica limbă de pâmint mäiginiä din trei părţi de apele Sa- 
1) Recidiva şi Litterats, cari sint peste Dunăre, din nou supust stă- 
pinirii noastre, 


; 
d 


CONTINUITATEA ELEMENTULUI ROMAN ÎN DACIA TRAIANĂ 235 


vei şi Dunărei în care e localizat oraşul i 
identificat cu Bacensis civitas din novellà. zecea dia it cp 

„2. Dacă Imparatul a putut trece în Panonia, la Longobarzi, 
granița firească a împărăției, cu atit mai mult o putea trece In 
Dacia Trajapă la Gepizii mult mai pașnici, cari nu cereau dela 
impărăţie decit pace şi tributurile anuale obişnuite, 

3. Cetatea Recidiva nu era decit Arcidava cunoscută de 
geograful Ravenna! şi Insemnată pe tabulele peutingeriane, care se 
afla în interiorul ţării Gepizilor, pe locul actualului sat Varadia 
—ñind a treia sau a patra stațiune pe drumul care ducea dela 
re prin Laser și Azizis la Sarmizagetuza. 

. Prin cuvintele: in omnibus radictis pri - 
omnes supradictae provinciae ') se raporia nu nanai Te ds 
mite „ci și la mult mai insemneta provincie 
transdarubiana nenumită, din care cunoastem cel 
puțin două cetăți întărite, altele nespecificate si Drobetae“, 

„5. Prin cuvintele: „Recidiva et Litterata, quae trans Da- 
nubium sunt, nostrae iterum ditioni subactae...“ „se referă la 
faptul general, pe de o parte al continuității elementului roman 
şi creștin pe ambele laturi ale fluviului;" si la existenţa pe ma- 
lul ee aaor coală romane din secolul IV, 

6. Imperiul roman poseda pe malul stin i 
numai cetăţi ci şi teritoriu în care ouias fain d do 

. 7 Prin novella XI, lustinian ar fi hotärit: „că atit epis- 
copia din Aquae cit și cetăţile — adică Biserica — din stinga Du- 
cărei, vor fine de arhiepiscopia Primei Justiniane“, 

; Nu mă unesc cu nici una din tncheierile de mai sus, pe 
cari le declar cu desävirgire greşite şi chiar fanteziste, j 

tacit priveste Intäia aserfiune a autorului, observ că, prin 
novella sa, Justinian nu pune sub autoritatea arhiepiscopului 
Primei Justiniane provincia Pannonia secunda ci numai 
partea acelei provincii alcătuită de oraşul 
Bacensis. Provincia Pannonia secunda era sub lustinian un lucru 
al trecutalui, ea incetase de a mai avea ființă, încă din timpul 
lui Attila (Atilanis temporibus) cind prefectul ei, Apenninus 
fugise la Salonic. Tot ce pastrase impäräția într'insa era ceta- 
tea (civitas) Bacensis : pars secundae Pannoniae quae in Bacensi 
est civitate, ceia ce nu se poate traduce altfel decit prin: par- 
tea celei de-a doua Panonii care consistă 
Sed. tn cetatea Bacensis, (MA întreb pentruce d, 
stie nu dă traducerea romină a acestui membru de frază la- 
3 es atit, de obscur şi totodată atit de important pentru ches- 

____ Autorul mai „crede că, fără multi dificultate“ 

civitas ar putea fi identificată cu vechea Bassiana. ; Haie pd 
nexate la Supl. Îl din Corpus inscriptionum latinarum ni arată 


1) la toate suszisele provincii si toafe suszisele provincii, 


236 VIAŢA ROMINEASCĂ 


DO a 


4 un oraş Bassiana intre Dunăre şi Sava,!) dar faptul 
primei Se el acea Bassiana se poate „fară pre a 
ficultate identifica cu civitas Bacensis, nu ajunge pentru d i 
menta gi a stabili această identificare în chip sero; i până 
la producerea de dovezi mai temeinice decit simpla prés ar 
pe nimic sprijinită a autorului nostru, sintem în tot xs 
considerăm localitatea In care era aşazată civitas Bacensis ca 
me a bună înțelegere dau aici o schiță după Atlasul 
antic al lui Schroeder, alcătuită pe datele din Notifia A poen 
si arătind diviziunile administralive precum erau in ființă, în > 
timii ani ai veacului al IV-lea, pentru regiunea în care se ~ ; 
Pannonia Secunda, adică incă de pe vremea cind întreaga Pa 
nonie aparținea Imperiului roman. 


m la a doua afirmare a dlui Pirvan. 

De gina ita d-sa ştirea „cum „că lustinian trecuse In 
Panonia -—la longobarzi“ ? De unde știe până unde se intindea 
stăpinirea Longobarzilor in Panonia, care era lruntaria între e şi 
împărăție? Pe ce se întemeiază autorul nostru pentru a razei: 
nici „granița naturală“ a impărăţiei la Sava si cari sint motivele 
cari siliau pe Longobarzi sâ-şi întindă siäpinirea pănă la Sava, 
să nu treacă mai spre miazăzi, să nu se oprească mai la miază- 
noapte de această apă? De unde jea d-sa ştirea că lustinian ar 
ü intrat pe teritoriul stäpinit de Longobarzi? 

Atit istoricii contemporani cit st celelalte izvoare sint mute 
în privinţa vre unui răsboiu purtat de lustinian cu Longobarzii ? 
Dacă este vorba de a face presupuneri, de a „crede“, nu este 
oare mai simplu de presupus, de „crezul“, că singura parte din 


Mai sint cunoscute incă alte două Bassiana, una lingă Comorn pe 
riul A si alta in Azia Mică de unde se trăgea imparatul Heliogabal. 


CONTINUITATEA ELEMENTULUI ROMAN ÎN DACIA TRAIANĂ 237 


foasta Pannonia Secunda neocupată de barbari era tocmai ce- 
tatea Bacensis, situată la granița impărăţiei ? 

Nu, câci autorul avea nevoie de o „trecere în Panonia—la 
Longobarzi*—a lui Iustinian pentru a putea justifica straniul silo- 
gism care urmează : dacă impăratul trecuse granița imperiului 
la Longobarzi... cu atit mai mult el o putea trece în Dacia Tra- 
iană, unde stăpiniau Gepizii. 

Precum am văzut, autorul nu ni dă nici cea mai mică do- 
vadă că lustinian ar fi trecut graniţa la Longobarzi dar, chiar 
de-ar fi trecut-o, era oare acesi fapt un temeiu pentruca s'o 
treacă şi la Gepizi ? Puteau foarte bine să existe interese fä- 
cindu-l să depășască granița Intr'o parte și nu într'alta, 

Dovada ce d. Pirvan ni-o dă despre pășnicia Gepizi- 
lor, mi se pare cu desăvirşire släbufä, consistind in informafi- 
unea dată de lornandes, cum că aceşti barbari nu cerură dela 
imperiul roman altceva decit pace şi obişnuitele subsidii anuale. 
Mi se pare că cerind a fi lăsaţi să trăiască în pace pe locurile ce 
le ocupase, Indatorindu-se din partea lor, în schimbul unui tri- 
but plătit lor, să nu prăde provinciile imperiului, ei cereau lot 
ce puleau cere şi mi se pare mai mult decit probabil că şi 
Longobarzii n'ar fi cerut mai mult, 

Nici in novella XI nici aiure de loc n'am putut cistiga ma- 
car bänuiala că Iustinian să fi desmierdat vrodatä visul recuceririi 
Daciei din stinga Dunărei ce ni-l distăinueşte d. Pirvan. Mai 
mult chiar, am constatat că Procop, contimporanul lui Iustinian, 
demnitarul său, bârbat deosebit de cult, nici nu ştia că Dacia 
dela nordul Dunărei fusese altădată cucerită şi colonizată de 
Traian și făcuse timp de peste o sută şi şasezeci de ani, parte 
integrantă din impărăție. Ce zor mare avea deci Iustinian să-şi 
întindă stăpinirea în partea muntoasă a Banatului? Mai firească 
(deşi absolut nedovedită) era în orice caz o impingere a graniţii 
spre vest, în cimpiile mänoase ale Bacicăi actuale. 

A treia afirmare a autorului, cum că „Recidiva era destul 
de departe In interiorul foastei provincii romane* fiind evident 
forma coruptă a numelui Arcidava, azi satul Varadia pe Caras, 
este tot atit de puţin serioasă. 

„Dacă, precum susţine autorul, în Banat se maänfinuse, în 
chip neintrerupt, un element roman vorbind latineste, care ar fi 
fost temeiul pentru care Arcidava, numele uzitat în epoca stăpt- 
nini romane s'ar fi corupt în Recidiva ? Dacă este admisibil ca 
Ratiaria să se destigureze în Arfer (Palanca) in mijlocul unei 
populaţiuni slavizate, nu este nici umbră de temeiu pentru aceiași 
sirimbare a numelui Arcidava tr mijlocul unei populatiuni ra- 
masă romană, mai ales intrun act latin. Avem iarăși a face 
aici cu © presupunere cu totul arbitrară, nedovedită şi ntjustifi- 
cată a autorului. = 

Şi aceasta cu attt mai mult cu cit In novella XI, lustinian, 
laudindu-se cu sporirea Impäräliei, zice lămurit că malurile 
Dunărei sint pline de cetăţile lui, insă de loc el nu vorbeşte de 


. 
- 


238 VIAŢA ROMINEASCĂ | 


DO "ET ee 


oraşe si Indeobşte de cuceriri in interiorul teritorului de pe fär- 
mul sting, precum n'ar fi omis să se laude da- 
că intr'adevār ar fi fäcut asemenea cuceriri, 

identitatea între Recidiva şi Arcidava trebuie deci să fie 
dată de o parte odată cu fiinţa provinciei anonime, 

Incit priveşte numele Recidiva imi voiu permite să propun 
şi eu o ipoteză-—nu o alirmare, o simplă ipoteză : mi se pare 
probabil că numele de Recidiva nu inseamna altceva decit Re- 
născuta, Reînviata. Intr'adevar, adjectivul recidivus, recidiva, re- 
cidivum, inseamnă după Quicherat: qui repousse, se relève, re- 
naît, var Virgil are: recidiva Pergama, o nouă Troie sau Troia 
renăscută, reînvială. Această numire se potrivia de minune pen- 
tru o cetate, un oraş distrus dintr'o împrejurare sau din alta şi 
apoi reconstruit, Dar repet că nu alirm nimica, prezint o sim- 
plă ipoteză. 

Apoi mai observ că, în capitolul din De Aedificiis în care 
Procop ni vorbeşte de cetăţile clădite de Iustinian pe Dunăre, 
acel istoric nu citează numele Recidivei. Această omisiune do- 
vedeşte că, in momentul scrierii cărţii fn chestiune, Recidiva 
sau nu se mai afla in puterea imparatului sau fusese iarăşi dis- 
trusă de barbari, sau, inslirşii, era un post de strajă fără insem- 
nătate, cuprins de Procop in celle ok ẹpoópt (multe întă- 
riri) ce le semnalează pe malul sting. 

Ce să mai zic despre a patra afirmare a autorului, cum 
că cuvintele: in omnibus supradictis provinciis si omnes praedic- 
tae provinciae se raporta mai cu samă la mult insemnata pro- 
vincie transdanubiană nenumitä, dar din care cunoaștem 
cel puţin două cetăți? 

Vă puteţi oare inchipui pe vanitosul şi laudărosul imparat 
ferindu-se să pronunțe numele unei provincii pe care la realitate 
ar fi cucerit-o? Pentruce temeiu s'ar fi dat el oare în lături 
dela pronunțarea numelui ei? O asemene modestie ar fi unică 
in toată diplomatica veche, medievală, modernă şi contimporană, 

li era oare rușine de cucerirea lâcută? Nu voia să se 
laude cu acea izbinda ? 

Apoi, precum am aratat şi mai sus, dacă Justinian ar fi 
recucerit vr'o parte din Dacia Traiană, pentruce ar fi întărit el 
oare granița dintre acea provincie și restul Impäräfiei, adică ma- 
lol Dunărei si nu hotarul acelei recuceriri despre barbari ? 

Cred că, fără a mai pierde timpul cu argumentări zadar- 
nice, putem da la o parte provincia anonimă şi misteri- 
oasă şi trece la a cincea afirmare a autorului. 

Tot atit de lipsită de serios este alirmarea că cuvintele 
„Recidiva et Lifterata quae trans Danubium sunt, nosirae iterum 
dicioni subactae...“ se releră la faptul general al conti- 
nuitäfii elementului roman şi creştin pe am- 
bele lături ale fluviului, alcătuind a cincea alirmare 
a autorului. 

Cuvintele in chestiune traduse pe romineste inseamnă: 


-= 


CONTINUITATEA ELEMENTULUI ROMAN IN DACIA TRAIANA 


Li 


Recidiva şi Litterata cari sînt peste Dunăre, fiind din nou supuse 
stăpinirii noastre, 

lar prin: din nou supuse, Iustinian de loc nu se 
referă la stäpinirea Daciei de câtră Traian, cum recunoaşte in- 
suşi d. Pirvan ci la construcfiunea de posturi întărite pe amin- 
două malurile Dunărei şi ocuparea lor de câtră garnizoane Im- 
părăteşti sub Constantin si sub urmaşii lui, cari apoi „în vre- 
mile lui Attila“ fusese părăsite de Romani si distruse de barbari, 

Din faptul insă că Iustinian a reconstruit acele două cetăţi, 

de loc nu reies existența vreunui element roman şi creştin pe 
malul drept. Nu vad de loc cum, din faptul că „la sHrsitul 
noveliei sale, Iustinian pomeneşte de secta Honosiacilor“, pe care 
episcopul din Aquac are a o combate în chip special, iar pu 
însărcinează de loc pe alt episcop så convertească pâgini de pe 
malul opus, reiesă că pe stinga Dunărei nu existau păgini, 
Novella in chestiune tratează despre inliințarea arhiepiscopici din 
Prima lustiniana, dispozifiunile ei sint deci privitoare numai la 
reguli de ocirmuire pentru acea arhiepiscopie şi pentru stabili- 
rea mărginilor ei. Ce aveau de căutat în asemenea act dispo- 
zitiuni relative la convertirea unor populaţiuni locuind în alară 
de granițile împărăției și în războiu perpetuu cu dinsa ? 

Stim în chipul cel mai pozitiv că, pe vremea lui lustinian, 
pe malul sting al Dunărei erau aşazaţi Slavii și Anlii cari 
fară pic de îndoială, erau atunci pägini si, după spusa lui Procop, 
năvăliau aproape în fiecare an în imperiu pustiindu-i provinciile 
chiar cele mai indepâriate. Apoi lustinian de loc nu vorbeşte : 
despre vreo reluare în posesiune a teritoriului nord- 
danubian, el se mărginește a pomeni despre aducerea din 
nou a celor două cetăţi (Recidiva şi Litterala) sub stäpinirea 
impărătească : despre vre un teritoriu norddanubian 
nici un cuvint nu se găseşte în toată novella a Xl-a, 

Lipsită cu desăvirşire de orice temeiu este deci şi a $asa 
alirmare a d-lui Pirvan. 

Contrar celei de pe urmă incheeri a autorului nostru, lip- 
seste în zisa novell orice menţiune despre supunerea „cetăților 
—adică a Bisericii—de pe malul sting al Dunărei* arhiepisco- 
pului Primei lustiniane, nimic în cuprinsul ei nu ne aulorizä să 
tragem o asemenea concluzie, 

Vedem deci că una cite una acele şapte Incheieri de mai 
sus se prăbușesc si se prefacin colb îndată ce le faci să treacă 
prin ciural unei critici citugi de pufn serioase şi mai ales dacă 
iți dai osteneală să traduci lungile şi desele sale citafiuni latine 


și greceşti. 


239 


VI. Argumente trase de autor din ruinele dela Drobetae 


Ajungem acuma la argumentul final al d-lui Pirvan: la 
mărturia resturilor monumentale dela Drobelae cari, după d-sa, m 


= 


340 VIAŢA ROMINEASCĂ 


an d e a E Ea TT STE 27 


dau „dovada peremptorie* despre continuitatea elementului ro- 
man In Dacia Traiană. 
Autorul ni amintește că: 


„„tăcind săpături la Drobeta, Tocilescu a constatat in resturile de zidării 
ale cetății trei epoce: prima „dela Tralan“, alta „dela Constantin cel Mare*, 
a treia „dela Justinian*, Pentru cea din urmă, ca rămășiță monumentală, 
numai „la tour circulaire mentionnée par Procope* : anume nu cumva cu pri- 
lejul Drobetei ci In alt loc din de Aedificiis, La care Tocilescu mai adaogä: 
„la partie du plan de Turn-Severia située à l'intérieur indique l'emplace- 
„ment des édifices religieux : une église et une chapelle, situées hors des murs 
„du Castellum". 

Ducindu-mă la Severin, să controlez afirmările lui Tocilescu, am pt- 
tut stabili următearele fapte noi. La Apus, şi de castel și de pod, şi de cele 
două „edificii religioase“ s'a ridicat în timparile vechi, drept la malul Du- 
nărei, dacă nu un intreg oraș, desi un mare complex de clădiri, ale căror 
ziduri de fundament se pot bine observa in malul inalt, dărimat acum In 
parte, al Dunărei. Aici, pe lingă alte fragmente arhitectonice s'a găsit, că- 
zut in vale, în Octomvre 1910, un capitel de pilastru, foarte primitiv lucrat, 
avind sapată in relief o cruce, în aceiași formă (sec, V—VI), ca cea care 
ne intimpină pe monumentele funerare vechi-cregline, găsite la Constanţa şi 
păstrate in Muzeul național de antichităţi, din Bucureşti, 

Totodată examinind colecția de monete a liceului din Turnu-Severin, 
am constatat, că dela Constantin si Licinius pănă la Valens şi Graţian, cas- 
telul Drobeta a fost locuit, aceste monete fiind găsite - chiar în castru. De 
cine a fost locuită vechea cetate nu c greu de hotärit: sau de o garnizoană 
imperială, sau de o populație romano-barbară trăind în pace cu Imperiul. De 
barbari Gr ra în orice caz nu: Er e pentrucă dela Constantin la Va- 
lens exped => romane În stinga nărei sint rea ei epica oul Impe- 
riul e destul de puternic, şi nici un cuvint Constantin, Constantius ori 
Valens mar fi putut suferi incuibarea vre unui roiu de barbari în poziţia stra- 
tegică așa de importantă dela Drobetae. 

Dar mai mult: tot în lagărul dela Drobetae s'a gäsit—tot în ultimul 
timp—printre multele țigle fărâmate, una cu o inscripţie prea fragmentară, 
ca să poată fi cu siguranță descifrată, dar avind, evident, caracterele spe- 
ciale scrierii secolului al IV-lea şi cei imediat următori, cu litere ca A, E, 
R, M, etc. E clar însă, că o astfel de inscripţie nu putea fi zgiriatà pe 
cărămidă decit numai de niște locuitori de cultură romană, iar nu de vre-un 
neam de barbari. 


Urmind, autorul ni spune că cele stabilite de el mai sus 
au fost cistigate „în urma numai a unci singure vizitäri a roi- 
nelor. Ce va fi cind se vor face săpături sistematice €, cred, 
uşor de bânuit.*— Apoi arată că cele zise de Procop în privinţa 
clădirii de castele, pe amindouă țărmurile Dunărei, de câtră tm- 
pârați creștini anteriori lui Iustinian e adeverit In chip indiscuta- 
bil prin ruinele „dela și lingă Drobeta”. 

Mai zice că cele constatate pentru Drobetae, de care izvoa- 
rele literare „ni vorbesc apriat ca fiind un centru roman ori 
creştin, trebuie, cu altt mai mult admis de centrele importante, 
cetăţi puternice ca Lederata, Arcidava şi celelalte oh ppopra 
ale lui Procopius...“ 

Din cele de mai sus reiesä mai Intäiu ceia ce nime nu 
tăgădueşte, adică faptul că la Turnu-Severin există urmele sau ru- 
inele cetății Drobetae, de trei ori clădită: sub Traian, în veacul 
al IV-lea şi sub lustinian și tot de atitea ori distrusă. Gâsirea 


CONTINUITATEA ELEMENTULUI ROMAN ÎN DACIA TRAIANĂ 241 


capitelului de pilastru avind sapată pe el o cruce, în forma u- 
zitată in secolele al IV-lea şi al V-lea, este lucru firesc, căci 
garnizoanele cetăților clădite la Drobetae, atit sub Constantin cel 
Mare şi urmaşii lui cit şi sub lustinian, erau cel puțin în marea 
lor majoritate, alcătuite din creştini, 

Faptul găsirii, In ruinele cetăţii, a unui număr de monezi 
datind dela Constantin şi pănă la Valens nu inseamnă nimic: 
ele au putut fi aduse atit de soldaţii romani în garnizoană acolo 
In acele două epoci cit şi de barbari, Gofi sau alţii, cari le-au 
adus şi le-au ingropat în acel loc după vr'o năvălirea lor peste 
Dunăre. Acele monete au mai fost poate aduse In ruinele Dro- 
betei de Slavii sau Anţii locuitori ai Daciei in secolul al Vi-lea 
după una din nenumăratele lor invaziuni peste Dunăre. 

lar în cit priveşte figlele purtind litere sau sem- 
ne caracteristice ale tiglelor romane din 
veacurile IV şi cei următori, allarea lor este lu- 
cru firesr, de vreme ce este fapt admis că în veacu!: al IV-lea 
Romanii au edificat şi au reedificat număroase întărituri pe 
amindouă malurile Dunărei. Unde avem să găsim ţigle romane 
din veacul al IV-lea dacă nu intro cetate reclădită sub 
Constantin cel Mare ? 

Dar din nici unul din aceste lapte nu reiesă macar un in- 
diciu că, după părăsirea Daciei in anul 271, Drobetae și Impre- 
jurimile ei erau locuite de o populaţie romană. Aceasta nu Im- 
piedecă pe autorul nosiru să incheie : 


Astfel putem cu probabilitate admite existența in Nordul Dunărei, a- 
tit în secolul al IV-lea cit şi într'al Vi-lea, a unei adevărate provincii ro- 
mane, cuprinzind o gr insemnată din Banat, in Vest, si din Oltenia, in 
Est: această provincie, ca şi Pannonia, cea pierdută la 380, e, cind deslipitä 
de imperiu, cind sub autoritatea lui (prin intrarea barbarilor stäpinitori in 
Roma nouă) cind în sfirgit de a-dreptul romană ca sub lustinian. 


lată cum se transformă ocuparea foarte precară, vremelnică 
şi întreruptă prin lungi intervale a unor posturi de strajă lntă- 
rite pe malul sting al Dunărei, în stăpinirea unei provincii des- 
tul de întinsă, locuită de un element roman, cu toate că nici un 
act oficial sau privat, nici un istoric contimporan nu pomeneşte 
macar cu un cuvint acea populafiune, nu pronunţă nici numele 
provinciei | < 
„Spre a dovedi mai bine Incheierea sa, autorul ni arată 1m- 
prejurările nenorocite din secolul al V-lea, în timpul năvălirilor 
hunice, pentru provinciile din dreapta Dunărei si intreabă: „Unde 
au mai fugit şi Romanii de aici ?* Apoi insuşi răspunde câ nu 
au fugit nicăiure, adăpostindu-se „prin munții şi văile Sirbiei 
şi ale Bulgariei vestice de astăzi* până după trecerea potopului, 
La aceste argumente se poate răspunde că Dacia Trajană 
a fost evacuată de Aurelian în anul 271 si ca el Insusi, 
după mărturia istoricilor a dus peste Dunăre, odată cu legiunile 
cari o păziau şi provincialii cari o locuiau. lar după 271 n'a- 


242 _ VIAŢA ROMINEASCĂ 


vem nici o ştire care să ni arăte că impărăția ar f incercat vr'o 
dată să recucerească provincia părăsită, în care se stabilise Go- 
ţii. Si, in vremea lui Iustinian, pe timpul novellei, trecuse două 
sute sasezeci şi patru de ani dela acea evacuare. 

Teodosie al II-lea, prin pacea rusinoasä ce o fnch2i4 cu 
Attila, cedase intr'adevâr acestuia o întinsă provincie, Intingin- 
du-se dela Dunăre până în Tracia, care alcătuia un unghiu im- 
pins In impäräfie, dar această stăpinire finu numai clțwva ani, 
Hunii părăsind teritoriul împărăției dapi moartea lui Attila, care 
avu drept urmare prăbuşirea puterii hunice, Provincialii oplo- 
şiți în celelalte provincii (au în munți cum crede d, Pirvan, căci 
acolo ar fi murit de foame In curind) se putură, după puțini ani, 
reintoarce la vetrele lor distruse. Imprejuränile sint deci în 
dreapta Dunărei cu totul altele decit In stinga fluviului, 

Apoi d. Pirvan termină capitolul al II-lea a! cărții sale de- 
clarind : 


à Mărturiile monumentale, descoperite la Drobeta şi puse în lumina ṣti- 
rilor lui Procopius şi lui lustiaian, aduc dovada nastrămuatată, că noi sintem 
şi ca Romani și ca Crestini, aici în Davia traiană acasă la noi, iar nu ve- 
nifi de abia tirziu de tot de pe alte meleaguri. 

Iar la sfirşitul concluziei lucrârii sale, pe pagina 201, au- 
torul exclamă : 


"Cind am fost deci lăsaţi în valmasagul barbarilor slavo-t manci, noi nu e- 
ram nişte copii, ci eram un popor viguros, fireste incă tisär, dar deplin for- 
mat. De aceia dară n'au pierit coloniştii lui Traian, ci a diinuit şi s'au in- 
mulfit, colonizind toate tărite pănă la Tisa şi mare şi izvoarele Nistrului : 
rucă Dunărea n'a fost niciodată un duşman hain, care să desparti pe 
ati, ci a fost un prieten bun, care i-a unit, 


Si la această concluzie autorul nostru ajunge prin argu- 
mentele a căror temeinicie am cercetat-o În cursul acestei lungi 
critice! De ce nu? Tot la acest chip doară, sprijinindu-se pe 
argumente de acelaş fel, ajuns-au unii autori englezi şi ameri- 
cani să conchidă că Pieile Roșii ale Americei sint urmaşii ce- 
lor zece triburi pierdute ale poporului lui Israil! 


Din cercetarea de mai sus reiesă că lucrarea d-lui Pirvan 
nu este o lucrare obiectivă, avind de scop aflarea şi expunerea. 
adevărului, Ea nu urmează în chip firesc, analizind intâiu ele- 
meatele chestiunii, trecind prin ciurul unei critici sănătoase toate 
izvoarele si dovezile ajunse la cunoștința domniei-sale, Dimpo- 
trivă, domnia-sa pleacă dela o ideie preconcepută, dela o teză 
stabilită In chip nestiinţitic, pentru care se sileşte să grămă- 
dească, lâră discrimen, dovezi care-de-care mai putin temeinică, 
texte ce nici un raport nu au cu chestiunea in discufiune, că- 


* 


CONTINUITATEA ELEMENTULUI ROMAN ÎN DACIA TRAIANA 243 
UITATEA ELEMENTULUI ROMAN ÎN DACIA TRAIANA ___ 242 


rora li dă, în chip absolut arbitrar şi nejustificat dar invariabil, 
interpretarea cea mai favorabilă pentru teza ce și-a propys-0, 
chiar cind această interpretare este cu desăvirsire certată cu logica. 

Domnia-sa a făcut între altele greşala să reproducă, în di- 
ferite locuri ale cărţii, lungi citate latine si grecești, fără a le 
insoti de traduceri. Si d. Pirvan nu poate să nu ştie cit de 
slabe sint studiile clasice la noi, nu poate să ignore faptul că 
nu puţini profesori de limba latină sau eli- 
nä dela liceele noastre nu sint în stare să 
traducă acele texte (deşi ele sint departe de a pre- 
zenta vro diticuitate), Nu ştiu dacă cartea d-lui Pirvan a avut 
o mie de celilori, dar, dacă a ajuns la acest număr, clfi dintr'inşii 
oare datu-si-au osteneala să traducă acele texte? Probabil nici 
zece. Dar mulţi au ramas sub impresiunea că în acele citate 
latine se allă dovada zdrobitoare a adevărului argumentelor in- 
vocate de autor. Nu-mi vine a crede că acesta a fost scopul la 
care a năzuit distinsul nostru epigralist = 

Scopul pentru care d. Pirvan a alcătuit și a dat la lumină 
această lucrare este fără îndoială apararea teorici continuității e- 
lementului roman, dela Traian incoace, in Dacia Traiană, A- 
ceastă ipoteză a fost susținută de istorici distinși, cu argumente 
ce eu le cred greşite, dar cari susțin discuțiunea şi sint fără In- 
îndoială serioase, Ştiu că teoria emisă de mine nu este po- 
pulară, că ea loveşte în amorul propriu naţional şi în min- 
dria de neam a celor mulți, dar fiind încredințat că ea cores- 
punde cu realitatea, cu adevărul, n'am statla indoială pen- 
tru a o da în vileag, nu mă voiu da înapoi dela susținerea ei, 
orirtt de impopulară ar putea să fie, Căci istoricului, dacă el vrea 
să fie Intr'adevăr vrednic de acest nume, nu-i este permis să se 
ingrijască de popularitate, nu trebue să dea inapoi Inaintea Inirun- 
tării unor nemulțămiri provocate de prejudecățile jicnite prin 
scrierile lui, el este dator să se puie mai presus de mulţămi- 
rea sau de nemulfämirea publicului, de acea a oamenilor pu- 
ternici şi, mai ales, nu-i este îngăduit să subordone proclama- 
rea adevărului istoric unor interese de castă, de partid, de co- 
terie, de carieră, Un singur drum li este deschis: căutarea şi 
stabilirea adevărului. 

Inainte de toate: 


Istoric sînt, n'am frate, 
Nam rudă, n'am vecin, 
Stäpin am pe adevărul, 
Lui cată să mă 'nchin. 


Lucrarea d-lui Pirvan ni intățoşază tocmai contrarul de ceia 
ce trebuie să fie o cercetare istorică serioasă. Să sperăm că ca al- 
cătuieşte un simplu pacat de tinereţe pe care nul va mai repeta. 


Radu Rosetti 


x 
é 
i. E 


ba Agapia 


Cătră patru ceasuri după-amiază, părăsirăm Săcul şi ne în- 
dreptaräm spre Agapia. De astă dată, deşi pe un alt dum, tre- 
bui totuşi să ne întoarcem putin îndărăt. In adevăr Varaticul, 
Sihla, Săhăstria, Săcul şi Agapia alcătuesc un mare arc de cerc 
întors cu deschizătura spre răsărit şi miazăzi. Poteca de picior, 
ce tineam noi acum, tăia, de-a curmezişul, cele mai vesele şi 
mai rizătoare privelişti de munte. Ceia ce numesc oamenii de loc 
„Arşiţi” nu este alt ceva, decit un neîntrerupt lanţ de coline 
verzi şi înflorite, aşezate fără apărare în bătaea soarelui, avind, 
în acelaşi timp, o trăgănată şi adîncä înclinare spre răsărit. Vin- 
turile de miazănoapte mor departe de locul acesta în adîncimea 
nestrăbătută a pădurilor ce îmbracă munții urieşi din acea parte. 
Numai miazăzi şi răsăritul sint mai deschise şi lasă slobodă 
trecerea vinturilor seci şi ferbinti, care în luliu mai cu samă 
părăsesc stepele şi deşerturile lor si vin de-şi răcoresc arzătoa- 
rea lor suflare în văile adinci şi răcoroase ale munţilor noştri. 

„Vintul cel rău“, care citeodată arde faţa imbelsugatelor 
cimpii ale ţării de ios, nu e cunoscut nici în munţi, nici în lar- 
gile noastre văi din miazănoapte; şi chiar dacă va fi cälcind 
citeodată peste hotarele crivätului, apoi desigur că va fi lepä- 
dind hlamida arămie a pustiului şi va fi imbräcind pe acea de 
culoarea cerului senin a zefirului, şi tot ca si acesta îşi va fi 
încununind fruntea cu flori şi va fi inhämind fluturi la carul 
său, In adevăr o suflare dulce şi lină, ce vine din părţile des- 
chise ale locului, curge veşnic ca un riu nevăzut ce mişcă 
aerul cald si îmbălsămat. Florile se pleacă la suflarea vin- 
tului, ca si cum s'ar teme de särutarea lui; şi din acest joc 
nebunatic al vintului cu florile, valuri adinci şi strălucitoare de 
culori si de lumină se sapă în finefele înalte pănă dincolo de 
hotarele vederii; iar fluturii mici şi albaştri, ca nişte fulgi de 
azur, spărieţi de paşii drumeţilor, se ridică în stoluri sburătoare 
şi, beti de mirezme şi de lumină, se răspindesc în aerul cald. 
Astfel simpatica natură deschide şi răsfaţă în aceste locuri, cu 


LA AGAPIA 245. 


atita nevinovăție sînul său și cu atita putere varsă un farmec 
neînțeles în sufletul călătorului, încit ochiul cel mai nestatornic 
devine visător şi gindul cel mai sburdalnic îşi pleacă înaripatul 
său genunchiu înaintea a-tot-puternicei şi sublimei naturi. Dealt- 
mintrelea drumul Agapiei, pe poteca „Arşiţilor“, se deosebeşte 
cu totul de drumul posomorit si sălbatic al Sihlei şi al Sähäs- 
triei. Numai pe alocurea, și mai cu samă deasupra Agapiei vechi, 
poteca se increteste în suişuri şi scoborişuri grele de învins. 

Tot-pe aicea, din coastele ripoase ale munţilor, se nasc 
nenumărate izvoare mici care, ajungînd în cursul lor pe aşeză- 
turi, formează înguste dar totuşi destul de adinci smircuri. Sub 
umbra pădurilor înalte, devin aceste smîrcuri şi mai posomorite 
încă; cu toate acestea, ele îşi ascund faţa lor lividă sub tufe 
mari de brusturi cu foi late si broticii. 

După două ceasuri de un mers aproape neintrerupt, eşirăm 
deasupra Agapiei vechi. De pe înălţimea pe care ne oprisem, 
schitul acesta de maici se zăria albind în fundul jghiabului de 
verdeață ce se deschidea sub picioarele noastre, Cu o treaptă 
mai jos sta retrasă, tăcută şi visătoare Agapia nouă cu albele 
sale chilii şi cu înaltele turnuri strălucitoare ale bisericilor sale. 
Era atit de răpitoare această privelişte, încît ai fi zis că ai 
înaintea ochilor o salbă de mărgăritare,pe © tavă de smarald, 
După citeva minute de odihnă, cumpănirăm în Agapia veche, 
unde nu stăturăm decit alte citeva minute ; şi acest timp fu 
mai mult decit îndestulător pentru a imbrätisa, cu o singură 
privire, mina de chilii vechi, locuite de citeva călugăriţe, tot 
aşa de vechi, poate. 

Biserica pustie de mijloc, încinsă cu un briu de fer spre 
a nu se desface, e o zidire proastă si lucrată, pe cit se vede, 
de un pietrar şi mai prost încă. Schitul acesta e întemeet de 
Petru Șchiopul la 1535; aşa gläsuesc, cel puţin, inscripfiunile 
găsite la Agapia nouă. 

Ca şi Văraticul, Agapia veche îşi avea in acel timp al 
anului oaspeţii săi, căci nu puturăm socoti întraltfel pe cele 
cîteva cucoane şi duduci, care tocmai în momentul sosirii noastre, 
işi petreceau vremea culegind flori în micile şi cochetele grădini 
ale schitului, 

Peste puţin, părăsirăm Agapia veche şi începurăm a scobori 
spre Agapia nouă, 

La jumătatea drumului ne oprirăm, nu atita de nevoe pe 


w.. , 4. LA Ti a A fad 9. X m j z _ EUR ~ - 
, ANT ` 


"VIAȚA ROMINEASCA Ai i 


246 nl E a ——— 
cit din obiceiu. În adevăr aici se află cunoscuta Piatră a lu 


Aron. Această piatră rotundă şi aşezată pe un picior tot de 
piatră slujeşte de masă călătorilor, cuvint pentru care a devenit 
lucie şi nici o urmă de inscripţie nu se vede pe ea, dacă 
vreo inscripţie va fi fost cîndva. Oricum însă, piatra aceasta 
îşi are tradiția ei. Aşa, se zice că Vodă Aron şi-ar fi petrecut 
anii copilăriei în Agapia veche, care pe atunci era schit de că- 
lugări, şi anume pe lingă un moş al său, egumen al schitului 
pe acele vremuri, Si iarăşi se zica că copilul Aron, neîmpă- 
cindu-se cu asprimea vieţii călugăreşti, ar fi cercat să fugă în 
lume, şi că chiar ar fi izbutit să scape de sub privegherea celor 
o sută de ochi ai bătrinului; că ar fi plecat-o spre a eşi la 
largul ţării, dar că tocmai pe cînd se credea mai slobod şi la 
adăpost, tocmai atunci moşul său îl şi cälcä din urmă, îl prinse 
şi cu cirja pe care-şi sprijinea bätrinetile şi în chiar locul, unde 
puse mina pe el, îi dete una din acele sfinte învățături pe care 
numai călugării se pricep să le dee. Ajuns în scaunul domniei, 
Aron voi să ridice şi el un monument nepieritor în amintirea 
celel mai de samă fapte sau împrejurări din viața sa... Scurmă 
în trecut, dar nu găsi nimic mai de samă, decit bătaia mincatä 
dela sfintul său moş; şi în amintirea bătăii aceleia, aşeză în 
chiar locul cu pricina, piatra care şi astăzi poartă numele lui, 
Aşa sau altmintrelea, tradiţia e citeodată mai dreaptă decit 
istoria. | 

Părăsirăm Piatra lui Aron şi începurăm a scobori cătră 
Agapia nouă care, ascunsă deocamdată în dosul pădurilor ce 
ne împrejmuiau mersul, începu iarăşi a se ivi la o mică de- 
părtare sub picioarele noastre. 

Agapia nouă se deosebeşte în multe privinti de Väratic. 
Astfel, pe cînd aceasta din urmă îşi revarsă valurile sale de 
case albe pe poalele colinelor, cu care se isprăvesc munţii săi, 
cea întăi pare a se furişa şi a se ascunde în strimta, adinca şi 
umbroasa vale scäldatä de limpedele pirău al Agapiei. 

Spre deosebire de Văratic, minăstirea aceasta adăposteşte, 
sub mohorita haină a călugăriei, pe cele mai multe din scobo- 
ritoarele vechilor noastre familii boereşti; şi, de unde vorbele 
de „boer“ şi „boeroaică” sînt de mult şi de pretutindeni des- 
fiinţate, în Agapia aceste numiri sînt ținute încă la mare cinste, 

Dealtfel cu toată înfăţişarea noastră de marchidani, furăm 
destul de bine, ba chiar cu dragoste primiţi în vechiul şi sfintul 
locaş al hatmanului Gavril, fratele lui Vasile Lupu şi al Doamnei 
Liliana, soția sa. 


LA AGAPIA 247 


Până în sala de sus a arhondaricului, nu tnttiniräm pe 
mimenea. Cel mult, dacă vreo maică räzleatä se uita din de- 
părtare mirată la noi. Intrind însă în sala cea mare din al 
doilea rînd, o bătrină călugăriță ne întimpină cu un mare mă- 
turoiu în mină. Se înțelege dela sine că, cu putin mai înainte, 
scuturase colbul sau painjenii adäpostifi prin ungherele înalte 
şi retrase ale păreţilor, şi prin urmare între noi şi măturoiu nu 
putea fi nici o legătură. 

— Blagosloveste, mäicufä, şi bine-am găsit, ziserăm noi 
intrind şi inchinindu-ne cu boccele cu tot. 

— Bine-aţi venit, ne răspunse ea, suindu-se pe un scaun 
si ridicind măturoiul spre bagdadie; şi ca si cum n'am fi fost 
noi de faţă, incepu a stirni colbul peste capetele noastre, 

— O pătură de colb mai mult, cugetai eu, nu e mare 
treabă. Si lăsind bocceaua jos, pusei minile la spate si incepui 
a urmări cu ochii legănările largi şi îndeminatice ale colosalului 
măturoiu. Pentru mine aceasta era un soiu de plăcere pe care 
eu însumi mi-o îngăduiam. Cînd văzui însă că-şi mută scaunul 
în altă parte, şi că ce gata să înceapă din nou aceiaşi treabă, 
fără a se gindi să ne deschidă vreo odae sau să cheme pe 
altcineva pentru aceasta, mă hotării să deschid vorbă cu ea. 
Astfel, tot cu miînile la spate, şi apropiindu-mă putin : 

ya Aveţi mulți painjeni în arhondaric ? o întrebai eu foarte 
serios. 

— N'avem nici unul, îmi răspunse ea cam mirată de ast- 
fel de întrebare. La noi nu se ţin painjeni; ia, cite-o leacă de 
coib, dacă se stringe, îl mai stirnim şi noi cu mătura din vreme 
în vreme, 

— Tare rău, mäicutä, tare rău, zisei eu; unde nu sint 
painjeni sint păcate ; cel putin aşa a lăsat Maica Domnului; 
Sfintia-ta trebue să ştii că numai cui ucide painjeni, i se iartă 
păcatele ; ba chiar cîte şepte de fiecare painjen. 

— A fi şi cum zici d-ta, îmi răspunse ea cam intepat, dar 
noi mavem nici painjeni, nici păcate. 

— A fi şi cum zici d-ta, măicuţă dragă, o întrerupsei eu, 
dar nu vezi că chiar acum păcătueşti, tinindu-ne osteniţi de 
drum în picioare? Aşa dar, pănă una alta, deschide-ne o odae; 
iar cit pentru lumea cealaltă, ne vom da fiecare socoteală cum 
vom putea. 

Maica noastră înțelese numaidecit că se abätuse puţin 
dela datoriile ospitalităţii, păzite dealtmintrelea cu mare sfințenie 


în această minăstire. 
deschise deocamdată o odae cu un singur pat; a 
însă luarea aminte că noi sîntem doi, ne deschise salonul cel 
mare al arhondaricului. Peste puţin sosi şi maica arhondäreasa. : 

Am păcătui, credem, împotriva amintirilor noastre de că- 
Jătorie, dacă am trece aşa de uşor peste această figură, blindá 
şi binevoitoare. À ş 

Maica Evghenia, arhondăreasa, e una din acele figuri care-ţi 
insulă respectul si iubirea în acelaşi timp. Albeafa şi frăge- 
zimea regulatului oval al feţei sale se încadra aşa de plăcut 
şi de armonic în negrul posomorit, cu care darul îmbrăcase 
corpul său, încît cu greu ai fi putut găsi un termen de asemănare. 
In adevăr, fire-ar cineva în stare să ne spună cu ce ochi pri- 
veste luna nopților senine, virginal împodobită cu negrul văl 
al umbrelor adinci ? Cine știe, dacă nu pentru aceasta e şi p 
aşa de departe! Si maica Evghenia era aşa de aproape şi 
totuşi aşa de departe de noi!... 

işi poate deci închipui oricine cu ce anumită evlavie şi 
cu ce adincă şi religioasă sfială şi plecăciune sărutai mîna albă 
şi catifelată ce mi se întinse. Şi dacă în sufletul meu a răsărit 
atunci vreo lumească şi păcătoasă gindire, îndelung milostivul 
Dumnezeu mă va erta... 

Dealtfel, căutai numaidecit să încredinţez pe maica arhondă- 
reasa că noi nu eram de loc marchidani şi că prin urmare 
nu venisem la minăstire spre a vinde mărgele şi cercei tristelor 
mirese ale lui Hristos ; de aceia cu oarecare mindrie, ce nu . 
se potrivia de loc cu bocceaua mea din spate şi cu opincile 
dia picioare, îi înşirăi cu o limbutie curat spaniolă numele şi 
pronumele, locul naşterii, locunţa mea actuală, starea civilă, 
profesiunea, ţinta ce urmăriam şi un potop de alte nimicuri, 
care aduse pe fața ei o cerească înseninare şi un trandafiriu 
suris... Cu atita mai rău pentru cine n'a văzut un cer de două | 
ori senin şi un trandafir de două ori înflorit! 

Furăm deci foarte bine primiţi, găzduiţi şi ospätati. 

Sara îu măreaţă. 

Deşi obosit de cale, somnul totuşi nu mă prinse așa de 
curind. Mai bine de un ceas stătui singur în cerdacul din faţă 
al arhondaricului, de unde putui îmbrăţişa cu privirea întinsa 
si fermecătoarea privelişte ce înfăţişează Agapia ochilor în tim- 
pul nopţilor cu lună. | > 

Cît de frumoasă era luna şi cit de senină fu noaptea a- 


LA AGAPIA 249 


ceia! Tăcerea şi misterul mă încunjurau din toate părțile. Noap- 
tea, retrasă în văi şi în desimea posomorită a brazilor, cernia 
munţii adormiti şi visători ale căror piscuri neguroase păreau 
că formează hotarele înalte dintre pămînt şi cer. O linie de um- 
bră, grațios ondulată, însemna pănă dincolo de marginile ve- 
derii, aceste hotare ; şi această linie se părea trasă pe fundul 
de umbră şi lumină al spațiului adînc, de o mînă tainică, colo- 
sală şi nevăzută, 

Nici o mişcare pe pămint, şi în aer nici o mişcare ! In- 
treaga fire dormia şi visa. En nu făceam nici una nici alta sau 
le făceam, poate, pe amîndouă, Mă prefăcusem în o stincä vie 
şi în încremenirea ce mă stäpinia îmi era cu neputinţă să-mi 
leg la un loc gindirile şi simfirile mele... Si pentruce ? Sublimul 
ucide şi omul e prea mic pentru sublim. Femeia lui Lot a fost, 
desigur, victima sublimului, 

Nouă, pigmeilor de astăzi, nu ne-a rămas decit un singur 
lucru sublim, şi acest lucru stă în limba noastră, ca şi în limba 
nearticulată a tuturor vieţuitoarelor: strigătul de durere, de ură, 
de bucurie, de dispreţ, de admiraţie... Interjectia e, fără îndo- 
ială, singurul tălmaciu al sublimului în limba omenească... Si 
nemărgenitei feerii, ce se desfăşura înainte-mi, nu-i răspundea 
în sufletul meu, decit o neînsemnată... particulă gramaticală ! 
lată deci la ce se mărginia särmana mea ființă în märeata noapte 
de 12 lulie, anul 18... A repeta în gind un întreg capitol de 
gramatică înaintea lunii pline care plutea visătoare în adincimile 
albastre ale spaţiului, a atirha cîte un punct de exclamafie de 
fiecare stea tremurătoare, a-ţi lărgi ca o pasere de noapte pu- 
pilele spre a viri prin ele întregul univers în suflet si a nu te 
alege, mai la urmă, decit cu ce se alege o bufnitä, iată desigur 
starea cea mai de plins în care se poate afla cineva. 

Cu mine însă nu trebuia şi nici nu putea să moară poezia 
şi inspirația omenească; eu nu puteam fi viăstarul cel din urmă 
al muzelor pe pămînt... 

Era să mă culc, cînd ceva neaşteptat mă pironi pe loc: 
din cer sau de pe pâmint, din väi sau din cîmpie, din munţi 
sau de pe ape, din noapte, din aer, din lună, din stele—nu ştiu— 
dar de undeva, desigur, ajunse pănă la mine un glas dumae- 
zeesc,.. Nu avusem prevederea lui Ulise şi trebui, deci, să rā- 
min petrificat; îmi recăpătăi ființa mai tirziu, dar îmi păru aşa 
de räu! Și ace! glas de femee sau de înger cînta, lunecind, 


3 


250 VIAŢA ROMINEASCA 


ca o undă din altă lume, pe una din acele melodii, pe care nu- 
mai durerea şi amorul le poate smulge dintr'un suflet omenesc... 
Femeia sau îngerul venise să întregească sărbătoarea feericä, ce 
şi-o dădeau, în adincul nopţii, umbrele şi lumina, luna şi ste- 
lele, munţii, văile, apele, cerul și pămintul... Și nu ştiu pentru- 
ce chipul maicii Evghenia îmi răsări în minte... 

Cintarea se sfirsi, si nu mai reîncepu; revenii în sinemi 
cu farmecul în suflet; mă reträsei. 


A doua zi, după prînz, sosi unul din amicii mei din laşi, 
care vizita minästirile, însoţind pe nişte doamne şi domnisoare. 

E obiceiu ca toţi trecătorii să-şi lese numele lor săpat în 
vreun colţ al sfintului locaş; de aici urmează, că toate scindurile 
balcoanelor sint încrestate cu nume din toată lumea; şi dacă 
toată lumea făcea lucrul acesta, de ce adică nu l-am fi făcut 
şi noi? Dintre toţi eu aveam cuţit mai sănătos; şi cu toate a- 
cestea nu m'aşi fi gindit niciodată, că această prevedere de dru- 
mef să-mi aducă vreun soiu de nenorocire; dar în sfirsit îmi 
era scris să o pätesc şi o păţii. Astfel, una dintre domnişoare, 
foarte drägälasä şi zburdalnică, se adresează la mine cu cel mai 
dulce glas din lume şi mă roagă să o fac nemuritoare, eterni- 
zindu-i numele pe vreuna din scindurile vechi ale balconului 
din lăuntrul minăstirii. Mă apucăi de lucru. Cutitul meu säpase 
întregul nume, dar pronumele numai pe jumătate ; începusem li- 
tera a patra, cînd deodată auzii spre stinga scirțiind o uşă; 
încetai lucrul și întorsei capul... N'am văzut în zilele mele faţă 
mai urită de călugăriță bătrină... Din tot chipul, însă, de 
stafie al acelei călugărițe şi astăzi mi-au rămas, parcă, înfipţi în 
inimă cei doi ochi ai ei negri, mici şi scinteetori; şi astăzi, 
parcă, mă biciuesc peste suflet suvitile ei sure de păr, care-i 
atirnau de toate părţile capului ca nişte şerpi împleticiţi în o 
mie de părţi fantastice; și astăzi rinjeşte, parcă, inchipuirii mele 
îngrozite, acea raghilă de dinţi galbeni, rari şi ruginiţi, prin ale 
căror strungi ar fi putut intra şi esi, în goană, o turmă de oi... 
Și potopul lui Noe n'a avut atita apă ca să înece sârmana ome- 
nire, cit veuin s'a revărsat din vorbele-i hodorogite asupra ne- 
norocitului meu cap... Şi cînd te gindeşti, că tot pe acelaşi drum 
imersese, poate, cu un ceas mai înainte, sublimii psalmi ai re- 
gelui profet L.. Dar pe drumul bătut, cine ar mai fi în stare, să 
deosebească urma cui a trecut 2. 


— Ce ti-i şi cu boeroaicele aistea, mă gindii eu, punind 
cuțitul în buzunar, 


LA AGAPIA 251 


Vizitarăm după prînz interiorul bisericii. 

Am atins altundeva istoricul ei pe scurt. 

Privită din punctul de vedere al artei, atit exteriorul cît 
și interiorul, nu prezintă mai nici unul din caracterele unui stil 
arhitectonic definit. Se pare totuși că stilul amestecat dar uni- 
form al bisericilor lui Ştefan, îndulcit pe ici pe colea cu rotun- 
durile armano-bizantine, a călăuzit pe ziditorul acestei biserici, 
Ceia ce însă ar alcătui pentru cunoscători un punct de adevă- 
rată adtniratiune, e fără îndoială pictura, 

Se pare că cunoscutul nostru pictor, Grigorescu, abätin- 
du-se cu totul dela şcoala orientală, care condusese penelul ru- 
sesc al zugravului dela Varatic, a căutat să localizeze în bise- 
fica răsăritului, pictura strălucită a scoalelor apusului. Numai 
geniul lui a putut pune asprele, dar totuşi destul de märetele 
figuri biblice, sub regimul blind al artei moderne. Sub pene- 
lul acestui genial pictor, dispar ca prin minune toate formele 
ascuţite şi osoase ale chipurilor ruseşti, care impodobesc zidu- 
file tuturor celorlalte minästiri. Coloritul viu şi discordant, um- 
britul gros şi posomorit al sectatorilor lui Metodiu, nu se în- 
tinesc în pictura dela Agapia; formele rotunde şi dulci ale 
şcoalei profane ştiu aicea să îmbrace aşa de bine austerele o- 
seminte ale ortodoxiei... 

Rare ori a fost dat penelului să întrupeze în colori, cu mai 
multă iscusinţă, ideia religioasă sub toate formele ei. Astfel, 
luda din Keriot al Agapiei eatit de ludă, încît fără voe îţi vine 
să jăleşti pe Mintuitorul că a năimit, între propoveduitorii cu- 
Vintului dumnezeesc, o figură atit de lungă, o barbă aşa de ro- 
şie, un nas aşa de ascuțit şi nişte buze aşa de subțiri, Dintre 
toţi pictorii noştri, lui Grigorescu poate i-a fost dat să deslege 
cu penelul una din cele mai grele probleme ale artei sale ; căci 
mai la urmă, cam drept aşa ceva trebue să socotim noi meşte- 
fugui de a şti să intrunesti, pe aceiaşi figură, şi fără a se ex- 
clude una pe alta, maternitatea și virginitatea. Să izbutesti a 
Intipări prin linii şi colori duioşia unei mame pe faţa unei fe- 
tioare, a face pe cea dintăi să privească, cu pudoarea şi nevi- 
ovätia celei din urmă, fructul propriului său sin, à închide ple- 
tudinea fizică a formelor materne în rama ideală a virginitätii, 
şti în fine să stabileşti cu penelul o bună înțălegere între un 
omplex de antiteze, e desigur partea unui maestru genial, 

Eşii şi mă pregătii de drum. 


C. Hogaş 


Teatrul lui Paul Hervieu 


o — 


Au trecut abia citeva luni, de cind Paul Hervieu, una din 
figurile cele mai reprezentative ale Franţei literare contemporane, 
s'a stins în vristä de 58 de ani. r. 

Romancier şi dramaturg, Hervieu a imprimat scrierilor 
sale o notă particulară, care dindu-le un ton ce evoca rezonanțe 
depărtate, a Inväluit intro armonie de o puritate neobişnuită, jo- 


cul capricios al ideilor enunțate. Spiritul sâu, de un parizianism # 


fin, l-a făcut să plece urechea cu multă atenţie si complezenfà 


ia poveştile amabile ale sec. al XVIII-lea, dar dezastrul războiu- M 


lui din 71 şi ororile betiei de singe ce-i urmase, au exercitat 
o puternică influență asupra concepțiilor sale familiale şi sociale, 


Forma rigidă a scrierilor sale, n'a lost decit expresia litc- j 


rară a unui temperament obişnuit să distanțieze, dar severitatea 


concepţiei morale a dramaturgului francez, nu pare reală decit N 


în acest vestmint caracteristic. O privire mai cuprinzătoare a 
intregii sale activităţi teatrale, o privire care să scruteze ideia, 


independent de forma în care este exprimată, ar revela o blin- | 


deje surprinzătoare, din partea unui moralist cu alure atlt de grave. 

Hervieu, deşi spectator al aceloraşi evenimente ca şi Du- 
mas-fiul, primise impresia lor la o virstă deosebită de cez a 
autorului „Femeii lui Claude“. De aceia, nici antecedentele de 


viață liberiină a acestuia, nici sensibilitatea matură, cumplit lo- ® 


vită de Intimplärile dureroase, nu contribuiseră să allereze in 
ochii lui Hervicu, fața adevărată a lucrurilor. 

Adeseori, în privirea operei teatrale a lui Hervieu, criticii 
au pus fața în faţă, aceste doua nume, Felul tezist al scrierilor 


ior, era intr'adevâr, menit să Inlesneascä apropierea, Dâr nimic | 
mai deosebit in firea lor, tn concepția lor. Seninatatea privirii | 


lui. Hervieu, a lipsit lui Dumas-fiul. Temperamentului pornit ai 


acestuia, li ajungea o cit de mică aţițare, ca să se turbure serios. 


A Hervieu, dimpotrivă, a fost un prizonier al rațiunii, Toate 
inclinările lui, toate pusturile, trebuiau să treacă prin sita unei 


logici strinse, Aceasta a creat și o oarecare răceală fta atmos- M 


TEATRUL LUI PAUL HERVIEU 253 


fera pieselor sale. De aceia, pe cind Dumas-fiul, orbit de apo- 
calipsul propriei sale imaginaţii, ajunge la concluzia uciderii 
femeii vinovate, (dupăce tot el predicase altădată filozolia dra- 
gostei şi a iertării în Dama cu camelii şi apoi in /deile d-nei 
Aubray), Hervieu se ridică din toate puterile împotriva dreptului 
pe care și-l arogă societatea organizată sau individul, de a dis- 
pune de viața semenilor săi. 

Respectul vieții, iată care e principiul suveran In concep- 
ţia lui Hervieu. Si pentrucă viața nu poate să aibă prel făra 
de corolarul ei, libertatea, Hervieu intregeste gindirile sale, prin 
afirmarea libertăţii individului, 

In organizația lamilială, barbatului i se contestă foarte rar 
şi, numai cu menajări, libertatea. Femeii insă, a cărei viață e 
în funcție nelntreruptă de obligaţii familiale şi sociale, i se stă- 
vileste în mod neindoios această libertate. 

Ca apărător al asupritilor, Hervieu şi-a oprit privirea asu- 
pra situației nedrepte a femeii, Si intelegind ceia ce-i fatal fn 
această stăvilire, dar si ceia ce-i absurd si falş, Hervieu com- 
bate libertatea soților în urmărirea flirtului, dar dă femeii, In 
anumite cazuri, dreptul să se desrobească prin iubire, Așa cum 
altădată Dumas-fiul, reinoind o veche temă, proclamase min- 
tutrea sufletului păcătoasei prin dragoste, tot astiel Hervieu dă 
asentimentul său ascuns femeii care rupe legătura conjugală, 
minalä de o dragoste irezistibilă. 

in urmărirea argumentului său, Hervieu trebuia să se lo- 
vească de zägazul artificial al legii, Acest zăgaz, scriitorul fran- 
cez nu s'a sfit să-l infrunte. In Les tenailles a atacat cu putere 
armătura legii, pe atunci recent introdusă, a divorțului, El a 
arătat, într'o demonstrație fericită, cu argumente profund con- 
vingătoare, artilicialitatea construcției legale, dovedind că prin- 
cipala cauză,—cea naturală, —a răcelii intervenită între soți, 
este exclusă din cod, în enumărarea cauzelor legale ale di- 
vorțului. 

Dar Hervieu a trăit în nişte vremuri, cind problema edu- 
cației infantile găsise un larg răsunet in populaţia franceza, 
Dezastrul din 71 desvâluise o organizație socială subredä, care 
contribuise să zguduie puternic Franţa din temelii. In mod natu- 
ral dar, privirile tuturor se indreptarä, pline de speranță spre 
generaţiile ce aveau să vie si cărora trebuiau infiltrate principii 
sănătoase, Educaţia solidă, depindea insă, in mod necesar, de 
trăinicia organizaţiei familiale şi, cum miniuirea nu putea fi 
privită decit în vrednicia urmaşilor, Vechea, getea trebuia să 
se sacrifice, pentru pregătirea unui teren prielnic. 

Oricit Fe paradoxal ar părea aceasta, e probabil că legea 
divorțului a fost introdusă in Franța, mai puţin ca o afirmare 
a spiritului laic, decit spre a da familiei posibilitatea să se 
injghebeze pe baze trainice, prin selecţiunea relnoitä a soţilor. 
In orice caz, Hervieu a privit legea divorțului din acest punct 
de vedere şi primul său sentiment, a fost nemulțumirea impo- 


triva unor insuficiențe fundamentale ale legii. Legea nu recu- 
noaște decit anumite cauze!) care pot fi invocate în cererea de 
et, ce unul din soți ar intenta-0, 
ici unul din aceste motive, nu pot Îi invocate însă de 
Irène din Les tenailles, care, cu toate astea, simte că viața 
devine nesulerită lingă un soț, care n'o poale pricepe şi a cărui 
apropiere stäruitoare o umple de oroare. Şi atunci, strigatul dessă= 
däjduit al eroinei: „Să-ţi urästi cu disperare soțul, sa-l urästi. 
azi mai mult decit eri, miine mai mult de cii astăzi, a fost odată 
o cauză consacrată de divorț. Asta ar fi trebuit să rămiie ra- 
țiunea supremă”, ; 
Nepulind invoca sprijinul legii, femeia va recurge la legā- 
iuri ascunse, cu acela către care o atrage întreaga ci ființă, ne- 
glijind indatoririle familiale, Pus în fața acestei perspective! 


temut de consecințele funeste ale situaţiei. De aceia a si privit 
cu simpatie posibilitatea creării unui nou cămin, intemeiat pe 0° 
dragoste reciprocă, 

In interpretarea operei teatrale a lui Hervieu, nu trebuie să 
ne scape oarecare nuanţe distinctive, fără de care părerile expri- 
mate acolo, ar prezenta, în genere, contraziceri. Căci piesa Le 
dédale, în care Hervieu nu pare a atribui divorțului decit un 
roi funest și provizoriu, pare că-i menită să paralizeze efectul - 
puternic al Căfușelor. In realitate insă, contrazicerea dispare, 
dacă sa dăm osteneala să analizăm lucrarea mai cu bägare de 
seamă. 

Irène nu e legată de soțul ei decit prin numele ce-l poartă. 
Nici un copil nu există, spre a consacra în mod indelebil, urma 
clipelor de dragoste trecute, Dimpotrivă, dacă ea și-ar urma 
acum iubitul, e sigur că un cămin nou s’ar intemeiă pe o dragoste 
fecundă. Legea, refuzind mijlocul unei asemenea fericite realizări, 
Irène introduce în căsnicie copilul adulter,—pe cind, în Le dédale, « 
copilul legitim exista in menajul foştilor soţi de Pogis, in mo- 
mentul cind, din cauza ușurinţei vinovate a soțului, acțiunea de 
divorţ a fost intentată. Copilul acesta va fi imaginea, mereu 
vie, a vechii iubiri, El va revelă mereu lui de Pogis mărimea 
gregelii, dar și a dragostei sale, față de fosta lui soție, și mamei, 
imprudenfa de a fi consimţit la o nouă căsătorie, cu un bărbat 
străin de iubirea ei. In cele din urmă, printr'un accident oare- 
care, o boală a copilului, foştii soți se apropie tot mai mult, 
până ce siirșesc într'o imbräfisare adulteră *) 

Evident că Hervieu pare a nu mai sfätui divorțul în a- 
ceastă imprejurare, Dar e oare aici o deszicere a propriilor sale 
principii din Les tenailles? Nu, pentrucă aici nu ura progresivă 
a despârţit pe soții de Pogis, ci uşurinţa bărbatului. Aici iubirea 
femeii exista pentru bărbat şi putea să vindece rana greşelii 


à Adulter, injurii grave, condamnare intamaată,.. 
Brieux a tratat aceiag temă în Le berceau, cu tot luxul de arge- 
mente psihologice, 


RAS Pr CI nt ne. TISE: FEES" FRS > 


TEATRUL LUI PAUL HERVIEU 255 
pepe bi E n a 


irecute, Dragostea aceasta, care ar fi putut să ierte altădată, 
relnviazä mai tirziu cu o putere, pe care n'o poate micşura nici 
cele mai îngrozitoare chinuri morale. Dar cine crează şi întreține 
continuitatea perpetuă a iubirii? Cine da iubirii, din nou, pri- 
lejui să se manifeste invicibilă? Copilul, fruct al dragostei co- 
mone, imaginea vie a trecutului arzător, 

Și atunci, Hervieu limitează, în principiu, libertatea femeii 
de a provoca desfacerea căsătoriei, cînd există copii în căsnicie, 
El merge mai departe și, în interesul copilului, impune sotiei o 
limită, ba mai mult, o inhibitie totală a dragustei ei neconjugale, 
Irène are tot drepiul să u-meze calea dragostei ei ilegale, căci 
e liberă şi nici un simfämint matern nu intervine spre a stăvili 
hotärirea ei. Dar Marianne de Pogis avusese alte îndatoriri. Ea 
Metale, cu toată preşala soțului, să aibă în vedere viitorul co- 
pilului, 

„Tot astfel M-me d'Orcieu din Legea bärbatului. In această 
din urmă piesă, Hervieu formulează clar şi cu preciziunea-i cu- 
noscută, datoria părinților de a Inäbusi disentimentele proprii, cu 
prețul oricărei jertfe, pentru fericirea copiilor, 

lar in Goana tortelor, el consacră acestui principiu un ca- 
racter instinctiv, revelindu-l ca pe o impulsie naturală, 


h 


Prima piesă cu care Hervieu debutase în teatru, Point de 
lendemain (Fără urmare), ar li putut deruta pe un cercetălor 
asupra realelor aptitudini ale autorului. Nimeni m'ar fi bänuit 
că sub fardul amabil al poveștilor galante din sec. al optspre- 
zecelea, s'ar putea ascunde un sprit de sobrietatea autorului 
Théroignci de Méricourt. „Cuvintele rămîn”, in care gravitatea 
preocupărilor sociale incepuse să se alirme, trebue să [i fost o 
revelaţie, deşi conține multe stăbiciuni. De atunci, Hervieu a 
stăruit lără'ncetare pe această cale şi, uneori, nu fară oarecare 
exagerare, 

Am văzul cu cilă grijă priveşte autorul soarta copiilor năs- 
cuti din căsnicia desfacutä şi care crede el că este datoria 
neapărată a părinţilor. Această grijă trebuie să-i fi suggerat 
oarecari pâreri exagerate. Hervieu merge pân'acolo, In susținerea 
principiului său, incit neagă până şi puterea, pină și realitatea 
dragostei... dacă ea, în imprejurärile amintite, nu-i conjugală. 

Le reveil, (Trezirea), ne semnalează un caz curios. E vorba 
de dragostea dintre o soție cu oarecari obligații materne, şi un 
tinăr print de Sylvanie, Iubirea tulbură pinăntratit sulletul 
femeii, incit o determină să cadă în brațele amantului, Dar, 
inainte ca acesta s'o poată poseda, tatăl prințului, prevenit, si- 
mulează uciderea fiului său. 

Crezindu-și mort iubitul, ea Işi revine din prima zguduire 
şi, intorcindu-se acasă, îşi dă seamă de dezastrul pe care lar 
fi pricinuit în căsnicie ușurința ei. 


be dă CJ u 7 hd ve. * EL | 


256 VIATA ROM 


Prinţul, scăpat din cursa pe care tatăl său i-o Intinsese, 
aleargă să-şi revadă iubita, dar nu mai gâseşte pe femeia in- 
drăzostită si plină de pasiune, ci pe o dezamăgită. „Isvorul iubirii 
noastre a fost otrăvit“, li spune ea. „Ceilalţi amanți, trăesc in 
cugetul că sint de nedespârții, Ei păşesc adormifi In minu- 
natul lor vis, Noi doi ne-am trezit.. Şi eu am revelația că ai 


dispărut, fără ca, prin asta, cursul vieți mele să se fi oprit, sau 


să se fi abătut măcar pentru o seară”, 

Aşa dar, iubirea e un vis, care, după cum spune în urmă 
autorul, se întreţine prin” „cuvinte ce promit infinitul”, Stranie 
teorie, întradevăr! N'ar mai tămine soților Ins+iafi, sau pe 
care-i aşteaptă o asemenea perspectivă, decti să suggereze soțiilor 
lor ideia morții amantului, peniruca să Insäminjeze deodată vir- 
tutea, în spiritul lor metamorfozat. Probahi că Hervieu a vrut 
să combată iubirea până şi în sursa ei, pentruca, trezind indoeli 
în sufletul femeii asupra serioziläfit dragostei neconjugale, s'o 
facă să arunce mai greu în cumpănă îndatoririle ei de mamă 
şi soție, 

Suggestionat de preocupările timpului şi =limentindu-le la 
rindul são, Hervieu nu uiti pici soarta copiilor din flori, Prin 
pura marchizului de Neste (din Enigma). despre care sa spus 
de multe ori că exprimă felul de a gindi al autorului, Hervieu 
absolvă de gresala ei pe femeia care, fară a îi fost mamă legi- 
timä, a căzut în brațele smantului şi Introduce In căsnicie co- 
pilul adulter. 

Aceiaş situație, prezentată In imprejurări diferite, e Intilaila 
şi în Les tenailles. Hervieu pare = incuraja pe femeie ca, pen- 
tru salvarea intereselor superioare ale copilului, să stăruie in 
întreținerea atmosierei opace, care invăluie gresela ei, Dar lirea 
dramaturgului n'a putut rezista tentației creării unor situații 
patetice intense, şi a desvâluit, în ambele piese, soțului, gresala 
tăinuită a femeii sale, 


+ 


N'am releva! pănă aici, deocamdată, decit o parte din ideile 
morale, ce se desprind din piesele lui Paul Hervieu. Acei care 
cunosc felul scrierilor sale, ştiu cu cHA greutate se pretează 
acestea unei deducfii generice. Rareori operele unui acelaş 
autor, cu un cuprins atit de bogat In concepții vaste, sau arătat 
mai potrivnice unei clasiticări sislematice, 

Şi cu toate acestea, nimic mai logic, nimic mai susținut 
în continuitatea lor rațională, ca lucrările dramatice ale autorului 
Enigmei. Logica, pe care Dumas o socotea ca pe cea mai fe- 
ricită insuşire a unui autor dramatic şi ca o calitate esenţială 
a unei drame, abundă 1ntr'o fignire clară in opera lui Paul Hervieu. 
Dar Iintrezga deslăşurare a acţiunii, păstrează un caracter enig- 
matic, care e menit să contrasteze In mod curios, cu desvoltarea 
lentă si precisă a evenimentelor dramatice. Hervieu asistă cu o 


TEATRUL LUI PAUL HERVIEU 237 


privire impasibilă, cu privirea tainică a sfinxului, la zbuciumul 
gi la frămintările umane, care se petrec, totuşi, sub claritatea 
soarelui dogoritor al inspirației sale poetice. 

Apoi, tezismul lui Hervieu nu se îndmmează totdeauna 
intr'un senz unic si indubitabil. Spiritului sèu fi place să sug- 
gereze şi altora främiniarea indoeiii ce-l chinuie adesea si să 
deschidă cugetului alternative în penumbră, Greutatea pe care 
incercările sintetice o intimpină în judecarea teatrului complect 
al scriitorului francez, e datorită, in bună parte, acestei indoeli, 
pe care autorul o strecoară în gindirea spectatorului, 

„Spre deosebire de ceilalţi autori tezisti, de Dumas si Brieux 
de pildă, Hervieu nu urmărește numai un plan preconceput în 
desvoitarea intrigei. El adaugă prevăzutului un element nou, 
cu rădăcirele înfipte In antichitate, o forță modificatoare, care 
nu e alta decit acea a ursilei omeneşti; o putere exterioară, 
independentă de voința personajelor şi Inlinderea prevederii lor, 
De aceia s'a spus adesen că Hervieu a reinnoit cu fidelitate, 
procedeele cunoscute ale dramei antice. Afirmația nu e pe 
deplin adevărată, 

In piesele antice, forța ursitoare lucrează numai după ca- 
priciile ei proprii, pe cind In teatrul jui Hervieu, determi- 
nérile acestea sint la rindul lor, alimentate de natura diferită 
a personajelor înlățişute, E, după cum se vede, o îmbinare it- 
ricită a procedeului fatalist antic, cu determinismul larg introdus 
In teatru, odată cu apariția pieselor Jui W. Shakespeare, Aşa fiind, 
logica renunţă la argumentele ei speciale, cind intervine acea 
precipitare de evenimente, în complexul vieţii. pe care simpla 
prevedere nu le putuse întrezări. 

Deşi autor lezist, Hervieu împrumută în teatrul său până 
şi adversarilor principiilor sale un limbaj elocvent si persuasiv. 
EI lasă uneori evenimentele să servească argumentul hotăritor, 
in judecarea situațiilor evocate şi, în acest caz, principiile cäla- 
uzitoare se deduc cu ușurință, Cind insă intervine forja remu- 
neratoare a destinului, cursul evenimentelor nu mai demonstrează 
morala justifiarä, căci absurdul ca si naturalul îşi pot găsi o 
consacrare, In cursul forțat al evenimentelor produse. 

De aceia e imprudentă incercarea de a atribui în mod pri- 
pit, anume concluzii autorului. Sint fapte şi atitudini, care se 
schițează intrun fel neindoios la orizontul concepției sale şi numai 
acelea pot fi relevate si serios interpretate, 

In definitiv, lipsesc In orice piese amănunțimile analitice, 
pe care romancierul le detaliază in operele salc. Hervieu. care 
şi-a inceput ca romancier cariera literară, s'a distins tocmai prin 
pasul indrăzneţ, cu care păşea In analiza sentimentelor subtile, 
Teatrul şi, mai ales, cel modern, exclude insă posibilitatea unei 
asemenea analize minufioase și nu dă autorului decit mijloace 
lăturalnice, ca să-şi exprime gindirea sa. 

Personajul moralist convențional, a fost utilizat multă vreme 
în teatru, ca să exprime felul de a simţi și de a concepe viaja, 


+ THIS : 


al autorului. Dar desvoltarea gi rafinamentul progresiv al spir 
tului spectatorului au tăcut ca acesta să nu se mai complacă 
banalitatea unor asemenea mijloace. Si incet, treptat, personaju 
moralizator a fost exclus din scenă, spre a lăsa interpretare 
evenimentelor, cu totul In sarcina rațiunii spectatorilor, Shaw 
creat operele cele mai caracteristice acestui stadiu al evolufi 
dramatice. 

Totuşi, Hervieu, in preocuparea sa de a demonstra anu 
mite principii morale, a lăsat uneori să se strecoare In piese 
personalităţi, între al câror caracter şi spiritul său, se pot sta- 
bili relaţii de identitate. Dealtlei, aceasta e singura inlesnire pe 
care o avem, ca så deducem din simpla desfäsurare a faptelor 
scenice principiul conducător, pe care l-am atribuit autorului şi 
pe baza căruia am stabilit lucrarea de ramificare a ideilor. 

Hervieu s'a străduit destul ca să asiste ca simplu specta- 
tor la tragi-comedia vieţii, inclinat să observe mui mult partea 
tragică, decit ridiculul ce se desprinde din considerarea ei, Si, 
cu toate acestea, cu toată rezerva mintală pe care şi-a impus-0, 
răsare pe alocuri, vizibil, o anumită preferință, un indiciu al 
atitudimi sale favorite, Am căutat să surprind aceste semne fine, 
abia vizibile, ale unor inclinäri parliculare, ale unor vederi pro- 
prii autorului şi m'am servit de ele, spre o mai complectă edi- 
licare, 

Cînd am atribuit lui Hervieu acea atitudine față de pro- 
blema libertăţii feminine şi a situaţiei creată femeii prin casâ- 
torie, nu ne-am condus numai după principiile clar și direct 
formulate, ale autorului, ci si după senzul vederilor sale în ge- 
nere, Am comparat situaţiile din piese, am sezisat nota lor co- 
mună şi nuanțele intermediare, am surprins, pe alocuri, 0 ex- 
clamare sinceră și proprie autorului şi, in felul acesta, cu pre- 
caufii numeroase, am căutat să reconstituim psihologia momen- 
telor succesive, în care compusese lucrările sale, 

Dacă scupul nostru ar fi lost să analizâm obiectiv si se- 
parat fiecare piesă, munca ar fi lost mult mai uşoară, căci con- 
ciziunea lor logică, inlesneste aceste cercetări individuale. Dar 
a voi să reconstitui, după elementele pomenite, personalitatea 
morală a autorului, în trăsăturile ei caracteristice, e o lucrare 
mult mai dilicilă și am vrut să atrag atenția cetitorului, ca sā 
participe cu mine la această explorare. 


Vorbind de atitudinea scriitorului francez față de gestul 
femeii care-şi părăsește căminul conjugal, spre a infrunta des- 
tinele necunoscute, am relevat, in prealabil, respectul pe care-l 
poartă autorul vieţii gi libertății omenești. Am alirmat că res 
pectul absolut al vieții e ideia suverană în concepția lui Her- 
vieu şi că ideia libertății nu poate avea decit un rol corolar, 
in desvoltarea principiilor sale, Unde se manifestă dar, această 


> PEATRUL LUI PAUL HERVIRU 26 


concepție suverană? Aici răspunsul e uşor, căci Hervieu con- 
sacră două din piesele sale cele mai reuşite tratării acestei te- 
me: Enigma si Théroigne de Méricourt. 

Thecoigne de Méricourt e, în piesa lui Hervieu, sufletul 
însuși, al revoluției din 89, intruparea periectă a spiritului in- 
tregin mișcări sociale formidabile de atunci. Theroigne adună ta 
casa ei pe toți conducătorii revoluției: Danton, Robespierre, 
Desmoulins, Tissot si... Sièyes. Cuvintul ei, plin de un generos 
avint, Infläcäreaza masele populare şi determină la o energică 
acțiune pe șefii lor. Se vede, din pasiunea puternică si din nota 
avintată, pe care Hervieu o imprimă mişcărilor eroinei Şi cu- 
vintărilor ei, că simpatia autorului merge in senzul ideilor revo- 
lufiunii, şi că admirația sa găseşte un punct de sprijin în amin- 
ürea celor petrecute atunci. 

Dar pasiunea generoasă face Joc orgici ucigașe. Betia de 
singe, care pe vremea teroarei rogise malurile Senei, pune stä- 
pinire pe capii revoluţiei. Théroigne suleră la rindul ei această 
contagiune şi ucide... Viaţa incepe să-i device un chin, la 
amintirea crimei săvirşite. In zadar, plină de temușcare, caută 
să moilereze pornirea ucigasä a montagnarzilor, care trimit pe 
pirondini la ghilotină, Nebunia setei de singe cuprinde tot mai 
mult pe prietenii de altădată 3), 

Nemaiputind indura spectacolul hidos, şi zdrobită sub pô- 
vara unor insulte singeroase, Theroigne Innebuneste, Intr'o ul- 
timă clipă de luciditate, ea evoacă imaginea singeroasă a Re- 
volufiei franceze, intro apoteoza moborită, brăzdată parcă de 
fulgere livide, 

In Théroigne, Hervieu a vrut să intrupeze ideia curată, pe 
care şi-a facut-0, despre inceputurile si cauzele determinante ale 
marei revoluţii, El atribuie avintului iniţial al mişcării revolu- 
fionare, motivele ideale, care fac măreţia acestei isbucniri extra- 
ordinare, Dar spiritul blajin sub aparenta lui rigiditate, Il face 
să se cutremure de oroare la imaginea singerosului măcel pe 
care teroarea |l Intronase, ÿ 

„De aceia, nu e greu de ghicit simpatia autorului pentru 
spiritul moderat al Girondinilor, care transpare, dealiminteri, cu 
toată claritatea din vorbele Theroignei de Méricourt: „Sufletul 
care veghiază în ei, suflet puternic și curat, desbärat de süper- 
stifii, prefuind viața fără să urască moartea, sulletul acesta, 
printre toate radierile geniului francez, reprezintă ințelepciunea 
noastră naţională“, 

__ Rareori Hervieu a revelat cu atita evidență şi precizie gin- 
durile sale, ca in cele două piese, unde apără siguranţa vieţii 
omenești. Rareori senzul vederilor sale s'a trădat mai mult ca 
in pasiunea si adevărul vorbelor Théruignei, Dacă Hervieu a 
părăsit impasibilitatea-i obișnuită si răceala-i enigmatică din ce- 


1) E interesant de constatat că felul de a vedea a lui Hervi 
cordă aici, în parte, cu concepția lui An. France, din Les dieux E. 


WR pi ve 
260 VIATA ROMINEASCA 


qe 


lelalte piese, probabil că evenimentele reprezentate zgincăreaa o 


rană adincă şi neindeajuns vindecată, în inima sa. 


întradevăr, el asistase la ororile Comunei, şi tuttmplärile « 


al căror spectator fusese, au fost suficiente ca să-i reprezinte ima- 
ginea mărită a teroarei, Sensibilitatea sa puternică şi cultura 
superioară pe care şi-o formase, trebuiau să reacționeze Intro 
vibrare intensă, la aspectul sălbătăciilor ingrozitoare, Atitudinea 
sa se desemnase astfel neted, şi Hervieu a rămas un adversar 
convins al justiției sanguinare, De aceia el depioră intorsätura 
neașteptată, pe care generozitatea principiilor determinanie ale 
Revoluţiei, o luase în fața evenimentelor. „Atlta fervoare către 
ideal, nu aştepta, spre a cădea în crimă“, spune Théroigne cu 
tristeţă, „decit contagiunea strigătelor omicide, pornirile de răs- 
bunare si de lașitate!* : 

Astfel, primei impulsii generoase, fi succede dezamăgirea 
desnădăjduită. Hervieu nu mai crede nici în virtutea principiilor 
magnanime, cind ele se servesc în scopul realizării lor de vio- 
lentele sanguinare, nici în conducătorii, care ridică masele în mi- 
rajui acestor opiniuni. Scepticismul acesta, rezultat natural al 
constatärilor sale prime, autorul 1i exprimă prin gura unei eroine 
din popor: „In toate cirmuirile, oamenii pretuesc mai puțin decit 
boii; și cei care mină pe oameni, tam văzut totdeauna minindu-i 
la abator“. 


Enigma e scrisă în genul pieselor obienuite ale lui Hervieu, 
unde intră o mare parte de calcul rece şi distanţial, Deşi com- 
pusă şi reprezentată înaintea Théroignei, o analizăm in urma 
piesii istorice a lui Hervieu, pentiuca ea întărește şi precizează 
mai bine observațiile noastre precedente. Marchizul de Neste, care 
apare în Enigma, e reputat că reprezintă oarecare principii ale 
autorului 4H, vai A 

Neste e partizanul hotărit al respectului vieţii omeneşti şi, 
de astădată, Hervieu îi împrumută cuvinte precise şi concludente : 
„Eu“, spune marchizul, „care nu recunosc nici societăţii dreptul 
de moarte, strig din toată puterea mea, că dreptul acesta nu 
poate aparține individului“. Afirmația aceasta a marchizului de 
Neste, e un răspuns în antiteză la principiile contrare ale väru- 
lui său, Gérard, care predică uciderea femeii adultere. 

Oricare ar fi împrejurarea In care femeia păctueşte față de 
câmin, Hervieu respinge cu groază justiția personală a soţului, 


pe care codul francez o scuză totuși. „Trebuie o dreptate pe pā- ; 
miat“, protestează Neste, şi nimeni să nu plătească mai scump, | 


decit fi e greşala!... Surisuri, sărutări, imbrăţişări, nu po: să fie 


*) Intr'un articol recent asupra, pk Hervieu, ogg Downie mica său 
favorit, stâruie asupra acestei anal caractere, nsä à apro- 
pleri si a concluzii in senzul vederilor noastre. (Vezi Revue 
mondes, 15 Novembre, 1915). 


des deux 


TEATRUL LUI PAUL HERVIEU 


——————— DAL EU" 


expiate, că otrăvirea sau paricidul In singele acelora care n'au 
făcut decit voluptate sub cer“... Şi cind Gérard, dispretuitor, ne- 
socoteşie părerea lui de Neste, susținind că numai cu acea mină 
energică şi răzbunătoare se poate asigura domnia căsătoriei şi 
dăinuirea ei, Neste li răspunde: „Prin noi, amici ferventi şi res- 
pectuoşi ai vieții, prin noi, păcătoşii, care in creatură susţinem 


pe sora noastră de slăbiciune, prin noi se i i - 
nia lui Cain“... iu Te 


„În analiza drameior lui Hervieu, am rezervat un loc aparte 
piesei Connais-toi. Ceia ce ne-a determinat la această distinctiune, 
nu € locul proeminent ce-l ocupă ea în intreaga operă teatrală a 
autorului—ţHervieu a dat dovada supremă a valoarei talentului 
său In Goana torfelor), — ci faptul că e menită să desväluie o 
lature nuuă a personalității lui Hervieu. Scrisă în stilul care 
poartă pecetea originalității sale şi de care ne vom ocupa în 
curind, Cunoaște-te desväluie în temperamentul autorului note 
satirice viguroase, contenile și mascate insă de o gravitate vo- 
luntara. 

Generalul de Siberan, eroul piesii, caracter puritan şi tira- 
nic, sileste pe un văr al său, Doncières, să se despartă de fe- 
meia care-l inşelase şi pe care acesta o iubeşte incă destul, ca 
Să-i ierte preşala fäptuitä. Doncières soväie sub apăsarea povetii 
generalului, dar acesta e inflexibil in concluziile sale, Crezind că 
un fiu adoptiv al său fusese amantul, generalul hotărăşte să-l 
trimită intr'o misiune depărtată, ca să-şi expieze păcatul sâvirșit. 

Dar nu fiul adoptiv săvirşise greşala, ci propiul lui copil. 
La auzul lucrului acesta, generalul nu mai meditează să aplice 
fiului sän pedeapsa bărazită celuilalt, Implacabilitatea firii sale 
si forța principiilor puritane, se moaie in fața simfimintelor pa. 
terne, Chiar cind orgoliul şi iubirea ji sint cel mai crunt lovite 
prin trădarea soției sale, pe care o surprinde In brațele aman- 
tului, principiile lui, atit de inflexibile si de dure altă dată, dis- 
par, spre a lăsa locul sentimentului rănit. El nu numai câ n'o 
alungă, cum sfâtuise cu atita tărie altădată pe vărul său Don- 
cires, ci, cind aceasta vrea singură să plece, îi imploră indu- 
rarea si o decide să rămiie după siişietoare rugäminii. 

Numai cine cunoaște felul de a scrie al lui Hervieu, îşi 
poate închipui preciziunea cu care antiteza se desvoltă în Connais- 
toi. Subiectul, clar prin sine, nu are nevoie de explicări prea 
bogate, spre a evidenția absurdul principiilor puritane, cărora li 
se dă adesea un caracter imuabil. 

Pentru cunoaşterea frii lui Hervieu, a omului obişnuit să-şi 
fixeze o atitudine morală, în faja evenimentelor vieții cotidiane, 
invățătura ce se desprinde din Connais-toi e lecundă în conclu- 
zii. Hervieu a combătut în alte piese, rolul justifier pe care o- 
mul şi-l atribue fafà de semeni, lecmai pentrucă, prebabil, sa 


262 VIAŢA ROMINPASCĂ 


indoit de caracterul definitiv al judecății şi al hotăririlor umane. 
Cunoaste-te afirmă aceiaşi indoiala, în domeniul principiilor care, 
negäsindu-$i o sancţiune în omorul semenului, sint totuşi des- 
tul de dăunătoare în exclusivismul lor. Forţei de afirmare a prin- 
cipiilor rigide, Hervieu ti opune complexul de sentimente şi de 
impulsii nereflectate, care decide în ultimă instanță natura ges- 
turilor individului, şi intreaga expunere e un indemn la indoială 
şi la moderație, în marile hotăriri şi afirmäri. 

In nici una din piesele sale, Hervieu nu manifestă cu atita 
evidență impresia durabilă, pe care trebuie s'o fi primit dela 
Amoureuse, a lui G. de P. Riche, Personalitatea puternică a au- 
torului Enigmei, era natural insă să se arate întru cttva refrac- 
tară oricărei influențe venite din afarä, Așa ne explicăm de ce, 
pe alocuri, opera lui Hervieu nu numai că-i indiferentă fatä de 
această influență, dar pare a o nega pănă la un punct în Le 
réveil. 

Intreaga țesătură din Connais-toi. dacă o privim indepen- 
dent de complicațiile ei morale, demonstră Insă o analogie per- 
fectä de atitudini între Hervieu si G. de P.-Riche. Implorările 
dela urmă ale generalului care nesocotise dragostea si demnita- 
tea soției sale, strigătul său că o iubeşte incă, durerea sa sfisie- 
toare la ideia că ea Il va părăsi, şi mai ales constatarea că, cu 
toată lovitura ce primise, iubirea era prea puternică spre a fi 
prin aceasta nimicită, amintesc sfirsitul Amoureusei, Der n'am fi 
pomenit aceste lucruri, dacă ele nu ne-ar fi dat prilejul să ac- 
centuäm intr'un senz nou, personalitatea morală a lui Paul 
Hervieu, 

Similitudinea temei pe care o tratează ambii scriitori, nu 
reține talentul lor In formule analoage. Pe cind G. de P.-Riche 
priveşte o Imprejurare a vieţii şi constată numai. cu o privire 
înduioșată, frămintările ei, fără a stabili răspunderi, fără a a- 
runca Incriminäri, Hervieu se serveşte de acea Imprejurare spre 
a demonstra o teză anumilă și o foloseşte numai pentrucä ca 
demonstrează acea teză. 

Pe cind in Amoureuse ambii soţi care se slişie Intre ei, 
sint nevinovaţi, câci urmează înclinarea inconștientă a firii, au- 
torul lui Connais-toi acuză pe bărbat si tinde să-i deschidă o- 
chii asupra imprudenfelor sale, Apoi acea Invatätura supremă : 
cunoaște-te l.. care aminteşte vorbele lui Christ, cind acesta a 
eprit mulţimea înturiată: „Să arunce piatra Intăiu, acel care se 
simte fără vină“, 

Rezultatele acestei comparații, se pot aplica fără dificul- 
tate, lotregii opere teatrale a lui P, Hervieu, 


E interesant să aruncâm o privire şi asupra felului cum 
„compune Hervieu piesele sale. Am spus că e greu să stabilim 
© continuitate în domeniul ideilor ce emana din aceste piese, din 


AN ŢI Ste 5-9 Po DP LL ee dons 99.9 3 LE À 


TORRENT, 


Api 


: TEATRUL LUI PAUL HERVIEU 263 
Pre e iii E 


cauza atitudinei cam dificile a autorului şi a greutății inerente 
genului. Dar procedeul pe care-l întrebuințează dramaturgul 
francez 1n desvoltarea temelor sale, e pretutindeni acelaş, Nu 
e lucrare dramatică a lui Hervieu, care să nu se infăţişeze cu o 
factură particulară, proprie acestuia. E de ajuns să cunoască 
fineva o parte din piesele lui, ignorind pe celelalte, şi ghiceste, 
biuşi, numele autorului, dela primele rinduri pe care le citește, 
eu dela Intticle replici pe care le aude, Intr'adevär Hervieu are 
in gen special de a compune. 

Din primele cuvinte ce se debitează pe scenă, spectatorul e 
ps In cunoştinţa evenimentelor petrecute pănă în acel moment, 
£a Și în tragedia greacă antică, sau în cea exirem orientală. 
Er at este teza, pe care Hervieu o desvoliă laconic, precis şi 

lar, Apoi, deodată, fara tranziţie apreciabilă, antiteza incepe 

Sâ-şi schileze argumentele, tnaintind greoiu, dar cu o siguranță 
irezistibilă. Nici un amânunt care ar putea folosi demonstraţiei 
tâuiate, nu e neglijat de autor. Toate elementele sint organizate, 
tlasate şi gradate, în vederea scopului final. 

Pentru un psiholog mai slab, pentru d'Annunzio de pildă, 
cul acesta e periculos, căci el se rezolvă adesea Intr'un insuc- 
es Ge artificialitate, Hervieu Insă e un psiholog de rasă. Roma- 
ie sale, in care abundă o observaţie subtilă, patrunzind in cu- 

tele cele mai profunde si abia perceptibile ale sufletului, servesc 
argumentul prealabil, spre a înlătura o asemenea temere. 

| Totuşi, In piese, armâtura aceasta introduce un ton rece, 
un invâliş rigid, care face pe spectator să păstreze o distanță 
Parecare şi să privească în linişte, din perspectivă, lucrurile arä- 
late. Aceasta, desigur, nu-i o calitate care predică valoarea lor, 
tăci în realitate, calculul şi viața vie nu se imbină intro per- 
leciä armonie... 

_Instirșit, antiteza ajunge la punctul culminant, printr'o pro- 
gresie măsurată. Deodata, concluzia işi face loc, fisneste, aş pu- 
lea spune, cu o forța irezistibilă, din ciocnirea tezei și antitezei, 
Sau, In alte piese, cind alternativa ar deschide două căi, deo- 
“er de cer are autorul suprimă soluția necesară, desfiin- 

nd de pe suprafa ămintului pe... eroii care ar fi provocat: 
(Le dedale). af A ci, dirai 
Logica expunerii si expresia nenumăratelor främintäri su- 
leteşti, atit de subtile în opera lui Hervieu, sint ajutate de un 
Mil rafinat și demn, care Se răspindeşte lin intr'o conversație, 
tusa cu 0 pricepere admirabilă, Pentru a aprecia valoarea aces- 
lui dialog, trebuie să ne Rindim la insemnätatea lui, în impreju- 
fările particulare ale scenei. 

In piese, discuţia nu poate rătăci, ca în romane, asupra 
unor puncte prea diverse. Ea trebuie să desväluie progresiv na- 
tara incidentelor ce se precipită si să introducă puncte de pre- 
tzie In desvoltarea evenimentelor, 

„În romane, conversaţia nu are decit un rol ajutător, demon- 
strativ, tinzind să intărească observaţiile psihologice ale autoru- 


. 


w 


d 4, L 1 VO 


264 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lui, pe care acesta le expune pe cale analitică, Dacă portretul 
personajului, aşa cum îl zugrăvește în prealabil romancierul, va 
fi, de pildă, cel al unui om de lume, spiritual, neglijent, mali- 
jios, sau poate acel al unui om brutal, mohorit şi crud, vorba 
lui nu va servi decit ca să Intărească şi să precizeze imaginea 
suggeratä înainte de autor. Personajul spiritual va străluci in alo- 
cuţii de efect, iar naivul va debita naivitäfi. Cetitorul e insă pre- 
venit şi ştie la ce să se aştepte gi în ce atitudine spirituală să 
primească aceste discufiuni. 

In teatru insă, conversaţia e totul. Ea trebuie să suplinească 
lungile descrieri din romane și până si aprecierile personale ale 
romancierului. Toate interpretările psihologice ale gesturilor cu- 
rioase, multe din antecedentele necesare explicării cauzei tran- 
sformärilor produse, lipsesc în piese cu desävirgire, Vorbirea e 
menită aici să acopere lacuna. Ea trebuie să suggereze specta- 
torului întregul complex al situaţiei care o determină. Ea nu 
poate rătăci prea mult in consideraţii inutile, sau de importanță 
secundară, spre a nu muta spre alte obiective atenția spectato- 
ruini. 

Un cuvint, o exclamatie, o intonatie chiar, trebuie să des- 
văluie o Intreagă serie de fapte, necunoscute inainte spectata- 
rului, sau să conție expresia unei intregi complexiuni sufletești, 
De citeori, în teatru, un singur strigăt, o singură exclamafie, 
n'a revelat existența unor nebănuite abisuri sufleteşti ! Un stri- 
gât a demascat maternitatea tâinuitä, o exclamaţie a trădat täi- 
nuiri lugubre, o mişcare nelndeajuns reprimată, a dat cheia unei 
intregi stäri de spirit. 

De aceia, nervul special al scenei, înseamnă mai mult 
arta conducerii dialogului. S'ar putea spune că, pentru tempe- 
ramentele dramatice, studiul scenei nu e altceva, decit obser- 
varca raportului pecesar dintre evoluția sentimentelor umane și 
expresia lor verbală sau mimată. 

Rareori un scriitor s'a pătruns mai bine de acest adevăr, 
ca Paul Hervieu. Aşa se explică de ce stilul său a intimpinat 
pretutindeni o primire atit de favorabilă, 

Mediul pe care l'a descris Hervieu !), acel al burgheziei 
inavutite de citeva generafiuni şi al aristocrației de singe, i-a 
permis utilizarea unci conversații ralinate, în care insuşirile sale 


1) In studiui pomenit, Rente Doumic își exprimă nedumirirea pe care 
o încearcă în precizarea naturii mediului descris de Herviea. Noi credem 
că l-am définit, arâtind că e vorba de o burghezie înstărită de cei puția 
una, sau citeva generațiuri, 

Mediul de trândâvie elegantă si ușurința mijloacelor de train, pe care 
eroii pieselor le-au deprins încă din copilărie si le-au perpetuat cu indo- 
leotä, au lăsat acestora destul timp liber, pentru practica ușurințelor senti- 
mentale afinamente de cultură şi de educaţie 
de care parvenitismul prea recent nu le-ar fi putut procura, Aceasta dă 
personagelor o oarecare vistincțiune si ua aer degajat, care ar putea apare 
ca semne de nobletä, dacă titulatura și unele gesturi ale lor, au ar träda o 
crigine mai puţin pretențioasă, 


______ TEATRUL LUI PAUL MARVIEU 265 


intelectuale, fac cu prisosință dovada calităţii lor superioare. 
Piesele lui Hervieu iși desfäsurà intriga în saloane ele- 

ganie. Autorul Flirtului a rămas toată viața un observator al 

n, a de salon. sasa o singură dată, in actul al treilea din 

Aneroiane, regisorul se vede silit, cu mirare, s$ 

interior sârăcăcios, SO 


+ 


____ In felul acesta, observaţiile noasire asupra operei lui Her- 
vieu sint terminate. Ne-am ferit să däm o idee complectä de 
valoarea separată a fiecărei piese, pentrucă o asemenea analiză 
ne-ar H pornit în aprecieri prea numeroase, pe care, de altiel 
le-au enunțat deajuns criticii francezi, Am câutat insă pe cit 
ne-a lost posibil, să desprindem din generaliiatea operei şi a 
ideilor sale, personalitatea literară a autorului si să studiem pro- 
cedeele care măresc valoarea sau slăbiciunea operelor sale, 

j Creuem că, în acest senz, am utilizat o bună parte din 
totalitatea mijloacelor ce se oferä criticului străin, In analiza lu- 
crărilor unui scriitor de seamă, Si, relevind ideia capitală a con- 
cepției lui Hervieu, care priveşte respectul vieţii omenești, n'a 
mai fost nevoie să accentuăm tragica ei gravitate, atunci cind 
autorul Enigmei se stinge în toiul zăngănitului lugubru al ar- 
melor ucigâtoare, 


Aureliu Weiss 


Pastel de toamnă 


Coboară tăcută şi insinuantă 

O sară cu pale decoruri cereşti ; 

Doi ochi de 'ntuneric pătrund prin feresti, 
Adinci, ca doi ochi de amantă. 


Pe dealuri pustiul lungit ca o fiară 
Adoarme cu păru ’ncticit în pädure. 
Grămada de nouri cu coamele sure 
Apare ca munţi de cenuşă fugară. 


Trec cioare purtate în cute de vint 
Pe-un cer ca o apă cu valuri murdare, 
Sin ceafa ca praful ce cade pe zare 
Pămintul îmi pare un proaspăt mormint. 


BASE DE TOAMAR, -TTET TU LASS 


In cercuri înguste tot cerul se stringe 

Pe lumea pe care-o trăesc şi o simt; 

Si cade pe mine, pe globul meu strimt... 
Mi-e sufletu 'nchis ca 'ntr'o cuscä, şi plinge. 


Nisip de "'ntuneric încheagă un zid 
Sub care cad frinte visări călătoare; 
Şi 'n mine un orb, cerşetor de visare, 
Rämine cu minele 'ntinse în vid... 


Demostene Botez 


Note pe marginea unei hărți 


(Harta etnografică a Basarabiei de d. Al. Noxr} 


Sintem siguri, că cititorul, care priveşte pentru intäia dată 
harta aceasta, unde elementul rominesc e însemnat cu rogi, va 
fi simțind o ciudată stare sufletească... Asta-i Basarabia ?—se 
întreabă el cu adevărată stupetactie, privind nenumăratele puncte 
roşii, şi simțind, cum i se urcă şi lui roșeața... în obraji... 

Dar cititorul degeaba se rusineazä de această ignoranță a 
sa. ignorant e nu numai el, ignoranfi în această privinţă sintem 
noi toți. Si cu cit ne sint mai îndrăzneţe şi mai intinse aşa zi- 
sele idealuri noționule, cu atit se dovedeşte mai întinsă si /2- 
noranțe. Fiţi siguri că cel care visează un imperiu Daco-nomin, 
cel putin de la gura Nistrului pănă la izvoarele Tisei, ştie des- 
pre Nistru, sau Tisa, cît şi despre Senegal san Brahmaputra ; şi 
Francejii sînt poate singurii pe lume, care într'o materie analoagă 
sar putea compara cu noi. Să fim deci liniștiți, să fim siguri, că 
sintem,—cum zice Francezul, —în bună companie... şi, aproplin- 
du-ne de hartă, să privim f4r4 jenă nenumăratele puncte roșii... 

—— inadevär, o inviere din morţi ar fi poate mai putin sur- 


prinzätoare,—igi zice cititorul, continuind a privi această ad- 4 


mirabilă hartă, un adevărat cap de operă al cartografici, privind 
mai ales partea de nord a acestei provincii, partea cea mai pu- 
țin cunoscută si cea mai disprețuită de pariofii şi savanții noș- 


tri, si evident mai rominească, mai negos rominească, decit ori- 4 


care altă parte din toati Dacia Traiaitd... 


Din nefericire, mai e şi alt motiv, care ne fac? pe unii, #4 | 


ali? să rogim, cit mai ales să ne fnvălbenim... să ne fxzäibe- 
nim de frică, privind această hartë .subversiva"l. 


Se ştie, cit e da râu privită azi biata Basarabie, se ştie, 


NOTE PE MARGINEA UNEI HARTI 269 


cum însuşi numele acestei provincii e considerat azi drept © 
crimă şi o trădare naţională ; si cum epitetul de „vindut“ şi 
„trădător“, cu toate consecinţele lui prezente şi viitoare, ţi-l poate 
aplica nu numai un martir de peste munţi, ci şi cel mai umil 
rusofil din Sărărie, care n'a luat, poate, o copeică rusească, si 
al cărui zel si credinţă faţă de Ţarul Rusiei, vor fi recompen- 
sate poate abia pe cealaltă lume. 

Si totuşi singele apă nu se face, şi cu toată frica şi toată 
teroarea din partea atitor patrioţi si „martiri“, o curiozitate i- 
rezistibilă ne atrage către aceste nenumărate puncte roşii, către 
această nenorocită provincie, jelită de noi toţi cu atita amar 8- 
cum patru ani şi numită pe atunci „scumpa noastră Basarabie”, 
„mănoasa surioară“ si a. m. d. şi a. m. d 

Dar cititorul, poate, de mult, nu mai urmăreşte ce vorbim 
noi... si, nemişcat, cu fața spre hartă, stă dus cu gindul în lu- 
mea visurilor, 


Visător şi mecanic cititorul va fi privind mai ales, unele 
puncte. 

lată un punct, de pildă, de care mai ales e legată amin- 
tirea cititorului, un punct păstrat pănă azi, şi în jurul căruia 
s'au desfăşurat pe vremuri steagurile noastre, a curs din belşug 
singe rominesc, Acest punct e Chilia: „..în anul 6973, Ghena- 
rie 23... adunind Stetan-Vodä multă oaste de țară, pogoritu- 
s'au...spre cetatea Chiliei“...şi „au intrat Ştefan Vodă în cetatea 
Chiliei...veselindu-se şi mulfumind pre Domnul“... 

Dar nu se mulțumi cu atita, ci mai veni şi la Cetatea Al- 
bă, pe care „cu multă vărsare de singe o dobindi“, 

Dar „în anul 6984 Sultan Mehmet a socotit singur... să strop- 
rea țara Moldovei... ca să-i ia Chilia şi Cetatea Albă, carele 
usese pre minele lor...” Şi dacă Dieţii Moldoveni suferiră mult 
de astădată, victoria nu le ticni nici Turcilor, căci la întoar- 
cere, la trecerea Dunării, „Ştefan Vodă le-au luat planul tot şi 
s-au întors înapoi cu izbindă“. 

In cît la urma urmelor Chilia părea salvată şi „în anul 
6986 Stefan-Vodä au început a-i zidire cetatea“. 

ar zadarnic caută el să şi-o asigure, căci valurile mu- 
sulmane crese mereu... Deci „în anul 6992 Sultan Baiazid... cu 
multe oști... încă şi Vlad-Vodă călugărul... au luat Cetatea Chi- 
liei y? zilele lui Ivaęcu şi Maxim părcălabul...asijderea şi Ceta- 
tea Albă...“ 

in adevăr, deşi „rar războiu de nu biruia acest Stefan-Vo- 
dă“, dar în faţa unui Baiazid, întovărăşit si de domnul Munte- 
niei, trebuia să se retragă şi el. Ne închipuim necazul marelui 
ostean, ne închipuim furia acestei naturi leonine, cind se vede 
în neputinţă de a sta piept în piept cu duşmanul... Dar deo- 


270 _____ VIAŢA ROMINEASCA 


camdată tot nu se lasă bătut cu totul, căci apare pe la strim- 
tori „de le făcea sminteala“... 

Dar la urma urmelor şi Chilia si Cetatea Albă rämin tot 
Turcilor ; devin simple raiale, „măcar deşi,—cum spune mai tir- 
ziu D. Cantemir,—tirgurile şi satele depe lingă Dunăre sint pli- 
ne de Moldoveni creştini“... Ba sint pline, sau aproape piine, 
adäogäm noi,—aproape până azi: până azi s'au mai păstrat încă 
prin aceste meleaguri, caracteristicele urme de pete roşii. Dom- 
nul Nour a făcut bine, însemnind elementul rominesc, anume cu 
roșu. Culoarea singelui pare în adevăr emblema vieţii, pe care 
a dus-o poporul nostru în această provincie, 

Dar, în definitiv, nu Chilia si Cetatea Albă,—pe cari loan 
Vodă le pradă mai tirziu cu mare pläcere,—nu /zmaiiul sau Re- 
niul, nici chiar satele Bugeacului, —cuiburi speciale tătăreşti, —nu 
toată această așa zisă pe vremuri ,Basarabie",—< teatrul ade- 
värat al istoriei Moldoveneşti, al frămîntărilor, invaziilor şi văr- 
sărilor de sînge rominesc, de care vorbesc cronicarii noștri. 

Teatrul adevăral, numit odinioară în partea sa cea mai în- 
semnată Jara de jos, iar azi Basarabia cea adevărată sau cea 
Mare,—teatrul acesta e,—dupä cum se si vede în harta d-lui 
Nour, mult mai la nord, şi e amintit de cronicarii noştri, în a- 
devăr, de nenumărate ori. 

Şi deşi harta acestei „adevărate“ Basarabii, cititorul n'a 
văzut-o probabil niciodată (şi nu-i nici o ruşine, cum am spus), 
dar multe puncte din ca, şi le aduce aminte și el, din acelaşi 
cronicari, 

In adevăr, pasagiile revin de la sine, amintirile curg roiuri... 
„Rămînind Ghica-Vodä numai cu boerii, n'au cutezat să mai ză- 
bovească la Lăpușna, ci au mers pre Bic spre Tighinea, păză 
la Lafeni“, 

lată patru nume deodată, care nu-s nici invenţii de ale 
cronicarilor, nici plăsmuiri „subversive“ de ale vre unui vindut 
nemților, ci realități perfect de păstrate pănă azi, şi despre care 
cititorul se poate convinge imediat privind harta, sau deschi- 
zind Dicţionarul geografic al Basarabiei de d. Z, Arbore, 1904, 
unde numai Tighinea (S. Benderul) se găseşte descrisă în vre-o 
două coloane zdravene. Tot aşa de uşor găseşte apoi şi Lăpușna 
fostă pe vremuri reşedinţă a părcălabilor, căzută azi la modes- 
tul grad de voloste (reşedinţa plăşei), dar sănătoasă şi teafără 
pănă în ziua de azi... Apoi Lufenii (sau Tinfärenii) cu cele „1857 
suflete si 300 vite cornute“, din Dicţ. d-lui Arbore; apoi faimo- 
sul Bic cu nenumăratele lui bălți şi helesteie, pline de ţipari si 
mai ales de broaşte, ale căror cîntece din Mai răsună exact ca 
şi pe timpul lui Ghica-Vodă, Ï sint întrecute doar numai de 
cintäretii de azi ai Bahluiului |... 

Toate păstrate, zic în întregime, tefere şi sănătoase. 

Mai încolo: „numai ce au căutat... lui Stefänifä-Vodä a 
purcedere... aproape de Tighinea, pre Bic (iar Bi!cul), şi au că- 
zut în boală grea... aşa de greu l-a cuprins herbinteala, cît pănă 


NOTE PE MARGINEA UNEI HĂRŢI 27h 


la Tighinea... biiguit de hire... si cit au trecut Nistrul la Tizhi- 
nea şi a. m. d, de nenumărate ori, adecă de cite ori cel 
putin vr'o haită de cazaci sau tătari de peste Nistru găseau de 
cuviinţă să mai inspecteze gospodăriile moldoveneşti ce din- 
coace, servindu-se pentru aceasta de obiceiu de Vadu! ivi Vodă, 
Vadul Jurăi si a. 

Alte exemple ? 

„Venit-au mulțime de oaste tätärascä,—spune Gr. Ureche, 
şi au intrat... să prade în anui 6978. lar Ştetan-Vodă le-au eşit 
înainte... aproape de Nistru... si dind răzhoiu vitejeşte... şi multă 
moarte şi peire au tăcut întrînşii... Că a;utoru nu de aiurea i-au 
fost, ci numai dela Dumnezeu si de la prea curata Maica SI. 
Sale !*... 

Adevărat, că unde punea mîna Stefan-Vodä, punea si Dum- 
nezen mile, asta se ştie. Dar cu Tătarii n'o sfărşeai cu-una-cu 
două. 

Deci peste putin timp „odihnind Stefan-Vodä ia Vaslui, 
i-au venit de särg olaci de la Soroca, cum Lobodă şi Nulivai- 
co au intrat în ţară şi pradă... lar Ștefan... au câutata mergere... 
pre Răut la Grumazesti… Şi.. rémaserà biruifi Cazacii“ |... 

„lar în 7021 Bet Gerei, feciorul hanului... au prădat ţara 
până la laşi... lar alţii înjos de Lăpușna.  — i 

De astadată Ştefan nu mai era între cei vii, şi Tătarii cre- 
deau, probabil câ le va merge mai bine, dar au înşelat: pe 
iron era fiul lui Ştefan, Bogdan „cel orb şi grozav”, care băgă 
spaima în barbari, fugărindu-i îndată, te 

Dar cu oardele acestea cine o mai putea siirsi? 

„Asiiderea într'acelaşi an au mai intrat Tätarii cu oaste 
marea. Dar i-au lovit Bogdan-Vodă şi au scos pleanui..!! 

lar „după moartea lui Bogdan-Vodä… în 7026 au intrat 
L\bu-Sultan cu Tătari... au trecut Nistrul fără veste...!“ 

„La 7157... Bugegeaii,—spune Miron Costin,—şi o samă de 
Crimieni au lovit... prin ţară... Si prilejindu-se Vasile-Vodä la 
masă vesel, şi viind iar jalobă pentru Tätari că strică ţara, în- 
dată au chemat căpitani...“ i i 

„Era descălecată oarda la Rezina... şi... au intrat ai noştri... 
cu săbiile întrinşii“... 

Si tot aşa... : 

i nu ne mai oprim asupra nenumăratelor sate şi cătune pe 
care le întilnim mereu cu ocazia nesfirşitelor războaie şi invazii. 
ca Mâlăeşti... Brăneşti... Cobolta... Răşcani,.. Zvancea... Oteşti.., 
Săpoteni... Coiceni... lobăneşti,.. Tătărani... figurind în mare parte 
cu aceleaşi nume, ca şi satele de pe Siret, Bahlui etc., păs- 
trind toate, până la unul, caracteristica coloare roşie, şi conti- 
auind a dáinui tefere si sânătoase până în ziua de azi. 

lar din toate aceste localităţi, amintite, unele de zeci, al- 
tele poate de sute de ori, de cronicari, care-i acela,—una cel 
puțin, —de care nu e legată istoria întregei Moldove ? Uitatu-s'a 
Orheiul, depe apa faimosului Răut, cu nu mai pu in faimoşii lui 
răzeşi şi reşedinţa Serdarului sau pircălabului ? itatu-s'a Rezi- 
na,—vecinica ţintă a oardelor căzăceşii de peste Nistru ? 


: T P 


272 VIAȚA ROMINEASCĂ | 


Dai i w où fl LM ÎL rt 1% 
bă tai: stă EEE Lili ft 


Dar celebra Soroca, cu fiorosul aspect ai cetății sale, păs- 
trate pănă azi, si în preajma căreia s'a vărsat mai mult s 
rominesc, decit, poate, în jurul tuturor tirgurilor, mari şi mici la 
un loc luate, cite figurează sau au figurat vreodată pe toată 
suprafaţa locuită de Romini ? 

Dar Hotinul ? De pe la jumătatea sec. XV pănă la 1812 
acesta trece din mini în mini: de la Romini la Turci, dela a- 
ceştia la Poloni, apoi îndărăt la Romini, şi tot aşa.. numai de 
vre-o 15 ori, nu mai mult. 

Dar cite asedii a îndurat acest oraş rominesc în vijelioa- 
sa lui existență, de cîte sute de ori va fi văzut învălmăşindu-se 
în jurul său cete prädalnice de Turci, Tătari, Cazaci, Poloni şi 
chiar... Romini,—asta ne-ar putea-o spune numai stincile moho- 
rite ale Nistrului, prin sumbra lor tăcere 1). 

Unde-i, zic unul din aceste oraşe, si orășele, în jurul că- 
ruia nu s'au invälmäsat zeci de ori ordele dușmane, deasupra 
cărora n'a planat zeci de ori aripa morţii, în jurul cărora n'au 
sclipit săbiile Orheenilor şi Sorocenilor, în jurul cărora mau a- 
sudat şi n'au sucombat roibii si murgii Moldoveneşti de pe a- 
pa Răutului, Ciulucului, Cogălnicului ?... Murgii şi roibii Moldo- 
veneşti au fost întotdeauna tovarășii nelipsiti ai räzesilor orhe- 
eni şi soroceni, au aparat cu credință şi ei Țara si Crucea... si 
e de mirare, că cronicarii îi neglijează aşa de mult. Insusi D. 
Cantemir, care ştie atitea lucruri interesante, nu spune despre 
caii moldovenești nimic, sau mai nimic, Și e păcat, căci wa 
fost o rasă de rînd: încă acum 50 de ani Orheenii se distrau 
adesea pe la petrecerile lor, dansind călări pe cai, adică sărind 
şanţur:, garduri şi alte obstacole înalte... Pănă mai dăunăzi o- 
chiul cunoscătorului întilnea nu odată la hluba ţăranului sem- 
nele vechei noblețe dispărute, ale celebrei rase de margi, „wîn- 
cători de järatec“, pe care se „învărtejeau“ în bătălii ostașii lui 
Stefan-Vodä cel Mare. 

Dar de ce să ne mai apucăm de apărat caii, cînd sînt ne- 
dreptätifi oamenii, cînd lipseşte simțul elementar al echităței ta- 
{a de cetăți şi oraşe, față de o provincie, care a fost pe vre- 
muri bulevardul Moldovei, ba bulevardul civilizaţiei ? 

Că în această provincie se mai văd figurind şi culori stră- 
ine ? Dar care parte din Rominia Liberă e liberă de culori stră- 
ine: bulgăreşti, greceşti, unguresti? 

Că în aceste oraşe culoarea roşie e azi abia vizibilă ? Că 
elementul rominesc e atit de slab ? 

Dar în care oraş din Rominia Liberă, în care oraş din 
Moldova mai ales, s'a pastrat mai bine elementul rominesc ?... 


LUE … $i se, duserä mai toți Moldovenii ia Lesi, boerinași, slugi boic- 
regii, slujliori, şi veneau de jăcuiau Im Ţară, in Moidova“. Neculcea, Co- 


NOTE PE MARGINEA UNEI MARŢI č 273 


Pe cind se lucra această hartă, s'a intimplat o nenorocire; 
a avut loc,—cum s'a exprimat „Epoca“—,o veste bunâ“ : a ars 
redacţia „Vieţii Rominesti". iar odată cu aceasta a fost distru- 
să o colecție de date preţioase, cu privire la diferite localităţi, ora- 
se, biserici, mănăstiri, starea economică a acestei provincii, mai 
ales industria, instituţii de credit etc., din care d. Nour avea să 
ne dea un fel de memoriu, sau suplement la harta Moldovei de 
peste Prut. 

Nu ne-ar putea preciza azi, poate, nici autorul, cum ar 
fi putut să grupeze anume acele izvoare, spre a ne da un tab- 
lou viu al înrudirii şi continuității de viață comună între Mol- 
dova dedincoace si dedincolo în cursul veacurilor, de lupte, de 
suferinți comune etc. 

N'aveau să-i scape din vedere, desigur, moravurile şi obi- 
ceiurile pămintului, care în Basarabia s'au cristalizat şi păstrat 
neschimbate, ca acum o sută de ani, ba, poate, ca în... momen- 
tul descălecării. N'avea să uite fegile vechi, de care tribunalele 
rusești sint nevoite să ţină seamă pănă azi. N'ar fi uitat cla- 
sele sociale : de ex. boerimea... exact aşa, cum o ştim noi la 
noi ; pe mazilii, cu sărăcia, ignoranta si starea lor de plins; pe 
răzeşii, încăpăţinaţi şi ciapcăni ca întotdeauna şi mindri de „za- 
pisele“ lor, căpătate tocmai „de la Stefan cel Mare.” Cu a- 
ceastä ocazie mar fi uitat poate tradiţiile despre acest dom- 
nitor, mai ales „Moara lui Ștefan cel Mare” dela Vadu-lui-Vo- 
dă, pe Nistru... 

N'avea să uite desigur unele din bisericile vechi, păstrate 
pănă azi si sfintite de archiereii gi mitropoliţii noştri din Sec, 
XVII si XVII, şi încare au îngenunchiat pe vremuri hatmanii şi 
voievozii Moldovei. i x 

N'ar fi uitat mănăstirile,—aceste vechi refugii ale bejena- 
rilor si ale eviaviei. păstrate şi acestea aproape foate, în care 
s'a respectat neatinsă pănă şi limba romînă, şi ale căror clo- 
pote răsunâ pănă azi pe deasupra prâpastiilor ameţitoare ale 
Nistrului sau duc peste coclaurile şi desişurile Codrului graiul 
evlaviei romineşti din secolele demult trecute. Aceste mănăs- 
tiri sînt mai ales: Jaba şi Saharna cu chiliile lor misterioase, 
săpate în slinca vie a Nistrului ; Hirjauca (distr. „Orheiu) şi 
Hincu (d. Chişinău), unde nu lipsesc încă vechi cărți rominesgti ; 
Chipriana (d. Chişinău), fondată de Stetan-Vodă cel Mare, con- 
tinuată de P. Rareş, isprävitä de Al MARNE şi închinată 
män. Zograf din Si. Munte de Antioch-Vodă. Apoi män. feme- 
eşti Tabora si Hirova.—singurele puncte unde s'a păstrat pănă 
azi arta vechilor covoare rominești; apoi mán. Chifcan (d. Ben- 
der), fondată abia pe la 1864 de cäträ nişte călugări moldo- 
veni din:măn. Neamţ, şi care menţin pănă azi legătura între cele 
două Moldove ; şi a. m. d. şi a.m. d 


+ 


274 VIAȚA ROMINEASCA 


Vorbind de starea de azi a Basarabiei, autorul ne ar fi 
arătat cu date precise progresele uimitoare, reulizate de tehnica 
agricolă şi de industria acelei ţări, unde eiementul rominesc sin- 


gur nu poate lua parte, din cauza lipsei de şcoli rominești și 


întunericului la care e condamnat, 

Vorbind de bogăţiile colosale ale acestei provincii, cu un 
buget superior Moldovei Constituţionale, despre progresele cui- 
turii şi enorma mulţime de şcoli (în Chişinău 8 licee de băeţi si 11 
licee şi şcoli secundare de fete) ne-ar fi spus ceva despre starea 
morală a acelei rase de sclavi, care se sbate singură în intuneric, 
care în această stare de părăsire şi izolare înfăţişează tabloul unei 
adinci şi primejdioase boli morale şi sociale, După părerea d- 
rului psichiatru An. Catovschii, care a elaborat un raport ofi- 
cial despre isteria religioasă a populaţiei moldovene din Ba- 
sarabia, în dosul acestei maladii ciudate se întrevăd simptomele 
unei mari furtuni sociale şi unei colosale ne:torociri, care amenință 
acest popor. 


Un complot întreg de împrejurări s'a format în contra a- 
cestei provincii. 

O ignoranță, cum nu s'a văzut alta la un popor cu pre- 
tenti de revendicări naţionale, şi scăderea vertiginoasă a inte- 
lectualității, provenită din cauza unei mărunte şi timpitoare „po- 
litici", practicate de decenii, au făcut să se crează, că regimul 
rus, sub al cărui jug a căzut Basarabia, are un dar de desna- 
tionalizare, cum nu s'a constatat altul nicăieri. Pe de altă parte 
apetitul democratic, cu care ne-am aruncat cu toţii, —decind sin- 
tem liberi,—la praznicul națiunii, şi entuziasmul, cu care s'au a- 
sociat la acest praznic alţi „frați“, precum şi lipsa totală de com- 
meseni de peste Prut, ne-au făcut să ne convingem, că fratii 
Basarabeni s'au şi „rusificat“ de bună seamă şi că în imperiul 
Tarilor un popor poate dispărea într'o zi. 

Chiar Liga, care a răsărit mai mult din spiritul de retorică 
stearpă şi cabetinaj, decit din îndemnul serios la o muncă sọ- 
lidä şi comună, n’a făcut un pas pentru a cunoaşte pe „frații“ de 
peste hotare, n'a vizitat un cătun din provinciile subjugate, n'a 
încercat un pas pentru apropierea sufietească, reală, crezind, cu 
mentalitatea noastră cunoscută din ultimele decenii, câ recruta- 
rea ,amicilor“ şi „partizanilor“ dintre acei „fraji“ și cultivarea 
intrigantilor şi lingäilor, va înlocui conlucrarea şi contactul („u- 
nitatea culturală“) cu acele provincii. 

Si, se înțelege, cu atit mai puţin contact se putea stabiili 
cu Basarabia. Căci, mai întăi de toate, ce interes mai putea 
prezenta o provincie, unde, în locul Rominilor, mau mai rămas 
decit morminte 2... Al doilea, cu Rusia nu te joci așa ușor, a 
rätoielile la adresa Rusiei păreau mai puţin scutite de primej- 


NOTE PE MARGINEA UNE! HĂRŢI 275. 


dii, decit războiul de hirtie i înjurătura voinicească la adresa 
Nemţilor şi „barbarilor“ de Unguri. Au mai fost de vină şi Ba- 
sarabenii, Cei vro 5—6, maximum 10, cifi se găsiau în Țară, se 
simtiau prea străini de spiritul societăţii, în care îi aduseseră 
alte nevoi decit dorul praznicului şi carierei, şi credeau absolut 
inutil, —aproape un sacrilegiu la adresa ţării lor,—de a mai vorbi 
despre nevoile acestei țări, unei societăţi, unde goana după franc 
sau o clipă de plăcere, e unicul scop al vieții, unde cultul min- 
ciunii şi pălmuirea zilnică a adevărului constituia o dogmă mo- 
rală, unde fraza umfiată şi lipsită de conţinut, era aproape sin- 
gura hrană intelectuală şi estetică a elitei culte. 

Au fost, zic, de vină si basarabenii... 

Dar iată că izbucneşte ca din senin groaznicul războiu de 
azi, 

Războiul mondial a pus pe deoparte chestiunea reîntregi- | 
rii, cu provinciile, care ne-au aparținut, care sint ale noastre, 
a căror cooperare e necesară la reluarea firului istoric, la conti-/ 
nuarea existenței noastre de stat; pe de altă parte chestiunea] 
sporirii noastre cu o ţară tot aşa de rominească, dar care s' 
desvoltat şi trăit în condiţii străine de noi, care ne e în mult 
privinfi superioară, dar care poate nu azi ar consimți a se aso- 
cia la statul nostru şi greutăţile, pe care nu le cunoaşte; cu 
care nu azi mai ales ne-am putea uni, cu toate dorintile noastre 
cele mai arzâtoare... 

in aceste împrejurări, unde noi, ca spectatori, putem ob- 
serva mai bine decit oricare dintre beligeranţi, mersul şi sfir- 
şitul probabil al luptei, şi unde ca vecini deaproape cu Rusia, 
sîntem în măsură de a prevedea mai bine decit oricine, sfirgitul 
acestei tragedii,—în aceste împrejurări s'a pus ciudata şi de- 
plasata întrebare : cu cine mergem, unde-s dușmanii noştri ade- 
värati, unde şi care-s revendicările noastre de azi cele mai legi- 
time. Si. deşi răspunsul îl avem de 37 de ani, deşi toţi co- 
pli de curs primar şi anteprimar au ştiut pănă eri, cu cine si 
mai ales în contra cui trebue să mergem, cu toate acestea... 

De altfel, ceia ce s'a întimpiat, n'ar trebui să ni se pară 
tocmai ciudat; era de aşteptat. In atmosfera morală, în care 
trăim, trebuia să se întimple anume așa, Si iată cum tăgăduirea 
adevărului şi insolenfa minciunii, puse în serviciul unei asociaţii, 
menite a salva situaţii perdute, sau a vina... nimic mai mult, 
decit permisuri de vagoane si înlesniri de contrabandă, com- 
plectate cu avansuri dela o ambasadă bine cunoscută din Bu- 
cureşti, au dat curaj unui anumit sindizat de „patrioți“, să pro- 
fite de ignoranta noastră în privinţa Moldovei de peste Prut, să 
declare că această provincie nici nu există, s'o şteargă cu totul 
depe harta ţărilor rominești... 

In mijlocul unei asemenea atmosfere morale şi intelectuale, 
în special în mijlocul unei asemenea ignoranţe a multora dintre 
noi, şi tăgăduirea cea mai insoientă a adevărului, apare harta 
d-lui Nour, spre a stabili definitiv adevărul. 


, 
Er] 


276 


Stim: complotul minciunii. gologanului şi inconstientei se 


vor pune din răsputeri în calea acestei lucrări; ştim că mulţi 
din cei care cheltuesc cu miile pela jocurile de cărți, cu greu 
vor găsi cîțiva lei, ca s'o cumpere, că nu vor avea mai ales cu- 
rajul s'o atirne măcar în cel mai obscur colțişor al casei, sau 
chiar vor distruge-0. Dar adevărul tot va învinge. Dacă nu 
vom avea-o şi nu vom privi-o noi, o vor avea şi o vor privi-o 
străinii, mai ales Bulgarii, care se interesează azi foarte muit 
de asemenea lucrări, mai ales da fiecare petec de pimint al 
nostru, de fiecare suflet romînesc de oriunde, 

lar dela Bulgari vom cumpăra-o şi noi... 


A, Frunză 


pici d teur, | 
i | VIAŢA AT 23 WELL i 1! 


erary- 


- = 
De 


A 


+ = 
sie. 


PATRU GRAMATICI 


Printre vechile donafiuni ale bibliotecii Universităţii din laşi 
se găsesc patru gramatici care interesează trecutul nostru cul- 
tural şi istoric si despre care nu s'a vorbit pănă acum la noi: 
întâia e o gramatică ruso-moldoveneascä din 1819; a doua e 
ruso-rominească din 1827 ; a treia rominească şi a fost tipărită 
în limba rusă la 1840; iar a patra bulgărească a fost tipărită la 
Bucureşti în 1544, 

Lucrarea d-lui Romulus lonaşcu „Gramaticii romini“, ce tra- 
tează gramaticele romineşti precum şi cele romino-germane si 
romino-franceze, nu se ocupă cu cele romino-slave, Necunoas- 
terea lor, precum si necercetarea celor cunoscute ca cea din fo- 
itele. manuscrise ale Codexului Sturzanus,” constitue un lapsus 
al lucrärii d-lui lonascu, căci gramaticele slavo-romine formează 
trepte precise în evoluția gramaticii noastre, influentind la în- 
ceput pănă şi terminoiogiea ei. 


a 
Cea dintai gramatică se întitulează : 


KPTEKAAÀA 
POCGIEGRAA rPÄMMATHEA 


en mpeogonz na MOAAGSCKIE tasta ebr, 


Adică în traducerea rominezscă ce merge paralel cu textul 
rusesc : i FF ai, 
Scurtă rusească gremalică cu tăimacire în limba Moldo- 
venească, Cil. i ` . po pl Prae 

A fost tipărită la 1819 în tipografia mitropoliei din Chisi- 
näu, pentru ucenicii seminarului de acolo, precum şi pentru alte 
şcoli din Basarabia, 


. E. P, Hasdeu, Cuveste dia Bütrial, |, pag. 232. 


VIAȚA ROMINEASCA 218 279 


PATRU ORAMATICI 
Autorul, necunoscut, probabil un profesor al seminarului 

din Chişinău, întăi defineşte gramatica, după vechiul tipic, si 
anume că ea învaţă a vorbi şi a scrie drept, apoi deosebeşte la 
ea patru părți ce-o alcătuesc: 1) dreapta scrisoare (ortografia), 
2) scoaterea cuvintelor (derivarea) la care în cursul cărţii a- 
daugă şi părţile vorbii (morfolegia*), 3) alcătuirea lor (corspu- 


sat, biserică, păsări etc. In cel de al doilea, de 319 pag., în 
stinga sînt expuse regulile gramaticale ale limbii ruseşti, iar în 
dreapta traducerea lor în romineşte, 

Tot ca al doilea volum e socotită şi o anexă de 159 pag., 
în care se vorbeşte despre intrebuintarea literilor, a cuvintelor 
simple şi compuse precum şi despre acordul dintre ele. 


nerea) şi al 4) gläsuirea lor (accentuarea). 

Precum se vede terminologia întrebuințată pentru partea 
moldovenească a gramaticii e reminească ; ea continuă astfel 
pănă la sfirsit : 
nume one nume însuşite (substantive proprii) nume de 
obşte (subst. comune), nume cuprinzătoare (subst. colective), 
nume alăturate (adiective), plecarea (declinarea), numărul sin- 
guratec (singularul), numărul multoratec (pluralul), grai (verbul), 
spre grai (adverbul), înjugarea graiurilor (conjugarea verbelor), 
-chipurile (modurile), chipul arătător (modul indicativ), vremea de 
acum (prezentul), trecutul nesăvirşit (imperfectul), vremea tre- 
cută deodată (perfectul compus), chipul poruncitor (modul im- 
perativ) etc.. 

Această terminologie romineascä e caracteristică, căci se de- 
osebeste de cea a gramaticilor romînesti anterioare mai cunos- 
cute, care e sau latină (Micu) sau italiană (lenache Văcărescu) 
şi se apropie întrucitva de cea a gramaticii lui Marki, scrisă în 
limba germană şi tipărită la Cernăuţi in 1810. 

Ea corespunde textului rusesc, şi se datoreşte faptului că 
pănă la 1810 cea a gramaticilor noastre nu era încă fixată. 

Dela pag. 90 până la pag. 116 este un vocabular ruso- 
romin, alcătuit din cuvinte diferite, iar restul pănă la pag. 
138 dialoguri cu acelaş caracter, 

Din punct de vedere istoric această gramatică arată încer- 
cările ruseşti de-a deprinde pe Romini cu limba rusă, încă din 
primii ani după răpirea Basarabiei. 


A doua gramatică poartă două titluri : 


în traducerea paralelă: 
1) POGGIHGKAA 
TPAMMATHEA 
Il) pe pagina a doua: 
POCGIHGRO-PY MRIHCGEAA 
TPAMMATHEA 


Gramatica rusască 


Gramatica 
Rusască şi Rumäniascä 


A fost alcătuită de către Stefan Margela, din însărcinarea 
„ministrului de culte rus, şi tipărită la Sanktpeterburg în 1827. 
Cuprinde două volume. Volumul întăi, de 214 pag., nu e 
dectt un vocabular ruso-romin, cu cuvinte şi propozifiuni refe- 
ritoare la Dumaezeu, lume, rudenii, corp, boli, masă, casă, oraş, 


* Partea sintactică lipsește. 


mm © 


La sfirşit, în VI pag. se face o comparaţie între alfabetul 


rominesc şi cel rusesc, găsindu-se deosebirea că acest din urmă 


este alcătuit şi din citeva litere latine: a, e, m, i. 

Această gramatică se apropie de cea din 1819 căci, deşi 
mult mai desvoltată, are terminologia, în ca ne priveşte pe noi, 
rominească şi îi lipseşte deasemenea şi ei partea sintactică, 

Limba întrebuințată de Ștefan Margela e mai mult moldo- 
venească, astfel el scrie api în loc de ape, jumatati în loc de ju- 
matate etc. 

In prefață, autorul spune, că a alcătuit această gramatică 
pentruca Rominii să poată învăța rusește, iar Ruşii romineşte, 
şi e de remarcat notificarea lui că în Basarabia la 1827 era o 
populaţie de 800000 Romini, frafi cu Rominii de peste Prut şi 
de la Dunäre.* 


A treia gramatică se intitulează : 


HAYGPTAHIG HPABHAE 
BA AAXO — MOAAABCEH 
TPAMMATHEH 


Adică pe romineste: Arătarea în scris a regulelor grama- 
ticii Velaho-Moldovenesti. 

A fost tipărită la Sankt-Peterburg în 1840 sub suprave- 
gherea cenzurei ruseşti, 

Autorul iscäleste Ja. Ghinculov, numele rusificat al lui Za- 
cob Hinesi, fost profesor al lui Alexandru Hasdeu şi pe acea 
vreme profesor la gimnaziul din Chişinău.** 

Cartea a fost donată bibliotecii de către B. P. Hasdeu, a 
aparținut însă întăi tatălui său, Alexandru Hasdeu, precum se 
poate constata după cele două însemnări ruseşti de la începutul ei: 

s otecii matica a fost donată de către B., P, Hasdeu, căci 
pe un Ea argas. Agron Pia tatilui său, Alexandru Hasdeu, Mie însă 
mi-a fost adusă la cunoștință, pentru îintăla oară, de câtre d. T. T. Burada, 
cunoscutul nostru etnograf, care o 4 deasemenea. 

+» Hincesti sint enifi și cu numirea rusificată către 1544, intu- 
crarea scoasd de către upi cu ocazia serbării a 100 de ani dela luarea 
Basarabiei : 


1812—16 AAA — 1912 NOANAH GIHGORT AUN 


H3EPHHAHIXY A REGGAPARKHM'H etc. 
S.-Peterburg, pag. 45, 


NEA ia vaita militat 


280 : | VIATA RO) 


„lubitului, bunului meu fiu Tadeu pentru studiarea limbii 
materne a înaintaşilor noştri, dăruesc această operă a profeso- 
rui meu“ 

1851, 9 lulie. Părinte Alexandru Ghijdeu 

lar Tadeu Hasdeu, care după 1856, cind a trecut în Mol- 
dova, şi-a schimbat numele în Bogdan Petriceicu,* a scris şi el 
următoarea notă : 


„Am început să învăţ moldoveneste din lulie 1852, din tim- 
pul petrecerei mele în Zamciojna, moşiia boerului Hriste“. 


T. Ghijdeu.** 


Cartea cuprinde aproape 699 pagini, e scrisă amănunţit şi 
are o deosebită valoare prin adinca cunoaştere a limbii şi a 
textelor noastre, prin expunerea sistematică şi obiectivitatea ști- 
ințifică a autorului ei. 

In prefața, scrisă cu îngrijire, se remarcă următoarele idei : 

1) Moldo-Vaiahii sint fraţi si pot fi numiţi cu o singură 
numire Romini, 

2) Limba, pe care o vorbesc ei—limba rominească —îşi are 
obirsia în limba latină populară, dar în privința numărului de 
cuvinte prezintă următoarea proporție: “jio până la ĉj cuvinte 
de origină latină, ?/,, siavoneşti, iar restul unamestec de cuvinte 
mai ales ungurești, turceşti şi greceşti. Adaugă deasemenea că 
în Carpaţi proporţia de cuvinte ungurești e mai mare, pe cînd 
în ţinuturile transdunărene abundă cele bulgăreşti, grecești, ai- 
baneze si turceşti, 

3) Vechea noastră literatură bisericească, documentele noas- 
tre 'domneşti precum şi alte acte au fost scrise în limba slavi- 
lor dunäreni—afirmatie de-o exactitate surprinzătoare. 

4) Alfabetul cirilic l-au împrumutat Rominii în sec. al XV 
(sic!) dela Bulgari, pănă în acest secol ei au întrebuințat însă 
pe cel latin. lar acum se fac încercări pentru înlocuirea trep- 
tată a celui cirilic cu cei latin: 


ea şi ia în loc de a şi E, | în loc de a, m ia loc de m, N şi 
n în loc de n, t în loc de v, z în loc de s etc. 


Avind încredere. în viitorul literaturii rominesti, Hincu nu 
găseşte destule cuvinte de laudă pentru încercările lui Asaki si 
Florian Aron de-a scrie asupra Istoriei Rominilor. 

* 1. Deapomireseu, Hasdeu, Rev, p. Ist. Fil și Ark, 1912, pag, 255, 

= iscălitura lui Alexandru și. a lui Tadeu Haşdeu, cit și a iui Hificu, 
in textul rusesc sint schunbate dapt fonetismul ruszsc cunoscut, 


aratata ana a IT ERIN FE 281 


Toată această prefaţă vibrează de un patriotism sincer ro- 
minesc, şi e curios cum ea a fost îngăduită de cenzura rusească, 
Intreaga gramatică cuprinde cinci părţi : 


l. Despre alfabetul Valaho-Moldovenesc (pp. 1—58). 
kes Etimologia (sic!) generală (morfologia) (pp. 59—410). 
l. Etimologia (sic!) specială (compune i i - 
SEE, ama oaia (iei) p (compunerea şi derivarea cu 
IV. Sintaxa (pp. 475—548), 


V. Accentuarea cuvintelor şi intrebuintarea literilo i 
548—563). t i | e (pp 


Dela pp. 564—572 e un scurt vocabular romino-rus, iar 
dela pp. 572—576 altul ruso-romin, 

Mult interesantă e fonetica alfabetului cirilic întrebuințat 
în textele noastre, Dacă Hasdeu, căruia a aparţinut gramatica, 
ar fi urmat indicaţiile din ea, n'ar fi ajuns la o interpretare falsă 
din textele noastre vechi, si n'ar fi trebuit, în atita măsura, munca 
ştiinţifică şi migäloasä din Fonetica alfabetului cirilic etc. a d-lui 
Mie Bărbulescu, ca să fie înlăturate multe din erorile ce s'au fä- 
cut în cetirea vechilor noastre texte. 

Următorul tablou va înlesni mai mult explicarea acestui 
ucru : 


Hincu Hasdeu* Bărbulescu** 
a) a=a şi ia 4=a aa şi ia 
b) k=e, ea şi ia k—ea ‘ke, ea şi ja 
c) a=ia, e şi uneori cu &  a=ia  a=ia,e şi untori cu % 
d) n şi î=i şi i n şi i=i uşii=i si L 


Precum se vede cercetările amănunțite și riguroase ale d-lui 
lie Bărbulescu asupra fonetismului alfabetului cirilic din ve- 
chile noastre texte, au ajuns în privința unor litere la rezultate 
asemänétoare cu simplele indicaţii ale lui Hincu. 

Dacă Hasdeu ar fi luat de bune aceste indicaţii, drumul, 
pe care l-au străbătut slaviştii noştri de după el, ar fi fost 
mai neted. 

t Deasemenea Hincu spune că litera y a fost împrumutată de 
! Romini dela Sirbi. Hasdeu împreună cu o sumă de alţi învă- 
tati străini şi romini au spus că noi am inventat-o, 

D. Bărbulescu, deşi n'a avut de unde să cunoască cele 
spuse de Hincu, a dovedit că noi am împrumutat această li- 
terá, ide Sirbii o intrebuintau înaintea noastră încă din 
sec. a À 


* Hasdeu, Cuvente., I, pag. 4. 
+*+ lie Bărbulescu, Fonetica alfabetului cirilic etc., Bucureşti, 1904. 


pepe ent ati e ae a bb té 


283 „+ MATA ROMINEASCĂ, 


Pare o 


Morfologia şi sintaxa din gramatica lui Hincu sînt corect 
şi foarte amănunţit scrise,” 


A patra gramatică e bulgărească şi se intitulează : 


NEPEHYRKA 
RĂALAPCGRA 
TPI AANTERA 


Adică pe romineşte: Midia gramatică bulgărească. A fost 
tipărită la Bucureşti în 1844. Autorul e Ivanciu Andreov. 

Nu este cea dintăi gramatică bulgărească, căci şi mai în- 
nainte de 1844 s'au făcut încercări de a se da Bulgarilor gra- 
matici. Este însă cea întăi făcută după vechile texte bulgărești, 
după vechea limbă bisericească a Bulgarilor. Ea nu corespun- 
dea limbii bulgărești din 1544, decit în dialectul ei cel mai în- 
tirziat, vorbit numai în citeva sate. À 

Autorul ei a fost mult lăuda! de cäträ V. Aprilov, cel mai 
de seamă om de şcoală a! Bulgarilor din acea vreme, pentru 
faptul că întroducea cel intdiu în alcătuirea unei gramatici bul- 
găreşti studiul izvoarelor naționale, lăsind ia o parte influența 
dialectelor slave străine, f 

Această gramatică face parte din marele numär de cărti, 
reviste şi ziare, pe cara imigranții bulgari le scoteau la noi în 
acea vreme, pregătind renaşterea țării tor. 


T. Palade 


* Accus à amatică, probabil în altă ediție, a fost cunoscută si de 
Costachi Neg care a vorbit despre ea, foarte pe scart de altmiateri, 
irea” din 1844, pag. 10), 
P 3 ode isi că isca rusificată a lui tineu, a stirait ps Negruzzi 
jatratit iacit îi apreciază lucrarea în termeni taci, fără cavint insă, câci sin- 
guru! exemplu, pe care i! dă dia ea, e citat greşit, 
9) B. Mapuacg, Baarapeko Wurtit Oatcea, 1847. 


CRONICA LITERARĂ 
Emile Faguet 


Franța a pierdut în anii din urmă clleva din spiritele ei 
conducătoare, a căror valoare si renume european erau pentru 
ea o adevărată mindrie intelectuală, 

Brunetière a dispărut cel dintäiu Inainte de vreme, Lemaltre 
acum doi ani, Faguet luna trecută, 

Nu e desigur o intimplare că aceste trei figuri de elită au 
fost inainte de toate critici, Numai pe terenul une: străvechi şi 
strălucite culturi, genul acesta putea să rodească atit de splendid, 

Scriitorul septuagenar, pe care l-a doborit boala şi emoțiile 
cataclismului european, era mai în virstă decit emulii săi, dar evolu- 
ţia sa a fost mai înceată și el a cunoscut renumele şi succesul mai 
tirziu decit dinşii. Fiu ai unui proiesor din Poitou, a urmat a- 
ceiaşi carieră ca tatăl, In faimosa şcoală normală s'a pătruns 
de spiritul clasic şi a făcut cunoştinţă cu literatura timpului. 
Taine şi Renan stăpineau pe atunci cugetarea. Opera lui Au- 
guste Comte, care a avut asupra lui o mare influență, Faguet n'a 
cunoscut-o decit mai tirziu, 

A inceput a seri de vreme articole politice, în ajunul răz- 
boiulu: din 1870, intr'o gazetă a lui Edmond About. Au urmat 
pisse, versuri, cronici aramatice si literare, 

Mult timp şi-a căutat calea până ce a ințăles adevärata-i 
voc:ţie... Tirziu, la treizeci şi șase de ani abia, a publicat pri- 
ma lui operă. teza de doctorat, asupra „Tragediei franceze in 
secolul al XVi-lea“, 

In anii următori studiile sale asupra scriitorilor secolului 
al XVil-lea l-au făcut cunoscut şi acele asupra secolelor XIX, 
XVIII şi al XVl-lea i-au consacra! reputaţia şi datorită lor pro- 
tesorul de liceu a obținut o catedră la Sorbonna, 

Aceste studii sint scrise de un elev carea trecut prin şcoa- 
la lui Taine, dar şi-a pastrat față de el toată independența, Fa- 
guet e mai degrabă un continuator al lui Sainte Beuve, 

Iufluenfa pozitivismului, înclinația sceptică a spiritului său 


ir VIAȚA ROMINEASCĂ 


la care s'adaogă poate şi lipsa puterii constructive şi sintetice 
l-au făcut să evite teoriile si consideraţiile filozofice seducătoare 
şi primejdioase ale unui Taine sau Brunetière, Faguet na voit 
sau nu a putut să fie un istoric și un cugetätor literar ca dinşii. 

Dar nici impresionismul estetic şi subiectiv al unui Lemaitre 
şi Anatole France nu puteau mulțumi partea serioasă și adincè 
a spiritului său. 

Ca şi Sainte Beuve, Faguet a voit să fie un critic analist și 
psiholog inainte de toate, Monograliile, portretele, iată domeniul 
lui propriu. Curiozitatea lui pururi activă se îndreaptă spre re- 
alitatea vie ; ea e atrasă de elementul concret și individual care 
alcătueşte fizionomia unui spirit. 

Puterea de comprehensiune şi de pătrundere sufletezscă a 
lui Faguet nu egalează desigur pe aceia a lui Sainte Beuve, El 
nu avea spiritul bogat si multilorm; subtilitatea, sentimentul de- 
licat al nuantelor ale acestui maestru incomparabil. Si nici gus- 
tul său estetic nu are aceiași fineță şi siguranță. In privința a- 
ceasta Îl cred inferior lui Lemaitre. 

Portretele sale de poeţi şi de artiști sint remarcabile. A- 
cele asupra lui Chateaubriand, Rabelais, Marot dintre cele mai bune, 

Dar nu toate sint la această tnălțime, dovedind aceiaşi 0- 
biectivitate şi comprehensiune. Cu Théophile Gaulier a fost ne- 
drept şi chiar renumitui său studiu asupra lui Hugo mi se pare 
incompleci. Nu ştiv dacă Faguet a redat cu aceiași putere toate 
aspectele acestui geniu bizar şi multiplu, Cind e vorba insă de 
scriitorii care au cugelat, de scriitorii care au avut idei, Faguet 
n'a fost întrecut de nimeni. E adevăratul critic intelectual. Stu- 
diile sale asupra lui Calvin, Voltaire, Montesquieu, Diderot au 
un relief deosebit. Dar capodopera sa e farà indoială galeria de 
portrete care alcätueste cele 3 volume „Politiques et moralisies 
du XIX siècle”. 

Monografiile asupra lui Benjamin Constant, Joseph de Ma- 
istre, M me de Steti, Auguste Comte, Proudbon, Renan nu pot 
fi ignorate de nimeni care vrea să cunoască cupetarea acestei 
epoci şi ele pot servi ca modele desăvirşite ale genului, 

I s'a reproșat ades Jui Faguet disprețul său pentru erudi- 
ţia metodica. Si nu fară dreptate, căci ca și Lemaltre, spre deo- 
sebire de Brunetière, citeodată dinsul o neglijează, 

Dar dacă erudifia joacă un rol care nu trebue nesocotit în 
acest domeniu, poate ea inlocui inteligenţa, pătrunderea, acel 
esprit de finesse" despre care vorbea Pascal ? 

Si cu ce artă abilă stie Faguet să demonteze mecanis- 
mul intelectual al unui spirit şi 2-i reconstitue în faja noastră 
resorturile, să analizeze ideile generale ale unui autor şi să le 
expue mai sistemate decit dinsul, mai viguros, mai clar! 

Stilul sèu e lipsit de culoarea si de pitorescul unui Taire, 
nu are grația feminină şi insinventà a unui Lemaire, nici ple- 
nitudinea si puternicul elan oratoric al unui Brunetitre, 

E stilul unui intelectual care € şi un causcur, stil care a- 


minteşte pe cel al lui Voltaire şi al scriitorilor secolului XVIII, 
stii familiar, luminos, simplu care nu descrie nici nu evocă, ci 
explică şi clarifică, 
Frazele scurte, precize, tăioase iau uneori tonul unei con- 
versații plină de vervă şi uneori sclipitoare de ironie. 
+ 


In ultimii ani ai secolului trecut, în urma alacerii Drey- 
fus care a dezlânțuit atita furtună şa aruncat în luptele pasio- 
nate ale zilei pe un Bourget, Lemaitre, Brunetière, Anatole Fran- 
ce, Faguet care nu era un temperament de luptător nu s'a co- 
borit ca aceştia în arenă, dar îără a neglija studiile lui istorice 
şi literare şa concentrat tot mai mult atenţia asupra probleme- 
lor politice, religioase si sociale ale vremii devenind un cuge- 
tätor şi un moralist politic. 

In cercetarea acestor probleme el a adus spiritul deose- 
bit de observație, inteligenţa echilibrată, simțul robust al re- 
alitäfii, ale unui burghez si ale unui provincial. 

Cu o pătrundere rară, Faguet a scos în lumină viţiile po- 
litice ale Republicei a I-a, abuzurile parlamentarismului, släbi- 
ciunea şi incoherenţa puterii executive şi ridicindu-se la un punct 
de vedere mai inalt, el a înțeles mai bine decit oricare altul a- 
ceia ce Goethe presimțise pentru intäia oară, antagonismul pri- 
mordial ce există între ideia de libertate şi acea de egalitate, 
antagonism pe care atit de greu îl poate corcilia viața şi In faţa 
căruia se zbat neputincioase democraţiile moderne. 

Convingerile sale politice sint acele ale unui republican 
liberal care intransigent cind e vorba de drepturile omului a In- 
vatat mult dela Montesquieu şi dela Benjamin Constant, 

Dar liberalismul său nu merge până la individualismul a- 
narhic. Faguet e un liberal care recunoaște necesitatea şi vá- 
loarea sentimentului social, un liberal care are cultul trecutului 
şi vede intr'un patriotism cald și necondiţionat cel mai impor- 
tant element de viață al democraţiilor, un liberal care nu se ri- 
dică Impotriva intervenţiei Statului când e vorba de ocrotirea 
muncii, 

Progresele socialismului nu-l puteau incinta dar Faguet 
recunoştea ceia ce era legitim în revendicările lui pasionate şi 
atitudinea lui față de dinsul era plină de toleranță si de com- 
prehensiune. 

Cu o rară vigoare a scos în relief Faguet citeva din trăsă- 
turile societății noastre moderne : individualismul intreväzut de 
Stendhal, concurența vitală proietizată de Balzac, cultul incom- 
petentii caracteristic democratiilor, disprețul tradiției, instabilita- 
tea morală. : 

In incoherenta generală și în anarhia de idei care domină 
tot secolul al XIXylea cei mai distingi din cugetătorii săi au aspi- 
rat In zadar către o putere spirituală care să fie şi un ciment al 
sufletelor. 


286 VIATA ROMINEASCA 


Ultimii veniți, un Taine, un Renan au crezut un moment 
că o pot găsi în știință. Dar şi-au recunoscut mai tirziu iluzia, şi 
entuziasmul care le insufla tinercfa a devenit pesimism la unui, 
scepticism și diletantism la celalt. 

Brunetière a venit după ei cu falimentul ştiinții si In urma 
lui mulţi s'au reintors spre trecut găsind un refugiu în sinul á- 
celei mari forte de conservare şi de viață care a fost şi este ca- 
tolicismul, Unii s'au indreptat spre el impinşi de aspirațiile mis- 
tice ale vremii. Conversiunea celor mai mulți pornea din moti- 
ve mai omeneşti, prejudecăți de clasă, nevoia de a se supune 
autorităţii, alţii găseau ca Bourget in catolicism un fel de prima 
de asigurare Impotriva revoluției sociaie. Lui Faguet nu-i putea 
conveni nici acest port, nici această cale, Nu simțea Intr'insul cea 
mai mică inclinare mistică, nourli ca şi principiul autorilăţii n'au 
impus niciodată acestei clare şi libere inteligenți. 

Şi pănă in timpul din urmă, Faguet a crezut în posibili 
tatea unei morale independente. 

in una din ultimele lui opere „La démission de la morale” 
(nu e oare suggestiv titlul ?) el a scos in lumină c'o abilitate 
şi o vervă neîntrecută partea vulnerabilă a tuturor sistemelor de 
morală construite de contimporani, Dar ideia onoarei pe care cu 
reminiscenfi din Kant si Vigny se încearcă să clădească o mo- 
rală e att de abstractă, subiectivă si vagă! 

Nicäiri nu apare mai bine decit aici forța şi ln acelaş timp 
limitele acestei inteligenți viguroase, facultatea de a analiza şi 
de a distruge ideile altora, si în acelaş timp neputința construc- 
tiei si a creației personale. 

Şi prin aceste calități si defecte ale spiritului său, Faguet 
mi se pare reprezentantul unei latregi generaţii. 


Faguet a fost până în ultimul moment al vieţii un munci- 
tor neobosit. Activitatea sa era prodigioasă. Opera lui scrisă a- 
tinge 150 volume, Cantilativ egalează pe acea a lui Voltaire, in- 
trece pe acea a lui Sainte-Beuve, 

Puţine vieţi intelectuale in timpul nostru au fost mai com- 
plexe şi mai intense, 

Ca şi Sainte-Beuve, Faguet avea o curiozitate înfinită : li- 
teratura în ramurile ei cele mai variate, filosofia, moravurile, po- 
litica, toate interesau pe acest om care voia să infäleagä totul. 

Trebue să recunoaştem însă că operele lui din ultimii zece 
ani nu sint totdeauna la înălțimea celor din maturitate, ba chiar 
sint uneori de o calitate inferioară. Succesele ușoare și poate 
şi alte cauze au făcut din Faguet un poligraf care a publicat 
uneori până la 10 volume pe an, în domeniile cele mai diverse, 

Şi e regretabil că acest spirit viguros şi original n'a fost 
destul de sever față de el insugi și i-a lipsit acea probitate in- 


___CRONICA LITERARĂ 287 


telectualä pe care un Taine şi un Brunetière au avul-0o până în 
ultima clipă. 

Nu odată, Faguet atacă chestii în care incompelenfa sa € 
vizibilă. Pentru oricine e familiarizat cu lucrările solide şi pro- 
funde ale cugelării germane asupra aceluiaș subiect, cărți ca 
„En lisant Nietzsche“ sau „Pour qu'on lise Platon“ surprind 
prin lipsa lor de adincime şi de seriozitate, i 

Si in multe cärfi de felul acestora scrise in grabă şi fără 
a suficientă informetie, concesiile pe care Faguet le face bo- 
nului simţ burghez sint prea mari și el nu Ste să evite tot- 
deauna banalitatea. ; 

Si aceste scăderi explică săgețile îndreptate impotriva sa 
de subtilul şi paradexalvi Remy de Gourmont si de attfia alții. 

Si acest vint de denigrare trebuia să găsească un ecou 
potentat si în publicistica noastră care cu preferințele ei simbo- 
liste şi decadente nu putea să vadă în Faguet decit adversarul, 

Partea solidă şi serioasă a operei lui Faguet a ramas Insà 
éesigur pentru ea „terra ignola“, | i 

Si totuşi chiar in anii din urmă Faguet a scris asupra lui 
Chénier, Rousseau, Balzac, La Fontaine, Molière monografii re- 
marcabile, unele excelente. Si cite pagini alese in scrierile 
lui mediocre ! $ 

Desigur odată cu mersul vremii neierlätoare, peste cea 
mai mare parte din vasta operă a jui Faguet, uitarea Iși vain- 
inde vălul, 
rio atei din studiile lui asupra secolului XIX si ai XVIII-lea, 
aproape toate din ,Politiques et moralistes du XIX siècle", une- 
le observaţii şi reflexii asupra problemelor politice și sociale 
ale vremii vor râminea totuşi, căci sint turnate intr'un metal 
rezistent. 

Şi cei ce vor veni după noi, vor recuncaşie în ele pe un 
descendent autentic e1 moraliștilor clasici, ai acelor psihologi şi 
analişti care sint o floră specifică a Franfii si în acelaș timp pe 
unul din spiritele cele mai ascuţite, mai lucide, mai pătrunză- 
toare ale epocii noastre. 

Octav Botez 


Cronica invățămintului 


Facultatea de medicină din laşi 


Poate că momentul nu este bine ales pentru a discuta chestiuni 
de învățămînt. Pină acum însă, nu am intrat în conflagratia generală 
şi bugetul, sub care funcționăm, este cel obișnuit 1), chiar cu mici adău- 
giri la suma totală. Insemnärile mele sînt scoase din acest buget. 
Lipsurile lul, în ceia ce privește învățămîntul superior, îmi dau—cred 
—dreptul să insist asupra lor, cu toate împrejurările neprielnice de 
astăzi, 

Fac aceasta cu atit mai mult, cu cit acum 3 ani în această re- 
vistă, am făcut o cronică cu acelaș titlu și promit că regulat de aci 
înainte voi cerceta progresele (71), pe care le-a făcut facultatea noas- 
tră, cel putin din punctul de vedere bugetar. 

lată care era concluzia articolului din „Viața Rominească“ în 
1913: „Aceasta este situațiunea facultății de medicină din lași în anul 
de grație 1913. Care-i remediul? E foarte simplu. Ori să se înzes- 
treze facultatea de medicinë cu cele necesare, ori să se suprime. A 
vegeta, în modul în care vegeteazi, mi se pare inutil. Afară nu- 
mai dacă țara rominească, fiind țara fictiunilor, nu vrea să aibă o fic- 
iune mai mult. Pe lingă ficțiunea constituțională să aibă si ficțiunea 
universitară, aceasta din urmä dublată de ideia, că trebue să avem ae- 
rul că facem ceva şi pentru Moldova“, 

Acesta era modul mau de a vedea atunci, 

După trei ani, am avut regretul să constat, că nu mă inselasem 
și că părerea mea era împărtășită si de alţii. Aşa în „Viitorul“ No. 


1) Singura deosebire a bugetului Instrucțiunii anul 1915 a fost 
numai economia cu suprimarea gradatillor Profesorilor. Această su- 
primare constitue pentru stat o economie de 500.000 lei. Imi permit à sem- 
nala d-lui Ministru al instrucției că o simplă taxă de export de 5 centime 
pe kilogramul de ulei mineral i-ar fi furnizat nu numai această sumă, dar 
Sa À ze necesare pentru intreținerea în mod luxos a tuturor labora- 


mea rs nostru de ulei mineral dela declararea războiului pină la 1 
lamiarie 1916 a fost de 124489 fone („Viltorul“ din 25 lanuarie 1916). 


2% Fe „CRONICA INYATAMINTUEUT 


brin _289 
2859 din 27 lanuarie 1916 a apărut un articol al unuia din cel mai dis- 
tinși confrafi din capitală Dr. Danielopolu, care spune : 

„Sint mulți medici eminenti în Capitală, cari au refuzat să ocupe 
catedre la lași. Cei ce aveau spital sau laborator în București, cari 
lucrau cu adevărat, ale căror cercetări științifice ar fi suferit prin sta- 
bilirea la laşi, au preferat să nu fle profesori și să-și continue situati- 
unea în Bucureşti. Aceştia nu s2 puteau duce la iaşi, unde lipsa de 
spitale suficiente, lipsa de laboratorii şi servicii de spital nzinstalate 
nu le-ar fi permis să continue lucrările lor științifice“, 

Are complectă dreptate distinsul meu confrate: d-sa repetă după 
trei ani punct cu punct afirmatiunile mele. Documentarea cronicii de 
fntä se întemeiază pe cifre si îndreptățește în totul azi alirmațiunile 
d-sale şi constatările mele din trecut. 

Facultatea de medicină din laşi nu are nici subvanția necesară 
pentru întreţinerea laboratoriilor si clinicilor si nici personalul sufici- 
ent. Voi proba asertlunea mea, comparind-o nu cu alte facultăți din 
străinătate, ci cu facultatea de medicină din București sau cu școala 
superioară de medicină veterinară, 

Pentru cei neobișnuiți cu termenii medicali, mă cred dator să fac 
digresiunea care urmează. 

Medicina se învaţă: 1) la patul bolnavului (în spital), Exame- 
nul bolnavului implică aneori (ar trebul întotdeauna) si cercetări de la- 
borator (analize chimice, examene bacteorologice, anatomo-patologice, 
etc). Aceasta ar constitul partea clinică a studiului medicinei, 2) în 
laboratorii (anatomie, (izlologie, bacteriologie, etc). Aceasta ar for- 
ma partea de experimentare și de verificare a fenomenelor biologice 
normale şi patologica. 

La noi în ţară medicină se mai învaţă şi la cursuri teoretice, s. 
ex. profesorul de patologie internă explică ore întregi elevilor toate 
simptomele tifusului exantematic, sau proiesorul de patologie externă 
toate semnele unei fracturi ale piciorului, le desemnează chiar; cu toate 
acestea elevii, ca să vadă tifusul exantematic sau fractura, trebuesc să 
se ducă la alt proiesor. 

Aceste catedre de teorie care nu au nici un rost sint destinate 
să arăte Europei civilizate că avem profesori mulți şi invätämint sa- 
vant, dar în ceia ce privește profitul pe care-l trage elevul din acest 
invätämint, acest profit este egal cu 0. 

Să vedem solicitudinea arătată clinicilor și laboratoriilor compa- 
rativ la Bucureşti și la lași 

lau catedra de oftalmologie (boale de ochi) din București: 

La capitolul „Materiat* găsim suma de 1.500 lei. 1) 
pentru aceiași catedră la lași, sumă de lei 200. 


1) Pag. 206 din bugetul Ministerului Cultelor si Instrucțiunii Publice. 


m mme 


paa 


Proporția ar fi 1 către 7,5, sau în vorbe, cind lașii cheltuesc 


100, Bucureștii au drept la 750, | 
Dacă diferența în cela ce privește materialul e destul de mare, 


apoi în cela ce privește personalul este formidabilă: Așa pentru Bu 4 
curesti. 1). 1! 
Bucureşti lași | 


1 Asistent cu: .. + + + 
1 » pentru conjuctivitä 


granuionsä cu . . | 
1 » preparator cu + 200 | 
1 Preparator cu . . . 


1 Desenator cu . . . * : 120 
1 Servitor . + 1, + + 


Dur la București pe lingă clinică funcționează și un laborator de 
oftalmologie (sic) 2). 


Laborat, clinicii oftalmologice 


| Labora!, clinicii oftalmolo- 
Bucureşti 


gice din lași 


1 Director cu. . , . + . 100 lunar | 
1 Sef de lucrări cu . . . . ră 

1 Preparator (optic) cu . . 200 „ | 
1 a (cimice) eu. . .200 + | 
1, Laborant | 
11 Persoane | 


In fine în bugetul Eforiei găsim la pag. 47: 
1 Laborant la serviciu! oftalmologic. 


12 Persoane. 


In rezumat, la București o clinică bogată, întreținută de Eforie— 
la care se adaugi un imens personal plătit de Stat—cu un laborator 
special care singur are mai mult personal decit un laborator destinat 
învățămîntului la lași (cum ar fi igiena, bacteriologia) care are și un 
şef de laborator. (Această specie nu există la laşi decit în 3 exem- 
plare pentru toată facultatea de medicină). Are şi 1.500 lei spese de 
material si 12 persoane ocupate numai de fnväfämint. La lași vedem 
200 de lei pentru cheltuali de material (ce-o fi făcînd cu ei?) și cas 
personal : neant. 

Aceasta este situațiunea pentru serviciul de ciinică, 

Să vedem cum se prezintă laboratoarele. 

Vom lua pentru studiul nostru laboratoarele de bacteriologie di 
lași și București: 


2 Pag. 141 din bugetul Ministerului Cultelor şi Instrucțiunii Publice. 
» 140 (jos) , „o 


SOEC MVATANNTOLOS 2 7. O 


1) PERSONAL 
BUCUREŞTI IAȘI 
Institutul «e Patologie si Bacteriologie Laboratorul de B 1 
acterio- 
(pag. 138) logie (pag. 152). 
1 Director >; . , . 1.200 luna i 
A A bei n A T r 1 Director . 100 lunar 
TS + se à : A ea 
Fo SI à Soc n 6: AE = 
e PRES 20 ` 
sisienți . : + +. 290 3 | Asistent 250 lunar 
2 Preparatori . . . . 200 1 2 
ose arhivar . . 180 a pie carenta LS 
Granți i. 5 7. 7 FA | i 
1 Grädinar : : 42 7 © hdi LR aia 
17 = 
| 


De oparte 17 persoane cu 55,410 iei lefuri anuale, 
N 5. PE e zu í (1/5). 
Aceasta numai În ceia ce privește personalul. in ceia ce priveşte: 
„Materialul“ este mult mai frumos. 


lași Bacteriologie 
Lei 4.000 


Bucureşti Bacteriologie (pag. 206) 
Lel 14.500. 


La care se adaugă : 


Subvertia dată de Direcțiunea Generală 
a Serv. Sanitar, pentru prepararea serului 
anti-difteric, (pag. 15). Bugetul Directiu- 
nei G-le Sanitare. 


Lei 30.000, 


De la Eforie (pag. 18). Din capitolul 
36, a cărul formulare mă lasă visător : „Cai, 
hamuri, trăsuri, automobil și întreținerea 
lui precum și întreținerea cailor la Insti- 
tutul Bacteriologic, pentru prepararea se- 
ruriior lei 60.000, 

Cit s'o fi dînd automobilului, cit hamu- 
rilor si cît Institutului, nu se știe ; oficios 
mi s'a spus că 30,000. Eu nu mentionez 
decît: 20,000. 

Ajungem cu modul acesta la suma de: 

64,500 pentru Bucureşti, 


4,000 pentru lași 


Las de oparte, de carece sint numai întimplătoare sumele supli- 
mentare pentru anul acesta pe care le-a primit institutul : 15.000 dela 
Ministerul de Instrucție pentru reparații, 70,000 (zic seapte zeci mii) 


di za SACA A 


292 „a MATA 


anca ie qe ei ape ver ne LR ant pure ex mate dă A 004 eee pete tb 


dial St 24 A 


de la Ministerul de Războiu pentru prepararea vaccinului anti-tific și an- 
ti-holeric,—le las deoparte de oarece sint accidentale. Reţin însă pe cele 
însumate normai în buget. 

Cu un personal numeros și relativ bine plătit, cu o subvenție care 
poate figura chiar alături de subventia unui laborator din Occident, in- 
statat întrun splendid palat cu tot necesarul : gaz, electricitate, gheţă- 
rie, etc, — Doamne ! se poate lucra chiar binișor. 

Pentru a nu fi acuzat de exagerare, lau ciirele din acelaș buget 
al Ministerului Instrucțiunii Publice pe 1916. Facultatea de medicină din 
lași „ca material“ primeşte infinit mai puţin ca similara ei din București, 
dar primeşte mai puțin decit Şcoala veterinară : 


Școala veterinară Bucureşti. Facultatea de medicină din lași. 
„Material“ (pag. 198). „Material“ (pag. 207). 
58.628, 51.831 


Din nou vreau să-mi precizez ideia. 

Nu afirm că suma de 58.629 dați școalei veterinare ar fi prea 
mare. Din contra, este insuficientă. Şcoala veterinară care este una din 
şcoalele noastre superioare cele mai bune, dacă nu cea mai bună, au 
ar putea trăi cu această subventiune, Dacă trăeşte și merge bine, fap- 
tul este datorit inițiativei diferiților ei directori cari în parte au tran- 
sfc-mat şcoala veterinară In uzina producătoare de seruri și vaccinuri, 
uzină care permite întreținerea școalei destinată învățămîntului. 

Se petrece cu şcoala veterinară, ceia ce se petrece ci Labora- 
toarele de Bacterlologie si Medicină Experimentală din Bucureşti, Sub- 
ventia dată de Ministerul Instrucțiunii deși de 2—3 ori mai mare ca 
cea dată laboratoarelor similare din lași, este totuşi insuficientă, Atunci 
aceste laboratoare s'au transiormat în uzine de fabricatiuni de ser și 
de vaccinuri, pe deoparte din cauza lipsei unui institut de sero-vacci- 
nuri, pe de alta din cauza nevoiei de o subvenție mai mare, 

Această transformare justificată în timpuri de războiu mondial, nu 
mai are rostul ei în vreme de pace decit în detrimentul învățămîntului, 

Un laborator destinat învățămîntului mu poate să se transforme 
în uzină de producție de seruri şi vacelnuri decit în detrimentul sco- 
pului pentru care este creat. Totuși situația e astfel în țară la noi că, 
chiar cu acest rizic, dăm toată aprobarea directorilor de laboratoare 
cari au făcut o parte largă uzinei, de oarece era singurul mod de trai. 

In celace privește „Personalul“, primul lucru care iszbeste la ce- 
tirea bugetului, este lipsa pentru Facultatea din lași a „Şefilor de lu- 
crări“. Acești şefi de lucrări (am ocupat eu însumi acest post 10 ani în 
Laboratorul Prof. Cantacuzino la București) constitue adevărata pepi- 
nieră a viitorilor profesori. La laşi sint numai 3, pe cînd la Bucureşti 
fiecare catedră îşi are şi şelul de lucrări—absolut necesar de altmin- 
teri pentru ținerea cursurilor practice. i 

De ce lipsa lor la laşi? lași, tirg sărac fără clientelă ar avea 


iTi 


mm CRONICA _INVAȚTAMINTULUI 293 
mare nevoe de aceste posturi care ar permite tinerilor de valoare și 
de muncă—de © parte să-și adincească cunoştinţele, de alta să poată 
aștepta lucrind, un loc vacant. Din nefericire, jagul mare trecere si ră- 
mine îără şeili de laborator. 

Făcînd bilanțul acestor 3 ani de zile, constatăm faptele următoa- 
re : La facultatea de medicină din lași alocatia bugetară pentru mate- 
rial s'a urcat dela 20.000 în 1913 la 51,000 în 1916. Pentru personal 
aveam un singur $ef de lucrări în 1913—acum avem 3. E de sperat ca 
la finele secolului laşul să aibă ca și Bucureștii cîte un sef de lucrări 
pentru fiecare catedră. 

Simt nevoia să dau o lämurire : Dacă am lua cifrele comparativ 
între Bucureşti şi lași, aceasta n'am fäcut-o cu intenția ca s'arät 
că la Bucureşti se cheltueste prea mult. Eu cred că nici cu fa- 
cultatea din Bucureşti nu se cheltueste cit ar trebui, cilrele citate sint 
uneori just necesare, Scopul meu a iost altul: dacă cu Bucureştiul se 
cheltueste strictul necesar, cu lasul modul de a fi scapă tuturor califi- 
cativelor. Nu pot să-l! compar decit cu modul cum se poartă anume per- 
soane cu 0 rudă săracă, scăpătată şi de care le e rugine,—i se arun- 
că o bucăţică de piine cu rugămintea—care e un ordin—să nu pofteas- 
că la salon. 

Acest mod de a îi a tutulor Guvernelor trecute și viitoare pre- 
zentindu-se ca un lanus cu două fete, una surizătoare și darnică cătră 
Bucureşti, şi alta încruntată și stringindu-şi punga către lași, se pune 
în evidență în mod aproape ironic la capitolul următor : se ştie că mai 
toți profesorii dela ambele facultăți primesc o mică diurnä care este în 
general pentru lași de una sută lel—ca un fel de recompensă pentru 
timpul ce-l petrec cu administrarea laboratorului. Pentru lași, cum am 
spus, este de una sută lei (afară de catedra de medicină legală care pri- 
meste două sute de lel), Pentru București fantezia cea mal orientală 
prezidă la distribuirea acestor diurne : în afară de două diurne mari care 
sint obligatorii pentru Stat—de oarece titularii lor sînt aduși în con- 
diții speciale și de care nu avem să ne ocupăm, celelalte diurne sint 
distribuite în modul următor : Unii dintre directorii de laboratoare pri- 
mesc 300 de lei lunar, alţii 200 și alţii sint tratați ca niște simpli ie- 
geni și primesc ca si noi numal cîte 100 lei. Criteriul nu este nici ve- 
chimea, nici faptul că nu fac clientelă, ci numai fantezia. 

Dar ca să nu lungesc inutil acest articol a cărul sancțiune prac- 
tică va fi egală cu trecerea pe care o are lașul faţă de toate guver- 
nele, adică se va apropia de valorile pe care matematicianii le desem- 
neazä mal mici decit zero,—îl voi isprăvi cu aceleași cuvinte cu care 
am încheiat precedentul și cu care probabil vai încheia viltorul dacă 
voi mai avea ocazia să-l mal scriu : 

Ori statul se decide să facă sacrificiile necesare pentru a 
întreține o Facultate de medicină la lași, ori în caz contrar, să o su- 
prime. Aceasta ar fi o atitudine ferm bărbătească, şi cred că ar fi mo- 
mentul să încetăm cu ficțiunile, 

Dr. AL. Slătineanu 


CRONICA ARTISTICĂ 


Salonul oficial: Strimbu—Gropeanu—Mario Ledda 


Cititorule, vâăzut-ai poate vreodată, pe șesul intins al Biräganu- 
ui, fatr'o zi sură de vară sirăpunsă de argija cumplită a sosrelul, un 
tren lung, un tren nesfirsit de marfă, remorcat cu indiierență de o lo- 
comotivé învechită şi greoae, care visează totuși la tovărăşii mai bune... 

Ai văzut, desigur. 

Ei bine, cam aşa e salonul oticlal în frunte cu Costin Petrescu. 

Am vorbii rău fa numărul trecut de expoziţia Tinerimii Artistica. 
Sint pe punciul să o regret. Salonul olicial nu e numai mediocru, ca 
mai toate manilestăriie artistice purlind pecetea oficialități, salonul ofi- 
cial e dureros. Niciodată n'am văzut mai multă hizenie, mai multă tur- 
pitudine colorată etalatä cu atita sans-gtne regustoresc. Tirgu! Moşi- 
lor, cu bucuriile lui populare, si Salonul oficial! sint contimporane ; îi 
despart doar cîțiva kilomelri, şi unele calități de sinceritate şi voioşie 
«are cinstesc pe cel dintâi, In ce ne priveşte, dacă am crede un sin- 
gur minut că aici se altă expresia actuală s picturii tinere rominegti, am 
ruga slăruitor Ministerul să închidă şcoalele de Belle-Arte. 

De altle! vinovaţi nu stat atit nefericiţii expozanii, cit membrii juriu- 
lui examinator. lotro ţară constituțională şi democratică, cum € a noas- 
trä, şi în lipse unei prohibijiuni legale speciale, este îngăduit oricărui 
„cetățean să mizyéleascà o pinză întrun fel seu altul; acest vițiu anodin 
n'ar deveni ingrijitor decit printr'o exegerată răspindire, Dar nu este 
Aogăduit, și nu poate fi îngăduit cu nici un chip, unui juriu de profe- 
sori sau de profesionişti să patroneze o exhibiție de lenjuri murdare și 
să învestească cu caracterul publicităţii oliciale o artă care nu poate fi 
„decit privată și care trebue să rămle privată. 


VER. UOR ” 


ne mea pe t eer port t ortt aa siana 


ŞI pe urmă este o nedreptate care se face lui Teişanu, lui Stoe- 
nescu, lui Poitevin, lui Stoica, şi chiar tinerilor Bulgäras si lonescu- 
Doru; o nedreptate impotriva căreia protestez! De ce această vecină- 
tate compromifälosre pentru nişte artişti cinstiți si serioşi, cărora ero- 


rile prezente nu le pot ridica nici talentul şi nici probitatea?... Patro- 
neze d. Costin Petrescu acest convoiu de nechemali, faţă de care e cul- 


pabil de o îndoită toleranță : ca profesor si ca membru al juriului. Cei- 


jalți să poarte aiurea rodul muncii lor, intro expoziţie modestă, neofi- 
cială, fără medalii şi fără juriu, 


Am spus si repetăm că Eustațiu Stoenescu nu reprezintă pentru 
noi o formulă artistică definitivă. Prea interesant ca meserie, ca abi- 
Htate tehnică, el n'a izbutit încă să-și creeze o personalitate proprie. O 
mină așa de viguroasă ar da lucruri de un alt infeles în siujba unui 
ochiu liber şi a unei concepliuni originale, Portretul D-rei E. D. are 
desigur multă eleganţă; echilibrul corpului e plăcut, privirea sigură; 
nuanta e precisă şi sobră, dar subiectul e prezentat cu pretiozitatea a- 
ceia de său gust care a împiedecat pe La Gandara și pe Boidini să ai- 
bă locul lor în galeria portrelistiior adevärati,—Preferäm portretul d-lui 
lon Grädisteanu, toate asemuitor şi de o psichologie justă. Este o 
bucală cn solide calităţi, în care observalia pătrunzătoare a modelului 
şi humori cel mai strèvez u se unesc într'o redare puternică si sinceră, 
in ciipe'e sale fericite, Stoenescu aduce o notă nouă în pictura fromt- 
nzazcă : el știe să pre o idee în fiecare creație a sa, Nu știu încă dacă 
sintem în faja unui inte'eclual care se exprimă prin culoare, sau a u- 
pui instinctiv cae vede dincolo de zare,—destul că cutare sau cutare 
operă a sa, după ce atrage ochiul, invită la gindit, 

Alături de pictura aceasta bogată şi caldă, în care învățătura mi- 
eştrilor mari se răsiringe ca o rezonanță ademenitoare (cind penelul ar- 
Üistului nu se cuiundă in orgia pastizei), arta oflelalä a d-lui Costin Pe- 
frescu e intxpresivă și rece ca un cadavru. Portretele d-lor Dr. Anghe- 
escu şi Dimitrie Dobrescu se vor odihni desigur nesupărate în vreu- 

nul din «diliciile publice zle Capitalei Rominiei, perpetuind amintirea a- 
cesior oomeni de bine, dar ele ar li putul, tot așa de firesec—dacă n'ar 
fi snacrcnismul costumului medern—iua loc în sala Muzeului Britanic 
unde te Ingiruesc in sictiuul vopsite mumille uscate şi mute ale celor 
ce-au fost cindva faraonii Ezip:ulu! trulaş... Tot aşa de seci sint şi 
peisagitie aicstui astist; nici lumină, nici aer, nici culoare, nici umbră, 
nimic, nimi:, nimic. O semnătură și atita tot, 

Nu e momentul să vă spun acum tot binele pe care-l gindesc des- 
pre Teisanu. Şi nu e momentul, pentrucä în expoziţia aceasta el se pre- 
zirtă numal cu prea puţine din operele sale, şi nu din cele mai alese, 
Interiorul, în care un trup delicat şi nervos da femee sa räsfaj peca- 


296 VIAŢA ROMINEASCĂ 


napeaus galbenă cu florile mari albastre,—peisagiul oval, unde nori ca- 
pritiogi se destramă deasupra unui pile de verdeață, sint desigur bu- 
câți atrăgătoare care n'au costat prea mult fanteziei inaripate a artistului. 
Ce păcat—şi vina e numai a noastră—că n'am spus cu prilejul expozi- 
tici personale de astă iarnă ce poet delicat și ce colorist iscusit e Tei- 
şanu. Erau acolo unele bucăţi încintătoare, de o invenţiune ingeni- 
oasă şi totuși firaască, executate cu grație și cu avint, care dovedeau 
că pictura decorativă are la noi un reprezentant ales. Ag fi putut vor- 
bi alunci şi de unele cusururi ale lui Teisanu—insuficientä indicație a 
planurilor citeodatä, anatomie ușurică alteori—dar scume prea tirziu, nu 
e aşa? 

Bulgäras e bine inzestrat. Imi plac mult florile lui decimp; pre- 
zentarea € interesantă, şi armonia depiină deşi potolită a culorilor e 
foarte izbutită, Privirea Lucreţiei mă lasă rece, iat micii Danielopolu 
sint lucraţi cam uşurel, Restul fără înțeles şi fără insemnätate, 

lonescu Doru tăgăduește mult. Atit Apusul de soare şi Turnul 
lui Țepeș, cit mai cu seamă celelalte pinze expuse în sala de jos æ In- 
dependenței Romine dovedesc o viziune personală, şi o factură căreia 
nu-i lipseşte nici îndrăzneala şi nici adevărul. Ar trebui totuși mai pu- 
țină străduință după originalitate cu orice preț, si mai multă aplicație 
constilncioasä în redarea impresiei sincere. Numai așa se ridică cineva 
la arta adevărată. 

Poitevin nu e mes fericit cu picturile din anul acesta. Şi Plaja 
de la Mamaia şi celelalte pinze expuse ne fac să ne pindim cu re- 
gret la frumosul peisagiu de pe valea Siretului din colecţia d-lui Ema- 
nuel Ciomac. In schimb apele tari sînt remarcabile, Pentru cei care 
inteleg rostul valorilor precise într'un desen, Piaţa Sfintului Anton din 
Bucureşti şi cele două vederi din Veneţia, cu No. 289 şi 292, sint cit 
se poate de interesante; iar iubitorii umbrelor luminoase și calde vor 
privi maltă vreme si nu vor pătâsi decit cu regret Casa Desdemona, 
o mică minune de pricepere şi de realizare artistică, 

Ce departe de Poitevin, ca putere de impresie, sint pinzele lui 
Dărăscu : Cafeneaua Florian din Veneţia si vederila din Turtucaia. Nu 
se poate mai puţină Intelegere a luminii și a contrastului diatre lumină 
şi umbră. Aţi privit Veneţia cu ochelari de soare, d-le Dărăscu! 

Stoica ne deprinsese cu lucruri mai bune. Tripticul consacrat lui 
Petru Rareş e remarcabil pe alocurea prin siguranța şi soliditatea dese- 


nului ; deplorăm însă insuliciența culorii ; artistul abuzează de unele nu- 
ante move și liliachii, care alterează cu totul culoarea locală a pinze- 
lor sale, 


Pictura d-lui Titus Alexandrescu e ignobilă. Cao bună găină 
burgheză, care-și dă în fiece zi tributul ovoidal în schimbul gräuntelor 
pe care le înghite, acest domn sucretează pentru salonul fiecărui an cite 


| a on o va ia Na t de aur d-lui Titus Ale 
_ xandrescu, 


Enr 
— 


ee poor ay Juriul s'a pre- 


Neertată räutate ! 

Dintre desenuri, alături de apele tari ale lul Poitevin, se remarcă de 
la prima privire studiile de animale semnate de Jon Protopopescu: un 
cap de bou, și mai multe siluete de cai, de o putere de expresie puțin 
comună. Cela ce surprinde plăcut în mediul acesta neserios și vulgar 
e desenul prob al artistului și grija lui de a surprinde trăsătura carac- 
teristică, singura în stare să redee viaţa sufletească a modelului. De- 
senatorul a priceput că maestrul cel mare e natura; cu simțul real al 
formei afirmat În unele sculpturi pe care | le cunoaștem, şi condus de 
acest adevăr, Protopopescu nu va putea trece multă vreme neobservat, 

Ni s'a vorbit mult bine de Negoşianu. Portretele pe care le ex- 
pune nu justifică decit în parte aprecierile pe care le-am auzit, Portre” 
tul e un gen dificil şi pretentios. El cere pe lingă uşurinţă în redarea 
expresiei asemuitoare—ceia ce e mai mult scinteerea primel impresiuni— 


“şi grija acela nestirşită a „fini“-ului care pune în privire şi în trăsuri 


a Să Ai MGA (paie e rh dp personne îi de cena 


+ 


reflexul Insusl al vieţii surprins într'o adincă contemplatie a modelului; 


aşa dar calităţi de spontaneitate şi de răbdare, calități de meserie şi de 
inteligenţă... 
Aşteptăm altăceva dela d-ta, d-le Negogianu, 


Intre sculplutile expuse, o admirabilă bucată este desigur Nar- 
cis-ul lui Gheorghe Stănescu. „lubitorul de el insuşi* e redat cu jus- 
tejä şi vigoare: frumos şi impasibil ca un Olimpian, el se stringe în 
lumea lui lăuntrică în care îşi ajunge. Nu avem destule cuvinte de 
laudă pentru atitudinea aceasta de orgolioasă reculegere cit se poate 
de suggestivă, şi de asemeni pentru factura simplă şi robustă care rea- 


_ Hzează ideia, 


Foarte drăgălaş şi plin de poezie, Capul de expresie expus de Boam- 
bă sub No. 309. Orfanul şi celelalte bucăţi ale acelulaşi artist dove- 


„desc însușiri reale. Remarc de asemeni Muzica şi Scrumiera lui Fer- 


„rari, rezervistul lui Han, nudul lui Hette, Sint lucruri mărunte desigur, 
dar ele | oarecare înţelegere, din care vrem să scoatem o făgădu- 
ială pentru viitor. Savargin expune un remarcabil cap de ginditor. 
Mățăuanu în care se puneau atitea speranțe se imobilizează intr'o artă 
funerară fără expresie şi fără avint pe cure nu putem să o admitem. 
Portretul Reginei, medalion, şi celelaite, sint citeva eşantioane de plas- 


mO O e a INI 


x; nici rău şi nici bine. E 
Despre Filip Marin nu se poste spune o 
sculptura unui anonim care-şi cunoaşte meseria ; aşa dar indicată pen 
tru colecţiile statului. 
` Trebue totuși să recunoaştem că în general sculptura se ba p 
mai onorabil decit pictura. Aceasta din it în pra % Sr pa 
asă: i şcolari. 
sus făcute, e pur şi simplu odioasă: o expoziţie re E 
fanatori. E un rezultat pe care trebue să şi-l Impute j 
ti où lui de seriozitate şi de discernămint a indepärtat pe toți 
il care se respectă. 
re ce ne intristează peste măsură e că toţi aceşti ragaie 
toți Buneştii, tofi Constantineştii acopăr cu divagatiunile lor panou! 
cate maschează cea mai curată glorie rominească, 
fară | : 
ta po ți îngăduit celui dintäi venit să stea cu spatele la Gti- 
gorescu. 
* > 


In lumina parcimonicasă și neprielnicä a unei absurde prăvălii i 
vreesti, /polit Strimbu expune 100 de pinze destul ce veti Sar 
ect—peisagil, flori, nuduri, scene din viața burgheză—și foa 
= Te ai e mat mult defavorabită. Numai atit? E în. 
trebarea firească pe care şi-o pun toji aceia care poenae prima pa 
an creditul acordat artistului In așteptarea unei manijestări a k ri sé 
expozitie proprie e un a de ME A'a eraltatelor obtinute: ine 

L a convingerilor cistiga t $ 
ga sri trebue A e liniştit acasă şi să ne lese în pace ke 4 
noi. Strimbu ştie desigur lucrul acesta. Si dacă expune topap, ‘ai 
oare cu gindul să ne mărturiseasză această pat să à ea ` 
ceastă pretimpurie neputinţă P... Am vrea să credem c rr 124 

Ipolit Strimbu are desigur incontestabile Insusiri. : $ Ayet 
seneze bine, ciné vrea, şi ştie să așeze personagihe tu p og + a 
rost ;—după acela, şi asta e © prețioasă calitate, Strimbu es Das 
torii noştri unul dintre puţinii care-și dau socoteală de sers san 
Sint inexplicabile de aceia pentru noi multe din pres $ a a 
data aceasta, care m'au nici lumină și miel spațiu, € ap aa 
se aerul acela străveziu cate aşează lucrurile la lucul lo ee maté 
țiecăruia valoarea şi înţelesul! lui, Priviţi Vederile din ie x per 
tolul din Bran, priviţi nudut dela No. 82 (o fernee int pe ah 
van, iar In fund pe perete o scoarți veche cu nuanţe po ms 
‘vrea să Insemne pictura aceasta plată şi opacă, ce vrea să ne = 
cu seamă culoarea meschinà și murdară—să mă erte d, rss 
așa e—care plerde nodul acela aşa de interesant ca desen id seat 
pel.. Cea mai prețioasă dintre Insugirite lui Strimbu să fi see 
efemeră 7... Mi-aduc aminte de une'e capete de fală ere A pr 
figură, de o sinceritate şi de o culoare cu totul aitale 


e ini a > IRIS AT TE TER A 299 


care ni se arată astăzi. De această tradiție onorabilă st 
mai prea puţine din plnzele | sint demne nu- 


expuse în Calea Victoriei. Deosebesc mal 
cu seamă Fetele lucrind (No. 93), o bucată Incintätoare prin lumina 
vie și mobilă care înobilează totul, şi Lăptăresele, pinză impresionantă 
tari region né. a culorilor şi prin calitatea luminii filtrate 
printre arborii aleli pline de umbră... Sint lucruri prea f 

arată că Strimbu are două măsuri: u x E miel 


na cind lucrează pentru multämi- 
rea lui, alta cind produce pentru publicul cumpărător. 


Publicul se va răzbuna făcindu-se că nu "nţelege ironia. 
LA 


In sala de jos a Independenței Romine, d. Mario Ledda, un stră- 
in poposit—mi se spune—de puțină vreme printre noi, adresează pă- 
mintului rominesc, scâldat în lunile acestea glorioase de o lumină su- 
soră cu cea din țara sa de baștină, un omagiu a cărui intenție nu e lip- 
sită de delicateță. Publicul a facut o primire curtenitoare impresiunilor 
pe care f le-au suggerat d-lui Ledda casele noastre de țară albe şi cins- 
tie, Imprejmuite de o proaspătă pajiște verde care nu poale lăsa indi- 
ierent nici pe cel mai blajin dintre vegetarieni. Dintre portrete capu! 
de copil cu ochii umezi, pe care l-a reținut un amator avizat, d. Pariano, 
e pur şi simplu delicios, 

Măgulit şi mişcat, nof am trecut incetisor prin fața pinzelor a- 
<estora, visind la Italia dumnezeiască, și cătind In minte un pictor romin 
care să-i întoarcă politela pe care ne-a făcut-o d. Ledda, 


+ 


O nontate plăcută, și o îndoită noutate. Cam în acelaş timp a- 
fige strigătoare au anunțat Bucureştenilor că au sosit din Paris un mare 
transport de articole de modă pentru cunoscutul magazin Au bon Goût, 
şi d. Oropeanu, pictorul, cu cele din urmă impresii de pe Marna. 

N'am fost incă la Au bon Godf—o mărturisesc cu oarecare con- 
iuziune—dar am fost la Marna, 

Tin să recunosc din primul moment că d. Gropeanu è negustor 
cinstit. Onestitatea cea mai simplă i-a interzis să ne arate lupte la care 
ma azistat—cum sa intimplat cun predecesor al d-sale pe cimpiile glo- 
sioase care a cucerit Bucureştii cu şarjele sale de culrassieri strălucitori— 
nu, d. Gropeanu a făcut ceja ce se chiamă peisagiu istoric pentru u- 
zul acelora pe care-i torturează nostalgia depărtărilor epice; asta justi- 
fică desigur culoarea irealà şi ternă, ciudată și nouă, care face de nere- 
cunoscut colinele acestea blinde și riante care înalță spre cel mai dulce 
dintre ceruri o vegetație luxuriantă și subtilă, o arhitectură grațioasă şi 
#veltä cum nu sînt altele... 


Ce dragi ne erau şi nouă locurile acestea neuitate!... 


Eugen Crăciun. 


Recenzii 


— 


Moldovanu. Negufitorul 

Pica Steinberg. Bucureşti. 1916. 
Nu citisem până acum nimic din în- 
cercările In proză ale poctului in care 
acum cifiva ani d. Dragomirescu, cu 
cunoscuta lui porpant vedea ună 

viitorului. 

binare la in acest volum 
' care autorul le numește „povestiri 
trăite gi inchipulte” cu tot cuprinsul 
lor variat (Neguţitorul de arome e o 
evocare istorică, Portretul necunoscu- 
tului şi Femeia albă sint fantezii sim- 
boliste, Marmorina € 0 fantezie maca- 
bră, Domnul baron şi Goangă ingira- 
rarea unor fapte diverse) au ceva co- 
mun: nici o figură vie, nici o fiziono- 
mic individuală nu se desprinde din 
ele. inaintea noastră nu defilează decit 
fantoge gi umbre ale căror gesturi deş- 


teaptă putin interes şi pe care le ur- . 


märim cu răceală sau cu indiferență... 

Căci nu avem aface cu un scriitor 
obiectiv care ştie să observe şi să 
creeze viața ci cu un subiectiv, cu un 
liric care compune şi imaginează situ- 
aţii, colorindu-le cu senzibilitatea lui. 

M 
ticială, faişă şi cind d. 
Sape Incoarcs să fie spiritual nu reu- 
geste să evite vulgaritatea. 

Ascultati acest dialog intre un cava- 
ler şi o domnişoară din societatea In- 
naitä a Siănicului : 

„intradevăr dudue agi dori mult 


cuceresc mina... Mă atrage gro- 
er gr dumitale care numai bine 
mi-ar acoperi datoriils. j 

Si apoi domnişoară Demonico, ași 
vrea să dau o lecţie imbecililor mei de 
prieteni, care nu sint In stare să prin- 
dă în lat o vrabie ca dumneata... ln- 
să, de oarece nu-mi placi de loc, fi- 
indcă ești orfană de duh și väđuvä de 
suflet, părăsesc deocamdată planul mea, 

eptind până te vei mărita. 
pr domnişoară Flirt, câ mă in- 
scriu în frunte pe lista amanţilor du= 
mitale…. 

— Te stătuesc, domnule Don Juan- 
Tălpeanu, să renunfi şi la asta, Na 


cred să-mi placi nici cind voi fi mä- ` 


x iri- 

“ritatä, fiindcă eşti sclivisit ca un tri 

zer şi... mă trăzneşte apom a odi- 

colon prost, cumpărat cu litru 
Protestai energic:—Nu sinteti de- 
rinsă, fragedă făptură—e 

Guerin a 25 lei eve ba erp 

i am In ţara romineasc 

PA var ări d-tale e de vină. 

talpa d-tale... 

—— Eu totuşi, scumpă aristocrată, 

sint indulgent si vă ert defectele rés 

pe care le cunosc din intormatiuni 

time, bine plătite... cu toate că ştiţi a- 

tit de magistrai să le ascundeţi.- 


mi Le _______ RECENZII 


— Mişel! Canalle 1... mi-a intors spa- 
tele si a plecat furioasă“, 

Motivul dominant at acestor poves- 
tiri e dragostea și peate toate plutes- 
te un erotism sensual de o esență in- 
ferioară şi comună manifestat în decla- 
maţii romantice sau In efuziuni lirice 
de un must dubios, în felul acestora: 
„V'ați intrebat vreodată peatruce fe- 
meile sint mai frumoasa primăvara ? 

Sub horbotele și mătăsurile subțiri 
ce le Inväluesc trupul, singele svic- 
meşte inferbintat şi tinăr, alungat fn 
curgerea-i repede si sănătoasă de in- 
demnul iubirii,  Mersule mai mlădios, 
pasul mai voinic, cu toată desmerda- 
rea ce-o ascunde în umblet, umerii 
tresar catiielați și trandafirii sub să- 
rutarea luminii, sinii se umilă ritmic 
şi bogat; lar privirile ard pătimaşe, 
prelungi, mistuitoare... 

Priveşte-o! E frumoasă si tinără, 
Priveşte-o bine, şi înţelege ritmul ca- 
re-0 duce, valul care-o plimbă, setea 
care-o mistue,—apropie-te în tăcere şi 
infräteste cintecul pașilor tăi în caden- 
fa micilor pantofi şi astfel, tovarășul 
ti fii.. Eşti un necunoscut? Ce-ti 
pasă! Acesta-i prețul tău şi chezäsia 
biruintii tale, etc.*. 

Din cele 15 povestiri si schițe ale 
volumului, abia dacă am putut desco- 
peri intruna, „Invitaţie la vals”, cite- 
va trăsături adevărate de psihologie 
feminină. 

ŞI stilul afectat si preţios al d-lui 
Moldovanu nu poate salva banalitatea 
şi lipsa de adincime a fondului, 

. 


Şerban Tassianu. Cartea orelor, 
Versuri şi proză. Bucureşti. 19/6. 

După cum s'a observat şi altă dată 
în această revistă, alături de o poe- 
zie patriotică care In retorismul ciso- 
nor şi nu odată fals, incearcă să In- 
trupeze avintul războinic şi coarda na- 
țională, a apărut la orizon în timpul 
din urmă o literatură interioară, deca- 
dentă şi pornogratică, ca un reflex fa- 


tal al descompunerii morale în care se 
află cea mai mare parte din pătura 
noastră orășencască, acea a capitalei 
in deosebi, 

Imbogăţită frä muncă şi ades prin 
mijloace ilicite, ducind un trai trindav, 
avidă de lux şi tot ce e strălucire a- 
parentă, plină de apetituri, lipsită cu 
totul în materialismul el cras de viață 
interioară, incapabilă de orice avint i= 
deal şi de orice preocupare mai Inaltă, 
juissind numai n chip inferior si gro- 
soian, această pătură simte nevoia 
excitaţiilor.,. 

Nu e desigur o intimplare că d. Ma- 
cedonski care dispäruse din circula= 
tie si părea cu totul uitat, a reinvlat 
(pentru a citea oară?) în acest mo- 
ment tulbure şi una din revistele cele 
mai răspindite si mai docile suggesti- 
ilor publicului, dă la lumină alături de 
versuri războinice și de grave pagini 
etico-pedapgogice, poemul său filoso- 
fico-poetic ,Thallassa”, op în care e 
evocat cu un mare lux de detalii ac- 
tul sexual intr'o cinică, desosperată şi 
senilă apoteoză, 

Nu ştiu dacă d. Tassianu face parte 
dintre discipolii care foicsc în jurul 
maestrului consacrindu-i celebritatea 
cu ditirambice laude. 

Versurile şi proza sa, glorificare 4 
torții, rutului şi voluptätil, aparțin insă 
acoluiaş gen. 

lată citeva versuri caracteristice: 

Căci astăzi parcă gura ta nu minto, 

In ochiul tău aprins de isterie, 

In risul tău nebun plin de beție, 

Îţi cintă poftele din trup şi minte. 

Intr'una din povestirile sale, ,Petra*, 
un tinăr boier seduce o fată de țăran 
fntr'un car cu bol, în urma unor de- 
claraţii de felul acesteia: „Eşti ca o 
floare albă crescută In arșița mirigte- 
lor goûle, eşti ca o făclie aprinsă, tu 
eşti mireasa cimpului și gura ta tăiată 
in jos, intr'o pornire amară, să ţi-o 
sărut şi să ţi-o....* ete.. 

lu „Poveste păgină“ autorul zugră- 


'veşte senzualitatea bestială a vremi- 
lor preistorice, iar in „Ultima sară a 
lui Epicur“ acea rafinată a decadenfei 
helene, Filozoful imbătrinit asistă la 
orgiile Leonifiei, „curtezana rogcatä*, 
si ale tinărului Metrodor, contemplind 
„leganarea celor două trupuri, unul cu 
muşchii de bronz, altul cald de felină“. 

Si din nefericire acest debutant au 
e cu totul lipsit de talent... Dacă ver- 
surile sale reci şi banale nu au nimic 
personal, citeva schiţe istorice ca: Po- 
vestea Mitrofanei, Cucoana Marghioa- 
la sint scrise cu umor şi arată oare- 
cart intuiţie a trecutului, 

0. B. 
.. - 

Alex. Lipădatu. Un mânunchiu 
cercetări istorice. Bucureşti, 1915. Un 
yolum 173 pag. Lei 2. 

Sub titlul de mai sus, d. Läpédatu 
a reunit o scrie dé 14 articole publi- 
cate la curs de 10 ani, prin diferite 
reviste, Acolo unde timpul și cercetä- 
rile ulterioare au impus vre-o schim- 
bare, autorul a adăugat mici post- 
scripte. Articolele au conţinut foarte 
diferit: unul se referă la tradiţie, alteia 
la religie, la şcoli, meşteri, artă, etc, 
Dau ca exemplu intäiul articol, întitulat 
„Marghita Doumna Negrului-voivod*. 
El pomeste dela 2 documente din tim- 
pul lui C, Şerban-Basarab (1654-56), 
pe temelul cărora biserica catolică din 
Clungul Munteniei işi intăreşte dreptul 
de stäpinire asupra locului vechiului 
„Cloşter” deacolo. Ele sint cele mai 
vechi izvoare care ne transmit tradiţia 
orală ce leagă Intemeierea Cloșterului 
de vremea lui Negru-Vodă, fiind, atri- 
buită intemeierea, soției acestuia, Mar- 
ghita (Margareta), e catolică. 

Autorul explică fn chipul următor 
formarea tradiţiei. In Moldova au fost 
2 doamne: mama lui Petru Muşat şi 
o soție a lui Alex. cel Bun, amindouă 
catolice şi numite „Margareta“; ele au 
intemeiat biserici catoiice in Siret şi 
Baia, după reacţiunea ortodoxă din tim- 
pul lui Coriatorici; ştirea despre a- 


ceste protectoare ale catolicismului a 
trecut gi la călugării catolici din C- 
Lung; ei vor fi atribuit Intemeierea 
Cloşterului tot unei Marghete vechi à 
lui Negru-Vodă, și de la èi à luat-o 
poporul. Closterul datează probabil din 
secolul al XII-lea cind Teutonii din țara 
Birsei au intărit cu cetăţi trecătoarea 
Branului. 

Celelalte articole prezintă cam ace- 
las interes de specialitate. 

-. 


A. Negulescu (Căpitan de marină). 
Războiul sub apă, Bucureşti, 1915. 1 leu. 

E o cărticică de 84 de pagini, scrisă 
pe Înţelesul tuturor, cu scopul foarte 
nobil: de a deştepta interes pentru ma- 
rină In toate straturile societăţii noastre 
şi de a contribui cu venitul pe care” 
l-ar aduce această carte, la sporirea 
totei nationale. 

D, Negulescu a reușit să facă inade- 
văr Intelese pentru cel mai profan știu- 
tor de carte probleme foarte grele de 
ale navigației şi luptei subt apă şi incă 
în aşa chip, că plăcerea de a ceti și 
curiozitatea de a mai şti ceva nou se 
menţin până la stirgit. Așa se şi explică 
repedea răspindire a primei ediţii. D-sa 
incepe cu un scurt istoric al navigaţiei 
şi luptelor pe mare, 

Apoi se ocupă de torpilă, arma per- 
fidă şi lașă, dar cea mal cumplită, pe 
care o pot avea gi statele sărace. In fine 
de submarin: de forma lui cea mai po- 
trivită pentru a invinge rezistența apei; 
de chipul cum se afundä şi se mișcă 
după voie; de stabilitatea vasului, de 
orientarea lui sub apă, de traiul (res- 
pirația) oamenilor care-l servesc, de 
pericolele, armamentul și modul de 
luptă al submarinului, 

v. D. 
.. 

T. Palade. Cind s-a scris întăi ro- 
mineşte ? lași, 1916, 8,27 pag., prețul 
75 bani, Extras din revista Arhiva, vol. 
XXVI. 

Avem indicațiuni că s-a scris romi- 
neste incă in secolul XV. Astfel in in- 
ventarul de documente din arhiva re- 


gală din Cracovia, făcut pe vremea re- 
gelul polon loan Sobieski, este notat 
că un document pierdut, datini din 1464, 
ar fi fost idiomate valachico scriptus, 
Jar pe copiea latinească a jurămintului 
omagial fâcut de Ştefan cel Mara Jui 
Cazimir, regele Poloniei, in 14894, este 
notat cå acel jurâmint ex vafachico in 
latinum versa est, 

Din secolul al XVI posedăm mat ales 
texte religioase, Aparitica textelor re- 
ligioase rominești se explica pâna a- 
cuma ca fiind datorită după unii, pro- 
păgandei reformate, luterano-calvine 
oti husite, după alţii propagandei ta- 
tolice, 

Di Palade arată că propagandele ci- 
tate ah dat numa! un impuls pentru in- 
trebuinţarea limbii romine în scria, ca- 
tuza adevărată fiind trébuinta sufletens- 
că ce aŭ avut-o Roimninii de ase ruga 
lui Dumnezeă in limba lor. (in acest 
chip se explică apariţiea textelor na- 
tionale religioase la toate popoarele 
Europe), 

Punctul de vedere din care s-a pus 
DI Palade mi se pare just. 

P, G. 
+. 

Preotul Dr, Alexandru Cziple. Do- 
cumente privitoare la Episcopia din Ma- 
ramureș. Analele Academici Mem. sec, 
istorice tom. XXXVMI. Bucureşti, 1916, 
128 pagini, 

Sint o serie de documente din ar- 
hiva comitatului din Sighet, pe care 
autorul le-a scos la iveală cu credinţa 
modestă, că vor folosi istoricilor la |f- 
murirea inceputurilor şi trecutului bi- 
sericei maramureșene, Deşi pomeniri 
despre biserica marmmuresand apar @- 
dată cu anul 1354, cind e pomenit fn- 
tro diplomă preotul Mirislău, nu se 
poate vorbi de o organizaţie până la 
finete secolului al 14-lea din cauza per- 
secuțiilor catolice, Cel dintăiu semn de 
ierarhic stabilită apare odată cu cererea 
a 2 voivozi din Maramureș, Batiţă și 
Drag, câtre Patriarhul Anton din Con- 


EEE a Dat BARI Id PE |. 


stantinopol In anul 1391, ca să le ridi- 
ce mânăstirea din Peri la rangul de 
stavropighis. 

Ceia ce autorul n'a observat este a- 
plecarea și acestei biserici a unui alt 
ram rorminesc direct către inalta patri- 
arhie ; inlâturarea deci a unei autori- 
tăți religioase Dulpărești sau mai ales 
sSirbésti ca intermediară, 

O tendinţă iz Romini de a căuta spri- 
jin la suprema autoritate, care ar ve- 
ni În sprijinul teoriei celor dintâi legă- 
turi ale bisericilor romineşti din Prin- 
cipate cu patriarhia constantinopoli- 
tană. 

Am inzistat asupra inceputurilor, pen 
trucă ele prezintă în deobşte mai mul- 
ti buportanţă asucind lumină nouă sau 
răsturnind teorii vechi, 

„Litarile patriarhului Antonit" dela 
1391 constitue cel dintiiu document din 
colecție ; a fost publicat si de Mihalyi 
în „Diplome maramureşene*, Următoa- 
role reapâr în secolul al XV-lea ln a- 
proape un veac după primul si inscam- 
nă uiferite momente istorice aie bise= 
ricei maramureșene, care sint enunțate 
şPn „notițele introductive“ din capul 
colecției, 

Siat în număr de 117, dintre care 4 
din secolul al 15-lea, 1 din secolul al 
16-ka, restul din secolul al 17-lea şi 
al |S-lea; seria senchté cu un docti- 
ment de interes local al egumenului 
din Putna Gin anul 175, 

Sint în limba latină sau maghiară; 
ultimele insolite de o traducere folosi- 
toare pentru orice publicație in afara 
granițelor Ungariei. Un index Alfabetic 
ar fi ușurat intrebuințarea colecţiei, 

Lucrarea s'a pâsit de interes fiind 
publicată de Academie, pe care o cu- 
noaştem credincioasă tradiţiei de a spri- 
jial pe scriitorii ardeleni. Aceștia ar 
trebui să se conformeze pecit mai 
mult limbii rominesti oficiale şi juste 
pentru a se'nlătura definitiv forme In- 
că locale, dintre care unele ar friza u- 
neori chlar greșelile gramaticale, 


PER SOUTIEN Mt ad ad: e d m bca ir ce m RE i i O 
` i A Dry Á 
304 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In lucrarea de faţă: ,indestuliti® (p. 
2), „funcţii episcopeşti” (p. 3), ,inge- 
rența“ (p. 7), „în urmare“ loc de „ca 
urmare“ (p. 24), ,naturelul" (?) (p. 26), 
„conclus“ loc de ,conciusiune* (p. 27), 
„admonieze (p. 32) şi altele. 


> 
s, 

Ştiinţa pentru toți, Noua bibliotecă 
de vulgarizare a ştiinții apare sub di- 
recțiunta harnicului propagator a ct- 
noştințelor pozitive, d. Victor Anestin, 
şi é destinată marelui public cetitor, 
pentru care deșteptarea interesului co- 
re oarecare artificii şi mai ales impru- 
mutarea formei povestitorilor. Până a- 
cum au apărut 5 numere, din care do- 
uă despre Eroi ai Științii (Viaţa şi in- 
renfiunile Ini Edison şi Viaja cismaru- 
tui naturalist Tom Edvard) m ambele 
volumaşe se schițează și viața altor i- 
luștri apostoli ai știinţii (Faraday, 
Franklin, Fabre, etc)—Citeva poves- 
tiri despre obiceiurile unor animale cu 
prinde No, 2 (Din viața și obicelurite 
animalelor) povestiri interesante deşi 
interpretarea unor „obiceluri* e cam 
subiectivă. O povestire fantastică „Cum 
a fost „omori? războiul curopean“ prin 
gaz hilariant şi o negură de nepătruns 
räspindite de o puternică excadră de 
zepelinuri americane, oricit ar fi de 
„fantastică“ lasă un sentiment de min- 
giere, că nenorocirile actuale vor da 
aşa sbor ştiinții, incit va face cu ne- 
putință de incercat noi omucideri In 
masă, nòl incercări pentru a înlătura 
prin crimă concurența economică, lup- 
ta continuă de intrecere Intre popoa- 
rele organizate şi muncitoare şi cele 
cart au știut să exploateze cu artă și 
„Singe rece“ cea mai mare parte din 
Univers, fără a face şi sacrificiul sin- 
gelui cald pe cimpurile de unde spo- 
resc văduvele și orfanii gi rinjeşte ml- 
zeria popoarelor, x 

Interesant și bine documentat e vo- 
lumaşul ,Cutremurele de pămiat din 
România“. După o introducere in care 


sint trecute in revistă cutremure ct- 
lebre din toată lumea, autorul adună 
date privitoare la Rominia, servindu-se 
chiar de lucrări mai noi, cum e prea 
interesanta lucrare „Cimpia romind" a 
unul tinăr geograf, d. Vilsan, lucrare 
de care ne propunem a da mai largi 
informaţțiuni cetitorilor noştri. 

in totul, după numerile apărute până 
acum, şi exceptind cam prea numeroa- 
sele erori de tipar, „Ştiinţa pentru toți" 
e o întreprindere de vulgarizare care 
merită a fi cunoscută si folosită de ma- 
rele public, căci lectura e ușoară și 
cunoştinţele pozitive numeroase şi în- 
teresante, 

T. A. B. 
.“. 

Dr. G, Pascu. Sufixele Rominești, 
Bucureşti, Ediţiunen Academiei Romiot, 
mare 8, IV+-489pg., 1918. Operă pre- 
miaté de Academia Romină cu premiul 
Năsturel din 1915 de 5000 lei. 

Această “carte esta o monografie 
complectă despre -sufixele romineşii, 
Materiea este împărțită in $ marl ca- 
pitole: 1. Sufixele de origini latină, 2. 
Suf, de origină latino-balcanică, 3. Sut. 
de origină slavă, 4. Suf, de origini al- 
baneză (unul singur), 5. Suf. de origi- 
nă ngr, 6. Suf. de origină turcă, 7. 
Suf. de origină ungară, 8. Suf. neolo- 
gisme. Aceste capitole sint precedate 
de o Introducere şi urmate de o Con- 
cluzie, d 

Fiecare capitol deosebește sulixele 
substantivale, adiectivale, verbale, md- 
verbiale ; la fiecare sufix se deosebesc 
rubricile : observaţie (extensiunea suti- 
xului si formele sale fonetice), func- 
țiunea, origina, formațiuni analogice, 
genul si pluralul cuvintelor studiate. 

Materialul a fost adunat pentru cele 
trel marl dialecte ale limbii romine, 
dr. mr, si megl. (dial. istr. a fost lisat 
la o parte fiind prea sărac). Materia- 
lot dr. a fost extras din 49 de dicfio- 
nare, giosare gi texte; materialul mr, 
şi megt. a fost scos din toate favoa- 


rele autorizate (6 dicționare), Pentru 
dr, tendința autorului a fost de a scoate 
cele mal importante derivate; pentru 
mr. şi megl. toate derivatele. Numărul 
cuvintelor studiate este de 7400, al su- 
fixelor de 370, dintre care 166 simple. 
Din aceste din urmă 75 aŭ fost stu- 
diate de mine pentru prima oară, Inci- 
dental am propus și ctimologii noŭä. 

Un material mal bogat și mal siste- 
matic expus decit mine n-am putut cb- 
serva la autorii străini citați de mine 
in Bibliografie. 

Această carte a fost premiată de A- 
Cademia Romină in baza raportului 
D-lui A, Philippide, raportor din care 
extragem următorul pasaj: 

Părerea mea este că avem a face 
cu o lucrare de mare valoare, precum 
ar îi de dorit să existe și pe terenul 
altor limbi, mai de demult şi cu mal 
multă competență studiate decit limba 
noastră. 

Studiul sutixelor derivative este unul 
din cele mai importante gi cu toate 
aceste unul din cele mai neglijate, In 
general vorbind, in istoria limbilor, tar 
lucrarea de faţă este atit de complectă, 
atit de amănunțită și in acelaş vreme 
atit de sistematică, incit trebue să ne 
simțim fericiți că s-a găsit un Romin 
care s-o poată duce la capăt, 

Sint sigur că oricare filolog se va 
oupa cu limba rominească va avea 
totdeauna pe masa lui de lucru opera 
cuprinsă in acest manuscris, pentru a 
o consulta la tot momentul și va fi 
recunoscător Academiei Romine că a 
publicat-o. P. G. 


ero. U = : 305 


Emil M. Brancovici. Techniea co- 
merjului de cereale, in special comer- 
ful cerealelor rominesti, Vol. L partea 
generală. Bucureşti, 1915, 245 pag, 
Lel 5. 

Pentru foarte multi Romini, opera- 
țiunile comerciale sint incă un mis- 
ter; aceasta nu e vină lor, ci a im- 
prejurărilor în care s'a desvoltat po- 
porul nostru pănă acum; este deci de 
un deosebit interes orice carte care 
aduce lumină în privința aceasta; cu 
atit mai mult una care se ocupă de 
comerțul de cercale, articolul cel mal 
necesar, cel mai réspindit şi mai 
vechiu pe pieţele lumii intregi; In spe- 
cial interesantă pentru țara noastră a- 
gricolă. Lucrarea d-lui Brancovici este 
o câlăuză minunată pentru cerealiștii 
nedesăvirsiţi, (şi cred că desävirsiti sint 
foarte puţini), care vor afla aici orga- 
nizaţiile şi uzanţele din țară si din strá- 
inătate, modalitățile operaţiunilor ce- 
lor mai complicate de bursă, contrac= 
tele tip, denumirile uzuale (alibare, a 
livra, Bază, ,Cif“ etc.), 

Din aceleaşi puncte de vedere şi 
mai ales acela al clasificării şi Intré- 
pozitării cerealelor, al determinării ca- 
racterului lor şi al formării prețului 
cerealelor, cartea este necesară agri- 
cultorilor. Pentru intelectuali o reco- 
mandă curiozitatea. La stfirșitul lucră- 
rii se află şi un scurt istoric al co- 
mertului de cereale. 


V. D. 


La: Nr Le SE PILE Eire VCR A Pre 
A pi ie, A _ hA ka Di paid i 
2% 


f 
- 
í 


Revista Revistelor 


Convorbiri Literare, (Junie, 1916), 

la acest număr puţin vioi al bătrinei 
reviste remarcăm memoriile atit de in- 
teresante ale generalulai Văcărescu, 
Cu mult talent și comprehensiune is- 
torică e redată atitudinea plină de tact 
a printipelui Carol faţă de mișcarea 
ofiţerilor care în primele luni ale dom- 
niei sale cereau Inléturarca din ar- 
mată a februaristilor partaşi la detro- 
narta lui Cuza. 

In „Ginduri” d. Apostolescu reflec- 
tează asupra morţii in faţa mormin- 
tului Hajdeilor aduciodu-și aminte cu 
ocazia aceasta de Tocilescu gi utilizind 
cu un iux deosebit de citatii pe Mac- 
teriinck, Barrès, Mistral, Maurras, Ros- 
tand, ete.. 

Muzica. Numerile 1—6. 

Activitatea bogată a lui George E- 
mescu, pe care ni l-a redat războiul 
pentru © vreme mai indelungat4, con- 
certele lui admirabil» de violină, ins- 
tituirea „premiului Enescu”, și mai cu 
seamă concertele simfonice, in care Bu- 
cureștenii surprinși au ascultat supe- 
fior dirijate Simfonia IX-a, actul al 
JU-lea din Parsifal şi acum în urmă 
Damnaţia lui Faust, au trezit publicul 
nostru aţipit sub bagheta cu mişcări de 
leagăn a curtenitorului domn Dinicu, 
şi au imprimat evoluțiunii noastre mu- 
zicale un ritm şi o direcțiune care nu 
vor putea fi trecute cu vederea de is- 
toricul viitor. 

Apariţia revistel Muzica corespunde 
intorsăturii acesteia hotăritoare şi va - 
contribui—nu ne indoim—la fixarea du- 
rabită a noii mişcări pe drumul cel bun. 
Progresul dela un număr fa altul, 
progres vizibil prin scuturarea unor co- 
laborări obositoare și prin grija pe ca- 
re © pune tiuăra direcțiune de a lua 
tot mai mult pasul vremii, ne pare o 
sigură chezăşie pentru aceasta. 


In ntumerile apărute până neum, re- 
matcâm articolele judicioasa ale d-lui 
Maximilian Costin, pe acelea bine in- 
formate și pline de miez ale d-lui A. 
C. A. şi mai cu seamă cronicile aşa 
de interesante si așa de vii ale d-tui 
Em. Ciomac, care prin nepârtinirea și 
prin priceperea cu care sint scrise 
umplu un gol bine simțit în critica 
noastră muzicali, Păstrăm însă peg- 
tru o vreme mai răcoroasă proza ñe- 
buloasă si protixă a d-lui Cuclin, care 
pune la grea incercare Inteligența ci- 
titorului pe timparile acestea canicu- 
lare. Numărul din urmă, consacrat lui 
Berlioz şi datorit aproapelin intregime 
celor trei dintăi colaboratori, e bo- 
gat in materie nouă, şi cit se poate 
de interesant. Il recomandăm câldu- 
ros tuturor iubitorilor marciul maestru. 

La Revue. (lunie 1916). D, Jesa 
Finot a atins un record: i s'a cenza- 


rat chiar tittul unui articol— „La durte 


de la guerre et (censure), 

D. Finot crede in victoria aliaţilor, re 
cunoaşte insă extraordinarele greutăţi 
ale războiului şi pagubéle enorme aie 
tuturor combatanților. Cheltuatile râz-. 
boiului actual n'au seamân În istoria con- 
flictelor armate: dela Napoleon | și până 
astăzi toate războaele la un loc (cos 
tind 180—200 miliarde) n'au ajuns nici 
in jumătatea cheltuelelor făcute pumai 
de Quadruplă. Räzbosele napoleoal- 
ene au costat aproape 75 miliarde de 
fr, în curs de 20 ani; războiul Cri- 
meei, 10—12 miliarde ; războiul de St- 
cesiune, 35—38 miliarde; cel intrè 
Prusia şi Austria, din 1865, 1 miliard 
şi jum. Franţa a cheltuit in războiul 
dela 70—71, 12 miliarde și 435 mili- 
oane. În această sumă sint cuprinse ţi 
pierderile suferite de stat, departamea- 
te, comuni si particulari. Războiul ru- 
so-ture dela 1877 a cerut 5—6 millar- 


REVISTA REVISTELOR 307 


de, iar cel intre Rusia şi Japonia 9—10. 

Aliaţii au sub arme, spune d, Finot, 
vre-o 14 mil. de oameni. Socotind chel- 
tulala zilnică a unui soidat cam 20 lel, y 
compris munitille, Quadrupla consumă 
pe an cam 100 miliarde. Deci 300 mili- 
arde în trei ani, Cheltuclile statelor be- 
ligerante din an în an cresc mereu: po= 
menim numai adoptarea serviciului mi~ 
litar obligator in Anglia şi care a fä- 
cut să se inscrie în buget noi sume. 

Lingă cheltuelile de războiu se ală- 
tură pagubele provenite din distrugeri 
şi din lipsa de muncă, 

Şi mu trebue să trecem cu vederea 
nici peste vainarea economică a fie- 
cărui soldat. Dr, Wittstein dă ca echi- 
valent financiar al unui lucrător ger- 


„mande 25 ani, suma de 3,600 thaleri, 


si al unui intelectual—17.536 thaleri. 

„Ar fi nedrept, subliniază d. Finot, 
să punem pe acelaș picior valoarea u- 
nui Francez, Englez, Italian sau Rus, 
cu actia a unui german, Aliaţii vor 
trece peste aceste cifre, cind vor pre- 
fui viaţa unui cavaler al dreptului şi 
al justiţiei“, 

Aliaţii vor pierde astfel, în cursul 
războiului, 15—149 miliarde fr., soco- 
tind că vor fi scoși din viața econo- 
mică 6—7 milioane de oameni. 

Dar ruinele? Belgia, Franţa, Polo- 
nia, Rusia, Serbia sint pline de dări- 
mäturi, Vor trebui reconstruite edifi- 
cille şi gospodăriile distruse. 

Pagubele Quadrupiei s'ar urca deci 
la suma de 5—600 miliarde, probabil 
in curs de 3 ani de războiu. 

in tot articolul n'am găsit intr'adevär 
nici o precizare în privința duratei răz- 
boiului, Cenzura a suprimat pagini in- 
tregi şi frinturi de pagini, fraze si cuvinte 
izolate, incit de multe ori Ințelesul se 
strecoară pe jghiaburile albe. 

Totuşi am ințeles că Germanii şi a- 
liaţii lor vor plăti Quadruplei această 
sumă uriaşă. D. Finotadmite o tran- 
zactie, impusă de insolvabilitatea vi- 
itorilor învinși, 


Dacă după trei ani Austro-Germanii 
nu iscälesc tranzactia, războiul va con- 
tinua,  Cheltuelile vor spori si nimeni 
nu le va mai putea acoperi (Averea 
germană era cotată, Inainte de răz- 
boiu, la 400 miliarde, din care unele 
au fast sorbite de războiu), 

Si atunci? 

Un cetăţan de pe continent lucra pe 
timp de pace o lună pentru datoriile 
statului; după războlu va lucra două 
și trei luni, în țările care nu vor obţine 
despăgubiri Indestulitoare, ; 

La revue hebdomadaire. (lu- 
nie, 1916). “Ţările neutre atrag in mod 
deosebit atenţia beligerantilor, Această 
revistă are o rubrică permanentă, in- 
țitulată : L'„Opinion & l'étranger" și 
semnată de d, René Moulin, Rominia 
a apărut de multe ori in cadrul el, sub 
diferite lumini. Ironia n'a lipsit niciodată, 

No, 23 cuprinde un articol despre opi- 
nia publică din Olanda. 

Acolo e răscrucea unor uriaşe into- 
rese contrare. 

Presa franceză a sfätult Olanda mai 
demult să adere la politica Ententei și, 
căzlud dintr'odată in spatele armatei 
germane, să-i intoarcă flancul drept, 

După conferința dela Paris, Olanda 
a trecut prin momente critice sai, mai 
bine zis, printr'o enervare teribilă. Zia- 
rul „Hiet Volk”, ca si „Telegraaf“, a 
dat multe detalii in această chestie; 
iată cum explică el enervarca olande- 
ză: statul-major german a vrut să ştie 
dacă Olanda e destul de puternică şi 
botărită să se opune unei debarcări 
engleze, În caz contrar Germanii ar fi 
avut intenția să iasă intru Intimpina- 
rea Englejilor. 

Spre fericirea Olandei, nu s'a lucer- 
cat debarcarea. 

Totuși multe nemulțumiri are Olan- 
da din pricini Anglici: declararea câr- 
bunilor germani ca contrabandă de 
războlu, confiscarea corespondenți, ri- 
gorile blocusului, etc.. D, Moulin crede 


AE oi, UE NUD | 


a08 | VIATA ROMINEASCA 


JR „i be ‘ Via IA 
S Ty c T à 


insă că Olanda face o greşală, pro- 
testind. 

Olanda, fără Indoială, e'ntr'o situa- 
{ie diliciiă: în Europa pe-o 'supratață 
de 33000 km. p. are ọ populație de 
5.000.000 locuitori, iar coloniile sale de 
2000.000 km. p. sint populate de 
38.000.000 locuitori. 

Profesorul olandez Versluiis a spus 
că „Anglia este o naţiune intolerabili, 
care poate fi o primejdie pentru pros- 
peritatea noastră și pentru coloniile 
noastre“. D. Moulin nu-i de aceiaşi 
părere, D-sn crede că primejdia co- 
lonillor vine din partea Germaniei. In 
tulburările din lava sau descoperit in- 
stigatori germani. 

Opinia publică in Olanda este tm- 
părțită între Quadrupla si Dubla A- 
lianță. Presa filogermană are oarecare 
putere. La Haga cercurile aristocra- 
tice sint defavorabile Quadruplel, de= 
asemeni şi ministrul de agricultură 
Porthuma, precum și alte personalități 
marcante. 

D. Moulin cere ca încheere o mal vie 
propagandă in Olanda: Laboremus! 

Deutsche Rundschau (Mai, 1916) 

intrun lung studiu Von Mackay a- 
rată diferitele aspecte ale problemei 

ene. 


în India, 160,000 Engleji reuşesc să 
țină sub dominaţia lor 300 milioane In- 
'dieni nu atit din cauza nenumăratelor 
-state feodale şi a diviziunelor ce e- 
-xistä între ele, cit mai ales din acea 
a sistemului castelor, care—strina le- 
gat de religia brahmană—are o enormă 
influenţă asupra spiritelor, 

Totuşi acest sistem incepe a pierde 
din forța lui de odinioară. Unele secte 
“religioase ca Sickii din Pendjab în nu- 
măr de 3 milioane si Djainii de 2 mili- 
cane, predică monoteismul şi nu vor să 
recunoască existența castelor, 

In sinul maselor populare se simte 
deasemeni o puternică mişcare de re- 
naştere religioasă şi de emancipare na- 
tionalä, Cel care a lucrat mal ales în 


această direcţie a fost Bal Gaugadhar 
Tilak din Puna. După ce și-a sfirșit 
studiile în Bombay, acest ziarist gi fri- 
bun popular s'a aşezat fn Decan, unde 
influența lui a devenit în scurt timp 
foarte mare, Ales în consiliul provin 
cial el a aparat cu multă energie drep- 
turile hinduismului în fața guvernului 
englez. In tulburările din 1908 partea 
lui a fost insemnat. Condamnat la 6 
ani inchisoare a murit în temniță, iar 
poporul îl consideră ca un martir. 

Raţienaliști şi utilitaristi, Engleji 
mau Inţăles că numal cu partea teh- 
nică a civilizației nu se poate cuceri 
spiritul indian, care åre o altă concep- 
fie asupra lumii, 

Poporul urăște pe Engleji şi ii mi- 
mește „oameni fără religie“, În ziua in 
care cele 230 milioane de Hindusi se 
vor apropia de cele 70 milioane de 
Musulmani, situaţia Englejilor in India 
va fi adinc primejduită 


Intr'un studiu interesant „Rusia În 
Asia* un diplomat anonim arată că 
prin apropierea ei de Rusia, în 1908, An- 
glia ş'a atins două scopuri; încercuirea 
Germaniei și îndepărtarea Rusiei dela 
golful Persic şi India, In schimb ea a 
indemnat pe Ruși să-și îndrepte privi- 
rele iarăși spre Dardanele, De aceia 
relațiile ruso-germane după 1908 incep 
a deveni mai nervoase și mai mult incă 
acele dintre Rusia și Turcia. Lucrind 
deasemeni după războiul din 904—905, 
la o apropiere intre Rusia și Japonia, 
Anglia după vorbele lui Vinogrador si 
Trubetzkoi, înlesnea Rusiei libertatea 
de acţiune in Europa, adică in Austro- 
Ungaria si In Balcani, 

Dar decepțiile primului an de războiu 
au convins unele cercuri din Rusia că 
nu vor obținea dela aliați și dela En- 
gieji în special, chiar in caz de victo- 


rie, nici desmembrarea dorită a. mo- 


bera trecere In Dardanele nu ar fl de 
cit iuzorie. 

Aceste idel au găsit un ecou în ar- 
ticolele lui Moncicov din Novoie Wrem- 
ja. In ele scriitorul rus e partizanul n= 
nui războiu defensiv In Europa şi ofen- 
siv în Asia, 

Deasemeni profesorul Migulin sus- 
(ine că Rusia, care a făcut în războiul 
acesta cele mai mari sacrificii trebue 
så obție compensaţii, dar nu trebue să 
le caute în Apus. O ceşire la maree 
absolut necesară marelui imperiu dar 
ea poate fi obținută prin Asia mică, la 
Alexandreta sau la golful Persic tre- 
cind peste statul anarhic al Persiei care 
trebue desființat. Şi Anglia nu trebue 
să se teamă de expansiunea rusă în 
această direcţie, căci Rusia nefiind ca 
Germania un stat industrial şi colonial 
nu poate fi ò ameninţare pentru Egipt 
său India. De altfel la împărțirea fata- 

1 a Turciei, Anglia va lua Arabia. 

Se pare că aceste articole au stirnit 
în Anglia o mare nemulțumire și ea a 
amenințat guvernul rus care a trebuit 
să cedeze. 


REVISTA REVISTELOR 309- 


Censura n'a mai permis publicarea 
unor astfel de articole, iar ideile con- 
ținute în ele au fost taxate de ,unel- 
tiri germane”. Prin acordul de curind 
semnat cu Japonia, aceasta se obligă 
să procure Rusiei in tot timpul räz- 
bolului muniții. In schimb ea dobindes- 
te mină liberă în Manciurea, Mongo- 
lia ca și în afacerile interne ale Chinei. 
Prin acest acord Rusia renunță de fapt 
la expansiunea ei In ostul asiatic. 

După războlu, Japonia va culege aici 
roadele bogate ale politicei sale, 

intrun frumos studiu „Schlelerma- 
cher, Goethe și biserica“, Konrad 
Heuser arată influența pe care „Wil- 
helm Meister” al lui Goethe a avut-o 
asupra concepției etice și religioase 
a lui Schleiermacher, Această concep- 
tie se deosebeşte de raționalismul uti- - 
litarist al secolului al XVI-lea dar 
şi de rigorismul etic al unui Kant şi 

Fichte. E un individualism estetic și un 
spiritualitm creştin fără biserică, fără 

cult, indiferent față de valoarea o- 

biectivă a religiei, 


a a 
Din pricina lipsei de hirtie, numărul acesta a- 


para Intirziat, redus şi fără unele rubrici. 
i 


TABLA DE MATERIE 


VOLUMULUI XLI 
(ANUL X, NUMERELE 4, 5 și 6) 


1.—Literatură 


„Holez Demostene. Pastel de loamnă (EAI) 
"Galaction G.—lje Cloancă e è 
Hogaş C.—La Agapia 
Marino Constanja.— Cuptorul lui Sima.. IF 5 
/'apadat- Bengescu Hortensia. — Lui Don Juan în eter. 
nitate îi scrie Bianca Porporata . 
-Papadat Bengescu Hortensia. — Femeia In gar oglin- 
zii (Revelionul) r 3 
„Sadoveanu Mihail,- Povestiri de primăvară ° ; 


217 
26 


il. — Studii. — Articole. — Scrisori din ţările romine şi din 
străinătate, 


„Bădărău A, T.—Inginerie vegetală . À a 
TJ G.„.— Nicu Gane A A . 
Neculau S, Joan.— Din literatura războiului A 
Philippide A. —Prejuditii n ; 


„Pascu G. — Ştiinţa Germană şi Rominii . 
Palade T..— Pau gramatici . 
-Roselli Radu.—ldealui Politic al Spaniei (Cele trei 
a proclamate de Juan Vasquez de 
ella) $ 


. » —D. V Pirvan despre chestiunea con-' 


tinnității elementului roman in Dacia Tra- 
iană (Urmare si slirși!) . 4 > 


14 
189 
95 
60 
84 
277 


69 


102, 230 


Il 
Pag. - — 
Sadoveanu Izabela. — Profiluri literare (C. F. Ramuz) 79 

Weiss Aureliu. — George de Porto-Ri he (Insemnäta- 
tea operei lui) A îi 123 
Weiss Aureliu. Teatrul lui Paul Hervieu ° = 252 

Hi.—Note pe marginea cărților 

Botez Octav.— Dumitru C, Moruzzi: Pribegi în ţară 
ripită 157 

Frunză A..— Note pe marginea unei hărți (Harta et- 
nografică a Basarabiei de d. Alexis Nour) 268 

IV.—Cronici 

Botez Demostene.— Cronica veselă (Tribulațiile unui 
chiriaş) A d 184 
Botez Octau.— Cronica literară ‘Emile Faguet) Š 283 
Crăciun Eugen, — Cronica artistică (Verona ; Romano) 178 

Crăciun Eugen. — Cronica artistică (Salonul oficial: 
Suimbu—Gropeanu— Mario Ledda) k 294 

Ibrăileanu G..— Cronica literară (,Cintece tără țară“ 
de Octavian Goga) , s > 167 
S, M.— Cronica rimatà (Raspuns)  ; > 176 
Serastos M..— Cronica teatrală (Mărioara Ventura) , 187 

Slălineanu AL dr.—Cronica Invâţâmistului (Faculta- 
tea de Medicină din lași) , 3 a 288 

V.-—Miscellanea 

Nicanor P. & Co..—Miscellanea (Anomalie—,Mis- 

' cellanea“, — Jean Bart.—Dela redacție, — 
Erata) z A . > . 192 

VI.— Recenzii 

„Adevărul — 1888—1913, 25 ani de acțiune (+ L) . 209 
Ai George Ion.— Aquile (G. T.) > ` 203 
— Domus taciturna (G. T,) A 207 

Brancovici M Emil..— Technica comerțului de cere- 
ale (V. D) . 305 

Cziple Alexandru, preot dr.. — "Documente privitoare 
la Episcopia din Maramureș“ (P:C) ; 303 

Lépädatu Alex..—Un mänunchiu de cercetări istorice 
+ V.D) 302 
Moldovanu Corneliu. —Neguţitorul de arome “0. B.) 300 
Naum Alexandru —Ritmuri si rime (O. B) . 208 

Negulescu A (căpitan de marină).— Războiul sub 
apă (V. D.) . ° . i 302 


Palade T..—Cind s'a scris Intäiu romineşte ? (P. 4 
Pascu G. dr.—Sulixele Rominegti (P. G.) , 
Rebreanu L..—Golanii (G. T.) 

Știința pentru Sy biblioteca de vulgarizare à a 


Tassianu ne en ură a ERA (0. B.) : 
VIi.— Revista Revistelor 


„Convorbiri Literare", 
Dolet Norberi.—Une crise dela conscience anglaise 
Fundäfeanu P..— Dreadnougth sau Submersibil 
Finot Jean,—Russie russe et Russie allemande 
Finot Jean.—La durée de la guerre et (censuré) 
Heuser Konrad, — Schleicrmacher, Goethe şi = né” 
Moulin René.—L'Opinion à RARE , 
Mercure de France“ 


» Muzica“ 
Moulin René René L'Opinion à l'étranger 
Rivière Paul-Louis. FR de combat : caini d'un 
Vi es Po lema indi 
ont — Problema in ană. 
.",—Kusia în Asia è . 


viil. Bibliografie i }