Viata Rom. (R.), 1912, 25

UP 


Proprietatea Bibliotecii 
Universităţii laşi 


-H 


ULUI 


4041431 Periodice 


1912. ANUL vu 


APRILIE, No. 4. 


Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE și DR. |. CANTACUZINO 


Octav Botez , , 
M I. Caragiale , 


Dr. Cazacu. . . 
Const. Mironescu 
G. Ments e 


= primea zi l 
er. Papaha 

M. Codreanu . . 
Constanța Marino 


Colaboratorii revistei . 


G. lonesca-Şişeşti . . 


P.Cubolteanu . . . 
P. Nicanor & Co. . 


Arina. „1907. — 


SUMAR: 


O istoria a partidelor politice în Romînis 
Sr îrgit JA 

Clio —tlauda cuceritorului, — Prohodul räzboi- 
nicului.— Noapte roșie. — Călugărița, — Boe- 
Rae gata er gar ne 
nița.—la Argez.— d rîntorul. — Curțile vechi 
! Versuri), 

O sută de ani de robie, 

Lana | Versuri). 

Elementul rominese în Buoovina (Dupå datele 
atatisticei din 1910), 

Riada, Cîntul al XVII-lea (Trad. dupa Homer). 

Doina la Români, 

Năluca (Sonet). 

Păcatele fratelui Daniil, 

Note pe marginea cărților (Rosmersholm). 

Sonetul (Versuri), 

O excursie de plăcere, 

Cronica teatrală— Bucuresti (Teatrul National : 
în lumea de azi”, „micul Jaik”; — Tea 
Darila: „La Flame“ (Vapaia). — Teatrul 
Comedia: sla Uriffe* (In ghiară). 

Cronica economică (Criza locuinţelor m Bucu- 


reşti). 
Cronica veselă (Din carnetul unui impiegat), 
Serisori din Basarabia. 
Miscellanea (larâşi d. Radu D. Rosetti—Rec- 
tificare— Dela redactie). 
Recemali : Et. O losit „Cinteos*,— L, 4. —Bplru C. Haret. „Criza bianteeasră”, M. C- Vingi 


din timpul rimcealelur țărănesti: © Asghel. — 1508. — Amintirile unni fost 


pre met. — De. 0.—De. O. L Istrati, „Citeva date relative la diete chestiuni du arheologie pri- 


baré la Bomini*,—. P..—liginer Th. © Leca 


ai eosnerolalizarea buvenţiilor*.— En 


— i. Vaii. „Monugralia obştiei "Comana =, —S. M,— 


Revista revistelor; 


i „Seriboare’; George Eneseni „iniertinw*; „Țara Noul“; 


„Athita'; „Nota Revistă Bomini"; Paul Losie: „Criza statului modern“; Jean Loube: s560 


vea militară a Grèciei*; R. Raqoeni! „italienii și Francezii in 


ria- 
'Tumis* Dr, N, Broda: „Problema 


tnlandnză*; tlnvansi Cana: „Giovanni Pascoli; Federico Parsieo: „Il posto dell'arte pello spè- 
ritò“; Dr. Benedetto Clrmeni= „Condiţiile st onmresiuntie ftali pentra pacea am Turcia"; Richan 


Iberba i „A fst intumntată dezvoltarea Hedbmulus de vâtră 


Creytónismn ?*) Dr. tvanoe Bononsi = 


„Campania din Tripolis si partidul soeðabet Itellan“: Înnatranui; „Autscomis Mapedonsei™i Kiiza- 
Deth Robins; „Mugăottni în pieare*; Xahnm Wolf; „Sint Evreii e rusă lafericară Y*, 


Misenrea întelecinnlă in străinhtinte 


Bibiiogrntie, 


DANI 


Redacţia şi Administraţia: Str. Golia 52. 


Viaţa Româînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : /. Agirbiceanu, D. Anghel, prof. univ, l. Atha- 
nasiu. Tudor Arghezi, Jean Bart, N. Baţaria, dr. P. Bogdan (docent), C. 
Botez, I. Botez, Octavian Botez, l. Al. Brătescu- Voineşti, Vintilă I. Brå- 
fanu, T, A. Bädäräu, Ilie Bărbulescu, N. N. Beldiceanu, Cara- 
giale, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, Alice Călu- 
găru. l. Ciocirian, A. Ciura. M. Codreanu, G. Coşbuc, prof. i. cav. 
de Cuparencu, Ana Conta-Kernbach, Maria Cunţan, Barbu Dela- 
vrancea, I. G.Duca, Pompiliu Eliade, Elena Farago, G. Galaction, A. 
N. Gane, N. Gane, Octavian Goga, dr. C. Georgescu-Severin, dr. Onisi- 
for Ghibu, Artur Gorovei, I. Gramadă, C. Hogaş, C. Hoisescu, G. lordi- 
leanu, căpit. N. Ionescu, Gh. C. lonescu- Sisesti, Nat. losif, St. O. Iosif, dr. S. 
Irimescu, M. Jacotă, Francis Lebrun, prof. univ. dr. N. Leon, dr. l. 
Lapaş, dr. N. Lupu, prof, univ. dr, M. Manicatide, Constanţa 
Marino. I. Minulescu, |. Mironescu, S. Mândrescu, V. E. Moldovan, 
St. Mordrescu, V. G. Morțun, G. Murnu, D, Nanu, I. Nădejde, Alexis 
Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, inginer N. P. Panaitescu, G. Pascu, D. 
D. Pătrășcanu, N. Petrescu-Comnen, prof. univ. A. Philippide, Matilda 
Poni, Sp. Popescu, prof. univ. dr. G. Proca, (O Carp), Cincinat Pa- 
melescu, Gh. Poenaru, dr. N. Quinez, Mircea D. Rădulescu, Radu Ro- 
setiti, Izabela Sadoveanu, M., Sadoveanu, C, Sandu-Aldea, H. Sanielevici, 
prof. unio. dr. V. Sion, dr. Alex. Slätineanu, A. Stavri, maior Alex. 
Sturdza, dr. D. Tatuşescu, George Tofan, A. Toma, jorgu Toma, Emil 
Jriandafil, Ernest Triandofil, Gh. Topirceanu, Al. Izigara-Samurcaş, 
Al. Vlahată, A. D. Xenopol şi alții 


Condițiile de abonare 


IN TARA: 
Pe an 5 . . R b .». 18la 
Pe jumatate de an z x 9, 
Un numâr ä 


Abonaţii eare nu-şi vor achita abonameniul ln mod direct vor 
trebui să plătească in plus 4 lei pe nm mi 2 lei pe 34 nm, ca indemni- 
CR n 
gare pentru ineasatori. 


Pentru invatatori, preoți de sat, primari si functionari satesti. siu- 
denli si elevi, po un 15 lel, pe jumatate d — (Acestia pot plati 
trei rate a rile 5 lei fr ge peer ard i VORRE EOE DER 

IN AUSTRO-UNGARIA: 
o an è b . s è . 15 coroane 
Pe jumătate de an è e 
Pe număr , . ; e š : i Ertect 
mamentul anual i à i 
Ghi itne eg nr se poate achita in troi rate de cite cinci coroune, 
IN BASARABIA: 
an + . . . . 
Pe jumătate de an . A > b i rabie 
ipa ari RE . s 5 $ 1 rubla 
umental anu i 
dana (n mai se poate plati lu fiecare doua luni cite 2 ruble, 


IN STRĂINĂTATE: 
Pe an 


Pe jumatate de an ; i ` i Ai ri 
Un număr , R i 2 lei 50b. 


` vezi urmare pag. 3-a coperții 


Viaţa Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi” ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL XXY 


aas EIB AnuL VII 
RL af 
în R TPA 
K ds 
E ps 
. ri, Er 
"A EA 
a ag n es) y 
IAŞI 
Redacţia și Administrația: Str. Golia Ne. 52 


1912 


O istorie a partidelor politice 
în Rominia °’ 
(attri) 


Intimplarea joacă desigur un mare rol In viaţa popoarelor 
şi, favorabilă de data aceasta poporului romin, ea a adus singu- 
rul eveniment dela care Invinşii dela 1848 sperau ceva pentru 
realizarea idealului lor politic, infringerea Rusiei, marea forță de 
reacțiune a epocii, de cătră Puterile apusene. Un șir de Impreju- 
ări fericite au adus, de asemeni, intilnirea politicii lui Napoleon 
al Il-lea cu năzuinţile poporului romin. Intre anii 1049 şi 1856, 
revoluționarii romini exilați, şi, sub influența lor, publicişti şi 
mari scriitori francezi, intr'un avint de nobilă dezinteresare, ple- 
«daseră în faja opiniei publice europene, c'o activitate neobosită, 
în scrieri şi articole numeroase, publicate în reviste și ziare de 
primul rang, drepturile poporului romin asuprit, răspindind ideia 
Unirii. Desigur, din aceste scrieri. a fost prinsă ideia Unirii de 
impăratul francez, care văzind in ea un mijloc de apărare a Tur- 
ciei impotriva silniciilor ruseşti, a imbrățişat-o și a susținut-o cu 
atita căldură. Cind contele Walewsky o propuse la 8 Mart 1856 
la congresul din Paris, ambasadorii Turciei şi ai Austriei intim- 
pinară câ voința Principatelor trebuia mai intăiu consultată. O- 
poziția Austriei la realizarea Unirii e uşor de înțeles; acea a 
Turciei, care pare mai stranie la prima vedere, se explică prin 
aceia că ideia Unirii era imbinată in mintea Rominilor, aproape 
în chip nedespărțit, cu acea a unei dinastii ereditare străine, şi 
îndărătul acestei idei Turcia vedea realizindu-se intr'un viitor a- 
propiat şi neatirnarea complectă a Principatelor. Franţa văzind 
această Impotrivire, se sili să desiacă ambele idei, stâruind nu- 
mai pentru Unire şi lăsind desbaterea principelui străin pentru 
mai tirziu. 

Dacă Imprejerările exterioare și sprijinul puternic al Fran- 
fei au ajutat mult poporul romin ca să-şi realizeze o parte cel 
puțin din aspiraţiile sale și să facă un pas insemnat spre Unire, 
acest lucru nu s'a putut indeplini fără luptă şi fâră o mare sfor- 
fare a naţiunii. Cimpul acestei sforțări a fost de data aceasta 


*) Istoria partidelor politice în Rominiu, dela origini A în 1866, de 
A. D. Xenopol, P ger raae Abert Basr, Bucureşti, 1906. sa 


6 VIATA ROMINEASCA 


irea, ca combinație politică, nu putea fi decit 
apes trebe A, fiindcă-i favoriza interesele şi mai 
ies acele ale Bucureştilor, nu era tot aşa pentru Moldova, unde 
Unirea se arăta mai mult ca o jertiă, decit ca un ciștig, pentru 
ali "Cu toate acestea, instinctul de păstrare al neamului ripise 
pe acel al păstrării individuale şi nu numai Moldova, dar şi la- 
şul fură cuprinşi de o inflăcărare neoprită pentru ideia Unirii, 
care puse stăpinire pe oa pr multe Am ee se înnâlțau mä- 
in te nivelul zilnicei exi A 

je Catia ză piese din Moldova a trebuit să ducă o luptă 
crinceaă şi Incordată impotriva necredinţii, răutății, manoperelor 
ascunse ale unei autorități care sprijinea pe faţă ideia separa- 
tistä şi voia să-i înăbuşe glasul. Din comitetul unionist Infiin- 
țat în ziua de 21 Mai 1856 făceau parle mai toți i boerii mari, 
mulți boeri mici și oameni din popor, Acest partid nu se pu- 
tea sprijini decit pe pătura suprapusă a orașelor, căci țăranii, pe 
care numai chestia agrară i-ar fi mişcat, nu puteau desigur în- 
țelege foloasele depărtate ale Unirii, À 

Separatiştii care aparțineau diferitelor clase sociale erau 
puțini la număr, dar erau tari prin sprijinul armatei austriace 
care ocupa incă Moldova, prin sprijinul Turciei şi acel al intre- 
gului aparat administrativ al țării pus la indămina caimacanului. 
Sint In deajuns de cunoscute prigonirile celor doi caimacani Balş 
şi Vogoride impotriva unioniștilor, falşificarea listelor electorale 
şi alcâtuirea lor în chip arbitrar cu 4658 de nume în loc de 
40,000 cit ar fi trebuit să insumeze. A 

Se ştie că partidul unionist, scos din răbdări, era gata de 
violență şi că marele prieten al Rominilor, consulul din lași 
Victor Place, a fost nevoit să ia calea amenințărilor. Totuşi, 
sprijinită de Austria şi de Anglia, Poarta reluză să incuviințeze 
revizuirea listelor electorale şi după ordinul ci alegerile fiind 
efectuate, dădură un Divan alcătuit numai din adversari ai Uni- 
rii. Cauza unioniştilor părea perdută, cind un fericit eveniment 
exterior schimbă iarăşi mersul lucrurilor. Intr'o intilnire avută 
cu regina Victoria la Osborne, Napoleon al III-lea renunță la U- 
nirċa totală a ţărilor romine, muljumindu-sẹ numai cu o unire 
vamală, militară şi judecătorească, iar Anglia obținu dela Turci 
anularea alegerilor moldovene. Ştirea primită în Moldova avu 
un efect innălțător şi noile alegeri libere dădură un Divan în care 
numai doi membri erau dușmani Unirii. 


* 
. Lă 


In focul aprigei lupte pentru Unire partidul naţional fusese 
reintregit. Nu era vorba în realizarea acestui ideal de o luptă 
de clase, In care să se poată ivi tendinţi liberale sau reacționare. 
Antiunioniștii nu alcătuiau un partid politic. Erau numai oa- 
meni alipiți, prin interesul lor "individual, de caimacani sau de 


„AO: ISTORIE A PARTIDELOR POLITICE IN ROMINIA 7 


n men mmm emo ata aaa bă banat emanat 


Puterile dușmane Unirii, sprijinitori ai intereselor străine. Unio- 
niştii, deși despărțiți în tabere neprietene prin deosebirea de con- 
cepții sau de interese sociale, căutau să inăbușe aceste deose- 
biri, pentru a mintui principiul cel mare al Unirii, care precum- 
pânea aşa de puternic pe toate celelalte, incit ele amuțiră sub 
vajnica lui presiune. Aproape toată boerimea mare şi mică, deci 
toată clasa privilegiată, negustorii şi meșterii, prolesiile liberale 
şi în deobştie proprietarii erau pentru Unire, şi dacă o parte din 
proprietari şi mai ales din boerii cei mari impărtășeau alte ve- 
deri asupra relormelor lăuntrice, decit sprijinitorii claselor rurale, 
această deosebire de principii nu-i impiedeca pe toți de a cere 
Unirea, Cind însă in Divanurile adhoc ideile liberale şi egali- 
tare ale unora dintre membri apărură la supralață, cind reformele 
sociale lură atinse, partidul național care se arâtase ca un sin- 
gur dărab de marmură în chestia Unirii, se frinse iarăşi în două. 

In Muntenia, unde amintirea revoluției dela 1848 era incă 
vie, luptătorii de atunci, cu multă prudență, au evitat să pună 
in discuţie chestiile de reformă interna. 

In Moldova nu s'a intimplat insă tot astfel. Înțelegerea cea 
mai deplină între deputații de toate nuanțele a avut loc în teate 
chestiile naţionale puse la ordinea zilei. Marea propunere intă- 
țişată de Kogălniceanu in ședința dela 7 Octombrie, în care se 
cerea realizarea celor 4 puncte ; Unirea, principele străin, autono- 
mia şi regimul reprezentativ, a fost votată cu 81 glasuri pentru 
şi 2 contra. Adunarea moldovenească socoti insă de datoria ei 
să intre și în cercetarea proeclului de reorganizare lăuntrică. Ea 
volă cu mare majoritate o serie de măsuri insemnate, În ziua 
de 25 Octombrie uborirea privilegiilor, egalitatea innaintea legii, 
așezarea contribuţiilor după averea fiecăruia, supunerea tuturor 
la slujba militară şi accesibilitatea tuturor Rominilor la funcțiile 
statului. In şedinţa dela 9 Noembrie se ivi insă primul semna 
al furtunii atunci cint Anastase Panu dădu cetire faimoasei pro- 
puneri a locuitorilor pontași. In această propunere starea neno- 
rocită a țăranilor era descrisă in culori puternice şi drepturile lor 
apărate cu o minunată elocvență. Propunerea arăta cum Regu- 
lamentul făcut de boeri căzuse pe capul ţăranilor, micşorindu-le 
pămintul de hrană şi mărindu-le în același timp zilele de boeresc. 
Nadăâjduind în dreptatea celor șapte Puteri protectoare, țărănimea 
cerea desființarea clăcii şi împroprietărirea pe două treimi din 
moşiile pe care se află. Propunerea locuitorilor pontaşi fu lăsată 
spre desbatere pentru mai tirziu, după isprăvirea chestiilor ge- 
nerale, Aminată, ea vine pe tapet in ziua de 18 Decembrie. 

Prin glasul lui Hurmuzache majoritatea boerimii manifestā 
profunda ei indignare impotriva acestor pretenţii comuniste care 
tindeau la desființarea dreptului de proprietate. Dacă starea tä- 
ranilor nu era bună, vina trebuia aruncată nu asupra proprieta- 
rilor, ci asupra guvernelor şi a administrației lor vitrige. Nere- 
cunoscind pe țărani decit ca chiriași ai pămintului, boerii se a- 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


i aaa memme eo 
-m PO comma aee me 


rätau gata să consimtă la desființarea clăcii şi la eliberarea 
muncii. Cereau insă ca şi proprietatea să rămină liberă. 

Ţăranii să rămină literi pe brațele lor şi proprietarii pe 
moşiile lor, iar raporturile dintre aceste două clase să fie regu- 
late prin alcătuiri de bună voe. Cu alte cuvinte, boerii voiau 
să desființeze cu totul dreptul țăranilur de a se hrăni pe pămin- 
tul țării care era declarat de pămint boeresc. Un grup de boeri, 
avind In frunte pe Kogălniceanu şi A. Panu, nu erau partizanii 
acestei soluţii.  Ridicindu-se impotriva pretențiilor exagerale şi 
a formei ìn care fusese redaciată petiția țăranilor, ei cer ca ches- 
tia să fie aminată pentru viitoarea adunare. Se mai prezentă un 
amendament la propunerea sătenilor subsemnat de cincisprezece 
deputați, Intre care: episcopul Ghenadie Şendrea, arhiereii Neo- 
fit Scnban şi Melchisedec, V. Mâlinescu, Acest amendament, 
care e un studiu documentat al chestiei rurale, combate stator- 
nicirea invoelilor de bună voe, arătind cum acest regim ar lăsa 
sătenii cu totul la dispoziția proprietarilor, şi, lipsiţi de pămint, ei 
ar deveni nişte proletari nomazi. In închecrea sa, el propune 
răscumpărarea boerescului şi lăsarea In Intreaga şi deplina stă- 
pinire a sătenilor a cllimii atribuită lor după statu quo. Propu- 
nerea lui C. Negri, mare boer, dar partizan al ţăranilor,e fä- 
cută in acelaşi senz, Puse la vot, niciuna din propunerile pre- 
zentate nu intruni majoritatea și toate tură declarate respinse. 
Adunarea moldovenească se lrămintase în deşeri, ea nu putuse 
ajunge la o deslegare a chestiei rurale. Din dezbateri se poate 
vedea insă Insemnătatea chestiei şi totodată laturea ei primejdi- 
casă.  Cuvintarea lui Kogălniceanu ne arată că el şi grupul său 
renunțase deocamdată la rezolvirea chestiei rurale, aminind-o 
pentru un moment mai prielnic,  Incordarea relaţiilor dintre pro- 
prietari şi ţărani periclita voturile naţionale şi liberale ale adu- 
nării şi amenința să impiedice realizarea Unirii insăși. 

După cum la 1848 proprietarii luseseta In stare să cheme 
pe Ruși pentru a-i scăpa de primejdia aceia ce credeau ei că 
eră o curată despoere, aşa acum crau in stare să arunce Uni- 
rea peste bord, pentru a scâpa de aceiaşi primejdie, 


Adunările care trebuiau să aleagă pe Domnitorii Principa- 
telor, după convenţia dela Paris, nu au avut să sulere aceiaşi 
atmosferă apăsătoare ca Divanurile adhoc. Pentru a păstra jā- 
rilor libertatea rostirii, Puterile europene nu incredirțase ocir- 
muirea unui singur caimacan, ci unui guvern provizor, alcătuit 
din trei persoane după prescrierile Regulamentului Organic. In 
guvernul provizor al Moldovei erau 2 progresiști, Anastase Panu 
şi Vasile Sturza, și un partizan al trecutului Ştefan Catargiu. In 
Muntenia frinele țării erau In minile a trei partizani ai foştilor 
Domnitori Bibescu şi Știrbei: |. A. Filipescu, M. Băleanu şi L 
Manu. Din cauza tacticei greşite a partidului progresist, care nu 


O ISTORIE A PARTIDELOR POLITICE IX ROMINIA 9 


luptase in alegeri unit şi In vederea unui candidat la domnie, 
acest partid rămase In minoritate in ambele adunări fațā de par- 
tizanii vechilor Domni. In Moldova, din 64 de deputați 31 erau 

işti, iar 33 se impărțeau Intre Sturza tatal (20) și Sturza 
fiu! (13). 

In Muntenia numărul cel mai mare de glasuri Il avea Bi- 
bescu, In Moldova se ştie că alegerea candidatului progresist, 
Colonelul Alexandru loan Cuza, fu datorită numai neinţelegerii 
dintre Mihăileni şi Grigorieni. In Muntenia pănă In ultimul mo- 
ment nu s'a vorbit de candidatura lui Cuza, cu toate că partidul 
progresist, în urma venirii deputăției moldovene, imbrăţişase can- 
«didatura lui. Cu o zi innainte de alegere consulii telegraliau gu- 
vernelor lor că Bibescu va fi desigur ales. Presiunea directă a 
poporului din Bucureşti asupra adunării aduse alegerea neaştep- 
tată a lui Cuza. Noul Domn fusese ales impotriva majorităţii 
deputaților, printrun concurs de imprejurări care le impusese 
voința minorități, ce era însă şi acea a poporului. 

Partidul naţional, cu toată alegerea unanimă (insă silită) a 
Domnitorului comun, iarăși se desbinase, El ceruse, In intregi- 
mea lui în Divanurile adhoc, Unirea sub un principe străin. Con- 
venția de Paris respinsese insă această plăzmuire politică şi ța- 
rile răminind tot despărțite sub doi Domni băștinași, partidul u- 
nionist şi cel separatist se desfăcuseră și se alcătuiseră alte Im- 
preunări pentru alegerea Domnitorilor. 

„Despărțirea cea nouă a Rominilor fruntași in partide, spune 
d. Xenopol, nu avea caracterul exclusiv personal din vremile 
vechi, ci era şi o deosebire de principii. Cu toată lepădarea mai 
mult silită a privilegiilor în Divanurile adhoc, majoritatea boeri 
lor ințelegea să facă această jertiă cu socoteală şi Ingăduință și 
apoi dacă ei se lepădaseră de privilegiile sociale, ei ințelegeau 
să rămină stăpini pe acele politice, pe care şi Convenţia le ga- 
rantase prin legea ci electorală. De aceia conducătorii ţărilor 
romine se deosebiră iarăși In progresiști sau liberali şi naționali 
“şi conservatori, sau, cu termeni mai parlamentari, in stinga şi 
dreapta. Dacă insă aceste 2 tabere erau dezbinate pe chestia 
Domnitorului cit şi pe alte chestii de natură socială, punctul 
care le despărțea fundamental în alcâtuiri dușmane era tot ve- 
chea protivnicie născută din chestia țărănească.  Progresiștii erau 
cei mai mulți «comuniștii din 1848». Reacţionarii erau cei ce 
combâtuseră totdeauna Iimproprietărirea țăranilor“. 

Care era atitudinea ambelor partide față de alegerea noului 
Domn? Trecutul său il arăta ca un luptător pentru ideile libe- 
rale, ca un partizan hotării al reformei agrare, ca unul dintre 
deputaţii care votase în Divanul adhoc amendamentul lui Cos- 
tache Negri pentru improprietărirea țăranilor. 

Partidul liberal trebuia să primească alegerea indoită a o- 
-mului nou în lipsa principelui străin, acest partid dorind indru- 
marea unei vieți de egalitate şi de dreptate şi ținind mai ales 
la imbunătățirea soartei țăranilor, 


10 VIAŢA ROMINEASCA 


neon asa ne aame ita srr treere rerema 


Partidul conservator trebuia să combată pe alesul țărilor 
tomine ce fusese Intronat prin siluirea voinţii şi a intereselor lui 
şi să caute să zădărnicească aplicarea reformelor egalitare, o- 
punindu-se mai ales la împroprietărirea ţăranilor. 

Dela inceput acest partid, care avea majoritatea intr'o adu- 
nare obştească aleasă după un sistem electoral mai restrins decit 
acel al Regulamentului Organic, căută să-şi arăte puterea in faţa 
novatorilor primejdioşi. Prima dare pusă asupra proprietăţii fon- 
ciare nu trecu In adunare decit cu mare greutate şi ea pricinui 
căderea celor dintâi guverne de contopire cu care Domnitorul 
incerca să guverneze (Sturza în Moldova şi Epureanu In Mun- 
tenia). Atitudinea lor, conservatorii o justificau spunind că nu 
pot avea incredere în guverne în sinul cărora se află oameni 
dela 1848. Conştienţi de planurile reformatoare nutrite de Cuza, 
dela inceput conservatorii au căutat să-i micşoreze autoritatea, 
să-l reducă din poziția lui de Domnitor la acea de caimacan, ur- 
mărind mai departe cererea principelui străin pe care Convenţia 
n inlăturase. Dacă principele romin nu trebuia decit să caute a 
realiza aducerea unui princepe străin, rolul său de reformator in- 
ceta şi privilegiați se mai puteau bucura citiva timp incă de si 
tuația lor. Toate documentele epocii arată în chip neindoios că 
in împrejurările externe de atunci realizarea domniei străine era 
ceva imposibil. Această idee servea insă In minile conserva- 
torilor ca o minunată armă de luptă Impotriva Domnitorului. 

Caracteristica e atitudinea conservatorilor in Comisia cen- 
trală, unde, ca şi în Adunare, aveau majoritatea. Propunerea fä- 
cotă de stinga comisiei cu privire la modificarea legii electorale 
a Convenţiei e respinsă pe motivul invocat de principele Grigorie 
Sturza că Adunările fiind alese pe șapte ani, ar li destul timp 
pentru a se gindi la reforma legii. 

Nici o lege nu putea fi mai nedreaptă şi mai absurdă ca 
legea electorală a Convenţiei. Ea restringea dreptul de vot nu- 
mai la posesorii averilor mari, mârginind rostirea voinţii Moldo- 
vei la 1724 de alegători și acea a Munteniei la 2072, alegători 
care firește aveau tot interesul să păstreze vechea stare de lu- 
ceruri. Cum spunea cu drept cuvint Tribuna: „Convenţia pe de- 
oparte ştergea privilegiul, pe de alta insărcina pe privilegiați cu 
tacerea legilor de egalitate“, Rezultatele acestei legi electorale 
erau ridicule. In unele judeţe numărul alegătorilor ajungea la 5, 
iar Ismailu! avea unul singur, pe vestitul Vladimir Stoica, care 
aa alegea pe el insuşi „cu majoritatea de un vot, adică unanimi- 
alea“, 

__ Părerea majorităţii clasei privilegiate ca lucrurile nu trebue 
schimbate, ci păstrate cit se va putea mai mult, se poate vedea 
şi din rapoartele Comisiilor oficiale care se pling impotriva pro- 
prietarilor, care căutau să impiedice facerea catagrafiei, premer- 
gătoare infiinţării impozitului funciar. 

In sinul Comisiei centrale Grigorie Sturza propune ca së 
se ia de normă peniru noua Constituţie ce trebuia alcătuită Re- 


O ISTORIE A PARTIDELOR POLITICE IN ROMINIA aS 


încasa + - .- meem me me me se e e mm mam s memenne amme aeee 


gulamentul Organic, de care tocmai ţările Romine se credeau 
scâpate prin Convenţia din Paris. 

Proectul de răspuns la mesaj al Comisiei centrale din 18- 
August 1839 nu se ocupă de loc de numeroasele propuneri de 
legi necesare pentru indrumarea noei organizări, ci revine ia- 
răşi asupra temei iubite a conservatorilor: amintirea lăgăduinței, 
dată de Domn atunci cind se suise pe tron, de a stărui pentru. 
Unirea Principatelor sub un principe străin. Această cerere rău 
văzută in Europa intreagă nu putea fi privită ca o rostire sinceră- 
a dorinţilor partidului conservator, intrucit el ştia prea bine că 
cra zădarnică. inta ei nu era decit compromiterea şi slăbirea. 
autorității Domnitorului care era reprezentantul ideilor liberale, 

„Partidul conservator voia ca starea țării să râmină până 
la realizarea dorinţilor ei in statu quo in care se alla, şi atunci- 
se va vedea ce se va chibzui. Oborirea privilegiilor se votase 
intr'un moment de nevoe și poate de entuziasm, după cum se 
votase în Muntenia şi alegerea lui Cuza şi după cum privise şi 
norodul din laşi ideia Unirii, dar lucrurile făcute cu chibzuinţă 
aduc, cind sint cercetate mai tirziu cu răceală, părere de râu şi 
dacă nu se poale indrepta de tot nenorocirea amenințătoare, cel 
puțin cată să i se întirzie indeplinirea cit mai mult. Cum prea 
bine spunea «Curierul Principatelor Unite» : «Privilegiul vrea in- 
nainte de toate să păzască formele şi formele aduc aminare, iar 
privilegiul in aminare caută o punte de scăpare». 

Dacă Domnitorul nu se putea sprijini pe partidul conser- 
vator, care s'arăta profund nemulțumit de chipul cum se ti: dea: 
la reforma așezămintelor Principatelor, el nu se putea sprijini cu 
totul, nici pe liberali. Aceştia nu voiau să lolereze cea mai mică. 
călcare a convenției, şi înțeleşi cu Domnitorul asupra londului,. 
nu se puteau împăca adeseori, cu forma în care reformele erau 
înfăptuite, Cuza credea că dacă conservatorii nu puteau da ga- 
ranții pentru starea prezentă, liberalii erau imposibili printr'o sis- 
tematică dispoziţie de a nu ţinea samă de imprejurările politice 
in care se găseau cele două țări. Ferindu-se de ambele partide 
extreme, el va căuta să-şi alcătuiască ministerele mai ales din 
progresiști moderați, care-i impărtâșeau mai mult sau mai puţin 
părerile, Nu odată insă Imprejurările l-au silit să se abată dela 
acest principiu şi e uşor de ințeles că ministerele alcătuite de 
dinsul nefiind luate din majoritatea adunării, duceau o viaţă e- 
femeră, de azi pe mine. 

Adunările nu erau constituite după placul său, majorităţile 
il impingeau la acte contrare voinţii Puterilor garante, de aceia 
indată ce indoita sa alegere fu recunoscută, Cuza se hotâri să le 
dizolve, incercind să schimbe fizionomia reprezentării naţionale 
chiar cu legea electorală in putere pe atunci. Speranţele lui insă 
fură ingelate, Adunările eşite din alegerile nouă nu se deosebeau 
aproape de Inc de cele desființate. Corpul electoral, care le tri- 
mesese, era așa de ingust şi aşa de puternic închegat prin in- 
teresul de clasă, incit e] no putea fi rupt prin ademeniri guver- 


"2 VIAȚA ROMISEASCA 


namentale. După retragerea ministerelor lepureanu In Moldova 

şi Ion Ghica în Muntenia, Domnitorul chemă în Mai 1860 pe M, 

Kogălniceanu In Moldova și pe N. Golescu in Muntenia. Min's- 

terul Golescu era format numai din liberali. Dar atitudinea im- 

prudentă a lui |. Brătianu şi a lui Rosetti In chestia Boliac faţă 
de Austria, una din Puterile semnatare ale tratatului de Paris, 
face pe Domn să ceară demisia cabinetului după şase săptămini 
de guvernare. Deşi In noul minister lepureanu intră şi clţiva 
liberali, liberalii extremi din Muntenia se Indepărtează din ce în 
ce mai mult de Domnitor. In Moldova, încă din momentul ve- 

nirii sale, Kogălniceanu accentuă cu putere necesitatea celor 3 
mari reforme: legea electorală, chestia țărănească, chestia minăs- 
tirilor inchinate. Dacă cea din urmă, ca și toate măsurile de în- 
tărire naţională, nu deșteptă impotriviri, cele dintăi ca toate mä- 
surile de egalizare socială trebuiau să stirnească nemulțumirea o- 
poziţiei. Faimoasa circulară prin care Kogălniceanu oprea ba- 
taea aplicată ţăranilor, venită tocmai atunci cind trebuia să se 
“dezbată de Adunare proectul de lege rurală alcătuit de Comisia 
centrală, nu putea decit să crească această nemulțumire, După 
raportul lui Lascar Catargiu Adunarea dă în judecată ministerul 
Kogălniceanu pentru suspendarea şi arestarea mitropolitului Mi- 
clescu, dar cauza adevărată a răsturnării ministrului nu era de- 
“sigur decit atitudinea lui in chestia rurală. 

Memorandul, pe care Domnitorul 1l trimise Porţei la ince. 
putul anului 1861 şi In care pe lingă Unirea definitivă cerea şi 
modificarea unei legi electorale ce indepârta dela reprezentarea 
națională pe tofi cei ce aveau de aşteptat ceva dela reformele 
sociale impuse de articolul 46 al Convenţiei, stirni furia privile- 
giaților, 

, Prin glasul lui Lascar Catargiu, în ședința dela 31 Mai 1861 
ei relnoirā, in Adunare, cererea principelui străin, tocmai in mo- 
mentul in care Constantin Negri, in numele Domnitorului, in- 
trebuința la Constantinopol toată energia și abilitatea lui pentru 
a obținea în siirșit dela Poartă realizarea Unirii definitive. 

_ ldeia principelui străin fiind pe atunci respinsă de toate pu- 
terile, era ușor de înțeles că gestul opoziției amenința să dă- 
rime ceia ce acţiunea diplomatică făcuse cu atita trudă. 

Cu toate aceste piedici, Unirea fu realizată şi, la inceputul 
anului 1862, Domnitorul Incercă să atragă pe conservatori, in- 
sărcinind pe şeful lor Barbu Catargiu cu formarea primului gu- 
vem al ţărilor unite. 

Prezenţa unui guvern conservator în ajunul discuţiei legii 
agrare tulbură adinc sufletele țăranilor, în care trăiau speranţele 
deșteptate de făgăduinţile anului 1848 şi nemulțumirea lor se 
manifestā in judeţul Buzău, prin revolta lui Niţă Maălăerul, care 
voia să meargă la Bucureşti să „ia capul grangorilor ce nu țin 
cu țara”, In București, Tribuna Romină cerea prefacerea legii e- 
lectorale, spunind că Adunarea nu reprezintă ţara, ci numai 5,000 
de proprietari, La aceste protestări Adunarea râminea mută şi 


Doi 


O ISTORIE A PARTIDELOR POLITICE IN ROMINIA i 


se ocupa cu aminarea schimbării felului impozitelor şi cu vota- 
rea altor măsuri reacționare. Proectul legii rurale veni in dez- 
batere la 24 Mai 1862. In nerauritorul său discurs, Kogălniceanu 
atăcă proectul venit din Comisia centrală, proect care desființa 
claca, dar izgonea de pe pămilalul lor 3 milioane de oameni. În: 
răspunsul său, Barbu Catargiu acuză pe Kogălniceanu că stig- 
matizează proprietatea sanctificind faimosul principiu al lui Proud» 
hon,  „Rominul nu are nevoe de pămint, spunea primul minis- 
tru, ci are nevoe să scuture lenea de care e cuprins de veci şi: 
care e un viciu al rasei laline*. 

Asasinarea lui Barbu Catargiu in ziua de 8 lunie, omor 
politic care ne dă măsura incordării relaţiilor politice ale timpu- 
lui, nu impiedecă votarea legii rurale sub forma înfățișată de gu- 
vernul conservator. 

Aceaslă lege care contlrazicea toate vederile sale, Domni-- 
torul refuzā insă s'o sancționeze. Prin acest refuz războiul in- 
tre privilegiați şi Domn era declarat şi partidul conservator răs-- 
punse printr'o inverşunală opoziţie care, trecind de dala aceasta 
peste capetele miniştrilor, se indreplă impotriva Domnului Insuşi. 
in cursul anului 1862 şi mai ales in lanuar 1863, cu prilejul răs- 
punsului la mesaj, guvernarea lui e atacată cu violență în Adu- 
nare şi cere chiar darea in judecată a lui Costache Negri, care-- 
transmisese Porții memoriul Domnitorului. Adversarii înverşu- 
nați ai Domnului nu erau insă de data aceasta numai conserva- 
torii, ci şi liberalii Munteni, Ambele partide se uniseră Impotri- 
va sa in faimoasa „coaliție monstruoasa*. Liberalii moderați, pu- 
{ini la număr, erau in Adunare singurii apărători ai Domnitorului. 
Dacă atitudinea conservatorilor în această imprejurare e perlect 
explicabilă prin poziţia lor aţă de chestia rurală, nu e lot așa cu 
acea a extremei siingi. Ar fi fost de aşteptat ca acest partid, 
care luptase cu atita foc la 1048 pentru Improprietărirea țărani- 
lor şi doborirea privilegiaților, să meargă alâluri şi In aceiaşi di-- 
recție cu Domnitorul. secondindu-l în acţiunea sa. 

Acest partid care cu cincisprezece ani innainte avea ca ideal 
rezolvirea chestiei rurale, o amină acum pentru mai lirziu sau se 
dezinteresează de dinsa. În discursul său dela 11 Februar 1863, 
lón Brătianu spune că n'a venit incă timpul ca chestia proprie- 
tafii să fie rezolvilă și că rezolvirea ei prematură ar pune în joc 
existența națională provocind războiul civil. Acest discurs, spune- 
d. Xenopol, ne miră în gura unui om care la 1545 nu se sfiise 
ca impreună cu tovarăşii săi să dezlânțue nu numai războiul 
civil, dar şi revoluția impotriva a două mari impărăţii, pentru a 
introduce în P'incipate libertatea, egalitatea şi mai ales drepta- 
tea socială prin Improprietărirea țăranilor. Cuvintarea sa era in 
contrazicere cu cerințile Convenţiei chiar, care prin art. 46 im- 
punea grabnica revizuire a legilor care regulau raporturile dintre- 
proprietari şi ţărani. 

Tot așa de puțin limpede apare atitudinea gazetei „Romi- 
nul“ în această vreme ca și demisiile luh |. Brătianu şi C. R9-- 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


ADE a SD Sa eee oma mat oentaccsnoa 36800000 


setti din parlament în ajunul dezbaterilor legii rurale. Afirmația 
lvi Bolintineanu. după care partidul liberal renunțase la chestia 
rurală pentru a putea lupta alături cu conservatorii pentru răs- 
turnarea Domnitorului, pare a fi Intrucitva o explicare a acestei 
greu de înțeles atitudini. O alta ar fi faptul că liberalii innair- 
taţi de atunci, ca şi acei din Franţa, erau în primul rind pasio- 
naţi pentru chestiile de formă, pentru libertăţile publice şi res- 
pectarea principiilor constituționale, pe care, prin regimul său per- 
sonal şi după modelul lui Napoleon III, Domnitorul le încălca. 
La acestea se mai poate adăoga probabil și repejunea cu care 
liberalii Munteni fusese inlăturaţi dela cirma statului, 

Persoana Domnitorului numai era acum 'aşa de trebuin- 
cioasă după ce Unirea fu realizată. Venise timpul ca el să fie 
inlăturat şi un princepe străin să incoroneze clădirea politicii noas- 
tre naționale. 

Principiul dinastiei străine era singurul punct care putuse 
să apropie din nou aceste două partide atit de depărtate prin nā- 
zuințile lor. 

Lupta impotriva Domnitorului putea desigur folosi mult con- 
servatorilor, fiindcă făcea posibilă inlăturarea reformei rurale şi 
Intirzia reformele egalitare, Pentru a putea lupta însă alături cu 
conservatorii, printr'o stranie strămutare a jocului partidelor, li- 
beralii părăseau pentru moment chiar principiile lor de existența. 

Dacă insă chestia rurală era părăsită de acei care lupta- 
seră pentru ea odinioară şi care n'o mai apărau acum, ea îşi 
găsi apostoli câlduroşi şi puternici în Domnitor şi în primul său 
ministru Kogălniceanu. 

Amindoi ţineau ca trecind peste orice împotrivire să rezolve 
această chestie. 

Domnitorul crezu poate un moment că prin săvirşirea se- 
cularizării, dorită de toată lumea, va reciștiga partidele. Ele îi 
mulțumiră pentru acest act insemnat, după cum îi mulțumiră şi 
pentru Unire. Nu dezarmară insă și curentul de ură şi înverșu- 
nare oprit o clipă, se restabili din nou. Conştient de importanța 
faptelor pe care le realizase, convins că Adunarea care-i stătea 
impotrivă nu era decit o reprezentare cu totul imperiectă a țării, 
Domnitorul era în mod fatal tot mai impins pe calea măsurilor 
îndrăznețe şi violente. 

Spiritele erau adinc tulburate cind Kogălniceanu aduse in 
dezbaterea Adunării proectul legii rurale, care trebuia să impro- 
prietărească pe ţărani. Raportul Comisiei delegaților respinse 
punctul de căpitenie al proectului, improprietărirea, primind-o nu- 
mai pentru locul de casă şi de grădină. Kogălniceanu declarind 
că face din acest punct chestie ministerială, este intimpinat cu 
un vot de blam în ședința de 10 April 1864. Acest fapt con- 
vinse în chip neindoelnic pe Domn că Adunarea aşa cum era al- 
cătuită numai din reprezentanți ai marei proprietăți, cu tot mā- 
nunchiul de bărbaţi altruiști rătăciţi într'insa, nu va lăsa nicio- 

„dată ca legea de împroprietărire să treacă in forma dorită de 


dinsul. El făcu o ultimă incercare de a zdrobi împotrivirea mā- 
rii proprietăți, propunind prefacerea legii electorale, una din cu- 
petările care-l] preocupaseră incă dela inceputul domniei lui, 

Demisia ministerului e respinsă și la 2 Mai, In ziua In care 
Adunarea e din nou convocată după sărbătorile Paștelui, Nogal- 
niceanu înfăţişează proectul de modificare a legii electorale, 
Domnitorul cerea Adunării să se desființeze ea insâşi, peniruca 
o Adunare aleasă din alte elemente să dea ființă legii rurale. Ea 
nu se putea sinucide şi cum era de aşteptat repetă impotriva gu- 
vernului votul de blam. Orice speranță de rezolvirea chestiei 
rurale pe calea legală râminea inchisă. Domnitorul credea câ 
cea mai siintă din datoriile sale era indeplinirea art. 46 al Con- 
venției. 

Faţă de obstacolele pe care le intiinea în cale, nu-i râmi- 
neau decit două câi: abdicarea sau călcarea legilor. El alese pe 
cea din urmă, avind lingă dinsul „pe omul ce putea săi stea 
mină dreaptă la indeplinirea gindului său“, 

Lovitura de stat, facuta de Cuza în numele ideii superioare 
a dreptăţii sociale, a fost un act bogat în urmări importante pen- 
tru țară şi pentru viața partidelor. 

Dacă se poate spune, din punct de vedere național, că le- 
gea rurală din 1864 a alipit pentru citva timp de țară masele 
mari ale poporului, din punct de vedere social şi economic ca 
desigur nu ş'a atins ţinta. 

După d. Rosetti, valorosul istoric al țărănimii noastre, arată 
şi d. Xenopol cum legea lui Cuza-Vodă a menţinut citimea de 
pămint incuviințată săteanului de Regulamentul Organic, lăsindu-l 
în aceiași ingustime a mijloacelor de traiu, in care-l restrinse le- 
giurea rusească. Ba chiar situația lui economică a lost inrâută- 
țită prin liberarea proprietății de indatorirea de a da pămint Insa- 
rățeilor pe 2/, din moşie. Nevoit să ia pămint de hrană pentru 
vite sau pentru dinsul și plătindu-l boerului în muncă, ţăranul 
recăzu iarăşi în robia proprietății mari, din care legea lui Cuza- 
Vodă voise să-l emancipeze, Chestia rurală fu departe de alti 
stinsă prin această lege şi ea işi urmă mai departe cursul ei 
amenințător, 

Pline de insemnatate au lost consecinţile legii electorale. 
Legea electorală In vigoare innaintea loviturii de stat făcea parte 
din constituţia intocmită de Convenţia de Paris, încit trebuia răs- 
turnată toată această constituție pentru a putea reforma legea e: 
lectorală. De aceia prin lovitura de stat s'a mers mai departe 
decit numai cu lovirea în clasa privilegiată. S'a scuturat dea- 
supra țării constituția impusă ei de areopagul european şi sa 
tins la dobindirea adevăratei autonomii a Romîniei, autonomie care 
a şi fost recunoscută de Puteri prin modificările indeplinitoare 
statutului, Prin aceste stipulaţii, Puterile Europei prevedeau că 
„Principatele Unite să poală in viitor modifica şi schimba legile 
care privesc la ocirmuirea lor lăuntrică cu concursul legal 
al tuturor puterilor statului şi fără nici o intervenire din afară, 


16 VIATA ROMINEASCA 


cemas a îm a în e eee PODU 0 -rer O ap RP POI 


exceplindu se bine înțeles legăturile ce unesc Principatele cu Im- 
periul Otoman”. 

Numai această recunoaştere a Europei a făcut cu putință 
chemarea dinastiei străine in 1866. 

Actul lui Cuza-Vodă era desigur de o mare indrăzneală, 
căci infrunta deodată innăuntru țara legală, in alară actul inter- 
naţional în virtutea căruia statul romin văzuse lumina zilei. 

Legea electorală a loviturii de stat prevedea două colegii : 
acel al alegătorilor primari cu vot indirect, care alegeau pe de- 
legaţi, ce la rindul lor alegeau pe deputați, şi acel al alegători- 
lor direcţi, care votau personal. Alegātori priinari erau toți cei 
care plăteau o dare intre 48—110 lei şi patentarii până la clasa 
V-a inclusiv, adică toţi țăranii, toți negustorii şi meseriașii cei 
mici dela orașe şi dela țară. Alegători direcţi erau toți cei ce 
plăteau in orice comună o dare de cel puţin 4 galbeni şi ştiau 
ceti și scrie. Erau scutiți de cenz: preoții, profesorii, avocații, 
inginerii şi pensionarii cu 2.000 lei anual, cel puţin. Eligibili erau 
Rominii alegători de 30 de ani care ştiau ceti și scrie. 

O sută de alegători primari alegeau un delegat. Numărul 
deputaților era de 1 la 25.000 suflete, în total 160 deputaţi. Nici 
intr'o țară din lume nu se făcuse o săritură așa de uriaşă dela 
un regim electoral așa de restrins la unul aşa de larg, ca acel) 
reprezentat prin noua lege electorală. Inteligența cea săracă de 
bunuri materiale putu să pătrundă In Adunare în virtutea acestei 
legi ca şi ţăranii. Viaţa politică a Rominiei se democratizase 
printra singură lovitură mai mult de cum ar fifâcut-o ani inde- 
lungaţi de silinți ale maselor, care ajunseră şi ele să ocupe lo- 
cul cuvenit in reprezentarea țării. 

Cercetind fizionomia Camerii alese în baza noei legi elec- 
torale, vedem că in Adunarea dela 1865 numele mari ale famili- 
ilor privilegiate au dispărut aproape cu totul. Din 160 de depu- 
taţi, numai 11 sint oameni cunoscuți de mai innainte prin ide- 
ile lor liberale, restul nume necunoscute care se auzeau pentru 
intăia oară, Deputaţii țărani erau in număr de 20. După cum 
observau toate gazetele timpului, nivelul intelectual al deputați- 
lor era foarte scăzut. Erau stingaci, timizi, lesne influențați. 

Desigur prima reprezentare - democratică a Romtniei ar fi 
putut fi mai de samă, după chiar puţinele elemente de care dis- 
punea țara in acele vremuri. Totuşi, oricum ar fi fost ea alcâtu- 
tā, se realizase un principiu până atunci necunoscut in țările ro- 
mine, reprezentarea intereselor țării dată pe mina tuturor. Dacă 
deocamdată nivelul intelectual al Adunării era prea jos pentru a 
putea indeplini această menire, acest nivel era să se innalţe deo- 
dată cu acel al ţării ; dar principiul era să râmină şi niciodată 
țara nu era să se Intoarcă inapoi la reprezentarea intereselor tu- 
turor printr'o singură clasă. Prin lovitura de stat, partidul con- 
servator primise o teribilă lovitură şi ideile liberale făcuseră un 
mare pas înnainte. Progresul acestor idei nu se îndeplinise însă 
de partidul liberal dela 1848, ci era datorit acțiunii personale a 


_0 ISTORIE A PARTIDELOR POLITICE IN ROMINIA 17 


Domnitorului care, ajutat de o minoritate credincioasă realizase 
cel puțin în parte cele două mai insemnate cereri din programul 
dela 1848, Improprietărirea ţăranilor şi reprezentarea ţării in a- 
dunare prin toate clasele societăţii. Cugetarea liberală isbuti să 
pătrundă mai adinc In conștiința poporului şi să ridice nivelul vi- 
eții sale politice. Era privilegiului politic fusese înlăturată şi re- 
prezentarea ţării se democratizase. „Pasurile făcute însă innainte 
in sfera politică se intorc numai foarte cu greu inapoi şi pe a- 
ceasta se Intemeiază puterea faptului indeplinit“. Constituția din 
1866 va putea fi un progres iar nu un regres asupra acelei a 
loviturii de stat, Dacă din cele două mari idei patronate de par- 
tidul liberal libertatea fusese ştirbită mai cu samă în focul lup- 
tei impotriva privilegiaţilor, egalitatea fusese desigur în mare 
parte realizată în timpul domniei lui Cuza Vodă. 


Detronarea primului domnitor al țărilor unite a lost opera 
coaliţiei ambelor partide, De aceia locotenența întocmită la 11 
Februar fu alcătuită dintr'un liberal Neculai Golescu, un conser- 
vator Lascar Catargiu și un personaj neutru, colonelul Haralamb. 
In ministerul prezidat de lon Ghica, liberalii şi conservatorii 
erau reprezentați in număr aproape egal și tot aşa se lormaseră 
şi misiunile trimise la Paris şi la Constantinopol. După refuzul prin- 
cipelui de Flandra căruia i se oferise corona, șetul liberalilor lon 
Brătianu fusese insărcinat cu grelele negocieri privitoare la che- 
marea principelui Carol de Hohenzollern. Un fapt care pare cu- 
rios la prima vedere e că guvernul dela 11 Februar, care pro- 
testase impotriva loviturii de stat a lui Cuza și dezaprobase ple- 
biscitul, păstrează constituția intocmită pe baza acestui plebis- 
cit şi chiar corpurile legiuitoare existente în timpul domnitoru- 
lui detronat, Guvernul trece chiar citeva legi cu această ca- 
meră şi li cere proclamarea de domn a lui Filip de Flandra. 
Acest lucru se explică prin aceia că preambulul adaos de con- 
ferința europeană la Statutul lui Cuza stabilea dreptul Principa- 
telor Unite de a schimba legile care priveau administrația lor in- 
ternă, fără consimţimintul marilor puteri și locolenenţa nu se putea 
intemeia decit pe el pentru a sprijini chemarea unei dinastii e- 
reditare europene in fruntea principatelor. Cu drept cuvint scria 
Gr. Păucescu in Rominul: „dacă guvernul ar f desființat cor- 
purile legiuitoare ar fi rupt şi statutul lui Cuza Vodă care nedă 
dreptul de a face orice legi innăuntru, fără să fim datori a cere 
o sancţiune dinafară“. 

Totuşi la 18 Martie, fără nici un motiv binevăzut şi din 
cauze care nu apar în chip lămurit, camera fu dizolvată și co- 
legiile electorale fură chemate intre 9 şi 17 April pentru alege- 
rea unei noui adunări care trebuia să-şi inceapă lucrările la 28 
April, dar despre care nu se spunea In decretul de convocare 
dacă va fi constituantă. In acelaşi timp guvernul care criticase 

2 


18 VIAȚA ROMINEASCA 


pc e, = mmm ee 


plebiscitul lui Cuza Vodă supune alegerea principelui Carol unui 
plebiscit. Voturile acestui plebiscit nu puteau fi culese altfel de 
cit cele din 1864, adică nu puteau fi sustrase presiunei autorită- 
ţilor. Totuși rezultatul plebiscitului acum, ca şi atunci, purcedea 
desigur din voința majorităţii poporului. Cum spunea „Tribuna 
romină: „Generaţia de azi repudiază acum domnia electivă după 
cum repudiase la 1864 predomnirea olizarhiei feodale“. 

Purtarea confuză şi plină de contradicții a guvernului In a- 
cest timp se explică însă prin marele dificultăți externe şi in- 
teme în care se alla ţara. Aceste dificultăți puneau în mare 
cumpănă insăşi Unirea, care fusese cu atita greutate realizată, 
In afară, Poarta care nu incuviințase decit o unire personală in 
timpul domniei lui Cuza impunea respectarea tratatului de Pa- 
ris şi a Convenţiei şi cerea ca comisarii săi să facă în ţară o 
anchetă asupra rezultatelor pe care le dăduse Unirea. Inăuntru 
erau nemulțumiri impotriva Unirii, mai ales in Moldova, nemul- 
țumiri cu care trebue pusă In legătură mişcarea separatistă dela 
3 April. In faţa marei primejdii prin care trecea ţara, atit în 
timpul Locotenenții domneşti cit și în timpul alegerii principelui, 
ambele partide rămaseră reunite ca şi in timpul divanurilor ad- 
hoc și al Unirii, formind iarăși un singur mare partid național. 
Dinastia străină fusese crezul ambelor partide ce răsturnase pe 
Cuza și în privința alegerii principelui Carol ințelegerea între ele 
trebuia să fie unanimă. Dacă in Muntenia impotriva acestei ale- 
geri nu protestă decit Cezar Boliac in „Trompeta Carpaţilor“, in 
Moldova ea găsi oarecare impotrivire în grupul fracționist care 
se formase sub influenţa ideilor lui Bărnuţ şi a cărui reprezen- 
iant mai de frunte era Neculai Ionescu. Fracţiunea reuşi să tri- 
mită In adunare cițiva reprezentanţi și cind ea, după cererea 
Convenţiei, se pronunță asupra plebiscitului, aceştia dădură nota 
discardantă. Din 115 deputați prezenți la votare, 109 fură pen- 
tru omologarea plebicistului, iar 6 contra (Dumitru Tacu, T. 
Lateș, L Negură, N, lamandi, loan Leca şi Neculai Ionescu). 

Camera întrunită la 28 April 1866 fusese aleasă tot după 
legea electorală a statutului din 1864. Această lege coborise drep- 
tal de alegător destul de adinc în rindurile maselor, aşa incit a- 
dunarea aleasă prin ea şi care trebuia să voteze Constituţia nu 
putea să aibă decit un caracter progresiv şi liberal, 

Din 160 de deputaţi, numai 19 aparțineau marilor familii 
boereşti, Totuşi In majoritatea ei, această cameră era conserva- 
toare, Pentru locul prezidențial Manolache Costache intrunise 76 
voturi contra 46 date lui Ion Brătianu. 


> 


Incă innainte de a veni in dezbaterile camerii Constituția, 
se răspindi zvonul că prin proiectul redactat de guvernul Loco- 
tenenţii se incuviințau drepturi politice şi Evreilor. Aceasta um- 
plu de ingrijire țara întreagă şi mai ales Moldova unde Evreii 


O ISTORIE A PARTIDELOR POLITICE IN ROMANIA 19 


s.. 


“erau mai numeroși. Incă din 11 Mai cind proiectul nu fusese 


incă dat la lumină, Moldovenii trimit adunării o petiție lungă şi 
„motivată In care protestează impotriva incetățenirii Evreilor, In- 
riurirea profesorilor şi elevilor crescuţi în ideile Fracţiunii pro- 
voacă chiar tulburări antisemite în mai multe oraşe ale Moldovei. 

După două luni dela convocarea adunării, se incepe în sfir- 


Şit, după stăruința personală a Principelui, In şedinţa dela 16 Iu- 


nie, desbaterea Constituţiei. 
Prima chestie care venea la rind era cea evreiască de oa- 
rece proiectul guvernului prevedea în art. 6 că „religiunea nu 


„poate face obstacol la Impămintenire“. 


Comitetul delegaților pentru a indulci chestia adâogise ar- 
ticolului, un aliniat în care, menţinindu-se principiul conţinut In 
el. se lăsa regularea modului cum „această populaţie eterogenă 
ar putea dobind drepturi civile și politice, fără a aduce vre-o le- 
ziune desvoltării noastre naţionale, adunării legiuitoare viitoare“. 
Cu tot acest amendament poporul din București nu înțelegea să 
iacă nici o Ingăduință Evreilor. Vizita lui Adolphe Crémieux şi 
convorbirile lui cu membrii guvernului și cu ọ parte dintre de- 
putați au contribuit desigur la aţițarea spiritelor. Locotenenţa şi 
toți membrii guvernului erau pentru încuviințarea articolului pri- 
vitor la Evrei în forma ce i se dăduse prin amendamentul co- 
mitetului delegaților cind poporul din București incunjurind adu- 
narea și amenințind-o prin strigăte şi urlete inlricoşale a res- 
pinge pe Evrei, Brătianu, sub imperiul presiunii populare, de- 
clară că retrage articolul bănuit 

Care era atitudinea partidelor față de această grea chestie ? 

Liberalii nu puteau fi în deobştie impotriva întinderii 
drepturilor politice la Evrei. in Proclamaţia dela Islaz şi 
in „Dorinţile partidei naționale din Moldova“ erau inscrise intre 
principiile reformatoare şi emanciparea Izraeliţilor. In „Rominul*, 
Rosetti, partizanul infocat al libertăţii de conștiință, punea chestia 
numai pe terenul religios combătind înlăturarea Incetățenirii E- 
vreilor ca o prigonire meschină împotriva unei confesiuni. lon 
Brătianu, partizan şi el al nedeosebirii de religie în intinderea 
drepturilor politice, credea că trebue să se țină insă samă şi de 
părerile mulțimii şi să se aibă in vedere aspectul social şi eco- 
nomic al chestiei evreieşti, 

Manolache Costache şi cei mai mulți fruntaşi conservatori 
erau favorabili impămintenirii Evreilor. Masa poporului era insă 
Impotriva oricărei concesiuni și clasa conducătoare în majorita- 
tea ei Impărtășea sentimentul instinctiv al maselor. De ruşinea 
principiilor umanitare și de civilizaţie ea ar fi consimțit poate să 
primească articolul 6 așa cum fusese formulat de autorii proiec- 
tului de Constituţie, se poate susţinea insă că majoritatea Game- 


rii a fost mulțumită de presiunea poporană care a impiedecat-o 
-să facă acest lucru. Acei care reprezentau pe față ideile mulți- 


mii în chestia evreiască erau cei clțiva deputați moldoveni frac- 


'oniști şi din Muntenia cei grupaţi în jurul Trompetei Carpe jilor. 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


ô t eee am emanate ms ami aere mem emeee 


Antisemiţii insă afară decit in micul grup al Fracţiunei me 
alcătuiau un partid deosebit ci erau răspindiţi In toate grupările 
olitice. 
O altă chestie Insemnată care fu dezbătulă era acea a se- 
natului, sau corpului ponderator cum i se spunea pe atunci. Se- 
natul alcătuit de Cuza fusese inchis fiindcă cea mai mare parte 
din membrii săi fuseseră numiţi de fostul Domnitor şi unii, din- 
tre care Kogălniceanu era cel mai temut, ar fi protestat Impolri- 
va actului dela 11 Februar. Trecind peste toate greutăţile de lo- 


gică juridică, camera adoptă propunerea comitetului delegaților 


care înlătură Senatul lui Cuza din rindul așezămintelor constitu- 
ionale. 

In Constituţia la ordinea zilei proiectul guvernului propunea 
o singură adunare. Raportul comitetului delegaților susţinea sis- 
iemul a două corpuri legiuitoare: adunarea deputaţilor și sena- 
tul. O parte dintre liberali în frunte cu N. Ionescu erau pentru 
o singură adunare aşa cum fusese şi dorința divanurilor adhoc. 
Conservatorii şi o altă parte dintre liberali susțineau necesitatea 
senatului. 

La vot cei mai mulţi dintre partizanii unei singure adunări 
votară totuşi pentru senat. A. G. Golescu explică această dis- 
cordanță intre păreri şi vot prin faptul că Europa cerea introdu- 
cerea senatului, căci altfel se temea de vecinicul neastimpăr al 
Rominilor şi de neincetatele lor revoluţii. 

Lipsa de documente ne silește să presupunem că majori- 
tatea camerii cedase în privința senatului indicaţiilor Principė- 
lui după cum ccdase acestuia și în privința dreptului de veto- 
absolut. 

Dacă dezbaterile asupra libertăților publice au avut un ca- 
racter mai mult formal, acele asupra legii electorale au fost de- 
sigur interesante. Toţi deputaţii liberali şi conservatori cereau su- 
iragiul universal, însă în alt Ințeles decit acel ce se da de obi- 
ceiu acestui termen adică dreptul de vot egal tuturor locuitorilor 
țării ; căci toţi admiteau să cheme pe toți locuitorii la vot însă 
nu În chip egal, ci tinind samă şi de reprezentarea intereselor, 
impărțind deci corpul electoral în colegii. Principiul sutragiului 
universal propriu zis era respins chiar de liberali pe motivul 
rostit de N. lonescu că „nu este cerut de starea de cultură tn care 
se allă societatea noastră“, Erau Insă păreri răzlețe în afară de 
adunare care reluind unele vederi, care apăruseră şi în limpul 
revoluţiei din 1845, cereau egala Impărtăşire a tuturor cetățenilor: 
la dreptul de vot. In „Rominul* apăruseră erticole care apâran 
această teză. Dezbaterea se incinse in adunare asupra colegiilor, 

Proiectul guvernului, prefăcut de comitetul delegaților pre- 
vedea 4 colegii pentru cameră şi 2 pentru senat, în totul deci 6 
și anume; pentru cameră unul al proprietăţii mari, unul al celei 
mici, al treilea al industriei, comerțului şi inteligenți şi al pa- 
trulea al tuturor contribuabililor, adică al masei poporului. 

Liberalii sprijineau sistemul a 2 colegii, unul urban şi ce-- 


O ISTORIE A PARTIDELOR POLITICE IN ROMINIA 2t 


tăiat rural, In care să ia parte toată populaţia cu vot direct dela 
un cenz oarecare și cu vot indirect sub acel cenz. In acest sens 
era amendamentul lui N. Ionescu, amendament care lu respins 
de comitetul delegaților. Fruntaşul conservator Manolake Cos- 
take era „pentru restringerea pe cit se poale a reprezentării na- 
ţionale, căci nu este cea mai bună lege electorală acea care dă 
cel mai mare număr de alegători, de oarece nu se poate impune 
unei populaţii un drept politic cind acea populaţie nu are conş- 
tiință de acel drept“, I. Brătianu combătea şi el sistemul a 2 
colegii sprijinit de liberali intrucit spunea el „amendamentul nu 
dă niciun avantaj mulţimii care şi după el votează indirect“. In 
zădar câută N. lonescu să pună chestia pe un tărim mai innalt, 
arătind cum amendamentul lui putea contribui la formarea u- 
nei clase mijlocii; căci i se răspunse că „clasele în popor nu 
se formează în chip măestrit şi prin artificii electorale, ci numai 
pe temelii economice și că clasa a Ill-a se va creia atunci cind 
societatea se va linişti de patimile politice; cind agricuitura iși 
va putea deosebi bogăţiile, cind tot atunci şi comerțul va con- 
tribui la alcătuirea acelei clase“, 

Un fapt interesant In dezbaterea legii electorale e destăinui- 
rea raportului în care noul proiect stătea față de legea electo- 
rală a Statutului lui Cuza Vodă. 

Dacă conservatorii primiseră, impotriva părerii lruntașului 
lor Manolake Costake, votul universal cu 4 colegii, ci se supu- 
seseră unei nevoi, nepulind face altfel, cum spunea el însuși, 
„ue oarece moşteniseră aceasta dela regimul lui Cuza şi acum 
nu mai puteau dezbrăca numărul, gloatele, de acest drept ciş- 
tigat prin stalut*, Conservatorul loan Strat recunoștea că po- 
pulaţiile rurale au fost înzestrate cu sulragiul universal prin sta- 
tut iar conservatorul Blaremberg adăoga: „nu am voit a se zice 
că am făcul mai puţin decit Cuza Vodă şi nu am putut uita 
mai virtos că noi chiar sintem fructul votului universal, N. Io- 
nescu şi alții criticau legea lui Cuza Vodă după care cei mai 
mulţi cetățeni nu votau deadreptul pe deputaţi, ci numai prin de- 
legaţi care erau singurii alegători adevărați. Ca și cind legea 
«electorală din 1866 nu ar fi făcut tot aşa şi nu ar fi aruncat 
masele adinci ale poporului tot in votul indirect. Nu fără drep- 
tate critica „Rominul* legea electorală a Constituantei spunind 
că „se Imparte corpul electoral în 6 colegii din care patru sint 
ale proprietății funciare, ale averii, iar poporul nu are inel nici 
cea mai mică parte, Din ceilalţi doi deputaţi, unul este al co- 
merţului, industriei şi inteligenţii şi tot unul numai ar fi să re- 
prezinte interesele masei imense a majorităţii poporului. Dar 
acest colegiu cu votul indirect este numai o mare minciună. El 
este numai o zestre guvernamentală care se va colora totdeauna 
după coloarea partidului dela putere. Legea lui Cuza Voda, ur- 
mează Rominul, cel puţin păstra o mâsură pentru toți; ea im- 
punea votul indirect tuturora. Legea comitetului delegaților nu 


. 


22 VIATA ROMINEASCA 


este nici dreaptă, nici francă. Ea stabileşte privilegiul, monopo- 
lul reprezentațiunii naționale în favoarea averii“. 

Oricit de impertectă fusese legea electorală a lui Cuza ea 
spărsese pentru întâia oară cetatea oligarhiei şi rostise marele 
principiu după care orice Romin are dreptul să trimită reprezen- 
tanți in parlamentul țării. Fără legea lui Cuza Vodă, legea din 
1866 nu ar fi fost cu putință, ea hotărise desigur. chiar pe con- 
servatorii cei mai Indărătnici să voteze sistemul celor patru co- 
legii, dintre cae unul al țărănimii. 


Pentru a înțelege opera Constiluantei din 1866 trebue să 
ne dăm bine samă de elementele ce o compuneau. Am văzut 
că majoritatea lor era conservatoare, dar acești conservatori nu 
erau in lotul asemeni celor vechi, căci o suflare liberală îi atin- 
sese. Conservatorii din constiluantă erau tn felul lor tot liberali, 
deşi nu aşa de innaintaţi în idei ca partidul Roşilor după cum. 
sa văzul din dezbaterile asupra chestiei senatului şi a legii e- 
lectorale. Conservatorii din 66 sint acei ce votaseră in Divanu- 
rile adhoc oborirea privilegiilor și care nu înțelegeau să mai 
considere poporul de jos prin perspectiva principiilor aristrocra- 
tice ale privilegiului ci prin acea a democraţiei şi a egalității, 
In profesia de credință a ziarului conservator „Desbaterile* care 
apăruse la 24 Februar 1866 sub direcţia lui N. Biaremberg, |. 
Cantacuzino, P. Carp, Pantazi Ghica şi A. Lahovary erau decla- 
rații ce puteau fi subscrise şi de liberali, 

După lovitura de stat a lui Cuza, relaţiile dintre liberali şi 
conservatori nu mai puteau fi atit de incordate. Nu mai era a- 
cum în dezbatere interesul cel ascuţit al proprietății care inve- 
ninase atit de mult raporturile între cele două partide în 1848, 
1862 şi 1864. Legea rurală pătrunsese in aevea lucrurilor. Pro- 
prietatea se luase dela boeri şi se dăduse țăranilor, fară ca prin 
aceasta cei dintăi să ajungă la sapă de lemn cum se temeau la 
inceput. Bunurile rurale date în schimbul moşiilor impărțite se 
plăteau regulat, atit ca procent cit și ca amortisment. Prin ur- 
mare ideia că proprietatea fusese dezbrăcată, trebuia să dispară. 
ȘI cu stingerea acestor temeri închipuite trebuiau să se inblin- 
zească şi raporturile dintre conservatori şi liberali. 

Opoziţa nu incetase intre aceste două tabere, dar ca se res- 
trinse acum la dezbaterea unor chestiuni mai ideale, care pu- 
teau deştepta numai pasiunele, nu şi patimele. Ziarul conser- 
vator „Constiluţia“ spunea: „astăzi cind nu mai sint intre noi 
discuţii de clasă iar orice chestiuni sociale au dispărut şi pro- 
prietatea foştilor clăcași s'a recunoscut prin Constituţie tot aşa 
de sacră ca şi orice altă proprietate şi cind pe de altă parte 
drepturile politice sint garantate tuturor cetățenilor, era revoluţi- 
ilor s'a inchise. 

„Această primire din partea proprietarilor a noii stări de lu- 
cruri nu-i oprea insă de a căuta să inlânțuiască pe altă cale 
munca țărănească, Chiar sub guveruul L.ocotenenței domneşti 


O ISTORIE A PARTIDELOR POLITICE IN ROMANIA 23 
şi cu camera incă rămasă dela Cuza Vodă, se Intocmise cea 
dintăiu lege de munci agricole dezbătută şi votată în ziua de 16 
Mart 1866 și care admitea execuţia personală a țăranilor pentru 
acei ce nu-şi Indeplineau tocmelile, Art. 14 al acestei legi ros- 
tea; „Primarul prin mijloacele executive de care dispune va a- 
duce pe datornici la munca la care s'au tocmit“. 

E uşor de înțeles ce insămnau în moravurile timpului și 
in raporturile dintre țărani şi proprietari, dintre care cei dintâi 
deabia eșise din lanţurile iobăgiei, rostiri de felul celor de mai 
sus. Nici un deputat nu ridică glasul său în favoarea țărănimii, 
nici unul nu protestă împotriva acestei execuţii care asigura in- 
teresele tuturor proprietarilor, fără deosebire de partid politic. 


Lovitura de stat a lui Cuza Vodă şi urmările ei, legea ru- 
rală şi cea electorală, căzuseră ca o lovitură de mâciucă pe ca- 
petele conservatorilor. Ele trebuiseră să schimbe şi mentalita- 
lea acestui partid, mai Intăiu în privința dreptului de proprietate 
pe care conservatorii se vedeau nevoiți a-l Impärți cu țăranii, 
apoi In acea a îndrituirii de a reprezenta poporul pe care zdro- 
birea privilegiului politic o răspindise de asemeni în mase. Ideile 
de libertate şi de egalitate erau urmările neapărate ale unei a: 
semenea prefaceri psihologice. Lovitura de Stat nu democrati- 
zase numai în deobştie societatea rominească, ci democratizase 
şi partidul conservator. 

Această nouă concepţie a raporturilor dintre oameni îşi făcu 
locul în Constituţia din 1866. Partidul conservator, care făcuse 
ideilor liberale atitea concesii pe terenul libertății şi al egalităţii, 
voi să mai rețină mersul lucrurilor pe povirnişul pe care alune- 
cau sub goana timpului, păstrind pentru él reprezentația țării. 
El obținu aceasta dela liberali printr'un fel ce tranzacţie tăcută, 
prin legea electorală care dădu precumpănirea proprietăţi şi mai 
ales proprietăţii mari, atit in cameră cit şi în senat. „Este in- 
tradevâr altfel aproape de neințăles, scrie d. Xenopol, cum a- 
läturea cu libertăţile exagerate in forma incuviințată lor de Cons- 
tituția din 1866, să intilnim dispoziţii electorale atit de restrin- 
gătoare pentru reprezentația poporului. Din 6 colegii, numai u- 
nul pentru mulțime și acela mai mult cu vot indirect şi altul, 
iarăşi unul singur pentru industrie, comerţ şi inteligență; iar 4 
colegii pastrate proprietății mari. Numai pe această tocmeală in 
folosul lor, consimțiră conservatorii a vota nămolul de libertăți 
grămâdit în Constituţie ; apoi tot ei mai puseră mina, încă de 
mai innainte, pe legea tocmelilor agricole, incit pentru nişte con- 
cesii mai mult de principiu, conservatorii deveniseră stăpinii tu- 
turor coardelor de reală mișcare a țării”. 

Această transacție încheiată Intre liberali şi conservatori 
dintre care nu se putea şti deocamdată cine va folosi mai mult 
sau cine va fi mai inșelat. explică primirea Constituţiei, de am- 
bele partide reprezentate in constituantă, cu unanimitatea voturilor. 

Constituţia din 1866 poate fi privită ca opera comună a 


VIAȚA ROMINEASCA | 


celor două partide, conservator și liberal, retntregite iarăși in 
marele și unicul partid național, în care cele două îrinturi ale 
lui se contopiseră totdeauna cind era în joc existența ţării. 


Desfăşurarea vieţii noastre politice, în cursul acestei epoci 
de aproape trei slerturi de secol, așa cum reiesă ea din opera 
d-lui Xenopoi, nu e desigur lipsită, pentru orice cetitor, deprins 
să privească ceva mai deparle de orizonul zilei ce trece, de un 
puternic interes dramatic. Uitindu-se în urmăşi îmbrăţişind din- 
tr'o singură ochire, intreagă această destăşurare, partidele noas- 
tre politice apar innaintea privirii lui, născindu-se, dilerențiindu-se, 
evoluin cu determinismul marelor procese biologice ale naturii. 

Rezultind amindouă in mod firesc din condiţiile organice 
şi eterne ale vieţii sociale, în mersul nepotolit al vremei, la noi 
ca şi pretutindeni, unul din ele regrezintă forța de impulziune şi 
de progres, celălalt acea nu mai puțin utilă de inerție și de re- 


zare 

Vâscut sub influența marilor idei care transformase fața A- 
pusului, dar răspunzind în același timp unei adinci necesități na- 
tionale, partidul liberal păși la lumina zilei în 1822, anul în care 
mica boerime formulă pentru intăia oară revendicările ei poli- 
tice, în fața unui regim oriental şi semibarbar, de asuprire şi 
de nedreptate. Oprit în mişcarea sa exterioară de imprejurări 
istorice din cele mai vitrige, care favorizase pe apărătorii a- 
cestui regim şi aduseseră chiar consfințirea lui legală, acest par- 
tid fu nevoit citva timp să se retragă in refugiul tainic al conş- 
tiinților şi accentuind mai ales tendința lui națională, să se ma- 
nileste mai mult pe terenul cultural. 

Prin răspindirea culturii, prin contactul mai strins cu ideile 
Apusului, orizontul vederii lui devenea tot mai larg şi alături de 
revendicările politice, el incepea să imbrățişeze şi pe cele so- 
ciale. Elemente venite din clasa mijlocie ti ingroşeau mereu 
rindurile. Mișcarea revoluţionară care aprinsese Europa în 1848 
il făcu indrăzneţ, el păşi cu curaj pe calea faptelor, căutind să 
răstoarne vechiul regim şi să rupă dintr'o singură dată cu ins- 
tituţiile trecutului, Incercase însă un lucru care-i intrecea pute- 
rile, Sub greutatea enormă a imprejurărilor, el trebuia să cadă 
şi căzu biruit. 

„Marea lui storţare nu fusese insă făcută in zadar, ea con- 
tribuise în chip puternic la acea transformare a sufletelor carc 
sub influența unor favorabile imprejurări externe i-a permis mai 
de vreme decit cra de așteptat să-şi poata constringe vrăjmaşul 
şi reducindu-l la neputinţă să realizeze o pare insemnată din i- 
dealul său. 

in Divanurile adhoc, în timpul domniei lui Cuza, In mo- 
mentul alcătuirii Constituţiei, acest partid izbuti sa dārime in 
mare parte clădirea inăbuşitoare a vechiului regim şi să mo- 


O ISTORIE A PARTIDELOR POLITICE IN ROMINIA 25 
dernizeze societatea rominească. Cu şovăiri, cu renunțäri, cu 
compromisuri, in mersul său Innaipte, acest partid a transformat 
totuşi In fapte o parte din ideile cuprinse în largul program al 
anului 1848 reușind să introducă in ţară, instituții apusene şi 
să-i democralizeze cel puţin fața, lăsind ca democratizarea mo- 
ravurilor s'o desăvirşească opera lentă a timpului. 

Partidul conservator, apăru dela inceput ca apărătorul ho- 
tărit al vechii stări de lucruri impotriva tuturor inovaţiilor. Prin- 
tro legislaţie alcătuită cu sprijinul Rusiei, el reuşi să întărească 
vechile privilegii şi să capete, pe socoteala clasei de jos, noi fo- 
loase economice. 

Lovit în timpul revoluției dela 1848 și amenințat o clipă 
să-şi piardă privilegiile și să-şi micșoreze avutul, el ru ezită să 
ceară sprijinul străinului impotriva vrăjmaşului său. Cu ajuto- 
rul acestuia, îl învinse, readucind iarăşi vechea stare de lucruri, 
Dar infringerea marei monarhii reacționare, il făcu să-şi piardă 
poziţiile, din nou ciștigate. Ne mai avind puterea să se opună 
valului ideilor liberale şi presiunii Apusului, el se văzu silit să 
renunțe la cele mai multe din privilegiile lui sociale. Deţinind 
incă pe cele politice, cl incercă şi uneori cu riscul de a peri: 
clita iarăşi ideia naţională, dacă nu să oprească cu totul cel pu- 
țin să amine mersul reformelor egalitare, care loveau in intere- 
sele lui de clasă. Dar aceste reforme fură indeplinite pe o cale 
violentă şi extralegală și ncavind putinţa să le înlăture, partidul 
conservator, unit acum cu vrăjmaşul său de odinioară, în nu- 
mele ideii naționale, răspunse prin răsturnarea celui ce le rea-. 
lizase, 

In marea operă constituțională, pe care o intocmi Impre- 
ună cu celălalt partid, el fu constrins să accepte -ideile demo- 
cratice, reuși totuşi să pună, şi pentru multă vreme, o mare pie- 
dică în calea mersului lor accelerat, păstrind pentru clasele su- 
perioare privilegiul politic. 

Apărind instituțiile vechi impotriva duşmanului care voia 
să le dărime, poate din cauza atitudinii lui defensive, cu toate 
diviziunele dintre membrii săi, partidul conservator prezintă în 
această epocă, cel puţin în momentele sale critice, o cohesiune 
mai mare, un front mai unit, ca cel liberal. Acesta apare chiar 
in focul luptei mai divizat şi, pe linie de atac, liberalii innaintează 
mai mult în ordine risipită. 

Dacă aruncâm o privire asupra diferitelor faze ale :uptei, 
observăm dela prima vedere, că niciodată ea nu-a fost mai in- 
cordală şi mai violentă ca la 1848, la 1862, la 1864, adică tot- 
deauna cind ridicarea chestiei agrare amenința mai mult intere- 
sele clasei stăpinitoare,  Chestiile de o natură mai ideală, care 
nu erau in legătură directă cu aceste interese, n'au putut stirni 
niciodată atita ură și atitea patimi. În acea culturală, ambele par- 
tide au mers multă vreme impreună şi în toate chestiile subor- 
donate marelui ideal naţional, apărarea autonomiei, unirea, dom- 
nia străină, de citeori ţara a trecut prin momente de grea pri- 


26 VIAȚA ROMINEASCA 


mejdie, instinctul de conservare a neamului le-a apropiat și le-a 
unit intr'o comună siorțare, . : 
Considerind scena pe care se desiășoară acțiunea partide- 
Jor, vedem că, Ingusiä la Inceput, ea devine cu vremea mai 
largă şi mai populată. Intrun decor feodal, boerimea „mică in- 
cepe lupta impotriva celei mari pentru cucerirea puterii politice, 
Cițiva din boerii mari luptă în rindurile celor mici, rîpiți de far- 
mecul unor idei care apar mai putèrnice ca barierile claselor, 
Dar iată că şi pătura mijlocie a oraşelor işi face apariţia, in- 
groşind rîndurile micei boerimi. Mişcarea ei apare mai puternică 
in Muntenia unde starea ci economică e mai infloritoare, 
Partea pe care o ia în timpul revoluției dela 1848 e deja 
insemnată și la 1859 intervenţia ei hotărită decide unul din ma- 
rele momente ale vieţii noastre naționale. Totuşi, ea nu a avut 
și nu putea să aibă la noi, rolul pe care o burghezie puternică. 
şi avută l-a avut în țările apusene In lupta pentru triumful ide- 
ilor liberale. f 
In mişcările politice la care a luat parte clasa noastră mij- 
locie a primit totdeauna impulsul de sus şi, dacă boerimea cea 
mare și cea mică în loc să fie despărțite în tabere vrăjmaşe ar 
„fi apărat impreună citadela vechiului regim, ele ar fi prezentat 
un bloc compact şi formidabil, care ar fi oprit încă multă vreme 
in loc reformele democratice şi a cărui rezistență elanul clasei 
mijlocii, desigur, nu l-ar fi putut stărima. ” 
Pe scena pe care se desfăşoară luptele noastre politice, 
masele mari ale poporului nu se zăresc. Totuşi, deasupra tutu- 
ror problemelor care se agită, sceptrul chestiei agrare plutește 
parcă pe fondul intunecat. Un murmur se aude cite-odată ame- 
nințător indărâtul scenei şi deşi invizibil, pentru cine priveşte 
mai departe de suprafață, poporul e pururi prezent. i 
Unul din partide, prin acțiunea celor mai generoși şi mai 
clar văzători dintre reprezentanții săi, caută, odată, pe cale paş- 
nică dar fără succes, să-i uşureze greutatea jugului; procedind: 
in mod violent, reuşeşte a doua oară să-i dea libertatea şi o bună. 
stare aparentă, care în curind trebuia să se translorme intr'o a- 
păsare mai grea. Aceste incercări şi fapte care nu i-au schim- 
bat aproape de loc situația, nu s'au putut face decit cu prețul 
rezistenței inverşunate a clasei stăpinitoare și dacă, de clteori 
ambele partide s'au ințăles intre ele, ideia națională şi reformele- 
democratice au făcut un pas innainte, despre reformele sociale 
in folosul marelor mase ale poporului, nimeni nu ar putea desi- 
gur, să spună acelaşi lucru. 
La sfirşitul acestei epoci și din nefericire şi azi, şi ridica- 
rea economică, și deșteptarea prin viața şi lupta politică a i- 
menselor forțe inconștiente care zac în masele adinci ale popo- 


rului, rămine incă, ceia ce era pentru nobila generație dela 48, 
un vis ascuns în tainele viitorului. 


O ISTORIE A PARTIDELOR POLITICE IN ROMINIA n 


Opera d-lui Xenopol impune dela prima vedere prin serio- 
zitatea considerațiilor generale, prin puterea de abstracţie, de 
coinprehensiune şi de combinare logică, cu care domină mulți- 
mea faptelor. 

In ea simți afirmindu-se la fiecare pas o cugetare ageră și 
lucidă, o judecată cumpănită şi ințăleaptă, avind la bază o cul- 
tură vastă şi multiplă, o largă și bogată experienţă. 

D-sa știe să stabilească uneori cu o rară pătrundere şi a- 
proape totdeauna în chip fericit, legătura dintre diferitele catego- 
rii de fapte, să deosebească variatele aspecte ale unei situaţii, să 
lămyrească interesele şi ideile conducătoare ale grupărilor în 
luptă, să le dezvâlească cu fineţă sufletul şi să explice atitudinea 
lor variată în faţa imprejurărilor. 

Dar dacă această operă temeinic şi serios cugetată, mulțu- 
mește aproape intotdeauna nevoia noastră de a Ințelege şi ce- 
rințele noastre intelectuale, după ce o siirșim, curiozitatea noas- 
tră nu rămine parcă cu totul satisiăcută. 

Elementul pitoresc şi concret, tot ceia ce dă culoare şi con- 
tribue la evocarea vie a trecutului nu se intilneşte decil prea 
puțin aici. Acest element e condiționat de anumite facultăţi na- 
tive şi probabil, el nici nu a întrat de data aceasta, în cadrul 
preocupărilor d-lui Xenopol, 

Ştiu că Istoria e peniru d sa înnainte de toate o disciplină 
științifică care urmărește stabilirea adevărului in opera de re- 
constituire şi de înțelegere a trecutului și aţă de acest mare 
scop, grija evocării vie şi acea a efectului artistic in expunerea 
faptelor, rămine cu totul secundară. 

Totuşi, partea pasională din sufletul nostru, regretă de a 
nu vedea mișcindu-se în înfăţişarea lor concretă şi vie, alături 
de forțele sociale motrice a căror acțiune ne apare atit de clar 
în opera d-lui Xenopol, şi individualitățile marcante care au a- 
ve o influență modificind cu ceva intensitatea şi viteza acestor 
orfe. 

Imaginea lor ne apare, dar numai vag şi întimplător con- 
turață și am vrea parcă să zărim ceva mai mult din trăsăturile 
particulare şi expresive ale fizionomiei şefilor şa acelor perso- 
nalități reprezentative, care in cursul acestei mari epoci de rod- 
nică luptă, au concentrat in ele conștiința neamului şi, cu un 
curaj şi o neintrecută tărie, au afirmat pentru intăia oară In faţa 
lumii, valoarea menirii sale istorice. 

Stilul operei d-lui Xenopol, care se adresează in primul 
rind inteligenței şi care exprimă cu claritate noţiunile abstracte, e cur- 
gātor şi limpede. Incolor de cele mai multe ori, el nu e lipsit 
insă cu totul de comparații şi de imageni care ilustrează uneori 
in chip fericit ideile. 

Ingreuial citeodată de unele repetiții cam dese şi nu fără. 
porata regligențe de stil, mersul expunerii e in genere vioiu 
şi liber, 

Tonul expunerii care e de obiceiu acel rece şi liniştit al sa-- 


28 VIAȚA ROMINEASCA 


vantului, se ridică uneori şi atunci nu-i lipseşte cu totul căldura 
şi eloquenţa, 

In fața unora din marele momente ale trecutului, sufletul 
istoricului nu poate răminea insenzibil, pulsul lui bate, și ceva 
din vibraţiile acestuia trece parcă în accentul mișcat al frazei. 

Scriind despre revoluția dela 1548, unul din cele mai ināl- 
țătoare momente al acestei epoci, moment în care au fost puse, 
c'un idealism fără margini, toate ideile mari pentru care s'a lup- 
tat o jumătate de secol şi din care vele işi aşteaptă încă rea- 
lizarea, un suflu din entusiasmul vremii cucereşte parcă pe au- 
tor. Ajungind la slirșitul acestei mișcări pentru care unii din is- 
toricii și cugetătorii noştri nu găsesc decit cuvinte de ironie, el 
lasă să cadă din pana sa aceste calde cuvinte: „Căzuse deci 
revoluția prin apăsarea străină, precum căzuse gindul ei cel mai 
de samă, ridicarea stării ţăranului, prin impărecherile lăuntrice 
şi visul ce legănase cliva timp minţele generoase şi inflăcărate 
pentru binele public, îşi luase iarăși zborul din lumea aievea, 
cătră regiunile eterice din care se coborise*. 

Opera d-lui Xenopol ca toate lucrările de acest fel, va fi 
avind de sigur părți imperfecte, şi afirmaţiuni contestabile, mai 
ales din punctul de vedere al amănuntelor şi al chestiunilor de 
detaliu și în privința aceasta, specialiştii au cuvintul. 

Tabloul vieţii noastre politice în cursul primei epoci a se- 
colului trecut, pănă în momentul alcătuirii constituţiei va fi de- 
sigur complectat şi desăvirşit de istoricii viitorului, Unele detalii 
vor fi cu mai multă putere accentuate, altele retușate sau co- 
rectate ; printr'o execuţie tot mai periectă înfăţişarea lui va de- 
veni cu timpul din ce In ce mai exactă şi poate mai vie, D-lui 
Xenopol îi va răminea însă totdeauna meritul, de a fi tras liniile 
mari ale tabloului, c'o mină viguroasă, abilă şi sigură. 


Octav Botez 


Mi-a înginat stăpina : „Nu 'n file 'ngălbenite 
Stă 'mbalsămată taina măririi strămoşeşti. 
Amurgul rug de purpuri aprinde ; de-l privești, 
Se 'nfiripă 'n vilvoarea-i vedenii strălucite. 


Căci, uriaşe stoluri la zare 'ncremenile, 

Zac norii ce 'n adincul genunilor cereşti, 

Par pajeri incleștate de sgripțori din povesti 
Umbrind cetăți în Macări cu turnuri prăbuşile. 


Dar ceața serii 'neacă troienele de jar. 
Atunci, mergi de te-aşează subt un bâtrin stejar ; 
Ascultă mindrul freamăt ce'n él deşteaptă vintul, 


Ca 'n obositu-ți suflet, de vrajă răsvrătiţi, 
Cind negrul väl al nopții Infâşură pămintul, 
in gemät să tresalte străbunii adormiţi.* 


VIAŢA ROMINEASCA 


LAUDA CUCERITORULUI 


Rois, barbares, sombres chasseurs d'uurochs... 


O ! tu care-ai minat barbare gloate, 
Ca să sfărimi Impârăţii bătrine, 
Şi-ai ciştigat isbinzi nenumărate ; 


Tu, ce'n trufia inimii păgine, 
Ai pingărit rizind altare sfinte 
Şi-ai ars cetăţi, ai fost măreț, stăpine, 


Cind, jefuind regeștile morminte, 
Sdrobitei hirci tu i-ai răpit cununa, 
Și oaselor bogatele veșminte. 


O! negre Domn, care-ai stirnit furtuna 
De näväliri, și-ai zguduit pămintul, 
Dac" al tău nume il săpase runa 


Cea tainică pentru-a-ţi slavi avintul, 
L-a şters neimpăcată-apoi uitarea 
Precum ţi-a spulberat cenușa vintul, 


Izvodul tău pierdut e in viltoarea 
De ani apuşi ce vremea-a depăn at; 
Dar umbra ta le mohorăşte zarea, 


Că nalt răsari, cumplit şi nendurat, 
“Cuprins de flacări pe căzinde turle, 
Cu peptul go! luptind insingerat 


“Beat de măcel... Asurzitoare surle 
“Cu spijele se intreceau lurbate, 
Şi-ades făceai ingrozitor să urle 


sedea în înc aee meet jeeeeee 


Taine 


LAUDA CUCERITORILOR 


De buciumări pădurile carpate 
Vinind călare zimbrul şi vierul 
Şi săgetind jivine "'nspăimintate. 


In sumbri nori ce trec incomind cerul 
In zori, goniţi de aspra vijelie, 
Le mai zăresc cum fug mugind de ferul 


Ucigător... sburau cu veselie 
Deasupră-ţi corbii, și de-atita singe 
Răsar și-azi incă roşii flori din glie. 


Dar indelung nu ţi-a fost dat a 'niringe 
Pe-Aceia ce pindise rinjitoare, 
La sinu-i rece să te poată stringe, 


Şi ai perit, trădat într'o strimtoare... 
Amar te-a plins pletoasa seminţie, 
Ea, ce pe-o culme întrun apus de soare, 


Urlind, te-a ars, cu'ntreaga-ți avuţie, 
Cu-ai tăi sirepi, cu roabele iubite, 
Ce destătau posaca ta beţie. 


Sint seri, spre toamnă, adinci şi strălucite 


Ce luminindu-mi negura-aminltirii, 
Trezesc în mine suflete-adormite 


Demult, incit cad pradă nălucirii, 
Cind cerul părguit la zări cuprinde 
Purpura toată, și toți trandafirii, 


Şi "n singe scaldă para ce-l aprinde 
De vii văpăâi... Privind atunci amurgul, 
Un dor păgin sălbatec mă incinde,— 


Și vad, stăpine, cum iți arde rugul. 


VIAŢA ROMINEASCA 


PROHODUL RĂSBOINICULUI 


Din goană-l săgetară, trădat intr'o strimtoare, 
Şi'n adincimi de codri, sub ceru'negurat, 
Crunţi vinători de zimbri urlind i-au innălțat 
O schelă uriașă de prăzi şi de odoare, 


De trupuri răstignite, de tigve rinjitoare ; 

Şi prunci zdrobiţi, şi roabe cu sinul spintecat, 
Se sbat In ghiara morții pe rugu'nsingerat, 
Ce 'n viriu-i poartă leşul înțepenit călare. 


In purpura întiptă pe zalele-aurite, 
Cuceritorul pare ordiilor cernite, 
Un falnic zeu ce cată să se avinte 'n'nori, 


ŞI, ne'mpăcaţi, în juru-i cu sulițele intinse 
Varată cătră zare pletoşii luptători, 
Cum ard ingenunchiate cetățile invinse. 


NOAPTE ROŞIE 


Trecind ca o nălucă, prin vilor, prin noroiu, 
El fuge 'nvins, şi besna pădurilor l-inghite ; 
Nu simte că in valuri, dia rânile cumplite, 
li curge mindrul singe pe platoşe şiroiu, 


Dar gindu-i vajnic sboară sălbatic, înapoi, 
Şi cind işi aminteşte cum de păgini ripite, 
Plăpindele Domniţe in lanțuri zac robite, 
Şi cum străpunși pieriră coconii amindoi, 


Pe-un mal de ripă calu-şi opreşte deodată, 
Priveşte plin de turbă spre zarea 'nfăcărată, 
Şi alba barbă-şi smulge, și blestemă hain, 


Şi-amenințind vâzduhul, cu pala'n mina dreaptă 
Se'ntoarce Voevadul, minat de-un aprig chin, 
In valea unde lupta şi moartea Il așteaptă. 


CALUGARIŢA—BROERUL 


CĂLUGĂRIŢA 


In sfinta mănăstire de-ai mei părinți zidită, 
Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat, 
Acoperit de zdrențe, de ani impovărat, 
Indur sub bolți de jale o soartă urgisită. 


Frumoasă-am fost odată, senină, fericită, 

A Ţării mindră Doamnă—dar lumea m'a uitat— 
Şi-adesea, amintindu-mi de visul spulberat, 
Crunt inima-mi svicneşte și singeră rănită. 


Caci viaţa mea In lacrimi şi-a oglindit izvodul, 
De cînd cu oastea-i, falnic, ursitul meu, Voevodul, 
Purces-a să infrunte păginele ordii ; 


Din şea îl prăbuşiră hangerele haine... 
De-atunci cad in ruină măreţe curți pustii, 
Şi eu imi rog slirșitul, dar moartea nu mai vine. 


BOERUL 
Tăiat-nu de Rusalii pre jupan... 


Pe-o culme, ling'un iezer, durează-o mânăstire 
Boerul... Mult bătrin e; dinți nu mai are'n gură, 
Posteşie, se grijește, birfeşte şi strimb jură, 
Stă cuvios in strană, și cintă din psaltire. 


E mic de stat, fățarnic, semeţ şi crud din fire, 
Viteaz spătar fu; insă, cum barba-i azi e sură, 
Cu dreapta se Inchină, cu stinga smulge, lură, 
Despoae şi ucide in setea-i de hrăpire, 


De neam e Basarabă, şi rudă cu Voevodul, 
De bogății e putred, și-l blestemă norodul, 
Dar la Stambul îl sapă Chislar aga, harapul, 


Şi, tocma de Rusalii, cind plin de veselie 
Așteapiă să-i sosească lermanul de Domnie, 
Il prind cu piri ascunse, şi armașu-i tae capul. 


VIAŢA ROMINEASCA 


ASPRA 


Nimic nu o 'mblinzeşte, nimic nu © 'ncovoae; 
Ani are peste sută, și multe-a pâtimit: 

Tot neamu-i, soţul, fiii, de sabie-au pierit, 

Dar n'a putut s'o fringā durerea, nici s'o 'nmoae. 


Şi, fără preget, luptă, impilă și jupoae ; 
Ea tac-n carne vie, şi sufletu-i cernit, 
Cu toată răsbunarea, e tot nemulțumit, 
Așa cumplit o arde năprasnica văpae 


A urii. Şi cind noaptea la candelei lumină, 
Bätrina ce veghează stingheră şi haină, 
Trecutul răscoleşte, dia ochi îi dau scintei; 


Nu plinge, dar veninul o năbuşe; greu geme; 
Afară, urlă vintul, şi peste capul ei, 
Pogoară stoluri negre de groaznice blesteme. 


INŢELEPTUL 


Ben voios şi ospă!'a.., 
la groparal cu vinei ulmi.. 


El de măriri deșerie, de faimă nu visează, 
Domnia n'o rivnește, de curte stă străin, 

Ca dinsul nimeni altul bun nu e, nici blajin, 
Pe toți îi miluește, cunună, creşlinează, 


Dar armele iubește, şi caii, des vinează, 
Şi "mbelşupata-i viaţă îşi toarce firul lin; 
Mârinimos şi darnic, cu cugetul senin, 

El tot mereu petrece, şi bea, și ospătează. 


Așa un veac trăit-a, voios și înțelept 
Şi cind l-a dus în raclă cu mltinile pe piept, 
L-a plins ca pe-un părinte mulțimea 'adurerată ; 


Şi dacă cronicarii uitârii-l hărăzesc, 
In cîntece-amintirea-i e de popor păstrată, 
Şi tainic pe mormintu-i bătrinii ulmi şoptesc. 


CRONICARUI— DOMNIȚA 53 


CRONICARUL 


Cu ușa zăvorilă, In dosnica-i chilie 

In care raza zilei se cerne tainic, lin, 
Departe de-orce zgomot, ferit de ochiu străin, 
Bătrinul amintirea îşi deapână şi-o scrie. 


An după an inşiră, domnie cu domnie, 
Rânit de soartă insă, de pârtinire plin, 
El pana 'nverşunală işi moae în venin, 
Ca 'n viitor izvodu-i mai mohorit să 'nvie 


Acel veac de restriște cu singerinde zări. 
iar pe asupritorii batjocoritei ţări, 
Amarnic lì huleşte in măestrite rinduri, 


Şi-i tremură-atunci mina de patimă ; dar cind 
Răsare printre umbre Domnița cu chip blind, 
Mișcat, Inchide cartea şi cade trist pe ginduri. 


DOMNIȚA 


Verzi-tulburi ochii galeș revarsă pe sub gene 
Ispite pâătimaşe şi doru 'nveninat; 

E 'naltă, cu păr galben, cu mersul legânat, 
In grelele-i veşminte păşind mâreţ şi-alene. 


Mişcările-i sint line, molatice, viclene, 

Şi dulcele-i graiu curge duios şi răstățat, 
Dar cine-i cată'n lață se perde, sägetat 

De negrul arc ce 'mbină trulaşele-i sprincene. 


Muiată 'n nestimate, şi 'n horbote de fir, 
În mina-i—spelbă foare de ceară străvezie— 
Ea poartă pe subțirea nâlramă nârămzic, 


Ca un potir de singe, un roşu trandafir, 
Şi, tot ca el, rănită in plină tinerețe, i 
Tinjeşte, se 'nâvară şi moare de tristețe. 


VIAȚA ROMINEASCA 


LA ARGEŞ 


Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine, 
Un corb bâtrin şi 'ntinde puternic negrul zbor, 
Şi 'n liniştea adincă, din cind in cind, uşor, 


Din ulmi cad frunze moarte, plutind în clipe line. 


Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vine 
Domnița să privească din naltul foişor, 
Cum soarele-asfințește impurpurind de dor, 
Zăvoaele umbroase de-alita farmec pline ? 


Cind se oglindă 'n ape murindele văpăi, 
Şi, blind, văzduhul cerne cenușă peste văi, 
De ce nu mai răsare, zimbind, în faptul sării ? 


— Nu, căci demult ea doarme in ruinatul schit, 
De taină 'mbălsămată, și florile uitării 
li troenesc posace mormintul părăsit. 


TRINTORUL 


In trindăvă-aromeală stă tolânit grecește 
Urmașul lor, Urit e! bondoc, şașiu, peltic, 
El antereu alb poartă, mătănii şi işlic ; 


In put, în blăni şi'n şaluri, se 'ngraşă şi dospește. 


Și gura-i strimbă numai măscări bolborosește ; 
E putred, deși tinăr : sărmanu-a lost de mic 
Crescut pe mini străine. El joacă din buric, 
Injură, se răsgie și ride-apoi prosteşte. 


|! leagână maneaua, e veşnic beat de vulcă, 
Să 'ncalece ie frică, pe braţe-l duc la butcă; 
Dar el, ce os de Domn e, şi viță de 'mpărat, 


Ades, fär’ a-și da seama, işi mingte hangerul, 
Şi cind in fața morţii odată sa aflat, 
In trintorul becisnic s'a deșteptat boerul. 


CURŢILE VECHI 


CURŢILE VECHI 


De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline, 

Zac curți pustii. Acolo tăcerea stăpineşte ; 

Și'n verde mantă mușchiul cuprinde şi 'nveleşte 
Surpata zidărie şi smulsele tulpine, 


Şi "'mpodobind cerdacul cu grelele-i ciorchine 
Sălbătăcita viță pe stilpi se 'ncolăcește 


Cu edera cea neagră ce'n strașine 'mpletește 
'O lucie cunună uitatelor ruine, 


Adinc, ca de o vrajă, par ele adormite. 

Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite, 

Nu tremură o frunză, nu mișcă fir de iarbă, 
Şi'n tăinuita culă, intind priviri viclene, 
Zimbesc câtră Domniţe boeri cu lungă barbă, 
Purtind pe 'nalta cucă surguciu cu mindre pene. 


Mateiu lon Caragiale 


n rr 


O sută de ani de robie 


De te voiu uita, lerusalime, uitată 

je dreapta mea. 
” ap lipească limba mea de gru- 
mazul meu, de nu-mi voiu aduce a- 


pori = e os „erusalimul ca în- 


ceputul veseliei mele. 1 
niata Vavilonului tiedloasă : fericit 
cel ce va răsplăti fiè răsplătirea ta, 
care ai răsplătit noud. 

(Davið, Psalm, 136, 5, 8). 


Bunul şi ortodoxul nostru vecin dela răsărit, ca să ne ed 
—zicea el—neamul şi credinţa de stăpinirea păglnilor miri să 
la 1870 până la 1812, ne-a bintuit și zeii agp pasa pi ha 
ind cu sila și biruri şi dări şi merinde, și vite, şi care, € iza 
sâmănături, tăind codri, batjocorind şi schingiuind oameni, S se 
de voce sau de nevoe, am crezut în vorbele eşile din, iar 
şi nu în faptele pe care le făcea din inima lui. jior v a 
cum fiii şi frații lui, de acelaşi singe şi credință cu el E ea gta 
şi Rutenii—lugeau la Turci şi Intemeiau sate in bălțile şi stulu 
rile din gurile Dunărei, Ştiau Lipovenii şi Rutenii că crucea, = 
dința și neamul mai bine se păstrează, trăeac şi strălucesc su 
razele semilunii decit sub oblăduirea milostivă a acelora care 
se cred moştenitorii Bizanțului. In sfirșit, la 1812 in Maiu a 
bunul şi ortodoxul nostru vecin dela răsărit şi-a văzul imp m 
o parte din visul inimii, Jumătate din Moldova, pâmintul Eor 
Prut, Nistru şi Dunăre a fost răşluit : 240,000 Moldoveni au intra 


sub oblăduirea Rusiei, *) 
Sint o sută de ani de atunci. Rusia sărbătorește acest cen- 


icaago Garting arată ln 1812 in Basarabia 41,160 
PR Aae Apei vera tr. Aa din 113 arată 55,560 familii sau 340,000 
suflete ; iar cea din 1817 arată 96,000 familii sau 500,000 suflete, 


O SUTA DE ANI DE ROBIE 39 


terar de izbindā materială, pentrucă nu simte rușinea de care 
s'a acoperit pentru vecie atunci și acum. Sint o sută de ani de a- 
tunci, şi în acest timp, așa de scurt în viaţa popoarelor, s'a do- 
vedit şi pentru cei mai orbi că sub stăpinirea păginilor, sub ra- 
zele semilunii ș'au păstrat neamul și credința, au intocmit state 
politicește independente, cu toate putințele dezvoltării sufletului 
lor şi Grecii şi Bulgarii și Rominii şi Sirbii işi Muntenegrenii. 
Sa dovedit că sub străini catolici şi protestanți și-au păstrat 
neamul şi credința, ş'au sporit cultura Polonii, Rutenii, Cehii, 
Croaţii şi Rominii. Desigur nu așa de bine, cum ar fi putut 
dacă ar fi lost neatirnaţi, sau sub Turci, dar mult mai bine ca 
sub pravoslavnicul nostru vecin dela răsărit, 

Ce s'a facut in această sută de ani in Basarabia de cătră 
bunul nostru vecin, care de sute de ani strigă că a fost, este şi 
va fi „liberatorul popoarelor balcanice“ ? 

Se poate răspunde printr'un Singur cuvint: 


Rusificare. 


In diferite timpuri din această sută de ani rusificarea a fost 
mai mult aau mai puțin violentă, dar na incetat un singur 
moment. 

La început, incurcat In războiul cu Napoleon, şi nesigură 
de viitor, care li putea zmulge prada, s'a incredințat suprave- 
gherea (acesta e termenul Intrebuinţat) provinciei amiralului P, 
V. Ciceagov, *) care comanda pe atunci armata. Ținuturile se 
cirmuiau de pârcalabi şi ispravnici, aleși din proprietarii locali. 
Toate treburile se tratau in limba moldovenească și se hotărau 
după obiceiurile locului. La 1818 s'a inființat consiliul supe- 
rior al provinciei; dela acest timp consiliul cirmuia ţara tot 
după legile moldoveneşti. La 1828 Februar 29, sa introdus o 
organizaţie nouă. Consiliul superior a rămas numai un organ 
nominal şi consultativ pe lingă !guvernatorul general a totpu- 
temic. El hotăra totul personal sau prin diferite organe insti- 
tuite după legile ruseşti din acel timp. Tot atunci s'a introdus 
şi alcătuirea judecătorească rusească, păstrindu-se din legile Jo- 


*) Bunicul lui Serafim, actual episcop ul Basarabiei, Toate elementele 
istoriee din acest articol sint luate din: 1) iue : Basarabia, material pen- 
Ba sonala și statistien Rasiei. Petersbarg 1862, 2) Z. C. Arbore: Istoria 

i : Bin, istorică, 1899, 4) Dr. 
Cazacu, Petersburg ia Viedomostk No. 74 | 1905 şi Voința Naţională , 5988, 


40 VIAȚA ROMINEASCA 


cale numai codul Calimah, Astfel câ dela 1828 avem in Basa- 
rabia administrația, justiția, poliția şi alcătuirea comunală, orga- 
nizate după legile rusești, In limba rusească, cu funcționari ruşi ; 
cu toate scăderile lor caracteristice : arbitrariul legilor se com- 
plectează cu arbitrariul funcționarilor și amindouă se corectează 
cu mita, minuită cu atita măestne de mult incercații Evrei sau 
pri- mijlocirea lor. Odată cu modificările făcute legislaturii ru- 
seşti, aceleași modificări s'au introdus in Basarabia. La 1369 
s'au introdus consiliile județene, reprezentanțe pentru marii pro- 
prietari. La 1868 î9 Julie s'a făcut improprietărirea țăranilor, la 
1869 s'a introdus noua organizaţie judecătorească, la 1870 orga- 
nizarea comunelor urbane, mai tirziu aşa numiții „zemski nacial- 
nic*,la nevoe „usilenaia ohrana* (pază întărită) sau „voenoie 
pologenie* (pază militară), cu maximum de arbitrar, cu pogro- 
muri* și cele mai groaznice persecuții ale orcărei manifestări de 
naționalitate, ale orcărei incercări culturale sau politice. 

Pe lingă această sistematică rusificare : prin administraţie, 
poliţie, alcătuire comunală, judeţiană şi judecătorească s'a urmâă- 
rit rusificarea şi pe calea bisericii și şcoalei. Eparhia Chişinăului 
şi Hotinului (Basarabia) s'a Incredințat dela inceput conducerii 
renegatului mitropolit Gavriil. Acesta in primul rind a ingrijit de ru- 
sificarea clerului şi boerimii, Infiinţind, din veniturile moșiilor in- 
chinate mânăstirilor, un seminar spiritual după modelul celur din 
Rusia şi pe lingă el un pension pentru nobili, acesta la 1833 a fost 
transformat în liceu. Toate învățăturile se predau în limba rusească, 
şi limba moldovenească se preda ca un obiect separat de studiu, 
ca o limbă străină—lranceză sau polonă. Mai tirziu s'au inființat 
şcoli pentru pregătirea clerului inferior, la mănăstirile Hirjauca, 
Dobruşa, Kurky ; s'au inființat deasemenea și şcoli orâșeneșii 
ruseşti la Kișinău, Bălţi, Hotin, Orheiu, Akerman, Bender, Iz- 
mail, Kilia şi Reni. La 1828 sa inființat Direcţiunea şcoalelor po- 
pulare. Ea a mărit numârul şcoalelor din orașe şi a inființat gija 
sate; dela 1885 s'au inceput școli parohiale bisericești In limba 
slavă bisericească. Acum sint in Basarabia 56 şcoli secundare 
pentru băeţi şi fete, cu 11,025 capii, distribuiţi astfel: 19,5%/» din no- 
bilime şi funcţionari, 18.2%/e din cler, 45.4%/, din orăşeni, 12*/0 
dela sate, 1.3°/o străini, 3.6%/a alt, Şcoli interioare sint 1,709 ; 1,038 
depind de Ministerul instrucției publice și 671 de siintul si- 
nod ; aceste şcoli numără 109,607 şcolari : 79,615 băeţi şi 29,992 
fete. Sub stăpinirea Rusiei nu a existat, "nu există şi nu se permite 
să existe nici o şcoală moldovenească. Limba moldovenească in- 


O SUTA DE ANI DE ROBIE 4 


trodusă în liceu şi seminar ca studiu al unei limbi străine, a 
fost exclusă mai tirziu şi nu se mai predă nicăeri, 

Din bizerică limba moldovenească nu a lost gonită așa de 
repede, pentrucă clerul nu o ştia pe cea rusească. S'au pus insă 
toate silințile în acest scop. Din bisericile orășânești au scos-o 
mai repede; din cele dela sate şi din mănăstiri mai greu. 

Alt mijloc de rusificare a fost armata. Din Basarabia se 
recrutează pentru armată 20,157 creştini şi 2,494 Evrei.") Toţi 
aceşti tineri sint trimeşi in Polonia, Caucazia, Siberia, — aproape 
nici un Moldovan nu face armata in Basarabia. La toate războa- 
ele Rusiei au participat Moldovenii din Basarabia și Intotdea- 
una au dovedit că sint buni soldaţi. 

Ca mijloc de rusificare s'a socotit a fi colonizările; ele s'au 
inceput chiar dela 1812: 1) S'au adus în diferite rinduri Bulgari (pu- 
tini venise prin 1769, 1774, 1787, 1791, 1806); la 1812, 1828, şi 
1830 — 34 s'au fondat 43 colonii cu 9,641 familii cu 56,000 su- 
dlete ; li s'au dat In Basarabia de jos peste 300,000 deseatine de 
pămint ; 2) s'au adus Nemţi la 1814, 1816, 1817, 1832, 1834, 
1836, 1839, 1840; s'au format 24 colonii, li s'au dat 130,613 de- 
seatine pămint și scutiri de orice biruri de recrutare, de incartie- 
rarea armatei pe timp de 50 ani şi pe deasupra li sau mai dat 
bani şi material pentru construcţie şi instalare; 3) s'au adus Fran- 
tuji elveţieni în 1824—28, de aceștia puţini, şi li s'au dat numai 
5,000 des. de pâm.; 4) Evreii, care ar fi vrut să vie in Basarabia, 
au fost scutiţi de dări, la inceput pe doi ani, apoi pe alţi 5; a- 
ceste și alte scutiri prelungite au făcut că de unde la 1517 erau 
numai 2,316 familii de Evrei, la 1856 erau 78.751 suflete. 

Astiel a fost suprimată toată viața culturală națională în 
toate manifestările ei sociale. Ar părea câ n'a rămas nimic, ab- 
solut nimic naţional in Basarabia. Cu asemenea mijloace şi cu 
lipsa oricărei manifestații naţionale s'ar putea crede că nu mai 
există nici Moldoveni in Basarabia şi că Rusia poate să jubi- 
leze pe deplin, 

Şi totuşi nu este chiar așa. Cu toată această stăpinire de 
fapt brutală și materială, cu toată suprastructura ruseascã— Ba- 
sarabia este incă departe de a fi complect rusificată. 

Basarabia numără astăzi după statisticile oficiale 2,448,354 


*) Toata datele statistice din acest articol sint luate din: 1) publica- 
4 comitetului statistic al Basarabiei; 2) pablicaţiile statistice ale Mbiisteru 

ni rus de finanțe și interne; 3) Lașcor: Basarabia. Centenarul 

Rusia, Chişinau, 1912, 


anexării la 


m VIAȚA RONINEASCA 


suflete, dintre care 72,1) ţărani, 23,5" tirgoveţi, 19," străini, 1,1" 

nobili, 0,6%, clerici, 0,2" negustori şi 1.3" alte stări ; populaţia din 

oraşe este 14,7» şi dela saie 853"). „După datele oficiale 45", sint 

Moldoveni, dar in realitate Moldovenii formează 70" din numărul 

total al populaţiei“ spune un papă renegat, Laşcu. *) Că statistica o- 

ficială este minciunoasă fixind numărul de 48", adică peste 940,000, 

se vede şi din tabelele distribuirii populației după religie : Rușii 

spun că după religie populația Basarabiei se imparte în 527,» 
Ortodoxi, 11,8% Evrei, 2,8" Luterani, 1,5" Lipoveni, 1,0%)» Catolici, 
0,11% alţi Creștini, 0,1" Mahometani ; iar după naționalitate, după 
47,9% Moldoveni, vin 27.8" Ruşi, 11,8" Evrei, 5,3"e Bulgari, 3.1 
Nemţi, 2,9 Turci, Tatari, 0,3"). Poloni, 0,1" Armeni, 0,1" Greci, 
0,17% alții; acum dacă din numărul total al ortoxilor, 82,7%, vom 
scădea 27,8") Ruși, 5,3") Bulgari, 0,1" Greci, rămin 49,5% care nu 
pot fi decit Moldoveni; deci avem pe de o parte în aceiași sta- 
tistică 47,9, iar pe de alta, după calculele din ea, 49.5), şi in 
plus declaraţiile renegaţilor rusofili 70". Astfel este evident că 
populația din Basarabia, care nu știe rusește şi care este curat 
moldovenească, este de peste 50",, adică de peste 1,224,177 su- 
fete, adică a crescut intr'o sută de ani cu aproximativ un mi- 
lion, avind o natalitate de 45.2 şi o mortalitate de 25.3 cu o creş- 
tere naturală de 19,9.*) 

Este adevărat că boerimea moldovenească, negustorimea, 
bogătaşii,'o parte din tirgoveţi şi din cler s'au rusificat complect 
şi in mare parte au plecat din Basarabia, răspindiți fiind prin 
toată Rusia în acel amalgam de Nemţi, Poloni, Ruteni, Armeni, 
Greci, Caucazieni, Franţuji, Italieni, Finlandeji, Turci, Tatari, etc., 
care constitue intelectualitatea și biurocrația Rusiei, 

Țăranul insă legat de pămint a rămas Moldovan. Cu admi- 
nistrația rusească, poliția, justiția, organizarea comunală el se 
fereşte să intre în contact, le plăteşte birurile şi-şi vede de gos- 
podărie. Dacă imprejurările 1l pun în fața stăpinitorilor, aceştia 
sau trebue să Inveje moldoveneşte ca să vorbească cu țăranii, 
sau trebne să se slujească de tălmaci. Negustorul de cele mai 
multe ori Ovreu, arendaşul de cele mai multe ori Grec, Armean, 
Bulgar, Ovreu, sau Polonez, care vrea să aibă alaceri cu locuito- 
rii, trebue să Inveţe şi invață moldoveneşte, Preotul dela sat, 
dacă vrea să-i vadă pe ţărani in biserică, dacă vrea să-i incaseze: 


*) Basarabia. Centenar ul ării 
ói Datele po amal 1900. masii în asia, pag, 38, 


O SUTA DE ANI DE ROBIE si 


(şi cum vrea), trebuc, cu toate stăruințile stăpinirii, să le facă slujba 
in moldoveneşte. 

Scoala şi armata ar avea poate o putere de rusificare mai 
mare: dar la cea secundară ţăranul nu se duce, cea parohială: 
este mai mult pe hirtie, cu profesori inculți şi Năminzi, cu limba 
care nu există In realitate, ci numai pe hirtie—ea nu poate nici 
de cum rusifica, ci cel mult desgusta de carte; râmine școala 
primară a Ministerului de instrucţie publică, care singură ar pu- 
tea face ceva, dar şi acestea sint puține în raport cu populaţia 
şcolară, —în şcoalele inferioare sătești şi orăşeneşti de abia intră 
40% din populaţia școlară, *) Cei mai important factor, care se 
opune in mod pasiv, dar foarte puternic, rusificării, este familia- 
și în special femeia ; în toate şcolile din Basarabia nu sint decil 
29.992 copile. Bărbatul, care a învăţat puţin rusește la școală re- 
uşeşte să uite această lhmbă grea și atit de străină lui, pănă cind 
ti vine rindul la armată; acolo învaţă iar puțin, dar tntorcindu- 
se acasă, în mediul lui de sate compacte moldoveneşti,se insoa- 
ră cu o Moldovancă, care îl face să uite repede toate sălbata- 
ciile invățate la Ruși şi nu știe să-şi înveţe copiii decit In lim- 
ba ei—şi aşa va fi cit timp va exista săteanca moldovancă. 

Incercările de rusificare prin colonizări nu au reușit. Colo- 
niştii sau şi-au păstrat naționalitatea, ca Nemţii (în ultimii timpi 
persecutați) şi Bulgarii, ori s'au romanizat. Acest lucru s'a înlim- 
plat cu deosebire cu Bulgani din Bugeac. Rusificarea, dacă a 
influențat pe coloniști, a făcut-o in mică măsură, E foarte inte- 
resant faptul petrecut tn Basarabia luată dela Ruși la 1856 şi 
retrocedată lor la 1878. In acest scurt timp de 22 ani Rominia a 
inființat un liceu complect la Bolgrad, un gimnaziu la Izmail, 7 
şcoli urbane şi 124 rurale— in, total 145 şcoli cu 3,944 elevi. Bul- 
garii au facut o opoziție puternică acestor şcoli şi acestei roma- 
nizâri. Aceasta nu-i impiedica de a le regreta astăzi și a întrebuința 
limba rominească, tot aşa cum face aristocrația noastră cu cea 
iranceză. 

Atară de rusificarea orașelor, boerimii şi a negustorimii, 
Rușii au reuşit in Basarabia să rutenizeze în mare măsură ți- 
nutut Hotinului. In celelalte judeţe, cu mase compacte de Moldo- 
veni, colonizarea cu Ruşi n'a reuşit, iar stabilirea de familii ruse 
separate a avut ca rezultat romanizarea lor, de care se plinge 
așa de mult istoricul oficial Batiușcol. 


+) Lageu, op. cit. 


t VIAȚA ROMINEASCA 


Astfel Rusia intr'o sută de ani de posesiune de fapt a Ba- 


sarabiei nu se poate lăuda decit cu distrugerea vieţii culturale 


naţionale moldovenești. Moldovenii au râmas in țara lor așa cum 
ia apucat 1812, fară sä participe la dezvoltarea culturală a o- 
menirii și a neamului lur. Mari comori sufleteşti Innăscute tre- 
buiau să zacă In sufletele lor, ca ei sa nu se  Iindobitocească, 
să nu se sălbătăcească cu “esăvirşire; toată viaţa lor intelectuală 
ca manifestaţie de neam este numai vorbită şi memorizată: po- 
vești, legende, amintiri istorice gravitind in jurul lui Ştefan cel 
mare şi sfint, cintece, poezii, obiceiuri tradiționale, proverbe, ghi- 
citori, cimilituri, rugăciuni bisericeşti cu cintece, descintece, far- 
mece, superstiții. 

Pe linga familie şi femee, factorul cel mai insemnat care 
sa opus rusificării a fost legătura săteanului cu pămintul, In 
Basarabia se socoteşte a fi 3,834,824 deseatine*) de pâmint cul- 
tivabil, din care se cultivă 2,319,770. Ţâranilor improprietăriți 
le aparține 1,864,023 deseatine sau 40,6»; in proprietate particu- 
lară se alla la ţărani 318,000, și la alte straturi sociale 1,338,109 
adică 43,2, a statului; a mănăstirilor 314,692 sau 82%. Pro- 
prietatea particulară de pāmint se distribuia așa ; 
la 1877 la nobili 72,7+ la ţărani 0,99/,,1a negust. 18,0, la orâş, 0,7, 
la 1887 , 36,5% E V A = 16,7% Da 
asife] cA pâminturile pierdute de boerimea desnaționalizata trec 
in minile ţăranilor, Numai în cei din urmă 4 ani 1906—10, cu 
ajutorul Casei rurale, țăranii au luat 383 moșiiain intindere de 
92,499 deseatine. 

Astfel astăzi ţăranilor le aparţine : 

pâmint din Improprietărire 1.864 mii desealine 

proprietate a lor particulară 94,6 

sac, țârâneşti 80,5 

tovărășiilor |, 142,7 

In total 2.181,8 mii deseatine. 

Nobilimea are 860,178 deseatine sau 22,4"), clerul 6,212 sau 
0,2", negustorimea 244,432 des. sau 6,4", tirgoveții 124,701 des, 
sau 3,3%, supușii străini 53,680 sau 1,49. 

Proprietatea statului este de 61,208 des. sau 1.6 


5 bisericilor „ „ 26,480 , » 0,7%, 
j oraşelor, „ 38,572 , a 1,0%, 
s mănăstirilor ,„ 188,432 Fă . 49, 


TT 
*) Deseatina=—1 hectar 09, 


O SUTA DE ANI DE ROBIE i5 

aie oi e erne Osain E S 

Din supr. sămănată țăranii au avut 1,194,095 des. sau 35,28", 
ceilalţi cultivatori 965,950 „ , 44,72%. 
Din proprietatea lor țăranii au cultivat 830, 
5 ceilalți proprietari 60.3. 


Vii şi livezi sint 101,295 deseatine sau 4.32", din supra- 
fața cultivată. 

Grădini de zarzavat și bostănării au fost în 1909 pe 32,950 
deseatine. Sfecla de zahar s'a cultivat pe 1,200 deseatine. Vii 
sint 90,000 deseatine, reia ce ar reprezenta cam 90 milioane de 
butuci care dau aproximativ 12,480 mii de vedre vin, *) 

Munca cimpului, dragostea de pămintul strâmoşesc, nepro- 
letarizarea maselor țărănești au fost un factor puternic pentru 
păstrarea neamului in Basarabia, Įncercările făcute de a-i duce 
in Caucazia şi în diferite părți ale Siberiei nu au reușit; colonii 
s'au intors inapoi acasă, S'au intins Moldovenii ca expansiune 


în masă peste Nistru formind 6*, din populaţia guvernămintului 
Cherson, în special pe malul sting al Nistrului, dar această ex- 


pansiune a lost naturală, 

Alt factor important pentru a impiedeca rusificarea Moldo- 
venilor a fost firea lor blindă și supusă și evitarea conflictelor 
cu stăpinitorii. Urmind porunca lui Hristos, ei dădeau Cezarului ce 
ea Cezarului, îi plăteau birurile foarte regulat şi 'şi păstrau limba 
şi sufletul lor In familie şi în munca pămintului, dind Domnului 
cele ale Domnului. Dările pe care le plăteau țăranii din Basarabia 
(la inceput au fost scutiți de dări) se ridicau în 1819 la 121,814 
ruble 21 copeici şi 4,010,752 lei şi 43 aspr. in bani turceşti, 
Acum aceste dări se urcă la peste 80,000,000 ruble**) anual, adică 
peste 212,800,000 lei. 

Din aceşti bani luaţi de statul rusesc dela Moldovenii din 
Basarabia, după cum am văzut. nu se dă nimic pentru cultura 
lor, nimic ce ar putea folosi neamului lor. 

Intr'o sută de ani din 26.302 verste***) drumuri nu sau fä- 
cut decit 340 verste şosele şi in acestea întră şi acele construite 
dela 1856 până la 1878 de câtră noi in Basarabia de jos; şi 
420 verste drum de ler, construit de o societate particulară (de- 
la Bender la Ungheni 157 verste, dela Bender la Reni 330, dela 
Ribniţa prin Bălţi și Ocniţa până la Noua Suliţa 328). Intro 


+ Toate datele de mai sus sint pe anul 1908. 
+3) Rnbla=>2 lei 66 bani. 
=) Versta=—1, 063 metri N. 


m VIAŢA ROMINEASCA 


sută de ani nu au decit 62 oficii telegralo-postale şi 24 postale 
An toată Basarabia, 

Asta ne dă măsura progresului material facut de Basara- 
bia sub Ruși. Un alt indiciu in această ordine de idei este fap- 
tul că în Basarabia există in mod endemic încă vărsalul mare, 
tilosul petechial şi tilosul recurent, de care nu se mai știe nici 
la noi, necum în țările mai civilizate, și lucrul se explică şi prin 
faptul că în Basarabia nu sint decit 236 medici şi 1,500 paturi 
de spitale. 

E foarie interesant de văzut cum pravoslavnica Rusie a 
întrebuințat veniturile de pe moşiile dăruite de câtră vechii bo- 
eri moldoveni mănăstirilor pentru cultura națională şi binefaceri, 
pentru rusificare și alte scopuri cu totul străine de Basarabia, 

Supratața acestor moșii, după ce s'au improprietărit țăranii, 
este 160.391,16 deseatine ; din acestea : 1) 47.782,23  deseatine 
sint ale Sfintului mormint, a patriarhiei din Antiohia şi mănăs- 
tirii Sinai, 2) 73.074,87 des. sint ale mănăstirilor din muntele 
Athos, 3) 2.231,23 sint ale celor doua școli ș'a bisericii si. Ghe- 
orghe Lozonsky, 4) 37.302,83 des. ale mănăstirilor din Rominia 
ncinchinate, — afară de acestea mai stat 8 moșii ale si. Spiridon 
în suprafață de 15,262 deseatine. 

Drepturile asupra acestor păminturi au fost recunoscute pro- 
prietarilor lor de Rusia prin tratatul din Bucureşti la 1812, prin 
un deosebit ordin imperial la 1817, deasemenea la 1846 şi 1858. 
La 1859 s'au elaborat anumite regule după care să se arendeze 
acele moşii. Din arenzi se reținea o parte de guvernul rus pen- 
tru construire de biserici şi școli pe moşii şi în mănăstirile din 
Basarabia, iar restul prin consulul rus din laşi se distribuia su- 
periorilor mănăstirilor respective. Cum averile mānāsiireşti dela 

“noi au fost secularizate, guvernul nostru incasa veniturile mā- 
năstirilor noastre. La 1866 s'a inceput administrarea acestor averi 
“de guvernul rus, la 3 Martie 1873 s'a legiferat de Ruşi ca mo- 
şiile mănăstirești să se administreze de Ministerul rus de dome- 
aii. Dela 1876 administrarea lor depinde de Ministerul de ex- 
terne pe următoarele baze: 20", din venit se Intrebuințează pen- 
tru administraţie, râmăşițele din aceasta se capitalizează pentru 
cheltueli extraordinare şi Imprumuturi aprobate de consiliul rus 
de miniştri şi de impărat ; 40% se da mănăstirilor, iar 40% pen- 
tru biserici, şcoli şi instituții de binefacere în Basarabia, după 
hotâririle Ministerelor de externe, interne, culte şi ale Si, sinod. 
“Banii proveniţi din răscumpărarea păralnturilor, din Imoroprietă- 


O SUTA DE ANI DE ROBIE Li 


Tirea țăranilor de pe aceste moşii formează un fond neatacabil. 
Venitul lui se imparte pe bazele de mai sus, adică 20", pentru 
administraţie, 40°% proprietarilor şi 40". la ordinele miniștrilor ruși, 

Veniturile averilor sf. Spiridon şi a si. Gheorghe Lozonskv 
dela lași nu sint supuse acestei dijmuiri. Biserica St, Gheorghe 
încasează tot venitul, alară de cheltuelile de administrație, iar 
si. Spiridon administrează singur. Veniturile din moşiile cele- 
lalte In anul 1909 erau de 1,595,120 ruble. 

Cheltuelile de administ. 330.159 r, 98; 40%. incasate de 
statul rusesc pentru școli şi biserici în Basarabia formau a- 
prox. 500,000 ruble. 

Din acești bani 30,390 se dădeau pentru şcoala fetelor de 
clerici din Chişineu, şcoala spirituală din Edeneţ şi 15 şcoli in- 
ferioare din mânăstiri, 50.000 pentru casa de nebuni dela Costiu- 
jeni, 50,600 r. pentru şcolile din Căcărăzeni, Purcari şi Gri- 
neuți ; intrebuinţarea restului pănă la 500.000 nu se cunoaşte, 

Dela 1873 până la 1910 Ministerul rus de externe a Inca- 
sat din veniturile moșiilor mănăstirești 27,356,333 ruble 80 cap. 
Scăzind plățile de 40%% făcute mănăstirilor şi acele făcute pentru 
școli şi nevoi din Basarabia „și din ordine speciale a M. S, Im- 
păratului peniru alte nevoi“, la 1 ianuarie 1911 se număra exis- 
tind în natură sau în imprumuturi: 1) capitalul mânăstirilor din 
Moldova— parte reținută din cauza secularizării in Rominia a a- 
verilor — 2,163,467 ruble, 2) capitalul din răscumpărarea pămintu- 
rilor mănăstireşti pe care au fost împroprietăriți țăranii — 3,984,400 
ruble, 3) fondul de rezervă din rămășițele de 20 pentru admi- 
nistraţie— 2.192.025, 4) rămaâșiţe din sumele rezultate din vinza- 
zarea pădurilor după contractele dinnainte de 1878—687.960 
ruble, 5) rămășițe din sumele puse la dispoziția Ministeru- 
lui de interne 2,307,131 ruble, Ministerului de instrucţie publică 
2,168,208 ruble şi a Si. ¡sinod 695,367 ruble. In total capitaluri 
In sumă de 14,198,578 ruble, din care 10.231,387 ruble în ființa, 
2,359,971 ruble imprumutate statului din ordinul Majestății Sale 
impăratului la 19 Febr, 1905 (războiul cu Japonia) și 1,607,620 
ruble imprumutate diferitelor orașe și instituțiuni din Rusia. 

lată cum veniturile moşiilor dăruite pentru credința şi cul- 
tura moldovenească de vechii Domni şi boeri moldoveni au a- 
juns a sluji pe Ruși în contra Moldovenilor. pentru rusificarea lor 
şi pentru a ajuta pe Ruși pănă şi în războaele cu Japonia, 

Ruşii serbează acum jubileul de o sută de ani de stăpl- 


4 VIAȚA ROMINEASOA 


nire materială a Basarabiei. Sufletul ei însă nu-l au şi nu-l vor 
avea, La serbarea Ruşilor, Moldovenii nu au decit partea de du- 
rere tăcută, adincă. Intreg neamul rominesc ia parte la această 
durere şi nu pierde nădejdea că şi Basarabia și neamul roml- 
nesc vor avea să-și serbeze şi ei la rindul lor ziua izbăvirii: ea 
va veni, Istoria se repetă așa de des şi maxima istorică râmine : 
a fost Vavilonul, a fost impărăţia lui Alexandru Machedon, a lost 
Imperiul Roman, a lost Imperiul Bizantin, va veni timpul să se 
zică şi de alte impărâţii... au fost. Nu așa de mult a fost 1855 cu 
Crimea şi nu așa de mult a fost Port-Arturul şi Țusima,—și, mare 
e Dumnezeu !—vor mai fi, sigur că vor mai fi. 


Dr, Cazacu 


LUNA 


Aşa ca 'n feeria unei adinci visări, 

S'aprinde cerul nopții la capătul de zări; 
Obloanele de nouri, bătute lin de vini, 

Deschid. ferestre roşii cu fața 'nspre pămint,— 
Si'n cadrul lor de flacări, din scrinul unui nor, 
Răsare globul lunii frumos şi călător. 


Pe-o prispă de lumină mirată luna stă, 
Priveşte 'n juru'i lumea și farmec blind ti dă; 
Işi plimbă raza-i albă pe negrile păduri, 

In care pling izvoare cu şoptitoare guri. 
Apoi, din innălțimea balcoanelor de nori, 

Ea zvirle zimbitoare buchete mari de flori, 


E vis, e dor, e farmec, și codrii dorm şi tac, 
Splendori aeriene din luciu "i se deslac, 
Geamlicul depârtării stă luminat ca "n vis, 

De felinarul lunii in patru zări deschis, 

S'așa cum tot pămintul sub vraja-i doarme dus, 
Căzind de somn şi dinsa, ia calea 'nspre apus... 


Const. Mironescu 


e A 


Elementul rominesc în Bucovina 


— După datele statisticei din 1910 — 


oun 


O privire sumară asupra datelor furnizate de recensâmintul 
fäcut la finea anului 1910 ne arată fizionomia naţională a țării, 
poziţiile ocupate de taberele combatante, pierderile şi cuceririle 
făcute în timp de zece ani. 

Deși in urma felului specific austriac de a „alcătui“ statis- 
ticele, datele acestea nu sint icoana realității, totuşi, în lipsă de al- 
tele mai sigure, ne dau putinţa ca să ne orientâm asupra ao 
mulțime de probleme de interes vital pentru neamurile din ţară, 
Trăsăturile caracteristice ale ultimului recensămint aşa cum reesă 
ele evident din datele comisiilor de numărare sint: 

_Î. O sporire considerabilă a elementului rominesc care a 
sporit dela 229018 cit era in 1900 la 273.254 in 1910, deci 
o creștere absolută de 44.236 suflete, sau 19.320/,,—şi în legătură 


statistica din 1910 —dela 1880 la 1890 a i i 
in deceniul dela 1890 n a Da aae ADA 
ral prin nașteri şi nici unul prin imigrație —Rominii emigrează 
aair bo ogia mare, dar de imigrat din alte părți că Bu- 
i 1 VOrbă,— ci e o vecucerire de suflet i : 
răpile în ultimile decenii, S EN 
rapae de reromanizare a inceput. 
„ȘI aceasta este trăsătura caracteristică a luptei ' 
in are numărării poporului. ate 
ela 1849, cind statistica constată In Bucovina 209,29 
D 5 t ` .293 Ro- 
mini ŞI 108.907 Ruteni, numarul acestor din urmă a sporit ne- 
Caura aşa că la 1900 ei aveau un plus de 70,000 de suflete, 
auzele acestei apariții sint prea bine cunoscute : 1) rutinizarea 
pas peri număr de Romini lăsaţi fără apărare, în deosebi pier- 
ca elementului răzășesc aşezat peste Prut sau pe teritoriu 


ELEMENTUL ROMINESC IN BUCOVINA 5i 


cuprins de apele năvâlirii elementului galițian; 2) sporirea ele- 
wmentului putean prin scurgerea elementelor galițiene ce găsiau 
“şi găsesc și astăzi fel-de-fel de ocupații, ce le oferă posi- 
bilitatea de a trăi mai bine și mai uşor decit în „patria cartofi: 
lor“ ; 3) confusia ce o producea şi o mai produce încă terminolo- 
gia lormulariilor cu „limba de conversație“ ; și 4) parțialitatea 
notorică a comisarilor insărcinați să facă numărarea poporului. 

Prin anii 1880 şi 1890 preponderanța numerică pe hirtie a 
elementului rutean ingrijia pe conducătorii romini mult, deşi tre- 
zise opinia publică a Rominilor, căci pe atunci Rutenii nu erau 
organizați atit de bine ca azi, nu-și formulaseră cu atita indrăz- 
meala dorinţile, treceau în ochii multor oameni superficiali de o 
cantitate neglijabilă demnă de disprețul neamului rominesc. 

De aici și din naționalismul prea puțin pronunțat al con- 
"ducătorilor romini de pe acele vremi se explică în mare parte 
“şi îndolența Rominilor ce-au manifestat-o față de insemnatul act 
-al numărării poporului. 

Ca și indolenţa noastră a venit In ajutor tendinţilor de mic- 
-şorare a elementului romin din Bucovina o dovedeşte mai pre- 
“sus de orice îndoială rezultatul ultimului recensămint. In cele 
două decenii din urmă, lupta dintre elementul romin și cel rutean 
a intrat intr'o fază hotăritoare : Rutenii înnaintind şi Rominii find 
siliți să cedeze. Pe terenul administrației autonome, pe terenul 
“şcolar şi bisericesc lupta a devenit vehementă şi Rominii au a- 
vut ocazie să cunoască pe pielea lor ce rol important au datele 
“statistice, Ce sint Rutenii de azi față de Rutenii dela 1880 sau 
chiar şi față de cei dela 1890? Uite școli romineşti s'au preia. 
„cut de atunci în rutene, ce putere au ciştigat Rutenii pe terenul 
bisericesc în ultimele două decenii? Şi toate acestea numai ba- 
zindu-se pe superioritatea numerică a poporului lor ! pr 

De aici deșteptarea din datorie pe partea Rominilor, de aici 
“pregătiri și organizație. Nu s'a tăcut tot ce Sar fi pulut face şi 
„ce-ar fi trebuit să se facă, dar un inceput sa făcut. Şi acel in- 
ceput a dat roade frumoase. Azi plusul Rutenilor a scăzut dela 
70.000 la 30.000, şi dacă nu s'ar fi comis abuzuri dovedite, Ru- 
tenii ar fi rămas în urma noastră, Căci să nu se creada că sta- 
tistica din 1910 e o oglindă reală a puterii factice a fiecârei na- 
'țiuni din Bucovina, Nici pe departe nu! Se va vedea, cind vom 
intra in amânunte, cum s'a procedat față de elementul rominesc, 
care a fost intimidat, terorizat şi călcat în picioare. Aici voim să 
amintim numai unul din multele servicii făcute de guvern Ru- 

lenilor, 

In districtele Coţmanului, Văscăuțilui, Vijniţei şi Zastavnei 
trăesc, după socoteala celor mai scrupuloşi cercetâtori, vr'o 20.000 — 
"25.000 râzăşi romini, redeșteptaţi de curind la viaţă nationala, 
„Dacă aduni insă cifrele Rominilor din aceste 4 districte, dupa 
“statistica din 1910, afli suma de--uimire 1—527 suflete, Ca aceasiă 
“sumă nu corespunde nici pe departe realității, avem şi o dovada 
“directă, pe care n'o pot respinge nici oficialii austriaci, La fa- 


în VIAŢA ROMINEASCA 


cerea cadastrului naţional pentru alegerile dietale s'a constatat In 
aceste 4 districte rutene, după cernere prin ciur şi sită, căci mit 
de reclamaţii din comunele răzășeşti au fost răspinse fără mo- 
tive, 717 alegători deci ar trebui să fie chiar după statistica ofi- 
cială, socotind cite 4 suflete de fiecare alegător, 3.000 Romini. 
Aceşti 3,000 constatați pe calea aceasta, numai ca să dovedim 
că statisticianii oficiali nu operează cel puțin logic, şi restul de 
17.000 au căzut j creionului roș al domnilor prefecți de Coţ- 
man, Văscăuţi, Vijniţa şi Zastavna. Cei 517 lăsaţi ca 'n batjo- 
cură sint un cadou făcut rominismului de aceiaşi prefecţi māri- 
nimoși, care dela masa verde hotâresc ci Romini și ciţi Ruteni 
„trebue* să fie intr'un district, 

2)  Strangularea elementului răzăşesc este deci un alt 
semn distinctiv al numărării dela 1910. 

Trezirea elementului râzășesc la viață naţională a fost o 
dureroasă surpriză pentru Ruteni. Crearea de şcoli particulare 
romine, inscrierea în cadastrul romin, manifestarea zgomotoasă a 
atașării la Romini, lupta indărătnică purtată cu convingere con- 
tra tuturor volniciilor le-a arâtat Rutenilor cit de periculoasă e 
pentru ei chestiunea răzăşească. Dusă e unitatea teritorului ru- 
tean, dus e visul Ucrainei care să se intindă până sub zidurile 
Sucevii... 

Cu operația de ştergere de pe hirtie a răzășilor din partea 
comisarilor nu s'a nimicit de loc caracterul rominesc al popula- 
ției răzășeşti. Noi putem adăugi cu linişte la suma de 273.000, 
constatată de statistică, Incă 20.000 de răzăși, şi la aceasta Incă 
minimum 10.000 care ni s'au luat in alte locuri, după cum vom 
arăta, şi astfel câpătăm cifra de 303.254 Rommini, cilra care s'ar 
apropia de realitate. Şi dacă dela cifra de 305.101 Ruteni ai sta- 
tisticei oficiale scădem 30.000 Romini, căpâtăm 275.707, care ar 
reprezenta cifra Rutenilor. Dar nici această cilră nu-i exactă, 
câci în ea se cuprind cam la 8000 Lipoveni, răminind astfel cam 
267,101 Ruteni,—in care cilră sint cuprinse și cele citeva zeci de 
mii de Huţani şi cele citeva zeci de mii de Ruteni galiţieni. 


Din cifra maximală de 270.000 Ruteni, cam 25.000 sint gre- 
co-catolici, deci rămin 245.000 Ruteni greco-orientali.— -393.000 
Romini greco-oricntali şi 245 000 Ruleni greco-orientali !—astai 
fața numerică a chestiunii bisericești din Bucovina. *) 

De unde deci paritate bazatā pe egalitatea, ba chiar supe- 
rioritatea, numerică ? 

Că numărul Rutenilor din Bucovina nu poate fi mai mare 
decit cel al Rominilor, o putem dovedi cu ajutorul datelor ofici- 
ale ale cadastrului naţional. La facerea cadastrului naţional s'au 


*) Numărul groco-orieatalilor în Bucovina e de 547.601, ceia ce co- 


respunde aproape pe deplin sumei ce-o dau cifra Rominilor şi a Rutenilor 
groco-orientali, 


ELEMENTUL RONINESC IN BUCOVINA 53 


constatat in Bucovina, cu toate volniciile şi abuzurile săvirşite, 
66.569 alegători romini Şi 64673 alegători ruteni. Dacă inmul- 
țim aceste cifre cu 4, câpâtâm 266.276 Romini şi 258.692 
Ruteni,—deci ar rezulta pe partea Rutenilor un minus de aproxi- 
mativ 8.000, dar un un plus de 30.000, 

Recensămintul dela 1910, oricit de meșteşugii ar câuta să 
ascundă cifrele adevărate, căutind să salveze ceiace nu se mai 
poate salva ; superioritatea numerică a Rutenilor, —a dovedit în 
mod definitiv că Rominii sint cel mai numeros popor al Bu- 
covinei, 

Dovada cea mai bună că datele statistice finale i-au cay- 
zat guvernului o mare surpriză şi l-a pus intro Situaţie nepla- 
cută, din care a crezut că poate scăpa ștergind cu creionul citeva 
zeci de mii de Romini, e intirzierea ce-o pune în publicarea da- 
telor recensămintului dela 1910. in fapt, statistica dela [910 e 
gata de mult, și dacă guvernul n'o publică — cu toate că au ce- 
tuto prin interpelări în parlament atit Ruminii cit şi Rutenii — 
e câ doreşte să ciştige timp, sperind că astfel vor adormi ne- 
mulțumirile Rominilor și Rutenilor, căci ambele popoare au mo- 
tive puternice sā fie nemulțumite :  Rominii fiindca guvernul a 
«desființat prin terorizări și ştergeri cu creionul zeci de mii de 
Romini, în primul rind toată răzăşimea bucovinească ; Rutenii 
fiindcă i-a „servit* rău, lăsindu-i sa se inmuljească numai cu 
7.403. Noi înţelegem pe deplin situația guvernului. Numărarea dela 
1910 a trebuit sa dee, după calculele oamenilor de incredere ai 
Rominilor, care au făcut insemnări la masă cu comisarul, cam 
300— 310.000 Romini şi cam 260—270.000 Ruteni, ceia ce ar 
fi insemnat că Rominii au sporit dela 1900—1910 cu 70—80.000 
sullete, iar Rutenii au pierdut 30.000 din ceiace aveau la 1900, 
Ce să facă guvernul ca sa scape din acest impas? A tăiat cam 
jumătate din numârul Rominilor, acoperind deficitul Rutenilor şi 
mai dindu-le şi un cîştig de 7.000. Că s'a tăiat din numărul Ro- 
minilor, e lucru constatat. Din multele dovezi ce le avem pome- 
nim numai două tipice. Cea mai aprigă luptă ce s'a dat în dis- 
trictul Cernăuţului a fost cea din marea comună  Cuciur. Mare. 
Statistica din 1900 ne arată că din cele 9.414 suflete 7.231 ar fi 
rutene și numai 1.574 romine, De astădată s'a avut grijă ca voința 
locuitorilor să nu se lalşifice şi rezultatele numărării s'au urmărit 
zi de zi şi era lucru constatat cà din cei 9,768 locuitori ceva peste 
7.000 au declarat că sint Romini. Statistica din 1900 ne arată 
însă că în Cuciur-Mare sint 5.339 Ruteni şi 3.781 Romini, deci 
dintr'un condei sau suprimat peste 3.000 de Romini. 

Cellalt caz e din districtul Sucevei, Locuitorii din Călineştii 
lui lenachi şi Cuparencu, la un loc 2.000 suflete, s'au inscris toţi 
ca Romini, iar in statistică aflăm 1.625 Ruteni şi 355 Romini, 
deci cu a doua trăsătură de condeiu sau desființat incă 1.500 
Romini, cu toate drepturile lor. Pe lingă scopul ce l-a urmărit 
guvernul ca să scape pe Ruteni de minusul cu care erau ame- 


VIAŢA ROMINEASCA 


5i 


stica din 1910,*) a mai obținut şi alt succes: a 
nimicit majoritatea Rominilor tocmai dintr'acele comune In care 
de ani de zile se duce o aprigă luptă pentru şcoli romineşti. 
Nume ca Cuciur-Mare, Mihalcea, Câlineşti, Breaza, Geminea spun 
de ajuns. 

"pe de altă parte, trebue să constatăm cu satisfacţie, ca o 
altă trăsătură caracteristică a statisticei dela 1910, tendinta de 
purificare a teritorului rominesc de elementele rutene inventate. 

Cind cercetezi tabelele statistice din 1900, aproape nu afli- 
comună rominească în care să lipsească cu desăvirșire elemen- 
tul rutean, pecind acuma aflăm câ multe sate s'au curățit de a- 
ceste elemente nepoitite, 

La 1900 locuiau în sudul Bucovinei, în districtele romincşti 
ale Cimpulungului, Sucevei, Humorului şi Rădăuţului cam 28.947 
Ruteni ; la 1910 s'au constatat numai 23.578, deci cu 5.000 mai 
puţin, pecind natura! ar fi fost ca acea populație de 30.000 să 
sporească cu 10%, media generală a țării, deei să se ridice la 
33.000. De fapt populaţia ruteană din această parte a țării a scă- 
zot cu 10.000 suflete. Dacă apoi mai scâdem din cele 23000: 
vr'o 3.000 întroduşi prin abuz administrativ în unele din comu- 
nele acestor 4 districte, ca în Călinești, Geminoa, Breaza, ete, 
rămin în sudul Bucovinei 20.000 Ruteni, din care cei 7.305 din 
județul Seletinului (districtul Răâdăuţului) şi cam tot aliția în dis- 
trictul Cimpulungului, toți Huţani, aparțin teritoriului compact ru- 
tean din vest, aşa cà pe teritoriul rominesc al celor 4 districte 
sudice rămin numai 5.000 Ruteni, cel mai populat sat rutean fiind 
Hatna (2.133) în districtul Sucevei, Acestor 5.000 le corespund irb 

statistică numai 516 (in realitate vr'o 20.000) Romini in distric- 
tele rutene de nord... 

Pentru o mai bună ințelegere şi orientare a acestei părţi 
generale alăturâm tabela statistică A,**) care conține rezultatele 
numărării poporului din 1880, 1890, 1900 şi 1910; 

Babilonia ce limbi şi neamuri ce trăese pe pâmintul ro- 
minesc al Bucovinei ne îndeamnă să cercetăm şi situația fieca- 
rui district in parte, ca să cunoaștem pe deplin situația clemen- 
tului romin. 


Incepem cu capitala țării. 
In capitala ţării elementul romin e, după număr. în rindul 


al 4-lea după Nemţi, Ruteni, Poloni; din numărul total abia o tre- 
ime locueşte în cenirul oraşului, restul în suburbii, din care o altă. 
treime in Roga, Flementul burghez romin din centrul orașului 
este neglijat cu desăvirşire şi din cauza aceasta a Ingroșal nu- 
mărul altor popoare ; cel puţin 1—2.000 de Romini cernăuțeni 
au fost trecuţi la alte naţionalităţi. Intre aceşti pierduţi îi calcu- 


ninţaţi de stati 


*) Intr'o situație la fel s'a aflat guvernul la. anul 1880; cind. eu- 
noscutele metode ale comisarilor s'a constatat că Rominii in periodu! dels 


1870—1880 in loc să se înmulțească, cum y natural, au scăzut cu aproape 


20.000 fdela 209.116 citi erau la 1870 la 190.005 in 1880); dar atunci a rā- 
mas obiectiv fată da datele seci ale statistica, 
+t) Vezi pag. urm. 


TABELA A. 


Populația din țară, după limba de conversație, în anii 1880, 1890, 1900 şi 1910, 


Creşterea (+), respectiv descreșterea (-—) 


şi 


Numărul celor ce vorbesc aceia 


Åv 


Esi 2 
EIE £ A 
m ME E a u — 
Și a |3 pa 
i i lăsă la 
z i 
a = 
= Eaa 223 "e 
SatJ RISES R 
SE Rt + ct Fi le 
îl s | ses geaca olg 
H1139% 
PE e at A E Er 
s| a$ & Ss = ela 
s —* a + p FaH + -+ + + prd + 
5| 3 = 3 2 cs ez la 
pă jsagiseefe 
oa E te C + + + + nd 
A SESTE E 3 
iai [stă ats BR 
al £ | pe e Mess iu |] 
"EDETEEILESRI 
(s 3 E Pl A i lR 
“2 5 3 Sasa se -lg 
stia : 
pe 


| 


239018 
297798 
159186 
ar57 
a515 

59b 

108 

119 

„| 
ETI 


1 
642495 


Serbi-Cronţi 


De VIAŢA ROMINEASCA 


lăm şi pe acele citeva zeci de intelectuali care, deşi Romini, vor- 
besc limba nemțească, Aceasta e soarta curioasă a „Nemţilor 


greco-orientali.* 


Tabela ce urmează ne arată locuitorii capitalei In 1900 


şi 1910. 


|, Populația capitalei şi a suburbiilor. 


Ruteni Poloni | 


Cernăuţi | 
Horecea 
Caliceanca | 
Clocucica 
Manasterişte | 
Raşa 
Militari 


zi 
331 


Nemţi 
1900 | 1910 | 1900 | 1910 | 1900 | 1910 | 1900 | 1910 


Sumä 


Din rubrica confesiunilor ne interesează faptul că în Cer- 
năuţi sint 9.588 greco-catolici, din care 8.000 sint Ruteni după na- 
ționalitate. (Numarul Rominilor cu al Rutenilor din Cernăuţi 
13.4404-15,254=—=28,694, din care 20.613 fiind greco-orieniali, restul 
de 8.000 sint Ruteni greco-catolici). Dacă scădem pe cei 8.000 
greco-catolici din 15 254 Ruteni, râmin 7.254 Ruteni greco-o- 
rientali, care vreau să aibă in Cernăuţi aceleaşi drepturi caşi cei 
13.440 Romini greco-orientali. 

Dealtmintrelea surprinzător e sporul Polonilor, atit in Cer- 
năuți, unde s'au urcat dela 8.60, la 14.893, deci un spor de 
6.000 cit şi în ţară. Acest spor se explică prin apropierea Gali- 
tiei, de unde ne vin aceşti mosafiri în tovărâșia altora, Evrei şi 
Ruteni. În Cernăuţi, la o populație de 85.458, sint 17.397 străini 
nebucovineni, deci cam a !/, a populației, și din aceştia marea ma- 
joritate sint Galiţieni. 


N, Cernăuți. Imprejurime, Districtul Cernăuţului, cel mai 
populat district al țării, se desface în 3 județe: Boian, Cernăuţi 
și Sadagura, 

a) Judeţul Boianului, cuprinzind 7 comune cu o populaţie 
de 16.418 locuitori, e un judeţ rominesc, căci din totalul locuito- 
rilor 10.192 sint Romini, Rutenii au în acest județ o popu- 
laţie de 2.840 locuitori, şi anume o comună mare ruteană: Slobo- 


1) Din uceştia erau Frrei, la 1900, 2.1587: iar la 1910—23.613. 


ELEMENTUL ROMISESC IN BUCOVINA îi 


D 


zia-Ravancei şi două comune mici, Luhucenii-Teutului şi Gogo- 
lina, cu măjorități rutene și minorități romineşti. Rominii au co- 
munele mari Boian şi Mahala (Insemnâm câ in Mahala cu 2.413 
sint numai 17 Ruteni. 

In privinţa conlesiunii, e de notat că din cei 1.143 greco- 
catolici din judeţ 1.011 sint Romini din comuna Boian. 

b) Judeţul Cernăuţului e un judeţ mixt; din poseta de 
44.130 sint 18.060 Romini, 22.351 Ruteni, restul Nemți, Evrei, 
Poloni. Numărul Rominilor în acest județ e insă mult mai mare 
decit ni-l arată statistica oficială. 

Am arâtat că numai la Cuciur-Mare, aşezat în acest judeţ, 
ni s'au luat 3.000 de suflete; tot aşa la Mihalcea, care, după sta- 
tistica oficială, are 1.977 Ruteni şi 911 Romini, iar după statis- 
tica rectificată a realității are vr'o 2000 Romini şi 900 Ruteni, 
—dovada că şcoala ruteană publică din acest sat e boicotată şi 
copiii se Ingrâmădesc la școala particulară romincască. Rectifi- 
cind statistica oficială, făcută cu ajutorul baionetei şi a creionu- 
lui roș, vom zice că în județul Cernăuţului avem cam 22.000 Ro- 
mini şi 18.050 Ruteni. 

Comune romineşti in acest judeţ sint: 

Ceahorul cu 1.540 Romini şi 786 Ruteni (la 1900 erau 1,099 
Romini şi 1060 Ruteni), 

Coravia cu 1,510 Romini şi 23 Ruteni, 

Ludilorecea cu 528 Romini şi 168 Ruteni, 

Malodia cu 2.676 Romini şi 815 Ruteni, 

Ostrița cu 2.339 Romini şi 3 Ruteni, 

Voroca cu 3.826 Romini şi 11 Ruteni, 

şi Tureni cu 728 Romini şi 5 Ruteni, 

Teren de luptă națională e în Ceahor, Cuciur-Mare, Cotul- 
Bainschi (o mică comună la granița rominească, in care statistica 
arată 334 Ruteni şi 91 Romini, în dar unde raportul e invers) şi 
Mihalcea. 

c} Judeţul Sadagurei, cu 42.758, e rutean ; în el se află nu- 
mai o comună rominească:; Buda, cu 1.184 Romini; imprăştiați In 
judeţ mai sint incă vr'o 100 şi ceva de Romini, 

In acest judeţ au lost însă comune ca d. e, Ravancea, care 
aveau odată un insemnat procent de populație rominească. 

Districtul Cernăuţului ni se prezintă cum urmează : 


Romini Ruteni Nemţi *) Total 

Boian 10.192 2,840 2.291 16.418 
Cernăuţi 18.060 22,351 3,419 44,130 
Sadagura 1.311 31,945 1.214 42.758 
Suma 29.363 57.136 12,924 103.306 


Cernăuţi 


*) In elfrele Anale sint socotite peste tot i frinturile mai mici, ea 
Polonii, ete, pe caro nu le-am amintit în special. 


5 VIAȚA ROMINEASUA * 
sau față de 1900 precum urmează : 


Romini Ruteni Nemţi Total 


, J 1900 23.184 58.378 13.395 98.282 
Cemaati ioio 20.563 O 37136 12924 103 306 


H. Gura-Humorului. Districtul Gura-Humorului se des- 
face în 2 judeţe: al Humorului şi al Solcii. 

, , a) Judeţul Humorului cu 20 de comune, din care 12 n'au 
nici un Rutean,e judeţul cel mai curat de Ruteni. La o popula- 
ție de 33.721 locuitori avem 122 Ruteni, din care 50 in orăşelul 
Humor, 34 în Valea-Sacă, grație gospodăriei boerești care lucrează 
cu venetici din Galiţia, şi restul imprăştiat. Din cei 33.721 locui- 
tori ai judeţului 22,102 Romini, 9.758 Nemţi şi Evrei in Humor, 
Agra ligeti, Sg Sanah mai bine zis Slovaci —pe care 

olonii i-au incorporat (in Poiana Mikuli, Pleş şi , Și 
Maghiari in Vorniceni (losettalva). T AAN 007 

b) Județul Solca are 12 comune, din care una nemțască şi 
una slovâcească, În tot judeţul avem numai o comună fără Ru- 
teni : Vloiceati. 

„Judeţul Solca are o populație de 27.521, din care 20.582 Ro- 
mini, 3.948 Nemţi, 1.814 Poloni şi 1.165 Ruteni (pe aceştia ii ei 
tilnim și în sate în care nu ne-am aştepta: 16 în Solca, II în 
Arbore, 10 în Botuşana, etc.). In acest județ avem două comune 
de luptă : Cacica cu 762 Poloni, 576 Ruteni şi 552 Romini, şi 
Glitul, care Innainte vreme trecea de pierdut (avea la 1900: 497 
Ruteni şi 1 16 Romini), cu 336 Ruteni, 351 Romini și 612 Nemți. 

Recapitulind, avem pentru districtul Humorului, 


Romini Ruteni Nemţi Total *) 


G.-Humo Bare 22.102 122 9,758 33,721 
"1 Solca 20.582 1.165 3.948 27.521 


sau [aţă de 1900: 


Romini Ruteni Nemţi Total 


Humor | 1900 38.427 1.472 12.194 35.492 
1910 42,684 1.287 13.706 61,242 


IV, Cimpulungul, Districtul Cim i i j 
; f rul, pulungului are t - 
dete p mesar es Cimpulungului și al are near a apa 
3] ui Dorna arc 6 comune şi o laţie de 14.781 
cuitori, dintre care 8.217 Romini, 5.912 Nemi gi “i mirese ger 
în Cirlibaba față de 84 Romini şi 166 in Vatra-Dornei, 17 in Cio- 


———— 


+t) Ín sumele acestea sint cuprinsi, 2.30% Poloni, 607 Maghiari și 23 Cebi. 


ELEMENTUL ROMINESC IN BUCOVINA iY 


răneşti, restul împărţit). Nici o comună fără Ruteni; e drept cà'n- 
Poiana-Stampei li numai naul, dar este, 

b) Judeţul Cimpulungului, cu 14 comune, are o singură co- 
mună fără Ruteni: Valea Putnei (deci are 1); dealmintrelea cei 
34.621 locuitori se repartizează după naționalități după cum ur- 
mează : 18.952 Romini, 9.223 Nemţi, 6.011 Ruteni (sate rutene: 
Ruşii Moldoviței cu 2.078, Breaza cu 1.703 faţă de 154 Romini, 
Rus-pe-Boul cu 942, Argel cu 465, Ciumirna cu 399, apoi în 
comune romineşti : 216 in Fundul Moldovei, 155 in Cimpulung, 
22 in Frumosul). Şi în acest judet cel puţin 1.000 Romini au 
fost inghiţiți de Ruteni, dintre care cei mai mulți în Breaza, unde 
de vr'o doi ani sa incins lupta națională şi unde Rominii au 
deschis o şcoală rominească particulară. 

Oraşele Cimpulungul şi Doma işi păstrează şi mai de- 
parte caracterul lor de oraşe romineşti ; in Dorna din 5.431 locui- 
tori 3,509 sint Romini, iar in Cimpulung din 8.727 sint 5.574 Ro- 
mini (în 1900 din 8.028 erau Romini 4.698), 

€) Judeţul Stulpicani are 9 comune, dintre care una nem- 
țască (Schwarztal! şi una cu majoritate ruteană; Geminea (475 
Ruteni, 225 Romini). Comune fără Ruteni sint Bucşoaia, Dorotea, 
Slatioara, Din populaţia de 9,963 locuitori 5.922 sint Romini, 
2.833 Nemţi 1.001 Ruteni. Acești Ruteni aproape toţi sint fabri- 
caţi prin agitație şi terorizări. Lupta naţională se desfăşură aici, 
in Geminea, unde școala rominească a lost prefăcută pe furiș în 
ruteană şi unde Rominii se luplă să capete din nou o şcoală a 
lor, apoi în Ostra și Frasin, unde șcalile-s romineşti, dar Rute- 
nii agitează ca să-şi poată intemeia deocamdată clase paralele 
rutene, 

Icoana Cimpulungului o arată tabela ce urmează : 


Romini Ruteni Nemţi Tatal 


Dorna 8217 541 5.912 14.781 

Cimpulung | Cimpulung 18.952 6.01 9.223 34.621 
Stulpicani 5.922 1.001 2 833 9.963 

Suma 33.091 7553 17.908 59.365 


sau în raport cu cifrele dela 1900: 


Romini Ruteni Nemţi Total 


: 1900 28.205 7.342 16.843 53.853 
Cimpulung | 1910 33.091 7.553 O 17.908 59.365 


V. Cotman. Coţmanul, cu o populaţie de 45.107 locuitori, 
e un district rutean ; în el sint 39,432 Ruteni, 4049 Nemţi, 1.372 
Poloni, 133 Cehi şi 720 Romini (47 la Picdecăuţi, 12 la Şipe- 
niți, 11 la Nepdocâuţi, apoi subt 10). 


“60 VIAŢA ROMINEASCA 


Oraşul Cofman are, la o populaţie de 5.577, 4299 Ruteni. 


VI.  Rădăuțul. Districtul Rădâuţului are doua județe: al 
“Rădăuţului şi al Seletinului. 

a) In județul Radăuţului sint 26 comune, din care una e 
ungurească (Andreaslalva cu 2.247 Maghiari), 5 nemţeşti (Badeu- 
‘jul, Frătăuțul, Satul mare nemţesc, Forstenthal, Karlsbad). Ca- 
"racteristică e omogenitatea populaţiei In aceste 5 comune. La o 
“populație de 5.693 locuitori care vorbesc nemțeşte sint 33 străini; 
“e drept că intre cele 5 mii şi ceva sint 269 Evrei. Fără Ruteni 
“sint 10 comune în județ (Bilca, Costişa, Galaneşti, Badeuţul rom. 
“Frătăuțul rom., Satul mare rom., Horodnicul-de-]Jos, Voitinel, 
Volovăţ). Cei mai mulţi Ruteni sint în Milișăuți unde la o po- 
pulație de 2.826 s'au aflat 2.094 Romini şi 451 Ruteni (la 1900 
-erau în Milișăuți 2.236 Ruteni şi 164 Romini ; aici se dă o luptă 
Vehementă pentru școală), apoi 442 în Rădăuţi, 86 în Frătauțul 
nou, 46 în Horodnicul-de-Jos și 27 în Putna. Rutenii în cele 3 
comune din urmă (fac mai mult decit toți Rominii dintr'un dis- 
trict rutean, Frătâuţul singur are mai mulți decit intreg districtul 
Zastavnei cu 65 Romini) sint peniru noi ọ mare surpriză ; minc- 
poimine vor cere o şcoală de minoritate. 

Oraşul Radauţi, cu o populație de 16.225 suflete, are 11,187 
Nemţi, 4.274 Romini, 337 Poloni şi 442 Ruteni. 

b) Judeţul Seietinului, cu cele 2 comune ale sale, e rutean ; 
“în el se află numai 52 de Romini. Populaţia judeţului sint Huţani. 

Districtul Radăuţului ni se prezintă cum urmează : 


Romini Ruteni Nesmţi Total 
„| Rădăuți 54710 1.255 21376 80.740 
Radauti | Seletin 52 7308 12446 9.895 
Suma 54.762 8,533 23,022 90.635 


“iar față de anul 1900 avem următoarea tabelă : 


Romini Ruteni Nemţi Total 


ada 1900 47919 8864 O 21.498 81602 
Rădăuți | 1910 54.762 — 8,533 23822 90.635 


VIL Sirete. Districtul Siretelui cuprinde 39 comune, din 
"care 2 upgureṣti (Hadikfalva şi Istensegitz), 2 lipoveneşti (Fin- 
tina-Albă și Climăuţ), 1 nemţească : Tereblecea-nemţască. Distric- 
tul are o populaţie de 65.347 locuitori, dintre care 19.199 Romini, 
26.819 Ruteni, 9,956 Nemţi, 7.050 Maghiari şi 2.274 Poloni. E un 
district foarte impestriţat. Majoritatea relativă a Rutenilor nu e 
reală; de fapt, Rominii au majoritatea reală în acest district. 
Districtul acesta a fost în mare parte neglijat şi la ultimul re- 
censăâmint, și urmarea a fost că aici ne-au şters după plac. In 
"comune ca Camenca, Şerbăuţi, Volcineţ, Rogojeşti şi altele ne-au 


ELEMENTUL ROMINESC IN BUCOVINA 64» 
— ie 


şters cu sutele, așa câ putem spune cu conștiința curată că noi: 
în realitate reprezentăm în acest district cu 4—5.000 de suflete- 
mai mult. Comune romineşti sint: Bahrinesti, Baineţ, Bănceşti, 

Dimea, Grâniceşti, Calafindești, Muşenița, Stāneşti-de-Sus, Sinä- 

uți-de-Sus, St.-Onufrei, Oprişeni, Poeni, Prevorachi, Tereblecea, 

Stäneşti-de-Jos, din care multe sint comune mici; din toate a- 

ceste comune romineşti numai 3 (Mușeniţa, Prevorochi şi Poeni}. 
n'au nici un Rutean, unele din ele au minorități considerabile, 

așa la Sf.-Onufrei 104, la Tereblecea 128. Minorităţi rominesti 

avem in următoarele comune: în Hliboca cu 3.400 Ruteni şi 601. 
Romini, Camenca cu 2.552 Ruteni şi 1.404 Romini, Cindeşti cu 

651 Ruteni şi 138 Romini, Rogojeşii cu 1.035 Ruteni şi 202 Ro- 

mini, Șerbăuţi cu 1.824 Ruteni şi 27 Romini (in această comună 

In care se duce de 2 ani o violentă luptă națională, s'au decla- 

rat cel puțin 1.000 de locuitori ca Romini; „statistica obiectiva 

ne-a lăsat 27), Tărăşeni cu 906 Ruteni şi 117 Romini, Sirăuţi-de- 

Jos cu 936 Ruteni şi 164 Romini, Volcineţul cu 2.133 Ruteni şi 

474 Romini (in 1900 această comună a avut 1.769 Ruteni şi 545. 
Romini). In cele mai multe din aceste comune Rominii s'au tre- 

zit Și şi-au inființat şcoli romineşti particulare, ca să scape co- 

piii lor de jugul şcoalei rutene. 

Orașul Sirete are 7.815 locuitori intre care 4.676 Nemţi, 2.070 
Ruteni şi abia 715 Romini ; aici elementul rominesc e in stingere. 
Tabela ce urmează arată situația populaţiei din districtul 
Siretului în anii 1900 şi 1910; 


Romini Ruteni Nemţi Total 


Sile 1900 16.171 26.155 10.012 60.499 
1910 19.199 26.819 9.936 65.347 


VII. Storojineț. — Districtul Storojineţului are 27 comune, . 
din care 3 nemțeşti (Althitte, Augustendori şi Neuhitte), 16 co- 
mune rominești, din care numai una (Crasna-Putnei) fără Ruteni, 
7 rutene; din nici una nu lipseşte populaţie romineasca, In co- 
munele rominești avem următoarele minorităţi rutene: în Bros- 
câuţi-Vechiu 679 Ruteni faţa de 2.110 Romini, în Cireş 131 Ruteni 
faţă de 765 Romini, în Davideni 1.107 Ruteni faţă de 1.731 Ro- 
mini, in Corcești 687 Ruteni faţă de 705 Romini, Corcești e co- 
mună ciştigată (in 1900 erau acolo 1.095 Ruteni şi 153 Romini), 
dar Davidenii e periclitată (In 1900 erau 893 Ruteni şi 1.282 Romini). 
Cea mai crincenă luptă se dă acuma în Corcești, unde în cursul 
anului s'au făcut și vre-o două morţi de om. În comunele ru- 
tene avem următoarele minorităţi: 1.960 Romini in Banila faţă de 
2.267 (la 1900 erau 2.071 Ruteni şi 1.374 Romini), in Broscâuţi - 
Nou cu 547 Romini faţă de 914 Ruteni, în Panca cu 105 Ro- 
mini faţă de 1.680 Ruteni. In comunele răzâșeşii Comāreşti şi 
altele, unde-i o frumoasă mişcare rominească abia s'au salvat 
138 Romini, 

Oraşul Storojineţ are o populație de 10.266, din care 4,203 
Nemţi, 3.039 Romini, 1.905 Ruteni şi 1,116 Poloni. 


62 VIAŢA ROMINEASCA 


Repartizarea populaţiei districtului pe naţionalităţi în 1900 
şi 1910 o arată tabela aceasta; 


Romiai Ruteni Nemţi Total 
= 1900 27,925 15.183 O 12381 O 57.755 
Storojineţ | 1910 33.469 17.845 O 13.819 O 19.147%) 


IX. Suceava, Districtul Sucevei numără 4! comune, din 
care 2 nemțeşti, 1 lipuvenească şi 5 rutene (Hatna cu 2.133 Ru- 
teni şi 302 Romini, Calineştii lui Cuparencu cu 1.040 Ruteni şi 
244 Romini, Câlineştii lui lenachi cu 585 Ruteni şi 109 Romini, 
Slobozia cu 323 Ruteni şi 158 Romini și Gâăureni cu 200 Ru- 
teni şi 63 Romini). Am arătat în alt loc că Rutenii din ambele 
sate Calinești şi tot aşa cei din Slobozia şi Gâureni sint o in- 
venție a comisarilor. Minorităţi rutene sint 166 in SE Hie, 143 
în Ipotești (la 1900 erau 1.552 Ruteni și 51 Romini), 477 in Mä- 
riței, 30 Liteni, 81 Şcheia, 22 Teodoreşti (importaţi din Galiţia 
“de proprietari şi arendaşii lor), Suceava 435. 

In acest district s'a pregăti! totul în mod sistematic şi re- 
zultatul e satislăcător, după cum se vede din tabela ce urmează : 


Romini Ruteni Nemţi Total 
1900 37.252 41.269 11.549 61.940 
Suceava | 1910 46.529 6327 11.723 66408 


Dacă din cifra Rutenilor de 6.327 scoatem cam 2.000 de 
Romini trecuți din rubrica Rominilor la cea a Rutenilor, la masa 
verde rămin 4.000 Ruteni în districtul Sucevei, şi anume mai 
mult de jumătate în Hatna şi restul imprăștiați. 

In acest district s'au petrecut cele mai mari schimbări în 
ultimul deceniu. Comunele Ipoteşti, Dânila (avea la 1900: 541 
Ruteni şi 290 Romini, azi are u» Rutean), Mârijei, care treceau 
de comune rutene, azi sint comune romine. Din alte comune 
unde erau minorități rutene considerabile, ca in lacobeşti (313 
Romini, 149 Ruteni), Mitocul-Dragomirnei (1.575 Romini şi 637 
Ruteni), Pătrăuți (2.260 Romini și 527 Ruteni), au dispărut cu 
desăvirşire (la Pătrăuți au rămas 8), 

Oraşul Suceava are 6,449 Nemţi, 3.667 Romini, 749 Poloni, 
435 Ruteni şi 11 Cehi, Acest din urmă neam pare să fi indră- 
git foarte mult Bucovina căci 1 aflăm imprăștiat în toată ţara, 

Ultimele trei districte: al Văscăuțului, Vijniţei şi Zastavnei 
sint districte rutene, după statistica oficială chiar foarte rutene, 
însă după... realitate, nu așa de tare, 


*) In doceniul dala 1900—1910 districtul Storojineţalui a mai primit o 
comună dia judeţul Stănești: Bobeşti. 


ELEMENTUL ROMINESC IN BUCOVINA 63 


0 X. Districhd V are, la o ulație de 42.252 lo- 
cuitori, 34.670 Ruteni, 5.625 Nemţi, 1.700 Paloni şi 242 Romini, 
In acest district sint aşezate mai multe sate i, între al- 


tele Costeşti (unde este o şcoa i 
i da. ( şcoală particulară rominească), Vo- 


„XI. Districtul Vijniței are o populație de 55462 locuitori 
din care 42.779 Ruteni, 11.359 Nemţi, ap Poloni şi 90. Ro. 
mini, Și aici avem comune răzășești, ca: Carapcin pe Ceremuş 
(cu un curs pentru limba romină), Vilancea, etc.. 


TABELA B. 


Populaţiunea în țară, în anul 1910, după limba 
de conversaţie. 


3 | Cernăuţi distriet 


3 | Gura Humorului = 607 im 

4 | Cimpulung see, | | | 

5 | Cotman 1373) — — 45107 
6 | Rădăuţi aa a02 aa 

7 | Siret x. a | 1 

8 | Storojineţ 3907 | 7 914 


sis A 
| Suceava 632 nua 16356 


10 | Vuscăaţi 243| 34670! j 1700 


|! - r 
11 | Vijniţa 30| ara 11389) 1185, 


i 


al 47466. 
104 


3543, 
| a dă 


12 | Zastavna 


da 10891) 4 


si VIAȚA ROMINEASCA 


In stirșit 
~ XII Districtul Zastavnei pare a fi cel mai rutean, căci 
din populaţia de 51.203 locnitori 47.466 sint Ruteni, 2.543 Nemţi, 
1.118 Poloni şi 65 Romîni. Dar şi in acest district există pu- 
ternice centre răzășeşti, care se întind până la Nistru; amintim 
numai Horoşănţul, Cuciurul-Mic, etc.. 
„Pentru orientarea mai repede şi o recapitulare mai sigură 
a situaţiei din districtele țării alăturăm aici tabela B. *) 
Depinde de energia ce va desiășura-o elementul rominesc 
In cei zece ani până la numărarea dela 1920, de munca ce o 
vor depune conducătorii lor pentruca elementul rominesc sá o- 
cupe din nou poziţiile pierdute prin nepăsare și abuzuri. Căci 
lupta națională din Bucovina a intrat In faza ei hotăritoare. 


G. Micu 


SR i pa at 


*) A se vedea pag, precedentă. 


5 


10 


HOMER 


ILIADA 
CÎNTUL AL XVII-LEA 


Prinse de ştire curind Menelas cel vrednic în arme, 
Ca "n bătălie căzuse Patroclu lovit de protivnici. 
Ese prin oaste 'nainte 'narmat in strălucie aramă 
Si-umblă în juru-i, cum tot 'şi-ocoleşie viţelul cu scincet 
Muma-i, o tinâră juncă ce nu mai știuse lătatul. 
Astiel incunjură mortul cu jale bălanul Menelas, 
Suliţa asupra-i intinde şi pavăza 'i cea rotilată, 
Gata să culce pe-oricine ar veni să se-atingă de dinsul, 
Dar a lui Panthus fecior, în suliţi chitaciu, luă seama 
Cind a picat lăudatul Patroclu, şi-aproape venindu-i, 
El cuvintă lui Menelas, oșteanul la arme pornitul: 
„Tu căpitane din viță mărită, Menelas Atride, 
Trage-te, lasă pe mort cu armele-i ude de singe. 
Nici un Troian de ai noştri, nici unul din soții de arme 
Nu-i nemeri colo 'n toiu pe Patroclu nainte de mine. 
Las’ dar ca eu între-ai mei să mă bucur de astă mărire. 
Haide, că "ndată te-ajung şi-ţi curm bucuria vieţii”, 
Gura auzindu-i, aşa 'i se răsti roșcovanul Menelas : 
„Doamne, ce rău e cind prea se fâleşte trufindu-se omul! 
Nu se mindreşte nici pardosul aprig atita, nici leul, 
Nu se mindreşte nici vierul sălbatic, dihania care 
Nuşi mai incape în piele de-atita curaj şi virtute, 
Cum se incumetă fiii cei meșteri în lănci a lui Panthus, 
Vezi că nici Iratele tāu, strunitorul de cai, Hyperenor 

5 


B6 VIAȚA ROMINEASCA 
a S rsoda 


25 Nu-şi mai trăi tinereța, cind el indrăzni să mă 'nirunte 
Şi mă jigni 'ntre Ahei şi mi zise că-s cel mai de-ocară 
Intre oşteni, Dar imi pare câ nu s'a intors pe picioare 
Spre-a 'nveseli pe cinstiții părinţi şi pe scumpa-i nevastă. 
Pune-ţi-voiu capul şi ţie la fel, dacă 'n fața-mea sta-vei. 

30 De-asta un sfat iți dau eu: mai repede ia-ți tălpăşița, 
Cară-te 'n gloată şi nu adăsta pănă cind mi te-ajunge 
Pacostea. Fii mai cu cap; cu pățănii se 'nvață doar prostul, * 
Zice, dar nu vrea să ştie și-aşa Eulorb ti răspunde : 
„Azi, o mărite Menelas, chiar azi imi plăti-vei tu moartea 

35 Fratelui meu Hypertnor, de care vorbeşti cu mindrie. 
l-ai văduvit pe femee 'n cămara cea nouă de mire 
Şi-ai culundat pe părinți în durere şi 'n jale nespusă. 
Pentru sărmanii de ei ușurărea le-ar fi numai una, 

Dacă eu armele tale Și capul, ducindu-le acasă, 

40 Da-le-voiu tatălui meu, lui Panthus şi mamei Frontida. 
Insă nu-i vreme la vorbă de slat, ci-i aici pe cercate 
Și pe luptat, să vedem cine birue, cine dă dosul*, 

Asta i-a zis, şi ochitu-l'a ‘n scutul deplin-rotunzitul ; 
Insă el nu l-a străpuns, căci sulița dete de blehul 

45 Scutului și s'a strimbat. Se izbește cu arma la rindu-i 
A lui Atreus fecior cu un doamne-ajută spre dinsul, 

Cind se dă 'n lături Euforb, bizuindu-se “n mina-i vinjoasă 
Şi sprijinindu-se 'n sine, atit de virtos il impunge 
El in grumaz, că 'n Irageda-i ceală-i răsare ascuțişul. 

50 Cade cu bufnet Eulorb, și zurue arama pe dinsul, 
Singele acopere coama-i frumos pieptănată şi 'neacă 
Pietele iui incheiate în sponci de argint și de aur. 

Ca o mlădiță de verde maslin, care-i bine 'ngrijită, 
Singură 'n loc osebit, unde şurue ape destule, 

55 Şi legânată de line-adieri de tot felul se 'nalțä 
Mindră, tixită 'n podoaba ei verde şi 'n ilorile-i albe; 

Dar de năpraznă venind cu vifor cumplit vijelia 
Din rădăcină o smulge şi-o culcă pe jos, pe țărină; 
Tocmai aşa pe dibaciul In lănci Eulorb, pe-alui Panthus 

60 Fiu, îl doboară Menelas Alride şi-l pradă de arme. 

Cum increzindu-se 'n sine un leu, care creşte pe plaiuri, 
Dela păşune din turma răpeşte pe cea mai aleasă 

Juncă ; apucind-o cu colții virtoşi el o Bitue "ndată 

Şi siişiind-o, infulică-a ei măruntae și singe, 


ILIADA 57 


65 Laträ In jurui dulăii şi chiue, ţipă haidăii | 
Şi-] huiduesc de departe mereu, ci să 'ntimpine fiara 
Nu mai cutează nici unul, căci galbenă teamă-i cuprinde; 
i aşa dela dinşii acum nu se bizue nimeni 
S G stea în sea cu slăvitul Menelas Atride. 
70 Şiar fi pus mina-așa lesne viteazul pe dalbele arme 
A lui Eulorb, dacă nu-l pizmuia luminatul Apolon, 
Care pe Hector a 'mpins să tabere-asupra-i ca Ares, 
Zeul, la chip find una cu domnul Ciconilor Mentes, 
Vine la el și incepe cu astfel de graiuri ce zboară : A 
75 „Hector, alergi şi dai goană 'n zadar după carul şi caii 
Lui Eacid ortomanul, căci foarte anevoe pe dinşii 
Un muritor va putea să-i instrune-ori din chelnă să-i mine 
Altul afară de-Ahile, nāscutul de-o nemuritoare, 
lată cind vremea tu pierzi, Menelas, păzind pe Patroclu, 
80 Ne-a secerat pe voinicul de frunte din oștile tale, f! 
Pe Eulorb a lui Panthus, şi storsu-i-a vlaga tăriei i 
Astfel Apolon a zis, și din nou se vira în desime. 
Insă pe Hector amarnic Il doare, se 'ntunecă n suflet, 
Caută printre şiraguri şi-acolo zăreşte pe Atride 
85 Arme vestite prădind dela trupul lungit pe țărina : 
Singele-i negru curgea în șiroae din rana-i deschisă, 
Deci se răpede nainte 'narmat in strălucie-aramă, 
Iute ca lHacăra nepotolitului loc, şi dă strigăt 
Răsunător. Cum glasul i-aude şi-l simte Menelas 
90 Geme de ciudă şi zice aşa către firea-i bărbată: 
„Vai mie, vai! Dacă las nepăzită mindreţa de arme 
Şi pe Patroclu, acel ce murit-a spre-a mea răzbunare, 
Mi-e că văzindu-mă Ahcii să nu se "nciudeze pe mine. 
lar dacă eu de rușine mă bat cu Troenii, cu Hector, 
"95 Singur fiind, mi-e că poale să fiu cutropit de mulţime: 
Uite că armia toată și-o mină-acum Hector incoace. 
Insă ce stau să mă judec cu mine și cuget acest-iel ? € 
Dac’ ai un zeu împotrivă, cind vrei să te baţi cu'n războinic 
Ajutorat de acel zeu, potopenia 'ndată te-ajunge. „sa 
100 Nimenea dară 'ntre ai mei nu se supără, dacă m ir 
Dus de naintea lui Hector; un zeu doar pe el Il ap E 
De-aș auzi cumva glasul lui Aias! M'aş duce la sapt A 
Şi m'as întoarce cu el şi amindoi ne-am încinge t i è 
Fie 'mpotrivă şi-un zeu: am smulge dușmanilor mo 


[i VIAȚA RONINEASCA 
PĂI n m aci the ea 


105 Säl napoiem lui Ahil spre a-i fi mai uşoară durerea*, 
Până ce astiel de ginduri li trec lui Menelas prin minte, 
Vin a Troenilor cete, s'apropie 'n frunte cu Hector, 
El se dă 'nlături atunci, pe mort părăsind, şi privirea 
Tot şi-o intoarnă napoi. Ca leul cu coama zburlita 
110 Cind dela stane, zăvozi şi păstori Il alungă cu țipăt 
Şi cu zvirlitul de lănci, cu toată virtutea-i din fire 
Se sgribuleşte de frică şi pleacă cu sila din staul, 
Tocmai așa părăsi pe Patroclu bălanul Menelas. 
El la tovarăși sosind, se 'ntoarse şi stete. Pe Aias 
115 Il căuta pretutindeni, pe trupeşul Aias Telamon, 
Numaidecit el ti dete de urmă la stinga oștirii, 
Unde da suflet şi zor la tovarăşii săi spre bătae, 
Căci o năstruşnică spaimă băgase intr'inşii Apolon., 
Repede-aleargă la Aias şi stindu-i aproape îl chiamă: 
120 „Aias, incoace, firtate, degrabă, că mort e Patroclu, 
Hai pe la el să ne batem, Măcar despoiat de l'am duce 
Noi lui Ahile, căci armele-i toate-s In mina lui Hector“. 
Zice, şi vrednicul Aias se tulbură spisa-auzindu-i, 
Ese naintea oștirii urmat de bălanul Menelas. 
125 Hector acum pe Patroclu, de armele.i dalbe golindu-l, 
Jos 1l tira şi cu sabia capul voia să-i răteze, 
Trupu-i apoi să-l azvirie ca pradă la cinii din Troia, 
Cind se apropie Aias cu păvâza-i naltă ca turnul 
190 Hector sărind In a carului chelnă se trage 'n desimea 
Soţilor săi, iar podoaba de arme o dă ca s'o ducă 
Oamenii sài în cetate ca semn de măreață izbindaă, 
Trupul de dinsul lăsat 1 acopere Aias cu scutul 
Stindu-i nainte: aşa o leoaică işi apără puii 
135 Cind ea şi-i duce 'n pădure și-acolo o "'ntimpină 'n cale 
Nişte bărbaţi vinători ; dar plină de fala virtuţii 
Ea işi pogoară sprincenele și-ochii-şi 'nvălue cruntă ; 
Astfel şi Aias pe lingă Patroclu intr'una se poartă, 
A lui Atreus fecior, la harţă pornitul Menelas 
140 Stete de dinsul alături, cu inima dusă de jale, 
Domnul din Lycia, Glaucos, a lui Hippolohos odrasla, 
Cata la [Hector cu ochii pieziș şi amarnic il mustră : 
„Hector, la chip ești viteaz; ce deparie-i să fi şi atve ? 
Geaba dar pomina-ți merge : tu știi să dai bir cu fugiţii. 


ILIADA 63 


145 Cugetā ce fel acum o să mintui cetatea şi-orașul 
Singur cu oamenii tăi, cu armia-ţi numai din Troia. 
lată, niciunul de-ai mei L.ycieni nu mai merge să lupte 
Pentru cetate, căci nu e la voi mulțumire nici una, 

Dacă mereu ne tot batem, mereu ne căznim cu duşmanii. 
i50 Cum vrei, tu măre, să scapi un oştean prizărit în bătae! 

Cind pe Sarpedon, un oaspe şi bunul tovarăș de arme, 

Tu l-ai lăsat de isbelişte, jaful duşmanilor noştri? 

El care-ţi fuse de-atita folos şi cetății şi ție 

Cit a trăit, iar acum nici de cini m'ai fost vrednic să-l aperi, 

155 De-asta, de vor să m'asculte pe mine de-acum Lycienii, 
Mergem în ţară la noi, şi curind va fi jăriște Troia. 
Dacă Troenii erau indrăzneţi şi luptau fără preget, 

Cum se intimplă cu cei care vrind ca să-și mintue țara 

Armele iau, și pe viață şi moarte se bat cu vrăjmaşii, 
160 lute puteam sâ-l aducem în Troia tiri pe Patroclo. 

Insă odată ce'n marea cetate a 'mpăratului Priam 

Leșul i-ar fi Incăput, dacă noi l'am fi scos din incăer, 

lute Danaii în schimb ne-ar fi dat frumuseţa de arme 

A lui Sarpedon, chiar trupul puteam să-i luăm în cetate ; 

165 Doară Patroclu cel mort e prietenul celui mai mare 
Dintre voinicii Danai, toţi buni la bătae pieptişă. 

Insă tu n'ai îndrăznit să răsai Inaintea lui Aias 
Mult-inimosul, cind tu Vai văzut colo 'n valma bătăii, 
Nici să te măsuri cu el, căci este mai tare ca tine“, 

170 Clatina Hector din coif şi-i zice privind pe sub gene: 
„Ce mai vorbeşti, tu cumintele Glaucos, aşa fără cumpăt ? 
Doamne, și eu socotisem că tu 'n chibzuinţă şi 'n minte 
Eşti mai presus de tot natul din Lycia ta roditoare. 

Dar judecată eu nu văd la line deloc după vorba 

175 Ce mi-ai grâit, că nu 'nfrunt pe namila ceea de Aias, 
Nu m'am temut nicidecum de tropot de cai şi de luptă, 
Birue însă pe-a omului pururea voia lui Zeus, 

Care sileşte la fugă pe cel mai bărbat şi-i râpeşte 
Lesne izbinda, măcar că el insuşi la arme ] impinge. 

180 Hai dar, prietene, 'ncoa și mă judecă după ispravă : 
Dacă eu am să mă port citu-i ziua, cum zici, ca mişelul 
"Ori voiu fi 'n stare să 'mpiedec pe-Ahti să-şi mai apere 'n luptă 
Leşul lui Menetiad, oricit se vor pune impotrivă,* 

Asta zicindu-i, dă țipăt prelung la oştirile sale: 


70 VIAŢA ROMINEASCA 


185 „Hei Lycieni şi Troeni şi Dardani, luptători din aproape, 
Fiţi, o prieteni, bărbaţi şi siliți-vă acum şi daţi iureș, 
Pănă ce cu voiu incinge ale lui Peliades Ahile 
Arme frumoase ce mi-am dobindit omorind pe Patruclu.* 
Asta rostindu-le Hector, fălos-incoilatul, se duce 

190 Din urgisitul războiu; el repede aleargă, şi ajunge 
Numai decit mai incolo, pe drum spre cetate, pe-aceia 
Care duceau ale lui Peliade vestite şi falnice arme ; 


Stind mai deoparte de lupta cea plină de lacrimi, le schimbă : 


El pe-ale sale le dă să le care la Troia cea slintă 

195 Oamenii săi Inarmaţi şi-mbracă zeeştile arme 
A lui Ahile, ce zeii cerești le dădură de zestre 
Tatălui său, iar acesta copilului său i le dete 
La bătrineţe, dar n'a 'mbătrinii şi fecioru-i cu ele. 
Cind de departe pe Hector văzu nouratecul Zeus, 

200 Cum se găteşte cu armele celui născut din Peleus, 
Dete din cap şi aşa după-aceia grăi cătră sine: 
„Nenorocite, nu-ți trece prin minte măcar nenorocul, 
Care te paşte de-aproape; pui armele nemuritoare 
Ale viteazului care 'ngrozeşte pe toți luptătorii. 

205 Tu i-ai ucis pe prietenul blind şi atit de puternic 
Şi-armele 'n chip rușinos i-ai luat dela cap, de pe umăr. 
Totuşi de-o mare izbindă şi-acum te voiu face s'ai parte, 
Despăgubire să-ți fie, că n'o să te 'ntorci dela luptă 
Şi-armele falnice nu va primi dela tine Andromahe“. 

210 Zice, şi spre întărire 'şi coboară sprincenele negre, 
Armele stau ca turnate pe Hector. Se furișă 'ntr'insul 
Duhul războinic, avan; de virtute şi vlagă-i se umple 
Trupu-i întreg. După-aceia, dind chiot virtos, el apucă 
Spre lăudaţii tovarăşi de arme, la toți se ivește 

215 Strălucitor în sătelile celui născut din Peleus, 

Cetele acolo străbate și mină pe-orcine cu vorba, 

Minä pe Mestle, pe Glaucus, pe Medon şi chiar pe Thersiloh, 
Pe-Asteropeos, apoi pe Disenor şi pe Hippothoos, 

Ca şi pe Forkys, pe Hromiu şi pe ghicitorul Ennomos. 

220 La 'ncăerare 'i întartă pe toți şi cuvintă din gură: 
„lei, auziţi, ajutoare de-o sută de neamuri vecine, 
N'am năzuit după-a voastră mulțime şi nu de nevoe 
Pe fiecare la mine v'am strins din oraşele voastre, 

Ci doară numai ca voi pe femei şi pe pruncii din Troia 


ILIADA TI 


225 Să-i străjuiţi bucuros de Danaii cei daţi la războae. 
De-asta norodul Imi store cu bir pentru voi şi cu daruri 
Și vă hrănesc şi măresc răsboinica voastră pornire. 
Pas dar oricine deadreptul, şi fie-i tot una de moare 
On va scăpa sănătos, căci asta e rostul bătăii, 
230 Cine la noi, călăreţii Troeni, apucind pe Patroclu, 
O să-l aducă chiar mort şi cine va 'niringe pe Aias, 
Are din prăzi jumătate din parte-mi, eu am jumătate, 
lar a lui slavă pe lume tot una cu-a mea o să-i fie“, 
Zise, iar ei spre Danai cu toată grăimea porniră 
235 Lăncile sus ridicind; aveau doar atita nădejde 
Mortul acuma tiriş să-l ia de sub scutul lui Aias, 
Proștii! că multora Aias cositu-le-a viața pe dinsul, 
Zice dar Aias atunci lui Menelas cel tare la țipăt: 
„Bune firtate, mărite Menelas, nici înşine acuma 
240 Din bătălie nu cred inapei să ne 'ntoarcem în țară. — 
Nu mi-e atita de mortul ce zace sub noi, de Patroclu, 
Care curind o să sature corbii şi cinii din Troia, 
Cit mi-e de capul meu insuş cum mi-e şi de-al tău să n'o pată. 
Vine potop de războiu şi totul acum potopeşte 
245 Hector, şi iată, ne-ajunge cumplită urgie. 
Chiamaă tu dar pe mai-marii Ahei, dacă-i chip să te-audă“. 
Asta i vorbeşte, şi-ascultă virtosul în strigăt Menelas. 
Chiuie din răsputeri şi strigă Danailor astfel: 
„Voi căpetenii şi domni ai oștirii din Argos, prieteni, 
250 Toţi care alături de-Atrizi, de- Agamemnon şi mine, cu cinste 
Beau la ospețe din vinul obșştesc și au sub poruncă 
Oaste de-a lor, că de sus lii ursită domnia și slava; 
Mi-este cu greu să vă pot osebi şi să văd pe tot insul, 
Căci se aprinse-a războiului vrajbă și clocote groaznic ; 
255 Vie dar singur incoace, şi s'aibă păcat și rușine, 
Dacă lăsa-vor a cinilur pradă s'ajungă Patroclu*. 
Zice, şi iutele Aias Oileu Il aude de-odată. 
El mai întâi se răpede, răzbate pirjolul şi vine, 
Idomeneu după dinsul şi alui vizitiu Merione 
250 Cel deopotrivă cu Ares, calăul bărbaților. Cine 
Poate numi pe ceilalți care acuma, urmindu-i pe dinşii, 
Au inceput a trezi la războiu inarmata Abeime ? 
Insă Troenii s'avintă glotiş şi-au în frunte pe Hector. 
Cum pe la gurile riului cel obirșit dela Zeus 


72 VIAȚA ROMINEASCA 
 —————__———————————— 


265 Urlă puternicu-i val spre albie 'ntors, de răsună 
Țärmul inalt, peste care se sparge talazul în spume, 
Uria la fel şi Troenii atunci năvălind. Dar Aheii 
Steteră, toţi cu un suflet, impreajma lui Menetiade, 
Bine 'ngrădindu-se sub blehuitele scuturi, lar Zeus din nouri 
270 Peste lucioasele coifuri lăţit-a o negură deasă ; 
Doar niciodată nu-i fuse urit răposatul Patroclu 
Cit + trăit ca prieten şi bun slujitor lui Ahile; 
De-asta simţea o mihnire, ca trupu-i acuma să 'mbuibe 
Cinii din Troia; drept-care a stirnit pe-ai lui să-l ajute. 
275 Insă Troenii respinseră 'ntâi pe Danaii cei ageri, 
Care lăsat-au pe mort speriindu-se ; dar pe niciunul 
N'au stirticat inimoșii Troeni, ori şi cit au dorit-o. 
Traseră leşul spre ei, dar departe de dinsul Aheii 
Vreme puţină au rămas, câci repede 'ntorsu-i-a Aias 
280 Cel care n'avea potrivă 'ntre Ahei de frumos şi de vrednic, 
Insă era mai pe jos de Ahile 'ntru toate alesul. 
Dete năvală prin oastea din față deadreptul, asemeni 
Unui mistreț, care 'mprăştie lesne pe munte copoii 
Şi pe hăitașii voinici, cind el într'o vale se 'nvirte ; 
285 Tocmai așa indirjit şi falnicul Aias Telamon 
Lesne răzbate şi "'mprăștie acum a Troenilor cete 
Ce 'mpresurau pe Patroclu şi-aveau aşa multă nădejde 
Leşul să-l ducă tiriș la cetate, să secere slavă. 
Cind a lui Leitos, Pelasgul, fecior înălţat Hippolohos 
290 Prinde să-l tragă de jos, de picior, în amestecul crincen, 
După ce-i trece cureaua și'l leagă "ntre vine la glesne 
Numai de dragul lui Hector şi armiei lui, dar acolo 
Moartea `l ajunge şi nimeni nu-i sare, oricit ar dori-o, 
Aias Telamonianul s'aruncă în valmă la dinsul 
295 Şi din aproape-l pocnește în chivăra-i cea ferecatā 
Și-mpodobită cu creastă din coamă de cal, și i-o 'nțandără boldul 
Lâncii trintite de mina-i de fier : iar a lui Hippolohos 
Creer de singe stropit jișnește din rană-i la ţeava 
Suliţei, şi-astiel acesta e dus: i se curmă puterea, 
300 Şi-a lui Patroclu picior din mină-i alunecă 'n țârnă 
Şi pe aproape de mort el însuși pe brinci se prăvale, 
Bietul departe, de ţara-i mănoasă-a Larisei ; nici poate 
Grija părinţilor săi a plăti, doară scurt ti fu veacul 
Şi așa tinăr se stinse sub arma novacului Aias. 


315 


325 


330 


340 


ILIADA 73 


Hector ocheşte pe-acesta la rindu-i cu-o lucie lance, 
Aias o vede nainte, puţin se Indoae şi scapă, 
Suliţa însă dă drept in Schediu, fecior lui Ifitos, 
Al Foceenilor domn care-avuse sălaşul la curtea 
Lui Panopeus vestitul, stăpin pe-o mulţime de oameni, 
Şi-l nimerește 'n andreaua din umăr ; cu boldu-i străpunge 
Umăru "n partea de sus ; lovirea-i de moarte, şi Schediu 
Cade pe loc răbulnind, și zurue-arama pe dinsul. 

Aias la rindu-i, cind Forkys, cercatul fecior a lui Fenops, 
Pe Hippothou ocolea, îl chiti pe la mijlocul burţii, 
Sparse pieptarul de-aramă şi-alund măruntaiele-i rupse, 
Și prăvălindu-se Forkys cu pumnul apucă pămintul ; 
Dete-se 'n lături oştirea din față cu falnicul Hector, 

Și chiuiră Danaii şi lraseră morţii spre sine, 

Pe Hyppothou și pe Forkys; şi-acolo-i prădară de arme. 
larăși Troenii atunci, siliți de Ahei, ca mişeii 

Din slăbiciune bătuți, s'ar fi dat inapoi spre cetate, 

Și în pofida lui Zeus, Aheii erau să cișlige 

Slavă cu arma şi-a lor vrednicie; dar Febos Apolon 

A ridicat pe Eneas, la chip prelăcut in Peritas, 

A lui Epytos fecior ce pe lingă bătrinul său tatā 

A "'mbătrinit crăinicind ca meşter la sfaturi plăcute; 

Şi aşa fel i-a vorbit Ieciorul lui Zeus, Apolon: 

„Chiar peste voia de sus vreţi voi ca cetatea să scape ? 
Faceţi aşa, o Eneas, cum cu am văzut şi pe alții 

Care 'n puterile lor se bizue şi 'n vitejie, 

Ca şi in numârul lor, deși-s mai puțini ca duşmanii. 
Zeus dă nouă mai mult decit la Danai biruinţa; 

Dar în zădar, că voi straşnic fugiți şi-abia vă mai bateţi. 
Zise, şi Eneas, privindu-l in ochi, canoscu pe Apolon, 
Neintrecutul arcaș, şi prinse la Hector să strige: 

„Hector și voi ceialalți, căpetenii Troeni şi tovarăși, 
Vai, ce ruşine-i acum, siliți de Ahei, ca mişeii 

Din slăbiciune bătuţi să lugim inapoi spre cetate ! 

lată, un zeu imi veni şi-mi spuse de-aproape că Zeus, 
Capul puterii lumești, ne stă 'ntr'ajutorla bătae, 

Deci să dăm drept inainte, să nu mai lăsăm ca Danaii 
Pe indelete să-și ducă la vase pe mortul Patroclu“. 
Zice, și sare 'naintea oștirii şi acolo stă dinsul, 

larăși să 'ntoarnă Troenii şi Aheilor stau impotrivă. 


74 VIAȚA ROMINEASCA 


345 Grabnic Eneas atunci insuliță pe Leocritos 
A lui Arisbas, tovarășul vrednic al lui Lycomedes. 
Dar Lycomedes voinicul, văzindu-l căzut, avu milă, 
Stete pe-aproape de el și zvirli o sclipelnică lance. 
Pe-a lui Hippasos fecior Apisaon, păstor de oştire, 
350 El 1l lovește 'n ficat şi-i seacă puterile vieţii, 
Bietul venise din țara Peonia cea roditoare, 
Şi la Peoni a fost el, după-Asteropeos, intăiul. 
Asteropeos, văzindu-l căzut, avu milă de dinsul 
Și fără preget şi el năvăli la Danai să se bată, 


Și 'mpresurind pe Patroclu stau țepeni cu suliţi intinse. 
Aias la toţi colindă şi grozav le da zor cu porunca 
Nu 'ngăduia nimănui dela murt înapoi să purceadă, 
Nici să se 'ndese 'n dușmani eșind inalară de rinduri, 
360 Ci imprejur sa s'ație virtos şi să lupte de-aproape. 
Marele Aias așa le dă zor, și 'neacă pămintul 
Singele cel porfiriu ; şi morţii cad deşi, cu grămada ; 
Mor de-opotrivă Troeni şi puternici tovarăși de arme, 
Mor și Danai, că şi dinşii se bat cu vărsare de singe ; 
365 Insă cu mult mai puțini, căci nu năzuiau decit numai 
Cum în amestecul crunt să-şi apere viața de moarte 
Ei ca şi focul aşa se trudeau, şi credeai că acuma 
Nu mai e soare deasupra pâmintului, nu mai e lună, 
Negura-i acoperise In luptă pe toți căpitanii, 
370 Care steteau și se tot străduiau imprejur la Patroclu. 
Insă Troenii ceilalți şi Aheii cu dalbe pulpare 
Se 'ncăerau mai ușor sub cerul senin; peste dinşii 
Vie lumină curgea dela soare. O pată de piclă 


Nu S'arăta pe pămint, pe vre-un munte. Din harță pe-acolo, 


375 Ei incetau uneori, cruțindu-și săgețile-amare 
Şi de departe ţintind ; dar cei dela mijloc, de ceață 
Şi de războiu pătimeau, şi erau chinuiţi de cruzimea 


Lăncilor toţi cei viteji. Numai doi luptători mai de seamă, 


Oameni vestiți, Thrasymed şi Antihoh încă nu oblicise 
380 Despre Patroclu, că-i mort, ci ei socoteau că eroul 

Tot vieţuește şi 'n rindul întăi mai dă piept cu Troenii. 
Tocmai fiind cà văzuseră a soților moarte şi lugă 

Ei se băteau mai departe, cum fuse porunca lui Nestor, 
Cind la bătae "i trimise pe ei dela negre corăbii, 


355 Ci i-a fost goana 'n deşert, căciei se 'ngrădiseră 'n scuturi 


385 


390 


400 


405 


410 


420 


ILIADA 75- 


Cit era ziua de mare aprins fu incleştetul crincen, 
Infricogatul măcel. De zor şi de trudă deapururi, 
Pulpile fieştecărui, picioarele lor şi genunchii, 
Ochii şi minile lor se sluțiseră 'n praf şi 'n sudoare— 
La 'nghesuiala cea necontenită de lingă Patroclu. 
Cum dacă un tăbăcar dă slugilor sale să "'ntindă 
Pielea cea mare de bou, cind ca-i de grăsime muiată ; 

Ei priimind-o fac roată 'mprejur şi o trag de se 'ntinde; 
Duce-se atunci umezeala, că 'n piele pătrunde grăsimea, 
Trasă fiind de mai mulți şi din părțile toate întinsă; 
Astfel deoparte şi alta, pe locul puţin ce rămase, 

Leşul de ici şi de colo "| trăgeau, şi-aveau mare nădejde: 
Unii că duce-vor leşul în lion, alţii la corturi, 

Şi imprejuru-i se tot hărțuiau aşa crunt şi sălbatec, 

Cit ar fi stat mulțumit de ce-ar fi văzut viforosul 

Ares el insuş şi Palas, oricit ar fi iost de pornită. 

Astfel în ziua deatunci dela Zeus era urgisitul 

Zbucium de oameni şi cai numai pentru Patroclu, De-acesta. 
Incă măritul Ahile nimic nu ştia 'n depărtare, 

Căci naintase bataia prea mult dela repezi corăbii, 

Până sub zidul Troian. El nu bănuise vreodată 

C'aie să'i moară Patroclu, ci viu aştepla să se 'ntoarne 
După ce-ajunge la porţi, doar nici nu credea că Patroclu. 
Va incerca să ia singur cetatea, ba nici chiar cu dinsul 
Asta în taină auzise şi bine-o ştia dela Thelis, 

Care'i da veste pe-ascuns de ce cugetă marele Zeus, 
Nu" proroci insă-atunci şi nenorocirea'i nespusă 

Ce l'a ajuns, că pierit-a prea scumpu-i tovarăș de arme, 
Ci luptătorii pe cimp dau intruna cu lănci agerite, 

Se incolțeau fără milă şi moarte "şi lăceau între dinşii. 
Şi glăsuia intre Aheii cei implătoșați oarecine ; 

„Hei, că rușine»i, prieteni, deacum inapoi să purcedem 
Spre adincate corăbii. Mai bine pe toți să ne 'mghilă 
Negrul påmint! Şi ne-ar fi de o sută de ori mai cu cale- 
Asta decit pe-acest mort să lăsăm să ni-l ducă 'n cetate 
Neimpăcaţii Troeni şi fală să-şi facă cu dinsul*, 

Dar s'auzea şi din mijlocul oastei viteze din Troia: 
„Chiar dacă toți, o prieteni, e scris să perim deopotrivă 
Colea, pe lingă cel mort, să nu se dea 'nlâturi nici unul.“ 
Asta zicea ovarecine şi aşa 'mbărbăta pe tovarăşi, 


Lu VIAȚA ROMINEASCA 


425 Astfel a fost bătălia, şi-un vuet puternic ca fierul 
Se inălța în văzduhul pustiu pân'la cerul de aramă. 
Stind mai deoparte de luptă plingeau telegarii cei mindri 
A lui Ahile, cind ei iși văzură căzut pe stăpinul 
Şi tăvălit la pămint de mina cea cruntă-a lui Hector 
450  Automedonte intrasta, voinicul născut de Diores, 
Parte din iutele biciu ti pleznea, le da zor sa'i pornească, 
Parte grăindu-le blind şi chiar speriindu-i cu vorba. 
Nici la corăbii napoi ei nu mai vroiau să se ducă, 
Spre Helespontos cel lat, şi nici la războiu cu Aheii. 
435 Steteră țapeni așa ca un stilp, care stă pe mormintul 
Unui bărbat răposat ori al unei femei răposale; 
Astlel ei stau neurniţi sub hamuri la carul măestru, 
Capul băgară 'n pămint şi tinguitori între dinşii, 
Ei, pe Patroclu jâlind, au prins din pleoape să verse 
440 Lacrimi fierbinți, de udau şi minjeau a lor coamă stuloază 
Ce se lăsase sub perini la jug deoparte şi alta, 
Cum ti văzu pe-amindoi tinguindu-se, fiul lui Cronos 
Dete cu milă din cap şi în sine grăi cu mihnire: 
„Bieţi telegari, dece oare v'am dat lui Peleu domnitorul, 
445 Un muritor, pe voi doi care nu Ştiţi ce'i vremea și moartea ? 
Ori s'aveţi parte cumva de durerile bieţilor oameni ? 
Că "ntre ființele toate, din cite răsuiiaă şi umblă, 
Nu e nimic pe pâmint mai vrednic de plins decit omul. 
Hector, feciorul lui Priam, pe voi din măiastra teleagā 
450 Nu va ajunge nici cind să vă mine, căci n'o să'i dau voc; 
Nu e destul c'a pus mina pe arme și-acum se mindreşte ? 
lată, voiu pune virtute 'n genunchii şi 'n sufletul vostru 
Tealăr să scoateţi pe Automedonte din toiu şi să-l duceți 
Spre albiate corăbii, căci da-voiu Troenilor incă 
455 Slava să 'mprăștie omor pănă cind vor sosi la corăbii, 
Soarele va asfinți şi-o să fie amurgul de seară.“ 
Asta zicind, telegarilor mare putere le 'nsuilă. 
Caii apoi, scuturind din coamă țărina ṣi colbui, 
Zboarā intre Ahei şi Troeni şi trag după sine teleaga. 
460 Automedonte, cu toată-a lui jale, se bate 'ntre dinşii 
Şi se avintă cu caii, ca 'n stolul de paseri un vultur: 
Dinsul ușor se tot smulge din clocotul zloatei „dușmane, 
Şi mai uşor se râpede la goană prin deasa mulţime. 
Dar în zadar se dă 'n vint: nu poate sirivi pe nici-unul ; 


455 


470 


485 


40) 


495 


500 


ILIADA Tt- 
Singur e doar In teleaga cea slintā, şi nu i-e 'ndeminā 
Lancea s'aţinte deodată şi caii din lugă sä 'nfrine. 

Peste puţin îl văzu un prieten al său inainte, 

A lui Laerkes fecior Alkimedon, nepot a lui Emon; 
Stete în dosul telegii şi-i zise lui Automedonte: 
„Spune-mi, tu Automedonte, ce zeu oare 'n inimățţi puse- 
Gindul acesta deşert şi din minte te scoase cu totul ?. 
Singur aşa te tot baţi cu Troenii In gloata din față! 

Vezi că ucis e tovarăşul tău, iar a lui armâtură 

Hector o poartă pe el şi acum se fäleşte cu dinsa.* 

A lui Diores fecior se uită napoi şi răspunde: 

„Cine, Alkimedon, ca tinei de vrednic în, tabără ahee- 
Caii cei nemuritori să'i instrune ori slobozi să'i lase? 
Numai sârmanul Patroclu era ca și zeii de meşter 

Cit a trăit, dar acu e 'n puterea ursitei și-a, morţii. 

Hai dar în mină ia biciul şi apucă lucioașele hăţuri; 
Eu mă dau jos dela cai să mă 'ncaer pieptiş_cu duşmanii.“ - 
Asta i-a zis. Alkimedon urcindu-se `n carul cel iute 
Repede biciul ia 'n mină şi stringe lucioasele hăţuri. 
Automedonte din car se dă jos. Atunci Hector zărindu-l, 
Numai decit îi grăi lui Eneas, fiindu-i aproape: 

„Tu al Troenilor sfetnic Eneas, eu văd telegarii 

Lui Peleiades Ahile cel bun de picior: răsăriră 

lar la războiu, dar nu 'ndemânalici le sint vizitiii. 

Cred dar că pune-voi mina pe ci, dacă tu cu 'nadinsul, 
Vrei să m'ajuţi. Negregit că indală ce noi năvâli-vom,_ 
N'o să cuteze niciunul din ei să ne. stea impotriva“, 
Zice, şi bunul in arme Eneas pe el il ascultă. 

Deci o pornesc amindoi cu umâru n pază de sculuri, 
Tari şi de piele uscată de bou, invăscută 'n aramă, 

Doi din tovarăşi, chiposul ca zeii Aretos. și Hromiu . 
Merseră alături de ei, câci siguri erau că pe dinşii,, 

Au să-i omoare și caii cei mindri lua-i.vor cu, sine. 
Nişte nebuni! de-Automedonte ei. maveau să scape 
Teleri şi nesingeraţi. La ruga rostită lui Zeus, 

Pieptul lui Automedonte pe loc sa umplut, de virtute, 
Zice viteazul atunci lirtatului său Alkimedon.: 

„Iu Alkimedon, nu ţine sirepii departe de mine, 

Lasă să sulle la spatele meu, căci eu nu cred că Hector, 
O să-şi domoale minia răzhainică până ce dinsul 


78 


VIAŢA ROMINEASCA 


505 N'o să ne-omoare pe noi şi urcindu-se 'n carul acesta 


-510 


520 


-525 


530 


535 


-540 


Şi de-aceşti smei după aceea purtat n'o s'alunge ale noastre 
Cete, sau nu va fi prins de armia noasiră din frunte“, 
Asta i-a zis, și-a chemat pe Aias cei doi şi pe-Atride: 
„Voi căpitani ai Argiilor, Aias şi Atride Menelas, 
Leşul Incredeți-l celor ce sint mai destoinici în arme, 
Sa-l impresoare şi tot să respingă-a vrăşmașilor trimbe 
Şi apăraţi-ne viața şi nouă de ceasul peiri, 

Căci năpădit-au aici la bătaia cea plină de lacrimi 
Insuși Eneas şi Hector, vitejii fruntaşi de la Troia. 
Totul e însă în minile zeilor; de-asta ajinli-voiu 
Lancea şi eu, şi las celui de sus s'aibă grijă de toate“. 
Zice, şi-apoi invirtind, zburătue sulița lungă 

Şi nemerește pe-Arelos in pavăza'i cea rotilată. 

Suliţa, ne'mpiedecata de pavăză, trece printr'insa, 

Briul de pază”! răzbate şi-acolo se 'nfige sub pintec, 
Cum uneori un voinic cu-o tăioasă secure izbeşte 

Pe după creștei sub coarne un bou dela ţară, și 'ndată 
Vinele”i tae, iar boul se saltă şi-apoi se răstoarnă; 
Astlel Aretos se saltă şi cade pe spate; ascuţişul 

In măruntae răzbind şi clălindu-se "i curmă răsuflul, 
Hector intr'asta ochește pe-Automedonte cu lancea, 
Dinsul o vede "nainte și 'n față'i plecindu-se, scapă 

De lovitură ngor; deci dincolo sulița i lungă 

Cade cu boldu 'n pămint, “i se clatină încă cotorul 
Până ce-acolo puternicul Ares tăria'i slăbește, 

Gata ei steteră atunci să se bată din săbii deaproape, 
Dar alergară spre ei şi așa'i despărțiră vitejii 

Aias prin gloată venind, căci fură chemaţi de tovarăşi, 
Cum îi văzură, de lirică pe loc inapoi o porniră 

Hector, Eneas şi Hromiu acel arăias ca şi zeii. 

Dar părăsiră pe-Aretos acolo cu inima ruptă, 

Jos tăvălit. Automedon atunci, ca și grabnicul Ares, 
Armele'i pradă şi zice cuprins de mindria izbindei : 
-M'am ușura! măcar cit de puţin de necazul ce-avut-am 
Pentru sărmanul Patroclu, deși mai de rind e ucisul“, 
Zise, și 'ndată luind cruntatele prăzi dela dinsul, 
Pusu-le-a 'n car; după-aceea şi el s'a suit, singerate 
Mini și picioare avind ca un leu care 'nbucă un taur. 
larăși se 'ncinse, pe lingă Patroclu, bătae nebună, 


545 


575 


ILIADA 73 


Strașnică, plină de-amar, stirnită de Palas Atena, 

Care venise din cer ca trimisă din partea lui Zeus 

Se 'nilacăreze pe-Ahei, căci mintea 'și mutase acum zeul. 
Cum curcubeul sclipind ca porfira în slavă'| intinde 
Zeus de sus, în văzduh, ca semn de râzboiu sau de iarnă 
Mult friguroasă cu viscole grele, de 'şi lasă 'ntreruptă 
Oamenii munca la cimp şi oile stau toropite; 

Tocmai așa 'nvăluită în nor de porfiră zeiţa 

Printre Ahei a pătruns şi tare-asmuţa pe tot insul. 

Ea incepu să intarte cu vorba pe craiul Atride, 
Neobositul oştean—căci el ti era mai aproape — 

Chipul lui Fenix luind și glasu'i nespus de puternic : 
„Ce injosire şi-ocară, Menelas, pe tine te-aşteaptă, 

Dacă va fi ca prietinul, drag lui Ahile, S'ajungă 

Hrană sub zidul Troian la corbii şi cinii cei sprinteni ! 
Hai dar, te-aţine virtos și 'nllacără-ţi armia toată“. 

Insă zeiței răspunse Menelas, la arme pornitul : 

„Tată moș-Fenix, cinstite bătrine, eu rog să-mi dea Palas 
Mie puterea şi luria țintei duşmane s'abată ! 

Numai așa pe Patroclu putea-voiu să-l apăr de-aproape. 
Nu ştii cit moartea-i de mult m'a mişcat şi rănitu-m'a-n suflet, 
Hector e insă cu inima groaznic intocmai ca focul, 
Arma'i tot face pirjol și Zeus ti dă biruința“. 

Asta i-a zis; fulgeratica zinā se bucură 'n sine, 

Ei doar Intäi ca zeiță rostitu-i-a el rugăciunea, 

De-asta zeița i-a pus în genunchi și in umeri tărie, 

L'a 'nsufleţit pe viteaz şi datu-i-a 'n piept cutezarea 
Muştei, căci musca, deși dela cel omorit o înlâturi, 

Tot vrea să muște din el, căci la singe de om lăcomeşie, 
Tocmai așa-i îndrăzneala ce 'n inimă 'i dete zeița, 

Deci a păşit spre Patroclu şi-acolo ţintit-a cu lancea : 
Fost-a la neamul troian unul Podes, a lui Aetion 

Fiu bătăios și cuprins, la care mai mult ca la altul 
Hector ținea Intre ai săi, îi era duar prieten şi gazdă; 
Tocmai pe Podes acesta, cind el a impuns'o la fugă, 
l'a nemerit roşcovanul Menelas. Răzbit de-a lui lance, 
Dinsul picat-a bulnind. Pe mort apucindul Menelas 


„De la Troeni l'a răpit şi tiritu-l-a 'n tabăra ahee, 


Insă la Hector venind a prins să-i dea suflet Apolon 
Chipul lui Fenops luind, a lui Asiu fecior, care-i fuse 


40 VIAŢA ROMINEASCA 


DH Cel mai iubit ca prietin pe cind locuia în Abydos. 
Astfel la chip prefăcut, ti zise țintașul Apolon : 
„Cine de-acu 'ntre Ahei se va teme de tine, o Hector, 
Dacă lugiși speriat de Menelas, acel care pururi 
Fu un becisnic oștean. Ah, iată că dus e, el singur 
590 Leșul luind dela noi, pe a lui Aetion odrasla, 
Soţul tāu bun şi luptașul din frunte, ucis de el insuşie. 
Asta vorbi, iar pe el îl întunecă norul durerii. 
Deci inainte dă proașcă In lucii veșminte de aramă. 
Zeus In furie atunci ia pavăza-i strălucitoare 
595 Şi "nciucurată, și 'nvălue muntele Ida in nouri, 
Fulgeră, bubue, tună cumplit şi işi vintură scutul: 
Puse pe fugă pe Ahei şi izbindiră Troenii, 
Beoţianul Penelas intâiul o rupse de lugă, 
Căci pe deasupra la umăr de suliță 'mpuns fu voinicul, 
600 Care fugea neintors, iar sulița lui Polydamas 
Până la os ia pătruns, căci el 1l chiti de aproape. 
Hector așișderea 'n pumn îl impunge pe Leitos, feciorul 
Unui bărbat inimos Alectryon, și-i curmă luptarea. 
Leitos ia seama și fuge, lipsit el fiind de nădejde 
605 Arma să poată purta şi la luptă să stea mai departe. 
Idomeneus atunci, cind Hector da goană lui Leitos, 
L'a nemerit în pieptar pe aproape de sin, dar cotorul 
Suliței lungi i s'a frint; aolil-au de spaimă Troenii. 
Insă țintitu-l'a Hector pe Idomeneus Cretanul 
610 Care "n teleagă sta drept, dar lancea-i trecu pe delături 
Și pe tovarășul lui Merione 'I brodi, pe Kiranas, 
Care, ca soț-vizitiu, H urma de departe, din Lyctos, 
Idomeneus pedesiru intăi a venit dela vase, 
Şi ar f fost la Troeni răpunerea-i mare izbindā, 
615 Dacă Kiranos nu sta să-l ajute degrabă cu carul, 
Viaţa să-i mintue 'n toiu şi să-l scape de ceasul peirii. 
Insă pe acesta-l ucide cu mina cea crincenă Hector, 
lancea “i inplintă morţiș de desuptul urechii şi 'n falcă, 
Dinpi din gură-i striveşte şi limba i-o tae din mijloc, 
620 El se prăvale din car şi frinele-i cad pe țărină; 
Insă de jos le inștacă plecindu-se atunci Merione 
Şi ridicindu-le, așa lui Idomeneu cuvintează : 
„Biciue caii, porneşte şi du te curind Ja corăbii, 
Vezi şi tu însuţi că nu mai e dat să invinga Danaii. 


ILIADA 8i 


825 Zice, iar Idomeneus cu biciul mina spre corăbii 


Caii cei mindri comoși, căci teama '] cuprinse cu totul. 
Au priceput şi Menelas şi Aias acuma câ Zeus 

Dat-a Troenilor alunecoasa izbindă, Deci spune 
Trupeşul Aias Telamonianul aşa lui Menelas: 


630 „Vai, o "'nțelege deacuma şi chiar un nerod, că din slavă 


Insuşi pârintele Zeus priește duşmanilor noştri. $ 
Ei, de sint tari ori mișei, fâră greș dau la țintă cu toții, 
Cind ne ochesc; loviturile toate le 'ndreaptă chiar Zeus, 
lar ale nostre zadarnic tot cad la pâmint fără ținta. 

635 Hai dar la slat să vedem cu ce mijloc ar fi mai cu cale 
Trupul iubitului nostru Patroclu să-l scoatem de-acolo, 
Ca la intors să putem mulțumi pe tovarășii noșiri, 
Care spre noi cu mihnire se uită și cugetă poate 
Ca neinvinsele brațe şi furia cruntului Hector 

610 Nu vom putea infrunta, ci câdeu-vom invinşi la corăbii. 
Meargă dar unul de-ai noștri curind, lui Ahile să-i ducă 
Ştirea, căci eu socotesc că el nici n'auzi pin' acuma 
Vestea durerii, că scumpu-i prietin peri în bătae. 

Ci intre Ahei pentru asta cu nu pot vedea pe nici unul: 

45  Acoperiţi-s cu toţii de ceaţă, şi caii şi dinşii. 

Doamne tu Zeus Părinte, din tabără 'nlătură ceața, 

Fa sā răsară seninul şi limpede ochii să vadā 

Si la lumină măcar să perim, dacă asta ţi-e voia*. 
Zice. iar tatăl ceresc se Indură, cind lacrima-i vede, 

650 Negura numai decit o răsfiră şi-o dă la o parte : 
Soarele iar străluci şi eşi la iveală războiul. 

Zise dar Aias atunci lui Menelas Atride strigaciul : 
„Caută-acum, innălțate Menelas, să vezi dacă-i tealâr 
Incă și viu Antilob, feciorul mâăritului Nestor, 

655 Şi la Ahile grăbeşte-l pe loc să se ducă să-i spue d 
Jalnica ştire, că-i mort prea scumpu-i prietin Patroclu“. 
Asta-i rosti, iar el nu șovăi să-i asculte cuvintul. 

Pleacă dar fuga precum de la staul napoi se da leul, 
După ce el oboseşte ațifind pe păstori şi zăvozii, Dos 

660 Care, veghind citu-i noaptea, nu-l lasă să intre n Clona à 

Şi să se 'nirupte din boii cei graşi ; dar el, lacom de came, 
Tot se aține, ci nu izbindeşte, căci dese tot zboară 
Lăncile 'n faţă-i din mini oțelite, Şi torțile-aprinse 
Zboara mereu de se sperie leul, cu toată turbarea”i, 


al VIAȚA ROMINEASCA 


PE ap 


665 Şi dimineaţa din zori o şi minecă plin de mihnire; 
Dela Patroclu tot astfel cu inima frintă Menelas 
Fuge napoi; doar el prea se temea să nu-l lase Danaii, 
Groaznic de teama fugind, in mina duşmanilor pradă. 
Dar a zorit inadins pe Aias şi pe Merione: 
670 „Tu Merione şi voi amindoi căpitanilor Aias, 
Bine v'aduceți aminte ce bun era bietul Patroclu. 
Faţă de toți a ştiut așa blind și prielnic să fie 
Cit a trăit, dar acu e 'n puterea ursitei şi-a morţii“. 
Asta vorbind, a plecat inapoi roşcovanul Menelas 
675 Ochii ţintina pe delături ca vulturul care-i, se zice, 
Neintrecut la vedere “ntre toate-ale cerului paseri 
Şi că din slavă, de sus, ochește un iepure sprinten, 
Chiar dacă zace 'ndosit undeva în tufiș, și la dinsul 
Glonte se lasă, "1 apucă degrabă şi-i sdrumecă viața ; 
680 Tocmai aşa, o Menelas, și tu pretutindenea ochii i 
Scinteetori li roteai prin multa “desime-a oștirii 
ȘI căutai pe-a lui Nestor fecior ca să vezi daca-i teatăr 
Numaidecit il zări la bătae prin aripa stingă; | 
Armia şi-o 'mbaârbăta şi o tot indemna să se 'ncleşte. 
685 Stete pe-aproape de el și-i zise bâlanul Menelas: 
„Vino mai repede 'ncoace, tu viță din zei, ca să afli 
Vestea cea plină de jale ce bine ar fi fost sa nu fie. 
Cred că şi tu vezi cu ochii și tot iţi dai seama cà zeii 
Datu-ne-au nouă, Danailor, mare blăstem să tot pierdem 
690 Veşnic bătuți de Troeni. Viteazul de frunte al nostru 
Bietul Patroclu e mort, şi lăsatu-ne-a jale nespusă ' 
Du-te dar, du-te curind la corăbii să-i spui lui Ahile 
Poate sa ia inapoi şi să-i mintue repede trupul 
Cel despoiat, căci armele-i se află în mina lui Hector.« 
695 Asta-i a zis, și Antiloh pe loc a 'nghețat de cutremur 
Stat-a 9 vreme 'nlemnit și ochii de lacrimi, deodată, 
1I s'au umplut, Și puternicul gias amuţitu-i-a 'n gură. 
Totuşi aminte 'şi aduse porunca ce'i dete Menelas 
n Şi o porneşte la fugă, dind armele sale la bunul 
100 Sot Laodocos, acel ce pe-aproape-i mina telegarii ; 
El, de plinsori năpădii, părăseşte războiul şi-o 'ntiade 
lute spre-Ahile Pilidul să-i ducă solia cea tristă 
Nu vru intrasta Menelas să stea la bătae, s'ajute 
Armia cea 'nghesuită, pe care Antiloh o lăsase, 


ILIADA B3 


705 


710 


715 


735 


Armia de Pylieni, care-atita oftau după-acesta. 
Dinsul le puse în frunte pe fiul de domn Thrasymede 
Şi se grâbi să se "'ntoarne pe unde căzuse Patroclu. 
Stete din goană la Aias și aminduror le şi zise: 
„latam trimis la corăbii să meargă feciorul lui Nestor 
După Ahile cel bun de picior; insă nu cred să vie 
Dinsul acuma, cu toată minia turbată pe Hector; 
Doar e de arme lipsit și nu poate lupta cu Troenii. 
Inși-ne dar, chibzuind, să vedem în ce chip e mai bine 
Mortul, de-acolo, din toiu. să ni-i scoatem, și noi de urgie 
Și de prăpăd izbăviţi din focul dușman să ne smulgem*. 
Trupeşul Aias Telamonianul la asta-i răspunse: 
„Toate cu bună drepiate-ai grâit, o slăvite Menelas. 
lute dar voi, Merione și tu, în mulţime pătrundeţi 
Şi ridicați pe Patroclu şi scoateți-l din bătălie. 
Noi vom lovi după voi în Troeni şi ne-om bate cu Hector 
Cum ni e numele acelaşi ni-o fi şi curajul, şi sta-vom 
Ca şi nainte ne 'nirinți amindoi ajutindu-ne 'n luptă.* 
Asta vorbeşte, şi 'ndală cei doi apucară din țârnă 
Mortul luindu-l pe sus. Din urmă 'nceput-a să tipe 
Oastea Troenilor, cum a vâzut pe Ahei ridicindu-l, 
Şi s'au luat după ei ca ogarii ce sar înnaintea 
Unor voinici vinători după vierul rânit ; ei aleargă 
Cităva vreme-ahtiați cu colții să sfişie fiara, 
Insă cind ea, bizuită 'n putere-i, dă roată prin haită, 
Cinii inlături s'azviri şi care 'nculro se râschiră; 
Astfel o vreme glotiş intruna dau buzna Troenii 
$i 'nghesuiau pe Ahei cu săbii și lânci ascuțite; 
Insă cind Aias cei doi s'au întors impotrivă și zdravân 
Siat-au ținindu-le piept, ei feje schimbară şi nimeni 
Nu indrăzni să s'avinte spre mort, pentru el să se bată. 
Astfel vitejii grăbiţi cărau pe Patroclu din luptă 
Spre adincate corăbii ; şi 'n urmă-le 'ndată se 'ncinse 
Crunt şi sălbatic războiu ca și focul ce-aprins de năpraznă 
Arde-o cetate degrab, şi se mistue casele 'n facări 
Mari orbitoare, şi dudue focu 'nteţit de un vilor; 
Vue şi dudue așa 'ngrozitor şi năvala oștirii— | 
Oameni şi cai—după cei care fug și duc mortul cu sine. 
Cum citeodată catirii, cu toată 'ncordarea virtuții, 
Trag dela munte la vale pe-o cale riposă o grindă 


SA 


745 


750 


E: 


VIAŢA ROMINEASCA 


Ori o tulpină de lemn, cherestea de corăbii, şi "ngrabă 
Merg înnainte, măcar că sint rupji de sudoare și truda; 
Grabnici tot astfel ei leșul tirau, lară Aias, din urmă 
Impiedecau pe Troeni amindoi, cum puhoiu l oprește 
Muntele cel păduros ce departe-i intins pe cimpie ; 
Apele pustietoare pornite din vajnice riuri 

El le iezește, şi-abate curind spre cimpie potopul, 

Care 'nzădar cu tăria-i incearcă să-i spargă zăgazul ; 
Astlel și Aias cei doi stăvilesc a Troerilor valuri. 

Insă Troenii se *'ndeasă în ei, mai cu seamă 'ntre dinşii 
Doi: era falnicul Hector şi-Eneas, fecior lui Anhises. 
Cum se întimplă cind stolul de paseri, de gaiți şi grauri, 
Fuge cu țipete tari, dacă vede dind goană spre dinsul 
Uliul, care-i gelatul sârmanelor mici păsărele ; 

Tocmai așa, urmăriți de Eneas şi Hector, Aheii 

Fug și tot ţipă virtos și uită cu totul de arme. 

Multe frumoase armături dele dinșii în fugă pe 'mpreajma 
Șanţului cad, și războiul tot fierbe şi nu conleneşte, 


Traducere de G, Murnu 


Inanan 


Doina la Romîni'’) 


Despre origina cuvintului doină s'a scris îndestul, fără ca 
totuşi să fie pe deplin lămurită. Toate elimologiile propuse nu se 
pol susținea în faţa criticei. După ce voiu arăta in ce consistă 
aceste elimologii, mă voiu incerca să arăt şi părerea mea. 

Cihac în Dicţ. său, partea II, pag. 98 pune doina în legătură cu 
ung, dana, despre care ne spune „sans doute pour dalna*=chan- 
son ordinaire, chanson de paysan; dai=chanson, dalla, dalal, 
danol «chantera, lar In alt loc 1l derivă din serb. dvotnitsa. 

Din punct de vedere al sensului, etimologia propusă de Ci- 
hac din ungurește s'ar potrivi, Doina nu este altceva decit un 
„cintec“. Toată greutatea insă o întimpinăm din punctul de ve- 
dere al prelacerii sunetelor. Este greu să explicăm foneticește pe 
doină din ungureşte, Cit despre derivarea lui din dvoinitsa, ea 
nu se potrivește nici semantic, nici foneticeşte, 

Invățatul Hasdeu in Columna lui Traian, an. 1882, pag, 399 
Şi urm. se întreabă: De unde vine doina ? Apoi, inşirind dife- 
ritele etimologii propuse până atunci, le supune unei critici, şi 
dovedește netemeinicia lor. Aşa cu derivarea doinei din gr. 2w, 
day== Jupiter, o variantă a lui de. čzñç varială a lui tav, 

Și tot așa cu etimologia lui Iordache Malinescu (din Foaia 
peniru minte, Braşov, 1842), ca ar veni din donatum sau după 
numele Dunării, ori in fine după numele zeiței Diana, 

Arată de asemenea neputința derivării doinei din lat. doi 
dium (vb. doleo), etimologie reluată de G. Pascu, ca datorită lui 
A. Philippide (Viaţa Rominească, vol, I. pag. 249) şi care pen- 
tru prima dată a fost propusă de Laurian-Maxim (dolina din ado- 
leo, dolere*=—,„luctus, vestis lugubris“) zicind: „Dolina şi mollina 
(dela mollis „moale*) nu ne intimpină nicâiri în vreun fel de la- 
tinitate și nici intrun dialect romanic vechiu sau nou“. 

F Acelaşi lucru 1l repetă Tiktin, Dicț. Romino-German, art. 
aină, 

Amintind de părerea lui Cantemir (Descriptio Moldaviae, ed. 
Papiu pag. 141), care zice, că doină se va fi numit la Daci zäul 
sau zinu războiului, supune criticei cele două forme doinä și 
duină, care se aude în Transilvania, Și ajunge la concluziunea, 
că doină este la Romini de origine dacică. 


*) Publicăm acest articol, fără a erele că d. Papahagi a roxolvat ches- 
tia.  Cetitorii, care se interesează de asemenea probleme, vor fi mulţumiţi 
să in cunoștință şi de această ipoteză în privința originii cuvintului doină (N. R.) 


86 VIATA ROMINEASCA 


Concluziunile istorice ce decurg din această constatare a 
sa sint rezumate de Hasdeu în Colunma Iuni Traian 1882, pag. 
529—536 în articolul intitulat: „Doina răstoarnă pe Rösler ')*, 
unde pledează pentru continuitatea Rominilor, intemeiindu-se pe 
existența doinei la Romini, ca de origine dacă. 

Alţii au propus derivarea doinei sau mai bine zisa dainei 
din limba lituană, cu care poporul romin n'a fost niciodată im 
atingere, 

Acesta este istoricul doinei pe scurt, 

Nu voiu intra in considerațiuni istorice, care, după părerea 
mea, in cazul de față mau ce căuta, In ce priveşte continuitatea 
Rominilor în Dacia, o chestiune atit de mult dezbătută, părerea 
mea este că poporul romina s'a putut forma pe un teritoru întins, 
care putea fi aşezat pe ambele maluri ale Dunării. Unitatea lim- 
bii romine se poate explica şi prin contactul viu şi perpetuu ce 
a trebuit să existe între Daco-Romini și Aromini, pănă cam în sec. 
al XIII, date fiind mai ales cele două ocupaţii de căpetenie ale 
lor, anume Păstorihul şi cărvănărilul, care-i facea să se poată 
mișca in cuprinsul imperiului roman din răsărit, cu cea mai mare 
ușurință, dela un capăt pănă la cellalt. Rominii și in Dacia au 
continuat să ducă viața de păstori şi să se ocupe cu economia 
vitelor pănă chiar la Inceputul sec, XIX, după cum asigură Hasdeu. 

Apoi nu trebue să uităm nici de spiritul războinic al Ro» 
minilor. Vitejia este strins legată de ocupația de păstori. De alt- 
fel aceasta este recunoscută și de cronicarii, care pomenesc, fie 
şi în treacăt, de Romini. Așa ne vorbește Pachymer si tot aşa 
ni-i descrie Benjamin de Tudella şi scriitori mai moderni ca 
Pouquveville, cind vorbește despre ramura Rominilor din dreapta 
Dunării. Spiritul acesta de vitejie ti făcea să se miște lără marb 
riscuri dela sud la nord și intors şi să intreție contactul dintre 
frați şi frați neslăbit, 

Prin urmare in cercetarea originei cuvintului doină vom 
lăsa la o parte considerațiunile de inimă. Continuitatea Romini- 
lor în Dacia-Traiană n'are nevoie de sprijinul doinei. lar cind 
Sar märgini la aceasta, un asemenea sprijin ar valora caşi o 
nimica toată, 

Doină ca cuvint este imprumut în limba Romină ; şi după 
cum vom vedea inseamnă „cintec* și vine din limba Germani- 
lor sași din Transilvania, cu care Rominii au avut in scurgerea 
veacurilor relațiuni şi incă strinse, după cum reese din inrăuri- 
rile reciproce, 

O primă considerare, deşi nu absolută, pentru care cuvint 
doina trebuește privită ca străină în limba romină este şi fap- 


1) Râslor, Einiges über das thrakisehe, in „Zeitschrift f. d, österr. 
Gymnasion", 1878, pag. 106: „Dacă vorba romină doină „cintec* e veche, n- 
tunci ea poate lesne să derive din |, dacică sau tracică din Mesia, fiindeă 
din graiurile învecinate n'o cunoaşte niciunul, iar de ărtaţii Litvani cu doina 
„cintec ran” n'an stat niciodată în contact cu Rominii“ (apad, Hasdew 
Columna lui Traian 1883 p.533). 


DOINA LA ROMINI s7 


tul că lipsește din celelalte dialecte romin din di 

min, meglenesc, istro-romin, Fireşte, nu arie mass ge nu 

un cuvint care ar lipsi din aceste dialecte şi care s'ar fi păstrat 

in Daco-Roman să fie numai decit străin; de loc, Dar totuşi, cind 

rară n ura cuvint indoelnic, cum e cazul cu doină, trebue să 
nduri şi să ne Intre P ia- 

eri i ra pd i băm, dacă nu cumva este postdia 

Cuvintul doină este şi postdialectal şi străin. După cupri 

este germanul (sas) doene, care a e e ui existe ar limba 
Saşilor din Transilvania, In germana medievală dôn, respectiv 
gedoene şi desigur doene, după cum arată compusul doenediep 
insamnă „melodie, „cintec“. Trubadurii germani, lăutarii cum 
am zice noi astăzi, se mindreau cind produceau un cintec, o 
melodie, pe care apoi o considerau ca proprietate a lor şi dacă 
se intimpla ca un altul să o cinte, acesta era privit drept kot de 
cintec, era un doenediep (doene=—cintec, melodie, și diep=hoţ), 
lată ce găsim cu privire la aceasta in Leiner, Geschichie der 
Deutschen Latleratur, Leipzig 1894, pag. ól: 
___ „Uber die Form der mittelalterlichen Lyrik lässt sich in 
Kürze überhaupt nichts sagen: jeder einzelne Dichter bemühte 
sich neue Weisen zu erfinden, was besonders in der Zeit des 
Verfalls Sitte war. Die Reimverschlingungen sind sehr künstlich 
oft sogar verkünsilicht; jedenialis aber wurde die Form und 
die Reinheit des Reimes so hochgehalten, dass kaum jemals her- 
nach in dieser Richtung vollendeteres geschallen wurde. Zu- 
meist ist die Strophe nachweisbar, aber ganz verschieden in der 
Länge und Anzahl der Zeilen. Der Dichter erfand gewöhnlicie 
selbst die Melodie zu seinem alict*, den „Dân* oder das „gedoe- 
ne“, und betrachtete dieselbe so schr als sein geistiges igen- 
tum, dass er jeden Nachahmer als doenediep (Dieb) bezeichnete, 
Die Stophe besteht meist aus zwei im Bau gleichen Teilen— Stol- 
len~ und einem dritten, der [ast immer länger ist, dem Abge- 
sang*. j 

Am reprodus pasagiul intreg. Se spune dôn, gedoene (resp. 
doene: doenediep) şi inseamnă melodie, cintec. 

Din punct de vedere al formei, din doene rezultă regulat 
doină; rostirea lui oe fiind aproape aceiaşi ca in „0i*. Ceva mai 
mult, dintr'un dialect al Germanilor saşi, In care se va fi rostit 
oe ca oai sau chiar af va fi rezultat daind in dialectul Romini- 
lor maramureşeni. 

lar în ce priveşte senzul deasemenea cred că este tot ce 
poate fi mai firesc. „Liet* este cintec, melodie. In popor nici nu 
există alt termin pentru exprimarea acestei noțiuni. Doinä in- 
seamnă cintec. 

Sā vedem dacă şi din punct de vedere cultural istoric a 
putut doină să intre dela Germani la Romini. 

A Germanii cu care Rominii au venit In atingere sint desigur 
Saşii și Șvabii din Transilvania, Aceştia s'au stabilit în ţara a- 
ceasta între anii 1141—1162, aduşi fiind ca „hospites* de regele 


33 VIAŢA ROMINEASCA 


Geisa '), timp In care Rominii, şi după teoria lui Rösler, se aflau 
in Dacia. Mârturii istorice despre conviețuirea Rominilor cu Saşii 
sint multe şi amintite de toţi istoricii poporului romin. Că dela 
aceştia au imprumutat Rominii terminul doină dovedește şi un 
alt imprumut tot din domeniul terminologiei muzicale, cuvintul 
Lădută (Banai) sau Idilă. Acesta vine din germanul ardelenesc 
Laute. In |. germană Laute este un termin muzical şi inseamnă 
fr. Tuih, it. liuto, care de asemenea se derivă tot din germana, ci 
nu din ? ba arabă. 

Răspindirea lui lăută pela toți Daco-Rominii (in dialectele 
aromin, meglenesc, istro-romin lipseşte), tot așa de răspindit caşi 
doină, arată cà s'a introdus In romina mai de mult; cui i-ar 
trece azi prin cap să privească pe ldulă și derivatul său läm- 
lar ca cuvinte neromineşti şi nefâcind parte din viaţa intimă a 
Rominului ? 

Despre aceste raporturi de natură intimă, dela popor la po- 
por, ne vorbesc influențele reciproce ale limbii romine Şi ger- 
mane din Ardeal 3). Limba germană a exercitat o influență asu- 
pra limbii romine, tot așa dupăcum limba romină a inrăurit pu- 
ternic limbagiul Germanilor din Transilvania *), Asemenea im- 
prejurări se oglindesc şi prin cuvinte ca părgar şi şoltuz, ce fn- 
timpinăm deseori în monumentele istorice romineşti şi care nu-s 
decit germanele Biirger şi Schuitheis. 

Att semnificarea cit şi forma precum şi raporturile cultural- 
istorice arată că doina, caşi läuta sint elemente de origine ger- 
mană-transilvăneană, Fiind amindouă aceste cuvinte de ordin cul- 
tural, nu incape vorbă că concluzia ce decurge este că Rominii 
au dus conviețuirea lor cu Germanii transilvăneni în armonie. 

Şi dacă poatetregretâm, dimpreună cu Cantemir şi Hasdeu, 
că doină nu este de origină dacică *), trebue să ne mingliem to- 


tuși că prin „studiul metodic al limbii romine**) reușim să lim- 


pizim adevărul asupra doinei. 

Cu privire la definițiunile date despre doină, incepind cu 
Vasile Alexandri *) şi shirşind cu Delavrancea ?), care susține că 
doina a lost la origine cintec rezboinic, ne-am putea deaseme- 
nea consola, cu constatarea firească, că au dreptate toţi, ciji au 
definit-o. Doina a putut fi laolaltă cintec de vitejie și bărbăție, 
de energie națională a celui mai războinic popor de acum cinci 


1) Dr. Emil Fischer, Die Kulturarbeit des Dontschenthums in Rumänien 
Hermanstadt, 1911, pag. 9. 

2) 1. Boreia a studiat elementele germane din limba romină (lahresbe- 
richt d. Inst. f. r. Spr, Leipzig; vezi de nsemenea sumarul vocabular alcă- 
tuit de S. Mindreseu : germane asupra noastră. laşi 1904, 

Este de prisos a spune că elementele studiate mal sus lipseste la a- 


i Hasdeu, Columna lui Traian 1882, pag. 532. 
6) Poezii populare, 1862, p. 228, 
(7 Calendarul Minervei 1903, pag. 95—108, 


DOINA LA ROMINI 89 


secole, cum spune Delavrancea și cum o lega Cantemir de fapte 
războinice ; tot aşa de bine cum a fost și este cintec de dor, de 
jale, de melancolie !) etc, 

Cuvintul este foarte simplu. Doina insemna chiar „cintec“, 
după cum am vâzut şi poporul nu știe să facă distingeri amă- 
nunţite între feluritele sale cintece. In genere el se serveşte de 
un singur cuvint pentru exprimarea sentimentelor sale intonate 
melodic, de orice natură ar fi ele, anume de termenul „cintec“, 
Chiar cintecele cele mai jalnice, cum sint bocetele, poartă la A- 
romini, între altele, şi numirea de cîntițe di morfu (=cintece de 
mort). Si așa se explică de ce chiar unele hore in unele locali- 
tăţi se numesc lot doine. 

Apoi, chiar dacă ar fi să constatăm, că doina „nu-i cintec 
vitejesc, ci jalnic; că nu-i strigăt de bărbăţie, ci plingere; că 
nu-i energie nățională, ci melancolie, totuşi trebue să ne min- 
giem, că sint alte genuri de poezie populară la noi în care viază 
şi vibrează puternic şi „vitejia* şi „bărbăția* şi „energia etnică 
a celui mai războinic popor de acum cinci secole*, anume „cin- 
tecele bătrinești, baladele“. 

Conchid din toate cele spuse pănă acuma, că in atingerea 
Rominilor cu Saşii şi Şvabii din Transilvania, aceștia, prin cul- 
tura lor muzicală superioară, adusă odată cu venirea lor depe 
plaiurile lui Mosel, din țărişoara Luxemburgului şi din Eifel (vezi 
dr, E. Fischer, opul cit. p. 9) au putut impresiona pe Romini, 
care nu numai că nu s'au arătat refractari, ci din contra foarte 
primitori, insuşindu-şi-o şi dezvoltind-o mai departe, după cum 
au făcut cu multe din frumoasele şi gospodăreștele deprinderi 
ale oaspeţilor germani. 


Per. Papahagi 


1) G. Pascu, Viaţa Românească, I, pag. 243. 


Năluca 


Ea a trecut prin sufletu-mi în pripă, 
Cum trec prin toamnă paseri călătoare... 
Şi mi-a lăsat doar amintiri ușoare 
Pe-un fulg din efemera ei aripă; 


lar astăzi, printr'a anilor risipă 

Imi las avintul dorului să sboare.,, 

Şi din trecutul fulg, un strop de soare 
In gindurile mele se 'nfiripă, 


— Amici, v'am spus povestea Fericirii : 
Ne vine doar pe razele-amintiril, 
In sborul ei himeric de nâlucă .. 


„Și "n veci gonind spre fermecata-i domă, 
Tot braţu 'ntins ce crede c'o apucă, 
Cuprinde 'n vid o umbră de fantomă... 


Mihai Codreanu 


mnn a 


Păcatele fratelui Daniil 


„„De lăsase soarele după dealul Vovideniei, numai printre 
viriurile brazilor de pe culme, se mai zărea ca o văpaie de foc... 
Şi 'n seara asta, ca oricind, ca întotdeauna, cițiva câlugări, 
tineri şi bătrini, stau de vorbă sub șopronul din „poarta* mânăstirii. 
— Puţini musafiri ne-au venit anul ista, părinte Evghenie. 

— Puţini, părinte Ancronic. Azi, cind mă întorceam dela tirg, 
treceau trăsuri incolo, în sus; altădată le plăcea boerilor la mă- 
năstirea Neamţului, acuma sc duc mai mulți la Agapia și la Varatic. 

— Ne încunjură şi cu drept; maicile-i caută mai bine și 
chiliile lor nu-s călugărești ca ale noastre, zice indesat părintele- 
Andronic netezindu-şi rasa, 

-- Crede sfinția voastră că numai chiliile ?... urmează fra- 
tele Daniil—un călugăr linăr—ce pănă atunci işi Inclicise mätä- 
niile privind in zare. Crede sfinția voastră că numai chiliile 7... 

— Ş'apoi ce să mai fie, frate? întrebă grăbit, părintele Ev- 
ghenie, ridicind dintr'o sprinceană, i 

Roșu, până în albul ochilor, fratele Daniil răspunde incur- 
cat : „Poate că aerul, părinte“. 

— Frate, tmi pare mie ori se aud clopoței? zice un că- 
lugăr ce stă mai departe, tocmai în capul laviţei, 

— Or fi musafirii părintelui Isaia—o familie din Bucureşti— 
au scris că vin astăzi, răspunde economul mânăstirii, cic'or să 
Stea toată vara... 

— Are să se îmbogăţească lsaia, adăugă părintele An- 
dronic, privind in jos și numârind parcă boabele matâniilor de 
odobac. 

l.andoul lui Ușer, din lirgul Neamţului, se opreşte 'n poarta 
mânăstirii ; nimene nu se scoboară şi musafirii, întorși cu fața 'n 
alară de trăsură, parcă ori aşteaptă ori caută pe cineva cu 
privirea. 

— Se vede că nu ştie birjaru' unde şede Isaia, zice pä- 
rintele Andronic; ia du-te, frate, de-l îndreaptă. 

Cu pasul liniştit ce de-abia-i mișcă părul negru şi buclat, 
aie se apropie fratele Daniil de trăsură și cătind în jos, in- 
treabă : 


"92 VIAȚA ROMINEASCA 


— Siuga dumneavoastră, bine-ați venit, mă rog, la cine 
sinteți in gazdă ? 

— La părintele Isaia Tănăsescu, se aud mai multe gla- 
suri.. „Nu ştie birjarul unde-i chilia* urmează o voce dulce care-l 
face pe fratele Daniil să-și ridice ochii şi să-i lase să cadă pe 
pălăria și pe vălul prin care se vede bine chipul drăgâlaș al 
unei tinere fete. 

— Mă rog, să mle la stinga, pe drumul cel pietruit; chi- 
lia părintelui Isaia e tocmai sı deal, arată fratele Daniil şi 
voind parcă a se indrepta într'acolo iși pleacă iar ochii mari și 
negri in pămînt, 

„Merg și eu, lăsați-mă să mă scobor, am amorțit; dela 
Piatra stau cp ze? şi, fAcindu-şi loc printre cei din trăsură, 
lata sări jos, drept in fața fratelui Daniil. Mergem impreună, zice 
ea, sculurindu-şi haina prăluită și ridicindu-şi vâlui, mergem 
părinte ? 

— Sint frate. 

— Cum te chiamă? 

— Daniil, 

„Frumos frate", şopteşte unul din cei doi tineri din trăsură. 

Danii! se apleacă tăcut şi, făcind loc fetei se treacă innainte, 
o urmează liniştit. 

Birjarul șfichiue, caii obosiţi se opintesc la deal şi roțile 
trăsurii încărcate hirie și scintee pe prundişul drumului. 

Fratele Daniil şi fata merg uşor înnainte, pare că se intrec, 
s'au ajuns și umăr la umăr, cănd unul la altul, vorbesc: 
| — E foarte lrumoasă mânăstirea Neamţului, zice fata, ro- 
ti-du-și ochii și tirind umbrela prin iarba de pe marginea dru- 
nului, imi pare bine c'am venit. 

— Frumoasă, murmură fratele neputindu-și lua ochii dela 
aţa gingaşă a fetei pe care în mintea lui o aseamână cu Mai- 
ca Domnului dela Innălţare... 

Stringind ghem intro mina mătaniile de păr, intreabă sfios: 

— Aveţi să staţi mult pe la noi, dudue? 

— Toată vara, frate, 

— Aţi venit cu familia? 

— Da, cu mama, cu logodnicul şi cu lrate-meu. 

— Să fiţi sănătoși !... poftim, colo-i chilia părintelui Isaia, 
cea cu cerdacul cenușiu... sluga dumneavoastră, se inchină Da- 
niil vrind să se depărteze, 

____— Stai puţin, frate, iaca vine trăsura, stai să-ți mulțumească 
şi ai mei de osteneală. 

— Pentru puţin, dudue, e datoria noastră .. 

— Atunci să-ți mulțumesc eu pentru toți, zice fata, așă- 
zindu-i-se 'n față și întinzindu-i prietenos mina, 

, fe “rgs Nonevoasiră, repetă fratele, şi făcind doi paşi Ina- 
poi, a-i atinge mina ce cade haina boțită, se intoarce 
alt drum în mânăstire. e PEN să 

larba de pe marginea cărăruşei fişie sub poala rasei frate- 


PACATELE FRATELUI DANIIL sg: 


lui Daniil şi din mina lui, galbănă şi asudată, mātāniile ghe- 
muite se desfac încet și mai rămin trecute după un deget. 

Nu poate ocoli şopronul căci părintele Andronic ti strigă. 
de departe: 7 

— Ai dus musafirii lui Isaia ? 

— Dus, părinte. 

— Mulți sint? 

— Nu ştiu... răspunde încurcat Daniil, cătindu-și de drum; 

La utrenie, fratele Daniil e in biserică cel dintăiu in noap- 
tea asta. Rezimat de strană se uită innainte şi ochii lui mari şi: 
trişti rătăcesc din lumea sfinților de pe pereţi, in aceia de pe 
catapiteasmă şi se opresc neincetat la icoana Maicii Domnului, 
lingă care pilpăe o feștilă ce-i luminează straniu fața. 

„Şi ochii şi fruntea... şi-i galbâna. .. ca sfinta ! gindeşte Daniil... 

„Dooooamne mintuește-mă de toată neştiința şi uitarea, 
Dooamne fereşte-mă de toată ispitirea, Doooamne luminează-mi 
inima pre care a intunecat-o polta cea rea, Doamne nu mă duce 
pre mine în ispită, apără-mă de demoni, de patimi şi de toate lu- 
crurile necuviincioase* citește, pe nas, un călugăr, din strana 
stingă. Daniil ascultă și parcă nu înțelege, se lasă incet in 
strană și ochii îi cad iar pe icoana Maicii Domnului până ce 
mărindu-se, mişcind şi apropiindu-se, sfinta Maria ii apare de 
odată, palidă şi frumoasă, sub chipul fetei ce văzuse, Cu mina 
grea işi face fratele Daniil cruce și iesă din biserică innainte de 
vreme. 

Mai la deal de părintele Isaia, in capul unei potecuţe, in- 
tr'o chilie ascunsă in verdeață, stă duhovnicul mânăstirii, pä- 
riatele Ilarion. Des de dimineață fratele Daniil, galbän și os- 
tenit, pare a-și tiri cu greu trupul spre chilia duhovnicului. Pe 
la portița părintelui Isaia, încetinește pasul, stă o clipă 'n loc 
se uită inapoi și, lurişind o privire spre chilie, porneşte innainte 
Ștergindu-și lruntea... 

Cele citeva lovituri In scindura uscată a portiței parcă-l 
trezesc. 

— Blagosloveşte, părinte. 

— Domnu, se aude, ca din depărtare, glasul slab şi tre- 
murind al duhovnicului asurzit de biriitul unui zăvor ruginit, 

— Blagosloveşte părinte, zice iar fratele, petrecindu-şi tru- 
pul subțire prin intredeschizâtura portiței oprită 'n buruene. 

— Domnu, răspunde bătrinul călugăr ridicindu-şi de-abia 
ochii spre fratele Daniil şi sprijinindu-și, cu greu, îintr'o cirjă, 
oasele slăbite de vreme. Ce vint te-a adus pe la mine frate? 

— Păcatele părinte, păcatele... 

— Pâcaâtuit-ai, fiule ? 

— Cu gindu, părinte, cu gindu am păcătuit. 

De pe polița inegrită, de sub un vral de ceasloave, cu 
mina-i tremurindă, duhovnicul ia o carte, îşi trece epitrafiluk 


-94 VIAȚA ROMINEASCA 


e a a a a etres bt 


peste cap şi, acoperind cu el jumătaiea trupului câlugărului pros- 
ternat, murmură o rugăciune, 

Incet, ca ostenit, se ridică de jos fratele Daniil, şi duhov- 
nicul, inchizind pe jumătate cartea, rostește ; 

„Şi eu, nevrednicul, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi 
te desleg de toate păcatele tale. In numele tatălui şi al fiului 
şi al siintului duh...“ 

— Amin, ingină Daniil, indrepiindu-se încet spre portiţă. 
În urmă-i, pe lespezile de piatră, se aud pașii și cirja duhov- 
nicului insoțindu-i cuvintele blinde: ' 

— „Abate-te, fiule, din calea păcatului caci numai aşa ţi 
se va înnălța sufletul in împărăția cerului, altlel A-vei in lumea 
de-apoi prada focului Gheenii, 

In vale se aud glasuri şi risete ce turbură acum linişte a 
dui Daniil. Ar vrea să se întoarcă, nu mai poate și râmine ne- 
clintit în loc... 

-— Incotro, frate? întreabă ispita sub chip de fată, intin- 
zindu-i mina de departe, incotro ? 

— Catră mănăstire... la vale... d..dudue. 

— Acuma stai, nu-i așa? nu mai eşti grăbit ca aseară, 
hai să facem cu toții cunoștință: „Familia Stroescu şi D-nu 
Dragu, logodnicul meu, zice fata facind o reverență şi atingind 
grațios umărul tinărului, 

— Sä fifi sânătoși, se înclină Daniil. 

— Nu mergi cu noi la pădure, frate? e foarte frumos... 

— Erntaţi-ma, dar... 

— Ne-ai fi de folos, frate, sintem străini, nu ştim drumul. 
Aseară spuneai că-i o datorie.” 

„Abate-te, fiule, din calea păcatului“, îşi aminteşte Daniil... 

Cu paşi şovăitori, totuși, ca dus de altă putere, se in- 
dreaptă spre pădure ; și uitindu-se pieziş la logodnicii ce-şi vor- 
besc în şoaptă, oltează adinc,.. 

— De cind ești în mănăstire, frate? intreaba, cu interes 
doamna Siroescu, 

— De mult, răspunde Daniil micşurindu-şi ochii şi privind 
Innainte, 

— Ți-i dragă mănăstirea? reia fata lăsind brațul logodni- 
cului şi venind lingă călugăr, ți-i dragă ? repetă ea, îinclinin- 
"du-se într'o parte şi uitindu-i-se In ochi, 

— Mii dragă... mi-i dragă cum nu mi-i altceva sub soare 
ingăimă fratele aiurit și rupind o crenguță de brad i-o întinse 
fetei murmurind „mi-i drag şi omu şi codru și soarele şi luna 
şi tot mi-i astazi drag..* 


. . 


Intr'un tirziu, spre seară se intoarse Daniil din pădure. 

— De unde vii, frate ? il întreabă un călugăr in cale. 

~ De departe... din Ime... 

Şi Intro Vineri, Daniil mărturisi iar duhovnicului. 

„Din calea păcatului nu m'am putut abate, minţit-am și 


PACATELE FRATELUI DANIIL % 
OO ——— 23 


rivnit-am la binele aproapelui, necinstit-am cele sfinte şi păcă- 
tuit-am adinc cu gindu. 

— Rău, fiule, răău, grele pacate te apasä, geme duhovnicul, 
punindu-și epitrafilul, apoi scoțind de sub ceasloave pe cel mai 
vechiu deschise la „Canoane* şi încruntindu-şi sprincenile albe 
ŞI stuloase citi: 

„Cela ce ai dăruit vindecare slăbănogului şi ertarea paca- 
telor lui, ușurează, lasă, iartă pacatele și nelegiurile celor ce la 
rugăciune stind mintea lor s'a abătut la viclenii lumești, sau 
frumuseță străină au văzul și cu dinsa şi-au rănit inima, sau 
ri ETN an îngrijit gg, poruncile duhovnicului n'au păzit, 
l u toate acestea şi cele stiute si neştiute, mil -i şi 
iartă lor toate, ai . iati a 

In numele tatălui şi al fiului și al sfintului duh. 

— Amin, ingină fratele Daniil, oftind.* 

„În lăcașul acestei mănăstiri nu mai sta, frate, depărtează-te, 
du-te la Durău şi acolo roagă-te, zi și noapte, la Dumnezeu să-ți 
izbăvească pacatele tale și ale acelora ce te-au indemnat să le 
făptueşti*, 

__De ce stă fratele ceala de atita timp nemişcat innaintea 
Maicii Domnulu ? intrebai, cindva, pe un călugăr în biserica 
din Durău. y 

— E bolnav, imi şopti acesta, numai la Maica Domnului 
se închină, impodobeşte icoana cu brad şi apoi rătăcește prin 
codri despoind brazii și câtă... cată un duhovnic... 

O fi avind păcate, fratele Daniil. 


Constanța Marino 


ia a a 


Note pe marginea cărților 


ROSMERSHOLM 


_Poate cea mai desăvirşilă dramă a lui /bsen. Totul se 
desfăşoară parcă nu după logica necesară a fenomenelor sociale, 
ci a acelor naturale: aşa de mult impune sfinta putere de cre- 
ație a geniului. Şi cite din marile probleme ale vieţii nu sint 
puse și discutate aici; căci Ibsen lasă să se deducă intregirea 
psicologiei personajelor sale din atitudinea ce iau în fața aces- 
tor probleme. Şi apoi, cit e de innălțătoare şi de sânătoasă con- 
cepția creștinească a Nordului, fața de concepția păgină—cu 
drepturile pasiunii—din țările latine, 

După cum innaintașii prefaceri sensibilităţii, a sentimentali- 
täții noastre sint artiştii, temperamente mai mult sau mai puţin 
dezechilibrate, degenerate--cum ar zice Nordau,—lot aşa acei ce 
deschid orizonturi noi societății sint de felul lui Ulrik Brendel, 
apostol zāpäcit şi enigmatic, cu gesturi nobile şi vulgare, cu o 
viață tot așa de dezordonată ca şi mintea-i, Şi ce se alege de 
viața lui? Pentru ultima oară mai apare in actul al IV-lea så ne 
anunţe că a eşit invins, cind a vrut să facă suprema lui incer- 
care; că numai gazetarul Mortensgurd a ştiut să deslege pro- 
blema vieţii: el n'are nevoe de ideale ca să trăiască viaţa. Şi 
pleacă in puterea nopţii; incotro 9... nu ştie nimeni. 

Cine din soeietate sint mai influențați de curentele şi ideile 
noi? După cum la noi, din cauza condiţiilor sociale, un Evreu 
mai răsărit devine socialist, de unde şi identificarea de cătră u- 
nii a mişcărilor noastre democralice cu mişcări jidovești,—tot 
așa în drama aceasta, personajul innaintat este Rebekka, născulă 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR a7 


meeaameeeneeeeo raene cearo co mama eee mam o0 oe eeo 
Hae ee so nnoo.netnnenneeneneneneneeeononnenemeeme 


şi crescută in condiţii neobişnuite, rămasă orfană prea curind şi 
avind de moștenire dela tată! adoptiv numai o ladă de cărţi. 

Şi după cum în domeniul biologic, de schimbările mediu- 
lui natural se resimt mai mult indivizii mai puţin inzestraţi, tot 
așa, de schimbările mediului social, de curentele și ideile nouă 
se resimt mai mult cei slăbiţi, inadaptabilii. In drama lui Tb- 
sen, inadaptabilul este pastorul Rosmer, suflet ales şi lără voință, 
ultimul vlăstar al unei vechi familii, 

Imprejurările fac ca aceste două vieţi așa de deosebite să 
se Intilnească şi să se apropie. Cu degete delicate și cu sfin- 
tenie trebue să te atingi de economia sufletească a cuiva, aşa 
sint de neputincioase trupul şi structura morală a omului cind 
cată să urmărească mintea in zborul ei nelnirinat. Şi ce se a- 
leg de aceste două vieţi, care caută să meargă pe alle căi, de- 
cit pe căile bătute ale vieţii? 

Liniştitul, nobilul și puţin energicul pastor Rosmer devine 
ateu şi democrat și e silit din pricina noului crez să-și incerce 
slabele-i puteri în lupta grea a vieţii, unde complecta-i naivitate, 
lipsa totală de simţ al realităţii şi exagerata-i incredere In bu- 
nâtatea oamenilor ti devin fatale. lar liber-cugetâtoarea, Innain- 
tata şi optimista Rebekka, venită in Rosmersholm cu dor de 
luptă şi incredere în viață, ajutată şi de o voință Intreagă, ce nu 
putea fi întru nimic stingherită de o simplistă concepție morală, 
in contactul lui Rosmer se contagiază de liniştita bunătate a a- 
cestuia, se „Inobilează“. Incepe să aibă prejudecăţi, incepe a 
avea mustrări de cuget, căci pentru a obține apropierea com- 
plectă a lui Rosmer, în intunecata patimă a dragostei, ca se 
face indirect vinovată de viața primei soții a pastorului. 

Natura relaţiilor dintre dinşii, după ce Rebekka Işi mărtu- 
riseşte păcatul intr’o scenă zguduitoare, şi absoluta nevoe sufle- 
tească a lui Rosmer de sprijinul prietenei sale, fac ca amindoi 
să eie hotăriri fatale, pentru a recăpăta incredere unul intr'altul. In 
ultimile scene, sufletul lor trece prin 7buciume şi crize, din care 
esă de o curăţenie şi o seninătate inspăimintătoare ce preves- 
tege moartea, Sacrificiile ce şi fac unul altuia, recunoașterea 
unirii lor curate -— tocmai în faţa morţii—drept căsătorie, sint de 
o înnâlțime ce abea o incape sufletul omenesc. Şi ca probă a 
prefacerii lor sufleteşti şi a unirii lor complecie, îşi sting în ei 
Macăra neliniştită a vieţii. 

Dar dacă pentru ei, ca indivizi, sinuciderea e cerulă de 
mintea lor ca o dovadă de cea mai mare innâlțare ce pot atinge 

7 


98 VIAȚA ROMINEASCA 
bietele puteri omenești,—din punct de vedere social, obiectiv, 
ce interpretare poate avea această eliminare definitivă? Mintea 
şi sensibilitatea omenească apar aici intrun rol înfricoşător: ca 
armă in mina selecției sociale. Dacă minlea servă omului mai 
ales la adaptarea lui la complexitatea mediului social, tot min- 
tea servă şi pentru inlâturarea radicală din socielate a mem- 
brilor ei netrebnici, aşa de complicate au devenit relaţiile so- 
ciale. Animalele nu se sinucid, selecția naturală și sexuală, in 
viața lor, se face brutal, dar sigur, 

Cred că pentru a arăta şi rolul acesta negativ al minţii o- 
meneşti, a scris Anatole France cugelarea : „Gindirea e o boală 
particulară, care, dacă s'ar răspindi, ar duce la distrugerea 
speciei*, 


Sonia 


SONETUL 


Dlui M. Codreanu 


Eu te am celit de-alitea ori !— Sonetul 
E-o temniţă cu gratii şi zăvoare: 

O temniţă cu lespezi reci, In care 
Se zbuciumă incătuşai poetul... 


Intr'un sonet pofi prinda tu secretul 
Conturelor cu mlădieri fugare ? 
Sub razele lui Roentgen nu apare 
Din trupul zinelor decit scheletul, 


Sonetul e o cușcă suspendată 
De-un fir de aur, unde zbuciumată 
Privighetoarea işi zugrumă lrilul. 


Sonetu-i racla strimiă şi rigidă 
In care un nebun şi-a'nchis copilul, — 
„Sub tirania lormei să-l ucidă. 

M, Sevastos 


O excursie de plăcere 


Lui George Diamandy 


Nu-mi plac localitățile balneare. Las’ că organismul 
meu n'are nevoe de ape miraculoase, dar din principiu 
sint contra stațiunilor cu renume. Nu de mult însă, mi-a 
căzut în mină un prospect care făcea cunoscut lumii su- 
ferinde calităţile minunate ale apelor dela Lacul-Amar. 
Pe două pagini se descria situaţia lor pitorescă şi atrac- 
fiile pe care mina omului le adăugase frumuseţilor natu- 
rii; pe a treia, o analiză minuțioasă a elementelor âctive 
dovedea că sint superioare tuturor localităţilor similare 
din străinătate, iar la sfirşit erau înşirate în două coloane 
lungi, maladiile care se vindecă aici. 

Pe la începutul lui lulie—sînt acum cîţiva ani—inte- 
rese profesionale m'au adus in orașul Mangalchioi. De 
aici pănă la Lacul-Amar e o poştă depărtare, şi drumul 
se face cu trăsura, M'am hotărit să las la o parte i- 
deile mele preconcepute şi să vizitez staţiunea balneară, 
unde să petrec cele trei zile reglementare, 

La început am stat insă la indoială și puţin a lipsit 
ca să nu renunţ la această escursie de plăcere: prețul 
trăsurii mi s'a părut exagerat. Dar cind birjarul m'a lä- 
murit că sezonul e în toiu, am revenit la realitate. 

Cele patru ore de drum, pe un șes frumos, unde o- 
chiul călătorului nu e plictisit de monotonia verdeţii, nici 
nu oboseşte contemplind orizonturi nesfirşite, mi-au rămas 
bine întipărite în minte. lar movilele de pămint care ră- 


0 EXCURSIE DE PLACERE lol 


sar ici şi colo pe lingă drumul vicinal şi mai departe, ca 
niște păzitori statornici ai cîmpiei, aruncă asupra tablou- 
lui o notă-vagă de melancolie. Si dacă soarele n'ar fi 
trimes raze așa de perpendiculare, şi colbul n'ar fi fost 
turnat cu dimerlia pe şoseaua nepietruită, desigur că aşi 
fi gustat şi eu, în toată plenitudinea lui, pitorescul loca- 
lităţii. Cind am ajuns pe aproape, hainele mele de cu- 
loarea castanei prăjite—port totdeauna stofe închise, de 
cind m'a asigurat o tinără cuconiţă că deschisul nu mă 
prinde—iși schimbaseră cu totul înfăţişarea. Eram caşi 
călătorul surprins de bătaia khamzinului, căci trăsură, ve- 
zeteu şi cei doi telegari nenorociţi, ir erezie aproape 
sub stratul gros de pulbere cenușie. Simţeam cum mă 
deschisesem şi la figură, iar printre dinţi scrişneam mici 
corpuri anorganice. Așa am intrat în Lacul-Amar. Cu- 
noşteam din auzite Otelul Imperial; m'am dus repede a- 
colo, Nici un loc liber. Birjarul m'a sfătuit să mergem 
la Regal: toate camerele ocupate. Am trecut peste prin- 
cipiile mele monarhice şi am voit să lescind în Otelul 
Republican. Acelaşi răspuns. Am luat vilele pe rind: 
la Cuibul cu Dor, la Vila cu Parc, la Zorile Albe... am 
bătut, am sunat, am parlamentat : degeaba !... toate erau 
pline „sezonul fiind în toiu“. Incepu să-mi pară rău că 
am venit, iar situaţia mea jalnică o consideram ca o 
răsplată meritată. Şi cum stăteam fără curaj lingă tră- 
sură, chibzuind dacă n'ar fi nimerit să mă întorc de unde 
plecasem, iată că amicul meu Sofian venind agale înspre 
noi. Cind dădu cu ochii de mine işi iuți mersul şi au- 
zindu-mi năcazul, mă întrebă: 

— Ai fost la Vila Splendidă ? 

— Nu. Unde vine? 

—  Haidem împreună. Cunosc pe proprietar şi cred 
că-ţi va găsi loc. 

Ne-am îndreptat spre vila numită, noi doi pe jos, iar 
in urma noastră trăsura. Caii, mergind la pas, cu cape- 
tele plecate, păreau icoana vie a desnădăjduirii. Am gä- 
sit pe stăpin chiar la intrare. Sofian mi l-a recomandat : 
—,D. Boţaiani”, 

— Rumun mațedonean —adause proprietarul. 

Dupăce D. Boţaiani a aflat ce-mi trebuia, a stat o 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


clipă pe ginduri, apoi ma asigurat că-mi va găsi mai 
tă „un culcusu“ măcar că toate locurile sint ocupate. 

— Dar pănă atunci, unde aşi putea să mă schimb ? 

D. Boţaiani rămase iar gînditor. Apoi: 

— Poftiţi la D. Sagamuţi. 

— La cine? 

— La D. Sagamuţi... ori la D. Cacarumba... 

— Prefer la cel dintăiu. 

— D. Sagamuţi e dus la Cuştanța... Nu cred să 
vie încă... 

Şi D. Boţaiani scoase ceasul, pentru a se asigura. 

M'am despărţit de Sofian, iar Grecul m'a condus în- 
tr'o odae mică şi nu tare curată. Aici am revenit la ve- 
chea mea înfăţişare, dar cam necomplect şi pe fugă, te- 
mindu-mă să nu dea D. Sagamuţi peste mine. Apoi, în- 
credințind patronului bagajul, am plecat mulțămit, să vi- 
zitez localitatea. 

M'am plimbat în sus şi în jos, am admirat cei doi sal- 
cîmi din parcul vilei cu acelaşi nume, singurii copaci ai 
regiunii, am luat chiar o bae în apa minunată a lacului. 
Şi vorba unui pacient, care se imbăia odată cu mine: „Se 
cunoaşte că e bună, după miros“. Intr'adevăr, judecind 
după acest indiciu, trebue să fie foarte bună. ŞI, 
pe cînd, reconfortat, voiam să găsesc pe amicul meu 
Sofian, mă gindeam că n'ar fi rău să plec adouazi. 

Sofian, la despărţire, îmi zise: „Apropo... masa so 
iai la Boţaiani... e cel mai bun restaurant”. 

Soarele era încă sus, dar cele patru ore de drum şi 
baia întăritoare mă leşinaseră la stomah.  Hotărit să-mi 
iau grija din partea asta, mam îndreptat din nou spre 
Vila Splendidă. Aici, fui poftit în restaurant. Cu acest 
nume se designa o şandrama lungă, de scînduri nege- 
luite ; iar caracterul ei provizor era disimulat prin foarte 
multe stegulețe de hirtie tricoloră, amestecate cu citeva 
lampioane care atirnau ca nişte armonici întinse. O căl- 
dură năbuşitoare te lovea la intrare ca un abur dogori- 
tor. Am poruncit o supă. 

Chelnerul îmi aduse farfuria comandată schiţind cu 
ea uşoare figuri de jonglerie; dar cind fu să mi-o așeze 
dinnainte, deodată se uită cu atenţie întrinsa, şi fără multe 
forme, băgă degetul mare şi arătătorul dela mina stingă 
şi binişor scoase ceva de-acolo; apoi îşi şterse degetele 


na a O O 


de grăsime într'un loc, pe unde unii obisnuesc s 
chibriturile. Ca încheere, mă întrebă foste ini 

a pc a în mai poftiţi ? 

— AŞI ÎI preferat musca— iti 
sei ki iert n i sca—am zis eu uitindu-mă cam 
d ap Aşa? Pot să vă aduc alta—zise el puniînd mina 

— Al... nu ţin numaidecit,.. 

Dar omul stărui şi eu mă lăsai convins. Mi se a- 
duse altă porţiune, (operaţia extragerii se făcuse proba- 
bil în laborator). Cheluerul îmi spuse: 

— Să le bată D-zeu !... Ce mai mâncaţi ? 

Studiasem lista.  Văzusem „momiţe la grătar“. 

— Să-mi facă o momiţă. 

Chelnerul, încintat, se îndreptă spre  ferestruica pe 
unde își făceau apariţia produsele culinare ale casei, şi 
scandă dorința mea într'un soiu de cantilenă pe care o 
mai ascultasem în unele birturi bucureştene : „IN0-mi-ţe- 
la-grătar !* 

Aşteptind momiţa, o nostalgie subită mă cuprinse, 
De ce m'am gindit la moş Gherasim prisăcarul şi la po- 
iana lui Isac? $i, pe cind mă sileam să găsesc expli- 
carea, un biziit constant şi uniform imi îndreptă privirea 
asupra legioanelor de muşte, care descriau cele mai ex- 
travagante figuri în sborul lor capricios... 

osirea momiţei îmi strică reveria. Realitatea bru- 
tală mi se DURA seal rink unei bucăţi informe de 
came, aşezată pe un talger de lemn. Pentruce pe talger 
de lemn ? Probabil, așa era datina momiței. M'am zi 
tat co surprindere plăcută şi la talger şi la momiţă, însă 
venindu-mi în minte ce aștepta ea dela mine, m'am oţă- 
rit fără voe. Am fixat-o de aproape cu neîncredere, dar 
socotind că voiu descoperi mai bine natura ei, o cerce- 
tai îndată şi dela distanța unui presbit. Apoi, am întor- 
s-o de departe binişor cu furculița şi apropiindu-mi cu 
precauţie obrazul de dinsa, aspirai de două ori... 

Chelnerul mă urmărea cu mult interes. 

— la-o de aici, băete... 

— Ce are, vă rog? 

— N'are nimic... dar ia-o repede! 

Băiatul apucă ustensila de coadă, făcind o schimă 


104 VIAȚA ROMINEASCA „ar 


prin care îşi exprima tacit, dar eloquent, părerea lui des- 
pre mine: „abraş om trebue să mai fii şi d-ta !* Apoi 
tare : 

— Să vă fac un şniţel garnit. 

— Mulţămesc... nu-mi plac garniturile... 

— Să vi-l fac atunci natur... 

Eram din nou cufundat în studiarea listei. 

Descoperii alimentul recomendat de Metchnikof, care 
„prelungeşte viaţa“.  Chelnerul aştepta. 

— laurtul e proaspăt ? 

— Numai cît l-a adus... 

— ÎI faceţi aici ? 

— Nu... îl cumpărăm. 

— Bun! Adă-mi unul. 

— Il mincaţi cu zahar ? 

— Ferească D-zeu! 

Este drept că Metchnikof îl recomandă cu curmale, 
ca să-și producă efectul, eu îl preferai însă sadea. 

Castronaşul veni, iar aducătorul se depârtă iute, din 

rudenţă socot. Căci admiţind că conţinutul felegeanu- 

fui corespundea întocmai numărului respectiv de pe 
menu, răminea de cercetat căror împrejurări datora co- 
loraţia lui suspectă. Şi fiindcă chestiunea, sugerată în 
chipul cel mai natural, aștepta un răspuns, de aceia mă 
adresai cătră un bunduc, care tocmai trecea pe lingă mine, 
cu un clit de farfurii: 

— Ce are laptele pe deasupra ? 

Omul interpelat îmi răspunse în treacăt, vorbind 
foarte repede şi apăsat, mişcîndu-şi faţa întocmai ca un 
epileptic : . 

— Aşta asa vine dela fabricațiune a lui... 

„E Rumun mațedonean" îmi zisei eu. 

Acuma, altă problemă se ivea : să-l mininc „cum vine 
dela fabricaţiune a lui“ sau mai bine să nu-l mininc? 
Aceasta era întrebarea. Mă gindii la Metchnikof... „Oare 
ce-ar face el, dacă ar fi în locul meu?* La urma urmii... 
prelungeşte viaţa... 

Cu acest îndemn am pus mina pe coada linguriţii, 
hotărit să'ncep atacul. Dar cind să dau prima lovitură, 
am simţit neaşteptat căzind de sus ceva umed, şi sub o- 
chii mei, conţinutul castronașului se mări. Mă uit cu mi- 


O EXCURSIE DE PLA ERE 108 
rare pe mină, apoi, cu acelaşi sentiment în castronaş: 
era ceia ce orbise de demult pe sărmanul Tobie din Bi- 
blie. Ridic ochii... cuiburi de rindunele... 

A ! Sfinte păseri călătoare! Ospitalitatea de care vă 
bucuraţi îmi satisface sentimentele în privinţa persistenţii 
obiceiurilor bătrineşti... De cit... voi nu vă veţi supăra că 
gusturile mele nu se asamănă cu ale fiilor din Imperiul 
Ceresc... 

Am lăsat iaurtul, după cum lăsasem şi momiţa, am 
plătit tot, am dat un bacşiş bun băiatului care m'a servit 
şi care a rămas încredinţat că nu sint în toate minţile, și 
am eşit iute „din cel mai bun restaurant...“ 


+ 


Cătră sară mam dus să-mi văd adăpostul; eveni- 


mentele zilei mi-l făceau cu deosebire preţios. Proprieta- 


rul, cum m'a văzut, m'a întrebat : 

— Puteți dormi cu mai mulţi în odae ? 

— Sub nici un cuvint. Nu pot închide ochii. 

D. Boţaiani rămase pe ginduri. Fui cuprins de o 
neagră presimţire. 

— Atunci să vă dau un loc în odaia Madamei. 

— Dar Madama unde-i ? 

Intrebarea a fost pusă bine înţeles în glumă... 

— N'aveţi nici o supărare. Este loc de două paturi. 

Crezui că glumeşte, dar Grecul era foarte serios. 

— Bine, d-le Boţaiani—am început eu să mă înfu- 
pa că nu-ţi închipui să dorm la un loc cu madama 

-tale... 

Şi uşurinţa cu care-mi propunea lucrul, făcu să-mi 
treacă pe dinnainte o matahală scurtă şi groasă, legânin- 
du-se pe picioare voluminoase. In faţa acestei imagini, 
indignarea mea deveni și mai manifestă... 

Grecul căzu din nou pe ginduri. 

— Atunci... aşteptaţi... să vorbesc cu Madama... 

Revenind, mă anunţă că în hatirul lui Sofian, Ma- 
dama a consimţit să doarmă aiurea, așa că voiu fi insta- 
lat tot în odaia ei, dar fără dinsa. 3 

Ah, D-zeule ! Dacă ar fi să trăesc de-acuma înnainte, 
cit a trăit Noe după potop, şi încă nași uita noaptea pe 


105 VIAȚA ROMINEASCA 


n mem mere apr aa 


care am petrecut-o—vorba vine—în odaia Madamei din 
Vila Splendidă ! 

Vila Splendidă ! De sigur că cel care a botezat-o 
astfel a fost un glumeţ ori un mare mizantrop, altfel nu-mi 
pot explica ironia amară care se cuprinde în aceste două 
cuvinte... 

Cind am întrat în odae, am rămas consternat! La 
flacăra chibritului mi-a apărut în toată splendoarea încă- 
perea care avea să mă adăpostească. Trei păreţi, zugră- 
viţi de vreme şi de ploi cu desene variate: un morman 
de covoare eşite din uz, străjuind într'un ungher, şi fun- 
dul de scări, care, printr'o combinaţie arhitectonică, alcă- 
tuia în bună parte şi tavanul, rînjiră la mine într'o clipă 
sinistră. Mi-a trebuit tot curajul de care dispun în cum- 
pene grele, ca să nu dau îndărăt. lar patul... numai oas- 
peţii lui Procust trebue să fi avut sentimentele mele. Am 
fost foarte mulţămit că n'am găsit nici o lumină, să nu 
mai admir şi mobila în detaliu. M'am culcat, hotărit ca 
să dorm. 

N'am apucat bine să mă întind în patul, care deve- 
nise al meu, şi auzii un sgomot scurt de insectă sburind, 
urmat de-o mică plesnitură de părete. Ascultai neliniștit, 
Imediat, din partea opusă, acelaşi sgomot şi altă plesni- 
tură la fel, apoi.. o sfiriială de-asupra mea şi insfirşit 
ceva îmi căzu pe faţă. Apuc repede: un gindac. II trîn- 
tesc de podele şi mă culc iarăşi. Altul... pe urmă încă u- 
nul... Ah, d-le Boţaiani !.. 

Gindacii sburau prin odae în scurte exploraţii şi cu 
mişcări inerte cădeau drept peste mine. li culegeam prin 
ie apoi îi trinteam de pămint cu gesturi grandioase. 

e prisos! Păreau că isvorăsc. Cercetai pe unde vin. Uşa 
şi geamul erau închise. Pe ochiul de sticlă al întrării o 
rază dela o lampă vecină cădea drept în odaia Madamei. 
Eu însă, partizan acum al întunerecului absolut, am chib- 
zuit cum să astup dira luminoasă care îmi scosese la i- 
veală această neagră populaţie. Arunc o privire circulară : 
intr'un cuiu desluşesc un vestmint—fusta Madamei. O 
intind cu anevoe pe geamul dela ușă... dar operaţia nu 
reuşeşte pe deplin. Dacă aşi pune şi surtucul meu ? N'am 
unde să-l prind. Mai bine să mă culc. M'am apropiat de 
pat şi cu sentimentul unui om care n'are încotro, m'am 


O EXCURSIE DE PLACERE tj; Uz 


aruncat în mijlocul lui, acoperindu-mă în întregime. Sim- 
ţii că mă înnăduş şi din lipsă de aer şi de mirosul cer- 
şaiului. Incerc altă stratagemă: îmi ascund capul sub 
pernă. Ginduri oribile mă năvălesc... arunc chilota cit 
colo. Alt gindac... In bătaia razei de lumină mă uit la 
ceasornic: unu, Pănă în ziuă mai este. Părăsesc patul 
din nou şi cu paşi desperaţi măsor posta strimt al odăii. 
Ochii mă ustură... capul îmi vijie. Cum străbăteam ca- 
mera dela geam pănă la uşă, zăresc pe masă un vas cu 
lichid alb, în care nişte forme negre pluteau pe de-asu- 
pra. Mă uit cu atenţie: o oală cu lapte acru sau aşa. 
ceva, iar înlăuntru vre-o douăzeci de gindaci își găsiseră 
o moarte prematură. Unii mişcau făcind sforţări despe- 
rate. Mă uit prin casă... nu aflu ce caut. Scotocesc prin 
buzunările hainelor... găsesc un creion, şi cu dinsul a- 
mestec laptele, cu intenții criminale. Un gîndac pe git... 
il înşfac repede şi schițez un gest eroic... O idee sinistră... 
il arunc în oala cu lapte, Din acest moment duşmanii 
mei îşi găsiră mormintul. Dar ce folos ? Zece pier... o 
sută mor... în lapte acru... sute vin in locul lor! i 
De multă vreme năcazurile vieții mi-au inspirat o fi- 
lozofie. Mulți poate, în locul meu, s'ar fi revoltat, bles- 
temindu-şi ceasul cînd au venit pe lume, sau cîrtind im- 
potriva Creatorului, ori chiar făcînd un scandal nocturn, 
Eu... nu! Din contra: în astfel de ocazii mă resignez ! 
lată filozofia mea, pe care ţi-o recomand şi d-tale, ceti- 
torule, dacă cumva păcatele tale sau ale unui neam în- 
depărtat, te vor aduce vre-odată în odaia Madamei ! Imi 
alcătuii prin urmare programul : gindacii în lapte acru 
şi resignare complectă. Nu-mi închipulam că geniul Ma- 
damei, pe care-l simţeam plutind ici și colo prin odae, îmi 
rezervă oarecare surprize ; nu credeam că evenimentele 
acestei nopţi vor depăși filozofia mea. Pentru moment 
remediul îşi produsese efectul practic. Intins pe pat, cu 
ochii închişi, cu minile pe piept, mă invăluisem intro 
blindă ataraxie, care începuse să mă facă nesimţitor la 
neplăcerile locului. Aproape să aţipesc... cînd, de sus, din 
tavan, aşa mi se păru... buf! sări pe pieptul meu un a- 
nimal. Pipăii fără grăbire... o miţă... poate un motan, fe 
decind după mărime şi greutate. „O miţă“ zic în gind. 
„Bun ! Miţa Madamei“. N'o aşteptam, dar lucrul mi sa 


ting VIATA ROMINEASCA 


părut tare natural. M'am scoborit din pat şi apucînd-o bini- 
‘şor de după ceafă, am deschis geamul şi am expulzat-o 
fără minie. Un țipăt omenesc... mai exact de femee... asvirli- 
sem mija nu afară, cum socotisem, ci peste o fiinţă de 
sex femenin, care probabil nu se înarmase cu filozofia 
mea. M'am aruncat repede pe pat, care s'a clătinat ca o 
barcă pe o mare cu talazuri. şi cu inima zvicnind am aş- 
'teptat destine scandalului. Din fericire nu s'a intimplat. 

Gindacii roiau. Sgomotul lor se amesteca de astădata 
cu un ronţăit uşor, Mă ridic pe jumătate şi cu palpitaţii 
violente îmi ascut auzul, căutind să deslușesc ființa nouă 
care işi făcuse apariţia. In lumina razei fatale se ivi un 
şoricel, El se opri brusc, muşluind în loc cu botişorul, a 
poi, cu paşi mărunți, mai străbătu o etapă. După dinsul 
încă unul... 

Aici trebue să fac o mărturisire : 

De cîini nu mă tem—chiar dulăi să fie, ştiu să mă 
apâr. Caii nu-mi inspiră frică ; copil, treceam pe sub pin- 
tecele lor. Pe buhaiu îl admir. Leii şi tigrii nu mă îns- 
pâimintă ; pot scoate răgete cit de sinistre, stau liniştit, 
mai ales dacă gratiile sint solide. Dar de șoareci o groază 
stupidă mă cuprinde, numai cît îi văd. Sa fie scirba cit 
de mic, pentru mine e tot una. Stăpinit de panică, mă 
urc pe mobila cea mai înaltă, şi cu minile între picioare 
dânţuesc o tarantelă, pănă ce dihania se face nevăzută. 

Cum i-am zărit deci în acea noapte memorabilă, 
m'am ghemuit în pat, ascultindu-mi svicnirile inimii. In 
desperarea mea regretai pisica ! Auzeam cum rodeau ceva 
într'un ungher : „Dare se vor sui şi ei pe mine ?* Acest 
gind îmi deslânţui întreaga forță de care dispuneam în 
acel moment şi asvtriind sălbatec din picioare, patul s'a 
clătinat şi o prăbușitură infernală mă aruncă la pămînt... 

— Nu-i nimic !.. am spus celor citeva capete speri- 
ate şi buhoase, care apărură pe la geamuri bombănind. 
Vă rog, nu vă deranjaţi... Patul... 

Imposibil să mai dorm. Mă uit la ceas: două şi un 
Şfert. Mă imbrac și es din odae. In sală, pe jos, dor- 
meau citeva fiinţi omenești. „Poate aici e şi Madama”. 
In virful degetelor mă indrept spre eșire. Uşa încuiată ! 
li aflu secretul şi cu mişcări de asasin o deschid binişor. 
Ah! aerul nopţii, după acel din odaia Madamei ! Am 


O EXCURSIE DE PLACERE 105, 


s.s: oreestiaccccccesenecceccurere DPED ae E Est DOAR 


făcut cîțiva paşi şi... m'am oprit înmărmurit! Innaintea 
mea aveam un spectacol grandios! In jurul unui felinar. 
aprins, milioane de gindaci se învirteau cu o adevărată 
frenezie. Sgomotul lor se auzea măreț în liniştea întune-_ 
recului. Am rămas aiurit ! Mi se părea că mă găsesc în- 
tr'o regiune misterioasă, la capătul pămintului, în impă-_ 
răția gindacilor, 

Dupăce am admirat îndeajuns priveliștea care nu 
era trecută în prospect, am apucat încotro am văzut cu 
ochii. Din cînd în cind întorceam capul spre felinarul: 
fantastic. Aveam vrasăzică cum să-mi petrec vremea 
până în ziuă. Cum mergeam, preocupat de gindul dacă 
disdedimineaţă voiu găsi o trăsură liberă cu cai bine hră- 
niţi... văd ceva înnainte. Deosebesc un bărbat. „Atit mai. 
bine, ne vom uita împreună la gindaci.* : 

Şi cu multă încredere m'am îndreptat in spre dinsul. 

- Stăi! răcni omul meu, cu glas alterat, as 

M'am oprit spăimintat. Recunoscui uniforma poliției. 
Fui neliniștit. 

— Ce faci aici? 

— După cum vezi... mă plimb. 

— La ora asta? 

— Da. N'am putut să dorm. 

— Cine eşti ? 

l-am spus numele, pronumele, ocupaţia, locul unde. 
m'am născut şi pentruce am venit la băi... escursie de 
plăcere... 

— Mi se pare că te-am văzut pe d-ta şi astă noapte. 
pe lingă Nicula Grecul, unde tocmai s'a făcut o spar- 
gere... 

— Nu, D-le, te înşeli... nu m'aiväzut şi nici nu cred 
să mă mai vadă cineva vreodată pe aici de mine dimi- 
neaţă, 

Pomul siguranţei a centinuat să- se uite bānuitor, vo- 
ind se vede cu tot dinadinsul să stabilească o corelație 
intre persoana mea și spargerea- dela Nicula Grecul. 

Dacă am văzut că plimbarea, poate, să-mi aducă ne- 
plăceri, m'am întors îndărăt, şi. pănă cînd aurora cu de- 
getele ei de roze a imprăştiat întunerecul, am admirat 
gindacii învirtitori,.. 


110 VIAȚĂ ROMINEASCA 


i 


Dimineața—incă nu începuse pacienţii să se îndrepte 
cu păturele în cap spre băile rău mirositoare, cind eu 
îmi şi luasem măsurile mele. Aveam să mă întorc cu 
tramcarul, care pleacă din Lacul-Amar în fiecare zi în 
“spre capitala judeţului, la opt ore a. m. Cum aşteaptă 
nautragiatul barca de salvare, aşa am așteptat şi eu ve- 
hiculul. lar cînd clopotele şi tălângile răsunară melodios 
la capătul satului, mi-am luat geamandanul şi am pornit 
vesel să-i es înnainte. Am mulțămit călduros D-lui Bo- 
țaiani, care, în hatirul lui Sofian, mi-a luat numai 5 lei 
pentru odae, fără să aibă nici o pretenţie asupra strică- 
ciunelor, am dat un bacşiş bun Madamei— Sfinte D-zeule ! 
—pentru mărinimia ei, şi, cu sufletul uşor, mă simţeam 
gata să fac ocolul pămintului. lată şi tramcarul! Mi s'a 
eliberat biletul, bagajul l-am așezat la loc sigur şi măcar 
că mai era păn' la plecare—tot mai bine să fiu prin a- 
“propiere... 

Caii—patru la număr—cu căpeţelele scoase, ronţăiau 
nişte ogrinji scuturind în răstimpuri tălângile dela git. 

ineva a spus despre cal că e cel mai nobil animal de pe 
pămînt. Poate cu citeva decenii în urmă să fi beneficiat 
şi ei săracii ceva din această caracterizare—dar acuma a- 
veau toţi patru un aer tare plebeian. Ori cum, felul lor de a 
fi se impăca cu sentimentele mele democratice. Cind s'a 
apropiat ora plecării, mi-am făcut cruce, căci așa făcea 
şi bietul tata, D-zeu să-l erte, cînd pornea la drum. Am 
luat loc pe bancă, între un popă voluminos şi un turc 
arămiu, Eram fericit! Pasagerii sosiau unul cite unul şi 
tramcarul se umplu. Ne avind nimic de făcut, mă uitam 
la tovarăşii mei de călătorie. O cuconiţă cam corpolentă 
veni însoţită de un sergent-major, care răminea pe loc şi 
de un căţel flocos, care pleca. Doamna era imbrăcată 
şic : fustă champagne, bluză albă en choeur, mineci scurte, 
coate goale, dantele cu profuziune. Un şarpe de doublé 
îi încolătăcea mina stingă, îar pe cap o pălărie bébé, cu 
maci deochiaţi, o aranja de minune, Un voal mare ii 
cădea pe figură, şi altele şi mai lungi flaturau dina- 
poi în bătaia vîntului ca coadele unui smeu. Căţeluşul 


O EXCURSIE DE PLACERE su 


— n ——— îi 


—un pudel—era și el împodobit cu o cordea albastră, 
strinsă într'un nod artistic, care-i atîrna într'o parte... 

D. Sergent-major găsi un loc cuconiţei, apoi o în- 
trebă : 

— Stai bine? 

— Foarte rău. Ştii că nu-s deprinsă cu tramcarul, 

Popa tuşi. j 

— Las că nu-i mult.. ajungeţi îndată, o linişti d. 
Sergent-major. 

— Mă doare capul, ne spuse nouă cuconiţa. Apoi, 
câtră d. Sergent-major, care rezemat în sabie, aştepta ple- 
carea tramcarului : 

— Nu sta în soare, Turel. Vrei să-ţi fie rău? Na-ți 
umbreluja mea... 

Și d-na îi întinse cortelul, asortat cu pălăria, pentru 
a-i procura un adăpost. y : À 

— Is deprins să stau în soare, zise Turei, respin- 
gindu-i oferta, 

— Teribil mă doare capul. De ce nu plecăm ? 

Intrebarea din urmă ne-a fost adresată nouă, cu un 
pronunţat accent de mustrare. 

— Poate să mai vie pasageri, răspunse popa. 

Insfirşit vre-o cincisprezece persoane—locurile erau 
ceva mai puţine-—ocupară complect amindouă băncile. Ve- 
zeteul-—un ţigan negru, cu o lată strungăreaţă-—se urcă 
pe capră şi puse mina pe hăţuri. Eu, îmi făcui iar cruce, 
dar cuconiţa zise: 

— Te rog... un moment... j 

Şi dindu-se jos sărută dulce pe d. Sergent-major ; a- 
poi spuse vezeteului : -ast 

— De-acuma haide !—iar cătră Turel: „Să-mi scrii, 
puiule !* A 

— Se vede că vă despărțiți pentru multă vreme ? 
zise popa. IN j 

— Aşi! Unde pot? Peste trei zile vine şi el... 

— Caii se opintiră şi harabaua porni  plecindu-se 
brusc pe partea dreaptă, apoi fâră tranziţie se lăsă toc- 
mai la fel pe cea stingă. In ultima alternativă fesul tur- 
cului se strimbă pe urechea corespunzătoare. 

Cuconiţa începu să vorbească cu cățelul: 


112 VIAȚA ROMINEASCA 


— Ce mai zici tu, mon cher? Dar potaia obrăsnicin- 
du-se :—Şezi binişor, Bibi ! 

D-na, cu toată durerea de cap, avea chef de vorbă. 
Pe cîțiva dintre noi ne cercetă amănunțit de unde sintem, 
cind am venit, care ne este starea civilă și mai ales ce 
boală ne-a udus aici. Apoi ne întrebă colectiv : 

— Vă supără fumul? 

Şi punind picior peste picior pentru a răsuci o ți- 
gară, lăsă să se vadă un pantof cam mare, prins cu o 
prea frumoasă buclă aurită. 

Dupăce am străbătut o bucată bună, vezeteul opri 
caii, apoi, cu tonul unui conductor de tren cind cere bi- 
letele: „Jos, D-lor!“ 

Era un deal. Noi ascultarăm de comandă, dar cuco- 
nija... nul.. că pe dinsa o doare capul. „Şi-apoi eu pot 
să rămin, că-s uşurică.* 

Dar vezeteul fu de altă părere: 

— Dă-te jos, cucoană, nu vezi că boalele estea de-a- 
bea pot să se urnească, mincalc-ar lupu |... 

D-na fu nevoită să descindă, arătind de astădată un 
frumos ciorap albastru, 

Vezeteul se cobori şi el. Caii, cu giturile întinse, se 
ințepeneau pe picioarele lor stricate, opintindu-se din toate 
puterile. Apoi, de odată se opriră, și, în clipa următoare, 
tramcarul dădu înapoi. 

— Puneţi mina şi împingeţi... altfel rămineţi aici... 
răcni vezeteul. 

Cuconiţa... nu... că ea nu 'mpinge, c'o doare capul. 

Noi, auzind ameninţarea, ne-am grăbit să dăm mină 
de ajutor, 

— Hi lu... Hi-hi-hi!... ha !—räcnea vezeteul—Acu !... 

haida !... Odată-acu.!... 
„ŞI țiganul, mergiînd pe lingă cai, îndemna virtos din 
hăţuri şi din gură, uitindu-se cînd la noi, cînd la cele pa- 
tru animale şoldite, învirtind harapnicul pe de-asupra ca- 
petelor noastre, 

Impingeam, de ne alunecau picioarele. Chiar cuco- 
nifa consimţise la această corvadă, uitind durerea ei 
de cap... 

— Acu! odată toţi! răcni automedonul, şi în entu- 
ziasmul lui fu să ne croiască chiar cu biciul; dar luin- 


O EXCURSIE DE PLACERE 113 


du-și de samă, unul din cai primi elo straşnică lovitură.. 

— Haide! ha-ha !.. Acu-acu !.. Odată toţi! Cu toţii, 
băeţi! Nu te da !.. Hopa L.. 

Şi vezeteul opri caii. Calvarul era trecut. Răsufla- 
räm din greu şi noi şi dobitoacele, 

— Să se hodinească puţin caii, zise omul. Consim- 
firăm bineinţeles, căci beneficiam și noi de repaos. Popa 
scoase o batistă colorată cit un prosop, se şterse de su- 
doare pe cap, pe git, îşi aşeză apoi coada, și zise: 

— Brel d'apoi aici a fost muncă, nu glumă !. 

— Impingeai, părinte, de mincai pămiut, zise unul. 

— Ce să faci, taicâ? N'ai auzit că altfel rămineai 
pe deal? 

Țiganul îşi aprinse luleaua, apoi suindu-se pe capră: 

— De-acu ţineţi-vă bine că porneşte otămobila... 

Merserâm cît vom fi mers, clătinindu-ne cînd la dreapta 
cînd la stinga, ba odată cît pe ce să ne răstoarne întrun 
şanţ, spre marea spâimă a cuconiţii, și, cînd nici nu gin- 
deam, vezeteul opri caii: 

— Jos, Domnilor ! 

După deal venise natural şi valea. 

Cuconiţa, nu... că pe dinsa o doare capul. Dar ve- 
zeteul răcni: Dă-te jos, cucoană, ori vrei să-ţi sară a- 
lea din cap !-—făcind probabil aluzie, măcar că pusese 
mina pe iușcă, la primejdia scoboririi în tramcar... 

Dar cucoana se înfurie de astădată : 

— Las că m'oiu intilni eu cu stăpinul täu, să văd el 
te-a învăţat să te porţi mojic cu damele ? 

— „Acu eram să-i zic şi stăpinului! răspunse piga- 
nul scoţindu-și luleaua din gură și făcînd să funcţioneze 
strungăreaţa... 

Vezeteul pe jos, cu hăţurile strînse, incepu să poto- 
lească avintul fugarilor : 

„Ho-ho!... tpruci !... ho!... domol!... tot domol !s. 
dar tramcarul greu, şi piedica stricată... şi bagaje multe... 
şi valea cam mare... așa că coborirea devenea preci- 

itată.... 
j — Puneți mina, că se duce dracului de ripă! räcni 
vezeteul începînd să alerge fără voe... 

Am apucat de arcuri, silindu-ne să micșurăm viteza. 
De astădată trăgeam înnapoi, îndoindu-ne de şele şi u- 

5 


= EREI E EU a n n 


mezindu-ne în răstimpuri palmele înfierbintate. Dar ha- 
rabaua îşi urma mersul tot mai grăbit, cu toate silințele 
noastre; iar noi, legănindu-ne, alergam cu pas mărunt, 
sacadat, cu feţe congestionate, într'o învălmăşeală comică, 
măcar că tragedia era atit de aproape... 

Şi după ce am fost tiriţi astfel din capul dealului 
pănă în vale, am ajuns la locul drept, Vezeteul opri 
caii şi plecindu-și pălăria pe ceafă, dădu drumul unei 
groaznice înjurături, fără se precizeze cui era adresată. 

La primul popas—o circiumă —cuconiţa a comandat 
un păhărel de rom „dar nu mare!“ iar eu o cafea tur- 
cească, care mi-a adus aminte de Nicula Grecul din ma- 
halaua comisarului, Am ajuns în oraş fără alt incident. 
Aici m'am despăgubit de escursia de plăcere—dar de a- 
tunci am zis adio stațiunilor noastre balneare. 


D. D. Pătrășcanu 


OT 


Cronica teatrală 
BUCUREŞTI 


Teatrul Naţional: „In lumea de azi."—„Amicul Jack”, comedie de 
rset Maughan, traducere de d. Emil Fagure 


D-na Verzea este şi să nădăjduim că va rămine pentru cele scrise 
o debutantă. 

In lumea de azi e inădirea citorva articole cum se pot citi în 
Neamul Romănese, un soiu de „Anexe la Jidanii în presă,“ in care Ca- 
halul se vede luat la vale şi demascat fără milă; un voios analiabetism 
sufletesc, Mai multe umpluturi de un gust răsuflat, dansuri, cintece 
toată vremea din culise, un patetism ridicol, o scenă de amor sau de 
amoare surprinzătoare... ef c'est tout. 

Să povestesc subiectul mi-e cam imposibil deşi cu o persillare 
aplicată el ar putea sfirşi prin a fi descoperit. 

E pueril şi găgăuj în tot cazul. Cunoașteţi tema... Un Jidan se 
bagă slugă şi ajunge stipin. Că a muncit sau nu, că a trebuit să in- 
tindă norocului, care vine cu greu, singurul laj al desmoşteniţilor: tăb- 
darea, aceasta nu se discută şi nici nu trebue. Ce ne interesează, mă 
rog, este altceva, este calitatea de Jidov a parvenitului. Cea mai fru- 
moasă pildă ce s'ar putea da celor inactivi sau avuţi fără de merit, ce- 
lor săraci şi timizi, pilda tenacităţii şi-a unei năzuinţi de ascensiune» 
nestinsă, ajunge, se vede, criminală cind e înfăptuită de un străin. Dar 
o să vorbim serios şi nu face. 

Cela ce m'a uimit la d-na Verzea mai mult decit mediocritatea in- 
cercării d-sale literare şi decit nişte porniri sălbatece care pot trece prin- 
tre băeţii de prăvălie drept idei—şi de astă dată să vorbim serios,—e 
imoralitatea cugetării. Pentru un bărbat lucrul poate trece, căci sint anume 
nuanţe de onoare pe care masculul s'a deprins să nu le apere nici chiar 
printr'o tăcere respectuoasă. O doamnă însă, o doamnă „din societate”, 
„doamnă care se vede că preţueşte familia, şi sint sigur că-i laudă cu 
tremolo importanța socială, o asemene doamnă trebue, îmi închipuesc 


të 


VIAȚA ROMINEASCA 


e e pp mem eee bei 


să simtă ceva delicat, un soiu de fragedă pudoare, intățişindu-şi căminul 
unul om care a crescut o fată ca pe un copil al lui. Evreul din piesă 
are e nepoată, cu el, la moșia boerului, pe care o învață să se arunce 
în alcova fiului de boer, îndrăgostit de dinsa, în schimbul unei iscălituri 
date dinnainte... E-o Indoită insultă; o dată pentru muma noastră, care 
fără să fie aristocrată ştie să piețuească puritatea şi nu cutează să o 
murdărească; a doua oară pentru familiile evreeşti din țara asta. 

Nepoata Evreului se face mai tirziu... cocolă, D-na Verzea ar avea 
serul să ne spună că bulevardul şi trotuarul Bucureştilor sint bătute de 
Evreice şi să insinueze că traficul femeesc în țara noastră este străin !.. 
Să lăsăm acest capitol aci, căci s'ar putea ivi scandal najional,.. 

O ultimă „Idee“ a d-nei Maior Verzea, care işi aminteşte cu plă- 
cere, negreşit, originile ardelene ale d-iui d-sale soț, e mintuirea prin 
Ttansilvăneni. Fericirea fetei boerului din culise, care a disprețuit pănă 
atunci pe toţi Valahii şi a fost Inşelată de un inginer bucureştean escroc, 
o asigură un ardent frate de dincolo, cu care dacă ar semâna prietenii 
noştri Ardeleni ar fi nişte proşti şi nişte caraghioşi. Apoi prejudecata sco- 
lastică, atit de desvoltată la primitivi, sperietoarea academică ; junele 
nostru este ceva ca un agregat de universitate, 

Nota comică s'a prelungit în afară din piesă printr'o serie de amă- 
nunte. Apariţia cite unei personalităţi guvernamentale, în tipul repre- 
zintaţiei, şi îndată dispariția ei bruscă şi opârită. Un public special, ca în 
conferinţile de seară protestante din oraşele catolice şi liber-cugetătoare. 
Aplauze din anume puncte şi mulle rînduri de fotolii goale. Un coş 
în sfirşit de ilori cu panglici tricolore. D-na Varzea şi amicii d-sale imi 
păreau că se găsesc in ţară străină, 

Nu s'a cintat „Deşteaptă-te Romine !*. 


Amicul Jak, O seară veselă, un hohot sănătos de ris. Inimile care 
pot ride des ca 'n seara aceasta pot atinge mult mai bine bucuria mo- 
rală, propovăduită aiurea de instinctele de rasă. Cel ce ride se bucură 
mai bine și mai frumos, trăește mult şi lubeşta, 

De-o castitate deplină, comedia, tradusă cu dibăcie, işi scoate e- 
fectele dintr'alte întimplări decit ale căsniciilor infidele. E un fel de po- 
veste extraordinară, o aventură turbată, cum place şi gustului rafinat şi 
viteazului suflet popular. Sensaţiile umoristice de calibrul glumelor lui 
Twain şi Allais se 'mperechisză 


îmbelşugat şi studiat, o lume fastuoasă, mate 'n număr şi poze 


E-adevărat că plesa Incepe şi stirşeşte întăiu cam arbitrar, apol cam 
alăturea cu ce te-aşteptai ; eşti pregătit pentru o deslegare fenomenală şi 


Aşi simţi plăcere să povestesc isteria prietenului Jack, care, pecind. 


CRONACA TEATRALA (i 7 


intrun sanatorium din Bucureşti işi da sufletul bietul Petre Liciu, cuce- 
ea sala Teatrului Naţional în persoana desfătătoare a d-lui Livescu, 
Dar e-o plăcere pe care trebue să o amin pentru viitor. 


Teatrul Davila: „La Flambâe“ (Văpaia), de H. Kistemackers 


I s'a zis în romineşte „Văpaia“ şi sar putea să nu fie o tradu- 
cere prea greşită, mai cu seamă că dicționarele trebue să o recomande, 
Văpaia face din foco parte; ja flambée e focul întreg. Dar de ce ne-am 
întirzia ?... 

Povestirea ce s'a trăit pe scena Teatrului Modern, intr'o tăcere deo- 
sebit de atentă din partea unei săli indeobşte lorioțitoare, lasă impresia 
“dorită, chiar asupra unui public cu educaţia îngrijită, ca acela din loji, 
unde În timpul spectacolelor se vorbeşte cel mal mult. E-o piesă de două 
ori interesantă și un fel de piesă dublă. Motivul de discordii dintre cei 
doi soţi e original şi frumos; cu totul străină, şi pricina restabilirii iu- 
birii intre ei e originală şi frumoasă. 

Colonelul Feld s'a căsătorit, cred că în Madagascar, cu femeia in- 
teligentă, iubitoare şi gravă care l-a păzit, bolnav de friguri, treizeci de 
zile, la căpătălul patului, l-a îngrijit şi s'a indrăgostit de dinsul. Idila a- 
ceasta, subt aripa morţii întrece In gingășie idilele din boschet şi capătă 
“un caracter de durată şi o insemnare simbolică. 

Cind se petrec cele ce vor veni, soţii Feld sint găzdulji în otelul 
"baronului de Stettin. Colonelul supraveghiază lucrările de întărire ale u- 
nui fort excepţional de insemnat, Surprindem o discuţie de bărbat ta 
bărbat intre colonel şi ministrul de justiție Beaucourt, deputatul localită- 
Ii, găzduit şi el In casa primitoare a baronului. Ministrul iubeşte pe fe- 
meia colonelului cit şi colonelul; numai că femeia nu mai işi iubeşte 
“soțul-—sau mai bine zis îl urăște fiindcă il iubise prea mult. Germenul 
acestei îndepărtări de soţ e firea violentă şi crincenă a acestuia. Colone- 
iul, cum spune Beaucourt, şi-a privit soția ca „o pradă de războiu“, O 
pradă insă de care colonelul nu înțelege să se despartă cu niciun preţ. 
"E intr'adevăr violent şi a tot stăpinitor în concepţia lui asupra celor ce-i 
aparţin, şi firea lui a ajuns cu atit mai posesivă, ca să zicem așa, cu a- 
tit mai incleştată şi mai orgolios dominantă cu cit colonelul a avut de 
luptat şi de invins pretutindeni pentruca să ajungă unde este. Ceia ce 
nimeni nu ştie şi se va afla foarte tirziu, este că imboldul neincetat la 
-oțelirea şi intinderea forțelor lui pănă ce au ajuns dăunătoare propriei 
sale bucurii, a fost in secret tocmai soția Jul care nu simte cit este de 
uriaş iubită, 

Beaucourt, ministrul, e şi el un om de onoare. Piesa nu-şi scoate 
savoarea din scenele care comportă mirosul sufletesc greu şi jalnic al 
viclului modem. Ea pune 'n rind şi 'n luptă bărbaţi puternici, intregi şi 
respectabili, şi-o admirabilă femee. Beaucourt iubeşte pe d-na Feld ca 


118 VIAŢA ROMINEASCA 


să şi-o facă soţie, după ce va despărți-o de colonel. Asupra colonelului, 


negreşit, el impărtăşeşte părerea greșită a femeii pe care o iubeşte — era 
să zic pe care o venerează—şi în duelul dintre dinşii, foarte frumos ju- 
cat şi de d, C. Mărculescu, se vede toată ura lui pentru un militar care-şi 
terorizează soția taciturn şi armat cu o mindrie rece. Beaucourt amenință 
pe colonel că-i va lua soţia şi-l va divorța de dinsa. Colonelul afirmă 
că soția îl iubeşte, că e sigur de asta şi că oricum o va cuceri din nou 
şi va fi din nou iubit de dinsa. Contrastul! dintre siguranța lul Feld şi 
nădejdea inamică a lui Beaucourt e de-o potrivire clasică. 

D-na Feld se mai numeşte şi Monica. 

La finele actului întălu, după ce toată societatea dispare pe-o scară 
care duce sus, Feld e reţinut de bancherul Glogan. Intr'o scenă rapidă, 
minunat jucată de d. Florea Simionescu, un financiar şiret, foarte sub- 
til, cu un zimbet plin de curse, atlăm de suma la care se urcă datoriile 
enorme, centralizate în miniie lui Giogan, ale colonelului Feld. Banche- 
rul, avind, zice el, nevoe de bani, ar fi pus în circulaţie o poliţă de a- 
proape 200 de mii de lel mi se pare. Colonelul, izbit în această nouă 
prăvălire, se vede compromis. O mâtușă a lui foarte bogată nu-l va 
putea scăpa, peste trei zile cite mai rămin pină la plata datoriilor, de ru- 
şine, Averea soţiei? Mai ales cind Monica e hotărită să divorțeze! > 
S'ar putea ? Bancherul, totuşi, cu desăvirgire lipsit de mijloace ca să-şi 
mintuiască „prietenul“, nu este. In camera de sus, de culcare, a colo- 
nelului, se va găsi desigur soluția, Colonelul sue scara cu absoluta si- 
guranță că soția nu-l mai poate suferi, 

In actul al doilea, odaia de dormit a Monicăi. Monica așteaptă, 
evident, pe Beaucourt, E prima lor intilnire care ar putea sfirşi cu pă- 
cat, însă o intilnire înnainte de toate pentru o înțelegere definitivă în ce 
priveşte persoana lor şi procesul de divorţ. Intră însă servitoarea, care 
auzind un zgomot, ca şi cum ar fi căzut ceva mare, îi e teamă să nu 
i se fi intimplat ceva stăpinii. Monica se miră, ea n'a auzit nimic: ser- 
vitoarea pleacă uimită şi tot cu grijă. Cind se mai deschide odată uşa... 
întră colonelul. Abia vorbeşte, e palid, tremură. Monica îl goneşte. El 
cere apă; soția se duce să-i aducă un pahar. In atitudinea lui moartă 
ea vede o cursă, un şantaj prin milă, Se revoltă. Scena durează, dure- 
rousă, pină ce Feld spune că a ucis un om... pe bancherul Glogan. 
Glogan era un spion nemțesc care propusese colonelului irancez să-i 
vindă planurile fortăreței, In schimbul poliței ce se va protesta peste 
două zile. 

— Şi atunci ce-ai zis? 

— L-am omorii ! 

— Bine-ai făcut! bine-ai făcut ! 

Suferința intoarce pe soția conștientă, care în definitiv îşi iubea 
soțul fără să mai ştie, cătră Feld ;— actul lui de bravură şi dreptate o 
cucereşte, ca in Madagascar, încă o dată. Feld își dă pe față brusc in- 


CRONICA TEATRALA 119 
trun lirism ținut pin'atuncea secret, toată iubirea, Cind Beaucourt incearcă 
la uşă să între, el şi plerduse lupta, 

— Acum trebue să mă duc să mă predau, să fiu Inchis; sint li- 
niştit, spune Feld, 

— Nu! acum trebue să mă asculți, să mi te supul mie, să faci 
tot ce volu voi eu. Trebue să scapi, 

Cortina se lasă pecind, inspăimintată de tăcerea nopţii şi de mor- 
tul din odaia de-alâturi, Monica deschide uşa, urmată de colonel... În 
antract, ei vor tiri cadavrul spionului pină în odaia lui și-l vor aşeza pe 
un fotoliu, ca să pară mort la el în casă, 


Al treiiea act e aşteptarea justiţiei, în mijlocul bânuelilor celor 
din casă, adunaţi cu toţii la un loc, Bănuelile deputatului Beaucourt 
sint intemeiate şi se simte incă dela începutul actului, în lipsa lui, că 
şi-a indreptat mijloacele aşa ie! Incit vinovatul să nu poată scăpa, Dar 
în forul crimei, care ocolește pe cel adunaţi, se vede dragostea soției 
hotărite şi iradierea senină a conştiinţei pure din pieptul mindru şi liniş- 
tit al cotoneluiui. 

Intre patru ochi cu Monica, Beaucourt triu:ntă şi el:— Feld e un 
asasin !—dar din apărarea Monicăi ințelege că triumtul lui nu mai poate 
îl decit răzbunător. Scena cea mai gravă este atuncea cind cei doi bär- 
baţi se găsesc din nou singuri. Superioritatea voinţei faţă de pasiune ae 
pare însă imediat. Colonelul esă învingător, In descrierea „asasinatului“ 
său, pe tare o face ministrului de justiție, Feld vorbeşte de patrie şi se 
pare că iubirea de patrie e mai mare decit cea de femee, căci Beau- 
court, ca în actul al doilea Monica, aprobă omorul şi-l găseşte îndrep- 
táfit. Beaucourt se supune în stirşit celui mai puternic şi de unde por- 
nist să-şi sfărime rivalul, îl ajută să scape, rătăcind pentru un scop mai 
superior decit justiţia, cercetările magistraţilor, subalternii lui. 

Povesiiti Văpaia, şi mai cu seamă rău povestită, nu poate da o 
ider de frumuseţa ei adevărată. Ea trebue văzută cu d. Storin, care de 
dati aceasta s'a intrecut şi s'a impus ca un artist de mina întiia, Ne 
pare cu atit mai bine să o constatăm cu cit întro cronică trecută repro- 

şm excelentului comedian tocmai ce începe să aibă: varietate şi multi- 
Dcitate. D-na Voiculescu deasemeni, atit de Imitativ lăudată, atit de 
“oasacrată în roluri cu adavărat rău jucate, împlineşte în Văpaia unul 
n care talentul d-sale bate cu puterea unui talaz masiv. 


Teatrul Comoedia: „La Griife" (In ghiară) de Henri Bernstein. 


Dacă brutalitatea scriitorului francez adeseori mă jigneşte, şi m'aşi 
întreba mai la urmă pentruce, atitudinea lui în faţa unei societăţi fun- 
carmente imorale mă satisface. Lăsind de-oparte furia Evreului, căruia 
taentul îi dă dreptul să se răzvrătească de situația lui specială în uni- 
ves şi să asalteze graniţele naționale cu armatele urii lui superbe, Berns 


120 VIAȚA ROMINEASCA 


aenea ma ame ver.: 


stein Imi place ca o ripă cu fiare sălbatece la fund. Milă? Bunătate ? 
Induioşare ? Haida de! Nu cunoaşteţi pe om. Gindirea lui violentă vrea 
să fie un rind de cirlige care să sfişie ogoarele sufletești, In dramele 
lui răcneşte un hohot de ris sinistru. 

Sint oameni, îndrăgostiţi de lucruri fine şi gingașe, care string por- 
celane, sticlărie rară, vase sonore de majolică şi cristal. Ca să adune 
incintătoarele obiecte fragile el îşi consacră viaţa, cită le-a hirăzit-o in- 
timplare € pentru dinşii fericirea şi poezia intreagă, 

Ca un sălbatec, Bernstein sparge vilrinile etajerelor, stărimă scu- 
lele de preţ şi capodoperele delicate. Dacă i se fringe bastonul, el dă 
năvală în tot acest trecut de nuanţe cu picioarele, cu pumni. Duşman 
intim al făpturii totale, Bernstein vrea să o distrugă... 

E o tendință, bănuesc, de civilizaţie excesivă. Pornirea de-a de- 
precia prin analiză, de-a dizolva, de-a strimba pirostiile lumii, pare mai 
ales modernă. Barbarii albi—,Les grands barbares blancs*— se inmul- 
tesc pe zi ce trece proporţional cu zăimislitorii. Sinteză tace a acțiuni- 
lor omeneşti confruntate cu lava individuală, deprecierea esă mai pre- 
tutindeni din acest extrem de complex alambic fantastic, ce-i creerul, 
înebunit de setea de forță și de izbindă. Cugetătorul modetn, de tare 
s'a ocupat şi doctorul Grasset, e surprins adeseori, căutind prin obscu- 
rităţile sufletului nostru ușa care cedează cheilor sale falşe... Spărgător 
de esență superioară, şi cel mai agil, geamurile se desgrădhează subt 
umărul lui fără de zgomot. De citeori fermecat pe de o parte de selipi- 
rea mijloacelor, nu te opreşti în mijlocul unei cărţi citite, muşcat de vi- 
pera cerebrală, care şerpueşte beată de talent şi stil printre rinturi, 

Gindirea, anarhică, tace impresia unei gazċle sătule de lugă care 
s'ar fi oprit, pervertită de polta subită de-a-şi minca picioarele dina poi, 
Vezi uneori că dinții au şi ajuns pină la şolduri şi în vreme ce gara 
mai ronțăe și clătăteşte un capăt de organ intestin, ochii sint intorşi în- 
tr'altă parte, spre o viziune interioară şi singele lunecă la vale... Tot 
mai des, creerul pare o glandă absurdă de perdiţie, pe care natura n'a 
prevăzut-o. Nimic în univers asămănător cu el Uşurinţa lui diaboică 
de-a destrăma natura, puterea lui de-a nimici şi de-a crea laolaltă, că 
sau putut ridica atit de sus incit să tae şi drumurile, la sperență, şi 
să învingă şi ce pare mai durabil şi mai bine aşezat, să-l doboare dir 
misterul lui şi pe Dumnezeu, sînt monstruoase. S'ar zice că funcțiune 
ultimă şi fundamentală a creerului este atottăgăduirea.  Cine-a mai con 
trazis şi negat atit de bine pină la creer?... Omul? Dar omul e un a 
nimal grosomod şi laş. 

Tendinţa de-a recolta cenuşă, zboară tot mai mult prin sufletet 
moderne. Gindirea ne cheamă, s'ar zice, la un tăzboiu imens de pre 
lanare, 

Numai că Bernstein In dislocările pe care le operează, în viole- 
fele lui e mal aspru şi cojeşte pe ins de urice poezia. Cuo plăcere ci- 


Pg 


CRONICA TEATRALA 12 


dată el batjocoreşte şi fiinţile cele mal simpatice. Ei ar scoate ochii u- 
nei temei numai pentrucă sint verzi şi i-ar da la rindea sinii şi şaldu-= 
rile pentrucă sînt în relief. Risul lui ascuns nu cunoaşte să cruțe. II as- 
culți cu pumnul în buzunar: miroase a primejdie—arde pe undeva... 
Urăşti pe Bernstein pentrucă s'a putut curăţi de toate hălăriile inflorite 
—ah! şi cu cită rivnă şi voluptate ai chinul mintea lui, îmbrăcată în 
armura dispreţului! El are cuvinte pe care le aruncă masive şi drept- 
unghiulare, ca nişte bolovani geometriei de bazalt, descărcaţi dintr'un 
car tras de patru cal normaazi cu copita mare. Lovesc întregi şi lovesc 
dacă se sparg. 

Pentru toată această fire curioasă, mie unuia să-mi daţi voe Berm- 
slein să-mi placă. S'a definit o tendinţă nouă in artă, cu un nume inex- 
presiv de „simbolism“. Adevărul este că se petrece un fel de cataclism, 
lăuntric, incă nedefinit a! simțirii, manifestat şi în pictură, şi în sculptură, 
şi in poezie, şi In filozofie, şi in politică, şi pretutindeni — o tevoltă pe 
toată linia. 

Pe mulţi compatrioți de-ai mei Bernstein Ii revoltă şi cu drept cy- 
vint şi mulţi sînt dispuşi să vadă în lucrările lul o simplă poză şi o 
virtuozitate de bun meşteșugar de teatru. Cum cuvintele sint foarte in- 
căpătoare nu-i nimica de zis. Insă e În Bernstein un virtej nou, ceva cu 
totul Inedit, ceva care precizează mai mult caracterul unei epoci decit 
al unul simplu individ fie oricit de talentat. Ei! e atit de lesne să re- 
nunți Ja sufletul pe care-l moşteneşti, intangibil, de-acasă, dela părinţi ? 
Bernstein m'are nicio contraiacere. E sinceritatea plictisitoare a ciocanu- 
lui greu care cade şi zdrobeşte cu regularitate. Atita ştie — dar o 
ştie bine. 

Subiectul piesei e tras din luptele intersocialiste. Directorul ziaru- 
lui temut Poporul,—o mare personalitate politică, Cortelon, e şeful miş- 
cării socialiste, pe care o părăseşte pentru guvern şi mai ales pentru 
Sofia lui prea tinără relativ, în vecinătatea căreia maturul şi apoi bătri- 
nul ministru are iluzia cunoscută că intinereşte şi el Viciul bătrineţii, 
dorinţa absurdă de-a rămine tinăr, îl sileşte să-și trădeze odată cu price 
tenii şi ideile şi sentimentele de părinte, Fiica lui, care se indeletniceşte 

cu sculptura, și pe care o găsim întrun act modelind un bust de no- 
toiu, părăseşte casa. Căminul ajunge pradă excluzivă ambițiilor nevestei, 
care îşi dispreţueşte bărbatul, Acesta intră într'o afacere de concesii in- 
dustriale și e mituit cu o sumă mare. Elevul lui de pe vremuri, Leclerc, 
de care sa despărțit violent, e mal tirziu şeful socialist recunoscut, A- 
cesta reprezintă în piesă, el singur între atitea personagii minjite, binele 
şi frumosul. Intrebarea este dacă Bernstein l-a Introdus acolo din con- 
vingere şi din simpatie pentru socialism. S'ar crede mai degrabă că a- 
ceastă concesie autorul o face numai ca să scoboare şi mai mult pe 
“Cortelon. E într'adevăr o scenă în care Leclerc se întilneşte cu fostul şef, 
“scenă crincenă şi penibil de crudă ; disprețul lui Leclerc pentru bătrinul 


12 VIAȚA ROMINEASCA 


trădător e neinchipuit ; sectae înnainte de toate, pentru un om ce se că- 
eşte şi-i cade în genunchi, el n'are decit conduita poruncită de princi- 
piile călcate în picioare. E de remarcat lașitatea lui Cortelon, care, scirbit 
de asuprirea şi uşurătatea soției lui, nu poate trăi fără de dinsa şi o a- 


doră cu acel simţ special la bărbaţii sterilizaţi, compus din sexualitate: 


şi pomiri înjositoare. 

In ultimul act, ministrul se pregătește să răspundă lao interpelare, 
a unui deputat documentat de acte compromiţătoare. Repetă inceputul 
unui şir de fraze umflate și parlamentare. Subt geamuri, jos în stradă, 
urlă poporul. Vin comisarii să roage pe ministru să se grăbească. In 
fața dovezii că soțul ii este pierdut, acum că nu va mai avea nicio ne- 


voe de un om pătat, nevasta îl părăseşte, după o scenă de batjocură: 


intensă, Rămas singur, ministrul se gîndeşte la interpelare, la nevastă-sa 
şi la vinovăția lui de-a fi furat Statul—şi acestea se amestecă, se încurcă, 
îl uluesc. Ducindu-se la fereastă să se uite la gloatele revolutionare din 
stradă, o piatră din bolovanii aruncaţi in geamurile lui, ii sparge obra- 
zul din care curge sîngele. Comisarii îl chiamă zădarnic să-şi mai pă- 
răsească biuroul, El strigă furios şi timp numele soţiei, pe care vrea so 
vadă şi in sfirşit, cedind exploziei lăuntrice, inebuneşte, Suindu-se de-a- 
supra biuroului său, el cîntă după poporul din uliţă un cintec revoluţio- 
nar. E-o explozie mai mult de ramolisment şi imbecilitate. 

Cortelon era d. Radovici, atitrat acum al Teatrului Comoedia. Un 
Lecierc nervos şi sobru, d. Manolescu. D-ra Oiga Culitza, temperată in 
primele acte, a fost pasionat şi despustător de bine în actul ultim al ro- 
lului său antipatic. Presa zilnică ştiu că a primit-o rău şi cu considera- 
țiuni drepte 'n parte şi greşite in total... 

Acum, ca în schițele pentru copii, rezolvaţi problema... Unde-i 
„ghiara* ?.. Ghiara mi se pare că e pretutindeni şi insă-şi ea iscăleşte 
piesa dramaturgului francez, 

T. Arghezi 


DO o a a o 


Cronica economică 


Criza locuinţelor în Bucureşti 


Populaţia capitalei a crescut în uitimii zece ani în chip extraor- 
dinar şi statistica, pe care o întreprinde actualmente Ministerul Agricul- 
turii şi Domeniilor prin serviciul său special, ne va aduce de bună-seamă 
o mare surpriză mai ales cu privire la Bucureşti. De altfel şi fără sta- 
tistică e manifest fenomenul acesta al unei afluențe nemaipomenite a 
populației spre centrul țării. O mulţime de intreprinderi mari au trebuit 
să-şi aducă un numeros personal, o mulțime de proprietari şi arendaşi 
s'au stabilit după 1907 în Bucureşii şi loste energiile tinere, care răsar 
spontan în sate şi În oraşele de provincie, fac din capitală suprema lor 
năzuință. 

Acest fenomen s'a petrecut şi se petrece cu o neobişnuită repe- 
ziclune, favorizat de epoca de prosperitate generală prin care trecem. 

Și odată cu el se accentulază tot mai acut criza în deobşte bote- 
zată „scumpirea traiului“ şi mai ales o lature a ei: criza locuințelor. 
Ar fi fireşte extrem de interesant să putem pleca dela nişte date statis- 
tice precise, pe care însă in această dulce țară foarte civilizati nu le 
poţi avea. E de ajuns însă şi o ilustrare prin citeva exemple: inlro 
stradă lăturalnică din Bucureşti se plăteşte pentru o cameră şi un ves- 
tibei 850 lei anual şi chiria trebue plătită odată pentru o jumătate de 
ati înnainte, l 

Apartamente pentru familii cu 2 camere | bucătărie şi o pivniţă 
se plătesc dela 1.500 lei în sus, O cameră nemobilată se închiriază în 
strada Repală cu 100 Jel lunar. O casă bunişoară pentru un profesio- 
nist Hber: profesor de liceu, avocat mai modest, fără familie prea nu- 
meroasă, ni se poale inchiria decit între 2.000 şi 3.500 tei. 

Chiriile sint așa dar duble, în unele cazuri triple decit sint în cele 
mai mari centre ale occidentului european, duble decit în Paris, duble 
decit în Berlin—excluzind fireşte din această comparaţie cartierile foarte 
aristocratice. 


124 VIAŢA ROMINEASCA 


Bieţii chiriaşi modești, hărţuiţi, amăriţi de barbara necesitate a mu- 
tatului din şase în şase luni, au relatat în infructuoasele Jor întruniri de 
protestare, lucruri extraordinare.—S'a putut auzi astiel cum un proprie- 
tar a indoit chiria în interval de un an, pentruca in cele din urmă cedind 
unei supraoierte tot să dea afară pe chiriașul incapabil de a plăti cit 
concurentul lui, 

Jumătate ori două treimi citeodată, din ceia ce ciştigă un bun u- 
vrier, un funcţionar, un liber profe 'anist modest, se duce pentru chirie, 
cînd aceştia doresc să locuească potrivit cu nevoile lor materiale şi su- 
fleteşti, Te întrebi atunci cu groază cum poate trăi in Bucureşti un 
funcţionar cu 300 lei lunar, un protesor de liceu, un ofiţer interior, cind 
în majoritatea cazurilor toţi aceștia au familie şi n'au averi maştenite. 
De unde es veniturile secundare, cu care se poale ctala chlar în stra- 
dele cele mai modeste ale acestei clase de liber-profesionişti un lux 
pretenţios şi bătător la ochi? Nu este acest fenomen ingrijitor? Nu 
trebue să ne gindim fără vola noastră la existența unor ascunse mij- 
Joace impure de ciştig ? 

Şi dacă nu sint acestea, e mizeria, mizeria care oboseşte, revoltă 
sau conrupe.—Am văzut funcţionari titraji trăind cite doi în subsoluri 
umede, am văzut avocaţi înghesuiți în funduri de curţi intunecoase şi 
murdare, 

In astfel de împrejurări întrunirile de protestare ori propuneri ca a- 
cela a exodului chiriaşilor pe străzi, sint de o tristă simplitate grotescă. 
Trebue căutată cauza adincă şi reală pentruca din cercetarea ei să poată 
rezulta mijloacele de indreptare. 

S'a vorbit mult în discursuri, dizertaţii şi articole de revistă de 
cauzele scumpirii traiului şi s'a stăruit prea mult asupra uneia de ordin 
general, sugerată mai mult de autorii străini şi scoasă mai puţin din re- 
alitatea noastră economică : ieftenirea banului. 

Această ieltenire nu există incă la noi in măsura, în care se pre- 
supune, pentrucă dacă ar exista ea ar trebui să fie relativ generală in 
toată țara. De fapt scumpirea traiului, criza locuințelor mai ales, e un 
fenomen care se manifestà acut numai in capitală. Cauza deci e cu 
caracter local: Ne-a surprins o epocă de mare dezvoltare cconomică 
și culturală, intrun hal de nepregătire oriental. 

Viaţa noastră economică a dobindit intensitatea celei din occident, 
aglomerările de oameni există la noi caşi acolo. ŞI totuşi noi n'avem 
mijloace de aprovizionare : n'avem trenuri speciale pentru lapte şi vic- 
tualii, n'avem un cordon de grădinării şi de crescătorii de vite în jurul 
Bucureştilor. Ne-a surprins epoca de dezvoltare fără case, cu acest 
mare oraş prosper închis ca intro centură de fier în propria lui ma» 
hala intectă, în care nimeni nu vrea să locuească. 

E elementar : chiriile sint dubie, fiindcă n'avem decit jumătate ca- 
sele ce ne trebue. Și era de prevăzut că va veni această criză a locus 

iinţelor, pentrucă pănă anul acesta la noi nu se construia de loc. In ma» 


CRONICA ECONOMICA 135. 


rile oraşe ale străinătății se construeşte mereu, chiar cind s'a ajuns la 
limita momentană a dezvoltării, fiindcă se dă jos şi se construeşte mai 
bine, mai potrivit scopului. La noi nu se construia de loc, parcă am îi 
trăit intro țară de ocupaţie, pe care ne gindiam s'o părăsim curind. 

inerția economică ținea şi ține încă capitalurile în agricultură cu 
toate că arenzile s'au urcat întro măsură mai mare decit preţurile pro- 
duselor agricole. 

Şi chiar cind se construeşte—de anul trecut a inceput o activitate 
mai intensă in acest sens—se construeşte ineconomic, datorită psicolo- 
giei noastre de oameni comozi şi lipsiţi de solidaritate, mai mult decit 
nepriceperii arhitecţilor, 

Se construesc astfel admirabile hoteluri mari, de o perfectă ar- 
monie a stiiului clasic [rancez modernizat—aşa dar locuințe pentru mi- 
lionari. lar pe străzile mai periferice se construesc încă magherniţe nu- 
mal cu parter, care revin relativ mult mai scump deci! casele mari. N'am 
văzul încă construindu-se acele case cu 3 etage, împodobite cu balcoane 
iniiorite la siradă, cu terase mari în dos, care servesc de curţi, case în 
care fiecare etaj e locuit de o familie şi care sint podoaba noilor car- 
Mere din Berlin ori Charlottenburg. În astie! de case studențimea de 
pildă găseşte camere estetic mobilate cu 25 mărci lunar, pecind la noi 
cu dublu se trăeşte in chilii igrasioase și murdare. 

Rominul nu e învățat insă să trăiască în astfel de case pentrucă 
el vrea să aibă poarta lui, scara lui, curtea lui şi nu e capabil să im- 
partă cu altul uzajul scării principale, al podului sau al pivnlţei. 

In Bucureşti se lasă în jurul fiecărei magherniţe curți mari, ade- 
sea grădini, ceia ce e ineconomic, dar explicabil şi îndreptățit de altfel 
intrun oraş murdar, mai plin de praf decit ce! din urmă oraş din occi- 
dent, cu totul lipsit de grădini şi de squaruri. 

Pe lingă că se construeşte puţin, pe lingă că se construeşte in- 
economic, Bucureşiii a inceput să ofere şi el spectacolul speculei exa- 
gerate cu terenurile de clădit, abuzuri cu pămintul, care a trebuit să 
île combătută în occident prin legi speciale. Au fost cițiva norocoşi, 
care au putut pune mina mai de mult sau mai de curind pe terenuri 
de clădit, pe care le-au reținut. A venit desvoltarea generală a țării, 
desvoitarea agricolă a capitalei în ultimii zece ani, dezvoltare cate se 
datoreşte societăţii intregi, muncii noastre a tuturora, S'au deschis străzi, 
s'au creat bulevarde, s'au construit pări, localuri publice, linii de tram- 
vae elc., care toate la un loc au dat cutărul loc o importanță specială, 
ce se traduce intro plus-valoare extraordinară, care nu se datorește, e- 

vident, vreunei munci sau vre-unui risic al proprietarului ci dezvoltării 
generale a oraşului, a societăţii. Aceasta-i aşa de adevărat, aşa de in- 
deobşte recunoscut că statul a putut veni în Anglia şi chiar în Germa- 
nia, considerată aşa de reacționară, cu legi speciale de impunere, prin 
care plus-valoarea păminturilor, creată de societate, e incasată sub formă 


126 VIAŢA ROMINEASCA 

a ae a e E Saroi bulz aioa i ecriab vad E EN IRI EEEa 
de impozit, de cătră stat, care o întrebuințea ză apoi fireşte în inbună- 
tăţiri de ordin general *). 

Prin urmare acela ce e anormal se poate remedia cu înțelegere şi 
iniţiativă hotărită. Să se creeze o mare societate pe acţiuni care să 
construească locuinţe. Nu locuinţe pentru cite o familie, cu grădină, cu 
caracter de vilă la marginea Bucureştiului, ci locuințe mari pe locurile 
virane şi pe maidanele din centru. O scară comună, fiecare etaj pen- 
tru o familie, pivniţă impărţită in atitea compartimente cite etaje, podul 
de asemenea, lar din scara comună acces în sala de intrare a fiecărui 
ctaj. Ne vom deprinde să locuim astfel fiindcă n'avem in cotro. Să se 
construească locuințe care să fie inchiriate în scopul de a se amenaja 
cite una şi două odăi, pentru studenți, militari şi funcţionari, căminuri 
adevărate pentru oamenii siliți a trăi singuratic, 

Şi ca o condiţie necesară pentru crearea, pentru trăinicia şi iz- 
binda unei astfel de societăți: impozitul pe plus-valoarea lunciară, care 
tăpind proprietarului nădejdea unui extraordinar cîştig viitor, să-l facă 
să vindă atunci cind i se oferă un preţ conform valorii reale. 

Aceste măsuri vor rezolva criza locuințelor, Ele Insă nu se vor 
lua curind, pentrucă Statul e incă prizonierul marilor cenzitari, care sint 
fireşte şi proprietarii terenurilor de clădit din Bucureşti. 


G, lonescu-Şişeşti 


a n PR PRR 


*) Impozitul pe plus-valoarea fanciară in Germania, V. R., Na. 7 anul 1908. 


Cronica veselă 


Din carnetul unui impiegat 
12/26 Ianuarie 190... 


Nu mai ninge de-o săptămină. 

Singuratecă, în mijlocul cimpiei ce-şi întinde de jur imprejur al- 
bul strălucitor al zăpezii până 'n marginea zării albastre, gara noastră 
işi ridică zidurile roşeate ca o arătare ciudată. Sfintului soare, de sus, 
trebue să-i pară o trufanda rară pe o farfurie; iar bolta naltă şi senină 
a cerului, un imens clopot de sticlă ce o acopere. 

La început, în pustietatea asta, zilele imi păreau lungi, dar acuma, 
după doi ani, m'am mai deprins. 

Cu şeful nu mă 'mpac. Adică mă 'mpac eu, dar nu ne potrivim; 
prea are casă grea şi mulți copii. Am încercat într'o vreme să mă a- 
propii de inima lui, dar ma fost chip; totdeauna se nimerea ori să fie 
certat cu Madam Aspazi, soția dumnealui, ori să-l bată alte năcazuri şi 
mavea chef de vorbă. 

In toată gara n'am alt prietin decit pe Marcu, motanul meu vărgal. 

Timpul nu stă 'n loc și o viaţă de pisică-i scurtă. lată de cesint 
hotărit să-mi fac nemuritor tovarăşul de zile bune şi rele, încredinţind 
hirtiei albe povestea vieții Iui modeste şi tainele prieteniei noastre. 

Motanul mustăcios, ce dormitează acuma strins ghem în colțul lui, 
este părtaşul fericit şi martorul discret al clipelor fugare ce m'au făcut 
altădată să tremur de teamă şi speranță că se vor implini aevea neliniş- 
titoarele-mi visuri de iubire. 


* 


Acum trei ani, într'o vacanţă, l-a găsit sul un dos de gard du- 
duia Tincuţa, filca restauratorului din gara Lungeni. Pesemne îl arun- 
case cineva, ca să scape de el. 

Era mic şi slab—o scirbă, Cind duduia Tincuţa l-a adus în sala 
goală a restaurantului şi i-a pus dinnainte nişte lapte, a intrat cu lăbu- 


128 VIAŢA ROMINEASCA 

jele de dinnainte, cu tot, în farturioară, ca 'ntr'un lac din raiul plin de mi- 
nuni al lui Mahomet. Lepăia lacom din limbuţa lui subțirică şi roză şi 
se înneca intruna. Duduia Tincuţa îl ridica triumfătoare în sus, ca pe 
un odor rar, țipind ascuţit de bucurie; iar pisoiul, cu firele mustăţilor 
pline de picuri albi de lapte, ca nişte boabe strălucitoare de mărgele, 
strănuta grozav şi scutura minios lăbuţele ude. 

Până la sfîrşitul vacanţiei Marcu a dus-o numai în alintări. Du- 
duia Tincuţa nu se mai despărțea de el—şi cum îl mai îngrija! 1 purta 
ca panglici de matasă la git, ba-i făcea şi scăldătoare în fiecare Sim- 
bâtă, Darcel, ticălosul, mieuna înt'una nemulțumit ca un copil răsfățat. 

Cind s'a deschis şcoala, şi duduia Tincuţa a trebuit să plece la 
oraş, mi l-a încredințat mie. Madam Zanaidi, mama dumisale, nu putea 
să-l vadă 'n ochi pe Marcu; nici nu-i zicea altfel decit „spurcăciune mi- 
titică", 

La piecare, cind şi-a luat rămas bun dela pisoiul ei, fata plingea 
cu lacrămi, şi nu ştiu de ce, dar şi mie mi se ridica un nod în git. 

Nu degeaba am fost cinstit cu atita incredere! Ca o dădacă ade- 
‘värată l-am crescut şi l-am hrânit pănă cînd l-am văzut mare. ŞI dacă 
sa făcut coşcogea motan voinic, mi-a răsplătit, ca oamenii, cu neagră 
nerecuroştință osteneala si grijele mele. De cum a dat căldura, şi-au 
inflorit liliecii în grădinița gării, a uitat de mine. L-a fermecat o pisi- 
cuță albă cu ochi albaştri şi mişcări drăgălaşe ca de lată şi n'a mai vrut 
să ştie de nimic. Zile întregi nu mai da prin odăița noastră. 

In nopţile de Mai cu lună plină, faţă "a faţă întinşi pe cărbunii 
de peste linii, o privea Inamorai cu ochii lui verzi, în care luna visă- 
toare îşi răsiringea misterul, Unind giasurile lor intrun duet plin de 
duioşie, slăveau măreția firii şi veşnicia iubirii, pănă cind domnul şef, 
pe care acest imn vibrant de simțire nu-l mişca, dar îl Impedeca să 
doarmă, se hotăra să-şi jertlească vătraiul sau vre-o altă uneltă casnică. 
Fereastra iatacului dela rindul al doilea se deschidea brusc, domnul şei 
apărea numai în cămaşă pe fondul intunecat al pervazului şi, alungind 
vraja nopţii senine cu strigătele-i furioase şi desperate, arunca vătraiul 
zăngânitor spre grămada de cărbuni, tulburind paşnica idilă a celor doi 
îndrăgostiţi. 

Eu bănuesc că de atunci, din pricina dragostei nenorocite a mota- 
nului meu, şeful a prins pică pe mine şi m'a dat gata în rapoartele lui 
cătră Direcţie, de-am fost permutat la cea dintâi boroboaţă. 

Cind florile de liliac s'au pälit şi s'au trecut şi prin frunza deasă 
din tufişuri au rămas numai ciorchinile lor goale, patima lui Marcu s'a 
domolit. Fie c'a sulerit amare dezamăgiri în iubirea lui, fie că vremea 
i-a răcit încetul cu încetul inima înferbintată de dogoarea arzătoare a 
dragostei dintăiu. Și-a adus atunci aminte de tovarășul uitat şi de viaja 
noastră tihnită de altădată şi s'a intors prăpădit ca vai de el, umilit şi 
piin de căinţă. 

L-am primit cu braţele deschise, cum şi-a primit părintele din pa- 


CRONICA VESELA 129 


taam eee 


tabolă fiul rătăcit şi de atunci nu ne-am mal despărţit, In ceasurile mele 
Hbere de slujbă, în cămăruța noastră de burlaci, visăm impreună tăcuţi. 

La începutul lui Cuptor, cind lanurile de aur ici şi colo au prins 
a bate 'n ape arămii și oamenii au eşit la secere, duduia Tincuţa s'a 
întors după un an de zile, să-şi treacă vacanţa cu ai săi, în gară. 

Chiar din ziua întăiu a vrut să-și vadă copilul adoptiv, de care-şi 
aducea ades aminte în ceasurile lungi de clas. Cum a intrat pe ușă 
şi la zărit, s'a şi repezit să-l ridice in braţe. Dar el, speriat ca de-o 
străină, s'a ascuns prudent sub canapea. l-am ajutat şi eu Tincujei să 
dea mai degrabă la o parte adăpostul sub care ingratul îşi câta scăpa- 
rea. Marcu, din nou descoperit în fața inamicului presupus, ce-l ames 
ninja (prin mişcări cludate şi exclamaţii întiorătoare) cu grozăvii inima- 
ginabile, țişni ca o săgeată, prin geamul deschis, pe acoperişul pero- 
nului. 

Ne-a lăsat singuri. Tincuţa roşi ca un bujor, iar eu o priveam 
mut, fără să găsesc o vorbă potrivită... Și-a lăsat în jos pleoapele cu 
gene lungi şi a eşit tăcută, lăsindu-mă impetrit în mijlocul odăii goale. 

Ce sa intimplat? De ce roşeşte fata şi de ce pălesc eu? Ce 
simțiri stranii ne-au tulburat 2..., 

O dulce infiorare, delicioasă nădejde! Tu încolțeşti sfioasă în 
inimi tinere, ca din sămință un fir plăpind de mac. De nu te vor usca 
vinturile aspre, tu vei purta floare, floarea roşă a iubirii. Tu tremuri In 
toată făptura şi eşti nemărginitul dor de viață al firii întregi, 

Toată vara am rìs şi eu şi Tincuţa de spaima nejustificată a mo- 
tanului şi l-am mustrat amar. Dar acum încep a-l înțelege : Ce-aşi face 
eu dacă, de pildă, expresul de dimineață în loc să treacă pe lingă gara 
noastră şi să se piardă 'n zare, s'ar ridica uăprasnic de pe şine şi s'ar da 
la mine şuerind ingrozitor 2—Aşi căta scăpare în gară.—Dar dacă o mină 
uriaşă ar tidica gara, lăsindu-mă iarăşi descoperit în fața locomotivei 
rău intenţionate ?—Aşi innebuni de groază. 

Aşa şi bietul Marcu, 

Icoanele din atară, pătrunzind prin crăpătura neagră a ochiului său, 
în mintea-i întunecată, li lămuresc în felul lui lumea aceasta. 

Judecata Iui de pisică hotărăşte că firea cunoscută se 'ntrupează 
în forme nemişcate ca: masa, canapeaua de lingă părete, etc., şi forme 
care mişcă, cum sint: cinii (pentru care simte o aversiune înnăscută) şi 
oamenii, aceste chipuri bizare ce se agită de colo pănă colo fără vre-un 
rost vădit. Marcu ştie din experienţă că poate fi călcat pe coadă. De 
aceia se iereşie de picioarele lor, ce se bălăbănesc amenințătoare prin 
spaţiu, dar incolo nu-mi acordă decit mie o însemnătate mai deosebită, 
—pentru restul omenirii e cu totul indiferent, 

Intimpiarea cu Tincuţn, desminjind adevărurile eterne pentru Marcu, 
i-a zdruncinat toată construcția metafizicii lul elementare şi a luat în o- 
chii să: proporții catastrofale, 

Cit a durat vacanța, Marcu sa bucurat de favoruri ne mai dăruite 

3 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


maeneo neeese meeeeme 


nimărui, Îl aduceam Tincuţei în grădiniță. Fata cetea în umbra salci- 
mului bătrin, motanul se făcea colac pe genunchii ei, iar eu li priveam 
o clipă pe amindoi şi mă depărtam suspinind, 

A plins şi 'n toamna aceia fata, cind s'a despărțit de Marcu, dar 
inima-mi şopteşte tainic, că printre lăcrimile vărsate atunci, una, tremu- 
rind în colțul genei, se desprinse ca o steluță şi, strălucitoare, căzu 
poate... și pentru mine. 

— Ah, Direcţiune generală ! Tu ţii samă numai de interesul servi- 
ciului şi pe ziua de 1 Octombrie stil nou mai transferat telegrafic! 

Ce era să fac? L-am închis pe Marcu într'un paneraş, mi-am fä- 
cut buccelele, şi am plecat. 

Pe drum motanul mieuna jalnic din panerul în care şi-a făcut că- 
lătoria şi mă privea din întuneric cu ochii scăpărind de groază. Amin- 
doi ne simțeam zdrobiţi. 

„Şi iată doi ani aproape decind trăim in săhăstria aceasta. Marcu 
nu părăseşte chilia noastră decit accidental. In curtea de lingă gară— 
domeniul cinelul de pază—nu-i place să se coboare. Cind s'au întilnit 
dintăiu, Codei, In calitatea lui de gazdă, doritor să tacă îndată chiar cu- 
noştinţa noului venit, se prezintă gudurindu-se, plin de cordialitate. Dar 
Marcu, aristocrat din fire, găsi de prost gust această familiaritate nema- 
nierată şi, puinindu-i batjocoritor în faţă, îl întoarse coada plin de dig- 
nitate.—De atunci să nu se mai vadă în ochi! 

A mai avut odată Marcu o aventură, cu final neplăcut, în bucătă- 
ria şefului. Nu ştiu ce se petrecuse anume, dar l-am văzut într'o zi 
alergind extrem de grăbit, cu coada “n sus (semn de exclamaţie), pe 
scară spre odala noastră, pecind Lina bucătăreasa îl amenința din prag 
cu mătura, dăruindu-l cu cele mai jignitoare epitete. Din ziua aceia a 
renunțat la zbuciumările din lumea largă şi duce o viață meditativă în 
schimnicia noastră. 

— Măi Marcule, cotoiu-tilozoi cu suflat rece, mai ţii tu minte minu- 
şița albă care te netezea altădată, pecind tu iji incovoiai spinarea torcind vo- 
luptos? Eun'am uitat-o, şi tot mai trag nădejde să 'ntilnesc vreodată pri- 
virea blindă a ochilor căprii. Dar... cine știe ? 


S. Roman 


~nn ag 


Scrisori din Basarabia 


Anul 1912, care pentru imperiul rus este un an de mare sărbă- 
soare, n'a vrut să ne lese fără mingierea lui şi pe noi, Moldovenii din 
Basarabia. Mingierea, despre care vreau să vorbesc aici, este tare mică ; 
dar totuşi fiind una din prea puţinele, nu putem s'o trecem cu ve- 
„derea. 

E vorba de o broşură de poezii a d-lui T. Roman, apărută de cu- 
find în Chişinău, cu titlul de „Poezii moldoveneşti“. 

Pe d. T. Roman îl ştim personal. E un tăzeş din Chiperceni, ți- 
nutul Orheiului, Pe timpul cind apărea primul ziar moldovenesc în 
fara noastră, ziarul „Basarabia“, în 1906, se prezintă la redacție un 
flăcăuan sos şi stingaciu, care se recomandă Tudos Roman din Chi- 
perceni. Redactorii ziarului fură uimiţi de bogăţia cunoștinților de po- 
veşti şi cintece populare, pe care o probă T. Roman, şi de modul cum 
ştiea să le spue. T. Roman fu reţinut la redacție pentru mai multe funcțiuni, 
dela curier şi fălțuitor pănă la colaborator ta partea de poezii populare a ga- 
zetei. Aici el începu să-şi scrie primele poezii în genul poeziei populare, 
parte din care „Basarabia“ le şi publică în coloanele ei. Aici el învăţă 
să citească romineşte cu litere latine, căci pănă atuncea nici nu văzuse 
aceste litere, făcindu-şi şcoala primară la sat, fireşte, şcoală primară ru- 
sească. T. Roman stătu la Chişinău cit timp apărută „Basarabia“ de sub 
direcţia d-lui E. Gavriliţă şi apoi „Viaţa Basarabiei" de sub direcţia 
d-lui A. Nour. Dispărind aceste gazete, una după alta, T. Roman se 
"întoarse în satul său natal Chiperceni, unde trăeşte și astăzi, ocupin- 
-du-se cu agricultura. 

Am ținut să dau aceste explicaţii, pentruca mai bine să lie spre- 
«ciată opera. Aceasta la rindul ei aruncă citeva raze de lumină asupra 
autorului şi ne face să vedem că 'n acel răzăşel din Chiperceni, care 
se hrăneşte de pe urma pluguşorului lui, trăește un suflet nobil, pen- 
tru care frumosul însamnă ceva, un suflet trezit din somnul fraților lui, 
—căci iată ce spune d. T. Roman în precuvintarea la volumaşul său de 


„Multe năcazuri şi dureri sufleteşti a suferit şi sufere şi astăzi no- 


152 VIAȚA ROMINEASCA 


totuna eee eee pet, 


rodul nostru ; năcazurile din trecut l-au schimbat pe dinsul, i-au schim- 
bat sufletul şi toate cele eviavioase ale duhului. Pentru a face un fet 
de mingiere najiei mele, am socotit de bine a tipări în limba noastră o 
carte de poezii, sau versuri moldovenești, în care ca în oglindă să se 
atăte toate dorințele şi simţirile naţionale“... 

lar intro poezie, intitulată „Daţi lumină“, T. Roman serie: 


Da saaal, dați lumină, 
oi, acest popor, 
Că Arero elas- ü 

e 'n somn omoritor. 


De ce ţineţi hățu 'n migă, 
Și dormiţi şi vol ca noi? 
Dintr'o baltă dați în alta 
ŞI din lipsă în nevoi. 


Ce aseundaţi voi lumina 
Dela faţa tuturor ? 

Daţi-o, ea să so destepte 
Duh de nație 'n popor 


In general vorbind, T. Roman mu se ţine de promisiunea, făcută 
în precuvintate, „să arăte toate dorințele şi simțirile naţionale”. Ceia 
ce însă doreşte dinsul şi ceia ce se fapoartă la starea actuală a lucruri- 
lor în Basarabia, este totdeauna exprimat exact, şi aceasta nu-i puţin, 
cind te gindeşti la săracia vocabularului unui sălean, care habar n'are 
de literatura artistică romineascã. lată, de pildă, în ce chip zugrăveşte 
poetul nostru desimea populaţiunilor străine în Basarabia, —desime ce 
de mult sa semnalat şi care devine un pericol pentru populaţia autoh- 
tonă, moldovenească. In poezia „Uimului* poetul zice; 


Ce sezi, ulmule, mihnit, 
Crengile țe-ai polegnit, 

Ce iţi este, eo jălesti ?— 
Tu, văzind, te vestogeşti L. 
Bate vintu, inr tu taci. 
Ce nu-ți spui ea alti copaci 
Al täu anais Și a ta jale 
Co n'o spui la păsărole ? 
— Eu de unde n'oi 

Vesel cum oare uşi fi, 
Dacă vlaga rădăcinii 

Pic cu pie mi-v stg vecini. 
S'o ‘ndesit dusmanii mel, 
Nu mai pot trăi de ei: 

În aşa desime säd, 

Că niei soarele nul văd, 
N'am văzduh de răcorit: 
Franza mi s'a doporit:; 
Cite crengi şi frunze am, 
Pentru toate vlază n'am, 
Cită am, văseul mi-o ie 


„_SCRISORI DIN AASARABIA 133 


IERI d i ia tm aa a POOR O O RR RA 


cum mă chinnese 
Ri m'am cui s’ mă jăluese... 


Atinge T. Roman şi chestii sociale. In poezia intitulată „Plingi, 
tirane", el astfel zice despre Tăzeşii desmoșteniţi : 


Poezii cu subiect social T. Roman are multe. Ele privesc mai 
dese ori soarta de robi a țăranilor. Ne mărginim insă la fragmentul de 
mai sus, ca să putem da în aceste rînduri şi alte părţi din opera cintă- 
Teţului nostru. lată, de pildă, citeva jtagmente din tabloul pe care Íl 
face e! asupra bisericii din Basarabia: 


cățuia. 
Diaconu dintr'o carte 
Iato-i dă din slavonie, 
Dar creştinii chicurează 
Așteptind, cind o să via 
Pălămariul cu triodu, 
Ca să cinto moldov'neşte 
Cîntecul de pocăință, 
Care inimu trezăgte... 
Səd şi sfinţii nu prea veseli 


toţi din chicurare ; 
Grăbit mintea-și prămădese, 
Și citează, iși fae cruce, 
pre-aseultare se gătesc,,, 


LĂerămeară, oftind 
Toţi bătrinii prin un i 
Bat mătănii 'ngenun 

Cei mai tineri și 'n putere... 


Dar bietului „pălimareii sint rezervate numai puţine clipe din slujba 


134 VIAȚA ROMINEASCA 


înmoaie în n bn S oma ae aere be nn emma meant emma em 


religioasă la biserică ; el are atitea pe capul lui: să tragă clopotele, să 
întreţie focul pentru „căţue" (cadelniţă), să viadă luminările, să tae pres- 
curea, să scrie pomelnicile, să stujească pe preot şi pe diacon în altar, 
eic., incit cîntarea lui din „triodu de pocăință“, sau celirea lul din „ca- 
zania cu vieţile sfinţilor“, care singurele se fac în moldoveneșie și deci 
pot fi pricepute de poporănii moldoveni, vor dura foarte scurt. Şi atunci 
cind el va termina cintarea sau cetirea in moldoveneşte, creştinilor nu 
le va răminea altceva de făcut decit Iarăşi să cadă în „chicurarea“ lor, 
aşteptind natura. Dar mai este şi alt mijloc de scăpare pentru cel ce 
se plictisesc de „slavonie* : unii bărbaţi şi aproape loate femeile esă 
din biserică şi se pun undeva (în pridvor, la uşa bisericii sau pe sub 
păreţii ei) la stat. Numai astfel creştinii ucid timpul pănă la împărțirea 
nalurei, fără care nici un Moldovan nu se va intoarce dela biserică acasă. 

Cer ertare cetitorului, că am deviat puţin dela opera d-lui Tudos 
Roman. Dar tabioul d-sale m'a transportat în biserica satului meu na- 
tal (Cubolta, din ţinutul Sorocei), în care lucrurile se petrec tocmai aşa, 
cum le descrie poetul, şi cum se petrec în toate bisericile sătești din 
Basarabia moldovenească, 

Innainte de a termina, imi permit să mai transcriu aici măcar două 
poezii din broşura d-lui T. Roman, care—poate—sint cele mai reușite şi. 
care fac parte din domeniul poeziei pure: 


Pe maluri pustii printre stinci 
O fată peer săi gna 
Minată de ginduri amare, 

Și tare, eu hohot plingea. 


Blăstăma-i din gură, cn focal 


Cu pe boze-¢ ardea... 
La Nistru ajunse degrabă, 
Căci gindul de moarte-i spunea: 


— La eeriuri Tu, sfinte Părinte, 
Primeşte şi suflotul mou! 
Lasi că stie Ghiorghiţă, 
Ce voi să fne acum en... 


Părinţii și rudele mele 
ei sie cu toții, 

eu 'n durere nespusă 
De voe dátwm'am morţii 


ii SCRISORI DIN BASARABIA 135 


* 
. . 


Bate vintul vălurele 
Ximi aduce dor și jele, 
Vintul bate, abureste 


Din trecut îmi 
Vintişorule, CĂ pre ta 


Dar nu-mi spune chiar de tonte ! 


Aceste am avut de spus despre broşura de versuri a d-lul T. Ro- 
man. Pentru cultura generală rominească, aceste versuri, fireşte, nu în- 
seamnă nimic. Dar pentru începutul culturii rominești în Basarabia 
noastră ele vor fi una din primele trepte, care vor avea darul să urce 
masele populare ja un nivel cultural superior celui de astăzi, Din punc- 
tul acesta privită, broşura de versuri a d-lui T. Roman prezintă o min- 
giere pentru noi, care așteptăm cu atita răbdare să vedem un început 
cultural moldovenesc în Basarabia, pornit dela mai mulți şi susținut cu 
mai multă tărie. Și totuşi această mingiere e prea mică, ca să ne facă 
să uităm durerea cea mare, că noi Moldovenii din Basarabia n avem 
măcar o singură fose moldovenească, în care să se oglindească viaţa 
noastră cu năcazurile şi dorințile noastre şi “n care cărturarii noştri să-şi 
poată aşterne ideile şi sentimentele lor, 


P. Cubolteanu 


ture ui i pt tu tul 


MISCELLANEA 


larăşi d. Radu D. Rosetti 


Notiţa noastră din No. trecut, care cuprindea o apreciere a acti- 
vităţii literare a d-lui Radu D. Rosetti (căci noi n'am avut în vedere de- 
cit opera literară, iar nu persoana d-lui Rosetti), ne-a atras un răspuns 
prin Portărei. 

D. Radu D. Rosetti invoacă articolele din Codul penal care se 
referă la anume texte din vechea lege asupra presei, anterioară Constitu- 
ției,—spre a ne impune colaborarea d-sale. 

Nu vom discuta aici cu d-sa chestia juridică, Dar colaborarea d-lui 
Radu D. Rosetti n'o putem accepta nici chiar sub ameninţarea baio- 
netelor, 

Oamenii culți din această țară vor aprecia această încercare a u- 
nui poet de a răspunde la o critică literară prin tertipuri advocățeşti 
şi invocind tulgerile Codului penal. 

lar pentruca d. Rosetti să nu creadă că ne inspălmintă însuși cu- 
prinsul somaţiunii d-sale, îl rugăm să binevolască a ne indica chiar d-sa 
un organ, afară de Viaţa Rominească, în care ar voi să vadă publicată 
această somaţiune. Și noi ne angajăm a suporta cheltuelile pentru even- 
tuala publicare a ei la anunciuri sau la „mica publicitate“, în cazul cind 
organul respectiv n'ar consimţi s'o publice aiurea. 


Rectificare 


Colaboratorul nostru d. Topirceanu primeşte o mulţime de condo- 
leanje pentru o parodie cam slăbuţă pe care ar fi publicat-o în Flacăra. 

Oricit de lipsit de vanitate ar fi d. Topirceanu, interesul său pur 
material îl forțează să-şi apere semnătura impotriva contrafacerilor. 

Şi orice profesionist Il va înțelege. 

Colaboratorul nostru deci transmite condoleanțele primite, adevă- 
ratului autor al parodiei cu pricina. 


MISCELLANEA 137 


a ana s e a a. 


Dela redactie 


Intirziind apariția N-ralui acesta din împrejurări independente 
de voința noastră, Nr. viitor va apare dublu, pe lunile Mai și lunie. 


* 


In editura revistei noastre au apărut: 

Întuneric şi Lumină, nuvele şi schițe de d. loan Al. Brătescu- 
Voineşti, 

Versuri și Proză, de Gh. din Moldova (G. Kernbach). 

în cursul lunei aceştela vor apare: 

Pe drumuri de munte, impresii şi amintiri de C. Hogaş. 

Opera literară a d-lui A. Vlahuţă, studiu de istorie şi critică lite- 
“tară, de d. G. Ibrăileanu. 


P. Nicanor & Co. 


m E E pg 


RECENZII 


St. O. Iosif. Cintace. Edit. revistei 
„Flacăra“ Bucureşti, 

„Cintecole” lui 5t. O. Iosif sint în 
mare parte un strigăt de durere de 
un lirism plin de uvint şi de sinceri- 
tate. Totuși, delicateţa şi perfecțiunea 
formei, muzica ripitoare a versurilor, 
dau o nşu impresie do incintare artis- 
tică, îneit nu putem să nu zicem cu 
poetul acel rcarueteriatie „De Profan- 
dis"; 


0, Doamne, cite tiam cerut 
ora ră e ă, mio ! 

er inceput 
Şi-abla un strop de bucurie, 
Dar dacă-mi imbieai plăceri 
Curind nu mă scirbeam de ele? 
Mai jalniel astăzi decit eri 
N'ar trece anli vieţii mele ? 


l-aș resimti atit de das 

orul sfint de 

adineul farmec ne "nţeles 
numai cine-a plins îl ştia! 


+ P. Pro. A A E E A a T ie 


Nici, vai, mai fericit ca mine! 


Mi se pare in adevăr că niciodată 
duiosul cintăreţ al „Patriarhalelor* n'a 
ronlizut mai artistic uimțimintele sale 


decit în acesta cintări. Viersul e atit 
de mlădios, de variat ca ritm, atit de 
bogat in frumuseți neașteptate şi e a- 
tit de spontanen, de nosilit și do firose, 
incit avem intocmai impresia poetului 
din poezia „Cintecalor*, 


0 cîntece de dor și jale 
Ce-adinei în mine-aţi izvorit 
Cum apa n stînci își face cale 
Ri năvăliți în jurul meu 

Acum, ea roiul viu de-albine 
Pe care-l tot alungi mereu 

Dar murmurind, mereu, revine... 
Prea multe 'ntr'una v'adunaţi 
Precum privizhitori s'adună 

In Mai, prin tei incunaţi 

De flori, în mindre nopți cn lună. 


Nu găsim în eintecele lui Iosif ac 
cento de revoltă, furtanatice izbueniri 
de dosnădejde, ură sau minie, ci tîn- 
guireu unui suflet blind, covirzit une- 
ori de suferinţă, o tinguire cu note s- 
deseori ascuțite, în cure vibrează pre- 
lung durerea și care te pătrund, te 
mişcă şi te zguduo, mai ales în cinte- 
cele acele cure, ca „Romanjà Vechea”, 
„Rana“, „Cu mine", nu sint exprosiu- 
nea directă a sentimentelor poatalui, 
în care cîntărețul izbutește să fie col! 
din cintecul său : 

rea ò mască 
Pe mp brăzdată, 


RECENZII 18% 


Să treucă nebăgat in seamă 

Ca și o umbră prin mulțime 
Ce nici să stie cum îl chiamă 
Pe tristul făurur de rime. 


Doar seara, cind, trudit de cole, 
Se 'ntouree 'n casa lul sihustră 
S'audă eintacele sale 

Cintate dola o fereastră ! 


ca adevăratul și firescul glas al dure- 
rilor din omenire. Totuşi fără să vrei 
te gindesti la „Furtuna” din „Patriar- 
kale" și ui impresia că durerea, sn- 
ferinţa sint nori ce 'ntunecă namai o 
clipă limpedele cer al poeziei lui losif, 
Poetul nu e dintrueci ce se complue 
în suforinți, sufletul său are puterea de 
a se bucura de frumusețu veşnică s 
unor iubite statornice pentru totdeauna : 
natura și muza populară; și sceastă 
putere renaste mai vie, mai intensă și 
mai strălucitoare după suferința cire 
4 invăluit și a intunecat o clipă orl- 
zontal poetului. Ca în sfirsitul cinte- 
culai „Bolnav* : 


Dar o lumină orbitor de vie 

Fără de voste oebil mi-a desebis 
Qizam plins de jale şi de bucurie 
Văzind că tot n'a fost decit un vis! 


simți, cind muza lui încearcă inrăsi cin- 
tecele vechi pe strunela conu vibrat 
stit de puternice şi de intens lu glasul 
lor odinioară, „lumina orbitorde vie* 
din cintec, şi ni se pare că iarl-amre- 
găsit şi că sa regâsit ol însuşi, mai 
desăvirşit, mai profund și mai artist 
decit oricind: 


Pantastiel gres rindunici zglobii 
In cerol plin de umbră şi lumină 
Sii liniște adineä în grădină, 

Sub persicii cu flori trandafirii... 


Cu bratele sub cup, ee vat mi-i 
stau aşa, în liniştea divis 
Pămtntu-i eald şi chiamă la hodină 

Intocmai ca o mamă pe copil... 


Pămint, bătrină oare 
A tuturor tradițiilor de lume, 
Ce ban ești tu în zilele cu soare! 


Tu-i hodineşti, adormi, îi i lin 
La sinul tău, şi nu-i întrebi de nume, 
Nici unde merg, şi nici de unde vin... 


Și acea minunată şi muzicală „Toam- 
nă” şi „Stelele“ şi basmul povestit 
cu un colorit atit de nou şi original 
„Inşiră-te Mărgăritare“ şi fără să mai 
vorbesc de „Mârgăritare utrăine“, tra- 
ducerile lui Iosif de o valoare literară 
mai pre sus de multe opere originale, 
voiu sfirși citind tabloul atit de fin nu- 
anțat şi plin de atita emoție stâpinită 
şi atita gingășie: „Doi prieteni" 


S'a stins pe uliţi cel din urmă zvon. 
Arar un pas răsună monoton 
Pe trotuarul Juciu și pustiu... 


La colţ în umbră mical vizitiu 
Aşteaptă un tramvai întirziat 

El şi căluțul lui, doi biaţi firtaţi 

Bătuţi de vint şi ploi, 

Ce bine se 'nţoleg oi amindoi ! 

Pe după git el i-a trecut un brat 

fruntea şi-a 'mgropat-o 'n coama 

ovarăşalui credineios şi blind... 


lar calul, nemişent gi el da teama 
Să nu-i alunge visul pren curind, 
Ciulește doar urochan, elud și cind 
In liniștea tirzie ascultând... 


Și ninge poste ei şi nu-şi dau seuma, 
LS. 
a 

Spiru C. Haret. Criza bisericească, 
Bucaresti, 1912. Institutul do arte gra- 
fiee Carol Göbl. 

Frămintările care în timpul din urmă 
au tulburat biserica noastră sau po- 
tolit pentru moment cu condamnarea 
fostului Episcop de Roman şi eu demi- 
sia fostului Mitropolit Primat, Şi dacă 
primul nu recunoaște condamnarea și 
scoatarea sa din scaun, ci prin atitu- 
dinea sa şi prin petițiile po care me- 
rou le adresează celor din drept şi le 
publică în ziare caută să menţie ngi- 
tația, chestiunea bisericească a oñzut 
azi cu totul în umbră, ea nu mal for- 
menză preocuparea de căpitenie a opl- 
niei publice. 


140 VIAȚA ROMINEASCA 


Cu toate acestea, chiar pentru cei 
-care au urmărit dostăşurarea eveni- 
mentelor în timpul crizei bisericeşti, 
au rămas o mulțime de momente ne- 
lămurite în chestiunea aceasta. Pentru 
unii problema canonieităţii ori necano- 
nicității legii d-lul Haret n rămas in- 
cureată în itele pe care discuţiile a- 
-desea interesate le-au țăsut în jurul ei , 
„pantru alţii rolul pe care agenții ca- 
tolicismului l-au jucat în această tristă 
-afacere nu a fost judecat în adevăra- 
tele lui proporţii; pentru foarte mulţi 
-apoi rolul și atitudinea fostulai Epis- 
cop de Roman au rămas nelămurite, 
unii judecindu-l ca un maniac irespon- 
sabil, alţii ca un sfint și cu un erou, 
care S'a sacrificat pentru biserică, 
Cartea d-lui Haret vine să aducă tu- 
“mină. Ea dă |n iveală ascunsarile cri- 
zei, arată inobilele în genere necunos 
cute care au împins pe unii și pe alții 
să ja poziţie în această chestiune, îm- 
prejurările care au ajutat şi mijloacele 
prin care s'a ajuns să se dea propor- 
ţii atit de intinse afacerii bisericeşti. 
D. Haret își imparte expunerea sa 
în patru mari capitole. In cel dintăln se 
ocupă de chestiunea logii sinodale, a- 
tătind starea rea în care se nā bise- 
rica noastră, necesitatea ce sa simțit 
de a sa da un oarecare rol şi clerului 
mirean în conducerea afacerilor bise- 
ricoyti și de a se face o mal mare a- 
propiere între acesta şi clerul înnalt, 
tendințile legii sinodale din 1909 şi 
modificările care į s'au adus în 1911. 
In al doilea capitol d-sa tratează ches- 
“tiunea fostului Episcop Gherasim al 
Romanului, urătind că pentru acesta 
nocanonicitatea legii din 1909 na a fost 
decit un protext pentru a deschide lupta 
în contra fostului Mitropolit Primat, şi 
“seoțind în relief personalitatea și ro- 
tul fostalui Episcop Gherasim. Tot nice 
‘d-ea arat cara a lost atitudinea oa- 
menilor çi partidelor politice în criza 
Misericească şi care nu fost rezultatele 
“acestei atitudini. In capitolul al treilea, 


d. Haret vorbeşte despre procesul dela 
Sinod. Cauzele acestui proces au fost 
următoarele cinci: seton de răzbunare 
a fostului Episcop Ghorasim contra fos- 
tului Mitropolit Primat Atanasie, do- 
rinja de a-l înlătura pe acesta a ace- 
lora care sab păstoria lui pierduse malte 
avantaje obținute pe căi piezișe, tea- 
ma unora de energia şi inteligența Mi- 
tropolitului Atanasie, amestecul dușma- 
nilor bisericii noastre şi lipsu do pre- 
vedere și simțul realităţii a unui par- 
tid politic, Toate aceste cauze autorul 
le arată pe larg şi convingător. Vor- 
bind de desfăşurarea procesalui dela 
Sinod, d. Haret arată lipsa de serio- 
zitate a dovezilor și martorilor ce s'au 
adus contra fostului Primat și lasă a 
se intelege că demisiunea ncostaia, tn- 
dată după achitare, i s-a smul= prin 
mijloace care ar arunca blamul asu- 
pra celor ce au pus-o la cale. In sfir- 
şit în cel din urmă capitol d. Haret 
arată influența dezsstroasă pe cure m- 
coastă criză a avut-o pentru ţară şi 
biserică. 

Cartea d-lui Haret e o demascarea, 
D-sa arată cu hotărire, fără şovăire şi 
in mod frane, udevărni, D. Haret spune 
lucrurile pe față şi le numeste cu nu- 
mele lor. Prin aceasta d-sa face un a- 
dovărnt serviciu publicului doritor de 
a cunoaşte adevărul, iși îndeplineşte o 
înnnltă datorie cetățeononscă, 

De aceia recomandăm cartea d-lui 
Haret tuturor acelora care simt trebo- 
inţa de ò orientare onestă în mult in- 
cureata criză care a lrămintat biserica 
noastră în timpul din urmă, 

MC 
ah 

1907, Virgil Arion. „Pagini din tim- 
pul răscoalelor ţărăneşti“, 144 pag. in 
16, Văleni de Munte, 1913, Proțul t leu. 

C. Anghel. „Răseoalele din 1907, A- 
mintirile unui fost prefect“, 139 pag. 
în 16, Bucureşti 1912. Preţul 60 bani. 

Două mici volume din cele trăite în 
timpul răscoalelor de doi orăşeni culti, 


RECENZII tti. 
a 


inteligenţi, buni mănuitori de condei; 
unul, cum se şi,cuvine la noi, liberal, și 
altul conservator ; amindoi simpli in- 
teleetaali și proprietari numai de idei. 
Nu sint necunoscuţi, nici in publieis- 
tieš, niei în politică, şi se bucură da o 
bună şi bine meritată simpatie în cer- 
curi, pe cit se poate la nol, de largi. 
Mai sint, cum se zice, şi dintre fran- 
taşii partidelor, unul chiar ministe- 
riubil, Toste acestea măresc interesul 
pentru broșurile lor, pe lingă subiectul 
1907, capabil să intereseze prin el fn- 
suşi fără de numele, calităţile şi titin- 
rile autorilor. 

D. Arion începe cu d-sa şi pentru 
că este ministeriabil ne dă 43 articole, 
publicate în gazetele consarratoare cu 
începere dela 25 Februar până la 25 
Decembrie 1907, 

E aṣa de caracteristic inceputul căr- 
ţii d-lui Arion, incit nu mă pot lipsi de 
plăcerea de a-l reproduce: „Stiu, serie 
dsn, că nu um dreptul să am o părere 
in chestiunea revoltelor țărănești. Prea 
e importantă chestiunea asta politică şi 
socială, pentraca un obscur membru 
al partidului conservator să-şi permită 
să aibă o părere asupra ci, firă să i 
se ceară imediat explicațiuni. Ronunţ”, 
E curacteristie acest inceput ; în aceste 
fraze se cristalizează o stare de fapt nu 
numai din partidele politice, eişi în afară 
de ele, și cind oumeni culti, inteligenți, 
cinstiţi şi chiar eu situsțiuni de mi- 
nisteriabili (poate chiar din cauza nosta) 
renunţă, utunei natura nesuferind go- 
lul absolut, vin să-și spue părerile ca 
dogme toţi acei anonimi, care se plă- 

tesc pentru a avea anumite păreri îx- 
vorita din interesul, uru, sau ambiția pu- 
tronului. Totuşi d. Arion nu renunță 
de tot, altel ar fi trebuit să tacă şi 
n'am fi avutnici articolele, nici cartea. U- 
nele puncte ale seribilor anonimi şi u- 
aele porniri ale partidului său sint a- 
tacete, dacă nu cu multă vobemență, 
in sehimb intotdeauna cu argumente 
inteligente, cu mult bun simţ, și cu èx- 


cesiv de mult tact; așa în primele ar- 
ticole ridiculizează hotărirea consiliu- 
lui de miniştri din Februarie 1907 dea 
se pedepsi rovizorii şeolari (.„Răscoalele 
țărănești“) şi studenții basarabeni şi alti 
zişi instigatori („Instigatorii*), pentru a 
se pune stavilă revoltelor, şi opune pă- 
rerea „lecnind relele se poate pune 
stavilă, nu uruncind vina asupra aşa 
zişilor instigatori* ; denunţă ca instiga- 
tori „mizeria*, „administraţia“ (primar, 
subprefect, prefect); în articolul „Ar 
muta“ combate po acei care visau (d. 
Carp) întrarea armatelor străine, pen- 
tru potolieea răseoulelor ș In articolele 
„Partid agrar” ṣi „Reaeţiuno* combate 
pa acei care visan (d. Carp) intemeie- 
rea unui partid agrar; în articolele 
„Vorbe goule“, „lar țăranii” pe acet. 
id. Filipescu} care denunțan proiectele 
de refurme agrare en socialisto și po 
acei care (d. B. Catargiu) mu ere- 
denu că proprietarii și arendașii mă- 
soară fals pămintul pentru tărani; în 
articolul „Schimb de părori* pe acei care 
credeau în 88 că mizeria a fost enuza 
răscoalelor, iar la 1807 nu mai credeau 
fiindeă erau in opoziție (partidul con- 
servator); în articolul „Juisorii* pe a- 
cei eare socotest „că orice restringere 
a unei libertăţi care degenerează în 
spoliaținne ar fi o crimă, orice atingere 
a unui drept absolut de proprietate... 
ar fi au sacrilegiu“ ; în articolul „Da- 
torio” contra acelor care fne critica 
violentă a reformelor propuse, dar eri- 
tivă de ubsolută, neguţie (partidul eon- 
servator}. 

Sint două puncte din cartea d-lui A- 
rion care merită o subliniere. Voin su- 
Minis dar: în articolul „Înțelepriune“: 
„Țăranul așteaptă, El așteaptă afară 
din Cameră. Să sperăm cu dinsul că 
cele făgăduite i se vor da. Și cu toate 
acestea, mai important chiar decit a-i 
da ceia ce i sa fâgăduit, ar ji fost 
pentru dinsul și ar ji fast pentru 
țară, ca făranul să fie adus în Ca- 
meri. Dacă e că energia poporului 


142 VIAŢA ROMINEASCA 
alis aie DEEE a i nucile eh cui be 


să nu devie revoluționară, trebue ca 
vea si se cheltuiască în acțiune legală. 
Conștiinţa de clasă se întărește prin 
înliturarea de fapt a țăranilor din 
parlament. Ki sînt puși astfel în si- 
tuajiunsa curioasă de a aștepta tot 
“binele lur de la acei, pe care Ù soco- 
tasc, pe drept sau pe nedrept, de ad- 
versari ai lor și în contra ecrora s'au 
răsculat eri, Sentimentul că şi politi- 
cete ei atiruă tot de grația acelora 
în a căror dependență economică trä- 
es și dea oñror asuprire se plng, 
nu poate decit säi amărască“. Vom 
mais sublinia din articolul „Juisorii“ ; 
mâdmir din ce în ca mai mult pe a- 
cei, care pot, privind mizeria imensei 
majorități a țării, sä se dea lao 
parte, så se despartă de ceilalți ca de 
o rasă impurä de paria și afirmînd 
contra celor mulți dreptul lor deose- 
bit pi aint m me izoleze într'o qui- 
sență mpăsătoare,... Nepăsători, ca na- 
turu îndiferentă, privind cu curiozita- 
te mulțumită jocul fatal al fenome- 
nelor economice, convingi de utilitatea 
mizeriei celor mulii pentru a asigura 
fericirea elitei, ei au sentimentul cu- 
rios de mulțumire al omului care pri- 
veste de pe mal la corabia bătută de 
valurile furioase ale mării. Orice a 
tingere a unel libertăți, care degene- 
reasă în spoliațiune—ar fi! o crimă, 
orice atingere a unu drept absalut 
de proprietate care, pâsindu-și în al- 
cătuirea socială origina și garanția 
sa, nu poale prin abuzul säu să de- 
vie destructiu al societăfii—ar fi un sa- 
crilayiu, Tari pe drepturile lor ei se 
izaleazi fnir'insele ca intro cetäfue 
gi prinese de sus loviturile multumit 
neputincioase. Chestiunea socială se 
reduce astfel pentru dingti la o ches- 
tine de forță, pi finded sînt cei mai 
tari vor så continue a oprima, 

Am subliniat aceste cuvinte din car- 
tea d-lul Arion pentrucă cred că ideile 
necesității lărgirii dreptului de vot pi 


restringerea proprietății mari rurale 
pentru a lârgi proprietățile ţărăneşti 
sint singurile adeudrate învățăminte de 
tras din 1807. D. Arion şi-a dat nsen- 
timentul în favoarea acestor idei în mod 
vag, dar şi l-a dat, De atunci, de cind s'au 
stins flacările, n'am uuzit ca d-sa să 
fi revenit asupra lor, fie susținindu-le, 
fie renegâudu-le frane, E chestia da 
escesiv de mult taet, de renuntare.. 
Pentru aceasta vom cita tot din car- 
tea sa: „Nu închizind ochii cind e li- 
niște, nu așteptând să se ridice larma 
clopotelor noilor răscoale, nu răspun- 
zind cu sestari violente și Incăpăținate, 
care parcă-ți numeroteuză voinţele ln 
argumentele ce ți se dau, se rezolvă 
chestiunile grele şi mai en seamă nu 
uminind soluţiile sa suprimă proble- 
mele şi se lecuesc relele sociale, O po- 
litieă de aminare este o politică de 
slăbiciune, Este o mărturisire de ne- 
putință—eate încă o manifestare a a- 
celei renunțări, din care s'a ficut o 
dogmă“, Și tn altă parte tot d. Arion 
ne spune: „Și dacă da multe ori, ve- 
dem că nu știm să facem bine, price- 
pem Însă că sintem datori să incer- 
căm să-l facem. Și că oricite dacepţi- 
uni ne aşteaptă, numai această sforțare 
poate să dea demnitate eristenții 
noastra“, 

Nu voiu spune aceste cuvinte d-lui A- 
rion personal, deși dsa a aderat la 
programul din 1910 cu neschimbarea 
constituției, dar mă gindese cit trebue 
să sufere el văzind după 1907 pe oa- 
monii in care are încrodore la fapte şi 
constatind că în doi ani n'au dat de- 
olt alegeri cum au fost, scandal bise- 
ricese, tramwayo, îuziune-concentrure, 
concentrure-luziune, ==, uisorii"!.. 

Curtea d-lui Arion aste bună şi me 
rità să fie citită cu utonție, dar imi 
vino să crod că ar fi fost și mai bună 
dacă autorul n'ar Ñ fost ministeriahil 
şi „War fironunțit*; atunci ar fi avut 
şi el satisfactia ila a face după cum serie 


RECENZII 143 
APR NN NNE N are rar a OEM NE N N i e SEE i 


—şi cititorii mulțumirea pe care o dă 
constatarea conseguențoi cu sino însuşi a 
“sutoralui, 


Cartea d-lui Anghel ne dă o serie de 
tablouri plastice asupra răscoalelor pro- 
priu-zise, cu atmosfera care s's oroat 
utanri, ntmosieră care ne-a dat execn- 
țiuni sumare constatate jaridiceşte şi 
sehitate tot astfel, izbucnire de uri 
personale și de clasă, cum e acois din 
ordinul unul general: „Nu-mi mai co- 
municați numărul prizonierilor făcuţi, 
numai pe acel al morților“, dovuntări 
mebane şi sălbatica si potoliri lugubre. 
Ne dä d. Anghel şi malte exemple do- 
cumentare şi clasice de nedreptăți fä- 
sute țăranilor, dijmuire tirzie, măsurare 
falsă, ete., ote.. Sint scene tragice și 
sint scene comice, cum e aceia cu gar- 
Ala civică din Slatina, Peste tot domi- 
RĀ spiritul primitiv şi naiv, —nu numai 
al ţăranului, 

Un pasapin însă din această intere- 
suntă broșură, ne inspiră rofleeţiuni cu 
dvosabire triste asupra chipului în care 
“reprezentanţii ordinei își ințelesese ro- 
lul in aceste elipo tragice. 

lată» în intregime : 

„La intrarea satului (Drăgoaştii), ale 
cărui case albe se etajau in amfitea- 
tra po coline—stătean toți bărbaţii si 
flăcăii adunaţi pe un platou dea lun- 
gul şoselei, 

„Ei stăteam nedumeriţi dar dirji, pănă 
ajunseră trupele in dreptul lor şi tu- 
uurile luară poziţie de luptă dincolo 
de șosea, eu servanţii gata a trage. 
La o comandă sonoră a colonelului, 
se produse o panică indeseriptibilă în 
riodurile lor. Ei fugiau în toate păr- 
Vile, strivindu-se unii pe alții, într'o 
învălmășeală nebună; dădeau in go- 
manehi, își fringenau miinile cu dispe- 

rare, se rugnu de ertare;—in timp co 
nevestele lor din satal in amfiteatru, cu 
părul vilvolu, eu ochii eşiți din orbite 
arlsa cit puteau de groază, 


„A fost pentru toţi actorii acestei 
drame un moment de emotie așa de 
cumplită, incit gurile tuturor se Incleg- 
taseră şi d. Iliescu întîrzia sã spună 
vorbele mîntuitoare, care så pue ca- 


şit, el îşi recăpătă glusul și, eşind tn- 
naintea trupei, incepu a striga : 

== Domnule colonel, tartă-i ! Sînt 
oamenii mei; față de mine au gregit 
şi eu i-am ertat. Lartă-i și d-ta!" (p. 
112—113). 

Cum vedeţi nici, in momentul sosirii 
armatei, însoţită de prefect, satul mie 
mai este răsculat. Dacă grosise în tri 
cut, bine înţeles, justitie avea să-și 
spună cuvintal, administrația putea In- 
topo deci cercetările, face urestările 
necesare, ete. Dar armata nu muf s- 
ves nici un rol, fiindcă armata, dacă 
este dutoare să reprime răzvrătirea, 
intrucit autoritățile civile recurg ln con- 
cursul ei, eu însă nu e în drept să pas- 
depsească o răseoală după potolireu ei 
şi devi nici a? erte po coi ce sar 
dovedit vinovați. Atunci, ce rost u- 
ver În asemenea împrejurări „coman- 
da sonoră a colonelului“ ? Și pontruce 
era nevoe de „ertarea“ proprieturului, 
pentru a se pune capăt „acestei dra- 
me“? Prefectul caro era de fntă, avea 
ò singură datorie ṣi foarte limpada : 
să spună comandantului ostirii, că n'are 
nevue de sarviciile sale, intrucit ur- 
moază, in această situație, numai ca 
administrația și justiţia să pășeaseă ls 
cercetare și judecată, în conditiile 
şi în limitele legii. 

Această scenă ne poate lămuri mai 
bine decit volume de studii asupra spi- 
ritului de legalitate ep caracterizează 
chiar pe reprezentanții de elită si a 
rarbiei noastre administrative... 

Autoral închee prin intrebarea: un- 
de mergom? - și pare a constata că 
n'am învățat nimie din nenorocirea 
care a lovit țara, 

Curtea e scrisă în stil curgător, se 


144 VIAȚA ROMINEASOCA 


ceteşte ca plăcere şi pune pe ectitori ele aparținuse în viață, pentruca mini 


să se gindeaacă la lucruri serioase. 

Sint donă cărți utile, 

Dr. Q. 
1e 

Dr. C. 1. Istrati, Citeva date rela- 
tive la dițerite chestiuni de Arheolo- 
gie privitoare ln Romîni. Bucureşti, 
Academis Romină, 1912, 1 broş, în 4* 
de 21 pag. + 8 stampe, prețul 1 leu. 

1. Ohipurile divinităților Gea gi 
Rhea aflate în Romînia, — Se face o 
deseriere comparativă » statuotelor ce- 
lor doñă soiţi gäsite la nol, în Oltenia. 
Urmind pe N. Densuşianu autorul trage 
coneluzia că cultul color doññ zeiţi s-a 
născut in Duela; iar vechea coroană 
a Impărăteselar zaibeate se  păstroază 
până uzi în portul aşa numitei cîrpe, 
—un cere de nuia învălit într-o poetică 
colorată sau nu, cure se poartă pe cap 
de câtră femei, n doda zi de cununie, 

2. Arta oldriei din prima fază a 
aparițiunii ei a beneficiat de artele 
preexistente şi în special de cioplirea 
în lemn. — Această concluzie o scoate 
autorul pe baza a dofă vase preisto- 
rice găsite in Rominta, dintro eare „pri- 
mul esta desigur un vas destinat oul- 
tului, pontra ars arome la templu ; se 
vede că e chiar văpsit în rog la mar- 
gina superioară ; pe el se observă pă- 
trățele, scobite ca în lemn, în mod 
foarte clar“, al doilea „pe care se văd 
liniile trase, ca la un desemn regulat, 
şi seobiturile făcute ca un os, san cu 
un virf de cremene, întocmai cum se 
făceau gi se fac incă crestăturile pe 
lomn*, 

3. Armele răsucite (întoarse! dela 
înmarmiîntările vechi găsite în Romi- 
nia.— Sint lănci, săbii, saliti, Faptul nu 
este izolaț. Asemenea obiecte indolte, 
ba chiar rupte, s-au găsit și în Unga- 
rin şi în Franța. In urma studiilor fă- 
cute de invățați franceji, s-a ajuns la 
concluzia că aceste arme se indolau și 
seo rupenŭ intenționat, deoarece se pn- 
neañ în mormîntul oamenilor, cărora 


profane să nu se mul poată servi de 
ele: „mortul—spune Sal. Reinach—este 
un om sfărmat; obiectele care-l into- 
vărăşese în mormint trebue să fe și 
ele sfărmate“. 

D. Istrati este chimist. In prefața a- 
cestej comunicări _asudemice D-sa a ți 
mut să previe pe cei pe cure l-ar sur- 
prinde că, în oarele libero, D-sa se dodă 
arheologiei, amintind activitatea unor 
colegi de ai săi, în Academia franceză: 
chimistul Berthelot, care era un eleniat 
de forță; hirurgul Lannelongue, care 
a produs lucrări de valoare in arhe- 
ologie. 

G. P. 


te 


Inginer Th. C. Lecca. Elaborarea 
şi comercializarea invențiilor (Siutari 
pentru inventatori), lași, 1912. Tipogra- 
fia „Dacia“. Preţul 2 loi, 

Cotonm mai dăunăzi, în notele zilnice 
ale unui ziarist din Bucuresti, o mică 
şarjă împotriva inventatarilor, Se pare 
că sint foarte mulţi acei pe care mi- 
rajul gloriei și a fnavuțirii subite jJi 
face să-și friminte mintea pentru a 
pune mina po cheis de uur caro să le 
deschidă porţile palatului fermecat, Cel 
puţin aşa oşea din serisele ziaristului, 
bucureştean, care se plingea că aproa- 
pe zilnie e asaltat de tot felul de in- 
ventatori veniţi pentru n-i cere sprijin 
ea să-ţi brovetoze invențiile, Și mai e- 
gos din sarja sa că cel mal mulţi din- 
tre inventatorii romini sint victimele 
fantaziste ale propriei lor naivitāți. 

Dar dacă sint mulți inventatori că- 
rora mi poţi să le acorzi decit donr 
simbetul cu care primeşti cererea anul 
copil de ni da jos lunn, ca să se joace 
cu ea,—apoi nu o mal puţin adevărat 
că trobue să fie și pe terenul ucesta os- 
meni care lucrează sarios și rațional. 
Alături de copistal dela minister, care 
vroa să inventeze un nou, noroplan, 
trăeşte și lucrează desigur și inginerul 
specialist cure, mai modest tocmai pen- 


RECENZII 145 


trucă stă pe teren bine cunoscut, ur- 
măreşte o perfecționare ori o adaptare 
simplă, dar utilă. j 

Carten d-lui Th. Leeca nu poste fi 
decit foarte folositoare aminduror s- 
cestor categorii de inventatori. 

Di. Th. Leceu e un inventator in- 
eurabil*, cum singur işt zice undeva. 
A incorcat multe, s'a izbit de toate 
preatăţile, a cugetat indelung usupru 
chestiei şi à venit în atingere cu taţi 
factorii problemei. A urmărit multe in- 
vențiizu uvut oarecare reușite și... malte 
derepții. 

Ințeleye dar oricine cit de folositoare 
trohue să ñe „sfaturile pentru inven- 
tatori“ ala unui om utit de încercat în 
matetie, 

Sintem siguri că ele vor uvam, aşa 
după cum speră şi autorul, rezultatul 
dubiu dẹ n descuraja şi îndepărta, pe 
de-o purta dela indeletnicirile de inven- 
tatori, pe fantaziștii nepregătiţi caro 
fatal nu ar puten ajunge la nici un ro- 
saltat, iar pe de altă parte de n in- 
druma şi n ujata pe „inventatorii de 
rasă“, cum le zice autorul, scutindu-i 
de a fuce singuri o sumă de experi- 
mente şi demersuri pe care un altul 
le-a făcut înnalutea lor. 

In această credință, recomandăm cu 
cea mai deplină convingere brosura 
d-lui Th. Locca tuturor inventatorilor 
romini, 

IL. H. 
ste 

D. G. Vasiliu, Monografia Obştei 
„Comana*— Bucuresti, lonescu, 1912 
1 broş. do 74 pag. 

DI D. Vasilin no vurbeşte in această 
broşară despre înființarea, activitatea 
şi roadele obștei „Comana din com, 
Comana jud. Vlagea. 

În ziua de 3 Mai 1908, obștea lo- 
caitorilor din Comana, ia în arendă pe 

un period de 10 ani magia „Comana” 
dela Ministerul de Domenii, eu preţul 
de 56,010 lei arondă unuulă. 

Un consilia de administraţie cinstit 


și însufloțit de dragostea pentru obs- 
teni, face ca obştea să prospereza vă- 
zind cu ochii. 

Sătenii neincrezători la Inceput, vin 
apoi cu droaea do se uşează în rindu- 
rile celor Gi de membrii, caro formase 
ohatea în zilele dintâi ale lui Mai din 
900... Așa că găsim în primăvara anului 
1906 încă 234 obsteni cu un capital 
sabseria de lai 20.380, far vărsat de loi 
13455250, iar ln un an mai vin 91 de 
nevoiaşi uducind şi ci un capital de 
212% lei. 

Innainte de a se începe exploatarea 
moşiei, Wa procedat la împărțirea și 
clasificarea terenului arabil (302.98 hect. 
(20%) din 2676 heet. intinderea intro- 
gii moşii) după calităţi, împărțindu-le 
in 3 calități. Sian fost mulţumiţi ob- 
ștenii de cum sau format lotarelo; 
un lot de 10 pogoane cuprinde, 4 pog- 
eL 1,5 pog. cl. II şi un pog. el. I. 

Minunată împărțeală ; niei cum nu 
se mai :poate t.. 

lată un an trecut. Ce-a dat banul 
Dumnezeu, precum şi munes oamenilor ? 

Bilanţul intocmit este cit se poate 
de clocvont, căci el ne arată constitui- 
ron unui fond de garanție de 14.515.41 
lei, iar cal de unul trecut (1911—1913) 
arată un fond de rezervă de 20.138.792, 
lei si un fond disponibil de lei 55.908.23.11 

In acest timp situuţia economică n 
membrilor sa îmbunătăţit. De unde 
înnainte vrome de-abia se încăreau 
3—3 vagoane de bucate pe an—in gara 
localä—acum (după spusele satului de 
gară) se încarcă 20—90 vagoane de 
griu şi tot atitea de porumb pe an! 

Vinzarea 'm comun s'a văzat că f- 
duce mult mai mult profit, decit cea 
indiviluală, eu toate că ţăranii se cam 
tem să na fie.. ingolați, Dar admini- 
straţia obstri este coa mai bană che- 
zăşie pentru interesele ubstenilor! 

După o statistică—cu aproximaţie 
bine înțeles—tăcută tot do d, V asiliu— 
avorea membrilor se ridică la suma de 
un milion (socotit numai capitalul fun- 

10 


148 VIAȚA ROMINEASCA 
N E E E O a e a 


ciar şi eel stătător de oxploatare), 
Contul general al asociațiilor de pe 
1911—12 arată că a rezultat un beno- 
ficiu probabil de 138.470,18%), lei, sumă 
rămasă în pungile sătenilor şi'care altă 
dată intra în nosis a arondașiler. 

Pacostea vechilor învoeli agricole a 
pierit din aceste locuri, iar rentabili- 
tatea pămintului pentru sătean a spo- 
rit simțitor, A ajuns să aibă o rentă 
de 125,25 lei la heet. L. De unde sub 
vechea întocmire arendăşească, dacă 
da D-zeu plose li venia ruminulai cam 
27,06 lei la hect, De nu era plone ?.. 
Atunci vai de om: se fndatora la a- 
rendaş și nu eșia din belea multă vreme £.. 
Să nu se mai uite faptul important că 
sătenii nu secătuese locurile. ci an cu 
an le punoest, aşa că valoarea pămin- 
tului se ridică mereu.— Un pogon de 
pămint în cimp n ajuns pănă ln 600 
lei !... 

Paralel cu progresele făcute cu ex- 
ploatareu moşiei, ad-ția obștei s'a gin- 
dit să deprindă pe membrii şi in alte 
ramuri ca grădinăria şi cultura vitei 
umericane, 

A înființat şi un magazin de con- 
serve pentru a scăpa din ghinrele spo- 
culanților pe membrii obștei şi ai băncii 

Ca fapte sociale notăm că membrii 
nu inceput să-şi dee copii la şcoală, 
obştea dind gratuit elevilor săraci, 
haine și cărţi— Tot obştea a contri- 
buit ln ridicarea unel bisorici In satul 
„Vlad Topes“, a ajutat pe membrii cñ- 
rora le-au murit vitele, ete.. 

Este intorosantă veci lentalizarea din 
sinul vieţii ţărăneşti, Faptul că an în 
mijlocul lor an agronom sub conduce- 
rea eărnia mergo arul obștei, ilus- 
trează dorința sătenilor de a se încălzi 
la razele calde a civilizației moderne, 

Cultura e mal sistomatică, avind şi 
unelte buno pase gratia la dispoziția 
abştenilor. Plugurile sint toate de otel; 
nici nu se mai pomeneste de plagari 


de lemn cure zgirliau coaja pămintu- 
lui. Casele nouă, încăpătoare, higienice, 
iau locul color vechi miei, pipernicite, lip- 
sita de soareL.. Vitele inchircito s'au 
înlocuit cu vite frumoase, 

Banca populară „Stinjenul* care este 
intr'o strinsă legătură cu obştea, a fă. 
cut progrese uimitoare. Țitrele ilus- 
trează aceste progrese : incepind ca 
un număr do 45 do membri en un ca- 
pital de lei 104240), la 31 Decembrie 
1911 —intreeind toate asteptărilo—a n- 
juns să albă un număr de 353 membri 
și cu un capital vărsat de 114.36 2,19, 

Inehee luezarea sa d. Vasiliu, prin 
arătarea dorinții de a se mai lua de 
cătră obștie, moșia în arendă, iar de 
acum incolo, o parte din fondul dere- 
vervă să se întrebuințeze la educația 
și împuternicirea economică a mam- 
brilor ei, 

1. Educaţia. 1) Organizarea de cer- 
curi eooporative, 2) Infințarea unui 
cimp de demostratie (in care să se 
facă lucrări practice de viticultură și 
pomiealtură), 3) imltinţarea unei miri 
şcoli de agricultură, 4) obligaţia fio- 
cărui obstean de a-și trimete copiii ln 
şeoală. 

I. Imputèrniciréa ceomamici; 1) A- 
sigararea, vitelor contra morţii, 2) pro- 
cvrnreu de mașini agricole și unelte 
èftine, 3) imbunätățirea vitelor de pră- 
Silă, 4) modificări radicale pe moşie (sa- 
carca bălților mai ales). 

Termin eu recenzia, care-i şi aşa 
preu mare, regrotind că nu pot reds 
In nocst mic spațiu toate amănuntele 
prețioase ce ni le dă d, Vasiliu in a- 
ceastă broșură de 74 pagini. D, Vasi- 
lia morită toată landa noastră atit pen- 
tru munen ce-n depune la ridicarea e- 
conomică a sătenilor din Comuna eit 
şi pentru uceastă broşură-oglindă, care 
desminte insulta boerească că „țăranal 
e loneş*!... 

SM. 


e iii 


REVSITA REVISTELOR 


Luceafărul. No. 15, 16.—D. Go- 
ga tipăreşte o melancolică Serisoa- 
re „contesei de Noailles n, Principesa 
Brineoveanu“. Se ştia că nu de multă 
vrome, talentata contesi—această min- 
ră „odrusii basarabă“— și-a tăgăduit 
origina, ca o nepăsare şi desinvoltură 
do marchiză. Acest lucru a indignat 
pe mulţi, iur pe alții i-a întristat adine, 
D.*(loga a dat glas acental tristoți: 
Din țara ta ţi-a mal rămas întul. 
Ai griu în el, dar ţi-ai uitat de moaşte... 


Cind vei simţi o jile vug’ adese 

Și "n liniștea amargului de toamnă 
e vor fura indemnuri ne ‘atelese, 

Nu te mira: stot Brincovenii, doamnă! 


De altminteri pe noi toată afacerea 
asta nu ne surprinde. Foarte mulţi 
dintre boerii noștri sau dintre eci do- 
veniţi boeri şi-aa căutat o nobletă maï 
fină, greoizindu-și numele sau desco- 
perindu-şi o origină bizantină. Kogăl- 
miceana spune andova că a cunoscut 
boeri romini care ziceau că dacar şti 
că au în vinele jor o picătură de sin- 
gè rominese, si-ar tăia o mină... cu să 
se poată purifica de pirătura murdară. 

In No, 15, o interesantă convorbire 
cu d. George Enescu. Aflăm unele lu- 
ruri surpriuzătoure, „Muzien romli- 
nenseã, spune marele artist, e comple- 
zi, foarte Intunecntă încă, în fage. E 
öğ compoziţie din maziea arabă, slavă 
şi ungară, poselind însă și o atmos- 
feră proprie ce n'o găsiţi in muzica 


- 


ultor popoare —e adevărat— o atmos- 
feră cărela nu-i pot da o caracteri- 
xare expresivă. Aceste influențe stră- 
ine sint prea vădite, ca să mai fie ne- 
gute. In Muntenia muzica a mai mult 
imrecască, în Moldova mai molt re- 
seaseă, în Ardeal mai mult ungureuscă. 
Să nu se supere n'meni de adevăr. 
„Coin ce trebue să se elimine din mu- 
xien noastră sint „romuanțele“ care s'au 
cintat și so mai eintă încă prin salon- 
ne, pela concerte chiar.. D'al de „Ste- 
luța“ de Florescu, „Ce te legeni co- 
drulè de Scheletti, „Alinta“ de Cava- 
dia, numai rominești nu sint: siut më- 
lodii curat italienești, care nu-şi nu 
rostul în muzica noastră“, „Țiganilor 
să le mulțumim eñ ne-au păstrat nm- 
zica, această comoară co abia acum o 
prețuim; numai dinșii neau desgro- 
pat-o, au trocut-o şi au dat-o în păs- 
trare din tată în fiu, cn acea grijă stintă 
ce o au pentru ce le e mai seump pe 
lume : cintecul !* 

Autoritatea incontestubilă a intervie- 
watului, dă acestor afirmații o grew- 
tate deosebită. 

Tara Nouă No.7 si 5, D. M. Dra- 
gomireseu răspunde pe larg Vinţii ro- 
minesti, pentruce nu vrea „să revină 
iarăşi ln. (e-* sint ulo d-sale. N. R.) 
puterea literară“, 

D. Dragomirescu are o metealnă: 
e cam prezumţios, Acoastă moteahnă ino- 
fensivă ne explică pentruce d. Drugomi- 
rescu nici de datu asta n-a patut ob- 


148 VIAȚA ROMIXEASCA 


servu la d-sa disproporția amuzantă 
dintre arsenalul pe care-l intrebuințea- 
ză (ton grav, exuberanţă de argumente, 
duioşie, ironie, ete.)—și obiectul dis- 
ențiel. (In articolul acesta, obiectul 
discuţiei e chiar d-su), 

Incă odută: dacă d, Lovinescu ar 
afirma că poetul Stamatiude în lirica 
subicetivo-llosofico-doseriptivă e mai 
mare decit poetul Davidescu care prin 
excelentă e un simbolisto-mizantropieo- 
diaboliv.—d, Dragomirescu ar fi în 
stare, prin moetodul tri-clasificant al 
criticel dopmatieo-impresiouisto-psleo- 


logice să serie cu multă soriozitate trei 
articole ea să dovedească d-lui Lovi» 
nesen că se Inşulă. 

Și so mai miră d, Dragomirescu de 
ce îl regretăm? De ce îl rechemăm să 
„revină iarăzi“ pă reit.. puterea lite- 
rară ? 

0, vin odoral meu nespus, — 
Dece nu vii tu? Vini! 

Dar să lăsăm gluma. Cu toate ma- 
rile defecto şi cu toate tartarinadele 
d-sale, d. Dragomirescu făcea sforțări 
să Ințăleagă operele seriitorilor şi m- 
desea reușea să relove anale din cali- 
tățile şi defectele lor. lată pentruee 
l-am regretat și-l regretăm, 

Arhiva (April). Remareăm şi în nu- 
mărul acesta Serisorile din copilărie 
(„Cum so începe viațu*) ale d-noi Cle- 
mente Hirjeu, care se disting prin to- 
nul de sinceritate și prin perspectiva 
in care autoarea ne înfățişoază vinça 
de altă dată. 

Noua Revistă Romină. Apar ro- 
vistele, apar necontenit ca nişte in- 
sule din apa vremii,—dar nivi n'apuci 
să le semnalezi apariția, c'au şi dispă- 
rut inrāşi in valorile indiferenți... 
lată pentruco, cu o (luioșie involuntară 
şi cu un ciudat sentiment de solidari- 
tate, no uităm la această veche cunoy- 
tință caro, cirtindu-ne din cind în cind, 
îmbiătrinește odată cu noi, 


Mercure de France (April, 1912). 
Iu articolul intitulat Criza statului 
modern, eunosentul scriitor sueialist 
Paul Louis sistemativaza ideile sale 
relative la raporturile dintre misea- 
rile proletariatului şi organizarea sta~ 
tului actual, ca reprezentant al inte 
reselor clasei dominante. Lupta eli- 
seloe de jos contra strueturii politico- 
socialv moderne e azi un fapt general, 
enro interesează loale țarile civilizate z 
criza stalului modern nu priveste uu- 
mai forma sa exlerionră, vi insuşi meo- 
canismul interu, siruelura înlimă a 
orgawizārii sale gi problema consta 
în a se şti dacă stalul se va pulea 
menţine ori va Ñ răsturnat, Criza se 
daloreşie organizarii vapitaliste, esre 
imparie sorielalen ta duvă grupa mari, 
o minorilale dominanta care are luate 
drepturi + şi avantajele şi o mejori- 
iale care e lipsita de toule, si curu 
crește mereu şi conspira, pregăteşte 
ruina sialului, Aerst proletariat « 
ceal do însuși regimul capitulist, 
care se buzenză tocmai pe pucorea im 
valoare a pulerii de muncă a clastlor 
de jos. Lupta da azi dint e prolrla- 
riat şi burghezime e mai apriză de- 
cit acea de odinioară dintre burghe- 
zimo și nobilime, pentrură atunci bur- 
ghezimeu avea cel puţin puterea erp- 
somien, daca onorurile, ncurile înalte, 
puterea politică erau în minile pobi- 
lilor, pe ciud azi proletarialul e lipsit 
şi de una şi do celelalte, 
Proletariulul ntacă din dauna părţi 
statul modero, inlsuntru atunci cind 
luptă să patrunda în sugrenajul mas 
şinei politice, prin deputaţii si cei- 
lulţi reprezentanți si sti şi ln afară, 
atunci vinil proclamă giere ori fare 
mişetri violente, Soeialiunul nmen- 
ză mai aks prima tactiea, sindicalis- 
mul pa cea din urmă. Autorul arti- 
colului aratăapoi cum sa munifesteaza 
eriza statului modern in cele trei țari 
mui insemnate zlo Europei: Franţa. 


mm 


{prin disereditul parlamentarismulul 
$i prin pătrunderea grevelor In servi. 
viile publice), Anglia (prin grevele ge- 
nerale) şi Germania (prin scaderea 
prestigiului imperial, prin disereditul 
milita ismului şi prin reuşita mişcării 
socialiste) şi conchide :A impreuna en 
statul modern va fi lovit de moarte 
însuşi sistemul capitalist pe vare a- 
cost stat il repreziulz. 

La Nouvelle Revne (April, 
1312). 

Penlru reorganizarea armatei Gre- 
ciei, aceasta a fâcut apel la Fronta, 
eare i-a trimis o misiune militară sub 
conducerea genoralului Eydoux. Dupa 
un an de zile de lucru, misiunea mi- 
ditară franceză a adus indreptari im- 
portante şi n inlâturat foarte multe 
din relele de care armata grecească 
suferea. O dare do samă asupra re- 
zultulelor la cara va sjuns, ne da 
Jean Leune in articolul său întitulat: 
Sforţarea militară a Greciei. Ceia 
ce punea mai ales în inferioritate ar- 
mata greacă era lipsa de metodă si 
de unitate In conducere, lipsa de com- 
petenţa a şefilor, frica de responabi- 
Hităţi şi mai ales starea de spirit a 
torii faţă de instituția armatei, Con- 
tra tuturor acestor imprejurari a inp- 
tat en succes misiunea de sub direcţia 
generalului francez Eydoux şi szi in 
armata greaca sa introdus unitatea, 
metoda şi priceperra: s'a imbunataţit 
hrana şi echipamentul, reorpganizin= 
duse aprovizinnarea, s'au construit 
căzârmi sistematice, s'a sporit mate- 
rialul pentru artilerie, mupazinele s'au 
umplut, in sfirzit peste totul s'a intro- 
dus ordinea şi disciplina. , Totodată 
s'a reuşit a se interesa spiritul poblic 
pentru armată, așa că sau obținut 
deja insemnate donaţiuni pentru con- 
struiri de ciizărmi şi pentru alle ne- 
vui sle armatei. Mulţamita dar misi- 
unei franceze, Grecia poale pune uzi 
pe picior de războlu 135,000 de ou» 
meni echipați şi instruiți, avind po 


REVISTA REVISTELOR 149 


d în tt eee pt 


sibilitalea de u se ridica pănă lu 
155 000 eu rezervele şi eu gurda na- 
ionala. 

Italieni şi Francezi in Tunia e lit- 
lul unni articol al lui R. Raqueni, ia 
care acesta arată că ambele puteri e- 
uropene uu interes una de alta in 
Tunis, tutru cit daca Franţa duce di- 
reeția activitații pentru exploatarea 
resurselor nalurale ale ncestui tori- 
toriu, apoi brațele de muncă acolo 
sint italiene mai alor, aga cñ emigra- 
ren italienilor din Tunis, emigrare 
caro merge erescind dela rázboinl din 
Tripolitania, din canza atitudinii as- 
tilea musulmanilor din Tanis, face rau 
şi francezilor, Penliu ucoiu autorul ere- 
de ea Franţa şi Italia, reprezentind 
una capitalul şi cenlaliă munen, tre- 
bue să meargă mină în mină io Tunis. 

Les Docaments dn Progrès 
(April, 1913). 

Cu ocazia unor eonferențe, organi- 
zate de „Institutul internuţional pen- 
lra răspindirea experiențelor sorisle*, 
Dr. R. Broda a avut prilej să faca oa- 
recare obsorvaļiuni porsonale usupra 
starii da lucruri din mall incercata Fin- 
landa, pe euro lo publică acum sub 
titlul de Problema finlandeză. A- 
ceaslă proviocie rare face parta din 
cel mai inapoiat stat al Europei în 
privința sistemului de pguvernămint, 
se află in unumile privinţi In frontea 
mişcării politice şi sociale a Europei, 
devenind un fel de laborator în care 
Sau incoreat pentru prima oara ide- 
ile cele mai innsintale şi mai indrăz- 
nețo: Finlanda a avut in Europa pri- 
mul parlament ales prin sufragiu in 
aderâr universal, în Finlanda feme- 
ile au drept de vot şi dreptul dea 
fi alese, in Finlanda s'a volat legea 
pentru interzicerea importärii, fabri- 
eñrii şi vinderii alcoolului, ete. Afară 
de aceasla, procentul analfabeților e 
in Finlzoda numai de 1°, (mai mic 
decit in Franţa şi Angliu!), adminis- 
trația e model, judecătorii sint impar- 


150 VIAȚA ROMINEASCA 


țiali, ete. E astfel un abis enorm, din 
toate punctele de vedere, intre aceas- 
ta provincie şi restul imperiului Ta- 
rilor, Se ințelege dar groaza cu care 
Finlundejii au trebuit să primească 
incercarea Rusiei de a le ripi aulono- 
mia. Pierderea acestei autonomii ar 
insemna pentra locuitorii Finlandei o 
intoarcere cu sute de ani inapoi, o 
revenire la barbarie. Deocamdata ca- 
lea pe care (arismul o urmează e a- 
ceia dea paraliza acţiunea dietei fio- 
landeze nesanelionindu-i legile, de a 
dezorganiza finanțele provinciei, de a 
o da pe mina unor faneţionari inca- 
pabili şi conrupţi. Lu aceste Jncer- 
cări finlundejii rezista prin rabdarea 
la caro lungile suferinți i-au deprins 
şi prin stăpinirea de sine. 

Autorul articolului erede insă ră e 
de datoria lumii civilizate sä impie- 
dice „asasiualul moral“ po care ab- 
solutismul incearca să-l sâvirşeaseă in 
conlra unei naţiuni care e în frontea 
mişehrii spre progres a omenirii. 

Nuova Antologia (April 1919) 
Giovanni Cena: Giovanni Paseoli. 
De curind Iulia u pierdut pe marele 
sâu poel, pe succesorul lui Cardueci 
la catedra din Bolonia, In acest ar- 
tieol, cunosentul eritie literar Cena, 
dă o caracterizare a operei salo ar- 
tistice, Relativ iziu a inceput Pas- 
epli sa publice, Primul sau volum, 
Myricae l-a publicat la 1892, cind era 
deja in vrista de 57 de ani. Eran ta- 
blouri mistice, descrise cu o pease- 
mânală justeţă de ton şi de amânunte. 
Aveau ceva comun ru poezia lui Se 
verino Ferrari, mult lăudată pe-alunei, 
azi, pa nedrept aproape uitată: aee- 
iaşi inspirație agrestă şi aceiaşi for 
mă a poeziei populare, Pe cind Insă 
tablourile lui Ferrari erau insuflețite 
de figuri umuneşti şi în cintecele sale 
predomnea iubirea, sehițele lui Pys- 
coli dadeau o egală importanţă plan- 
telor şi päserilor eaşi oamenilor, fara 
a fi colorate de vre-un sentiment per- 


sonal al pretului. Caracterul lor tun- 
damental era reprezentarea obiectiva 
a naturii. Toate aceste porzii dalau, 
desigur, dintr'o epocă anterioară : pe 
cind le publiea poetul era deja cu- 
prins de obsesiunea tragică, care n- 
vea să-i inspire mai tirziu o poezie 
mai ndincă şi mai dureroasă. Aceasta 
nu apărea acum decit In pretaţă, in 
care povestea grozavul asasinat al ta- 
tălui sau. Doi ani mai lirzio, upăru 
o nouă ediție, molt amplilicală  cu- 
prindva intre altele „il Giorno dei 
Marti” și „Colloquio“. Imediat urmă 
volumul intitulat „Poemetii“, In aceste 
nouă poesii, poetul nu se mulțuman 
nomaj să zugrăvearea, ei da un suflet 
nou tablourilor sale, mişrini violent 
uneori sufletele cetitorilor, Cu acest 
din urmă volum, faima Jui Paseoli, 
mârginită intaia numai In cercurile 
studenţeşti, sa intinse şi lu marele 
public. Malia avea un nou post. Ta- 
trè prima şi a dova ediție a voluma- 
lni Myricae se ascunda o problemă 
psicologică ; intre seninatatea cam sen- 
timentală a primelor schiţe rustice şi 
furtuna din „Ziua Morților“ trebue sa 
se fi inlimplal ecva adine în sulatul 
poetului. Pascoli trebue sa fi simţit 
tirziu tragicul vieții şi sa fi retrait In 
el venorocirea familiei sale. Cind su 
intimplat asusinarea tatălui sau şi a- 
poi după un an moartea mamri sale, 
căroin i-a urmat în mormint trei frați, 
Paseoli era un copil. Apoi veni stu- 
diul sirguincios si absorbant, un pe- 
riod de participare la agitaļjile poli- 
tica şi de nehotărire, până ce imbră- 
togă modesta carieră de profesor du 
gimnnzic; Poetul a inceput să cinte 
cind in sufletul său se instăpini re- 
Dunțarea. În această epocă literatura 
italiană era supt influenţa șroalei sim- 
holiste truneeze ; Pascoli rimase insa 
cel mai personal dia toți poeții ita- 
lieni contemporani, deşi resimte toate 
aspiraţiile moderne, dela marile cu- 
rente intelectuale şi. sociale europene 


REVISTA REVISTELOR li 


————— A 


până la durerile şi bucuriile patriei 
sale, In simbolul unui „copil* a vrut 
Pascoli să inenrneze poezia. 1 s'a in- 
timplat și lui ca altor artisti care sò- 
colese drept adevărata arța numai a- 
ceia pe care ei o practica, Fiecare om, 
zlee el, poartă in sine un copil, find- 
că orice ome in unele momento poel, 
„Poetul, dacă e adevarat poet, adică 
ducă cinlă numai aceia ce-i dictează 
copilul din el, e inspiratorul moravu- 
rilor bune, a inbirii de patrie, da fa- 
milie, de omenire... se vede ră nepo- 
etie e aceia ce morala recunoaște 
drept râu şi estetica proclamă drept 
uril“. Aceste păreri nu siat dreit te- 
orelizarva oprès coup u poeziei ee lua 
ființă in el şi care ne-a dat Andrée, 
Nel carere dë Ginevra, la Quercia 
di Hawarden, I Bolide, La Verti- 
gine, Il Ciocco. 

, Rivista d'Italia (Mart 1912) Fre- 
derico Persico: Jl posto dell'arte 
nello spirito. Spiritul omenese, zica 
autorul, nu se manifesta numai prin 
raționamente, sisteme filozofice şi şti- 
ințifice ; alălurea de aceea nre şi 
fantazia o funeţiune proprie, Pe cind 
intelectul e analitic, anatomizează n- 
bieclul pentru a extrage notiunile ; 
fantazia e sintetica, creiaza nblecte 
nouă, care deși numui simulacre da 
obiecte, exprima mai bine decit obi- 
eelelu reale şi conerele, o idee ori un 
senliment. Această formare ue sim- 
bole cere o atitudine speriala şi pro- 
dusele ei se numesc arte. Artele sint 
dar un produs al fanteziei, care nu 
servesc jesi comodilății vieții nici nu 
su ca scop ulilul, Care e rostul lar 
atunci? De un timp se repelă fraza, 
care ar avea serul unei definitii; „ar- 
ta peniru artă”, „M'am năesjit mult, 
zice P., FĂ găsese un senz jo această 
fraza şi märturisese eñ n'am gâsit 
niciunul“. Cine ar afirma <A ştiinţa 
şi tu special filozofia, e gindire pen- 
tru gindire, n'ar părea ra spune cea 
mai goala de senz fraza Gindirea, 


n 


dacă are o valoare, nu e penlrucā are 
de obiect cercetarea şi descoperirea 
adevărului? Şi arta trebue să aiba o 
țintă entră cure artistul tinde cu toata 
puterea sa, Vico nu se incearea sa 
definească adevărul; se mulţumeşte 
de a-l arăta cu un echivalent: adera- 
rul, Zee el, e faptul. Urmind acest 
exemplu, zice P., a ajuns la eonelu- 
zia că frumcsul, ubleelul arlelur, e 
ordinea, a cârei condiţie e forma, a- 
iit in lumea materială eit și jo cea 
morals. Viţiul, pasiunea fara felu, ra- 
utatea ete. sin! urite fiiindea sint con- 
trare ordinei morale, A le migrăvi in 
artă se pare o contrazivera cu obiectul 
ei, care e frumosul, Dar contiszicerea 
dispare în arla mare și adovarată, E 
de ajuns cn imaginen acelor urițenii 
sā inspire disgustol gi oroarea enre e 
in ordinea morală a sentimentelor. 
Seopurile artei nu sint, desigur, nce- 
lea ale moralei; şi dacă aceasta vra 
să zică „arta pentru arlă”, s'ar pu- 
tea suporta aceasta frază. Dor daeă 
arta nu e insăşi morala, cine ar puton 
afirma că adevarata artă ar putea con- 
truziece şi jigni morala ? Prumusața și 
virtutea sut surori, nu dugmane, A 
le confunda, cum se pare eñ a făcut 
Tolstoi, e o greșală; dar nu so poate 
nega artei in sine, oficiul de educa- 
toare. Alfonse Casanova dorea ca azi- 
lurile infantile fondate de el, să fe 
împodobite cu copiila tablourilor ew- 
lor mai distinse, pentruea sulatele co- 
piilor odată cu dragostea pontru fru- 
mos să capete cultul virtuții, Arta tre- 
baa să rămină innălțatoarea spiritului 
omenese, 

Deutsche Revue (April, t912) 
Dr. Benedetto Cirmeni: Condiţiile şi 
concesiunile Italiei pentru pacea 
cu Tureia. Aulorul, deputat în par- 
lamentu} italian, a seris acest artieal— 
după cum ne informează o notita din 
partea redacției revisti i—ln înțelegere 
eu cole mai marcante personalităţi 
polilice ule Italiei, Penlra a incheia 


152 VIAȚA ROMINEASCA 


pace Italia pune o singură condiţie: 
recinnoaşterea deplinei şi nețârmuritei 
sale sureranitați asupra Tripolitaniei 
şi Cyrennicii. Germania și alte puteri 
au incereal să convingă Italia de a 
se multumi ea Anglia în Egipt cu o 
simplă ocupare ori ca Pranla în Tu- 
nis, ru un proteclorai. Aşa ceva e 
pest “ulinţa: prea sint deosebite si- 
tuaţiile politice ale Egiptului şi Tu- 
nisiei de ale Tripolitaniei şi Cyrenai- 
eii Anglis sa puint multumi cu a 
simplă ocupare a Egiptului, de oare- 
co domnitorul şi guvernul acestei țari 
sin! cu desâvirşire la dispoziţia re 
prezenlanlului englez din Cairo. Kedi- 
vul și miniştrii sal nu pol nivi să des- 
chida gura fară prealabila înruviiața- 
re a Angliei. In Tunis, în urma fai- 
mosului tractat dela Bardo, Belul a 
devenit vn simplu funcţionar al Fran- 
ţii. In Tripolitania şi Cyrenaica Insă, 
lipseşte un domnitor local ; ducă aici 
ar râminea suveranitatea lureeaseă, 
sar ongle o stare de lurruri imposi- 
bila : Italia n'ar avea niciodata mij- 
loacela de a exercita o influenta pre- 
eumpäniivsre asupra saltanului din 
Constanlinopol; ar [i un izvor nese- 
cal de intrigi și verle. Ateste consi- 
deralii au tăcut pe Halin să proclame 
la 5 Noembre, anul trecut, suveranita» 
lea sa asupru provinciei lor africane. 
Accusia declaraţie wa fost decit adu- 
cerea la implinire a voinţii lnlreg po- 
porului italian. Orice propunere caro 
sr tinde să înlăture nețărmurita su- 
veranitate ilaliană, e de mai innainle 
condomuntă să ràmie făra suceos: 
nici un guvern lu Italia nu ar pulea 
prezenta ării o asemenea propunere. 

Dacă Tureia ar conveni asupra a» 
vestei unl'e condilii a Italiei, alunei 
Sur putea uşor incepe tratativele de 
pace. Un armistițiu in orive caz lta- 
Jia n'ay acords, căci un asemenea ar- 
mistițiu ar fi folositor numai Turciei, 
care sr pulea in arest limp Intàri ar- 
mata din Africa şi trimule o nouă og- 


tire in Jemen, peniru a incepe apai 
ostilitaäțile eu mai mulle ganse. Dacă 
insă s'ar recunoaste deplina suvera- 
nitete a Italisi şi s'ar renunţa la ar 
mistiţiv, Halia ar f dispusa sA facă 
Turciei concesiuni; ar ñ gata să 
fucă o exceptie dele regula generală, 
după care invinsul plaleşie dispògu- 
biri, si ur oferi Turciei o despăgubire 
hâmeasea sub forma unei purliripări 
la datoria statului otoman, intrucit a- 
ceasta priveşte Tripolitania şi Cyre 
naica. Ar recunoaşte aulorilulea re- 
ligioasă a saltanului, in calitalea sa 
de Kalif, asupra Musulmanilaor «tin 
Africa. Apoi, dacă celelalte puteri 
gar lua răspunderea pentru integri- 
taten imperiului otomav, ltalia n'ar 
face nici o dilicultata în a se alatura 
lor. Su spus că Italia ur trobui sa 
renunțe la privilegiul eapitulațiilor 
pentru supuşii săi care loenese în im- 
periul lureese; aşa ceva ar puter ad: 
mite Italia, ciod măsura s'ar aplica și 
celorlalte puteri, Orice alta concesie, 
de exemplu, un “schimb de teritorii, 
sað o despăgubire teritorială in alta 
parie a Africei, este absolut exelusa. 

Deutsche Rundschan (April 
1919) Richard Garbe: A fost influ- 
enţată dezvoltarea Budismuiui de 
câtră Creştinism ? Religia budistă a 
påtruns prin vencul al lea n, Ch. In 
partea extrem nordvestică a Iudiei. 
Aici a avul o dezvollure aparte ca- 
recterizată prin indumnezeirea per- 
soamei lui Buddha şi transformarea 
concepției despre Nirvana in repre- 
zenlarea unei vieți după moarte. A- 
cevasta evoluție, ru totul deosebita de 
a Budismului din sud, duse la forma- 
rea unei nouă şeoalo, numita Ma- 
hăyâna-—spre deosebire da cea din 
sud, numita Hinayâna—care a dural 
până prin sec. al S-lea. Aveastà di- 
recție a Budismului, prezintă un nau 
ideal moral, în locul idealului ram e- 
goist al vechiului Badism-—liberarea 
nu numai de pasiuni ci şi de orice 


REVISTA REVISTELOR 153 


simţire omeneascl,—anume acela ul 
dragostei de spronpele şi al milei ae- 
dive. Apoi în Mahâyâna, găsim ere. 
dinţa in un Dumnezeu şi jo nemuri- 
rea personală a sufletelor, Se credea 
pană acum, rā fondatorul acestei di- 
reeļii ar fi Nâgârjuna, care a trâil pe 
la mijlocul see. al 2-lea p Ch; în 
realitute el a fost numai «rgunizato- 
ru), Prima expunere literară à aces- 
tei doctrine, are loc vreo 70 de ani 
inainte do Nāgārjuna, şi e opera că- 
lugârnlui Asvaghosha, care a băit in 
a doua jumatate a primului veac după 
Christ. 

Multora le-u venit ideea că ureastă 
speciulă evoluție a acestei genale bu- 
diste ar fi datorită unei influenţe a i- 
deilor creştine, Aşa a afirmat sinolo- 
gul Samud Real şi wmisionarul Dr. 
Timothy Richard. Avel insa caro a 
incercat să dovedeasca ştiințitiregia 
această ipoteză e jesuitul Joseph Dahl- 
mans (ludiseha Fahrten 2 vol, Frei- 
burg 1908). El vreu sa dovedeasca mai 
intai că arta budista n teritoriului 
Gandbâra, eare oglindește concepţiile 
şeoalei Mabâşâna, trădează ndinci in- 
fluente creştine. Aşa d. p. figura lui 
Buddha, cure in arta budistă nu e nici- 
odată reprezentata, decit numai prin 
un simbol, apare in Gandhăra pentru 
prima data. E just, zice Garbe, ră 
figura lui Badha apare airi peptru ta- 
taiaşidată ; Imerul se paate explica prin 
acela că budiştii, cind au simţit ne- 
voia rultului imeginelar, au imitat mo» 
delelv greceşti cuuoseute lor. Aceasta 
presupune insă o transformare premer- 
gătoare a doctrim | budiste. In budi<mul 
primitiv, Buddha «ra numai un om—nu 
putea deci să existe un eult: doctrina 
era mai presus decilpersoana invâţato- 
rului. Arta din Gandhăra arala ea acum 
persubalitulea lui Buddha devenise obie- 
etul cultului. Un ult argument scoate 
Dahlmann din rolul pe care in doc: 
Irina Mabăyânei il jura viitorul Bud- 
dha, care are să vie ca mintuitor, subt 


numele de Rudldha Maitreya. In ve- 
chiul budism, Buddha Sotama este al 
Zelea Buddha şi Inchide peniru tot- 
denuna seria invâţălorilor omeni- 
rii. Dupa D. aşleplarea încă a u- 
nui mintuitor, după Buddha, este 
o influenți ereşlină, Argumentele lui 
Dahlmann, ziee Garbe, nu rezistă unei 
critico gtiințifæ. Maj intaiu eronologi- 
cete o influență a creștinismului e 
imposibilă. Arla din Gandhăra a infin- 
ril, o adevarat, în primul şi al doilea 
voue p, Ch, dar inceputul ei—dupa 
cci mai buni cunesesluri, Grânwedal 
şi Aurel Stiip-trebueşte pus in pri- 
mul dacă nu chiar al doil-a veac u, 
Ch. Dar chiar ducă aceasta urlă s'ar 
fi ivit după Christ, nu se poate nd- 
mite cù creștinismul a ajuns ihlar în 
primul vewe în valea ladusului. Pune- 
tele raracteristice nle doctrinei Maha- 
yânei se explică prin evoluţia natu- 
rală a doctrinei budiste; acest lucru 
il dovedeşte nulorul priolr'o amânun- 
(itä analiză a dnetrinei budisle, aga 
cum apare in Hinuayâna şi Mahăyânu. 

Sozialistische Monatshefte 
(April 1912). Dr. Icanoe Bonomi, Cam- 
pania din Tripolis şi partidul so- 
etalist italian. Rëzboinl cu Turcia 
a sămănat discordie in sinul partidu- 
lui socialist italian şi adus o adinci 
nelinişie la mişrarena muncitorilor. Cu 
toate mcestea ar fi falşă afirmarea că 
criza eare rgudue acum socialismul in 
Italia, ar A provocată de o deosebire 
de păreri in privința chestiunii colo- 
niale, cà ar fi o ceartă de idei intre 
partizanii şi duşmanii sistemului co- 
lonial. Spiritul italian nu se prea pa- 
sionează pentru vhestii pur teoretico» 
yliințifice, Majoritatea socialiştilor i- 
talioni a refuzst de a cerceta proble- 
ma principislä a expansiunii coloniale 
şi s'a märginit numai in a-şi exprima 
intr'un senz sau in altul parerea a- 
supra pozilivi pe rare partidul tre- 
buo să o în faţa de războju şi urmā- 
rile sale. Dacă aiunei cind sa votat 


14 VIAŢA ROMINEASCA 
eee ei 


suveranitatea Italiei asupra Lybiei, 
toţi deputații socialisti au votat con- 
ira, au făcul-o pentru a nu lăsa par- 
lidului răspunderea războiului, Deo- 
sehirea de idei sia numai în măsura 
iņ care grupările socialiste var sa 
facă opoziţie războiului. Stimga so- 
cialistă cere ca să su facă o opoziţie 
violenia tuturor partidelor cure nn 
dorit sau uu permis războiul ; dreapta 
crede ca trebue să se mârginesscă în 
a separa responzabililalea partidului, 
faţa de guvern. Pentru a inţelege mo- 
tivele acestor două atitudiai, trebue 
să examinâm situația politică a Ita- 
liei în momentul de fața. Astazi Ita- 
lia nu masi e ceia ce era acum 15 sau 
20 de ani, cind era vorba de cuceri- 
rea Eryihreii, Pe atunei Italia era 
foarte săracă ; muneitorimea agricola 
trăia in mizerie. Orice incercare de 
îmbunătăţire se sfarma de reacliona- 
rismul guvernului; finanțele eruu ves- 
nic în deficit. Se'nleluge că 'm ase- 
meves imprejurări, n expansiune co- 
lonială părea o nebunie. Nu numai 
socinlişiii ei şi intreaga democraţie 
burgheză duşmănea proectul. Astfel 
dezastrul dela Adua, 1896, nu aparu 
ca à nenorocire nationala ci ca sfir- 
şitul unei politie» nenorocite. Astăzi 
imprejurările sint allele. Agricultura 
in părţile nordico u sjuns în bogăție 
pe cele mai bune ţinuturi ale Euro- 
pei; industria a făcut progrese mari; 
finantele țarii pot face fața: nevoilor 
economice. Din pricina emigrării in- 
tensive, de vre-o zece ani incoace, 
condiţiile economice ale Sudalui Ita- 
lioi s'au imbunătaţit malt. Taranii, 
care au strins bani în America, şi 
care întorși în mare număr, şi au cum- 
păra! in Sicilia pâmint, depriazindu-se 
să facă drumul peste Ocean, au de- 
venit prieteni ai colonizării, lu aso 
menea imprejurări o opoziţie în con- 
tra războiului, nu mai e cu putinţa in 
aceiaşi măsură ca în trecut, Și situ- 


ţia politică nu mai e aceiaşi. Io 
189¢ și 1896, in!reagi democrație ita- 
liană lupta contra lui Crispi, care ur- 
mărea desființarea socislistilor, Acam, 
Giolitti a propus unui socialist intra- 
rea în minister! De aceia dar 

ta sorialista, sapt conducerea lui Bis- 
solati, erede că nu e oportună v agi- 
taţie violenta contra războiului şi o 
opoziţie înverşunată contra guvernu- 
lui; stinga, răspunde cu o argumen- 
tare loarte simpla: socialiștii sint în 
contra râzboaelor, deci, pentru a-şi 
menținea idealul, trebue să lupte eu 
toate pulerile contra acelora ce voese 
războiul. Cum are să se sfirgoasea a- 
ceastă divergrnța de opinii? Congre- 
sul viitor din Reggio Emilia vu ho- 
tări, Se poate ca hotărirea sa fie: 
despărțirea, şi, in adecăr, conchide 
autorul că poale aceasta ar [i soluția 
cea mui buna. 

Srpski Knjizevni Giasnik. 
(Belgrad, Mai), 

Iatr'un articol eu titlul Autonomia 
Macedoniei, cronicarul obiznuil al a- 
costei reviste despre politica balcanica, 
unume „Inostrani”, expune pe scurt 
tendințele politice de acum ale Bul- 
guriei ca privire In Macedonie, Acest 
„inostrani“ e pseudonimul unui lost 
ministru plenipotenţiar al Sirbiei ln 
Celinge (Muntenegru), anume al lui Jo- 
van Juvanovir, care acum e secretar 
general al Ministerului de externe din 
Sirbia. Arată ea, deşi partidele poli- 
tice din Bulgaria, mai toate erau stä- 
ruitor peniru autonomia Macedoniei, 
scum, cind au vazut și ele, Insfirsit, 
că Austria urmărește să-și fiureasea 
o politică proprie in Balcani: de a 
stăpini piețele comerciale, in care cu- 
prinde şi Seadar, Skoplie, Salonic şi 
Bitolia, şi cind au vazul ca această 
politică Austria urmăreşte sa şi-o spri- 
jineaseă pe România şi Turcia, amin- 
două dușmane Bulgariei, —acum, zice 
„Inostrani“, mai toate partidele poli- 


—— 


tice din Bulgaria pare ca au renunțat 
Ja tendinţa lor unilaterală şi păgubi- 
toare de autonomie, şi caută să se 
lege de Sirbia, cu eare sa conlucreze 
in sensul slarismului iar nu, ca pănă 
acum, În sensul germanismului. Tar 
ceia ce li impinge acum pe Bulgari 
Şi mai mult în această direcție o re- 
multatul eu caro s'au retatora la Sofia 
profesorii universitații lor Miletie (care 
à fost in laşi cu prilejel jubileului, 
spre a transporta lu Sofla corpul de- 
legatului bulgar Agüra, moit uri su- 
bit) şi Georgov. Aceşti doi, ca delegaţi 
ai organizaţiei revoluționare macedo- 
no-adrianopolitane, sau dus acum 
vrea două luni să ceară autonomia 
Macedoniei pela curţile din Peters- 
burg, Paris, Londra și Roma. Dar 
sau reintors fară nici o izblda in 
acest sens, 

De aceia acum, Bulgarii au inceput 
să se apropia de Sirbi, renunțind la 
autonomie pe care aceșlia de pe ur- 
mă nu o primese, De allfel, continuă 
„Inostrani“, pentru Bulgaria, astăzi, o 
Sirbie tare şi nanătoasă teehue să 
aibă mai multă valoare decit o Mace- 
donie nutonomă, decit prietenie cu 
Tureia, alianța cu Grecia şi deeit chiar 


` prietenie şi alianţă cu Austro Ungaris. 


Dar, desigur că „Inostrani* işi face 
iluzii, dacă crede ca se poate stabili o 
conlucrare pe tema Macedoniei intre 
Bulgaria şi Sirbia ; caci, de fapt, Bul- 
garia nu va renunța niciodată la Ma- 
cedonia, iar Sirbis, ln rindu-i, nu va 
putea primi ca nu ea ci Bulgaria să-și 
croiască drumul la Marea Egee spre 
Salonie. Dovada de aceasta, e că din 
aceiaşi pricină n'au izbutit să infap- 
Iuiaseă apropiere sinceră intre Sirbia 
şi Bulgoria incercările facule în acest 
sens dela Belgrad nu numai de gu- 
vernul lui Simie din 4897, al lui Vu- 
jie din 1901, dar nici chiar incerca- 
rea făcută la 1904 de Pasir, şeful par- 
Wdului radical care şi acum so află la 
cirmă in Sirbia. 


REVISTA REVISTELOR 155- 
lee e A 


T 


The Contemporary Review. 
(April, 191%). 

Ultimele manifestari violente ale 
sufrugelelor din Londra au compromis 
deocamdată mişcarea politică feministă. 
Dar violența ta manifestare dacă nne- 
ori poale dovedi slăbiciune, no lote 
deauna poate implica o nodreptate,. 
Mişearea sufragetelor engleze mult 
timp a fost privită ca o manifestare 
ce trebue tratata cu un „tolerant a- 
musament*. Cind actele de „islerie" 
“au înmulţit şi geamurile au inceput 
să le sparte cu miile, situația s'a. 
schimbat, —dispreţul insă a ramas a- 
runcal asupra acestor manifestari, E- 
roinele politice au fost condamnate- 
pentru tulbururea ordinei publice, și 
„greva foamei” din inchisoare a fost 
tratata medicaliceşta prin regimul hra- 
nirii cu sila. Grovistele an lost de- 
clarate ca nebune de doctori şi tru- 
tate deci ca pacienți da spital, con- 
form ordonunțelor medicale,—nu ca 
eroine politico. Indarăptul manifestā- 
rilor „islerice* însă e o chestie soci- 
ală serioasă, pe caro publicul englez 
nu 0 iguorează și nu o enntesia. Şi 
tocmai aceustă parte serioasă o com- 
promit sufragetele, prin laclica lor 
sălbatică, De această părere e majo- 
ritatea femeilor din Anglia. Pe de altă. 
parte iasă spiritele reacționare cauta 
să se folosească de greşala de tae- 
tică a sutragetelor pentru a nega in 
totalitate dreptatea cauzei. D-na Sti- 
sabeth Robins,-Rugăciuui în Pietre— 
arata dreplalea cuuzei feministe, mu- 
neagă gregala sufragetelor, dar arată 
ei asemenea greșeli, nu sint tolden- 
una greșeli, şi insoțeac totdeauna miy- 
cările mari sociale. Mai totdeauna re- 
formele mari n'au fost lipsite de ma- 
nifestări violente, sălbatice chiar, Vi- 
olenţă, ca mljloe provizor, e necesară 
pentru a da alarma şi a trezi lumes.. 
După aceia va veni timpul liniştei,. 
Gladstone a declarat în Parlament ca : 
Dacă în crizele politice, din Anglia, nu 


A 


156 VIAȚA ROMINEASCA 


s'ar A recomandat poporului decit sä 
urască violența, să iubesseñ ordinea 
şi să practice rabdarea, libertăţile An- 
gliei n-ar fi fost niciodata elștigate. 
De asemenea Burke a declarat eñ nu-i 
da părereu acelor cares impolriva 
tulbarārii hodinei publice: „Imi place 
zgomotul ori decite ori e un ubuz, 
Semnalul de alarmă la miezul spţii 
iţi tulbură somaul, dar te fereşte de 
a f ars in pats 

The North American Ro- 
view. (April, 1912}. Un articol carne 
teristie—Sint Evrei! o rasă inferi- 
oară ?--datorit d-lui Nahum Waly. 
Autorul găseşte lucrul curios că in 
America, unde până acam nu se iw- 
zia de teorii antisemile, se pure că a 
incepul să încolțeasci un antisemitism 
doctrinar. Chiar în aeuasta revisia, 
spune autorul, s'au putut strecura, in- 
iun articol despre China, următoa- 
rele rimduri: „Evreii au suprasețuil 
imperiilor asuprilorilor lor, dar nici» 
odată m'au avul un imperiu al lor 
propriu, Dacă succesul a urmat sfor- 
țarilor lot, cu tot caracterul lor atit 
de pulin atrăgător, aproape reapin- 
gâtor, eu loste neajunsurile lor, chiar 
şi in simţul dreptăţii, şi cu loata lip- 
sa lar de personalitate în toale ma- 
nifestârile; fară pvezie, fără stiințū, 
fară arta şi fără enracter, ce se va 
intimpla cu Chin jii?" Autorul face cita- 
ţia de mai sus ea un exemplu de è 


nurmitate şi in privinţa adevărului is- 
torir, și în acea a limbajului, de o. 
biceiu cumpâtat, din revistele engleze 
și americane, Asemenea afirmații na 
compromil decit po cel ce le face, de 
netia autorul nici nu le răspunde. To- 
nul acesta insă e obişauit in anumnile 
țări. Publicaţiile untisemite caută ajet 
să dovedeasca şliințificeşte iuferiori- 
tatea rasei. Antropologia şi Psihologia 
sint siluite la contribuția arsenalului de 
argumente. In Germania s'au forit cele 
dintai teorii şliințifice antisemite. Re 
prezentanții lor sint oameni iluştri: 
Fichete, Schopenhauer, Duhring, Wage 
nor, Hariman. Numele acestor genii 
necontesiate nu dovedese insă decil, 
că şi geniile pot f supuse prejudecà- 
{ilor mulţimii. Autorul răspunde la 
toate aceste teoriji, prin fapte și numo 
proprii, De sigur nu ponte f nimic 
mai lesne şi mai dovedilar decit e 
xemplele. Evreii nu produs nenumi= 
rați onineni de mina intai, în toate 
ramurile de manifesture ale spiritului 
omenesc, cciu ca formează, fâri ind” 
iala, o dovadă vio ca rasa nu e inferi- 
oară, 

Diseuţia pe aerst teren ajange a» 
proape o copilărie. Intrebarea insă 
pēntruce teoriile ubsurle antisemite 
incep să prindă teren și iu America 
nu e disentata de aulor. 

Nu adevarul ştiinţille antropologie 
poate lamuri insă acussta intrebare, 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE. PEDAGOGIE. 


Dr. Paul Sollier. Morule et Moralită. 
Paris, F. Alcan, 1912 

Autorul caută aa stabiloas-ă rapor- 
tul dintre aceste duaă noțiuni care u- 
deses su lust lata mun drept ulte, 
coia ce à ingreviat intuldenuna deste- 
garea problemet morale, 

Baronne Staffe. Développement des 
facultes morales pour jeunes gens et 
jonnes fillas. Paris, Flamarion, 8.50, 

Siut sfaturi şi observații eu privire 
la eduesțiunea morală a tinerimil. 


ISTORIE 


Maximin Deloche. La Maison du 
Cardinal de Richelieu, Paris, Cham- 
pion, 30 fr, 

Baza! pe un dorument inedil, con- 
tul cheltuslilor pe 1609 al Casei Cur- 
dinalului de Richelien, autorul studiază 
viața pe care marele om politie al 
Franţei a durea ca purlienlar. 

R. Academia dei Lincei, Cingnantu 
anni di storia italiana. Edil, Hoeple, 
Milano. 

Cu ovaria cinqiantenseului sorbal 
de Itilia, Academin faco să apară o 
serie de monografi asupra progresu- 
lui diferitelor ramuri da activitate, in 
ultimii 5) de ani. An apărut pana a- 
cum două volume, 

Erich Marks Männer umi Zeiten. 
Zwei Binde, Leipzig, Quelle v. Meyer 
LELER 


O serie de studii asupra unor eve 
nimente islorieo şi asnpra unor mari 
istorici ea v. Sybel, Treitsehsee, Momm- 
sen ele. 


ȘTUNTĂ 


Dr. M. A. Legrand. Da Longicita 
A teavers les âges. Paria, Flammarion, 
ait. 

O locerrare de a determina factorii 
de care ptirnă lungimea vieții şi in- 
se moatalea lor relalivā. 

Dr. Terwagne, Porter-vous bien! 
Paris, Giard et Brière, 2 fe, 

Noţiuni elementare de higiena po- 
pulară si raționale. 

Dr. Roger Dupony. Iss opiomanes, 
mangeurs, buveurs et fumeurs d'opinin, 
Paris, F, Alean, 6 fr. 

E ua sludiu eritie şi medico-literar : 
uutorul urală influența opiumului asu- 
pra organismului şi rolul pe care n- 
cest toxis l-a jurat în viaja unor seril= 
tori ea Coleridge, Elgird Pus, Bau- 
deisire, Gèrurd de Nerval, ete. 


SOCIOLOGIE 


René Marchand. Les grands Pro- 
biântea dela politigua imtiricure russe. 
Paris, F. Alcan, 3.50, 

Chestiunea neţionalitaților (polonă, 
Anlandeză, ote), chestiunea agrară, mi- 
litar, elr, iată problemele mari ale 
politicei rusești de rare aulorul se o- 
cupă. 


158 VIAȚA ROMINEASCA 


Henri Dagan. L'Art de gouverner, 
d'après les Philosophes et les Grands 
Hommes d'Etat, Paris, Michel, 5 fe. 

Sub forma unor convorbiri intre di- 
ferite personalităţi muri, reprezentanții 
celor mai principale teorii, autorul 

- discută deasebitele forma de guver- 
nare. 

L. Goyard. La Crise du petit com- 
„merea et le syndicalisme. Paris, Giard 
et Brière, 1912, 

Autorul caută să arute că prin vin- 
dicarea micilor comereianți s'ar adate 
o indreptare relelor de care aceștia 
sufar, 


'ETNOGRAFIE. FOLKLOR. 


Austin de Croze. Da Chanson po 
pulaire de Vile de Corse, Paris, Cham- 
pion, 5 fr. 

Un studiu asupra diferitelor specii 
de cinlere populare ale Corsicanilor, 
cintece istorice, politice, nupțiale, ete. 

W. Jackson. From Constantinopole 
tothe home of Omar Khaygam. New- 
York, Macmillan Company, 15 sh, 

E o monografie istorică, arheolo- 
gich, etnografică a Persiei septentrio- 
dale, 

M. v. Brandt. Der Chinese mie er 
sich selbst silht und schildert. Berlin, 
Dietrich Reimer, 

Cuprinde 82 de desenuri din un ziar 
chinez ilustrat, eare ne-arată felul de 
a simţi al Chinejilor. Fiecare ilustra- 
ţi» e însoţită de autor cu explicările 
necesare, 


ARHEOLOGIE. CĂLĂTORII 
Ce 


Felix Sartiaux. Willes mortas d'Asie 
Mineure. Paris, Hachette, 4 fr. 
Autorul aduce date insemnate cu 
privire la civilizația Pergamului, Efe- 
„sulai, Miletului, Crienului, ele. 
Brieux. Voyage aux Jades et en 
Îndo-Chine. Paris, Delagrave, 3.50. 


Impresii din calatoria întreprinsă de 
autor prin India şi Indo-China. 

Heinrich Schüler, Brasilien, Ein 
Land der Zukunft. Mit. 115 Abbil- 
dungen 16 Tafein und 2Karten, Stutt- 
gurt— Leipzig, Deuterhe Verlags-Ans- 
tall. 

O deseripţie a Braziliei, in care au- 
torul urmăreşte mai cu samă laturea 
economica. 


CRITICA LITERARĂ ȘI ARTIS- 
DR a 

Georges Duhamel. Propos critiques, 
I-re serie, Paris, Figuière, 2.50. 

Sint anulize critico asupra poeziei 
şi poeţilor celor mai noi din Franța. 

Gustav Pauli, Max Liebermann, 
Dea Meisters Gemdâlde in 304 Abdil- 
dungen, Stuligsrt u. Leipzig 1911, pr. 
10 mk, 

Un volum din colecția „Klassiker 
der Kunst in Gesammtauegiban”, care 
cuprinde reproduceri dupa tablourile 
şefului gronlei secesioniste, 

Sir Sidney Lee, Principles of Bio 
graphy. Cambridge University Pross. 

Sidney, care a seris una din cele 
mai bune biografii a lui Shakespeare, 
tratează alei teoretic modul cum tre- 
bue să se serie o biografie, 


LITERATURA 


Francis Viele-Griitiu. La Lumière 
đa Grèce. Paris, Editions de la Noo- 
velle Revue Française, 3.50. 

E cel mai nou volum do versuri al 
cunoscutului poet francez, 

J. H. Rosay. La Mort de la Terre. 
Paris, Plon, 3.50, 

Autorul descrie moartea pamintului 
prin epuizare, prin secare a tuturor 
fortelor sale, Romanul are o prefaţă 
în care Rosny vorbește de asemăna: 
rile dinire opera sa şi povestirile en- 
glezului Wells. 


BIBLIOGRAFIE 


Preotul Ioan Antonovici. Documente Birlădene. Vol. | 
Tipografia Neculai P. Peiu. Preţ 6 lei. jekom 
E-r n Popescu. Mog Gheorghe la Expoziţie. (Nuvele) 1311, Bucu- 
Halchiopol. Note răzlețe. 1911, Bucuresti, Tip. Carol Găbl. Preţ 3 lei. 
jjilexandru Ciura. Amintiri. Schie şi Navele. 1911. Orăştie, Edie 
brăriei- Naţionale”, S. Bornemisa. Pro 1.00 enpo o e Orăştie, Edit. „Li- 
loan Urban larnik. Toast 1911, lași, Tip, „Daela* Iliescu, 
totogravară 4i 108 iile dt, Neam pi Secu. Ca dowi plange In 
tota valea DE au pii pe upă foto originale. 1911, Bacu- 
onst. Calmuschi, Ralatiunile 1 Țării 7 
1911, Galaţi Tip. „Buciumul a eter lei, side IA 
Th Gautier. Arria Marcella. Trad. de N. Davidescu. 1911, Bu- 


tul 13 lei, 
stai, Tie, Xenapol. Education et Religion, 1911, Genève, Imprimeria Fro- 
mi a a e ie 
23 Attra ce feat Sistemul solar (Trad, A Victor Ata Bib, 
„Minervei“, 2 vol, Nr. 110 si Hi. Preţ 30 b. fiecare volum. = 

ST mag Homann şi Dorotea (Trad, de Oresto). Bib, „Minervei* Nr. 
Pro, Pa ai Turghenett. Faust, (Trad. de N. Pastia), Bib. „Minorvei* Nr. 113. 
so. tia ep papende eroice, (Trad. de N. Pandeleal, Eib, „Minervoi* 
n voga Art SE pa pa Pre cena de 
leanu). Bib. „Teatrului Naţional“ Nr, 15, Preţ, 40 p 7 TS ; 

Pret. E a Rhea-Sileia (Dramă in 5 acte}. „Bibl. p. toți” No. 704. 


E. Lovinescu. Stanete și ii. Editi i A 
Bucures, Soret E Co: ri si ea Editura Revistei „Flacăra“, 1911, 
r. Goust. Popescu. Ciuma. 1911, Bucuresti, tip, „Cultura, Pret. 1]. 
D. N. Ciotori. Calas Bobilor, 1912, „Neamul Ama eeey Pret. 1.50 L. 


„Spiridon Poprscu. Contritu e la munca pentru ridicarea - 
“lui (Scrisori cătră invățători, iaar: a) cătră cei ce vor să-și IONGA Re 


i Bi | 


160 VIAŢA ROMINEASCA 


mul), paasee = > ser Rom.. Edit. I-a. 1911, Bucuresti, edit. sli- 
riei zi è f 
n rage a ini Apa Vodistavei. Biblioteca Facla. Societatea 


de editură „Facla“, Un vol. de 32 pag. Prețul 15 bani. 
Preot loan St. 


a ar ortodoxă răsăriteană, No. 1. 
191 , Tip. Ştofàniu, Pre bani. 
y oas Sitya. pret Dramă în trei acte. Trad. de A. Steuermann. 
1811, laşi, ri N. Rtatfăniu. 

Leon 


dbey. Din carnetul -e pepe 1911, Bucureşti, Tip. „Vo- 
caa Poporului“ Alex. Agapia. Preţ. 1 
Vasile N. Madgearu. Bursele muncei în Anglia. 1911, Bucureşti, Tip. Socec. 
Pro i. 
Y Vasile Mihăilescu. O rr ga de E gone auă a lui Ioan Maiorescu 
la Craiova. 1911, Inst. Carol Găbi. Pret- t 
oale Acad. Romine. Partea Administrativă pi Desbaterile 1910— 
1911, 1911, Bucureşti. 4 lei f 
Dictionarul limbii române. Pomul 1, fascie- VII, tom. I fascie. N, 
1911, București, 
Dr. G. Pascu, Cimilituri Româneşti. 1911, București. 40 b. 
De. Iosif Popovici. Palita dela Orăştie. 1911, Bucureşti. 20 b.. 
Tudor Pamfile. Sirbătorile de rară Romuni. 1311, Bucureşti, ? lel. 
Dr. V. Babeş. Studii Critice asupra actualei erganizațiuni sanitare. 
11. 1911, Bucuresti 20 b. 
Dr, Gh. Marinescu. Studiu asupra andițiunii colorate. 1911. Buca- 
resti, 1 1 i 
iru C. Haret. Despre Mecanica Socială. 1911, Bucuresti, 20 b. 
Dr. C. Istrati. Călătorie la Rominii din Macedonia. 1911 April. 1911, 
Bucureşti, 50 b. 
Zach. C. Pauţu. Contribujiuni nouă la Fiora Ceahtäului. 1911, Bucu- 


reşti, 00 b. 

Duiliu Zamfirescu. Metufizica Cuvintelor și Estetica Literară. 111, 
Bucuresti, 40 b. 

N. Docan. O povestire in vorsuri Încă vecunoscule despre Domnia 
lui ir È o~ 1911, Bucureşti, 1 1. 20 b. 

P. A. Sturdza. Insemnătatea divamurilor od-hoc din Iaşi şi Buen- 
Peşti Jil, IV, V, 191, Bucureşti, proțurlle: 1.60, 1.60, LOV. 

ý E vag Dan. Arhimandritul Partolomen Mâzăreanul. 1911, Bucu- 
rești, 11. 

N, sanga: Partea Rominilor din Ardeal şi Ungaria în cultura ro- 
mine, 1911. 30 b. 

Dr. Atanasiu Mironescu, Dinastia Iui Radu Negru. 1911, București, 1 1. 

loan Puşcariu. Muntii Tamaş şi Tămăşel, 1911, Bucureşti, 20 b. 

N. N. Beldiceanu. Neguri. 1911, Librăria Nonă. 

PA emear a juridico pentru Societatea Comunali a Tramvaelor 
911, Bucure 

N pn ag I Privilegiul din 1815 al Tirgului- Frumos. II Din viaja 
moșnenilor vieri wi ținutului Săcuanidor : 1911, Bucaresti, Inst. de Arte Gra- 
fico „Carol Gibl*. Preţ. 1 leu. 

Dr. D. lonescu-Bnjoi, Contrihuțiumi lu studiul pet fie al Carpa- 
tior meridionali, Ineluziaui de corneenă cordieritieă cu unduluzită din Gra- 
nitul de Șuşiţa, 

Dr. Augustin Bunea. Stăpinii Țării Oltului. Discurs da întrare in A- 
cademia Romină. Prot. 1 lan. 

Claudia D. Zaharia. 24 Januarie Conferință, 1012, Vâleuli-de-Mnute. 
Tip. soc. „Neamul Rominese”, Preţul 44) h. 

i E: Mercovescu. Lacrimi de copil. 1917, Ploesti, Tip. „Progresul“ 
UP 

N. Chicireana. Politica noastră econemică. 1912, Brăila. Tip, Mi- 

pervs. Praţul 60 bani. 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se îmuapoiază ; în schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publics în revistă. vor fi 
îngtiințuți, despre aceasta, cel mult într'o lună dela data 
primirii manuscrisului. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice şi onorarul dorii; în caz contrar, acesta 
se va fixa de câtră Direcțiunea Revistei. 


„Pentru tot ceea ce privește redactia: manuscrise 
reviste, ziare, cărţi, ete., a se adresa la Redacţia Revis. 
tei „Viaţa Hominească“ strada Golia 52, Iaşi. 

| Numai articolele științifice (știinţi naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. Slă- 
tineanu, str. Știrbey-Vodă, H1 bis, Bucuresti, 


Pentru tot ceea ce privește administrația : cereri 
de rii pa re inserare de anunciuri, etc., a 
se adresa A diminis dr ga revistei „Viaţa Romineascâ“ 
T scă 
strada Golia, 52, Eas PR 
D-1 1. Botez va continua a reprezenta revista noas- 
tra, avind dreptul de a incasa sumele ce ni sint dato- 
rite, şi a face angajamente în privința anunciurilor. 


a Dr 


A Persoanele, care doresc s3 se aboneze la Vtafa 
ominească, sint rugate sa se adreseze Admnistratției 
prin mandat postal. 


1912. ANUL vu Maw, lumi. No. 5 ṣi 6 


A Apărut: 


Versuri și Proză 


DE 
GH. DIN MOLDOVA! 


(GEORGE KERNBACH) 


Viaţa Romiînească 
Directori: C. STERE şi DR. I. CANTACUZINO 


SUMAR: 


L Grmada . . . . . ~, Mae Domniței Ruxanda. 
În Sai EE creeze că Filozofia lui Bergson. 

M. Codresnu .... e simbolic (Versuri) 
A. D. Xenopol . 


\ i «+ Blgnovul de lîngă Bragor (Satul Riynovu}). 
PRETUL 2 LEI = Lepicecane înc li Aaa P-an A fasa h 
M. VERE, IAN héoryhe Pu, 
PREȚUL 2 e St. O. lemit... . , . . Pieri a— In hostes -Dupä boală.— Cintes. 


Ce Nigel OE OEA esta valurilor (Icoane din Siberia). 

Const. Mironescu . . , Taint | Versuri), 

AL Cazaban . . >, | Znxtrdinat, 

Alice Cålngā sa a Ploaia {Verswmy). 

Colabaratorii revistei , , Note pe marginea odrtilor (Cetindi s Sorisoa: 
rea” dlui Brötesen- Voinesti), 


T SA NA Fictoc Hugo, ai Vasilie 
Colaloratorii revistei. Documente Oihenegti |in salai pret as pie 
Mircea Dem. Rădulescu . Sonet Versuri), 

M. Sudoveana . . . Caragiale. 

- Bărbulescu E 4-3 Din lu mea balcanică (Iran Vazov J 


resen. . o. Cronica literară | Spiridon Prape ear 


N a a 


EI p V. Sadoveanu, .., | Cronica ermoni (la RKäddgeiri...], 
PREȚUL 2 L EGA o a ir Cronica externā (O gueerndre rochiei |, 
Q, A A TA Serizari din Ardeal | Seminarul din Sin). 


Sima i 3 

P. Cubolteanu . ,. ` Serisori din Basarabia. 

M Sevastos . . .. Oromica vesel (Trandafirul), 

P, Nicanor & Co, |. | ` Mincelianea {1 L. Carayiale—, Degteptarea" — 
August Strindberg — Două sute de ani delu 
nașterea lwi Jean Jateuea Rousseau. — Noi 
contribuții la cunoasterea civilizației vechi.— 
H Sanieleriei.—47, Poincaré, dela adminia- 
trăți». E 

Recenzii: Liru Marian Printre strupi“: i, N. Sarton, „Fiuriie, daibe*.—} SD. h 
Pabin, „Ainintări din résbuhsl Istependentii*.—Y..—Badu Moment. „acatele Salgernlisi”. -3r — 
ran „Cetatea Tropaonim*; pamen Sitar. „Dat mutdnwisaha Fulimvbaa in 15 wna 10 lákr- 
hundert": N, lorga. ,Miaiktireo Nestun; N. Torgi ,Bassrobik pasiri“ — Y. D. i Bogdan, 

„0 Bezimuare din 1679 à Mstropahiniui Danut i, P-— Mihail U, Villa, Volta, ca, D 

Cenangă. „Folitiea anananiieă și Éneneiară a partidelor noastre de guveruèmint* €, A. — Cage 

"sina O. Meyaier. „1 'Atrgan mbiru” Maryusrite Martis, „Les Urais de în Pomi -3E C 


A apărut: 


Intuneric şi Lumină 


(NUVELE ŞI SCHIŢE) 
DE 


IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI 


Bodtipiysupue ae de morale”! ovaal Prunea „Chizirrtia emoeulus“> P, Donfanto: „Hm 

OME anrveraitără”| Pasi Wohifeil- „Testamentul gaui nevolăa*: Dr. V. Branca: Stimaţi ss 
fials vi redigia?. BA. Bernmtein : „Kamenhoch wnd Varwandie., IL d, Buicey i „Miecările ko wli- 
erste ale Balgarijor itin intāh a Vencutul al XIX": tudor Singer: „Viiioral papalits- 
The Comteinporary Review”. 


ea Lateleetaată in străinătate 


3 


PREȚUL 2 LEI De N PA 
DROE A Redacţia și Administraţia: Str. Cuza-Voda 52. 
SD aaa atu lui nt 8 ; 1912 X 


az 3 Bt DLS patani h r 


Viaţa Romînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, 1. CANTACUZINO 


9 I T 


Cu colaborarea d-lor : /. Agirbiceânn, D. Anghel, prof niv. 1- Atha- 
nasiu, Tudor H, e fata Bart, N. Bațaria, dr P. ip ; (docent), C. 
Botez, I. Botez, Octavian Botez, |. Al. Brătescu-V. , Vintilă 1. Bră- 
tianu, T. A. Bădărdu, Ille Bărbulescu, N. N. Beldiceanu, Cara- 
giale, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, Alce Câlu. 
găru, I. Ciocirlan, A. Ciura. M. Codreanu, G. Coşbuc, prof. I. cav. 
de Cuparencu, Ana Conta-Kernbach, Maria Cunţan, Barbu Dela. 
vrancea, 1. G.Duca, Pompiliu Eliade, Elena Farago, Q. Galaction, A. 
N. Gane, N. Gane, Octavian Goga, dr. C. Georpescu-Severin, dr. Onisi- 
for Ghibu, Artur Gorovei, |. Gramadă, C. Hogaș, C. Hotsescu, Q. Tordi. 
leanu, căpit. N. Ionescu, Gh. O. Ionescu: Șişeşti, Nat. Iosif, St. O. Iosif, dr. S. 
Irimescu, M. Jacotă, Francis Lebrun, prof. univ, dr. N. Leon, dr. i. 
Lupaș, dr. N. Lupu, prof. univ. dr. M. Manicatide, Constanţa 
Marino, 1. Minulescu, I. Mironescu, S. Mândresca, V. E. Moldovan, 
St. Morărescu, V. G. Morțun, G. Murnu, D. Nanu, ]. Nădejde, Alexis 
Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, inginer N. P. Panaitescu, G. Pasca, D. 
D. Pătrășcanu, N, Petrescu-Comnen, prof. univ. A, Philippide, Matilda 
Poni, Sp. Popescu, prof. univ. dr. G. Proca, (O Carp). Cincinat Pa- 
velescu, Gh, Poenaru, dr. N. Quinez, Mircea D. R cu, Radu Ro- 
setti, Izabela Sadoveanu, M, Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici, 
prof. univ, dr. V. Sion, dr. Alex. Slătineanu, A. Staari, maior Alex 
Sturdza, dr. D. Tatușescu, George Tofan, A. Toma, gu Toma, Emil 
Triandațil, Ernest Triandafil, Ga. Topirceanu, Al. Tzigara-Samurcaş, 
Al. Vlahuţă, A. D. Xenopol și alții. 


Condiţiile de abonare 
IN ŢARA: — 
P A s | s 
Pe jumatate de an ° . Bia 
Un numar | 


i $ 4 i 
Abonaţi! care nu-şi vor achita abonamentul In mod direct vor 


TI“ 
trebui să plătească in plus 4 lei pe un şi 2 lei pe x an, py indenni- 
zare pentru ineàsatori, 

—————————————— 


Pentru Invățători, preoţi de sat, primari funetionari sătești, stu- 
denti și elevi, pean {5 lei, pe jumatate de an 7.50.— (Acestia N 
trei oile a rile 5 lai inimii cù eee) 2 z TES 


IN AUSTRO-UNGARIA : 
Pe è : s . 1ö coronne 


an e şi 
Pe jumatate de an F r . Teor 
apă raor PPR, y% A $ as pa sl 
na ul unuul se achita 
din patru in pairu iusi. ponr tn trei rate de cite cinei coroane. 


IN SABARANIS: 
an d . . . . o & ruble 
Pe jumätate de än = A j* x ruble 
Un numar z ~ 


z 5 ° . 1 robla 
Abnnumentul anual se poate plati 
pănă la achitare. poate plati lu fecaro două luni cite 2 ruble, 


Li . - a 


IN STRĂINĂTATE: 
Pe an şi . . . . . 22 lei 
Pe jumătate de an š $, 3 11 lei 
Un numar , A A 2 iei 50b, 


Nunta Domniței Ruxanda 
(1652) 


După căsătorirea Domniței Maria cu Cneazul Radziwill din 
Litvania, lui Vasile Vodă Lupul ti mai rămăsese Ruxanda, fata 
cea mezină, cu mult mai frumoasă şi mai invățată decit soră-sa. 
Se spune că ea vorbea cu ușurință patru limbi: rominește, gre- 
cește, turceşie și rusește, ') 

Dar trumuseţa Domniței Ruxanda și zestrea ei cea strălu- 
citā au lost numai izvor de nenorociri și primejdii pentru țara 
Moldovei, pentru dinsa insâşi şi peniru Intreaga casă a lui Va- 
sile Vodă Lupul. 

Turcii priveau cu ochi răi îincuscrirea acestuia cu Radziwi- 
lii Litvaniri, şi de aceia Vasile Vadă, ca să potolească bănu- 
iala Turcilor, încă din 1045 o trimise ostatecă la Constantinopol 
pe Ruxanda, cea mai frumoasă floare a Moldovei, care petrecu 
cițiva ani departe de ai säi în seraiul Bogdaniei (Moldovei), tără 
să ştie că in lipsa ei de acasă sau lost ridicat o mulțime de 
peţitori, care, robiţi de frumuseța şi de zestrea ei, o cereau in 
căsătorie dela tatăl ei cel bogat în planuri și iscusit la intrigi, 
Acesta o menise însă, de cind se ridizase copilandră, pentru Rá- 
koczy Zsigmond, trimețindu-l spre acest scop la Domnul Ardea- 
lului, Gheorghe Rákóczy, pe solul său Gheorghiţă Ştefan, ca să 
pue logodna la cale. Se vede că mijlocirea solului a avut suc- 
ces, de oarece Lupul trimise în grabă la Poartă după Domniţă 
pe un boer polon, care cu mare greu și cu multă cheltuială de 
bani a scos-o de acolo.*) Capuchehaia Moldovei la Constanti- 
nopol, un oarecare Paulachi, fâgăduise în primăvara anului 1651 


1) Din călătoriile diaeonului Paul de Aleppo, în Archiva Int. a Romi- 


: i pp. Iti, ti, 1865. A 
mâniei, vol. 1° pg. 111, Bucures l ini K. y Tanos, pg: 45, Bacureati 1900 


“ore Popea, Memorii 
apoi Dora Istria, GU Albanesi in Rumenia, Fironze, 1873, pe. z 


162 VIAȚA ROMINEASCA 


unui magnat străin, In schimbul unei sume de 20.000 de piastri, 
că-l va îindupleca pe Vasile Vodă să-şi mările fata după dinsul, 
dar Domnul Moldovei zădărnici toate aceste planuri necurate, 

Pe drum cătră Moldova Domnița avu nenorocirea să fie ră- 
pită de Cazaci, incit mulți bani trebui să plătească tatăl ei ca 
să o răscumpere din minile lor, *) 

Murind insă Zsigmond Rákóczy în floarea vieţii, se iviră 
alţi peţitori in locul lui; ba innainte de 1645 chiar insuși lanuș 
Radziwill, cumnatul de mai tirziu al Ruxandei, îi ceruse mina. 2) 
Cei mai numeroşi pețitori erau Poloni şi Litvani : Ştefan Potocki 
şi Dimitrie Wisniowiecki, amindoi inrudiți cu familia Movileşti= 
lor, *) apoi Albrecht Radziwill, mare cancelar al Litvaniei, vestit 
prin înțelepciunea lui și pentru zelul ce-l desfășura pentru bise- 
rica papistașă, *) și în stirşit al patrulea Polon, Samuil, fiul lui 
Martin Kalinowski, Voevodul din Czernigow, care avea moşii in- 
tinse în Pocuția și in Podolia. Şi acesta era o rudă a Movileş- 
tilor.  Insurindu-se insă Samuil cu o Polonă, locul de peţitor i-l 
luă bătrinul său tată Martin, numai ca să-l îndepărteze pe cel 
mai primejdios rival, pe Timuș, fiul lui Bogdan Chmielnicki, 
Hatmanul Cazacilor Zaporojeni, *) 

Turcii şi Tătarii se impotriveau insă căsătoriei Ruxan- 
dei cu Timuș, căci ei vedeau in această înrudire simburele 
unei prea strinse legături intre Lupul și intre Cazaci, şi prin ur- 
mare o ispită pentru cel dintâi ca să stăpinească asupra Moldo- 
vei nestingherit de nime. Şi Rákóczy tot din această pricină 
era impotriva acestei incuscriri, *) ceia ce-l bucura nespus de 
mult pe Domnul Moldovei, care nu vroia să-şi mărite odorul de 
iată după un Timuş, care era urițenia lumii. De sălbatec ce 
era, îi mersese vestea, Trimețind odată Patriarhul pe un călu- 
gār cu daruri la vitrega lui Timuș, acesta-l prinse, îl imbaătă cu 
rachiu și apoi îi pirli barba cu o luminare, Solii lui care ve- 
niră la laşi în pețit, fură primiţi cu mare uimire de Vodă, iar 
Ruxanda, pe care o peţise un Potocki și un Wisniowiecki, se 
îngrozi la gindul numai c'ar putea fi soția unui Vintură-țară 


1) Iosef von Hammer, Gesch. des Osm. Reich A - m, . 872 
PER eye r i es, vol. III, pg. 3572, 


S4 pE Faai Tn Viaţa lui Ianuş Radziwill ¿in limba pol), Wilna, 
Kochowski, nalium Polonine, Climaster I . 195, 
4) Kotiubay, |. e. Piero e N 
5) Kochowski, o. e. pg. 399. 


5) Hu . i G Ă . Ă 
202 «i ia 3 ni Fragmente zur Gesch, d. Ramiinen, vol. II, pg. 200, 


NUNTA DOMNIȚEI RUXANDA 163 


care pirleşte bărbile călugărilor. Vasile Vodă, ca să scape de 
peţitori, le spuse că fiică-sa stă supt epitropie turcească și n'o 
poate mărita fără invoirea Porții. *) 

Bogdan Chmielnicki era insă hotărit ca cu sabia să o pe- 
“ească pe Ruxanda pentru fiul său slut, din care pricină Vasile 
Vadă fu nevoit să o logodească deocamdată cu Timuș, pănă se 
"vor mai limpezi lucrurile, Dar Bogdan nu se mulțumi numai 
cu atita, ci-i ceru din nou fata, și ca să arăle că nu glumeşte 
cu amenințările sale, intră, în primăvara anului 1650, ca o vije- 
lie în Moldova, în fruntea unei armate cotropitoare de 16.000 de 
"Cazaci şi 20,000 de Tătari, pustiind ţara cu sabie și cu foc dela 
o margine la alta. Vasile Lupul părăsi Iaşul şi fugi în păduri, 
iar pe Doamna, pe Domnița Ruxanda și pe ceilalţi copii li tri- 
mise la inceputul războiului în cetatea cea tare a Sucevei. Țara 
ardea în toate părțile, iar Lupul Vodă, ascuns în codrii Bucovi- 
nei, temindu-se să nu-l afle Tātarii şi Cazacii, punea mereu oa- 
neni cu ochiul ager să se urce în copacii cei mai înnalți şi sä 
“vadă din care parte se ridică suluri de fum şi de flăcări. La 
urmă, nepultind scăpa țara de pirjol, fu silit să plătească Täta- 
rilor o sumă uriașă, numai să-l lase în pace; pe de altă parte, 
-se înțelese Insă In taină cu Polonii Impotriva Cazacilor. 2) 

În răstimpul acestor nenorociri și plăgi care le aduseră 
peste țara Moldovei lrumuseța Ruxandei și lăcomia peţitorilor, 
Lupul o trimesese pe dinsa şi pe Doamna, împreună cu toate a- 
'vuţiile, la ginerele său Radziwill In Litvania. %) 

Se povestea că Ruxanda s'a logodit acolo în taină cu ca- 
“valerescul Petru Potocki şi nici nu voia să ştie de Timuș, *) din 
-care pricină tatăl acestuia amenință în anul următor că va tri- 
mite în Moldova 100.000 de nuntaşi înarmați și că nu va lua 
“nici o răspundere pentru felul cum vor face nunta. Moldovenii 
socoliră insă că atiția oaspeţi erau totuşi prea mulţi pentru bor- 
deele lor sărăcăcioase şi de aceia i-o spuseră verde lui Vodă 
ca să-şi jeriiească sau fata, sau tronul, *) 


y i o. €, pg. 1%. 

d rA ri mese a Aa p ar Poranne der Allgem. W elthistorie dar 
neueren Zaiten, ete., Si-tor Theil (Gesch. der Ukraine und dor Kosaken), pg- 
153.. Idem, Geseh. d. Moldau und Valinehei, 2-ter Theil, pg. 269; Karl Szaj- 
nocha, Szkiee Historyczne, tom. IV, pg. 352—533, Leov, 1869. în li Tis 

3) Gazette de France, Paris, 1651, pg. 41 şi Bi, după epistole i 
sovia cu data 5 şi 14 Decembre 1650; apoi Dora D Istria, o. e DE: pi $ 

4) Ibid., Paris, 1650, pg. 1573 și 1610, dapă epistole din Varşov 

„data 6 şi 16 Noembrie 1650. 

5) Engel, L e. 


144 VIAȚA ROMINEASCA 


Războiul incepu in primăvara anului 1652, cu succes schim- 
băcios. Dar la 1 Junie a aceluiași an Leșii fură infrinți de Ca- 
zaci lingă Batow, Tătarii, aliaţii acestora, voind să intre in Mol- 
dova, fură mituiți cu bani de Vasile Lupul, din care cauză se 
retraseră apoi In Bugeacul lor. 1) 

După tnfringerea amintită şi după baterea cetății Camenița, 
Bogdan Chmielnicki trimise soli la Domnul Moldovei ca să-i a- 
ducă aminte de făgăduiala dată că are să-şi mărite fata după. 
fiul său Timuș, Vasile Vodă, ajuns la mare şi grea strimtoare 
în faţa dușmanului ce voia cu de-asila sa-i lie cuscru, trebui să. 
se induplece nu atit de voe, cit mai mult de silă, trimeţindu-l 
mai întăi zălog la Cehrin pe un nepot al său, 2) Incă innainte de 
a se intilni cu acesta, Timus pornise spre hotarele Moldovei în 
fruntea unei armii numeroase, pe care putea so schimbe după 
Imprejurări în nuntaşi sau în dușmani Innainie de a fi sosit Ti- 
muş la hotar, Vasile Vodă îi trimise următoarea Scrisoare : 

„Zeița războiului este la orice nuntă o rea soacră, şi tristă 
are să fie hora în mijlocul zingânitului de arme. Daă-le drumul. 
Tătarilor, indupleca-l pe tatăl tău să rămie cu Cazacii pe hota- 
rele lui, şi vino însuți cu tovarăşi cuviincioşi, căci fata mea te- 
va aștepta la treptele altarului: 3) 

In fața acestui nou pirjol ce era să cuprindă Moldova, Dom- 
niței i se făcuse milă de ţara, hotarindu-se să-și jerifeasca feri- 
cirea pentru țara ei scumpă, deşi-l iubea mai mult pe Wisnio- 
wiecki. 4) 

Era urit şi crunt Timuș, acest fiu al stepelor Ukrainei, dar 
de altfel] un viteaz fără păreche. La asediul Sucevei din 1653, 
el eşia des din cetate pe un cal alb, urmat numai de puţini 
tovarăși ; ucidea, rânia pe duşmani și-i punea pe fugă. Citeodată 
el trăgea arcul său cu mina dreaptă, apoi cu cea stingă; toto- 
dată tāia și impungea cu sabia, apoi Iși descărca muschetul, tā- 
cird Intrebuințare de toate armele sale, pe care le minuia chiar 
supt pintecele calului, până ce ucidea pe toți dușmanii dinnainte-i. 
Pe dinsul insă nu era nime la stare să-l nimerească cu vre-un, 
glonte sau să-l lovească cu orice altă armă, căci era atit de meş- 


No. 231 pg. 223 (Nunta lui Timuşi. 
4) ijnocha, IV, pg. 35—36, 


NUNTA DOMNIȚEI RUXANDA 165 


ter in arta călăriei, incit se sucia ca fulgerul pe spinarea calului. *) 


Un astfel de viteaz cu sufletul de fiară aştepta pe la 16 
August 1852 în lampol, la hotarele Moldovei, un răspuns cu 
veste de nuntă sau de război! In urma scrisorii lui Vasile Voda 
el dădu drumul unei părți de oştire să se imprâştie, şi rămase 
numai cu 3.000 de Cazaci călări aleşi pe sprinceană,—cu toate a- 
ceste cei mai mulți din ci aveau o infățișare foarte jerpelita. 

După multe ciorovâeli se inţeleseră și unii şi alţii în pri- 
vinja nunții, în ce port ṣi cu ce suită sa vie Timuș la nuntă. 
Vasile Lupul, ca un adevărat şi cuminte Domn, ca să-l imblin- 
zească pe nepoltitul său ginere, trimise la Soroca pe Marele Vor- 
nic Toma cu o parte din oastea sa şi cu un rădvan tras de şase 
cai sirepi întru întimpinarea lui Timuș. Mai trimise apoi tot fe- 
lu! de bucate: vin, mied Și alte bunătăți, voind să-l omenească 
pe tinărul Chmielnicki ca pe un ginere şi apoi să-l aducă la laşi, 
unde avea de gând să-l intimpine în fruntea oștirii sale. 

Ce făcu insă Timuş cel bânuitor? Jl polti pe Marele Vor. 
nic Toma să meargă singur dela Soroca la lampol, iar acesta 
nebănuind nimica, trecu Nistrul şi merse la Timuş, care-l opri 
la dinsul, de oarece se temea să nu i se intimple ceva în laşi, 
Nu se mulțămi Insă numai cu atita, ci scrise carte lui Vasile 
Vodă, cerindu-i drept zâlog și pe lratele acestuia, pe Gavril Hat- 
manul. 

Vodă n'avu ce face şi incruntind din sprincene se indu- 
plecă. După sosirea Hatmanului în tabăra din lampol, Timuș 
se ridică cu oastea sa Luni în 26 August şi trecu Nistrul, Mier- 
curi înnoptă în Bălţi, Joi la Coişani pe Prut, iar Vineri innainte 
de prinz răsări Innaintea cetății Iaşului cu Zaporojenii săi, 

In fruntea lor călăria el, coada oștirii stătea insă supt 
ascultarea unor Cazaci vestiți, Paul Wychowski şi Fetera, care 
era un mare prieten al Polonilor. *) 

Timuș era insoțit de zece călăreți, ai căror cai erau hitio- 
ani şi fără preţ; numai doua sele erau mai scumpe, una din ele 
cusută ca mărgăritare, iar cealaltă tivită cu fire de aur. El purta, 
după moda leşască, un contăş de atlas cărămiziu şi o manta de 
catilea căptușită cu samuri, care Insă nu era croită pe trupul 
său. La chip un ăcâu tinăr, stricat de vărsat caşicum i-ar fi 


1) Archiva Istorică, vol. 1, pe. 54, Din călătoriile patriarhalai Macarie, 
scrise de ee de Aleppoy—pablieato şi do Amilia Cioran, în volam separat, 
i, 19 


i, 
2) Kochowski, o. e, pe. 340. 


100 VIAȚA ROMINEASCA 


bătut grindina obrajii ; la stat nu prea mic, dar vinjos şi ne- 
săbuit. 

Mai adusese cu dinsul două trăsuri din lemn de molid, trase 
de cite șase cai una, o haraba cu sculele lui, şi incă alte patre 
sute de cărucioare rele, pe care incărcase sare de vinzare. Cei- 
lalți polcovnici călăriau pe cai buni și erau imbrăcați cu haine 
leșești muiate în aur și 'n argint; nu prea vedeai insă mulți de 
aceștia, de oarece restul Il formau oameni de toată mina, și mai 
avuți şi mai săraci, 

Toată această mulțime de oameni cu șiragul nesfirşit de 
cară se apropia ca un şarpe uriaş de capitala Moldovei. 

Vodă Lupul impreună cu boerii săi, cu garda sa imbră- 
cală în uniforme roşii şi cu alte 8 mii de oşteni aleşi, îi eşi ne- 
poltitului ginere Innainte. La dreapta sa Vodă avea șase curteni 
imbrăcaţi, după moda turcească, cu caltane scumpe, apoi alți & 
oșteni câlări pe cai impodobiţi cu sarsamuri strălucitoare. Ținuta 
lui era mindră şi demnă ca a unui monarh. 

Intr'o vălcea, departe de un stert de milă de Iaşi, se rin- 
duiră oștenii lui Vasile Lupul în două şiraguri pe amindouă 
coastele, iar Timuş, cuprins de teamă caşi cind ar fi fost in 
război, se cobort pe coastă la vale in sunetul muzicei soldați- 
lor săi. Intiinindu-se cu Vodă, amindoi descălecară şi se Imbrä 
țişară in fața oștilor: Timuș îl imbrățișă pe socru-sâu, iar a- 
cesta-l sărută la rindul său pe frunte, Lupul Vodă rosti o vo- 
roavă scurtă, spunindu-i viitorului ginere că se bucură din inimă 
de venirea lui. Acesta nu scoase insă nici o vorbă din gură, 
ci rămase nemișcat, muşcindu-și numai buzele, aşa că in locul 
lui trebui să răspundă Wychowski. 

După ce-şi dădură binețele, Vasile Lupul şi Timuș cala- 
riră alâturea. La intrarea In oraș Iincepură så bubue tunurile, 
iar meterhanelele turcești şi tarafurile de lăutari țigani 1i făcură o 
urare veselă, Domnul îl pofti pe Timuş in odăile sale gătite cu 
covoare scumpe, unde i-l infâțişă și pe fiul său, pe coconul Ste- 
lăniţă. Toată vremea vorbi Vodă pricteneşte şi părinteşte, spu- 
nindu-i cit se bucură de venirea lui,—Timuş tăcea insă ca pä- 
mintul, întocmai cași mai înnainte, numai Wychowski răspun- 
dea pentru dinsul, 

Fetele începură indată să joace In iatacul miresei şi Țiga- 
nii să cinte „sirba“ lor. Domnul insă se retrase în odăile sale, 
după ce-i dădu mirelui statul să se odihnească după atita zdroabă 
şi greutăţi, și să se spele de colbul de pe drum. Puse apoi pa- 


NUNTA DOMNIŢEI RUXANDA 167 


jii săi să-l servească după cum se cădea unui ginere, Din suita 
lui Timuş făceau parte Pan Wychowski, Fetera şi o mulţime de 
slugi, al căror număr era mare ; mai rămaseră să-l însoțească şi 
vr'o cițiva boeri moldoveni, pe care Timuș îi privia chiondoriș, 
ca un lup prins în mărăcini, Ba odată le intoarse spatele, işi 
scoase cuțitașul și incepu să-şi tae unghiile în fața nobililor bo- 
eri moldoveni, a polcovnicilor săi şi a altor căpitenii de oaste. 

Polcovnicilor, asaulilor şi atamanilor li se dâdură în oraş 
cunacuri bune, slugi și ovăs pentru cai. Oastea căzăcească. tä- 
bāri insă afară de oraș In nişte podgorii, făcind mare pagubă 
Urgoveţilor ieșeni. Evreii nici nu cutezau să se arâte pe uliți și 
pe pieţe, căci vr'o 60 dintr'inșii fuseseră prinşi fără de veste şi 
trebuiră să plătiască bani grei ca să se răscumpere din minile 
Cazacilor,  Sosind și o ceată de Căzăcoaice, li se împărţi şi a- 
cestora tain pe la gazde. 

După ce sa fost intins masa, Vodă il polti pe ginerele său 
la prinz, dar trebui să aștepte multă vreme pănă ce Domnialui 
binevoi să se imbrace in camera sa. In stirșit sosi și Timuş, 
imbrăcat in costum leșesc. După ce-l așeză Vodă lingă dinsul, 
incepu să bee în cinstea oaspelui și să dea cu tunurile: Timuş 
rămase insă și mai departe cu gura incleştată, ceia ce-l amări 
nespus de mult pe Domnul Moldovei. Lăutarii moldoveni şi me- 
terhanelele turceşti cintau, iar Turcii fäccau caraghioslicuri de 
ale lor, 

A doua zi, Simbaătă, Timuș se pregăti de cununie, din care 
pricină trebui să lipsească dela masa obștească a Domnului. 
Toate boeresele şi fetele lor, foarte frumos și scump Iimbrăcate, 
incepură să joace cu Vodă in curţile domnești, numai Tiinus 
„bea* ling'a fereastră tutun, în fața întregei lumi, privind cu ne- 
păsare la jocurile moldovenești. Duminică dimineaţa jucară ia- 
rași cucoanele boerilor şi letele şi feciorii lor. După aceasta 
Vodă și Doamna dădură—spre marea lor durere—odorul cel 
scump, pe Domnița Ruxanda, acestui Vintură-țară stingaci, ne- 
ghiob și mut, care plecă apoi la cununie în biserica sf. Nico- 
lae Domnesc, călare pe-un cal turcesc, pe cap avind căciulă cu 
surguci şi fiind îmbrăcat c'o dulamă scumpă, dăruită de Dom- 
nul Moldovei. La dreapta și la stinga lui mergea cite un copil 
de casă. Boerii îl insoţiau pe de lături, cași cind ar ti fost 
cine ştie ce persoană insemnată! Pe covorul din biserică, de-a 
dreapta şi de-a stinga mirelui, stăteau doi vornicei. 

Ajunşi innaintea altarului, mirele şi mireasa ingenunchiară 


168 VIAȚA ROMINEASCA 

ia SE E ARE E E în ere erp doua iar S ul i a DĂ RR 
şi-şi jurară unul altuia credință in căsnicie. După cununie, „ci- 
libiul* mire se intoarse vesel dela biserică și-și sărută mireasa 
în faja mulţimii care alerga să-i vadă. 

Se descărcară tunurile şt lăutarii incepură să cinte din nou, 
dar Domnița vărsa lacrimi amare din pricina mirelui ei, cu toate 
că mai innainte il așteptase cu nerăbdare şi punca adese ori là- 
utarii să-i enle arii căzăceşti din Ukraina.') „Mare netocmeală 
în de potriva caselor și firilor, Această parte (Vasile Lupul) era 
o Domnie de 18 ani şi Impărâţiei cu belşug și cu cinste semaă- 
nătoare ; iar cealaltă parte (Bogdan Chmielnicki) de doi ani e- 
şită din țârănie, Rușcele cu «Lado, lado», 2) prin toate unghiu- 
rile*, 4) iar mireasa nu mai contenia cu plinsul. Insă cite tre- 
buiau la o nuntă domnească, nimică n'au lipsit“. € 

Se așezară apoi la masă, trimețind și după femeile Caza- 
cilor, pe care nu le aflară însă la conacul lor, ci în crişme bind 
rachiu, de unde le luară şi le aduseră la curte bete cum erau 
și desmăţate ca nişte spărietoare. Şi toate femeile aceste—care 
erau rude de ale lui Chmielnicki—urite şi scirnave, Imbrăcate 
cu bluze negre evreești, căptuşite cu samur, purtau la git gu- 
lere innalte, voind poate să maimuţărească portul Moldovencelor. 
Multe ai putea scrie pe socoteala lor, dacă te-ar ținea obrazul, 
Pe toate aceste mueri le omeni Doamna în alte odâi 

Domnul îl indemna mereu pe ginerele său să minince, să 
bee și să se veselească, și abia acum incepu acesta să-şi des- 
cleșteze gura și să vorbească, râzămindu-se de Pan Konarski şi 
șoptindu-i acestuia tainic la ureche: „Mulțămesc Măriei Sale 
Domnului că e belșug în toate; mai e lipsă de altceva 7* 

Slavă Domnului că In sfirşit l-au auzit vorbind pe  întune- 
catul Timuş! „Dumnezeu m'a invrednicit*, zise Vodă, „să aud 
un cuvint bun, de aceia daţi poruncă să cinte meterhaneaua și 
să se descarce tunurile în cinstea îincuscririi casei noastre şi a 
lui Chmielnicki !* Timuș prinse curaj și trimise şi el după ta- 
raiul său : un organist (?), trei viorişti, trombon (gurdună) şi un 
gornist, care incepură indata să cinte arii poloneze. Abia acum 


1) N. lorga, o. ©, pg. 212; Humuzaki, Suplementul III pg. 39. 
2) Miron Costin, pg. 321—2, din Cronleele Romîniei, de Mih, Kogăl- 
niceanu, tomul I, Bucureşti, 1872, 
3) Cintecul miresei; „Lado, lado, nu mal plinge 
Că ln mă-ta te-om aduce, 
Cind n face plopul pero 
Și răchita mieșanele”... (Nota autorului). 
$) Idem, 


NUNTA DOMNIȚEI RUXANDA i60 
se inveseli şi mirele, poroncindu-le Cazacilor săi să joace, A- 
ceştia intrară in sală şi îincepură să sară In toate părţile, „intoc- 
mai ca nişte dobitoace într'o mlaștină“. După aceia băură până 
la un ceas după miezul nopţii. 

Cusătoarele şi croitoresele (druştele) Cazacilor fură scoase 
in mod cinstit, incă de cu bună vreme, din sală, de oarece cu- 
coanele bocrilor moldoveni le-au lost spus nişte vorbe cam ne- 
plăcute. Una dintre Câzăcoaice, cu numele Halszka Karpicka, 
0 temee loarte neruşinată, vorbi astfel in fața Doamnei câtră cu- 
coanele Moldovenilor: „Ce? am venit aici la pradă, de vă ba- 
teji joc de noi? Deși sinteți mai bine crescute decit noi, to- 
tuși aţi dat-o pe Domnița voastră după un Cazac!*—Ea mai a- 
dause citeva vorbe obraznice, apoi scobori treptele scării, dar 
căzu jos, rostogolindu-se la vale, căci cra grasă şi se imbâtase 
de-abinele, incit cu mare greu o putură ridica intrun rădvan. Ce- 
lelalte se mai țineau incă pe picioare, şi de clteori surugiul şi 
camerierul lui Vodă le petreceau până la rădvan, sprijinindu-le să 
nu cadă, ei primiau totdeauna bacșișuri grase. 

Intr'un tirziu se sculă și mirele dela masă și merse în o- 
dăile sale, iar de acolo în iatacul de dormit, „unde se sfirşi cu 
norocul şi lecioria miresei“. Nici a doua şi nici a treia zi nu 
părăsi Timş iatacul său, ci abia Miercuri eşi călare in țarina 
la plimbare. Joi însă atit Voda, cu Doamna lui, cu Domnița 
Ruxanda şi cu Timuș, cit şi boerii cu cucoanele lor luară masa 
intr'o sală, unde fu lăsată numai puțină lume, de oarece pe lingă 
fetele din casă chiar Vodă şi cu Doamna serviau la masă. Ti- 
muş, pe care-l serviau Wychowsky şi Fetera, jucă un dans cu 
soția sa, iar Vodă-i dărui de bucurie o bucată de brocard. Ti- 
muş insă nici nu ştiu măcar cum să mulțâmească, aşa de cu- 
minte era |!) 

La laşi era veselie şi chiote și dansuri, colo departe însă 
în țara căzăcească, în orașul Cehrin, şedeau la oprelişte nepoții 
lui Vas le Voda—leciorii lui Gavril Hatmanul și ai lu: George 
Hatmanul—şi cin feciorii de boeri din țară Neculai Buhuș și 
lon Prâjescul, apoi Toma YVornicul, cu toţii drept zâlog pentru 
Timuș, care nuntia la laşi. *) SEN 

In dimineața aceleiaşi zile (Joi) făcu şi Timuș daruri lui 
Vodă şi boerilor celor mai de samă, şi anume lui Vodă îi da- 


1) N. lorga, o. e. pg. 211 —213; Hurmuzaki, Suplement II, pur. 39—40. 
2) Miron Costin, | e. 


170 VIAȚA ROMINEASCA 


0 neo momen mmm 


sase 


rui o dulamă de samur, Doamnei un pieptărel de damast căp- 
tuşit cu samur, iar fiecărui boer cite o suta de taleri, la care ei 
nici nu se uitau, La rindul său Domnul Moldovei ii dărui gi- 
nerului său patru cai, doi turceşti și doi moldovenești, inşăuaţi 
şi Infrinați truspatru. Tot astfel făcu plocon un cal turcesc tin- 
tăraițat şi solului muntenesc care venise la nuntă, iar miresei îi 
dărui un covor frumos şi o bucată de brocard. ') Afară de so- 
lul muntenesc care adusese mirelui un cal turcesc inșăuat şi in- 
lrinat, *) şi afară de trimişii oraşului Bistrița din Ardeal, care 
incă nu veniseră cu mina goală, 3) alţi soli străini ne erau 
de faţă, 

Vodă făcu apoi fiicei sale un dar de 20.000 de taleri, fară 
să socotiască zestrea ; pe linga aceşti bani Domnița mai primi 
incă 2.000 de ducați, un rădvan și o mulțime de cară şi de alte 
Incruri de ale gospodăriei. In cinstea Domniței Ruxanda, Vasile 
Lupul dărui lui Fetera 10 cofi de catifea, 20 de cofi de atlas și 
150 de taleri; celorlalți asauli şi hotnogi le-a dăruit bani, cu a- 
tit mai mult că ei inşişi avură neruşinarea să ceară, Lui Wy- 
chowski, celui mai de frunte Cazac după Timuș, Domnul ti făcu 
plocon 10 coţi de catifea, 20 de coți de atlas, un sac cu blâni 
de riși şi 300 de taleri, 

Vineri în 6 Septembre pârăsi Timuş laşul, iar Lupul Vodă 
il petrecu până la locul unde-l intimpinase la sosire. Doamna şi 
cucoanele bocrilor încă-i Insoţiră pe insurăței pân” afară de oraş. 
După ce descălecară şi Voda şi Timuş de pe cai, işi luară ră- 
mas bun unul dela altul. In vremea aceasta, mai la o parte, 
Domnița Ruxanda o ţinea cuprinsă pe mama ei şi o săruta plin- 
gind cu amar. După aceia apropiindu-se de Vodă „işi luă rămas 
hun şi dela dinsul. Vodă o imbrățişă și o sărută ca un părinte 
iubitor, prefăcindu se că-i vesel, numai ca să nu-i strice inima 
bietei Domniţe. După cei binecuvintă Ruxanda pe tatăl său, 
se sărutară amindoi insurățeii in fața părinţilor şi a boerilor, fä- 
cind fețe vesele, mâcar că inima Domniței era zdrobită de du- 
rere, nepulind biata să rostească o singură vorbă măcar. În 
sbrșit își luară și boerii și cucoanele lor rămas bun dela cei ce 
plecau in Ukraina: Vodă rămăsese incă cu capul descoperit, 
cind Timuș incâlecă şi, indesindu-și căciula pe cap, se depârtă 
spre stepele lui pustii. 


1) N. Torga, ©. c., şi Hurmuzali, o. cl e. 
2 ji 0. 6, voL IV, pe Di şi 59, 
3) N. Iorga, Docamontale B tritei, vol. I, No. CL 


NUNTA DONNITEI RUXANDA 171 


Domnul Moldovei Impreunā cu toată curtea sa, bucuroşi că 
sau cotorosil de un astfel de oaspe neplăcul, se intoarseră in 
cetatea Iaşului. ') 

Tristă i-a lost viața acestei Domniţe : cei mai frumoşi ani 
din tinereţele ei i-a petrecut ca ostatecă în Constantinopol, iar 
la intoarcerea acasă, se iscară din pricina ei războae, și atunci, 
ca să-și mintue fara de pustiire, își jertieşte fericirea şi norocul, 
cununindu-se cu un om crunt și fâră de milă. In căsătorie n'a 
avut parte de dragoste şi de milă dela soțul ei, căci în scurtă 
vreme după nuntă sălbatecul Timuş se purtă de tot mojiceşte 
cu ca, care era gingaşă ca o Íloare de grădină, bâtind-o în două 
rinduri şi invinuind-o pe nedrept că în timpul petrecerii ei ca 
ostatecă In Stambul a fost iubita marelui vizir, In zădar incerca 
bătrinul Bogdan Chmielnicki să-i bage feciorului său minţile în 
cap, dindu-i poveţe cum să se poarte cu o ficà de Domn, *} 
căci Timuș, după vorba lui Miron Costin, numai chip de om 

ar firea de fiară sâlbatecă, 
"S E anul următor 1653, tatăl ei e alungat din scaun de câlră 
Gheorghiţă Ștefan, iar mai tirziu zace în temniţa din Cele şapte 
turnuri la Stambul, unde şi muri. Tot în Stambul muri și fra- 
tele ei drept, lon. Nici nu trecuse anul dela căsătorirea ci, şi 
soțul ei Timuș muri lovit de o ghiulea de tun in șanțul cetăţii 
Suceava, tocmai în clipa cind nevastă-sa-i trimesese vestea im- 
bucurătoare că a născut doi băeți gemeni. *) l i 

Maria, sora ei mai mare, trăia departe in Litvania, mări- 
tată după Ianuş Radziwill, iar maica lor vitregă, „Doamna Eca- 
terina—maica lor adevărată, 'Tudosca, fata Vornicului Bucioc, 
murise de mult—petrecea, după căderea Sucevei, în Constanti- 
nopol, străduindu-se să-l scape pe Vasile Vodă din inchisoare, 
Numai [ratele ei Ştelâniţă avu pentru scurtă vreme norocul să 
fie Domn,—ceva mai bine de un an,—dar şi el muri în 1660 de 
lingoare, în frageda virstă de 17 ani, așa că Ruxanda râmase 
e aai soțului ei—pe care i-l aduseră Inbalsămat 
la Cehrin, întrun sicriu tras de patru cai şi incunjurat de stea- 


7. Torga, 4 —214: şi Hurmuzaki, 0- e. pg- 40, 
d După o E ali fa Varyoria cu data de 15 Noembie 1652, publicată 
` F 7- 1153. 
ip i Phare i „dara delle gnerro civili di Moldavia, Ve- 
netia, 1655, pg. 407; Emilia Cioran, Călătoriile patriarhului Macarie do Antio- 
hia în ţările romine, 1653—1658, pg. 70, Bucureşti, 1900. 


172 VIAȚA ROMINEASCA 


pe m a papam Pai sasam * 


guri ')—Ruxanda trăia în oraşul Rașcov, dar mai ales In Sobo- 
tow, unde umbla imbrăcată ca o Circasiană, avind pe cap un 
calpac de stoia blănită cu samuri. In jurul frumoasei văduve 
vedeai servitoare circaziene şi moldovence, imbrăcate in acelaşi 
mod, Trăia, departe de fara-i iubită și de rudele ei dragi, in 
palatele repausatului Timuş, din care Hatmanul Bogdan Chmiel- 
nicki făcuse un castel Intărit cu $"nțuri, și, pentruca să fie mai 
mare splendoarea, zidise pe o innălţime din fața castelului o fru- 
moasă biserică de piatră cu hramul S-tului Ilie. 2) 

La bătrineță se retrase in țara copilăriei ei, in Moldova. 
Intrind în 1688 Leșii şi Cazacii în această țară, ajunseră şi pre 
sub munte la cetatea Neamțului, unde o allară pe Ruxanda, 
care se retrăsese acolo din pricina jafurilor Cazacilor, Aceştia 
cu multe munci au muncil-o, cerindu-i bani cu de-asila. De fapt 
ei şi aflară la dinsa 19.000 de galbeni, pe urmă insă ĵi puseră 
capul pe prag şi i-l tăiară cu toporul. 2) 


|. Grămadă 


tai e e E e SP 


1) Arhiva Istorică a Romîniei, vol. I, pg. 16, 
2) Ibid, vol F, Pg. 111, Bucureşti, 1865. 
3) N. Costin, Letopiseți, vol. I, pg, 41. 


Cu prilejul discuțiunilor asupra 
filosofiei lui Bergson 


Filosofie ! Bergson! lată două cuvinte de-opotrivă de nea- 
trăgătoare pentru marea majoritate a publicului cetitor dela noi. 
Cel dintăiu suguerează mai mult o frazeologie goală şi gravā, 
cel de al doilea nu spune nimic—e un anonim. Că publicul nu 
are dreptate in cazul intâiu, şi se află intr'o situaţie puţin măgu- 
litoare in al doilea e un fapt sigur; nu e răspunzător insă, căci 
el e nedreptăţit de acei care, pregătiți prin mijlocirea banului pu- 
blic, pentru a întreținea facla luminii in mijlocul concetăţenilor 
lor, preferă să-şi depoziteze erudiția numai în „opere de mare va- 
loare*, ce merg direct la senatele universitare, — ferindu-se să rä- 
tăcească prin librării pentru marele public. 

Intelectualii nostri, formaţi In cea mai mare parte prin in- 
tervenția statului, cu bugetul soldat de țara ce aproape ţine re- 
cordul analiabeţilor din Europa,*) deşi trăiţi in ţări civilizate, pare 
că nu admit indatorirea ce li se cuvine de a fi servitorii şi in- 
formatorii publicului, ci preferă tradiția noastră istorică de a se 
incunjura de privilegii in instituții şi caste aristocratice dispre- 
țuitoare faţa de marele public, Titluri moderne, boerii vechi ! 


+ 


Numele lui Bergson e azi celebru. 
Niciodată, in timpurile moderne, filosofia n'a avut un re- 
prezentani de care publicul cult să se intereseze atit de mult, 


*) Nici intro țară din Europa, —n"am date asupra Tarciei,—bugetul 
statului, faţă de suma lui totală şi faţă de nevoile învățămintului primar, 
nu contribue cu atit de malt pentru invățămintul superior, ea lu noi, Acum 
zece ani un liconțiat în ştiințile naturale dela facultates de stiinți din Iași 
costa pe stat 70,000 lei.—socoteala n fost făcută de un profesor dela acea 
facultate. Nu ştia elt costă acum, dar ştiu că eheltuelile su sporit malt, 
iar studonții fâră bursă nu numai că sau împuţinat, dar chiar au dispărut 
ca totul. In orice caz, nu vreau să şicanez pe liconţiaţii ieșani pasire citova 
zeci de mii de lei, dacă aşa cer interesele ştiinţii. Cred insă J 
duce po cei mai scumpi licenţiați în ştiinţi din lume. Nu cunose contribuţia 
universităţilor noastre la patrimonial internațional al ştiinţii, Desigur, a- 
eeastă contribuție îndreptățește sacrificiile ce ţara le face pentru ele, 


174 VIAȚA ROMINEASCA 
N A aiaa T a N 


Descartes, Kant, Hegel au fixat date epocale în istoria filosofiei, 
cercul popularității lor a fost insă totdeauna restrins. Spencer 
are încă popularitate mare, dar.. nu între specialişti. Bergson 
interesează în primul rind pe specialişti, intre care i s'a recu- 
noscut locul de frunte, dar orice om de cultură, din orice țară, 
'nu poate să ignoreze puternicul curent bergsonian, 

Bergson nu este numai creatorul unui nou sistem filosofic 
şi un om de știință care a contribuit cu date de intăia insem- 
nătate la progresul psicologiei ; el a adus puncte nouă de pri- 
vire ce aruncă lumini necunoscute incă asupra biologiei, eticei, 
şi religiei. Teoria cunoștinții, teoria evoluției şi a desvoltării 
vieții şi conştiinţii, cași teoria cosmogonică stau în perspectiva 
filosofiei acestui mare cugetător, Cărţile lui sint traduse în toate 
limbile popoarelor civilizate; revistele mari ti consacră neconte- 
nit articole; expunerile critice în volume groase asupra filosofiei 
lui pot forma singure o bibliotecă respecțabilă. In Anglia, nu- 
mai în cursul celor şase luni din urmă, au apărut trei volume 
novă asupra filosofiei lui Bergson, şi articolele din reviste tre- 
'buesc socotite cu zecile, Directorii revistelor mari, cu reputație 
în toate țările, ca „Hibbert Journal“, „Mind...* reviste la care 
colaborează și Bergson, au căutat anume să aibă articole de oa- 
meni cu competință recunoscută asupra filosofiei lui Bergson. 
Intre aceştia, după cum vom vedea, e şi Balfour, Universitățile 
engleze au invitat pe Bergson să-şi desvolte teoriile în fața au- 
ditorului englez, şi astfel marele invățat al Franţei de azi a ți- 
nut de curind o serie de conferinți la universitățile din Birmin- 
gham, Oxford şi Londra, vorbind despre „Viață şi conștiință“, 
„/'erceplia schimbării“ şi „Natura suflelului*, 

Lui Bergson i se recunoaște și o innaltă valoare literară : 
cărțile lui au farmecul adevăratei literaturi artistice. Cu toată 
valoarea lor pentru specialiști, pot fi cetite şi gustale şi de ne- 
specialiști. E un dar foarte rar la oamenii de această speciali- 
tate. Dar ceia ce se degajează din întreg sistemul filosofic al lui 
Bergson, după cum vom vedea, e un nobil idealism,—e apote- 
oza libertății. In toată existența firii conştiinţa luptă fără pre- 
get să Invingă materia, să capete libertate, Libertatea e supre- 
mul bine, e supremul scop In toată materia vie din univers, —ea 
e legea evoluţiei şi a progresului, Vom desvolta la locul ei a- 
ceaslă idee lundamentală din sistemul filosofiei lui Bergson. Nu 
oare această idee a libertății suverane explică faptul că Berg- 
son nicăiri nu e azi atit de popular ca în Anglia, —nici chiar in 
propria lui țară ? 


„ Domeniul filosofiei a fost în timpurile nouă micșorat ori må- 
rit prin deosebite definiţiuni; mărginind-o uneori numai la meta- 
“fizica pură, alte ori acordindu-i și coordonarea adevărurilor gene- 


FILOSOFIA LUI BERGSON 175 


n... 


mm mansa stea 


rale ale Ştiinților. William James,*") găsind mai legitimă con- 
cepția antichităţii, îi acordă intregul ei teren, confiscat de atitea 
ori, și-o defineşte: „Omul gindind mai mult asupra generalită- 
ţilor decit asupra particularităților*. Nu vem discuta definiţiunile, 
dar, innainte de a desfăşura sistemul filosofiei lui Bergson, vom 
aminti din treacăt peripețiile lungii vieția filosofiei şi vom men- 
ţiona drepturile ei permanente față de ştiințile pozitive. 

Filosofia a fost în mai multe rinduri discreditata şi reabi- 
ltată, în cursul desvoltării civilizaţiei omenirii. Cind a locuit tn 
cer, cind s'a scoborii pe påmint; a fost sclava religiei, apoi ti- 
rana științii ; uneori s'a ingimfat prea mult, alteori a făcut con- 
cesii prea mari,—totdeauna a fost cam idealistă şi sentimentală, 
Oscilaţiile, aroganţele şi umilințile ei destaşură o adevărată dramă 
în Istoria Filosofiei. 

Increzută prea mult în sine, filosofia mai totdeauna a dis- 
prețuit să observe lucrurile mici, şi totdeauna și-a impus să re- 
zolve problemele mari ale existenți. A dat răspunsuri atit de 
contradictorii, s'a dezis de alitea uri, ne-a înşelat, — deşi cu bună 
credință, —in atitea rinduri, încii nu-i de mirat că a ajuns să nu 
inspire încredere, A stat atit de mult cu ochii în sus, căutind 
absâluturi, formulind reţete pretențioase, pentru a ne potoli se- 
tea de a înțelege complexitatea infinită ce cade sub simţurile 
noastre ;— materialism, spiritualism, dualism, panpsihism ! 

„Acum pare că a simțit ridiculul şi-a plecat ochii inspre 
pămint : vrea să lege prieteșug cu bunul simf şi tovărăşie cu 
stiinta, W, James şi Bergson au contribuit mult şi decisiv la 
această trezire din catalepsie a filosofici, Ei au silit-o să admită 
şi ca ceia ce toată lumea admite ca evident,—acele nenumărate 
„tapte* sigure,—nu pentru a răminea la aceste „lapte*, dar spre 
a pleca dela ele. l-au arătat un punct de razim, nu i-au mär- 
ginit insă aspiraţiile; au făcut-o sā se sprijine pe pămini, In loc 
să se atirne de cer, —in termini tecnici: i-au impus metodul in- 
ductiv în locul celui deductiv. 

Apoi egoişti cum sintem, crezindu-ne centrul universului, 
am silit filosofia să-şi schimbe „ordinea de zi“, să-şi amle pro- 
blemele cosmogonice, şi să caute mai întăiu să ne satisfacă cu- 
riozitatea noastră de a şti: Cine sintem ? Unde ne ducem ? Ce 
căutăm aici? Ce-i viața ? Ce-i conștiința 2 

lată chestii atit de departe de interesele praclice imediate 
ale traiului —fie el scump ori eltin. Cu toate acestea sint țări în 
care oamenii au asemenea interese, atit de ridicule în țările mo- 
derne care-şi trăesc acum vrista eroilor şi profeților, In aceste 
țări micile curiozităţi abstracte se pitulesc In fața marilor inte- 
rese ale ştiinții concrete din laboratoare, şi mediocra virtute a 


+) W. James, marele filosof amorican, se asamănă in malte punete cu 
Bergson, in sistemul lui. Teoriile asupra raportarilor dintre pereopții şi no- 
țiuni sint identice la amindoi, Sistemul lui James—,pragmatismul” —are scolaşi 
„caracter empiric cuși sistema] filosofic al lui Bergson. 


116 VIAŢA ROMINEASCA 


demnităţii omenești e silită să roşească între privirea superbă a 
celor de sus şi Ingenunchiarea umilă a celor de jos. Contururi 
epice, ca în toate epocile eroice ! 


i Cu toată suficiența ei, cu toate erorile ei, filosofia propriu- 
zisă, finindu-se totdeauna în sferele ideale, n'a făcut rău omeni- 
rii, n'a ajuns instrument de apăsare şi torturare a semenilor NOŞ- 
tri. Religia, care a căutat să-i ripească acest prestigiu de idea- 
lism, a amestecat mult rău, cruzime și nedreptate în binele pe 
care l-a adus omenirii, E drept că şi religia creştină a avut pe- 
rioada ei de innaltă sinceritate şi idealism: atunci cind reprezenta 
aspirațiile mulțimii sulerinde ; „cind a creat acele simboluri ne- 
intrecute de iubire, bunătate şi sacrificiu de sine ale Madonei 
şi martirului depe Calvar și Gethsemane, —izvoare eterne de Innāl- 
tare sufletească a omului, inspiratoare a alitor capodopere ar- 
tistice neperitoare, și alitui eroism în viaţa celor mici, cu care 
religia creștină a întărit apoi puterea celor mari care au com- 
promis-o, 

Ca intotdeauna excesul de putere şi avere ucide partea no- 
bila a sufletului omenesc, I) usucă şi-l degenerează, mai mult 
chiar decit mizeria. El pune în loc lipsa de umanitate, cruzi- 
mea, lăcomia şi Ingimiarea, după cum mizeria aduce suferinţa, 
umilința și perderea demnității omenești. Numai între extremele 
puterii şi averii pe de-oparte şi ale mizeriei și apăsării pe de 
alta, sufletul omenesc işi poate găsi echilibrul pentru o nobilă 
desvoltare. In ambele extreme nu înfloresc decit viciile şi in- 
cepe degenerarea şi descompunerea : istoria întreagă a omenirii 
dovedeşte acest lucru; de aceia sa prăbuşit marele imperiu 
roman, 

Nici binele adus omenirii de știință nu-i lipsit de mult a- 
mar. Spiritul omenesc a risipit atita geniu şi a cerut atita abne- 
gație multora pentru a supune natura. Comfortul vieţii a sporit; 
globul pămintesc a ajuns ferecat de şine de drum de fer şi 
sirme de telegraf ; astronomia calculează precis datele eclipse- 
lor; chimia a înmulțit attt de mult culorile incit curcubeul a rä- 
mas ridicul; estetica a găsit legile frumosului; etica şi sociolo- 
gia, — acestea sint cam prea schimbătoare, și deci, pe drept, sus- 
pecte, —au proclamat eterne, principii... care de multe ori se 
contrazic. Dar strigătele de suferință ale milioanelor de asupriți se 
aud din toate părțile: din minele subpămintene caşi depe o- 
goarele verzi din bâtaia soarelui,—singura notă deosebită e doar 
țipetul copiilor, pentru copilăria cărora „munca nățională* n'are 
milă, Sint oameni, — puțini, —care au de mulţumit progresului 
Ştiinții, dar sint atit de mulți care îl blastămaă, Ştiinţa le poate 
răspunde cu „darwinismul social“, cu teoria economică „laissez- 
laire*, cu „fatalitatea progresului“... la urmă cu stațiuni de stat", 


FILOSOFIA LUI BERGSON 177 


mm a ŘŮŮ 


Adevărul unei teorii științifice poale fi pus la indoială, su- 
ferința e însă sigur reală, 

Nu odată, în trecut, caşi azi, sub scutul principiilor sfinte 
confecționate de religie sau de ştiințile sociale pot sta interese 
restrinse omeneşti. Libertatea, autonomia de multe ori pot 
fi deghizări pentru liranie şi privilegii. 

In dosul ştiinții să cauţi totdeauna omul cu interesele vieţii, 


Filosofia, ținindu-se departe de interesele vieţii practice, 
poate interesa pe puţini, poate face greşeli, dare ferită de a con- 
tribui Ja sporirea sulerinţii omenești ; poate plictisi pe unii, dar 
poate deschide orizonturi infinite minţii altora, Ea evită labora- 
toriile, statisticile și se dedă mai cu plăcere speculației. Nu ne 
prea dă lucruri pozitive, fapte concrete, credinți dogmatice, dar 
intreține necontenit vie cugelarea omenească ŞI, nu-i oare acesta 
instrumentul de investigație al tuturor ştiinţilor ? Neoprindu-se ni- 
căiri, nemulțumindu-se cu un răspuns pozitiv, ea sugerează ne- 
numărate altele, Nedescurajată de zidurile necunosculului, ea le 
atacă necontenit din toate părțile, pecind ştiinţa pozitivă cam- 
pează intrun loc fix şi-şi inchipue că i s'au deschis porţile. Şti- 
ința pozitivă dă hrană solidă, comfortul fiziologie al stomahului 
sâtul, și somnolența gravă a digestiei. Filosofia nu potoleşte foa- 
mea niciodată, ci o aţiță şi fereşte spiritul de Inchistare : ea ne 
arată necontenit nu ceia ce ştim, ci ceia ce nu ştim. Cristaliza- 
rea nu-i un semn de superioritate nici in lumea ideilor, după 
cum nu-i nici in lumea materiei: diamantul, fixat pentru vecie în 
forma lui de cristal sclipitor, e mai atrăgător pentru ochi decit 
celula mobilă de protoplasmă, şi cu cit aceasta stă mai sus în 
scara evoluției | KA s 

Dar știința pozilivā nu-şi poate legitima datele ei elementare, 
în fața filosofiei. Poate să spue Chimia ce-i atomul ? Şi poate să 
facă un pas fâră să creadă în existența lui ? Poate Fizica da vre-o 
lămurire asupra materiei, Astronomia asupra gravităţii ? 

Pot admite eterul şi calcula eclipsele, dar nici acum, cu 
toată teoria lui Newton, toate ştiințile la un luc nu ne pot spune 
pentruce mărul cade din copac spre pămint „Dar adevărurile 
Matemalecilor chiar, ale celor mai exacte ştiinţi, sint ele precise 
in cazurile concrete ? Matematecianii contestă exactitatea rigu- 
roasă a acestor ştiinți în cazurile cele mai simple., suma un- 
ghiurilor dintr'un triunghiu nu-i egală cu două unghiuri drepte 
pentru un triunghiu pe suprafața apei, căci face parte dintr'o sfe- 
Tä; 242 in nenumărate cazuri concrete nu fac 4. i 

Toate axiomele şi postulatele ştiinţilor de fapt nici nu Sint 
evidente, nici nu pot fi dovedite, dar ne sint folositoare ; aici stă 
valoarea lor, şi de aceia nici nu le putem arunca, —credem În ele. 
Ştiinţa, caşi religia, pleacă dela: „crede şi nu cerceta", Adevă- 
rurile abstracte nu pot fi riguros exacte pentru cazurile concrete, 

3 


178 __ VIAȚA ROMINEASCA 


prin insâşi definiţiunea lor: căci un caz concret totdea - 
fna angrenat in infinita complexitate a universului rg presă 
nici o Ştiinţă nici mintea noastră nu o poate cuprinde. Ar trebui 
ca mintea noastră să fie astfel facută incit intr'o clipeală să poată 
prinde In ea eternitatea timpului şi infinitatea spaţiului in actul 
observării unui simplu fapt concret. Şi dupăce ar prinde astfel 
complect această lume a simțurilor, Filosofia poate pune intreba- 
rea votate ied rr e acestei lumi, 
u exi «fă sigură ştiinţifică care să nu fi 5 

un tragic semn de Intrebare, pai cercâm să o inune i 
im intr'p inchisoare şi oriunde ne aruncăm ochji spre scăpare ni se 
arată o enigmă insolubilă, un semn de Intrebare, Filosofiei 1i 
place să alunece din intrebare în intrebare, cit mai departe de 
faptele şi principiile pozitive ale Ştiinții, pe care calcă doar ca 
pe trampoline ca să se poată innâlța cit mai sus. Din această 
călătorie aeriană, In care hotare nu se văd, mintea noastră se 
intoarce cu acea umilință intelectuală care ne mărește înfelege. 
rea și bunătatea pe pămint; și pe lingă acest folos practic, că- 
lătoria însăși nu e imbătătoare ? E puțin lucru să nu mai “auzi 


necontenit ce avem bun şi innalt în noi 
escapade cit mai dese in lumea aceasta suprapăminteană. 


Intreg sistemul filosofic al lui Bergson e cupri 

k ins - 
gr volum, „Evoluția creatoare", *) care se cazi Ce A ina 
„Materie -și memorie”, Şi „Timpul şi voința liberă" dintre cele 
mai insemnate contribuții la desoltarea ştiinții psicologiei 
2 Bergson pleacă dela faptul aut de banal, pentru toţi al 
xistenții conștiinţii ŞI materiei. Care dintre noi nu are expe- 
iar n directă, în propriul lui corp, a prezenţii acestor două „fapte“ 
pna dare dir apa pricepi se transtormă în două semne 

r . intre noi nu simte trecerea firească dela 
sensaţie, n gindire, o hotărire,—dela o stare d ii i 
act, la o mişcare a corpului nostru, şi aie Pere aer Piz ea 


*) De oarece mi-am putut pro i 
cestui volum, mă voi procura mai curind traducerea engleză n a- 
autor a d-lui Arthur Mitchell ee iar paste "caguiioaăa tetdncerea autorizată de 


glis, mä vola folosi, găsind forma mai veni curia, Sonlerintile armare 


re d tru un usemezea artie I, 
- aes: ra SK Oange şi pubie cu adaosuri în limba engleză! 


FILOSOFIA LUI BERGSON 179 
cind căutăm să pricepem această uşoară trecere pe care noi o 
Jacem atit de lesne in fiecare minuta, în fața noastră se deschide 
o prăpastie atit de mare intre cele două terenuri, incit nu putem 
întrevedea măcar cum s'ar putea stabili o punte de trecere Intre 
ele; căci dacă un picior al punţii l-am putea sprijini pe muteria 
care ocupă un loc în spațiu, al doilea picior al punţii va rāmi- 
nea veşnic suspendat. căutind malul opus, deoarece conștiința nu 
ocupă loc în spațiu. Dar Bergson nu voeşte să se certe dela în-- 
ceput cu bunul simi şi cu consensul general, — el vrea să 
meargă sistematic pe drumul comun tuturor șştiinţilor,— drumul 
„iaptelor* ce se pot observa şi controla. Elnu admite Procedeul 
vechilor filozofi care căutau deadreptul absolutul Existenţii, Fiin- 
ţii, Substanţii,.. din care apoi deduceau toate cazurile particulare 
printr'un simplu silogism. - 

Pe Bergson nu-l interesează absoluturile, ci acele probleme 
care ne interesează pe noi toți ca finti, şi pe care metafizica 
veche lea subordonat totdeauna altor probleme. Vrea să gă- 
sească citeva adevăruri probabile, — ca toate adevărurile ştiinţilar, — 
care să ne dea oarecare lămuriri asupra originii materiei, con- 
stiinții, vieţii. 

El pleacă dela constatarea că în diferite domenii ale cu- 
noştinții omeneşti se găsesc grupuri deosebite de „fapte“, care 
pot forma niște linii de direcții, ce pot arâta în prelungirea lar 
ideală un punct de intersecție, unde aceste probleme ar găsi o 
soluție sigură. Pănă la găsirea soluţiei definitive insă, e mult că 
ştim direcţia acestor linii. Cu timpul, cu adunarea „faptelor“, 
prelungirea lor tot va creşte pănă ce întretăerea lor se va face în 
realitate. Până atunci nu putem dobindi decit adevăruri pro- 
babile, cu tendinți tot mai accentuate de a se transforma în a- 
devâruri sigure. Sa ne mulțumim că sintem pe drumul cel drept, 
și că munca noastră va putea fi sporită de alții, nu spulberată 
de furtună. 

Sistemul inductiv al lui Bergson îi impune dar o vastă e- 
erudiție, pe care să o minuiască cu ușurință, Și aceasta e cea 
dintăiu impresie ce o ai cind ceteşti opera lui. Toate datele bio- 
logiei, ale ştiinților naturale, psicologiei... teoriile asupra evolu- 
ţiei, teoria cunoştinţii, sistemele filosofice, sint minuite cu atita 
ușurință, cu atita claritate incit uiţi că toate aceste adevăruri sint 
contribuţia a sute de ani de muncă și cugetare a nenumăraţilor 

muncitori. Modul cum acest imens de bogat material e intrebuin- 
tat de Bergson pentru a-și dovedi teoriile lui,--căci măcar că el 
declară că merge după indicaţia „faptelor“, e evidentă domina- 
rea ideii generale filosofice, — produce o puternică impresie și im- 
pune repede convingerea. 


Ce-i mintea, conştiinţa, sufletul ? Bergson retuză să dea orice 
definiţie, pentru motivul că orice definiţie, a conștiinții e mai 


$ 


120 VIAŢA ROMINEASCA 


puțin clară decit ceia ce simţim direct prin observarea asupra 
noastră înșine. In loc de definiţiune, Bergson dă o caracterizare 
a conștiinţii. Mai presus de orice, conştiinţă însamnă memorie, 
Orice formă de conştiinţă este „o păstrare şi o acumulare a tre- 
cutului în prezent“, Memoria, după Bergson, nu-i insă o facultate + 

„Memoria nu-i facultatea de a stringe amintirile intr'un ser- 
„tar ori de a le inscrie intr'un registru. Nu există niciun registru, 
„Nici un sertar: propriu vorbind nu există o facultate deosebită, 
„căci o facultate lucreaza intermitent, cind vrea Şi cind poate, 
„in timp „ce suprapunerea trecutului peste trecut se continuă fără 
„întrerupere, În realitate trecutul se păstrează prin sine insuşi in 
„mod automatic. In activitatea lui, probabil el ne urmăreşte in 
„fiecare moment; tot ce am simţit, gindit ori voit, din frageda 
„copilărie, e de față, aplecindu-se spre prezent, — care ji esă intru 
„inlimpinare, îndesindu-se in portalele conştiinții ce bucuros ar 
„deschide largi intrările... acestor mesageri ai inconştientului *.*), 

O altă caracteristică a conștiinții e prevederea : 

„Orice forma de conştiinţă e o anticipare a trecutului... sin- 
„lem în mod irezistibil atrași, înclinați oarecum spre viitor, pen- 
„trucă sintem creaturi active, şi orice acţiune e ca o săritură în. 
„Viitor—în momentul următor.* 

Astiel conştiinţa nu-i decit o clipă de suspensie între infi- 
nitul trecutului şi viitorului. Caci trebue să ştim cà Bergson ad- 
mite realifatea duratei timpului, în afară de simțurile noastre : 

„A aminti trecutul imediat şi a anticipa viitorul imediat e 
„cea mai izbitoare luncţiune a conștiinții. In adevăr, ceia ce noi 


„atenţiii, Incearcă să prinzi momentul prezent, el nu mai e, e deja 
„dus departe. De fajl, ceia ce numim prezent e ceva ce 
„are oarecare lungime ori lăţime de durată, şi e compus din 
„două jumătăţi, una fiind trecutul imediat, alta viitorul imediat, 
„Ceia ce simțim in noi inșine la un moment dat e ceia ce toc- 
„Mai eram innainte Și ceia ce tocmai devenim : ne lăsăm spre 
„trecut şi ne aplecâm spre viitor, şi această balansare pare a fi 
„ Însâși esenţa conştiinții, Astfel conştiinţa e, mai presus de toate, 
„0 trăsătură de unire, o legătură intre trecut ȘI viitor”, 

La intrebarea in ce raport stă conştiinţa noastra cu corpul 
nostru, Bergson raspunde + 

„Conşiiinţa e deosebită de organismul pe care il insufle- 
+ieṣte, deşi ca trebue să urmeze vicisitudinite lui. Cum acțiu- 
anie posibile pe care o stare de conştiinţă le indică sint în fie- 
atare moment pe punctul de indeplinire in centrii nervoși, cree- 
„tul dublează în fiecare moment indicaţiile motrice ale stării de 
„conștiință ; dar alirnarea reciprocă intre conștiință și creer se 
„Mârginește aici; destinul conștiinții nu e legat din această cauză, 


*) H. Bergson: Creative Evolution, pg. 5. 


„de soarta materiei cerebrale. In delinitiv, conștiința e esențial 
„liberă ; e libertatea însăşi; dar nu poate trece prin materie fară 
„să se adapteze la ea: această adaptare e ceia ce noi numim 
„intelectualitate,* *) Ă 3 ; 

Aşa dar intre ceia ce simțim, gindim şi voim pe de-oparte 
şi cele ce se intimplă fn corpul nostru, fară să știm, precum și 
ce facem cu știință prin mişcările corpului nostru, pe de alta, nu 
e decit un paralelism de adaptare a doua specii de existenţi ab- 
solut independente, din punct de vedere al cauzalităţii. 


In privinţa extens.unii conştiinţii in univers, Bergson nu 
gāseşte motive să o mârginească numai la actele conştiente ; 
căci, dacă am lua acest criteriu, ar trebui ca fiecare să o mär- 
ginească strict numai la conștiința lui proprie, de oarece numai 
de ea avem cunoștință directă : orice stare de conştiinţă in afară 
de eul nostru o admitem prin analogie numai. Analogia insă nu 
poate fi un criteriu sigur pentru a fixa limite, câci atunci, prin 
analogie cu digestia stomahului, am putea admite câ această o- 
petaţie liziologică nu are loc la animalele fâră stomah. 

„E probabil, şi aceasta e ultimul meu cuvint asupra aces- 
„tei chestii, că conştiinţa e In principiu prezentă în orice mate- 
„rie vie, dar că ea este adormită ori atrofiată oriunde această 
„materie renunță la activitatea spontană, și, dimpolrivă, ea de- 
„Vine mai intensă, mai complexă, mai complectă, tocmai unde 
„Materia se indreaptă in direcția activității şi mişcării, Aceasta 
„0 putem experimenta in noi inşine. Indată ce acţiunile noastre 
„incetează de a fi spontane și ajung automatice, conștiința se re» 
„trage din ele ; cind invățăm un sport nou, de exemplu, şi tre- 
„bue să hotărim fiecare mişcare şi să alegem pe cea mai po- 
„lrivită, avem conştiinţă de fiecare. Cind ne am obişnuit cu 
„Boul exerciţiu şi el a ajuns astlel automatic, conştiinţa Stapana. 
„Cind conștiința noastră e mai acută, mai intens vie? Nuc n 
„acele momenle de criză internă, cind stäm la indoială intre rii 
„Multe acțiuni posibile din partea noastră, care sint Poopo $ 
„Posibile ? Conştiinţa in fiecare din noi, deci, pare a exprima pu 
sterea de a alege sau, dacă voipi, de a crea, după voia noas h 
„Mişcâri şi acţiuni. Pisici ne ec eo să conchidem 

aceași în intreaga lume organizată, > 
cae aa ei în univers dar, conştiinţa se caracterizează 
prin libertate : o libertule care nui stăpinită nici de determinis- 
mul cuuzal, nici de finalitalea teleologică. Bergson ia rapa 
concepția mecanistă a naturalismnlui, care crede că rateze E 
meneşti s'ar putea calcula caşi eclipsele solare ori orbitele pla 
netare, dacă am cunoaşte toate datele: de oarece ele sint - 


*) H, Bergson: Creative Evolution, Spg, 285. 


152 VIAȚA ROMINEASCA 


rite incă decind sistemul solar era in nebuloasa primitivă Res- 
pinge de asemenea şi concepția teleologiră : că toate se Intim- 
plă in lume conform unui plan prestabilit 

De fapt ambele aceste concepții susțin acelaşi lucru : fn- 
lânțuirea conştiinții. Cea dintăiu o pune la ordinele determinis- 
mului mecanic, cea de a doua la dispoziţia capriciilor teleologice 
ale unui creator, Bergson o eliberează şi o face creatoare prin 
ea însăşi, 


Care sint, in general, raporturile dintre conștiință și materie ? 

Nimeni nu le va spune mai bine decit Insuși Bergsnn : 

„Conștiinţa şi materia apar ca doua forțe antaganice, care, 
„cu toate acestea, ajung la o mutuală ințelegere şi convin oare- 
„cum să meargă înnainte impreună. Ele sint antagonice in fn- 
„lelesul, că materia este teoreticeşte imperiul fatalității, in timp 
„ce conștiința este, în mod esenţial, al libertăţii ;—şi totuşi vi- 
«Aft, care nu-i decit conştiinţa intrebuințind materia pentru sco- 
„purile ei, izbutește să le împace pe amindouă, Viaţa, dar, tre- 
„bue să fie ceva ce se foloseşte de o oarecare elasticitate a ma- 
„leriei—oricit de mică este ea. probabil — pentru a o pune în ser- 
„viciul libertăţii, furişindu-se in acea fracţie infinitisimala de in- 
„determinism pe care materia o poate prezenta,“ 

Viaţa dar nu-i decit lupta conșiiinții cu materia pentru li- 
bertate. E subjugarea materiei și punerea ei in serviciul pro- 
gresului, căci : 

„Viața e ca un curentce trece din germine în germine prin 
„mijlocirea unui organism matur. E caş: cum organismul însuşi 
„är fi numai o escrescență, un mugur silit să se deschidă de alt 
„germene de mai innainte ce se slorțează să se continue pe el 
„insuși în alt germene: Esenţialul e progresul continuu urmărit 
„fără preget, un progres invizibil pe care fiecare organism il să- 
„Virşeşte în scurtul timp care i-i dat să trăiască,**) 

Mecanismul vieții, colaborarea conștiinții şi materiei, Berg- 
son n explică astfel : 

„Dacă ne întrebăm cum un animal poale să ohţie dela ma- 
„terie —adică dela propriul lui corp execuţia mișcărilor pe care 
„€l le-a hotărit, aflăm că metodul lui constă in a s folosi de 
„nişte substanțe speciale ce pot fi numite „explozibile.* A- 
„ceste substanțe sint materiile alimentare, în sprcial cele numite 
„ternare, ale căror elemente esenţiale sint cărbunele, oxigenul şi 
„hidrogenul. In aceste alimente se află acumulată ò mare canti- 
state de energie potenţială, gata de a exploda indată, caşi ener- 
„ia cuprinsă In praful de puşcă. Această energie a lost incet 
„ȘI treptat extrasă de plante din soare ; și animalul care s'a hră- 
„Rit numai cu plante sau cu carnea altor animale erbivore, etc., 
„inmagazinează astfel in corpul lui un exploziv fabricat de viață 


*) H. Bergson : Creative Evolution, pg, 29. 


FILOSOFIA LUI BERGSON 183 


„prin acumularea energiei solare: cind acest animal face miş- 
„cări voluntare, el le săvirşește producind numai infinitisimala 
„Scinlee care aprinde explozibilul. E caşicum ar atinge pie- 
„dica cucoşului unui pistol încărcat, și ar pune astfel de odată 
„in libertate o forță considerabilă, in direcția aleasă după voe.“ 


Cu această „piedică a cucoşului*, pe care Bergson vrea 
să o lacă atit de mică, nu se poate trece insă marea prăpastie 
intre lumea materiei şi constiinţii, şi vechea intrebare de mii de 
ani rămine fără răspuns, Aici e nodul gordian al tuturor siste- 
melor filosofice, pe care Bergson pare că vrea săl rezolve cu 
o armă mai modernă decit sabia lui Alexandru cel Mare 

Urmâtoarea obiecţie, ridicată de Balfour, pare cu totul tn- 
temeială . 

„Adevăratul punct important în teoria lui Bergson, punctul 
„unde filosofia lui rupe definitiv legăturile cu mecanismul, 
„punctul unde libertaica şi nedeterminismul sint in adevăr 1n- 
„troduse în lumea spațiului şi a materiei, e în mud indirect nu- 
„mai în legătură cu simplul fapt cà in viața organică energia 
„acumulată se descarcă, Ceia ce In adevâr e esențial e modul 
„acestei descărcări, Dacă descârcarea se face printr'un simplu 
„mecanism, fatalitatea necesităţii râmine în picioare Daca, pe 
„altă parie, este ceva în modul descărcării, fie cit de mic acel 
„teva, care nu poate fi prins în legile materiei şi mişcării, a- 
„tunci libertatea ciştigă leren In chiar citadela necesităţii. Poţi 
„să faci cucoșul care provoacă descărcarea mai delicat decit un 
„fir de păr, totuşi dacă el e mişcat de forțe ce atirnă cu totul 
„de configuraţia şi energia universului material in momentul des- 
„cărcării, n'ai îinnaintat în rezolvirea problemei cu nimic. Deter- 
„Minismul te ține puternic in ghiarele lui. Dacă insă ai intredus 
„in sistem o lorță nouă —cu alte cuvinte, o creaţie nouă — fie ca 
„măi mică decit ar putea fi Inregistrată de vre-un instrument, a- 
„lunci cind această forța infinitisimală pune cucoşul în mişcare 
„Ori dă o direcție exploziei, realitatea necauzalităţii se stabilește 
„ie-odată, şi intreaga noastră concepție a lumii fizice este ra- 
„dical transformata. *) 


Raporturile între conştiinţă şi materie formează problema 
fundamentală a oricărui sistem de filosofie: e explicabil dar de 


* A. J. Balfour: „Creative Evolution and Fhilosophie Doubt*, fn 
Hibbert Votati) Oet. 19 1. Laour e fostul şet al partidului conservator 
şi unul din marii oameni de stat ai Angliei de azi. Aro și o roae bine 
stabilită în mişcarea filozofică internațională prin două o e Blozobeo : 1) 
A Defence of Philosophie Doubt si 2) Foundations of Belief. 


184 VIAȚA ROMINEASCA 


a PR d d o 


Do a N N 


ce Bergson insistă aut de mult sub diferile forme asupra ei, 
pentru a o clarifica cit mai mult. Această insistență insa poate a- 
râta şi starea sufletească a lui Bergson Insuşi: nevoia de a-şi 
lămuri singur această problemă, de rezolvirea căreia nu va fi 
nimeni mulţumit niciodată, cit timp mintea omenească nu-şi va 
schimba calilutea ei insăşi. 

„Tată Incă un pasaj lâmuritor asupra acestei probleme extras 
din conferința lui Bergson ţinută la Birmingham : „Lițe and Cons- 
CIONSNESS* : 

„Dacă considerăm conștiința faţă de materie, păsim că ca 
„se caracterizează prin faptul, că intr'un interval infinit de scurt 
„ca prinde intro singură formā indivizibilă milioane şi miliarde 
„de fapte ce s'au intimplat succesiv tn materia inertā, De exem- 
„plu, senzația indivizibilă a luminii, pe care o avem în momen- 
„tul cind deschidem ochii, e condensarea unei imense lungi is- 
slörii care se destăşură în lumea materiei: în acel singur mo- 
„ment sint milioane şi miliarde de vibrații succesive—adică o 
„serie de intimplări, pe care dacă am voi să le numărăm, chiar 
„Cu cea mai mare repeziciune, ne-ar trebui mii de ani pentru 
„această enumerare. Această imensă istorie o prindem deo- 
„dată sub forma unei foarte scurte sensaţii de lumină. Şi ace- 
„laşi lucru putem spune despre toate celelalte sensaţii ale noas- 
„tre. Sensaţia, care e punctul în care conștiința atinge materia 
„€, deci, condensația, în durata specifică a acestei conștiinți, a u- 
„ni istorii, care în ea inseşi, —in lumea materiei,—e ceva infi- 
„nit de intins şi care ocupă perioade enorme din ceia ce se 
„poate numi durata lucrurilor. Astfel conștiința, privită din punct 
„de vedere al sensaţiei, ne dă aceiaşi impresie care neo dă 
„din punct de vedere al mișcării. Conştiinţa e ca o putere care 
„Intră In materie pentru a se folosi cit mai mult de elasticitatea 
„ce 0 poate găsi în interiorul ei, pentru a stăpini astfel materia 
„Şi din latura mişcării cit şi din a sensației: din partea mişcă. 
„Cării, prin punerea în libertate a unei acțiuni explozive, întrun 
„lulger,—energie extrasă din materie in curs de ani —şi Indrep- 
starea acestei energii Intr'o direcție voită ; din partea sensației 
„prin storțarea unei concentrări care prinde intr'un tot, intrun 
„Singur moment, miliarde de fapte ce au loc în lucruri şi ast- 
„lel ne ingădue să le controlăm.* 


Deşi Bergson se sileşie să fie rudent, - 
deauna după metodul oamenilor de fiini, Keano iai 
In dòmeniul metafizicei pure. Şi e imposibil så se intimple alt- 
Iel, cind nu-ți impui mărginirea și oprirea știinţilor. Drumurile 
pavate cu „laple* sigure sint scurte, cine vrea să străbată mai 
departe trebue dela un timp să iasă din ele. 

Care e origina conștiinții și materiei ? 


FILOSOFIA LUL BERGSON 18% 


„Ca aceste două forme ale existenţii, materia şi conştiinţa, 
„au în realitate o origină comună, mi se pare probabil. Cred că 
„india e opusă celei de a doua, că în timp ce conștiința e ac- 
„livitale ce necontenit creiază și multiplică, materia e activitate 
„ce necontenit se descompune şi se uzează ; şi cred de aseme- 
„nea, că nici materia care constitue lumea, nici conştiinţa care 
„utilizează această materie nu pot [i explicate prin ele inşile, şi 
„că nu-i decit un singur izvor pentru amindouăd. Văd in in- 
„treaza evoluţie a vieții pe planeta noastră o sforțare a acestei 
„forţe esențiale creative de a ajunge, străbâtind materia, la ceva 
„care a fost atins numai în om, şi care, chiar in om, e realizat 
„numai în mod imperiect*. 

Odată intrat în domeniul metafzicei, Bergson uită cu totul 
rezerva omului de stiință, şi pare că apreciază mult libertatea pe 
care o găseşte aici pentru desfăşurarea imaginaţiei : 

„Materia, care în mod esenţial e automatism şi necesitate, 
„intemniţează conştiinţa care caută să o asalleze, o reduce la 
„propriul ei automatism, şi o adoarme in propria ei inconştiință. 
„In unele stadii ale evoluţiei, de exemplu, In regnul vegetal, a- 
„cest aulomatism și inconştiință au ajuns regulă generală, şi ki- 
„berlulea forţei evolulive nu se poate manilesta decit in crearea 
„formelor care sint, în adevăr, adevărate lucrări de artă. Aceste 
„forme, ce nu se pol prevedea, odată creale, se repelă automa- 
„tic, şi individul ou are nici o putere de alegere, În alte stadii ale 
„evoluţiei, conştiinţa izbutește să se emancipeze indeajuns, pentru 
„ca individul să poată avea o libertate de alegere, un oarecare 
„sentiment, dar necesitățile vieţii fac din această putere de a- 
„legere un simplu auxiliar al existenţii materiale, Astfel de-alun- 
agul intregului curs al evoluţiei vieţii, libertatea este mărginită 
„de automatism. şi în lungul ci drum este inăbuşită de el. Nu- 
„mai în om lanțul automatismului a fost rupt... In om libertatea iz- 
„buteşte să se emancipeze ea Insâși punind o necesitate să lupte 
„împotriva altei necesități,“ 

„Mă indoesc dacă evoluţia vieții ar pulea vreodată să fie 
„explicată prin o simplă combinaţie de forje mecanice. E evi- 
„dent că există un impuls vital : un impuls spre o neconlenilă 
„înnălțare, ceva care necontenit se sileşte să se intreacă pe sine, 
„să scoată din sine însuşi mai mult decit este—intrun cuvint, 
„să creeze. O forță dar, care extrage din ea insâși mai mult 
„decit conţine, care dă mai mult decit are, e locmai ceia ce se 
„numeşte o forță spirituală: de fapt, nu ştiu cum sar putea 
„defini spiritul ahlel. Dar, pe de altă parte, greşim ciod, in ex- 
„plicarea lumii organice, nu luâm in seamă obstacolele de ori- 
„ce natură pe care această forță le inuineşte, Priveliştea evolu- 
„tiei vieţii, dela începutul ci până la om, ne sugerează imagi- 
„hea unui curent de conştiinţă care curge prin materie ca prin- 
„un tunel, care se silește să Innainteze, care face storțări In 
„fiecare direcţie, stredelindu-şi astfel galerii, din care cele mai 
„multe sint oprite de stinci prea greu de strâbâtut, dar care, cel 


186 VIATA ROMINEASCA 


„puţin într'o direcţie, a izbutit să-și urmeze drumul până la sfir- 
„Şit, să sfarme toate obstacolele și să iasă la lumină. Aceasta 
„este direcția evoluţiei care a ajuns la om“. 


kd 


Explicarea evoluţiei vieţii ocupă un loc insemnat in filoso- 
fia lui Bergson. Toate teoriile sint examinate cu rigurozitate 
ştiinţifică, toate „faptele“ observate compact grupale pentru sta- 
bilirea noilor concluzii. Teoriile lui Darwin, Lamarck, Weismann, 
De Vries strict cernute. Concluzia? 

„Există un impetus original al vieţii, trecind din genera- 
„ţia noastră a germenilor în generația următoare a lor, prin or- 
„banismele desvoltate care servesc de punți de trecere peste in- 
„lervalele dintre generaţii. Acest împetus, activ de-alungul di- 
„recţiilor evoluţiei între care el ajunge Impărțit, este cauza fun 
„damentală a variaţiilar,..* *) 

Despre principiul adaptării la mediu, unul din elementele 
explicării evoluţiei, după Darwin, Bergson spune: 

„Această necesitate de adaptare explică, după Ințelegerea 
„mea, mai curind, oprirea vieţii la anumite forme decit mișca- 
„rea prin care viața devine mai complexă şi se ridică cătră 
„forme tot mai innalte. Cea mai rudimentară creatură e tot atit 
„de bine adaptată mediului încunjurător cit şi omul, de oarece 
„izbutește să trăiască în el: pentruce, dar, dacă adaptarea ex- 
„Plică orice, viaţa a mers innainte complicindu-se, şi, incă mai 
„mult, complicindu-se din ce In ce tol mai delicat şi mai pri- 
„mejdios 2 Moluscele de specia Lingulae, care trăesc astăzi, 
„trăiau şi in epocile cele mai depărtate ale erei paleozoice. Pen- 
„truce viaţa a mers mai departe? Pentruce, dacă nu admitem 
„îndărătul vieţii un impuls, un imens impuls de a se ridica tot 
„mai sus, de a invinge primejdii din ce în ce mai mari, pentru 
„a ajunge tot mai sus ?* 

lar despre sistemul evoluționist al filozofiei lui Spencer, 
Bergson se exprimă cu ironie : 

„EI ia realitatea In forma ei actuală, o starmă In bucăţi, a- 
„poi amestecă fragmentele şi le aruncă în vint. După aceia le 
„«integrează» şi «disipează mişcarea lor», Dupăce a imitat ma- 
„rele Tot prin o coniccţionare de mozaic, Spencer își Iinchipue 
„că i-a descoperit forma şi a refăcut genesa...* **) 

Operația aceasta, Bergson o asamănă cu fapta unui copil 
care ar rupe o cartă poştală ilustrată în bucăţi, i-ar stringe apoi 
bucăţile, le-ar pune unele lingă altele, şi şi-ar inchipui că de- 
senurile ce sar contura din această operație și culorile lor sint 
desenate şi colorate de el. Dar actul de a desena și colora 


*) H. Bergson: Creative Evolution, pg. 92 și urm. 
+t) Ibid., pg. 385. şi urm. i 


FILOSOFIA LUI BERGSON 187- 


nu are nimic aface cu actul de a pune alături fragmentele cărţii: 
poştale deja desenate şi colorate. 

Pe aceiaşi pagină: 

„Metodul lui Spencer e de a reconstrui evoluția cu irag- 
„mentele rezultatelor evoluției, Dar nici din fragmentele, nici din 
„totul complex nu poți conchide la genesă şi alipirea părţilor nu- 
„arată mişcarea evoluţiei”. 


Pentru a explica diversitatea formelor evoluției, Bergson- 
nu are nevoe de principiul adaptării şi al selecţiei naturale, ci 
pune în funcţiune acel impetus original și lupta continuă a con- 
ştiinții impotriva materiei pentru a o invinge, pentru a dobindi 
libertatea : T8 i 

„Socot că e greu să consideri evoluţia vieții, în totalul ei, 
„fără să nu ai impresia că acest impuls e o realitate Greşala e 
„in a crede că acest impuls a procctat materia vie intr'o singură 
„direcţie, că speciile se pot clasifica in aceiaşi scară, că totul a 
„mers lin fâră oprire ori impedecare. Dimpotrivă, e evident că 
„lorta de care vorbesc a găsit rezistențe in materia pe care avea 
„să o utilizeze; că a fost silită să se dividă— adică să ducă 
„de-alungul unor forme deosebite de evoluţie diferitele terdinți 
„ale ei; că de-alungul acestor direcţii deosebite sint nenumărate 
„neizbuliri, devieri, dări inapoi; că multe din formele evoluţiei 
„nu au putut merge prea departe; că numat două par a fi ajuns 
„la un oarecare succes, parțial întrun caz, relativ complect in 
„altul Aceste două forme de evoluție sint ale „artropodelor şi» 
„vertebratelor. La capâtul celei dintăiu găsim instinctul in for- 
„mele lui cele mai miraculoase; la capătul celei de a doua, in- 
“teleciul omului. Pare, în adevăr, caşicum forja de care vor- 
„besc ar fi o forţă ce at conţinea în ea insăși, cel puțin po 
„țial şi confuz, cele două forme ale conṣtiinpi, numite îinstinc 

i inteligenţă. i 
di eari par că se întimplă cașicum un imens curent 
„de conştiinţă (o conştiinţă ce implică o mulțime de porerne 
„tâţi, toate ingrămădindu-se şi stinjinindu-se una pe alta) si 
„traversat materia pentru a o sili să se organizeze, şi a mică 
„din această materie, care 6 în sine necesitute, un instrument a 

libertății.* . 
ý pioi conştiinții Impotriva materiei insă este un mpna 
bine, căci numai prin miiy juen pom pia prezenţa mate- 
riei, conştiinţa poate ajunge la forme su e: 

; “Cind ia pair şi materia, din punct de ve- 
„dere al reacţiunilor lor mutuale, avem impresia că materia île 
„rolul la inceput, față de conştiinţă, al unui crezi zei a o = 
„in bucăți pentru a realiza o mai mare precizie. cuge e: i 
„vine mai precisă numai cind € despărțită in cuvin ned 
„dică dacă poate fi astfel despărțită ; un orator nu ştie cu de- 


or Noi RIA VIATA HOMINEASCA 


„Mănuntul ce are să vorbească, şi ce vrea să vorbească. pănă 
„ce ma luat o Foae de hirtie şi a așezat pe ea, cu claritate, în 
„Îraze deosebite, unele lingă altele, ceia ce in mintea sa exista 
„Sub forma unei interpenetrații mutuale. Astlel materia desparte 
„Întâiu ceia ce era amestecat, și clarifică ceia ce era confuz, I- 
„deia ce e numai idee, opera de artă ce e numai in stadiul de 
„concepţie, poemul ce e numai un vis nu costă Incă slorțare : 
-Ceia ce cere o siorțare e realizarea materială a poemului in 
„Cuvinte, a concepției artistice in statue ori pe pinză. Aceasta 
„slorțare este chinuitoare, poate fi grozav de chinuitoare ; şi to- 
„tuşi, cind o facem, simțim că e tot atit de prețioasă, şi poate 
„mai prețioasă decit lucrul care rezultă din ea, pentrucă mulju- 
„mită ei, noi am tras din noi înşine nu numai tot ce era, dar 
„mai mult decit era: ne-am innâlțat pe noi deasupra noastră 
„Înşine.* 

3 „Această slorțare nu ar putea avea loc fâră materie, care 
„Prin simpla rezistență ce o opune şi prin unica docilitate la care 
„poate fi adusă, joacă in același timp rolul de obstacol şi de 
„stimulent, ne face să simțim forja noastră şi să izbutim în a o 
„intensilica." 


Aici Il găsim pe Bergson în pragul unui sistem etic, pe 
care || suggerează aproape cu entuziasmul inspiraţiei poetice, El 
spune In Evoluția creatoare, că teoria cunsștinţii și teoria vieţii 
sint același lucru. Se pare că nu numai teoria cunoştinții intră 
in teoria vieții, ci intregul sistem filosofic al lui Bergson nu-i de- 
cit o teorie a vieţii: 

„Filosofii care au speculat asupra rostului vieţii şi destinu- 
„lui omului, n'au observat indeajuns că natura a purtat de 
„grijă să ne facă cunoscut ori de citeori acest destin este in- 
„deplinit ; ea ă creat un semn cure ne inștiințează In fiecare dată 
„cind activitatea noastră e in complectă desvoltare ; acest semn 
„e bucuria. Zic bucuria; nu zic plăcerea, Placerea, de fapt, nu-i 
„decit un instrument pentru a obținea dela individ păstrarea şi 
„propagarea vieții; ea nu ne dă nici o informaţie privitoare la 
„direcţia In care viața merge. Adevărata bucurie, dimputrivă, e 
„un semn apăsat al frivnfului vieţii. Dacă urmărim faptele în 
„ăceastă direcţie, aflăm că oriunde găsim bucuria acolo a fost 
„Creația, si că cu cit creaţia e mai lecundă cu atit bucuria e mai 
„adincă, Mama care-şi priveşte copilul simte bucurie, pentrucă 
„are conștiința că l-a creat, in mod fizic şi moral... 

„Gindiţi-vă la bucuriile excepţionale ca acele ale marelui artist 
„Ccâre a produs o capodoperă, sau ale inventatorului. Uneori 
„credem că ei au lucrat pentru glorie şi că-și dobindese cea 
„măi mare satisfacție din aplauzele publicului. Profunda eroare ! 
„Noi umblăm după laudă In exactă măsură în care nu sintem 
Siguri că am izbutit; căutăm lăuda și gloria pentrucă voim 


FILOSOFIA LUI BERGSON 189 


„Să ne reasigurăm despre valoarea noasiră şi a faptei săvirşite 
„de noi. Insă cel ce este sigur, absolut sigur, că a adus o o-- 
„peră vie la lumină. nu-i pasă de laudă, și se simte dincolo- 
„de glorie, pentrucă nu este o bucurie mai mare decit aceia de 
„a te simți creator. Dacă, In orice direcție, triumful vieţii e ex- 
„primat prin creaţie, nu trebue oare să ne gindim că ultima ra- 
„iune a vieţii omeneşti este creaţia, care, spre deosebire de cea. 
„artistică ori inventivă, ponte fi urmărită In fiecare moment și 
„de-opotrivă de toți oamenii,—vreau să zic creaţia eului omenesc 
„prin sine însuși, continua îmbogăţire a personalităţii, prin e- 
„lemente nu trase din alară, dar silite să izvorască din Insăși 
„personalitatea noastră ?* *) 


A ridica obiecții în partea pur melalizică a sistemului fi-— 
lusoliei lui Bergson e a deschide o discuțiune, toi atit de ză- 
darnică caşi acea asupra existenții ori neexistenţii lui Dum- 
nezeu,— chestiune ce nu se mai discută azi decit cind eşti sau. 
ai rămas de optsprezece ani. Cine poate da loc la obiecţii inte- 
meiate in sistemul lui metafizic nu se poate spune câ e un tn- 
vins, pentrucă pe acest teren încă n'a fost şi nu se va arăta. 
niciodată un victorios desăvirşit Dacă virlurile edificiului, ridi- 
cat de sistemul lui Bergson, nu le putem urmări pănă dincolo 
de innălțimile ce intrec puterile noastre, temelia şi corpul lui 
ne dau în schimb impresia de mare trăinicie, căci e zidit din 
material controlat de ştiinţă Şi dinăuntrul acestui edificiu imens 
un imi străbate intreaga lire: e imnul libertăţii; e sărbătorirea 
triumiului conşiiinții libere asupra materiei inerte in univer- 
sul intreg. 


Spiritul filosofici lui Bergson e un semn al vremii: iar 
neobişnuita popularitate, de care se bucură sistemul [ilosoiului 
francez în Anglia, se datoreşte, in mare parte, importanței deo- 
sebite ce Bergson n dă hbertății conştinţii în Iinlânțuirea deler- 
minismului mecanic şi fatal. 

Libertatea, in Anglia, nu-i un simplu principiu aplicat la 
normele vieții, ci-i un instinct elementar şi ireductibil al sufle- 
tului poporului. „Englezul nu poate trâi decit liber*,— acesta e 


= Am căutat, anume, să ciez cit mai mult din conferinta lui Borg- 
son (fouti În. universitutea din Birminghom, pentru a se putea aptocia, di- 
rovt strălurizea literară şi talentul ras ul lul Rergson, în populurizarea gro- 
lalor problemo flosoñeo. Azi, poate, pimeni altul, dintre marii seriitori, nu 
întruneşte aceste însușiri îute'un grad atit de înnalt, gi, răspindirea filnsofiei i 
lui Bergson, atit de mult, în corvurile spocialiste se datorește și acestor tn- 


geșiri, 


190 VIAȚA ROMINEASCA 


e m PR d i PP A i i e II kissa a aaa aaa aaa 


„crezul fanatic al fiecărui Englez, și-a fluturat pe steagurile tutu- 

ror mișcărilor sociale din Anglia, dela inceputul istoriei acestei 
țări până astazi. Nici aureola instituţiilor, nici respectul autori- 
tății statului, nici chiar „dezastrul național nu pot fi invocate 
pentru a ştirbi libertăţile cetățeanului englez. Aceste libertăţi au 
“fost cucerite de puterea conștinţii poporului: n'au fost cerşile 
de mulţime, nici dăruite de cei privilegiați; şi, astfel, ele nu-s 
„pătate de umbră nedemnității la cei de jos, nici de ruşinea In- 
gimlarii la cei de sus, Prestigiul autorităţilor, principiile de or- 
dine, rațiunile de stat nu implică in Anglia, ideia de sfăpinire 
asupra poporului, ci de supunere față de voinţa lui, Nici o in- 
stituție nu e mai presus de această voință: nici chiar Corona 
Angliei, de atitea ori centenară ! 

De aceste sentimente, izvorite din această siare de fapt, 
sint insufleţite concepțiile politice ale marilor oameni de stat en- 
„gleji. Gladstone, cu toată răspunderea lui de om de guvernā- 
mint, spune, in unul din discursurile lui: 

„Dacă in crizele politice, nu s'ar fi dat poporului acestei 
„țări decit sfatul de a uri violența, a iubi ordinea şi a practica 
„răbdarea, libertăţile acestei țări n'ar fi fost niciodată dobindite*, 

lar marele Burke,—acel care mai mult decit oricare aitul, 
dintre oamenii de stat, din toate ţările şi timpurile, a căutat să 
“dea o rațiune mai innalt filosofică activităţii sale politice,— nu se 
sfieşte să facă, in parlament, apologia revoluției, atunci cind li- 
„bertăţile cetățenești sint incalcate : 

„Eu nu sint, spune Burke, de părerea acelor domni, care 
„Sint impotriva tulburării ordinei publice. Imi place alarma ori 
-de cileori se săvirşeşte un abus. Semnalul de foc, la miezul 
„Nopții, vă tulbură somnul, dar vă scapă dea arde de vii in 
„pat. Țipetele şi strigătele alarmează țara, dar apără toate pro- 
-Pprietăţile ci*, 


1. Botez 


E 


Decor simbolic 
Domnului G. Ibrâileanu 


Ascultă-mi cintecul : E o poveste 
SŞoptită Lunei de-un izvor sâlbatic, 
Care 'şi ineacă plinsul singuratic 
În valuri reci ca rindurile-aceste. 


Doar de "1 asculţi mai bine, prinzi de veste 
Ca lreamâtul izvorului lunatic, 

Ascunde sub cenuşa lui jâratic, 

Deşi ca ghiaţa glasul par'că'i este... 


El poartă 'n vers metalice ecouri 
Sorbite din libaţiuni de nouri, 
Pe care le-a lăcut In viri de munte... 


„Şi cade 'n văi cu rilmice meandre, 
Ca o cascadă peste-a cărei frunte 
S'aprind in noapie mii de policandre.., 


Mihai Codreanu. 


Rișnovul de lingă Brașov 
] 
Satul Rişnovul 


Predealul, pe unde se trece la Braşov, devine pe fiece zi 
mai mult un loc de petrecere pentru vară, cercetat de acei ce 
nu se tem de aerul său prea aspru, fiind aşezat la 1.000 de me- 
tri deasupra nivelului mării.  Predealul este departe de a avea. 
îndemânările luxoase ale Sinaei şi nici măcar acele socotite pen- 
tru pungile mai cumpenite, ale Buștenilor. Dacă nu poți Inchi- 
ria o vilă şi a-ți face gospodăria acasă, ci eşti nevoit a duce 
viaţa de otel, simți indată scara de tot joasă pe care stă, in a- 
ceastă privință, cea mai înnaliii stație a câilor noastre ferate. Sin- 
gurul otel din această aşezare este Olelul Predeal, prost intreți- 
nut, mai prost mobilat şi de curăţenia cea mai indoelnică. Cit 
despre mincare, acea pe care o poți găsi la cele douătrei bir- 
turi, cuprinzind în ele şi pe vestitul Alein aşezal peste hotarul! 
țării în partea austro-ungară, ca este pregătilă toală cu grăsime 
de mascur şi, pe lingă că- fi strică stomahul, nu are nici un gust. 

Cerind o odae cu un pat, mi se dădu una în catul de jos, 
mare poate de vro 6 metri pătrați, Inzestrată cu un pat, o masă. 
cu lighean de spălat, un scaun şi în părete un cuer rupt,—atita 
tot! Privind patul cu proporțiile lui cele de tot reduse, imi veni 
in gind să imitez pe profesorul de malemateci care, în situaţia 
mea, supusese la niște calcule foarte adinci geometrice, trigono- 
metrice şi infinitezimale, pe de.oparte mărimea patului, pe de altă 
parte acea a propriei sale persoane, pentru a deduce apoi că. 
poate încăpea In acel instrument te tortură. Eu Insă neprole- 
sind matematecile, am recurs la un mijloc mai simplu, acela. 
de a mă întinde pe pat, şi am constatat cu oarecare plăcere că, 
stringind numai puţin picioarele. puteam incăpea în el, fâră a fi 
expus ca un Procust să mă supună la operaţia cunosculă din mi- 
tologie. Observam însă căera cam periculos de a te intoarce 
în pat, şi Inirebind pe servitorul ce-mi arătă odaia, pentruce e~ 


RIŞNOVUL DE LINGA BRAȘOV 195 


rau paturile aşa de inguste de nu te puteai învirti în ele, el imi 
răspunse cu © mulțumire de sine: „că cine vine la noi este aşa 
de obosit de drumul de fier sau de preumblarea prin munți, in- 
cit pe care coastă se culcă pe aceia se şi scoală“, Probabil că 
indemnat de acest sfat indirect al servitorului, mă hotărtiu şi eu 
a colinda Predealul cit voiu putea mai mult, spre a nu da de 
sminteală reputaţia culcuşurilor otelului. Munţii Predealului insă 
nefiind încă străbătuți de cărări Innadins cioplite pentru preum- 
blare, mă hotăriiu să-mi întind paşii pe mindra şosea ce-şi pleacă 
ambele cline din culmea Predealului, cea sudică câtră Rominia, 
cea nordică câtră Transilvania. Trebue luat aminte că pentru 
locuitorii Predealului, de ambele părți alekhotarului este invoită 
trecerea acestuia, incit nu prea înțelegem formalitatea paşpoar- 
telor, care poate fi foarte uşor înconjurată, prin eşirea pe jos în 
Ardeal sau pătrunderea din el în ţara noastră, trimeţindu-ți ba- 
gajele la o stație oarecare. 

Cit am stat în Predeal, timpul fiind foarte priincios, nu am 
lipsit a străbate şoseaua în ambele direcţii, abătindu-mă uneori 
de pe ea, peste văi sau prin păduri, pe cărăruși tăiate de picioa- 
rele acelora ce au căutat să scurteze drumul. 

Preumblarea cea mai lungă ce am intreprins-o a fost pănă 
la Azuga, vre-o 8 km., punind pentru dus, cu popasurile trebui- 
toare, aproape 2 oare. De osteneală nici vorbă nu putea fi, ple- 
cind dimineaţa şi răsuflind aerul cel invietor al muntelui. Și cu 
toate acestea ochii şi mintea fiind necontenit atraşi câtră tablou- 
rile incintătoare ce se perindau innaintea lor, ingrămădeau pute- 
rea nervoasă in creer, incit picioarele nu erau hrânite decit de 
rămâăşița ce mai prisosea. Se știe însă cit de mult, din această 
pricină, oboseşte preumblarea prin un muzeu: dar se vede că 
abaterea fluidului nervos cătră funcţiile simţurilor era răs- 
cumpărată, prin înviorarea lui neincetată de aerul dătător de 
putere, ceia ce tocmai lipseşte intrun muzeu. : $ 

Fiindcă voiu avea prilejul de a vorbi de Írumusețile naturii 
în bogata în ele țară a Ardealului, de aceia trec de-ocamdată 
pe lingă dinsele, fără a le reslira din condeiu, cu toată nerăhdarea 
lui de a aşterne pe hirtie minunile ce am văzut. 


Cind eşiam din Predeal câtră Azuga și ajunsesem la ulti- 
mele lui case, aruncindu-mi ochii în valea din dreapta a şoselei, 
unde era locuința unui cantonist, văzuiu o fetiță cam de vre-o 
şapte ani care se muncea să deslipească un icd de ugerul ma- 
mei lui, spre a-l duce în altă parte. Trăgea fetița cit putea de 
o fringhie legată de gitul micului animal ; dar el bine înțeles nu 
se dădea deloc dus... Veni un alt copil mai mic care se puse 
să ajute fetei, trăgind el de iringhie, iar fetița apucase iedul de 
cap și de trup. Iedul incepu a se zbate și a arunca din picioare. 
Copiii strigară atunci pe mama lor care, eşind din casă, luă frin- 
ghia în mini şi desprinse iedul de ugerul caprei incepind să-l ti- 
rască, iar fetele il impingeau. Diavolul de animal insă se opu- 

3 


19 VIAŢA ROMINEASCA 


nea cu destulă izbinda și la sforțările mamei, incit fetița, des- 
perată, spuse de-odată: „am să-l iau mamă in braţe să-l ducem 
așa pănă la deal“. Zis şi făcut! Copiliţa înhâță iedul pe sub 
piept şi, cu toate că el era aproape tot aşa de greu caşi dinsa 
şi se zbătea în brațele ei, il ridică în sus și aşa Il duseră in 
päring pănă la un tapşan de iarbă, iedul insoțind această preum- 
blare silită de nechezăturile particulare caprelor, cărora sunete 
cea bătrină, rămasă dincolo de portița prin care eşise transpor- 
tul, răspundea cu un glas mai gros, Insă lot atita de duios cași 
acel al puiului ei. In timpul cind iedul se frăminta mai tare in 
brațele fetei, un purcel blind cași dinsul se apropie de el şi il 
mirosi la bot, caşi cind ar fi voit să-l mingie şi să-l sărute. A- 
junși pe dimb, iedul fu priponit aici, Mai schimbară el şi cu 
născâtoarea lui citeva chemări de rămas bun, apoi se liniştiră: 
iar mama spuse fetei: „du-te de leagănă pe lonică càl aud 
plingind*. 

Această scenă cimpenească mă mișcă mult, arătindu-mi 
incă odată în ce se mărgineşte viața celor din straturile de jos 
ale poporului. 

Pecind cu mă preumblam admirind munții şi văile, col- 
nicile și dumbrăvile, apele şi cerul.—ceia ce interesa viața feme- 
ii şia copiilor ei erau iedul, purcelul și pruncul din casa. 

Mintea mea iși puse lără să vrea întrebarea: Oare nu sint 
ei mai fericiți decit noi, fiindu-le viața împletită In mrejele a- 
ceste mici ale existenții, pecind pe noi ne cuprind ochiurile 
cele mari ale nevoilor omenești ? Nu e vorbă, şi ei işiau par- 
tea lor din durerile nedespărţite de firea de om: pierderile ma- 
teriale, boalele şi moartea celor iubiţi; căci de moartea proprie 
nu se poate spune că este un rău Ea este numai capătul vie- 
ţii şi atita tot; ba adeseori e şi capătul sulerinților, şi dacă 
moartea este un rău, el nu răsare decit din raportul in care stă- 
tea cel ce sa dus cu cei ce au rămas, Aceste dureri sint insă 
singurele care ating pe cei mici, pecind noi ne sporim siera gri- 
jilor și a sulerinţii şi din alte pături ale vieții decit din acele 
ce ne încunjură nemijlocit. Noi muncim, ne ingrijim şi simţim 
neplăcere şi durere, nu numai pentru ceia ce ne loveşte pe noi 
şi pe familiile noastre, ci și pentru neajunsurile ce le intimpină 
orașul, partidul, școala, biserica, țara şi neamul din care facem 
parte; ba adeseori ne incruntăm şi ne oțărim la răsunetul chi- 
nurilor care lrămintă omenirea In intregul ei. Nu e vorbă, dacă 
sfera durerilor e mai cuprinzătoare pentru noi, şi acea a bucu- 
riilor se lărgește prin acele procurate de artă, de ştiinţă, de iz- 
binzile noastre în viața cea mare a intregului. Dar dacă soco- 
tim că oaspele care se așază mai des la câminul nostru nu este 
plăcerea, ci durerea, vedem că mărirea sferei simţimintelor ce ne 
ating se face totdeauna in dauna fericirii noastre, incit in reali- 
tate tot sint mai fericiți oamenii cu viață simplă decit acei al 
căror traiu se complică cu năzuinți obşteşti, 


RIŞNOVUL DE LINGA BRAŞOV 1% 


Sosindu-mi din străinătate şi familia în Predeal, ne-am ho- 
“tărit a trece innapoi graniţa şi a petrece citeva săptămini la sa- 
tul Rișnov de lingă Brașov. Îl numim sat, fiindcă locuitorii lui, 
din care 1.800 sint Saşi şi vre-o 3.800 Romini, se indeletnicesc 
cu lucrarea cimpului. De altfel atit zidirile din el cit şi Intocmi- 
rea lui obștească îi dau mai mult caracterul de orăşel, 

După toate probabilitățile, originile acestui sat sint romi- 
'neşti sau poate slavone, și lingă simburele vechiu s'au aşezat 
coloniile germane la 1211 sub regele unguresc Andrei al II-lea, 
“Originea romino-slavă reesă din numele german al satului de 
Rosenau, care nu are nici o rădăcină firească, de oarece în Rişnov 
nu se întiinesc trandafiri, dar incă cimpii întregi de aceste fru- 
moase plante, cum ar cere-o etimologia cuvintului Rosen-au. Se 
vede de departe că numele german este numai o potriveală fo- 
metică a cuvintului vechiu romino-slav Rişnov (Roznow). Nu- 
mele unguresc al satului nu este poporan, de oarece Unguri nu 
se intilnesc în Rişnov decit prin excepție, fiind mai ales funcţionari. 
El are origină oticială datorită tendinții Ungurilor de a maghia- 
riza toată terminologia geografică a țărilor romine din cuprinsul 
regaiului lor, Acesti nume oficial este Rosznjo:; ba chiar, pentru 
a arăta că e Risnovul din Birsa, este în forma lui deplină 
Barcsa-Rosznjo, $ 

Dacă insă origina satului pare a fi rominească, fața ṣi ca- 
racterul lui sint săsești. Partea lui cea mai de samă, dacă nu 
ca număr, dar ca întocmire, este acea locuită de Saşi, cu casele 
lor frumoase, mari şi minunat întocmite ca gospodărie, Locuin- 


şile sint toate inghesuite una lingă alta şi aliniate în uliți drepte 


care cad perpendicular pe o mare arteră mediană. Atit casele 
«cit şi curțile sint lungi, dar puțin largi; înzestrate insă cu toate 
cele trebuitoare unei bogate şi Indămânătoare aşezări: odăi de 
locuit încăpătoare și Innalte, cu fcreşti mari prevăzute cu obloane 
la stradă ; toate odăile bine mobilate cu paluri bune de odihnit, 
“cu mese, scaune, oglinzi, dulapuri pline de rufe şi de scule. 
Deosebit de odăi se află totdeauna o bucătărie separată, adeseori 
două,una de vară şi una de iarnă, pivniță, şură, grajdiu pentru 
cai și vite, cotețe pentru mascuri, poeți pentru pâseri, Curțile 
sint toate paveluite cu un canal de scurgere, și inchise de o 
poartă mare şi înnaltă care cuprinde locul între casa proprie şi 
casa vecină, aşa cà toată strada este măruinită de doua Ingrä- 
diri puternice in care nu se poate pâtrunde nici cu piciorul, nici 
cu ochiul, decit prin porţile caselor atunci cind se deschid. 
“Casa săsească are inlățișarea unei mici cetăți, în sinul căreia fa- 
milia își duce traiul ascuns, retras şi despărțit de restul lumii, 

Se află mai multe zidiri mai mari: o cazarmă, un otel 


+) Este știut că adresele pe scrisori trebue să poarte totdeauna forma 
“ungurească a numelui localităţii, fără de care ele nu sint distribuita. 


19% VIAȚA ROMINEASCA 


mare pe lingă altele mai mici; o sală de bal in otelul cel mare: 
parcheiată şi cu galerii pentru privitori, cu o sală de toaletă a- 
lăturea, Cind te duci la bal, găsești acolo printre domnișoare pe- 
chelnerița ce te-a servit la birt cu o zi innainte şi pe femeile şi bär- 
baţii pe care i-ai intilnit pe drum cu coasa în spete. Un serviciu 
de pompieri foarte bine organizat stinge pojarurile intimplătoare. 
Drumurile prin sat sint așternute cu piatră, prevăzute cu trotu- 
are și măturate in fiecare zi in urma trecerii vacilor şi a bivo- 
liţelor care le străbat dimineața cind se duc la pășune şi sara. 
cind se intorc, Vitele sint de o nespusă lrumuseță, toate de rasă. 
elveţiană, roșcovane cu pete albe, vacile adeseori cu aspectul de 
tauri, iar taurii de o mărime şi putere extraordinară. Este um 
grajd comunal in care se ţin taurii de prăsilă în număr de 16, 
2 harmasari şi mai mulţi vieri, toate aceste animale de o fru- 
museță și putere neintrecută. Numărul vitelor Saşilor trebue să 
treacă de 1.000, Frumuseţa lor se explică din imbelşugarea nu- 
trețului, iarbă și fin de pe coastele munților, din apa cea rece 
și limpede ce izvorește din toate părțile: nu mai puţin insă dim 
ingrijirea deosebită ce ji se dă, find ținute In grajdiuri călduroase, 
iarna, secelate şi întreținute in cea mai mare curățenie. Acest 
mare număr de vite se cultivă insă nu numai pentru foloasele- 
directe ce se trag din ele, ci şi pentru nevoia ingrâșării pâmin- 
tului celui nu prea favorabil culturii cerealelor, ce se află'n tara- 
Birsei. 

Sașii sint un popor model nu numai în privința ingrijirii 
de viață materială, Buna rinduială în toate este nota lor cea mai ca- 
racteristică, Bine înțeles, nu există tablou fără umbre, şi carac- 
terul sas are şi el pe ale lui. Foarte bine-i zugrăvește d. Sil- 
vestru Moldovanu in minunata descriere a Transilvaniei, pe care a 
inceput să o dea la lumină: „La Sași n'a existat boerime nici 
iobăgie, ci toți au lost cetățeni egali in viața publică. Saşii țin 
foarte mult la datinile lor și la tot ce au moștenit dela batrini şi 
sint statornici în toate, O bună insuşire a lor este hărnicia, In: 
care intrec pe Romini şi pe Unguri; apoi cruţarea şi moderația. 
Acestor insușşiri este a se atribui că sint oameni agonisitori şi 
cu stare. Sint economi și meseriaşi harnici ; ţarinile lor sint foarte 
bine cultivate, casele şi curţile bine ingrijite. Saşii sint foarte cu. 
grijă In lucrurile lor fie publice fie private; dar şi oameni in- 
chiși la fire și neincrezători în străini, şi pentru aceia nu prea: 
primitori. Ei sint în o măsură oarecare egoişti şi au în vedere: 
mai mult interesul propriu. Țăranul sas nu se prea poate lăuda 
cu o inteligență naturală deosebită, şi cu toate acestea Sașii sint 


un popor cult, cu intocmiri culturale şi şcoale bune atit in oraşe- 


cit şi la sate, și au o clasă inteligentă considerabilă. *)—Cu drept 
cuvint a răspuns o gazetă săsească unui ziar romin care spunea 
că Saşii s'ar micșura necontenit in număr și că ar fi apucat pe 
clina peirii, că ei au o mare putere care inlocuește toate lipsu- 


*) Ardealul. 1: Ținuturile de pe Olt. 1911, p. 30. 


RIŞNOVUL DEALISGA BRASOV 197 


“zile, puterea morală (etische Kraft)“, De aceia bună oară cind 
"un Sas apucă pe o cale rea, il dojeneşte îintâiu capul familiei că- 
Teia aparține, apoi preotul, invățătorul, primarul, Şi cu toţii caută 
să-l aducă iară la drumul cel drept. Totuşi nu râmine mai pu- 
"țin adevărat că nația săsească scade necontenit in număr și se 
restringe față cu Rominii, Puterea lor morală şi situația lor ma- 
terială, productul unei vieţi privilegiate de secoli, le menţine incă 
intăetatea; dar în relaţiile sociale hotăreşte la slirşit, şi mai ales 
“în vremile noastre, tot numai numărul, 

Dela Sași au luat Rominii atit in satele unde trăesc alătu- 
rea cu ei, ca în Rişnov, Cristian, Codlea, St. Petru, Bod şi în 
altele multe, pe cit şi în acele curat romineşti, precum în Tohan 
-şi Zernești, indrumarea aproape deplină a intregii lor vieţi, Ca- 
sele romineşti sint tot aşa de inghesuite şi intocmite in orindui- 
rea lor gospodărească cași acele săsești, cu deosebire numai 
„că mai puţine din ele sint aşa de mari şi de încăpătoare ca a- 
cele ale Saşilor, și că In deobște toate așezările romineşti: dru- 
murile ce trec pe lingă ele, vitele ce le posed, intron cuvint 
toată Intocmirea este mai puţin ingrijită decit cea săsească, Aşa 
“bună oară vitele, deşi de aceiași rasă, elveţiană, deși ținute şi 
ele în grajdiuri şi hrănite în acelaşi mod, nu sint secelaie cu a- 
ceiași ingrijire ca acele ale Saşilor ; ogoarele Rominilor sint ia- 
răşi, deşi gunoiate și ele, mai slabe decit ale poporului model, 
Se vede tendința de a imita, dar imitația rămine indărăptul ori- 
„ginalului. Progresul insă existent in comunele unde Rominii lo- 
cuesc alăturea cu Sașii, sau in vecinătatea satelor unde ei tră- 
esc, este inviderat datorit acestui element etnic superior. De a- 
ceia bună oară în satele mai indepârtate de Sași, acele din Haţeg 
“sau, cum vom vedea, în comitatul Haromsegului dincolo de Olt, 
“unde Rominii locuesc sau singuri sau alăturea cu Ungurii, sta- 
“rea lor e mult mai innapoiată. Și lucru vrednic de băgat in 
“samă: acolo unde lipsesc Saşii, se Intilnesc indata Evreii, ele- 
ment ce pare a se găsi bine tocmai unde puterea de impotri- 
vire este mai mică, In Rişnov bună oară şi in toate celelalte 
sate săseşti-rominești din țara Birsei nu se allă nici un Evreu, 
cu toate că ei nu lipsesc din Braşov nici din Sibiu, unde sint 
vro 1.200 de suflete, In Tohan și Zerneşti sint numai cițiva, a- 
duși de Ungurii ocupați la fabricile din acele sate, 

Ca parte morală, Rominii ţin mult la religia şi biserica 
lor. Am asistat la o liturghie de Duminică în marea biserică ro- 
minească din Rişnov. Slujba dumnezeiască lrumos săvirşită de 
doi preoţi, fără diacon, şi cu ajutorul unui cor sătesc condus de in- 
văţătorul Bratu Tipeiu, a fost slirşită prin o predică la care 
preotul Em. Proca adăogi pe lingă cele bisericești şi indem- 
muri la păstrarea legii şi a limbii ca paveze ale neamului romi- 
mesc. La biserică erau mulți ţărani de toate vristele şi multe tä- 
cance, mai ales bătrine, Un obiceiu straniu opreşte fetele de a veni 
da biserică până se mărită. Femeile stau, cași la noi la ţară, In- 
“dărăptul bărbaţilor, ba chiar locul lor e despărțit de al acestora. 


19: VIAŢA ROMINEASCA 


Lumea aceasta țărănească, adunată spre a asculia în limba eb 
cuvintul lui Dumnezeu, imi dădu o puternică întipărire istorică. 
Vedeam parecă prin veacuri, dela introducerea limbii romine în bi- 
serica creştină din țara Carpaţilor, poporația de jos care a al- 
cătuit pururea miezul şi puterea Rominilor de aici, strinsă în ju- 
rul altarului, înviorindu-și simțirile și solidaritatea de neam la 
auzul cuvintului sfint în limba strămoşească şi sorbind de aici 
puterea de luptă contra apăsărilor şi necazurilor de tot felul ce plo-- 
au din toate părțile pe capul poporului romin. Pentru Rominii 
din Transilvania se poate susținea cu drept cuvint că religia şi 
biserica lor ortodoxă le-a apărat existența națională ; pentrucă. 
aici elementul religios fiind deosebit de acel al popoarelor cotro- 
pitoare, întărea în ei virtutea de improtivire contra copleşirii nea- 
mului, Nu se poate spune același lucru despre Rominii din Principa- 
te, unde ortodoxismul a fost pricina infiltrării elementului grecesc 
şi a inrluririi rusești, ambele pirghii de peire pentru neamul ro- 
minesc, Aici era primejdie, şi dacă Rominii au scăpat de dinsa şi aw 
putut să învingă virtejurile ce'i amenințau, ei au datorit aceasta: 
pe de o parte puterii lor innâscule de păstrare, pe de alta jo- 
culului întimplării, care se amestecă cu atita tărie in mersul lu- 
crurilor omenești, Cu atit mai mult ne-a mișcat această Impăr- 
tăşire a țăranilor romini la slujba dumnezeiască, cu cit ştiam 
că peste munţi biserica este susținută, caşi şcoala, din contribu- 
țiile lor de bună voe, Astfel Rominii de acolo sprijin prim 
puterile lor intreaga organizare socială, atit pe acea a statului 
unguresc care le intrebuinţează banii spre a le ucide sufletele, 
cit şi acea națională rominească : biserica, şcoala şi presa, care 
caulă să-i apere de peire. Mă mai gindeam apoi că din aceste 
trei stavili ale vieţii romineşti, una este aproape desființată, şcoala, 
de oarece și în şcoalele primare, din 30 de oare de învățătură 
pe săptămină, 23 sint date în limba maghiară și numai 7 sint 
păstrate pentru învăţarea celei romineşti. 

Presa deși găsește multi cetitori intre țărani, totuşi nu este 
un mijloc conșştiul obştesc de întărire a graiului, de oarece 
35"), din Romini nu știu carte, incit tot biserica rămine pentru 
Romini marele aşezămint care face să apară limba romină ca 
un organ de rostire a gindirii poporului, nu numai în sinul as- 
cuns al familiei, ci la lumina zilei şi in fața lumii. Dacă Un- 
gurii nu izbutesc să maghiarizeze pe lomini, piedeca cea mare 
este în acea lucrare uscunsă a relaţiilor sociale şi familiare in- 
tărite mult prin propoveduirea religiei in limba neamului. E drept 
că dacă Ungurii nu izbutesc a maghiariza pe Romini prin şcoala, 
ei le Intirzie și paralizează cultura minţii, căci puterile intelectu- 
ale ale copiilor fiind măcinate în zădar în învățătura pe din aliară 
a unor fraze şi texte pe care nu le pricep, introducerea ideilor 
in mintea copiiler—ţinta de căpitenie a invățâmintului— este stin- 
gherită. Nu ştim daca Ungurii urmăresc in conştiinţă acest scop- 


RIŞXOVUL DE LINGA BRAŞOV 199 


pierzător, Jn orice caz, este rodul intr'adevâr nefast al silinților 
de maghiarizare, 

De altfel Rominii de peste munți sint pe deplin conştiuți de 
interesele lor naţionale, Din mai multe convorbiri cu țăranii din 
Brașov şi din împrejurimi ne-am convins pe deplin de acest a- 
devâr imbucurător, Intre altele, luindu-ne de vorbă cu un ţăran 
din Cristian, in tramvaiul ce duce la Săcele, el sfirşi, cind se 
sculă să plece, cele ce ne spunea, cu cuvintele: „Pe noi ne-a 
adus aici Traian, şi pe dinşii Attila“, Nu este ca la noi in Ro- 
minia, unde apărarea intereselor naționale este lăsată numai în 
sama clasei superioare, iar țăranul pare a fi menit numai spre a 
procura acesteia mijloacele materiale ale traiului. In țările de peste 
munți, fiecare om străjuește cetățuia națională, și de aceia pă- 
trunderea maghiarismului este așa de slabă, cu toate mijloacele 
desperate pe care Ungurii le aplică de 50 de ani in această pri- 
vință., Unele regiuni sint expuse acestei primejdii, cum vom ve- 
dea mai jos; dar cu o incordare a puterilor, primejdia poate fi 
inlâturată. Şi este firesc lucru ca să fie aşa, intrucit niciodată 
prin prigonire nu s'a stins o idee, şi o naționalitate estè o idee 
întrupală întrun neam, 


În ce relaţii insă stau Sașii cu poporul romin? Mai întâia 
se vede limpede că situația acestor Germani în Ungaria este 
mult mai bună decit acea a itominilor, Ungurii simt că primej- 
duirea lor nu poale veni decit dela Romini, care sint cei mai 
numeroşi dintre toate popoarele de altă rasă decit ei. Apoi Saşii 
decrescind necontenit în număr, merg dela sine spre stingerea 
lor, pecind Rominii, adăogindu-se necontenit prin bogatele naş- 
teri, amenință pe Unguri cu copleşirea. De aceia bună oară 
maghiarizarea şcoalelor săseşti este urmărită cu mult mai pu- 
țină stăruință decit acea a şcoalelor romineşti, asupra invăţăto- 
rilur cărora cade toată urgia guvernului unguresc, pentru lipsa 
de propășire a copiilor în limba maghiară şi pentru iscoditele 
atentate contra ideii de stat maghiar, Cit de mult se silese Un- 
gurii de a da uitării desăvirşite pe poporul romin, se vede din- 
trun fapt in aparență foarte neinsemnat. In vagoanele care strā- 
bat Transilvania se allă scris, caşi aiurea, pe cercevelele feres- 
trelor, povața de a nu se pleca afară, şi anume în trei limbi, in- 
tăiu bine ințāles in cea maghiară : Ataholni vesselyes, cuvinte pe 
care un glumeţ le-a tradus pe romineşte prin: chine şi le vese- 
leşte ; apoi în germana: Nicht hinausbeugen ; iara treia limbă, 
in loc de a fi cea rominească, acea a imensei majorități a po- 
porului, este acea slovacă : O pasno ie van se nagnuti. Romi- 
nește nu este scris nimic. Ungurului ti este absolut indiferent 
dacă capetele Rominilor ar fi retezate. Nu ştim dacă, impingind 
această părere la extrem, le-ar conveni să dispară poporul romin 
ca element fizic, intrucit el dă mâănoase contribuții atit bănești, cit 
şi de singe, Ca element etnic insă desigur că Ungurii nu au 
mai mare dorință decit să-l vadă stins de pe fața pămintului, spre 


200 VIAȚA ROMINFASCA 


a îmbogăţi cu el numărul cel atit de subțire al elementului 
lor propriu, 

Saşii nu sint iubiţi şi nici nu iubesc pe Romini, cu care 
au trăit secoli întregi în cea mai neimpăcată dușmânie, alimen- 
tată fără incetare prin apăsările din partea celor dintâi şi răz- 
bunările din partea celor din urmă. Ne dusesem ia o lăptărie 
rominească, care stringea laptele cules dela vecini și-l prefăcea 
in unt pentru a-l vinde la Sinaia. Lăptarul lipsea şi era acasă numai 
mama |: o bătrină de vre-o 80 de ani, dar incă isteaţă şi vorba- 
reță. l.uindu-ne la vorbă cu dinsa, ea incepu între altele a blăs- 
tăma pe Saşi, fiindcă ei „sar incrunta pentru fiecare vacă a u- 
nui Romin“, Căutind să desluşesc pricina acestei duşmânii, baba 
care, după cit se vede, nu era prea tare în principiul cauzalității, 
nu ştia decit să-mi repete jălania. Alţii insă ne explicară lu- 
crul, intinzindu-l şi complectindu-l. Saşii invidiază pe Romini 
pentru fiecare pas al lor făcut înnainte in starea economică, de 
oarece ei care mai înnainte aveau monopolul întregii producții, 
slujindu-se de Romini numai ca de instrumente care sà o înles- 
nească, acuma intilnesc pretutindenea spornica lor concurență. 
Ceia ce nu pot mai ales erta Rominilor este substituirea lor 
in gospodăriile săsești, cind nenorocul sau viciile silesc pe Saşi 
a se desface de ele, In fiecare an cad citeva averi săsești in 
minile Rominilor. Aceştia care la inceput locuiau în maha- 
laua cea mai îndepărtată a satului, oare cum în ghelto rominesc, 
acuma au străzi intregi in stăpinire, unde au inlocuit pe Saşi, 
şi innaintează mereu intre centrul aşezării, piața cea mare cu 
primăria, poşta și otelul cel mare. Marele comerciant romin 
Gheorghe llie, cel mai innaintat din toţi Rominii în această di- 
recție, este acuma departe numai vre-o 200 de metri de piață, şi 
după casa unui Sas, timplarul Fischer, vine îndată casa altui 
Romin, a invățătorului Bratu Tipeiu, cumpărate și una şi alta dela 
Sași scăpătaţi. Pentru a inlătura această cumplită nenorocire şi 
rușine, Saşii din Braşov au inființat o bancă de răscumpărare, 
Vorchuss- Verein, menită a cumpăra pe sama obştiei săsești se- 
siunile pe care Saşii ar fi nevoiţi să le vindă. Cu toate aceste 
măsuri, anul trecut tot au intrat 8 gospodării săseşti in minile 
Rominilor. Satul Avrig de lingă Sibiu, patria lui Gheorghe La- 
zăr, era altă dată aproape intreg locuit de Saşi. Astăzi au dis- 
părul mai toţi, fiind inlocuiţi cu Romini. 

Rominii sint aşezaţi în număr total, cum am spus, indoit 
de al Sașilor, de ambele laturi ale centrului care e german, şi ii 
string din ce în ce mai mult ca în un cleşte care cu timpul tre- 
bue să-i strivească. De-ocamdată insă tot Saşii, deşi sint 
în minoritate, păstrează fntăietatea in conducerea intereselor co- 
munei, prin aceia că in consiliul comunal alcătuit din 40 de 
membri, 35 sint Sași şi numai 5 Romini. lută cum se poate 
explica această stranie anomalie: După lege !/; din numărul 
membrilor se iau dintre persoanele cele mai bogate şi mai greu 
impuse din' comună. Saşii au aici precăderea, fiind ei cei mai bo- 


RISNOVUL DE LINGA BRAŞOV 201 
E ian acant Ce ui e elimine 


aţi. In această clasă de consilieri au incăput până acuma nu- 
mai 2 Romini : comerciantul Gheorghe Ilie, al 3-lea bogâtaş al 
Rișnovului, şi preotul Gh. Proca, al 6-lea ; toţi ceilalţi 18 sint 
“Sași. Dar cum se face că și din numărul celorlalţi 20 de membri 
aleşi după majoritatea alegătorilor, care sint Romini, şi ar trebui 
deci să fie şi ei din această naţionalitate, tot Sașii să aibă 17 
membri, iar Rominii numai 3? lată cum. Mai intăiu cei mai mulți 
din Romini sint lucrători pe la fabricile din Azuga și Buşteni— 
vom vedea mai jos pentru ce—și nu pot veni la vot ; apoi mare parte 
din Romini şi toți Ţiganii destul de numeroși şi care sint pri- 
viți tot ca Romini, fiind oameni neinstăniți, lucrează pe ogoarele 
bogaților Saşi şi sint nevoiţi să le dee votul, pentru a nu-și 
pierde pinea, Prin o convenţie încheiată între Sași şi Romini, 
pentruca acești din urmă să nu mai protesteze, sa hotăril pro- 
portia de mai sus a ambelor naționalități in consiliul comunal 
. işnovului. 4 
“dn Cordan cu alcătuirea consiliului comunal, şi conducerea 
intereselor satului favorizează mai mult elementul săsesc, Aşa 
mai întăiu subvenţia comunală la bisericile şi şcoalele din Riş- 
nov este mai mare pentru cea săsească, 5.800 de coroane, decit 
pentru cea rominească, 3.500 de coroane, Indreptăţirea acestei 
neepalităţi este dată de Sași prin faptul că ei fiind mai bogaţi, 
contribue cu mai multe dâri la nevoile comunei. Nu se poi 
controla actele publice din cauză că nici budgetul comunei, 
nici desbaterile consiliului nu se publică, Budgetul numai se 
atişază 15 zile înnaninte de votarea lui, în biserici, cu cifrele in 
total şi fără amănunţimi, incit controlul este aproape exclus. 
Se'nţelege pe de altă parte la cite abuzuri in dauna Rominilor 
şi la cite hatiruri in folosul Sașilor poate da loc o administra- 
ie ās tuită, D o 3 
e ga azer această constituire a autorităţii administrative 
poate da loc la nemulțumiri in afacerile curgătoare ale satului, 
cu cit mai apăsătoare lu una de același „fel care „preşăzu la o- 
rinduirea unui mare interes al întregii așezări, anume) la 
așa numita comasare, Se numește așa adunarea tuturor părtice- 
lelor de pămint stăpinite mai înnainte de locuitori în locuri de 
sebite, într'o singură întinsoare de pămint, orinduire fără e ð- 
ială priincioasă locuitorilor care-și vedeau prin ea penan or 
preusat intro singură bucată, —zicem priincioasă, în cazul C i 
realizarea ei ar fi fost îndeplinită cu bună credință, ceia ce Ins 
tocmai nu s'a intimplat, ci a fost intoarsă în defavoarea Romi- 
paj Comisia insărcinată cu această „operaţie grea și delicată 
era compusă bine înțeles în majoritate din Sași, câtră ră 
se alăturaseră și cițiva Romini fruntaşi. Din ptr ea l 
poporul rominesc din Rişnov, reprezentanții lui il vindură Saşi- 
lor pentru un folos material personal, și comisia Mocan o (a 
masare, în care se dâdu locuitorilor romini abia !/ din raza să 
mea bucățelelor comasate, sub cuvint că pămintul ce li se n 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


aee 


schimb era de caliiate mai b 

i j ună, 
mai prost și mai restrins, 
ea elle intinde stăpini 

nui trebuitor vitelor lor, care lin es 
i te, cum am $ 

tab Pi: ga agricultură din țara Birsei, vitele aland iata: 
preia iron nos de ciştig al sâteanului, din cauza preţului lor 
orele in Austria, şi a nevoii ingrășării pămintului. Ro 
rugă dag nevoiţi să adune bani, pentru a cumpăra pamint ; 
ur esțărindu-se spre a câuta de lucru. Cei mai multi 
can ominia, la fabricile dela Azuga sau Buşteni, sau | za 
ea rea panasi Unii mai indrázneți se duc in p Pin: Ama p 5 
D amn, A aa A notezăgrara cai aa ani, se intorc cu bani 
Paa aa gb ucată de pămint. Cei care nu-şi 
catre a ză linul la bogătași în parte, "/a lor şi l/s stä- 

De altfel dacă sint nevoiti i 

iți a-şi hrăni vitele i i 

plata beam mare: 5—16 coroane de văratul at zar me dt 

“Aceasta este starea Rominilor așa cum ne-a desvaluit-o: 


locuitorii din satul R 
işnovul.  Arătări i di i 
vor complecta tabloul şi cu alte stiri. E e 


De aici nevoia neapărată pentru Ro- 


JI 


Incunjurimile apropiate ale Rişnovului 


Satul Rișnovul este aşezat la 
innalte, ramilicările cele din urmă ale munti 
! unților mai i 
Deta, vis sint în număr de 5, din care res Sue met n 
iive Say ior urmă intovárāşesc şoseaua ce esă din el i 
pr: ra er ded, ucegi. Printre aceste puternice moșinoae strabat 
ing nare re rime cal cap muntele innalt ce desparte, 
nii îl poe Postavarul, ei pot Saly V D 
A e cea dintăiu din aceste innâlțimi se află ruini 
rază pipe ale unui castel sau, mai bine, din e iei pda 
tatii Ie cetaţi medievale, ridicată de cavalerii cruciteri ospi 
rată sir in vremile cele dintâi ale așezării lor in că 
sa rată 2 dupa anul 1212, de cind datează privilegiul dat lor 
vila Biser d d A I-le al Ungariei pentru a lua in stăpinire 
antet apăra Ungaria de năvălirile Cumanilor („ad 
poat: io contra Cumanos*). Cetatea poartă, după sat, nu- 
arna: sonani Burg, Cetatea din Rişnov. Dimbul 
e de e ridicată este o stincă prăpăstioasă din partea iag 
ai a partea răsăritului, unde se prăvale aproape de-a d 
pri păr ve de mai bine de 300 de metri în valea bi 
uent al Rișnovei, apa principală a locului, care pirău 


curge pe o matcă de stinci sfărâmate și căzute în ca din cres- 


tele de sus. Această apă 
A poartă numele de pi i, Ci 
irdrăznește să infrunte greutatea nespusă a febr erei 


baza unor culmi indestul de 


pecind în realitate el era şi 


rea pămintului, pentru a-și putea face 


RIȘNOVUL DE LINGA BRASOV 203- 


teme de a sări de pe piatră pe piatră, a se căjära pe malurile 
ripoase și colţorate ale pirăului, cu riscul de a cădea la fiecare- 
moment in apă, poate străbate prin această cale cătră o potecă 
mai dămoală pentru suișul la Cetate, Il sfătuesc insă să aibă 
piciorul sigur, un talent de căprioară incercat, mai ales ochi foarte 
buni, ca să nu ee niște frunzi late şi descolorate ce plutesc 
uneori pe apă, drept pietre pe care să-şi razime piciorul, pentru 
a nu lua o bae pe imbrăcatele, cum am luat-o noi. Pe partea 
cealaltă a Văii Cetăţii se innalță un al doilea dimb, cunoscut 
numai sub numele german de Schleife, dimb mai blind decit a- 
cel al Burgului, coperit cu pâduri de brazi, din talpă până in 
creştei, si ascunzind sub ei trupul lui de stincă ce numai pe 
alocuri se mai arată ochiului. De ceia parte de Şlaila nem- 
țească se înnalţă al 3-lea dimb numit Şlaila rominească, coperit 
de pâduri In partea prin care S'așterne câtră soare şi cu 
coasta răsăriteană căptușită numai cu o iarbă bogată, 

Saşii s'au ingrijit de timpuriu să se folosească de frumu- 
seța locurilor în care ei se așezaseră. Ei au așternut o preum- 
blare prea frumoasă la baza și de-alungul dimbului Cetăţii, prin 
valea care se prelungeşte pănă aproape de satul Cristian. Aleea, 
foarte bine pietruită şi întreţinută, se întinde la poalele pădurii: 
ce se coboară din deal şi e străjuită de ambele părţi de copaci 
plintați innadins, și plintaţi de mult, de oarece unii din ei pot să 
numere sute de ani. De-alungul acestei Promenade, cum 0 nu- 
mesc toţi localnicii, sint bănci de șezut, un joc de Lawn-Tenis,. 
o gimnastică și un chioșc mare de adăpostit contra ploari. 

in afară însă de acest loc de preumblare pentru cei mai 
greoi de picioare, dimburile ce mărginesc Rișnovul şi mai ales 
cele două dintăi sint străbătute de cărări in toate părțile, pănă 
la indepăârtare de mai mulţi kilometri. Cel mai Logat inzestrat 
in această privire este Şlaifa nemţească, ale căreia cărări tăiale 
in pădurea cea deasă de brazi, par nişte lungi tuneluri de ver- 
deață ce cind sue, cind coboară clinele capricioase ale muntelui. 

Din loc în loc spărturi sau deschideri neaşteptate asupra 
otizonului celui larg şi intins luminează parcă mintea de intu- 
nerecul frunzişului, și apoi iar te ajunzi sub bolta umbroasă; 
gindirile ce-şi luase zborul cătră nemărginire se adună iarăşi a- 
supra lor înşile, şi nu ştin zâu cind te simţi mai fericit : atunci 
cind te pierzi In totul ce te incunjură, sau atunci cind te stringi 
in propriul tău suflet ! 

Una din cărările cele mai fermecătoare este acea care duce- 
peste o mică vale și un mic pârăuaş uşor de pășit, de pe Şlaila 
nemțească pe cea rominească. Cărarea este umbrită de mestea- 
căni cu coaja albă şi cu frunzişul verde deschis, incununaţi mai 
departe de un umbrar de pini argintii cu frunzele In adevăr cu resirin- 
geri de argint şi încă şi mai în depărtare, încadrată cu o cunună de 
brazi care innegresc imprejurimea ca un privaz intunecos. Dela 
o intorsâtură de sus se vede cărarea cum şerpuește la vale, cu 
intreivu-i scut. La lumina lunei, acest joc de coiori dă pădurii un as- 


W4 VIAŢA ROMINEASCA 


pecide tot fantastic şi, cind pui piciorulsă te cobori la vale, te cu- 
prinde parcă o teamă şi un neastimpăr ca nu cumva să intil- 
nești suindu-se la deal ființi din alte lumi. 

Această carare este insă singura ce strătae pădurea din 
partea stingă a Şlaifei romineşti, Rămășița acestui dimb este 
lipsită şi de podoaba pădurii, şi de cărări care să o strătae, şi de 
bănci pe care să te poţi odihni. Șlaila rominească simboli- 
zează, ca munte şi ca petreceri, şi inlerioritatea şesului Rominilor şi 
a muncii care-l rodeşte 


Dacă insă umbra aleclor şi a cărărilor răcoreşte și linişteşte, 
orizonul cel larg ce se desfăşoară privirii de pe unde el poate 
fi văzut, innalță şi desiâtează sufletul. 

Chiar de pe Promenadă vederea este incintătoare. De pe 
părțile mai ridicate asupra şesului Birsei, se deschide o prea 
irumoasă privelişte pănă la munții ce opresc vederea la 20—30 
de kilometri Indepărtare : Măgura Codlei ce se înnalță de-odată 
asupra şesului ca o căciulă vajnică pusă pe capul unui uriaş, şi 
Piatra Craiului, a căreia spinare, venită din depărtare, se prăbu- 
Şeşte de-odală in şes dela o înnălțime de mai bine de 2.400 de 
metri. Din cauza formei lrăgănate a acestei din urmă, văzută 
din depărtare, se pare mai puțin ridicată decit rivala ei, Măgura 
Codici, cu toate că în realitate aceasta din urmă este mult mai 
joasă. Ambele Innălțimi Insă străjuesc parecă impreună șesul Bir- 
sei, pe care-l stăpinesc în toată lungimea lui, Privirea lunecă 
peste cimpia întrepusă între privitor şi munţi, peste şesul celde 
un verde aşa de vesel, strătăet pe ici pe cole de aurul griului 
copt. 

Minunată este insă colorația munţilor in deosebitele momente 
ale zilei. Dimineaţa bătuţi din față de soare, ei par străvezii, şi sub 
mantia uşoară de negură ce-i invăleşte, ei samână mai mult cu 
nişte îinchipuiri proectate de mintea noastră pe alundurile ceru- 
dui, decitcu niște forme aevea ce s'ar răsiringe în oglinda o- 
chilor noștri. Cind soarele trece indărăptul lor, umbra ce-i a- 
acopere le întunecă coloarea, coborind-o treptat dela surul in- 
chis la verdele adinc, apoi la albastrul vioriu care trece cătră a- 
pusul soarelui în negrul nehotărit. Nimic insă mai incintātor 
decit aspectul munților, atunci cind ei sint acoperiți de ploae, 
pecind șesul este incă muiat In deplină lumină. Şiragunile de 
ploae, „perdelele cinepii* cum le numeşte un mare poet, şi pinza 
de raze ce invâlește munţii, le dă un aspect vaporos şi diafan, o 
arătare nedefinită şi plutitoare în dosul gazei care-i tăinueşie. Res- 
Îringerea luminii din şes, strecurată şi limpezită prin vāzduhul 
umezit, îmbogățește cu cele mai fine nuanțe coloarea mai intune- 
cată a munților, Jocul de lumini asupra umbrei e de o veşnică 
bogăţie ; ochiul rămine inmārmurit tirind mintea şi sufletul în lu- 
mea inminunării. 


Trebue să adaog că cetatea de pe dimbul Burgului merită 


RIȘNOVUL DE LINGA BRAȘOV 205- 


a fi vizitată pentru ea însăși şi nu numai pentru mindria pano- 
ramei ce se desfăşoară de pe innälțimea ei, Ea este mare şi 
incăpätoare pentru a fi putut sluji de scăpare oamenilor dela. 
piciorul dimbului, cind erau atacați. Bastioanele ce o sprijinesc 
sint foarte tari şi cu zidurile de o grosime neobișnuită. Zidurile: 
sint străbătute de mici deschideri pentru a putea vedea dușma- 
nul, căci pe atunci nefiind incă cunoscută iarba de puşcă, ele nu 
puteau sluji spre a-l ochi. Pentru a nu suferi insă de lipsa de apă. 
în virful unui dimb ce nu putea fi hrânit de nici un izvor, inteme- 
etorii cetății săpară un puț de aproape 140 de metri adincime, unde 
găsiră apă. Puţul a fost așa de bine zidit, incit astăzi, după a- 
proape 700 de ani dela a lui intocmire, peretele lui circular 
pare ridicat abia de citva timp. Păzitorul cetății aprinde un fa- 
nar pe care || lasă pe un scripete să se coboare pănă în fundul: 
găurii, şi trebue să aștepți trei minute până cind razele lumi- 
nii despolesc ultimele ei straturi de piatră, E o lucrare uimi- 
toare prin indrăzneala ei, de oarece greu iţi poți închipui cum: 
a putut ea să fie adusă la indeplinire, cind şi astăzi ar constitui 
o grea problemă inginerească de deslegat. Şi cind ne gindim. 
că ea lost săvirşită în suta a XI-a, în plin Veac de mijloc, 
în o epocă unde tecnica era desigur mult mai înnapoiată de cum 
este astăzi, răminem cu drept cuvint uimiţi. 

După ce întorci ochii din adincimile pămintului şi-i arunci 
din innălțimea destul de mare la'care te alli—peste 300 de metri: 
—la cimpenia”) ce se destăşură din toate părțile, descoperi alte 
frumuseți decit acele ce te lovesc de pe Promenadă. Innălțimea 
este tocmai cea mai potrivită pentru a da privirii un întins ori- 
zon, fără insă ca prin marea ei ridicare peste regiunea pe care 
o Stăpinește, să șteargă toate acele forme deosebite şi acele nu- 
anțe de coloraţie care contribue la frumusețile tabloului, cum se 
intimplă la cimpeniile privite de pe munți prea innalți, care ucid 
cu totul frumosul, înlocuindu-l cu mărețul, cu sublimul. 

Vaăzuţi de pe cetate, munţii Codlea și Piatra Craiului, în loc 
de a scădea cu innălțimea urcală, par mai ridicaţi decit priviţi de 
jos; aceasta din pricină că sint văzuți intâiu de-a dreptul şi nu. 
sub un unghiu; apoi cimpia putind fi măsurată de sus în in- 
treaga ei mărime, şi nu ca de jos, fugind sub ochi, dă o pers 
pectivă mult mai largă munţilor, ambele imprejurări care trebue- 
să adaoge la aparența proporţiilor lor. Eram tocmai pe puntea 
cea prevăzută cu o sprijinitoare,**) care trece deasupra ripii de lingă 
cetate şi se lărgeşte, apoi, prăbuşindu-se in cumplitele prăpăstii 
ce se coboară câtră Valea Cetăţii, și de pe care punte se poate 
cuprinde din o ochire tot tabloul naturii incunjurătoae. Tocmai a-- 
tunci soarele se stinsese între cele două piscuri care străjuesc 
cimpia Birsei: Codlea şi Piatra Craiului, aprinzind văzduhul din 


*) Asa numim noi ceia ce numesc Francezii paysage și Germanii, 
..) Ag IATĂ balustrade, 


-206 VIAȚA ROMINEASCA 


dosul lor. Colorația munților, deşi intunecată din cauza umbrei 
tn care erau alundaţi, era preserată de o pulbere de aur care se 
“cobora din razele galbene ce cădeau ca o ploae deasupra lor din 
"innălțimile cerului. Verdele inchis al Codici celei mai apro- 
piate şi albastrul fumuriu al celuilalt munte, ceva mai indepăr- 
tat, păreau că se conlundă din cauza restringerilor galbene de 
care erau brăzdale. Crestele ambelor măguri erau tivite cu o 
“dungă de foc care, în partea în care se atingea cu pâmintul, se 
risipea în fumul negriu ce părea că esă din munții cei aprinşi. 
Incet-incet insă focul se stinse, cerul se înroși intâiu, „apoi de- 
veni tot mai palid, tot mai vioriu, coborind și văpsala munţilor 
“câtră tonurile mai adinci ale gamei colorilor, până cind la sfirsit 
totul pieri în umbra ce se lăsase pe pămint. Razele soarelui 
urcindu-se tot mai sus, cu cit pămintul 1şi întorcea mai mult 
fața dela el, păreau că se prind acuma cite una răzleață de 
“bolta cerească, aprinzind pe ea sclipitoarele stele. Pe pămint insă 
mu se mai vedea aproape nimic ; noaptea venise. Ne coborirâm 
dela Cetate, luminaţi de niște torți. 

In timpul, ce admiram strălucitorul tablou al apusului de 
soare, în vale cirdul imens de vaci şi de bivolițe Innainta incet 
pe artera cea mare a satului, destăcindu-se mereu din el gru- 
puri mai mici de animale care apucau prin străzi laterale câtră 
casele lor. Mergeau toate cu pasul lor greoiu și lin. ducind oa- 
menilor ugerile lor pline de laptele in care se prelăcuse iarba 
poenilor și apele munţilor, 

Ochii mei se strămutau fără incetare dela tabloul cel mare 
ceresc cătră vietoarele pămintului, chemaţi fiind cătră ele de zăn- 
gănitul talancelor ce străbătea din vale câtră munte, ca sunetul 
aerian al unor clopote indepârtate. 

Na mă putui opri, cu mintea cea stricată de cugetare şi 
care nu mai este în stare să resiringă numai cit realitatea, fără 
a o îrăminta cu gindiri izvorite din rațiune, nu mă putui opri, 
zic, a nu filosofisi asupra acestor două puternice întipăriri. Ve- 
"deam pe de o parte natura supusă omului și intoarsă spre folo- 
sul lui, în puternicile animale ce-și plecau lui nu numai sinurile 
lor pline de băutură invietoare, dar şi singele lor chiar cind o- 
mul li] cere ; pe de alta insă altă natura mindră şi stăpină ne- 
tăgăduită a lui, soarele ce se coboara câtră asfințit, fară ca 
nime sâ-l poată opri, cum nimeni nu-l poale impicdeca dea 
răsări din umbra în care a lost ingropat. Multe au lost pănă acuma 
descoperite de om din legile naturii şi intoarse spre folosul său; 
dar nenumărate sint încă acele ce nu voesc să se desiunde min- 
ţii lui cercetătoare. Este de așteptat ca propășirea să se facă 
în stăpinirea naturii din partea omului, precum de alta ar fi de 
aşteptat ca ea să răsară şi din Infrinarea egoismului, din scăde- 
rea tot mai mare a stăpinirii omului asupra omului, și din ega- 
“lizarea nu numai a condiţiei juridice, ci şi a celei economice. O- 
mul va ajunge să stăpinească multe din fenomenele naturii; 
"multe altele -se wor impotrivi totdeauna acestei tendinți şi-l vor 


RIŞNOVUL DE LINGA BRAŞOV Eai 


stâpini pe el. Pănă urde va merge izbinda omului asupra na- 
turii, cine ar putea-o prevedea? Dacă insă omul izbutește a 
întrebuința spre binele său legile firii, el nu poate pătrunde 
taina ce le învălește înțelesul, și care se innalță pretutindeni ca 
un sfinx nepâtruns în fața celor mai strașnice sforțări ale inteli- 
genții. 

Modul cum fenomenele se petrec, se cunoaște pe fiece zi 
mai cu desăvirșire ; cauza pentru care ele se petrec astfel rămine 
insă tot atit de ascunsă și dacă mintea poate pătrunde, pentru 
unele din ele, cauzele cele mai apropiate, după puţine trepte ur- 
cate pe scara cauzalității ea dă de intunericul nepâtruns al cau- 
zelor ultime. Şi este de luat aminte că, cu cit sfera naturii su- 
puse se intinde şi se măreşte, cu atita se ingroaşă vălul necu- 
noscutului care o incunjură. Cind nu se cunoşteau incă drumul 
de fier, telegraful, telefonul, fonograful, telegrafia fără sirmā și 
cite altele din domeniul chimiei, microbii în biologie şi medicină, 
omul se credea mai aproape de a pătrunde în tainele lucrurilor. 
Acuma insă cind fenomenele neințelese I] copleşesc din toate 
părțile, desnădăjduind de a le mai pricepe rostul, el se mulțu- 
meşte cu constatarea şi folosirea de ele, fără a le mai cerceta 
cauzele. De aici provine părăsirea aproape deplină a metafizi- 
cei, Această părăsire însă dovedeşte totodată convingerea tot 
mai adinc înrădăcinată in minte, că silințile ei de a pătrunde 
lăuntrul naturii sint zădarnice; că ea trebue să se mulțumească 
cu cunoștința chipului cum se petrec fenomenele, fără a adăogi 
la aceste cunoștinți şi acea a cauzelor peniru ce aceste feno- 
mene se indeplinesc in chipul cum o lac. Cu cit facla ştiinţii 
se aprinde mai tare, cu atita şi intunericul metafizic işi in- 
groașă pinza, și cu cit sfera cunaştinții se măreşte, cu atit incun- 
jurul ei se face mai de nerăsbătut. 

Şi cu toate aceste, această lume nu poate răminea nein- 
țeleasă în ea însăși. Dacă se pune problema Ințelegerii ei, tre- 
bue să fie cineva care să o deslege, 

Viaţa a dat două lorme cunoscute ale raportului ei cu uni- 
versul în care se desvollă : acea animală, pentru care problema 
ințelegerii nici nu este pusă; acea omenească, pentru care ea 
există, fără putinţa deslegării şi răminind numai cu chinul unei 
zădarnice slorțări. 

Dacă „e sens în lume”, atunci trebue să fie şi o a treia 
formă care să aibă nu numai năzuința, ci şi putinţa pătrunderii 
tainei lucrurilor, Această a treia formă ar fi Dumnezeirea. Care 
este felul ei, bine înțeles că omul nu-l poate concepe; căci 
dacă ar înțelege Dumnezeirea, ar trebui să înțeleagă şi lumea. 

„Aceste gindiri mă chinuiau, cind in natură soarele se cobora 
„după dealuri, iar vacile şi bivoliţele se intorceau liniștite şi sä- 
tule dela păşune, 


Bivoliţele şi taurii fac insă o excepţie la blindeța animale- 
lor Rișnovului, cași oriunde. Ele se supără mult de culoarea 


208 ; VIATA ROMINEASCA 


roșie, și nu trebue indrăznit a intimpina pe buhaii ce păşesc in 
urma cirdului vacilor, sau armata bivolițelor, îmbrăcat in haine de 
această culoare supărătoare pentru ele. Dar şi fără aceia bivoliţele 
sint adese neliniștite. Intrun rind eşisem mai mulţi pentru a face 
o plimbare prin sat. Era cătră apusul soarelui, cind cirdul de 
bivoliţe se intorcea dela cimp. Ne hotărirăm să stăm pe loc şi 
să le numărăm.  De-odată observarăm că ele se opreau In gru- 
puri uitindu-se țintă la noi, cu ochii lor cei roși şi uriți, mişcind 
urechile şi ridicind capul in sus, Această cătare a lor câtră 
noi ne puse dela o vreme pe ginduri, Desigur că ele erau lo- 
vite de înfăţişarea și imbrăcâminlea noastră, cu care ele nu erau 
deprinse, cu toate ca pe hainele noastre nu era nici o umbră de 
coloare roșă. Bivoliţele aveau aerul de a ne întreba: „ Voiţi să 
ne numărați? Să nu vă numărăm noi acuș pe voi, de nu se 
va alege nici praf pe urma voastră.“ Ingrijirea noastră culmina 
in persoana damelor care o croiră cam repegior pe o stradă mai 
laterală, pecind noi bărbaţii vroiam să dovedim un curaj care, 
față cu 300 de monştri'ca bivolițele, ne cam lipsea in realitate. 
De-odată una din ele făcu clțiva paşi cătră noi. Atunci o luas 
răm și noi după tovarășile noastre ; dar cind eșirăm in strada 
paralelă celei pe care o părăsisem, dadurăm peste alt cird de 
bivoliţe. Voind să le lăsăm să treacă—de astădata fără a le mai 
numără—ne apropierăm de o Săsoaică ce stătea lingă poartă, 
pentruca la vreme de nevoe să ne putem adăposti în casa ei, 
Ne luarăm de vorbă cu dinsa despre bivoliţe, şi Săsouica nu 
lipsi de a ne povesti cele ce se intimplase cu o bivoliţă năra- 
vașă care trintise pe o femee jos şi o rănise cu coarnele, prilej 
şi mai mare de spaimă pentru partea femeiască a grupului nos- 
tru și poate şi pentru cea bărbătească, 

Folosindu-ne de un răstimp mai mare intre două cirduri, 
trecurăm repede strada, spre a scăpa de această supărăcioasă 
intilnire, şi ne hotărirăm să tăem drept spre Promenadă, fiind 
siguri că pe acolo, nefiind case, nu aveau ce căuta bivoliţele, 
cind de-odată tecmai, la colțul unde se apuca spre alcea cea fru- 
moasă, izbucnește din o trecatoare o bivoliță speriată, genind 
mai repede decit un cai, cu coada ridicată şi lovind aerul in 
dreapta și în stinga cu coarnele ei. Mai mulți oameni o fu- 
găreau pentru a-i eşi înnainte și a o intoarce câtră casa pe care 
nu o nimerea, fiindcă i se schimbase poarta chiar in acea zi. 
Se vede că şi bivoliţelor se aplică zicătoarea : „ca vaca la poartă 
nouă”. Cei mai mulți dintre noi—de astădată făra deosebire de 
sex— o apucară la fugă strigind însă toţi: „nu fugiţi, nu vă te- 
meţi*,—poveţe care corespundeau foarte puțin cufapta. Doi-trei 
din noi innarmaţi cu puternice bețe de munte se opriră să in- 
timpene pe furiosul animal, care neputind răzbate printre oamenii 
ce-i eşiseră innainte, se repezise inspre noi. Strigătele şi bastoanele 
noastre ridicate il făcură să se întoarcă ; dar una din damele al. 
cărui irate era mai tare amenințat de bivoliță, crezind că el fu- 
sese lovit, fu apucată de o spaimă cumplită, pierzind aproape 


RIȘNOVUL DE LINGA BRAȘOV 209 


conştiinţa. Numai cu greu putu fi liniștită, cind frâţiorul ei in- 
suşi li aduse o cană de apă din fintina apropiată ca să-şi răco- 


rească sufletul de prea marea zguduire, 


Pecind noi toți eram foarte mişcaţi și îngrijiţi de pățania 
lovarăşei noastre, o Săsoaică, femee naltă şi frumoasă, incepu 
să ne probozească că ce speriem bivoliţele ; că nu trebuia să o 
amenințăm cu befele și să strigâm ca niște sălbatici, că nu 
ne-ar fi făcut nimic. Unul din noi insă luind-o probabil şi pe 
ca drept bivoliţă, ridică băţul in sus și-i spuse cu o energie con- 
centrată : „schauen sie dass sie weiter kommen* (cată-ţi de drum), 
amenințare de care şi Sasoaica ascultă cași bivoliţa cea lurioasă. 


Ii 
Ellöpatak 


In ziua de 23 Iulie, pe un timp cam indoelnic, pecind cei 
doi munți stăpinitori ai Țării Birsei, Piatra Craiului și Măgura 
Codlei iși pusese comanacele lor vestitoare de ploac, plecarăm 
cu trăsurile câtră baia ungurească Eföpalak, al căreia renume 
este mult mai presus de ce s'ar cuveni, după aevea lucrurilor. 
Trecurăm prin satele săsești-rominești Cristian, SE Petru şi Bod, 
toate la fel cu Rişnovul, cu case frumoase și gospodării inteme- 
iate atit la Sași pecit şi la Romini, deși la aceştia pretutinde- 
nea In o măsură mai mică, dar totuși absolut deosebit de ceia 
ce se vede de obiceiu la noi in țară, şi care iți dă o idee cu 
totul alta de ceia ce pot să fie țăranii, cind trăesc in bune 
condiții. 

Starea cea relativ destul de bună a ţăranilor din țara Bir- 
sei, precum in deobşte în Transilvania, vine de acolo câ aici nu 
mai sint proprietari mari, stâpini, boeri la care țăranul să fie 
nevoit să lucreze pentru a-şi întreținea existența, Deşi unii fä- 
rani romini fac finul în parte cu Saşii cei bogaţi, această lucrare 
in parte nu robeşte pe țăran In felul cum o fac tocmelile agri- 
cole dela noi din ţară, chiar în Muntenia, unde predomneşte siste- 
mul părtășiei in cultivarea cimpului. La Rominii din Transil- 
vania lipseşte absolut raportul de proprietar mare şi de muncitor 
agricol, de stăpin și om năimit Cind se intilnesc raporturi de 
subalternare, ele sint numai excepționale : nu alcătuese sistemul 
intreg al economiei cimpului. Apoi indepărtarea dintre dătăto- 
rul și indeplinitorul muncii nu este așa de mart. Şi acel ce ia 
in ajutor munca răsplătită a celui mai mic, lucrează alăturea cu 
el; nu vine numai in câleaşcă să vadă cum se poartă munci- 
torii,  Aceştiia nu sint făramii, oamenii lui, ci sint elemente li- 
bere și liber alcătuite cu acei pe care norocul sau alte Impreju- 
rări i-a urcat mai sus pe scara avuţiilor, Aceste deosebiri in 
relaţiile sociale au efecte şi asupra celor economice. Proprieta- 
lea mare a dispărut aproape cu totul din Transilvania: marile 
proprietăți ungurești din vremile feodale au lost stinse prin legea 


4 


210 VIAȚA ROMINEASCA 


urbarială din 1848. Toți țăranii sint stăpini pe brațele şi pe 
soarta lor şi nime nu dispune de munca lor, decit intrucit ei 
singuri vrau să şi-o instrăineze. Nu este o constiingere ob- 
Şiească care săsilească pe țăran, ca clasă, să fie supus proprie- 
tarului, iarâşi ca clasă, şi cind se intimplă relaţii de acest fel, ele 
au totdeauna un caracter Intimplător şi individual. 

Ce e drept aceste condiții mai bune le au Rominii din sa- 
tele săseşti rominești, pecind la! cei din satele unde trăesc în re- 
giunile locuite şi de Unguri, ele sint mult mai injosite, De acest 
lucru avurăm prilejul a ne încredința îndată ce trecurăm riul Oltului 
în comitatul Haromsegului, unde elementul săsesc dispare şi este 
inlocuit cu acel unguresc: așa bună oară cel întăiu sat prin care 
se trece, după podul Oltului, Aropatakul, locuit de Ramini și de 
Unguri, înfăţişează o mare deosebire de satul Bod, ultimul sat 
săsesc-rominesc din țara Birsei. Casele in Aropatak sint proaste, 
mici, cu fereşti inguste şi nesimetric așezate, adăugind uriciunea 
pe lingă sărăcie; acoperite cu scinduri, adeseori cu stuh în loc 
de țigle ; lipsite de ingrădituri puternice, de heiuri pe lingă ele, 
ca grajdiuri, şuri, șoproane, hambare ; cu grădinile netngrijite. 
Drumul ce străbate satul deasemenea e rău întreţinut, plin de 
gropi şi de hirtoape, murdar și necurăţi! niciodată ; întocmirea 
satului neregulată, casele aruncate unde au apucat, fără nici o re- 
gulă, fără nici o aliniere. Intr'un cuvint mizeria și uritul se 
rinjesc din toate gospodăriile şi fac un constrast izbitor cu ca- 
sele Rominilor din satele săsești, in care daca chiar se poale 
ascunde sărăcia sub unele acopereminte, ea este mascată in a- 
fară prin buna stare a incăperii' in care oamenii sint adăpostiți, 
Tot așa stau lucrurile şi in alte: pârii ale Transilvaniei, ca în co- 
mitatul Hațegului sau al Huniedoarei, după cele ce mi sau 
raportal. 

Am căutat să-mi dau samă de cauza acestei deosebiri în 
starea economică a ţăranilor romini. Toţi cărora m'am adresat 
mi-au dat acelaşi răspuns, şi anume că satele din țara Bärsei 
fiind aşezate pe loc regesc—tundus regius—ele nu au fost nici- 
odată sate iobăgești, lucru ce tocmai a existat în satele ungaro- 
romine din restul Transilvaniei. Dar noi ştim că ţăranii din ţara 
Birsei nu erau mai bine tratați de Saşi, de cum erau cei de pe 
moșiile nobililor unguri. Nici einu aveau pămint, şi pentru a-şi 
pâșuna vitele trebuiau să intre cu puterea în păminturile ce le 
fuseseră răpite de Saşi, singurele lor mijloace de traiu. De aici se 
nășteau uri înverşunate intre Sași şi Romini, cei dintăi căulind 
să stirpească pe Romini prin crincene pedepse ; cei din urmă 
răzbunind prin prădăciuni și foc starea de nedreptate In care fu- 
seseră reduși. Cind se decretă improprietărirea tuturor țăranilor 
din Transilvania, şi cei din țara Birsei şi cei din comitatele un- 
gureşti fură Impaărtășiți cu pämint, Cum se face de unii se In- 
nălțară, iar ceilalți stăruiră in sărăcia de mai innainte, se poate 
explica, după noi, nu din faptul invocat de acei pe care-i con- 
sultasem, că în fundus regius Rominii nu fuseseră niciodată io- 


RIŞNOVUL DE LINGA BRAŞOV ait 


bagi, ci din exemplul cel indrumător ia o bună gospodărie pe 
care Saşii i! dădeau Rominilor din satele lor, exemplu care-i 
puse în situaţie de a se putea folosi de schimbata lor poziţie, şi 
care exemple le lipseau în satele unde locuiau singuri sau a!4- 
turea cu elementul, și el inferior, al Ungurilor, 


Văzusem fara Birsei din fuga ochiului de pe cimpie şi de 
pe Promenada din Rişnov; o văzusem apoi din innâlțimi de pe 
-cerdacul lui Arpad din Braşov, de pe cetatea și de pe virful 
Şlaiiei din Rişnov — şi cu toate că o cuprinsesem din aceste 
puncte răsările deasupra şesului în toată a ei intindere, pâna 
la cercul de munți ce o incunjură din toate părţile, de nicăiri 
nu ne dădurâm aşa de bine samă de forma şi de intinderea re- 
giunii ca de pe un mic dimb In drumul câtră Elivpatak ; căci acolo 
fiind aproape în centrul ţării Birsei, putui să-i prind în ochi 
intreaga periferie. Această țară este un șes lungăreţ de formă o- 
vală, aproape cu desăvirşire plan și mărginit iarăși aproape fară 
tranziție de munţi Innalţi care o imprejmuesc din toate pârțile, cu 
© coborire a innălțimilor câtră nord, spre Orăștia și Cluj, pe unde 
străbate şi calea lerată. Chiar la colțul acestei ştirbături, pe 
stinga, se innalță Măgura Codlei, apoi după un lanţ de culmi 
“ceva mai joase răsare de-odată muntele Piatra Craiului, ce-şi 
prelungește spata lui trăgănată pănă câtră Bran şi Cruce, din 
colo de care se innalță cel mai puternic masiv al regiunii, Bu- 
cegii, cu piscul lor Omul de 2.506 de metri deasupra nivelului mării 
sau 1.900 deasupra pieţei Braşovului, el insuși așazal cu 600 de 
metri peste acel al mării, Dela Bucegi innainte, intorcindu-se 
spre sud, se ridică munții Brașovului, cu piscul cel mai ridicat 
Postavarul, iar dinspre răsărit aburesc în depărtare Carpaţii mol- 
“doveneşti. 

După ce treci Oltul, şi natura iși schimbă caracterul. Mun- 
ţii se sting după dealurile în sinul cărora intri, orizonul se in- 
chide şi măreţia cimpeniei dispare, fiind înlocuită cu nişte prive- 
lişti blinde şi drāgoțe din lumea mai apropiată de noi. Drumul 
pe care mergi este foarte rău ingrijit, şi aceasta pănă la intrarea 
chiar în localul băilor. Satul premergător Ellöpatakului, locuit 
aproape in intregime de Romini şi numit Välcele. este tot aşa 
de rău condiționat caşi Aropatakul, cu toate că vecinătatea u- 
nor băi vizitate în fiecare an de peste 1.600 de oaspeți ar trebui 
Să-i ridice starea de avuţie. Același lenomen straniu se întil- 
neşte bunăoară şi în jurul Iașului, ale căruia sate vecine sint poate 
cele mai sărăcăcioase din toată Moldova. 

Localul de bäi el însuşi este cu totul netnsemnat, neputin- 
"du-se nici de departe asemăna cu Slânicul din judeţul Bacăului 
dela noi din ţară sau cu Govora şi Călimăneşti din judeţul Gor- 
jului. Vizitat mai mult de Unguri, el are caracterul unui mic fe- 
redeu (fordă, pe ungureşte) absolut local. Pe Promenada de 
tot scurtă, dar bine pavată cu asfalt, se allă un cerdac în care 
dăutari Țigani-Unguri cintă în fiecare zi de două ori aproape a- 


312 VIAŢA ROMINEASCA 


celeaşi arii, obligaturiile melopee ungurești, alternate ca clieva 
valsuri germane. Bucățile ungureşti încep totdeauna cu ò me- 
lodie trăgănată compusă din game suitoare In acordul septimei do- 
minante, urmate de gume coboritoare în acordul deplin, din cind 
in cind introducindu-se şi acordul de quart-sexta pentru a mai 
varia monotonia. Această melodie samână mai mult cu vijiitul 
vintului prin frunzişul pădurilor sau cu concertul urlător al fia- 
relor lor, decit cu niște accente din sulletul omenesc, Încetul cu 
incetul insă elementul intelectual, ritmul, vine să invioreze bu- 
cata, mai întăiu leneş şi greoiu, apoi din ce în ce maiviu şi 
mai săltăreț, până ce izbucneşte în sălbaticul, dar mișcătorul 
ceardaş. Cind ai auzit o bucată de muzică ungurească, le-ai a- 
uzit pe toate, şi rapsodiile lui Liszt, chiar cu toată Iimpodobirea 
lor artistică, nu indepârtează sărăcia inspiraţiei, Tonul muzicii 
maghiare este jalnic, cu intermezii în major, numai pentru a a- 
dinci tonul minor, cum este în deobşte muzica poporană a tu- 
turor neamurilor ; căci poporul pretutindeni a avut mai mult a 
suferi decit a se bucura de viață, şi această durere ingrâmădită 
s'a revărsat în alară prin accentele duioase ale muzicii, Pu- 
terea sufletească a poporului se arată insă in bogăţia inspiraţiei 
melodice, săracă la Unguri caşi intelectul lor. Dacă Ungurii 
au avut şi ei personalităţi mari In deosebitele domenii ale min- 
ței, acele personalități erau totdeauna de origine străină. Liszt, 
Petoli, Kossuth — Slovaci ; loan Corvin de Huniade, Mateiu Corvin, 
Deak—Romini ; Munkacsy— Evreu, şi așa mai departe. Forma ex- 
terioară a inspirației lor e mazhiară; singele care o hrâneşte 
este insă de alt neam, Numai prin asimilarea altor elemente a 
putut poporul maghiar să-și innobileze neamul ; nu prin puterile 
originale ale sufletului său. 


Ellăpatak fiind mult vizitat de Unguri, a avut o inriurire 
covirșitoare asupra satului rominesc Vâlcelele, din sinul câruia a 
răsărit, aceasta cu atit mai mult cu cit acest sat fiind cu desă- 
virşire sărac, nu a putut intreținea o şcoală confesională romli- 
nească, incit a trebuit se sufere înființarea unei şcoale ungurești 
de stat, în care toate materiile se predau in limba maghiară. A- 
ceastă Indoită Inriurire a școalei și a mediului superior a dus 
pe Romini spre un inceput de maghiarizare, care, impins mai de- 
parte, ar putea aduce asupra locuitorilor acelui sat rominesc cum- 
pâna peini firii lor proprii, după cum sa intimplat lucrul mai 
de mult cu satele nu prea indepârtate din ținutul Secuilor, unde 
Rominii au pierdut cu totul limba lor şi nu au mai păstrat con- 
știința naţională decit prin religia ortodoxă de care se ţin, as- 
cultind și astăzi slujba bisericească In limbă romină, pe care ei 
insă nu o mai înțeleg, Această lățire a maghiarizării In satul 
Vălcelele s'a putut intimpla din cauză că preotul romin din lo- 
calitate fiind bătrin şi cu puterile slăbite, nu avea cine lupta im- 
protiva ei. Tinărul paroh ce l-a inlocuit, Dimitrie Soiu, este un 
om pe deplin conștiut de rolul său de păstor nu numai al su- 


RIŞNOVUL DE LINGA BRASOV 213 


fletelor omeneşti, ci şi al celor romineşti, şi a inceput o f ) 
ternică contra curentului de maatiiai iza a pP reacţie pu 


Fiind şcoala din Vălcele școală de stat, invăţarea religi 
trebue să se predee de un catihet ortodox care pr Revine 
preotul romin din localitate, pecind la şcoalele confesionale tn- 
vâțămintul religios poate fi predat şi de învăţători mireni. La 
şcoalele de stat maghiare, unde toți învățătorii sint Unguri şi ca- 
tolici, religia ortodoxă trebue propusă de preotul romin. Asupra 
limbii in care este să se facă această predare există o contro- 
verså infre organele superioare ale conducerii afacerilor, care in- 
curcå mult spiritele. Anume, o circulară a ministerului de culte 
unguresc impune predarea religiei ortodoxe în limba maghiară, 
în contra celor mai elementare noțiuni de toleranță şi de liber- 
tate de conștiință, intrucit învățământul religiei ortodoxe nu este 
decit prelungirea bisericii în şcoală, pe lingă că limba ungară nu 
posedă termenii trebuitori pentru reproducerea ideilor ortodoxe 
în «a, Mitropolitul Meţianu, sub a căruia direcție şi suprave- 
ghere stă biserica neunită din Transilvania, a ordonat tuturor 
preoților catiheți să nu îndrăznească a propune religia ortodoxă 
în altă limbă decit In cea romină, sub amenințarea pierderii sca- 
unului preoţesc, pecind circulara ministerului ingrozeșie pe a- 
Cesași catihiți cu pedepse pentru agitații contra ideii de stat ma- 
ghiar. Bieţii catiheţi stau acuma intre ciocan şi nicovală. Până 
acuma a precumpenit impotrivirea mitropolitului, intrucit ministe- 
rul a simțit că merge prea departe cu măsurile de maghiarizare 
atingind „biserica prin invăţămintul religios. In orice caz este 
un straniu simptom al anarhiei pe care idiea de stat maghiar o 
aruncă In organizarea acestui stat însuşi. 

Cind preotul Soiu voi să aplice chiar din ziua intăia invă- 
țamintul religios în limba rominească, el întilni o împotrivire 
chiar In copiii Rominilor pe care ii avea innaintea lui. La toate 
întrebările lui in rominește, copiii sau tăceau, sau răspundeau pe 
cit li tāea capul in ungureşte. Preotul ii luă intăiu cu binişorul 
pentru a-i face să vorbească rominește. Vazind că nu izbutește, 
incepu să-i probozească, arătindu-le ce urit era ca copiii să nu 
vorbească cu profesorul romin limba pe care o vorbesc acasă cu 
părinții lor, Văzind că nici cu aceasta nu eşia la nici un capăt, 
recurse la mijloace mai aspre, şi atunci mai mulți copii ti mär- 
inrisiră că luseseră aspru ameninţaţi de invățătoarea maghiară ca 
nu cumva să vorbească limba va/ahă cu preotul valah, Așa nu- 
mesc Ungurii pe Rominii din statul lor, păstrind numele de Ro- 
min numai pentru Rominii din Rominia. Acelaşi indemn il fä- 
cea Şi un întreprinzător de lucrări ungur, oprind oamenii lui să 
vorbească rominește, Din toate părţile Ungurii vreau să inna- 
buşe uriciosul graiu care le răsună în urechi ca clopotul de 
moarte a propriului lor neam. 

Preotul Soju imi mai spuse şi despre greutăţile ce le are pen- 
tru a impiedeca pe Romini dela impestrițarea limbii lor cu ros- 


214 VIAŢA ROMINEASCA 


tiri maghiare, Aşa bună oară îintr'o zi veni un țăran la el, care-i 
spuse că „el căpătase un idezeş (citație) şi mundjark (indată) 
a plecat la elăgarosag (autoritatea comunală), căci avea un lidbrd- 
lek (rămăşiţă) de plătit“. Nu este așa de gravă intrebuințarea 
cuvintelor, pentru a zice astfel, tecnice ungurești, ca idezeş sau 
elăgarosag, căci Rominii auzindu-le necontenit așa denumite în 
toate trebile oficiale, este destul de firesc lucru să le repete în 
limbagiul comun. Mai ingrijitor este insă cuvintul maundjarăk (in- 
dată), care este un cuvint de legătură a gindirii rominești, un ad- 
verb. Să se observe că verbele, elementele logiceale gindirii, 
sint cele mai improtivitoare la înstrăinare, şi de aceia în fraza 
împestrițată de mai sus inate verbele sint date în limba romină: 
căpăluse, plecat, avea, Dar cu încetul şi aceste părţi ale vorbi- 
rei ajung a [i inlocuite cu cuvinie străine, și atunci graiul popo- 
rului incepe a se stinge sub înnăbușşirea celui de alt neam. Jar- 
gonul romino-maghiar se preface cu incetul în unul maghiaro- 
romin, în cart contextul frazelor este alcătuit In miezul lui de 
elemente maghiare, impestriţat la rindul lui de cele romineşti, 
până cind la siirşit limba nouă se substitue cu desăvirşire ce- 
lei vechi. 

Dar limba romină e săpată şi rășluită nu numai în țările 
de peste munţi de elementul stăpinitor al Ungurilor, ea este tot 
aşa de mincată tn Bucovina de graiul german şi de cel rutean 
care o germanizează şi-o rutenizează ; In Basarabia de cel rusesc 
care rusilică cugetarea rominească. In Rominia insăşi, ea este 
coruptă întâiu de Evrei, care o amestecă cu jargonul lor inform 
fermano-semit, alcâtuind o plămadă desgustatoare de germană 
stricată şi rominească. Apoi chiar intre Romini esie o parte 
din aşa numita pâtură cultă, mai ales in sfera femeiască, tw 
care se practică altă siluire a limbii rominești, prin jargonul 
iranco-romin sau romino-lrancez, şi în care se amestecă la olaltă, 
fără nici o măsură și lără nici un rost, cuvinte franceze în fraze 
romineşti sau de cele romineşti in fraze franceze, dind astfel 
naştere unui mixtum-compositum sarbăd şi idiot, ce nu este nici 
franțuzește, nici romineşte. 

Aşa hărțuită și chinuită limba romină de Unguri, Nemţi, 
Ruteni, Ruşi, Evrei și de Aigh-liful rominsec, ne mirâm cum mai 
poate ea nu numai trăi, dar chiar propăși şi inflori cu putere, 
spre a-şi crea un loc între rostirile cele mai Inflorite ale gin- 
dirii omeneşti. 

Acest rezultat este datorit mai Intăiu păturii de jos care, 
din cauza neculturii ei, păstrează cu sfințenie graiul strămoșesc ; 
apoi vieţii noastre publice: desbateri parlamentare, pledoarii in- 
naintea justiţiei şi presa de toate feliurile ; în slirşit mai ales scri- 
itorilor, care, luind de temelie graiul poporului, îl întind, îi im- 
bogăţesc şi-l înirumuseţează fără incetare, luptind astfel cu izbindă 
contra elementelor distrugătoare. Innaintează și graiul ca șşivoiul ce 
pleacă din munte câtră vale, spârgind toate zăgaturile, Incunju- 
rind toate stincile, umplind toate adincimile, zburind peste pră- 


___ RISNOVUL DE LINGA BRASOV 213 


păstii, de se iringe in cascade, fuge prin răpezişuri 
in lacuri, aluneciad ba la supralaţă, ba în Rneacene redă ta cu 
dar tot ajunge la slirşit a găsi o albie lată și adincă, în care să 
poată liniştit răsfringe razele solare. Nicăiri literatura nu artre- 
bui sà ie prețuită mai mult decit la Romini, la care ea slujeste 
nu numai peniru a impodoti, ci şi pentru a apăra limba, ` 
4 Cu toată această prigonire a elementului rominesc ca lim 
Ungurii Sint nevoiţi să recurgă adeseori la el pentru îndestula- 
rea trebuinților lor, cind Rominii se arată ca singuri în starea 
o face cu izbindă, Aşa bună oară în băile dela Ellipatak, toate 
fetele care slujesc la împărţirea apei oaspeților şi care trebue să 
aibă o infățoșare plăcută şi o purtare mlădioasă, sint Romince. 
„Tot Romince Sint femeile și fetele intrebuințate în marea 
fabrică de postav din Rişnov a fraților Papp, nişte Armeni ungu- 
riți, din pricină că ele sint deprinse din copilărie cu țesutul și 
aplică mai uşor cunoștințile lor manuale la conducerea mașinilor, 


„Cind mă înturceam din Ellipatak, cerul devenise - 
menințâtor. Piscul Codlei era acoperit cu o mare breaz ale e. 
uri, al căreia picior părea un sul de fum gros ce eşia din munte 
pentru a se rotunzi în pălăria uriaşului criptogam, Din mijlocul 
acestui strat de fum se innălța un surguciu de nouri albi inro- 
șiţi de razele soarelui de apus care sămăna cu flacăra ce ar fi 
eşit din fumul unui vulcan în fierbere. Muntele Codlea imi a- 
mintea pănă la inșelare pe acel al Vezuviului aprins, pe care-l 
văzusem cu ciţiva ani mai innainte. Piatra Craiului era cum- 
plit de incruntată şi posomorită, fiindu-i capul intreg şi pănă la 
bărbie învălit in un puternic turban de nouri negri, cu marginile 
albe, conținători de grindină, fulgere şi trăsnete. Pe coasta fal 
nicilor Bucegi, un leviatan alb, uriaş, cu vu gură căscată ca pen- 
tru a înghiți piscul câtră care innainta, plutea pe la jumătatea 
înnălțimii lor, colorindu-şi şi el solzii, pe alocuri, cu răsfringe- 
rile roșietice ale soarelui de asfințit. Toţi munţii mari şi mici 
pram “e fierb in neliniştea unui cer incârcat cu fluide, pe care 

e reverse asupra pămintului fie î 
potop de ied pra pă e în potop de foc, fie in 
e-odată un trăsnet lung despică āzduhul, şi aerul cel 
apăsat de nouri ce se lăsau tot mai ia, se d re in un Vat 
şi o furtună cumplită asupra pămintului, Cind imi luai achii de 
pe Bucegi, de pe care mă lovise orbitoarea lumină, şi li dusei 
iar spre Piatra Craiului şi Codlea, văzui că o prefacere deplină 
se petrecuse în invălişurile de nouri ce le acoperea. Comana- 
cele şi turbanele dispăruseră, pentru a se schimba in o pinză 
bătută şi deasă de ceață și nouri, care cuprindea întreg orizonul 
spre nordul țării Birsei, şi care ca niște „perdele cinepii* slobo- 
ziau scursorile lor pe pămint. Negreaţa și grosul nourilor, In- 
nainte-mergătorii revărsărilor apei din ceriuri, se lăsară acuma 
pe Bucegi ȘI innaintară apoi spre sud, pentru a cuprinde și fruntea 
Postăvarului, Unde şi unde prin cite o crăpătură a nourilor se 


216 VIATA ROMINEASCA 


furişa cite o rază de soare care aurea zarea nourilor Sau arunca 
pe păduri cite o mare pată galbănă ce dispărea in curind sub 
vălmăşaaul nourilor frămintați de furtună. Cind vedeam gră- 
mada nourilor innaintind pe cer, nepulind-o asemâlui cu ceva 
mai mare, de oarece mai măreață priveliște nu era cu putință 
de închipuit, îmi veni s'o asămuez cu o oştire ce ar voi să rā- 
pună seninul cerului—întăiu prin artileria ei care cutremura văz- 
duhul cu greaua ci povară ; după aceia spărgea cavaleria ultimii 
împrotivitori, şi apoi venia infanteria car- cuprindea tot cimpul lä- 
sat liber de duşman. 

In vâlmășagul elementelor, noi, bieții, Innaintam incet in 
trapul cailor, experimentind incă odată neinvinsa putere a natu- 
rii în furia ei, 


IV 
Prăpăstiile. 


Lingă Zernești, sat mare curat rominesc din aproprierea 
Rișnovului, se allă un guşter ingust de stinci, prelungit adinc 
în lăuntrul muntelui, intre coastele Pietrei Craiului şi un munte 
mai mic numit Măgura, pe tăpșanul superior al căruia se alla 
unul din satele comunei Bran, numit tot Măgura. Ajungind in 
Zerneşti, mă oprii intăiu la invățătorul pensionar I. Bude, tatăl d-lui 
Valentin Bude, tovarășul nostru cel mai harnic şi mai plăcut de 
excursie, Avui prilejul a cunoaşte o personalitate din inte- 
ligența Ardealului, din acele facie ce răspindesc alăturea cu 
preoții lumina in straturile poporului, și care întrețin in el veşnic 
nestins focul iubirii de neam, Om cu traiul simplu dar indămă- 
natec, cult în toată puterea envintului şi cu care poți vorbi orice; 
înțelept şi cumpănit în gindiri, bâgător de samă în vorbire; în 
un cuvint un om întreg, sănătos la corp şi la minte, şi un Ro- 
min adevărat ce face cinste neamului, Acești apostoli ai Ardea- 
lului nu se rușinează a munci la ogor alături cu ţăranii sau în 
grădina şcoalei, frumoasă şi bine întreţinută. In timpul cit ară 
sau prășesc alături cu țaranii, ei găsesc prilejul de a le innâlţa 
gindul şi inima prin convorbiri potrivite, fie asupra gospodăriei 
cimpului pe care caută să o ridice ia un nivel mai ştiinţific, fie 
asupra feliuritelor interese ale oamenilor. În privința dintâi, ei 
sunt liberi a indruma pe ţărani la altoirea copacilor, munoiarea 
pămintului, la aratul mai adinc, la alesul săminţii sau hrana de 
dat vitelor,—nimeni nu-i supără in această a lor activitate. Nu stă 
lucrul tot astfel cu rolul celălalt de educator al poporului romin. 
Aici au de luptă cu privigherea autorităților ungurești, deşteptate 
uneori prin denunțuri trădătoare, autorități care stau totdeauna la 
pindă pentru a descoperi uneltiri contra ideii de stat maghiar. 
Învăţătorii sint expuşi la grele cenzuri şi pedepse pentru cea 
mai mică umbră de bănuială de răspindire a ideilor naţionale 


Intrarea la Chei 


Casa și prăvălia neguţitorulni romin Gh. Ilie 


e Viaţa Rominsascã* 


Biserica rom. gr.-or. 


Scoala rom. gr-or, 


alata Romineane* 


RIȘNOVUL DE LINGA BRASOV 217 
eee iaae, 


printre consătenii lor, sau printre copiii din şcoală. Istoria Romi- 
nilor fiind cu desăvirşire exclusă din materiile invățămintului atit 
în şcoala primară, cit şi în cele secundare, geografia țării find 
apoi schimonosită prin maghiarizarea întregii ei terminologii, in- 
văţătorul poate numai pe furiş strecura cite o idee asupra des- 
voltării neamului sau indrepta vre-un nume geografic după ade- 
vărata lui fire. El e nevoit să spună copiilor să tacă aceste des- 
tăinuiri,—care dacă ar fi aflate, l-ar supune la suspendări sau chiar 
la pedepse mai mari, pentru aceste crime comise contra statului 
maghiar, 

Tot așa sint privighiaţi şi preoții în predicile lor, și de a- 
ceia ne-a cam mirat indrăzneala preotului Proca din Rişnov 
care a indemnat, în predica de Duminică la care am fost față, pe 
poporănii săi la păstrarea credinții și a limbii strămoşeşti, Tot 
pentru a innăbuși ideia naţională rominească, este oprită intra- 
rea în Ardeal a celor mai multe din ziarele Regatului romin şi 
acea a cărţilor suspecte de intețire la rominism, mai ales acele 
de istorie, Totuşi reviste și cărți de acestea, crezute primejdioase 
pentru ideia de stat maghiară, pot pătrunde în Ardeal, dacă nu- 
mai li se schimbă titlul și se pune pe coperta cea colorală un 
alt titlu decit acel ce ar deştepta bănuieli, bună oară pe o carte 
de istorie : tratat de pomologie; căci vameşii maghiari sint tot 
atit de șovini pecit de nepricepuţi şi de neștiutori. Ne mirăm 
cum de nu înțeleg Ungurii că cu cenzura nu s'a impiedecat 
niciodată răspindirea ideilor, şi că acestea nu pot fi innăhuşite, 
ci numai sint zădărite prin apăsări fizice, 


Zerneştii sint un sat de aproape 6.000 de sullete de Ro- 
mini, pe lingă vro 500 de străini veniți in el la marile fabrici 
intemeiate aici. Intre aceşti străini stat şi cițiva Evrei ungu- 
riți. Întrind in marele otel de acolo pentru a sta la masă, am 
văzut, caşi in Rișnov, o instalare destul de desăvirşită ; odăi de 
călători, cafenea cu biliard. restaurant cu bere, vin şi mincări pe 
gustul clasei superioare a societăței, în deohște reprezentată prin 
Unguri, a căror limbă râsună prelutindene unde se vâd oameni 
mai de sus. Ungurii şi-au alcătuit foarte bine statul lor, Aproape 
toate foloasele le trage poporul domnitor, adică ei și Saşii, iar po- 
poarele conlocuitoare slujesc de platnici și de apărători ai aces- 
tei intocmiri politice. Şi Secuii se impărtăşesc din această situa- 
ție priviligiată, iar Rominii sint elementul pe spetele căruia se 
menţine măestrila şi nedreapta clădire. Tot constituția țrium na- 
tionum, adică a celor trei naţiuni priviligiate ale Ardealului, pre- 
domneşte şi astăzi în întocmirea acestei țări, cu toate prefacerile 
îndrumate de apăsarea civilizației, Tot Ungurii, Secuii şi Saşii 
sint stăpinii ei, iar Rominii—oamenii de muncă; după cum în al- 
cătuirile lăuntrice ale statelor celor mai civilizate chiar, sclăvia 
şi şărbirea, primele trepte atit de urite ale stăpinirii unei clase de 
oameni asupra celeilalte, nu au dispărut, ci s'au transformat in 
lucrătorii din mine, care nu văd cu săptăminile lumina sfintului 


218 VIAȚA ROMINEASCA 


soare, sau acei din fabricile de fier şi de metal care sufar câldu- 
rile cele mai chinuitoare, sau incă acei intrebuințați la lucrările de 
sub apă, cărora le plesnesc plâminii sub apăsarea aerului com- 
primat. Pretutindeni insă se vede aburirea unei vieți noi, unei 
împărțiri mai drepte a foloaselor potrivit cu munca depusă, și a- 
cești zori ai unor vremi mai bune au inceput să se ridice şi pe 
cerul, pănă acuma intunecat de nouri atit de groşi, al Transil- 
vanicei, 

Lupta care însă aiurea se dă între clasele aceluiaşi popor, 
în țările romine de peste munţi se ascute prin faptulcă aceste 
clase sint reprezentantele și ale unor naționalități deosebite. Se a- 
daogă la interesul egoist al apăsârii celui slab din partea ce- 
lui tare şi ura instinctivă de rasă. Ungurii vrau nu numai să 
se folosească în chip material de poziţia lor de popor stăpinitor, 
ci mai vrau incă ca și strălucirea culturii regatului lor să fie 
dată numai de razele soarelui maghiar, pecind popoarele supuse 
doresc, odată cu emanciparea lor economică, să întunece şi acel 
soare care le orbește fără a le incâlzi. De aici se explică inver- 
şunarea mult mai mare a luplelor de peste Carpaţi, 


Dela Zernești duce o şosea foarte râu Intreținutā cătră ves- 
titele Prăpăstii, ţinta prevmblării noastre. Acest nume s'ar cu- 
veni văgăunii în care pătrunzi, dacă ea ar [i văzută din susul ripelor 
şi al stincilor prăpăstioase și drepte ce o mărginesc de ambele lā- 
turi, iarnu de jos, cum se întimplă lucrul în realitate, şi pe unde 
trece drumul 

Acest git ingust şi lung se prelungeşte în lăuntrul munți- 
lor cale de vr'o 3 kilometri, inchis fiind de o parte şi de alta 
de stinci uriaşe ridicate perpendicular până la o înnălțime de cel 
puţin 500 de metri. Pe alocurea stincile se apleacă chiar din am- 
bele părți unele peste altele, incil pare că vrau să inchidă cu to- 
tul lumina din sus. Soarele nu străbate în această ingustime 
decit 2—3 oare pe zi. El răsare pe la 11 și apune la 1 sau 2; 
de aceia e aici răcoare ca în lăuntrul unei pivniţi.  Stranie este 
insă imprejurarea că prin acest guşter nu străbate nici o apă, 
cum se intimplă lucrul la toate gușterele de același fel vázute de 
noi şi probabil la cele mai multe de pe supralața pămintului, 
ca la acel al Aarului dela Meiringen din cantonul Berna in 
Elveţia, la acel al Taminei dela Ragatz în cantonul St Gall, a- 
cel dela Si, lohann in Pongau in Austria, la peșterile Dimbovi- 
cioarei şi a lalomicioarei In Rominia şi la urieşul gitlej al Duna- 
rei dela Cazane. Această lipsă de apă înlătură explicarea aces- 
tor desfaceri uriaşe ale stincilor sub presiunea licvidă, și pare de- 
crezut că şi acele unde gușterele sint străbătute de apă, croirea 
lor nn este datorită puterii de săpare a acestora, ci unor mişcări 
tectonice ale pămintului, poate unor cutremure de pămint care 
au rupt stincile şi le-au indcpărtat, deschizind, unde sint ape, şi 
drumul şivoaelor. 


RIȘNOVUL DE LINGA BRASOV 219- 
e a 


i 3 Nefiinţa apei insă dă prăpăstiilor un caracter de tot trist, 
lipsite fiind absolut de orice mişcări, și Inţepenind totul in formele 
fixe ale morţii. Lipsa apei indepărtează apoi de prăpăstii toate 
vietoarele, Nu se vede in ele nici un animal, nici o pasere, nici 
un fluture, nici o muscă. O tăcere de mormint, o linişte de ci- 
mitir te incunjură şi iți vijie în urechi, mai supărâtor decit un 
vuel, Greu se va putea găsi o intipărire de natură mai intrista- 
toare decit guşterul dela Zernești, Efectul ce l-a produs asupra 
noastră ne-a amintit acel ce l-am simţit pe valurile lui Königssee, 
lacul de lingă Salzburg, şi acela cuprins între niște munţi ce par 
a atinge cerul, şi cu toate că alcătuit din elementul mişcător al 
apei, tot atit de neclintit caşi stincile uriaşe în sinul cărora e cu- 
prins, și de oarece niciodată nu este atins de aripa vintului, 
Dacă valuri li increțesc cite odată oglinda, ele sint datorite visle- 
lor luntraşilor ce par a dure pe vizitatorii lui peste Styx in infern, Şi 
prăpăstiile par a fi un drum croit spre împărăţia morţilor; ele 
samână cu niște mari catacombe care din cind în cind se lär- 
gesc in forme de temple unde să se prohodească morţii ce vor 
fi închişi în pereţii stincilor de pe margine. S'ar putea pune pe 
intrarea Infiorătorului guşter versurile lui Dante: 


„Per me si va nella citta dolente,” 


Se'nțelege că aceste morminte par croite nu pentru pitici 
de talia noastră, ci pentru uriași de pe vremea cind sfarmă- pia- 
tră și strimbă-lemne iîmpărățeau în lume. 


V 
Cheile 


O altă Ingustime stincoasă se află în valea ce străbate, din - 
drumul câtă Bucegi, printre ridicătura a 3-a din coasta Risno- 
vului şi dealurile de mai departe. E strimtoarea cunoscută sub 
numele de Chei. 

Pentru a ajunge la ea, treci intăiu prin o vale încintătoare, 
largă și frumoasă, presurată cu colnici de formele cele mai va- 
riate, coperite cu plicuri de păduri, strătâiată în toate părțile de 
poeni mai mari sau mai mici, toate căptuşite cu iarbă deasă, 
smălțuită cu cea mai bogată floră a muntelui. Unde şi unde cite 
un brad stingher impodobeşte cu mindra lui statură verdele po- 
enii, Adeseori vezi printre brazi cite o stincă ce'şi arată colții, Fi- 
cind să pătrundă afară măruntacle pămintului inșâlător, ascunse 
de mantaua inverzită care face să te miri cum de poate creşte - 
o astfel de podoabă pe o astfel de matca. Ceia ce te pune 
in mai mare mirare este cind vezi cite un brad bătrin şi puter- 
nic eşind din creștetul unei stinci acoperite pare că de ruşine 
cu un mușchiu verde ce-i dă aspectul pămintului. Pe lingă a- 


220 VIAȚA ROMINEASCA 


ceste stinci răsărite în dumbravă, sint multe daraburi mai mici 
presurate pretutindeni, impodobite toate cu mușchiul cel verde 
Şi Inflorite de cununi strălucitoare de albaștri clopoței. Pe mar- 
ginea drumului, din loc în loc, tufișuri de aluni cu poamele in- 
chegate şi, cu toate că încă verzi, foarte bune de mincat, care a- 
daog la irumuseţa cimpenească percepută prin văz şi auz și mul- 
țumirea mai realistă pătrunsă prin simțul gustului. Cărări alătu- 
rate pe lingă drumul mare iți duc paşii prin iarba poenilor atit 
de moale şi de deasă că intrece dulceața celor mai scumpe co- 
voare. Perdele lungi de brazi tineri aşezaţi pe lingă cărări aşa 
de atocmai căi par puşi cu mina, aruncă umbra lor dinţată pe 
verdele intins sub ei. Din toate părțile ochiul e atras de o fru- 
museță amăruntă, iar cind îi ridici mai sus, aceste toate se im- 
bină In o nespusă armonie de forme şi de colori sub albastrul 
boltit al ceriului, peste care nourii îşi trie mantalele lor zdrenţuite. 

Dar cine e in stare să redee în cuvinte toate mindrețele ra- 
iului prin care treci; cine ar putea imbrăca în graiu desfătarea 
ochiului? Dela o vreme însă valea se Ingustează repede prin a- 
propierea năprasnică a şiragurilor de dealuri ce o mărginesc mai 
pe departe şi aceste Innâlțimi cresc tot mai sus pănă iau carac- 
terul de munte. Ai intrat in Chei, Stinca goală străbate pretutin- 
dene din verdele pădurii şi In curind ea țișnește de-odată la 600 
de metri innâlțime, In o formație uriaşă şi impunătoare care stă- 
pinește toată natnra Incunjurătoare și toate intipăririle sufleteşti adu- 
nate până aici, Ridici capul pănă la ameţeală şi de abia fi vezi 
piscul impodobit cu un brad secular, care de jos insă pare a- 
proape un paiu, Intipărirea e cu atit mai puternică cu cit este 
singura ce răsare din valea aceasta încintătoare, care mai de- 
parte se imblinzeşte tot atit de repede precum se sălbătăcise de 
curind, ` 

De acolo înnainte deși siinca urmează a răsări sub man- 
tea cea verde, in curind valea se lărgește iarăși luind chipul 
cel dulce și atrăgător care te atrăsese la inceput la intrarea 
Cheilor. În tot timpul cit lungeşti această vale atit înnainte de 
stinca cea mare. cit și dupa ce ai trecut de ea, te însoţeşte 
fără incetare murmurul adeseori clocotitor alunui bogat şivoiu de 
munte, ce se coboară din răpezişuri în răpezişuri, din cascadă în 
cascadă, sărind peste stinci, adunindu-se in bulboane, ascunzin- 
du-se în desişuri, pentru a ceşi iarăși la lumina soarelui, arun- 
cind în jurul lui stropii selipitori, în reliniştea şi nerăbdarea de 
a găsi odată cumpenirea mult dorită. Pecit de sălbatic şi de 
mort părea inċunjurul In Prăpăstii, pe atita de viu şi de mişcat 
se arată el în Căi. Fluturi de tot felul işi clătinau zborul pe erburi 
şi flori, păseri inveseleau cringul, iar sus deasupra stincii celei 
mari şi deasupra bradului ce o incunună, un vultur plutea in se- 
minul cerului, pindind desigur cu ochii săi ageri vre o pradă ne- 
văzută pentru noi. Adese ori apa eşind din matcă se revarsă 
pe drumul pe care innaintează, reinnoind îngrijirile pentru feritul 
„picioarelor de ascuţişul pietrelor și de câlcatul alâturea cu ele. 


RIŞXOVUL DE LINGA BRAŞOV 221 


Ochiul ocupat iar cu mersul, poate să admire natura numai în 
timpuri de oprire, căci nebăgarea de samă este indată urmată. 
de o bae de picioare pe incâlțatele, dacă nu chiar de una in- 
treagă pe imbrăcatele. 

Ajunşi la o poiană incintătoare, poposirăm peniru a prinzi 
din merindele aduse cu noi, prinz frugal compus din brinză, slă- 
nină şi carne friptă pe irigare de lemn, la un foc mare de brazi 
aprins pe tapșanul de iarbă. Gustul fu dres la slirşit prin zme- 
ură cumpărată dela nişte Ţigance ce-şi duceau nenumăratele în- 
cărcături la fabrica de sirop de zmeură din hişnov, a unui Sas 
priceput şi intreprinzător care a ciştigat cu această fabricare mai 
multe sute de mii de lei. Ca băutură deşi aveam vin, el fu a- 
proape neatins, răcorindu-ne cu apa cea rece şi limpede de 
munte. Am mincat la multe banchete, dar nu-mi aduc aminte 
să fi avut o poltă așa de mare ca la acest prinz rudimentar din 
Cheile Rişnovului, O veselie foarte mare Insoți toată preumbla- 
rea noastră, și ea culmină in timpul popasului din poiană. Da- 
mele se impodobiseră cu flori In pâr, de păreau nişte zine din 
povești.  Tovarășul nostru Bude dispăruse dintre noi, cind 
de-odată auzim răsunind din flaut de pe un pisc de stincă din 
umbra unui puternic brădet, iubita doină, cintată cu o mare mä- 
esirie, căci Bude este un foarte bun Mautist. Ea răsuna din jin- 
strumentu] ei, în incunjurimea ei firească, cu valul ei melodic spo- 
rit şi adaus de răsunetul munţilor. Reintors lingă noi, Bude ne 
mai cintă Mindruliță dela muute de Ştelănescu, acea arie mi- 
nunată în concepția ei atit de artistică şi tot odată atit de romi- 
nească. Ea samână cu aria Toreadorul din Carmen, şi prelucra- 
rea ei este tot atit de măeastră in spiritul rominese pecit a lui Bi- 
zet în spiritul muzicii spaniole. Rugarăm pe Bude să pună cu- 
nună melodiilor cu care ne desfătă, cintind Ce te legeni codrule 
de George Schelete, iarâşi una din capodoperele inspirației na- 
tionale în cimpul artistic, pe un fondrominesc . S'arcrea fară tn- 
doială un stil nou în muzica europeană, dacă s'ar găsi un 
geniu care să închege o inspiraţie in felul acelora ale lui Stefä- 
nescu și Scheleti, dar mai susținută. La noi inspirația in do- 
meniul artei, deşi puternică şi adincă, este scurtă şi pripită. De 
aceia şi in literatură izbutim mai bine în nuvele decit in roman. 
O singură artă la care poate nu ne-am putea aștepta, pare ada 
speranțe mai mari pentru viitor. Este arhitectura cu incercările 
ei de sti! rominesc care ar putea croi drumul, dacă ar fi prelu- 
crat cu mai mult gust și cu mai multă pricepere... Pentru a reveni 
la muzică, pentru ce oare s'a putut turna In forme artistice, s'a putut 
crea lucrări neperitoare in spiritul muzicii naţionale polone de câtră 
Chopin, a celei boeme de Smetana, a celei ruseşti de Glinka, a 
celei suedeze de Grieg, inshrșit chiar a celei ungurești de Liszt, 
şi nu s'ar putea face acelaşilucru cu geniul absolut original al 
muzicii romineşti ? Avem un muzicant de mare valoare, Ghe- 
orghe Enescu, inzestrat cu o bogată inspirație și cu o ştiinţă 
vastă a armoniei. Compozițiile lui au însă un caracter mai mult 


222 VIAȚA RONINEASCA 


cosmopolit decit rominesc. Singură lui bucată naţională, Poemul 
romin, este turnarea melodiilor rominești In formele artistice şi nu 
o producere artistică originală eşilă din inspirația romineasca. 

Ne puserăm la povestit anecdote din cele iscodite pe so- 
coteala popoarelor apăsătoare ale neamului nostru şi care au 
în lume reputația nu prea măgulitoare de a hrăni gluma pe 
sama lor, Gheorghe Ilie ne povesti una asupra Sașilor. Nişte Sași 
Văzură odată citeva fire de iarbă crescind pe virful unui turn, 
Se gindiră că ce bine ar minca-o buhaiul satului. Repede se sui 
unul pe turn, întăreşte bine un scripete, leagă cu o fringhie tat- 
rul de git şi încep a-l urca spre innălțimea inverzită. Dela o 
vreme bietul animal scoase limba de un cot, gituit de strinsură. 
Sașii însă se bucurau, văzind cum taurul, înnainte chiar de aa- 
junge sus, scosese limba pentru a apuca iarba ! Tot despre Saşi 
se mai spune și următoarea znoavă care caracterizează totodată 
egoismul lor şi lipsa lor de omenie. Rominii dintr'un sat prin- 
seseră un mare hof de cai și hotăriseră să fie spinzurat; dar 
neavind spinzurâtoare au rugat pe Saşii din satul vecin să le im- 
prumute pe a lor. Sașii au refuzat, spunind că spinzurătoarea o 
ţineau numai pentru ei şi copiii lor. 

Dar Gheorghe Ilie, care e membru ta consiliul comunal din 
Rișnov, ne raportă chiar o împrejurare reală pe care am adeve- 
rit-o apoi cu ochii, şi din care tezultă o lipsă de cunoștință şi 
judecată care nu face deloc cinste unor oameni aşa de culți 
cum se pretind Sașii că sint. Există lingă gară un mare avuz 
“(basen!) de apă de o capacitate de mai mult de 40 de metri cubi 
și prin care trece o puternică vină care Improspătează apa ne- 
“contenit. Fiind cam rece pentru bae, consiliul comunal se gindi 
-cum S'0 incălzească, și găsi deslegarea problemei în intierbinta. 
rea apei prin sobe de spijă In stare de a incălzi 1.000 de metri 
cubi de aer. Ciţiva membri sași susținură părerea că, dacă sobele 
pot incăizi 1.000 metri cubi de aer, cum să nu o poată face cu 
40 de metri cubi de apă! Nu se gindiseră insă că apa aceia să 
primenea necontenit; că prin urmare ar fi fost acelaşi lucru caşi cind 
ar fi vrut să incâlzească 1.000 de metri cubi de aer liber de a- 
fară, cuprins intre pâreți fără acoperemint. Apoi nu întrebară mā- 
car pe un inginer, care le-ar fi arătat că chiar dacă ar fi fost 
apa închisă în abuz, incă cele două sobe erau absolut neindes- 
tulâtoare pentru a incâlzi cele patru zeci de mii de litri de apă con- 
ținute în el. Membrii romini din consiliul comunal făcură întim- 
pinări contra sistemului de încălzire apărat de Saşi ; dar ce vo- 
iau să asculte Sașii pe proștii de Romini (die dummen Rumänen). 
Urma insă alese cine in adevăr erau cei proști. După mai multe 
zădarnice incercări, sobele ură depuse intrun hambar, unde le- 


1) Neştiutorii seriu bazen, ceia ce oste o absurditate, de oarece este 
un cuvint împramutat dela Francesi, care-l seriu cu ss—bassin şi nu basin, 
E curios ca neștiutori să fie tocmai ziariștii, dascălii cei mai cetiųi al po- 
porului ! Tot aşa scriu : seziune, seiziune, dezidanță, dizərtație, inzista, di- 

- zolvaro, Care e explicarea unei astfel de idioate ortografii ? Numai ignoranța ! 


RIŞNOVUL DE LINGA BRASOV 223 
a A a 


am văzut ruginite şi stricate, şi 800 de coroane cit costaseră ele 
fură aruncate pe giriă. 


Dela Saşi trecurăm la Unguri, unde eram in largul nostru, 
fiind cunoscute nenumăratele anecdote care se referă la lipsa de 
judecată sănătoasă a Ungurilor şi care se arată ca susținind tot- 
deauna că ei au dreptate; pe lingă că ei sint de o nespusă 
fudulie, 7 

Cu toții ctfi eram Iie, Bude, Ursu, proprietarul sarabanei 
ce në adusese, Stäniloiu, spuserăm cite o anecdotă pe socoteala 
stăpinilor, aici In dosirea munţilor şi desişul pădurilor, unde nu 
era nici un agent unguresc care să ne audă şi să ne dee in ju- 
decată pentru crima in contra ideii de stat maghiară, temă 
care prin necontenita ei repetare a ajuns a fi ridicula, 

Aşa llie ne spuse că in un spital erau internați un Romin 
şi un Ungur, amindoi sulerind de picior. Cind doctorul lega pe 
Romin, acesta se väita de durere, Ungurul dimprotivă ridea şi 
glumea, cind i sefacea legătura. Rominul curios îl întrebă : bine, 
bre, cum ițiiumbla doctorul cu piciorul ?—Hm, răspunse Ungurul, 
eu nu sint prost ca tine, să-i dau piciorul care mă doare, —ti dau 
pe cel sänätos ! 

Stâniloiu adaogă următoarea: Un Ungur venea cu trenul 
în un compartiment pe care era scris că fumatul nu este tnvoit 
decit cu consimțimintul tuturor călătorilor. Coborit din tren, 
îşi aprinde iute pipa, spunind cătră un Romin, că nua putut 
fuma două oare, căci venise într'o cabină unde trebuia să ceară 
voe pentru a putea fuma, „Şi ţi-a fost ruşine să o faci ?*—,Ba aşi 
fi vrut, dar nu era nimene în vagon!* 

Altul, nu ştiu cine, povesti una mai puțin cunoscută, Un 
Ungur dormea lungit în drum. Un țăran romin trecind cu ca- 
rul, strigă Ungurului: „trageţi mă piciorul, că de nu, trec peste 
el.“ Ungurul se deşteptă şi văzind căi lipsea pintenul dela ciu- 
botă, răspunse : „Poţi să treci, că piciorul nu-i al meu." 

Bude, pe care toată lumea îl aştepta să spue ceva cu haz, 
își aminti următoarea convorbire petrecută intre un Romin şi un 
Ungur la muzeul etnografic din Budapesta, 

Vaăzind un schelet foarte mare, Rominul întrebă pe Ungur: 

Oare a cui să fie ? 

— No a cui vrai să fie! a lui Matiaş Corvin. 

Dind apoi de un schelet mic, Rominul repetă intrebarea, 

— No, răspunse cu ingimiare şi oarecum părindu-i rău de 
neştiința sau prostia Rominului, a cui! Tot al lui Matiaş Cor- 
vin, cind era micuţ! 

Mai adăoseiu și eu pe următoarea: Un căpitan ungur muş- 
truluise într'o zi compania lui. El comandă : piciorul sting in sus! 
Din greșală un soldat ridică piciorul drept, incit erau două pi- 
cioare alâturea in aer, Căpitanul se repede furios strigind. Care 
e dobitocul care a ridicat amindouă picioarele In sus?! 

Se'nţelege că veselia ce domnea între noi nu avea nevoe 
de multă intefire pentru a porni risul, și fiecare din aceste vorbe 


224 - VIATA ROMINEASCA 


de glume erau urmate de neslirşite hohote de ris, cu toate că u- 
nele din cle erau cunoscute de mai înnainte, 

Din veselie la ginduri serioase este o trecere prin contrast 
care prea uşor se infăptueşie, Desbäturäm între altele întrebarea 
că celelalte popoare rid așa de mult pe Unguri în znoavele lor, 
iar Ungurii nu'și bat joc de nici unul din popoarele care rtd de 
dinșii. Mai multe deslegări fură date acestei probleme, din care 
unele se coboriră pe calea simțimintului cătră regiuni de acele 
pe care risul nu le străbate niciodată. Aşa trecurăm pe incetul 
dela veselia înnăscută a Rominului la tristeța lui impusă de ur- 
gia veacurilor. 

loan Ursu, care era între noi, observă cum, din cauza reli- 
giei noastre, noi vlăstarii Romei lurăm răspinşi şi declaraţi ere- 
tici de stăpinul medieval al marei noastre mume, papa, şi cum 
acesta se alipi să sprijină interesele unor popoare ce nu aveau 
nici-o înrudire strinsă cu Italienii, ca Polonii şi Ungurii. Dacă 
am fi lost catolici, observă unul dintre noi, mai existam noi oare 
ca popor deosebit, sau eram absorbiți de popoarele mai puter- 
nice în sinul cărora ne-ar fi contopit tainele nedesluşite ale des- 
naționalizării ? Pentru ce să filosotăm asupra ceia ce ar fi putut 
fi, procedare cu totul neistorică, intrucit ceia ce sa indeplinit 
in trecut nu mai poate fi intors niciodată. Asa a fost să fie, e 
zicătoarea poporană şi această zicâtoare este motto cel mai ințe- 
lept al istoriei, intimpinăiu cu, 

loan Ursu scoțind din buzunar volumul Ririei Cimtece şi 
Poeme, o rugă să cetească din el acea închinată Romei, din care 
răsărea cu atita putere legătura noastră cu oraşul veşnic din 
care ne tragem, 

După mai multe stăruinți ale tuturora, Riria se hotări să le 
lacă pe plac şi ceti poezia Romei, scrisă la 1903 cu prilejul con- 
gresului de psicologie din acel oraș, la care luase parte şi dinsa. 


ROMEI 


O Romă, sfint pilastru al vremilor bătrine, 
Tu ce-ai lucit ca astru prin pături nesenine 
Din cerul cel albastru al vitelor latine, 

Şi ai purtat izbindă in veci înfloritoare 
Pe-acei ce stind la pindă, cu arme-otrăvitoare, 
Voiau a ta osindă, voiau să te doboare,— 
Rămas-ai pe vecie al ginței falnic far 

Și "'ndrumi cu bucurie spre sfintul tău altar 
A inimii mindrie și-a gindurilor har. 


Noi cei fär’ de părinți, din Dacia Traiană, 
Ce-am lost acoperiţi de-a hoardelor pulpană, 
Uitat-am vechi credinţi, nu gintea cea romană: 
Căci Roma, glasul mumei, cind chiamă puii săi 
Din cercul larg al lumii: „Veniţi copiii mei“, 
Venim, ca floarea spumii, noi vecinic cei d'intăi, 


RIŞNOVUL DE LINGA BRASOV 225 


Venim sub bolțile 'nvechite, mezini vlăstari ai ginții, 
Sā vadă Roma cum rodit-au puterile voinţii ; 

Să simiă gindul ne 'ncetat biruitor prin vrere 

Cum răsărit-au mii şi mii din marea lui putere, 

ŞI cum trăi, răbdind mereu, izbăvitor cuvintul, 

Şi 'n zile negre de "'mpilări, cum birui mormintul 
Ce-i deschideau Tätari şi Leşi şi Greci şi Musulmani 
Şi cum rămas-am, prin urgii, vlăstare de Romani. 


(La Congresul din Roma, 1903, 


„Adinca întipărire lăsată de această poezie în mintea ascul- 
tătorilor gonise cu totul veselia și zburdâlnicia din rindurile lor, 

Riria fu rugată să mai celească ceva. După ce răstoi volu- 
lumul, se opri la 


DOR VIU 


Acum cind fierb zizanii și aprige furtuni 

In jurul vetrei noastre, slârmate de străbuni, 

De-ai celor ce-azi întruntă slăbiri de temelii 

Se nasc credinţi în steaua atit de aştepiată 
A "'ntregii Rominii. 


Să facă viitorul ca să 'ntregim odată 
Al nostru mindru trup, 
Şi să vedem veleaturi menite spre sclăvie 
Din secoli că se rup; 
lar marea 'ntinsă a vieţii pe vajnicu-i altar, 
Din sinul Rominimii să 'njghebe-o Dacie iar, 
Cu Tisa, cu Balcanul, cu Nistrul drept hotar, 


Tu ce ai trimis pe Carol stilp mare de-ajutor, 
Cind frămintau dihonii al ţării tinār sin, 
Pe o 'nchegare mare, pe-un falnic viitor 

Fa-l, Doamne, acum stăpin! 


Adună vremuri mindre pe fruntea veşniciei 

Şi sfinte scumpe nume pe steagul Rominiei,,. 
Să cinte zorii luptei, fä barzi cu doruri mari; 
Să scrie-amurguri sfinte, fă iarăși cronicari... 
Iar din odraslă nouă, fă Domni de viță veche, 
Cu inimă de Ştefan, cu gind fär’ de pereche... 
Fă grabnic să tresară, în sin de bucurie, 

O mare, scumpă țară, o 'ntreagă Rominie |... 


Această poezie care corespundea dorului și gindului tutu- 
ror adinci incă mișcarea sufletească care incepuse zguduirea ci 
5 


236 VIAŢA ROMINEASCA 


prin flautul lui Bude și pe care in zădar câutase s'o împrăștie 
risul anecdotelor. Intrunirea noastră a Rominilor de dincoace de 
piscuri cu cei de dincolo de ei nu putu să nu facă a sări scin- 
teia dorului unei vieţi comune, ultimul gind şi cel mai adine 
care se mișcă in mintea rominească, care-i trimit insufleţirea şi'i 
incoardă puterile la luptă pentru viitor. 


O a treia poezie cetită de Riria, acea dedicată Memoriei 
lni Ştefan cel Mare, in care se află frumoasa gindire : 


Oricit de mare ne-ar fi dorul, putere ne-o dă gindul, 
Desleagă vise viitorul cind vremea le dă rindul 


şi care sfirșită prin cuvintele Innaripate 


Veni-va doar o vreme cind n'or mai fi răzoare 
Şi intre cei de-o limbă zdrobite-orice zăvoare 
Şi sub un steag şi-o voe, iubitule stăpin, 

Vor sta toți cei ce poartă simţire de Romin 


puse culmea induioşării. Toți cei care la povestirea anecdotelor 
riseseră pănă la lacrimi, acuma lăsau acestora cursul lor firesc, 
care nu este de a stropi bucuria, ci tristeța. Şi trist este doar vii- 
torul poporului romin, cînd işi dă samă de munții ce'l despart, 
atit de acei ridicați de natură intre două ramuri de frați, cit şi 
de acei făuriți de oameni In nedreapta curgere a istoriei, 

La Chei sint două stinci roşiebce care în forma lor aduc 
cu două chipuri omenești. Legenda s'a prins de ele. Se poves- 
teşte că pecind năvăleau Turcii, ei voiseră să prindă două fete 
care, văzindu-se urmărite de aproape, săriră de pe acele stinci în 
apa ce curge prin Chei, spunind frumoasele cuvinte : 


Decit prada Turcilor, mai bine masă peștilor şi văpsală stincilor, 
VI 
Branul şi Crucea 


Dela Rișnov o foarte bună şosea conduce la comuna Bran 
(pe slavoneṣte=Poartă), compusă nu cum sint comunele săsești 
din un singur sat, ci ca cele din Rominia, din mai multe, din care 
unul central care-i dă şi numele. Comuna Bran se alcătueşte din 
vr'o 12 sate mai mici, care impreună numără vr'o 14.000 de su- 
flete, Satele sint altfel intocmite decit acele în care locuesc Sa- 
şii pe lingă Romini, sau acele intocmite de Romini curaţi In ve- 
cinătatea celor dintăi. Casele nu mai sint strinse grămadă in- 
tr'un loc, ci răsfirate și indepâriate unele de altele, fiind ucun- 
jurate de locuri mari, de grădini, ba chiar de curți, Deşi cu- 


RIŞNOVUL DE LINGA BRAŞOV 27 


iprinsā în țara Birsei şi la o depâriare destul de mică de satele 
„de caracter săsesc, ele nu au imprumutat decit prea puţin din 
felul de viaţă al acestora, cu toate că bună oară satul central 
iBranul nu este mai depărtat de Rişnov decit Zerneşiii, 

` Cauza acestei deosebiri stă In imprejurarea, că toate satele 
„comunei Bran au făcut până la 1836 parte din Muntenia, și că 
numai atunci, la aşezarea hotarelor dintre Austria şi Muntenia, 
Branul a fost rășluit de Austriaci, după sistemul lor de cucerire In 
timp de pace. 

Satul central Bran este aşezat intr'o poziție din cele mai 
pitorești, în mijlocul unor dimburi care-l strâtae in mai multe 
„părți. In deosebire de Rişnov, în care dimburile se inşiră numai 
pe laturea lui, în Bran aceste ridicâturi fac parte din însăși aşe- 
zarea omenească care şi-a zidit casele pe coastele sau in văile 
lor. Şi în Bran este o cetate veche datorită Saşilor, care ridicau 
asemene întărituri nu numai în așezările lor, ci şi pe locuri mai 
îndepărtate şi străine, spre apărarea propriilor lor căminuri. Ce- 
tatea poartă pe nemțeşte numele de Törzburg, adică Cetatea Tur- 
cilor, şi pirăul ce curge prin localitate se numeşte şi pe roml- 
meşte Turcul, incit se vede, in aceste denumiri, amintirea năvali- 
rilor turceşti de care Saşii căutau să se apere, Epoca mai noua 
a coastruirii castelului Törzbürg se vede şi de pe starea lui de 
păstrare mult mai bună decit a cetăţii din Rişnov. Prin o idee 
stranie, dar destul de înțeleasă la ţăranii romini, nu prea cunos- 
*cători în ale esteticei, consiliul comunal din Bran a dispus re- 
pararea și văruirea cetății, ceia ce-i dă aspectul unei zidiri noi 
Şieraindu-i ceia ce Nemţii numesc la statui nobda rugină (edel- 
rost) a timpurilor, 

Branul este patria familiei Puşcariu aşezată în el, după 
cum mi-a arâtat-o membrii ei cei mai in vristă, de pe la jumă- 
tatea veacului al XVIl-le și apoi răspindiți de aici in deose. 
bite alte locuri. Din această familie capul ei era Joan Cavaler de 
Pușcariu, de curind reposat la vrista de B6 de ani, membru al 
Academiei Romine, autorul unui bun studiu asupra familiilor no- 
bile romine din Transilvania, adică de origină nobilă, căci astăzi 
sint toți simpli țărani din care se ridică o nouă nobieţaă, acea a 
inteligenţii, adevărata clasă superioară a unui neam. Fiul d-sale, 
doctorul Emil Puşcariu, este profesor la facultatea de medicină 
din laşi. Un frate a lui loan este arhimandritul Mie Puşcariu, 
iar alt frate este avocat in Brașov şi tatăl d-lui Sextil Puşcariu, 
profesor la universitatea din Cernăuţi, membru corespondent al 
Academiei Romine şi alcătuitorul marelui Dicţionar al limbii ro- 
mine. Alt Pușcariu este preot în Bran, O ramură a acestei fa- 
milii s'a aşezat in Bistriţa. 5 

Mai multe vile frumoase din satul Bran aparțin membrilor 
acestei numeroase familii de buni Romini, care vin „din toate 
“părțile unde soarta i-a aruncat, să-şi Improspâteze puterile, în fie- 
“care vară, în liniştea şi aer uldătător de viață al muntelui, şi să-şi 
“Siringă iarăşi legăturile ce-i unesc, Familia şi-a ridicat aici o 


228 VIAȚA ROMINEASCA 


criptă, in care sint îngropați acei ce au părăsit pămintul, Citā i- 
ronie in această rostire creştină, cind tocmai acei despre care se 
spune că-l părăsesc sint mai adinc alundaţi în el; dar pentru 
creştini, corpul nu e nimic şi sufletul este totul! In grădina vi- 
lei Cavalerului de Puşcariu se află ridicat de familia lui bustul 
bătrinului, lucrat în bronz de un tinăr romin, elev în sculptură: 
din Paris, Th, Ştelănescu. 


Locuitorii comunei Bran erau în o poziţie destul de bună 
pănă în timpurile mai nouă, indeletnicindu-se cu oeritul. Ei 
pășunau întinsele lor turme pe tăpşanele Transilvaniei pănă că- 
tre sfirşitul toamnei, cind le treceau in Muntenia pentru ale co- 
bori către şes, „la baltă“, în stuhul de pe malurile Dunărei şi mai 
ales in Dobrogia, unde ele ernau, pentru a se intoarce iar im 
Transilvania in primăvara următoare, Această necontenită perin- 
dare a verilor transilvăneni dincoace şi dincolo de piscuri a a- 
vut însă şi un efect intelectual din cele mai de samă asupra 
făuririi unităţii sufletești şi limbistice a poporului romin. Pro- 
babil pentru a tăia această necontenită atingere şi reimprospă- 
tare a legăturilor străvechi intre Rominii de pe ambele laturi 
ale Carpaţilor, Ungurii, care jăritesc totul ideii statului unitar 
maghiar, au oprit, la ultima convenție comercială incheiată cu. 
Rominia, trecerea oilor Rominilor in pămintul Regatului romin, ru- 
inind prin această oprire o întreagă poporaţie rominească su- 
pusă lor, 

Deși nu aveau nevoe să ceară consimţimintul statului ro- 
min la această dispoziţie, ei prevăzusă oprirea trecerii păstorilor- 
brăneni In un articol din convenţia incheiată, şi guvernul nostru 
de atunci avu slăbiciunea a consimţi la această clauzulă care 
lovește de moarte o frumoasă comună rominească. Dar ce nu 
se face la noi de hatirul Triplei alianţe! Şi cu toate aceste erau 
destule mijloace de a se inlâtura un articol de prisos, prin care 
se lovea In Rominii de peste munţi, Înţeleg că nevoile politicii 
innalte, pe care nu este dat fiecărui muritor să-i ințeleagă adin- 
cile taine, să impiedece pe guvernele noastre de a se face apă- 
râtorii intereselor fraţilor de peste munți; dar nu ştiu care pu- 
tere omenească ar fi în stare să Indoae niște cugete tari, spre a 
le face calăii propriului lor neam. Cind aceste cugete sint insă. 
slabe, atunci nu e de nevoe să fie indoile de nimene ; se in- 
doae ele singure. 

Mi se pare că o altă politică şi demnă și neprovocătoare 
ar trebui urmată faţă cu Ungurii. Avem în țară mai multe sute 
de mii de locuitori, Unguri de neam, supuşi romini, şi cari pănă. 
astăzi nu vorbesc romineşie, Pe aceștia ar trebui să-i tratăm 
tocmai cum tratează statul maghiar pe supușii lor, Rominii din 
Transilvania. Fiecare lege asupritoare iscodită de şovinismul 
maghiar pentru a desnaţionaliza pa Rominii de peste munți, ar- 
trebui copiulă ad litleram şi aplicată de noi Ungurilor supuşi 
ai statului nostru din locurile pe unde se afla. Bună oară acuma 


RIŞNOVUL DE LINGA BRAŞOV 229 
—— e aair venasi ai ae E 


se ia dispoziția ca să se maăghiarizeze numele de botez şi de 
familie al tuturor copiilor din școalele de peste munţi. Sa se 
ce şi ia noi aceiași dispoziţie, a se romaniza numele de botez 
şi de familie al tuturor copiilor de Unguri ce învaţă în şcualele 
Regatului, Se opresc oile Rominilor de a păşuna în munții noş- 
tri. In loc de a consimţi la o asemene măsură, să se fi găsit 
o oprire echivalentă pentru comerțul sau industria ungurească în 
țara noastră, şi aşa mai departe, *) 

Ungurii nu ar putea să se supere, de oarece nu am face 
decit se copiem modul lor de a lucra, şi dacă s'ar supăra, le-am 
putea opune dreptatea, un principiu ce în zilele noastre plă- 
'teşie cit o bună oştire, 

Aceiaşi măsură a ruinat şi pe verii din cele 7 sate fru- 
moase de linga Braşov, numite Săcele (Saticele). 

Ungurii mai urmăresc incă o țintă în lovirea intereselor e- 
“conomice ale Rominiior, anume acea de a-i sărăci, slăbindu-le 
puterea de împotrivire contra desnaționalizării, caci este cunos- 
cul că starea bună materială inlesneşte desvoltarea culturală, 

Nici un stat înțelept nu poate lucra la sărăcirea propriilor 
săi supuși, intrucit este inviderat că scăderea condiţiei econo- 
mice a acestora slâbeşie puterile statului însuși. Dar Ungurii 
sint constrinşi a nu respecta acest principiu, prin o nevoe 
neinduplecată : acea de a inmulți numărul neamului lor sau de 
a pieri ca element etnic deosebit. Ei țin la neamul lor, pe ca- 
re-l privesc ca cel mai nobil de sub soare ; la limba lor ca la 
cel mai armonios şi mai bogat mijloc de rostire a gindirii; la 
civilizaţia lor ca la cea mai innaltă intrupare a culturii pe pä- 
mint; la libertatea realizată In statul lorca la cea mai desăvir- 
şită formă a vieţii politice, şi aşa mai departe. Aşa văd ei prin 
ochelarii şovinismului lor, care le arată pe poporul lor sub o 
văpsea trandafirie pe care este departe de a o avea în realitate. 
Dar aceşti ochelari sint insişi ochii lor alipiți fziologiceşte de 
a lor ființă şi pe care nici o argumentare, nici o filosofie, nu-i 
poate despărţi de creeri. Pentru a mintui ideia maghiară, ei 
sint în stare să jârtieaseă totul, şi buna stare economică a po- 
poarelor ce nu cugetă ca ei, şi silința de a spori incă dezarmo- 
niile sociale cu sunetul covirşitor al celor naționale. 

Ca aceasta este ținta lor faţă de Romini, de a-i reduce, 
prin sărăcire, la neputința de a mai lupta pentru păstrarea fin- 
ţii lor particulare, se vede în afară de chestia oeritului Brâne- 
ilor şi a Săcelenilor. din modul cum statul maghiar a îngăduit 
să se desăvirșască comasarea în Transilvania, in delavorul Ro- 
minilor şi in acel al Sașilor şi al Ungurilor. Apoi—lucru asu- 
pra căruia mi-au atras luarea aminte mai mulți preoți din câtu- 
nul Branului și mai ales un tinâr avocat din Braşov, al cărui 


*) Ungurii ne-au făcut cinsten de a se gindi ln o asemenea măsură 
de retorsiune ; de aceia au cerut ei ea statal romin să consimtă la acea ù- 
prire, Dacă Ungurţi ne-ar fi cunoscut mai bine, nu ar fi avut nevoe de a- 
semine precaațiuni. 


250 VIATA ROMINEASCA 


nume imi pare rău că l-am vitat, — tot din această tendință a 
statului maghiar se explică goana lui contra așăzemintelor ro- 
mineşii de credit, a numeroaselor bânci poporane ce răsar şi: 
sporesc din toate părțile, întărind puterile materiaie ale Romini- 
lor, Prigonirea lor se face pe calea impozitelor. Intrebind pe: 
convorbitorii mei, cum se putea face una ca aceasta, cind toate- 
băncile, deci şi cele ungurești, trebue să fie supuse aceluiaşi re- 
gim, mi s'a răspuns, cu drept cuvint, că sint o mie de moduri: 
de a evalua materia impozabilă, adică afacerile bâncilor, mai a- 
les în legislaţia şi dispoziţiile ministeriale absolut haotice din Un-- 
garia., Protestările tuturor așezămintelor romineşti sint respinse sis- 
tematic, şi chiar fără a fi cercetate, sau după anchete făcute de 
Unguri, încit dreptatea niciodată nu-și poate face calea, cind e: 
vorba de Romini, 


Tocmai cind mă dusesem la Bran, se inlimplase să moară 
medicul comunei, un tinâr Romin, Gheorghe Stoian, om de 35 
de ani, ce după multă muncă ajunse medicul locului în care se năs- 
cuse. El indeplinea rolul său nu ca un om de meserie, ci ca un 
apostol, şi contractind o răceală în timpul ernei, în vizitele sale- 
făcute prin satele din creerii munților, fusese ripit in puţine zile. 
Aproape toată poporaţia Branului era față la acea tristă sărbă-— 
toare. La cuvintarea parohului Puşcariu, toți, ana p şi lemei,. 
plingeau și jăleau pe tinărul lor prieten binefăcător. Luăi aminte 
cum țăranii și țărancele ințelegeau vorbele frumoasei cuvintări» 
rostite de preot, şi cum ei simțeau nu numai durere, dar şi plă- 
cerea intelectuală de a vedea aja de mindru Innâlțate meritele- 
iubitului lor doctor, 

Mi se păru foarte stranie ingroparea lui, nu la cimitir saw 
la biserică, ci in grădina casei lui, unde locuceşte incă numeroasa. 
lui familie. Deşi admiram pe de o parte această dorință a tu- 
turor de a avea totdeauna aproape pe dragul lor dispărut, imi: 
pāru că acest sistem lovește în toate apucâăturile şi nevoile su- 
feteşti ale omului, Mortul este menit a fi uitat sau a se şterge- 
In orice caz tot mai mult din amintirea celor vii. „Morţii cu mor- 
ţii şi viii cu viii* este o zicătoare rominească foarte ințeleaptă ; 
căci dacă moartea, cu marea durere ce o pricinueşte in cei ră- 
mași, nu s'ar pierde cu timpul in zarea indepârtării, atunci nu: 
ştim zău ce s'ar mai alege din viață. De aceia este bine ṣì cu- 
minte a așeza morţii în un loc mai îndepărtat, la mormintul că- 
rora este datoria noastră cea mai slintă a ne duce din cind im- 
cind ; dar a-i inmorminta ìn preajma casei, aşa ca piciorul să; 
poată totdeauna călca peste, țărna ce-i acopere, ca umbra lor să 
ne pară totdeauna că răsare din perete, ne pare o aiurare fără, 
noimă şi fără rost. Altă luare aminte pe care o lăcui este pri- 
vitoare la lungimea cuvintării funebre, cu mult prea întinsă a 
preotului Pușcariu. Dacă asemenea porniri oratorice pot să In- 
cinte pe cei ce le rostesc, la auzul propriei lor elocvenţi, şi pe- 
ascultătorii nepăsători de stingerea omului, pentru. familia sau, 


RISNOVUL DE LINGA BRASOV 231 
— ia ont at cn A a 


pentru acei ce l-au iubit, ele sint o adevărată tortură care ar 
trebui scurtată pe cit se poate mai mult. Tot din acest punct 
de vedere trebue desființata muzica la ingroparea morților. Este 
un obice absolut barbar, care în țările civilizate nici nu se mai 
practică. O insemnată taxă comunală ar fi cel mai bun mijloc 
de a stirpi acest ridicol obiceiu. 


Dela Bran se intinde innainte șoseaua spre locul numit 
Crucea, unde este hotarul Transilvaniei și al Muntenii pe înnăâl- 
imele insemnate ale Pasului Branului, 

De cum eşi din sat, şoseaua, pe o cale lungă de 14 kilo- 
metri, urcă mereu muntele peste care treci. cu o clină foarte 
dulce, de 60/e, prin nenumărate şerpuiri (serpentine) săpate în 
coasta lui. Cu cit te sui, cu atita valea din stinga şoselei se 
coboară mai mult. Ea este presurată in tot lungul ei de case răz- 
leţe, așezate la îndepârtări şi mai mari una de alta decit cele din 
Bran, incit nu par a constitui mai multe sate, ci unul singur 
prelungit în toată intinderea văii. Par aşa de frumoase aceste 
case vâzule de pe innâlțimea ce creşte tot intr'una, îngroşind 
pinza de aer adeseori încărcat cu aburi de apă ce le despart 
de ele, și dindu-le o arătare tot mai vaporvasă, tot mai fumurie, 
pe verdele vesel al erbii pe care ele stau ṣi pe acel mai adine 
al pâdurilor de brazi din care ele se desfac. Vremea era a 
ploae —câci rare ori în munți soarele străluceşte In plinele lui 
raze—şi lumina mai diluză a zilei adincea incă coloraţia intre- 
gului, Din colo de vale se Innäițau munți mai puternici, care 
se răzâmau de uriaşele coaste ale lanțului Bucegilor, pe care 
nowrii se preumblau cași cind le-ar fi avut de pardosală. 

Soarele, ascuns pentru noi, arunca din cind în cind cite o 
rază, lurişată printre balaurii nourilor, care lumina de-odală ca o 
eclipsă strălucitoare vrn pată de zapadă din increțiturile piscu- 
rilor. O poezie nehotărită plutea în văzduhul mohorit şi se co- 
bora din sus asupra acelor locuinţi omenești ce păreau tâinuite 
nu numai de vuetul lumii, dar şi de patimile și de relele ei, [i 
părea câ in acele căsuțe ascunse în adincul văii, oamenii tre- 
bueau să ducă o viaţă idilică şi liniștită, acea a păstorilor, tm- 
pârțită intre familiile şi turmele lor. Parecă te cuprindea un dor 
neințeles de ate cobori spre ele şi a căuta între zidurile lor,la 
adăpostul brazilor, apărarea şi mintuirea de necazurile turbu- 
ratei noastre vieţi. Şi cu toate aceste era aproape cugetarea că 
liniş:ea era numai in inchipuirea noastră Cità amărăciune, cit 
zbucium, cite patimi şi cite dureri nu urlau poate in acele cà- 
suje ce ne păreau aşa de tăcute ; căci omul e sortit să sufere ori 
In ce poziție s'ar afla el, şi suferința e un pruteu ce ştie să-şi 
schimbe forma pentru a se potrivi cu locul in care ea intră. 

După ce ai ajuns pe culmea muntelui, se desface deodată, 
pe partea dreaptă a şoselei care pănă acuma era inchisă de un 
perete, o vale tot atit de adincă caşi cea din stinga, vale ce 
se întinde cu deosebite invâluiri de dimburi, ponoare și ripi a- 


232 VIATA RUMINEASCA 


dinci pănă la celălat mare masiv al regiunii, Piatra Craiului, 
așa că drumul pe care innaintezi de acolo înnainte calcă pe 
creștetul a două väi repezi ca niște prăpăstii, mârginite mai în 
depărtare, ca inchidere de orizon, de cei doi mai mari și mai 
impunători munți ai țării Birsei. Ambii lasă mantalele lor de brazi 
să le cadă pe umeri şi ridică titvele lor goale spre a privi 
la indrăznețul călător ce se incumentă să le pătrundă tainele şi 
tainițile.  Neliniştiţi parecă şi supăraţi de turburarea ce le-o 
pricinuea innaintarea noastră, în o mişcare nervoasă şi nestă- 
pinită, işi puneau şi-și scoteau mereu cind căciula de nouri din 
cap, cind baiderul de după git. Aducindu-mi aminte de nişte 
tablouri ce infățoșau mai mulţi munţi ai Alpilor cu fizionomii o- 
menești, proectam acele icoane rămase în minte asupra piscu- 
rilor ce le aveam innainte, părindu-mi a vedea In stincile ce le 
incununau piscurile—nasuri, ochi, îrunți, guri care se Incruntau 
și se rinjau la noi în niște schime ingrozitoare. 

In mersul trăsurii insă, formele munților se schimbă necon- 
tenit din cauza pretacerii perspectivei din care sint văzuți. Ceia 
ce părea o figură omenească ia pe rind aspectul unui leu uriaş, 
al unei spinări prelungite, al unui vălmâşag de pietre rostogolite, 
Formele pămintului par a se intrece în varietatea lor cu acele 
ale nourilor care și ei joacă pe ceruri şi pe fundul munţilor 
un dant din cele mai stranii și copleşesc ochiul şi mintea cu a- 
ceste schimbări fără țărm şi hotar, Ploaea incepind a cădea pe 
cind spre apus soarele eșia din nouri, o gază subțire de väz- 
duh  galben-vioriu intins pe munți înşăla incă ochii, arä- 
tindu-le culmele mai innalte, săpind mai adinc văile, intunecind 
sau luminind pădurile și pocaile, colorind toată natura cu niște 
văpsele aşa de vii, cum nu le pot produce decit razele de 
soare, picălurile de ploae, albastrul ceriului, vioriul nourilor şi 
nuanțele neslirşile ale verdelui pămintesc, 

De-odată in partea opusă soarelui abia dispărut, un curcu- 
beu, care se rotunji tot mai deplin cu cit înnaintam câtră axa 
lui de răslringere, cuprinse intreaga boltă a tăriei, acoperite de nişte 
nouri subțiați prin revărsarea bogatului potop de apă ce arun- 
caseră asupra pâmintului, Deasupra acestui curcubeu se ivi în cu- 
rind un al doilea mai lat, dar mai palid decit cel dintăiu, şi care 
nu era decit oglindirea lui in nourii ce veneau deasupra lui, din 
care pricină şi orinduirea colorilor era pe dos din ceia ce era in 
curcubeul principal. Semicercul lui uriaş făcuse un cadru geo- 
metric şi strălucitor Ja tabloul din natură pe care-l cuprindea, 
mărginindu-l de restul universului și dindu-i o greutate mai 
mare în cumpina frumosului. Cu cit innaintam, curcubeul işi 
schimba locul. Gurile lui, cu care, după credința poporului, el bea apa 
ce-l alimentează, iși răzămau buzele lor de rubin şi de smarald 
cind pe o pâdure intunecată, cind pe o stincă udată de ploae, 
cind îşi strămutau trompa în o crăpătură de munte, de unde pă- 
reau a se adāpa mai cu indestulare, Schimbarea aceasta de loc 
a curcubeului arăta adevărala lui fire: un joc de lumini alcă- 


RIŞNOVUL DE LINGA BRAŞOV 253 


tuit, în ochi, de restrinuerea razelor solare pe umezala väzduhului. 

Această constatare imi abătu gindul asupra rolului minții 
omenești în alcătuirea concepţiilor realității ; căci este netăgă- 
duit că curcubeul este o icoană reală, de oarece este percepută 
de simțul ochiului, și cu toate aceste el nu are o existență o- 
biectivd, de oarece dacă ne-am apropia de el prin partea unde 
atinge păminiul, nu am mai găsi nimic, căci unghiul razelor so- 
lare schimbindu-se prin apropierea noastră, jocul de lumină, şi cu 


el și curcubeul, ar dispărea, 


lată deci o întipărire reuld căreia îi lipseşte însuşirea obiec- 
livității. Cum se poate ca ceva real să fie numai o întipărire 
subiectivă ? lată o problemă care ne aduce la teoria lui Kant 
câ lumea exterioară, aşa cum o percepem noi, nu este datorită, 
in intregimea ei, numai resiringerii realității tn mintea noastră, 
ci eå este pentru o parte o plăzmuire a însăşi acestei minți. 
Pentru ce nu ar fi, caşi curcubeul, intreaga noastră concepție a 
realităţii tot numai restringere a soarelui inleligenţii noastre în boa- 
bele de rouă ale lucrului în sine? Şi cu toate aceste, cugetarea 
mai realistă a timpurilor mai noua nu se poate împăca cu asemene 
teorii, ci cată a identifica tot mai mult lumea aşa cum ea ne a- 
pare cu ceia ce este in lăuntrul ei; căci altfel cum s'ar putea 
prevedea prin calculele matematice mersul corpurilor cereşti ? 
Acest zbucium al minţii noastre intre cele două concepţii dove- 
dește insă un singur lucra: neputința ei de a pătrunde In tai- 
cele universului, atit ale celui din afară de noi, cit şi ale celui 
mai adinc poate din sufletul nastru, 

Cit de departe mă dusese curcubeul! Cind imi revenii în 
fire din incordata cugetare, frumosul arc dispăruse de pe cer, 


VII 
Urcuşul *) pe Bucegi. 


Trebuind să mă intorc in ţară mai curind decit credeam, mă 
lepădai de gindul mai multor excursii, precum pe Runcu, munte 
nu prea innalt, dar cu o privire de pe el din cele mai incintă- 
toare, pe Măgura Codlei şi Codlea, orăşel foarte innaintat în ci- 
vilizație și intre altele iluminat cu electricitate; la o ruină ce se 
presupunea a îi rămăşița unui lagăr roman, şi In mai multe alte 
locuri interesante. Nu puteam insă părăsi Rișnovul fără a face 
urcușul muntelui celui mai innalt al regiunii, Omul, piscul cel 
mai de samă al lanțului Bucegilor. Ne pregătirâm deci in ziua 
de 1 August a întreprinde această mare şi obositoare suire. Pen- 
tru a ajunge în virf se pune de obiceiu două zile. Pleci din 
Rişnov cu trăsura pela 12 oare şi ajungi la 214 la poalele mun- 


+) Pentru Franeo-Romini explicăm cuvintul adevărat, rominese, prin 
ascensiune: Zilot Rominul spune; „cind vro mn mreug era mal tare“ iDa- 
mé, Dictionar rommino-irancez}. i 


234 VIAŢA ROMINEASCA 


telui,*) Urci pănă la 6 oare, cu caii sau pe jos. până la o casă de a- 
dăpostire aşezată la 1.500 de metri înnâlțime, unde dormi peste 
noapte. A doua zi pleci inainte dea răsări soarele spre Omul, 
pentru a urca încă 1.000 de metri de suig mai greu ;**} ajungi pe 
pisc pela 9, de unde după 2 oare de udihnă începi cuborişul. 
La casă, mai poposești vre-o oră şi apoi cobori şi clina a doua, 
ajungind la poalele muntelui pe la 6-7, de unde te intorci in- 
Rişnov cu trăsunle ce aşteaptă în vale. 

Programul « simplu ; executarea lui însă ceva mai grea; 
câci atit suișul cit şi coborişul sint foarte anevoioase, mai ales- 
pentru picioare nu prea deprinse cu mersul în direcție verticală 
sau de tot apropiată. 

Cum te apropii de baza muntelui, te apucă un fel de tai- 
nică îrică la vederea celor două puternice ale lui bastioane: 7i- 
găneştii şi Bucşoiul, care innegresc după pădurile de brazi, mai 
mult prin intunecarea stincii din care sint alcătuiți, decit prin pers- 
pectiva Indepărtării, mai cu totul suprimată prin apropierea le 
cle. Drumul insă apucini prin pădure şi mergind mai tot tim- 
pul, până la casă, prin ea, inlătură vederea acelor doi străjeri: 
ameninţători şi-ţi lasă liniştea sufletească trebuitoare pentru a 
trage din ca puterea fizică de lipsă la invingerea greutăților dru- 
mului. Cind urci pejos,ai numai osteneala ; cind o faci călare, 
osteneala mai mică este cu prisos răsplătită cu necontenita tea- 
mă ca să nu cadă animalul pe care te afli, —ca să te ţii în cum- 
penire la salturile și zbuciumările ce le face spre a învinge şi 
el greutăţile urcatului ; aceasta cu atit mai mult că aceşti cai de 
munte au totdeauna mania —câci nu poate fi numită altfel—de a 
merge pe marginea ripilor şi a prăpăstiilor, niciodată pe partea 
din sus a cârării, şi nu este voe să-i indrepți din friu, spre a 
nu-i face să se policnească, Îmi aduc aminte că ajunși intrun 
loc, Vâzui innaintea mea nişte adevărate scări pe care mă mi- 
nonam cum le va putea sui calul. Un țăran ce intovărăsea Im 
dosul men pe un copil călare pe un măgăruş, imi strigă de-odată : 
„|ne-te bine, cuconaşule, şi nu ai nici o grijă“. Calul ajuns la 
scâri se ridică drept In două picioare și le lăsă să cadă pe 
o treaptă mai lată de mai sus; apei pipâinu treptele sărite cu. 
picioarele dinapoi, se urcă până la tapşanul cel mai mare. Aici 
el stătu un moment să se reculeagă şi căută un al doilea loc 
mai larg, fâcind o storțare şi mai mare spre al sjunge in sări- 
tura lui şi dindu-mi o zauduială mai puternica. Mai sus insă 
treptele erau toate aproape de aceiaşi mârime ; iar calul le sui 
cum le urcăm și noi, cu deosebire numai cà el intrebuința pa- 
tru picioare in loc de doua. i 


*) Omul este la 3.500 metri Innălţime verticală. Cu şarpuiturile, urcatul! 
face calea do 14 kilometri. 

=+) Aceasta ne aduce uminte de nn început foarte nontim naivi- 
tatea seriitorului al unei descrieri de călătorie. „Ne hotăriserăma face o pre- 
amblare pe jos in munţii Moldovei. Conform hotăririi noastre angajaråm 
o tråsurā*.. Subinţeles, dar nespus: care să ne ducă pând la ei. 


RIŞNOVUL DE LINGA BRAŞOV 235- 


După aproape două oare de suiş ajunserām la o lumină, o 
spărtură a pădurii asupra vâii sau mai bine zis a prăpăstiei Mä- 
lăeştilor, o ripă adinca care se prelungeşte departe In vale, des- 
chizind între cele două coaste ale ei o priveliste maâreață asu- 
pra cimpiei Birsei şi a celorlalți munţi ce o impodobese. De 
acolo innainte până la casă, incă vre-o % de oară, urcarăm pe jos, 
pe loc mai drept, alară de două piepturi foarte aspre şi ripoase, 
unde imi fură de mare ajutor brațele vinjoase ale lui Ghe- 
orghe lie și Valentin Bude. Aproape pe inseratele ajunserăm;: 
la casa de odihnă ridicată aici de societatea sasă alpinistă din- 
Braşov, Casa este de birne, cu două dispărţituri, una pentru fe- 
mei, mai mică, şi alta mai mare pentru bărbaţi, prevâzute am- 
bele cu paturi mari de lemn ce sc ţin intr'una, dela un perete 
la altul, şi insemnate cu numere: în despărțirea bărbaților 43, în 
acea a femeilor vre-o 18. Găseşti aici şi ceva de mincare şi de 
băut şi, lucru de căpetenie, te poți odihni peste noapte pe min- 
dire și perini de fin cosit, şi Invâlit cu cergi de lină, Păzitorul 
de aici, un Romin, ține citeva vaci, al căror lapte este un foarte 
prețios intăritor pentru urcarea mai departe pe munte. 

După ce fâcurâm un mare foc şi pregătirăm cina, parte din 
merindele aduse de noi, parte din cele găsite la ospătărie, dor- 
mirăm „ca la Predeal* neintorşi până la dimineaţă, cind trebuca 
să apucăm în sus cătră virful Omului, de astă dată pe jos, căci 
caii ar fi lost poate primejdioși, din cauză că stinca dimineața: 
este alunecoasă, fiind umezită de noapte, iar drumul dela casă 
in sus nu mai merge prin pădure, ci pe titva pleșuvă până la: 
virf. Chiar la deal de casă, observaiu cum brazii se circesc, se 
strimbă şi, în loc de a-și indrepta luminările lor spre cer, se ti- 
rie pe pămint, zvircolindu-se parcă de moarte in regiunea prea 
rece in care sau rătăcit. Aceşti brazi aşa piticiți se numesc 
jneapăni. Mai sus ceva ei sint Inlocuiți cu iniperi, tot un soiu 
de conileri, însă de tot mici şi reduși, în formă de tulă lată şi lă- 
țită pe påmint. Dincolo de ei vegetația arboroasă dispare cu to- 
tul şi lumea plantelor este reprezentată numai prino floră alpină 
foarte frumoasă şi bogată in forme, din care cea mai de samă 
este Floarea reginei, numită in unele părți Albumi(a şi cunoscută 
mai ales sub numele ei poetic german de Edelweiss. Această 
floare creşte insă de obiceiu pe malul prâăpăstiilor, de unde este 
culeasă numai cu primejdia vieții şi mulți chiar au şi plătit cu 
dinsa cele citeva floricele care le-au impodobit mormintul în vâgă- 
unile munților. 

Suişul dela casă în sus este interesant, dar e mai mult un: 
sport decit o plăcere, Ce se infățișează ochilor e măreț şi impu- 
nător, Treci din amfiteatru în amfiteatru, mai intăiu căptuşiţi cu 
brazi, după aceia cu jneapâni şi în sfirșit de stincă goală. De 
cum corpul muntelui ese la lumină, şi el se desbracă de haina 
pădurii, formele cele mai capricioase intimpină vederea din toate 
părțile şi cind oprirea iți dă răgaz a te vita la el, iți pare că 
vezi tot ce inchipuirea cea mai deşanțată poate deștepta in minte. 


236 VIAȚA ROM NEASCA 


Nu este deci de mirare, dea găsi intrupate, In legende, sttncile 
munţilor în babe, oi, dochii şi alte liinți parte reale, parte legen- 
dare, de oarece ele în adevăr iau acest aspect, mai ales văzute 
la oarecare indepărtare şi sub efectul schimbător al luminii şi 
al umbrei... 

Cu cit te urci, cu atita orizonul se intinde cind dintr'o parte, 
cind din alta, după şărpuirile cărării scobite în stincă, dar cim- 
penia văzută dela marile innălţimi pierde din farmecul frumosu- 
lui ; formele variate care-i dau ființă contopindu-se în mase ne- 
deosebite. Frumosul este inlocuit cu măreţul, cu sublimul, şi el 
un simțimint zguduitor de suflet, insă pe altă cale, pe acea ain- 
minunării de mărimea acestei lumi, inminunare altoită pe un tai- 
nic răsunet al micimii noastre, ca o teamă şi o groază ce ne 
cuprinde cind tremură în noi instinctul păstrării, față cu nesfirşi- 
tul ce poate să ne zdrobească. 

Cu această simțire deştepiată in sufletul meu, m'am co- 
borit de pe Bucegi, după ce am scris in cartea de amintire 
deia casa de odihnă următoarele două versuri: 


„Omule, Caraimane, de ce staţi voi despărțiți, 
Cind prin stinci voi chiar din fre sinteți aşa strins uniţi 2**) 


A. D. Xenopol 


Penan este in Transilvania, Caraimanul în Rominia, ambele piscuri din 


BROAŞTELE 


D-rei Alice Calugăru 


Am ascultat din umbră fanfara lor înaltă... 
Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin,— 
Era o lună plină în fiecare baltă 

Şi 'n fiecare undă, o piatră de rubin. 


lar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă 

Cind i-a 'nchegat în tremur lumina unui val, 
Păreau luceferi galbeni căzuţi adinc în apă 
Să 'nsemne calea lunei spre 'ntunecatul mal. 


Ostroave mari de umbră închipuiau corăbii 
Şi papura, mişcată în treacăt de zefiri, 
Nălţa, mânunchi în aer, tremurătoare săbii 
Prin pinza de lumină a undelor subțiri... 


Şi broaștele semeţe cintau cu glasuri multe,— 
Pe cînd, din înălţime, privindu-şi faţa 'n lac, 
Un nour singuratec stătea uimit s'asculte 

Cum bat ca toaca toate şi-o clipă toate tac. 


VIATA ROMINEASCA 


“Se ridicau departe prelungi bătăi din palme 

Şi note-adinci de flaut ieşeuu de jos, din stuh, — 
Părea că lapidează tăcerea nopţii calme 

ʻO grindină de note zvirlite în văzduh. 


Şi cum de-asupra apei s'amestecau într-una 
Umplind singurătatea de freamăt viu,—părea 
Că toate laolaltă apostrofează luna, 

«Că fiecare broască se ceartă cu o stea... 


GHEORGHE BACIU 


Gheorghe Baciu. Țigan negru și destul de urit, era o pre- 
lungire a autorității in tirguşorul nostru, Pe-o tunică veche şi 
jerpelită purta citeva decorații de veteran; o șapcă de ofiţer, fără 
trese, li sta «reglementar» pe-o ureche şi pe-o sprinceană. In ți- 
nuta aceasta, cu pieptul scos în afară, foarte pătruns de impor- 
tanța lui, deseori incepea să bată dela deal, din capătul ulițėlor, 
o darabană—intr'un duruit prelung. Se oprea din cind in cind 
şi c'un glas grozav incepea să zviriă cetățenilor ordonanțele 
stăpinirii. 

«Ascultaţi, oameni buni ! să știți poruncă de sus, precum că 
nu este îngăduit să lăsaţi slobode animäliie pe uliţi 1...» 

Copiii se ţineau droae după el, fericiți de duruitul daraba- 
nei şi de glasul lui Gheorghe Baciu. Negustorii ovrei eşeau în pra- 
gurile dughenelor și Cun zimbet ascultau ordonanța şi priveau 
procesiunea de capele goale, picioare desculțe şi băsmaăli felurit 
colorate, în mijlocul căreia păşea mindru crainicul. 

In tirguşorul nostru erau doi vardişti. Baciu era unul din- 
tre ei;—era plătit cu zece ori cincisprezece lei pe lună, insă era 
slujbaş al stăpinirii, și el ştia să prețuiască această cinste. Şi 
ca să fie mulfāmiți cei mari, Baciu își Impärțea puterea brațelor 
lui intre domnu' primar, domnu’ ajutor şi domnu’ notar. De alt- 
fel sluba lui de vardist era mai mult in gospodăria părinţilor 
comunei. Din cind în cind mai bătea darabana, şi iși umila gla- 
sul şi privea de sus pe negustori. In zile de iarmaroc, putea să 
fie şi mai fudul de altfel, căci atunci, în mijlocul mulțimii Inde- 
sate, adunate din toate satele dimprejur, Baciu se innâlţa pe ca- 
talige cu darabana lui—şi trecea incoace şincolo amenințător, 
<a un uriaş sosit din țara poveştilor, 

Crainicul nostru locuia supt dealul tirgului, spre cimpia Si- 


Erau ocări în larma lunaticei orhestre 

Şi rugă arzătoare în nesfirşitu-i zvon,— 
Spuneau nemărginirii durerile terestre 

“Cu imnul lor zădarnic, solemn şi monoton... 


Cum le-ascultam din umbră aquatica fanfară, 
Sub cerul vast al nopţii cu ele-am retrăit 

“O noapte luminoasă din era terţiară,— 
Nefericit şi singur ca "'ntăiul troglodit. 


G. Topirceanu 


anaa a PP 


240 VIAȚA ROMINEASCA 

retului, intr'unui din bordecle rămase de demult, de pe vremea 
sălașului celui mare ţigănesc, din care eșiseră robii şi mai pe 
urmă slugile curții boereşti. In cocioaba lui, avea o laiță şi ci- 
teva ţoluri, şi drept podoabă o sabie turcească şo puşcă veche 
şi ruginită. Trăia singur acolo, Sabia o arăta unora şi altora 
ca să poată istorisi niște așa zise inlimplări din războiu; iar 
puşca o scotea la soare ș'o pregătea de vinâtoare, căci Gheor- 
ghe Baciu era și pușcaș, 

«Nu prea am, eu vreme, zicea el, câci sint acupa! cu ser- 
viciul, dar altfel eu sint grozav vinător... Numai cind şi cînd mă 
pot repezi pănă'n zăvoiu şi pân'la baltā...» 

Crescusem in admirația lui Baciu, și ajunsesem băetănaş 
de doisprezece ani. Indrăznisem și eu a-mi intinde recunoaş- 
terile vinătoreşti pănă'n coturile şi huceagurile Siretului, Ba supt 
haliciurile puștii mele căzuseră chiar citeva rățe. Aşi fi voit însă 
să am tovarăș pe Baciu. Elstrigase ani şi bâtuse darabana, spre 
bucuria mea ; iși scosese la soare pușca la care priveam sfios. 
Acuma mult ași fi dat să am asemenea tovarăş deosebit la o 
pinda pe Siret... 

Dorinţa mi s'a implinit, și fără să dau prea mult. Intr'un 
amurg m'am oprit în fafa cocioabei lui Baciu c'un pac de tutum 
în” buzunar, cu puşca în spate şi cu torba la şold. Cind a pri- 
mit tutunul în degetele lui negre și osoase, Gheorghe Baciu a 
înțeles dintr'odată despre ce-i vorba. 

«Apoi ași merge, imi zice el rizind şi privindu-mă cu ochi 
mici negri; da' nu prea am praf de puşcă, 

— Nu face nimic, am tu... 

— Apoi n'am nici halice. Da' altfel aşi merge. Şi n'am 
nici capse... 

—- Îţi dau eu tot. 

— Ehei! apoi atuncea stāi să-mi iau pușca... Dumneata 
eşti un domnișor bun,—te cunosc eu, de pe cind erai ia așa, 
numai o palmă dela pămint... Dacă vrai să'nveţi vinătoarea, a- 
poi numai eu ţi-oiu fi maistru. Ca mine nu mai cunoaşte nimene- 
puşca și vinatul. Ţi-o spun eu... Cite dihânii am tmpuşcat l.. 
Phii ! cind mă gindesc mi se ridică părul măciucă în viriul ca- 
pului t...“ 

In adevăr, ca o mărturie parcă a adevărurilor pe care le- 
rostea, părul lui negru, cu puţine fire cărunte, stătea zbirlit, incilcit:. 
învirtejit în virful capului. Işi căulă şapca veche ș'o puse re- 


GHEORGHE BAGU 1 


plementar peste grămada de miţe, Apoi intră in casă şi eşi cer- 
cetind cu grozavă luare-aminte oțelele puştei. 

«Asta-i puşcă !» îmi zise el cu admirație. 

Mă alăturai de el, şi privii spre minunea, pe care pănă atunci 
numai de departe o admirasem, 

Era o pușcă ruginită, numai c'o ţavă, şi, can poveştile cu 
puşcaşii,—legată cu sirmă... 

«Te uiţi că-i veche și-i legată cu sirmā ? imi zise zimbind 
Gheorghe Baciu. Apoi aşa cum îi, eu, domnişorule, nași da-o 
nici pe toate puştile boerilor din tirg...» 

| crezui bucuros. Mai ales că primise să-mi fie tovarăș. 
Apoi voiam să-l fac și binevoitor față de sărmana mea puşcă 
nouă, cu două țevi. 

«E bună şa dumnitale...> Imi zişe el cu bunăvoință, după 
ce-mi cercetă arma. 

Pecind ne indreptam pe malul unui plrău spre Siret, Gheor- 
ghe Baciu işi umplu luleaua cu tutunul meu, Așteptam să-mi 
spue o istorie straşnică de vinătoare, ori o întimplare din răz- 
boiu ; el mergea tăcut lingă mine şi trăgea cu mare mulțămire 
din pipă. Pe faja lui neagră, stricată de vărsat, parcă nu era 
nici un gind, nici o dorință. Suferinţi vechi şi amărăciuni în 
zbircituri dese păreau acuma liniște adincă pe obrazul lui nemișcat. 

Soarele asfinţise, topindu-se parcă intrun lac de aur şi foc; 
intrarăm in huceag, 

«Aici e balta lui Brumă, zise Baciu; aici sa inecat unu’ 
Brumă la doi ani după războiu,., 

— L-ai cunoscut ? întrebai eu, dindu-i incărcătura de praf 
şi halice. 

— Cum nu? Am fost amindoi în bătălie, şam scăpat cu 
viață... Lui de apă i-a fost dat să moară...” 

Işi încărcă pușca şo cercetă iar, cu luare-aminte, la oțele. 

«De-acu trebue să vie şi rățele,., zise el zimbind. Poar- 
tă-te bine...» “ya 

Intre răchițele dese şi nalte, aşteptarăm tupilaţi, pecind 
creştea umbra şi de pe baltă izvorau aburi uşori. Era linişte de- 
săvirşită ; în cerul albastru mai luceau raze de ale asfințitului... 
Se auzi un ris de țarcă, apoi țipătul unei paseri mărunte; un 
fiiit de rățe şueră prin dosul sălciilor, 

«la seama!» imi şopti Baciu, și ochii îi scăpărară, 

Tiptil incepu a se strecura prin tule.—Eu nu'ndrăzneam să 


vorbesc, Dascâlii mei intr'ale vinătoriei hotăriseră că pinda e 
6 


42 VIATA ROMINEASCA 


nemișcare strașnică şi răbdare; şi nu'nțelezeam cum un vinător 
ca Baciu calcă porunca unei legi. 

La ușoara înmlădiere a sâlciilor, la trosnilura unui vreasc, 
rățele simţitoare, săriră măcăind într'o bâtae mare de aripi. A- 
tunci rămăsei și mai uimit la repezile mişcări ale crainicului, Nu ştia 
ce så facă cu luleaua... Nu nemerea trăgaciul,..  Scuipă luleaua 
jos şi ridică pușca la obraz. Intăiu plesni petița, apoi pocni ca 
un Vreasc pușca, Raţeie se Innâlțară şi se Inşirară in cerul a- 
murgului,., 

Pușcarul 1și căută luleaua pe jos și se intoarse la locul lui, 
fară nici-o vorbă, Ti dădui altă încărcătură, Își aprinse iar lu- 
leaua, şi catadixi să dea a lâmurire. 

<M'a incurca! o creangă, şi nu mi-a venit Indămină...» 

Eu zimbeam și simţeam in mine o mare părere de rău: 
omul meu, omul cu pușca minunată, omul cu care doream de- 
atita vreme să fiu tovarăş la balta, nu era vinâtor! Şi puşca fi 
erann hirb nelrebnic ! 

Răţele nu mai veniră,—nu putui să dovedesc lui Baciu cine 
sint și ce puşcă am. Seara era viorje intre ape, şi stele umede 
incepură a luci în acr. 


Ne întorceam spre tirg, Şi Intrebam pe Baciu despre in- 
timplări din războiu, 

«Vrai să-ți spun Intimplări din răzhel ? zise cu mindrie 
craăinicul. Phii! cind ţi-oiu Spune, fi se ndică părul măciucă in 
virful capului...» 

Scoase iar tutunul şi mă privea cu bunătate. 

«Apoi cind am trecut Dunărea, eram multă caste... Eu știu 


citā să fi fost? Cită lrunză Și cità iarha ! Şi Îinpărahe era in 
frunte... 


— Care impärat? 
— Impăratu nostru, Regiul !—Şi neam dus tocmai la Plevna 


şi ne-am bătut noi cu Turcii, —strașnic ne-am bătut! Cind nu ne 
băteam, şedeam în şanţ. 


— Da’ la Griviţa ai lost ? 

— Fost, 

— Şi ce-ai făcut acolo? 

— Apoi ne-am luptat... 
ne-am luptat la Plevna... 

— Du' dumneata ai fost în foc? Văd că ai decoraţii... 

— Cum nu? M'am luptat... Cind mă gindesc, mi se ri- 
dică pârul măciucă în viriul capului... 


Săracu' Baciu, clipă cu clipă scădea din mărirea lui. Cå- 


Şi după ce ne-am luptat la Grivița, 


GHEROGHE BACIU H3 


„use jos de pe catalige și, pictind din pipă, se uita cu bunătate 


i ipind din ochii lui mititei... 
z tr Ace orar spun una strașnică, Imi zise el aproape de tirg. 
Jntr'un rind eram flăminzi tare—şi ne-am strecurat până la un 
sal. Am cotrobăit noi la un Bulgar, am dat peste făină de 
popuşoi. Am legat pe nevastă de stilpul hornului, şam luat dia- 
drun poloboc o mulțime de carne murată... Pe-acolo oamenii 
i arnea de porc...» l < 
er ateu 35A tovarășul meu nu părea nici vesel, nici 
trist. Eu zimbii; zimbi şi el; şi cașicum şi-ar fi adus aminte 
<e un lucru prea important, iși trase puşca din spate şi © cer- 
-aminte. 
a pE halal 1... Da’ nu ştiu cum, cu raja nu mi-a 
E 
ai poca encioata lui, imi mai povesti o intimplare, kaii 
nică şi războinică cit și cealalta, După asta ne aan jpeg 
Mai trecură In alte seri spre pușcațul meu e e : 
tun, —dar il lăsam liniștit la serviciul lui ş'acasă, și mă ee 
-singer la baltă, Făptura crainicului devenise deodată” peste ZA 
nată, caşi rugina lui, cași războiul de care Ştiam cdi pita 
-din cârţi, decit el care fusese aţă, — Aveam pentru e e nb 
fet de milă. Zimbeam totdeauna, gindindu-mă la pus aie 
gată cu sirmă, care pocnise așa de ciudat— intăiu petja, pe 
ze zi moşul meu Mitache, colonel in cugir si - 
noi în concediu. Ca vinător mare ce era, nici nu aş ariei e 
<ezmorțească bine picioarele, desprinse din cui is ` să ie 
mă luă cu el spre huceazurile Siretului. iai else 
rizind întimplarea ca Baciu. Pe urmă 1 oprit 3 
-i i Crainic. P: ; , 
zi garda Baciule, cu poila vinat... îi strigai cu, si T 
Gheorghe Baciu salută milităreşte, intră in bordeiu ş 
S gr" i eu îl cunosc pe Baciu, zise moșu tmeu Mitache. A 
facut sevoial cu mine... Ce faci, Gheorghe ? A fost şi cu mine 
ta vinat. Tot rabla ceia de pușcă o ai? 
— Tot aceia, răspunse cu umilință Baciu. sa cald n 
— Şi tot aşa tragi, Baciule? Ai izbutit în siirşii 
è i 3 
E Dads ANA Tias di sa răspundea, Aştepta ceva, cp 
Mitache trase o tabachere mare de piele, alese o ţigară de loi 


"244 VIAȚA ROMINEASCA 


'Șo întinse Țiganulu; luă şi el una. Scăpărind, aprinse ua fitil.. 
dădu lui Baciu să aprindă şi aprinse şi el. 

«Ei, hai, de-acă să mergem...» zise moşu Mitache, 

Pornirâm ; Baciu venea liniștit, păşind uşor, fumind mul- 
țămi!, la ciţiva pași în urma noastră. 

După o vreme de gindire şi de tăcere, moșu Mitache ìn- 
toarse spre mine obrazul lui de leu, cu musteţi şi sprincene 
cârunte, 

«Ştii tu, Codinuţa, de ce nu l-am uitat eu pe Baciu şi-i 
dau foc să-şi aprindă el intâiu tigara? Sa vezi tu de ce. In- 
tr'o noapte, în războiu, hind în șanțurile Griviței Na. 1,— au e- 
şit Turcii din întăriturile lor.. A lost luptă scurtă, dar a curs- 
singe mult... In invălmâăşeală, un sergent a strigat: La drapel !— 
ln lumina felinarelor, repezindu-mă, am văzut zbătindu-se în luptă 
sergentul cu cițiva, sub năvala Harapilor...  Căzu unul, căzură 
zece. Drapelul se cumpăni la pâmint,.. Gheorghe Baciu, giliind, 
bătea cu stratul puștii şi impungea cu baioneta, apoi îl zării rin- 
jind şi Cun urlet repezindu-se spre cel din urmă Turc, cu din- 
ţii... Dacă l-a apucat de beregată nu știu. Ştiu că a rămas sin- 
gur, tremurind şi gilind, Şa cuprins în brațe drapelul... Se uita. 
rătăcit în juru-i, Cind m'a cunoscut, a inceput a ride, şi mi-a: 
zis atita: Trăiţi, don' sublocotenent, nu l-am datt» 

Moşu Mitache fuma pe ginduri şi se uita spre huceagurile- 
tainice care intovărăşese apa Siretului. Gheorghe Baciu venea 
in urmă. Întorsei capul spre el c'un fel de sfiala. El era icri- 
cit numai pentru tigara lui, işi ducea in cumpănă pușca legata 
cu Sitmă, şi nu se gindea la nimic.. 

Mie Imi bätea inima; eram mişcat, aveam păreri de räv... 
Figura lui Baciu sè luminase deodată inchipuirii mele, — deodata. 
se ridicase iar pe cataligele vechi... 

Intrarâm In zăvoae ; moşu Mitache iși alese loc, Eu tre- 
cui lingă Baciu, in altă parte de baltă. Abia aşteptam să-i pot 
vorbi. I) intrebai, c'un glas infierbintat de tulburare şi bucurie: 

«Ei, Baciule, poţi să-mi spui cum a fost la Griviţa ? Mi-a 
spus şi moşu Mitache !»—]] privii triumfător. El întoarse capul 
spre mine: 

«Ţi-a spus domnu’ colonel? Bun om «e domnu’ colonel. 
Pe-atuncea era tinăr, era numa: sublocotenent. 

— Cum a lost cu drapelu 7... 


— Apei m'am luptat pentru drapel...» zise incet Baciu, fara. 
să se uite la mine de data asta, 


Pe cuibul de foc al bălții, deodata lulgeră zborul unei raje.. 


GHEORGHE BACIU 240 


"Ochii grabnic; puşca pocni, paserea căzu,— (Gheorghe Baciu tn- 
Aoarse spre mine ochi grozav de uimiți. 

“Ai impușcat-o !» zise el cu un fel de indoială, 

Eu incepui a ride. 

<Am împuşcat-o. Ce? Te miri? 

— Nu, zise Incet puşcaşul, c'o descurajare subită. Da’ iaca, 
eu no mai pot scoate la capăt cu pușca. Nu mai trage vina: 
tul la ea...» 

Tăcu un timp, uitindu-se la Ațelele ruginite. Stătu mult 
aşa, parcă mă uitase. 

«Eu am avut o dragoste, urmă el, cu tristeță, —da' de mult, 
pân” a nu mă duce la râzhel. Era una Răduca, Țigancă de-a 
noastră,  Aicea mă întilneam eu cu dinsa. Era frumoasă şi eu 
eram tinăr. Da' tot cu pușca asta... Și cind pușcam eu clte-u 
rață —ea intra în apă şi mi-o scotea... Și rideam amindoi... Şi 
tare-mi mai era dragă, domnișorule,.. — Ş'apoi cit am umblat eu 
printre gloanțe, n'am pierit; da' ca acasă a murit... Şi parcă 
„Je-atuncea eu în zăvoiu la Siret nu mai am noroc... Rar pot 
nemeri,.. Eu ştiu ce să fie? Pe urmă nici plăcere n'am mai 
avut să iubesc pe alta!.. Am?trăit așa pe lume...» 

O salcie fremătă ușor, și lumini mărunte, ca lacrimi, tre- 
murară pe obrazul Țiganului. 

= «Baciule...» zisei eu cu blindeța...— Și nu ştiam ce să-i 
spun. Vorba lui imi apărea deodată dramatică şi sufletul lui 
începea să aibă interes... Omul meu devenea romantic. 

«Spune-mi istoria cu Răduca, Baciule... 

— Care istorie, domnișorule ? Apoi ţi-am spus-o, Era fata 
lui Zailic Judele. Şi cind intra în apă rizind, ridica fusta... Avea 
o fustă roşie ca singele... Pe urmă a murit, cind eram la bătălie... 

— Cind ai apârat steagul, Baciule t...» Şi-mi tremura inima 
in piept, cind rostii vorbele acestea. 

Omul meu făcu un semn din cap—adică da, —şi ohă, Si 
deodată balta se acoperi de lumini. 

Cu imaginaţia mea aprinsă, în taina zăvoaelor vedeam o 
dragoste din trecut, şi un erou In negura Griviței; deși linga 

mine Gheorghe Baciu siirșindu-şi capătul de țigară, nu Indrep- 
tăţea cu nimic ațițarea mea, Privea neclintit, cu faţa lui brăz- 
“lată şi tristă întoarsă spre baltă. Acuma mă gindesc că poate 
vedea ceva Innainte-i: lucirea amurgului intindea intrun loc o 
pată de singe, care părea rochia roşie a unei inecate... 


Mihail Sadoveanu 


SONETE 


Vieriţa 


Ce dulce mustul murmură pe vrană ! 
Lungi chiote răsună prin podgorii. 
Cu doniţi pline, fetele, feciorii 
Glumesc, s'alungă, cîntă, se hirjoană. 


Aduceţi must, să 'nchin şi eu o cană! 
S'ascult o clipă cintecul viorii, 

Că-s mort de sete şi străin ca norii... 
Vreau să petrec şi eu cu voi o toană! 


Mulţi ani şi toate bune, vieriță !— 
Ce bine-i sta în pâr cu foi de viţă... 
Dar soarele-i de mult ascuns sub creste... 


M'am dus... De-atunci pluteşte o şuviţă 
În ochii mei—şi-s ani... Şi totul este,— 
Ori mie 'mi pare numai ?—o poveste... 


POEZII A7 


In hostes 


Toţi m'au lovit! Şi sufletu-mi e-o rană, 
Că tremur de-orice-atingere şi singer; 
In el azi orice glas deşteaptă plingeri 
Şi lacrimele's otrăvita-i hrană. 


Naiv am fost,—copil ce cîntă 'n strană 
In zi de Paşti; —vedeam în om un înger. 
Abia acuma, dup! atitea 'nfringeri 

Văd peste tot că Ura-i suverană ! 


Dar de-am făcut un rău voit, oricui, 
Sau de-am avut prilej de-ai face bine 
Și n'am voit să-l fac, atit vă spui: 


Arunce-mi piatra dintre voi oricine 
Şi Domnu 'ntoarcă-şi fața de la mine, 
Cel mai nemernic dintre robii lui! 


După boală 


Atitea nopţi de sbucium şi veghere 

Ce slab şi palid te-au făcut la faţă! 

Ca un drumeţ din văi pierdute 'n ceaţă 
Te bucuri azi, cind vezi că noaptea piere 


Şi cum întăia rază te răsfaţă 

Pe frunte, —dulce, sfintă mingiiere 
A Celui-ce dă tuturor putere 

Din nesecatul lui isvor de viaţă! 


Ascultă ciocîrliile departe 
Cum trimbiţează imnul biruinţii ! 
Jos, ară omul în sudoarea feţii. 


Sus! Sus! Imbracă platoşa credinţii 
Şi-aruncă-te viteaz în toiul vieţii : 
Iubeşte, cîntă, luptă—păn' la moarte ! 


VIAȚA ROMINEASCA POEZII 


CÎNTECE 


Nu vă cerui, nu vă chemai... 
De ce veniţi voi, totuşi, oare? 
De ce veniţi, dulci nopţi de Mai 
Cu tei îmbălsămaţi de floare ? 


Adie vinturi lin 

În faptul serii 

Şi-un cer senin 

Cu farmecul tăcerii 
De stele plin, 
Mi-aduce-aminte iară 
De-un vis divin 

Al unei nopţi de vară, 
Şi toate 'mi vin 

În gînd şi mă 'mpresoară 
Şi pling de chin 

Şi dor ca 'ntâia oară... 


Privighetoare, taci! Nu mai 
Cinta,—o taci, privighetoare |... 
Ca tu mă faci să pling numai 
Tu mi-aminteşti tot ce mă doare... 


+ + 


Cernit acuma 'n nor 
S'ascunde soarele. 
Se duc cucoarele 


$+ 
Şi florile mor. 
Alunecă 
Zorita undă rece, Ci eu rămin 
Şi "mi spune că Pe țărm pustiu... 


Ah, unde, încotro să min 


Zorită, unda vieţii trece... 
Vintreaua mea ?... Nu ştiu. 


Se 'ntunecă 

Văzduhul peste mine 
Şi-mi spune că 

E giulgiul morţii care vine... 


St. O. losif 


În voia valurilor 


(icoane din Siberia) 
l 


lon Răutu nu-şi i 
i Hi u-și mai da seamă de ce se petrece cu cl şi 
După trei zile de goană nebun 
SRR i ă în căruța i, l. 
rau din Tobolsk, cu destinaţie necunoscută = ora ara ye 
rjaua de ocnaşi, i die: zi 
De-atunci, el se sbate fără somn i 
A Pia: ate omn, intins lavi . 
ae poa să Și si sul by Da ir: put iati ea, e na perla 
W š a H? Ce va face cind nu mă v a 
Deodată el se ridică intr'un cot şi îşi ră 
i şi işi incordă auzul, 
pe „De după pâretele subţire de scinduri, din sa arca al 
u timii, intretăiat de zornâitul lanțurilor, se desluşiau două roci 
Un reg stins parcă gemea, pe nas: zii 
— „Ah, mâăicuţă, Incă i i i 
încă popin... ica ca Ea Pt, NO MA Le 
— „Ha-ha-ha“, —huruia un bas profund i 
irățioare !... Tot roibi l i tz OIM T AA 
acu.. ia OE aie ul meu mai acătärii! O-ho-ho-ho!... Acuşica, 
äutu își lăsă picioarele jos de i i i 
are pe lavițā, i ii 
ej sens păretelui din faţă, căutind md petre sc poz 
aa se aflā,—şi lunecindu-și privirea peste citeva pete ro- 
pa feri, zar gina rr fisa degete Insingerate, peste arabes- 
i ripții făcute cu creionul sau cre 
cuțitul, —cu o tresărire de de i aR SA 
titul sgust işi intoarse capul 
restruica pătrată tăiată, In îi și mire ns 
pe de deva aibe E -Ă pasen de sus a uşii și zăbrelită cru- 
oi ochi suri, despărțiți printr'un i i 
FRI Sec, l tit nas mic ce se ridica mo- 
mail pra pulului albicios al buzei, Il priveau curioşi prin- 
Se ridică brusc în pici i i 
i picioare şi păși spre ferestr 
Sentinela,—un băetan rotofeiu şi balan, =- facu un pas 


IN VOIA VALURILOR at 


n n i 


inapoi lovind podeaua cu patul puştii, şi-şi îndreptă ochii cei 
suri în lături, cu o indiferență prefăcută, ştergindu-şi buza cu do- 
sul minei stingi. 

Verestruia dădea într'o încăpere mare, foarte lungă și in- 
gustă, împărțită în două etaje pria „nare*,—laviţe largi ca nişte 
podele, rinduite pe amindouă laturile în lung, și cari nu lăsau 
decit o strimtă trecătoare, Narele aruncau in jos o umbră deasă 
pe care abia dacă o imprăștiau, la capătul celălalt al trecătorii, 
pătratul de lumină al uşii larg deschise în alară, tăiat de silue- 
ta unei alte sentinele răzămate în țava puștii, şi citeva feres- 
truici chioare aşezate sub tăvan, scunde şi late. 

La inceput Răutu nu putu desluşi aproape nimic, 

Sgomotul surd, ce abea răsbâtea până la conștiința lui cit 
timp stătuse întors cu faţa spre pâretele de scinduri, în cuşca-i 
izolată, — se destăcu acum deodată intrun haos de voci şi de 
sunete disparate : tropot de paşi, plinsete de copii, ţipete de fe- 
mei care se sfădeau, sudâlmi cinice, huidueli, strigăte de co- 
mandă, țăcânit de străchini şi talgere,—și peste tot, intr'o armo- 
nizare ciudată, zuruitul metalic, neintrerupt, al lanțurilor. 

In umbră mişunau sute de ființi stranii, cari, ingrâmâdite 
intre „nare*, In vâlmășazul de figuri intunecate, luau in lu- 
mina scāzutä forme fantastice, fără chip şi asămâănare, 

Şi această cloacă răsulla un aer acru şi greu de pivniţă 
in care stau Imbicsiţi zi şi noaple sute de oameni, o atmosieră 
incărcată cu toate mirosurile de trupuri nespâlate, de copii nein- 
grijiți şi de rufe nepremenite, de varză acră şi scrumbie stricată, 
— totul învăluit în duhoarea covirșitoare a sudoarei zăcute şi a fu- 
mului de „mahorca“, 

Stapinindu-şi leşinul şi ameţeala, stirnite de aceste emana- 
țiuni ale mizeriei şi ale decăderii omeneşti, lon Răutu, după ce 
i se mai deprinseră ochii cu lipsa de lumină, incepu să deose» 
bească cu incetul oarecare amănunte din viltoarea haotică ce-l 
uluise. 

In fața lui, sub podeaua de sus, o femee, aplecată peste o 
albie, spăla rufe. Răutu nu-i vedea decit fusta de pinză groasă 
şi sură, stampilată in citeva locuri cu pecetea oficială, picioa- 
rele încâlțate cu nişte papuci de piele crudă şi braţele cu mini- 
cele suflecate mai sus de cot, cari în mişcări sacadate frămin»- 
tau ceva în covată. Din cind în cind femeia îşi indrepta spina- 
rea şi, ridicind dreapta, câuta să-și şteargă sudoarea cu 
partea de sus a brațului nemuiată in apă, sau iși potrivea părul 
căzut de sub basmaua Iăcută din aceiaşi pinză grosolană ca şi 
fusta, arunca cite-o privire nepăsătoare imprejur, apoi ofta şi se 
încovoia iarâşi asupra albiei, 

La dreapta ei, și mai aproape de uşă, o femee mai tinără, 
cu fața bugetă, aşezată jos cu picioarele supt €a, pieptâna o fe- 
tiţă, zmuncind fără milă pieptenele prin păru-i incilcit, Copila 
slăbuța și olilită, în genunchi, lăsindu-şi capul în voia smincitu: 
rilor de piepten, nu inceta să legene In brațe un sul de petici 


m2 VIAȚA ROMINEASCA. 


murdare, care inchipuiau o păpușă : „baiu-baiu, baiu-baiu, bainchi 
bait 1*.... cinta ea incetişor, zimbind, şi duioșia sentimentului pre- 
coce de maternitate li lumina obrăjorii străvezii, 

Alături, la dreapta, o namilă de om,—cu lichia de postav 
sur ce-i cădea pe ceală lăsind in lumină toată partea de dina- 
inte a capului, cu părul ras pe jumătatea din dreapta şi cu fața pä- 
mintie tăiată de o grozavă cicatrice vinălă, ce mergea dela sprin- 
ceana ochiului drept, peste nas, spre colțul din stinga al gurii, 
—hiţina pe picioarele-i ferecate un copil de ţiţă, ţăcăind din pură; 
copilul se inăbuşea de ris şi de mulțumire, și la fiecare săltare 
a piciorului zornâitul lanţului nuanţă sinistru risul nevinovat... 

Pe o sfoară, intinsă Intre stilpii care sprijineau podeaua de 
sus, atirmau pelinci murdare. Deasupra, pe podea, un moşneguţ 
alb şi uscat işi premenea cu Ingrijire obielele, strecurindu-le cu 
bägare de seamă pe sub inelele fearelor dela glezne ; perii ar- 
gintii, scurți şi rari din barba şi mustață, nu-i acopereau buzele 
descolorate, cari se mişcau necontenit, mestecind parcă ceva. 
Din cind în cind moșneagul işi ridica minios ochii şterşi, cu 
pleoapele singerate fâră gene, asupra unui flâcău, care stătea în 
trecătoare zâdărindu-l, şi-i arunca cite-o sudalmă, stropind din 
gura-i fără dinţi. 

Flăcăul acesta era, desigur, un fante al ocnei: deși imbră- 
cat în aceiași unilormă sură, el o purta cu mult pitoresc, ceia 
ce-l făcea iresistibil In ochii sexulului slab, mai cu seamă mulțu- 
mită oarecăror ușoare abateri dela regulament, ca locurile innalte 
de la ciubote sau cuele de alamă de pe cureaua care îi atirna de 
briu lanţul, ca să nu se tirie pe jos. Cu tichia trasa voiniceşte 
pe 0 ureche, spre a-i acoperi jumătatea rasă a capului, şi cu 
mantaua lăsată pe umăr, el, încintat de impresia ce producea in 
juru-i, selipind din ochii negri şi dinții albi, şi ridicindu-şi pro» 
vocător slichiurile mustăcioarelor răsucite In inele, tachina pe 
moşneag : 

— „Te faci frumos pentru raiu, tāicuțule 2 Hai? Da' săi 
stropești lanțul cu aghiasmä, să te lese Sfintu Petru“,., 

— „Ce nechezi... hărmăsarule !* —ti scuipă furios bătrinul, 
clipind iute din rănile roşii ale pleoapelor : — „ai omorit o 
babă de o sută de ani, ca să-i furi nişte piei de cloșca !.. Min- 
cate-ar...* şi o înjurătură cumplită răsună prin aerul otrăvit. 

— „He-he-he* —rise subţire fantele. 

— „Hi-hi-hi !"—chicoteau şi mai subțire, ținindu-i isonul, 
admiratoarele, 

Și din toate părţile, in atingere strinsă, în inghesuială şi 
promiscuitate silită, grupuri de bărbaţi și femei, bătrini şi ti- 
neri, copii, băeţi şi fete, stăteau de vorbă, se certau, mincau, 
cheluiau, și îngrijiau odraslele sau iși căutau de alte treburi 
ale „gospodăriei“... Cu tot sbuciumul acesta infernal, intinşi dea- 
curmezișul laviţelor largi de sus, sau pe podelele de desupt, 
mulți dormeau, adăogind la groaznicul sabat dinprejur scrişniri 
de dinți, gemete, și intreaga gamă a horăiturilor unui somn de plumb, 


IN VOIA VALURILOR w3 


In această mulțime tipurile variau, fiind reprezentate aci 
toate cele „opt-zeci de limbi“ ale imensului Imperiu : Ruși, 
Ruteni, Poloneji ; Nemi, Finlandeji, Estoni ; Evrei, Armeni, Greci 
Tigani ; Circasieni, Tātari, Calmuci ; Laponi, Osteaci, Samoezi,— 
toate semințiile, toate nuanțele de coloraţiune, toate caracterele antro- 
pologice, toate psihologiile de rasă... Dar,—in atmosfera de mizerie şi 
degradare comună, în miazmele aerului inciumat, în groaznicul 
Leitmotiv al zornăitului neindurat de lanțuri, —peste tot, oarba 
Nemesis arunca vălul ei nivelator : peste tot aceleași capete rase, 
retezate parcă pe jumătate, aceiași șapcă rotunda fară cozoroc, 
aceiaşi manta sură de postav „Ocnășesc*, de aceiaşi croială pen- 
tru bărbaţi şi femei, aceiași pinză aspră pentru basmalele şi fus- 
tele femeilor, pentru cămeşile și nădragii bărbaţiler, cu aceleaşi 
stampile oticiale,—chiar copiii erau însemnați cu aceiaşi pecete 
de paria... 

Privirea lui Răutu fu atrasă «de un grup absorbit într'o in- 
deletnicire ciudată, pe care el nu și-o putea explica: * 

In dreptul unei ferestruici, doi oameni stăteau față în fața 
cinchiţi, rezemindu-se în pumni și privind cu atențiune incordată 
pe stindurile podelei goale dintre ei. Unul, tinăr scund şi spălă- 
cit, cel cu glasul de tenor stins, gemea pe nas, tremurindu-şi 
nervos capul : 

— „A! nu te lăsa! drăguță ! numai un pas, încă unul!*.., 

Celalalt, basul, un individ &ros și ciupit de vărsat, cu albeaţă 
pe ochiul sting, tuna intrun hohot de ris; 

-- „Mucosule, nu te'ndes-a-a ! Șterge-ți cașul dela gură! 
Ha-ha-ha !* 

In jurul lor se adunase, pe podea și in trecătoare, un grup 
numeros, şi cu toții priviau scindura goală, cu aceiaşi incordată 
luare aminte, cu giturile lungite, cu răsuflarea oprită. Spectato- 
ni se Impărțise par'că în doua tabere, manilestindu-și simpatiile 
prin exclamări pasionate : 

— „Brava, roibule, brava ! E-hei, al nostru î,* 

— „Ține-te, bâlae! Da-i zor !..* 

— sN-na, chioaro !...* 

Deodată tenorul gemu o înjurătură : 

— „Crâpare-ai, blăstâmato !,.. 

Şi cu o mişcare suggestivă, strivi cu unghia degetului mare 
ceva pe scindură, 

— sUO-ho-ho-ho !*—izbucni triumtâtor ciupitul, lăsiadu-se în 
genunchi şi frecindu-şi minile ; „lot eu am ciștigat! Te pui tu 
cu mine, minzule! Ha-ha-ha! L'am râmas, băeți! Pune banii 
ici, puiule... Așa! Ho-ho! Să mi-l păstrez pe roib de prăsila,— 
e de rasa, pur singe englez, băeți ! Ha-ha-ha 1,..* 

Şi Răutu îl văzu, cu mirare, luind între două degete cu bă- 
gare de scamă ceva de pe scindură, şi—după ce-și ridică şapea 
—punindu-și acest misterios „ceva* In cap... 

Intre spectatori se impărțiau gologanii.., 

Ințelese ! Era o cursă sui generis, cu pariuri... Jocurile de: 


354 VIAŢA ROMINEASCA 


hasard sint aspru oprite“, işi aduse el aminte; gura lui se 
strimbaă : 

— „Phu! Cimpanzei... cimpanzei !* —şopti el cu dezgust. 

Copiliţa din față incetă deodată sa-şi legene păpuşa, şi, a- 
rătindu-l cu degetul : 

— „ih! Mămucă, mămuc'âi!* — chemă ea pe mă-sa între 
«louă smincituri de piepten : „i-ote politicu din sicref!,..* 

— „Stāi binişor, diavole !*—o imbrinci aceasta. 

Spălătoreasa se indrept din şale şi, cu minele în lături, 
privi şi ea o clipă, curioasă, spre ferestruia „secretului“. 

Dar Răutu nu mai auzia şi nu mai vedea nimic; cu ochii 
fixaţi drept înnainte, spre sentinelă, şoptia în neşiire, cu aceiași 
rimasă de scirbă: 

„Cimpanzei... cimpanzei 1.. Bestii 1... 

Sentinela, uluită, cu gura căscată, își holbă ochii suri asu- 
pră-i,—apoi deodată se roşi de minie şi, ridicindu-și pușca, se 
râs: . 

— „Ce te uiţi ?.. Nu-i voel. La loct..." 

Răutu, cu o tresârire nervoasă din umeri, işi intoarse spa- 
tele, şi privirea tj alunecă din nou asupra paravanului de scin- 
duri impestrițat de pete roşielice şi inscripții: eşafodul şi locul de 
execuțiune al... ploşniţelor, şi analele „secretului“. 

Prin cimpul conştiinţii sale, pe jumătate amorțită, se stre- 
„curau, printre cadavrele uscate ale... executaților, In Iimpleticire 
inextricabilă, date, nume, indicaţiuni practice, sentințe filozofice, 
versuri din marii poeţi ai tuturor literaturilor europene, alături 
de desene obscene, sudălmi și inscripțiuni de un cinism brutal 
şi grosolan,—imaginea simbolică a promiscuităţii degradatoare In 
care soarta Îl aruncase pe e! şi pe predecesorii săi din acest 
„Secret“, 

Cu un gemât printre dinţii strinşi, el se repezi spre singura 
fereastră a celuiei, zăbrelită şi aceasta, şi cu coatele rezemale 
de privaz, rămase în nemişcare. 

Fereastra lumină o față tinără de băctan de vre-o 20—22 
de ani, cu şuvițe de pâr negru căzule în unde pe o frunte tn- 
gustá, dar înnaltă şi albă. Sprincenele stuloase, curba exagerată 
a nasului fin cu nări delicate i-ar fi dat o expresiune de energie 
şi mindrie, dacă lăetura gurii aproape copilărcască cu buzele-i roșii 
intredeschise, linia moale a bărbiei, pe care nu o puteau ascunde 
cirlionții mici ai unui început de barbă mătăsoasă, și privirea 
sfioasă a ochilor negri, nu ar fi vădit mai curind o bre blindă şi 
lipsită de voință. 

Ținindu-şi capul între palme, privea Răutu afară printre 
gratii, cu ochii larg deschişi şi fixi, și lumina nu le insenina 
adincul negru, 

Nu auzia ropotul de valuri ce se izbeau de păreții de lemn; 
nu vedea pinza cenușie de apă, care, puţin agitată, cu luciri de 
oțel, se întindea pănă In țărmul indepărtat, colorat de verdeaţa 
„deschisă a mesiecănișului ; nu vedea cum lugiau la dreapta 


IN VOIA VALURILOR 255 


trunchiurile-i albe şi svelte, lăsind din cind în cind să se intre- 
zărească printre ele, pe fondul de verdeață tinără, ochiuri limpezi 
de apă ; nu vedea nici cerul senin şi palid, cu fulgi de nouri albi. 

Istovit de nopţi de insomnie, de revolta şi ura ce clocoteau 
de atitea zile în sulletu-i domol din fire, innăbuşit de simţul ne- 
cea pye copleșit de desgustul amarnic de toți şi de 
oate, de via e sine chiar, el se simţi cupri 
peal, ciudata ți cuprins de o toro- 

oată viața din juru-i li părea culundată ca intro ceață, de- 

parte, redusă, străină și mută,—pe sine însuși se vedea, i ştiu 
cum, din afară, mic şi străin. Și totuși această amorțire a sim- 
remi se imbina straniu cu o luciditate acută de gindire şi ima- 
ginație. 

Frinturi de icoane, în repejune fulgerătoare, intr'un amestec ha- 
otc, dar cu viociunea colorată a realităţii, îi trec pe dinainte. 

„lată, o vie pe coasta stincoasă a Nistrului; in arșița soare- 
lui de amiază dorm plecate în jos frunzele vițelor noduroase şi 
ale nucului bătrin de lingă cramă ; în vale, pe lama argintie a 
riului, [ug în toate părțile, ca nişte musculițe, luntri de pescari, 
Şi Breoiu se mișcă la vale, ca niște gindaci de apă, șlepurile ne- 
gre; dincolo, joasă şi netedă, se intinde miriştea galbănă a Po- 
doliei, presurată de stogurile mișcătoare ale carelor incârcate cu 
snopi, şi se pierde in zarea adincă... In umbra vinătă a cramei, 
Trezor, alb, cu o pată neagră in stinga capului, —purcă-i un cap 
de ocnaş,—cu limba de un cot, suflă greu de căldură, si din 
cind în cind işi întoarce capul şi muşcă in ṣşagå,—el e bun !— 
pe un băeţel prizărit cu ochii negri și fața imbujorată, care se 
saltă din picioare, incâlecat pe spinarea lui,—merge câlure la a- 
rie, ca tata ; este el, Tonică... 

Clasă de latină ; profesorul, —un „Irate slav“, lung, uscâțiv, 
adus de spate, cu o barbă sură neingrijită pe lața-i verzue, din 
care sticlesc ochii răutăcioşi, şterşi, — bate furios cu pumnii în masă: 
„Rrromanilor !... Ma/davinieşti, prindi popa piesti! La- 
un l.. Şi nu știi să scandezi: 


Sed interea fugit irreparabile tempus !... 


Rrroman l.. Lapli duşi. !... He-he-he!... Lac, lactis, gogoma- 
nilor L.. Lac dulce, mă!... Latini de... mamatigu 7... Lapli dulşi ? 
hei, năsosule 2 ! 

In îață-i, în uniforma de postav vinăt cu bumbi albi, cu 
câpşorul tuns neted, stă palid Răutu, elev al „Liceului nobieţii“ 
din Chişinau... Şin fereastră bate ploaia de toamnă, şi clasa 
parcă-i intunecată de negură... 

Bulevardul Nicolae din Odessa; printre pădurea de catar- 
guri din port, pe crestele de spumă ale valurilor mării lunecă 
în zare stoluri albe de piaze nenumărate; lumina de Maiu, ràs- 
irintă in miliarde de stărămături de oglindă, invălue cu razele-i 
unere pe studentul Răutu. Pe-o bancă din fața portului, cu ple- 
tele-i negre căzute pe spete de sub pălăria cu borduri largi, el 
vorbeşte insufleţit ; doi ochi albaștri, adinci I! privesc, şi îl in- 


356 VIAȚA ROM.NEASCA 


seninează surisul feciorelnic al gurii roşii, cu un șir de dinți scli- 
pitori de fildeș alb... Ce fericire-i să comentezi teoria plus-valoa- 
rci a lui Karl Marx... 

Noapte... zăngânit de pinteni... bătae năprasnică în ușă... „In 
numele legii 1*.,. Tropot de paşi... Lumină subită... Umbra albă a 
„Nihilistului* Răutu, cu picioarele desculțe, între doi oameni cu 
săbii şi revolvere, cari Il țin de brațe... 

Golul fără sfirşit al celulei izolate, de şese metri pătrați: 
tăcere grea de cimitir. Intinsă pe un pat de fier, se proectează. 
silueta nedeslușită, inertă, a „deținutului No. 17*... Pași apăsați 
alară.,. Şi un strigăt prelung: „Ci...ne-i.i l"... 

Bordeiu întunecat la marginea unui sătucean prăpădit, in- 
gropat sub zăpadă adincă, între mlăștini îngheţate şi păduri de 
brazi nestrăbâtule, cu crengile încărcate de povară albă.. „Poli- 
ticul* Răutu cu o scrisoare in mină, stă adincit în ginduri lingă 
masă, şi sub firele a: să ale mustâţii ii şerpueşte o rază de 
zimbe!... „Curajoasă !,. Nu se teme... Spre vară, cind se va topi 
zăpada şi în mlăștinile dezghețate vor veni lebedele albe, væ 
veni și ea /*... 

Apoi, ca un vifor... În froică, trei zile fără niciun popas... 
Apoi, aici... Coşmarul... cloaca aceasta... „Pentru ce? Incotro 2... 
Ce va fi?“ 

Şi același gind, cu pulerea unei obsesiuni, îi siredeleşte 
creerii : „Ce va face cind nu mă va gàsi?,.. Unde-i acum ?*... 
Un muget de sirenă, jalnic şi lung, străbătu văzduhul. 

Răutu tresări.., 


i 


lunie 188... 

„Curganul“, noul vapor de câlători al firmei „Fraţii Topo- 
roy & Co.*, coboară la vale pe lrliș, trăgind la remorcă bar- 
jaua cu convoiul de deportați. 

Deși vaporul innaintează de două zile spre miază-noapte, 
peisajul din juru-i rămine aproape neschimbat, 

Acelaşi pustiu monoton de ape revărsate peste malurile 
mlăștinoase, însemnate de briul tufişurilor sărace de sălcii pe 
fondul pădurilor de mesteacâni sau de brazi ; aceleaşi sate rare 
cu casele lor de birne inegrite, Inveselite numai de sclipirile 
acoperişurilor albe ale bisericilor. Sub aceleaşi plăgi de rugină ale- 
fundrei dispar pe alocurea malurile, cind apele tulburi ale riu- 
lui se inlundă pe nesimţite în mlăştinile care se intind pănă la 
marginea zării.... 

Numai satele se intilnesc tot mai rar,tot mai dese ajung 
tundrele ruginite și pădurile tot mai joase, iar în ele se tot rā- 
resc petele albe de mestecăniş și se inchide tot mai negru co- 
drul nepătruns de brazi, in nemărginirea lui intunecată. 

Ş'apoi, şi cea din urmă umbră a nopții a dispărut. Soa- 
rele alb se rotește necontenit deasupra pustiului şi abia dacă s'a- 


IN VOIA VALURILOR 257 


fundă o clipă in dosul codrului, flăcările apusului se confundă 
cu zorile dimineții, și—innainte de a se aşeza amurgul peste tundra 
amorțită — răsare, aproape în locul unde apusese, pe seninul spä- 
lăcit al cerului de Nord, 

Şi în pepremenita lui lumină, rece şi fără scinteiare, numai 
stolunle de rațe şi de gişte selbatice, cind se ridică în calea vapo- 
rului, in sborul lor tremurat, dau viață acestei naturi obidite, în 
vecinica-i țăcere mohorită, 

In acest cadru, „Curganul*,— întrupind parcă biruinţa geniu- 
lui omenesc asupra firii inerte, — iși sălta vesel trupul azuriu peste 
valuri, aruncind cu sfidare în albastrul ofilit al cerului nori ne- 
gri de fum; și între cele două dungi ce fugeau în urmă-i, se 
furişa îndărătnică ca umbra, tirindu-se lin prin apa tulburată, 
carcasa neagră a barjalei, cu o enormă cușcă ce fier aşezată 
aproape peste tot bordul ei, în care se sbăteau figuri sure de ocnaşi... 

Publicul adunat pe bordul "„Curganului* cra ca orice pu- 
blic din societăţile civilisate : 

Doi mari negustori, care reprezintau capitalul menit „să pue 
în valoare“ bogăţiile inerte ale Siberiei ; un general din Peters- 
burg, cu mustața cănită și ochii bulbucaţi, care mergea în regiu- 
nea Amurului să „regenereze* nu ştiu ce ori să „reprime“ ceva; 
un vestit inginer, cu vr'o trei ajutoare, pornit să exploreze tra- 
seul proectatei căi ferate ; un asorliment de administratori ai bi- 
nelui public, de diferite ranguri şi calibruri ; un prolopop, cu o 
decorativă barbă albă, un director de circ, un medic, un stu- 
dent, etc.;—iar in clasa a treia poporul : țărani in căutare de „pă- 
minturi liberet, meseriaşi şi lucrători chemaţi să colaboreze la 
„punerea în valoare“ a comorilor siberiene; soldaţi concediați, 
în drum spre căminurile lor; cițiva „cârturari* sectanți, şi un că- 
lugăr, în intoarcere dela „locurile sfinte“... 

Sexul frumos era reprezentat şi el, potrivit cu această gra- 
daţie socială: incepind cu o „guvernatoreasă* care se intorcea 
direct din Paris, și trecind peste instifutoarele şi moașele din 
clasa a doua, fână la țărancile şi văduvele de soldaţi, din clasa 
a treia, 

Tot publicul acesta iși petrecea vremea, iarăși, ca în toate 
societăţile civilizate, —.. ga 

Generalul, inginerul, unul din capitalişti și un administrator 
mai cu vază se războiau tot timpul la „poker*, uilind de somn 
şi de mincare. In schimb celalt capitalist,—un uriaş burtos, cu 
ochi ce abia se zăreau din crăpăturile inguste de sub sprincenele 
fără peri,—cind nu devasta buletul, tot timpul horăea, rostogolin- 
du-și „sans facon* enorma masă de carne inertă pe canapeaua 
salonului comun, Damele işi exercitau talentul satiric, fiecare 
în parte pe seama tuturor celorlalte, sau discutau cu repre- 
zentanţii mai tineri ai sexului tare despre vecinica taină a amo- 
rului şi despre dificultatea de a găsi un „suflet tnrudit“. Cei- 
alţi făceau pe „chibiţii* sau, izolindu-se de partea femeiască, îşi 
povesteau anecdote, cari dacă nu se potriveau totdeauna cu ide- 

7 


258 VIAȚA ROMINEASCA 


alismul disertațiunilor asupra Inrudirii sufletelor, totuşi dădeau 
putință fiecăruia să-și arăle fineța spirituală. 

Opincarii şi ceilalți din poporul clasei a treia ascultau po- 
vestirile călugărului despre minunile sfintului mormint, desbăteau 
chipurile celei mai drepte impârțiri a pămintului, „care e dela 
D-zeu*, sau—parte mai praclică,—se inlormau de prețurile curente 
ale cărnii, lemnelor sau gazului, discutau şansele de „a-şi găsi 
norocul“ la eventuala punere în valoare a măruntaelor pămintu- 
lvi siberian. 

Intr'un cuvint, —toate cum se cuvine. 

Şi tot cum se cuvine, intrucit călătoria cu vaporul intre 
Tiumen și Tomsk ţinea vr'o zece zile, in izolare desăvirşită de res- 
tul lumii, publicul se inchegă dela sine în societate, cu toate 
ciocnirile de ambiţiuni şi pofte, pentru onoruri sau avantaje ma- 
teriale,—un loc mai bun la masă, o cabină mai spațioasă sau 
mai comodă,—se Impärți in partide și disidențe, cu lupte fä- 
ţişe şi combinaţiuni și intrigi de culise, acte de eroism sau de 
laşitate, năzuinţi de exploatare sau opresiune şi clipe de genero- 
sitate; fiindcă,—pe lingă Impărțirea naturală în cele trei clase, 
după prețul biletului de călătorie, —se formă îndată şi un cerc de 
„€lită*, cu o barieră, deşi nereglementată de nici o condică de 
legi, dar foarte lămurită atit pentru cei dinăuntru, cit şi pentru 
cei din afară de ea. Biata natură omenească se arătă şi aici ceiace 
este sub toate longitudinile şi latitudinile, şi ceiace a fost in 
toate timpurile, Şi pe bordul „Curganului*, un sociolog ar fi 
putut chiar găsi condițiuni prielnice pentru a observa şi studia 
legile naturale de cristalizare a „elitelor“, dintr'o masă in aparență 
amoriă, şi procesul de repartizare și echilibrare de forțe intre gru- 
purile diferenţiate. 

„ Publicul „Curganului“ nu se prea interesa de populațiunea 
barjalei, ignora parcă Insăşi existența ei, nu vorbea de ea, şi desigur 
aproape nici nu se gindea la ca: era in afară de cadrele so- 
cielalii. 

Numai întrun rind, pe punte, la ora aperitivului, capitalis- 
tul burtos, după vr'o trei păbăruțe de „triplu bazamac extra-sec* 
(după recomandațţia buletarului), cu cuvenitele intţercalări de tar- 
tine cu icre, şuncă şi „somon“, întrebă pe general arătind cu ca- 
pul spre enorma masă întunecată ce se lungea in urma lor: 

— „Or [i fiind mulţi ?* 

Generalul ţinind intre două degete piciorul subțire al pâhăru- 
tului cu „bitter*, îl goli repede, işi clăti un moment gura cu un 
semn de aprobare, şi—alunecindu-şi de sub pleoapele umflate ale 
ochilor săi bulbucaţi o privire leneşă spre barja,—Il inghiţi, apoi 
răspunse cam trăgânat : „se zice, vr'o şapte sute!*... şi imbucă din 
tarlina cu „anchois*, pe care o ţinea in cealaltă mină. 

Şi ata tot. 

Doar o iinără institutoare, mică de stat şi slăbuță, din clasa 
a doua, privea adesea cu interes şi cu milă spre furnicarul de umbre 
cenuşii al barjalei, iar un bătrin meseriaș din clasa a treia işi 


IN VOIA VALURILOR 259 


puse la o parte un colac ca säl dea „nenorociților* de pomană, 
la cea dintâi oprire. 

E adevărat că şi populaţia barjalei răsplătea cu aceiaşi in- 
riilerență societufeu de pe vapor. a 

Dacă, citeodată, vr'un suflet pierdut din cloaca otrăvită a 
barjalei, iritat de pitorescul multicolor al toaletelor şi al „com- 
plectelor* corecte de pe puntea „Curganului“, ti arunca cu cinism un 
cuvint înaripat,—din fericire otgonul gros, ce servea de unica trä- 
sălură de unire între aceste două aglomerate omeneşti râtâcite în 
sălbateca pustietate a tundrei, era destul de lung pentru ca as- 
pectul mizerabil şi toate răsullările puţin edificatoare ale drojdiei 
de pe barja să nu poată atinge delicatețea de simţuri a societa- 
ţii de pe vapor. 

Astfel „Curganul*, ca un simbol al civilizației cu umbrele 


ei, tira tot mai aproape de deșerturile oceanului glacial drojdia 


Şi spuma din clocotul de viaţa al unei uriaşe îngrămădiri de po- 


puare. .. 

Cu toată prăpastia ce despărția aceste două lumi,--în fața 
naturii posomorite care le invâluia in nepăsarea ei,—otgonul gros 
simboliza blăstămul destinului pentru toate crimele și scăderile 
vieţii istorice; și, intre cele două dungi lăsate în fugă-i prin 
apele pustii, imensă şi sinistră umbra neagră a barjalei urmărea 
îndărătnic, ca şi cugetul necurat al făcătorului de rele, silueta 
cochetă a „Curganului*, cu societatea lui elegantă şi veselă... 


I 


In cuşca de fier de pe bordul barjulei ocnaşii aveau voc 
să iasă numai pe rind, in grupuri mari, „pentru aer.“ La ora re- 
glementară, după „apelul de noapte,“ cuşca fu golită, şi toată 
populația nevoinică a barjalei încuiată în „cămări.* Pe bord nu 
mai rămaseră decit sentinelele şi clțiva mateloți. Din sinul ne- 
gru al barjalei nu se mai auzia in afară decit un clocot nedesluşit. 

In cabina comandantului convoiului, așezată ja proră şi mo- 
bilată cu oarecare confort şi pretenţii estetice, căpitanul Pelo- 
soli şedea in fața biuroului său şi celea o gazetă. Pe biurou, 
lingă o sticlă pe jumătate goală, un păhăruț plin de cognac. Că- 
pitanul se uită la ceas, lăsă să-i cadă gazeta jos, căscă, își in- 
tinse minele impreunate deasupra capului trosnind din degete; 
-apoi sorbi din păbăruţ, l-umplu din nou şi se uită la plicul gal- 
bän, cu peceți mari roşii, pe care cra scris cu o caligrafie de 
cancelarie ; 


„Secret, 


Innal! născulului 
D-lui Ispravnic al districlului Berezov, 


Cu o persoană anexată.“ 


260 VIAȚA ROMINEASCA 


După două lovituri discrete in uşă, intră în cabină vagmis- 
trul convoiului, un soldat innalt, mustăcios, hărbos, cu părul roş, 
cu faţa aprinsă şi cu ochii injectaţi, 

— „Ce-i, mă, Andreev ?* G’ 

— „Să trăiţi Innălţimea Voastrā,*— salută milităreşte vag- 
nistrul şi-şi incepu raportul, furișindu-și privirea spre sticla cu cog- 
nac: „Totul e în bună rinduială ; am facut apelul; bărbaţi — 413, 
iamiliști, femei, copii—267; politic—unu, In sicretul din sec- 
ţia familiştilor; bolnavi—14*,.. 

— m 1... politicul 7... Ce-i?... hm!..* aruncă a lene că- 
pitanul. Tag ha 

— „Cam tulburat, Innălțimea Voastră, altfel—nimic*... Şi 
vagmistrul, strimbindu-şi gura şi privind intr'o parte, rinji discret = 
„Khi-ht-hi“.., 

— Ce-i, 

„Zice: Unde mă duceţi ?., Kht-hi-hi !*... 

FA o br ăi 

„Zic : sicret, domnule, nu se poate. . ni-ni t“... 
E aa 

= e Șump... şamp... şimpanii... khi-ht-hts,.. 

Căpitanul se lăsă, căscind, pe speteaza fotoliului: 

— „Du-te... Spune jandarmilor să fie gata... Cind vom 
ajunge la Samarscoe, să-mi spui... Du-te“, 

Vagmistrul salută, aruncind o privire la sticla de cognac, 


Buo 
7 7 Capitanul se sculă in picioare, se uită încă odată la ceas, 
se intinse, sorbi păhâruțul, ridică gazeta de jos şi, aprinzin- 
du-şi o ţigară, se lungi pe canapea să-şi urmeze celirea... 

Vagmistrul Andreev se cobori în cămara caraulei, unde cei 
mai mulți dintre soldați dormeau ingrămădiţi pe laviță, pe cind alții, 
în aşteptarea rindului lor de strajă, stăteau In jurul unei mese 
corogite şi murdare, în capul căreia, la locul de cinste se găsiau 
doi sergenţi de jandarmi. Tunica lor albastră și „eghiletele= roşir 
impuneau vădit „răcanilor* din caraulă, şi ei Inşişi erau plini 
de conștiința superiorității lor fața de plebea câzărmii. 

In vocea vagmistrului Insuşi se auzi o notă de respect, cînd 
le spuse ; 

— „Cică, să fiți gata.* 

— „Ne scoborim, se vede, la Samarscoe ?* —1] întrebă unul 
din sergenți. 

— „Pe semne... O să primiţi instrucţia“, Sergentul,— lung 
şi deşirat, cu o stufoasă barbă căruntă şi cu urechile mari, clă- 
păuge, ca nişte aripi păroase, — iși inchise ochiul sting şi se in- 
toarse spre tovarășul său, sullind cu ințeles din nasu-i ascuţit 
şi coroiat; apoi se ridică şi, luindu-şi de pe laviță mantaua şi 
revolverul, începu să-şi pue in regulă ținuta de războiu, 

Dar tovarășul lui, un om negricios, scurt și indesat, cu o 
mustață groasă ca o perie, rămase nemișcal. 

— „Imbracă te, mă 'nțelegi !* —se răsti atunci cătră el celă- 


IN VOIA VALURILOR w 


— 


talt, sistind puţin prin știrbăturile dinților de sus, dar cu toată 
autoritatea ce i-o dădea un galon mai mult la minecă. 

— „Ce te urăbeşii aşa?" —răspunse negriciosul, cu o nepăsare 
în care se auzia insă o ușoară intonaţie de „insubordonare:*... 


„Soarele era încă pe orizont, insă cu toată lumina lui opacă, 
în aer se simția suflul nopţii. Viaţa tundrei se stingea cu in- 
cetul ; stolurile de rațe, pornind de pe riu,se lăsau în mlăștinile 
de pe lături ; treptat, sgomotele codrului amuţeau. 

Convoiul se apropia de căderea Irtișului în Obi, de unde 
urma să pornească in sus pe Obi, spre răsărit. 

Riul se lărgi. Dacă țărmul drept, ceva mai înnalt, märgi- 
nea Incă cu oarecare preciziune albia lui, —la stinga insă nu nu- 
mai că tufişul de sălcii dispăru sub pinza gălbie, dar apa nā- 
văli codrul, sticlind printre trunchiuri in răsiringeri sumbre, iar 
peste sorburile putrede ale tundrei ea îşi intinse luciul adormit peste 
tot orizontul, 

Şi tot acest cuprins neslirșit işi rostogolea somnoros valu- 
rile tulburi la vale. 

La dreapta, de după un buchet de mesteacâni, se zări o cu- 
polā albă de clopotniță sclipind cu crucea-i aurită pe fondul in- 
tunecat al codruivi. „Curganul* trecu prin faja a două uliti de 
căsuțe negre, ce se desvăliră de după tufișurile de sălcii ale 
țărmului, de care le despărția un alt braț de apă, larg și galbän. 
Apoi satul se ascunse după o cotitură, dar, dind un semnal lung, 
maşina se opri ceva mai la vale Şi vasul se apropiă, cu roțile 
nemişcale, de o ridicâtură a malului, şi rămase in loc ca lao 
bâtae de puşcă de mal. 

Oigonul se slăbi şi căzu tn apă Barjaua,—pe care deodată 
se ivi oarecare animaţie, —mişcindu-se incet după curent, işi in- 
dreptă prora spre țărm. 

Dela vapor se desprinse o luntre cu doi vislaşi şi porni 
spre pupa barjalei, 


IV 


lon Răutu se trezi din reverie, işi intoarse spatele spre fe- 
reastră şi, incovoiat, se apropiă de laviţa lustruită de trupurile 
celor ce i-au premers In acest „secret“, și se culcă din nou cu 
aţa spre părete, 

Tropotul de paşi de pe bord nu-i atrase băgarea de seamă, 
nici zuruiala zăvoarelor dela ușa din afară. Dar tăcerea subită 
ce-i urmă in cămara cea mare şi zângânitul de puști Il făcu 
să se aşeze in capul vaselor pe laviţa. 

Sentinela dela ferestrue se dete inlături şi, în uşa deschisă 
eu zgomot, apăru statura innaltă a vagmistrului Andreev, 

— „Poltiţi,* —1i zise acesta, 

- - „Unde 95, 


22 VIAŢA ROMINEASCA 


Roșcovanul nu-i răspunse nimic, ci iși răzimă spinarea 
de uşor, ca să-i lacă loc. 

Răutu, dind din umeri, se indreptă spre uşă. Dar Andreev 
il opri : 

— „Luaţi-vă lucrurile, Domnule !*,,. 

Răutu se uilă un moment la el, apoi ridică de pe laviță 
un sucman galbân, cum poartă țăranii din Siberia, şi-l puse 
peste câmașa-i de pinză cu dungi roșii, luă subsuoară o legă- 
turică într'o batistă murdară, şi porni nervos prin trecătoare, ur-- 
mat de vagpmistru şi urmărit de priviri curioase de pe nare și 
de dedesuptul lor. O băbuşcă sbircită, lăcrâmind, îşi făcu cruce = 

— „Dumnezeu cu el, că-i copil crud incă... Unde-l duc ?*... 

Răutu simţi un fior, dar fAră să se oprească urcă repede 
scările. i 

In spaţiul liber dinnaintea cuștii de fier dela pupă—lingă 
cei doi jandarmi, innarmaţi pănă 'n dinți şi ințepeniţi în fața su- 
periorului—il aştepta căpitanul Polosoff, tinind In mină un plic 
galbăn cu o pecete mare, roşie, 

Căpitanul se uita la „persoana anexată*—el era !—dela pä- 
lăria „studențească* cu borduri largi pană la ciubotele ţărăneşti, 
aruncă o privire in jur, apoi întrebă scurt; 

— „Unde ţi-s lucrurile ?*... 

— „Am lost arestat pe neașteptate... Nu mi s'a dat răgaz... 
lată... Atit am putut stringe*,—și Răutu îşi arătă legâturica, 

Căpitanul iși intoarse capul, işi acoperi mustața gălbie cu 
buza de jos, şi-şi adinci privirea în cer... 

=y „Bani ai ze 

— „N'am,* —răspunse încruntat „politicul.* 

Căpitanul tăcu o clipă, stăruind în cercetarea adincimilor 
cerești, —apoi tot scurt, fără a-şi intoarce capul: 

-= „Vei primi zilnic... rațiunile de nobil... dela şetul es- 
cortei...“ 

— „Dar unde... mă duceți?*—tntrebä tinärul, Inghițtnd un nod, 

Tăcere, Căpitanul scruta mereu cerul; apoi luindu-şi im 
dinți buza de jas, incepu să-şi inspecteze viriurile ghetelor.. 

— „Nu ştiu“... ingăimă el insfirşit: „atita ştiu... vei f pus la 
dispnziția ispravnicului de Berezov... Mai departe..." 

Apoi intorcindu-se bruse câtră sergenți : 

— „Sinenco !*,—se adresă el jandarmului celui scurt cu 
mustața neagră: „lată plicul... 1l vei inmina după adresă, im- 
preună cu... d-domnul Răutu... Vagmistrul iți va preda indată banii 
de rațiune, pentru cincisprezece zile., Instrucţia o ştiţi“... 

rmă o nouă tăcere. 

— Mergeţi cu Dumnezeu !*—spuse după citeva clipe căpi- 
tanul cu voce scăzută. 

„Persoana anexată“ se intoarse spre bord, şi se indreptă 
spre scindura aruncată de pe barja în luntre, unde doi mateloţi 
o țineau de capătul de jos. 


IN VOIA VALURILOR 5 


r =- „Staţi 1*... 1l opri de-odată căpitanul, Şi răsucindu-şi cam 
jenat un nasture dela tunică: „Domnule Răutu... am o manta... 
veche, dar călduroasă... n'am nevoe... o puteți inapoia cu ser- 
genţii . Poate o sticluță de cognac.. e bine, știți... şi zahar..* 

__— „Nu-mi trebue, nu-mi trebue*,—il fulgeră din ochi-i ne- 
ari, cu o notă isterică in voce, Răutu, şi pornidin nou spre bord, 

Căpitanul roşi : 

— „Stai !*—răcni el de-odată cu tonul de comandă, darcu 
un tremur în voce, Şi, câlră sergeni: 

— „Sabia... afar! Arestatul la mijloc!... Aţi uitat instruc- 
ţia, go-uo-manilor !*.., 

Un zăngănit de fier, o lulgerare scurtă în aer, un tropot 
de paşi... 

„Feighin înnainte L.. Marş !*... 

Feighin,—sergentul lung, cu urechile clăpăuge,—ezilă un 
moment, alunecind o privire spre galoanele lui Sinenco, dar in- 
dată pâşi pe scindură şi incepu să se coboare cumpănindu-se 
din mini, bălăbânind cu sabia în văzduh, După el se aruncă 
orbiș în luntre Răutu. Sinenco, cu plicul galbăn băgat în in- 
doitura minecii, cobori, cu paşi mărunți, cel din urmă, reuşind 
să țină sabia reglementar lipită de umăr, 

Și luntrea o luă spre ridicâtura malului. 

La debarcare, o nouă ezitare din partea lui Feighin, Dar 
Sinenco ridică liniştit capul spre pupa barjalei, şi Feighin sări 
pe uscat, bodogânind ceva în barba, urmat de Răutu şi celalt. 
Şi se Inşirară tustrei— Răutu la mijloc— cu fața spre Auviu. 

Luntrea ajunse la vapor, și lu legată dinapoi; mateloții se 
suiră pe bord; „Curganul* dădu un nou semnal; roțile se pu- 
seră în mișcare rostogolird valuri de apă ; olgonul se ridică, se 
intinse ; barjaua îşi Indreptă prora, şi lin, ca o umbră, porni în 
urmă-i ; pe bord nu se mai zăreau decit sentinelele și cirmaciul... 

După o cotitură acoperită de brazi, dispăru întăiu vaporul: 
albăstriu, apoi carapacea neagră a barjalei ; valurile din urmă se 
neteziră; peste citeva clipe nu se mai auzi nici hurduiala maşi- 
nei,—numai o dungă de fum negru se ridica spre cer... 

Pe țărmul pustiu n'au mai râmas să reprezinte civilizația 
şi ordinea în stat, decit săbiile şi revolverele jandarmilor, şi în- 
tre ele—un băetan scund şi palid, in sucman țărănesc, cu ole- 
găturică subsuoară,—spuma şi drojdia ci... 

Trecură citeva clipe în nemişcare. 

Răutu, culundat un moment în ginduri, ridică deodată ca- 
pul și se uită cu mirare la străjerii săi: Sinenco privia liniștit, 
cu îndărălnicie de adevărat IHahol, drept înnainte, numai sub 
mustaţa-i groasă tremura umbra unui surts malițios; Feighin 
nervos işi sucea gitul lung, deschidea gura să spună parcă ceva, 
dar nu zicea nimic ci minios işi smincea cu mina stingă teaca 
goală a săbiei. In slirşit, strecurind printre dinți cu jumătate 
de gură o înjurâtură, întrebă posomorit: 

— „Pănă cind o să stăm aici ?*—şi porni în sus pe țărm, 


21 VIAȚA ROMINEASCA 


Pentru moment el se lăsă invins in acest conflict ierarhic, pro- 
vocat de gestul nesocotit al căpitanului, care—din nebăgare de 
seamă, sau din considerații de politică mai Innaltă—incredinţase 
plicul cu „persoana anexată“ şi banii de rațiune lui Sinenco, ca 
„şefului escortei*, fără să țină seamă de numărul galoanelor !... 

Răutu neințelegind nimic, Il urmă. Surisul lui Sinenco se 
lărgi, şi în paşii lui Indesați se simțea triumful, 

Până la satul Samarscoe, ascuns după o ridicătură, era de 
mers mai hine de dai kilometri. 

Soarele se sculundă pentru o clipă după pădurea de brazi 
de pe celălalt țărm ; o dungă de roş aprins lumina tot apusul, 
şi pe fondul ei, ca printre Macări, se profilau viriurile negre; 
sub cerul senin razele viorii se răstringeau in fâşii roşie- 
tice pe oţelul intunecat al apelor intinse și aruncau luciri irizate 
pe tufişurile de sălcii şi pe mestecănişul de pe malul drept. To- 
tul era invălit în lumina zilei. dar natura dormea! Nici un su- 
net de viaţă nu rupea tăcerea limpede a acestei feerii luminoase, 
nici un ciripit de pasăre nu Invia văzduhul, nici o țișnitură de 
pește nu iringea oglinda sumbră a apeser,--nici o făptură nu ve- 
nea să imprâștie coșmarul singurătăţii sălhatice a acestei ne- 
mărginiri mute, cu alit mai apăsătoare în zorile vii ale dimine- 
ţii. Seara şi dimineața, noaptea şi ziua se topiră întrun vis de 
tăcere şi de lumină... 

Şi în mijlocul acestui decor, peste citeva clipe, primele lu- 
ciri ale răsăritului de soare aprindeau scintei tremurătoare pe sd- 
biile goale ale jandarmilor, intre cari călca Jon Răutu, tăcut şi 
cu capul plecat, dealungul țărmului pustiu, 

Şi după cum, conform cu legile la cari sc supun toate 
lumile bolţii instelate, orice părticică, aruncată in spaţiu de un 
astru, urmează a se roti după impulsul inipal, tot așa în 
această aşchie ruptă din convoiul „Curganului*, viaţa sufleteasca 
tindea să se aşeze după chipul şi asămănarea lui, 

In lupta surdă dintre ei, în care nu sa schimbat incă nici 
o vorbă, nici Feighin care fugia înnainte fierbind de obida ga- 
loanelor sale, nici Sinenco, care inchidea convoiul, radiind de 
mulţumire reţinulă, nu puteau slăbi rigorile „instrucţiunii“, — 
nici băctanul acela, cu pieptu-i apăsat de scirbă şi revoltă, nu 
era în stare să slărme, isbucnind intrun hohot de ris, fantas- 
magoria absurdă a acestei solemne procesiuni în golul nopţii 
albe a pustietățlor de miază-noapte... 

După un marş de vre-o jumătate de oră In pas cadenţat, 
convoiul intră printre casele intunecate ale Samarscului. Pașii ră- 
sunau a gol: satul dormea şi cl, cu obloanele inchise de ză- 
voare groase şi cu ulițele pustii, în care nu se zăreau nici 
cinii,--şi nici un lätrat nu se auzea, Scăldat în lumina albă, e! pä- 
rea o icoană din poveşti a somnului vrăjii aruncat peste lume, 

Convoiul trecu vre-o două hudițiin tăcere, apoi, brusc, 
se opri. 

Atmosfera de irealitate ce-i impresura, deconcertase şi pe 


IN VOIA VALURILOR E ii 


realiştii cu săbii şi revolvere, impresionați de dizarmonia ce rà- 
sârea dintre deslâșurarea aceasta de arme și zorzoane, și liniştea 
fermecată dimprejur.... 

La dreapta, la stinga—nici o ţipenie de om, şi nici măcar 
o umbră de fum, ieşind dintr'un coș, nu le dădea nădejdea de a 
găsi vre-o fiinţă trează. 

După citeva clipe de nehotărire, clocotitorul Feighin rupse 
farmecul, repezindu-se spre casa din lață şi—parcă intâritat de 
cele patru ferestre astupate şi de poarta înnaltă zăvorită,— incepu 
să bată furios, cu minerul săbiei, in obloane, în păreţi, în 
poartă: 

— „Care-i acolo, mā l.. Minca-v'ar muşiele!... Va umilaţi 
de somn !... Deschide!.. Izbi-v'ar stilpii telegrafului l... Soare- 
le-i aproape de ameazi, mă!*... 

Tăcere. Doar un lătral subțire, mai mult o scincitura, — 
cinii de nord nu “ştiu să latre, —îi răspunse din fundul curţii, 
urmată de alte două-trei scincituri, ceva mai departe, 

Numai după mai multe asalturi, repetate tot cu mai multă 
violență, cari treziră toți cinii din sat, se auzi din casă un glas 
plingâtor : 

— „Îndată, îndată, ce daţi ca orbii, mă!*.., 

Ușa se deschise şi pe cerdacul Innalt, numai în cămaşă şi 
în nişte nădragi largi albaştri, desculț, apăru, somnoros, un fä- 
ran bătrin, chel şi scurt, cu o bârbuţă gălbie de țap: 

— „Ce-i războiu asta ? asta-ceia, vin tătarii ?*— incepu el 
repede, parcă tocind, tremurindu-și bărbuța ca o coadă de co- 
dobalură. Dar văzini impozanta apariţie din fața porții, glasul i 
se tăiă îndată: 

— „Ce doriţi, oameni buni ?“—iși reluă el tocătură repede, 
dar cu alt ton, 

— „Unde-i starostele, moşule, sau casa de obştie ?* —il in- 
trebă Sinenco aşezat 

— „Ce staroste, ce casă de obştie? ?*—1l întrerupse spumind 
Feighin : „ce să ne batem picioarele prin deşertul ăsta afurisit, 
ducă-se in fundul iadului! Des-chi-de, javră bătrină! Sintem 
oameni împărătești, mă'nţelegi,—să stäm la adăpost până ce ne 
vom regula daraverile !*,., 

Sinenco tăcu, 

— „Îndată, indată, prea cinstiţilor domni, asta-ceia,.. eu... 
acuş“, —şi bâtrinul se repezi în paşi mărunți pe scări In jos, fi- 
nindu-şi nădragii. 

Deschise poarta, sprijinind-o să treacă musafirii nepoltiţi în 
ogradă, şi tocind mereu și repede, Nutarindu-şi bărbuța de fap: 

— „Poltiţi, poltiţi, prea cinstiţilor domni, poltiți scumpi 
musafiri !*... 

Şi după ce închise din nou poarta, moşneguţul îi urmă pe 
scări, cu paşi mărunţei. 

Cortegiul întră în tinda imbăcsită de miros de peşte, 


266 VIAŢA ROMINEASCA 


— „Aici, aici, la stinga, preacinstiţilor domni. Dincolo nu-i 
grijit, poltiţi... asta-ceia“,,, 

In odaea mare, pătrată, li salută o bătrinică, cu tulpan ne- 
gru, strins legat in jurul capului, cu ochi stinşi şi blajini: 

—  „Poltiți, vă rugăm de cinste, boeri d-voastră, să ne fiți 
müsafiri“... 

Odaia o imprejmuiau din toate părțile laviți de brad aco- 
perite cu pisle şi rogojini; în. colţ sub icoane, innaintea că- 
rora ardea o candelă, stătea o masă albă de teiu; păretele din 
dreapta uşii era aproape intreg ocupat de o enormă sobă cu cup- 
tor, deasupra căreia pornea, la vre-un metru mai jos de tăvan, şi 
se întindea peste mai bine de jumātate din odae un fel de al 
doilea tăvan, o podină largă de scinduri—„polate*, locul de cul- 
care al familiei intregi in casele ţărăneşti. 

Pe aceste polate, in spațiul dintre cele două tăvanuri, se 
zăria o lemee linără ce-şi imbrobodea grăbit capul cu un tulpan 
inflorit, şi la marginea polatelor se inşira un rind de- ochişori 
limpezi, — albaştri, verzui, suri,—cari, curioși și puţin speriaţi, 
priveau de acolo această năvâlire năprasnică. 

Răutu se aşeză pe laviţa din față,—ochi-i li erau Invăliți 
de o ceață, urechile-i vijiiau, — şi rămase în nemişcare cu capul 
răzimat de părete, cu privirea indrepială in neştire în văzduh. 

Feighin luă, cu toată siguranţa, în stăpinire teritoriul cucerit. 

— „Hei, moşule !*—comandă el: „să mi-l tirii aici indată 
de urechi pe dracul ăla de staroste al vostru, la minut!., Mā'n- 
țelegi... Un picior aici, celălalt dincolo 1... Priceput-ai ?,. Si un 
samovăr, iute !.. Şi celelalte... Sintem oameni impărăteşti, mă'n- 
țelegi?... Ha?.. Ai adormit 7%, 

— Eu... asta-ceia.,. acuşica“,—Incepu zorit să toace din 
nou bâtrinul, tremurindu-şi ţăcălia la fiecare cuvint: „Matriono !* 
—ridică el capul câtră femeia de pe polafe: „ia să vezi de samo- 
var, asta-ceia,, Și tu, mamă, ingrijeşte...!* aruncă el cătră babă 
și fişni afară din odae scuturindu-se In paşi mârunţei, 

— „la nu te prea întinde la comandă !*... zise atunci po- 
somorh Sinenco tovarăşului său de arme, 

— „Ba am så dorm aici cu tine... până.. şi pe neminca- 
tele t... Ghi-necra-rule !,.* se oțări acesta. Şi băgindu-și sabia im 
teacă, Peighin iși scoase dela git o gentuliță neagră şi o aruncă 
cu ciudă pe lavițţă—lusese pregătită - vai! In zădar—pentru htr- 
tii şi bani,—se descinse de sabie şi revolver, şi incepu să se 
desbrace de mania, 

Anevoe, li urmă pilda şi celalt. 

Femeia de pe poluate lăsă în jos picioarele-i goale, și fi- 
nindu-se cu minile de podină, se cobori cu tact, punindu-şi un 
picior pe laviţă ; apoi incepu să umble prin odae şi prin tindă, 
cu surcele, cu jăratec, cu samovarul, cu străchini, umplind toată 
casa de sgomotele unei gospodării intemeiate ; .naltă şi pieptoa- 
să, cu şolduri puternice, peste cari cădea în jos in cute dese, o 
fustă vinătă de pinză groasă de casă, ca lumina parcă și Incâl- 


IN VOIA VALURILOR 257 


zea totul in juru-i, cu privirea ochilor ei suri, puțin bulbucați, ṣì 
cu brațele ei hamice şi sănătuase, goale pănă dincolo de coate. 

Unul cite unul se coboriră şi copiii; un buburuz bălan işi 
intinse sfios mina la o sabie; fetiţele mai mari, cu codițe sub- 
țiri legate dinapoi, ajutau pe mama lor ; cei mici se strinseră in 
jurul babei şi se uitau, serioşi şi tăcuți, la lumea străină din 
jurul lor, 

Intro clipă, pe fafa roșie întinsă pe masă, incepu a cinta 
samovarul ; lingă el fură așezate strâchini cu murături, plăcinte 
cu hribi şi un „pirog* cu peşte, 

Stăpinul, incins şi cu ciubote de pislă în picioare, se in- 
toarse și puse pe masă o sticlă mare cu lichid suggestiv de cu- 
loare verzue. 

— „Vine, vine indată... asta-ceia ! Abia l-am putut scula,— 
dormia, trudit; poltiți, luaţi loc, preacinstiţilor domni !“--se zorea 
el să tragă laviţele in jurul mesei, mișcindu-şi codița de codo- 
batură. 

Jandarmii aruncară cite-o privire intrebătoare cătră Răutu, 
care nu se mișcase din locu-i de pe lavița de lingă părete. Baba, 
care se aşezase lingă el și-l privia cu obrazul în palma drep- 
tei răzimată in cot de cealaltă, Il întrebă incelişor: 

— „Tu, dragă,—ce ?... nu vrai să guști ceva ?,. Hai, să 
imbuci puţin, ăi fi obosit de drum“... 

Răutu clătină din cap, dar nu putu spune nici o vorbă; 
toate lucrurile li păreau intro depărtare ciudată, şi mici, mici... 

Feighin şi Sinenco luară loc la masă şi, cu toată incor- 
darea dintre ei,—dinşii vădit evitau să-și vorbească, —ospăţul se 
incepu cu destulă animaţie, mulțumită bâtrinului căruia nu-i mai 
țăcea gura şi care primi cu toată filozofia smerită a ţăranului in- 
vaziunea locuinței sale de câtră „oamenii Impărătești*, 

— „Bun, bun, rachiuțul, preacinstiţilor domni*,— clempănea 
el Intruna,— nu-i ca la D-voastră, asta-ceia, prin tirguri, nu- 
mai apă goală*,-— şi turnă grăbit cite un păhăruj precinstiţilor 
domni şi sie-și, lurişă o privire câtră baba, care nu-şi lua ochii 
dela Răutu, și şoptind „sânâtate !* — răsturna iute păhăruțul pe git. 

Un zimbet sclipi ușor In ochii bulbucați ai tinerei, care 
stătea lingă sobă, linişiită, cu minele subpuse sub sinu-i innalt, 
frecindu-şi cu podul piciorului drept pulpa celuilalt. 

Pe guralivul bătrin nu-l descuraja faptul, că numai Sinenco, 
tacticos, li mai ţinea isonul la vorbă ; el turna cu găleata Intre- 
bările, şi-şi răsula năcazurile, şi după fiecare nou rind de pā- 
hăruţe, parcă toca tot mai repede, [luturindu-şi țăcălia gălbie. 

— „D-voastră de unde sinteţi, preacinstiților domni ? Așa... 
asta ceia... din Tobolsk 2... Şi unde-l duceţi pe alisfant?... La 
Berezov ?... li greu... asta-ceia, apă multă... Am şi eu un băiat la 
Tobolsk,  sirjenţ,-- Terentiev, Vasile Terentiev,.. Il cunoaşteţi, 
preacinstiţilor domni? Aşa... asta-ceia... FE... un netrebnic !*— 
răcni el deodată, şi vocea i se mai ascuți Incă, ochii sticliră 
răutăcioşi ; „Scrie: mă insor... la pe una din cele dela tirg, care 


268 VIAȚA ROMINEASCA 


"mătură podeaua cu coada... ur-sur.. cu galuşi şi cu colrel, iar 
in pungă—tula,. Trăsni-le-ar ciuma în măruntae!.. Nu vreau, 
asta-cera, gausi și cotrel.., Eu sint stăpinul... da!.. astu-ceia“,,, 

In odae plutea mirosul tare al basamacului, 

Bătrinul fipa, scuturindu-și bărbuţa şi bâtind cu pumnul în 
masă ; chelia aprinsă, periată de bobițe de sudoare, îi lucia... 

Feighin minca și bea sdravān ; urechile-i mari şi păroase 
se mişcau în tact cu fălcile; el se agita nervos pe laviţă, dar 
tăcea aruncind din cind în cind lui Sinenco cite o privire mini- 
oasă, Acesta, indărătnic, nu-l băga in seamă. 

Nevasta cea tinără, de lingă sobă, senină, cu pieptu-i mo- 
numenial ieșit innainte, işi indrepta părul dinapoi, sub tuipan, 
ridicind în sus coatele goale şi pline. 

Copiii se jucau, neștiutori,--piciul cel bălan îşi pusese 
ş=pca de jandarm, care-i cădea pe umeri şi, incins cu sabie, 
umbla de colo până colo, mulțumit de sine 

Baba Işi Iniparse o clipă capul spre stăpinul minios, apoi 
se plecă din nou spre Răutu: 

— „Ai tu, puiule, părinți, mamā ?*—il Intrebă ea iar, in 
-şoaptă, 

Acesta din nou clătină numai din cap. 

— „Oran, sârmânelul !"—oftă ea: „dar ai poate vre-o dră- 
guță, ori ai lăsat chiar o nevestică acasă ?*... 

Răutu inghiți numai nodul care, greoiu, i se ridicase din 
„piept şi-i stringea gitul, 

— „Eşti de departe. puiule ?* —nu-l slabia bătrina. 

"= Departe.. din Basarabia“,—se sili el să răspundă. Il 
“înăbuşia duhoarea rachiului ; capul îi vuia, 

Baba nedumerită 1şi ridică sprincenele rare in sus... 

— „la dracu—colrelu şi guluşii 1. Am eu o noră, cea 
dela soba, şi ea cit o sobă caldă... gospodină !..  Bărbatu-su îi 
dus după treburile gospodăriei, Bāiat bun.. Muierea ceia*, — 
Svirlindu-și bărbuţa spre babă, răcnea amăritul pârinte de fami- 
lie—,ea-i capul râutăţilor, cu alunsitele ei de alințări... Eu sint 
stăpinul, asta-ceia... Colrel Imi trebuc mie ?.. ha +. Zaluşi I“, 

Feighin care, agitat, tot minca ṣi bea în tăcere, deodată se 
opri ; singele i se sui la cap,—până şi enormele aripi ale ure- 
chilor sale clăpăuge, i se roşise : cu ochii injectați, el işi aţinti 
privirea fioroasă asupra lui Sinenco şi, răsulind greu, li şueră 
printre dinţii stirbi : 

— „Mä, Sinencule, ştii tu, țincule,— că esti, mă'nțelegi, încă 
“un ținc, — ştii tu reglementul ? Cine e mai mare dintre noi, ma? 
"Cine e şei de escortă ? Cine are mai multe galoane, ma e 

— „Cui isa Incredințat plicul şi persoana? hei? Cine are 
"hirțiile şi banii ?*, li răspunse măsurat și apăsat celălalt— 
„atunci, cine răspunde, mă ?*.., 

— „Plicul... persoana“... îl strimbă Feighin după o clipă 
de ezitare, privindu-l țintă, intunecat: „Da' eşti tu, mă'njelegi, 
dator să mă saluți, ma? Poţi tu să-mi comanzi mie, că eu am 


IN VOIA VALURILOR 202 


irei galoane ? Cine are drept să comande, ăla li mai mare, ăla. 
trebue să fie şei, hahol afurisit ce ești !*,,, 

Acum îi veni vremea și lui Sinenco săi se Infunde : conflic- 
tul ierarhic, vădit, nu avea nici o ieşire. 

— „Ce te stropșeșii aşa la mine*,-— aruncă el ciudos— 
„jijidan parşiv !*.. 

Feighin sări în picioare şi, apucind de pe masă un cuțit, 
il vintura în față-i: I 

— „Hat. Eu, jidan.. jidan ?... Is creștin! Creştin, ca și 
tine, mă... cine spurcat 1“... 

— „Creştin, creștin, dar... nu tot“, rinji celălalt... 

— „Am să-ţi bag limba pe git, lecior de lele 1“... i 

Capul lui Feighin tremura, ochii îi eşiau din orbite şi gla- 
sul i se slingea. 

Sinenco se Ingălbeni, și se ridică şi el în picioare: 

— „la ascultă, mă!*, zise el răspicat: „lasă cuțitul! Uite 
colo, cine are să răspundă pentru acela ?... Te-ai Iimbătăt ca un 

Ore"... 
r — „Eu... eu... eu m'am imbatat, ha 2*,.. 

In acest momeni întră pe ușă un ţăran spătos, cu un suc- 
man lung până la glezne, incins cu un briu; peste tot capul, 
până în sprincene, li creştea un păr negru, des şi țepos, şi barba 
i se incepea de sub ochi, lăsind în afară numai un nas larg ce 
fugea în jos pe deasupra mustăţii, să atingă buza: E 

— plată starostele, preacinstiţilor domni*,— se grăbi să zică 
stăpinul casei desmelecit şi spăriat de intorsălura pe care o luase 
conflictul. 

Feighin deodată se repezi la cel intrat: 

— „Pe unde-mi umbli, pui de cățea? Crăpi de „somn ? 
ha? Noi avem orden, urgent... Până cind să stâm aci? Tre- 
buc să plecăm în grabă... Indată sâ-mi fie aci luntrea cu visla- 
şii, dobitocule 1*.., 

Starostele iși indreptă ochii, din pădurea-i de pâr negru, 
spre pâmint şi răspunse mohorii, cu o voce îinnâbuşită, ce 

rcă îi ie din pintece: p 
ý — "Mai degrabă dect! grabnic nu vei pleca, domnule... Vezi 
bine, oamenii is duşi cam departe... cu vitele... vezi ce apă- 
rae-i imprejur... maica numai femeile şi copiii au rămas... 
Trebue îngrijită și luntrea“,,. > 

— „Taci din gură, tălharule,"—şi turbatul, Inăbuşindu-se, 1 
apucă pe staroste de guler, —,„au să-ți putrezească oasele în pug- 
cărie !*... | 

Răutu sări plin de groază în picioare, şi se repezi să des- 
partă pe cei incăeraţi, dar deodată simți că odaca se invirte cu 
tot ce-i în ea, şi tăvanul se răstoarnă în jos. „Ce-i asta ?—se gindi 
el speriat: „Cine urlă așa de prelung şi sălbatec, incit acopere tot 
sgomotul ?... Și Intro clipă văzu ochii plini de spaimă şi larg deschiși 
ai babei, care, in picioare, indrepta spre el minele-i tremurâtoare ; 
copiii imprăştiați ca un stol de păsăruici spăriale; o mişcare- 


“0 VIAŢĂ ROMINEASCA 


„protectoare a brațelor goale și rotunde, lingă sobă: pe Feighin 
„în picioare, îndoit de mijloc, cu minele-i lungi In aer; starostele, 
- Sinenco,. stăpinul —toţi incremeniţi la locurile lor şi cu ochii 
„ ațintiți spre fața lui; şi auzi limpede urletul acela groaznic răsu- 
„ nind în „pustiul unei tăceri subite... 

Dar acesta eu, eu si 2/* — ti lulgera prin gind: O, 
! Doamne”... Şi intunerec... 

Răutu se sbătea în neștire pe laviță, intro violentă criză 
de nervi; baba grăbită, li descheia gulerul cămeşii şi îl stropia 
cu apă rece, îi freca timplele cu un ştergar muiat, șoptind in- 
celişor: „sarmânelul de el, îi orfan și străin... 

Cind, Răutu iși reveni puţin în fire, in odae nu mai erau 
decit. Sinenco, care stătea tăcut lingă uşă, cu o lulea In gură şi 

< Dătrina, care umbla, cu paşi liniștiți, stringind prin casă,., 

Capul parcă ti e strins intr'un cerc de fer, şi timplele ti svic- 
nesc, Culcat pe laviță cu faţa spre părete şi invălit intr'un şal 
gros, el nu-şi poate stăpini plinsul; în luptă cu hohutele ce-l 
inăbuşă, umerii i se cutremură spasmodic şi ginduri amare îi 
trec prin cugetul apăsat: „Ce rușine, ce ruşine,. ca o muere 
„isterică,.. în fața lor... cimpanzei... cimpanzei“, 

“Prin fereastra deschisă, in ndae intră în valuri reci aerul 
din afară şi sgomotele satului deșteptat; la uşă Sinenco, tăcut, 
tot putăe liniştit din pipă, şi baba Incetişor robotește prin casă... 

Cu încetul Răutu se potoli; gindurile i se amestecară şi se 

: Antunecară ;.și intăia oară după atita tulburare sufletească şi nopți 
„lungi nedormite, îl birui un somn greu... 


V 


- Sulletul „nestatornicit încă al lui Răutu a fost pus la o cum- 
„plilă Incercare, 
„Fiu de. boerinaș de pe malul Nistrului, Ion Răutu, prins Incă 
din școală . de curentul mișcării revoluționare, iși închegase o 
„concepție asupra vieţii, din toate ideile disparate care lrămintau 
deosebitele straturi ale „inteligenţii” ruse de pe vremuri, — „po- 
„„Poranism“, marxism, anarhism,—intr'un amestec haotic de teorii 
contradictorii, 
„Poporanismul“ 1 impingea „În popor“, dar el nu cunoș: 
„ tea decit pe țăranul moldovan din Basarabia, cu cămeșa-i de 
pinză albă Incinsă de briul larg, cu ițari de lină şi cu opinci,— 
“şi cu inerția-i seculară, ce l-a dus dela năvălirile tătăreşti și tur- 
cești, prin domniile fanariote, pănă la stapinirea rusească. Dacă 
astfel in inima lui «Răutu incolțea un el de naționalism confuz,— 
el nu putea să nu-și dea seamă că acest țăran seamănă prea 
„puţin cu filosoful. și sociologul rustic, al „narodnicilor“ ruşi, care 
-ar fi adus la indeplinire, în intunericul satelor din Impărăţia Ța- 
rilor, toate visurile omenirii civilizate, 
Pe „de, altă parte marxismul îl făcea să creadă că țărâni- 
„„mea Însăși, e, o lorță reacționară, menită să dispară în „societa- 


IN VOIA VALURILOR si 


tea viitoare*,—iar anarhismul îi suggera zădărnicia tuturor sfor- 
ţărilor de propăşire în cadrul vieții de stat, 

In fond, totul se reducea la un vag umanitarism sentimen- 
tal, cu o notă violentă de revoltă... 

Arestat la vrista de 18 ani,—penirucă ar fi înlesnit, ca lo- 
cuitor al unei provincii mărginașe, un transport de cărți oprite 
şi penirucă ar fi făcut parte, pe cind Invāța incă la Chişinău, 
din «Asociaţia teroristă a liceiştilor din Sud-West*,—Răutu nu 
fusese intimidat de fulgerele „liranilor*,—ba dimpotrivă. aproape 
copil, el era, la inceput cel puţin, nesimţitor la neajunsurile regi- 
mului de inchisoare ; şi-l bucura chiar gindul că şi el, în sfirşit, 
“e un „martir al libertații*,.. 

Şi era foarte mindru de atitudinea lui „superbă“ In timpul 
interogatorului luat de căpitanul de jandarmi Caţevici,--un om 
gros, cu o față palidă și buhavă, cu ochi mici ascunşi după ple- 
capele umilate şi cu o impunătoare barbă roşie, bine ingrijita. 

Reiuzind să dea vre o lămurire asupra „activităţii sale re- 
voluționare“, el era convins că dă fiori de groază „calăului* In 
uniformă albastră prin răspunsurile lui „teribile“ la intrebările 
formale : 

— „Naţionalitate ?*... 

— „Sint Romin“... 

— „Cum Romin ? Sinteţi supus al regatului vecin ?*... 
> — Nu sint supus nimănui pe påmint, —sint un cetățean li- 

ie 

— „Dar, ori şi cum, din punctul de vedere legal“... 

—  „Disprețuesc mascarada D-voastră legală, şi nu recu- 
nosc registrele în care aţi bine-voit să mă inscriți fără ştirea şi 
Woia mea. 

— „Dar ce religiune aveţi ?*... 

— „Nam nici o religie inventată de popi"... 

— „N'aţi lost botezat ?*,.. 

— „Tăgăduesc orice ințeles faptului, că am lost supus a- 
“cestor manipulaţii superstiţioase, in copilăria mea.. Sint liber cu- 
getătur !* 

— „Hm 1... Atunci nu sinteţi supus rimânui, nici în afară de 
pămint...& 
— „Nimănui 1“... 

Ochii reci ai „călăului* nu spuneau nimic, dar in colțul 
gurii li licărea un suris... disprețuitor, cind iși nota In carnet: 
«„neprimejdios, dar incomod“... (Administrația siberiană era mai 
simplistă 1...) 

Dar revoluționarul de 18 ani se primbla triumiător prin ce- 
lulă, căulindu-şi mustața pe buză și aştepiind judecata istoriei... 

Şi luni lungi se scurgeau după luni, şi Răutu incepea să-şi 
simtă greutatea „coroanei de spini“... Dar şi printre crize de 
apăsare sufletească, 1) mingiia gindul că doi ochi albaştri adinci 
şi plinşi visează cu dragoste şi mindrie la martirul întemnițat, 
“Şi li incălzea inima tăinuita nădejde, că dintro zi întralta popo= 
srul răsculat impotriva tiraniei va sparge porțile temniţii,.. 


VIAŢA ROMINEASCA 22 


Si atunci l... 

Trecuseră doi ani, poporul nu dădea semne de viaţa, Şi 
Răutu se trezi, „pe cale administrativă,“ intr'un sat din districtul 
Turinsk, in Siberia apuseană, pentru prima oară față in față cu 
„țăranul rus*, pe care || cunoştea alit de bine din literatura po- 
poranistă... 

Şi aci il aşteptau cele dintăiu și crude desamăgiri, 

"Țăranul siberian, rece şi neincrezător, îl ţinea cam la dis- 
tanță, cu toate avansurile ce i se lăceau. 

Incercările de a-i dovedi, in tundrele Siberiei, datoria de a 
lupta pentru emanciparea de sub jugul ţarismului şi de sub ex- 
ploatarea capitalismului, s'au isprăvit,.. In așa chip incit aminti- 
rea lor provoca totdeauna roşeață pe obrajii incă copilârești ai 
lui Răutu... 

Pentru țărani, acest teribil revoluționar, Impotriva câruia sta- 
tul spre a-şi apăra existența a fost silit să ia măsuri năstrușnice, 
—era mai Intăiu un.. „mucos*, care ar fi trebuit „să-și şteargă 
caşul dela gură,“ înnainte de a căuta să-i invețe minte, pentrucă 
„Oul nu-i mai cuminte decit găina“... Apoi el era un „cuconaş,” 
care „sburdind de bine“ s'a stricat cu stăpinirea ,. În stirșit, um 
om care nici cruce nu-şi face, nici la biserică nu se duce, și 
vorbeşte in bobote,—un om de nimic, bun numai să-i ceri un 

logan-doi mai mult pentru un ulcior de lapte sau pentru un 
săculeț de cartofi.. 

Viaţa apărea mai complexă, și realitatea nemiloasă tot mai 
mult li ingheța inima... El incepuse să aibă presimţirea, că pot 
trece mulți ani Incă până ce poporul emancipat de robia „poli- 
lico-economico-socială* li va sfārma lanţurile și il va chema la 
glorie din gheţurile Siberiei... 

Dar la două-zeci de ani e greu să te impaci cu imaginea 
anilor lără sfirşit, ingropați sub zăpadă... 

Şi numai nădejdea pe care i-o dădea dragostea lui tinără 
il făcea să simtă incă tot farmecul şi bucuria vieţii. 

Şi iată, aproape in ajunul sosirii logodnicii lui, o arestare 
neașteplată şi expediția aceasta spre cercul polar, „la dispoziţia 
ispravnicului de Berezov*... „in cel mai strict secret... sub pază 
severă... zi și noapte“... şi cu toate accesoriile cu care înțelep- 
ciunea administrativă a Siberiei ştie să-şi agrementeze măsurile 
in interesul ordinei de stat, 

Şi de-odată în faţa lui Răutu s'a ridicat parcă un zid care- 
l-a despărţit de tot trecutul lui, alit de apropiat totuşi,—un zid 
peste care numai pulea trece indărăt. 

Dar este oare ceva, lost-a vrodată ceva în dosul acestui 
zid ?,.. 

In jur numai cruzime, brutalitate, sălbătăcie abjectă... Nici. 
o licărire de omenie... 


IN VOIA VALURILOR r3 


VI 


„Cind plecind din sat, convoiul ajunse la mal, — jan ii 
ciuda „instrucţiunii“, acum nu-şi mai scoaseră săbiile K ai nds 
atare in rage lingă o luntre mică ȘI neagră, cu 

meroase crăpături astupate cu cilți smoliţi, 3 
tinar tei p t liji, îl aştepta starostele 

— „Ei, unde nis vislaşii ?“—intrebă Feighin. 

— „Vislașii, s'au gâsii ei, cu chiu cu vai,i—ti răspunse 
posomorit starostele cu vocea-i din pintece : „se codesc oamenii 
nu-i rindul lor... lumea-i imprâştiată... cu vite, cu treburi... Sint 
cam multe angarale... Umblăm mai mult pe drumuri... Două zile 
cel puţin pentru dus şi intors, la Troiţcoe... Faceţi socoteală... 
tot cite trei oameni, cel puțin... alle dați cinci şi șapte... Satu-i 
mic... lată nu găsesc cirmaciu,.. Nu-i greu să stai la cirmă“, —zise 
el, în shirșit cu sfială: „mwar putea cineva dintre boeri d-voastră 
să țină tu) 2a Nu-i greu“... 

— „Ce ?"—sbierä pe dată ca mușcat de Feighin : „Ai 
căpchiat Ps Sa mă pun eu ?... Noi sintem pe-a i părti. mä ka 
Sa-mi scoţi din pămint, mă 'nțelegi, incă un om L.. Alfel te fac 
K A indată stele verzi !,. Fără cirmaciu, ha ?... Da' âştia ce 
SMIT ie 
| _ — „ăştia acum au căzut dela drum, au dus pe işpeclur.. 
Nu-i pot sili... nu-i pentru bani, ştiţi d-voastră“... 
` — „Sătepui chiar tu la cirmă, diavol păros, doar nu eşti 
cine ştie ce boer mare... Destulă vreme am pierdut aici! Ai să 
răspunzi pentru toate“, —amenință „omul împărătesc, 

__— Maş duce şi eu... dar ai să răspunzi pentru mine, dacă 
vine in sat vr'un nacialnic?*,,, 

Feighin inghiți în sec... 

4__— „Am să stau eu la cirmă... numai să pornim odată !* 
— interveni de odată, cu o tremurătură nervoasă în voce, Răutu, 

Starostele nici că se uită la el: 

— „Du-te tu încă odată Fiadore,,. ce să faci ?'—se adresă 
el câtră un țăran voinic cu pistrui dese pe lața-i roșcată, care 
rodea niște alune de cedru, 

— „Cum să mă duc ?*—zise acesta stupind coji de alune: 
după trei zile, alte trei ?,.. Vezi ceapă-i... meargă, iaca, Maşca“, 
—arată el spre o lată sdravănă, cu un tulpan roş, legat după 
git, cu colțurile lăsate în jos; ea stătea cam la o parte cumi- 
nile după spate și câmaşa li desina sinii tineri, 

_— „Dar să nu stea boereşte numai la cirmă, şi noi tot să 
vislim*, —se amestecă în vorbă un flăcău cu brațe și picioare 
lungi ca niște aripi de moară de vint. 

— „Nu mă duc“, —iși svirii fata capul in sus: „taica n'a 
lost săptămina trecută ?%,—şi porni spre sat, săltindu-și şoldurile, 

Dar Feighin se repezi după ea: 

„Stai, tulpan roş—spinare lată, stai !*,—și apucind-o de mit- 

8 


274 VIAȚA ROMINEASCA 
n iii ai 


necă o imbrinci spre luntre: „N'am să mă murez aici cu vai, 
minca-v'ar ciorile !* 

— „Du-te, fä, Mario“,—ti zise nehotărit şi starostele, „are 
să se socotească lui tattu“... 

— „Dar mam măcar sucmanul cu mine“... 

— „Lasă, că ţi-a da careva“... 

— „Marş în luntre!*... o Imbrinci incă odată Feighin, care 
nu o mai slăbia din mini. „Scoate-ţi sucmanul, tărcatule“, — po- 
runci ei ţăranului pistruiat, ş'acesta şi incepu să se descingâ,— 
iar răsboinicul sergent trecind pe lingă Sinenco bodogâni prin- 
tre dinţi: „Plicul... persoana |... Am putrezi aici“... 

— „Ce să-mi rup degeaba gitejul sbierind !... Pentru atita 
treabă eşti şi tu bun*,—il Ințepă acesta. 

In sfirşit după ce In luntre fură așternute nişte poclăzi și 
puse sub bănci coşuleţe de merinde, toate rechiziționate de „oa- 
menii inpărăteşti“ cu aceleaşi procedeuri sumare, se așezară şi 
călătorii, grămădiți în sirimtoarea ei: — fata cu tulpanul roş 
la cirmă, lingă ca Feighin, apoi Răutu cu legăturica lui sub- 
suoară, Sinenco şi vislaşii, — Mâcăul cu picioarele lungi și un 
țăran cārunt şi tăcul;-—și luntrea porni în larg, urmărită de pri 
virile duşmânoase ale celor de pe mal, care invăluiau deopotrivă 
în ura lor pe „oamenii împărăteşti” şi pe slâbuţul alistani, sgri- 
bulit Intre ei, pricina nevinovată a năpastelor ior... 

Dar gazda lui bâtrină plingea făcind semnul crucii în urma 
juntrii, şi gospodina cea tinără, înnaltă și pieploasă, cu mi- 
nile subpuse sub sin, invăli incă odată pe Răutu in lumina ochi- 
lor ei bulbucaţi şi limpezi... 

„„Indepărtindu-se de malul pustiu al Samarscului, Râutu 
perdea cel din urmă contact cu „civilizaţia“, reprezentată fie şi 
numai prin coşul fumegind al vaporului, care odată pe sāptā- 

mină, in cele trei sau patrn luni de navigație, tira la remorcă 
spre răsărit cite n barja cu ocnaşi. Ori cit de subțire şi șubredă 
era această legătură, ruperea ei parcă il scotea cu totul din sfera 
morală a lumii de azi, şi-l arunca, cu milenii in urmă, in sta- 
rea unui primitiv care în fața naturii nepasătoare nu mai poale 
găsi resursele pe care le da omului civilizat munca acumulată 
a generațiilor dispărute, 

Şi chiar noțiunile lui geografice asupra naturii $i a aspec- 
tului exterior al rlurilor, aci parcă erau răsturnate 

Primind In apele sale Iriişul,—acest „alluent” el insuşi mai 
mare ca Volga, —Obi descrie aci aproape un unghiu drept Şi curge 
apoi. larg şi pustiu, peste o mie de kilometri, drept spre miazā- 
noapte, spre țărmurile inghețate ale oceanului boreal, ajun- 
gind nu arare ori, chiar în scâderile cele mai mari ale ape- 
lor sale, până la o lăţime de 8—10 kilometri, în alară de nenu- 
măratele brațe lăturalnice, despărțite prin şuvițe înguste şi mlăş- 
tinoase, Dar cind odată cu primăvara, din sus dinspre miazăzi, — 
dela obirşiile depărtate la peste trei mii de kilometri, pierdute in 
stepele arse de soare ale Asiei centrale sau în munţii Mongoliei, — 


IN VOIA VALURILOR o nb 


toate zăpezile adinci, de pe cimpiile intinse cit Europa intreagă, 
topindu-se, se revarsă până în punctul acesta de impreunare a Irtt- 
şului cu Obi, şi mai la vale, spre mează-noapte, unde desgheţul in- 
tirzie cu mai multe săptămini, —intimpină în calea lor stavila ne- 
clintită incă a gheţurilor : atunci nu numai că toate braţele cursului 
-de jos al uriaşului fluviu se Impreunează într'un singur canal fan- 
tastic, care pe alocurea poate atinge o lărgime de peste 100 ki 
lometri, ci toată această enormă masă de apă trece peste zăga- 
zurile țărmurilor, rupe din cind în cind chiar păreţii malului innalt 
din dreapta, și se întinde în lacuri şi mlaștini neţărmurite, iar in- 
spre tundrele din stinga, insăşi idea hotarului Intre apă și uscat 
dispare, — „uscatul“, pe întinderi de zeci şi zeci de mii de kilo- 
metri pătrați, nu mai e reprezentat decit de puţine suprafeţe mai in- 
nalte și de viriurile codrilor innecaţi. Tot pămintul pare un burete ne- 
închipuit, care din toţi porii sâi scoate valuri de apă tulbure, ce 
isbutind însiirşit să îringă stavila de gheţuri, se scurg cu ince- 
tul, citţine vara scurtă a acestor latitudini, spre Ocean... 

In această Sahară de apă se inlundă luntrea, care purta 
convoiul lui Râutu, dupâce clopotnița albă a Samarscului se 
șterse In depărtare. 

Un vint uşor bătea dinspre apus încrețind pustiul cenuşiu 
al fluviului, şi valurile, isbindu-se de ţărmul drept, se stârmau în 
spumă gâlbie. 

Spre a se pune mai la adăpost de vint, luntrea se apropiă 
de ţărmul sting, închipuit de viriurile rare ale pădurilor scufun- 
date, printre cari pinza întunecată a apei se topea in vălul fu- 
muriu al cerului, lăsat greu In jos, ca o manta de vcnaş, incit și con- 
turele şterse ale țărmului îndepărtat din cealaltă parte păreau in- 
necate in ceață. 

i In această monotonie sură, nici măcar rotirea soarelu nu 
mai pulea insemna hotarul intre zi şi noapte... Şi numai loviturile 
incete de lopeţi măsurau leneş curgerea vremii... 

Sufletul lui Răutu, înghețat de măreţia moartă a acestei 
pustietăți sălbatece, era apâsat şi de atmoslera morală ce dom- 
nea in luntre: intre cei șase oameni aşa de deosebiți, aruncaţi 
in coaja cea de nucă intre valuri, viaţa sufletească se desiășura 
tot după impulsul primit pe puntea barjalei de ocnași, accentuat 
încă de „culoarea locală“, 

Fata cu tulpanul roş de la cirmă se hărțuea intr'una cu 
fläcãul cu picioare lungi : 

— „Se mai virá şi el, cu jalbelelui la staroste 1 — bombă- 
nea ea, uitindu-se chioriş: „erai lipsă la siat! Mai bine iți câu- 
tai de treabă, decit să te ţii numai de pozne !“... 

___— „Hodorone-tronc !. Nu te răţoi degeaba ! Acu grija mea 
o ai ? Ai uitat se vede, cum te-ai bâgat pe fereastră la tătarul 
cela cu testemele ?*,,, 

„_— „Nu-mi eşti duhovnic, şi nici nu-ți sint datoare cu ni- 
mica, mangositule“... şi fata dind din umeri, provocătoare, işi re- 
pezi in sus capul. Cirma şovăi în mina ei, şi luntrea se indreplă 


brusc la stinga, spre tulele innecate, culcindu-se puţin pe coastă. 


— „Ce faci, f4?...Ai turbat, incotro dai 7*—incepu să sbiere 


976 VIATA ROMINEASCA 


speriat Feighin, şi sări In picioare ; dar pierzindu-și cumpâna şi 
imprimind luntrei oscilări violente, căzu indată şi mai speriat la 
iund, peste Răutu ; acesta, cu nâăcaz, se deie la o parte. 

— „Ascultă, fă !*',—se stropşi şi mai tare atunci Feighin : „vacă. 
de Holmogori... Ce-ţi scoţi ugerul ?... Bagă-ţi minţile în cap, 
mă 'nțelegi, că acuș te apuc de un picior şi te arunc în mijlo- 
cul apei !*.... E 

— „la-a-a !"—făcu fata, fără să se Iniricoşeze ; „Singur erai 
cit pe ce să ne răstorni luntrea!,. Nu te strimba așa la mine... 
mă rog... Fât irumos !*,.. 

— „Şi ce tot te ţii pe lingă tufele astea blastămate ?*—nu; 
se potolea celălat : „cirmeşte mai la dreapta, mâ'nţelegi, fä, un- 
de-i cursul mai repede... Aşa nu ajungem la Berezov nici la a 
doua înviere !*... 

Fata aruncă o privire intrebătoare spre țăranul cel tăcut din- 
tre vislaşi, Acesta clătină din cap lumindu-și luleaua, 

— „Da' astimpără-te odată, mă Feighin“, —interveni plictisit 
şi Sinenco : „mă doare şi capul de atita huet zădarnic 1... Ptiu !*... 

„Si luntrea luneca încet tot la vale, in voia valurilor, şi: 
ceas după ceas, vremea era măsurată numai de loviturile do- 
moale ale vislelor,.. 

Toate raporturile s'au impletit întrun ghem, în care nu li 
se mai putea da de capăt. 

Cei doi jandarmi, conştienţi de rolul lor de reprezentanţi ai 
ordinei in stat față de Răutu, se răsboiau încă şi impotriva vis- 
Iaşilor, —un trib cucerit, care nu avea altă menire decit să le pro- 
cure rechiziţiuni de merinde și să-și indeplinească „prestațiunea 
naturală“ de transport ; dar In acelaş timp chiar intre „oamenii 
împărăteşti“ se ridica vecinica problemă ierarhică, care le punea 
otravă In fiecare cuvint, 

Vislaşii, dacă rămineau uniţi In ostilitalea lor surdă, în care 
cuprindeau lără deosebire pe Răutu cu paznicii lui, atribuindu-le 
o răspundere solidară peniru toată cazna acestei munci grele şi 
nerăsplătite, totuşi nici ei nu se infățişeau ca un grup omogen, 
ci duceau cu ei toate zizaniile de acasă. 

Dacă Răutu se simţia jignit de absurditatea crudă a acestei 
neîncetate clocotiri de mici patimi și dașmânii, In strimtoarea lun- 
trei purtate pe valuri în imensitatea pustie a Obiului, el însuşi 
la fiecare pas nu-și putea stăpini isbucnirile de revoltă impotriva 
sălbălăciei şi a inepţiei unora, sau impotriva grosolăniei şi a rā- 
ulății altora. 

Rupţi de oboseală, argonauții noştri ajunseră In slirşit la 
prima „stațiune“, după o zi întreagă de drum, care părea cu atit 
mai lungă şi mai istovitoare, cu cit în monotonia ei fumurie 
perdeau parcă orice Ințeles chiar cuvintele de „zi“ și „noapte“. 

Satul Troiţkoe avea înfăţişarea lăcuinţilor lacustre: pe ma- 
lul sting, cu totul năvălit de apă, se ridicau deasupra ei pe stilpi, 
in jurul bisericii, clte-va căscioare ; numai temeliile bisericii se 
înnâlțau pe o dungă îngustă de pămint mlăștinos, 


IN VOIA VALURILOR NT 


—la staroste !“ — comandă Feighin. Şi luntreż i 
nl n a, evol - 
phi clădirile de birne ale acestei Veneţii seplentrionale, ema; 
den imi și abordă drept la cerdacul innalt al unci case mai 


Neastimpăratul Ferghin sări i i 
“picioarele rr ra rara să aa A O EE Agi 
o ei, staroste ! Unde te doseşti, mă? La minut să fi 
aici trei vislaşi! Noi sintem o i ; imi: i și 
trebue să plecăm indată“,,, OA N P 

— „Dar ce ? Nu ne-om odihni aici i 
fire-ar a ruen ?*—1l întrebă mobi cc N mer menta 
„= pAi uitat instrucția 7% —se râsti Feighin : «fără zăbavă zi 
şi moaple» ?... Hei? Cu odihni im prir 
de tie feo A odihnitul tău, avem să ne innăcrim prin 
utu se surprinse simpatizind cu Feighin: a i 
etapă t) deprimă atita, incit gindul că ei nu rile aprope ori 
zecea parte din cale până la Berezov, Il ingrozea; apoi numai 
acolo, la Berezov, putea el să afle definitiv de la ispravnic, — 
la „dispoziţia'“ căruia plicul cel galbăn punea „persoana ane- 
xată'”,— soarta ce-l aştepta. El era gata să indure orice, numai să 
se isprăvească odată promiscuitatea aceasta desgustătoare şi 
tortura necunoscutului,—,,cu ori-ce preț. numai să se isprăvească!“,,, 
SRL armat, dete resemnat din umeri, şi urma pe scări pe 
Vocea răguşită a lui Feighin răsuna din casă: 

. — „Samovar!,.. Şi ceva de’ mbucat! Tute |... Rachiu ai? Şi 
merinde pentru drum ! Prin sâlbătăcimea ceia de Osteaci, mâ'nţe- 
legi, n avem să mai găsim nimic 1... Vorrbă !*—răcni el deodată 
ia cine-va, ale cărui cuvinte nu fuseseră auzite de cei de alară : 
„Ce 2... Avem să crăpăm de loame, de hatirul vostru, mă ?... Noi 
Suntem oameni impărătești, mă'nțelegi... Dacă nu colaci, sor 
găsi ele turte |... Şi trebue să ai ceva morun afumat și nişte 
hribi muraţi... ouă răscoapte... Numai ouă de rață sălbateca 
zici ?.... Is bune şi ouăle de rața“... 

Răutu se intoarse cu sfială spre Sinenco: 

— „Să-mi daţi... banii de rațiune... să-mi cumpăr și cu ceva“... 

Acesta 1l privi lung, apoi intoarse poala mantalei, scoase o 
mare pungă soioasă, şi-i intinse doi gologani de cite cinci ca- 
peici,—cu o sirimbâtură de zimbet sub mustața-i groasa: 
l — Numai să nu incarci prea mult luntrea cu cumpărătu- 
nle d-tale... boierule 1*.., 

„Răutu se roşi și, stingherit, se uită la cei doi gologani,— 
„rățiunea lui de nobil“. Şi toată grozăvia și josnicia situaţiunii 
sale li apăru intro lumină nouă: ce putea cumpăra cu aceşti 
bani în locurile astea, la mii de kilometri de cele mai apropiate 
vestigii de cultură, şi unde numai prin ingrijirea stăpinirii vine 
odată pe an, lăsata pe apă, o plută, care aduce puţină făină, sare şi 
prai de puşcă, pentru cele citeva sate prăpădite de păscari şi 
“inători, imprăştiate printre tundre dealungul apei ?... 


275 VIAŢA ROMINEASCA 


Cu voe sau fără voe, el trebue, deci, să trăiască din rechi- 
ziţiunile „oamenilor împărătești”, dacă... dacă nu vrea să moară 
de foame... Dar nu e stăpin nici măcar pe viața lui... 

El simția cum tundra parcă il soarbedpuţin cite puţin, în 
bezna-i mlăştinoasă.... i 

Intrind in casă, Răutu se simți vinovat și se rușină la sa- 
lutul posomorit al starostelui, un bătrin sdravăn şi rumân, cu o 
lată barbă albă,—dar fu și jignit: „Ce sint eu de vină*—se 
gindi el: „doar n'am venit cu voia mea!.,. Oameni fără milă !..- 
Sufăr pentru ei, pentru eil.. Fiare 17... E 

Şi pe cind jandarmii ospătau cu chef, fără a se sinchisi de 
nimic, Răutu stind alături cu ei la masă, se simția complice la 
extorsiunile lor neruşinate, şi mincarea i se oprea în git. 

La plecare, el puse stingaciu în mina starostelui cei dor 
gologani : 

— „Toulă raţiunea mea... n'am mai mult“... zise el ină- 
buşindu-se. ; 

Starostele se opri o clipă cu mirare parcă; se scărpină în 
cap, apoi li intinse nenorociţii de pituci de aramă, —,cu dispreț“ 
se gindi Răutu: 

— „Iai, Domnule, o să ai mai multă nevoe de bani 
acolo, în jos“... 

Dar Răutu se repezi in luntre, cu dinții strinși şi cu lacrimi 
de ruşine în ochi... 


7 vii 


„. larăşi în luntre, Intre vălul Intunecat al cerului şi nes- 
firşita pinză a apei... 4 

Răutu de mult s'a incurcat in socoteala zilelor nețărmuite 
de noapte; trece o staţiune după alta; la inceput un sal două. 
ruseşti,—apoi tot mizerabile aşezări de Osteaci ; citeva clipe de 
tulburare şi sgomot, şi apoi sute şi sute de kilometri pustii... 

Aceleaşi patimi mici, aceiaşi sălbătăcie, aceiaşi cruzime şi injo- 
sire ; lumea redusă la citeva scinduri şubrede, mereu departe de fär- 
murile ascunse în ceață; —și în acest microcosm niște fiinţi inrăite şi 
invrâjbite iși duceau toată viața materială şi se sbuciumau in- 
tr'o abjeclă intimitate şi strimtoare, necompatibile cu cel mai 
elementar simț de demnitate omenească, fără posibilitatea de a 
păstra vre un decor sau vre un respect de pudoare, chiar cind 
pe bord se afla o lemee.... 

Incordarea dintre Răutu şi paznicii săi ajunse să stingă în 
ei ultima licărire de simpatie omenească; fiecare cuvint, fiecare 
gest putea să provoace isbucniri sălbatece, 

Tundra il sorbea pe Râutu tot mai adine... 

Istovit, flămind şi nedormit, lipsit de toate acele ingrijiri de 
sine ale omului cu deprinderi culturale, cari leagă regulele igie- 
nii de respectul de site; strivit moralmente și scirbit de el in- 
suşi, tinărul 1și simția sufletul pustiit şi sălbătăcit,—tot stratul de- 


IN VOIA VALURILOR 279 
aa za a EER Ei Pers. i 


cultură, toate preceptele moralei umanitari 
ură, toat nitariste parcă se topi 
pe valuri ; şi apâru sărmana fiară o ese 
tului asi de conservare... ASA A emite 
`l perdu până şi puterea de a simți i i 
pp i oroarea ispră i 
rnp care, mai ales de cind luntrea se Intaia ninie. zu 
cle oropsite ale Osteacilor, ajunsese la adevărate saturnalii de 
cruzime şi sadism fațā de inofensivii fii ai tundrei, cu totul dezar- 
mați pi ery strālucirii şi a tot puterniciei „omului impărătesc* 
„Nu st 
a că suga să se siirșească, să se slirşească odată acest 
Prin ceața conștiinții, caşi pe dinnai i inj 
f ntea ochilor păi iţi 
ceau una după alta, neslirşite, scene de groază şi E uree dă 


m Şatlimsk, pe țărmul drept al fluviului vr’ 
: . ul vr'o zece b 
de Osteaci, cu totu: innecate, în afară de mica ridicătură ej 
mint a ne a vre-o două „iurte* dărăpănate dela margine, 
aul luntrea se apropiă de țărm, pe această ridicătură se 
servase 0 mișcare neobicinuită, şi un sgomot nedeslușit de 
sieva omeneşti rm prin pustiul tundrei. 
rora se izbi de țărm; uimiţi ii răm i 
EEA aa Dae t uimiți, călătorii aseră o vreme 
În mizgă hleioasă citeva zeci de pitici iți şi 
h e pitici, pociți şi stranii, 
e Autori i rd Ana vălmaşag de forme omeneşti iarta 
„ Picioare pe jumătale goale agit in väz- 
duh, brațe încordate, mini incleștate. i A ESE 
Din grămadă, ca dintr'un enorm muşinoiu omenesc, se au- 
zee cind un țipăt de femee, cind un gemät inâbușit, sau un râget 
Ne, in care aproape nu se mai putea ghici o voce omenească, 
i n răstimpuri, de sub svircoleala de trupuri incolăcite, isbu- 
ca să se smulgă cite un chip bestial, rupt și plin de glod şi, abia 
ținindu-se In picioare, apuca o scurtătură şi câuta să dea în 
 icurgoare)- dar căzind asupra ei, era îndată acoperit de alte trupuri. 
Sau vre-o femee, cu părul vilvoiu, numai Intr'o cămaşă sdren- 
juită, se căţăra în viriul piramidei omeneşti, spre a se prâbuși 
PAR in mijlocul ei, cu fipete sălbatece.,. 
n această incãerare năprasnică, nu se mai putea spune ci 
À r , ne cine 
Sile d pare ci fiecare in deosebi lovea debate a toate 
ițile, şi cu toții se nâpusteau i 
A p cu o furie nebună asupra fiecă- 
Un sat intreg părea câzut în dement ii i 
a: cu toţii erau beţi,— 
ieni rig pa că se imbete numai Osteacii, degeneraţi Innainte de a 
l cie, şi cărora civilizația le-a ad i i 
aaa si ie ai t us numai alcoolis- 
Se putea numai decit ghici, că nu de multa trecut aici 
rr! i fi j 
rifas e a tocisat de blănuri, care a uzat prea larg ză in- 
e schimb,—clasic pentru aceste regiuni, deşi i 
de ii RAE graa otrăvit.. i n ci 
n focul luptei, nimeni nu băgă de seamă sosirea | i 
e AOA A u b l untrei, 
s Rasa bine-Ințeles, cel dintăiu Işi simți chemarea: el sări 
in luntre și vocea lui râguşită acoperi sgomotul bătăliei : 


389 VIAŢA ROM.NEASCA 


— „Mā, liftā spurcată!... Unde-i măgarul cela de staroste 
al vostru? Acuș bag sabia în ell*,.. 

Abia vro două sau trei capete se inloarseră pentru o clipă... 

— „Acuş vă vin cu de hac, păginilor !*—se repezi Feighin, 
îndată adus în stare de incadescență, Suduind cit îl ţinea gura, 
el dădea cu câlcăele ciubotelor In gramadă, lovea orbiş In toate 
părțile cu teaca săbiei... Loviturile răsunau ca în lemn... De 
geaba |“... 

Duuaată el apucă din grămadă un picior, și incepu să-l 
tragă din răsputeri : 

— „Las' că te scot eu, faragane l“... 

Şi un om desprins cu sila din ghemul acela de trupuri în- 
cilcite, ttrit de picior, ca un cine de coadă, bălăbănindu-şi capul 
prin misga cleioasă, căutind să se razime In minile tremură- 
toare, fu tăvălit aşa pănă la mal și aruncat, cu ajutorul isbitu- 
rilor de ciubotă, In luntre ; căzu ca un sac şi rămase, mototol de 
peteci murdare, în nemişcare; peste puțin nenorocitul se in- 
dreptă pe bancă și incepu să se scuture de noroiul ce-i curgea 
din cilții negri ai capului, peste ochi, pe nas, pe obraji, peste 
gură,—stropind in toate părțile... Răutu se feri la o parle... 

Un urlet de fiară se auzi de pe mal: Felghin, care apu- 
case de pâr olemee, o trăgea färā milă spre luntre, dar ea, tn- 
cleştindu-și minile de alții și mugind de durere, nu se lăsa... 

— „Da' voi ce-mi staţi acolo boereşte, mă puturoșilor, usca- 
vi-S'ar picioarele !,.. la puneţi mina şi voi ici pe scirba asta de 
muere“... 

Vislaşii Osteaci din sus, cari coboriseră luntrea pănă la 
Şatlimsk, se aruncară, supuşi şi parcă speriaţi, la femee şi izbu- 
tirä să o smulgă; ea câzu la pâmint; numai capul, cu gitul 
lungit, Ji atina de părul strins în pumnul lui Feighin ; şi pe cind 
acesta o tira spre mal, impinsă de vislași, ea se sbătea ca o 
pisică turbată, îinlundindu-şi picioarele in mizga lunecoasă ; zdren- 
țele cămâșii fMfiau prin aer, lāsind aproape gol trupu-i slab, 
plin de noroi şi de singe. Odată ce se văzu in luntre, această 
caricatură de femee se linişti şi, tăcută, incepu să privească în 
lături, potrivindu-şi zdrenţele... 

Al treilea vislaş recruta! in acelaş chip, fu însiirşit zvirlit 
lingă ceilalți... 

Luntrea se depărtă de țărm... 

Pe ingusta limbă de pămlat înconjurată de apă, incăerarea 
sălbatecă urma inainte; luptătorii parcă nici nu băgaseră de 
seamă dispariția tovarăşilor.... 

Numai cei trei vislaşi din sus se proectau impasibili pe 
țărm : ei nu avuseseră parte de „instrumentul de schimb“... 

Răutu se uită la cei din luntre, 

Mici, cu spetele largi şi cu picioarele scurte, cu feţele gal- 
bene-pămintii, acum minjite şi pline de sgirieturi şi vinătăi gro- 
zave, ei nici o clipă măcar nu-şi indreplară spre satul abia pâră- 
sit ochii lor negri şi mici, infundaţi deasupra nasurilor largi și 


IN VOIA VALURILOR 251 


turtite. Abia rupți cu sila din invălmăşeala acei i 

de băutură, —şi nimeni nu s'a on nara au peri gina alh 
vor avea ce minca în cele douăzăci de ceasuri, poate, până la 
stația următoare, — acești gnomi ai Obiului, muţi, trăgeau auto- 
matic la lopeți.. Şi nici un cuvint de protestare! Nici o intre- 
bare măcar, cu ce drept şi cu ce scop au fost prinşi din mul- 


reia la muncă!.., Şi lopeţile in ritm măsurat iringeau 


— „Oameni sint ăștia 2,., 


0O ploae măruntă acopere cu pulbere d ici ii 
cai tiga a apei... E ERE PE, AI ARION Bg 
Nu se mai vede nici umbra țărmului i - 
N PD e re t ui drept, nici tufele inne 
Luntrea stă parcă pe loc, inchisă întrun cer 
j i > s c. In zădar cad 
lopețile prin apele moarte, ele nu mai pot rupe acest cerc vră- 
jit, pe de rețeaua umedă şi rece, 
utu, În sucmanu-i subțire şi'n câmaşa-i de pinză, muiat 
pănă la piele, tremură de frig. Frigul l-a răzbit şi ei Feighin, 
învăluit into pocladă, Și chiar liuiştitul Sinenco îşi pierde răb- 
i, “e dee pe vislași ; aceștia îşi incordează o vreme 
obosite,—dar țărmul râmine mereu i - 
dărâtnic al pioaei... i iii TEE 
Cerul coborit iși cerne neobosit lacrimile mărunte şi dese... 
In siirşit! Sosinsk... Numai vr'o 5—6 iure, ingrămădite pe 
o colină rată de innaltă, la adăpost de apă. 
— „Aici avem să ne odihnim, så ne uscâăm puţin ciola- 
nele, —zice apăsal Sinenco. it amr 
Însuşi Feighin parcă e bucuros că li se impune această 
inirinzere a „instrucţiunii. * 
Satul ar părea pustiu, dacă prin acoperişurile iurtelor tăcule 
mirii ieşi valuri de fum gros, ce se aşterne a lene pe pä- 
hint. Oamenii s'or fi adăpostind deploae, sá 
egala pos ploae, sau poate e noapte 
Feighin se indreptă hotărit spre iurta mai arătoasă dela 
margine, se plecă de-a buşile şi anevoe se strecură prin gura 
ușii, joasă și ingustă, în care chiar un om mai puţin lung n'ar 
fi putut intra decit aproape Urindu-se. 
P Răutu ti urmă, dar nu apucă să-și plece capul, cind o lo- 
vitură puternică în piept il răsturnă aproape pe spate. Feighin, 
ghemuit, sări parcă ars din iurtă și, frecindu-ṣi fruntea, incepu 
să scuipe, şi să injure : 
— „Pliu!... Spurcăciune L.. Ca cinii 1." 
Sinenco ridea pe sub mustață: 
că araa xe bre $... nr crezi că-i fată marel.. Se vede 
ai fi fost prin meleagurile astea...“ Şi i iniști 
ed p gurile aste Şi intră liniştit 
Bordeiul clădit din birne negre, fără ferești, fără tăvan, fără 
sobă,—iîn locul căreia la mijloc ardea un rug mare, —era plin 


282 VIATA ROMINEASCA 


de fum, care eşia jumătate pe uşă, jumătate pe o gaură tăiată drept 
in acoperiş, —acum astupată puţin cu nişte coajă de mesteacăn, 
ca să nu bată ploaia Inlăuntru. 

Inăbuşit de fum, Răutu plecă capul. 

In jurul focului ce pâlpăia in rug, pe o ridicâtură joasă 
de påmint bătătorit, erau lungiţi mai mulți Osteaci, bărbaţi, femei, 
copii, goi sau abia acoperiţi cu cite o zdreanță. Cu toţii dor- 
meau duși, alară de vre-o două perechi care nu păreau impre- 
sionate, nici jenate de musafirii neobicinuiţi... 

Cu tot fumul şi ventilaţia largă, prin iurtă dubnea miros 
greu de untură de peşte rincedă... 

Feighin, plecat peste genunchi, spre a se feri de fum, scuipa 
şi injura fără astimpăr: 

— „Ptiu, lighioane spurcate 1.. Scoală-te, cine nerușinat !* : 
—se năpusti el clocotind de minie asupra unuia din bârbații cari 
nu dormeau, şi ridicindu-l de spate de lingă nevastă-sa Il 
aruncă cit colo în picioare, 

Omul besmetic se clâtină. 

„Acopere-ți pielea, mă, pocitură scirboasă!,"—il imbrinci în 
rug pudicul jandarm, 

„Pocitura* sări în lături dela foc, işi puse o cămaşă în spi- 
nare, stătu puţin ca să-şi mai vie în fre, apoi cinchit lingă rug, 
incepu liniştit să-şi umple luleaua de rădăcină de mesteacân. 

Nevasta, —numai in cămașă, desbumbată, cu o tăetură largă 
dela guler in jos, incit pinza soioasă li servea mai mult ca or- 
nament decit ca apârare de priviri indiscrete,—rămase intăiu 
răzimată cu nepăsare în cot; peste o clipă insă veni şi ea spre 
rug cu o lulea in colțul gurii... 

Prin valuri de fum, Feighin călca furibund cu ciobotele 
pline de apă peste trupurile lungite în jurul rugului; din svir- 
coleala de forme nedesluşite, oamenii săreau speriaţi din somn... 

Sinenco se desbrăcă, îşi atirnă cu socoteală mantaua şi 
amuniţia pe o grindă mai la o parte, şi se aşeză, numai in că- 
mașă şi nădragi, lingă foc, pe locul rămas liber la marginea 
patului de påmint, 

Răutu fi urmă pilda, cu umerii strinși de sfială şi desgust... 

— „Ce poţi găsi de mincare la dihâniile astea 2... Crăpa- 
re-ar şi le-ar fi de cap!“--bodogâni posomorii Feighin, lăsindu- 
se greu alături de ceilalți și luindu-şi genunchiul intre braţe, cu 
un aer de desnădejde. 

— „la, tot s'a găsi ceva peşte proaspăt pentru ciorbă,* — 
răspunse netulburatul Sinenco,— „se chiamă că-i Hertură... şi cu ce 
avem şi noi... Nu eşti aici la mama acasă... la, ingrijeşte-te, gOS- 
pudino !*—se adresă el câtră o bătrină scurtă şi osoasă, ce 
stătea în colț, legindu-şi capul despletit cu o petecă, 

Bâtrina se repezi să ia dintr'un cuiu de lemn un miċ cea- 
un, care purta Incă urme de oase de peşte şi solzi din ciorbele 
anterioare, aruncă in el niște peştişori mărunți dintrun coşuleț 
de coajă de mesteacăn, Il umplu cu apă, şi îl puse, fără sare, in- 
tr'un cirlig de lemn deasupra rugului... 

„Poate omul sta mai jos ?* —se întrebă Răutu, urmărindu-i 


IN VOIA VALURILOR 283. 


aproape cu spaimă mişcările : „—ceaunul ästa e, fără indoial 
singurul obiect de cultură, cu care s'au imbogățit cote: 
riile Wr. în timp de trei sau patru milenii“... 
| «El nu avu tăria să guste din bucătăria babei şi se mul- 
fumi cu o coajă de pine, vechie de mai multe zile și mutată de 
ez vip spre ciorba din ceaun cu o lingură de lemn 
se strimba şi Inghiţia în silă; numai Sinenc t 
stoic, vorbea măsurat: : iasă ceia căra 
— „E bună udâtura caldă pentru st i 
„E da omac.. Dacă faci pe 
duduca delicată. wai ce căuta prin locurile astea... Dean 
Doamne, sint neamuri, cari, ci-că, minincă şi broaşte, şi viermi, — 
şi mulțumesc lui Dumnezeu, că au şi atita.. Mai răue cind 
er are ce pune în pintece“... 
steacii, cu ochi mici şi stinși, stăteau pe vine în cerc şi-şi 
lumau in tacere lulelele din care eşeau inelușe vinete ce A i 
peau in valurile intunecate ale fumului de rug... O fetița de vro 
cinci ani, galbână-verzie şi sbircită, toată goală si plină de bube 
suspecte, sugea un cap de peşte ce-i intinsese Sinenco... După 
jandarmi, cu toții se aruncară la ceaun, stringind cu lăcomie 
larămăturile de pine lăsate de străini... lar ce mai rămase după 
o a oase și solzi, baba puse, in acelaş ceaun, la uşă—pentru 
Răutu sări alară din iurtă... 


VIII 


„Apă și cer plumburiu... Tärmurile Indepărtate se topesc 
in ceață... Soarele nu mai străbate vâlul de nori, fără sfirşit däi- 
nuește amurgul monoton... 

„Și tundra fără fund soarbe tot mai adinc in bezna-i neagră 
viața luntrei pierdută pe valurile pustii... 

„Răutu, sleit de puteri, aţipi stind pe banca-i îngustă cu 
capul între minile sprijinite pe genunchi. Alături, la spate, dor- 
mea Sinenco cu fruntea răzimată de spinarea lui; în față, sta In- 
colăcit Feighin, cu ceafa pe banca cirmaciului şi cu genunchii 
aduşi in sus peste pintece. De-odată o lovitură puternică lăcu pe 
Răutu să-şi deschida ochii: Feighin, intinzindu-și fără voe prin 
somn piciorul, 1 izbise în piept. Răutu se uită un moment în 
obrazul acesta roş-vinăt, la nasul coroiat ridicat spre cer, la urechile 
păroase, îndepărtate ca nişte aripi, la gura ştirbă deschisă, care 
duhnea incă de răchiul rechiziționat la ultima stație; şi de-odată, 
scuturindu-se cu ciudă de capul lui Sinenco, el aruncă cu putere 
de pe genunchii săi piciorul lui Feighin. Acesta, buimăcit, sări 
din somn, şi dindu-şi seamă de gestul lui Răutu, se şi inluriă 
şi incepu să sisie, ameninţind cu degetul : 

-- „Ce izbeşti, domnule ? Nu mă scoale din sărite cu fa- 
soanele astea l. Nu eşti decit, mă'nțelegi, un piriit de arestant... 
Dă-te la o parte, mă 'nțelegi, este acolo loc şi pentru piciorul meul*... 

Lui Răutu îi tremurau buzele şi ochii i se aprinseră: 


m VIAȚA ROMINEASCA 


— „Ascultă, canalie beţivă!*—şi însuşi Răulu se miră de 
vocea străină ce-i şueră printre dinții incieștaţi: „dacă nu te li- 
nişteşti odată, răstorn luntrea“... 

Feighin, prostit rămase cu gura căscată, holhind ochii, El 
văzu din mişcarea isterică, cu care Răutu iși și puse mina pe 
bordul luntrei că e în stare să aducă la indeplinire amenința- 
rea-i nebună... 

Pe nesimţite, visătorul blajin şi delicat se urcă până la 
diapazonul  brutalului jandaru,, mereu clocotind de ură; şi 
chiar Sinenco îşi perdea calmul şi-i dădea prilej de revolte, pro- 
vocind ciocniri urite, de care nici odată înnainte nu s'ar fi crezut 
capabil, el, om bine crescut şi deprins să idealizeze firea ome- 
ncască, 

Şi cine ştie unde mai putea duce pe Răutu viața inciu- 
mată din acea coajă de nucă, rătăcită prin nesiirşirea Obiului rā- 
vărsat, dacă o intimplare nâprasnică nu venea să tulbure, pănă 
la adincimi nebănuite, tot sufletul lui tinăr. 

La Condinsk, pe la jumătatea drumului spre Herezov, lo- 
cuitorii atraseră băgarea de seamă a jandarmilor că vintul pare 
a se schimba, şi-i sfätuiră să mai aștepte, căci de se intoarce 
cumva dinspre mează-noapte, Impotriva cursului apei, li ame- 
nință o mare furtună, ca intotdeauna pe aceste șesuri intinse și 
plecate spre nord. 

Dar micul convoiu, care iși pierduse prin tundre pănă și 
rindul zilelor, se exaspera la gindul că in cazul cel mai bun 
mai au încă de făcut pănă la Berezov măcar cinci şase zile, 
incit orice intirziere li se părea o catastrofa. Pentru Răutu, sen- 
timentul de degradare, înjositoarea atirnare de capriciile şi rau- 
tatea unor fiinţi grosolane ori decăzute, şi în acelaşi timp grija 
chinuitoare de soarta ce-l aştepta la capătul drumului ; pentru 
cei doi jandarmi—teama de răspundere şi echivocul raporturilor 
dintre ei; pentru toți—oboseala, greutăţile şi neajunsurile mate- 
riale, cit şi atmosfera de duşmânie şi aversiune reciprocă, ajun- 
seră intolerabile. Oamenii aceştia nu se mai puteau suleri, nu 
se mai puteau privi fără iritaţie, şi pe toți îi stăpinea aceiaşi 
dorință: să se despartă cit mai curind și pentru totdeauna... 

Nu numai Feighin, dar chiar şi cumpânitul Sinenco nu mai era 
dispus să asculte sfaturi de prudență. 

Pe Răutu, nu-l Intreba nimeni, dar el era şi mai zorit de 
cit ceilalți, 

De altfel, aspectul Nuviului părea neschimbat, Sub cerul tn- 
nourat, o uşoară tălăzuire a apei îringea lingă țărm valuri mici 
în spumă gālbie. 

Dar cind luntrea ajunse la mijlocul fuviuiui, apucind spre 
malul innecat din stinga, se simți că valurile incep să bată cam 
în coastă, şi cirmaciul, un Osteac scund, cărunt şi posomorit, cu 
peri rari şi scurţi în barbă, fu silit să indrepte luntrea mai în 
cursul apei. 

Mai departe, pe toată întinderea revărsată printre păduri 


| 


IN VOIA VALURILOR 285 


şi tundre, unde apa nu avea multă adincime, viriurile de i 
păduri ce răsăriau deasupra ei, potoleau loviturile de Apa hs 
toate că el bătea acum mai din jos. 

Călătorii se liniştiră, dar cirmaciul arătă cu mina spre 
adine : acolo valurile brăzdau, tot mai impotriva apei, pinza intu- 
necală a Obiului, şi crestele galbene se stărmau din cind in cind 
până la mijlocul lui. Baătrinul Osteac părea cam ingrijit, şi ridi- 
cind mereu capul în sus, urmărea direcţia norilor grei. 

__ Vintul se tot întărea, întrind In luptă cu cursul apei; vis- 
laşii lucrau din lopėți mai cu stăruință, i 

Vremea curgea leneșă,,. 

Crestele galbene se tot Inmulfiau, valurile tăiau acum fluviul 
deacurmezişul ŞI ajungeau pănă la malul de dincoace. 

Cirmaciul se incrunta tot mai mult, 

Pe la jumătatea drumului spre Sarcalinsk, unde trei brațe 
paralele se impreunează ca intr'o mare, țărmul drept abia se mai 
putea ghici in depărtare, iar la stinga apa se pierdea In fundu} 
zării, Ea nu mai întaţişa aici nici slabul scut de viriari innecale 
— şi toată fața ei clocotea.., 

Între valurile negre, toate acum încrestate, se săpau brazde 
tot mai adinci, şi spuma lor ajungea tot mai albă... 

i Pe cerul Intunecat fugeau, tot mai repezi volburi de nori 
groși, vintul creşica iute intrun uragan şi vijlia printre crestele 
de valuri... 

— N'o fi mai bine să trecem dincolo, şi s 
mal ?* —intrebă incet Feighin, CARENE pS 

— „Numai de-am avea vreme... Cite ceasuri ne trebue până 
la țărm !* —fi răspunse cirmaciul, 

Dar altă cale nu mai era, şi bătrinul cirmi puţin la dreapta. 
Luntrea șubredă şi veche nu se mai putea îndruma drept spre 
țărm, dealungul valurilor tot mai innalte; vislaşii işi incordară 
braţele, Şi prin şuerul vintului şi ropotul tot mai puternic al ta- 
lazurilor nu se mai auzea decit scirțlitul sacadat al lopeţilor in 
cuele lor... Holul subțire al luntrii tăia crestele spumegate, şi ea 
trecea peste valuri în salturi tremurate şi repezi... 

Cei dinlăuntru tăceau,.. Din cind în cind un val, sdrobindu- 
se de bord, îi improșca cu spuma-i măruntă şi rece... 

Dar salturile luntrii ajung tot mai rari şi mai lungi, mai 
innalte ; in urletele uraganului, care se azvirle ca o fară scăpată 
din lanț, luntrea cind se caţără spre creasla spumoasă a valu- 
rilor, cind lunecă la picioarele lor; iar în față se ridică ziduri 
de apă tot mai amenințătoare... Dunga innegurată a țărmului drept 
nu se mat zăreşte decit o ciipă, pe coamă, şi şubreda plută indată 
se inlundă in adincimile prâpăstiilor tot mai negre... 

Minile bătrinului, incleştate pe brațul cirmei, abia pot ţinea 
in sinul valurilor jalnica ruptură de scindură, şi lopeţile tot mai 
des cad neputincioase prin văzduh... 

Luntrea nu mai este decit o jucărie a stihiei intărtate, lată— 
un val se răstoarnă peste ea... al doilea... al treilea.. Și la stin- 


28 VIAŢA ROMINFASCA 


ga un munte negru și prăpăstios se rostogoleşte drept spre bord. 

— „Innapoi"—strigă cit îl ține gura Feighin, dar in vuetul 
furtunii se văd numai buzele lui albe tremurind peste dinții 
ştirbi... 

Insă nici Intracea parte nu e mai bine: o clipă pe coamă, 
Răutu zâreşte tulele negre plecate, peste cari sar sdrobindu-se 
in pulbere stinci de apă... Dar tot e mai aproape pâna acolo... 
Şi o nădejde de adăpost... 

Luntrea e plină de apă... 

Cirmaciul îşi face cruce, aruncă poruncitor lui Feighin un 
căuş de lemn... nu s'aude ce spune... din nou sapleacă peste 
minerul cirmii, pindind cu incordare clocutul valurilor... Bătrinul 
Osteac pârcă a crescut şi pare acum un uriaş... Spre el sint 
ațintite toate privirile... 

A cirmit innapoi !... 

Dar un val isbeşte in coastă, din dreapta, —luntrea se cul- 
că... Feighin cu un sciacet se apucă cu minile de bord şi scapă 
căușul,.. Sinenco îl prinde iute şi saruncă să scoată apa... Pi- 
cāturi !... Feighin îşi smulge chipiul din cap şi cu mişcări infri- 
gurate il ajută... Și Râutu se repede cu pălăria lui studeţească, . 

Vintul bate din spate, ei merg acum impotriva apei, după 
valori... 
Din nou se văd o clipă tufele țărmului sting .. mai aproape]... 
Şi iar intuncrec.,. 

Dar Răutu nu se mai uită în lături... EL iși vede numai pălă- 
ria plină cu apă... gpală.. iar plină... repede... mai repede .. nimic 
mai mult.. nimic... totul e aici... toată viaţa !... 

larâşi pe coamă: linia țărmului drept e lrintă şi dispare 
sub talazuri uriaşe, cari sint aruncate spre cer in vrăjmăşie nā- 
prasnică, in fantastice blocuri negre de apă, şi se prâbuşese 
mugind în prăpastie,—iar de cealaltă parte toată zarea fierbe în 
spumă albă, prin care Innegresc ici şi colo virluri ascuţite... 

Drept sub picioare, în tund, o pală neagră de tufe peste 
care se starmă valul... Şi luntrea cade printre virlurile dese de 
brazi innecaţi.. Valul s'a dus... Dar cirma e ruptă... Oamenii In 
spaimă nebună, se apucă de crengile subțiri... ele se pleacă 
neputincioase, se fring... 

Bātrinul cirmaciu, care singurul nu-şi pierde cumpătul, 
apucă hotărit căușul şi poruncește ceva vislaşilor ; aceştia ridică 
lopeţile nefolositoare şi iau coşulețele de coajă de mesteacăn, 
golite de merinde... Cu toții in mişcări repezi scot apa din iun- 
dul iuntrii... 

Aici, în desiş, sbuciumul valurilor sub luntre e mai slab, 
dar din afară se ridică un pârete negru, tot mai innalt. Toate a- 
dincimile uriașului fluviu se rostogolesc spre cer, se asvirl ne- 
bune şi inneacă totul... intunerec... Luntrea, Într'o smincitură, e 
aruncată in sus printre crengi şi se prâvale In beznă. o lovi- 
tură straşnică în fund... o pirtiturā .. 

Valul trece... luntrea însă, spartă, se sculundă Incet, incet... 


IN VOIA VALURILOR 87 


Feighin, cu capul gol, gemind, cade în genunchi : 

__.— „Doamne, Doamne, milueşte-ne pe noi, păcătoşii... Fe- 
cioară, născătoare de Dumnezeu, Maică precistă... Tatăl nostru 
care eşti in cer... fie voia ta... iartă-ne greşalele noastre“... 

Sinenco se lasă și el în genunchi, şi-şi face cruci largi 
Sete] il urmează tăcuți şi resemnaţi... 7A 
şi indoi genunchii pe bancă și Răutu tru 
din capilărie ? ii ti ereu E. er ar 
e deseu „ cerul era gol: ochii îi ard de extaz, și... se roagă 
— „Fraților !“—răsună adinc v ighi i i 
a meneri c vocea lui Feighin—„icrtați-mă, 
Un nod li innecă lui Răutu suflarea. Ei iși intinse brațele : 
— ăi d-ta,— iartă-mă... iartă-mă... şi pe mine“... i 
— +0... 0., 0...*—isbucni în hohot de plins Feighin; 

) ghin; el 
săruta pe Răutu pe frunte, peste ochi, peste obraji.. Picâturile 
maia de apă mas eg ce-i picurau din barbă şi mustăți se ames- 

u cu lacrimele-i fierbinţi obrajii lui 
nervos în braţe peste umeri ă a cata tii cauza 
-= „0-0-0... Toată viața... Sulletul... D 
5 „. Toată s =. Dumnezeu vede“, —se 
sugruma de plins Feighin, cu capu-i cărunt pe umerii băiatului. 
k „Dumnezeu să ne ierte pe toți, să ne înfăjișăm cu inima 
seg „rosti solemn și emaţionat Sinenco, fâcindu-şi cruce. 
atav şi senin se sărută el de trei ori cu Răutu apoi cu Feighin 
şi cu cei doi vislaşi, —până la cirmaciu nu putu ajunge. 
Și Răutu se Imbrăţişă cu bătrinul Osteac şi cu vislaşul ce 
cra cz sproape, un băetan de vr'o 18 ani... 
„untrea se tot lăsa, incet, in jos: apa ti ajun 
la margine, şi la fiecare tremurare d Žo, ore dap ia, 
gine, şi e und ] 
mer Ag le se vărsa Inăunitru... 
Vremea se opri.. În viilor nu mai era nimi imi 
: ie ic... Nimic, de- 
cit o aşteptare oarbă... lar trecutul întreg se condensă Intr'o vi- 
ziune ae de o singurà clipă... 
Și Râutu, tot ţinind strins in braţe “erghi i 

l A strins pe Ferghin care işi rea- 
aut urechea păroasă de vbrazu-i tinăr, își văzu, intr'o singură 
uigerare, toată viaţa, dela cele dintăiu amintiri de copil; chiar 
amănuntele de mult uitate li stăteau acum in faţă, în contraste 
aci de lumini și de umbre... 

ar mai ales o vedenie li pri i- - 

E api i prinse tot sufletul, și-l umplu de 
„După vacanța Crăciunului, cu ranița pli j 

U i i, plină de cărți, in 

pieca nouă cu bumbi de argint, se intoarce Răutu dela dalta 

= oarte fericit; mai intăiu, de aseară el face parte din „secția“ 

air a cincea a „Asociaţiunii teroriste a liceiștilor de Sud- 

o „ ŞI conştiinţa misiunii sale istorice ti dă fiori de mindrie ; 
pa a doilea rind, el simte in buzunarul vestei ceasornicul mare 
e aur—Intocmai ca al grecului Slovic |—atirnat de un şiret de 
piei un dar de ziua și. loan, cea dintăiu după trecerea 
ui în „clasele superioare“... Şi omătul de Ianuarie scirție vesel, şi 
mii de scintei sclipitoare i se aprind in cale... Răutu se opreşte 


228 VIAŢA ROMINEASCA 


Innaintea scărilor ce fug in subsol, în prăvălia din care toți lice- 
iştii cartierului de sus se aprovizionează cu creioane, peniţe, ca- 
iele, şi cu bomboane şi prăjituri de o uimitoare eltinătate, li tre- 
bue un caet şi apoi ar vrea să se uite şi la ceas... „ce-au să 
zică ei ?*... Dar după uşă el rămine inlemnil: aplecată peste 
tejghea, o femee slabă și palidă plingeținindu-şi o batistă roșie 
la gură; ea li aruncă o privire așa de moartă, cind printre su- 
ghițuri de plins 1l întreabă: 

— „Ce poltiţi ?*... 

Răutu ingheața şi simte că toată bucuria de viaţă sa stins 
în el: 

— „De ce plingi mata ?*—o întrebă el încet la rindu-i. 

Femeia își ascunde fața in batistă; se aud numai gemete 
înnăbuşite : 

— „Nenorociri, drăguță... larna-i grea... bărbatu mi-e bol- 
„nav... trei enpii mici.. şcoalele au fost inchise... Nu merge... 
„Nam putut plăth pacatre=zeci... de ruble... Ne vinde... pe dru- 
„muri... Doamne!... Doamne !... De am muri cu toţii... odată!“... 

Mini tremurătoare deschee mantaua, trag şiretul de mâătasă 
de după cap: 

— „la-l mata.. face mai mult... mie nu-mi trebue.. am 
altul“, 

Doi ochi larg deschişi şi aiuriți il privesc țintă... Apoi în 
ei se aprinde atita recunoştinţă netirșită și bucurie nebună!,.. 

„Acesti doi ochi Il luminează șacum din noaptea trecutu- 
lui... „Aceasta rămine*,., 

„„Cu aceşti ochi parcă îl privește şi bâtrinul Osteac... 

„„Luntrea e plecată spre proră ; botul ei subţire se Inlundă în 
apă, dar pupa e ridicată in sus, şi marginea ei e cu mult dea- 
supra nivelului apei. Bātrinul se apleacă peste margine, apoi 
apucă intrigurat o lopată şi cearcă în adincime... Fundul luntrii se 
oprise intr'un trunchiu sau o ramură mai groasă a bradului In- 
nalt pe lingă care se prâvâălise... 

Bătrinul se uită spre vislaşi, dar acelaşi gind fulgerä prin 
mintea tuturora, şi cu toții se apucă de crengile copacului şi le 
trag spre sine... Feighin sullă greu; Sinenco e alb ca varul... 
Luntrea nu se mişcă... crengile rupte rămin în mini... Dar bâtri- 
nul face ua semn cu mina... cutoții incearcă să se Ingrâmâdească 
unul peste altul spre pupă... Aceasta cu incetul se pleacă In jos, prora 
se ridică... Atunci ctrmaciul se intinde peste bord,apucă in mină chiar 
viriul, vislaşii ajută cu lopeţile, ceilalți trag iar crengile. Luntrea 
lunecă incet, incet, şi se aşează toală între crengile unui singur 
copac, din mijlocul tulişului de virfuri... 

Aici era mai multă stabilitate, şi mai puţină amenințare de 
sculundare imediată. Dar Insâşi această stabilitate relativă făcea 
mai mare primejdia ca valurile din afară, izbind în coșul şubred 
al luntrii, să o sfarme în bucăți... Şi furtuna clocotea cu aceiași 
furie... Citā vreme va putea să reziste luntrea ? Şi cită vreme vor 
mai putea să lupte oamenii aceștia istoviţi ?... 


IN VOIA VALURILOR 259 


Osteacii, täcuți şi smeriţi, scot apa din fundul lunirii; Si- 
nenco ti ajută ; Feighin ţine strins de mină pe Răutu, de care 
nu se mai deslipeşte.,. 

Din cind în cind vine un val năprasnic şi urlind cade 
asupră-le; luntrea piriie ; oamenii se încleştează de crengi s'o ţină 
pe loc; apoi valul trece lăsind din nou apă în trupul schilodit 
al luntrii...Şi viața reincepe... 

> Cite clipe, sau cite ceasuri trecură astfel in spasmele sti- 
hiei şi în aşteptare mută, nici Răutu, nici ceilalţi nu puteau spune. 
In realitate, zile întregi s'au scurs aşa, in bălaia uraganului, în 
vilorul acestui veşnic amurg fără soare și lără umbră de noapte. 
Dacă fiecare val suspenda cursul vremii,—viaţa nu se opria, ci, 
nu ştiu cum, se adincea şi se lumina, şi în răstimpurile de linişte 
relativă fiecare clipă trăită avea un cuprins de nestirşire. 

__ Cind luntrea se mai goli de apă, bătrinul cirmaciu scoase 
din sin un pachet Invālit intro petică murdară și udă, şi începu 
să-l desfacă cu băgare de seamă, desvâlind o bucată de peşte 
alumat şi citeva ouă de rață sălbatecă. 

— „Toate merindele s'au dus... eu pe ale mele le-am strins 
în sin*,—zice el zimbind:—„ar trebui să luaţi ceva !*, —şi întinde 
bogăţiile acestea lui Răutu. 

Dar nici acesta nici ceilalţi nu sint în stare să ia nimic în 
gură. Bătrinul se gindește puțin, işi stringe din nou legătura în 
sin, oltează, apoi işi umple luleaua şi se căzneşte In zădar cu am- 
narul să aprindă iasca umedă, 

Cremenea scapără ; şi aceste scintei sau mişcările liniştite 
ale băvinului, cu degetele-i noduroase, aduc o stranie potolire în 
inimi,—cu toţii urmăresc micile scintei albastre ce se aprind și se 
sting in văzduhul posomorit.,. Viitorul pieri din gindul tuturora... 

— su Cei şi viaţa omului,*—zice încet şi potolit Feighin 
cătră Răutu :,De mic am lost luat dela părinți—cu sila... Imi 
aduc aminte numai de o lemee tinără cu ochi negri— mama, care 
voia să mă smulgă din minile soldatului... Apoi în cantonul ve- 
teranilor,.. Deşi nu ştiam, mă'nțelegi, altă lege şi limbă, tot jidan 
parşiv rămineam... Numai în bătăi și ocări am lost crescut— pen- 
tru miliție... şi la cazarmă— 17 ani—slujba nu ca acum— muncă 
silnică... Cind a venit legea cea nouă, ne-a venit şi vesteacă ne 
vor da drumul—acasă,.. Dar nu aveam, mă'nţelegi, pe nimeni pe 
lume... Nu ştiam nici de unde sint, nici cum li chiamă pe părinţii 
mei.. Feighin am fost numit mai mult în batjocură—in can- 
ton —cind m'au botezat.. Unde era să mă duc ?... Nici un meşte- 
şug, decit cel soldățesc, nu cunoşteam... Şi cu trupul rupt de bä- 
tăi şi trudă... Imbătrinit fără vreme... Şi cum stăteam așa odată, 
cuprins de gindurile astea, ca sentinelă la magazia de pulbere, 
deodată aud un răcnet: dormi la post, canalie |... Căpitanul |... 
Vinăt de minie... Ridică sabia şi-mi dă cu minerul în faţă, şi dă, 
şi dă... Mi se făcuse negru innaintea ochilor, Am căzut leșinat la 
păraint... Se bătea groaznic pe vremea aceia în oştire... Atunci 
mi-au fost rupți şi dinții ăştia din față... Am fost găsit pe pămint, 

3 


290 VIAŢA ROMINEASCA 


aşa —ameţit, plin de singe, cu nasul sfârmat şi dinții rupţi, şi dus în 
neştire la spital... Căpitanul, se vede, fugise, văzind că nu mă 
mai ridic... M'am trezit la spital, în patul curat—alb... Mi s'a spus 
că de mai multe zile tot aiuram... că a fost orinduită anche- 
ia, cine adică m'a stilcit, aşa, la post, ca sentinelă... Vre- 
murile se schimbase,—ministrul cel nou şi Impăratul Alexan- 
dru Nicolaevici, Dumnezeu să-l odihnească, nu mai iertau bătăile 
astea crunte,—cram şi sentinelă, mă'nţelegi.... Şi se zicea, că—de 
frică — căpitanul nu mai ieșia, şi tot bea cumplit... Şi că tot tri- 
mitea la spital să Intrebe, dacă n'am nevoe de ceva... Mi-a tri- 
mes și lapte şi tutun... Şi mi-a venit aşa o ciudă şi o răutate 
la inima... Va vedea el... să schilodească așa oamenii!... Are să 
se primble ras şi în lanțuri l... Şi vâd o fetiță, aşa micuță, de-o 
şchioapă, cu ochişorii limpezi,—fata căpitanului... Şi-mi spune cu 
glăsuşorul ei dulce așa: Eşti mai bine acum, moşule ?... Mama 
iți tramile puțină dulceaţă... Şi-mi intinde cu minuțele ei un 
găvănoșel.... Sărmana femee, pătimea “şi ea atita de năravul crunt 
al căpitanului... Dar ii era frică, răminea cu copii—fără sprijin, 
mă'nţeleszi.... Mă uit, mă uit așa tn ochişorii cei limpezi.. Pun 
mina pe căpuşorul ei şi zic: „Nu vrei să mă pupi, drăguță 7“... 
Ea işi şi intinde buzişoarele, drăguța de eal... Am sărulat-o, 
mi-am făcut cruce, şi-i zic: „Spune mamei să fie liniștită — atit”... 
Aşa-a... Cind a venit apoi comisarul—un colonel tinăr şi chipeș— 
ti zic: „Nu ştiu cum, ameţit, am căzut jos și am dat cu capul 
de un bolovan, nu m'a lovit nimeni“... Din asta nu ma putut 
scoate... S'a uitat lung la mine, şi a zis: „Eşti om milos, Fei- 
għin“... Şi mi-a dat o hirtiuţă verde— trei ruble... 

O îi crescut mare... mâritată de mult... cu copii... Nu ma 
uitat: va auzi Dumnezeu rugile ei!*.... 

Şi tăcu, Şi acesta simţise nevoia de a-și opri gindul poate 
la singura clipă senină din viaţa lui sbuciumată.... 

— „Ce tremuri aşa ?“—intrebă el pe Răutu, şi-i viri mina 
la piept sub sucman: „Tii frig? Eşti ud, leoarcă... Sucmanul 
ţi-e subțire, şi numai în cămașă... Stai! Mantaua mea e mai 
groasă, am şi o jiletcă de lină pe sub mondir... Pe mine nu 
m'a răzbit așa l“... : 

Si începu să se desbrace, ajutat de Sinenco şi de bătrinul 
dela cirmă. Apoi cu toții—dau să invălească cu grijă pe Răutu, 
care zimbia blajin şi recunoscător, impăcat... 

Şi luntrea se tot clătina In bătăile vintului, între crengile in- 
lăcrămate ale bradului innalt... Ă 

„„„Viaţa parcă n'a căpâtat vr'un înţeles, decit... de cind şi 
l-a pierdut pentru fiecare in parte dintre acești oameni !... 

Cită vreme fiecare din ei avea,—in afară de viața din lun- 
tre şi mai presus de ea,—o țintă deosebită, în care işi punea 
tot rostul, suiletul le era otrăvit de dușmânie şi de scirbă, şi exis- 
tența le ajunsese de nesuferit. Şi acum ?... Cita lumină, cind fo- 
tul e mărginit la citeva clipe ce le-au mai rămas, pe aceste scin- 
duri, înnainte de a fi inghiţiți de valuri... Și nimic nu va mai 


IN VOIA VALURILOR 21 


'răminea din ei decit nişte oase acoperite de milul țărmului pustiu... 
Şi, veacuri, fiecare primăvară va arunca peste ele un nou strat 
-de mil, şi gheţurile ernei le vor infunda tot mai adinc în pă- 
mintul mlăștinos... Pănă cind, poate, vr'un antropolog va desco- 
“peri o stranie colecție de cranii... 

A 1... Scopul vieţii L... 

In goană după scopuri închipuite mai presus de această 
singură realitate, — dela certurile de bucătărie până la conflictele 
de pe arena vieţii istorice,—toate clipele sint otrăvite de ambi- 
ţie, de ură sau de scirbă, în exasperarea sălbatecă a cruzimii sau a 
indilerenții peniru semeni... Chiar cind creştinul îşi urmăreşte 
mintuirea sufletului pentru vremea de apoi, ca un dar mai pre- 
ţios decit viața în această vale de plingeri,—încă lumegă rugu- 
rile jertielor omenești, sau inimile se amorţesc în chilii de pust- 
nici... Dar atunci cind la capătul scurtei călătorii vine ceasul 
“suprem, din tot sbuciumul ei nu rămin in fața conștiinței decit 
clipele de bucurie senină, cind în tremurul de dragoste au fost 
'biruite tbate năzuinţile deşarte ce păreau frumoase și innalte nu- 
mai sub imboldul patimii oarbe... 

Dar şi cite alte morminte nu sint decit tot mărturii ale 
-unor vieţi risipite în deşert... 

„Furtuna tot vijlia... Dar bătrinul Osteac de o bucată de 
vreme ridica din cind în cind capul şi privea cu Incordare spre 
apus; el voia parcă să spună ceva,—bărbia cu peri cărunţi și 
“scurţi li tremura,—dar lăsa din nou capul In jos, la tăcere. In 
“slirșit arătă cu mina-i vinoasă: 

M a „Semn că se schimbă vintul ...dacā vine ploaia ceia 
aici“... 

La apus, pe fondul norilor cenușii cari, tnvälind tot cerul, 
“fugeau in sus, apăruse acum o pată neagră de nori plumburii de cari 
parcă alirnau nişte făşii intunecate, lăsindu-se drept în jos peste 
spuma valurilor stărmale... Pata neagră se nâlța repede și se 
intindea tot spre mează-noapte, de-a curmerzișul volburelor sure... 
La dreapta munţi de talazuri tot încă mugeau şi se rostogoleau 
năprasnic, dar în aer se simția parcă o stranie linişte nehotărită,,., 

Peste mugetul apei, creşte un ropot îndepărtat... mai tare 
Şi mai tare, şi mai aproape... Norii negri cuprind zarea pănă în 
“răsărit... O picătură... alta... Şi de-odată— potopul... parcă toate ză- 
-gazurile cerului s'au rupt, picături grele și dese siredelesc valu- 
ile... Un văl negru inchide totul, nu se vede nimic mai de- 
parte de marginea desişului de brazi Innecaţi, in mijlocul că- 
"tuia se clatină luntrea.,,. 

A trecut... Ploaea cerne mărunt... A stat... 

Calea valurilor ce se ridică deacurmezișul fluviului e tăiată 
acuma de altele ce se indreaptă din stinga spre țărmul drept,—și 
bezna se sbate în furie neputincioasă... 

„Luntrea e golită iar de apă; vislașii rup nişte rogojini şi 
dle bat cu bägare de seamă in toate crăpăturile; bătrinul scoate 
„securea, şi cu ajutorul unei bănci, drege în grabă cirma... Şi 


22 VIAŢA ROMINEASCA 


iarăși pindeşte incordat clocotul de valuri ; și din nou el pare 
că creşte în văzduh și toate privirile sint ațintite asupră.i,., 

„„Luntrea e scoasă dintre crengi şi lăsată în voe pe apă; 
toți îşi fac cruce: 

— „Cu Dumnezeu înnainte !*,.. zice adinc Sinenco, 

Luntrea iesă din desiş și saltă pe valuri... 

„Nici odată nu şi-a putut apoi da seamă Răutu de partea 
aceasta a drumului pănă la Şarcalinsk. El își aducea aminte 
numai, cum, în luptă cu valurile sbuciumate, atunci cind jan- 
darmii se perindau cu vislaşii la scos apa din luntre şi la lopeţi, 
voi şi el să vislească, dar Feighin ti zise foarte aspru: 

— „Stai locului, mă rog, ne scutim noi de serviciile du- 
mitale !* 

Dar ul nu se supăra de acest ton aspru şi ridea, fericit... 

Şi cum apoi, mai tirziu, după ce valurile se mai potoliră incă, 
iar bătrinul Osteac îşi scoase din nou din sin bucâțica de peşte 
afumat și ouăle de rață, el, Răutu, le împărţi cu sfințenie in şase, 
şi cum toți, fără să inceteze lucrul, mincau și rideau şi ei, și 
chiar Sinenco ; numai Feighin îi zise și mai aspru: 

— „Ce să fac eu cu fărmătura asta... Nu-s doar, ca d-ta, o på- 
săruică... ciugulește, te rog, acolo şi lasă-mă în pace... Să-mi 
zădăresc numai foamea ?*,. 

Şi el iarăşi nu se supăra, ci ridea şi... plingea, fericit, 

Şi în tot drumul acela lung, lung, printre valuri, cînd îi ve- 
nea leşin de oboseală și de frig, el işi băga mina sub sucman la 
jiletca lui Feighin, care li mirosia a mahorcă şi sudoare, şi se 
incălzea şi se inveselea ; şi privia la Feighin lucind de fericire, 
deşi acesta se Incrunta tot mai urit... dar urechile lui clăpăuge, 
mari și păroase, erau ușa de bune l.. 

Sleit întră Răutu în casa starostelui din Șarcalinsk, şi se 
lăsă pe laviță, pe jumătate ameţit. 

El nu mai voi să mânince, şi nici nu avea putere să se 
desbrace.  Sinenco, cu ajutorul starostoaei—o femee groasă, nu 
bătrină încă, cu o față rotundă şi rumenă,—!l făcu să înghită un 
păhărel de rachiu, îl desbrăcă, îl invăli întrun şal şi-l culcă 
lingă sobă... 

Incălzit, stătea Răutu lungit, cu ochii închişi ; totul parcă 
se'nvirtea în jurul lui, dar el tot zimbia fericit, deși din cind în 
cind cite o lacrimă li cădea fierbinte, şi plinsetele i se opreau 
în git... 

Feighin horâia năstruşnic de pe cuptor. Numai liniștitul 
Sinenco nu putea dormi, ci stătea In cămașă și nădragi, la gura 
sobei, privind ticnit în foc... 

— „la mai zoriţi acolo, mā t... Ptiu! tot liltăa spurcatā t... 
Destul am pierdut noi trei zile cu aturisenia asta de furtună, mă'nțe- 


IN VOIA VALURILOR 200 
a IA A e 


legi l... Noi sintem oameni impărăteşti, diavolilor t“ — i 
vocea lui Feighin din afară. ar atzi Eau 
„Răutu deschise ochii. In fereastră bătea soarele 
pe jos Ks pată gansen de lumină. zica 
se imbrăcă în straele lui uscate și ieşi în cerdac, 
_ Furtuna goni în sfirșit norii; în undoiarea ușoară a fluviu- 
parpi nege nes gje a esa în mii de luciri vii, iar la stinga, 
> ul rar al tufelor innecate, nemărgini 
scai, e facări albe... P ien 
„„Luntrea nouă, — cea veche rămăsese pe mal, o jalnică 
epavă, cu fundul in sus,—porni la larg, şi ? i 
voia valurilor... è aci a Eo a code 
„Viaţa ei reincepu... Jandarmii fugiau parcă de privirile 
lui Rautu, și între ei se ridică din nou zidul problemei A caine 
iar Osteacii, luați cu sila, tăceau posomoriți,.. 
Dar in sufletul lui Răutu, acolo sub crengile înlăcrămate, 
în mijlocul valurilor răsculate, s'a aprins o flacără pe care nu o 
vor mai putea stinge nici gheţurile eterne ale oceanului mort... 


C. Nistrul 


up a 


LACUL 


Floarea lor încet s'apleacă 
Peste-oglinzile genunii, 

Şi 'n căniţile lor albe 

Strîng de sus argintul lunii. 


Şi cum horbota de nuferi 
Lin adoarme 'n pat de unde, 
Înspre ziuă vine vîntul: 

Îi sărută, şi s'ascunde !... 


LACUL 


Dintre rarişti, de departe, 
De pe unde-i noaptea lină, 
Peste lacul din pădure 
Vine-un vifor de lumină. 


Const. Mironescu 


Bate luna... Strălucirea-i 
Zori de aur molcom cerne, 
Flori de brumă pune 'n trestii 


Şi pe lac un pod aşterne. 


Cu chenare lungi de umbră, 
Podul cînd şi cînd se schimbă ; 
Scinteerea lui de-alamă 

Peste ape vintu-o plimbă. 


Prăfuiţi de promoroacă 
Nuferii pe lac visează, 

Fac și ei un pod de ceară— 
Apele de luminează. 


Instrăinat 


Cași in ghiara unui vultur, puiul de căprioară se zbătu în 
mina aspră care l-a surpins, hoțeşte, in culcușul lui aşa de bine 
ascuns de vederea pătrunzătoare a vrăjmașului. 

Edul era d'abia născut. Ochii lui limpezi, In care nu se 
resfrinseseră incă seninul culmelor şi taina desișurilor, se tulbu- 
rară deodată de imaginea incruntată a spaimii. Pădurarul Işi 
aştepta de mult prada, pindind-o incă de pe cind căprioara Îşi 
purta rodul, peste coclauri, peste viroage, pe marginea primejdi- 
oasă a ripilor, şi prin cotloanele cele mai intunecate ale codru- 
lui In care trăiau tot felul de sălbătăciuni, 

Privind cu lăcomie la edul, a cărui carne tremura ca o 
spumă, braconierul Il inghemui intrun sac, şi plecă grăbit ca 
să-l ducă la curte, tocmai la tirg. 

Eșise de mult din pădure şi acum, departe de umbra ei 
răcoritoare, pădurarul innainta, greoiu, sub incropul soarelui care 
opărise toată cimpia. In sacul din spate, behăind după mă-sa, 
edul se zbătea cu desnădejle. „Trebue săi fie loame!* gindi 
pădurarul şi se uită in toate părțile, căutind parcă să desco- 
pere ceva, 

Pe spinarea uriaşă a unui grind, se purta de ici-colo, ca o 
pată pestriță, o turmă de oi. Ochiul pădurarului deosebi, nu de- 
parte, şi stina rotundă, cu pereţii impleliţi din nuele, cu ţarcurile 
pustii. După ce stete o clipă în loc, drumețul lăsă șleahul şi 


INSTRAINAT 237 


se indreptă spre stină. Din fața lui, de pe un petec de pirloagă 
se ridică, cu ciripiri ascuţite, un stol de măcâlendri, destăşurind 
in bătaia razelor, culori vii şi strălucitoare. Părea un evantaliu 
uriaş, bătut în pietre prețioase, pe care o mină nevăzută l-ar fi 
agitat In aer. 

Deşi pădurarul era incă departe, totuși clinii, care stăluseră 
adormiţi în apropierea stinii, se treziră indată şi lătrăturile lor 
'vestitoare de apropierea vrăjmașului umplură toată valea, supă- 
rind monotonia întinderii, 

După ce-i linişti, fluerind în înţelesul lor, pădurarul se aşeză 
obosit la umbra rară a păretelui de nuele. Cea dintăiu grijă 
fu să scoată alară, la aer, edul din sac, Vietatea d'abia se mai 
mişua. Pe jumătate asfixiat de căldură, pe jumâtate mort de 
foame, căzu pe o coastă, cind pădurarul se incercă să-l pue în 
picioare. 

Ciobanul, apropiindu-se, întrebă : 

—- Da', la ce e bună lighioana asta ? 

— Ce nu vezi ?!—se Incruntă pădurarul.—Mă duc să-l duc 
boerului, la tirg. 

Ciobanul rise: t 

— Da' tu nu vezi, bade, căi pe jumătate mort... Trebuia 
să-l mai laşi o săptămină, să sugă la mă-sa... 

— Peste o săptămină ?... să-l fi prins, tu, atunci... Doar să 
fi imprumutat picioare de ogar... 

— Bine... dacă moare ? 

— Nu moare !—se Imbarbată el singur pădurarul. Adă mai 
bine o oaie; să vedem n'o suge la ea, că doar nui pui de lup! 

Orfanul işi găsi o mamă. Cu tot mirosul răspingător al 
linii de oaie, edul se alipi nesăţios la sinul primitor. Pădura- 
rul, care din clipa în care ripise puiul dela sinul căprioarei, purta 
pe suflet răspunderea unui păcat, plecă mai uşurat, la gindul că 
ființa cea nevinovată nu va muri de foame. 

Edul creştea în preajma stinii, alergind ziua la pâscut, pe 
grinduri, impreună cu turma, dormind noaptea in ţarcul mieilor. 
Totuşi nu se desmeticise. Stătea Intotdeauna mai la o parte 
de turmă, Era trist și d'abia atingea iarba pe care cu atit ne- 
sațiu o päşteau oile. li plâcea să se urce pe virful movilelor, 
şi acolo râminea incremenit, cu ochii țintă innainte, cași cind ar 
fi descoperit ceva departe, în zare. Da’ cind vremea era senină 


208 VIAŢA ROMINEASCA 

de tot, de se vedea in limpezime pănă şi silueta munților, edul 
era prins de un mare ncastimpăr. Se depărta cu totul de turmă, 
făcind sărituri năstruşnice, behăind cu desnădejde, 

De frică să nu-l piardă cumva, ciobanul îi legă vinele dina- 
poi, cu o bucată de sfoară. De citeori sălbătăciunea incerca să 
facă o săritură, se impleticea şi, căzind, răminea jos intins, pe-o 
coastă, cu ochiul mare deschis spre nemărginirea care se răsirin- 
gea intrinsul, 


- . - . - . . + + . - 


De mai bine o săptămină, plouă intruna, şi la munte, şi la 
cimp şi la şes. Ca un balaur care ar fi bāut toate apele på- 
mintului, Oltul se umila din zi în zi. Intro noapte, trecind peste 
maluri, se revărsă, inundind ogoarele, imașurile, finețele și toată 
valea lui. 

Ciobanul işi mină turma la deal, pe ponoare, lăsind în vale 
stina In voia apei şi în stăpinirea coţolenelor care se rotiau, 
pirigiind a pustiu. 

Turma acum se purta pribeagă din loc în loc, de pe un 
deal pe alt deal, cind alundindu-se întrun hogaş, cind ivindu-se 
pe o muche sau tăpşan. Cu toată curmătura dureroasă dela pi- 
cioare, edul făcea sărituri din ce in ce mai indrăzneţe, cău- 
tind să se indepârteze cit mai mult de turmă. Ciobanul care nu-l 
pierdea din vedere, trebuia să alerge ogâreşte după el şi să-l 
intoarcă la turmă. 

„Mă, a dracului lighioană |—se minuna ţăranul--cum fuge 
de bine !* Şi de necaz, ti stringea și mai din scurt, piedica dela 
picioare. 

Pe coastele nisipoase ale dealului, iarba era foarte rară. 
Deabia mai intilneau cite un pelec de burucni aspre și vâtămă- 
toare. De multe ori oile, îngrămădindu-se, râmineau triste, cu 
capul în jos, cu spaima foamei Incremenită în ochi. La pădure 
cra singura nădejde. De aceia riobanul iși zorea turma tot inna- 
inte, tot mai la deal. 

Intr'o dimineață,—nici nu răsărise soarele—edul se urcă pe 
un dimb innalt şi, intinzindu-şi gitul subțire, incepu să miroase în 
vint, cu nările lui reci şi tremurătoare, 

De cealaltă parte a dealului, dincolo de valea cu fundurile 
innecate în aburul dimineţii, se intrezărea, intr'o pulbere deasă de 
cobalt, creasta codrului intunecat și ademenitor. Edul işi ciuli 
urechile ca să prindă, în adierea vintului, o șoaptă ruptă din frea- 


1NSTRAINAT 2997 


mätul pădurii. Infiorat, făcu o săritură in loc smucindu-se cu- 
atita putere, incit legătura dela picioare se rupse, după ce insă 
il curmă până la singe. Acum liber, prizonierul dindu-și drumul 
picioarelor se avintă cu tot sufletul, şi din citeva copci ajunse 
pe cealaltă coastă. 

Cind ciobanul a prins de veste, era prea tirziu. L-a văzut. 
facind o săritură sprintenă peste o buturugă, și l-a mai zărit incă 
odată zburind peste o pajişte..... dar atunci era mic cit o: 
minge. 

Răzămal în bită, se uită lung după el, şi cind nu-l mai 
văzu de loc, incepu să fluere a pagubă, Apoi se intoarse cu 
dragoste la oițele lui ce pășteau supuse, fără să se sinchisească : 
de fugarul care străbâtea, ca o săgeată, umbra tainică a codru-- 


lui, fericit că scăpase de o lume care nu era a lui. 


Al. Cazaban- 


a Ca aa 


PLOAIA 


Azi am văzut, înfiripată, fiinţa ploii mlădioase : 
Avea o haină cenuşie şi foșnitoare, de mătase, 


Purta pe umeri mii de lanţuri subţiri, de-argint, pănă la briu, 
Dar le zvirlea pe rind, în treacăt, pe apa turbure de rîu. 


“Şi de inele fără număr îi erau minile 'ncărcate, 
'Şi le scotea, pe fiecare, şi le zvirlea pe lac, pe toate. 


Lingă răzoare prin grădină, trecea foşnind de-atitea ori ! 
Şi răsturna cu poala rochii, pe brazdă, proaspetele flori. 


În urmă străbătind oraşul, sub mina-i geamurile toate 
„Sub coardele de apă fură în mii de harfe preschimbate. 


Dar ploaia cea strălucitoare, pe umăru-i, ca un urcior 
Întunecat şi plin de apă, purta neistovitul nor. 


Şi 'n toate inimile noastre, pe rînd, trecînd ca un paharnic 
“Turna ca'n cupe fără număr, dintr'însul, plinsu-i cel zădarnic. 


Alice Călugăru 


m a a a a e 


Note pe marginea cărților 


CETIND „SCRISOAREA* D-LUI BRĂTESCU-VOINEŞTI 


Unul dintre cei mai distinși colaboratori ai noştri ne tri- 
mite următoarele considerații, sugpgerate de „Scrisoarea“ d-lui 
Brătescu-Voineşti, publicată întrun No. trecut al V. R. 

Opinia noastră poate fi alta. Dar talentul cu care problema 
e expusă şi în acest articol ne face să dăm loc cu plăcere rin- 
durilor de mai jos, sperind că discuţia va interesa și poate va 
da naştere și la păreri contrarii: 


Fie-mi îngăduit să spun şi eu citeva cuvinte asupra pro- 
blemei pe care o pune aşa de frumos d. Brătescu- Voineşti, in 
Scrisoarea d-sale din numărul trecut al acestei reviste. L-am ad- 
mirat pe distinsul nostru scriitor, cit de adinc a pătruns, cu min- 
tea d-sale ascuţită şi cu intuiţia d-sale de artist, problema fun- 
damentală a Metafizicei; şi m'am incredințat inc'odată—pentru a 
citea oară !...—că în ştiinţile deadreptul legate cu viața—biolo- 
gice, psihologice, sociologice, filozolice—adevărata competință o 
dă puterea de gindire și fineţea de observație, — care cind lucrea- 
ză cu mare iuțeală şi inconştient, iau numirea de intuiție, fa- 
cultate creatoare prin excelență—iar nici decum erudiția, spe- 
cializarea ! 

Observațiile pe care le aștern in fuga condeiului, sint lip- 
site de orice pretenție : pe de o parte, scriitorul acestor rinduri trece 
acum printr'o criză de surmenaj, față de care orice încercare de 
gindire abstractă constitue o gravă abatere; iar pe de alta parte, 
filosofia Imi inspiră dela n vreme o antipatie de nelnvins! De 
cind am venit în acest centru universitar german unde mă aflu, 
la ce cursuri n'am urmat? La Teoria corelației psiho-fizice 
şi la Perioadele glaciare, la Antropologie şi la Anatomiu com- 
parată—la tot ce are vre-o legătură, cit de depărtată, cu anu- 


-W2 VIAŢA ROM. NEASCA 


mite preocupäri ale mele. Dar de filosofie m'am ferit, De cite- 
„ori citesc, la Inceputul semestrului, indicatorul de cursuri, şi a- 
jung la Prelegeri filosofice, intorc repede foaia, cu o grimasă de 
dispreţ— grimasa pe care o faci, cind în societate auzi pe cineva 
spunind cu ifos o prostie. Am intrat odată la unul Reinach, 
care altminterea nu-i prost; dar cind l-am văzut zvirlind cu a- 
dincà evlavie beşicile de săpun ale Metafizicei, şi inchipuindu-și 
că ţine universul pe degetul lui cel mic—parcă omenirea toată 
ar aştepta cu gura câscală, să hotărască el dacă lumea este sau 
nu o inchipuire—am eşit degrabă, Firea mea nu sufere fi- 
losofia ! 
Cu toate acestea, —mi-a ajuns la ureche, fără voia mea, ci- 
teceva dela facultatea de... vorbărie stearpă, de aici. Am auzit 
adică, despre doi profesori cu oarecare renume, şi în plimbarea 
mea zilnică prin pădure, li intilnesc pe amindoi. Unul e deşi- 
rat şi indoit de spinare, cu fața întunecată, suptă şi încadrată de 
o aspră barbă neagră; are fruntea mică, nasul coroiat și ochii 
adinci, ascunși de ochelari fumurii, Ăsta susține că lumea nu-i 
cum o vedem (că nu-i cum o vede el, Il cred !), şi neputința 
de a o vedea cum este pare să-i fi amărit-toată viaţa, —fiindcă-i 
straşnic de ursuz... Umblă prin pădure cu capul plecat, trâmin- 
tind desigur Estetica lui Kant.. Estetica din jurul lui n'o vede: 
se plimbă ca să facă mişcare... Pădurea de aici!... Alei albe şi 
netede, șerpuind In curbe şi ondulațiuni ideale; peluze imense, 
- smälțate de fori galbene și albe, in mijlocul cărora copii dră- 
gălaşi, incununaţi cu flori, fac hore cintind; desişuri intunecoase, 
—de tot felul de brazi cu frunzişul greu,—inconjurate de mes- 
teacăni subțiri şi albi, ce-și brodează dantelura măruntulu frun- 
ziş verde fraged pe albastrul deschis al cerului ; în iarbă, mier- 
„ele ca ciorile, şi pe copaci, scatii ca vrăbiile, şi alte multe pă- 
sări, cu trup mititel şi voce răsunătoare, care, imbătate de par- 
fumul greu al zambilelor ce cresc in tufe, se gargarisesc în fața 
ta fără nici o sfială; totul incadrat de adinc-albastrele dealuri 
împădurite ce înconjoară valea, şi mingliat de suflarea zefirului 
şi blinda lumină a soarelui de nord ca de o mină de fecioară 
ideală... Cind o atare privelişte, filosoful nostru nu numai c'o vede 
fumurie, dar li neagă chiar existența —s'ar putea să nu fie trist !?... 
Celălalt filosof insă e rumen, frumos şi senin la faţă, cu frun- 
„tea ginditoare, cu privirea deschisă, cu zimbet binevoitor,— 
„este „distinsul fenomenolog“ Husserl. Cind am auzit intăiu 
dela un student porecla asta, mam speriat! Ia uite, frate, 


NOTE PE MARGINEA CARȚILUOR 303 
m'am apostrolat eu în gind, „de cind ai fost tu tinār şi 
filosof, au apărul sub soare,—vorba lui Hamlet—mai multe lu- 
cruri decit iţi inchipui !..* Pe urmă m'am lămurit. Acest Hus- 
seri, deşi a trecut de cincizeci de ani, na prea fost băgat In 
seamă in Germania până în timpul din urmă : combate pe Kant, 
Şi, cine știe, poate i se găsește cusur și faptul că-i Evreu... In 
schimb e foarte cunoscut in restul Europei. El a născocit un 
lucru foarte simplu ; că humea-i aşa cum o vedem! (Şi noi toți, 
care făceam proză fără să ştim!..) O crele cinstit şi-i merge 
bine. (| se zice fenomenolog fiindcă neagă existența lumii smm- 
menale). Şi pe ce raționament se întemeiază cl? Pe urmâto- 
rul raționament foarte simplu (l-am făcut şi eu în tinerețe, dacă 
celitorul vrea să mă creadă) : 

De unde știm noi că sensațiile noastre nu sint decit nişte 
vibraţiuni ale substanței noastre nervoase? Ne-o spun cunoş- 
tinţele, empirice sau ştiinţifice, pe care le avem despre organi- 
zarea noastră psihofizică. Dar aceste cunoştinţe se Intemeiază, 
la rindul lor, pe postulatul că lumea-i aşa cum o vedem; dacă 
lumea-i o închipuire a noastră, atunci știința-i o fantasmagorie, 
şi atunci nu mai sintem siguri că sensația-i o simplă vibraţie a 
nervului — fiindcă atuncea nu mai există nici nerv şi nici vibra- 
ție! Prin urmare,—dacă lumea-i așa cum o vedem, atunci stu- 
diul ei ne spune că ea nu-i decit o închipuire a noastră; dacă 
insă lumea-i o inchipuire a noastră, atunci studiul ei și-a perdut 
temelia, şi atunci nu mai sintem siguri că lumea nu-i cumva 
aşa cum o vedem!... Absurditatea întregii probleme rezultă din 
faptul că noi vrem să judecăm realitatea făcind abstracţie de 
creerul noştru—cind, vorba d-lui Brătescu-Voineşti, o „cunoaș- 
tere necondiționată nu există“, şi vulturul nu poate sbura mai pre 
sus de propriul lui sbor... 

Dar problema se poate pune din alt punct de vedere (Sint, 
ca d, Zarzara, licenţiat în filosofie, și am dreptul să-mi spun punc- 
tul meu de vedere). 

Ştiinţa, care ne arată că sensaţia nu-i decit o vibrare a 
nervului, ne mai învaţă că fiecare ființă vieţuitoare e alcătuită de 
natură (adică s'a alcătuit de sine, prin selecție și adaptare) In 
așa fel, ca existența şi prosperarea ei să fie asigurate. Deci sim- 
țurile noastre, tot matura le-a creal, şi le-a creat în aşa chip, ca 
dinsa să se poată cit mai exact oglindi în noi,—fiindcă aceasta-i 
în interesul existenței noastre ! Animalele inferioare n'au decit 
simţul pipăitului, pentru toate felurile de mişcare din afară. Cu 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


incetul se deosebesc celelalte simțuri : văzul, pentru mișcările: 
neinchipuit de repezi ale eterului, care restringindu-se de lucruri, 
ne spun citeceva despre Infäțişarea lor, şi,--in asociaţie cu sim- 
țul muscular—despre forma lor; auzul, pentru mișcări de mase 
mai mari, traduse prin mişcarea aerului; mirosul și gustul, pen- 
tru constituția chimică a lucrurilor, în vederea respirației și ali- 
mentării, —și aşa mai departe, Fiecare simț, la rindul lui, se di- 
ferenţiază pentru felurite nuanțe: melcul urechii noastre are un 
şir întreg de coarde, din ce în ce mai scurte, pentru mişcările 
din ce în ce mai repezi ale aerului; fiecare fel de mişcare din 
afară şi-a creut în noi un aparal înregistrator adegual, „O sub- 
stanță care se mișcă e lucrul din afară de mine“, zice și d. Bră- 
tescu- Voineşti, „o substanță în mișcare e mediul dintre mine şi 
el, o substanță In mişcare e creerul meu, care simte aceste miş- 
cări* (Numai peniru această idee, exprimată în acest fel, d. Bră- 
tescu-Voinești ar merita diploma de licențiat în filosofie, ca să 
poată discuta dela egal la egal cu d. Zarzara). Cu alte cuvinte, 
— Kant n'are deloc dreptate cind susține că simţurile ne înșală ; 
simțurile noastre nu sint rezultatul întimplării : natura le-a alră- 
tuit după chipul și asămânarea ei, și ni le-a dat, nu ca sā ne 
înșele, ci ca să ne ajute s'o cunoaştem—adică ni le-a dat, ca pe 
celelalte organe, spre folosul, şi nu spre paguba noastră... Nu- 
menul şi fenumenul, Bind amindouă mişcare, sint identice. 

In chestiunea mobilelor sufleteşti ale teoriei kantiane, imi 
iau libertatea, ca unul ce mi-am pierdut timpul, în tinerețe, să 
mă „lamiliarizez“ cu filosofia, să-i dau d-lui Brătescu-Voineşti 
oarecare lămuriri, — intrucit, din felul cum atinge d-sa chestiunea, 
s'ar părea că nu cunoaşte acele mobile... 

Pe vremea lui Kant, oricine putea vedea că burghezia: 
franceză merge cu pași repezi spre cucerirea puterii politice. Bur- 
ghezia germană insă era neputincioasă: o parte, pătura negus- 
torească, era așa de slabă economiceşie, şi aşa de innapoiată su- 
ileteşte, incit se uita la monarh, cum se uită țaranii ruşi la țar! 
Cealaltă parte, pătura tot atit de numeroasă a funcționarilor de- 
tot felul, era nemulțumită în sufletul ei, dar nu îndrăznea să o 
arate. Despre situația materială a intelectualilor de pe vremea a- 
ceia, cititorul îşi va face o idee, cind vom spune, că cei mai 
favorizați de soartă stăteau la îndoială intre o catedră universi- 
tară şi slujba de preparator Intro familie... lar asupra situaţiei 
lor morale, aruncă destulă lumină faptul, că filosoful Mendelsohn 
a scăpat ca prin urechea acului de a fi bătut cu vergi la spate, 


NOTE PE MARGINEA CRŢILOR 305 


din porunca lui Frederic cel Mare, pentru nu știu care scriere 
a lui.. 

(De altlel, nu sint nici cincizeci de ani, de cind profesorul 
universitar care avea printre studenţii lui un conte, trebuca să 
înceapă prelezerea cu: „Innall născutele domnule conte !*, și apoi 
câtră ceilalți: „domnilor!* Se şi citează curajul unui profesor, 
care după: „Innalt născutule domnule cante !*, se adresa celor- 
lalţi: „adine respectabili domni !*.—Curaj nemţesc 1...) 

Intelectualii germani trăgeau cu coada ochiului peste Rin, 
şi suspinau!... ȘI căutau să se minglie cu un vag liberalism 
cultural, tolerat de suverani... 

A spus-o Heine: „criticismul* lui Kant este „revoluţia fran- 
ceză* în Filosofie... Surpind temelia oricărui dogmatism, Kant 
atingea indirect dogmele Bisericii şi ale Statului. Dar aici se 
potriveşte minunat comparația il-lui Brâtescu-Voineşti. cu omul 
care, vrin) să dărime o cocioabi pentru a clădi o cusă, sapă de 
jur împrejur o groapă de 200 stinjeni adincime... Vorba romi- 
nului: „aprinzi moara, ca să ardă muzganii*. Numai că marele 
Kant n'a aprins chiar moara, ci planul pe hirtie al morii. ceia 
ce nu-i primejdios nici pentru guzgani... 

Dar atit de mare era presiunea clasei dominante, incit Kant, 
după ce în Critica rațiunii pure a tăcut o revoluţie pe hirtie, s'a 
inspăimintat el însuşi de indrazneala lui, şi in Critica rațiunii 
practice, cu abilităţi nedemne de dinsul, a refăcut „planul morii“, 
sau mai bine, a reclădit pe grele temelii tocmai.. cocioaba,— 
şi a râmas doar groapa de jur imprejur... 

Ştiu ce mi se va obiecta: cum, nici Kant, cel mai genial 
ginditor al timpurilor moderne, na avut libertatea intelectuală 
de a urmări curatul adevar ? 

Nu. Libertatea intelectuală nu există, şi mai ales n'a exis- 
tat în trecut. In gindirea lui, omul mijlociu e înrturit de interesele 
lui individuale, omul ales deosebeşte intre acestea pe cele de clasă, 
iar omul ce! mai ales e legat prin sentimente de clasa din care face 
parte, şi o reprezintă teoreticeşte In mod inconştient. Nişte biete pri- 
mate sintem cu toții; noi ceștialalți, cu o capacitate craniană de 

1.500 c. m. c.; Kant,cu 1,715— deosebirea e mică ,. 

In expoziţia noastră jubilară, vulturii aveau v CUŞCĂ de sir- 
mă de aşa dimensiuni, incit acoperea cu desăvirşire mai mulţi 
arhori înnalţi; sburau In voe mindrele păsări ale lui Joe din ram 


în ram, dar vai de acelea care nu ştiau să-şi păstreze ilazia li- 
10 


306 VIAŢA ROMINEASCA 


[CD eee. ra ee ta aaa m a a a 


bertății, lerindu-se de sirmă—-se intorceau i i 
| cu pieptul i 
scirbite de sbor pentru multă vreme... ah eeri 
Şi alarā de aceasta—nu mă pot impi 

Sale piedeca de a recunoaşte 
câ pe lingă multe calităţi, intelectualul german are viţiul laşită- 
ţii intelectuale, intro măsură necunoscută aiurea. Felul mişelesc 
în care Indrăzneţul liberal Lessing a lost renegat după moarte 
de cei mai buni prietini ai săi, ori retractările neruşinate ale 
PEPEE. liberali, de frica unor legi de excepție, innainte 
e 1845,—nu-şi găsesc păreche în istori i 
ni cra ona vre-unui alt popor 


H. 


e FR PA pe 


Victor Hugo şi Vasile Alecsandri 
post epic 


Pe cind marii scriitori ai literaturilor străine au găsit co- 
mentatori care au arătat nu numai curentele ce se amestecă in 
opera lor, dar au şi stabilit în chip amănunţit şi precis apropieri 
intre producțiile lor şi modelele ce le-au inspirat, ancheta asupra 
izvoarelor autorilor noştri e de-abea la inceputul ci. 

Din influențele ce s'au exercitat cu o stăruință mai covirşi- 
toare asupra lor, cea franceză a lost mai ales studiată. Şi totuşi, 
la o cercetare mai de aproape, lipsurile și erorile unora din a 
ceste studii se ivesc atit de multe şi atit de grave, incit com- 
promit temeinicia rezultatelor la care s'a ajuns. Şi nu e vorba 
numai de erori de detaliu. deşi acumulațiunea lor ar putea să 
modifice trăsăturile sub care ni se înfăţişează mișcarea literară 
„dintro anumită epocă. Ne gindim la lipsuri şi la erori de acelea 
a căror implinire sau rectificare ar aduce schimbarea tabloului 
pentru care, prea in pripă, sa alcătuit un cadru nepotrivit 

Astiel ne-am aştepta ca intrun studiu cum e cel pe care 
d. N. Apostolescu l-a consacrat de curind Infinenței romantici- 
lor francezi asupra poeziei romine !), legăturile intre opera lui 
Alecsandri şi producțiile romantismului francez să fie studiate cu 
o grijă şi cu o minuţiozitate deosebită, 

Intâiu, fiindcă dintre toţi poeţii noştri care au incercat in- 
fluența romanticilor francezi — Cirlova, Eliade, Grigore Alexan- 
-drescu;, C. Negruzzi, Bolintineanu— Alecsandri e negreșit cel mai 
de seamă, prin vaza pe care au avut-o versurile lui la contimpu- 
ranii săi, prin prestigiul de care se bucură şi azi, prin „regali- 
tatea literara* pe care a exercitat-o. Apoi, pentrucă personalita- 
tea lui Alecsandri fiind lipsită de un relief puternic reprezintă 
minunat prin insuşirile şi prin scăderile ei cele ale generaţiei de 
atunci : ') un studiu al izvoarelor franceze ale operei sale ca- 


1) L'Influence dex romantiques français sur la potsie roumaine, Paris, 
Champion, 1909. 

2) Nic. lorgu, Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea, Vă- 
lenii de-Munte, ed. Neamul Rominese, ÎN, 132. 


308 VIATA ROMTNEASCA 


pătă aşa dar un Ințeles extrem de semnificativ la care nu poate 
ajunge cercetarea izvoarelor unor scriitori al căror glas nu e ca: 
al sâu „ecoul sonor“ al vremii. Sa adăogâm ca prin educația. 


sa, prin călătoriile şi şederile sale indelungate In Franța, prin. 
unele laturi ale temperamentului său vesel, uşuratic, optimist, 
prin dragostea ce o arată in corespondența și In versurile sale 
pentru „sora noastră mai mare*, la Alecsandri, mai mult decit 
la oricare alt scriitor, sintem In drept să luăm In consideraţie e. 
fectele, In bine sau in râu, ale influenței literaturii şi în genere 
ale culturii franceze asupra producţiei noastre literare, 

Care sint romanticii francezi care l-au incintat pe Alecsan- 
‚dri in deosebi şi care sint cei care l-au lăsat rece? Lamartine, 
Musset, Victor Hugo, Alired de Vigny i-au inspirat acelaş entu- 
ziasm ? Versurile !or au fost cetite cu aceiaşi inflăcârare ? Dim 
opera căruia, mai des răsloită, Alecsandri a incorporat elemente 
mai numeroase şi mai semnificative intra sa proprie ? 

Şi o altă serie de întrebări se iveşte imediat apoi. Din a- 
ceastă operă atit de preţuită, care au fost paârţile mai ales imi- 
tate şi care au lost cele trecute cu vederea ? Din aceste poeme 
preferate tuturor, care au fost trăsățurile ce și le-a insuşit poe- 
tul nostru şi care au fost acele pe care nu le-a ințeles sau care 


i-au displăcut? Motivul preferințelor sale fiind negreşit o inrudire- 


intre natura talentului sâu și temperamentul poetic al autorilor i- 
mitaţi, o cercetare de felul acesta ne va duce la urma urmei la 
o cunoștință mai amânunțită şi mai precisă a firii distinctive a 
scriitorului nostru, cunoștință ce se va lămuri și mai mult prin 
discutarea cuvintelor ce l-au impins să privească anume lature 
şi din contra să se intoarcă dela rutare față a operei iubite, 

Aceste probleme care, în mod natural, se impun istoricu- 
lui literar, au fost de abea atinse, cind nu pe de-a-intregul evi- 
tate de d. Apostolescu in capitolul privitor la Vasile Alecsandri, 
In lucrarea citată. 

Lăsăm la o parte observaţiile referitoare la dramele în ver- 
suri ale lui Alecsandri, notind totuși în treacăt că lunga lor a- 
naliză nu e insoțită şi de indicarea precisă a unei scene, a u- 
nei situaţii sau al unui personagiu din repertoriul romantic fsan- 
cez care să fi servit de model lui Despot Vodă, lui Ovidiu sau 
Fintinei Blanduziei. 

Ținind seamă numai de indicaţiile d-lui Apostolescu, am- 
crede că influența romanticilor francezi in opera poctică a lui A-- 
lecsandri se reduce la prea puțin lucru : o reminiscență din Mus- 
set în Sieluța, o amintire a imprecaţiilor dintr'o orientală a lui 
Hugo In blestemul din Gru'-Singer... Atita tot. Celelahe apro- 


„Damă apropieri vagi sint indicate poatru t-Vodà. Pentru O- 
minta și Fintina Danduziei nu ni se vnrbeşte de niei o reminiscență, de 
nici an suvonir, de nici un imprumut, de nici o imitație după vre-o produe= 
tie drumatică franceză, nsa incit annliza desvoltată a acestor piese poate A 
cunsiilerată cu o supertfetaţie de citeva pagini a capitolului de care e vorba. 


VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC 9 


—— ae eee o d i T S 


ina eee, 


pieri nu-s probante !) sau sint false 3), intrucit alte bucăţi şi alți 
autori decit cei indicaţi de 3. Apostolescu trebuiau invocaţi, Ast- 
fel intre Căderea Rinului şi la Chule du Rhin a lui Lamartine nu 
se poate stabili vre-o legătură : asemănările de detaliu provin 
“din identitatea tabloului descris. Dar spiritul care insullețeşte a- 
ceste două compuneri e cu totul altul. Bucata lui Alecsandri nu 
“e ca poezia /armonielor curat descriptivă; ca are un înțeles 
simbolic. Cursul maestos al Rinului după căderea sa la Schall- 
hausen reprezintă mersul înnainte al Franţei care părea că are 
să se prăbuşească după catastrofa dela 1870; iar punctul de ple- 
care al simbolului trebue căutat—indrumarea ne-o dau scrisorile 
poetului contimporane cu evenimentele tragice din Franţa — in 
versurile finale din Muzeppa al lui Hugo. 2) 

In schimb în acelaş capitol asupra lui Alecsandri, așa de 
sărac in constatări neindoelnice, vom găsi aserțiuni care par a 
rezuma un şir lung de anterioare cercetări particulare şi care în 
realitate sint alirmări gratuite. 

„Alecsandri prend quoique rarement, aux romantiques, non 
seulement l'allure, maig des formes ou méme des expressions, 
Mais ce dernier cas est très rare," 4) Si, in special, in ce pri- 
vește influența lui Victor Hugo asupra acestui poet: „Alecsandri 
avait une grande admiration pour Victor Hugo, on s'en aperçoit 
par l'ensemble de son oeuvre ; mais il s'adresse très rarement å 
tel ou tet poème du grand romantique.* *) Numai o cercetare su- 
iperficialā a lui Hugo şi a lui Alecsandri poate să dea naştere 
la o astfel de afirmaţiune. Cu mai bine de două-zeci de ani in- 
nainte de d. Apostolescu, Virnav Liteanu insemnase impresia 
pe care Legendele o lasă asupra unor cetitori atenţi : „Sar zice 
că unele au fost scrise după o cetire din Victor Hugo.* *) 


1) De exemplu apropierea între doina Shurătorul şi La Syl dia 
Odes et Baliades de Victor Hago. La pagina 527 n lucrării d „d. A- 
postolesen citează o epigramă „in genul antic* n lul Alecsandri pe care o 
apropie de un custren sl lul Hugo, din Les Contemplations, ma t 
ceastu reprodusă după... manuslal de Poetica roming pentru clasa a Vra 
'de liceu a lui lonnesea-Gion („a dona ediție, sectia IV-a, tapit. IV, p. 278") 
e de fapt o variantă, în care nu se mai recunoaște influenţa mode ulvi, a 
„inscripției pe uga Curţii de Argeş“ din culegerea Altele, care dinsa trebuia 
citată truca nproplerea să fie doveditoare, z 

Er Pena Cureanal na datoroste nimie bucății Nararin din les Orien- 
tales de Hugo. Fruza concesivă a d-lui Apostolescu: quoique la der- 
nière țbătălia de la Navarin) soit une lutto navale arată că nici 
d-sa nu e sigur de asarțiunea ce o face. [n eapitolal re Compoziţie, din 
stadiul de faţă, arătiim că schema din Peneg Curcanul e luată din La Chan- 
son des aventuriers de la mer din La Légende des siècles a lul Hugo.— Tot 
astfel nu a pot menţine apropierile stabilite de d. Apostolescu intre Alec- 
sandri și Ronsard. k 

5) V. daren noastră de seamă, publicată în Convorbirile literare din 
Dulie 1911 asupra Serisorilar lui Alecsandri câtră Ed. Grenier, publicate de 
G. Gazier, Paris, Champion, 1911. 

4) O. c, p 

5: O. c p. 826. y : 

6) Operele complecte ale lui Alecsandri, Poezii, în Conv, Lit., X, 162, 


310 VIAȚA ROMINEASC 


a A Ii d A a e an în a aamee 


Paginile ce urmează au de scop să precizeze această im- 
presie, să demonstreze natura şi tăria influenții lui Viclor Hugo» 
in opera epică a lui Alecsandri. Vom arâta că Legendele lui A- 
lecsandri, concepute sub acţiunea hotăritoare a culegerii La Lé- 
gende des siècles a lui Hugo, sint insufleţite de ideile morale 
ale modelului lor ; că anume teme, anume situaţii, anume per- 
sonagii ale lui Hugo au ajutat pe poetul romin la injuhebarea. 
subiectelor şi la Infăptuirea eroilor săi; că in descrierea cadrului 
acțiunii intilnim adesea trăsături identice la ambii poeți; că la. 
amindoi alăm acelaş chip de a Insufleți natura și de-a constitui 
cu ajutorul acestei insulleţiri singurul fel de miraculos al poe- 
melor lor; că dela Hugo poetul nostru a imprumutat numeroase 
procedee de compoziție, o Intreagă retorică, o bogată colecție de 
imagini şi expresii, că, într'un cuvint, influența lui Hugo se in- 
vederează în opera epică a lui Alecsandri, nu numai prin at- 
mostera In care se desiăşură acţiunea şi se mișcă personagiile, 
dar şi prin asemănări numeroase şi precise de fond şi prin parti- 
cularități caracteristice de formā. 


L 


„Legendele", „Ostaşii noştri" şi „La Légende des siècles.* — 
Trecutul în poezia epică a lui Hugo şi a lui Alecsandri.— Tendin- 
tele filozofice şi ideile morale ale operei lor epice. 

Intreaga activitate poetică a lui Alecsandri până la Legende 
este lirică. Cele citeva bucaţi—dealtiel cu dimensiuni restrinse—cw 
caracter narativ pe care le conțin Doinele, L.ăcrâmioarele şi Mărgă- 
pitărelele sint vădit influențate de baladele populare sau, ca /nş:ră-te- 
Mărgărite, sint poveşti versificate, Singură Sentinela Romină, 
prin bogăţia proporțiilor și prin avintul său puternic, prin sufiut 
eroic care o străbate, se deosebește de producţiile uşoare din a- 
ceastă perioadă. Prieteniei lui Alecsandri cu Alecu Rusu trebue 
să-i atribuim viziunea profetică a viitorului, tonul cald al poves- 
tirii, alegoria eroică din acest poem, datat din 1848, a cărui a- 
nalogie cu Cintarea Rominiei, compusă pela 1847, a fost cu 
dreptul relevată de d. lorga in a sa Istorie a literaturii romi- 
neşti în veacul al XIX-lea.) Ne mai fiind susținut de vre-un 
model Alecsandri alunecă din nou spre poezia ușoară pănă în 
momentul cind cetirea primei serii din La Legende des siècles 
a lui Victor Hugo, apărulă In 1859, face să vibreze din nou 
coardele epice ale lirii sale. De astădată avintul său, îimboldit 
de un şir bogat de poezii eroice, nu slăbeşte aşa de repede şi, 
între 1870—1876, ne dă Legendele, adică aproape totalitatea pro- 
ducției sale epice. 

Celelalte două serii de poeme din La Legende des siecles,. 
apărute în 1877 și 1883 n'au mai exercitat vreo influența asu- 
pra poetului nostru. Se poate ca Année terrible (1871) în care: 


1) MI, p. 152. 


VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC SI 


e a e m marar o apoi 
sete na tt saceesocacoccen. 


maestrul sáu francez insemnase cu accente de durere umilirile 
patriei sale in timpul nenorocitului războiu cu Germania, să-i fi 
suggerat, prin contrast, lui Alecsandri, ideea de a întocmi un 
„pendant* strălucit la tabloul întunecat al lui Hugo, să-l fi in- 
demnat så sărbătorească triumiurile prevestitoare de un viitor 
mindru ale oştirii noastre. Dar, în acelaș timp , versurile din 
Ostaşii noştri. care cîntă gloria noastră din prezent, se înfățișează 
în chip natural minții lui Alecsandri ca o continuare a Legen- 
delor, care slăviseră isprăvile vitejeşti ale trecutului. Infigerea 
steagului rominesc în „crincena redută“ dela Griviţa, luarea de că- 
ră un obscur sergent a unui steag dela dușman, generozitatea 
lui Jder față de un vrăjmaş rânit sint pentru Alecsandri fapte de 
„eroi legendari“, caşi lupta lui Dan sau a lui Ursan cu Tâtarii: 
modeştii noștri „feciori de oaste“ sint priviţi de poet ca „eroi de 
mari legende“ ca şi un Stefan și, de aceia, primul titlu pe care-l 
dă versurilor care cintă eroismul „curcanilor* şi al vinătorilor 
noşiri e Legenda lui Penes, Legenda Sergentului, Legenda Fra- 
r Jderi.) Tipo asupra influenței lui Victor Hugo 
n opera epică a lui Alecsandri se va aplica a i - 
delor şi Ostaşilor noştri. F CE Pe 

| Varietatea bucăţilor din culegerea dela 1876 a lui Alecsan- 
dri arată că înțelesul sermenului Legende nu e bine lămurit pen- 
tru dinsul, de oarece sub această denumire se allă adunate şi 
„romanțe“, ca Dorul de bruzi, și ode, cum e Cintecul gintei la- 
line, şi elegii, ca strefele câtre C. Rolla, şi naraţiuni galante, 
cum e /alalul Loredano, şi povestiri pline de fantasticul dră- 
pălaș sau grotesc al basmelor, cum e Răzbunarea lui Statu- 
Palmă sau Legenda Rindunicăi. Alături de aceste bucăţi figu- 
rează poezii ce conțin icoane poetice ale trecutului istoric şi care, 
prin natura și conținutul lor, se apropie de Legendele lui Hugo : 
Ana Doamna, Calul Cardinalului Batori, Tudora dela Tirṣor, 
Dan Căpitan de plaiu, Vlad Ţepeş şi Stejarul, Răpirea Buco- 
vinei, Hodja Murad Paşa. Garda Saraiului, Murad Gazi Sul- 
tanul şi Becri Mustafa, Dumbrava Roşie, la care se pot alătura 
din cauza conținutului lor eroic Oda statuei lui Mihai Vileasul *) 
une Vodă. Lista poate să fie complectată cu Pohod na Si- 

„ O pagină posomorită din viaţa socială a Rusiei de azi şi cu 
Grui- Singer, care mentă titlul de legendă caşi Lu Légende de 
la nonne sau Les deux Archers din Odes et Ballades : e versif- 
carea unei intimplări ciudate, culeasă din popor, şi căruia poc- 
tul i-a dat un colorit romantic, 


1) CL. serisoaroa LXXIX din 1 Decembrie 1877 cătră I.N i 
trimet legenda lui Peneş Careanul”; serisourea LXXXI din 14 md a 
1877 către acelaş: „Am mai descoperit un lapsus calami in Legenda Ser- 

ui”: în scrisoarea LXXXV din 20 Decembrie 1877 către acelaş vor- 

te de celar dui i vînâtori eareapăru in Convorbirile Literare 
din 1577—18 sub titlul schimbat de Fraţii Jderi. (Serisori, ed. Chendi și 


Sraa arap în eu Soon, 1904). 
Iégende siècles, tre eroasele lirice, 
tour de l'Empereur, apărută mai ret in 1940. "E Pan 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


a aaa m ema mea a meat aa 


Proporţiile operei epice a lui Alecsandri, chiar dacă inss- 
măm Oslaşii noştri la Legende, sint departe așa dar de cde 
ale edificiului epic monumental ridicat de marele romantic fran- 
cez. Cele patru cărți ale Legendei veacurilor constitue o lrescă 
a marilor epoci ale omenirii, incepind cu patriarhii Biblici Ş 
sfirșind cu viziunea profetica a judecății din urmă. Şi e de no; 
tat că Legenda veacurilor, această epopee a omenirii, nu e de, 
cit poemul central al unei trilogii, al cărui termen inițial e La 
fin de Satan, epopeea Răului, şi al cărui stadiu final e Dicu, e- 
popeea Infinitului '}. | 

In seria sa de Legende, Alecsandri, servindu-se de elemente | 
cărturăreşti şi amestecindu-le cu propriile sale ficțiuni şi cu in- 
spirațiuni din texte literare, intocmeşte povestiri menite să redea, 
ca şi poemele lui Hugo,?) fizionomia vremilor de altă dată prin! 
trăsături sintetice şi expresive. Astfel folosindu-se de datele ce i 
le pune la indămină paginile din cronica lui Mateiu Miechowski | 
asupra războiului moldo-polon din 1497 şi de tradiția populară, 
relatată de Neculcea in O samă de cuvinte, transtormindu-le,2) com- 
binindu-le cu elemente procurate de Legenda veacurilor a lui 
Hugo şi cu altele proprii. alcătueşte Dumbrava Roşie, poem ale 
cărui intenţii vădite sint de a rezuma toate trăsăturile de bărba- 
ţie, de credință, de vitejie, de cumpâtare ale Moldovenilor lui 
Ştefan cel Mare, să condenseze In povestirea unui epizod din vi- 
aţa vestitului Domn tot ce poate pune în lumină eroismul său şi 
al ostașilor săi. A 

Alteori. şi acţiunea şi eroii sint produsul fanteziei poetului : 
Dan Căpiluu de pluiu, care ținteşte să Infațişeze oşteanul mol- 
dovean din secolul al XV-lea, n'are nici un substrat documen- 
tar; eroul, creat de Alecsandri cu reminiscențe din portretele ct- 
torva din personagiile epice ale lui Hugo, intrupează mai puţină 
realitate istorică decit tiranul Ratbert din Legenda veacurilor, care 
n’a existat, dar a cârui figură poetul francez a desemnato-o cu 
trăsăturile pe care cronica lui Villani le da crudului Ludovic de 
Bavaria +). i 

Ca şi Hugo, Alecsandri vrea să Implinească lacunele isto- 
riei cu ajutorul inchipuirii sale, să adaoge „realități istorice con- 
densate*, spre a o face mai reprezentativă, „realitatea istorică 
ghicită*, spre a da un înţeles desăvirșit şi mai limpede intim- 
plărilor din trecut *), 

Eroul real sau fictiv al acestor legende devine reprezenta- 


—— 


1) V. Prefata da la Lâgende des siècles, 7 
23) E. Rigal, Victor Hugo, poète dpique, Paris, Soc. franç. d'imprim. 
at de libr., 1903, p 58. | 

3) + hiar tradiţia populară e modificată. Lapta din Codrii Cosmioului, 
în loc să tarmine expediţia lui Albort tn amd se rezumă in poemul lui A- 

i toate poripaliile acestei expediţiun 

4) J. Vianey, ari sape italien de „la Légende dea siècles*; Rathert 

în Bulletin italien, 23 le 1908 


D V, Prefaţa lui Hugo lw Légende des siècles. 


VICTOR HUGO ŞI ALECSANDRI POET EPIC 313 


tiv al unei categorii intregi de personagii dintr'o anumită epocă ; 
Hugo atribue lui Sullan Mourad toate victoriile şi twate cruzi- 
mile sultanilor turci dela inceputul secolului al XIV pănă la sfir- 
şitul secolului al XVl-lea,!) după cum Dan, căpitan de plaiu, şi 
tovarășul sâu Ursan, au toate virtuțile moșnenilor apărâtori de 
țară din trecutul nostru, 

Negreşit că aceste procedări, pentru a translorma în chip 
simbolic personagiul şi a face ca acţiunea din Legendă să fie 
mai expresivă decit cea din istorie, aduc, nu numai alterări 
realităţi: faptelor, dar şi schimbarea coloarei şi a spiritului civi- 
lizaţiilor de altă dată. Erorile de felul acesta sint mai puţin iz- 
bitoare la Alecsandri *) a cărui imaginaţie e mai puțin avintată 
şi mai puţin caldă, a cărui sensibilitate e mai puţin impresio- 
nabilă, care, mai ales, e lipsit de preocupările vii ale maestrului 
său pentru chestiile politice şi sociale ale zilei. Lirismul şi su- 
biecțivismul său cumpâtat nu deformează In chip violent datele 
istorice, nu introduc în trecut pasiunile prezentului. E rar ca, 
in mijlocul producţiunilor curat epice ale lui Alecsandri, poves- 
tirea să fie întreruptă de o explozie a sentimentelor personale ale 
poetului, cum se intimplă aşa de des la Hugo 9%). 

Mișcat de pasul In care se allă Dan, greu rănit în lupta a- 
prigă dusă de el singur contra unei cete neinduplecate de păgini, 
poetul tae povestirea faptelor pentru a exprima in citeva versuri 
grija dureroasă ce-l främintă : 


O! Dane Căpitane ! puterile-ţi slăbesc, 
i norii pe deasupra-ți trecînd se învirtesc. 
u mori! și Tătărimea sapropie de tine |! 


Apariţia lui Ştefan innaintea oştenilor săi e salutată nu nu- 
mai de „lungul fior al mulțimii în admirare“, dar şi de o lungă 


1) P. Berrot, Le moyen ûge dans „la Tágende des vitelea“ot les sour- 
ces de Victor Hugo, Paris, Paulin, 1911, 

2) In Dumbrava Rogie, introaga expediţie a lul Albert in Moldova se 
reduce la lupta din Codrii Cosminului pe care erowiearii poloni, intre care 
Miochowski, citat de Alecsandri (Arhiva istorică a României, I), o prezintă 
numai ca un stae al arier-gardei regelui ce se retră în Polonis. Acenstă 
-simplificare a faptelor urmăreşte să ne urate că un dasman foarta puternic, 
de-abia sosit pe pămintul Moldovei, e alungat imediat de vitejia strămoşilor 
noştri. In cuvintareu pe eare o ține căpitanilor și ostașilor săi, Stefan pro- 
zintă Leși ea aliaţi ai Tareilor; dar, În 1497, Albert intrase în Moldova cu 
gindul să se îndrepta către Chilia şi Cetatea Albă care aparţineau Turrilor, 
al căror prietin în acel moment era Ştofan.—Ostaşii romini nu în 1497 „tu- 
nuri eu şapte țevii purtate pe roţi usoare” (Dumbrava Roșie, VL—CI. A. 

şianu, Cerestări literare, laşi, Şaragu, 1887, |, 161) —In enumerarea 
din Sentinela romînă n „hoardolor nvane*, a „limbilor dușmane”, eare po- 
topesc asupra țărilor noastre, san gag vin innsintea Avarilorsi Goţii după 
Honi !—in Murad Gazi Sultanul și Beeri Mustafa elementele arhiteeturii 
maure din Spania (o ușă saracină) sint Introdase în palatul saruiului 
“dia Constantinopol, ete.—De altfel Aleesundri mărturisia singur că „in ma- 
terie de istorie a fost totdeauna de o neştiințţă rară”, (Scrisori, ed, cit, No. 
“OCCXXI din 11 Martie 1890 către A. Papadopol-Calimah). 

3) Rigal, o c p. VI-IX, 


PP ee eee ee eta dap. 


314 VIAȚA ROMINEASCA 


apostroiă a poetului, insuilețită, ce e drept, mai mult de o ve- 
hemenţă oratorică !) decit de accentele pătrunzătoare ale unei 
sensibilități ce vibrează profund. 

E și mai rar ca in Legende să răsulle pasiunile politice ale 
autorului, ca acţiunea să fie deghizarea şi transportarea in tre- 
cut a unor evenimente conlimporane. Hugo nu se poate uita 
niciodată pe sine ; el a umplut Legenda veacurilor cu ura sa 
contra clericalilor, contra lui Napoleon III şi partizanilor loviturii 
de Stat dela 2 Decembrie 1851 *), Aşa Wel, castelan d'Osbor 
deschizind poarta castelului său unei cerşeloare şi nevrind să 
lase pe impărat să treacă pragul său, e Hugo ospâtind in exi- 
lul său la Hauteville-House, pe sărmanii din insula Guernesey 
şi nevrind să primească pe prințesa Marie-Laetitia Bonaparte, vara 
„tiranului* *j, Întreaga epopee italiană medievală are ca izvor 
inițial şi principal intimplärile de atunci din Peninsulă, senti- 
mentele poetului contra papei, protector al despotismului austriac 
în Italia 4); biserica şi regalitatea pe care Hugo le duşmănește 
cu aceeaşi înverșunare sint şi în trecut autoarele aceloraşi crime 
ca și în prezent, Printre Legendele lui Alecsandri singură bu- 
cata Garda Saraiului pare că face excepție, căci subiectul ei 
lipsit cu desăvirşire de coloare locală, cuprinde aluziuni transpa- 
rente la detronarea lui Cuza. Lambhar.Kale, «procletul Kie- 
haia, conducătorul ienicerilor „ce vin prin intunerec cu zgo- 
mot nâduşit* să omoare pe Selim Sultanul, care „doarme: 
pe patu-i de piâceri*, aduce cu colonelul Haralamb, „ilustrul 
trădător”, in contra căruia douăzeci de ani după săvirşirea „in- 
lamiei* dela !1 Februarie, indignarea lui Alecsandri tot mai iz- 
bucnia cu o violență extremă ?). Așa cum vorbeşte conspirato- 
rilor Abdul Aga in sufetul căruia „mirşava trădare nu s'a incui- 
bat* şi care, nevroind să-şi calce jurămintul ostăşesc, se impo- 
iriveşte zădarnic trădătorilor, ar fi vroit Alecsandri, prietenul lui 
Cuza, să vorbească şi sā se poarte ofițerii ce luaseră sub paza 
lor viața domnitorului, 

In schimb, există o mare asemănare intre tendințele filo- 
zofice ale lui Hugo și ale lui Alecsandri, între concepția gene- 
rală ce şi-olac despre viață și lume, între ideile morale cărora 


I) CE. pasagiul : 
August erou a cărui memorie uugustă 
= 2) M. Souriau, Les ideda morales de Victor Hugo, Paris, Bloud, 


3) P. Berrot, o. e, p. 398. 
i ere tt 
soaren CXCIX (ed. Chendi şi Carealechi) adresată ln 1 

hruarie 1884 (aniversarul detronării lui Cuza) Ini AL Papadopal Calimah. a 
dinsul prietin personal al fostului domnitor, Epitote de acelaş fel cu ale 
lui Alecsandri le dă şi Al. e astea ra conspiratorilor : „Je devais 
cela = ce vil et misérable in at, poar avoir organist le i1 Fövrier* (Seri- 
ea a Rossetti citată de A. D. Xenopol, Istoria lui Cuza- Vodă, 


VICTOR HUGO ŞI ALECSANDRI POET EPIC s5- 


adesea ficțiunile lor poetice le servesc de mijlec de inve- 
derare. 

Intreaga Legendă a veacurilor e o demonstraţie a credin- 
telor optimiste ale romanticului francez, o „ilustrație* a convic- 
țiunii sale intime despre triumful final al binelui asupra răului.) - 
Acest optimism dă şi /-egendelor lui Alecsandri o unitate mo- 
rală, Nicăeri vre-o notă de descurajare : trecutul nu e innălțat ca: 
la Eminescu in paguba prezentului. Desnodămintul dramelor sale 
celor mai singeroase Infățişează biruinţa bunătății şi a dreptății 
contra răutății şi a vicleniei: cruzimea lui Hodja Murad Paşa și 
desiriul setos de singe a Sultanului Murad Gazi sint la urmă 
pedepsite, cum e pedepsită şi trufa lui Albert, craiul Lehiei. 
Cind starea de azi a lucrurilor e dureroasă, poetul se mingie cu 
nădejdea vremilor mai bune ; priveliștea Bucovinei răpită de Aus- 
tria nu-l impiedică să aibă incredere în „ziua siintă, cind vintul + 
mintuirii va alunga corbii* de pe pămintul „falei strămoșești“. 

In atară de tendința generală a filozofiei sale, ideile ce con- 
stitue doctrina sa morală, părerile sale asupra lumii şi modul 
de a le pune in lumină cu ajutorul intrigei din poem apropie 
pe Alecsandri de Hugo. 

Criticii au arâtat că multe din poemele lui Hugo sint scrise 
numai pentru a traduce în chip concret unele din principiile mo- 
ralei sale sau a concepției sale despre viață 2), La conscience 
— Cain e urmărit până și în mormint de un ochiu care-l pri- 
veşie incruntat—invederează ideea că omul nu scapă niciodată . 
de mustrările conştiinţei sale. Zes Lions—prolelul Daniel arun- 
cat de o mulţime haină și stupidă în groapa leilor nu e siişiat 
de aceștia —simbolizează ideea câ bruta cea mai fioroasă recu- 
noaşte prin instinctul ce i l-a hărâzit Dumnezeu pe fiinţa supe- 
rioară, cu fruntea luminată de o rază de Sus şi pe care oame- 
nii, pizmaşi ai virtuţii şi ai talentului o chinuesc, „Ideea inru- 
dită— bineiăcătorul oamenilor. e prigonit de dinşii—e pusă în e- 
vidență prin scena La premiere rencontre du Christ avec le tom- 
beau şi ideia că tot ce e înfăptuit de duhul Raului duce o- 
viață nemernică şi stearpă alâturi de ce e zămislit de duhul Bine- 
lui în scena din Puissance égale Bonté, 

Acelaş fel de ase servi de ficţiunea poetică ca de un mijloc 
pentru concretizarea unei convicțiuni morale I! găsim în Grui- 
Singer al lui Alecsandri. Grui-Singer, osindit de cer, din cauza - 
fâră-de-legilor sale, sinistru încheeate printr'un paricid, să ude,- 
pănă ce va face să inverzească, o buturugă uscată, cu apă că- 
rată cu gura lui, e iertat pentrucă in timpul unei arşițe cum- 
plite adapă o păsărică, pe jumătate moartă de sete. O acțiune- 
nu identică, dar analogă, o găsim în Sultan Mourad a lui Hugo- 
Cu sufletul încărcat de crime, sultanul apare în fața a Tot Pu- 


1) Soarian, o. c, p. 85.—Rigal, o. e. p. XXI 
3) Ernest uy, Victor Hugo, Vhomme et le poète, Paris, Lecine et: 
Ondin, 1887, p. 232— 


` -316 VIAȚA ROMINEASCA 


seteepe erered iš j bibe pe popă Ma aa agatat _—— net? iata baga eee Și pato 


ternicului și, pe cind mulţimea celor năpăstuiţi şi chinuiți altā- 
dată de dinsul strigă răzbunare, un glas aminteşte fapta bună 
săvirşită cu puţin Innainte de moarte de monstrul încoronat. Jn- 
tro amiază, cind soarele ardea străzile Bagdadului, trufașul şi 
crudul padişah fusese mișcat de țipetele unui dobitoc injunghi- 
at!), care se zbătea, in bătaia soarelui, supt nourul de muşte la- 
‘come ce acoperiau rănile sale deschise. 


Mourad pencha son front sur la bête lepreuse 

Puis la poussa du pled dans l'ombre du chemin, 

Et, de ce même geste énorme et surhumain 

Dont il chassait les rois, Mourad chassa les mouches, 


Ambele poeme au de scop să arate valoarea purificatoare ami- 
lei, Din mijlocul văzduhului, strălucind de o lumină care face 
sā pălească soarele, Murad aude o voce care-i spune: 


II suffit pour sauver même l'homme inclément 
Même le plus lant des bourreaux et des maitres 
Du moindre des bienfaits sur le dernier des êtres ; 
Un seul instant d'amour rouvre l'éden ferme: 

Un pourceau secouru pèse un monde opprimé. 


Tot astfel Grui-Singer cind, In toiul arşijei, plin de com- 
'pâtimire, desmorțeşte cu o picătură de apă o păsărică, aude din 
mijlocul cerului, luminat deodată de o „auroră divină“, atit de 
„feerică* in cit soarele pare stins, un glas Induioșat carei gră- 
"eşle cu bunătate : 


„see «+ Singer! iertat eşti de păcate. 
Mult rău o faptă bună în ceruri cumpăneşte 
O biată păsărică de munci te izbăveşte, 


+ Hojda Murad Puşa e lipsit, ca Şi „orientala“ Garda Sa- 
raiului, de orice coloare locală. Indiferenţa lui Alecsandri pen- 
“tru realitatea istorică a faptelor aci versilicate, reese din o scri- 
“Soare a poetului unde personagiul său fictiv era Vizirul lui Sul- 
-tan Selim *) din secolul al XVI-lea in timp ce citeva zile mai 
pe urmă, in Convorbiri literare, devine Vizirul Sultanului Ah- 
mel, 1604. Nu insă Invierea artistică a trecutului şi-a propus-o 
aici Alecsandri, dar expunerea, în cadrul unei acțiuni singeroase, 
atribuită unei căpetenii turceşti, a ideilor sale cu privire la bu- 
nătatea ce trebue s'o arătăm copilului, o fiinţă slabă și nevino- 


iii 1) E vorba de an pore. La Hugo, sublimul e adesea vecinal riđico- 
“lulu 


[i 
2) AL căruia Selim, Alecsandri a uitat să neo s ue. Au fost în sẹ- 
colul al XVl-isa doi sultani Selimi : Selim 1 cel Crunt 1512—1520 și Selim 
-II Beţivul 1586—1574. 
3) Cf. serisonrea din 4 Februarie 1876, greşi! namerotată în ed, eit. 
-(p. 82) LXIX în loc de LXXII, 


VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC H7 


vatà, şi la compătimirea ce trebue s'o avem mai ales față de 
copilul nenorocit. Omul cu inima impietrită faţa de un prunc 
sărman e pedepsit de Cer Jn zădar neinduplecatul Hodja Mu- 
rad Paşa poruncește spahiului sa ucidă pruncul găsit pe cimpul 
de luptă, lipit de pieptul unui ghiaur mort, sp+hiul refuză să-şi 
păteze miinele cu singele orlanului, dăruit cu zile de dinsul, şi-l 
mustrà pe paşă pentru această „cugetare fioroăsă* : 


Allah ! în cere timpuri ajuns-am noi de vii, 
Bătrinii dacă ordonă ucideri de copii ?.,.. 

Cum ?.,. tu Vizir! tu, hodje! și ochiul tău orbit 
Nu vede 'n pruncul fraged un oaspe de iubire 
Sacrat prin inocenți şi prin nenorocire? 


Aceleaşi sentimente exprimate cu aceiaşi termeni le intil- 
nim foarte des la Victor Hugo, care are să scrie PArl dêlre 
grand pere şi care declară, in Prefaţa de la Les Voix intéri- 
eures, că dragostea pentru copii e una ddin coloanele sfinte ale 
societăţii. In Les Feuilles d Antomne Hugo cintă frăgezimea, 
nevinovăția, curāția copiilor cu expresii de care şi-a adus aminte 
Alecsandri ; 


Tete sacrée ! enfant aux cheveux d'or, bel ange 
A lauréole dor... s 
Vous êtes parmi nous la colombe de l'arche, 


Vos pieis rendres et purs n'ont point l'Age où l'on marche, . 


Vos ailes som d'azur; 
Sans le comprendre encor vous regardez le momie, 
Double virginité ! corps où rien n'est immonde, 


Ame ok rien n'est impur ! RN 
aid d, 
Exemplul lui Roland, „cavalerul cel bun“ care scapă din mti-y 4. E J 
nile infanților porniţi la crimă pe „micul rege al Galiciei“ 2), a cat 2000 AN 
stâtu Innaintea ochilor lui Alecsandri cînd insula nobilului spa- E az e 


hu, care „dăruise cu zile* copilul unui duşman al său, accen- 
tele de revoltă cu care se Impotriveşte poruacii aspre a vizi- 
rului. 


In cuvintele cu care spahiul infruntă pe mai marele său. 


mai € exprimată și o allă idee morală, care ne intimpină ade- 
sea la Hugo. Mai puţin decit copilul, dar cu mult mai mult de- 
cit bărbatul, bătrinul reprezintă curâţia suiletească. E izbăvit de 
patmi; gindul apropierii slirşitului său 1 ține departe de gre- 


1) V. bucat Lorsque J'enžant it 3 

2) ci şi bobin XX (Dans l'aleo sombre) dim aceiași culegere : 
„Îl dort, innocence, 

8) Le petit roi de Galice in La Edgende des niteles. 


-818 VIAŢA ROMINEASCA 


-şeli ; de aici seninătatea inimii sale, de aici liniştea impunătoare 
a înfățişării sale: 


Le vieillard, qui revient vers la source première, 
Entre aux jours éternels et sort des jours changeants ; 
Et l'on voit de la flamme aux yeux des jeunes gens 
Mais dans l'oeil du vieillard on voit de la lumière. !) 


E firească aşa dar mirarea sultanului Zim-Zizimi cind constată 
josnicie la un bātrin : 


II s'est lait adorer par un tas prosterné 
De cheiks et d'ulemas dâcrepits, étonné 
Que la barbe fût blanche alors que l'âme est vile. ") 


„Aceiaşi mirare, redată cu aceleași vorbe, o arată spahiul revol- 
tat de cruzimea bâtrinului hojde : 


Allah, Allah! cum poate o frunte maestoasă, 
Să 'ncuibe o cugetare atit de fioroasă 
Cum ?... barb' atit de albă și cuget indsprit ? 


Dan Căpitan de plaiu e un portret al viteazului moldovean 

-din secolul al XV-lea. Epizodul care ni se povesteşte — Dan, ro- 

bit de hanu? tâtăresc Gbhirai reluză viaţa pe care ar trebui s'o 

plătească prin lepădarea legii sale — ca şi toate incidentele de 

care e vorba din trecutul eroului, au de scop să confirme crezul 
"Său moral: 


Deci nu-mi convine viaţa mişelnic ciști 
Nici pata făr' de-legei pe fruntea-mi înfierată, 


Megulele codului onoarei sint identic formulate de bătrinii 
gentilomi ai lui Hugo : 


Oh! faites-moi mourir ! la tombe et non l'affront! 
Pas de tête plutôt qu'une souillure au front, 


strigă marchizul de St. Valier 3) lui Francisc | care-l iartă de o- 
-sindă, dar îl necinsteşte. 


Mieux volr croltre du chanvre où ma tour s'éleva 
Qu'une tache ronger le vieux nom de Silva, 


1) La Légende des siècles. —Booz endormi. 
2) Ibidem. — Zim- Zizimi, 
3) La roi Wamuse, à. I, se. finală. 


VIETOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC sia 
răspunde cu mindrie Don Ruy Gomez amenințărilor regelui Don 
Carlos , " Imaginea unui stigmat scris pe fruntea cuiva ca semn 
al mișeliei sale i-a plâcut atit de mult lui Alecsandri In cit a 
repetat-o de citeva ori în poeziile sale. *) Răspunsul lui Dan 


către Ghirai mai cuprinde enunțarea incidentală a unui alt ade- 
văr moral. 


Carpatul sub furtună nu scade mugunoiu-— 
Eu, Dan, sub vîntul soartei să scad păgin nu votu. 


Aceeași bărbătească hotărire exprimată in imagini [aţa de care 


ale lui Alecsandri prezintă o modificare neinsemnată, o rostește 
Victor Hugo : 


L'arbre ne rentre pas dans la terre profonde 

Parce que le vent souffle et que l'orage gronde; 
Homme va! reculer Cest devant le ciel bieu 

La grande trahison que tu peux faire à Dieu. ”} 


Alecsandri a adoptat dela Hugo şi normele de purtare ale 
eroului in luptă față de un adversar dezarmat sau ranit: vilea- > 
zul trebue să fie și generos şi să nu lovească In vrăjmaşul care 
nu se mai poate apăra. Cind lui Olivier ii scapă sabia din mina, 
Roland nu vrea să mai continue duelul: 


Quand j'ai mon ennemi désarmé devant moi 
Je m'arrâte,...*) 


Cind în Dumbrava Roşie sub lovitura paloşului lui Negrea, 
Zbaloș a căzut jos depe cal, moldoveanul,. „viteaz darnic*,' nu 
vrea să se folosească de situația desperată a Leahului: 


-Frate Zbaloş 
Pe-un om căzut nu-mi place să cadă al meu paloș; 
Te scoală, mergi în pace cu zile de ta mine. 


1) Jlernani, a. II, se. 6. 

2) Vorbind de vitejii romini In Odă statuei lui Mihaiu Viteazul : 
Priviţi în al lor suflet nu este nici n pată, 
Nici o ruşine nu e pe fruatoa lor săpată. 

In Dumbrava Rogie Albert se fâlește că intrind în Moldova va merge 

drept la Stefan, 
Şi luciul de pe frunte-i en spada mea voiu şterge. 
In Eroii de la Plevna (Ostaşii noştri) poetul afirmă 

Pe fruntea Romîniei n'am sufarit o pată, 

3) La Légende des siăcles.— Paroles dans l'épreuve. 

4) Ibidem.—Le Mariage de Ruland.—lu Evyiradnus, un cuvaler nu 
vrea să pedapsească pe doi mişei decit atăcinda-i leal cu armele și dapå 
ce şi a lepădat cuirasa: 

Vous ĉtes sans cuirasse et je quitte lu mienne 
Car le châtiment doit lui-même être correct. 


32 VIAȚA ROMINEASCA 


Tot astfel. unul din „Ostaşii noştri“, Jder vinătorul, cind 
să siarme cu patul puștii pe un Turc pe care-l rânise cu ba- 
ioncta, aude un glas care-i zice: 


Nu-] drept să dal lovire dușmanului rănit! 


Teme, situatii şi ebizoude epice.— La Victor Hugo a mai 
păzit Alecsandri unele din subiectele şi din tablourile Legende- 
lor sale, in versurile lui a nilat unele din ideile poetice ce le-a 
desvoltat apoi în propria sa operă, 

Elemente de acest fel Alecsandri le imprumulă chiar pri- 
melor culegen ale lu Hugo, Odes et Ballades şi les Orientales, 
D. Apostolescu a făcut constatarea!) ca blestemul aruncat lui 
Grui-Sinzer se apropie de cel din Malédiction. Ar fi putut să 
adaoge că imprecațiunile pe care in Les deux îles din Odes et 
Builades le strigă popoarele lui Napoleon, prizonier la SE. Elena, 
iau oferit lui Alecsandri trăsături novă în alară de cele ale „O- 
rientalei* citate, 7) Alecsandri era atit de minat de dorința de a 
introduce în acesi poem romantic o imprecaţiune de un colorit 
intunecat şi violent în genul lui Hugo, incit, mulțumit de această 
bucată, nu sa mat gindit so pue in concordanță cu intregul : 
blestemele arzătoare rostite de „un glas din altă lume” nu se 
izbindesc ; Grui- Singer nu ajunge să săvirşească crima supremă, 
«uciderea de sine» cei-a vestit-o blestemul ; cenuşa lui „nu piere 
in vint“ şi nu se face „neagră“, dar pe locul unde ucigașul ier- 
tat moare creşte un arbor „mic, sâlbalic* care 


„poartă poame roșii și numele de Singer. 


In Le Danube en Colère *), Hugo Intrupase creștinismul şi 
păginismul mereu in luptă, prin războiul necurmat pe care-l 
poartă cele două cetăți —?a turque et la chrelienne — Belgradul şi 
Semiimul. așezate de un duh râu „față în aţă pe cele două 
țârmuni ale Dunârei” ; 


Comme au front de la même tour 
Une aire d'aigle, un nid d'autour. 


Tot aşa Ba/canul şi Carpatul, care ca doi giganţi năprasnici 
stau „față in față* la „Dunărea măreață“, simbolizează antago- 


1) O. cp 828. 
2) Qw'il voie autour de lui se pressor ses victimes! 


In vină si 'n mormintu-ţi în veci să nu puști pace 
Și cugetul din tine s'unzi că nu mul taco. 


3) Din Lea Orientales. 


VICTOR AUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC sa 


nismul celor două civilizații, cea creştină și cea musulmană. 
Ideea „vulturilor duşmani“, care de abia se iveşte in al doilea 
din versurile franceze citate, e desvoltată de Alecsandri: căde- 
rea în lupta ce și-o dau a „vulturului prădalnic din barbarii Bal- 
cani“ înseamnă triumful libertăţii „pe maluri dunărene*, 


Priveliştea in Dan căpitan de plain a oardei strălucite a 
Hanului Gbhirai, risipită într'o clipă de arcaşii din Orhei, posedă 
trăsături care amintesc tabloul întristător pe care îl are innaintea 
ochilor vizirul Reschid infrint de Greci: 


„tot ce-i era de faţă : 
Cai, steaguri, cete mindre, strălucitoare arme, 
Clădiri de visuri nalte, magie triumfală— 
A fost de-ajuns o clipă ca totul să se darme, 


lată tinguirea lui Reschid in La Bataille perdue din Les 
Orientales : 


Quoi! chevaux, cavaliers, arabes et tartares 
Leurs turbans, leur galop, leurs drapeaux, leurs fanfares, 
$ C'est comme si j'avais rêvé ! 


E firesc însă ca Legendei veacurilor să datorească Alec- 
sandri inspiraţiile sale cele mai caracteristice de această cate- 
gorie. 

Printre elementele de epopee primitivă pe care Hugo le-a 
introdus in opera sa, enumerarea colorată şi caldă a personagi- 
ilor epice vine in primul rind’). E un prilej pentru poetul fran- 
cez să-şi exercite talentul de a amplilica în chip strălucit nara- 
țiunea cu ajutorul amănunitelor ce le dă asupra insușirilor mo- 
rale sau fizice ale oştenilor de frunte sau a particularităţilor ca- 
racteristice şi ciudate ale vieţii lor. Versurile pline de nume e- 
roice ce se imbină în chip neașteptat la rimă cu vorbe comune, 
innobilate de acest contact, capătă o sonoritate In armonie cu to- 
nul emfatic al poemului. Astfel e inşirarea căpitanilor lui Carol 
cel Mare In Aymerillot: 


Eudes, roi de Bourgogne, Albert de Périgueux, 
Samo, que la légende aujourd'hui divinise, 
Garin, qui, se trouvant un beau jour à Venise, 
Emporta sur son dos le lion de Saint-Marc, 
Ernaut de Baulcande, Ogier de Danemark 
Roger, enlin, grande âme au péril toujours preâte. 


sau citarea baronilor ṣi cavalerilor ce incunjură pe regele Rat- 
bert, la Ancona"): 


2 Rigal, o. e, p. XXXIV. . 
2) Les Conseillers probes et libres, H 


322 VIAŢA ROMINEASCA 


Spinola, qui prit Suze et qui la ruina, 

Jean de Carrara, Pons, Sixte Malaspina 

Au lieu de pique ayant la longue épine noire 
Ranuce, caporal de la ville d'Anduze, 
Foulque, ayant pour cimier la tête de Méduse, 
Marc, ayant pour devise : Imperium fit jus 
Entourent Afranus, évêque de Fréjus. 

Là sont Farnèse, Ursin, Cosme à l'âme aville ; 
Puis les quatre marquis souverains d'italie ; 
L'archevêque d'Urbin, Jean, båtard de Rodez, 
Alonze de Silva, ce duc dont les cadets 

ON POR i ee aie i a d a ile 


A quelques pas se tient Gaico, comte d'Athène, 
Fils du vieux Muzzuier, le rude capitaine 

Dont les clairons semblent des bouches d'aqulilon ; 
De plus, deux petits rols, Agrippin et Gilon. 


Tous jeunes, beaux, heureux, pleins de joie, et farouches, 


In Dumbrava Roşie enumerarea magnaților din suita lui 
Albert e făcută după aceleaşi procedee de a ințesa uneori un 
singur vers cu numele personagiilor, de a rima numele proprii 
unele cu altele sau cu vorbe comune care figurează în chip sur- 
prinzător la sfirşitul versului, de a introduce in paranteze expli- 
cative imagini care să evoce portretul moral sau fizic al răzhoi- 
nicului, de a relata In două trei vorbe un incident semnificativ 
din viaţa lui: 


In fruntea lor magnații mindri, bătrini și tineri: 
Toporski, veteranul ce noartă barbă albă, 
inconjurat de neamuri : feciori, nepoți și gineri 
Formându-i o vitează și glorioasă salbă. 


Grodeck, zis falcă-tare, ce 'n gindul lui se jură 
Atiţi Romini să darme ciţi are dinţi în gură. 
Zciusko ne împăcatul cu brațe lungi și tari 

Care 'n Bugeac ucis-a trei sute de Tatari. 

Biela cel nalt, subțire ca trestia de baltă,... 
Gorow și Zablotowski, amici jurați pe moarte 
Să 'mpartă soarta bună, să 'nvingă rele soarte, 
Şi care în trei rînduri scăpat-au din robie 

Prin degetele morții trecînd cu vitejie. 

Ei sbor pe dol cai gemeni, rizind în hohot mare 
Cu alți ca dinșii tineri, baroni, comți, palatini : 
Glence din Pocuția, Zbaloș Litian, ce are 

Un cârd pletos de zimbri în codri de arini. 
Gavril de Moraviţa, fraţii Grotow, Huminski, 
Mardela Veneticul, Tecelski şi Pruhninski, 
larmeric Mazovitul şi Kozjatic Ucranul, 

Ce crește cai sălbatici și-i prinde cu arcanul. 


VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC 32 


Şi cu aceiași trăsătură ca și Hugo, inchee Alecsandri ta- 
bloul său : 


Ei merg jucindu-și caii, și vesel intre ei 
Vorbind de cai, de lupte, de-amor şi de femel, 


Unul din motivele epice pe care Hugo îl desvoltă cu drag 
— provocările semeţe, amenințările și insultele ce şi le adresează 
"războinicii înnainte de a se ataca—e nesocotil aproape de tot de 
Alecsandri !); tot aşa stărueşte prea puțin, în felul lui Omer, cum 
'obişnueşte poetul francez, asupra urmărilor anatomice sau fizio- 
logice ale loviturilor ce și le dau luptătorii ?). Tema epică insă 
tratată de epizodul Durandal travaille a poemului Le petit 
roi de Galice i-a plăcut aşa de mult in cit a desvoltat-o de do- 
uă ori în Dan căpitan de plain, atribuind cu uşoare variante 
aceciaşi ispravă vitejească celor două personagii principale. 
E vorba de duelul tragic Intre erou, singur, şi ceata indirjită a 
numeroşilor dușmani ce-l inconjoară, La Hugo, Roland se luptă, 
-l unul, contra unui val înspăimintător de duşmani : pieirea insă 
așteaptă pe cine pătrunde In cercul tras de Durandal, cu sabia-i 


măprasnică : 


Larges coups, flots de sang par des bouches vomis, 
Faces se renversant en arrière, livides, 
Casques brisés roulant comme des cruches vides... 


Sabia-i cumplită pare ca insâşi un luptător : 


Durandal flamboyant semble un sinistre esprit ; 

Ele va, vient, remonte et tombe, se relève, 

Sabat, et fait la fête effrayante du glaive ; 

Sous son éclair, les bras, les coeurs, les yeux, les fronts, 

Tremblent, et les hardis, nivetés aux poltrons, 

Se courbent; et l'épée éclatante et fidèle 

Donne des coups d'estoc qui semblent des coups d'aile. 
-nià 


1) Provocările lui Roland ndresata la trei inși din ceatu Intanţilor cu enre 
<58 luptă constitue un lung pasagiu din Le petit voi de Galice. Provocarea 
žal Dan către păgini se mărginește la un vors: 

SEa mi gaoioi Me: Dată 
Cui place vitejia, cni s'au urit de viaţă! 

2) CL. G. Lurroumet, Victor Hugo, poète épique, în Revue des cours 

-2t conférences, 1901, p- 445.—Ci. totuşi in Dambrava Rogie: 
Grodeck răpede spuda-i in pieptal lui Balaur, 
Singele curge! pieptal greu muge cu un taur, 
Dar ghioaga se abate t... sub cranta-i lovitură 
Zbor erierii lui Grodeck și dinţii taţi din gurăţ 
Iar leabul, eladă moartă, greu cado ln păminti,. 


+ 
—„ Rine venişi ln mine!“ îi ziee uriesul. 
Şi 'n brațelo-i de schijă, rizîod grozav îl stringe, 
Cit pieptul îi zdrobeşte și oasele îi fringe 
Apoi intre cadavre, pe cimp, aruncă leyal.. 


s VIATA ROMINEASCA 


Ursan și Dan s'au aruncat unul dinspre Răsărit, cellalt din- 
spre Apus in urdia de „neagră tâtârime.*“ Buzduganul celui din- 
tiiu face în jurui „un cerc de moarte“ in care „amar de ci- 
ne-i prins: * 


In lături, înnainte, în urmă-i totul moare! 

Zbor crierii din tidve, sub ghioaga-i zdrobitoare, 
Şi 'n urmă şi mprejuru-i și n lături semănate 
Zac sute de cadavre şi capete stărmate!| 


Paloşul celui de-al doilea, ca şi Durandal, 


„intră şi se "ndeasă în gloata tremurindă 
Ca junghiul cel de moarte in inima plăpindă, 
Şi paloşu-i ce luce ca fulger de urgie 
Tot cade 'n dreapta `n stinga şi tae'n carne vie... 
Fug toți și pier din cale-i...., 


Acțiunea epică e aşa dar dedubiată și, de oarece sint doi 
eroi care-şi impart interesul nostru, şi de oarece în textul romin ne- 
intimpină numeroase repetiții de amănunle, uşor se poate vedea 
in ce situație se găsește pasagiul lui Alecsandri lață de modelul 
său, unde un singur erou fixează atenţia noastră şi unde repe- 
tarea particularităților luptei nu slăbește efectul lor. Siirşitul lup- 
tei, Dan tinind piept singur întregei cele păgine, după rănirea: 
lui Ursan de o săgeală tătărească, e mai dramatic in concen- 
trarea fericită a interesului asupra unui singur personagiu decit 
inceputul: groaza a cuprins pe vrăjmaşi care nu mai îndrăznesc 
să stea în apropierea paloşului cu sărutări de moarte al bătri- 
nului plăeș; lrăgindu-se la o parte 


„nemernici, sperieţi 
Ei scot din a lor arcuri un viior de săgeți, 


Şi aci asemănarea e vădită cu scenele finale ale luptei lui: 
Roland cu Infanţii şi slujitorii lor. Câăpeteniile au fost doborite 
dar ceata de ostaşi de rind 

Tremblants comme des boeuis qu'on ramène à l'étable, 


asvirle de departe cu praștiile în viteazul cavaler, Să recunoaş- 


tem insă aici că naturalul şi adevărul sint partea autorului nos-- 


tru; puterile eroului in această luptă a unuia contra o sută ire- 
bue să se istovească. Dan, rănit, e prins la urma urmei de Tă- 
tari. Umblind după sublim, pe care printrun procedeu familiar 
retorilor îl imbracă într'o simplitate afectată, Hugo ne dă pri- 


1) L. Mabilleau, Victor Hugo, Paris, Hachette, 1593, p. 89. 


VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC 335 


veliştea unei acțiuni de © măreție mai mult emiatică de cil reală, 
«cind ni-l arată pe cavalerul ce nu ştie de frică urmărind fără ar- 
me, de oare ce sabia i s'a frint, gloata de bandiți. Mişeii 


A cha mouvement de son bras redoutable 
Recula lui montrant de loin leurs coutelas : 
Et pas à pas Roland, sanglant, terrible, las, 
Les chassait davant lui parmi les fondrières ; 
Et n ayani plus d'épée, il leur jettait des pières. 


In descrierea orgiei prin care Albert şi oastea lui sărbăto- 
vesc intrarea lor pe pămintul Moldovei sint note imprumutate din 
tabloul veseliei cinice şi sgomotoase a regelui Ratbert, care a 
pătruns cu suita sa în castelul Final, inşelind buna credință a 
marchizului Fabrice, La Alecsandri „beţii* și „chiote voioase“, 
„risete cu hohot*, „urlete răguşite* ale mesenilor ce se ceartă, 
femei cu minţile pierdute“ intinse la picioarele ostașilor, la care 
„de poite rele sint ochii toți aprinşi* ;—la Hugo „acclamations*, 
„faniares*, „feux de joie“, un „tumulte qui rugit, chante, boit, 
mange*... și prin care se desluşesc țipetele femeilor care Im- 
part cinice sărutări: 


A travers l'ombre, on voit toutes les soiis Infâmes, 
Le désir, l'instinct vil, l'ivresse aux cris hagards, 
Flamboyer dans l'étoile horrible des regards. 


Descrierea splendoarei mesei regale, a duzinelor de cande- 
labre ce revarsă lumina lor asupra tablelur incârcate „cu scule 
-şi merinde“, a sticlelor largi cu „vinuri spaniole și calabre*, a 
cerbului „incins pe-a sale laturi cu şiruri de fazani“ corespunde 
descrierii colțului din ospățul infam unde tronează Ratbert: 


Les grands brasiers, ouvrant leurs gouffres d'etincelles 
Font resplendir les ors d'un chaos de vaisselles. 


“Taluerele sint incărcate cu „des lièvres montagnards“, „des fai- 
sans“, „des paons ouvrant leurs larges qucues“, 

Alecsandri a transportat intrun colț al Moldovei din se- 
-colul al XV-lea, în codrii sălbateci ai Cosminului, tot luxul ra- 
finat care ar fi putut forma decorul desiriului unor condotieri pe 
“țărmurile golfului de Genua. De aici impresia de nesinceritate 
„pe care a produs-o acest tablou asupra criticilor, ') impresie pe 
„care au notat-o fără să-i analizeze şi cauzele. Şi apoi îi era u- 
-şor lui Ratbert să fie insoțit de amanta lui, „Matha la blonde:, 
An ţinuturi stăpinite de dinsul şi li era lesne căpitanilor săi, să 
„aducă în curtea donjonului din Final, din invecinata Genua, curte- 
„zane care să-i destăteze, Dar cum e de inchipuit ca Albert sā fi 


1) Ci. N. Pătrașcu, V. Alecsandri, Bucureşti, Socec, 1594, p. 209. 


_— 


526 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tirit din Leopold pănă la Dombrova, pe căi primejdioase şi grew 
de urmat, un cortegiu întreg de „hice ale Podoliei“, 

De alminteri felul cum Alecsandri a zugrăvit pe iubitele 
tinerilor magnați : 


Cu buze pirguite la foc de sărutare 
Şi ochi ce 'noată albaștri în galeșă văpae, 


dau ideea mulțumirii în dragoste şi a plăcerii nepăsătoare că- 
reia i se pare că: 


„talul În cale-i se deschide. 
Hugo care din contra a vrut să ne arâte; 
Le souper de Satan dans un rëve apparu 


stărueşte asupra îimbrățişărilor nerușinate şi a sadismului fru- 
moasei Matha „la blonde fauve* a regelui, care izbucnește fin- 
trun ris isteric cind victima lui Ratbert, bătrinul marchiz Fa- 
brice, e adus în mijlocul orgiei spre a fi chinuit. Temperamen- 
tul poetic al lui Alecsandri e, ce e drept, mai sărac; e însă, tre- 
bue s'o recunoaștem, mai pur, și această curăție de simţire şi 
de inchipuire l-a făcut să înlăture insemnarea atitudinilor las 
cive pe care le-a redat cu belșug maesirul său francez şi să se 
ferească de excesele unui realism care degenerează la Hugo, 
„pănă la înfăţişarea unor scene de nevropatie desgustătoare. !) 
Tot astfel şi talentul său mai puţin impregnat de lirism, 
mai puțin subiectiv, nu lasă să străbată în opera artistică urile 
sale personale, dușmăniile sale proprii. Hugo, adversarul catoli- 
cismului face păriaşi la destrăbâlarea cinică din curtea castelu- 
lui, pe reprezentanții bisericii. In mijlocul bălțiior de singe a 
slujitorilor marchizului, măcelăriți fără milă, In auzul gemetelor 
victimelor ce expiră în țapă, călugări şi vlădici amestecă cir- 
jile şi crucile lor păstoreşti cu lăncile şi sulițile oştenilor. A- 
lecsandri, care nu era catolic, ar fi putut să introducă printre fi- 
guranții orgiei pe preoții unui popor vrăjmaş, înfățișat ca alia- 
tul Turcilor păgini contra Moldovenilor drept credincioşi. N'a fä- 
cut-o. I s'ar fi părut o nelegiuire, lui, suflet religios, să aducă pe 
oamenii Domnului în mijlocul cruzimilor și a desfriului. Alături 
de Albert, in fruntea mesei, apare „al Cameniţei episcop vechiu 


1) In deserierea orgiei la soldaţii din tabâru leşeuscă, Aloesundri ne-a. 
arătat „căzute printre ciini şi oameni“ 
Femei pradă orgiei cu minţile pierdute. 
E o notă realistă pentru care Aron Densușianu (Cercetări literare, Tp 
Ea a condamnat eu o severitate ce ni se pare excesivă Alecsandri. 
-ar fi zis ucost critic, care se plinge de „coborirea verguriei simțimintului* 
în aceste versuri, de descrierile lui Hugo, din Ratbert? 


VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC sn 


Lozinschi*, dar, „orgia* a oprit-o Alecsandri, respectuos faţă de 
ideea monarhică ca și față de divinitate, la pragul cortului regal ; 
aici asistăm la un ospăț somptuos, nu ca în tabăra oștenilor la 
destupări de „lungi antale*, la sorbirea lacomă a cupelor, la „ur- 
lete rāguşite“ sau ca sub corturile tinerilor căpitani la plăceri 
nevrednice de un viteaz, în ajunul luptei, 


Cuvintarea pe care in Dumbrava Roşie Stefan cel Mare o 
ține oștenilor, se aseamână în unele puncte cu aceia pe care 
bătrinul împărat Frederic Barbarossa o ține în drama Les Bur- 
graves') a lui Hugo, cu deosebire că impăratul vorbeşte, plin de 
indignare, unor nobili decăzut adunaţi să benchetuiască, în timp 
ce boerii şi ostaşii domnitorului moldovean se reculeg pentru a 
infrunta cu mai mulţi sorți de izbindă, a doua zi, loviturile vräş- 
mașului, Şi unul şi altul, Frederic ca si Stefan, se fălesc cu is- 
prăvile lor, enumeră pe toți dușmanii pe care i-au răpus, amin- 
tesc opintirile lor eroice contra unor vecini puternici, striviți cu 
toate străduinţele lor : 


Albert l'Ours m'opposait dix mille hallebardes 
Je le brisat; mes pas sont dans tous les chemins; 
Yai demembre Henri le Lion de mes mains, 
Arrache ses duches, arraché ses provinces,,,, 


Alecsandri a păstrat trăsăturile generale ale cuvintării impă- 
ratului şi și-a însușit procedeul de a atrage atenţia asupra unei 
biruinți strălucite prin indicarea ei emfatică la inceputul versului şi 
prin așezarea unei pauze puternice după puținele şi scurtele cu- 
vinte ce anunță această biruință : 


Pe Radu, Aron Petru, şi Ţepeluş hainul 

l-am îrînt 1... Maniac Tătarul și Matias Corvinul 

l-am îrint 1... chiar pe Sultanul Mehmet-Fatih l-am frint!| 
Ș alți mulţi care perit-au ca pulberea în vint. 


Indreptindu-se câtre marchizii de Moravia şi de Lusaţia 
care petreceau pe malurile Rinului în loc să stea cu oamenii lor 
la graniță, cind oardele din Răsării au ajuns la porţile Vienei, 
Barbarossa exclama: 


Marquis de Moravie et marquis de Lusace 

Vous şur les bords du Rhin! est-ce lă votre place? 
Tandis que ces bandits vous fêtent en riant, 
On entend des chevaux hennir à l'Orient 

Les hordes du Levant sont aux portes de Vienne... 


Acelaş argument înfățișat cu aceleaşi imagini il va între- 


1) Partea doua, se. &. 


82 VIATA ROMINEASCA 


buința Ştefan spre a arăta ce ruşine e pentru Albert, craiu creş- 
tin, de-a Intra in Moldova vrăjmășeşte, de-a jăcui o ţară ce se 
închină Crucei ca şi dinsul : 


Acum cînd armăsarii Osmanului mărit 
Aruncă largi nechezuri din mindrul Răsărit. 


In cuvintările sfinxilor câtre sultanul egiptean Zim-Zizimi 
din Legenda veacurilor, Alecsandri a găsit ideea contrastului in- 
tre puterea și mărirea de altă dată a regilor, expuse pe larg In 
citeva versuri, şi nimicnicia lor după moarte, izbitoare în expri- 
marea condensată a unui vers final : 


Nemrod était un maitre aux archanges pareil ; 
Son sceptre altier couvrait l'espace qu'on mesure 
De la mer du couchant à la mer du levant; 

Baal le fit terribleà tout tre vivant 

Depuis le ciel sacre jusqu'à l'enfer immonde ; 
Ayant rempli ses mains de l'empire du monde, 
Si l'on eût dit: „Nemrod mourra”, qui l'aurait cru ? 
Il vivait; maintenant cet homme a disparu, 


În Oda slatuei lui Mihai Viteazul, Alecsandri s'a folosit 
de ideea acestei opoziții, substituind coloritului filozofic al versu- 
rilor lui Hugo o coloare epică. Alecsandri enumeră duşmanii lui 
Mihai ; atributele măririi fiecăruia din regii care s'au războit cu 
dinsul sint indicate în cite trei versuri, după care urmează un 
vers energic care pune Intr'o lumină strălucită meritele eroului: 


Mehmet eră teribil ca un torent de singe!) 
Pornit ca să înnece creştinii păminteni... 
Cine cuteza, cine visa de a-l fni ? 

Tu l-ai secat în codrii de la Călugăreni, *) 


Personagiile epice ; înfăţişarea şi psichologia lor.—zvoa- 
rele unei „orientale“ a lui Alecsandri: „Murad Gazi Sultanul 
şi Becri Mustafa“. 

Nu se poate pretinde dela eroii unui poem epic să poseadă 


1) Originea acestei imagini poate fi căutată in vorbele celui de-al ein- 
cilea sfinx din Zim-Zizimi : ? 
Les Quatre conquérants de l'Asie étaient grands; 
Lours colères ronlsient sinsi que des torrents... 
2) CL. şi versurile asupra trufiei lui Sigismund Batori, care se inchee 


„Suilat-al peste dinsul şi 'n clipă tu l-ai stins“ 
şi cele asupra lni Marad despre îngimiarea căruia Mihai zicea ; 
Murad se crede-un cedru și nu-i decit un brad, 


cu: 


VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC 329 


«complexitatea sufletească a eroilor nu de roman—gen care cere 
Jestăşurarea fazelor psichologice ale personagiilor—dar nici măcar 
complexitatea sufletească a protagoniştilor unei drame. Autorul 
epic caută să deștepte admirația pentru forța, vitejia şi virtutea 
eroilor săi şi, de oarece tot ce complică ordinea morală are ca 
efect să micșoreze acest sentiment, in epopee se impune simpli- 
ficarea psichologiei personagiilor unită cu desemnarea energică 
a cîtorva trăsături sufleteşti. Această reducere pe de-o parte şi 
exagerare pe de alta a trăsăturilor sufleteşti ale eroilor va fi ur- 
mărită şi mai mult de poet cind, în loc să dea producţiilor sale 
proporţiile unei epopei, le va ingrădi în cadrul restrins al unui 
poem epic de citeva sute de versuri, ca In Legendele lui Hugo 
şi mai ales ale lui Alecsandri !). Amănuntele fiind lăsate la o 
parte, caracterele iau o tendință vădită către generalizare, figurile 
inlățișate sint reprezentative ale unei clase intregi de indivizi, a- 
jung simbolice 2). Astfel Booz al lui Hugo e icoana patriathilor, 
Eviradnus și Roland a cavalerilor, Mourad şi Ratbert a tiranilor, 
precum la Alecsandri Dan și Ursan reprezintă pe moșnenii apă- 
rători de lege și de țară, Vlad Țepeș devine icoana tiranului şin 
faţa lui Ştelan, incarnațiunea domnitorului bun şi viteaz, stă Al- 
bert, simbolul craiului trufaş, hrăpitor şi rău 2), 

Ori cum figurile lui Hugo sint departe de a fi abstracţiuni; 
deşi puţine la număr notele sufleteşti ale eroilor săi sint bine 
prinse ; iar personagiul care ne întimpină cu atitudini și gesturi 
spontane şi naturale, care ni e arâtat în indeplinirea unor acţi- 
uni familiare, care e zugrăvit cu particularităţile sale deosebite e 
0 ființă care trăește o viață reală, o fiinţă desprinsă din rindurile 
noastre şi introdusă în lumea poeziei. Cidul Campeador dă cu 
mina lui, care învirteşte aşa de vitejește spada, ovăz calului său 
Babieca; lui Olivier şi lui Roland li-e sete după duelul jor de 
uriași ; Charlemagne glumeşte cu baronii săi cind, zărind celă- 
ţuia Narbona, o aseamănă cu o fată frumoasă pe care oștenilor le 
place să pue mina, ințepindu-și degetele in copcile ei 4). Să se 
compare din acest punct de vedere portretul împăratului „à la 
barbe forie“ din Aymerillot cu al lui Stefan din Dumbrava Ro- 
şie.  Indreptindu-se cu o maestate liniştită câtre sfetnicii săi spre 


ä 1) Dambrava Roşie, cel i og y din poma sale pate Minte 
mensianile „micilor e i" din La Légende sièeles : t roi de 
Galice şi Rathert. jai 

2) Rigal, o. ca p- XXV. 

3) Variaţiile importante ale acelulaş tip care s'au notat la Hugo (ef. 
Emile Montegut, Mélanges eriti Paris, Hachete, 1887, p. 21) figurează 
uneori şi la Alecsandri. Alătari de tiranul Zim-Zizimi care ucide pentru ce 
al aritul stă Vlad Te eatăul care ride în fața victimelor sale. Ală- 
turi de Sigismund (din Æ ) stă Albert (din Dumbrava Roşie), tira- 


nul lacom întindă puterea n ă; alături de Sultan Afourad tiranul vio- 
lent si desfrinat stă -al lui A care rep aceeaşi 3 
4) Le Cid exilé, Ie mariage de Roland, A ot, în La nde 


„les sitelea.—C!. D. Mornet in Branetière, Victor Hugo, Paris, Hae b 
1902, 1, 321. 


330 VIAȚA ROMINEASCA 


a-i intreba care dintr'inșii vrea să ia Narbona, întristat de refu- 
zurile lor succesive, indemnind pe căpitanii săi cu imboldurile- 
cele mai potrivite cu firea fiecăruia să cucerească cetatea, izbuc- 
nind intro violentă indignare cînd constată nepăsarea acestor os- 
taşi obosiţi de luptă, vorbind cu blindeţe tinărului paj Aymerillot 
care se incumetă la o faptă ce a speriat pe trulașii baroni şi 
duci, — Charlemagne apare cu o individualitate bine hotărită şi plină 
de viață. Intr'un fragment epic de trei sute de versuri, Hugo 
ne-a redat inlățișarea fizică şi morală a bătrinului împărat prin 
gesturile, prin vorbele, prin acţiunile sale, prin manilestările fe- 
lurite ale temperamentului și caracterului său. În lunga Dum- 
brava Roşie, Stefan, pe care-l știm din spusele cronicarului cà 
era „meşier* la „lucruri de războace* și că „unde cra nevoe 
însuşi se vira, ca văzindu-l ai săi să nu indărăpteze“, se trage 
de-o parte cind acțiunea epică e hotăritoare şi stă ceva mai 
mult timp innaintea ochilor noştri numai cind apare, în noaptea 
care precedea lupta, In mijlocui Moldovenilor spre a le ţine cuvin- 
tarea de care afost vorba. Şi aici, infăţișarea sa fizică care con- 
trazice felul cum ni-l închipuim după cronicari !), atitudinea sa 
de sihastru care așleaplă dela rugăciunile in care s'a culundat 
ceea ce ar trebui să aştepte dela tăria brațului şi agerimea min- 
ţii sale, lipsa de orice amănunt concret care să trădeze grijile 
sale pentru lupta de a doua zi, care să învedereze chipul cum 
pricepe să se dea, nădejdea ce şi-o pune în ostaşii săi de vază, 
arătindu-ne ca Charlemagne, adineaori, acea cunoştinţă de oa- 
meni fără de care nu există un mare conducător de popoare, 
emfaza apostrofei cu care poetul salută pe „eroul plin de lu- 
mină“, „ființa de-o natură gigantică, divină“, care face parte din 
acei „la care istoria se'nchină*, care „lasă urme uriaşe în lume“, 
„a cărora legendă departe mult se'nlinde*,.. 1) in loc să lase fap- 
tele să vorbească, toate aceste contribue ca figura lui Stefan cel 


1) Asa Ureohi: „Era acesta Stefann Vodă oma nu mare la statu.“ 
Po cind la Alecsandri ostăşimea vede în coliba de ramuri de stejar în care 
se roagă Ștefan 

„0 umbră mare de om plecat sub ginduri. 

2) Faptul că aceleași laude exprimate cu acecași termeni sint adre- 
sate şi Iui Ştefan cel Mare și Iui Cuza-Vodă, că elasticitatea lor se patri- 
veste cu slăvirea oricărui domnitor mare din secolul al XVI-a sau din so- 
colul al XIX-lea, războinic san nu, dovedeşte că nimic ln ele nu priveşte în 
chip special pe eroul din Dumbrava Roşie ; 

Erou plin do lumină, el e menit în lume 

Pe secolul ce-l vede să sape al său nume 

Și să răspindă raze secoli viitori, 

Precum un soare splendid co eri. RR a 

Piinţă de-o natură gigantică, dl i 

El e de-acei la care istoria se 'nehină.. . 

Sà se compare aceste versuri cu ultimele din Cuza-Vodi 8 |15 
Maiu 1873. 

Sint nume destinate, ca numele tău mare, 
Să stee neclintite pe-a timpului hotare, 

Si veşnie să răspindă o falnică lumină 

Pe secalii ca 'n umbră trecînd li se 'mehină. 


VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC 35% 


Mare, inir'un pyem închinat gloriei lui, să fie palidă ṣi cu con- 


tururi şterse, 

In cuvintarea sa, Ștefan descrie pe vechii lui tovarăşi de 
războae, veşnic în picioare, mereu neodihniţi, al căror singe a 
roşii toate colțurile ţării, nedeslipiți toamnă, iarnă şi vară, prin 
şesuri, munți şi codri, de armele lor, ceparte de copiii și soțiile lor, 


Şi n luptă, totin luptă, de patruzeci de ani. 


Negreşii, in ultimele versuri din această descriere, simțim 
induioșarea bătrinului domnitor față de „dragii săi vultani“, care 
au jertfi! o viaţă întreagă tot ce le era scump, au indurat nevoi 
şi sulerinți pentru a apăra legea şi „moşia* lor. Dar nu-i ve-. 
dem pe acești ostaşi imbătriniţi în lagăr; nu avem, ca atunci 
cind Hugo pune pe baronii şi ducii din suita lui Charlemagne 
să se jeluiască de războaele sale necurmate, evocarea pitorescă, 
vie, mișcătoare a unei armate, obosită de lupte, istovită de pu- 
teri, dezgustată de glorie și suspinind după liniştea dulce a că- 
minului. Cind celim pe Aymerillot răsar innaintea noastră osta- 
şii lui Charlemagne şi-i vedem la intoarcerea lor dintr'un războiu 
nenorocit nu numai cu trăsăturile generale potrivite oricărei ar- 
mate, Sleită de mers şi de lipsuri şi deprimată de-o infringere, 
dar cu particularitățile caracteristice unor răzhoinici din veacul 
de mijloc). li vedem nu numai arşi de soare, slăbiţi de foame, 
amăriţi de truda lor nerăsplătită cu biruința, dar şi gemind sub 
povara platoşelur, sculurilor şi coilurilor lor niciodată părăsite, 
sătui de a se dogori vara şi de a tremura iarna în zalele lor de 
fier. li mai vedem încă pe fiecare cu fizionomia sa proprie, aşa 
cum recse din răspunsurile lor Impăratului care în zădar îi in- 
deamnă să ia Narbona. Il vedem pe contele de Gand, flamand 
practic, pe ducele de Naymes, bătrin darnic în povățueli, pe Gé- 
rard de Roussillon, posac şi scump la vorbă, pe Eustache de 
Nancy, îndrăzneţ, bun de gură, asvirlind împăratului glume de 
ostaş care a iniruntat fără teamă primejdia. Nu vom intilni in 
producțiile epice ale lui Alecsandri acest belșug de amănunte ca- 
racteristice unei civilizaţii, această zugrăvire pitorească a realității, 
eare face să răsară în chip precs bărbații unei epoci dispărute 
precum n'am găsit la dinsul alegerea citorva trăsături fizice şi 
morale semnilicative care să dea viaţa intensă a realităţii 
personagiilor din poem, 

Pentru iniăptuirea acestor personagii, poetul nu recurge la 
luminile pe care i le ar putea da intuiţia sa proprie, intemecată 
pe cunoștința sa generală a sufletului omenesc şi pe a trăsătu- 
rilor morale particulare epocii, aşa cum reese din cronicarii sau 
istoricii timpului câruia aceste personagii aparțin. Alecsandri se 
indreaptă câtre Hugo şi, cu ajutorul dateior culese dela modelul 
său, intruchipează eroii poemelor sale, Citeva exemple vor do- 


1) Cf. J. Vianey, Victor Hugo et ses sources, în Revue des langues 
romanes, 1901. 


332 VIAȚA ROMINEASCA 


vedi de ce natură e și până unde se intinde invenţiunea sa 
psichologică, 

In Dan Căpitan de plaiu repetiţia temei epice care Inlăţi- 
şează pe erou luptind singur contra unei cete numeroase de duş- 
mani are de consecință introducerea unui al doilea personagiu 
însemnat în acţiune. Ursan insă nu e decit un reflect al lui Dan 
şi, deşi poetul sa silit să-l dilerenţieze prin aspectul său fizic, 
i-a lăsat aceleaşi note sufleteşti ca și cele hărăzite Iratelui său 


de arme. Pentru a zugrăvi pe Dan şi pe Ursan, autorul nostru » 


s'a adresat de altfel la acelaş portret al lui Hugo, portretul bä- 
trinului cavaler Eviradnus, impărțind cind unuia, cînd altuia din 
personagiile sale, trăsăturile concentrate la aceeași figură cen- 
trală în poemul francez. Ca şi Eviradnus, care fiind, 


Vieux commence à sentir le poids des ans chenus, 


și care se jelueşte că nu mai zăreşte limpede în depărtare 
vrăjmaşul 


Car la lumitre estfemme et se refuse aux vieux, 


tot aşa și bătrinul Dan, albit de vreme, se uită cu jale la „lan- 
tasma drăgălaşă* a tinereţii sale 


Ce fuge de răsullul geroasei bătrineţi. 


Ursan, pribeagul misterios de peste Milcov, „pletos ca zim- 
brul, cu pieptul gros și lat, vinjos, scurt la graiu, năprasnic* 
reproduce alte trăsături ale lui Eviradnus. Cu toată povara ani- 
lor, cavalerul e tot voinicul de altă dată: 


Râdant tout hérissé du bois à la montagne 
Velu, fauve, îl a l'air dun loup qui serait bon; 
Il a sept pieds de haut... 


Cind zice despre Ursan că e „la cap Intunecos*, Alecsandri 


redă pănă şi pe nelămuritul fauve care la Hugo ia Ințelesurile - 


figurate cele mai neaşteptate '). 

In afară de Eviradnus o altă figură eroică de bătrin, de- 
semnată de Hugo a servit de model lui Alecsandri în alcătuirea 
notelor sufletești ale lui Dan—increzătorul şi lealul marchiz Fa- 
brice, Cind umbrele amurgului învălue castelul său singuratic, 
Fabrice se gindește la apunerea vieții sale şi visează la timpu- 
rile depărtate ale tinereţii: 


t) CL. A. Darmesteter, La vie dea mots, Paris, Dalagrave, 1557, p» 


VICTOR RUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC 333 


Tout est derrière lui maintenant ; tout a fui ; 
L'ombre d'un siècle entier devant ses pas s'allonge ; 

ll semble des yeux suivre on ne sait quel grand songe 
Parfois, il marche et va sans entendre et sans voir 
Vielllir, sombre déclin! l'homme est triste le soir. 


Tot astfel Dan, care, „a apus din zile mari şi bune*, pri- 
veşte cu „jale lungă* de pe culmea munților la asfințitul soare- 
lui, in timp ce, in zarea depärtată, i se pare că vede fugind nä- 
luca tinereții sale. Dan trăeşte singuratic, uitat de lume: 


Vechiu pustnic, rămas singur din fimpul său afară 
Ca pe un gol de munte o stincă solitară 


precum singur trăeşte in castelul dela Final și marchizul Fabrice 


„il est hors de ce siècle vil 
Comme dans un exil il vit seul dans sa gloire, 
Oublié... 


Bătrinului Dan ti place așa dar singurătatea ca și bătrinu- 
lui marchiz Fabrice; cu dinsul impărtășeşte melancolia izvorită 
din gindul părăsirii apropiate și pentru totdeauna a lumii aces- 
teia ; ca și sufletul marchizului : 


Après quatre vinsts ans son âme est toute blanche, 


suiletul lui Dan e „alb* şi „luminos*. Spre deosebire insă de 
Fabrice care se stinge cu incetul: 


„CE vieiltard 
Qui fut astre s'éteint dans un morne brouillard, 


Dan mai lăptueşte incă uneori isprăvile vitejeşti cu care şi-a pe- 
trecut tinerețea, apropiindu-se in această privință de cellalt mo- 
„el al său, Eviradnus. 

Acest erou al lui Hugo e dat, ca şi Roland din Le petit 
roi de Galice, ca tipul „cavalerului*, al „paladinului* care cu- 
treeră țările pentru a veni In ajutorul obijduiţilor, pentru a lecui 
suferințile lor, pentru a apăra pe orfani, a pedepsi crimele, a in- 
irina viţiile. Eviradnus „est le fort appui de faible*, „il est héros“, 
e eroul mintuitor al asupriţilor, eroul veșnic neodihnit: 


„attendu qu'on moleste 
Bien des infortunés sous la voûte céleste 3 
Et qu'on voit dans la nuit bien des mains supplier. 


2) La føégende des sizeles.— La confiance du marquis Fabrice. 


33$ VIAȚA RONINEASOA 


Cind simte că o faptă rea are să se săvirşească, pleacă, sin- 
gur, să se impotrivească ticăloșilor. Singur el stă in calea lui 
Sigismund impăratul Germaniei și a lui Ladislas, regele Polo- 
niei, care plänuesc să omoare pe slaba şi plăpinda Mahaud, pen- 
tru a pune mina pe marchizatul Lusației; el singur îi împiedică 
să aducă la indeplinire crima hotărită şi le dă pedeapsa cum- 
plită ce li se cuvine. Nimic nu-l obosește. De un singur lucru 
se plinge--de mișelia oamenilor: 


Il ne se plaint de rien, mais seulement îl trouve 
Que les hommes sont bas et que les lits sont courts. 


Tot astfel şi lui Dan 
Ai timpilor eroici imagină augustă 
lumea i se pare îngustă 
Pentru bine şi largă, prea largă, pentru rău 
Şi lui fi place 


«SÄ "nirunte cu dalba-i vitejie 
Pe cei care prin lume purtau biciu de urgie. 


Dan pleacă şi dinsul în expediţii izbăvitoare, însoțit numai 
de murgul său, pe potecile nestrăbătute ale munților : 


Ades el pleca singur prin codrii fiorași 
In care luceau noaptea oțeluri și ochi rogi. 


Și totuşi Dan e cu totul alt viteaz decit Eviradnus. Duşma- 
nii pe care-i urmărește sint dușmanii „moșiei*: el veghează 
„la căpătâiul țării“ ; el n'are preocupările larg umanitare ale „ca- 
valerilor* ce colindă lumea spre a lua partea nenorociţilor şi 
nedreptățiților de orice neam ar fi; neamul pe care-l apără e 
al său; atacurile indreptate contra acestuia aţiță minia sa să ful- 
gere ia cele patru hotare ale pămintului slrămoşesc. Dan escu- 
tit de urile ce-l frămintă pe Eviradnus şi care de fapt sint ale 
lui Hugo: el nu îndeamnă poporul să se răsvrătească contra im- 
pilărilor regilor; în inima lui nu clocoteşte luria contra despoți- 
lor, care împinge pe Eviradnus, lăptura lui Hugo, adversar de 
moarte al lui Napoleon al Iil-lea, să sfarme monumentul ridicat 
pentru a slávi pe un infam. 

In schimb el este ceeace nu sint nici Eviradnus, nici Ro- 
land—e vorba de Roland al lui Hugo, nu de cel al epopeei me- 
dievale—,Dan e eroul creștin care luptă sub privirile „ochiului 
celui de Sus"; cind e să pătrundă in gloata Tătarilor, se aruncă 


VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC 835 


ca şi tovarășul sâu Ursan cu strigătul „Amin şi Doamne ajută. 
Eviradnus cind e vestit de şoapiele din hăţiş ale lui Sigismund 
“și Ladislas de gindurile lor rele, apucă sabia 


L'épée en sa main, pure et sans tache étincelle 
pune să i se gătească calul 


1 dit au forgeron :—Faites vite. Une affaire, 
M'appelle.—]l monte en selle et part, 


-dar uită să invoce, Innainte de plecare sprijinul şi binecuvintarea 
Cerului. Dan căruia lreamâtul stejarilor i-a adus ştirea că s€ 
‘Sabie In țară“, desprinde din cuiu paloşul său cel vechiu, 


Şi paloşul luceşte voios în mina lui, 


ţintește privirea în sus, rugind pe Domnul să-l ție cu zile până 
ce va „culca sub ţerină cetele de duşmani“. 


a A el stringe chinga pe zdravenele şale 
Işi face-o cruce, pleacă şi se coboară 'n vale, 


Intrupare a ostașului nosiru din timpurile de glorie, avind 
cu toate asemănările ce-l leagă de „paladinii* lui Hugo, o indi- 
vidualitate proprie, purtind In inima sa pecetea puternică a iu- 
birii de ţară și a credinţii creștine—iată cum se înfăţişează Dan. 
Aceste două simţiri se ţin alit de strins unite la dinsul, în cit 
cind Hanul Ghirai cere prinsului său să-şi lepede legea în 
schimbul dăruirii vieţii, lui Dan i se pare că şi-ar trăda nea- 
mul, părăsindu-şi credința. Dan nevoind „să scadă păgin“, in- 
torcindu-se la Ghirai, care l-a invoit să mai sărute odată țărina 
slintă a Moldovei, şi—copleșit de durerea gindului că nu-și va 
mai revedea țara—murind la picioarele dușmanului ce l-a robit, 
scena aceasta in care se invederează patriotismul eroului cu în- 
doita sa caracteristică, dragoste a pămintului şi a credinții strā- 
moşeși, aminteşte pagina din istoria romană în care e comemo- 
rată pentru vecie purtarea consulului Regulus, ţinind cuvintul dat 
vrăjmaşilor care i-au îngăduit să revadă Roma şi intorcindu-se 
liber la Cartaginea unde-l așteaptă chinuri cumplite. In scena 
aceasta finală de un patetic sobru, frumusețea morală a lui Dan 
il încunjură cu un nimb de lumină ce nu ne mai lasă să deo- 
sebim trăsăturile pe care poetul i le-a hărăzit după modele strā- 
ine, Aureola ce-l învălue acuma l-a transfigurat întrun erou 
național. 


In povestirea unei legende luată din popor—a criminalului 
care-şi ispășește păcatele stropind cu apă cărată de departe cu 


536 VIAȚA ROMINEASCA 


gura lui o buturugă uscată, pentru a o face să inverzească şi 
care e crtat de munci in urma unei lapte bune!) — Alecsandri a in- 
trodus un tip romantic: Grui-Singer. Ingrozitor la chip şi la 
suflet, rizind cind schingiueşte victimele sale, ucigind numai de 
setea de a ucide, monstrul acesta n'are decit o singură însușire 
bună : iubirea pentru tatăl său, 


O singură fiinţă în inima-i secată 
Găseşte-adăpostire : bătrinu-i jalnic tată, 
La care se gîndeşte cuprins de nfiorare 
De citeori comite o crimă în turbare. 


Urui-Singer e frate cu Triboulet din Le Roi s'amuse, cù 
Lucrèce Borgia din Angelo, tyran de Padoue. Dilormitatea fi- 
zică a bulonului lui Francisc I, abjecțiunea sa morală insoţesc 
o iubire curată pentru Blanche, fiica sa; în sufletul intinat al 
Lucreţiei Borgia a mai rămas neatinsă, intrun colţ, o singură 
virtute— dragostea ei de mamă pentru Genaro. Grui-Singer, in 
afară de acest contrast propriu eroilor romantici, se mai inru- 
deşte cu dinşii prin n altă insușire: cașşieie victima fatalităţii ;*) 
nuel e stăpinul voinții sale dar un duh necurat care-l mină spre 
rău, care sâdeşte intr'insul pofte criminale şi-l porneşte să le 
îndestuleze. 


imagina iubită a bunului părinte 

Adeseori în lacrimi îi trece atunci prin minte 
Punindu-se ‘ntre dinsul şi victemile sale ! 
Zadarnic... el e arma puterii infernale. 


Această înfăţişare generală a eroului romantic, Alecsandri 
a particularizat-o, amalgamind însușiri ce le posedă personagii 
foarte diferite din La Legende des siècles. Pancho, fiorosul 
rege spaniol !), care jăcueşte oraşele și pradă ţinuturile, e unul 
din originalele pe care Alecsandri le-a avut în vedere cind a zu- 
grăvit pe Grui-Sinyer. Conformitatea ce se găsește la dinsul 
intre aspectul său sălbatic şi sulletu-i de fiară: 


Pancho fauve au dedans est dillorme au dehors 
o posedă şi creațiunea poetului nostru : 


Monstru cumplit cu fața ca inima-i de siută. 


despre 
XVI rinde între altele Povestea lui Grigorio Blagoslovit despre 
crucea, Mintaitorulai pe gbena AN. iah să e 5 te i 
centeriateie îepre Le Cid și despre Hernani. s aa 
Vrăjitu-l-au Satana cu pofte criminale. 


„__ VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC 337 


Gestul oamenilor din popor, îngroziţi de răutatea lui Pancho?): 


pci on dit que les gens des villages 
Pamassent du poil d'ours ou cet homme a passé, 


îl face şi oricine il zărește pe Grui Singer: 
Şi dacă scapă teafăr cu păr de lup satumă. 


E curios insă că în întocmirea portretului moral al lui Grui- 
Singer, Alecsandri a introdus elemente pe care nu ne-am fi aş- 
teptat să le atribue personagiului său. EI aplică—lără s'o știe— 
aici unul din procedeele de imitație pe care le urmează şi le re- 
comandă Andre Chénier, abătind cuvintele dela înțelesul ce-l au 
în textul original şi silindu-le să zupgrăvească lucruri cu totul 
diferite de cele din movcel: 


Tantât je ne retiens que les mots seulement 
Jen détourne le sens et l'art sait lea contraindre 
Vers des objets nouveaux qu'ils s'étonnent de peindre*). 


In adevăr, Grui-Singer al lui Alecsandri are darul de a râspindi 
în jurul lui groaza, o groază la fel cu aceca pe care o răspin- 
diau, cînd rătăciau în voe în pustiu, leii în groapa cărora a fost 
aruncat profetul Daniel”): îndată ce se ivia „fața înspâimintă- 
toare* a uncia din aceste fiare: i 


Tous fuyaient, le pasteur, le guerrier et le påtre. 

Tot aşa „păstorii sarbezi* cind zăresc de departe pe Grui- 
Singer I! ocolesc cit mai în grabă, Caşi „le lion des montagnes* 
al lui Hugo: 

Jadis il avait l'ombre et l'horreur pour compagnes, 


Grui Singer, în codrul unde săvirşeşte de zeci de ani lără de 
legile lui, are aceleaşi tovarășe : 


Soţia lui e groaza și noaptea a lui complice, 


Am disociat peniru mai ușoara urmărire a influenții lui 
Victor Hugo în producţiile epice ale lui Alecsandri elemente strins 


imbinate în opera poetului : acțiunea şi personagiile ce o conduc. 


1) Le jour des rois. 
2) Epitre à Lebrun. 
3) Ies Lions. 
12 


338 VIAȚA ROMINEASCA 

Vom cerceta acum, în același poem, felul cum s'au inchegat In- 
tr'un tot aceste elemente ; vom diseca „orientala“ Murad Gazi 
Sultanul şi Becri Mustafa şi In urma analizei comparative a 
textelor ce l-au inspirat pe Alecsandri cu versurile in care şi-a 
turnat concepția sa, vom avea impresia—sau, mai curind, sperăm 
că cetitorii noştri vor avea impresia—de a fi asistat la zămisli- 
rea acestui poem. 


Elaborarea legendei Murad Gazi Sultanul şi Becri Mus- 
tafa, care nu cuprinde decit vre-o patru sute cincizeci de ver- 
suri, se făcu totuşi cu o extremă Incetineală, Deşi pe jumătate 
gata in primăvara anului 1874, poemul nu fu terminat decit 
peste doi ani, In timp ce alte bucăţi mai întinse, ca Dumbrava 
Roşie, luseseră anterior scrise în citeva zile, iar altele de o mă- 
rime egală, ca Dan Căpitan de plaiu, luseseră începute, termi- 
nate şi publicate in acest interval !), Diversitatea izvoarelor, la 
care Alecsandri s'a adresat, greutatea de a contopi intr'un tot u- 
nitar idei, teme, personagii de provenienţă lelurită, incorporarea 
In producția nouă a unor pasagii din poezii compuse mai de 
mult și acum modificate după cerințile poemului cel nou, ex- 
plică intirzierea intocmirii definitive a legendei de care ne o- 
cupăm. 

Tema fundamentală dintr'insa provine din drama Le Roi 
s'amuse. Francisc | necinsteşte pe Blanche, fata lui Triboulet, 
bufonul care, cu toată decăderea sa morală, iubeșie—e singura 
sa insuşire—cu o dragoste curată și gata de orice jertfă pe fiica 
lui ; Triboulet plănueşte să se răzbune, omorind pe regele atot- 
puternic care a nimicit fericirea sa, dar nu reuşeşte, căci întimp- 
larea se intoarce contra lui, şi Blanche, deghizată în cavaler, e 
ucisă din greșală de spadasinii năimiţi să asasineze pe Francisc. 
Subiectul acesta a fost transportat de Alecsandri din Franţa în 
Orient, din Paris la Constantinopol, Francisc | e inlocuit in ro- 
lul de monarc desirinat de Amurad IV căruia «un negru Kizlar» 
i-aduce intr'o noapte pe Feringhis, fiica lui Becri Mustafa, tova- 
rășul nelipsit al beţiilor şi destrăbălărilor sultanului. Furia care-l 
peats pe Triboulet cind află că Blanche e inchisă in iatacul 
regelui : 


AEA Elle est ici 
Elle est avec le roi... s) 


1) CI. scrisorile fed. cit.) cătră |. ri ep din 27 Main și 10 Octom- 
brie 1874, din 20 Aprilie şi din 21 Maiu 1875, din 10 lanuarie (Becri-Mus- 
¿afa trobua să se fi deşteptat din somnul beţioi, de cind şade culcat în por- 
tololiul meu) şi din 4 Fobruarie 1876. In această din urmă serisoaro A- 
leesandri ame că a terminat această logondă nă cu altele două: 
Guardia Saraiului şi Vizirul lui Sultan Selim (Hodja Murad Pașa).—A- 
supra lui Dan Cânitan de plaiu v. serinoarea din 16 Octombrie 1874 ; asu- 

ra Dumbravei Roşie „un mic poem... scris zilele acestea” v. scrisoarea dim 
9 Fobruarie 1872. 

2) Actul III, se, 3. 


/ 
VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC 339 
raa oi ie aha E sa it 


e tot aşa de mare ca şi a lui Becri cind vede pe Feringhis in 
odaia ce serveşte rușinoaselor petreceri ale stăpinului său : 


A După un gest melodramatic al sultanului, o cortină se trage 
şi apare Feringhis 


Pe frunte acoperită cu o feregea subțire 


—localizare orientală a vălului ce ascunde pe Blanche, cind a- 
pare la curte ') unde fusese dusă de gentilomii ce o răpiseră, re- 
prezentanţii francezi ai „Kizlarilor* lui Murad. Feringhis se Im- 
potrivește imbrățişărilor lui Murad după cum Blanche se incer- 
case, In zadar, să lupte contra violenţei lui Francisc I 4); furios, 
sultanul o aruncă tigrilor de sub fereștrile palatului: faptă fio- 
roasă ce chiamă răzbunarea. 

O legendă a lui Hugo, Zim-Zizimi, a sugerat lui Alecsan- 
dri ideia să transpue In Orientul turcesc subiectul din Le Roi 
S'amuse şi ia oferit cel de-al doilea model al personagiului prin- 
cipal. In Murad Gazi Alecsandri „contaminează* viţiile celor 
două originale ale lui Hugo: desiriul lui Francisc şi cruzimea 
adusă de beţie : 


„Zim est à la fois ivroga> et malfaisant 


a sultanului Zim Zizimi, personagiu menit să Intrupeze, după gin- 
dul poetului francez, „barbaria mahometană“. Numele lui Zim- 
Zizimi nu figurează printre a Impäraților a căror viață a poves- 
tit-o Cantemir, „istoriogralul turc” (sic) după care s'a luat Hugo, 
cind a vrut să zugrăviască „tronurile din Orient*. Trăsături im- 
prumutate dela Selim I cel Crud, dela Amurat Il, un beţiv de 
frunte, dela Selim Il, impărat ce-şi petrecu domnia In orgii, au 
servit romanticului francez, a cărui grijă principală nu era res- 
pectarea strictă a adevărului istoric, să desemneze figura lui 
Zim-Zizimi, la botezarea căruia contribui, poate, pe lingă Seli- 
mii pomeniţi, şi numele lui Jem, fratele lui Baiazid II, ucis de 
acesta din cauza uneltirilor sale viclene ?), 

Indrumat de Hugo, poetul nostru răstoește pe Cantemir şi 
se opreşte—după cum indică notele ce însoțesc poemul—la ca- 
pitolul consacrat lui Amurad al IV-lea, vestit prin vitejia, cruzi- 


1) Act. II, se. 1. Feringhis „cu sfieală rămine 'nmărmurită“ înnaictea 
Sultanului şi e „pătrunsă de un fior de ghiaţă“, după cum Blanche stă sfi- 
oasă și tremură innaintea lui Francise I. 

2) Act. TII, sc. 2. 5 

3) M. Röüslor, Sur les sources det „Irânes d'Orient* în Revue d'his- 
doire littéraire de la Frances, Avril—Juin, 1908. 


340, VIAȚA ROMINEASCA 


dmat tem DN PR a 


mile şi beţiile ce le făcea in tovărăşia lui Becri Mustafa, om 
din popor, care-l ademenise la această patimă. E curios insă 
şi trebue insemnat faptul că Alecsandri ceteşte textul lui Cante- 
mir cu mintea plină de amintiri din Hugo; cà datele din /storia 
olomană i-au servit numai pentru a realiza transpunerea In O- 
rient a subiectului din Le Roi s'amuse; că poetul nostru tn- 
dreaptă, amplifică, trunchiază paginile din Cantemir luindu-se 
după versurile poetului— versuri nu numai din Zim-Zizimi, dar 
şi din Sultan Mourad, altă bucată din grupul „les Trânes d'O- 
rieni" a Legendei veacurilor *) şi din cheva „Orieniale”. 

In Cantemir cetise, cum Murad, îmbrăcat in haine de rind, 
intilnise pe străzile Stambulului, unde se tăvâlia in ţârnă, pe be- 
țivul Becri ; sultanul trezeşte din beţie pe Becri care, deşi află 
cine este, Il ocăreşte cu obrăznicie °). Infruntarea padișahului de 
un om de rind, nepăsarea ce o arată fața de un netrebnic care, 
la un semn al lui, putea fi dat pieirii, li aminteşte lui Alecsan- 
dri scena din Ze Derviche ®): 


Un jour Ali passait. Les têtes les plus hautes 
Se courbaient au niveau des pieds de ses arnautes, 
Tout le peuple disait : Allah! 


Deodată din mijlocul mulțimii prosternată pe ulițele Janinei, ese 
un derviş care-i aruncă lui Ali Tepelini, „luminii luminilor“, 
vizirului puternic incunjurat de nenumărați ostaşi, 


Ombre du padischah qui de Dieu même est l'ombre 


ocările cele mai singeroase și blestemele cele mai negre. Cu un 
gest sau cu o vorbă Ali ar fi putut să-l culce jos pe insultă- 
tor dar 


ll écouta la prêtre et lui laissa tout dire, 
Pencha son front rêvetr, puis avec un sourire 
Donna sa pelisse au vieillard. 


lată dece Murad numai râtăceşte, ca la Cantemir, singur şi 
cu veşminte obişnuite pe stradele Constantinopolului”; iată de ce 
e infruntea unui alaiu de-alungul căruia poporul, strigind: Allah, 
Allah, „cade în brinci* 


In lături toți, în umbră, cu fața la pămînt, 
iată de ce Murad „stilp falnic şi coroană“ a omenirii 


ŞI care fiind umbra cerescului Profet 
Nu are, nici nu poate avea seamăn pe lume, 


1) Traducerea Hodos a „Istoriei imperiului otoman* n lui Cantemir, 
în ediția Academiei romine eşi în 1876; Alecsandri care incepuse încă din 
1874 să serie logonda lui Becri, sa lolosi probabil de versiunea franceză 
a lui e rog de cure se serviso şi Hugo (ef. M. Rösler, art. citat). 

2) Ed, cit. a Acad, Rom., I, 576—377. 

3) Din Les Orientales. 


VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC 341 


e aaa Pete 10910 Sima) 


e iniruntat de un om ce ese din g'oata umilită şi cu o indrăz- 
neală, pe care știm cine i-a insulat-o, ti asvirle in față cruzi- 
mile și nelegiuirile sale ; iată de ce sultanul trece innainte fără 
să facă vre-un rău cutezătorului ce i-a tăiat drumul, 

„În invertiva lui Becri intră unele din învinuirile pe care 
dervişul din Ianina le-aduce vizirului Ali : 


„tu râpands ta colère 
Sur tout un peuple frémissant 
Tu brilles sur leurs fronts comme une faulx dans l'herbe, 


In jurul lui Murad, strigă Becri, se întinde „umbra lungă“ a cri- 
melor sale : 


.«.Sceptru-i În omoruri că secerea se'ndoae. 
Infierarea vizirului care e blestemat de cer, 
Tu nes quun chien et quun maudit 
devine injuria supremă aruncată de beţiv lui Murad: 
Murad Gazi-i Şeitanul ce ride de Allah | 


Alecsandri amplifică aceste Invinuiri ṣi amplificarea lor ia o for- 
mă particulară. Enunţarea fiecăreia din ele e precedată de o 
laudă ironică menită să scoată în lumină grozăvia crimelor lui 
Murad. Procedeul acesta e o imitare după Victor Hugo; In 
Sullan Mourad, poetul prefăcuse In laude batjocoritoare datele 
relatate de Cantemir asupra lui Murad II). 


Mourad, fils du Sultan Bajazet, fut un homme 
Glorieux, plus quaucun des Tibbres de Rome 


il fut sublime; îl prit, mâlant la force aux ruses, 

Le Caucase aux Kirghis et le Liban aux Druses 

Mourad fut ‘saint ; il fit étrangler ses huit frëres, 

Mourad fut magnanime ; il détruisit Elée. ` 
Sa comparăm aceste versuri cu ale lui Alecsandri: identitatea 
procedeului după care sint compuse va reeşi cu evidență, 


Murad Gazi e me;tar[..... sub mina lui ușoară 
Djeridul piere'n aer și capu'n aer zboară 


1) Rösler, urt. eitat. 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


Murad Gazi nu'ncape în vastul orizon; 

Dar e legat de sceptru-l și pironit pe tron, 
Dar sceptru-i în omoruri ca secerea se ndoae, 
Dar tronu-i nalt aruncă o umbră me dă lungă, 
In care noaptea neagră cu crima se alungă. 


Enumerarea ostaşilor şi curtenilor din alaiul Sultanului, cu 
indicarea din timp în timp a insemnelor ce le poartă, a însuși- 
rilor ce le sint proprii, Bostangiii şi Beilerbeii „apăsâtori de 
ginte*, Capudanii, Seraskerii, Spabhiii, Topciii, Enghicerii avind 
talbubanale, alem cu semi-lună, tuiuri de paradă cu trei cozi 
lungi de cal, Imanii fanatici şi Kizlarii pizmașşi, escortaţi de Seizi 
ce netezesc caii lor cu greu ţinuţi în friu, umple cele cincizeci 
de versuri care despart anunțarea ivirii Sultanului și a proster- 
nării tuturor la apropierea lui de versurile cu invectivele befi- 
vului Becri. Această enumerare pitorescă e în genul enumerărilor 
in care Hugo caracterizează sau numai indică fiecare din clemen- 
tele care compun o armată sau o gloată numeroasă. Astfel e în 
Cromwell ') descrierea colorată a oardei de nouă sute de mii de 
gameni pe care otirăște după sine Sennacherib ; astfel e în /Ex- 
piation *) in şirarea trupelor din garda Impăratului pe cimpul de 
bătae dela Waterloo: 


Cuirassiers, Canonniers qui trainaient des tonnerres... 
Et Lanciers, Grenadiers aux guêtres de coutil, 
Dragons que Rome eut pris pour des légionnaires 


Intre povestirea întilnirii lui Becri cu Murad și cea a be- 
ției la care se dedau după imprietenirea lor, Alecsandri a in- 
trodus descrierea Stambulului in noaptea Bairamului. Decorul fe- 
eric, pitoresc, voluptuos al Constantinopolului pe care ni-l tnfāți- 
şează aici Alecsandri, !și are modelul nu în Legenda veacurilor, 
dar în poeziile din „prima manieră“ a lui Hugo. Poetul francez, 
in 1859, nu mai era filelenul din Orientale, dispus să vadă in 
Turci numai nişte fanatici asupritori ai Creștinilor, setoşi de sin- 
ge, războinici şi voluptuoşi ; Hugo fusese şi el luat de valul ge- 
neral de simpatie pentru Turci, care cuprinde Apusul în acest 
moment ; informaţiile sale asupra civilizației mahometane, măr- 


1) Act V, Se, 14. Din acest A gep i-a venit poate lui Alecsandri 
ideia să mei -- caii din lui Murad: 


Scoţind din pine untura de. pina aneheutiae. 


Et six vents éléphants, mouvanten forteresses, 
dans les légions déchalnant leurs lourds, 
ur laur dos monstrueux faissient des tours. 
3) In volumal Les Châtiments. 


VICTOR HUGO ! ȘI ALECSANDRI POET EPIC 343 


- 


ginite, la inceputul carierei sale, la scrieri curat litera 
din Byron și din Thomas Moore, din Iinerariul dela Paris la 
Jerusalim al lui Chateaubriand, cin basmele culegerii O mie şi 
una de notti, din citeva relații de calatorie şi din rare memo- 
rii istorice, sau desăvirşit acum şi s'au precizat,!) Orientul său 
nu mai e cel din 1829, creațiunea pe de-a'ntregul a fanteziei bo- 
gate a lui Hugo; temele din „Orientale“, răsullate din cauza prea 
numeroaselor versuri brodate pe dinsele și a prea numeroase- 
lor „impresii“ de călătorie ce le desvoltau, sint părăsite în Le- 
genda veacurilor. Din versurile „Tronurilor din Orient* Hugo a 
alungat pe Djini și pe hurii, a îndepărtat pompa apusurilor de 
soare și misterul nopţilor cu lună pe Bosfor, a gonit „icoglanii 
stupizi“, odaliştele geloase de celelalte favorite, sacurile agitate 
de convulziunile victimelor aruncate în valuri, la umbra Seraiu- 
lui. Alecsandri, în 1876, nu ține seamă de schimbarea descrie- 
rilor sau povestirilor orientale ale lui Hugo, nu vrea să ştie că 
romanticii riseseră ei Inşiși de acest Orient convențional *), şi re- 
vine la „bazarul* —să ni se erte imaginea provocată de asocia- 
ţia ideilor ce expunem —cu articole turceşti demodate, rămășițe 
ale galantarului literar francez din epoca dela 1830. 
„Orientaiele lui Hugo li serviseră la inceputul carierei sale 
poetice la intocmirea citorva din /ăcrămioarele, Suvenirele şi 
Mărgărilărelele sale: Pescarul Bosforului, Bosforul, El R Baa 
la care trebue să adăugăm „impresiile“ sale din Spania mau- 
rescă : O noapte la Alhambru, Seguidilă. In momentul compu- 
nerii Mărgăritărelelor, el avea intenția să scrie. după cum re- 
ese din manuscrisul poeziilor sale dăruit la 1851 lui C. Negri %), 
un „poem oriental“, Noaptea Pairamului, in care vroia să in- 
troducă unele din bucăţile sale mai mici, cum e Bosforul. Gindul 
acesta îl reia după două-zeci şi cinci de ani, fără ca totuşi să-l 
realizeze sub forma ambițioasă sub care-l eoncepuse, descriind, 
intrun lung capitol din Murad Gazi Sultanul, „Noaptea Baira- 
mului*, Pasagii din „Bostorul* Suvenirelor au fost inserate, 
după o prealabila modificare in legenda sa, şi astfel inspirațiile 
din „orientalele*, Les teles du sérail şi din Clair de lune, se a- 
mestecă cu cele din „legendeie* Zim-Zizimi şi Sultan Mourad. 
Priveliştea feerică a cerului instelat de Orient, oglindindu-se 
în apele Bosforului, geamiile, minaretele și haremurile deslușin- 
du-și deabea contururile in umbrele nopții, cutreerată parcă de 
duhuri fantastice, e primul tablou pe care ni-l oferă Alecsandri: 


F noaptea 'ncîntătoare! Pe-a cerului cîmpie, 
Grădină pudruită de-o pulbere-argintie, 


1) Berret, o. e., p. 565—366. 
Aşa Musset în Namouna (I, str. 24) 
Si d'un sp de pinceau je yous avais båti 
Quelque ville aur toits bleus, quelque blanche mosquée, 


OILTE OR NA O S E E at... T SA LA TE S R a S R, 


su VIATA ROMINEASCA 


eserse 


Incet și lin pășește a stelelor regină 

Co dulce atrăgătoare zimbire de lumină *) 
Intregul cer,.... 

Priveşte din nălțime, tăcut admirator, 

Minunea lumii noastre, fantasticul Bosfor, 

In Asia și Europa, pe verzile lor maluri *) 

Ard mii de mii de lampe vărsînd văpăi în valuri ; 
i prin a nopţii umbră scoțind fantasme sute 
e arbori și de turnuri, abia întrevăzute, 

Orice zidiri pe Bostor, Sarai, ceșmea, geamie, 

S'acopăr cu ghirlande de fHacăr'albăstrie, 

Şi flota ce răsună de salve tunătuare 

Pluteşte sub catarguri de foc scinteetoare 


i sus, pe minarete, lucesc rotunde salhe... 
par căzind din ceruri cununi de -stele albe. 


Aceeaşi privelişte o iniâțişează Hugo la Inceputul poeziei 
Les feles du Serail : 


Le dôme obscur des nuits, semé d'astres sans nombre, 
Se mirait dans la mer resplendissante et sombre, 
La riante Stamboul, le front d'ombres voilé 
Semblait, couchée au bord du golfe qui l'inonde, 
Entre les feux du ciel et les reflets de l'onde 

Dormir dans un globe étoilé. 


On eut dit la cité dont les esprits nocturnes 

Båtissent dans les airs les palais taciturnes 

A voir ces grands harems, séjours des longs ennuis... 
L'oeil distingua it les tours par ieurs angles marqués 
Les maisons aux toits plats, les flèchés des mosqutes,,. 
Là de blancs minarets dont aiguille s'élance... 


E serbătoare : Saraiul e plin de vaetele captivilor şi de cin- 
tecele vesele ale orgiei. Citeva note din Les téles du scrail : 


Au son des gais tambours, sur des tapis de soie 
Les sultanes dansaient sous son lambris sacré 


combinate cu altele din Clair de lume: 


1) CL. versurile din Bosforul 


lar luna zimbitoare și tainică şi lină 
Vărsind pe-a sale unde dulci spume de lumină 
Cu fata sa bălne în el se oglindea. 


3) Dormea în liniştire Bostorul fără valuri 
Intru Europei mindre şa Asiei verzi maluri... 


VICTOR HUGO ȘI ALECSANDRI POET EPIC 345 
La fenêtre enfin libre est Ouverte à la brise, 
La sultane regarde... 
De ses doigts en vibrant s'échappe la “guitare, : 
Elle €coute...... Un bruit sourd frappe les tourd échps 


i-au servit lui Alecsandri să ne arate : 


Pe Bosfor lungi cailce de-o formă sprinteioară 
Se'ntrec cu Elcovanii ce'n fața apei zboară; 
lar altele mai multe, cu-o leneşă mișcare, 

Sub ziduri de haremuri plutind în legănare, 
Prin sunet de tambură și glasuri de manele, 
Cadinele frumoase le chiamă la zăbrele *) 


Chioşcul „văpsit cu dalbe frescuri“ din saraiu, unde Murad şi Mus- 
tafa petrec, apare şi la Hugo, *) care ne mai arată, în tlovărăşia 
prietenescă a cruzilor despoți, tigrii gata să sfăşie victimile lor. 2) 


In două locuri din legenda sa Alecsandri a desvoltat idei 
al căror germene il găsise în poeziile lui Hugo. 

Becri, pe care Murad, după invectiva din stradă, il făcuse 
„beţiv*, se mindreşte cu insulta ce i-o aruncă Sultanul: 


Tu fiu al lui Mahomed, fanatic și hain, 
Decit ai vărsa singe mai bine ai bea vin. 


Beţia vinului nu e singeroasă ca a omorului; fanaticii pä- 
zitori ai Elcoranului, „crunţii băutori de apâ*, cum e Suitanul, 
chiamă asupră-le blestemurile oamenilor ; un bețiv ca Becri plă- 
teşte mai mult decit un Padişah cumpätat la băutură, dar în su- 
fletul căruia fierbe „apriga minie*. Acest elogiu al vinului la 
Mahometani, cărora li-e oprit de lege, îl făcuse Victor Hugo în 
Zim-Zizimi : cruzimea şi setea de singe sint de obiceiu păcatele 
băutorilor de apă : 


= le sultan Zim-Zizimi boit du vin; 
il rit du livre austère et du texte divin 
Que le derviche triste, humble et pâle, venire; 
L'hemme sobre est souvent cruel et d'ordinaire 
L'econome de vin est prodigue de sang. 


1) Era la ora tristă eind palida cadină... 
Pe mal un cintec dulce se "auzi deodată, 
lar barca cu grăbire, spre cintec îndreptată, 
Se ntundă în umbra mărețului sarai. 
des ki ints... . 
ete per De (Les têtes du serail). 
r 3) V. La douleur du pacha în Les Orientales —in Sultan „Mourad 
e vorba de lei care sfişie cei pe cara a căzut urgia padițuhulai: 
Dans son si veiliniont les lions aceroupis 
Et Mourad en couvrit de meurtres les tapis. 


u6 VIAȚA ROMINEASCA 


Intr'un alt pasagiu, alām altă imitare. Sultanul, ispitit de 
Becri, s'a dat la beţie şi, cu minţile pierdute, visează măriri de- 
şarte ; Becri face atunci următoarea reflecţie : 


Murad l... o picătură reflectă 'n sinul ei 

Tot cerul plin de stele pe care tu îl vrei, 
Decit s'alungi zadarul, de-ai vrea a m'asculta 
Ai soarbe picătura și lumea ar fi a ta, 


Intr'o bucată din Les feuilles d'automne, !) Hugo indeamnă 
nişte prieteni ai săi să se culunde In lumea iluziilor; povaţa sa 
de a iubi „visurile deşarte* e contrară celei dată de Becri, dar 
ideea că cerul intreg, cu toate Incintările sale, se reflectă Intro 
picătură de apă din preajma noastră, e aceeași: 


Gardons l'illusion ; elle fuit assez tôt 
Comme un enfant qui soufile enun flocon d'écume 
Chaque homme enfle une bulle où se reflète le ciel 


Sphère aux mille couleurs, d'une goutte d'eau faite 7 


Desnodămintul acestui poem, deşi nu imitează în mod pre- 
cis o scenă anumită a lui Hugo, e insă in genul multora dir 
desnodămintele dramelor sau in genul multora din scenele „le- 
gendelor* poetului francez. *) E un desnodâmint melodramatic — 
o lovitură de teatru neașteptată şi mişcătoare, în felul celei ce 
termină pe Le Roi s'amuse; Triboulet, la lumina fulgerelor, re- 
cunoaşte in cadavrul ce-l ţine în brațe pe fiica sa, ucisă printro 
eroare latală de spadasinii tocmiți să omoare pe Francisc Í, Grui- 
Singer care zăreşte, „in clipa unui fulger“, pe tatăl său pe care 
l-a doborit, socotind că e un străin, işi dă seamă de eroarea sa 
fatală intr'un cadru infiorător, la fel cu cel din drama citată Grija 
de electe de melodramă se invederează la Alecsandri şi In a- 
ceastă legendă, prin apariția, după ce o cortină a fost brusc tra- 
să, a lragedei și nevinovatei Feringhis, In odaia unde tatăl ei ia 
parte la orgia sultanului, Preocuparea de a sfirşi intrun mod 
zRuduitor şi tot odată uimitor poemul său, l-a făcut pe Alecsan- 
dri să substitue datelor istorice, relatate de Cantemir cu privire 
la moartea lui Murad, 3) producţiile violent colorate ale unei In- 
chipuiri romantice: Feringhis care se impotriveşte imbrățişări- 
lor sultanului e aruncată la tigri, iar Becri Mustafa, dupăce înnă- 


1) A mes amis | B. et 8. B. 

#) Asupra efectelor de melodramă din La Légende dea siècles, ct. Ri- 
gal, o. e. p. 230—2531. 

3) Amurat IV muri in 1639 după Cantemir (ed. cit, I, 875), după o 
boală care-l făcu să zacă cincisprezece zile, în momentul cind pre o 
nosă expediție contra creştinilor (D, Iorga în Geschichte des Osmanischen 
Reiches, II Bd., Gotha, 1910, p. 476, dă 9 Fehr. 1640 ca dată a morţii, 
venită din causa exceselor sale și a atacurilor de a lexie). rana? a 
„substituit datelor istorice, privitoare la moartea sultan, inchipuirile 


VICTOR HUGO ŞI ALECSANDRI POET EPIC a SET 


— pana emana ro eee 


buşă pe Sultan cu singele ce giigăe din vinele ce și le-a des- 
chis singur, cade fără simţire pe trupul rece al fiicei sale. 
Alecsandri s'a interesat de drama ce ne-o povesteşte, de ta- 

blourile pitorești ce ni le înfăţişează, dar prea puţin de caracte- 
rele personagiilor sale. Becri Mustafa, beţivul ce-și cintă patima 
cu lirism, e eroul romantic construit după aceiaşi formulă cași 
Grui Singer : antiteza simplistă care alcătueşte fondul sufletesc 
al Lucreţiei Borgia şi al lui Triboulet; toate vițiile şi o singură vir- 
tute—iubirea pentru copil. Murad Gazi în sufletul căruia Alecsan- 
dri a combinat pornirile desirinate ale lui Francisc |, despuiate 
de eleganța regelui Renașterii, cu aplecările spre beţie şi omor 
ale lui Zim-Zizimi şi cu cruzimea lui Sultan Mourad, nu pre- 
zintă acea coherență fără de care nu există personalitate su- 
fletească, Vedem un despot turc In fruntea alaiului său pito- 
resc; Il vedem apoi în decorul saraiului sâu, aprins de căl- 
dura vinului şi gata să-şi indestuleze şi setea de singe şi 
poftele voluptoase ; asistăm Ta atitudini de pompă orientală, la 
gesturi teatrale, la strigăte, la crispațiuni de bestie omenească— 
privirile noastre sint indreptate numai asupra manitestărilor €x- 
terne ale personagiului, nu şi asupra resorturilor delicate ale me- 
canismului lăuntric căruia i se supun și, în alară de aceasta, 
constatăm că nici o legatură cauzală nu uneşte aceste stări dife- 
rite ale aceluiaş personagiu, căci nici o trăsătură dela inceputul e- 
pizodului asupra beţiei nu ne lasă să ghicim că sufletul tiranului: 
e stăpinit şi de o sensualitate netnirinată care-i va aduce pieirea.. 


a pi i 


Documente omenești 


In satul unui prietin. 


De ani de zile prietinul V, mă poltise să vin să văd şi eu 
„Satul lui“. 

«E un sat, cum se găsesc puţine In fara noastră, Imi zicea 
-€l cind ne intilneam. 

— Fiecare zice despre satul lui asta...» răspundeam eu ri- 
zind. Intr'un rind, aducindu-mi aminte de-o vorbă din copilărie, 
Al întrebai cu prefăcut interes: „Cum ti zice Siretului dela voi ?.. 

` _ — Siretului nostru li zice Şomuz... imi răspunse prietinul. 
Şi sint şi la noi zăvoae şi dumbrăvi, cași pe la voi. Dar nu e 
vorba de asta. Satul meu e interesant prin oamenii lui. În sat la 
noi sint gospodari foarte deştepţi și foarte harnici, Deschişi la 
minte, cu pricepere la afaceri şi la negustorie, primitori de lu- 
cruri nouă, cunosc mașinile agricole, ştiu puterea ingrăşăminte- 
lor, seamână de mult nutreţurile artificiale... . 

— Aşa ceva intr'adevâr e vrednic de văzut...» răspunsei eu, 

Şi vacanța trecută, cum s'a făcut, m'a Invrednicit Dumne- 
zeu să pot mulțămi pe prietinul meu cel bun, şi să văd cum îi 
lucește în ochi biruința, cind mă vedea privind cu oarecare ui- 
mire portul și privirea ageră a sătenilor, şi gospodăriile inteme- 
iate și curate din satul lui. 

; «Te “uiţi la case, cit îs de curate? mă Intrebă prietinul. 
Uită-te : păreţii albi ca omătul, chenarurile uşilor, ferestrelor şi 
prispelor trase cu rigla parcă,—și intreaga căsuță aşezată pe pa- 
jiştea curată ca pe o tipsie verde. Ce zici de letişcana ceia 
care se uită pe după poartă la noi 7...» 

„Fetişcana văzu risul nostru şi se mistui după streşina gar- 
dului, — dar avusesem vremea să-i zăresc mijlocul strins încins, 
şi părul pieptânat lins, impletit în cunună şi inflorit c'o rujt 
mare, obrajii rumeni și cămașa rotunzită la sin, cu scinteeri de 
hurmuzuri.., 

_ «Imi arăţi toate, şi te mindrești, parc'ar fi bunurile şi ave- 
ile tale... răspunsei eu. 


DOCUMENTE OMENEȘTI 349 

— E satul meu!» imi zise cu mindrie şi cu hotărire prie- 
linul, şi eu nu mai aveam ce-i răspunde. 

Am văzut fără induială intāiu și Intâiu casa popii, frumoasă, 
bogată, cu mobilă de oraş. Nimic nu m'ar fi putut face să mă 
socotese la țară, așa de orăşeneşti erau toate, dacă naşi fi vä- 
zutun minz, cu lingură aninată la git, alergind speriat prin bă- 
tătură, şi cițiva godaci uriți cu scoarță de noroi pe ei, rimind 
în grădiniță nişte straturi cu Hori. Şi m'aşi fi crezul încă la o- 
raş dacă, in clipa cind iși săvirşeau porcii isprava, n'ar îi iz- 
bucnit o sudaimă înlricoșată a unui haidău, apoi răcnetul de 
moarte al preotesei, pe urmă țipătul ascuțit al domnișoarei Ma- 
ricica... Cind a ţipat, cu destulă ginmâşie, domnișoara Maricica, 
băâlae, subțirică, pingaș strinsă in rochie orășenească, zisă juppe 
corselde, de coloarea liliacului. —părinlele şi-a netezit mulțâmit 
barba și s'a uitat aşa, din intimplare, la mine, şi s'a grăbit să-mi 
toarne un păhar de vin.. Atunci am ințeles—că părintele de 
bună credință socotea câ orice oaspete tinâr in casa dumisale e şi 
un candidat la mina domnișoarei Maricica... De aceia privea cu. 
oarecare recunoştinţă spre prielinul meu,—care de altiel era gro- 
zav de indiferent şi bea vinul roş din garaia burduhoasă fără 
nici o mustrare de conştiinţă. . 

După casa părintelui, a venit rindul gospodăriei primarelui. 
Aici am găsit şi pe notar, pantalonar paşnic, cu nasul cam ru-- 
măn,—şi c'o țigaretă lungă cum n'am văzut de cind sint... Pri- 
marele era un Romin oacheş, nalt, straşnic legat, cu privirea 
neagră și energică. Umbla imbrâcat in port de țară, şi bocă- 
nea foarte tare cu cizmele-i mari, potcovite. Primârița era o gos- 
podină zimbitoare și tinără incă, ca o soră mai mare intre două. 
fetițe de doisprezece-treisprezece ani, gemene, bālāi, cu ochii 
albaştri... i 

Dela primar ne-am hotă'ii să ne ducem la moș Neculai 
Avram, cel mai bogat om din sat. Cind ne-am sculat, primă- 
rița s'a ridicat şi ne-a poltit sfioasă, după ce a schimbat o pri- 
vire cu bărbatu-sâu: «Să nu vă fie cu supărare... darv ași polti 
pe urmă tot la noi... să gustați ceva.. Dumnealui e străin şi ne face 
cinste... 

— Da’ domnu' Axinte, vornicul, ce zice? întrebă rizind 
prietinul meu. Š . 

— Vornicul e omul păcii! strigă primarele Innălțindu-și tru- 
pul uriaș. E! vă primește bucuros cu pine şi cu sare... 

— Ne intoarcem cu plăcere t.» zisei eu cu voe-bună, 

La moş Neculai Avram, am găsit o ogradă uriașă ; gră- 
dini intinse şi livezi se zăreau după o casă mare, cu acoperi- 
şul foarte ascuţit și șindrilit „in solzi“, Moşneagul avea gineri 
şi nurori, cari locuiau cu el; o mulțime de finci, cu părul ca 
cinepa, se jucau intrun colţ de ogradă cu nişte cățâlandri cio- 
bănești. | - 

Moşneagul era scurt, indesat, cu ițari albi, cu cămașă fară 
flori şi c'un ilic negru peste câmașă. Se purta ras cu îngrijire, 


350 VIATA ROMINEASCA 


aaa ma ee me eme m eae e memmen emana a mme ene = ei mean aaa eos amanat mama 


şi mustața căruntă li era răsucită și întărită cu săpun la slir- 
curi, Ne primi ploconindu-se, singur, fără gineri, fără nurori, 
ca un stăpinitor,—într'o odae in care pinzeturile şi scorțurile de 
casă se amestecau cu scaune și lucruri orășănești,.. Vorbirăm de 
vreme, de sămânături, de livezi, Moşneagul pgrăia aşezat și 
cumpânit şi se uita la noi c'o privire sigură. Il intrebai apoi: 

«Dumneata ai frumoasă gospodărie ; singur ai ciștigat-o ? 

— Singur, domnule.— La inceput am avut şi eu cit ceilalți. 
Acu, slavă Domnului! 

— Şi toate le-ai făcut cu plugăria și cu grădinile ? 

— Da. Am mai făcut şi afaceri... Ştii dumneata... (Şaici 
bătrinul clipi cu înţeles din achi,şi incepu abate cu degetele în masă). 
Ştiţi dumneavoastră : am mai imprumutat bani.. cu dobindă,.. am 
mai arendat... ipoteci... dă... am făcut şi eu ce-am putut... ca 
in lume...* 

Prietinul meu tuşi incetinel, Moşneagul se uita la mine 
c'o privire curată şi sinceră, și simții deodată un fel de regret 
şi de teamă față de omul acela, care, după cit dintr'odată ințe- 
legeam, se innâlțase speculind fără milă și fără conștiință pe 
frații lui... 

Eşirăm din gospodăria bogată a lui moș Neculai Avram 
tăcuți. Nu fusesem cinstiţi cun pähar de apă, c'un strop de vin, 
după datinele moldovenești. Cuceritorul ne petrecuse demn şi 
sigur de sine pănă la poartă, apoi poarta căzuse grea In urma 
noastră. Prietinul imi simțea privirea mea afintită asupră-i— 
și tăcea. 

Dar la primarele Axinte ne aştepta o masă întinsă supt un 
pār străvechiu in coasta casei, şi zimbetul blajin al primāriței. 

<Vitorie | ţi-au venit oaspeți!» răcni cu glas mare pri- 
marele. 

Ne eşi Innainte, ne așeză pe scaune de lemn de tei, în um- 
Drar,—iar el făcu cu cizmele-i mari clțiva paşi pină la prispa ca- 
sei, unde îl aşteptau două femei incovoiate din şele, cu părul 
filfind pe la timple, supt barizuri, triste și plinse... 

«Aşa, bădică Axinte, izbucni deodată una... Noi, cum ştii, 
sintem cu dreptul nostru... Văduve am rămas cu copilaşi ca 
ulcelele... I-am hrânit, i-am crescut, din pămintul care ne-a rå- 
mas de drept, cu vorbă, cu ințălegere... Şi iaca, acù se ridică 
moș Neculai Avram cu un act, şi Toader Isteţu cu frate sâu-— 
să ne ia jumatate din ce ni se cuvine... 

—- Moş Neculai Avram are ipotecă ? întrebă primarele. 

— Eu ştiu? Ce drepi poale să aibă ? răspunse femeia 
cu îndoială. 

— Şi cum a fost la judecată ? 

— Apoi la judecată cum a lost? La judecată au zis aşa 
ei, cà au martori cari jură, şi jură innaintea lui Dumnezeu siintul... 

— Ce să jure? 

— Jură pentru nedreptatea lor. Parcă neata nu știi că 
dreptatea-i a noastră ? 


DOCUMENTE OMENEȘTI 551 


a A E ama treere eesa easase. 


— Stiu. 

— Ei iaca, şi ei zic că au martori şi pace !» 

Cealaltă femee izbucni cu obidā, cu glas inâbuşit: 

«Au plătit marturi falusi L.» 

De citeva clipe venise câtră noi, In straele ei ţărăneşti de 
“sărbătoare, primărița. Dar se oprise în lumină, innainte de a In- 
tra în umbra părului, și cu zimbetul pierit, asculta jălania fe- 
meilor... 

Nevestele plecară negre de amărăciune ; primarele se apropie 
de noi cu gindul dus, frecindu-și timplele şi fruntea cu mina-i 
mare și păroasă, 

Eu mă indreptai spre amicul meu cu veselie prelăcula: 

«E. foarte frumos „In satul tău,..*— Apoi zisei câtră doamna 
Vitoria, primărița : 

«Am fost la moş Neculai Avram, l-am văzul gospodăria. 

— A! multă lume a sărăcit moş Neculai!» zise deodată, 
innăbuşit, primărița. Apoi deodată zimbi și ne privi cu teamă, 
parcă ar fi lăcut o greşala. 

— Da' ce ai, Vitorie? întrebă primarele cu glas gros. 

— Nam nimica, bădiță, dar am auzi! cum se jâluiau cus- 
<rele celea ale noastre...» 

„__ Prietinul meu avea o privire abătută, Biruinţa din ochii lui 
pierea. Părea a se gindi adinc la ceva. 

«Nu ştiu ce să cred,.. zise el deodată, cu hutărire. La lu- 
crul acesta m'am gindit de multe ori, Ce se petrece în satele 
moastre, intre țăranii noştri ? Popor cu calități, popor bun, — toate 
le are... dar uite, sint fenomene care mă descurajază... Ai auzit: 
jurămintul falș! In veacul acesta al nostru, intre frații mei, In- 
tre rudele mele, între vamenii aceştia cari odată aveau ca ceva 
siint omenia și dreptatea,—astăzi jurămintul e un lucru de ni- 
mic. Găseșii martori unde vrai. Te costă cinci lei, drumul și 
mincarea... la seama, aici e chestie de justiție. Vine In fața 
legii, domnule. Şi jură falş! Jură impotriva fratelui lui—lo- 
veşte In fratele lui,—oricare poate deveni un cămătar ca Necu- 
lai Avram. Şi el jură,—şi despoae pe aproapele lui cu legea 
în mină, 

— Adevărat, s'a dus omenia veche...» zise incet primarele, 

Primăriţa ne privi cu ochii îintristaţi, pe care-i văzui deo- 
dată plini de ginduri, ca de o lume nestirșită: ochi expresivi 
şi bogați de femee tăcută. Cu mişcări domoale așeză sticlele 
de vin pe fața curată de masă, și ridică dela tulpina părului un 
clapon fript, cu coaja aurie. Şi peste noi, cum fremălau ușurel 
frunzele arborilor, plouau fire de lumină, flori şi ace argintii, 

«Luaţi din ce-a dat Dumnezeu ! zise primarele cu basu-i 
profund. 

— Constatarea e foarte tristă 1... vorbi prietinul meu, dind 
din cap, cu gindul tot la fenomenul social pe care-l descoperise. 

— Eu aşi spune un lucru, incepu deodată, incet, primârița. 
La noi este omenia și dreptatea. Slavă Domnului, doar ne cu- 


552 VIAŢA ROMINEASCA 


noaștem şi ne ştim. Dar eu ştiu cum să zic? Cine-i judecăto- 
rul pentru țăranii noştri proşti şi neștiutori ? „la un boer dela 
tirg.* Si care-i dreptatea ? Eu ştiu? Poate care i-a plăcea lui, 
şi altor boeri,—avocaţii... Eu ti aud vorbind pe oameni şi-i în- 
teleg.  Acolo-i o afacere, tu-i o judecată dreaptă, a noastră, fn- 
tre noi, ca de demult. Acolo-i lucru nou. lege nouă, obiceiuri 
noi. Cine poale şti? Acolo aşa-i lupta. Cu juraţi, cu avocaţi, 
cu marturi, cu toate...» 

Mă gindii indată la siguranța, la sinceritatea și inconşti- 
enja, cu care ne vorbea moș Neculai Avram despre afacerile 
lui, Şi privind în lumea de ginduri din ochii doamnei Vitoria, 
ințelesei şi această nouă tristeţe a sătenilor dela noi. Și ințele- 
sei deodată cită fineţe, cită delicatețe,—era in sufletul primări- 
ței simple şi tăcute care ne întindea la umbra părului vin profir 
şi clapon fript.. Era albă la față, cu ochii albaştri ca violetele, 
şi c'o lumină de Intelegere şi simţire care i se ridica din inimă 
pe fiecare trăsătură a feții, Imi era dragă in clipa aceia, şi 
binecuvintam pe adinc-inginduratul meu prietin că m'a adus im 
„Satul lui“. 

M. Sd. 


amea n e e 


SONET 


Şi cind te plimbi adese-ori pe stradä 
De-alungul luminoaselor vitrine, 

Sint mii de minți întoarse după tine, 
Şi mii de ochi avizi ca să te vadă. 


Tu ai priviri şi mlădieri feline 

Şi porţi, cind treci obscura lor grămadă, 
A crinilor candoare de zăpadă ; 
Zimbeşti şi cochetezi cu ori-și-cine... 


Dar tu nu știi ce patimă nebună 
Şi ce dezlănţuire de furtună 
În sufletele tuturor tu pui ! 


Un zimbet vag, un fulger de privire... 


Să faci să moară toţi de-a ta iubire— 
lubita tuturor şi-a nimănui ! 


Mircea Dem. Rădulescu 


PA 


13 


CARAGIALE 


«Bătrinul dumnitale prietin 1...» 

Așa işi sfirșea in vremea din urmă Caragiale scrisorile lui 
ingrijit și frumos calierafiate, li bătuse al şăizecilea an al vie- 
ţii, bătrinețea de mai de mult incepuse, şi parcă se simțea in 
cuvintele acestea melancolice răceala vintului care poartă frun- 
zele moarte şi surisul palid al soarelui de toamnă. 

Caragiale a fost un om profund ginditor şi profund senti- 
mental. Ironia și scepticismul ti inlloreau pe buze, dar în adin- 
curi, ca şi 'ntr'atiția alți mari tovarăşi ai lui, tremura o durere 
stăpinita, — durerea in faţa netnduratelor clipe care ne aproprie de 
sfirşitul fatal. Şi alţii ca el au ironizat toate ale vieţii, şi alţii 
ca el au iubit puternic viața, Şi la cele dintăi semne ale dis 
trugerii au tresărit: începe a se săpa o cultă pe față, prinde a 
incărunți părul, tremură o mină.—A, în toate acestea sint sem- 
nele morţii, Nici pielea îeţii nu va mai luci de tinereţe, nici 
părul căzut nu va mai face cunună nouă. Cel intăiu semn de 
bătrinețe, e cel intâiu semn de moarte! 

Şi Caragiale se mărturisea acuma câtră toți ca „un bătrin și 
trist prietin*. 

Toţi primim semnele și veștile morții; pentru asta ne-am 
născut. E amar, fără indoială, să te convingi că tinereța a fost; 
un om simte în cazul acesta cit de mare e zădărnicia existenții 
lui, a iubirii, a durerii, a muncii lui. Dar nemăsurat mai dure- 
roasă e cea dintăiu veste a morții pentru un artist, pentru un 
cugetător ș'un scriitor cum a fost Caragiale. 


CARAGIALE J5 


Intr'insul trăește o lume, înir'insul se nasc și lucesc in fie- 
care clipă ginduri nouă, care mai înnainte nu existaseră. Un scri- 
itor mare este un creator, Caragiale a suflat viață unei galerii 
intregi de tipuri, care necontenit se vor mişca prin viața noas- 
trä. Dar in afară de asta, acest scriitor, după cit spun cei mai 
buni prietini ai lui, era un spirit de o inteligență neinvinsă ; era 
un causeur original, fin şi fermecător, Un seriilor mare şi o 
inteligență așa de innaltă nu se intilnesc adese, Şi te izbeşie in 
adevăr tragic gindul că esența aceasta vie, spiritul acesta care 
este cel mai extraordinar lucru al universului. intrupat așa de 
armonic intrun om, și nu intr'un om ci întrun artist, are aceiaşi 
menire cași cea mai neinsemnală celulă organizată ! 

Sentimentul acesta dureros l-a avut poate Caragiale in fața 
semnelor morţii. 

El imbătrinea ; copiii spiritului lui rămineau aceiaşi, ra in 
clipa dintâiu, Spiritul lui, care născuse lucruri nesupuse morții, 
era sortit pieirii, 

Zi cu zi trece, şi toate ale lumii sint mai triste. Caragiale 
nu-i decit un „bâlrin prietin“, 

Apoi deodată, In liniştea unei odăi simple, in umbra ne- 
deslușită, a croncănil corbul funebru al lui Pot. 

A murit tristul și ironicul Caragiale! 

Vestea bruscă şi crudă a răsunat prelung în toată țara, 
Prietinii au plins, Cei ce l-au prețuit au privit prelung in gol, 
“Cineva spunea Intro seară, în tăcerea unei odăi: „E ceva nes- 
pus de trist în vorbele acestea: Caragiale nu mai este!* Și 
cuvintele acestea au scos din prolunzimi în suflete toată dure- 
tea, căci nu era vorba numai de scriitor, ci de om, de ochii a- 
ceia plini de eterna lumină, de inteligența aceia scinteetoare a 
generaţiilor, Nimic din toate nu va mai fi. Organismul superior 
de-odată și-a contenit pulsaţiile, 

Prin noapte şi vint, ducindu-mă singur spre casă, deodată, 
iam văzut parcă icoana pe veci adormită. Si'n juru-i se adu- 
naseră parcă toate figurile pe care le crease el: comisarii, poli- 
ticianii, mahalagiii şi toți inconştienţii şi cinicii din Momente. 
Zimbeau cu uşoară ironie. Voiau parcă să spue celui stins că 
ei au rămas dincoace ṣi vor mai stărui multa vreme ; de altmin- 
teri se şi simțesc in lumea lor... 

Şi un zimbet fin parcă incremenise şi pe figura lui Cara- 
„iale. Zimbea destinului şi morţii—căci pentru el risipirea nu 


s556 VIAȚA ROM.NEASCA 


putea fi totală. Rămine vieții noastre şi vieții celor de după 
noi ceva din el, din căldura sentimentelor lui, din veselia-i crudă, 
din satira-i amară, 

Totuși e trist lucru moartea unui scriitor. Cade in pulbere 
o lume de priveliști, de tipuri, de fapte, de ginduri. E acelaşi 
lucru ca pieirea In nemârzinire a unei stele,—cu tot ce putea 
ea să cuprindă, cu tot ceiace noi nici nu putem bănui. 

Şi gindindu-mă la destinul nostru, la acest lucru banal și 
oribil; gindindu-mă că şi noi cei care citim Făclia de Paşti şi 
vedem Noaptea furtunoasă, in curind vom trece hotarul cel ne- 
gru, nu știu de ce deodată parcă mi se înfăţișară Cetăţeanul 
şi Cucoana Veta, li vedeam cu oarecare plăcere şi cu oarecare 
invidie. Ei vor supravețui, Totuși aveau şi ei oumbră de tris- 


teţă, și așa trişti sint sigur că-i voju vedea și de-acum Iinnainte, 


în lumina rampei, 
M. Sadoveanu. 


ÎI n 


Din lumea balcanică 


Ivan Vazov, şeful curentului literar naționalist din Bulgaria. 


Sint în Bulgaria, precum spuneam şi altă dată (Nr. din lulie 1910), 
trei curente literare, care îşi împart între dinsele viața beletristică a a- 
cestei tinere și viguroase ţări. Dintre ele, două sint cu adevărat puter- 
nice— și prin mulțimea sufletelor pe care le hrănesc cu producțiile lor 
și prin mărimea talentelor producătoare care le constituesc, Aceste două 
sint: curentul modernist, al cărui şei este Penčo Slavejkov (despre care 
am vorbit în Nr. din Noemvrie 1910), și curentul naționalist, care-i mal 
puternic decit cel dintăiu—și dacă, poate, nu prin vigoarea talentelor li- 
terare care Îl alcătuesc, dar cel puţin prin mulțimea poporului bulgăresc 
cătră care se adresează şi de care e mai bine înțeles. 

Şeful curentului naţionalist e poetul Jwan Vazov, despre care vom 
vorbi acum mai amănunțit, căutînd ca, numai în linii generale, să recons- 
titulm personalitatea-i literară, 


E interesant însă a observa dela început, că politicianismul şi sec- 
tarismul medieval stăpinește viața literară a Bulgariei (ca și a Rominiei, 
de altfel). Căci și acolo, Pento Slavejkov, șeful moderniștilor, e poet 
mare, aproape numai pentru cei din „partidul politic democratic" şi „stam- 
bulovist*, pe cind aici Vazov nu are nici o valoare. Criticul literar al cu- 
rentului modernist, anume profesorul Dr. Krăstev-Miroljubov (care pros- 
lăvește pe Slavejkov al cărui talent îl pune pe același rind cu al univer- 
salului Goethe), sau vorbeşte cu dispreț de Vazov, s. ex. de curind în 
revista sa dela Sofia: „Misdi?", sau nici nu pomeneşte de el, s. ex. cind 
vrea să prezinte lumii apusane mişcarea literară actuală din Bulgaria în 
un număr din „Neue Freie Presse" dela 1910. 

Dimpotrivă însă, pentru cei din partidele politice: „naţionalist" 
(bulg. „narodnjak“) și „progresista-liberal“,—Slavejkov nu e decit un ver- 
sificator, un simplu „pisar“ fără de nici un talent poetic; iar Ivan Va- 
zov e cel mai mare poet al neamului bulgăresc. Aprecieri și laude în 
acest fel despre Vazov găsim adeseori nu numai în revista Bälgarska 


358 VIATA ROMINEASCA 


Sbirka, organ al profesorului S. S. Bobiev, ministrul de instrucţie im 
cabinetul actual al partidului „narodnjak“, ci încă şi în multe numere din 
Mir, ziarul oficios al acestui partid politic. 

Politicianismul, patima și sectarismul medieval merg așa departe 'n 
Bulgaria, încit Slavejkov, care 'n guvernarea trecută a democraţilor a 
fost director a! Bibliotecii Naţionale din Sofia, acum, decind (în 1911) 
au venit la cîrmă naționaliștii coalizați cu progresisto-liberalii, aceștia 
l-au dat afară din acel post, cu toate că Slavejkov este, pentru cel nepă- 
timaş, neindolos unul dintre cele mai de seamă talente poetice ale Bul- 
gariei. Şi aşa, sărac, amărit și bolnav de nervi e! muri în Mai 1912, pe 
țărmurile calde, dar străine, ale lacului de Como în Italia. 

Dar pentru glorilicarea lui Vazov, marele poet al partidului dela gu- 
vern, care-i cu adevărat și el bărbat de seamă, asistăm nu numai la preamă- 
rirea lui în gazetele şi revistele partidului, ci Incă şi la alte manifestări 
puse la cale desigur în vederea anumitor interese care puteau, astfel, fi 
mai ușor sutisfăcute de prezentul guvern ocrotitor al lui Vazov. Astfel, 
ziarul Mir dela 15 și 16 Aprilie 1911 ne spune că, în ziua precedentă, 
elevii dela școala comercială din Salonic,—care au venit în escursie în 
Sofia, unde ministrul Bobčev le-a făcut o mulțime de ușurări,— „împreună 
cu profesorii lor, conducătorii în excursie, au făcut vizită poetului, nati- 
onal ivan Vazov acasă la dinsul. Aci, un elev, în numele conșcolarilor 
săi, salută pe poetul neamului şi-i rostește bucuria lor că au prilejul a- 
cesta de a vorbi cu omul ale cărui poezii au încălzit întotdeauna su- 
fetele celor tineri din Macedonia“, Tot astfel, ziarul Mir dela 13 Sept. 
1911 ne spune că, în acele zile (fiind deci la cirmă tot partidul de cos- 
liție naţionalisto-progresisto-liberal), cu prilejul deschiderii expoziției a- 
gricole pe care Cehii au făcut-o atunci în Sofia, „un grup de poeţi cehi, 
scriitori şi ziarişti, au însărcinat pe Cehul avocat şi publicist Dr. A. Ru- 
dolf ca să aducă o coroană de laur poetului nostru național, Ivan Va- 
zov. Coroana era însoțită de următoarea adresă : Dragă prletine |! Ve- 
nim să salutăm, în persoana d-voastră, pe Intdiul poet al Bulgarilor 
(bulg. „părvija bălgarski poet“) și să vă încredințăm că lumea inteligentă 
a Cehilor, care cunoaşte bine creaţiile d-voastră, vă privește cu toată 
considerația. Dorim din toată inima să fiți mulți ani sănătos și să pu- 
teți încă lucra pentru slava şi binele poporului bulgăresc“. Apoi, parcă 
cu aceiași tendință de a preamări pe Vazov, poetul partidului, cînd, în 
Noemvrie 1911, se reprezentă la teatrul național din Sofia piesa „Kaza- 
larska carica* de Vazov, atunci, ministrul de instrucție Bobzev, care in- 
vitase la reprezentație și pe rege și regina Bulgariei, el, care dăduse a- 
iară dela Biblioteca Naţională pe poetul Slavejkov, face ca perechia re- 
gală să cheme la sine în loje pe Vazov, autorul piesei din acea seară, 
și să-l felicite, dinnaintea publicului care-l aclamă, pentru lucrarea lui li- 
terară (Vezi Mir dela 15 Noembrie 1911). 

Aşa de puternic şi sectar e politiclanismul în Bulgaria, şi astfel, 
numai prin prizma și Interesele lui, se apreciază valorile acolo —și în li- 


DIN LUMEA BALCANICA 59 


teratură | Dar aceasta neştiindu-se la noi, ziarul nostru „ Voința Napi- 
onalá" dela 8 Sept, 1910, spre a prezenta publicului rominesc mișcarea 
literară actuală din Bulgaria, reproduce, în traducere după „Neue Freie 
Presse“, un articol despre această mișcare scris de Dr. Krăstev-Mirolju- 
bov, carele, țăgăduind orice talent poetic lui Vazov, nici nu pomenea de 
acesta ci numai preamărea pe Slavejkov ca singurul poet al neamului. 
„Voința Naţională", deci, împrăștia prin aceasta, la noi, idei falşe; căci 
Vazov e cineva în mișcarea spiritelor din Bulgaria. 

Mai cu seamă de aceasta: spre ada lumii rominești idei exacte des- 
pre literatura bulgărească actuală, precum altădată am căutat să prezint 
personalitatea literară a lul P. Slavejkov față de tăgăduirile curentului 
naționalist, tot astiel acuma mă voiu sili să reconstituese și să arăt pe 
Vazov și lucrarea luj față de tăgăduirile moderniștilor, Dar și pe a- 
ceasta numai în linlamente generale și esențiale, 


Ivan Vazov sa născut la a, 1850 în orășelul Sopot din Bulgaria 
de miazăzi. Tatăl său, un mic negustor de acolo, era om întreprinză- 
tor, prin temperament, și rivnitor de înnaintare în rostul lui, dar nu prea 
idealist ci practic, cum ar reeşi din îndrumarea ce dădea fiului. Firea şi 
însușirile mamei nu le-am găsit în notele biografice care se dau despre 
înneintașii poetului de care vorbim, astfel că nu am putea să prezentăm 
in sens evolutiv predispozițiile sufletești ale lui. Dar, fie ca moștenire, 
fie nu, viața şi activitatea lui Ivan Vazov ni-l arată că el era, în întâiul 
rind, o natură impreslonabilă. Impresionabilitatea-i, pe de o parte, iar pe 
de alta mediul familiei, precum şi natura frumoasă a Bulgariei în care s'a 
născut și şi-a trăit întăi] ani ai copilăriei, apoi mediul social de acolo, 
toate aceste elemente au făurit şi determinat cadrul în care trebuia să 
se miște Ivan și din care el, numai cu măsura talentului său, nu putea 
să iasă. De altfel, nici na eșit, precum vom vedea din arătarea lucră- 
rii lui culturale. 

In sinul familiei în care se născu, Vazov nu a putut aveaalte ori- 
zonturi culturale decit pe acele ale micului negustor din Bulgaria: cel 
mult știința de a scrie şi ceti cărți începătoare poporane. De altiel, pä- 
rintele lui,—burghez, pare-se, şi sufletește, —nici nu înțelegea fineţea fi- 
rii fiului Ivan, fiindcă nici nu se gindea la altceva pentru viitorul aces- 
tuia, decit să-l înveţe cele dintăi elemente ale școlii, pentruca, apoi, să-l 
facă negustor ca şi pe sine. Așa că, potrivit cu aceste imboldiri ale ta- 
tălui său, Ivan Vazov învăţă citeceva mai întălu în Sopot, unde-i fu în- 
văţător tatăl revoluționarului bulgar Botev de mai apoi, după aceasta în 
alt orășel Kalofer, și, în cele de pe urmă, la Plovdiv (=Filipopole); a- 
cest de pe urmă oraș, socotit azi ca și pe acea vremein Bulgaria, al doi- 
lea după capitala Sofia, prin mărime și Insemnătate economico-culturală.- 
La vrista de 16 ani și ceva, în a. 1867, sfirșește învățătura la Plovdiv 

ise Intoarce acasă la Sopot, unde se statornicește, deocamdată, negus 
tor la tatăl său. Dar la 1870, tatăl 17 trimitein Rominia, pentruca aci 


360 VIATA ROMINEASCA 


să înveţe mai bine meșteșugul negoțului, și pentruca să caute şi el, ca 
mulți alți Bulgari din vremea aceia, să se căpătuiască, prin negoj, mai 
bine decît ar fi putut în sărăcuțul orășel Sopot. 

În țara noastră, tînărul „băiat de prăvălie" Ivan Vazov făcu cu- 
noștință cu marii patrioți și revoluționari bulgari de atunci, care pe pã- 
mintul Rominiei puneau la cale mişcarea de eliberare a patriei lor de 
sub Turci: cu Karavelov carele mai tirziu avea să fie prim-ministru și 
şef de partid politic în Bulgaria, şi cu Botev, fiul învățătorului din So- 
pot, care usa să piară omorit de Turcii, împotriva cărora se răsculase 
cu alți tovarăşi patrioţi. 

Din atingerea-i cu Botev, tatăl şi fiul și cu Karavelov, toți trei mari 
patrioți, sufletul impresionabil al lui Ivan Vazov nu se putea să rămină 
în orizontul negustoresc pe care i-l desemnase tatăl său și mediul fami- 
liei în care se născuse și trăise păn-atunci. Patriotismul cald și hotărit 
al acestora și străduințile lor de a trezi poporul bulgăresc prin carte, 
cu credința că numai prin luminarea conştiinții va putea acesta să se 
mitttue de robia de sub Turci,—toate acestea dau o altă direcție impre- 
sionabilității și năzuirilor tinărului Vazov : spre cultivarea neamului, De 
aceia, după doi ani, în 1872, el se întoarce iarăși în Turcia, pentruca 
aici să lucreze mai de aproape În sensul învățăturilor deșteptătoare de 
conștiință naţională ale lui Karavelov şi Botev. Se duce mai Intălu în 
Constantinopol, unde Începe a scoate o revistă 'n bulgărește, După citva 
timp pleacă și de aici ca Învățător în satul Mustafa-Pașa, unde stete un 
an de zile. lu urmă se reintoarce la Sopot, unde se găsea în a. 1876 
cînd începe mișcarea revoluționară bulgărească împotriva Turcilor, miş- 
care care avea să stirnească răzhoiul sirbo-turceşc din 1876 și pe cel ru- 
so-romino-ture din 1877. Acum, Vazov, care lucra tot în sensul revo- 
luționarilor, deși nu avea temperamentul de luptător statornic și hotărit 
al lor, ajungind, cu toate acestea, a [i bănuit de autorităţile turceşti ca 
revoluţionar, şi temindu-se de ele să nu-l omoare și pe el (cum în acea 
mișcare au omorit pe tinărul Botev), fuge din nou în Rominia, unde ră- 
mine, ca membru în comitetul revoluționar al Bulgarilor, pănă după răz- 
boiul liberator al lor din 1877, cind se întoarce definitiv în patria sa. 
Reintors, fu mai întălu funcţionar în Șiștov și Rusciuk, apoi judecător în 
Berkovica. In urmă se așază în Plovdiv, la 1880, şi aici fu ales depu- 
tat în Sobrania regională a Rumeliei de atunci. După ce, din pricina tur- 
burărilor politice interne care au adus detronarea prințului Batemberg și 
întronarea actualului rege Ferdinand, Vazdv fu nevoit a mai emigra cit- 
va timp în Constantinopol şi la Odesa în Rusia,—se așază, în sfirșit, la 
1889, în Sofia. Aici se mai îndeletnicește citva cu politica, și ajunge 
deputat și în scurtă vreme ministru al instrucției Publice. Dar în urmă, 
temperamentul său, nu prea rezistent la lupta de a răzbate, îl sileşte să 
se lase de politică și să se apuce iarăși a lucra pentru înnălțarea patriei 
pe calea culturii, cum învățase în legăturile-i cu Karavelov încă în cei 
dintăi ani ai tinereţii. De mult acum, Ivan Vazov nu se ocupă decit cu 


DIN LUMEA BALCANICA a 21 


literatura, care l-a ridicat, în convingerea panslavistilor în deosebi, la 
rangul de „cel mai mare poet al Bulgarilor* și care a făcut casă i se 
dea o „pensie națională" din care în deosebi trăește, 

Dar sufletul impresionabil și observator al lui Ivan Vazov, căruia 
pe de o parte mișcările de. redeșteptare națională şi de eliberare din ro- 
bie de sub Turci, organizate de patrioții vremii lui, iar de de alta mediul 
la fel patriotic în care își trăi copilăria și mare parte din întăla-i tine- 
reje, alături de revoluționarii Botev tatăl, ca învățător al lui în satu-i 
Sopot, de Botev fiul și de Karavelov,—sufletul lui Vazov, zic, căruia a- 
ceste împrejurări îi dădură o turnură patriotică, iși găsi același fel de 
exteriorizare a sa încă în natura ținuturilor Bulgariei, pe unde a trăit 
viața-i de patriot, școlar, negustor lingă tată! său, funcționar, învăţă- 
tor, deputat şi chiar ministru. 

Prăpăstioasele văi, în care șerpuesc murmurind piriiaşele, și, ali- 
turi de ele, năprasnicele virfuri peste care se rotesc numai vulturii, din 
podişurile regiunii orășelului Kalofer unde Vazov a învățat la şcoală, 
nu se putea să nu atingă suiletul lui și să nu întraripeze bogata! fan- 
tazie cu care sa născut; tot așa precum impresionabilitatea lui nu pu- 
tea să treacă indiferentă pe lingă ciudățeniile așezării geografice pe dea- 
luri și cîmp ale Plovdivului, pe care chiar Romanii îl numeau „Trimon- 
tium“ şi unde viitorul poet își petrecu, învăţind, pănă pela virsta de 17 
ani, cînd impresiile se aștern cel mai statornic în suflet. 

Aşa că, dacă din aceste peripeții ale vieţii lui Vazov căutăm a re- 
constitui fondul sufletesc al lui, de care nedisolubil se leagă, cum vom 
vedea, opera lui literară, trebue să ni-l infățişăm astfel. Om din fire 
optimist, impresionabil şi cu minte observatoare, născut şi crescut într un 
mediu familiar incult și extralamiliar semicult care-l Impingea spre nă- 
zuirea patriotică de a lucra pentru neatirnarea culturală și politică a nea- 
mului său bulgăresc ; na cunoscut, propriu zis, alte lumi şi culturi decit pe 
acea a Bulgarilor patriei sale, a Rominiei și Constantinopolului turcesc, și a 
Ruşilor cu care sa atins fie în Rumelia și Bulgaria, fie la Odesa unde 
emigră o clipă. Cultura apusană na cunoscut-o și nici na simţit-o, me- 
avind împrejurări prielnice pentru aceasta și nici poate prea marele ta- 
lent de a se duce, cu orice preț, după ea. Căci, puţina îranțuzească, pe 
care a putut-o învăţa pe vremea școlăriei sale în internaționalul Plov- 
div, nu l-a putut pune în stare de a înțelege, în adincurile ei suileteşti, 
măreața și fina literatură franceză ; iar singurele citeva luni de câlăto- 
rie, ce întreprinse în a. 1884 în Italia și Grecia, evident că nu-i puteau 
pune la îndămină cultura clasicismului antic sau a humanismulul medieval, 

In acest cadru (care nu cuprinde, fiindcă nu putea să cuprindă, de- 
cît numai lumea bulgară și cea ortodoxă asemănată ei) se și destășoară 
toată lucrarea de poet şi literat a lui Vazov. Talentul lui, care e liric 
în realitate destul de puternic, cuprinde 'n cîntările şi înfăţişerile sale su- 
Netul bulgar tradițional, istoric, simplu, fără de alte elemente culturale 
moderne, chiar astăzi, nu doară fiindcă Vazov a judecat și simţit că in- 


062 VIAŢA ROMINEASCA 


troducerea de elemente apusane în literatura lui ar strica poporului său, 
ci, după judecata mea, se mărginește la elementul tradițional-bulgărese 
numai pentrucă nu poate face altfel, fiindcă, adică, neavînd o cultură a- 
pusană și necunoscind bine limbile care ar fi putut să-i pună la indemină a- 
ceste culturi, e nevoit să stea departe de ea. lată de ce cred că acel 
din curentul literar naționalist nau dreptate, cind fac un merit al lui 
Vazov din aceasta: că el nu are elemente culturale apusane în lucrarea 
să literară. La dreptul vorbind, Vazov ar putea merita înnaintea lui Pen- 
čo Slavejkov, şeful modern ştiior, titlul care am văzut că | se dă de 
„cel dintăiu poct al naţiei bulgărești”, mu pentrucă se mărginește de a 
cinta şi zugrăvi sufletul tradițional bulgăresc, ci numai dacă ar avea ta- 
lent poetic mai mare decit acest din urmă încercător de a moderniza 
prin introducere de elemente străine culturale viața sufletească tradiția- 
nală a Bulgarilor. 

Dar care-i, în acest cadru pe care-l arătai, lucrarea şi personali- 
tatea literară a lui Vazov? 


Activitatea literară a lui Vazov e foarte bogată, cuprinzind chiar 
citeva volume; și destul de variată. El a scris nu numai poezii lirice pro- 
priu zis, ci și romane, novele, drame, așa dar şi proză. 

In toată această lucrare, el apare un romantic prin temperament, 
sentimental, optimist, patriot și naţionalist în prima linie, și pasionat iu- 
bitor al naturii patrie! sale, Bulgaria. Nu e un cugetător și psicoloz a- 
dinc, în sensul lui Eminescu (cu care se aseamănă Penfo Slavejkov), ci 
un sentimentalist superficial în felul lui Alecsandri. Toată activitatea lui 
se poate rezuma numai în două idei principale : patriotismul cu naţionalis- 
mul bulgăresc, apoi cintarea naturii, în deosebi a patriei sale. Pe aces- 
tea le cintă Vazov sub forme felurite și împletindu-le cu lirism optimist, 
mai peste tot, în lucrările sale, fie în poeziile-i lirice, fie în piesele-i de 
teatru sau în romane, Această uniformitate de idei şi sentimente din 
beletristica lui dă prilej adversarilor din curentul protivnic nu numai să-l 
desconsidere, înfățişindu-l drept ignorant, dar chiar şi să-l facă demagog 
sec de idei, La dreptul vorbind, din acest punct de vedere, dar numai 
din acesta, Sar putea stabili o gradaţie între talentul lui Vazov și cela! 
lui Slavejkov, acesta de pe urmă fiind mult mai variat în idei și 
mai profund în observaţii și gindire. 

Patriotismul şi naționalismul lui Vazov se înfățișează, în lucrarea 
lui beletristică, la început restrins, imbrățișind numai cuprinsul Bulgariei 
propriu zise și cel mult încă Macedonia și Rumelia răsăriteană: aceste 
ținuturi ale Balcanilor mai ales le cîntă el mereu multă vreme. Drept e 
că mai de mult începe, dar cu deosebire în anii de pe urmă acest naționalism 

“își lărgește și la el orizontul, devenind oarecum panslavism, în sensul 
modernului neoslavism făurit de Cehul Kramar şi oarecum cristalizat 
de congresul neoslav ţinut în a. 1910 la Sofia (și despre care am vor- 
bit în No. din lunie 1910 al acestei reviste), 


DIN LUMEA BALCANICA 363- 


In timpul traiului său în București, la 1876 şi 1877, scrie Vazov 
unele din cele mai calde poezii ale sale în sensul dintăiu, al patriotismu- 
lul local, Astfel, în „Libertate sau moarte“, dela noi, îndeamnă și în- 
curajează pe fraţii săi dela Panagiurişte din Bulgaria care tocmai se răs- 
culaseră împotriva „Agarenilor*, „Asiaticilor“, adică a „semilunii*; și 
le zice: 


O voi, Panugiurți, demni fi, 

In voi erbe ul Asăneștilor singe, 

Intăin vai ridicat-aţi sabla şi războinicele stougari, 
Și leului Sișmuniloe voi aţi dat drumul, 


Să zăngânesti, o gusia mea,— voi strunelor tunaţi, 
Si sunete mai dulei să-mi dați în acest ceas, 

Că suflete mari au fost şi Intre noi, 

Că viitorul şi nouă ne-a arătat lumină, 


Dar sirașnicul Asiatice, eaprins de necuz sălbatec, 
Si ca marea noastră idee în groapă să'mpingă, 
Tae, arde, robeşte, spiuzară şi omoară, 

Ca astiol mai iute să doboare pe răseulatul rob. 


Tot în acel sens, de patriotism local, cîntă Vazov în poezia : 
„Unde e Bulgaria 2*, că: 


Mă 'utreubă unii: unde zorile 
întăia dată m'au încălzit, 
Mă'ntreabă încă si unde-i țara 

Pe vare o iubesc mal mult in lume? 


Acolo, eu le voi răspunde, 
Unde alba Dunăre curge, 

Unde 'nspre răsărit Marea Neagră 
Se agită şi străluce; 


Acolo node se înnalță 
Mindră Stara-planina, 
Si unde °n linişte ur n Marița 
Din ale Traciei cimpi 


Acolo-s eu născut, şi moșii mel 

Acolo dorm astăzi sab pămint, 

Acolo a tunat al lor nume 

În vremi de pace și 'n cimp de luptă. 


Rulario dragă, iubito, 
Pămint plin de bunărăţi, 
Țară ce m'ai hrănit atita, 
Primește închinăcinnea mea ! 


Eu iubesc ni tăi Balcani, 
Riurile-ţi și munţii tăi, 

Ale tale cimpuri veselo, 

Unde dă Domnul totul eu spor. 


S64 VIATA ROMINEASCA 


De-aşi trăi eu ori și unde, 

La tine gindesc si ard de dora-ți; 
In tine m'am născut şi dorese 

În tine liber să 'nehid ochii, 


Astfel cîntă Vazov în mai toate poeziile sale lirice: pe de o 
parte se plinge 'mpotriva asupritorilor Turci și a Europei care nu inter- 
vine să scape pe Bulgari din robia acelora, și pe de alta, în același timp, 
preamărind pe liberatoarea Rusie, arat  „tinguirile* interne ale Bulgariei 
şi luptele pe care le-au dat Bulgarii pentruca să-şi recapete libertatea și 
neatirnarea lor de astăzi. De acela cele mal multe din poeziile iui poartă 
titluri ca : „Bulgariei“, „Europei“, „Triumful Turcului“, „Sabia lui Abdul 
Kerim pașa“, „Lupta dela Gredetin“ la 1876 in Sirbia, „Revoluţia“, „Ru- 
sia“, sau „Mintuirea“, „Tunul bubue“, „Odă la impăratul Alexandru Il cu 
prilejul întăii intrări triumiale a lui în București”, ori „Țarul rusesc în 
Șiștov*, sau „Ducerea la Băneasa“ (bulg. „Rashodka do Baniasa*), pădu- 
rea de lingă București, unde poetul și cu alți Bulgari sa dus întro zi 
din lunie 1877, să vază oștirile rusești care poposiră o clipă acolo în 
drumul lor spre Turcia, la războiu, 

Patriotismul și naționalismul acesta al lui Vazov se întraripează 
mai mult și se ridică spre culmile înnalte ale poeziei mai ales în „Epo- 
peia celor uitaţi“ (bulg. „Epopeja na zabravenite”, sau pe rusește: „E- 
popeja zabytyh*). Această epopee cuprinde mai multe ode, 11 la număr, 
în care poetul,cu accente calde și avinturi puternice, deși oarecum declamator, 
zugrăvește preamărind viaţa patriotică zbuciumată a eroilor neamului bulgă- 
resc care,cu jertfa persoanei lor, au luptat în vremea robiei sub Turci din secol, 
XIX, pentru înfăptuirea renașterii politice și sufletești a Bulgariei de astăzi. 
Intăia din aceste ode poartă titlul „Levski*. Aici poetul preamăreşte pe 
eroul cu acest nume, care mai întăiu a fost călugăr în Bulgaria, apoi re- 
voluționar propagandist în Rominia împotriva Turcilor, precum şi das- 
căl, în urmă iar în Bulgaria (pe unde aţița pe ai săi, sub insuflarea altul 
mare revoluționar Rakovski) şi care, în cele de pe urmă, pentrucă ela 
stirnit și pregătit revoluția dela Panagiuriște, fiind prins de Turci, a pie- 
rit spinzurat de aceștia. În a doua odă, care are titlul „Benkovski“, poc- 
tul cîntă proslăvind pe eroul cu acest nume, și el un mucenic al neamu- 
lui din întăia jumătate a veacului al XIX, fost mai întăiu meserias, apoi 
negustor și funcţionar în Bulgaria, In urmă revoluționar (alături de Ka- 
ravelov și Volov) în Rominia unde înjgheabă cete haiducești revoluțio- 
nare cu care trece în Bulgaria împotriva Turcilor, şi aci pieri umorit de 
Turci, A treia odă preamăreşte pt revoluționarul Koco. A patra pe alți 
eroi ai aceleiaşi vremi: „Fraţii Jekov*. A cincea cintă pe Kableșkov, un 
alt erou, fost negustor, dascăl, telegrafist, iar în urmă revoluționar, atit 
în Bulgaria cit și în fRominia, carele, pe cind opera cu o bandă de hai- 
duci patrioţi impotriva Turcilor, în patria lui, de teamă de a nu îi prins 
şi omorit de aceștia, sa omorit el însuşi. A șeasea odă proslăvește pe 
“călugărul Paisi, carele, la sfîrşitul secol. XVIII, redeșteptind, cu indem- 


qoan aaa * 


| 
| 
i 


DIN LUMEA BALCANICA 365 


nuri, patriotismul și naționalismul adormit al Bulgarilor, a scris, în lim- 
ba neamului său, întăia Istorie națională a acestora. A şeaptea odă prea- 
mărește pe „Fraţii Miladinov", doi bulgari din Macedonia, care, în întăia 
jumătate a secolului al XIX, au început o mișcare de trezire a conștiin- 
ţii naţionale a Slavilor de acolo, în sens bulgăresc; ei, dintre care u- 
nul a fost învăţător in satul arominese Magarevo de lingă Bitolia, după 
ce au fost băgaţi în închisori de Turci, fiindcă erau piriţi că ar îi a- 
genţi ai Rusiei, în cele din urmă au pierit astixiați cu mangal de Greci 
la a. 1862. A opta odă cîntă pe eroul „Rakovski“, fost dascăl, negustor, 
poet de seamă, revoluționar propagandist şi cetnic atit în Bulgaria cit și 
in Rominia. A noua pe Karadža, şi el un viteaz cetmic, care conlucra 
cu Levski și Rakovski pentru reinvierea Bulgariei şi desrobirei ei de sub 
Turci, atit în Bulgaria cit și în Rominia de unde porni cu ceata sa de 
revoluționari peste Dunăre și acolo fu prins şi omorit de Turci. A ze- 
cea odă cîntă pe revoluționarul Volov, care și el lucra cu Benkovski şi 
Kableșkov. Și, în sfirșit, a unsprezecea proslăvește pe „Cei morți în vă- 
găunile dela Şipca“ la 1877. 

Dinadins am înșirat aici esenţa vieţii acestor eroi cintați de Vazov, 
în „Epopeia celor uitaţi“, pentruca să se vadă, fie cit de puţin, și ro- 
lul Rominiei în formarea și încălzirea sufletului patriotic bulgăresc, în e- 
poca lui de regenerare și trezire, 

In toate aceste ode, repet, se simte culminanța notei patriotice a 
poeziei lui Vazov. De aceia, cînd „Fraţi! Miladinov* mor, le pune în 
gură și minte numai gindul la patrie: 


O cit de mult te iubim, Bulgario iubită. 


Şi tot de aceia, la Rakovski se avintă pe același ton, cîntindu-l 
cu versuri ca: 


Auzit-um noi ale tale mindre strigăte, 

Cind la Sava și la Dûmbovita 

Tu'ntăiul ai strigat : Libortatoa-i zorile strălucitoare ! 
Sl-aleea cu cundeiul—tare, colo cu gruiu uprins 
Xâdejili ni sămânat, şi-aproape si departe, 


Patriotismul și naționalismul lui Vazoy e așa de neinduplecat ca 
putere şi primitiv ca concepție, încît nici chiar amorul pentru vreo lemee 
care nu ar fi Bulgară nu-l abate vre-o clipă, E tipic în poezia „Luiza“. Po- 
etul o descrie cu ochi albaştri ca cerul de miazăzi, în care scinteiază pa- 
tima, cu buzele de parcă înfloresc pe ele trandafiri; cind ca îşi deschide 
gurița-i pe care o împodobesc albe mărgăritarele, cuvintele ei calde vră- 
jesc toate inimile, Aşa că, sintetizează: 


Splendoure de îramasețe-i Luiza; 

Ai crede că Dumnezeu însuși, 
Pentruca pămintul să'mpodobeaseă, 
l-a dat pe cel mai iubit inger al sân, 


-366 VIAȚA RONINEASCA 


Şi cu toate aceste continuă Vazov : 


Dar neamul meu nu e dal el 

S'a mea familie o iubesc prea mult: 
Ka sa născut în sită țară, 

Si alte ceruri iubeste ea. 


Eu m'uscultă cu răceulă 

find cu rostese cuvintul Bulgaria"; 
Cind mie a 'mi cure, 

Ea nu sufere și nu suspină. 


De asta zice poetul: 


Pie ea oricit de lramoasă, 

Și oricit ar scintoia pe fața-i albă 
Ai ci ochi albuştri, 

Poetul nu va iubi pe-ucesstă fată, 


De sigur însă că acest lel de patriotism sar fi abătut dela această 
"concepție pur bulgărească, în cazul cînd Luiza ar fi fost vre-o slavă 
oarecare ; fiindcă Vazov are, în naționalismul său, de mult o notă de 
panslavism. Încă în a. 1876 scrie el poezia „Solidaritatea slavilor de 
miazăzi" („Juznoslavjanska solidarnosti"), în care compătimind pe Sirbi, 
„nepoții lui Dușan“, robiți şi ei de streini, cîntă că: 


Pi! dacă aceaste ale noastre neamuri, 

Desbinate, în dușmănie, şi de țintă chièr lipsite, 
S'ar fi unit intr'un mare trup si subt acelasi steag, 
Ce soartă ar uvea răsăritul astăzi. 

Și-a Slavilor patere poste co tări s'ar fi Intins ! 


lar apoi in 1910, cu prilejul Congresului neostay ținut atunci la 
Sofia, pe aceiași gamă, numai cu o nuanță mai modernă, se întraripează 
din nou, prin un „Cintec de salutare“, față de oaspeții Slavi în deobşte, 
care veneau la acel Congres (Vezi „Viața rominsască* din lulie 1910 
p. 119). 

A doua notă caracteristică care, împreună cu patriotismul și naţi- 
onalismul de care vorbirăm păn-acum, întră în alcătuirea personalităţi 
literare a lui Vazov, e: iubirea puternică pentru natură, dar nu atit pen- 
tru natura de oriunde, ci pentru cea din patria lui, Bulgaria. Aceasta e, 
învederat, o consecință a notei patriotico-naţionale a sufletului poetului. 
Și, precum el nu poate iubi nici peo vrăjeinică frumusețe ca Luiza, pen- 
trucă ea nu e Bulyarcă sau cel puţin Slavă, tot astfel! mu se însuilețește, 
in deobşte, pentru frumusețile altor naturi, decit numai pentru acele din 
Bulgaria sau patria bulgărească din Balcani. De aceia, de sigur, cu toate 
că mai tot rostul sâu viitor şi l-a rinduit Vazov în Rominia și în vre- 
meu trăirii lui aici, totuși mai nicăeri, in opera lul literară, nu găsim 


= Mem iapă ~eas 


DIN LUMEA BALCANICA da? 
= irc AI aN 


note de avint sau admirație pentru splendorile dela noi. Numai în trea- 
căt, și chiar atunci foarte searbăd ; nu pentru frumuseţile naturii ci pen- 
trucă erau în ca, la nol, oştirile ruseşti care mergeau la războiul cu Tur- 
cii în 1877, numai odată, zic, cintă Vazov şi ceva din natura noastră. 
Anume, în poezia-i „Ducerea la Băneasa" („Razhodka do Baniasa“, de 


care ea vorbit şi mai sus) cîntă astfel, din orașul Bucureşti unde 
era el; 


pai D lé baralel oști să vedem ! 
= mergeti, imi zice cu plăcere un ten. 
Pornirăm. 2i splendidă. Din cerul a aia 


Lumină, i 
Din ale araşulai uliţi mulţimea vuia, 
Ajunserăm la şosea. April cel vrăjelnie 
Intreagu-l frumusete alei © revarsă, 
In frunziș varde ciripese pusări, 
Privighetori cîntă, cu pătimuş cintec, 
Imnuri de dragoste in cringari umbroase, 
Ceru-i albastru şi aerul dulee, 
aioa acestuia, 'n neguri, lu nord, 
nuiță n nemișeare si ne opresc privirea 
Carpaţii albaştri acoperiţi de nourL ză 


Și continuă, apoi, Vazov, despre aceste părți din natura Rominiei : 


O cimpuri mie streine, o ! munţi necunoscuti 
Intloriți, o! infloriţi sub cerul Saa} a 
De trumuseţi oa sunteţi, bogati sinteţi de roade. 
De voi să sa bucure, să vă inbească, 

Hui să vă zică al vostri fii.. 

Inflariţi, infioriti splondide locuri ; 

Federea uoustră însă nu poate să cucerească 
Pe cel e'n raiul slan crescut- 

Si-a respirat aer balcanic. 

Iubită Bulgario! Frumoasă eşti tu! 

în tine totul se coace si totul înflorește 
Văilo-ţi curate şi pline de roade 

Cuprind în ele toate ale naturii daruri. 


ȘI aşa, cu această concepţie patriotică despre frumuseţile naturii, 
Vazov cîntă mal în toate poeziile sale despre natură. Aproape nu vede 
splendori în altă parte, decit numai în Bulgaria propriu zisă și în tinu- 
turile macedonene ori rumeliote ale peninsulei Balcanice, pe care o so- 
coteşte, în aceste părți, de fapt și de drept bulgărească, De asta mal toate 
poeziile lui despre natură au chiar titluri așa ; „Patrie iubită, ce frumoasă 
ești tul", „Orizontul Plovdivului*, „Dărămăturile deta Hisar“, „Rodopii,* 
„Leevica" (o vale deasupra Scpotului, în Stara-planina), „Monumentele 
Bulgariei“, „Sonete macedonene“, „Vizită la gimnaziul din Salonic“, „Din- 
naintea Helaşiţei*, „Dincolo de zidurile Salonicului“, etc. incolo, chiar 
cind pune titluri generale, ca d. ex. „Cintec de noapte" (Noftna piei), 
sau „Lira lui Orfeu“ (Orfeeva lira), ori chiar cînd, cu prilejul puține- 


36S VIAȚA ROMINEASCA 


lor sale călătorii în lumea clasicismului antic, în ltalia sau Grecia, cîntă 
frumuseţile de pe aici,—și atunci, păre-că se entuziasmează nu atit pen- 
tru acele nopți, lire sau splendori streine, ci spre a găsi prilejuri nout 
de laudă a lucrurilor bulgărești, Așa cum văzurăm că face și în poezia 
„Razhodka do Băniasa“, 

Amindouă aceste note caracteristice esenţiale ale personalității li- 
terăre a lui Vazov, adică patriotismul cu naționalismul și iubirea naturii 
bulgărești, sint, în sufletul și lucrarea lui beletristică, împletite de o a 
treia tot așa de esențială : lirismul. De fapt, el e liric prin temperament 
şi romantic. De aceia, în piesele-l de teatru e, relativ vorbind, slab faţă 
de poezia-i lirică ; fiindcă în acelea nu se cere atita lirismul, cit puterea 
de observare şi țesătura psicologică, ŞI tot din aceiași pricină, care-i 
fondul sufletului lui, cînd vrea să facă epopee, ca s. ex. „Epopeja na 
zabravenită“, şi atunci, Vazov e, relativ, inferior, fiindcă depășește ca- 
racteristica de povestire a acestui gen de poezie și se avintă, potrivit cu 
firea lui, în multe declamajţii sentimentale. 

In sfirșit, a patra notă caracteristică esențială, care constitue fon- 
dul sufletesc şi al lucrării intelectuale a lui Vazov, e optimismul. Nu doar 
că viața lui s'a scurs păn-acum numai în linişte, bunătăți și mulțumire t 
Sbuciumări a avut şi dinsul destule, atit în stavilele care se puneau på- 
triotismului și libertăţii poporului său, cit și în pizma sau răutatea unor 
concetățeni ori adversari literari. Dar firea lui cu nervi robuşti, ertătoare 
şi statornic nădăjduitoare în mai bine l-a împins întotdeauna să treacă 
mebăgător de seamă peste rău. Vazov e optimist prin temperament. De 
aceia chiar cînd protivnicii literari se năpustesc asupră-i, zicindu-i igno- 
rant şi demagog patriotic sec de idei, și atunci el, cu toate că aceste rä- 
utăți îl afectează oarecum, nu sufere prea mult din pricina lor, ci le 
răspunde în poezia: „Cei cu diplome“ („Diplomianit?*). Aici, acelora care 
ii scoteau ignoranţa din faptul că nu are altă școală și învățătură mai 
înnaltă decit citeva clase de la Plovdiv, le spune că nu școala, nu „di- 
ploma“, ci talentul arată valoarea reală a omului: 


Da. domnilor, așa e, prea ignorant sint eu! 
Nu-s demn, o ştiu, cu între voi să fiu, 
Vinovat sint, da, că `n turburata-mi tinereie 
N'am smuls și eu ca voi o diplomi.. 


Em slab sint, dar totuși mă simt tare, 

Că'n inima-mi patura inspiră şi Dumnezeu îmi dictează. 
Izvorul de mărire, oricare ar fi ea, 

Stă în talentul nostru, dar nu'n semne externe. 


Acest patru : patriotismul cu naționalismul, dragoste puternică pen- 
tru natura ținuturilor bulgărești, lirismul și optimismul constituesc, în e- 
sență, personalitatea literară a lui Vazov. Ele se văd în lucrările de ori- 
ce fel ale poetului, adică nu numai în poeziile-i lirice, ci și în romanele 


DIN LUMEA BALCANICA 369 


lui, ca d. ex. în „Sub jug“ (Pod igoto"), și în piesele-i de teatru, ca s. 
exemplu în „Kazalarska carica" sau „Borislav* (de care am vorbit și în 
No. din lulie 1910 al revistei la p. 118), precum şi încă în epopea de 
care am spus mai sus, 

Personalitatea aceasta a lui se desprinde însă, la locul ei, numai 
în poeziile-i lirice. De aceia și eu aici nu mai stărui a vorbi despre lu- 
crarea lui Vazov şi în celelalte genuri literare în care am spus că el a 
lucrat. 

Activitatea beletristică a poetului, în deobște, precum am pomenit 
şi mai sus, nu se distinge, de fapt, prin belşug de idei și varietate de 
sentimente și observări psicologice, fiindcă, la el, mai totul se reduce la 
cintarea numai a patriotismului și ținuturilor bulgărești, Dar alături de 
Slavejkov, Vazov sa ridicat deasupra altora, mai cu seamă prin căldura cu 
care-și rostește aceste sentimente și prin armonia ncobicinuită a versu- 
lui care curge ușor și întraripat din pana lui, În aceasta se poate spune 
că Vazov, e întradevăr poet de seamă. 

Şi tot din aceste două puncte de vedere sar putea vorbi despre 
Vazov În comparație cu poetul modernist Penčo Slavejkov. Oricum însă, 
dacă unilateralitatea talentului lui Vazov ar putea îndreptăți pe cineva 
să susțină inierioritatea talentului poetic al lui față de cel al multilate- 
rălului Slavejkov, nici întrun caz nu ar avea dreptate profesorul critic 
Krăstev-Miroljubov carele, în admiraţia-i pentru variatul şi adincul Sla- 
vejkov, nici nu pomenește măcar de un poet Vazov. 


lie Bărbulescu 


LE) 


Cronica literară 


Spiridon Popescu 


D. Spiridon Popescu scrie de mult, sint aproape douăzeci de anl. 
Aceasta nu insamnă că scrie şi mult. Și explicația e uşoară. D-sa nu 
s'a gindit niciodată să devină scriitor cu orice preţ. A luat condeiul tn 
mină numai atunci cind a simjit că are de spus ceva şi cunosc bucăţi 
din cele mai frumoase ale d-lui Spiridon Popescu, care sint datorile nu- 
mal solicitărilor repetate ale prietenilor. ` 

Intro vreme de poligrafie incurabilă, aceasta poate să mire. Pen- 
tru mine, aceasta constitue una din calităţile d-lui Spiridon Popescu. 
Cel puţin cind voiu lua in mină volumul acestui scriitor, volu şti de 
mai înnainte că nu voiu fi mistilicat, că autorul nu şi-a bătut joc de 
sentimentul de incredere, cu care cetitorul incepe lectura unei producţii 
literare. 

Totuşi, din hărţuelite prietenilor şi din propriul îndemn al scriito- 
rului, cu vremea a eşit şirul de nuvele şi schițe, publicate în diferite 
reviste ale timpului, Acum, în vremea din urmă, d. Spiridon Popescu 
şi-a adunat la un loc bucăţile imprăştiate ici şi colo. 

Publicul cetitor nu l-a cunoscut mai de aproape pe acest scriitor 
decit acum vre-o cinci ani, cînd d-sa a inceput să publice în această re- 
vistă. Cei mai mulţi cu greu ar îl putut cunoaşte şi opera sa ante- 
rioară, imprăştiată prin reviste de mult apărute şi nu cu o prea mare râs- 
pindire. Pentru aceşti cetitori, d. Spiridon Popescu apărea desigur ca un 
scriitor nou, iar în ochii anumitor critici ca un scriitor improvizat adhoc 
pentru apărarea unei şcoli literare imaginare, apărută de vre-o cîțiva ani. 

Primul volum al d-lui Spiridon Popescu, Moș Gheorghe la expo- 
ziție, cuptinzind bucăţi din vremea din urmă, era in genere cunoscut ce- 
titorilor. Al doilea volum însă, Zori de Julie, în care, alături de puţine 
bucăţi publicate in uitimii ani, crau altele pe care prea puţini le cu- 
noşteau, constituia desigur o surpriză, 


Dacă cel dintăiu volum infățişează mai mult un anumit aspect al 


CRONICA LITERARA ELI 
i 


talentului d-lui Spiridon Popescu, acesta de-al doilea prezintă diferite 
“aspecte al talentului acestui distins scriitor. 

Ţinind samă deci mai mult de acest din urmă volum, voiu căuta 
'să expun aici citeva consideraţii. 


S'a zis că d. Spiridon Popescu e un scriitor „poporanist“. Cind 
“criticul romin pronunţă acest cuvint, Inţelege un scriitor care îşi impune 
să ia subiecte numai din „viața poporului dela ţară“. 

A lua subiecte numai din o anumită viaţă, indiferent dacă o cu- 
moşti sau nu, e mai întăiu de toate a nu fi scriitor, e a te pune in a- 
tară de literatură. Orice discuţie e inutilă, fiindcă atunci I lipseşte scrii- 
torului tocmai ceiace îl e necesar, falentul. A discuta dacă un scriitor, 
care nu e scriitor, face parte din cutare sau cutare şcoală, e desigur a-ți 
pierde vremea degeaba. 

Fără îndoială, cea mai mare parte 2 bucăţilor d-lui Spiridon Po- 
pescu au subiectul luat din viața țărănească, pentrucă d-sa cunoaște bine nu- 
mai această viață dela ţară. Scriitorul acolo s'a născut, acolo a trăit anii 
„copilăriei iui, acolo a primit primele cunoştinţe despre lume şi câlră a- 
ceastă vială se simte atras şi acum, căci—şi lucrul e foarte simplu-— 
un lung şir de strămoşi il leagă de ea. Cum vreţi dar ca acest scriitor 
să-şi aleagă subiecte din viața dela oraş, pe care o cunoaşte mult mai 
puțin?  Cetitorul cuncaște, cred, cele ce a spus sincerul democrat „po- 
poranist* Brătescu- Voineşti, că nu îndrăzneşte să-şi ia subiectul poves- 
tirilor saie din viața dela țară, pentrucă, deşi a venit destul de des în 
contact cu țăranii, totuşi nu-i cunoaşte încă destul de bine. Un scritor 
mu poate cînta ce n'a simţit şi cu greu poate descrie ce n'a văzul. Dacă 
„d. Spiridon Popescu ar încerca să zugrăvească mediul în care se pée- 
trec nuvelele d-lui Brătescu- Voineşti, literatura n'ar ciştiga nimic din 
aceasta şi, pe deasupra, talentul unui adine cunoscător al vieţii ţărăneşti 
ar răminea pierdut pentru literatură. 

Că acest lucra e foarte adevărat se vede, între altele, din aspeciul 
fiteraturii ardelene : scriitorii de acolo nu zugrăvesc bine decit clasa țărăneas- 
că, iar cînd se încumetă să redea suflete mai complexe de intelec- 
tuali rafinați, sau din clasa orăşănească ori aristocrată, nu izbutesc, 

Cum ar putea aceşti scriitori să zugrăvesscă un lucru care nu e- 
xistă ? Clasa orăşănească acolo nu-i incă închegată. Intelectualii sint des- 
părțiți numai printr'una sau două generaţii de viața țărănească şi in genere 
n'au pierdut legăturile cu ca. Clasa aristocrată nu e reprezentată decit prin 
două-trei familii. Scriitorilor nu le rămine să ia subiecte decit din viața 
pe care o cunosc, din cea țărănească, care è singura bine închegată. 

După unii aceasta ar fi „poporanism-, Dar acest lucru se practică 
de cind datează literatura ardeleană. |! întiinim la un Coşbuc, la un Sla- 
vici şi doar pe atunci nu se inventase încă inchipuita şcoală literară 


n oranistă.* i 
ii Poporanismul, care înnainte de toate e o doctrină politică şi socială 


372 VIATA ROMINEASCA 


şi nu o şcoală literară, cere scriitorului numai atit, ca atunci cind descrie pe 
țărani, să aibă simpatie pentru dinşii sau să nu aibă antipatie (În acest 
sens şi numai în acesta, d, Spiridon Popescu e „poporanist”, ca de alt- 
minteri toţi fruntaşi literaturii romine, incepind cu Eminescu). Pentru 
scriitorul cu talent, care va descrie viața dela țară, care deci © 
va cunoaște, recomandarea de mai sus e aproape de prisos. Cine a vä- 
zut adinc în viața aceasta, cine sa pătruns de ea, nici nu poate să aibă 
altă atitudine. Scriitorul, care, luindu-şi subiectul din mediul dela ţară, 
va Întăţişa pe țărani ca pe nişte gorile, dă dovadă că nu cunoaşte a- 
ceastă viaţă, că In realitate face numai o şarjă impotriva ei, că a fost 
impresionat numai de aspectul neestetic al unor oameni săraci şi năcăjiţi. 

Toţi oamenii de bun simj, care preţuesc talentul mai presus de orice, 
nu cer ca scriitorul să descrie nici clasa (irănească, nici clasa orăşă- 
nească, nici pe cea aristocrată, ÎI cer să descrie acea clasă, pe careo cu- 
noaşte. Altminteri ceiace va produce nu va fi literatură, 

Aici se impune o constatase (şi nu un precept): acel scriitor va re- 
prezenta mai mult spiritul adevărat rominesc, In opera căruia va fi zugrăvită 
clasa țărânească, pentrucă celelalte două clase romineşti datează de citeva 
decenii, n'au deci nici tradiţiile, nici caracterul lor bine stabilite, încă 
nu sint „pozitive“, cum zicea Eminescu, Cind şi aceste clase se vor 
inchega definitiv şi vor căpăta fizionomia specific naţională, prin pr;menirea 
cu elementele venite din prolurzimile acelei rezerve de viaţă naţională, 
cate e mulțimea răspindită prin largul cimpiilor şi prin adincimile mun- 
ților noştri, — atunci spiritul rominesc se va găsi întrupat aproape deo- 
potrivă in toate cele trel clase şi in opera oricărui scriitor, care va zu- 
grăvi oricare din aceste trei clase, se va reflecta aproape deopotrivă 
spiritul rominesc. Zic aproape deopotrivă, fiindcă şi atunci tot clasa ți- 
rănească va fi cea mai veche şi deci va avea tradiţiile și cataclerul său 
cele mai bine stabilite. Dealtminteri, chiar în țările cu clase pertect na- 
tionale, In clasa aristocrată există totdeauna şi o psicologie europeană, 
caracteristică clasei din virful piramidei sociale. 

Toate cele spuse aici sint numai constatări, care îşi găsesc teme- 
iul în istorie. 

După aceste citeva considerații teoretice, trec acum la autorul însuşi. 


Bucăţile publicate de d. Spiridon Popescu în cele două volume 
ale sale sint de mai multe categorii. Voiu incerca să fic o clasificare 
a lor, 

Intăla categorie e alcătuită de acele bucăţi, în care e adevărată 
artă, celace dezignăm de obicelu sub numele de nuvele şi schiţe. In 
ele scriitorul nu şi-a pus în gind să trateze nici o temă, ci a făcut cre- 
aţiune pentra creaţiune. Din volumul intâiu, Moș Gheorghe la expozi- 
ție, nu se poate pune în această categorie decit bucata intitulată Vor- 
miceii, Acest volum e cel care cuprinde mai puţină „literatură“, Marea 
majoritate insă a bacăţilor cuprinse în Zori de lulie sint nuvele şi schiţe, 


CRONICA LITERARA 373 


în adevăratul înţeles a! cuvintului. Aici autorul nu şi-a propus nici temă 
de dezvoltat, nici teză de demonstrat. 

A doua categorie o formează bucăţile, în care autorul Şi-a pro» 
pus să dezvolte o temă oarecare, lară a căuta să demonstreze nimic, însă 
din cauză că autorul lor era un artist, din cauză că n'a putut să gin- 
dească decit în imagini, a individualizat celace sub pana altuia ar fi 
luat caracterul general şi abstract şi fără să vrea a lăcut creațiune ars 
fistică. Ele sint în realitate tot nuvele sau schițe, din care numai se 
străvede tema ce autorul şi-o propusese. 

Ca exemplu tipic de astfel de bucăţi cu temă, în care autorul to- 
tuşi a făcut creațiune involuntară, citez pe cunoscutul Moş Gheorghe 
ta expoziție. în această bucată, d. Spiridon Popescu, voind să arăte ce 
cugetă țărănimea, atunci cind vede chintescnța civilizației țării sale, a 
concretizat şi a invidualizat fără să vrea această clasă intrun singur tä- 
ran, Moş Gheorghe. In această categorie se mai poate aşeza, pănă la 
un punct, şi /zbăvirea blăstămului din primul volum, precum şi alte ci- 
teva bucăţi din volumul Zori de Julie. 

In sfirşit, într'o a treia categorie se pot socoti bucăţile, în care au- 
toru! a făcut creațiune pentru un scop anumit. 

Astiel în Rătăcirea din Stobordni, autorul a vrut pur şi simplu să 
arăte cauzele răscoalelor din 1907. Dar, in loz să enumere aceste cauze 
şi să le însoțească de exemple doveditoare, d. Spiridon Popescn a im- 
brăcat expunerea lor şi aici în haină de imagini, şi le-a concretizat în a- 
cel lung şir de întimplări, pe care le cunoaştem cu toții, 

Tot aşa în altă bucată, Taifasuri cu moș Gheorghe, autorul îşi pro- 
pune să demonstreze unui țăran lolossele învăţăturii. In loc ca această 
expunere didactică prin firea ei să ia în acelaşi timp şi ariditatea ge- 
nului, la d, Spiridon Popescu această expunere s'a concretizat sub forma 
unui dialog intre ţăran și autor, dialog în care gralul şi felul de a gindi 
al ţăranului romin sint redate cu o naturaleță desăvirşită. 

Acestea sint în linii generale categoriile in care se pot împărţi bu- 
căţile d iui Spiridon Popescu. Negreşit că in sînul celor două categorii 
din urmă pot exista nuanţe de grade diferite. Aşa, de pildă, în catego- 
ria a doua, a creațiunii involuntare, sint bucăţi, care aproape se con- 
fundă cu cele din a treia categorie, cind aproape tema se contundă cu 
teza, şi sint bucăți, în care tema mai nu se vede şi care sint a- 
proape bucăţi de literatură propriu zisă. 

Evident, acest amestec al bucălilor de diferite categorii e o 
greşală artistică, Autorul ar fi putut foarte bine să reparlizeze materi- 
alul celor două volume În aşa fel, încit unul din ele să cuprindă nu- 
mai bucăţi de literatură propriu zisă, 

Ar fi fost atunci mai bine şi pentru cetitor, care, cind vede acum 
amestecate bucăţi de literatură adevărată cu altele în care se dezvoltă 
o temă ori se demonstrează o teză, nu mai ştie cind are a face cu ar- 
fistul şi cind cu publicistul. 


s74 VIAŢA ROMINEASCA 


Pentru critici nici nu mai vorbesc. D. Spiridon Popescu a izbu- 
tit cu succes să le producă confuzie desăvirşilă în apreciarea o 
perei sale. Criticul, care poate n'a cetit din acest distins scriitor decit 
pe Moş Gheorghe la expoziție, —bucată care a făcut atit zgomot în re- 
viste, în ziare, în parlament, —ori Rărăcirea din Stoborăni, negreşii, nu 
poate avea în minte altă imagine decit aceia a unui serlitor de propa- 
gandă, cu oarecare talent literar, însă—gi aici criticul dă glasului său o 
nuanţă desprețuitoare-concesivă—pănă la adevărata literatură maie mult, 

Nu ştiu dacă cetitorulul i-a căzut în mină romanul Les déracinés 
al lui Maurice Barrès. Romanul acesta e o operă tezistă dela inceput 
pănă la slirşii, cu pasagii de doctrină, cu expunere a împrejurărilor is- 
torice, expunere care în multe locuri devine istorie propriu zisă şi fn- 
cetează de a mai fi literatură. 

Dar ceiace face celitorului o impresie penibilă e compoziţia sa 
întortochiată, ciudată, coniuză. Autorul aşa de mult amestecă personagiile 
inire ele,—descrie, de pildă, împrejurări din viața unuia din ele şi duce 
povestirea pănă la un punct, apoi o părăseşte şi au mai vorbeşte de acest 
personaj decit peste un mare număr de pagini, cind iarăşi îl reia,—ex- 
punerea, zic, e aşa de greoae şi de confuză, incit autorul a simţit tre- 
buinţa, pentru înlesnirea cetitoruiui, să noteze în dreptul paginilor, cu 
litere mai mici. despre ce anume personaj e vorba în acel pasaj, pen- 
truca cetitorul, atunci cînd îl va întiini din nou peste un alt număr de 
pagini, să știe unde să se intoarcă, spre a vedea în ce moment al vieţii 
a fost părăsită descrierea. 

La soi desigur acest roman ar fi fost zviriit din mină dela pri- 
mele pagini, ba poate criticul nici n'ar fi inceput cetirea, cind ar fi vă- 
zut în dreptul paginilor notările atit de puţin conforme cu codul său 
estetic, 

Şi iată un mare critic francez, scriitor cu fraza clară şi cu compoziţia desăvir- 
şită, ceteşte acest roman şi nu-şi -poate stăpini admiraţia în faja creati- 
unii şi gindirii ce rezultă din stilul chinuit şi compoziția confuză a 
romancierului francez. Dar Faguet simte un fel de jenă cind vrea să 
expună calităţile operei cetite. El are în mintea sa pe cetitorul francez, 
obişnuit cu claritatea stilului şi cu compoziţia admirabilă a artiştilor săi, 
şi atunci criticul stărue pe lingă cetitor să aibă răbdarea să cetească toate 
paginile acestui roman, să lupte oarecum cu fraza greoae şi să învingă 
ispita de a lăsa din mină cartea aceasta, a cărei cetire e aproape echi- 
valentă cu dezlegarea unei probleme de matematică, 

Recomandarea o face criticul francez pentru masa mare a cetito= 
rilor, —niċi nu şi-ar putea închipui că ar putea exista critici, care să ree 
fuze cetirca unei opere literare numai la vederea notărilor din dreptul 
paginilor, 

E un exemplu extrem acesta, dar l-am lust aşa, îlindcă vine din- 
ir'o țară de înnaltă cultură. Acum, desigur, fără a fi un Maurice Barrès, d. 
Spiridon Popescu m'are nici fraza greoae, nici compoziţia conluză, nici 


CRONICA LITERARA 3575 


— —_——— 


tezismul covirşitor al acestuia. Pe de altă parte, nici criticul romin nare 
pretenţia să se compare cu Faguet şi nici n'are stilul impecabil al aces- 
tuia. E numai un exemplu, care poate să folosească. 

Ca să revenim la d. Spiridon Popescu, acest amestec al bucăților 
d-sale e desigur o greșală artistică. La urma urmei, autorul are dreptul 
să dea orice ordine bucăţilor sale. Cetitorul, cu puţină osteneală, va face 
singar o tinduială a lor. Criticul, după cum va îi de bună credință. E 
o ocazie rară de a izbi intrun adversar. 

D. Spiridon Popescu mai are citeva greşeli de acestea. Aşa, ceti- 
torul care va deschide volumul Zori de Julie, va fi mirat să găsească 
chiar pe pagina întăia explicarea în notă a unui cuvint, Am impresia că 
în revista moldovenească în care a apărut întăla oară această bucată, cu- 
vintul nu era însoţit de nici o explicare. Cind, prin reproducerea în volum, 
d, Spiridon Popescu s'a adresat masel întregi a cetitorilor, d-sa sa gin- 
dit să dea Ințeleșul cuvintului în notă. Din punct de vedere al con- 
cepției democratice a autorului nu e rău. Dar ce arfizis desa, cind ar fi 
cetit neintrecutele pagini als lui Creangă, împodobite cu un subsol bo- 
gat de note ? 

Aiurea, d. Spiridon Popescu vrea să vorbească despre un lu- 
ceru, care azi se întrebuințează foarte rar şi la țară, dar se gindeşie că 
volumul! său se adresează in genere orăşânilor şi se teme să nu [ie in- 
teles. Şi ială-l dindu-ne in două-trei rînduri descrierea științifică a ace- 
lui lucru, 

Desigur că şi acestea sint mici greşeli, pe care autorul le-ar fi pu- 
tut evita cu cea mal mare uşurinţă, căci sintem inlormaţi că d. Spiri- 
ridon Popescu îşi scrie bucăţile dintrodată. Cu ce despreţ s'or fi uitind 
la d-sa acel iluştri scriitori —nu spun cărei najiuni aparţin,—care aruncă 
publicului, cu gestul de nepăsare al omului foarte familiarizat cu scri- 
sui artistic, paginile lor cizelate zi şi roapte | 

De altminteri, care elev de liceu nu s'ar face forte să indrepte, de 
pildă, lipsa în propoziţie a verbului uitat şi greșelile de sintaxă ale unui 
mare creator ca Tolstoi ? 


= A 


Ceiace caracterizează pe d. Spiridon Popescu este realismul său 
cesăvirşii. Acest realism se vede în lot ceiace a scris d-sa. Pol fi u- 
nele bucăţi mai siabe decit altele, pot fi mai puţin artistice, din toate 
insă respiră realitatea vie a vieţii. 

Realismul d-lui Spiridon Popescu e de un anumit fel. D-sa nu 
ne dă alit viaţa în mişcarea ei, în acţiune, ci mai ales chipul cum 
această viață se reflectă în sufletul eroilor săi. Realismul d-sale e psi- 
toiogic, 

D. Spiridon Popescu ştie să pătrundă pănă'n cutele cele mai a- 
dinci ale sufletului eroilor sâi. iți trebue o mare putere şi o mare dra- 


s76 VIAȚA ROMINEASCA 


goste pentru obiectul povestirilor tale, îţi trebue ceiace se chiamă o 
largă simpatie artistică, pentru a putea pătrunde în sufletul eroilor, pe 
care ii descrii. 

Cine sint aceşti eroi ai d-lui Spiridon Popescu? Sint oameni 
năcâjiţi, sint gospodari care respiră sănătatea vieţii dela ţară şi lărgimea 
perspectivei ei, sint flăcăi luați în oaste, In altă parte un om cu o ere- 
ditate nenorocită, indobitocit de băutură, sau un dezertor fugit peste 
Prut, sint r"meni stăpiniţi de puterea inconştientului, sint oameni care, 
ridicaţi de multe nevoi, pun mina pe topor şi, însntiețiți deodată de spi- 
ritul de turmă, de sufletul gregar al strămoşilor îndepărtați, distrug şi 
pustiesc totul, Sint apoi copii de gospodari, cu sănătatea în suflet şi cu 
bucuria vieţii în ochi, copil crescuţi în largul gospodăriei părintești, co- 
pil incepind a cunoaşte din năcazurile vieţii în şcoala satului, copii scăl- 
daţi în soare şi în lumină, cu privirile ameţite de largul zărilor. E apoi 
preotul satului, om de ispravă de altminteri, care însă la beţie se face 
de ris în faţa poporănilor săi, e învățătorul, cel cu varga misterioasă şi 
cu povestiri minunate de întimplări inchipuite. 

Această diversitate a tipurilor e încă o dovadă de puternicul rea- 
lism ai autorului şi în același timp de Imparjiatitate artistică, De obiceiu 
un scriitor alege, din multimea tipurilor care i se intăţişează înnaintea 
ochilor, pe acelea care convin ma! mult temperamentului său, pe care 
je iubește sau care îi provoacă o sdincă repulsiune. Realitatea însă stă- 
pineşte prea mul! pe d. Spiridon Popescu, ca să-şi îngădue alegerea u- 
nei anumite categorii de eroi. 

In opera d-sale e viața întreagă a satului, care se destăşoară inna- 
intea ochilor noştri sub diferitele ei aspecte, se diversitică In tipuri indi- 
viduale, distincte unele de altele, sau deodată se contundă in masă, ia 
aspectul unul singur corp uriaş, inconştient de puterea şi de slăbiciunea 
sa, neştiutor de forja su ue viață, de inteligența sa vie, de adinca mo- 
ralitate de care e pătruns, inconştient şi de superstiția care abate salle- 
tul, de misticismul care îl tulbură, de vițiile care înjosesc acest suflet, 

Această mulț'me a tipurilor sale, această Infățişare a vieţii ţărăneşti 
sub diferitele ei aspecte, cu toate marile ei insuşiri, dar şi cu toată pu- 
terea inconştientă de rezistență la introducerea civilizaţiei, cu toată „ră- 
tăcirea" ei, cind vintul arzător al patimilor de veacuri bintue sulletele 
inselate, e cel mal bun răspuns pe care îl poate da un artist, invinuit 
de „poporanism* literar, adică fiind partizan al unei şcoli literare inchi- 
puite, deci trebuind—după imaginaţia criticilor romini—să descrie numai 
țărani, pe care trebue să-i lande, 

Da, scriitorul acesta are subiectul majorităţii bucățitor sale luate 
din viaţa dela țară, pe care o cunoaşte. Fiind însă un realist şi un pu- 
ternic artist a văzut toată realitatea. Ba, mai mult decit atit. Acestscrii- 
tor, tocmai fiindcă a văzut aşa de bine realitatea în mijlocul căreia a 
trăit, tocmai de aceia e un „poporanist*. „Poporanismul“ său politic şi 
social a venit în urma observării realității şi nu intăiu scriitorul a avut 


CRONICA LITERARA s77 


o dogmă poporanistă şi ca consecință şi-a impus să trateze subiecle 
numai din viaţa dela ţară. 


- 


Volu stărui ceva mai mult asupra acestui realism al d-lui Spiridon 
Popescu. Desigur, d-sa e cel mai realist dintre scriitorii romini,— şi nu 
e vorba aci de talent. 

ȘI Creangă şi d. Sadoveanu au zugrăvit pe ţăranul romin. Crean- 
gå a redat in general nmorul ce se degajează din această viață țără- 
nească, dar, să se observe bine, această notă rezultă mal mult din umo- 
rul, pe care-l împrăştie el, autorul, asupra acestei vieţi, rezultă mai mult 
din spiritul acela de raillerie, cu care era inzestrat Creangă, decit din 
descrierea însăşi a imprejurărilor. 

Vedeţi, chiar şi faptul că o mare parte a operei lul Creangă are 
forma de autobiogratie, de povestire mai mult a vieţii sale decit a al- 
tera, ne dovedeşțe lucrul acesta. Umorul e mai mult al ini Creangă de- 
cit ál ţăranilor săi şi aceste înprejurâri, povestite de el, gravitează mai 
mult în jurul său decit în jurul vieţii ţărăneşti propriu zise 

Apoi în povestirile sale, în jiarap alb, sau în Dănilă Prepeleac, 
unde sar părea că trebue să fie mai multă obiectivitate, cine nu vede 
că humorul e inio proporție covirşitoare al autorului însuşi ? 

Desigur că țăranii din povestirile d-lui Sadoveanu sint foarte s- 
proape de reaiilate. Dar d sa împrăştie şi asupra acestor țărani poezia 
din suiletul său, acea poezie pe care o revarsă cu dărnicie de risi- 
pitor asupra naturii şi pentru care li sintem atit de recunoscători, 

La d. Spiridon Popescu realitatea se desfăşoară cu toată viaja el. 
Autorul se ține cit mal departe de obiectul operei sale, se şterge, dacă 
am putea spune astfel, cit mai mult din fața ei, fără a dispărea cu de- 
săvirşire, ceiace ar fi imposibil, 

Ar urma ca opera d-lui Splri lon Popescu, în opoziţie cu aceia a d-lui 
Sadoveanu, tocmai din cauza atestul puternic realism să fie cu desăvirşire 
lipsită de poezie. Și totuşi ce poezie rezultă din această operă! Cetiţi 
Din vacantele de iarnă, de un realism şi de o poezie neîntrecută In 
acelaşi timp, cum foarte puţine bucăţi se găsesc în literatura rominească, 
cetiţi „Porumbiţa” şi atitea altele. 

Poezia din aceste bucăţi ale d-lui Spiridon Popescu reese însă din 
însăși realitatea zugrăvită, nu din ceiace a pus autorul,—şi acesta e rea- 
lism perfect. Acum, că realitatea nu poate avea altă poezie decit acela pe 
care i-o imprumutăm noi, e un lucru în afară de discuţie. Insă, pe cind 
la un scriitor mai puţin realist, ea porneşte din suflelul artistului alături 
cu realitatea sau se aşterne deasupra realităţii, la un scriitor realist prin 
excelență ea porneşte odată cu realitatea însăşi, se țese cu realitatea şi 
formează un tot, din care nu poți despărți pe una de alta, fără a le dis- 
truge pe amindouă. 


Si8 VIAŢA ROMINEASCA 


La d. Spiridon Popescu veţi găsi ici şi colo duloşie,—şi contratub 
ar fi fost cu neputinţă, căci un scriitor, care înfăţişează cu un aşa de 
săvirşit realism sufletul popular, nu poate să nu aibă şi in sufletul! săw 
această notă caracteristică a unui popor, bătut de Dumnezeu și uitat de 
oameni, a unul popor care, la sunetul buciumului murind în amurgul 
ce începea să învălue incetul cu încetul văile munţilor adăpostitori, a 
simţit că i se stringe inima, fiindcă buciumul acela ti plingea proprie 
lui soartă. 

In volumul Zori de Julie este o bucată, Un dor de peste Prut, 
în care e redată foarte puternic duioşia ce cuprinde pe Rominii de 
dincolo de Prut la auzul cîntecelor lăutariior veniţi din Moldova lor. 

In Moș Gheorghe la expoziție, d. Spiridon Popescu a vrut să 
trateze o temă : cum se oglindește civilizația în sulletul unui țăran. 
Pentru aceasta a ales expoziţia din 1906, care, împreună cu capitala tã- 
rii, unde avea loc acea expoziţie, Îl putea oferi toată chintesenţa civili- 
zăţiei noastre, şi a ales un țăran inteligent, cu obişnuința de a reilecta 
intotdeauna asupra lucrurilor pe cate le vede, un țăran cu spiritul in- 
clinat spre filozofare, pe care autorul ni-l arată ca o inteligență vie în 
toate împrejurările din viața satului său, 

Fără să vrea, acest {áran, care lrebuia să reprezinte marea majo- 
ritate a ţăranilor romini, a iwat aspectul individual al acelui vestit Moș 
Gheorghe, care apare viu înnaintea noastră. Cetilorul simte că nu e o 
simbolizare convenţională, că acei personaj trăeşte, are un anumit fel al 
său de a fi. De n'ar îi tema, pe care autorul o şi mărturiseşte, atunci 
cind adaogă sub titlul acestei bucăţi Din psicologia celor mulți, ea ar îi 
o adevărată bucată literară, ar fi creațiune pentru creațiune, 

Chiar şi în fRătăcirea din Stoborăni, unde autorul pune o teză, 
cauzele răscoalelor țărănești, creaţiunea e vădită şi aici. Masa aceia tä- 
rănească, cu spiritul de turmă, cu inconştiența care o mină, cu săibă- 
tăcia care i se deşteaptă deodată, şi acel cljiva oameni înjelepţi ai sa- 
tului, care caută să se impotrivească rătăcizii ce cuprinsese sulleteie,— 
totul e viu înnaintea ochilor cetitorului, 

Dar d, Spiridon Popescu are şi bucăţi, în care scopule pur şi 
simplu didactic. Intruna (Comoara) se arată foloasele bibliotecilor pu- 
blice la sate, în alta (Taifasuri cu moș Gheorghe) ioloasele învățăturii, 
în sitrşit intr'o a treia (Doctorul și baba) se arată utilitatea medicilor la 
sate. 

Toate aceste trei bucăţi sînt redate sub forma de dialoguri între s- 
utor şi acel personaj imaginat Moş Gheorghe, Dar şi aceste disloguri, 
în care se tratează lucruri aşa de puţin potrivite pentru a forma subiece 
tui unei nuvele sau schițe, sint redate cu tot realismul lor, cu întreru- 
perile, cu nedumeririle, cu minia care cuprinde pe moş Gheorghe atunci 
cind cele auzite îi dărimă o intreagă clădire de credințe, cu convinge- 
rea sa treptală şi cu mulţumirea sufletească dela sfirşit. Până şi 'n a- 
cest ie! de bucăj! e multă creațiune. 


CRONICA LITERARA 879 


De altminteri aceste bucăţi au 'fost publicate intăin întrun volum, 
care cuprindea sfaluri adresate învăţătorilor, Contribuţiuni la munca 
peniru ridicarea poporului. Dacă d. Spiridon Popescu le-a reprodus şi 
in Zori de iulie, e desigur din cauza părții lor de creajiune, de li- 
teratură. 


Realismul d-lui Spiridon Popescu nu se manifestă atit în descrie- 
rea concretă a vieții pe care o zugrăvește, cit în redarea motivelor su- 
fieteşti care determină această viaţă. D-sa ştie sä pătrundă ca nimeni 
altul in sufletul eroilor săi, să vadă în dosul realităţii toată complexita- 
tea de gindire, care uneori se trădează prin actele săvirşile, dar de cele 
mai multe ori ea se retrage în adincul cel mai ascuns al sufletului, aṣ- 
teplind mina dibace care s'o găsească şi sufletul cald care s'o ințeleagă. 

D. Spiridon Popescu e aproape unic în literatura rominească, prin 
această mare putere de imaginațe psicologică,—lucru relevat intăia 
oară in această revistă de d. G. |. 

Şi sceşti eroi ai d-sale sint cei mici, sufletele simple, primitive, 
care—ce paradox I—siut cu mult mal greu de zugrăvit psicologiceşte, 
fiindcă sint mai îndepărtate de ale noastre. 

E aproape acelaşi lucru, care se întimplă cu nuvela şi romanul 
istorie, Decorul, cadrul naturii, costumele şi viața de toste zilele ale 
unor timpuri istorice depărtate se pot reda foarte bine. Ceiace Insă e 
imposibil de redat exact *) e gindirea care frăminta sulletele contempo- 
ranilor şi simțimintele care-i călăuzeau, E prea mare distanța dela ei 
la noi, suiletul nostru modern a primit atitea prefaceri şi atitea adaosuri 
inconştiente, a părăsit inconştient atitea alte gindiri, a pierdut atitea sen- 
timente, incit, în mod conştient, nu se va putea reda niciodată cu exac- 
titate sutleiul unui om din alt veac. Depărtarea în timp e prea mare, 

Dar acelaşi fel de depărtare, care există între sufletul unui om din 
vremea de azi şi acela al unui om din alte veacuri există şi intre sufle- 
tul unui om cuit şi un suilel primitiv, al ţăranului, de pildă. Altfel de 
intinențe s'au exercitat asupra țărănimii, altiel sau resfzint în sufletul 
ei aceste infinențe, prin alte Imprejurări a trecut şi (rece ea, peniruca 
să nu existe o mare depărtare între sufletul unui om cult şi acela al u- 
nui țăran. : 

Dacă depărtarea dela un om de azi la cel din alte veacuri e o de- 
părtare în timp, aceasta dintre oamenii din acelaşi veac, dar totuşi aşa 
de depăstaţi unii de alţii, sar putea numi o depărtare în spaţiu. 

Acest lucru, care în genere e adevărat pentru cea mai mare parte 
a țărilor civilizate, la noi ia un aspect cu totul particular. Pe lingă de- 
părtarea fatală, care există Intre pătura de sus şi cea de jos,—depărtare, 


*) V. chestia tratată pe larg in G. Ibroieanu, Seriitori 4i curente, p- 
151 sqq. 


3580 VIATA ROMINEASCA 


— 


care, în țările cu organizare democrată, tinde a se reduce la minimum 
posibil, —in împrejurările dela noi au interveni! şi alte consideraţii, 

In veacul al XIX-lea cultura apuseană a trebuit să fie introdusă în 
țara noastră. Din cauza nevoii imperioase, în care eram, dea deveni 
un stat modern, ameninţaţi fiind altfel de a pieri, a trebuit ca această 
cultură, produsul altor țări şi al altor sufiete, să fie introdusă cu o mare 
grabă şi a trebuit ca în citeva decenii să repetăm evoluția, pe care alte 
neamuri au făcut-o in secole. S'a pr 'us zăpăceala şi confuzia, care 
fatal trebuiau să se producă. Multă vreme a dăinuit numai forma civi- 
lizaţei apusene, dar cu timpul a inceput să se aşeze și fondul, şi, trep- 
tat cu innaintarea noastră în timp, discordanţa dintre fond şi formă a de- 
venit mai mică.*) 

Dar această evoluţie grăbită, mai bine zis această revoluție, sa 
petrecut numai în cugetarea şi In sufletul unei pături foarte restrinse. 
Masa mare a mulțimii n'a făcut nici cel dintăiu pas în această evoluție. 

Toate aceste lucruri au făcut ca depărtarea care în mod faial e- 
xistă Intre pătura de sus şi cea de jos, la noi să fie excesiv de mare. 
Cele două pături au rămas înstrăinate una de aita şi o prăpastie s'a des- 
chis între ele. Acestui fapt istoric ! se datorește, intre altele, lipsa de 
democzatisu a păturii culte. Ea ma venit în contact cu pătura de jos 
nici fiziceşte, dacă mă pot exprima aşa, deoarece i-a lipsit intermediul 
păturii mijlocii, —străine sau care abia se năştea.—şi n'a putut veni in 
contact nici sufletește, fiindcă depărtarea creată de aceste imprejurări is- 
torice le-a înstrăinat sufletele. 

lată de ce sufletul ţăranului romin e așa de puţin cunoscut de på- 
tura cultă, care cade cind în țăranofobie, cind in sentimentalism ţtrănesc, 
amindovă însă produse ale acestei depărtări sufleteşti şi a acestei pu- 
ține cunoaşteri a ţărănimii, şi iată de ce a studia sullelul ţăranului ro- 
min e aproape tot atit de greu pentru un intelectuai caşi cind ar căuta 
să reconstitue sufletul unor oameni din alte vremuri. 

Cind boerul şi intelectualul Alecsandri a vrut să zugrăvească pe 
țăran, aţi văzut în ce romantism şi in ce sentimentalism țărănesc a că- 
zut, cu fete de țăran ca Rodica, în realitate o domnişoară din elită 1m- 
brăcată în costumul naţional! furnisat de marile magazine ale capitalei, şi 
cu ţăranii săi de serbări jubilare. 

A trebuit să vină un ţăran ca Creangă, sau nişte ardeleni, adică 
țărani, ca Coşbuc, Slavici, Goga, Agirbiceanu, sau un otişan ca Sado- 
veanu, dar svind o largă comprehensiune şi trăind intrun mic oraş de 
provincie, care, ca toate orăşelele, e mai mult un loc de satisfacere a 
nevoilor țărănimii și care trăieşte numai prin acea țărăniime,—pentruca o 
cunoaștere mai exactă a suiletului țărănesc să pătrundă în literatura ro- 
minească. 

Şi iată un alt fecior de ţăran, dar în acelaşi timp un realist, care 


i, Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura rominească. 


CRONICA LITERARA 331 


ştie să-şi stăpinească impresiile prea subiective, care ştie să-şi innăbuşe 
sentimentele prea personale, ce i-ar deforma realitatea, un scriitor în su- 
fletu] căruia realitatea se răstringe aproape impersonal, aproape fără de- 
formare. 

Unii au văzut viața țărănească In zbuciumarea exterioară, în fră- 
mintările ei manifestate În afară. D. Spiridon Popescu însă a pătruns 
în ceiace era mai greu de pătruns, în celace scăpa privirii aruncate 
pe deasupra, în ceiace era mai puţin subiectiv : în sufletul altora. 

Desigur d-sa n'a putul zugtăvi toate aspectele acestui suflet tä- 
rânesc, A excelat in redarea concepţiei, pe care țăranui şi-o face des- 
pre lume, redare care culminează în Moș Gheorghe la expoziţie. 


In nuvelele d-lui Spiridon Popescu sint o mulțime de copii. Nu 
cunosc scriitor romin care să-şi fi oprit privirea atit de mult asupra 
lor. Sint copii de toate vristele şi in toate împrejurările vieţii dela 
țară. Şi după cum d. Spiridon Popescu, atunci cind a fost vorba de 
țăran, a excelat în redarea psicolopică a lui, tot aşa şi copiii sint redaţi 
mai mult in ceiace priveşte psicologia lor, 

Din sufletul țărănesc, am spus că autorul a izbutit să zugrăvească 
mai bine felul cum priveşte lumea țăranul. E curios cum şi atunci cind 
d-sa a vrut să redea sufletul copilului, a redat mai mult felul cum se 
oglindeşte lumea în capul copilului, concepţia care începe să | se inii- 
ripeze in minte despre ca. 

Lucrul acesta nu e întimplător, D. Spiridon Popescu e un om 
serios, preocupat de chestiunile morale, un spirit care gindeşte adinc 
asupra vieţii, şi de aceia chiar atunci cind descrie pe copii, această ten- 
dință a d-sale se manifestă în acelaşi chip. 

Pe d. Spiridon Popescu l-a interesat înnainte de toate omul. De 
aceia veţi găsi alit de puține descrieri de natură in nuvelele d-sale. ŞI 
totuşi ce sensație a naturii in acea minunată bucată Din vacantele 
de iarnă ! 


Şi arest scriitor, care se coboară în sufletele cele mai umile, 
izbuteşie să ne intereseze pănă şi de viaţa pasărilor şi animalelor. Ce- 
tii Fericire, în care sint redate cu multă gingăşie şi sufletul copilului, 
şi psicologia pe care copilul o împrumută acelor bobocei, care au şi el 
o viață a lor, cu dureri şi tu bucurii. E o dovadă de comprehenziune 
şi în acelaşi timp de o mare delicateţă sufletească. 

Această descriere a pasărilor şi animalelor provine tot din insuşi- 
réa autorului de a pătrunde în sufietele celor mici. E de remarcat a- 
cest lucru, că mai toji scriitorii, al căror suflet se pieacă la bucuriile şi 
la năcazurile celor mici, au descris în operele lor şi suflete de copii, şi 
au avut o discretă Ințelegere pentru pasări şi animale. 

N'am decit să citez pe d. Brătescu-Voineşii, cu acea iubire caldă 


392 VIAȚA ROMINEASCA 


pentru copii din Simbdfa şi cu acea vie simpatie pentru orice durere 
din lume din frumoasa sa schiță Puiul. Să mai amintesc apol pe acei 
minunaţi copii din nuvelele d-lui Sadoveanu, de pildă din Doi vecini 
ai mei, ca să vorbesc de una din cele din urmă producţii ale d-sale, 
—ori acea omenească înţelegere pentru nişte biete animale nenorocite 
din Cinele sau din. Lupul ? 

Am în minte în momentul acesta frumoasa leerie a lui Maeterlinck, 
L'oiseau bleu, operă de o innaltă frumuseţă morală, pătrunsă de un res- 
pect adinc pentru munca omenească, în care se găsesc descriși copii de 
o delicateţă şi de o gingăşie cum rar se întilneşte in literatură şi in 
care scriitorul ştie să împrumute o viață atit de intensă nu numai pasă- 
rilor şi animalelor, dar pănă şi lucrurilor. Şi care nu e Maeterlinck şi 
autorul Vieţii albinelor ? 

E o strinsă legătură intre toate lucrurile acestea şi ele işi au iz- 
vorul în structura sufletească a scriitorului. 


a 


Să vedem acum in ce fel se manifestă realismu! psicologic al 
d-lui Spiridon Popescu. 

Din actele pe care le face un om oarecare se pot deduce pän la 
un punct motivele psicologice care îl călăuzesc. Un scriitor, care redă 
viaţa în acțiune, In manifestarea ei concretă, prin însăşi această viaţă 
nè face să bănuim în mare parte şi sufletul care se ascunde în dosul ei. 

De cele mai multe ori însă faptele omenești samână foarte mult 
între ele, uneori sint identice, fără ca motivele psicologice, care le-au 
provocat, să fie aceleaşi. Prin simpla zugrăvire a vieţii concrete nu se 
poate reda cu preciziune şi suflelul indivizilor care o alcătuesc. 

D. Spiridon Popescu, care è un psicolog înnainte de toale, pen- 
tru a ne arăta şi nouă sufletul eroilor săi, se serveşte de două proce- 
dec : ori reproduce acea monologare a sufletului cu el însuşi, ori se ser- 
veşte de dialog şi de vorbire în general. 

Citeodată, in nuvelele sale, autorul se serveşte mai mult de unul 
din aceste procedee, dar cele mai multe ori ele se amestecă unul cu altul, 
pentruca redarea psicologică să fie mai desăvirşită. 

Să stăruim puţin asupra „acestor procedee. D. Spiridon Po- 
pescu se serveşte foarte des de acea dezbatere, care se face în sulte- 
tul fiecăruia, Innainte sau după săvirşirea unei fapte, dezbatere care va- 
riază după sufietul fiecărui om şi care e condiționată de temperamen- 
tu! fiecăruia, de influențele particulare, care s'au exercitat asupră-i, de 
momentul in care se găseşie, 

Toate acestea fac ca fiecare individ să fie o lume aparte sulle- 
tească, In haosul căreia iţi trebue o mare pătrundere psicalogică, ca să 
te poţi orienta, De aceia acest procedeu, cind nu degenerează îniro 
conieşiune subiectivă, e cel mai greu de minuit. La fiecare moment 
eşti expus să cazi în falş sau convenţional. 


CRONICA LITERARA 383 


D. Spiridon Popescu ma întrebuințat acest procedeu decit cînd a 
fost sigur de el, cînd a cunoscut perfect obiectul povestirii sale, şi această 
dezbatere şufletească e sau redată de autor, sau povestită de eroul însuşi. 

Aşa e de pildă „Popa Rusu“, una din cele mai bune bucăţi ale 
d-lui Spiridon Popescu şi una din figurile cele mai reuşit create din 
literatura noastră, în care sufletul lui „Popa Rusu“ e redat prin povesti- 
rea însăşi a eroului. Astlel e „Porumbița“, iarăşi una din bucăţile cele 
mai bune ale autorului, în care e redată psicologia unul copil şi prin 
dialog, dar şi prin această dezbatere interioară. Acest din urmă proce- 
deu joacă iarăşi un mare rol şi in alte două bucăți, in /ntdia mea vi- 
nătoare de lup şi în Fiotărire nesträmutatä, in care se zugrăveşte cu 
multă pătrundere sufletul copilului, 

Şi tot în această categorie se pot pune atitea părţi de psicologie 
pătrunzătoare din Moș Gheorghe la expoziție, in care impresiile pro- 
duse de lucrurile văzute dau naştere acelui capricios amestec de gin- 
duri din capul lui Moş Gheorghe. 

lar în rindul bucăţilor, In care procedeul întrebuințat e dialogul, se 
pot pune acele admirabile pagini de evocare a vieţii sănătoase țărăneşii, Vor- 
niceii, „Domnul Vasile“, Clipă trecută, otl acea impresie ciudată de mistl- 
cism, care pluteşte ca un fel de fatalitate antică în tot cuprinsul bucății 
Izbăvirea blăstămului, şi tot aici trebue pusă şi Din vacantele de iarnă, 
care, prin compoziţia perleciă, prin clasicitatea ei, prin sentimentul de 
neiinişie sufletească, care ni se transmite cu putere şi nouă, prin acea 
immoasă descriere a rătăcirii prin cimpul de zăpadă, imens şi străluci- 
tor, şi acel glas înfiorător care râsună în noapte, e una din cele mai 
bune bucăţi care s'au scris in romineşte. 

Ceiace e de admirat mai ales în toate aceste bucăţi ale d-lui Spi- 
ridon Popescu e justeța dialogului, potrivirea vorbirii cu sentimentul pe 
cure îl exprimă, cu condiția socială şi cu vrista vorbitorului, graiul ade- 
vărat țărănesc al eroilor săi, şi vorbirea simplă şi naivă a copiilor, 

Chiar atunci cind scriitorul intățişează cetitorului acea frămintare in- 
terioară din sufletul eroilor săi, exprimarea gindurilor e redată foarte bine, 
nu numai în ceiace priveşte fondul lucrurilor gindite, dar şi forma e 
singura cea potrivită, 

Simţi bine, de pildă în Moş Gheorghe la expoziţie, în „Popa 
Rusa“ sau În Fericire, nu numai că aşa a trebuit să gindeascăd un jā- 
ran, un preot dela ţară şi un copil, dar şi că aşa a trebuit să-și formu- 
deze gindirea acele personaje. 

Atunci cind autorul nu redă psicologia eroilor săi prin unul din 
cele două procedee, de care am vorbit mai sus, şi face simplă descri- 
ere ori introducere la redarea psicologică, se simte o şovăire, iar forma 
e de multe ori stingace, imperiectă. Autorul se mişcă în haină sirăină 
şi toate aceste părți, unde vorbeşte scriitorul, fac impresia de ceva ne- 
sigur şi şovăelnic,  Bucâţile, în care aceste părți ocupă un mare loc, 
sint desigur cele mai slabe. 

D. Spiridon Popescu a simțit instinctiv aceasta şi de aceia acolo 


Is VIAȚA ROMINEASCA 


unde e nevoit să vorbească el însuşi, se simte graba autorului de a 
ajunge cit mai repede la terenul pe care se simte sigur, la redarea 
psicologică. 

ȘI tot de aici provin calităţile şi defectele stilului d-lui Spiridon Po- 
pescu. Unde autorul redă psicologia personagiilor sale, forma e desă- 
virşită. Mai mult decit atit, cum sa mai spus în această revistă, ea e 
singura care poale îmbrăca acest fond. lar acolo unde autorul nu se simte 
sigur pe fondul său, şi forma e şovăelnică, Bucăţile cele mai slabe ca 
fond ale volumului sint şi cele care au forma cea mai imperiectă. La 
acest scriitor, care nu compune niciodată, corespondența dintre fond şi 
formă e desăvirşită. 


D. Spiridon Popescu are mult humor in nuvelele d-sale, şi, fiind 
vorba tot de țărănimea din Moldova, din multe din povestirile d-sale re- 
ese acelaşi impresie de humor țărănesc, caşi din povestirile lui Creangă, 

Asămănarea insă e mai mult la supraiaţă, deoarece imprejurările sint 
cam aceleaşi, La d, Spiridon Popescu humorul provine mai molt din felut 
cum se reflectă lumea în capul eroilor şi din felul cum îşi exprimă ei 
această concepție. Aşa, de pildă, Moș Gheorghe la expoziție, aşa „Popa 
Rusu“, aşa chiar „Domnul Vasile“. La Creangă humorul provine mai 
mult din felul cum autorul consideră pe eroii săi. D. Spiridon Popescu 
în genere e mai realist şi mai filozof. Creangă e mai poet şi mai fin. 


Autorul are şi multe bucăţi cu subiectul luat din viața dela oraş, 
din acea parte a vieţii de oraş pe care o cunoaşte mai bine, Dar acest 
scriitor, care redă aşa de bine şi în mod atit de obiectiv sufletul țără- 
nesc şi sullelul copilului, nu reuşeşte să ne dea o impresie mai puter- 
nică decit în trei din aceste bucăţi cu subiecte din viața dela oraş. Una 
e Flotărire nestrămutată, în care e vorba tot de sufletul copilului, iar 
celelalte două, In preajma sinuciderii şi La țintă,—aceasta din urmă re- 
maicabilă prin mult spirit de observaţie și printr'un puternic realism,— 
nu sint în realitate decit amintiri personale. Scriitorul ma putut să fie 
In adevăr obiectiv decit pentru viaţa pe care o cunoaştea bine, 


Din enumerarea, pe care am făcut-o, a însuşirilor acestui distins 
scriitor, cetitorul va fi scos singur concluziile necesare. 

Dacă ar fi să dăm acum o definiţie scurtă a talentului d-lui Spiridon 
Popescu, ar trebui să spunem că è un realist psicolog, care a excelat în 
zugrăvirea țăranilor şi a copiilor. Ţinind samă că sulletul de azi al ţă- 
ranului e un moment din visja sufletească întreagă a ţăranului romin 
şi că sufletul țărănesc e partea cea mai caracteristică a sufletului po- 
porului romin, prin zugrăvirea acestui suflet d-sa a fixat un moment 
din viața sutletească a neamului. 

Şi a fi un document al vremii nu e cel mai mic din meritele u- 


nui scriitor, - 
C. Alexandrescu, 


Cronica economică 


La Rădăşeni... 


In cele de mai la vale este vorba de un fapt cu desăvirşire ne- 
cunoscut, mai important totuşi decit multe ştiri din străinătate. E vorba 
de intervenţia statului în îmbunătățirea grădinilor. Dintre toate voiu a- 
lege numai o regiune, pe care o'cunosc mai bine: Rădăşenii din jude- 
jul Suceava, unde statul încă din 1906 a pornit campanie de regenerare 
a livezilor bătrine, 

Socotesc trebuincios pentru mulți să schițez mai întăiu, în linii ge- 
nerale, viața economică a comunei Rădăşeni, şi apoi să vedem cum lu- 
crează statul. 

Comuna are vre-o 750 locuitori şi e aşezată cam în spre nord- 
vest de oraşul Fălticeni, la o depărtare de 3 km.. Casele curate şi live- 
zile întinse sint aşezate întrun fel de căldare, o vale largă. De pe 
înnălțimile Fălticenilor, de aproape, nici nu se văd. Trăsura te scoboară 
deodată, brusc, în valea aceasta de grădini. Aici locuesc oameni chipeşi, 
mulţi cu plete încă, asemănători arcaşilor lui Şteian-Vodă. Au fețe se- 
riosse şi portul simplu. Bărbaţii poartă cămăși de pinză lucrată incasă, fără 
flori, şi itari, iar pe deasupra un ilic cafeniu sau negru: femeile au im- 
brăcămintea simplă și mohorilă. 

Şi'n capetele acestea de țărani se lac combinaţii negustoreşti neo- 
bişnuite la Rominii noştri. Nu-i exagerată vorba „că un Rădăşan înşală 
7... negustori”. Curăţenia şi economia, deşi cam  strinsă, e'n mare cinste. 
Bărbaţii se îndeleinicesc cu livezile în primul rind şi pe urmă cu ogoa- 
rele : pe lingă asta, ca negustori ce sint, cumpără şi grădinile loculto- 
rilor din ţinuturile mărginaşe. Femeile au grija casei şi a vitelor şi ele 
sint un ajutor bun al gospodarilor lor, căci de pe ouă, brinză, unt, lapte, 
paseri scot bune parale. Au cintar, ştiu ce e'n lume şi prejul produ- 
selor ele il hotărăsc în hala din Fălticeni. 

De cum incep fructele de vară, căruțele Rădăşenilor nu mai con- 
tenesc şi impinzesc județul. Pe urmă, în toamnă, cind vin fructele de 
iarnă, perele şi merele, atunci începe ca într'o înlrigurare o muncă in- 

15 


886 VIATA ROMINEASCA 


cordată. Două-trei sâptămini, cil ține culesul, gem căruţile lor incăr- 
cate cu fructe sau cu scări lungi, înguste, de care se folosesc la cules. 
Pe urmă se face linişte şi fiecare negustor caută să-şi aşeze cum e mai 
bine maria, 

Marta slabă sau de calitate proastă o desfac chiar în toamnă prin 
tirguri şi sate. Perjele, parte le vind, iar parte le fac povidiă şi uscate 
pentru comerţ. Uscatul perjelor îl tac de ciţiva ani în cuptoare bosniece. 
Merele şi perele de iarnă, mai cu seamă merele, care nu sint vindute 
de cu țoamnă la negustori străini, sint păstrate în pivniţi. Rădăşenii le 
vind toată iarna în toate oraşele Moldovei, iar de cum se desprimă- 
vărează le pun in butoae ori în lăzi, şi le trimit cu trenul unde işi au 
debuşeuri. 

Nepojul acesta aduce satului un venit cam de jumătate de milion. 

Dar oricit de buni grădinari şi negustori ar fi ei, cu puțina lor 
ştiinţă primitivă, nu pot face faţă timpurilor nouă şi gustului rafinat: me- 
rele lor nu sint de calitate superioară, sint numai mere rezistente; cele 
mpa in Seepa de pildă, nu sint exportate decit peniru merme- 

zi şi compoturi. Pentru a Im i 
ai e apple Imbunătăţi livezile şi a spori venitul regiu- 

Intervenţia începe cam de prin 1906, în celace priv 
cind s'a pus la dispoziția sătenilor material de ferărie ete i ces 
bosniece, dimpreună cu toate instrucţiunile necesare pentru noua me- 
todă de uscare, Sătenii au complectat restul cuptoarelor din zidărie 
Folosul acestui sistem de uscare cred că e cunoscut tuturor şi nici n'are 
iapă ys pores primitiv ai nostru, afumatul in lozniţi. 

ovadă că intervenția a prins bine, e că oam i 
lipsa de pruni de valoare şi atunci Ministerul Piri, i ta a 
vara lui 1911, a trimis o echipă de lucrători dela pepiniera Vişan şi-a 
altoit 16.000 pruni comuni cu prune unume de uscat din 5, A 
d'Agen, varietate pe cit de productivă, pe atit de bună. In afară de 


asta s'au mal alt : 
sepale altoit peri şi meri cu varietăţi nobile de toamnă, vre-o 2.000 


şi în toamnă hs inchiriat in sat pe timp de 10 ani 
Pepinierei, care, în ac 

ians pere Senaren cu pomi. Creditul acordat de PEIR 4 a rea 

good ia i. In primăvara aceasta s'au adus 60.000 pueţi de 

ere cate ngaria, care urmează să se altoiască în şcoli cu va- 

Aa cele mai bune pentru comerţ şi dacă se poate specii 

nobile indigene sau aclimatizate de mult la noi în ţară, Pentru peri e 


jetăţi de ale noastre. Cit pri- 


veşte lucrările annale—altoiriie prin livezi —au continuat şi in primăvara 


aceasta. 


CRONICA ECONOMICA 387 


Ca o incoronare a acestor lucrări, ministerul s'a gîndit şi ja par- 
tea educativă a sătenilor şi, in acest scop, a fost numit un horticultor. 
Afară de ingrijirea pepinierei, horticultorul are pe sama lui 5 livezi pane 
tru demonstrație, luate de stat pe timp anumit— şi care livezi sint in- 
grijite după toate regulele pomologice : tăeri regulate, tratamente con- 
tra boalelor şi insectelor vătămătoare pomilor,—pentru a servi ca pildă 
Vocuitorilor. Personalul care îngrijeşte livezile e recrutat de cătră horti- 
cultor tot dintre săteni şi lucrează după instrucții anumite. Bine înţeles 
că sfaturile intră tot În sarcina horticultorului, 

Statul s'a mai gîndit încă la un lucru: facerea unui depozit cen- 
tral pentru vinzarea fructelor producătorilor, pentru mal multă uşurinţă 
şi pentru a înlătura comisionarii. E vorba ca depozitul să se facă in 
Fălticeni. Acest lucru ar fi un mare bine, căci regiunea sar pune în le- 
gătură cu străinătatea mai cu samă, unde sar vinde pruduse alèse cu 
prețuri avantajoase. 


Intervenţia aceasta la un loc nimerit va da roate, urice ar fi să 
se'ntimple, insă trebue prevăzut de mai înnainte că intervenția să se 
facă în cele mai bune condițiuni, pentruca folosul să fie cit mai mare. 
Pentru a ajunge la jel, se cere un horticultor priceput printe săteni, tre- 
bue un suflet în care sălenii să aibă încredere şi conducătorul dra- 
goste de meserie, 

Puţinul acesta lrebueşte neapărat pentru început măcar, altfel pot 
avea loc o mulțime de neplăceri supărătoare ailt pentru inițiatori, cit şi 
pentru mersul norinal al lucrurilor. Nu-i de ajuns numai ca ideia şi sco- 
pul să fie frumoase, se mal cere ca acel ce aduce la indeplinire scopul 
să fie um om, şi pentru asta trebue ales. 

Să credem dar că statul va alege in asemenea împrejuriiri şi vom 
ajunge să vedem întrun colț al Moldovei, dintrun sat cu aspect bătri- 
mesc, cu grădini bătrine sfirşite, răsărind peste cițiva ani un sat cu gră- 
dini moderne şi cu toate metoadele nouă de ingrijire cerute de șliinla 
poinologiei. 


Cu împrejurarea aceasta însă am mal putut constata un lucru in- 
teresant. Gazetele şi revistele noasire aşa de pline zilnic de crime, de 
sinucideri şi de furturi, aşa de pornite în a constata mii şi mii de nea- 
junsuri ale vieţii noastre sociale şi economice, pline de atacuri perso- 
nale şi da lupte violente şi deșarte, pline de amărăciuni, de ironii şi 
renunțări, gazetele şi revistele noastre adevărat latine, scăldindu-se nu- 
mai În negaţie şi distrugere, ca totdeauna, nau avut măcar un cuvint 
pentru o silință spre bine, pornită de data asta dela stat. Sintem de- 
prinși a exagera totdeauna răul şi a generaliza scăderi izolate, dar asu- 
pra semnelor de bine închidem ochii, cu indiferență grozavă, caşi cum 
ne-ar jigni în ideia pe care ne-am lăcuto despre toate ale noastre, 
„toate rele, toate ticăloloase, gunoiu bun de incendiu”. 


388 VIAŢA ROMISEASCA 


Aceasta e numai o mică pildă, dar sint atitea energii în noua 
noastră mișcare economică, atitea fapte vrednice de luare-aminte, sint 
inseninări in cerul nostru pănă eri mohorit, dela care toți întorc cape- 
tele, caşi cum revistele şi gazetele nouastre ar avea numai o funcţie de- 
primantă, o funcţie de bocitoare pe ruinile unul Ierusalim. 

ȘI totuşi, în epoca noastră de tranziţie şi de transtormări, cit bine 
n'ar aduce in sufletele tinerimii conştiinţa că, oricum, mergem innainte.. 
nu sintem nici popor de iloji, nici popor de cretini meniţi pierii, 

Trebue s'avem încredere In nol. 

Dar printre zimbetele ironice, printre bocetele de jale, printre a- 
titea ticăloşii, puţinul bine îşi face loc şi va da roade. Şi numai el va 
ti singura indreptăţire a existenții noastre, 


Vasile Sadoveanu. 


Cronica externă 


O guvernare rodnică 


Guvernarea d-lui Giolitti se poate, de pe acum, numi o gu- 
Vernare rodnică. In scurt timp ea a inscris în istoria Italiei trei 
fapte insemnate: anexarea Tripolitaniei, monopolul asigurărilor 
şi reforma electorală. 

Asupra anexării Tripolitaniei, facem incă odată toate rezer- 
vele noastre. Ori cită însemnătate ar prezenta acest act pentru 
desvoltarea viitoare a Italiei, noi 1! socotim ca un act de arbi- 
trariu şi de brutalitate, incompatibil cu procedeurile stadiului de 
civilizațiune în care trăim. Fără îndoială că dorința Italici de 
a-şi mări domeniul ei colonial şi de a-şi asigura o situaţie pre- 
cumpăânitoare in basinul Mediteranei, este o dorință legitimă ; dar 
ceiace este inadmisibil sint mijloacele pe care ea le-a intrebu- 
ințat ca să ajungă Ja acest scop. Dacă ltalia ar fi avut în Tri- 
politania o colonie numeroasă, dacă ar f acaparat incetul cu in- 
celul viaţa economică a acestei regiuni, dacă ar fi făcut acolo 
sacrificii de bani şi de singe, şi dacă Turcia ar fi asistat nepă- 
sătoare sau neputincioasă la infiltrațiunea normală și lentă a u- 
nei asemenea cuceriri pacifice.— atunci am fi Ințeles ca guvernul 
italian să profite de un moment favorabil spre a transforma $i- 
tuaţia de fapt, de care s'ar îi bucurat, într'a situație de drept, Dar 
cind lucrurile nu stăteau astfel, cînd in Tripolitania aveai mai 
multe ambiţii decit interese reale, cind nu cheltuiseşi pentru dinsa 
nici banii tezaurului tău, nici nu vărsaseși singele fiilor tăi, cind 
nu aveai de apărat nici măcar vre-o populaţie italienească,— nu-ți 
era îngăduit ca, sub presiunea. citorva financiari care aveau de 
aparat acolo numai niște afaceri mai mult sau mai puţin dubi- 
vase, să născocești deodată insulte imaginare şi pericole inexis- 
tente—pentruca, la adăpostul acestor pretexte gălăgioase şi in 
disprețul tutulor prescripțiunilor dreptului ginţilor, să ocupi ţinu- 
turile altuia, Această procedare e nedemnă de un stat civilizat 
şi micşorează prestigiul moral al regatului italienesc. 

Dacă toale statele ar fi destul de lipsite de scrupule ca să 


3%) VIAȚA ROMINFASCA 


adopte aceleaşi procedimente, nu numai că n'ar mai fi cu pu- 
tință menținerea păcii, dar nu s'ar mai putea concepe nici ra- 
porturi de drept între state, Omenirea ne-ar Infäțişa spectaco- 
lul societăților primitive şi ne-am întoarce la timpurile de tristă 
amintire, in care puterea pumnului hotăra, prin păduri, de supre- 
mafia triburilor, t- 

De aceia, cu toată simpatia pe care ne-o inspiră poporul 
italienesc, de care sintem legați nu numai printr'o comunitate de 
rasă, dar prin alttea afinități de cugetare și de suflet, trebue să 
mănturisim că privim cu oarecare bucurie greulăţile ce Italia le 
intimpină în desăvirşita cucerire a Tripolitaniei. Ele constitue o 
răsplată meritată în care mai ales statele mici văd o chezăşie 
a propriei lor siguranțe, şi din care nâdâjduim că vor culege 
prețioase invățăminte toate marile puteri, care pe viitor ar fi is- 
pitite să calce pe urmele politicii d-lor Giolitti si San-Giuliano. 

Dar, sub rezerva acestor observafiuni şi a tuturor greutăți- 
lor ce așteaptă incă pe lalieni, anexarea Tripolitaniei râmine de- 
sigur în viața statului italienesc, un fapt de o mare Insemnâtate. 

In primul rind, ea deschide un larg cimp de activitate bra- 
telor capitalurilor și inițiativei italieneşti. Se știe că Italia are 
in permanență ua prisos de populaţiune. care este nevoit să se 
expatrieze în fiecare an spre a-şi putea ciștiga hrana. De azi 
înnainte, în loc să ia calea îndepărtată a celor două Americi sau 
drumul plin de amărăciune al țărilor europene, aceste elemente 
vor găsi nu departe de patria Jor, pe un pămini tot italienesc, 
mijloace indestnlătuare ca să trăiască. Pe lingă aceasta, c- 
xistă de ciţiva ani în Italia o splendidă desvoltare economică. 
Mai ales In nordul Italiei s'a creat o activitate industrială şi co- 
mercială din cele mai interesante şi din cele mai intense. Toată 
această activitate va găsi în Tripolitania un nou debuşeu şi va putea 
să sporească astfel sfera ei de acțiune. In sfirşit, ceiace carac- 
terizează azi poporul italian este o remarcabilă renaştere a vita- 
lității naţionale. In toate straturile sociale apare acelaşi dor pu- 
temic de muncă, de progres şi de lumină. S'ar zice că din pă- 
mintul acela binecuvintat al Italici, din care au răsărit deja atitea 
civilizațiuni strălucite, voeşte să răsară incă oeilorescență bogată 
de inițiative şi de energii. Tripolitania va da acestei renaşteri 
prilejul să se manifeste sub toate formele ei. Cită energie nu va 
trebui ca Italienii să ciştige increderea populațiunilor musulmane, 
pe care printr'o neertată greşală le-a jignit átit de adinc şi atit 
de inutil la începutul anexiunii. Cit spirit de iniţiativă nu le va 
trebui ca să organizeze, în toate ainănuntele ci, noua colonie, ca 
să pue în valoare bogățiile ei naturale, ca s'o înzestreze cu toate- 
mădularele unei adevărate vieţi economice şi sociale, —intr'un cu- 
vint, ca să intemeeze şi ei, pe coasta nordică a Africei, o domi- 
națiune demnă de un mare popor, o dominaţiune a cărei fai- 
mă să poată, caşi aceia a colonizărilor romane, străbate desi- 
mea timpului şi uitarea veacurilor. 

Pe de altă parte, fiind stăpină pe Tripolitania, Italia devine 


CRONICA EXTERNA 391 


un iactor de prima insemnătate în Mediterana. In toate timpurile 
cucerirea Tripolitaniei ar fi dat Italiei o mare influență in Medi- 
terana, dar nici odată nu i-ar fi putut asigura o situație mai 
puternică decit astăzi, Într'adevâr, în momentul de faţă, Anglia 
retrage flota ei dela Malta pentru a o concenira toată, pe coas- 
tele insulelor britanice. 

„Aşa fiind, Mediterana râmine la discreția Franței şi a Italiei. 
Cine va voi să joace un roi, în această mare, va trebui de acum 
incolo să ţie seumă de unul din aceşti doi factori şi, dacă Italia 
e dibace, ea poale chiar să profite de aceasta situație privile- 
giată pentru a obţine pacea în condițiuni favorabile. N'are decit 
să ofere Angliei concursul ei în Mediterana şi, în schimb, guver- 
nul englez va pune desigur toată influența lui în joc, pentru a 
grăbi iscâlirea unei păci cu Turcia cit se poate mai folositoare 
pentru Italia, Mai cu seamă, dacă guvernul italian nu se arată 
prea intransigent în chestiunile de amanunt, dacă știe să ție sea- 
mă de legitimele susceptibilități ale tinerilor Turci. cu ajutorul 
Angliei, se va putea lesne ajunge la o pace onorabilă pentru toţi. 
Italia e cu atit mai interesală să ia o asemenea atitudine, cu cit 
prelungirea ostilităților amenință finanțele ei şi cu cit, după cea 
săvirșit un act de forță brutală, ar trebui cel puţin să nu abuzeze 
peste măsură de consecinţele lui, 

Dealtminteri, după părerea noastră, ceiace a indemnat pe 
d, Giolitti să desfășoare, concomitent cu anexarea Tripolitaniei, 
o bogată activitate internă, este nevoia pe care şi el a simțit-o 
de a acoperi brutalitatea politicii sale externe, printr'a mare de- 
mocratică şi innălțătoare politică interna. 

ȘI, ca să fim drepți, trebue să mărturisim că pe cit politica 
sa externă ne-a părut demnă de osindă, pe atit lărgimea de ve- 
deri, de care a dat dovadă în politica internă, ne pare demnă de 
admiraţiune şi de laudă. 

Dacă cercetăm In sine cele două mari acte pe care guver- 
nul d-lui Giolitti le-a trecut la activul său, le vom găsi desigur 
discutabile. Monopolul asigurărilor este o idee fericită şi, mai 
ales, avind în vedere interesele in joc, un act de curaj; dar el nu 
reprezintă vre-o transformare radicală în organizarea economică 
a Italiei, De asemenea şi reforma electorala. Ea lărgește mult 
baza de astăzi, dar rămine de văzut dacă formula adoptată este 
cea mai bună, Sint persoane care cred cu toată sinceritatea ca 
sistemul la care s'a oprit d. Gilotti nu va da roadele așteptate, 
că nu va putea să asigure vieții publice o impulsiune adevărat 
democratică, nici să distrugă favoritismul, corupția şi toate cele- 
lalte păcate care vițiau, sub vechiul regim, libera expresiune a 
voinţii populare, Dar, ceiace face valoarea acestor reforme, 
ceiace le dă o semnilicare indiscutabilă, este tendința care le-a 
inspirat, După ce ani de zile Italia a dibuit şi s'a invirtit în loc, 
fiindcă partidele ei conservatoare nu mai aveau destulă incredere 
in idealul conservator pentru a indrăzni să infrunte curentul de- 
mocralic ; iar partidele liberale aveau prea multe atavisme reac- 


592 VIAŢA ROMINEARCA 


ționare, ca să se indrepte cu hotärire inspre o politică Innaintată 
—a apărut deodată, pe scena conluză a politicii italienești, per- 
sonalitatea puternică a d-lui Giolitti care, cu privirea pâlrunză- 
toare a adevăratului om de stat, a înțeles acest adevăr elementar : 
că în vremurile noastre societățile nu mai pot întoarce privirile 
lor innapoi, că trebue să privească fără teamă viitorul In faţă şi 
că, In această stare de lucruri, partidele democratice, care nu se 
hotărăsc să fie într'adevăr progresiste, sint niște partide care se 
sinucid  Imprimind cu incredere politicii sale o evoluțiune pro- 
gresistă, d. Giolitti n'a scăpat numai partidul său de o deca- 
dență fatală, el a pus şi Italia la adăpostul multor sbuciumări 
deșerte, Căci, printr'o politică cumpătată de democratizare şi de 
progres, el a împăcat în deajuns aspiraţiunile innaintate ale po- 
porului italian ca să-l impedice dea căuta alinarea nevoilor sale 
sufleteşti în rindurile socialiștilor. Cinea spus că o evoluţiune 
progresistă, la timp concedată, este cel mai puternic leac Impotriva 
primejdiilor unei revoluţiuni socialiste, a afirmat un mare ade- 
văr,  Socialismul cucereşte numai acele societăți care, de spaima 
nesocotită a formulelor de progres, se pironesc în formulele moarte 
ale reacționarismului, Dacă toţi cei ce se tem să adopte o poli- 
tică progresistă și-ar aduce numai aminte de soarta parti- 
delor liberale, care au intirziat prea mult să corespundă menirii 
lor fireşti, şi şi-ar da în întregime seamă de toate pericolele la 
care pusilanimitatea lor expune societatea, pe care dinșii voesce 
tocmai s'o ferească de zguduirile unor soluţii Innaintate,— desigur 
că ci n'ar stărui, nici o clipă, în nefasta lor rătăcire. Din neno- 
rocire insă e ştiut că istoria se repetă. dar că generaţiile ce se 
perindează uită repede Invațămintele trecutului. De aceia putem 
spune și mai virtos : lerice de ltalia că i-a fost dat să aibă, la 
această răspintie a evoluţiunii ei sociale, un om de stat destul 
de luminat și de încrezător în forţele democrației ca să îndrepte, 
iară şovâire și cu toată măreţia cuvenită, destinele poporului ita- 
lian inspre politica progresistă, cerută de nevoile şi de aspirațiu- 
nile zilelor noastre, 


|. G. Duca. 


SS m 


Scrisori din Ardeal 


Seminarul din Sibiiu 


In toamna anului 1911 s'a serbat la Sibiiu centenarul se- 
minarului de preoți şi Invățători. Acest seminar a fost cea din- 
tăiu școală mai innaltă a Rominilor ortodoxi din Ardeal și ea 
a rămas, pentru Ardealul propriu-zis, și singura școală superi- 
oară romineascã-oriodoxá, Trecutul mai vechiu de „sate şi pre- 
ţi“ al Ardealului n'a fost priincios unei vieţi culturale mai in- 
chegate ; iar veacul al 18-lea—după Unirea cu Roma, care a adus pe 
seama fraților greco-catolici un liceu şi un seminar la Blaj—pen- 
tru ortodoxi a lost până câtră sfirşitul lui, dacă nu mai vitreg, 
apoi cel puţin tot așa de vitreg ca și secolele care i-au prece» 
dat. Puţina carte, pe care o Invăţau viitorii preoți, se ciștiga în 
cileva săptămini pe lingă vre-o episcopie de aici sau din țările 
romine ; incole țărănimea, lezată mai pretutindenea de glie, era 
lipsită de orice fel de cultură, in alară de puțina cultură religi- 
oasă pe care i-o dădea biserica strămoșească. Școli nu erau pe 
seama obștei ; abia in secolul al 18-lea sau ivit ici şi colo cite 
o sfioasă incercare de a Inființa, prin localități mai mari, şi cite 
o şcoală poporală. Preoții se deosebeau foarte puțin de turmă 
prin cultura lor,—şcoli pe seama poporului nu erau. „Cauza a- 
cestor stări trebue căutată in imprejurarea că preoții nici n'aveau 
unde să-şi cîştige cultura necesară, iar o școală pentru lormarea 
învăţătorilor poporului lipsea şi ea. 

Această lipsă a dispărut pe la inceputul sec. al 19-lea, cind 
s'a inființat la Sibiiu o şcoală de bogoslovie, unde se dedea, de 
aici incolo, o tot mai mare grijă unei pregătiri bune viitorilor pre- 
oi. Primitivă la inceput, această şcoală sa întărit in măsura 
în care prindea şi biserica ortodoxă puteri mai mari, prin venirea 
la cirma ti a unui romin şi a unui consistor, compus din o 
seamă de oameni cu tragere de inimă şi cu pricepere pen- 
tru treburile bisericeşti şi şcolare, Această şcoală, acest semi- 
nar—anul înființării lui nu ni sa păstrat exaci—a devenit din 


994 VIAȚA ROMINEASCA 


ce înce o pepinicră tot mai binelăcătoare pentru cultura, nu nu- 
mai religioasă, ci şi națională a bisericii intregi. Din ea nu eşiau 
numai prenţi ci, dela o vreme, şi învățători pentru numărul tat 
mai mare al şcolilor de pe la sate. Daca supt păstorirea fără 
multă energie a lui Vasile Moga, primul episcop ortodox romin 
după Unire, seminarul acesta s'a desvoltat cam incetinel, —supt 
aceia a episcopului şi mai tirziu mitropolitului Saguna, el a luat 
un avint prin care sa ridicat la un nivel egal cu al tuturor ce- 
lorlalte şcoli similare din patrie. Şaguna a organizat partea de 
invăţă.nint a acestei şcoli, pe care a şi împărţit-o apoi în două sec- 
ţii deosebite : una teulogică și alla pedagogică, pentruca atit pre- 
oțimea cit şi invâțatorimea să-şi poată ciștiga o pregătire profe- 
sională, potrivită cu multele şi marile trebuinți ale bisericii şi 
ale neamului, 

Şi, fiindcă mijloacele pentru ciștigarea unei astfel i 
nu erau date, Şaguna s'a ingrijit de aproape ca şcoala rc apa 
fere mult timp din această pricină. Deci s'a apucat să inzes- 
treze seminarul cu tot felul de cărți buns, scrise de însăși mina 
lui (Morala, Drept canonic, Istorie bisericească, Tiicul evanghe- 
liilor, $. a), şi de a unor profesori anume crescuţi de ei, cărora 
le-a dat 'nsuşi această Insărcinare. Prin aceasta partea. spiritu- 
aläa seminarului era intrun progres, pe care mai nici nu-l pu- 
tem grey cu epoca antișazuniană a seminarului. 

arale! cu acestea, Şaguna s'a îngrijit şi de u È 
peria a şi za pe-a cumpărind, ra bani Beni garira e 

» 0 casà mare în centrul oraşului şi i imedi 
atā 3 epadan episcopeşti. crezi linie teen faza 

ăstorirea lui Şaguna a fost pentru seminar i . 
treaga biserică, 0 adevărată ret area In eter: Aga pila că 
a crescut şi a inflorit, ţinind pe deoparte păs cu progresul cuitu- 


ral al poporului, pe de alta pregătind i ji i 
tu dA mt a De de preg insuși un viitor cultural din 


Desființarea iobăgiei la 1848 a adus cu sine şi i 
pare sufletească a poporului nostru, care, in mulţi Si lungii et 
coli de sclăvie, acumulase atita energie sufletească ce nu mai pu- 
tea fi suprimată, După acest an memorabil, viața culturală nu 
se mai manifesteaza numai pe teren bisericesc, ci şi pe teren 
politic, literar ȘI economic,—ceiace aduce cu sine un mare salt 
spre bine In viața poporului nostru, Exigenţele vieţii devin tot 
it orale ŞI Mai variate, așa că seminariile trebue sa facă slorțări 
îs mari pentru a nu râminea indaărăt și anu le mai putea servi. 
n etica mr rca An trebue căutată explicarea faptului ca-— deşi 
sarearen lui, Şaguna făcuse progrese enorme—el devenea, intr'o 

ură din ce in ce mai simțită, o instituţie care nu mai e la 
aaaea cerinților timpului. Lumea progresa repede şi în 
= direcțiuni, grație mai ales concursului tot mai efectiv al 
radoi seminarul, redus azi aproape numai la ajutorul unei 
iserici sărace şi persecutate, nu putea să se desvolte in toate 


SCRISORI DIN ARDEAL 195- 


————— te 


privinţele atit de repede, precum poate că ar A dorit conducătorii 
bisericii, 

Ce e drept, sa făcut mult pentruca seminarul să aibă pro- 
fesori tot mai buni şi elevi tot mai mulți şi cu pregătiri mai 
bune; dar nici în această privință nu s'au putut face deodată 
tot ceiace în teorie era aşa de uşor de pus la cale. 

Au funcționat la această şcoală, printre mulţi alţii, şi pro- 
fesorii : Gheorghe Lazâr (1311), Zaharie Boiu, Nicolae Popea, loan 
Popescu, Simeon Popescu, Gheorghe Dima, Dr. Petru Şpan, Dr. 
loan L.upaş —tot oameni de o innaltă erudiție ; şi au eşit din se- 
minar, nu numai un mare număr de preoți şi învăţători harnici 
(intre 1845—1911 au eşit 1.136 preoți, iar între 1854—1911 au 
eşit 1.577 învăţători), ci şi mulți bărbaţi a căror activitate bine- 
făcătoare s'a destăşurat In cadrele largi ale vieţii intregului popor. 

Cu toate lucrurile bune pe care le-a făcut seminarul, dela 
o vreme Insă un neajuns mare incepu să se simtă din ce în ce 
tot mai mult, un neajuns care impiedeca în măsură mare reali- 
zarea scopurilor mari ale lui, Localul, cumpărat de Şaguna pe 
seama seminarului, se vedea tot mai puțin corespunzător trebu- 
inților din ce în ce mai mari şi mai variate ale şcolii. Cind 
l-a cumpârat Saguna, el, deşi foarte solid, era destul de vechiu 
şi puțin acomodat pentru o şcoală, atit din punct de vedere igi- 
enic cit şi pedagogic, Faţă de hrubele in care a găsit Șaguna 
seminarul la venirea sa In Sibiiu, cl constituia fără indoială un 
progres enorm În comparație cu vitregitatea vremurilor, şi jertfa 
adusă cu cumpărarea lui era cea mai mare posibilă. Ambele 
aceste consideraţii însă nu Impedecau ca, din an in an, deodată 
cu progresul general al poporului şi al şcolii, să nu se simtă 
tot mai tare insuficienţile localului. Pe deoparte numărul elevi- 
lor creştea, pe de alta se inmulțiau cerințile de ordin pedagogic 

ale şcolii, aşa că se simția din ce în ce mai mult necesitatea 
unui local zidit anume pe baza principiilor igienice şi pedagogice 
reclamate de trebuinţile şcolii, 

Incă la 1879, la 6 ani după moartea lui Şaguna, sinodul 
arhidiecezan intrunit in Sibiiu, cumpânind situația supt acest ra- 
pori şi vrind să o uşureze măcar în parte, a adus următoarea rezo- 
luţie : „Constatindu-se lipsa unui institut de gimnastică, indispen- 
sabil pentru pedagogi (normalişti), el negreșit are să se institue 
cu anul viitor scolastic.* 

Această hotărire insă nu s'a indeplinit fiindcă, curind după 
aducerea ei, conducătorii bisericii s'au convins că prin ea situ- 
ația se îmbunătăţeşte numai foarte puţin, şi câ e mai bine să 
mai aștepte puțin şi apoi să Intreprindă o lucrare mai largă și 
mai temeinică. De aceia, sinodul din 1880 reia chestiunea şi in- 
sârcinează consistorul ca să prezinte în anul urmâtor un plan 
de zidire a seminarului intreg, 

in 1881 sinodul, solicitinud din nou „efectuirea concluzului 
precedent“, hotărăşte a se înființa fără aminare cel puțin 
un cabinet fizical şi un muzeu de ştiinţi naturale, —pentruca 


396 VIAŢA ROMINEASCA 


-a 


la 1882 să accentueze din nou „lipsa urgentă a unui edificiu se- 
minarial, care să întrunească condițiile mai ales igienice.* Intre 
aceia, se ivesc Insă mari divergențe de păreri cu privire la felul 
zidirii seminarului, Unii erau de părere să nu se zidească 
peste tot un seminar nou, ci numai să se adapteze radical ve- 
chiul local ; alții erau de părere să se facă un local cu totul 
nou, care să nu fie strimtorat între alte zidiri din centrul orașu- 
lui, ci să fie aşezat pe un teren liber. Părerea cea dintăiu era şi 
a consistorului,; dar în sinodul `n 1883 ea a căzut, şi a rămas 
că consistorul să ia in studiu chestiunea zidirii seminarului pe 
un teren liber, unde să se zidească şi reşedinţa arhiepiscopească 
şi catedrală mitropolitană (Acest teren era să fie grădina „Flora“, 
o proprielate a consistorului, afătoare in cea mai lrumoasă 
parte a oraşului). In sinodul din 1885 sa hotărit ca seminarul 
să se zidească pe teren liber, iar în 1886 s'a hoärit ca acest 
teren liber să fie marea grădină arhiepiscopească din strada 
Schewis+ (in extensiune de 7 jugăre), —locul cel mai frumos din 
Sibiiu, care nu «e Intrebuințat la nimic. Intre aceia insă trec 
ani după ani şi lucrările de zidire ale noului seminar nu se pot 
incepe, din lipsă de bani. 
Cum zidirea cea veche insă nu mai era corespunzătoare, 
până la inceperea zidirii noua, a trebuit să se ridice la 1896, 
pe lingă vechiul local, o nouă clădire pentru dormitoarele elevilor, 
răminind valide şi pe mai departe hotăririle sinodului. Sinodul 
din acest an, revenind din nou asupra clădirii noului seminar pe 
terenul designat anume, „insărcinează tot-odată consistorul a 
iniţia inca in decursul anului acestuia o cole-tă, în şi afară de 
mitropolia noastră, făcind apel la toţi credincioşii bisericii noastre, 
precum şi la toți binevoitorii progresului şi ai culturii, * 
Acoperindu-se prin măsurile luate o parte a trebuinţilor, 
zidirea noului local a inceput a se da uitării ; in schimb cercu. 
rile conducătoare au inceput a se ocupa de chestiunea cladirii 
unei biserici catedrale in Sibiiu, Prin stăruința actualului mitro- 
polit, s'a strins în timp scurt o sumă frumoasă de bani dela toți 
fiii bisericii, şi cu ea s'a ridicat o catedrală mare și încăpătoare 
in apropricrea mijlocită a reşedinții arhiepiscopeşti, a consisto- 
rului şi a seminarului. Greutățile cu care s'a zidit această impu- 
năâtoare catedrală au fost atit de mari, incit paralel cu ele nu 
s'ar fi putut suporta şi acelea ale zidirii unui seminar nou, 
După sfințirea, la 1906, a catedralei, chestia seminarului s'a 
adus din nou în discuţie. Răzimat pe o anumită interpretare a 
Rolăririi sinodale din 1883, conform căreia se contempla ca se- 


SCRISORI DIN ARDEAL 397 


s'a executat și, In 1911, chestia zidirii a ajuns iarăși in sinod, 
unde pe deoparie P. S. 5. Mitropolitul cerea ca seminarul nou 
să nu se mai zidească, ci să se adapteze radical vechiul local ; 
iar pe de altă parte, poetul Goga cere să se ridice seminarul pe 
locul hotărit la 1886. De decis nu s'a decis nimic, ci a rămas 
ca chestia să se rezolve acuma, in sesiunea din 1912. In această 
sesiune consistorul a venit cu propunerea ca să nu se mai zi- 
dească seminar nou, ci să se adapteze cel vechiu, adaogindu-i-se 
şi o aripă cu totul nouă. Aceasta din două motive: intăiu, fiindcă 
in forma aceasta seminarul ar răminea în strinsă legătură cu 
catedrala și cu reşedinţa arhiepiscopească şi. al doilea, fiindcă bi- 
serica nu dispune de un capital bănesc atit de mare, incit să poată 
cladi, în scumpetea de astăzi, un local modern, cu totul cores- 
punzător cerinților igienice şi pedagogice. E d oma 
In jurul acestei propuneri s'a incins o discuţie vie şi lungă 
intre apărătorii acestui punct de vedere şi intre cei ce, râminind 
pe lingă hotăririle mai vechi ale sinodului, cereau ca seminarul 
să se facă pe teren liber, Siirşitul a fost că sinodul, cu o mică 
majoritate de voturi, a hotărit ca seminarul să se facă pe locul 
hotărit de sinodul din 1886, In chipul acesta avem o nouă hotă- 
rire, după multele hotáriri care insă n'au urnit lecrul din loc 
până acum. p A ny 
Imprejurarea că dela 1879 incoace chestiunea seminarului s'a 
discutat aproape fără întrerupere, lâră ca să se fi făcut Şi ceiace 
treimia, e prin sine însăși o dovadă că această chestiune e şi 
de mare importanță şi gravă in același timp şi că, dacă din di- 
ferite pricini, ea nu sa rezolvit până acum decit teoretic, e tim- 
pui suprem ca acum să se facă ce trebue. Decil atitea hotäriri, 
timp de trei decenii şi mai bine—prin care hotäriri nu se ajută 
nimic—mui bine o fuplă, care să ajute cauzei şi så pâstreze cu 
scumpătate şi amintirea celor ce o fac, : 
Cum că un local nou şi modern ce o necesitate care nu se 
mai poate amina, aceasta o dovedesc toate rezoluțiile dela 1500 
incoace şi o dovedeşte convingerea unanimă a bărbaților de 
şcoală, care cunosc referințile şi care, cu orice prilej, susțin cå 
starea de astăzi a seminarului e spre paguba cea mai mare a 
bisericii şi neamului. Astăzi ne trebuesc preoţi şi invățători mai 
buni decit cei de pănă acum, ne trebuesc apostoli innarmaţi cu 
armele Științii şi ale insuilețirii. Insă fară un local potrivit, o 
mare parte a muncii depuse de profesori şi de elevi, e zădarnica. 
Un local nou trebue, şi ridicarea lui in condiţii bune e şi posi- 
bilă acum, în urma hotăririi mai nouă a sinodului. à 
Ceiace constitue de-o-camdatà o piedică pentru realizarea 
acestui lucru, e lipse de bani. Ea a fost şi până acum piedica, 
din pricina căreia nu s'au putut face lucrurile plânuite, Astăzi ea ni 
se pare şi mai mare decit până acum. Dacă sar li inceput o 
colectă înnainte de a se holâri zidirea catedralei, sar fi putut 
adună cu mult mai uşor banii necesari, Pe de o parte, înnainte 
cu zece ani, condiţiile de traiu erau mai avantajoase, traiul nu 


398 VIAȚA ROMINEASCA 


era așa de scump, aşa că lumea ar fi jertfit mai uşor de cum 
e în stare să jertiească astăzi, dupăce cei mai mulţi au contri- 
buit cu sume considerabile şi la zidirea catedralei, Apoi, înnainte 
cu 10 ani nici zidirea n'arfi costat mai mult de jumătate cit costă 
astăzi, Dacă mai socotim şi împrejurarea că dela 1907 şcolile 
poporale, In urma legii lui Appony, au reclamat sacrificii care, 
de multeori, intreceau puterile noastre, —fără îndoială că posibili- 
tatea stringerii prin colectă a unui capital de 800.000 cor. nu ni 
se prezintă in culori de tot trandafirii. Sa mai adăogăm şi aceia 
că, în uitimii doi ani, multe părţi ale țării noastre au fost nimi- 
cite de furia potopurilor, şi mulți credincioși de-ai noștri ar fi 
rămas muritori de loame, dacă n'ar fi lost ajutați de Frații lor, 
care prin aceasta s'au sărăcit pe sine.., 

Şi, cu toale acestea, seminarul trebue să se facă! Nu e nu- 
mai o chestie de demnitate naţională, ci şi o necesitate ce nu 
se mai poate amina. E vorba de cea mai innaltă școală romi- 
nească din Ardeal și, prin ea, de pregătirea celor doua tagme 
de conducători, prin care s'a susținul în trecut, şi se va susține 
şi in viitor, cultura şi sufletul neamului nostru, Dacă pentru a- 
ceastă cea mai mare necesitate nu se vor găsi atiția bani, ciți 
să ajute realizarea unui vis neimplinit pănă acum, va fi o do- 
vadă că nu sintem un popor cu merite să fie cruțat de prigo- 
niri și respectat, ! 

Decenii dearindul am cerut dela guvernanţii noștri să ne 
permită ridicarea unei universități sau cel puţin a unei academii 
de drepi—romineşti —,dar nu ni s'a Ingâduit. Ne-a copleșit forța 
majoră. Dar, în cadrele vieţii bisericeşti, avem dreptul de a face 
multe lucruri bune—și aici pănă acum n'am fâcut cit ar fi tre- 
buit. Dacă până azi nu s'a făcut destul, trebue să căutăm de 
aici incolo să, facem tot de ce avem trebuință pe teren cul- 
tural, 

La 1896 sinodul a hotârit să înceapă o colectă, „în şi afară 
de mitropolie“, pentru stringerea mijloacelor necesare, Colecta 
aceasta pănă acum nu s'a făcut, În anul acesta s'a hotărit din 
nou acest lucru, și consistorul din Sibiiu a şi apelat la toţi cre- 
dincioşii bisericii noastre ca să-i dea obolul lor pentru ridicarea 
noului seminar, 

Nnmai dela noi, care sintem săraci şi care tn anii din urmă 
am fost Impovâraţi cu greutăţi foarte multe pe teren şcolar chiar, 
cu greu se va putea aduna suma necesară (trebue un milion de 
coroane, far biserica n'are decit vr'o 180,000). 

Dacă, stimat cetitor al acestor rinduri, vei fi ca şi mine de 
părere că Iratele ce! mai puternic trebue să vie în ajutorul ve- 
lui mai slab, dela care a avut şi poate ca va mai avea şi în 
viitor vr'un folos,—nu trece peste aceste rinduri ca peste nişte 
rinduri simple, ci, cumpănind Insemnătatea lor, vino şi dta cu 
cit te va lăsa inima în ajutorul [ratelui d-tale, care vrea să-şi 
dureze un lăcaș de lumină pentru citeva veacuri. Aceasta jertfa 
e una dintre cele mai bine primite din cite vei fi tăcut, 


SCRISORI 599 


In Rominia sint attția o 
face singuri un seminar, din 
lor intinse! Faceţi ca aceste 
oameni, între care desigur 
să simiă ce simțim noi şi să 


i cu averi mari, care ar putea 
tul a doi-trei ani depe moşiile 
ri să cadă şi i^n minile acestor 
vor găsi şi inimi largi, care 
hotărască de a ne ajuta, Räs- 
plata lor cea mai mare va fi co ţa de a fi contribuit, prin jertfa 
lor, la ridicarea celei mai pu se cetăți culturale, In care ne 
vom putea apăra și spori comorile noastre sulieteşti,?) 


O Sima 


m a m 


ii *) Eventualolo ajutoare să se trimită „tonsistorului arhidiocozan* din 
n. 


Scrisori din Basarabia 


Centenarul anexării Basarabiei, sărbătorii cu atita pompă de 
cătră triumiători la 16 şi 17 Mai, a atras asupra țării noastre a- 
tenția, dacă nu a întregii lumi, cel puţin a acelor două state, 
care tn mod fatal sint nevoite să-şi discute dreptul asupra ei: a 


Rusiei şi a Rominiei, Mărturisim câ nouă, Hasarabenilor, ne, 


place acest lucru. Şi e natural sä ne placă; căci prea mult timp 
am fost uitaţi, prea mult timp ne-am dus viața noastră mizera- 
bilă, fără ca cineva să ne ştie şi să se gindească că avem şi 
noi dreptul la o mai mare atenție. 

_ Mai mult decit atita: noi credem că de azi Innainte nu vom 
mai fi priviți ca o provincie din Africa sau ca o colonie oare- 
care, destinată spre a fi numai exploatată în folosul unui oare- 
care centru, care e în afară de graniţile Basarabiei, in afară de 
Nistru şi Prut. Prea mult timp am fost priviţi ca o provincie de- 
pendentă de un corp oarecare şi prea îndelungată vreme am mun- 
cit pentru alții; a venit timpul să ne mai gindim şi la noi. 

Fireşte că autonomia, de care vorbim, n'o să ne cadă din 
cer : o 50 cucerim noi inşine — Basarabenii — atunci, cind ne 
vom, da toți seamă că, pentru prapășirea ţării noastre, ne trebue 
o stare de sine stătătoare. Atenţia altora asupra noastră ne va 
face să lim şi noi alenţi asupra viitorului ţării noastre ; iar vin- 
tul de descentralizare a organelor de stat, care domneşte astăzi 
In statele de cultură innaltă şi care in viitor va domni pretutin- 
deni, ne va ajuta să devenim și noi stăpini In ţara noastră, 

Aceasta va fi, şi spre aceasta trebue să tindem, Deocam- 
dată însă, să vedem cum ne tratează aceia, care vor să nt aibă. 

Să începem cu Rușii, ca să putem termina cu Rominii. Mo- 
dul, cum au crezut de cuviință şi unii și alții să comemoreze 
centenarul Basarabiei sub imperiul rusesc, ne va servi de măsură 
pentru o mai dreapiă apreciere, Să trecem deci ia expunerea 
faptelor, 

Serbările jubiliare ale Ruşilor s'au inceput încă dela 14 Mai. 
In mai multe localități din Basarabia, în seara acestei zile, sau 


SCRISORI DIN BASARABIA 401 


ţinut şedinţi şi Intruniri publice, în care s'a discutat rostul zilei 
de 16 Mai, cetindu-se Intre altele faimoasa broşură a protopopului 
N. Laşcov (Laşcul—,„0O sută de ani dela trecerea Basarabiei că- 
tră Rossia, 1812, 16V 1912*,—in care cucernicul slujitor al bise- 
ricii dovedeşte un talent remarcabil in arta mistiñcării faptelor 
istorice pentru a fi pe placul stăpinitorilor ruşi. 

O astfel de şedinţa „istorică“, ca să zicem aşa, a avut şi 
Chişinăul la 15 Mai în sala teatrului „Blagororinoe Sobranie" 
(Adunarea nobilimii), la care au participat: A. N, Haruzin, fos- 
tul guvernator al Basarabiei, astăzi secretarul general al ministe- 
rului de interne, A, |. Şcerbacov, directorul general al şcoalelor 
din sudul Rusiei, A. K. Leonard, vice-mareşalul nobilimii basa- 
rabene, A. F. Aleinicov, președintele zemwstvo-ului basarabean, 
1. |. Levinsk, primarul Chişinăului, generalitetul local, clerul în 
frunțe cu episcopul Serafim, elevii şcolilor secundare, etc. — Șê- 
dința a lost deschisă de episcopul Serafim, care a aratat insem- 
nătatea serbărilor jubiliare. Între altele, episcopul a spus că fap- 
tele croice ale oștirilor ruseşti, In hotarele Basarabie:, sint mai 
presus de orice preţ, şi că ele vor putea fi eternizate in inimile 
Moldovenilor numai atunci, cind aceştia se vor deprinde să simtă, 
să gindească şi să cugele rusește, Vorbind de activitatea răpo- 
saților Impărați, a comandanților de armată şi a demnitarilor sta- 
tului, pe terenul Basarabiei, — episcopul propune să se cinstească 
memoria lor prin ridicare în picioare. Toţi se scoală, iar torul 
episcopal intonează „Vecinica lor pomenire“, apoi imnul rusesc 
imperial. După episcopul Serafim, se ridică A. N. Haruzin, care 
ceteşte decretul imperial câtră populaţia Basarabiei, cu ocazia ju- 
bileului, declarind că zilele de 16 și 17 Mai, prin hotărirea consi- 
liului de miniştri, semnată de Impărat, sint recunoscute că zile 
de serbătoare civilă pentru Basarabia. Vorbeşte apoi protopopul 
Laşcov. eln cuvintarea-i plictisitoare, ce durează două ceasuri, 
el insistă asupra trecutului Basarabiei, apoi se sileşte să dove- 
dească cu cifre că in Basarabia nu se simte lipsa de pămint la 
ţărani, că Basarabia e inzestrată bine cu şcoli şi instituții de bine- 
facere. Mai vorbesc apoi: episcopul Cighirinului Nicodim, in nu- 
mele mitropoliei şi academiei teologice superioare din Kiev ; ar- 
himandritul Damian, rectorul seminariului teologic din Chişinău, 
în numele acestui seminar, şi comandantul regimentului 8 de 
Husari — Kajander. Mareșalul nobilimii Leonard face raportul asu- 
pra aclivitâții comitetului jubilar de acţiune; el spune că, pen- 
tru organizarea serbărilor şi pentru fondul monumentului lui A- 
lexandru I, s'a adunat printre populația Basarabiei peste 50.000 
de lei, contribuind la această sumă toate clasele sociale. In fine, 
el expune programul nobilimii basarabene în chestia organizării 
seibărilor jubilare. Acelaşi lucru îl fac apoi—A. F, Aleinicov, 
din partea Zemstvo-ului gubernial basarabean, şi I, L. Levinski, 
din partea primăriilor oraşelor: Chişinăului, Sorocei, Benderu- 


lui și Orheiului, iG 


4? VIAȚA ROMINEASCA 


La sfirşitul ședinții preşedintele, epi 
inții ș s episcopul Serafim, ceteşt 
aride comitetului jubilar de acţiune câtră Impărat şi artera 
ee ce ba primit; ambele telegrame sint insoţite de aclamaţiuni 
E ntonarea imnului imperial, Apoi se cetesc telegramele. trimise. ca 
j y perice populaţiei, câtră Împărăteasa Maria Feodorovna, câtră prin- 
cipe e Nicolae Nicolaevici (fiul Marelui Principe Nicolae Nicolae- 
ina pi a comandantul suprem al armatei rusești în războiul 
dala RE 000 CANA președintele consiliului de miniștri, călră mi- 
cea a e interne şi, în fine, telegrama adunării gin 15 Mai cå- 
ră mpărat, ca răspuns la decretul imperial, Şedinţa se termină 
prin propie de ans corul episcopal a imnului imperial. 
dale ținutul telegramei, trimise Impăratului, și răspun- 
îi A E M Aa D 23 s - 
r vadia, Majestății Sale Imperiale, Impăratului Nico- 
arenae Imperiala ! 
cum o sută de ani, Marele şi Binecuvintatul V 
ani, ' ostr - 
carta a gre străbunilor noștri următoarele cuvinte de le 
do a nouă biath. Tol morad sA ai i Aa pat aliali 
orga ze - Tol n sä ş ie, c iu Meu, iubitor 
pol SI a iază şi Eu mă îngrijesc despre aceia, ca ei să 
De atunci toți purtătorii de co i i 
À roană a Marei Rusii n' - 
az de a revârsa asupra Basarabiei, din nou adoptate Sabine 
şi griiele neadormite, s $ 
A cum o sută de ani în urmă, locuitorii Basarabiei i 
A E] . S ab š 
s arieni sE iară aeiae in frunte, s'au rugat de Dausa 
i 1 : n primirea țării lor sub trul 
nic al Binecuvintatului Vostru Strab iai cle i mil iak 
€ Străbun ; astăzi, cele 3 milioa 
co Dvpulntie jr aparon ea a färii înfloritoare şi fericite innalța 
aai ăi ai al MEARS penra odihnirea sufletului 
ìl In i odru, care a eliberat țara noastră di 
ra. gelu turcesc, şi pentru odihnirea i ne meri eri 
inelul à Aria pâmintul nostru pravoslavnic, Credincioasă 
aer gi unilor săi şi pildei părinţilor săi, populaţia bine 
ta e eee pune la picioarele Voastre, Sire, sentimen- 
peri nA nețărmurită, de iubire şi de recunoştinţa. Sá dea 
pme ba apus ră preiau a ŞI multă glorie, fericire şi bine 
şi nregei Familii katerina eselor, Țesareviciului Moștenitor 
Soni t aan. Împăratului, primit telegrafic de arhiepiscopul 
enapan e 17 Mai: „Sincer mulțumesc, Prestinţite 
pia emna di ni Jugan, vice-mareşalului nobilimii guberniale 
ice, pore a telui Zemwstvo-ului uubernial basarabean Alei- 
perak e a si: le orașului Chișinău Levinski şi tuturor repre- 
ocazia sărbătoririi. aaia, ore se catia să olari ta 
niail Aris pe rului anexării Basarabiei, peniru sen- 


Nicolae“. 


SCRISORI DIN BASARABIA 405 


Scutim pe cetitori de reproducerea telegramelor schimbate 
{ntre comitetul jubilar şi miniştri. La urma urmei, cine nu ştie 
cum se licluesc telegramele, dictate de linguşire 2... Să trecem 
„deci la serbări, 


In ziua de 16 Mai, agenția telegrafică din S. Petersburg 
astiel anunţa presa rusească despre serbările din Chişinău, cu o- 
cazia centenarului Basarabiei, sub oblăduirea rusească: 

„S'au inceput serbările jubilare. Chişinăul, e de nerecunos- 
cut: tot oraşul e impodobit cu arcuri triumiale. Reprezentantului 
guvernului, d-lui A. N. Haruzin,—secretarului general la minis- 
terul de interne şi fostului guvernator al Basaraiei,—populeția 
i-a făcut o primire entuziastă. Prin şcoli s'au făcut serbări, la 
care sa celit despre Basarabia Innainte şi după alipirea ei câtră 
Rusia. Pe străzi o animaţie mare”. 

La acest comunicat al agenţiei oficiale ruseşti mai putem 
adăuga descrierea serbărilor, făcută de ziarele ruseşti din Chi- 
şinâu. „Bessarabskaja Jizni* povestește că orașul a fost pavor- 
za! cu steaguri şi cu scuturi, pe care erau următoarele mono- 
grame: „A. L* şi „N. H", adica Alexandru I și Nicolae Îl. Lume 
mulţă pe străzi şi mai ales pe la răspintii, unde sint construite 
arcurile triumfale, impodobite cu ghirlânzi de verdeață, steaguri, 
monograme, ete.. Bulevardul oraşului, în care-i situată cate- 
drala Chişinăului, este inconjurat dela orele 8 de dimineaţă de 
armata, care opreşte mulţimea de a pătrunde mai departe ; cor- 
doanele de armată lasă să pătrundă In bulevard şi In catedrală 
numai lumea aleasă: funcționarii şi reprezentanţii comunelor ur- 
bane şi rurale din țară, Serviciul religios se Incepe la 824 şi 
este oficial de câtră Serafim, ridicat la gradul de arhiepiscop pe 
ziua de astăzi; arhiepiscopul nou este asistat de episcopii: Ni- 
codim al Cighirinului, Gavriil al Akermanului şi Zinobie al ls- 
mailului, de şase arhimandriţi, trei egumeni, trei protopopi și 
protodiaconul Ciakyr. 

A. N. Haruzin şi locţiitorul guvernatorului Basarabiei, A, 
Jugan, işi fac apariția in catedrală după orele 10; în momentul 
sosirii lor, piața catedralei este ocupată de armată, de elevii 
şcolilor secundare şi primare, de reprezentanţii parohiilor și de 
„Liga adevăraţilor Ruși“, 

Serviciul religios a lost foarte solemn, După cetirea evan- 
gheliei, arhiepiscopul Serafim ceteşte decretul Impăratului câtră 
toate clasele sociale ale Basarabiei cu ocazia jubileului de o sută 
de ani. In cuvintarea, ce urmează după cetirea decretului, arhie- 
piscopul Serafim arată rostul sărbărilor jubiliare, constatind, prin- 
tre altele, că poporul moldovenesc este unul din cele mai loiale 
popoare ale Rusiei şi şi-a vărsat sîngele ulături de Ruși pe cim- 
piile Mancjuriei. Arhiepiscopul a mai spus apoi că: starea ma- 
jerială a Moldovenilor din Basarabia s'a înbunătățit în decursul 


Ao VIATA ROMINEASCA 


- veacului în mod considerubil, dar—a subliniat oratorul— entre 
a ajunge la culmea dorită, se cere încă foarte mult, Se cere să 
dăm poporului muldovenesc școli, ca să scăpăm aceaslă gloală 
din bezna întunericului... Un fenomen curios: în satele moldo- 
veneşti din Basarabia lipsesc cu desăvirşire meseriile ; cil pri- 
veşte agricultura, Moldovenii mau nici măcar o elementară idee 
despre o cultură intensivă a pămintului. Pe de ullă parte, lipsa 
de pământ e strigătoare, cu toate că mişcarea cooperativă în 
Basarabia a inceput în ullimul timp să aducă roadele ei.. Dar 
aceasta e puțin: Moldovenilor le trebue pämint. De aceia, ex- 
clamă predicatorul, mă adresez voud, representanți ai nobilimii, 
zemstvo ului şi ai allor tzgme, să vă tuloarceți atenția voastră 
spre popor şi să-i dați şcoli de meserii şi de agricullură, iar 
mai întăiu de toate să dați Moldovenilor pămint, asupra căruia 
ei au tot dreptul. In cele din urmă arhiepiscopul Serafim adre- 
sează, întregii populaţiuni moldovenești şi clerului, o chemare spre 
renașterea religioasă şi morală. 

Rezervindu-ne dreptul de a reveni asupra cuvintelor arhie- 
piscopului Serafm, să urmărim desfășurarea serbărilor jubilare 
mai departe. In primul rind, avem de notat un eveniment foarte 
semnificativ: o parte din serviciul religios din catedrala Chişi- 
năului s'a oficiat în limba poporului nostru —in limba moldove- 
nească. „Bessarabsckaja Jizni* descrie momentul acesta în ter- 
menii următori: „Ziua de 16 Mai a adus Moldovenilor © sur- 
priză jubilară la catedrala. Ei au auzit pronunţindu-se In moldove- 
nește, de câtră diaconul F. Ursaki, „iară şi iară Domnului să ne 
rugâm* ; apoi, după propunerea arhiepiscopului, apostolul şi e- 
vanghelia au lost cetite de asemenea în moldoveneşie de cătră. 
diaconul V. Șerbanţov ?) şi protodiaconul |. Ciakyr... Tot în mol- 
doveneşte, au fost cintate „Care pre heruvimi*, „Pe Tine Te lău- 
dâm* şi allele.. „Pe Tine Te lăudâm* a lost executată intrun 
mod sublim de câtră un tenor-solist, acompaniat de aşa zisul 
„hangu“ al corului. Cintările frumoase, nouă şi mai presus de 
toate natale, au produs aupra Moldovenilor o impresie puternică : 
mulți din ei au lăcrâămat de duioșie, Demult, foarte de mult, 
catedrala nu mai auzise nici un sunet moldovenesc in zidurile ei*,.. 

- După terminarea serviciului religios, la orele 111, un cor- 
tegiu formidabil, porni dela catedrală spre platoul „hișcanovka“. 
Străzile erau tixite de lume, mai ales în partea de jos a orașu- 
lui, unde străzile sint sirimte şi intortochiate, In fruntea corte- 
giului se aflau episcopii, apoi veneau; Haruzin și Jugan cu so- 
țiile, v.„mareșalul nobilimii basarabene A, C, Leonard, depu- 
taţii Dumei imperiale : Sinadino, Purişkevici şi Krupenski şi re- 
prezentanţii tuturor instituţiilor statului din Basarabia. Toţi au. 
mers pe jos, 

i Pe platoul „Rișcanovka* s'a oficiat un „Te deum* în fața 
icoanei Maicei Domnului dela mănăstirea din Hirbovăţi, La 
sfirșitul serviciului, după intonarea lui Mnogaia leta (=Mulţi ani 
trăiască), s'a tras din tunuri 100 de bubuituri. A urmat apoi 


SCRISORI DIN BASARABIA 405 
Sera: i-a una ee ea 


trecerea In revistă a armatei. Cortegiul s'a intors in oraş la 
orele 3 după amează, avind în frunte numai pe episcopul Gavriil ; 
ceilalți episcopi și lumea oficială s'au intors în oraș In automo- 
bile şi echipaje, 

Restul zilei de 16 Mai a fost ocupat cu diferite spectacole, 
festivaluri şi reprezentații teatrale. In „Auditoriul lui Puşkin“ 
sa jucat opera „Viaţa pentru far“; In timpul primului antract d. 
Haruzin a decorat cu medalii jubilare pe toți primarii prezenţi 
ai comunelor rurale. In teatrul lui Fuchelman şi la „Ciclodro- 
mul oraşului“ s'a jucat piesa „Incendiul Moskovei* şi nu „Lua- 
rea Isnailului“, după cum se aștepta lumea. In teatrul „Blagzorod- 
noe Sobranic* (=adunarea nobililor) la orele 11 seara nobilimea 
a avut rautul ei special, la care a luat parte lumea oficială înnaltă 
şi o parte din aristocrația Chişinăului, 

Seara dela 8 jum. oraşul a lost iluminat, iar in pieţele 
orașului s'au ars focuri de artificii. 


Ziua de 17 Mai fu consacrată punerii pietrii fundamentale 
a monumentului lui Alexandru I, care a anexat Basarabia 

La orele 11 jum., în piaţa catedralei s'a format cortegiul in 
aceiaşi ordine, cași in ziua precedentă. De aici cortegiul a tre- 
cut în piaţeta Mitropoliei, unde se va așeza monumentul. După 
un „Te-deum* solemn, oficiat la faţa locului, s'au pus pietrele 
fundamentale : prima piatră de cătră arhiepiscopul Serafim, a 
doua de câtră d. Haruzin, secretarul general al ministerului de 
interne, şi a treia de câtră d. Jugaa, locţiitorul guvernatorului 
Basarabiei. După terminarea procedurii acesteia, cortegiul a 
luat drumul spre piața lui Ciullea (Ciuflinskara ploșceadi), Inso- 
tind transportarea icoanei Maicei Domnului din Harbovaţi, care 
la orele 5 jum., fu transportată la gară, marșrutul ei fiind stația 
Cobilnea. 

Restul zilei a fost întrebuințat pentru serbări populare şi 
banchete, 


Dupăce am descris serbările jubiliare In capitala Basara- 
biei, în Chişinău, —ne râmine să facem același lucru pentru res- 
tul ţării. Marturisim, că nu ne-am aşteptat la faptul, ca toată țara 
să participe la serbări ; am crezut că serbările se vor concentra 
in Chișinău, care—ca toate oraşele mari, cu multă lume trinda- 
vă—e gata să sărbătorească orice poltiți; am crezut că restul țării 
işi va căta de treabă, mai ales fiind timpul prăşitului. Dar se 
vede că zemskii nacialinici, pristavii şi urednicii au avut or- 
dine severe ca sà organizeze serbări în toate comunele rurale 
cu orice preț Şi serbările s'au făcut... 


406 VIAŢA ROMINEASCA 


Au lost nostime aceste serbări în comunele rurale. În zia- 
rele rusești din Chişinău, o săptămină întreagă după ele sau 
publicat dările de seamă despre dinsele. Aproape toate corespon- 
denţele aceste se încep cu cuvintele ; „Azi, în 16 Mai, din ordinu? 
lui zemski nacialinic (cutare), toți locuitorii din satele invecinate 
s'au adunat în comuna (cutare), etc...* 

Astfel, din ordinul lui zemski nacialinic țăranii s'au rugat 
la biserică, au băut porția de vutcă cazonă și-au mincat pinea 
şi cirnațul suplimentar, au ascultat citania din broşura proto- 
popului Laşcov, au trimis telegrame guvernatorului, etc. Tot din 
acelaşi ordin. copiii s'au învredaicit să-şi Indulcească gura cu o 
turță dulce, un covrig, o ţuchercă (bomboană), sau mai știu eu 
ce; iar flăcăii şi fetele au jucat la horă de pomană, cu ţizanii 
plătiți de primăriile comunelor. Ba, mai mult decit ata: unii 
din nacialnici, mai harnici şi mai doritori de Innaintări în grade 
sau de decoraţii, au reușit să adune chiar fonduri şi să dezvă- 
lească monumente comemorative, lăsindu-i pe țărani să creadă 
că aceste toate „sint a bine“, că toate aceste „preveziesco nouă 
împărțire de pămint.* 

Astfel a lost serbătorit de Ruşi și de oamenii politicii ru- 
seşti în Basarabia centenarul ei. Firește că aceste serbări au 
putut satisface numai pe cei miopi, căci, în realitate, aceste ser- 
bări n'au fost dictate de spiritul cetăţencsc al populaţiei. Şi are 
dreptate, „Besarabskaja Jizni*, cind spune : 

„In general, undeva s'a făcut ceva, undeva a „cintat mu- 
zica* dar „poporul“ a tăcut și, dacă sa dedat veseliei, apoi 
aceasta a făcul-o din motive cu totul streine de ideia serbătoririi. 
In program s'a Introdus tot ce s'a putut inventa. Au fost şi 
procesiuni, şi muzică, şi spectacole, și „steagurile poporului rus.* 
A lipsit un singur lucru, a lipsit principalul— spiritul de expan- 
siune cstățenească A lipsit dispoziţiunea de sărbătoare, De ce? 
Pur şi simplu, pentrucă sărbătoarea a fost neințeleasă. Propriu 
zis, motivele sărbătorii le-au ințeles tofi, dar aceste motive aw 
fost așa departe de interesele populaţiei, incit aceasta, involuntar, 
a privit jubileul cu o indilerenţă, indeajuns de înțeleasă, Jubi- 
leul nu vorbea nimic inimilor. 

„O sută de am a trecut decind Basarabia a devenit pä- 
mint rusesc, Dar era deajuns să priveşti mai atent imprejur, ca 
să pricepi limpede, că, în cursul unui secol întreg, nu s'au ela- 
borat nişte motive mai esențiale pentru o sărbătoare populară, 
Intr'adevăr, poporul Basarabiei, după cum a constatat în cuvin- 
tara sa de pe catedra episcopală arhiepiscopul Serafim, rămine 
lipsit de cele mai elementare bunuri ale culturii, precum a fost 
lipsit—vom spune-o dela noi (vorbele ziarului)—acum o sută de 
ani în urmă. Poporul e incult, n'are påmint, materialiceşie e 
sărac şi aproape de o săibătăcie primitivă. 

„Strigătul îinllăcărat al arhiepiscopului câtră reprezentanții 
de azi ai Rusiei și ai Basarabiei pentru ajutorarea acestui popor 


SCRISORI DIN BASARABIA 407 


e cea mai bună şi mai cu autoritate i ij : 
pernă cate = A ded te mărturie de neglijare seculară 

„ȘI aceasta au simţit-o, aceastaau înțeles- i 
care cu voe sau farde voe au perticipat a e Mater reia si 
iată de ce, aceste serbări au lost numai oficiale şi numai pe so- 
coteala statului, iar nu şi populure. Repetām : poporul a tăcut 
râminind tot timpul un spectator indiferent. Entuziasmul senti- 
retrage ine sur a lipsit, şi din cauza lipsei terenului favora- 

uză că spiritu i i 
pară o p cetățenesc la noi in general nu-i in 

De altfel, serbările n'au reuşi! și'n alte privinţi. La inceput 
oamenii, care au ținut numai decit să sârbătorească implinirea unui 
secol de viață a Basarabiei sub colosul de Nord, îşi făcuseră 
planuri mult mai grandioase. Astfel s'au format trei comisiuni 
care să redacteze trei volume, privitoare la viata Basarabiei sub 
Ruși :0 comisiune a oraşului Chişinău, alta a Zemstvo-ului şi a 
nobilimii Şi a treia a tagmei bisericeşti. Dar planurile aceste 
sau arătat mult mai mari, decit puterea de muncă a reprezentan- 
ților celor trei tagme, Insuflețite de atita „dragoste“ pentru poli- 
uca rusească. Volumele anunțate n'a avut cine să le scrie şi 
cele trei comisiuni au fost nevoite să le inlocuiascā cu macula- 
tura protopopului N. Laşkov, care astfel, spre propria-i mirare, a 
devenit cel mai căutat autor : broşura popii fu cumpărată în zeci 
de mii de exemplare pentru răspindire gratuită, 

Ei, dar, la urma urmei, boerilor nici nu le prea ardea de 
opere istorice ! Lor totdeauna mai mult le-a plăcut „să facă is- 
torii”, decit să scrie istorie, Şi intr'adevăr, boerii şi de dala a- 
ceasta au probat că specialitatea lor e de altă natură. Rautul 
lor şi banchetele lor au reușit de minune: toți boerii, afară de 
cei surdo-muţi, au pronunțat cuvintări şi toasturi; au primit şi 
au expediat telegrame fără număr; au consumat 1115 sticle 


de şampanie, eic... Chestia este acuma, de nu le-ar eşi şampania 
„pe nas*.., 


In timp ce Ruşii și rusificaţii benchetuiau, publicul fu anun- 
fat prin gazete de contraserbările, organizate in Rominia. Pro- 
priu zis, acest anunț avu un mic răsunet in Rusia şi numai mare 
in Basarabia. Presa rusească „patriotică“, ce-i drept, a lâcut 
ceva sgomot in jurul acestei chestiuni, scoțind ţipete de alarmă 
ŞI înarmindu-se cu baionete şi cnuțuri, în loc de condee. Tot 
această presă şi-a mai adus aminte şi de inventata pe vremuri 
legendă, cum că Moldovenii noştri basarabeni ar fi separatiști. 
Dar alarma patrioților, nu cred să poată fi luată In serios: mai 
intăiu fiindcă chiar oameni din tabăra lor au constatat și mărtu- 
risesc mereu câ Moldovenii basarabeni sint cei mai loiali supuşi 
ai imperiului rusesc, Cit despre atitudinea Rominiei față de ser- 


dui VIATA ROUMINEASCA 


bările jubilare din Basarabia, apoi această atitudine n'a lost luată 
tocmai in serios de presa, mai mult sau mai puţin stimabilă, a 
Rusiei, De pildă un oarecare loiletonist al gazetei liberale din 
Chişinău, Mihail Nedolin, spunea că „plinsul Rominiei nu trebue 
să atingă pe nimeni“, câ „el este plinsul slăbicianii*, este „plin- 
sul unei femei, care se tingueşte că nu s'a născut bărbat“, etc, 
Vor fi fiind aceste expresii ale loiletonistului nişte „măgării“, 
după cum se pronunţă „Neamul Românesc* (No. 56-57, 28 Mai 
1913), reproducind intrun mod scticiat foiletonul d-lui Mih. Ne- 
dolin, după „Evenimentul*,—nu putem şti. Un lucru, asupra că- 
ruia greşeşie liberalul din Chişinău, e că d-lui crede că Ro- 
minia ar fi olensață pentru motivul că Ruşii au fost mai puțin 
darnici fața de Romini, decit faţă de Bulgari şi Sirbi. 

Nu Rominia este ofensată pentru motivul că Ruşii, In ur- 
mărirea vechii lor politici in Balcani, au călcat în picioare drep- 
tatea : luptind pentru eliberarea popoarelor balcanice de sub ju- 
gul turcesc, Ruşii s'au crezul in bună armonie cu dreptatea să 
se - despămubească pentru pierderile de războiu, din corpul unei 
țări, pe care— dacă vrueau s'o elibereze—n'o eliberase, şi pe care 
in nici un caz nu trebuiau so dispoac, dacă îi dorea binele şi 
libertatea. De altfel, greşala bietului foiletonist liberal e scu- 
zabilă : de unde, mă rog, să ştie dinsul adevărata stare a lu- 
crurilor ?.. Mulţi pe la noi, de bună seamă, cred sincer că anexa- 
rea Basarabiei nu este o răpire din corpul Moldovei, ci o elibe- 
rare de sub jugul turcesc : așa doar se scrie în cărțile rusești 
de istorie, 

Ca så slirşim, ne vom permite să facem citeva reilexiuni, 
pe care ui lea Suggerat presa rominească pe timpul serbărilor 
jubilare. Pe de o parte, această presă dorea să dea cetitorilor 
săi cit mai multe cunostinți despre Basarabia, și atitudinea aceasta 
este lăudabilă: Rominii nu ne cunosc, cu toate că au datoria să 
ne cunoască, i 

Pe ide alā parte, in presa rominească se simțea o complectă 
dezorientare în chestiile basarabene ; informaţiile din Basarabia 
purtau un caracter de ceva ocazional şi doar nu astfel de infor- 
mafii pot contribui la deplina luminare a opiniei publice: pen- 
tru aşa ceva sc cere o continuitate in informarea celitorilor, ceja- 
ce necesitează fiinţarea unor corespondenţi speciali la faţa locu- 
lui (de pildă In Chişinău), care să Indeplinească rolul de infor- 
matori regulaţi. Și presa rominească, care “are corespondenți în 
intreaga lume, nu sa invrednicit până in prezent să Intreție doi- 
trei corespondenţi şi in Basarabia, care de altfel ar putea fi co- 
respondenţi pentru intreg imperiul rusesc. (Că starea aceasta e 
anormală, o poate pricepe oricine, dacă se gindeşte la faptul că, 
deşi cela serbările jubilare din Basarabia a trecut abia o lună 
şi ceva, totuşi presa romineasca şi publicul cetitor din Rominia 
au vitat demult că mai există o Hasarabie... In acest timp sa 
discutat în Duma imperială rusească un proect foarte important 


SCRISORI DIN BASARABIA 43 


“pentru Basarabia și pentru Rominia şi anume, cu privire la mo- 
'şiile mănăstirilor inchinate și ale SI. Spiridon din laşi. Ei bine, 
'in presa rominească n'am văzul nimic despre acest eveniment : 
-şi această lipsă de interes pentru Basarabia ne pune pe ginduri 
şi ne face să bănuim, că Rominii se întlăcărează și ne intind 
braţele numai la zile mari. ca să se potolească şi să ne uite în 
viața obișnuită de toate zilele... Și dacă lucrul e aşa, apoi de- 
-geaba ne mai înșelăm cu iluzii şi visuri măreţe,,, 


P. Cubolteanu. 


Cronica veselă 


TRANDAFIRUL 
— Legondă originală — 


Celui mai slut seriitor romin și fa- 


bricant de legende, 


Cind te strecori printre boschete 
Să-ţi cauţi visul dat de soartă, — 
Nu. ştii că trandafirul poartă, 

Pe foi, povestea unei fete. 


In miezul unei zile calde 
Se coborise în grădină 
—Ca o nâlucă de lumină— 
O fată mare să st scalde, 


In valuri limpezi se ascunde 
Infioratul trup de zină,.. 
Printr'un frunziş, arzind păgină, 
Văpala unor ochi pătrunde. 


Din apă sare; toată goală 
Prin mărăcine se repede, 

Și cînd întoarce capul vede 
O mutră de satir, brutală. 


Zăpada trupului se fringe 

In ghimpii crengilor,—şi-o doare... 
S'aprinden urmă-i cite-o floare 
Din fiecare strop de singe. 


M. Sevastos. 


s me e 


MISCELLANEA 


I. L. Caragiale 


In numărul viitor al revistei noastre vom publica un articol asu- 
pra Jui I. L. Caragiale datorit unui fruntaş al literaturii noastre şi amic 
intim al defunctului. 


„Deşteptarea” 


Liga, înființată mulțumită iniţiativei d-lui Spiru Haret, pentru apă- 
rarea acțiunii sociale şi economice la sate, prin faptul simplu că s'a pu- 
tut naşte, dovedeşte revoluția ce s'a săvirşit, în cugeteie claselor noastre 
diriguitoare, deta 1907 incoace, 

Sint semnificative atit scopul ligii, afirmat cu tărie, cit şi chiar nu- 
mele peiscaneior, ce se allà în fruntea ei: d-nii Spiru Haret, Dr. I. Can 
tacuzino şi V. G. Morţun, 

Nu sint încă departe vremurile, cînd chiar cei mal binevoitori 
pentru țărănime, din clasele noastre suprapuse, înțelegeau că țăranul 
are mevoe de ocrotire şi de tutelă; dar nu puteau să-i recunoască drep- 
tul să-şi apere el însuşi, ca un cetățean liber, interesele sale, şi mai cu 
seamă să lupte peniru ridicarea stării generale a ciasei lor. Cei care,- 
trăind în mijlocul satelor, fireşte erau porniţi să ia asupră-şi rolul de 
conducători ai țărănimii, învăţăturii şi preoţii, erau huliţi şi expuşi tutu- 
tort prigonirilor. 

Chiar ideia unor sătrăpii cu nişte dregători atotputernici în cap, 
avind puteri discreționare, în mare parte se dato:eşte spaimei ce a cu- 
prins unele cercuri diriginte dela noi, în fața învățătorului şi a preutului, 
„agitalori” care ar fi dus țărănimea noastră la răzvrătire, amenințind te- 
meliile vieţii de stat. 


412 VIAȚA ROMINEASCA 


In istoria ţării noastre, d. Spiru Haret va răminea ca acel bărbat 
de stal, care cel dintăiu a înţeles ce enormă forță poate reprezenta invă- 
ţătorimea şi preoțimea noastră, dacă această acțiune va putea fi canali- 
zată şi pusă în serviciul propăşirii naționale. 

Detăimări şi insulte, bine ințeles n'au lipsit: D. Haret e doar in- 
stigatorul între instigatori... 

Dar Spiru Haret nu este omul care să se intimideze de astfel de 
încritninări, şi noua ligă se prezintă ca Incoronarea acțiunii marelui Mi- 
nistru al Instrucțiunii Naţionale. 

li urăm din toată inima succesul desăvirşit. 


August Strindberg 
——_l 


S'a stins ultimul reprezentant al „treimii scandinave“, August 
Strindberg. 

Literatura apuseană s'a îmbogăţit cu acest prilej cu o serie de stu- 
dii însemnate asupra acestui mare artist. 

Intre alţii Georges Brandes, care ii cunoştea de aproape, publică o 
schiţă interesantă in „Politiken“ din 15 şi 17 Mai 1912. 

Ce personalitate extraordinară răsare din aceste rinduri, Brandes 
spune că trăsătura cea mai caracteristică a lui Strindberg era spiritul de 
contrazicere, care ajungea la o adevărată manie. El se azvirlea cu pa- 
siune in contrazicere chiar cu sine însuşi. Rind pe rind, democrat şi a- 
ristocrat, ateu şi mistic, naturalist si adept a lui Swedenberg, păzin şi 
creştin, care vede idealul moral tatr'un călugăr catolic, Sirindberg n'a 
rămas constant decit în ura feroce pe care o avea impotriva femeii— 
izvor al tuturor josniciilor păminteşti. 

Şi în toate aceste metamorfoze, Strindberg tăcea impresia unul 
om adinc convins şi sincer, care vecinie căuta numai adevărul şi con- 
vingindu-se în fiecare moment de mărginirile unei concepții sau unui 
sistem, se arunca cu furie în direcția contrară, spre a se dezgusta ime- 
«diat şi a se arunca cu aceiaşi furie în altă parte, 

Brandes se intreabă dacă a fost normal acest creer genial, dacă nu 
“suferea el din tinerețe încă de mania persecuţiunii, 

Desigur, la sfizşitul vieţii sale, Strindberg a fost bolnav şi suferea 
de mania persecuțiunii bine caracterizată, dar ni se pare că germenele 
acestei crude boli se datoreşte chlar unui caracter esenţial al mentalită- 
ţii lui Strindberg: personalismul extrem. 

E foarte caracteristică din acest punct de vedere anecdota ce ne-o 
povesteşte Brandes : 

Vizitind odată pe Strindberg la otel, cind acesta se opri în călă- 
toria lui numai pentru o zi la Copenhaga, Brandes, în loc de salutare, lu 

întimpinat cu următoarea intrebare: 


MISCELLANEA 415 
Pe a e e aia E 
— „Ştii d-ta că în vechea literatură franceză se păscşte o profe- 

ție despre mine ?* 

— „Unde ?* 

— „In Seraphitus-Straphita de Balzac“. 

ȘI scoțind din sacul său de voiaj cartea, el zrătă lui Brandes ur- 
mătotul pasagiu: „Lumina încă odată va veni dela nord“, 

— „Asta e spus despre mine", —zise cu convingere Sirindberg.., 

Considerindu-se centru al universului, chiar un om genial cum a 
fost Strindberg, fatal trebuia să sfirşească nebun. 

Chiar la mania petsecuţiunii el a ajuns din acelaşi personalism 
extrem. Brandes spune că încă la 1888 el l-a surprins odată pe Sirind- 
berg cercetiad in anuar, dacă uzul dia amicii săi nu locueşie în aceiaşi 
casă cu unul din duşmanii säi, şi nu se dovedeşte astfel a [i un „tră= 
dător“. El nu erta unui amic să aibă relaţii personale cu cineva pe care 
el avea pică, şi deci îl considera ca „duşman“... 

Geniul lui Strindberg lasă omenirii o moştenire atit de bogată, in- 
cît ea ar da dovadă de neagră nerecunoşiință, dacă nu i-ar trece cu ve- 
derea aceste micimi şi scăderi. 

Dar această psicologie ne poate lumina asupra multor manifesta- 
{iuni bolnave de „personalism“, care se întilnesc în viaţă mult mai des 
de cit ar fi de dorit, şi care nu întotdeauna pot invoca scuză de ge- 
nial'tate. 


Două sute de ani dela naşterea lui Jean Jacques Rousseau, 
nui sie toni en Floră ici era ambii Apar traii aatan ema ai lor dea 


La 28 Iunie, Geneva şi Parisul au sărbătorit bicealenarul lui Jean 
Jacques Rousseau. 

Din marele personalități ale istoriei nu a fost poate alta care să 
ft stirnit in larga lume atita entuziasm aprins şi atita vajnică ură, care 
să fi servit în aceiaşi măsură ca stindard de raare sau ca ținta unor 
lovituri neincetate, 

Azi, mal mult ca oricind, această mare figură domină orizontul 
vieţii spirituale al prezentului şi coardele sonore ale sulletului nostru 
tresar sub farmecul ei puternic, 

In vastul cor care-i celebrează memoria, nu puteau lipsi vocile 
discordante. 

Gioria poetului şi a artistului, wo mai discută nimeni, nici locul 
în literatura Franţei şi a lumii, 

Părintele romantismului, omul care a anexat noi domenii sensibi- 
Hăţii omeneşti, care a descoperit natura simţurilor tocite ale unei socie- 
tăţi blzzate şi a destănțult elanul liric al unui secol, e demult consacrat. 

Asupra cugetătorului şi a omului se îndreaptă insă şi azi săgețile 
adversarilor. Unii vorbesc de falşele baze ale filozofiei lui politice şi 
sociale, de absurdele şi funestele el consecinţi : Suveranitatea poporului, 


+14 VIAȚA ROMINEASCA 


acea egalitate contrazisă de legile eterne sle naturii, acea libertate care 
conduce la individualismul anarhic, tecretic sau practic. Alții cred că e 
mai uşor de distrus doctrina, desvăluind izvorul ei impur. Insisiind asu- 
pra scăderilor omului, asupra păcalelor sbuciumatei lui vieţi, ei caulă să 
scoată In lumină contrastul care există intre ea şi pretenţiile moralistului, 
Fanfaroni al virtuţii, care nu vor să ţie samă de slăbiciunile eterne ale 
bieiei ființi muritoare, de hereditatea morbidă, de condiţiile nenorocite 
în care omul şi-a făcut prima lui educaţie şi uită sinceritatea crudă cu 
care e! şa mărturisit păcatele, accentul profund dureros al căinţii sale, 
uriaşa slorţare pe care a făcut-o din ultimii ani pentru a-şi conforma 
viaja cu Idealul pe care-l propagase lumii | 

Sint unele personalităţi care se nasc sub o stea fericită şi graţie 
unor împrejurări favorabile reuşesc să facă din viaţa lor un tot armonic, 
care lasă In ochii posterității nobila impresie a echilibrului şi a seninătăţii. 

Altele, şi acestea au citeodală un conţinut mai bogat, se nasc chi- 
nuite de tendinţi contrare şi sufletul lor e cimpul unei veşnice lupte. 
Cind unul din aceste spirite, impotriva împrejurărilor şi a naturii lui in- 
suşi, reuşeşte după grele încercări să se învinpă şi să realizeze pe pă- 
mint idealul de unitate şi de armonie pe care-l visase, el lasă pentru tot- 
deauna omenirii un înnălțător exemplu, 

Cugetarea lui Rousseau, ideile lui morale, sociale, politice nu pot 
ți desigur de nimeni adoplate în întregime, 

Produs al unui spirit atit de pasionat şi de personal, această cu- 
getare trebue să cuprindă erori, contradicții, incoherenţe. 

Timpul şi experienţa istorică au făcut insă aici triajul necesar și, 
degajate de scorii, adevărurile ei profunde apar mai luminoase astăzi, 
căci flacăra de pur idealism care le însuliețeşte nu sa stins şi nu se 
poale slinge. , 

Ş'apoi, nu odată, adversarii lui de eri şi azi, nu l-au înţeles, sau 
n'au vrot să-l înțeleagă. 

A judeca „Contractul social“ al lui Rousseau din punct de vedere 
genetic şi istoric e cu totul nedrept, căci acest mod de a vedea era 
străin Intregii cugetări a secolului XVIII. 

In opera lui, Rousseau n'a căutat să explice origina societăţii şi 
a statului, ci ca Platon in Republica sa şi urmind aceiaşi metodă de- 
ductivă, el a căutat să dea viitorului, liniile conducătoare ale unei so- 
cietăţi ideale, create nu pe baza lorţii, ci pe acea a dreptului, ca pro- 
duct al ființii omeneşti raţionale şi libere. 

Impotriva inegalităţilor naturale nu s'a ridicat niciodată Rousseau. 
Ideile lui tecunde în domeniul educației ne arată că nimeni nu le-a re- 
cunoscut mai mult decit dinsul. Impotriva inegalităţilor artificiale, ca pro- 
-dus al convențiilor sociale, s'au indreptat tulgerele criticii lui neindurătoare. 

Ea pornea dintr'un innalt şi nepotolit avint de dreptate şi in im- 


MISCELLANEA 45 


urile lui calde câălră vocea misterioasă a conştiinții, nu trebue să ve- 
dem numai o vagă efuzie afectivă şi lirică. 

Marea idee a valorii persoanei omenești, rajionate şi autonome, 
respectul, care | se datorește independent de contingeatele condiției so- 
ciale, apare alci pentru întăia oară afirmată şi această idee trebuia să 
devie mai tirziu primatul raţiunii practice şi să conducă spre cea mai 
înnattă culme pe care idealismul omenesc a alins-o. 

In pretinşii aristocrați ai inteligenţi, care nesocotesc principii care 
au devenit valori sulleteşti şi bunuri comune ale omenirii, vorbesc in- 
terese jignite de mersul victorios al acestor principii. Ei sint în reali- 
tate advocaţii unei alte aristocrații, pe care conştiinţa noastră morală nu 
vrea S'O mai recunoască, 

Acelora care la noi, caşi în alte părţi, în numele unui realism so- 
cial, îndărătul căruia ştim ce se ascunde, se războlesc personal cu Rous- 
seau şi vorbesc cu dispreţ de „glumele lui metafizice“, cineva le-a răs- 
puns pentru totdeauna. 

Kant (fi-va oare acuzat şi el de fanatism politic?) a scris odată 
aceste rinduri : 

„Prin firea mea sint un cercetător. Setos de a cunoaşte, mă simt 
chinuit de o nepotolită dorință de a şti tot mai mult, Era o vreme 
cînd credeam că toale acestea ar fi deajuns pentru a onora vilaja unui 
om şi dispreţuiam vulgul neştiutor. Rousseau m'a indreptat pe adevă- 
tata cale. Această oarbă preferință a dispărut, am învățat să preţuesc 
omul şi m'aş socoti mai nefolositor decit un simplu lucrător, dacă nu aş 
crede că această consideraţie ar putea să dea tuturor celorlalte un preţ, 
acela de a nu nesocoti drepturile umanității.” 

(Fragmente aus dem Nachlass VIII 642), 

In acelaşi gind cu filozoful, suflarea democratică 2 întregii ome- 
-niri aduce astăzi memoriei cetăjanului Genevel şi marelui cetățean al lumii, 
prinosul pioasei sale recunoştinți, 


Noi contribuţii la cunoaşterea civilizaţiei vechi, 


Anglia pare azi cea mai stăruitoare fară în desmormintarea ve- 
<hil istorii a Egiptului. Există în Egipt o şcoală anume întemeiată de 
guvernul englez pentru acest scop: „The British School of Archaelogy 
in Egypt”, care lucrează in legătură cu prolesorul de Egiptologie şi 
Coptică dela „University College“, din Londra, Numele actualului pro- 
fesor, d. W. M. Flinders Petrie, e o ilustrație necontestată in rindul 
specialiştilor din toate țările; şi dela 1906, in urma noilor sale desco- 
periti şi teorii istorice asupra Hicsoşilor, e socotit ca întâia autoritate 
în această materie. In calitate de Director onorar, e! conduce explorările 
ştiinţifice ale şcolii din Egipt. Rezultatele săpăturilor din acest an, fã- 
cute intro regiune cam la 45 kilometri spre sud de Cairo, au scos la 


b, 


416 VIATA ROMINE 4SCA 


lumină lucruri de cea mai mare însemnătate pentru cunoaşterea istoriei 
Egiptului, înnainle de regele Menas: adică a unei perioade istorice 
înnainte de anul 5000, In, Hr. 

Rezumatul acestor cercetări a fost expus la „Universiiy College” 
de prof, Petrie, în trei conferinți, în faţa unui numeros public, din care 
nu lipseau oamenii de ştiinţă, veniţi anume din Franţa şi Germania. 
Conferințe au fost ținute luna trecută, iar rezultatele complecie ale a- 
cestor cercetări vor apărea în cursul anului, în două mari volume. 

Pe o suprafață de o milă pătrată s'au gāsit vreo 600 sicrie, Cea 
mai mare parte din ele sint mult mai vechi decit regele Mena şi Di- 
nastia regilor marilor piramide. Acest cimitir, conchide prof, Pelirie, va 
fi cel mal insemnat izvor pentru cunoaşterea istoriei pre-Menite a Egip- 
tului. Prezenţa acestui cimitir pre-Menit, in regiunea cea mai nordică, 
pănă azi, a terenurilor escavate, îndiitueşte pe prof. Petrie să creadă că, 
la nord de Memphis, a existat un mare oraş,cu mult înnainte ca Mem- 
phis să fi fost intemeiat. Probabil, acest oraş a fost capitala Egiptului, 
şi el a inceput să decadă atunci cînd regii din dinastia piramidelor au 
făcut din Memphis marea lor capitală. 

O caracteristică a acestui cimitir e extraordinara bună păstrare a 
obiectelor de lemn şi de pinză, a căror vechime ajunge până la 10,000 
de ani. Proccţia fotografiilor lor a produs o adevărată uimire În public. 
Expunerea unora din aceste obiecte, impreună cu sicrie impletite în fu- 
ladă, de aceiaşi vechime, vor îi desigur cea mai interesantă atracţie în mu- 
zeul provizor ce se aranjază acum la „University College”, in Londra. 
Intre obiectele găsite în acest cimitir sint foarte preţioase cele peste 300 
de vase de alabastru, perfect conservate şi diferite uneite de aramă. Pe 
un vas s'a găsit încrustată cca mal veche imagine a zeului Ptah. Prot. 
Petrie crede că celace s'a găsit nu sint decit resturi, de oarece e evi- 
dent că cimitirul a fost prădat de oblectele prețioase. Studiul amănunțit 
al tuturor acestor tezaure ştiinţifice încă nu e terminat. 


H. Sanielevici 


Colaboratorul nostru, d. H. Sanielevici, a publicat, în diferite re- 
viste ştiinţifice speciale din străinătate, următoarea expunere luminoasă a 
rezultatelor, la care a ajuns în urma studiilor sale antropologice: 

Reproducerea oprită 
Alimentarea ca factor principal al diferenţierii raselor 
Comunicare prealabilă. 

Extras din : Indicatorul anatomic, publicaţie centrală pentru toată 
anatomia ştiinţifică. Organul oficial al societății anatomice, sub direcția 
d-lui Prof. Dr. Karl von Bardeleben în lena. Editura Gustav Fischer, în 
lena, vol. 41, No. 18, 1912, 

Sint zece ani (vezi „L'Anthropologie* 1903) de cînd mi-a venit i- 


MISCELLANEA 417 


C 


dela că Insuşirile antropologice ale mongolului sint datorite alimentației 
cu carne, respectiv cu carne crudă. Insă abia în timpul din urmă am 
putut urmări această idee așa cum de multă vreme doream so fac, in- 
trucit mi-a fost îngăduit să întreprind, în ultimele două semestre, asu- 
pra punctelor care mă interesau, cercetări amănunțite, atit în muzeul a- 
natomic-antropologic, cit şi în cel zoologic al universităţii din Göttingen, 
pentru care Ingădulre exprim celor doi directori ai acestor institute, 
d-lor consilieri intimi Merkel și Ehlers, şi În acest loc, mulțumirile mele 
sincere. La 1 Martie anul curent, am ținut la societatea antropologică 
din Göttingen o conferință, în care, întemeiat pe un bogat material de 
anatomie comparată, am stabilit următoarele : 

Erbivorele au în partea dinapoi a fălcii inferioare, faţa dinduntru 
concavă (calul): Pterygoideul intern—mușchiul măcinării—care impinge 
falca interioară înnainte şi In lături, este foarte desvoltat. Din contra 
carnivorele, au massetterul desvoltat (groapa adincă pe fața dinafară 
a fălcii inferioare), fiindcă massetterul stringe falca interioară de cea su- 
perioară cind e vorba de a străpunge hrana (carne), de ao zdrobi (oase). 
Falea de Heidelberg şi cea a rasei de Neandertal, au pterygoideul cu 
deosebire desvaltat; din contra, falca inferioară a rasei de Aurignac 
şi, mai mult încă, aceia a rasei de Cro-Magnon, au massetterul mai 
desvoltat (un frapant processus anguli mandibulae, etc.). Omul de 
Heidelberg a trăit intr'o climă caldă. Omul de Neandertal, intr'una ceva 
mai rece, dar uniformă şi umedă, bogată în păduri. Amindoi erau oa- 
meni de pădure şi prin excelenţă mincători de vegetale. Omul de Au- 
rignac a trăit In stepă și a fost silit să recurgă mal mult la alimentarea 
cu carne. Omul de Cro-Magnon a trăit întro climă rece și uscată, uar 
mai ales pe țărmul mării: el era mincător de carne și de pește. 

Caracterele carnivore— Processus anguli mandibulae, linia para- 
bolică a danturii, umerii obrajilor eșiți în afară, etc.—care apar la ra- 
sele tinăr diluviale, se găsesc exagerate la mongolul de azi. Rasa mon- 
gotică a trecut la alimentarea cu carne într'o vreme mal veche, pe cind 
probabil nu cunoştea incă focul. Pănă acuma, caracterele omului de 
Heidelberg şi ale rasei de Neanderta! sint considerate ca pithecoide suu 
după unii, ca primitive,—ca © moştenire dela malmuța de origine, cu 
care omul sa purtat întrun mod neînțeles timp de cel puţin un milion 
de ani, pentru a o pierde, la omul de Aurignac și la cel Cro-Magnon, 
într'un timp foarte scurt, în citeva reci de mii de ani, şi in orice caz, 
iarăşi întrun chip neinţeles. Antropologii au lost nevoiți să recurgă la 
acest ciudat mod dea vedea, fiindcă se crede încă pănă acum că omul 
a fost dela început vinător, adică esențialmente mincător de carne; şi 
țiindcă omul de Neandertal cunoştea focul, nu sa putut nimeni gindi la 
o radicală schimbare de hrană. Această radicală schimbare de hrană 
explică deosebirile de rasă din timpurile palacolitice. 


17 


418 VIATA ROMINEASCA 


In mod schematic, omul a trecut prin două faze: Prognatism 
(hrană vegetală) şi epignatism (alimentare cu carne). 

In sprijinul hranei vegetale (mai ales fructe) vorbesc: 

|. La omul de Heidelberg: 

1. Mărimea fălcii (hrană neconcentrată), 

2. Forma rotundă a fălcii (desvoltarea uniformă a masseţterului), 

3, Desvoltarea excepțională a pterygoideului. 

4. Muşchii temporali foarte desvoltați (după locurile de inserție). 

5, Cutele mai numeroase ale supraieții dinţilor. 

6. Mărimea dinților. 

1. Direcţia (postero-anterioară) în care măselele devin mai mari. 

3, Incisivii puternici (mușcarea din fructe), 

9. Măcinarea sau uzarea dinților (fructe cuprinzătoare de nisip), 

10. Faptul că incisivii sint mai mincaţi decit măselele. 

1]. Direcţia oblică, antero-posterioară, a suprafeţii danturii. 

12. Forma eliptică a liniei dinților (apăsare răspindită în actul mas- 
ticaţiei ; fălcile epignate au o formă scurtă, parabolică a liniei dinţilor, 
fiindcă apăsarea în masticaţie cade pe ultimele măsele și lățește falca în 
regiunea aceia., *) 

13. Lipsa de bărbie și „suprafața de bază". 

14. Desvoltarea mai puternică a pterygoideului sting și a massetteru- 
lui drept pe de o parte, şi pe de alta, a regiunii externe de insertie a tem- 
poralului drept (un caracter care, ca și excepțională desvoltare a ptery- 
goideului, n'a fost văzut pănă acuma şi pe care eu îl pun în legătură cu 
mișcări de măcinare). 

Omul de Heidelberg va fi mincat ocazional și păsări, ouă etc.—ca 
şi antropoidele, dar nu mai mult: omul a devenit om ca mincător de 
vegetale, 

II. La omul de Neandertal aceleași caractere, şi în plus: 

15, Infundarea timplelor (muşchii temporali). 

16. Arcadele supraorbitale și mărimea orbitelor (vedere anevoioasă 
în întunericul pădurii; gorila trăește în păduri întunecoase cu lumină cre- 
pusculară). 

17. Prognatismul și dinţii oblici ai fălci! superioare ; erbivorele (calul), 
au incisivi lungi și oblici, fiindcă apucă hrana cu acești dinți; fiarele din 
contra (tigrul), au încisivii mici şi drepți, fiindcă apucă hrana—nu anl- 
malele,—direct cu măselele), 

18, Trecerea uniformă dela osul zygomatic la arcada zygomatică, 

19. Incheieturi grele, picioare mici, torsiunea spre înnăuntru a mi- 
nilor şi picioarelor, trajectorii răspindite (Walkhoi), indepărtarea degetu- 
lui mare al piciorului, puternica musculatură a cefii (toate aceste carac- 
tere se găsesc la omul de Neandertal, fiindcă el nu era alergător ca vi- 
SEE e 


ai a, = i. legii pirghiei, o falcă scurtă prinde mai ca patere de 


MISCELLANEA 419 


nătorul prin excelență, omul de Aurignac, cu membrele gracile—ci se 
„cățăra şi stătea mult pe copaci). 

Caracterele diferențiale ale omului epignat, precum şi explicarea ca- 
ractelor tuturor raselor fosile și actuale, se vor găsi în lucrarea pe 
care o voiu scoate în curind sub titlul: Hrana ca factor principal al 
„diferenţierii raselor (Schiţă de antropologie genetică). 


Telegraful ne-a adus vestea că cea mal mare din gloriile ştiinţifice 
ate Franţei actuale —Henri Poincare—sa stins. 

In lumea științifică, de multă vreme era privit ca un urieș ai cugetă- 
rii. Poincaré nu sa mărginit să fie un specialist de întătul ordin în o singură 
ramură a Matematicei : în Analiza Matematică întăiu, in Fizica Matema- 
tică şi la urmă în Mecanica Cerească, a devenit rind pe rind cer mai 
mare autoritate din lume. 

In lumea filozofilor, a Jiteraţilor, și mai ales în ochii publicului ce- 
lui mare, Poincaré sa ficut cunoscut mai cu samă, de cind a început 
să publice încercări țilozofice : La Sc'ence et IHypothăse, La Valeur de 
la Science, Science et Méthode, 

Prima lucrare în genul acesta—La Science et L'Hypothăse—a dat 
naştere la discuţii înflăcărate : cartea aceasta à extraordinarului om de 
ştiinţă a servit de armă în minile duşmanilor știinţii : se găsește în ca 
„de pildă concluzia următoare : - 

„Dès lors, cette affirmation la terre tourne na aucun sens... ou 
„plutôt ces deux propositions: la terre tourne et: il est plus commode 
„de supposer que la terre tourne ont le même sens“. 

— Atunci nu pentru un adevăr a suferit Galileu, au răspuns anu- 

i lericali. 
PE porii a fost silit să revle în volumul următor „La Valeur de la 
Science“ ; variind întru citva asupra înțelesulul cuvîntului „adevăr“ dela 
un volum la altul el închee: y 

„La chose pour laquelle Galilée a souffert cest bien une vârite, 
„encore qu'elle n'ait pas tout A fait le même sensque pour le vulgaire". 

Filozofia ce se degaicază din aceste jucrări ale sale, intră în ca- 
„drul pragmatismului lui William James și Emerson. Ca întreaga filozofie 
pragmatistă, nu prin prea multă întănțulre logică păcătuesc operele lui 

—din contra. = 
ahaaa an de la Science Poincaré pea panen ka 
> : întuitivii care mai ales descopâr adevărur ouă, și | 
pre legală sistematizează, Poincaré aparține, fără îndoială org 
celei dintăiu categorii : mintea lui era un izvor nesecat de adevăruri mi- 
tematice; avea o memorie şi o facultate de comprehensiune minunate —ca 
„elev la școala Politecnică nu scotea note—cu 0 tendință impulzivă spre 


4% VIAŢA ROMINEASCA 


speculație. Dictonul: „geniul e răbdare” rămîne de minciună cind e 
vorba de Poincaré; el n'avea nici răbdare și nici mare putere de atenţie 
voluntară. Dacă întilnea greutăți în deslegarea unei probleme, rar avea 
perseverenţă : o amina pe altă dată, La a doua sau a treia încercare 
ulterioară, găsia soluția mult mai ușor; el credea—a spus-o întrun 
articol de revistă—că, în timpul strecurat între cele două Incercări, pro- 
blema a fost rezolvită în inconştient. 

Tot impulzivitatea aptitudinii lul matematice era pricina, că nu pu- 
tea să se oprească dela lucru cînd voia ; de aceia nu lucra sara mal ni- 
ciodată : de nu termina problema pănă la culcare, nu mai putea dormi 
toată noaptea, și a doua zi soluția era găsită. Lucrul i sa întimplat de 
pildă în noaptea cind a descoperit „Funcţiile Fucsiene“, cea dintăiu des- 
coperire mare a lui. 

_Lucra numai patru ceasuri pe zi, și anume in ceasurile cele mai 
puţin favorabile pentru munca intelectuală : dela 10 la 12 a. m., și dela 
5 la 7; și totuși a produs cit nimeni altul, afară doar de Cauchy 
şi Gauss, zice matematicianul Borel.—Dar e drept, că şi în momentele 
de repaos continua să lucreze fără să vrea—o spune însuși Poincart— 
dacă problema îl interesa și nu era terminată, în momentul cînd înceta 
lucrul. De voia să se ducă la un concert—era dintre numeroșii matema- 
ticiani cărora le place muzica—trebuia să nu lucreze mai înnainte, că 
altfel munca involuntară îl împiedica să asculte muzica, Tot această 
muncă automatică îl împiedica să asculte cu atenție pe un interlocutor ; 
și tot din pricina ei probabil, era așa de distrat, Sint multe anecdote 
relative la aceasta: încă tînăr, maică-sa il cosea clopoței la portofel ca 
să audă de l-ar fi scăpat jos. lar odată la plecarea din Viena puse în 
geamandan o prostire de pat, în loc de cămeșa lui de noapte. 

Poincaré avea o originalitate fără senmân ; nu putea expune nici- 
odată o teorie, o metodă a altui savant, fără ca expunerea lui să nu 
poarte pecetia propriei sale individualități. Cind trata în cursul său, de 
pildă, o metodă a lui Laplace, metoda lui de expunere nu păstra din a lui 
Laplace decit doar numele și formula finală. Poate la aceasta contribuia 
și lipsa de răbdare: nu cetia de două ori acelaşi lucru, și inventa metoda 
cea nouă de expunere uneori poate numai pe jumătate acasă, iar restul 
în timpul lecției ; odată l-am văzut cum, neputind improviza partea finală 
a unei lecțiuni, fu silit so amine pe lecţia viitoare. 

Cu tot geniul său—ori poate tocmai din pricina lui—Poincart n'a få- 
cut încă școală, cel puțin În ultima și cea mai de samăa lui specialitate 
— Mecanica Cerească—pe care o preda la Sorbona dela 1896 încoace. 
De remarcat, că pănă în momentul cind a luat catedra aceasta, centrul 
preocupărilor lui era cu totul în afara Mecanicei Cereşti: de zece ani 
era profesor de Fizică Matematică, în care dezvoltase o activitate pro- 


MISCELLANEA 421 


digioasă, publicase nu mai știu cite volume—cel puțin zece—asupra ei, 
şi deodată la moartea profesorului de Mecanică Cerească, Tisserand, ne- 
găsindu-se nimeni deajuns de indicat prin cercetările sale să-i ia locul, 
Poincaré îşi schimbă specialitatea la vrista de 42 de ani, l-au fost de 
ajuns cîțiva ani, ca să devie emulul lui Laplace, cel mai mare predeca- 
sor al lui în Mecanica Cerească, In minile lui, toată Mecanica Cerească 
luă o alură nouă. Dela început schimbă punctul de plecare (luă ca ori- 
gină de coordonate nu centrul soarelui, ci centrul de greutate al sistemu- 
lui solar): şi atunci ecuațiile Mecanicei Cereşti iau așa numita formă ct- 
nonică a lui Hamilton; sub forma aceasta ecuațiile capătă proprietăți 
de simetrie necunoscute obișnuitelor ecuații ale Mecanicei Cerești, L-am 
văzut şase luni de zile studiind ecuaţiile acestea fără să se atingă de 
ele. O comparație mă va face mai înțeles: e ca și cum pe malul de 
dincolo al Prutului sar afia un monument minunat, şi cineva depe malul 
cestălalt ne-ar putea face să simţim toată frumuseța lui externă și in- 
ternă, fără să trecem Prutul, 

Formulele și metodele lui, deşi extrem de remarcabile, mai nau 
lost încă aplicate in Astronomia practică. Incercări, relativ timide, au 
început a se face abia de cînd și-a tipărit cursul, căci înnainte de aceasta 
mai nimeni nu-l putea urmări cu succes indestulător, 

Calm, roşcovan—mai ales nasul—adus de spete, iși începea lecţia 
aproape tacticos plimbindu-se de colo pănă colo în fața tabelei: cu cit 
se apropia însă de inima chestiunii, se anima, vorbis din ce în ce 
mai repede, pentru a termina cu un virtej amețitor de fraze. La 
urmă — mai ales cînd fusese vorbe de o chestie cu deosebire fină, 
aridă — arunca o privire circulară asupra sălii de curs, și un zimbet 
enigmatic îi flutura pe buze; era un simplu zimbet de satisfacție ? Sau 
poate era şi ceva ironie în zimbetul acela? Pe atunci înclinam spre ipo- 
teza din urmă: dar de cind am cetit studiul asupra lui Poincaré, publi- 
cat acum doi ani de cunoscutul psihiatru, d-rul Toulouse, cred mai de- 
grabă că era un simplu zimbet de satisfacție.  Ginditorul acesta fără pă- 
reche era un timid, stingaciu în mișcări, temperament de nevropat, sufe- 
rind de stomah şi poate şi de inimă, trezindu-se totdeauna în millocul 
nopții și neputind readormi decit după 2—3 ore. Şi totuşi na fost nu- 
mai omul de ştiinţă pe care l-am văzut: vorbia trel limbi moderne : 
germana, engleza, italiana ; cetia pe clasicii antichității în original : cetia 
literatură modernă—admira pe Anatole France—,ii plăcea muzica, a lul 
Wagner mái ales. 

Atita încredere inspira omul acesta, încît savanții specialiști în do- 
menii ce n'aveau de a face nimic cu Matematica, veniau să-l consulte, 
cind se aflau în faţa unul fapt științific nou, pe care nu-l puteau Inter- 
ga Henri Becquerel, mort acum 2—3 ani, al treilea din cei 4 Becque- 
rel ce s'au succedat din tată în fiu la o aceiaşi catedră dela „Museum 


+ VIAȚA ROMINEASCA 


d'Histoire Naturelle*, acel Becquerel, care a fost precursorul lui Curie în 


cercetările ce au condus pe acesta la descoperirea radiumului, şi cu care: 


Curie a împărțit, din propria lui inițiativă, premiul „Nobel“ ce [se acordase 
pentru această descoperire,—acel Becquerel povestia într'o zi la un curs, 
că în ziua cînd a descoperit, nu mai ştiu ce fenomen fundamental de ra- 
dio-activitate, sa dus la Poincaré ca impreună să-i găsiască explicația, 

Cu Poincaré dispare prematur—la 58 de ani—una din acele inte- 
ligenţe care-ţi fac impresia forțelor elementare ale naturii. 

Poate nimeni ma caracterizat mai bine natura geniului lui Poin- 
cart decit D-rul Toulouse în paralela ce o face intre Zola şi Poincaré, la 
sfirşitul studiului pomenit: 

„L'une (inteligența lui Zola) était une intelligence volontaire, consciente, 
„logique, méthodique qui paraissait faite pour la dâluction  mathematique + 
„elle enfanta tout un monde romanesque. L'autre (inteligența lui Poincaré) 
„était spontanée, peu consciente, plus proche du rêve que de la dé- 
„marche rationnelle et semblait surtout apte aux oeuvres de pure ima- 
„gination sans subordination à la réalité: elle triompha dans la re- 
„cherche mathématique“. 


Dela Administrație 


Odată cu No. acesta, oferim gratuit abonaților noştri o broşură de 
88 pagini, formal mare, cuprinziad Tabla de materii complectă a Vie- 
ţii Romineşti pe timpul dela 1906—1911. 

Pentru cetitori cu numărul această broșură se află de vinzare cu 
un leu la Administraţia Noastră. 


P, Nicanor & Co. 


RECENZII 


Liviu Marian. Printre stropi. Li- 
brăria şi tipografia „Şcoala Romină“, 
Suceava, Bucovina, 

Intotdeanna am nilimirat poemele în 
proză ale lui D. Anghel pentru pute- 
rea de talent care se videste în ele 
si cure le face să nu ñe niciodată 
pur verbale, chiar atunci cind sint re 
prazentări ale unei vieți de artă, na 
ale unei vieţi de sentiment. 

E în ele viaţă, mişeare și graiul pā- 
răsesta adesea podoaba selipitoare a 
artei, perfecțiunea divină a formei, pen- 
tro a ingina v simplă melodie, cure 
mişcă si pătrunde numai prin sinceri- 
tatea necentului. Dar chigr în acele 
pusagii mesteşugite, în caro stilul e 
desăvirșit până în cele mai mici 'amă- 
nunțimi, ¢ dacă na simţire, cugetare, 
si o cugetare nonă, ingenioasă, variată 
gi multiplă, Numai astfel poema in 
proză este şi rămine o operă vie, dar 
si nsa e un gen fastidios, dacă au- 
torul n'ar avem taetul să se oprească la 
tim piu 

E un gen care cere o fineță şi o do- 
săvirsire artistică ce nu e la indămina 
oricui, o rafinare a cugetării şi n gus- 
tului, pe care şi talentul prețios al unui 
poet ca d. Anghel le-a căpătat În de- 
cursul dezvoltării lul... E un gen primej- 
dios,.cu un cuvint, in care ducă nu 
realizezi perfecțiunea, cazi uşor, foarte 
ugor. în banalitate. Nu există mijlo- 


eie. Ba poţi, fără să-ți dai seama, să 
aluneci pănă la ridicol, 

Domnul Livin Marian nre stil uşor, 
curgător, un vocabnlur foarte bogat, în 
stirzit mult material cu care va eros pon- 
te altă cova, mai curind sau mai tirziu. 

+ 


i. N. Soricu. Florile dalbe. Edit. 
Revistai „Ramuri”, Cralovs. 

Poezia d-lui 1, N. Sorieu mi-e sim- 
paticã, fiindcă nm, adeseori, în versu- 
rile sule, impresia contrastului dintre 
dorinta şi aspirațiile poetului şi mij- 
loseele de care dispane. Cel puţin nu 
are factura curentă a versiBeatorului 
tecund, care te impedică să le găseşti 
rele de-adreptul—nu e perfect, sarbăd 
si lipecd ca atiția nlţii. Dacă nu is- 
bateste întotlonunu să miste cu forma 
versurilor sale, este totuşi uvint resl 
in ole, un accent sincer de desnădejie, 
de curaj, de minte sau do iubire, mă- 
car din clnd în cind. L 8. 

+a 

Dr. Gh, Sabin. Amintiri din rår- 
boiul  Independenţii. Bucuresti, Mi- 
nerva, 1912. 

Domnul de. Gh. Sabin e prefect al 
județului Vilcea. Acum treizeci și cinci 
de ani d-sa a luat parte, ca voluntar 
sanitar, în războiul cu Turcia. Și-a fă- 
țăcut datoria ca adevărat Romin. După 
atita vreme, deodată domnul doctor să 
gindeșto să serie o carte, spre a aduna 


434 DP VIAŢA ROMINFASCA 


bani pentru săvirşireu unui monument, 
inchinat eroilor vileeni morţi in războlu. 
Intonţii, bune şi simpatice. Desehizi 
cartea vezi donă fotografii, una a ti- 
rului voluntar de odinioară, altu a dom- 
nalui prefect de astăzi. Titlul: Amin- 
tiri din văzholul Indepermlenţii de dr, 
Gh. Sabin, prefect al județului Vilcea, 
Vra să zi. 1. proleet a seris o carte t 
a scris-o, aşa, ca să stringă niste pa- 
rala pentru un monument, de altfel 
vrednic de laudă ; vra să zică şi-a pus 
fotografiile, a mai adăogit o serisoare 
a d-lui Delavrancea, $. a... O mulţime 
de lucruri cure te. pot face să zimboști 
şi să clatini din cap en noincrodere, 
care-ţi dau de bânnit că ni den face 
cu o carta ca multe altele; dai doi lei 
cu seop de binefacore, o aronei în- 
tran colt de odze eu filele Betălate. 

Chlar serisoarea-prelață a domnului 
ministru Delavrancea ti-ar putes da 
de bănuit că este serisoare câtri un 
partizan politie, Literatul ales, care 
este d. Delavrancea, face o menţiune 
asupra „Indoelilor de stil.“ A! vra să 
zică avem dea faco cu o curte rău 
serisi ! Hm ! 

Totuşi am citit earten. Na pontrucă 
am voit so cetesr numai decit, cei din 
pricină vă m'a furat dela cele dintăiu 
pagini. E o carte fără îndoială intere- 
santă prin insăși împrejurările pe care 
le atinge, ori le povesteşte. A, dar cite 
pagini din războial dola 77 am cotit, 
şi leam găsit lipsite de interes! Nu, 
nu e interesantă prin ustu, Mai curind 
şi mai bine ași spune, că un suflet vi- 
brouză în paginile acestea dela inte- 
put pănă lu sfărșit, Odiseia unui medi- 
cinist care merge în urma ostirilor, În 
războiu, ca sanitar. Intimplări rodute 
eu viociuno si cu căldură ; citeva por- 
trete, intro altele al d-rului Davila, 
foarte interesante şi bine zugrăvito... 
fiteceva din grozăville războiului, din 
sulerințila ostașilor nostri, dureroase 
tablouri de ambulanţă ; şi pagini vesele, 
inspirate de nesecsta voò bună » op- 


eatas Pama ei earm m ame 


tenilor noştri, acea inapăimintătoare 
voe-hună în cele mai erincene nāca- 
sur... Cu eitä surprindere şi plăcere 
am cetit aceste umintiri! 
O pagină din zbaciumutole zile dela 
T7. Un eplsod pe care un tinăr cu su- 
fiet generos l-a trăit atunei. Astăzi ni-l 
dā, seris cu omoţiune şi eu căldură încă, 
domnul prefect, cărunt şi serios. 
După ce cotose cartea, văd în acel in- 
doeinie „prefect al județului Vilcea“ 
un exces de modestie, DI. dr. Subin a 
fost înspămintat probabil de grozi- 
viile dehitute de „profesioniști“ cu pri- 
viro la stilul acela fantasmagorio ṣi 
terese lără de care nu poate exista lite- 
ratura. Sint cărți caro dovedesc ca 
prisosință zădărnicia ucestul „stil * lar 
în cele două fotografi na mai văd s- 
cuma nimic suspect: văd dol oameni, 
unul cu privireu vie, tinăr, vesel şia- 
vintat, vellult cărunt şi zimbind melan- 
colie;—văd cum acesta, dl. doctor, pri- 
veste cu tristeță pe cellalt, cum îşi n- 
duce aminte, cum regretă, cum îi bate 
inima, şi cum ar vreu să maf sufere 
vûstă. F; 


ss 


Radu Rosetti, Pacatele Swgerului. 
Bucureşti, 11132. 

D. Radu Rosetti se fereşte a-si defini 
none sa lucrare, cure în adevăr e și 
gren de definit : 

Nu eun „roman“ fiindeă îi lipseste o 
intrigă, care să den unitate şi legătură 
tuturor peripeţiilor povestirii, şi e pres 
mare ca volum şi enprias pentru că 
să fin o nuvelă. 

D. Rosetti parcă tine să sublinieze 
că nu pune mare preț pe valoarea i- 
terară a lucrării sale, Și mare drep- 
tate: sint capitole în carton d-sale, cum 
de pildă este acela care cuprinde jii 
vestirea „mamei irina” ce fusese pi- 
blicat în fragment şi în revista noastră, 
a cărui valoare literară este nediscu- 
tabilă. Dar, fără îndoială, interesul col 
mare al „Pucatelor Sulgerului“ con- 


POPI 


stă în însemnătatea documentară a aces- 
tei serieri. 

Deşi acțiunea se petroca in jumăta- 
tea a dona a veacului al XVili-lea, su- 
torul a avut norocul in copilăria lui 
să inregistreze povestirile contemporu- 
nilor din viaţa hoerimii de pe vremuri. 

In ultima jumătate de veac, țara noas- 
trà a săvirșit nn salt atit de insemnat 
in ee priveşte felul vieţii. moravurile 
și toate raportarile sociale, incit as- 
tăzi ni se paro că oamenii de pe a- 
tunei trăiau pe „alte tărimuri“, și he 
vine foarte greu să reconstituim, atit 
cadrul exterior al vieţii lur, cit mai a- 
les resorturile psihice ale acţiunilor lor. 
Cit de puţin intoleusă, de pildă, este 
pontra noi psicologia amorousă— tacă 
pot să spun aga—u sulgerulul Strilen ! 
Cu toate că după numărul anilor, i- 
ceastă epocă o încă atit do puțin in- 
depărtată de noi, in zădur am căuta 
in litaratura noustră date precise ami- 
pra vieții socialo a neestai vremi. Mai 
curină patem găsi informaţiuni în a- 
creastă privință in scrierile străine, cum 
sint de pildă operile literare ale Imi 

Kotzebue, In nceastă privință noun curte 
a d-lui Radu Mosetti umple un ol 
foarte simtitor. 

Si mai mare însemnătate, ponte, ure 
această lucrare prin reconstituirea li- 
terară a procedourilor eu care boearii 
vechi brăpeau moşiile răzăgeşti. Rapor- 
turile dintre sulgerul Strileu en râză- 
şii din Tâmăţeni sint din acest pune 
de vodere extrem de suggestive. Istori- 
cnl atit do bine documentat in areste 
chestiuni, cum este d, Radu Rosetti, a 
fost aiel de mara ajutor literatului, 

Avem de făcut n singură observație 
asupra limbii în care sint serie „pă 
catele sulrerului“. D. Radu Rosetti 
serie în patois moldovenesc, nu numai 
cind vorbese personagiile, ceisco ar î 
fost legitim, dar şi cind povesteşte au- 
torul însasi. Asa de pildă. d. Rosetti 
serie: „poeot“, „agazat”, „0 lost“, +0 


RECENZII 425 


08 0080 03 mpa aaa 


spus —ln loc de „păent*, „așezat? „a 
fost, „a spus”. 

Inţolegem să sa introbmințoze „mol- 
dovenisme* care în limba literară sint 
tot aşa de legitime ca şi „muntenis- 
mele“ și e firească deei renrțiunea im- 
potriva identificării a oricărui „munte: 
nism* cu limba literară —abuz de care 
prea adeseori suferim astăzi. Dar a- 
ceasta nu poate privi înseși formele 
gramaticale ale limbii noastre, în ce 
priveşte fonetismul și mai en senmă 
etimologia ci. Co-ar zice d. Rosetti, dacă 
Muntonii ar incepe sñ scrie da pildă 
„dă* sau „pă* in loù „de“ suu „Ẹpo“, 
„pint tu loe de „prin* sau „au făcu- 
tără* si „an văzatiră“ în loc de „un fü- 
cut“ si „au văzul“ sau să acordeze „ei 
vice” aau „ci faca” în lon da „oi zic” 
sau „ei înc“? Si peuleuce atunci d. 
Radu Rosetti nu este consecvent și nn 
serie şi „obept", „bine“, „hier“ în loe 
de „popt*, „bine“, „ter*. 

D. Rosetti uită că noi Moldovenii a- 
cem m limbă literară veche, limba căr- 
ților bisericești și limba cronicarilor 
în cure unu seris cărturari dintro pâriu- 
ţii şi strămușii noştri, Va gâsi d. Ro- 
setti acolo „pacat“ în loe de „păcat 
sau „o fost“ în loc do „n fost“ Ure- 
dem că revolta, legitimă în fond, a 
d-lui Rosetti împotriva exceselor mun- 
tenesti l-a dus la excese moldoveneşti 
poste limitele jertata in literatură, 

Cu toate acestea —nintem sizuri— 
cartea d-lui Rosetti nu va lipsi din bi- 
Vlioteea unui romin enit, doritor să re- 
trăiaseă o elipă viata  marelă și soei- 
ală a strămoşilor noştri, 

Sp, 
se 

Vasile Pirvan, Cetatea Troparum, 
Bucureşti, 1912, 955 pag. Lel 2. 

— Esto studiul publicet anul trecut 
in „Buletinul Comisiunii Monumentelor 
Istorice“, scos acum întrun volumas, 
aparte. 

Fantazia nu găsește un teren mai Ia- 


435 „VIAȚA ROMINEASCA 


vorabil cu să-şi Joace caii, decit în in- 
terpreturea resturilor deseropute din 
pămint ale vechilor civilizaţii ; de a- 
coin oricine, cetinil curtea soeasta a 
d-lui Pirvan, va fi foarte satistăcut de 
prudența şi bunul simţ al realităţii, 
de cara uatorul a dat dovadă in in- 
terpretare. Volosindu-so de inseripții 
si do felul construcţiilor cite sau des- 

pănă acum intro purte i ve 
chiului oraş de lingă trofeul dola Adam- 
elissi, uneori chiar de lipsa unor ase- 
monen dovezi de viaţă veche civilizată, 
ål. Pirvan a alcătuit istoria aproape 
deplină a cetăţii Tropaeum. Această 
istorie ne interesează nu numai pentra- 
că dă explicare unor monumento depe 
pămintul țării noastre, dar penizucă 
evoucă si lăimureşte un timp intunecat 
şi trist: acala în care civilizaţia greco- 
romană pieria In laptă cu barbarii, dar 
in care răsăria minyriiotoare religia cros- 
tină : ruinele vorbesc de amindoui, 
Cartes cuprinde si numeroase ilus- 
traţii. 

Pe amindouă malurile Dunării de jos, 
pănă daparte, locuiau Dael (Traci). Ro» 
manizerea lor a înesput, deamindouă 
părțile, mal cu seamă doln Traian; el 
s'a ocupat de supunerea şi romaniza- 
roa tuturor Tracilor ; în lungul dru- 
mului ce ducea prin răsăritul Peninsu- 
lei Balcanice spre Dobrogea de azi, 
împăratul a inființat lagăre şi orage: 
PHatinopolis (după soția sa), Ulpia (Ha- 
drinnopolis mai pe urmă), Marciano 
polis (după sora eu), ete. La întrotă- 
ieren cu drumul delu Calintis la Du- 
rostorum (Silistra), a ridicat în 109 mo- 
numentul triumfal, în onoarea lui Marte 
răsbanătorul, și satul dac de alăturen 
ba colonizat cu veterani ieşiţi din lẹ- 
gionile dunărene, fäcind din el un pi- 
cus civil, lingă castrul de pază ui dru- 
mului. O dedicație din 116, adresată 
împăratului, confirmă ueestea. Tropae- 
om devine, în legătură cu oraşele de 
lingă fluviu, un centru de răspindire n 
culturii și limbii romane în lumea tracă, 


In sec. JE şi I, curentul aceata roman 
domina pe cel grec, venit din porturile 
mării ; o mulțime de sate romane se fat 
împrejur. Po vremea lul Caracalla, Tro- 
paoum & devenit municipium; dar 
dela 238 Goţii întră în Dobrogea și la 
sfirșitul sec. MI distrug Tropsoam. 
Din aceste timpuri de viaţă părină 
navem decit resturi ce-au servit în 
urmă cu material de constructie în m 
raşul reclădit la 316 de Licinius (și 
Constantin cel Mare), Licinius a cons- 
trăit pentru apărarea oraşului ọ cetate 
cu ziduri groase de 3-4 m. și cu 
multe turnuri, închizind un spația ca 
de d ha.—u canalizat stradale, n cons- 
trait o dasilicd pentru justiție, ote. In 
locul elementului roman slăbit insă, vin 
colonişti Goti (federații, Carpi Bas- 
tarni si Sarmați; iar limba şi cultura 
grecească, din porturi, ta locul celai la- 
ține, caro incepea să ñe uitată. Dela 
Constantin ($50) ianalnte -apar urme de 
crestinism : 5 biserici {dintre caro una 
de marmură, caro a ajuns episcopală), 
capiteluri cu semnul crucii, etc. De mai 
muite ori a mai fost prădat vrușul și 
monumentele distrase de barbari nai gi 
apol reelădite do Romani și federaţii 
tatr'o biserică cu stilpii dărmaţi, s'am 
găsit eranii sparte și bucăţi de fier! 
Ultimul rest antic, dola Tropaeum, e o 
monetă de bronz dela Mauricius (3885); 
Theophylactas spune că Tropaeum a 
fost pustiit de Avari pe timpul acestui 
împărat: Avarii au făcut loc Shuvilor; 
dar aceştia na trăiau In orașe: Tro- 
paeum n'a mai fost ridient de atuntă. 


lanca Nistor. Das moldauische Zott- 
wesen in L5 end 16 Jahrhundert |Ar- 
ticole scoase in o broșură aparte—50 
pag.—, dar nu spre vinzare, din Zair- 
buch für Gesetagebung, Verwaltung 
u. Volknrirtsehaft im Dentehen Reicho, 
Leipzig). 

Di. Nistor continuă cercetările sale 
relativa la istoria economiră a Mollo- 


vei, lezlogind do data aceasta chesti- 
unea våmilor în 4 capitule, 

1) Dæptul de a stabii vămile, era 
al domnului enre aven putere absolută; 
dar el, dacă vroia, se sfàtuis cu boo- 
rii săi sau chiar vu unii negustori, Vo- 
nitel vămilor mergen la visteria statu- 
lai, dar domnul putea dispune de a- 
ceasta (până la tuntemir). Domnal pu- 
tea seuti de vamă sun dărui dreptul 
de a incasa vâmile din anumite puncte 
ale țării, cul voia: unei minăstiri, unui 
boer, ete. 

3) Sistemul vamal. Scopul vămilor 
era imbogăţirea tezuurului vu monetă, 
nu de a proteja mărfurile naţionale, dè 
aceia se lua vamă ln import, ln export 
şi lu transit. Tariful era diferit, după 
involala cu Lombergul, cu Braşovulate , 
si se plătou după valoure, după gren- 
tate timăsură) san lu bucată (p. vite d, 
ek Era o vamă mare, care se plătia 
in capitală sau în orasul de destacere 
a mărfii, şi o vamă miră, la valuri 
sau popasuri (d. e, la Cornăaţi, Sirot, 
Suceava, în drumul ce venia din Po- 

lonla). 

3) La import se plătia vamă mare 
Iie Vama tea mică era de 4 san 6 
grosi de căruţă; dar varia. La export 
se piătia la locul de cumpărare los 
in provineie, apoi 4 saù G'je in eapi- 

tatā, ete, Pentru vite însă nu se mai 

plătin în capitali; aţa că erau favo- 
rizate articolele industriale sau venite 
pe mare, în eapitală, vitele în provin- 
tie. Ca să fie siliţi străinii să cumpere 
din Moldova mărturile cure se păsiau 
si în Muntenia san uită ţară vecină, 
domnii au făcut staţii pentra încasurea 
transitului la umimlouă hotarele și in 
capitală. Străinii schimbau mărfurile 
lor pe alte mărfuri, căci era oprit ex- 
portul argintului; asemenea al bkini- 
lor rare, ca să pn se scumpozscă cele 
rämase, Ceară exportă numai domnul. 

4 Administrația våimilor era datà 
în seama visternicului. De multe ori 
sarendau vămile. 


RECENZII aT 


Desigur nu putem nota nici tot ce-i 
interesant și bine docamentat în a- 
coastă broșură. 


* 


N. lorga.  Mindstirea Neamţului, 
Vâlenii-de-Mante, 1912. 
E o broșură de §9 pag. (costă 60 
buni), eare cuprinde istoria minăstirii 
ucesteia importante și o serisi mai ales 
cu scop de a faco cunoscut călugări- 
lor rostul instituţiei lor şi de n lo o- 
teri modele de adevărată vințā călu- 
gărească şi de muncă pontru cultură, 
U figură foarte interesantă d. e. e w 
ccia a stariţului rus Paiaie, aṣa cum il 
deserio Const, Caragea: „Atunci întă- 
iaşi dată am vizut și eu cu ochii mei 
virtutea întrupată, fără patimi şi cu do- 
sovirşlee fără fățăraiele ; chipul său pren 
dulce, fața sa prea aibă, barba tai stră- 
lucătoare de curată și îmbrăcămintea 
lui nespus de curată gi coporișurile de 
pat ale odăii lui... Ers prea dulce lu 
stat si fără vre-o ascundere, si cu ade- 
vărat vedea cineva un om fără trup”, 
Se zice că anul acesta, lu Neamţ, e 
o hărnicie şi o curățenie noobișnnită, 
poate au tras părinții învățătură ! 
+ 


N. lorga. Basarabia noastră |serisă 
după 14% de uni dela răpirea si de că- 
tră Ruși). Vătonii-de-Muate, 1912, 175 
pag. Lai 2, 

E o lacrare oenzional serisă, dar e 
dintre cele de mina întălu alo d-sale, 
Cuprimde i-torin pămintului dintre Prut, 
Dunăre şi Nistra do cind a inceput el 
a deveni rominose (sèc. XIV) și pănă 
după răpirea lui de câtră Ruși. E scrisă 
eu inimă şi bogăţia de informaţii Mi 
face o plăcere; dar—rog po dl. Iorga 
să nu se mai upere—rocunoaşte toată 
lumea că dsa e un foarte do sumă is 
tarie al nostra ș pu Insă ştiu şi aceia că 
vrea că fie popular şi inteles ; — sint 
„itovu locuri meeture, d. e. pag- ză 

V. D. 


ig VIATA ROMINEASCA 


+s 

1 Bogdan. O šerisoare din 1079 n 
Mitropolitului  Dosorteiă. Bucureşti, 
Academia Romină, 1912, în bros, în 4 
de 5 pag.+6 stampe, prețul 50 b. 

In Arhivele ministerului de Externe 
din Moskva D-n B. a descoperit o in- 
terosantă serisoare adresată de Dosul- 
teii, mitropolitul Moldovei, lui Toachim 
patriarhul Moscovei, Piin acea serisou- 
re Dosolteiñ ruga pe louchim să-i tri- 
meată „o tipografie, ea să ne tipărim 
cărțile co le-am tălmăcit din limba gre- 
coască şi slovenească pe limba moldo- 
Veneaseă, căci ja nol învăţătura de 
carte s-a pierdut, și puţini sint de s- 
cela care pricep limba cărților“. 

Cererea l-a fost satisfăcută, și mate 
rinlul tipografie a fost adus în lasi de 
cătră lonaşeo Bilovici, cunoscut agent 
politie al lui Ducu Vodă pe lingă cur- 
ten rusească. 

Serisoareu mai este interesantă şi 
prin faptul că ea ne arată: 1. că pe 
la sfirsitul sec, XVII Moldovenii ince- 
puse să privească la Moskva, aşa xisă 
a treia Rom, va la un izvor de ln- 
mină și pntere ; —2. că cunoştinţa lim- 
bi slave bisericesti scăzuse mult în 
Moldova pe vremea lui Dosoftati, 

G: P. 
ae 

Mihaii C. Vlădescu. Voica. Dramă 
in î nete, București, 1912. Protal 1 leu 
50 bani. 

Ce ași putea spune despre această 
cărțulia de 100 de pagini, care enu- 
prinde „o dramă În ® nete“, cum na 
asigură autorul? Impărțiţi 100 cu 5, 
vin 20 de pagini aproximativ de act. 
Am eetit anume cu ceasul în mină: un 
set durează zece minute. 

Toată aşa numita piesă e o incilei- 
tură ciudată de vorbe, de voniri, de 
eşiri din scenă, do Intimplâri fără 
sens. O fată dela ţară se spinzură din 
nuza dragostei pentru boerul moşiei 
căruia totusi i se dă innainte de a se 


te eoe IRI a eo oroe ee eee eezeat eroare po rero TOn erp = 


spinzura, Boerul o aduce a dona ziin- 
napoi la tată-său mcasă, doclurindu-i 
frane că s'a plictisit do ca. Futa nu, 
că ea ține la boer. 

Aseultați acesta vorbe de Salome 
rustică ; 

Voica. țaplecindu-se peste situl lai} 
Stăpine te muşe, Lasă-mă zău. Mor, 
să-ți apuc pielița en dinții... Ce stricată 
sint. 

Punetuaţia e a antorului. Gindirea 
idem, căci e imposibil ea o fată de 
fară de șuptesprezece ani să vorleus 
că ustlel, 

Psicologia piesei e la fel eu pune- 
tuntia, E nn deliciu, Vă mai dan o probă: 

Teodor—Ai dreptate. Am greşit. Dar 
ce fae eu. Cu nepontu ta, Cu Voler 

Imi pare rău totuşi de prefaţă. Desi 
ure multe trăsături tarasconoze, În ge- 
nore face impresia că e serisă de un om 
de treabă. Noroe că autorul a avut 
grijă so pună înnainte: piesei, altmin- 
teri nu ştiu ciţi ar avoa curajul să stră- 
bată noianul de bizarerii pentru a n- 
junge lu ea. 

Am cetit-o din non, după ce am ispră- 
vit piesa. Curios! Sint intr'insu unele lu- 
cruri do bun simt. De ce o cotese, de 
co mă conving că uatorul uitase de 


mult cuprinaul dramei sale, cind a 
seris-0... 
sts 


G. D. Creangă, Politica economică 
şi financiară a partidelor noastre de 
guvernämint. Autorul arată deosebirea 
dintre principiile și procedeele practice 
ale politicii oconomice gi financiare n 
partidalui liberul si conceptiile sau mai 
bino zis proeedeesle financiare ale par- 
tidulul conservator. Pe ciod întreaga 
politică financiară a partidului conser- 
vatar n fost politică de oeazie, în po- 
litica Ananciară şi ceonomică a par- 
tidului liberal s'a manifestat din an în 
an tendința de naţionalizare a muncii 
rominești, tendința de economie şi de 


prudență în finanțele publice. Cauza 
slăbiciunii partidului conservutor În ma- 
terie de finanţe şi de economie poli- 
tică se datorește faptului că mai toţi 
ministrii de finanțe conservatori n'au 
avut experiența necesară nelaind parte 
activă in viața lor privată la nicio 
intreprindere financiară sau economică 
şi imdelatnicindu-se numai cu „poli- 
tica”, 

D. Creangă arată cit de peintemeiată 

e corerea conservatorilur de à se des- 
părți politica de „uluceri”, ințelegind 
prin cuvintul acesta disprețuitor orice 
muncă depusă în serviciul economiei 
naționale, Intro ţară pănă mai dăunăzi 
cu 5, unnlfabeţi, acelaşi număr res- 
trins de intelectuali orăseni, care tré- 
loe să muncească pentru m trăi, pein 
vunostinţile lor, prin munci, experiente 
| inițiativa lor,—sint cel chemaţi la u- 
facerile publice. 

Istoria e cea msi bună dovadă are- 
xultateloe date do concepţiile finanria- 
re alo celor două partide., Partidul ti- 
heral introduce moneda naţională, in- 
ființează Crodital urban, organirează 
Creditul rural, înfiinţează și organizen- 
ză Banea Naţională, răscumpără dela 
străini văile ferate, rodă statului mono- 
polul tutunului concesionat străinilor, 
ilerrobeste indostria naţlonală de sub 
infuenta străină prin tariful și le- 
gen din 1985, înființează Cusa rurală, 
societatoa locvinţolor eftine, societa- 
tea Govora-(ălimânesti, societatea trem- 
vaelor comunale şi crează o rețea in- 
trează de bănci romineşti în tot tu- 
prinsul țării, Partidul consorvator a- 
rendează monopolul tutunului unni con- 
sorțin de străiri, incearcă in îN75 să 
infiinteze o bancă de emisiune conte- 
sionnd-o la străini; fice o opozitie 
violentă contra răscumpărării căilor fø- 
rate dela străini și contra dezrobirii 
industriei naționale de sub străini ; dă 
coneesia trumvaelor cumunale din Bu- 
«ureşti atit in 1871, cit şi în 1592 u- 

nor strălul ; incearcă să vindă aclin- 


RECENZII 429 


nilẹ statului dela Banca Naţională lu 
străini; introduce loteriu statului con- 
ceslonind-o la străini; umanetează mo- 
nopolul hirtiei de țigară unor străini 
şi introduce controlul străin in uface- 
rile publice interne; inființenză azi- 
noul comunal din Constanța, pe care 
il concesionează străinilor ; dă în 1906 
concesia sazulni la străini ; înfințonză 
societates Sinuiu concesionind-o şi pe 
neeusta străinilor; incearcă desfiinta- 
rea societăţii romineşti de tramvae. 
Cauza acestor lucruri constă în „eotia 
că conducătorii partidului conservator 
sint În majoritate oumeni cu averi 
moștenite. care nu cunose valoarea ba- 
nilor câștigați prin muncă şi atunek 
purtarea din viaţa privată n adue gi 
in conducerea intereseler statului, 
D. Creungă face apoi un rezumat is- 
toric a] dezvoltării finanțelor noastre 
publice, arătind în detaliu prucodeele 
financiare ale partidelor noastre de gu- 
vernămint dela 1566 și pănă astăzi și stă- 
ruind în special asupra improjurărilor 
din vromea din urmă. Autorul com- 
bate mai ales politica financiară a fos- 
tulai ministra de finanțe, d. P. P. Carp, 
opunindu-i politica Bnanclară s guver- 
nului liberul din cei apt uni de gover- 
nământ dela 1901 ineoucs, politică care 
se caracterizează prin economii bud- 
goture, ureindu-se cheltueliie numai în 
cazurile necesitate de reformo mari, 
prin prevederi joase la venituri, pen- 
tru a feri cit mai malt statul de dont- 
echilibru! budgetar, prin eroarea de fon- 
duri de rezervă, avinda-se grijà de ziua 
de mine, și prin o politică financiară 
de excedente, 
C.A. 
Pi 

Capitaine O. Meynier. L'Afrique 
noire. Paris, Flammarion, 8-50. 

E o luerare care tinde să ne prezinte, 
intrun tot ahestiunea populatiilor negre 
din continental african : viața din trecut 
şi din prezent al acestor populații, rapor- 
turile dintre ele şi Inmea europeană, po- 


430 [ VIAŢA ROMINEASCA 


sibilităţile care se pot interveden penr- 
tru viitor în ceiace priveşte viața și 
civilizatia lor, 

Imbrăţisind un cimp atit de vast, 
cartea lui Meynier nu poate să fie de 
cit o expunere cu totul sumară, un 
fel de rozumat al chestiunilor de care 
se ocupă, De nocia nici nu aro carat- 
terul unei lucrări de cercetare origi- 
mală, ci mai degrabă pe soel ul unei 
cărţi de popularizare, menită să facă 
ennosentă publicului mare lume nes- 
ură n Africel şi problemele caro sint 
în legătură cu aceasta. 

Autorul îşi imparte expunerea în trei 
părți, ocapindu-se in vea dintăin de ge- 
ogrrufia socială a Atrieei, dindu-ne în 
a dona o istoria n civilizaţiei popoare- 
lor negro și tratină în a trein insem- 
nata problemă a ridicării rasel negre. 

Primele două părţi sint un rezumat 
conytiineloa, pe de-oparte al cunoştin- 
lor setuale asupra condițiilor de vi- 
aţă si asupra raselor Africoi, itr pe de 
alta u vieţii populațiilor atrivane din 
colo mal vechi timpuride cind sînt cu- 
nosecte gi pănă astăzi, cum si un is- 
torio al raporturilor dintre aceste po- 
pulații și diferitele popoare nàvigatoa- 
re și colonizatoare ale Europei: Portu- 
ghoji, Engteji, Franceji, Germani, ete, 

A treia parte, cea mai Insomnută și 
totodată ces mai personală, e o incer- 
caro de sistematizare politico-colonială, 
Autorul caută să stabilească care tre- 
bne să fie scopul și mijloacele de nc- 
ţiune ale politicii coloniale europene în 
Africa, cum trebue condusă evoluția 
ecomomică a societăților negre, tare 
trebue să fie orientarea vieții intelec- 
tuale și morale a populațiilor negre ale 
Africel. 

Europenii an făcut muri greseli, au sã- 
virşit grele păcate față de ucoste rase 
inferioare, socotindu-le mult timp ca 
un material de exploatat în toate ehi- 
purile şi fără nici o crutare, fără nici 
ún scrupul. Astăzi scopul pur egoist al 
legăturilor Emropenilor eu populuiile 


eoreerecacccanii 


negre trebue să facă loc unor tendinți 


mai umanitare: să nu se mai sibă în 
vedere numai imbogăţirea cu orice chip 
pe sama acestor populaţii, ci să se ur- 
mărească și ridicarea lor economico- 
socială, îndrumarea cătră un Iralu mai 
ridicat şi mai innanit. 

In ueeastă privinţă, autorul faco o 
interesantă comparație intre atitadineu 
pe care diferitele popoare alo Europek 
o au față de rasele inferioare ale Afri- 
cei şi ajunge la coneluzia că numai 
metoudele de colonizare ale Englejilur 
şi Prancejilor sint demne să roție nten- 
iunea și sint menite să facă din su- 
peemația albilor asupra negrilor aceia 
ce ea trebno să fie: o şcoală, o tutelă 
şi o proterţie pentru neeştia din armă. 
Raporturile dintre Europeni și Negri 
trebue să fie bazate pe respectul, înere- 
darea si stima, pe care coi iintãi tra- 
buo să știe să le inspire color din ur- 
mă, zice autorul, si de aceia, conchide 
ol în concluzie, Franţa va reuși să in- 
temeleza în Africa intocmiri ‘solide și 
durabile. 

Deşi principiile de politică coloniaiă 
po care untorul le expune au în vole- 
re mai ules actiunea Franţei în Africa, 
totuşi din ele se pot scoate invățăminte 
mai generale, care se pot aplica și lu 
alte state, lar Incrareu Ivi Meynier, lu- 
ată in general, e, în limitele eb res- 
trinse, o expunere complertă a chesti- 
unii. 

-. 

Marguerite Martin. Les Droits de 
la Femme. Paris, Marcel Rivière, 1912. 
Prix 2? fr. 

Chestiunea fomelască e desigar uns 
din cele mai însemnate probleme sa 
ciale la ordinea zilei, cel puțin în unele 
țări. lată penteuce pe deo parte ea 
are deja o literatură foarte bogată, tm- 
bogăţită mai ales în ultimii ani, lar pe 
de alta trebue să capete un loo insent- 
nat în proocupările oricărui om pe 
carel interesează manifestările multiple 
şi variate alo vieții contemporane. 


_..— eee op aa eae 


In bogata litoratură fomenistă de azi, 
cartea d-nei Marguerite Martin aduce 
vederile unui spirit ponderat, părerile 
unei femeniste moderate, care nu tär- 
pește cercul revendicărilor pentru fe- 
moe pănă dincolo de marginile pe enre 
spiritul comun ar fi dispus să le pri- 
meastră 

Ea nu cere, de pildă, ca doctorensa 
Madeleine Pelletier, dreptul fetelor de 
a imita pe băeţi în privința vieţii sexu- 
ale in afară de căsătorie, niei dreptul 
pentru femee de a se lepădu prin a- 
vort de urmările legăturilor ei de iu- 
bire, 

D-na Marguerite Martin combato ur» 
gumeèntele teoretice cure se pot uduce 
contra drepturilor politice ale femeilor 
și reclamă pentru acestea omanelparen 
economică, dreptatea socială și eguli- 
tatea politică. 

Nu e navoe să expunem argumen- 
tele d-nei Martin contra unti-femneniști- 
lor; ele sint eelo phicinuite, pontrucă 
şi cuvintele pentru care anti-feomeniştii 
sint vontra drepturilor femoni—sint tot 
aşa de bine şi de mult cunoscute. De 
altfel, trobue să recunoaştem că teo- 

reticoste argumentele contrare feme- 
nismului nu pot rezista unei critice sè- 
rioase si se pot înlătura cu uşarintă. 


RECENZII 


45i 


Şi dacă d-na Martin mai rezumeară 
aceste argumenta şi le combute, e că 
lucrarea sa e o carte de propagandă 
si deci nu are a se teme de repetarea 
unor lucruri adese spuse. 

Mai original nise pure capitolul VII 
din această lucrare, capitol în carea- 
utoarea se ocupă do „drepturile femeei 
şi codul civil“. Citind citeva articole 
din codul civil, prin care se fixează 
drepturile și datoriile temeri în câiză- 
torie, d-na Marguerite Martin scoute in 
evidenţă nedreptatea mare care se luca 
femeri si arută cit de strașnie si-ana- 
sigurut bărbaţii anumite drepturi care 
reduc pe temea lu rangul de supusă 

îneăreată de datorii, şi asizară bâr- 
butului o stăpinire indiseutabilă, lu 
special egoismul şi elnismul bărbaţilor, 
autorii legilor, in chestia delictalui de 
adulter nu pot decit să ne facisă ro- 
sim, cind acordă soțului tnselst sensn 
omorului legal.. 

Concluzia cărții d-nei Xartin oră fe- 
meia, nedreptăţită și Indopărtată dela 
annmite oeupaţiuni sociale, trebue în- 
trodusă în drepturiie si pontru a econ- 
tribui cn muncea sa la binele general 
şi pentru a se bucura ea lusăși da o 
viață mai demnă şi mai fericită. 

M. C. 


REVISTA REVISTELOR 


Luceafărul, Wo. 26. Reproducem 
din articolul d-lui Goga despre Cara- 
giale : 

„— Marele meșter atingon toată cls- 
viatura sufletului omenesc. Deschiden 
vorba lin, en bunătate, și-o muia Intro 
lene orientală, într'o clipă schimba re- 
sortul ea să-ţi arate o samă de jong- 
lerii capricioase și deodată se oprea 
brusc, faţa i se erispa, buzele i se strin- 
geau convulsiv,. în fundul ochilor ii 
juca o lumină stranie și in clipa asta 
din erearul lui Caragiale răsăreu un 
fulger nou. Universul devenea mai 
bogat cwo minune“, „Cum să se in- 
chidă pe vecie ochil lui cari pătran- 
dean snfletul si strălucenu de departe 
va două suliti de argint? Co să facă 
pămintul cu i2.. Cum să se împace 
cu ropzosul de veci ereerul lui pururi 
trămirtat, acest complicat și sensitiv 
scismogral intelectual, care nu avea 
clipe de odilnā 7.” 

Convorbiri literare, No. 5, D- A. 
Naum publică ò lungă odă „in me- 
moria lut Alexandru Ioan I-iu”. Ca 
acest prilej poetul înce uz de o me- 
trică speelală ; diferitele formo da ver- 
suri și procoduuri ritmice alternează 
in chip atit de straniu, încit îţi fue 
impresia unui duo patetic între o riş- 
nită şi un corean. E drept însă că pe 
glocurea versurile curg en țăcăneala 


uniformă a unul tren de marfă; idein 
alunecă atunci printre degete, ca api. 

D. Duiliu Zamfirescu termină publi- 
careu comediei sale „Lumină nouâ“, 
despre care » mal vorbit în această 
revistă cronicarul nostru teatral din 
Bucureşti. 

Un nume nou, Jon Al-Georgê, sem- 
mează o „comedie antică“ (II acte, în 
versuri) intitulată „Sapho“. Nu stim 
dacă, lu eventuala reprezentare a acestei 
piesete, decorul sumar și costumele 
conştiincios indicate, vor da spectato- 
rului iluzia realităţii antice. Dar știm 
cu siguranță că impertecția neoclasică 
n versurilor şi mai ales unele expresii 
ale personagiilor siot profund lipsite 
de „coloare locală”. Do pildă : 


Arehiuns 
Lasă, Iris, nu e bine 
Să meliniştim străinul cu 'ntrehiâri, 
căci... 


Iris 
Vai de mine | 


Și peste citeva pagini : 


Statilus 
Le priveai cu "npideărare 
Si pe urmă dintro cauză neștiuli nici 
de tine 
Ai îngenunchiat pe atîncă și ai plina 


REVISTA REVISTELOR ‘433 


Sapho 
Bu? Vai de mine! 


— Val de mine, soro, cum tiai in- 
chipul că aş fi cu capabilă do-asa ceva | 
—ar zica şi uzi o Săftică oarecare. 

La sfirsitul numărulai, un interosant 
articol despre Caragiale, datorit d-lui 
Jacob Nogruzzi, și citeva insemnări 
despre „O sărbătoare rominească in 
Leipzig”, eu prilejul căreia, între altele, 
sa oferit și d. Weigand să țină o con- 
feriuță asupra țării şi poporuini romi- 
pese. A vorbit 25 de minate, cu pro- 
ecţiuni. Po lingă citeva chipuri de eo- 
pii şi bătrini țărani, au defilut pe pin- 
ză, ca tipuri de Romini, următoarele 
„curiozităţi cinematografice” : „Lipa 
veni, Bulgari., Muţuli din Bucovina, 
Nemţi din Dobrogea, Ciangăi din Mol- 
dova, Tigani cu urs, Ruși bătrini, bou, 
o casà cu stuf și trei oumeni beji în 
fața unei circiumi din Basarabiu, biso- 
rien lipoveneaseă din laşi”, ete. 

Cu prilejul acestu ne-am convins pe 
deplin şi în privința seriozității și a 
sentimentelor d-lui Weigand pentru po- 
porul nostru (Chestie competinții d-sale 
filologice în ce priveşte cunoasterea 
limbii romineşti, a fost elucidută in a- 

ceastă revistă de d. Philippide). 

Ne pare rău numai că Statul romin 
e silit să continue a dărui profesoru- 
jul străin subvenţia de 10.000 tel. Dacă 
iar tăia-o, faptul ar putea aduce după 
sine un grav conflict diplomatie cu pu- 
ternicul stat german. 

Cine ştie ?.. 

La revue roumaine, No. 8. Dela o 
vreme încoace d. Caion a inceput să 
tămileze în dreapta şi n stinga, in 
franțuzeşte. Asta o un mijloc mai si- 
gur decit calomnia și injuria. Dă-i inna- 
inte, domnale Caion ! Qi să fi sigur că 
mai ales d. Iorga n’o să se supere. 
D-sa e omul cel mal simtitor la gidi- 
Jliturä, din toate tările locuite de Ro- 
mini. D. lorga, acest „professeur mi- 
pent“, acest „humaniste parfnit*, care 


aminteşte pe „Quinet“ şi po „Jules Mi- 
chelet“, acest „polimiste redontabla* şi 
iarăși „homme éminent“, al cărui tradi- 
tionalism „rapelle Barrès“ şi inc'odată 
„homme éminent care aminteste pe 
„Paul-Louis Courrier* acest-bis-„par- 
fait humaniste“, ete, ete. 

In acelaşi No. e tămiiat și fostul nos- 
tru colaborator M. Plscobomba pentru 
„l'harmonie des vers et... ln nouveauté 
des idċes“. La care laudă, d, Pisco- 
bomba (mal puțin măgulit en alții) răs- 
punde textual în jargonul revistei : 

„Messiours, c'ost on vain que vous 
vous vanter d'avoir compris mes idies, 
Si vous vous mettrez là-bas tous èn- 
semble pour comprendre cè quo pai 
voulu dire dans deux motas seulement, 
vous ne pourrez pas arriver jamais à 
aucun boat. Parceque VIncomprohen- 
sible,—vollă done la clef et lo Secret 
transcedental de VArt mouuelle”, 

Arhiva genealogică, No.4, 5 şi 6, 
(Aprilie, Maiu, Iunie) 1912. 

Importanta ravistă, diriguită de d. 
Zotta, incepind cu acest tripla No. nu 
mai apare în laşi, el în Cernăuţi, 

Semnalăm articolul extrem de inte- 
resant „Despre nobilimea Basarabiei“ 
de Sever de Zotta, directorul revistei. 
Autorul ne spune în ce condițiuni au 
fost inseriși, în cărțile nobilitare rw- 
seşti, membrii vechilor tamilil boerosti 
din Moldova care, după anexare, mu 
fost rămas in Basarabia, i nê 
dă şio listă a actualilor nobili bass- 
rubeni de origină moldovenească. 

La Nouvelle Revue (Mai și Iu- 
nie, 1912), 

Pleeind dela ideis, exprimată mai 
de mult şi de alţii, eñ o Austro-La- 
garie puternică și liniștită e o nece: 
sitate de primul rang pentru echilib- 
rul politie al Europei, Ison 
se ocupă de rolul pe care Cahii sint 
chemaţi să-l joace și de situaţia pe 
caro v an actualmente in Austro-Ua- 

„anarhică” do azi. Ideia gene- 
ralā a articolului Austria şi Cehil în 
18 


434 VIAȚA ROMINEASCA 


Europa viitoare este că Cehii sint 
astăzi nedreptăţiţi în alcătuirea impe- 
riului babsburgie, că ei au drepturi 
istorice la cura nu vor să renunțe şi 
că prin activitatea, număra! şi ener- 
gia lor vor trebui să reușească aşi 
recistiga drepturile pierdute, Fâcind 
un repede istorie al vieţii politice a- 
ustriaca din ultimul veac, aulorul a- 
ratā mijloacele prin care Cehii au fost 
reduși la rolul pe care-l au azi, şi ca- 
uta să seoată în reliet statornicia eu 
care ei lupta pentru afrmureu lor. A- 
ulorul crede că o rasă austriacă nu 
se va pulea faca niciodata din con- 
glomeralul de neamuri cura alcatuese 
monarhia vecina şi eñ, mai curind uri 
mai tteziu, se va acorda naţionalităţi- 
lar drepturile pe cara trebue să le 
uibă în stat. Atunci Cehii vor îi un e- 
lement insemnat in Confederaţia A- 
ustro-Ungard. 

Un articol foarte interessut pentru 
țara noastră, în care Febra aftoasă 
face insemnste ravagii prialre ani- 
male, este articolul eu acest Utlu al 
lui George Mosnier. Fără a intra in 
amănunte asupra originii şi acțiunii 
acestei boale, auloril ntrsgo atentiu 
asupra singurului mijloc elicace pen- 
tru combaterea vi, E vorba de desin- 
fectarea obiectelor, cu care animalele 
bolnava vin in contaet şi le înfertea- 
ză, cu un dezinfectant gazos şi unume 
acidul sulfuros, care rezultă din ar- 
derea pucioasei, Acest sislem a dat în 
Jtalia rèzullate admirabil» gia facut 
mai malt decit toate dezinfectantele 
Jicide ori in praf, care nu pot pā- 
trunde uşa de bine in toute increțitu» 
rile şi sgirivlurilor obiectelor, pentru 
a distruge germenii vătămătari, Pen- 
truca  pgazilicaraa obiectelor da de- 
zinfectat să se facă suficient, sa con- 
struit un aparat special „Clayton“, ca- 
re Ìn toate incercrije facutea dat re- 
zultatele cele mai salislăcâloare. 

Cale din urmă opere ale lul Ger- 
hart Hauptmann de Henri Guilbeaux 


ne prozintă o analiză critică u piese 
lor Griselda şi Guzganii, a impresii 
lor de voiaj in Grecia „Griechiascher 
Frăhding”, şi a romanului „Der 
Narr în Christo, Enunânnel Quint*. 
Autorul urticolului rezumă cooținu- 
tul acestor luerări gi face aprecieri 
erilice asupra realizării lor artistice. 
El constata că cele din urmă lucrări 
ale dramaturgului german nu denota 
o scâdera a iutelectunlilății şi o siä- 
bire a darurilor lui artistiee, după 
cum s'a pretios de câtre unii, ci sint 
la lnnălţimea operelor anterioare, „Te 
setorii* şi „Inimi solitare“. 

Intro repede ochire asupra Situa- 
tei politice in Europa, Goneralul 
Alassenet caută să dovedessei câ in- 
telegeren cordiali” dintra Franța, An- 
glia şi Rusia „s'a impus prin tasāgzi 
forţa luerurilor, ca singurul mijloe da 
care fiecare din avesto puteri pulea 
dispuna pentru a tempera tendințele 
razboinice ale Germaniei”, 

In Moartea lul Jean-Jacques Rous- 
seau, Gustaas Dupi arats, după do- 
cumentele şi mărturiile timpului, tut 
prajurările în care a murit marele 
seriilor, fără a se pronunța hotarit a- 
suprà chestiunii mult desbatute dacă 
o vorba de un accident, deco bnală, 
de-o sinucidere ori de-un asasinat, 

Mercure de France (Mii şi I4- 
nie, 191%). 

Sub titlal de Spanioli şi Francezi 
in nordul Marocului, Mare Mirti 
fuca o paralelă inire activitatea pe 
care o dosfăşură cele don țari euro- 
pene in nordul Africei, scojimd in re- 
lief superioritatea mijloacelor şi me- 
todelor coloniale ale Franței. Pe cind 
Spaniolii considară pè Marocani ca 
pe niste duşmani cueeriţi, care nu pot 
A priviţi det en dispret și eu bănu- 
isiä, pa cind Spaniolii fuc o chestiune 
de prosolitism religios din ocuparea 
ținuturilor locuite de musulmani, 
Franța, din contra, se sileşie să-și a- 
propie populațiile uutohtone, oferindu- 


ie indemânare in train, siguranța vi- 
eții si a avultului, rospoelindu-le ere- 
dințile şi obiceiurile, Din aceasta pri- 
cină, deşi Francezii sint mai pulin nu- 
meroşi decit Spaniolii în unele regi- 
uni ele Marocului, totuşi siat mai bine 
apreciali şi au mai mare influență a- 
supra locuitorilor. La intârirea influ- 
enții franceze mai eonlribue și faptul 
eñ, pe cind Spaniolii cure se aşează 
in Maroe sint in mare majoritate oa» 
meni săraci şi în genere elemente so- 
ciala rele, pe cind Spaniolii exercită 
meserii noinsamnale și câștigă puţio, 
«a şi indigenii pe cara li comenrează, 
Fruncezii, din coutra, due în Maros 
capitaluri si pricepere, spirit de ini- 
Mialivă în afaceri, şi se ocupă cu Ti- 
deletniciri care le asigură mai mall 
respoel in ochii populatiilor locale. 
Astfel, cu toate că moneda e cea spa- 
niolă, limba comună de asumani, eu 
toata ca firmele cele mai mulla siul 
spaniole şi că în genere aspectul vig- 
ţii de stradă e spaniol, luluși în fund 
Franţa are mul mare influența in Ma se, 
unde a dat deja dovezi că e în siare 
să asigure locuitorilor siguranța vieţii 
şi prosperilalea ceonomică, 

Doctorul Guède cauta să dovedeasră 
<a urmarea la mèmoriile lul Casa- 
nova nu există dala 117% cind sint 
intreruple şi pănă la 1797 cil siul a- 
nunțale de autor in titlul operei sale, 
şi aduce în sprijinul acestei teze ur- 
mătoarele arzumonte : 1) La 1774 Ca- 
sanova e de 49 de anisi despre aven- 
turiie lui de după aceasta dal nu n 
msi scria penirueă şi-a dal sami că 
aventurile umoroaxe ale unui om de 
50 avi nu mai pot fi primita de eiti- 
tor decit eu o mişeare de desgusi ; 
2) Interesul memoriilor Ini Casanova 
find mai ales in cunoaşterea vieţii 
celor mai insemnate personazii ala 
timpului, Casanova nu a mai avut ce 
serie după 1774 vind s'a aşezat la Ve- 
netia, unde a trait o viaţa fourle re- 
trasă: 3) De la 1774 innalnte, Casa- 


REVISTA REVISTELOR 43% 


nova a juca! rolul de spion de mese- 
rio şi oricit ar f el de sincer şi de ci- 
nie, iar f fost totuși imposibil sa-si 
descrie această eporă n vieții sale; 
4) în sfirsit din chiar textul memori- 
ilor rozultă că ultimul volam (eare de 
altfel are numai 443 pagini, pe cind 
celelalte aveau peste 550) lba seris la 
virsta do 73 do ani, adică in vel din 
urmă an al vieții taln,—doci nici nu 
ur mini fi avut cind serie urmureu, 

O analiză scurtă a vieții si uperel 

seriilorului aundez mort de reurind, 
August Strindberg ne da Henri Al- 
hert iulr'un senrt articol din No, dela 
4 Iunie. Caracteristica vieții și operei 
lui e: ciocnirea celor mai conlradie 
torii instincte, amestecul cel mai eu- 
rias de forța și de slabiciune, Vasta sa 
operă se compone dio: i5 piese do 
teatru, 30 romane, mai multe cule- 
geri de nuvele, cinei volume de stu- 
dii ştiinţifice, eltuva volume de ver- 
xuri si mn multe mii de arlicole de 
ziar, far rolul lui la viața culturală s 
Suediei a fost că a dat mulţimii gus- 
tul eogularii, a desehia orizonturi noua 
gindirii alor săi, dind in acelagi timp 
Suediei cel dintaiu roman modern. 

[n arlicolul intitulat Teoriile trans- 
furmista şi J. H. Fabre, Marcel Cow- 
lon caută să arle aliludinea pe 
rara autorul „Suveniriloc entomalogire” 
a luat-o faţă de teoriile transformiste, 
impotriva exagerârilor cărora el n s- 
dus multe fapte şi observaţii distru- 
gătoare. E drapt că J, H, Fabre, ob- 
servator mai mult decit teoretician, 
psicolog mai mult de cit filozof, nu a a- 
dus niei un sistem pici asupra origi- 
nii vietii, mici asupra originii #pèei- 
ilor ; totasi, în diferite parți ale graw- 
dioasei sale opere, el a examinat multe 
din afirmările transtormiştilor çi pe 
multe le-a infirmat prin dovezi holi- 
ritoara de fapte indiseutabilu, Cu torte 
acestea el nu sa pus niciodată ew ad- 
versar al transformismului şi autorul 
articolului erede chiar ea aro drep- 


436 VIAȚA ROMINEASCA 


tul să spue că „Fabro nu este anti- 
evoluționist”, Opera lui J, H, Fabre 
are meritul de a fi adunat un mare 
număr de adevăruri particulare și de 
a fi distrus un mare număr de gre- 
şeli particulare şi generala şi ea nu 
implică nici inlătararea ideei de evo- 
luţie în viaţa animalelor, dar nici nu 
da acestui termen preeiziunea și sigu- 
ranţu pe care au pretins să i-o don 
unii dintre transformişti, care au ți- 
mut mai mull samă de teorii gee- 
rale de cit de faptele reale, 
Les Documents du Progrès 
(Mai şi Iunie, 1412). 
Greva minerilor engleji şi legisla- 
ţia asupra miuimulul de salar, de 
R. Broda. Greva minerilor din An- 
glia e unul din cele mai tosomnate 
fapte sociale din timpul din urma nu 
numai prin pierderile enorme vre le-a 
cauzat şi prin faptul eñ a pus in evi- 
dunța criza sosiala din timpurile noas- 
tre, dar mai oles pentrucă a fost 
punctul de plecare pentru găsirea şi 
aplicarea leacalui menil să vindeca 
greauu boală organica de cure socie- 
tatea de azi sufere. Lupta dintre ta- 
pital şi muncă ueputindu-se linişti nu- 
mai prin discuțiile dintre cei direct 
interesaţi, patroni şi lucrători, Statul 
a intervenit, ea reprezentant al inte- 
resului colectiv, facind sa sa voteze 
de parlament o lege care prevede fi- 
xarea legală a coodiţiilar do salar și 
eu modul acesta hotarind ca rapor- 
turile dintre capital şi muncă să nu 
se mai reguleze prin lupta şi potrivit 
fortelor celor doi adversari, ci prin 
un arbitraj care e mai presus şi in 
afară de cei interesați direct: ideia 
de pace triumfează astfel în loeul ide- 
ai de luptă care a domnit pănă acum. 
Autorul arată în ce coastă tecnica lo- 
gii pentru fixarea minimului de salar 
şi observă că ideia şi-a luat naştere 
în Australin, care se foloseşte de mai 
mult timp şi a ajuns la bune rezul- 
tale eu o astfel de legislație. Dar pa- 


rale) cu această intervenţie a Statu- 
lui îm raporturile dintre muncă şi ca- 
pital, devine tot mai evidentă nevoia 
de a se lua pe sama statului marile 
industrii devenite monopoluri particu- 
lare, De altfel nalionalizurea acestora, 
luarea lor pe sama Statului in inte- 
reaal coleelivitaţii pare a fi indruma» 
rea firească şi soluția echitabilă a mi- 
rei probleme de azi. 

Asupra condițianilor nenorocite im 
eare trāese muncitorii in Japonia, gå- 
sim cilova interesante observaţii in 
articolul Chestiunea muncitoare in 
Japonia, datorit doctorului R. Soha- 
chner. Dacă Japonejii au ajuns pë oe- 
lelalte națiuni civilizate in ceiace pri- 
veşle sentimentul artistie şi aptitudi- 
nile militare, ei su rămas, in schimb, 
foarte pe jos În ceiaca priroşie poli- 
tica sociala care tinde la desvollurea 
morală şi materială a maselor popu- 
lare. Muncitorimea din Japonia trä- 
eşte în condilii mizerabile, Cultura e 
numai la suprafaţă, iar păturile de 
jos, lipsite de orice drepturi politice, 
eredineioase vechilor tradiţii sint vic- 
timile unei exploatări nemiloaae, In 
industria japoneză ve petrec abuzuri 
revoliătoare: nu numai că munea bär- 
baţilor e foarte rău platita, dar chiar 
femeile şi copiii sint exploataţi fara 
milă. In 1907 copiii şi femeile alca- 
tuiau 93” din totalul muncitorilor dia 
industriile textile. Muncitorii ciştigă 
deabia cu ce să-şi asigure alimentația 
vegetariana care putea [i potriviti al- 
ta dati, pentru nişte locuitori eare se 
iadeleinicean pumai tu agricultura, 
dar care nu-i suficienta pentru mun» 
citorul de fabrică de azi. Repaos du- 
minical nu există. Măsuri higienice ln 
fabrici nu cere nimeni. Protecţia con- 
tra accidentelor nu se acordă lucrăto- 
rilor. Iar viața din co în ce mal scum- 
pă in urma sarcinilor Juate de stat 
printr'on războiu aga de greu ca acel 
cu Ruşii tace ca poporul să dogene- 
reze. lu anii din urmă s'a incercat să 


se legileroze, cel puțin pentru a se 
interziee introbuințarea în fabrici a 
unor copii mui mici de 12 ani şi a se 
fixa ziua do lucru măcar peniru 7e- 
mei şi copil la 12 ore, —dar majoriti- 
tile parlamentare au respins proe- 
tele de legi. Astfel Japonia care a gi- 
mut eu ori ce prot să devie tara in- 
dustrialä, o face acensta in dauna pro- 
priilor sai locuitori po cari, dacă von- 
dițiile economice nu se vor schimba, 
li va impinge la degenerare și ruină. 

ln articolul Lupta pantru votul 
femeilor in Avglia, C. 1. Corbett èx- 
plică de ce proeetul de lege cara tin- 
da să acorde drept de vot femeilor 
a intrunit în 1912 mai puține voluri 
de ri! în 1911. Schimbarea în spiritul 
deputaților s'a făcut din mai multe 
pricini. Mai intăiu pentruen în 4941 
ebestiunea era mai multă teorelică, pe 
cind in 1912 a devenit actuală şi su- 


rioasã ; dovi cei mai pulia decisi au 
dat inapoi in fața lucrului pe enle de 


a se realiza, Alle pricini peniru care 
voturile s'au Impuţinal an fost pe da 
o parte lipsa deputaţilor soclalișii, eare, 
la volare, erau in arondismentele lor 
din rauza gravei minerilor, şi seisiu- 
neo naţionaliatilor irlandeji, din care 
unii au votat acum conlra drepturi- 
lor femeilor, Dar cea mai mare influ- 
enyi a avut-o campania anarhiei şi 
violentă a sulragelelor, care le-a in- 
Sirāisat multe simpalii, pentraca In 
acţiunea lor sufragetele an violat li- 
bertatea individuala alit de scumpă 
englejilor. 

Aspectul indigen al chestiunii 
tripolitane de W. Oualid ne ex- 
plică pentroce, conirar asteptarilor 
Halienilor care sperau să găsească in 
locuitorii Tripolitaniei aliaţi contra 
dominuţiei Tureilor, Arshi sau unit 
cu Turcii conlra năvalilorilor. Nu e 
vorba numai de legătura religioasă, 
dar şi din punet do vedere economie 
şi administrativ, populațiilor din Tri- 
politania le cunvine mai mult stapi- 


REVISTA REVISTELOR 457 


ÍC S 


nirea libera şi puţin supărătoare a 
Tureilor, decit dominația Italienilor, 
care, in Tunis, de pildă, au acaparat 
pămintul şi bogăţiile ţării. Astfel au- 
torul articolului crede că chiar daca 
Italienii ur anexa Tripolitania şi ar 
termina războiul eu Tureia, tol var 
aveu foarte grele probleme de rezal- 
vit in acea provincie şi foarta cu greu 
vor schimba spiritul dușmânese al jo- 
cuitarilor. 
Revue de Paris, lanle. 
Fernand Gregh serie despre un ro- 
man inedit al jul Alfred da Vigny. 
In „Jornalul unui poet”, arele cugo- 
tari ale unui Pusca! romantic, publi- 
este da L. Ratisbonne, A. de Vigny 
făcu aluzie Ja o operă pe cure o pre 
gālea și pentru care clasase noto, „Das 
pini”. Comeontatorii au făcut diferite 
ipoteze asupra planului ei. Azi insă 
această operă e dată în intregime lu 
lumină de ginerele și exueulorul tes- 
tamentar al lui Ratisbonue ln a rä- 
tui posesiune se afluu manuserisela 
poetului, Fernand Gregh a fost in- 
sărcinal «u editura acestui roman care 
a incepu! să apară in Revue de Paris, 
Unde trebue situnt neust roman in 
opera lui Vigay ? in Stello aparut la 
1532, Vigoy punea să diseule morala 
şi flozolle, doi interlocutori Stullo şi „le 
doetuur Nair*, Unul reprezenta entu- 
ziasmul, celalalt critien. Stello mai 
poartă tilin: Cunsultaţiile Doctarului 
Noir, prima cousultaţie, Daphné èa 
l-a consultaţie şi deci urmarea di- 
recla a lui Stello, Subiectul lui Stella 
o condiţia poetului in societate, ori- 
care ar f forma ei de guvernămiul, 
Sabisctul lui Daphné ar putea ñ a- 
proximativ rezumat in aceasta intre- 
bare : ce trebue să lovațim pe oameni 
pentru a-i face fericiţi ? In Stello sint 
amestecate mai multe povestiri ; in 
Daphné numai una, conținută intrun 
manuscris vechiu pe care cei doi prie- 
toni il celese impreuna, Comparaţia 
felului de seriere al lui Vigny in die 


433 VIAŢA ROMINEASCA 


ferite epoci, aluziile la Lamennais și 
la „Les paroles d'un Croyant", apă- 
rută ia 1533, ne fac sa vredem că 
Daphne a fost serisă citra limp după 
publicarea lui „Chatlerton* şi „Gran- 
deur et servitude militaire", ambele 
apărute la 1435, adică in periods cea 
mai fecunda a activitații poetului. 
Conrersaţiile dintre Stello şi doctorul 
Noir la inceputul şi sfirzitul lucrării, şi 
vechiul manuscris constitue celo două 
părți din Daphné, pârți foarte diferite 
și inegale cn lungime și conținut. Con- 
versațiila au un caracter filozofie şi 
apocaliptic şi samână mult eu Ince- 
putul din „La contession dun enfunt 
du sidele*, a lui Musset, Stilul meta- 
furie aminteste pe Lamennais. 

Partea n I-a din Daphne e insă 
mult mai luvgă şi mai frumoasă. După 
pârorea lui Gregh ea egaleuză adesea 
co e mai admirabil în opera marelui 
poet filozof. E un tablou complex și 
viu ul lui Iulian Apostatul, un roman 
istorie în patru serisori. Vigoy apare 
aici ca un ejer original al lui Chateau- 
briand şi In același timp ca un pre- 
cursor al lui Flaubert prin pitorescul 
deseripţiilor, al lui A. France prin 
grația alexandrină şi delicateţa reda- 
rii calorii locale, al lui Renan prin 
amplitudinea inteligonții. Biografia mo- 
rală a lui Iulian prezintă un mare in- 
teres istorie şi prinir'o genială intui- 
ţie confirmată de istoricii recenți, Vig- 
ny vede in eruul lui, nu un liber cu- 
getátor, ci un pâgin mistie. Interesul 
Blozufic al operii o mai puternic insă. 
Povestind avenlura simbolică a lui 
Julian, Vigny lratează o problema care 
domină toată flozofa, acea morala. 

El a visat toldenuna o regenerare 
a lumii prin victoria unei morale in- 
dependente de simbolurile religioase, 
In „Jurnulul* său, el vorbeşte ades de 
divinizarea conştiiații, de ridicarea la 
absclut a postulatelor inimii, de in- 
ocuirea poruncilor divine prin vocea 
inimii. Prin aceste consideraţii, roma- 


nul Daphue, se leagă cu marea sfur= 
țara pe care a făcul-o Vigny dea 
găsi un fundameni laje moralei. Vigny 
a fost un fel de Kunt al romantismu- 
Iv, care a inlocuit datoria rigidului 
filozof din Königsburg prin omosrea 
seumpă sufletului său de aristocrat. 
Aceasta dovedeşie io deajuns actua- 
litatea acestui roman, câci desigur nu 
e problemă mai vitală azi dècit acea 
a moralei independenle. 

Revue hebdomadnaire, lunie. 

lati'una articol intitulat Slogele ra- 
selor, André Chaumeizx analizează im- 
portanta lucrare a lui Raymond Ay- 
marii „Opera franceză Iin Algeria”, lu- 
erare cure confino un studia geogra- 
ilé, istorie şi moral al lumii islamice. 
Ayoard găseşte caraclerul dominant 
al rasci în cuiace numete el iregu- 
laritatea ritmului vital. Ce a mai fra- 
pant la aceste popoare e diseontinni- 
tawa energiui, Muncă slabă şi inler- 
mitentă, o pasivitate care dispara pen- 
iru a face loc unor hrusea averse de 
violența, beavuru, sentimentul onon- 
rei, inclinaţie vâlra şirotenie și fățăr- 
nisie. Da aici tot felul de contraste: 
ueeste popoare su mindrie, dragostea 
vioţii aventuroase şi libere, orgoliul 
familiei, stabilitate în tradiţii și incon- 
asistență în caractere; apte pentru a 
servi din inimă un stâpin sau un sef 
militar, nici familia, nici tribul nu sint 
la dinsele unite. Aceste populatii au 
simiul plăcerii, sint rafinate, dar in 
total nu se schimba. După cum poe- 
ţii lor desroltă cu un mare lux de 
«nviute, de magnilicenlă şi de efecte 
râutate, teme totdeauna aceleaşi, ele 
au gslul aventurilor, dar din punet 
de vedere politie nu se mudifiea eit 
de puţin. Digresiunea e regula lu 
compoziţiile literare ca şi in viața lor, 
invenția şi legatura ideilor le lipseşte. 
Prin acesle insuşiri ele siat aproape 
inaccesibile spiritului nostru, căci nu 
erează nimic cara durează și asupra 
căruia am putea svea vre-o acțiune. 


Unitatea weeslor populatii o ereiază 
islamul, o religie simpla in principiul 
său şi în formele ei de propsganda, 
e complexă insă în ordinea manitesta- 
{iilor exterioare rare se impun la 
fiecare moment ul zilei şi insoțese 
viața unui musulman, 

Prin aceasla islumismul se aeomo- 
deaza cu temperamentul unor popoa- 
re, care au puţin gust pentru raționa= 
mente si earo in lu observaţia minu- 
țioasa a riturilor. Aceasta religie mai 
are marele avantaj de a lăsa puţin 
loc neliniști. Promiţind fericirea te- 
tească ea invita pe eredineiogi la o 
pasiva aşteptare, Profetul arab n reg- 
lementat loata viaţa ucestora şi doa- 
ceja modificările administrative apar 
aici ca foarte delicate. In revelația 
eoruniei e cuprins un drept penal şi 
un drept civil; regule peniru împru- 
mut, schimb, vinzare, moşteniri. A- 
cest fapt face aproape imposibil un 
progres in soluţia acestor probleme 


practice, 
A transforma populaţii de o nsifel 


de comploxiuno sutlotească e o oporă 
infinit de grea. Propaganda religioasă, 
politica nu pot prinde, Prestigiul for- 
tii și constriagerea foarte puţin, 
Aynard erede ca inire dominație 
și supunere, trebuia aleasă o cale 
mijlocie, aceu a unei colaborări sin- 
cere, nu însă bazula pe noțiunea èga- 
Jitaţii. Autorităţile franceze trebue să 
se manifesle la nevoe priutr'u intre- 
buimţare hotarita u forgik. O discipli- 
nà care poale contribui la creşterea 
ordinei şi la apropiarea intre elemen- 
tele populaţiei e participarea indige- 
nilor la admiaislraţie. Un loceput care 
promite s'a facut cu delegaţiile Anan- 
ciare algeriene. Dar adevârata colabo- 
rare, cea mai eficace, e comunitatea 
muncii #gricole. Eu invită la uniune. 
Numui munca va putes avea asupra 
acestor popoare un elect intăritor şi 
educaliv. „Aceasta ţara caro afost in 
timp de secole patrin furorilă a fa- 


REVISTA REVISTELOR 459 


natismului are merve mui mult decit 
arivare alta så găsească in aclivițalea 
materială un rontrapond la agitaţiile 
colective şi la dezlăntuirile brusee de 
imaginație şi de sentiment.“ 

Revne de metaphysique et 
de morale. Mai 

Intrun număr consacrat lui Jean 
Jaeques Rousseau eu ocazia bican- 
tenarului naşterii sale seriu ; Boyu- 
tronx, EoiTdingz şi Parodi asupra idei- 
lor lui flazolice și religioase ; Bosan- 
quel, Boogle, Bourguin, Jaurèa, Stamm- 
ler asupra velor politice și socialo; 
Claparède asupra celor pedagogice gi 
Lévy Brühl, Delbos, Benrubi si Dwels- 
hauvers asupra influenții pe care a 
avul-o asupra lui Kant, Goethe, Schit- 
lar și Tolstoi 

După părerea lui Boutronx, oricare 
ar i obiecțiile gonerale care se pot 
aduce doctrinei lui Rousseau, impor- 
portanta ei râmine capitala, liindeă ea 
stabileşte cu cea mai maro forța cå 
viața politică nu poate ajunge omului, 
că el mui are mevoe de »iuța indivi- 
duală şi de acea saciulă şi că viața lui 
politică nu ure vålnare decit daca par: 
mite vieţii individuale şi sociale sa 
se desrolte ci! mai liber și eil mai 
larg.  Hoffding crede că, cu toate con- 
tradiețiile şi oseilațiile sale intre 
sublim şi josnle,—dean Jacques a fost 
mai elar văzător decit toți contempora- 
nij săi, in unul din domeniile prioci- 
pale ale vieţii inteloctuale şi morale, 
Punind problema religioasă in raport 
strins cu aceia a civilizației in gene- 
ral şi cu marea problema a diviziu- 
nii muneii, el a luminat-o dintr'un 
punet de vedere central şi, oricare ar 
fi soarta acestei probleme, numele lui 
Rousseau va răminea pentru lotdea- 
una inseris in istoria ei, 

Claparède arată cu multa putere me- 
ritele pedagogice ale lui Rousseau, Pe 
eind la predecesorii lui: Montaigne, 
Fénelon, Locke precepte pedagogice ju- 
dicinase vrau date la intimplare, ade- 


440 VIAȚA ROMINEASCA 


văruri izolate şi fară legătură inire 
ele : roada alo unei pătrunderi iateli- 
gente dar insuficient justificate şi p:n- 
tru aceasta enunțate dogmalic fară a 
îi deduse diatr'un principiu mai ge- 
neral,—la Rousseau vedem pentru In- 
täia onrä arla educației fondata pe o 
roneepție stiintifică a copilului. A- 
¿estai pasul de urias pe care J-a fä- 
cul cetățeanul Genevei; el n înţeles că 
educația, raşi celelalte disripliue apli- 
cate, trebne să fo bazată pe o ecu- 
noştiinţă, că preceptele ei trebue să 
ponta fi deduse din legi la cure ton: 
duce observația copilului. Iunainte de 
u educa copilul, să-l observăm. Siste- 
mul educativ gravitind în jurul copi- 
lului, iată marele principiu metodic ca- 
re face din Rousseau, ua Copernic al 
pedagogiei, In serisoarua lui de ade- 
sinne la socioluton Jean Jacques Rou- 
sseău, Infiojala acum ecitiva ani in 
Geneva, Tolstoi seria: „Rousseau mi 
imbătriueşte“. Gindindu-na la vom- 
cepția sa asupra enpilăriei, am putea 
spune: reiuligereste, 

Psicologia modernā, deoparte de a 
mieșura doclrina educativa a lui Rous- 
seau, o ridică meren mal sus, inden 
niciodata mai mult deelt azi, ea n'u 


lost în måsurè să pătrundă profunda 
şi vitala semnificație a acestei dow- 


trine, 

Nuova Antologia, (lunia 1919. 
Giovani Franceschini, Chirargia vli- 
torului. Chirurgia timpului nostru a fă- 
cut ușa de mari progrese, Inelt obține 
astäzi rezultate curative cu adevărat 
miraculoase, Ea a reușit de ex. stin- 
depărteze portiuni de crier, sa extir- 
peze intregi porțiuni bolnave ale fi- 
catuloi, sà coase inima rinitä, in ce 
priveste insă reconstruirea părţilor din 
corp saw Inlocuirea organalor bolnave 
cu organe sânăloase, chirurgie, păna 
to ultimele timpuri, a avut puține suc- 
cere, Acuma, se pare că, şi În aceasta 
privință, e pe calea cou bună și ca 
vrea să imiteze știința construcției ma- 


şinelor, caro pentru fiecare piesă are 
incă un exemplar de rezervă. E ade- 
vărat că chirurgia cunoaşte de mult 
aşa numitele operaţii plastice, prin 
cure se acopere cu O nouă piele pâr- 
{ile distruse ale legumentului enta- 
neu; a inlocui insá un organ uzat și 
bolnav eu unul sânalus, Wu reuşit pană 
acuma. 

lu ve priveşte altoirea şi transplan- 
tarea de parți moi şi de organe s'au 
facut de mult unele iucercări reuşite. 
Dr. Hoffacher povesteşte cum a reu- 
şit să lipească și să facă să seprindă 
extremitatea pasului unui individ, ta- 
iata intrun duel cu sabis. Hunter a 
luat glandele prorbaloure ale unui 
cueog şi le-a inirodus in pinlecele u- 
nei găini, unde au aderat de perito- 
niu şi au continuat să trăiască. Duha- 
mel n alinit piulenul unui cucos pe 
creasta acestuia şi pintenul a căpâlal 
udarenţa. Munter a făcut acelaşi lucru 
cu acelaşi succes cu un dinte sens de 
curind din gura unui om. Baronio n 
plantat în creasta unni cucog exire- 
mitaten unei cozi de pisica! Iulare- 
sută e incercarea lui Maxwell, care 
vrind să complecteze Incuna produsă 
in abruzul unui negru da un glonte de 
puges, ia altoit o Dbuculă din pielea 
unui alb gi dupa trai luni găsi cà pie- 
lea albă îşi pierduse culoarea şi că 
toata suprafața rânii era de culoare 
neugră, 

Chirurgia modernă urmează alte «ai: 
ea vrea så descopere fonomenole mis- 
terioase cure regulează viața insute- 
lor şi a organelor. Până ucutna aua- 
vul strălucite rezultate cercetarile fá- 
cute de Sawerbrueh si Heyde, care au 
reusil sa alipenseă impreună doua a- 
nimale cu singe cald. Experientele cele 
mai interesante sint acelea po care le 
face un medie din New-York, dr, Onr- 
ral, in laboratorul său din „Institutul 
Rockefeller“. El a reușit să transplan- 
teze organe dela un animal la altul, 
să altoiască membre, să înlocuiască 


Yes paie 


f 
j 


REVISTA REVISTELOR su 


bocâţi de artere. In acelaşi timp el a 
studiat și viața țesăturilor şi organe- 
lor, im afară de corpul animalului, pi- 
oja latentă. cum o numeşte el. In a- 
mindouă direcțiile cercetarile sale su 
inregistrat sucease nesperate. Un eine, 
căruia acum patra ani i s'a luloeuit 
artera abdominală vu o arteră femu- 
rală umană, trăeşte şi acum, foarte 
sănătos, Un alt eino, căruia i s'a Ta- 
locuit o bucată de aortă cu o arteră 
grousă, conservală niai multe sapta- 
mini intrun aparat frigorifer, a con- 
tinuat să trăiască. 

Carrel a reuzit să fară şi culturi de 
țesnturi—cum se face cu microbil—iu 
afară de organisme, punindu-le in a- 
numite condiținui prielnice şi stabilind 
in acest mod faptul că zint uml te- 
suluri animale, care, puse in plasma 
singelai sau intr'un ser, continuă si 
trâiasea şi să se dezvolte. 

Rivista d'italia. (Mal 19132). P. 
Bonfante, Reforma universitară. Stu- 
diilo superioare în Iulia, zice autorul, 
trec printr'un moment eritie. Malte simp- 
tome fne să se prevadă, intran viltor 
apropiat, o fază acută, Cadrul învăță- 
mintului facultăţilor nu se mal poate 
lărgi ; știința însă nu mā pe loe și 
toate noile discipline, care se ivese, nu 
mui pot găsi lot în entegoria, asa 
«de oomodă din punet de vedere hiu- 
rocrutie, n știinţilor eomplimentare, A- 
cest lucru se vede din următorul fnpt > 
desi incă si acum mulţi susțin că în f- 
talin există mai multe universităţi do- 
cit ar fi nevoe, totasi niciodată nu s'a 
vâzut o mui bogată inflorire de şcoli 
sperinle şi institute superioare cu în 
timpul de faţă. Acest fapt probează, 
nu că aniversităţile ar fi prea numo- 
ronse, cl că sint prer uniforme, ar- 
haiee, stereotipe. 

In asemenea împrejurări, a menținea 
forma netnală n universităţilor nu mai 
e compatibil eu cerințile viaţii moder- 
ne; trebue ereat un tip nou do univer- 
sități, In acest scop, atit guvernul elt 


și „asociația univorsitară* nu pornit si- 
multan studiarea acestei probleme, In 
punctele esenţiale umindouă comisin- 
nile sint inţelese: ridicarea valorii di- 
plomei de doctorat, dindu-i o insem- 
nare științifică, iar nu profesională, Co- 
misiunea „asociaţiei“, trăgină tonta con- 
cluzilile ce rezultă din neest principiu, 
a ajuns lu convingerea că sehomele tra- 
diționule nu mai trebuesa menţinate, Di- 
plomele vor putea fi ilimitat de vari- 
ate, ne mai ținindu-se în sumă speci- 
nlitățiie aşa cum sint fixate astăzi prin 
organizarea facultăților. Studentul nu 
trebue să se inserio la o facultate, ci la 
universtule, In adevăr, cum so poate 
restrinure în facultatea Juridică do ox., 
ncel co va vron să atudieza stiințile u- 
eimnomico-soriale, cind astăzi erono- 
miștii şi statisticieni se simt mai tu- 
runliți, în ce privoşte metodele stadij- 
lor lar, cu știluțilo de observatie ei 
cele matematico, desit cu stilaţile. ju- 
ridice? Cum să sa restring în facul- 
tatea de științi naturale, col ce studiază 
biologin, cind uneia din disciplinele 
fundamentale pontru acest studii apar- 
țin facultăţii de modicică : Cam se 
poate fixu o Facultate unumită acelui 
ce studiază filozofia, pentru un scop i» 
deal, nu profesional? Darierile intro 
încultăţi trebuese inlăturute ; trobue in- 
trodusă ùv oryanizare unitară n univer- 
sitaţii, de-asupra și In atura faeultâţi- 
lor, care să acorde tuturor color ce 
vor să învețe deplina libertate de 
stadiu, 

Autorul își termină articolul cu un 
apol câtră colegii săi universitari şi 
cătră publicul cult, pentru a lupta la 
infăptnirea reformelor cerute do comi- 
siune, 

Denisehe Rundsehanu (Mai 
1912), Prd Wohlfail,—Testametul u- 
nui novolaş. Amanunte interesante 
asupra lui Friedrich Melchior Grimm, 
autorul imporlantei „Correapondance 
littéraire“, care, de cind a fost tipărită 
de câtră Maurice Tourneaux (1 vol, 


442 VIAȚA ROMINEASCA 


189%), formeuză un izvor indispen- 
sabil pentru studiul literaturii fronce- 
ze in sec, al XVIII-lea, 

Grimm, fial unui preot din Regens- 
burg. a plecat la Paris pe la finele 
anului 1748, fară alle mijloace decit 
o mure fadrazneală. Dupa patru ani 
se făcu deodată cunoseut prin publi- 
carea upei broşuri, intitulată „Le petit 
prophèle de Boo misehhroida”, care-i des 
chise saloanele celo mai la moda pe 
acea vreme, Acest succes li dêdu i- 
deia intreprinderii care avea sa] facă 
celebru zi să-i atragă protectia tutu- 
ror capetelor incorenute, Ta 1759, in- 
copu să-şi serio faileinanele sale inti- 
tulate „Correspondance littéraire“, pe 
care ubonuţii le primeau in manus- 
eris, Aboualii săi eran numai regi sau 
principi, Din 174 le primese Ducesa 
Lulea Dorothea de Sachsen-Gotha şi 
Karolina de Hessa; regina Suodiri— 
sora lui Frideric cel Mura—se ubonă 
doi ani mal tirziu, Din 1763 le primeşte 
Cuterina II a Rusiei, enre sileşte şi po 
Regele Poloniei să se uboneze. Apoi 
găsim pe Ducele de Sachsen Weimar, 
marele Duce de Toscane, Markgraful 
de Ansbach şi alții. Grimm urmărea 
insă alle scopuri, pentru care aclivi- 
tatea lui literară era numai un mij- 
loc : avea sspirulia de a deveni di- 
plomal. 

Prima ocazie penlru aceastai se 
prezinta In 1759, cind oraşul Franke 
furt u, M. li incredinţă reprezentarea 
intereselor sale lu curtea franceză. A- 
ceastă misiune diplomatici lusă nu 
dură ducit seurlă vreme, până in 1761, 
dia pricină că Grimm nu se putu im- 
pedicu de a vorbi în corespondențele 
sale despre felul cum Ducele de Bro- 
glie conducea războiul, Grimm trebui 
să demisiuneze şi trebui să mulțu- 
mească numai prolecţiei Ducelui de 
Orléans cána fost expulzat. lntimplarea 
aceasta insă, nu-l descurajă in planu- 
rile sale. In curind deveni dacă nu a- 
gentul diplomatic, cel puţin comisie 


nurul privat al Ducesei Luis: Dorothea. 
Punctul culminant sal carierei sale 
jl slinse însă cind fu invitat ln curtea 
Caterinei II a Rusiei. El pusese la cale 
mariajul Princesei Wilhelmina de Hes- 
sen cu marele Dure rus Paul, şi vu o- 
cazia munții fu invitat şi el la Po ers- 
burg, Cateriva căpăta imedial o deo- 
sebita simpatie pentru el, il incârcă 
do onoruri şi de bani şi-l facu omul 
său de Incredure. Inlurn la Paris el e 
iulr'o continua corespon leuță cu Ca- 
terina, care-l consulta in toate chesti- 
ile. So poale afirma eñ, deşi neoficial, 
el e adevăratul ambasador al Rusiei 
la Paris. In arest timp el parāsise cu 
lotul redactarea importunloi sale co- 
respondenţi literare, pe care o incre- 
dințase unui tinar Elveţian din Zărieh, 
anume Meister. Revoluţia franceza îl 
sileşie să părăsească Parisul, lăsin- 
du-zi biblioteca, mobilele, banii şi tot 
ce aven, nepnlind scăpa decit numai 
serisorile Culerinei a H. Bl afirma că 
ar fi pierdut cu aceasta ocazie peste 
800,000 de livre,—caiace ne arată cit 
de mult u ştiul el så scoată dela diferi- 
ţii lui protectori. Griw m, perzind spe- 
ranța de a se mai putes intosrce in 
Franța, se duce lu Gotha, unde Ducele 
Ernst il primeste foarte bine, punin- 
du-i la dispoziție locuinţa, cu toate 
cale necesare. De aici tunainte Grimm 
ze adresează la toli vechii lui protec- 
tori şi în special la Caterina, plingin- 
du-se veşnic de „nizeria“ in care e 
nevoil să trăiusca. Ce fel era această 
mizerie—se poale uşor vedea din tès- 
tamentul făcut in anul morţii sale 1505, 
prin care lasă peste 110.000 de taleri, 
avere adunată din nou, dupa ce pä- 
räsise Franța. 

Dentsche Revue. (lunie 1912). 
Dr. W. Branca, Şiinţile naturale 
şi religia. Autorul, profesor de Geo- 
logie şi Paleontologio la universitatea 
din Berlin, arată în ucest articol sădăr- 
nicia încercării miniştrilor de a inlocui 
religia prin stiință. „Inchid primul coa- 


gres monist şi doschid secolul monist* 
a zis W. Ostwatd, în congresul dela 
Hamburg. 

froznl monistilor se rezumă, în vor- 
boie aceluiuși savant : „Ştiinţa oste Dum- 
nezen”, 

Intrebarea o dacă se poate serios 
erede ră ştiinţa va ajunge vreodată să 
înlocuiască religia. Religia, oricare ur 
fi forma exterioară a diferitelor culte, 
nu e alteova decit contractul propriu- 
lui satiet cu sufletul universal, cu Dum. 
mezeu. Știința, dimpotrivă, nu e decit 
cântarea adevărului în orice domeniu 
u cunoștinților omeneşti. Pentru a ve- 
iea ducă incercarea monistilor e in- 
dreptățită, trobue de corcotut dacă se 
poate ști eova pozitiv asupra armătoa- 
relor trei întrebări: 1) Există în lume 
numai materie sau există şi spirit? și 
ve este ucest spirit? 2) Ducă există 
špirit, aparţine el materiei sau esta in- 
trun grad oarecare noatirnat de ea? 
S) Co stim pozitiv, sigur, asupra ace 
tor Ineruri ? Răspunsul la ultima intre- 
bare e simplu: Nu știm nimie, absolut 
nimic pozitiv şi nici nu putem sti nimie 
fiindeă sint lucruri ce depășesc orice ex- 
periență. Prin urmare, atit părerea a- 
colora care admit existenta n ceva 
spiritunl, cai acoja m acelora ce nu 
udmit decit materie, plutese în aer fără 
niei o baz; nici unii nici nlţii nu știa 
nimic. Cu tonte ucesten, din partea mo- 
niīştilor, s'au făcut diferite încercări de 
a găsi răspunsuri lu întrebările de mai 
sus. Mai innuinte se explica sufletul ca 
o anumită specie do materie, compus 
si ol din atomi. O teorie mal modornă 
1] consideră ca o funcţiune u erierului. 
Alţii îl explică ca o stare de mișcare 
a materiei; în stirşit alții iar consideră 
sufletul ca o proprietate a materiei, ast- 
fo] că atribue direct materiei propriota- 
tea de a gindi şi a simţi. dvem, cum 
se vede, două grupe de explicări : una, 
părăsită astăzi, consideră sufletul ca 
ceva real, muteriul, alta îi neagă ori- 
vo realitate și vede în el ceva produs, 


i _REVISTA REVISTELOR 443 


intr'un mod ourtenre, de materie sau 
apartinind materiel, Nici una insă din 
aceste ipoteze nu pòste fi gindită pănă 
la tapăt, Mişcaren moleculelor crioru- 
ini na e alteovu decit o schimbare de 
poziție în spațiu a unui corp; cum 
ponto o asemenea schimbare să pro- 
voace simtire, gindire, voință ? Expli- 
nren că energia chimică se preface în 
energie psihică nu explică iarăși ni- 
mica, fiindeă aceste două energii sint 
fundamental deosebite, Și apoi ar ră- 
minea intrebarea : peuiruco so intim- 
plă această transformare de energie? 
A considera materia ea insufloțită, cum 
face Hneckel, a udmite cu el „sufletul 
celular“, nu duce de loe lu o înţele- 
gere, căcl se naște introbarer ; de unde 
a căpătat colula sufletul ? In rezumat, 
toate încercările nu duc la nici un re- 
zultat și nu rămine loc decit eredinții, 
căci și monismul materialist, cași cel 
spiritaalist, nu e decit o vredință, iar 
nu știință, Monismnul materialist își spri- 
Jină neeastă credinţă pe cunsidorația eñ 
numai uceia trebue crezut ce se poale 
percepe cu simțurile, și fiindcă numai ma- 
toria e perceptibilă simţurilor, conehid 
oi că sufletul trobue să Be un produet 
al materiei, Cit de imperfecte sint însă 
simţurile omeneşti dacă lo comparăm 
numai eu ale altor animale! Credința 
in existența unui spirit, 4 unui sutet, 
nu poate fi îndepărtată prin crezul mi- 
terialist al moniştilor, căci e cel puţin 
tot așa de indreptăţită, conchide nu- 
torul, 

Nozinlintinehe Monnis-Iefle. 
funie 1912) Bd. Bernstein, Kaiser- 
hoch und Verwandtes. E cunoscut 
obiceiul socialiștilor germani, că, a- 
tunei cind în parlament, la inchidere 
stagiunii, se ridică tradiționalul „Hoeh* 
pentru împărat, ei părăsesc „in cor- 
poro* sala, În stagianea actuală, depu- 
tatul socialist de Magdeburz, Lands- 
berg, a preferat să rămină in sală, 
lucru pentru caro şi-a atras o dojună 
din partea conducerii partidului, Bern- 


iH VIAȚA ROMINEASCA 


stoin, cu această ocazie, examinează im- 
portunța enre poate să o aibă acesi o- 
bieciu a! partidului socialist. Dosi re- 
cunoaşte că acel „Hoch“ n'are niciun 
sens, niei chiar în ceasul cind war In- 
terpreta en o manifestara impersonali, 
ndusă simbolului unităţii Germaniei— 
de oarece reprezentantul imperiului e 
Relelstapul, nu impăratai totuşi nu 
admite nici exodul depataţilor socia- 
listi, cure uro un ofect aproape cornle, 
Lupta politică, zice el, trebue dasă în 
formelo caro corespund ucolei culturi 
superioare pe eare o reprezintă so- 
ejial-democratia. Un semn al unei En- 
nalte culturi e tocmai acelu că se poate 
face doosebirea Intre luptă și ocară, 
In Inpta politică n'are niciun sens a 
menținea ohieciuri tradiționule atangi 
vind pretinileni că na ținem de programul 
pe caro cultura l-a adus în convenlențele 
sdeiale. Intr'o societate privată, atunci 
cind sar ridica în onoarea eniva un 
„Jaoeh“, nici un socialist, dacă ar ñ 
faţă, n'ar cumite impoliteța să rămină 
nemişeat pe scaun, chiar dacă ol nu 
si-ar uni de loe glasul în corul celor 
lalto. Acelaal lueru și în Relehatag. Fără 
îndoială, nicianui doputst din partidele 
barzheze nu-i vine în minte să pretindă 
dela un deputat socialist să strige siel 
impreună en ei „hura“ pentru împărat: 
in această privinţă ştiu gi ndvorsarii so- 
ciuliztilor n faco deosebirea intre ne- 
cesitățile izvorita din convingere si în- 
tre simpla monţinere n unei tradiţii. 
Ar trebui en fiocărui deputat socia- 
list să-i rămiaă deplina libertate, fie de 
a rămineu în sală, fe de ac părăsi 
Dacă se hotăste pentru prima alterni- 
tivă se 'nțelege că, conform bunei en- 
viinți, ur trebui să se sconle in picioare 
—fără n | se putea adueo pentru acenstu 
invinuleea că si-a vindut sufletul ori că 
a renunțat la convingerile sale repu- 
blicane.—0) asemenea soluție a chesti- 
nnil, în local obisnnitului exod obli- 
gatoriu, mar însemna de loc o slăbire 
a poziției prinelpale pe care nocialiatii 


o au faţă do statul burghez, Eu ur a- 
răta numai că socialiștii pot să facă 
deosebirea intre lucruri importante și 
imeruri secundare. 

Bàlgarska Nbirka (Mai, Sofa). 

Vorbind despre v carle bulgăreuscă 
de curind apărută, T 5, Bolæv ex- 
pune pe scurl o lature din mişeările 
de eliberare ale Bulgarilor din întâia 
jumătate a veacului al XIX. Anume 
arată momenle din viata lui Momei- 
lov, uăseul ln 1819 în orăşelul Elena 
din Bulgaria şi fost iuvăţător mai lataiu 
tot -in local său de naştere, far mai 
apoi în orâşelul Gornia-Orehovije. Po 
elad alții, războinici prin tomporamen! 
(ea s. ex. Levski, Hublackovr, Botev) 
se miscau să elibereze pe Bulgari po- 
liticeşia de sub Tarei, Momellov lucra 
spre a-i scăpa de jugul cmlturii gre- 
cegti cure îi desnalioualiza, Aceasta 
o făcea Momciloy mai intaiu organi- 
zind invățamintul in șeolilo unde era 
dascal ; far organizarea o făcea, pu- 
nind la program să se inveţe (și in 
p. ISH şi după 1559): isloriu genet- 
rală, caterhismul, teologia dogmatică, 
limba slavă bisericească, cu grama- 
tiea sluvd, literatura, geografia poli- 
tica, matematica şi fizica, istorin na- 
tarală, algebra şi geometria, logien, 
paieologin, fizica, limba ruseasră si 
limba greac3,— cu loata că s. ex. 
seonla din Elena nu avea decit danà 
elase. Pontru ncelaşi scop mai lucra 
Momeilov, Mpârind și carți didactico: 
grainalica limbii slave, gramatica lim- 
bit noui greceşti, arilmoalira, geagra- 
ña etc, intemeind chiar şi a lihrárie 
in care să se vindă, 

Dar, afară de asta, Momcilo Jucra 
spre a-şi seapa neamul do jugul eul- 
lutii proceşti nn numai pe această 
cale u răspindirii eulturii prin mij- 
lacul limbii naţionale bulgărești, el 
incă şi luind parte in secreta „Socie- 
tate sinvo-bulgară* care avea drept 
scop să trezească conştiinţa bulgareas- 
că şi să izponească din Bulgaria pe 


| 
| 


călugării greci; in Gornia-Orehoviţa 
se luptă mult şi izbuteşte (in a. 1859) 
să ipchidă şcoala grecească de acolo 
și să deschidă alta bulgărească in 
locuri, 

Momcilov moare la a. 1869, Viața 
şi activitatea lui eu seopul ei, puse 
in legătură eu mișearile eroilur Bul- 
gari (ca Bolev, Levski ele.) din aceiași 
vreme, prezintă mult interes și pen- 
tru noi; căci toale acele inigeări bul- 
gâreşti de radeşteplure de atunci iși 
luau hrana sufletească şi nvintul din 
Principatele noastre şi 'n deosebi din 
Ţara Rominească, 

The North American Review 
(Maiu şi Ionie, 1912.—DI. Isidor Sin- 
ger.— „Viitorul papalității“, — aruncă 
o privire generală asupra mersului is- 
torie al marilor religii ale omenirii, și 
se opreşte mai mai mult asupra eri- 
zei actuale a ealolicismului. 

Autorul constata că toste religiile div 
Europa trec acum prin cea mai acută 
criză din cite au trecut vrendată. Dar, 
pecind judaismul găseşte un sprijin 
puternic in ideia naţională şi chiar in 
instinctul de rasă; pecind protestan- 
tismul îşi găseşte puterea in elastici- 
tatea lui de a se adapta la principile 
ştlinții şi la novoile vieţii moderna; pe- 
cind orlo loxisimul grecesc se aprijină 
pe + bsolutisinul țarului și pe stupiditu- 
tea mujicului, ealolicismul roman, aca- 
țtindu-se cu indarătnirie do formele şi 
ideile lui medievale, lincezegie in- 
tre viaţă şi mvarte, Unii, ca de exem- 
plo James Darmesister, marele orien- 
talisi francez, propune Intoacerea lui 
la formele demorralice primitive: nga 
cum l-a propăvăduil Hristos, inspirat 
de învățăturile profeților ebrei. 

Alţii, ea marele istorie german al 
papalității, Ferdinand Gregoroviua, 
proorocese slirşitul frese şi inevitabil 
al ultimelor rămâşiți de putere a ve- 

chii papalitaţi. In adevar, daca ne 
gindim la suişul puterii papulităţii dela 
primul ei episcop până la Grigore al 


REVISTA REVISTELOR 445 
aaa a caute i 


VII şi Inocenţiu al NI,—puternicii stă- 
piaitori ai tuturor regilor de pe tim- 
pul lor,—și apol la scoborișul ei pănă 
la actualul prizonier al Vaticanului, 
trebue să dăm dreplate istoricului 
Forman ; şi, dară ne amintim de toate 
obstacolele, pe care Pupii le-au pus in 
calea progresului omenirii şi a ideii 
libertăţii, trebne să admitem sentinta 
penulă pe earo marela istarie o Inserie 
in panegiricol papaliteţii. Dar trebue 
do ticut deosebire intre teologie şi 
religie. Cea dintăiu e fävatā, de multe 
ori, în interesul unei clasa restrinse, 
pentru a exploata mulțimea şi ai 
spori suferinţa ; religia adecâralii, Insă, 
cuprinde credința divina şi iubirea a 
dinen a omenirii suferiude, 

lu No. din Iunie, d-nul Arthur C. 
Benson, — „Realismul in roman*— 
stabileşte praniţile jutre romantism şi 
realism şi insistă asupra erorilor şi 
relelor interpretări a ințelesului ue 
eestor curente literare, Realismul, 
spune aulorui, e pătrumlereu spiritului 
ştiinţifice pozitiv in domeniul imngina- 
țioi. Acelaşi spirit, care caracter izenră 
veurul trecut în miscarea ştiinţilica, 
a pătruns şi in literatura ; cunoaște» 
ren exacta a ndevarului, a realităţii. 

Seriitorul romuntie crează o lume 
după capriciile imaginaţiei, nranjind 
logic intimplările, ca idealurile lui şi 
gustul cetitorului să fie satisfăcute, O 
asemenea arlă are raliune des exista 
cit limp nu pretinde că e alla ceva. 
Realistul urmăreşte realitatea oblec- 
tivă. Dar in aceasta urmarire è mai 
expus chiar decit serlilorul rumunlie 
să se departeze de viața reala, Sia! 
mulți seriitori romantici care de multa 
ari redau puternic realitatea vieţii : 
și simt foarte mulţi seriitori realişti 
care sint cu totul departe de a simți, 
mărar, viaţa, Cind realintul deserie 
exact ceiace observă nu insamnă cA 
redă exael iuțelesul vieţii, după cum 
un fotograf, cind prinde exart chipul 
unui om, nu insamuă că i-a prins ca- 


146 VIAȚĂ ROMINEASCA 


——_— 


racterialivele. Caracteristicile vosi fi- 
gari siol mult mai bine priase, prin 
citeva linii, de un pictor talentat, de- 
cit de cel mai bun aparat fotografie, 
Viaţa nu se poate intelege dura le 
mirginesti numai la observarea amâ- 
munțită a faptelor şi la deducerii lo- 
gice: trebue să ai instinctul de a simţi 
ce însumină acele fapte ca expreziuni 
ale vietii. Cind simţi izvorul viu al 
fapteior nu ai nevoe să intrebuințezi 
in exprosia artistien exces de detaliu, 
ei  tocunal dimpotrivă.  Totdenuna o 
sehbiţă produce o impresie mai jute 
deelt un desen Iucăreat, Romantienl 
proctdenză mai mul! eu judecat», cu 
intințairi logice; realistul mai mult 
eu instinctul. Renlistul nu trebue să 
urmărească să den exact ceiuce vede 
it peraoiajele Ini, ri sù ne faci să 
simţim ceiaeo e viu in ele. Deserle- 
réa și logica nu servesc la nimiet pen- 
tru acest scop, dacă sint singure, Su» 
fletul omenesc și viaţa, Im general, 
drsñd tagica atit da adeseori! Realis- 
lu! trebue să fle creator, —să insufle 
spiritul de viaţă creațiilor Iui —mu să 
fio un simplu observator, eoplator gi 
megler in combinații logice. Aceste 
sint procedee romantiee. Da erpisinul 
artificial al personajelor romanticilor, 
realistul vu A ferit prin Insusi în sline- 
tul vieții; dar oroismul omenesc nu 
poala fi alungat din romanul realist, 
caci el existi viu în sulletul omenasr 
in viaţa reala. 

The Contemporary Review 
(Malu si Tonie, 1912, Londra).—No. 
din Maju cuprinde troi articole deose- 
bite asupra ni „W.T. Stead“. D-na 
Fawcett și -nii H. Soott Hollan şi 
E. T. Cook aduc omagiila lor də re- 
cunoştinţă memoriei marelui om, dis- 
părut în catastrofa „Titanicului“. W, 
T, Stead a desrollal a variată şi bo. 
gată activitate de om de inima, ceia- 
ce l-a făcut atit de iubit in vindurile 
celor ce sufăr, Ceinea insă i-a adus 
celebritatea In lumea Intreaga u lost 


marele lui talent de ziarist. Figura 
lui va răminea totdeauna inire marii 
in'emeolori ai presei moderne. În pu 


terea ce o nro uzi presa engleză, In 
formurea atmosferei inlernaţionale in 


jurul marilor chestii politice şi sociale, 
personalitatea lui Stead trebue pusă 
ca nna din principalii eantribuitori. 
A fost un apărător holărit al păcii, 
in apărnrea cărei idei a intrebuințat 
şi procedeul înterviemului, Prin pres- 
tigiul lui personal aproape a silit să 
vorbească pe eri co ar fi dorit să 
tacă, Nici etpetels Imeoranute n'au 
fost eruțata de vizita lui Stead, chiar 


țarul Rusiei a trebuit să-i acuerde dona, 


interviewuri, Cind incepea o campa- 
nie, peutru apărarea unel chestii, izi 
lua va deviză: „trebue să lrezaască 
si latul”. Nimie nu cruța in cale, dar 
niciodută n'a atina onoarea cuiva. Ura 
şi alaca cu violenta lot cei privileziu 
zi avea simpatie sinceră pentra topl 
cei nodreptațiţi, A stat şi iu tachi- 
soure, dur curajul Jui in apărarea 
ehestiilor drepte n'a slăbit niciodată. 
Din închisoare continua să conducă 
» The Pal! Mal Gazette”, cure uzi e unul 
din cel» mai mari ziare engleze, De 
mullo ori glasul lui Stead a grăbit vota- 
rea unui băi, asupra căruia Camera lor- 
rilor sa codea prea mull. Fără îndoială 
insă el sureesul pe care de alites ori 
l-n avut Sieul, in cumpaniiie lui zia- 
ristico, se datoreşie ṣi rongtiioții pu- 
blice: altfel ar fi propăvăduit în dé 
gert, cùm mulţi propagă inca in unele 
țari. A intemeiat cumoscula revista 
„ The Reciese vf Reviews, eu aldine ca- 
racter militani, eu mere succes in An- 
glia şi uma din rele msi râspindite 
reviste engleze in afară da Anglia. 

Stead, ca loli cei devotați siacer acli- 
vitaţii publice, credea că are o misiune 
de indeplinit. Tatro ullimă scrisoarea 
Stead spunea : „Cind misiunea men va 
fi indeplinita voiu muri deo moarte 
violentă, Inlimplarea a făcut cu pro- 
feția lui să se realizeze. 


REVISTA REVISTELOR 447 


In No. din Iunie, d. J. G.de Mont 
morene, Îşi contiuuă vbservaliunile 
asupra operei literare a lui Shakes- 
peare. Observaliunile antoralui asupra 
lui Shakespeare, ce ati! do des se in- 
tilnese în Contemporary Review, sint 
tutileaupa interesante, ru toate că e 
aiil de greu să spui ceva nou asupra 
marelui seriilor ongluz. 

Do data aceasta, d-nul de Montmo- 
reney, nemulțumit ca stadiul d-lui 
Saintsbury asupra snnatelor lui Sha- 
kespeare, decurind apărută in „the 
Cambridge History of English Iate- 
vatura*, caută să aducă lumină in 
chestia, alit de disentată, cioe e poc- 
tul pe care Shukespeare necontenit il 
menț onează in sonatela lui— „Celălalt 
poet din sonetale lui Shakespeara,* 
Sunetele lui Shakespeure au rimas, 
pănă uzi, o enigma, nedealeguta nici 
de cel mai bun biograf al lui Shakes- 
pene: Sir Sidney Lee. Unii lu consi- 
derà ca cel mnai valabil document su- 
Meteae pentru vuncaşterea personali- 
taţii intime a marelui seriitor; alţii 
susțin că sufletul lui Shukespeare e 
«rinetie Jaehis indărâplul sonotelor, şi 
că elo nu pot du nici o choio pentru 


sunetul omului din Shakespeare. Nu 
insistăm asupra acestor disculii de 
oarece ele nu-s terminate, Autorul 
sustine și dovedeste, —eonvingātor am 
zive, daca alţii n'ar dovedi contrariul, 
tot atit de enuvingâtor.—eca sovetele 
lvi Shakespeare «int alegorii, unde se 
oglindese eonceptiile, nu mufletul lui 
Astfel „Prietenul“, în nceste sonele, 
nu-i un personaj real cunoscut lui 
Shakespeare, ci e o pernonifirare a 
vieții şi bunatăţii în general, 

D-na neagră („the Dark Lady") nu-i 
o eroină, ei personie moartea si râul. 
Alegoria era la moda pe timpul lui 
Shakespeare in poeme, Pe timpul ini, 
Spencer a seris, poate cel mai mare 
poem alegorie din loute literaturile: 
„The Faerie Quesne.* Shakospeare ern 
in bune raporluri personale cu Spen- 
cer, esre îi aduer, demulle ori, laude 
vsulata in scrierile lui, Shakespeare fa- 
eë acelaşi lueru in sonetele lul,rind vor- 
besta de un mare poel. Murele noet dar, 
după părerea și argumenterea d-lui 
de Montmorenecy, din sonetele lui Sha- 
kespeure, nu-i Barnabe Barnes uri 
Georgs Chapman ori Sir Walter Ra- 
leigh (2! eom suslin unii, el-i Spencer. 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE. PEDAGOGIE. 


Emerson. Je Forces eternelias. Pa- 
ris, „Morcure de Franco“, 3.50. 
Traducerea nnela din interesantele 
„Incorcări* ale cugetătorului american, 
Rudolf Epcken. Le sens et la va- 
leur de la vie. Paris, F. Alcan, 2.50, 
Filozoful german ne dă în acest mic 
volum cozslderuțiuni etice asupra vieții. 


ȘTIINȚĂ 


L. Joubin. Le Vie dana tes Océans, 
Paris, Flammarion, 3.50, 

O expunere compleetă a condiţiilor 
de viaţă a animalelor şi plantelor din 
mări si un studiu asupra mediului ma- 
rin din punet de vodere fizic, chimie 
si mecanic. 

0. Zur Strassen, W. Marshall und 
Dr. Hempelmaun. Brems Tierleben. 
Vogel TI u, IMI, Leipzig, „Bibliographis- 
chos Institut", 15 fr. 

Al doilea și ul treilea volum din ma- 
rea lucrare asupra vieții animalelor 
intreprinsă sub direcţia lui O. Zur Stras- 
sen. Se ocupă de păseri. 


ISTORIE 


Oskar Klein-Hattingen. Geschichte 
des deutschen- Liberalismus. Berlin, Bu- 
chverlag der „Hilfe’. 


Istoria partidalai liberul german seri- 


să cu o pronunțată simputie pentru ex- 
trema stingă a partidului, 

G. Gagliardi. Storia dela Società 
letteraria di Verona. Edit. Cobinntu. 
Verona. 

Istoria seculură a unei societăţi cul- 
tarule, care oglindește istoria civilă și 
politică a Veronei, 

A. Menzio. Alfieri, Gioberti, Mansini 
«d il Risorgimento nazionale, li, De 
Arcangelis Casal Bordino, 

In această operă autorul sintetizează 
acțiunea care conduse Italia spre in- 
dependența ei națională. 


SOCIOLOGIE. DREPT 


Paul Cloarec. Jdfes modernes, essai 
de politiqua positive, Paris, „La Nou- 
velle Revne“, 6 fr, 

Autoral studiază mecanismul politie 
şi organizarea udministrutivă de astăzi 
şi propune numeroase schimbări, 

R. Dalla Volta. Saggi economici e 
finanziari mult Inghilterra. Sandrone- 
Palermo. 

O serie de studii asupra comerţului 
englez, asupra reformelor dărilor, asu- 
pra emigrației ete. 

G. Ciamarra. La Giustizia 
Cotome. Edit. Giannini, Napoli. 

Autorul, judecător în Somalia itali- 
ană, studiază normele după cure se 
poate stabili organizarea juridică eo- 
lonială. 


nelle 


MIȘCAREA INTELECTUALA 449 


ARHEOLOGIE. CĂLĂTORII 


Georges Cain. Environs de Paris, 
Paris, Flammarion, 8.50, 

Descrierea diferitelor localități şi mo- 
namente din jurul Parisului, care au 
jucat un rol în viaţa poporului francez, 

Ahbe Felix Klein. I/Ameriqua de 
demain. Paris, Plon, 3.30, 


Lacrare cam specială : autorul so o- 
«mpă mai ales de chestiunile de edn- 
catie şi religioase din America, 


ETNOGRAFIE, FOLKLOR. 


Arnold van Gennep. Religions, Mo- 
turs et Légendes, Essais d'óthnogra- 
phie et de linguistique, 4-è série. Pa- 
ris, „Mercure de Franee”, 3,30, 

E al patrulea volum din saria de stu- 
dii de etnografia şi de folklor pe care 
lo publică autorul, 

M. v. Brandt. Der Chinese in der 
Oeffentlichkeit und der Familie. Rei- 
mer, Berlin. 

Deserieri din viața chineză, atit de- 
la Curte cit și în restul soelotățiL 


CHESTIUNI MILITARE 


Friedr. V, Bernhardi, General der 
Infanterie z. D. Vom heutigen Kriege. 
1. Band: Grundlagen und Elemente 
des modernen Kriegs, Berlin, Mittler 
tad Sohn. 


Opera ținteşte să dea o privire ge- 
nerală asupra intreg domeniului gtiin- 
ților militare. 

G. Castellini. Nelle trincee di Tri- 
poli. Zanichelll. Bologna, 

Conrespondențte din războlal netuni 
turevitaliuu. 


CRITICA LITERARĂ ŞI _ARTIS- 


Leo Claretie. Histoire de la litté- 
rature française (1900—1010). Tome 
V: les Contemporains. Paris, Ollen- 
dorii, 7.50, 

Al cincilea volum al marei istorii a 
literaturii franceze pe caro a întrepein- 
so L. Claretie se ocupă de seriitorii 
moderni, 

Richard Graul Deutsche Kunst în 
Wort und Farbe. Leipzig. E. A. See- 
mann. 

Cuprinde 94 de reprodueții după cele 
mai bane pinze ale pictorilor germani 
moderni, 

G. E. Pazaurek. Guter und sehlech- 
ter Geschmack im Kunstgewerbe. Stat. 
tgart. Deutsche Veralags-Anntalt, 

O carte polemică impotriva răului 
gust În artele decorative, aga de răs- 
pindit In Germania, 


LITERATURA 


Louis Le Cardonnel. Carmina soera. 
Paris, „Mercure ae Franca“, 3.50, 

Un nou volum de versuri al canos- 
entalui poet francez, 

Henriette de Vismes, Les petites 
Ames. Paris, Plon-Nourrit, 3.50, 

Jurnalul unei fetițe de 12 uni și ro- 
respondența ei cn o colegă, în care a 
utoarea arută o adincă cunoaştere a 
sufletului copilăreae. 

H. G. Wells. L'Histoire de M. Polly, 
Paris, „Mercure de France", 350. 

Trmducerea unuia din numeroasele 
ramane ale scriitorului englez. 

Eden Phillpotis 7he Secret Woman. 
London, Duckworth, 1912, 

Dramă în patru acte, care a făcut 
oarecare sgumot prin citeva trăsături 
prea energice față de moralu curentă. 


e n a 


BIBLIOGRAFIE 


T. V. Stefanelli, cu răspume de D. Onciul. Iutovicul leptes pentu 
drept, în ținutul Cimpulungului Moldovenese (Disenrs) 1911, Bucureşti, Inst. 
de Arte Graece „Carol Gible. Prot. 1 lon. 

Mihail C. Sutzu, cu r ns de Dimitrie A. Sturdza. Despre nnmis- 
malica r aae a (Discurs), 1911, Bucureşti, Inst. de Arte Grafice „Carol GÖM". 
Preţ. 50 ban 

N. lorga cu răspuns de A, D. Fani: Două comeepții istorice. 1911, 
Eucureşti, Inst, do Arto Grafice „Carol G Pret. 1 lea. 

N, lorga. Breana blânarilor din Hotoşani.—Catastihul şi netele ei — 
Inst. de Arte Grafice „Curol Göbl“. Pret. 50 bani 

Chestinnea Tramvaelor Comunale. Consuitaținmi “Juridice dute do 
D-nii Emile Alglave, Ferdinand Larnaude, Charles Massigli, Erneste Cha- 
vegrin, Raymon Saleilles. Bucureşti, 1911. 

Părerea Decamului de Drept din Jași în chestia Tramvaelor din Bu- 
curegti uay; 1911. 

G. Balş. O vizită la citeva Biserici din Serbia. Bucureşti, Rasidesea, 
1911, i lei. 


xtil Paşcariu, ii la gramatica istorică a limbii româna. 
Memoriul I. Contribuţii la studiul derivațiunii: A. Bibliografie, B. Sufixul— 
acin. C. Safixele—aie şi ain, D, ea gg Brg lein din Anal. Acad. Rom., 
ser, tom. XXXIII: 1911, București, Preţ. 3) 

oria Petra-Petrescu. Jon Luca Cren Dik und Werke. 1911, 
Lot, Stana Ambrosius Barth, 


ccm „ră del Vecchio. Evoluția ital i. 1911. Bucureşti, Tip. 
„Voces P namaa i 


Florian Stefăneseu-Goangă. imentelle Untersuchungen sur Ge- 
aaa res fo der Farben. 1911, g E „Wilhelm Engelmann*, 

Stan Tomici, Calea la Aderăr, Trad. din meg d G. N. 
Ghinescu. 1911, Bucuresti, Biblioteca „Revista Ideal”. Preţ. 50 bani. 

Aristotel, Dumra pasuni, Trad. de Mihnil Negru. 1911, Bucureşti, 
san Prel. 1 

Nicolaus Rarau Glanrill ant Hume. 1911, Berlin. 

Calendarul sătenilor pe anul 1012. 1911, Boe „Minerva“, Preţ 1 leu. 

Mariu Theodorian Carada. Revizuirea Con iai, 1911, Bucureşti, 
Tip. D, Ionescu, 

Victor Eftimiu. Ingiră-te Mărgărite. Poss feerie în donă părți (4 
acte). Bacuroşti, Librăria Nouă, 1911, pretul 2 lei. 

M. n. La cruci. „Icoane dola ţară. 1911, Bucureşti, Biblio- 
teca „Minerva“ Na 17, ES 

nłes Claretie. 


F. [bai de Zaharin Bărbulo»en, 1912, „Văle- 
gii-de-Munte”. Preţ 50 


BIBLIOGRAFIE 451 


Spiridon Popescu, Din povestirile unui rm de | - 
cret miibilpisea ponien toti Na. TOF, Prot 0 bami e s on 
viei şi alte Sa 3 

„Bibiloteca paira toti» No. 700. Pret. 3 bani. 5 po VIEN Peretii 

colae €. Versuri tru copii. rri B ti, „Bibi - 

ja tosis Noe. Erat. D0 rot, E "bami o p ucureş blioteca pan 

eplir a prea [riunoasei Elena, | - 

curesti, „Biblibteca pentru perno E ct Prot. r eera , TEROA 

Emil Nicolau și Alex. Simionescu. Fig ei! Piosă în 3 acte. 1, 
Hantsoo, p guenan pentru toți” No. 710. Pret. 30 bani. 


Tragedie în 3 acte, 1911, B + „Bi- 
iiki. paee toți“ No. 112, Prot. 30 30 bani. T N a 
Paul Laf piei e lene. Trad. de I. Brănisteunu. 1911, Bu- 


aag era 1 
asile chiţă. Cena E Aann carea noastră literară mai - 
iu oe 1912. Csransebe diecezană, Bret, 10 feleri (80 bani). sia 

Băicoeanu, Tema şi Adevăr. Ce este polica? 1911. Buou- 
resti, sutime sind 


U iais 1911, Bacureşti, Socec, Preţ. 2 lei. 
C. Rädalescu: Motru. Elemente de M: i Îi k 
$ ungari etafiaiciă. 1912, Bucureşti, Tip. 


aha CP Octav Minar in a iubit Eminescu, 1912, Bucuresti, Biblioteca „Lu- 
& mg Un po fominin (Carmen-Sylva), 1919, Pi- 


Dinescu. () pont privire acticității pi 
pe in medicinà romini din lagi dea 1897—1912. 1911, Ias ir 
& D. Iliescu. 


G. Ionescu- ti. Rumäniens bânerliehe Dun - 
p arent ein aa ue Sa 1911, Ba 


Henric Stahl. Dela manevre gi alte schije vesele. 1911, VA 
Munte, Tip. „Neamalui Reminose”, Pres. L50 lei, SON: 


emoriul notarilor din Iaşi relativ la reforma istrati 
1912, lagi, Tip. N. V. tarilor din jud. ai [apa Bar san 


D. Paşcanu. Activitatea spitalului Pătirlagele jud. Buză 
1910 şi 1911. 1912, „Vâleni-de-Munte” Tip. „Neamul = perete zii 


Dr. D. P. w aturi 
1312, Bucureyi p E akar despre alăptarea copiilor şi despre sifilis, 
Drag rege ir i 
giuri. 1912, Bucuresti, Tip. „Göbl.* Agriculturei prin Irigafiuni şi Drena- 
2,50 i Viähuță. La gura sobei. 1912, Bucureşti, Edit. Albert Baer. Preţ. 
T. Duţescu-Duţu. Din patra unui > 
edit. tibr. H, pact 5i prip $ 2 lei i unui sitean cuminte. 1912, Bucuresti, 
artistic şi muzical” şi dl, 


„Înca, 
Mihai Tanacu 1 îsi era Tia Ti vea “Naţională, 
Bie ubian, p” Dunării ata, pret de vedere istorie, 


saca A i militar, 1911, Bucureşti imprimerie n „Independenţei, 
Spiridon u Zori de Indie, uvele şi schițe, E 
tura Librăriei alor“, C. Sfetesa, 19 Sud e aa 


Raportul anual pe anul re i ari 1910—1911] a R 

cintare Aa rian Porumb escu“ din Basatia, Soc. -Scoala da Bont ps 
eni cum-se-cade. 191 

i sa ea 3, ureşti, blioteca pentru 


Heine. Sarcasm şi Melancolie. Prozā T 
și ia 1912, Bucuresti, Biblioteca „l şi versuri, Trad. de Castor 


i n a 


TABLA DE MATERIE 


Volumului XXV 
(ANUL VU, NUMERELE 4, 5 şi 6) 


I.— Literatură 


Alice Călugăru. — Ploaia (Versuri) 

A. Cazaban— Instrăinat 

M. I. Caragiale.—Clio, —Lauda cuceritorului. — Proho- 
dul războinicului.—Noapte roşie. — Călugă- 
riţa.—Boerul.— Aspra,— tul.—Croni- 
carul. — Domnița. — La Argeş— iioii - 
Curțile vechi (Versuri) 

M. Codreanu.— Năluca (Versuri) 3 

— Decor simbolic (V ersuri) A 

St O. Iosif, — mi daca: — In hostes.—După boală, —Cin- 
tece (Versuri) . 3 

Constanța Marino, — Păcatele fratelui Daniil 5 

Const. Mironescu —L.acul (Versuri) A ; 


= —Luna (Versuri) . A r 

G. Murnu. Cr Cintul al XVII-lea (Trad. după 
O . 

C. Nistrul.—In voia valurilor (Icoane ‘din Siberia) i 


D. D. Pătrășcanu. —O excursie de plăcere . 


Mircea Dem. Rädulescu.—Sonet (Versuri) 


Il 


M. Sadoveanu.—Gheorghe Baciu 
—Caragiale 

M. Sevastos. — Sonetul (Versuri) 

G. Topirceanu, — Broaştele (Versuri) 

A. D. Xenopol.—Rişnovul de lingă Braşov 


NI. —Mudii. — Articole, Serisori din ţările romine şi 


din străinătate 


C. Alecsandrescu, — Cronica literară Taan Po- 


Ilie PAR ce Din lumea balcanică (Ivan "Vazov, 
şeful ce curea literar Pogona din Bul- 


I. Bolez. -G p a stiai discuțiunilor asupra filozofiei 


Octav Boles —0 Doria a partidelor politice in Ro- 

minia (sfirşit = 
Dr. Cazacu, -O sută de ani de robie 
P. Cubolteanu.— Scrisori din Basarabia 
—Scrisori din Basarabia 

Ch. Drouhet. —Victor Hugo şi Vasile Alexandri poet 


epic 

1. G. Duca.—Cronica externă (O guvernare rodnică) 

I. Grămadă.—Nunta Domniţii Ruxanda 

G. Micu.— Elementul rominese în Bucovina (Dupa da- 
tele statisticei din roro) 

Per. Papahagi.—Doina la Romini 

Vasile Sadoveanu — Cronica economică (La Răda- 

ni...) 
O. Simu, bread? din Ardeal (Seminarul din Sibiiu) 


III. - Documente omenesti 


W. Sd.—In satul unui prietin 


1Y.—Note pe marginea cărților 


H.—Cetind „Scrisoarea* d-lui SPON PN oi 
Sonia —Rosmersholm 


348 


Y. Cronici. 


T. Arghezi. — Cronica teatrală —Bucuresşti (Teatrul Na- 
tional : „În lumea de azi“, „Amicul Jack“, — 
Teatrul Davila : „La Flambee (Văpaia).— 
Teatrul Comoedia: „La Griffe” (In ghiară) 
G, Jonescu— Șişeşti.. -Cronica economică (Criza locu- 
inţelor in Bucureşti) . . . 
S5. Roman. —Cronică veselă (Din carnetul unui im- 


t) $ i x 
M. COPIE, pta ERS S veselă (Trandafirul) 


Y 1. - Miscellnnea 


P, Nicanor € Co — (larăşi d. Radu D. Rosetti. — Recti- 
ficare.—Dela redacție) . ` E 
ż » --L L., Caragiale.— „Deșteptarea“ — August 
Strindberg. — Doua sute de ani dela naşte- 
rea lui Jean Jaques Rousseau.—Noi con- 
tribuții la cunoaşterea civilizaţiei vechi. — 
H. Santelevicii.—H. Poincaré.—Dela admi- 
nistrație į i | 


VIL— Recenzii 


C, Anghel.— „Răscoalele din 1go7, Amintirile unui 
fost prefect”. (Dr. e A - X 
Virgil Arion.— „Pagini a timpul răscoalelor ţără- 
neşti*. (Dr. C.) š 3 * = 
Y7 Bogdan.—O scrisoare a Mitropolitului Dosoftei0(G.P-) 
G. D. Creangă. — Politica economică şi financiară a 
partidelor noastre de guvernămint : 
Spiru C, Haret. —Criza bisericească (M. C.) 
N. Iorga. Basarabia noastră (V. D.) 
. — Minăstirea Neamţului (V. D.) 
Si. O, Josif.— Cintece (|. S.) . A ; A 
Dr, C. T. Istrati —Citeva date relative la diferite 
chestiuni de Arheologie privitoare la Ro- 
mini. (G. P.) A f 2 a 
Inginer Th. C. Leca.—Elaborarea şi comercializarea 
invențiilor, (L. HL) f, R i 
Liviu Marian.——Printre stropi (|. S.) 


HI 


114 


127 


411 


IV 


Marguerite Martin.— Les Droits de la Femme (M. C} 

Capilaine O. Meynier, —L'Alrique noire (M. C.) x 

Iancu Nistor.—Das moidawische Zollwesen im r5 
und 16 lahrhundert (V. D.) í 

Vasile Pirvan.—Cetatea Tropaeum (V. D) , 

Radu_Roselti,— Pacatele Sulgerului ($r.) . x 

Dr. Gh. Sabin—Amintiri din războiul Independen- ae 


pi (F) A . 
1. N. Soricu.—Florile dalbe (|. S) . 4 A 
D. G, Vasiliu. Monografia Obstei „Comana“ ($. M, 
Mihail C. Vlădescu — Voica (C. A)”, i 


VIN. — Revista revistelor 


H. S. Halcew.—Mişcările de eliberare ale Bulgarilor 
din intăia jumătate a veacului al XIX . 

Arihur C. Benson.— Realismul în roman . 

Ed. Heruslein.— Kaiser hoch und Verwandtes 

Léon bBerthaul.— Austria și Cehii in Europa 

P. Bonfante.—Reforma universitară . i a 

Dr, Ivanoe Bonomi.— Campania din Tripolis și parti- 
dul socialist italian : 3 


Dr. W. akr an PA aE a naturale . i . 
R. Broda.— Problema finlandeză $ : 
» Greva minerilor englezi şi legislaţia asu- 

pra minimului de salar. . . 


Dr, Benedetto Cirmeni.— Condiţiile şi concesiunile Ita- 
liei pentru pacea cu Turcia A y 
Giovani Cena.—Giovani Pascoli A ; 
André Chawmeix.—Singele raselor . A 
„The Contemporary Review" 3 ; 
„Convorbiri literare* . > è r . 
C. D. Corbet,—Lupta pentru votul femeilor in Anglia 
Marcel Coulon.— Teoriile transformiste şi J. H, Fabre 
M. Dragomirescu, — Răspuns „Vieții Romineşti“ 2 
Gustave Dupin. — Moartea lui Jean-Jacques Rousseau 
George Enescu,— Interview = r f x 
Giovani Franceschini.—Chirurgia viitorului . . 
Richard Garbe,— A fost influențată desvoltarea Budis- 
mului de câtră creştinism . A A 
O. Goga.— Despre Caragiale . s á i 
Octavian Goga.— Scrisoare, contesei de Noailles n. 
Principesa Brincoveanu , k é 
Fernand Gregh,—Un roman innedit al lui Alfred de 


) . . . . . 
Doctorul A AR T D la memoriile lui Casanova 
nu există E , . A - 


Henri Guilbeaux.—Cele din urmă opere ale lui Ger- 
hart Hauptmann ; A 

Ion Al-George,— Sapho A i 

Clemenţa IHirjeu. —Cum se incepe viaţa 

Inostrani. — Autonomia Macedoniei 


Jean Leune,— Sforţarea militară a Greciei 


Paul Louis.—UCriza statului modern 

Massenet, — Situaţia politică in Europa i Ă 

Marcel Mirtil.— Spanioli şi Francezi in nordul Maro- 
cului . ; è * . 

George Mosnier.—F'ebra aftoasă A i ! 

A. Naum.—„In memoria lui Alexandru loan I-iu“ 

„Noua Revistă Romină* : ; $ ; 

W. Oualid.— Aspectul indigen al chestiunii tripolitane 

Frederico Persico —il posto dell'arte nello spirito 

R. Ragueni.—ltalienii şi Francezii in Tunis , 

„La revue roumaine“ , i A 

Revue de métaphysique et de morale* 

Elizabeth Robins. —Rugăciuni în pietre . 

R. Schachmer.—Chestiunea muncitoare in Japoina 

Isidor Singer.— Viitorul papalității A 

Nahum Wolf,—Sint Evreii o rază inferioară ? 

Paul W'ohlfeil.— Testamentul unui nevoiaş 

Duiliu Zamfirescu. — Lumină nouă . : 

Sever de Zolla.— Despre nobilimea Basarabiei 


IX. — Bibliografie 


X. — Mişcarea intelectuală în străinătate 


| BIBLIOTECA 
UNIVERSITA ŢII 
EE AO 


159, 450 


157 448 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se îinnapoiază ; în schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi 
inștiințați, despre aceasta, cel mult într'o lună dela data 
primirii manuscrisului. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice gi onorarul doril ; în caz contrar, acesta 
se va fiza de cătră Direcțiunea Revistei. 


DE a a a ti i iii i i - 


Pentru tot ceea ce privește redacţia: manuscrise, 
reviste, ziare, cărți, etc., a se adresa la Hedacţia Revis- 
tei „Viaţa Rominească“ strada Golia 52, Iaşi. 

Numai articolele ştiinţifice (ştiinți naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. Slă- 
tineanu, str. Știrbey-Vodă, 111 bis, Bucureşti. 


PE IE E e i a a ai 


Pentru tot ceea ce privește administraţia : cereri 
de abonament, mandate, inserare de anunciuri, etc., a 
se adresa Administraţiei revistei „Viaţa Rominească” 
strada Golia, 52, 

D-l 1. Botez va continua a reprezenta revista noas- 
tră, avind dreptul de a incasa sumele ce ni sint dato- 
rite, şi a face angajamente in privința anunciurilor. 


Pi i a 


Persoanele, care doresc s3 se aboneze la Via/a 
Rominească, Sint rugate să se adreseze  Admnistratiei 
prin mandat postal. 


A Apărut: 


Versuri şi Proză 
GH. DIN tii 


(GEORGE KERNEACH) 


PREŢUL 2 LEI 
DE E o re e sera 


NUMAR DUBLU. PREȚUL 3 LEI 


A apărut: 


Întuneric şi Lumină 
(NUVELE ŞI SCHIŢE) 
IOAN AL. sinea 
PRE] UL 2 LEI 


ie PONT IRI PER A annn 
TIPOGRAFIA „DACA* P, 4 D. IUESCU- Ag