Viata Rom. (R.), 1911, 21

mae 
Proprietatea Bibliotecii 
Universității laşi 

———— a 


II. E 


ULUI] 


4041490 Periodice 


at> 


IQII. ANUL VI APRILIE. No. 4. 
Tahki de Maf A urma iii 


Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 
——„„—— V. j 
SUMAR 
744 
I. Al, Brătescu-Voineşti , Niculdiță AMinriună. 
A. D. Xenopol. . . . . ZDescdlecarea Munteniei (urmare și afirșit). 2 
M. Sadoveanu . . . . Baordeenii (sfîrșit). 
Colaboratorii revistei . , Note pe marginea cărților (Ana Karenin —Räz- 


bunätorii livezilor). 
G. Murmu , . . . + Tiada, cîntul al Ilea (trad. după Homer). 
CL Nădejde .. . . . . Privcilegiul masculinității (Procesul Brincove- 
7 nilor cu Creţulegtii 1711—1805). 
M. Codreanu . , . . . Fratelui meucetitor (versuri). 
Colaboratorii revistei . . Documente omenești (Raiul Lupilor —Din vea- 


cul trecut). 
G.Rotică ... În colţ, la arîșma cu trei fete (versuri), 
Izabela Sadoveanu 


„Cronica literară (Andre Gide), 
ai Debate o are .  Croniraartistică (E itia Tinerimea Artistică), 
T. A. Bădărău . „Cronica ştiinţifică ( Vicleṣsuguri de-ale plantetor). 
L G. Dunca . S . Crnica externă {Situatia din Maroc). 
TA E I aa . Scrisori din Bucovina (Alegeri). 
P, Nicanor & Co, Miscellanea (A. Russo editat de d. G. Bogdan- 
Duicã— Iscursul d-lui Duiliu Zamfirescu), 


Revenzii: Gheorzhe Suer (Căpitanul Gh. Stâncu'esen). sRporedanie"; losn Deciria- Lea 
dri- Jabea natalor*,—0, B.— Hane Vegener. „Nod tinerii”; ©. Mikszatti, sOaraluri",—F.— V. Vir- 
col, „Grani din Vilosa*: Dr, G, Pascu. „Despre Cmilitari. Studiu filologie şi folklurio. Parten IT*, 
-fa Pli, Cobus. „Sohiller. 'Don Carios'*; N, Pambelca. „Ailyio Pellico “Ani dn temniţă 
Mhail lorenleson. „Sofocle. “Oedip la Oobona™,—M. J.— Lubor Niederle, „La race sinve*, —M. C 
Håehner. „Ce-i emul ™, =A. M.-Fdbiz Dahn. „Atila*— V, B,— 


Revisin revistelor: „Convorbiri Literare“; „Viaja Socială, „Neamul Jomâneee Lite- 
rar*: „Nona Ieriktë Homins*: George Pimatara: „Proprietatea temporară"; „Revista §tiin{iSgă „V, 
Adamachi**: Paal Lonis: „Probirma dahlului proletariat antie*; Adolphe Paupe: „20 sorisori i- 
peâite de-ale iul Prosper Merimue*: miie Hinzelin: „Heinviezea Italiei*; Vera Figner: „În in- 
chisoriie rusesti”; J. de Cowssangei „Elleme Ker“; Vietar Birand: „Opera ti spiritul Iul Bourgot™; 
1. Fischer: „Teoria dohibali bazai pe nerâbtare” Corrado creata ar „Opera întorică n lui Gu- 
grichno Ferraro sè cribicăi săi”; Giovanni Marobesini: „Problema ednonţiri polities"; Karl Wenzel: 
„Karl Gutakow"; Berta v. Suttner: „Donapea ial Carnegie pentr pace“: Mar Kemmorich: „Aw 
toritäți sitinţillna; Dr. povto Dedjor: „Proveniența popnlațjai tin Bosnia și Herţegovina”: V. DI- 
moy: „Pistorel Mirkvicka“; George Holley Gilbert: „interpretarea bibilei și progressi ciyiliaa- 
pel oregtina Edmund Mosse; „Poezia recentă suodeză yi enalele Enoilsiy', 


BIBLIOTECA 


. 
. > 
E 
. 
. . 
ð . 
. 


UNIVERSITĂŢII 
IAŞI 


LAŞI 
Redacţia şi Administraţia: Str. Golia 52. 
IQII 


Viaja Rominenacă spare lunar ow orl putin 150 de pagini, — Abonamental în 
na sn r 9 lei. Numārul 3 e = Poara invari. prosit de sest 
sodent: un an 16 lel, jumătate de an 7.50, — Pentru Austro-Ungaria: sn an id coroane; 
an 7 certane DÒ h., Număral 2 coroane. Pentru Dasarabia: wn an 5 ruble; jum 
as 4 ruble. Numărul 1 rubik. Pentru strâmnbtate! an an 73 jei; Jumătate da an I1 lei. 


5 
E 
è 
E 


Viaţa Romînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


laborarea d-lor: /. Agirbiceanu, C. Alimăneştianu, D, An- 
E, pese univ. ]. Athanasiu, Jean Bart, N. Bafaria, dr. P. Bog- 
dan (docent), C. Botez, I. Botez, Octavian Botez, I. Al. Brätescu-Voi- 
neşti, Vintilă |. Brătianu; T. A, Bădărău, Ilie Bărbulescu, N. N, Beldicea- 
nu, Caragiale, M, Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, I. Cioctrlan, 
M. Codreanu, G. Coşbuc, prof. i. cav. de Cuparencu, Ana Conta- 
Kernbach, Maria Cunţan, Barbu Delavrancea, l. G. Duca, V. Ef- 
timin, Pompiliu Eliade, Elena Far. A, N, Gane, N. Gane, Octavian 
Goga, dr. C. Georgescu-Severin, dr. Onisifor Ghibu, C. Hogaş, C. Hotses- 
cu, G. Ibrăileanu, căpit. N. Ionescu, Għ. C. lonescu-Sișeşii, Nat. 
Josif, St. O. Josif, dr. S: Irimescu, M. Jacotă, Francis Lebrun, proj, 
univ, dr, N. Leon, V. Loichiță, dr. I. Lupaș. dr. N. Lupu, prof. 
univ. dr. M. Manicatide, Constanța Marino, I. Minulescu, I. Mi- 
roneseu, S: Mândrescu, Const. Morariu, St. Morărescu, V. G. Morţun, O. 
Murnu, D. Nanu, I. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, ingi- 
ner N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc. Panaitesca, G. Pascu, D. D. På- 
träşcanu, Horia Petra-Petrescu, N. ITEE n g i univ. A. Phi- 
lippide, prof. univ. dr, D, Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, dr. St. 
Y, aatan (docent), D. Popovici-Bayreuth, prof. univ. dr. G. Proca, (0- 
Carp), Cincinat Pavelescu, Gh. Poenaru, dr. N. Quinez, loan R. Rādu- 
lescu, 1. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M. 
Sadoveanu, C, Sandu-Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. dr. 
V. Sion, dr. Alex, Slătineanu, A. Stavri, maior Alex. Sturdza, dr. D. Ta- 
tuşescu, Í. Teodorescu, George Tofan, lorgu Toma, Em. Triandafil, 
GA, Toplirceanu, Al, piei, băi ez dr, A. Urechia, dr. Alex. Vaida- 
Voevod, Al. Vlăhuţă, A. D. Xenopol şi alții. 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe an . è . A 3 „15 ler 
Pe jumâtnte de an a F F ; Ñ a 


Un număr = a a è 5 F, a 
Abonaţii eare nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 
trebui să plătească in plus 4 lei pe an şi 2 leipe xy an, ca indemnal- 

zare pentru incasatori, 
Pentru ela rai preoţi de sat, primari și funeționuri sätesti, sta- 


deny și elevi, pe an le, jumâtate d O i 
irei rate a rite 5 lei timia eu anlicipare ). 40, (pesptie pet plati: 


IN ATSTRO-UNGARTA s 


e au 
. . . x ' R 15 corone 

Pe jumatate de an i $ rot, 5 

Un număr, , 3 i h 


2 eoroane 


Abonamentu! annal se ponto achita în trel rate de cile cinci cornane, 


dinJpatru in patru luni, 


IN BATARARIA? 
o an * = a » 
Pa jumätate de an E E x : i rubi 
Un nur . $ Ă > z 1 rublå 
cui urarea anyal se poate plati la focare dona luni cite 2 ruble, 
IN STRĂINĂTATE 
Pe an . . Pi `: è ` 23 Jei 
Pe jumätate de an S Š 11 lei 
Un mmār . 


SI batoane AE E 


Viaţa Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL XXI 
AnuL VI 


BIBLIOTECA 


UNIVERSITĂȚII 
TR E i a 


IANI 
Redacţia şi Administrația: Str. Golia No. 52 


1911 


Ta pe-a tu inu A "opus, 
Intrat înainta a 
de ar 


i 19 l + 


kis AA 


—" tp 
E 
| 
| 


na sap 
’. z 


Niculăiţă Minciună 


Doamnei Eliza 1. Brătianu. 


Niculăiţă Gropescu, feciorul lui neica Andrei Gropescu, din 
cătunul Manga, comuna Măgureni, e un băiat cu judecată, bia- 
jin la vorbă, măsurat la mişcări și, nu știu cum să zic: dar 
sfios, ori prin urmare sfios. 

In toate clasele primare, urmate la şcoala din Măâgureni, a 
luat tot premiul întii, spre bucuria şi măgulirea părinţilor. Că 
de ! nu e lucru puţin, In ziua de Simpietru, în școala impodo- 
bită cu flori, s'auzi că strigă de colo: „Premiul intii cu cu- 
nună, — Gropescu Niculae*,—să vezi pe domnul învăţător c-i 
pune peste perişorul lui negru cununa de merişor,—pe domnul 
primar că-i dă un teanc de cărți mingiindu-l;—şi apoi să pleci 
pe linia satului, tu mama de-o parte, tatăl de alta, și între voi 
feciorul vostru, în văzul consătenilor, care zic cu dragoste: „să 
vă trăiască ! şi la mai mare !* 

La sfirşitul şcolii, domnul învățător Irimescu a zis, că e 
păcat ca aşa băiat cu tragere de inimă la invățătură să nu meargă 
mai departe ; iar neica Andrei Gropescu, de la Simpietru până la 
Septemvrie, s'a gindit şi s'a rāsgindit în toate felurile,—a luat 
sfat şi de la unul și dela altul, 

Invăţătorul i-a spus precum văzurăţi; şi tot aşa işi zicea 
şi el, în ceasurile de trudă şi de obidă, cind vedea că munca 
lui şi a Stanei, nevesti-si, n'avea mai nici un spor, pentru casa 
lui impovărată de patru copii: Niculăiță de unsprezece ani, două 
fete gemene de trei şi alt băiat în brațele Stanei, 

4 Arendașul, conu Epaminonda, i-a spus că învățătura multă 
mai rău utraveste sufletul omului, că jere cheltuială mare şi des- 
gustā pe om de munca pâmintului ;—i-a dat și pildă pe Ghiţică 
al popii, care a urmat la liceu șase clase și a ieşit un apelpisit 


6 VIAȚA ROMINEASCA 


şi un derbedeu de a speriat comuna ;—și lot așa iși zicea și 
neica Andrei, cind se gindea la lipsa lui de mijloace şi la aju- 
torul ce puteau să-i dea de aci încolo, braţele lui Niculăiţă. Ca 
şi dacă nu era prea voinic, dar era tare dibaci la mină și moş- 
tenise dela bunică-su, moș Sandu Gropescu, aplecare la dul- 
gherie, 

După moartea bătrinului sculele fusesera urcate în podul 
casei ;—dar „iscoada de Niculăiţă,* care la moartea bâtrinului 
era un noduleț abea de patru ani, dase intro zi peste ele; şi 
cu toate dojenile mamă-si: „dă-te jos d'acolo, proclete, că dă 
tat-tu peste bine şi-ţi moaie oasele“, copilul, care acum işi a- 
ducea aminte ca prin vis de unchiaşul care lucrase stilpii porţii, 
cind şi cind da fuga în pod la sculele bunicului. Şi incet-incet, 
din glumă, din joacă, azi a făcut un scâunel, miine o morişcă 
de speriat ciorile, care prăpădeau cireşul din coastă; —pină cind 
intr'o zi, cind.s'a intimplat de-a pierdut tat-său codirla dela că- 
ruță ; „Taică, iți fac eu una la fel“. Şi sa pus Niculăiţă pe lu- 
cru şi, din lemne vechi de prin curte, a lăcut intti cotocii, pe 
urmă spetezele, și după ce le-a incheiat frumos, a ieşi! o co- 
diria, de s'au crucit şi tat-său şi mamă-sa şi vecinii... 

Da, lipsa de mijloace, îndemânarea băiatului la dulgherie 
și teama părintelui de pierderea acestui ajutor de mare preț, au 
dat greutate sfaturilor lui conu Epaminonda--şi a rămas Nicu- 
lăiță acasă, la munca pămintului. 

De părut râu, lui nu i-a părut, că-i plăcea şi munca la 
cimp şi mai ales dulgheria... La cimp, cind păzea boii cu alți 
băeţi de seama lui, se juca el și cu ci; dar mai drag li cra să 
să se răsleţească de-o parte şi să se uite cu băgare de seamă 
la ierburi şi la lighioni. El era cel care-i invăţa să scoață din 
găuri păejini şi greeri cu un glonțişor de ceară legat de aţă, 

Băeţii ceilalți steteau ce steteau lingă dinsul,—apoi porneau 
la alte jocuri; iar el râminea singur să supravegheze cum se 
luptau furnicile să ducă poveri de patru-cinci ori mai mari de- 
cit ele,—ori se tira binişor pe brinci, să vaza, ce face lăcusta 
de țiriie așa de tare... 

Şi au trecut așa an peste an, în totul şase, şi a ajuns a- 
cum a cade eoon ani frumos şi aşezat, Pia sfios... 

pal acum se pricepe bine.  Stilpii care stau gră- 
madă sub şopron, pentru ulucile din faţa, pe care, dacă i-e in- 
vrednici. dumnezeu, le ridică la anul—el i-a făcul ;— cosoroaba 
dela prispă, care putrezise la fun cap,—el a inlocuit-o: furca 


NICULAIȚA MINCIUNA pi 


maică-si el a încrestat-o ; şi să vă arāte Salomia, fata lui Pirvu 
Miu, vecinul, donicioara nouă, cumpărată de el din sborul dela 
Sfintu lie şi tot de el inflorată cu fierul ars... Minune nu altceva t... 

Ar fi, după cum vedeți, o pildă de băiat fericit, dacă pină 
in timpul de față, ar fi găsit omul meșteşugul să stăpinească 
toată fericirea ce i se cuvine,—și dacă n'ar avea şi Niculăiţă 
partea lui de amărăciune, isvorită din netrebnicia intocmirii de 
azi a lucrurilor... : 

Dar amărăciunea lui Niculăiţă a isvorit şi din firea lui is- 
coditoare, deosebită de firea celorlalți... Incă de pe cind era co- 
pil i-a jucat renghiuri... Decite ori nu l-a urechiat tat-su pentru- 
că-și pierduse o jumătate de zi, uitindu-se cum mincau, ori cum 
își făceau gogoşile, viermii de mâtase pe care-i creștea maică-sa? 
De mai multe ori a mincat bătae, pentrucă în vremea cind el 
urmărea cite o ginganie, boii pe care cra trimes să-i păzească, 
intrau din mirişte, ori din islaz, în vre-o holdă. De clteva ori a 
fost trezit de arsura unei nuele, însoțită de o injurâtură: „Mă, 
ești cu dușii de pe lume? Nu vezi că i-au intrat boii In po- 
rumbul meu ?* Dar nici dojana aspră a părinților, nici bătaia 
pentru plăți de ispaşă, nu l-au putut vindeca... 

Astea însă le-a răbdat Niculăiţă lără mare supărare. Ceia 
ce era mai greu de răbdat, era batjocura. Că încet şi treptat a 
ajuns de batjocură. 

De două ori i se Intimplase să vază pe cimp, cum un bär- 
zăune negru-albastru se luptase cu un paiajin mai mare decit 
dinsul, cum îl biruise şi cum il luase intre labe şi sburase cu 
el. Vederea acestei lupte, care i se păruse cumplit de crincenă, 
att îl mișcase, incit a povestit-o şi altora. —,0O fit..." răspunse- 
seră unii, Tat-su răspunsese cu dojană: „după drăcii de astea 
caşti gura de plătesc eu gloabă, tutuitule !* lar cei mai tineri: 
„Muscă să prinză paiajin ! Mă, da grozav ştii să le croeşti !* 

Alădată a sărit ca muşcat de șarpe şi a Inceput să strige 
la alți băeţi, care erau mai departe. Cind au venit băeţii și l-au 
întrebat de ce i-a strigat, le-a povestit înspăimintat că a văzut 
o lăcustă de-ale de le zice călugăriță, cum odată s'a sbirlit, a 
bizti a prins între ghiare o lăcustă mai mare ca ca şi a ince- 
put s'o minince. 

— Unde, mă ? 

— Uite colea. 

— Unde, mā? 

— Colo, lingă mărăcinele älä.. mai la stinga... 


Ei VIAȚA ROMINEASCA 


S'au plecat băcţii cu toții, s'a plecat şi el, sau uitat, dar 
n'au găsit călugărifa. lar unul dintre ei: 

- Hai, mă, incolo, să ne isprăvească Marin istoria cu 
Frusina, Nu-l ştiţi pe Niculăiţă ? Mă, să te duci la popa Alecu, 
să-ți citească o moliltă. 

— Să n'am parte de.., 

— Nu le mai jura, mă, degeaba. 

Intr'o zi, cum sta pe un scăunel, crestind un hăţ cu bri 
ceagul, văzuse în stratul de mărar de lingă dinsul, pisica lor, 
pe brinci, la pindă, după un stol de vrăbii, care la patru-cinci 
paşi de ea, ciuguleau pe jos ciripind, nişte mălai risipit. Vitin- 
du-se cu luare aminte la pisică, vo văzuse căscind puţin gura şi 
o auzise lămurit, făcind din gillej ca vrăbiile. Parcă ar fi vrut 
să le ademenească, să vie In spre locul unde cra ca pitită. Şi 
în adevăr vrăbiile se duseseră după mălai in spre dinsa, O vä- 
zuse cum își incorda picioarele și cind a judecat că sint destul 
de aproape, hirşti! odată s'a repezit şi a prins una în ghiare. 

Seara a povestit la poartă cele văzute şi auzite. Era de față 
și Pirvu Miu și fii-sa Salomia şi lea Manda, mama Salomiei şi 
moș Grigore, alt vecin. 

— Cum le vezi şi le auzi numai tu pe toate, mă Nicu- 
lăiţă ? a Intrebat moş Grigore zimbind.—lacă eu sint om de merg 
pe şaptezeci şi patru de ani, dar pisică să facă din git ca vra- 
bia n'am auzit, 

— Moş Grigore, nu ştiu alte pisici; dar a noastră face, 
Am auzit-o, uite, cum mā auzi dumneata. 

— Mă, o să-ți scornească lumea o poreclă, O să te pome- 
neşti odată cu unul: „Niculăiţă Minciună* şi aşa o să rămii, 

Salomia a inceput să riză cu hohote, zicind de citeva ari, 
parcă inadins, ca nu cumva să uite: „Niculaiţă Minciună:... 

„Și n'a mai trebuit să se găsească altul, să-i scornească 
porecla, proorocită de moş Grigore cu o povață părintească... 
„Niculăiţă Minciună* o să fie de acum incolo pentru tot satul... 
Şi negreşit, il doare cind i-o spun băeții ;—iar cind Ghiţică al 
popii l-> lua in zeflemea, intrebindu-l : „ce-ai mai văzut, mă, Ni- 
culăiţă ?* şi i-o spune, in hohotele de ris ale celorlalți, c'a vä- 
zut şi el greere prinzind o cioară şi mincind-o, —Niculăiţă o sā 
se ruşineze şi o să Inceapă să se indoiască el însuşi dacă a vä- 
zut și a auzit cu adevărat ce Ştie, — de vreme ce acest om des- 
tept, care făcuse șase clase de liceu, nu-l credea. 


Şi azi așa, miine aşa, dojana părinților pentru vremea pier: 


nora, batjocura altora, au inchis liñima băiatului și l-au făcut tăcut 
şi sfios... Un singur om eraf: se "nțelegea cu el: bietul l- 
saia ciobanu'—şi a murit şi aji 

Dar durerea cea mai mare a lui Niculăiţă venea tot din 
zimbetul de neincredere al frumoşilor ochi ai Salomiei... Că pe 
băeți putea să-i ocolească. La han, despre partea băcților, putea 
să se uite fără să intre în horă; şi in munca cu sapa, ori cu 
tesla, găsea, impotriva inveninării pe care i-o aduceau zelle- 
melele lor, doltorie, de parcă i-o lua cu mina. Dar acelaşi 
leac era fără nici o putere față cu durerea, pe care i-o prici- 
nuia zimbetul batjocoritor al fetei, zimbet după care nu tre- 
buia să alerge odată pe săptămină la han, câ-l avea acolo, peste 
gard, la fiecare ceas al zilei ; iar duminica, la han, peste acest 
zimbel, se adăogau glumele şi limbuţia lui Petrică al lui Stan 
Pașalan, care urmărea stăruitor pe Salomia... 

La cităva vreme după intimplarea cu moş Grigore, întro 
după prinză, Niculăița şi-a făcul drum spre casa Invāțātorului, 
L-a găsit în livadă, culegind prunele. Intti sa shit să-i spue la 
ce venise, şi a inceput să culeagă și el in rind cu ceilalți. Dar 
pe urmă, fiindu-i teamă că prea intirzie şi, folosindu-se de o clipă 
cind se găsea numai cu învățătorul mai la o parte, a îndrăznit 
să-l întrebe : 

—- Domnule, nu te supăra, dumneata ştii multe... 

— Ei ?... a intrebat Irimescu, văzind că nu mai urmează. 

— Uite ce e.. dumneata Stii multe, c'ai invâţat carte multă... 
Nu e aşa că pisica face ca vrăbiile? 

— Cum ca vrăbiile ? 

— Face din git ca vrăbiile... 

Invăţătorul s'a uitat la el cu luare aminte; iar Niculâiţă 
a urmat: 

- Şi mă gindeam că poale ai dumneata vre-o carte în care 
scrie că pisica face din git ca vrâbiile... şi-ţi lucram şi eu la 
vre-o ulucă... la ceva... 

— N'am nici o carte in care să scrie bazaconii d'astea, mă 
Miculăiţă.., 

l-a părut rău grozav la intoarcere,—rău de tot... Tiii! să f 
avut domnul invățător o carte aşa.. să fi adus pe Salomia, să 
citească ea... cu ochii ei... Că poate cà altădată nu mai ridea, 
cum risese atunci, la poartă, cind cu vorba lui moş Grigore, ris 
Îrumos, care in pieptul lui se prélácuse In junghiu. 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


A doua zi, după ce a lucrat la nişte zăbrele, a presărat 
mălai prin locul unde văzuse el vrăbiile și, după ce şi-a sgornit 
surorile, a adus pisica, a luat pe Irati-su Ilie lingă dinsul, ca să 
nu se mişte—şi s'a așezat la pindă crestind un băț. La scurtă 
vreme au venit citeva vrăbii şi a inceput şi pisica să facă din 
git ca ele,.. Atunci Niculăiţă a inceput să strige șuerat Salo- 
miei, care scutura nişte foale pe prispa casei: „Salomio, Salomio !* 

Fata a ridicat capul şi el stind nemişcat a șoptit: „Apro- 
pie-te binişor de gard... binişor...* Dar Salomia s'a apropiat se 
vede prea sgomotos, că odată au sbural vrăbiile. 

— Le speriaşi.,. dar dacă nu eşti prea zorită, treci pe poartă 
și vino 'ncoa niţel. Uite pisica colea 'n mărar... Vin s'o auzi 
cum face, 

Era curioasă și fata să auză și a venit El i-a dat scău- 
nelul şi s'a așeza! cu un genunche în pămint lingă dinsa, ţinind 
pe lrati-su Ilie alături de el. Şi au stat aşa alături... au stat... 
au venit două-trei vrăbii; dar pisica moțăia nepăsătoare... Şi cum 
şedeau aṣa alături nemișcați, deodată a simţit Niculăiţa, ca din 
părul auriu al Salomiei şi din sinul ei de fecioară de şaisprezece 
ani se răspindea un miros de busuioc şi de sulfină, mai ademe- 
nitor şi mai dulce, decit toate forile pe care le 'ncresta cl, decit 
toate gingâniile a cărora cunoaștere 1l ispitea,—și imbătat de fe- 
ricire a intins mina dreaptă şi a cuprins-o de mijloc... Dar Sa- 
lomia, care pe cind se uita la pisică, se gindea la deșteptăciunea 
şi la puterea lui Petrică al lui Stan Pașalan, şi-a întors capul 
mirată, a inceput să riză și desprinzindu-se : „Zi, Waia m'ai che- 
mai, Niculăiță Minciună !* şi a fugit sglobie acasă. 

După ziua aceasta i-a lucrat el donicioara, înflorind-o cu 
fierul roşu, care ardea ca zimbetul ei necredincios şi batjocori- 
tor... Salomia i-a dat şi ea nişte bete,—bete ca toate betele ;— 


dar lui Niculăiță i sau părut că altele asemenea nu mai sint 
pe lume. 


. 
>. * 


A plecat Niculăiţă la oraş, cu căruța cu lemne. Că s'a gin- 
dit neica Andrei că tot ii stau boii degeaba acum la începutul 
lui Octomvrie,.. Ce bruma porumb a făcut, l-a cărat, —prunele a- 
semenea,—de arat nu era chip, pină nu s'o indura dumnezeu să 
dea o bură de ploae, că era pămintul cremene... 

A cumpărat omul dela domnul Frim, din pădurea care o 


NICULAIŢA MINCIUNA tE 


taie, trei stinjeni de lemne: cind și cind să 'ncarce căruța cu 
cit or putea duce boii,—şi ori să se ducă el la tirg, ori să mlie 
pe Niculăiță, să le vinză cu ceva ciștig. Au încărcal amindoi 
de aseară mai bine de un sfèrt de stinjen, l-au legat regulat cu 
lanţul să nu pice şi cind mai erau două ceasuri pină la ziuă și-a 
imbrăcat Niculăiţă cojocul ;—maică-sa i-a strigat dela vatră: „In- 
cheie-te la piept, că e frig“ ; tat-su i-a adus aminte pentru a patra 
oară: „să nu le dai din unsprezece lei nici o para mai jos— 
şi fii cu ochii în patru să nu te 'nşele fr'unul, că tu ești cam 
tutuit !*... 

Era intuneric beznă ; dar Niculăiţă nu ştiea ce e frica, nici 
uritul. Pe tot drumul, trei-spre-zece chilometre, mai mult în că- 
ruță, sus pe lemne a stat, Nuerind incet, cu ochii la stelele gro- 
zav de strălucitoare în această noapte limpede de răcoarea toamnei. 
li erau dragi lui stelele toate şi-l învățase răposalul Isaia cioba- 
nul cum le chiamă mai pe fiecare. Şi cum venea în spre răsă- 
rit, a văzut cum Sa ivit şi sa ridicat din marginea zării luna 
nouă, apoi luceafărul de ziuă ; pe urmă sa făcut o giană roșie, 
—s'a deschis faţa cerului, sa tot deschis,—stelele s'au topit una 
cite una,—și lucealărul, şi cornul lunei ;— iar în dreapta locului 
unde se ivise geana roşie au inceput să iasă suliți aurii... ca 
părul Salomiei.... 

Cind a ajuns la oraș soarele era sus, Circiumarul dela 
bariera orașului l-a întrebat cit cere pe lemne. — „Unsprezece lei* 
a răspuns Niculăiţă ; iar negustorul, căruia nu-i trebuia, că el 
avea lemne, după ce s'a uitat bine la mariă, a zis: „lace, că sint 
lemne bune de tulă curată* ;-—și după ce sa uitat şi în ochii 
băiatului i-a dat o povață: „mă, băeţaş, tu să ceri pe ele cinci- 
sprezece lei, să ai de unde lăsa“. 

Acum trei zile să f venit Niculăiţă cu lemnele astea ia lirg, 
numai decit le destăcea,—că nepriceperii lui la negustorie i-ar fi 
venit într'ajutor vintul pizmaş, care a bâtut pină ieri dimineaţă ; 
—dar azi, soarele cald care l-a făcut să-şi scoată cojocul, ti strică 
vertul mărfii... Unul îi dă opt lei,—altul zece, —altul zece şi şase 
bani; dar el nu le dă și umblă prin oraş plină pe la ziua-jamătate... 

— Dar ce ești tu turc, să nu laşi niciun ban din cit ai ce- 
rut? îi răcneşte un brutar.— Trage înnăuntru 'n curte. 

— Dar să știi, unsprece lei, jupine. 

După ce le descarcă Niculăiţă şi le așează unul cite unul, 
sfert regulat, brutarul ii numără in gologani zece lei și jumătate. 

— Păi, ne-a fost vorba unsprece lei, jupine. 


12 VIATA ROMINEASCA 


— Dar ce eşti tu turc? Dacă-ţi place, dacă nu incarcă- 
ți-le şi pleacă, 

Niculăiță îi dă banii inapoi și lără supărare, începe să jin- 
carce lemnele la loc, frumos, tacticos, cum le 'ncărcase aseară 
la pădure. 

Liniştea băiatului pesemne că i-a plăcut brutarului, câ in- 
cepe să riză și scoțind unsprezece lei deplini, ti dă zicind: 
„Ăsta să ştii că e Păcală“. 

Niculăiţă și-a băgat banii în chimir, işi injugā boii şi pleacă... 
Se gindeşte că mai bine i-ar fi dat banii în fişice... Aşa, te po- 
meneşii că la 'ntors, de ncodihna de peste noapte, îl pridideşte 
vre-un somn in câruță şi i se risipesc golowanii. De aceia, mer- 
gind pe uliţă, caută cu ochii pe jos, doar o găsi vre-un petic de 
hirtie, să facă banii fişice. Nu caută de prisos: prin dreptul tri- 
bunalului găseşte o jumătate de coală de hirtie. O ridică, o 
bagă In sin şi după ce iese din oraș, se suc în căruță, tae hir- 
tia în doua ;—o jumătate o tae iar in două și, scoţindu-şi banii 
din chimir, face două fişice : unul de cinci lei, altul de şase. Le 
bagă lrumos in chimirul pe care-l închide cu ingrijire şi zice: 
„cea | Joian !*... 


«Mai tirziu, cind se Innorează și începe să bată vintul, işi. 


pune cojecul pe dinsul și simte ceva rece in sin, E cealaltă 
jumătate de hirtie neintrebuinţată, pe care n'a aruncat-o. O scoate 
Şi se uită la ca. E scrisă de mină şi cum ştie să citească, ci- 
tește : ...„făcind aplicaţia articolului 327, a câruia cuprindere este 
următoarea : Cel ce, găsind pe drumuri ori pe uliţă lucruri ce 
nu sint ale sale și intrebindu-se despre ele, le va tăgădui, se so- 
coteşte că a comis un abuz de incredere şi se va pedepsi cu 
Inchisoarea dela 15 zile pină la 3 luni*... 

. — Adică cum? se gindeşte Niculâiţă — dacă oi găsi cu în 
drum, să zicem un galben, să nu fie al meu care lam găsit * 
Dar ce l'am furat? Nu Fam găsit ? Pa ce sa! dau altuia? 
Şi citeşte incă odată —și cind ajunge la „întrebindu-se despre 
ele“, deodată duce repede mina la chimir. Fişicele sint la locul 
lor, dar acum incepe să se facă lumină in mintea lui Niculaița: 
„Dar dacă äl de l'a pierdut a muncit pe el? Daca s'a dus la 
pădure, cum sa dus el cu tat-su, și i-o fi căzut peste picior un 
buştean, cum i-a căzut lui tat-su? Dar dacă o ñ umblat cit a 
umblat el prin tirg astăzi? $i dacă a schimbat banii pe un gal- 
ben, ca să-l ducă de pus in salbă unei fete ca Salomia ?*... 

Și aducindu-și aminte de o vorbă auzită de mai multe ori 


NICULAIȚA MINCIUNA 13 


de la tat-su: „de la banul nemuncit nici praful nu s'alege“, inainte 
de a aţipi în căruță îşi zice, că el chiar de nu Var intreba ni- 
meni, dacă i sar intimpla să găsească o pungă cu bani, ar 
duce-o la primărie, ori la domnul șef de jandarmi... 

Cine i-a auzit gindul de i l'a implinit aşa de curind? Ca 
la patru zile după asta intocmai aşa i sa intimplat. Erau cu toţii 
la porumbişte, tăiau cocenii. La un timptat-su zice:—,Mă Nicu- 
laiță, era vorba să dregi uşa de la podul şoprului,—şi n'ai dres'o. 
Până diseară, în patru ceasuri cu zic că faci una nouă“. 

— Fac. 

— Braţele noastre ne ajung aici să dăm gata şi sā incār- 
câm pină diseară, 

— Așa e. 

Și Niculaiţă pleaca,—și ca să ajungă mai degrabă acasă, 
o tae prin prunii boereşti, sare pirleazul din dreptul crucii Cămi- 
narului, o cruce lnaltă de piatră în marginea şoselei, o coboară 
la stinga pe şosea; şi cum umblă pe poteca din marginea dru- 
mului, vede jos, dinaintea lui, un portofel de piele neagră... Il 
ridică, il deschide și vede, și in buzunarul din dreapta şi în bu- 
zunarui din stinga al portolclului, hirtii de bani, hirtii multe, cite 
n'a văzul neam de neamul lui... Se uită de jur imprejur: nimeni... 
Mult ia ginduri nu stă și o porneşte; dar în loc să ţie drumul 
spre casă, sare alt pirleaz şi se indreaptă spre reședința jandar- 
merici, Mergind aşa, zimbeşie, gindindu-se: „De! să nu-l am 
acum colea în mină şi să spui la lume cam găsit un portofel 
cu bani, ar zice că mint.* Oamenii sint duşi după treburi; se 
intiinește numai cu copii mici, mare cu cine vorbi.. Ajunge la 
reședință, deschide uşa. Domnul şefe singur In odaia din dreapta. 
Tolânit pe pat, citeşte o gazetă.. Din fund se aude cintind un 
glas de femee. E glasul cucoanii Steluţii, ibovnica domnului gef 
O ü lucrind ceva şi cântă: „suspine -crude pieptu-mi sdrobeşte“.., 

— Ce e, mā? intreaba domnul șef, ridicind ochii depe ga- 
zelă. 

— Uite, domnule şef Venind pici pe şosea —câm'a minat 
taica acasă, să dreg uşa de la gura şoprului,—și așa, am dat 
prin prunii boerești și am sărit pirleazu din dreptul crucii Câmi- 
narului, şi cum umblam așa, văz jos o tomoaşcă neagră. Zic: 
„ce să fie aia?* Şi cind m'aplec, uite ce gasii: portofelul ästa 
cu bani de hirtie mulţi. Și am venit de vi Yam adus dumnea- 
voastră, că trebue să se arate păgubașul.., 

Domnul şef se uită de mai multe ori, cind la Măcâu, cind 
la banii din portofel şi după o lungă tăcere întreabă: 


a VIAȚA RONINEASCA 


— Mai era cineva cu tine? 
= Nimeni, 
— Ai spus la alţii? 
— La nimeni. Am venit pici pe poteca din dos drept la 
dumneavoastră. 
Domnul şei tace, apoi: 
— la ascultă, mă Niculăiţă, parcă aşa te chiama... 
— Aşa. 
— Sa nu mai spui la nimeni, pină nu so ivi pâgubașul, 
că te aude spunind cum e portofelul şi se scoală vre-unul şi zice 
„că el l'a pierdut, fără să-l fi pierdut el. Nici măti, nici lui 
tat-tu să nu le spui pină nu se arată pâgubașu, auzi? 
— Auz. 
— Bine ai făcut că l'ai adus, bravo! Eşti băiat cinstit. Şi, 
să știi, co să spui eu pâgubaşului să te cinstească frumos. 
Niculăiţă o pornește spre ușă, dar cind e In prag, domnul 
şei, gindindu-se la procesul verbal ce va trebui să dreseze, il 
mai intreabă: 
— Cum te chiamă pe tine? 
— Gropescu Niculae. 
— Carte ştii ? 
— Ştiu... 
Rămas singur, domnul şei scoate hirtiile din portofel, le nu- 
» mără de trei ori: sint cinci-mii-patru-sute de lei In hirtii de cite 
o sată, incolo nimic. Îşi scoate tabacherea, işi face o țigară, o 
„Îumează dus pe ginduri, se închină a mirare şi inainte de a in- 
„cepe să scrie, se lasă cu scaunul pe spate şi strigă: 
— Steluţa! 
Dar. Steluţa cinta şi n'aude. 
Domnul şei se scoală şi strigă din pragul odăii mai tare: 
— Steluţa ! 
— Ei? face Steluţa, ridicind ochii de pe bluza la care lucra. 
— la. vin niţel, 
După ce domnul şei i-a povestit istoria toată, după ce i-a 
„ arătat banii, au rămas amindoi amuţiţi... Cindindu-se la hluzele 
de mătase, la jachetele, la pălăriile, pe care şi le-ar fi pulut cum- 
„păra dumniaei cu atiţia bani, cucoana Steluţa a zis intr'un rind: 
„Cum nu-i gàsii eu, doamne !?* Şi iar a tăcut şi i s'a dus gin- 
„dul la ifosele primăresei şi ale Irimeaschii care se uitau la ca 
- de sus... Intr'un tirziu a intrebat:—,Ăla de-i zice Niculaiţă Min- 
~ ciună?* Și iar dupa o tăcere: „ŞI zicică nu l'a văzut nimeni ** 
Dar domnul şef s'a uitat in ochii ei și n'a răspuns nimic... 


NICULAIȚA MINCIUNA 15 


In vremea asta Niculáiță se şi apucase de lucru şi scoțind 
cu cleştele cuele uşii celei vechi, se gindea că maică-si şi lui 
tată-său tot trebue să le spue, n'are Incolro. 

— Ce lucrezi acolo, mă Niculsiţă ? 

Băiatul ridică ochii, în care a inflorit un zimbet de fericire 
de la intiiul sunet al glasului care-l intreaba, şi vede pe Salo- 
mia. E urcată pe un buştean cu brațele pe gard. Vintul îi flutu- 
ră'n părul auriu şi ochii ei verzi, ca apa adincă şi limpede la 
umbră, zimbesc a batjocură... 

— Dreg uşa de la podu' șoprului, răspunde Niculăiţă, şi se 
zindeşte: „Nu, ei nu-i spui, că nu mă crede şi o să spue la alții 
rizind de mine. Mai bine să afle singură de la alții, cind s'o ivi 
păzubaşul*,.. 

Sa ivit păgubașul, E colo, pe linia satului, în mijlocul mul- 
țimii de femei şi de copii adunaţi în jurul lui, Călărețul care a 
trecut adineauri In buestru, ala e păgubaşul, 

Salomia, care de pe buşteanul pe care era urcată, vede co- 
pii alergind intr'acolo, se coboară şi dă luga la poartă zicind : 
„Nu ş' ce s'a 'ntimplat pe linie, că văd că dau copiii fuga "n sus.“ 

Niculăiţă iși lasă lucrul și iese şi ella poartă. O lemee care 
vine dintr'acaolo il dumireşte: 

— E un negustor care ci-că a pierdut o pungă cu bani şi 
intreabă dacă n'a găsit-o cineva. 

Niculăița se duce grăbit intr'acolo, Işi face loc printre copii 
şi ajuns lingă negustor, îl atinge de braţ şi-l întreabă: 

— Cum era punga dumitale ? 

— Un portofel de piele neagră, sgiriat intrun colţ, porto- 
del de-alea care se 'ndoeşte așa, cu două buzunare... 

Niculăiţă zice cu simplitate : 

— L'am găsit eu adineauri lingă crucea Căminarului şi lam 
dus la domnu' şei de jandarmi. 

Negustorul pare nebun de bucurie, nu ştie ce să mai 
zică. Și pe cind femeile se crucesc de mirare, pleacă cu flâcăul 
spre reşedinţa jandarmeriei, cu droaia de copii după dinşii, 


Mișcare neobișnuită in Măgureni. Lume adunată la primă- 
rie.. Se așteaptă sosirea domnului procuror, care vine să anche- 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


o 


teze cazul la fața locului; şi sosirea autorităţii se aşteaptă cu 
nerăbdare, ca să se facă odată lumină în această afacere Incur- 
cată, care ține lumea în nedumirire... Ciudată împrejurare | A- 
laltăeri, Marţi, pela toacă, s'a ivit In comună domnu Niţă Andreescu, 
de ţine in tăiere pădurea Colfescului, intrebind din om în om, 
dacă nu cumva i-a găsit vre-unul, un portofel cu 5400 de lei, 
pe care l-ar fi pierdut dimineaţa, cind trecea spre vale. Şi pe cind 
intreba nişte femei din cătunul Manga, s'a pomenit cu Niculăiţă, 
feciorul Gropescului, ala de-i zice „Niculăiţă Minciună*, că l-ar 
fi găsit el în dreptul crucii Caminarului, că lar fi dus la tactu 
jandarmerii şi Var fi dat în mina şefului; iar şeful cică habar 
n'are, Păgubaşul neștiind ce s'aleagă din arătările băiatului şi 
din tăgada şefului, s'a plins procurorului, care trebue să pice... 

Şi iata-l soseşte, singur, numai cu grefierul Căpitanul de 
jandarmi care trebuia să-l insoțească a fost chemat la București. 
Trage la primărie unde-] așteaptă pâgubașul,—se supără câ nu 
sint veniţi nici şeful de jandarmi, nici băiatul care zice ca găsit 
banii, dă poruncă să trimeată numai decit după ei; iar până la 
sosirea lor, cere lămuriri de la primar, de la notar, de la perceptor. 

— De! domnule procuror—vorbeşte primarul—ştiu eu ce 
să zic? Asta vorbim şi noi între noi de alaltăeri... Să minţă şe- 
lul 7... de!... Sumă mare... cinci-mii-patru-sute de lei... Banu, e 
ochiul dracului... Te pomeneşti... Dar iar mă gindesc: să bagi 
pe om în pușcărie aşa, pe vorba unui zănatic... 

— Cum zănatic? întreabă procurorul, 

Răspunde notarul : 

— Păi să vedeţi, domnule procuror, băiatul ăsta e cam 
aşa... cum să zic? 

— Cum îi chiamă ? 

—  Niculăiţă Gropescu, dar lumea li zice „Niculăiţă Minciună.* 

— De ce? 

— l-a scornit aşa o poreclă, : 

Procurorul e din ce în ce mai intrigat şi nerăbdălor In- 
treabă : 

— Pe cine ați trimes după ei? 

— Am lrimes un vătăşel; dar iată vine șeful. Dacă binevoiţi 
să-l ascultați, 

Domnul procuror binevoeşte. 

Uşa se deschide și domnul șef intră, scoate capela, o ţine 
cu mina stingă lipită de sabie şi alăturind călciile zornăitoare, 
zice uittndu-se drept în ochii procurorului : 


NICULAIȚA MINCIUNA 17 


— Träiți! 

Autoritatea superioară I! examinează de sus pină jos. Con- 
stată că e acelaşi bărbat voinic, oacheş, de toală frumuseţea In 
uniforma cu întreite galoane. Il cunoaşte de mult, şi-l întreabă: 

— Ce e Albescule, cu chestia banilor ? 

Domnul şei zimbește, dar cu măsură (a! cucoană Steluţo, 
meşteră profesoară eşli!) şi răspunde : 

— De! domnule procuror, dacă credeţi dumneavoastră că 
sint eu In stare de aşa cevaș—şi că trebue... 

Dar domnul procuror a venit să ancheteze, și dumnealui 
cind vine să ancheteze, nu-i place vorbă multă. Dumnealui, cind 
cel căruia li pune vre-o intrebare, nu-i răspunde scurt şi se lun- 
geşte la vorbă,—i-o taie. Din experiența dumnealui de doi ani a 
constatat că asla e cea mai bună sistemă. „Altiel nu mai ispră- 
veşti niciodată“. De aceia taie vorba șefului și chiar 1l Inştiințează : 

— Mie, te rog, să-mi răspunzi scurt, Unde erai cind a sosit 
păzubașul la reşedinţa jandarmeriei ? 

— Eram acolo. 

— Să vie Andreescu, 

Păgubașul Andreescu vine de aiară. Procurorul îl întreabă : 

— Unde ai găsit pe domnul şei, cind te-ai dus la jandar- 
merie ? 

— Să vedeţi, domnule procuror... după ce ma intrebat 
băiatul cum era portofelul meu și i-am spus că era negru, cu o 
sgirietură la un colț... 

— A! pardon, pardon ! Mie ieri la parchet mi-ai spus că 
băiatul ţi-a spus dumitale întli cum era portofelul. Acum zici că 
dumneata i-ai spus lui... Uite ici in procesul verbal... 

— Sa vedeţi, domnule procuror... 

— Ce să văz? Mie, te rog să-mi răspunzi scurt: el ţi-a 
spus dumitale intii cum era portofelul, ori dumneata lui? 

— Eu lui. 

Notarul inştiințează pe domnul procuror c'a sosit băiatul, şi 
domnul procuror care e foarte curios să-l vadă, spune päguba- 
şului şi jandarmului să aștepte afară, și dă poruncă să i se a- 
ducă băiatul... Băiatul intră, E tras la față, cu o frunte largă, 
sub care sclipesc doi ochi negri, în care tremură parcă o lică- 
rire de friguri,.. Altfel foarte curățel... 

Vatăşelul își explică intirzierea : 

— Nu vrea să vie, să trăiţi, domnule procuror. Abea l-am 


adus.” 
2 


1R VIATA ROMINEASCA 


— De ce nu vreai să vii, mā băete? 

Niculăiță ridică din umeri... A! de Marţi după prinz s'au 
petrecut multe, pe care nu le-ar putea povesti cu șir Niculăiţa. 
Mai ales cele petrecute pe dinăuntrul lui. Toate tremură, sclipesc 
şi se sting nestalornice ca lulgerile... 

„„. a ajuns la jandarmerie cu păgubaşul şi cu alți oameni 
după ei, între care parcă și primarul... Şi a zis zimbind: „sa 
găsit păgubașul, domnule şef"... Şi şeful a zis mirat: „care pă- 
gubaș?*... Și el s'a uitat bine să vază dacă vorbeşte cu şelul 
şi a zis: „păgubașul cu portofelul de l-am găsit lingă crucea 
Căminarului... de vi l-am adus adineauri“... Şi şelul a zis: „ce 
mă, visezi ?*... Şi el s'a uitat la lume și s'a pipăit și a zisiar: 
„ădineauri cind cinta cucoana Steluţa pe pălimar*,.. Și domnul 
şef a răcnit: „ce mă, eşti nebun ?*,.. Şi el atunci a simţit că 
parcă i se rupe ceva în cap, Inăuntru, şi a zis, dar n'a zis cu 
gind să-l supere... a zis duios, ca din pragul unei mari primej- 

dii: „domnule șef, ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbește 
cum ți-e*... Si domnul şei l-a plesnit cu pumnul peste gură de 
Va podidit singele... Şi pe urmă nu mai știe, pină unde a venit 
mă-sa şi cu mama Paraşchiva care-i descinta şi-i da să bea apă 
dintr'o vală nouă... Era pe prispa casei... Alături era parcă nea 
Pirvu Miu și cu moș Grigore, vorbeau cu tat-su... Moş Grigo- 
re-l întreba : „dar ție și mă-si cum de nu v'a spus nimic? cum 
n'a dat fuga să vă spue intti voua 2... Nea Pirvu a zis: „Cu 
ei nu s'a intilnit, n'auzi? dar fii-mi cum de nu i-a spus nimic? 
c'a vorbit cu ea după aia“... ȘI s'a intors nea Pirvu cu fața 
spre gard şi a intrebat: „așa e, Salomio ?* Şi Salomia cra ur- 
cată pe buştean lingă gard, se uita speriată și a răspuns: „Aşa 
e”... Şi el s'a sculat şi a răcnit odată: „Uite aici, cu miinele a- 
mindouă l-am ținut, —ca lemnul să i se usuce mlinile !* și pe 
urmă iar nu mai știe... Parcă a venit ieri primaru' şi notaru' și 
sa dus cu ei de le-a arătat unde a găsit portolelul, pe unde a 
sărit pirleazul, pe unde a dat, pe unde s'a întors... 

Astea toi le mai zărește Niculăiţă, că sint lucruri trăite, 
văzute şi auzite... Dar ce nu poate zări, e treptata pierdere a sim- 
tului realităţii pe care i-a adus-o indoiala. neincrederea tutulora... 
și indignarea şefului care nici n'a mai putut să se stăpineascaă,.. 
Sint citeva ceasuri de cînd nu mai e aşa de sigur ca găsit în 
adevăr banii... Venind pe drum cu vâtășelul se silise să-şi orin- 
duiască gindurile şi să Spue cum sa intimplat, dela Inceput., 


— N'auzi, mă băete—întreaba a doua oară domnul procu- 
ror—de ce nu vreai să vii? 


NICULAIȚA MINCIUNA 19 
Pi n a A a 


— De)... 

— Cum de!? Faci o ptră contra unui om,—viu eu procu- 
rorul să cercetez laptul,—trimet după tine şi nu vrei să vii? Ce 
fel de socoleală e asta 7... 

— Del... 

— Cum te chiamă ? 

— Gropescu Nicolae. 

— Nu ţi zice ție lumea „Nicolăiţă Minciună ?*. Cha 

La asta nu se mai gindise Niculăiţă. Aşa e!!... Lui îi zice 

s R à 

„Niculäițā Minciună!!* Vezi dumneata !?.., E Mirai 

gi es ce te 'ntreb? Îți zice lumea „Niculăiţă Minciună ? 

— Mi-o fi zicind. 

— Cum „mi-o fi zicind ?* ţi zice; spune toată lumea. 
De ce? 


— Det.. i 
— lar „de® l. In sfirṣit.. Spune cum e cu chestia banilor ? 


Băiatul se codeşie : se silește să-şi adune mințile risipite... 
Vrea s'o ia dela 'ncepul, cum şi-a făcut planul venind cu vātā- 
şelul,.. Se freacă cu mina pe frunte, inghite in sec... Procuro- 
ză ja ea domnule... Cind mi-a dat mie brutarul... 

— Care brutar ? |. 

—  Brutarul de i-am vindut lemnele în unsprezece lei, azi 


z i sămină... 
ză i pa mi "Ah indrugi mie de brutar ?... Ce are a face brutarul? 
— Să vă spui... | J 
Şi Niculăiţă tace şi iar se sileşte să-și adune minţile care 
se amestecă... Domnul procuror se uilă cu luare aminte la tre- 
murarea mlinilor băiatului, la privirea lui rătăcită ; şi cum e 
om bun la inimă şi milos și cum a început să înțeleagă, după 
ce se uită in ochii primarului şi ai notarului, zice blind: 
— Spune. : paia, 
— Cind mi-a dal mie banii brutaru... de m'a minat taica la 
tirg cu lemnele... şi am văzut stelele... 
Niculăiţă tace. 


— Spune. + mi 
— Ca intii a vrut să-mi dea numai zece lei și jumătate, 


dar pe urmă... Ghiţică al popii mi-a scornit mie porecla, că el 


nu crede că ia bărzăunu pâiajinc... : 
In capul domnului procuror s'a făcut lumină deplină. Nu 


mai incape indoială... Se vede cit de colo, Deci ca să nu piarză 


% VIAȚA ROMINEASCA 


vreme multă il opreşte din povestire şi-i zice să mai aştepte a 
fară. După ce băiatul a ieșit, zice celor de faţă: 

— Bietul băiat. 

— Eu ce vă spuneam, domnule procuror ? zice notarul. 

Procurorul stă pe ginduri. Se gindește matur... Aseară la 
club unde se vorbea de acest caz, Mitică Ionescu, avocatul, zi- 
sese : „te pomeneşti că reclamantul n'a pierdut nici un ban şi-şi 
pregăteşte vre-un faliment*.. Şi cazuri de astea cunoştea destule 
domnul procuror... Nu mai departe, cazul de deunăzi cu Dara- 
dan... Dar atunci băiatul ? Dar așa e... băiatului li spusese o 
lemee că un om a pierdut un portofel pe care-l caută. Asta a 
mărturisit-o pâgubaşul de eri ; iar cum era portofelul, a mâriu- 
risit adineauri păgubaşul, că i-a spus-o chiar el... După matură 
gindire domnul procuror face: „hm“ şi întreabă pe primar: 

— Cit e d'aici pină la spitalul din Dilgeni ? 

— Patru kilometri. 

— Spune birjarului să Inhame caii, şi să se ducă un vä 
tăşe! cu scrisoarea pe care o s'o scriu eu acum, s'o dea docto- 
rului.., Să-i spue şi din gură că-l aștept aici, să vie neapărat... 

Şi domnui procuror scrie repede: „Doctore dragă... Urcă-te 
in trăsură şi vino imediat pină aici... Un caz curios de autosu- 
gestie, de telepatie, de pseodomanie. Cum insă nu vreau să-mi 
asum Singur responsabilitatea, am neapărată nevoe de avizul 
unui om competent ca dumneata. La revedere, Vino neapărat că 
am să ți povestesc ceva nostim despre Nineta, 


Tatal lucrează la gluga de coceni. Mama, uitindu-se din 
cînd in cind spre prispă, mâtură prin bătutură: să fie curat, că 
Vine popa Alecu. l-a puvăţuit lumea să cheme popa să citească 
o molită,,, Descintecele mamei Uţii nu mai ajută la nimic, și mai 
rău il indirjește vorba ei blindá : „Niculăiţă mamā, nu te mai 
gindi la banii äia, maică... o fi fost vræo vrajă... ți s'o fi pă- 
rut —farmece fir-ar pe pustii locuri“... 

Niculaiţa stă pe prispa casci ţinindu-şi între palme timplele 
care-i svicnesc şi se gindește şi nu poate să'nțeleagă, de ce i-au 
bägat De In gură și doltoru şi domnu procuror... 

um o să priceapa Niculăiţă, cind nici ceilalţi 
+ Li îi 
de față n'au priceput?... culac 
Doctoral după primirea scrisorii procurorului luase cu din- 
sul volumul de medicină legală al lui Vibert şi pe tot drumui 


NICULATȚA MINCIUNA 21 


citise partea referitoare la cazurile de pseodomanie, atit de Erec- 
ventă la copii, şi văzuse că e o manie care se vindecă, dacă 
nu cumva e o primă manifestare a unei nebunii care are să 
progreseze... In speță, după ce ascultase pe băiat, pe ceilalți oa- 
meni, între care şi pe moş Grigore, venit şi el la primărie, iși 
făcuse convingerea deplină. Nu mai Incâpea nici o îndoială că era 
vorba de proodomele unei alienaţiuni în toată regula : vorbă fără 
şir, oareşicare temperatură, halucinații, lighioni, pisică pe care 
o aude ciripind, caz tipic... De aceia, după ce sfâtuise pe pä- 
rinţii băiatului să se poarte blind cu dinsul, aducindu-și aminte 
de o dovadă peremptorie, chemase din nou pe băiat, îl pusese 
să caște gura, şi pipăindu-i cerul gurii cu degetul arâtător, zi- 
sese procurorului : 

— Uite, bagă degetul şi pipăe... mai la stinga... Simţi o 
protuberanță a palatului 7—Da, răspunsese procurorul complect 
edificat. Această ultimă dovadă, venită după explicările doctoru- 
lui, ilustrate cu citaţiuni din autorul la 'ndemină risipiseră toate 
indoelile domnului procuror. Urcindu-se in trăsură se felicitase 
de admirabila idee ce avusese, de a trimite după doctor, şi în- 
duioşat de vădita și sgomotoasa deznădejde a păgubaşului dase 
poruncă primarului, notarului, şetului, Incet, ca să nu fie auzit de 
grupul de oameni, care stau mai de-oparte: 

— In orice caz voi supraveghiaţi. Vedeţi dacă vre-unul face 
cheltueli mai mari decit de obicei... 

Niculăiţă stă pe prispă dus pe ginduri, cu timplele "ntre 
mitini... Deodată sare in sus... Şi-a adus aminte, că jumătatea de 
coală din care făcuse lişicele, i-a rămas în buzunarul cojocului... 
Și i se pare că aceasta ar fi cea mai puternică dovadă de găsi- 
rea banilor. Dă fuga in odae şi caută prin buzunare, caută... ȘI 
negăsind hirtia iese în curte şi incepe să strige la surori, prinde 
pe frati-su Ilie şi-l bate peste miini: „La ce mi-ai umblat în bu- 
zunarele cojocului ? la ce, hai? la ce umbli în alea ale melc?*... 
Copilul ţipă. Mama chiamă în ajutor pe bărbatu-sâu şi amindoi 
1! cuprind, urul“de-o mină, altul de alta. Dar el înjură cu ochii 
turburi și se sbate... De pe prispa casei de alături Salomia se 
uită cu groază, inchinindu-se... 

In așa stare li găsește popa Alecu. El a mai văzut de astea 
şi, ştiind puterea de vindecare a rugăciunii, işi petrece patrafi- 
rul şi începe să citească: „Domnului să ne rugăm. Dumnezeul 
dumnezeilor şi domnul domnilor, făcătorul cetelor celor de foc şi lu- 
crătorul puterilor celor fără de trup, meşterul celor cereşti şi al 


22 VIAȚA RUOMIXEASCA 


celor păminteşti, pe carele nimenea din oameni nu l-a văzul, nici 
poate să-l vază“... 

Niculăiţă suspină adinc și zice cu amărăciune: „L.ăsați-ma.* 

Părinţii îl lasă şi el se duce de se așcază cuminte pe prispă. 
De acolo se aud numai parte din cuvintele pe care le citeşte 
preotul, restul se pierde intr'un murmur uşor: „blestemu-te pe 
tine duh necurat cu Savaot... şi cu toată... Adonai... Eloi... bles- 
temu-te pe tine... adincurile cele de pre sub cer... blestemu-te... 
Gomorenilor... şi cu piatră pucioasă l-a ars... blestemu-te... teme-te, 
fugi, fugi...“ 


Niculäijä nu mai poate dormi; iese in curte. E seară, tir- 
ziu.. Măcar că bate un vint rece, cerul e limpede sticlă. Luna 
scapătă, colo, peste crestele prunilor boereşti, Vintul face să tre- 
mure așa sclipirea stelelor 2... 

Și cum stă Niculăiţă așa in curte, lingă gardul lui Pirvu 
Miu, se deschide binişor uşa vecinului... coboară treptele o umbră 
care se indreaptă incoace... E Salomia. O cunoaşte şi orb de-ar 
fi, de pe pas. Trece intre casă şi gard spre grădină, Acum e la 
doi paşi de el, 

— Salomio ! chiamă el duios ca un cintec. 

Fata dă un țipăt şi se lipește de peretele casei, privin- 
du-l cu spaimă, 
ia Salomio, nu-ți fie teamä.. N..n.. nu sint nebun, Salomio... 
Şi nu vreau să-ţi fac nici un rău, Salomio... 

Ea se vită cu ochii mari, în care nu mai è nici o umbră 
de batjocură, ci numai groază şi zice tremurind: 
si „Fugi, Niculăiţă, mi-e frică de tine... mi-e frică de tine !...* 

Și fuge în spre grădină. 


* 
. . 


Cele două umbre care peste un ceas inii lui 
: 5, în fungul grădinii lui 
Pirvu Miu, stau alături so in S sista di 
, Ş d, sint $ i i 
i sg pt nt Salomia şi Petrică al lui 


— Mā, stai binişor... Să ştii iori 
, b in că mă supăr. Ce ciorile! Pr 
mă stringi tare... Ce, eu sint de fier? i ŞI 
î iris, nu ești de fier, neică, eşti de carne, trupşorul tău 
a €... şi numai să-l mingii aşi vrea! dar cind te cuprind 
» Parcă tot mi-e frică să nu mi te fure altul, şi atunci imi 
vine să te string, să te fac mică, să... 


NICULAIȚA MINCIUNA 2) 


— Ia! 

— Ce e? 

— N'ai auzit ? 

— Ce? 

— Parc'a oltal cineva. 

Ascultă amindoi cu luare aminte ; dar nu se aude decit vintul, 

— i s'a părul. 

Nu i s'a părut, dar femeea aude mai de departe... Cel care 
a oltat, acum se duce repede. Incotro se duce, Il mină niște cu- 
vinte auzite de mai multe ori, dar auzite unde 2... la şcoală ? la 
biserică 7... cuvinte care dormeau în partea Intunecată a minţii 
lui, și care acum de vre-o citeva ceasuri au ieşit la lumină și-i 
sună mereu la ureche: „veniți cu mine cei osteniți şi Impovărați 
şi eu vă voi odihni pre voi...“ 

ll cheamă cuvintele acestea de colo, din culmea pe care 
stă ridicată crucea Căminarului... Ajuns sub cruce, își descinge 
betele dela briu, le sărută și plinge, plinge... Apoi se uită in sus 
şi de jur-imprejur. Tremură stelele. Suflă vint rece... Nu mai 
sint nici lăcuste, nici greeri... au murit toate de frig... 

Du-te cu bine, Niculăiţă, şi Dumnezeu să te erte... 


Peste o săptămină, cind gindaci de care n'a văzut niciodată 
Niculăiţă, ti vor minca ochii lui negri, frumoși şi iscoditori,—se 
vor gindi şi vor vorbi despre dinsul fiecare după cum se va 
pricepe, 

Cuconu Epaminonda, ca vrednic urmaş al lui Platon şi al 
lui Aristot, va explica proprietarului, care va fi citit In gazetă că 
la moșia dumnealui s'a spinzurat un băiat: 

— Da, da, a lui Andrei Gropescu... Era nebun seracu.., 
Daca ve aduţeţ aminte, un baețel frumusel... udata la Simpetru, 
la imparțirea de premiile... Tocmai me vurbeam cu nevasta... Eu 
credo invaţatura l-a zmintitu... Dela fasolica lu tat-so udata la 
invațatura multa, asta aduțe utrava in sindzele... 

Proprietarul după matură gindire o să răspunză :— Asta așa ce, 

Salomiei o să-i fie urit, uitindu-se în curtea de alături, de 
unde va lipsi cu cine să-și treacă vremea pină la intilnirea de 
descară cu Petrică... 

Neica Andrei, uilindu-se la grămada de bulumaci de sub 
sopru, o să se gindească cu durere că zăbrelele nu sint ispră- 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


vite toate şi c'o să trebuiască să ducă iar în pod sculele lui moş 
Sandu... 

lar biata mama lui Niculăiţă o să se bată cu pumnii in 
cap pe prispa casei, jelindu-se: «că era bun și blind şi nimânui 
nu-i făcea nici un rău... că dacă-i ziceam să taie o pasere zicea : 
„dă-o, maică, lui moș Grigore, că eu nu pot...* Lume, lume, ti- 
câloasă...> 

Dar ori că şi-ar zice ei ticăloasă, ori c'ar zice lumii, dreptate 
n'ar avea. Că ea ce vină are? lar lumea de două mii de ani tot 
sa indreptat. Că azi oamenii, dacă nu eşti la fel cu dinșii, nu 
te mai râsticnesc ei cu cruzime,—ci (mai ales dacă nu le eşti o 
prea mare primejdie) te aduc fără multă răutate, ba poate chiar 
cu compătimire, să te răsticneşti singur... Şi tot e o indreptare... 


loan Al. Brătescu-Voineşti 


i 


Descălecarea Munteniei ”) 


(urmare și stirșit) 
NI 


Ipoteza descălecării Munteniei de cătră un voevod din Fä- 
găraş.— Această ipoteză— căci tot ipoteză rămine şi ca până la 
adeverirea ei documentală, a fost susținută de mine şi de regre- 
tatul Grigore Tocilescu.  Protivnicii mei, Hasdeu și D, Onciul, 
par a crede că eu aș ținea numai decit la numele tradițional al 
descălecălorului ardelean, de Radu Negru, pe cind pe mine m'a 
interesat totdeauna faptul coboririi întemeietorului din Ardeal, şi 
aceasta pentru motivul mai întăi, că nu văd pentruce ar fi o deose- 
bire intre chipul cum s'a intemeiat Moldova, care este adeverită 
ca avindu-şi obirşia in Maramureş, şi acel care a dat naştere 
Munteniei, intrucit condiţiile geografice şi etnografice sint iden- 
tice pentru ambele regiuni. 

In adevâr, sălăşluirea cea veche a poporului romin a fost 
munții, în care ci au căutat un adăpost In vremurile năvălirilor. 
Din munţi unde viața era grea, au căutat ei să iasă câtră șes, 
şi s'au coborit pe de oparle cătră lăuntrul Transilvaniei, pe de 
alta, sub apăsarea ungurească, şi câtră laturile exterioare ale 
Carpaţilor !), unde constituiră din vremuri vechi mai multe mici 
organizări politice care se contopiră In două mai mari. Pentru 
ce ar fi avut Moldova drept origine cobortrea Maramureşenilor 
câtră șesul Nistrului, şi nu ar fi avut și Muntenia una analoagă, 
acea a Făgărăşenilor, câtră şesul Dunărei ? 

Al doilea motiv care ne face a cerceta mai cu luare aminte 
această a treia ipoteză, acea a descălecării din Ardeal, este că 
această descâlecare intărește stăruința Rominilor în Dacia Traiană, 
S'ar putea intimpla ca numele descâlecătorului de Radu să fi 
fost străpurtat asupra ivi dela acel al unui domnitor posterior, 
cum susține Hasdeu *); s'ar putea apoi ca epitetul de Negru sa-i 


+) Vezi Viaţa Rominească, No, 3 din Martie 1911. 
1) Istoria Hominilor, vol, I, p, 333 şi 46%. 

2) Este de observat insă că nici unul din documentele te pe 

curo se întemeiază Hasdeu, pentru a dovedi că numele de Rada Negru ers 

t de tatăl lui Mircea, nu dă aecstuls epitetul de Negru (1881 doe. dela 

n Vodă, Zst. eri, p- 137; 1987 Mireoa cel Mare, Arh, ist, MI, 1913; 1388 


23 VIAŢA ROMINEASCA 


fi provenit nu dela un obiceiu tătărăsc, sau dela tilcuirea popo- 
rană a numelui de Basarab, cum am văzut mai sus. Toate 
aceste imprejurări sint numai de a doua mină față cu intreba- 
rea capitală a întemeierii Munteniei de câtă Rominii scoboriți 
din Ardeal, 

Asupra acestui punt băgăm de seamă, că şi Hasdeu, cum 
am arălal mai sus, admitea In Istoria critică o intemeiere a yoi- 
vodatului unitar muntean prin o coborire din Făgăraş, dar voia 
numai să arăte, că acel voevod descălecător venise in Făgăraş 
din Oltenia. 


Pentru a putea găsi originea statului muntean, să intoarcem 
pe dos desfășurarea evenementelor, dela cele mai nouă şi cu- 
noscute cătră cele mai vechi şi necunoscute. 

- Este netăgăduit că Alexandru Basarab a bătut pe regele 
Ungariei Carol Robert lingă Curtea de Argeş, !) adică chiar lingă 
capitala de atunci a Munteniei, pe care regele voia s'o atace ; 
aceasta la anul 1330, Acest Alexandru cra fiul lui Tugomir, şi 
el tot Basarab. 

Mai sus decit anul 1330 întilnim alte două documente în 
care se vorbeşte de un Basarab, fară a-i indica numele de botez. 
Așa unul din 1327, o scrisoare a papei loan al XXIII-lea, adre- 
sata „iubitului nostru fiu nobilului bărbat Basarab voevodul trans- 
alpin“, și o diplomă a Regelui Carol Robert din 1324, prin care co- 
mitele Selagiului, Martin Bulgarul, este răspiătit intre altele şi 
„pentrucă a purtat de mai multe ori soliile noastre la Basarab 
voevodul nostru transalpin“ *). Se vede din această rostire, că a- 
cel Basarab domnise in Muntenia cu mai mulți ani innainte de 
1324. Acest Basarab poate să fi fost tot Alexandru, pe cind träta 
in bune lexzături cu Ungurii, cum vra Hasdeu care-i urcă Ince- 
putul domniei la 1310; totuși nu e lucru așa de sigur cum îi 
pare lui Hasdeu, ŞI se poate să [i fost precedat Alexandru de un 
alt voevod. Care sa fi fost acesta ? Izvoarele arată pe doi. Pe 
unul Ivancu Basarab ȘI pe tatul lui Alexandru, Tugomir, care 
Și acesta este numit voevod, ba chiar mare Basarab voevod şi 
deci a trebuit să domnească, Lăsind chestia existenţii lui Ivancu 
pentru mai tirziu, observăm numai că, lie că a domnit şi acesta, 
i 
Mircea, Ist. crit, p. 130). Numai un fragment de document raportat de cro- 


nica anonimă (Mag. ist, IV, 202) dă, sub inriarirea iei 

Weru pap lui Mirea, Tot atit de puțin ao a hons a 
propr u a >) k acelei conţinute în cronici, numele de Radu dat dose ecăto- 
porn pina E mr numai Negru Vodă, cum se vode aceasta din Luecari 
pieri mel z cetăţii de pe Argeş n lui Negru Vodă. Documentele deci 
onrem pe gera s> ; jaus dp ai nu cunoaşte po Radu. Cale dintăia 
a cronicilor canoagte singură Radu Acer roti cra TONE 
de 13) ACESta poate fi intelesul lui Custrum A 

e cari deget pa mc ru Magnum, IV, p. CLXXXIX 
Doe I, p. GOL şi 592; j pl ici 

nostras legaciones ad Basarab voyvodam per dă eri s piată pata 


rgae din doc, cit. de Hasdeu 


DESCALECAREA MUNTENIEI 27 


Do ve om mama mme e n 


intre Alexandru şi tatăl său Tugomir, fie că Tugomir să fi dom- 
nit pănă ce a fost inlocuit de Alexandru, adică [ie că Tugomir 
ar fi avut doi fii, pe Ivancu și pe Alexandru, fie că ar fi avut 
numai pe unul, Alexandru, —tatăl Tugomir tot a trebuit să tn- 
ceapă şirul Basarabilor din Muntenia Mare. Acest Tugomir este 
insă identic cu un Negru voevod Basarab, dat de un fragment 
de document din 1352 ca tată al lui Alexandru Basarab. lată 
ce zice acest extract documental: „Hrisov din 6470)1332 a lui Ne- 
culai Voevod Basarab cel dintăiu, sin Alexandru voevod Basa- 
rab, feciorul Negrului Vodă Basarab, prin care dă moşia Bă- 
deştii să fie a mănăstirii Cimpulungurilor* '}. Tugomir Basarab 
tată! lui Alexandru Basarab este deci supranumit şi Negru vo- 
evod Basarab. Tugomir Negru voevod a lost deci domnitor în 
Muntenia înnainte de Alexandru Basarab (şi de Ivancu Basarab ?), 
In orice caz a putut domni el singur 40 de ani, incit ne-am urca 
la anul 1290, dată pusă, de tradiția cronicilor, descălecării. Ve- 
dem deci că tradiția are dreptate cind atribue Intemeierea Mun- 


- teniei unui Negru voevod. Se vedem acuma de unde venise in 


Muntenia acest Tugomir (Radu ?) Negru voevod. 

Existenţa unui principe Negru și cobortrea lui din Transil- 
vania în Muntenia este afirmală şi de un izvor foarte vrednic de 
credință, Raguzanul Giacomo di Pietro Luccari, care scrie pe la 
1590 nişte anale ale patriei sale. Pentru a prețui însemnătatea 
arătărilot lui Luccari asupra împrejurărilor istoriei romine, tre- 
bue să știm că mai mulţi membri din familia lui au jucat ro- 
luri insemnate in ţările dela Dunăre. Așa un străbun al său, 
Marcu Luccari, fusese ambasador al republicei Raguza la regele 
Serbiei Uroş, în anul 1323. Un altul, Neculai Luccari, mijlocise 
ceva mai tirziu căsătoria liicii lui Vladislav Basarab, domnul 
Munteniei, Slava, cu Uroş al V-le al Serbiei. Matei Luccari de- 
veni ban al Slavoniei in timpul tinereţelor lui loan Corvin de 
Huniade şi ajută mult acestuia a se urca in fruntea statului un- 
zuresc. Se vede deci că antecesorii lui Giacomo di Pietro se 
purtaseră şi prin Țările Romine, sau lrăiseră în vecinătatea lor, 
incit el puluse culege informaţiile sale din însemnările lăsate de 
ei. Aceasta este cu atita mai necesar de admis, cu cit intre iz- 
voarele consultate de Giacomo di Pietro, pentru alcătuirea cro- 
nicii sale, se vâd arătați numai Bontinius, Botero și Cromer, 


1) Fragmentul acestui, pentru a întrebuința terminologia lui Hasdeu, 
importantisim document, esta ri as în traducere romină de Radu Greceanu, 
in ineereările lai atit da nereuşite de istoria critică după pisanii şi hrisoave, 
henista română, Il, 1862, p. 25. Critica dostrugătoare făcută asupra lui Gre- 
eeann de Hasdeu, Zst. erit, p. 126 și urm., nu poate să atingă acest fragment, 
Ouvinl, Originels, p. S84, urată că acest document n fost cunoscut și lui Fotino, 
Ist. Generală a Dacioi, trad. Sion, I, p. 13.—D. Onciul, Originele, p., 176, mai 
zice, eñ anul 1990 ea început al domniei lai Tugomir esto aa ge il ca dată 
aproximativă, Barbat fiind numit în 1388 fără menţiune că ar A murit. Dar, 
adaugă d-sa, identifearea lai Tugomir Basarab ev Radu Negru ul eronieilor 
fără alt temeina decit apropiata coincidență cronologică nu este de admis. 
D, Onciul uită însă documentul din 1552, pe eare tu tonte acestea îl en- 
moaşte (vezi p. 154), 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


care tocmai nu conțin nimic asupra faptului *descâlicărei Munte- 
niei, incit se cunoaște din această Imprejurare, că el a trebuit 
să-şi fi luat ştiinţile, privitoare la această parte a relațiunilor 
sale, din alte izvoare, Intre aceste el aminteşte pe unul, dė o 
mare importanță pentru judecarea valoarei povestirilor lui, anu- 
me memoriile, adecă fefopisețul rominesc al boierului muntean 
Murgu, ambasadorul domnului Munteniei Dan (probabil la cur- 
tea regelui Serbiei), Acest cronicar, cel mai vechiu pomenit al 
Țărilor Romineşti în deobşte şi în special al Munteniei, trăise 
sub unul din cei doi Dani dintre anii 1420-1452, de oarece 
l.uccari adaoge, că acest Dan încheiase un tratat cu sultanul A- 
murat al I-le (1421 —1451), CA Luccari trebue să fi avutla in- 
dâmină cronica lui Murgu, ba că el chiar trebue să fi ştiut ro- 
minește, se vede de pe un loc din scrierea lui, In care el, po- 
menind despre Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, ti dă supra- 
numele cunoscut de Bătris, explicind acest cuvint rominesc pe 
limba italiană 1). 

După ce am arătat astfel credinţa ce trebue săse dee spu- 
selor lui Luccari, relative la imprejurările istoriei romine, să ve- 
tem ce conține el asupra faptului descălecării Munteniei. El spune 
că: „Negru Vodă, de neam Ungur, tatal lui Vlaicu, la 1310 pu- 
sese mina pe acea parte din Valahia, care era vechea Dacie, şi 
găsind țara impărțită în şesuri, străbătută de multe rluri şi cu 
lacuri pline de peşti și clima prea sănătoasă, pentru a reținea 
izbinda dobindită, făcu cetatea Cimpulungului, şi zidi "prin nişte 
meşteri, celățui In Bucureşti, Tirgoviştea, Floci şi Buzău. Mu- 
rind el, Iu înmormintat în Argeş. Vlaicu fiul său luă domnia 
şi făcu un castel In Giurgiu**), f 
i Izvoarele consultate de Luccari, din care letopiseţul lui 
Murgu se urca pela 1500 cel puțin, conțineau deci ştirea că sta- 
tul Munteniei fusese intemeiat de unul Negru Vodă pela 1310, 
Mai constatăm câ Luccari iși lua Ştiinţile sale dintr'un izvor in- 
digen muntenesc, de pe descrierea ţării „cu cimpii bogate, stre- 
tăcte de multe furi, cu lacuri pline de peşti și clima sănătoasă“ 
ceia ce; lasă a intrevedea că scrierea pe care el o urma era al- 


1 Copioso Ristretto degli annali i quattr 3 
como — Pietro Luccari, ode ea Dr areri th tar di ait 
i i on sunt figliala col. Principe său, di Servia, trattando le nosse 
raport art i p- 95: „Dan Redi Valachia ispaventato deila troppe feli- 

archi, feeo pace con Amurute, oblizando-si all impositione de tributo 


sin come tutto ciù consta dalle memarine di Murgu suo oratore, p. 118: „Ma 


sul mar Maggiore Baiazet por tradimento di V 
} Valad a 
vian roni di Kilia e Moncastró, volto alla banda di pe mergi aer 
of ze der: ( parola moldava significa Stephano il vecehio”, 
dre ai Vath, y kag p. 45: „Negro Voecoda di natione ungaro pa- 
: idan nel I310 s'era inpadronito di quella parte di Valachia la 
rezete ir Dacia.. E trovando il paese risolate in campagne, ta- 
| sserecă fad spere ari Ă Și, pisai i iseatione e Varia molto sana, per 
cortine di materie în Iucurista, Toezoviata, orbi Ai acea SA: abea 


DERCALECAREA MUNTENIEI 29 


cătuită de un om de ţară care știa să prețuiască bunătăţile pā- 
mintului ei. Tot aşa se rostesc și cronicarii Moldovei, asupra 
pricinii ce ademenise pe Dragoş a se aşăza In Moldova, anume 
„locurile destătate, cimpiile deschise cu păduri şi ape curâtoare* +). 
Spusele lui Luccari că Negru Vodă era de neam ungur, 
nu pot avea alt ințeles decit răstălmăcirea firească la un Ragu- 
zan al unui text rominesc nedeplin pătruns de ej, care text poate. 
spunea, cum spune și inscripția lui Mateiu Basarab dela biserica 
rezidită de el în Cimpulung, că țară Rominească fusese „dintru 
Ungaria descâlecată* *), sau poate conţinea terminul de Ungro-Via- 
hia, insfirşit vre o arătare a Ungariei in legătură cu Muntenia, care a-. 
râtare a făcut pe L.uccari să ice drept Ungur pe Negru Vodă. Aceas- 
ta insă ne dovedeşte, că analistul Raguzan păsise în izvorul 
său rominese legătura între descălecarea Munteniei şi Ţara Un- 
gurească, care nu poate [i decit Transilvania, şi anume partea ei 
cea mai apropiată de Muntenia, Fâgăraşul, E drept că Luccari 
spune, că Negru Vodă era tatul lui Vlaicu (Vladislav Basarab), 
incit pare a indica drept intemeietor al Munteniei chiar pe Ale- 
xandru Basarab (căci se ştie câ el era intradevăr tatăl lui Vladis- 
lav), iar nu pe tatăl lui Alexandru. Negru Vodă din Luccari 
pare deci a indica chiar pe Alexandru Basarab. Noi punem a- 
ceste greşite indicaţii tot pe sama slabelor cunoşiinți rominești 
ale lui Luceari ; aceasta cu atit mai mult că, precum observă d. 
Onciul, Vulaico poate uşor fi substituit terminului de Vulaco, Va- 
laco. Se vede că Luecari contundă domnitorii şi de pe aceia, că cl 
face din acel Vulaico tatăl soției lui Uroș, pe cind In adevăr îi 
era frate, iar tatăl ei fusese Alexandru Basarab 9). Din aceasta 
se vede, că el dăduse greşit numele următorului lui Negru Vada 
ca Vulaicu în loc de Alexandru; dar documentul din 1352 face 
din Negru Vodă tatăl lui Alexandru şi deci numai această filia- 
țiune trebue atribuită şi conluziunii arătărilor lui Luccari. 

Dar in afară de aceasta, mai allâm tot in munţi, în spre 
Transilvania, cetatea a cării ruini sint şi ustăzi numite de po- 
por cetalea lni Negru Vodă şi care prin aşezarea ei pe Argeş, 
sus la ieşirea rlului din munţi, iadică tot o obirțire transcarpa- 
tinā a celui ce a innâlțat-o. Apoi indicarea lui Luccari că Ne- 
gru Vodă ar f „fabricat* cetatea Cimpulunaului, arată iarăşi a 
venire a descâlicâtorului prin pasul Turnului-Roş, Mai adăogim 


1) Ureche in Zetopizeţi, 1, p.98. D. Onciul, Originele, p. 118, recunoaşte 
și dau că „apelativul di natione wngaro dat de Luecari lui Negru Vodă, pare 
u indica traditia despre descñlocatul din Ardeal". Pentru a siăti lasă valon- 
rea izvorului, d. Onciul susține că serieron lui Murgu intrebaințată de Luc- 
cari nu orun nişte letopiseţi conținini istoria Valahiei, ei numai miște me- 
morii personale alo lui asupra solioi sale la Amurut, Că cela co Laccari 
numeşte momorii nu erau nişte simple insemnări de călătorie, se vede prea 
bine din cele co ele roproduc și asupra cărora sa atras luarea aminte in 
text. Hasdeu, Etym. Maguum, p VII, recunoaşte apreţulrea aceasta făcută 
de noi a momoriilor lui Murgu. 

2) Vezi msi jos, 

3) Originale, p 178. 


0 VIAȚA ROMINEASCA 


i jurarea, că acest Negru Voda zidise biserica cea mare 
Sin anal orab. dop cum se vede aceasta din inscripția lui Ma- 
teiu Basarab, şi că Alexandru Basarab este numit Cimpulun- 
geanul, ceia ce ar arăta, că fusese născut în Cimpulung, unde — 
lucru vrednic de însemnat—el este şi ingropat, ceia ce ar arăta 
că Cimpulung era pe vremurile lui capitala Munteniei. Toate a- 
ceste fapte ne arată că trebue sa fi fost o legătură între oraşul 
din poalele Carpaţilor şi intemeierea statului muntean '). z 

Dar in afară de aceste dovezi mai directe asupra coboririi 
lui Negru Vodă in Fagaraș, mai sint şi alte fapte care nu'şi pot 
pot afla tăicuirea decit în această ipoteză. 

Şi Innainte de toate, de unde provine acest nume de Munte- 
sia dat părții şesului dunărean, care inlațoşază aproape in toată 
intinderea lui o monotonă uniformitate plana, neintreruptă nici 
măcar de colnici, dar inci de munţi? Numele de Muntenia se 
intiineşte din vremi indestul de vechi. Aşa în tractatul de comerț 
încheiat intre Moldova şi Polonia in 1407, deşi Valahia este nu- 
mită Basarabia, maărlurile ce provineau de acolo sint numite 
munteneşti?). Bonliniu, scriitor ungur, care trăeşie Intre 1427 şi 
1502, numeşte Muntenia : Valahia montanu?). Cronicile şi scriitorii 
interni Intrebuinţează și ei mai de multe ori acest termin, pentru 
a insâmna Valahia; aşa în cronicile moldoveneşti, este aproape 
singurul cunoscut, anume : Țara Muntenească. Chiar cronicarii 
munteni 1] intrebuințează incă destul de des, cu toate că ei o- 
bișnuesc a numi ţara lor mai curind Țara Rominească“), Originea 
acestui nume de Tara Muntenească nu poate fi căutată în faptul 


1) Asupra epitetului de Cinpulungeanul vezi Hasdeu, Etym. Magnum, 
IV, p CLXXXYV, Const, Căpitanul în Mag. istoric, |, p. 92, Imseripţia lui 
Mateiu Basorab, mai jos, nota 1, din p. 15. Inseriptia pe mormintul lui A- 
loxanăru Basarab dela biserica din Cimpulung, vezi mai sus nota i din p, 320, 

2) Akia Zapadnoi Rossii, 1, p 92: „a muntianski vosk“, * 

3) Bonfinius, Rerum ungaricarum, libri XI V, Viennae, 1740, p. 21: 
„al Tihiseum usquo sputiatur, quod montanae Daciae caput est, qunm ripen- 
sem plorique dixerant et nuno mortema Valachiam appallant, Altera vero 
Valacchia, eui Moldaviae nomen est, inter Istrum et 'Tyrum ah Hieraso mon- 
tanse Valachiae terminus nd Euxinum usqne Pontum extenditur*, Comp, Or- 
tolius vedivicus et continnótus” Nirnberg, 1665 (Bib. Arai., Col, Starza, Nr. 
BE), p. 5: „Erst gadachte Wulachey ist droyarloy art: Walachia inferior so 
auch Transalpina und Montana (die Bergwalschoy) umb der krosson Berge 
willen gonnant wird. Der andere Theil der Walachey ward gobeisen Wala- 
ehia superior oder major, dessgleiehen Walaħin nigra, von vezen des schwar- 
zan Getreides so darinon gar reichlieh wächst, erstrokt sith gegen Morgen 
an Hessurubien“, Este invilerat că numele de montana na este decit ropro- 
Aucereu latinizată a numelui de Muntenia; de nitteliu izvoarele latine sie a- 
celui timp namest in totdeauna farn Muntenească, Transalpina, 

d) Constantin (ăpitanul intrebuințază numai terminal Jara rwn- 
rasă, vozi Mag. datiy p. 91, 102, 105, 111, 118, 150, 175 ete In Istoria 
firii Românești de cind iu descălecat Rominit güsim si Jura Muntemeased ; 
Mog, ist IV, p- 247, 249, 266, 280, S4, 295, pe langă Jara Romêncased la 
j 239, 277,9041. In Istoria Țării Romîneşti, dela J689 încoace găsim in- 
râsi Jara Munlinsascd, Mag. isty V, p. 101; Chiar în Biografia patriar- 


j pat 
ului Nifon se găseste de vre- 10 orit vatri 
Hasden, Ist. ila D Ba, + ori termenul de Țara Munteneas ezi 


DESCALECAREA MUNTENIEI 34 


câ „Valahii, fiind adese ori siliți a căuta mintuire în munții lor 
in contra năvălirilor din cimpia valahă, se deprinseră prin o pro- 
cedare firească, a identifica concepțiunea de patrie cu ideea de 
munte, intocmai precum orășanul sau săteanul, simbolizează țara, 
prin casă, prin cămin, prin vatră“).  Pentruca o atare explicare 
să și aibă locul, ar trebui ca Rominii să se fi allind ca locuitori 
ai şesului muntean, ceia ce tocmai am văzut că innainte de descă- 
lecâre nu a avut loc decit doar prin excepție, și de aici să fi ca- 
utat ei adăpostire in munți în vremi de restriște ; dar şi atunci 
petrecerea in munte nefiind deci! trecătoare. ea nu putea hotări nu- 
mele țării, Acest nume a trebuit să provină dela un factor constaul, 
pe care poporaţia l-a avut necontenit inaintea ochilor și care a 
impins-o a alipi numele țării de ideia de munte. 

Dacă insă această explicare trebue să cadă, unde să găsim 
noi originea numelui de Muntenia, decit in coborirea poporaţiei 
Muntenilor, adecă a oamenilor dela munte cătră cimpie. Vom 
vedea mai la vale cum această explicare a cuvintului Muntenia 
este singura care dă sama despre ingemănarea numelui acestei 
țari în Aiuntenia și Țara Rominească, precum și despre impre- 
jurarea că poporaţia supusă a Munteniei, clasa șerbilor, capătă 
aici numele de Rumtni, ajungind astieliu numele etnic al popo- 
rului un termin aproape de ocară şi Insămnind o clasa decăzută. 

Tot din această coborire a statului muntean, din partea 
innaltă a țării câtră acea joasa se explică şi succesiunea capita- 
lelor sale, asupra căreia am atras luarea aminte mai sus. 

Pe cind insă numele de Mantenia, deși duce în munți o- 
birşia statului valah, lasă nehotârită intrebarea dacă ea trebue 
căutată dincoace sau dincolo de ci, alte două imprejurări indeamnă 
numai decit a trece peste crestele lor şi a căuta leagănul acestui 
stat acolo unde-l pune tradiția, în ducatul Făgăraşului, care se 
intinde pe partea Transilvaniei tocmai tn dreptul Cimpulungului, 

Aceste două imprejurări sint: Stăpinirea domnilor munteni 
celor vechi asupra două ducate din Transilvania, Făgăraşul şi 
Amlașul, și numele de Ungro-Valahia dat Munteniei în titulatura 
principilor ei, 

Sa le cercelăm pe amindouă : 

Domnii Munteniei, cei mai vechi, s'au întitulat totdeauna 
de stăplnitorii „ţării ungro-romine, ai părților de peste Carpaţi 
și ai fărilur tătăreşti, duci ai Amlaşului şi Făgăraşului“. Ce in- 
samnă întâiu terminul de UHgro-romină, care apare dela primele 
documente și se păstrează pănă astăzi în titulatura mitropolitului ? 
S'ar putea inchipui că această denumire să fi amintind suprema: 
pa recunoscută şi primită de Romini, a Ungariei, de oarece ei 
înşii o aminteau In numele țării şi în titulatura domnilor lor. 

Această explicare este însă cu totul greşită, intrucit se 
constată că aproape în toate documentele interne slavone sau în 
“vrespondența grecească cu patriarhul de Constantinopole, domnii 


1) Hasdoa, Txt. erit, p. 45, 


3? VIAŢA RONINEASCA 


Munteniei se intitulează de stăpinitori ai Ungro-Vlahiei, dar că 
acest termin nu apare niciodată în documentele sau corespon- 
denţa latină preschimbată cu regii Ungariei. „Este comic a se 
presupune măcar, că Basarabii s'ar fi lăudat mereu câtră Slavi 
şi Greci cu poziţiunea lor de domni subalterni, caşi cind era 
ceva demn de invidiat, pe cind numai în fața stăpinului ei luau 
de-odață un aer de egalitate, ascunzind cu stăruință ceia ce le 
manifesta supunerea“ 1). 

Numele de Ungro-Vlahia chiar după formațiunea cuvintu- 
lui nu poate insâmna altăceva decit stăpinirea domnilor mun- 
teni asupra unei părți din Ungaria alălurea cu Valahia, și aceas- 
tă pa din Ungaria era tocmai ducatele Făgărașului și Am- 
laşului. 

Această stăpinire a domnilor munteni asupra unei părți din 
regatul Ungariei ar fi peste putință de ințeles, dacă nu admitem 
că descâlecătorul a ieşit din Făgăraş pentru a Intemeia Muntenia, 
Intr adevăr, cum ne-am putea inchipui că Munlenii pe care, In tot 
decursul istoriei lor incepătoare, îi vom vedea punindu-şi toate 
puterile in răspingerea tendinţilor de dominare ale Ungurilor, să-i 
fi atacat ci pe aceştia In țara lor, şi să lefi răpit două insâmnate 
ducale ? Dimpotrivă, dacă admitem că întemeietorul Munteniei a 
lost duce de Făgăraş şi de Amlaş înnainte încă de descâlecare, 
atunci păstrarea stăpinirii ducatelor transilvane devine ușor de 
inţăles, mai ales că v vedem pusă în lucrare atunci cind domnii 
Munteniei erau in bune relaţii cu regii unguri, şi Intreruptă de 
îndată ce legăturile intre ei se stricau. 

__ Tot din această împrejurare se explică și pretențiile de stä- 
pinire ale Ungurilor asupra Munteniei. Anume, ducii Făgăraşului 
cuprinzind și Muntenia, cu toate că îşi întăriseră puterea lor intr'un 
chip insămnat, nu incetaseră de a răminea tot vasali regilor unguri, 
precum d. e. nu incetaseră ducii de Normandia a fi vasali regilor 
de Franția, cu toată cucerirea Angliei de ei şi incingerea frunții 
lor cu o diademă regală, Dacă nu explicăm astleliu originea pre- 
tențiilor de supremație ale Ungurilor asupra Rominilor, atunci 
ele rămin fără nici un ințăles; căci Ungurii niciodată n'au intins 
puterea lor intrun chip efectiv dincoace de munții Carpaţi. Nu 
e vorbă, ei se intitulau totdeauna regi ai Cumaniei, adecă ai Mun- 
temei răsăritene şi ai Moldovei, şi chiar prin documentul din 
1247 ei concedează cavalerilor de Ierusalim nişte teritorii In Cu- 
mania ; dar aceasta dăruire cu totul platonică, nu fu niciodată 
pusă In lucrare. 

Dacă admitem. câ întemeierea principatului muntean a pornit 
dela Rominii de peste munți, avem indată cheia atit a pretenţi- 
ilor de supremație ale Ungurilor asupra lui, cit și explicarea stă- 
pinirii ducatelor Făgărașului şi al Amlaşului de câtră domnii 
munteni, precum şi acea a numelui de Muntenia, Munteni, dat 
unei ţări şi unui popor, ce numai munți nu posedă în cea mai 


1) Masdeu, Zst. erit, p. 46. 


DESCALECAREA MUNTENIEI 38 


mare intindere a teritoriului său; nu mai puțin şi acea a termi- 
nului de Ungro-Vlahia,—toate împrejurări care confirmă şi mai 
puternice faptul descâlecării Rominilor de peste munţi. 


Rămine ue îndepărtat o Intimpinare adusă în contra faptu- 
lui descălecării, mai ales ca lăcută de un duce de Fâgăraș, 
scoasă dintr'un document unguresc, 

Există anume o diplomă din 1201, care pomeneşte despre 
congregațiunea ținută la Alba-lulia, cu toate popoarele Transilva- 
niei, anume şi cu Rominii, pentru îndreptarea stării lor, în care 
congregațiune un magistru, Wgrinus, cere dela regele să-i seina- 
poiască posesiunile sale Făgărașul şi Simbăâta, de lingă fluviul 
Olt, care i s'ar fi luat pe nedrept, şi regele primind să cerce- 
teze această pricină, atit prin nobili cit și prin Saxoni, Secui şi 
Valahi, dă dreptate cererilor magistrului Ugrinus, restituindu-l în 
drepturile sale 1), 

Acest document este adus in chipul următor, ca argument 
contra existenţei lui Radu Negru ; Se identifică intai pe Ugrinus 
cu Radu Negru (Ugrinus==Negrinus) și apoi se întreabă : ce mo- 
tiv ar fi avut Radu Negru ase supăra pe Unguri şi a trece mun- 
ţii, cind vedem că regele dă ascultare cererilor sale și, după 
cercetarea făcută, îi restitue atit ducatul Fănărașului cit şi Sim- 
băta ? Unde rămine deci loc, în acelaşi an, pentru al doilea 
duce romin, Radu Negru din Făgăraş, care să fi intreprins co- 
borirea în Muntenia? Incheierea aceasta păcătuește prin un sin- 
gur punt, care o răstoarnă din temelie, anume prin identitatea, 
admisă oarecum ca ințălegindu-se dela sine, intre posesiunea Fu- 
gros reclamată de Ugrinus, şi ducatu? Făgăraşului al lui Radu 
Negru, şi apoi dela identitatea posesiunilor se conchide la iden- 
titatea sau mai bine la nepulința coexistenței acestor doi stăpini. 
Dar mai întăi Ugrinus este arâtat nu ca Romin, ci ca néaoș Un- 
gur, fiul comitelui Baarch din familia Chak (Ciac) 7). Apoi cine 
ne spune oare că Ugrinus ar fi reclamat, In dieta din Alba-lulia, 
proprietatea ducatului Făgărașului ? El spune numai că i sa 
luat două posesiuni: Făgărașul şi Simbaăta, și cuvintul possessio, 
in limba documentelor ungurești, are același ințăles caşi cuvin- 
tul românesc sal, moşie. Este chiar greu de admis ca să five- 
nit Ugrinus să reclame proprietatea unui ducal, mai ales cind 
obiectul celalalt reclamat de el alăturea cu Făgărașul, era o 
simplă moşie, Simbăta, şi ca să spună el despre un ducal, că 


1) Teatarh und Pirnkaber, Urkundenbuch, p. 167, 1991: „Mugister U- 
grinus, qussdam possessiones suns Fugros et Zambuthul voentus juxta Huviuni 
Olth oxistontes, asserens a sa indobite alienntas, sihi per nosreddi postulnssot, 
Nos ab eisdem Nobilibus, Saxzonlbus, Sieulis et Oluchis dilizenter inquiri fecimus 
qui quidem universi praadictao possessiones Fugros et Zumbuthely vocatus 
ma Ugrini ot suorum antecessorum esse et fuiso retalerunti, Vori și 
Isi. Rom. vol. 1, p, 508, 

3) Teutsch şi Firnhaber, p 122, 1381: „magister Ugrinus Mihail Baareh 
fiii; p, 121, „filios Baarch de genere Chak*. 

3 


Fă 


34 VIAŢA ROMINEASCA 


ar fi fost înstrăinat pe nedreptul, ca de o moşie ce ar fi fost 
vindută de un neproprietar. Făgărașul reclamat de magistrul U- 
grinus nu are cu ducatul numit tot astieliu nimic altăceva co- 
mun decit numele. Este vorba in documentul din 1291. de sa- 
tul Fânărașului, care există şi astezi ca orăşel, în comitatul ce 
sa format din vechiul ducal cu acelaşi nume, şi această Inter- 
pretare este cu atita mai firească, că alăturea cu orășelul Fägä- 
raşul, intilnim asfăzi încă Simbăta de sus, aşa că regăsim şi 
acuma alăturea acele două moşii ale magistrului Ugrinus, pe 
care el le reclama dela rege, şi ambele aceste localități sint a- 
şezate lingă riul Olt, precum le arată şi documentul din 12911). 

. , Aşa dar posesiunea Fugros a magistrului Ugrinus nu are 
nimic a face cu ducatul Făgărașului, din care a putut foarte bine 
să se coboare in Muntenia Radu Negru, precum nici acesta n'are 
nimic de impărțit cu magistrul Ugrinus, fiul lui Baarch. 

Ba noi credem chiar a vedea in perderea posesiunilor sale 
de câtră magistrul Ugrinus, un efect al răzbunării lui Radu Ne- 
gru, care innainte de a părăsi Făgăâraşul (ducatul), iși vărsă focul 
ope re tei nana neajunsuri, precum vom vedea că 

svrătitorul | an, intemei r i 
îi brate og ceara eietorul Moldovei, cu proprietăţile 

S'ar putea chiar presupune că lurburaril in ieşi- 
rea Rominilor din Transilvania indemnase sii cine spui 
mare congregaţie în Alba-lulia, unde convocase şi pe Valahi, 


i se or ii i : 
ună ice a de indreptarea stării lor (pro reformatione status 


Din toate aceste argumente intemei 
5 elate parte pe fa . 
ere parte dubindite pe calea inducției individuale. adika d ka 
pie ital istoriei pe care noi am propus să se numească 
1/erență *), rezultă o mare probabilitate că descălecarea Munte- 


itorilor din Cimpulun 
al lui Matei Basarab en 


1) Laurian, Zst. R 
uai " + Rom, Bue., 1578, p. 43, s * 
eg atat D. Pigaan, Ugrinus—129]1, in asa ma. pri T 
batant E Ft misora ot ei coală yi bn 
3 r puiul a 
1806, îi NS metoadoi inferenței, vezi a mea Théorie de t Histoire, Paris 
3) Negro voevodo, in Luecari; voovodđdul Ne 


rele Basarab Voovod, In inscripţia dela Cimpajangs > In dor. din 1353; ma- 


pe 


DESCALECAREA MUNTENIEI 55 


vul strămoşului domniei mele, preluminatul şi Wagocestivul şi de 
Hristos iubitorul Ion Radu Negru voevod leat 6800—1292 1). 

Pentru a judeca dacă această arătare poate avea vre-o va- 
loare, trebue să cercelăm acest hrisov în legătură cu alte 7 hri- 
soave pâstrate In copii la primària de Cimpulung. Aceste hri- 
soave sint 2): 

1) Un hrisov dela Radu Vodă, fiul lui Mihnea, din 1615, care 
scuteşte pe Cimpulungeni de găleată, slujba domnească şi de 
vamă, pentru toate vinzările și cumpărăturile ce vor vroi să facă : 
de asemenea mai prevede hrisovul, că nici domnul, nici vreun 
boier sa nu poată moşteni vreodată o avere vacantă, ci s'o eie 
In stăpinire orășenii. Domnul să nu poată dărui nici o avere a 
oraşului, ceia ce arată că păminturile orășenilor nu erau dom- 
nești, ci aparțineau locuitorilor oraşului încă dinnainte de descă- 
lecare, proprietate pe care domnul nou venit în țară vroia să o 
respecte, pentru a nu-şi Instrăina simpatiile locuitorilor, În caz 
cind imobilul unui mort s'ar vinde pentru datorii, să nu fie ni- 
mene volnie a-l cumpăra, afară de orăşeni. Aceştia mai au a- 
poi dreptul de a judeca ei inşii daraverile lor, şi păstrează de- 
plina proprietate asupra munţilor incunjurători orașului, care sint 
anume enumeraţi. Hrisovul arată că aceste privilegii au lost 
dovedite de orăşeni prin alte hrisoave vechi, unul dela Mira? 
Vocevodul din 6900 (1392), altul dela Vlad Voda 6947 (1439) şi 
un al treilea dela Vladisiau Vodă 6900 (1432), 

2) Un hrisov dela Leon Tomşa din 1633, care repetează 
şi întăreşte pe acel al lui Radu Mihnea. 

3) Al treilea hrisov al Cimpulungenilor este dat lor de Ma- 
tei Basarab, în ziua de 12 April 1636, Intărindu-le prin el nişte 
alle privilegii ce nu se văd în documentele lui Tomşa şi Mihnea, 
precum acela că oamenii de alară să nu fie invoiți să aducă vin 
In oraș și că orășenii să nu fie indatoriți a da pitarilor, vinarilor, 
dijmarilor şi tuturor celor ce umblă cu slujbe domnești, nimic 
alta îără numai un poclon de bucate, Aceste le intăreştie Matei 
Basarab : „pentrucă au văzut domnia mea multe hrisoave bătrine 
şi vechi făcute tot pentru așăzâmintul orașului, întăi /risovul stră- 
moşudlui domniei mele, prea luminatul şi blagocestivul şi de Hristos 
iubitoriul reposatului Io Radul Negru Voevod, leat 6800 (1292), 
şi hrisovul lui Mihail Voevod leat 6900 (1392), și hrisovul Vla- 
dului Vodă, leat 6947 (1430) şi hrisovul lui Vladislav Voevod, 
leat 6960 (1432) 5), 

4) In acelaşi an Matei Basarab mai dā orăşenilor şi un al 
doilea hrisov, prin care le întăreşte proprietatea asupra munţilor 
oraşului, referindu-se la aceleași documente ca in hrisovul pen- 
tru întărirea privilegiilor, şi amintind anume pe acel al Iui Radu 
Negru din 1292 4), 


1) Mag, ist, V, p- 358. 

2) Conţinate toate în Mag. ist, V, p. 391—359. 
3) Mag. ist, V, p. J38. 

4) Ihid., p. 40, 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


5) Al cincilea document al orășenilor din Cimpulung, este 
dat de Mihnea Vodă în anul 1659, repetind iarăşi întărirea pri- 
vilegiilor amintite și enumerind intre hrisoavele vechi, pe baza 
cărora le incuviințează această favoare, hrisovul Iui Radu Negru 
Voevod din 1292, şi acel al lui Mihail Voevod din 1392. 

6) Alşeselea document porneşte dela Gheorghe Ghica din 1660. 

7) Al şeptelea dela Grigorie Ghica din 1672, 

8) Al optulea dela Gh. Daca din 1682, şi aceste trei din 
urmă referindu-se, pentru intărirea privilegiilor, Me Jerisozul luf 
Radu Negru din 1292. 

Originalele acestor hrisoave au dispărut, şi ele sint păstrate 
numai in niște copii ce se ală la primăria de Cimpulung. Cri- 
tica lor externă este deci peste putință de făcut, şi ne rămine 
de stabilit autenticitatea lor numai pe criteriile interne. Aceste 
insă vorbesc numai decit pentru existența lor reală, și nu pot 
admite nici întrun chip plăzmuirea lor. 

Intr'adevăr, dacă ele ar fi fost plăzmuite, ar trebui ca atit 
domnii, dela care se spune în ele cà porneau hrisoavele cele 
vechi, cit şi datele lor, să corespundă cu arălările cronicilor mai 
mult sau mai puţin cunoscute ale Munteniei; căci de sigur falși- 
ficatorul se va fi ingrijit a da o aparenţă de adevăr operei sale, şi 
trebuia deci să bage de samă a nu atribui documente, unor domni 
ce nu ar fi existat sau nu ar fi domnit la datele indicate In ele. 
Ei bine! tocmai aceasta nu se intimpla. Atit numele domnilor 
cit şi data documentelor emanate dela aceştia, nu corespund de- 
loc cu şirul domnilor conținut în cronicile Munteniei. Critica 
istorică pe care o vom face mai la vale, la istoria Munteniei, va 
dovedi insă că șirul domnilor conținut de cronicari este inchi: 
puit, şi documentele vor stabili pe un altul, care tocmai cores- 
punde pe deplin cu datele şi domnii citați în hrisoavele Cimpulun- 
gului, Așa unul din hrisoavele vechi, este dat ca dela Vlad Vodă 
din 1439. Cercetind cronicile Munteniei, aflăm cà dela 1427 — 1445, 
este arâtal ca domnind unul Vladislav Vodă, pe cind documen- 
tele contimporane ne arată ca domn intre anii 1430—1446 pe 
Vlad Vodă Dracul. Şi mai clar reiesă adevărul existenţei actelor 
vechi, citate in documentele Cimpulungului. la actul din 1452. Acesta 
este arătat ca pornind dela Viadisian Vodă Cronicile pun însă 
> pliuri zei 1445—1460 pe Radu cel Frumos, pe cind 

entele contimporane ne aratä, ca "a. 
devär pe Vladislav i II-lea freona Ar a Kin tu at 
„_ Dovada insă cea Invederată şi nerâsturnabilă a autenticită- 
E documentelor Cimpulungului, și deci şi a existenţei documen- 
as aktia Aia re ele se intemeiază, stă In împrejurarea că toate 
S'ar A pre un document al lui Mihail Voevod din 1392. 
ial Raig 7 a prima videre, că tocmai aici s'ar descaperi dovada 
cenusa A panao este cunoscut că dela 1386—1418 domneşte 

a cel Mare, prin urmare nu ar fi loc pentru un Mihail Voe- 


1) Căpit., Mag. ist, 1, p- 99; Cron, anon, thidem, IV, p. 294, 


DE SCALECAREA MUNTENIEI 37 


vod în 1392. Astăzi Insă după descoperirile nouă care se vor 
analiza şi expune mai la vale, se ştie că acest Mihail Voevod 
era fiul lui Mircea, şi este ştiut că domnii romini obişnuiau a-şi 
intovărăşi la domnie pe fiii lor incă din timpul domniei lor.) Cro- 
nicarii nu cunosc existența unui Mihail Voevod ca fiu al lui 
Mircea ; cu atit mai puţin Îl lac să domnească la 1392, ci arată 
indată după moartea lui Mircea cel Mare, ca urmaş in tron pe 
Viad Țepeș Ei dau pe unul Mihail Voevod de predecesor al 
lui Mircea, indată după Radu Negru), 

Ne intrebăm acuma : tost-a falșificatorul documentelor Cimpu- 
lungului un istoric care cercetase incă de prin secolul trecut docu- 
mentele țării, incit putuse determina cu acea preciziune matema- 
tică şirul domnilor și data domniei lor, așa ca să corespundă în 
totdeauna cu realitatea? Intrucit o asemene ipoteză cade prin 
ea insăşi, nu ne rămine altăceva de admis decit că nişte docu- 
mente care constată lapte istorice adevărate, in contra cronicari- 
lor care le arătau greşite, nu pot fi decit ele inşele oglinda a- 
devărului, 

Mai adăugim incă observaţia că hrisoavele cele două din- 
tăi ale lui Radu Mihnea și Leon Tomşa, nu pomenesc din do- 
cumeniele vechi, decit pe acel din 1392 dela Mihail Voevod, 
pecind dela Matei Basarab înnainte incepe a se ivi şi documen- 
tul ce ne interesează, din 1292, al lui Radu Negru, Apoi dacă 
s'ar fi falșificat aceste documente, peniru ce nu ar fi pomenit fal- 
şificatorul «existența hrisovului fundamental din 1292, chiar in 
hrisoavele lui Radu Mihnea şi Leon Tomșa, și ar fi inceput a-l 
menţiona numai dela acel al lui Matei Basarab innainte ? Această 
imprejurare ne face să credem că orăşenii, cind s'au inlățişat la 
acei domni dintăi, nu posedau incă documentul original al pri- 
vilegiilor Jor, acel dela Radu Negru, pe care 1 descoperiră abia 
în timpul domniei lui Matei Basarab, cind il aduseră spre a do- 
bindi și pe baza acestui act străvechiu intărirea drepturilor lor. 
Aceasta este cu alit mai firesc de admis cu cit am văzut, că 
Matei Basarab care consultase şi documentul lui Radu Negru, 
adaoge pe lingă privilegiile confirmate de predecesorii săi, Radu 
Mihnea și Leon Tomşa, încă si alfele pe care el le descoperi în 
documentul cel în urmă infäjisat, şi pe care ceilalți domni nu 
le putuse Intări, nefiind amintite In documentul lui Mihail sau In 
acele ale lui Vlad și Vladislav Vodă. Odată insă cu autentici- 
tatea documentelor Cimpulungului, reiesă şi existența adeverită 
a hrisoavelor vechi amintite în ele, intre care se Intilnește şi do- 
cumentul dela Radu Negru; căci, cum am spus-o, potrivirea da- 
telor acestor documente cu domnii ce întradevăr se constată 


1) In ed. I admisesem după Melhisedek, Mitropolitul Gr. Tamblac, tu 
Rev. p. istorie a lui Gr. Tocilescu, III, 1884, p, 27, că în acest an Mircea 
SUTA miza Eee reia care E 
o o n nu se poate 92, 
dala ar E atd dim credință. i 
2) Mag. ist, I, p. 87, și IV, pe 235, 


38 VIAŢA ROMINEASCA 
Demn. a. 


ntal că au domnit la acele date, şi care domni sint toc- 
NA cronicilor, exclude orice putinţă a plăzmuirii 
hrisoavelor nouă, și tot odată a închipuirii acelor vechi citate în 
«le. Prin aceasta insă existența unui vechiu „document dela 
Radu Negru dat Cimpulungenilor (unde tocmai „tradiția pune 
descălecarea acestui domn și unde zidirea bisericii ce i se a- 
tribue tot de tradiţie, vom vedea că întradevăr a avut loc) este 
pusă mai pre sus de Indoială, şi deci adevereşte şi existența da- 
tătorului acelui hrisov, al lui Radu Negru, întemeietorul statului 
muntean. i 
Atit tradiția cit şi documentul eliberat de Radu Negru lo- 
cuitorilor din Cimpulung, arată că descâlecarea a trebuit să se 
facă pe la 1290—1292, concordind, cum vom vedea, cu revoluţia 
facută de Rominii din Ardeal, contra apâsării bisericii catolice. 


In potriva acestei date, și prin aceasta însăşi in potriva a- 
firmärii tradiţiei pecit şi a documentelor analizate mai sus, pare 
a se opune o alt fintină, tot atit de vrednică de credință, o 
inscripție, 

Matei Basarab rezideşie biserica cea veche din Cimpulung, 
spunind în inscripţia pe care il pune să o sape In piatra amin- 
titoare, că el a ridicat iar din ruine vechea biserică a lui Radu 
Negru, pe care acesta o innâlțase Ja anul 7275. lată inscripția 
pusă în biserică, în limba romină : „In zilele dulcelui creştin Ma- 
tei Basarab Voevod şi Gospozsva ego (şi doamna lui) Elena, 
domn în țara romanească şi intru moșia lui care este dintru 
Ungaria descălecată, adecă inceput-au a scrie de această sfintă 
dumnezeească biserică, ce este hramul Vladyczitzie naszei bo- 
xoroditzie i prisno dievy (templul stăplnii noastre născătoare de 
Dumnezeu şi pururea fecioară) Maria, s'a început şi s'a zidit si 
sa sfirşi! de prea iubitorul creştin Radu Negru Voevod, carele 
a fost din Inceput descălicâtor țării rominești, și din inceput a 
lost zidit această sfintă dumnezeească biserică, cînd a fost cursul 
anilor dela Adam 6723 (1215), şi tota stâtut în bună pace până 
in zilele creștinului Alexandru Voevod Iliaș, întru a doua domnie, 
cînd a fost cursul anilor dela Adam 7726 (1628); atunci întru 
aceiaşi vreme s'a surpat din voia lui Dumnezeu, în ziua sfintu- 
lui llie proorocul, la mează-noapte. Matei Basarab socotit-a ca 
un domn bun şi milostiv, ca să ridice şi să lacă această slintă 
şi dumnezecască biserică, şi ispravnic a fost după lucrul aces- 
tei sfinte și dumnezeeşti biserici Socol Clucerul de Cornăţeni, şi 
sa inceput această dumnezeească biserică din fața temeliei in 
eaka luniu 2 de cae cind a fost leatul dela Adam 7143 

şi sa it în luna lui Au zile leatul 
(1636) °). $ gust In 20 zile tul 7144 

Inscripția spune deci că Matei Basarab reinnalță pe vechile 

temelii (de oarece clădirea lui se incepe din faja lemeliei) bise- 


1) Reprodusă de Hasdeu, Tst. erit, p. 134 
laşi conținut este pusă în pridvorul biseridii, A doua inscripţie eu ace- 


DESCALECAREA MUNTENIEI 8y 


rica lui Radu Negru, care se surpase cu 7 ani mai Innainte. Rui- 
nile ei trebuiau să fi fost încă în picioare cind a rinduit Matei 
Basarab pe clucerul Socol să pue la cale rezidirea ei. Vechia 
inscripţie trebue deci numai decit să fi fost regăsită. De aceia 
nu se poate primi ca Matei Basarab, sau mai bine Socol, să fi 
iscodit cele raportate în inscripţia lui, ci ele nu sint, în ceia ce 
priveşte biserica de mai înnainte, decit reproducerea vechii pisa- 
nii. Cum se face însă că data zidirii bisericii lui Radu Negru 
se pune la 1215, pe cind documentul cercetat şi cunoscut Ini 
Matei Basarab, în momentul cind punea să se sape piatra amin- 
litoare, arăta lămuri! data de 12929 1) 

Dacă Matei Basarab ar fi pus să sape el însuşi inscripția, 
atunci o asemene contrazicere ar [i izbitoare ; dar este de obser- 
vat că săparea inscripției s'a tăcut de un meşter, şi cA clucerul 
Secol care era însărcinat cu privigherea lucrărilor, se afla toare 
probabil la Cimpulung în ziua de 12 April 1636, cind Matei Ba- 
sarab cerceta documentul lui Radu Negru în divan la Tirgovişte. 

Este aproape de admis ca clucerul Cornăţanu să nu fi cu- 
noscut data indicată în document despre domnia lui Radu Negru. 
Dacă luăm acuma în privire că inscripția pusă de Radu era a- 
tuncea veche de aproape 350 de ani, ea trebue să fi fost cam 
stricată, incit o cetire falşă a datei de cătră cioplitor este admi- 
sibilă, cu atita mai mult că cele două ultime litere slavone ale 
cifrelor 6799 (1291) şi 6723 (1215) pot fi uşor în cazul unei şter- 
geri a lor parţiale luate unele drept altele. Data de 1291==6799 
se scrie în numerația cirilică 


LYO 


iar cea de 1211—6723 


GPP 


Dacă numai prin faptul deteriorării pietrei s'a adaos o dungă 
dedesubtul lui y şi s'a şters partea interioară din dreapta lui J, 
atunci meşterul cioplitor a putut prea ușor să se inşele şi să ce- 
tească 6723 In loc de 6699, lată deci cum se explică această 
aparentă contrazicere. 


Din toate cele analizate până aici, rezultă cu siguranță ur- 
mătoarele fapte : 


1) Zicem cunoscut lui Matei Basarab, de oaroce în inseripția din 
pridvor se adaugă, pe lingă cele cu în inscripția din biserică, şi cuvin- 
tele: „Aşiyderea şi orășenii să nu deie vamă de ce vor vinde, după cum ier- 
taţi au fost de reposatul Radu Negru voevod şi cum serie în curțile cele 
Dåtrine". 


40 VIAŢA ROMINEASCA 


Că tatal lui Alexandru Basarab, domnitor adeverit al Mun- 
lenici din anul 1330, se numea Tugomir; cà domnise şi el in Mun- 
tenia şi cà purta și epitetul de Negru Voevod, vunoscut şi tra- 
diției paporane, cum se vede aceasta din numele cetății lui Ne- 
gru Vodă, 

Pe lingă aceste fapte sigure mai adăogim ipoteza că acest 
Tugomir Negru Voevod se coborise din Transilvania şi anume din 
Făgăraş, lapt nedovedit documental, Insă scos prin interență din 
infiinţarea oraşului Cimpulung şi aşezarea aici a capitalei țării nou 
intocmite ; din zidirea unei mari biserici ; din Incuviințarea de pri- 
vilegii locuitorilor acestui oraş ; din epitetul purtat de fiul său 
Alexandru de Cimpulungeanul şi din Inmormintarea acestuia in 
biserica din Cimpulung; nu mai puțin din numele de Muntenia 
și de Ungro-Valahia date Ţarii Romineşti ; din stăpinirea din par- 
tea primilor voevozi munteni a ducalelor Fāgāraşul şi Amlaşul 
din Transilvania, Numele insă rominesc al descâlecătorului era 
Radu, pe cind cel slavon era Tugomir, ambele acesle adaose 
cu epitetul de Negru, 


„Care a fost insă cauza acestei desțărări a Rominilar tran- 

silvâneni, care-şi lăsau căminuri şi averi pentru a căuta în de- 
pârtare adăpostul traiului ? 

Şi aici găsim un răspuns tot ipoteti i i 
argumentare. p ot ipotetic, scos din fapte tot prin 

păsarea ungurească ce impinse Romini a s i 
cătră cimpiile Munteniei şi Moldovei, sere ani la aa 
rācter politic, Pe la capătul veacului al XII-lea, epoca descâle- 
cării, Rominii de peste munţi erau incă departe de a fi reduși 
în starea aceia de iloți în care îi alăm pemind mai tirziu. Ki 
nu perduseră acele garanţii de care rămaseră inconjurați până prin 
ar oponea al XIV-lea și al XV-lea, Erau încă o naţiune cu drep- 
rin recunoscute de stăpinii ei, nu o turmă de robi degradată şi 
cir lobăgia mai ales, starea normală a Rominilor transcar- 
panı de mai tirziu, era necunoscută, și ei erau constituiți in co- 
munități militare, ingrădite de privilegii potrivite cu insemnâtatea 
ici pe care Il indeplineau !). 

Dacă insă nu găsim în starea politică i i 
cele Agrar pret care să-i fi mii a-şi dear şi 
ive căuta aiurea scăpare şi adăpost 
ligioasă ne arată că ei au trebuit să igo AS 
gio ; lacă o asemene j i 
$ p emir „Po aliati Dumnezeirei, ca buni şi carate eri s 
D Oa or le ajută ; căci in văile larg deschise câtră cim- 
ame Beth pă ușă horia, Rominii Pulură să se întindă neim- 
peoe si ae orin 4 re unor formațiuni ieşite din propriul lor ca- 
dates ezvolte, mai mult de cum era cu putinţă în 

e issa subjugaţi, cuprinsul sufletului lor, zi 
apii, necontenit la pindă pentru a-și lăți autoritatea, după 


1) Vezi Ist. Rom, Vol. I, p.491 si urm. 


DESCALECAREA MUNTENIEI 41 


ce puseră sub piciorul lor intregul Apus, işi Indreptară privirile 
și asupra Răsăritului, unde şi aice erau popoare multe și bogate, 
din a căror supunere ei puteau trage insemnate foloase. Caci să 
nu credem că numai motive spirituale impingeau pe papi, caşi 
pe alți pristavi ai bisericii creştine, la neincetata sporire a stä- 
pinirii lor. Elementul omenesc, cu patimile şi egoismul său in- 
teresal, a fost pirghia cea mai puternică care a insullețit în tot- 
deauna prozelitismul, şi dacă agenţii nemijlociţi ai acestei intin- 
deri, misionarii şi ordinele religioase, erau poate recrutaţi între 
oamenii cei curați cu inima şi duhul, nu cra tot astfel și cu cei 
care îi trimeteau, și care urmăreau sub masca religiei scopuri 
de lumească dominare, K 

Ungurii se Intorsese din inceput la creştinismul răsăritean, 
In curind insă silințile papilor li desbinară de acea biserică şi-i 
alipiră câtră a lor; călugării şi episcopii italieni umplură Unga- 
ria; limba latină se introduse în biserica şi dregătoriile lor, și 
statul unguresc, atit de asiatic-oriental prin elementul său popo- 
ran, incepu a gravita câtră Apus prin religia Ja care se inchina. 
Sfintul Stefan este privit de Unguri ca intemeictorul acestei in- 
dreptări nouă în viaţa poporului maghiar. De îndată ce papii 
ciştigară la planurile lor un popor energic, şi care în acele tim- 
puri de barbarie plătea mult in cumpâna istorici, ei vroiră să se 
slujească de dinsul pentru a întoarce la creştinismul catolic și alte 
neamuri cu care Ungurii veniau în atingere. Astel papii prit 
mijlocirea arhiepiscopului unguresc, inființează in ţara locuită de 
Secui, incă Innainte de anul 1096, episcopia Milcovului, pe care 
o prefac la 1228 în acea a Cumanilor, şi la anul 1234 papa Gri- 
gorie al IX-lea invită prin o scrisoare pe regele Ungurilor Bela 
al IV-lea, ca să aducă la adevărata cunoștință de Dumnezeu pe 
poporul valah, care ar locui în acea episcopie şi despre care ar 
fi aflat că în loc de a primi sfintele taine dela episcopul catolic 
al Cumanilor, ar asculta de nişte pseudo-episcopi de ritul gre- 
cesc, Il roagă să pună mai curind In lucrare lăgăduinţa ce i-a 
dat şi să silească pe numiții Valahi a primi un episcop catolic"). 
Deşi în această scrisoare este vorba de a intoarce la catolicism 
pe creştinii schismatici din episcopatul Cumanilor care se întin- 
dea mai mult dincoace de munții, prin Moldova sudică, putem 
infera cu atit mai mult, că regele işi dădea toate silințile pentru 
a intoarce la această religie pe schismatici, adecă pe Rominii care 
se aflau şi dincolo de piscuri, sub domnia lui nemijlocită. A- 
ceastă Indatorire de a intoarce la catolicism pe toți schismaticii 
impărâției sale reiesă chiar din jurămintul regelui Bela al IV-lea 
(1235 — 1270), care conținea făgăduinţa de a „aduce la biserica 


1) Adăogim cătră locurile ortate In Vol. I, p. 554, și armâtoarole 
siuduri din bula papulă din 12%, al cărei inceput l-am reprodus acolo: „Cum 
autem tu tanqaam princeps Cuthol juramento promiseris te omnes inobe- 
dientes, Romanse ecclesiae in terra tue ud obediendum eidem ecelesiae Em- 

„ar viva voco promiseris quod praefatos Valachos compelleres ad 


acipiendum episcopum“. 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


romană pe toți creştinii și pe închipuiții creştini care sar ala 
în țările supuse jurisdicțiunii sale, precum şi din acele pe care 
cu ajutorul lui Dumnezeu le-ar supune de atunci înnainte !), 

In nenumărate rinduri sosesc de aceste Imbieri ale papilor 
cătră regii ungurești. Intre altele aflăm că în anul 1279 papa 
Nicolai al Ili-lea invită pe tot clerul și poporul Ungariei să deie 
ajutor legatului său pentru a alunga pe schismatici (numele re- 
ligios al Rominilor în tot decursul istoriei ungureşti) din hotarele 
țarii lui. Regina mumă a minorului rege Vladislav Cumanul, 
Flisabeta, se grăbeşte a răspunde capului bisericii catolice, că 
va indeplini dorinţile lui”). 

In timpul domniei regelui Vladislav Cumanul (1272— 1290) 
prigonirile indreptate contra păginilor, ereticilor şi schismaticilor 
tau un caracter de tot ascuțit şi provoacă între altele o revoltă a Cu- 
manilor, cu care Ungurii trebue să lupte la localitatea numită Houd : 
apoi desțararea intregului popor al Cumanilor pe care mai mulți 
slujbași regeşti ti bat în Moldova şi-i readuc indărăpt. Această 
imprejurare s'ar fi petrecut pe cind Vladislav Cumanul care ve- 
nise la tron fiind minor, era inca copil; deci puţin după 12723). Pu- 
țin timp după aceia regele el însuşi, imbrăţoşind credințile ere- 
tice ale Cumanilor, din a căror viţă dinsul se cobora, atrage 
asupra capului său toate furiile bisericii catolice, şi papa ica cele 
mai energice măsuri pentru a readuce pe de o parte pe rege la 
credința adevărată, pe de alta pentru a stirpi din Ungaria toate 
ereziile allătoare in ea şi care amenințau să ademenească chiar 
pe regii cei pănă atunci atit de credincioşi ai Uagariei. El mustră 
cu mare asprime prin o scrisoare pe Vladislav, pentru părăsirea 
adevăratei credinţi ; cere ajutor dela Rudolf de Habsburg, împă- 
ratul Germaniei, spre a readuce atit pe rege cit şi pe erelicii 
din Ungaria la catolicism; predică chiar o cruciată contra Sara- 
cenilor şi a ereticilor din Ungaria, prin un legat al sàu trimis la 
faţa locului, şi in slirşit cere dela banul Sclavoniei şi dela voe- 
vodul Ardealului ca să deie mină de ajutor legatului apostolic 
contra Cumanilor, Saracenilor, schismaticilor și ereticilor *). 


1) 1284. „Nos Bella universos hereticos et ali į 
fide Christianitatis ad superstitionem Ismutlitarum nar BE br iperen A cler 
tur quocunque nomine censeantur et fictos Christianos de terris nostris bona 
fide studebimus pro viribus exstirpare et eos qui Romanae evelesiae in terra 


+ 1288; „praoterea cum red dis Cumanis 
quos nemo cr ralib oad napak aniageraat, de finibuset terminis Tartaroram, 
titudine baronum et nobilis + rogni DOUN sine ultra alpes collecta mul- 


I, p. 484 si 1290, Ibid, us.* Comp. Hurm., Doc., 


4) Theiner, Mon,  Aist, E 
bilibus viris Iohanni, Nicolas et Henribo Dia 00: „goala 


347. 
) Fojir „Via Pop Comp. Harm., Doc., I, p, 435 şi 436. 


us episcopus no- 


ci banis Selavonise et’ 


DESCALECAREA MUNTENIEI _43 


e 


Prigonirile indrumate de papă prin asemenea măsuri pro- 
voacă o răscoală a Rominilor (truculenta saevitia schismaticorum) 
chiar in anul 1290, care se vede că avu de rezultat desțărarea 
unei părți din ei, care trecu în Muntenia peste munţii Fägäraşu- 
lui, precum Cumanii trecuseră peste acei ai Moldovei, Cumanii 
fură urmăriţi, prinşi şi aduși indărâpi, Rominii rămaseră de-ocam- 
dată nesupărați, din pricină că tocmai atunci, Intimplindu-se să 
moară regele Vladislav Cumanul, se produseră in Ungaria niște 
turburări pentru alegerea urmașului său, care opriră pe apăsători 
a se lua după apăsați. Papa se Ingriji foarte mult de răscoala 
Rominilor. Èl dojenește, prin bula care raportează acest fapt in- 
teresant, pe arhiepiscopul de Cluj, „că nu iar fi raportat dacă tur- 
burările de curind întimplate ar fi incetat odată cu moartea rege- 
lui Vladislav, sau dacă mai urmează incă* !), 


deci cum ne pare că se poate apropia de adevărata 
desi dle a fer ej ile prin care a trecut descălecarea Mun- 
teniei atit ca fapt cit şi in privirea cauzei ce a produs-o, Dar cum am 
mai spus-o, chestia rămine numai in domeniul probabilității şi al 
ipotezei. Fâră a putea pretinde nimenea altăceva, decit la o apro- 
piere de adevăr mai mult sau mai puţin strinsă, în această pri- 
vire, credem că tot ipoteza descâlecârii statului muntean de că- 
trä nişte Romini coboriţi din Făgăraș trebue să aibă precăderea, 

A. D, Xenopol 


bili viro Rolando voivode ultrasilvanus eiusque fratribus.. contra scisma- 
se ad. ereticos, qul de diversis mundi partibus... usqne med Camp. 
Hurm, Doe., l, p. 494. Celelalte bule, toate din același nu 1290, idem, |, p. 
495—499 


99, 

„ibidem, I, p. 374, 1291 : „Decurit sensibus nostris non imme- 
rito addirandam quod de statu regni et noritatibus plurimis inibi sabsecutis 
nihil ad apostolici sedis notitiam perduxisti et procipue cum cesare ra 
tronctis temporibus dispendia via ot inċturas que diversis et provine 
Colocensis incolis intulit raa arii saevitia scismaticorum at etiam paga- 
norum post praefati tamen Regis obitum, utrum huiusmodi mala periculose 


evoneriat aut invaluire noseantur... mullatim expressisti“. Este event Koss 


să mastre pe arhi despre neruportarea 
[ee ca bai ttupiat o A dion mar pe lingă ultele de înnainte. 
Comp, Hurm., Doca I, p. 509. 


BORDEENII 


(sfirșit). 


După o săptămină se domoliră ploile, dar vremea rămase 
tot umedă, Picle alhurii stăpineau intinderile; soarele nu se mai 
arăta, parcă trecuse în alte zodii, să lumineze alte lumi. Prin 
jurul curţii, bordeenii umblau câlări, ducind vitele la adāpat ŞI 
intorcindu-le Inapoi In șoproane, Pe la hambare şi coșere, slujba- 
şii umblau greoi, cu sumanele inflorite de bura negurilor. Numai 
glasul lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile. şi iapa 
lui albă umbla la trap pe cărări glodoase. 

i Niţă Lepădatu stâtu o zi intreagă la hambare, ca să aleagă 
opinci pentru dinsul şi pentru Măcăuaşii de supt ascultarea lui 
Şi ca să locmească cojoacele cu Isailă cojocarul, Erau acolo clă- 
dite piei peste pici de oi, şi opinci,—ş'un miros greu de seu, 
Stăteau pe podina uscată, intre cojoace, şi pe ușa larg deschisă 
in două Părți se vedeau depărtările nedesluşite şi fumurii, 
și jaan, „biraa batrin şi chel, cu obrazul negru și cu mustaţa 

, Siâtura Incet 
e acul in an An na , Stind grecește şi impungind repede 

«Eu, Măcăule, zicea el, am lost robia cuconu' Jordache, ta- 
w oii fat tinăr. Da' şedeam pe-atuncea incolo, la Moldova, 
a alte moşii... Pe-atuncea erau vătavi de robi— și ne bătea cu 
pin zur şi pre la muncă de ne trecea os prin os... 

. ~ Am auzit că pe-acolo-s sa i 
Intinzind pl. Sin opincile galbene. Pe ce Mosta p 

— Hei, pe-acolo is altfel de gospodării... da... Pe-acolo 
Fiecare ema cu grădina ei, şi cu gardul ei... Pe-aici nu-i nimica, 
ran Es işte in toate pārțile. Pe-aicea in vremea veche a fost 

tārascā... Iaca, şi Anton, morarul, tot aşa spune... 

— Şi era bogat tata boerului nostru ?> întrebă Niţă. 

LE aa ronin albul ochilor și clătină din cap: 
“—Moşii, şi vite, și multă argățime. . şi curţi i 
—la Avrāmeni. Ş'a av inci i si pa roi 
le-a dat zestre KtR vf a e aa a 


Iordache. Era un om mare cu mustața groasă... Toată lumea 


BORDEENII 4 


se temea de el. Şi cucoana Profiriţa tremura, cind se minia bo- 
erul cel bătrin... Cuconu' Iordache a avut vătav la Avrămeni pe 
unu’ Neculai Arnăutu... Era vrednic și rău—ia așa cum li Fali- 
boga al nostru... Ş'apoi în vremea lui şi Neculai Arnâutu fusese 
hoț de codru și-și făcuse și osinda, la ocne... L-a scos boerul și 
l-a adus pe moşie, ca să mai inurozească oamenii. că şi pe 
vremea aceia oamenii erau mai leneși...» 

Tiganul privi In depârtări pe uşa deschisă,—parcă din ne- 
guri chema amintirile. Lepădatu, c'o custură ascuţită, tăia curele 
pentru opinci. 

«Eu, zise iar Isailă, pe mezinul boerului, pe cuconu' ista 
Jorj, l-am purtat în braţe şi i-am spus povești, și l-am învăţat la 
călărie... Pe-atuncea eram mai tinâr. Acă a crescut el mare, 
şi eu am scăzut, da' și-a adus aminte, şi m'a luat supt aripa lui. 
Păcat numai că-şi petrece tincreța prin aşa singurâtăţi... El îi om 
linăr,—și tinereța Işi are ale ei... Aici ești ca la o săhăstrie. In- 
caltea eu, înțeleg, că cu mini poimini m'oiu duce să mă 'ntilnesc 
cu Tiganii şi cu cojocarii de-acù o sută de ani,—da' el, boer în 
floare... Lui altfel i se şade, şi altfel i se cuvine...» 

Afară, lingă uşă, se auziră paşi ușori şi glasuri de femei. 

«Cine-i?» întrebă incet, mai mult în sine, Isailă. Amindoi 
ridicară capetele. 

Intrarà scuturindu-se de glod «câlugărița» dela curte și Mar- 
ghiolița lui Tentea Un pas rar şi mai greu le urma, și deasu- 
pra capetelor lor imbodolite răsări şapea veche şi luleaua lui 
Anton Neamţul, şi barba lui uriașă, fuior amestecat de fire rog- 
cate şi albe. 

«Hei... murmură ince! Isailă... la noi vine lume... Are să 
fie oleacă de sandrofie...» 

Calugăriţa dădu repede din cap. 

«Buna ziua... Ce mai faceți ?... 

— Sărut mina.. sărut mina.. mormăi in barbă Isailă. 

— la şi noi, mai pregătim lumea de ernalic..,> zise Niţă 
zimbind şi privind spre Marghioliţa, 

Neamţul Anton îşi trecu luleaua dintr'un colț de gură în 
altul, şi se aşeză pe un morman de piei de oae. Dâdu numai 
din barbă şi-şi mişcă luleaua în jos, şi mormâi ceva gros. 

«Gutborgă ! gulborgă! ə zise rizind şi dind din cap spre el 
Isailă cojocarul. 

Neamţul zimbi şi el și-și scoase luleaua din gură. Vorbea 
stricat rominește : 

«Ce mai faci, Isail ?... 

— Ce să lac, domnule Anton? Cos cojoace... 

— Bun, bun...» dădu din cap Neamţul şi-şi puse iar luleaua- 
În gură 

Madama călugăriță şi tremură repede capul şi grăi ascuţit: 
P «Moş-lsailä ! sint aici niște blâni de vulpe aduse de domnu” 

ton... 

— Este, este.. dădu din cap Neamţul, 


46 VIAŢA ROMINEACCA 


— Sint.. răspunse cojocarul. Le-am grijit eu cum trebue... 
Numai cațaveică să-ți faci din ele... 

-- Leam puşcat eu pe toate... mormăi Neamţul de pe pieile 
de oae. 

— Adică ai pușcat hulpile, şi eu am îngrijit pieile.. ada- 
ose Isailă. 

— Gut, gut...» făcu Anton cumpănindu-şi luleaua, 

Moş-Isailä puse la o parte cojocul pe care-l cosea şi se 
ridică gemind dela locul lui. Trecu în colțuri întunecoase şi scoase 
dintr'un cotlon pieile de vulpe. Le aduse la lumină şi le intinse 
oker călugăriței, În lumina leşietică luceau In ape roşcale şi 
alburii, 

«Au fost frumoase dihânii.,. zise incet cojocarul. 

— Să mi le-aduci la curte...» grăi repede, tremurindu-şi ca- 
pul, câlugărița. Apoi se aşeză pe o baniță intoarsă cu fundu'n 
sus. Marghiolița rămase lingă ea in picioare, în sumanu-i cenu- 
șiu, cu broboada neagră umbrindu-i ochii. 

Neamţu' sta ginditor. Deodată, caşicum pină atunci tot ar fi 
vorbit, mormâi : 

«Eu zic aşa; boerul nostru face bine că se insoară... 

— Cum? se însoară ? intreba Isailă cu uimire. 

— laca așa, rosti repede càlugärifa, așa zice domnu’ Anton. 
= sat cu boeru' la tirg înaintea ploilor pentru niște tirgueli de 
erării.., 

— Am fost tocmai la Botoşani... mormăi Anton. 

_— Da. Ş'acolo s'a uitat el, a ascultat, a fost pe la nişte 
boeri... ş'a înțeles că cuconașu' se însoară...» 

Pe fața palidă a calugăriţei, in ochii negri, parcă tremura 
o umbră de neliniște și de ciuda. 

„__ «Şi cu cine mă rog? întrebă Isailă trăgindu-şi pe genunchi 
cojocul la care lucra. 

, — Este un boer mare și bogat... gemu domnu’ Anton. Il 
chiamă pe dinsul cuconu' lonaşcu... are moşie la Väleni... cinci 
mii fălci de pădure... și numai o duducă are... 

— Apoi atuncea-i cuconu' lonaşcu Razu—cart venea, în 
aie car știu Bas la Avrămeni, la boerii noştri... Il știu eu, 
ut şi pe duducuță, cind era mititică... şi iri 
ținea e bälae. ţa, er utică... şi subțirică, sub- 

„— Vra să zică ştii cine-i... și tot e adevărat! m - 
lugărița piecu- și ochii în părin. ue 

— i Știu, li ştiu, urmă vesel cojocarul, da' cuconu' I u 
trebue a; e bâtrin ser, ȘI Şi cuconta piam c'a murit.. i abar 

— daia! mormăi Neamțul. Cucoana bätri Y 
este pagra Kro gss şi dute ca o realia E A A AA 
EN = Vra Să zică ne vine stăpină...» zise călugărița zim- 
Sor apa ŞI privind in lături spre Niţă Lepădatu. —Flăcăul tre- 

, ja Săgeata ochilor ei; se gindea ja altceva. 

Marghioliţa vorbi cu jumătate de glas : 

«Mie-mi pare bine ca ne vine stăpină tinără,.. 


BORDEFNII Eli 


— De ce? o întrebă câlugărița ridicind repede ochii spre ea. 

— Nu ştiu... da' așa parcă-mi vine mie in gind.. că are 
să se schimbe pe la noi... 

— De schimbat se schimbă dacă vine... zise Isailă. Unei 
duduci tinere ca aceia li place o curte mindră, și grajduri cu cai 
de lux... Şa răsâdi boerul și flori și copaci pentru dinsa... 

— 0, ia, mormăi Neamţul, trebue şi trăsură cu lanț... 

— Aşti, aşa-i... adâogi vesel cojocarul, câtră madama dela 
curte, 

— Dacă-i domnişoară nobilă, cum are să trăiască in pusti- 
etatea aceasta 7... întrebă cu oarecare oțărire călugărița. Aici cine 
poate trăi ? Aici nu-s petreceri, aici nu-i muzică, nu-i teatru, ca 
la un oraș mare... Eu știu, eu am trăit altfel... Eu am trăit la laşi...» 

Ceilalţi o ascultau, uimiţi dintr'odată. «Aşa trebue să fie...» 
murmură cu părere de rău fata humelnicului, 

Caâlugăriţa işi arătă dinţii răutăcioşi : 

«Așa este.. Numai eu nu știu cum mi-am putut Inchide 
viața aicea,,>—Apoi avu un ris vesel și privi iar pe fMăcău: 
«Dumneata ce zici, Niţă? 

— Dä, eu știu? Mă gindesc că dacă-s tineri, şi h-s dragi, 
de-a plăcea şaicea...> 

Călugărița il privi lung cu un zimbet ciudat. Marghioliţa 
se intoarse în loc, cu obrazu'n umbră și incepu a cerceta ham- 
barul plin. își trase incet brobouda pe gură, şi oltă. 

Madama se ridică repede dela locul ei, ca o ramură scă- 
pată din Incordare, 

«Apoi, moş-lsailă, ia să iei vulpile și să mergi pină la 
curte... Da' invăleşte-le cu ceva... 

— Merg, merg... răspunse Isailă, dind la o parte cojocul. 

— Şi dumneata, Niţă, abate-te deseară, ori mini pe la mine... 
Am a te ruga de un lucru... 

— Bine», răspunse Niţă uitindu-se nedumerit la curteancă. 

Se ridică şi domnu' Anton. 

«Mā duc şi cu să pornesc moara, mormâi el. Am venit 
să mai vorbim puţintel şi să lumâm o pipă—acă mă duc... 

— Da’ tu nu mergi ?» întrebă câlugărița pe fată. 

Marghiolița se trase indărăt şi zise repede: 

«Nu; eu mă duc acasă... M'a fi aşteptind tătuca... 

— Bine, da' vezi de mai dă pe la curte...» 

Îşi întoarse spre lumină obrazul palid şi ochii negri şi eşi 
iute, cu mişcări mlădioase. Moș Isailă incărcă In spate blánu- 
rile de vulpe şi se luă după ca rar, plecat din şale, «Hm ! 
mormăi el... am să mă duc să 'ntreb și pe Faliboga... Pe urmă 
dacă nu i-oiu spune şo alla, se holbează urit la mine...» 

Neamţu” se gindea la ceva, şi murmura nelnțeles pe lingă 
ciubuc ; eşi tirlindu-și ciubotele grele, Din uşă, iși intoarse barba 

mare, şi zise cu mirare: «Ce mai faci tu, Niţă Lepedat?...—Mai 
vină la moară... stăm de vorbă... De cind rămas fără babă,— 
urit mare şi plictiseală... Ah! La bunăvedere!...» Şi se duse 
piciind din lulea, 


45 VIAŢA ROMINEASCA 


o d CE Ii e îi 
In hambar se făcu tăcere, şi parcă crescu puţintel lumina 
leşictică. 
Niţa se sculă sprinten dela locul lui şi se apropie de lata. 

li zimbea cu dragaste, şi voi să-i cuprindă o mină. Marghioliţa 
işi ridică broboada de pe ochi şi-şi descoperi fața, Se trase re- 
pede Indărăt ; | privi sperioasă, 

«Bădică, vorbi ea grăbit, să nu te duci la curte...» 

L.epădatu îşi lăsă minile în jos şi o privi cu luare-aminte, 

«Dar ce este P —Fetei ii veniră lacrimile în ochi, 

«Nu te duce, Niţă... Act am văzul eu ce inimă are câlu- 
gârița dela curte,.. Nu te duce! 

— Dar ce ai tu, Marghioliţă, de te zbaţi aşa 7...» 

„Fatal privi cu minie și cu dragoste; se apropie dè èl 
şi-i dădu minile, Lepădatu nu pricepea lămurit ce este, insă il 
străbutu o intiorare fierbinte, cind o simţi pe fată tremurind lingă 
pieptul lui. li cuprinse cu dreapta grumazul, Şi ea i se zbătea 
moale în braţe, iar el o sărută ameţii. «N'ai să te duci, așa-i 
că n'ai să te duci 2» zicea ta, şi-l privea cun fel de sălbâtăcie. 
«Vină deseară la bordeiu, am să-l min pe tătuca de-acasă... şom 
sta de vorbă,» Deodată tresări, S'auzeau afară paşi repezi. Stră- 
bătu inlăuntru şi glasul subțire al călugărițe. 

«Marghioliţa.,. vină 'ncoace... Acolo-i Marghioliţa 7...» Apoi 
glasul mai slabit: «Moş Isailă, nu sta, du-te inainte că te ajung...» 

Fata se desiâcu repede de lingă Lepädatu, îşi trase iar 
broboada peste ochi şi peste gură; obrazul i se intunecă de ură. 
Şapti pripit: «Să vii. bâdică...» Și se strecură afară, 

„__ Lepădatu rămase singur, ameţit. Se cinci jos iar, Intre blä- 
nile de oae, lingă clitul de opinci. Incercă să lucreze cu cus- 
ea şi cu țăpușa; dar navea nici un spor. Bordeiul intunecos 
aliere Alee aştepte fata humelnicului i se aşeză parcă in 


Moş-Isailă îl găsi privind în gol vorbi 
Eee sora i gol. Cind incepu a vorbi, ilă- 

«Am fost la curte... zise el. Să vezi ce odăița 
A ya ; are câlugă- 
rija noastră... Numa’ scorturi scumpe... Da' ai ? 
Pea ou i biae t pe... Da' ce ai tu, băete? 

— Nam nimica, moş-Isailă, răspuns 

A [] E . ` se nā r A 

gindeam şi eu la ceva...» n eE a 

pr gaina 7imbi şiret, 
«ku știu la ce te vei fi gindind tu, băete? 
tine, mă t pta și eu la multe dräcii.., 

— Et, moşule, nu mă gindesc eu la ce socoti d 

EE r z sc umneata,.. 
Aa ret e e vorbi Isailă cojocarul. Se oi după câută- 
dle oi > spun ceva? la şi eu cu năcazurile şi cu gindu- 

Moşneagul se plecă asupra cojocului lui şi prinse a mor- 


mäi pe nas un cinte t ; 
şi melancolic : e. Intr'un tirziu i se deşteptă glasul trăzănat 


Cind eram ca 


De friguri zaci şi le scoli... 
De dragoste zaci şi mori... 


BORDEENII Lu] 


«Nu te uita tu la ce spun cu... zise el câtră fMăcău. Aista-i 
un cintec din tinerețele mele...» 

Amindoi rideau uitindu-se unul la altul; apoi !și intoarseră 
ochii spre întinderile triste, învăluite In ceaţă. 

Fata humelnicului nu era ca toate fetele—după știința lui 
Niţă Lepădatu. Era aprigă in dragostea ei, şi parcă i se ascu- 
țise mintea. Noaptea, uneori, cind se ducea la dinsa şi moșnea- 
gul nu era acasă,—el sta ameţit după dezmierdările intilniri ; iar 
ea aprindea gazornița, o așeza pe prichiciul hornului și incepea 
să-l intrebe și să vorbească cu el despre ce avea să se intimple 
în viața lor. 

«Eu zic aşa, vorbi ea întrun rind,—să ne ducem amindoi 
la boer, la primăvară, și să-i spunem că ne loâm.., Şi să ne inles- 
nească să facem o gospodărie bună, cum am auzit noi că sint 
în alte părți...» 

atu se minuna de gindurile ei, dar îi plăceau. 

«Şi trebue să facem nuntă, la biserică, cu popă... Pe-aici 
oamenii nu mai ştiu de biserică şi de popă... 

— Aşa este... incuviință Niţă. Trebue să ne cununăm ca 
creştinii, inaintea lui Dumnezeu... Şi trebue să ne ducem și la 
Cirmuire... 

— Dacă trebue, ne-om duce...» vorbi fata pe ginduri. 

Intr'un rind, la despărțire, flăcăul îşi aduse aminte de ceva 
şi incepu a ride. 

«Ascultă, Marghioliţă, zise el, ce-aveai tu atunci, în ham- 
bar, cind tot îmi spuneai să nu mă duc pe la madama dela curte ?.. 

— Da’ te-ai dus ?... 

— Nu m'am dus, da' m'am mirat... Parcă erai ca o duş- 
mancă cătră ea... Doar te duci Ja dinsa, şi ea iţi vrea binele... 

— Ei, nu-i nimic... așa mi-a venit mie atuncea. 

— Nu m'am dus, şi putea să se supere... Da' am crezut 
că cine ştie ce-i...» 

Fata rise uşurel şi-şi plecă fruntea In pieptul flăcăului. 

«Dacă s'a supărat i-a fi trecut... Las'o pe câlugăriță 'n pace...» 

Lepădatu se gindea ducindu-se spre vitele lui : «Mare şer- 
poaică şi mare zmăoaică li şi lata asta a moşneagului... Acù de 
ce mă fierbe şi mă poartă ca aşa cu vorba 9... Da' ce-i pot face? 
Vede ea că mi-i dragă b» 

Pe la sitrşitul lui Răpciune un viat aspru dela miază-noapte 


mătură piclele. Se ivi un soare gălbui, fără putere. Noroaele şi 
bălțile amo Şi peste un amurg arâmiu, care colora zarea de 
la miază-zi la miază-noapte, — năvâliră nourii ninsorilor. Ş'o fur- 


tună, venită dela mările inghețate, începu a purta roiurile de 
fulgi. larna porni cu vi 

Faliboga veni prin intuneric la şopronul lui Niţă: 

«Incepe iarna ca nealtădată, zise el, semn rău, mâi prietine L. 

— Dă, răspunse flăcâul, ernile-s grele, şi noi sintem în 
mina lui Dumnezeu... A 


w VIAȚA ROMINEASCA 


— Ti- bun cojocul? ai opinci largi? te-i intoar i 
spatele la ca ṣii lăsa-o să treacă... ý pci ate 
— Apoi alteeva ce-i de făcut ?> răspunse | 
: „epă 
ratene trecu cu calul spre alte CA o ELp 
Acuma în jurul curții marmura viață mai multă. Ci ii 
: ] „ Cioba 
aduseseră oile la vale, în perdele. Vitele toate erau ingtàmā- 
dite în ṣopron, Parcă toată gospodăria întinsă a hocrului se 
singed la un laoc de frica ernii. Vintul cel rău parcă-i răscolise 
pe-to . Konna in toate părțile in seara asta de inceput de 
E TAR mai violu, strigau și-și chemau cinii prin viscol. 
ės h ap „epădatu işi intoarse tohoarca cu mijele in afară, 
ra pe lingă rindul lung de vite, să vadă dacă stau in linişte 
is p An n gr pri pe riza ral cinele adus de flăcăuaşii cari 6 
suj iv a lui, Scoase din gluga b 
mămăliză şi i-o puse dinai i aa DAE A Ana 
apatya: E p inatnle, apoi Il mingie pe git şi-l bātu 
aane a aae, dă, tu ai cojoc de iarnă 2.» 
; i groasa a cinelui lucea neagră prin Dat i i i 
N . + . a 
Dacii nare eră timp privind in ntunerie Si didmdase. Dik 
a ai p ați ani, de cind 1și aducea aminte, şi de cind tsi 
aerian a e e ivite la vite boereşti, forurile ernii ti aaa 
h sulet. Simfea ceva aspru, —ca un murmur d 
nie suflat de pe alte tărimuri. i mi-i Pa 
gaah Sarmanule, la bordee...> vorbi el cătră cine 
iu a a Dire mițoasă In spate şi cu cinele după el Lepă- 
net oP A orian „leilor, Luminile dela 'vizuniile o 
€ i - . intră în bordei i i 
laiţă, lingă foc, cîinele i se culcă - la peaa E dp 
cc „Picioare.  Stătu acolo o 
Sia n cind intra un bordeian, ori un 
d e, era pe urmă eșca. Bălrinii vor- 
din trecut. Parcă vorbeau desire > inaa a AE mnie grle 


ee , i ăzboae şi 
impurile de tăcere, s'auzea afară şuet de ee die end a 


a le care int 
Viu | „intrau pe horn, 
alul se potoli a-doua zi dimineața, dar ninsoarea mai 
. Cind statură fulgii, se întări frigul. 


Hordeenii ceau ca “di 
n ia ame 
muri se Inâlțau drept in ese Pumintalai. și tăiau cărări. Fu- 


nau locul în jurul. 
Pină in ză zar! 


BORDEEXII Lai 


femeile și copiii desculți, şi intindeau capetele pe după creasta 
moșuroaelor lor. 3 

Intradevär, sosea stăpinul Inir'ọ sanie cu patru cai, şi cu 
zurgalâi cari sunau felurit. Faliboga și cu lana lui eşiră din 
bordeiul lor în cojoace curate și caboriră spre curte întru Intim- 
inare. 
= «Vai! Sandule! strigă muerea vatavului cu uimire, Așa 
mindră sanie încă n'am văzut, 

— Taci, lemee, răspunse Faliboga rizind, că este In sanie 
ceva şi mai mindru, şi mai minunat... 

= Ce este? i 

— Apoi cu is mai nalt, și am şi gitul mai lung... Ridicâ-te 
şi tu în virful degetelor şi vezi... 

— Alei! Sandule! asta are să fie stăpina noastră... Mindră 
duducuţă...» 

Intr'adevâr, cuconu' Jor venea la moşia lui cu mireasa, și 
cu socru-său, cuconu' lonașcu Razu. 

«Tot s'au adeverit vorbele, lano.. murmura Faliboga... De- 
aci cine stie ce-a mai fit...» A 

lana se intoarse spre vatav şi! privi pieziș, cu sprincenele 
puţin Incruntate : 

«De ce zici tu vorba asta, Sandule ? 

— Hei, lano, hulubița asta-i pasere de tiruri, — Şare să 
destacă pe boer de pustietăţile noastre...> 

lana nu răspunse; îşi aţinti ochii arzâtori asupra <âniei 
care venea domol acuma ; privi lung obrazul trandatiriu invālit 
în blănuri al cuconiței celei tinere; după aceia se, trase în dò- 


sul lui Faliboga şi se Invâli mai bine în cojucu-i de berbec. 


«Om vedea și noi ce drac a mai eşi de-aii...> şopti ea Incet. 

Sania trase la scara caselor de vălătuci. La ferestre, Mf- 
iră perdelele albe,- -parcă se destăcură nişte pleoape; uşa se 
deschise şi câlugărița eşi In cerdac, subțirică, în caţaveica-i de 
vulpe, privind c'un zimbet încremenit pe fața-i fină la cuconița 
cea bălac.— Din toate părțile veneau bordeeni, şi se adunau în 
jurul sâniei, cu căciulile in mina. j 

Se destăcu intăiu din blânuri şi se cobori sprinten cuconu' 
Jorj, ca faţa-i smeadă plină de un zimbet fericit. Pe urmă se 
dădu jos, trăgindu-şi inchteturile, boerul cel bâtrin, gras Şi gre-. 
oiu, cu mustăţile albe şi cu sprincene negre, Și sări. la urmă 


ușurică, ajutâtă de brațele lui Avrâmeanu, şi subțirica cea bălae, - 


cu căciuliță alba pe-o sprinceană, şi c'o-blâniță ca pulul în ju- 
rul obrajilor șa urechiușelor, $ 
Intrară in casă. Calugărița-i urmă plecată de șele și cu- 


vioasă, Oamenii stăteau în loc. -Priviră intăiu sania, și, caii, ṣi- 


vizitiul cu blana-i albastră şi cu căciula-i buhoasă căzăcească ; . 


pe urmă, după ce sania trecu spre „grajduri, ei râmaseră vorbind 


despre boeri şi despre minunatele ținuturi din cari veneau acești... . 


oameni fericiţi şi bine hrâniţi. Era.ca o lumină în. viaţa lor, ca 
sosirea unui domnitor. p OR ag Iese bea 


52 VIAŢA ROMINEASCA 


Cind eşiră boerii din casă, bordeenii se aşezară 
rinduri, privindu-i cu luare-aminte, Erau Paikea la faja ira 
seli. Cuconu' Jor se Indreptă spre supuşii lui şi zise zimbind: 
= «laca, stăpina voastră, măi oameni buni... şi privea şi ed 
ap ceva scump ochişorii cari clipeau repede în puful blâni- 
— Dumnezeu să-i dee sănătate!...> răs 
n x punseră citeva i 
Boerul cel bâtrin fuma dintr'o țigaretă de chilimbal er 
one n regi iangan Leii te Acea la altceva. Zise cun zimbet 
ifa cea 4 S îi i. 
res gens ra ae Oh! ils sont bien sales, les 
« zice? ce- S P.. i 
PO natia rc A a spus 7...» șopteau oamenii intorcind nasu- 
Stringindu-se In blănile lucitoare, boerii 
A le SA ` i trecură mai 
Se oprica Arad epre Sareen; Zina cea bâlae eas a 
nie vesi ce que Cest que ça?» şopti ea cu glas d i 
privind cu “ochii frumoşi spre Avră predă e 
«A! pari ee 1... Cit ank dă ciudate t.: CNN e a 
a evăr, aici sintem departe ivi i ise şi 
conu migon: Invàluindu-şi fața a nigra org Te 
aTe e foarte ciudat! foarte ciudat! şopti domnia. Şi 
aduc et de pok ui e ai IPRA AOAIE pb 
Deal e u cârbunării pe care le citeam la 
Grâmada bordeenilor ven 
B le ea ca o i 
mită în urma lor. Şi boerii cotiră spre pater dirmpnon e 
nele vitelor, sta pi: apte gonios 
«Gospodăria mea e foarte s 
` um > 
e mai ui zimbet de stinjenire pe fah "E ora CE ui 
fA Paper In pâminturi noua...» ; v A ace 
„i privi zimbindu-i dulce. Era ' 
esaţgară și repari „domniţa lui e ieri. E e Meg 
23 uimire, grăindu-şi incet la ureche Vorbesc be i 
ormai Faliboga, cătră Tans. „. franțuzeşte!...» 


«Cred că nici vara nu-i i 
-i mai ici i i 
rar, surizind, şi intoreindu-se urna e ha aici... şopti cuconije 


— Pentru mine lanurile de griu sint tot ce poate fi mai 


frumos... zise Avrâm 
s : eanu.. Iaca 
vâtav. la vina 'ncoace, eta Faliboga, urmă el zărind pe 


Faliboza se infați i 
putea asprimea piee mar, drept, şi căută să-și Indulcească pecit 


«Sărutăm d = 
domnița laba-i bete stăpină.... grâi el cu sfială, şi intinse spre 


— Däi mina, să fram 
pă, „Să ţi-o sărute... şopti Avrăm 

el oga ridică ochii spre el. Apoi OMGE miah In- 
"i “Toate merg bine, Sandule? întrebă iar boerul cu bu- 


aa Toate, ca * : 
veni la curte y'oju d iaat răspunse Jiniştit Faliboga. Qiu 


' BORDEENII 13 


— Acuma n'avem vreme, Sandule, zise Avrămeanu. Sin- 
tem numai in trecere... Plecăm mine-dimineaţă. 

— Şi va duceţi departe, stăpine ?... 

— A, da... tocmai In fara Talienilor,.. voi pici n'ați auzit 
de-aşa ceva... 

— Ba am mai auzit noi, stăpine...» zise Faliboga, oltind şi 
strecură privirea-i neagră spre lana. 

Domnița deodată incepu a ride: 

«Mici frig! mi-i frig! ciripi ca. Să intrăm In casă...» Apoi 
apucă braţul lui Avrămeanu şi-şi lipi capul de umărul lui. «Ti-am 
făcut gustul... am venit să-ţi vedem impărâţia de la marginea 
lumii...» Şi ridea subțirel. «Să piecăm repede, repede... repede... 
departe 1... unde-s flori... şi cintece ! Ah ! cit sint de fericită, 
Georges l.» Grăbiră paşii; şi boerul cel bâtrin se silea să-i 
ajungă ; pârea puţin cam plictisit ; zicea cu mustrare : «Rozina... 
Kozino.. te observă oamenii, Fii cuminte». Apoi începu a uşi şi 
zvirli ţigara. 

lana zise, privind zimbitoare după arâtarea fericită a stä- 
pinci lor : 

«Auzi, Sandule, o chiamă Zina...» 

Faliboga mormâi ceva neințeles.— Boeri intrară in caså...— 
Apoi peste puțin eşi cuconu' Jor singur; şi chemind pe Fali- 
boga, li zise cu glas tare: +Sandule, să trimiţi un om cu sania 

pină la comună, s'aducă de la crişmă trei vedre de rachiu... Să 
dai cinstea asta la oameni, chiar in iaseară... Da' să fi cu luare- 


aminte... 
— Am înţeles, cuconașule, răspunse Faliboga. Da’ cind vă 


intoarceţi 2... 

— Cine? intrebă boerul. A ! cuconiţei nu-i prea place pe la 
noi... Da' eu mă 'ntorc cit de degrabă, cit de degrabă... 

— Apoi să vii sănătos, stăpine...» zise Faliboza. 

O mină mititică bâtu în geam. Cuconu' Jor se intoarse 
rizind şi intră in casă, Faliboga se Indreptă spre oameni cu 
sprincenele incruntate : «Puneţi-vă, mâi, câciulile in capo>! Şişi 
indesă și el cușma pe sprincene. 

«Să se ducă Andrei Broască după rachiu, strigă apoi cu 
asprime, și voi duceţi-vă de vă căutați de treabă! Acu boerii 
au intrat în casă, la hodină, ce mai vreţi ?...» 

Bordeenii se râspindiră incet-incet, Uriindu-şi prin omàt o- 
pincile umplute cu pae şi grăind despre intimplarea cea mare, 
Faliboga strigă câtă Măcâuașul cel subțire : 

«Mai Grecuşor ! să fie Alba inşeuată... Mă duc să cercetez 
dacă sa implinit ce-am poruncit dimineață...» Porni mormâind 
intr'o parte, şi Grecuşor o impunse la fugă ca o iazmă, sărind 
cu paşi mari prin troian. 

Cu dulăul lui la picioare, Niţă Lepădatu așteptase pe stá- 
pini lingă, şopronul vacilor, li văzuse indreptindu-se spre el, se 
descoperise de departe ; dar privirea care scinteia in blanița albă 


l 


A VIAŢA ROMINEASCA 


lunecase numai asupra lui, trecuse în altă parte; boerii se in- 
torseseră şi Niţă rămase la locul lui, cu căciula 'n mină, 
Faliboga veni cu pași mari spre el, Se opri rizind aspru: 
«Ei, māi Niţă ? ce zici ?... Punecţi, măi Niţă, căciula 'n cap 
— Tarei mititică şi [Irumoasä !. zise Niţa. i 
Nü -- Cant d'apoi ie crezi tu, măi 2... Asta-i ființă curată 
Nu ca noi... Mirosim a fum şa bordeiu,.. Asta-i e. 
CrERCA pe put... Alt om lə ji a P Pe Sea 
Lepădatu nu răspunse, Privea zimbind inainte-i i 
să, hsa > lumina ochilor o arătare blindă. dl Sea 
„_A»doua-zi zurgalăii tremurară limpede, cu sonuri i 
in liniştea vilcelėi. Frigul mai scăzuse şi soarele uzura 
cer senin și verde că piatra de chiclaz, Cei patru cai incordaţi 
paseri la scară sania plină de blăni și de cergi miţoase ; iar 
reclamă buhoasă, Slătea drept şi mindru, parcă "aici 
ca ili i 
e ani se uite spre umilitele icoane care se zugrăveau 
Bordeenii se adunară iar, a i 
s i nar „ așteptind plecarea stăpini 
a e de dindas, Faliboga sta de soră cu Balana Po 
pon seră =. ze Sei intreba și primea porunci.— Cind eşi Faliboga 
t Se uitau spre  coşerele din deal iuță 
strimtă venea repede la vale tras my ema 
ein mina ps asc de e trasă de-un căluț scund, Vătavul 
«Irebue să fie domnu’ primar,..» i i stătu 
A mnu’ | „2 Mormâi el şi 
aaa a, mărunt din picioare; ajunse la emi se eta DA 
blänițā Pt a kne tirgoveţ scurt şi pintecos. Era Imbrăcat c'o 
rbece ; de supt căciula nalta și ascuţită, dintre pa- 


lele late ale gulerului i iveal raz m stacojiu 
. ... 9 e 4 ji 
Ochii mititei cercetară din Masă "m PONA 


«Care-a băga de seamă la cal și la lăicere 7...» intreba el 


ce aa RA, de ri Are cu gitul scurt. Işi trase mănuşile 
A n A 
cenele roşcate şi-şi dădu pe aa pie z A Epe ta- 


«Ce vint te- : 
Faliboga. e-aduce pe la noi, domnule primar?» întrebă 
Slujbașul stăpinirii 
seră a Ambet pinirit se intoarse; buzele groase i se Intin- 
«Aha ! dumneata ești, do 
£ , mnule : PRI 
aşa-i ?... l-am văzut eri, au trecut i tipice AX mi Metr, 


— Da, au venit; 
da a adi venit; acuma avem şi stāäpinā... grāi Faliboga 


i ae Știu, ştiu... se âbi 
Srâbit să-mi aduc respettele: Sia p 
. Bordeenii priveau In tăcere Pri 
oc, apoi privi spre curte. i 


«Pe ici, dom i 
Sro f nule primar... pe dindos...» zise Sandu arălind 


Dar ușa de din față se deschise mare, şi boerii 


primarul, rizind ; m'am 


marele se roti puţinte! în 


eşiră în 


“j 


4 


BORDEENII 3 


blănile jor, Primarul se grābi spre scări. Cuconu' Jor Il cu- 
noscu numai decit. Zize cu oare care mirare; 

«A! domnu’ Vilcu! de cînd pe la noi? 

— Chiar aci am căzut... răspunse primarele închinindu-se 
adinc spre cuconiţa Rozina. 

— Un moment, domnule primar... un moment!» Şi boerul 
ajută de subsuori pe tinără, o potrivi in sanie și grāmādi corzi 
în juru-i. Sa il privea cu ochişori scinteetori și cu boțişorul ru- 
mân zimbind. 

«Vrerae splendidă, ciripi ea dulce, să mergem, Georges, să 
mergem, să nu intirziem 1.. 

— Un moment... li zise Avrămeanu repede, în îranțuzește.., 
am ceva de spus omului acestuia...> 

Se sui cu greutate In sanie și boerul cel batrin. Din cer- 
dac, cuvioasă, cu genele plecate, privea neclintită câlugărița. — 
Stapinul trca spre primar şi-l luă la o parte, Vorbiră incet, 
foarte puţin. Avrâmeznu se deschee domol la blană, virio mină 
la piept şi se scociori prelung. Trase un portofoliu, il cercetă, 
scoase ceva din el, şi domnul Vilcu se grăbi să primească o 
hirtie, 

«Va molțămesc foarte mult, zise cu zimbet larg somnul 
primar, voiu $ ca lotdeauna al dumneavoastră... 

— Bine, bine... răspunse Avrâmeanu privind în altă parte 
şi incheindu-se la blană. La revedere, domnule Vilcu, la re- 
vedere ! 

— Cu tot respectul...» vorbi ceva mai tare primarele și se 
ploconi spre blënița cea albă. 

Cucaniţa dipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se 
sue în sanie, Călugăriţa cobori iule din cerdac, Faliboga se a- 
propie şi el din partea cealaltă, vizitiul se aplecă indărăt, şi cu 
toții așezară blănurile şi cergile, 

«Sandule, mai zise boerul, vezi să fie toate în regulă...» 

Sandu se descoperi: «Apoi maveţi grijă... să veniți sănă- 
toşi,..> Işi scoaseră și bordeenii căciulile din cap. 

«Cu bine! mai zise boerul. — Hai, Costane l»—Vizitiul pocni 
din biciu, zurgalăii prinseră a suna și sania porni repegior la 
deal, In urmă, se grăbi şi domnu Vilcu, cu căluțul şi cu să- 
niuța, grămădit în lăicere, cu căciula pe sprincene şi cu gulerul 
ridicat. Numai virful nasului i se vedea, 

«Mai Niţă, grăi Faliboga câtră Lepādatu... ai văzut şi tu pe 
omul stăpinirii.. primarele dela comună... Domnu’ Vilcu-i vulpe 
şireată... Cum vine boerul, adulmecă indată spre noi... Da' altfel 
cine-l mai vede pe-aici ?... l-a dat boeru' o hirtiuță albastră—și 
gata! el se chiamă că şi-a fâcut datoria... Altfel aici noi în de 
noi trăim—şi n'avem nici popă, nici primar... Mai vine percep- 
toru’ odată pe an tot după parale, şi gata 1...» 

Faliboga ridea, privind spre sâniuța de scinduri nevopsite, 
care luneca ca un puiu după mindra sanie boerească. «Măi 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


Niţă ! mai zise el. Tare-ai mai rămas tu cu gura căscală... caşi 
eri... Parc'ai văzut o zină cin poveste... Pune-ţi, măi Niţă, căciula 
în cap...» 

PL urgalaii cu dulce sunet se stinseră în depărtare; curtea 
şi bordeele râmaseră tăcute, mai triste parcă, în liniştea ernii, 
Vătavul porni la treburile lui, Niţă se intoarse la vite cu Săr- 
manu. Dar spre seară toți bordeenii adunați la vetre, incepură 
a vorbi iar despre intimplarea așa de deosebită și despre vede- 
nia din alte lumi, care trecuse prin viața lor. 

Iarna urmă domoală ; oamenii şi vitele o ducea bine. Ni- 
mic nu mai tulbura aşezarea singuratică. Numai ča zi inainte 
de ajunul Crăciunului, un preot şun dascal se abitură câlări, 
dela satul cel mare al lui domnu' Vilcu. Veneau să vesteasca 
şi bordeenilor nașterea Mintuitorului. Intrară la curte şi câluga- 
rifa-i primi foarte cuvioasă şi tristă ; trecură şi pe ja bordee, și 
femeile şi copiii le eșeau inainte. Faliboga îşi lăca datoria că- 
tră ei, şi pe la amiază și părintele şi dascalul pletară pe caii 
lor pe intinderea albă de omaăt. Oamenii li urmiriră cu ochii 
pină ce se perdură in depărtare ca două puncte nezre, 

„În sărbători oamenii mincară carne de porc lupă datină ; 
cinstiră şi băutură, Ştiau că trec intrun an nou şi se inveseleau 
in căldura bordeelor. Îşi fâcură rindul la mincare şi bâutură şi 
ciobanii şi haidăii cari făceau de strajă In perlele. lar Fali- 
boga pină câtră ziuă şi-a cercetat slujbaşii, ca să nu fumeze in 
stuh şi pae şi să nu cadă intre vite. La aşa zile mari e ingă- 
duit oricui să se amețească; dar amețeala poate îi și cu pri- 
mejdie uneori, 

Intr'o seară, pe după Bobotează, prinse iar a juca un vint 
ușurel dinspre miază-noapte, şi lLepădatu cu Faliboga stăteau 
de vorbă in bordeiul moşnegilor. 

A <Pin' ucu am trecut cu bine jumătate de iarnă, zicea Fa- 
liboga, om vedeă şi pe cealaltă jumătate cum a mai fi, 

— Apoi datoria şi-a face-o şi iarna asta ca toate, răs- 
punse rizind Niţa. 

_=— Aşări, —iarna n'a minincă lupii niciodată,. Da’ totdeauna 
cu, iaca aṣa, pe după Bobotează, Incep a mă gtadi la primăvară. 
larna trăim, da' ne cam inâduşim... Aşa-i şi lana mea... zbiară 
după Soare de primăvară, nu altceva...» 

Faliboga se Ingrămădi mai bine lingă horn. Mihalache 
Prescurie zise: 


«Primăvara, vine şi cuconaşu'... odată cu cocoarel Fali- 
boga dădu din cap şi oftā : ai Teza 
_«0i, trumosu-i „Cind se topesc omâturile şi tămin lanurile 
iip ca buratecul ȘI se sue ciocirlia la ceruri cintind... Curg 
in toate părţile pirăe... parcă-s de spumă... şi miroase nu ştiu 


BORDEENII 57 


facem imaş, unde lăsăm finațurile... Mă uit eu la boer,—și lui 
i se umilă nările... Şi lui i-i drag pămintul negru. 

— Apoi, Sandule, ți-oiu spune cu, grăi dintr'un coit moş- 
Irimia Izdrail ; cum nu i-a fi drag pămintul de la noi? Am vå- 
zut şi eu in viața mea multe locuri, şam strecurat printre de- 
gete multă țârnă... da' aici li altfel... Aici e-un fel de pâmint— 
Dumnezeu l-a făcut aşa, de dă roade cum nu s'a mai auzit prin 
alte părţi de lume... Aici câlare nu te vezi prin popuşoiu, şi grlul 
4otdeauna-i pină la piept... și mare şi greu la bob.. Eu știu? 
Aşa l-a binecuvintat Dumnezeu ! 

— De aceia şi boerul a trăit In singurătatea noastră, vorbi 
Faliboga, a trăit aici, parcavea o dragoste... De dimineață 
pină 'n seară pe cimp cu mine... Şi In puterea verii, ne ducem 
moi la tirg la Săveni, cind s'adună secerâtorii din satele cele de- 
pârtate și se rup acolo prețurile... Ş'aducem noi aici un iarma- 
roc de oameni... Şi pornesc ca o oaste prin lanuri cu secerile... 
Măi Niţă, de-aceia i-a plăcut boerului pe la noi, căci secerătorii 
i-au dat la pămint tot holde grase... Aici e binecuvintat pâmintul,» 

Gheorghe Barbă, din fundul bordeiului, grâi şi el: 

<Atuncea, la secere, zic și eu că-i de trăit aici. Barbaţi şi 
mueri, de umplu toate şoproanele... Ş'apoi vorbă şi risete şi cin- 
tece, seara, pe la locuri... Aşa-i cind 1i lume multă... 

— Spune, măi Barbă, spune! zise Faliboga,  Atuncea-i de 
line! Atuncea cinţi tu şi şăguești cu fetele... Ifi aduci aminte 
de pe cind erai linăr... 

— Ce folos de șagă... mormâi Gheorghe Barbă. Acù-s 
ciolan băirin. Omu' cind Iimbătrinește, pune pae și-l pirleşte, 
vorba cintecului...» 

Cu toţii incepură a ride, Moș Irimia arâtă cu capul spre ` 
Lepădatu : 

«Unui flAcău ca aista nu i sa uri la vară... 

— Cine știe! răspunse Niţă, eu la vară poate-oiu avea 
alte ginduri. 

— Da' de ce, măi băele? 

— Apoi dă, grăi Faliboga, aici este o taină... n'o mai şti 
şi dumneata, moşule... Pin'atunci poatea cinta Gheorghe Barbă 

la o nuntă...» 

Tăcură. Nimenea nu mai întrebă nimic. Numai moş-lri- 
mia mormăi incet in barbă: «Ei, apoi a da Dumnezeu 1.2 

In horn bubui vintul, 

«Are să vremuiască,..> zise Mihalache Prescurie. — Tâcură 
iar, Apoi Sandu vătavul murmură cu glasu-i aspru: 

«Hm |! acuma unde-or fi fiind boerii noştri ?... Cine ştie unde-s! 
Zice că țara ceia a Talienilor e pe unde-i Marea caldă. Acolo 
nu ninge, și-i tot primăvară... Așa spunea odată boerul... Umblam 
noi câlări, la arat, șapoi Imi vorbea el despre toate. 

— Cine ştie unde-a fi fiind și țara asta ! zise Niţă. 

— Apoi dacă-i la Marea... grăi Mihalache Prescurie, atun- 

cea-i tocmai la capătul pâmintului, acolo unde se duc rindunelele 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


şi cocoarele... Da' eu mă mir cum de se pot duce oamenii toc- 
mai acolo, 

— Bine... răspunse Faliboga. 
şi te duci ca gindul... | 

Tâcură iar. Niţă Lepădatu întrebă apoi: 

«Şi oare oamenii pe-acolo trăesc mai bine ?,. 

D'apoi cum ? ti răspunse rinjind Faliboga. De ce s'au 
dus boeni noştri acolo? ca să le fie mai bine... Aşa ași lugi și 
eu de iarnă, dac'ași putea... Da'-la urma urmei de ce să fug? 
aci mam deprins cu dinsa., 

— Eu cred, zise Niţă, câ hoerul s'a dus numai pentru cu- 
coniţa lui... Era subțirică şi albă... cu n'am mai văzut aşa fetiţă... 
Ea l-a dus pe boer. N'ai văzut cum se uita la dinsa? cala un 
odor !—Acù or fi grăind şi ei, şor fi petrecind,,.> 

In horn iar se auzi vintul tremurind şi duduind prelung; 
gazornila flfti, aproape să se slingă. i 

Vătavul se sculă în picioare şi-şi cãută căciula şi harapnicul. 

«Mă duc să mai vâd ce mai este pe-alară, zise el. 

— Merg şi eu...» vorbi Niţă trăgindu-şi pe umeri tohoarca. 
<M'or îi așteptind băeţii...» 

Cum eşiră, ti biciui viscolul în față; apoi mai la larg ti 
invălui un virtej des şi aprig, 3 

«Ei, drăcia dracului ! strigă Faliboga scuipind, Imi intră şi 'n 
pură)...» Niţă Işi strinse mai bine pe el cojocul mare. 

Faliboga se lăsă spre bordeiul lui; 

«Nu-i chip! gemu el, trebue să mă duc să-mi iau altceva 
pe mine... Tu, măi Niţă, în iastă noapte nu te dezlipi de vite. 
Cu furtuna asta cine ştie ce se poate intimpla... 

. — D'apoi că şi 'n alte nopți tot finire ele dorm 1.2 răspunse 
Năcăul depărtindu-se. 

Intăiu li veni gindul să se repeadă pină în deal la bordeiul 
humelnicului, să mai vadă pe Marghiolița şi să mai schimbe două 
vorbe cu ca; dar pe urmă apucă spre şopron. Era ceva neobiş- 
nuit pe pămint şi 'n văzduh; vintul avea parcă în el mii de ace 
de ghiaţă şi omâtul mărunt își căuta cu indărătnicie loc in toate 
ungherele imbrăcămintei ; iar pe sus se simțea că lunecă un fel 
de şuvoiu nemărginit şi iute, 

Pină la şopron, Lepădatu simți că vilornița s'a intărit. Gäsi 
pe făcâuaşi strinși la un loc; Il aşteptau. Ti eşi şi Sărmanu 
Inainte şi prinse a i se gudura la picioare. Vitele stăteau ne- 
clintite prin intuneric ; Niţă le simţi neliniştite, cu capetele ridi- 
cate şi cu urechile ciulite. Zăpada bătea usca! în perdeaua de 
stuh ; iar pe de laturi și pe deasupra, stropituri işi căutau loc 
și n adăpostul deschis spre miazăzi. Vintul citeodată izbea 
greu în clădirea șubredă, şuerind cu minie şi bătind din grele 
aripi nevăzute. 

«Bădică, zise Nistor Năcăuașul, in iastă noapte iar au să 
vie lupii la perdele... 

— Tăceţi, bre, că sint cini voinici, și puşti... ș'apoi pe-aşa 
vreme nu es nici dihăniile din cotloanele lor... 


In ziua de azi sint trenuri 


| 


BORDEENII 59 


-- Bădică, cum li sta singur aici ?... Mare crişcare!... lauzi, 
parcă vin niște apel.., 

— Mäi băeţi, zise incet Lepădatu, cu văd că pe voi v'a 
îngrozit vilornița... Aşa mă iniricoşam și cu, cind eram ca voi... 
Duceţi-vă și vă hodiniţi...» 

Flăcăii se strecurară spre bordee şi inchiseră poarta de 
siuh In urma lor, Lepădatu trecu pe linuă vite pină în capătul 
şopronului, şi le ascultă răsuflarea. Se intoarse după aceia la lo- 
cul unde-și avea de obiceiu culcuşul. Avea acolo o puşcă de 
mult încărcată ; dar el mai mult se bizuia pe buzduganu-i de à- 
lamă. Ji scoase și-l aşeză să-i fie la indămină, apoi se lăsă jos, 
in tohoarcă. 

Stätu aşa mult, gindindu-se, N'avea somn, şi 'n juru-i fier- 
beau vecinătăţile, Se gindi o vreme la intimplări din copilărie, 
la viața petrecută pe lingă străini. Nici de tată, nici de mamā 
nu-şi aducea aminte; şi parcă-i cintau în suflet unele din tingui- 
rile vintului, ca păreri de rău jalnice. Pe urma cugetā la dra- 
gostea lui,—şi iar parcă văzu la căpătăiu pe Marghiolița humel- 
nicului.— Pe la spate, prin păretele de stuh, vintul răzbea In ci- 
teva locuri cu pulberea mâruntă a omâtului, şi pe deasupra tot 
mai des se abăteau Inväluirile. Şi deodată, cum sta aşa pe-o 
coastă, i se pâru că sa iscat în juru-i un lreamât neobişnuit. 

«Vintu-i peste samă de tare...» se gindi el. 

Acuma nu mai erau răgazuri şi clipe domoale ; acuma parcă 
ceva supraomenesc voia să ia Inainte şi să zmulgă clădirea din 
locul ei. Şi 'n văzduh și 'n depărtări gemea ceva prelung, —ca 
o chemare spăimintală a liniştii. 

«Se sculură văzduhul pe cringul lui...» şopti Näcäul c'o 
infiorare, 

Şi vitele începură a se främinta şi a se ingrämädi unele 
în altele. Sărmanu mormăi, parcă simțise pe cineva venind. 

«Fii cuminte, nu-i nimeni, mäi Sârmanule !» ti zise Niţă. 
Şi se sculă de la locul lui. Prin intuneric, căuta să privească 
In juru-i; se gindea ce să facă pentru astimpărul vitelor, Dar şi 
činele și vitele simţiseră ceva inaintea omului, Şi cind simţi şi 
omul, era prea tirziu. Cu zgomote repezi și ascuţite incepură 
să pire legăturile şopronului. Ingrozite, vitele se tălăzuiră şi se 
isbiră în toate părțile. Bätut și de valul acesta greu, şopronul 
incepu să se surpe. Mugind, vitele scăpau prin spârturi, Săr- 
manu avu un plins omenesc de desnădejde. O plasă de stuh ca 
o aripă uriașă plesni pe Lepădatu, Se plecă ameţii, căutindu-şi 
buzduganul, caşicum voia să se apere de un dușman. Vintul, 
scăpătă ca o bătae de puşcă prin spărtură şi-l orbi cu omaât as- 
pru.— Toate se petrecuseră intro clipă, și vitele mugeau prin im- 
prejurimi. Căzut in brinci, Niţă Lepădatu nu mai avu cind să 
se ridice ; acoperişul de pae căzu greu peste el. Se simţi pier- 
dut; numai o clipă mai auzi urletul cinelui; chemările-i inăbu- 
şile se slinseră in sunetele vijeliei. 

Dar Faliboga se intorcea la bordeiu pe Alba lui; şi auzi 
prin noaptea viloroasă mugetele vitelor, cutremurul șopronului şi 


"60 VIAȚA HOMINEASCA 


urletul străpungâtor. Se abâtu repede din drum şi strigă cu gla- 
su-i r iL: 

Ala! Lepădatu', mäi! unde eşti ? ce este ?» aran 

Descâlecă şi se repezi prin viscol. Pipăi cu minile şi cu 
picioarele, —căci virtejurile de omăt il orbeau. Apoi se opri: au- 
zise pemâătul adinc al celui căzut. Intâiu stătu în cumpână; 
voia să alerge la bordee, să dee de veste. Apoi se hotări. Și 
prin intuneric incepu să scurme şi să zvirlă la dreapta şi la 
stinga trestiile şi paele şandramalei risipite, Se oprea din cind 
in cind şi asculta. Apoi striga: «Mäi Niţă măi, eu-s, măi bă- 
-ete 1...» Gemetele iui Lepădatu urmau inainte, dar păreau mai 
desluşite, Faliboga incepu să urle prin noapte, răguşit. 

«Mai oameni buni măi! n'auziţi, māil»—li veni un gind 
apoi ; îşi zmunci puşca din spate şi o slobozi de două ori. De- 
Aunâturile se amestecară cu cloculul viforniţei. 

lar se plecă, scurmind cu minile, pină ce, gifiind cu dez- 
mădejde, simţi tohoarca, şi supt ea trupul cald al lui Lepădatu. 
— Singur se năcâji şi-l trase la o parte; il acoperi cu cojocul; 
după aceia se năpusti la Alba, şi câlare, alergind printre bordee, 
incepu a chema cu vocea-i groasă. 

In noaptea aceia de cumpănă, Niţă era să treacă pragul 
morţii. || aşezară cu capul spart şi cu picioarele stricate in bor- 
deiul moşnezgilor. Veni prin vilorniță lana şi-l obloji cu pine 
muială in rachiu, li aduseră o luminărică de ceară la căpâtâiu, 
Şi pină In ziuă maoşnegii veghiară. El gemea lără întrerupere cu 
ochii inchişi. lar dimineață sosi, ca adusă de furtuna de-alară, şi 
Marghiolița dela bordeiul din deal. Incepu să se bocească cu 
minile la timple şi cazu la pămint cu fața In jos lingă laiţa pe 
care zăcea făcâul, 

Trei zile şi trei nopţi cel fărmat nu şi-a putut veni In fire; 
după aceia lumina tristă care se strecura pe la fundul bordeiu- 
lui luci limpede în ochii lui căzuţi... 


Toate aceste intimplări, de pe cind erau pustii intinderile de 
la Prut, mi le-a povestit nu de multă vreme un gospodar de la 
Bordeeni, Am ajuns intr'o zi de vară în satul unde era el ju- 
„dej şam poposit în ograda lui împrejmuită cu gard de nuele. 
A virit caii la adăpost întrun grajd lipit cu vălătuci, văruit şi 
, aoo cu albastru, şi pe mine m'a poftit la odihnă pe prispa 
argă. 

___ Era un romin voinic, cu plete lungi, cu mustața câruntă 
Şi cu ochii ingropaţi supt tulele sprincenelor. Umbla numai pu- 
“intel intro parte; avea un ușor beteşuz la un picior. M-a cin- 
stit foarte prietinos cu apă rece; şi nevasta lui a pus intro 
„oală cu borş o găină grasă în cinstea musafirului. Doi ilacâuaşi 
sprinteni trebăluiau prin gospodărie, prin şura curată şi prin o- 
colul vitelor.— Şi 'ntr'un tirziu, după ce ospătai, gospodarul in- 
-drăzni să se aşeze mai la o parte pe prispă, și chemă cu glas 
„potolit pe nevastă-sa: «Marghioliţă, vină şi-i bea şi tu un pàhā- 
“rel de vin...» 


BORDEENII st 


După ce plecă femeia să-și vadă de stative, —gospodarul, 
Niţă Lepădatu, tmi povesti intimplările vieții lui la curtea boe- 
rului Jor Avrămeanu. 

Imi spuse toate, Imi vorbi şi despre prăpăstioasa noapte 
cind era să moară, şi despre suferințele lui care s'au prelungit 
pină in primăvară, 

«Dar in primăvară, imi zise el privindu-mă zimbind, în pri- 
măvară m'am ridicat din bordeiu șam eşit la soare cald.. Şi 
când au prins a veni rindunelele, şi cind au prins a inflori flo- 
rile cimpului, m'am ridicat de pe boală... Şi după aceia, cind a 
venit boerul, ne-am rugat și eu şi Marghiolița, să ne cunune eb 
şi cu cuconița lui... 

Apoi ca să ne cunune a trebuit să ne ducem noi la tirg la 
Eşi. Cuconiţa nu voia să mai vie In pustietatea noastră, dar de- 
cununat a spus că ne cunună pentru credința mea... cind erau, 
ei In petrecere la Marea cea caldă... Şapoi atunci am umblat 
noi o bucată de țară şam văzut tirguri şi sate aşezate, şi tare mi 
s'a părut pustie moşia noastră, şi bucata de pămint cu care ne-a, 
inzestrat boerul, Dar dac' am văzut noi atitea, — și case, şi gos- 
podării, şi trenuri, şi alte multe, ne-am gindit să ne silim şi noi: 
a eşi din bordeiu... Şi ne-am durat cu vremea casă,—şapoi au- 
facut pe urmă şi alții ca noi. 

Da' boerul nostru, săracu, nu sa mai întors după o vreme- 
la noi. A făcut gustul cuconiței şa luət moşie In alte părți.. 
lar păminturile acestea au intrat pe alte mini. S'au mai Impär-- 
țit, le-au purtat feluriți oameni, au mai dobindit și oamenii noş-- 
tri cite ceva,—și mulți din bordeenii vechi s'au așezat pe pămin- 
tul lor, şi-au durat case, şi azi avem şi noi se chiamă o leacă 
de sat, și nu mai sintem așa departe de lume...» 

Pe cind badea Niţă imi povestea acestea, pe drumul dina- 
intea porţilor, veneau oamenii de la muncă,—şi cițiva flăcăi cin-- 
tau, şi glasurile lor se inălțau tremurind în pacea amurgului. 
Priveam imprejurimile, costişele pline de holde, şi vilcelele cw 
finaţuri,—şi 'nspre miază-zi o mirişte fără sfirșit, —şi întrebai pe: 
gospodar : 

«Dar curțile vechi ce s'au făcut ?... 

— Curțile acelea le-au dărimat alții; şau făcut altele mabi 
la deal; pe urmă şi acelea au râmas pustii, şau căzut, şi alți 
boeri au făcut aşezare de cărămidă incolo, în mijlocul moşiei... 
S'au schimbat cum se schimbau de mult perdelele vitelor, din 
an In an... Da' aci nici acestea nu se schimbă așa de des,—şi 
se durează cum trebue... Am auzit pe urmă,—adăogi zimbind» 
gazda,—că se face şun iren pe-aproape, prin valea Jijiei... 

— Aşa-i, zisei eu, aşa se schimbă lucrurile, Dar Faliboga ?.. 
ce s'a lacut Faliboga și cu lana lui 7...» 

Lepădatu stătu puțin pe ginduri. 

«Vezi dumneata, răspunse el... Faliboga era un om pidos- 
nic, cum spunea el singur... Era ca un cal de pustie... Cum a: 
văzut că se 'nmulțesc oamenii, și vin alb stăpini, unii mai răi, 


e VIAȚA ROMINEASCA 


alții mai lacomi,—şi-a luat pe lana, au Incălecat pe.cai şau tre- 
cut Prutul... S'au dus cine ştie unde... Ca de-o urmă de pasere 
— nimica nu s'a mai aflat de ei...» Privi un timp spre ceața vio- 
rie a depărtărilor. «De nu era Faliboga, vezi dumneata, eu mu- 
ream in cumpâna aceia... Eu niciodată n'am avut credinţă In- 
trinsu', dar avea și el inimă bună l... Fac odată pe an praznic 
creştinesc, pentru odihna lui... Poate nu mai trăește; sa fi dus 
şi et unde ne-om duce cu toții...» i 

Așa imi vorbi Niţă lepădatu întrun amurg de vară: şi 
după ce aflai despre toți oamenii de altădată, şi despre moşnegi, 
şi despre călugăriță şi despre alții, cari sălășuiseră odinioară la 
bordee, m'am culcat mulțămit, ca după citirea istoriilor în care 
se arată shirşitul tuturora—şa celor buni şa celor râi;—şi, cași 
după citirea unei asemenea istorii frumoase, n'am putut să dorm 
multă vreme; iar umbrele trecutului se amestecau cu mireazma 
finului din care-mi lăcusem căpătâi. 


Mihail Sadoveanu 


Note pe marginea cărților 


ANA KARENIN 


Fără indoială că nici un roman din literatura universală nu 
întrunește atitea însușiri eminente ca Ana Karenin. Otservaţia 
profundă şi amănunțită, delicateța analizei, colosala putere de e- 
vocare a vieţii, adincimea concepției asupra lumii, atitudinea in- 
nalt omenească fată cu subiectul, interesul captivant datorit com- 
plicaţiilor sufleteşti şi nu „intrigei*, naturalul şi spontaneitatea 
expunerii, măreţia construcției,—iată atitea calități care fac din 
romanul lui Tolstoi capodopera genului. 

Acest roman e o lume aşa de interesantă, şi o lume care-ţi 
devine atit de familiară şi necesară, incit odată ce ai cunoscut-o, 
cu greu te poţi opri să n'o mai cercetezi. Cunosc oameni care 
au cetit de mai multe ori aceste 700 de pagini şi care au In- 
semnale anume pasagii, pe care le recetesc, cum recetesc alții 
bucăţi din poeții lor favoriți. 

Ştiu, a ceti la infinit aceleași cărți, este a râminea in urmă, 
a nu f „in curent* cu „ultimele producții* străine şi naționale. 
Dar lucrul poate că are şi un avataj: Decit să pindești pe la 
vitrine să afli „ce mai e nou*, ca să fii in curent, nu ştiu, zău, 
dacă nu e mai cuminte să cetești lucruri vechi şi bune. Vitrina 
este o lotărie, unde, ca la orice lotărie, sint foarte puţine bilete 
clștigătoare, i 

Și apoi, o carte recetilă niciodată nu e aceiaşi. O operă 
literară e ceia ce vedem, mai bine Încă: ceia ce punem poi în 
ea. De aceia pentru fiecare din noi aceleași pagini conțin altă ceva. 

Şi cum fiici noi nu sintem necontenil aceiași, și cartea re- ` 
citită după o bucată de vreme e altă. Incidenie, observații, pasa- 


6i VIAŢA ROMINEASCA 

gii, pe care nu le-am băgat în samă altădată, fiindcă erau im 
sfera unor probleme ce nu ni le pusesem, acum le observăm şi 
le găsim extrem de interesante. 

La douăzeci de ani ne interesau mai mult „nebuniile* amo- 
rului lui Levin ; la patruzeci, mai mult dureroasa neințelegere: 
dintre Ana şi Wronski. La douăzeci de ani apucăturile uşuratice 
ale lui Oblonski ni se păreau ridicole pentru vrista lui înnain- 
tată; la patruzeci, ele ni se par naturale, căci Stiva nare 
decti treizeci şi cinci de ani! 

La douăzeci de ani, gata de toate jertfele pentru aceia pe 
care o aşteptam, ne indignam impotriva lui Wronski că nu se 
jertieşie pentru Ana lui până la anihilarea proprie-i personalități. 
La patruzeci, pricepem că Wronski a făcut pentru ea tot ce 
poate face omeneşte cel mai ideal bărbat din lumea reală. 

La douăzeci de ani credeam că familia Levin e, prin ex- 
cepție, o familie prozaică şi ne miram cum de amorul nebun 
al lui Levin s'a schimbat într'o aşa plată căsnicie... Noi eram 
convinşi c'am fi adorat pe Kity în genunchi, o întreagă eterni- 
tate 1... La patruzeci, ințelegem că viața reală nu e un roman. 
Și altele. Şi altele. Şi altele. 

Dar pe lingă această schimbare a punctului de vedere, mab 
e ceva pentru care o carte recitită e alta: capacitatea de a „per- 
cepe*, cum zic psicologii, avind o margine, la fiecare lectură 
descoperi lucruri nouă, rămase In umbră, invinse de altele, care 
la cetirea anterioară nu incâpuseră în acel strimt cerc al conștiinței. 


Şi, mai întăiu, ce tip admirabil de femee e Ana! 

Cine nu s'a amorezat de ea, cind,—şi ori de cite ori—a a- 
juns la acea pagină, In care autorul ne arată pentru intăia oară 
pe frumoasa și nefericita sa eroină, In gara din Moscva! 

V'aţi intrebat vreodată ce face pe această lemee să se deo- 
sebească atit de mult de celelalte, că nu le mai samâănă 


la umblet și la port? 


E frumoasă, de sigur, dar sint, chiar în acest roman, alitem 
altele tot atit de frumoase, dacă nu şi mai mult! Inteligentă, dis- 
tinsă ? De sigur! Dar distincţia, inteligența și lrumuseţa nu sint 
deajuns pentru ca să creeze 'o Ana! 


NOTE PE MAPGINEA CARTILOR 65 


Ceia ce o face unică, e faptul că ea respiră numai viață, 
palpitarea vieţii, candoarea vieţii, caldura vieţii, spontaneitatea 
vieţii— „Insufleţirea“, ar zice Byron. 

In gară, cind o vedem intăiași dată, In gesturile ei, în o- 
chii ei, pe buzele ei palpită această viaţă. 

Şi Tolstoi, care a iubit-o fară îndoială, care a simţit până'n 
fundul sufletului parfumul vieţii şi sufletului acestei lemei,—acest 
rar exemplar de „etern leminin*,— a ştiul să ne inspire şi nouă 
sentimentu! său pentru ideala sa Ana și să ne pasioneze pentru 
tot ceia ce atinge fericirea ei. 


Dar la acea intâiu intilnire din gară, Wronski simte ceva 
mai mult decit cetitorul, Wronski este fermecat, El nu mai este 
al Kitv-i, nu mai este nici al lui. E al Anei. 

Dar şi In sufletul Anei a vibrat ceva, ceva cum nu mai 
vibrase până atunci, deşi, măritată fără iubire după un bărbat 
mult mai în vristă, rezistase, senină, nenumăraţilor adoratori din 
Petersburg. 

lubirea dintre Ana şi Wronski e o lovitură de trăsnect—ca 
toate iubirile mari ar zice un Schopenhauerian,—ca'n Romeo şi 
Julieta, care confirmă teoria maestrului pesimist. Wronski-i fusese 
predestinat. El indeplinea acel prototip ideal de bărbat, pe care, 
zice-se, I! poartă în suflet, fară să ştie, orice lemee. 

Peste citeva zile, in acel neuitat bal, Ana apare triumfă- 
toare, iar Wronski umilit. 

Ce observaţie admirabilă ! 

Umilirea aceaste e caracteristică stăpinului care se dă in- 
vins, bărbatului care cerșeşie iubirea şi care, pe lingă toate a- 
cestea, simte inconștient că, în declarația lui de iubire, el pro- 
pune lemeei s'o facă mamă, adică un şir lung de chinuri şi un 
eventual asasinat, : 


Dar iubirea lor „vinovată* nu a putut fi fericită, Ea se 
isprâveşte cu sinuciderea Anei. De sigur, aruncarea ei sub tren 
este o intimplare. A îascinat-o treaul. N'a putut rezista în acel 
moment acelui fel de tentaţie, care samână cu tentația abisului 


Dar intimplarea asta frebuia să se intimple. Moartea prin sinuci- 
3 


Lu] VIAȚA ROMINEASCA 


dere è tot atit de „determinată* cași orice moarte, caşi moartea 
de boală de piept. Moartea cauzată de o boală fizică e termenul 
fatal al unor procese fiziologice, Sinuciderea—al unor procese 
sufleteşti. 

Complicaţiile vieţii o aduseseră pe Ana la acea stare mo- 
rală, cind a trăi devine imposibil, 

Și în ce constă marea nefericire a Anei? 

Nu o mai iubeşte Wronski? Aşa crede ca, dar fără să 
aibă dreptate. Fără Indoială, Wronski s'a schimbat, e cam ener- 
vat, fiindcă ea îl hărţueşte, îl şpionează, îl persecută ŞI, fără să 
vrea şi fără să-şi dea samă, face toate chipurile să-i devină o 
povară, Și, ceia ce e şi mai rău, nu-i face scene pe față, ea nu 
provoacă explicaţii: Asupra lui Wronski apasă o atmosferā in- 
cărcată, saturată de toate reproșurile tăcute ale Anei, 

Din cauza acestei atmosfere, din cauza obișnuinței, din ca- 
uză că iubirea nu poate răminea etern la acel innalt diapazon al 
inceputurilor, pasiunea lui Wronski e puţin mai liniştită decit 
innainte, Amantul incepe să ia ceva din aspectul soțului. Dar 
tocmai acest lucru nu-l iartă Ana. l 

Ana Karenin e veşnic la pindă și surprinde cu «e 
cele mai mici oboseli ale pasiunii zaiaotuli ei, căci scie 
eşte decit prin această pasiune, căreia i-a sacrificat totul şi care 
tr piata ei răsplată şi consolare pentru greșala făcută și, în 

1 timp, narcati i i 
ayagi ri să ticul ameţitor care o face sa nu-şi aducă a- 
7e lubirea extraconjugală are acest lucru teribil câ leagă pe 

rbat şi pe femee numai prin pasiune, în deosebire de viaţa 
conjugală, care-i leagă prin atitea alte interese, — interesele micii 
comunităţi, care e lamilia,—interese care râmin şi tămpenecază 
scâderile pasiunii, ori chiar o înlocuesc cind ea dispare, ca, d 
aer roman al lui Tolstoi, in „Romanul Căsniciei* dii 
„AN iubirea extraconjugală, femeia voeste ca a ; i 
spacy totul. De aceia orice fapt al lui Wronti. Sa $ a 
= pătate ama sau de scop, care e independent de ea, este pen- 
at e pep că el n'o mai iubește, aşa de teribil este a- 
epel Si amorului, cel mai teribil egoism omenesc—şi pe 
aiaia: ata a in grad şi mai mare și intr'o formă şi mai 
bear ere n cind e gelos Şi cind preferă să se schilodească 
Erot În pl moară chiar, să moară in torturi, dacă nu se 
» decit să iubească pe altul sau, și mai puțin, decit 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 67 


să devină indiferentă sau, şi mai puțin Incă, decit să-i scadă pa- 
tima pentru el. 

Şi iată, deci, cum doi pameni ireproșṣabili, făcuţi unul pen- 
tru altul şi care se iubesc, ajung totuși nelericiţi. 

Şi dacă n'ar fi aşa, dacă Wronski n'ar mai iubi-o, roma- 
nul lui Tolstoi n'ar avea acel profund înțeles pe care autorul a 
voit, fără îndoială, să i-l dea. 

Dacă Wronski ar fi „vinovat“, atunci noi am cugela cu 
tristeță la soarta fericită, pe care Ana ar fi avut-o, dacă ar fi in* 
tiinit în viaţa ei un amant perfect, şi romanul n'ar conţinea acea 
sănătoasă, dar teribilă morală : că iubirea pentru iubire, că iubi- 
tea în afară de căsătorie nu poate avea decit un slirşit nenorocit 
şi, adeseori, tragic. 


Şi iubirea aceasta, ca orice iubire de acest fel, trece ca un 
uragan, care lasă pretutindene tristeţă şi ruine. lată, cei doi co- 
pii ai Anei, copilul ei cu Karenin, și celălalt, cu Wronski. 

Cel dintăiu, un copil părăsit de mamă, pe care ea | iu- 
beşte (Vă amintiți dureroasa vizită pe ascuns a Anei?) și cel 
de-al doilea, care e lingă dinsa, dar pe care ca nu-l iubeşte—și 
care in urma distrugerii părinţilor lui râmine orfan, caşi cel ìn- 
iðiu-—-orfan de mamă!... 

Pe cel dintăiu îl iubeşte, pentrucă a apucat sål iubească 
şi-l iubeşte incă şi cu toată puterea remuşcării cå l-a părăsit, dar 
sufere şi el şi ea, că-s despărțiți. Pe cel de-al doilea, de care 
nu e despărțită, nul iubeşte, pentrucă, preocupată veşnic de 
Wronski (o iubește? n'o iubește ?), na apucat să-l iubească şi 
pentrucă acest copil simbolizează viaţa ei zbuciumată și chinuită, 
al căreia fruċt e. 

O alā tristeță e şi insuşi acel Karenin, sterilizat de senti- 
mente prin natura lui şi prin indeleinicirile lui de biurocrat, dar 
care iţi face milă prin suferința sa ṣi prin silința ce o face de 
a eşi din propria-i piele şi a fi comprehensiv și bun, (La două- 
zeci de ani îl destestăm din toată inima pe acest personaj lipsit 
de poezie). 

Şi o altă tristeță e şi Kity, aproape logodnică a lui Wron- 
ski şi care asistă cu durere la capitularea pasionată a acestuia 
in fața splendidei și triumfătoarei Ana la balul din Moscva ! 


LL] VIAŢA ROMINEASCA 


Dar dacă Tolstoi o „pedepsește“ pe Ana, făcind-o să-şi ex- 
pieze „crima* prin expulzarea ti din viaţă, după ce o expulzase 
din societate,—el, totuşi, nu este un burghez moralist, care să 
se extazieze în fața vieţii de familie, el nu găsește că în a- 
ceastă viață şi graţie acestei vieţi femeia este o ființă fericită, el 
nu cintă familia ca o idilă. 

Există în acest roman un pasagiu plin de ințeles, acela in 
care e vorba de vizita Doly-i la Ana, la moşia lui Wronski, 

In Doly, Tolstoi personifică „gospodina“, pe femeia cas- 
nică, cinstită, care trăeşte numai pentru familia ei, care-şi jert- 
fește sânâtatea şi frumuseța şi toate ceasurile vieţii ei copiilor şi 
bârbatului, cu toale câ acest bărbat nu e altul decit acea sim- 
patică secătură care se numește Stiva Oblonski. 

Şi Doly, pe drum, In trăsura care o duce la Ana, simte, — 
ea, soția și mama model,—o nostalgie după o viață ca aceia. 
a Anei, a lemeei hulită de toată lumea, după o viață fără gri- 
jile familiare, după o viaţă plină de pasiuni şi lipsită de datorii. 

Prin această simpla observaţie, Tolstoi a făcut toată cri- 
tica „ftamiliei* şi a arătat in chip admirabil iristeța soartei fe- 
meei: ori pasiunea care duce la catastrofă, ori funcțiunea de 
mamă şi soție, care-i mohorăşte viața şi-i răpește tot ce este 
mare in această viaţă. 

Şi iata şi o familie fericită, familia Levin, Luaţi din amor, 
amindoi oameni foarte cumsecade, care se iubesc, trâindu-şi 
viața sub forma celui mai strict égolsme A deux, şi care, to- 
tuși, iși petrec anii in chipul cel mai prozaic, cu aceleaşi zile 
pline de aceleaşi nimicuri, din care se alcătuește lungul şir de 
fapte fără nici o strălucire ce se numește viața normala. 

Morala : Nu doriţi stelele de pe cer. dacă nu voiţi să eşiți 
din ordine și să fiți netericiţi. Mulţumiţi-vă cu proza “banală a 
vieţii, dacă voiți să dormitaţi în linişte cele citeva zeci de ani, 
până ce veţi pune minile pe piept. 


+ 


ez s 
Nimic romantic in acest roman! Nici iubirea Anei, nici: 
„realizarea visurilor“ lui Levin, nimic! 


Ba in amorul lui Levin e ceva foarte lamentabil. Cind eF 
se indrăgosteșie de Kity, ea jl desprețueşie, câci iubeşte pe 


NOTE PE MARGINEA CARŢILOR 69 


Wronski—şi aceasta pe faţă, cu area cruzime, oarecum entu- 
ziastă, a femeilor cind iubesc. Mai tirziu, pârâsită, aproape trä- 
dată de Wronski, ta consimle să-l ia (şi să-l iubească—rezo- 
nabil) pe Levin. lar acesta se mulţumeşte şi e fericit. Că e fe- 
ricit, il priveşte, dar situația e cam melancolică, căci In iubirea 
asta, cam postumă, e ceva așa de trist!... Farmecul nu mai 
este intreg. Rāmine veşnic ceva amar in sufletul... cetitorului. 
Dacă nu-i vine în minte lui Levin, căci el, ca om pozitivy şi 
lipsit de imaginație, n'are gelozia retrospectivă, apoi ne vine 
nouă în minie o consideraţie foarte legitimă : „Dacă atunci ar fi 
vrut Wronski, Kity s'ar fi aruncat cu fericire in brațele lui. Le- 
vin n'a lost ales“. 

Şi e interesant de observat că această cam tristă situaţie 
e frequentă in scriitorii ruşi, 

Ei parcă vreau să re calmeze avinturile romantice și să 
ne strige că „viața nu e un roman“ și că... romanele lor sint 
realiste, (Şi'n adevăr, realitatea nu rinduește faptele conform idea- 
lului nostru poetic), 

Aşa, Int’ „Un om de prisos*, Turghenev ne revoltă chiar, 
cind ne povestește cum o frumoasă fată, care avea prietenie a- 
moroasă pentru A, cade in brațele unui seducâlor de meserie, 
cu care are un copil, şi apoi, respingind pe A, care voia s'o ia 
de nevastă, se căsătorește cu C, pentru care n'avea decit senti- 
mente de stimă. Bietul C, care asistase la inceputul de amor al 
fetei pentru A şi la pasiunea vinovată a ei pentru frumosul se- 
ducător! Dar C e fericit !! 

lar Dostoewski, în „Umiliţi şi Olensaţi* merge mai de- 
parte decit toți. Eroul său aşteaptă cu fericire ca fata, pe care o 
“iubeşte dar nu-l iubeşte, să fie fericită cu rivalul său! De sigur 
e foarte uman și Innalt acest sentiment, dare prea uman și 
prea innalt—şi prea lipsit de poezie. Intr'o asemenea lume Sha- 
kespeare n'ar fi apărut... Şi, de altmintrelea, dacă faptul dat de 
Dostoewski e adevăral, este el şi normal? 


Dar este timpul să må opresc cu transcrierea „notelor de 
pe marginea“ acestui roman, cica 


RĂZBUNĂTORII LIVEZILOR 
[Pe marginea unei zoologii) 


O iarnă Intreagă urlă crivățul și bat viscole nemilostive. 
Livezile par pustii și gem cutremurate de groază parcă. Dar re- 


20 VIAŢA ROMINEA“CA 


naşterea şi bucuria primăverii stau inchise în muguri. Și de- 
odată, la inceputul lui Martie, cind incep a creşte zilele şi soa- 
rele luceşte într'un chip deosebit, un vint cald porneşte dela miază- 
zi cu răsunete sonore, şi stăpinul grădinii ese pe prispă și-și 
umilă närile. 

Vine primăvara, grăbită, —totuşi parcă se opreşte neliniștită 
şi friguroasă în zări. 

Zilele trec repede, iți pregăteşii lerăstrăuaşul şi foartecele, 
aştepţi sosirea berzelor la iazurile din vale, și trecerea silarilor 
la munţi. iți sună în minte versurile poetului: 


S'a dus zăpada alba de pe întinsul ţerii, 
S'au dus zilele babei şi nopţile vegherii,,. 


larba străbate prin frunzele uscate, se arată cele dintăi 
lori : bumbișorii, ghioceii şi viorelele,.  Cercetezi mugurii meri- 
lor şi perilor, începi a curăți uscăturile şi a tăia mlăzile nelolo- 
sitoare. in regiunea dealurilor, inmugurirea unei livezi e inso- 
țita de muncă și aşteptări, In sfirşit, albinele şi-au inceput dulce 
zumzei la copacii timpurii, la com, la ulm, la plopi şi la sălcii. 
La desișuri albeşte floarea-paștilor şi un parfum uşor vine pe a- 
dierea amurgului dela toporași, 

Soarele crește in căldură şi'r lumină, zilele se fac iot mai 
lungi şi mai blinde; se apropie cea mai dulce și mai poetică 
serbare a primăverii: inflorirea livezilor. Cresc mugurii şi 'n- 
cep a se deschide pe rind: florile cireşilor ș'ale vişinilor, albe 
ca o spumă, florile prunilor şi perjilor bâtind în verzui; inflorește 
apoi părul alb ca o bâtrinețe, ş'apoi merii cu dulcile lor nnanţe 
rozalbe şi trandafirii... Îndată s'aud și cucii in biindeţa zilei, și gran- 
gurii și pupezele,—şi seara, slăvind sărbătoarea pomilor, privi- 
ghetvarea cea fără de păreche, iși incepe modulaţiile ei de o pu- 
tere şi o dulceaţă nesfirşită,,, = 

Tinereţa aceasta a anului, necontenit invită, necontenit şi 
tot mai mult parcă te farmecă. Are in ea ceva dintr'o dragoste, 
iară umbre, lără pete, ceva dintro altă dragoste, sfintă, din 
alte humi. 

Vin însă citeodata ani de tristeţă şi de groază. 

} Ni-s dragi livezile şi prin ce au ele veșnic dela natura mamā, 
dar ni-s dragi şi prin ce au pus in ele generațiile de oameni, 
inobilind vechile specii sălbatice. Omul necontenit a muncit şi 
a săpat la rădăcina pomilor, necontenit a prefăcut şi a schim- 


E NOTE PE MARGINEA CARTILOR 71 


— 


bat, și astăzi n'avem numai flori frumoase ci și fructe cu forme 
gingaşe şi cu gust de floare; astăzi o livadă are farmec şi prin 
ce-a pus in ca dragostea și priceperea omului. Şi vin citeodată 
ani de tristeță, cind in livezi năpădesc omizile. 

Gradinarul curăţă cuiburile acestor dușmani şi le arde: de 
obiceiu livada e curată şi-şi așteaptă inflorirea. Dar iată ra pe 
neașteptate, fără să știi cum și de unde, vine.ceasul molimei. 
Milioane de omizi, inviate de caldura soarelui, pornesc nesåți- 
oase. De unde vin? Trec dela livadă la livadă, peste şanţuri, 
pestre drumuri, peste garduri, se urcă pe pomi şi rod fără milă 
mugurii, rod mugurii frunzelor, rod mugurii florilor, otrăvesc 
mlădițele tinere, Au isprăvit o grădină trec la alta, le vezi cur- 
gind riuri negre, le striveşti cu miile pe cârâri; le culegi, le arzi, 
a douazi au venit mai multe în loc, trec și ard ca focul, şi "n 
urma lor râmine o jale, ca după o cumpână. Pomii stau trişti 
părcă nu vor mai infrunzi niciodată. Stau goi în lumina mare 
a primăverii, săptâmini întregi, pină ce într'un tirziu abia încep 
a scoate nişie tulee sărace, rămășițe bolnave de frunze. 

In livezi lupta e grea, aproape cu neputinţă impotriva a- 
cestei molime. Citeodată parcă e un fel de blăstăm, ca o ciumă 
a oamenilor, Te gindeşti cu groază la nesilrşitele legiuni de o- 
mizi care s'au prelăcut in crisalide, la nestirşitele legiuni de flu- 
turi care vor eşi, și la și mai nesfirşilele ouă care vor da naş- 
tere la alte omizi pustiitoare, 

La slirşitul ernii ce vine cauţi cuiburi, le-aduci la căldură 
cum e obiceiul, le pui în pahare, aştepţi Invierea omizilor. Sint 
cuiburi vechi, în care nu mai e nimic. Vine primăvara şi omizi 
nouă nu se mai arată. Au venit năprasnic,—-ş'au pierit dintr'odată ! 

Care e pricina ?— Sint într'adevăr in natură lucruri curioase 
care te pun pe ginduri. E un fei de cumpână înţeleaptă in 
toate, o orinduire așa de dreaptă, o lege, care poate zgudui de 
multe ori și pe cel mai necredincios. 

Livezile sărăcite de frunze şi flori Işi au răzbunătorii lor. 

Răzbunătorii aceştia sint nişte gingănii mici care seamănă 
intru citva la înfățișare cu ţințarii, Oamenii de ştiinţă le zic 
ichneumoni. 

Orinduirea cea dreaptă face ca femeia din neamul acesta 
al ichneumonilor să caute, în tremurările zborului ci, omizile fe- 
luriţilor fluturi, Indată ce zărește omida, se așează pe ca și im- 
iingind intr'inza un fel de ţeavă pe care o are dinapoi, își lasă ouăle. 
Ţeava aceia ca un ac nu ucide omida: pătrunde numai pină in 


74 : VIAŢA ROMINEASCA 

o 2% ANII II IE rame 

urăsimea ei, grăsimea adunată din Mori şi lrunze. Omida trăeșie 
şi minincă înainte, dar sâmiaţa morţii a pâtruns într'insa. Oul 
ichneumonului se cloceşte, se preface in vierme şi viermele a- 
cesta nici el nu omoară omida, nu se atinge de maăruntaele ei, 
ci se hrănește din grăsime. Omida se preface apoi în cri- 
salidă, dar din crisalidă in loc să iasă fluturele care va inmulți 
neamul omizilor, ex ichneumanii cari s'au hrânil din trupul gras 
şi s'au prelăcul pină ce au ajuns insecte desăvirșite, 

Astfel, la molima cea mare a omizilor, răspunde ca la o 
poruncă de sus înmulţirea ichneumonilor, cari seamănă moartea 
pe trupurile omizilor. 

După ce duşmanii livezilor au pierit aşalel ca de o pé- 
deapsă, se impuţinează şi se sting şi ichneumonii, ca unii ce 
nu mai au unde pune ouă. Pierind râzbunâtorii, din puţinii flu- 
turi rămaşi se inoeşte iar neamul şi omizile iar se înmulțesc; 
clteodată Inmulțirea e așa de prielnică, de grabnică şi de mare, 
incit se Intimplă pustiirile cele grozave care intristează sufletul. 

Dar cu numărul omizilor creşte şi numârul ichneumonilor, 
pină ce inmulţirea răzbunătorilor e aşa de mare incit omizile 
sint iar distruse... 

Unduirea accasta de val, cumpăna aceasta a vieţii, e 
ună din cele mai minunate alcătuiri din necmărginita şi puţin 
cunoscută mare care se intinde în jurul nostru, Datorită acestei 
legi, munca omului nu se pierde, frumuseţele naturii Invie iar. 
Livezile, după anul de pustiire, Unjesc; dar renasc apoi, şi a- 
jungem să le vedem iar haina de sărbătoare a florilor, să fim 
martori iar la tainica pornire a rodului, cind toate vibrează şi 
cîntă mărirea veşnic neinţeleselor lucruri, 


M. Sd. 


a n a a a a aT 


HOMER 


ILIADA 


CINTUL al 14-lea 


Țipătul celor bătuți auzit-a moş-Nestor din cortu-i, 
Unde stătea la băut cu Mahaon, și-acestuia zise: 
„lan socoteşte, Mahaon, la ce vom ajunge noi astfel? 
N'auzi cum glasul voinicilor noștri tot crește mai tare? 
Şezi tu aicea pe loc şi gustă-ți In liniște vinul 
Pină ce apa de bae 'ncâlzi-va pe foc Hecameda 
Şi-o să te spele de pral şi de singe pletoasa copilă. 


Eu mă duc iute să dau un ocol ca să știu ce mai este”, 


Zice, şi-apucă din cort o pavăză meşteșugită 
Lucie toată de-aramă: e pavăza lui Trasimede, 
Fiul său bun călăreț, căci el pe-a lui Nestor luase. 
Prinde şi țapâna lance cu virf ascuţit de aramă 
Şi se repede din cort, și'niată el vede tot râul: 
Bieţii Ahei alungaţi, iar dirjii Troeni după dinșii 
Dindu-le goană şi zor, şi-o năruitură tot zidul, 
Cum se intunecă lin încrețindu-se marea cea 'ntinsă, 
Dacă ea simte că vine și vljle vintul iurtunei, 

Nu se tălăzue 'ncoace şi 'ncolo, ci stă neurnilă, 
Pină ce nu se coboară un vint hotărit dela Zeus; 


74 


20 Astfel a stat socotind, cu inima 'n două 'mpārțļitā 


t 
n 


35 


45 


55 


Craiul batrin : oare-i bine spre oastea duşmană s'apuce 

Ori să se ducă să afle pe craiul Atrid Agamemnon. 

Astfel în sine gindind, li păru că e mult mai cu cale 

Drumul s'apuce spre-Atrid. Intr'asta urmau cu măcelul 

Oştile 'n cimp, şi-auziai răsunind a lor arme de-aramă, 

Ciocnet de săbii şi 'ncaer de suliți cu două tăișuri, 
Dau peste Nestor atunci toți craii, purceşii din Zeus, 

Care veneau dela lagăr, acei ce de räni pătimise, 

Și Odiseu şi Tidid Diomede şi-Atrid Agamemnon. 

Vasele lor erau trase pe marginea mării cărunte, 

Mult mai departe de luptă, Pe cele dintii le trăsese 

Pină la cimp, şi nainte-le ei rislicaseră zidul. 

Cit era țărmul de larg, el tot nu putea să le 'ncapă 

Vasele toate, şi'n lagăr oştirea era 'nghesuilă. 

De-asta le puseră'n șiruri mai multe și-umplură cu ele 

Albia lungă pe țărm, așezată 'ntre două colnice. 

Craii, proptindu-se'n lănci, mergeau în duium laolaltă 

Vrind ca să vază cum stau cu războiul, şi'n inimă dinşii 

Tare erau năcâjiţi, cind iată, eşitu-le-a'n cale 

Craiul moș-Nestor, şi-au stat cu sufletul plin de cutremur, 

Prinse dintii a vorbi Agamemnon și astfel îi zise: 
„Neleiade tu Nestor, a neamului mare mindrie. 

Ce vii aici părăsind războiul ce'nghite bărbaţii ? 

Mie mi-e teamă să nu se intimple cumva ce-auzit-am, 

Amenințarea lui Hector la sfatul ce-avu cu Troenii. 

Zice că mo să se'ntoarne cu oastea 'napoi spre cetate 

Făr' a zdrobi pe Ahei şi-a arde-ale noastre corăbii. 

Asta grăi In sobor şi iată 'mplinescu-se toate. 

Nenorucire, vai mie! Aheii, oştenii mei mindri, 

Ca și Ahile, necaz şi minie imi poartă, şi nu vor 

Sa se mai bată de-acum la corăbii in tabără noastra“. 

Dar lui Atrid a răspuns călărețţul cel nobil moş-Nestor : 
„Totul acum s'a sfirșit: e drept, şi chiar Zeus el insuşi, 

Cel care trebue 'n cer, nimic nu mai poate să schimbe, 

Caci năruit e acuma şi zidul, pe care-l crezurăm, 

Pentru corăbii $i noi. un sigur liman de scăpare, 

Vai, și Troenii in lagărul nostru se bat cu "ndirjire 

Neincetat, şi, oricit iscodeşti, incă nu poți cunoaște 


ILIADA 7 


— 5 ——— 


60 De-unde, goniți de dușmani, Aheii pornit-au la lugă: 
Valmeș aliția tot cal şi larma la ceruri ajunge. 
Dar să ne punem la sfat, să vedem ce e bine să facem; 
Poate ajuta-ne-va mintea. Dar nu sint de fef de părere 
larăși în loc Să intrâm; nu-i chip doar să lupte râniții“, 
65 Craiul bărbaților îns', Agamemnon Atrid, îi răspunse: 
„Dacă Troenii acum, o Nestor, se bat la corăbii 
Și ntru nimic nu nea fost în tabără zidul și șanțul, 
Oricit de mult ne-am trudit și avut-am atita nădejde 
C'au să ne fie adăpost şi nouă şi vaselor noastre, 
70 Asta-i c'așa i-a plăcut atotțiitorului Zeus, 
Josnic să piară pe-aici Aheii, departe de Argos. 
Eu inainte știam că el ne-ajuta cu priință; 
Ştiu că acum pe Troeni ca pe zei fără moarte-i slăveşte, 
După ce ne-a 'ncâtuşat avintul şi minile noastre, 
75 Hai dar cu toții să facem în felul cum eu vă voi spune: 
Vasele toate ce s'afă In rindul intti lingă mare 
Noi să le tragem din prund și pe apă curind så le 'mpingem 
Şi sub câtuşă la larg să le ținem gätiți de plecare 
Pina la noapte, cind poate 'nceta-vor din goană Troenii 
30 Şi vom putea de pe mal să tirim şi pe cele rămase. 
Nu-i doar rușine să fugi de primejdie nici peste noapte; 
Scapă cu fuga mai bine decit să te prindă duşmanii“, 
Aspru la ci s'a uitat şi-a zis Odiseu iscusitul: 
„Ce fe! de vorbă din gură scâpatai, Atrid Agamemnon ? 
85 Nenorocile, mai bine domneai peste oști de nemernici, 
Nu peste oameni ca noi ; doar nouă ni-i dat dela Zeus 
Din tinereţe 'ncepind pină'n zilele noastre bătrine 
Trudnice lupte să ducem și așa să pierim fiecare. 
Spune-mi, vrei astfel acuma să laşi a lui Priam cetate, 
90 Troia cu ulite largi? Zädarnic atit patimirăm * 
Taci, nu cumva să-ţi auză vreunul de-ai noştri cuvintul. 
N'ar fi putut nici decum să-l scape din gură nici unul 
Car. la minte-i întreg şi ştie grăi cu dreptate 
Şi purtâtor e de schiptru şi are mulțimea de oaste 
95 Cit ai tu astăzi ca domn şi stâpin pe norodul din Argos, 
De-ast, auzindu-ți povaţa, cu nu pot decit să te mustru, 
Dacă cutezi să ne 'ndemni, cind valma și 'ncaerul fierbe, 
Vasele noastre pe mare să 'mpingem, ca doar și mai bine 
Pofta să-și facă Troenii acum, cind au prinsa ne 'nlringe, 


100 


105 


110 


115 


120 


125 


135 


VIAŢA ROMINEASCA 


Şi "'ngrozitor să pierim cu toţii, Aheii, vezi bine, 

N'ar vrea să stea impotrivă, cind vasele fi-vor împinse, 

Ci vor căta înapoi o scăpare dosind-o din luptă, 

Sfatu-ţi vedea-vei atunci, o doamne, cit poate să strice“. 
Dar căpitanul de frunte Agamemnon Atrid ii răspunse: 

„Prea m'a jignit, Odiseu, amarnica ta dojenire. 

Însă eu nu poruncesc oştenilor mei din Ahaia 

Vasele bine-podite pe mare să 'mpingă cu sila. 

Dee-ţi dar altul oricine, mai mic ori mare ca mine, 

Altă povață mai bună, căci eu bucuros voiu primi-o*, 
Repede atunci Diomede viteazul apucă cuvintul : 

„lat' acel altul aici. Să nu-l mai câtăm, de vă place 

Sa-l auziţi, şi să nu vă uilați cu mirare şi ciudă, 

Dacă-s mai tinâr cumva între voi dătătorii de sfaturi. 

Pot să mă laud și eu că sint os de viteaz, din Tideus, 

Care la Teba-a murit şi acolo l'acopere ţârna. 

Fără păâreche trei fii avut-a Porteus în viaţă 

Doi erau Agriu şi Melas, al treilea Oineu câlăreţul, 

Tatal părintelui meu, mai bun decit ei în virtate., 

El a rămas în Calidon, iar tata gonit pribegit-a 

Pină ce au vrut cei de sus ca el să se așeze în Argos. 

Craiul Adrastos li dete pe-o fiică. şi avea el o casă 

Plină de-averi şi belşug şi rodnice țarini destule, 

Multe livezi şi grădini cu răsaduri și pomi de tot felul 

Şi o mulţime de oi. In bătaia cu suliţi întiiul 

Stat-a Tideu intre Ahei; că e drept, voi o ştiţi dela alţii. 

Nu veţi putea dar să ziceţi că prost şi de rind imi e neamul, 

Şi să respingeți povața mea bună, făcindu-mi necinste. 

Haide, răniţi cum sintem, la râzboiu să pornim; e nevoe! 

Dar pe delături să stăm noi ăștia răniții, departe 

De lovituri, să nu capete nimeni o proaspătă rană, 

Doar să silim pe ceilalți care, vind ca să-și facă plăcerea, 

Stau pin' acuma de-oparte şi nu se mai bat cu duşmanii“, 
Asta le zise ; iar dinşii, voios auzindu-i indemnul, 

Merseră călăuziți de craiul Atrid Agamemnon. 

Nu priveghea In zădar într'aceia vestitul Poseidon, 

De-asta, in chip de bătrin, se duse 'mpreună cu dinşii. 

Sirag de mina cea dreaptă pe craiul Atrid Agamemnon 

Şi e rosti cătră el şi-i zise cuvinte ce sboară: 
„Crai Agamemnon, acum negreşii că hainul Ahile 


TLIA DA 


140 Tare s'o fi bucurind cind vede măcelul ṣi fuga 
Oştilor noastre, căci n'are cel minte nici cil un grâunte. 
Ducă-se dar pe pustii ori zeii orbi-l-ar pe dinsul! 
Zeii cei prea fericiți n'au Incă minie pe tine, 
Doară mai au căpitanii şi domnii Troeni să mai bată 
145 Praful pe șesul întins. Pe ei o să-i vezi lu la urmă 
Cum spre cetate lugi-vor de-aici, dela vase şi corturi“, 
Asta vorbi, şi cu strigăte mari năvăli pe cimpie. 
Cit de virios la râzboiu dau glas ca la nouă sau zece 
Mii de bărbați cind s'aruncă cu arma și 'ncep bătălia; 
150 Tot aşa tare din pieptu-i strigat-a stăpinul Poseidon 
Şi-a "'nsuflețit pe Ahei și-a stirnit fiecăruia 'n suflet 
Mare putere şi-avint ca neincetat să tot lupte. 
Hera din tronu-i de aur căta Intr'aceste la vale 
Stind pe un pisc în Olimp, şi 'ndată simţi bucurie 
155 Cind pe cumnatul şi fratele ei Il väzu intre rinduri 
Pentru Ahei ostenindu-se 'n lupta cea plină de slavă. 
Hera văzu şi pe Zeus în creștetul muntelui Ida 
Cel nesecat în izvoare, şi sila simțea la vedere»i, 
Sta chibzuindu-se atunci ochioasa slăvita zeiţă 


160 Cum ar putea privigherea lui Zeus s'adoarmă, momindu-l, 


Astfel, in cele din urmă, un gind li pāru mai cu cale, 
Bine pătită să meargă ea Insâşi la muntele Ida, 
Doar ar pofti cumva el să se-apropie acolo de dinsa, 
Cind o prielnică lin' aţipire ar putea să reverse 

165 Peste-ale zeului pleoape și peste deșteapta lui minte. 
Deci a pornit spre iatacul, pe care-l durase Elestos, 
Fiul ei drag, imbinind cu usciorii virtoase canaturi, 


Strinse c'un tainic zâvor ce nu-l poate deschide vr'un altul, 


Zina intră in cămară şi ușa cea lucie inchise. 

170 Fermecâătorul ei trup intii curăți cu un balsam 
Necurăţia-i spălind şi-l unse turnindu-și oloiul 
Dumnezeesc de plăcut şi plin de mireazmă ce 'mbată, 
Care fiind răspindit tn sala de-aramă a lui Zeus, 
Umple cu dulce miros departe pămintul şi cerul, 

175 Dupăce trupu “i frumos şi "| unge și-și peaptănă părul, 
Ea-şi împletește cu mina cosițele "i strălucitoare 
Mindre şi dumnezeeşti din capul cel fară de moarte. 
Pune pe urmă şi-o haină mâiastră, pe care-a țesul-o 
Palas Atena cu mult meşteșug şi cu multe podoabe, 


"18 


VIAȚA ROMINEASCA 


— 


180 


185 


195 


Ei 


210 


215 


Haina şi-o 'nchee la piept cu sponci luciloare de aur, 
Mijlocu 'ncinge cu-un briu dichisit cu o sută de ciucuri, 
lar de urechea străpunsă şi-atirnă cercei cu trei pietre 
Meşter lucraţi. și din care sclipea frumusețà nespusă. 
Capul şi-acopere apoi ea, zină "ntre zine, cu vâălu-i 
Mindru, țesut de curind și alb ca lumina de soare, 
lar de picioarele-i dalbe iși leagă frumoase sandale. 
Dupăce-şi pune pe trup cite una podoabele toate, 
Lasă iatacul şi chiamă la sine pe zin' Alrodita 
Și la o parte de zeii ceilalți ea o 'ntreabă şi-i zice; 
„Face-vei oare ce eu iți voiu spune, iubită copila ? 
Ori imi vei zice cumva impotrivă, fiind supărată 
Pentru c'ajul pe Danai, iară tu pe bărbaţii din Troia?“ 
La întrebare a răspuns Afrodita, copila lui Zeus: 
„Hero, zeiță mărită, născută din marele Cronos, 
Spune-mi ce cugeți intii; sint gata să fac ce mi-i cere, 
Dacă putea-voiu s'o lac şi ar fi cu pulință-a se face". 
Cu şiretenie atunci răspunse slăvita zeiță: 
„Dă-mi a iubirii putere şi dorul cu care tu birui 
Totul în lume—pe zeii cei nemuritori şi pe oameni, 
Căci la hotarul pămintului rodnic mă duc, spre vederea 
Lui Okeanos, al zeilor tată, şi a mamei lor Tethys. 
Dinşii acasă la ei m'au ţinut și crescutu-m'au bine, 
Cind m'au primit dela Rea, pe vremea cind tată! meu Cronos 
Fost-a de Zeus în iad repezit, sub pămint şi sub mare; 
Vreau ca să-i vad şi să curm a lor sfadă ce nu se mai curmă, 
Vreme destulă-i acuma de cind, stăpiniţi de minie, 
Nu se apropie unul de altul, nici dorm impreună. 
Dacă cu vorbele mele voiu face ca ei să m'asculle 
Şi să se-apropie iară cu dragoste ca şi nainte, 
O să mă bucur din parte-le 'nveci de iubire Și cinste“. 
Asta ea zise, iar galeşa zin' Afrodita-i răspunse : 
„Sfint mi-i cuvintu-ţi: eu nu pot şi nici se cuvine a-l respinge; 
Tu ești soţia lui Zeus, a zeului cel mai puternic“. 
Cum a grăit, Afrodita şi scos de sub pieptu'“i colanul 
Cel infiorat şi pestriţ in care stau vrăjile teate, 
Dragoste, dor impreună cu dulci tăinuiri de iubire 
Şi-ademenirea ce fură chiar mintea ințelepților insişi, 
Dinsa in mină i Va pus zicindu-i cuvintele aceste : 
„ Ține colanul ce-ţi dau, la sin tăinueşte-ţi-l bine. 


ILIADA 79 


E 


220 


225 


235 


240 


255 


Vrājile toate-s In el; şi crede că nu te-i intoarce 

Fără să-ţi fi implinit înainte dorința şi gindul“. 

Astiel li zise, iar Hera cinstita-i zimbeşte privind-o, 

Şi zimbitoare la sin şi-l incinse pe urmă colanul, 

Cind Afrodita, copila lui Zeus, acasă se'ntoarse, 

Hera Olimpul lasind și sărind de pe culme la vale 

Trece'n Pieria, zboară prin mindr'a Elatiei țară, 

Peste 'nălțimile munţilor plini de zăpadă din plaiul 

Tracilor, buni călăreţi ; ca nici nu atinge pămintul. 

lar de pe muntele Atos dă fuga pe undele mării 

Pină soseşte la Lemnos, oraşul zeescului Toas. 

Ea întilnindu-se acolo cu Fratele morţii, cu Somnul, 

Piietenește-l apucă şi 'ncepe cu vorba şi-i zice: 
„Somnule care domnești peste toți muritorii şi zeii, 

Dacă vreodată 'mplinitu-mi-ai ruga, m 'ascultă şi astăzi. 

Fā ce te rog și o să-ți fiu deapururea multumitoare, 

Ochii cei mari luminoşi ai lui Zeus tu fă-mi-i s'adoarmă 

lote, cind eu in iubire voiu sta 'mbrățişată cu dinsul. 

Darul ce tu vei primi dela mine "i un scaun de aur, 

Care trăi-va pe veci; il va face fecioru-mi Efestos, 

Meșter isteţ, şi va pune subt el, la picioarele tale, 

Un scăunaș, ca pe el să-ți razimi picioarele dalbe 

Cind la ospâţ o să stai“! lar dulcele Somn îi răspunse: 
„Hero, zeiță mărită, născută din marele Cronos, 

Pe-altul, oricare să fie din zeii cei fără de moarte, 

Lesne ași putea să-l adorm ; chiar apele lui Okeanos, 

Riul din care cu toţii noi zeii ne tragem ființa. 

insă de ful lui Cronos eu nu pot defel să m'apropii, 

Necum pe el să-l adorm, de nu-mi dă el însuşi poruncă. 

Spre 'nvăţătură mi-a fost rugămintea ce tu mi-ai făcut-o 

Mai de demult, cind Heracle, semețul fecior al lui Zeus, 

După ce Troia prădase, plecă să se 'ntoarne pe mare. 

Eu adormit-am atuncea pe Zeus, stăpinul furtunii, 

Dulce adumbrindu-l in jur, iar tu răscolit-ai pe larguri 

Aprige vinturi voind să-l pierzi pe viteazul Heracle 

Și după asta departe de soţi l'ai zvirlit, in cetatea 

Bine zidită, la Cos. Trezindu-se, 'n furie Zeus 

Prinse pe zei a-i trinti ia palat, mai ales după mine 

EI tot umbla să m'arunce din cer ca să pier in adincuri; 

Dar izbăvitu-m'a Noaptea ce oameni și zei domoleşte. 


260 


265 


270 


275 


280 


285 


VIAŢA ROK INEASCA 


Ea-mi dădu mie adăpost, iar lui ti trecu supărarea, 
Căci se temu să nu minie Noaptea ce vine grăbită, 
Si tu vii azi să mă 'ndemni să fac iarăşi ce nu se mai poate ?* 

Dar ti răspunse din nou inalta, slăvita zeiță: 
„Somnule, oare de ce te gindești tu la asta? N'ai grijă, 
Crezi că puternicul Zeus cumva pe Troeni o s'ajute, 
Cum pe atunci, minios, ajuta pe fecioru-şi Heracle ? 

Hai, că voiu face să iei de lemee pe una din Graţii, 
Tinără 'n floare, să-ți fie nevasta ta Insuți—anume 
Pe Pasitea, spre care te trage dorința deapururi“. 

Zise zeiţa, iar Somnul așa bucuros îi răspunde: 
„Joră-mi mai repede atunci pe apele Stixului negru. 
Ţine c'o mină țărina cea rodnică, iar cu cealaltă 
Marea cea scintectoare, şi maori ne fie toţi zeii 
De pe târimul de jos ce s".flă "mprejurul lui Cronos — 

Ca o să-mi dai de soție pe-o Graţie, tiniră 'n foare, 
Pe Pasitea, spre care mă trage dorinţa deapururi“. 

Astfel ti zise, iar Hera cu brațe de omăt, ascultindu-t 

După cum e] îi ceru, ti jură şi numi pe toți zei: 
Cei ce se chiamă Titani şi-şi au în Tartar locuința. 
După ce dinsa jură și la urmă 'şi găti jurāmlatul, 
Imbros şi Lemnos cetatea lăsind impreună plecară 
Şi invelindu-se 'n nouri, de cale-şi călau cu grăbire. 
lată sosiră la muntele apos, plin de cuiburi de fiare, 
Ida. La Lecton eşiră din mare; de-acolo porniră 
Sus pe uscat; se mişcau subt ei a pădurilor virluri, 
Somnul aici a rămas, Înainte ca Zeus să-l vadă, 

El se sui pe un brad răsărit care aluncea pe Ida 

Peste măsură crescuse cu creștetul pină la nouri, 

Colo "ntre ramuri de brad stătu pitulindu-se Somnul 
Tocmai ca pasărea cea 'ncintătoare la viers de pe munte 
Halkis numilă de zei, de oameni numită Kimindis. 

Grabnică Hera păşit-a mai sus, pe Gargaros, pe culmea 
Muntelui nalt A văzut-o al norilor domn şi, văzind-o, 
Polita iubirii deodată 'i întunecă mintea îințeleaptă 
Tocmai ca 'n data dintii cind dinşii luindu-se 'n braţe 
S'au drägostit amindoi pe ascuns, lăr' să ştie părinţii. 

El se apropie atunci de dinsa cu vorbele aceste: 
„Oare 'ncotro mi te duci din Olimp aşa grabnica, Hero? 
N'ai doar tu carul cu caii pe-aici să poţi merge cu dinșii?*, 


ILIADA 8i 


ĖS 


300 Hera slăvita cu ginduri viclene răspunse lui Zeus: 
„Tocmai la capul pămintului rodnic mă duc spre vederea 
Lui Okeanos, al zeilor tată, şi-a mamei lor Tethys. 

Dinşii acasă la ei m'au ținut şi crescutu-m'au bine, 
Cind m'au primit dela Rea, pe vremea cind tatăl meu Cronos 

305 Fosta de Zeus în iad asvirlit, sub pămint şi sub mare. 
Vreau ca să-i văd și să curm a lor siadă ce nu se mai curmă. 
Vreme destulă'i acuma de cind, stăpiniți de minie, 

Nu se apropie unul de altul, nici dorm impreună. 
Jos pe la poalele muntelui eu mi-am oprit telegarii 

310 Care "n teleagă m'or duce curind pe uscat şi pe mare. 
Dar de venit-am încoace de sus din Olimp,am venit pentru tine, 
Mi-e nu cumva să te minii apoi, dacă 'n taină m'oiu duce 
La Okeanos acasă, la riul cu albie adincă“. 

Dar ti întimpină cel cart adună şi vintură norii : 

315 „Hero, mai las’ că acolo tu poţi să te duci mai pe urmă. 
Haide mai bine să stăm drăgostindu-ne aici impreună. 
Crede-mă, nici o zeiţă şi nici o femee vreodată 
Inima nu-mi stăpini îintr'atita cu pofta iubirii, 

Nici chiar aceia pe care grozav o 'ndrăgisem, nevasta 

320 Lui Ixion, mama lui Piritou cel cuminte ca zeii, 

Şi-a lui Acrisiu copilă cu gingașe glesne, Danae, 
Care-a născut pe Perseu, alesu ‘ntre oamenii vrednici ; 
Ba nici copila lui Fenix, atit de vestitul în lume, 
Care pe Minos nâscu şi pe cel ca un zeu Radamantis, 

325 Nici cele două din Teba, Semele și-Alcmena, din care 
Una născut-a pe Bachus, a lumii pe veci destătare, 
lar ceialaltă pe fiul meu scump, inimosul Heracle ; 

Nici după aceia regina Demetra cea mindră la plete, 
Nici măcar falnica Leto zeița ; nici Hero, tu însăți 
330 Cum cu iubirea-ți acum şi cu dulcea dorință ma birui“. 
Dar îi răspunse zicindu-i zeița cu ginduri viclene: 
„Ce fel de vorbă-ai grăit, tu prea 'niricoșate Cronide ? 
Dacă polteşti să te dai în dragoste acum chiar cu mine 
Tocmai aicea pe-al muntelui virf, unde totul se vede, 

335 Ce-are să fie cînd vreunul din zeii cei fără de moarte 
Ne va vedea 'mbrățișaţi şi apoi se va duce s'o spue 
Zeilor? Eu după asta, sculată din braţele tale, 

Pragul nu pot să-ți mai calc; aşi fi vrednică doar de ocară. 
Dar de voeşti inadins și inima ta o doreşte, 
6 


82 VIAȚA ROMINEASCA 


340 Ai in palat un iatac, e zidit de fecioru-ți Efestos 
Şi-are canaturi prea tari cu usciorii virtos imbinate: 
Haidem acolo împreună să stăm, dac'așa ţi-e plăcerea“ 
Zeus, al norilor domn, la asta-i grăi impotrivă : l 
„Hero, să n'ai nici o grijă de oameni şi zei, de nici unul 
345 C'au să ne vază, căci eu cu un nor auriu te acopär 
Jur imprejur, de n'o să ne prindă de veste nici însuşi 
Soarele, a cărui lumină străbate mai viu pretutindeni.“ 
Zise şi 'n braţe 'şi cuprinse soția feciorul lui Cronos 
zi Ţărna cea slintă sub dinșii rodit-a o fragedă iarbă 
$ Proaspăt trifoiu parcă umed de rouă, şofran și zambila, 
Care, cu creștetul moale și des, ti ținea peste glie : 
Flori le slujeau de așternut şi'n väl de nori minári de a 
S'acoperiră amindoi, iar roua pica sclipitoare. zi 
ağ Astfel în tihnă dormea pe Gargaros părintele Zeus : 
Dragostea, somnu "1 invinse ținindu-şi în braţe soţi 
Perae Somn, intr'acesle, da fuga spre ubira alisa, 
a s aducă la zeul ce mișcă pămintul, Poseidon. 
pp în față "i s'opreşte şi-i zice cuvinte ce sboară : 
= j pără-acum după voe pe Ahei şi-i ajută, Poseidon. 
ea tu slava izbindei pe-o clipă măcar, pănă Zeus 
cae ea na eu am făcutsomn moale și adinc să-l cuprindă 
a ri a putut să-l ingele, cu ca să se culce“. 
Pe pa i, şi se duse spre alte vestite popoare. 
ZA tz arda ntețit, incepu pe Danai să-i ajute. 
niaz aşi a sărit şi aşa le striga indemnindu-i : 
ga ar ae Argii, biruința lăsa-vom lui Hector ? 
eee dă ne ia şi să capete slava izbindei ? 
Bg pi: pune şi-şi face o laudă, pentruc'Ahile 
sia hişcat la corăbii cu inima roasă de ciuda. 
era viteazului totuşi abia o să fie simțită 
în: oale nei ajutindu-ne toţi laolaltă, 
r cu toţii să facem întocmai cum eu vă voiu spune: 
mai mari și mai bune 


N'o să stea 'n dotare merge nainte ; sint sigur că Hector 
lar dacă-i vreunul pr giie ori citu-i de aprins la bătae. 
El să d 4 Girz Și-are pavăză mică pe 

ea pavăza celui mai slab luind alta mai re eng 


380  Zise, iar ei auzindu-i vorbirea, voios ascultară. 
Prinseră oastea să 'nşire, măcar că răniți erau craii; 
Şi Odiseu şi Tidid Diomede și Atrid Agamemnon. 
Dinşii mergeau la tot insul făcindu-le schimbul de arme: 
385 Bune cei buni de războiu, cei slabi primeau arme mai proaste. 
După ce-apoi se gâliră cu platoşe lucii de-aramă, 
Jute purceseră. Zeul Poseidon păşea Inainte, 
FI ţinea 'n mina'i vinjoasă o sabie lungă, cumplită, 
Care părea ca un fulger. De el să se-apropie nimeni 
300 Nu era dat în râzboiu, căci groaza apuca pe tot insul 
Oastea”i In şiruri işi puse şi falnicul Hector la rindu-i. 
Prins-au atunci a se 'ncinge la luptă din cele mai crunte 
Marele Hector și zeul cu pletele negre Poseidon, 
Unul pe Ahei ajutind, cellalt pe Troeni. Şi-atunci, iată, 
dos Marea să vuete a prins pe lingă corăbii și corturi, 
Cind cu un strigăt puternic oştirile se 'ncăerară. 
Valul nu vue așa mult cind el, ridicat de pe larguri 
De 'niricoşata suflare de vilor, se starmă pe țărmuri, 
Nici ale focului flacări nu'şi dudue atita vilvoarea 
400 Colo prin bunget în munţi, de 'ncepe să arză pădurea; 
Nici prin stejarii cei nalți atita nu vijie vintul 
Cum răsunat-a războinicul glas, cind Troenii și-Aheii 
Deteră strigăt grozav năpustindu-se unii spre alţii. 
Falnicul Hector întăiul finti cu o lance pe Aias, 
403 Care sta 'n faţă întors, şi nu dădu greş cu lovirea, 
Ci-] nemeri pe la piept, unde trec cele două curele, 
Cea de la spada cu ţinte de argint, de la scut ceialaltă. 
Astea feritu-i-au tinărul trup. Şi-i fu ciudă lui Hector, 
Că i-a sburat în deșert lovitura din mină; de-aceia 
410 Datu-sa 'n lături în gloata-a lor săi şi-a scăpat de urgit. 
Dar la plecarea lui Hector, de jos luind Aias Telamon 
Un bolovan din atitea ce stind ca proptele la vase 
Alunecau la picioarele oștenilor, şi ridicindu-l 
El peste pavăză, aproape de git, nemeritu-i-a pieptul. 
415 Hector, isbit de pietroiu, rotitu-sa ca o shirlează. 
Cum, de un trăsnet ajuns, se prăbușă, din rădăcină 
Rupt un stejar, şi 'mprăștie straşnic miros de pucioasă, 
De *ncremeneşte oricine se află pe-aproape cind vede 
Cn de năprasric și-avan e fulgerul marelui Zeus ; 


420 


425 


430 


435 


440 


445 


450 


455 


VIAŢA ROMINEASCA 


Astfel în colb a căzut de-odată puternicul Hector, 
Lancea din mini i-a scăpat, şi scutul şi coiful pe dinsa, 
Şi-a zuruit răsunind armura 'nflorită 'n aramă. 
Se repeziră spre el cu chiote strașnice Aheii : 
Nădăjduiau că l-or trage spre ei. Şi cu-o ploae de suliţi 
L-au năpădit, ci 'n zădar: pe el nu fu chip să-l rănească 
Nici să-l atingă vreunul; căci repede "| impresurară 
Cei mai viteji, Polidamas, Enea și dalbul Agenor 
Şi-al Licienilor domn Sarptdon şi Glaucos alesul. 
Nepăsători nici ceilalți nu steteră, ci se grăbiră 
Să-l ocrotească fiind Inainte'i rutundele scuturi. 
Soții atuncea din toiu, luindu-l pe brațe "1 purtară 
Pană ce ajunse la caii cei iuți, care alară de luptă 
Și de măcel se opriră cu-a lor vizitiu şi cu carul, 
Ei îl duceau spre cetate, iar Hector gemea cu durere, 
Cind au sosit pe la vadul irumos-curgătorului Xantos, 
Riul cel plin de viltori, născutul din veşnicul Zeus, 
Datu-s'au jos din teleagă şi-au prins sa-l stropească cu apă. 
Hector in fire-și veni și ochii de-odată 'și deschise, ` 
ŞI, sprijinit în genunchi, vărsă un cheag negru de singe. 
Însă pe spate căzu de iznoavă şi o besnă îi se 'atinse 
Peste lumini, căci tot 1l ţinea pironit lovitura. 
Cum depărtat de războiu pe Hector Aheii "I văzură, 
Se năpustiră mai dirz la duşmani, de dragul bătăii, 
Aias In frunte, viteazul născut din Oileu, cu-ascuţita 
Lance sārind, a lovit pe Satniu, odrasla lui Enops, 
Satniu pe care'l născu o mindreță de zină 'ndrăgită, 
La Satniois pe mal, de Enops, păstor de cireadă. 
lutele Aias, vestit sulițaș, de-aproape apucindu-l, 
articol coaste l-a impuns; el s'a răsturnat, iar în juru-i 
l şi Troeni o harță nebună se 'ncinse. 
Dar îi veni Intr'ajutor Polidamas, odrasla lui Pantus. 
oi rolind, a chitit pe feciorul lui Areilicos, 
d rr? aean E umărul drept și cu vajnica lance 
lar Polidamaa, edga in praf el Impumnă pămintul. 
„lată a te ai ai ei e AR pete: 
NE La baa riep al lui Pantus ! Cred bine că lancea 
țintă din mina-i vinjoasă: o poartă 


Doară pe trup un dușman, și cred că toiag o sä'i fie 


Ca să se sprijine acum coborindu-se 'n lumea cealaltă“. 


] 
t 


460 


465 


470 


480 


485 


490 


495 


ILIADA 85 


Zise, iar lauda lui copleși pe Argii de mihnire, 
Ba indirji mai ales pe Aias, feciorul cel vrednic 
A lui Telamon, fiindcă pe-aproape căzu Protoėnor. 
Repede Aias spre el finti o sclipelnică lance; 
Dar, norocos, Polidamas ușor se feri de năpastă 
Dindu-se 'n lături; ci 'nlocu-i impunse pe biet Arhelohos, 
Al lui Antenor fecior, căci moarte'i ursiseră zeii. 
Arma "l ajunge sub coif, unde capul cu ceafa se 'nchee, 
Sus, chiar în șira spinării, şi ambele vine 'i rătează. 
Capul şi gura 'i și nările 'ntăi ating tärna, cind cade, 

Şi după aceia buinesc picioarele lui şi genunchii. 
Sirigă-atunci Aias spre neintrecutul oștean Polidamas : 
„Hei Polidamas, gindeşte şi spune-mi cu toată dreptatea, 

Nu'i acest tinâr cu moartea'i deajuns să răstoarcă peirea 
Lui Prototnor? De rind nu-mi pare nici dinsul, nici neamu'i, 
Ci, dimpotrivă, socot că-i frate ori fiu lui Antenor, 
Domolitorul de cai; prea-i seamănă el la vedere“. 

Zise şi nu fu 'nşelat; 1i duru pe Troeni, iar Acamas, 
Fratelui dind ocrotire, cu lancea l'a impuns pe Promahos 
Beoţianul, cind el tira pe-Arheloh de picioare, 

De-asta fälos chiuind Acamas Argiilor strigă: 

„Voi cei cu arcul viteji, care faceţi in veci pe grozavul 
Nu numai noi pătimi-vom in luptă necazul și greul, 
Fi-veţi şi voi doar odată răpuşi ca voinicul acesta. 
Uite că doarme Promahos ; a fost toropit de-a mea lance 
Pentruca fratele meu, sârmanul, cumva să nu fie 
Nerăzbunat indelung. De aceia dorește oricine 
S'aibă un frate acasă la el să-i răzbune peirea*. 

Zise, iar laudă lui a umplut pe Argii de mihnire. 
A 'ntärttat mai ales pe un bun luptător, Penelaos, 
De-a năvălit spre Acamas; dar n'a stat acesta să 'nirunte 
Furia lui Penelaos, şi 'nlocu'i căzu Niones, 
Fiul lui Forbas, bogatul în turme, pe care la Troia 
Hermes iubita mai mult şi l-a dăruit cu-avuţie, 
Forbas avut-a un singur fecior, pe acest Iliones ; 
Dar Penelaos acum pe el il ochi sub sprincene, 
Tocmai la ochiu, și țișnitu-i-a ochiul, iar lancea '] străpunse 
Şi-i răsări în cerbice : căzu lliones, și'n țârnă 
Stete cu braţele 'ntinse. Dar smulse pe loc Penelaos 
Spada ascuţită şi'n ceafă '] izbi; impreună cu coiful 


505 


510 


545 


520 


VIAŢA ROMINEASCA 


Capu'i trinti la pămint. Sta incă puternica lance 

Înţepenită în ochiu. Ca pe-o floare de mac ridicindu.i 

Capul, zicea la Troeni Penelaos cu vorbe făloase: 
„Mergeţi să spuneţi, Troeni, la tatăl iubit şi la mama 

Lui Iliones vestitul, să-şi plingă feciorul acasă, 

Caci şi femeia voinicului nostru Promahos, odrasla 

Lui Alegenor, jăli-va pe scumpu'i bărbat, cind Aheii 

Au să se 'ntoarne de-aici in corăbii acasă la dinşii“. 
Asta grăi, şi pe toţi fiorul de groază'i pătrunse: 

Care incotro căutau adăpost de năprasnică moarte. 
„Muzelor, care 'n Olimp locuiți, povestiți-mi acuma 

Cine 'ntre Ahei dobindit-a intăele prăzi singerate, 

Cind a războiului cumpănă "'ntoarse vestitul Poseidon ?* 
Aias Telamon întăi cu arma ucise pe Hirtiu, 

Fiul lui Girtiu, stăpin peste Mizii cei tari de virtute. 

lar Antilohos pe Falke trăsni, şi pe unul Mermeros. 

Şi Meriones pe doi, pe-unul Moris și pe Hipotion. 

lar Perifet şi Protoon căzură subt arma lui Teucros : 

Pe Hiperenor, şi el căpitan, îl lovi în deșerturi 

Craiul Atrid, şi străpunse cu sulița lui măruntae; 

Ele s'au rupt, iară sufletul celui lovit, prin deschisa 

Rană sburat-a curind şi-a ochilor zare-i se stinse, 

lutele Aias Oileu, la rindu-i, răpuse-o mulțime; 

N'a lost doar nimeni ca dinsul mai bun de picior la gonirea 

Unor duşmani, cind aceştia iau fuga stirnită de spaimă. 


Trad. de 
G. Murau 


mm 


Privilegiul masculinitäței 


Procesul Brincovenilor cu Creţuleștii 1714—1806 


Dela 1865, | Dech., cind s'a pus in lucrare Codul nostru 
civil de azi, drepturile de moştenire ale celor douä sexe sint de 
o potrivă. Mai mult, femeea, relativ săracă, are şi drept la o 
parte din averea soțului răposat, in deplină proprietate sau în u- 
zuiruct, pecind soţul, nu are astfel de drepi. 

Innainte de Codul civil, am avut în Moldova, dela 1817, 
Codul Calimah, iar in Muntenia, al lui Caragea (amindouă com- 
plectate prin Regulamentul Organic), pe care E Codul civil le-a a- 
brogat, întru cit arată art. 1912 din el. 

In Muntenia, înnainte de Codul lui Caragea, era, dela 1776, 
al lui Ipsilanti. 

In Muntenia, dela punerea in lucrare a Codului lui Ipsi- 
lanti și mai ales dela a lui Caragea, n'a mai fost egalitatea drep- 
tului de moştenire la cele două sexe, a lost ceia ce scriitorii 
noștri noi numesc privilegiul masculinităței. 

In Moldova, Codul Calimah spune că fetele şi băieții vin 
de o potrivă la moştenire [$ 916); $ 1013, insă, adaoge că fetele 
nu pot cere sinislora, dacă au fost înzestrate, dar nici pot fi si- 
lite a pune la mijloc zestrurile. Cu alte cuvinte, trebue să se 
“mulțumească pe zestrea primită şi ele şi frații, fie mai mică sau 
mai mare decit s'ar fi cuvenit după egalitate. Dacă nu erau in- 
zestrate, fie moştenirea testamentară, fie ab intestat, era egalitate. 

In Codul lui Ipsilanti, dacă fetele nu fuseseră înzestrate, 
moștenirea o impărțeau deopotrivă cu frații. Dacă fuseseră, nu 
mai veneau la moştenire, Dacă erau numai fete, unele Inze- 
strate, altele nu, moşteneau numai cele neinzestrale. Neapărat, 
dacă erau băieţi, fete inzestrate şi fete neinzestrate, cele inzestrate 
nu moşteneau, iar celealalte împărțeau cu frații averea remasă, 
fiind deopotrivă la drepturi. 

Este încă o măsură la Ipsilanti, care-a dat de lucru scrii- 
torilor noi. Zice că la căminul familiei, fetele nu au drept, fie 
cau fost inzestrate, fie că nu. Fireşte celor neinzestrate li să 
dădea partea cuvenită bânește sau în alte moşii. 

Insă legea mai adaoge că, totuşi, fetele, dacă vor face la 
vreme cerere, au drept de protimisis la cămin, 


a8 VIAȚA ROMINEASCA 


S'a părut că este aci o contrazicere faţă de depărtarea fe- 
telor dela moștenirea căminului. Şi nu este. E vorba de cazul, 
cind, după moartea părinților sau mai tirziu, s'ar scoate în vin- 
zare căminul. Atunci fetele, înzestrate sau nu, aveau drept de 
protimisis, adică, dind acelaşi preț, să ia ele căminul. Codul 
Caragea merge mai departe pe calea apucată de Ipsilante, căci 
înlătură dela moştenire pe fete, inzestrate sau nu, îndatorind însă 
pe frați a le înzestra după cinstea şi rangul neamului, chiar cu 
din al lor. 

Ce-a fost înnainte de Calimah in Moldova şi de Ipsilanti In 
Muntenia ? 

Dacă ne uităm la Codul lui Donici, care și azi are putere 
in Basarabia; dacă ţinem seamă că insă-şi prefața Codului lui 
Calimah spune că legile în vigoare in Moldova erau Basilicalele 
şi Armenopol, vedem că era egalitate în privința dreptului de 
moştenire, 

Tot astiel ese din ponturile dietelor din 1779 (Uricarul XX 
pg. 373), care spune că nici prin diată nu poate părintele areta 
mai multă dragoste către un copil decit către altul şi din respun- 
surile ce divanul Moldovei dă lui Enzenberg, Indată după luarea 
Bucovinei. Acelaşi lucru, din toate, absolut toate documentele 
judecătoreşti ale Moldovei, dela cele mai vechi pănă la Codul lui 
Calimah. Indocala n'ar putea fi îngăduită, mai ales, cind s'a do- 
vedit acuma că Alexandru cel Bun a introdus legiuirile bizan- 
tine şi că Vasile Lupul le-a complectat numai. 

Totu-şi s'a pus la îndoială şi acest lucru şi s'a susținutcă 
$ 1013 din Codul Calimah ar fi fost luat din obiceiul pămintului. 
Şi e tocmai di'mpotrivă: § 1013 desființează legea de pân' a- 
tunci, care dădea drept fetelor înzestrate să vie la moştenire, fā- 
cind sinistora ; dar şi băieţilor le ia pe cel de-a le constringe 
s'o facă, dacă ştiau că fetele au luat mai mult de cit li s'ar cuveni. 

` D, C., A. Popescu („Dreptul* anul al XXXV-lea No. 42, 1906) 
iși inchipue că, din combinaţia $ 916 cu $ 1013 Codul Calimah, ese 
că 'n Moldova era sistemul din Codul lui Caragea, inăspril insă, 
prin faptul că frații nu erau nici măcar indatoraţi a-şi înzestra 
surorile! Deci socoate că § 916 nu avea nici un rost, deşi im- 
pune egalitate desăvirşită Intre cele două sexe! 

In Muntenia, Pravila lui Mateiu Basarab (1654) nu lasă nici 
o îndoială. 

__Glava 273 zice: „Copiii au parle bărbătească, au muerească, 
aceia se _prețuesc să moștenească pe părinţii lor şi pre mumâni...* 
Glava 274, că, murind cineva fără rude suitoare şi coboritoare, 
1 moştenesc frații şi surorile. Glava 277, că tatăl, cind işi mä- 
rită fata şi se tocmește cu dinsa, ca zestrea ce i-a dat să fie 
pentru toate lucrurile ei şi mai mult să n'aibă treabă in bucatele 
lui, acea tocmeală mare nici o putere, nici se opreşte fata a mo- 
şleni, de va muri fără carte. Fata, voind a veni la moștenire, a- 
duce intliu zestrea ce i-a dat tată-său şi darul di'nnainte de nuntă 
şi le amestecă cu bucatele tătine-său şi aduc şi frații ei hainele "şi 


PRIVILEGIUL MASCULINITĂŢEI 89 


sau ce vor avea de le va fi dat tatăl lor, cind a fost viu, şi a- 
tunci impart toți frații tocmai- şi cele ce s'au fost dat de zestre 
şi cele ce nu s'au fost dat de zestre. Jar cartea (testamentul) 
carea va face sau a făcut tatăl lor la moartea lui sau muma, 
aceea să fie adevărat cit au vrul şi au scris. Glava 278 vorbeşte 
de hărăzirile sau darurile, cari trebue aduse la impărțeală şi 
cari nu. Glava 279, de-un caz, cind copiii nedreptăţiți pot veni 
la moştenire de-opotrivă, în potriva testamentului. Un om a a- 
vut feciori sau fete și a dat feciorilor partea ce li sa căzut şi 
fetelor zestrea şi s'au făcut ei adins ei-şi oblăduitori (adică au 
eşit de supt autoritatea părintească). Apoi mai face alți copii şi 
nu le-a dat partea, fiind ci mici,—şi moare fără testament sau 
cu testameni şi n'a mai lăsat celor emancipaţi nimic, voind cei 
mari să vie la moştenire, pravila le cere să aducă la mijloc tot 
ce le-a dat tatăl lor şi darurile di'nainte de nuntă şi pe urmă să 
imparță deopotrivă ori parte bărbăleuscă ori muerească. Apoi 
mai stărue că băieţii, de nu vor aduce bucatele luate și fetele 
zestrurile, să nu aibă drept să intre în moștenire cu ceialalți frați 
cari nau luat. Glava 283 ameninţă cu pedepse bisericeşti pe 
cel ce nu va da bucățile sau părțile feciorilor tuturor locma. Şi „le- 
ciori“ înseamnă tot atit cit astăzi copii, adică și băieți şi fete, in 
toate locurile din pravila. Glava 282 e despre falchidie, adică 
de partea de care părinții nu pot dispune, ci trebue s'o lase 
copiiilor, chiar lăcind testament. Glava 284 arată cazurile de 
desmoştenire.  Diatele se puteau strica, 

Cum vedem, egalitatea Intre cele două sexe e statornicită 
şi numai prin testament se poate da mai mult unui copil decit 
altuia, dar supt amenințare că biserica va lipsi de Iimpărtășanie 
pe testator, adică ii amenință cu pierderea sufletului, 

Şi cu toate astea, s'a susținut că Pravila lui Mateiu Basa- 
rab nu s'a pus in lucrare și că Al. Ipsilanti a băgat In lege obi- 
ceiul pămîntului | 

Şi pe ce se razimă părerea acestora ? 

Pe tălmăcirea greşită a unor documente, cari vorbesc de 
altă instituţie şi pe prefața Codului lui Ipsilante, în care scrie c'a 
făcut această legiuire, fiind că se afla în luptă legea scrisă cu 
obiceiul pămintului şi se judeca, ba după lege, ba după obiceiu! 

In fapt, însă, normele juridice erau foarte bine hotărite. Era 
ştiut unde se urmează obiceiul pămintului şi unde legea. Do- 
cumenie nenumărate ne arată că se răzimau pe Basilicale și 
pe Armenopol şi că, şi sprijineau hotăririle citind capul, titlul 
şi pagina. 

DI. C. A. Popescu, în „Dreptul* anul al XXX V-lea No. 42, dela 
4 lunie 1906, crede că pentru Muntenia s'a găsit, In sfirşit, o do- 
vadă in potriva cârtia nu încape nici o tăgadă. Dueumentul 
citat de D-sa ar dovedi că în anul 1817, fetele măritate nu mai 
aveau dreptul să vie la moştenire, S'ar dovedi aşa dar, că mā- 
sura din codul lui Ipsilanti era în obiceiuri, cu 60 de ani innainte, 
şi că Pravila lui Mateiu Basarab, precum au susținut unii alţii, 


aT VIAȚA ROMINEASCA 


nu s'a pus in lucrare în privința dreptului civil, ci a remas nu- 
mai pravilă curat biserecească. 

Sa vedem mai intiiu documentul d-lui C. A. Popescu. L'a 
publicat în acelaşi an din „Dreptul“ la 7 Maiu 1906. E unui din 
multele documente privitoare la regularea banilor puși de Const. 
Brincoveanul Vodă la Veneţia în ecă şi in alte bănci. Toate 
aceste documente le-a aflat Exarchu la Veneţia şi le-a publicat 
din 1883 în „Rev. pentru Istorie, Archeologie și Filologie“, vol. Îl 
p. 151 şi următoarele, 

Doamna Maria, văduva lui Brincoveanu vodă, tăiat în Con- 
stantinopol impreună cu cei patru fii şi cu lanachi Văcărescu, 
— credinciosul, nu ginerele său—la 1714 Aug. 15, cere să se scrie 
banii pe numele nepotu-so Constantin, fiul lui Constantin cel mai 
mare din băieţii lui Brincoveanu şi singura odraslă bărbătească, 
remasă dela el. 

| se cere dovadă că e moștenitor şi anume singur mo- 
şlenitor, dacă nu sint fete de ale lui Brincoveanu, De alte 
dovezi se ingrijise din ţeară, pentru aceasta, nu. Să vedem de ce. 

lată actul notarial, pe care d. C. A. Popescu îl publică dm 
nou in „Dreptul“. Să-l dăm și noi: 


In dei aeterni nomino Amin. Anno ab incarnatione Domini Nostri Lesu 
Christi, Millesimo septingentesimo, indictione X, die vero Veneris. decimo 
unono Novembris. 

Constituit avanti me Nottaro e testimonio infraseritti il signor Anto- 
nio Maria del Chiaro quondam Simeon di Fiorenza, maestro della lingan ita- 
liana e latina appresso li Principi di Valachia, Íl signor Panagiosi quon- 
dam Nico Soraffi della Gianesa et il siynor Zuanne Riso, quondam Riso di 
Vutuchia, li quale con loro giuramento, in mano mia prestato, tactis serip- 
turis, attestano qunlmente in tutte la Valachia le iuole maritate non pos- 
sono più haver, nt pretender aleun heredita, nè del padre, nt dei fratelli, 
ñé d'altri suoi parenti, ma suceedono liberamente i maschi essendo queste 
una antichissima consuetudine osserrata inalterabilmente et indefferentamente 
d'ogni uno în tuttala Vuluchia. Le quale cose affermano sapere ti detti sig- 
nori attestanti per V'ottimu cogniziono, onde per essere tale verita, fanno 
Questa giorata attestatione per e ione della 


medessima, 
Iseăleşte: Fanilius Velano civis originarius ac publicus Venetiarum No- 
tarius, pro fide rogatus subseripsi et signavi. 24 Gen. 1717. 


Va să zică trei inși, unul vestitul Antonio Maria del Chiaro, 
care-a trăit multă vreme la curtea Terei rominești, ca profesor, 
ŞI care-a suris şi o carte despre Valahia, altul un Rizu, născut 
in Valahia, şi al treilea un grec din Ianina (Gianena), jură nu 
numai că fetele măritate nu vin la moştenirea dela părinți, dar 
că nici la a fraților, ce mor fără moştenitori, nu vin ! Jură că 
obiceiul e așa in toată Valahia din cea mai depărtată vechime ! 
ŞI, cu mina pe evanghelie, mărturisesc că au cea mai bună şi 
temeinică credință că e aşași nu alt-fel! 

i. Peretz, in No. 43 din „Dreptul“ același an, a aretat 
că documentul d-lui C. A, Popescu, mai întliu, ar însemna depăr- 
tarea fetelor măritate (şi inzestrate), nu a celor nemăritate, apoi 
că e suspect şi din alte pricini. D.C. A. Popescu putea să se 


PRIVILEGIUL MASCULINITĂŢEI i 


lumineze din celeaalte documente copiate la Veneţia de răposatul 
Exarchu. D. I. Peretz ti arată că tot acei Greci au mai jurat că'n 
Grecia și Valahia nu sint tribunale de justiție şi că orice pro- 
cură sau act de notarial se face numai de episcopul locului. 

Mai tirziu un Grec, ind în 1752, in Valahia, intr'o ladița 
a unui credincios al lui Brincoveanu (Caracuda), chitanțele ori- 
ginale ale depunerei banilor la Zecca din Veneţia și, Intrind în 
negocieri cu bailiul Veneţiei, acesta arată actele prin cari Ma- 
ria Brincoveanu căpătase strămutarea depozitului pe numele 
nepotu-so cit şi cele de depunere de la inceput Dragomanul 
cel mare sa indignat de minciuna Grecilor, cari au cutezat a 
jura că 'n Valahia şi Turcia nu sint tribunale. 

Dac'au jurat falş intro chestie, puteau jura foarte bine în 
două. Graeca fides, nulla fides, zicea Vergilius, iar Zachariae von 
Lingenthal stărue asupra acestui caracter al Grecilur din virsta 
de mijloc. 

In documentele dela Veneţia mai putem vedea şi altă ceva. 
Maria Brincoveanca dă lui G. Trebizontios, medic, procură intă- 
rită de Teofan, mitropolitul Valahiei. In procură vorbeşte de ba- 
nii ce-a depus Brincoveanu Vodă prin Caragiani pentru sine şi 
urmaşii säi, vorbeşte de interesele „casei sale“, nu spune insă 
că singur moștenitor este Constantin, strănepotul de fiu al lui 
Brincoveanu vodă. 

De ce? Cel mai simplu lucru era să-şi ia asemenea mär- 
turie din ţeară, unde se cunoşteau obiceiurile şi legile, Dar vezi 
că "n procură iscăliseră nu numai Anifa Brincoveanu, văduva lui 
Constandin, fiul lui Const. Brincoveanul vodă, deci muma lui 
Costandin, singura vlastare bărbătească a tăialului din 1714 
August 15! Mai iscâlesc ca marturi doi gineri ai lui Brinco- 
veanu: George Creţulescu (lordache Creţulescu, adică bărbatul 
Saltei, fiica lui Brincoveanu) şi Şerban Greceanu, barbatul altei 
fete a lui Brincoveanu Vodă, al Ilincăi, văduva lui Scarlatache 
al Imi Mavrocordat dragomanul. Aceşti doi m'ar fi iscălit un 
act prin care li s'ar fi ştirbit drepturile soțiilor lor. Mitropolitul 
arată, deci, că nepotul de fiiu al lui Constantin Brincoveanu e singu- 
rul scoborilor (dar nu zice singur moştenitor) de parte bărbătească, 
adecă spune adevărul ; dar Trebizontios avea planul gata făcut, 
cum să tragă folos din această dovadă,—cu plan subțire licluită,— 
ce avea la mină. 

In acele hirtii mai este un falş. La pg. 165 din Rev. de 
Ist. Arch şi Fil, doc. citat, vedem că Grecii au mărturisi! că 
numai Constantin fiiul mai mareal lui Brincoveanu, fusese insu- 
rat. Neapărat, chiar în sistemul susținut de marturii minciunoşi, 
trebuea să se dovedească şi imprejurarea că nu erau urmași din 
cealalți trei fii ai lui Brincoveanu, tăiați şi ei In 1714, Aug. 15. 
Dacă vreunul din ăştia ar fi avut copii,—fie băieţi, fie fete,—ar fi 
avut şi aceia drept la moştenire, Mitropolitul arată că Dinu sau 
Constandin era singurul coboritor de parte bărbătească, nu spune 
insă de nu erau coboritori din ceialalți fii, fie aceşti coboritori 


+ VIAȚA ROMINEASCA 


-chiar de parte femeească ! Material era adevărat, dar o împrejurare 
lăsa nepomenită : 

seg id umeri pa al lui Brincovefinu vodă, Ştefan, iusese 

insurat şi-i remăsese o copilă Maria, abia în vristă de 8 ani, 

vaga: A in adevăr ce date dă d. St D. Greceanu în „Viaţa lui 

Constandin vodă Brincoveanul* pg. 268/9, 1906. 

Ştefan, al doilea fiu al lui C. Br, vodă, sa născut pela 
1685, s'a căsătorit în 1709 Febr. 24, cu bBalașa fiica lui Hie 
Cantacuzino din Moldova. (trimite la pg. 187 din Cronica lui 
Radu vel logolăt Greceanu). Balașa a murit la 1712 _„Noemvrie 
22 (Cronica pag. 218—219), remănindu-le o fiică, Maria. Acea- 
sta trăca, nu numai la data procurei (1717), dar şi la 1731/2. (Doc. 
VII pg. 335-6 „Hirtii din Arhiva Män. Hurezului“ de dl. N. lorga). 
lar un document din 7242 1 Sept., deci din 1733, pg. 337-8 ne 
spune că Măriuţa Alexianu,— căci se şi măritase,— murise de curind 
fără copii 1), ` 

Prin urmare la 1717, Mārivța, fiica lui Ştelan Brincoveanul, 
trăca şi avea drepturile tătine-so în averea remasă de la vodă 
Brincoveanul şi dela unchii ei tăiați. i f 

Şi Greco-levantinii d-lui C. A. Popescu au jurat că numai 
Costandin Br. fiul lui vodā Br. a fost căsătorit ! 

Ceialalţi fii ai lui Brincoveanu, Radu, născut pela 1690, era 
abia logodit cu lata lui Antioh Vodă Cantemir; Mateiu, al pa- 
trulea, născut In 1702, ajunsese abia la vrista de 12 ani. i 

Constandin, nepotul de fiiu al lui Brincoveanu Vodă, a murit 
pela inceputul anului 1753, aşa ne spune alt document din cele dela 
Veneţia. In 1763, 3 Martie s'au scris banii dela Zecca ara cea în 
socoteala celor doi fii ai lui, Manolache şi Nicolae, căci Const. 
Princoveanu n'a lasat alți urmaşi, deci n'avea cine mai pretinde 
parte din banii dela Zecca, 

lată dar că, dacă am avea la îindămină numai documentele 
aduse dela Veneţia de Exarchu in 1883 și tot am vedea că sint 
un şir de falşuri, spre a nedreptâți pe Maria, fiica lui Ştefan și 
pe fiicele lui Vadă Brincoveanul, 

Din fericire, în acest caz special, avem și documente din 
țjeară, cari aruncă lumina cea mai desâvirşită asupra dreptului 
de moștenire In Valahia de pe vremea lui Brincoveanul Vodă 
pină la Codul lui Ipsilanti. 

Sint documentele unui proces intre coboritorii din Costan- 
din fiiul lui Brincoveanul vodă şi fetele lui Brincoveanu ori urma- 
şii lor. Procesul ține, cu intreruperi, pină in 1506, cind Brinco- 
venii sint osindiți să dea coboritorilor din Safta Creţuleasca (fiica 
lui Brincoveanu) partea ei. Aceste documente le-a publicat dl. N. 
lorga în volumul sus citat. Parte din ele se află in condicele 
divanului domnesc dela Arhiva Statului din București ; iar în a- 


1) Cum că data e 1735, deci că greşeala nu e în leatul dela Adam, 


se vede de B ad doc. din 1735 dat de Nicolae Roset și fiicele lui. (Aceeaşi lu- 
eraro pg. } 


PRIVILEGIUL MASCULINITĂȚEI 93 


nii 1807, 1808 și 1809. Creţuleștii vrind moşiile, viile, casele ce 
Brincovenii le-au dat în plată pentru drepturile lor. Pe acestea 


le-am descoperit la Arhivă şi sint foarte insemnate, precum se 
va vedea. 


Socolim că documentele acestui proces vor dovedi neln- 
doelnic că înnainte de Ipsilanti domnea egalitatea cea mai desă- 
virşită, In privința dreptului de moştenire, între băieţi şi fete. 

Insuşi faptul c'a fost cu putință acest proces arată că la 
data morţei fără diată a lui Brincoveanu, la 1714 Aug. 15, fetele 
măritate şi înzestrate vencau la moștenirea părintească. 

St. D. Greceanu, în lucrarea citată, a publicat foile de zestre 
ale celor 7 fete ale lui Brincoveanu, căci erau toate mâăritate și 
înzestrate inainte de 15 Aug. 17141). 

Avind la indâmină asemenea documente, putem dovedi că 
şi remasurile celor doi fii, Radu şi Mateiu, morţi fără urmași, s'au 
împărțit intre urmaşii celor doi frați mai mari şi între surorile 
răposaților. 

La St. D. Greceanu, în lucrarea citată, vedem că Brinco- 
veanu vodă a dat moşia Puchenii din Dimboviţa lui Radu, fiul 
său. Toate documentele dela 1775 pină la 1830 ne arată acest 
sat in stăpinirea urmaşilor lui Radu Creţulescu şi a urmaşilor 
lui, cum și în a lui Toma Creţulescu banul și-a urmaşilor lui. 
Cum a trecut In stăpinirea lor? Nu e vădit că Salta a luat a- 
cest sat, cind s'a împărțit moştenirea lui Radu Brincoveanu, după 
ce Turcii l'au tăiat? 

Tot astfel, Ciocăneştii din lifov ti dăduse Brincoveanul vodă 
lui Mateiu fiul său. Mai incoace, insă, îi găsim în stăpinirea lui 
Istrati Creţulescu, fiiul lui Cost. Creţulescu banul, fiul lui Jordache 
Creţulescu bătrinul. Va să zică satul acesta, din moştenirea lui 
Mateiu Brincoveanul, după 1714 Aug. 15, a trecut în stăpinirea 
Saltei Creţuleasca și dela ea, la fiul ei Cost. Creţulescu, apoi la 
Istrati fiul lui Costandin 

Stoeneşti, sat din Prahova, astăzi e al Bisericei Creţulescu 
şi tot al ei cra şi 'nnainte vreme. 

Acest sat Brincovineanu îl dăduse Brincoveanu vodă fiului 
său Mateiu, E dar vădit că, după uciderea acestuia, a căzut in 
partea Saltei Creţuleasca, sora mortului şi aceasta l'a dat bise- 
ricei, cind au inzestrat'o ea şi Iordache. 

Va să zică, iată că, după 1714, Safta a venit la moşteni- 
rea fraților săi, Mateiu și Radu, morți fără coboritori, deși era în 


1) Stanca, în 4692 ; Maria în 1699 ; Ilinca întiiu la 1698 și a doua oară la 
la 1699 ; ta, a 1700; Anicuţa, în 1705; Balasa, în 1708 și Smaranda, în 


E ——— 


concurență cu Costandin, fratele acelora şi deşi era măritată şi 
inzestrată. i 
uma la documentele procesului. 

pri e dela 17 lunie 1717, deci mai nou zeii pro- 
cura dată lui Trapezuntios de Maria Brincoveanca, preoa pe 
care Exarchu a allato la venent. Aceea e din Maiu 1717, 

i , din Noemvrie 1817. : = 
ie iata act Maria doamna zice că, afară din „moşiile ră- 

i i i di satei Stuncăi fiică sa şi din 
posatului soțului ei şi dintr'ale răpo ger: Kapa 
casele, viile, Tiganii şi Ruminii şi afară din M ag e 
pucat de i-a pus răposatul ei sof (vodă) lu Țecă,— n: lira 
“ar mai găsi şi afla de-ale răposatului şi de-ale fiilor „lui, E 
rora nu le-au remas copii,—ori bani ori scule, argint şi aur, 
cru mişcător, unde se va alla şi se va dovedi, au aci în țară, ar 
intr'alte părţi, date; aşişderea şi banii toți din Ţara Ungurească 
ce avem în colo şi banii ciți vor fi la Veneţia, insă get aa 
la Ţecă, acestea dar cite mai sus sau pomenit scule şi bani, a 
găsit cu dreptate și s'a aşezat cu ginerii ei ca mai intiiu să se 
plătească din ei toată datoria care sa indatorit ră şi a 
dat miriei (statului turcesc). De asemenea se va plăti e 
ginerilor şi a celor cari au lost atunci la patimă, de-au dat ani ; 
de asemenea să se împlinească şi lipsa zestrurilor Balașei, după 
ivaea ce are (măritată la 1708). lar ce va răminea să se facă 
două părţi, una s'o ia ea, Maria, văduva lui Vodă, impreună 3 
nepotu-so Constantin şi cu nepoata Măriuţa, fiica lui Stefan, fiu 
lui Brincoveanu, lar ceealaltă jumătate s'o împarță Şerban Gre- 
ceanu [pentru Ilinca, fata lui Brincoveanu soția lui], Iordachi Cre- 
ţulescu, alta [pentru soţia sa Safta, o fiică a lui Br.]; alta, Nicolae 
Ruset; alta, Manolache (Lambrino), Cost. Băleanu, (toţi gineri de-ai 
lui Br.) şi Şerban sin Cost. Duca Vodă (fiul Stancăi cea mai 
mare din fiicele lui Br). Invoiala Sa făcut innaintea lui Voda, 
a doi patriarhi şi a mulți boieri, ca să pună capă! dihoniei și 
pricinilor, i i 

Acest act nu s'a ţinut în totul in seamă, căci, precum sa 
aretat, moşii de-ale lui Radu şi Mateiu, au trecut la Safta şi de 
bună seamă altele din ele'la celealalte fete ale lui Brincoveanu Vodă. 
Se vede totuși din el că fetele vencau la moștenirea părintelui 
lor şi la a fraților, deşi îinzestrate şi chiar în concurență cu fra- 
ţii sau coboritorii acestora, : 

Prin urmare şi acest document dovedeşte cân 1714 nu era 
privilegiul masculinităţei. 

Al doilea e un document din 1729—30, invoială pentru 
moștenirea brincovenească între lordachi Creţulescu, Manolache 
Lambrino (un ginere), fraţii Greceni (fiii Nincài), Marița Alexianu 
“(Bica lui Ştei. Brincoveanu) şi Costandin Brincoveanul, nepot de 
fiiu al lui vodă Brincoveanul, 

Acest document întărește invocala din 1717. Acuma Maria, 
văduva lui Brincoveanu murise, de-asemenea Şerban Greceanu, 
ginerele lui Brincoveanu, dar erau cei doi fii ai lui. Este-o invo- 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


PRIVILEGIUL MASCULINITĂŢEI 93 
R I DE Da 


ială la fel și cu Neculae Roset, alt ginere al lui Vodă Brincoveanu 
ginere, care avea numai două fete, Safta şi Maria., 

Este şi învoeală din 1731—32 intre Cost. Cost Brincoveanu, 
și lordache Creţulescu, 

in ţine de bune cărţile vechi de invoială şi dă Imputer- 
nicire lui lordachi să-şi ridice partea Saftei [14 din 14] din banii 
dela cămara impărâtească din Viena, cu dobinda lor de la 1731—32 
înnainte. 

Alt document (din 7242 (17331) Sept. 1, arată că Marița Ale- 
xeanca a făcut tnnainte de moarte diată verbală, Impărţindu-şi a- 
verea (nu avea copii) soțului, lui Cost. C. Brincoveanu (ace- 
stuia, in deosebi, partea ei de 50.000 tl dela Teca Veneţiei). A dat 
şi din moșii, Țigani, vii, Rumini, 3 lui C. Cost: Brincoveanul 
şi 24 unchilor și verilor ei. A mai lăsat unchilor şi verilor toată 
partea ei din banii dela cămara impărătească şi parte a ei din 
bani argint, scule din țeară,cari urma să şi le imparţă între ele Safta, 
(Creţuleasca) Balaşa (Lambrino), fetele Anicăi (Ruset) și fiii incăi 
(Greceanca). 

E de crezut că de pe urma acestei moşteniri Cost. Cost. 
Brincoveanul a dat Saltei şi moșii de-ale sale: Belciugatul din 
fov, de pildă, 

In testamentul Saltei Creţulescu, 1746, publicat aiurea de 
alţii în „Șapte bisereci cu averi proprii” de d. P, Girboviceanu, 
Salta dă moşia Belciugatul din Ilfov, lui Dinu şi lui Radu, fiii 
săi, Acest Belciugatul era alcătuit din două sate, Cojeştii de sus 
şi Cojeștii de jos, la un loc Belciugatul. St. D. Greceanu a 
cercetat documentele lui, 

Dela 1693 Brincoveanu vodă (care avea acolo o bucată de 
zestre) face cumpărături părți de moşie, iar în 1693 Apr, 30 
11 dărueşte mānästirei sale Hurezul, In 1707 1l ia indărăt, dind 
mănăstirei in schimb alte sate, intre cari Craiovița din Gorj şi! 
dă zestre fiicei sale Smaranda, în 1712. Belciugatul remine in 
stăpinirea lui C. Baăleanul, ginerele lui vodă şi a urmaşilor lui 
până la 1744, cind urmaşii îl vind lui Cost. Brincoveanul, ne- 
pot de fiiu al al lui C. Brincoveanu vodă. In 1747 Belciugatul 
era in stăpinirea Saltei, care’! lasă precum am spus, lui Radu şi 
lui Dinu, dar zice, pe care mi l'a dat nepotul meu Dinu 
partea mea. Va să zică avem dovadă că intre 1744 şi 1747, 
Salta a mai primit acest sat dela nepotuso Dinu. Tot pentru partea 
sa vafi primit Safta mai de demult şi satul Stoieneştii din Prahova, 
[era al ei in 1728 Maiu. Doc. al Män. Tirșor în Condicele brin- 
covineşti] sat pe care Cost. Brincoveanu vodă il avea dela tatu-so. 
Stoieniştii 1 găsim cum s'a spus, între moşiile bisericei Creţulescu, 

lată şi ce declaraţie face Neculae Roset dimpreună cu 
fiicele sale, Măriuţa și Safta, in anul 1735 (Hârtii din Arhiva Hurezu- 
lui de d. N. lorga pg. 339): „precum să să ştie că, dân zeastre care 
“au fost luatu răposata soțiia mea Ancuta Brincoveanu dela răpo- 
satul socru-mieă Māria Sa prințipul Costandin voevod Brinco- 


1) La d. N. Iorga greşit, 1739, 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


veanul, avutam şi după petrecania Măria Sale parte dän cliro- 
nomie ce ni sa căzul şi nouă, după cum ne-am tocmilu și ne-am 
şi ne-am așezatu cu răposata soacra noastră...* şi mai jos arată 
că, murind soacra, „Și rămăind această a noastră parle dă cli- 
ronomie pe seama dumnealui nepotului nostru,*... „a fi dumnea- 
lui datori a răspunde nouă această mai sus pomenită parte dän 
clironomie“. Arată că pentru clironomia ce li s'a venit de pe 
urma lui Cost. Brincoveanu vodă şi de pe-a Maâriuţei Brinco- 
vencei, fiica lui răp. Ştefan beizadea Brincoveanul şi di'ntr'ale 
răposatelor cumnate, doamna Maria i Stanca i Zmaragda, Brin- 
coveancele, pentru tot ce sar cuveni, se mulțumesc numai cu 
52000 florinți nemțeşti, pe cari i-au şi primit, dind toate cărţile 
ce aveau la mină. Numai de moştenirea, doamne fereşte, a lui 
Cost. Cost. Brincoveanul nu se leapădă. 

Aci se spune fără nici un incunjur că Ancuţa a venit la 
moştenirea lui Cost, Brincoveanul vodă, deşi in concurenţă cu 
coboritorul lui Costandin, nepot de fiiu al lui vodă şi cu Mariuţa 
fiica lui Stefan, deci a unor coboritori din frați. 

Mai vedem că la 1735, dacă murea cumva Costandin 
Cost. Brincoveanul fără urmaşi, fetele Ancuţei aveau drept a 
veni la moștenire, deşi erau în concurență cu fii lui Şerban 
Grecianu (Şerban şi Drăghici) cu ai Iincãi Brincoveanca şi cu 
alții, ai Creţuleascăi, de pildă. 

Va să zică şi la 1735 era tot dreptul din Pravila lui Mateiu 
Basarab. 

„In 1752, fii Saltei (Radu, Costandin, Tomaşi Nicolae), 
căci părinţii lor muriseră (in 1746 şi 1747) arată că au urmat 
certe cu Cost. C. Brincoveanu și câ, de la 1731 păn acuma 
nau mai luat dobinda dela Viena, dar nici Cost. C. Brincoveanu 
nu le-a despărțit partea. Acesta se Indatorează acum a le aduce do- 
binda şi hirtie in regulă că banii i-a așezat pe numele lor. 

La pg. 345/6 d. lorga dă amănunte despre plingerea Cre- 
țuleştilor în 1806: Manolachi banul şi Istrati logolâtul (fii lui 
Cost. Creţulescul cel dela 1752), logofătul Costandin (fiul lui 
Toma dela 1752), Raliţa şi fiii ei (soția lui Iordache fiul lui 
Radu cel dela1752), căci Neculae murise lără urmaşi. Așa dar 
se judecau atunci cu Brincovenii reprezentanţi ai celor trei ra- 
muri coboritoare din fiii Saltei Creţuleascăi. 

In slirşit, In 1806, se isprăveşte judecata pri'ntr'o hotărire, 
pe care d. N. Iorga (doc. cit.) o dă, prescurtind'o. Din ea aflăm 
despre documente, cari nu se află între cele publicate de d-sa, 
ceea ce dovedeşte că nu avem încă toale documentele procesu- 
lui. Așa vorbeşte de cartea exolliticon dela 1747 Ghen. ! (pome- 
nită și la pg. 342/3 în doc. din 1752), prin care Const. C. Brin- 
coveanu arată că pină la această dată plăteşte el dobinda bani- 
lor din Viena, iar mai departe să și-o ia Creţuleştii înșiși. Arată 
un document din 1768 prin care Manolache Brincoveanu zice că 
s'a Ințeles cu irate-so Nicolae să stăpinească pe jumătate, fiecare 
din ei, banii dela Viena, iar Creţuleştii să ia dobinda astiel: 


PRIVILEGIUL MASCULINITAŢEI o7 


Manolache să respunză dobinda cuvenită lui Tomiță banul şi ju- 
mătate dintr'a lui Iordache, feciorul Radului, iar Nicolae Br. să 
dea ceealaltă jumătate a lui Iordache și toată dobinda cuvenită 
vornicului Costandin, nepot de fecior (fiiu al lui Cost. Creţ. 
banul) al lui Iordache Creţulescu bătrinul. Mai arată un pitac de 
la tatăl domnului (|. Caragea), că Nicolae Brincoveanu sa măr- 
turisit dator, dar a zis că nu e inlesnita plăti. 

Brincovenii aduc o diată a Mariei Brincovencei, din care 
ar eşi că nu mai au Creţuleştii nemic de luat. Dar diata nu era 
nici iscălită, nici cu dată pe ca, ci numai cu pecete şi Brinco- 
venii n'o aretaseră niciodată pină atuncia. Mai pretind că nu aveau 
drept la acei bani din Viena, Creţuleştii, ci li se făcuse aşa un 
dar, că, de oarece pină la 1772 au luat dobinda, iar de atunci 
timp de 32 de ani,nu, au pierdut dreptul de-a mai cere ceva. 
La asta Creţuleştii respund că paragrafie nu se 'ncape la ţidule 
de plată şi că s'au mai plins mereu la alți domni. 

In sfirşit, divanul și vodă îi osindeşie pe Brincoveni să 
plătească 61216 1l. 80 bani capetele şi 58768 tl. dobinda. 

Va să zică urmaşii Saltei Creţulescu, cu dreptul moștenit 
de la ea, ciştigă parte din banii dela Viena, după ce luaseră, 
precum am aretat, şi din altă avere, măcar că Safta fusese In- 
zestrată. În 1806 şi dela 1776, fetele nu mai aveau drept a 
veni la moştenirea părinţilor, odată ce-şi primiseră zestrea, Docu- 
mentele aci aduse dovedesc că nu int astiel era la 1714, ci toc- 
mai di'npotrivă şi deci că la data morţei lui Brincoveanu Pra- 
vila lui Mateiu Basarab se urma in privința moştenirei fetelor 
in averea părinților, cit și a surorilor în a fraților. 

Dar am avut plăcerea de-a găsi incă două documente, nepubli- 
cate, cred, de nime, care fac parle tot din această daraveră di'ntre 
Creţulești, adică dintre coboritorii Saftei, și coboritorii unui frate 
al ei, fiiu al lui vodă Brincoveanu. 

Brincovenii şi de data asta nau plătit numai In bani, ci 
au dat case, vii, moșii, în plată. Creţuleştii şi-au impârţit ciști- 
gul, O vie dela Boidești (jud. Saac), din cele luate dela Brinco- 
veni, în plata părței lor de moştenire, o scot Creţuleştii la me- 
zat. O cumpără biv vel medelnicerul Chiriac. (1807 Maiu 5. 
Cond. domnească No. 40. Arhiva Statului Bucureşti). In 1809 
Aug. 30, vind altă vie tot la Boldeşti, în dealul Scăeni, La al 
doilea mezat o cumpără biv vel pah. lorgachi Boiaroglu, cu 4760 
ti. (Cond. domn. 58 pu. 8). 

Dar iată două vinzări mult mai pline de invăţături, 

In 1807 Apr, 10 (Arhivădomnească 48 pg. 107) Creţuleştii vind 
o vie tot de la Brincoveni, allătoare la Valea Poenei, sud Saac. 
Se haracialdisește, la al doilea mezat, asupra lui Iordache Slă- 
tineanu, cu 5249 tl. bani 36. Documentul zice : „pentru cari bani, 
fiindcă d-lui numitul logofat, cumpărătorul, are a lua a H-a parte 
din a Il-a a dumnealui vornicului Creţulescu din lucrurile mişcătoare 
şi nemișcătoare, ce-au luat dumealor boierii Creţuleşti de la casa 
dumnealor boierilor Brincoveni, ce i s'au hotărit aceasta a treia 

T 


38 VIATA ROMINEASCA 


—— 


parte de dumealui vornicul Costandin Crețulescu prin engrafon 
iscălit de dumealui şi de alte vrednice obraze*, arată apo ca 
pus lordache Slătineanul chezeșie că, dacă, după ce se va vinde 
tot, nu i-ar veni atit cit prețul viei, să dea prisosul preţului in 
bani la starostele de neguţitori. 

Tot aşa la 1807 Apr. 10, adică 'n acceaşi zi, (Arhiva.Cond. domn, 
48) cumpără pâh. Al. Creţulescu (fiul Raliţei și al lui lordache 
Creţulescul, fiiul acesta, al lui Radu, fiiul lui lordache bâtrinul și al 
Saftei) o casă In Bucureşti, cu 4650 tl, şi dă chezeşir, dară partea 
lui nu va fi atit de mare, să respunză la starostele de negutitori 
prisosul preţului. Alexandru Creţulescu avea voie de la domnitor 
a aftirdisi în aceste condiţii. 

Oricine intelege cu ce drept venea Alex, Creţulescu, Se co- 
bora, doar, din Radu, unul din fiii Saltei Brincoveanu. Dar ce 
căuta Iordache Slâtineanu aci, în ce insuşire lua şi el '/s din 
partea lui Costandin Creţulescu vornicul, care vornic, intelegem 
avea dreptla l/s din tot ce ciştigaseră Creţuleştii de la Brincoveni. 

lată cum e istoria, lordache Slătineanu era fiiul lui Radu 
Slatineanu. Acesta a avut două soții: cea di'ntliu Sultana Crețu- 
leasca, !) fiica lui Toma Creţulescu. unul din copiii lui Iordache 
Creţulescu și Saftei Brincoveanu. Sultana născu lui Radu Slati- 
neanu doi copii: pe lordachi și Scarlat. apoi muri. In condicele 
domnești este vorbă de procesul ce-a fost intre Radu Slatineanu 
si casa lui Toma Creţulescu pentru drepturile sale In averea Sul- 
tanei, Ştim că pe la 1780 sa intimplat moartea Sultanei și că 
Iordachi și Scarlat erau născuţi înnainte de 1780, va să zică Ior- 
dachi (de bună seamă pentru sine și lrate-so Scarlat, cârui i-o 
t dat din vreme vre un engralon) venea la moştenire ca fiiu al 
unei Creţuleşti, De ce avea drept la'a? Pentru că Toma avuse 
trei copii : Sultana (muma lui Iordachi Slatineanu). Roxanda (soţia 
lui C. Geanogiu, moartă fară copii) şi Costandin, cel care la 1807 era 
Vornic și avea în curind să ajungă ban mare. Casa lui Toma 
avea drept la '/a din ciștig, căci erau trei ramuri de Creţuleşti 
din Safta ; Iordachi lua tje din '/a, ca moştenitor al Sultanei, Co- 
standin lua */2, a sa şia Roxandei. 

„Va să zică: iată pe fiiul Sultanei Creţulescu, venind la mo- 
Stenirea lui Brincoveanu şi a fiilor lui! Nu numai Safta a venit 
la moştenirea tată-so şi a fraților, in concurență cu coboritori 
de partea bărbătească, dar şi urmaşii Sultanei, in concurență cu 
fratele ei Costandin. Pricina era că la 1714 la moartea lui de- 
cjus domnea dreptul bizantin. cu egalitatea copiilor la moştenire. 

Dar pe Alexandru Creţulescu îl vedem că ia 'l ca parte a sa, 
cam tot atita cit și Iordache, deci ta din l/s. Casa lui lordache 
avea drept la o treime din ciștigul procesului, căci moştenise 
drepturile unuia din cei trei fii, cari lâsaseră urmaşi, ale lui Radu. 
cae tri insă să ia celelalte */s + E lesne de respuns, știm, doar 

e a avut cu Raliţa Floreasca trei copii. Cu Maria Canta- 


1). Genealogia Cantacuzinilor de N, lorga pg. 876. 


PRIVILEGIUL MÀS wo 


s 5 

cuzino, soția întiia, n'a avut i nul. Documentele din condi: 
cele domneşti pun acest lucru fa ffară de or-ce îndoială, Chiar 
in cele tipărite de d-] Jorga stă 3dris: Ralita cu fiii ei (Alexan- 
dru și Costache); în altele se e de Safta sora acestora, $0- 
ţia lui D. Stelânescu, că era Mica Raliţei, Va să zică și aci 
treimea lui Radu, apoi a lui Iordache, se împărțea la doi băieţi 
şi o lată, De aceea Alexandru avea drept la o sumă de-o po- 


“trivă cu cea luală de lordache Slălincanul. 


Vedem deci că o fată, Safta Creţuleasca,. soția lui D, Ste- 
fânescu, vine la moştenire, deşi în concurență cu frați, numai 
fiindcă procesul se cobora dela 1714, dintro epocă In care 
domnise egalitatea şi fiindcă procesul, incepind în vremea egali- 
tăței de drepturi, Creţuleștii se ințeleseseră să-şi impărtă pe ra- 
muri şi înlăuntrul acestora, iar pe ramuri. Ceealaltă treime din 
tot au luat'o, fireşte, coboritorii din Costandin, fiiul lui Iordache ; 
dar nu ni s'a intimplat incă să dăm peste vreun document, care 
să ne arăte cum au impărțito între ei. 

Socotim, că orice sar putea zice despre moştenirea Sulta- 
nei, mama lui lordache, Slătineanu şi de-a Saltei, fiica lui lorda- 
che Creţulescu, fiul lui Radu, nu este putinţa a nu ne convinge din 
cele aretate, că la 1714 fetele înzestrate, veneau la moştenirea 
ab intestato a părintelui inzestrător şi la a Iraţilor, chiar dacă e- 
rau în concurență cu rude de același grad de parte bărbătească, 

Zicem : „orice s'ar putea zice* căci, în adevăr, pentru Ale- 
xandru nu spune documentul că lua o '/a dintro treime, şi prea 
se poate ca treimea ce o iacl să fi lost a casei intregi a lui Ior- 
dache, iar altă "s din '/a cuvenită lui Radu, s'o fi luat Nicolae 
Glogodeanul fiul Mariei şi pe cccalalte N. Serezli, fiul Sandei, 
căci şi Maria şi Sanda erau surori cu lordachi şi copii ai lui 
Radu !) 

Este deci pe deplin dovedit şi nu se poate pune la In- 
doială că innainte de 1776 se aplicau, In privinţa moştenirilor, prin- 
cipiile dreptului bizantin din Pravila lui Mateiu Basarab şi din 
Basilicale. 

Nu ne lipsesc şi alte documente tot așa de hotäritoare ; dar 
ni s'a părut nostim a areta că tocmai unde d. C. A. Popescu şi 
alţii credeau c'au găsit dovada cea mai neindoioasă că privile- 
giul masculinităţei era obiceiu al pămintului in Ţeara rominească 
înnainte de 1776, acolo, di'npotrivă, este dovada contrarului, 


L Nădejde 


i) A se vedea pe pagina următoare genealogia acestor familii, 


Pe care 'n veci nu T voi putea pâtrunde. 


Dar sunt in noi asemănări profunde, 
Caci ori ce-ai fi şi 'n ori și ce-amăgire 


Eu nu te 'ntreb de unde vii şi unde 
Te duce ne 'nțeleasa ta menire: 

Te duce goana ta spre fericire, 
Acelaş om intr'amindoi s'ascunde, 
Visezi şi tu In clipe mai senine 

Şi chinuit de setea de mai bine, 
Îţi sorbi incet paharul de otravă... 
„9i trec şi eu prin clipe 'nourate 


Tu eşti un strop etern de rătăcire 


Cind sviri din piept clocotitoare lavă!... 


Mihai Codreanu 


— Ori cine eşti, intinde-mi mina, frate... 


Uli anii 
Thog = 
i ia Pa 
+ poegi 
| i i | 3509 ES loa -ona mas mioa eot + 
doo E MENS s mat a ‘doa ypy pilon PIJeŞ 950) XI praa 
trad Ir. ndon upu ten > ma 4 ta Wj A HASAN CSE istm pi. 
ay ru ti a aeg eng ad su "in "ne mată og mza (A y ma) op Se: 
ar opis J= Jii A IA PJA UOA OWRINPAL CWA Nis pilov ar Xe Pur e d nossas] pt = ‘emaa 
swg wp miwan masos nues pdos nuntorpgIyé d wa -ooma gag O7 | Y ouy să A anwy= i 
e E s 3 - “a= X: ET q= enya wpavroy = w Ma prsy a w ua Pi ed jun) vag no= a PUAL 
me ie i “ = — A o z=: = 4 =, sa 
UE50) -0H VUUS py 4509 epen -wyg  wmop -ensy -upong 9 apuy -umg vwy epueg dpwpIo] vu > 
a ee ev ÎN sti T Meet MUNROE. 
nesoy tijts= (nosazoţa) uneg up s= a] amig mi vop “mutopuna mjes = -YA 9 = 
vmog, upaso -WIN npe EHEN 


‘APLI + NA ‘ORLI +a 


NISATNLANI 'ANOL = NNVIAOININ VLAVS "II 


[no „Pinepuoasa” ur w9 A nup “doo 
ne ia um Pa, Pra opar Fe ae 
Jy nu -m e DIIEȚONEŢy an { Li 
10 e310] a Apei SRAT me PR CORDON vă CUI “CI 
'N) "ORLI cump es emey | ; T iii neW PELE 
ap nuy pd | ‘J4 ‘9 150) + 9 AT 
-09 agy 4 *mloa sau] Ni a, d “md o'y FUI | nuva weqIog = "2691 + ja "Se 
or 'Aoy vug nora ouuquwy opLE + ug CL 'Ănv -sopnporg 4 [A Ounae, "0 Iny PILE $ TA “HEIT + VA + Vă poA -AU peztoq 
FLI $ ga D= ON > poy N = PL por= ueg eirg = èg huy = "IEPIOROIATN "98 = emag y= PEN = 
nE ewg esepg poup  npey EHESS mezaj uppueysa) ou] PUD eS 


„nl Di DD MERE, ER tis 


oa ei ăi i Ea 


VIY = ONVAADDNȚAA 1500 1 


Documente omenești 


RAIUL LUPILOR 


De trei săptămini umblam pe malul Prutului, Eram insār- 
cinat cu nişte ridicări topografice pentru regularea frontierei. 

Ajunsesem cu lucrarea până la margina unei păduri sirà- 
vechi; fermecat de frumuseţa unei zile aurii de toamnă, sătul și 
amețit de-atitea unghiuri, azimuturi şi triangulaţii, mă culcasem 
cu mantaua făcută pernă sub cap, pe salteaua moale de muşchiu 
verde, la rădăcina unui ulm bătrin şi falnic, parcă anume pus 
de straja la capătul potecii care tăia în curmeziş pădurea bo- 
gată, ca peria de deasă, 

Stam la umbră sub streşina de frunze şi sorbiam adinc mi- 
rosul îmbătător de tei, pe care-l cernea adierea vintului prin de- 
simea intunecată a pădurii. Singur în tăcerea lainică a firii a- 
morţite, visam cu ochii închişi pe jumătate, abia urmărind pinza 
apei Prutului, ce şerpuia a lene în scurte cotituri până se perdea 
în zare. Departe, seşurile păreau că se 'npreună, vederea inșelată 
şlergea hotarul şi nu mai deosebea pămintuli nostru de cel ce-a 
fost odată al nostru. 

Pe cerul limpede, un singur nouraș alb iși destrăma marginea 
de coama dealurilor din Basarabia, 

Privind spre hotarul marei impărăţii ruseşti, mă incerca a- 
ceiaşi slială care m'apasă de cite-ori păşesc granița țării mele. 

Pămintul pe care îl simţi tare și sigur sub tălpile picioa- 
relor, cu cită bucurie îl preţueşti atunci cind de pe țărm priveşti 
apa in largul necunoscutei şi mişcătoarei mări! 

„Nici o vietate nu simţiam în jurul meu. Frunzele abia se 
clătinau molatic pe codiţele lor slăbite, şoptind sfioase In limba 
lor o prevestire tristă, pe care le-o sullase vintul celor dintăi 
fiori de toamnă, 

Legănat de lreamătul pădurii, somnul mă fura pe nesimţite. 

Nu ştiu ci! am zăcut în toropeala asta dulce a lenei, până 
ce polta de fumat mă invinse. Scotocindu-mi toate buzunarele, 
m'am incredințat că n'am nici un chibrit. Așteptam. Mi se pă- 
rea că aud niște sgomote Ir depărtare. Imi ascuţii auzul. Ecoul 


A fi Pol a "3 "< — 


DOCUMENTE OMENEŞTI 103 


unor bălăi rare şi măsurate cādea adus de vint in nişte oflāri a- 
dinci, scăpate din inima pădurii. Erau lovituri de secure—tâia 
cineva lemne departe. 

Intron tirziu, cind lumina incepu să scadă şi-o umbră fu- 
murie prinse a invălui dealurile de peste Prut, mă hotării să mă 
intorc in sat. 

Un om se ivi eşind din pădure. Se opri sub bolta de frunze, 
în capâtul potecii care străpungea ca un tunel adinca întunecime 
a pădurii, 

— Bună vreme, bădică!.. nu cumva ai vre-un chibrit la in- 
tâmină, că aştepl cu ţigara lăcută de-un ceas? 

— Poil.. chibrituri nu prea putem avea, dar om scăpăra 
o țiră şi foc pentru o ţigară tot trebui să găsim. 

In timp ce el iși scotea aminarul şi iasca din chimirul lat, 
bătut în ţinte galbene, eu il cercetam din ochi, 

Innalt, adus puțin de spate, cu pletete cârunte, nişte sprin- 
cene stuioase îi umbreau ochii mari şi negri, 

işi ţinea subțioară securea, şi minteanul scurt ti sta aruncat 
numai pe-un umăr, 

Dintr'odată imi plăcu înfăţişarea şi vorba lui aşezată. Simţii 
că am în faţă un om al pămintului, cumpânit la vorbă şi la ju- 
decată. 

Am aprins ţigara şi i-am dat pachetul men de tutun, 

— i de cel bun, de oraș. 

Am pornit-o amindoi alături pe margina pădurii, spre ma- 
lul Prutului, 

Sularea ascuţită a unui vint de nord incepu a se simţi de-o», 
dată ; virfurile copacilor se plecară lovindu-se intrun vuet pre- 
lung şi tulburat, 

— À inceput iar să sufle Cazacul. 

— Care Cazac, Intreb eu. 

—  Aşa-i zicem noi vintuluiista, care ne vine de dincolo, de- 
la Musculi. 

Apoi tăcu. Simţiam cum mā cercetează cu coada ochiului 
din mers. 

Avea să-mi spue ceva şi nu știa cum se inceapă. 

— Mă rog matali, să nu vă fie cu bănuială, dar pe la noi 
prin sat cind ajungeţi cu mâsuratul pămintului ?... că vă aşteaptă 
oamenii ca pe Hristos. 

— Apoi eu mâsor numai granița, nu sint trimis pentru im- 
părțire de pâmint, cum veţi fi crezind, 

f Un zimbet de neincredere îi alunecă pe buze, sub mustaja 
groasă, lāiatā scurt, 

— Doar Prutul e granița noastră... dar cu Imi dau cu ideia 
că dacă te-apuci să măsori pâmintul, trebue să-l incepi de undeva, 

- dela un capăt... și statul a găsii să-l inceapă de-aici, depe mar- 
gina Prutului. 

In zadar m'am incercat să-l lac să ințeleagă că eu nu sint 
venii să lucrez pentru împărţire de påmint Mă ascultă cu nein- 
credere, urmindu-şi judecata lui. 


Pa 


104 VIAŢA RONINEASCA 


pi ddd 
pa E N 


— Apoi mai bine face statul acum că trimite alde d-voastră, 
c'a văzut şi el ce-au pătimit bieţii oameni cu ingineri de ceilalți, 
ţivili... E drept că lumea,s'a înmulțit, dar statul are, slavă Domnu- 
lui, destul pămint; ia să se facă odată impărțeală dreaptă... adică 
noi ai cui sintem ?... nu sintem tot ai statului... că dacă facem 
armată nu se chiamă că tot noi apărăm ţara asta 9... la uite, cit 
vezi cu ochii, de-oparte şi de alta a Prutului, tot sate răzăşeşti 
au fost din vechime. Dar am sărărit de tot acuma, şi hrisoavele 
pe care le avem dela Ștefan cel Mare, cu cite zeci peceţi pe ele, 
le ținem acuma la icoane, că alta n'avem ce face cu ele. På- 
minturile noastre țineau tot una, de colea dela pădurea asta, 
ce-i zice Raiul Lupilor, şi pănă dincolo peste Prut, cit prinde o- 
chiul în zare pănă la geana cea de deal în Basarabia. 

Frămintat de ginduri, ascultam în tăcere. Iarăşi fără să vreau, 
pusesem degetul pe rana dureroasă, pe care mă leream s'o mai 
ating, deşi o vedeam singerind sub ochii mei la fiecare pas. A- 
celaşi fel de judecată tncolțit iñ atitea minţi, aceiaşi plingere Inā- 
buşită in atitea inimi, aceiaşi căutătură Incruntată o văzusem 
scăpărind în ochii intunecaţi ai tuturor acelora pe care îi întilni- 
sem în satele de răzâși scăpătaţi pe șesul sărăcăcios al Prutului. 

Dela o vreme pierdusem încrederea în leacul cuvintelor 
mingiitoare. Nu mai indrăzneam să 'ncerc nimic, priviam și as- 
cultam indurerat şi dezarmat, ca cioplitorul care-şi aruncă dalta 
prea slabă ca să învingă tăria unui bloc de stincă de granit. A- 
devărul crud adesea îl ocoleam cu 'n fel de laşitate şi căutam să 
fug schimbind şirul gindirii, de-aceia mă legam de cite-o vorbă 
care-mi servea ca punte de scăpare. 

_— Raiul Lupilor... de ce li spune pădurii aceleia Raiul 
Lupilor ? 

— Apoi dacă a păzit-o lupii... cum te gindeşti câ sa pâs- 
trat pădurea asta aşa de deasă până acum? 

— Cum a lost păzită de lupi? intreb eu mirat. 

— Am avut noi aici un boer, conu’ lorgu Tulbure, Dum- 
nezeu să-l erle, că i-or fi putrezit şi ciolanele, dar amarnică inimă 
de Romin, Avea el ce-avea cu pădurarii, zicea el că n'a intilnit 
pădurar cinstit. Şi ca sălacă dovadă, i-a şi incercat odată. Mai 
de mult, cind a fost el numit prefect, a strins pe toți pădurarii 
din judeţ şi le-a spus că a venit ordin precum că statul de-acum 
înnainte a tăiat leafa la pădurari. Care vrea să stea fără leală, 
bine, care nu, atita pagubă. Vre-o clțiva s'au incercat să zică 
ceva... că e greu... cum o să trăim așa... cavem case, copii... 
mă rog, ca omul cind îl stringi în chingi. Apoi au eşit alară de 
s'au sfătuit ei intre ei ce-i de făcut. După aceia sau ales ciţiva 
rea bre En = Azi şi-au zis că toți pădurarii s'au hotă- 

h a posturile lor şi fără leată, că - 
cita a sa, ddi de ca. Şi ă, că dacă au apucat me 

— Bine, oameni buni, dacă-i aşa, duceți-v la posturile 
voastre și cătați de vă faceţi datoria şi ae at ih Aang până 


DOCUMENTE OMENEŞTI 105 


acum, le-a spus conu' lorgu, ṣi cica a prins a zimbi acru pe sub 
mustețile lui roşe țăpoase. 

N'a trecut mai mult ca vre-o două luni şi iar a pus să-i 
cheme la prefectură pe toți pădurarii din județ. 

Au prins a se bucura oamenii, gindind că are să le dea 
leafa de mai înnainte. 

Cind colo, prefectul le spune câ statul a pus o taxă de 
cincizeci de franci pe an pentru oricine vrea să aibă dreptul de 
a fi pâdurar la stat. Au inceput pădurarii a se plinge, că după 
ce li sa tăiat leafa acuma li se pune și taxă.. că de unde au 
să plătească ei atiţia bani, dar la toată urma s'au înțeles că n'au 
alt chip decit să plătească taxa şi să rămie în slujbă, că dacă 
asta li-i meseria, ce-au să lacă alta. Atunci l-a prins un ris amar 
pe conu' lorgu şi unde a sărit de-odată de pe scaun şi-a inceput 
a se răsti şi-a injura: afară, mişeilor... voi sinteţi omizile pădu- 
rilor l.. Și i-a dat pe toţi afară din slujba. A pus pe alții noi, 
dar nici aceia nu au fost mai buni decit cei vechi. 

După ce-a eşit conu' Iorgu din prefectură şi s'a retras aici 
pe Prut, la moşia părintească, cel intti lucru care l-a făcut a fost 
să dea afară pe toți păzitorii, pe care i-a găsit pe moşia lui, 

— Nu am incredere în oameni, zicea cl, am să-mi aduc 
lupi să-mi păzească moșia. 

Şi de-atunci picior de om n'a mai călcat tn pădurea ceia, 
nici scirțiit de ferestrău, nici boncânit de secure, nici bubuit de 
puşcă nu sa mai auzit pe-acolo, ferească stintul ! 

Cum muria omului o vită, boerul o și cumpăra, ba trime- 
tea și prin satele vecine de aduna toate vitele pierite, ducea 
hoiturile pănă in marginea pădurii, şi fiarele aduse de miros ve- 
neau de-şi luau tainul, tl siişiau, luindu-și fiecare partea cu care 
intra la intunericul pădurii ca să se ospăleze. 

Nu era chip să lași noaptea afară vre-o vită. Se inmulțiseră 
dihăniile, de parcă veneau din toate părţile lumii, cași cum ar 
f mers vestea dela unii la alții cá acolea-i traiul bun, aṣa se 
stringeau. Mai cu seamă iarna vencau potăile de lupi pe phiaţă 
de peste Prut. Creştea și se indesa sălbătăcindu-se pădurea asta 
neumblată. Copacii işi incilceau crengile, că nu mai era chip 
de străbătut, frunzele căzute se spulberau de vinturi şi din vir- 
tejuri se stringeau in troene, unde zăceau putrezind In umezeala 
pâmintului, până la care nu mai răsbea niciodată lumina 
soarelui. 

Era cite-o urgie de iarnă geroasă, de crăpau pietrele şi în- 
ghețau păsările pe crengile copacilor, căzind jos moarte în ză- 
padă, şi la noi în sat nici o legătură de uscături nu era slabod 
omul să ridice din pădurea boerului. Ardeau şi oamenii stuf din 
bălțile de pe şesui Prutului. 

— „Minca-l-ar lupii pe care li iubeşte el*, așa îl blăstâmau 
femeile din sat pe conu’ lorgu, cind li să răcea vatra în casă. 

Şi blăstămul s'a implinit intocmai. Intr'o noapte, prin postul 
Crăciunului, viscolea amarnic și mugea vintul de nu era chip să 


106 VIAŢA ROMINEASCA 


scoţi capul afară, se auzeau urletele lupilor pe sub ferestrele ca- 
selor, de ne minunam cu toţii ce poate să fie. 

Si cind sa luminat de ziuă tot satul aflase că pe conu' 
lorgu Tulbure l-au mincat lupii in marginea pădurii. Nu i-au 
găsi! secit picioarele dela genunchi in jos bâgate in cismele lui 
de iuft rusesc, direle roşii pe albul zăpezei se perdeau in desişul 
pădurii și vre-o citeva sdrenţe din imbrăcămintea siişiată de di- 
hănii în lupta lor, 

i Ce să fi cãutat boerul pe-acolo pe-o aşa noapte ? Prepusuri 
şi scorniluri au lost multe, dar nu s'a putut nimic dovedi. Ci-că 
se ducea el unenri noaptea la moara de vint depe deal, din 
marginea pădurii. E drept că morărița, nevasta lui Toma Nistor 
era o şerpoaică de femee fără păreche, cu nişte ochi plini de foc 
şi de păcate. Unii ziceau că oamenii l-ar fi ucis şi pe urmă l-ar 
fi adus în marginea pădurii ca să-l rupă lupii și să nu se mai 
cunoască urma. Alții ziceau că au auzit ţipete, dar anume n'au 
voit să iasă să-i dea ajutor, 

: Pe moșie, după el, a intrat leciaru-so, conu’ Ţilică, după ce 
sa intors din străinătate. In vre-o patru ani el a bătut moşia la 
cărți şi pe urmă sa împuşcat, acum o ţine un boer dela Bu- 
curești, 

____ Povestirea era pe siirșite cind am intrat oarta satului 
Fără să vreau mi-am intors capul Inapoi spre Raiul Lupilor. Pa 
durea cea neagră şi plină de taine părea o pată neagră pe ori- 
zantul insingerat de flacările apusului. 


Jean Bart 


DIN VEACUL TRECUT 


«Nu mai ştiu în ce an, incepu prietinul meu eam 
Nu i à à „ cum stă 

cu ceaiurile dinnainte ; știu atita că era cam printre 70 si 80 
Și că la Neamţ cra prefect H. Cortazzi.. Timpuri bune, timpuri 
hagoslovite,dacă Stai să le pui alăturea cu cele de azi... mă 
rog, timpuri vechi; un lucru numai: să-ți fi păzit treaba şi să 
nu te fi arătat prea grozav, că, vorba ceia, mincai trinteală... 
cum de pildă i se intimpla unui prietin al meu: era dascal tinâr 
arăta pă DEoaepăt a prin şcoli, se hrănea cu o mulțime de 
l alte : conştiinţă, dre i itudi i 
a și alte aA m se aje cinste, corectitudine, exacti- 
— Mai bāete, li ziceam eu de multe ori i i 

cele principii innalte și mai dă-te după pār, Cai Do i a 
apa gâsil 1... Imi găseam beleaua, dar el, sărmanul, a päțit-o... 

anai ptemie a aiei; porniti, niei anas aici be Ai 
A ; | nicul zilei, nici una, nici do : 

nape K 9 sita publică și hraşti! două palme, fără pre Bine 
€ a-i spune pentru ce; bietul prietin al mev, slâbuţ 


E 


DOCUMENTE OMENESTI 107 


PI 


şi foarte simțitor de felul Ini, cade bolnav la pat şi după două 
luni moare: n-am şi eu de lucru ? Cu prilejul inmormintării, mă 
hațărăsc să țin o cuvintare cumplită și să inferez după cuviință 
pe puternicul zilei. Prefectul Cortazzi simţi şi mă polti la dejun 
în ziua inmormintării. Eu mă dusei fără să bânuesc ceva ; dar in- 
irat odată inlăunitru, unde şi masa era așezată, puse doi sergenţi 
la uşă, suci cheia în broască, o puse în buzunar şi... mă declară 
arestat „in numele legii”. 

Raămaăsei, deocamdată, mirat. 

— Dar asta ce insamnă, domnule Cortazzi, intrebai eu 
în sfirşit 

— Asta insamnă, scumpul meu, că astăzi nu se fin dis- 
cursuri funebre. 

— Domnule prefect, ceia ce faceți dv. e abuz de putere, 
şi nu m'ași ñ aşteptat la aşa ceva din partea unui om cull şi in- 
ieligent ca d-ta, răspunsei eu indignat și inţelegini lucrul, 

— Politica, dragul meu, e mai pre sus decit orice cultură 
şi inteligență ; ia gustă mai bine din iastă maioneză de lostuță, 
un peşte foarte rar... chiar astăzi mi-a trimis-o vie primarul 
de Bicaz. 

— Domnule Cortazzi l.. 

— Uite, aista-i vin negru de Nicorești, din patria d-tale ; 
gustă, te rog, e excelent. 

— Domnule Cortazzi, d-ta iţi baţi joc de mine. 

— Eşti absolut nerecunoscâtor, dragă X. Aşi vrea şi eu să-și 
bată cineva joc de mine cu maioneză de lostuţă, cu muşchiu de 
epure impănat, cu brinzeturi străine, cu vin negru de Nicorești, 
cu Cotnar din viile roznovăneşti și, pe deasupra, cu cea mai fină 
şampanie, de care beau numai regii şi impăraţii ; eşti absolut ne- 
recunoscător, dragă X... 

Cortegiul inmormintării plecase și marșul funebru se auzea 
din depărtare. 

— Domnule prefect, dacă nu-mi dai drumul, sparg ușa şi 
fac un scandal de care ai să te cãesti... 

— Uşa e destul de tare şi ferestrele, precum vezi, sint cu 
gratii de ler; de strigat cred cà n-ai să strigi ; aceasta o lac nu: 
mai femeile de mahala; şapoi printre doi sergenţi dela uşă şi 
alţi doi dela poartă cu poliţaiul în frunte, cu greu vei putea să 
străbaţi, şi cu atit mai greu, cu cit, la cea mai mică incercare 
de evadare, au ordin să te lege burduf şi să te aducă la urmă, 
pe răspunderea mea. Tot ce ai mai bun de făcut, prin urmare, 
e să mă gitui pe mine; știu, insă, că ești foarte bine crescut şi 
că n'ai să incerci aşa ceva tocmai asupra amfitrionului d-tale, 

— Să ştii, domnule Cortazzi, că, după ce scap de-aici, te dau 
in judecată. 

— Mā dai In judecată ?,.. Serios ?... Ei bine, află, dragă X, 
că chiar ași dori aceasta, de vreme ce nu-mi inchipui să se fi 
tratat vreodată, innaintea unei instanțe judecătoreşti, o pricină mai 


hazlie... Mai intăi. n-ai să poți dovedi secfestrarea, că doar n-ai 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


să ici de martori pe subalternii şi pe oamenii mei de casă, care 
au să jure pe Sf. Cruce că nici nu te-au zărit astăzi pe la mine; 
mie in schimb, însă, Imi va fi foarte uşor să dovedesc cu toți 
sergenţii, cu toți comisarii, cu toţi polițaii și cu toţi lanaragiii 
mei, că in ziua de... oara | p. m. ai lost văzut în mahalaua... 
întrind la casa cu No... Cred că ştii ce fel de lume stă acolo... 
Ascultă-mă pe mine, lasă judecata dracului. 

— Domnule prefect, aceasta e o infamie. 

— De sigur că e o infamie; decit, in chestiuni de ordine 
publică, micile infamii devin, de multeori, adevărate virtuţi poli- 
tice; ascultă-mă pe mine, lasă judecata dracului şi minincă ; mie 
unuia, drept să-ți spun, imi scapără ochii de foame. 

— Domnule Cortazzi, n'am ştiut că puteți amesteca, cite- 
odată, ironia cu cinismul ; sinleţi pur ṣi simplu cinic... 

— Nici aceasta n'o contest; decit şi cinismul e, de multe- 
ori, o mare virtute politică... Profiriţă |... 

O tfemee tinără, cu intățişare de menajeră, se arâtă pe pra- 
gul unei uşi lăluralnice. 

—  Profiriţă, du-te la poartă şi spune polițaiului să caute o 
fringhie zdravână şi să vie incoace cu doi sergenţi, 

Femeia eşi zimbind. 

— Am să te leg burduf și am să-ți dau mincare cu de-asila. 

Şi pe cit il cunoașteam eu, era în stare se facă şi gluma 
aceasta. 

Cortazzi, insă, era un om de o veselie proverbială, de ò 
bunătate de inimă fără păreche, de o inteligenţă şi de o cultură 
aleasă, şi era vestit pentru farsele și ghiduşiile lui; de aceia nici 
nu avea duşmani. Mie, unuia, Imi era drag și eram chiar pri- 
etin cu el. 

La ideia că are să mă lege burduf şi are să-mi dea min- 
care cu de-asila, mă bufni un ris nebun şi, fiindcă cu Cortazzi 
n-o scoteai la capăt cind işi punea el în minte ceva, mă hotârti 
să fac și eu haz și Incepui a minca... 

— Ei da! așa mai vii de-acasă, scumpul meu; acum văd 
că eşti om de ordine, M'ași fi mira! să rămii până în cele din 
urmă rău crescut, Mini plec în inspecție; mergi cu mine. 

f — Ei da! atit ar mai trebui, să-mi las şcoala pentru gustul 
inspecțiilor d-tale. 

„— lji dau eu concediu pentru o săptămină ; mergem întăi 
la Nichita, la mănăstirea Bistriţei ; ştii că la popa Nichita se gă- 
sesc de toate. 

___Şi a doua zi plecarăm In inspe ie ; dar întăi 1 a 
Nichita, unde se găseau de toate. sei Peel al E PO 
Așa se petreceau lucrurile pe vremea aceia. 


C. Hogaş 


PT A 


În colț, la crîșma cu trei fete 


În colț, la crișma cu trei fete, suspină struna somnoroasă ; 
Copiii nopții o ascultă, copii! cei fără de casă, 
Şi fiecărui la ureche ti spune struna cite-un dor. 
În colţ, la crişma cu trei fete e fericirea tuturor. 


Pe turla sombră orologiul durerea lumii măsurind, 
Îmi pare că mi-ar spune magul cu glasu'mn noapte adinc vibrind : 
„E multă jalea ce o măsor și rari sint clipele senine 

Si- clipă rară e aceasta; de ce n'o prețuești, străine ?* 


G. Rotică 


Cronica literară 


André Gide 


Sint scriitori care, cu toată reala lor valoare, cu toate că au deja 
la acliv citeva volume ce alcătuesc uneprețios bagaj literar, pătrund a- 
bia cu numele în mulțime. Cugetători mindri şi rezervaţi, firi peioase 
de a se păstra libere şi neattmate chiar cind se dau publicității, par că 
ar vol să spue publicului cititor că nu scriu decit pentru ei înşişi ori un 
cerc restrins de personalităţi distinse. Publicul îi simte izolaţi, nein- 
crezători şi dezinteresaţi de simpatia lui şi-i lasă pe nedrept multă vře- 
me stinţi în mica lor bisericuţă, glorii literare de cenaclu, pe cind revarsă 
cu dărnicie strălucirea succesului asupra altora ce nu-i valorează nici ca 
fond de cugetare, nici ca talent. 

Astfel a fost cu André Gide, care n'a început să devie o glorie ii- 
terară decit tirziu, după ce a fost recunoscut ca scriitor literar de valoare 
în lumea intelectuală din Paris. 

Literatura lui totuşi este foarte aici în afară chiar de talen- 
tul lui artistic, Mai întăi, ea reftectà o personalitate complicată, de o 
cultură adincă, intensă şi rafinată, în care se destăşoară conflictul pasio- 
nant dintre un individualism neinfrinat, rezulta! al acestei culturi şi al 
vremilor în care a trăit, şi între iniluența din ce in ce mai covirşitoare 
a unel moşteniri de mal multe generaţii de protestanți, ce îl înclină spre 
respectul legii comune şi ridică vechile concepţii de morală şi datorie ca 
nişte spectri ameninţători din trecutul autoritar, împotriva câruia s-a râs- 


vrătit atita vreme, 

Apoi e interesantă literatura sa ca istoria sufletului unei generaţii 
a cărei tinereţă s'a petrecut sub regimul absurd hărăzit după războiul 
dela 70, sub regimul compromisului aceluia paradoxal dintre © Orf- 
ganizaļie socială autoritară şi spiritul vremilor de după revoluție, anar- 
hie şi democraţie, o generaţie care s'a răzvrătit cu pornire şi aprindere 
impotriva cadrelor vechi ce nu se potriveau vremurilor noi, aspirind cu 
patimă, beţii şi destulă dezordine, la libertate, libertatea politică cu bu- 
langismul, libertatea artei, a dragostei, libertate morală şi libertate so- 


—— 


CRONICA LITERARA MI 


cială, pentru a sfirşi cu o înceată dar sigură întoarcere spre Damasc, care 
nu e îipsită de oarecare grandoare melancolică... 

Opera lui André Gide restringe această fierbere de dorinţi şi as- 
pirații vagi, nelămurite, spre libertate şi mai ales spre „altă ceva”, spre 
ceva nou, deosebit de tot ce a fost pin' acum. Stăpinit însă de o pu- 
ternică viață interioară, preocupat de timpuriu de cazuri de conştiinţă şi 
de probleme de imorală, Hteratura sa e mai mult de psihologie, luind 
parte cu multă rezervă şi cu oarecare orgoliu la preocupările sociale ale 
“remilor noastre, 

Trăsătura cea mai puternică a personalităţii ssie, acea care te lo- 

veşie şi ji se impune dela primul contact cu el, e intelectualismul. Simţi 
că a frecventat toate ideile, că a cunoscut adinc, întrun comerț intim 
și neintrerupt, toate literaturile, că a fost şi el ca şi mulţi scriitori din ge- 
neraţia lui, poate mai mult ca alţii, „fe pellerin passionne", setos de 
a şii, de a cunoaşte, de a se pătrunde de tot ce a produs cugetareao- 
mencască de pretutindeni şi din toate vremile. In adevăr, născut din- 
tro veche familie protestantă, scoboritor dintr'un lung şir de pastori e- 
rudiţi, Andre Gide a moștenit gustul pentru studii, a trăit din cea mai 
fragedă copilărie într'o atmosteră de intelectualitate înnaltă, în cultul pen- 
tru munca intelectuală. Din această tradiție protestantă, în această at- 
mosieră hughenotă, s'a format senzibilitatea acestui răzvrătit, păstrină in 
acelaşi timp măsura, grija de a fi exact şi conştiincios în notarea mo- 
mentelor evoluției sale psihologice, criticismul excesiv care-l impinge 
la cercetarea şi revizuirea tuturor adevărurilor consacrate, liberul exa- 
men al protestanților, dar şi un fior de entuziasm, o palimă şi o câl- 
dură in scepticismul său, în care parcă răsună ecoul luptelor de odini- 
cară, din timpul persecujiilor religioase. Imaginaţia iwi s'a format la a- 
ceiaşi şcoală caşi sensibilitatea, decit fiind slăbuţ şi de o sănătate gin- 
gaşă, petrece, din fericire pentru el, cea mai mare parte a anului în 
Normandia, la umbra livezilor bogate, sau în sudul Franţei, ceia ce face 
să pătrundă căldura şi Insuflețirea vieţii în sufletul micutului prea pa- 
sionat de citit. Totuşi primele cărţi ce vorbesc imaginaţiei sale, primii 
tovarăşi Intelectuali sint Biblia, Vechiul Testament cu poveştile-i minu- 
nate, pline de pitoresc şi de o tragedie măreață şi întunecată, dar şi „O 
mie şi una de nopți“, care, caşi imprejurările vieții sale, vin să Im- 
biinzească şi să arunce o rază de lumină asupra sumbrei poezii şi exal- 
tării pline de misticism din Biblie, pecind Sinbad marinarul trezeşte în 
sufletul lui gustul aventurii, dorința de alle orizonuri, aspiraţia şi setea 
de necunoscut, de acel „altă ceva" spre care năzueşie mereu neliniști- 
tul spirit al vremurilor noastre. 

Din toate aceste influenți diverse, din contactul vieţii acesteia in- 
teme cu viața agitată a generației sale, a eşit „Les cahiers de Walter”, 
despre care cei ce erau adolescenţi la acea epocă vorbesc încă şi azi 
cu încintare, şi care a fost pentru ei cuvintde evanghelie, expresiunea 
religiunii şi a poeziei sufletului lor. 


112 VIAŢA ROMINEASCA 


„Voyages d'Urien“, caşi „Cahiers de Walter“, sint opere de tine- 
reţă, expanziunea unei bogate vieţi interioare care incă nu s'a realizat, 
dorinţi, aspirații, vise, aşteptarea darurilor pe care le promite viața tine- 
reţii şi amintirea clipelor abia trăite, un suilet care se înfioară de dorul 
de a trăi şi care parcă nu se poate hotări să eie contact cu viața reală. 
O operă foarte subiectivă, o cugetare adeseori obscură, atit e de subtilă, 
un lirism bogat dar reţinut, voalat cu un fel de sfilciune parcă în ex- 
presiunea lui, şi mai ales o senzibilitate atit de vie, de neliniştită, atit 
de afinată prin cultură, incit aproape în fiecare rind se poate recunoaşte 
sufletul oricărui om din vremile noastre. „Nourritures terrestres“ e ia- 
răşi o confesiune, o carte curioasă, în care sint de toate : maxime, descrieri, 
portrete, dar în care cugetarea e mai profundă şi mai ordonată, senzibi- 
litatea variază dela humorul fin şi vioi la înduioşare, in totul însă au- 
torul alege, sacrifică mult din bogăţia şi strălucirea primelor scrieri—sim- 
plicităţii şi clarităţii. A trecut şi e: cu simboliştii prin acea epocă de 
literatură, în care totul e sacrificat imaginii, culorii, în care senzibilitatea 
se revarsă neinfrinată, căulind să redea în opera de artă nu realitatea, 
viaţa, ci reflexul lor în senzibilitate. In această operă se poate urmări 
insă reintoarcerea lui, ca reîntoarcerea a mai tuturor simboliştilor fran- 
cezi, spre claritatea şi ordinea vechiului clasicism francez, lepădarea de 
subiectivismul exagerat al impresioniştilor, tendinţa spre obiectivare şi 
mai ales preocuparea morală, cercetarea problemelor celor mai chinui- 
toare din viața sufletească actuală, lar opera in care toate aceste ten- 
dinți nouă ale lui Gide se realizează, în care se afirmă preocupările lui 
morale şi se prezintă unul din aspectele problemelor morale actuale, 
este „L'immoraliste”. 

Michel, eroul, e un tînăr învățat, slab de sănătate, lără voinţă şi cu 
simțurile adormite. După ce se însoară cu o femee tinără şi sănătoasă, 
devine tuberculos. Trebue să se îngrijească, dar cu voinţa lui slabă şi 
slabul său instinct de viaţă se ingrijeşte în silă. Puțin cite puţin însă. 
prin faptul chiar că a fost silit să-şi îndrepte atenția asupra corpului său, 
începe să se intereseze de acest corp, se pasionează până intratit, in- 
cit nu mai are alt scop decit acela de a-i reda sănătatea şi frumuseţa, 
nu mal are alt ideal decit a deveni o fiinţă primitivă, puternică şi in- 
stinctivă. Se vindecă de tuberculoză, dar numai e dominat decit de pu- 
ternicul instinct de a trăi, în libertate, intens şi cit se poate de complect. 
Dar acest instinct de viaţă şi de libertate hipertroiiat devine elemen- 
tul însuşi de disoluţiune a personalităţii lui, îi sacrifică tot ceia ce face 
prețul vieţii, averea, considerați şi pe însăşi femeia sa, căci Marcelina 
a luat germenul boalei fatale dela el şi s'a imbolnăvii, iarel o părăseşte 
fiindcă „boala I plictisește şi bolnavii murdăresc fața pămintului”. In 
cele din urmă acest erou al libertăţii şi al individualismului, care a că- 
utat desăvirşirea în sceastă direcţie, nu realizează decit egoismul cei mai 
josnic al sulietelor celor mai vulgare. 

Eroul a căutat să-şi realizeze legea morală proprie, dar a căzut 


ou 
y 
- 


cc ——_— 


CRONICA LITERARA 1413 


mai jos decit oricare om mijlociu, care n'ar fi urmat decit legea co- 
mună tuturor muritorilor. 

In cel din urmă şi cel mai desăvirşit roman al său, Andre Gide pare 
a reveni dela Nietzsche şi supra-omul ce năzueşte a trăi în afară dele- 
gea morală, la vechiul său idial protestant. Supra-omul pare că l-ar 
căuta aici în virtute, în virtutea după vechea concepţiune religioasă. E- 
roina romanului „La porte ctroite* e o fată tinără, Alisa. Tatăl e un 
protestant, care s'a însurat cu o creolă cu singele ferbinte, Aceasta-l 
părăseşte pentru a-şi urma iubitul în lume şi copiii rămin singuri cu 
tatăl. Aventura a jignit adinc suiletul tinerei fete, care era destul de mare 
ca să înțeleagă. Indrăgostită de vărul ei Jérôme, amină mereu căsăto- 
tia, pănă în cele din urmă renunță cu desăvirşire la ea din cauza re- 
pulziunii adinci ce i-a rămas în suflet pentru realităţile dragostei dela 
aventura mamei sale. Căsătoria îi apare ca o realitate urită care ar opri 
pe Jtrome în năzulnța lui spre perlecțiune, înnăbuşindu-i aspiraţiile i- 
diale ale dragostei. Atit Michel, cit şi Alisa caută perfecțiunea pe căi 
opuse legilor vieţii, nici unul, nici altul nu fac o stforţare sănătoasă spre 
această perlecţiune, 

In „La porte etroite* situațiunea devine atit de talşă din cauza con- 
trazicerii între firea Alisei şi legile sufletului femeesc, incit, dacă n'ar inter- 
veni moartea acestei subtile eroine, nici un desnodămint n'ar fi cu putinţă; 
cu toate acestea romanul e atit de bine scris, încit, în atmosfera creată 
de autor, pare că ințelegi toată fineța morală a acesini eroism şi teim- 
paci cu toate absurdităţile, admiţi toate probabilitățile. 

In tot cazul, autorul nu ia nici o atitudine faţă dc eroina acestui 
din urmă roman, o singură idee se degajează clar din toată opera lui 
Gide: oricare ar fi Idialul moral, oricare ar fi încheerea la care ar a- 
junge cel ce năzueşte spre el, oricare ar fi deziluziunea ce ne aşteaptă, 
viața nu merită să fie trăită şi nu are valoare decit în lumina unui idial. 


izabela Sadoveanu sÈ 


Yp 


d 


Cronica artistică 


Expoziţia Tinerimea Artistică 


A vorbi despre o expoziţie într'o revistă serioasă, pentru un om 
care-şi dă samă de înriurirea lucrului tipărit, nu este lucru uşor. A- 
ceasta cu atit mai mult într'o ţară ca a noastră, în care a te deda arte» 
lor frumoase e sinonim cu renunţarea, nu numai la bunurile vieţii, ci și, 
lucru mai trist, la o bună parte din idealuri. 

Pe de altă parte însă, tocmai din pricina luptei aprige, pe care a- 
ceşii artişti trebue s-o ducă, e de datoria noastră să căutăm a degaja lu- 
crările care au chiar numai un grăunte de artă, sub oricare formă ar fi pre- 
zentat publicului, de acele care nu cuprind nimic şi care, după părerea 
noastră, au ca singur mobil mercantilismul. 

Fără a ne permite să dăm sentinți, vom căuta să facem o pre- 
umbiare, împreună cu cititorii noştri, de preferinţă cu cei care au vizitat 
expoziţia, prin sălile care conţin cele 202 lucrări şi să ne spunem im- 
presiile. - 

Ceia ce ne isbeşte mai ales îndată ce trecem pragul, este intăți- 
şarea apusană a aranjamentului general al sălilor; şi nu mă pot opri 
de a-mi exprima admiraţia sinceră pentru acel mănunchiu de bărbați, 
care fără sprijinul autorităţilor, într'o ţară unde budgetarismul e împins 
la extrem, iar publicul mai mult nepăsător, a putut să ne dea in sfirşit un 
local apropriat pentru gustarea operelor de artă, Căci contemplarea a- 
titor lucrări şi tendinţi diverse este ostenitoare pentru un specialist, dar 
incă pentru public; şi dacă nu ştii să eviți monotonia sălilor, goale de 
mobile şi deci lipsite de Intimitatea unui interior bine aranjat, rişti să 
dai o intăţişare prea rebarbativă unui local caretrebue să te reţie, dacă 
nu chiar să-ți inspire sentimentul religios al templelor, 

In privinţa asta „Tinerimea* a reuşit de minune, Expoziţia cu- 
prinde o sală circulară, din care dai, în fund, într'un paralelogram—un 
fel de sală de onoare. La dreapta şi la stinga acestor două săli se află 
cite trei camere de dimensiuni mal mici, care comunică între ele. Tape- 
tele sint de culoare diferită în fiecare din săli şi lumina de sus e tami- 
sată prinir'o pinză albă, suspendată orizonial, 

Abia intrat în expoziţie, privirea noastră e atrasă în fund de o 
pinză de dimensiuni neobişnuite, mi se pare 7 m.xX2m.. E decora- 
ţia d-lui Kimon Loghi, destinată pentru villa d-lui D, M. Burileanu din 
T.-Severin şi intitulată „Din lumea basmelor“. In aceiaşi sală se mai 
află incă două tablouri cam tot aşa de mari, de d-nii N. Vermont şi Ve- 


CRONICA ARTISTICA 115 


rona, destinate clădirii noi a ministerului de lucrări publice şi coman- 
date de d. V. G. Morţun, unul din puținii oameni care au la noi tra- 
gere de inimă peniru artă. Am citat aceste trei pinze deodată, fiindcă 
alcătuesc un ansamblu impunător, mai cu samă pentru vizitatorii de 
expoziţii, obişnuiţi cu lucrări de dimensiuni mici. ŞI chiar noi, deşi 
ma! blazaţi faţă de asemenea manifestări, nu ne putem ascunde un su- 
ris ce mulțumire, Orice s'ar spune, tablourile şi decoraţiunile de di- 
mensiuni mari fac mult pentru dezvoltarea simțului artistic în popor, E 
un proces psihologic pe care nu voiu incerca să-l explic, Cei care au 
fost la München să se gindească la evlavia cu care lumea admiră ta- 
blourile din Maximilianeum, unde rar se rălăceşte vre-un pictor. E pro- 
babil că profanul mai degrabă se poate transporta într'un cadru asemă- 
nător ca dimensiune cu lumea reală şi că din contra îi trebue o sforțare 
intelectuală de care nu-i conștient, dar care-l oboseşte, cind trebue să se 
transplanteze într'o lume redusă şi concentrată pe o pinză de dimensi- 
uni mici. 

Acuma, dupăce ne-am exprimat mulţumirea şi am recunoscut stor- 
area meritorie a acestor pictori, n'o să-mi ia nimeni în nume de rău 
dacă-mi voiu da și părerea mea (nu-l decit o părere şi nu o sentință) 
asupra calităţilor acestor lucrări, 

Din cele trei pinze, mi-se pare că cele mal multe calităţi le intru- 
neşte Portul Constanţa a d-lui Vermont, una din rarele pinze in care 
d-sa evocă pe pictorul cu fantezie şi talent, intors dela München plin 
de idealuri şi entuziasm comunicativ ; nepriceperea publicului l-a silit, 
vai, să ne producă o gramadă de „bibelouri“, care cu siguranță sint 
grațioase şi simpatice, dar de care ne-am fi lipsit cu dragă inimă, ca 
să ne dea în schimb lucrări ca Golgota, Ovid la Tomis şi altele. 

Chiar această decorație ar fi fost fără îndoială mai interesantă, dacă 
n ar îi trebuit să îndeplinească anumite condițiuni puse de minister, care 
îlind de „lucrări publice", crede că e absolulă nevoe de colaborarea lui 
cu artistul. Dar lucrarea, aşa cum este, ne transportă cu totul în portul 
nostru maritim, în arşița unei zile de vară. Febrilitatea muncei grele a 
barcagiilor şi Incărcătorilor de marfă din primul plan nu impedică pri- 
virea de a fi atrasă de poezia covirşitoare a unei perspective admirabile, 
care te face să visezi la o lume „peste nouă mări“, desigur mal fericită... 
Luminozitatea culorilor, învelişul atmosferic al obiectelor şi al oraşului, 
toate contribue la impresia excelentă şi ne fac să dorim... şi altele cu 
aceleaşi calităţi. 

Tabloul d-lui Verona „Masa lui Traian pe Valea Oltului” nu-i 
nici el lipsit de poezie. Nu ne-am săturat să admirăm peisagiul gran- 
dios a! acestei văi admirabile, nourul grațios care, prin mica ferăstrue 
lăsată liberă de întretăerea siincilor măreţe, ne apare ca un zîmbet de 
copil în svircolirile vieţii; apa lină pe care alunecă în tăcere plutele.. 
Păcat numai că figurile din planul întăiu cam pozează şi nu-s în de-a- 
juns stadiate, Ne-am îi putut lipsi şi de acel Traian improvizat, cu cio- 


i16 VIAȚA ROMINEASCA 


canul in mină, In general e o lucrare frumoasă de o tecnici simplă, 
care o să figureze cu cinste în frumosul palat de lingă Cişmegiu. 

Dar lucrarea d-lui Loghi, mă veţi intreba, despre care am pome- 
nit întăiu? „Cea mai frumoasă femee, zice Franţuzul, nu poate da de- 
cit cela ce are“, Acelaşi lucru pot spune şi despre d. Loghi, Sintem 
convinşi c'a făcut o sforjare sinceră şi recunoaştem greutăţile unei ase- 
menea lucrări. 

Dar ni se pare că şi nişte zine din „lumea basmelor* ar trebut 
să albă mal multă viaţă, nu capete de ceară. Cel puţin Făt-frumos ne a- 
rată... mantaua, dar femeia care esă din apă ne arată ceva, pe care noi 
în viața reală ne plece să-l găsim mal grațios şi mai atrăgător. E frumos 
lucru să visezi, dar 'cind vrei să visezi, cind vreli să faci pe alții să 
viseze cu ochii deschişi, trebue să le dai ceva mal frumos decit reall- 
tatea sau măcar tot atit de frumos. Chiar şi peisagiul care ar avea osre- 
care calități, e prea convenţional. 

Pe acelaşi panou e un foarte interesant peisagiu, plin de poezie, al 
d-lui Palladi, care mai are In această expoziţie şi un nud de femee it- 
tr'o atitudine ginditoare, de un desen greoi şi nu tocmai impecabil, dar 
de un ton gri-verzui foarte bine armonizat cu florile albastre de-alături. 
Atit peisagiul, cit şi nudul, sint de o simplicitate fermecătoare. Tot în 
sala, ca să zic aşa, de onoare, două tablouri de cai de N. Mantu, foarte 
larg pictate şi desenate cu mare siguranţă. Sperăm însă că d-sa va pä- 
răsi în curind atelierul maestrului H. Zügel din München, şi va căuta 
să ne dea lucrări mai personale. 

Portretul d-lui Take lonescu, de M. Simonidy, e foarte armonios 
şi de un meşteşug savant. Priviţi „pasta“ în care e modelat obrazul sau 
draperia şi veţi admira cu ce siguranţă mănueşte culoarea. Neglijează însă 
o calitate esențială: viața. D. Satmary are un „Interior* şi „Mănăstirea 
Cornetu“ şi în alta sală decorația pentru ministerul lucrărilor publice— 
„Piciorul podului lui Traian“. Toate lucrările d-sale au calităţi frumoase 
de colorit, păcătuesc însă prin monotonia execuţiei şi în special tabloul 
ministerului e lipsit de simplicitate. D-sa nu ştie să pue în evidenţă lu- 
crurile esenţiale şi nu prea are sentimentul deosebirii de materie : tra- 
tează în acelaşi fel cărămida şi apa... 

Intr'o sală mică găsim un mănunchiu de artişti mai tineri, ale că- 
ror lucrări din nenorocire nu sint cu destulă îngrijire grupate. E tributul 
pe care-l plătesc totdeauna noii veniţi nedreptăţii, care se ascunde din 
nenorocire şi'n sufletul artiştilor. 

D. Ressu ne prezintă cinci cartoane, care grupate împreună ne-ar 
da un ansamblu de panouri reprezentind viaţa dela țară. Juriul, din mo- 
tive pe care nu le 'nţeleg, a dispus insă altiel. D. Ressu e în căutarea 
unei formule noi, are intenţii frumoase de stilizare şi simplificare, dar 
desenul nu-i intotdeauna impecabil, Ar vrea să rupă cu tradiţia, mai cu 
samă în chestii de compoziţie, şi din această pricină ne pare citeodată 
greoi. Noi personal avem mari speranțe în talentul d-sale. 


CRONICA ARTISTICA Ooa 


Cel mal nedreptăţit a fost d. /ser. Lucrările d-sale, In număr de 8, 
au fost împrăștiate şi printre ele au fost atirnate buchete de flori, etc. 

Inţeleg ca un burtă-verde oarecare să se lase inşelat de aspectul 
rebarbativ a! tablourilor d-lui Iser, căci burtă-verde e convins că arta e 
inventată ca să gidile oarecare simțuri şi să-l ajule la digestiune; dar 
domnii din juriu ar trebui s'aibă mai mult curaj; frica de a alunga un 
client să nu-i facă să nedreptăţească pe un artist, care pentru ideile sale 
de artă, bune sau rele, se luptă şi face sacrificii. 

E incontestabil că d. Iser are talent. Deşi nici noi personal nu 
sintem pentru arta aşa zisă sintetistă, asta nu ne împedică să admirăm 
puterea de simplificare, de caracterizare şi de compoziţie a d-lui Iser. 
Operele d-sale nu sint caricaturi, căci caricatura are ca unic scop să te 
facă să rizi. Caricaturişti sint spre exemplu Léandre, Caran d'Ache; Dou- 
mier insă nu. Dacă d. Iser ne zugrăveşte tarele societăţii, asta nu-i 
decit o formă a adevărului, In orice caz, o societate care se intitulează 
Tinerimea Artistică Romind, ar trebui să lase să se manifesteze toată 
tinerimea, căci altfel acest titlu n'ar fi decit o uzurpare. 

D, Sanielevici expune pentru prima oară la sceastă societate. D-sa 
e peisagist şi pictează de preferință efectele atmosferice. De un realism 
sănătos, lucrările d-sale au totuşi un înveliş aerian, care le dă un aspect 
plăcut şi cîştigă mult a fi privite mai îndelung. 

D. Miltzner ne dă mai multe lucrări foarte interesante, între altele 
Biserica din Giverny, Ni se pare insă că e prea obsedat de impresio- 
miştii francezi, 

Intr'un cabinet mic, se află mai multe desemne şi gravuri, între 
care două stampe xilografice de P. E. Vibert, Elveţian, care produce 
ia Paris. 

D. Vibert, care a reluat tradiţiile gravurii în lemn dela maeştrii 
vechi, artă care degenerase în simplu mijloc de reproducție, e şi unul din 
promotorii stampelor „en camaieu“, Atit portretul lui Remy de Gourmont, 
cit şi „Moartea sămănind flori”, sint două lucrări foarte remarcabile. In 
țara noastră, unde arta grafică este aproape nulă, ar fi de dorii ca ciţiva 
artişti tineri să se inspire dela d, Vibert, care redă atit de mult cu mij- 
loace aşa de puţine. 

Eşind din aceste sălițe, dăm intruna mai mare, în care în primul 
rind ne trapează lucrările d-lui Steriade, D-sa a făcut mare progres şi 
cele două peisagii din Cemavodi au multă poezie şi sînt de un colorit 
puternic, armonios şi foarte personal 

In aceiaşi sală volu mai cita lucrările d-rei Popea, d-rei Rodica 
Maniu şi portretele cam stingace, dar pline de caracter, ale d-lui Stoe- 
nestu. Apoi lucrările d-lul A. Segal, al cărui tablou principal este în sala 
circulară dela intrare : un peisagiu foarte decorativ, cu tecnică pointilistă”). 


+) Pointilismul, o consecinţă a impresionismului, descompune pe pinză 
lumina în culorile spreetrului, și ea să evite liniile, care in natură na există, 
pictează eu pote mici cam de aceiași mărime. 


118 VIAŢA ROMINEASCA 


Pointilismul d-lui Segal însă aduce mai mult cu Segantini şi divi- 
zioniştii italieni, decit cu promotorii pointilismului francez, Seurat, Signac 
şi Luce. 

Făcind chiar abstracţie de tecnică, neinteresantă pentru profani, 
nu se poate să nu admiri planurile largi în care e tratat peisagiul, fru- 
museța siluetei copacilor din fund, jocul luminii, pe casa din primul 

lan, etc. 
z D. Segal mai are un peisagiu în aquarel, de o indicație foarte origi- 
nală şi plină de vervă. 

Tot în sala circulară, sint expuse și sculpturile, în număr prea mic, 
Vom cita frumosul bust de femee de Stork, Gioconda (care şi-a perdut 
surisul) ded, Spaethe, şi sculpturile în lemn, foarte simpatice, ale d-lui 
Mănescu. Continuindu-ne drumul, dăm într'o sală, în care panoul princi- 
pal e ocupat de d. /polit Strimbu. D-sa expune zece lucrări foarte bine 
desenate, foarte bine pictale. Singurul lor cusur este că nu le poţi găsi nici 
un cusur... E tabloul pe care-l intilneşti în toate expoziţiile din lume, 
lipsit de orice personalitate. E tabloul de salon prin excelenţă. 

Pe alt panou vedem grupate lucrările d-lui Aricescu, care de ani 
de zile face acelaşi peisagiu; dacă ne-am permite să-i dăm un sfat, ar 
fi acela să meargă măcar pină la Chitila; poate că eşind din Bucureşti, 
ar vedea că mai există și alți copaci şi alte efecte atmosferice. Dar imi 
veți răspunde că nici acelea pe care le face nu-i sînt bine... 

De d. Artachino, sintem obişnuiţi să vedem lucrări mai bune, 
jar d, Stoica e încă prea începător, 

Cred că comitetul trebue să regrete mult că l-a invitat pe d, O- 
bedeanu să expue. 

Mal râmine o ultimă sală, aceia în care sint expuse lucrările ma- 
estrului Henri Martin. Noi în general admirăm mai mult decoraţiunile 
lul, pe care am avut ocazia să le vedem la Paris. Tablourile d-sale de 
chevalet ni se par greoae. În orice caz e de lăudat iniţiativa acestei so- 
cietăți de a invita şi maiștri străini, contribuind astfel la dezvoltarea şi 
activitatea gustului artistic la noi, 

De d. Mărculescu sint mai multe tablouri foarte conşliincioase şi 
cu mult sentiment. Valorile tonurilor sint bine observate şi ni se redă 
foarte bine atmosfera de interior. In totul, foarte multă fineţă şi precio- 
zitate. Păcat că ne aduce prea mult aminte de René Prinet. 

Tabloul d-lui Loghi „Reminiscenţi* e mai interesant decit decorați- 
unea despre care am vorbit la început. Apoi şi d. Verona mai are citeva 
lucrări, dintre care unele foarte interesante, ca de pildă Mânăstirea Cozia. 

In general această expoziţie reprezintă un progres imens, față de 
ceia ce se făcea acum 10 ani şi ne dă mari speranțe pentru viitor, 


P: 


Cronica științifică 


Vicleşuguri de-ale plantelor 


Dacă poeţii cintă /imbajul florilor, dacă un celebru dramaturg şi 
naturalist descrie cu măestrie inteligența florilor, dacă naturaliştii cei 
mai prozaici vorbesc de somnul plantelor şi încearcă să pună bazele unei 
psihologii vegetale, îmi va fi, cred, permis să intrebuințez cuvintul 
vicleşug, pentru a caracteriza citeva curiozițăţi din viaţa unor plante. Cu 
atit mai lesne mi se poate erta acest atribut, cam exagerat pentru însu- 
şirile curioase de care voi vorbi, cu cit vicleşugul nu e cea mai înnaltă 
calitate intelectuală; ba, pentru unii, vicleşugul e o dovadă de inferio- 
ritate mintală, şi... pentru plante, ale căror flori au „inteligență“, nu va 
părea prea isbilor să vorbesc de vicleşuguri... . 

In o asemenea chestiune—în genere puțin studiată—nu se poate 
vorbi de o teală gradațiune; de acela în alegerea exemplelor nu vob 
urmări să stabilesc vreun fel de raporturi genetice, nici să pun vreo 
problemă de sinteză. 


Voi incepe cu o plantă cunoscută tuturor, cu plopul tremurător, 
cu acel arbore de jocuri umede, ale cărui trunze se sbuciumă, tremură şi 
cind e vint şi cind lipseşte aproape orice adiere. Acest arbore poate, 
prin un vicleşug, să scape de atacul omizilor. Innainle însă de a descrie 
acest vicleşug, cred interesant să lămuresc pe cetitor de ce folos este 
acestui arbore tremurarea frunzelor, 

Legenda spune că plopul n'a tremurat frunzele de cind trăeşie pe 
pămint, ci, că sbuciumul reprezentanţilor acestui neam a început în mo- 
mentul crucificării Mintuitorului, In minutul suprem al expiaţiunii, toate 
fiinţile din lume s'au cutremurat de groază, frunzele tuturor plantelor au 
tremurat de indignare, singur plopul a rămas nemișcat, nesimțitor în faţa 
crimei odioase. Pentru această nesimţire de o clipă, plopul fu blăstă- 
mat să se sbuciume În vecii vecilor... 

Această legendă se găseşte la diferite popoare; ea ne lămureşte 
că fenomenul tremurării a atras din vechi timpuri atenţiunea ; explicațiu- 
nea ştiinţifică a venit însă mult mai tirziu, ea este chiar recentă. 


120 VIAŢA ROMINEASCA 


Plopul acesta, ca toate plantele verzi de altfel, îşi adună hrana dtn 
pămint şi din aer. Din aer ia, prin verdele frunzelor—prin clorofil— 
acidul carbonic. Din pămint suge, prin rămurelele fine ale rădăcinii, apa 
şi materii minerale (săruri). Din aceste substanțe: acid carbonic, apă şi 
săruri, frunzele prepară materii hrănitoare, din care apoi îşi fabrică ce- 
luloza, lemnul şi toate celelalte părţi constitutive. 

Lipsind citimea trebuitoare de materii minerale, nutrirea va fi, e- 
vident, insuficientă. Acest neajuns, posibil în locurile umede, este evi- 
tat de plop prin veşnica tremura:e a frunzelor. În adevăr, în locurile 
umede, pe unde trăeşte mai ales acest plop, apa se găseşte în abon- 
dență, dar această apă are, relativ, puţine materii minerale dizolvite. 
Pentruca un copac mare, cu creştere repede, să adune proporţia mare 
de săruri de care are nevoe, trebue ca circulația de apă prin corpul său 
să fie repede şi abondentă. Dar circulația apei, urcarea sevei spre 
frunze, e cu atit mai activă, cu cit eliminarea apei din frunze (transpi- 
rația) este mai repede. Căci—întocmai ca în fitilul unei lămpi—pe mä- 
sură ce se face o scădere, un deficit de licid în frunze, se ridică, vine, 
altă apă din pămint. 

Dacă un stejar mare pierde în 5 luni, adică face să circule prin 
corpul său, cam 120,000 kgr. de apă, un plop trebue să plardă cel pu- 
țin întreit. Pentru a ajunge la acest rezultat e de ajuns tremurarea 
frunzelor. In adevăr, evaporarea apei din frunze e în raport cu abon- 
denja sau sărăcia de vapori de apă a aerului, Dacă aerul ar rămine 
nemișcat in jurul frunzelor, aburii de apă eşiţi din ele ar face o atmos- 
feră umedă, neprielnică unei evaporări active. Fluturind veşnic frunzele, 
aerul umezit din jurul plopului este mişcat şi în locul lui vine aer 
mai uscat, ce se poate încărca iarăşi cu vapori. In rezumat, mişcarea 
frunzelor plopului are efectul mişcărilor unui evantaliu deasupra unui ti- 
cid ce se evaporează încet pe un fitil: grăbeşte evaporarea apei şi deci 
activează circulația acestui licid prin corpul plantei, S-au făcut expe- 
rienți comparative, cu ramuri ale căror frunze erau lăsate să tremure şi 
altele la care tremurarea a fost impiedecată; in urma acestor experienţi 
s'a ajuns la concluziunea de mai sus. 

Pentru a ajunge la această veşnică mobilitate, frunza de plop n'a 
suferit decit o uşoară moditlicare in codiţă. Aceasta, fiind lungă şi sub- 
țire şi avind o regiune turtită în direcţie diferită de cum e turtită foaia 
sau limbul, se îndoe şi se suceşte la cea mai nesimţită mişcare a at- 
rului, E de ajuns ca o frunză să agite aerul, pentruca această simplă 
mişcare să provoace tremurarea întregului frunziş, să producă această 
nestabilitate aşa de prielnică circulaţiei repezi a apei în arbore. 

Dar... m'am prea abătut dela subiect. Spuneam la început că plopul 
scapă de atacul omizilor prin un vicleşug. Este bine stabilit că frunzele 
tinere de plop, adică în timpul cind sînt mai expuse atacului insectelor, 
secretă o bună citime de nectar. Unele frunze ale plopului—care nu 
tremură— secretă nectar şi cind sint mature. Acest nectar atrage furni- 


CRONICA ȘTIINȚIFICA 124 


- 


cile, foarte avide după lucruri dulci. Dar furnicile sint mari duşmani ai 
omizilor, aşa că n'au răgaz să pună gura pe frunze de răul vietăţilor 
atrase în mare număr de plopul cofetar. 
Prin urmate, cu o mică cheltuială de zahar fabricat de frunzele sale, plo- 
pul şi-a asigurat o gardă foarte 
credincioasă şi vigilentă. 

iu ) Dacă cumva cetitorul va da 
LD din cap neîncrezător şi va o- 
' pina că nu-i tocmai un vicle- 
şug ca planta să-şi asigure un 
preţios serviciu pentru o nein- 
semnată nadă, atunci... să ur- 

meze cu lectura, 


„14. 1. Otrăţolul de apă, Planta pi 2. O frunză cu divialuni firoase şi cu 
in dr mari cit un grăunte de piper. 3. O begicuţă mărită. Se văd porii. 4. O tăetură 


prin beşicuţă. In ea e apă și anitnaleule mici. La deschiderea W e elapa ; 
in avem perii, 


Un element foarte necesar în nutrirea plantelor este azotul, Această 
subsianță este in mare citime în aer, dar puţine sînt vietăţile care să-l 
poată asimila direct sau din amoniacul apei ploilor. Intre acestea este şi 
plopul, care are la subsuoara frunzelor nişte regiuni, unde apa de ploae 
poate fi reținută şi absorbită şi cu ea şi o citime oarecare de azot. 


12 VIAŢA ROMANEASCA 


Sint însă cîteva plante care, pentru a-şi complecta necesitățile nu- 
tritive cu azot, au adaptări interesante, pentru a prinde şi mistui ani- 
male. Intre acestea e o plantă de apă, de băltoage, numită Ofräjel de 
apă sau Utricularia. Acastă plantă (fig. 1) are tulpina lungă şi ra- 
mificată, frunze mari şi aşa de divizate, incit sint reduse la un mare nu- 
măr de fire şi firicele, Cum se vede pe fig. 2, o frunză e formată din un 
tir mai gros, de pe care se desprind fire pe o parte şi pe alta, şi îlecare 
fir e şi el ramificat. Diatre aceste ramificațiuni unele—cele mai multe— 
sint lungi şi subțiri, altele sint insă scurte şi umflate, avînd forma unor 
beşicuţi. 

Aceste beşicuţi, mari cit nişte boabe de piper negru, sint căp- 
căni pentru animale mici de apă; ele procură plantei citimea de materii 
azotoase de care are nevoe pentru a prospera. 

Planta n'are rădăcini prinse de pămint, deci e o plantă plutitoare; 
ea Îşi absoarbe materiile minerale din apă pe toată suprafața tulpinei, 
ramurilor şi frunzelor. Se poate ținea şi în acvarii, ceia ce a ușurat fa- 
cerea multor observaţiuni şi experienţi. S'a constatat între altele că 
plantele care au şi hrană animală cresc de 2 ori mai bine ca cele lip- 
site de asemenea alimentaţie şi s'a putut socoti cit de mare e voracitatea 
acestor ucigaşi vegetali. Astfel, Intro zi şi jumătate, o beşicuţă a prins 
12 pureci de apă; o plantă cu 90 de beşiculi a capturat 270 de crus- 
tacei mici; o plantă a prins intr'o oră vreo 12 pui de peştişori!,.. 

Se pune în mod firesc intrebarea: cum e conlormată o beşicuţă 
pentru a prinde aşa lesne animale mici şi ce nadă au aceste căpcâni 
pentru a face atite victime? 

O beşicuţă are un perete subțire, care este deschis intr'o parte. A- 
ceastă deschidere este însă închisă prin o clapă, prin o portiţă, care se 
poate deschide fiind împinsă din afară spre golul beşicuţii, dar se In- 
chide imediat ce nu mai este apăsată din afară. Impinsă din lăuntru, ea 
se închide tot mai bine, aşa încît îndrăznețul sau neştiutorul ce pătrun- 
de în lăuntru nu mai găseşte scăparea. 

Animalculele de apă sint atrase spre deschiderea beşicuţilor prin 
nişte sucuri fabricate de perişorii ce încunjură marginea din afară a a- 
cestei deschideri. Fiinţile, atrase de petişori şi ademenite de sucul 
grămâdit la deschidere, se silesc să se vire în lăuntru, unde îşi închipue, 
poate, că vor găsi şi hrană şi adăpost, dar unde, în realitate, le aş 
teaptă chinul şi moarlea. Căci în spaţiul închis, unde apa nu se pri- 
meneşte, animaiculul se inădușă de lipsa de oxigen şi curind moare şi 
pulrezeşte. Din substanțele putrede veziculele absorb materiile azotoase 
de care au atita nevoe. 

Sint şi plante de uscat ce au un fel de căpcăni pentru animalele 
ce Îoesc în pămint, mai ale sprin locuri grase, Intre acestea, recent stu- 
diată e Mama pădurii (Lathrea). Această plantă (fig. 5) iubeşte tere. 
muri umede, dar nu-şi agoniseşte singură hrana, ci e un periculos pa- 
razit al copacilor, cum e alunul, plopul etc. Se înțelege că pentru sil- 


CRONICA ȘTIINȚIFICA 123 


— 


vicultorii practici planta aceasta nu prezintă nici o atracție, căci prospe- 
rarea ei aduce distrugerea copăceilor. Ar trebui fantazia unui poet pen 


ig. Afama pădurii (Lathrea) parazitind, în terenul pădurii, o rădăcină. 
D A la prita eo A arrmi: din tulpină on frunze. Alături o tăetură de- 
ul 1 tulpinei; în frunze se văd goluri. Alături e desemnată o frunză 
ete În şi privivită ca microscopul. Pe pereţii golurilor se văd nişte umfiă- 
turi cu pleloruse. Mai jos la dreapta se vode o asemenea umflătură de pe 
care se întind prelungirile ce atacă şi sug finţile ajunse în labirint. 


tru a povesti, în accente... omeneşti, viclenia acestei fiinţi de pradă şi 
cruzimea acestui blestemat ucigaş- „Cela ce se spune în poveşti des» 
pre peşteri în care trăesc monşirii, se întimplă aidoma în mic; sub a- 


tu . VIAȚA ROMINEASCA 


coperişul de frunziş al tainicului teren al pădurii se petrec evenimente 
pe care abia le-am bănui, dacă nu le-am vedea cu ochii. Desigur, ac- 
torii şi scena sint aşa de mici,că e nevoe de microscop pentru a privi 
la această dramă, dar prin aceasta ru se perde nimic din interesul ac- 
țiunii* *). 

Mama pădurii e o plantă ce se ridică puin dela pămint şi trăeşte 
numai atit viaţa aeriană cit e necesar pentru inflorit, copt rodul şi im- 
prăştiat săminţile. Partea cea mai mare a plantei e în pămini şi tre- 
bue săpat destul de adinc pentru a ajunge pănă sub ea, Scoasă com- 
pleci din pămint, se vede că e formată din o tulpină groasă, noduroasă, 
cu multe ramuri şi cu nişte rădăcini lungi şi ramificate, ce se întind ca 
braţele unul monstru pănă ating rădăcina vreunui copăcel, pe care o 
străpung cu numeroşi sugători, ce par ventuzele unei cracalije. 

Pe tulpină şi ramuri sint nişte frunzulițe cărnoase şi palide, sä- 
pate la mijloc de un canal lung şi foarte intortochiat, un fel de labirint, 
O găurice pune în comunicare aceste caverne complicate cu exieriorul 
şi prin acele găurice pătrund o mulțime de animalcule ale terenului 
pădurilor. 

S'ar crede că rare ori frunzele căpcăni au o pradă bogată, 
O asemenea credinţă e însă desmințită de cea dintăi observaţie cu mi- 
croscopul a unei părlicele de pămint de pădure. O lume întreagă de 
amibe, intuzori, vlermişori, rotiferi, etc, un microcosm interesant, care 
grăbeşte prefacerea materiei organice în materie minerală. Această lume 
pestriță, în care nu e nici pace, nici linişte, caută ascunzători. Nu le a- 
junge întunericul pămintului, nici culcuşul frunzelor moarte ale copaci- 
lor, ci profită de orice crăpătură, de orice găurice, pentru a se ascunde 
de vreo minusculă, dar primejdioasă fiară. Multe din aceste fiinţi ale 
pădurilor ajung în labirintul frunzelor de Mama pădurii, de unde nu se 
mal intorc, căci nu numai că le lipseşte firul Arianei, care să le arăte dru- 
mul spre libertate, dar nenorocitul, ce se avintă în aceste peşteri, întil- 
neşte minotauri, care nu ştiu ce-i crima, nu cunosc mila. 

Vreun Edgar Pot din microcusmul solului pădurii ar putea spune 
lumii lui ce groaznice sint chinurile bietei fiinţi, care, întrun şir nesfir- 
şit de hrube, simte că e atins de braţe ce se întind din pereţi, e supt 
prin zeci de prelungiri pe care nişte ceiule particulare ale labirintului le 
întind şi le retrag, întocmai ca o amebă pseudopodele sale. 


Cum atacă la intunerec Lathrea, atacă la lumină Drosera, care in- 
şeală, prin culori şi licide, insecte neştiutoare, 

Drosera e o plantă de mocirlă, care-şi complectează lipsurile de 
azot cu o alimentaţie animală. Ea are aşezate frunzele lingă pămint şi 
întinse de ordinar orizontal (fig. 6). Fiecare frunză are un limb oval 
sau rotund şi acoperit cu numeroși perișori, din care cei de pe mar- 


1) După Frane. Das Sinnesleben der Pflanzen. 


sm 


CRONICA ŞTIINŢIFICA 125, 


gini sînt mai lungi, cei dela mijloc mai scurţi. Fiecare perişor are 
capătul umflat şi pe umtlătură luceşte o picătură, ce pare rouă, dar 


care e cleioasă, incit reţine chiar insecte mai puternice, Insectele 
sînt atrase de capul colorat al periior şi de picătura de licid. Indată ce 
ele ating însă perişorii, se petrece un fenomen neaşteptat : intro clipă 
perişorii din jurul celui atins se apleacă spre insectă şi o cuprind în- 
trun fel de cuşcă, din care animalul nu mai scapă, oricit s'ar zbate. 
Cind animalul e mic, perişorii de pe o frunză il învălesc şi-l rețin; cind, 
e mai mare şi, zbătindu-se, atinge alte frunze, atunci e apucat de perii 
acelor frunze. In chipul acesta o insectă mare, cum e o libelulă (ca~ 


Fig. 6. Drosera priuzind o libelulă. 


lul popei, demoasela) este prins de pintece, de membre, de cap, de a- 
ripi, de mai multe frunze ale Droserei şi ținută în imobilitate pănă ce 
carnea şi toate părțile dipestibile sint complect mistuite, Atunci perii 
se desprind şi resturile animalului prins cad cu uşurinţă. 

S'au făcut analize chimice asupra secreţiunii perilor în timpul cit 
rețin insecte ori bucăţi de carne şi s'a constatat că acest suc are insu- 


şirile şi efectele sucului nostru stomahal. 
Este de remarcat că la această plantă excitaţia produsă într'un 


12% VIATA ROMINEASCA 


punct se transmite la toţi perii de pe aceiaşi frunză şi chiar la frunzele 
vecine, ceja ce dovedeşte o însemnată senzibilitate. 

Nici în regiunile uscate, în regiunile de stepă, nu lipsescp lantele 
care atrag, prind şi ucid insecte. Astfel este cunoscuta plantă numită 
Scaiu-voinicese (Dipsacus). Ea are, în alte limbi, numiri ce par fan- 
țastice. Astfel Francezii îi zic Bain-de-Venus sau Cabaret-des-oiseaux, 
iar Nemţii Falkenbrunnen, numiri care dovedesc puterea de observaţie 
a popoarelor. Căci, în adevăr, Scaiul-voinicesc, in deosebi specia Dip- 
sacus lacineatus, e o adăpătoare pentru păsările stepei, în anotimpul se- 
celei şi vinturilor (lig. 7). El are, în adevăr, frunzele așezate cite două, 


Fig. 7. Dipsacus laeineatus. Se vede bine veşența în caro se adună apa, 
la frunzele cele mal de jos. 


faţă în față. Baza frunzelor prezintă un fel de teci, care, unindu-se 
între ele, formează un sol de ceşcule. In aceste ceșcuţe se adună apa 
de ploi şi din rouă, apă din care işi potolesc setea şi păsările cerului, 
dar care este şi o rezervă de apă pentru plantă şi o inecătoare pentru 
animalele cele mai mici. Aceste se ridică pe tulpină, căutind hrană şi 
umezeală, şi se adapă bucuros din fintinele scaiului. Dar, mărginile 
fintinii sint aşa de netede şi lunecoase, incit multe din gingăniile avide 
de umezeală cad şi se îneacă, iar cadavrul lor putrezeşie şi resturile 
putrezite sint absorbite de celulele frunzei sau ale lulpinei ce se găsesc 
pe partea lăuntrică a fintinilor, 


CRONICA ŞTIINŢIFICA 127 


Aici nada e apa, căpcana e ceşcula netedă, lucioasă! 

Inchelu acest articol spunind citeva cuvinte de celebra plantă 
trepicală Sensitiva (Mimosa pudica), ce creşte şi prin serele calde 
ale grădinarilor noştri. Această plantă (fig. 8) n'o prea duce bine in 
sere, de acela e pipernicită faţă de reprezentanţii speciei ce cresc tn li- 
bertate ; dar şi pe plantele de seră şi pe cele libere se poate constata 
extrema senzibilitate a acestei specii. 

Ea are frunze mari, compuse din mai multe frunzuliţe dispuse pe- 
nat pe codițe secundare. La baza fiecărei codițe e cite o umilătură, în 


- 


TUAG 


Fig. & Sensitiva Mimosa pudica). 1. Ramură cu frunzele intinse (pozitia 
de linişte). 2. Ramură cu frunzuliţele aplicate pe codițe și cu codițele mu- 
inte lu buză, atirnind în jos, 


care se petrec fenomene dela care rezullă înţepenirea sau slăbirea co- 
diței. Prin un sistem de conductibilitate, care ne este foarte puţin cu- 
noscut, mişcările provocate într'o frunzuliţă provoacă şi mişcările altora 
din vecinătate. Dacă excitaţia e mai puternică, atunci toate frunzulițele 
se apleacă pe codițe, iar codițele secundare cad spre codița principală 
şi aceasta se lasă în jos spre ramură. Aceste mişcări se petrec cu des- 
tulă repegiune. 

Care-i folosul—ca să nu spun şiretenia—acestor mişcări? După 


125 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


lungi discuţiuni se admite azi că mişcările plantei ar speria animalele 
mici, care ar căuta să rupă frunzulițele. Chiar animale mai mari sint 
impresionate viu de aceste mişcări şi renunță să mai atace frunzele. 
Apoi stringerea frunzelor pe codije dă plantei un aspect de arboraş gol, 
fără frunze, deci nu prezintă, sub această formă, nici o atracţie pen- 
tru un animal erbivor. 


Dacă din rîndurile de mai sus cititorul nu va fi convins de şirete- 
nia unor vegetale, de vicleşugurile acestor ființi mute şi legate de locul 
de naştere, va rămine cel puţin încredințat că biologia vegetală, că bo- 
tanica, nu e numai o scientia amabilis, cum îi spunea Linné, gindin- 
du-se mai mult la frumusețile formelor, ci şi o foarte interesantă ştiinţă 
a vieţii, care se manifestă aici cu mai puţină intensitate, dar sub as- 
pecte foarte variate şi extrem de interesante. 


T. A. Bădărău 


i m ate 


Cronica externă 


Situaţia din Maroc 


De ani de zile Marocul este în stare de răsvrătire. Clipele de li- 
nişte nu sint decit trecătoare şi de obiceiu ele sint urmate de svircoliri 
şi mai puternice incă. Abia se instalase bine pe tron Mulat-Hatid şi 
scăpase de principalul său rival Roghui, cind triburile s'au răsculat, ame- 
nințind capitala şi viaţa Europenilor ce locuesc acolo. Francezii văzind 
proporțiile răscoalei, slăbiciunea lui Mulat Hafid, pericolul în care se află 
toţi creştinii, au trimis repede trupe la Fez. O coloană sub comanda că» 
pitanului Bremond a plecat de pe coastă şi după un marş din cele mai 
grele a ajuns înjumătăţită şi cu desăvirgire sfişiată în capitala Marocu- 
lui, Bine înțeles că în această stare soldaţii căpitanului Bremond nu 
mai erau în măsură să mai apere pe nimeni, era chiar de temut ca ei să 
fie măcelăriți de triburi alături de cei pe care veniseră să-i apere. Aşa 
fiind, Francezii au trebuit să trimită noi trupe, care sub comanda colone- 
ului Brulard au intrat în Fez zilele trecute, 

Dacă în Fez situația poate fi privită ca mai bună, înnăuntrul Ma- 
rocului ea continuă a fi foarte gravă. Triburile sint mai îndirjite decit 
oricind şi anarhia se întinde pe tot teritoriul Imperiului Sheritian. De- 
altminteri, pentru Franţa, adevărata eră de greutăţi incepe numai acum. A- 
ceste dificultăţi se pot subimpărţi în două categorii : dificultățile de ordin 
internaţional şi cele privitoare la situaţia internă din Maroc, 

După toate probabilitățile, dificultăţile internaţionale se vor înlătura 
uşor, Temerea pe care Puterile au avut-o In primul moment, că Franţa 
va profita de aceste evenimente pentru a ocupa Marocul, s'au imprăş- 
tiat. Toată lumea s'a convins că Franţa nu urmăreşte nicio cucerire te- 
ritorială în Maroc şi că se mulţumeşte să exercite mandatul ce i-a fost 
conlerit prin actul dela Algesiras. Explicaţiunile pe care d. Cruppi le-a 

9 


TPY 


430 VIAȚA ROMINEASCA 


dat, în numele guvernului francez, cancelariilor europene, au fost pretu- 
tindeni socotite ca multumitoare. Pe lingă aceasta, înțelegerea dintre 
Franța şi Spania este deplină, incit nici de acolo nu pot veni nici un fel 
de complicaţiuni. De altfel, dacă miniştrii ar fi căutat să avinte Republica într'o 
politică de cuceriri, cei dintii care le-ar fi stat în cale ar fi fost însişi Fran- 
cezii. Opinia publică este în Franţa din zi în zi mai pacitică. Ea nu vrea 
răsboae nici măcar coloniale, şi setea victoriilor a părăsit-o de mult. Azi 
ambiţiunile Francezilor sint de altă natură, Ei visează mai multe fericiri 
innăuntrul hotarelor lor, el vreau o organizare socială mal dreaptă şi mai 
armonioasă. Ceia ce-i frămintă pe ei este îmbunătăţirea soartei celor 
de jos, răspindirea ideilor de dreptate şi de umanitate, Politica colo- 
nială este o moştenire a trecutului, un mijloc de a-şi păstra rangul prin- 
tre popoare. Ea a încetat de mult dea mal îl un scop sau un ideal, 

Dealtminteri, cele ce se petrec în Maroc sint mai mult de natură 
să întărească poporul francez în aceste simțiminte. „Dacă n'am fi avut 
„atitea pretenţiuni în Maroc, m'am fi siliţi să suferim toate cite le sufe- 
„tim azi, am fi şi noi nişte simpli spectatori, cum sint Germanii şi En- 
„glezii. Şi poate că am fi fost mai în ciştig, decit luind asupra noas- 
„tră rolul ingrat de mandatari ai Europei“, Acesta este raționamentul 
marei majorități a Francezilor, Alţii merg mai departe şi, reamintindu-şi 
toate neajunsurile pe care Franța le-a îndurat de pe urma Marocului, 
biestemă ceasul în care, în schimbul prelențiunilor lor asupra Egiptului, 
au primit dela Englezi să ia rolul de factori precumpănitori în Maroc. 
lar cel mai filozofic dintre ei consideră chestia Marocului ca o tristă fa- 
talitate, dar ca o fatalitate —şi de fapt aşa şi este. Francezii nu mai puteau 
să aibă nici o speranţă in Egipt. [ara Faraonilor era perdută pentru ei şi 
prin greşelile ce făcuseră in trecut şi prin progresele ocupaţiunii en- 
gleze., Dar trebuind să părăsească această parte a Airicei, In care, orice 
S'ar spune, făcuseră şi multe sacrificii, era firesc ca Francezii să ceară o 
compensație. Li s'a oferit Marocul, Puteau să-l refuze? Oricare ar 
fi fost greutățile situaţiei de acolo, greutăţi pe care Francezii le cunoş= 
teau, ei nu puteau să nesocotească însemnătatea pe care o situaţie pre- 
cumpănitoare în Maroc o avea pentru întreaga lor politică în nordul A- 
fricei. Vecinătatea Algeriei, comunitatea de interese dintre populajiunile 
din Algeria şi cele din Maroc, pericolul pe care il prezenta pentru li- 
niştea Algeriei, starea de anarhie a Musulmanilor din Martoc,—toate aces- 
tea impuneau Francezilor obligaţia de a primi oferta Englezilor. Această 
ofertă odată primită, Francezii, tocmai pentru cuvintele arătate mai sus, e- 
rau nevoiţi să impedece pe orice altă Putere, şi în special pe Germania, să 
devie factorul de căpetenie din Maroc. Şi astfel, din deducție logică in 
deducție logică, Franța a fost osindită să treacă prin toate greutăţile prin 
care a trecut acolo şi să facă toate sacrificiile pe care le face. 

Cit timp va ţine era greutăților, Francezii pot fi siguri că Puterile 
îi vor lăsa în pace. Aceste Puteri sint prea fericite că s'a găsit cineva 
care să-şi omoare oameni şi să-şi cheltuiască bani, pentra a resta- 


CRONICA EXTERNA LER! 


“bill o ordine de care pe urmă cu toji vor beneficia. Numal cind mi- 
siunea cea grea va înceta, cind pacea va domni iarăşi în Maroc, cind 
se va putea exercita comerțul acolo, In toată siguranța şi cu tot folo- 
sul, numai atunci Puterile vor reapare cu pretenţiunilelor şi vor incerca 
“să smulgă Franței fotoasele la care sacrificiile ei actuale ti dau dreptul, Dar 
nici atunci nu credem că Francezii vor avea prea mult de suferit din 
partea marilor Puteri. Sint în joc competițiuni prea numeroase şi Ma- 
tocul s'a dovedit a fi o țară pre nesigură, prea puţin atrăgătoare, pen- 
truca să fie ţinta ambiţiunilor europene. Puterile vor găsi intotdeauna 
mult mai practic ca Franța şi Spania să ducă acolo povara tuturor grè- 
utăţitor. 

Mai ingrijitoare pentru Francezi e situaţia inlernă din Maroc, find- 
“că Marocul este o țară care caută să scape cu orice preţ de dominaţiu- 
nea străină. Luptele triburilor nu sint altceva decit manifestarea unei 
puternice mişcări de emanicipare națională. Aşa incit e sigur că, atunci 
cind se vor învinge triburile dela nord, se vor scula cele dela sud, 
iar cînd pacea va domni la sud, flacăra răsvrătirii se va aprinde la apus 
sau la răsărit. Dacă fenomenul acesta de emanicipare naţională ar îi un 
fenomen izolat, rolul Fraacezilor ar mai fi uşor. Dar, din nenorocire 
pentru ei,el este azi un fenomen general in lumea musulmană şi galbenă, 
În genere, popoarele subjugate, dacă nu sint într'o stare de civilizaţiune 
<u totul inferioară, caută să scuture jugul străin. fn China, dorinţa de a 
scăpa de străini a ştiut să învingă o spatie de mai multe ori seculară şi 
a impins acest imperiu, care părea in complectă descompunere, pe căile 
progresului şi ale regenerării, Cine ar fi crezut acum zece ani că Im- 
periul Chinezesc va adopta azi regimul constituțional şi că, dela poalele 
munţilor Altai pină pe hotarele Indochinei, va fi zguduit de aceiaşi sete 
de regenerare? Cine mai ales ar fi crezut că el poate să se regenereze 
din propia lui iniţiativă şi prin propriile lui puteri? In Persia, a devenit 
greu şi pentru Ruşi şi pentru Englezi să mai menţie sferele lor de in- 
fluență. -In India, dominaţiunea engleză se clatină. În Algeria, indige- 
nii murmură. In Egipt, mişcarea naționalistă se manifestă cu toată tăria 
unei forțe conştiente. Precom se ştie, două fapte au contribuit mai ales 
la această stare de lucruri: victoria Japonezilor asupra Rusiei în Man- 
ciurea şi introducerea regimului constituţional în Turcia, De aceia e greu 
«să prevezi că mişzarea naționalistă va înceta în Maroc. Dimpotrivă, e 
aproape sigur că, incurajaţi de pilda pe care o dau şi popoarele din 
Asia şi cele din Alrica, Marocanii vor fi din zi în zi mai agresivi şi mai 
primejdioşi pentru Puterile europene. Afară de aceasta, e probabil că 
exemplul Marocului să fie contagios şi că populaţiunile din Algeria răs- 
vrătindu-se la rîndul lor, dominaţiunea europeană să fie serios ameninţată 
În tot nordul Africei. 

Evident că această perspectivă nu este surizătoare pentru Franţa şi 
explică în deajuns ingrijorarea care domneşte în cercurile oficiale din Paris. 
Dar, dacă judecăm această chestiune dintr'un punct de vedere mal înnalt, 


aa MATA ROMINEASCA O O 


sintem nevoiţi să recunoaştem că Franţa merită soarta pe care o aşteaptă în 


= iismul acesta dintre politica pe care o urmezi în Europa 
ri a EL cm: pn practici pe celealte continente, trebue să înceteze 0- 


dată, E aici o contradicţie prea strigătoare ca să poată dăinul. E inad- 
misibil ca respectul cel mai scrupulos al principiului naționalităților să 
fie o concepție intangibilă în Europa şi să devie in Colonii un precept 
care se calcă în fiecare zi şi nu merită nici cea mai mică băgare de 
samă, Sau civilizațiunea impune tuturor statelor idei de libertate şi de 
umanitate şi atunci ele trebuesc aplicate fără considerațiuni de hotare, 
de longitudini şi_de latitudini, sau aceste idei sint nişte postulate fără 
inţeles şi atunci domnia lor trebue să înceteze şi în Europa. Dar co- 
media aceasta, care constă în a te intăţişa In Europa ca apostolul liber- 
tăţilor şi al principiului naționalităților şi de a fi în Africa sau in Asia 
distrugătorul nemilos a tot ce este libertate sau a tot ce este respect 
al naționalităților, constitue o ipocrizie, la adăpostul căreia Europa nu se 
mai poate pune. Ce insemnează spectacolul acesta al Franţei, care se 
scoală în picioare pentru cea mai mică nedreptate, dar care tolerează ca 
în numele ei şi la umbra drapelului ei să se înnăbuşească în mod siste- 
matic şi brutal orice pornire naționalistă a Marocanilor. Ce insamnă a- 
cest popor, care la Paris vorbeşte de dreptate, pentiuca la Fez să prăde 
ca barbarii şi să măcelărească ca sălbaticii. 

Popoarele din nordul Africei nu mal sint nici destul de înnapoiate, 
nici destul de naive, ca să creadă că Puterile europene le exploatează 
şi le cuceresc pentru a răspindi asupra lor binefacerile civilizaţiunii. 
Ele ştiu că lumina ce H se tâgădueşte nu e din cele care dau viaţă, ci 
din cele care mistue, şi că Indărăiul acestei faţade înșelătoare se ascund 
cele mai vulgare polte naţionale şi toate instinctele de cucerire, de do- 
minaţiune, de impilare, ce minjesc sulletul omenesc. 

In asemeni condițiuni cum să nu te bucuri cind vezi popoarele 
alricane refuzind să primească această situație şi ridicind în sfîrşit ca- 
pul? Oricit de sălbatică ar fi de-ocamdată rezistența lor, ea constitue a- 
devărata isbindă a civilizaţiunii. Civilizaţiunea va răminea incomplectă, 
inferioară, atita timp cit în numele -i popoarele se vor ingenunchia pen- 
tiu interesele meschine ale celor tari, sau se vor asupri pentru a satis- 
face poftele de cucerire şi de glorie ale celor mari. Civilizaţia va fi insă 
biruitoare şi va străluci cu toată puterea luminii ei în ziua în care se 
va fi răspindit pină într'atita, încît să dea conştiinţa drepturilor şi indis 
vidualităţii lor etnice triburilor perdute în colțurile cele mal intunecate 
ale pămintului, Atunci cuvintul civilizațiunii nu va mali fi nici o iluzie, 
nici o ironie, nici o ipoctizie, ci o realitate. lar omenirea, eşșită în stirşit 
din lanţurile barbariei, va putea să susție cu mindrie să trăiască o viaţă 
care cinstește pe cel ce au luptat ca s'o Imbunătăţească şi s'o înnalțe. 

lată de ce avem convingerea că, oricit ar părea paradoxal, intrin- 
gerile pe care Francezii şi în genere Europenii le vor suleri în Maroc 
coniribue mai mult la progresul civilizațiunii decit toate tratatele asu- 
pra dreptului ginţilor şi decit toate tiradele sgomotoase ale moraliştilor 
de pe Continent. 


|, G. Duca 


Scrisori din Bucovina” 


Alegeri 


Sintem după alegeri, şi înmainie de alegeri. Bucovinenii au 
deosebita fericire de-aşi pierde vremea de aproape un an de zile cu 
alegeri. An, pe vremea aceasta, s'au inceput pregătirile pentru ale- 
gerile dietale şi nici nu sau efectuat bine acestea și sa dizol- 
vat parlamentul vienez, publicindu-se alegeri parlamentare, care 
se vor face în scurtă vreme. Am trecut cu mare greu cu căruța 
noastră națională, zisă şi partid național, peste un hop (cum ar 
zice un Moldovan dela noi), adică peste alegerile dietale, şi mai 
avem de trecut peste unul, Frica, pe care o nutresc mulţi, că, la 
trecerea acestui de al doilea hop, căruța noastră națională, care 
şi aşa e hirbuită rău, se va desface cu totul, e, durere, foarte 
întemeiată. 

Dar să răminem puţini la alegerile dielale. 

Alegerile dietale, ce s'au sitrşit, au fost prima incercare fä- 
cută in baza legii dietale nouă. Legea nouă a înmulţit numă- 
rul deputaţilor dela 31 la 63; a lărgi! dreptul de votare, desfiin- 
tind alegerile indirecte şi introducind alegerile directe, după co- 
mune şi în scris; a despărți! neamurile, creind cadastrul naţional. 
Rominii au după legea cea nouă 22 (dincei 61 aleşi,2 fiind vi- 
riliști) deputăţii, și anume 16 din curiile poporale şi 6 din curia 
proprietății mari. Aceste 22 mandate le-au şi dobindit Rominii în 
Tupta electorală, și nici că se putea altmintrelea, cercurile fiind 
aproape curat romineşti, De o incercare a străinilor de a ne 
ripi vrun mandat nici n'a fost, nici nu putea fi vorba, și de a- 
ceia şi glasurile de biruință ce s'au ridicat In unele ziare erau 
deplasate. Aici nu putea fi vorba de nici o victorie, pentrucă în 
direcţia aceasta n'a fost nici o luptă: cei 22 deputaţi romini 
trebuiau aleşi şi au fost aleşi. Lipsind lupta electorală cu ele- 
mentele străine, s'a dat lupta intre concurenții de același neam 
în cadrele poporului nostru. 

E bine să fie concurență inire membrii aceluiași neam în 


Această corespondenţă nu ne vine dela corespondentul nostra per- 
atit (nota redacţiei). 


134 VIAŢA ROMINEASCA 
e o o l_a 


j e In care trăim noi în Bucovina, se vor intreba mulţi 
ec me avem 0 aşa zisă organizaţie, cu un comitet dirigui- 
tor, şi că orișice luptă între fiii aceluiași neam slăbeşte puterea 
lui de rezistență față de dușmani. Ciă vreme alegerile se lăceau 
după legea cea veche, cind străini şi administrația jucau rolul 
principal, orişice despărțire insemna sinucidere ; azi insă o luptă 
electorală între candidații romini e admisibilă, dar numai în 
anumite cazuri : dacă, bună oară, comitetul organizaţiei naţionale, 
trecind şi peste dispoziţiile statuare, nu se lasă condus la stabilirea 
candidaturilor de momente de politică naţională, ci de interese, 
de coterii familiare, cum s'a intimplat și de data aceasta ; dacă 
programul celor ce candidează diferă ; dacă li se impun alegăto- 
rilor candidaţi care n'au calităţile necesare spre a fi reprezentanți 
adevăraţi ai poporului. O luptă programalică, o luptă de prin- 
cipii e tot ce poate produce mai frumos viața constituțională a 
unei țări, Alegătorii pot numai profita pe urma acestei lupte. In 
adunări, ei îşi ciştigă elementele politice, işi lârgesc orizontul po- 
litic şi incep a judeca singuri situația şi a lua In consecință ho- 
tărtrile lor, fără de a fi conduşi ca o turmă necuvintâtoare. Dar 
o luptă electorală In care, în fața candidatului cu program bogat, 
intocmit pentru nevoile neamului, se ridică un individ obscur, cu 
mijloace de corupţie, o luptă in care hotărirea,n o dau alegătorii, 
ci străinii care n'au nici dreptul de votare, e tot ce poate pro- 
duce mai scirbos viaţa constituțională a unei țări. Şi in multe 
părți ale Bucovinei s'a văzut de astādatā o așa luptă. S'au vä- 
zut candidați luptind cu toată sinceritatea inimii: lor pentru un 
program de idei şi principii, combăâtuţi de indivizi, care in locul 
programului, a calităţilor şi a integrității personale, aveau urmă- 
toarele arme, care s'au dovedit mai puternice : promisiuni, bani 
şi băutură, ) 

Şi cohorta agitatorilor lor— compusă din tot ce au mai de- 
pravat satele noastre, amestecați, ca o ironie amară la adresa ca- 
dastrului naţional, cu toți Evreii şi străinii cercului. 

Se va zice deci că toată reforma electorală a dat fiasco 
complect, neputind produce efectele dorite de legiuitor. Nu se 
poate afirma aşa ceva, mai ales acum, după prima incercare, 
Legea e bună, —deşi sint şi citeva dispoziții care vor trebui In- 
dreptate, căci la punerea ei in practică s'a dovedit că se pot face 
cele nemaiauzite abuzuri, Aici legiuitorul va trebui să refacă 
din nou pe baza experienţilor ciștigate, căci altmintrelea avem 
nu exprimarea liberă a voinții alegătorilor, ci falşificarea et în 
mod patentat. 

In detaliu, alegerile pentru dietă au dat următorul rezultat : 

Mandatele poporale (rurale şi dela oraşe) sau ocupat în 
două rinduri: mandatele din curia universală, in care votează 
toți locuitorii unei comune care au implinit 24 de ani, care nu 
stau sub epitropie, nau fost pedepsiți, fiind stabiliţi într'o co- 
mună de cel puţin 6 luni, fără cenz,—s'au ocupat la 2 Aprilie ; cele 
din curia cenzului, in care se cere un bir direct de două coroane,— 


SCRISORI DIN BUCOVINA 135 


la 28 Aprilie. Curia sufragiului universal are 18 mandate din 61, 
şi anume 6 romine, 6 rutene, 5 nemțeşti-evreești şi unul polon. 
Mandatele romine s'au ocupat— în alară de cel din oraşe şi cel 
din Cimpulung—aproape fără nici o luptă electorală. S'au ales 
în aceste cercuri deputații care le reprezentau In parlament, 

„1. In cercul electoral Cimpulung-Dorna s'a ales cu o mică 
majoritate maestrul silvic George Sîrbu, față de primarul comu- 
nei fruntașe Fundul-Moldovei, Toader Leuştean. Toader Leuştean, 
sprijinit numai de ţărânime, iși pune candidatura contra lui Sirbu 
şi pentru parlament. Luptele electorale ce se dau în acest cerc 
electoral din toamna anului trecut, de cînd cu retragerea contelui 
Bellegarde, merită o atenţie deosebită. 

Neputindu-ne opri de astădată mai mult, le amintim numai 
in treacăt. In toamna anului trecut a depus mandatul său de 
deputat în parlament contele Bellegarde, în jurul căruia s'a fä- 
cut atita vilvă în politica bucovineană. La ocuparea mandatului 
Sau ivit 4 candidaţi: 2 judecători, dr. Renţ şi Călinescu, pri- 
mul sprijinit și recomandat de partid, George Sirbu și ţăranul 
Boancheş din Vatra-Dornei. Sa declarat balotaj între Sirbu şi 
Boancheş: au căzut candidatul partidului, Renţ, combătut vehement 
de Evrei, pe care i-a incomodat puțin ca preşedinte al judecăto- 
rici de Cimpulung, şi Călinescu, La balotaj a eşit Strbu, spriji- 
nit de toţi intelectualii, care vedeau In alegerea unui țăran pe- 
riclitarea heghemoniei lor, ajutat de toți străinii din cerc şi de 
„toate organele administrative ale fondului, care sprijineau în Sirbu 
pe un coleg al lor. Candidatura lui Leuştean, mult mai simpa- 
tic decit cea a lui Boancheş. are cele mai bune șanse de reușită, 

2. In cercul Humor-Solca a eşit fără contracandidat, pen- 
tru prima data de cind face politică, d. Aurel Onciul. 

3, In cercul electoral Suceava-Sirete a lost ales baronul 
Alecu Hormuzachi, viitorul mareşal al țării ; contracandidatul său, 
primarul din Bosanci, Ştefan Blindu, a intrunit o minoritate mică 
de voturi. 

4. În cercul Rădăuți sa ales Teofil Simionovici ; contra- 
candidatul A. Halus a rămas în minoritate. 

5. In cercul electoral Cernăuţi-Storojineţ s'a ales Joan Cu- 
parencu, maestru silvic la Cuciur-mare. In el pun răzeşii din 
satele mixte mari speranțe, fiind el singur răzeș din naștere şi 
primul deputat romin ales şi de răzeși. 

6. O inverşunată luptă electorală s'a dat în cercul electo- 
ral al orașelor (Cernăuţi-Rădăuţi-Suceava-Sirete) Intre candidatul 
naţional dr. Florea Lupu şi candidatul socialist George Grigo- 
rovici, A eşit biruitor cu o majoritate de */s voturi dr, Florea 
Lupu. 
m curia cenzului s'a facut alegerea la 28 Aprilie (vineri 
după Paşti). In curia aceasta au fost de ocupat 28 mandate și 
anume: 10 romine, 10 rutene, 7 nemțeşii-evreești, unul polon. 

Partidul romin şi-a nominat candidații după considerentele 
arătate mai sus : legături de familie, intrigi, etc.. În toate distric- 


136 VIAȚA ROMINEASCA 
ost contracandidaţi. Se ințelege că mulți din ei n'au ur- 

ati efect decit open alegătorilor, şi aşa destul de 
necăjiţi, citeva momente de distracţie. Unii din ei, făcindu-se de 
tot ridicoli, merită să fie trecuţi la posteritate. Aşa un oarecare 
Strachină la Răduţi a primit din vro 5500 voturi exprimate 
numai 4; la Cimpulung Prodanciuc, fost primar al oraşului, din 
vr'o 3000 voturi 9 ; iar Besplitrei la Storojineţ 10; dar au avut 
satisfacția că s'au văzut trecuţi pe lista candidaţilor. j 

1) Cel mai mic cerc electoral e cercul Dornei, care cu- 
prinde numai 6 comune. Aici a eşit Impotriva partidului țăranul 
George Boancheş cu o majoritate mare faţă de candidatul parti- 
dului, Joneț, care a intrunit un număr ridicol de voturi. Dacă 
ne hucură biruința unei idei şi faptul că între cei 16 deputaţi a- 
leşi de popor va fi şi un țăran —s'ar fi putut admite şi mai 
mulți, căci mulţi din intelectualii aleşi n'au nimic innaintea țărani 
lor, decit doar putinţa de a face intrigi—totuși nu putem fi satis- 
făcuţi de felul cum a fost ales şi mai cu seamă de persoana alesului, 
care, deşi inteligent, nu e recrutat din floarea ţărănimii 
noastre. Şi tocmai acesta e necazul, că, fiind numai unul, lu- 
mea care nu ne cunoaşte, ar putea crede că e şi cel mai bun 
ce l-am avut, d s 

2) In cercul Cimpulungului candidatul partidului, Iorgu G. 
Toma, cunoscut ca poet și traducător, a fost bătut de dr. Rent. 

Incolo au invins candidaţii partidului, şi anume : 3) La Su- 
ceava Dorimedoni Popovici, care acum are ocazie să arâte ce 
poate face; 4) La Solca dr. N, Vasilouschi, care n'a cruțat ra- 
chiul lăcător de minuni; 5) In oraşe dr. E. Popovici; 6) In 
Cernăuţi-rural abia in balotaj Cesar Scalat; 7) La Storojineţ dr. 
Constantin Isopescul-Grecul ; 8) La Humor dr. Nicu Blindu, 
un vechiu candidat de deputăţie. : a 

O luptă grea s'a dat în districtul Siretelui şi al Rădăuțului, 

9) La Sirete candidat al partidului a fost Mih. Chisanovici, 
cunoscutul gazetar cu calități strălucite, Pentru sprijinirea aces- 
tei candidaturi au intreprins un turneu de agitaţie deputații On- 
ciul, Lupu, Hormuzachi şi Simionovici. f S 

Contracandidatul lui Chisanovici a fost judecătorul din Si- 
rete, Mironovici, un om antinațional, sprijinit de toată evreimea 
şi de străini, şi—se zice--de banii lui Mochi Fischer, care nu-i 
poate erta lui Chisanovici broşura ce a scris-o impotriva sa, 
desvăluindu-i viaţa frumoasă de muncitor idial. Situaţia se in- 
greuia prin faptul că in acest cerc votează și alegătorii a două 
comune ungurești (Hadicialva şi Istensegiiz), care formează o 
treime a totalității alegătorilor, și a căror ținută e totdeauna nesi- 
gură. Cu mari siorțări a invins Chisanovici. i 

10) La Rădăuți s'a dat cea mai inverşunată luptă din toată 
campania electorală. 

De-oparte candidatul partidului, Aurel Ţurcan, administrator 
silvic la Vicov-de-sus (se observă de o bucată de vreme o mare 
aplecare a silvicultorilar pentru politica naţională), un bărbat pe 


SCRISORI DIN BUCOVINA 137 


“care până in momentul candidării nu-l cunoştea aproape nimeni, 
cel puțin nu l-a intilnit nimeni pe ogorul larg al muncii naţio- 
nale ; pe de altă parte George Tofan, „ceva* mai mult cunoscut 
decit adversarul său, prin activitatea sa politică, națională şi li- 
terarā. 

Turcan avind la dispoziție ca mijloc de agitaţie pădurea 
fondului şi banii zestrei, ajutat fiind de toți străinii, de toată preo- 
ţimea, de toată administrația, de agitația cea mai desirinată a or- 
ganelor de silvicultură, a invins cu 14 voturi, Tofan, avind cel 
mai popular program, fiu de țăran din district, sprijinit de majo- 
titatea învăţătorilor și de elementele cinstite ale țărănimii, a in- 
intrunit 2500 voturi. E vrednic de amintit că acest candidat, deşi 
a fost numit candidat oficial al partidului pentru cercul electoral 
al Cernăuţului şi Boianului, n'a primit această candidatură, care 
i se da ca de pomană întrun cerc în care e cu totul necunos- 
cui, şi a rămas la Rădăuţi, după cum a lost dorinţa țăranilor. 

O săptâmină mai tirziu s'au făcut alegerile şi în curiile 
privilegiate. Curia proprietăţii mari romine a ales cu 35 voturi 
următorii 4 deputați: Nice Flondor, cel mai activ dintre ei, 
Constantin Popovici- Neculiţă, Varteres Pruncul (Armean) şi Con- 
stantin Hormuzachi, cunoscut ca scriitor politic şi ştiinţific. In 
curia preoțească s'a ales dr. Ipolit Tarnovschi (Rădăuţi), prezi- 
dentul cazinului internațional de acolo ; iar consistoriul şi egu- 
menii mânăstirilor au ales cu 7 voturi pe Dionisie Bejan, lup- 
tător național veteran. La Romini se numără și mitropolitul 
Repia, virilist, care are insă, cum nici nu se poate altmin- 
trelea, o ținută rezervată. Cei 22 deputaţi romini aparţin după 
confesiunea lor politică la următoarele grupări: & democrați (On- 
ciul, Lupu, Chisanovici, Scalat, Blindu, Renţ, Simionovici, Cu- 
parencu) ; 7 apărărişti (Dori Popovici, Euseb Popovici, Vasi- 
lovschi, Isopescul, Ţurcan, Sirbu, Tarnovschi; 5 conservatori 
(Bejan, Flondor, Hormuzachi, C. Popovici-Neculiţă, Pruncul). 
Alexandru Hormuzachi, predestinat pentru postul de mareșal, va 
răminea In afară de orice grupare, doar atit că va vota la con- 
stituirea dietei (alegerea In -comitetul țării) cu democraţii, iar 
“George Boancheş e probabil că se va lipi apârăriştilor, în con- 
tradicție cu tot trecutul lui. 

Si mulți se vor intreba, după ce vor fi citit rindurile acestea : 
Unde-s binefacerile fägäduite ale legii electorale, unde-i curăfe- 
mia şi libertalea alegerilor, ce-i cu înlăturarea amestecului străi- 
nilor? Trebue să fim drepți: legea insamnă incontestabil un 
mare progres lață de trecut, dar va trece timp până ce țăranii 
vor fi invins toate greutăţile pe care „domnii” doritori de man- 
date le pun în calea libertăţii alegerii și curâțeniei ei. E un pro- 
gres, dacă azi față de trecut aleg intr'un cerc 5000—8000 de a- 
legători (în curia universală până și la 14.000), pecind în trecut 
alegeau 150, innaintea prefectului, votind pe față ; e un progres azi 
că, dacă administrația se mai amestecă și se va mai amesteca 
citā vreme Insiși candidaţii naţionali solicită acesi sprijin, o face 


138 VIAȚA ROMINEASCA 


Pia u 


nu faţă ca ’n trecut, cind punea jandarmi să in- 

idae è să Pe E ata pe alegâiori. lar cit priveşte ames- 
lecul străinilor, in deosebi al Evreilor, ei vor trebui grabnic 
desvățaţi de acest amestec al lor în treburile romineşti, 

Astfel s'au încheiat alegerile dietale, cu o mare deziluzie pen- 
tru optimişti, cu biruința unor elemente dornice de măriri și cu 
o slabă speranță pentru viitor. Căci să ne uităm puţin la pro- 
gramul dietei viitoare, căreia mulţi ji prorocesc o viață scurtă, şi 
la „aleşii* poporului. Programul dietei viitoare l-a formulat in mod 
clar şi precis Aurel Onciul, în adunarea națională, în următoarele 
cuvinte cuprinzătoare : „0gor, pădure, pășune, lemn, fier, căr- 
bune, limbă, lege, şcoală“. Deşi „limbă, lege, școală” sint puse 
la urmă, ele vor preocupa activitatea dietei viitoare în „măsura 
cea mai largă. Chestiunea bisericească, chestiunea şcolii națio- 
nale, regularea drepturilor limbii noastre la dregătorii, sint ches- 
tiuni de interes vital pentru națiunea noastră. Pentru rezolvirea 
lar în senzul cerinților poporului romin, bărbaţii aleși trebue să 
fie bărbaţi destoinici, cu cunoștinți „vaste pe terenul respectiv. 
Ciţi din cei aleşi cunos aceste chestiuni pe baza studiilor și cer- 
cetărilor ce le-au tăcut personal ? Fa n 

Din 16 deputați aleși în curiile poporale, 10 sint juriști : 
judecători, avocaţi, notari, funcţionari administrativi. Cunoştinţile 
acestora, exceptind pe Onciul, Lupu şi poate și pe Renţ, se mär- 
ginesc la cunoştinţa chestiunilor juridice, (Şi e caracteristic : de 
cind avem viață constituţională în Bucovina, reprezentanţii popo- 
rului nostru s'au recrutat aproape excluziv din boeri şi jurişti. 
Si i-a mers de minune poporului romin). Trei din 16 sint funcţio- 
nari ai fondului religionar, caracterizind cea mai nouă fază a po- 
liticei naţionale bucovinene. Mai rămin : un ţăran (Boancheș), un 
Invâțâtor (Chisanovici) şi un profesor secundar (dr. Euseb Po- 
povici). p h 

Dacă mai adāugām că între deputații romini avem două 
perechi de fraţi (frații Popovici şi fraţii Hormuzachi), ne mai vor- 
bind şi de alte inrudiri, şi că tot dintre deputaţii dietali se vor 
recruta şi toți deputații cin parlament, cred că ajunge pentru ca- 
racterizarea reprezentanței naționale a Rominilor bucovineni. Şi 
mai evidentă va fi lipsa de orientare şi neputința politicei noas- 
tre naţionale, dacă vom arăta cum stau treburile la duşmanii 
noştri, la Ruteni, popor care ne-a arâlat prin fapte, pe care le-am 
simțit, că înțelege să facă politică reală, nu fraze naţionale, poli- 
tică pentru popor, dar nu pentru mâriri personale, Acolo dom- 
nește o disciplină de fier. Coco Wassilko, care conduce această 
politică, are indărătul său o ceată organizată de oameni cu Cu- 
noştinți de cauză, cu dor de muncă, cu care știe să smulgä suc- 
cese, La noi, o organizație așa de splendidă, incit deputaţii aleşi 
nici nu s'au putul constitui intrun club unitar,—nici vorbă de 
altă activitate. Şi cine s'a ales la Ruteni ? Intre cei 16 deputaţi 
aleși de popor, intre care 15 Ruteni tineri (Ucraini) şi un social- 
democrat, sint, după profesie, 6 bărbați de şcoolă, şi anume : A 


SCRISORI DIN BUCOVINA 189 


profesor universitar (Stocki), 1 profesor secundar (Pihuleak), cel 
mai periculos agitator in satele mixte (interesant e că Pihuleak, 
care până acuma a lost şi deputat în parlament, nu-şi mai pune 
candidatura, răminind în țară să se ocupe cu agitația în comu- 
nele mixte ; sintem curioşi să aflăm cine dintre deputaţii romini 
naționaliști se va impotrivi, cutreerind satele ca un apostol, cum: 
o face Pihuleak ?), 1 inspector școlar (Omelian Popowicz), cel. 
mai bun cunoscător al organizației şi al chestiunii şcolare din 
Bucovina şi cel mai ireductibil duşman al rominismului, 1 di- 
rector de şcoală prolesională şi 2 învățători de școli primare; 
apoi 3 juriști, un funcţionar administrativ din comitetul țării, care 
cunoaşte toată organizația comunelor, 1 notar comunal. 1 pro- 
prietar mare rutinat (Wassilko) şi—nu vă speriați —4 fărani. A- 
ceasta e falanga, recrutată din cei mai periculoşi agitatori şi şovi- 
nişti, politiciani cu cunoştinţă de cauză, conduşi de o mină de fier, 
care se va impotrivi In dietă juriştilor şi administratorilor noștri 
de păduri. 

Se va munci și sbuciuma Onciul şi alți cițiva, dar cred 
că, în fața lipsei totale de disciplină, toată munca și străduința 
lor vor fi zădurnice. Şi că disciplina nu va fi In partidul şi clu- 
bul romin—avem dovezi de pe acuma. 

Dacă pe timpul alegerilor dietale a existat oarecare disci- 
plină măcar de fața lumii, acuma în campania pentru parlament 
s'au deslânţuit toate patimile, s'au rupt orice legături. În toate 
districtele 1şi stau faţă "n laţă mai mulţi candidați. Comitetul par- 
tidului n'a putut face nimic. Şi caracteristic pentru politica ro- 
minească din Bucovina e că toate patimile şi prigonirea cea mai 
aprigă s'a pomit contra lui AureliOnciul (are 3 contracandidați), 
care ¢ unul din puţinii bărbaţi de talent şi muncă In Bucovina. 

„Fouia Poporului", organul partidului, publică în numărul 
ultim (23, din 21 Mai) sub semnătura sf. (George Tofan), direc- 
torul acestei publicații, un articol intitulat Aurel Onciul, din care 
reproducem şi noi o bună parte, pentru înțelegerea politicei ro- 
mineşti din Bucovina, aşa de incurcată,—acest articol cuprinzind 
pe scurt istoria politică a Rominilor bucovineni şi o apreciere 
dreaptă a activității lui Aurel Onciul. 

„Aurel Onciul 

„Prin patruzeci de ani, Rominii din Bucovina s'au sbätut ca. 
ştiuca pe mal, lâră să se poată mişca din loc. Nu erau în stare să 
ingrijească nici de treburile culturaie, nici de gospodăria țărănească, 
Şi nu era de mirare. Căci pentru a apăra dreplurile limbii romi- 
neşti, a îndrepla școala şi a scoate de subt epitropia străină bise- 
rica, cit şi a mări ţăranilor ogorul, a le lărgi pășunea și a le dës- 
chide pădurile, deputaţilor le trebuia putere, şi puterea aceasta 
nu o aveau, fiindcă erau aleşi de stăpinire şi prin urmare robi 
ai stăpinirii. Intăiul pas spre mintuire nu putea deci fi decit inlă- 
turarea jugului stâpinirii la alegeri, sau, cu alte cuvinte, liberia- 
tea alegerilor. Cu ochiul său ager, d. Aurel Onciul a și găsit. 


140 VIAŢA ROMINEASCA 


îndată acest punct pă minecare și e g din capul locului pe 
asigure libertatea alegerilor. 

an Vroia să o ini in înţelegere cu întregul popor, rominesc. 
Din nenorocire i se impotriviră cu toată puterea boerii şi domnii, 
de nu i-a rămas alt chip, decit să se lege cu getea bun pă 
ranii tuturor neamurilor din ţară. Cu ajutorul po: Maze "pa 

muncă grea de şase ani a isbutit in urmă să schim Ă ze 
pentru alegeri și să asigure libertatea alegerilor aşa, cá chiar și 
boerii şi domnii să recunoască binele rinduelei nouă, i 

„Inlăturată fiind astfel neințelegerea de mai inainte, era da 
putinţa de a uni din nou toate păturile poporului rominesc, și ra 
nirea aceasta era de neapârată trebuință pentru a putea ingriji de 
treburile culturale ale neamului şi de cele ale gospodăriei rimă 
neşti, fiindcă lucrurile aceste mari nu se pot isprăvi, fără a aduna 
rile unui r. i $ 
pai P Drept aceea y Et EAN Onciul, indată după ce a asigurat ka 
bertatea alegerilor a Indrumat, acum trei ani, inipăcarea celor 
două tabere de mai Inainte, a celei domneşti și a celei pepe 
tmpreunindu-le intr'o singură tabără. In fruntea ei l-a pus pe d. 
Iancu Flondor, bărbatul de incredere al domnilor, ca să închege 
mai bine legătura făcută, neincăpind nici o indoială, că precum 
nu poate fi altfel la o intocmire nouă, vor fi de intimpinat incă 
o mulțime de greutăţi. D. Flondor Insă s'a dus la intâia impuş- 
cătură, lăsind locul d-lui Aurel Onciul. Dacă s'ar fi dus şi a- 
cesta, toată țesătura făcută cu atita chin, s'ar fi destrămat seo 
nou şi partidul romin s'ar fi împrăștiat cu desăvirşire spre bu- 
curia străinilor. Vazind aceasta, d. Aurel Onciul în simţul său 
de datorie, s'a hotărit să râmlie în fruntea Rominilor până după 
alegeri, mâcar că postul acesta, șezind el la Viena şi neavind a- 
vere, li cerea jertfa cea mai mare, şi măcar că ştia, că fiind în 
frunte, ti sint legate minile la alegeri. Unde el prin trecerea ce 
o are la țărani şi învăţători putea să scoată la alegeri in toate 
districtele, intocmai ca şi Coco Wassilko la Ruși, tot oameni de 
ai săi, el cu braţele incrucişate, fără a clipi din ochi, a suferit 
să se aleagă nu numai potrivnici, dar chiar dușmani de ai săi, 
numai ca să nu se tacă din nou desbinare.y Cu toate că priete- 
nii săi devotați dela ţară i-au atras de repeţite ori luarea aminte 
asupra planurilor ce se făuresc Impotriva sa şi a prietenilor săi, 
el in buna sa credinţă şi in cinstea sa n a făcut nici un pas ca 
să se impotrivească alegerii dușmanilor săi, nici măcar să le In- 
greueze alegerea, Cu chin şi vai au trecut Rominii nedesbinaţi 
peste alegerile în dietă; ispita deputăţiilor pentru sfatul impără- 
tesc însă a deslânțuit toate patimile şi a rupt toate legaturile. 
Nu mai este nici o cirmă. Comitetul naţional n'a fost in stare să 
se înțeleagă asupra peţitorilor de deputații. Incepe răsboiul tutu- 
ror impotriva tuturor, și hey peapa E, cele mai mulie sulițe se 
dreaplă impotriva d re 4 A i 

„De ce? Poate că nu are minte ? Dar și potrivnicii săi re- 
cunosc, că are un dar deosebit pentru politică și-i meşter în 


SCRISORI DIN BUCOVINA lat 


treburile obștei. Aşișderea nu-i tăgăduește nimene, că-i om de 
cuvint şi cinstit în toate cele. Jn gece ani de trudă politică nu 
sa lăcomit nici la un singur ban, mici la o boerie, mici măcar 
la o biată cruciuliță, pe cind alţii abia ce-au scăpat prin fel de 
fel de meşteşuguri din focul alegerii și nici n'au mişcat un de- 
gel pentru binele neamului, iși şi ascuțesc dinţii şi intind minile 
după toate mâririle. Dimpotrivă, a jertfit pentru binele obştesc şi 
starea și averea sa. În urmă nu munceşte In toată țara nimeni 
cit munceşte el. Nu numai că ingrijeşte de toate în sfatul impă- 
rătesc şi in dietă, dar scrie în fiecare săptâmină la două gazete, 
ca să lumineze lumea. Toată politica din fară trăeşte numai 
din ideile lui. 

„Oare poate face rău oamenilor? Adevăra!, că a gătit de 
zile pe cițiva inşi, ca pe prezidentul Zierhojfer dela Suceava, 
pe fostul director dela comitetul țării Zachar şi pe directorul 
bâncii ţârii Paschhis. Dar toți aceştia au fost dușmani crunți ai 
Rominilor, de a răsuflat mai uşor tot neamul, cind au fost alun- 
gați din slujbe, Unui Romin insă, d. Aurel Onciul nu i-a făcut 
râu niciodată. Luat la goană el, ca să se apere, a lovit cite o- 
dată în unul sau altul. Dar indată cea fost înirintă impotrivirea, 
el însuși 3 vindecat rânile potrivnicilor săi, răsplâtind râul cu 
bine, lar pentru toți ceilalți, uşa lui a fost pururea deschisă. Nu-i 
om, care să fi cerul ajutorul său, fără să i-l fi dat, şi dat dina- 
dins. Ştie doar intreaga țară, că dacă la o dorință vroiai să fi 
slujit cu credință, n'aveai decit să mergi la Anrel Onciul. Şi nu 
a făcut bine numai la inşi, ci tuturor stărilor, chiar obştei in- 
tregi, Boerilor le-a asigurat cele patru mandante ce le aveau şi 
pe care trau să le prăpădească ; preoților le-a ajutat la mărirea 
salariilor şi le-a dat un deputat în dietă; învăţătorilor le-a urcat 
lefele şi le-a ridicat starea; făranilor le-a inlesnit arendarea a- 
răturilor fondului, le-a scos munţii din minile Evreilor, şi le-a 
dat, în vreme de secetă, pășunea prin pădure, le-a adus slatină 
şi concesii şi le-a deschis tirguelile pentru vite. lar obştia tn- 
ireugă a scăzut-o în camătă prin banca ţării, a făcut-o stăpină 
pe comune şi a scâpat-o de jugul stăpinirii şi a proprietarilor la 
alegeri. N'a fost în politica noastră rominească om mai cu cap, 
cu inimă mai bună, cu cuget mai drept şi gata la orișice jertfa 
decit acest bărbat, care urmărit ca de un blăstăm a fost în viața 
sa cel mai gonit și mai asuprit. Pe cind alţii, care n'au nici pe 
departe nici mintea, nici dorel de muncă, nici cinstea lui poli- 
tică, trec la alegeri tară greutăţi şi se bucură de liniște. Aurel 
Onciul şi-a răsplătit fiecare alegere cu singele său. Şi e ciudat 
să-i auzi pe oameni pe de-oparte lăudindu-l pe acest bărbat pentru 
istețimea minţii sale, pentru neintrecuta sa tărie de a munci, pen- 
tru inima sa bună și caracterul său deschis, iar pe de altă parte 
făurind cele mai drăceşti planuri ca să-l oprească din drumul 
său, care duce la fericirea poporului. 

„Dar vroieşte poate rău pe viitor? Au rău să fic, a cuceri 
dreptul cuvenit dulci: noastre limbi, a asigura copiilor romini 


152 VIAŢA ROMINEASCA 
învățătura în limba mamei lor, a scăpa biserica drept credincioasă 


şi averea ei de stăpinire a străinilor, a dobindi pentru ţărani arä- 


turile fondului, a lărgi pentru vitele lor păşunea dela munte, a 


face rinduială cu pădurile țărănești și cu vinzarea lemnului din 


pădurile fondului? : 
„Ori protivnicii săi au planuri mai bune? Ferit-a Dumnezeu. 


Ei nu au nici un plan obşte, ci numai pentru sine. U- 
nul vrea prin deputăție să se facă director la comitetul țării, ne- 
ştiind că chiar ca deputat in sfatul impărătesc nu poate ajunge 
niciodată la slujba aceasta, iar celalt vrea să scape prin depu- 
tăţie și de muncă şi de belea, zicind că nu-i în stare nici să 
muncească, nici să-şi plătească datoriile, şi astfel fără deputăţie 
ar trebui să se prăpădească, Cine li de vină? Pusu-l-a oare la 
cale poporul, să se desveţe de muncă şi să facă datorii ; Şi dacă nu, 
cum vine poporul să-l mintuiască de rău pe sama sa, jertfindu-i de- 
putăţia, care-i intocmită pentru binele poporului, iar nu al deputatului, 
Şi pentru dureri de aceste ale lui Stan şi Bran să se deiejos 
d. Aurel Onciul, care a muncit cu credință pentru popor şi-i 
harnic pentru munca aceasta ca oricare altul? Şi din pricina a- 
ceasta să Incete orice cirmă și să se destacă în farmături Intre- 
gul neam, chiar acuma, cind toate celelalte neamuri din țară şi-au 
strins rindurile şi pășesc inainte ca un singur om 9s 

Rominii din Bucovina au cinci mandate pentru parlament. 
In periodul trecut aceste 5 mandate au fost ocupate de: Aurel 
Onciul, baronul Hormuzachi, Constantin Isopescul-Grecul, Teofil 
Simionovici şi contele Bellegarde; iar după demisionarea acestuia, 
de George Sirbu. Acuma candidează George Sirbu (Cimpulung- 
Dorna), combătut de T. Leuştean, candidatul țărânimii; Aurel 
Onciul (Humor-Solca), combătut de Dori Popovici, fost contra- 
candidat la 1907, de dr. N. Vasilovschi şi G. Boancheş, toți de- 
putați in dietă; baronul Alecu Hormuzachi (Suceava-Sirete), com- 
bătut de Jorgu Toma; T. Simionovici (Rădăuţi), combătut de Æ- 
milian Isopescul şi dr. Ambros Comoroşan, şi Constantin Iso- 
pescul-Grecul (Cernăuţi-Storojineţ-Boian), combătut de dr. Florea 


Numărul alegătorilor în diferitele cercuri e intre 10.000 şi 
18.000 alegători. 


Cimpulung En. 


MISCELLANEA 


„A. Russo editat de d. G. Bogdan-Duică 


N'am crezul necesar să mai recenzăm a 
cest volum, d 
al cărui conținut s'a vorbit de-atitea ori tn revista aer paie 
Un singur motiv ne-ar fi putut sili so facem: datoria de a 
contribui la răspindirea operei talentatului, nedreptaţitului şi celui 
mai simpatic scriitor romin. Dar o casă de editură cu o aşa pu- 
tere de răspindire ca „Minerva“ n'are nevoe de ajutorul nostru. 
Cu toate acestea, o notiță dintrun ziar, în care se spune 
că d. Bogdan-Duică a dat ediţia compleciă a operei lui Russo, 
ne sileşte să spunem citeva cuvinte, căci, dacă omul de litere 
care şi-a luat sarcina de a răspindi cunoștințile literare printre 
contemporanii săi, nu știe ce a scris Russo,—lucru ugor de știut 
căci d. Haneş a publicat acum doi ani toate scrierile cunoscute 
ea WIRFT moldovan, —cu atit mai puțin vor ști profanii că 
volumu ui Duică nu s'a tipărit în a i 
eani treaga operă a autorului 
Volumul editat de d. Duică, ca să vorbi 
Volum f orbim în termeni co- 
R 7 d de altmintrelea nu ne îndepărtează de chestie 
ind e vor o ediție de popula c i 
aaa DERT pularizare, conţine numai 76%/9 
In adevăr, Piatra Teiului, laşii în 1840 şi scrisori 
à Li . EA le, - 
mentele şi cugetările franjuzeşti, care lipsesc din ediția de pă 
alcătuesc 69 de pagini din cele 308 ale textului lui Russo din 
„o d-lui Haneş. Pe de altă parte, Piatra Teiului și Iașii în 
sint, dacă exceptă i Inti i 
cari ps: ex m Cugetările, cele mai întinse lucrări ale 
Dar nu sint numai cele mai întinse, ci și dintre cele mai 
frumoase și mai caracteristice pentru priceperea sufletului şi re- 
constituirea personalității morale și artistice a lui Russo. 


144 VIAŢA ROMINEASCA 


In Piatra Teiului, „călătorie în munţii Moldovei 1839*, 
scrisă probabil chiar in acest an—deci prima iui scriere— avem 
un splendid jurnal de voiaj, plin de admirabile descripții de na- 
tură, de un mare suflu poetic, de observaţii asupra ţăranului 
de munte şi insemnat şi din punct de vedere al interesului lui 
Russo pentru credinţile și literatura populară. 

lar lașii în 1840, este un tablou plin de viaţă, cele mai 
cuprinzătoare pagini asupra subiectului, un studiu asupra mora- 
vorilor, a claselor sociale, a impestrițării etnice, a ciocnirii ci- 
vilizației apusene cu orientalismul băștinaş, a conflictului dintre 
generația nouă bonjuristă și cea veche „conservatoare* etc. 

Şi m'ar fi trebuit să lipsească dintr'o ediție a lui Russo, de- 
la care a rămas atit de puţin, nici celelalte bucăţi mai mici, 
scrisoarea câtră Bălcescu, in care vedem pe Russo față cu revoluția 
dela 1848, caşi scrisoarea câtră consiliul de răsboiu din Cluj, în care 
găsim, concentrat și exprimat in chip fericit, acel sentiment complex, 
alcătuit din curaj, detașare de sine, ironie faţă cu adversitatea, hu- 
mor etc., care dă un farmec atit de deosebit cunoscutei sale bucâţi 
Soveja. 

E drept, aceste bucăţi au rămas netraduse până azi, (laşii 
în 1840 ni -se pare că e tradus în Floarea Darurilor sau Neamul 
Rominesc Literar). Dar nu era greu să le traducă cineva. 

Şi, fiindcă ne-am apucat să vorbim de ediția d-lui Duică, 
ne permitem să mai adăugăm ctteva considerații. 

Aşa de pildă, editorul trebuia să lămurească pe cetitori a- 
supra limbii lui Russo. Trebuia să spună în prefață citeva lu- 
cruri banale pentru cărturari, dar foarte interesante şi folositoare 
pentru marele public, Trebuia să spună că în bucăți ca Critica 
Criticii, tipărite fără controlul altora, sau în bucăţi ca ultima 
parte a Cugetărilor, tipărite după manuscris—limba e a lui A. 
Russo; că în bucăți ca Amintirile, limba e tot a lui, dar co- 
rijată, probabil de Alecsandri, directorul publicației la care 
colabora Russo ; că in bucăţi ca Piatra Corbului, limba e a tra- 
ducătorului, a lui Alecsandri, după cum in Soveja e a altui tra- 
ducător, a lui Odobescu. Aceste lămuriri, incă odată, sint in- 
dispensabile pentru cetitor. 

Apoi, d. Duică mai trebuia să explice unele forme cu totul 
obscure. Așa de pildă, ciți celitori vor pricepe că: „scrierile... 
care au o acsie morală pe celitori* insamnă „scrierile care au o 
acțiune morală asupra cetitorilor* ? D. Haneș, în ediția mai pen- 
tru specialişti a Academiei, pune note explicative. Pentru „po- 
por* să nu fie necesare? 


MISCELLANEA 145 

Dacă spunea și lăcea acestea — şi 

! race — şi altele, d. Duică aducea un 
mai bun serviciu cetitorilor unei biblioteci de popularizare, de- 
cit polemizind cu cei care-i dau lui Russo locul, pe care-l merită 

Şi fiindcă și noi sintem vizaţi*), o să ne folosim de prilej 
ca să răspundem in citeva cuvinte. i 
A Moi intăiu, d. Bogdan-Duică ne face proces de intenţie. Noi 

ntem : „Cine nu poate judeca lucrurile în sine, desfăcute de 
orice consideraţii străine“. Cu alte cuvinte, ura noastră impotriva 
Junimii ne face să atribuim lui Russo merite mai mari decit 
le are. Este caşicum noi am pune la indoială obiectivitatea d-lui 
De oana al Junimii, pentrucă d-sa e junimist. 
). Bogdan-Duică scrie că noi am zis, ¢ š 
RA egs 5, cu gind de a scădea 

„A. Russo a formulat la 1855 foate principiile critice, care 
„se găsesc proclamate şi susținute mai tirziu de Junimea* 

că noi am zis că A. Russo 

„ar fi fost chiar mai bogat şi mai complect decit ii săi 

succesn ni 
şi că A, Russo este EIN Ai 

„părintele intelectual al criticii junimiste*. 

N'am spus aceste lucruri. 

Am spus atita (cităm): 

„A. Russo a scris mai mult, a adus mai mul 

A te argumente 
„impotriva stricătorilor de limbă, decit d. Maiorescu“, 

să. Russo a scris mai mult, a adus mai multe argumente 
„impotriva imitației servile [a scriitorilor străini), decit d. Ma- 
„jorescu“, 

Şi am mai adăuogat că, în privința curentului 
Et z poporan şi 
istorie, A. Russo iarăși a insistat mai mult. Apr 

În schimb, am spus că: 

„Din punct de vedere al calităților artistice [a operei de 
„artă), d. Maiorescu a luptat mai mult, a scris mai mult şi a 
„adus mai mulje argumenle". 

Si am mai spus: 

„Trebue să mai adăogăm aici o altă direcţie, in care a 
„luptat d. Maiorescu mai mult decit vechea critică—in vremea 
„căreia nu erau încă destule motive de luptă—e vorba de lupta 
„împotriva falşificării adevărului în ştiinţă”, („Spiritul critic in 
cultura rominească*, p. 86—88). 


+) Articolele despre Russo ale d-lui Ibrăileanu din anul I al „Vieţii 
tis, tipărite apoi șii lumea] colaboratorul l al „Vieţii 
eritie în cultura eri mel e ada ni nostru; „Spiritul 


10 


146 VIAȚA ROMINEASCA 


Şi d. Bogdan-Duică putea ceti un pasaj (p. 69), unde noi 
spunem că Junimea a adus în critică „puncie nouă de privire*. 

Așa dar, n'am spus că Russo a formulat foaie principiile 
critice susținute de Junimea, Şi nici că în toate a fost mai bogat 
în argumente, 

lar în privința acelor puncte de vedere, despre care noi afir- 
măm aceasta, să ne dovedească d. Duică că n'avem dreptate! 

Dar d. Bogdan-Duică ne Intreabă triumiâtor: Dacă Russo 
a făcut „toate,“ „atunci de ce a trecul lupta fără efect?" 

Mai Iîntăiu pentrucă el n'a lăcut „toate“. 

Al doilea,—ce insamnă efect? După d. Bogdan-Duică tn- 
samnă distrugerea curentelor rele. Apoi nu le-a distrus, pentrucă 
un răsboiu poate ținea şi „0 sută de ani“, cum neinvață istoria. 
Răsboiul dela 1877 sa "'nceput cu luarea Vidinului de re- 
grelatul G. Manu și s'a isprăvit cu a Plevnei de M. S5. Domni- 
torul (poate că falşificăm ceva istoria, dar nu importă...). Noi am 
spus că Russo e un reprezentant al școlii critice moldovenești, 
care incepe la 1840 şi se isprăveşte cu Junimea la 1880. Se 
vede că a trebuit o luptă mai îndelungată... A trebuit să se in- 
timple o acumulare de „elect*, cum sar prinde. Vorba e: a 
scris sau nu Russo, ceia ce a scris? 

Și acum ia să vorbim mai serios, Şi noi dăm, şi am dat 
importanţă criticii. Numai să n'o exagerăm. Să nu uităm partea 
vremii în toate lucrurile acestea. Nu vom spune ca d. lorga că 
d. Maiorescu a înlăturat lucruri ce trebuiau să se Inlăture de- 
la sine cu scurgerea vremii, dar nici ca (nu e proces de inten- 
ţii !) nici ca junimiștii, care cred că d. Maiorescu u creat lite- 
ratura romină modernă, 

N'a creat-o nimene, Au colaborat la „efectul* vremii şi 
Russo şi d. Maiorescu... 

Şi de unde a mai scos d. Bogdan că noi am făcut din 
Russo „părintele inteleclual al criticii junimiste?" Este drept că 
am stabilit o filiaţie : Russo-Alecsandri- Junimea (influența știută 
a lui Russo asupra lui Alecsandri ; influența lui Alecsandri asu- 
pra Junimii, mărturisită de d. Maiorescu şi cunoscută şi din scri- 
sorile lui Alecsandri—vezi op. cit, 64 şi urm), dar fihația asta 
dovedeşte numai un lucru : că Junimea nu este fără legătură cu 
şcoala veche critică moldovenească, — legătură datorită și altui fapt: 
faptului câ publicul cult din lași, care a format mediul prielnic 


Junimii, era deja pus pe calea cea bună de predecesorii d-lui 
Maiorescu. 


MISCELLANEA 147 


Şi de-acuma (nu facem proces de intenţii !) d. Bogdan-Duică 
incepe să reducă pe A, Russo. D-sa zice polemizind: 

„Bunul simţ, imprumuturile dela popor şi din limba veche 
„se proclamaseră şi "nainte de Al, Russo*. 

Foarte bine. A avut predecesori şi A. Russo. Dar faptul 
acesta o fi insemnind el că Junimea n'are predecesori ? D. Bog- 
dan-Duică, uitind ce vrea sá dovedească, are aerul că ne bate'n 
pumni să ne facă 'n ciudă: „Dacă-i aşa, pare a zice d-sa, apoi și 
Russo al pestru are innaintaşi*... Dar atunci Junimea are și mai 
mulţi strămoşi ! 

Este curios d. Bogdan-Duică, D-sa—să ne permită această 
constatare— reduce sau adaogă după consideraţii de strategie lite- 
rară, Cind e vorba de A. Russo, meritele lui sint reduse, pen- 
trucă a avut predecesori. Şi cum? lată cum. D. Haneș a zis 
că Russo este părintele curentului poporan. Atunci d. Bogdan- 
Duică îi ia acest merit lui Russo, pentrucă (Convorbiri Literare, 
XXXV) Asaki ar fi avut în saltur nişte poezii populare, care 
au ars intrun incendiu dela 1827! 

Cind insă este vorba de Junimea, lucrurile se schimbă. 
A. Russo n'a scris citeva pagini, nepublicate, care să fi ars o- 
dată cu saltarul lor pela 1847. El a scris mult, a publicat în 
cele mai răspindite publicaţii ale timpului, şi-a imprăştiat ideile 
vreme de 20 de ani în toate cercurile din laşi (și laşi=—Mloldova) 
printre toți creatorii culturii din Moldova, și totuşi, în zădar! El 
e „ocazional* şi fără „elect* —nu ca saltarul lui Asaki, cu care 
se 'ncepe curentul poporan ! | 

„Alecu Russo a fost un luptător ocazional, zice d. Duică, 
„a facut o şarjă şi ea a rămas închisă intrun ziar [reduce şi 
„aici: Rominia Lilerară era revistă, nu ziar] de scurtă durată 
„şi însuși nu s'a mai întors la „micile sale observaţiuni,* cum 
„le zicea el, [El le zicea din modestie. D. Duică işi insuşeşte a- 
„preciarea ? Concluzie: Modestia e o virtute primejdioasă). 

Incă odată, astea Insamnă că Russo n'a scris ceia cea 
scris? Ca n'a fost predecesor ? Cu cine luptă d, Bogdan ? După 
cit se pare, cu cineva care ar fi spus că Russo a disirus cu- 
rentele şi că după el n'a mai lost nevoe de alții. Adversarul 
d-lui Duică e imaginar. | 

De fapt, ceia ce a scris Russo n'a rămas „inchis“, ci a provocat 
discuţii; apoi ce a scris el şi sa discutat în laşi a format at- 
mosiera prielnică Junimii, de care vorbeam ; apoi cea scris şi 
vorbit el a contribuit să facă din Alecsandri pe acel Alecsan- 


14% VIAŢA ROMINEASCA 


dri, care, zice d. Maiorescu, „prin scrieri şi sfaturi orale ne-a In- 
tări! în tendința de a ne emancipa limba cetc.* (Critice, ed, ve- 
che, 1, 366). 

Şi—relaliv la scrisul „inchis intr'un ziar (!)* al lui Russo. 
Rămas-a „Inchis* şi pentru junimişti scrisul lui Russo? Pentru 
ei, care erau vristnici, cind Russo scria? Pentru ci, care apoi au 
vorbit de direcția veche a literaturii și pe care, deci, o cunoş- 
teau? (G. Panu, mult mai linăr, ştia de vechile reviste). 
Pentru ci, cărora Alecsandri le vorbea de revistele lui Kogălni- 
ceanu, Russo, etc, cu entuziasm? (Ci. Scrisori cătră d, I. Ne- 
gruzzi). 

Adaos. D. Maiorescu nu citează miciodată acele reviste... 

Complicată şi tenebroasă alacere ! 

Alte delecie ale lui Russo. A lăudat pe poeţii seci Cuciu- 
reanu şi Dăscălescu, zice d. Bogdan-Duică, 

Dar Russo a spus-o pentru ce. Era conștient. Nu confunda 
talentul cu naționalismul, Îi lăuda ca un semn de reintoarcere 
a casă. 

Dar dacă cineva i-ar aduce aminte d-lui Duică de laurii 
decernaţi de d, Maiorescu lui Bodnărescu, Cerchez (?) etc. ? Ar 
insemna că d. Maiorescu nare un gust literar şi sigur şi fin? 

Ca suprem argument în favoarea Junimii, d, Duică aduce 
faptul că această grupare „a cucerit spiritele in mod definitiu.“ — 
Cine zice că nu? S'a 'ntimplat ca Russo să se nască inna- 
intea d-lui Maiorescu și nu invers. 

Şi ne folosim de prilej, ca să rugăm pe neobositul şi di- 
baciul cercetător d. Bogdan-Duica să ne dea voe să-i urăm o 
cit mai apropiată plictiseală de pedagogie și o cit mai grabnică 
reîntoarcere la monumentele culturii noastre din secolul trecut, 


Discursul d-lui Duiliu Zamfirescu 


D. Duiliu Zamfirescu şi-a publicat acum doi ani autobio- 
grafia. Sărind peste o sumă respectabilă de generaţii care nu-i 
conveneau, amintind numai doi colaterali, mai prezentabili pen- 
trucă şi-au cheltuit paralele în străinătate, se oprea puțin la un ar- 
himandrit grec din veacul al XVII-lea, pentru a ajunge la strā- 
moşul care-i trebuia, nu mai știm ce impărat bizantin. 

Aceste fantastice excursiuni în istoria bizantină ne dovedesc 
un lucru: că d-sa, odraslă a burgheziei romineşti, vrea să fie cu 
orice preț aristocrat și incă un aristocrat de proveniență levantină ! 


MISCELLANEA 149 


Dar semnul cel mai distinctiv al aristocrației noastre fiind 
ura impotriva järänimii, această ură va fi şi mai puternică, a- 
tunci cind această aristocrație nici nu va vrea să fie rominească, — 
in cosmopolismul nostru roirinismul fiind aproape identic cu țără- 
nismul, 

Şi cum se ştie, d. Zamfirescu a negat ţăranului chiar in- 
suşirile omeneşti. Sufletul ţăranului e neant, fără evenimente, 
spunea d-sa acum doi ani. Mai mult, In Convorbiri Literare, oas- 
petele d-lui Mehedinţi numea pe ţărani maimuțe. 

Şi cind a inceput să cultive şi critica literară, primul lucru 
pe care l-a făcut, a fost să injure pe scriitorii născuţi din popor 
și care scriu despre popor. 

Şi cum Ardelenii, popor țărănesc, sint şi mai „țărani“ și 
mai romini, pe ei i-a urit şi i-a terfelit mai mult, acela care se 
laudă că se trage din acel Byzanţ, care a chinuit țărănimea ro- 
mină vreme de 200 de ani. 

Dar ura aceasta, manifestată demult, de pe cind insulta pe 
d. Slavici, s'a exasperat dela răscoale incoace, de-atunci decind 
s'au exasperat şi mai mult antagonismele de clasă şi decind 
„poporaniștii*, pe care d. Zamfirescu îi urăște atita, au pus ches- 
tia agrară, 

De-atunci, acest „aristocrat*, care ține cu orice preţ să lie ur- 
maş al arhimandritului grec şi al Impăratului bizantin, nu-şi mai 
poate stăpini spasmurile urii. Această ură l-a făcut să birlească şi 
împotriva lui Alecsandri, vinovat că a văzul in țärani oameni cu 
sentimente omenești. 

Nu ştim dacă d, Zamfirescu a avut de suferit de pe urma râs- 
coalelor din 1907, dar ştim că are perfect psicologia unui arendaș de- 
vastat, căruia, pe de-asupra, nici nu i s'ar fi acordat despăgubiri. Noi 
cunoaştem un poet adevărat, căruia i-a lost devastată puțina-i agoni- 
seală, adunată cu muncă cinstită: E d. Vlahuţă, care insă după 1907 
a scris pe „1907“, şi nu acea odioasă schiță (Bucşă) în care, cu 
ocazia unui fapt mărunt, d. Zamfirescu zugrăvea cu multă satis- 
facţie bestialitatea unui sat intreg şi pe care d. Mehedinţi a ospi- 
talizat-o in revista sa, pe care o duce din triumf în triumf, 

Dar locul, pe care și l-a ales d. Zamfirescu ca să-şi verse 
focul, e Academia romină, pentru care, mărturisim, nu avem 
nici o simpatie, și nici destulă stimă, ca s'o deplingem de ha- 
jul In care a ajuns. 

Ne mirăm numai cum preşedintele ei (ori cine-o fi mai mare 
peste dinsa) permite unui om, pecit se vede puţin stăpin pe gură-i, să 


150 VIAŢA ROMINEASCA 


insulte oameni care nu se pot apăra acolo. Dacă „oratorul* n'a 
invăţat cea mai elementară bună cuviință In Marile Capitale, in 
care se laudă că s'a civilizat, ci a râmas tot cu acel sufet in- 
jurios al strămoşilor săi adoptivi din Fanar, ar trebui să-l cheme 
la realitate cineva de-acolo, dacă Academia asta vrea să fie o aca: 
demie. 

N'am cetil încă logosul d-lui Zamfirescu in extenso. lIl vom 
ceti, cind va apare în Epoca şi 'n Convorbiri. Am văzut însă din 
rezumatele publicate de ziare, că ne-a injurat in cel mai acade 
mic stil—pe noi şi pe scriitori ardeleni. 

_Pe Coşbuc, cum se știe, il asasinează regulat. Nu numai ţără- 
nismul neaoş al poetului ardelean îl horipilează pe d. Zamfirescu, 
dar mai are incă o durere delicatul aristocrat. Pecind Coşbuc Ince- 
pea abia să scrie, d. Zamfirescu se făcuse de mult răspunzător 
de o mulţime de opere „fără titlu“ și fără nume, pe care acum 
le-a îndosit,.. și, de-atunci, a mai scris d-sa multe „romane“ —şi 
totuşi în zădar. Publicul l-a ingropat într'o tăcere, poate neme- 
ritată, căci nu scrie mai rău decit mulți alții care au mult mai 
mult noroc, pecind țăranul dela Năsăud (inchipuiţi-vă, doamnelor, 
un simplu ţăran!) a intrat în toate conștiințile rominești, 

Şi dacă sentimentele d-lui Zamfirescu sint ale unui „aris- 
tocrat*, apoi scandalul enorm ce face e trucul unui reclamagiu 
îngrozit de indiferența publicului. 


Poate că după ce-și va publica discursul, li vom face şi 
noi nițică reclamă, dacă vom avea vreme. 


P. Nicanor & Co. 


n... - 


RECENZII 


Gheorghe Suer (Căpitanul Gh. Stân- 
valeaca), Sporedanie. Studii de poña- 
gogie militară, 1911, 

Pită seum cițiva ani, pentru toţi a- 
tei care au cunoscut din experienţă vi- 
ata militară, raporturile dintre superi- 
ori şi inferiori, dintre ofiteri, gra- 
daţi şi trupă, evocan mai întotdeauna 
amintiri penibile, uneori dureroase, In- 
siructorii vedean prea adesea în iecrut 
o ființă inferioară şi predispusă la 
rău, enre nu poate sau nu vrea să in- 
țeleagă şi trebue cu orice prej disci- 
plinată prin mijloace tari "Țăranul ră 
minos prostit și îngrozit în fața mees- 
tor noi stăpini care-i vorbenu la teorie 
într'o limbă străină şi neințeleasă, Sen- 
timente de dispret deoparte, de. neim- 
eredere, de teamă, de ură ascunsă de 
altă parta, un antagonism surd dar con- 
tinuu, între două inmi sufletește doose- 
bite. Această stare tristă şi primejdi- 
casă e astăzi pe cale de a dispărea și 
un spirit nou insulieteşte pe ofițerii ti- 
meri, mai alos pe acei eşiţi din popor. 
In privința aceasta schițele de podago- 
gie militară datorite Căpitanului Stăn- 
culesca pot servi ca un prețios docu- 
ment. Rareori am simțit o impresie mai 
vie decit acea pe care mi-a lăsat o 
tramoasă nuvelă „Spovedanie”, Din a- 
caste pagini în care lipseşte orice pre- 
veupare artistică, pagini simple, naive 
şi sincere se desprinde imaginea unui 


suflet de o mare sănătate morală şi de 
o rară nobleță. lată un ofițer care ca- 
ută să pătrundă firea individuală a 
soldaţilor, care „nu privește pe țărani 
ca pe un tip la fel căruia fi atribui 
toata pacutele*, care înțeloge că şi ei 
pot încerca snferinţi sufletești. 

Acest ofițer tine la dragostea și la 
stima reciprocă a trupei si nu crede 
că cel mai bun mijloe de educaţie e 
frica și pedeapsa. In relaţiile sale cu 


- cai mici ol se anulizenză şi își face me 


rea un examen de conștiință, Cu sin- 
ceritute, recunoagte cind a greșit și 
stio că „eei miei to judecă foarte bine 
şi în umilința lor, ei nu primese de bani 
buni decit vorbele socotite şi nerănitoa- 
re*, Conștient de chemarea lui Innaltă și 
de sarcina grea a educatorului el nu 
vede în interiorul său o fiinţă înjosită 
ci un copil, un frate mai mie care 
simte, sufore, urăște, cure are un suflet 
şi nu poate fi lipsit de drepturile lai 
omeneşti. 

Aceleaşi sentimente apar și în cele- 
inlta sehite de o valoare psihologică 
şi literară mai mică, pline totuşi de 
observatii juste. Interesante sint mărtu- 
risirile sale asupra lipsei de pregătire 
a ofițerilor în chestiile de educaţie. „Am 
înțeles po dată, că nu Invăţasem, cum 
să învăţ pe alții: pe soldați. Nu-mi 
vorbise nimeni de lucrul acesta în şcoală, 
niei de sufletul soldatului, nici de cum 


152 VIAȚA ROMINEASCA 


si-l i-au Ina început, cum să-l fae să 
priceapă, cum să mă iubească, Nu mi 
se dase nici o metodă, nici o normă, 
nimie în această privință. Răul a fost 
și este lipsa unei predări în şcolile mi- 
litare a unni curs de pedagogie mili- 
tară. Şi cel mai mare nenjnns este că 
izbindu-ne dela inceput de această lipsă, 
atribuim efectul nepricoperii soldaților 
altor cauze, decit lipsei noastre de pre- 
parație şi de nici consideruția greșită 
a unora, că soldatul e limitat, tembel, 
de aici lipsa noastră de încredere in 
ei şi lipsa lui de iubire pentru poi“, 

Autorul acestor schite mărturisește 
vă a fost privit de unii dintre camara- 
zii săi ca un idealist şi ca un visător. 
Sentimentele și ideile sale vor îi însă tm- 
părtășite de acei care ca dinsul vor să 
facă din armată o şcoală adevărată a 
naţianii, o șeoulă de sănătate fizică și 
morală, 

+ 

loan Ciocirla-Leandru, Jalea sate- 
lor. Suceava, 

Cum su spus și alteori în această re- 
vistă, pentru rarele volume care ne vin 
din Bucovina, ar fi nedrept să păstrăm 
in apreciorile noastre aceiaşi măsură 
ta pentru ucole apărute în regat. Năs- 
eută mai tirziu şi desvoltindu-se în 
condiții grele și vitregi, literatura bu- 
Covineană e menită să rămină incă 
multă vreme în urmă, Și totuşi versu- 
rile venite de acolo, mai totdeauna gre- 
one și imperfecte, se eltese uneori cu mai 
multă plăcere decit multe producţii ul- 
tra moderne unemice şi fade ale nno- 
ra din tinerii noştri versificatori. Aceste 
versuri sărace și prea adesea prozaice 
exprimă de obiceiu sentimente simple, 
viguroase, elementare, mal mult co- 
lective, ele oglimlese condițiile vieții 
locale și au „le charme du terroir*, 
In meest volum de versuri venit din 
Smeeavu nu găsim decit puţine conte- 
sioni personale, mai mult ecouri ale 
sofletalui popular, accente în care vor- 
beşte dragostea pămintulni, munea grea 


a palmaşilor, ara impotriva străinul 
cămătar şi riparej, farmecul lanuršor 
întinse şi ul codrului verde, doru! vi- 
epii primitive și libere. 

Cum era de aşteptat, căci ln litera- 
tură cași în alte domenii, natura inee 
rareori salturi, forma versurilor e de- 
parte de a fi artistică și e mai toldea- 
una împrumutată, Greoae, monotone, 
prozaice, presărate cu cuvinte dizlee- 
tale, în poeziile în care aatorul se to- 
cearcă să apară maf intelectual şi să 
exprime sentimentele lui personale, n- 
ceste versuri siut de un eminescianizm 
întirziat, în poeziile sociale, figuri, ima- 
gini, expresii sint uneori adevărate 
transpuneri din Gogu, a cărui influența 
în ncost gen va f încă multă vre- 
me tiranicã Unele tablouri de natură 
sint citeodată mai izbutite si versuri 
de felul acestora : 


Ca şi-o sfintă minăstire 
Plin e codru de mireazmă 
ȘI frunzişul în rari firo 
Hourează de aghiazmă. 


Toacă'u brazi ciocănitoare, 
Sfinta rugă se întramă, 
Din altar privighetoarea 
Duios cîntecu-și destramă. 


Ca o cundeli'n bataie 
a e, 
A] v i 
e redă umbre infiorate. 


au un caracter ceva mai personi). 


0. B. 
tta 

Hans Vegener. Noi tinerii, probla- 
ma pe care și-o pune orice tinăr in- 
nainte do căsătorie, traducere de loco- 
tenent N. A. Petresem, tu o prefață 
de arhimandritul Z. Seriban. Tipogra- 
ña „Neamul Rominese”, 

Autorul ar fi zis poate mai bine: 
„problema pe cure mte şi-o pune orice 
tinăr înnainte de căsătorie“. Problema 
tinereții, a curăției şi a puterii! Cit da 
puţini tineri se gindesc la lumrul a- 


i să i 


RECENZII 15% 


cesta care este temelia vieții şi a feri- 
cirii! 

Un tinăr din ziua de azi se ruşinează 
cind, la vrista de 16 ani, nu poate po- 
vesti o mică ispravă, care nu e de loc 
romantică, cînd la 15 ani nu are în 
urma lui citeva chofuri și citeva expe- 
riențe dureroase si ascunse; închipu- 
imdu-şi că acestea alcătaese bărhăţia, 
—erede că trebue să le inventeze, dacă 
astfel de debut nenorocit in viată n-a 
fost realitate... 

Cartea lui Hans Vegener predică o 
altfel de viaţă pentru tinari, Infriguru- 
rea de astăzi, neurastenia, bolile neìn- 
frinării, duc spre degenerare si spre 
ruină un popor. Tinerii trebue să uibă, 
dimpotriva color de azi, cu ideal, vin- 
ta curată, și să-şi eroiască un drum 
bărbătese în lume prin voință și energie. 
Munea cinstită, viaja eumpătată, o dra- 
goste curată in căsnicie, copii sănătoși, 
—iată la co trebue să să gândească un 
tinăr care intră în lume; are datoria 
să cugete În uceasta, căci vinţana eo 
partidă de plăcere, ci un lucra serios. 

Trăim în viața neeasta nn pentru par- 
tide de plăcere şi pentru trindăvie, ei ca 
să folosim, Toată civilizaţia și lumina 
veacului nostru nu sint rezultatul iner- 
ției, Fenai, și conrupției epocilor decă- 
zate, ci sînt strădania generaţiilor har- 
nice și sănătoase, sint voința lor de a 
merge mai departe, spre ceva mai bun. 
De aceia ducă scopul vieţii e mni no- 
bil decit își inchipue mulţi, trebue să 
pe silim a adăugi și noi cit de puţin 
bine, cit de puţin folos, la binele acu. 
malat de generațiile trecute, pentru lu- 
mea viitoare. Aga ne înfrățim cn tre- 
cutal și cu viitorul, cu acei pe care nu 
i-am cunoscut și cu cei pe care ma-i 
vom cunoaşte. Acesta chiar e şi cişti- 
gal cel mare al omalui, şi superlorita- 
tea lui, faţă de fraţii Iui necuvintători 
şi necugetători. Faptul acesta e și cel 
mai frumos lucru și cca mai mare min 
giere pentru sărmana noastră ființă 
sortită morții ! 


Hong Vegener dă sfaturi tinerimii 
pentru u o îndruma pe o esbe sănă- 
toasă, Dosi se invirte intrun cere cam 
îngust, deşi e poate necompleetă, tu- 
crarea lui e serisă cu căldură și e me- 
nită să aibă o inriurire folositoare. „O- 
mul curat e cel mai tare” zice el, caşi 
Zola; deci omul curat, care şile să-şi 
stăpinească instinctul sexunl, care nu 
se lusă robit de mincare şi băutură, 
care projueste munen şi pănătalea, va 
t fericit, şi va folosi în același timp 
neamulai său, 

Romanul „Rodnicie“ al lui Zola e 
pătruns de aceleaşi idei de castitate, 
de muncă şi de slăvire a familiei, si 
carton lui Vegener pure purcă inspi- 
rată din el. Caşi Zola, Vegener, nu se 
ridică deasupra vieții trupesti și vigu- 
roate, spre ctis co ur alcătui rafinarea 
intelectuală a epocilor noastre, adavă- 

rata elvilizare; amindoi slăvese muncea 

şi energia fizică, Dacă au în vedere fe- 
ricireu individului și buna stare a po- 
porului, au dreptate, Patris mamni prin 
tăria fizică şi morală a fiilor oi se jn- 
nalţă. Moștenire bogută lăsăm copiilor 
noștri născinda-i sănătoși și crasetndu-i 
viguroşi; zädarnie le-am lăsa milioane 
dacă i-am făcut rabitiei și dacă i-am 
pornit pe drumul îstovirii desăvirsite.—. 

Prin problema pe tăâre n pune sar- 
ten aceastu, prin felul cum e tradusă 
in romineste, precis și curat, opera lui 
Vegener nu poate îi decit binevenită. 
O răspindire cit mai largă a ei ar 
de dorit. 

Orice cronicar Îşi rezervă o ohsar- 
vaţie., 

„O asemenea carte de mult trebuia 
să apară, Acum era clipa supremă cind 
cu nici un hlp nu mai trena utir- 
aiat.“ 

Astlel Incepe prefața, și n'avem de 
observat decit că începe neromineşte, 
Pentru asta nu-i vinovat însă d. Joco- 
tenent Petrescu. 

D, A. C. Cuza, care are legături ca 
tipografia „Neamului Rominese*, si 


154 VIAȚA ROMINEASCA 


eare sărută cu smerenie mina arhi- 
mandriților, să nu se supere: sfinţia sa 
incepe ca un Izraelit! 

Incolo, toate sint bune,—și cartea a- 
ceastu o putem așeza între puținele 
teaducari în adevăr folositoare. 


pa 


C. Mikszatti. Cavalerii, traducere de 
Liviu Rebreanu, Biblioteca „Lamina”, 

Cavalerii e o veselă şi vione poves- 
tire a scriitorului ungur Kálmán de 
Mikszăth, unul din cei mai buni nuve- 
lişti ai țării vecine, în opera căruiu pă- 
mintul şi țăranii îşi găsesc un loe larg 
şi primitor, —In povestirea tradusă de 
d. Rebreanu, veselia, umorul și zugră- 
viron moravurilor se împreună în chip 
fericit, E deserioroa unei nunţi dlatr'un 
tinat în cure migună o lume sărucă, 
Hăudăroasă şi fodulă. Vedem oameni 
cum se cade în fond, care se mingie 
eu strălueiri de o clipă şi se insulă 
unii pe alţii ca novinorăţie, Avem ile 
a face cuun fol de Tartarini maghiari, 

Dar toate acestea le spunem mai 
mult en să avem prilej a face citeva 
observaţii traducătorului, aducindu-i a- 
iei unele din nefericitele sale expresii. 

D. Rebreanu zice într'un loc: „hotă- 
rirăm să conăcim la hotel“, făcind o 
impreunare dezarmonică de cuvinte,— 
cum ar fi dacă am spane că a înnaintat 
o petiție la divan. 

In altă parte zice că cinova „se fă- 
cuse o leoared de sudori“, 

Ainrea vorboşte de „curtea crescută 
cu fori*, adică despre o curta iu cara 
creştean fiori, 

Apoi: „Tocmai asta mă făcea să mă 
minunez şi să mă încrucișez“, Și iarăși, 
despre un vin: „Din caro podgorii se 
obirgagte? 

Unei imprejmuiri, d-sa îi zice wn 
gard de sid, unor oameni chereheliţi, 
d-sa le zice cîredliți; unul hămăit de 
cine, d-sa îi ziee hâpâit. Găsim că u- 
nul din eroii povestirii „îşi frencă soim- 
nal din ochi“, că o slagă „se inghe- 


suin pe ușă lihdiud en o loeomolivă”, 
E a, e a 

“Toata aceste greşeli de traducere te 
izbese neplăcut. Mai ales acest Nidiad 
în loc de giltind... 

Acest „a lohăi* (na sa lihăi”), e un 
cuvint moldovenene și însemneazi a 
vorbi mult și degeaba, a vorbi într'nns, 
Pentru filologi adaog, că un prietin al 
meu fericit în apropieri da vorbe, spn- 
nen intr'un rind că a lehdi vine dela 
grocescul lego, şi că deci a lebñi, n 
vorbi mult și degeaba, inseamnă a vor- 
bi ca Grecii. Asta poate da naştere la 
o discuție interesantă, la vorbă multă 
şi fără de folos, la o mdovărată „lebă- 
imlă*, care nu ne privește pe noi care 
am aruncat piatra, ci pe coi zece inte- 
lepţi eare n'au s'o poată scoate din 
baltă... 

F. 
so 

V. Vircol. Graiul din Vilcea. Bocu- 
curesti, Socec, 1910, 1 broş. în 8° de 
102 pag., preţul 2 lel. 

Cuprinde 131 texte in proză şi ln 
versuri, apoi cuvenitul glosar. In intro- 
ducere se dañ reluțiuni despre locuitori 
și se relovenză particularităţi fonetice și 
morfologice. 

Unele păreri filologice ale auturulai 
me surprind. Astiel la pag, 9 autorul 
spune: „ři s-a redus in î în aivac<a- 
Furea,—reduceren se explică prin in- 
trebuințarea lui [sic!) deasă ca aton tn 
frază“. Reducerea lui iu la i este niel 
o simplă nsimilaţie, caşi cimpoiii ciuma 
polii, citurăCeiutură, 

Forma -esc, care la unele verbe de 
conjugarea IV serveşte spre a forma 
prezentul, este interpretată de ator 
(pug. 12) ca o formă incoativă / 

Oricum, monografia D-lui V. este bine 
venită, căcl în definitiv cela ce ne in- 
teroseuză în uceste monografii oste ma- 
terialul, și materialul adunat de D, V, 
este desigur interesant și folositor, 

= 


Dr. G, Pascu, Despre Cimrilituri. 


Studiu filologie și folkloric. Partea H. 


Bucureşti, Academia Romină, 1911, 1 
vol, în 4* de 220 pag, pretul 2 lei, 
Cuprinde următoarele capitole: etast- 
carea cimiliturilor, origiua cimilituri- 
lor, extonsiunea, circulația şi disparitia 
cimiliturilor, transformarea cimiliturilor, 
origina specială a unor cimilitari, cimi- 
liturile faţă de celelalte genuri folklo- 
tiee, valoarea ctnologică a cimiliturilor, 
culegerea și publicarea cimilitarilor. 
Anesa cuprinzînd cimiliturile inedite 
comunicate de corespondenți se va pua- 
blica într-o brosur sepurată. 
G. P. 
ats 

G., Coşhue. Schiller. „Dom Carlos.” 
Un volum de 202 pag.. Biblioteca Tea- 
trulul Naţional. Bucuresti. 

După mai bine de un veac piesa lui 
Schiller tot mai păstrează pentru noi 
vinl ei interes. Nobila figură a marehi- 
zului de Posa, „cel mal frumos portret 
în enre sa zugrăvit poetul pe sine”, 
ne mişcă și ne entaziasmouză încă. Poss, 
gentilomul din veacul al XVI-lea, e un 
cetățean al veacurilor viitoaro, visăto- 
torul unei lumi in care omul vu fi fø- 
rieit şi liber, unde legile vor domni şi 
regele nu va fi decit implinitorul lor: 


„Căci omul e mai mult decit îl erezi! 
So va trezi și el din lungo-i samn, 
Va cere iarăși sfintele lui drepturi! 


pie . + LA 


Redă-ne tn 
Oe ne-ai răpit 

Un rind, un singur rind din mipun ta, 
Si zămisiit din nou va fi pămintul. 
O roge mare, dă-ne libertatea 
Ideilor !* 


spune el regelui Filip, după ce mai 
înnainte: 


„Pot cu 
Să-mi imprumut iubirea mea de frate, 
Spre-a bate pe nedrept un frate-al meu ? 


RECENZII 155 


Pot eu să cred că-i frate-meu Terice, 
Cit timp el nare voc să gindească ? 
Și nu-i matur pentru idealul meu 

Nici venenl nostru. Sint un concetățean 
Al celor ce-au de-acum să vien lume. 


Acest apărător ul drepturilor omului 
este şi un diplomat fin şi subtil, cure 
ne uimeste prin mijloacele complicate 
prin care vroa să seepe infantele, și 
purtarea sa prezintă multe contraziceri 
şi inconsecvonțe, ncoperite însă de se- 
cente pasionate, din tiradele sale pline 
de un generos entusiasm. 

Alături de Posa, celelalte personaje 
din Don Carlos sint palide și puţin 
complicate; sint întunecate ide strălu- 
cirea acestuia. Dar atmosfera de in- 
nălțare morală ce pluteşte în piesa in- 
treagă, căldura pentru ce e frumos şi 
nobil, limba admirabilă, stilul serios și 
fără vulgarităţi, ne arută pe creatorul 
dramei clasice germane în toată forța 
iui 

D. Coşbuc păstrează metrul iambic 
al originalului, metrul dramei clusice 
grecești, pe care Schiller l-a adoptat 
de-acum pentru toate piesele sale. Inu- 
til, credem, să vorbim despre exacti- 
tatea traducerii. 

» 

N. Pandelea. Silrio Pellico, „Ani de 
tenuniță”. Traducere, Două volume. Bib- 
liotaca Minervei. Bucureşti. 

Silvio Pellico e, alături de Manzoni, 
poetul şeoalei liberale italiene din pri- 
ma jumătate a veacului al XIX-lea, 
Totuși, în afară de Italia, tragediile lui, 
în versurile cărora vibrează acel cald 
patriotism caraeteristie generației sale, 
care-l făcusacă celebra înnainte de 1820, 
—data arestării sale-—sint puţin citite şi 
runoseute, Cu toate acestea, poate că 
entuziasmul provocat de Francesca da 
Rimini, mai mult decit activitatea sa 
de propagandă, a pricinuit arestarea 
lui si a făcut din el sfintul și martirul 
din Le mie prigioni. Această operă, 


154 VIAŢA ROMINEASCA 


atăcată cu putere și rea credință chiar 

dela upariţie de advorsari, s'a menţinut 

insă și s'a intins, tipărindu-se în aproa- 
pe toate limbile europene, grație sti- 

Inlai viguros și simplu, dur mai ales 

gratie sufletului ales ce ni se desvălua 

în paginile ei, cu toată bunătatea și 
dragostea de oameni, cu toată ingädu- 
inta pentru păcatele lor. Pellico, în loe 
de a predica, a simțit și practicat vir- 
tuțile creștine în viaţă. „Mi se pare, 
zice el in prefață, că am vrut să arăt 
că in vremea lungilor mele chinuri 
n'am găsit totuşi omenirea aşa de ne- 
dreaptă, uşa de nevrednică de milă. 
așa de săracă in inimi alese, cum s- 
desea se zice; am vrut să îndemn su- 
Hetele nobile să iubească mult, să nu 
urască pe nimeni, să urască de moarte 
numai josnicile prefăcătorii, lnşitatea, 
perădia, degradarea morală“, În ade- 
văr, după ce l-ai citit, simţi că ești mai 
bun și că ai mai multă incredere în 
oameni. Lemie prigioni, de sigur, lip- 
sen literaturii noastre, și d. Pandelea 
a făcut o bună alegere si o bună tra- 
ducere, 

2 

Mihail Iorgulescu. Sofocle. „Oedip 
la Colona“. Traducere din grecește. Un 
vol, 99 pag, Vălenii de Munte, Editura 
„Noamul Rominese“, 

Oedip Ia Colona e ultima tragedie a 
lui Sofocle; prin ea bătrinul poet a- 
ducea un omagiu de admirare cetăți 
co-l incoronase de atitea ori în lunga-i 
carieră şi-l răsplătise aşa cum nici o 
tară nu si-a recompensat poeții săi. 
„Găsim, zice Patin, şi aici același fond 
Aramatie pe care l-a exploatat pe rind 
fiecare poet după spiritul său. Găsim 
întalitatea care asociază la opera ei 
pasiunea, voința, libertatea omenească, 
Dar, spre surprinderea noastră, nceastă 
putere tiranică nu şe mai arată decit 
apărătoare și binetăcătoare: impărută 
în sfirsit cu Oodip, ea face să se coboare 
liniștea în conştiinţa sa turburată ; îi 
mingie durerile orbirii și exilului, prin 


ingrijirile copilelor sale; li ingădue să 

moară şi-l duce, oarecum de mină, pină 

la mormint, adăpost dorit și glorios 
în aceiaşi vreme, gaj miraculos de vie- 
tarie, pe care și-l discută sădurnie das- 
manii lui și prin care plăteşte binafa- 
cerile unei națiuni ospitaliere. Culorile 
tabloului au devenit mai pația întune- 
cute; e mai puţină teroare, un patetie 
mai puțin stişietor; domneşte un fel 
de seninătate religiousă, emoții duioase 
şi dulci, un interes eslm... care ne face 
să simţim bătrineţa geniului“. Am citat 
pasagiul întreg, pentrucă mi se pare 
că exprimă just impresia pe care o ui, 
după ce-ai sfirşit de citit tragedia n- 
ceasta. Căci ea se deosebeşte profund 
de Oedip Rege şi Antigona, opera din 
vremea maturității poetului ; și cu toate 
ucestea, în fiocure pare că a atins sn- 
premul grad de artă. 

În ce priveşte traducerea d-lui lor- 
gulescu, nu insist nici asupra unor miei 
neexactități de text, nici asupra faptuln 
că traducătorul a tradus în versuri 
moderne, deşi trimetrul iambic nu pare 
silit și nenatural în romineşte; ii voi 
imputa numai că n'a păstrat nobloța și 
poezia stilalui din original, că Oedip 
vorbeşte uneori o limbă vulgară şi că 
a micşurat impresia estetică. Are totuși 
versuri reușite, lipsite de umplutură ; 
şi citevu coruri, în special cel dela 
sfirșitul actului al IV-lea, le citim cu 
mlovărată plăcere. 


M. J, 
+ 


++ 
Lubor Niederle La race slave. Paris, 
F. Alcan, 231--XI1 pag, 3 fr. 50. 
Cartea profesorului Niederle dela U- 
niversitatea din Praga, pe care ne-o dă 
în traducere franceză cunoscutul alavist 
Louis Léger, oo lucrure de crudiţie. 
de muncă grea si îndelungată, şi toto- 
dată, find mai mult o luerare de sta- 
tistică şi de delimitare de teritorii, e o 
carte cum greoae ln cetit, din caaza 
marelui număr de localităţi, din cauza 
minuțiozității elasifieărilor, a bogatei 


RECENZII 157 


nomenclaturii şi a numeroaselor date exact in starea de azi a științii situa- 
statistice pe caro le cuprinde. ţia neamurilor slave. i 
Si încă traducătorul a arse bre á M. ©. 
„unele nume de loea Å 
G ee 9 se arnese în hărţile fran- Büchner. Cei omul 7 — Biblioteci 
t unele nomenclaturi  „Liumen.* 
cei det piere faatidioase“. Biblioteca „Lumen* înfințată acum 
Dar nici nu putea fi altfel o lucrare trei ani,cu scopul de a populariza mi- 
de „statistică, demografie şi antropolo- cele capo-d'opere ale celor mai ronu- 
gie“, cum e cartea profesorului Niederle, miți scriitori străini și romini, a ajuns 
Dacă însă cel ce s'ar agtepta să gä- pină acum la al Si-lea număr, Forma- 
sească în această carte o descriere a tul mie şi mai ales preţul oxcesiv de 
neamurilor slave, un studiu asupra ġo- redus asigură acestei biblioteci o răs- 
biveiurilor lor, o analiză n safetului  pindire largă. Din nenorocire, dacă u- 
slav, etè, ar răminea înşelat In aștep- nele opere literare sau filozofice pabli- 
tările sale, —pentru cunoaşterea numă- eate sint bine alese, altele prin calita- 
rului exact al Slavilor, pentru cunoag- tea lor ARE pese aria ză ra 
terea situației lor, ntru Înțelegerea tribui ls cultura inteligen a - 
dosssbiriioe dintre diteritele ramuri ale coa a inimii. Cagetarea matoriulistă a 
rasel slave, in sfirşit pentru tot ce pri- unui Büchner a indeplinit poate un rol 
veste statistica, demografia și antropo- util într'o anumită epocă şi într un a 
logia slavă, earten aceasta e de cea numit moment istoric; azi însă, prin fa- 
mai mare insemnătate. natismul ei atelst, prin dogmatismul ei 
Autorul studiază rind pe rind diferi- simplist si naiv, prin lipsa ei de simi 
tele ramuri ale rasel slava; Ruşi, Po-  eritie, prin nogurea celor mai profunde 
loni, Sirbi din Lusaeia, Cehi şi Slovnei, aspirații ale vieţii nouastre iuterne, a- 
Sloveni, Cronţi, Sirbi şi Bulgari —şi la ceastă cugotare de băcânie (după ex- 
fceure din aceste meameri ne dă mai presia lui Nietzsche), prozaică, plută şi 
intii o introducere istorică—seurtă schi- lipsită de orice avint innalt, nu vorbeşte 
ță asupra trecutului —upoi delimitarea nimic suflatulai și valoarea ei edura- 
teritorului pe care-l ocupă, pe urmă tivă o cu total indoelnică, 
statistica și în sfirsit diferentierile pe 4 A. M. 
te în sinul fiecãrui grup. ate i 
ra cum cu dreptate S Felix Dahn. Atila, roman istorie. 
exprimă L. Låger, „intro formă împe- Læipzig, Breitkopf u. Hărtel. 
cabilă și riguros stiințiăcă“, aatorul ur- Autorul, poot și romaneler mult ct- 
mărind numal adevărul, fără a se lăsa tit, a seris (1883), în calitate de profe- 
inffuențat de alte considerente, şi vine sor de Drept, brosura: Eine Lanze fir 
cu atit mni la timp, cu ett po de-o parte  Rumiinien, în care ne ia călduros apă- 
ehestiunoa Intăririi neamurilor slave ca  rarea în chestia Dunărei, 
un contru-poml al expanzianii germane In romanul Atila ovoacă furtunoasi 
e una din problemele capitale ule poli- epocă a migrațiunii popoarelor şi cu 
tieei europene, iar pe de alta nocu-  măestrie îl zugrăvește pe Atila, ape 
noaşterea exactă a situației neamurilor tum dei”. precum șipe frumonsa Tu- 
slave à dat naştere la multe greşeli ringică, Ildicho-Kriembildu, din epopela 
si a pricinait malte decepţii. Nibelungilor. Intr'adevăr, pure e ți se 
Lucrarea profesorului Niederle rome-  deslășură innaintea ochilor viaţa curtea 
diază acest din urmă rău: ea ne dă  Hunilor,datinilelor şi ale vechilor iasă 
putinţa de a cunoaște cit se poate mai mani, tributari lei Atila. Romuneieru 


gha VIATA ROMINEA-CA 


nu se abate prea mult dela adevărul 
istoric. Putem compara d. e. un ban- 
chet la curtea lui Atila, zugrăvit în 
roman, eu raportul retorului Priscus 
cătră împăratul Bizanțului, și ne vom 
convinge cit de conştiincios a ntilizat 
Felix Dahn tot ce se poate afia din 
scrierile istorice, 

Are accente frumoase pentru credința 
germanică (pe care încă Tacitus o la- 
udă în celebra sa Germania). 

Vedem. mai doparte, înnalta stimă— 


cultul Germanilor peniru fomoe, Plastic 
ve prezintă romancierul intrigile şi per- 
fidia Bizanțului, care es cu atit mai 
mult în relief, cu cit în mod frese se 
impune compuraţia cu lealitatea și no- 
bioța vechilor Germani, 

Fără Indoială, romanul are și citeva 
defecte, Paginile dela îneepat nu prea 
sint de natură a ne interesa, În citeva 
scana se povestesc fapte și întimplări 
neprobabile. 


YEB 


REVISTA REVISTELOR 


Convorbiri Literare (No. 4). 

Mesehinariile acestei vieți prozaice 
Vau răpit pe d. Loviņneseu mazelor şi 
Tau pus în eurioasa postură de a trata 
„Conservutorismul lui C. Negruzzi“, 
cu care ocazie aflăm că acest seriilor 
u fast, un „premergător“ al Junimii. 
Cind In „Viaţa Rominească* s'a spus că 
Negruzzi a fost „primul junimist*, s'au 
gâsit glumeţi, care să ridă. Cind in 
„Viaţa Rominească“ şi aiurea s-a spus 
că Junimea a avul „premergători“, jani- 
misti şi Mo-junimiştii au strigat : bla- 
slamie !— Acuma, fe și prin pana Veni- 
aminului ei, cacunoaşie şi Junimea a- 
cest lueru.. 

Am voi să rezumăm şi restul arti- 
colului, dar ni este cu neputinţă, pan- 
trucă autorul n'a mai spus nimie, 
Transeriind din Negruzzi cu răbdare 
şi exactitate, dar nu şi eu dizcernă- 
mint, autorul lasă pe catitor să carac- 
lerizeze, să definească şi să clasifice 
singur pe scriitorul moldovan. 

Această nuditate a ideilor sale, au- 
torul mo mai acopere nici măcar cu 
obişnuitele sale danteluțe şi Bongurele, 
eu care-și confecționează ceia ce el 
numește eritieă impresionistă. 

Nu putem isprăvi, fără a mai udău- 
ga ch, cu ocazia arlieclului său, auto- 
rul se inserie lu partidul lui © Ne- 
gruzzi, la al cârni program adarează, 
fără sa arate ră şeful său retrospectiv 
a avui el, dreptate impotrica lui Ko- 
gâlniceanu, Alecsandri, Nasso, Bálee- 
scu, |. Ghica, Rosetti, Brăliunu, ete. ete. 
căci faplul că oumeni cu aşa mure tre- 
cere ca d-nii Maiorescu gi Mehedinţi 
au acelasi program cazi C, Xegruzzi, 
orit ur A on argument hotărilor pen- 
iru autorul nostro, nu poale fi şi pen- 
tru cetitorii sài. 


P. §. Tinârul prozelit se extaziază 
în fața pârerii Jui C. Negruzzi că ță- 
ranii nu trebue să-și dea copii la in- 
văţături ca să nu se... „deruţineze”! Da? 
Dar dacă țăranii ar fi useallat de sfa- 
tul lui C. Negruzzi, nu sar H pierdut 
acolo în umbră atitea genii, ca marele 
deraținat Mehedinţi şi poate ca însuşi 
autorul nostru ? 

Viaţa Socială (Marlie). 

„Viala Socială” constată, nu cu pä- 
rore de rău, cum ne-am asteptat dela 
spiritul ei creştinese, ei en o neinfri- 
pată bucurie, lipsa noastra lotala de 
cultură literară, E eu atit mai dure- 
roasă pentru noi această constatare, cu 
eit nici vorbă nu poata A du vre-o 
pornire duşmânoasă a „Vieţii Sociale” 
impotriva „Vieţii Rommineşti*, de oare- 
ce noi neam linguşit cit am putut pe 
lingă rovisla d-lui Cocea, relevind din 
ea intoldenauua numai ce ne-a plicul 
şi închizind ochii cu putere usapra a- 
celei părți cu mult mai intinsa, cure 
s'ar putoa numi maculatură. 

Neamul Momănese Literar 
(No. 15). 

Intr'o daro de sumă, d. Iorga serie 
urmâtoarele cuvinte, care exprimă per- 
fect punetul de vedere ul acelora, care 
erod că nu se poale şi nu există artă 
fară tendinţă: 

„Niciodntă un om nu va putea vorbi 
„de oameni, adevăraţi sau Inchipuiți, 
„fără să-i judece. Judecata porestito- 
„ruloi e până și în felul cam îi pre- 
„miniä. Ca nu sint doar ea nişte copii 
„ai oamenilor, răsâriți aşa cum vreau 
„mari puleri ascunse de moştenire, ei, 
„rezultat al unei voinți conçlienle, rå- 
„sar cu lauda sau cu osinda pa frunte“. 

lata un adevăr, pe care aliţia domni 
critici m'au să-l priceapă niciodată. 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


Nona Revistă Romină (22 
Maiu). 

D. N. Em. Teohari rezumează ideile 
d-lui G. Ibrăileanu, expuse în volu- 
mele şi articolele colaboratorului no- 
stru..-Am avea, poate, de observat 
mai multe lucruri. Dar no imärginim 
Jla unul singur. D. Teobari discuta mult 
ideile d-lui Ibrăileanu asupra „litera- 
turii actuale", crezind că aceasta lite 
ratură e cea de după 1900. De fapt, 
-literatura actuală”, de curea vorbeşte 
d. Ibrăileanu, ocea dintre 1895—1900 
reprezentată prin decadenţii de atunci. 
Articolul, pe care se bazează d. Teo- 
bari, poarta, la sfirşitul lui (in „Seri- 
itori şi Curente”) data de 1900, cind a 
fost seris și publicat în „Noua Revistă 
Romină”, 

Revista Critică de Drept, Le- 
gislaţie şi Jurisprundenţă (An, 
I, No. 7. April 1911). 

Remareăm articolul d-lui George 
Piastura : Proprietatea temporară, 
in care se tratează o chestiune insem- 
nată atit din punctul de vedere doc- 
trinar, cit și practic. Se întreabă auto- 
rul : Date fiind principiile, care după 
codul nostru cirmuese dreptul de pro- 
prietale, se poate admile existența u- 
nei proprietăţi, care deşi limitate în 
timp, să confere totuşi titularului toate 
actele de dispoziţie şi de administra- 
ție, care sint la îndămina proprieta- 
rului par şi simplu? Autorul räspun- 
da că nimic in sistemul legii noastre 
nu opreşte de n se alcatui, prin voința 
părților, o propietate limitata în timp, 
caro să confere proprietarului tempo- 
rar puliața do a face toate actele, pe 
cure le poate faco și un proprietar 
pur şi simplu, şi actele făcute de pro- 
prielarul temporar vor răminea vala- 
bile față chiar deo proprietarul care 
i-a transmis dreptul pentru un anu- 
mit timp. Deci, proprietalea lemporară 
stingindu-se, nu va atrage nulitatea 
actelor facute in răstimp de proprie- 
tarul temporar, ci ele vor răminea ya- 


Da aa 


lide, Aceasta şi face deosebireu între 
proprietatea temporară şi proprietatea 
supusă unei condițiuni rezolutorii, cind 
in urma indeplinirii condiţiunii, toate 
actele indeplinile intermediar dispar 
in mod retroactiv. 

Revista Stiinţitică „V. Ada- 
machi“. Februar, 1911. 

Acvasta revistă utilă şi interesantā 
cupriado citeva remareabile studii ac- 
cesibile tuturor, datorite d-lor Xenopol, 
dr. Bacaloglu, I, Simionescu şi Fedelaş, 
şi citeva de un caracter ştiinţific mui 
special, de d-nii Lalescu, N. Costăchescu 
şi $t. D. Popescu, Rămareâm şi reven- 
zia judicioasă și clara pe care o face 
d. Pompei asupra importantei opere 
a d-lui Haret—„Meâcanique sociale”. 

Mercure de France (April 
1911). 

Conoscutul sociolog Paul Dowis se 
ocupä, in No. dela 16 April al acestei 
reviste, cu problema dubdlulul prole- 
tariat antie : proletariatul liber şi pro- 
letariatul servil ip lumea veche. Au- 
torul cauta sa ne arăte in special si- 
tusția neestui dublu proletariat la Ro- 
mani in epoca de 430 do ani, cure line 
dela căderea regalității pina la trium- 
ful lui Octavian, Coia ce caracterizează 
capitalismul vechiu roman este că el 
Sa născul din spoliaţia armală, rare 
s'a organizat cu o continuitate nein- 
treruplă şi metodică, spune autorul, 
Cuceririle neincetate ale Romanilor au 
revoluționat structura primilivă a or- 
ganismului roman, născind pe de o- 
parte democratizarea regimului, prole- 
tariziod pe de alla o mare parle a 
plebei. Această proletarizare s'a facut 
prin deposedarea eultivatorilor mici 
şi crearea latifundiilor, Dar alături cu 
acest proletariat liber era şi proleta- 
vintul servil : Becare victorie novă in- 
mulwa considerabil numărul sclavilor 
co erau aduşi în Italia şi in Roma. 
Iar rolul acestui proletariat servil iu 
economia romană a fost că a discre- 
ditat munca manuală gi a ținut in loe 


dezvoltarea industrialë. Intre aceste 
două categorii de proletariat, cel liber 
şi cel servil, era nn antagonism puter- 
nie, care în fond a fost salvarea sta- 
tului, a republicui aristocrate, In ceia 
ce privește silualia pe care o avea 
în stat fiecare din aceste două cate- 
gorii de proletari, fireşte ca a color 
liberi era cu mult mai buna. Statul 
lua măsuri ca să le procure hrana pe 
un prej foarte redus şi adesea îi In- 
treținea chiar pe contul său, pentrucă, 
lipsiți cum erau de lucru regulat prin 
siraşnica concurența u sclavilor, pro- 
letarii cetățeni ar f periclitat exis- 
tența statului, dacă nu erau reţinuţi 
prin „panis et circenses“, Cit despre 
proleluriatul servil, acesta ajunsese in 
Jtalia la vre-o 4 milioane jumitate că- 
tră sfirsitul republicei, sumă care-i 
extraordinar de mare,dacă ne gindim 
că totalul oamenilor libari mu troceu 
de 4 milioane jumătate, Acest prole- 
tarist servil muncea pentru toți şi tu 
toate genurile de activitate omenească, 
iar în schimb era tntrețiuut și consi- 
derat cea animalele. De aceia acest pro- 
letariat uşa de numeros a incereat de 
atitea ori să rupă lanțurile sclaviei, 
şi ducă nu a reuşit, pricina a fost mai 
iutii lipsa du intelegere şi orgunizare 
şi apoi opoziția pe care i-o făcea pro- 
latarialul liber, care in fond tot pe 
spinarea sclavilor trăia, caşi clasele 
avute ale societații. 

Adolphe Paupo publiea 29 scrisori 
inedite de-ale lui Prosper Mérimée 
călră Lutton Sharpe- Aceste serisori da- 
tează dintre 1894 şi 1812, peelnd Mé- 
rimee era inspeelor general al monu- 
namentelor istorice. În unele din n- 
eeste serisori Mérimée comunică pri- 
elenului său impresiilo primelor sale 
călătorii, in altele I! vedom preocupat 
de chestiunile politice, ori de intim- 
plărila mai înzemuute ale limpului său, 

La Mevue (Mai 1911). 
ln retnvierea Italiei, Emile Iinzelin 
arată admirabilele progresa renlizale 


REVISTA REVISTELOR LLAI 


de această țară în ultimul veac. Co- 
merţul său a crescul cu un procent mai 
mare decit al tuturor celorlalte tări 
industria e condusă de şefi intreprinză- 
tori şi uvrieri organizați şi diseiplinaţi. 
Procesul economie care a renovat Ita- 
lia de nord, incepe acum si se ma- 
nifeste şi în Sud, unde necontenit n: 
par fabrici, răspindind viața în acele 
provincii adormite. 

Totuşi articolul are mai mult un aer 
de ditiramb, cintat țării ce-şi serbează 
unirea definilivă, de oarece este lipsit 
de date conviugăloare. 

Un emolionan! arteol: In inchiso- 
rile ruseşti, serie Vera Figner. Tinta 
sa e să provoace, deseriind nelegiui- 
rile din ele, o mişcare in opinia pu- 
blică europeana, lipsa de aer, de lu- 
mină, de hrani, bolile contagioase ce 
par endemice, pedepse corporale Injo- 
sitoare, totul esta intrebuinţat pentru 
a micşora populaţia prea bumeroasă 
a Inchisorilor din Rusia, 

J. de Coussange publică un studiu 
asupra celebrei scriitoare suedeze, El- 
lën Key, ale cărei opere au stirnil 
diseuţii aprinse in lumea literară eu- 
ropeană. 

Extragem citeva aprecieri, nevăziud 
utilitatea unui see rezumat. 

Ellen Key, eleva a lui Goethe şi Spi- 
notra, are o cugetare „infinit de vastă, 
complexă şi bogata inroulraziceri ca 
tot ee aparține vieţii. Ea visează ulo- 
pii, apoi, cind şi intoarca privirile 
spre viata zilnică, bunul său simţ îi 
revine și n readuce la o mai drenpla 
vedere şi măsură a lucrurilor, E opti- 
iată, fericit de a se putea burura 
de viuţă, de aerul curat, de frumuseţa 
peisagiilor sau de a bătrinelor oraşe 
pitoreşti, de tovărăşia amicilor*, 

Aristocrată prin naștere şi dispozi- 
{iile sufletului, e individualisti şi n- 
răşte democrația egalizaloare, sau mai 
dograbă visează o socielale unde fn- 
dividul va putea i compleet liber și 
unde vor lipsi mizeriile injosiloare din 


u 


162 VIAŢA ROMINEASCA 


societatea de azi. E o fină moralistă: 
asta se vede in pielurile vieții de so- 
cielsta şi mai ales în paginile asupra 
educației cupiilor, „Să lăsăm po copil 
să lräjascà“ exlamă eu, preconiziul o 
educație în care copilul ar f trimes 
la şcoala cit mai lirzin, familiu Invă- 
țindu-l lucrarile rlomenlare. 

E parlizană a vieții de tamilie, dar 
pretindea ca ea să fie bazată pe iubire ; 
in contact eu rewlilatea insă, a lepă- 
dat mult din inlransigonțu ideilor din 
(Căsătorie și Iubire, unde lăceu din iu- 
hire ua zeu, căruia cerea să i se sacri: 
lice totul. 

Revue de Deux Mondes. (Fe 
bruar. Mart). 

Distinsal erilie Victor Giraud pua- 
blieă un remaresbil studiu asupra ©- 
perel şi spiritulul lui Bourget. Ei 
vorbeşte cu mâmiraţie de insuşirile Ini 
de snalist şi de eritie şi seoute in re- 
liet preocuparea lui vie de problemele 
morale ale timpului. Fe Bourgel ca ro- 
mancier și ca nuvelist nu pare al pre- 
qui tocinai mult şi dintre operele lui 
preferă „Direipolul”, Asupra valorii 
operelor sale politice monarhiste şi re- 
actionare Giraud fare toate rezervele. 

Scientia. 

Pentru ce se platese procente la 
banii imprumuluţi, atunci chiar cind 
puterea de cumpărare a banilor e con- 
stuntă, şi ce determină cantitatea pro- 
cantului ? La nevastă intrebare îşi pro- 
pune să răspundă d. I. Fischer, inti- 
lurind teoriile anterioare, in art colul 
Teoria dobinzii bazată pe nerăb- 
dare. Aulorul reia şi corecteuză päre- 
rile emise de socialistul Böhm Buwerk, 
care la Intrebarea de mai sus răspun: 
ile: Că plătim procente, „pentrucă o- 
menirea e aș: fă-ntă incil preferă bu- 
uurile prezcnle volor viitoare de a- 
ceiagi cuntitate şi calitate“ ; procentul 
deci e „prima pe care omul o acordă 
in aprecierea sa bunurilor prezente a- 
supra celor viiloure“, e meräbdarea 
uuaslră, Pialim procente Minded nu a- 


-——. - — N  — .- 


vem răbdare să aşierplam; „dobinda 
e nerăblarea cnstalisată avind un 
cure în piață”. Se intelege că procen- 
tul va varia după gradul de nerab- 
dare a diferiților oameni, dar va avea 
totdeauna o tendință spre uniformi- 
zare. Gradul de neràbdare alirnă de 
trăsăturile personale ale indivizilor, 
cinei la număr: 1° prevederea ; 2° stā- 
pinirea de sine; % lemperamentul ; 4 
speranţa in ce priveşte durata vieții; 
5° dragostea de copii. 

Tendinţa de egalizare, de echilibrare 
a diferitelor grade de nerăbdare și 
deci de procent vine din faptul că „im: 
prumutal şi debitul afecteaza venitu- 
rile ereditorului şi debilorului în re 
privogte distribuția lor in timp; iar 
uceaslă distribuție în timp reacţiona 
şi modificind la rindul ci gradul de 
nerabdare, va pune piața ln echilibru“, 

Mariinea procentului è determinata 
de urmtoarele condiţii: 1” raportul 
dintre nerăbdare, şi venitulviitar con- 
siderat în extensiv, forna, compoziția 
şi nesiguranța; % tendința diferitelor 
grade de nerăbdare a diferitelor per- 
soane a deveni egala inire ele şi cu 
procentul prin intermediul piaţii im- 
prumnturilor; 3° echilibrarea olerlei 
şi cererii; 4 punctul să fie egal nu 
numai cu gradele de nerăbdare mar- 
ginală, ci şi cu cantilatea marginali n 
recompeusei pentu suerifieiu. 

Concluzia ce wa e: prucentul e mie 
in țările unde oamenii sint prevăză- 
tori, economi, capabili de a se stăplui 
ete., san unde oamenii poseda veniluri 
mari sau în descregtere; şi, din con- 
tra, procenlul o mare in ţările cu lo- 
cuitori neprevăzălnri, risipitori eten 
și îm ţările unde veniturile sint limi- 
tate sau in creștere, Acvsslă incheere 
e verificaiă de tirgul monetar din lu- 
meu actuală. 

Nuova Antologia (Mart 1911). 

Corrado Barbagullo se ocupà intr'un 
arlicol cu Opera istorică a lui Gug- 
lielmo Ferrero şi criticii săi. Peu- 


tru a aprecia just incercarea lui Fer- 
rero, zice el, trebue să ne gindim la 
momentul istorie in care a apărut 
„Mărirea şi decăderea Romei”. Pe a- 
tunei o literatură istorică nu exista in 
Italia; scoala Mlologieă germani era 
singură slăpinitoare si reznilalele ei 
eran numi cercetări de detaliu, foarte 
erudite, dar rart, fireste, nu potean să 
prezinte publirului o întreagă epocă 
şi nu interesau prin urmare decit cer- 
curile strimte ule erndițilar de mese- 
rie, Ferrero, din ferieire, u-n făcul a- 
ceastii geoals, Pregătirea lni e eu total 
alla, El su ocupat intai eu ştiinţile 
naturule; n călătorii mult, a Inväțat 
să cunoască societăți şi constituții po- 
litice diferite şi să lo observe obiceiu- 
rile Devni apoi jurnalist—fapt pe 
care nu il iartă savanții lui critici, 
Dacă pe pgindim lusă că el nu era si- 
lit să-si înmulțească articolele şi că a- 
ven răgaz să studieze diferitele chestii 
de artă, de Ananta, de polilică externă, 
in felurite izvoare, pulem să înţelegem 
că această aclivitale ia fost poate 
cea mai bună pregătire peulru carieru 
lui de istorie. li lipsea numai pregă- 
tirea flologică—acva cu eare de obi- 
eeiu se Incepe. Și-a insagit-o si pe a- 
ceasta, eum o probează notele şi mai 
cu seamă apendicile volumelor sale. 
Idcia fundamentală a operei sale e 
eù expanziunea euceritoare a Romel 
şi variatele intimplări interne şi exter- 
ne au fost efectul şi In acelaşi limp 
şi cauza unei revoluţiuni economice, 
ce a avul lor în urmă ṣi în Italia, prin 
care vechea societate agricolă-aristo- 
erată a primelor veacuri ale Republi- 
cei s-a transformat Intr-o societate, în 
care avoa preponderanța o burghezie 
mereantilo-democratică. Italia deci din 
epoca lui Cesar şi August nu era o 
țară ruinată și epuizată, ci n țară in 
care, În mijlovul dărămării vechilor im- 
stiluţiuni, se făcuse un mare progres 
economie şi inteleeluul. dar care nu-şi 
găsise îneă aspectul politie definitiv. 


REVISTA REVISTELOR 163 


— -. D 


Toate eriticile aduse nu au putut zdrun- 
cina această temelie pe care Ferrero 
şi-a clădit opera sa istorică. Mirile e- 
rori de fapte san de interpretare de 
izvoare, pe care adversarii au căutat 
să le exploateze exagerinda-le, nu pot 
atinge opera în punctele ei esențiale, 
Se poale afirma astăzi eñ reeasta o- 
peră n susținul eu succes proba de 
foe a criticii şi că va riminea en uua 
din cele mai insemnate lucrări iato- 
riee produse în literatura contempo 
rană, 
Rivista d'Italia (Mert 191!) 
Giovanni Marchesini, Problema a- 
ducaţiei politice. Toata lumea ro 
plinge, zice autorul, de lipsa de edu- 
cație politiză a poporului, şi nceasla 
lipsă explică cazurile, din nefericire 
nu prea rar, a contupției politice, Un 
asemenea rău insă nu se poala rororlu 
numai printr-o mai mare rigoare a le- 
gilor, de oarece el işi are sediul in 
congtiinți, unde sancţiunea juridics 
nu poate pâtruade. Un remediu îl poate 
aduce numai o sănătoasă educație po- 
litică. Care lasă să fie principiile unei 
asemani educaţii? S-ar părea la prima 
vedere că n educa palilicezte tnsamna 
a indruma individul spre a sa Inregi- 
menta întrun anumit partid politie. 
Acest criteriu conrespunde exigenţilor 
practice și pu contrazice noţiunea de 
conștiință politica, căci nu o posibil 
de a poseda o asemenea conștiința, 
fără a poseda în acelaşi timp anumite 
principii care să insemne o poziție 
hotărită intre multele direcții ale Jup- 
lei sociale. —Nu trebue însă să se uite 
că aderurea la un partid nu e o pro- 
hā suficientă de oxistenla unei aderi- 
rute canștiinți politice. ci această din 
urmă trebue să fie formată deja prin- 
tr-o anumită educaţie, pentruca alo- 
gerea partidalui să Be rezultatul unoi 
conştiinii mature. O educaţie deci care 
ar avea in vedere numai creșterea 
numărului adepților unui partid oare- 
care, ar fi o educație falsă, În ce con- 


164 


sistä conştiinţa politica? Este abtitu- 
dinea spiritului de a vedea lucrurile 
aşa cum sint in realitate, nu aşa cum 
dorim noi să le vedom, Vazind lueru- 
rile uşa cum sint, rezulta, dropt coro- 
lar, că ne invâțăma nu voi deci! ceia 
ca se poale; apteciarea exactă a fapte- 
lor aduce cu sine măsura pretențiilor, 
Areste lucruri nu se pot căpăta insă 
deci! numai dacă obiectiv se cerce- 
tează forma statului, puterile sale, ro- 
lol individului în stat, ete. Indiferent 
de vreun partid politie, individul tre- 
bue să-şi dea sami de inlregul me- 
eanism al unei sorictăți civilizate. E- 
ducaţia politică trebue deci ineepulă 
in familie și continuată in şcoală, cu 
un anumit metod şi program. Profe- 
sarii nu trebue să vulaseă ca elevii 
să adopte ideile lor politice, ci săi 
prepara numai, formiodu-le conştiinia, 
pentru acestea, precum şi peniru alte 
idei. 

Deutsche Rundschau (Martie 
1911). 

Karl Frenzel, Karl Gutzkow. La 
17 Mart, anul acesta, s-a Implinit o sută 
de ani dela nașterea acestui poet. Cu 
această ocazie, autorul cală să reinvie 
figura acestui scriitor aşa de contes- 
tat şi în timpul vieţii şi după moarte, 
pini astazi, E] apare ca un luptător în 
epoca liberalismului, care incepe in 
Germania cu revoluţia din Iulie, şi rä- 
mine un luptător pină la sfirgitul vi- 
eții sale. Pocind Ludwig Borne şi 
Heinrich Heine, cei care au indroimul 
literatura în lupta politică, stăteau în 
siguranță Ja Paris, Gutzkow, care ve- 
nise in urma lor şi rămăsese în pu 
trie, duce tot greul luptei şi co gu- 
veruul şi cu publicul. Această luptă o 
duce ei ca jurnalist, Nu insă serie- 
rile sale îl făcură întăi cunoscut, ei 
persecuțiile pe care le avu de in- 
durat. Acuzat de Wolgang Menzel, 
care-l introduse intii in literatură 
şi care acum denunţă ca imoral ro- 
manul său „Wally die Zweifierin”, 


VIAȚA ROMINEASCA 


avu de suferit o luuză imehisoare 
preventivă şi apoi fu condamnat la o 
lună arest. Caşi viața sa este şi opera 
literară: o operă de luptă. [El vrea, 
ta lot ca serie, in nuvele ragi in piese 
de teatru, să răspindeaseă ideile mo- 
derne, să lupte pentru libertatea con- 
şlinţii în chestiile de religie şi morala. 
Aplecarea sa câlră teatru nu apare 
dela inceput, ei loemai pe la 1834, 
cind se afa In Stuttgart. Prima sa 
dramă, care sea jucal în 1839, la Frank- 
furt a. M, e „Richard Savage sau Fiul 
unei mame“. Oricit s-ar părea astazi 
piesa de puţină valoare, pentru vre- 
murile de atunci fu un eveniment li- 
terar. Și mai mure succes avu a doua 
sa operă, „Werner sau Inimă şi lume“, 
reprezentată la Hamburg, In 1940, Zece 
ani sa consacra! Gutrkow excluziv tea- 
trului şi a creat in „Zopf und Schwert*, 
„Das Urbild des Tartuffe” şi „Uriel A- 
costa“ opere care au rămas pentru 
scena germană. Dacă toluşi n-a reu- 
şit să se impue ea un dramaturg ne- 
contestul, pricina e el Insuşi: a seris 
aşa de mult, incit insuccesele au fost 
mai numeroase decit succesele, Inova- 
tor este el şi pe terenul romanului 
Cole dona romane ale sale, „Die Rit- 
ter vom Goiste“ şi „Der Zauberer von 
Rom“, oglindese societatea germană 
dintre 1820 și 1850. Aga cum romanele 
lui Balzac oglindesc societatea fran- 
ceză. Avind o asemenea putere eren- 
toare şi dezvollind o arlivitate aşa da 
variată, de ce n-o putut cistiga el iu- 
birea poporului său? Explieaţia tre- 
bue enutată în lipsurile sale ca artist: 
lui Gutzkow îi lipseşte stilul și fineţa 
gustului, El serie aspru, dezarmaonins 
şi chinuit. Se vede osteneala ca a pus-o 
autorul, veşnice eoreetind, şi devine 
astfel şi citirea osteneala, Asprimea 
formei impiedică ușoara puslare a bo- 
găție işi originalității conţinutului. 
Deutsche Revne (Nart 1911). 
Berta v. Suttner, Donaţia lui Car- 
negie pentru pace. Se slie ca Am 


p. 


E 


drew Carnegie a donat de curind 50 
milioane dolari pentru „fondul păcii”. 
Seriitoarea işi propune să aršte mare- 
lui publice ce rost are aceasta donație. 
Mai întăi îşi propune insă să sehijeze 
un portret al donnturului, pe care-l eu- 
moaşte personal. Carnegie e fiul unui 
särac țesălor scoțian, care a emigrat 
in America alunei cind introducerea 
războuelor de țesn! automatica lu 18- 
sat pe drumuri. Carnegie isloriseşie 
insusi eu plăcere bucuria re a simtit-o 
cind, la vrista de 12 ani, u ajuns să 
ciștige eca dintai sumaă—i dolar şi 20 
cents—penlru o săplimină de muncea, 
Aşa pornind, a ajuns el miliardarul de 
astazi, cara nu are altă bucurie decit 
donațiile ce le face, A construit şi in- 
zestra! cu cârli vre-o 1000 de biblio- 
teci; a construit Institutal-Carmegie to 
Pittsburg, Palatul tribunalului interna- 
țional din Haga, Centrala pentru blu. 
raul panamerican; a dăruit 4000 de 
orgi de biserică; a instituit un fond 
de 15 milioane de dolari pentru cei 
ce-şi periclitează viaţa ca să salveze 
pe altii, şi acum în urmă a donat 30 
mil. de dolari pouiru fondul păcii, 
Suma trobuo să servească pentru io- 
läturarea primejdiei războiului şi easte 
administrata de un comitet de 24 din 
cei mai cu vază bărbaţi ai Statelor-U- 
nite, subt proşidenția de onoare a lui 
Taft. Iniţiativa formării unui comitet 
al păcii a pornit dela „Institutul fode- 
rațiunii internaţianale”, al cărui pre- 
sedinte e Carnegie. Proeelul prezentat 
de acest institut în admis la 10 Ionio 
1910 de cătră Camera reprezentanților, 
iar la 24 lupie fu ratificat de catra 
Senai. El prevede ca preşedintele Sta- 
tolor-Unite să numească o comisiune 
compusă din cinei membri, care să de- 
libereze asupra mijloacelor necesare 
pentru a mărgini, printr-o inţelegere 
internaţională, inarmările și dea for- 
ma din fotele unite ale Puterilor o 
forță pentru menţinerea păcii, 
März (April). Autorităţi ştiinţi- 


REVISTA REVISTELOR 


185 


fice. Un articol al d-rului Mas Kem- 
merich pentru eliberarea de sub tutalu 
autorităților ştiinţifice. 

E plăcută constatarea că astăzi nici 
statul, nici biserica nu mul sint atot 
puternice față de individualitatea o- 
mului eugelator. Ce erau in evol me- 
diu biblia și Aristotel! 

Avem insă astazi, în schimb, multe 
autorităţi științifice de duzina. Neam- 
tul, înnainte de n examina o chestie, 
se intreabā: cine a spus? Nu cumva 
vr'un profesor sau poate chiar vr-o 
academie? 

Acest spiril de sclav, acest respect 
exagorat fală de titluri sint cel puțin 
regrotabile în vremile noastre. 

E amuzant şi folositor, zice dr. Kem- 
merieh, să rasfoim istoria descoperi- 
lor şi invențiilor, spre a vedea ce a- 
titudine an avut diferite autoritaţi şti- 
ințifice fața de ideile nouă și uneori 
geniale. Urmează apoi o lungă tașirure 

de cazuri semnificative, din activitatea 
ştiinţibea u lui Jean Richer, Huyghens, 
Newton, Euler, Gassendi, Lavoisier, 
Papin, Davy, Galvani, „maestrul de 
dans al broaşielnr*, căci astfel a fost 
poreclit Galvani de fizicianii oficiali. 
Impotriva celor mai sus inşirați an lup- 
tat cu Invergunare autorități—pe atunci 
necontestale—academiile impunatosre 
ale timpului. 

Cind s'an construit primele locomo- 
tive, bine inţoles rudimentare, au fost 
ingineri care an susținut eu mare a- 
parat stiințife că roțile se vor invirti 
numai în jurul axei lor fără a putea 
innainta pe şini, Colegiul medical ba- 
warez a declural că trenul e o crimă 
impotriva sânati ţii publice, deoarece 
eălătorii vor suferi negreşit de como- 
ție cerebrală, iar privitorii vor avea 
puternice atacuri de amețeală, și a 
propus ridicarea de balustrade înnalte 
dealungul și do ambele părți ale gi- 
nilor. Imi vinen minte nuvela d-lui 
Gane: Doltorul și astronomul în Mol- 
dova, 


164 VIAȚA ROMINEASCA 


Pregled (Sarajevo-Bosnia, Tanu- 
arie). 

Cuprinde, intre altele, un articol de 
dr. Jovto Dedjer despre: „Proveniența 
populații i din Bosnja și Herţegovina“, 
Pe temeiul unor anumite cercetări per- 
sonale antropo-gengrafice, autorul a- 
junge la rezultatul că: populația Bos- 
niei,—caro se compune astäzi din or- 
todoxi, catolici și mahomedani, —e, in 
mare parte, de origină seculară în a- 
coasta provincie, dar un mare număr 
din ea o alcătui! şi din imigranţi, Tmi- 
granții au venil aici mereu în eurpe- 
rea veacurilor, cu incapere încă de prin 
sec. XVI, de cind puterea şi prigoni- 
rile Tarcilor se tul inlind dela sud spre 
miază-nosple; uu venit, zice Dedjer, 
din Muntenegru, vechou Sirbie, Dal- 
maţia şi Croaţiu, dar nu se constată 
nici un caz sigur de emigrare din Sir- 
bia proprie in Bosnia, 

Aceste rezultate ale sale și le scoate 
Dedjer mn atit din mărturisirile docu- 
mentelor istorice, cum ne-am astepta 
după motoda șliinţifiei până acum ge- 
neralizata în latarie, ei după o meto- 
dă nouă formulată sistematice de prof, 
Crijie dela Universitatea din Belgrad. 
Această metodă constă în a stabili o- 
riginea poporului sau a satelor ele. 
după tradiţiile, dalinele, ocupațiile, 
portul acelui popor sau sal, Această 
nuuă metodă pretinde ca migratorii 
păstrează sigur in tradiţiile çi firea, 
sau indelalnicirile ori aptitudinile lor, 
amintirea şi porelea locurilor din care 
emigrează, Deci, chiar cind nu avem 
documente istorica despre proveniența 
unui popor sau grup, aşa dato ne dez- 
vâlese însă sigur această proveniența, 

Şi sa Indeleinieește Dedjer cu pro- 
veniența populaţiei din Bosnia şi Her- 
țegovina nu fără un seop practice ime- 
diat. Ci, pe aceasta cale, vrea sā a- 
rate Austriei şi politicei ei (pe care 
zice că io susține un funcționar ro- 
min Filipescu din Bosnia): ca Vlahii, 
aşa numiți, din Bosnia nu sint Romini, 


ci Sirbi ortodoxi. Filipesen, in o carte 
«ditata de Academia Romină sub titlul: 
„Coloniile Romine din Bosnia“, zice 
că Vlahii de acolo ar fi Romini sirhi- 
zaţi, Tot asa susțiau şi procurorul în 
procesul de „Innalta tridare* de stat, 
intentat in anol 1902 in Agram, impo- 
triva a 53 Sirbi, care propagau, în 
Croaţia, ideia ea Vlahii de acolo (şi 
din Bosnia ete,) sînt Sirbi, Procurorul 
anume a Incerent a arăta că acestia 
sint Ramini sluvizaţL 

Hndo:estrenn Hulinra (Sofia, 
Ianuarie şi Fevruarie). 

Intre altele, chiar directorul revistei, 
V. Dimov, vorbeşte de activitatea ar- 
tistică'a unuia dintre cei mai de seamă, 
daea nu chiar cel mai insemnat, din- 
tre pictorii de astăzi ai Bulgariei, de 
Iv. V. Markvilka, directorul şeoalei 
de pictură din Sofia. Spune că acesta 
o striin, iar nu Bulgar prin origine, 
dar că e cu totul Bulgar prin gindirea, 
năzuirile și idialurile sale; fiindea, 1n 
toate tablourile lui Mirkviika sa sim- 
to căldura unei aprinse dragoste pen- 
tru Bulgaria și poporul bulgăresc, şi 
o vie dorință a lui de a afirma caras- 
teru! national în ele. In toate produe- 
tiile artistice ale acestui insemnat pie- 
tor se vede o tendinţa naționalistă, 

Märkvička a Iuerat nu numai por- 
trete, nu numai tablouri istorire na- 
ionale sau peisage, ci şi tablouri des 
corative şi ilustrații. la lotul se vede 
colorit vin şi sufet național. Din ta- 
blourile lui de „gonre* se citează multe, 
răspindite prin colecţii publice şi pri- 
vate din Bulgaria și străinatate ; men- 
ționâm citeva, în al căror subiect se 
evidențiază caracterul naţional ul artei 
sale. Aşa: „Un tirg in Filipopol“, „Sa- 
cagii“, „O horă în Qop“, „Tala Paisie“, 
„O nuntă țarâneaseă in districtul So- 
fia*, „Un parastas”, „Pijanarii* ete. 

Dar Markvidka, fără sa se rugineze, 
ei considerind eä face o lucrare artis 
ticò, a mai pictat și diferite jcoane 
Intron mausoleu, în bisericuța semi- 


REVISTA REVISTELOR 167 


narului din Sofa, in sfintul sinod și 
in alte părţi. 

Acest insemnat pictor, care de cu- 
rind a trecut peste viista de 60 de 
ani şi care totuşi mereu lueroază, e 
-personal* in oricare din tablourile 
sale: şi în tehnica lor şi in suftetul 
cu eare le da viața, 

The North Americanu Review 
(Aprilie, 1911). 

O raraeteristiea a literaturii engleze 
—enraeleristica vieții insâşi a popo- 
rului anglo-saxon—din loate limpurile 
e infiltrarea ei cu spiritul şi cu cita- 
țiile din textele biblice. In toată lite- 
ratura engleză nu è nici unul dintre 
marii seriitori ai unei epoci, care să 
nu fiv imbibat de această infuunţă e- 
braieă, şi din punct de vedere al spi- 
ritului şi din punct de vedere al sti- 
lolui. Niei o literatură străină n-a avut 
şi mu are aşa do puternică influența 
asupra formării şi desvoltarii spiritu- 
lui și literaturii engleze ca literatura 
ebraică, reprezentată prin biblio, Ma- 
rea influență a biblici—u unei cári — 
asupra vieţii poporului englez e eu 
desăvirgire unică: istoria universală 
nu oferă un alt exemplu. Biblia lra- 
eşte in atmosfera cea mai intimă n 
vieții engleze. Copilul o aude odată 
cu elntecul de leagăn și mentalitatea 
lui se formează, fară sa-şi dea seama, 
după spiritul biblie, care a ajuns èx- 
presia geniului național englez. Fraze 
intregi din biblie vin şi se aşează in 
mod natural în contextul expresiunii 
propriilor gindiri şi simţiri ale serij- 
torilor englezi, fără să fe cautate, fără 
să fio citate, căci ele isvorăse in mod 
natural din gindirea şi simlirea per- 
smala. Frazelo biblice nu se intrebu- 
ințează intre guillemete, da ourece ele 
sint înseși parți ale limbii engleze. 
Chestiile privitoare lu textele biblice 
sint din cele mai desa în revistele en- 
gleze. „Interpretarea bibliei şi pro- 
gresul civilizaţiei creştine“, arlicol 
datorii d-lui George Holley Gilbert, 


- pas 


pune în evidență suprema incredere 
pe care Englezii o au în puterea bibliei. 
Autorul constata din istoria 

lui omenirii, că biblia uneori a dat 
aripi acestui progres—atunri cind a 
fost bine interpretata —altoari a incă- 
tugat progresul—atunri cind a fost rău 
interpretata, O interpretare nu poate 
A veşnic bună, Nu toate adevărurile 
din biblie au o egală valoare. Hristos 
a dal coa dintăi interpretare bună, dar 
Sfinţii Pariuţi, după patru veacuri de 
comentarii, au alungat biblia din con- 
netul direct cu poporul, pnind în loc 
credința ourbă in comentariile lor. 
Cite crime şi telè neumane nu san 
lšeut invoeind sprijinul adevărurilor 
biblice! De eite ori oamenii biserieli 
n-au trimes la moarte po binefacăto- 
rii omenirii In numele adevärurilor 
revelate din biblie! Inchiziția, selävis, 
rugurile pentru eretiri.. toate se apri- 
jimean pe interpretările biblie pe 
rele interpretări ale Bibliei. Hristos a 
protestat cel dintai impotriva relei in- 
torpretări a textului ebraic, şi dela el 
a plecat forma de civilizaţie creştină 
—cea mai puternică forma de civili- 
zaţie din cite au existat. După Hris- 
tos, reformatorii din veacul al XVI-lea 
au readus din nou biblia în contact 
eu poporul şi astfel biblia a fost puna 
inç În serviciul progresului omenirii. 
Sfinții Părinţi au greșit rind au rupt 
contactul intre biblie şi popor, pen- 
ruen: 1) prin interpretările lor, m'au 
dat adevărul otern; 2) au oprit popa- 
rul să pătrundă singur adevărurile din 
biblie. Adevărurile biblice nu pot f 
dale în forme eterne, cum credeau 
Sfinţii Párinți, Cel mai mare rău, care 
wa făcul omenirii prin relele inter- 
pretâri ale bibliei, nu consta în victi- 
mele omenești și în impedecurea pro- 
presului, ei in dărâmarea prestigiului 
religiei creştine. Acest lueru nu e in 
folosul progresului omenirii. Sa nu sa 
uite că tonlă civilizaţia moasiră « o 
civilizație creștină; eë acum sule de 


168 l VIAȚA ROMINEASCA 


milioane de oameni din extremul ori- 
ent incep să se civilizeze tot prin mij- 
lozirea acestei religii. Biblia uu tre- 
bue interpretată impotriva progresu- 
lui celor caro se uită la ea ca la un 
izvor de lumină. Nu poale A contra- 
zicere intro descoperirile ştiinţifice şi 
instituţiile unei epoci faţă de udovă- 
rurile esenţiale ale biblioi, Io urma 
di svoltării extraordinare a ştiinţilor, 
noua interpretare a bibhei de catră 
gevala critică şi istorică e o a treia 
bună intorprelure a bibliei, ale cărei 
lumini mii de ani incă vor câlănzi cà- 
ile progresului omenirii. Acensta nouă 
interpretare a bibliei da curajul şi en- 
tuzlasmul trebuitor miilor de misio- 
nari, care culreeră regiunile indepăr- 
late unde n-a străbălul incă cuvintul 
lui Hristos, 

The Contemporary Review. 
(April, 1911, London). 
D. Edmund Gosse—Poezia recentă 
suedezà şi contele Snoilsky—scoate 
in evidență rolul contelui Suoilsky in 
renasterea literară suedeză, care im 
cepo dola 1870. Literatura suodeză i 
urmat tradiţia istoriei literaturii päri- 
lor de nord, in veacul al XVIII-lea şi al 
XIX-lea, treeind dia epoca clasică la cea 
romantică, exugerind defectele uces- 
tor şcoli şi slabiudu-şi prestigiul cu 
desavirgire după 1350, Perioada clasi- 
cismului a format limba pină la ma- 
nierism, iar perioada romantică a e- 
xagerat sentimentalismul pind ta isto- 
vire şi anemiare, Intre 1850—1870 po- 
oziu naționali ajunge in Savdiu să fie 


privită de toţi cu neineredore. A face 
versuri era considerat ca un lueru ne- 
serios. Contele Snoilsky are de luptat 
cu prejudecățile literare ale familiei 
lui in această privință: i se pretinde 
să nu publice poezii că se compromite 
in faţa oamenilor serioşi, Faţă de po- 
otaştrii caro se scinriau asupra pro- 
priilor dureri eu accente nebărbăteşti 
şi nesincore, poemele lui Suoiliky, a- 
părute in 1869, sint o adevărată re- 
veluție: „Aduc struguri, aduc tranda- 
firi, udue cupe cu vinul meu nou. Pe 
fiecare drum, la fiecare rāspintie, lo 
vesec lambura meu răsunătoare. Nu vă 
plictisese peste răbdarea voastră cu 
vizaini şterse din imperiul visurilor. 
Cini numai ce am vazul şi am simțit 
prin cele cinci simțuri sânitoase ale 
mele“. Cu aceste cuvinte încep „Por 
mele” lui Snoilsky şi ele sint deajuns 
pentru a caracteriza nona direcţie in 
poezia suedeză. El este pionierul a- 
cestei nouă direcții naturaliste a lite- 
raturii suedeze ; fecundilatea lui însă 
e redusă şi intermitentă, Noua literu- 
tură a Suediei, deşi e nalurulistă, to- 
tusi, in special in poezie, e pâlrunsă 
de misticism, Acest misticism dă un 
farmece deosebit realismului unor seri- 
itori ausleri ca Strindberg şi Halistrân 
şi idealismului romantice ul lui Verner 
do Heidonstam şi Selma Lagerlof. A- 
eos! misticism Insă nu roade vigoarea 
bă băteaseii a literaturii nouă suedeze, 
care azi e una din cele mai pline de 
viată sănăloasă, 


3 Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR 
C. Hogas .-- >s. da Pin 
SL O. Iosif. . „ss Nataliei (Chiacu e). 
Radu Rosetti . . . . . Pentru aderir gi dreptate { Rågpuns anei critici). 
M. Codreanu sai are (versuri). 
= Pe pilula cae e PD Piriii: 9: À ia română. 
a ulei reale (cermai), 
Cea arii revistei . . Nott pe marginea ri ies Păun | Pincio]. 
U urintà — Citeva 
I Grămadă . .. . - O mantă domnească (A Gatai Domniței Maria 
4 cu lanus Radziwill 1648). 
Colaboratorii revistei . . Documente aeres (Sase sute de lwi). 
Alice Ma o e al drum 
veanu . . . Cronica literară Sara (Antonio Fogazzaro). 
Ea E O E EAN a agerkai (Expoziția oficială a artistilor 
Et e 
G. C. boneseu-Şişesti . . 


ay vezi era im ie A ata e plus- valoarea 


ci ie iei (Mar şi a AAA 


G. Topi ONS 
P.Cubolteanu > . . . - n Basarabia. 
0. Sima . în tion Fa Ardeal | Sinaaulele eparhiale.—f hes- 
Nunia colar, ~- Scoli închine, ele., ete. 
P. Nicanor & Co. . Miscèllaiwa | Comilictul bisericese.— Din lumea 
seriitorilor.). 

Rrepnzij: D. Angi vebur neriti“ |. Boteni. „Drama. 8.—Vicror Eri- 
min, „Imsiră-te rârpărite”, —0 B.—Bibitoteva Lumen: A, Cehov, *; i Tuargbenirit, „Un 
w Maxim Garchi. 0 dilar: Fr. eta, „Omul superior* 1» Tulsiai. „in ue constă 
teritrea”] lar, C torha, sriinţitive*: H. Sotermaun „Nunta Volunthai=; Gas da Miwa- 

Fei iH kiewiz. „larto musicantule; Diiiutena Lpoeatărul - Aay de Man- 
mt. Poremea unei fote de Nonrasolf. „|n comede Siberiei”: se Kipling. „Amin 
tiri din 'i acciden" de + silnstrut s; 


de Waapassent*,—C. V~ 
Mov inta zotintetea + „Laceafăral“: 


3j 


„Lu 
borit. „Di legendele Soazantui 


=V. D perene ena ii S 


poslar. Fiori și št 0 
cual Buiola faporra Imi Mare - 
vățănsinunbui. socandar in Yrania”. —M. d, —Práasgois inn válet de chamhreh „Somvenira mpr Guy 


Literari; „Nona Revistë tomini“ 
Dr. Res $ 


Nenn) 

E Heartenh: votului oligtese*; Lanfer: „Prateeţiu- 
pea copliler munmtitatt*; Rend Laurei: „Bmfirtnt raanantia al Is Gautier’; K. Domesnii : 
AOriyimea în Aok Li Jean Fot: „Psihologia i} Bees Setilère: „Amo 
ynri ipiriacbnale*; L du Waevina: mt meddai Pagasi: ~ Braniiòtye; E. A Rissen 
, V iatiseni“; Minait: „Per Îl Carfire, per l'aris p par în erițita, G. F eMn 
rals Ppotemilisi sepan Bobar Gaupp: „line Pathnlogimhe îm Kense ant Litèrsrer*: Rio- 
lan Novakovie) postume “ble ea raaa des serinwhen Amistandies rA — 


Jsi Iwi B; e Kallay i 
N isemren Page fie In mtrăinăinte 


IANI 
Redacţia şi Administrația: Str. Golia 52. 


Viaţa Romînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE și Dr, 1. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor: /. Agirbiceanu, D. Anghel, prof. uni: 
J. Athanasiu, Jean Bart, N. Bațaria, dr. P. Bogdan (docent), C. Bo- 
tez, l. Botez, Octavian Botez, i. Al Brâtescu-Voineşti, Vintilă I. Bră- 
tianu, T, A. Bădărău, llie Bărbulescu, N. N. Beldiceanu, Cara- 

ale, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, l. Ciocirlan 
M Codreanu, G: Coşbuc, prof. l. cav. de Cuparencu, Ana Conta- 
Kernbach, Maria Cunţan, Barbu Delavrancea, I. G. Duca, V. Ef- 
timiu, Pompiliu Eliade, Elena Farago, A. N. Gane, N. Gane, Octavian 
Goga, dr. C. Georgescu-Severin, dr. Onisifor Ghibu, C. Hogag, C. Hotses. 
cu, G. Ibrăileanu, căpit N. lonescu, Gh. C. lonescu-Sişeşti, Nat. 
fosif, St. O. Tosif, dr. S. Irimescu, M. Jacotă, Francis Lebrun, prof. 
univ. dr. N. Leon, V. Loichiţă, dr. |. Lupas, dr. N. Lupu, prof. 
univ. dr. M. Manicatide, Constanţa Marino, I. Minulescu, |. Mi- 
romescu, S. Mândrescu, Const. Morariu, St. Mordrescu, V. G. Morţun, G. 
Murnu, D. Nanu, I. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, ingi- 
ner N. P. Panaitesca, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D. D. På- 
trăşcanu, Horia Petra-Petrescu, N. Petrescu-Comnen, prof. univ. A. Phi- 
lippide, prof. univ. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, dr. St. 
opescu (docent), D. Popovici-Bayreuth, prof. univ. dr. G. Proca, iO- 
Carp), Cincinat Pavelescu, Gh. Poenaru. dr. N. Quinez, loan R. Rddu- 
escu, |. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M. 
Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. dr. 
V, Sion, dr. Alex. Slâtineanu, A. Stavri, maior Alex. Sturdza, dr. D. Ta- 
tuşescu, J]. Teodorescu, George Tofan, lorgu Toma, Em. Triandafții, 
Gh. Topirceanu, Al. Tzigara-Samurcaş, dr. A. Urechia, dr. Alex. Vaida- 
Vi „Al, Vlähufä, A. D, Xenopol şi alţii, 


Condițiile de abonare 


IN ȚARA: 
Po an a á 3 A A $ 8 
Pe jumätate de an : è s ; y 
Un numār 3 


Abonaţi! eare nu-şi vor achita abonamentul in mod: direst vor 

d aaa a i 
trebui să plătească în plus 4 lei pean yi 2 lcipe x sn, ca indemni- 
panim anaintea. anama a, mah iati n dintai Anti inu A elene 
zare pentru incasatori. 


Pentru luvăţători, preoti de sal, primari şi luueţionari satesti, stu- 
denți şi elevi, pe an 15 lel, pe jumatate de an 7.50, (Ac ‘ti 
trei rato a rite 5 lei khola e anticipare), zi 2 T E 


IN AUSTRO-UNGARIA : 
Po an > 


Pe jumatate de an ; ; K x Pe: 50 h 
A Sron aar . ki 3 5 3 2 coroane 
- namento) annal se te achita in trei i 
PEEL ogorin an poate rei rate de cite cinci roroune 


IN PODARARIA: 
an 5 3 . è 
Pe jumatate de an z A 3 R H erati 


Un numár è rubla 


. - . . l 
negru raon anual se poate plati ln fiecare două luni cite 2 ruble, 


IN STRĂINĂTATE: 
Pe an F A $ , =: . li 
Pe jumătate de un y s „Îl lei 
Un număr . 2 lai 50b. 


> dignat, 


LA PÎNGĂRAŢI 


— Ei, cum ţi se pare Nectarie? mă întrebă Grigoriţă, tova- 
răşul meu de drum, pe cind scoboram dealul Bisericanilor, spre 
Viişoara. 

— Cum să mi se pară?... Un om de toată isprava, da nun- 
teleg, ce minte la dinsul să se călugărească ? Un um în pute- 
rea virstei, frumos în puterea cuvintului, voinic, fără nici un be- 
teşug şi, mai presus de toate, cu o fire așa de veselă și de des- 
chisă, nu pricep cum de i-a trâsnit prin gind să-și pue capul 
sub comanac ? 

— Ei, cum!!... Dragostea bre, dragostea, pirdalnica de dra- 
goste, minca-o-ar cinii L.. răspunse Grigoriţă cu ciudă, oarecum 
şi cu parapon. 

— Cum dragostea ?... ; 

— Cum !... lac' aşa; or fi vre-o zece ani, a 'ndrăgit o fată 
frumoasă din Huși, şi-au jurat credinţă veşnică unul altuia, fata 
a murit, el s-a ținut de cuvint şi s-a călugărit. 

— Da?... Ei bine, atunci, măi Grigoriţă, eu sint de părere 
ca toți cei ce juruesc credință veşnică fetelor, să râmină stin- 
għeri; căci, mai la urmă, numai așa, cred eu, că pot ajunge să 
facă ei nişte borşuri cu fasole și cu sfecle aşa de minunate... 
Nu, zău, ia spune drept, mäi Grigoriță, mai mincat-ai tu de cind 
eşti un borş așa de straşnic ca cel făcut de părintele Nectarie 
Luşcanu ? 


— Ma miram eu, să nu-ți dai în petec, răspunse el in 


— Şi iată pentru ce nădăjduesc, așa dar, continuai eu, tre- 
cind peste indignarea lui, să mininc şi la tine foarte curind 
cel mai teribil borş cu fasole de pe fața pâmintului, de oarece, 
pe cit am aflat, prea juri, și tu, credința nestrâmutată celor gar- 
duri cu zăbrele de prin cea Precistă. 

Grigoriţă se uită furios la mine, se „Inroși până'n virful 
urechilor, dădu să zică ceva şi nu zise nimic. r 

Cind ajunserăm de vale, stăturăm un minunt să ne gindim. 

— Ştii ceuna, mäi Grigoriţă? zisei eu; tot mai este pân în 
sară ; hai să mergem incaltea și la Pingăraţi; minem acolo 
1 


170 VIAŢA ROMINEASCA 


peste noapte şi, mini pe la o vreme, sintem inapoi la Piatra. 

— Să mergem, da' drept ţi-oiu spune, cind mă gindesc să 
dau ochi cu Stratonic, mai, mai, că mi se tac pofta de Pingaraţi. 

— Am auzit și eu, ce-i drept, că Stratonic, egumenul dela 
Pingaăraţi, e un călugăr zgircit şi hursuz ; dar, mai la urmă, ce a- 
vem noi cu zgircenia, cu hursuzlucul şi cu toată mutra lui popa 
Stratonic ? Eu vrau să văd Pingărații şi-atita tot. 

— Atunci să mergem; da' de l-om găsi pe Vavila In toane 
bune, apoi să ştii că trei zile nu ne mai urnim din Pingăraţi. 

— Da' ce mincare-i Vavila tău, mai Grigoriţă ? 

—  Vavila-i câmărașul minâstirii, el invirteşte toate şi pe 
Stratonic pe de-asupra. Cind se minie Vavila, Stratonic oricit îi 
el de hursuz şi de amarnic, tace chilic şi nici nu cricneşte ; şi-l 
duce Vavila de nas pe Stratonic, cum îi trăsneşte lui prin cap. 

— Trebue să [ie un drac la mijloc, măi Grigoriță, că nu 
prea se lasă ei, călugării, așa de lesne, să fie duși de nas de 
oricine, 

— Apoi, dă... spun gurile iele, că mama lui Vavila era o 
femee al dracului de frumoasă și de sprincenală, pe cind Stra- 
tonic era tinăr... mai știi ?... Oricum, insă vorba ta, un drac tre- 
bue să fie la mijloc. 

— Dacã-i vorba pe așijderea, mâi Grigoriţă, apoi să ştii 
că trei zile şi trei nopţi nu ne mai urnim din Pingărați; şapoi 
vorha ceia, nici acasă nu-i de coasă. 

Tăâiarăm peste podul dela Viişoara, cotirăm la dreapta şi a- 
pucarăm drumul mare ce duce spre Pingăraţi, şi deacolo mai 
departe, printre munți, pănă la Prisacani, la granița ungurească. 

Soarele de-abea scăpătase după amiază şi căldura unei ar- 
zătoare zile de Cuptor era în toiul ei; un vint, insă, uşor, ce veş- 
nic sulā dinspre apus şi umple cu răcoare văile largi ale Bis- 
triței, precumpânca arşița ucigătoare a aerului inflăcărat şi ne dă- 
dea putinţa de a merge, sprinteni încă şi scutiți de sudoare, prin 
noianul de foc al văzduhului aprins. De dupa perdeaua inaltă 
de brazi, Bisericanii, pe care li părăsisem, se iveau pe dreapta în 
răstimpuri privirilor noastre, cu turnurile lor scinteetoare de lu- 
mină şi cu cingătoarea lor puternică de ziduri albe; pe stinga, 
largul văii gemea sub belșugul greu al sămânâăturilor, ce se le- 
gănau in valuri verzi, inflorite sau aurii, sub suflarea dămoală a 
vintului de vară; mai departe, zarea înaltă era inchisă de coa- 
mele neclintite ale munților negurii din miază-zi, Drumul neted şi 
larg se destășura inaintea noastră gălbiu şi lung, iar pe alocu- 
rea, cite un picior de munte mai îndrăzneț ii dadea parcă un 
ghiont, 1 Iringea intdouă, și drumul murea în desișul negru-verde 
a doi munţi parcă impreunaţi. Dela o vreme, însuşi vintul fu bi- 
tuit de arşița covirşitoare a zilei, și adicrea lui răcoroasă se schim- 
bă intr'o răsuflare de flacări ce părea ca izvorăște necurmat pe 
giturile de văi largi ale munţilor invăpăiați. Tăiarăm la dreapta 
prin huceaguri şi, la o cotitură mai largă, unde Bistriţa, obosită 
oarecum de iuțala mersului ei şi adunată în genune, se odihneşte o 


LA A, 


LA PÎNGARAŢI Mi 


«lipă pe o aşezătură mai revărsată a patului său, intrarăm în apă. 
Plute lungi de dulapi noi lunecau mai iute decit apa, la râs- 
timpuri rari, în preajma noastră, iar bărbatul cirmaciu și nevasta 
dălcâuș, infipţi, parcă, in plută pe picioare vinjoase, stăteau drept 
şi neclintiți, cu minile încleştate pe boldul cirmei, gata să tragă 
cind la „cimp“, cind la „pădure”, spre a se impotrivi ademenirii 
apelor viclene, care-i tira spre vaduri primejdioase... Şi minaţi de 
repejunea șivoiului rădeau în goană cu chipurile lor incremenite 
pinza deasă a pădurilor, şapoi se mistuiau la vale şi fară urmă, 
cu plulă cu tot, pe luciul depărtat al apelor. 

Eşirăm din apă şi ne urmarăm drumul, i 

Dela o vreme Pinpgăraţii incepură a se zări pe sprinceana 
pleșuvă și inalti a unui deal de pe dreapta, şi, dacă turnurile 
bisericii nu şi-ar fi ridicat în aer crucile lor scinteetoare, ai fi 
luat această minăstire drept unul din acele castele medievale zi- 
dite la locuri tari spre intimpinarea restriştelor de tut soiul a vre- 
murilor de atunri, Aut de inalt, de puternic şi de neclintit e 
briul de ziduri, ce încinge locaşul sfint al lui Vodă Lăpuşneanu. 

Cind soarele sin să apună, cotirăm la dreapta pe drumul 
de țară, ce duce spre Pingăraţi, şi nu scăpătase incă după piscu- 
rile păduroase ale munților Străjii, cind, obosiţi de drum și 
colbâiţi, intrarăm înlăuntrul minăstrii prin poarta inaltă de ste- 
jar ferecat, sprijiniti pe puternice ţiţini de fier și deschisă in toată 
lărgimea celor două laturi uriașe ale sale. 

Eu vedeam Pingăraţii pentru întăia oară, tovarășul meu, 
insă» li cunoștea bine, și cu atit mai bine li cunoștea, cu cit mai 
toate minâstirile mari sint croite, aproape, pe acelaşi plan de 
gospodărie ; iar Grigoriţă, care, In copilăria lui, fusese, crescut 
la minästirea Vorona sub privigherea dichiului Ghenadie, nain- 
taş, mai tirziu, în egumenie lui Nichita, la minästirea Bistriţa, 
urma, deci, să cunoască și el, din teorie cel puțin, cotloanele multe 
și mărunte ale Pingăraţilor. Astfel nu fui de loc mirat cind, sub 
cirmuirea lui, mă trezii de-adreptul Ja arhondaric. Sala întinsă și 
pustie, in care intrarăm de-ocamdată, răsună a sec sub paşii noş- 
tri; uşile cafenii ale incâperilor se inşiruiau posomorite şi inalt 
tăiate în privazurile de păreți albi ale aminduror laturilor intrării 
largi, şi nici o suflare omenească nu se părea că le insullețeşte... 
"Tuşirăm puternic lără să avem nevoe şi cineva ne răspunse la 
fel de prin tuspatru unghiurile depărtate ale bagdadiei... Grigo- 
riță era pe punctul de a pleca să caute pe cineva, cind o ușă 
lăturalnică se deschise şi chenarul ei se umplu cu înfățișarea 
neagră, păroasă şi zburlită a unui călugăr nalt şi plin de pintece,.. 

— Blagoslovește, pârinte Varsanufie, auzii pe tovarășul meu 
zicind. Ta 

Ș — Domnul! răspunse călugărul cu glas răguşit şi gros; și, 
de sub nişte sprincene puternic zburlite și colţuroase, aruncă 
spre mine și peziş o coadă de ochiu intunecata. _ 

Privii lung şi mirat pe acest câlugăr, care, nitam-nisam, se 
mita chioriș la mine şi care, de-altmintrelea, își indreptățea pe 


172 VIAŢA ROMINEASCA 


deplin numele-i tot aşa de zburiit cași dinsul, nume ce aducea 
mai degrabă a un strânutat de capră răpciugoasă decit a nume 
omenesc. 

— Ce potriveală ! exclamai eu în gind, ca răspuns la coada 
de ochiu a părintelui Varsanufie. 

Totuşi, cu indemânarea unei vechi obicinuinți, călugărul 
desprinse dela cingătoarea-i Ingustă de pele unsuroasă un smoc- 
de chei lustruire şi lungi, puse mina, fără alegere, pe cea tre- 
buitoare, o viri iute şi fără potriveală în broasca unei uși şi ni 
se deschise o odae Incăpătoare şi luminoasă, cu două paturi cu- 
rat așternute cu saltele de pistră şi cu macaturi de cit gros şi 
înflorit; o masă albă de brad, între paturi, două scaune de lemn 
la cele două capete ale mesei, întrun colț un dulăpior groso- 
lan de stejar, cu lighian de alamă şi cu ibric la fel, un prosop a- 
ninat intr'un cuiu bătut după ușă, —alcătuiau toată îmbrăcămintea 
simplă dar indestulătoare a odâii. 

— Şi acum, Intrebarâm noi, după ce ne puserăm pălăriile- 
pe masă și beţele prin colţuri, cum am face noi, părinte Varsa- 
nufie, să vedem pe cuvioşia sa, părintele egumen? Am voi să 
căpătăm dela si.-sa blagoslovenia pentru mas noaptea asta în 
mivăstire, fiindcă-i tirziu şi nu ne mai putem intoarce la oraş. 

— Apoi Viţi găsi d-voastră la stăreție, domnule Grigoriţă, 
dacă n'a fi plecat la tirg. 

— Da' daca fi plecat la tirg, întrebai en, amestecindu-mă 
in vorbă, dela cine cerem noi blagoslovenie de casă şi masă ir 
minăstire pentru noaptea asta, părinte Varsanufic? 

— Apoi Ifi găsi d-voastră pe părintele Vavila, răspunse- 
el scurt cu glasu-i gros şi răpuşit, 

Şi cu aceiași coadă de ochiu pezişă şi Intunecată mă privi 
părintele Varsanulie de sub aceleaşi sprincene puternic zburlite 
şi inalt colțuroase. 

Nici atunci şi nici mai tirziu n'am putut pricepe duşmă- 
noasa coadă de ochiu a părintelui Varsanufie, 

Seuturarăm, pe cit cu putință, cu minile în loc de perie, 
colbul de pe noi, dădurăm de două-trei ori cu apă răce pe 
faţă, trecurăm prin pàr, în loc de peptene, toate cele zece degete 
resfirate ale aminduror minilor noastre, şi ne găsirâm, astfel, în; 
Starea cea mai potrivită spre a ne înfățișa inaintea prea cuvio- 
şiei sale părintelui Stratonic, starețul minăstirii. 

Grigonţă al meu, pe lingă toate cotloanele sfintelor loca- 
șuri, cunoştea și toate sfintele cotloane ale vieții şi regulelor cà- 
lugăreşti.... 

Astiel scoborirăm o scară, urcarăm alta, cotigirăm prin citeva 
săli singuratece și largi, străbăturăm toată lungimea unui cerdac 
dela al doilea rind, cotirăm la dreapta prin alt cerdac, ce făcea 
unghiu cu cel întăi, și ajunserăm la stăreție. Un băețaş frumos, 
ca de doisprezece ani, imbrăcat foarte curat țărânește, ne eşi. 
inainte şi ne întrebă ce poltim. 


LA PÎNGARAŢI 173 


— Cuvioşia sa, părintele stareţ, a fi acasă? intreba Grigo- 


— A casă, dați mai aştepta d-voastra o lea n! i 
si, pp Au arie răspunse el, dle ta sc 

i, poltindu-ne să stăm "atunci o ban € 
în cerdac, intră inläuntru. cica j r AAi 
E — Da' ce rugăciune, mäi Grigorițā, la vremea asta ? intre- 
eu, 

— Da’ n'auzi că toacă de vecernie ? Şi starețul, cind nu se 
duce la biserică, iși face rugăciunea acasă, 

Peste citeva minute, băețaşul ne pofti la părintele stareţ. 

.  — Blagoslovește, prea cuvioase, zise Grigoriţă cu glas ri- 
dicat dar totuşi foarte cuviincios, fără a bate In uşă; şi, tinin- 
du-se drept dinaintea intrării, aştepta să-i vină blagoslovenia 
din lăuntru, 

„Un momăit gros ce aducea, totuşi, a glas omenesc, străbătu 
din lăuntru până la noi: era blagoslovenia de intrare. 

Intrarăm, 

Prea cuviosul Stratonic, răsturnat cam pe-o parte şi rāzā- 
mat pe o pernă de catifea vişinie, stătea în fundul odâii pe un 
divan larg şi Indemänos, imbrăcat cu adamascā roşie impodobită 
cu flori răsărite şi mari de matasă albastră; dreapta-i atirna mo- 
latec in afară de marginea divanului, iar degetele-i scurte, albe 
Şi grăsulii rosteau a lene un şirag de metanii lungi cu boabe 
mari şi scumpe de chilimbar limpede şi gălbiu. Cuviosul Stra- 
tonic nu era om urit, sau, cel puţin, trebuia să fi fost frumos in 
zilele lui; şi dacă firea nu-i dăduse cine-ştie-ce statură inaltă şi 
puternică, şi dacă traiul ticnit al sfintului său cin il Inzestrase 
cu un adevărat pintece de egumen, apui aceasta nu insemna cà 
toate mamele «princenate ale tuturor Vavililor nu se vor fi dat 
roabe ochilor lui negri cu priviri ascuţite, scinteetoare şi pline 
de patimi lumești... Un păr imbelșugat ce bătea în cărunt li a- 
coperea capul, iar din privazul la fel al barbei şi musteţilor lui 
stuloase râsărea brusnat fața-i rotundă, rumână şi grăsulie.... Cu 
năpaste să-i îi dat cincizeci de ani. 

— Sărutăm dreapta, prea cuvioase, zise Urigoriţa de de- 
parte, cu o evlavioasă milădiere de glas potrivită imprejurării ; şi, 
cu mers lin de şopirlă şi cu incovoiarea de mijloc reglementară, 
se apropie smerit de divanul prea cuvioşiei sale. 

— Mulțămesc, răspunse el, fară a se urni de cum stătea 
răsturnat, şi-i intinse, spre sărulare, dosul rotund al minii sale 
albe şi prăsulii cu metanii cu tot. 

(Gnigoriță li sărută mina. 
___— Da” dumnealui ?... intrebă el cu glas aspru, arâtind inspre 
mine. 

— Domnul X, un prietin al meu, 

— Domnul X?., Al... Da... Pe dumnealui il cunosc din 
nume; imi spunea cineva despre dumnealui că era cit pe ce să 
fie pus la inchisoare din pricina amestecului Intr'o daraveră a 
unor răzeși dela Dorna, care nu-l privea; adevărații, tinere ? 


17t VIAȚA ROMINEASCA 


— Adevărat, prea cuvioase. i | 
— pt rel are prefectul, dupa cue eg n n ar e 
z A SA 
intinzindu-mi spre sărutare același dos de 7 zar Magi mec 
ii ; avea dreptate... D-voastră, tineretu a 
per eg cata sinleți, vi amestecați şi unde trebue şi unde nu tre 
bue... Avea dreptate... w 
— i, prea cuvioase... A d 
— pr răni ce miţi mai spune ? zise el tăindu-mi vorba ; 
i i 4 iți i ra ? . . bd La 
= ge Ve a eri; astăzi venim dela Bisericani, 
răspunse cap se 


q i îşi el vremea ? ; 
pile E Syek, in adevâr, o astfel de țigaretă, pm erros 
eltin dela un mezat, la care se vinduse averea unui mare boeri 
sc De treabă om Nectarie, urmă cuviosul Stratonic, păcat 
numai că nu-i de călugăr, inchee > i răutate, rostind mai re- 
i iilor sale de chilimbar.., d PR 
săi pa aloe dn mine.. O privire însă a lui Grigoriţă 
mă făcu să dau altă întorsătură răspunsului de indignare ce sim- 
i -mi virful limbii. ; E 
tiam uz prea cuvioase, Intimpinai eu, cind a mi asia 
cuvioşia voastră ce minunat borş cu fasole şi cu ci e Și Pe 
găteşte singur pentru masa sa luxoasă părintele Nec y n 
cită măestrie îşi croeşte şi işi coase tot el singur Sen An 
recle sale! Cit de blind și de cuviincios intimpină fără peer 
pe toată lumea ce vizitează Bisericanii ! Şi, mai pre sus de a ne 
cite milostenii imparte elpe la nevoiaşi, fără ca stinga să ştie 
dreapta sa !... 
i "A ajaruicie, tinere, fățărnicie... doar eu îl cunosc de ne 
se juca In durligi pe malul Bahluiului cu băeţii de țigan... şi A - 
astăzi egumen la Bisericani l... Borş cu fasole !.. Ei, arstid ri 
cu fasole pe faţă şi curcani fripți pe din dosl.. prag A 
făcind că are de unde... şapoi cum să nu facă? Cite vă mer 
nere şi cite fete orfane nu sint pe meleagurile aistea ! a ce ga 
mai dat, Nectarie, tinere, la masă, alară de borş cu fasole 
Stratonic zimbind cu ironie. a 
pica Vărzări cu ceapă, prăjite în undelemn, prea cuvioase, 
foarte bune şi tot de dinsul făcute... 
— Şi ceva vinişor ?... z 
— Aoi răce ic citunea, de-asemenea foarte bună, numai 
lăsată dela D-zeu... A % <3 
on -s Je miară că n'a fäcut tot el singur şi apa... Și opa 
incotro ? întrebă el schimbind vorba şi Intorcind privirea sp 


Grigoriţă. 
— Inapoi la Piatra. 
* — O să mineţi aici? 


LA PINGARAȚI 15 


__— Cu blagoslovenia prea cuvioşiei voastre.. miorlāi Gri- 
goriță cu smerenia şi ipocrizia cuvenită. Stratonic bâtu din palme 
In semn de chemare, şi băețașul cel de doisprezece ani răsări 
ca din pămint... aşa de lin şi de nesimțit deschisese el ușa şi 
intrase îinlăuntru ! 

— la vezi să deschidă Varsanufie o odae pentru dumnealor, 
Şi Glicherie să vie 'ncoace, poronci el scurt, gros ṣi posomorit, 

— Dacă sinteţi osteniți, urmă el adresindu-se cătră noi, pu- 
tefi merge in odaia d-voastră, am dat poroncă să fifi Indestulați 
cu de toate pănă mini dimineaţă... 

Eșirăm, 


= la te cărăbănește de-aici cu câlugăru' tău cu tot, şopiriă 
minăstirească ; tu socaţi că eu am învățat la dichiul Ghenadie 
toate făţăriile călugărești, cum le-ai învățat tu ; Imi pare rău, c'a 


bat vorba, că i-aş fi tras o so- 


— Mă, tu eşti nebun... 

~- la marş de-aici, 

Ajunserăm la arhondaric. 

Peste citeva minunte ne călca şi Glicherie din urmă 

Nu ştiu cum se făcea, dar în această minăstire toate nu- 
mele se potriveau cu omul lor. Varsanufie, spre pildă, era hursuz 
și zburlit; Glicherie in schimb era pur și simplu lipicios... Mie- 
rea, untul, zaharul, urăsimea, dulceţile şi toate lucrurile unsu- 
roase și dulci, pe care le minuia el zilnic şi de multă vreme, ca 
arhondar, ce se găsea, impaărtăşise fiecare dintre ele cite ceva din 
firea lor intregii Inlâţișări cleioase a cuviosului Glicherie. Limba, 
cind vorbea, cu greu parcă i se desprindea de cerul gurii, şi 
ai fi zis, nu că vorbeşte, dar că desclee, mai degrabă, fiece cu- 
vint ce pleoscâia sub truda anevoioasă a deslipirii.., Pletele-i ne. 
gre îi cădeau pe spete unsuroase şi lungi și tot aşa i se pre- 
lingea pe pept şi-i țișnea in lături barba-i tot lungă şi neatinsă 
de peptene ; iar din privazul ei negru şi spăriat, răsărea sirimtă, 
boțită şi bugedă față cuviosului Glicherie, acoperită de o gălbi- 
neală lucioasă, umedă şi grasă... Pe pept şi pe la șolduri, rasa-i 
oablă de şiac slujise, pe cit se părea, in toate imprejurările, de 
Ștergar minilor sale şi se schimbase, pe la locurile amintite, In- 
trun soiu de teletin cu lustru, scorojit și negru... Comanacul cam 
pe ceală şi fruntea-i lăsată de izbelişte se sileau să dovedească 
graba veşnică, în care se găsea cuviosul Glicherie, după trebile 
multe şi fär de ragaz ale insărcinării sale de arhondar ; de aceia 
iute intra, iute eşia și tot iute se mişca In toate părţile... iar cind 
această grabă se mai amesteca şi cu belteaua gurii sale, apoi 
in loc de vorbă te trezeai c'o oală de sarmale ce forfotia, şi... 
mai înțelege-te in vorbă după aceia cu cuviosul Glicherie, dacă-ți 
dădea mina!... 


— Da' d-voastră ţi sta la masă acu, ori mai pe urmă, 


176 VIAŢA ROMINFASCA 


desclee el în grabă şi cum putu, intrind iute in odaia noastră şi 
inclinindu-se uşor cu minile la pept. “dia 

— Cind a fi gata, cuvioase, răspunse Grigoriţă. 

Şi cuviosul Glicherie eşi tot iute. 

”_ De-a fi, mài Grigoriţă, zisci eu după ce se depărtă cå- 
lugărul, şi Vavila tău tot de soiul lui Glicherie şi al lui Varsa- 
nufie, apoi te poţi duce la dracu cu toți Pingăraţii şi cu toţi 
Stratonicii tăi pe de-asupra. 

— Ei, ai să vezi, Vavila-i altă croială cu lotul, 

După citeva minute, același Glicherie, trudindu-și limba "n 
gură, ne dădu, cu vai nevoe, de veste, că masa era gata. 

Merserăm în solrageria arhondaricului, o sală imensă şi pus- 
tie, unde, pe capătul unei mese poale şi lungi cit drumul la E- 
rusalim, ne aşteptau două tacimuri, pe care de-abia le puturâm 
zări şi nimeri sub lumina slabă a unei luminări de său, așezată 
intr'un sfeșnic scurt de tinichea murdară. Cneva masline sbircite 
şi mici pe fundul unei farfurii, un strop de borş cu fasole, pe 
fundul adinc al unui castron, pe altă farfurie patru ardei copţi 
umeziţi cu oţet, pe un taler două chiftele de cartole, alcătuiau 
cele patru feluri de bucate ale cinei noastre de sară... iar alâtu- 
rea de fiecare tacim cite o lălie nu tocmai mare de pine veche şi 
neagră... Ne aflam lu postul Sintămaăriei... 

— Mai Grigoriţă, zisei eu, alunzind cu iurculița, pe luciul 
farfuriei, un diavol de maslină mică şi uscată, pe care nu-l pu- 
team prinde, măi Grigoriţă, să nu te 'mpingă dracu să iei o 
maslină ori o lingură de borş mai mult decit mine, că te ples- 
nesc cu lingura 'n cap; ințeles-ai tu? 

— Bine, bine, da' ţie dracu ţi-a şoptit să minii pe Stratonic ? 
l-ai lăudat borşul cu fasole al lui Nectarie, şi, iaca, borş cu fa- 
sole ţi-a dat; minincă, mulţămeşte-le şi taci; ale tale dintru ale 
tale, 

— Aşa ţi-i vorba? Apoi bine, măi băcte; dacă toate aces- 
tea sint ale mele dintru ale mele, atunci te poltesc să nu le a- 
coliseşti de nimic; am să minine cu tot... Şi inhățindu-i falia de 
pine de dinainte, o virti in buzunar, 

— Mā, cind dracu are săi iasă ţie nebuniile din cap? 

— Parinte Glicherie ! Părinte Glicherie 1... Strigai eu bâtind 
cu furculița intr'un pahar, părinte Glicherie !... 

Călugărul răsări din intunericul sălii In lumina slabă a 
luminării de său... 

- Bine, cuvioase, noi sintem doi, şi si. ta pui numai o fä- 
lie de pine pentru două tacimuri ? Ori poate câ așa-i regula pe 
le si. voastră ? 

Călugărul bolborosi ceva neinţeles, se uită cu de-amâruntul 
printre tacimuri, se uită pe masă, se uită sub masă, ridică şer- 
vetele şi câută sub ele, dar Ialia de pine nicăiri; mai bolborosi 
ceva tol nelnțeles şi, plecind, se intoarse cu altă falie de piae. 

— Ei, ce zici, măi Grigoriţă, intrebai eu, după ce se de- 
pâriă călugărul, tot nebun sint? 


LA PINGARAŢI 177 


— Tot... 

Cind ajunserăm la ardei, norocul, care totdeauna mă pin- 
dește pe la mese, se infâțişă şi el. 

Grigoriţă, care, potrivit nu şiiu cărora regule de higienă, 
mu minca iute să-l fi picat cu ceară, gustă dintrun ardeiu ; ar- 
deiul iute para focului... I puse repede inapoi, suflă In vint, 
scutură din degete, finu apă în gură şi, cu vai nevoe, izbuti 
să ostoiască mușcătura de loc a ardeiului, 

— Ce crezi tu, mài Grigorilă, zisei cu, doar tot Stratonic 
al tău trebue s-o fi pus la cale şi asta; mai ştii? a fi dat po- 
roncă lui Glicherie să caute ardeii cei mai iuți, numai că să nu-i 
putem minca... 

— la slăbeşte-mă cu prostiile, 

— laca te slâbesc. 

Şi trăsei farfuria cu ardei dinaintea mea. 

_ Lucrurile puteau, prea bine, să fie tocmai aşa cum le bä- 
nuiam cu; in tot cazul, o singură Iimprejurare nu intrase in so- 
<otelile lui Stratonic, anume, că eu, cind e vorba de iute și de 
acru, sint cu desăvirşire nebiruit. 

“ lată pentru ce, cu negrâăită plăcere şi cu vădită mulțu- 
mire, scosei a doua falie de pine din buzunar şi, cu volupta- 
tea unor senzaţii numai mie cunoscute, desființai pănă la coadă 
şi cu seminţe cu tot, cei patru ardei de järatic.. Mă in- 
roşisem, nu-i vorbă, cum li gotca şi sudoarea-mi curgea girlă 
de pe fațā, dar, cel puţin, eram în ciştig asupra lui Grigoriţă cu 
doi ardei şi cu v fălie de pline... La Pingăraţii lui Stratonic și 
în postul Sintămaăriei, lucrul acesta plătea cito adevărată izbinda. 
Şi in egoismul ce må stăpineșie de regulă, la drum, îmi păsa 
foarte puţin, câ Grigoriţă rămăsese aproape flämind... 

— Şi acum, scumpul meu, zisei eu râsturnindu-mă în cum- 
până pe speteaza scaunului, aprinzind o țigară şi prefăcindu-mă 
pe şi mulțămit, tu, dacă nu te-ai săturat, minincă pe Stratonic 

pt.. 

— Drept să-ţi spun, răspunse el cu un soiu de adevărată 
compătimire, de cind sint, dobitoc mai lacom şi mai egoist decit 
tine, n'am văzut... 

— Nici eu... 

„Ma privi c'o adincă milă şi desnădejde, privitoare nu nu- 
mai la mine, ci la intreaga mizerie şi păcâtoșie omenească, pe 
care el se părea co vede cu prisosință intrupată, pentru moment, 
in una și singura mea persoană... 

— Suadenique cadentia sidera somtnos... incheei eu, scu- 
lindu-mă dela masă. 

Cum ajunserâm în odae, Grigoriţă iute se dezbrăcă, iute 
se descâlță şi iute se trinti în pat, învâlindu-secu ughialul pâna 
peste nas; şi—cred—că tol așa de iute și adormi. 

Cit despre mine, ardeii mă otrăviseră până 'n virful unghii- 
lor şi ceva, parcă, mă furnica prin tot trupul... Nu-mi era somn. 

Eşii, deci, să mă preumblu puţin prin cerdacul ce dă spre 
däuntrul minăștirii, 


178 VIAȚA ROMINEASCA 


—— — a — 


intreagă firca dormea dusă, In liniștea adincă a nopții tirzii, 
iar în tăcerea nctulburată de pretutindeni, cel mult dacă paşii 
mei mai răsunau a sec şi rar pe dușameaua Inaltă a cerdacului 
aşezat pe deșert... De peste crestele neclintite ale briului de zi- 
duri adormit pe temeliile sale, de peste coamele țuguiate ale a- 
coperemintelor, ce se prelungeau ascuţite în văzduh, luna plină 
a inceputului de August îşi trimetea din adincuri spre lăuntrul 
întunecos al minăstirii, lumina slabă şi pezişă a razelor sale şi, 
infăşurate In taina acestei lumini, străjuiau drept şi nemişcate 
turnurile albe ale bisericii; iar crucile lor, infiorate de sclipiri 
domoale, spintecau aerul stăpinit de umbră... Geamurile chiliilor 
din preajma mea, poleite de lumina asta fâr' de viaţă, căutau, 
de prin unghere, hipnotic spre mine cu priviri într'aiurea de ochi 
sticloşi, incremeniți şi morți... Şi, spre tainele cerului, se ridica 
de pretutindeni susurul tăcerii. 

Nu ştiu cind, nu ştiu cum, dar mă trezii, dela o vreme, 
jos in ograda minăstirii, măsurind, cu paşi inconștienţi de luna- 
tec, jurul bisericii inmormintat In noapte... şi, printre nălucirile 
întrupate de inchipuirea mea, eu insumi mă simțeam o nâlucă, 
ce filfiia, parcă, prin văzduhuri pe aripi uşoare de intuneric. 

Intimplarea îmi Ingropă privirea în umbra bolţii de intrare 
a minăstirii şi, de acolo, mai departe intr'o spărtură de lumină 
slabă, ce dădea afară spre deșertul cimpului... Era golul unei 
portițe deschise plin de bătaia razelor lunii... Eşit dintre ziduri 
prin porlița dată înlături şi, scăpătat în largul singurătăţii, mă 
lungii intrun cot pe iarba înaltă şi moale, ce tivea amindouă 
marginile drumului povirnit la vale... 

Din răsărit, din miază-noapte, din apus, din miază-zi, de 
undeva sau de pretutindeni, veneau in răsiimpuri și treceau pe 
fruntea mea uşoare și nevăzute suflări molatece de vint... Ai fi 
zis că natura minglea cu tăinuite și sfioase desmerdări de dra- 
gostejfața nestrămutatului său amanı. De sus, din depărtările 
cele mai de pe urmă ale adincului, peste geana neguroasă a 
hotarelor pămintului, cumpănea, palidă şi neclintită, luna plină a 
miezului de noapte, iar din jocul zglobiu al vintului cu erburile, 
o lume întreagă de inchipuiri inalte şi subțiri, intrun dans imens 
de fantastice mlădieri se Infiripa în jurul meu... Din văi şi pân” 
ja mine, străbătea, in murmur domolit de depărtare, zgomotul e- 
ternei frămintări a Bistriţei pe stincile sale, şi un vuet nedeslu- 
şit şi surd umplea văzduhurile cuprinse de nețăr.nuita fantasma- 
gorie a nopţii... ` 


Era tirziu şi somnul incepuse a-mi atirna greu pleoapele 
peste ochi... 

Fram, poate, gata să mă întorc in minăstire sau, poate, că 
cra, cit pe ce, să mă las somnului chiar așa cum stăteam lun- 
git In iarba înaltă şi moale... poate... Nu fäcui, insă, nici una, 
nici alta... Dinspre vale și nu tocmai departe, auzii sau mi se 
păru că aud glasuri omeneşti încrucişindu-se in vorbă... ridicat 


LA PINGARAŢI 179 


capul; două umbre cam la fel urcau in pas de voe drumul la 
deal sub ocrotirea prielnică a razelor de lună; şi aş fi luat bu- 
curos pe cele două umbre drept doi călugări intirziați alară din 
minăstire, dacă glasul uneia din ele n-ar fi fost cu mult mai 
subțire și mai mlădios de cit al celeilalte. 

N-aș putea spune hotărit ce-mi trecu de-ocamdată prin 
minte... 

Ori cum insă, cele două umbre, dintre care una mai |- 
naltă, ajunseră drept mine şi se opriră locului... 

„DE tupilai în iarbă, imi stăpinii răsuflarea şi-mi ascuţii 
auzul... 

Crimpee răzlețe de vorbe lără ințeles, şoapte repezi şi scurte 
minate de vint, silabe acum Inăbuşite, acum uscate şi şuerăloare, 
izvorite, parcă, din gitlejuri aprinse, ajungeau până la mine... 
Apoi umbra mai înaltă se plecă peste fața celei mai scurte, o 
indoi puțin pe spete şi cu de-asila oarecum, şi feţele amindu- 
rora rămaseră indelung prinse una de alta... iar cind, printr'o 
zmuncitură sălbatecă se dezlipiră de la olaltă, tăcerea nopții 
fu ruptă o clipă de zgomotul puternic al unei pâătimașe sâru- 
tări... 

Incă o sărutare... încă un zgomot... 

— O idilă de dragoste, cugetai eu... 

De cit idila aceasta cu atit era mai  vrednică de urmărit, 
cu cit, în privazul mut al razelor de lună, se zugrăvea, în linii 
de lumină slaba, chipul svelt al unui călugăr cu comanac și cu 
rasă cu tot... 

— Lasă-mă, părinte Vavila, lasă-mă, se auzi impotrivindu- 
se lără voinţă un glas lămurit de lemee; lasă-ma... 

Şi in acest „lasă-mă* de prelăcută impotrivire, simțeai că 
arde Inădușit văpaia imensă și nepotolită a simțurilor aprinse de 
dorinți vinovate... 

M'aș fi putut mișca, aş fi putut tuși, m'aş fi putut scula 
de cum stăteam lungit, aș fi putut, în sfirşii, vădi intrun chip- 
oarecare supărâtoarea mea mârturie şi aș fi stins ca prin far- 
mec văpaia ce ardea două suflete omeneşti... 

De ce?... 

Incă un sărutat... incă un zgomot... incă o împotrivire... 

Cele două umbre taiură apoi prin iarba înaltă de pe mar- 
ginea dreaptă a drumului şi intrară în pilcurile de ciritei, ce a- 
copereau coasta dealului mai departe; capetele lor luminate de 
lună mai răsăriră incă o bucată de vreme în salturi domoale st 
la răstimpuri de-opotrivă peste intunecimea ciriteilor... Apoi, fie 
că depărtarea le sorbi, fie că intunecimea joasă a ciriteilor le 
înghiți, că... nu se mai văzu nimic... 

Poate că lu aidoma, poate că fu numai o părere, dar un 
nor imbrobodi lumina lunei şi intunericul de pe pămint işi indoi 
umbrele. sale ; sullările molatice de vint incremeniră, zgomotul 
depărtat al văilor frămintate de vijelia Bistriţei amuţi, fantasma- 
goria fără de margini a nopţii îşi mări farmecul său... 


190 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


Fārà să fiu, mă simții, parcă, vinovat de o faptă rea... Ca 
un vinovat, prin urmare, mă sculai de jos incetişor şi, ca şi cum 
m'aş fi temut să nu mă vadă cineva, mă furișai iute îinlâun- 
trul minăstirii. Ă 

Intrai in odae, unde Grigoriţă dormea dus, mă dezbrăcai 
repede şi mă trintii în pat, şi, deși eram obosit, somnul totuşi 
veni tirziu; dormii puţin şi visuri deşanțate Imi turburară inchi- 
puirea neadormită... i 

Cind ne scularăm adouazi, soarele era de o suliță pe 
ceruri. 

Ne pregătirăm de plecare. 

Un duruit de trăsură cutremură paveaua lăuntrică a minăs- 
tiri, tocmai cind eşeam afară din >dae; iar cind ajunserăm în 
cerdac şi ne aruncarâm ochii spre poartă, nu zărirâm decit o 
așchie de fer, care, poleită de bătaia razelor soarelui, se invirti 
o clipă scinteind, se șterse repede de muchea albă a zidului bol- 
ţii de intrare, şi dispăru sub dinsa fulgerind... O câleașcă eșise 
din minăstire... iar drumul moale de cimp, amurțindu-i duruitul 
aspru de mai inainte, nu lăsa să ajungă din depărtare până la 
noi decit lic-tacul legănării sale leneșe pe arcuri mlâdioase de 
oțel... 

— Da’ ce trăsur' a eşit din minăstire, părinte Varsanulie ? 
intrebarăm noi pe câlugăr, care tocmai ne ajunse din urmă, 

— D'apoi părintele egumen a plecat la tirg, că azi trebue 
să cadă dela Galaţi chervanele cu băcâlii. 

— Şi are să stee mult la tirg? 

— D'apoi de unde să ştiu cu? A sta cit a polii, cădoar 
mai are şi neamuri pe-acolo, da’ acu nu-i vorba de asta; părin- 
tele Vavila v'a rugat să nu plecaţi, până nu vi-ţi întini cu st. sa. 

— Da' de unde ştie, cuvioase, părintele Vavila, că sintem 
In minăstire ? intrebai eu. 

— Apoi i-am spus noi, că doar părintele Vavila trebue sa 
ştie tot ce se petrece în minăstire, răspunse el hursuz şi arun- 
cind spre mine cunoscuta coadă de ochiu. 

— Bine, cuvioase, du-te sf. ta şi spune părintelui Vavila 
că-l aşteptam in odae, răspunse Grigoriţă. 

Câlugărul plecă. 

— Dar, in siirşit, nu-mi spuseşi, mă intrebă Grigoriţă, cum 
mergeam spre odae, ce-ai lăcut as' noapte”... Că te-am simţit 
cind ai eşit, da’ de intors nu mai ştiu cind te-ai întors, 

— Ce să fac? la ardeii lui Stratonic al tâu mau otrăvit 
pân' in unghii şi mi-au tăiat somnul; am eşit afară din minās- 
Aire, m'am lungit în iarba de pe marginea drumului şi am sti- 
clit ochii la stele până după mezul nopții; şi, dacă vrai să știi 
chiar tot, apoi află că am avut şi o aventură galantă; precum 
vezi, şi ardeii lui Stratonic sint buni la ceva. 

— Aventură galantă? esclamă interogativ Grigoriţă pulnind 
„de ris; tu și aventură galantă? doar vro capră de-a minâstirii 
de şi-a fi pus ochiul pe tine; căci, de-altmintrelea, slut cum eşti, 
imi vine greu să cred în aventurile tale galante. 


LA PINGARAŢI 184 


— Siul, neslut; greu negreu, atita-ți spun c'am avut o a- 


vós e ai i. 4 
a scai ir şi ţi-o spun aceasta ca să pocneşiti tu de ciuda, 


Intrarăm în odae. 


Peste puţin ușa se deschise şi părinte! i 

; s e Vavila se 
LL cs dbrs Fa, era ante de cu noapte se infăţișă. aro 

e adausurile, ipui 

arsa nega er pe care le poate da o inchipuire ne- 

E prea erta mult, căci ai iubit mult“. 

ŞI fiindcă nici Intr'un chip nu puteam fi mai as 
Mintuitorul, apoi ertai părintelui Vavila toate câlcările lea 


ale canoanelor... şi c i ici 
ie ŞI cu atit mai mult, cu cit nici nu se putea 


Potrivit de nalt, subțire şi mlădios părintele Vavi 
ă e Vavila era in- 
zestrat dela fire cu loate podoabele unei adevărate fra neti 
maia SSI Parul lui negru şi bogat, ce-i eşia pe amindouă tim- 
plele In bucle simetrice Şi uşor ondulate de sub comanac; barba 
lui tot neagră, care-i mârginea frumos şi rotund, ca o ramă u- 
şoară de umbră, ovalul desăvirşit al feţii sale, peste care albeața 
mută a crinului se ingina cu rumânul sfios dar viu al trandafi- 
rului ; sprincenele lui puternice şi frumos arcuite, de-asupra că- 
rora se ridica fruntea netedă, senină şi încărcată, parcă, de vi- 
suri, nasul lui drept Şi statornic, musteaţa lui fină, ce se silea 
peer o gus taiata cu rece a in mărgean insuflejit, dar 
n lui negri, adinci şi vi i i i 
miel ape criteria i ŞI visători, umbriţi de nişte 
Sa 2 avut sa spete douăzeci şi opt de ani... 
— Aşa, m ndii eu, trebue să fi fost căpetenia i 
PT e cer sub Intâia lui frumuseță menaj sa eee 
i numai atunci mi-am tălmăcit eu o mulțime de | i 
despre a căror pricină n'aveam nici o adere a menit 
Atunci pricepui eu pentru ce cuconițele tinere şi frumoase 
ale tirgului treceau cu darurile lor pioase pe lingă si. Ana dela 
Minăstirea Bistriţei Şi se opreau cu ele tocmaila Pingăraţi, unde 
afară de părintele Vavila, nu mai era nici o altă icoană facă- 
cc de minuni... Şi... multe alte lucruri am ințeles eu tot a- 
iza Da' bine, zise călugărul, mergind spre Grigoriță şi 
x i N goriță şi lu- 
indu-l pe după git în chipul cel mai prietenos din asa anti 
domnuie Grigoriţă, era să pleci fără sā dai pe la mine sau, ma- 
car, să-mi trimeţi răspuns că eşti aici?.., | 
„= Apoi, uite, vina este a dumnealui, zise el arătind spre 
mine şi recomandindu-mă, vra numai decit să fie de prinz acasa. 
__— Te rog, cuvioase, să mă erti de vorbă proastă, dar Gri- 
pega și gs tale spune minciuni; else grăbeşte ; ci-că s'a aprins 
abalaua Precistei şi vra să fie cit mai i i 
argar ei ute la faja locului ca 
si: jo Mă, zise Grigoriţă furios, cind ai s'o siirşeşti cu pros- 


VIAŢA ROMINEASCA 


-182 


— Indată ce-i sitrși-o tu cu minciunile. 

— Bine, bine, domnule Grizoriţă, zise călugărul rizind cu 
haz ; bine, lasă mahalaua să arla, că de stins îi stinge-o d-ta 
şi mai pe urmă; pentru asta e înbhleauna vreme ; până atunci, 
ia să luaţi, mai bine, ceva, că doar nu-ți pleca de aici pe i- 
nima goală. 

Şi eşind in uşă, bălu din palme. 

Un frate se iniațişă. 

— la vezi să vie Glicherie incoace. 

Peste două minute Glicherie se infaţişă. 

— Da” ingrijit-ai de vr'o dulceaţă, de vro calea pentru 
dumnealor, Glicherie * întrebă Vavila cu sprinceana puţin încrețită. 

— Ap... ap... poi.. 

— Am să te trintesc, Glicherie, la post şi la canon, Şam 
să te învăţ eu cum se poartă cu lumea, 

A 


Po- 
— Destul; două cafele cu lapte şi un ceaiu pentru mine; 
vezi să s'aducă aici și iute: să nu lipsească nimic... 

Glicherie dispāru. 

— Salbateci, domnule, sălbateci, exclamă Vavila indignat ; 
nu poţi face din ei oameni nici In ruptul capului; şi dacă mwar 
fi cu ce, calea-valea; dar aṣa... 

__ Părinte Vavila, intrerupsei eu, mustrat oarecum de cu- 
get ;„degeaba invinuești sf. ta pe bietul arhondar ; adevăratul vi- 
novat sint eu; ia asară, cind am fost la părintele egumen, m'a 
pus dracu şi i-am lăudat un borş cu fasole și cu sfecle al lui 
Nectarie dela Bisericani; şi se vede că lauda aceia şi altele pri- 
vitoare tot la Nectarie nu i-au căzut bine părintelui Stratonic,.. 

— N'are aface, domnule, mă întrerupse el; părintele egu- 
men li cu egumenia şi eu cu gospodăria ; trebuia să mă intrebe 
pe mine; decit, cum vă spun eu, is sălbateci, domnule, şi din 


„călugăr îi greu să faci om. 
— Bine, părinte Vavila, observai eu mirat, dar şi si. ta 


eşti călugăr. 

— Nu te teme, domnule, că am şi eu cusururile mele că- 
lugăreşti; dar fiindcă mi le cunosc, apoi le mai inăduş şi eu 
pe cit pot şi mă silesc să fiu mai mult om dec lugăr. 

Uşa se deschisă largă in fături şi fratele amintit, indoin- 
du-se sub greutatea unei tablale de baciong incărcate, intră înlă- 
untru urmat de Glicherie. 

Puse tablaua pe masă şi, la un semn al părintelui Vavila, 
amindoi călugării se depârtară, 

„.. O cafea cu lapte, dela care nimic nu lipsea, nici cozo- 
nacul, nici untul proaspăt, nici căimacul din belşug şi nici chiar 
_„marmelada* de mere domnești; ceiaul, ceva mai smerit, stătea 
retras la un colț de tabla, în tovărăşia unei sticluți cu jamaică 
şi a citorva pinişoare de post rotunde și mici. 

— Şi care cusur călugăresc crezi si. ta că-i mai mare? 
„Antrebai eu, cind el începu a sorbi din ceaiu şi noi din cafelele 


„cu lapte, 


he PINGARAȚI 


133 


Se uită la mine lun 
; căutind i 
_p 5, câulind a pricepe rost i 
S a a : panse Să imbina, Ştiu Ja ca gti lei 
. . î ? 
și. credem, eu posiese de macase i ca Sanu, de legea ati, 
' 1 la 


urmă, n'aş avea de dat à F 
uilă in strachina cuiva; ip nimâărui, şi nici D-zeu nu se 


i nu s-a mintui i Aa 

ia M ale eran ie a Pit ea ige ied 
a A , în a Mi în 

în loc de icre negre ?... cel puţin, de ce ar minca cineva carne 


— Şi ar bea vin vechiu i 
ză i n loc de apă? il i 
fai a a ŞI „untul de lemn“ titei. pir prod p 
iz ză prea Mar rostirea, de care numai slujb giii bi A 
maigri e sint trei lucruri ingăduite de sfinţii? inti și 
eg ă estea nu pot lipsi din casa Domnului Aici 
Ari ce, adică, ar lipsi din casa o ri 
arie a se mai înțeleg şi eu 
e zise el, trecind peste glu 
rigoriță E gt cu dumnealui, sinteti portarea see 
„Se Incercă Grigoriţă să intimpine. = 


— Să :, ‘ . 
Vizita Par Bode om vedea noi ce-om mai face. 
ca, unde n'avurăm nimic de insemnat: cel 


| äm în lung şi! i 
` Pieca răm ing şin lat vestitele grădini i 
a croite şi par: mai din es de Neonil pr tăi pia 
nt aeie tratonic, a avurăm curajul ea 
cară pi peran minăstirii ; ne muimin însa a apa arem 
oia par oma er irul prisacar trebăluia printre pe pa r pa 
D a A ar lira nour de albine > 
om se Ar ni ure și, cind lu asupra prinzului, o lua- 


15% VIAŢA ROxINEASCA 


Masa era aşezată în una din odăile arhondaricului, unde ne 
duse părintele Vavila, pe care-l intilnirâm aşteptindu-ne în sală. 

— Socoteam c'aţi plecat, domnule Grigoriţă, zise el, cum 
ne aşezam la masă; drept să vă spun, mi-ar fi părut rău, 

— Da” bine-ţi mai cunoști prietenii, cuvioase, mă grăbii să 
răspund eu inaintea lui Grigoriţă ; st. ta crezi, poate, că Grigo- 
riță e in stare să se lepede cu una cu două de o masă ca aceia, 
mai ales, pe care a adulmecat-o pentru acum cu nasul lui de 
şopiriă... Te inşeli amar, cuviouse. 

— D'apoi atunci cum rămine cu Precista ? 

— Pe dinsul, răspunse Urigoriţă roş la față și minios, il 
ştiu cel puţin că-i nebun din născare, dar pe si. ta, părinte Va- 
vila, te ştiam om cu rinduială la cap. 

— Aşa ştiam şi eu, răspunse călugărul, dar, cite odată, 
mai dau şi eu la pirdalnica cea rinduială, și, la masă mai cu 
samă, mă mai lipesc şi eu pe lingă cei nebuni din născare ; ce 
vrai, domnule Grigoriţă ?... mi-i teamă să nu imbâltrinesc prea 
degrabă. 

Glicherie întră, aducind pe o tăblăluță rachiu și pine tăiată 
in bucățele mici ca natura. 

L la mai bine luaţi cite un păbăruţ de rachiu, zise părin- 
tele Vavila, turnindu-ne la fiecare. 

Era un rachiu de tescovină dumnezeesc.., lar cind fratele 
amintit mai sus, diriguit de Glicherie, incepu a aduce pe masă, 
nu te pricepeai de unde s'o mai incepi: dela ochiuri cu mămă- 
liguțā caldă, dela brinză cu smintină, dela brinza de oi cu miros 


de brad, dela masline lungăreţe şi tari, zăcute în undelemn ade- 


vărat grecesc, ori dela sardele de cutie ?... Şi chiar de-ai fi ştiut 


cum s'o incepi, dar nu te pricepeai cum s'o urmezi şi s'o sfir- 
şeşti ; căci şi puii cu smintiuă şi puii fripți anume pregătiţi pen- 
tru noi te ispiteau tot cu alita putere ca şi ihneaua de hribi proas- 
peţi, caşi răsolul de cegă şi chiar ca chiltelele de cartofe rumene 
şi ispititoare pregătite tot anume, dar pentru părintele Vavila. 

Asupra unui lucru, insă, nu mă puteam dumeri: în loc de 
vin, nu se afla pe masă de cit o garală mare de cristal plină cu 
apă rece și limpede. 

Şi cind dâdui, după icre negre, să-mi torn un pahar de apă, 
călugărul mă opri... 

— Da” bine, domnule, vrai să te îmbolnăvești ? zise el sco- 


tind de sub masă o sticlă de vin negru ca singele de epure şi | 
+ 


turnindu-mi în pahar. 5 

— Lasă apa, că doar apa nu-i pusă pe masă de băut, a- 
dăugă el. 

— OŁ. OŁ. părinte Vavila, dar asta-i curat fațärie câlu- 
gărească! Apa pe masă şi vinul sub masă 0 

— Se Intelege că-i lățărie ; doar fiam spus că cea mai i 
naltă virtute călugărească e fățăria... Intră pe ușă cineva străin 
şi neașteptat şi vede pe masă coșcogea clondir de vin... Ei bine, 
nu-ți găseşte vină că mininci, Ifi găseşte vină că bei; iaca d. Gri- 
goriță trebue să știe... la Vorona nu era tot așa ? 


LA PINGARAŢI ai 


— Bine, şopiria naibii, de ce i-ai 
gula, de suzi să mă otrăvesc cu apă 7. ci na pere PP 

— Unde dă D-zeu să te ia dracu!... răs 
țindu-şi 5, farfurie răsol de cegā. iaa AE R ai 

— Da’, zisei eu, gusttnd din pahar, vinul sf. tal i 
Vavila, cam miroasă a mucegaiu, trebue să fi ținind ii Baci 

— Cam de pe la 50, inainte cu mult de secularizare, 

— Tea iar rp Grecii in dar asemenea vin minăstirii ? 

— Ţi-ai it! L-a cumpărat V ` i 
sale deba TOSA. păr arnava care-a venit la egu- 

— Apropo de secularizare, după ce văd eu 

zare, E pe masă și sub 
meri s-ar părea că secularizarea nu s'a prea abătut pe la Pin- 

— Ba sa abătut, de cit Cuza, oricit de mare Do 
avea, însă, un cusur; nu se ținea de cuvint, ra aci 

— ae pi cum ? 

— Uite cum: Cel din urmă egumen grec al Pinvăraţii 
Neonil, era un câlugăr mare cit un bivol stelei: ioan 
ge şi buzat, dar mai cu samă gras, de umplea cu hoitul lui o 

eaşcă intreagă cu arcuri de oţel, facute pentru dinsul anume. 
gu „ cu vizita ce o făcu prin țară Cuza, după alegerea lui ca 

mn, se abâtu şi pe la Piatra, i se întățişară după cuviință 
toate treptele de slujbaşi şi de bresle ale tirgului și județului, In- 
tre care şi Neonil în fruntea clerului minăstiresc, Cuza, cum era 
el sprinten şi iule, cum avea el răspuns pentru toate, după ce 
sper de eur cu prefectul, cu magistraţii, cu profesorii, cu ne- 

orii, cu rimea, se intoarse ca în b şi s i 
în fața lui Neonil. egi peii a ză 

-— Pa: pon 2... întrebă el scurt. 

-- intele Neonil, e enul dela Pingärați i a- 
recomanda prefectul. pă a cp 

— A! Părintele Neonil, egmmenul dela Pingăraţi!... Ei, cum o 
mai duceţi pe acolo, cuvioşia voastră ? 

„__— Greu, maăria ta, greu, răspunse Neonil cu minile la t 
şi plecindu-şi cu smerenie capul. 2 

— Da? zise Cuza, bătindu-l peste pintece cu dosul minii, 
lasă, cuvioase, cam să vă uşurez cu. 

„ŞI tot ca în şurub se intoarse iute In altă parte. Şi la şei- 
zeci şi patru l-a uşurat şi pe el ca şi pe toți ceilalți egumeni 
greci, decit a lăsat, totuşi, minăstirilor destule averi, ca să poată 
face și bieţii egumeni romini pintece tot așa de mare caşi Neonil ; 
iată cum nu s-a ținut Cuza de cuvint. 

e Ei bine, zisei eu ridicind paharul, să trăiască Cuza, mä- 
car c'a murit, că de s-ar fi ținut el de cuvint, ce s-ar fi făcut a- 
cum șopirla as' de Grigoriţă, care de două ceasuri secularizează 
şi de pe masă şi de sub masă şi tot n'a gătit. Destul, mäi Gri- 
goriţă, c'ai să faci un pintece cit Neonil, sau, cel puţin, are să 

alurisească mitropolitul Sofronie, şi ai să râmli ciș de mina 
dreaptă, ca Teriachiu, cel cu secularizarea dela Neamţ. 

2 


186 VIAȚA ROMINEASCA 


— Părinte Vavila, Intreba Grigoriță, neluind in samă vor- 
bele mele și despoind foarte metodic de coajă un măr domnesc, 
aveţi capre multe în minăstire ? 

— Avem ; da’ ce-i cu caprele? 

— la să bagi de samă si. ta că una din ele şi-a pus in gind 
să-l indrăgească pe dumnealui; mi-a spus c'asarăa eşit din mi- 
năstire și-a șezut tologit in iarba de pe marginea drumului până 
după mezul nopții; ba c'a avut încă şi-o aventură galantă ; Ințe- 
legi si. ta c'o asemenea mutră de dihanie nu putea să insufle 
sentimente de dragoste decit, doar, unei capre râpciugoase. 

__ Grigoriţă muşcă din o felie de mär şi sorbi foarte liniştit 
din paharul cu vin. Călugărul se inroși puțin şi se uită pe luriş 
la mine, fără să răspundă nimic, 

Eu rămăsei ca trăsnit. 

Totuşi Imi ţinui cumpătul pe cit putui. 

— la vezi, părinte Vavila, zisei cu cu cea mai deplină con- 
vingere din lume, vezi st. ta pe acest Grigoriţă al nostru ? Dacă 
nu va moșteni el impărăţia cerului, apoi să ştii si. ta că n'o 
mai moşteneşte nici un sărac cu duhul; am o ciuda grozavă 
pe el și, pentru a-l amări, am scornit in folosul meu o aven- 
tură galantă până ce şi la Pingărați; adevărat este că am eşit 
asară din minăstre, că m'am lungit în iarbă, dar în două se- 
cunde am adormit ca un bursuc şi, de nu mușluia un cine pe 
la capul meu, aş fi dormit tun pân'a doua zi. 

Călugărul se uită ţintă la mine, caşi cum ar fi simţit ticlu- 
irea minciunii; apoi umplindu-ne paharele la toţi, închină şi, bă- 
tindu-mă pe umăr vesel şitără ascunsuri : 

— Tare mă tem, zise el uitindu-mi-se drept in ochi, să nu 
moșteneşti d ta Impărăţia iadului. 

— Nu cumva, poate, nu crezi ce ţi-am spus? 

= Ba cred; cum să nu cred? Decit ceva, mäcar, tot tre- 
bue să fi visat. 

— -= aşa, de visat t.. 

„_— Bine; ne-am inteles; așa dar pentru noi amindoi impă- 
răția iadului, pentru d. Grigoriţă impărăția cerului; ce zici, dle 
Grigoriţă ? 

i Mi e eo vă gal la ana amindoi; Balan să v'a- 

e ce bliguiți; se vede că vinul ist i v" 
semintii din Sini, negru de Nicoreşti v'o 

— ge, inchee călugărul, desară bem Cotnari. 

— Şi până desară să mă . 
oda şi am să fo Jehin pet C oa nareaza 

— Acuma odihniți-vă o leacă, zise călugărul; mă duc şi eu 
să mă las puţin; după ce vi-ți scula, mai mergen in minăs- 
tire, dacă vraţi să-i vedeţi a a ua 
M Eşirăm tustrei, şi părintele Vavila ne insoți pän' la odaia 
_— ME, întrebă Grigoriţă, după ce intrarăm odae 
limbă vorbeai tu cu Vavila, de og aik ințeles de loc ? zi 


LA PINGARAŢI 187 


— Intro limbă, pe care niciodată n'o înțelege un mare 
-gogoman ca line; bine, mă, dracu te punea să deschizi vorbă 
„de aventura mea galantă ? Cum ţi-ai inchipuit tu, nenorocitule, 
că mi s-ar fi putut mie intimpla aşa ceva tocmai la Pingăraţi” 
Şi totuşi o aventură galantă a fost, dar nu a mea ci a lui Va- 
vila ; fără să vrau, am fost martur astă noapte la o intilnire de 
dragoste a călugărului ; am voit să cirpesc eu minciuna, dar ai 
văzut că nu s-a prins; acum vezi de mai deschide vorba, ori 
dă a înțelege cumva, că ţi-am spus, că, pe crucea mea, de nu 
te pocnesc în cap cu ce-oiu apuca. 

Ne culcarăm. 

Eu mă sculni mai inainte şi mă pusei la masă să scriu. 

— Da' ce scrii tu acolo? mă întrebă Grigoriţă trezindu-se şi 
wăzindu-mă câ scriu. 

— Oda amicului meu Grigoriţă. 

- - Mă smintitule,.. 

— Nu mă turbura... 

Siirşii şi pusei carnetul în buzunar, 

— la cetește-mi-o şi mie, zise Urigoriţă cum stătea cu 
fața'n sus şi căsca, sa vâd ce prostie ai scris. 

- La masă, scumpul meu, între două pahare de Cotnar. 

După vorbă, Vavila veni şi ne luă să mergem prin minăstire, 

— Biserica, livezile, prisaca le-am văzut azi dimineaţă, zi- 
sei eu; altă ceva dacă ai să ne arăţi. 

— Atunci, hai să vedeți beciurile minăstirii, 

— Sint însărcinat din partea lui Grigoriță să-ţi spun, pā- 
Tinte Vavila, că vizita aceasta n facem cu cea mai mare plăcere. 

-— la să vie Inochentie c'o luminare 'ncoace, strigă Vavila 
cătră un călugăr, care tocmai trecea prin dreptul nostru. 

Sosirăm la uşa beciurilor, unde Inochentie ne ajunse din 
urmă cu luminarea, o ușă de stejar in două părți, lerecată cu 
şini groase de fer, cu broască de cetate și cu lăcata la fel; cind 
se deschise inlāturi una din uși, lumina de-alară nu fu In 
stare să pătrundă intunerecul girliciului până la fund ; trebui, 
deci, să scoborim cele treizeci şi două de scări, câlăuziți de 
înochentie, care ţinea luminarea ridicată sus Inaintea noastră ; ai 
fi zis că te scobori în fundul pămintului; pe la jumătatea sco- 
borişului incepurăm a simți răcoare; iar cind ajunserăm la 
treapta din urmă, frigul ne cuprinse de-al binelea. 

— laca, părinte Vavila, așa ai să te scobri si, ta, cind a fi 
Şi-a fi, în impărăţia lui Scaraoschi, impreună cu prietenul ist de 
poronceala al sf. tale. , 

— Primesc, d-le Grigoriţă, cu tocmeală, numai, să găsesc 
acolo, caşi aici, raiul la fund. Lae A Ă 

Cel mult, dacă lumina lui Inochentie biruia până la cițiva 
paşi intunericul adinc din Fața noastră ; oricum, dar, sub licâri- 
rea ei, puturăm, totuşi, deosebi la dreapta și Ja stinga ziduri pu- 
termice de piatră cioplită, pe care se sprijinea destul de sus 
bolta la iel a beciurilor. 


183 VIAŢA ROMINEASCA 


Cotirăm in o hrubă lăturalnică de pe stinga. 

—  Aici's vinurile, lămuri părintele Vavila. 

Nu merserăm, în adevăr, decit vro zece paşi şi incepurăm 
a zări de o parte şi de alta, inşirate frumos la rind, pe căpătăe 
la o de-opolrivă depărtare, poloboace mari de stejar groase în 
doage de două palmace şi strinse temeinic în cercuri late şi 
dese de fier. Pe fiecare poloboc era scris cu boia roşie veleatul 
şi locul de unde plecase vinul: „Odobeşti 1855*, „Nicorești 
1850*, „Chiscu-Corbului 1854*, „Cotnari 1848*... Numărarăm vr'o 
cincizeci de poloboace tot cu vin vechiu de viţă vestită. După ce 
eşirăm din departamentul poloboacelor, intrarăm In acel al gärä- 
filor : în firizi lungi şi adinci, lăsate inadins in ziduri, una de-a- 
supră alteia, sute şi mii de butelci negre astupate cu dopuri şi 
ceruite, stăteau cuminţi la șir și cu giturile ţapene una lingă alta 
și una după alta; iar de-asupra firizii, tot cu boia roşie era scris 
„Nicorești“, „Odobeşti“, „Cotnari“, „Coasta-Lupii*, „Chiscu-Cor- 
bului*.., 

— [ji fi înghețat de frig, zise părintele Vavila, scoțind de 
prin buzunările rasei și antereului un rac şi trei păhăruțe ; ia să 
vă incălziți o leacă; și luind o butelcă de Cotnari, o destupă 
iute şi ne turnă la fiecare ; nu siirşisem de golit paharul, şi o 
căldură plăcută ne şi invioră până 'n virful unghiilor; incă un 
pahar, şi butelca işi dădu sufletul, 

Călugărul voi să mai destupe una, dar ti luai racul din mină. 

— Da’ cevrai. cuvioase, zisei eu, ţi-ai pus în gind să scoţi 
de-aici pe corcii pe șopirla as' de Grigoriţă? Nu uita, mai bine, 
să poruncești pentru masă și vr'o două butelci de Cotnari, pe 
lingă cele citeva de Odobeşti. 

Făcurăm la dreapta In altă hrubă, despărțită de cea întâi 
tot prin o ușă de stejar lerecată cu şini late de fier. 

— Da' uşa asta ce rost are, părinte Vavila, aici in inima 
pâmintului ? Intrebai cu, 

— Apoi in hruba asta ţinem lruptul alb şi inchidem la 
mijloc, ca să nu prindă cumva vinurile iz de la brinza de oi. 

Strâbăturâm printre două șiruri alcătuite din o sumedenie 
de putini şi fäşcuțe, care cu brinză de oi, care cu de vaci, care 
cu unt; printre străchini smălțuite şi mari pline cu smintină; pe 
sub un șir nesfirşit de beşici şi de coșuleţe de coajă de brad, 
pline toate cu brinză de oi şi spinzurate de cirlige bătute Im 
bolta hrubei, alăturea cu o mulţime de hirznabe cu păstrăvi afu- 
maţi, jamboane, slănini, ghiudemuri și fel de fel de păstrămuri, 
de-asemenea spinzurate pe cirlige... 

_Cotirăm la dreapta in hruba cu băcalii... Nu te mai price- 
petai ce era acolo: burduluri de capră pline cu undelemnuri 
grecești ; In firizi iarăși anume făcute, sticle tot cu undelemn, 
numai cit de „paravans* galbân cum-ti chilimbarul şi limpede 
ca lacrima; in altă parte polobocele cu masline, cu capere, cu 
sardele, tinichele mari cu icre negre, toate cam pe slirşite ; tean- 
curi de cutii cu sardele şi stive de luminări de spermanțetă 


LA PÎNGARAȚI 189 
ac eră BEE A A E CE LI 


„Apollo Kerzen“, învălite în hirtie portocalie ; damigene cu ro- 
muri albe şi roşii, galoane mari cu tot soiul de rachiuri, conia- 
guri, licheoruri, vișinapuri, compoturi, şi o mulțime de alte mä- 
runțișuri, de nu te mai ducea mintea să le Insemni pe toate... 

— Bine, cuvioase, da’ cu ce-am văzut eu in beciurile sf. 
tale, incepind cu vinurile şi sfirşind cu băcăliile, socot că toată 
suflarea călugărească ar putea-o dace pân' la a doua venire. 

— Ar putea-o duce, d-le, şi până la a treia venire, dacă 
n'ar mai fi cele metropolii cu toți slujbaşii lor mari şi mici şi 
episcopiile de-asemenea ; dacă m'ar mai fi ispravnici, privighi- 
tori, protopop, primari, ba cite o dată chiar perceptori ; şi, dacă 
mai pui pe de-asupra pe prieteni şi pe lumea care nu se mai 
curmă pe la sărbători şi pe la zile mari, apoi înţelegi bine că 
un rind nu trebue să se sfirgească şi altul nou să şi sosească dela 
Galaţi. Vezi dumneata cită băcâlie e aici, alară de cea care se 
allă prin cămări, nu ne ajunge de Sintâmăria mare; noroc că 
mine sosesc dela Galaţi chervanele minăstirii, 

— Da' mai dați-o si. voastră prin cea mămăligă cu brinză... 

— N'ai grijă cavem noi destulă lume şi de-a mămâligii 
«æu brinză ; dar nu ştiu cum, că s'a făcut obiceiu de vine aici 
tot lume subțire, nu numai din Piatra, ci şi din alte părți, şi, 
dă, cu te miri-ce nu poți impăca asemenea lume; boeroaicele, 
mai ales, sint gingaşe de tot la mincare; ş'apoi nu vin cite 
una două, vin cite zece de-odată, 

— Apoi atunci li greu de tot, părinte Vavila. Să impaci 
si, ta cu de toate pe zece boeroaice gingaş= de-odată, li greu... 
ti greu de tot... 

Călugărul se uită la mine cu înțeles, zimbi şi nu zise nimic, 


Eșirăm din beciurile minăsiirii, ca din nişte adevărate ca- 
tacombe, unde răceala ne supsese tot singele din faţă şi rămăse- 
sem palizi ca niște morţi; cel puţin pe Grigoriţă nu-l mai cu- 
noscui, cind scăpătarăm la lumină; In loc de cap, avea intre u- 
meri o enormă alâmie cu păr şi cu ochi, și numai virful nasului 
ascuţit și vinăt mai inchipuia o mică pată mohorită pe o intin- 
dere gălbie... 

Părintele Vavila o luă prin minăstire, iar noi apucarăm spre 
pădure. 

Câtra sară, după ce soarele scăpătă dincolo de dealuri, ne 
Intoarserăm şi ne duserăm de-a dreptul in odaia unde masa era 
aşezată şi unde călugărul ne aştepta de citeva minute. 

— ți fi obosiţi şi flăminzi, ne zise el, văzindu-ne ; ia poltiţi. 

— Flăminzi ca flăminzi, dar mai cu samă Insetați, cuvi- 
oase, răspunsei eu, uitindu-mă sub masă. 

De astă dată erau două vase de tinichea, din care gărăfile 
negre iși ridicau giturile alară din ghiață, ca broaștele din baltă... 

Ne aşezarăm la masă și incepurăm a lua, care de unde a- 
pucarăm... Grigoriță icre negre, eu un păstrăv, călugărul o sar- 
dea de cutie... 


190 VIAȚA ROMINEASCA 


— De care vin poltiți, întrebă călugărul, scoţind două gä- 
ră ` de sub masă, Odobeşti ori Cotnari? ț 

— Cam la grea alegere ne pui părințele; Cotnariul, de-a fi, 
mai tes, din viile roznovânești... A 

Tocmai de-acolo şi vechiu de 20 de ani, mă Intrerupse 
călugărul, 

— Apoi atunci, de ne-am pune In poară cu el pănă la 
slirşit, ne viră sub masă; mie toarnă-mi Odobeşti; Cotnariului 
am să-i fac cinste mai la urmă, 

Grigoriţă intinse paharul foarte grav. Ş 

— Mie toarnă-mi, părinte, de care vrei, zise cl cu gura 
plină; alegerea e pentru bicisnici. Ma 

li turmă lui Cotnari şi mie Odobeşti; și, de oarece in u- 
nele privinţi călugărul era de socotinţile lui Grigoriţă, îşi turmë 
şi lui tot Cotnari. 

— Bun... lată-mă în minoritate, zisei eu deşertind paharul... 
Un bicisnic și doi voinici. 

Se aduse supă de clapon și, pe urmă, însuși claponul in- 
soțit, după alegerea fiecăruia, ori de usturoiu, ori de muştar. 

Eu mă dădui de partea usturoiului, măcar că era usturoiu 
de toamnă, iute, de-ţi sărea căciula 'n podele, cind gustai ; Gri- 
goriță şi călugărul se dădu de partea muştarului, 

— Bine, cuvioase, observai eu, înțeleg pe Grigoriţă să mi- 
nince muştar, că, dă, cea Precistă, măcar că nu e tocmai mare 
boeroaică, dar e, totuși, foarte gingaşă la nas, şi Grigoriţă ur- 
mează să dea mini ochii cu dinsa; dar si. ta... drept să-ți spun, 
nu înțeleg ca, tocmai un călugăr să strice vechile canoane : ca- 
nonul claponului e să fie mincat cu usturoiu. i 

— Da' nu-ți spusei c'aici boeroaicele se ţin lanţ? Uite, 
mini e Duminică și trebue să 'nceapă a curge la câleşti din 
toate părţile; ce vrai? să-şi pună lumea basmaua la nas, cind 
s'a apropia de mine? 

— A!l.. Cind s'a apropia de si. ta... la mai umple, cuvi- 
oase, ist pahar, că mi-i al dracului de sete ; usturoiul trebue stins. 
— Şi , zise Grigoriţă, intinzind şi el paharul. 

Ne turnă la amindoi, işi turnă şi lui, şi paharele se um- 
pleau şi se deşertau cu o iuțală de necrezut... 

Lui Grigoriţă i se inroşise nasul şi incepuse a i se inclee 
limba ca lui Glicherie. 

Călugărului ii sticleau ochii ca doi cărbuni; mie... poate 
că şi mie-mi sticleau ochii, dar nu-i vedeam ; simțeam, doar, a- 
tita că-mi ard în cap ca jăraticul. 

Se aduse friptura, un mușchiu de vițel cit toate zilele de 
lung şi Impânat cu slănină. 

— Stai, Grigoriţă, zisei eu, oprindu-l de a-şi scoate pe far- 
furie ; friptura are regulele ei: La fripturā se ţin discursuri şt 
se inchină pahare; prin urmare, n'ai să scoţi friptura, până ce 
nu vei jura pe cinste, că ai să ţii un discurs, sau, cel puţin c 
ai să inchini un pahar, N'am zis bine, cuvioase? 


LA PINGARAȚI 191 


— Da, da, da, incuviință călugărul, Minsoțind greşi 
cu capul Intreita sa incuviințare, i apse 7 

— Ma... mā.. da... ingaimă Grigoriţa. 

=- Zi pe cinste, 

-- Mā... mă... ne... ne.. bunule, 


Nimeri cu vai nevoe o falie de friptură şi gi- 
SAA p şi şi-o scoase pe 
— Toarr... nă, po...pă, zise el intinzind paharul. 
Călugărul ji umplu paharul. 
Daădu să bee. 
å — Nu, întăi discursul ș'apoi paharul, zisei eu, oprindu-l 
ta 
`. — Nu, zise el indārātnicindu-se ; ma...ai întăi o00...da 
Și ap...poi discursul. 

. ~ Bine, iatā-ți fac plăcerea ; da' să știi că de nu ţii un 
discurs, măcar ca Glicherie, apoi să știi că mininci trinteală ; ia 
sama cai jurat pe cinste. 

— 0oo...da, ne... ne..bunule, izbuti să zică el, în sfirşit. 
Călugărul se tăvălea de ris. 
Scosei carnetul şi cetii: 
_ „Cugetärile lui Grigoriţă, celui mai bun al meu prieten, 
Privitoare la un gard de zäbrele din Precista" 


Ah $.. de cite ori voit-am 

Ca sâ-ţi fac vr'un chip, vr'un semn... 
Dar atit de lungi şi dese 

Sint zăbrelele de lemn! 


Cine, naiba, garduri ‘nalte 
Şi zăbrele-a mai scornit ?.., 
Nu pulea să lese lumea 
În islaz neţârmurit ? 


Peste orişicite parduri, 
Ochii sar, inima sare; 

Dar ce faci, cind peste ele, 
Vrai s'arunci o sărulare ? 


Cu ochi paleşi măsuri gardul, 
Peste el să sai Iți vine; 

Dar nu poți, căci: dinlăuniru, 
Ne'ndurat te latr'un cine... 


Noaptea vii tirziu acasă, 

Și 'n somn ai vedenii rele... 
Visezi scinduri cu ochi negri, 
Cini cu dinţii de zăbrele.,, 


192 VIAȚA ROMINEASCA 


— Ei, ce zici, cuvioase, intrebai eu, punind carnetul în 
buzunar, ce zici? se potriveşte? 3 

— Al dracului, d-le, răspunse călugărul, cercind a-şi 
umplea paharul, al dracului; dar nimerind cam pe buză, vinul 
curse jumătate pe masă şi jumătate In pahar... al dracului... ci- 
nele ceala cu zăbrele şi cu ochi.. la dați paharele, inchee el in- 
tinzind garala spre mine. 

— Toarnă, cuvioase, toarnă ; vezi, numai, de nu prea im- 
prăștia vinul, că, doar, Cotnarii nu-s după casă. 

Mă... smin... smin...titule, izbucni Grigoriţă de-odata; mă... 
smin... Smin...titule, dā... ooo...da 'n...coace. 

- Asta nu se poale; cu poşia de mini, oda merge reco- 
mandată tocmai în fundul Precistei la casa cu No... 

— Mă... te... ucid... 

— Pân' atunci, ia mai bine discursul; nu-i așa, părinte 
Vavila ? 

— Da, da. da, incuviinţă călugărul, insoţind iar cam gre- 
şit cu capul întreita sa incuviinţare ; ia dă paharul, domnule Gri- 
goriță. 

— Poo...pă, te ucid... 

Grigoriţă, cit era el de lung, de subţire și de slab, dar la 
chel era mare vărsător de singe ; totuși intinse paharul, dar cam 
intr'o parte; călugărul nu nimeri nici el tocmai drept gura pa- 
harului şi jumătate din vin curse iar pe masă. 

— Apoi, cuvioase, zisei eu cam supărat, cu regula asta eu 
am Să mor de sete; ia adă 'ncoace cea garală. 

Şi voii să i-o ieau din mină, 

— Asta nu se poate... 

Şi feri garala, trăgind-o spre dinsul... 

Apoi punind-o pe masă, bâtu din palme. 

Glicherie se îinfățişă, 

— Inochentie... 

Şi restul de „să vină 'ncoace* il inlocui, facind in aer și 
cam stilcit cuvenitul semn de chemare cu arătâtoriul fără cum- 
păneală al dreptei sale, 

Glicherie eşi, şi peste citeva minunte Inochentie intră. 

— Cinci gărăfi de Cotnari din dreapta, poronci el scoţind 
două chei din buzunar şi dindu-le lui Inochentie ;— din dreapta, 
auzit-ai ? 

Şi Inochentie plesă iute spre indeplinirea poroncii, inainte, 
chiar, de a mintui Vavila de făcut cu mina trebuitoare şi mola- 
tică cuvenitul semn de arătare spre o dreaptă inchipuită. 

— Doamne, părinte Vavila, intrebai eu cam cu sfială, dar 
de află prea cuvioşia sa Stratonic de risipa ce-i faci în vinurile 
minăstirii ?... 

— Nu-mi pasă, chiar să afle... 

Şi cu arătătorul dreptei sale şterse larg in aer şi cam la 
înălțimea nasului semnul de negare, dar numai intr'o parte... 
ca an Nu-mi pasă, eu is cămăraş... el li.. egumen... n'are 

abă ., 


LA PINGARAȚI 193 


Grigoriţă se muncea şi nu nimerea să-şi scoată pe farfurie 
-o bucată de plăcintă în foi cu brinză și smintină, adusă şi pusă 
pe masă chiar atunci In o tava ferbinte de aramă, curat frecată 
“și frumos spoilă. 

- Ma... smin...litule, ia scoate, zise el dindu-mi cuțitul şi 
furculiţa lui, 

li umplui farfuria cu o bucată de plăcintă moale şi ferbinte, 
„de, aproape, sliriea, 

— Decit nai să mininci, zisei eu, nedindu-i cuțitul şi 
furculița, până nu te-i plăti de discurs, 

— Da, da, da, întări câlugărul, discursul, domnule Gri- 
goriță, discursul... ai zis pe cinste. 

Grigoriţă rămase un minut cu capul plecat, ca intro a- 
„dincă cugetare sau, mai bine zis, intr'un soiu de piroteală, apoi, 
de-odată, ca împins, parcă, de o putere nevăzulă şi ţinindu-se 
trins de marginea mesei, işi desiășură in aer drept şi ţapân 
toată lungimea supțire și slabă a trupului său... 

— 0... 0... norată.... adunare !... ppopă, te ucid, mă... smin... 
titule... 

Pauză... 

Şi ridicind paharul deşert, 

— Sà.. sà vă iċa dra...draacul pe-amindoi... 

Şi tot aşa de repede se trinti pe scaun precum se ṣi sculase. 

Discursul se stirşise. 

_ ~= Brava, Grigoriţă ; te declar cel mai mare orator din u- 
ivers... 
— Da?... ce... crezi tu, smin..titule ?... 

Inochentie intră cu Cotnariul, puse gărăfile pline In ghiaţă, 
dn locul celor deşerte şi eşi. 

Făcurăm plăcintei cuvenita cinste, în hatirul, mai cu samā, 
al Cotnariului nou sosit. 

— Ştii ce una, cuvioase, mă hotărti eu să zic, golind după 
plăcintă paharul reglementar. 

— Le? mă întrebă câiugărul vrind a-mi umplea din nou 
paharul ; dar nimerind mai degrabă buza, decit gura paharului, 
vinul curse iarăși pe masă, mai mult de jumătate. 

— Fiindca tocat de polunoşniță, şi eu plăcinta am cam 
siirșit-o, aş socoti să ne tragem fiecare pe la casele noastre. 
ia — Stai să... toace de utrine.. nu-i așa, d-le Grigo- 

itä ?... 
— Sä... toaaa.„.ce, răspunse el mecaniceşte, lără să ştie de 
re toacă e vorba, dar, totuşi, cu destulă autoritate poroncitoare în 

s. 


Lucrul devenia ingrijitor. j 

Cu fel de fel de tara izbutisem, or vorbă, să ae ia 
tocmai întreg şirul paharelor şi scăpasem, urmare, mai tea- 
{är până acum decit Grigoriță şi călugărul; cu toate vicleniile 
mele, insă, simțiam cum imi zvicnesc timplele şi-mi vijle ure- 
chile, iar pe Vavila, care stătea la masă In fața mea, mi se på- 


194 VIAŢA ROMINEASCA 


rea că de-abea il zăresc la o mare depărtare; și naș fi putut 
spune cu lemeiu, dacă barba lui era roșie sau neagră, dar aș [i pu- 


tut spune cu incredințare, că nas, cel puţin, n'avea de loc... Cu 


mare băgare de samă imi puteam, totuşi, purta limba 'n gură şi 
mintea 'n cap; despre picioare nu ştiam nimic, de oarece nu mă 
urnisem de pe scaun. 

Glicherie întră cu o farfurie mare încărcată cu fructe, intre 
care zării, mai cu samă, vestitele cireșe negre dela Pingărați. 

Cine nu cunoştea cireşele negre dela Pingăraţi !... Mari cit 
nucile cele mici, albăstrii, de negre ce erau, cu pelița groasă, 
cu carnea tare şi roşie ca de naramze, cu simburile numai cit 
lintea. de o dulceaţă parlumată, necunoscută altor fructe, cireșele 
negre dela Pingăraţi alcătuiau, la „secundae mensae“, deliciul rar 
al ospețelor boerești dela oraș, la care, din cind în cind, Strato- 
nic trimetea cu mare scumpătate cite un mic coşuleț... 

—  Migdale şi alune, nepriceputule, strigă Vavila, făcindu-i 
semn să iasă alară; fleacuri de-aistea pentru duduci şi pentru 
cucoane ; ințeles-ai? hai, cit te văd. 

Glicherie se şi intoarse iute cu migdale și cu alune stri- 
cate gata. 

Noroc numai, că din cele cinci sticle de Cotnari, nu se bău, 
cu năpaste, decit două, cel mult; căci celalalt, mulțămită măes- 
lriei de turnat a călugărului, se vărsase pe masă. 

Se auzi tocind de utrine, 

— Ei, cuvioase, mulțămim şi mini cu bine, zisei eu, scu- 
lindu-mă încet şi cu mare chibzuială dela masă, |inindu-mă, 
bine înțeles, şi de speteaza scaunului şi de marginea mesei. 

Grigoriţă, se uită imprejur, parc'ar fi căutat sau plănuit ceva; 
de-odată, şi cu o iuțală, de care nu l-aș fi crezut destoinic, față 
de starea In care se alla, se ridică țăpușă 'n sus şi, lung cum 
era, se răsturnă de-adreptul pe patul ce tocmai era lingă dinsul 
și, ne ce să-mi dau cu samă de strategia lui, îl şi auzii ho- 
răind.... 

Călugărul se sculă şi el cu cumpâneală și cu băgare de 
samă şi amindoi, cu și el, ne indreptarăm spre uşă cu chibzuială, 
el pășind metodic ca un cocostire pe arătură, eu... D-zeu mai 
şiie cum, 

Ne strinserăm fiecare pe la casele noastre. Adouazi, era 
soarele sus, cind mă trezii; şi poate nu m'aş fi trezit așa cu- 
rind, dacă o mare gălăgie, sporită de buimăceala somnului, n'ar 
fi străbătut de-alară până la mine: nu-mi trecuse, parcă, din u- 
rechi un huruit de tunet depărtat, şi-mi rămăsese in trup, incă, 
intipărirea celor de pe urmă zguduiri ale patului, cu mine cu tot, 
ca de pe urma pămintului zbuciumat de cutremur... Şi strizăte ne- 
desluşite de glasuri omenești, ce se incrucişau din depărtare 
între ele... Izbituri surde de ceva ce-ar fi căzut de sus şi greu 
a: Parta, cu zângăniri de multă fierărie, umpleau lăuntrul mî- 
năstirii... 

— Chervanele, Imi lulgeră mie prin gind... Jute Imi trăsei 
ceva pe mine şi eşii alară. 


| 
| 


LA PINGARAŢI 195. 


Era o privelişte cu adevărat homerică. 

„Patru cară mocăneşti, patru chervane, cum se zicea pe a- 
tunci, în cite şese boi fiecare, poposiseră colbăite şi obosite, 
parcă, de drum lung, pe paveaua de lespezi late a minăstirii; 
aşezate pe roţi inalte, cu obezile strinse puternic în şini late de 
sibir, ai fi zis că gem sub povoara grea și inaltă, pe care de-abia 
o geuiau Intre lărgimea lungă a cușurilor lor: iar peste cuprin- 
sul intreg al chervanelur, erau aruncate ţoluri groase şi mari de 
cinepă, cetluite temeinic cu tringhii lungi aduse pe de-asupra şi 
prinse cu noduri meșteșugite de carimbii uşor incovăiați ai dra- 
ghinrilor. Proţapurile cu juguri de frasin săpate în solzi şi cu- 
răstee lucii de fier, căzute chiar atunci de pe gitul obosit al boi- 
lor, zăceau și ele obosite, parcă, pe pâmint; păcorniţile colbăite 
attmau pe sub perinoacele de dinapoi, aninate de osii cu cirlige 
de fier, iar virtejele stăteau cuminţi în chilna carului, gata parcă 
să sară jos, să pună umărul şi să-l ridice în sus de-o roată... 
Boi mari de Fălciu, invăliţi bine și ciolănoși, umpleau ograda 
doi cite doi... Cu giturile In juguri, cu ochii negri rotunzi și mari, 
cu frunți late şi păroase, cu coarne imense și desfăcute larg In 
lături, Urau intre dinşii tinjelele cu circee de fier, ce zingăneau 
cu răsunel inalt pe paveaua de lespezi a minăstirii; argățime 
multă cu picioare lungi şi arcuite, imbrăcate în opinci şi In ițari 
de lină creţi, cu pepturi desfăcute, păroase şi pirlite de soare, cu 
plete lungi şi negre, ce cădeau in jos pe umere de sub pălării 
largi de Braşov, impodobite cu smocuri galbene de siminoc, foia 
In toate părțile cu paşi greoi şi largi printre boi şi după treabă... 

lar cind boii, cu pași inţelepţi și tirindu-şi intre dinșii tin- 
jelele zângănitoare, incepură a se inşira pe sub bolta de eşire 
tot părechi, părechi, indemnaţi de dinapoi de argățime, larma- 
incepu a scădea treptat şi cu cea din urmă păreche şi cu 
cel din urmă argat se stinse şi cel din urmă zgomot. 

lar prinz, iar Cotnari, iar Odobeşti, ba chiar şi Nicorești ;- 
iar părintele Vavila... iar somn... 

Inainte de toacă ne trezirăm din nou in zgomot şi vinzo- 
leală. 

Eşii afară. 

Se descărcau chervanele,,. 

Pe corcii şi pe brațe multe de argăţime vinjoasă se dâdeau- 
măriurile jos din chervane... Apoi, de-adura, pe umere, în spate, 
pe tragle, in tărăboanțe, se indreptau spre beciuri, spre magazii, 
spre hambare, sau spre cămări; zaharul în poloboace sauin căpăţini; 
balercuţi și damigene cu romuri felurite, saci cu cafele de tot 
soiul, burdufuri de capră cu undelemnuri grecești, lăzi cu „para-- 
vaus* franțuzesc, cu luminări ruseşti de ceară albă şi galbână, 
stive intregi de luminări de spermanțetă, „Apollo Kerzen" invă- 
lite în hirtie portocalie, saci cu orezuri turcești, cu harpacaşuri 
sau cu grisă; cutii mari de tinichea sau de lemn cu halvale de- 


1% VIAŢA ROMINEASCA 


Indirnea sau cu tahinuri; polobocele cu masline; lădiţi inguste 
şi lungăreţe cu tot soiul de strafide roşii și negre cu şi fără 
Simbure ; saci cu migdale şi cu alune; galoane mari de sticlă 
albe sau negre cu tot soiul de rachiuri; putini cu sardele și 
“scrumbii în salamură, şi... cine-ar mai fi putut prinde cu ochiul 
şi cu mintea ce mai era acolo t... 

Şi după ce beciurile, magaziile, câmările și tainițile minăsti- 
rii înghiţiră cuprinsul intreg al chervanelor, acestea, trase şi Im- 
pinse cu mini de argățime multă, iși luară încet şi greoiu dru- 
mul către odae ; iar lăuntrul minăstirii căzu din nou în liniştea 
„neturburată de mai inainte... Cel mult dacă glasul părintelui 
Vavila mai răsărea din clte-o parte, dind cele de pe urmă 
porunci, sau dacă vreo chee se mai răsucea cu scrișniri ascu- 
site de fier în vreo broască sau lâcată de cetate... 

Nu ne dădusem deslipiți de priveliștea descărcării cherva- 
nelor și, prin urmare, intirzierăm şi nu ne puturăm intoarce la 
Arg in ziua aceea. Dimineaţa, insă, adouazi, după cafeaua cu 
lapte pentru noi şi ceaiul obicinuit pentru părintele Vavila, ple- 
carăm, iar părintele Vavila ne Insofi pănă de vale.. 

— Şi unde zici c'ai dormit alaltăeri? mă întrebă Grigoriţă, 
cum scoboram la vale pe drumul strimt, tivit pe amindouă păr- 
“ţile cu iarbă inaltă. 

— la colea, zisei eu arâtind spre stinga locul unde, în a- 
-adevăr, stătusem lungit şi unde iarba era incă pologită. 

Călugărul se uită și el spre locul arătat de mine, dar se 
uită și spre dreapta făcind, parcă, o socoteală in mintea lui... 

— Şi ai dormit bine în iarbă? mă întreba el zimbind şi 
„privindu-mă cu ințeles. 

— Tun, cuvioase; şi de nu mă trezea un pirdalnic de cine, 
-aş fi dormit pân' adouazi, ca un bursuc. 

Sosirăm la poalele dealului, 

— Apoi să ne vedem cu sănătate și voe bună, cuvioase, 
zisei eu dind mina cu călugărul. : 

— Să mergeţi sânâtoşi şi mai poltiți. 

Noi ne urmarâm drumul inainte, călugărul o luă la deal 
înapoi, 

lar la prinz ne găsirăm fiecare pe la casele noastre.» 


C. Hogaş 


Plăzmuiri din basme, 
M'au impresurat ? 
Aripi de fantasme 
Poate-au scuturat 
Aur peste ele? 

Cine dete oare 
Gindurilor mele 
Straiu de sărbătoare ? 


Stau Incremenit, 
Parcă niciodată 
N'am mai pomenit 
Noapte-aşa 'nstelată, 
Floare de April 
Mai strălucitoare, 
Nici mai dulce tril 
De privighetoare ! 


198 


VIAŢA ROMINEASCA 


Vis? Aevea-i oare? 
Nu mai ştiu nici cu! 
Dar din toate 'mi pare 
Că'mi surizi mereu, 
Parcă 'n orice floare 
Pui un curcubeu, 

Li, rază de soare 

A plinsului meu! 


Gindurile-mi toate 
Te cer şi te vor... 
Fi-vor ascultate 

De stăpina lor? 
“Gindurile mele 

Te vor şi te cer... 
„Nu te 'nduri de ele, 
Îngere stingher 2... 


lln ochii tăi adinci, in care 

“Se 'nchide tot albastru-mi cer, 
Eu nu ştiu cum se face, dar e 
-Atit tulburător mister, 


“Că stau uimit, cind treci pe cale, 
“Prins de-un fior necunoscut, 

“Şi urma pasurilor tale 

„Umil mă plec să ţi-o sărut, 


Şi nu ştiu cine ești anume 
Cind mă priveşti Intrebător ; 
Din ingeri rătăcită 'n lume, 
«O soră vitrigă a lor ?... 


“le duci, și cum zimbeşti nepăsătoare 
M'abat din cale şi mă simt murind: 
Duios spre tine braţele 'mi întind 
"Ca 'n urma unei viziuni fugare, 
Dar nu mai pot in ele să te prind! 


Te duci, şi ca o umbr 
Te voiu dori în zilele p 
Te voiu striga în nopţ ii, 
i "n veci voiu plinge! Vitsta fericită, 
And nu știam ce 'nseamnă a iubi! 


O, dulce fericire-a mea pierdută! 

De ce-ai venit, şi pentru ce-a fost scris 
Să'mi schimbi viața 'n iad şi paradis ?... 
Te duci, şi simt pe fiece minută 

Ca pierd in tine cel din urmă vis... 


St. O. Iosif 


Pentru adevăr şi dreptate: 


Răspuns unei critici 


Câtră cetitori 


Cartea mea Pământul, sătenii şi slăpânii în Moldova a 
avut darul să stirnească minia idului conservator. Eşită de 
sub tipar la siirşitul lui Decembrie 1906, lucrarea aceasta a fost de- 
nunțată de membri sus-puşi ai acelui partid ca fiind „Subversivă“* 
şi avind partea ei de răspundere în izbucnirea tulburărilor din primă- 
vara anului următor. Această invinovăţire este cu desăvirşire nein- 
temeiată, lucrarea fiind pur istorică şi scrisă într'un ton pe cit de 
obiectiv, pe atit de măsurat. Menită a fi o carte de studiu, şi do- 
cumentată pe larg, ea a fost scrisă pentru publicul cult; forma 
ei actuală o face absolut neinteligibilă pentru massele populare, 
Ele ar putea s'o înţeleagă numai în cazul cind cartea ar fi 
curtată şi supusă unei prelucrări speciale. In sfirşii costul ei 
eta | zece lei de exemplar, o făcea cu totul inaccesibilă po- 
porului, 

Păcatul adevărat al cărţii, in ochii conservatorilor noştri de as- 
lăzi, consistă insă in faptul că ea arată cum, la noi, propricta- 
tea mare s'a născut în urma unui șir de uzurpațiuni, urmate in 
curs de veacuri şi făptuite de clasa stăpinitoare, In dauna drep- 
turilor de folosință ce din vechi le avea țărănimea asupra Intre- 
gimii hotarului locuit de ea, precum şi din transformarea cnea- 
zului octrmuitor de sat in proprietar al hotarului aceluiași sat. 
Aceste fapte s'au produs şi In alte ţări, ele au fost expuse In 
nenumărate cârți, de cătră nenumărați autori, dar nime in acele 
țări nu sa gindit să declare acele cărți „subversive“ şi să de- 
nunțe vindictei publice pe autorii lor. Sumner Maine şi Seebohm 
au descris pe larg chipul în care căpeteniile irlandeze au cotro- 
pit cu vremea teritoriile triburilor și acele ale ginţilor aproape în 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 201 


întregime: chestiunea agrară este mai acută in Iranda decit ori- 
unde, şi totuşi, în Intreaga împărăție britanică, nu sa gasit un 
singur glas care să califice scrierile şi teoriile lor se subversive, 
deși Irlandezii, cu toată starea lor de cultură relativ înnapoiată, 
ar fi mai in măsură decit țăranii noștri să ințeleagă cuprinsul 
unor cărți de asemenea natură. 

Pretenţiunea să nu se spună adevăruri istorice interesind 
un neam intreg, fiindcă darea lor în vileag pricinueşte accese de 
isterie unci coterii infim de mici. este absolut inadmisibilă în 
veacul al XX-lea. Lăţirea şi răspindirea adevărului nu se mai 
pot opri: dacă nu spuneam eu adevărurile care au suparat în- 
tratita pe conservatorii romini din zilele noastre, le spunea altul, 
şi poate sub o formā mai primejdioasă pentru liniştea lor. lar 
această linişte nu vor găsi-o înnăbuşind adevărul, ci numai a- 
tunci cînd țărănimea se va folosi de toată intinderea de pâmint la 
care li dau drept numărul şi munca ei, Atunci nu vor maj exista 
nici „instigaţii*, nici „scrieri subversive“. 

Cu deosebire mare pare sà fi fost minia stirnită de teoriile 
mele în sufletele a doi din fruntașii partidului conservator. Unul 
din ei, o loastă călăuză intelectuala a partidului, atarmată se 
vede şi de cuprinsul şi de succesul cărții, s'a incercat în (două 
rinduri s'o discrediteze in fața unei înnalte instituții culturale. 

Răspunsul meu la aceste încercări de discreditare, apărut 
în Viața Rominească pe lunie 1909, sub titiul Regretabi!, mă scu- 
teşte de a mai readuce chestiunea înnaintea publicului. 

Alt fruntaş conservator, o călănza de astădată electorală 
şi în plină activitate, a acelui partid, a atacat scrierea mea in 
Parliament. Asaltul a fost dat cu tot avintul unei firi vioae şi dacă 
energia calificativelor ar fi lost în stare să înlocuiască cunoştin- 
țile speciale necesare pentru a discredita şi a nimici teorii isto- 
rice, apoi praf s'ar fi ales din Pămâniul, sătenii şi stăpânii, chiar 
în şedinţa în care opera mea fusese poreclită : cea mai volu- 
minoasă inepţie pe care o pomenise oratorul!). 

Trebue să spun că efectul acestui asalt ce mi s'a dat în 
Parlament a fost mai mult negativ, căci a doua zi o mulțime de 
librari din Bucureşti şi din provincie imi cereau cite un nou rind 
de exemplare. A PIE A 

Potrivnicii mei incă dela inceput se adresase câtră istorici 
înscrişi în partidul lor, rugindu-i să ia condeiul pentru a com- 
bate teoriile mele „subversive* şi a dovedi neadevărul lor. Se 
ştie că fracțiunea mai cultă a partidului conservator numără 
printre membrii ei mai mulți istorici de o netâgăduită valoare. 
Dintrun motiv sau dintr'altul insă ru se găsi nici unul care să 
serie măcar o slovă pentru apărarea ordinei sociale amenințate. 

Astfel stătea chestiunea, cind se auzi că un scriitor străin 
de partidul conservator, care în tinereţile lui fusese profesor de 


1) Dacă Pământul, sătenii și stapâni într'adevăr aleătveste o ineptie, 
nu credeți că i so făcea mult prea mare onoare, aducind această inepţie 


îmnaintea Parlamentului ? 4 


202 VIAȚA ROMINEASCA 


istorie întrun liceu de provincie, dar părăsise în curind istoria 
pentru a se consacra avocăturii și politicii, devenind întâiul po- 
lemist al ţării, şi care era privit, nu fără cuvint, ca un principe 
al condeiului, scrie o istorie a legăturilor dintre pămint, sătean 
şi stăpin, in care combate cu hotărire teoriile mele. Cartea eşia 
de sub tipar la slirşitul anului 1909, sub titlul de Cercetări asu- 
pra stării țăranilor în veacurile trecute. 

Ea cuprinde pe lingă fapte și știri cunoscute, luate exclu- 
ziv numai din trei sau patru culegeri de documente tipărite, a- 
dunate In chip nemetodic, înfățoşate Intr'o expunere ureoae şi 
confuză, din care nu esă absolut nici o incheere originală, nici 
măcar clară, Insaţite de un şir de diatribe acerbe, acrimomoase, 
cu totul lipsite de curtenie, la adresa mea şi la acea a teoriilor 
expuse Je mine, Nu voiu reveni nici asupra cărţii, nici asupra 
diatribelor impotriva mea, deoarece m'am ocupat destul, atit de 
una cit și de celelalte, în articolul publicat în Viața Rominească 
pe lanuar 1910, sub titlul de Răspuns la o agresiune. 

Din cetirea cu bägare de samă a Cercetărilor asupra stării 
făranilor reesă insă că această carte a fost scrisă inadins pentru a mă 
combate pe mine de o parte şi a susține de alta cå marea pro- 
prietate a existat la noi din veci. lar tonul acrimonios şi dis- 
preļuitor cu care se vorbeşte de mine şi de scrierea mea dove- 
deşte in chipul cel mai vederat dorința autorului de a mă dis- 
credita cu desăvirşire in ochii publicului. Observ aici în treacăt 
că aceste tendinţi sint absolut identice cu acele care caracteri- 
zează atacurile conservatoare impotriva mea : şi unele și altele 
sint pur subiective. 

La lunie 1910 apăru sub titlul de O încercare de misti- 
ficare istorică sau cartea dlui R, Roselti „Pământul, sătenii 
şi stăpânii“, răspunsul autornlui Cercezărilor asupra stării fü- 
ranilor la suscitatul meu articol din Viața hRominească. 

Dacă titlul promite, conţinutul ține toate făgăduințile titlu- 
lui: Sint făcut cu ouă şi cu oțet, autorul necontenit găseşte 
prilej pentru a-și arăta nemaârginitul dispreţ ce-l resimte pentru 
crierii mei, pentra știința mea, pentru opiniunile mele. lar teo- 
riile mele le face bucăţi, din cartea mea nu mai rămine abso- 
lut nimic în picioare, ca întradevăr nu mai apare decit ca o a- 
devărată încercare de mistificare, dela Inceput până la stirşit. 

Mare a lost bucuria stirnită de acea broşură în tabăra con- 
servatoare. Epoca, intr'un stil și mai elegant decit acel obişnuit 
de acest organ al elitei, făcu un articol in care osanalele cătră au- 
torul unei încercări de mistificare alternau cu expresiunile de dis- 
preţ și de ocară pentru mine, (Isonul acestei bucurii || finu zi- 
arul evreesc Progresul, care se grăbi să anunțe intro informa- 
ție, cu exultare, că teoriile istorice ale acelui Verax care scrisese 

Roumanie ct les Juifs fusese sdrobite cu desävirşire), 

Trebue să recunosc că, in O incercare de mistificare, auto- 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 203 


rul greoiu, incurcat şi confuz al Cercetärilor asupra stării tă- 
ranilor, se transformà întrun scriitor cu stil clar şi inciziv, Ga 
bace in descoperirea părţilor slabe ale potrivnicului şi ager la 
lovirea lor, ştiind să tacă şi să ascundă propriile sale ici, 
meşter în arta de a clădi o argumentare şubreda dela temelie. 
infăţoşind-o ca un model de logică, în sfirşit el, indată ce pără- 
seşte terenul istoriei pentru acel al polemicii, redevine polemis- 
tul de intăia ordine, pe care cu toții l-am cetit și l-am admirat. 
Dar îndată ce ei argumentele lui cite unul şi le treci prin 
ciurul unei cercetări serioase, vezi că toate sint calpe şi greșite, 
<A totul este numai o meșteșuzire lără temeiu şi că, din neno- 
rocire, buna creilință este cu totul exclusă din această lucrare. 
Apoi mai mai constaţi că acea clădire de argumente, in a- 
parență aŭt de strălucitoare, ascunde o desăvirşită ignoranță a 
„chestiunii. Autorul Incercării de mistificare, de altmintrelea cași 
cei doi fruntaşi conservatori, idee mare că această orones, ve 
petrecut la toate popoarele din lume in condițiuni m ar și a 
asupra acestei chestiuni Englezii şi Germanii au o mira dn 
treagă. Şi autorul /nacerrării d A mari dea nu cunoştea : 
i , nici acea german Tes à 
A arce anul trecut cu direcțiunea lucrărilor de A 
vizuire a fruntariei noastre cu Austro-Ungaria, insărcinare iei 
ținut până la Fevruane trecut, și fiind silit să-mi mut necon h 
reşedinţa dintr'o localitate tntr'alta, nu mi-a fost cu Aag bea 
răspund pănă acuma la această nouă agresiune impo va ; 
Intr'acest interval potrivnicul meu s'a săvirşit din viață. , 
Dacă O încercare de mis tifirare ar conţine numai Erata 
nalităţi, injurii şi sarcasme la adresa mea, mezi p str urina 
mi-ar trece să răspund, Dar această broşură alcătueşte deea ri za 
discreditare a unei cărţi In care se expune, post ia a ceea 
devărul asupra istoricului evoluțiunii unor magari h e rai e 
atirnar şi atirnă buna stare, sănătatea, puterea şi viitoru rs 
neamului nostru. Am avut fericirea să fiu cel geo pe i fă 
pus publicului acest adevăr, să descopăr și să rage í E aip] 
multe din amănuntele lui, și ioe e feny ere Sea ză 
e o parte spusa mea de dis ' > 
ră ag Ad Tnilā a gagi făcută in scop e x mpa E 
devărurile descoperite de mine. Sper că în pagine aere 
A ei ra Mb za pene i) fost “faurite n'au 
rul meu, cu toa A tos » nau 
ua kin nimic teoria expusă de mine în pavas beer see 
legăturilor dintre pămint, săteni şi stăpini, care rămine 
1n picioare pănă In cele mai mici amănunte. 


1,0 incercare de mistificare* şi dreptul rominesc în Ungaria 


i i identic pentru toate fä- 
xist unui drept rominesc, comun şi identic pe : 
PI san eg Romini, este principiul susținut de mine, impotriva 


204 VIAȚA ROMINEASCA 


căruia se indreaptă mai cu samă şi cu drept cuvint furia năva- 
lei autorului ncercării de mistificare. Este vederat că dacă Ro- 
minii din Ungaria, Țara Rominească şi Polonia erau ocirmuiţi de 
acelaşi obiceiu uniform, tăgăduirea lui în Moldova devine cu de- 
săvirșire anevoioasă. Uniformitatea dreptului rominesc era deci 
dușmanul de căpetenie care trebuia distrus cu orice preţ, innainte 
de toate. Și, intr'adevăr, autorul unei încercări de mistificare nu 
cruță nimic pentru a rupe pe bietul drept rominesc In bucăţi și 
a face apoi praf din fiecare bucată in parte. 

Să vedem dacă şi cum iși ajunge scopul, 

El se ridică mai Intāi impotriva ființii unui asemenea drept 
la Rominii aşăzaţi in Peninsula balcanică '), fiinţă ce pretinde că 
eu ași fi susținul-o in Pământul sătenii şi stăpânii, intemeindu-mă 
pe cercetările d-lui Bogdan. Adevărul este că in zisa carte, ni- 
căiurea n'am vorbit de dreptul rominesc la Rominii din a-dreapta 
Dunărei, ci, pe pagina 25, la sitrşitul unui paragraf privitor la cnejii 
din Moldova, am făcut o notă in cuprinsul urmâtor : 


„Cnejii se găsesc şi la Rominii de poste Dunăre, dar acolo se pu- 
meau mai adesea primichiri, Vezi în uceastă privință Bogdan, op. cit., p. 2, 
și Hasdeu, Arhiva Istorică, IM, p- 35 şi urm,“ 


Atita şi nimic mai mult. Aşi avea deci tot dreptul să declin 
orice amestec In războiul purtat de adversarul meu pe patru pa- 
gini impotriva existenfii obiceiului pomenit la Rominii de peste 

unăre, 

Totuşi, cu toate că, neavind nevae să dovedesc faptul in 
chestiune, mam făcut asemenea afirmaţiune, declar că ființa peste 
Dunăre, în evul mediu, a unui drept rominesc, acelaşi in trăsă.. 
turile lui de căpetenie cu obiceiul care ocirmuia pe Rominii din 
Dacia Traiană, mi se pare stabilită mai presus de orice indoială. 
Lumina făcută în această privință de d. |, Nădejde, in critica ce 
d-sa a lăcut broşurii in chestiune în cursul verii trecute 3), In 
Voința Naţională, este destul de vie pentru a mă scuti de oste- 
neala să mai adaog alte argumente, spre a dovedi superficialita- 
tea și netemeinicia susţinerilor din broșură, 

Voiu trece deci la cele spuse de adversarul meu în pri- 
vința dreptului rominesc in Ungaria și in Polonia. Mai intâiu, 
tăgăduesc afirmaţiunea din broşură cum că cu mă razim numai 
pe Neculai Densuşianu spre a stabili fiinţa acelui obiceiu 3), Nu- 
măroasele citate din notele de pe paginile 23—28 ale cărții mele, 
in care subiectul este tratat, sint de natură a dovedi oricărui ce- 
titor de bună credință că, departe de a mă fi mulțumit numai 
cu cercetarea operelor lui N. Densuşianu pentru adunarea cunog- 
tinților mele asupra chestiunii, am cules aceste informațţiuni din. 


1) G. Panu, O încercare de mistificare istorică, p. 18 sq.. u 
2) Vezi Votnfa Naţională din 2% , 80 şi 31 Talie 1810, 
3) Ibid, p. 22 sq. 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 203 


izvoare pe cit de numeroase, pe atit de deosebite și de complecte, 
Intrind tocmai la pagina 44 in miezul chestiunii, autorul broşu- 
rii incepe a analiza fiinţa şi starea «nejilor din Ungaria. 


ocupate, avea ai; dreptul să țină moară și ertemă mai cuviindu-i-sè și 
oareşicare reia per A partea para say Ean f 

„Puse sub formula aceasta simplistă chestia cnejilor din Ungaria 
«ste abaolut falși. 1) 

Apoi, mai lungeşte vorba pentru a o incurca, pretinzind că 
cu: „aşa de darnic* şi „care-mi plătesc cu atita lux mania ci- 
taţiilor*, „de astădată sint foarte sobru şi mă mărginesc a cita 
de vre-o două ori pe d. Bogdan:, „pe cercetările câruia mă ra- 
zim aproape excluziv*, 

Oricine işi va da osteneala sa deschidă cartea mea la pa- 
ginile 25—28, va putea constata că din 19 citații una singură se 
releră la Bogdan, iar celelalte la Ktmeny, Hunfalvy, Martin Schwarc- 
tner, Fejer, Fessler, Hasdeu şi Gruşevski. Afirmaţiunea autorului 
Incercării de mistificare este deci cu esăvirşire falşä. 

In sfirşit el incepe să: 


„pună în evidență intreaga chestie a cenajilor din Transilvania, de care imi 
pare rău că nimeni nu s'a ocupat decit în mod greșit și su ial, căutind 
să trugă concluzia numai în vederea unei idei istorice mii dinnainte conce- 
pute In vederea clădirii unei organizaţii sociale fantastice“ "} 


lată acuma cum clădeşte autorul nostru, „in chip ne greşit 
Şi ne superlicial* „o organizaţie sociala ne fantastica“, ă 

Pe baza cercetării „numeroaselor documente din colecţia 
Hurmuzaki, vol, |, partea 1, şi 2“, el distinge „patru categorii 
de cneji în Transilvania şi in Ungaria, şi anume“: 


l. „Cnejii apro nobili, servitori ui ui, cărora acesta le cesio- 
nează pentru serviciile lor credincioase şi multiple cnezate» *), 


lar cnezatele erau „cesiuni pe viață și ereditare a uzulruc- 
tului şi folosinţii unei moşii“, făcute pentru răsplătire de servicii. 
Cele mai vechi cnezate de asemenea natură fiind acele ce lon, 


1) Pâmântul, sătenii și stăpânii, p. M-N. 
2) Panu, op. cit, p. 45, 
3) Ibid., p. 47. 


266 VIAŢA ROATNEASCA 


.—— 


Farcaş şi Lynioy le posedau în Oltenia şi care sint menţionate 
în actul dela 1247, prin care regele Bela al IV-lea hârăzeşte Ţara 
Raominească cavalerilor loaniţi. 


„Dăm și conferi lui (preceptorului ordinului), şi printr'insul zisei case, 
toată țara Severinului, cu munții aparținindu-i şi toate celelalte dependinţi, 
asemenea cu cnezatele lui Ion şi Farcas, pănă la riul Olt, afară de taru cne- 
satului voevodului Linioy, pe care o lăsăm Rominilori) [en să-l ţină) 
precum l-au ținut pănă acum: astfel asemenea rezervăm nouă și suceesorilor 
nostri jumătate din toate folonsele, veniturile şi servielile întregii pomenite 
țări a Severinului şi a enezatelor sus numite, cedind cealaltă jumătate pen- 
tru uzul casei sus zisa...” °} 7 


Şi autorul broşurii, după ce citează textul latinesc al aces- 
tui pasagiu, adaogă : 


Odată ce cesionarul unui chinezat se achita de asemenea obligaţii, el 
era stăpin absolut întocmai ea şi un proprietar, peste tot domeniul său, œ 
căruia venit din toate : din påmint, din păduri, din ape, ete., îl reveniau lui *). 


Aşa? Mi se pare că din textul citat mai sus se zice lămu- 
rit că regele lasă fara cnezatului voevodului Lynioy Rominilor, 
deci locuitorilor acelui cnezat. De aici rezultă că acel pâmint. 
era posedat nu de voevod, ci de Rominii acelui cnezat, câci de 
ar fi fost, cum crede autorul nostru, proprietatea sau cvasi pro- 
prietatea lui Lynioy, nu poate incăpea indoială că regele n'ar fi 
lipsit să zică că lasă acea țară voevodului. De unde rezulta că 
in cnezatele lui lon şi Farcaș, locuite și ele de Romini, şi unde, 
precum vom vedea îndată, cnejii aveau mai puţine drepturi de- 
cit Lynioy, domnia acelaşi regim, adică că şi acolo pâmintul era 
folosi! nu de cneji, ci de locuitori. Apoi se vede că adversarul 
meu n'a cetit cu bägare de samă liniile care urmează îndată 
după pasajul citat şi care sună astfel: 


„ cu exceptiunea bisericilor clădito sau ce so vor clădi în toate țările sus- 
zise din veniturile cărora nu ne rezervăm nimica, afară asemenea de dreptu- 
rile cunoscute ale arhiepiseopilor și episcopilor; mai ercepfind și toate mo- 
vile în ființă sau a se juce în veriee loe din țările sus-numite, afară de a- 
cele din țara Lytua, de edificiile și do toate veniturile agricole ale fraţilor 
uisei case, de [venitul] finaţolor și de avtel al păşunilor vitelor lor şi de ia- 
murile astăzi existente sau ce se vor înființa deel, pe care toate voim să le 


1} Rărit de mine. 

2) „Damus et conferimus sibi et per eum dicte domui totam terram 
de Zeurino cum alpibus ad ipsum portinentibus et aliis attinentibus omnibus, 
pariter cum Kenezatibus Joannis et Farcasii nsque ad fluvium Oltb, excepta 
terra Kenezatus Lynyoi Woiavode quam Olatis relinquimus prout iidem hac- 
tenus tonnerunt ita tumen quod ad sea ee omnium utilitatum et redditinme 
ac servitiorum de tota terra Zourini memorata, et Kenezatibus supra nomi- 
nätis provenientium nobis ot successoribus nostris reservamns, medictate alis 
ad n domus ate aa cedente..." 

Ibid., p. 48. 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 207 
afectăm pentru folosul exeluziv al fraților, afară de peseăriile Dunārei ṣi de 
remain Cheloy ee le rezervăm pentru folosinţa noastră și n lor Im 

un 


Reesă de aici că regele mai hărăzeşte Ioaniților : 

1. Dreptul excluziv de a avea moară în toată țara Severi- 
nului, în care se cuprind şi cnezatele lui Ion şi Farcaș. Precum 
am văzut, voevodatul lui Lyniov (probabil terra Lytua, despre 
care este vorba în act) nu era cuprins în donațiunea făcută de 
rege Ioaniților). 

2. Folosinţa tuturor iazurilor din aceiaşi regiune, 

lată deci că autorul Zncercării de mistificare n'a avul no- 
roc cu cele trei cnezate citate de el spre a stabili drepturile ce 
el le atribue cnejilor din întăia lui categorie, căci departe de a 
fi „stăpin absolut, întocmai ca și un proprietar, pe domeniul său, 
a căruia venituri din toate: din påmint, din păduri, din ape, etc., 
ji reveneau lui*, vedem în ce priveşte pe cei trei eneji citați mai 
sus că: 

1. Pămintul era al Rominilor care locuiau pe el, şi 

2. Venitul din ape se hărăzia de rege, pe lingă altele, Ioa- 
niților. 

Dar broşura mai citează şi alte documente, spre a dovedi 
că cnejii din întâia lui categorie erau nişte cvasi proprietari. 

Intăiul ar fi actul din 1361, prin care Ludovic cel Mare „ce- 
dează fiilor lui Locolloy cnezatul jumătăţii de moșii locuite de 
Valahi, numită Ozon în Maramureş”, pentru a le răsplăti servi- 
ciile credincioase, Apoi autorul se întreabă : „In ce condiţii regele 
face această danie? lată“: 


eisdem filiis Locolloy, corumque filiis et posteritatibus universis, sub e- 
isdem libertatibus, utilitatibus, servitiis et conditionibus, sub patar elictus 
Stan eundem consercasst, et tenuisse censetur dedimus, donavimus et con- 
tulimus jure perpetuo et irrevocabiliter tenendum, possidendum, pariter 
et habendum salvo jure alieno "°. 


Apoi urmează : 


Și 'n acest document velom că cneazul se bucură de drepturile, fo- 


iscinis 

r ue omnia ad ipsorum fratrum asum integraliter volumus re- 
pranih gadh age e ere Danubii ae piscine de Choley, quos nobis et ipsis 

Cais A ineşte inseamnă: „Aceloraşi 

ce rom 3 

titor lor îi întregi lor posterităti, sub acelasi, Ibartäti, foloase, serv 
condițiuni sub care ie Îi e a pe Joe hărăzit-o 
eonferit-o ca drept veşnic ca s'o s'o poseadă și asemenea s'o aibă, sub re- 
serva respectării dreptarilor 


208 VIAŢA ROMINEASCA 


loasele gi serviciile întregii moșii, în condițiile (sub eisdem conditionibus} 
sub cure se folosise do uceastă moşie şi predecesorul său Stan. Regele nu 
e acele condiţii, fiindcă, elnd face actul, ole erau cunoscute, Dar din 
loma lai Bela al IV-lea, de care am vorbit mai sus, știm ce dădeau in 
schimb regelui cnejii pentru asemenea cnezate, anume: un număr de foloase, 
de venitori şi de servicii ')} 


Precum reesă din textul reprodus mai sus, nu se gâseşte 
in ele nici măcar un cuvint care să ne autorize a încheia cà ur- 
maşii lui Locolloy se bucurau de intregul venit din pâmint, din 
păduri, din ape etc, iar în cil priveşte documentul citat mai sus 
al lui Bela al IV-lea, am văzut că din el rezultă că pămintul era al 
Rominilor care locuiau pe el, și că nici venitul din ape nu era 
al cnejilor Ion şi Farcaș, deoarece regele hărâzia cavalerilor ve- 
nitul morilor și acel al iazurilor, atit în ființă, cit şi al celor ce 
s'ar putea înfiinţa. 

Autorul broşurii mai citează pe urmă?) actul din 1387, prin 
care Ştefan, banul Severinului, dărueşte lui Halmag, lui Cristea 
şi lui Mihail, fiii cneazului Petru, „ca cnezat o moşie numită 
Castrul Mihald cu toate toloasele şi cele atirnătoare, lor şi e- 
rezilor lor“, sub condițiunile ce le arată mai jos, adică (citez 
broşura) : 


ca În fiecare an, În ziua Sfinţilor Arhungeli, să plătească de fiecare şedinţă 
de judecată cite trei groși, iar în ziua de Sfintul Gheorghe durea de a 

custelanilor moşiei Mihuld, dapă cum se obişnueşte aceasta și plă- 
tese și alte sate a acelorași eneji, 


Reproduce apoi lextul latinesc al celui de pe urmă pasaj, 
care sună astfel : 


Videlicet quod în festo beati Michaelis archangeli lis annis 
de qualibet sessione singulos tres grossos et in fests beati orgy mar- 
tiris, quinquagesimam castellanis prescripti castri Mihald pro tempore, 


Voiu observa mai intāiu că din textul acestui document, 
astfel cum este publicat în Hurmuzachi, I, 27), reesă că banul 
Ştefan a dat zişilor fii ai lui Petru, ful lui Dees, cneazul ținutu- 
lui Castrul Mihali (Mehadia), nu o moşie, ci un sat regel (vil- 
lam regalem) numit Patac (Valea). Mai departe, tot in acest do- 
cument, autorul nostru traduce corect : aliis villis prin: alte sate. 

Apoi cei trei groşi ce fiii cneazului Petru trebuiau să-i pla- 
tească in ziua Sfinţilor Arhangheli, nu erau plătiți «e fiecare 
şedinţă de judecată, ci de fiecare sesiune de påmint (man- 
sus, Hufe, jireabic) cuprinsă in hotarul zisului sat. Cea dintăiu 


1) id, ibid.. 


3) După Pesty: A String wirimegue haidani old keriiletet. n. D 
Pojer X, [AT Transilvania, za, p AiD, ajdani olih keriiletek, p. bl. 


— DI S oae 


Pa. 


PENTRU ADEVĂR ŞI DREPTATE W9 


distincţiune are, precum voiu arāta mai jos, însemnătatea ei, a 
doua, precum iarăşi voiu dovedi in curind, are o insemnātate nea- 
semànat mai mare. Greşala făcută de autorul broşurii cind tra- 
duce cuvintul sessio din act prin sesiune de judecată ') este însă 
de natură a ne inspira vareşicare bânueli în privința temeiniciei 
cunoştinților zisului autor despre relaţiunile dintre stăpini şi să- 
teni in Ungaria, relațiuni in care este necontenit vorba de se- 
siuneu săeanului, baza şi punctul de plecare al acelor relațiuni. 
Voiu trece acuma la cele ce zice broşura despre a dotta 
categorie de cneji, pe care o delineşte în chipul următor: 


Cnejil trăind în grupe, în sate și comune, pe proprietăţile regelui, n 
nobililor si a capitulurilov bisericeşti, Aceştia sint pli ţărani, trăind ca 


“taţi ceilalti iobagi, pe moşiile altora, și supuși prin urmare la tonte corvo- 


zile, sarcinile, ențale, la care toţi ceilalţi țărani unguri şi săcui erau su- 
Şi) 
Pr Acum e intrebarea: ce organizație aveau ei în satele lor? 

Eoùlent cd în sate era un cneaz în rare se întrupa autoritatea co- 
munal, prin urmare fiind mai mare derit ceilalți, se bucura de foloase 
densehite. Acest lucru este așa de natural, da vreme ce-l întilnim în toate 
părțile. încît mar fi nevoe de dovedit 7}. 


Despre această categorie de cneji, până la celirea Jat- 
cercării de mistificare, n'am avut nici o cunoştinţă, n'am găsit-o 
menţionată în nici unul din documentele mie cunoscute ; m'am 
grăbit deci să cercetez cu cea mai mare băgare de samă do- 
verile pe care autorul se întemeiază pentru a susține fiinţa ei, 
dovezi care consistă în două acte. 

Cel dintăiu este un ordin dat, în anul 1377, lui Ladislau 
voevodul Transilvaniei de câtră regele Ludovic cel Mare, ordin 
rezumat de N. Densuşianu, in Hurmuzaki, I, 2, p. 241, în chipul 
următor : 


Ludovic regele Ungariei învită pe voevodul din Transilvania să von- 
stringă pe chinezii romîni din Transilvania ca så recunnnscă mnutoritatea 
domnilor săi pâmânteşti și să furi servicii militare după cum a fost ve- 
chea lar consuetudine, i 


Dupä cum se vede din rezumatul lui Densuşianu, dacă se 
vorbeşte de chinezi sau cneji romini, nu reesă de loc că aceşti 
cneji ar fi fost „trăind in grupe, în sate de cneji” cum zice au- 
torul nostru. şi că această vorbire a lui Densuşianu sar putea a- 
plica tot cu atit temeiu la cnejii ocirmuitori de sale, În care trăiau 
țărani romini de rind, necneji. i 

Spre a pune pe cetitor în stare să constate, însuşi dacă 
Densuşianu a facut sau nu un rezumat greşit, voiu reproduce 


Aceustă lä a lost relevată de d, Nădejde incă doustă vară. V. 
IP Ar mec Ao lui Xădejde in Voința Naţională din vara anulu 1910. 
2) Panu, op. cit, p. 51. 
D idp p. 52. 


210 VIAŢA ROMINFASCA 


traducerea rominească a intregului document in chestiune, iar 
textul latinesc se va găsi în notă: 


„Ludovic eu mila lui Dumnezen, rege al Ungariei, al Poloniei ete. Cre- 

dineiosului nostru Ladislau, voevodul părților transilvănene ale rogutalui 
nostru, salutare și milă, Lu nrochile serenităţii noastre a sosit mare jalbă 
a părintelui nostru in Hristos, domnia sa episcopul Gublin al Transilvaniei 
şi a cupitolului bisericii sale, cum că mai mulți eneji ai satelor şi ai posesi- 
unilor Romanilor [supusi] bisericii sale episeopale şi zisului săa capitol, 
unii vind cu dela sine putere altora, san transmit fiilor sau erezilor 
lor, eu mare si manifestă pagubă și inlesorure a dreptului de stăpinire teri- 
torială |a episcopiei pămînturile de arătură, păsunele și pădurile ca, cu titlu 
de enezat, le țin pe timp mărginit şi că păgubese şi eat par pe ceilalti su- 
ași romini cu exactiuni nouă şi nepomenite, iar alții in indrăzneala 
ur înceurcă să se sustragă dela indatorireu subieețiunii teritoriale în chi 
îrmaduloa și chiar prin amenințări. Dooaroce asemenea abuzuri ale zişilor cne 
nu se pot ingădai cituși de potin, deoarece de sarcina subiectiunii teritoriale 
n'au fost scutiţi vreodată nici acei pe care, în alte ținuturi romineşti, și ase- 
menea în pertinențele castelurilor noastre regale, i-am menţinut în cnezatele 
lor de mai nainte, întărind (în posesiunea acelor cnezate] şi pe fiii fiilor lor. 
Din această canră facem ştiut și poroncim cu tot înadinsul eredinţii voastre, 
ca, îndată ce veţi primi știința de faţă, să constringoți şi să siliți prin toate 
mijloacele, întrebaințind la novoe măsuri mai mre, pe toţi eneji, atit 
acei ai domnului episcop şi ai capitolului său, cât pi pe acel ai cel te 
sate și posesiuni oareșicare, ca să se abţină dela sbuzurile sus-pomenite, să 
păstreze cu credinţă supunerea teritorială şi ascultarea |datorită| domnilor lor, 
indeplinind slujbele şi sarcinile obisnuite altădată pentruca pilda roa a nesu- 
sunerii lor să nu tragă după sine pagube şi inconvoniente mult mai mari, 
dealtiei pentru reprimurea acestor râle, vă dăm prin celo de față deplină 
putere să procodați cu toată asprimea autorității moustre. Și să nu faceţi ci- 
tuși de putin altfel. Dat la Diosgewr, a treia zi a sărbătorii corpului lui Hris- 
tos, in anul 1377* '). 


Nu există in acest text nici un cuvint care să ne autorize 
a incheia că este vorba de sate de cneji trăind sub ascultarea 


1) „Ludovieus Dei gratin rex Hungarie, Polonie ete. Pidell nostro La- 
dislav Wayvode partium regni nostri transylvanorum. Salutem, et tiam. 
Gravis super eo aud aures nostre serenitatis pervenit venerabilis in X po pa- 
tris, do Gublini episcopi transsilvani, et capituli ecelesie sue, querela 
quod plerique villarum, et possessionum Olaehorum ecelesie sue episcopalis 
et dieti arag sui Kenezii terras, prata, et silva Keneziatus ipsorum titulo, 
ex voncessione ejusdem epweopi, et capituli temporaliter tontas, et possessa, 
aliis pro lubitu vondere et im filios hero ue àüos cum gTaVÍ, at manifesto 
jüris terrestralis damno, et decurtatione, perhennaliter transfundere, ceteros 
subditos Olachos novis, inauditisque exactionibus vexare, ae dampnificare, et 
bis, aliisque ausibus suis temerariis, minas quoque interjiciondo, semet ab 
onere debite terrestralis sabjoctionis fraudulenter, exquisitisgue coloribus sub- 
ducere conentur. Quum autem tales dictorum Keneziorum excessus tollorari 
minime debeant, cumque sb onere terrestralis subjechonis nec ii quidem un- 
qas exempti fuerint, quos în aliis districtis Olahalibas, nase pertinen- 


um notitia, univer- 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE Al 


unui cneaz mai mare. Este vederat că regele vorbeşte de a-- 
buzurile cnejilor care ocirmuiau satele romineşti de sub depen- 
denţa episcopiei transilvănene. Și aceasta cu atit mai mult, cu 
cit se zice lămurit că „ei asupresc pe ceilalți supuşi romini ai 
episcopiei cu exacțiuni nouă, nepomenite până atunci“. 

Apoi să se observe că, In partea finală a actului, se or- 
donă voevodului să constringă pe toți cuejii, atit pe acei ai e- 
piscopiei, cit şi pe acei ai celorlalte sate şi posesiuni oareşicare, 
să reintre in supunerea datorită domnilor lor, Actul nu face deci 
pici o distincţiune intre enejii episcopiei și acei ai celorlalte sate 

i posesiuni oareşicare. 

i e tat te acest document un lucru de o Insemnătate ca- 
pitală pentru chestiunea care ne ocupă, lucru pe care autorul 
Incercării de wistificare nu pare să-l fi văzul, şi anume: 

Regele vorbeşte aici de: „plerique Kenezii villarum et pos- 
sessionum Olacharum ecclesie sue episcopalis“, ceia ce vra să 
zică „mäi mulți Caa ai satelor şi ai posesiunilor Rominilor 

isericii episcopale*. i i a 
goe mt ka i Transilvania, Intocmai caşi în țara Severi- 
nului, un rege al Ungariei vorbeşte de : satele şi purpen 
Romînitor. Så se noteze că regele nu zice: Kenezi villarum e 
possessionum olachalibus, adică enejii satelor şi posesiunilor e 
mineşti (inființate după dreptul rominesc) ale bisericii episcopale; 
ci de cuejii satelor şi posesiunilor Românilor. că acd i 

Vom găsi îndată şi altă menţiune de acest fel şi mai lâmurită. 

Tot pentru a dovedi ființa celei a doua categorii de eneji 
enunțată de el, autorul broşurii mai citează un document ), pe 
care N. Densuşianu il reproduce in chipul următor: 


1301. Chies și ter ra mg memoria ra comuna numită Satub 
Mare Rominesc de lîngă Odorheiu în Trans i IA 
Nol Ladislau cu mila lui Dumnezeu rege al Un re fm Cum ăi - 

ntanți ai 


ştiut tuturor şi Becărul în parte la care vor nemeri te 
ostru rominese, în mijlocul Săcullor 


Dominic magistrul uşerilar, în numele și ca 
tuturor celor re locuesc și găd în satul n Stie 
noștri dela Odorheiu, venind eu mare piiaggere a, protetic gi 
i i . = i 
Petrea iri ale arata TF de cătră Săcali din acele părţi, se zan rotis 
o atit de mare li de locuri și dẹ caso, că cu greu mai pot duce lomp 


i intărirea castelului nostru 
si elrămidele trebuitoure pentru întreținerea $ apei oa ră 
hu. e dama E aer sathai silnie indemnat S 20, Kadi te dë ere- 


cătră castelanii zisului nostru ca Rodi 
i tru care, de cătră predecesorii nos 

gata A r "a lăsat şi pe Pamântul, vor şi de acum înnainte să serv 

in a pha „acre De aceia, pannes locuitorii zisului nos- 

tru sat, astfel şi dela început servind la castelul nostru sus-zis Odorheiu și z 

bișnaiţi să ducă lemne și cărămizi şi să facă servieli pe jos, spre pagu 


exem jo pe se trabunt dampna, èt in- 
renitentie rr cat În pet repr ma, ale plenam vobis p maA l 
rtimur rem. 
ge ae or ie Mo corporis Xpi, anno ejusdem millesimo - 
trecontesimo gesimo septimo“. 
1) Ibid bid. p. 52 sq. 


212 VIAȚA ROMINEASCA 


a 


noastră şi a lor sa contring n luera peste obiceiul lor, de nceia ordonăm en 
tot înadinsul ea nimeni, afară de castelunii nostri dela zisul [castel] Odor- 
hein, să nu enteze a-i judecu sau a-i sili să facă servicii oureşicare, excep- 
tindu-se însă Săcuii ținind în acel sat case dobindite prin cumpărare san 
prin alt titlu de drept, pe care scoţindu-i de sub jurislicțiunea cneazului, do- 
Tim ea în timp de oştire, după obiceiul celorlalti Săeui liberi, să se numere 
şi să oştească sub steagul comitelui lor, rezervindu-so însă in chip hotărit 
cu același Săcui să fie ţinuţi a face în fiecare an, de cite ori va novoe, 
cărăturile urgente cerute lu Odorheiu, penteuca ceilalți locuitori al zisu- 
Imi sut să nu fie impovorați peste dreptate şi încăreaţi cu slujbe, Mai voim, 
eu consimţimintul prelaților şi baronilor aici de faţă eu noi, ca zișii loeni- 
tori ai satului nostra rominese să nu tie ţinuţi a da vre-o di oareșicare 
alta decit obişnuitele dări bisericii de Odorheiu şi să fie scutiți de orice dare 
după obiceiul Săcuilor între care trăese, însă sint ținuți să presteze cola ce 
au de prestat cenauzului lor. Și să nu se uite că sint scutiți de birul 
boilor. Datin Buda, în easa domnului Rege, A. D. Mo CCCo primo), 


Iată și textul latinesc : 


Nos Ladislau Dei gratia Hungarie ete. Universis et singulis ad quod 
presentes devenerint, notum esse volumus. Quod Ursus Kneziur et Domi- 
nieus Magister Janitoram nomine et in persona univorsorum incolurum et in- 
habitatorum mille nostre Olachalis in medio Siculorum nostroram de Udu- 
ordhel commorancium gravi cum querela in nostri necedentes praesanciam 
exposuerunt èt exponendo s mezin, a dicti insole ob continuos Sica- 
lorum parcium illarum inuasiones et territorioram dicte ville nostre occupa- 
ciones ad tantum redacti sunt inhabitatorum et mansionum paucitatem, ut 
ligna et tigna ad castrum nostram Uduord pro eius conservaciuno et muni- 
cione necessaria vix iam subministrare possint, et tamen por castellanos dicti 
castri nostri eatenus quotidie adurgeantar et cogantur, ipsi tamen memores 
Saa et Ă rama rasei roi ron bas gx quibus a əssoribus nostris 

ongari regibus terra re et donati fuere, cuperent porro quoque hine na 
inbabitatoros diete villa nostre secus at ab pe Aa e ad mei, eee pre- 
fatum Uduord seruientes, et lignis et tigmentis, pedestribusque seruitiis cas- 
trensare soliti, cum manifesto nostro et ipsorum damno penitus libertate sua 
excidere contingat, harum serie firmitor mandamus, ut nemo ipsos univer- 
sos preter castellanos nostros de dieta Uduord indicare et ad seruicia qün- 
liacumqae cogere presumat, exceptis tamen Siculis in dieta villa mansiones 
tonentibus, et emcione aut alio iuris titulo subsistibili aquirentibus, quos a iu- 
risdierione Knesij eximentes tempore exercituucionis more aliorum bororam 
Siculorum sub vexillo comitum ipsorum connumeruri et exereituare volumus, 
hoe tamen por expressum reservato, ut ijdem Siculi quotannis requisitas tra- 
bes ad Uduord, si quaudo necessitas magnopere ursorit, prestare teneantur 
siutque astricti, ne secus roliqui inhabitatores diete ville preter iusticiam ag- 
grauentur, servicisqwo opprimuntur, Volumus insuper ex consensu Prelato- 
rum et Baronum hie nobisenm pe apan A dicti inhabitatores ville nostre 
Oluchalis nulli omnino decimas pretor tas capecias Eceelesieet Uduord 
prestare teneantur, sintque ab omni dicurione more Siculorum, inter uos vi- 
vunt, in perpetuum exemti, prestont tamen Knesio p sauen nda. Nou 
omisso et co, quod a signatura boum ezemti sint. Datum Badein domo do- 
mini Regis presentibus venerabili patre Nicolao Spese Bosnensi, Domi- 
nico magistro Ianitoram, Magistro Dumetrio nostris fidelibus et alijs quam- 
puia fide dignis, quorum consilio hanc fecimus chartam et donacionem Anno 

mini Mo CCCo primo Septimo Calendas Octobris. În cuius rel tostimo- 
nium et perpetnam firmitatem presentos fecimus sigilli nostri minimine ro- 
borari, secretum annulam nostrum eisdem apprimentes per manus prefati E- 
piscopi Bosnensis, Regni nostri Hungarici anno primo, 


1) Hurmazaki, 1, 1, p. 553. 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 215 


Trebue se observ că data, nu autenticitatea acestui docu- 
ment, a fost pusă la îndoială de Daniel Fâncsali în Nemzeti Tar- 
salkodo pe 1838, II, p, 57—60; insă obiecţiunile lui Fânesali 
au fost dovedite ca neintemeiete!). 

Oricit de mult şi de conştiincios ai studia textele repro- 
duse mai sus, atit pe acel rominest, cit şi pe acel latinesc, ori- 
cit le-ai confrunta, alit intre ele spre a te incredința dacă tălmă- 
circa rominească este exactă, cit şi cu textul publicat de Den. 
sușianu, și tot dacă eşti de buna credință iți va fi cu neputinţă 
să scoţi din ele măcar o prezumpțiune că Rominii care trăiau in 
satul vorbit de lingă Odorheiu ar fi fost, nu săteni romini de rind, 
aşăzaţi pe pâmint supus unui castru regal şi avind în capul lor 
un cneaz ca toți cnejii din asemenea sate, ci „cneji trăind in 
grup şi avind peste ei un cneaz mai mare“. 

Dacă locuitorii Satului Mare rominesc de lingă Odorheiu 
ar fi fost, nu săteni romini de rind, cicneji, adică privilegiați, 
nu poate încăpea umbră de indoială că această calificare nu le-ar 
fi lipsit intr'un act regal anume făcut spre a-i menține In intre- 
gimea drepturilor lor. Şi totuşi vedem că sătenilor nu li se da 
in act altă denumire decit incolae sau inhabitatores, adică locui- 
tori, tără alt calificativ, acel de cneaz fiind rezervat singurului 
Ursul, care-i reprezintă. 

Cele două documente de mai sus fiind singurele pe care se 
întemeiază autorul broșurii pentru a dovedi ființa unei categorii 
de cneji deosebite, care „traiau în grupe, în sate sau comuni 
şi avind peste ei un cneaz mai mare“, am tot dreptul så de- 
clar această afirmațiune a adversarului meu cu desăvirșire né- 
dovedită şi neintemeiată, i : 

Nu mă pot Impiedeca să semnalez aici disprețul desăvirșit 
cu care autorul broşurii tratează pe cetitorii lui. Drept dovadă a 
unei afirmaţiuni importante, li serveşte cite un fragment de act 
in traducere romină proastă şi greșită *), in care nici nu se vor- 
beşte de cele afirmate de el. El iși inchipue publicul cetitor 
destul de credul şi de uşor pentru a se lăsa convins prin asemenea 

rgumente ! 

Es Dar dacă autorul brosurii a văzut in actul regal dela 1304 
lucruri ce, cu toată bunavoința, altul decit el nu le mai găsește, 
el a trecut cu vederea şi aici nişte cuvinte ale regelui Ungariei 
care repetă, în chip şi mai lâmurit decit actele dela 1247 şi 1377, 


Sibo, kiécoltar, T, p, 5351—32. 
2) Dute, Ap, OR al doilea să mai cu sumă este absolut fals. 
Satul în chestiune nu su numit niciodată ldorăd : această denumire na 0xis- 
tat decăt în închipuire autorului broşuriii care l-a confundat cu oraşul Odor- 
heiu. Apoi, nu Rominii,ci Săculi sint ţinuţi æ faco serviciul militar sub sten- 

| comitelui Săcuilor. Nu se zice in set că „Săcuii să nu poată supune 
pe Romini] la rechizițin de cărat butuci $, €., ci că „Secuii se fie ţinuţi a 

e în fiecare an cărăturilo urgente cerute la Odorheiu“, şi cite altele. Tra- 
ducerea eate vederat făcută de un om cure n'a știut niciodată, sau care a 
mitat limba latină. 


iat VIAȚA ROMINEASCA 


“faptul că pămintul pe care erau aşăzaţi sătenii romini era privit 
ca posesiune a lor şi nu a cneazului. 

Vedem innainte de toate pe rege arâtind că cneazul Ursul 
i-a vorbit în numele tuturor locuitorilor din Salul Mare rominesc 
şi ca reprezeniant al lor. Apoi pe lingă că actul vorbeşte de 
teritoriul acelor locuitori, nu de teritoriul cneazului, regele zice 
că: „pentru credința și serviciile lor supuse li s'a lăsut şi do- 
nat pămîntul * lată o declaraţie pe care autorul broșurii na 
văzut-o sau n'a voit s'o vadă, eliminind-o ca netrebnică din re- 
zumatul făcut de el, 

Şi totuși ea, zău, nu este de disprețuit, căci ne dă o dovadă 
directă, scrisă, clară şi lâmnrită, câ regii Ungariei lâsase şi 
dăduse hotarul satului în chestiune lominilor care îl locuiau. 
Adică că Rominii din Satul Mare rominesc fusese gä- 
-siţi de un rege al Ungariei In stăpinirea acelor pă- 
minturi; că acel rege li lăsase pe Romini în stâpini- 
rea lor şi le contirmase acea stăpinire În schimbul 
unor slujbe cătră cetatea Odorheiu, la care acei Ro- 
mini erau ținuți, Orech ar suci şi ar intoarce cineva acest 
text, alt înțeles nu-i poate da. El alcâtueşte o dovadă directă 
scrisă și precisă, întâia până astăzi cunoscută, arâtind câ o9- 
ştiile țăranilor romini erau stăpine pe hotarul lor înnainte de cu- 
cerirea ungară şi că, cel puţin în cuprinsul ținuturilor atirnind 
de castrele regale, ele au fost menținute de regii unguri în stă- 
pinirea acelor hotare. 

Şi mai frumos încă stă cu a treia categorie de cneji, acei 
care după broșură se găsiau: 


„mai eu samă în Banat, eneji ar ceai pe păminturile lor proprii, sau 
mai bine țărani proprietari, un fel do moşneni. In documentele din veacul 
al 1-lea şi al M-lea, multe acte de hotăruicia moţiilor şi în acele ho- 
abea intilnim adesea ori moşiile nobililor învecintidu-se cn acele a enejilor 
țărani”. 


Desigur că existența acesteicategorie de cneji mici proprietari, 
mai cu samă in Banat, în veacurile al 13-lea şi ul 14-lea, este cit se 
poate de interesantă şi că dovedirea ei prin acte din partea unui 
autor atit de darnic cu citaţiuni lungi, chiar în text, se impunea. 
Din nenorocire însă, tot materialul doveditor se reduce la urmă- 
toarea notă sărăcăcioasă : „3) Ibidem, acelaşi volum.” 

Volumul in chestiune, este partea a doua din l-iul volum 
al colecţiei Hurmuzaki. Într'insul nu se află nici un act relativ la 
veacul al XIII-lea, dar numai documente din acel următor. Trei din 
aceste sint, mai mult sau mai puţin, referitoare la hotărnicii în 
Banat: In nici unul din ele nu se vorbeşte de eneji care mâcar 
-de departe ar sămăna cu acei din a treia categorie a autorului 
nostru. Am cercetat cu cea mai mare atențiune toate documen- 

_ tele din acel volum, dar n'am găsit nici o mențiune despre po- 
menitul fe! de cneji. Am mai studiat cu aceiaşi băgare de samă 
„documentele din volumul precedent din Hurmuzaki, acel cuprin- 


Pa ni 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 215 


zind acte din veacul al XIII-lea şi nici aici n'am găsi 

i i l |- it urmä de a 

treia categorie de cneji a unei încercări de re stra Mă văul deci 

iarăşi silit să conchid că această atreia categorie, cași adoua, 

5 2 iuti niciodată, că este datorită şi ea inchipuirii autorului 
Broşura mai face o categorie deosebită di jii i 

tori. lată cum îi defineşte : zi A a 


t Cneazul antreprenor se bucura întăiu do venituri) a e 
De moşiei (cum snis utilitatibus, cum meta et silvis, m aerieni gri pă 
sa folosia de oarecare privilegii, citoadntă de dreptul de judecată pe s- 


seu moşie, prin gloabele pe care după obiceiul timpului le căpăta delu im- 


pricinați, 
Să se notare că În toate actele pe caro le voin cita 
, NU se mă 
atei cneazului a uza numai de o anume întindere fixă din m rata 
sm , cum vom vedea în Galiţia, Din contra, el are facultatea de a cultiva 
pămînt are nevor, de vrema ce proprietarul îi pune la dispoziție atit 


cîmpiile cit şi pădurile *). 


In sprijinul acestei caracterizări ni se citează cele patru 
acte următoare : 


1) Actul din 1370, prin care, după broșură: 


rezele Ludovic confirmă la doi cneji romini, ñil lui Struza, donă tiit 
mooi ăia ñindeă tatăl lor le-a transformat in moșii E pere 


À Adversarul meu este convins că aceste două posesiuni In 
ținutul Caransebeşului, pe care regele le hărăzeşte fiilor lui Struza 
şi care innainte de donațiune erau cnezate, tot cnezate au rămas 
și după donaţiune. Se înşală insă cu desăvirșire : prin actul in 
chestiune cnezatul hărăzit lui Struza se transiormă de rege in 
proprietate nobiliară. 

Aceasta rezultă cit se poate de lămurit pentru orice om 
care sa ocupat cu studiul documentelor ungare, din cuvintele: 


Possessionok nostras regale... in districtu Karansebus oxistenelum si- 
tas et per predietum Struza Pater ipsorum ibidem situntas, populatas et lo- 
catas, omni eo Jure et Titulo, y PE mrap ad nostram collacionem pertinere 
dinoseuntun, eisdom Romano eot islao m Sa Struza necnon eto.. Cum om- 
nibns aparen utilitatibus, Juribus, fructuositatibus et pertinenciys universis, 
sub eisdemque metis et distinccionibus metarum, quibus ab olim por protatum 
Patrem eorum, et per consequens ipsos hactenus habite extitarunt et possesso, 
Noue Donacionis nostre Titulo imus; donatimus e contulimus, Jure 
perpetuo et habendas. Salvo Jure alieno *). 


1) Panu, op. cit, p- 54 şi urm. 
3) Aceinsi greşală o face şi Densușianu cind rezumă actul. V. Hurmu- 


m 1.79 ie noastre rogale- ani si 

se en w toare în stul © al 
şi descălecate, inpepalate şi așăza de sus-zisul n de pärintelo lor, p 
cu toate drept şi titlurile eu care sînt cunoscute ca aparținind colați- 
anii voastre, acelorași Roman și Ladislav, fiii lui Struza, precum și (verilor 


216 VIAŢA ROMINEASCA 


Cuvintele : omni jure et titulo nu lasă absolut nici o in- 
doială : ele sint întrebuințate numai pentru hărăziri de proprietăţi 
nobiliare. Prezenţa lor în act ar ajunge spre a risipi orice indo- 
ială, dar faptul că nu este aici vorba de cnezat mai reesă și din 
acel că regele hărăzeşte satele pomenite îără a impune donata- 
rilor vre-o plată anuală de cens sau prestare de serviciu, cum 
este totdeauna cazul cind actul este privitor la un cnezat. Adaog 
că lipsesc aici şi cuvintele: sub aceleaşi condițiuni sub care 
le-a tinut pănă astăzi, sau sub care (in alți cueji, care se gå- 
sesc in actele privitoare la cnezate de cite ori nu sint impuse 
unei plați sau obligaţiuni speciale. 

Intăiul document citat aici de broşură trebue deci cu desă- 
virşire inlăturat ca nefiind privitor la o concesiune de cnezal. 

Al doilea act citat, acel dela 1409, este färā indoială privi- 
tor la un enezat. 

Laţeu de Szânto şi loan Herman dela Tamaşi, voevozi şi 
comiţi de Zonuk, dorind ca patru cneji din ţara Hațegului (pe 
care îi numeşte) să inmnlțumească populaţiunea satului Zeicani 
(Achynus Polyana) dela Poarta de Fier (Vaskapu), astfel ca ea 
să poată apăra drumul mare ue prădăciunile tălharilor şi räulá- 
câtorilor de tot felul care se adăpostesc în pădurile de prin Im- 
prejurul Porții de Fier, scutește atit pe cnejii sus-pomeniţi şi 
pe moștenitorii lor, cit și pe jocuitorii din acel sat, pe timpul cît 
îl vor găsi voevozii cu cale (Nostro scilicet durante ben placito), 
de orice cens. dare, contribuţie, plată, serviciu sau lucrare. Însă 
atit cnejii sus-numiţi cit și urmașii lor sint indatoriți să plătească 
pe fiecare an, în semn de supuşenie, în zina de Sfintul Gheorghe, 
cite 200 dinari şi nimic alta nici lor, nici castelanilor de Haţeg"). 

Al treilea act este din 1352; O incercare de mtistificare il 
rezumează in chipul următor : (Actul emană dela magistrul Possa, 
comitele Carasului) : 


Fiindcă a venit innuintea noastră luga și Bogdan, BL lui Stefan de Mot- 
nuc, cerind eu umilinţă ca să le dau un pămint pastiu numit Mutnuepatae "} 
în condițiile de libertate în care și alţi e ai au asemenea locuri libere și 
pustii, în provincia Sebes, în scop ca ei stăpinească ucea pustietate și 
s'o înmulțească cu oameni. Nol, în vederea serviciilor credincioase ale acelora, 
le coneedăm numitul loe desert, ca ei să poată trage din el toate veniturile 
din păduri și din cimpii cu hotarele eunoseute si această concesiune le-o 
îucem pe vecie, lor şi urmaşilor lor. Ca privilegiu pentru osteneala lor, 
hotărim ca nici un judecător să se umestece acolo, ci ei singuri să judece 
pe cel care se vor aduna în acel sat, afară de cazari, anume: do tălhă- 
rio, de furt şi de dure de foc, care cazari vor fi de competența Judecători- 
lor dela Sebos °) 


şi semna de ho 
ntr'un non titlu 
al nostru de donaţiune, pontru vecie și în chip irevocabil, insă fără preju- 
dițiul dee urilor altora". 


lor ~- 56. 
2) Valea Mutnucului, 
3) Ibid., p. 5T. 


Pi 


PENTRU ADEVAR ŞI DREPTATE 317 


Am i : 
conail repre ră apnee de mai sus, Intăiu, pasajul: în 
ni E cure şi alți cneji au asemenea locuri li- 

şi pustii, pentrucă această traducere denaturează cu desă- 
reparare respective din textul latinesc, și, al doilea, cuvin- 
i „Să a Peagi PNY osteneala lor, fiindcă ele alcātuese o 
Prea aici aaa ui meu, adăugire care denaturează inţelesul 

In textul latin, pentru întâiul aj i ini 
suşianu cuvintele : în tali libertate, în E ranger lae. 
ras villus quenesi in provincia Sebus; ceia ce insamnā pe ro- 
mineşte : în condiţiile (în aceiaşi libertate) în care (condiții 
de libertate) au cnejii satele libere în provincia Sebeş. Villa 
inseamnă in documentele medievale ungare şi polone totdeauna 
sat, şi prin urmare villas liberas nu poate însemna decit sate libere 
şi jgan locuri libere şi pustii. i 

eosebirea intre senzul adevărat şi senzul arătat de 
este foarte insămnată, Din rezumatul din broşură ar mi air 
fiii lui Ştefan de Mutnuc ar fi cerut şi obținut dela comitele de 
Caras cnezatul unui loc pustiu în condițiunile In care și alți eneji 
aveau asemenea locuri libere şi pustii. In realitate insă ei ce- 
ruse şi obținuse acel loc în aceleaşi condițiuni in care ceilalți 
cneji din comitat țineau salele libere, adică satele care nu fusese 
corp vre-unui nobil sau clerului şi atirnau numai de castrul 
gal. 

__ Din înterpretarea dată de broşură ar rezulta un regim deo- 
sebit, special cnezatelor conferite asupra locurilor pustii ce au a 
fi colonizate, După interpretarea adevărată rezultă dimpotrivă că 
fiii lui Stefan de Mutnuc au cerut şi obţinut dela comitele Cara- 
sului cnezatul unui loc pustiu, în exact aceleași condițiuni în 
care cnejii satelor libere regale |ineuu cnezatele lor, 

_ Și lucru straniu, acelaşi autor care traduce aici, la pagina 
37, cuvintele villas liberas prin locuri libere şi pustii, ocupindu- 
se la pagina 49 de actul din 1387, act prin care Ștefan banul 
Severinului conferă lui Petru, ful cneazului Dees, şi fraților săi 
cnezatul satului Valea (Patak), în aceleaşi condițiuni în care ţin 
aceiaşi encji şi alte sate (acelaşi document în care autorul bro- 
surii confundă sessio, atică jireabie, mansus, Hube prin sesiune 
de judecată), el traduce foarte corect cuvintul latinesc villa prin 
acel rominesc de sul. 

Cum se face că villa insamnă pe pagina 49 sas, iar pe 
pagina 57 loc pustiu, adică tocmai contrarul ? 

Să fie oare această confuziune involuntară ? Este oare ad- 
misibil ca autorul /ncercării de mistificare să fi crezut un mo- 
ment că cuvintele villas liberas insamnă locuri libere şi pustii ? 
Ce caută aici mai ales acest de pe urmă cuvint? Iată nişte tn- 
trebări la care las cetilorului grija să răspundă, 

Chestiunea se mai complică cu adăugirea făcută de auto- 
rul nostru In acelaşi document, citeva rinduri mai jos, 


4 


218 VIATA ROMINEASCA 


Ca privilegiu pentru orieneala lar, hotărim ca nici un judecător să se 
amestece acolo, ci ei singari. să judece pe cei ce se vor aduna în neel sat: 


In textul latinesc lipsește cu desăvirşire echivalentul cuvin- 
telor subliniate de mine la Inceputul acestui citat. lată parte din 
acest text latinesc, care urmează indată după descrierea hotarelor : 


„„eoncessimus et dedimus et contulimus Jure perpelao ot irrevocahi- 
liter possidemlam et habondaan, in filios liorum et suorum heredum succas- 
soribus, et quod ratam et firmum sit dedimus litteras nostras mediante fide 
nostra, ita tamen guod nullus Judex habeat iudicare ipsi autem poterant in- 
dirare preter tres causas, scilicet latrocinium furtivum ot incendliurium, et si 
sonnages osse tune Wil sedem Judicis ad Sebus admittere dabeatis. Datum 
n Elyel, ett.. 


Ceia ce Insamnă : 


w am concodat şi mn dat și am conferit ca s'o poseadā ṣi so albă cu 
dropt veșnie [el şi] fii filor şi urmaşii moștenitorilor lor, şi spre ineredin- 
tare și în um dat cărțile noastre cu credința noastră, și usemenea ca 
nici un judecător să aibă a judeca, iar ei să pontă judoen afară de trei pri- 
cini, mică tâlhăria, furtul si darea de foe, şi dacă se va intimpla atunci tre- 
boe s'o trimitiți la seuunul judecătorului, la Sebus. Dat în Elyeil ote. 


Precum se poale încredința oricine, nu este in acest text 
nici urmă de menţiunea: Ca privilegiu pentru osteneala lor. Ne 
uăsim fără indoială în fața unei udâugiri lacută de autorul Jr- 
cercări! de mistificare. Şi intreb din nou : să fie oare această a- 
dăugire rezultatul intimplării ? 

Dacă se poate la rigoare admite cu un autor uşuratec să 
sară prin inatențiune peste citeva cuvinte dintr'un text, este cu 
greu admisibil ca el, tot din intimplare sau din neglijență, sa a- 
dauge la unul din textele pe care işi bazează argumentarea un 
membru de frazà avind un înțeles al său propriu şi complect. 

Căci fiinţa sau nefiinţa in acest loc a menţiunii In ches- 
tiune are importanţa ci. Fără de menţiune, dreptul de judecată 
hărăzii fiilor lui Ștefan de Mutnuc este un drept care face parte 
din drepturile tuturor cnejilor satelor libere (regale) ale ținutului 
Caransebeşului. Comitele Carasului dă lui luga și lui Bogdan ceia 
ce ci li ceruse: cnezatul satului Valea Mutnucului, cu toate drep- 
turile de care se bucurau și ceilalți cneji din ținut. Este greu să 
admiţi că comitele le-a dat mai mult decit ei insişi au cerut 
Dar, dacă adaogi menţiunea în chestiune, lucrurile se schimba, se 
poale susține că comitele le-a dat ceia ce au cerut, adică aceleaşi 
drepturi de care se bucurau ceilalţi cneji din ținut, drepturi care 
n'ar fi cuprins şi acel de judecată. Insă acest drept li se dă pe 
(pipa, ca îi privilegiu special lor, pentru osteneala ce şi-au 

_ Autorul nu voeşte cu nici un preţsă admită că dreptul de 
a judeca, pentru pricinile mici /basse justice), pe oamenii din 


| 


PENTRU ADEVĂR ŞI DREPTATE 219 


satul său era una din alribuţiunile de căpetenie şi fireşti ale fe- 
cărui cneaz; él avea deci interes să infățoşeze actele in care se 
conferă in mod lămurit acest drept, ca nişte excepțiuni la regula 
generală, ca nişte favoruri speciale. lată pentruce găsim rezuma. 
tul actului dela 1352 a magistrului Possa impodobit cu o men- 
țiune, prețioasă fără indoiala, dar care are păcatul de a nu fifi- 
gurat niciodată in textul original. 

Intradevâr, indată după citaţiune urmează în broşură şi 
concluziunea : 


De aici urmează că ul de judecată era un privilegiu deosebit, 
cure nu se da decit ad-hoc şi io vederea unor necesităţi de un ordin 
public, de exemplu nevoia de a se popula locurile deşerie, deci indemnul 
pentru oamenii ambulanți ea să vie să se stabilească în noua plantație. 


Voiu dovedi mai departe că dreptul de judecată era nedes- 
părții de calitatea de cneaz, dar până atunci mă inchin înnaintea 
bunei credinți a procedeului expus în rindurile de mai sus şi 
trec la ultma citație reprodusă de autor pentru a defini dreptu- 
rile cneazului aşa zis colonizator, j 

lată ce zice O încercare de mistificare : 


In sfirsit se mai acorda enejilor sau conducătarilor lor privilegii speciale 
dle natura celor ce am văzut sau în parte cum um arătat deja,en o încurajare 
cu să rege populația străină pe proprietatea regală, sau ea o răsplată pon- 
tru servicii ce acel sat aducan, fiind pe fruntarie și insăreinat find eu puza ei, 

lată an eaz. Exista ln marginea țării Săcailor, înspre frontiera despre 
Moldova, an sat rominese, eare aducea servicii elui findeă păzia fron- 
tieru ; iar po de altă parto Rominii de acolo făgăduese că vor popula par- 
tea desşartă. Regele pentru aceste motive le acordă privilegiul ca să fie sou- 
Hi de dreptul de judecată a functionarilor regeşti sau chiar a castelanului '). 


Apoi se reproduc în text citeva rinduri din textul latinesc *) al 
actului din 1426, prin care Sigismund, impăratul Germaniei şi 
regele Ungariei, stabileşte privilegiile satului Brețcu. 

lată traducerea pasajului citat : 

1) bid., p. 58. 

2) Tată aceste rinduri: RN 

„Quod nullus omnino Jadicum Rogalium vel Terrestrium ipsos judi- 
vare, seu eee inreg asistare compellere, aut compelli facere debeat, vel 
praesumat, nisi ipsimet Kenesius, cum prefate ville Villanis, her -ueeg "oa 
sibi Sicalis potioribus, qnos maluerint, cunctis bominibus qaernlantibas Ju» 


-dichun, et Justitiam valeant administrare, pi possint, concedimas etiam 


uratioso, quod universi, et singuli homines cujuscunque Status, et conditionis 
existant, de Moldavie, et Transalpine partibus, ud dictam Nostram Villam 
Bereozktalva liberam, ot socaram habeant facultatem venionii, ibidem standi 
ot commorandi, quos quidem homines pro qufbuscumyue tactis, nac Judex Re- 
galis nee Terrestris possit detinere, seu in personn cuptivare, sed ipse Kene- 
sius predictus pro tempore constitutus, cem Villania dieta Ville et aliis pro- 
bis viris Nieulis coasumptis teneatur cuilibet qmeornlanti Justitiam ar om- 
nimodam impendere satisfac honein..." TA 

“Cuvintele subliniate sint seele cure, in text, urmează citațici: le-am 
adivgit spre a complerta senzul). 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


Ca nici unul din judecătorii 
„«oastringă să stea în pf ~ 


i sau păminteni să-i ce sau să-i 
lor, sau să-i fucă a ñ i [la aceasta] 
volnie a face dreptate tuturor acelor care nr 
cu sătenii sus-zisului sat şi tn 
Concedăra din mila noas- 


pe acea vreme, im 
lui sat, la care s'ar adăoga și alți oameni buni Săcui, fie ținuți a face drep- 
ars eh a acelor care ar cere dreptate. 


Pasajul reprodus este prea scurt pentru a pune pe cetitorul 
care nu cunoaște actul în stare să judece despre ce este vorba. 
Satul rominesc Breţcu exista de mult şi avea ca indatorire să 
păzească Iruntaria despre Moldova ; din deosebite imprejurări sa- 
tul era, la 1426, In parte pustiu. Atunci folosindu-se de prezența 
lui Sigismund in Brașov, cneazul satului, Ion, poreclit Ungurul, 
şi Radu, fiul lui Ciacu dela Brețcu, impreună cu doi săcui: Petru 
dela Nuyitod şi Matei dela Lemheny”) se prezintă regelui și-i cer 
oareşicare privilegii pentruca satul să se umple de oameni. lar 
regele, luind și avizul contelui Săcuilor, le hărăzeşte privilegiile 
cerute, care se află expuse In pasajul reprodus şi care consistă: 

i, In faptul că nu numai sătenii romini, dar şi Săcuii stabiliţi 
sau care aveau să se stabilească in Breţcu, urmau să fie judecaţi 
de cneaz in unire cu sătenii şi lruntașii săcui din sat. Săcuii sta- 
biliţi in Brețcu erau astlel scoşi atit de sub jurisdicţiunea scaunului 
săcuesc din Kezdi, cit şi de sub acea a comitelui Säcuilọr, şi 
supuși acelei a cneazului de Brețcu cu asesori săteni, câtră care 
se alăturau şi conaţionalii lor fruntaşi aşăzaţi In sat. 

2. Cneazul de Breţcu, cu tribunalul sătesc alcātmit din Ro- 
mini şi Săâcui, judeca pentru toale cauzele, de orice natură, chiar 
şi pentru cele trei rezervate justiţiei regale: adică pentru talba- 
rie, omor și dare de foc (guos quidem homines pro quibuscumque 
factis}. 

Deci dacă Sigismund a hàrāzit, la 1426, satului rominesc 
Breţcu, un privilegiu de jurisdicțiune special, acest privilegiu na 
consistat in faptul că se dădea cneazului dreptul de judecata a- 
supra locuitorilor romini din sat: acest drept, fără indoială, I! a- 
vea şi mai înnainte. Ci privilegiul a consistat In dreptul 
hărăzit cneazului țimpreună cu un tribunal sătesc, alcătuit 
din Romini şi din fruntaşi sâcui) să judece şi pe Sâcuii aşă- 
zați în sat, și, mai ales, în acel de innaltā justiție hārāzit aceluiași 
cneaz şi aceluiaşi tribunal. Apoi să nu se uite că privilegiul In 
chestiune a fost solicitat, nu numai de cneazul și de sătenii ro- 
mini din Brețcu, ci şi de nişte Sâcui din satele săcueşti Inveci- 
nate, care, după toate probabilitățile, doriau să se mute in Breţeu, 
Drepturile confente prin actul dela 1426 nu trebue deci privite 


1) Aceste duuă sute, exeluziv săcuiosti, ca şi Breten mai există si ustăzi. 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE ni 


ca orice privilegiu hărăzit cneazului, ci ca o Iavoare specială me- 
nità a aduce in Breţcu coloni săcui, atraşi prin perspectiva dea 
schimba jurisdicțiunea scaunelor şi a comitelui lor pentru acea, 
mai blajină şi mai puţin costisitoare, a cneazului judecind impreună 
cu un tribunal sătesc în care se-alegeau și fruntașii lor. 

De aici însă nu rezultă nici că dreptul de judecată săli 
fosi un monopol al citorva cneji colonizatori, nici că cneazul de 
Breţcu în anul 1426 era un cneaz colonizator. 

in rezumat, din cele patru documente reproduse de autorul 
miei încercări de mistificare pentru a caracteriza ființa cnejilor 
culonizatori, am constatat că cel dintăiu şi cel din urmă nu sint 
privitoare la cnejii colonizatori, şi că numai celelalte două intr'a- 
devâr se referă la cneji întemeietori de sate, 

Actul dela 1409 stabileşte, pentru un period care avea să 
alirne numai dela bunăvoința voevodului donator, că cnejii in- 
temeietorii ai satului Zeicani să plătească pentru cnezatul lor, in 
minile castelanului de Haţeg, a dare de favoare redusă, de 200 
dinari. 

lar din acel dela 1352 reesă în chip foarte lamurit că 
drepturile şi indatoririle unui cneaz care obținea cenezatul unui 
loc pustiu, în acel an, în ținutul Caransebeşului, erau aceleași 
de cari se bucurau şi la cari erau Indatoriți toți cnejii ue sate 
rezale din acelaşi ținut, 

Mi se pare deci câ prin nimic nu ni sa dovedit că cnejii 
calonizatori alcătuiau o categorie deosebită de cneji, cu alte 
drepturi şi alte indatoriri decit cenejii din așa zisa imldia ca- 
legorie. 

Am văzut că, în ce priveşte a douu şi a treia categorie, au- 
torul nostru n'a lost in stare să dovedească prin nimic ființa 
lor, Şi că, prin urmare, cele patru categorii de cneji anunţate de 
el la pagina 47 a broșurii sale pe baza „cercetării numeroase- 
lor documente din colecția Hurmuzaki, vol. |, partea |și II*, sar 
reduce la una, la cea dintăiu enunțată de el: „cnejii nobili, ser- 
vitori ai regelui, cărora acesta le cesionează, pentru serviciile lor 
credincioase şi multiple, diferte cnezate*, care „erau concesiuni 
pe viață şi ereditare a uzulructului şi folosinţii unei moşii... ') 

Dar atunci intreb: Ce se face cu cnejii neereditari, pe 
care îi intilnim în documente și pe care O incercare de mistificare 
nu-i pomeneşte nicăiurea ? 

Am văzul doară pe episcopul Gublin jăluindu-se, în anul 
1377, regelui Ludovic, că cnejii satelor aparţinind Rominilor, care 
erau supuse episcopiei transilvănene, cnejii cărora episcopia le con- 
cesionase pe timp mărginit păminturile lor (ferras, prata et silvas 
Neneziulus ipsorum titulo, ex concesiune ejusdem Episcopi, et 
capituli temporalitater tentas ef possessas), iși permit să vindă 
sau să transmită fiilor şi moștenitorilor lor acele păminturi pe 


1) Pann, op. cit, pag. 47, 


222 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


vecie (ulius pro lubitu vendere, el in filios, heredesgue SHos... 
perhennaliter iransfundere). ul 

Am mai văzut că, In actul dela 1426 al regelui Sigismund, 
stabilind privilegiile satului Brețcu, se zice că locuitorii acelui 
sat vor fi judecaţi pentru orice faptă de un tribunal sătesc avind 
in capul lui pe cneazul constituit in acel timp (sed ipse Rene sius 
predictus pro tempore constitutus). 

Este întradevăr straniu că un autor care ne-a tăgădui să 
lămurească intreaga chestiune a cnejilor din Transilvania, de care 
nime nu s'a ocupat decit în chip greşit și artificial, un autor care 
vede adesea In documente lucruri care nu sint cuprinse In ele, 
sa nu fi văzut altele atit de bătâtoare la ochi şi atit de intere- 
sante pentru chestiune. 

Faptul că, în evul mediu, se aflau in Ungaria două cate- 
gorii de cneji, se mai dovedeşte cu prisosinţă și prin actul dela 
1366 al regelui Ludovic, prin care se stabileşte numărul de mar- 
tori trebuitor pentru a dovedi culpabilitatea unei persoane acuzale 
de vre-o vină, dar neprinsă asupra faptului, şi stabilind valoarea res- 
pectivă a mărturiei nobilului, acea a cneazului întărit de rege 
prin cărţi regale, și aceaa cneazului neintărit sau de rind 
şi a Rominului de rind. Mărturia cneazului confirmat are aceiaşi va- 
loare ca acea a unui nobil, iar mărturia unui cneaz de rind cu 
acea a unui ingrijitor sau intendent de sat, valorind un sfert de 
mărturie /pro villico fidei unius fertonis), Documentele din care 
rezultă că cneazul de rind, nelatărit prin cărți regale, era cu to- 
tul asimilat unui indendent /villicus) şi era numit servitorul /ia- 
bagio) stăpinulu: acelui sal, sint nenumărate, 1) 

Și faptul că în Ungaria din evul mediu existau dovă feluri 
de cneji ; unii ereditari și alții necreditari, unii intăriți de rege şi 
alții nu, unii în capul satelor atirnind de cetăţile regale, alții în 
capul satelor particulare, a fost constatat şi semnalat nu numai 
de d. Bogdan şi de mine, dar şi de toți scriitorii care s'au ocupat de 
alcătuirea politică a Rominilor din Ungaria:  hemeny, Pie, Hon- 
ialvy etc. ; singur autorul /mcercării de mistificare, dacă a con- 
statat ființa a patru categorii de cneji, din care trei inființate de 
inchipuirea lui, n'a găsit nici una care să nu fi fost ereditară, 

Vedem dar că cercetarea numeroaselor documente din co- 
lecţia Hurmuzaki, vol, I, partea 1 și 2, chiar cu traducerea 
sau interpretarea uneori... riscată a acestor documente, departe 
de a lumina chestiunea cnejilor romini din Ungaria, o incurcă 
mai rău, 

Caci definiţiunea cneazului cum o dă adversarul meu este 
cu desăvirșire falşă: a poseda un cnezat nu insamnă de loc „a 
ji stăpin absolut intocmai ca un proprietar peste tot domeniul 
său)“, indată ce obligaţiile la care era îndatorit cneazul erau 
indeplinite, este cu desăvirşire greşită. 


1) Vezi mai eu samă acele reproduse de contele Kemany, în cunos- 
cata lui lucrare: Knesen und Knesate in Siebeubiirgen, în Kurz, Magazin. ete, IL 
2} Panu op. cit, pag. 48. 


PENTRU ADEVĂR SI DREPTATE aa 


Am văzut câ trei acte emanind fiecare 
Ungariei, şi anume : 

l} donaţiunea lui Bela al IV-lea caâtra loaniţi, din anul 1247 

2) diploma din 1301, prin care Ladislau al Illea statucază 
asupra drepturilor Rominilor din Satul Mare rominesc de lingă 
Odorheiu, 

3) decretul din 1377, prin care Ludovic cel Mare ordonă 
voevodului Transilvaniei să constringă pe cnejii din satele Ro- 
minilor supuse episcopiei din Alba lulia să recunoască autori- 
tatea episcopiei. 

__ conglâsuesc pentru a ne arâta pămintul în stăpinirea sâte- 
nilor Romini aşăzaţi pe el, fapt care contrazice cu desăvirşire de- 
linițiunea cnezatului făcută de O incercare de mistificare. 

Autorul zisei braşuri mai zice întrun loc că: 


de la un rege al 


Și set notoze că in toate nctele pe care la voiu vita nu se mârgi- 
neste dreptul eneazului a uza numai de o anume intindere fixă din păumintul 
moșiei, cum vom vedes că vom găsi în Galija, Din contra, el are fa- 
esitate» de a cultiva cit pămint are nevoe, de vrome co proprie- 
taral ti pune la dispoziţie atit cimpiile, cit şi pădurile,'] 


Și mai departe: 


Acordindu-le ucest enezat, le dă regele anume avantaje speciale, pro- 
cum dreptul de a ținea crişmă, de a aven moară, drept] de jadlecută, sau 
trei zile de elacă din partea locuitorilor, ete, cum se pretinde? De loe. 
Se acordă uzntructul întregilor moşii. 


Această alirmare, chiar dacă facem abstracție de inchee- 
riie indreptățite de cuprinsul documentelor regale dela 1247, 1301 
şi 1307, care ne arată pe țăranii romini în folosinţa hotarelor să: 
lășluie de ei, această alirmare, zic, dovedeşte că autorul ei ha- 
bar nu avea de modul în care era ținut pămintul în Unparia, 
nu numai în saltele romine, dar în. toate aşăzările acelui regat, 

Diferitele teritorii erau împărţite în sesiuni, cuprinzind fic- 
care loc în vatra satului, în cimpul de arâtură, în finaj în pā- 
şuni şi în pădure şi de care se Inlosiau ţaranii aşăzării respec- 
tive. lată citeva exemple: 

Regele Andreiu HI al Ungariei întăreşte, la 1493, scutirea 
de guingquagesima oilor de dijmă (cătră episcopie) și de toate dä- 
rile în deobgte, de care se bucurau în virtutea privilegiului dat 
de regele Ladislau al IV-lea, cele 60 sesiuni ale Rominilor 
asăzaţi pe moşiile Fileşti şi Feleiud ale episcopiei Albei, se- 
siuni care fusese deosebite şi despărțite de celelale moşii ale capi- 
tolului (in guibusdam terris ipsius capiluli Fylesd, et Enud 
vocatis u terris episcopatibus distinctis, et separatis sexaginta 
mansiones Olacorum 2). 

1) Panu, op. eit, p 55. 
3) HWurmuzaki, I, 1, p. 522. 


Xi VIAȚA ROMINEASCA 


e m o M i a —————Ē——e MM 


In actul de impärțală din 1389 a bunurilor din Banat a fra- 
ților Paul şi Petru de Egerzegh, Intre Vasile și Margareta, copiii 
lui Neculai de Egerzegh de o parte şi vărul lor, Ștefan fiul lui 
Petru de Egerzegh de alta, găsim amănunte preţioase asupra mo- 
dului de aşăzare pe acele bunuri. lată traducerea părții din act 
care prezintă mai mult interes pentru noi.) 


„numită lgrerzegh douăzeci iobagi şi o curie (casă) deșurtă și trei mori 
in apa numită în deobste Paganch [....) iobagi, zece iobagi pe marginea n- 
celei porliuni de posesiune care încape dela malul despre miazăzi |si merge! 
până la casa inteadentului (eilei) Toma, cuprinzind-o și pe aceia, ini Ștefan 
fiului lui Potru, şi, incepind de scol», opt în adică.. Nazae şi o curie 
desartă In aceiași ordine, asemenea, în ordinea” opusă aceleia, incepind din 
marginea malului despre apus, Marea, Stefan, ful soestila; Dragos şi Mareu 
cel mic.. incepind dela Marcu cel mie pănă la partea de p une a sus-zi- 
sului Vasile și a fraţilor săi gece io si unu cnsă deșartă, iar şase altele 
alăturate au fost cedate Ini Vasile si frațilorsăi. Asomeneu în posesiunea 
numită Izgara... găsindu-se locurile a gasesprezece iobagi și patru curii de- 
sarte din care patru i şi un loe pustiu, ape ri partea zisului sat Eger- 
zegh [s'au atribuit) fetei |Margareta). Asemenea alte patra locuri până le riu, 
numite Radu, enenzul, Brat şi Dracsa şi o casă pustie [s'au atribuit lai Va- 
sile fiul lui Neculai, Asemenea egean Dis , Musa, Miliţa, Bogdan, 
Radn și văduva lui Stolan (s'au atribuit] lui Ștefan, fiul lui Petru. Aseme- 
nea, în dreptul pirănini Wermespatak, s'au găsit putea enozute eu 
douăzeci şi șase iobagi și trei locuri pustii, din, care cinci io- 
bagi și an loc doşort sub enezatul cneazului Neacsu, caro se a- 
fiA din partea satului luai Precu |s'au utribait Margaretei), 
Asemenea Proda eneazul cu patru iobagi și Stanciul enes- 
zul cu șase iobagi ui săi [san atribuit! lui Ştefan fiul 
lui Petru. Asemenea Dubruşca cneazul care şade lingă 
același plrău Wermespatuk cu nouă iobagi ai săi. [sag 
dsi) lni Vasile, fiul lui Neculai. Asemenea, În satul Borzlyuk, s'au găsit dosă- 
zevi şi unul de iobagi, din care septe, adică Woszeel, Salasla, Daxa, Magas, 
lie, Călin şi un loc pustiu, care |toate! se află în ucolaşi [sat] Borzlvuk sé a- 
tribuese lui Vasile, Bul lui Necalai. Asemenea posesiunea numită Zacho, pi- 
nind tot de Borziyuk și conţinind treisprezece iobagi [sè utribuei xisei fete. 
Asemenea posesiunea numită satul lui Supa, conținind întrinsa gaso iobagi, 
spre egalizarea acelor posesiuni Borzlynk şi Zacho [se dau! sns numitului Ste- 
fan, fiul lui Petra. Asemenea posesiunile numite satul lai Drusa conţinind 
nouă iobagi si sutul cneazului Stanislav Ip mezi apt io- 
bagi şi casa cneazului Halmag conţinind doi iobagi an 
lost atribuite Ini Vasile, Asemenea posesinnea numită satul 
enonzului lon, cuprinzind în sine optsprezece iobagi ti o 
parte de posesiune în satul lui Supa unde şăde cneazul 
lon și ait iobag |se atribuesc| iui Stetan, fiul lui Petru, 
Asemenea posesiunile numite sutul lui Neculai ai satul Ini Farkaş. avind lu 
tr'insele cincisprezece iobagi, se atribmese fetei sus zise. Asemenea posesiunile 
se core jos se ră se posesiunea numită Remete. Asemenea posesiunea satul 
ui Hasen cuprin em a g a și satul lui Dracsan eaprinzind troi jo- 
bagi [se dau) lui Stefan, fiul lui Petru. Asemenea sutul numit satul 
cneazului Files, cuprinzind in sine cincisprezece iobagi ise 
atribue] lui Vasile, fini lui Neculai. Asemenea poseslanea nu- 
mită satul lui Gyur, caprinzind in sine m popa iobagi [se atribue,, zisti fete 
Asemenea în posesiunea numită satul lui Kecha, se dau lui Ștelan, ful Ini 
Potru, iobagii numiţi enenzul Kecha, Saden, Bogdan, Du- 
ca, Anea, Neculai, Mihu, Bogdan, Gheorghe, Dragomir, 
Gheorghe, Balea, Barliak, lon, Oprişan şi Boba; Mai 


1) Punetele reprezintă locurile in cure actul este rupt sau ilizibil. 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 2235 


Vasile, fiul lui Necului, i se atribue pe ua, alt Raja, Ladul, Gheorghe, Vi- 
leş, Ștefan, Dracsan, Bo , Nosa., Danciu, lon, Pousa, Stan, Ianus, Do- 


) B 

brusa, Dra £ e. lon şăzind lingă ei. Asemenea Neculai, Ion, Buda, 
Dimitrie, Gheorghe, Radu, Oprișu, Roman, Stoian, Mrisaueh (Mircea) și Lașu 
[se atribue] fetei smn-ziso. Asemenea posesiunea numită sutul lui n, cu- 
priuzind în sine cincisprezece iobagi [se atribue| fetei sus-zise. Asemenea po 
sesiunea satul Imi Mocan cu moara dintr'insul, pe riul Borza si posesiu- 
nea lni Neculai cneazul cu douăzeci și patru iobagi 
săzind intr'insa se atrihnese lui Ştefan, fiul lui Pe- 
iru. Asemenea pe de uită parte posesiunea numită sutul lui Neculai Pre- 
biza, ca douăzeci și patru de iobagi care şăd întriusa și moară pe sus-zisul 
riu Horea, se atribue sus-zisului Vasile. Asemenea, în porțiunea de posesiune 
din posesiunea numită Ermen, n lui Neculai fiul lui Pavăl, găsindu-se sapte 
iobagi şi trei locuri pustii, din enre patru iobagi luco, Hinaci și Neculai și 
an loc pustiu şi ee: (Dragu) lingă el, [care şăd| despre orasul Mezensom- 
lyò (Patana Soimul } ise dau! lni Vasile, Hul lui Neculai. Asemenea |ioba- 
i] Pavăi, Slav, un loe pustin, Negoiu şi alt loc pustiu [se atribuesc] Iei Ște- 
dul lui Petru. Asemenea posesiunea numită satul lui Ghergher și șapte 
iobagi săzind acolo [se dau) fetei sws-zise, Asemenea unea satul lui Ar- 
chiess, cuprinzind în sine un iobug {se atribue! lui Ștefan şi lui Vasile în 
comun. Asemenea posesiunea Kysermen lui $ , fiul lui Petru. Asemenea 
posesiaaen Azonlaka lni Vasile ful lui Neculai sus-zis. Asemenea jumiitate din 
posesiunea Pilestov, mlică [iobagii Gheorghe și Begun lni Vasile, fiul ini Ne- 
culni, «i cealaltă jumătate a acelei posesiuni, adică iobagii Bous: şi Dimitrie 
lui Štefan, fiul lui Petra. Asemonen trei mori aflătoare pe ucelaşi rin Poganeh 
se atribuese nobilei foto sus-zine. Asemenea ținutul de Cuiesd, lipsit de 
locuitori, se atribne lor en să se folosească în do imigia si să dispună apă 
dreptu) ce-l au, po veele, cu toată apunerea lui Stefan, ful lui Petru, și a al- 

VOTA nea 


Am reprodus in extenso partea din act privitoare la im- 
părțirea propriu zisă din cauza luminii ce amânuntele cuprinse 
intr'acest lragmeni o aruncă asupra legăturilor dintre stäpini, 


1) lată si textul latinesc corospunzind traducerii de mai sus: Ă 

fasol ogh vocata vi (ginti lobagiones et un tam) desortam curiam 
ae tris Molendinn în finuio vulgo Paganch dumcupato (~) lobagionibus de- 
vem lobagiones în fine eiaslem porcionis possessionarie a plaga meridiei pù- 
sita incipiendo usque domum Thome villici endem inelasa Stephano filio Po- 
tri et ab inde incipiens veto lobagiones videlicet (dici) tur e se ue dø- 
sorta Carja in eodem ordine, item in opposito ordine einsdem a a plaga 
oecidontis incipiendo Markus Stephanus fius eiusdem Dragucha et Markus 
parnus prelibate 4...) Marci paro incipiendo a se porcionem possessiona- 
riam pretacti Basily et fratrum suorum decem lobagiones et vna deserts 
penes sese adincentes lasilio et suis fratribus veasissert possidendi, tom in 
possessione Izgara voest pe (um) locis sedeeim Tobaglones et quatuor ie- 
sertas Curias reperissent exynibns quatmor lobagiones et vaum desertum: lo 
cum, a parte diete ville mite exisientos, i pasne, itom in alys qua- 
timor locis penes eundem Hiuulum babitis t...) Rados Kenezium Brathes at 
draga vocatos et vnam desertam Curiam Bastilo tilio Nicolai, Item Georgium 
dvuzisiam Musa, Milita, Bogdan, Radul et relictam Stoyani Stephano filio 
petri, Irem inxte Rinulum Wermespatak (viginti ?} quatuor Kenezintibus et 
totidem loeis viginti sex lobagiones et tria laca desertu invénissant, ex qui- 
bu= quinque lobagiones et vnum locam desertum sub Kaneziatu Nexa Ke- 
nezy, a parta ville Prekolfalva esistente (u) Hom Proda kenezinm cam qua- 
tuor at Stank kenezium cum sex lobagionibus suis Ste o filio Petri, Irem 
dobrucha kenezium penes ipsum Rinalam W a residentem cum no 
nem gara în pe suis (.....) Basilie filio Nicolai cessissent, Item in villa Bor- 
abysk viginti vnum Iobagionos invenissent, oxquibus septem, videlicet W os- 
zeo! Salazla daxa Magas Tiam Kalyn et locum desertum in eadem Borzlyok 


226 VIAȚA ROMIXEASCA 


cneji, săteni şi pămint in părțile Ungariei locuite de Romini. 

Şi această impărțire In sesiune a hotarelor satelor exista 
in Ungaria întreagă”), 

Din textul conglăsuitor al actelor de mai sus, dar mai cu 
samă al acelui de împărțeală, constalăm : 

1) că, în aşăzările romine din Ungaria, hotarul aşăzării era 


existontes Basilio filio Nicolai, Item possessionem Zacho vocatam ail enndam 
Borzlyuk pertinentem tredecim lobagiones in se eontinèntem puelle supri- 
dicte, Itom possessiðnem Supafalva vocatam, sex lobagiones in sè continen- 
tem, ad equacionew dietarum possessionum Borzivuk et Zacho, Stephane ñ- 
lie petri prenominato, Item possessiones drusanialva nouem et Zanysto Ke- 
neztulua octo, ac Halmagkenezhaza vocate duos iobagiones in se continen- 
tes, Hasilio fuissent statute, Item possessio Tanuskenezfalwa votata, decem et 
octo lobagiones in så continens, in săturus existens neenon quedam porcio 

sssessionaria in Supafalua habita, în qna idem Iohannes Kenezius or niter 
obagio residerent, Stephano filio peiri, Item possessiones Miklustaluu et far- 
kasialua vocato quindecim lobagiones ia se babentes puelle supradicte, Item 
pusaeasiones inlruacripte pertinerent ad possessionem Remelhe vocatam, Tiem 
possessiones Rachkfalun quatuordecim et iirasanfalva tres lobugiones în se 
cuntinentes Stephano filia petri, Item villa phileskenezfalua vocata, vontine- 
ret in se quindecim lobagiones, Basilio filio Nienlai, Item possessio yuris- 
laa votata, vndecim lobagioues in se continens, puelle supradiere, Irem in 
possessione Kochafaluu vocata Stephano filio petri cessissent Iohagiones vi- 
delicet Kechakenez Ladem Bagdan duya Anka Nicolaus Myhe Bogdan, tie- 
ürgivs Dragomer, Georgius Balya Barlyak lohannes opprisa et Buchs nomi- 
nati, Basilio tilio Nicolai, g cessissent videlicet Ruza alter Ruza, Laduln, 
Georgius îles Stephanus, Drasan Bogdan Nosa Dank Iwan Poasa Stanol 
lanos Dobrucha Dragomer fylepes et Iohannes penes sese sedontes, Tem 
Nicolaus Iwan Bada Demetrius Georgias Rades Oppriss Roman Stoyan Mri- 
sanch et Lacha puella supradicte, Item possessio Radafalna voeata, enm quin- 
decim Jobagionibus in se continentibus puelle supradicte, Item possessio An- 
yuntalua cum Molendino in eadem habito, in superfioie funy Bota desur- 
tente necnon possessio Nicolai Konezy cum viginti quatuor lobagiooibas in 
eisdem rasidentibus, Stephano filio Petri, Item econtra possessio Pribifyamv- 
closfslua vocata cum viginti quatuor lobagionibus in eadem residentibus et 
Molendino in eadem habito supor dicta fuuio Borzua decurrente Basilio pre- 
notato, Item in porelone possessionaria. protaoti Nieplal Aly pauli in posses- 
sione Ermen voente habjin septem lobagiones el tria loca deserta reperis- 
sent, quorum quatnor lobagionea luko et Hynach ac Nieolans ot locum do- 
sertum ne ict ponos sese, a parte Civitatis Mezeusomlyo existentes, Ba- 
silio fillo Nicolsi. Item paulum Slaw dosertaan, Nègwya et alia desertam Ste- 
phano filio petri, Item possessionem Gergerfalus vacatam et septem lubagi- 
omes, ibidem residentes, puelle supradicte, Item possessionem Arkyhuntalu 
vocatam duum lobagionos în se continentem prefatis Stephano et Basilio 
eomuniter, item possessio Kysermen voenta Sephuno flio petri, Item poys- 
sessio Azonlaka Basilio filiv Nicolai prenotato, I medietatem possesabi- 
nis fylestow videlicet Georgium et Hogen Basilio filio Nicolai, et alteram eis- 
dem mèdietatom, a me Bonsa et Demetrium lobagiones: Stephano flio pè- 
tri, Itom tria Molendina in predieto fuvio paganch decurreneia nobili puelle 
prenotato commisissent, Item districtum de Kwesd habitatoribus destitutum 
conmnunițor vii commisissent, et statuissent Jure eisdem p (urtibus} nitinenti 
in eternum possidore, contradiecione ipsius Stephani fly petri et aliorum qmo- 
rumlibet pon obstanre. 

1) In Diplome maramuregene, preţioasa colecț'une a lui Mihulyi, gä- 
sim mai multe acte privitoare la sesiuni iobagionale romiue; vezi piesele 
e ae, IRI, D5, Ma, 324, 536, 348, 199, HA, SAT, 350, B58. toate din ves- 
cul XV. - 


PENTRU ADEVAR SI DREPTATE m 


împărțit In făşii deopotrivă, corespunzind numărului caselor din 


saţ!): 


2) că cneazul este numit in capul sătenilor ; 

3) că sătenii erau în atirnare de cneaz, de oarece în mai 
multe locuri din documentul dela urmă se vorbeşte de ei ca de: 
iobagii săi, v, s. z. ai cneazului; d 

4) sesiunile iobagilor cuprindeau tot hotarul aşăzării, de 
de vreme ce, cu toate că în cel de pe urmă act se impart 
o sumedenie de sate, nici întrun caz nu vedem impârțin- 
du-se altceva decit iobagi ṣi case deșşerte, nicăire nu este 
vorba de păduri, păşuni, Îinaţe etc.. Singura excepţiune la această 
regulă o alcătuesc morile, cari le vedem pretutindeni specificate 
anume. 

Vederat că această Impărțire a hotarului în sesiwri este 
absolut acelaşi lucru ca Impărțirea in jireabii din Moldova des- 
pre care am vorbit mai pe larg în Pământ, Sătenii şi Stăpaânii. 
Am arătat acolo cum hotarul satelor vechi din Moldova era im- 
pârțit In tăşii ideale deopotrivă, mergind în deobşte dintr'un ca- 
pät al hotarului până 'n celalalt şi cuprinzind întregimea acelui 
hotar ; silişte, arătură, fina, pășuni şi codru, i 

Textul documentelor de mai sus, distruge cu desăvirşire a- 
firmația autorului I/ncercării de mistificare cum că cneazul: 


ure facultatea de a cultiva cit pămint are mevoa, do vrome co pro- 
wietarul li pane la dispoziție atit cimpiile cit si pădurile... Se acordă wen- 
iai intregii moşii. 


Actul de impărțeală dela 13869 ne arată pe moștenitorii 
lui Paul și Petru de Egerzegh nefācind nici o deosebire intre 
eneji, iobagii lor și locurile pustii; ar reeși de aici că sesiunile 
cnejilor erau de aceiaşi mărime ca acele ale iobagilor. Precum 
voiu arâta mai departe, în obștiile agrare din Ungaria propriu 
zisă, nobilul (care era socotit mai sus decit orice cneaz) avea 
drept la o porțiune de pâmint indoit mai mare decit acea a să- 
teanului *). 

Concesiunea unui cnezat era deci departe de a însemna 
cvasi proprietatea hotarului pe care era așăzat satul al 
cârui eneza! se hărăzia, cum pretinde adversarul meu. 3 

Faptul că, in Ungaria, enezatul era mai ales o deregātorie, 
reesă In chip vederat pentru oricare cercetător cu bună credință 
a documentelor şi poate fi pus la îndoială numai de oameni care, 
ca adversarul meu, sint absoluți hotăriți să caute ceia ce Romi- 
nul numeşte : nod în papură. Cit colo se vede că cneazul, [ie 
el confirmat sau nu de regi, fie el ereditar, ales sau numit, este - 

intrelea, tot astfel era și In așăzările ulvătuite de celelalte nu- 
E nborearizocâcanr d ungare: Nemti, Unguri, Slovael, Croati, Ruteni. 


intă vezi mai e. i R 
% 03 pia beri apr pisat Fildgemetnschaft in Uugarn, n C'u- 
gariche Rerue pe 1895. 


Pa VIAȚA ROMINEASCA 


mai nainte de toate ṣi mai cu samă un ocirmuitor de sat Din 
fericire dispunem, pentru a dovedi acest fapt, de un arsenal intreg. 

Mai întăi avem un document din 1357 care specifică lämu- 
ritcă cnezatul este o deregătoric: o/ficiolatus: 


Sigismund... oaraseare poseslane un noustră ținută pănă acum sub ene- 
putul san diregătoria îi 


Urmașii cnejilor din Ţara Făgăraşului primesc, în urma 
domniei Basarabilor acolo, denumirea de boeri (boerones), iar do- 
cumentele ungare ni-i arată indeplinind : officium bhoeronatus 
(diregăloria sau slujba boenei), adică supuşi drepturilor şi Inda- 
toririlor cnejilor tin vechime, 

Apoi avem un şir de acte în cari se asimilează pe deplin 
cneazul cind unui judecător, cind unui ingrijitor de sat (vùl/icns)”). 
din cari voiu cita numai citeva: 

1390, Sigismund, regele Ungariei, confirmă din nou pe Pe- 
tru cneazul, nobil din Timişel şi pe frații lui, cari pierduse ac- 
tele lor cind Dan, voevodul Ţării Rumineşti, năvâlise în ţinutul 
Mehadiei cu o oaste puternică, In posesiunile Valea Crivei şi 
Valea cu toate drepturile şi juridicțiunile lor (cum om- 
nibus ipsorum juribus et jurisdiceionibus 9). 

1447. Delegații voevodului Transilvaniei, impreună cu no- 
bilii de acolo, hotăresc că pentru a putea aduce inapoi, în satele 
lor, pe iobagii cari arfi fugit pe ascuns din acele sate, domnii 
şi nobilii să fe datori ca insişi sau prin persoana zilicilor sau 
cnejilor lor, să presteze jurămint că astfel de iobagi au fugit 
pe ascuns din satele lor /per se aut corn vilici seu kenezii, 
terlio se super eo quod tales iobagiones furtive recessissent, jura- 
menitm praestare debeant +). 

intrun document din anul 1517 găsim pomenit pe lon Dan, 

villicul sau cneazul sătesc al familiilor Apafi şi Bétlen {ounner 
Dan villicum seu Nenezium paganum et Michaclem Porta job- 
bagiones dictorum Dominum )”). 
i Un act din 1536 asimilează pe cnejii romini cu servitorii, 
juzii, beresii (birâii?) şi vilicii. (Hem ud omne genus hominum 
lubertini scilicet ac servilores, judices, beresii, vilici, kenezii 
valachi *). 


1) Si undus... quondam possessionem nostram sab ipsius Kene- 
ziatua sen officiolatu hactenus babitam (Hurmuzaki, I, 2, p. 300). 

2) _Villicus (sagt Du Cange), proprie ville gubernator est, uade a 
wha millicus nomen actepit. (Villicus {zice Du Cange) este ocirmultorul sa- 
tului, de unde, dela villa, a primit villicus numele său) (Komeny, Über die 
oag vi Knesen w, Knéesate in Siebenbürgen, in Kurz, Magazin, ÎL. p. 296) 

5) Harmuzaki, L 2, p. $% 

4) bid.. pag. 787. 


îi Pi& Doer dio Abstammnug dèr Rumitaen, p. 164 nota 69. 
Hi Kémeny. op cite p. S11 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 229 


O hotărire a dietei Transilvaniei din 1543 hotărăşte că ja- 
ranii (colonii) cari au o avere de 3 florinisă fie impuşi, iar cei 
cari nu vor avea atita nu se vor impune, ci vor fi scutiţi în ur- 
ma jurămintului depus de jude sau cneaz (sed per judicent 
ve! Kenezium deposito juramento liberentur) '). > 

Altă hotărire a aceleași diete, din 1552, hotărăşte că : toți 
acei (săteni) cari vor avea o avere de șase florini, în afară. 
de vii, sâmâănături, haine, așternuluri şi arme de răsboiu să se 
impună. Apoi ca fiecare jude sau cneaz să poată scuti prin. 
jurămintul său pe oricine ar voi să scutească, (Porro quos- 
cumque Judex vel Kenezius juramento suo liberare voluerit, se- 
cundum antiquam regni cousuctudinem habeant potestatem libe- 
randi"). 

pi AR in această privință un act foarte interesant in pre- 
țioasa colecţiune de Diplome maramureșene a lui loan Mihalvi, 

Regele Ludovic cel Mare, hărăzind la 1352 cnezatul sate- 
lor romineşti Lipce şi Zelezmezeu (Herince), scrie sătenilor de acolo: 


„si Rominilor adunaţi în visele noastre sute şi cari se vor aduna pe- 
viitor a je poroneim eu tot dinadinsal printr'acest al nostru edict ea pe 
sus-zişii Saracin, Neculai, Valentin și Luc, fiii lui Crăciun, să-i primiţi în mi 
locui vostru ca pe cenojii și seniorii vostri si să-i conservaţi pașnic în 
locul vostru, atit pe el, cit si pe urmaşii lor si ca să le dați ascultare a 
toate, lor şi urmașilor lor, precum ați dat ascultare altor eneji yS 


Caracterul de diregâtor sătesc al cneazului reies deci 
pe deplin şi din actul de ma: sus. Dacă apropiem textul acestui 
act de acel ale cărților domneşti moldovene ale lui Vasile Lupu 
din 18 Maiu 1651 şi Gheorghe Stefan din 9 Decembrie 1653, re- 
zumate de mine în Pământul, Sătenii şi Stăpânii *), constatăm 
că există intre ele o uimitoare asâmănare. 


1) Ibid., ibid p 312. 

2) Ibid, ibid., ibid, à 

3) ot Oluehys ad dictas villas nostras congregatis et in futarum à 
easdem congregandis primo primins olieto Regio precipentes mandamus, qun- 
tenus, $ ictos Serochinum, Nicolaum, Valentinum et Lukachium, flios Ka- 
rehun, tanquam Kenesios et seniores vestros in medium vestei aceeptando 
ipsos et eorum successores inter vos pacifice conservare debeatis et 
ac corum posteris tanqusm alys asr predecessoribus ipsorum  obedivis- 
tis, in omnibus obtemperare debeatis... |. Mibalyi. Diplome maramureșene, p. 29, 

$) 1651, Maia 18. Vasile Vv. serie vutamanul si „la toţi mişeii 
nostri, din sat din Brătiani“ că i-au dat călugărilor dela mânăstirea din Ce- 
tatea Neamțului, deci ei dacă vor vedea cartea domnească săailă a asculta 
de călugării acelei mănăstiri „dle tot ee le vor hi trobele si ce vor da in- 
vățătură*, (Acad. Rons., XIAN, 146). k L ; 

13 Dechembrie 5, izola Stefan Vv. serie vatamanului și ln toti 
văteanii din sat, din Pascani (Vasluiu), că ba dat să fie sub sir parale Inui 
Racoviță Cehan şi ei să aibă a asculta de acel boer şi de omul carel va 
pune isprarnie intru tot, iar care nu va asculta, să aibă a-l corta „după 
doala lai", iar Racoviţă să aibă „a-i folosi și a-i sprijini În toate trehile și 
greutățile lor”. (Acad. Rom., XLIV, *) 


230 BS. VIAȚA ROMINEASCA 


„Alt act din colecția lui Mihalyi ni arată pe regele Si- 
gismund al Ungariei hărăzind Rominului Valentin, fiului lui Tu- 
dor din leud, precum şi lraţilor şi fiilor lui, cnezatul Romt- 
nilor regali din posesiunea leud (Kenesiatum Valahorum 
nostrorum regalium în eadem possessione lond in comitatu Mara- 
morosiensi existente residencium). De aici reesă că regele nu 
dăruia susnumiţilor o moşie, ci autoritate și drepturi asupra lo- 
cuitorilor satului, 

: Faptul că cneazul, în calitatea lui de ocirmuitor sătesc, era 
ținut să stringă și să plătească dările cătră fisc și câtră stăpinul 
locului este documental dovedit. 

Am văzut că, prin actul dela 1387, banul Severinului inda- 
toreşte pe Petru, şi pe frații lui, cărora le conferă cnezatul satu- 
lui Valea, să plătească în fiecare an cite trei groşi de 
fiecare sesiune şi quinquagesima oilor, după cum sint 
Opinii să plătească și pentru alte sale cneziale ale 
or, 

__ Alt act dela 1454 hotarâşte: Ca ei după cum este obi- 
ceiul cnezatului”) să nu plătească censul şi dările a- 
nuale. 

Apoi am văzut că cneazul avea puterea să sculească de 
dare pe acei din săteni pentru care jurau că aceştia nu posedă 
avere indestulătoare. 

Cred util de a observa aici că una din îndatoririle de cà- 
petenie ale cnejilor confirmaţi de regii Ungariei era acea a ser- 
viciului militar, călare cu sulița: 


1590 Sigismund... nobilului cneaz de Temeşel in ţinutul Castrului nostru 
Mehadia.. sub condițiane ca de cite ori noi sau urmații noştri regi ui Un- 
gariei vom porni cu oștirea impotriva Turcilor... ei şi mostenitorii lot in a- 
cele posesiuni să fe ținuți a merge la acea ostire cu o suliță după obiceiul 
MEETA nobili eneji din zisul pămint (Banatal Severinului}. (Pesty, op, cit, 


Din cele ce preced reesă lămurit că cneazul, departe de a 
fi fost, cum pretinde autorul swei încercări de mistificare, un 
cvasi pro prictar, nu era altceva decit un diregător insărcinat să o- 
cirmuiască satul, adică: să adune dela oameni dările câtră fise 
fquinquagesimaj) şi cătră stăpinul locului (cens), să execute oa- 
menii la corvezile datorite şi să-i judece pentru pricinile obișnuite, 
adică tocmai ceia ce ziceam cu cind, pe pagina 26 a cărţii mele, 
enumeram insărcinările cneazului romin din Ungaria. 

lar amănuntele privitoare la drepturile cneazului le-am 
luat din actele referitoare la satele cu drept rominesc din Ga- 
liția, netrecindu-mi prin minte că alcătuirea acelor sate, intemeiate 
după obicelul rominesc, de cătră emigranți romini din Ungaria, 


STORM po ei imbie P aanusiya ut moris Kenesyatas est, 
oluissent.... (Pesty, să f n bor 
megye Tărtenete. p. FI. (Posty ürenyi Bansag es Szörényi Vár- 


PENTRU ADEVAR SI DREPTATE 231 


să se fi "putut deosebi in chip simțitor de alcătuirea satelor ro- 
mineşti din țările supuse coroanei Sfintului Ştefan, 

De altmintrelea însuşi cuvintul de cneaz ne dovedeşte că a- 
yem a face, nu cu un stăpin de pămint, ci cu un diregător. 
Precum am avut grijă să arăt: 


Cuvintul cneaz vine Qela slavonul KUASA sau Khhfah, care ia Poloni 
s devenit ksiaje, (prou cesionje) şi la Litvani ọra bnnigas. Pare a fi venit 


dela un cuvint mai vechin: bb (prop, knong), identice en paloogerma- 
nal kuaing şi cu anglosaxonnl cynig, care însamnă regulus, dominus, 
primorpe, "Apo sise mai poate tradnce prin cdpetenie, (chef, Hiiuptling)) 


Pentruca cneazul din diregător al obşliei să fi devenit 
proprietar al pămintului pe care era sălășluită obștia, ar fi tre- 
buit să se fi produs, sau o revoluţie ce nu sa produs, sau o lungă 
evoluţie care, la Romini, atit la acei dela vestul, cit și la acei 
dela estul Carpaţilor, nu avuse incă, în veacul XIV. vreme să se 
îndeplinească. Voiu arâta mai departe care a fost ohbirşia şi ro- 
lul căpeteniei la alte popoare, 


Dreptul rominese nu era alcătuirea sub care trăiau, in Un- 
garia, numai Rominii din Maramureş, Transilvania, Banat şi păr- 
țile răsăritene ale Ungariei propriu zise, îi găsim ocirmuiți de 
dinsul şi în coloniiie alcătuite de ei în comitatele slovace dela 
nordul crăiei, sub numire de jus valachicum ( Walaske Prawo). Ro- 
minii care intemeiase In comitatul Arvei coloniile lablonka cu. 18, 
Viczek cu 19, Harkabuz cu 6, Bukowina 5, Pooczkle cu 7, Pe- 
keinic cu LI, Oravka sub Sarna cu 8, Orowka sub Kulici cu 8 și 
Ondriovka cu 20 case de Romini plătiau cite 14 florini ungurești 
de sesiune, dări destul de ridicate în natură, printre care vicesima 
(nu quinquagesima) oilor şi mai erau ţinuţi la slujbă militară”). 
Fiecare sat era oclrmuit de un scm/let sau şoltis 
care se tolosia de două sesiuni, deo moară şi altele. 
El judeca oamenii din sat pentru pricinile obișnuite, cu drept de 
apel în caz de nemulţămire la castru! regal, unde se judecau și 
cauzele criminale ?). 


(va urma) Radu Rosetti 


1) (Sehafarik, Slavische Alforthiimer, II, p. 647). 

3) In Pământul, Sătenii şi Stâpănii am menționat un act din 4 Oe- 
tomirie 1614, prin care se neordan, de Poișpanul comitatul Arvei, nsurâri 
de dări coloniei romine Sucha Horka. (Martinus Sehwartner, De seultatiin per 
ungariam quondam obviis) p. 167. 
și 3) Piz. Der nationale Kampf gegen das Ungarische Staatsrecht p. 205 

nota SI, 


PRIER 


Cinta privighitoarea 'n cring. Seninul 
Din luna liliecilor in floare 

Vibra- de trilurile 'ncîntătoare 

În care paserea 'şi topea suspinul. 


Pe 'ntinsuri se cernea, solemn, declinul 
Părintelui suprem, slăvitul Soare... 
şi 'n goluri largi, Diana càlätoare 

utea aşa de albă cum e crinul. 


De undeva, din văi, porni de-odată 
O melodie-atila de curată, 
De parc'un inger dorul sta să-și spună... 


Păreau că's armonii din Prier smulte ; 
Pe cind în cringul poleit de lună, 
Tăâcu privighitoarea să le-asculte... 


Mihai Codreanu 


= 


D. Pirvan şi filologia romînă 


D. V. Pirvan a publicat de curind o carte intitulată Contri- 
butil epigrafice la istoria creştinismului daco-roman, Bucureşti, 
Socec, 1911 (1 vol, in 8° de 223 pag). Această carte are merite 
reale, dupăcum volu arăta Intr-o recensie. Partea insă care tra- 
tează despre terminologia creştină din limba noastră lasă de do- 
rit, din cauză că autorul este puţin familiarizat cu un curs gene- 
ral de istoria limbii romine,— defect dealtfel obișnuit la istoricii 


noştri. 


Pag. 107: „Duminică [cu f] e mai tărziù [decit Dumnezeñ] 
şi decit biserică, şı de acela nu a devenit Dumenică |cu £), 
după basilica— biserică, pentrucă la venirea lui în limbă basilica 
nu mai suna astfel, ci baselica, şi deci chip de analogie |[sic!] 
cu ea nu mal exista“. — Dacă ar fi deschis glosarul clasicei Cres- 
tomatii a lui Gaster, D. Pirvan ar fi putut afla că în limba ve- 
che se spunea tocmai dumenecă, cu é Forma duminică, cu f, 
este evident o formă relativ recentă, provenită prin schimbarea 
din noù a lul € urmat de n in i, ca bime<—bene, cine<cene, mine 
mene. 

Aceste din urmă exemple vor convinge, sper, pe D, Pirvan 
că lorma dumenecă, chiar dacă n-ar fi fost atestată, incă n-ar fi 
putut fi pusă la indolală pentru o fază mai veche a limbil noastre. 
Cuvintul scris dominica se pronunța deci în latina populară din 
Dacia in mod normal, domenica, caşi basilica— baselica. 

Pag. 111: „Asupra Rusaliilor sint în special de observat 
următoarele. Rusalii (sau şi Rosalii) tradează cași Duminică o 
formă de origină mai nouă în limba noastră: în adevăr, jude- 
cind după analogiile rosa=rujă (forma ruşă, dată de Kirting, 
nu mi-e cunoscută), roseusmroş, *rosinamruşine, etc., iar pen- 
tru sfirşitul cuvintului: *barbilia==bârbie, bathujalia=bäiae, etc., 
din rosalia nu putea eși In desvoltarea regulată a limbil noastre 

5 


234 VIAŢA ROMIXEASCA 


tot rosalit ori rusalil. Mai ales că [=pe de altă parte] numele 
de Rosalia, dat sărbătorii păgine, nici nu cra general, ci, în alte 
părți, de pildă la Roma, se zicea dies rosae şi dies rosationis, 
in Capua se zicea rosaria, în Bellunum rosas... Dacă forma ro- 
minească a Rosaliilor iradează o origină mai nouă, aceasta pro- 
vine din faptul că noi am primit numele sărbătorii tirziu, odată 
cu dominica, etc, prin misionari latini“, adică după anul 400 
Chr. 

j Intr-o notă dela pag. 112 D. Pirvan explică păstrărea lul 7 
din rusalit prin influență slavă: „Incă de timpuriù Rosaliile find 
adoptate și de Slavi, care trălau impreună cu Rominii, desvolta- 
rea mai departe a cuvintului rominesc a fost împiedicată de a- 
nalogia continuă cu forma slavă, care păstra pe /*. 

Este incontestabil că sărbătoarea populară rominească Ru- 
sali! corespunde sărbătorii latine păgine rosalia. După părerea 
D-lui Pirvan insă rosalia trebuia să fi dat In romineşte rzjalii 
ori ruşalii, dupăcum rosa ar fi dat rujă şi batlalia a dat bătae. 
Păstrarea lui /, şi probabil şi a lul s (căci despre acest sunet a- 
utorul a uitat să se exprime), s-ar fi datorind faptului că rosalia 
ar fi pătruns în limba noastră după anul 400, adică tocmai în 
timpul cind noi eram deja în contact cu Slavii, care au primit 
şi eï acest cuvint păstrindu-l intact. 

intreagă această explicaţie se bazează pe o greşală funda- 
mentală : D. Pirvan a plecat dela prototipul rosalia, In loc să 
plece dela rosaria, Este adevărat că toți predecesorii d-lui Pirvan, 
chiar filologi, plecase dela rosalia. Dar să al norocul să desco- 
peri forma rosaria și să nu observi că rusali? provine din *ru- 
sarii==rosaria, prin simplă disimilaţie! 

Dar D. Pirvan mal comite două supărătoare erori în simpla 
derivare rujă<rosa, 

In adevăr se știe că o latin accentuat urmat de d se pre- 
face In romineşte In oa, iar s, alară de anumite cazuri, se păs- 
trează intact, Deci, după aceste două reguli elementare, latinul 
rosa ar fi trebuit să dee In romineşte roas ! 

D. Pirvan adauge că „lorma ruşșă, dată de Kărting |Latei- 
nisch-romanisches Wörterbuch], nu mi-e cunoscută“. Este curios 
cum, pentru limba romina, D. Pirvan se documentează după străi- 
nul şi compilatorul Körting, Era aşa de ușor de deschis cunos- 
cutul dicţionar al D-lui Panţu, Plantele cunoscute de poporul ro- 
min (Bucureşti, Minerva, 1905)! 

Eu l-am deschis şi am aflat că in adevăr alături cu rujă 
se spune şi rușă. Am malallat apoi că, afară de floarea de Rosa 
canina (trandafir sălbatic), poporul mai numeşte cu acest nume 
şi alte plante, ale căror flori sint roge, De aici concluzia naturală 
că rujă provine din ruşă, iar aceasta este lat. russeus,-a, -um 


Pag. 120—123: D. Pirvan derivă pe zinăd din Diana şi pe 
zinalic din dianaticus. 


Zeița Diana era in adevăr adorată in Dacia ca o divinitate 


D. PIRVAN ȘI FILOLOGIA RONINĂ 253 


unică şi atotputernică. O inscripție din Sarmizegetusa o numeşte 
Diana, sancta, potentissima. „Impotriva acestei Diane, ca zeitate 
supremă păgină,—spune D, Pirvan—are de luptat creștinismul, 
cind incepe propaganda in stil mare printre necredincloşii latini 
ai liricului. Rezistența fireşte e mare, căci e- credința etern o- 
omenească în destin, şi inchinâtorii Dianei nu pot fi uşor con- 
vingi că ar exista o putere divină mal mare ca soarta, ca noro- 
cul. Misionarii creştini tună impotriva Dianalicilor stăruitori In 
orbirea lor: /ianalicit sint oameni lără minte, scoşi din minţi 
de demonul pe care-l adoră, —zinufici. Aceştia insă cultivă cu 
credință, dacă nu se mai poate în public, măcar în ascuns, di- 
vinitatea lor. Saucta Diana=Sinzana, Diana— Zina, continuă, în 
legendele eroice ale noilor creştini, a fi tot o ființă suprapămin- 
tească, prea-puteruică, deosebită prin îrumuseță, bunătate şi strā- 
lucire, Tradiţiei creştine de luptă şi vrăjmâşie, cuprinse in sina- 
tic, W corespunde tradiția păgină de duiosă amintire legendară, 
cuprinsă în zină*. 
Părerea că. zind=—Dianu a fost emisă mai întâia de Schott 
(1845) şi a fost primiiă de toți filologii iubitori de etimologii ro- 
mantice, Din nefericire nu e nicio legătură intre Diana și zinele 
noastre: „Zinele, care sint o mulțime la număr, iar nu numai 
una, cum credea Schott, duc, după credinţile poporului romin, 
0 viaţă care se potriveşte cu acela a tuturor zeităților antice, iar 
nu numai cu viața Dianei, mai ales că mal toate se mărită, în 
vreme ce Diana a rămas veşnic lată mare* (A. Philippide, Un 
Specialist Romin la Lipsca, laşi, 1910, p. 126) 
Deja Cihac, la 1870, derivase pe zină din divina, Această 
| „etimologie a lost apoi adoptată de D. A. Philippide (Principii, 
lași, 1894, p. 138). Pentru D. Pirvan această etimologie nici 
nu există! 3 
Din pasajul deja citat am văzut că D. Pirvan derivă pe 
Sinzana din sancta Diana, lar in nota dela pag. 123 spune: 
| „Sinziana cred că e o formă eulonică [sic!), analogistică [sic !], 
„de ordin secundar, Dimpotrivă filologii derivă cuvintul sinziene 
| (sic: spre deosebire de sinzeana ?) din sanctius Ioannes, deşi is- 
toric religios nu văd cum putea să se prefacă Sit, loan în Meana 
Cosinzeana !*, 
| Mai intăia D. Pirvan conlundă pe Cosinzana (nu Cosin- 
zeana, nici Sinzana !), Simizlana, Simzlana, care se intrebu- 
ințează numai in poveşti și numai ca atribute pe lingă Meana, 
cu planta numită sinzierte. i 
Ileana Cosinzana, Ileana Simiziana, Ileana Simziana= 
Helena semidivina, „adecă renumita Elenă, pentru care s-au 
bătut atit Grecii cu Trolanil, căci povestea rominească cu Ileana 
Simiziana cea răpită de zmei (Paris), şi după care cutrieră lu- 
mea Fät-frumos (Menelaos) ca s-o găsească, este povestea răz- 
| Dolului troian“ (A. Philippide, Principii, 138), 


*) Iniţialul din Cosîuzana este coz (*Cossinzana), comp., 0 neră- 
stuicã gg cos de temee, irumoasă cor (Tiktin, revad 


e 


235 VIAŢA ROMINEASCA 


Planta în Moldova şi plantele în Muntenia numite sinziene 
se numesc astfel fiindcă ele se culeg in ziña de Sinzenies=Naş- 
terea Sh, Joan Botezătorul (24 lunie), Sanctus Ioannes. 

Pag. 108—111 D, Pirvan desiăşură o întreagă ipoteză pen- 
tru a ne convinge că crăclum=ziua naşterii lui Hristos ar fi ca- 
latio, -omis= convocarea poporului de cătră preuţii păgini în pri- 
ma zi a fiecărei luni peniru anunțarea sărbătorilor din acea lună. 
D, Pirvan trebuia să dovedească că vorba crăciun nu poate fi 
crealio, -onis. 

O altă ipoteză deslăşură autorul pentru a ne convinge că 
martur=testis ar proveni din martyr, marlur=martir (pag. 135- 
139), ipoteză de prisos, intrucit mariur este exact vgr. măpeus, -bpos, 


G. Pascu 


Adolescent 


Uruie roți sunătoare 

Scurt, în nisip— 

«Ea este—, Ea—» 

Sare portița, 

Chipuri rid vesele 'n soare — 
Fetele, mama,— «o, scumpelor— !» 
Miini iubitoare ajută 

Peste cutii şi pachete— 

Sboară din braţe in brațe 
Sprintenă, iragedă, luminătoare — 
larăși a noastră— 

Marea artistă 

Sărbaătorită. 


Unul doar, timid, 

Palid în umbra feresirii, 
Pindește tăcut, indărăinic, — 
Buzele cald-intredeschise, 


„.. Mai ţine ea minte 
Pe micul prieten, copil aproape, 


238 


VIAŢA ROMINEASCA 


— Sint ani de-atuncia—! 
Din buclele cărui 
Degetu-i gingaș 

Rotiă inele 
Ciar.sclipitoare,— 

Aur în soare...? 


„„Dar de atuncia 

Alba ei mină de fildeș 

Sclipiud purtat-a 

Ficrul Medeci; 

Prin gura-i sfintă 

A plins sublima 

Iigenie; 

Şi peste îruntea-i, cinsă de lauri, 
Larg filftit-a 

Aripa slavei... 


«....Mai ţine ea minte....?> 


S'aude-alături 

Risetu-i sprinten— 

Triluri senine, 

Scări spre lumină— 
«—Unde-i sălbaticul, — unde...?> 
Ea sboară cu freamăt prin gang, 
Cu lreamăt, ca sborul ursitei, 
Şi iat'o In aripa uşii,— 
Lumină şi umbră— 
Turburătoare— 

Dinţi sclipitori 

Ochi fară mila— 

Ochii—! 

Stă sub surisul Femeei 
Gingaşul adolescent, 

Siint, feciorelnic, 

Pâliri şi flăcări 

Îi bat pripite 

Florile feţii... 

Cearcă un zimbet— 


ADOLESCENT 


Un pas— 
Inima lui 
Bate intreagă 'n gttlej— 


«—Tu-—»,—laţă se pleacă spre faţă, 


Simte 

Gura lui pură 
Cald-săgetată 

De-o sărutare,— 
Ochii-i se'nchid— 
— Farmec şi spaima—! 
E ca o rază, 

Un fulger palid 

Ce 'n el scoboară, 
Lunecă 'n tremur 
Prin nopţi de viață 
Nebânuite 

Ce-i dorm in sufet, 
Lunecă 'ntr'una 
Rinduri de vieţi, 
Lunecă, 

Lunecă, 

Încă— 

Încă— 

Înca— 

Fir de lumină 
Printr'o fintină 
Fără sfirşit de adincă! 


n 


A. Toma 


Note pe marginea cărților 


ION PĂUN (PINCIO) 


Păun a murit tinăr, la vrista de 26 de ani, fără să fi putut da 
toată măsura talentului său, incheindu-şi cariera poetică la o vristă» 
cind alții abia iși tremură sfios primele acorduri ale cintecului 
lor. Poeziile lui, puţine la număr, împrăștiate în diferite reviste 
ale timpului, au fost strinse la un loc pentru ințăia oară in 1896, 
un an după moartea lui. In afară de versuri, volumul cuprinde 
şi Incercările sale în proză, simple impresii aruncate in fuga 
condeiului ori amintiri duioase de dragoste sfioasă. Acuma de 
curind s'a tipărit o nouă ediţie a scrierilor lui, la care s'au adaus 
şi citeva scrisori ale poetului. 

Critica dintre 1890—1900 a păstrat o tăcere vinovată asu- 
pra acestui delicat poet, şi afară de d. Gherea, care amintește 
ici şi colo despre Păun, nu cunosc pe altcineva care să fi po- 
menit despre dinsul. În vremea din urmă, un prieten al lui Păun, 
poct el însuşi, d. Anghel, a evocat în citeva rinduri duioase i- 
maginea dispărutului poet, 

Vädit, aceasta e una din multele nedreptăți provenite din dife- 
rite împrejurări, intre care in primul rind trebue pus faptul că autorul 
nu şi-a publicat în volum scrierile sale şi n'a avut în juru-i acel zgo- 
mot al criticei, care în ţări cu o cultură mai veche nici nu se poate 
concepe ca absolut necesar, dar care într'o țară ca a noastră e 
de ncapărată trebuință, pentruca un scriitor să nu moară fără ca 
contemporanii lui să-i f bănuit existența. Puținele versuri ale 
lui Păun--deşi nici aşa de puține ca să nu ne putem da bine 
sama de adevărata lor valoare—cuprind o notă originală, care 
asigură autorului lor un loc onorabil în literatura romineasca. 

|. Păun a fost un suflet simţitor, de o sensibilitate excesivă, 


i: 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR Lili 


ceia ce l-a făcut să [ie aşa de puțin rezistent loviturilor din a- 
fară. Un nimic 1 făcea să sulere, El se simțea adinc zguduit 
de micile jigniri inevitabile ale vieții de toate zilele. 

Durerea sufletului său larg l-a făcut să înțeleagă și să simtă 
“Şi durerea celor din jurul său. El s'a simţit atras cu putere de 
câtră cei mici şi năcăjiţi, în mijlocul cărora a trăit anii copilăriei 
şi tinereții sale. S'a apropiat de sullelul lor, l-a înțeles și ințe- 
legindu-l l-a iubit. 

L-a iubit, şi în sufletul poporului dela ţară și-a găsit intru- 
parea propriului său sufet. Din versurile sale se desprinde acea 
melancolie, acea duioşie a poeziei noastre populare, care face ca 
Doina să fie atit de „a noastră“. 

Intre versurile sale se găsesc multe bucăţi scrise în lormă 
populară, şi mai toate poeziile sale sint pătrunse de gindirea şi 
simţirea populară. 

In fața durerilor neamului său, caşi O. Carp, care a avut 
œ mare influență asupra lui, simte un fel de mustrare, un fel de 
vină, un sentiment de răspundere, 

Cind în cintecul cel „atit de plin de jale“ ințelege că 


No- plinsul unei inimi mamai 
Si-al unei clipe trecătoare, 

Ci neamul nostru 'ntreg îşi cîntă 
Durerile de care monro. 


(0. Carp.— Doina) 
atunci îşi simte și partea lui de vină, simte părere de rău pen- 


tru timpul trecut cu bietele lui visări şi cintece, şi până şi du- 
rerea vieții sale dispare in faja durerii celei mari; 


i agesi porh satori.. Au suferi tu ca @insul? 


Pe tnes pe, ma l-Inneacă e 
pusă fe cind ua a i [A imezizeși la foe 
noroc. 


Hy A amară ră pom a ră d man: agonia 
Se crede pentru-osindă ursit pe veșnicie... 


Şi-atunci, caşi O. Carp in Mater Dolorosa şi O. Goga în 
“Clăcaşii : 


Porneşti incet a $ pe Ter, Mi pilingi singur de milă... 


Nu poți să te vire grou, pia silă, 

Te prinde dorul j E A aai E a vrea, 

Bă nodi mal p în: atit de stea f 
(1 mereu...) 


Printre versurile lui, aşa de lipsite de zimbetul de fericire, 


2 VIAŢA ROMINEASCA 


se intilnesc totuși citeva poezii, care ne umplu sufletul de lu- 
mina ce se revarsă din cintecele lui Coșbuc. Şi acestea capătă 
o deosebită însemnătate prin faptul că sint scrise Innainte de a- 
pariția Baladelor şi Idilelor şi independent de influenţa lui Coşbuc: 


la serie-mi, ochii tăi cum sint? Că eu 
De cut la ei, ta-i laşi în jos, frumoşii— 
Si-obrajii albi se fac ca macul roșii! 
Zăa, fă-mi şi tn odată 'n placul meu! 


(Serie-ini, mîndro..) 
sau In sal la noi: 


În sat la noi sint xece fete, 
vase cum nu sa mai poate; 

De-a ñ s'aleg, le inu pe toate... 

Ce ochi adinci—ee mindre plete ! 


Prinsoare punem amindoi: 
Zimbească un’ aşa în vint... 
Ori spae 'n treacăt un cavint 
Și las de nu rămii la noi! 


E vorba aici de viaţa țărănească, „in sal la ei“. Dar într'o- 


bună zi țăranul va trebui fatal să se ciocnească cu civilizaţia o- 
rășenească, și anume cu tot ce aceasta are mai rafinat, mai com- 
plicat și mai artificial. In sufletul țărănesc, deprins cu simplita- 
lea și cu spontaneitatea, In sufletul acesta așa de puțin complex se 
va produce o tulburare şi o răsturnare a tuturor gindurilor lui. 

Inchipuiţi-vă doi țărani mergind sara, în București, pe Ca- 
lea Victoriei, Lumina globurilur electrice se revarsă inundind 
strada, vitrinele îşi trimit şi ele lumina lor strălucitoare, trăsurile 
trec în tropotul cajor izbind regulat asfaltul, eleganța leminină 
exhibindu-şi toaletele luxoase pe ambele trotoare. Şi in mijlocul 
atitui fast, cei doi ţărani plimbindu-şi anacronismul costumului lor, 
stind de zeci de ori in drum, admirind și interpretind în felul 
lor cele ce văd. 

Transcriu aici intreaga parte întăiu a poeziei Pe stradă. 
Simt că n'aşi putea lăsa nimic deoparte: 


predat tă small ae, 
vede, un 
ȘI drumu-i a a amar ca pod, oră 


sa At socoți că esti In ni la eră 
Sa e n gropi, mergind j ? 
Aici stă Vodă, bre, și ca sol da! 


NOTE PE MARGINFA CARTILOR 23- 


Și cum foose, de pareă-i iarmaroc! 
—,Ce te boldesti, mojice, 'n drum? Fă loe !*— 
— Ţi-a tras? S'o stringi, că-i bună de noroc. 


ae tot mindre atei i os şir—şi ea 
şte-un geam eparte 'n drum !— 
Și sai ucasă, bre, chiorim de fuml.. 


Colea pe semne-l chef şi voe bună; 
ȘI vin boorii cird, - mereu s'adună,— 
De cintece văzdubu "'ntreg răsună. 


Văd uns tre ei cu sinul gol 
Si 'n jurul ei vre-o ap dan oeol,— 
Așa muere, mă, te de gol... 


Te uită "n riad cu dinşii stă si-un cine 
Deo fi şi 'n raiu aici atita pline, — 
Eu nași mai vrea s'apue sina de mine.. 


Şi la vederea eleganței feminine : 


Ce de-a lemai și toato-s tinerele. 
Lis albe minile şi mititele;— 
Dar strinse-s, bre, la mijloc,— vai de ele! 


Atunci gindul i se duce în satul lui departe: 


Oricum, dar pe Ileana mea, c'o şșiii,— 
Că ea şi eri ne-a 'ntimpinat În vii, 
Cind ne-a dat flori de-am pus la pălării... 


Pirlită, bre, de soare-așa cum este, 
Eu nu o dau pe zeco ca acesta; 
In ochii ei ce limpede poveste |... 


eco, asez op 


Versurile de mai sus, deşi subiectivitatea autorului se stră-- 
vede necontenit, redau in chip minunat psicologia țărănească în 
naivitatea ei. Nu veţi intiini multe bucăţi în literatura romi- 
nească, care să fi pâtruns așa de bine ucest aspect al sufle- 
tului țărănesc, fără a cădea in falş sau convențional. Din acest 
punct de vedere nu-i pot pune alături decit unele bucăţi ale d-lui 
Sp. Popescu. 

|. Păun a știul intra In sufletul celor simpli, al ţăranului cu 
naivitatea lui, cind vine In contact cu civilizația orașului, şi al 
copilului cu naivitatea lui, cind vine in contact cu lucrurile se- 
rioase ale vieţii. Şi, in această privinţă, Intre poeziile lui Păun. 
se găseşte una care e un mic capodoperă de psicologie a copi- 


au VIAȚA ROMINEASCA 


lului, Şi aci constat un lucru, Mai toți scriitorii, care au putut pă- 
trunde mai adinc sufletul țărânesc, au păţruns și psicologia simplă a 
copilului, Și cînd scriu acestea mă gindesc iarăşi la d. Sp. Popescu, 
şi mai cu samă la d. Brâtescu-Voineşti în Simbăla și Din car- 
netul unui judecător. Constatarea se poate intinde și mai departe, 
la d. Sadoveanu (Mormântul unui copil) ş. a. 

Reproduc in intregime poezia Fricoşii. Cetitorul mă va 
erta pentru lungile citaţii ce sint nevoit să le fac. Simt că n'aşi 
putea face altfel, şi apoi mă gindesc: ciţi sint acei care cunose 
opera acestui delicat poet? Poate că in urma acestor citaţii, ce- 
titorul va simţi nevoia să ia volumul in mină şi să-l cetească 
dela un capăt până la altul: 


Plecnt-au toţi de-acasă şi-a singur cu Grivei. 

Dar mie nu mi-i frică,—de ce să-mi fe frica ? 
Nu-i nici o crăpătură şi uşa-i inculată,., 

Dour lampa mi se pare că prea e mititică; 

În sara asta ă e mai întunecată. 

Și Gheorghe-i dus pe vale... Cum stăm de singurei! 


Dar rog meg vine 'ndatä, nu mai dormi, Grivei ! 
Că nu s'a dus rte şi trebue să vio, 

el acum se 'ntoarce, dar vine 'ncet, pe jos, 
Unde-i zăpada mare,—așa mi-a spus el mie. 
ag să ne spue basmul, știi, basmul cel duios, 
`u făt frumos voinicul şi doisprezece zmei... 


Dar ce te uiţi spre ușă, pi frică, mäi Grivel? 
So zgiţină fereastra, —de pepe ma ușa, 

ȘI tu ciulogşti urechia,—te sperii de nimica... 

E vintul... Uit’ o 'n vatră, cum avintură cenuşa 
Și pentru-ntita lueru să te cuprindă frica? 

Žar dacă tot ti-i teama, vin ici sub ochii mei. 


In totdeauna s'a intors el cu drag spre anii copilăriei lui, 
cind era singur cu visurile sale, şi spre anii tinereţii dintăiu, cind 
gindirea ti rătăcea in lumina celui dintăiu vis de iubire: 


Din nou l: şcoală m'am întors, 
Sint bietul iarăşi In surgun... 


2... '9 ea. iv „AI PE, PR Do TA, 


Ceaslov eşti bun căpătăiu, 


Să stau un ceas cu fața n sus,— 
vis de dragoste cetind 
Pe albastra pagină de sus. 


(Din surge...) 


Dar gindurile schimbătoare de dragoste uşoară s'au dus 
şi a venit în loc iubirea cea mare, iubirea adincă, iubirea du- 
veroasă : 


E. că 
” 
ì 


NOTE PE MARGINFA CĂRŢILOR 245 


S'a stins iubirea veselă, ușoară, 
Și "nduioșatu-i grain, de farmec plin... 


(Syîrgeşte basm) 


E, caracteristic felul iubirii la |. Păun. Nu-i iubirea care in- 
nalță, nu-i iubirea care dă aripi gindirii şi putere brațului plă- 
pind, nu-i imnul cintat de întreaga fire, ci e o iubire tristă, o iu- 
bire care e dureroasă, tocmai fiindcă e adevărată iubire, e iubi- 
rea la care nu te poţi gindi fără ca o lacrimă să nu ți se furi- 
şeze în colțul genei. E in siirşit iubirea, care nu face inima o- 
menească mai largă, mai ințelegătoare, ci e iubirea la care ini- 
ma se stringe Intr'un fior dureros, ca de prevestirea unei neno- 
ciri ce frebue să se intimple, 

lubirea lui nu-i iubirea Măcăului lui Coşbuc, nu-i iubirea 
cintată și de cl în poeziile sale dintăiu, fiorii primului vis de pri- 
măvară : 


Văzdubu-i plin de miros si răcoare — 
lar ochii noștri umezi parcă mor 
Do farmecul iubirii ce ne doare... 


(De te cunosti) 
Sau aiurea: 


Eram cindva 'mprennă,—si mai era en noi 

Fetiţa cea mai mică, o surioară-a ei; 

Și nu știu cum, doola, no vine l'amindoi 
lacrimă,—pe semne visam la flori de tei... 


Odată mi-a dat mina, în glumă, s'o sărut — 
n minte: era toamnă, ge ns e ine strins; 
cine te spano, ce bine mi-a păru 
Și cât po pe ned ie urmå—gi cît mai am de plins! 


(Din trecut) 


E o iubire tainică, sfioasă, pe care de abia dacă indrăz- 
neşie să şi-o mărturisească sieşi şi pe care ii frică s'o măr- 
turisească ci: 


De două zile is acasă, — 

Ce bacarie po ai mei! 

Doar pe ln dingi! n'am fost încă— 
Şi nu mai pot de doral ei., 


Mi-i teamă `n clipa rovederii, 

Minaţa-i cînd mi-o da să-i string, 

Să nu-mi pot stăpini iubirea 

Și "n văzul tuturor să pling... 
(Acnad...) 


-246 VIATA ROMWINEASCA 


-—— 


Dacă iubirea sa e atit de mare, atit de dureros de adincă, 
ne putem închipui zdrobirea sa sufletească „în urma despărlirii* : 


Mihnit stă veştejitul oring 

Şi chinuit do vint suspină; e 
Sub streşini presure se string 

Și eiripese Incet: se 'nehină... 


Doi corbi dia aripe grăbese 

ȘI vin să mie 'n sat pe noapte; 

lar cintecele lor trezesur 

Șingarătăţile 'nghețate. ” 


Un brad se scutură si curg 
Ernaticele-i lori derii ; 

Coboură gindu-mi în amurg, 
S'atundă 'n lumile durerii... 


oa 


Aşa era cind ea s'a dus.. 
Acelasi vint şi frig alară; 
ȘI sonrele-i tot la apus, 
Numai dureren-i mai amară... 


Şi dus pe urma unui gind, 

Un glas iubit parcă mă chiamă 
Şi parcă văd, cum fiuturind, 
Se pierde 'n zare o năframă 


ȘI nu ştiu cum, ă mă sting, 
Inmărmarese în lot departe... 

lar mai tirziu simțese că pling: 
—Au, unde ești? In care parte? 


Această iubire dureroasă, care se slirșește in lacrămi, îşi 
găseşte un cadru care o complectează şi o întăreşte In aspectul 
naturii de toamnă: 


Cind se născu în mine și cind muri, nu ştin,— 

Că s'a erzit în taină.. ora pe semne toamnă, 

Căci galbena lumină, ce tremură 'n pustiu, 

În ochi mi-aduce lacrimi și spre trecut mă 'ndeamnă. 


(Cînd vremea...) 


Şi în adevăr ce netntrecut cîntăre| al toamnei a fost |. Păun! 
Tristeţa sufletului, el şi-o exterioriza In căderea frunzelor galbene, 
ce se desprind de pe ramuri și cad legănindu-se alene pe på- 
mintul cel rece şi umed, Nu cunosc poet în literatura noastră 
care să fi cintat toamna cu atita pasiune, aproape bolnăvicioasă. 
“Ori de cite ori a cintat natura, decorul tabloului său l-a format 
aproape totdeauna toamna, cu „galbenu-i frunziș*, cu „răvășitele 
"Moi*, cu „liniştea'n pădure“, cu „plinsul lung al streşinei de 
„toamnă“, 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR u7 


Volumul se deschide chiar cu un peizaj de toamna: 


Se 'nvălue zarea 'n ceață gălbue, 

*  Tăcere-i în zori,—cind soarele sue,— 
Și-amurgu-i mai trist, niel stele, nici lună, 
Iar biatele frunze prind să roşeasctã, — 

Pe sus cocorii mer nea se adună 
Şi 'ncing în al o horă nebună... 


(Toamnă) 


Și mai totdeauna ideia tristeţii şi singurătăţii toamnei se 
leagă cu gindul morţii: 


In easă, dela vatră, ascalji cum vintul reme: 

Te seutură fiorii.—adormi dela o vrome,— 

Si 'n somn aluneei parcă pe-o gură de sieriu, 

Te string păroții raclei, te-apasă și ești viu 1.. 
(Sfirgit de toamnă! 


Sau, zugrăvind melancolia căderii „galbenelor foi* în Pe 
iul din pădure“ : 


Eram cu singura viaţă— 
Şi "n liniştea din jurul meu, 
In trista măreție: morții, — 
Părea că mă cufand şi es... 

| Vae soli...) 


Acestea sint trăsăturile mai caracteristice, ce se pot des- 
prinde din puţinele versuri ale lui I. Păun, Desigur, moartea sa 
timpurie l-a impiedecat să-și desluşească mai bine vălmășazul 
de impresii şi de simțţiri. Şi totuşi, din cele inşirate mai sus, ce- 
titorul a putut vedea originalitatea talentului său. Trăind în epoca 
eminesciană şi posedind un temperament asămânâtor cu al po- 
etului „L.ucealărului*, Păun a ştiut să se destacă de influenţa co- 
virşitoare a acestuia şi în redarea simțirilor sale să aducă nota 
sa dinstinci personală. | 

O influența mai simțită e aceiaa lui O. Carp. Sint versuri, 
ca acelea din Te-afunzi mereu... citate de noi la inceputul a- 
cestui articol, care pot fi semnate de acesta, atit sint de asăma- 
năoare ca ton şi cugetare. 

Cine, cetind versurile : 


pe pae per ov on. 

eo 3 'n poale 

Flori de eimp,— de pădure, 

Ca în urmă mpodobită, 

A lui minte să i-o lure; 

Flori să-i dee.—să-l Indure, 
(Nebuna) 


245 VIAŢA ROMINEASCA 
nu și-a adus aminte de; 


ri codru de et o=- 
crăinsă-și plimbă jalea 
Şi durerile nebune. 


(O. Carp) 


Se vor intilni apoi versuri in opera lui Păun, ce amintesc 
versul cizelat şi concentrat al parnasienilor. Unele, in deosebi, 
ne-aduc Indată aminte de autorul Poemelor barbare și In această 
privință e caracteristic faptul că singura traducere ce se intil- 
neşte intre poeziile lui L Păun e tocmai din Leconte de Lisle, 


C. Alexandrescu 


UȘURINȚĂ... 


Numele d-lui Raymond Recouly, pus de curind la ordinea 
zilei printrun mult discutat interview, mă face să răsfoiesc din 
nou o carte a sa apărută in 1903, sub pretenţiosul titlu de „Le 
Pays Magyar". 

Mi-a rămas dela prima cetlire a acestei cărți impresia unei 
mari ușurinți ; mi-aduc aminte că am fost foarte decepționat, 
cind am văzut ce ne dă autorul față de ceia ce aşteptam după 
titlu și față de ceia ce credeam că am dreptul să cer luind în 
mină o carte dinir'o.... „Bibliothèque d'histoire contemporaine*,.. 

Observasem pe-atunci şi oarecare erori de fapte şi de In- 
țelegere a lucrurilor,— dar de-atunci a trecut atita timp... 

Şi totuşi acum, cind, răsloind cartea, ajung la capitolul al 
XIX, care poartă titlul de „Rominii din Transilvania“, nu mă 
pot opri de a ceti din nou intreg capitolul. 

Și îndată imi aduc aminte că pe lingă impresia de ușurință, 
am mai avut și un sentiment la prima cetire a cărţii: de indig- 
nare. Autorul scrie, vorbind de luptele Rominilor din Ardeal și 
de oarecare domolire a acestora în ultimul timp: „Gurile rele 
pretind că banii de peste munţi au incetat de a mai curge. Fără 
bani, aleluia... Romini care să protesteze“. 

Poate am avea și noi dreptul să punem la carantină pe un 
om care insinuiază astfel, şi să explicăm tonul general al cârții 
prin faptul că autorul a fost mereu oaspetele unor nobili unguri, 
a lost purtat și sărbătorit In diferite locuri de Unguri şi a dedi- 
cal cartea sa unei doamne din noblefa ungurească... 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 29 


Dar nu pentru asta scrim rindurile acestea, 

Altă ceva vrem să scoalem în relief. 

Capitolul despre „Rominii din Transilvania“ e unul din 
cele mai scurte din cartea d-lui Recouly: de-abia 4file, cam cil 
un articol de ziar. 

Şi în aceste 4 file autorul tratează complicata și insemnata 
chestiune a Rominilor din Transilvania, Pentru trei oraşe de o- 
rigină franceză din Ungaria i-au trebuit 7 file, şi tot atita şi pen- 
tru orchestra de ţigani din Kolozsvar |... 

Şi ce spune autorul despre... chestiunea Rominilor din 
Transilvania ? 

Ca Rominii au făcut prea mare sgomol pe tema persecu- 
țiilor maghiare, iar Francejii—in special- i-au ascultat cu prea 
multă bunăvoință şi incredere, ca pe nişte frați mai mici; că 
Ungurii ocupă Ungaria din secolul al 10-lea, pe cind Rominii 
sint semnalaţi acolo deabia în al 13-lea secol; că Ungurii au 
dreptate să pretindă ca limba ungurească să fie limbă de şcoală, 
armată, administraţie, etc, aşa că plingerile Rominilor... cad 
dela sine; că de citiva ani raporturile intre Romini și Unguri s'au 
mai indulcit din cauză că nu se mai alimentează agitația Ro- 
minilor transilvăneni cu bani din Rominia; şi In siirșit că din 
partea Rominilor se face o agitaţie factice, dusă de profesori, 
advocaţi, jurnalişti şi preoți, pe cind ţăranul, „poporul valah“, e 
„indobitncit de mizerie şi de superstiții religioase, cu totul ne 
în stare să aibă cea mai mică urijă de orice alt lucru, decit tre- 
buinţile sale materiale“. 

lar dacă aceste idei generale—căci acesta e conţinutul ca- 
pitolului XIX—le mai complectăm cu citeva citaţii luate de ici 
de colea din cartea d-lui Recouly, ca, de pildă: „Ungurul e plin 
de toleranță pentru toate neamurile, toate religiunile“ (pag. 111), 
ari „În orice caz, ducă sufere şi se plinge, Ungurul nu u cău- 
lat niciodată în măsuri brutale şi neomenouse un remediu la 
această situație” (pag. 113), ete, „—apoi e clar că nu putem avea 
in cartea sa decit cea mai împarţială şi măi exactă expunere a 
chestiunii... „Rominilor dir Transilvania“, cea mai potrivită ex- 
punere pentru o... „Bibliotecă de istorie contimporană”... 

„~ Acum de curind găsesc In librării o nouă carte a aces- 
tui publicist, dar, cu tot titlul ei extrem de interesant („En Angle- 
terre* ), stau la gind dacă tace să debursez pentru ea modesta sumă 
de lei 3.50. Ba mi se pare că pănă în cele din urmă am să cra 
la plăcerea de a şti ce a mai văzut şi ce a mai auzit d. Ray- 


mond Recouly şi prin Anglia... a 


& 


250 VIAŢA ROMI YEASCA 


i CÎTEVA CLIŞEE 


In primul volum din foarte interesantele sale „Prome. 
nades Philosophiques*, filologul Rémy de Gourmont extrage, din- 
tr'un vechiu „Dictionnaire des richesses de la langue française, 
eic.* o sumă de expresii create de diferiți prozatori francezi 
mari și mici, din veacul al XVIII-lea, şi devenite astăzi clișea. 

Credem interesant să transcriem aci citeva din acele care 
s'au încetățenit și'n limba noastră. 

Desigur, ştim că orice expresie figurată din lume è crez- 
țiunea unei individualitați. Totuşi, expresiile-clişee le Intrebuin- 
jäm fâră să ne gindim că au un autor Și, cind îl aflăm, avem o 
impresie oarecum curioasă : Așa dar, expresia aceasta, a tutu- 
rora, e datorită unui domn, mort demult, care într'o sară, la 
masa lui de lucru, căultnd „cuvintul ce exprimă adevărul“, a dat 
peste această combinaţie de vorbe, pe care şi eu, şi d-ta, ceti- 
torule, o întrebuințăm de zeci de ori, cum au s'o intrehuinţeze 
și urmașii noştri! 

lată citeva din aceste expresii impreună cu numele fau- 
ritorilor lor: 

În ultima analiză (Desfontaines) 

Aspectul sub care consideri un lucru (Houtteville) 

Aurora vieții (Poncet de la Rivière) 

A servi ca bază (Bertier) 

Contrast picant (Bertier) 

Pecetea geniului {Desfontaines} 

A lace epocă—cuvint care are un roi atit de magic in re- 
cenziile d-lui I. Bogdan, vezi A, Philipide, Viaţa Rominească, anul 
V, No. 4, p. 35—(Seguier) 

A face spirit (La Baumelle) 

Echilibrul societăților (Loiseau) 

A innăbuşi un sentiment (Diderot) 

Felul de a fi (Madame de Stati] 

Omul zilei (Elie de Beaumont) 

Otrava geloziei (La RBaumelle) 

A căuta să cetești în ochii cuiva (Duclos) 

A se odihni pe laurii ciştizați !Duclos) 

A ținea în mina sa soarta cuiva (Bertier) 

Morala In acțiune (Desfontaines) 


A se pierde in noaptea secolilor, a vremurilor (Fontenelle, 
Bertier). 


Pa 


| 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR i 


A sacrifica Muzelor (Cover) 

A tace senzație (Cover) 

Sfera activităţii (Frederic) 

Virtejul pasiunilor (Le Batteaux) 

Glasul datoriei (Loiseau) ete.. | 

Observind bine, aceste expresii, —devenite unele termeni pro- 
prii, altele izolări expresive, altele banalităţi.—la început au fost 
foarte frumoase. Dar tocmai din cauza frumuseții şi justeții şi 
deci a prea frequentei lor tntrebuințări, şi-au pierdut ele poezia 
şi au devenit simple cuvinte uzuale ori banalitați ridicole, — pu- 
ţine mai păstrindu-şi ceva din frumuseţa de altă dată. , 

lar dintre creatorii lor, mulți au dispârut din conştiinţa e 
țerității, căreia i-au lăsat atitea expresii, unele atit de utile și fe- 
E ei al XVIll-lea, veacul în care Parisul å pie Oa 
toate părțile ideile, le-a prelucrat, le-a clarificat, le-a e T 
le-a redat Innapoi lumii, ca “e dāți Atena şi Florenţa. e 

i i franceze. 

o Pea ir apele pa la s'a răspindil şi chipul de a ex- 
prima fineţele ei. Clişeele, de care vorbim mai sus și IE, e) 
parte din limba noastră, sint și ele semne vii ale înrluririi E 


culturi. GV 


O nuntă domnească 


Nunta Domniței Maria cu lanuş Radziwill. (1645) 


Domnia la anul 1643 în Litvania principele lanuş din strå- 
lucita familie a Radziwillilor, care era văduv, căci ii murise so- 
ţia dintai. Fiind principele incă un barbat tinăr, voia să-şi caute 
Jar mireasă, dar în toate familiile de crai și principi vecini cu 
țara sa, nu se afla nicio fată care să se poată măsura cu Dom. 
nița Maria, copila cea mai mare a lui Vasile Lapu Vodă din țara 
Moldovei. 

De frumuseja Marici, de bogăția şi purtările ci alese auzise. 
și principele lanuș Radziwill din Litvania, în singele căruia curgea 
singe moldovenesc, căci era doar nepotul lui Jeremia Movilă, 
lotul Voevod al Moldovei. 

„Rudele lui lanuş li dădură sfatul sā o peţiască pe Dorm- 
niţa Maria, cu atit mai mult că și regele polon Vladistav al IV-lea 
doria să se facă această căsătorie. Cineva respindise însă svo- 
nul că şi Marele Duce al Moscovei vra să-i ceară mina acelei 
Domniţe, ceia ce-l indemna pe principele lanuș să se grābiascā 
cu pețitul. j 

Acesta se şi puse îndată la cale cu episcopul din Przemysł, 
Pan Trzebinsky, subcancelar al Coroanei polone, care episcop 
se avea bine cu Vasile Lupu, Principele litvan crezu că pentru 
a se ințelege mai ușor cu viitorul său soctu, trebue să-l trimită 
in stârostie pe principele ardelean Råkóczy, prietin al Mol- 
dovenilor şi al lui Vodă Lupu, Doi curteni de ai lui Radziwill 
anume Sieneky şi Ottenhausen, aveau să meargă in Ardeal şi 


să-l] roage pe Răkâczv ca să o veţiască i i ` 
tru Radziwill '), i tii Ce pet pa 


Răcâczyv primi ca sa 
vă descuperi lucrul ace 
nuit de Turci, ca să se 


mijlociască, dar temindu-se că Lupu 
sta la Poartă Şi astfel va fi el singur bă- 
ferească dinainte de lucrul acesta nepla-. 


1) Theatrum Europacum, vol. VI, pg. 116 şi urm. 


| 
| 
| 
| 


O NUNTA DOMNEASCA 2:3 


e e. 


cut, I1 Inştiință pe trimisul său dela Poartă în aceiaşi vreme, in 
care ti trimise pe solii lui Radziwillin Moldova. Nespunind insă 
trimisul lui Răkoczy la Poartă adevarul şi ajungind faptul acesta 
la urechea lui Vasile Lupu, acesta se simţi jignit și nu-i primi 
mijlocirea lui Rákóczy, trimeţindu.i inapoi în Litvania pe Sieneky 
şi pe Olenhausen. Radziwill neavind incotro, căută alt mijlocitor, 
pe învățatul mitropolit al Chievului, Petru Movilă, cu al cărui 
ajutor s'a şi făcut mai tirziu nunta’). 

Spre acest scop trimise Cneazul in luna lui lanuarie 1644 
la cumnatul său Petru Movilă pe abatele mănăstirii din Owrucz, 
Leontin Szycik Zaleski, care-l rugă pe mitropolit în numele stă- 
pinului său, ca să-l induplece pe Vasile Lupu la căsătoria fiicei 
sale. Abatele veni de vre-o două ori și pe la Voevodul Moldo- 
vei. Acesta-și dădu invoirea, dar temindu-se de bânuelile Turci- 
lor, îl porni la drum spre Țarigrad pe „prietinul* său, Marele 
Vistier Nicolae Catargi, cu insemnate sume de bani la noul Vi- 
zir, Zicindu-i să întrebuințeze toate chipurile şi mijloacele, numai 
să-i molcomiască pe Turci. Scrie Vodă într'un răvaş din 24 Mar- 
tie 1644 cătră viitorul său ginere că pănă la Rusaliile ortodoxe 
se vor lămuri lucrurile întrun fel sau în altul şi dacă Cneazul 
va aștepta până atunci, el îi va trimite ştire 2), 

Pungile de bani le-au astupat gura lacomilor Turci, care In- 
chiseră ochii cu prilejul acesta, cerind insă drept chezäşie, pre- 
cum câ Lupu nu se va uni cu Litvanii şi cu Polonii impotriva 
Porții, pe Ruxanda, Domnița cea mai tinâră a lui Voda Lupu. 
In stirșit sa pus logodna la cale, şi atunci din depărtata Litva- 
nie sosi la curțile domneşti din lași un răvaș pentru Domnița 
Maria dela tomnaticul şi nu prea frumosul Cneaz Radziwill. Cu 
multă smerenie și bună cuviință li răspunde frumoasa Domniţă 
într'o scrisoare din 2 Septembrie 1644: 

„Prea strălucite şi prea milostive al meu prinţ, mult iubi- 
tul meu Domn, 

„Aducind Mariei Tale mulțămitele mele ce le datoresc pen- 
tru prietineasca scrisoare răspund şi din partea mea plă- 
cutei iubiri din răvaşul Mărici Tale, cu dragoste, indreptindu-mă 
in toate după voința Celui Prea Inalt şi a prea puternicului meu 
părinte şi binelăcător. 

„În lași la 2 Septembrie anul Domnului 1644, 

„A Maăriei Tale, prea iubitul meu stăpin, smerită servitoare, 
Maria, fiica Domnului Ţării Moldovei“, 

Trimeţindu-i Radziwill a doua oră In peţit pe cei doi cur- 
teni, acum insă deadreptul în Moldova, Vasile Voda ii primi 
foarte bine la curtea din laşi. Nu mult după aceasta plecară din 
Litvania marele Hatman Pan Mirsky şi Sfetnicul de taină al lui 
Radziwill, Pan Mierzinski, să-i aducă miresei inelul de logodnă 
şi alte daruri prețioase. 

1) Neagoe Popea: Memoriile lui Kemeny lanos, pg. 38 şi urm.. Bucu- 
resti, 1900. $ 
2) Vezi Harm.. Doe., Supl. MI, pg. 4.5, 6. 


$a VIAȚA ROMINEASCA 


Lui Vodă li aduseră In dar o sabie de aur, citeva sinețe 
lucrate cu mult meşteșug şi felurite ceasornice de mare preţ. 
Domnița câpătă fel de fel de odoare: o cutioară de agat şi le- 
lurite tacimuri şi oglinzi. Tot aşa Doamna impreună cu coconii 
ei tineri au fost dăruiţi fiecare după rangul lor. (Domnița Ruxanda, 
fata cea mai tinără şi mai frumoasă a lui Vasile Lupu, nu era 
la curtea din laşi, căci tatal ei o trimesese ca oslatică la Turci, 
in seraiul Moldovei din Țarigrad). După ce-și dădu Vasile Lu- 
pu invoirea şi se sfirşiră ceremoniile logodnei, se intoarseră 
solii lui Radziwill inapoi in Litvania, ducind cu dinșii chipul zu- 
grâvit al Domniţe: Maria `}. 

„De mirat a rămas veacurilor acest fapt, cum a putut su- 
feri inima lui Vasile Vodă să se laca această nuntă cu un Cal- 
vin; şi multă vreme s'a frāmintat acest iucru și cițiva pe atun- 
cea apăra acest lucru, să nu fie, mai ales Toma Vomicul şi lor- 
gachi Vistiernicul, Ei ziceau lui Vasile Vodă şi pentru legea rā- 
tacită şi despre grija dinspre Impărâția Turcului. lar Todiraşco 
Logofatul şi Ureche Vornicul stăteau asupra acestei nunţi ca să 
se facă? *). 

Nu mult după plecarea solilor litvani, au pornit la drum 
inspre Litvania şi solii moldoveni Catargi Vistierul şi Ivanovici (7) 
Spăâtarul ca să ducă viitorului ginere al lui Vodă inelul de lo- 
godnà şi o mulțime de odoare turceşti, foarte scumpe. şi să facă 
logodna în numele Dommţei Maria cu principele Radzwill, 

Marele Vistier Nicolae Catargi aduse cu sine la intoarcere 
şi o scrisoare dela Cneazul Litvaniei, căruia-i răspunse Domnița 
in următorul mad : 

„Prea strălucite şi milostive Cneaz, mult iubitul meu Domn, 

„Maria Sa jupinul Catargi, intorcindu-se din călătorie, mi-a 
dat răvaşul Măriei Tale, prea iubitul meu Domn; primindu-l cu 
recunoştinţă, li mulțămesc cu smerenie Mariei Tale că mi-ai dat 
prin răvașul acesta o dovadă că nu m'ai bilat şi cà eşti cuprins 
de iubire câtră mine, care iubire sa zāmislit prin voinţa Celw 
Prea Inalt. Scriind ti lagăduesc aşişderea Mariei Tale, că voi A 
prietina credincioasă a Maăriei tale, prea iubitul meu Domn: aş- 
leplind aceasta, mă incredinţez cu smerenie voinței Măriei Tale, 

„In laşi la 9 Noembrie anul Domnului 1644, 

„A Mariei Tale, prea iubitul meu Domn, roabă pe viaţă. 

„Maria, fiica Domnului Ţării Moldovei“ *). 

Vasile Lupu trimise şi el ginerului o scrisoare la 18 lanua- 
ne 1645, dindu-i de şure că a trimis spre intimpinarea lui pe 
Marele Vornic și pe Marele Spătar. Il încredinţează de dragostea 
sa părintească şi doreşte sa sosiască cu noroc pe pâmintul Mol- 
dovei, ca să-l Iimbrăţişeze ca pe un fiu”). 

Cneazul se pregăti îndată de cale, işi luă râmas bun dela 


1} Theatrum Europaewm, vol. VI, pg. 116 si srm. 

2) Miron Costin, pg. 284—5, in Letop. Țării Mold., tom. I, lasi, 1832. 
5) Supl. MI lè Hurm. pg. 13. 

4 1 c, pe. 15. 


O NUNTA DOMNEASCA 255 


regele Viadislav şi porni la drum din Camenița liivanā, ca să 
apuce peste Liov, peste Camenița din Podolia și să iasă in ţara 
Moldovei. In cale se opri în Brody şi la Castelanul din Cracovia, 
Pan Koniecpolsky, care era şi general al regatului polon. Acesta-l 
găzdui prieteneşte, dindu-i şi multe sfaturi de folos pe drum. 

De aici incolo călătoria era cu primejdie, din pricina Täta- 
rilur ce tăbărau tocmai pe unde avea sā treacă principele cu 
nuntașii săi, dar şi din pricina numeroaselor cete de hoți ce se 
sțineau la drumul mare. 

Castelanul Cracoviei, Pun Koniecpolsky, care prevăzuse 
primejdia aceasta, strinse în grabă oamenii säi şi-i trimise la 
granița Moldovei, pe unde ştia că are să treacă mirele. 

La 21 lanuarie 1645 acesta ajunse la Camenița unde intilni 
feluriți soli ce 1 aşteptau. Cu aceştia se urcă ceata nuntaşilor lui 
Radziwill la citeva sute de persoane. Afară de alaiul celorlalți 
magnați, principele lanuş avea singur șasezeci de curteni, din 
care fiecare luase cu sine cite trei slugi. Supt steagurile prin- 
ciare mergeau 200 de călăreţi şi tot atiția Cazaci şi dragoni; a- 
ară de aceştia incă 400 de Nemţi şi Huzari cu muschete, și 
alți oameni în număr de 500 de inşi. 

Cu acest alai strălucit sosi principele Radziwill în 29 lanua- 
sie pe pămint moldovenesc, făcind popas la cetatea Hotinului, 

Cind ajunseră la apa Siretiului ti aştepta o mulţime de 
Moldoveni; Toma Vornicul din Ţara de Jos și Şătrarul lordachi 
cu patru steaguri de pedestraşi şi cu şese de câlăreţi. De aici 
nu era departe lașul. 

Cale de o milă li Intimpină Vasile Vadă cu solii ardele- 
neşti şi cu un alai strălucit de 12 mii de ostaşi”). Vodă călăria 
pe un armăsar foarte frumos, impodobit cu sarsamuri intr'aurite 
şi țintuite cu pietre scumpe ; friul și şeaua armăsarului erau ţe- 
sute și bătute cu aur, tot astiel şi scara dela şea, precum şi pa- 
loșul şi sabia lui; pe căciulă avea un surguciu prins cu o agrată 
in care străluciau cinci diamante: alt diamant îl purta la inelul 
de pe deget 2). Imbrăcămintea lui Vodă era o dulamă de stofă 
albă și purpurie, presurală cu albine de aur şi tivită de jur im- 
prejur cu capele de bour în aur şi pietre scumpe, iar pe spale 
purta o mantie albă Imprejmuită c'un guler de samur siberian »), 
„imbrăcâmintea de pe el şi podoabele de pe cal, după socoteala 
nuastră de atunci, puteau ajunge până la 40.000 de taleri“ *). 

Doamna, o Îrumuseță de origine circasiană, purta un mic 
gugiuman «de jder, pe care strălucia o diademă bătută cu dia- 
mame. Rochia ei de stofă albă, cu poalele lungi, piepţii scurţi 
şi minecile strimie, era prinsă la cingătoare prin niște paltale de 


H) În Supl. Hi, la Harm., p. 15. Vasile Vodă vorbeşte de Marele y geny 
2 > des e Popea, loe. ci: G. Sincai, Chronica Rominilor, vol. I, pg. 


rești, 1566, 
4) Neagoe Popea, lue. eit.. 


24 VIAȚA ROMINEASCA 


-= 


rubin ; deasupra era aruncată o mantie de stofä verde, presurată 
cu albine aurile, cu minecile lungi, căptușite cu stofă mohorita 
şi cu pielcele de soboli; mantia se coboria pănă mai jos de ge- 
nunchi, O salbă de mărgăritare invristată de pietre scumpe de 
cea mai aleasă lrumuseță şerpuia în jurul gitului ei alb. Degetele-i 
erau incărcate de inele cu brilante, cu safire și cu smaragde '). 

După ce-și dădură bineţe unii altora şi se cunoscură, prin- 
cipele Radziwill primi dela Vodă in dar un armăsar de mare 
prej şi impodobit foarte frumos : era chiar acela pe care călârise 
Vodă mai inainte. Poporul şi tirgoveţii Iaşului ieşise cu duiumul, 
Ingrămădindu-se unii peste alpi şi chiuind de bucuria priveliştii 
ce li se desiăşura înaintea ochilor. De fapt şi aveau ce privi, 

Mai cu seamă câlăreții turci, spabhiii, care se afla intr-un 
număr oarecare la curtea lui Vodă, iși arătau iscusința galopind 
ca fulgerul pe caii lor iuți, Unii li fugăriau pe alții, scoțindu-și 
totodată săpeţile din tolbă, după obiceiul Turcilor; alţii se in- 
virtiau aşa de repede pe sub pintecele cailor, încit nu puteai să-i 
atingi de loc, necum să le dai vr'o lovitură; ciţiva prindeau cu 
mina săgețile ce veniau sbirntind spre dinşii, sau se fereau 
de ele, lovindu-le indărât, Erau şi de aceia, care färā sā se spri- 
jine cu minile, săriau pe caii lor ce sburau ca vintul; unii cu- 
legeau săgețile aruncate pe jos, în clipa cind galopau, sucindlu-şi 
pentru aceasta trupurile în toate chipurile, Alții iarăşi alergau 
așa de viloros cu caii lor, încil se intimpla să cadă câlărețul jos 
şi să se poticniască calul, rostogolindu-se cu tot cu şea pe 
pămint. și la urmă totuşi se sculau cu toții teferi. Tot astfel ię- 
nicerii și garda pedestră a lui Vodă dădeau felurite lupte, hăr- 
țuindy-se în toată farma, o privelişte de tot hazul, căci sineţile 
şi muschetele fiind prea încărcate cu praf, il isbiau pe pușcaş 
așa de tare, de cădea la pămint, 

Cind se apropie alaiul de Curtea domnească, se descărcară 
cele mai mari tunuri piriind și bubuind ingrozitor. Se intimpla 
atunci şi o nenorocire; unul din curtenii lui Vodă a fost lovit de 
moarte chiar inaintea calului domnesc, de o bucată de schijă 
dintr'un tun plesnit 3), 

In 5 Faur se pregătiră festivitățile pentru nuntă. Cununia o 
săvirși bâtrinul și prea invățatul Mitropolit din Chiev, Petru Mo- 
vilă, ajutat de Mitropolitul Moldovei, Varlaam. Era acest mitropo- 
lit Petru din os domnesc, foarte cinstit și blind şi cel mai cu 
vază din toată preoțimea adunată la laşi pentru acea serbare; 
el a ținut şi o predică în limba slavonă cu acest prilej”). 

__ Snsise la acea nuntă o mulţime de lume aleasă de prin 
țări străine : venise solul Regelui polon Vladislav al IV-lea, solii 
Electorului din Brandenburg, ai Ducelui din Curlandia şi ai Pa- 
triarhului din Constantinopol ; dela Matei Basarab, Domnul Mun- 

1) G. Misail, loe. eit, 

Hi iangan ani mere na e Neagoe Popea, 7; Col 

uropa, loc, = i n 3i; Columna 
k va istorică, a Că i 


jui Traian, 1878, pg. 41 notă; vezi și Arh 


O NUNTĂ DOMNEASCĂ 257 


anem -u 


teniei, erau: Ştefan Mitropolitul Țării munteneşti, Radul L.ogofă- 
tul şi Dinul Spătarul. Oraşul Bistriţa din Ardeal trimise incă din 
21 lanuarie doi soli '). Răkoczv Domnul ardelenesc, era repre- 
zenta! prin lânos Kemény; după dinsul venia Barcsai Akos, a- 
poi Mariâsi Istvân în numele lui Gh. Råkóczy cel tinăr, Kemény 
lános avea sub conducerea lui mai mult de 100 de călăreți, toți 
îmbrăcați in piei de lup. Magnaţii poloni şi curtenii litvani ai lui 
Radziwill erau ca la vro 2000 de oameni, pedestrași şi călăreţi, 
foarte bine imbrăcaţi şi gătiți, huni şi ageri călăreţi, dar „spu- 
nind adevărul, pe curtenii lui Vodă incă nu-i întrecea în frumuseţa 
şi bogăţia imbrăcăminţii. Hainele lor cele căptușite cu mâtasă 
şi cu blâni de rişi erau numai cele de toate zilele“. In adevar 
străinii ce veniseră la această nuntă, se speriară de atita bogă- 
ție ce văzuseră la Moldoveni £}. 
Nunta s'a ținut In vechile curți ale Domnilor Moldovei. 
Sula cea mare, numită „Spătăria“, era lungăreaţă şi de o intin- 
dere foarte mare; în fiecare parte avea cite gese ferești ce dă- 
deau la dreapta in ograda caselor, iar la stinga asupra unui şir 
de arbori ce Impodobiau ca o cunună verde coslișa dinspre 
Bahlui, care incunjura temeliile curţii. Tavanul din lemn de ste- 
jar inegrit de secoli și increstal cu flori și arabescuri aurite, se 
sprijinia pe patru păreţi văruiți în alb oarecind, dar atunci scli- 
pitori de vechime. Patru sobe de olane colorate cu roşu, galben 
şi verde erau prin cele patru colțuri ale sălii. O uriaşă candelă 
de aur atirna de mijlocul tavanului, iar in jurul ei strálucia o 
roată de bouri in argint suflat cu aur. Intre ferești se vedeau 
trofee de deosebite arme: sineţe, iatagane, suliți, pumnale circa- 
siene, venețiene, genoveze, tuiuri,. steaguri turceşti, polone, ma- 
ghiare, tatare, ctc.. In jurul sălii se intindea pe lingă părete un 
divan acoperit cu postav roşu şi impodobit cu ciucuri de fir 
Fundul sălii strâlucia de o foarte mare şi aurită icoană a 
Sfintei Paraschiva; o altă icoană a Sfintului Gheorghe, patronul 
țării, tot aşa de bogat imbrăcati, atirna alături. In dreapta tronui 
domnesc cu trei trepte, Inaintea cărora se alla o măsuţă, pe care 
abia Incăpeau sabia, buzduganul, un arc şi tolba cu săgeți, 
In stinga scaunul Doamnei cu două trepte de o formă mai 
mică. Sub icoane o masă acoperită cu postav roşu, iar deasu- 
pra o cruce mare de aur și o evanghelie scumpă, Deasupra 
icoanelor se vedea săpat în piatră numele lui Dragoș Vodă, in- 
țemeetorul Moldovei, anul dela Adam 6860, numele lui Alexan- 
dru cel Bun şi anul 6910; al lui Roman Vodă, al lui Ștefan cel 
Mare, al lui Bogdan fiul său, al lui Petru Rareş era cel de pe 
urmă, ca dovada că seria Dragoşizilor se inchee (!) 
Restul salei era cuprins de cele 24 de scaune pe care şe- 
dea înaltul cler şi cei dintii stetnici ai Domnului la sărbători mari 
şi la judecaţile ce le ținea Vodă. ') 


> mentele Bistriţei, vol. I C. . 
y Ari ai aa S Nea - Popea şi Miron Costin, loc. cit.. 
3) G. Misail, Epoca lui Vasile Lupu și Matei Basarab, pr. 121 sq 
Bucureşti, 1866. Dăm acest pasaj deseriptiv din Misail cu toată rezerva. 
(Nota antoralui), 


25 VIAȚA ROMINEACCA 
ni 


in fruntea mesei şedea trimisul regelui polon, apoi mirele 
lanuş Radziwill, după el Petru Movilă, mitropolitul Chievului şi 
solul lui Rákóczy, cu numele Kemény lános, Acesta nu voia 
să lase Inaintea sa pe Petru Movilă, dar Vasile Lupu îi aduse 
aminte că și la Unguri se obișnueşte a da mare cinste naşului, 
ceia ce l-a induplecat pe Kemény să-i dee mitropolitului locul 
de cinste. Spune acest Ungur in memoriile sale. că el mai In- 
nainte nici nu credea că se află intre preoții moldoveni oameni 
atit de învăţaţi. ') 

Era o bogăţie în toate. N'a lipsit la nuntă nimic din toate 
podoabele cite trebuiau la o veselie ca aceia, cu atiţia Domni şi 
oameni mari din țări străine: la mesele de orice rang erau min. 
cări proaspete gătite după gustul polon de meşteri de bucate aduşi 
din alte ţări. 3) 

Ospăţul era mai mult decit regesc, aşa că nici cel mai mare 
monarh nu s'ar fi rușinat să ia parte, căci pe lingă că era ò 
masă mare la care minca Voda cu oaspeţii săi cei mai aleşi, se 
mei intinseră mese și prin casele particularilor pentru oaspeţi. 
avind fiecare ce-i doria inima. Slugilor de mina a doua, pină 


la cel din urmă, li se plătea pe săptâmină o anumită sumă 
de bani, % 


Plăcintele se aflau in aşa bielṣug, 
La toate mesele cele lungi erau farfurii şi castroane, toate de 
argint şi purtind bourul, marca Moldovei, Apoi cintau tot felul 
de muzici. Lăutarii așezați în cerdacul de piatră ziceau cintece 
romineşti şi străine. *) 

Era și o meterhanea turcească trimisă anume dela curiea 
Sultanului, care mai mult făcea tărăboiu şi asurzia oaspeţii, de- 
clt îi destăta. *) 

Alară totul arăta, totul vorbia despre serbare și bucurie, 
Flori, frunzari pretutindene. Mii de masalale pregătite aşteptau 
sosirea nopţii spre a lumina ca un alt soare. Curtea toată im- 
podobită, şi strinşi boerii şi căpiteniile țării, feciorii de boeri, 
taţi oameni tineri la alaiuri pe cai turceşti, cu podoabe şi cu pe: 
tiene la şlice. Pivniţele domneşti se deschiseseră spre a scoate 
sutele de poloboace de vin străvechiu: de Odobeşti și de Nico- 
reşti și dela via Grecilor, ale cărei vije le adusese insuși Ştefan 
cel Mare din Ungaria. Tamaseclicuri de ialovițe se adusese 
spre a fi tăiate pentru trebuințele nunţii. Inălţimile dela Galata 
şi Cetăţuia erau ticsite de tunuri mari de schijă neagră, tirite a- 
colo spre a vest: prin urletele lor nunta domnească *) 

In casa ceia şi la masă n'a fost nici o femee, nici o fată, 
nici mireasa, nici joc n'a lost, ci jocul s'a ținut in piaţa orașului. 


că se lăcea chiar risipa, 


1) Neagoe Popea, op. cit, pg. 36—37, 
23) Miron © „op. cit, EERO. 
a romii roci aer] ve, cit.. 
eagoe Po op. eil, pg. 37 sq, şi G. Misail, op, cit . 8—17 
>) Theatram sata păsa a-i 2 ral 
Miron Costin, op. cit., p. 200, și G. Missil, op.cit, pg. 126 şi urm, 


O NUNTĂ DONAEASCĂ — _ Sy 


i i i celelalte soţii ale oaspeți- 
asa, mama e! vitregă, precum ŞI cele i i 
epera şi ele la masă, insă singure, despărțite de bărbaţi, 
căci aşa cerea obiceiul țării. Inainte de a se așeza la masă, 
vr'o 50 sau 60 de boeroaice, fete tinere, prinzindu-se de mini, 
cind în cerc, mișcindu-se în tact şi cu paşi ia dă oz rd 
stinga, cind în şir lung, au întins jocuri romineștui. Erau A 
bine îmbrăcate ; bărbaţii numai priveau la ele şi nici unu în 
s'a amestecat in joc. Inaintea fetelor insă săria cit putea un stol- 
nic batrin cu căciula pe-o ureche. El era vornicelul nunţii, spre 
sfirsitul căreia i-au legat la toiagul său de alun, vârgat cu are 
şi cu alte culori, o îrumoasă nâlramă de mâtasă albă, cusu 
beteală. ' k i 
j agih N ospăţului nu s'a băut prea mult, ci a băut e 
care cit a voit. După aceia solul regelui polon, ele și a 
lonii s'au ridicat şi au plecat la culcare pe la conacele lor, ia 
Vodă i-a petrecut, rugindu-i pe solii ardeleni E repie pera 
N np si i inşii foarte ` 
este mult timp sa Intors şi a băut cu i pan, 
pet s'a urit. Faţă de solul ardelenesc Kemeny aeae 
rătat cu o deosebita Oregons şi geene ge a ră = pir ra că = 
ia, luindu-şi rămas bun, i-a petre „ voind i 
pica ap 24 dela scări incolo, ei i-au spus că mai rogi 
culcă acolo, decit să-l lese să-i petreacă mai sepsa aa pes 
le răspunse câ şi el se culcă acolo, dacă se va cu ca so 
delenesc : numai cu mare greutate au scăpat de el. *) socati 
Impărțirea darurilor de nuntă aduse suos pan a 
i zi i Zi i us pocloan 
a durat trei zile intregi. Ziua india au adus poclo 6 pa 
selui , apoi cei ai Domnitorilor străini şi ai ; 
negro poan a Ta zi împărţi daruri Domnul Moldovei, eră 
inalt şi alţi hoeri moldoveni, iar în acea E" urmă zi venir 
ii lor ardelene și moldovene. : 
mpi perp ig petreceri s'au veselit vr'o două săptămini. Adus-a 
Voda Lupu la nunta fetei sale zicători, comedianţi, opri pha 
măscărici din ţara turcească şi toți işi otrneigie em sl op paier, 
sednici de admirat. Unii cintau pe te = instrui at 
ieciesnii, alții făceau fel de fel de Iu aupra că peer 
au in mini, in picioare şi în şolduri, cufite, sa 
oms luptători de circ şi duelgii; alţii iarâși jucau pe mi a 
prin țarile nemţeşti. Bărbații şi Sie zana mere ură ae 
jii au săriturile cele mai ciudate Şi ] $ i 
care gre pe lume. Felurite clădiri de cetăţi, de es și 
de corăbii, care se lâceau in pr iama D porto apene 
ulțime de monștri și dihānii ciudate ; r 1 
cae pori se luptau cu lei şi cu elefanți ; unii rue pa 
foarte mari şi grele, pe care alții le slârmau pe pieptu pu : 
rilor cu ciocane de fier. Unul iși legase de moţul său de pă 


1) Neagoe Popea, op. tite Pr- 37; G. Misail, op. cit, pg- 127; Thea- 
y m, pg. 1122 z 

aa D papa Popes, op. tit, pg- 373 şi Ta 
D Theatrum Europaeum, op. cit, pg- 1 


260 VIAȚA ROMINEASCA 


de pe capu-i ras după moda turcească, o piatră de moară, foarte 
lată, cu care jucă mai intti, după aceia insă se invirti în jurul 
său așa de repede, incit privitorii abia puteau zări piatra cea de 
moară, minunindu-se, dar și temindu-se totodată să nu se des- 
lege de părul comediantului şi să-i zdrobească. Pehlivanii și 
Jucătorii pe fringhii săriau pe påmint de pe locurile şi lucrurile 
cele mai inalte, ca fulgerul din cer. lingă Vodă stătea Ma- 
rele Vistier care-i dădea fiecărui comediant ò răsplată in bani, 
dacă-şi_indeplincau bine meseria şi căzind după obiceiul țării la 
picioarele Domnului, îi sărutau poala vestmintului. Altora le im- 
părțea haine sau în loc de bani chiar bucăţi de postav. 

După atitea serbări Şi veselii ce au ținut aproape două sāp- 


tâmini, au plecat nuntaşii la 16 Februarie 1645 in ţările lor. * 


Vasile Vodă și Doamna lui iși petrecură ginerele şi fata cale de 
o milă afară de laşi, luindu-și râmas bun unii dela alţii. Fratele 
Domnului și sora acestuia impreună cu Marele Hatman Ureche, 
merseră pină la Hotin cu Kneazul Radziwill ; acesta-i mai luă 
pe toți cale incă de trei mile pină la orașul Camenița inPodolia, 
de unde-i trimise inapoi in Moldova incârcaţi de daruri. Cneazul 
Radziwill insă cu tinăra sa Doamnă apucară calea spre Varşo- 
via, unde se strinsese dieta polonă. ! 

Incă în acelaşi an făcură amindoi insurăţeii o călătorie de nuntă 
în Apus, intorcindu-se prin lulie in Litvania $). Domnița Maria e 
prin urmare cea dintii Romincă de care se știe că a fâcul o că- 
lătorie de nuntă in țări străine, cu toată greutatea drumurilor de 
pe acea vreme şi cu toate că In acele țări bintuia războiul de 
30 de ani, 


lon Grâmadă 


1) Theatram Earopaeum, vol. Vi, pg. 1122.1 
2) N, lorga. Acte si fragmente, vo i pe. 138, 


Documente omeneşti 


ŞASE SUTE DE LEI 


lată ce mi-a povestit un prietin: 

Intr'o dimineaţă, s'au înfățișat la mine doi oameni. 

Cel mai voinic, cu fața bărbătească şi deschisă, vorbeşte. 
cel întâiu: 

«Am venit pentru afacerea noastră... 

— Pentru durerea noastră, de care pălimim mai mulţi... se 
gräbeşte să adaoge cellalt, slab şi adus puţin din Jele. 

— Ne-am gindit să facem o plingėre... urmează intăiul, 

—.... SA facem o jalbă... sintem paisprezece oameni in su- 
lerinţă...» gingăveşte cel mai mic, zimbind cu sfiiciune. 

Era un năcaz de påmint pe care intru citva îl cunosteam: 
mi-l lămurise şi omul cel mai märunt, Petrea Nastase, cu citeva 
zile înainte. Şi tot el, şacuma, incepu să spue „cum o fost“. 
Deşi părea aşa de năcâjit, și avea şi puţină piedică la vorbire, 
cellalt gospodar, Neculai Florea, il lăsa să vorbească: din $0- 
väirile şi piedicile lui, izbucneau ca din incordarea unui arc, 
vorbe tari şi mișcătoare; i s'aprindeau ochii ca de o durere, şi. 
Zimbetul cel trist li stăruia necontenit pe față. 

«A lost așa, cum vam mai spus... Stăpinirea a împărțit la- 
zul Câlugărului, şi ne-a dat la o sama de oameni cite cinci hec- 
tare... Noi am făcut şi sat, șavem să clâdim şi școală, şi bi- 
serică, dacă ne-a ajuta Dumnezeu... Acu iazul cel mare şi vechiu 
i ştiţi dumnevoastră: iaz a fost decind t} ţin oamenii minte. 
Poate a lost întemeiat de trei sute de ani, de patru sute de ani, 
dela Șulfan-Voda, precum se pomeneşte şim nişte „docomenturi*. 
Peşte, in el cit lumea, umblau vara la pescuit cu lantri cu pinză... 
Şi toate gingăniile pămintului au viefuit in el... parcă cine ştie 
ce mai era prin ghiolurile lui! Şi papura bătrină avea niște râs. 


-262 VIAȚA ROMINEASCA 


păcini cit copacii de groase, şi stuhul era pe märgini des ca 
peria... şi voinic ca © oaste... Cind au dat drumul iazului, zece 
zile au curs apele, șau venit din cotloanele cele adinci, cu ṣu- 
voaele, crapi de cei ruginiți, cit copiii de mari... Şi sa împărți! 
pămîntul, cucoane... Ş'am făcut noi canaluri. ca să se scurgă 3- 
dele, şam început a deslunda matca iazului, a scoate stuhul și 
papura... La noi oamenii muncesc cu vrednicie... Noi sintem Rā- 
dăşeni şi știm preţul pămintului... Și iaca, şepte ani am muncit 
noi şi ne-am chinuit, ca să facem pămini de arâtură, pe unde 
au rimat crapii și ṣ'au făcut catloane șerpii de apă... Acu se vede 
de cătră toată lumea: lazul Călugărului e ca o grădină. Pe toate 
hotarele cresc răchiți. Şi holdele, de-a mai mare dragul, se luptă 
să se facă mari cit răchiţile. Acu să vedeţi ce se intimplă. cum 
v'am mai spus. Noi sintem cu moşioara noastră drept la mar 
ginea țării. Şi vine o „comisie* şi Incepe a măsura acu trei veri, 
și măsură şi prubuluește, că zice că nu se ştie hotarul cel drept 
prin apele iazului... și trage altă linie, şi trece o parte din på- 
minturi la o moşie din Bucovina. Paisprezece gospodari am rá- 
mas fara påmint. Am muncit fără folos, ca să-l curățim, atiția 
ani, şi cind să ne bucurâm şi noi. au venit şi ni l-au luat.. pre- 
cum au luat cu hapca şi țara Bucovinei acu o sută de ani... vra 
sa zică au luat-o tot din Moldova noastră...» 

Vorbea repede. Se opri gilind. 

«Acu ce ne facem noi? întrebă incet cellali gospodar, Ne- 
«ulai Florea. 

_ Ce să facem? adăogi iwe Nastase, Am trimes la 
Bucureşti „lacramaţie* ; au lost trei oameni de-ai noștri la Bucu- 
resti la deputatul nostru și la cei mari... Ne-am singerat, fam 
pus parale mină dela mină... a fost ş'un proces, n'am înţeles ni- 
mica... Au trecut două veri şi noi ant râmas orfani de pămintul 
nostru... şi săraci... vai de capul nostru! 

— Si ce v'a «pus deputatul dumnevoastră £ 

— A spus că saşteptâm,că sa vedea... răspunse Florea, 

— S'aşteptăm dreptate la ceasul morții! izbucni cu nărduh 
gingavul. El se duce la Bucureşti şi benchetueşte la mese cu 
boerii, şi bate cărţile, și dinspte partea noastră nici capu nu-l 
doare ! Mi se pare că bine spunea un moșneae dela nni, ră 
dreptatea noastră cea veche a murit... 

Acu ne-am gindit aşa, noi cei paisprezece nameni, să mai 


cercăm c'o jalbă...> 
Mă privea cu zimbetul lui sfias, şi se plecase iar puţin de 


şele, 

«Ne-a spus cineva câ știți så puneţi pe hirtie țipătul omu- 
lui, şaveţi şi prietiri... c'apoi este o vorbă... că fără sfinți nu 
poţi ajunge la Dumnezeu... 

— Bine, să vă fac o plingere, răspund tu... Dacă Statul 


v'a dat påmint, nu vă poate lăsa așa... 


— Şi Statul trebue să-și caute dreptatea lui. câiazul a fosi 


DOCUMENTE OMENESTI ale 


pămint al nostru,., 
hapca,..». 


Şi Neculai Florea înc 
i pai ce epu să spue cum s' 
c sa măsură 
leg m den jet seamă de semne, de bratari şi de hitills 
un prietin baa Ta am imprejurările şi pe altă cale. Ştiam jena 
din lipsa de sem i peria paeis pe vremea aceia TA 
cind vechi, e o bucată de seri 
alte edi il ii a hotarului; în sehinb alie bas aţi ia 
tenilor, în t la noi. Prietinul meu, apărind feri da x 
rinţa şi aesoh egie acele, avusese oarecare näcazuri "s e. 
vouă ăia parea Saeaeailor era vădită, şi el rana bai 
câtră alte feţe. Deşi a: base guvernul, și oamenii se Indreptas re 
de generositate eşi din toată afacerea aceasta el făcuse o era 
ca avotat;. pute ȘI nu sa gindit o clipă să ceara răsplata. ia 
ot a 3 ina a să sprijine interesele oamenilor mai depart a 
deodată, şi rue cei paisprezece nameni năcăjiţi 1l läsas, a 
care se 'arăiba de d să bată la alte uși. lar din toate Sidle 
care să nu se fi gindit at Ea nu ştiu dacă se va fi găsit unul 
n ra nenorociti birgici căzut o afacere bună în mină, cu 
, SAM lost şi pe la alții... şi 
bu i Ip... ŞI nu degeaba... 
pa Și cit am, patut imi zicea Nastase. Ali mu ne-au facut 
Si-ti stărui . Noi atuem. paana mai bine durerea pe hirti 
Svein Adi ol Sintem paisprezece şam pus mină dela mi Pi 
S'avem adunați şase sute de lei... Dacă folosim ceva, noi, iara. 
plz puțin plocon... 5 vă, Noi, taca, 
„T Uite ce e, răspund eu, ştiu şi 
er : t Şi eu cum s' 
polei cred că sint două cài de urmat. Ori să se pie A 
vă dodiaaii a ş atuncea, cu dovezile care s'or aduce T 
de picard preis a ec-afi perdut; ori, dacă bucata pac naepliza 
pildă la Meresti jovi bună dată, să vă dee Statul proprietăți d 
s'a făcut Și aproape, unde a luat påmint dela Austri id 
s iuritoarea aceia. ia, cind 
„_— Frea bine, răspunse Nastas i : 
ma ` ii e, noi ne mulțăm —nu- 
cui tun aa iaten ai i rai Sa nu ne, ate copi 
“ploşască şi ei în viața eta cotlon cit de mic, în care să se 
Florea adăogi : i 
care Si ea asemenea facere de bine fiom aduce banii 
Faza îtetală ia, Zancai meam de nem poat, 
i nostru... 
Am răspuns: nele aveam toată tragerea de inimă să-l fac. 
«Dacă e vorba să fac un bine, şi 
a A : $0 pomană, iceți, a- 
pi: pei 1l fac fără nici-o platā... Dacă-mi plătiți, Ping pen ba 
să fac? je ak Ari aa rămas Alara de asta, ce credeţi c'am 
a u pe ie ce mi-aţi spus şi ce ştiu, ş' 
da pe cineva să deștepte pe cei dela ceea Ana d piata 
sa face dreptate... pentrucă o aveţi... Pe AR prea: că vi 
ocmai așa, tocmai așa... zise zimbindu-mi dulce Petrea 


se 
cunosc semnele cele vechi... ni l-a luat cu 


264 VIAŢA ROMINEASCA 


Nastase, şi eu cred că așa avem să izbindim... Aşa trebue să 
facă ! şopli el câtră Florea, ridicind un deget In sus. Apoi câtră 
mine: Şi pentru cheltueli, pentru strădanie, pentru toate, noi a- 
vem să vă dăm o mulțămilă de şase sute de lei... l-am şi strins 
anume pentru asta... 

— De ce? vă fac hirtia, o trimet unde trebue, şi dumnea- 
voastră ţineţi-vă banii...» 

Florea voi să spue ceva, Nastase prinse a ride privind in 
pămint, 

«Bine, da, aşa-i, aveți dreptate... Să ne faceţi hirtia... şi 
toate... ca să dobindim noi ce-am perdut.. şi noi avem șase sute 
de lei strinşi... Am mai dat noi şi alţi bani, —încaltea acuma-i 
dăm pe folos...» 

Mi s'a părut curioasă stăruința asta,—ș'am căutat să-i lac 
pe oameni să ințeleagă că nu sint jălbar de meserie; am vrut 
să-i fac să ințeleagă şi altele, despre sentimentele mele pentru 
poporul muncitor; şi cum așaceva € foarte greu, m'am opri la 
jumătatea lămuririi c'un fel de simțire de ruşine, g'am căutat să 
isprăvesc ett mai repede, c'o declaraţie mai scurtă, că voi face 
totul cum înțelew, insă fără plată. 

«Bine ! au zis amindoi gospodarii cu oarecare părere de 
rău... Poate-om face ceva... Că noi atuncea, cind s'a făcut mäsu- 
rătoarea, am avut pe unul, pe domnu Archlum Golovei... care 
zicea că umblă pentru noi... Ş'apoi am ințeles noi că el a fost 
acela care s'a Ințeles cu ceilalţi străini şi ne-a vindut câtră Nemţi...» 

Era vorba de prietinul care-mi lămurise afacerea și care 
umblase apărind interesele oamenilor. — Le-am explicat că se in- 
şeală, că aşa ceva nu se poate, şi altele. 

«Bine! a oltat Petrea Năstase, atuncea ni-i face dumneata 
jalba...» 

Ne-am înţeles să vie intro zi anumită, cind eu voi fi pre- 
gătit hirtia, să le-o citesc, şi s'o trimitem. 

S'au dus şi nau mai venit. 

S'acu citeva sâptâmini, Costan Gherasim, om dintrun sal 
cu cei doi, care mă cunoaşte bine, incepu să-mi vorbească ile- 
spre nâcazul cel vechiu, cu pămintul de pe iaz, care şi azi a ră- 
mas tot al Nemţilor. S'aude ca să se mai mâsoare odată, să cadă 
înapoi pămintul luat, dar oamenii tot năcăjiți sint, că de-atiţia ani 
nu s'a făcut nimic. 

«(Cucoane, zise el la urmă, eu lucrez la dumneata de un 
an şi ceva, şi te cunosc., Şi ştiu c'au fost doi oameni dintre cei 
cu năcazul acu doi ani la dumneata și te-au rugat să le faci ceva... 

— Da, cei cari voiau să-mi rlee șase sute de lei, 

— Ei, da, cucoane, Le-am spus eu: măi oameni buni. de 
ce n'ați urmat cu boerul acela ? că el vă făcea de-aluncea poate 
ceva... Ei ce-au făcut? Au venit în sat, s'au sfătuit,—și la urmă 
mau mai venit să eie jalba, Ziceau că se tem; să nu-i vinzi şi 
dumneata... Că de ce nu vrai să iai şuse sute de lei? Alţii n'au 
putut face ş'au luat, —și dumneata, dacă poţi face ceva, de ce să nu 


DOCUMENTE OMENEŞTI 2, 


iei ? Să nu te superi, cucoane, da oamenii i 
pici a : , , noştri au avut multe 
rca Chiar cuconu Archium, nu le-a vindut pămintul câtră 
De data asta n'am mai crezut că trebue să 
sli, Incepeam să văi că e zădarnic! gi cea 
„«Şacu, cucoane, i-am slătuit eu să vie la d j 
sä vie tot Nastase, cel care-i puțin gingav...> e EnS 
á Inştiinţat, Petrea Năstase a venit peste două zile, cu zim- 
etu-i sfios şi cu vorbele-i pripite, sunind de durere. lar era nă- 
cajit, şi mă ruga să-i ert pentru ce-a fost, că n'au putut veni, 
cip apus fb Berang grija, cu vorbe ușor învăluite, imi 
e mele, au ei, pai podari, a- 
dunați şase sute de lei... ER EZ i 


M. Sd. 


PT e mmm 


Pe Drum 


Ah! nu mai ştiu pe care țărm, ca moartă 
Sint azvirlită iar! In care parte 

A lumii, valul zilelor mă poartă! 

Dar simt că pretutindeni sint departe. 


Atit de tristă 'n suflet se ridică 

Beţia zborului mereu ‘nainte, 

Că nu mă uit in urmă: câci mi-e irică 
De suferinț aducerii-aminte... 


Cind mă deştept in noapte clte-odată 
Din visu-mi trist, mă 'ntreb în care ţară 
Am adormit—şi cit de 'ndepărtata 
Plecind spre ziuă voi lăsa-o iară? 


Mă "'ntreb, ce mări se-aud vuind în noapte, 
Pe ce oraş cad ropote de ploae, 

Ce fluviu 'nalță câtră geamu-mi şoapte, 
Ca 'n suflet intristarea-mi s'o Indoae ? 


Şi 'ncere atunci ca să 'mi aduc aminte 
Ce zări vor răsări spre dimineaţă, 

Cind soarele 'n lumina sa fierbinte 

Încet le va desfășura din ceaţă. 

Acolo... e un lac că apa verde-- 
Căruni de paseri albe şi de spumă, 

Şi mai departe-un munte şters se pierde, 
Ce 'n zori se va învineţi sub bruma... 


PE DRUM 


Ori poate, intre țârmuri nevăzute, 
Cu veşnic re'noita ei coloare, 

Cu bărci rătăcitoare și pierdute, 

Se leagână cu cintu-i lung, o mare, 


În veci, de-asupra zărilor schimbate, 
Perdeaua sorții mele cea tugară 

Se 'nlătură pe cer ca să'mi arâte 
Alt țărm, altă cetate, altă țară... 


Ca să mă 'nveţe iarăși siişierea 
Plecării mele veșnic mai departe, 
Ne mai înfățişindu-mi nicăerea 
Pe-acei de care viața mă desparte ! 


Voi ce-ați voit ca soarta să mă 'ndrume 
Spre voi! o! cum aşi vrea sănu m'alunge! 
Dar cum să vă urmez în larga lume 

Cind insămi cu nu mă mai pot ajunge? 


Aşi vrea să dau viaţa mea intreagă, 
Şi inima-mi în care patimi luptă! 
Dar inima-mi de cite ori se leagă, 
De-atitea ori de-un nou exil e ruptă! 


Ş'atuncea resemnarea mea mă lasă 
Ca să fiu smulsă și rătăcitoare 
Purtată 'n veci, cu lenea dureroasă 
A ramurei de ederă pe mare... 


Alice Călugăru 


Cronica literară 


Antonio Fogazzaro 


Maurice Barrès zice, undeva, că totul e, nu să joci diferite roluri 
fiind acelaşi personagiu, ci să ai mai multe suflete, fiecare cu viaţa lui pro- 
prie. Antonio Fogazzaro, cunoscutul scriitor italian, mort acum citva timp, 
realizează această părere a lui Barrès, în personalitatea lui complicată şi 
plină de interes. Catolic şi anti-clerical, ortodox supus bisericii catolice 
cu atita umilință, incit primeşte şi recunoaşte fără să murmur» condem- 
narea la Roma a cărții sale „// Santo," e în acelaşi timp un eretic a 
cărui doctrină religioasă e intemeiată pe adevăr, scos din credința indi- 
viduală a fiecăruia, şi care se preocupă din cele dintăi timpuri ale vieţii 
şi până la sfirşit să Impace darwinismul cu dogma şi biserica,—obser- 
vator exact şi iubitor al realităţii, stăpinit încă în acelaşi timp de un pu- 
ternic avint romantic şi de o imaginaţie foarte vie, de-opotrivă inzestrat 
pentru a prinde şi reda tragicul dureros al vieţii caşi comicul, tidico- 
lul, pe care-l redă În felul acela caracteristic al humorului italian mai 
mult amuzant decit satiric, Nu are acea putere de cugetare şi decon- 
cepție ce stăpinește lumea şi e caracteristica geniului; Fogazzaro e un 
scriitor, nu genial, dar de mare talent, un scriitor a cărui putere stă mai 
mult în puterea caracterului, în patima cu care se preocupă de proble- 
mele morale, în arta cu care ştie să ne arăte cum pot fi stăpinite pasi- 
unile puternice şi arzătoare de. puterea caracterului, care călăuzit de un 
ideal moral poate trlumia prin lupte şi sforțări măreţe asupra celor mai 
tiranice dintre ele. 

Fogazzaro sa născul dintr'o familie bogată şi cu vază la Vicenza 
(1542) şi a crescut în acea atmosferă de catolicism şi distincțiune sufle- 
tească, a cărei inlluenţă se resimte în toată opera lui. Deşi ar fi putut, 
graţie împrejurărilor fericite în care s'a născut, să ajungă la situaţii stră- 
lucite in societatea italiană, totuşi după ce şi-a luat diploma în drept 
şi litere a căutat să-şi realizeze chemarea consacrindu-se literaturii, după 
ce a şovăit puțin între poezie şi muzică pentru care avea multă aple- 
care. Primele versuri le-a publicat la 21 de ani: „Amintiri dela lacul 


CRONICA LITERARA 2197 


de Como”, şi au avul mai mult un succes de societate şi de simpatie 
pentru tinereţa lui. Influenţile lui Leopardi şi a lui Chateaubriand stat 
foarte simţite, deşi e şi o notă originală in felul de grijă dureroasă cu 
care se îndreaptă sufletul tinăr al poetului spre viaţa care îl aşteaptă. 

Opera cu care se face cunoscut e „Miranda“ (1274), nuvelă in 
versuri, rezultatul a o serie de dibuiri, incercări conştiincloase ale unui 
suflet care vrea să se cunoască pe sine, în care se desemnează pe incetul 
personalitatea artistului, se precizează sentimentele şi ideile şi se stă- 
pinesc secretele meşteşugului, tecnica versului, minuirea cuvintului. 
„Miranda* e spovedania unei fete de 18 ani, cu părul blond şi ochii 
negri, care iubeşte pe vătul ei Enrico, Tinerii se Jogodesc, dar Enrico 
uită în plăcerile oraşului mare de logodnica sa. Enrico e poet, visează 
gloria, vrea să-şi trăiască viața deplin şi intens şi scrie logodnicel sale 
o scrisoare crudă, prin care-şi reia libertatea. Subiectul e în cea mai 
mare parte mărturisirea durerilor şi a nădejdilor tinerii fete, care se is- 
toveşte încetul cu incetul de durere şi moare de fericire că, în clipa în 
care Enrico, înțelegind in sfirşit! unde e fericirea, se reintoarce la ea. 

Agonia şi moartea Mirandei au versuri minunate şi sint unul din 
episoadele cele mai impresionante din poezia modernă. E insă în to- 
tul un avint romantic, un sentimentalism dulce care te face mai de- 
grabă să te gindeşti la vre-o blondă și: candidă Gretchen din lite- 
ratura germană. decit la o ltaliancă, fie ea chiar din nordul Italiei. In 
ceia ce priveşte forma acestui poem, versul e cam aspru, necioplit, 
limba săracă şi lipsită de podoabe, de imagini, dar de o idealitate în- 
cintăroare şi plină de gingâăşie, 

ŞI apoi din chiar această primă operă reușită a Ini Fogazzaro se 
precizează unele idei ce domină toată activitatea sa literară de mai tir- 
ziu : chemarea morală a poetului, din care el face innainte-mergătorul 
omenirii, purtătorul de lumină, propovăduitorul progresului, căci Fogaz- 
zaro crede in progres, în care el vede izbinda elementului divin asupra 
elementului animal din om. Tot din această primă incercare izbutită se 
vede şi pornirea artistului de a ca dragostei un loc coviritor in viaţa 
şi sulletul omului, de a o idealiza, de face din pasiunea dragostei cel 
mai puternic imbold al firii omului spre idealitate şi robleță şi spriji- 
nul cel mai temeinic în lupta dintre elementul divin şi cel anima! în 
sufletul nostru. 

Miranda e cea dintăi dintre acele candide şi poetice creaturi fe- 
menine În care Fogazzaro a căutat să realizeze idealizarea amoroasă a fe- 
meii, idealizare pe care o socoate ca avind „cel mai însemnat rol tn 
profitul părţii omeneşti superioare." Deşi cu toate acestea, după cum ob- 
servă Faguet în articolul său asupra lui Fogazzaro din Revne des Deux 
Mondes, cind e vorba de spiritualitatea innaltă, rolul cel mai insemnat 
este al bărbatului, nu al femeii, afară doar de Donna Fedele în „Leila* 
şi Elena în „Daniil Cortis". 

A doua operă a sa de tinereţă e tot un volum de versuri, „Val- 


220 VIAŢA ROMINEAECA 
mai DEE E SE IE E SEINI ce arzi cai cae cre dei 


solda“, versuri de descriere, celebrarea lacului Lugano, pe malurile că- 
ruia poetul a petrecut zilele cele mai frumoase ale tinereţii sale, „umi- 
jul, sărmanul şi necunoscutul” pămint în care sa urzit atitea visuri şi 
nădejdi. Din aceste versuri se vădeşte puternicul sentiment al naturii la 
Fogazzaro, acea injelegere și dragoste adincă a poezii naturii, acel dar 
de a descrie şi gusta frumuseţile reale, care fac mai tirziu în roma- 
nele sale incadrări atit de poetice, fonduri atit de pitoreşti, decoruri 
splendide şi minunate scenelor duioase, tragice sau comice dintre perso- 
nagiile sale. In versurile din „Valsolda* însă, vizionarul, puternicul evo- 
cator de imagini şi senzaţii ce e acest Italian, este înlăturat adeseori de 
pomirea germanică de a simboliza, de a da peisagiilor celor mai umile 
o inseninare intelectuală, un înţeles şi o urmare morală, uneori obosi- 
toare. dar căreia se datoreşte şi culoarea de misticism, ce e iarăși unul 
din caracterele operei sale. 

„Malombra* e prima sa operă In proză, operă încilcită, zice cri- 
tica de pe vremea acela, „romanul romanesc cel mai romanesc, zice 
Faguet, dar foarte bine compus". E un fel de aplicare a unei vagi 
metempsicoze, o reinviere In parte a budismului, o aşa numită teoso- 
phie: Un castel vechiu şi groaznic, în care trăeşte un nobil bătrin ciu- 
dat şi o fată tinără şi mai ciudată, dar foarte încintătoare, amestec de 
bunătate şi ciudățenie, orgoliu şi superioritate sufletească, pasionată 
pentru datorii, irumoasă, leală şi iubitoare. Cu toate aceste calităţi, se sfir- 
şeşte prin a face pe bătrinul ciudat să moară de spaimă şi disperare, 
omoară pe tinărul molatec ce o iubeşte şi se inneacă ea însăşi într'un 
lac, sfirşind mai romantic decit a inceput. 

Acest roman dimpreună cu „Misterul unui poet“ pot fi privite ca 
operele ce aruncă lumina cea mai vie asupra sufletului şi caracterului 
lui Fogazzaro adolescent. „Misterul unui poct" e scris pe tema : iubirea 
creşte cînd specia nu mal are nici un interes în ea, adică chiar cind u- 
nul dintre cei doi amanți a murit. Poetul se indrăgosteşte de Violetta, o 
fată tahitică şi şchioapă, care a avut un prim amor nefericit şi e pe 
punctul de a se căsători cu un profesor bătrin, tără dragoste. Se mărită 
pănă în cele din urmă cu poetul, dar moare îndată după nuntă de un 
acces de boală de inimă ; lar poetul, cu toate că eaa murit,nu se simte 
despărțit de ea, urmează să o iubească şi după moarte şi săj lie în comunitate 
sufletească cu ea, şi acesta e misterul poetului. Subiectul e tratat cu tot mis- 
ticismul şi fiorul acela de dincolo de moarte, caracteristic spiritului german, 
şi este una din feţele problemei ce l-a ingrijit şi preocupat pe Fogazzaro me- 
reu: lupta dintre iubirea ideală şi cea fizică, luptă, din care lubirea i- 
deală înnaltă, curată, „legată de ideia de veșnicie”, învinge pe cealaltă, 
Problema aceasta l-a preocupat mult şi asupra ei a scris şi un articol, 
„O opinie a lui Manzoni", în care combate ideia acestuia că arta şi li- 
teratura nu trebue să trateze despre pasiune, ca fiind primejdioasă mo- 
ralității ; problema aceasta a pus-o şi a rezolvat-o mereu în acelaşi senz 
în toate operele maturității sale, care sint cele mai frumoase şi mai în- 


CRONICA LITERARA mi 


semnate: Daniil Cortis, Lume mică din alte vremuri, Lume micd din 
vremurile noastre, Sfintul, Leila. 

Dintre acestea, Lume mică din alte vremuri, Lume mică din vre- 
murile noastre şi Sfintul sînt o trilogie, cele două dela început nefiind 
scrise decit pentru a ne arăta copilăria şi tinereţa lui Pietro Maironi, 
care devine Sfintul sub numele de Benedetti. 

Ai În Lume mică din alte vremuri sint episoade din vremea stăpi- 
nirii austriace în Statele lombarde şi Veneţia, fizionomia Italiei din vre- 
mea anului 1830, apoi familia lui Pietro. Tată! său Fanco, spirit religios, 
patriot şi idealist, dar pornit spre voluptate şi plăcerile vieţii, iubitor de 
viaţă dulce şi tihnită, în mijlocul florilor din grădina lui, dorind să facă 
muzică şi să vislească in zilele frumoase, Virtuos cu toate acestea şi om de 
acținae din cînd în cind, deşi gata de orice sacrificiu pentru a trăi 
cum crede că e bine. Mama sa Luigia e un spirit drept, cinstit şi plin 
de curăție sufletească, dar prea uscată sulleteşte, de o dreptate îngustă 
neindurată. 

Fiul lor Pietro e o fire mult mai închegată decit tatăl său Franco, 
suflet arzător, cu un sentiment religios mai energic decit al iui Franco, 
mai ascuțit pentru luptă, dar moştenind totuşi dela tatu) său o aple- 
cate spre voluptate şi senzualitate ce intră in conflict cu puternicile sale 
aspirații ideale şi religioase, Căsătorit cu vara sa Eliza, care curind 
după aceasta înebuneşte, Pictro se îndrăgosteşte de o femee tinără, fru- 
moasă şi de inimă, care şi ca e măritată, dar trăeşte separată de soțul 
ei. Tot romanul „Lumea mică din vremurile noastre“ este destişura- 
rea conflictului dintre pasiunea acestor erof şi datoria de a nu cădea 
în toate grozăviile unul dublu adulter, Desnodămintul Îl aduce moartea 
Elizei, care-şi revine în minți citva timp innainte de a muri şi aduce în 
sufletul lui Pietro o revoluție morală, în urma căreia el dispare fără să 
i se poală da de urmă. 

in JI Santo evoluția morală a lui Maironi s'a desăvirşit, partea i- 
deală, religioasă, aspiraţiile de innaltă spiritualitate, înving definitiv par- 
tea animală, senzualitatea, aspiraţiile la voluptate şi Pietro devine „Sfin- 
tul“ pentru toată ltalia, reformatorul persecutat al autorităţilor bisericești 
şi laice, Istovit de traiul său de ascet, moare in brațele iubitei sale, care 
de departe l-a urmării şi mărturiseşte în aceste momente supreme re- 
intoarcerea ei la credință. 

Catolicismul lui Fogazzaro nu putea desigur să convie Curţii de- 
la Roma, fiind inspirat de cărţi ca acele ale lui Ini Joseph Le Conte, 
pline de filozofie religioasă şi ştiinţifică, şi influențat puternic şi de tols- 
toism.—de aceia cartea sa a fost pusă la index, condamnată la Roma. 
Consecvent cu catolicismul său, Fogazzaro s'a supus. Ultima sa carte 
„Leila“ insă n'a fost o renegare a ideilor sale de mai înnainte; poate că 
aici chiar nota anti-clericală sună ceva mai tare, 

Opera sa însă cea mal de valoare este „Daniil Cortis*, o carte deo 


272 VIAȚA ROMINEASCA 


idealitate, de o Innälțime morală care nu face să plardá întru nimic pu- 
terea de viaţă şi de adevăr a personagiilor, o poemă a pasiunii şi o 
gloriticare a datoriei plină de umanitate şi foarte zguduitoare. Daniil 
Cortis şi vara sa Elena se iubesc din copilărie, dar se iubesc sau cred 
că se iubesc frățeşte in toată sinceritatea. Elena este măritată cu un bà- 
tin destrăbălat şi fără nici un fel de scrupul. Împrejurările vieții pun pe 
Danii! şi pe Elena în legături mai strinse şi In curind işi dau seamă că 
se iubesc adinc şi pătimaş, Dar şi unul şi altul sint hotăriţi să-şi tacă 
datoria şi să se opue acestei patimi pe care şi viața şi conştiinţa le-o 
interzic, şi Fogazzaro descrie cu o delicateţă, cu o îineţă, cu o agerime 
psicologică plină de pătrundere şi inteligenţă iubirea aceasta care luptă 
să înnăbuşe, să se desbrace de orice materialitate, de orice dorinţă tru- 
pească. Bărbatul Elenei, gonit din Senat pentru datorii şi escrocherii, se 
hotărăşte să se expatrieze în Japonia şi-i cere intr'o scrisoare plină de 
grosolănii să-l urmeze, 

Datoria cere ca el să se despartă, ca Elena să urmeze pe omul 
josnic şi nedemn cu care au legat-o legile divine şi umane, şi cei doi 
eroi se despart după o scenă al cărei profund de zguduitor dramatism 
se resimte cu atit mai puternic, cu cit este mai sobru şi mai măsurat. 

In toate romanele lul, dar mai ales în Danii! Cortis, ai impresia 
vieţii în totalitatea ei, ca în Dickens și Balzac, pentrucă sint alături de 
personagiile principale şi o mulţime de personagii secundare, schițate şi 
redate in chipul cel mai fericit şi cu multă intensitate de viaţă, de cele 
mai multe ori pline de cludățenii originale, cu o uşoară notă burlescă, 
pentru gustul nostru format la şcoala franceză personagii cam exagerate 
şi cu unele trăsături neverosimile, deşi Fogazzaro mărturiseşte că sint 
scoase din realitate, rezultatul observaţiei sale credincioase. 

In total, cu Fogazzaro dispare o interesantă şi nobilă figură mo- 
dernă, un suflet complicat, un scriitor de mare talent, complect, cum îi 
defineşte Faguet, și un om a cărui activitate întreagă poate să poarte 
cu mindrie deviza pe care şi-a ales-o: Lo sdegno Togni vitta. 


Izabela Sadoveanu 


Cronica artistică 


Expoziţia oficială a artiştilor în viaţă 


lată un titlu pretenţios, care vă face să credeți că această expo- 
ziție cuprinde operele tuturor artiştilor romini în viaţă. 

Amară însă este deziluzia, cînd vizitatorul atras de acest, titlu pă- 
iunde, trece prin rotonda Ateneului cu nenumăratele ei scări, cu coto- 
neie-i de acadele şi platoanele-i de turtă dulce şi ajunge în cele două 
săli ale acestei expoziții, 

Mergind spre Ateneu, multe amintiri dădeau asalt gindurilor mele... 
Aveam 20 de ani, cu toate idealurile acestei vriste, dar cu idei mai pu- 
țin ciare, şi-mi aduc aminte de cearta ce se ivise între două tabere şi de 
sciziunea ce urmase, cu ocazia alegerilor pentru juriul acestei societăți. 
Pe de-oparte erau oficialii de astăzi, prezidaţi atunci de d. C. |. Stân- 
cescu; pe de alta un mănunchi de tineri, dintre care imi amintesc de 
N. Vermont, Luchian şi Artachino, care, încrezători in talentul lor şi a- 
măriţi de micile mizerii ce H se făceau acolo, şi-au retras în mod zgo- 
motos lucrările şi au închiriat un local peste drum, la catul întăi, cu 
intrarea printr'o scară strimtă şi intectă: acolo şi-au expus lucrările, şi 
această primă sciziune a fost origines societăţii Tinerimea de astăzi. 

Mult au fost persitiaţi, şi d. Maiorescu, ministrul de astăzi, nu gå- 
sea destule sarcazme, la cursurile d-sale de logică, la adresa acestor tn- 
drăzneţi. E adevărat că d. Maiorescu n'a onorat incă nici o expoziție 
cu prezența d-sale, afară doar de vizita pe care a tăcut-o d-lui Mirea— 
ne-a povestit-o d-sa în Epoca—acum vre-o 25 de ani. Cineva a re- 
marcat Insă, din răutale, o mărturisesc, că de atunci d-lui Maiorescu i-a 
trecut pofta de a mai vedea pictură rominească. 

Apoi mi-au venit în minte ultimele polemici dintre „Epoca“ şi 
„Viitorul“ în urma protestului soc. „Tinerimea“ contra ministrului Arion, 
care i-ar fi impedecat de a lua parte la expoziţia dela Roma, 

Aţi cetit poate insultele pe care diferiţi „oficiali“ le-au adresat prin 
interviewurile din Epoca acestei societăţi, pentrucă s'a incumetat să la 
iniţiativa reprezentării artiştilor romini la acea expoziţie, Din acele in- 


n4 VIAȚA ROMINEASCA 


terviewuri reesă doar frica fecăruia de a nu fi invitat şi dinsul la a- 
ceastă manifestare a artei romineşti in străinătate. 

Ori această manifestare e prematură (ceia ce eu personal nu cred: 
mai degrabă ar îi un imbold pentru artiștii noştri, mindria națională fj- 
ind în joc), ori nu e,—chestia de persoane n'avea însă ce căuta alci şi 
în orice caz ea nu dovedeşte nici innălțime de vederi şi nici o dezin- 
teresare deosebită. O să vedeţi de altfel din analiza expoziţiei „oficiate“ 
că persoanele care ar fi putut să fie nedreptăţite sint în număr cit se 
poate de restrins. Chiar d. ministru Arion, ca om civilizat, a trecut 
peste meschinăriile acestor polemici şi vizitind expoziția Tinerimii, nu 
s'a codit să le recunoască efortul meritoriu. 

Singurul rezultat pozitiv al acestor polemici a fost trimiterea în 
străinătate, spre a studia critica artistică (!), a unul scrib, care s'a pre- 
tat la acest nobil rol, şi asta din fondurile. aşa de anemice, pentru in- 
curajarea artelor *). 

După această introducere cam lungă, să vedem ce găsim intere- 
sant printre cele vre-o 300 de lucrări expuse în două săli—fiecare din 
acestea fiind împărţite prin paravane în săli mai mici—şi atirnate inde- 
sat ca sardelele, in trei caturi. 

Dar mai 'nainte trebue să observ că, chiar după discursul de 
deschidere pe care la rostit d. Mirea, rostul acestei expoziţii, cu 
titlul pompos de salon oficial, ar fi ca să dea elevilor absolvenți 
ai şcoalei de Hele-Arte ocazia de a se manilesta. Ori, toți cel care 
au trecut prin această şcoală vă vor putea spune cità muncă au s- 
vut ca să se desvețe de ceia ce au învățat intinsa. După regulamen- 
tarea meschină de cazarmă, cind pui elevi Ja vrista la care mal există 
vlagă şi entuziasm, să deseneze ani de zile după picioare de ghips şi 
mulage antice, pe care încă nu le pot pricepe, nu te miră cind vezi 
atita lipsă de personalitate în această expoziţie, care samănă mal mult 
cu un bazar. 

Chiar din punctul dumnealor de vedere, e incontestabil că numărul 
pinzelor expuse ar fi putut să fie reduse la jumătate. Inteleg la Paris o 
expoziţie fără de juriu, ca a artiştilor independenţi, unde se expun pe 
an mii de pinze de toate tendinţile. Printre cele citeva sute de artişti 
se ailă vre-o ciţiva care au găsit căi nouă şi neînţelese la început de 
colegii lor dela saloanele oficiale, artişti care astăzi sint recunoscuţi a- 
proape de toată lumea, ba, şi mai mult, au infiuențat chiar pe aşa zişii 
oficiali. Şi vedem astăzi la Salon des artistes français, cel msi reac- 
ționar şi mai oficial dintre saloane, pictori care au utilizat eforturile u- 


nui Geurat și a altora dela „independenţi“, şi devenind astfel revoluţi- 
onari... de salon, 


„__*) Cred că cetitorul care n cetit darea meu de samă a expoziţiei „Ti- 
nerimea” no mă va acuza că „tămiez* această Nu m'am oprit de- 
love să le spun toate păcatele de care sufere, după umila mea părere, 


CRONICA ARTISTICA r5 


Dar la salonul nostru oficial cu juriu vedem expuse aproape nu- 
mai „crutele” dela independenţi; cit despre celelalte, am fi fericiţi de 


am descoperi măcar oarecare probitate artistică. Căci dacă la Tinerimea 


am găsit vre-o cițiva artişti cu personalitate, şi ciţiva care cel puţin au 
scor să-şi apropie o parle din ştiinţa unor anumiţi maeştri din străină- 
tate, aici, la oficial, cu mici excepţii, nu găsim decit elevi, care nu mai 
au naivitatea începătorilor, ci artificialitatea şi superficialitatea celor in- 
complect instruiți. 

Aşa, de exemplu, d. Mihailescu-ltalia, cu tabloul său imens repre- 
zentind o scenă de familie. Ai impresia că acest domn s'a armat cu o 
paletă şi pensule şi, aşerindu-se la ciţiva metri de pinză, se exercită să 
arunce dela distanță culorile pe tablou: odată sau de două ori neme- 
reşte, de opt ori loveşte alături. Admiţind chiar c'ar fi nemerit de opt 
ori din zece, astfel de exerciţii sint şi vor răminea exerciții de saltin- 
bac. Nu dimensiunile tabloului şi nici indeminarea la aruncatul pensului inte- 
resează pe spectator. Pe spectator îl interesează să vadă ce a simţit artistul în 
fața subiectului, probitatea mijloacelor cu care încearcă să ne transmită ce a 
simţit şi respectul evlavios in fața naturii (care nu implică ar ser- 
vilitatea şi meschinăria profesiunii de detalii fără importanţă ; din pir 
tra). Căci de orice tendință ar fi artistul, ei nu poate face abstracţie 
anumite regule care-s de neinlăturat: capul o să fie aşezat pe git, a 
pe trunchiu, copacii pe pămint şi norii pe cer. Cezanne, pictorul i 
cez care are atiția adoratori şi inamici feroci şi care e unul din pictori 
zei mai revoluționari ai Franţei, spunea că idealul lui e să expue in sa- 
ionul lui Bougreau, cel mai „academic şi mai convenţional dintre pic- 
torii francezi. Dar d. Mihailescu-ltalia nu-i nici măcar revoluționar in 
telul Jui de a lucra, ci caută numai s'ascundă o cultură artistică insufi- 
cientă, o lipsă de emotivitate complectă, printr'o abilitate copilărească. 

Să ne erle cetitorul că insistăm atita asupra unor lucrări peste 
cate am putea trece cu vederea, cu toate dimensiunile ior neobişnuite. 
Dar la noi în ţară, unde superticialitatea este o predispoziție naturală, 
nu trebue să ne obosim de a repeta mereu aceste lucruri. Aşa, lucrarea 
d-lui Troteanu, un tablou de dimensiuni şi mai importante, care pare 
să reprezinte o alegorie istorică. Inchipuiţi-vă nişte marionete cu capete 
şi mini de porțelan, dar care sub haine n'au nimic, ca să poată băga 
miniie „actorul“ spre a le pune în mişcare. Avind însă în vedere că a- 
ceste marionete-s In mărime naturală, actorul ar trebui să aibă minile 
lai Goliat ca să poată umplea golul de sub stofe şi să ne dea impresia 
că au şi corp. Veţi crede însă că un tablou făcut de un asemenea 
începător e tratat cu oarecare naivitate? Ce iluzii! Nici Velasquez nu 
şi-ar fi permis asemenea lovituri de pensule! Şi aşi putea să vă mai înşir 
pe mulţi, ca d. Romano, d-na Jordânesca, etc.. 

Cu aceiaşi exces de indemănare, dar totuşi cu un fond de cu- 
noştinți mai serios. putem cita: pe d. Hârlescu, care expune şi la Tine- 


276 VIAȚA ROMINEASCA 


rimea, ca de altfel şi d, Satmary, care are aici un peisaj de vară... 
foarte rece, pe talentata d-ra Maniu cu schițe de bilciuri şi un interior 
de biserică armonios, pe d-ra El, Mantu, pe d. Biju, care are aici nişte 
croquiuri în creion indemănatece şi schițe de un oarecare sentiment colo- 

» apoi pe d, /ser, veşnic interesant cu toate exagerările d-sale. Ca 
sculptură. expune d. Fritz Storck un dorobanţ, pe care d-sa l-a trimes 
probabil la Oficial din malițiozitale. 

D-na Cuţescu-Stork expune aici o pinză mare intitulată Maternitatea 
şi o serie de schiţe decorative şi studii in pastel. Nu înţelegem cum 
d-na Cuţescu, care in pastelurile d-sale, deşi cam superficiale, ne redă 
nişte scene de atita grație şi armonie, cum e şi natural pentru o senzi- 
bilitate temenină, a putut să picteze această Ţigancă de un „Eaugulnism 
—hodlerisat“ (să ne erte cetitorul), de o rigiditate cadaverică, Atita 
lipsă de sti! ne miră la o persoană aşa de talentată, Cit priveşte titlul 
de „Maternitate“... ne jenăm să-i dăm no! lecţii. 

D., Teodorescu-Sion ate Numeroase pinze decorative, peisaje şi 
scene dela țară. D-sa are sentimentul simpliticării necesare pentru ge- 
nul decorativ, chiar și simţ de colorit, deşi cam dulceag. Figurile d-sale 
însă prea sint păpuşi şi pictura decorativă, cum o arată şi numele, e 
prin esenţă monumentală şi prin urmare ce bine să păcătueşti prin exces 
de contratiu, Este în orice caz printre puţinii la Oficial, care par să-şi 
bată capul să facă ceva, 

D. Costin Petrescu are o „Dacia“ destinată vaporului cu acelaşi 
nume. „C'est un bateau“ ar zice Franţuzul. Mai are şi nişte portrete, din- 
tre care însă numai portretul de bărbat cu obrazul în umbră are intra- 
devăr valoare artistică: e de o factură destul de puternică, umbra trans- 

_parentă, efectul de lumină just şi capul foarte expresiv. 

D. Titus Al. : un efect de zăpadă aşa de trandafiriu, nişte deco- 

rațiuni aşa de străvezii, că ţi-e frică să te apropii de ele— să nu se e- 
vaporeze, 
D. Grimani: un efect de lună cu un castel oriental, cu nişte in- 
drăgostiţi... Ah! ce aşi da să fiu poet: o duzină de batiste nu v'ar calma 
emoțiile, aşa de mult v'aşi mişca. Dar ca pictură e slab, foarte slab, 
superficial, desen fără vlagă, ca de altfel şi diferitele figuri ce le are 
expuse pe acelaşi panou, 

D. Teişanu a pictat, în paslel, divanul. pantollorii şi cuconiţa din 
tabloul d-lui Grimani, în costumul lui Adam, după ce s'a intors se vede 
din expediţia nocturnă de care vorbim mai sus. Deşi ca tecnică ar fi 
Oarecare calităţi în pastelurile d-sale, ca tendință este Insă pictură pen- 
tru băcani şi sergenţi-majori. 

D. Țincu are între altele două schiţe cu cuconițe în grădină, des- 
tul de armonioase ca culoare şi cu oarecare indemănare tratate, 

D. Neylies are pasteluri şi două tablouri cu animale : scene dela 
țară, efecte de dimineață. Deşi inegal tratate ca pictură, cu greşeli de 


CRONICA ARTISTICA 27 


desen, au totuşi şi irumoase calităţi de observaţie a peisajului. E mult 
soare şi efectele atmosferice just redate. Dacă d. Neylies e tinăr, căci 
navem cinstea de a-l cunoaşte personal, am cele mai mari speranțe 
într'însul pentru viitor. Mai cităm pe Thorand, Sofronie, |. Voinescu 
(247) Roguska, la care descoperi ici-colo cite o calitate. Briese, cu 
schițe tără importanţă, dar făcute cu oarecare sentiment de peisagist, A- 
poi d-nii Popovici, Serafim Pascaly, care trebue să fle buni profesori, 


i pictura dumnealor e mal bine să tăcem. 
PI sepini lipsa e şi mai mare. Bustul lui Serafim de Paciurea, 


cate are mult talent, şi Storck, de care ştim că are talent, din alte 
lucrări— restul sau prea începători, sau prea neinsemnați. 


ap 


Cronica financiară 


— Impozitul pe plus-valoarea funciară in Germania - 


Am arătat altă dată, tot în coloanele acestei reviste '), ce urcare 
considerabilă a avut valoarea pămintului în regiunile cu o rapidă dez- 
voltare economică şi în special în marile oraşe ale occidentului. Plus 
valoarea se datorește nu activităţii—de orice fel ar fi ea—a proprieta- 
rului, ci dezvoltării generale şi colective a societății. O întreagă şcoală 
de economiști şi de financiari revendică deci plus-valoarea In iolosui 
societăţii întregi. Mijlocul cel mai îndeminatec pentruca aceasta să re- 
dobindiască cel puţin o parte din plus-valoarea cerulă de ca, este un 
impozit special, pe care liga pentru reforma funciară l-a cerut mereu în 
anli din urmă, care a şi fost întrodus ca impozit comunal în multe ©- 
raşe ale Germaniei şi care a sfirşit prin a ajunge anul acesta impozit 
general al imperiului. 

__ Wagner, marele teoretician al ştiinții financiare, tratează acest im- 
pozit în capitolul impunerii ciştigului Intimplător, fără o activitate eco- 
nomică proprie, alăturia de impozitul pe ciştig din joc şi pe moşteniri. 
Pornind dela ideia că actualele sisteme de impunere, chiar şi acel al 
impozitului pe venit, sint incomplecte şi susceptibile de o şi mai dreaptă 
dezvoltare, el consideră impozitul pe plus-valoare ca un foarte eficace 
corectiv al actualei stări. E! şi economiştii grupaţi în jurul ligii pentru 
reforma funciară || concepuseră la început ca pe un impozit direct. 
Plus-valoarea ar fi trebuit evaluată la anumite intervale şi o parte din ea 
ridicată în folosul statului, In practică s'a dezvoltat insă ca impozit ind!- 
rect, în senzul că o parte din plus-valoare—impozitul— devine exigibilă 
numai în momentul vinzării, adică în momentul cind această plus-va- 
loare se concretizează in ciştigul realizat de vinzător. Forma de ridicare 
directă, la intervale determinate, ar fi dat naştere in anumite cazuri la 
mari nemulțumiri ; sar fi putut anume ca venitul obişnuit anual al på- 
inintului să fi fost mai mic decit impozitul (cota-partea societății din 


1) Anuai II, No. î. 


CRONICA FINANCIARA 


379 


plus-valoare) ; proprietarul ar fi fost deci nevoit să plătiască din alte 
venituri, eventual dintrun împrumut, impozitul pentru un ciştig, care 
nu s'at fi realizat decit tirziu, în momentul vinzării. 

Ideia impozitului pe plus-valoare nu e cu totul nouă. Ea se gă- 
seşte şi la John Stuart MIN. Astăzi acest impozit funcționează In Anglia 
fără incoveniente, Germanii l-au întrodus întăi în colonia lor Kiaotschou, 
au urmat apoi oraşele Frankfurt, Köln, după ele multe altele şi mai 
mari şi mai mici şi în cele din urmă şi Berlinul, Ca impozit al impe- 
riului a fost preconizat la 1909, cu prilejul reformei financiare. Pină la 
introducerea luj anul acesta, impozitul pe mişcarea bunurilor funciare 
{taxa de inregistrare) a fost sporită cu 100. 


t 


Impozitul pe plus-valoare vizează diferenja dintre valoarea actuală 
a unui teren şi dintre aceia pe care terenul a avut-o la o vinzare an- 
terioară, sau la un anumit termen fixat de lege, şi numai întratit intru- 
cit această diferență, deci această creștere de valoare, rezultă fără activi- 
tatea proprie a vinzătorului. Pentru a afla diferența impozabilă, adică 
creşterea de valoare fără munca proprietarului, va trebui deci să se scadă 
din prețul de vinzare nu numai preţul de cumpărare, dar şi cheltueiile 
lăcute cu inbunătăţirea şi amenajarea de orice natură a terenului, cum 
şi procentele capitalului plasat în acest teren, Principiul degresiunii se 
aplică şi aici, ca în toată practica financiară modemă. Terenurile mici, a 
căror plus-valoare absolută nu e deci prea mare şi care aparţin micilor 
proprietari, al căror venit tota! nu trece peste o anumită limită, nu intră 
în prevederile legii. 

Impozitul pe plus-valoare se ia întotdeauna dela vinzălor, în 
deosebire de impozitul pe mişcarea bunurilor funciare (taxa de inregis- 
trare), care se la dela cumpărător. E şi mai raţional să-l ceri dela vin- 
zător, pentrucă vinzătorul e în cazul de față mai capabil de a plăti de- 
cit cumpărătorul, fiindcă e! realizează ciştigul. Legiuitorul îl cere o parte 
din acest cîştig, în momentul cel mal potrivit, şi anume în momentul 
cind se realizează ciştigul. Numai în anumite cazuri speciale anume 
prevăzute de lege, impozitul devine exigibil dela coproprietar ori dela 
proprietarul anterior. 

Odată cu înregistrarea, adică cu transmiterea legală a dreptului de 
proprietste, se încasează şi impozitul. Cind insă contractanţii ar renunța 
la inregistrare, pentru a masca o vinzare de fapt, impozitul tot devine e- 
xigibil în primul an al transmisiunii deghizate a dreptului de proprie- 
tate. De altfel, nu orice transmisiune este supusă impozitului; moşteni- 
zile în limitele unui anumit grad de rudenie, schimburile pentru regu- 
larea dreptului de proprietate sau arendarea bunurilor, chiar şi daniile, 
cind sint garanţii că dania nu maschează o vinzare, sint scutite. De 
apt, nu e o scutire, ci o aminarea ridicării impozitului, în momentul u- 


230 VIAŢA ROMINEASCA 


nei vinzări eventuale. Terenurile moştenite, dăruite ori schimbate, sint im- 
pozabile cu Intreaga plus-valoarea, din momentul unei vinzări anterioare 
ori a termenului prevăzut de lege. 

Impozitul se ridică, indiferent dacă vinzarea s'a făcut pe bani gata 
ori pe credit. La nevoe se acordă însă o prelungire a timpului în care 
èl trebue achitat, 

La foarte multe discuțiuni a dat naştere întrebarea, dacă acest im- 
pozit se va plăti în adevăr de vinzător, ori dacă nu cumva el va fi de- 
plasat asupra cumpărătorului. lar acest din urmă caz, Impozitul ar spori 
valoarea pămintului, deci preţul caselor, deci chiriile, lucru care ar apăsa 
mai ales asupra claselor de jos. De fapt, vinzătorul nu poate răsturna 
impozitul de pe umerii lui pe umerii cumpărătorului. 

Pentru aceasta, ar urma ca el să urce prețul de vinzare cu suma 
pe care o reprezintă impozitul. Această urcare nu este posibilă, pentrucă 
preţul îl fac acei vinzători care sint dispuşi să suporte ei impozitul şi — 
mai mult-—acei care intră dintr'o pricină ori alta in excepțiunile legii şi 
mau de plătit decit un impozit minimal ori nimic. Dacă impozitul ar fi 
deplasabil, nu s'ar explica pentruce proprietarii şi speculanţii de tere- 
nuri se ridică cu furie impotrivă-i. Mai curind trebue să admitem cu Jă- 
ger că: „impozitul micşorează renta pămintului şi de acela prețul aces- 
tuia trebue să scadă”. 


Foarte important este felul cum se stabileşte progresiunea pentru 
acest impozit, Ea creşte întăi în raport cu mărimea ciştigului şi a! dol- 
lea în raport cu scurtimea timpului, în care acest ciștig a fost realizat. 
Acest criteriu dublu corespunde desăvirşit principiului care domină ştiinţa 
financiară modernă: principiul capacităţii de plată sau al jertfei egale. 

E drept ca la o plus-valoare mai mare şi partea care vine statului 
să se calculeze după o cotă mai urcată, fiindcă şi capacitatea de plată a 
subiectului impozabil este în acest caz mai mare. Fireşte că mărimea 
plus-valoarei se exprimă nu in cifre absolute, ci în procente prin raport 
la prețul anterior de cumpărare. 

Progresiunea impozitului după scurtimea timpului în care ciştigul 
s'a realizat este tot aşa de indreptățită. Ciştigul realizat întrun timp 
scurt indică de asemenea o mai mare putere de a plăti. Timpul scurt 
mai e şi un indiciu că influenţa societății— drumuri, pieţe, canale ete.— 
asupra creşterii valorii a fost excepţional de mare şi de repede şi deci 
şi partea ei din plus-valoare trebue să fie mal mare. Şi încă pregresiu- 
nea în raport cu scuriimea timpului este şi un mijloc impotriva vinzărilor 
la intervale scurte, deci impotriva speculaţiunii cu terenuri, care în centrele 
mari amenință să ia o dezvoltare nesănătoasă. 

Sint cazuri cind progresiunea în raport cu scurtimea timpului nu 
corespunde iinprejurărilor speciale dintr'o anumită regiune ori dintrun 


CRONICA FINANCIA RA 231 


de pildă, în Frankfurt pe Main, terenurile, pe care s'ar 
ac mina pujinilor oameni foarte bogaţi, care n'au 
interes şi nu vor să vindă. Oraşul sufere de pe urma acestei concentrări 
în citeva mini, de aceia, pentru a activa vinzările, impozitul pe plus-va= 
loare era acolo cu atit mare, cu cit timpul dintre două transmisiuni a 

e proprietate era mai indelungat. 

Zaza ati însă progreslunea în raport cu mărimea ciştigului şi 
cu scurtimea timpului, în care a fost realizat, corespunde ideilor funda- 
mentale, pe care se sprijină îndreptățirea acestui impozit, Scara de pro» 
greslune este astfel stabilită, că sub o anumită limită plus-valoarea e 
scutită, dacă ea n'a fost realizată întrun timp prea scurt, Progresiunea 
în raport cu lungimea timpului este şi un mijloc de a ţine socoteală 
de inbunătăjirile mărunte, dar permanente, pe care un proprietar le a- 
aduce terenului său şi care, neputindu-se exact prețui, nu pot fi adu- 
nate la preţul de cumpărare, ori scăzute din cel de vinzare, De spate 
nea, ea corespunde intereselor şi vederilor acelora care susțin că o bun 
pate din plus-valoare este —cind timpul dintre două vinzări e lung— 
numai aparentă, fiind urmarea eltenirii generale a banului, 


n eichstagului a încercat să împace toate interesele şi 
să RE pura fre panet legea a eşit din cauza aceasta mult Ara 
puţin îndrăzneață decit proectul iniţial. Totuşi impozitul acesta are duş- 
mani ireductibili, care nu se pot mept a nici A pi cu el, care caută 

lțumirii lor a ţa unei cri aca i 
2 g rope să lt că impozitul pe plus-valoare este un im- 
pozit pe un venit, care există în tot timpul cit există dreptul e po 
prietate, care insă devine impozabil în momentul concretizării ip pa 
vinzare. El susțin că e vorba de impunerea unei a nat rasei 
pere A C O pico po eg pacea e & 
pentru orice conjunctură defavorabilă. Se vede lesne unde ar o 
astfel de consecvență din partea statului: ar urma ca el să Posea sa 
pe toţi birnicii, care, după ce-au plătit o bucată de timp impozitu 
ciştig, dau fără voia lor faliment. n ae de 1 aai nu cores- 
care le avem noi zi despre 
si: yer s că dacă se impun ciştigurile realizate din specu- 
laţiunea cu terenuri, urmează să se impună şi OPETAN 
care se realizează la bursă prin specularea cu felurite hirtii de v: ss 
cest argument e foarte prețios, de vreme ce prin el nu se dov ope 
neindreplăţirea impozitului e gay dsr mged i inecat 3 
ri. Trebue în 

osia glet grena mai puţin accesibile fiscului, cheltuelile de 
încasare mai mari şi deci impozitul mal puţin practic. Afară de aceasta, 


ai 
în Germania cel puțin, capitalul plasat în hirtii de valoare este m za 


282 VIAȚA ROMINEASCA 


ductiv decit cel plasat în terenuri de speculă, are deci dreptul la mai 
muită cruțare. Impunerea capitalului industrial, în forma luării pentru 
stat a unei părţi din plus-valoare, ar pune industria germană într'o po- 
zijie de inferioritate față de industria străină şi de aceia acest pas nu-l 
vor face Germanii cu nici un prej. 

Se critică în sfirșit şi așa zisa retroactivitate a impozitului pe plus- 
valoare, In adevăr, dacă cumpararea a avut loc în cei din urmă 40 de 
ani fără însă ca prețul de cumpărare să se poată afla, atunci legiuito- 
ruj stabileşte ca termen de comparație valoarea terenului în anul 1885, 
Pius-valoarea se calculează deci scăzind din prețul astual de vinzare 
valoarea din acel an, Acest procedeu inlăţişai de cei interesați ca retro- 
activitate— de fapt s'ar putea vorbi de retroactivitate numai cind impo- 
zitul s'ar ridica şi dela vinzările anterioare promulgării legii—este ne- 
cesar pentru a garanta o dreaplă repartizare a impozitului: a nu favo- 
tiza pe cei ce stăpinesc pămintul de vreme indelungată şi a apăsa prea 
mult pe cei «e l-au dobindit prin o cumpărare mai recentă, 

Este indreptățită învinuirea care se aduce impozitului pe plus-va- 
loare din punctul de vedere al principiului impunerii unice. În adevăr, 
pămintui plăteşte impozitul funciar (în Prusia lăsat comunelor), mai plă- 
teşte timbrul sau taxa de transmisiune ori înregistrare şi acuma mal are 
de suportat şi impozitul pe plus-valoare. Avem de-a tace deci cu o im- 
punere triplă a aceluiaşi obiect. Se uită insă că această anomalie este 
trecătoare şi că tendința practicei financiare moderne este de a dezvolta 
impozitul pe plus-valoare în aşa fel, incit el să poată inlocui pe celelalte 
două anterioare. „Impozitul pe plus-valoare va fi impozitul funciar al viis 
torului; principiul din care el izvorăşte : impunerea ciștigului, va fi în 
viitor principiul. general financiar“ (Brunhuber). 

Impozitul financiar actual este irațional, fiindcă se aplică în aceiaşi 
măsură şi unui teren a cărui valoare rămine staționară şi unuia care-şi 
înzeceşte valoarea. Taxa de inregistrare este de asemenea iraţională, find- 
că se ia dela cumpărătorul-platuic, adică dela cel mai puţin în stare 
de a o plăti, şi pentrucă se calculează asupra prețului şi nu asupra 
ciștigului, 

Inlocuirea lor prin impozitul pe plus-valoare va fi un pas mai 
departe spre perfecționarea actualelor sisteme financiare, 


+ 


In zădar incearcă adversarii acestui impozit să pună discujlunea 
pe terenul pur economic. Ei vorbesc de o confiscare de avere, cela ce 
nu-i decit un cuvint gol, de vreme ce nimeni nu se atinge de averea 
aşa zicind iniţială şi stabilă a cuiva, ci numai de o parte de venit. Cu 
astfel de exagerări se poate ajunge la concluzia că orice impozit e o 
confiscare de avere, 


Se stinjeneşte, e drept, prin acest impozit un proces economic: 


CRONICa FINANCIARA 243 


-speculațiunea cu terenurile, însă numai în măsura în care el devenise 
o anomalie. El nu apasă însă asupra muncii şi asupra claselor cu ade- 
vărat active şi nu va fi deci o piedică in prosperarea economiei naţio- 
nâle. Se vorbeşte de efectul impozitului asupra clădirilor şi chiriilor: 
va creşte prețui pămintului, deci al caselor, deci chiriile. In realitate, pro- 
cesul va fi invers: impozitul va pune friu scumpirii extraordinare a 
chiriilor, rezultată din speculațiunea exagerată cu terenurile. Cei cițiva 
ani de aplicare a impozitului în oraşele germane, care-l introduseseră, 
au dovedit lucrul acesta. 

Activitatea de construire, deschiderea de cartiere noi în oraşe, n'are 
de suferit de pe urma acestui impozit. Şi n'are de suferit nici agricul- 
tura. În adevăr, in sgricultură plus-valoerea fiind mult mai mică, ca è 
scutită, ori cota care | se aplică e foarte redusă. In cazul general, cind 
proprietatea trece moşienitorilor direcţi pentru a fi exploatată mai de- 
parte în chip agricol ori silvic, impozitul nu se aplică. 

Din punctul de vedere teoretic, impozitul pe plus-valoarea fun- 
ciară este aşa dar foarte greu de combătut. ŞI In practică el a dat cele 
mai bune rezultate in oraşele in care fusese Introdus. Cea 'mai mare 
parte din susținătorii lui îl şi concepuseră ca un impozit comuna! şi ca 
atare insemnătatea lui nu se poate discuta, Pentru marile lucrări de e- 
edilitate, de higienă publică, oraşele au nevoe de mijloace materiale din 
ce în ce mai mari, fâră ca veniturile lor să crească în aceiaşi măsură, 
Mijlocul de a supune pe cetățenii care beneticiază direct de anumite 
iucrări şi instalațiani la o anumită coatribuţiune e incomod şi aproape 
“imposibil, cind e vorba de îmbunătăţiri a căror folosinţă individuală 
nu se poate precis calcula: o grădină, o linie de comunicaţie, etc.. In- 
cercarea de a determina zone de folosință după depărtarea de inbună- 
țăţirea respectivă trezeşte intotdeauna nemulțumiri, În plus-valoare a- 
vantajele diferiților proprietari se traduc însă în mod automatic; cînd o- 
tagul ia o parte din ea, nu face altceva decit să-şi revendice cela ce i 
se cuvint, 

Oraşele chiar sint acelea care contribue în chip nemijlocit la crearea 
plus-valorii funciare înăutrul razei lor de extenziune şi numai în rindul al 
doilea vine statul. In ce măsură contribue comuna la crearea plus-valorii di- 
feră din loc în loc şi diferite sint şi Imprejurările în care se fac vinză- 
rile și parcelările de terenuri. De măsura acestei contribuţii şi de di- 
versitatea acestor împrejurări ar trebui să țină socoteală legiuitorul, Ori 
aceasta nu se poate face decit legiferind întroducerea impozitului, lăsînd 
însă fiecărei comune libertatea de a-şi alege modalitatea aplicării, 

in afară de toate acestea, trebue avut In vedere că impozitul pe 
plus-valoare aduce fiscului un venit foarte puţin constant. In anii de 
mare propăşire economică aduce mult, In epocile de depresiune puţin. EI 
este deci foarte potrivit cind e vorba de acoperirea cheltuelilor extra- 
ordinare ale oraşelor : şcoli, canalizări, grădini etc lucrări care în epo- 
„cele de depresiune se pot amina. Ca impozit a! imperiului, caracterul 


25 VIAȚA ROMINEASCA 


fluctuant pe care-l are impozitul pe plus-valoare este mult mai dăună= 
tor, intrun budget echilibrat, un impozit neproductiv tocmai în timpu- 
rile dè depresiune generală nu poate juca un mare rol, Diversitatea im- 
prejurărilor a silit pe legiuitor să introducă în lege compromisuri şi con- 
cesiuni, care-l slăbesc mult eficacitatea. 

Ca impozit comunal, el a dat roade foarte bune şi a putul fi a- 
plicat în chip lesnicios şi fără să trezească nemulțumiri ; ca impozit al 
imperiului însă, greutăţile de aplicare cresc şi eficacitatea scade. Nădej- 
dile mari pe care unii le pun în impozitul pe plus-valoare sint dacă nu 
neîndreptăţite, cel puţin prea optimiste. In orice caz, nu acest impozit 
va putea scoate budgetul imperiului german din greutăţile prin care el 
trece, Cuvintul cel din urmă va fi acel al practicel. 


G,C. lonescu-Șişeşti 


Cronica veselă 


Max şi Direcţiunea 


Două găini avea Onorata Direcţiuae: una pestriță, alta 
moţată. 

Pe aceste două le chema ca, cu glas de primadonă, în fie- 
care dimineață, dupăce deschidea uşa dela magazie, 

Onorata Direcţiune,—adică madam Meteleanu, amftrioana 
noastră. 

Câpătase această surprinzătoare poreclă, pentrucă, intr'o seară, 
i-a venit nefericita idee să ne lase pe masă, lingă lampă, în fie- 
care dintre cele trei odăi pe care le numerotase ca la hotel, cite 
an bilețe! in chip de circulară: 


A se lăsa frant pentru cacao 


Cu stimă, 
Direcțiunea 


De cum deschidea ochii, dimineața, ea apărea în curte, cu 
poala plină de grâunţi şi incepea... dar nu! nu se poate spune 
prin cuvinte cum striga Onorata Direcțiune gâinile. 


fend 


Pui pui pui pui pui put pui ! 


Indată ce gama asta răsuna ca din trimbițà, sub ferestrele 
noastre, —,puii® (moțata și pestrița) alergau intr'un suflet... In a- 
celaşi timp, dela No. 2, pornea glasul somnoros al lui Oprea, 
care, cu nici un chip, nu se putea resemna: 

— Şi că lasă-le odată, cucoană (minca-le-ai fripte 1), că 'mi 
“sări inima din loc! Am gindit că'i incendiu... . 

Peste puţină vreme, madam Meteleanu se ivea in uşa ma- 


286 VIATA ROSINEASCA 


eaaa 


gaziei, cu o coajă de ou în mină ṣi brațele-i cădeau a disperare 


de-alungul trupului : 

— iri mi l-a mincat! 

— Cine ţi l-a mincat, Onorată Direcţiune ? f 
kne i țiune ? intreba Virlam 

— Motanul! Motanul maiorului... Asta-i al esprezecelea 
Din două 'n două zile trebue să cumpăr altul, paee cuibar... 
Şi Sint trei la douăzeci și cinci! adăogă ea cu melancolie. 

Sterilitatea găinilor era un isvor fecund de necazuri pen- 
tru madam Meteleanu, Dar ea, cu o stranie perseverență, cum- 
pära mereu „ou pentru cuibar*, in așteptarea fericitului eveniment. 


Şi fericitul eveniment s'a intimplat intr'o dimine 
Moţata a început să cinte... Ra 
Cum s'a deșteptat Direcțiunea care dormea incă, fără să 
bânuiască surpriza, cum "Şi-a aruncat hainele în fugă și cum a- 
poi a apărut In uşa magarziei, arâtind chiriaşilor surprinși un ou 
trandaliriu pe care-l ținea cu delicateţă intre degete, toată scena 
emoţionantă din dimineaţa aceia, — numai singur Virlan o poate i- 
mita cu oarecare competenţă. 
SINE aaa eșiră in curte, ca să afle mai de-aproape cum stă 
— Mare minune! făcu Oprea. la să-l văd, cucoană | 
După ce-l trecură din mină 'n mină, dupăce-l priviră 'n 
soare cu atenţie şi-l cercetară pe toate părțile, madam Meteleanu 
se duse să-l pună la loc, momeală pentru găini. 
Ga moțata cinta. 
inta sub fereastră pe ladă, cinta sus pe butoi lingă - 
cim, cinta de-alungul zăplazului și 'n fața bucătăriei, pie bf 
mereu locul, tresărind, lungind gitul, cinta cu patos, cu convin- 
gere, cu entuziasm... Numai areori, in pauze scurte, părea că 
a 7 pa de această melomanie acută. 
i de dincolo, de peste gard, coc i i : 
d a A peste g oşul maioresei răspundea, 
— Cut-cu-da! 
— da! 
z Cut-cu-da ! 
zra un duo sältäreț, victorios, ce i i 
aa: dienai et utcudăcit de artă, în lumi- 
— Adică dece-o fi cintind aşa, Onorată Direcţiune ? intreb 
Virlan, în ris. Parc'ar fi făcut un påmint intreg |! i j 
ep. eana păru că se gindeşte puțin. 
m 1... la să faci şi dumneata i i 
Erh ş neata unul! Ai scula tot orașu'n gura 
— Ai dreptate, cucoană,— interveni Oprea. Moţata 
l r, a ui 
decind nu i s'a mai intimplat așa ceva. S'acum AA aie Ea 


CRONICA VESELĀ > 257 


pefacţie... In definitiv, orice găină iși exprimă mirarea în aseme- 
nea imprejurari... 

Deşi Oprea vorbea cu multă siguranță, totuşi Virlan își per- 
mise o mică obiecţie: j 

— Dac'ar fi aşa, n'ar mai fi nevoe de cuibar,—-pricepi? 
Oul de cuibar e un stimulent: probă că găina 'şi amintește fe- 
cundaţiile anterioare și ştie foarte bine ce-are de gind să facă... 
Aşa dar, găina nu cintă de surpriză, ci cintă,—deja,—din min- 
drie maternă, 

= Domnule ?... Cu dumneata nu discut ! conchise Oprea, demn, 


După acest schimb de vederi, la care doamna Meteleanu 
asistase fără să ia paric,—ei se apropiară de Max, care dormea 
lingă uşă. 

— Curioasă lighioană ! făcu Oprea, ca 'ntotdeauna, privin- 
du-l de-aproape. 

— Cine ţi l-a dat, cucoană, așa urit? întrebă Virlan, caso 
necăjească. Dar ochii doamnei Meteleanu se umpleau de o in- 
descriptibilă tandreță, orideciteori trebuia să ia apărarea lui 
Max. De el erau legate cele mai duioase amintiri ale Direcţiunii, 
de pe vremea cind trăia răposatul... 

Cu părul lung, cenuşiu, cu ochii mici, acoperiți de laţe așa 
incit anevoe le puteai ghici expresia, cu labele scurte de basset 
şi cu botul ascuţit, Max părea întruparea extremă şi neverosimilă 
a celei mai caprițioase încrucișări de rase, Dela ceafa pină a- 
proape de coadă, o fâşie lată, golaşă, amintea în chip vag că 
Max trebue să fi numărat printre strămoşii lui un exemplar a- 
tins de calviție generală... Toţi,.—chiar şi ctinii de prin vecini, — 
gives cu surpriză această particularitate interesantă pe care 

, prin cine știe ce capriciu atavic, o moștenise numai in parte. 

Pe lingă aceste ciudățenii fizice, Max avea şi un caracter 
foarte enigmatic. Era ursuz din cale-alară, leneş, necomunicativ. 

Numai cind madam Meteleanu scotea din cufăr, la zile mari, 
un surtucaș albastru, cu fireturi, cățelul se inviora ca prin mi- 
nune, avea clipe de expansiune juvenilă: da din coadă... lar 
cînd se vedea îmbrăcat, sta fudul şi grav, privind la stăpină-sa... 

In colo, toată ziua dormea. Numai pe la 4, cind se întor- 
ceau copiii dela școală, bocânind eu riglele între stinghiile gar- 
dului,--tresărea din somn și, cuprins de o legitimă indignare, se 
repezea la poartă. Madam Meteleanu însă intervenea regulat ca 
să aplaneze conflictul. 

Dar, cu deosebire, mi-a rămas în minte o scenă, din amă- 
nuntele căreia nu mă Indur să suprim nimic. 

Max eşise, pe sub poartă, în stradă și se uita plictisit spre 
piaţă cind, deodată, apăru lingă el, ca din påmint, un dulău roșcat. 

Momentul era critic, 

Max nu-şi perdu cumpâtul. Toata persoana lui luă o atitu- 


288 VIAȚA ROMINEASCA 


dine solemnă... Vedeai bine că ține mai mult la demnitate decit 
la blană... 

Se lăsă mirosit, tără să clintească, Apoi, după această clipă 
de investigaţie sentimentală, ințelegind că orice intirziere e inu- 
tilă şi primejdioasă, —porni incet, foarte încet şi grav, spre poartă... 

Dar, după cițiva paşi, a avut pe semne un moment de slă- 
biciune, a rupt-o la fugă. Şi de-abia a apucat să-și vire o jumă- 
tate a trupului pe sub poartă... Cealaltă jumătate, rămasă în stra- 
dă, a mincat o așa de cumplită zmotoceală, incit Onorata Direc- 
țiune, care intervenise cu mâtura, a fost silită să ceară ajutor, 

Dar cind Max s'a văzut in curte, intreg,—a fost admirabil. 

Spuma. Se suloca. Sărea pe gard, muşca lemnul, intrun 
superb avint de eroism,—pe cind dulăul se depărta liniştit, dis- 


prețuitor. 


De atunci Max numai arareori şi cu multă prudență „se. 


riscă“ în stradă. 


— Şi zici că odată ştia să facă „tumba“, cucoană ? la să-l 
Văd şi eu, mai ține minte ?... 

Oprea se aplecă, să-l apuce de ceată, dar rămase cu miş- 
carea ntisprăvită: fără să miric, fără sa ridice capul, Max işi 
săltase puţin, Intr'o parte, buza de sus şi sta așa, intr'o aşteptare 
foarte semnificativă... 

— Asta-i un cline grozav de ambițios ! zise Oprea, renun- 
find la „tumba*, 

lar Max se sculă, taciturn, și se depărtă cu scirbă, 


Atunci madam Meteleanu incepu să le spue cum odată, un 
domn, l-a bătul pe Max, chiar la spatele ei, fără ca acesta să 
protesteze... Din dreptul grădinii Episcopiei pină 'n Bulevard, l-a 
dus tot intr-o bătae, (Direcţiunea eşise cu el, la plimbare, făra 
să bănuiască ce consecinți pot avea pentru bietul Max, antipa- 
tiile subite, pe care, fără voia lui, le deștepta în cale). Max atins 
cu bastonul pe neaşteptate, sărea înnainte. Apoi uita și răminea 
iar în urmă,—dar imediat altă lovitură discretă, dela spate, H fä- 
cea să sară iar Innainte... Tocmai tn Bulevard, a prins de veste 
madam Meteleanu... A fost scandal, S'a strins lume. „Tinerii fără 
educaţie“ faceau haz de incident şi priveau pe Max ca pe o minune. 


— Max, strigă deodată Virlan, printr'o inspirație momentană. 
Apoi, privind in toate părțile: Unde-o fi pierit așa, fără veste 2... 

Dar Max işi făcu apariția prin ușa deschisă a magaziei, 

Se lingea pe bot... 

Tus-trei se priviră, cu același gind. Doamnei Meteleanu nu-i 
venca să creadă. Cum, Max?... Nu, nu se poate ! Se repezi ca o 
juriuua, In magazie, de unde eşi numaidecit. 

— Mi le-a mincat! exclamă ea consternată, — și pune mina 
pe mâtură, 


CRONICA VESELĂ 239 


— Motanul maiorului! o imită Virlan, în batjocură. 

De data asta, Max era culpabil, fără circumstanțe atenuante. 
Delictul, prin Insâși natura lui intimă, aducea impotriva lui Max 
mărturia celei mai odioase recidive... In capul Direcţiunii, pro- 
testau simultan toate cele șaptesprezece ouă mincate cu aşa dia- 

i verenţă. aj 
magna rasp eta ors se aşeză la uşă, Virlan în dreptul porții, 
cu bastonul. 

— Ţin te, cucoană! 

— Nu- slăbi, madam ! 

~ Nu-l slăbi, Onorată Direcţiune !.. í 

Simţind, în siirşit, iminența primejdiei, Max se repezi sub 
poartă, printre picioarele lui Virlan. Dar cind acesta ridică basto- 
nul să dea,—doamna Meteleanu tresări c'un țipăt de durere: 

— Nu dal, 


Max scăpase. Madam Meteleanu, cu ochii plini de o muta 
şi dureroasă dezamăgire, intră în bucătărie. 

lar Oprea, dupâce căscă odată lung, se uită la cer, se uită 
in stradă, apoi se intoarse spre Virlan (care făcea aceleași miș- 
ări preliminarii) şi, cu un aer degajat: 

— la ascultă. N'ai tu un pol? 

Viran 1l privi lung. ; SI 

—- Se vede că ai pierdut uzul... noțiunea realității. 

Ar îi vrut să mai adaoge ceva. 


Dar tăcu, indignat. 
G, Topirceanu 


a aa 


Pa 


Scrisori din Basarabia 


Lipsa unei pături de intelectuali moldoveni in Basarabia a 
fost constatată în presa rominească din regat şi de alții, şi pu- 
blicul cetitor, care se interesează de starea lucrurilor in țara din- 
tre Nistru şi Prut, o ştie aceasta mai de mult, in mod vag—nu-i 
vorbă—dar o ştie, Astfel, s'ar părea lucru nefolositor a mai stä- 
ru: asupra acestui fapt; şi cu toate acestea, imi permit să mai 
scot odată faptul acesta la iveala, folosindu-mă de calendarul o- 
ficial basarabean, apărut de curind In Chișinău, pentru anul 1911 
care dă lista funcţionarilor la diferitele instituţiuni din Basarabia. 

A Departe de mine de a exagera lipsa, despre care vorbesc 
pân acolo, incit să spun că'n Basarabia nu sint deloc intelectu- 
ali de naționalitate rominească : vr'o 20—30 de oameni tot se 
vor mai găsi... Dar ce poate însemna un număr alit de restrins ? 
Ș apoi face oare să se mai vorbească despre dinşii, cind ei in- 
şişi nu dau aproape nici un semn de viață?! Sa-i lăsăm deci 
in somnul netulburat al letargiei, sperind totuşi că va suna şi 
pentru dinșii cindva cornul redeșteptării naţionale... Pân' atuncea 
însă avem de înregistrat lucruri tot triste, poate. 

Priviţi de pildă rezultatele la care am ajuns, cercetind lista 
pomenită a funcționarilor din Chişinău și din cele opt judeţe ba- 
sarabene. Vă mărturisesc că pe mine unul lista aceasta m'a in- 
tristat foarte mult, căci din ea am constatat că elementul local 
Liae i ae hi A este inlāturat dela conducerea vieții pu- 

ra lui moşia lui i 
en s mai iara ri pă a strămoșească din ce în ce mai 
stlel, Chișinăul, printre cei 1500 de funcţionari (in - 
rul acesta întră şi profesorii diferitelor şcoli raze .rui 2 pie ara 
numără numai 226 de Persoane cu nume moldoveneşti, şi nu 
zic Moldoveni, căci nu ştiu dacă măcar vr'o 20 de inşi din 


SCRISORI DIN BASARABIA 291° 


cei 226 au conşiiința naţională moldovenească. Tabloul devine 
şi mai ingrozitor, cind privim furnicarul slujbaşilor statului, re- 
partizați după ministere ; astlel avem : 

1) La ministerul de interne: 235 străini și numai 44 de 
origină moldovenească ; 

2) La ministerul de finanţe : 203 străini şi numai 24 de o- 
rigină moldovenească ; 

3) La ministerul comerţului şi industriei: 45 străini şi nu-- 
mai 7 de origină moldovenească ; 

4) La direcțiunea funciară și agricolă: 67 străini şi numai 
8 de origină moldovenească ; 

5) La ministerul de instrucție: 252 străini şi numai 30 
de origină moldovenească ; 

6) La control: 22 străini și numai 2 Moldoveni; 

7) La ministerul de războiu: 110 străini şi numai 8 de 
origină moldovenească ; 

8) La sinodul bisericesc: 114 străini și 60 de origină 
moldovenească ; 

9) La ministerul de justiție: 160 străini și numai 28 de o- 
rigină moldovenească; 

10) La „Crucea Roşie“ : 60 de străini și numai 8 de ori- 
gină moldovenească ; şi 

11) La direcţiunea câilor ferate nici un funcţionar de ori- 
gină moldovenească. 

Sa mi se permită citeva reflecţiuni asupra acestor cifre. Am 
spus că cei 226 de slujbași Moldoveni nu prezintă un ele- 
ment care să fie demn de numele moldovenesc, Pentru cei mai 
mulți ar fi mai nimerit numele de „patrioți Ruși de origi- 
na moldovenească*, căci cum i-am putea numi Moldoveni, 
cind dinşii nici nu-şi dau măcar seamă de naționalitatea lor, 
iar in ce privește limba moldovenească, ci de-abia mai înţe- 
leg graiul poporului moldovenesc, fiind mai inițiați doar în Inju- 
rătura moldovenească, care este mai des aplicată pentru „prosti- 
mea* cea numeroasă dela țară, păstrindu-se tradiţiile vechi in pri- 
vința această. In maşina biurocratismului rusesc nenorociţii a- 
ceştia joacă rolurile de a doua sau chiar de a treia mină, fiind 
conţopişti. pisaraşi şi numai rareori ocupind nişte posturi mai 
inalte şi mai importante : mizerabila lor situație parcă intr'adins 
a luat ființă pentru a-i pedepsi pentru păcatul inconştienței naționale... 

Cele mai triste din cifrele arătate mai sus sint acelea care 
privesc instrucția publică, biserica și justiţia. Intr'adevăr, numeroasa 
tagmă de dascali ai generaţiilor viitoare numără în sinul ei nu- 
mai 30 de Moldoveni pe lingă cei 252 străini. Nu-i vorbă, prin- 
tre aceşti străini vom găsi şi binevoitori poporului băşiinaș ; dar 
majoritatea lor este compusă din acei care în distrugerea sufle- 
tului moldovenesc văd o inaltă chemare. Și Incă un lucru este 
de observat: pecind profesorii Moldoveni sint nevoiţi să lin- 
cezească în neactivitate în ceia ce priveşte redeșteptarea Mol- 
dovenilor, pentrucă ar fi un lucru grozav să cricnească cineva 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


vr'un cuvint de bine pentru ţara aceasta uitată de oameni şi de 
Dumnezeu, — rusificatorii niciodată nu pierd ocazia pentru a con- 
rupe sufletele fragede, imbicsindu-le cu dogmele sacre ale patri- 
otismului rusesc, Cit privește biserica, aici la prima vedere s-ar 
putea crede că elementul moldovenesc nu este aşa de copleşit 
can celelalte părți. Dar conducerea bisericii este dată pe mina 
străinilor. Şi incă ce străini! Un Serafim face mai mult decit 
toată turma slugarnică a preoțimii basarabene de origină mol- 
dovenească... Şi ar putea fi altfel, dacă înalta fabrică de 
preoţi pentru Basarabia —seminarul spiritual din Chişinău şi cele 
trei școli spirituale inferioare din Edinţi, Chişinău şi Ismail—n'ar 
fi fost totdeauna biesite de cei mai aprinşi patrioți ruşi, aduşi cine 
ştie de pe unde, pentru a falşifica minţile bieţilor fii de clerici mol- 
doveni ? 1.. 

Şi mai triste sint cifrele funcționarilor insărcinați cu justiția 
in Basarabia, Am văzut că aicea la 160 de străini avem numai 
28 de origină moldovenească. Numărul Moldovenilor insă ar pu- 
tea fi și mai lărgit, fără ca fața lucrurilor să se poală schimba 
In bine, căci chiar in domeniul justiţiei Rușii nu vor să facă nici 
o concesie limbii moldovenești, deşi aceste concesii nici in- 
trun caz n'ar putea servi la distrugerea ideii statului rusesc, ci 
din contra ar propaga intr'o măsură oarecare idei ruseşti de or- 
dine şi de legalitate. Va puteţi acuma inchipui ce fel de dreptate 
impart oamenii justiției, cînd ei nu știu o boabă din limba po- 
porului de baștină! Nu-i vorbă, interogatorul la tribunalul din 
“Chișinău, pentru Moldoveni, se face prin translator în moldove- 
neşte ; dar s'au intimplat cazuri, cind bietul Moldovan dela țară 
„a fost judecat şi osindit, fără să ştie pentru ce şi cum... S'au 
văzut țărani moldoveni inhățaţi în puterea legii, pe care ei n'o 
ştiu şi nici nu pot s'o ştie, şi duși in Siberia, tot drumul strigind 
înspăimintați şi nedumeriți : „da unde mă duceţi, da ce-am făcut 2* 
Şi e un lucru atit de simplu faptul că țăranul moldovan—a- 
ceastă fiinţă primitivă— nu înțelege procedura judecății ruseşti, 
cind te gindești că şi judecătorul de instrucție şi procurorul şi 
-Avocatul și judecătorul, ei toţi îi sint străini lui chiar in limbă, 
nu numai în stările sufleteşti !... Nu va fi deci mare exagerare, 
dacă voi spune că justiția rusească in Basarabia imparte nu 
dreptate, ci nedreptatea cea mai strigătoare, distrugind astfel în 
popor şi cele de pe urmă fărămituri ale simțului de dreptate o- 
menească !... : 

Așa stau lucrurile in Chişinău, care, oticum ar fi, este cen- 
trul culturii rusești în Basarabia şi in care există o presă, ru- 
sească fireşte, care mai indrăzneşte din cind în cind să strige 
in contra nedreptăților şi abuzurilor administrative. Va puteţi insă 
închipui cam ce se petrece la țară, în cele 8 județe, care lin- 
cezesc în cel mai negru intuneric sub comanda aceleiaşi admi- 
nistrațiuni străine. Aici, printre cei 1735 de funcționari, abia găsim 
"320 de origină moldovenească (Invăţătorii, preoții și poliţiştii de 
gradele inferioare nu întră in numerele acestea). Luindu-ne după 
„judeţe, vom avea următorul tablou : 


Y 


SCRISORI DIN BASARABIA 293- 
 ——————————————————————— IAA 2 


1) In judeţul Chişinăului 49 străini şi 31 Moldoveni. 
2) 3 Achermaânului 235 străini şi 22 Moldoveni. 


3) = Benderului 152 străini şi 36 Moldoveni. 
4), i Bălţilor 154 străini şi 37 Moldoveni, 
5), = Ismailului 435 străini şi 70 Moldoveni. 
6), Orheiului 105 străini şi 40 Moldoveni. 
ry a R Sorocci 132 străini şi 43 Moldoveni. 
8), ii Hotinului 163 străini şi 30 Moldoveni. 


Cifrele acestea vorbesc dela sine. Le-ași mai complecta cu 
scene comice şi chiar tragice, care se petrec la sate între făra- 
nii moldoveni şi reprezentanții puterii ṣi culturii rusești, dar mi-i 
teamă că nu-mi vor ajunge culori şi cuvinte... i 

Stinjenirea intereselor țărănești, care provine din toate a- 
cestea, este mare ; dar, după cit se vede, puterea de răbdare a 
ţăranului moldovan din Basarabia este şi mai mare. 

Chişinău P. Cubolteanu 


PT ame e 


Scrisori din Ardeal 


Sinoadele eparhiale.—Chestiunea şcolară.—-Şcoli închise.— 
Inspecţia școlilor. —Lipsa de învăţători romini.— Localuri nouă pentru şcoli- 
le normale şi pentru seminariile din Sibiu şi Caransebeş.—Sute de sate ro- 
minești rămase fără şcoale.— Ministrul Zichy Lgi polica în şcolară, — Con- 
gresul inspectorilor unguri —O ordonanță urdă.— Starea învâţămin- 
tului în părţile ungurești ale tării. Sezătoarea serlitorilor romini la Arad. 
—Bustul lui Eminescu și al lui Barițiu la Sibin.—„Asociaţia“ și perales 
mele economice ale țărânimli ardelene:—~Un „cămin studențesc“ la Cluj. 
—Jubileul şcoalei de fete din Sibiu—Jubileul „Asociaţiei“.—Centenarul 
seminarului din Sibiu—Trei librării rominesti nouâ—„Almanahul , seri- 

itorilor romini* din Ardeal, Țara ungurească si Banat.— 

„Istoria Rominilor* de N. Iorga, în Ardeal. 


Aproape deodată cu sinodul bisericii evanghelice săseşti din Ardeal 
s-au deschis, în ziua de Duminica Tomii, şi sinoadele eparhiale ale bi- 
sericii romine ortodoxe din Transilvania şi Ungaria, la Sibiu, la Arad şi 
la Caransebeş, 3 

Sinoadele acestea, care ar trebui să fie pe de o parte nişte ade- 
vărate parlamente provinciale, iar pe de alta niște intruniri cu caracter 
religios pronunțat, par a suferi Intr-o măsură ingrijitoare de boala seacă 
a biurocratismului şi a spiritului administrativ, care copleşesc aproape cu 
totul viața religioasă, ce ar trebui să se întilnească aci cel puţin în mă- 
sura În care se intilneşte în sinoadele bisericii săsești. Acest spirit gre- 
olu şi incapabil de a crea ceva în adevăr mare, îmi pare că a stăpinil 
mai mult ca în alţi ani sinoadele, care par a se fi intrunit In adevăr 
numai pentru „a lua la cunoştinţă rapoartele conzistoriilor şi a da a- 
cestora disărcinarea cerută“. Cu drept cuvint s-a atribuit această stare de 
lucruri, în parte, sistemului greşit, după care se aleg deputații sinodali 
dintre care cei mal mulţi n-au nici o educație religioasă adevărată ş 
nici un interes pronunțat pentru chestiunile bisericeşti şi şcolare. 

Trecînd în revistă lucrurile mal însemnate care s-au discutat în se- 
siunea actuală a sinoadelor noastre, trebue să mărturisim că cea mal 
gravă dintre toate chestiunile a fost în toate trei sinoadele chestia gcos 

dară. Două din cele trei sinoade s'au achitat mal puţin exact de dato- 
“mia ce aveau faţă de neamul rominesc, căruia ar fi trebuit să-i dea o i- 


SCRISORI DIN ARDEAL 235 


„coană reală a situației învățămintului primar. Şi aceasta cu atit mai vir- 
tos, că în ultimul timp jurnalistica noastră, a răspîndit în ce priveşte sat- 
varea şcolilor confesionale amenințate, veşti foarte neliniştitoare, La Ca- 
tansebeş s-au spus vorbele elastice: „n-am pierdut multe şcoale“, în 
vreme ce la Arad s-a afirmat că nu s-au perdut decit „vre-o 7-8 şcoale“, 
deşi în Bihorul apărţinător consistorului prezidat de vestitul vicar Man- 
gra, s-au perdut mai multe zeci de şcoli romineşti-confesionale. La Si- 
biu s-a dat ce e drept, o statistică exactă a şcolilor, dar care e din cale a 
fară de tristă. 

In lipsa statisticilor din celelalte şease dieceze (ortodoxe şi unite) 
ne putem face acum, printr'o oarecare analogie, idee şi despre stările 
din aceste dieceze. lată, în adevăr, ce cifre s-au prezintat Sinodului, 
din partea conzistorului din Sibiu : 

La 1907 aveam în arhidieceza Sibiului 561 de şcoli primare ro- 
mineşti. La 1911 situaţia acestor şcoli e următoarea: 80 au ridicat le- 
furile învăţătorilor, potrivit legii lui Apponyi dela 1907, din mijloacele 
proprii, aşa că viitorul le e asigurat deocamdată ; 72 şi-au asigurat viito- 
qul prin ajutoare din fondurile conzistorului. in aceste 152 de școli drep- 
tul de amestec al organelor statului nu e tocmai ingrijitor de mare. 
Cu ajutor dela stat şi-au asigurat viitorul 231 de şcoli, care, în chipul 
acesta au ajuns atitnătoare în măsură mai mare de organele statului, Nu- 
mărul şcolilor al căror viitor e asigurat e, deci, de 383 din 861. Res- 
tul de 478 de şcoli nu-s nici decum asigurate; dimpotrivă multe din ele 
s-au închis, Şi anume: 46 au cerul ajutor dela stat, fără să-l dobin- 
dească, Cererile le-au fost respinse definitiv, aşa că dacă acum nu se 
vor găsi mijloace altundeva, vor fi expuse primejdiei de a se inchide, 
237 de şcoli au cerut ajutorul statului, dar pină acum ajutorul cerut nu 
Îi s-a încuviinţat, şi e temere că la un mare număr nici nu se va incuviința. 
110 sin! închise temporal din motivul că nu dispun de local corespune 
zător, n-au învățător, sau n'au cu ce plăti leafa Invăţătorului, În aceste 
110 sate nu există nici un fel de şcoală astăzi, In 69 de sate, unde s- 
veam pină acum şcoli de a le noastre, ele sau inchis şi în locul lor 
Sau ridicat şcoli de stat sau comunale.» Avem deci din 861 de şcoli: 

152 asigurate exclusiv din mijloace romineşiti, 231 cu ajutor dela stat, 
299 al căror viitor nu e nici de cum sigur, şi 179 care s-au închis şi din- 
tre care puţină nădejde mai e ca să se mai deschidă vr'una, 

“lată unul din cele mal cumplite dezastre naţionale. In timp de o 
sută şi mai bine de ani am izbutit să ne ridicăm 861 de lăcașuri ale 
culturii poporale, pentru ca, din diferite pricini, în timp de numai patru 
„ani să perdem a cincea parte din ele! 

* Legea şcolară din 1907 a fost şi pină acum in adevăr fatală pen- 
"tru noi, Din rapoartele conzistorului s-a făcut evidentă primejdia şi din 
alte puncte de vedere. S-a arătat că, deşi maghiarizarea nu poale să 
progreseze, cu toate stăruințele desperate ale inspectorilor unguri, în ca- 


226 VIAȚA ROMINEASCA 


lea poporului nostru s-au pus cele mai mari pedici. Şcolile noastre, 
care n-au perit încă, au fost pretăcute în localuri de prostire, unde nu 
se mai invață lucruri de vreun folos oare-care, ci unde se urmăreşie 
parcă anume timpirea elevilor, cărora li se pun în spinare sarcini pe 
pe care nu le pot duce decit sucombind, Vina la aceasta o poartă şi 
inspecția insuficientă ce se face din partea noastră, întrun timp cind sta- 
tul face în această direcţie cele mai disperate sforțări. In afară de revi- 
zorii de cl. I, care sînt protoereii, în arhidieceză mai e un singur inspector 
şcolar, în vreme ce la Arad şi la Caransebeş nu e nici măcar atit. Şi 
tot aşa şi în școlite unite. Se cheltuesc la noi zeci şi sute de mii de 
coroane pentru susținerea materială a şcolilor, iar pentru diriguirea şi 
supravegherea învăţămintului nu se fac jertfe aproape de loc, deşi aici 
ar trebui. să se facă jertfele cele mai mai mari. Aceasta s-a accentuat 
şi în sinodul din Sibiu, care a dat conzistorului însărcinarea de a mai 
crea și alte posturi de inspectori, şi s-a accentuat şi la Arad, unde s-a 
hotărit să se aleagă un inspector şcolar diecezan (dacă n-o fi ca hotărtrea 
să rămină numai pe hirtie grație unui vechiu şi regretabil obicelu). 
Dacă în şcolile celor frei dieceze am avea cel puţin 10 inspectori 
şcolari harnici şi pricepuţi, lucrurile ar putea lua încă o direcţie sănă- 
toasă,—dacă se va mai amina încă vre-o ciţiva ani instituirea lor, relele 
existente vor prinde rădăcini adinci şi atunci cine ştie dacă se vor 
mai putea desrădăcina. Ministrul de culte, contele Zichy a luat mă- 
suri pentru o nouă organizare a inspecției școlare primare şi a con- 
vocat pe săptăminile viitoare pe toți inspectorii din ţară la un congres, 
care desigur că va insemna o întătirea organizației lor, cate pentru noi 
şi aşa cum e, e prea păgubitoare, E dela sine înțeles că in fața atitor 
primejdii, zăbava noastră tradițională va trebui să se curme odată. E de- 
sigur de regretat că la congresul protopopilor arhidiecezei Sibiului, ținut 
în dimineața unei zile a săptăminii luminate, nu s-au discutat şi chestii 
şcolare, ci s-a stăruit, într-o formă cu totul vagă, numai asupra unor 
chestiuni păstorale. 

Ceia ce s'a mai accentuat în sinoade a fost marea lipsă de Invă- 
țători. Un mare număr de şcoli nu funcţionează din cauza că nu gă- 
sesc învăţători şi un mare număr de învăţători, care s-au săturat de ca- 
tiera „pedagogică“ în ințelesul absurd al legii lui Apponyi cer ca să fie 
pensionaţi înainte de vreme, după numai 10, 15 sau 20 de ani de ser- 
viciu. In chipul acesta ni se despopulează şcolile, iar contingentul pe 
care ni-l dau anual şcolile normale (preparandiile) e cu totul insuficient şi 
cantitativ şi calitativ. Aceasta e iarăşi una din adincile mizerii, care 
zdruncină bazele culturii noastre populare şi naționale. Sinoadele şi-au 
dat seama de acest lucru şi au luat măsuri ca deex., prin publicarea de 
burse pentru normalişti, să atragă mai mulţi şi mai buni băeţi pentru cariere 
pedagogică. 

In legătură cu acestea s'a discutat la Sibiu şi chestia ridicării u= 


SCRISORI DIN ARDEAL 297 


nui local corespunzător pe seama şcolii normale și a seminarului (ta- 
cultății teologice), care se adăpostesc de mai multe decenii intr'o clădire 
imposibilă, despre care s'a spus şi în public şi în sinod vorbe foarte 
aspre, atit în ce priveşte partea igienică, cit şi in partea pedagogică. 
Insuși poetul Goga, care şi-a cîştigat prin cercetare proprie, cele mai 
exacte informații despre această şcoală, a adus chestiunea în discuţie, 
cind o aspră critică tradiţionalei noastre negligențe, care nu s'a intere- 
sal ca cea mai superioară şcoală a noastră să fie corespunzătoare, aşa ca 
in ea să se poată pregăti cum se cuvine viitorii luminători şi apostoli ai 
satelor. In sinodul acesta s'a hotărit ca pănă la anul viitor să se facă 
un plan de zidire şi să se înceapă şi o colectă de bani, pentru a se 
putea ridica încă în anul viitor această şcoală, care dacă ar îi din toate 
punctele de vedere. acela ce trebue, multe mizerii culturale ale noastre 
nici n'ar exista. 

S'au luat masuri şi la Caransebeş pentru ridicarea unul nou local 
pe seama şcoalei normale şi a seminarului, care şi acolo sint cu totul 
nesuficiente, Dacă s'au găsit bani pentru ridicarea a tot felul de lucruri 
mai puţin importante, trebue să se păsească şi pentru acoperirea acestor 
trebuinţi, care sint, de fapt, cele mai mari dintre toate. 

O altă chestiune, de care s'au ocupat şi sinoadele, e cea referitoare 
ia sutele de sate care au rămas fără nici o şcoală şi al căror prunci 
sint osindiţi să rămie analfabeți şi lipsiţi de orice educaţie. 

Aici sinoadele au hotărit ca preoții locali să se inprijească de e- 
ducaţia religioasă a copiilor, pănă va veni vremea ca să li se poată 
purta mai bine grija. 


Pănă atunci cine ştie cit va mai trece! Căci perspectivele nu sint 
de loc senine. Acestea s'au adeverit foarte clar cu prilejul celui dintii 
discurs ținut în Cameră de d. ministru al instrucţiunii publice, zilele 
trecute. Până acum se credea că acest ministru are o altă mentalitate de- 
cit antecesorul său, Apponyi, dar acum sintem lămuriţi cu ătitudinea lui 
fată de noi, 

E! vrea să fie un continuator al operei predecesorului său; el 
vrea să asigure cu ajutorul şcolii supremaţia maghiară, şi vrea să exe- 
cute pănă şi litera legii dela 1907; vrea să facă imposibili pe „agita- 
“tori? şi să-i apropie de sine pe „idealiştii* care se vor mai fi găsind 
printre reprezentanţii culturii naționalităților. Educaţia ce se dă in şcoli 
va căuta să fie „naţională“ (adică ungurească), impuniud tuturor cetăţe- 
nilor, cu toată rigoarea, apropierea de tot ce preconizează cea mai anti- 
pedagogică lege şcoalară, legea lui Apponyi. 

De vr'o citeva săptămini, acest ministru care-şi scrie numele cu 
ortogralia moştenită dela părinţi şi moşi, a dat un ordin cătră toate con- 
zistoriile, prin care cere ca numele de familie ale copiilor să se scrie 
de aci încolo cu ortografia ungurească. Să nu se mai scrie deci Van- 
cea, Baciu, Puşcariu, ci Váncsa, Bács, Puskás ș. a. m. d. 


298 VIAŢA ROMINEASCA 


E uşor de ințeles ce putem aştepta dela acest ministru, care vrea 
să-şi ciştige „merite patriotice", pe aceleaşi cărări caşi antecesorii săi, şi 
e uşor de înțeles care e datoria noastră a tuturora, faţă de interesele 
culturale impotriva sistemului acestuia de a surghiuni orice tendință de 
a ne păstra ființa noastră originară. 

Sinoadele viitoare vor avea În viitor probleme grele de rezolvit, 
şi cine va intra in aceste inalte corporaţii va trebui tocmai din acest 
motiv, să-şi dea sama de marea răspundere ce o ia in fața poporului, 
şi să lucreze cu devotament. 


Cu prilejul discuţiei bugetului ministerului de instrucţie, un depu- 
tat ungur, d. Lévay Mikâly, a afirmat că cele mai triste stări ale in- 
vățămintului primar, se găsesc cmai în părțile locuite de Maghiari. 
Foarle multe localuri sint sub orice critică; foarte mulţi învățători sint 
nişte nauiragiaţi ; numărul copiilor care cercetează şcoala e ingrijitor, 
instrucția e cu totul insuficientă... Şi cu toate acestea urgia guvernului 
se descarcă asupra noastră, pe care ne silesc să facem imposibilul posi» 
bil, iar dacă aceaste n'o putem, nu ne lasă să facem nici ce putem. ci 
ne inchide şcolile cu suteie, iăsind, cu mare bucurie, poporul în ghis- 
fele ignoranței. 


+ 


Să amintesc Încă vro citeva momente din viaţa noastră culturală. 

De Dumineca Tomil s'a ținut în Arad o a doua şezdtoare a 
seriitorilor romini, la care au cetit cam tot aceiași scriitori caşi la cea 
din Sibiu. A fost o măreață manifestare a culturei romineşii. 


La Sibiu Asociaţia pentru literatura şi cultura poporului romin, 
la propunerea secretarului ei, d. O., Goga, a luat iniţiativa pentru ridica- 
rea cite unui unui bust lui Eminescu şi Barițiu, Busturile, pentru care 
s-a strins o frumoasă sumă din contribuţiile publicului, vor fl făcute, 
probabil de sculptorul lordănescu. 


Tot Asociaţia se ocupă intensiv cu chestiunea înfiinţării de ferme 
gospodărești model, de cooperative ţărăneşii şi de bănci populare, care 
să dea un avint vieții economice a ţărănimei. 

Chestia ridicării unui Cămin studențesc în Cluj èe de asemenea 
în studiu la Asociaţiune. Toate acestea în urma sprijinului materia! dat 
de mecenatul fără păreche a! culturei noasire, de nobilul boer basata- 
bean, d. Vasile Stroescu. 

La sfirşitul acestui an işi serbează jubileu! de 25 de ani, şcoala 
de feie a Asociațiunii, La acest jubileu, peniru care se fac pregătiri 
intense, va fi o frumoasă serbare culturală şi aceasta cu atit mai virtos 
că foastele eleve ale şcolii, sint răspindite pe intreg pămintul tocuit 


de Romini, Intilnirea, unei părți cel a a acestor eleve, va îi un pri- 
iej de mai puternică întărire a leg i sufleteşti. 
a 


in August a. c. se va serba Blaj jubileul de o jumătate de 
veac al Asociaţiei. Vor fi nişte ser din cele mai rari, cu care prilej 
se vor stringe în istoricul lirguşor de pe malul Tirnovei, tot ce are nea- 
mul nostru mai ales, 

Probabil că cu acest prilej se vor aduna și profesorii romini în 
cel dintăl congres al tor, urmind pilda colegilor lor din Bucovina. 


Tot în acest an se va serba centenarul Seminarului din Sibiu, 
la care a fost profesor şi Gheorghe Lazăr, Jubileul va avea loc În Sep- 
tembrie- . 


In timpul din urmă s-au creat noi debuşeuri pentru cărţile to- 
minėşii. In uitimul an s-au inființat trei librării nouă romineşti, in trei 
centre, peniru care a fost in adevăr o ruşine că până acum n-au avut 
cile o librărie rominească şi anume: In Orăştie, Făgăraş şi Beiuş, Con- 
ducătorii tuturor acestor librării, inspiră garanţii serioase, intrucit toţi trei 
sint oameni cu o cultură frumoasă, care înțeleg să se facă librari nu din 
speculă după bani, ci pentru a aduce servicii culturii. 

D. Sebastian Pornemisa dela Orăştie, e un tinăr student în filozo- 
fie, înzestrat cu un frumos talent de scriitor, lar d. Lucian Bolcaş deis 
Beiuş, e un publicist, care are la activul său “un trecutide peste zece ani 
de muncă, prin care a îmbogățit literatura romină cu vro citeva vo- 
lume de scrieri originale. 

Cel dintii a început publicarea unui interesant Almanah a! sorti- 
torilor Romini din Transilvania, Ungaria şi Banat, care, probabil, va 
aduce oatecari servicii istoriei noastre literare. P 

Fiind aceste irel oraşe nişte centre rominești fosrte insemnate, li- 
bräriile intemeiate, au din capul locului, un teren foarte larg de activi- 
tate. Intemeierea lot în nişte vremuri, cind ni se inchid cu sutele şcolile 
primare, e în adevăr o mingiere, care-ţi că curajul şi increderea nece- 
sară în lupta pentru apărarea drepturilor sutictului unui popor asuprit, 
întocmai caşi răspindirea în 7000 mii de exemplare a Istoriei  Romini- 
lor de d. N. lorga, intro vreme cind probibiţii ministeriale scot din şco- 
ie noastre manualele de istorie şi de cetire, În care se aminteşie in tres. 


căt şi despre noi. 


Care sint acum perspectivele culturii romineşti in Ardeal ? Nici 
această mulţime de fapte nu ne îngădue să dăm un răspuns hotărit. 


O. Sima 


MISCELLANEA 


Conflictul bisericesc 


Să nu se sparie cetitorii: nu vom scrie nici politică, nici vorbe de 
ruşine. Vom face citeva consideraţii, siliți de datoria noastră de cro- 
nicari, 
Care este fondul afacerii ? 
S'ar părea că imoralitatea şi plagiatul, şi foarte puţin canonicitatea 
legii consistoriului. Dar plagiatul şi imoralitatea, dacă sînt adevărate, 
sint lucruri vechi, cunoscute de mult de cătră acuzatori şi care, totuși, 
pănă la legea consistoriului, au fost tăcute—caşi cum n'ar fi existat, ŞI, 
afară de asta, sintem noi oare o ţară unde pecadilele să fie socotite imo- 
ralitate, imoralitatea un păcat, şi plagiatul o crimă? 
Aşa dar, fondul chestiunii, astăzi aproape rămas în umbră, este 
canonicitatea legii consistoriului bisericesc, 
Cine sint împotriva legii consistorului, ca anticanonică ? 
Mai întăiu, un episcop. Mobilul? Admitem credinţa, ori, cum zice 
comisia sinodului, teomania. 
In al doilea rind, un partid, Pe el ce-! mină? Tactica, Căci nu se 
poate admite neverosimila intimplare, ca două partide să fie nereligioase, 
şi al treilea profund religios, 
Pănă aici nimic deosebit sau aproape .. 
De-aici incolo încep lucruri curioase, 
„Între apărătorii canoanelor s'a inscris şi cea mai intransigentă de- 
mocraţie revoluţionară. Apriga duşmânie impotriva unei legi (bună, rea, 
este indiferent) care crează precedentul de a transige cu canoanele (decă 
transacţie a fost), cînd e vorba de organizat, în senz democrat şi spre 
folosul ţării, importantul corp al preoţimii, această duşmânie, numai de 
dragul canoanelor, este foarte curioasă, pentru o democraţie, 
cind aceaslă democrație nici nu prea este dusă la biserică. 
ŞI tot la această rubrică vom pune şi pasiunea pentru canoane a 
presel moniste, haeckeliane, libercugetătoare, ateiste, care, în vremuri 
cind mare interese sinodale, îşi bate joc cu-atita vervă de sieştanie ş. c, |, 
şi care tratează de burghezi innapoiaţi ori şarlatani nu numai pe cei 
care cred în religia creştină, dar şi pe cei care n'o insultă. 
lar la rubrica lucrurilor încă Şi mal curioase, vom înregistra lupta 
pentru respectarea canoanelor şi a religiei străbune pe care o duc cu 
atita patimă aprinsă Rominii şi supușii romini de alte confesiuni şi mai 
ales acei de religie mozaică. 

Nedelicateţa, lipsa aceasta de respect de sine însuşi, samână, dacă 
nu chiar o intrece, pe a acelora care se fac aţiţătorii urilor de rasă, deşi 
nau în vinele lor o singură picătură de singe daco-roman. 


mai ales 


MISCELLANEA tot 


De sigur, un străin, chiar neimpămintenii, are dreptul să-şi spună 
părerea în toate chestiile, iar un străin impămintenit are dreptul să as- 
pire şi să ajungă in parlament şi chiar pe banca ministerială. ŞI, dacă 
e botezat ortodox—ajungă şi mitropolit! 

Dar un eterodox şi mai cu samă un mozaic, care are comunita- 
tea lui religioasă şi pe care nu-l priveşte de loc respectarea sau călca: 
carea canoanelor, ori a dogmelor ortodoxe, cu ce drept îşi ia el aere 
ofensate şi suferinde ? 

Işi imaginează cineva pe cetățenii protestanți din Elveţia ameste- 
cindu-se furios şi înjurios în conflictele religioase, care-ar agita pe com- 
patrioţii lor catolici ? 

Inţelegem mai degrabă să lupte împotriva religiei ortodoxe, ca 
s'o distrugă şi s'o înlocuiască cu a lor,——e barbar, dar e în ordinea fi- 
rească a lucrurilor omeneşti... Dar să facă, ei, pe ofensaţii că se aduce 
alingere unei religii, care nu e a lor, care e protivnică credinței lor? 

În fond, ceia ce este dureros, este că 'nlotdeauna cind se face un 
pas, lie cit de timid, spre mai multă democratizare, toate forțele reac- 
ționare (intituleze-se ele şi răs-socialdemocrate) se coalizează la moment. 

Dacă acuma se va holări că nu se poate organiza biserica, prin 
timide transacţii cu canoanele, ca 'n Ardeal, unde Insă au fost mai pu- 
țin timizi, apoi va mai trece multă vreme pănă ce lucrul astăzi perdut 
va putea îi reciştigat. Legea consistoriului (sau principiul ei) se va 
duce alăturea de legea islazurilor şi de celelalte, îngropate cu ajutorul 
tuturor democraţilor din această țară. 


Din lumea scriitorilor... 


Un foiletonist se Intreba mai dăunăzi pentruce criticii noştri nu 
recunosc pe d. Spiridon Popescu, cel mai bun cunoscător al ţărănimii 
după părerea foiletonistului. e 

Ar fi, mai întăiu, de definit ce este critica şi prin urmare cine sint 

: trecem... 
cai e ae să împrăştiem noi nedumerirea foiletonistului, nu a- 
tit pentru a-l satisface pe dinsul, ori pentru a-l „apăra“ pe d. Popescu, 
cit pentru a atinge cu această ocazie o chestie mai generală şi de oa- 

itate. 
Cr acra are o mulțime de defecte, Le vom releva.—D-sa 
nu-şi face reclamă, nu se 'ntitulează singur cu persistenţă „scriitor ro- 
min* şi nu colindă cele opt unghiuri, cardinale şi intercardinale, ale Ro- 
miniei libere şi subjugate, ŞI nici amicii d-sale nu-i fac acest serviciu, cum 
cere obiceiul pămintului, căci noi, cărora ne-ar incumba de drept această 
sarcină, nu cultivăm genul autoreclamei. Mai departe : D. Popescu, care 
are vina reald de a nu-şi cizela stilul în descripție şi povestire, căci to dia- 
log este de o exactitate şi de o naturaleță ireproşabilă, s'a pomenit, acum, la 


ar VIATA ROMISEASCA 


maturitate, într'o vreme cu tendinţi tot mai pronunțate spre fleacuri (erte-ni- 
se această lipsă de cizelare a... ideei), cind nu mal e nevoe de fond, ci nu- 
mai de „formă“, cînd ajunge să ciripeşti pe note şi să nu spul nimic, 
să fii cu alte cuvinte ciar pănă la ridicol. Şi cum toate acestea rar fi 
de ajuns, d. Popescu mai are enorma lipsă de şansă, ca criticii postați 
cu dela sine putere la poarta literelor romine să sufere de o mică con- 
fuziune între genurile literare. lată despre ce este vorba. D. Popescu 
nu scrie nici romane, nici nuvele, ci „studii“ în formă literară, ca, de 
pildă, scriitorul rus Gleb Uspenski, lucru, pe care d-sa uneori chiar îl şi 
declară, „Moş Gheorghe la Expoziţie“, are ca subtitlu: „Din psicologia 
celor mulți“. Dar criticul romin modern, cind ceteşte un sonet cu gin- 
dul că ceteşte o nuvelă. rămine întotdeauna perplex, şi nu-i place sone- 
tul —D, Popescu mai are apoi şi neertatul păcat de a f „poporanist* şi 
colaborator excluziv al „Vieţii Romineşti”, revista atit de iubită de cri- 
tica romină. Innainte de apariţia acestei supărătoare reviste, d. Popescu 
avea talent, Unul din criticii care-l omoară ori decite ori îl intilneşte. îl 
invita altădată să scrie la revista domniei-sale. ba încă îl numea şi „dis- 
tins scriitor“. Tempi passati... 

Dar cauza principală, pentru care critica romină modernā ucide, 
cind îi vine la 'ndămină, pe d. Popescu, sint țăranii lui adevărați, A! 
S'ar mai înțelege țărani sentimentalizaţi, romantizaţi, îmbrăcați numai ță- 
tăneşie, Aceştia plac criticii romine moderne, caşi băeţii care-şi fac vo- 
luntariatul în haine particulare—duducilor, 

ŞI, trebue s'o recunoaştem, țăranii d-lui Popescu sint moglani şi 
țopirlani şi miroase nu numai a iuft, dar şi a dohot—ca ţăranu... 

lar pe acest ţăran, noi avem îndrăzneala să spunem că nimene nu 
l-a zugrăvit aşa de realist—in vremea asta de suspinuri romantice şi 
altițe tricolore, 

Bine înțeles că nu ne vom entuziasma până acolo, încit să spu- 
nem că l-a zugrăvit complect. Realismul d-lui Popescu e numai psico- 
logic. D-sa nu vrea, şi probabil că nici nu poate zugrăvi decit numai 
sufletul ţăranului, şi încă şi pe acesta, numai în parte: chipul în care 
țăranul concepe lumea. 

Dar în domeniul acesta îngust,—această îngustime a cercului său 
vizual este adevăratul defect al acestui scriitor,—d, Popescu e neintre- 
cut. D.sa are o mare şi rară putere de a intra în sufletul închis al tä- 
ranului, de a se pune în fața lumii din punctul de vedere al țăranului— 
de a o vedea cu ochii şi a o gîndi cu mintea ţăranului. 

Aceasta este originalitatea d-lui Popescu. Numai el poate să ne 
= Pa Tan concepției ţăranului asupra vieţii, ca 'n „Moş Gheor- 

” şi, alt aspect al aceleaşi primitivităţi, Inconştiența 
ca 'n „Rătăcirea dela Stobordais, S P ETE 
Concepţia țărănimii insă nefiind de loc, dar absolut de loc favora- 


MISCELLANEA 303 


bilă claselor care petrec, urmează că d. Popescu este un răzvrătitor şi 
un incendiar. lar critica noastră subțire, care e de un total indeferen- 
üsm, ca să nu zicem de o totală uscăciune morală, se simte choguată 
de acest scriitor „tendenţionist*, care-şi scoale veşnic pe scenă mojicii 
săi cârtitori şi turbulenţi, 

Acecsta este ultima cauză, pentru care d. Popescu nu poate avea 
onoarea să albă un loc în Olimpul literelor tomine, 

lar faptul că nu-l „apreciază“ critica noastră modernă, nu ne afec- 
tează de loc pe noi, amicii săi literari. Pe d. Sp. Popescu nici atita, 
căci Mare vreme s'o cetească ; abia acum va afla de intenţiile ei homi- 
cide--şi sperăm că ne va erta că l-am pus in disculie, 

De altmintrelea, mult competenta noastră critică contemporană e 
stit de subtilă și înnaltă; a progresat atit de disproporționat cu celelalte 
ramuri de activitate publică şi privată, incit ea nu mai apreciază nici pe 
un Caragiale, Prin cel mai caracteristic reprezentant al ei, ea a vorbit 
de sus, de foarte de sus, despre ultimul volum al maestrului, ba şi-a 
bătut joc fin, fin de tot,—e loarle fină critica modernă, cind e repre- 
zentată prin cea mai proeminentă a ei circumvoluțiune,— şi-a tis cu o 
satanică cruzime şi de scrierile vechi ale lui Caragiale, care plăceau mult 
odinioară acelor minţi obtuze, ce se numesc Maiorescu şi Gherea. Ba, 
critica subțire strimbă cu nobieţă din sensibilu-i nas chiar şi faţă de con- 
temporanul ei Sadoveanu. Fa dă a "nţelege că s'a 'nşelat anjer) şi că 
acuma, rafinată şi saturată de cultură literară, nu se mai lasă prinsă uşor. 
In schimb, ea se sufocă de admiraţie pentru amicii ei intimi, care expri- 
mă aşa de susurat şi „limpede* un fond ce încă nu există. 

Căci critica din ultimul sezon, în înnaltele ei preocupați, uită o 
mică, o măruntă banalitate: că nimic nu trăeşte prin combinaţii de fraze 
simetrice, că nimic n'a rămas care să nu conţină un adevăr asupra lumii. 

Un critic de alurea.— deci forjamente mai prost,—dar, Insfinşit, un 
fet de critic şi el, Ferdinand Brunetière (va îi recuzat, ştiu, căci scrie 
lung, cu repetiții, cu qui şi que, dar îi citez: azi am toate indrăznelile), 
acest crilic plicticos zice că Regnard a scris mai bine decit Moliere, 
dar că Molière a spus citeva adevăruri asupra omului, 

Acum, e sigur, noi n'avem aştri de-o aşa primă mărime. Şi tot 
aşa de sigur è că, afară de trei-patru în citeva bucăţi, aiară de alţi pa- 
trucinci în citeva pagini, unde au găsit un accent omenesc —toţi ceilalți 
işi vor supraveţui puţin timp. Unii îşi vor da duhul odată cu dispari- 
{iə lor de pe scenă, alţii nu după multă vreme. 

Ei bine, cu primejdia sigură de a ofensa cele mai delicate sentimente 
ale criticii contemporane, tu cred că d. Popescu va mai trăi puţin după ce-i 
va îi îngheţat condeiul. Căci tot se vor mai găsi oameni peste o bucată de 
vieme, pe care să-i intereseze ce gindea odată țăranul romin despre civiliza- 
ja, pe care clasele dirigente i-o puseseră în spinare în secolul al 19-lea şi 


DC 


s04 VIAŢA ROMINEASCA 


ce suflet se sbătea în țărănimea aceia care a fost masacrată la inceputul 
acestui secol, fiindcă n'a mai putut suporta acea splendidă civilizaţie, 

Dar cine, afară de moştenitorii direcţi ai criticei noastre moderne. 
îşi va mai bate capul cu exerciţiile stilistice ale contemporanilor noştri ? 
Căci dacă sufletul omenesc rămine, stilistica se demodează. Şi cind te 
mai gindeşti că critica de-atunci nu va mai fi amică sinceră şi personală 
a eminentului stilist din zilele noastre, te-apucă un fel de descurajare, la 
fel cu descurajarea pe care trebue so cuprindă pe o domnişoară de azi 
care se gindeşte că rochia impedecată, cu care stirneşte admiraţia tine- 
tilor ofițeri, cînd îşi întorc capul după dinsa, peste o bucată de vreme 
va stiri risul colectorilor de estampe. 

Aşa dar, scriitorii de azi, care şi-au ochit de pe-acuma locuri v 
pentru statuile lor viitoare, să nu se lase amăgiţi & orao: 
tivele criticilor lor personali şi să creadă cumva că cela ce nu e docu- 
ment omenesc e viabil. Ceia ce sună din coadă, ori chiar smuzează nu- 
mai —moare, admițind că s'ar fi născut... Ce sonoritate în delirant admi- 
rata pe-atunci O fată tinără pe patul morţii—şi ce cacotonie în puțin 
admiratele pe vremuri Meditaţii ale lui Alexandrescu Grigorie ! Şi ce ex. 
presii surprinzător de originale şi unic de frumoase În opera unui Ber- 
tier, Coyer, etc, (vezi pg. 250 din acest Nr.), scriitori care, totuşi. au mu- 
ese pista nau spus oamenilor lucruri destul de interesante despre 

Evident, cine nu preţueşte frumuseța formei? Cine 
Alexandrescu ar fi fost un mult mai a scriitor, dacă at i joonte 
cu mai multă Ingrijire? Cine nu admiră pe un Anatole France și pen- 
tru stilul său? (La nol, iucru absolut caracteristic, e admirat numai pen- 
tru atita. Această cea mal innaltă expresie a unei vechi şi rafinate cul- 

turi, pentru critica noastră nu e decit: „Cel ma: acurat stilist al Franţei”) 
De sigur, fără formă nu există scriitor. Ciţi oameni n'au viziure 
şi simţire—dar nu pot spune? Ba chiar şi cizelarea, oricit de migi- 
loasă, e necesară. Fără ca, un sciiitor va fi intotdeauna inferior sieși 
Dar PA anie concepţia pur acustică a artei, mai e! i 
ac concepție, Tolstoi e un scriit i 
cei 85 de scriitori romini actuali, şi asta nu se adie pi e 
zi Bpr la corectură.—După ce-am dat la tipar rindurile de mai 
felia apucat de un scrupul şi, ca să-mi verific impresiile, m'am 
Poza casă, înconjurat de publicaţiile tuturor institutelor de editură 
et „ Şi-am constatat că sonoritatea, cu care spuneam mai sus că 
scriitori ar voi să-şi ascundă lipsa de idei, este o calomnie, bize 
înțeles involuntară. Cei mai mulți din ei nu sint nici armonioși. ` 


P, Nicanor & Co. 


miea a a e 


RECENZII 


D. Anghel. Povestea celor necijiţi. 
Editura Librăriei Nonă, 

D. Anghel este unul din rarii nostri 
scriitori, al căror izvor de inspirație, fāră 
să Be pren abondent, este totuşi nese- 
cat. |n proză eagl In versuri, în bwcã- 
tife de o mai lungă inspiraţie, casi în 
scartele și strilucitoarele improvizări 
de citeva pagini, pretutindeni spiritul 
și fantazia lni imbracă formele cele 
mai neașteptate și mai originale; nu 
aimi nicäiri sforțare și niciodată nu se 
repetă. 

Dogmun al retoricei şi ntopismului 
convențional, găsește în lira su accente 
vibrante, note sfişiotoure si expresiuni 
de o energie zguduitoare pentru su- 
grăvirea durerii celor mici şi izimeni- 
rea revoltei celor indelung răbdători. 
Farma, totusi, rămine simplă şi mäsu- 
rată, graţie instinctului aceluia fin, cu 
care stie să aleagă ceia ce trebue și să 
dea viula în forma cea mu desâvir- 

sită. 

in volumașul acesta al d-lui Anghel, 
povestirile sint serise probabil la date 
deosebite si izvorite din inspiruții va- 
riate : ele se alăturează lu intimplare, 
fără nici o preocupare de unitate si 
spiritul poetului aleargă vioi dela un 
subièst la altal, trezind impresiile cele 
mai variate şi parcurgind cu un fior 
prelungit întreaga gumă a simţirilor o- 
menetti, Dela acea întunecată și zgu 
duitoare „poveste a celor necăjiţi” până 


In foericn fantazie polară de iarnă de- 
la Constanţa, trecînd prin spieenul zi- 
lelor noastre, cu lumina cenușie sdo mi- 
zerie și nostalgia vremurilor de altă 
dată, a vromurilor de sărbători fas- 
tuoase, visind lu nestimatele din „casa 
Uirenudelor” a Ini Oscar Wilde, sau la 
„casa veche“, acea apariţie lunară a 
unui trocut de mult îngropat, poetul 
reflectează toate luminile sufiotului nos- 
tru, alci atingindu-nẹ nbin senzibilita- 
tea cu dermiordarea unor pretioase i- 
maşini, (dincolo Tăcind să pătrundă s- 
dine şi aseuţii ea o săzeată o simtire 
energică și vie, dar totdeauna știind 
să se oprească la timp, pentru a lăsă 
adeseori impresia de ceva neisprăvit și 
toemai pentru aceasta atit de sngges- 
tiv. Poetul iubeşte și resimte, cu ace- 
iaşi ardoare gi pornire, lucrurile eela 
mai disparate şi mai contradictorii din 
lume; contemplă cu același interes toute 
fetele nenumărate ale veşnicnlut prin- 
sipin al vieții, sẹ bucură de toate for- 
mele eternei framuseţi și totul e învā- 
luit de o filozofie vagă şi subtilă, une- 
ori impodohită de toste nestimatela u- 
nel fantazii bogute, alteori simplă și 
severă, dar intotdeauna ascunsă, iis- 
eretă și lasinuantă. Nicăiri această ñ- 
lozofie nu ne stringo insă inima mai lu- 
reros devi! în acele pagini adorabile, in 
care poetul evoră duleile amintiri ale 
atitor laeruri ce au fost, în fuga eli- 
pelor, „eare trocind upores o moarte”, 


306 VIAȚA ROMINEASrA 


Bucata „Aduceri aminte”, In care sint 
minunat traduse aceste versari ale lui 
Bataille ; 


Aducerile uminte-s odăi fără zăvoare, 
Odăi pustii prin care să intri nu 'drăz- 


nesti 
De cind mariră 'n ele străbunil... 


Şi trăoşti 
Trecind pe lingă ele, tăcut prin cori- 
floare... 


9.4 e 


esta o adevărată poemă, atit de frw- 
mos serisă, incit în unele părți eşti is- 
pitit să le 'nveţi pe do rost, nu mamal 
pentru framuseța formei, dur şi pen- 
tru maxiecalitatea frazelor. Anghel place 
mal ales pentru răsunelul acela pre- 
lung, ce-l deşteaptă in sulatual eetito- 
torului si În care ştie să facă să rà- 
sane prosa sau versul ca orga întro 
catedrală imensă, cu acustică desăvir- 
itä, Acustica însă o erciuză tot el 
Dacă incendiul ce a consumul pu- 
na avere a acestui bogat talent, a 
distrus multe din aceste preţioase ju- 
vaeruri, pe care numai D, Anghel știe 
să le cizeleze, literatura noastră perde 
in destul ca să nu ne putem mingiia 
deplin cu gindul că autorul, încă tinăr, 
are vreme să ne dea multe, multe din 
aceste pagini de acum înnainte. 
x 


I. Boteni. Drumuri, Biblioteca Mi- 
vervei, Bucuresti, 

Urmind pe d. L Boteni cu multă 
greutate și osteneală pe „Drumurile* 
sale, um făcut o haltă și mam gindit, 
intre alto multe scrieri cu impresii de 
călătorie, lu cîteva note ale lui Andre 
Gide, „ Voyage an Val d'Andorre”, cotite 
acum în urmă și care mi-au lăsat o 
impresie adincă, deși erau simplo şi nu 
conțineau nici un eveniment extraor- 
dinar. Mi-au făcut impresia mai ales 
prin necentul lor de sinceritate şi a- 
tanci mi-au venit în minte reflexiile a- 
celuiaşi Andre Gido asupra it. 
„Vai, dice el, tite confuzii nu se fac 
între sineeritate și le sana gern !* lar 


in altă parte; „Numai personalitățile 

banale sînt sincere cu mare ușurință, 

pentrucă o personalitate nouă (singură 
interesantă) nu-și găsește oxpresiu ain- 
cerd decit într'o formă nouă“, 

Forma nouă nu o găsese decir artig- 
tii co au și un fin simţ de autocritieă, 
şi în genere sint sinceri tinerii... fără 
nici un fel de untocritică 1.. 

D. Botoni îşi începe notele sale de 
călătorie astlel : 

„Din Tulcea plecăm la Sulinu pe 
„Drau“, vaporul austriac râpsit în cr- 
loare albă, deschisă, de ceselie, cum 
sînt blondele vieneze cu pärul de må- 
tase și cu ochii en cerul”... Noroc că 
e profesor de franceză şi na de lim- 
ba romină... Cind nu e impodobi: cu a- 
semenes panglicuţe, stilul său e mai bh- 
nal derit un proces-verbal.. Despre 
sinceritate însă n'svém ce zice, l. pro- 
fesor e foarte sincer. Păcatul o că în 
niste note de călătorie, mai mult decit 
In orice alt gen de scrieri, se cere o par- 
sonalitate nouă, căci nu locurile şi oa- 
menii fac interesul notelor de călătorii, 
ci reliexul acestei personalități asapra 

lor, Alte] nu văd intrucit mur inte 
resa conversaţia pe o sută și mai hine 
de pagini cu domnul profesor, care, eu 
toată naivitatea unui călător cu tre- 
nal de plăcere“, admiră la Cimpelunge 
„lămpile cele sistem nou“ si nisipul de 
pe jos al bulevardului „Pardon”, sat. 
„parcul Kreţuleacu“ cu lumea gătită ce 
vine să se odihnească, în zilele calde 
ale verii, care aduce Cimpulungului 
„Străini săi!..”, sau na știu mai unde 
casa serviciului teenie și „invepatul 
do alinieri pentru un viitor bulevard 
mic* ete. ete. 
L 8. 
.“. 

Victor Eftimiu. /npird-le märgörite. 
Poem ifeeric în doad părți [4 acte). 
Bucureşti. 

N'am văzut reprezentat poemul foerie 
al d-lui Eftimiu, Teatrul are optica lui 
specială çi desigur, cetit, poemul își pior- 


RECENZII BaT 


de oparte din farmec, N'asi putea spunocă 
vechiu! basm povestit și poetizat de un 
sufiot modern nu m'a impresionat si nu 
m'a incintatehiar citeodară, Doi cu toată 
banu voința, nici prin puterea concep- 
şel, niei prin psihologia eroilor, pot- 
mul nu mi-a adus aminte, ea unni ẹri- 
tic care are secretul uptopierilor inge- 
pioase, de Manfred al lui Byron sau 
Re Cain al lui Leconte de Lisle, trebue 
să recunose d-lui Eftimiu fantazie co- 
lucrată, simţul situațiilor dramatico, oare- 
care avint liric, insusiri prețioase, dintre 
enre nu ştiu dacă d-sa posedă vreuna 
într'un grad superior, dur care dosi- 
gur In seelasi spirit se găsesc rareori 
reunite, 

Actul întăi e mult mai izbutit decit 
celelalte. Sintem la curtea lui Alb im- 
părat, care vrea să-și mărite cele trei 
fete, Yociori de crai veniţi din lumen 
departată defilează în faţa lor. După 
sfatul împăratului, cele donă fete mai 
mari îşi aleg repede mirii, lovindn-i 
eu merele lor de aur. Con mai mică 
nu se poate hotări însă aşa mṣor, ca 
nu simte încă nici o Lresăriro în suflet gi 
o spune împăratului. Supărut, el o blas- 
tămă: după cum nesocoteşte feciorii cure 
o carase, să lie nesocutită de cel dintăi 
pe care-l va inbi, Blăstămul se îndepli- 
neste. Văt-Prumos soseste lu curte. El 
caută pe Cosinzeana, mireasa lui de 
odinioară răpită de zmiău, Fatu cen mică 
a împărutalul se simte cucerită dela 

prima vedere; ea aruncă In voinic mă- 
rul de aur, dar el rămine nepăsător, 
gindurile lui se indrenptă în altă parte. 

Acest Făt-Frumos e mai puţin vag și 
abstract do cit cel pa care-l cunosteam 
din basme, în firea lui sint trăsături mai 

individuale care-l fac mai apropiat de 

sufletul nostru. In locul volnicului cu 

pleteaurite, care simboliza avintul spre i- 
deal, dorința tărimurilor necunoseute, 

avem un erou nşuratie, vorbăreţ, vani- 

tos, eare nu se Inchină decit femeil. 
Din figura oropsită a basmelor, din 
rivalul săn zmeul, poetul a făcut un 


răsveătit, un om din popor, care arè èu 
ideal puterea şi gloria, o fire bărbă- 
tească şi oţolită, pentru care femeia 
poate fi uneori un mijloc, niciodată u- 
nul din scopurile mari ale vieţii. Soens 
în care Făt-Frumos și Zmeal se intil- 
nese şi în care cel din urmă își arută 
disprețul pentru idealul celui dintăl, 
are efecte de contrast frumoase. In ac- 
tul al II-lea sint citeva scene prea lungi 
şi Tără un raport strins cu acţiunea. 
Flăcăi, fete, moşnegi glumesc sau vor- 
bese de Zmei și Balauri, Scena dintre 
Păt-Frumos, care a in veyniea cântare 
a Cosinzenei, şitata cea mică a împă- 
ratualui, devenită acum Zina florilor, are 
elteva momente izbatite, deşi poetul u 
pus în au desigur mai multă căldură. 
decit dolicatetă și graţie. 

In actul ultim lupta epică a celor 
doi eroi și moartea Zimeului sînt poves- 
tite de un făcâu. FätFrumos se poate 
în sfirsit apropia de Cosinzeana. Ea 
însă rămine rece la vorbele lui aprinse 
şi mărturisește dragostea ce sa ns 
cut în ea pentru fireu puternică și bär- 
bătească a Zmeului. 

Făt-Frumos se revoltă şi intr'un a- 
vint brutal, melodramatic gi nepotrivit 
ca firea lui, aşa cum ne era cunoscută, 
vrea s'o ucidă, Zina florilor, care-l ur- 
mărea protutindeni cu lubirea ei nefe- 
ricită si resemnată, npare atunei şi Ji 
opreşte braţul. Cu vorbe înţelepie eu 
il învaţă să nu piardă nădejdea, să 
aibă răbdare, amintirea nu dureuză 
mult în sufletul fomeilor şi la urmă ele 
se iasă cucerite de învingător. 

In privința execuţiei și a mijloacelor 
artistice, poemul e inegal. Se păsese in 
ol alese lrumusoți de detaliu. Versurile 
în care fata împăratului cinta visul ei 
de iubire: 


de aur, măr de aur, cine imi va 
Mär au = A 


Mi-ai cresent ò creangă 'n suflet, 
tale bun eu ne 'nţelosul 

Dor al clipelor de seură si-a! visărilor 
de Mai. 


se i VIAŢA ROMINEASCA 

Toate dorurile mele, toate visele-mi 
c aki. 

Măr de nur, măr de aur oui să te 
svirlu onre? 

Din speranțe şi din vise ti-ai legat 
ndn forre, 

Şi-ai crescut aar elo, tot mal 

ă ci 

implinit căzuși din safet ră ao e eA 
lunecind... 

Tu eşti visul, tinereja, tu eşti zina cea 
miine. 

Sufletu-mi intreg e "n tine., de ta dau 


e mai rămine? 
Cine străjuiește oare al fecioarei că- 


viini 

Cind asvirle mărul de-uur al visărilor 
dintăi * 

Cinţă pasărea de seară, iar în iarba 

Cu grămada, licurici haii ari, 
X -åra 

Luminițele albastre, roşii, albe, viorii, 

Peste caro cad a lene flori ii + al 
afrii... 

Infloriră iurăşi merii,.. merii dragi... a 
citoa oară? 
A venit lar primăvara și ca ca mi se 
strecoară 

Flori de măr... visări deşarte peste su- 
Hetu-mi pustia 


Să mă due pe un cal... să mă DN a 
să stiu 

Și mă scutură ani pă mă "neinge 
o dogoare 

Să mă duc cum fage depre peste ape 
ogoare 

Şi să-mi uit singurătatea... tonte citeam 
indurat 

De cind fui ursită 'n lume să fin fată 
de 'mpărat, 


şi versurile In care Făt-Frumos iși sliš- 
veste idealul: i 


— O femele! Da! lubirea! Jată singu- 
ra-mi comoură. 
Ea-mi aprinde "n zare făcări, mă invie, 


mă omoară... 
Pentru ea străbat pămintul și mă lupt 
inverșunat, 


Drumul vieții, pe suan namai ea 
luminat.. 

Da! Iubirea! lată a "visal seump 
ce mă frămintă.,, 


Ea îmi pune fori E. peri gi'n lumină 
"vestmintă 

Ea mă face veşnice tinir, se azi 

Si mă 'ndemna iar la dacă. iar să ploc, 


Po cimpina "'nzepezită cind e noaptea 


vio 

Purcă-aștopt să-i Ma” culeată umbra 
lună, albăstrie 

Glasul ci îmi cîntă doine fn suspinul 
unui val, 

Glasul ei îmi spune basme Într'o doină 
de caval.. 

Văd obrazal cam îi ride întrun soare 


re i 

O ghitese cum trece leneș în frunzișul 
ee tresare, 

Iară cintul eiocirliei aninat deasupra 


mea, 
E chemarea depărtată care-mi vina die- 
la eu. 


sint versuri pine ie culoare, de plas- 
ticitate, de savint pasionat, Nu toate 
sint insă la innăltimes acestora ; in malta 
electul e stricat prin iatrebuințarea u- 
nor detalii prozaice san x unor expresii 
vulgare. Aceste detalii şi expresii pot 
fi lx locul lor intr'o povestire, pentru 
un poem Ìn versuri însă, chiar dacă 
eroii lui sint primitivi, simțul nostru 
estetic devine mai exigent și lipsa de 
fnetă |] jigneste, 

Imagini și comparații noi și originale 
Hu se găsesc tocmai des in vorsurile 
d-lui Eftimiu. Acele de dragoste prin 
factură şi prin cuvinte îţi aduc adeseori 
aminte de Eminescu. Versuri de felul 
acestora îmi amintese pe Alecsandri: 


Noaptea vine... vine censul eind ră- 
sufletele firii 

Far să tremure de doruri iarba, roun, 
trandafirii 


Cind mirezmele de floare se înulță in 


văzduh 
Unde filfiie din aripial iubirii dalee duh... 
Ceasul sfint al inoptării cind zefirii 


toţi adie 
Peste valuri, printre frunze, răspindind-o 
ae ză 


Unde mor inăbuşite vorbe, şoupta, sã- 
ratări,- 
Întilnim uneori reminiseenţi banali- 
zate din poezia populară : 


A venit şi ziua-uceia, cununia gata ni-i... 
Stelele ne ţin făclie, iară m arii 2 


RECENZII | a 


In biserica 'nstelată ne-or fi preoți, 
ne-or fi nagi.. 


Un element eare lipseşte poeziei d-lui 
Eftimiu e sentimentul misterului, a lu- 
cerurilor de dincolo do orizon. In lumea 
asta albastră de basm e prea multă 
culoare și lumină și se simte parcă ne- 
voia unor tonuri mai umbrite, mai ne- 
lămarite, mai vagi, 

Versurile sale cele mai frumoase se 
disting mai mult prin intensitatea e- 
voeňrji, prin forţa plastică, decit prin 
originalitatea simțirii și caractorul per- 
sons) al accentului, 


0. B. 
ata 
Biblioteca Lumen: A. Cehov, Jră- 


guta; 
I. Turghenieff, Un vis ciudat: 
Maxim Gorchi, O idilă; 
Fr. Nietzsche, Omul superior: 
L. Tolstoi, Jn ce constă fericirea; 
Dr. C. Sorbu, Curiozitiţi ştiinţifice: 
H. Sudermann, Nunta Yolanthe; 
Guy de Maupassant, Räzhunare; 
H. Sienkiewirz, Janko muzieantul, 
Toate aceste lucrări se cuprind în 
sece numere ale bibliotecii, cam pe 
vreo trei sute si cava de pagini, E o 
materie destul do felurită, menită să 
alunge mai ales plictiseala drumurilor 
de fier.—Răspunde unei nevoi această 
bibliotecă 7—N'aduee nimica non. Si 
alți editori tipărose traduceri felurite 
din literaturile străine: şi bhroșurile de 
îi de bani sint bune pentra lungile 
ceasuri ale unui comis-volajor, —eăci 
iml sint doi la un loc, nimic pe lume 
nu-i mai potte face să tacă, Broguri- 
rile acestea galbene sint poate mal 
eftine? Și asta ur fi covu—Dur pen- 
tra 15 bani dau 32 de pagini. Sint mai 
scumpe prin urmare decit volumagele 
de o sută si ceva de pagini pe care 
lieeanul le ia eu 30 de bani. Atunci ?— 
Cred că biblioteca Lumen casi alta 
mai nonă care a apărut, Larceafărul, do- 
vedeşte înmulţirea cititorilor, — Se poate 


face și pe terenul acesta o afacere, 
bazată pe un număr mai mare de cum- 
părători, 

Cind în ţara noastră erau douăzeci 
şi cinci de cititori, cărțile editate de 
Socecu ; Alecsandri, Odobescu ş. n t- 
veau preţuri fenomenale; patru şi şase 
lei volumul. Cei cărora le dădea mina 
să plătească așa prețuri nu le cumpă- 
ran; cei care ar fi vrut să le aibă în 
micile lor biblioteci erau studenţi să- 
raci, Azi lceanul cumpără o cărticică 
cu preţul a două prăjituri. (Oreangă, 
Alecsandri, şi Odobescu se pot găsi 
azi în rafturile oricărui student sărman. 

Bibliotecile oftine care se intemoinază 
acuma sint dar mici afaceri. Și pentrucă 
sint afaceri din domeniul nostru oare- 
cum, e interesant să se aile eit pro- 
duce mica industrie a traducerii, hio- 
ților traducători! Editorii bibliotecilor 
Lumina şi Biblioteca pentru toți plă- 
tese 40—60 lei un volumaş cam del 
de pagini. Biblioteca „Minerva“ plă- 
teste mai bine. Traducerea dată, e dată 
pe vecie. Cit pot plăti cei ce editează 
brosurelele de 15 buni și de 20 ide bani? 
Pantru 80 de pagini cit vor fi plătind, 
eind se plătește sama de mai sus peit- 

tru o sută de pagini? 

Deacela nu trebue să ne mităm că 
traducerile acestea sint aşa do putin a- 
lese și așa de grăbite, Toată lumea, și 
editorii și seriltorii, ar vol să île mai 
bune, dar nu se ponte, 

Citind broșurelele ucesteu, dām ma 
numai peste curiozităţi de traducere- 
Pentru zece lei, editorul nu se multă- 
meste numai cu traducerea à donă nu- 
vele de Maupassant; ar voi dela d. 
A. Mindru şi o prefață. Și deși biblio- 
toea stă mărturie pentru oricine, nu 
ştiu dece d. A. Mindru, acest indrăgit 

al musolor, dovine entuziast deodată, 

spune editorului său „dragă prietene“ 
şi-i dă sfaturi aşa da mişcătoare, incât te 
gindești că e vorba de publicarea ma- 
rei enciclopedii a lui Larousse. 

„Ca incheere—zice d. Mindru—te 


310 


sfätuese din toată inima : ține-te de ce 
ai inceput, stărueşte În munca ta şi 
disprețueșta răsplata omenească, Lucru- 
rile mari cer jertfe; și tu faci un lacru 
mare tu biblioteca ta, E o adevărată 
fericire, cind te gindoşti că poţi pane 
la îndămină tineretului nostru domnie 
de lumină, lucruri de o valoare consa- 
“rută, pa un preţ de 15 bani, Eşti sin- 
gurul care ai Incerrat și care cred că 
o să ixbindesti. Sint multe neajunsuri, 
multe piedici, și. poate chiar lacrimi... 
dar lacrima e răscumpărarea vieții“, 

Poftim! Și ne mai aducem aminte de 
alte asemenea accente câtră aceşti me- 

+enaţi editori, care cumpără pe veci, 
cu 6O da lei, de multa ori traduceri 
proaste, dar citeodută lucruri buna de- 
la seriitori cunoscuţi, 

Lupul din fabulă nu trebuia să iea 
decit o piele de fiecare oale,—şi pentru 
asta onia trebuia să rămie recunoscă- 
toare. 

Să vedem insă măcar în treacăt şi 
un asemenea „lucru mare care cere 
„atita jertiă”, eum suspin d. A, Mindru, 

No. B? al bibliotecii „Lmmen* eu- 
prindo curiozități științifice culese şi 
traduse de dr. ©. Sorbu: Supraniețui- 
rea corpulwi, plante carnivore, fa- 
dricarea diamantului, idioaineragia, 
boala somnului, pentru ce e cerul al- 
bastru și alte curiozităţi stlințifiee. Sint 
lucruri mărunte culese do prin gazete 
dela rubrica „felurimi“, și puse cap la 
cap. Imbălaămarea, plantele carnivoare, 
și ulbăstrimea cerului stau alături, 

Intă si citeva mostre de traducere: 
„Lavoisier avea un comun cu Pasteur... 
„Una din trăsăturile cole mai frumoase 
ale caracterului omenesc, este plăcerea 
ce o resimte în amintirea trecutului, * 
„Marini redădu unel mini dintro nin- 
wie egipteană întărită de 5000 de ani 
frăgezimea și elasticitatea unel mini u- 
mant.* „Are pe frunzele ei doi spini, 
care ducă o insectă neprevăzătoare, 
atrasă de frumuseța florilor se aşează 
pe ela, lrunza se închide...” Ete. 


È VIAȚA ROMINEASCA 


lată cum dă doctorul Sorbu definiţia 
paleontologiei: „stiinta care se ocupă 
cu descrierea animalelor ca care » vig- 
tuit omul în timpurile primitive...“ 

Poeţii au elteodată entuziasmari no- 
explicabile. 

2 

Biblioteca Luceafărul: Guy de Mau- 
passant, Povestea unei fete de tară; 

Necrasoff, In ocnele Siberiei; 

Rudyard Kipling, Amintiri din pen- 
sion; 

François Coppée, Un accident; 

H., de Balzac, Hustru! Gaudisart 

Grazzia Deledda, /ubire tainică, 

Altă bibliotacu oftină do traduceri, 
Opere alese la intimplare, 

Cenele Siberiei, un fragment fără 
adincime şi fără legătură, cure se sfir- 
soşte pentrocă s'au sfirşit cole $? de 
pagini. 

Amintiri din pension de Rudyard 
Kipling, alt fragment. Operu lni Kip- 
ling, Stalky d C-ie, e n lnerare prin 
excelență onglezoască, care cuprinde o 
viaţă spocială. E un falde roman care 
cuprinde povestea drăciilor uror cole- 
gieni englezi, Pentru tineretul brita- 
nio gi pentru gentlemonii care-şi mine 
aminte de zbieguirilo tineretii, opera a- 
ceasta a lui Kipling trebue să fie un 
delicin. Noi wo putem injelege bine, 
pentrucă cuprinde o vistăspeelulă, viața 
pensionatelor englezesti ; şi e luminată 
de un umor deosebit, de uluzii anumite, 
care dacă nu (bs familiare, nui pot 
produce plăcerile şi emoţiile po care 
le proñue computriuților lui Kipling. 
Noi care avem oarecare canoștiați de 
Englezi, de educaţia şi viața școlilor 
lor, patom străbate carton aceasta foar- 
te Înteresuntă, dar cei mai mutti Ain- 
tre cititorii michor bibliatoei nn sint 
pregătiți. 

In urma citirii cărțaliilor acestor bi- 
blioteci avem de făcut o mică obser- 
vaţie grumatieniă, enre se adresează 
celor căroru limba rominească nu le-a 
fost limba de naştere. E vorba dea 


bi 


spune şi o zice şi de a merge si a se 
duce, intrebuințate cum nu trebue, 

In traducerea Iubire tainică de Graz- 
zia Deledda, tăcută de d. A. Nora, gă- 
sim următoarele lucruri: 

„—Na mă dac, nu mă due! se boci 
tata, 

—ha ai să mergi, ine” ast.’ (În loc 
de: ai să te duri !) 

lacăţătorul era în vacanţă. Mikela 
merse dar,-* (In loc de: se duse). 

In sită parte o fată roagă pe un ser- 
vitor să se ducă întrun sat: 

„Spune-mi numai, vrei sñ mergi 
ori ha?" (In loe de: eraf så de duei 
ori da?) 

Apoi: 

„—dură-mi mai intăiu că n'ai să ziei 
nimio unehiului cînd s'o întoarce“. (In 
loc de: mai să spui nimic...) 

Și iar: 

„= Să mergi la noi acasă şi să-i dai 
mamei o serisoura”, (In loc de: så te 
duoi acasă la nol...) 

D. Nora şi alți mulți întrebuințează 
uproape pretutindeni pe a merge si pe 
a 0 duce nepotrivit : pe a merge în 
loea) lui a xe duce și pe a se duve în 
locui lui a merge, 

De pildă în loe de: ma dee la mama; 
vrei sā te duei singur ori nu? Vrei 
så mery cu mine în cutare loc ?—d-aa 
și alții zic: merg la mama; vrei să 
meri singure ori mu? Vrei să te duri 
cu mice în cutare loc? 

Tot aşa fue on n zice: Vrel să-i zici? 
în loe de vrei să-i spui 7—1 intreba» 
ințează pe a sice In loc de a spune. 

Verbele a spune, a zice, d Merge, a 
se duce, insă, le întilnești mai la fie- 
tara pagină, intro carte de povestiri, 
și groşita lor întrebuințare te face nu- 
maitecit să te indexi la originea 
străină a traducătorului, 

Trecem poata atitea şi atiteu pecu- 
noasteri de cuvinte și întrebuințări gre- 
site: „pieptene de fier" pentru cai, în 
log de țesală; un tînăr care „căpătuse” 
mina unei fete; un păr buelat, frumos 


a 


pleptănat peste ceafă, eare strălucea 
pe după căpșoru-i drăguţ, $ a, $ 4- 
Cărțaliile de traduceri, gazetele noas- 
tre, furnică de frumuseți de acestea. 
Ce-i de făcut ? Consemnarea lor ar eu- 
prinde volume.—Să taci, nu-i toemui 
bine; să organizezi manifestații stu- 
denţeşti, nici atit. Noroe că limba noa 
tră cea dulce și ințeleaptă se apäri ea 
singură de zgura aceasta; circulă lim- 
pede și mlădioasă în popor, și toți in- 
văţăceii de azi şi de mine a curulei 
limbi nu de unde să se adape... 


.“. 
N. Rădulesen-Niger. „Poresti rile lui 
Moș Iftimie Hivrobor*. 
loan Dragoslov. „Plori pi Povesti”, 
St. O. losif. „Din legendele Nea- 
miului Hohenzollern”. 
Bucuresti, 1911, „Biblioteca societã- 
tii Steaua”, Preţul unui volum 20 bani, 
Broşurelele editate de societatea „Stes- 
ua“, îmființată in scopul modest ñe a 
contribui la răspindirea cultarii in po- 
por, nu pot şi nu trebue să ñe jude- 
cate după valoarea stiințiieă ori ar- 
tistică a lor. Măsura in care ele pot 
fi în adevăr folositoare scopului ur- 
mărit de societate e singurul eriteriu 
jast de upreciare a lar, Cu aste nu 
voim să spunem că arta ur Ñ eeva pà- 
gubitor, ori măcar inutil in astfel de 
publiuaţii... o na, din eontra; dar vrem 
să spunem că o carte de pupularizara 
poate fi do folos și fără a fl serisă de 
un artist, 

Aceasta ne explică pentruce numele 
d-lui N. Răduleseu-Niger, caro, deși a 
publicat un maro număr de volume de 
poezii, nuvele şi chiar romane, nu e 
un nume În literatura rominească, poate 
fi pus în fruntea acestei recenzii: a- 
plandăm fireşte cu umindonă minila 
cind biblioteca „Stesta” tipăreşte ceva 
do d. Sadoveanu ori d. Slavici, dar în 
definitiv am putea primi și publicarea 
unei broșuri da d. Rădulescu-Niger, 
dacă... 


312 VIAȚA ROMINEASCA 


Din nefericire acest „ducă“ rămine 
fără urmare. Broşurica „Povestirile lui 
Mos Iftimie Hirobor*, pe care la urma 
urmei cu stil și limbă aproape am ac- 
cepta-o cu toate greşelile de acord și 
cu tot dialogul nenatural,—e o copilă- 
rie. D. Răduleseu-Nigor pune pe un 
țăran bătrin să istorisească consătani- 
lor săi niște istorioare inventate de a- 
ator pentru n lămuri țăranilor diferite 
vhestiuni, cum sint; cultura Intensivă 
a pămintului, Casa Rarală, industria 
casnică și altele. In fond „povestirile 
lui Iftimie Hirobor* sint tot disertaţii 
teoretice, numai li sa dat do aator 
forma asta hibridă de.. povestiri fără 
poveste, 

Nu stim ce | s'a părut autorului că 
face cu asta, probabil a crezut că pu- 
nind învăţăturile în gura unui sătean 
le face mai accesibile țăranalui,— dar 
ne mirăm cum nu in venit d-sale singur 
să ridă cind a putut serie titluri cu: 
„Povestea Casei Rurale“, ori „Povea- 
tea Portulai Naţional“... 

Și ne mai vine sub candeiu o intre- 
bare: pare cine hotărăște publicurea 
acestor bengurele în numele societății 


Sab titlul de „Flori si Poveşti”, 
i 1. Dragoslav dă pateu legende po- 
pularo despra Ilori, de folul acelora pe 
varo le-a utilizat Alecsandri pentru pă- 
seri, flori, ete.. D. Dragoslav stăpineşte 
in deajuns graiul deln țară ca să poată 
da povestirilor sale tonul firese al po- 
vestirilor populare, ași că broşura sa 
se poate ceti en plăcere. lar intrucit 
poveştile sint literatura cea mai apro- 
piată de sutetul poporului, evident car- 
tea sa va putea vorbi sufietului săteni- 
lor și vu fi folosită în reuniunile lor, 

Pentru popularizarea numelui fami- 
Hei regale şi pentru întărirea sentimen- 
telor de iubire şi de devotament cătră 
ea, d. Iosif ur fi putut alege eu să po- 
vestească ceva din viața reală a Re 
gelui $i Reginei noastre. Vitejiu şi 
înțelepciunea Loni pe cimpiile Bulgariei, 


bunătatea și solicitudinea po care „Ma- 
ma răniţilor* a arătut-o Răcâilor noștri 
în spitale, —ar fi procurat pâvestitoru- 
lul un material mai bogat şi mai inte- 
resant decit legendele germane asupra 
familiei Hohenzollern, 

Dar dacă astfel ur fi dut cova mai 
interesant pentru popor, unde cărțile 
d-lui Coşbme nu s'au prea răspindit. în 
schimb prin brosura sa din biblioteca 
„Steana” d. Josif ne-a dat o carte pe 
care o cetim cu plăcere şi noi. Le- 
genele prelucrate de d-sa după Schwe- 
bel sint redate într'un stil simplu, so- 
bru și foarte curgător, care face lee- 
turu ușoară și plăcută, 

M.C, 
ate 

N. lorga, Räscoala Selmenilor tm- 
potriva lui Matei Basarab. București, 
Acad, Rom., 1910. 24 pg. 30 bani. 

Aşa cum gerie d. lorga de obicein, 
fară mualtā pieptănătură stilistică, cu 
imbinări de cuvinte, ca de pildă „in- 
dărătalela su luptătoare”, cu ocoliri prin 
gonoalogii şi amănunte de fapte în 
parte netrebuitoare pontru lămarirea 
chestiei în diseuţie, dar pe care nu 
vrea să lo piardă și le va mai utiliza 
altădată (poate la istoria urmatel), e 
totusi satisfăcător deseureată «bestia 
răsconlei Seimenilor prin broşura de 

față, Po lingă cronicile rominesti (în 
special Ladescu) ș. a. şi colecțiile de 
dot, i-a servit mult cronica Sasului 
Kraus (în Fontes rerum austriaca, 
Scriptores). Ne lămarește cine erau 
Soimenii. Sirbii au inceput ase 'urola 
ca mercenari din timpul lui Mibsi Vi- 
teuzul, de cind s'au răsculat unii con- 
tea paşii din Temişoara, Mihai a n- 
tras şi Sirbi din Bosnia şi Raguzu (Bu- 
ba-Novue, Deli-Mareu), cu mille; ei 
venlau cu soțiile şi copiii lor; dar pănă 
la Matei mu se chemau Seimeni și nu 
orn nici titlu de agă. Matei a purtat 
acest titlu și a comandat Sirbi iunaiute 
de a fi domn; îi cunoştea şi era sti- 
mat de ei ca viteaz, Dar corpul Sei- 


— 


RECENZII 33 


menilor e ereat de èl, după cum spune 
Kraus, în 1686, din munteni Bosnizel, 
earo pănă atunci hoţiseră. 

Sultanul Marad IV, voind să desf- 
ințeze pe spahili şi pe ienicerii degene- 
rați, și-a înființat o oaste nouă de Sai: 
pieni cu turbane rosii, luaţi mai mult 
dintre Bosniaci; sceastă oştire a durat 
puţin după moartea gralmică a sulta- 
nului. Din aceşti Seimoni împrăștiați şi-a 
organizat Matei pe-ai lui. Se lămurește 
apoi prieina răscoalei. Un fiu natural 
al lui Radu Șerban, Constantin Dom- 
nul de mai tirziu), desi fnsemnat la 
nas, fusese iubit de Matni, njansese ser- 
dur si ajutase vitojeşte pe Råkóczy 
în Ardeal; dela o vreme Matei îl în- 
lătură și vrea să lese urmaş pe un ne- 
pot al saw de soră, Diicul Buicescu, 
pe care-l face spâtar, adică mai mare 
peste oştire; dar seostu era nsurel și 
neiubit de popor şi de soldați. Con- 
stantin trebuia să facão lovitură: să ia 
spătăriu lui Diicu si să sileaseă pe Ma- 
tei la abdicare ; se temea de energicul 
boer Radu (Vărzurul), care era armaş, 
şi de vistinrul Ghinea Brătieanul (= u- 
culă), cumnatul Ini Matei. De aceia Con- 

stantin Şerban a provocat răscoala și 
Seimonii nu ucis pe esi 2 boeri. Matei 
a murit din cauza băttineţii și a rânii 

dela Finta; aşa Constantin a pus mina 
tron. 

că YV.. D: 

„va 
Eliodor Constautinescu. Problema 
învățămintului secundar în Franja. 

Un vol. 25 p., Rimnicu-Vilcea. 1911. 

Un istorie al şcolilor franceze din 
evul media pănă azi, expunerea relor- 
mei şcolare din 1898 şi în special $to- 
jito primare superioare din Paris, stu- 
diate din punctul de vedere al scopu- 
lui, al organizării, programelor si me- 
toni de predare, al personalului admi- 
pistrativ și didactic, formează cuprin- 

sul volumului de faţă. In afară de o 

bogată literatură, ce i-na servit va mij- 

joe de informaţie, autarul se serveşte 


în expunere și de notele sale proprii; 
și d. Constantinescu pare n fi fost un ob- 
servator atent şi seropulos. Partea din 
volum referitoare lu scolile primare su- 
perioare, adică aproape introgul vo- 
lum, € o monografie complectă ce nu 
lasă nimic de dorit, 

Autorul însă nu se mărginește În o 
simplă expunere; necontenit compară 
şcoala franceză cu cca sermună şi ro- 
mină, punind în lumină defectele engi 
calităţile celei dintăi, Cusurul cel mure 
al şcolilor franceze este formalismul 
pedagogie, tendința de a umplea mintea 
elevilor cn felurite cunostiuţi, a face 
din ei enciclopediști, lipsa de pregătire 
pedagogică a profesorilor si variația 
infinită de metode didactice; lecţiile 
raportate de d. C. pe-o probează cu pri- 
sosință. Vina principală, autorul, de in- 
cord cu Gustave le Bon, o aruncă a- 
supra universităţilor, în care predo- 
mină trecutul cu putere. Decit, analt- 
zele formale, în contra abuzului cărora 
se ridică cu dropt d. C. ln nui san 
neglijat en iosăvirșire şi credinţa noas- 
tră e că, departe de a (i inutile, în- 
trebuințate cu moderație, ar da elovi- 
lor acea cultură logică do care azi 
prea sint ilpsiți; jar la limbile clasice, 
aceste analize sint indispensabile pen- 
tru a face pe elev să înțoleugă formit- 
rea limbilor în genere și... pentru a-l 
învăţa ceva gramatică și sintaxă rú- 
mineaseii, 

Nu putem face însă o analiză com- 
plectă a acestui volum, căci e prea bo- 
gat, atit prin faptele ce le conţine, cit 
și prin părerile personale ale autoru- 
lui, care, chiar daeă nu le admiţi, sint 
insă sugestive şi interesante. Mărturi- 
sim însă că nu înțelegem pentru ce 
dsa a dat atita importanţă „şcoalei 
primare superioare”, după cum nu pri- 
cepem nici disprețul său faţă de elevul 
romin, căruia îi aruncă opitetele de 
„grosolan şi obraznic", cum iarăși ră- 
minem nedumeriţi în fata entuziasmu- 
tui său poniru aplieaţiunile gramofon- 

10 


514 VIAȚA ROMINEASCA 


nolor. Observăm de asemenea că luvă- 
tämintul elusie nu ponte deveni isto- 
rie, aşa cum preconizează tutorul, fără 
a se desființa şi a-și perde toată va- 
loarea sa educativă, şi că psicologia, 
desigur un lapsus calami, nu este „arta 
aceia tare dă cunoștința snfetului“, 

'Torminind această scurtă notiţă, re- 
comandăm volumul d-lui C., siguri că 
va fi util na numai profesorilor, ei si 
părinților, cure vor putea şti elt se fawo 
aiurea de familie pentru oducuţia și 
instrucțiu copiilor. 

M. J. 
she 

Francois (son valet de chambre). 
Soutenirs sur Guy de Maupassant, 
Paris, Plon-Nourrit ot Co, 1911, Fr. 
5.50. 

Se poate cova mai ispititor? Cite 
nu ne făgăduoşte acoastă carte? Ati- 
tos date biografice, pe care nimene 
mar putea să ni le dea decit un om 
caro vreme ide 10 ani m fost nedesli- 
pit de marele scriitor. Atiteu fapte ca- 
ructeristico pentru personalitatea omw- 
lui, care s'a pus atit de puţin în o- 
pèra su—ehlar și 'n cos mai perso- 
nală, ca Au soleil, La vie errante şi 
Sur Peau. In sfirşit omul adevrat, 
acela care nprospe intotleauns e al- 
tul decit în opera sa, unda ori so ide- 
ulizeusă, orl își ia o atitudine alta de- 
cit în viață, fo din cauza naturalei i- 
pocrizii, fie din enuză că, cel puțin în 
seris, so poste conforma cu ceia co 
crede ol că e bine—dacă, slab moral- 
mente, n'o ponte face în viața trăită, 

Afară de aceasta, no așteptăm cu un 
om care a asistat la toate imprejură- 
rile vieții unui scriitor, să no dea o mul- 
țime de fapte, moinsemnate în aparenţă, 
dar cure să ñg lumineze multe lucruri 
din opera seriitorului,— şi, în cazul nos- 
tru, lucruri cu atit mai interesante, cu 
cit povestitorul, nofiind un literat, nu 
patea fi ispitit să orinduisacă faptele 
în vederea sau conform cu viața de 
seriitor n» aceluia despre cure serie. 


Dar cartea aceasta decapţionoază, 
Desigur, François, fost fecior in casă, 
actualmente birtaş, știe să scrie. Serie 


aşa de bine, cum la noi nu poate serie 


decit un seriitor rañnat, cum ar ñ de 
pildă (d. Lovinescu. Dar nu spune lu- 
«ruri interesante şi, din cite spune, nu 
putem fi siguri că toate sint mlovărate, 
şi nici şii cure sint alevărate, elici Pran- 
çois „luco“ prea malt „literatură“, 

Dacă am avea garanții că François a 
absolut veridic, arurmu, de pildă, că 
Maupassant pu a lost aşa de grav și de 
tăcut, că era expansiv, vorbaret, uneori 
prea vorbareţ şi că discuta adesea chiar 
şi literatură, si chiny si cu valetul său— 
ceia ce ar infirma spusele unor bio- 
grati ai săi, en, de pildă, cel mai com- 
pleci, E. Mayniul, despre care w fost 
vorba în revista noastră {„ V, R.*, Anul 
II, No. 3, p: 582). 

Dar cind François ne citează, in 
guillemete, tirado ale lui Maupassant în 
faţa naturii, ne întrebăm: sint mle lui 
Manpussant aceste vorba guillemetiza- 
te, care nu samănă de loe eu descrip- 
tiile de natură din opera scriitorului? 
Căci dacă olo ar fi ale lui Maupassant, 
am descoperi vă, atunci cind marele 
seriitor compunea, sa exprima eu to- 
tul altfel decit cind vorbea... Dar da 
usde ține minte François vorbele In- 
seşi ale stăpiuului său? ȘI, ducă in- 
ventează vorbele, nu inventează oare 
şi ideile— şi expansivitatea lai Maupas- 
sant”? 

Un lueru foarte interesant, in aceste 
amintiri ar putea & atitudinea lui Man- 
passant față cu „burghozul”, dacă 
François a observat bine, El spune 
că stăpinul său avea o atitudine ami- 
cală faţă cu specia aceasta de om, pe 
care a ridiculizal-o tot cu atita eru- 
zime casi Flaubert. Dacă ar fi aşa, s- 
tunei filozoful mizantrop nu apărau 
decit atunei cind lua condeiul in mină. 
E drept că François ne spane că lui 
Maupassant îi plăcea să vadă protu- 
tindene partea comică a vieții Şi ducă, 


alăturea de acest comie, în opera lui 
Maupassant ar apare și indulgenţa a- 
micată faţă de „burichoz*, atunci aceste 
două sentimente ar fi alcătuit o atltu- 
dine faţă cu personagiile sale es acela 
a lui Anatole France. 

Și, ca această ocaziune, să relèvăm 
an amărunt din amintiri, Cind a fme- 
bunit Maupassant, la Cannos, un biet 
negustor mic din vecinătate, care-l vä- 
zuse adesea trecini pe uliţă, auzind de 
cutastrotă, a început să plingă ; și Fran- 
cois ne spuna că s aflat dela nevasta 
negustorului că nu-l văzuse po bărbatul 
său plingind do 15 ani! lată o trăsă- 
tară sufletească la un „burghez“, care 
ar fi vindecat pe Maupassant de dis- 
pretul său pentru obtuzitatea de senti- 
ment a celor miri, „nerafuaţi*. 

Sint insă lueruri, care nu pot fi puse 
ia îndoială şi e interesant să le rele- 
vâm în legătură cu operu seriitorului. 

So ştie ce rol joacă în opera su ca- 
uotajul, François ne spune, şi el (o 
ştim şi de niurea, din Maynial de pilda) 
ce canatier fără păreche erw stăpinul 
său. Și m numai sportul acesta îl 
cultiva Maupassant, ci şi altele, ca ti- 
rul ca pistolul, ote,. 

Maupassant, se ştie, n'a avut psico- 
logia unui bohême, n'a făcut pe litera- 
tul dezinteresat de Inerurile practice alo 
vietii. ȘI aceasta se vede şi din amin- 
tirile iui François. Maupassant era 
„gospodar“, îşi mobila și-și impodobea 
odăile en răbdare şi gust, îşi aranja 
sălile de bae după tonte regulele con- 
fortalui şi ale știinţii, îşi Ingrijea casa 
dela Itrotat, avea... găini, de cure se 
ocupa cu dragoste, dădea mese priete- 
nilor şi priotenelor, ete,. 

Lu aceste mese luau parte adesea 
şi doamne din lumen mare,—Prangaois 
ne dèscrie pe larg o „masă a ton- 
teselor*, În care, pe lingă femei din 
coa mai fnnaltă societate, u fost și 
Dumas fils, scinteetor de spirit și ver- 
vă gauloise.. ȘI se ştie ce rol joacă 
mesele în opera lai, acele mese, in 


à “RECENZII si 


E 


care se schimbă vorbe, se aprind sim- 
țurile și care, ndesea, se siirgese „du- 
pă cafes şi coniae“ en minunate po- 
vestiri, 

In Sur Peau, Maupassant a xupră- 
vit ridicolul altețelor adunate la Cannes. 
ȘI Francois spune că, în adevăr, stă. 
pinul său detesta pe nitote, en toate 
că, spune tot e], obisnuia să le invita 
la masă. In lumea aceasta innultă, siana 
Mirbeau eu răutate, Bourget l-a intro- 
dus pe Maupassant, contra firii lul 
Oricum, Maupassant, cum se veds, a 
emnoscat bine această lume pe care 
a deseris-o. Tot ce-a zugrăvit, a ca- 
noscut porlect. Istoria operelor sala 
e istoria mediilor pe care le-a freuen- 
tat, cum se vele asa de bine din May- 
ntal, 

In opera lui Maupassant joucă un 
mare rol amorul, umorul mai ales 6. 
zic, Tolstoi a spus că pentru Man- 
passunt toată fericirea păminteaseă se 
rezumă În amorul fizic. Doumie l-u 
comparat cu Villon: eași primul poat 
„modern“, Maupassant a simțit pro- 
fund două sentimente: al iubirii fizice 
si al morții.—EI bine, amintirile lui 
François ne dau oarecare informuții s- 
supra vieţii sale din acest punet de ve- 
dere. Prin garçónniera lul au trecut 
multe femei. Și se vede că unele i se 
virau în suflet, Despre una, cure nu-l 
läsa în pace, care-l urmărea pretntin- 
deno, François vorbeşte cu ură (o nu- 
meşie „le vampire“) şi ne dà să Ințja- 
legem că n grăbit, dacă nu a tunsat 
moartea scriitorului, Frungois spune că 
stăpinul său a fost un moment pe pane- 
tul de a se insura şi că a rupt din cauza 
intrigilor unei fomei. El e convins că 
stăpinul său dacă se 'nsura, trăia şi 
azi. Maynial dă altă cauză a boalei: 
surmenajul fizie pricinuit do viaţa de 
canotaj —Dar din François vedem că 
trebaa să fi fost şi o tară ereditară. 
Mama lui Maupassant dormea cu cloral 
şi, caşi fiul său în ultimul timp, suferea 
de ochi, (Să sufere de ochi şi să fe ne- 


515 VIAŢA ROMIXEASCA - 


i 


voit să pună ocholari fumurii, acela 
cara vedea ca nimeni altul natura! Ce 
ironie «rudă!) 

Un cuvint despre mama lul: o femee 
foarte iuvățată, versată în elasicism şi 
co cure fiul său discuta asupra operelor 
lui, Păeut că Francois nu ne dă detalii. 
(Doar atita ne spune că ea era impo- 
teiva sfirşitulai lui Fort como la mort}. 
Ea a murit după fiul el, caşi bârbatal 
său, de care era despărțită de mult. 

Maynial spune că Maapassant, in toută 
vremea activităţii salo, n fost un ne- 
bun lucid. Horla ete, ar îi datorite ba- 
lucinuţiilor. François spuna insă că 
Maupassant ara sănătos în 15857, eiod 
a seris Horla și că stăpinul său in spus 
că, după nuvela asta, ziarele au să 
serie «a 'nebonit, Dar desigur că Fran- 
çois nu e competent în chestie. To- 
tuşi ue trebui să găsim în amintirile 
lui fapte simptomutice ale bolii—și nu 
prea găsim. Că nu putea dormi în zg0- 
mot, că, în genere, suferea de insom- 
nie—asta ar fi neurastonie, nu încă ne- 
banie. Că aven oroure de painjini şi-i 
căuta pe sub oglinzi—e ceva mai grav, 
dnar câți oameni teferi n'au asemenea 
repuznanţe! 

In orice eaz, nebunia i-a venit de- 
dată, cind şi-a tăiat gitul. De-atunei, 
n'a mai fost e}! De-atunci pe mintea 
uceia, în eare sa oglindit renlitatea 
mal bine decit în oricare alta, s'a pus 
o ceaţă grousă. 

Alte citeva fapte. 

Maupassant a fost un naturalist, Dar 
nu unul cara să se „documenteza* u- 
nume, François spune că nu nota ni- 
mie in carnet, afară decit o singură 
dată. François mai spune că Maupas- 
sant zicea, vorbind de Zols, care a- 
duna documente, că un trebue să te 
„documentezi“, ci să simţi: să iubeşti 
iuern!,_ ori să-l urăști.—Și 'n mdovăr, 
pe cind în Zola sa vede adesoa munca 
laborioasă, in Maupassaut totul e na- 
tural, spontan, viu şi simplu.— Pe Zola, 
scrie valetul, Maupassant îi admira, 


dar îi reproşa că întrodueo în seria! 
său ingrediente, monita să atragă ceti- 
tori, pentinu ciştig—Să fie adevărat? 

Indoiala e justificată, do oarece lui 
François Zola ii antipatic. Ba are și 
un dinte valetul împotriva autorului 
lui Pot-Bouille, care, în acest roman, 
a zugrăvit po servitori ca pe niște go- 
rile rele, pe cînd, zice frumos și cu 
drept cuvint François, servitorii sint 
şi ci oamoni, oameni vuvilneioşi și 
care, de celo mai dese ori, sufăr în 
demnitatea lor. 

„n Vă aduceti aminte de paginile sa- 
bilime din Sur leau; cei doi indrăgos- 
titi dintr'un mie port de pe coasta de: 
azur, cei doi indrăgaâstiţi, care scot lui 
Maupassant accente de dureros regret 
după iubirea adevărată, pe care n'a cu- 
noseut-o niciodată ?—Pe cei doi tineri, 
care după o clipă sting lumina din 0- 
dăița banului de pe coastă, in văzut 
şi François! 

Ri François ne lace să-i cunoaştem mèi 
de aproape şi pe prietenii noştri Ber- 
nard și Raymond, cei doi mateloți de 
pe Bel-Ami, care, impreună cu Fran- 
çois şi Maupassant, alcătuiau personn- 
lul de pe bordul frumosului și faimo- 
sului yacht şi care știau să concureze 
en stăpinul lar în povestire, unor gau- 
loiserii care, poate, ior fi servit ma- 
estrului ca subiecte pentru nuvelele: 
sale. (Doumic spune că Maupassant se 
folosea in nuvelele sale de fapte in- 
timplate, văzute san povestite de alții), 

Despre scriitorul Muupansant, Fran- 
çois vorbeşte foarte puţin. Ne spune și 
el, caşi Maynial, de admirația lui Tuine 
pentru marele scriitor şi raportează şi el 
cuvintele lui Tuine: „Mais c'est d'E- 
schyla*, cind Maupassant ia cetit Le 
Champ d'Oliviers (tradus do d. Sado- 
veanu sub numele: Grădina Măslinilori, 

In privința felului de n serie al- stă- 
pinulai său, valetal nu spane mult. lată 
tot ce se poate culege din umintirile- 
sale, 

Seria uşor. Cind căuta forma unet: 


RECENZII 317 


fraze, se plimba prin casă cu minile 
în buzunar. Seria dimineața, Pierre et 
Jean a fost seris, ta tară, fn douñ luni 
şi jumătate. La o nuvelă onreeare a 
seria cite 37 pagini manuaseris (14 do 
ebală pe-o faţă) pe zi. Obiguuia să 
serie de-odată mal multa bucăţi, Seria 
mnai usor cărţile de voiaj. 

Un umănant interesant. Francois spune 
că Muupassant avea gata pentru tipar 
desericrea unei călătorii în Ttulia, pe 
care insi u aruneat-o în foc din cauza u- 
roi ce-i inspira Crispi, care şi-a înfoodat 
țara Ja politica antifraneeză a Germa- 
nici, 

Acum, iată re opere ne spune Fran- 
çois că era să mai avem dela Mau- 
passant: 

O muvelă intitulată „Le Moine de 
Fécamp“, care-ar f fost desigur foarte 
interesantă prin subiectul el, pecit ne 
aducem aminte aproape netratat de 
Maupassant—Un roman din viaţa 00s- 
mopolită æ Tunisului, pe care l-a vizi- 
tat și de care a vorbit In La vie er- 
rante—,Lâmo éirangèėre“, un roman 
la care a şi lucrat -nu stim dacă a 
fost publicat undeva fragmentul —Pă- 
răsind acest roman, s'a apucat de al- 
tul, „L'angélus“, pe care nu l-a ispră- 


vit, —fragmental a fost publicat, dacă 
nu ne înșelăm, în Revue de Paris, 

François spune că Manpassant avea 
de gind, după ce va isprăvi ru ro- 
manele și nuvolele, să se consiereze 
următoarelor îndel'niciri: să facă o 
analiză a operelor sale, să analizeze 
pe seriitorii pa eare simlea că Ea in- 
teles şi să lucă un studia asupra ¢ 
voluției ee aven să se producă în ves- 
cul al XX-lea în diferitele ecluze s0- 
ciale din Europa, Despre tuzte acesta 
lueruri, François vorbeşte puțin si vag, 

Cum se vede, cele 300 pagini ale 
lui Francola nu conțin mare Iueru. Cele 
mai multe sint pline cu lucruri abso- 
lut nointoresante chiar pentru cel mai 
forvent admirator al marelui prozator 
frantez. 

Un defect al cärții este şi ideia eu 
care sa aputst viletal s'o serio: să 
dovedească că stăpiunl său n's fosi 
numai un mare scriitor, dar și un ọm 
foarte dotreabă, cum spune singur in 
prefută. 

S'a zis că pentru lachoal său, nimena 
na ¢ orou, pentrucă numai lacheul vede 
toato slăbiciunile omului mare, Françols 
ori mu le-a văzat, ori nu le-a spus... 


CY. 


REVISTA REVISTELOR 


Luceafărul (Xo. 12} P. G. Murnu seria 
o foarte frumoasă cronică nsupra oxpo- 
zilei Tinerimii din Bucuresti. Ne folosim 
de această ocazie, ca să exprimám pro- 
funia mirare ce ne inspiră intotiea- 
una cronicari de artă—cind ti punem a- 
låturea. Cotiți una după alta toate eroni- 
cile relative la „Tinerimen artistică" şi 
veţi răminea perplexi. Un cronicar n'are 
destule elogii pentru un pictor, care 
altai cronicar Îi face impresia de bä- 
can, ete. E această artă a picturii aşa 
de șagubaţă ? Sint criticii, unii ori toţi, 
incompetenti? Ce e? 

D. Cincinat Pavelescu tipăreşte cite- 
va fabule, care ne fac să suspinăm după 
epigramele sale. lar frumosul său „Cin- 
tec", pärit tot alei, nu mai lasă nici 
o indoială că un trubadur își pierde 
în vâdar vremea cu bătrinciosul apa- 
log. 

Simtire curată și delicată în „Cinte- 
ce“-le d-rei Maria Cunţen, pe care o 
sfătuim să nu mai intrebuințeze pro- 
vineialul „ugrăi*, 

Intr'o notiţă relativă la d. Zamfirescu, 
găsim reproduse două versuri ale ilus- 
trului poet „abstractiv*; 

Adie un vint din tara etruscă: 

Tu esti Porseno, sau e o muscă? 
care ne amintesc versurile altui poet 
tot abstractiv, ale d-lui Pop Florantin : 

Cu haine etrusce, 
Cinii să nu-l mugte. 

Neamul Romănese Literar (No. 21). 

D. Jorga se ridică eu drept cuvint im- 


potriva nepăsării celor în drept pèn- 
tru vechile noastre monumente, care, 
nri stau îngropate, ori slujase străini- 
lor, si pentru studii şi pentru a-și crew 
aiurea muzee de urtă rominească, 
Accastă lipsă de curiozitate, dacă 
incă nu poate fi vorba de intores şi 
de pietate, dovedeste si ea starea de 
innapoiare În eare zac elusole noastre 
mtulte“, care se pretind atit de culte. 
Noua Revistă Romină No. 8). D. 
Rădulescu-Motru disentă cu d. Duilie 
Zamfreseu origina vorbirii şi conținute? 
poeziei, D. Motru nu împărtășește „teo- 
riile* d-lui Zamfirescu şi-i opune sănătou- 
sole păreri cunoscute. Dar d. Motra vor» 
beste cu d. Zamfirescu, parcă acade- 
mielanul ar avea niște opinii proprii, 
cărora d, Motru să le opună pe ale 
d-sale. In realitate, iată cum stă lucrul, 
In privința originii vorbirii, d. Zamfi- 
rescu a expus teoria curentă, veche 
dela Adam Pabadam, numai că nu a 
Ințeles-o. A făcut caggi un astronom, 
cure ar expune legile Iui Kepler, fără 
să le cunoască bine, Și d. Motru îl cores- 
tează. — Cit priveşte teoria poeziei, d. 
Zumfiresca ar vrea să susţină că numai 
poezia de idei nre dreptul la existență. 
D. Zamfiroscu, în loc să definească poe- 
zia aşa, incit să se potrivească cu toţi 
poeţii, o definește conform numai cu 
poezia unor poeţi, iar pe ceilalți îl a- 
runcă peste bord, caşi cineva caro ar 
«defini peştii, gindindu-se la o anumită 
specie, plăcută lui, și sr doclara că cei- 


REVISTA REVISTELOR 339 


lalţi pești nu sint peşti. Dar d. Motru 
ål iu foarte serios, cind li spune că 
mai sînt ṣi alţi pesti 

Intr'un alt articol, d. Motra propune 
remedii pentru îndreptarea bisericii: 
D-sa cere inmuljirea opiscopilor, ca să 
poată îi majorai eei actuali, care nu-i 
plac. Dar coi care su menirea de a 
majora pe cei de acum, nu vor fi și 
ei aleși din aceiași tagmă călugărească, 
de cătră aceiași politieiani, prin aceleaşi 
procedee si forme cu cei actuali ? Crede 
d. Motru că, în asemenea imprejarări, 
2+2 fae 4? Nu! Ci tot un 2, numai 
cit mal lat, Atita! 

Co usor rezolvă d. Motru chestiile! 
Parcă biserica eu sinodul, casi Justiţia, 
casi șeoala, cuşi administrația, engi toate, 
n'ar fi exact aṣa cum necosarmente 
rezultă din gradul nostru de civilizație 
gi cultură! Si, dacă trebue de început 
de undeva, apoi trebue dals cauza cau- 
zelor—iar aceasta, prin reforma intregii 
noastre vieţi, prin... da, domnilor! nu vă 
pară curiousă apropiarea : prin reforma 
electorală, adică prin acel mijloc wnic, 
care poate faca din milioanele de in- 
conştienţi, oameni. Atunci clasele diri- 
gente nu-și vor mai putea face mendrele, 
niri in parlament, nici în administrație, 
nici în sinol—nicăeri. E uşa de ugor 
de imaginat întreaga ţesetură de cuuze 
şi efecte dela votul universal pănă și 
la asuvarea bisericii, că nu mai insis- 
tăm. Gindiţi-vă numai, cind episcopii ur 
fi alesti da aleşii poporului, şi nu de 
ai miniştrilor, prefeoţilor si polițailor! 

Convorbiri Literare (No. d) O inte- 
resantă conferință „despre costumal fe- 
meose*, a d-lui Costin Petrescu, rare ar 
fi făcut bine să indice izvoarele, nu 
pentru u no ta putinţa să-l controlăm, 
ci pentru a ne face un serviciu nouă, 
cetitorilor.—Citova accente sincere în 
„Romanţa* d-lui Cerna.—Vapitale din 
Eties lui Wundt, noul colaborator asi- 
dun al Convorbirilor.— „Cetuteu Morţii“, 
în care d. Lovinescu dovedește ami- 
rabil, intr'o discuţie cu o pinză a lui 


 _ —a 


Veronese, că Venetia a murit.— „Cauzele 
decăderii invãjämintului secundar” de 
d. Litziea, articol Imbuourător pentru 
oamenii maturi, care se întărese in con- 
vingereu că pe vremea lor se învăța mai 
bine—Urmarea „Biruinţii“ d-lui Herz. 
—„Serisori inedite ale cavalerului de 
tionta*, reproduse din „L'Indépendance 
roumnine“,— „Școala normală“ de d. 
Pogdan-Duică. (Incă odată: De ce nu 
lasă pedagogia ultors, căci tot Romi- 
nul de azi e pedagog, pe cind în cor- 
ecelări literare ea cele de altădată, a-sa 
este aproape unie 7). Reproducerea w- 
nei frumoase scrisori de Caragiale din 
Rominul—Anunţarea unui articol din 
„Rovne générale des sciences”, pe care 
autorul, din prea mare modestie. o iscă- 
leste numai en înițialu numelui său. — 
O „Cronică economică* a eoluborato- 
rulni nostru d, C. Holsescu.— O „Cro- 
nică şcolară“ a gnor, direcfinmii, tū- 
reia noi îi preferăm pe cea a d-lui To- 
pireeann. ete.. 

La Nouvelle Revne (Mai, HA1). 

Pa rind unela ţări lupii de-abia a- 
cum pentru introducerea votului ob- 
stese, isr pentru altele reforma aceasta 
e incă un ideal mai mult sau mai pu- 
țin indepârtat —in ţările mai inaintate, 
eare irăese mai de mult sub arest re- 
gim eleetorul, se pare eñ se simile 
deja nerwia de a-i aduce modificări gi 
indreptâri, In Franţa mai sjes, unde 
votul ubglese eu sistemul majoritar 
durează de vre-o 00 de ani, studiile și 
soluţiile s'an tamulțit considerabil in 
timpul din ormi, Articolul pe cnrr-t 
avem dinainte poarta titlul de „Vin- 
decarea votulul obştese”, iur răul 
du care sl sufere este, după d. FÀ 
Heurtanit. că mu tratează cum merita 
pe „erlo trei muri forţe sociale, care 
«onlribue vel mai mull să asigure mă- 
rirea şi prusperilulea unei nuţiuni : fu- 
milia, capacitățile şi interesele”. Cu 
dale stalislive anlorul articolului a- 
ratā că, în cela ce prirezte familia, 
2373.790 de celisutari au de-abia cu 


330 VIAŢA RONINEASCA 


31.000 de voturi mai pulin decit 
2.424.537 şefi de familie, care repre- 
zinta o populație de 13.732.557 locui- 
tori, şi că in genere cei 2373.790 de 
celibatari au mai malt decit o pătrime 
diu voturile pe care lo au eei 8.680.515 
do familişti, care ropreziată o popu- 
laţie de 15 ori mai numervasă decit 
calibatarii. Relativ la capacităţi, auto- 
rul articolului arată că voturile litra- 
{ilor sint copleşite de numărul cu 
mult superior al celor fară eulturs, 
iar în privința felului cum sint repra- 
zentate interesele (proprietatea, co- 
merțil, industria), d. Heurtault stabi- 
laşiu că nici bogăţia nu ara, în regi- 
mul votului universal din Franţa, rolul 
pe cure ar trebui sa-l aiba. Deasemeni» 
autorul mai constata că nici vrista, 
experiența politică, nu sint luate în 
samă in regimul votului obştese. Sin- 
gurul element pe care-l are in vedere 
votul obştese e individul, Autorul crede 
că acestea sint relele da care sufere 
votul obştese şi pentru vindecarea lui 
propune măsuri în consecinţă: vot 
plural pentru părinţi de familia, ti- 
traţi, bogâtaşi, bătrini, ele. Decit an- 
torul nu bagă de samă că se contra- 
zice iosuşi, cind o vorba de remedii. 
la adevăr, după ce pe de-o parte con- 
viderà ca un rău faptul că cel mai 
mare număr da voturi Il au clasele 
populare, adică cole inculte, apoi tot 
d-sa propune pe de alta parte vot plu- 
rul pentru părinții de familie şi cool- 
tient proporțional cu numărul copiilor, 
--adică dă mai mare numar de vo- 
turi tocmai... elaselor inculte, pentru- 
că, după cum singur constata, clasele 
populare dau familiile eu cei mai mulţi 
copii... Trebue insă să recunoaștem că 
« şi greu de Impăcat capra cu varza 
şi au poţi sä ajungi decit la contra- 
ziceri cind vrei să dai poporului pu- 
tere politică, dar vrei Incă şi mai mult 
ca el să nu o... aibă in realitate. 
Doctorul René Laufer işi termină 
studiul său asupra protecţiunii eo- 


ii) 


Te 


piilor muneitori. După cu a arătat 
in numărul trecut care-l staren fizio- 
logică a copiilor şi care sint Impre- 
jurările ee pot perislita buna lor dez- 
voltare zică și psihică, feum se O- 
cupă de măsurile ce trebuese lunte, 
în conformitate ceu rerințile știinţii, 
pentru a proteja In adevar şi suficient 
pe copiii muncitori, Autorul arată mai 
totii cit de puţin se fane uzi in seeas- 
tă privința, studiind con liţiile de ad- 
mitere in ateliere și fabrici a copiilor, 
durata muncii lor şi silaaţia sanitară, 
—şi apoi propune ca remediu: să nu 
se admită la fabrici, atelivre, ete. 
copii mai mici de 15 ani şi să se pri- 
mească numai cei dezvoltați normal; 
durata muncii să fa limitată și în ra- 
pori eu puterea o ruzislonlă a orga- 
nismului Hoar; Becare copil muncitor 
rA aiba fişa lui sanitară, care să fie 
in păstrarea  mediculul-inspertor, iar 
acesta să fle obligal a inspecta la n- 
nomite intervale pe Becare copil mun- 
citoe pentru u-şi du sami dacă orga- 
nismul lni suportă bioc munca şi pen- 
tru a preveni eventual boalele profe- 
sionale. Cu acest mijloc şi cu ateliere 
curate, bine aerisite şi luminate s'ar 
putea inlătura relele imense po care 
le căşunează munca excesivă şi in role 
condiții tinerilor generaţii şi deci sar 
putos ovila dogonerarou neamului. 
Merenre de France (Mai, 1911). 
lntr'un articel de psihologie literara, 
intitolat „Sufletul romanie al lui 
Théophile Gautier“, Reni Lauret a- 
rată înrudirea sufletească dinlre ma- 
rele poet francez și romanticii ger- 
mani, cum şi caracteristica specială a 
firii iui Gautier, Plecind dela ideia <ă 
romantismul nu-i o simplă evoluție # 
formelor poelice, o simplă mişcare li- 
lerară cu privire la limbă, stil şi con- 
cepție a genurilor, ci o stare anuunilă 
de spirit, un fel anumit de a simţi, 
autorul spuno că şi azi mulţi seriitori 
au o senzibilitate romantica, ba chiar 
că această senzibilitate a existat şi mai 


REVISTA REVISTELOR an 


de mull. Aceasta senzibilitale roman- 
tică, a avut-o Thâophile Gautier to- 
tr'un grad foarte inalt, cu toata spa- 
rența Iii de cizelalor de fraze, de pir» 
tor impasibil, In ee constè aveastă sen- 
zibilitata ? Intr-o veşnică lorlură şi ne- 
mulțumire a sufletului, datoritä faptu- 
lvi el romanticul e intr'o continua 
stare de dorinţă. La romantice pilce- 
vrea dorinlii indeplinite nu durează mai 
mult timp, ca la omul normal: de-a- 
dia i s-a indeplinit n dorința și el e 
chinuit de alta. Astfel romantieul nu 
doreşte, pentrucă-i Irist ori se plieti- 
sesle, ci se plietiseşte pentrucă do- 
reşie; el e intr-o continuă inrordure 
a sepzibilităţii, care-i intovărăgită de 
o slăbirea a voinţii, El nu mai indraz- 
naşte să lucreza, peulruei doreşte prea 
multe Jueruri, ei cade intr'nn fel de 
visare desperuta: astfel unii romantici 
se retrag într-a lume imaginară, ca 
Novalis, alţii, ca Théophile Gaulier, 
<hiama cu violență imposibilul. Auto- 
rul articolului vadezte aceasta stare 
sufleteasca la Théophile Gau'ier prin 
-citaţii din proza lui („Mle de Maupin” 
mai ales) şi o compară cu stări ana- 
loaga sufleteşti pe care le găseşte lu 
romantieii germani Tieck şi Novalis, 
“Totuşi poetul francez se deosebeşte 
de aceștia prin aceia că el e mul con- 
ştient de „slăbiciunea lui sufleteasca“ 
decit dinşii, şi apoi pentrucă aspira- 
ţiile lui sînt mai ideale decit ala lor. 
Aspirsţile lui sint estetice; şi tocmai 
aceasta dorinţă da a ajunge la desăvir- 
irea estetică n facut din Thcophile Gau- 
tier acel eizelalor de fraze plui la exces, 
acel pictor ireprogabil pa care-l cu- 
noaştem din poeziile sale, Pe de alta 
parto, tot această goană neinrinsă după 
iromoa l-a fâcul să călătorească me- 
reu prin țările en culori strălucitoare 
şi cu monumente mărețe şi să-şi ia 
<a eroi ponirn povestirile sale perso- 
nagii fastuoase şi aventuri fabuloase, 
din alte timpuri şi locari. Toale aces- 
dea răspundeau unei trebuinţi a su» 


fotului său romantic, pină lu cel mai 
înnal! grad, 

„Originea a două cărţi a „Mizara- 
biliior” este titlul unui artien!, în care 
R. Domesnil arată că Victor Hugo s'a 
inspirat foarte mult pentru romunal 
său dela un seriitor Rey Dussenil, al 
căruia unul dintre romane, „Le Cloitre 
Saint-Möry*, a fost confiscat de par- 
chel ca provocator la rhavrăliri şi o- 
mor şi a fost distrus fara en săli tost 
pusio vinzare, Autorul articolului rezu- 
mează unele pârți ale acealul romanal 
lui Dussenil și romparindu-la cu roma- 
nul lai Victor Hogo, arată en marele 
poeta juat intriga şi situațiile de-adrep- 
tul de ecolo, gi apoi dă chiar citaţii 
mai mari, din care se vede că Vietor 
Hugo a luat dela Dussenil chiar şi cou- 
siderațiunile politice şi sociale și 
tipurile mal caracleristice, cum e ce- 
lebrul Gavroche. Bine tnțeles, Hugo a 
pus aşa de mult dela dinsul în ceis 
ee priveşte stilul, incit romanul său 
râmine totuşi o luerare originală; in 
orire caz, unindu-se cu Edmond Biró, 
autorul articolului nu-l ține da râu pe 
Victor Hugo că şi-a luat binele de 
uude l-a găsit. 

La Mevne (lunie, 1911). 

Un articol, în cure se combat ideile 
psihologilor, care susțin că femela are 
calități suftetesti specifice serie Jean 
Finot in Psihologia femell. Nu-i nici 
o dispoziție sufeteaseă proprio numai 
bărbaților sau numai femeilor; der- 
sebirile eara exista sint datorite falu- 
lui de viață, împrejurărilor morale şi 
sociala in caro trăeşte fiecare sex. A- 
ceasta-i ideia fundamentală ce o re- 
găsim pretutindeni in minunatul său 
articol de propagandă pentru dreptu- 
rile femeii, 

Interesante lucruri relative la influ- 
ența lui Rousseau in Germania, găsim 
in Amoruri intelectuale, somnul de 
Ernest Seillère şi în care ni se poves- 
teşte viața Terezei Huber, femeia pe 
care a vizitat-o şi consultal-o d-na da 


322 VIAȚA ROMINEASCA 


Stači, lo călătoria în care şi-a prepa- 
rat celebrul studiu despre Germanla. 
Desg rată de intrigile amoroase ale 
mamei šale, Tereza Hubar se hutărise 
să nu se mai mărite din dragoste şi 
se logodește, deși iubea pa un aare- 
eare Meyer, cu Forster, naturalist şi 
elev al Ini Rousseau, Acosta, cu toute 
că știe despre iubirea miresei lui, nu 
erită a se insura, ba chiar se imprie- 
teneşie cu Meyerşi cere ca nevusta-sa 
să nişi schimba atitudinea luţa de 
iubitul ci. Scrisorile Terezei Furaler 
ne arata chinurile ei laluri de uceşti 
doi bărbuţi şi rugaciunile, temindu-re 
că nu va rezista, cătră soț spre a o 
indepârta de iubitul ei, Plecarea lui 
Meyer în Anglin rupe această intrigă 
à la Nouvelle Héloïse şi salvează cas- 
titateu soției. O a doua iubire pentru 
Louis Ferdinand Huber a Terezei nu 
mai are insă același desuodămint fe- 
ricit pontru Forster, deşi el, Ineintat 
de ciudațenia poziţiei, voia să conti- 
nue cu Haber intriga terminata eu Me- 
yer. Soţia ss, în timpul cind e), par- 
tizan al revoluției din 1789, plecase 
ea delegat al concelățrnilor sai la Pa- 
ris, îl inștilațază că vreu să se des: 
parlà și sa în pa Huber. Lurrul nu a- 
fecteară deloc pe Furster, vare le n- 
rează fericirea şi îi anunţă ca, Indata 
după terminarea misiunii sale, se va 
duce și el så trăiusră alaturi cu ei în 
Elve ţia. 

Şarlatanismul medical este titlul 
articolului in care D. de Norcins arată 
trucurile întrehuiniate de o mulţime 
de indivizi fară titluri şi fara cunog- 
tinţi, in toate țările din lume, spre a 
atrape şi jelui miile de bolnavi inere- 
zåtori an minuni. Răul binlue mai s- 
les in America de Nord, unde faruha- 
țile de medicină siut dezorganizate şi 
unde se eliberează, din cauza enurupe 
jiei. certificate de sindii cu prea mure 
uşurinţă. Opinia publică alarmată de 
nenorocirile cauzate de aceşti inșelă- 
tori, este incupabila de a pune un ca- 


pâl ucestur operaţii, atit din pricin» 
coruptiei, cit şi a dibăciei acestor dur-— 
tori miraculoşi, 

Revue Hebdomadaire Mu). 

Intr-o conferință ssupra lvi Brune- 
tière, Faguet vorbeşia cu pătrundere 
si emoție de ideile şi viaţa marelui 
eviti, In spiritul lui Bruneticre, Fa- 
guet deosebeşte doua elemente, unul 
permanent şi altul evolutiv, Elemen- 
tul permanent e, după el, concingerea 
neclintit pe eare o nvea Brunetière, 
eù criticul trebue să lie semna de mo- 
ralitatea operelor şi mai sles vuliu? 
lradițjei. Brunelicre a fost innainte de 
toate un moralist şi un traditionalist 
si ln numele acestoc prineipii a dus 
faimoasa lui luptă impotriva romanu- 
lui naturalist, Elementul eroluliv ai 
cugetării lui Brunetiero Îl formează i- 
deile pe care le-a imprumnlal diferi- 
telor curente inleleeluale, eu raro a 
vevit in atingere. Aceste cureule sint = 
puzitivizmul lui Comle din rare l-a 
impresionat ideia solidaritatii ome- 
neşti, durwinizmul cu ajuturul căruia 
a eladit doclrina eroluţionizmului li- 
terar şi pexsimizmaul lui Schopenbauer 
caru l-a fácut să ndiucenscă mai mult 
problemele mari alu vieţii. Toate n- 
ceste inhuenţi combinale Irebnian să 
uducă conversiunea lui la catalirizin_ 
conversiune rare a inceput la 1894 gò 
a deveuit complacită lu 1899, Pentru 
Faguet aceuslă conrersiune e in pri- 
mul rind setul unei voinţi energice- 
Virtuţila morale ale catolirizmuloi, dar 
mai ales imensa lui forj sociala ex 
principiu de coheziune al spiritelor, 
satisfăceau aspirațiile permanente ale 
firii ssle. În acest cululicizm, Brune- 
liòre n incercat sa abouarbă tut ce da- 
torea pozitivismului, evolulionizmulu 
şi pesimizmului. Marele erilie a fust 
un erou al vniații, puterea lui de muneă 
a fost aproape extraordinara, Term — 
rumentul lui era combalir, uvea un 
fel de manie a coniradieliei, dar a- 
ceaslă pornire bâlăioasă era tempe- 


REVISTA REVISTELOR 


rată de o bunătate profunda şi sin- 
cerd. 


Scientia. 

Intr'un studiu asupra vitalismulul, 
E. 8. Russel combate ideile neovita- 
liştilor. A admite o iativența psihica 
sau metafizici asupra fizicului, e dupa 
el a nega validitatea absolula a legi- 
lor fizice. Orico Incercare de a concilia 
teoriile vitalista eare admit o inleracți- 
une 4 fizicului şi a psihicului, eu eon- 
cepțiile ce domnes» In știinţile fizice, 
este menită la un eşec sigur. Cineva 
poate fi sau partizan al neovitalismu- 
lui sau al teoriei merawiste, nu poate 
fi partizan insă al ambelor teorii. To- 
tugi se poale suslinea ca legile bip- 
logice na pot Ñ s-oborite la nivelul 
eelor fizice şi chimice eu toată validi- 
tatea universală a acestora, A admite 
determinismul fizico-ehimie al vieţii, 
nu inseamnă că legile fizico-chimic sint 
deajuns pentru a expliea viaţa : chimia 
fiziulogiei nu se poale ocupa de aspec- 
tul istorie al organismelor, ea trebne 
să considere organismul ea dat, ire- 
culul sân e pentru ea inaccesibil, ea 
nu posle Imbrățişa derit starea lui 
prezentă, Spre deosebire de știinţile 
inorganice, şliinţi care nv pot explica 
nimic din punct de veder» islorie, bi- 
ologia trobue să fiè n suință n origi- 
vilor. Ea trebue să ple- dela propri- 
cetăţile fundamentais ale şiiinților vii 
şi sa urmeze dezvoltarea istorică cure 
a fâcul posibilă posesiuneu acestor 
praprietaţi de călră organism. Acest 
scop nu poate f însă atins prin studi- 
ul fizirei şi chimiei protaplusmei, cu 
riutorul câruia biologia na poate n- 
junge decit la o descriere vagă şi ab- 
siracla a fenomenelor vitale, Ea tre- 
bue să pornească dela faptele biolo- 
gice concrete si să ajungă la proprie- 
tațile generale care le sarvese ca bazs. 

Nnovn Antologin (April, 1911). 

Ireneo Sanesi „Per il Carducel, 
per l'arte e per la critica“. In Ita- 
lia s'a pornit in ultimele timpuri o 


323- 


polemica, de multe ori foarte violentă, 
In joru) operei lui Carducci. Unii eri- 
tici au inceput prin a-i noga orjca 
valoare şi ca poet lirie şi ca eritie li- 
lerar—alţii au răspuns spărindu-l, A- 
ularul, partizan făţiş al dispărutului 
poet, incearcă să examineze obiectiv 
părerile adversarilor, EI Incepe prio 
a examino cartea lui Enrico Thovez 
„Il pastore,il Gregzo e la Zampogaa“, 
Napoli, 1910, care poate fi considerată 
ca punctul de plecare al acestei po- 
lemice. Trei idei fandamontale for- 
mează buza acestei carți: 1) elemen- 
tul principal al pueziei lirice este ex- 
primarea sentimentelor gi pasiunilor 
individuale şi în special al dragostei 
şi al durerii; 2) exprimarea trebuo sa 
sbucneaseă din sufletul artistului Iim- 
preună cu imaginea poetica simplă şi 
fară infdorituri ; 3) lirica nu trebue să 
se servească de formele tradiționale 
metrice, ei trebue să creeze veşaie 
forme nout, sdeslănțuindu-se de rima 
şi de ritmul închis. E uşor de văzut 
că a treia idea e falşă, intrucit Thorez 
afirmă ră formele metrice preexistente 
trebue să fle considerate ca moarte. 
Sar putea alrma cà pentru cutare 
poet, formele vechi nu sint suficiente, 
dar dacă pentru alt poet aceste forme 
sint tocmai acele adecvate felulni sän 
de a simţi ? Celelalte două idei sint 
evidente prin ele insesi, dar Thowwz 
le exagerează, căci el ajunge să enn- 
damne tormai coia co face esența po- 
eziei : culoarea, căldura, mişenrea, su pl 
moliy că imaginea povlică trebue sa 
fie simplă, de oarece altminteri cadem 
la retorică, Tol aga gi en prima jder: 
după Thovez s-ar părea că numai dure- 
rea poale [i izvor de poezie, Bazindu-se 
pe acestei idei, rèu înțelese, fireşte 
mii este greu să demonslreze că Car- 
dueri n-a fost un poet. După Thorez 
au inceput alţi eritici să atace pe Car- - 
dueci. Aşa G, A. Borgese, eare totuși 
vorbeşte cu mult respect, rocunoscind 
in el un mare cetățean, E totuși ne- 


34 VIAȚA ROMINEASCA 


drept elnd afirmă că orizontul intelec- 
tual al puelalui a fost foarte limitat 
şi incearcă să dovedească că Cardurei 
n-a putul de loe privepe trecutul, Ali 
crtici au mers mai depurie, negin- 
du-i orice umbră de talent poetic, B. 
Croze, care a numit pe Carducei „t 
molimmatul poet al istoriei”, susţine 
cñ în ce priveşte criliea literară, pos- 
tul e plin de contraziceri, e lipsit de 
un sistem gi e in consecinţa de putină 
valoare. Irento Sanesi absorvă eu drept 
că enolraziveri se pot gisi ugor şi in 
Fr. Desanelia— maestrul lui Croce—şi 
dacă ele probeaza că Carducci nu 
a fost un filozof, cu un sistem propriu, 
nu probează că în cazurile conerete, 
in care el a facul eritiea a anumite 
produse literare, nu e crilic de valoare. 
Avea pentru aceasta local calităţile pe 
care la prelinde Croce; cultură istorică 
şi filologică pentru a cunoaşte Impre- 
jurările de fapt alo operelor şi tem- 
perumentul poetic pentru a putea simţi 
din nou şi a crea din nou in sufletul 
său opera poelică pa care o examina, 
Rivista d'italin (April, 1911) 

G. Lanzalone, Morala egoismului 
4l a plăcerii. Autorul duce de mul! o 
campanie violentă contra artei „vo 
luptoaxe şi imorale“, cum ô numeyto 
el, a lui G, D'Annunzio. I s-a obierlat 
că o campanie in numele moralei n-are 
senz, de oarece în conştiinți uslăzi nu 
exista niei un principiu etie universal. 
La meeuslă obiaeţie răspunde el in 
prezentul articol. Oricare ur fi prinei- 
piul, zica «l, pe vare cineva şi | ar lua 
drept alauza in viaţa, fie chiar ego- 
iamul şi plăcerea, necesilalea unei mo- 
rale ca necesitate individuală şi soci- 
ala nu poate fi distrusă. Principiile a- 
cetei morale, bazale numai po pro- 
prin plăcere, nu pot fi deosebite de 
acele alo moralei fondate pe interesele 
- speciei. Nu se poate admite posibilita- 
rtea existe nții unei societăţi fară onor- 
mă a moravurilor, căci nu poate f o- 
„puziție intre interesele indivizilor şi 


interesele speciei. Se poale admite n 
opoziţie pumai faţă eu interesele a u- 
mor indivizi, dar in cazul acesta pre- 
valează interesele marei majorităţi a 
indivizilor şi biele lor e binele spe» 
eiei. 

Deci, ce poate consilia rhiar tgois- 
mul pa om? Il eonsitiaza de a nu se 
pune in contrast eu interesul speciei, 
de a nu degrada in el, prin propria 
sa purtare, forţele şi dewnitatea pro- 
priei sale sperii, căci vu fi fatul pt- 
depsit sau de iasăşi propria ra de- 
pgradare—care l-ar condomua la durere 
ori la peire—sau de ceilalţi indivizi 
ai speciei sale. Insaşi egoismul im- 
pune altruismul. Cine îşi inchipue că 
poate să-şi procure plăcere din durerea 
altora, se vede la urmă înşelat: dure- 
rea pe care o imprâştie in juruni, tres 
bue fatal să racada asupra lui iusuşi. 
Cel bun poate fi în împrejurări nefe- 
ricite —el are în el o armonie intimă 
care e o intimă fericire; cel rău, chiar 
in împrejurări fericite, e chinuit de o 
dezarmonie iulimă—rare e o sulina. 
Dacă intr-a societate ar domni numui 
egoismul orb şi toţi ar cutu să-şi 
facă râu unul altuia fericirea cnlec- 
tiva ar fi egală cu zero. Dimpulrivă, 
daca toţi ar căuta să-şi faca bine u- 
nul altuia, foricirea colectivă ar fi mu- 
ximaă. Arta lui DWAnnuazio, car pre- 
dică ca suprem bine cultivarea volup- 
taţii, orgoliului, voinţii şi instinetului, 
nu prepară fericirea, dimpotriră. Vo- 
implatea—ea şi lăcomia—nu e o vir- 
tute, ci o senzaţie—ahuzul ei provoacă 
dureri, nu plăceri. Oi goli], exagerind, 
eul noslru, ne expune să rănim orgo- 
liul allora şi să primim şi noi lovituri 
care-s cu atit mii dureroase, cu cit 
orgoliul e mai mare. Voila şi instinc- 
tul stat donă forţe impulzive, care tro- 
bnese conduse. Nu aceste sint visluţi, 
ei virtuţi râmin: eurajul, temperanțu, 
dreptatea şi ințelepeiunea. 

Deutsche Revue (April, 1911). 

Robert Ganpp, „Das Pathologisehe 


in Kunst und Literatur“. Autorul îşi 
propune ea medic, să anslizere din 
punet de vedare a psychiatriei Bgurila 
de psiehopaţi, po care diferiţi artişti 
i-au iulrupat în opore de artă, Paychi- 
atria ne Insaţă ca bolile spiritului sint 
boli de crier, fenomene naturale eu a- 
celeasi legi fixe ra orice fenomene 
naturale, Viaţa sulateasca n bolnavu- 
lui sa desfâşură după eu totul alto 
legi decit acea a omului normal, Mo- 
tivarea normală a arţiunilur inceteaza 
şi in faţa noastra stă o ființă, pe care 
noi nu o mai putem pricepe, căci noi 
nu putem pricepe al! om decit numai 
intrucit ne e asemenea nouă. lu cer- 
cutile marelui publice domnesc insă 
alte păreri: se cauli a se pricepe 
psibologireşie ceia re nn e do pri- 
ceput: se caulă rauzele boalei în 
stari sufleteşti, în emoţii mai ales, şi 
so cauli explicări după analogia pro- 
priului sufet normal—roia co e cu de- 
sävirşirə falş. Artiştii sint şi ei copiii 
timpului lor şi nu « de mirare ci şi ei 
impărtăgere aceiaşi prejudecata şi uu 
incercat să-o exprima. alunei cind at 
vrut så ne preziule oameni sufleteste 
nenormali, Pictura şi sculptura s-au 
ocupat mai puțin ca aceste subiecte, 
da oarece numai puţin se vădeşie ne- 
bunia in gesturi şi aparenț, Sint to- 
tuş, mai eu seamă din Evul mediu, 
mulle tablouri, in esre pictorii vrind 
să ne arâlo minuni de ale lui Christ 
ori de ale sfinlilor, ne zugrăvase ne- 
buni în momentul vindeedrii— in mo- 
meniul adică cin! puterea divină go- 


peşte diurolul, Ia literatură insă exem- 


plela sint mult mai muimeroasa și mai 
importante, In toate timpurile marii 
artişti nu zugtăvi! bururos onmeni psy- 
chopaţi şi se poale afirma eA ndevă- 
rații artişti nu urmat Poţi acelaş drum: 
au iutrebuiuţu! boala en motiv aa tistir, 
ferindu-se de a (i prea naturalizii, Se 
poste afirma că toți artiştii mari au 
zugrăvit nebunin—întucit ea forma o 
problomi in opera de artă—toldeaunu 


REVISTA REVISTELOR 325 


faly şi trebuiau să o zugrāreasză fals, 
pentru a face operă de artă. De ex, 
Shakespeare, rare trece ca cel mai 
mare interpret al stărilor sullstesti pu- 
tolugice. Regele Lear nu esle nebun 
in senzul peychiatriei, este un nebun 
aṣa cum îi trebula lui Shakespeare, 
care se facă reflecţii adinei, satirice, 
fine, ete.. Dacă ar fi in adevăr un de- 
ment senil, aşa eum ni-i arela ospici- 
ile, impresia ar fi mult mai pulin pu- 
ternaică. Tot aga e cu Of-lia suu cu 
Gretchen a lui Goethe: poeții 7ngra- 
vose nebunii ușa ca spectalurii ori ce- 
titorii să le poală pricepe psihologi- 
ceşte soarta şi să ponta fi mişcaţi. E 
drept că în alară de cazurile de me- 
bunie deja declarată, sint cazurile de 
naturi psihopate, Ja cara sarrina ar- 
tistului” e mai ugoară şi nu e o intim- 
plare ră cei mai buni zugrāvitori de 
asemenea lipuri siat tocmai xeriitorii 
care ei insiși prezintă caractere pato- 
logice. In lterutura mul nona nimene 
nu întrece în această privință pe Dos- 
lajewski. 

Archiv für slaviche Philo- 
logie (1910, fase. 5 şi 4). 

intre alte studii, acest număr cu- 
prinde unul al lui Stojan Novakovic, 
şeful partidolui progresist din Serbia, 
fost în mai multe riniuri ministru și 
prim-ministru, isr nenm şi presedinte 
al Academiei din Belgrad, Airi Nova- 
kovice face o dare de serma crilică 
despre cartea postuma : „Die Gesrhich- 
te des serbischen Aufalandes 157 — 
1810* a lvi B. de Kăllay, lost tinai in- 
täi (n. 1869) agent diplomatic şi con- 
sul n! Austro Uogariei la Belgrad, iar 
in urmă, dopă 1577, minisirul ausirime 
pentru Bosnia şi Morţezos lun. 

Intre altele arati Novukovie ră u-- 
veastă enrte a lui Killay cuprinde multa 
dale false şi aprecieri intenționat gre- 
site despre Serbia, Artă că Kăllay, 
cind ora ugent diplomatie la Belgrad, 
era foarte sirbo-Al, învățase, de asta, 
chiar limba sirboaseă; dar era atunci 


220 VIAȚA ROMINEASCA 


aşa, findeä astfel era curentul politi- 
- vei vremei aceleia: „era epocas rind se 
visa unirea popoarelor dunărene şi 
balcanice (cu Ungurii), in afară de Ger- 
mani*, În urmă insă se părăsi această 
idee, intronindu-se ceu a dualismului ; 
acum Kâllay, ajungind ministru al A- 
ustriei pentru Bosnia şi Herţegovina, 
din filo-sirb ce fusese, devine cel 
"mai mare prigonitor al Sirbilor şi ad- 
versar ul lor, Răsunetul acestei noi i- 
postase e chiar cartea despre eare 
vorbeşte Novakovic: „Istoria revoltei 
sirbeşti dintro 1807—1810", în care 
Kallay tratează rău de tot pe Sirbi, 
Mindea ei după a. 1577 se pindeau 
mereu de a lua Austriei Bosnia şi Her- 
țegnvina, Dar, pe lingă aceasta, în a- 
ceustă earte a luj Kállay se si des- 
täinmşta teya—eum aecentuiază No- 
vakorie-—că: deja la a. 1867, Contele 
Andrassy (amic intim al Ivi Kállay), 
urmărea smulgerea Bosniei și Herte- 
zovinei dela Turcia, snre a o lipi mo- 
narhiei Austro-Ungare. 

Deci flo-sirbul Kăllay, trimis chiar 
de Andrassy la Belgrad cn agent di- 
plomatic, va A lucrat chiar aci pen- 
tru realizarea acestei idei a protecto- 
rului său, pe cind Sirbii, care şi ei 
urmăreau Bosnia şi Herţegovina, il 
imbrățișau fâră să-și dea seama căel 
tintea un scop eu totul potrivnice lor, 
mi KHujizevni Glasnik (16 

ui). 

Unul dintre cei mai de seamă critici 
literari ai Sitbo-Croaților də astăzi, 

- Marko Car (pronunțat Țar), serie, sub 


titlul „Pia Desideria” un articol, in 
care fyi rostește dorinţa-i faţă denes- 
mul său, Zice vă de ar fi bogal, ar 
întemeia o reyistă, prin eare ar fur- 
mări două seopuri : a) coltivarea ide- 
alurilor estetice în literatura, şi b) sis 
tematica urmărire a realizarii unităţii 
literare a Sirbilor şi Croaților. Dar, 
zice incă Car, pentruca, In deosebi, 
unitatea literară a acestora să se in- 
fapluiască, trebue ca la aceasta revista 
să conlucreze şi Sirbi şi Croaţi, pre- 
cum şi ea en să nu se intemeeze nici 
in Belgrad, nici în Agram; căci patri- 
otismul şi ambiția locală ar faco ca 
revista sa nu poală dara în nici unul 
din acesta dona centre, De-aşi fi cu 
bogat, zice Cur, uși face această re- 
vistă iatr-un centru cultural mai mult 
ueutru şi pentru Croaţi şi pentru Sirbi, 
anume în Raguza. Cu trecutul sau 
strălucit intr-ale culturii, şi eu situa- 
tiai geografica, care o puno In atin- 
gere nemijlocită eu lumea (latină) a- 
pasană, Raguza are pulința ea ideile 
vechii culturi latine şi de progres— 
care convin minunat spiritului sud- 
slav—să le fiarba in sine, sa le la- 
minte, continuă Car, şi să ln trans- 
mita in celel-alte parți ale poporului 
nostru Sirbo-Croat. 

lar gindul cu care Marko Car re- 
petă „de-ai fi bogat", in aceste „Pia 
Desidaria”, este, pa cit se simte din 
ele, de a ambiţiona pe vreunul din 
bogiitaşii Sirbi sau Croaţi en să dea 
buni spre n înfăptui acea revista str- 
bo-erouta la Raguza, 


e a a 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE. PEDAGOGIE 


G. Dromard, Ies Mènsonges de la 
vie intérieure. Paris, F. Alcan, 2.50. 
Autorul studiază în acest volum iluziile, 
înşelările suletulni omenesc, analizind 
diteritela forme sub care ele sa prezintă, 
ca! idei invechite ce zac în subecon- 
stient, dilentatismul sentimental care ne 
face să Înăm drept pasiune reprozon= 
tarea pasiunilor, prejudecățile. ete.. 

Jules Dubois, Le Problème pédago- 
gique- Paris, F. Alcan, 7.50, 

Cela ve preocupă pe autorul acastmi 
volum e chøstiunea educatorului; sehi- 
tind un tip de educator ideal, Dubois 
Insă să se vadă ce multe și variate in- 
sașiri sa cer acelui ce și-a luat acest 


„ăpostolat“. Autorul e partizanul „indi- , 


vidualismulni* în pedagogie. 

E. Roerich. La Philosophie de IPE- 
ducation., Paris, F. Alcan, 5 fr. 

Volumul acesti tinde să distrugă pă- 
rerea exagerată pe care o au mulți a- 
supra infloenţii sociale a şcoalei. Pe- 
dagogin nu poate face totul, cum cred 
unii,* Societatea e acea care dirijează şi 
scoala (euși alte instituții), iar nu şcoala 
transformă societatea, 


ŞTIINŢĂ 
Er. Houssay. La Morphologie dyna- 
mique., Paris, Hermann, 1.50. i 
E primul volum din o nouă coloeție 


ifieă se întemeiază; „Colecţia 
ge acerb dinamică”, Astfel acest 


prim volum e un fel de program şl o 
expunere n coneopţiei generale, a punc- 
tului de vedere din care se vor studia 
fenomenele vieţii în volumele ca vora- 
părea în noua colerpie. 

Dr. Jules Guiart. Les Parasites f- 
noculatenra de maladie. Paris, Ernest 
Flammarion, 3.50, 

Studiu asupra germenilor paludismu- 
Ivi, boslei somnului, frigurilor galbene, 
holerei, febrei tifoide și a celorlalte 
boli care soceră viețile omeneşti ṣi a 
căror vunouştere și combatere e decel 
mai înnalt interes. 


ISTORIE 


Camille Piton. Paris zous Lonis X V, 
Rapports des laspectewrs do Police aw 
Roi. 3e sèrie. Paris, „Mercure da 
France*, 35⁄0, 

Folositoare pentru cunoasterea viegli 
epocii, aceste rapoarte ale poliției sint 
adesea interesante și prin Bgurile și 
faptele ce ne redam; vadom aicna de- 
flind persoane din nobleță, finanţă, ar- 
mată, cler, eto., cu viaţa, obiceiurile și 
micile lor păcate, 

Maurice de Waleffe. Héloise, amanta 
et dupe d'Abélard. Paris, „Editions 
“VArt st da Littiraturo*, 2,50, 

Autorul analizează drama de iubire 
care sa jucat intre eroul filozof și 
amanta lui, jadocind cu fourto mare se- 
veritate purtarea lui Abélard în diferi- 
tele peripetii ule acestei celebre drame. 


B28 VIAȚA ROMINEASCA 


SOCIOLOGIE. ECONOMIE POLITI- 
CĂ. DREPT 


G. de Greef. Iniroduction à la So- 
ciolagie, 2 vol. Paris, Marcel Rivière, 
12 fr.. 

Noua ediție a acestei opere greoao, 
plină de diseuţii și disertaţii asupra 
ubieetului si metodelor sociologiei, na 
aduce nimie nou, e tipărită fără schim- 
bări după edițiu dela 1536, 

Emile Faguet. Le Féminisme, Paris, 
Locine-Oudin. 3,50. 

Colobrul eritie francez işi adună nici 
o sarie de articole, caro tratează mai 
mult ori mai puțin legat şi susținut 
chestiunea femenismului 

Allen Upward. La Turquie barupue- 
routière, Trad, de l'anglais. Paris, Le- 
TonxX. 

Autorul esută să arate că si sub do- 
minntèa juvilor-turei, Turcia e fot aṣa 
de putin corectă in afacerile finuneiare 
cași sub rogimal lui Ahdul-Hamid. 

Victor Dubron. Les Histoires dun 
tiell avocat, Puris, Farquelle, 3.50, 

Sud forma de amintiri și anecdote, 
autorul, un avocat de valoare, istori- 
seșto un mare număr de fntimpläri din 
templul dreptăţii, po care a avut otè- 
zia să le cunouscă în lunga sa carieră 
de uvocat, 


CRITICA LITERARĂ şi ARTISTICĂ 


Adrien Chevalier. Fjudes littéra- 
fres, Paris, Sansot, 3.50, 

O sorio de portreto şi de studii lite- 
rare. în care antorul face să defileze 
pe dinaintea cetitorilar figurile lul Mau- 
ricu Darris, Paul Bourget, Maurice Don- 
nay, Anatole Franee gi alţii. 

Auche Billy, L'Evolution actuelle 
du Roman, Paris, Eugène Roy, 130. 

Sint adunate În acest volumuș păre- 
Tilo a vre-o treizeci de romancieri ti- 
peri asupra evoluției romanulai ide uzi, 

Carrado Ricci. L'Italie du Nord. 
Paris, Huthetto et C-nie. 


O istorie a artelor din Italia de nord, 
incepind din epoca romană pănă în 
zilele noastre, Numeroase ilustruțiuni, 

G. K., Chesterton. Bleke. London, 
Duckworth, 2 sh.. 

O monografie asupra operei şi per- 
soralității marelui artist englez William 
Blake. 


ARHEOLOGIE, CĂLĂTORII 


Jean Charcot. L „Pourguoi-los* 
dana Î' Antaretique. Paris, Flammarion, 
15 fr.. 

Deserierea cãiätoriel lui Charcot spre 
polul sad. Multe ilustraţii, planul, hărţi 
și rapoarte științifice, 

E. A. de Molina. Vers le Bleu. Pa- 
ris, P, Docville, 3.50. 

Impresiuni din Algeria, observaţii 2- 
supra vieţii şi obiceiurilor indigene. 


CHESTIUNI MILITARE 


Commandant Buat, 7, Artilerie de 
campagne. Paris, F. Alean., 

Istoricul, evoluția, starea actuali, me- 
todele de intrebuintare pa teron —un 
studiu complect asupre ertilerisi do 
cîmp, 


LITERATURĂ, 


Leon Daudet. La Aesentente, Puris, 
Fasquelle, 3.50. 

In căsnicia unui uutor dramatice in- 
tervine o neînțelegere cu peripeții foarte 
dramatice, căreia îi pune capăt boa'a 
unui copil și primejdia de a-si pisrdo 
vinţu, se ceace e amenintat. 

Alb. Serocea. Edipo he. Xapoli, ditta 
F. Cassela fu G. 

Traducerea in versuri a cunoscutei 
tragedii a lui Sofocle. 

Fr. Lienhard. Oberlin. Stutgard, 
Greiner und Ffeiffor, M. 450. 

Roman din timpul revoluție! din El- 
sass, al cărni eron e preotul protestant 


_Obertin. 


Compilater 


-e i 


IŞII. ANUL vI `. Tune. No. 6 
——————————————— m 


Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE și DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR 


» e Piatra Teiului (Fragmint dintr'o câlätorie î 
Pr) Y z dt 
i asi : Pre n Moldogei. — tătmdoire de M. Sadoveanu). 
Radu Rosetti . | | Pentru ad ii spun 
AeA ET «n vär gi dreptate ( Rä š F eritice) 
Colaboratorii revistei | | Note pe marginea cârțilar (Greereke ig ahat mt 


Mircea Dem. Rădulescu Peo istorie a literaturii japoneze ). 
N. N. Beldiceanu .. 


Leii de Piatră ( Versuri). 


A.Russ ,.., 


2 Inaugurarea prontogolului. 
got rr . oa o. În tren (Versuri). iată 
e ora 5 revistei Apă Documente omeneşti (Noroc...) 


Din lumea belenuieă (Culturi în Muntenvgru): 
., n (O carte a d-rului Fla 
dan (scorgeviteh : Europa și Balcanii, cte.) 
Cronica științifică (Asupra originii mefii ie- 
restre—-Note și informatii). 
mea agricolă (Plantele de nutre gi im 
ae lov: t gi memin 
Rye onica socială (Aleoolismul în Franta). 
= - Aacellamea (Pujinā „Politiei“ — Dicționarul 
limbii romina, Aendemia, d, Ñ. eve — 
A Deta redactie). 
Recenzii: Vasile Alnemamări. „Se É K ` 
cungepii istorios*, =M, J.—Dr. D. A pre: begin, E edr a a ca Pre m K cae ` 
prio ™-M. L—-Dr, Th. Srhiemsan. Deatsehiind nnd dim grosse Er por dc e sia 
tru; „Cart ea d-lui A, P. Xenopol: "Partidele istorice™; Joseph pi = pepe ae ca a rime ga 


acea ag 3 Emile Ves- 
: ar de fote*; Ohristiin 
Misiri sindicalistes; Remi Pinon: steaua în politica dunabiană si 


sere pm S Borar aar. m» 
verski Jug’: «Pangrrmanisin sicobagia e porani L i aime iisa rea 
ri uey 3 
soras; Brian Hoöker) Uitima operă a lei Kipibrg*; Stalinaky : „Orisa ln Frangione Aadan y 
Misenren in strňinhtate 


D. Svilokossitch | ` 
T. A. Bădărău ... 
€E. Sandu-Aldea . 


Luciu ...,, 
P. Nicanor & Co, 


——— 


IAŞI 
Redacţia și Administraţia: Str. Golia 52. 


i IQII 
apare bunar et oel 150 de — Abonamantui 
san a m aaa ae EI paa ana Mera, e 
: un an jó TA er te a a pf mei y 


taia de an f anrnanea SA h ë Wer 


Viaţa Romînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, l. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor: /. Agirbiceanu, D. Anghel, prof. univ. 
1. Athanasiu, Jean Bart, N. Bațaria, dr. P. Bogte (docent), C. Bo- 
fez, |. Botez, Octavian Botez, I. AL Brätescu-Voineşti;, Vintilă I. Brä- 
tianu, T. A. Bădărău, Ilie Bărbulescu, N. N. Beldiceanu, Cara- 
gai, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, I. Ciocirlan, 

Codreanu, G. Coşbuc, prof. F. cav. de Cuparencu, Ana Conta- 
Kernbach, Maria Cunțan, Barbu Delavrancea, I. G. Duca, V. Ef- 
timiu, Pompiliu Eliade, Etena Far o, A, N. Gane, N. Gane, Octavian 
Goga, dr. C. Georgescu-Severin, dr. Onisifor Ghibu, C. Hogag, C. Hoises- 
cu, G. Ibrăileanu, căpit. N, Ionescu, Gh. ©. lonescu-Șişeşti, Nat. 
losiji, St. O. losif, dr. S. Irimescu, M. Jacotă, Francis Lebrun, prof. 
univ. dr. N. Leon, V. Loichiţă, dr. l. Lupaș, dr. N. Lupu, prof. 
univ. dr. M. Manicatide, Constanţa Marino, 1. Minulescu, I. Mi- 
ronescu, S. Mândrescu, Const. Morariu, St. Morärescu, V. G. Morțun, G. 
Murna, D. Nanu, I. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, ingi- 
ner N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D- D. På- 
trăşcanu, Horta Petra-Petrescu, N, Pătrenca Coman, prof univ, A. Phi- 
lipptde, prof. univ. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, Sp. t, dr, St. 

scn (docent), D. Popovi -Bayreuth, prof. univ. dr. G. Proca, (0- 
Carp), Cincinat Pavelescu, Gh, Poenaru, dr. N. Quinez, loan R. Rădu- 
lescu, I. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M. 
Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, H, Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. dr. 
V. Sion, dr. Alex. Slătineanu, A. Stavri, maior Alex. Sturdza, dr. D. Ta- 
tuşescu, 1. Teodorescu, Geor, Tofan, lorgu Toma, Em. Triandafil, 
Gh. Toptrceanu, Al. Tzigara-Samurcaş, dr. A. Urechia, dr. Alex. Vaida- 
Voevod, Al. Vidhuţă, A. D. Xenopol şi alții. 


IN ŢARA: 
Pe an š r . . i . |. i 
Pe jumiitate de an i . : SN pn 
Un numar s ` é a , E » 

Abonaţii care nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 
trebui să plătească în plus 4 lei pean şi 2 leipe X an, ea indemni- 
zare pentru inersatori. 

—— 


Pentru invăţitori, preoți de sat, primari ți funeţionuri sătești, stu- 
denți și elevi, pe an 15 lef, pe jumatate de an 7.50.— (Acestia pat plati in 
trei rute a eite 5 lei trimise cu anticipare), 


IN AUSTRO-UNGARIA: 


Pe an Š A ó 3 15 enroane 
Pe jumâtule de an $ A . . Teor, Wh 
Un număr - > 2 coroane 


Abonamentul anual se poate achita in trei rate de cite cinci coroane, 
din patru în patru luni. 


IN BASARABIA: 
Pe an $ s 3 A „8 ruble 
Pe jumătate de an s = $ „+ ruble 
Un numar i + e A „1 rubla 
Abopamentul annal se poate plati lu fiecare două luni cite 2 ruble, 
până la achitare. 
IN STRĂINĂTATE: 
l Pe ul PERE pi ba pda hei 
an . . - > 
Do wait a7 i oi dd ora ra dir 1 &lei 50b. 


A. RUSSO 


PIATRA TEIULUI 
LEGENDĂ 


Fragment dinir'o călătorie in Munţii Moldovei. 
i 


| Mulţi dintre compatrioții noştri s'au dus, se duc şi se vor 
mai duce poate In străinătate. Calatoria e un lucru frumos şi 
bun care ne desvălue cu mult mai bine decit cărțile, viața in- 
limă a civilizațiilor. Puţini sint cari să nu fi măsurat geometri- 
ceşte lungimea Praterului, dela cea din urmă casă de pe Jäger- 
zeile pină la rotondă; cari, oricit de incăpăţinat le-ar fi lost tactul 
lor muzical, să nu fi simțit fără voe piciorul lor drept bātind mä- 
sura, pe cind ascultau pe Wasser-ulaus, pe-o frumoasă lună plină, 
unul din acele dulci valsuri ale lui Lanner ori Strauss, care lea- 
gână intro ușoară somnie bâtrina şi molalica Vienă. 

Foarte mulți dintre tinerii noștri, intorşi la căminul părin- 
tese, vorbesc despre intimplările pe care Italia le-a sămânat în 
calea lor, şi amintirile acestea sint ca o palidă răstringere a par- 
fumului frumosului ei soare, Care dintre noi nare la indămină 
o anecdotă auzită la Paris, o aventură la Viena, o lovitură de 
stilet la Veneţia, un ceas de dragoste la Florenţa și o plimbare 
in golful Neapolului, în voia unei vele latine, care se leagână ca- 
pricios la lumina miilor de facle a voluptoasei cetăţi, scinteind 
ca stele attrnate de bolta cerească, electrizal de o mindră Napo- 
litană cu iubirea arzătoare ca un Siroco din ţara ei, cu ochii 
aruncind flăcări, adese tot aşa de grozave ca ale Vezuviului. A- 
poi un drum printre stărimăturile şi bucăţile imprăștiale ale co- 
lumnelor de marmoră, ale fintinilor secate și ale arcurilor de 
triumi din întristata Romă! Cine nu şi-a muiat mina, plecat pe 
marginea luntrii, in limpedea undă a frumosului Leman cel cu 
contururi gingaşe ca situl unei lebede, cu vile răcoroase și vesele 


1 


330 VIATA ROHINEASCA 


pe järmurile-i fericite, a acelui frumos Leman care slujeşte de 
oglindă Muntelui Alb, ca unei batrine cochete, mare şi poetic prin el 
Insuşi, și mai mare de cind, In entuziasmu- i de poet, Voltaire zicea : 
«Lacul meu e întâiul!» Cine n'a trecut printre insemnările-i de 
călătorie efectul soarelui in cascada dela Giessbach, cine n'a ad- 
mirat și n'a descris un asfințit de soare pe Rhighi, cine n'a sim- 
țit nimicnicia omenirii şi micimea omului in fața uriaşilor din 
Alpii cu piscuri de nea, cu briul de verdeață întunecoasă, ca un 
simbol de nelămurit ! 

Mai mult, noi, oameni fericiţi, abia răsăriți la fața pămintu- 
lui, ne-am dus să ne plimbâăm trindâvia ori nelericirile pină şi 
prin pădurile feciorelnice ale Lumii-Nouă; și după ceam stră- 
bătut o parte a lumii, după ce am grămădit atitea nume de o- 
rașe și atitea poziţii geografice, numai țara noastră nu ne-o cu- 
noaștem, ţara nostră care, după gazeta zilei, ar fi măsurind 500 
de mile pătrate. De ce oare? Ca Moldovan ce mă aflu, şi pentru 
amorul meu propriu, n'ași vrea să fiu şi eu cuprins în dezlega- 
rea problemei puse... 

S'ar putea oare să fie cineva așa de nedrept şi să spue 
ari să creadă că Moldova ar fi un ținut de stepă, în care soa- 
rete se trudeşte in zări fără sfirşit, în care verdeața slabă și på- 
lită te intristeaza? Nu, Moldova cuprinde tot felul de vederi, 
vesele, intunecoase, cimpeneşti, imbogăţite de podoabele naturii. 
Mai are apoi un caracter nelămurit de suavă melancolie, ca par- 
fumul unei flori delicate. Are un nu știu ce primitiv in prieti- 
nia colinelor ei, care te fac să-ți uiţi viața cu necazurile-i de fie- 
care clipă și te adorm într'o blindă și mută admirare. Visare a 
sufletului, care-ţi adoarme durerea supt un vă! de uitare, găseşti 
„pe costişele-i sinmuratice, în linaţurile-i «leşerte, in pădurile ace- 

lea care nu cintă decit pentru ele; din toate izvorăşte parcă o 
cintare sublimă de păreri de rău şi de resemnare, de amară milă, 
apoi de zimbet şi mai amar incă! In tăcerea cimpiilor ei sim- 
teşti poezia unui bocet, apoi lacrimile intristate şi necontenite ale 
aceluia care singur se plinge pe sine; parcă vezi pe un om care 
moare și-și intoarce ochii topiţi câtră soarele vesel pentru alţii, 
dar palid și lără raze pentru dinsul. Parcă vezi in icoanele te 
te Inconjoară stingerea tinereții, melancolia unei luciri slabe pe 
un lac liniştii. Stărueşte in natura aceasta singuralică o simțire 
adincă de descurajare, o veşnică vorbire cu sine insâși a unei 
păreri de rău, a unei dureri, apoi o privire sfioasă în ceața zării, 
câtra viitor! Simţești parcă In bocetul inăbuşit şi fâră contenire 
zvicniri de nădejde, prăpâstii de indoiala, melodioase cinturi de 
slavă, n poezie fâră nume, care le pătrunde, pe care © respiri 
cu aerul, dar care n'ar pulea fi tâlmăcită in nici-o limbă ome- 
nească, —ceia ce marele poet a numit «Voci interioare», sfätuind 
intre ele, vorbindu-şi o limbă necunoscută, faţă de care limba 
noastră omenească nu-i decit*o palidă copie, 

Amintirile istorice, legendele castelelor, care sint farmecul 
călătoriilor in Elveţia, de pilda, unde sint? Nu lipsesc nici a- 


PIATRA TEIULUI 331 


cesiea : sapă urmele răspindite ici-colo, şi o să ai a scutura pul- 
berea de pe vre-o cetate romană; o să găseşti săgeata unui arc 
dacic ori frintura unei săbii a lui Traian, un turn, un pod, ct- 
teva lespezi cu vechile lor inscripţii latine, singurele anale pe care 
ni le-au lăsat vremurile de odinioară ; amintiri mari şi simple 
cași natura care le înconjoară, tăcute, cu gindirea gravă, singu- 
ratice şi împrăștiate in furtuna tulburărilor care au frămintat biata 
noastră patrie, Vei găsi locuri sfințite de oasele străbunilor ori 
de vitejiile lor. Fă-ţi un drum din „gindurile tale, ori aruncă în 
trecere o privire de admiraţie îinlăcrimată spre Neamţ, lasă altă 
lacrimă în locul acela cu nume poetic care se chiamă Valea- 
Alba, pe unde rătăcesc umbrele războiniciler lui Ştefan! . 
Ce-mi pasă mie, Moldovan ruginit, de scenele voastre din 
ltalia, de serile voastre pariziene, de amintirile voastre din străi- 
nătate, de fantomele voastre nemţeşti, de comediile voastre imi- 
tate și de povestirile voustre traduse şi adaplate ! Zugrăviţi-mi 
mai curind o icoană din ţară, povestiţi-mi o scenă dela noi, pi- 
părată, ori plină de poezie, o mică scenă improvizată, căci bu- 
nu) şi răul, simplul și emtaticul, adevărul şi ridicolul se tntil- 
nesc la fiecare pas. O să găsiţi în nevinovatele credinți popu- 
lare, oricită fantazie voiţi, iar în năravurile amestecate ale cla- 
selar de sus, stolă destulă. Şi tn loc să-mi plimbaţi prin lași 
un personagiu de-al lui Balzac, care „Sar ineca în glodul dela 
noi, daţi mai bine eroului vostru o giubea largă, un anteriu din 
vremurile cele vechi şi bune, In vorbire o lăudăroşie naivă, In 
lelal de a se purta o asprime firească, şi puneţi în juru-i, viaţa 
orientală alcătuită din despotism casnic şi din traiu patriarhal, 
Apoi pe un divan, ori în căruţă de poştă, ori în rădvan, dacă-i 
da mina, faceți- pe acest Moldovan să lucreze, Faceți] să se 
mişte prin ţara lui. Imítația necugetată ne strică mintea şi inima, 
şi incet-incet va ruina și patriotismul, —dacă este patriotism ! Į- 
mitaţia, care ne face să disprețuim ce e naţional şi pămintul 
nostru, ne incarcă creerul de idei cu neputinţă de pus In logā- 
rurile vieții zilnice, E dea 
Ra Do i aa ar cădea în laşi o broșură tipărită la 
Paris, ori chiar la Cernăuţi, intitulată: Un drum prin Moldova, 
Caătatorie tn Moldova, Schiţă, ori altceva, în care autorul ar spune 
cam acestea într'o frază lungă şi slorâitoare : j «Intr'un ținut ne- 
ştiut al Europei, ori necunoscut bine, am gâsit un popor bun şi 
naiv încă, poetic In tradiţiile lui de obirşie, poetic chiar tn săl- 
hatca-i neștiință, un popor cu bun simţ, din care ai putea n 
faci tot ce vrei, impresionahil, locuind o țară pe care Destinul a 
inhrumuseţat-o şi a imbogăţito; e o comoară măreaţă de tablo- 
uri nouă acest popor, această ţară, In care oamenii Sint azi că 
si n ziua In care nätura a siărmat tiparul in care i-a creat, a- 
ceastă țară cu impestriţarea raselor ei deosebite, cu dialectele ei, 
cu îmbrăcămintea şi obiceiurile ei..„»—atunci, ca deșteptaţi din- 
ir'un vis, am găsi şi țara noastră vrednică de ceva! 
Eu cel care vorbesc acuma și critic, și cu multă vreme 


332 VIAŢA ROMINEASCA 
Bpa E a S 


am petrecut, nu criticind această biata țară, dar necunoscind-o. 
Cite odată cugetam privind cu ochianul in zări de pe dealul Co- 
poului : <Ași vrea să fiu lingă stinca aceia uriașă, inroşită de 
cele din urmă luciri ale soarelui, pe care o văd în depârtâri. a- 
brnind parcă din cer...», dar n'aveam decit o dorinţă nedeslușită, 
aşa cum lfi vine clteodată în mijlocul leneviei care țese viaţa 
noastră ieșană, şi care-i face farmecul. 


N, 


Şi iată că'ntr'o zi las din nevoe zgomotele nedesluşite ale 
orașului nostru, zumzuind ca un stup gata de roit, desfășurindu-şi 
strălucirea, glodul, gunoaele şi luxul, Jidovii murdari și preten- 
ţiile-i ridicule; şi, părăsind ruhatca, şi indreptind din surghiunul 
meu un rămas bun acestui tirg pe care-l iubesc şi-l urăsc, vä- 
zind cum se şterge în zare cea din urmă clopotniță, incercam o 
simțire ciudată, nu de părere de rău, nu de plăcere, dar şi de 
una şi de alta, amestecate cu curiozitatea şi cu rivna fantastică 
de a merge înainte și In acelaşi timp dorind să ştiu şi ce fac 
prietinii mei cei buni; adică mai curind dorind să fiu de față 
nevăzut la viața aceia de liniștită tulburare, să bag de seamă la 
toate mișcările acelei vieți de mici nimicuri, de prefăcătorii mā- 
runte, de mici cancanuri şi vorbe rele, de taine mărunte care se 
şoptesc la ureche şi pe care tirgul intreg le ştie, de toate lu- 
crurile mici care alcâtuesc temeiul indeletnicirilor şi plăcerilor 
capitalei noastre. 

Şi 'ntr'adevăr că nimic din toate acestea nu găseam în Da- 
cul spătos care sta călare ca o stană pe calul lui; numai bra- 
tele i le vedeam mișcindu-se, iar țipătu-i sălbatic nu sămăra de 
loc cu glasurile eleganților noştri. 

Vă rog să mā ertați deocamdată de toate cugetările, obser. 
vaţiile şi tablourile, căci ş'aşa mi-i destul de greu să-mi päs- 
trez cumpăna in gingașa căruță în care mă aflu. La fiecare hop 
stau gata să călătoresc in aer: e foarte plăcut. Pină la Piatra 
surugiul m'a răsturnat numai de două ori. Am făcut adinci stu- 
dii mineralogice și nemârginit progres în psihologia oamenilor. 

4 Septemurie. Am venit foarte repede, şi-i de mirare. cind 
le gindeşti la caii cari fac Slujba. lată-mă la Piatra, ori mai cu- 
rind deasupra Pietrei. lată cele dintăiu căsuțe care stau atirnate 
pitoresc pe coastele Chetricicăi, ca nişte capre. Opreşte, Dacule, — 
nu știi tu că adierea aceasta de viață care sulā de la munte a 
uscat lacrimile copilăriei mele, a dezmierdat visurile mele de tt- 
när, Şi mă găsește iar, după lungă despărțire, tinăr imbaătrinit, 
cu fruntea brăzdată, cu inima sfărimată, dezamăgit! Cit de re- 
pede trec zilele iluziilor! Cit de frumoase erau visurile mele, 
Și gingaşe, cași tresăririle acelea uşoare pe care le stirnea pia- 
tra mea pe undele Ronului! Lasă-mă sà răsuflu, O, te recunosc, 
adiere dulce! Cit de bine imi umpli pieptul! De pe ce piscuri 


PIATRA TEIULUI 333 


ai cules mirezmele tale? Sulă, haide, joaca-te in părul meu, 
răcorește mi fruntea inlerbintată! Te salut—ca pe un credincios 
prietin pe care-l socoteam perdut, ca pe o amintire a zilelor fru- 
moase, care a venit să-mi zimbească! E multă, multă vreme 
de cind nu ne-am văzut! 

7 Septemorie. O plimbare pe podul de pe Bistriţa. Am fu- 
git din groapa aceasta rău mirositoare care se chiamă Piatra. Să 
răsuflăm aici. Da, Bistriţa limpede şi măreaţă vine şi-şi sfarma 
valurile de stilpii podului, aducind cu ea aerul răcoros al mun- 
ților. Soarele in asfințit se joacă cu undele. lată-l cum le au- 
reşte ca pe nişte solzi, iată-l intrun snop de raze lăsindu-se la 
vale, şi de cite ori valul bate țărmul, parcă rămine o rază la mal, 
Intre munţii cari o string, apa lunecă pe supt o plută uşoar, pe 
care o cirmuește un copil repelindu-și refrenul, modulat ca şi plin- 
gerea pilulicei, enigmă dureroasă de indoială şi de nădejde, de pre- 
lungă tristeţă, blind, trăgănat, pe care munteanul I] şueră tecind 
incepe să rostească cuvintul de mamă! Intunecată şi imbrăcată 
cu brazi bătrini, cu coastele brăzdate de ripe, care se prefac la 
topirea zăpezilor in şivoae minioase, rostogolindu-se cu tunele, şi 
trezini în fuga lor nebună ecourile, se prelungeşte la stinga lan- 
tul Cernegurei, numită așa fel in limba figurată a țării, pentrucă 
culmea ei cea mai înaltă stă aproape totdeauna invāluită de a. 
buri ; din dreapta, Intre Cozla şi Chetricica, care par două străji 
puse de pază orașului încă din copilăria lumii, se destășură Piatra. 
incet-incet zgomotele tac; numai clipotele undelor pe care vin- 
tul întărit le bate de țărm se mai aud, şi vuetele necunoscute ce 
străbat noaptea şi infioară pe ciobanii cari se chiamă şi-şi rás- 
pund de pe munți. i | 

Itinerar. Piatra, care a răpit Neamţului prerogativa de a 
ü capitală, deşi prin vechimea lui acest tirg ar avea dreptul in- 
tăetaţii, are insemnătate prin comerțul ei mai ales. E şchelea 
lemnelor de construcţie, care coboară din Carpați pe Bistriţa; 
altfel e urit tirg, neprietinos, murdar, râu clădit și plin de Ovrei. 
Pentru un om obișnuit cu capitala, care n'ar avea ce face în lași, 
o şedere de două-trei zile aici nu-i displăculă. Străinii cu vază 
sint foarte bine primiţi, sărbătorii, şi, ciudat lucru, cinstiţi, Fe- 
meilor din Piatra le-a mers vestea pentru frùmusețea lor. Se 
pare că clima e prielnică dezväluirii ei, Altfel,, cu adevărat pe- 
treci numai în casa domnului prefect şi a preşedintelui tribunalului 
judiciar. Aici te găsești ca intre cunoscuţi și asta-ţi face plă- 
cere, căci la urma urmei te plictiseşti să tot rizi de „ridicolele 
femeilor, de îmbrăcămintea lor de bal mascat, de pornirea lor in 
a maimuțări modele şi traiul In marc, şi de obiceiul ce-l au de 
a ride de oamenii pe care nu-i cunosc, — Moravuri de provincie, 
prea plăcute de descris.—in Piatra grozav ţin oamenii la eti- 
chetă. —Curiozităţi.- - Podul de pe Bistrița, proprietatea domnului 
general Lascescu,—plimbare măreaţă.— lopotniţa și biserica sMn- 
tul Ion, zidite de Stefan, proteul popular al gloriei naţionale. — 
Partide de plăcere la mânăstirea Bistriţa, unde se vede mormin- 


304 VIAȚA ROMINEASCA 


tul ctitorului ei Alexandru cel Bun. Cind mă aflam In Piatra, 
nu se vorbea încă de planul de a întemeia o fabrică de hirtie, 
Dorim domnului Asachi, pe care n'am cinstea să-l cunosc, izbiriă 
pentru această patriotică operă. 

Poezie. Deşi pină azi Piatra nu sa prea deosebit în Iru- 
moasele arte, o zicăloare veche a ținutului place străinilor: 


Bistriţă, apă dulce, 
Care be, nu se mai duce. 


Avem dea face cu poezie primitivă, în care nu mă pri- 
cep. Şi întradevăr, nu ştiu dacă inrlurirea apei ori primirea 
re ți se face te leagă de Piatra. Piatra trebue să rămie In a- 
mintirile mele, căci aici am văzut din nou, am atins şi am sim- 
tit munţii. 

11 Seplemorie. „Aici intrăm in inima muntelui, La stinga 
nu se văd decit coaste acoperite de brazi, şi piscuri ascuţite, cele 
de mai multe ori ascunse In nouri. La dreapta, pe țărm, unde 
e așternut drumul, muntele se abate câtră miazăzi şi lasă slo- 
bodă cite-o bucată de pămint zgircit, unde plugarul își samānā 
popuşoiul, inul şi cinepa, singura bogăţie a acestor ținuturi. La 
jumătate de leghe de Piatra, munții se lărgesc deodată şi alcă- 
tuesc o trecătoare pitorească unde se vede faimoasa mânăstire 
Bistnţa, care slujeşte de hagialic şi de petrecere paşnicilor lo- 
calnici ai Pietrei, Nu departe de mănăstire, cele două lanţuri 
de munți se apropie incet-incet și nu lasă lingă locul numit Vi- 
ișoara decit o trecătoare strimtă, plină de stinci uriaşe, prin 
care Bistriţa iși face loc vuind inăbușit. Aici avem de ales 
două drumuri: unul trecind Bistriţa. La stinga stă un menu- 
ment veşnic al călătoriei pe care măria-sa Domnitorul a făcut-o 
in munţi, Cu această imprejurare din toate satele pe care 
le udă Bistriţa au lost scoşi vamenii la beili. Fără indoiala că 
au indurat multe năcazuri oamenii, că fiecare batae de cazma a 
fost intovărășită de multe sudălmi, pe care Moldovenii le au la 
indămină cu prisosință ; dar azi cînd necazurile au incetat, cind 
(ceia ce decind lumea nu s'a văzut în aceste ținuturi) trăsurile 
și căruțele de bine de rău pol umbla pe aici, sudălmile au fä- 
cut loc binecuvintărilor, și, mai ales, unui tract spornic, Vii- 
şoara e o crişmă urită, așezată pe un dimb oblu, la poalele că- 
tuia bat valuri fără hodină. li zice așa, pentrucă odată ur că- 
lugăr bătrin dela mănăstirea Bistriţei, a sădit aici un cirlig de 
viță, care a prins rădăcini şi a rodit struguri,—lucru nevăzut la 
Piatra și în munți, Din pricina vremii ori din lipsa de ingrijire. 
via s'a uscat, a pierit, insă locului aceluia i-a rămas numele, și 
are să-i rămie poate totdeauna. 

Cărarea de coastă e largă tocmai cit poate pâşi calul, In- 
cercam un fel de plăcere nețărmurită, văzindu-maă astfel deasupra 
prăpăstiei, In fundul căreia se zbate Bistriţa verzue acoperită de 
spumă. Ca a ultimă inirumusețare a icoanei, natura, cu puter- 


PATRA í TEIULUI 3935 


nicu-i braț, a sămănat la fața apei stinci, care, ca Scylla şi Ca- 
tybda celor vechi, par că-și aşteaptă pradas La fiece opintire a 
calului imi ziceam : un pas greşit acuma, şi rămas bun lumei! 
rămas bun plăcerilor și prietinilor, și petrecerilor şi balurilor er- 
nii care mi-s aşa de dragi, cind muzica te ameţește, cind te In- 
năbuşi în saloane, pe cind afarå ninge în fulgi mari și vintul 
biciueşte geamurile îngheţate, cind, ca intr'o seră, pariumurile ţi 
se urcă la cap; rămas bun insfirgit acelor zimbete temeeşti. poate 
indreptate altora, dar mare a lace, —rămas bun observaţiilor mele 
tăcute, care, urmind jocul Infățişării celor mai de seamă actori, 
vin sâ-şi ia loc lingă alitea altele, in portofoliul meu... Toate a- 
cestea mă vor despăgubi poate de truda călătoriei mele. 
Fericire, bucurie, plăcere, nu există decit prin contrast! Ce 
preţ aşi pune oare pe vana fericire, pe care până azi n'o cunosc 
decit din nume, dacă In adevăr m'aşi folosi de ca? Numai du- 
rerea cunoaşte bucuria; şi cred că trebue să fie tare nesāratā o 
viață de plăceri necontenit inoite. Astfel după tulburarea fără vue 
care mă cuprinsese trecind poteca Viișoarei, răsplata a fost în a- 
devăr măreață. La dreapta munţii se depărtează din nou şi fac 
loc unui tăpşan udat de citeva șuviţe de apă şi Inchis de pădu- 
re amestecată, La stinga un lanţ de munţi nalt şi lung, depe cul- 
mile căruia se zviri suvoae bolovânoase ; supt noi, Bistriţa mu- 
gind intruna, rostogolește valuri spumoase pe supt podul umblă. 
tor, legântndu-l; apoi, zguduită deodată, apare la cotitura unei 
stinri n plută pe care stă un bâăctanaş cu mina pe clrmă. In urmă 
caravana care se inşiră spre potecă—cu călătorii cei mai leneşi 
ori cei mai lricosi câlări, cu alții trăgându-și calul de câpăstru, 
si alții insHrşit, mai cu cap, cu cozile cailor In mină, lăsindu-se 
tiriți. spre a fi scutiți de truda urcuşului, Ar fi de lăcut o des- 
cripție întreagă. Cind am trecut intăia oară prin aceste locuri era 
o vreme cumplită; ai fi zis că-i haosul ; o ploae cu găleata, glod, 
ceață de nu se vedea om pe om; toată nalura azi așa de verde 
şi lrumoasă nu era atunci decit o pinză nelămurită. Se auzeau sgo- 
motind fioros valurile tulburate ale Bistriţei. Vintul şuera prin 
codri, şi din vreme în vreme râcnetul unui plutaş trăgind la mal, 
se ridica deasupra glasului vijeliei cu o izbucnire sălbatică, Ceia 
ce se povestește despre Bistriţa în ceasurile-i rele, te cutremură: 
poduri, case, mori, vile, copaci străvechi, totul rupe şi duce; 
şi cind vin zilele de linişte, țărmurile sint acoperite de sfârăma- 
turi, de plute, de stinci uriaşe, de trupuri zdrobite de plutaşi L.. 
Poteca Viişoarei da pe-un plaiu sterp, presarat cu ciți-va 
rari mesteceni şi citeva colibe; drumul dosit de o ridicătură, dă 
deodată la un izvor, adăpostit supt un cerdac, Sus, deasupra u 
nei icoane grosolane a Fecioarei, ștau scrise patru stihuri care 
“ mau alt merit decit că sint poezie de ocazie: Intemeetorul, un 
călugăr, pofteşte pe drumeţi să-și potolească setea şi să se rouge 
pentru sufletul lui. 5 ed 
De aici drumul urcat la o mare inălțime deasupra Bistriţei 
se strecoară prin păduri de frasini care ascund vederea, până 


+ 


a36 VIAȚA ROMINEASCA 


ce deodată se luminează la coborişul repede care se chiamă 
Scdricica. 

Aici vederea e fară păreche. Poteca e strinsă la dreapta de 
o coastă repede incununată deun mânunchiu de copaci, la stinga 
de o prăpastie oablă, In fundul căreia mugesc undele albastrii 
ale riului, în față munții aburind parcă înalță văzduhul, şi soa- 
rele care răzbate prin brădeturile culmilor argintează spuma va- 
lurilor. O poezie nespusă stăpineşte priveliștea aceasta. Albastrul 
întunecat al munţilor, şuvoaele care saltă In arcuri din coastele 
lor, se desfac cu putere deasupra unui şes larg şi inverzit, liniş- 
tit şi zimbitor, cu nenumărate ogoare de popuşoi, care-și leagănă 
spicele în voia vintului uşor. S plută singuratic trece repede ; 
o intovärăşeşte ecoul, care răspunde cintecului plutașului, In fun- 
dul zării, departe, sprijinită parea pe virful Chetricicăi, scinteiază 
pentru cea din urmă oară crucea argintată a clopotniței Sfintului 
lon, și dincolo, în faţă, tirgul, oprit întăiu de un piept, desfăcut 
dintr'un briu lung de munți care se abat în partea din potrivă, 
se intinde pe şesul larg, in fundul căruia se zăresc cele dintăi 
case ale Pingăraţilor, iar mai aproape, dincoace de Bistriţa, se 
vede satul Vaduri. Poteca strimta a fost deseori teatrul unor tra- 
gice catastrole, și numai de puțină vreme s'a hotării stăpinirea 
să aşeze un parmaclic în lungul prăpăstiei. Inşelat de intuneric, 
un negustor tinär care se ducea. in munți, plecind tirziu din 
Piatra, căzu in groapa adincă ce se vede la marginea drumului 
şi care minincă din zi in zi din potecă ; steaua lui cea buna l-a 
apăral: a căzul pe moale de sus, de la o înălțime de zece metri, 
pe o surpălură proaspătă de năsipiş. Faimoase sint locurile aces- 
tea şi prin tălhării, şi 'ntr'adevâr că ar îi greu să se găsească 
un loc mai potrivit pentru asemenea meserie, 

Scăricica iși merită numele pentru iuțeala povirnişului, pen- 
tru ingustimea ei, și pentru prăpăstiile care o inconjoară, De pu- 
țină vreme a fost deschis drum. Poteca veche n'o pot compara 
decit cu cărarea de pe Filia care coboară de pe Montouvert la iz- 
voarele Arveronului ; dar nici comparaţia asta nu poate da ideia; 
oricit de repede ar fi Filia, ea totuși ocolește coastele muntelui, 
pe cind aici cărarea da deadreptul pe un repezuş de prund și nå- 
sip care-ţi fug de supt picioare. Aşa incit... dacă vreodată am 
ştiut în adevăr ce-i ameţeala... apoi am ştiul atunci cind suiam 
Scăricica. De la poalele Scăricicăi, udate de un pirău limpede şi 
rece ca ghiața, care lasă între petre un mil negru în care scin- 
iciază firişoare de argint, Incepi a merge lără nici o trudă urmind 
un drum impotriva cursului Bistriţei, Aici ifi iai rămas bun pe 
o bucată de vreme de la Arva moldovenească, care vine din 
dreapta, dintro strimtoare, îi intorci spatele şi intri In Pingăraţi, 
aşezat intro vale, pe unde curge zgomotind ușor, pirăul repede 
care dă numele satului.  Pingăraţii nu-ți înlățişază nimic deose- 
bit, afară de mânăstirea pitorească așezată pe coasta unui povir- 
niş repede, Inconjurată de frasini baâtrini, cu turnulețele ei, cu 
zidurile-i nalte şi groase, mănăstirea avea infățișarea unei ceta- 


PIATRA TEIULUI 387 


țui. Pingăraţii e şi ințtăiul popas, de aici pănă la Piatra sint două 
ceasuri bune de drum. Aici incepi a te simţi cu adevăr in munţi, 
Poteca pietroasă incepe să fie tot mai grea. Munţii se apropie, 
brazii Işi scutură mireazma rişinoasă, vulturi bat stincile cu ari 
pile lor, și caravana înaintează tăcută. Totul se schimbâ,—oamenii, 
vorba, portul și obiceiurile. La jumâtate de ceas după ce treci 
de sat, ajungi In faţa Groholișului, pisc prăpăstios pe care tre- 
bue să-l treci. Indată ne coborim de pe cai şi incepem un urcuş 
anevoios, pe un påmint fugar, in care picioarele se incurca în 
glod şi pietre. Mai adaoge înfăţişarea intunecoasă a imprejurimi- 
lor, urme de surpări, adincituri aspre. Este alt drum, al Domni- 
torului, prin prejurul muntelui, dar trebuesc şase ceasuri Incheiate 
ca să se poată sui până in virf un car cu şase boi, aşa incit 
cei câlări se folosesc mai bucuros de potecă, 


u, 


Am auzit deseori oameni comparind Carpații noştri cu mun- 
ţii Şviţerei, deşi cei cari spuneau asta nuan văzut niciodatā, 
nici măcar în vis, frumoasa Elveţie. Eu ce să spun? Intr'adevăr 
munții noştri sint frumoşi, măreţi, arâtind mii de vederi, pitoreşti, 
dar singuratice, care-ţi plac numai dacă eşti intr'adevăr indrazos- 
tit de aşa ceva, şi acoperite de vălul acela nebulos de metan- 
colic, care alcătueşte deosebirea peisagiilor noastre, vederi, dar 
nu tablouri largi, puncte cind strinse şi incadrate parcă anume, cind 
desiâșurindu-se In depărtare cu pășunile lor grase, aşa cum na- 
tura le-a sāmānat in Elveţia. Este şi măreție și sublim în cul- 
mile care se Inalță încununate de brazi Intunecoși, cu coastele 
mincate de şuvoae, care acopăr văile de stinci și ruine, dar nu-i 
măreția Alpilor. In fața acestora ochiul râmine uimit, judecata 
meputincioasă. În fața munţilor noştri sufletul se lasă dus de vi- 
sare : ca "nitro elegie fară stirii. Parcai vedea măriri căzute, 
ori sullete rinite de atingerea lumii, care au încercat dezamâăgirile 
viepi. 

: Am crezut multă vreme cu mulţi oameni că drumurile, că- 
lătoriile, inveselesc, Astăzi cred dimpotrivă că Intipăresc în sulle- 
tul nostru un fel de simțire de nedeslugitā și atrăgătoare tristețe. 
In trăsură, plecat puţin pe-un cot, imi place să-mi aţintesc ochii 
in zări, În mişcarea regulată, toate amintirile imi vin una cite 
una. Mă culund în trecut şi visez la zilele duse. Toate micile 
îintimplări care alcătuesc viața unui om se desfäşurä domol. E 
un farmec viața aceasta de oboseli şi de lene, de mişcare ṣi de 
somn, care Invederează sislemul lui Xavier de Maistre, in care 
trupul nu-l simţești decit după citeva zguduituri mai tari ale că- 
ruței, in care omul blind legänat inghite aerul cu plăcere şi-şi 
deschide sufletul impresiilor pe care i le stirnesc icoanele ce se 
perindă : o vedere veselă îl face sa ridă; o stincă cumpânită 
deasupra unei prăpăstii, un brad străvechiu pe care brațul vije- 


z335 VIAȚA ROMINEASCA 


liei l-a desrădăcinat, și care işi intinde ramurile pe påmint ca un 
atlet învins, îl umplu de melancolie. 

Călătoriile in Moldova, la munte mai ales (căci la şes, civi- 
lizaţia sa amestecat în toate), seamănă cu hagealicurile la Meca, 
ori cu acelea pe care odinioară creștinii cuvioşi le făceau la lo- 
curile sfinte. Se fac totdeauna în caravană mare, cu caii incăâr- 
caţi de merinde, cu oamenii inarmaţi cu puşti şi cu pistoale, cu 
săbii şi iatagane. Din vreme în vreme vezi pe cite un călător 
intirziat ocolind coasta unui munte, cățărindu-se pe piscul unei 
culmi, ori trăgindu-şi calul de căpăstru la un coboriş, Apoi toți 
drumeţii din convoiu veseli, vorbind, rizind, fumind, iși trec dea 
călare din mină în mină o ploască cu băutura aceia așa de In- 
viorătoare care se chiamă rachiu, şi care e aşa de trebuitoare şi 
aşa de obişnuită In munți. O observaţie prea adevărată şi al cå- 
rei temeiu dovedeşte o patriarhală moştenire din vremurile cele 
vechi şi bune, care pare inăscută firii Moldovanului, este aproape 
egalitatea care domneşte pe drum între stăplni şi oamenii lor. În 
călătorie, la noi, cași robii celor vechi in vremea Saturnalelor, 
cei mici au dreptul să inceapă vorba, să facă observații, să riă, 
să-şi amestece glumele şi sudălmile cu cele ale stăpinilor, cu o 
incredere de copii răsfăţaţi. Intorşi acasă, toate intră in obişnuia 
rinduială, fără ca această binevoitoare slobozeme să li adus è 
tingere respectului și supunerii. L.ămuriți şi dumneavoastră cum 
vă place de unde vine asta. 

Cind caravana ajunge la un izvor, toți călătorii descalecă, 
şi de data aceasta cu erarhică rinduială--dobitoacele mai întăi, 
apoi stăpinii, după aceia ceilalţi oameni, ṣi potolesc setea, lar cind 
intilnesc o munteancă rotunjuară, rumână ca o răsură, incâlecata 
bărbăteşte pe câluţul ei, toți cu veselie îi răspund la prietineasca 
salutare, adăogind ş'o glumă în doi peri, 

In ţinuturile acestea primitive şi sălbatice, şi omul are ceva 
deosebil. Nu vezi aici mijlocul gros şi spinarea adusă a plu- 
garului, nici incetineala adormită a ţăranului cimpiei. Munteanu! 
e sprinten, potrivit în legăturile lui, mai mult mușchi decit carne, 
vesel din fire, glumeț şi plin de pătrundere. Obiceiurile sălbatice 
se potrivesc cu imbrăcămintea lui. E violent, sgomotos, incăpăâţi: 
nat pină la răscoală şi iubitor mare de rachiu pentru care işi dă 
Jidovului toată munca, şi mai mult chiar decit poate munci. De-o 
energie grozavă, totuşi uşor îl imlădiezi cind ştii să-l iai cum tre- 
bue. Muntenii totdeauna au avut in Moldova faima de zurbagii. 
Chiar azi, cind stâpinirea i-a strins mai de-aproape, şi tot sinl 
incă departe de liniştea locuitorilor de la șes. Vecinătatea grani- 
tei le-a ușurat totdeauna indrăzneala, Dacă un proprietar vrea să 
pedepsească pe cineva, omul, în timpul nopții, minindu-şi de di- 
napoi vitele, trece dincolo! Aşa incit ei se poartă ca de la egal 
la egal cu suprelectorașii de plasă. Ciocnesc un pahar cu Ca- 
zacii, a căror sabie şi galoane roşii le au in mai mare cinste. 
Afară de proprietari, tuturor celorlalţi oameni care ar veni inire 
ei, fără deosebire, le spun ciocoi. Deosebesc numai pe cei Im- 


PIATRA TEIULUI 339. 


brācați cu vechile strae moldoveneşti, care au multă trecere nu 
numai pe lingă munteni, dar și pe lingă ceilalți locuitori ai țării. 
Hainele acestea le privesc altfel, le respectează ; amintirea lor 
e incă vie, și alară de asta au şo prejudecată, care leagă hai- 
nele acestea de adevărata boerie, 

In deobşte munteanul e frumos, cu privirea Indrăzneaţă. 
La dinsul nu întimpini supunerea dobitocească a plugarilor. 
Pe lingă aceasta e şi mare vorbitor. De altfel ca pretutindeni 
in Moldova, fiecare sat iși are cirmuirea lui. Cu toate că sint 
destul de filozofi în ceia ce priveşte preoții, totuşi aceştia au cea 
mai mare înrlurire în afacerile satelor. Săâlbateci caşi băștinașii 
Americei, mulțimea muntenilor acestora niciodată n'au perdut din 
vedere codrii lor şi piscurile nouroase, şi în limba lor simplă zic 
capitalei noastre Satul lui Vodă. Spunea un bălrin cu barba 
lungă unu: lirgoveţ cu pantaloni şi redingotă : «Voi, ciocoii, veniţi 
în munţii noștri să ne inşelaţi şi să ne furați, după aceia và du- 
ceti în Satul lui Vodă şi vă faceţi case aşa de mari incit de pe 
ele poți ajunge cu mina la cer», 

Munteanul e mare iubitor de chefuri lungi, cumătrii şi nunţi. 
La un asemenea prilej, ulcioarele de vin şi măsurile de rachiu, 
rachiu stricat, două părți tutun şi una piper, trei zile umblă din 
mină in mină intr'o grămădire deasă de bărbaţi, femei şi copii. 
In voiabună a chelurilor acestora să cercetezi firea munteanului, 
După ce tinerii s'au săturat de jucat mindrele danțuri naţionale, 
—'mpresură cu toţii pe cimpoiaş ori pe bardul muntean cu scripca 
stirbă şi cu arcuşul de el alcâtuit,.—lăutarul care, caşi trubadurii 
de odinioară, umblă din sat în sat, din crișmă în crișmă, din 
petrecere in petrecere, și pentru un adăpost, un pabar de rachiu 
şi puţintică plată, zice cîntecele bătrinești ale haiducilor de demult. 
E ca a legătură de dragoste intre cintecele de vitejie şi mulțimea 
care ascultă cu luarc-aminte, Adesea, în clipe de inâlțare, su- 
nete dumnezeeşii prin măreţia și melancolia lor se prelungesc 
pe strunele vechi, ca ecouri în văi, și o lacrimă se prelinge din 
ochii vicleni ai lăutarului. Poezia aceasta leciorelnică a baladelor 
noastre populare e în adevâr sublimă, Din cintecele acestea, din 
poveştile acestea în stihuri, izvorăște ca o mireazmă a țării, o 
mireazmă veche răspindită pe intregul pămint moldovenesc, în 
cle săsești obiceiurile tătrineşti şi simțeşti farmecul nespus al 
cernitelor ei zile, Cintecul cel mai cu nume azi ¢ al lui Chetraru. 
La partea aceia aşa de mare şi de naivă, unde un drumeţ întreabă : 


Cine trece'n lunca mare 
Cu trei rinduri de pistoale 
Care strălucesc la soare ? 
lon Chetraru călare, 

Din ţinutul Neamţului, ș. a. 


ascultătorii, intre care s'ar găsi la nevoe o sută ca Chetraru, in- 
tovărăşesc cintecul lăutarului cu glasuri murmurate. lar alăuta 


30 VIAŢA ROMINEASCA 


sună mai duios, cintărețul lasă să-i cada pe ochi pletele lungi, 
și intovărășeşte In tact, ca într'un suspin dureros, cintarea monotonă. 

Printre toţi țăranii dela munte, locuitorii de la Hangu se de- 
vsebesc prin bogăţia, cinstea şi liniștea lor, Satele cele multe a- 
șezate pe amindouă malurile Bistriţei, intinderea, numărul oame- 
nilor, au făcut nume mare acestui ținut, şi numele de Hangan, 
e un nume obștesc pe care-l poartă toți muntenii, şi chiar mo- 
canii din Ardel, cari vin să erneze cu turmele la şesuri. Han- 
ganul, cu deosebire de ceilalți frați ai lui, e liniştit, cumpânit, 
domol la vorbă şi cu temeiu în ce spune, Aceasta se datorează 
oblăduirii cuminţi a prințului Cantacuzino. Afară de 414 ori 5lei 
de cap, după cil știu, pe care vornicia satului li orindueşte după 
starea fiecăruia, şi afară de citeva clăci fără insemnătate, țăranul 
e slobod să facă ce-i place, numai vechilul prinţului să aibă la 
cunoștință toate invoelile, ca omul să nu se incurce niciodată, 
Astfel prinţul e in același timp şi oblăduitorul şi privighetorul 
supușilor lui. Ispravnicul nu se amestecă. Vechilul orindueşte totul, 

Cind intrebi pe un ţăran: 

— Al cui eşti dumneta ? 

El iţi răspunde cu oarecare ludulie : 

— A Cneazului. 

— Și de unde eşti, voinicule ? 

— De la Hangu,—iţi răspunde mindru, 

Prinţul Cantacuzino ¢ un fel de zeu tutelar al Ceahlăului. 
Cuvintul Cneaz e rostit ca ceva siint dintrun capăt la celalat al 
muntelui. E patriarhul Ceahlaului. 

In munteni vezi pe băştinaşii dintru inceput ai țării: au 
în vinele lor singe scitic, Trupul, trăsăturile vioae ale leţei, frun- 
lea mică, asprimea vorbirii şi o mulţime de cuvinte care n'au 
curs decit printre dinșii şi a căror obirșie e pierdută ;—apoi multe 
obiceiuri deosebite de ale plugarilor, moravuri mai poetice, o 
grâmadă de eresuri și de poveşti pe care din străvechi le păs- 
trează și pe care le amestecă cu rinduelile şi ideile creştineşii, — 
dovedesc aceasta, 


IV. 


O lrumoasă și sălbalică înfăţişare are șesul lung care por- 
nește de la Huhainiţa şi se pierde dincolo de satul Hangu, —maăr- 
ginit de doi munți între cari curge Bistriţa. Mai largă ori mai 
îngustă pe măsură ce munții se depăriează ori se apropie, Bis- 
trifa, urmindu-şi pornirea capriciilor ei, cind izbindu-se de o 
stincă zvirle in snopi argintii valurile-i spumate, cind, urmind 
un povirniş mai domol, își rostogolește In solzi pinza scinteetoare ; 
apoi, măreaţă, bătind molcom cu undele ei țărmurile inllorite, fuge 
la vale scâldind cotiturile coastei, printre ogoare, fiaațuri ori po- 
eni, ducindu-se să deștepte aiurea alte ecouri: De pe co piatră, 
rătăcită în mijlocul apei, ori de pe țărmul pe care-l scaldă ea, 
mii de paseri mărunte cu penele negre lucind, şi cu gușa albă, 


—— “| 24 


$ 


zta PIATRA TEIULUI 3H 


cărora oamenii din partea locului le zic pescari, se culundă, ne- 
contenit, şi es pe luciu bătind din aripi. Domn între toate ma- 
gurile care alcătuesc parcă in juru-i o strajă de oncare, Ceahlăul 
măreț, care şi-a pastrat de la Daci numele de botez, cunoscut a- 
bia In citeva colțuri intunecoase ale geografiei moderne supt nu- 
mele de muntele Pion, îşi inalță capul pleșuv cătră soare şi 
răspindeşte apoi în juru-i cu dragoste bogăţiile bătrinelor lui coaste 
inverzite, pină la cimpia pe care intre toate parcă o iubește—ca 
pe o fiică mai mare a lui. 

Stranie ursită a lucrurilor: caşi oamenii, lucrurile netin- 
sflețite au aceiași soartă. Din pricină că vederile acestea n'au 
avut pictor, nici poet, pentrucă itinerarii mincinoase n'au arătat 
artiştilor amatori cărări necunoscute spre locuri feciorelnice şi 
sălbatice, atinse numai de paşii sfioaselor căprioare, a sperioşilor 
cerbi şi a pleloşilor ciobani, din această pricină nici poeţi, 
nici pictori, nici călători n'au venit să le salute. 

Frumos în frăgezimea şi tinereţea lui desfăcindu-se pe nesim- 
tite de la pualele Ceahlaului, șesul larg al Hangului se destăşură 
cu ogoare bogate, cu livezi verzi, cu sate pitoreşti, tăiat ici colo 
de aţe subțiri de apă cu dulce murmur, care merg să sporească 
lmpezile unde ale Arvei moldoveneşti. La stinga se înalță, cu 
gingășie tăiat un runc verde, intăia treaptă a Ceahlăului, ascun- 
zind văilor capu-i pletos, care, văzut de la depărtare de 20 de 
leghe, samănă cu zidurile fabulosului turn aliui Babel! La dreapta 
Bistriţei culmi acoperite cu pășuni, pe care pasc sute de turme, 
se ridică trepte-trepte ăcind loc la ripe adinci, albiile obişnuite 
ale şuvoaelor minioase, care lasă de obiceiu pe urmele lor sfări- 
mâturile zmulse munţilor și pădurilor, şi se impreunează deasu- 
pra Hangului la trecătoarea Dealul-Doamnei, —zisă aşa pentru a- 
celaşi lucru pentru care singurului drum de trăsuri care trece prin 
aceste ținuturi i se zice drumul Domnitorului, In amintirea câlă- 
loriei pe care Măriile lor au făcut-o pe aici. Molatic şi partumat, 
ca o frescă, —legănat parcă de şuvoaele lui, țărmurele sting al Bi- 
striței îmbrăţişă cu dragoste largile poale ale Ceahlăului, şi a- 
dună parcă capricios, la o cotitură depărtată, satul Răpciuni— 
unde citeva căsuțe albe se adăpostesc la umbra brazilor cari le-au 
văzut inâlțindu-se. Riul, oglindind piscurile care-l înconjoară, ca 
un briu inflorit şi larg îi încinge mijlocul. Uşoară ca o săgeată, 
o plută—schelet intocmit din coastele bătrine ale munţilor, —se re- 
pede In salturi pe povirnișul apei, şi ecoul valurilor și ecoul gla- 
sului aspru al cirmaciului care duce pluta se pierd In depărtări. 
Apoi cind soarele își erămădește focurile in văi, cind ogoarele și 
îinațurile, cetinile coastelor împădurite şi crucea de alamă a unei u- 
mile chinovii, scinteiază, şi cind zarea se tulbură și imprâștie pe 
munți vălu-i de aburi, te crezi ca'ntr'un vis al inchipuirii, in care 
dormitind ușor, sufletul singur parcă se bucură, și se lasă dus ca 
de o leneşă voluptate. 

Dacă nu vrai să urmezi drumul mare ci treci podul in- 
drăzneț aruncat peste Bistrița aproape în faţa curţii hoereşti, dai 


542 VIAȚA ROMINEASCA 


„prin frumosul sat Răpciuni, zimbind In verdeață ; și după ce ai 
lăsat în stinga într'o intunecată adincâtură săhăstria de la Hangu, 
care in veacul nostru prea pozitivist nu mai e! cercetată decit "lin 
nelegiuită curiozitate, apuci pe malul Bistriţei, și mergi in drep' cu 
drumul cel mare care urcă și coboară, se pierde şi se arată iar, 
urmind frămintările munţilor sterpi in care e săpat. Priveliștea se 
schiinbă, și după ce ai trecut prin vad Bistricioara miloasă și 
iute care-și cară din țara ungurească undele, după ce ai lasat 
indărât sătișorul Călugăreni, poteca nu mai Infățişează deoparte 
decit o ripă adincă, care se prelungeşte pănă la apa tăcută şi 
rece, largă şi verzue aici, şi de cealaltă parte un clin repede. 
Ş'aici, printr'un capriciu, muntele împădurit din stinga se trage 
domol indărăt alcătuind un arc regulat, şi Bistriţa aruncindu-se 
deodata de partea ceastălaită, cu un vuet adinc închee cercul cu 
zidurile inalte ale ripei ei drepte. 

Cam la trei bătăi de pușcă, tn fața unei adincituri, unde 
din nou cele două riori vrăjmaşe se apropie, se zăreşie 
stind drept, câăruntă ca un turn singuratic, o siincă uriaşă care 
pare că răsare din şes şi se zvirie indrăzneață spre ceruri. 
"O ramură săracă de teiu, pe care o clalină vintul, se cațără 
pe creasta ei. Inaltă de patruzeci de picioare, aşezată pe o te- 
melie rotundă, potrivit tăiată, mulți călători, cași mine, la intăia 
ocolire, o vor lua de departe drept o clădire indrăzneață rămasă 
din străvechi vremuri; dar cind te uiţi la aşezarea ci in şeş, de- 
parte de mai mult de 500 de pași, de orice înălțime, cind i-ai pi- 
påit cu mina cremenea dintro bucată, in crăpăturile căreiu vre- 
mea a aruncat un fel de muşchiu gălbiu, rāmti tăcut şismic în fața 
mărețului uriaş; ai de alace parcă cu una din stincile scăpate din 
minile Titanilor trăsniți, ori chiar cu un Titan ameninţind iarăși O- 
limpul, supt o nouă formă. La treizeci «le picioare de la påmint, 0 
muche mai eşită a stincii alcătuește ca un Iel de cerdac, dea- 
supra căruia se înalță creasta, puţintel încovoiată şi incununata 
de o mladă plecată de teiu, care a și dat pietrei numele lui, 
mai mult spre a face să se uite alt nume grozav, pe care cio- 
banii nu-l rostesc decit în şoaplă şi făcindu-şi cruce ca buni 
creştini, 

Ca un adevărat „turist* care a cercetat Şviţera, țara turnu- 
rilor, şi ca un om care știe pe de rost pe Dumas, descălecai re- 
pede de pe cal și scoțind din buzunar cuțitul, spre marea uimire 
a insoțitorilor mei şi a unui sâtean care se alăturase de noi, 
zgiriai pe zidul curat un nume necunoscul, 

— Boerule, strigă țăranul zvirlindu-şi în sus căciula de 
oae, nu vezi colo, lingă rădăcina teiului, ceva care scamână cu 
un haltag ? 

— Unde, voinice? Colo, sus ? Nu vad nimica. 

— Nu se poate, boerule; este. 

— Ei, şi ce lucru grozav e coada aceia de baltag ? 

Sâteanul mă privi c'un fel de batjocură, pe care o ghiceam 
supt respectul pe care țăranii I! arată de obiceiu boerimii,—și 


OÅ- la e CM GI 


PIATRA TEIULUI us 


batjocura se vădi mai ales In titlul pe care mi-l dădu el după 
aceia ; 

— Domnule, urmă el, pot să-ți spun în două vorbe istoria 
mănunchiului aceluia pe care eu şi toți muntenii il vedem. A 
fost odată în munții noștri un voinic între voinici, groaza grani- 
telor ; ispravnicii, zapciii, cazacii lor și toţi ciocoii li ziceau hoţ, 
sar ciobanii ti ziceau „Vasile cel mare“. După ce Vasile cel 
mnare—(pe capul lui se pusese 1000 de galbeni)—schimba citeva 
focuri de pușcă cu ispravnicii, după ce prăda vre-un călugăr 
bogat şi pustia citeva sate ungurești la graniță, după ce spărgea 
9 mânăstire și dobora cu baltagul lui ascuțit pe vre-un cazac in- 
căjăținat —venea cu tovarăşii lui aici lingă piatra asta, şi se luau 
la intrecere, să vadă cine-a zvirli mai sus baltagul, Intro zi 
bărdița s'a infipt în capul uriașului, şa râmas în ramurile teju- 
iui; și ucolo-i şi astăzi! 

Mă prefácui c'o văd,—dar ciceronele meu vedeam eu că nu 
mă erlase, 

i — la ascultă, voinice, incepui eu iar după o tăcere lungă 
ȘI tot privind stinca, după ce toate celelalte forme fuseseră Impli- 
mle ; poţi să-mi spui de unde a venit piatra asta pe pămintul 
Hangului—căci, după cit mi-i socotința, n'ei fi adus-o dumneata ? 

— Ferească Dumnezeu! strigă omul cu nevinovăție, fá- 
tintu-și cruce. 

— Atunci de unde-i? 

— Apoi cind tei sui pe Ceahlău, ai să vezi dumneata sin- 
„ur de unde a fost smultă, de o altă mină, nu de-a mea. 

— Şi altceva nu mai ştii despre dinsa? 

— Ba da, domnule, cum nu ?... dar... Și munteanul se scar- 
pină după ureche. 

— Ei, spune... 

— Apoi asta-i istorie necurată, şi popa nu ne lasă s'o 
spunem... 

— la ascultă, prieline, tare-aşi vrea să aflu ce nu te lasă 
popa să spui ; uite banul ista, să-l dai popei să-ţi citească o moliită, 
ză îstalalt ca să mă pomeneşti, cind ti cinsti un pahar de ra- 
cmu... 

— Aluncea fngādue să-mi fac intăiu cruce, căci, vedeți 
Uamneavoastrā, istoria asta i-o istorie grozavă pentrun creştin, 
pentru un locuitor din valea asta pe care o hrâneşte Bistrița... 

— Bine, Fă-ţi cruce, dar grăbeşte-te,.. 

M'am lungit în iarbă, cu capul răzimat de stincă, cu Iu- 
leaua în mină şi cu ochii Indreptațţi spre crișma pitorească din 
tara Largului, şuvoiu lat şi minios pe vremea dezgheţurilor, 
care se lasă în vale dintrun gitlej intunecos, bântuit noaptea 
— zic muntenii —de duhuri necurate, care se arată drumeţilor In- 
tirziați. 

Daco-Rominul—cäci acuma-i hotărit că noi sintem un a- 
mestec de urmaşi ai Romanilor cu coboritorii lui Dece- 
bal—işi duse mina la cușma uşor plesnită intr'o parte la viri, 


ai VIAȚA ROMINEASCA 


aşa cum se vede intrun tablou al domnului Asachi, primi ba- 
nii. li puse cu grijă, după ce-i privi şi pe față şi pe dos, in chi- 
miru-i larg, și se pregăti în picioare să-mi spue povestea. 

Era un Năcău frumos munteanul, subțire'n mijloc, cu piep- 
tul păros descoperit; ochii ii scinteiau de viață şi cutezare; 
de pe capu-i ras de trei degete deasupra frunții mici şi uşor in- 
cruntate, scăpătau plete lungi castanii, care cădeau pe umerii lui 
largi. Faţa-i sălbatică era deschisă ca la toți oamenii de la munte, 
cu un zimbet amar totuşi, care nu se vede numai la munteni, 
ci la toți țăranii Moldovei. O pornire firească ori a amintire le 
pune această pecete. Un chimir lat de piele de câprioară, cuprin- 
zind tot ce este trebuincios munteanului : un cuțit frumos, o lu- 
lea, o pungă, și un amnar lung legat de cingâtoare c'o curăluşă 
ori un lanțujel de fier,—stringe in jurul coapselor o camaşă lungă, 
cu minici largi, cusută la git cu arnici lelurit colorat, şi căzind 
peste ițari groși. O traistă cu merinde i-atirnă de git, opinci, 
on baltag şi un suman scurt, aruncat în voce pe umăr, ti In- 
tregeau îmbrăcămintea. Nu-i asta oare o imbrăcăminte primi- 
tivă, pitorească și indăminoasă, obiect de mirare pentru rarii că- 
lători cari ne cercetează ? Căci totul e nevinovat, simplu și fru- 
mos în poporul acesta incult: el insuşi şi obiceiurile-i de om primi- 
lor şi cu inima deschisă, credinţele.-i şi eresurile-i din vremi păgine 
amestecate cu tainele creştinismului, viața-i aspră şi zbuciumată, 
bunul lui simţ, cu Invățăminte cuminţi, pe care deși lipsit de 
învățătură, i-l da obiceiurile patriarhale, tradiţiile din vremuri mai 
bune și deprinderile-i libere. Nu-i oare ruşine ca niște străini să-şi 
fi aruncat mai întăiu ochii asupra poporului nostru, pecind ai 
noştri petrec copiind pe străini şi calcă în picioare şi nu bagă 
În seamă o comoară așa de hogată ? 


E cu neputinţă să dau simplicitalea energică a vorbirii Da- 
co-Rominului, ale cărui plete aruncate pe spate fillliau în voia 
unui vint ușor, venind dinspre Bistriţa. Vorbirea Moldovanului 
e scurtă caşi a latinului, vioae şi inflorită, cu amestecu-i de idi- 
ome scitice. A incerca să traduci dinir'o limbă, inseamnă sā 
abaţi un pirău din albia-i de muşchiu; in canalul curat săpat, 
apa nu mai are murmurul de altădată, nici adierile-i singuratice. 


N; 


Cind soarele rumeneşte piatra aceasta intunecată, ori o pă- 
sărică fără grijă cîntă pe o ramură subțire a teiului deşteptarea 
zorilor, noi trecem pe aici fără grijă, şuerind, Dar cind umbra 
umple încet incet văile, şi muntele în limba lui spune poveşti 
tainice brazilor bătrini, iar Bistriţa inainte de a adormi iși sus- 
pină rugăciunea de sară, — atuncea din coastele uriașului bleste- 
mat scapătă vuete adinci, glasuri nelămurite, blesteme grozave, 
ca la o beţie mare, și crişniri de dinți care inspăimintă Impre- 


PIATRA TEIULUI 345 


jurimile, Chiar Ceahlăul răspunde inăbuşit; risete de spaimă, 
ca cele ale pedepsiţilor din iad, deşteaptă în cutremur toată su- 
flarea... şi la lucirile locurilor ciobanii văd tremurind cum sein- 
nalță o stafie uriaşă. Apele Bistriţei fierb şi bat) infiorate ţăr- 
murile cu spumă singerată, mugesc vinturile, brazii își incovoae 
crestele mindre, fiarele uriă 'n codri, și luna păâlită se ascunde 
dincolo de zäri... 

— Pentrucă vezi dumneata, domnule, piatra asta-i piatra 
dracului ! 

— Cum a dracului? Dar atunci de ce-i zice a Teiului? 

— De ce? Odată, un cioban vrednic, cum se găsesc mulți 
prin părțile noastre, şi-a pus în gind să scape stinca din ghia- 
rele necuratului. Intr'o bună zi, şi-a luat baltagul pe umăr, şi-a 
pus In glugă merinde pe-o săplămină—și a coborit, sa dus în 
pădurile dela şesuri. De acolo a adus un puiu de teiu, care prin 
munţii noştri nu se ală. Şi după ce a dat la påmint brazii cei 
vechi care impresurau pe atuncea stinca blăstămată, sa uburcat 
voiniceşte pină deasupra. Căţărindu-se de crengi, ințepenindu-se 
cu minile şi cu picioarele, a răsădit sus teiul,—dar jos au sa 
mai coborit... Mlada a prins rAdăcină, dar de atitea veacuri iaca 
așa cum 0 vezi, tot inchircită a rămas... 

— Ei şi ce so intimplat cu ciobanul? 

— Nu se ştie, domnule. 


In vremea de de mult, oamenii uitaseră înțeleapta viaţă a 
părinților, părăseau slujba Domnului și trăiau în ticâloşie şi nele 
giuire, uitind pină şi de pedeapsa dintru inceput dată de Dum- 
nezeu. În vremea aceia Diavolul sa dus intro zila Dumnezeu. 
Domnul l-a primit cu toată cinstea, aşa cum se cuvine så se 
poarte între ei cei mari. Căci adevărat e că Dumnezeu e stă- 
pinul cerului şi al pămintului—dar Diavolul se luptă şi el pen- 
tru stăpinirea pămintului cu vrednicie, şi chiar și domnește el in 
lume ş'o poartă cum îi place, iar Dumnezeu e stăpin numai cu 
numele, şi are dreptul să orinduiască mersul vremii, primăvara 
vara şi celelalte, în care, de altfel, şi Diavolul își viră coada 
destul de des.  Amindouă măririle purtau pe faţă pecetea griji- 
lor și indeletnicirilor lor. Dumnezeu era cu obrazul Intunecat din 
pricina nelegiuirilor din zi în zi mai mari ale oamenilor, ochii 
insă-i erau plini de bunătate şi era gata să erte, lar Diavolul 
sta dirz și 'nțepat zimbind cu răutate, căci trebile lui mer- 
geau mai bine decit oricind, şi în împărăţia lui lurnicau isprave 
nicii, zapciii, ciocoii şi alți oameni de toată mina, S'au pus la 
masă, şi după ce-au bâut acolo citeva paliciuri de vin de Cot- 
nari şi de Odobeşti, li s'au mai descrețit frunțile, și au prins a 
vorbi de una de alta. r 

— Doamne, zice Diavolul, umplindu-şi a patra oară pâhaă- 
rul. Ferice trebue să fie țara unde se face vinulista de Cotnari. 

— Nu prea, răspunde Domnul, abia acuma incepe să se 
dezmorțească, dar i-a merge mai bine după cit nătlăjduesc. 

2 


as VIAȚA ROMINEASCA 
SE IEEE IE aa iar ri ear ai 


a 


2 r E - P : 
Amt: şi istalalt vin de Odobeşti nu-i rău, are dulce mi- 
Au mai cinstit ei aşa citeva b i 
i st utelci, după aceia a i 
soi A. it rm A acizi te E siama se obişnueşte la asi 
E wa de orbirea oamenilor, d iu- 
sa Scania plină „os, de minciună, de lene Pa Aer rapa 
reia boerii ti zic <politeță» —de neruşinarea femeilor de ir. 
ratb destrăbălare, de inginfarea care se razimă nu ; pac 
mele, 3 p parale. lar Diavolul dimpotrivă arăta el sa el 
rai ra raye merg strună și că tocmai omenirea e cel mai 
zel er ag oaie șa Seed l-a făcut Dumnezeu pe lume. După 
4 - x 
AA binbir a ana rea i partea Diavolului. Cam ameţit 
— Ştii ce, Doamne? ia- i 
necăjeșii se asemenea prior iea Ein e 
— Da, meştere Satana, ticălosi i i 
Zn re S: căloși cit vrai, dar sint copiii mei 
pi soi a copi n n ce zice, Dar mai degrab-a ai met 
Je- A : Pepin Ă 
colege sfaturile ai Sa ca asta Saba 
umnezeu a tresărit, apoi a spus cu linişte: 
bage asta ze mihnește aer mult. za: 

E „Weocamdată n'a răspuns nimic. ii lui à 
teiarä i piceun Cu glas tremurător şi c-ar roua n 
ES urma urmei, Stăpine, toți oamenii aceștia sint nişte 
arie str ori şi nişte răi. la uită-te cum merge lumea, bise- 
Eee, cad ari gros si gti se duc, și popii nu mai "cred > 

$ nalfā tämie la cer. Sä fi ți, 
srs le-aşi arăta eu —~le-aşi trimite iar ca 'n Jaaa 
Aea e papală popi la loc, Ştii, Doamne, că mie imi 
pedepsirea na ae inevoești--pot să mă insăreinez cu 
iavolul, potrivind ura 
, ; pe care o are el i 

cra Ai cere RE a lui Dumnezeu, e i e era 
e pc ale „ Zdrobind pe oameni. Pe puterea lui punea 

— Ei, Stăpt ice i 
Primei e pine, zice iar, văzind că Domnul tace, ce zici? 

— Primesc : 

f Bine A Popuene Dumnezeu, dar c'o tocmeală. 

— Dacă nu-i izbindi, i aj i 

Dioh aa rr ră a ceri ajutor dela mine, 

— Asta—jur, 

— Pe ce, jupine Diavole ? 

ela pe mine, stăpine, 

olu i 

Paza se socotea măreț In clipa aceasta, și obrăznicia 

— Mai mult chiar ada i-oi 

3 l i —adaoge el—eu ți-oiu i ică- 
loşii pane Boyo fără să mă slujesc ford retur e gag 

» apăsa asupra vorbelor acestora, i 


PIATRA TEIULUI 343 


— Da ştii tu, jupine Satana, că ești cam lăudăros pe 
ziua de azi? 

— Se poate, dar e aşa cum spun eu. 

— Nu cred, 

— Cum * 

- De ce mijloace vrai tu să te slujești ? 

— De unul singur, de potop. 

— Ia lasă, dragă, oamenii nu se mai tem de apă, de cind 
au iscodit vapoarele... Potopu-i lucru vechiu... 

— Tare bine, Il Intineresc eu. 

— la ascultă, iți mai spun Incă odată, că n'ai să faci nimic 

— Ba mă pun rămășag că fac. 

— Pun şi eu prinsoare că nu faci... 

— Bine, dar pe ce ne prindem? 

— Ascultă, zice Dumnezeu, mă știi darnic şi blajin. Toţi 
au slăbăciuni —şi slăbăciunile tale sint obraznicia şi o fudulie 
fără păreche. Dacă pierzi rămăşazul, ai să rămli ca şi pănă acuma; 
dacă cîştigi, uit tot ce s'a petrecut între noi şi te fac iar mai 
mare peste ingeri, è 

Atunci, cu neruşinare, Satana a slobozit un ris prelungit; 
şi oamenii depe pămint socotiră că a tunat în ceruri, 

— la ascultă, jupine Satana, ştii că ești obraznic? 

— Mă rog de ertare, Stăpine, dar la noi în iad, uiţi cum 
să te porți cu lumea. 

— Atuncea adă-ți amintea deacu înainte. 

— lartă-mă iar, stăpine,—dar pe cind hotărim ziua ? 

— De azi în trei zile. 

— Tare bine; am două zile şi douăzeci şi patru de ceasuri 
fără citeva clipe—mai mult decit Imi trebue. 

După vorbele acestea intovărăşite de un zimbet drăcesc, 
Satana şi-a luat rămas bun dela Dumnezeu, şi desfăşurindu-şi a- 
ripele uriașe iși dădu drumu 'n văzduh, şi se duse să stee de 
vorbă cu nişte filosofi fără nicio para in pungă, care cu orice 
preţ voiau să aducă pe påmint bunătatea din vremile vechi, şi 
mai ales rivneau impârțirea bunurilor. 

S'a treia zi, noaptea, era vreme de furtună şi munţii păreau 
că se clatină din temelii. Vuetele văilor se amestecau cu muge- 
tele tunetului; prin pinza luminoasă și repede a tulgerelor, cădea 
ploaia cu găleata. Șuvoaele crescute deodată se rostogoleau din 
măruntaele munților, minioase; în drumul lor nebun şi rătăcit 
duceau bucăţi de stincă şi brazi intregi, dezrădăcinaţi de vijelie. 
Zpomotind cu grozave răsunelte, brazii pirliau în codri, dărimaţi 
ca supt lovituri de secure, şi vintul prăvălit în hău mugea cu in- 
„drăcită minie. 

Dar incet-incet furtuna se domoleşte, ploaia conteneşte. Luna, 
ginditoare şi măhnită, ca o mireasă părăsită, iși mișca incet faţa 
arpgintată deasupra Ceahlăului, și se ascundea în dosul vreunui 
nour, rămășiță a furtunei, pe care un vint uşor il mina câtră 
miază noapte. Florile scuturau ca boabe de mărgărintare picâtu- 


348 VIAȚA ROMINEASCA 


rile ploii, răspindind mireasmă dulce şi subțire, ca după vijeli 
. > . ? e, 
Ramurile se ridicau incet, şi glasul depărtat al şuvoaelor aa 


lungi și cumplite— Hu.hu !.—care alungă fiarele. R 

!— care i X ăsunetul tre- 
murător se deşteptă in munți; din ripä în ripă vuetul se prelungi : 
dar în loc să se zvirlă spre pădure, cinele, cu coama sbirlită şi 
cu spume la gură, se ghemuia in cioban, Caprele şi oile nu 


prinsese și coastele şi se urca incetincet spre virturi. T 
partea văii, pe marginea stincii care tt Ceahlaul gh 
aşezat cineva negru, mare. Alene plecat intr'o rină, cu mina. 
dreaptă se sprijinea de un bolovan, adus în sus, anume pus parcă 
acolo spre a sluji de parmaclic aşezăturii. Ochii ti scinteiau ce 
focuri râlăcite pe munţi, și cătau spre vale plini de răutate. 
Umbra lui se zugrâvea pe stincile mai inalte care impresură mu- 
chea spre fara ungurească, creştea şi scădea pe măsură ce tru- 
ind > keri Fir crap izvorului limpede şi rece care țişnea dintr'e- 
că, părea că-l leagănă mingietor in i i 
tirzie ă se zărea geana de ar 0 digi tei 
n zgomot grozav se auzi, şi cu mina tot răzimată de 
umbra zvicni In picioare, „Hai! zise, a venit ceasul, am erpa 
iarsin a maS lumea“. Aici iar rătăci un zimbet drăcesc 
ci. i poale, urmă i i 
in Seul cetelor îogereşti..« ditai aja gi 
„bă vorbele acestea diavolul (căci el era) işi des ipi 
ere dintr'o clătinătură stinca, pluti o I aa i eta 
ni Se indrepta spre gura Bistriţei, — cind o chemare ascu- 
țită sună in väi. Era cintecul de veghe al cucoșului. Şi ştii dum- 
arar erg că Daraa e a Diavoluiui de cu seară pănă la. 
1 e așa. Diavolul “se cutremu i descleş i 
Și stinca pe care o vezi a căzut greu. BEA sedii 
Trei zile şi trei nopți a plouat cu minie. Șuvoaele duceau; 


PIATRA TEIULUI 343 


departe pe Bistriţa revărsată bucăţi de case, brazi fârmaţi, stejari 
uriași şi trupuri zdrobite. Numai piatra a rămas pe loc şi seim- 
potriveşte și fulgerului, cind trăsneşte pe virful ei. Diavolul işi 
făcuse planul să oprească Bistrița din cale, şi apele, crescind 
intr'una din clipă în clipă, să reverse şi să inece lumea, 
Citeodată, în nopțile urite, se aşează iar pe stinca de sus, 
Atunci ca la o vrajă, toate tac, şi toate focurile se sting... 


Daco-Rominul iși isprăvise povestea. Eu mai stătui incă 
citeva clipe în faţa uriașului, în admirare, trăgind din ciubucu-mi 
drag şi suflindu-i în nas liniștite şi măreţe invăluiri de fum. A- 
poi după ve mai trecui odată cu cuțitul peste numele pe care-l 
scrijelasem, de teamă să nu se şteargă prea curid, mă zvirlii pe 
cal, lăsindu-l In seama diavolului. 

Pecind treceam în vad Bistrița, ca să mergem să facem cu- 
noștință cu rachiul Prințului Cantacuzino dela crişma din Gura 
Largului, țăranul meu imi zise: 

„Ciudat lucru ai mai făcut și d-ta, domnule... 

— Ce lucru, măi voinice ? 

— Apoi ce făceai cu cuțitul dumitale ?... Irumos cuţit, n'am 
ce zice... 

— Imi insemnam numele. 

— Şi pentru ce? 

— Pentru ca alţi călători, care-or veni după mine, să-l vadă, 

— Muncă prăpădită, domnule, ori vrai să şăgueşti... De 
douăzeci şi cinci de ani, decind cunosc Piatra Teiului, deşi trec 
peaici o mulțime de boeri şi de ciocoi, n'am văzul pe unul mä- 
car oprindu-se, dar Incă să-şi scrie numele |... 


Cititorule și respectabil public, pentru că soarta, care orin- 
duește așa de ciudate lucruri cind îşi dă osteneala, a vrut ca a- 
mintirele unui călător, ingropate în portofoliul lui, şi care nu-s 
cu adevărat frumoase decit In amintire, să ajungă obiect de pu- 
blicare, declar, părăsind orice amor propriu, că eu mă dau fru- 
muşel deoparte şi las pe Diavol să se descurce cu dumneavoastră 
cum o putea. Treaba lui şa dumneavoastră —Am zis. 


tălmăcire de Mihail Sadoveanu 


manene ai 


RIGOLETTO. 


făcind paradoxe regelui său. 


Nu-i, Sire, tragedie, nu-i nici dramă, 
Nici comedie nu-i,—povestea „Lume“ ; 
Ci e baraca unei proaste glume: 

Aşa ceva... can bălcii o panoramă. 


Sa clovnii ep din talgere de-aramă 

i fac paiaţii toți la gură spume: 

De 'ntreagă farsa asta fâr' de nume, 
Ţi-e scirbă, dacă-ți dai mai bine sama. 


Purtind ciudată haină de parada, 
Trec regii cu bufonii In grămadă, 
De nu știi, Sire, care-i cel cuminte !... 


„„Și-aşa Deşărtăciunea'n loc se mişcă, 
Fugind in chip rotund tot inainte 
Cu sgomot monoton ca de morişcă... 


Pentru adevăr şi dreptate 


Răspuns unei critice 


„U încercare de mistificare* şi dreptul rominesc in Galiţia şi în 
Ţara Rominească 


„În Pământul Sătenii şi Stăpânii în Moldova m'am servit, 
pentru a stabili drepturile și îndatoririle cnejilor romini in deobşte, 
mai ales de actele privitoare la cnejii coloniilor romine stabilite în 
Galiţia pe baza dreptului rominesc (prawie mwoloskie)). Autos 
rul Incercării de mistificare se ridică cu hotărire şi cu minie 
impotriva acestui procedeu, 


Rapis cu pere na orice concluzie care var putea faee asupra ene- 
jior din Moldova, cu dovezile şi argumentele parre la cei din Galiţia, 
Nu poate fi piei un punet de contact între unii și alţii și este o îndrăzneață 
operaţie de fabricaţie istorică, cind te serveşti de enejii din Galiţia pentru a 
restabili viața anti-istorică (sie) a enejilor din Moldova și chiar acea din tim- 
parile istorice *} 


După cit ştiu, dovedirea stării de lucruri în ființă la un po- 
por, la o anumită epocă, prin cuprinsul unor acte alcătuite cu 
un veac, două şi chiar trei în urmă, care acte arată starea de 
lucruri în ființă la această epocă posterioară, alcătuește o metodă 
nu numai uzitată în istorie, dar şi foarte adesea încununată cu 
izbindă, de citeori se poale stabili că Imprejurările care te 
interesează au rămas neschimbate şi în cursul veacurilor urmă- 
toare. 

Observ mai intāiu că nici unul din actele constitutive de 
cnezate citate de mine nu este din veacul al XVII-lea, cel mai 
nou fiind privilegiul hărăzit de Sigismund August la 20 Martie 
1572, lui Ivanco şi Mihai Odrihovski, pentru înființarea satului 
Polava pe Vistula, in ținutul Sanocului*). Documentele din veacul 
al XVII-lea, cuprinse in Arhiva Istorică, sint intăriri de acte consti- 
tutive, reproduse acolo sau alte documente relative la cnezatele 
constituite prin acte din veacul al XVI-lea. Autorul /ncercării 
de mistificare, cu buna-i credință obișnuită, a mai adaos şi 
veacul al XVII-lea, incredințat că massa cetitorilor nu-l va mai 
controla şi că astfel va crea o atmosferă mai nefavorabilă pen- 
tru argumentele mele. 

Intăiul şi principalul argument care „Il face să ingă 
orice apropiere intre starea din Moldova şi acea din Galiţia“ este 


1 Amara l-a pur p! Stăpânii în Moldova, p. 52 s4. 
2) Panu, op. cit, p 
Materialii do istorii no 


3) Hasdeu, o 97. Gruşevski, 
politicihnih i iconomifnih vidnosiu zahidnoi Ukraini, Liov 1906, p. 164, 


352 VIAȚA ROMINEASCA 


tocmai faptul că: pentru a dovedi ce erau cnejii din Moldova in 
veacurile al XIII-lea şi al XIV-lea, mă servesc de acte polone din 
veacurile al XVI-lea şi al XVII-lea. 

Din fericire este ușor de a dovedi că incheerile trase de mine 
din asămânarea obiceiurilor nctrmuind relațiunile dintre sătean, 
pămint și stăpin in Galiţia şi în Moldova sint cu desăvirşire in- 
temeete. 

In Galiţia, la finele veacului al XV-lea, se aflau, pe lingă 
mulțimea satelor polone, ocirmuite de dreptul polon (jus po- 
donicum), sate vechi și colonii rutene ocirmuite de dreptul 
rutean (jus vulhenicum), sate nemţeşti ocirmuite de dreptul 
nemtesc (fus teutonicum, deutsches Recht) şi sate romineşti 
ocirmuite de dreptul rominesc (jus valachicum, prawie 
woloskie). 

Amănuntele dreptului polon nu sint codificate nicãiure, 
ele nu sint menţionate in acte decitin chip sporadic şi necomplect, lu- 
cru de almintrelea destul de firesc, căci cle alcătuind obiceiul 
țării, sub care trăia obştia, se presupunea cu drept cuvint că e- 
rau cunoscute de toţi. Pe cind celelalte obiceiuri, fiind străine 
şi alcătuind nişte regimuri excepționale, de favoare, era fi- 
resc ca amănuntele lor să fi fost specilicate cu mare ingrijire. 

Posedăm foarte multe privilegii de aşăzare de sate in Pu- 
lonia pe temeiul dreptului nemţesc, tacă dela inceputul veacului 
al XI-lea; numărul privilegiilor date spre acelaşi sfîrşit in cele 
trei veacuri următoare este şi mai mare. Aceste documente nu 
lasă absolut nimic de dorit in privința specificării amănunțite a 
tuturor drepturilor și indatoririlor coloniștilor și a şoltuzilor lor 
(Schultheiss). Cercetarea acestui bogat material ni arată că con- 
dițiunile în care se făceau așezările la inceputul perioadei de co- 
lonizare erau aceleaşi în care cle urmau să se facă şi la sfirşi- 
tul ei. Autorii care s'au ocupat de chestiune relevă toți că con- 
dițiunea juridică a colonilor străini, din pricina necontenitei scă- 
deri a puterii regale In Polonia, şi a creșterii puterii aristocrației, 
care pusese stăpinire pe cea mai mare parte a pâmintului, mer- 
sese şi ea, nu spre îmbunătăţire ci spre inrăutăţire. 

Nu este absolut nici un temeiu care să indreptățească pre- 
supunerea că lucrurile să fi stat altfel in ceia ce priveşte aşăză- 
rile făcute in Polonia pe temeiul dreptului rominesc: con- 
dițiunea colonilor romini poate să se fi inrăutății, ea In nici un 
caz n'a putut să devină mai bună. 

Nu știm cind a inceput așăzarca de colonii romine in Ga- 
liţia : cel mai vechiu privilegiu în această privință este acel hā- 
răzit, in anul 1378, lui Alexandru Ruminul ce principele de O- 
polia, Vladislav, căruia regele Ludovic ti incredințase Galiţia 
drept uzulruct, şi prin care privilegiu se asigura lui Alexandru 
stăpinirea satului Hodlo pe temeiul dre ptului rominesc. Insă 
acest privilegiu nepăstrinduni-se, nu știm nici dacă el conţinea 
amănunte asupra acelui drept, nici in ce consistau acele amănunte). 


1) Actul in chestiune ne este cunoscut numai din menţiunea ce o face 
despre el Tadeu Czacki. Vezi Hasdeu, Arhiva Istoricã, IV, pg. 5. 


a ta 9 Pete a 


PENTRU ADEVAR $I DREPTATE 333 


Posedăm apoi textul întreg al actului din 1424, prin care 
Ziemovil, principele Mazoviei şi al Belzului hotărăşte ca: 


iu! satului său Ruda, să se așeze Romini și dă și atribue tuturor Ro- 
aigan a voi să locuiască acolo, pentru trebuinţa lor, folosinţa pădurii. 
Mai dă şi mai concedeuză tuturor ziţilor Romini cari ar voi să şadă acolo, 
şi fiecărui în parte, uzul deplin al dreptului rominese, precum ceilalți Romini 
din țările noastre se folosese şi se bucură de acelaş drept, scutind pe a- 
seiaşi Romini de oriee atirnare dela dreptul rutean, astfel ca pentru nimic să 
nu fie judocuţi pe temeiul dreptului rutean şi cu uime să nu cuteze a-i judeca 
după dreptul rutean, Mai dim şi prin cuprinsul celor de fuţă atribuim zisi- 
lor Romini finețele aparțiuind acelei păduri, iar spre credință ete, Dat în 
Belz în a treia forie după Inăltarea Domnulni, în anul 1424). 


Precum vedem, nici în acest act nu se specifica amânun- 
iceiului rominesc. ai dia 
mn ai este un act din 25 Martie 1441 ?), prin care regina 50- 
fia hărăzește lui lacob Rominul: „cimpul zis Radoszicze, in ți- 
nutul Sanocului*, ca să aşeze acolo un sat. „Din text reesă insă 
că, pe lingă Romini, erau sau aveau să mai fie şi locuitori de 
alt neam in acel sat („scultetus et omnes Walachi et incolae 
villae saepedictae,..), şi că ei erau supuși dreptului rutean (iure 
eorum ruthenico duntaxat de se querulantibus respondere 
astricti sint...). Apoi la siirşitul actului se mai dă scultetului in- 
voire să aşeze sculteția lui după dreptul nemţesc ice 
insuper antelato lakobezowy liberam facultatem cum potesta A 
scultetiam antefatam iure theutonicu locare). Astfel fiind, cu ea > 
că foloasele concedate cneazului prin actul de față, sint ace zar 
care le vedem concedate prin alte acte pe temeiul dreptului 
rominesc, voiu lăsa de o parle acest tg riza hotări cu si- 
are drept era ocirmuit acest sal. 

mie n “ct în paie se specifică, în toate amănuntele, după 
dreptul rominesc, îndatoririle reciproce dintre cneaz A proc 
este acel prin care regele loan Albrecht hărâzeşte, la oem 

vrie 1499, lui Jațcovici, enezatul satelor Derevno şi Cob 2 iş 
Dela 1499 şi pinăla 1572 (cind s'a dat, pentru satul a olay 4 
cel de pe urmă privilegiu de asemenea natură cunoscut de map 
avem un numâr indestulător de acte privitoare la EETA rege > 

cnezate romine in Galiția şi aceste acte intră in fel de fel de 


: Bi itus. D. G. ote, quo- 

tū textul latinesc al actului de mai sas: Siemov 
str n erei et rosie Her rest me et pace a-i adiere An mo 
m villam achos locani 1 eskain neras 
medietatem silvae ad nsum i damus et asse . 
pi marcare etiam dictis Valachis omn et nete grea rara = 
îi pia Ja Var ge e be te 
bus pre Bl apare rea ita ut de caatero codem Jure rr fi hu 
„dicentar nec judicare ear = ipsos Jare eee pe eee me rel 
silvae Dectaatia in cujus rei testimonium ete, Datum in Belsz, Feria tertia 


- tesimo vicesimo 
post Asteazionem, Domini. Anno Seem m e ea getii lati 


2) M. Grusevski, op. cit, p. 87. 


iot VIAŢA ROMINEASCA 


mănunte, care ne pun în stare să ne facem o idee foarte com- 
plectă de toate particularitățile acestui obiceiu relative la aşăza- 
rea sătenilor şi la indatoririle reciproce dintre cneaz şi sătean. 

Din aceste acte. pe care le-am analizat în chip foarte conștiin- 

cios şi complect in Pământul, Sătenii şi Stăpânii, unde le-am con- 
sacrat un capitol special"), reesă că condițiunile generale ale aces- 
tui drept au fost aceleaşi pentru toate satele ale căror acte de 
întemeere le cunoaştem și că se pot constata deosebiri numai 
în privința unor amănunte de a doua mină. Ne găsim prin ur- 
mare in fața unui obiceiu tol atit de uniform cași dreptul nem- 
tesc. Şi, de oarece nu este absolut niciun temeiu pentru a pre- 
supune că dreptul rominesc ar fi avut, în Polonia, altfel de 
desvoltare decit acel nemţesc, sint In tot dreptul să încheiu, 
pină la proba contrară, că amănuntele celui dintăi, in veacul al 
XVI-lea, nu puteau să fie decit aproape identice cu acele din vea- 
cul al XIV-lea. Şi dacă există vre-o deosebire, această deosebire: 
consistă numai In faptul că, din cauza cotropirilor aristocrației 
nobiliare asupra puterii regale, soarta sătenilor acelor colonii era 
mai puţin favorabilă în veacul al XVI-lea decit cu două sute ani 
inainte. În rezumat, drepturile sătenilorromini de rind, ast- 
iel cum reiesă din actele constitutive de cnezate în Po- 
lonia intre 1499 şi 1572, trebuesc privite ca un mini- 
mum al drepturilor recunoscute lor de obiceiul stră- 
moșesc în evul mediu, 

Această Incheere s'ar putea Inlătura numai prin dovezi po- 
zitive, care ar arăta că intre ultimul pătrar al veacului al XIV-lea 
(1378) cind s'a dat actul dela Hodlò) şi slirșitul veacului urmă- 
tor s'au modificat cu desăvirşire deosebitele amănunte alcătuind 
dreptul rominesc. Autorul Incercării de mistificare nu stă la 
indoială macar o clipă şi afirmă că alte erau amânuntele alcă- 
tuind acest drept în veacurile al XIII-lea şi XIV-lea, şi alte acele 
ce le cuprindea in veacurile al XVI-lea şi XVII: iată temeiurile 
pe care iși sprijină afirmaţiunea : 

Reproduce parte dintr'un pasaj al lui Stadnicki in cunos- 
cuta lucrare, reprodusă şi tradusă de Hasdeu în Arhiva Istorică, 
pasaj aflat la inceputul lucrării lui Stadnicki şi menit a arăta 
că, pină la dinsul, nu se ştia aproape nimic despre co- 


loniile romine din Galiţia. lată partea reprodusă de O incer- 
care de mistificare : 


Insă unde anume se aflau acele sate? In ce număr ? Cum se namiau ? * 
Cu ce condițiuni fost-au ele fundate ? Aceasta nu ne-o spune nici un act al 
Parlamentului şi nici un autor vechiu. 

Păuă şi Tadeu Czacki, carele aprolundane toate piete detonat ai 
toate ramurile li polone, ne prezintă nişte date foarte nesuticiente. 
Se rătăcite, după cum o vom proba mai la vale, despre stabilimentele 
romi 


Acele date se mărginesc le cuvinte: 


la următoare 
„Noi vedem în privilegiul lui Vladislav, de Opolia (căruia rə- 
gele Ludovic ii ra miea Galiția drept mr acer Polonia sub o admi- 


1) Vezi acolo p. 52—76. 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 


ta 


ară), cum că în anul 157% a acordat slugii male, lui Alexan- 
prog ară prm e satul Hodlo pe apa Tirnova, cu permisiunea ca el și 
urmașii lui să-l nească pe baza dreptului rominese*. 


Autorul nostru incheind aici cele citate de Stadnicki din 
Czacki, dā iarăși cuvintul lui Stadnicki, sărind dela pagina 5 la 
pagina 34 a disertaţiunii acestuia şi reproduce liniile următoare ; 


dară, pe baza probelor de mai sus, ronstatind faptul istorie aP 
colonii noro pp Polonia, cată acum să mai precizăm, după putință, e 
pocs pna ior apariţiuni, Autoritatea lui Czaeki ne-ar îndemna a ne urca 
ănă la a doun jumătate a secolului XIV, cind sau dat me pre satelor 
Fadio şi Lubicz din 1378 şi 1420; dar neavind acele privilegii înaintea ochi- 
lor, noi nu patem ști, dacă ele în adevăr nu fost locaţionale, adică seri 
zind în sine condițiuni de locaţiune, și nu știm cu atit mai cu samă, ea 
fundurea acelor sate se și realizase chiar atunel în conformitate cu privi- 


legile. 


Vedem că aici Stadnicki, vrind să constate cind a inceput 

intemeiarea, ia Polonia, de sate pe temeiul dreptului rominesc, 
nu se crede îndreptăţit să admită ca dată a acestei inceperi anul 
1378 sau anul 1420, de oarece nevăzind actele vorbite nu pie 
1) dacă ele erau relative la aşăzări de sate şi 2) in cazul a- 
firmativ, dacă satele s'au intemeiat într'adevăr pe baza condiţi- 
iuni bilițe de acte. A 
aa Ay rabbi de mistificare nu ezită a lua aceste rinduri 
ca o probă că nu este dovedit cum câ, în veacul al bee 
in Galiţia, „cnejii intreprinzători de colonii“ aveau pet e şi 
indatoririle ce eu le atribuesc lor. Dar ceia ce urmează este mai 
interesant. După ce triumiă asupra mea, autorul urmează : 


i lin 
Tadeu Czacki care văzuse actul din 1978 şi cel 4 
en altele paotaseeri; se exprimă în modal următor despre aşa 
i Galiţia : 
PRE ia ie e că e. m ISS aci din ma lor, in speranță de a 
+t) p arme nag adică omn că i agra. nu pate m fiseului, ci rä- 
inre x 
FEG d Jadebiti pa megane pă ae pA corean de cătră un tribunal eleetiv 
de bătrini, indatoraţi a judeca după dreptul sau obiceiul propriu ipar enS 
3) Intrunirile pentru u se sfătui gospodăria sau despre 

pablică' erau permise”. 


Şi autorul incheie : 


cu constatările d-lui (sie) Tadeu Cracki în mină, putem 
să-i a d-lui R. Rosetti FL peer ge eng h i peer eri pri din Gali- 
tia din veacul al 14-lea. eneji avea a Gp gr a 
izaţia satelor era cu totul alta decit ace pe 

ieki Ka hi ver la enejii şi cnezatele din vencal al 16- leu și al Pra 
i Fiind aşa, adică avind a face cu două feluri de organizații pr 
bite a enejilor galițiani,_ una, cea din veacul al Ikea, şi n poa Mamă i 
veacul al 16-lea şi al 17-lea, un istoric conştiinţios, dacă ar e că 
iee ca punet de razim cnejii din Galiţia pentru reconstituirea existen 


356 VIAȚA ROMINEASCA 


-pe O 
— 


istorice (sic) a enojilor din Moldova, e intrebarea: De ti trebuit 
riari 3 m tipul p veacul al 17-lea sau din Saa rig riot Evi 
tipul celor pe care Taå c ki ; 
de ucela deseris de d, Stadnic i din vencal al 17-lea. din A a Sr dale dau 
d eji Borni Sat pg arenă, zar nan l yi numai aṣa poate conchide că 
3 u 
zile de elneă, de monopolul eri drg praler ree EASTO Saa- 


Acest singur lucru dărimă intreaga fantasmagorie a acestei autor, 


O încercure de mistificare cind are grijă să observe, inainte 
de-a reproduce cuvintele lui Czacki, că acesta văzuse actele dela 
1378 şi 1420, voeşte să facă să reiasă competenţa vechiului au. 
tor polon în materie de drept rominesc în veacul XIV, apoi, la 
stirşitul comentariilor sale expuse mai sus, broșura zice clar că 
Czacki expune organizația satelor romine din veacul XIV. 

Sie aşă să fie? 

4 oniruntind cele spuse de autorul nostru mai sus cu textel 
din Arhiva Istorică, constat că O încercare de mistificare reni 
in CO Catia din Czacki reprodusă de Stadnicki. 

nhu ni se serveşte inceputul citațiunii de pe pagina a 5a 
Val, Iy al Arhivei Istorice : „Noi aro in IKANI lui Via- 
dislav, principe de Opolia...* pină la cuvintele „... să-l stăpinea- 
scă pe bază dreptului rominesc.* Urmează textul citat mai sus 
al lui Stadnicki de pe pag. 34 a Arhivei Istorice, comentarii de 
ale autorului Incercării de mistificare şi ni se dă apoi şi 
partea finală a citatului din Czacki, incepind dela cuvintele: 
Coloniile Rominilor, ce emigrau. din țara lor, in speranţă, etc“, 

Rindurile incepătoare ale acestei de pe urmă citaţii se află 
in acelaș paragral ca intăia citaţie din Czacki, dar precum se 
poate lesne constata cetind textul din Arhivă, inceputul celei de 
a doua citații nu urmează imediat dupa sfirșitul celei dintăi, Ele 
sint despărțite prin textul următor pe care autorul /ncercării de 
-mistificare Va lasat de o parte : 


In privilegiul din 1420 al lui Ziemovit, principe de Mazovia şi 
Belz, se acordă satului Lubicz dreptul rominese, Pee: drept fusese La De 
cut nu numai în Pocuția, în voevodatul Galiției şi nl Belzujui, ci încă noi 
sim în Metrica Regală privilegiul acordării acestul , în 1545, unui sat 
n sturostia de Dielez in voivodatul Cracoviei. Dispoziţianile econo- 
mice din 1568, făcute de Stanislau Zamojski in privista 


Samboriei, ne dnu o idee 
natora ncelni drept niir Reh ai t einierde aia 


Reproducerea acestei fraze zădărniciă orice incercare de a rupe 
“dreptul rominesc al satelor din Galiţia în două: unul din vea- 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 357 


XIII şi XIV, intemeiet pe constatările lui Czacki şi celalalt din 
veacurile XVI şi XVII, intemeiet pe Incheierile scoase din actele 
reproduse de Stadnicki. 

Pentru autorul /ncercării de mistificare lucrul nu pu- 
tea să fie decit clar: Czacki îşi întemeia incheierile (pe cari Stad- 
nicki le declară greșite), nu pe actele din 1378 şi 1420, ci pe 
niște dispoziţiuni economice făcute la 1568, adică numai cu pa- 
tru ani innainte de ultimul act publicat de Stadnicki. Și totuş 
buna lui credinţă nu stă un moment la indoiala: el suprimă din 
text mențiunea din care reesă că Czacki işi sprijină incheierile 
pe un act făcut în 1568. Apoi, imediat după sflirșitul citaţiei, el 
mai întreabă : 


Ce are a face toate aceste cu cele ce Stadnicki le stabilește mal tir- 
zin, din sete descoperite nonă, din veacul al 16-lea şial 17-lea, şi po cari se 
bazează d. R. Rosetti ? 

Prin urmare, cu constatările d-ini Tadou Czacki în mină, putem să-i 
däm d-lui R. Rosetti o desminţire formală, în privința enejilor din Galiţia 
din veacul al 14-lea, ete. 


Este clar că, cu asemene meşteşuguri, poți desminţi orice 
adevăr, poți dovedi orice neadevăr, dar că față de un cetitor se- 
rios, care controlează textele, te faci de ris şi de ruşine. Şi auto- 
rul Iucercării de mistificare mai are indrăzneala să vor- 
bească de modul în care ar fi trebuit să procedeze, în cazul de 
față, „un istoric conştiincios” ! 

Vedem deci că nu există nici un temeiu care să milileze 
impotriva identităţii condiţiunilor în cari se alcătuiau cnezatele 
romine în Polonia, în veacul XIV şi cu două sute de ani în urmă. 

Al doilea argument pentru care autorul Imcercării' de 
mistificare răspinge încheierile mele, este faptul că n'a existat 
nici o legătură istorică intre cnejii din Moldova şi acei din 
Galiţia '). $ 

Nu fac nici o greutate pentru a recunoaște că între cnejii 
din Moldova şi acei din Galiția n'a putut să existe nici o legă- 
tură şi că, după toate probabilitățile, cei dintâi nu bânuiau ființa 
celor de-al doilea şi vice-versa °). 


1) Panu, cit, pag. 79. 

3 Mă mg folosi do acest prilej pentru a zice citeva cuvinte asupra 
locului de origine a Rominilor cure an alcătuit coloniile octrmuite de drep- 
tul rominese în Galiţia. Singurul act care ne dă oarecare lămuriri în pri- 
vinţa acestei origini este acel constitutiv al enezatalui dela mnnn ho în 
care re Sigismond (Hasdeu, op, cit, IV, p. 102; zice că hărăzeşte lui lon, 
fiul lui Tanciau din Transilvania, enezatul satului Ustraycki : „pentru a Pr 
energia sa dela care e pp ae en mult > osare gpn zr 

piei și aşåzarea spre cultură ocurile deşerte regatul 
rn n*, Toate celelalte abst absolut mate în privința locului de origine al 
coloniştilor, ceiace face pe Stadnicki să se declare în neputinţă „de a spune 
de unde anume veniră acei Saoi romini în părțile sub carpatine ale Po- 
oniei* (Hasdeu, op. ci ă f 
: ra că că i Poputintă ca acele colonii să A venit din Moldova. 


"358 VIAŢA ROMINEASCA 


Ajung la al treilea temeiu pe care Il invocă autorul Mm- 
cercării de mistificare pentru a răspinge teoriile mele, adică că: 


Cnezatole din Polonia sint o creaţiune rie şi locală a acelei b 
ele sint izvorite din im cu totul ere <a şi mau nicio cr ei 
cu cnezatele fe din Tara ească, fie din Transilvania de care am 
vorbit mai mea Prin urmare gF ogra = căuta să sises mar In Moldova o 
organ e cnezate pe cure o m În a cin împrejurările, 
nici condiţiile locale, nici nevoile economice, nim pr se pouin.. 


Mi se pare că acelaş autor, acolo unde vorbeşle despre 
cnejii din Ungaria, se intinde cu multă complezență şi asupra u- 
nor cneji pe care li numeşte cneji colonizatori și din care se 
incearcă (cu puţin succes de altmintrelea) a face o speță deose- 
bită de cneji. 

Şi pe ce se intemeiaza O incercare de misti ficare pen- 
tru a găsi vre-o deosebire între cnejii aşa zigi colonizatori din 
Ungaria și acei tot așa zişi din Polonia ? Numai pe faptul că ac- 
tele de concesiuni de cnezate din Polonia, în veacul XVI, enu- 
merà In toate amănuntele drepturile şi indatoririle enejilor, iar a- 
cele ungare, din veacul XIV şi XV,nu! Motivul acestei nespe- 
cificări e foarte simplu : in Galiţia dreptul rominesc era un obi- 
ceiu nou, un regim de favoarea, iar in Ungaria el era un obi- 
ceiu vechiu, datind de inainte de cucerirea ungară şi deci presu- 
pus cunoscut de toți, 

Vreu deocamdată să arăt cum autorul nosiru, adversar ho- 
târit și neimpăcat al vre-unui drept rominesc, reduce uzul a- 
cestui drept pentru satele romineşti din Galiţia la facultatea de a fi 
judecate după legile lor şi in limba lor. Adică acel drept romi- 
nesc, despre care eu fac atita caz, n'ar fi fost derit un cod de 
obiceiuri și legiuiri juridice romine, căci iată ce zice : 


Aceste cnezate nu sint înființate în puterea dreptului românesc, ci in 
puterea dreptului porinan şi a intereselor lui. Este adevărat că în ele 
se vorbeşte că coloniştii se vor bucura de uzul dreptului valab; dar aceasta 
numai cu privire la judecata lor, iar nu şi cu privire la privilegiile enezutului. 


Toate satele cu romin ale căror acte de intomeere ne sint cunuscute, 
sa aflau în purtea de vast a Galiției, în ținuturile Samborului, Sanocnlui şi 
Sandeţului, Departareu acestor uni de Moldova înehide cu desăvirşire 
orice drum ipotezei ca acele colonii ar putea să aibă o origină moldovenească, 
Pentru acalași temeiu trebue înlăturată resapunerea că satele in chestiune 
ar fi datorite unei emigrări din cotaitatele bănăţene, ardelene sau din cele 
situate po malul sting al Tisei. Mi se pare că ele trebuese puse in legătură 
cu ncea mişcare de saponane a Rominilor cărei i sau datorit coloniile ro- 
mine din Moravia şi din comitatele slovace, ocirmuite şi ele de dreptul ro- 
minese numit acolo W alaske Prawo, astăzi te cu dosăvirșire şi des- 
pe pare se veti că si 4 a TAANA È prin fa 

ceastă presupunere se pare În țită tul că, atit Mora- 
via cit și comitatele Sata în care găsim urme de coloni 


Ti 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 339 


Se vede că adversarul meu n'a cetit cu atențiune nici tex- 
tele reproduse de Hasdeu, nici acele publicate de Gruşevski, 
căci altfel el ar fi dat peste cele următoare : 


libertate vero expirata incolae villae eiusdem secundum ius va- 
lachicum et more aliarum villarum nobis labores exercera tributaguo ot 
dationes solvere tenebuntur et codem iure valachico gaudere dabent 
(Timpul de scutire (slobozia) expirind, locuitorii acelui sat, potrivit dnp. 
tului romînese şi după obiceiul te sate, ne vor lucra și ne vor plăti 
drile şi contribuțiunile, Folosindu-se totodată de dreptul rominesc). (Da- 
revna, 1499, Grusevski op. cit, p. 64). Quibus expiratis dationes omnes et 
labores nobis et nostris suecessoribas solvere tenebuntur, prout aline de in'ra 
valachico nobis solvunt. (Aceștia farii da slohrozie) expirtnd, vor fi tinugi ră 
ne plâteasră dările și să ne lucreze nouă și urmașilor noștri precum ne plătesc 
alte sate cu drept romînese). (Lopuşanea, 1533, Gruşevski, op. cit., p- 97). Qui 
quidem Tymko praedictas in supra dicto fiumine debebit villam lo esre in jure 
valèchico. In qua quidem villa qnilibet cmetho sedebit in tribns quartis 
Nobis et successoribus Nostris omnem daciam more aliarum valachi- 
carum dabit ao salvet. (Prezisul Timeo va trebui să apize, pe mura zisul rîu, 
un sat după dreptul românesc... Fiecare emeton [åran care va ocupa în n- 
cel sat trei gferturi (de lun) me va da și ne va plăti toate dările, după o- 
biceiul celorlalte sate romineşti). Svininez, 1541, Hasdeu, op. cit, IV, 39—40)... 
Cum qmererentur quidam ex pago nostro Lubiez dicto.. se a generoso Sta- 
nislao a Tànczyn capitaneo loci illins contra morem antiquum et ius ¢orum 
vulachicum gravari.. alia servitia praostare soliti essent ru iure suo vals- 
chico.. praeterea quod multos agros contra morem valachici iuris habeant... 
a quibus nullum tributum dabant, sed ab aliis tantam, secundum veterem 
consuetudinem, ot excoptis sexaginta pr. pecuniae, quam omnes contri- 
buere solebant quotannis copitaneo loci ilius propterea, ut in iure vala- 
chico conservarentur (... Au jăluit unii din satul nostru numit Lubicz... 
cd sînt asupriți peste dreptul lor rominesc.. der că sînt obișnuiți så pres- 
teze, după der. goreț oc alte servicii... pentrueă, împotriva dreptului 
romînese, au mult pămînt... pentru care să nu dea nici o plată, dupi me 
chiul ohireiu și afară de gusezeci groși în bani ce tenu căpitanului a- 
celui loc (Belka) pentru ca så fie menținuţi în dreptul romînese), Hotărirea 
regelui asupra plingorii sătenilor din Lubicz. 154i. Gruşevski, op. cit, p 
115). Quarum villarum Inferioris et Superioris Tarnawa cmethones f ieri do- 
beant at locabuntur iure valachico. (aranti acelor sate Tirnava de 
sus gi Trnava de jos så se afle și så fa așăzați cry 7 dreptul rominesc). 
(Tirnava, 1549. Gruşevski op. cit, p. 121). „ex cruda radice iure wa- 
lachico extirpandi, erigendi, fundandi hominibusque et cmetonibus 
tam Polonis quam Ruthenis locandi... (a curăți din pajiste, dupë dreptul 
rom inese, a ridica, a întemeia și a așiza cu oameni şi cu parani atit poloni 
cit şi ruteni (Polava, Gruşevski op. cit, p- 154). villam Wiczow.. iure 
et ronsuctudineo Walachorum locare... secaltetas.. ad ea onera, da- 
eias, census et tributa pendenda, quae alise villae nostrae eidem vicinae in 
eodem jure walachico locatae nobis pendere consueverunt... habo- 
bunt a emathonibus villso ciusdem nostrae columbationes et honores, alias po- 
ezty bis quolibet anno more aliarum villarum iure valachieo loca- 
torum uceipere, Adică : să aşeze satul Wiezow după obiceiul şi dreptul ro- 
mõnesse.. (scultetul să fie tinut la aceleași sarcini, dări), eensuri și plăți În cara 
sînt ținute celelalte sate vecine a noastre, agãzate în acelazi drept romt- 
mese... Să primească de două ori pe an dela sătenii acelui sat al nostru 
darurile și cinatele numite poczty după obiceiul altor sate apdzate dupä 
dreptul romînese. 1568. Hasdeu, op. cit , Í, 2, p. 115). Quarum villarum Polavu et 
Dvarnie cmethones fieri debent in jure valachico, sub regimine eto- 
bedientia ipsorum. (Țaranii acelor sate Polara și Deernie trebue si fie 
sub dreptul românesc, sub ocîrmuirea și ascultarea lor, (a concesionarilor). 
Dvernic şi Polava. 1538 Hasden, op. cit. IV, p. 73), Hrycz supradictus... 
villam locare in jure Valachieo... In qua quidem villa quilibet- 


250 VIAȚA ROMINEASCA 


Cmetlo residebit in tribus quartis emensuratis equaliter de quibus Nobis ot 
Nostris successoribus quamlibet zord 2), census, omnem daciam more ali- 
aram villarum Valachicurum dabit quolibet anno et exsolvet. 
(Sus zisul Hriteo trebue să ngãze satu! după dreptul roamînesc.. Tn acel 
sat fiecare faran va şedea în trei sferturi de lan, măsurate de opotrivã, 
de care va da și va päti în Pe an, nouă pi sucresorilor noștri care 
vor fi, zord (7) censul, orice dare dup obiceiul celorlalte sate românești). 
(Rovien pe Deoliște, 1541. Hasdeu. op. cit, p. 42)... itu quod candem more- 
antiquo huiusque a predecesoribus suis continuato jareque et consuetu- 
dine Wallachorum, in haee ipsa villa Korosno et aliae viilat et 
seultetiae valuehiene quae illie antiquitus sunt locatse, tenebunt, habe- 
bunt, possidebunt, atque scultetine officiam exercebant... (cu aceia ca ci să 
aibă şi să posedă, gi să exercite oficiul de scultet după obiceiul vechiu ur- 
mat de predecesorii adi, după dreptul și obiceiul Rominilor, în acelaşi sat 
Corasnn și în celelalte sate și sculteții romînești aşãrate din vechime). (Co- 
rosno. 1535. Hasdeu, op. cit, p 55. 


Din toate citaţiile de mai sus reiesă că sătenii nu numai e- 
rău judecaţi de cneazul lor, pe temeiul dreptului rominesc, dar 
că tot pe temeiul acelui drept ci iși impărțiau pâmintul (ter- 
ram locabant) în fâşii ideale de cite trei sferturi de lan (sesiune, 
mansus, manse, Hufe, vloka, jireabie) purtind numele de areae 
valachicae ; că pe temeiul dreptului rominesc achitau censul şi 
dările ce le datoriau pentru ţinerea acelui pămint, că pe temeiul 
dreptului rominesc se ocirmuiau şi erau supuşi cneazului. că pe 
temeiul dreptului rominesc erau ținuți să presteze servicii stăpl- 
nului locului şi cneazului lor. Acest drept rominesc este deci 
departe de a fi, cum pretinde autorul /ncercăris de mistifi- 
care, dreptul pentru Romini de a fi judecați in limba lor şi după 
obiceiurile lor, dreptul rominesc este complexul obiceiu- 
rilor străvechi care ocirmuiau intreaga viață socială, 
economică şi juridică a neamului rominesc, 

Şi autorul nostru nu se slieşte să facă declarația de mai 
sus, cu toate că el nu numai cunoaşte textele citate, dar a şire- 
produs în extenso, Intre altele, actul de intemeiere a cnezatului 
dela Swiniacz In care se zice că: Timco trebue să aşâze (l0- 
care) pe acel riu un sat după dreptul rominesc, iar mai 
departe că fie-care taran trebue să dea stăpinului locului şi urmași- 
lor lui toate dările după obiceiul celorlalte sate romin ești. 

Oare autorul operei în chestiune n'a văzut sau n'a voit 
să vadă aceste mențiuni ? 

Autorul nostru mai zice:!) 


A fi judecat în limba națiunii la care aparținea o colonie, nu era o 
prerogativă numaia Rominilor ci u tuturor coloniilor de Nemţi, de Ruteni, ete.. 


Dăcă autorul şi-ar fi dat osteneală să studieze actele pu- 
blicate relative la chestiune, ar fi putut să constate faptul că 
cneazul unui sat de Ruleni, constituit pe baza dreptului rutean, 
obținea dela coroană dreptul să translorme acest drept in drept 


1) Panu, op. cit, pg, 89. 


Ang 
PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 361 


nemtesc?) lar in alte cazuri vedem sate de Ruteni sau de Po- 

loni constituite sau după dreptul rominesc sau după acel nemţesc *). 
lată cit de amănunțite şi de temeinice sint cunoştinţele ad- 

versarului meu în privința satelor cu drept străin din Galiţia! 


Autorul Încercării de mistificare admite: că, în Ţara 
Rominească, existau cneji; că acei cneji aveau o origine co- 
mună cu acei din Ungaria; că cnejii, ca rang, veniau imè- 
diat după boicri, dar erau mai sus decit oamenii saraci, consta- 
tări pe care le lăcusem şi cu”). 

Zisul autor desparte pe cnejii munteni în două categorii : 


Unii, cei mai puţin numeroşi, posedind moşii mari, aproape boeri, cei 
alţi trăind în comun, în indiviziune chiar, pe moșiile lor. ariei 


Şi ceia ce este curios, autorul nostru știe și singur arată că 


Prin cuvintele de cneaz, megieş, san judas (7) eran desemnati mogne- 
nii în veacurile cele diutăi, 


Dacă adversarul meu și-ar fi dat osteneală să cetească cu 
atenţiune lunga notă care, în Pământul, Sătenii şi Stăpânii, in- 
cepe pe pagina 185 și se slirşește pe pagina 190, el ar fi vâzut 
citat acolo un şir de documente munteneşti, din care reiesă in 
chip absolut indiscutabil că cnejii cari, în Tara Rominească, 
„trăiau în comun, în indiviziune, chiar pe moșiile lor“ se trăgeau 
totdeauna dintr'un singur strămoș sau din frați stăpinind singur 
sau singuri satul în care vedem că trăesc mai tirziu urmașii 
lor. Vederat că, deoarece urmaşii erau cneji, strămoșul sau stră- 
moşii erau și ei cneji. Aceste două categorii de cneji aveau deci 
o origine comună şi se deosebeau doară numai prin faptul că 
hotarul şi satul celor de ai doilea erau împărţite în pârți adesea 
mici, pe cind acele ale celor dintăi erau impărțite in părți pu- 
ține deci mari, sau era stăpinit intreg de un singur stăpin. Cne- 
jii, megieşii, judecii şi moşnenii din Țară Rominească sint 
identici cu răzăşii din Moldova care, precum am dovedit în Pë- 
mintul, Sătemii şi Stăpânii, se trag totdeauna dintrun strămoș 
comun sau din frați sau veri strămoși comuni. Şi, lucru de mi- 
rare, incheierile mele in această privință au fost admise pină şi 
de autorul Incercării de mistificare *). 

Dar acesta nu voiește să admită cu nici un preț că cnejii 
din Ţara Rcminească să fi fost judecătorii satelor, iar dovezile 


D ta pe Agrar 
" + » LD Ke 


3 Btăpânii, 
Hi G. Panu, Cercetări bau stării (aranilor, p. 139. 


562 VIAŢA ROMINEASCA 


DI D, 


date de mine In celaltă privință le declară de neserioase şi ab- 
surde. Eu le găsesc absolut temeinice şi de naturăa convinge pe 
orice om care nu este de mai nainte hotării să nu se lese a fi con- 
vins, dar nu le voiu reedita și, pentru a dovedi că cnejii din 
Ţara Rominească erau judecătorii satelor lor, mă voiu servi de 
un argument foarte simplu. 

Insuş adversarul meu admite că cuvintele de cneaz, me- 
gies sau judeciu sint sinonime servind a desemna pe moşneni 
in veacurile cele dintâi. Acuma intreb: de ce purtau oare moş” 
nenii unui sat, adică urmaşii cneazului sau ai cnejilor, fraţi sau 
veri, cari stăpinesc odată satul întreg, numele de judeci ? Este 
sigur că judeciu este sinonim cu judecător. Se poate oare ad- 
mite că, în acele vremi, moșnenii să fi purtat numele de judeci 
ca un simplu titlu onorific? Şi chiar în acest caz (absolut ab- 
surd) de unde ar Îi putul veni o asemene calificare dată unei 
clase intregi, dacă nu din faptul că, altă dată, strămoşii lor erau 
intr'adevăr judecătorii satelor ? Şi doară, ei aveau pe cine ju- 
deca, de oarece documentele ne dovedesc că, pe părțile lor de 
ocină, se aflau vecini !), 

Numai faptul că ei purtau denumirea de judeci a- 
junge pentru a ne autoriza să inchecm că moşnenii vea- 
curilor XIV și XV erau judecătorii sătenilor lor. A pre- 
tinde că denumirea de judeci ar fi fost numai un titlu 
deşert, este o perfectă absurditate. 

Apoi este vederal că dacă moșnenii-cneji din veacurile 
XVI şi XVII erau judecătorii satelor lor, cu atit mai mult aveau 
această calitate strămoşii lor, enejii din vremea întemeerii statului 
munienesc. 

Desvoltarea legăturilor dintre pămint, săteni și pămint a fost 
aceiaşi In amindouă țările romine; faptul că fiecare moșnean 
moştenise dela strămoșii lui dreplul de judecie asupra acelor 
case din vatra satului care căzuse în partea lui, este o dovadă 
mai mult că domnii ţărilor noastre hărăziau sau intăriau, nu pro- 
prietatea unui hotar de sat, ci judecia, echivalentă cu cneza- 
tul din Ungaria și din Galiţia, pe acel hotar. 

Este absolut dovedit că sătenii de rind din Țara Rominească, 
chiar şi acei ce erau vecini incă de înainte de ruminirea in- 
tregii țărânimi din acel Principat de cătră Mihai Viteazul, şădeau 
sau locueau în satele bocreşti, moșnenești, domnești şi ale cleru- 
lui, fiecare pe delnija lui, corespunzind jireabiei din Moldova, 
lanului din Polonia şi sesiunii din Ungaria. Obiceiul dijmei date 
şi acel al slujbei făcute stăpinului satului era tot atit de obşteşti și 
tot atit de vechi in Ţara Rominească ca şi in Moldova. Dreptul de 
moară şi de crişmă era şi acolo un privilegiu al stăpinului. 

Dată fiind identitatea aproape desăvirșită a alcătuirii care 
ocirmuia aşăzările sătești ale Rominilor în toată intinderea crăiei 
ungare, in Galiţia şi in Țara Rominească, ne este oare permis să 


1) Pământul, Sătenii şi Btăpânii, actele din 1604 și 16 i 
a po pagak Atata și Blăpânii, si 1612 rezumate 


> 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 263 


ne indoim de uniformitatea acelui drept şi de ființa lui în Mol- 
dova, unde găsim urme pozitive, neindoelnice de existența cne- 
jilor, precum şi Impărțirea hotarului in jireabii, dreptul de fo- 
losință al țaranului asupra păşunilor și a pădurilor din întregul 
hotar, slujba datorită stăpinului, privilegiul de crişmă şi de moară 
precum şi dreptul de judecată al acestuia ? 


III. „O încercare de mistificare* şi Pravila lui Vasile Lupu 


Spre a dovedi mai bine dreptul săteanului asupra hotarului 
aşăzării din care făcea parte, ziceam in Pământul Sălenii şi 
Stăpânii : 


Dreptul săteanului asupra posesiunilor lui individuale în hotarul satu- 
Imi: eusă, prădină, pămintari de arătură, curătură și vie, esto consfințit do 
cea mai veche legiuire scrisă a Moldovei, de Pravila lui Vasile Lapu, care 
numeşte aceste posesiuni ocine, adică patrimoniu- ŞI nu trebua uitat că, în 
epoca lnl Vasile Lupu, țărănimea incepuse să scoboure durerosul povirnis al 
ars e al care se pierd, povirniy la sfirsitul căruia eu găsi Regulamentul 

nie. 

Atit casa clădită de sătean eit si grădina sădită ea minu lui precum 
şi arăturile destondata de plugul lvi, in făină sum din pajigte, erun pose- 
siuni personale ale sale, pe cure le transmitea copiilor lui. Codul lui Vasile 
Lupu le numeşte geimi Pia Tot astfel erau privite via sădită de el, 
lazul țeurăturu) din pădure sau locul de prisucă san de finat cnrâțit din 


pajiste.) 


Apoi, puține rinduri mai jos, spre a arâla cit de străină de 
neamul nostru, în epoca precedind descălecarea (căci de aceasta 
este vorba în capitolul la care se referă O încercare de mistifi- 
care), era ideia de proprietare absolulă, cviritară a pâmintului: 


Precum vom vedea în capitolul IMI al cărţii următoare, Pravila lui 
Vasile Lapu opreşte, sub eapsă de blåstàm, pe stăpinal unui lov, să ea 
dela acel ce samănă pe lotul lui mai mult de s zecea din * roada net- 
lui pămint, Ne găsim vederat aici în faţa unei rămășiți a vechiului obiceiu, 
a unei dovezi că, în vechime, pămîntul neocupat era privit ca bun obştese 
de care se putea folosi oricine dind judeţului respectiv a zecea din roadă. 


Autorul Imcercării de miştificare păseşte că incheerile 
trase de mine din textele Pravilei lui Vasile Lupu alcătuesc un 
exemplu de „adevăruri travestite şi rău tălmăcite* de mine! ), iar 
mai departe hotărăşte că incheerea ce o trag din a doua citație 
(acea privitoare la Impărțirea rvadelor), este o simplă închipuire 
a crierului meu* şi că „am cetil acest text fără inteli- 
genţă şi färă competenţă*?). Apoi, cu o ironie fină, adaugă: 


Invăţatul barbat și prolundul istorie d. R. Rosetti auzit-a din intim- 


1 Pământul, Sinit și Stăpânii, p. 111. 
2) Panu, op. cit, p. 107 sQ. 
3) Ibid., p- 107, 108.. 


36t VIAȚA ROMINEASCA 


laro că pani lui Vasile Lupu nu este originală și că este o simplă tra- 
ueţie ?  Venitu-i-a la uroche că traducătorul este un oarecare Meletie Sili- 
goe caro spune singur că, indemnat de Vasile Lupu, a tradas institațiile (sic) 
ui Tustinian și o alegere din acele a împăraților Leon și Constantin? Și că 
prin urmare art. 22 csruia îi atribue o origină de vechinl drept romineso 
este și el o simplă traducere ? 
D. R. Rosetti e în urmă de tot cn aceste chestii, Desigur că nu ecu- 
nouste că d. S. G. Longhineseu s'a ocupat cu pravila lui Vasile Lupu și că 
a desfăcut-o în părţi, arătind ficeare parte de mnde e luată. 


„Încercarea de Mistificare ne citează pe urmă pe d. Lon- 
ghinescu, arălind ce zice acest autor cu privire la cele întăi 94 
de paragrafe din pravila in care intră articolul in chestiune. 

Mai citează apoi citeva rinduri din Fustel de Coulanges ') 
in care acesta arată că există o culegere intitulată Obiceiuri A- 
grare, scrisă In grecește, in veacul al optulea (vederat că Fus- 
tel de Coulanges vorbeşte de Nopo: Vswpyiai), şi care poate fi pri- 
vită ca înfățoşind aproximativ obiceiurile admise în Imperiu pe 
vremea lui Anastasie sau lustinian, culegere în care se zice că 
partea colonului parţiar este de nouă snopi iar acea a proprieta- 
rului de un snop, şi că proprietarul care ia o parte mai mare să 
fie blăstămat de Dumnezeu. Şi O încercare de misficare inchee : 


Asa că aventura d-lui R. Rosetti e $ spee Ori de citeori urmăreşti 


pe seat sator lipsit de orice seriozitate dai peste surprize de usemonea ma- 
u > 


Trebue să mărturisesc că Invierşunalul autor al /ncercdrii 
de mistificare nu este singurul care mă invinovâțeşte ca ași 
fi tras din textul Pravilei lui Vasile Lupu, cu neertată ușurință 
şi chiar ignoranță, nişte incheeri absolut neadevâărate şi absurde. 
D. loan Nădejde care, indată după eşirea de sub tipar a broşu- 
rii în chestiune, a sărit în ajutorul meu şi, printr-o lungă serie 
de articole în Voința Națională, a arătat lipsa de temeiu a celor 
mai multe din invinovăţirile ce mi se aduceau, este şi domnia-sa 
de părere ca, in privinţa relațiunii ce vreu s'o stabilesc între 
dreptul rominesc și articolele din Pravilă relative la folosința 
pămintului, sint cu desăvirşire greșit. lar un neoromin care scrie 
in Viitorul, pentru aceleași temeiuri, declară că: observaţiunea 
şi analiza fenomenelor juridice imi scapă, eu nefiind om 
de legi”). 

Ma stric de ris! 

Pravila lui Vasile Lupu, idendică cu a lui Matei Basarab, a 
fost alcătuită şi tipărită în al patrulea deceniu al veacului al XVI-lea, 
adică intr-o epocă care ne este răscunoscută, din care posedăm 


—— 


PR Fustol de Coulanges, Recherches sur quelques problemes d'histoire, 


2 G. Pann, op. ci . 116. 
3) Viitorul dela = pi piei 1910, 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 305 


mii de documente de tot soiul, intro epocă in care trăia şi pe 
care a scris-o Miron Costin. 

Dacă Vasile Lupu şi Matei Basarab, oameni pe care toate 
izvoarele contimporane ni-i infăţoşează ca nişte domni cu deosebire 
înţelepţi şi destoinici, ar fi comis imprudența să introducă în Mol- 
dova şi în Ţara Rominească o legiuire nouă, cuprinzind In sine 
dispoziţiuni privitoare la folosința pămintului străine de obi- 
ceiurile strămoșești ocirmuind de veacuri acea folosinţă, este 
oare cu putință ca o asemenea inovație, revoluționind legă- 
turile dintre pămint, sătean şi stăpin, să nu fi stirnit în ţară cea 
mai vie şi mai firească senzaţie ? Este oare admisibil ca o schim- 
bare atit de insemnată să fi rămas nepomenilă in cronica po- 
vestind acea vreme, alcătuită de iruntaşul cronicarilor noştri, om 
inzestrat cu o cultură înaltă, care fusese ani Iindelungaţi vel 
vornic şi vel logofat, adică ocupase cele mai inalte diregătorii 
judecătoreşti ? Cum se face că din mii de cărți de judecată cu- 
noscute ale lui Vasile Lupu nu reesă nici cel mai mic indiciu 
despre desființarea vechilor obiceiuri şi introducerea unor legiuiri 
nouă ? La aceste întrebări nu se poate da decit un răspuns şi a- 
nume că: legea cea nouă, scrisă, nu schimba întru ni- 
mic dispoziţiunile vechiului obiceiu în vigoare, ci era 
o simplă redactare şi codilicare a acestor obiceiuri. 

Acest răspuns nu este intemeiat numai pe deducţii logice: 
el este coroborat de istoria acelei părți a Pravilei lui Vasile Lupu 
care tratează despre pămint şi despre folosința lui. Acele părți 
ale Pravilei sint fără indoială o traducere a colecţiei de legiuiri 
şi de obiceiuri cunoscută sub denumirea de Nepos yswpymòs care, 
după părerea celei mai recunoscute autorități în asemenea ma- 
terie, am numit pe Zachariae von Lingenthal, trebue atribuită im- 
păraţilor Leon şi Constantin Isaurianii '). 

Zachariae zice : 


O mare parte din cuprins, alcătuaşto un drept cu desăvirşire nou, ast 
del că el nu poate fi compilat din izvoare mal vechi.. După cuprins, Was 

tzòz poate fi caracterizat mai cu samă ca fiind o rinduială de poliţie 
Lica bg şi ace oduce, cind mai mult cind mai puţin, hotăririle dreptului Jus- 
tinianeu, Mal tabiluste drept cu totul now. Însă pe ici și colea 
mai ales la încoput, se găsesc articole care se pot de: 
semna ca alcătuind principiile unui dropt țărănesc de- 
osebit, mai făcind şi oareșieare lumină asupra împrejurărilor ţărăneşti în 
veacul al optulea *), 


lată acum cum explică Zachariae alcătuirea acestui drept 
țărănesc nou, după care hotarele satelor se află in posesiunea 
comunităţii agrare respective (100 Xwpiov nomtne ) : 
1) Zaehariae v. Lingeothal, Geschichte dea Griechisch-Römischen Rechts 
p 209 da Laon Iasoriasai și ful sáa Constantin pa domalt dela 117 la 
140. Lor se mai datoreste Ecloga, Nomos fai» Nanrinds şi Nopog otpa- 


tis militares 
2) per mec v. A) atha, op. éit, p. 250 sa. 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


Bătător la ochi aci o mai cu samă, că împărțula trebuea să se facă in 
părți deepotrivă. Aceasta ne faca po de oparte să ne reamintim de 
dura dela intemeeroa coloniilor, iar pe altă pars de dreptul 
siav, Și se poate prea bine ca, ici o pricină dincolo cealaltă, să fi dat 
naştere părerii că pămintul obştiei trebue privit ca o ms age a obşte- 
nilor de o art de indritaiţi, respectiv a sefilor de fam ai obştiei şi 


că o proprietate particulară asapra părţilor de pămint poute ei numai din- 
tr'o colmpărțală ')- 

In adevăr, din a doun jumătate a veacului al șaptelea, o drone tn- 
treagă mai cu ramă de cirduri de noroade slave au dat 
navală şi s'au asezat deavalma în ținuturi pustii ; do asemenea cirdari intregi 
de noroade băștinașe alungate au căutat desvalma adăpost în alte teritorii; 
însfirșit obştimi întregi din unele părți ale împărăției au fost așuzate în ți- 
mutari părăsite. In toate aceste cazuri nimie nu era mai 
prielnie decit de a privi ţărănimile din nou așezate 
ca nişte copropritari si pămîntului pe care se așăzuse 
și aceasta cu atit mai mult, cu ctt ele erau răspunzătoare În solidar de dä- 
rile impune, Ori şi cum ar fi părerea că obştia sătească cuprinde în sine 
o oarecare codavălmâție n membrilor, a rămas dominantă şi mai tirziu în 
împărăţia bizantină. In înțelesul acosta, chiar după trecerea de veacuri, se 
vorheşte de cules tv Xwpiwy, de avaxzoswiseg Zepi sau TeviTOY 
si, ca urmare a acolui principiu, se aplică regula că niciodată ọ bucată din 
pămintul obstiel nu poata fi privită cu fără stăpin, eită vreme mai esta de 
faţă măcar numai un membru al obstiei sătești (Zøpıos) si că o parte a- 
acre Sea stăpin sporeşte oarecum părțile celorlalți membri ai obstiei să- 
teş 


Rezultă din rindurile de mai sus că, după părerea lui Za- 
chariae v. Lingenthal, căruia i se recunoaşte de obiceiu oareşcare 
autoritate in chestiune : 

i. Nous emrepiâs alcătuește o culegere de dispozițium al- 
cătuind, In parte, principiile unui drept țărănesc nou, în vigoare 
în peninsula balcanică pe la mijlocul veacului al optulea; 

2. Acest drept se poate privi ca fiind o urmarea 
aşăzării, In ţinuturile pustii ale împărăției, atit a fugari- 
lor din alte părţi ale acelei impărății cit și a unor po- 
poare străine, mai cu deosebire slave. - 

3. Aşăzările astiel alcătuite (de popoare străine și mai cu 
seamă de Slavi) alcătuiau obştii agrare, țăranii alcătuindu-le 
fiind priviţi ca stăpinind in devălmăşie pămintul pe care se asă- 
zase. Şi, cind acest pămind se imparte, împărțirea se face în 
părți deopotrivă, după obiceiul întrebuințat la intemeerea de aşă- 
zări nouă şi in ființă la popoarele slave. 

Rominii din Dacia Traiană sint rezultatul contopirii unor e€- 

lemente romanizate deoparte și slave de alta, contopire efectuată 
in cursul veacurilor VI, VII şi VIN, Slavii fiind elementul care 
avea puterea In acel timp 9). Populaţiunea peninsulei balcanice 
în veacul al VIll.lea era, in cea mai mare parte, alcătuită şi ca 
1) Părţi adică jireabii. 
D 50. 0Emeiotaie Free tul Vasile Liga i ex p. 102. Cal. Za- 
ebariae v. Lingenthal. Geschichte des Griechisch- schen Rechts, p. 254. 
Cine nu vede aici că aceste obęti aveau toste caracterele obştiei gentilice ? 

3) Pământul, sătenii şi stăpânii, p. 1, 8q. 


pun a a a n ce mar S a 


PENTRU ADEVĂR 3I DREPTATE et „307 


Pa 


i i i i cu Slavii imigraţi 
n contopirea aceloraşi elemente romanizate cu S 
= RERE Este deci lucru firesc că obiceiul rominesc sub 
care trăiau Rominii dela Nordul Dunării să se asemene cu drep- 
tul de care erå%cirmuit amestecul de o cre za ii şi de Slavi 
ind obstia populaţiunii dela Sudul fluviului. 
E A poea or mea am afirmat că articolul 22 al 
Pravilei lui Vasile Lupu, articol care sună : 


lui ee numănă pe locul altuia, de va fi 

PPE. doi ar ri dee toată cheltuiala, sint a lat Keni 

snopi şi a celui ce n dat pämintul un snop; iar ce 

ce H împărţi în alt chip este blăstămat de Dumnuo- 
s 


zeu... 


că ne im vederat in fața unei rămășiţi a ve- 
Preta am E r un lucru absolut adevărat. lar a 
acest obiceiu, codificat intäiu în Not yewo Şi apoi în a 
vilă, este rămășiţa obiceiului străvechiu al tuturor popas ör 
primitive, al celor arice ca şi al aeelor nearice, la care pă 
mintul neocupat a fost pretutindeni privit ca bun obştesc, ELA 
Faptul interesant nu este ființa acestui obiceiu în venea 
drept rominesc şi în Noum qewgyixoi, Ci faptul că este a me e 
Cartea de învățătură dela 1646, cind „țărânimea incepuse ed £ 
boare durerosul poirai AI oranie A st perd, povirniş 
i ruia ea găsi Regulamentu z s. 
shrgie! mineri eră cetitor să hotărască cine fi servo e 
devăruri travestile şi rău tălmăcite*, Și „simple cei ser ao c a 
erului său“, cine a cetit textele „fară inteligenţă și fär ope 
tențā* ; cine „este lipsit de orice seriozitate“, „a cui a 
icantă“ ? A i 
Pi iae vois dovedi acuma că aventura Incercării cală ară 
tificare este ceva mai mult decit picantă. lată ce urme 


teva rinduri mai jos: 


i f istorice 
rū. Ši aici este partea comică a acestei aventuri 
iti g rap "p n ui, siie nilor. i stă „Art, 22 din pravila 
pr alle Lupu tradus, afirmă şi la noi 


tind numui un lucru, €s să înprădease 
Sai f sau cu sâzătorul pe moşia aceluia. 


pan care regulează ra rturile între prohon şi între locuitorul cara ar 
pămint străi À dre R i 
E A ping aaa jul Vasile Lupu zice următoarele: pă 
Un ugar ce va sămînța sa în notar « nl i 
cheltuit toată cheltuiala, de va îndräzni totuşi să-şi care sapă! 2 [i 
Se ieir bet afirmare a areptalai individual de pro- 
prietate 2u 


i i ini dreptului de 
Mărturisesc că o mal temeinică afirmare a 
proprietate individuală nici că se poate cere, de oarece 


m 


1) Subliniat de mine. 


368 VIAŢA ROMINEASCA 


Insuși cuvintul proprietar se găscâte în textul reprodus de O în- 
cercare de mistificare. Dacă astfel ar sta şi In textul ce se gä- 
seşte tipărit în Cartea Hominească de Invățătură, nu mi-ar ră- 
mine decit să-mi acopăr capul cu cenuşă şi să părăsesc pentru 
toată viața condeiul. Și spre a arăta cum stau lucrurile în rea- 
litate, reproduc aici, faţă în față ambele texte: 


Textul din Cartea de învățătură 


21. Un plugar ce va 6 sămânut sã- 
minta sa în pămint străin și va fi chel- 
tuit toată cheltuiala sa, și de va in- 
drăzni să-şi care snopii fără de gti- 
rea celuia cu X guser ca un fur 
să-și pearză tontă roada de pro acel 


Textul din O încercare de mistificare 


Un plagar ce va fi sămânnt sămin- 
ţa sa în pămînt străm şi va f chel- 
tuit toată cheltuiala sa, şi de va in- 
drăzni totuși să-şi care er me fără 
știrea proprietarului ca un for să-şi 
piardă toată roada pămintului, 


pămint. 


Constatăm o singură deosebire esențială: textul dela 1646 
are: celuia cu pămintul, textul Incercării de mistificare are: 
proprietarul. Acest de pe urmă cuvint tranşează toată chestiunea, 
Dacă legiuirea dela 1645 recunoaşte că existau atunci în Mol- 
dova proprietari, exista şi o proprietate, şi dacă la 1648 existau 
în Moldova proprietari și proprietăţi, toată cartea mea nu mai 
face două parale şi ceste bună de svirlit în foc. Dar cel cu pă- 
mintul nu trebue numai decit să fie un proprietar. El poate fi 
prea bine un sătean șăzind intr'un sat stăpineac, domnesc, mä- 
năsliresc; capitolul în chestiune din pravilă tratează mai cu samă 
despre afaceri privind aceasta clasă a populaţiunii dela țară, 
acel cu pămintul mai poate fi luat pămintul dela altul, in a- 
rendă. 

Cunosc cetitori de ai /ncercării de mistificare, care au 
rămas convinşi de netrebnicia teoriilor mele numai în urma ce- 
lirii cuvintului de proprietar in textul art. 21 citat de broşură, 

Exemplarele în ființă din ediţia dela 1646 ale Cărţii de în- 
vățătură sint foarte puţine, acele ale ediției atit de defectuoase 
dela 1875 se mai găsesc cu greutate, pe la anticvari. Pravila 
lui Vasile Lupu mai este reprodusă şi în colecția lui Bujo- 
reanu, dar aceasta din cauza prețului ei ridicat, nu este la in- 
dămina obștiei publicului cititor, care de altmintrelea nu are 
obiceiul să controleze textele ce i se servesc de autor. 

O încercare de mistificare neavind de loc de scop o refu- 
tare temeinică și cinstită a teoriilor mele ci numai acel de ale 
ponegri și ale discalifica in ochii marelui public, autorul ei n'a 
stat la indoială, In lipsă de alte argumente, și a recurs la meşte- 
Şug spre a produce efectul dorit. 

Mă abțin de orice calificare a faptului şi urmez mai de- 
parte cu citațiunile din broşură ! 


Troe la al doilea argument, tras tot din legiuirea lui Vasile Lupu. Iată 
vte ne zice autorul: 
„Dreptal săteanului asupra posesiunilor lui individuale în hotarul sa- 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 359 


tului: casă, ă, păminturi de arătură, curătură si vie esta consfințit de 
cen mai v legiuire serisă a Moldovei, de Pravila lwi Vasile Lupu, care 
numeste aceste posesia ocine, adică patrimoniu. Și nu trebue uitat 
că, în epoca lui Vasile Lupa, țărănimaa incepuse să seoboare durerosul 
virniş ul drepturilor care se se pierd, povirnis la sfirsitul căraiu en găsi ke 
gulamentul Organic“, 

ar mai jos, vorbind de posesiunile personale ale țărunului, revine zi- 


J 
cind: „codul lui Vasile Lupu le numeşte ocine (patrimoniu). 


lată încă o fantazie ca acea cu dreptul copilului celui mal mic asu- 
pra pămintului tatălui, ca acea a blăstămului din pravila lui Vasile Lupu de 
care um vorbit chiar neuma, 
Pravila lui Vasile Lupu intrebuințind cuvintul 
se media in sens do patrimoniu, de proprietate? E ri- 
eol. 
Traducătorul a întrebuințat cuvintul de ocină în lipsă dealtul mai 


„just și mai apropiat. 


Observ mai intâiu că autorul nu găseşte cu cale să ne a- 
răte care este cuvintul grecesc pentru care traducătorul dela 
1646, negăsind cuvint rominesc echivalent, l'ar fi tradus prin a- 
cel de ocină care se apropie mai mult de el, 

Din cele de mai sus ar reieşi că neinduplecatul meu ad- 
versar a comparat textul original din Nops: yswpytot cu din acel 
din Cartea de învățătură şi a dat acolo de un cuvint grecesc 
întrebuințat pentru a desemna posesiunile personale ale țaranu- 
lui, pentru care lipsind un echivalent rominesc, a lost tradus prin 
cuvintul ocină ce se apropia de sensul cuvintuiui grecesc în 
chestiune îără, insă a fi cu totul echivalent, 

Vaiu pune deci față in față şi in acest caz textul grecesc 
al paragralului respectiv cu textul rominesc din Cartea de învd- 

d: 


Textul din Nouo: ampyro? Textul din Cartea de învățătură, 


§ 13, Eàv azopnons pas 
RpOS È spălanăda toy iay á- 
phs aal hawi, ci tà nuia 
arat tius» tpyralresay tóv ġ- 
Tg, py) SLovtrag ădâav Ézavepko- 
meta Teora -Supon H Cesty 

toy ed ata. 


(traducere rominească) § 15. Un om oarecine dacă va să- 
Desi piraan) din enuza sărăciei nu răci şi va slăbi de nu va putea să-ţi 
va mai fi în stare să-și cultive ogo- lucreze via sau curățitura altă o- 
rul său propriu, se va însirăiua și va cină ceva aves, sau cind va fagi do 
fugi, ca fiscul să culeagă roada ogo- se va înstrăina, atunci acea ocină să 
rului și dacă se va întoarce țăranul fie pro sama domniei sau a stăpinu- 
să nu aibă volnieie să-l globesscă lui a cui va fi locul,aceştia să o eră- 
sau să coară ceva dela el. mască și să joa roada ce va Ñ, iară 
de se va întoarce acol om şi va v 
la locu-şi, ea să nu albă nime treabă 
eu ocinele lui nief să-i eie alta ni- 


170 VIAŢA ROMINEASCA 


Dela inlăia vedere constatăm că nu avem a face aici cu œ 
traducere. Textul rominesc, din Cartea de învățătură, neasămă-- 
nat mai lung şi mai complect, nu este deloc tâlmăcirea textului 
grecesc; el este vederal o redactare nouă a acestui text, 
redactare adaptată la împrejurările romineşti. 

Prin cuvintul ocine, Cartea de învățătură nu traduce cu- 
vintele ùv Buw àypbv care insamnă: cimpul (agrum) sau ogo- 
rul propriu, ci ea cuprinde toate posesiunile individuale ale ța- 
ranului : vie, curățitura şi orice altă posesiune în hotarul satului. 

Prin urmare cum rămine cu-afirmațiunea /ncercării de mtis- 
ficare că cuvintul ocine din Pravilă este intrebuinţat, in lipsă. 
de alt cuvint, pentru a traduce un oareşcare cuvint gre- 
cesc care nici macar nu ni se citează, cind constatăm că 
nici vorbă de traducere nu este ? 

Mi se pare că ea imparte soarta multor alle afirmaţiuni din 
pomenita lucrare şi că nu celor scrise de mine în privinţa în- 
cheerilor de făcut asupra întrebuințării de câtră Cartea de învă- 
țătură a cuvintului ocine se cuvine calificativul de fantazie. 


Din punerea față în față a textului grecesc al paragrafului- 


21 din Nopo: ewp cu acel al Pravilei reesă în chip vederat: 


1) că această din urmă nu este pretutindeni o traducere- 


servilă a legiuirii cunoscută sub numele de Nopo: yewpyizo: sau 
leges rusticae şi că unele articole au căpătat, la laşi sau la Bu- 
curești :), o redactare nouă, a cărei scap a putut fi numai adap- 
tarea legiuirii la împrejurările şi la obiceiurile țării ; 

2) că cuvintul ocină a lost întrebuințat aici in chip foarte- 
conştient şi In ințelesul ce-l avea acest cuvint în toate documen- 
tele vremii, adică de patrimoniu, de posesiune ereditară asu- 
pra unei porțiuni de pămint. 

Şi, după cea recurs la asemeni meşteșuguri şi tertipuri, 
Incercare de mistificarea ne surprinde cu declaraţia următoare: 


Este drept că pravila lui Vasile Lupu consacră posesiunea ţăranului 
asupra păminterilor, viilor şi curătuarilor, însă sub formă de posesiune pe 
moşia altuia, nu pe a sa proprie. 


Deci iată că adversarul meu recunoaşte prin cuvintele de 
mai sus dreptul de posesiune al săteanului asupra pămintului de 
care se folosia, adică tocmai ceeace eu, în locurile incriminate, , 
fac să reiasă şi din textele Pravilei lui Vasile Lupu. 

In cit privește faptul că dreptul țaranului era un drept de 
folosință şi nu alcătuia un drept de proprietate în sensul de do- 
minium absolut, acesta este un fapt, ce departe de a-l fi tăgă- 
duit, l'am accentuat şi l'am lămurit la fiecare prilej: dacă pretu- 
tindeni in cartea mea vorbesc de dreptul de posesiune sau de 
fulosință al săteanului asupra hotarului aşăzării, niciodată şi ni- 

1) Nu se ştie unde s'a făcut traducerea originală, la laşisau la Bucu- 
resti. Îmbele texte privitoare la dispoziţiile agricole sint identice. 


MA | 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE Mi 


— 


câiure nu pomenesc despre vre-un drept al lui de proprietate, 
Cred că în această privință am fost destul de clar în Pământul 

Sătenii şi Stăpânii şi că nime afară de autorul Incercării 
de mistificare n'a putut să dobindească din cetirea acelei cărți. 
impresiunea că, într'insa, se susține că țăranii erau proprietari in- 
dividuali asupra hotarelor locuite de ci. Însă am tăgăduit şi ur- 
mez a tăgădui că acele hotare ar fi fost vreodată proprietetea 
particulară (in sensul cviritar) al acelor care, fie prin moşte- 
nire fie prin privilegiu domnesc, dobindise dreptul de judecie a- 
supra lor, De proprietate nu poate fi vorba. Hotarele satelor erau, 
la inceput, nişte posesiuni ale obştiei sătești care se lolosia de 
ele potrivit obiceiului strămoşesc. Voiu reveni asupra acestei. 
chestiuni mai departe. 


In cartea mea, printre dovezile aduse spre a dovedi că 
hotarul unui sat era posesiunea obştiei şi nu acea a stăpinului 
am citat pe linga alele şi judecata ce au avut-o Inaintea lvi 
Vasile Lupu, Dumitru Buhuş, stăpinul Bohotinului, cu sătenii 
din Podoleni. Acest de pe urmă sat era al Domniței Ru- 
xanda, fata lui Ştefan Tomşa Vv., fiindu-i dat de zestre de mă- 
năstirea Solca. Sătenii crezindu-se impresuraţi de Buhuş pornise 
judecată Inaintea Domnului impotriva acelui boier. lar Domnul 
necontestindu-le deloc dreptul să stea la judecată pentru acel ho- 
tar, trimise pe Neaniul, Vornicul de Pouartă, in cercetare la fața 
locului. Acesta arâtind prin raportul său că Buhuș nu încălcase 
nimic şi că actele arătate de săteni erau meşteşugite, Vasile Lupu 
scrise Podolenilor să aibă numai decit a da „scrisoare ce aveţi 
de mărturie de la meziași pentru hotarul satului vostru..* pe 
care sălenii o arâtase lui Neaniul la cercetare, ameninţindu-i că 
de nu vor da-o, le va lua cincizeci de boi, ý 

Autorul Jncercării de mistificare arată că a căutat in 
zadar in actele No. 12, 13, 16 şi 17 anexate la a mea Cronică 
a Bohotinului, la care trimiteam pe cetitor pentru a gāsi dovadă 
cum că satul Podoleni era intr'adevăr al lui Stefan Boal, dar că- 
nu a găsit nici o lămurire In aceasta privință şi se întreabă de 
ce nu arăt locul de unde scot lucruri atit de insemnate. Apoi 
adauge : 


Dacă În adevăr satul Podoleuii a aparținut Mănăstirii Solen si a 
dat zestre Domniței Ruxanda, atunci întradevăr acel sat era de adie Cr 
faptul că el, adică obştia lui s'ar Ti judecat cu Du- 
mitru Buhuș, ar arăta că asemenea sate nu aveau pro- 
priu zis un stăpin și orau stăpine pe hoturele lor. 

Dar acest lucru d. R. Rosetti nu ni-l dovedeşte, nici măcar nu ni-l m- 
rată. Și atunci nu no explicăm faptul judecății satului cu Dumitra Buhuș do- 
eit prin aceia că satul Podoleni era sat do răzăși adică de proprietari mici. 
Şi că d. R. Rosetti prin inadvertență în un sat de răzăși drept unul de clă- 
cași. Și atunel acest exemplu nu face nici o dovadă... 


372 VIAŢA ROMINEACSA 
aa EEE IRI e fa 2 ala haaa sine a 


Inadvertenţă din partea mea este, dar nu cum o insinuiază 
adversarul meu. Trimiţind pe cetitor la actele anexate Cronicei 
Bohotinului, am citat numai actele privitoare la judecata dintre 
Buhuși şi sătenii de Podoleni, omiţind să citez pe acel In care 
“se găsesc lamuririle privitoare la satul Podoleni. 

Faptul că adversarul meu n'a ştiut să le făsească arată că 
el, deşi avocat, cercetase prea puţine acte vechi relative la ho- 
tărnicii. Altlel el ar fi știut că: lâmuririle relative la isto- 
ria moşiilor megieşe trebuesc totdeauna căutate in ho- 
tarnica moşiei de care te ocupi. Lămuririle în privinţa is- 
toriei Podolenilor se găsesc pe pagina 110 a Crowmicei Bohoti- 
nului, in hotarnica făcută la 1785 de lon Ursoianul, treti logofăt. 
Locul respectiv din hotarnică este reprodus de mine în Cronică, 
în extenso, iată-l: 


Moșia Podolenii au fost a lui Andrei Hatmanul, dată luiy miluire și 
«danie, cu sut pe dinsa, care nu fost drept domnească, subt ascultare Bra- 
uiştei, tot dela acelaș domn, Patru Vodă, carele i-au fos dat danie și din 
Bohotin lot numit de prisacă co să chiamă Himiosul; insă Podoionii i-au 
lost dat lui Andrei Hatmanal cu un an în urmă dănii dela Buhotin, pentru o 
mari slujbă ce arată că au făcut Domniei şi ţării, după ispisoe din 7035, 
Săptemvrie 5, După şăi ani, sutul Podoleni l-au dat domnul Eremie 
Movilă Vodă miluiri lui Isac Balieu, vel căminar, nepomenind nimien de An- 
drii hatmanul, ci zicind faräşi că nu fost domnesc, sub ascultare Braniştei 
din tirgul Eşli, iar hotarul să fie pe undo an umblat din veci, după ispisoc 
“din 7114 Martie 12. După două zeci şi einci ani, domnal Moisăin Movilă Vodă 
au dat şi au întărit lui Dea Baul și giupănesii sale Ruegandei, fiica ră- 
posutului Ștefan Tomşa Vodă, dintru a lor dros gau avut dela Miron Bar- 
novskie Vodă, satul Podoleni la Braniște, țănutul Fălciului încă si satul Stro- 
eștii, la țănutul Hirlăului, care aceste doui sate au fost danie şi miluiee di 
Zaaien Tomşa Vodă Mănăstirii Soleăi, și călugării dela Solca le-au dat lui 

tofan Boul și giupănetă sale, Rocsaadii, zăstri cind aa făcut nantă în zi- 
lelo lui Barnovskie Vodă, cum arată și ispisocul lui Moisălu Movilă Vodă, 
din 7139 Muiu 10. Cu şapti uni în urmă acestui is soe, la divanul domnu- 
lni Vasilio Vodă sau giudecat Gligorii Ureche 8 tariu, nepot lui Andrei 
batmanu, cu Ștefan Boul fiind elacoriu și cu alți multi din boieri. Ştefan 
Boul pierde judecata, iur În 1655 satul Podolenii trece in stăpînirea logrofă- 
tului vită Cihan). 


Judecata intre Podoleni și Buhuș intimplinduse la 1636 
(7144), precum dovedesc actele anexate Cronicii Hohotinului, iar 
judecata dintre Ureche și Boul avind loc la 1638 (7146), rezultă 
că, in momentul celei dintâi, satul Podolenii era sub stăpinirea 
lui Boul '). 

Dar, intreb, cum se face că adversarul meu, nu vorbeşte 
de un al doilea caz de asemenea natură care se alā citat pe 
„pagina 217 a cărții mele: 


In anal 1676, sub ) Duca, satal Buciumi era din o- 
lul tirgului T a 5 t 1 
E pi ini pre Sie mafai an, a Matt Socola do 


1) Actul se află la Academia Rominā; Pachetul LXXXI, No. 106. 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE A ETES 


domnose sau orășănese ci cu vatamanul și eu toţi sătenii din sat din 
Buciumi’) 


Şi autorul /ncercării de mistificare nu vorbeşte nici de- 
alt text, și mai important, citat de mine, adică de art, 10 al 
Cărţei a Il-a. Pricina l-a din Pravila lui Vasile Lupu care sună; 


Două sate de vor aven sfadă pentru hotarul sau pentro păminturi, a- 
colo să socoteaseă judeţul să facă direptate să den acel loc pentru carele 
se pricesc, acesta să-l dea acelora ce se va afla că laa ținut mai multă 
vreme, alegind cînd va fi hotar bătrin, ținerea cen veche, acein biruieşte. 
Cum s'ar zice cum se va sila c'au ținut cei din veci așa să rămie neclătit. 


lată deci un text de lege, care arată lămurit că satele se 
judecă pentru hotarele lor, iar acel text de lege este coro- 
borat de două acte domnești, din care unul este privitor la un 
sat, boeresc iar celalalt ia un sat domnesc. Şi adversarul meu nici 
nu pomenește textul de lege reprodus in extenso în cartea pe 
care o critică, trece fără a-l menţiona peste actul privitor la satul 
domnesc rezumat în text și în nota de pe pagina 217 a cărţii in 
chestiune, iar 1n cit priveşte acel privitor la satul boieresc, ne- 
ştiind (7?) să găsească dovada că era intr'adevăr al lui Ştelan 
Boul, conchide -cå trebue să fi fost răzăşesc, Precum vedeţi un 
procedeu cit se poate de indemănatic pentru a nu răspunde la 
dovezi și argumente supărăcioase ! 


III. „O încercare de mistificare* şi originea proprietății mari 
în Moldova 


Mult singe rău ti face autorului Incercării de mistifi- 
care afirmarea mea că Moldova inainte de descălecare n'avea nici 
Suveran, nici voevod statornic, 

„Moldova era pe atunci un fel de țară a lui Cremene !!* 
exclamă el cu indignare). Şi apoi urmează: 


Minunat, dar atunei adineule istoric te întreb: Pentru cine cneazul 
d-tale strîngea birurile, îndeplinia E aisa atăpînirii şi ducea pe săteni 
la râsbaiu ? căci aceste spui in pansul ce Îmi fnei, cind te string eu 
uşa (!) şi neavind cum să scapi(l) transformi pe cneaz dia judecător in 
oetrmuitor (|) ? 

In cartos d-tale spui, cum ţi-am dovedit prin eltații mai sus, că enea- 
zul porcapea dări numai pentru dinsul şi-şi păstra toate veniturile moşiei 
neavind proprietar cu cine să le împartă și că nu exista nici suveran nici voevod. 

Incă odată te mai întreb: Atunei pentru cine stringea birurile ? Va 


1) 1676, Maiu 5. Gheorghe Duca Vv. Safta Stariţa şi tot soborul mă- 
păstirii Socola se pirăşte cu vatamanul și toţi săteni din 
sat, din Buciumi, pentru hotarul mănăstirii. apă in fE 
VI, p. 58). Satul Buciumi era atunci domnesc, de ocol tirgului lași. A fost 
hărăzit pe urmă de Constantin Duca Vodă (1700—1704) bisericii dota Dancu, . 
care de atunci deveni mă 3 

2) Panu, 0 încercare de mistificare istorică, p. 99, 


-374 VIAȚA ROMINEASCA 


să zică era un domn sua voovoul sau cel putia un proprietar ? Atanci care 
era stăpinirea a cărei poronci el le împlini Va să zică era un voevod ? 
Atunci crab ducea pe săteni la răsboin ? Va să zică era o organi- 
zațio a? 

"i atunci în fine cum rămine cu afirmarea d-tale din carte, că în timpal 
-enejilar nu exista ni Dicu ni maitre ? 

Iată în ce contradictie se pune cineva cind scorneşte teorii istorice, 
fără să aibă alt friu şi disciplină mentală decit propria sa fantazie... 


Și cind mă gindesc că toată această supărare pe lingă că 
este neintemeielă mai este şi prefâculă ! 

Caci adversarul meu numai dacă n'a voit să vadă na 
văzut $ 10 a capitolului I, cartea II din Pământul sătenii şi 
stăpânii, paragral care cuprinde trei pagini pline, paginile 
124—127, In care lămuresc pe larg că stăpinirea pomenită 
mai sus, acea stăpinire pentru care se stringeau birurile şi se 
duceau oștenii la răsboiu, erau popoarele barbare: Pecenezi, 
Cumani și Tatari, păginul cum li zicea Rominul, care din vea- 
cul IX-lea pănă la mijlocul veacului al XIV-lea, adică pănă în a- 
ajunul descălecării, au cotropit, jăluit şi stăpinit ţările romine 
dela amiază-zi şi dela răsărit de munți. 

Din două una. Sau adversarul meu a sărit peste acele 
pagini şi atunci n'am cum să stau la vorbă cu el, sau, ceia ce 
este mai probabil, le-a văzut şi se face că nu le ştie şi iar n'am 
cum să discul cu un critic care intrebuințează asemenea pro- 
cedeuri, 

Voi mai observa odată aici că O încercare de mistificare 
necontenit denaturează spusele mele, precum mai reiesă din ur- 
mătoarele rinduri : 


Pe lingă aceste puternice argumonte, am văzul din eltaţiile de mai 
sus, că uutorul sa spri pe afirmaţianea că inainte de Bogdan Dragoș, 
suveran au A existat nici voovozi. 

Să fie oare aşa ? 

Mai întăiu, în privința voevozilor, autorul este da o altă părere la 
altă nä. lată ce cotim la pag. 47: 

„Voevozi au existat ne in Moldova și în Tara Rominească mult 
îinninte de neei ce-i intilnim prin documentele din veacul XIII și XIV, 

„Răsboaele erau necontenite ..,.. Voevodul fn cel dintăin şef militar... 
Voovozi în sens de goneral se găsesc în istoria tuturor popoarelor slave. 
Ei răspundeuu unei trebuinți*. 


lar la . 48: 
„Din Moilova cunoaștem un voevod anterior lui Lituon și lui Seneslau. 
Acesta este Ploskinia, voovodul care comanda Brodaicii (Birlădenii) aliaţi 
cu Tatarii în bătălia dela Kalka (1994).* 

Cum se vede în această miraculoasă carte, voevozii cind există cind 
nu există, după interesul autorului. Cind susţine că țara Moldovei era sa- 
tul lui Cremene şi că numai țăranii eu enejii stăpiniau în ca, atunci d. R. 
Rosetti spune că voovozi nu erau. Cind insă voeşte să facă puţină istorie 
şi să asimileze țara Moldovei eu ceia ce era la alte popoare slave, atunci 
ne spune că au existat voavozi şi chiar ne citează numele unuia. *)} 


1) Panu, op. eit, p 115. 


; 
$ 
i 


Lat: 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 375 


Şi astfel, asupra minții unui cetitor indolent sau credul, ad- 
versarul meu a creat impresia că eu sint un scriitor lipsit de 
logică sau de bună credinţă, fäcind să-i apară dinaintea ochilor 
voevozi moldoveni, după ce am declarat că asemene lucru n'a 
avut ființă in Moldova inainte de descalecare, 

Pacat pentru el numai că eu nicăiure n'am zis acest lucru. 

Citaţiunea la care se referă aici O încercare de mistificare 
se allă pe pagina 99 a citatei broșuri şi este luată de pe pa- 
gina 114 a cărții mele unde sună astiel: 


De ultmintrelea al cui să fi fost acel hotar ? 

Al suveranului nu, căci suveranul lipsis. Al voevodului regiunii nu, 
căci nu ştim de existenţi unui voovod statornic în fiocare regiune, și pule- 
rea unui voevod vremelnic ar fi fost prea precară şi pees neinsemnată pen- 
tru ca el să fi putut pretinde la un drept atit de exorbitant en proprietatea 
întregului pămint asupra a cărui locuitori el exercita o autoritate din cele 
mai ros trinse. 


O încercare de mistijlicare care, precum am văzul ceva 
mai sus, nu văzuse trei pagini pline din zisa a me carte, 
de astădată a trecut cu vederea singurul cuvint statornic ti- 
pärit cu litere grase în fragmentul de text reprodus aici. 

Eu am zis că în Moldova de dinainte de descalecare nu 
exista Voevod statornic, dar am vorbit de ființa unor voevozi 
vremelnici. O încercare de mistificare, pentru a mă pune în 
contrazicere cu mine şi a discredita cartea mea, afirmă Îără e- 
zitare că eu aş fi zis că: inaintea de descălecare n'au existat 
de loc voevozi în Moldova, bizuindu-se pe indolența sau credu- 
litatea cetitorului îl vor epri să confrunte textele. 

Autorul broşurii voieşte numai decit ca Moldova să fi a- 
vut suverani inainte de Dragoş şi numai decit îi găseşte unul: 


Să fie oaro adevărat că Moldova n'a cunoscut suverani înninte de 
Bogdan Dragos ? ') 


din acel an, prin 
locuitorii din Mezambria de pluta vămii ete. (urmează rezumatul textului cu- 
nose utei diplome biriädene) } : 


Observ mai intăiu că diploma în chestiune vorbeşte numai 
de oraşele Birlad, Tecuci şi Galaţi şi nu zice nici un cuvint des- 
pre: „intreaga Moldovă mijlocie şi de jos*, Al doilea, din textul 
cronicilor ruseşti, reiesă că Ivanco Rostislavici, fiul principelui 
de Halici (căci la 1134 nu exista încă vre-un regat halician) era 
un fel de aventurier a cărui domnie asupra PBirladului, dacă a 


1) Ce caută aici numele de Dragoş? Dragoş este pină astăzi o ființă 


ndură. 
vii a` Panu, Op. cit, pag. 115 sq. 


376 VIAȚA ROMINEASCA 


avut vro dată ființă, n'a putut să fie decit foarte elemeră. 
Aceste considerațiuni nu Impiedecă pe criticul meu să 
triumfe şi să exclame: 


„Ya să zică Moldova nu era fără stăpin, es atirna de ale (7) Gali- 
tiei si nu ora administrat de acolo direct, ci avea principi locali. Ivan Ros- 
tislaviei, cum am spas, stăpinia toată Moldova centrală şi cea de jos: cit 
despre Moldovu de Nord, vecină eu Galiţia, nici nu mai încape în oială (? 
că ea atimă direct de scaunel . 

Era Moldova la inceputul! veacului al 12-lea o ţară de izbolişte fără 
nici o organizație? Documentul ni dovedeste contrarul. Principatul Moldo- 
vei avea o organizuție vamală bine definită, aces cure domnia în tot restul 
Europei și care se ştie că consista în faptul că negustorii plăteau vamă în 
fiecare oruş.. Apoi dacă Ivanco Rostiluviei o vamă de ln mărfu- 
rile indigene și străine pe întinderea teritoriului Moldovei, oare din aceasta 
nu rezultă că ol avea un drept de stăpinire asupra princi ui său şi că 
percepea și impozite interioare dela locuitorii principatului, după cum per- 
cepoa impozite exterioare dels negustorii străini, 


Şi cind mă gindesc că adversarul meu mă acuză pe mine 
că mă mulțămesc cu probe superficiale sau servesc cetilorului 
numai roadele imaginaţiunii mele! Dar să urmăm cu citația: 


Și atunci cum rămine cu ufirmaţiunea d-ini R. Rosetti că cnejii din 
toată Moldova mnveau voevozi, că pămintul na era al nimănui șicăei 
v'aveau de plătit nici un impozit nimănui ? r 

Cum rămine afirmajiunile autorului din clădirea sa fantustică 
faţă cu actul dela 113471) 


Şi acuma să vedeţi In ce chip lamentabil se sfirşeşte ar- 
gumentarea dusă pănă aici pe un ton atit de triumfător : 


Știu ce poate să mi se răspundă, și anume că autenticitatea do- 
camentului dela 11534 este contestată *), D. Bogdan s'a pronunțat 
contra Pomervernca saga document, 

mentele d-lui Bogdan pe mine nu m'au convins, dar na mă pot 
pronunţa categoric, fiindcă nu sint slavist. e 

Deci fiindcă actul din 1134 e contestat, hai să-l dăm do- 

oparte‘). 


Şi acuma eu intreb : Dacă știa că vestita diplomă birä- 
deană este bănuită, de ce a mai pierdut două pagini pentru a 
clădi o argumentare întreagă pe această temelie ce o cunoștea 
ca putredă ? Care clădire este fantastică, a mea sau acea a 
autorului Incercării de mistificare ? 

In lipsă de suverani pâminteni, adversarul meu are recurs la 
suverani străini care ar fi ocirmuit Moldova de dinainte de des- 
călecare și aici dăm peste următorul mărgărintar care ne arată 
temeinicia cunoştinților lui in materie de istorie a Moldovei: 


3) G. Pana, op. cit, p. 117, 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 377 


Moldova n'a putut scapa, casi Muntenia, de netiunen politică și cuce- 
ritoare a regatelor vecine constituite puternic. Și dnpă cum Muntenia o gă- 
sim sub dominaţia ungară în inceputul veacului al 13-lea, tot așa găsim şi 
pe Moldova sub aceiasi dominație, înainte de descălocarea lui Bogdan Dra- 
gos, dominație po care Pecenegii si Cumanii tu năvăli- 
rea şi ocuparea lor o întrerupaese. 

Indată ce Pecenegii și Uumunii se retrag sau se 
confundă cu populaţia autohtonă, îndată ce aceste popoare 
năvălitoare încetează de a fi o forță prădătoare, Ungaria caută să pună 
mina din nou pe Moldova”). 


Până acuma era lucru absolut stabilit că Pecenegii pusese 
slăpinire pe țările noastre cătră stirşilul veacului al IX-lea, inna- 
inte de cucerirea Panoniei de câtră Unguri; Împăratul Constan- 
tin Purtirogenitul dă in această privinţă ştiri cit se poate de a- 
mănunţite?). Această stăpinire finu până la sfirşitul veacului al 
XI-lea, cind ei lură învinşi de Cumani care își întinseră stăpinirea 
peste Moldova, Basarabia şi Ţara Rominească şi peste rămâși- 
tile Pecenegilor. 

Dominaţiunea cumană se menţinu aici fără întrerumpere pănă 
la învingerea Cumanilor de câtă Tatari. In tot timpul acestei 
stăpiniri, întăi Pecenegii şi apoi Cumanii, făcuse necon!enite nă- 
văliri prădătorii in Transilvania, năvâliri pe care Ungurii le răs- 
pingeau urmărind pe păuini peste munţi, dar fără a se face 
stăpini peste vre-un teritoriu dincoace de Carpaţi, . 

_ Tocmai in al doilea şi în al treilea deceniu al veacului al 
XIII-lea, caralerii teutoni cărora regele Andreiu al Il-lea le bâră- 
zise ţara Birsei pentru ca ei s'o colonizeze şi so apere de nă- 
văliri, trecură munţii şi se aşăzară in ținuturile mărginașşe ale 
Moldovei şi ale Ţării Romineşti, clădind aici şi cetăţi. 

La 1227 Cumanii, spărieţi în urma invingerii lor de câtră 
Tatari şi ademeniţi de propaganda misionarilor catolici trimişi de 
Arhiepiscopul de Gran, incep a primi botezul. Convertirile luară 
astfel de proporţii incit insug Arhiepiscopul, însoțit de principele 
moştenitor al Ungariei, Bela, veniră peste munţi: unde creştiniră 
mai multe mii de păgini. Cu acest prilej, Cumanii locuind în a- 
cele părţi se supuseră coroanei ungare, care le inchezeşiui li- 
nişlita stäpinire a păminturilor lor, precum si anumite libertăţi şi 
privilegii 2). | i 

In anul 1238 puterea Cumanilor fu cu desăvirşire distrusă 
de Tatari ; parte din ei fugiră peste Dunăre, iar cea mai insem- 
nată din căpeteniilor lor, Kuthen și 40,000 Cumani valizi, cu fa- 
miliile şi vitele lor fură primiţi de Bela IV în cimpiile slab po- 
pulate ale Ungariei, după ce ei lăgăduise că „se vor converti la 
creștinism. s i , 

Si aceste sunt fapte stabilite mai presus de orice îndoială 
şi necontestate de nici un istoric! | N a 

lată cum Pecenegii şi Cumanii „au intrerumpt“ dominația 


1) Panu, op. cit, p. 117 sq. -es 
3 Constan fiama aa itul, De administrando imperio, cap,8, 37,40, 42, 
3) V. in acenstă privinţă memoriul men intitulat; Despre Ungurii 
Episcopiile catolice din Moldova în Analele Academiei romine, vol. 
4 


378 VIAȚA ROMINEASCA 


ungară in Moldova ṣi cum s'au confundat cu populația autohtonă! 
lată cine mā acuză de ignoranță și de fantazie ! 

Dar să trecem mai departe. 

Intemeindu-se pe două diplome cunoscute ale regelui Lu- 
dovic cel Mare, autorul nostru declară că: 


Indută ce acea stare de lucruri Incotoază In Moldova, regii unguri 
reiau In stăpinire principatul şi dacă-l lau în stăpinlre desigur că-i 
dun scoias organizaţie socială şi politică pe cure o 
avea şi Muntonia și insug regatul împreună cu Tran- 
silvania. 


Cele două acte in chestiune nu conţin nici un cuvint care 
să indreptățească presupunerea cuprinsă In cuvintele rărite din 
citația de mai sus. 

Cel dintăiu este un act din 1360, prin care regele hărăzeşte 
lui Dragoş fiul lui Gyula, pentru multele sale servicii, do- 
vezi de credință şi merite strălucite, în amintirea sluj- 
belor aduse cu prilejul afacerilor şi expediţiunilor lui 
incredințate și de el indeplinite (in memoriam... quae ser- 
vicia in plerisque nosiris negotiis et expeditionibus sibi commisis 
et confisis) mai ales in readucerea țării Moldovei sub as- 
cultarea regelui (specialiter anlem in reslaturulione terrae 
nosirae Moldavunue), şase sate romineşti in Maramureș '). 

Aceste cuvinte ajung adversarului meu pentru a-l face să 
declare că: 


De vreme ce Moldova în îintăia jumatate a veacului al 14-lea uparţi- 


1) lată întregul fragment cum este roprodus pe pagina 119 a Jncer- 
cării de mistifieare : x 
Proinde nd universoram notitiam harum serie volumus pervenire; quod 
nos multimodis fdelitatibus ot fidelium obsequioram preclaris meritis Dragus, 
filii Gyulae, fidelis Olahi nostri de Marumurustio, în memoriam nostrae 
Celsntidinis reductis, quae sernicia in penpe nostris negotiis et ex- 
gonnen, sibi commisis, et confisis s aliter autem restaura- 
e terrae nostrae Moldavanae, plures Olachosrebellantes a via debitae 
fidolitatis deviuntes, jaxta suam indústriosam virtutem ot constantem fideli- 
tatem regiao coronae obseryandam, cura, et indefessa solicitudine re- 
ducendo, iuxta sui status et possiblitatia exigentiam nostrae exhibuisse et 
impendisse cognavimus muiestati, volentes eidem pro praemissis suis o uio- 
sis meritis, regio occurrere donativo, ut ceteri hoc viso ad debitae fidelitatis 
o exercenda facilius imitentur, discantque sub Principe glorioso devo- 
formulari, in condignam retributionem servitorium aliqualem quasdam 
villas nostros Olachales, Zalatna, Harpatakfalva, Kopaċsfniva Deszefalva, 
Herneshazn et Sugatugfalva vocatas, in Marmarussio existentes, cum omni- 
bus oarum fructuositatibus, proventibus nostris quinquagesimalibus, collectis, 
debitis, et aliis utilitatibus universis, novae .donationis nostrae titulo dedi- 
mus, donavimus ot contulimus prafato Dragus, ot per cam g img. ot Lad. 
fils suis, eorumque heredibus et prosteritatibus l ea are o, 
irrevocabiliter possidendas, tenendas et habendas, (Hurmuzaki, |, 2, p. 61). Cu- 
vintele tipărite in cursive sunt sărite de Jncercarea de Mistificare, iar cu- 
vintul expeditionibus inlocuit prin acel de conditionibus, ceiace face că 
textul | din acea broșură n'are nici un sens, și să se noteze că autorul 
se păzeşte a da traducerea, încredințat fiind că obstia cetitorilor nu va fi 
în stare sau nu-și va da osteneala să traducă textul latin. 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 59 


nen Ungariei, na se mai ponte zice cum spune d. R. Rosetti că era o ură 
lasată în plata lui D-zeu, că taranii orau proprietari po moşii şi că singuru 
autoritate era eneji, de vreme co a Unurariei era stăpinul și acest rege 
nu administra direct, fără funcționari, fără castelani, fără nobili, ei impri- 


mase și Moldovoi acelaşi organizație socială şi economică pe cute o avea și 
celelalte ale regatului, 


lată-l doci pe d. R. Rosetti prins în Bagrant doliet de afirmațiune de 
neaduvăr istorie. *) 


Precum se poate lesne convinge cetitorul, în fragmentul de 
document reprodus mai sus în notă, nu este un singur cuvint 
care să dea măcar a bănui că regele Ungariei dăduse Moldovei 
„aceiaş organizare socială şi economică pe care o aveau şi ce- 
lelalte părți a regatului* şi că o administra cu „funcționari, cas- 
telani şi nobili“, 

Știm cá regii Ungariei aveau pretențiuni asupra unor părți 
din Moldova, ştim că aceste prelenţiuni datau dela 1227, cind 
nişte căpitenii cumane recunoscuse suveranitatea ungară, ştim că 
un rege ungar, probabil Bela IV, colonizase văile Siretiului şi ale 
Bistriţei cu Săcui, în sfirşit, este probabil că Sas, voevodul micu- 
lui voevodat al Moldovei propriu zise, adică a părții de țară care 
cuprindea basenul acestui tiu, recunoștea suveranitatea crăiei un- 
gare. Dar mai ştim cu siguranță că pretenţiunile Ungariei m'au 
cuprins niciodată Moldova dintre Siret şi Nistru şi este absolut 
cert că regele Ungariei n'a avut niciodată funcționari, castelani 
și nobili care să fi ocirmuit Moldova pentru el, de oarece ni- 
căiure, în nici unul din nenumăratele documente ungare ale epo- 
cii, nu vedem citați sau menţionaţi acești „funcţionari, nobili şi 
castelani*, după cum sint citați acei cari ocirmuiau celelalte părți 
ale regatului, 

Regėle Ungariei 1şi exercita suveranitatea asupra Moldovei 
doar primind tribut şi omagiu dela voevodul din Baia"), dar or- 
ganizarea politică a acelui ţinut după formele uzitate în Ungaria 
va fi fost cu bună samă cea de pe urmă grijă a lui. Suverani- 
tatea ungară asupra Moldovei na lost niciodată mai mult decit 
nominală, 

De altmintrelea Ţara Rominească se afla şi ea sub suze- 
ranitatea coroanei Sfintului Ştefan şi niciodată regii Ungariei n'au 
incercat să s amestece in ocirmuirea ei lăuntrică, s'o organizeze 
după modelul Ungariei şi s'o administreze prin „funcționari, no- 
bili şi castelani“. Nu găsim in Moldova sau in Ţara Rominească 
nici o urmă de alcătuirea in comitate, acea temelie a consti- 
tuției dată Ungariei de Sfintul Ştefan. 

Şi iată cum adversarul meu „m'a prins în flagrant de- 
lict de neadevăr istoric“. Culpabili de acelaş neadevăr s'au 
mai făcut doară toți scriitorii care sau ocupat de inceputurile 
Moldovei! Toţi, fără excepție, au privit legăturile ei cu Ungaria 
ca absolut nominale. 


1) Panu, op. eit, p: 118. x Ă 
2) Căci după toate probabilitățile aceasta și nu Suceava era reședinta 
acelui voevod. 


360 VIAT 4 NOMINFASCA 


Apoi, dacă este vorba de neadevăr, 1! prind eu îndată pe 
autorul Zncercării de mistificare cu un neadevăr pateni, dacă 
nu este istorie. lată liniile care urmează îndată după declaraţia 
că m'a prins In flagrant delict de neadevăr istoric”. 


Mai molt, Mulţi erel şi d-lui R. Rosetti în particular îl place 

a vrade următorul uero, că Moldova era o ţară părăsită si neoeu- 

ată de nimeni; pină cind intro bună dimineaţă îi viwe ideie lui Bogdan 

ragos (fh un voevod din Maramureş. să treacă munții si să pună stăpinire 

pe ţară cu dreptul oare cum a primului ocapunt şi să-si croiască un princi- 
pat. Eroare, ubsolntă eroare, 


Pămâniul, sătenii şi stăpânii cuprinde un capitol intreg, şi 
anume al ircilea din carlea întâia, care tratează despre legăturile 
dintre săteni, eneji şi pămint în Moldova, înainte de intemeia- 
rea domniei. Un titlu de paragraf (lipărit în litere grase) a a- 
cestui capitol sună: Cneazul și săteanul romin din Moldova 
faţă cu stăpînirea țării înnainte de intemeierea Domnici, iar cel 
ce urmează : Despre viaţa sătenilor din Mo dova înnainte de in- 
temeierea Domniei. Şi adversarul meu nu ezită să pretindă că 
cu cred că, inainte de descălecare, Moldova era pustie! 

Şi el nu poate macar să invoace scuza că a trecut cu ve- 
derea acel capitol, căci il discută pe lung și contestă, precum am 
văzut mai sus !), cele zise de mine despre perioada anterioară 
întemeierii domniei. 

Cetitorul să califice o asemenea procedare! 

Dacă autorul broşurii ni-a dat fragmentul din documentul 
dela 1360 reprodus mai sus în text latin, făcut neinteligibil prin 
sărirea unui membru de rază întreg, spre a pune pe celitor în 
neputinţă să constate că din acel fragment nu reiesă de loc cele 
ce el le deduce de acolo, ni servește, de astădată numai In 
traducere rominească, actul dela 1365, prin care regele Lu- 
dovic cei Mare hărăzeşte lui Balc, fiul lui Sas, fostul voevod al 
Moldovei şi fraților lui Balc, domeniul Cuhnia din Maramureş cu 
toate dependențele lui, pe cari regele le confiscase dela Bogdan. 

Rindurile următoare ne lămuresce în ce scop num se dă 
aici textul latin: 


In afară de partea istorică care nu ne întorescază aici, din ducamen- 
tul acesta ca şi din acel din 1360 deja citat, rezultă că Moldova aparlinea 
coroanel Ungariei, deci avea un suveran inainte de descălecarea lui Bogdan 
Dragos (sic), avea chiar un voevod, iar Dragos (7) na face decit uzarpă pu- 
teres. Decind Ungaria stăpinoa Moldova? Cel puţin dela începutul veacului 
al 1-lea (9). lată deci afirmarea d-lui R, Rosetti; cum că inainte àe desc- 
lecare Moldova nu avea suveran, desminţită, 

AL doilea fapt esre rezultă din acest document. D. R. Rosetti ne apune 
că în Moldova satele orau alo taranilor, ele n'avoau nici stâpini nici pro- 
prietari po boori. „Dar în Moldova“, ne zice autorul, „înainte de iatemeie- 
rea Domniei şi chiar în întăile domnii, pămîntul pe care locuiau locuni- 
torii satelor n'avea stâpîn“. 


1) Vezi pag. 117 de mai sus. 


PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE 331 


— 


Și mai jos: 
„Numai de judecie däm acalo țin Ungariu)!) cași În noi, nici de 
cum de un fel de proprietate“ 


Aceste le spuna autorul Ja ag. 115, inar ln . 130 adauge: „Ab 
sența e coama lacului în Moliova, ete.“ Va ak zică proprietate mare 
nu exista 

Pentru moment mă mărginesc numai a mă servi de actul din 1365 
pentru n desminţi pe d. R. Hosettimcăci intă ce cetim in el: „Decind s'a 
lipit de Maiestatea noastră (e vorba despre Balc) despărțindu-se de iu- 
biții săi părinţi şi mai mulți fraţi și rudenii de ale sale, agijderea pără- 


sind și toate e cita a avid în acea fard a noastră ( Moldova)”, 
lati deci , ful lui Sas că edă moşii în Moldova, fapt caro 
dovedeste eontrarul de cele afirmate de faimosul autor. 


De aici reeisă că actul dela 1365 este reprodus de auto- 
rul Incercării de mistificare pentru a dovedi că Balc poseda 
moșii în Moldova şi că proprietatea mare exista deci acolo in- 
nainte de descălecare, 

Ce bine că cunoaştem textul original al actului ! 

Dar, mai _intăiu o mică observație. Brogura ni dă tălmă- 
cirea rominească a actului după Uricurul lui Codrescu ?). In a- 
ceastă traducere locul care ne interesează sună : 


me Cind, din fura noastră cea molloreneuacă, lăsind și punini după 
spate pe iubiții săi părinți si pe mai mulţi fraţi si rudenii ale sale; nşijle- 
rea şi toate bunurile sale cite a avut în acea țară a Noastră, an venit in 
erăia noustră a Ungariei, sub sinul dragostei noastre.. 


Vedem că traducerea lui Codrescu ni vorbește aici de: 
toate bunurile cite le a avut în Moldova Balc, iar nu în special 
de moșii cum pretinde O incercare de mistificare, Dacă nea- 
dresăm textului original, constatăm că acel text are: 


w tf de terra nostra Molduana suis caris parentiluca, et quam plu- 
rimis cognatis necnon banis einsdem universis, în radem terra nostra 
post tergum relictis et postpositis în regnum nostrum lungarie advenit 
sub ainu nostre dileocionis,.a 


lată că şi textul original vorbeşte de: toate bunurile cari 
le a avut Balc în Moldova şi nu de moşii. 

Sa nu [i ştiut oare autorul /ucercării de mistificare că 
bunurile sunt şi mobile şi imobile? Să nu fi ştiut el cà ca- 
tegoriei celeia dintii aparțin hainele, uneltele, mobilele, armele, 
odoarele, banii, proviziunile de pine și de tot soiul de hrană, 
stupii şi mai cu samă turmele de tot feliul? Dar oare 
veniturile cnezatului nu erau și ele bunuri? Cuvintul 
latinesc bona, are aici un sens general care nu poate fi redat 
decit de cuvintul rominesc bunuri care este şi traducerea lui li- 
terală ; acest cuvint fiind urmat de adjectivul universa, nu pu- 
tem înțelege aici decit bunurile de tot leliulale lui Balc. Tra- 

1) Să se stie că eu, în locul citat, nu vorbeae de Ungaria în deobşte 
ci de enejii romîni din Ungaria, 

2) Th. Codrescu, Uricar, VII, 1. 


322 VIAȚA ROMINEASCA 


ducerea acestor cuvinte de cătră O incercare de mistificare prin : 
toale moşiile lui Balc, nu alcâtuesc decit o indrăzneață incer- 
care de scamatorie, o adevărată mistificare a cetitorului ! 

De altmintrelea voiu observa că singurul act unguresc care 
se ocupă de stăpiniri de pămint In ţările romine de această parte 
a munţilor, diploma dela 1247 a regelui Bela 1V, despre care am 
vorbit mai prelarg In capitolul II'al acestei lucrări, ne arată nu- 
mai cnezate în ființă in Oltenia și in Țara Rominească şi nu 
pomenește de proprietăţi. 

Este oare admisibil ca regii Ungariei cari lăsau sā sub- 
siste mii de cnezate în părțile regatului lor locuite de Romini, 
regii pe cari li vedem conferind cnezate în Maramureş până în 
al optulea deceniu al veacului XV!) să se fi apucat de reforma 
modului de stăpinire al pămintului in Moldova, asupra căreia ei 
n'aveau decit o suveranitate nominală? Dar vom reveni asupra 
acestui punct cind mă voiu ocupa de regimul proprietății in Un- 
garia in evul mediu. 

Multămit de chipul cum a dovedit că Bale poseda moşii 
In Moidovă, autorul nostru nu-și poate stăpini indignarea că, pe 
pagina 114 a cărții mele, am scris: 


Cu și in Polonia, în Rusin, în Hoemin şi în toate țările ocupata de 
Slavi, hotarul ușăzării în Moldova ora. la origine, bunul obștese al așărării, 
asupra căruia Întreaga ușăzare avea un drept de folosință. 


El esclamā : 


Moldova in veacul al 13-lea şi al 14-lea comparată cu tările barbare 
și selbatoce din timpul epocele vinatului, pesenitalui și pășunutului! Moldova 
în acea epocă asemănntă cu Polonia, Rusia și Boomia, la origina acestor 
naţii, adică în timpuri cu total tive, undo omul trăia aproape în stare 
de natură, cu o organizaţie socială rudimentară! Și de co mă rog Moldova 
eru la acea apasă în o isemene stare ? Piindeă oa nu avea voevozi nici su- 
verani ! Adică fiindcă în Moldova nu era încă o unitate politică  indepon- 
dentă, or avea forma oficială de un stat imlependent, urmează că en era la 

ina existenței sale sociale, la începutul formaţianii sale etnica şi ia pra- 
civilizației celei mai elementare pe tare un popor o are îndată ce iesă 
din barbarie! 

Co fel de cultură istoriei are autorul, de vreme ce amestecă veneu- 
rile, incurcă etapele civilizaţiei, confundă lipsa de unitate politică eu lipsa 
de orico inchegare socinlă, asimilind Moldova care la sfirsitul veacului al 
id-lea se va urăta cum volu dovedi ca un stat constituit, cu o clasă bole- 
reastă, cu o proprietate mare, cu un regim economie şi social identi cu a- 
cela a celorialte stato vecine, asimilind-o xie cu Polonia, Rasia şi Boomia la 
origina lor şi cu popoarele primitive selbatice, In epoca cind trăiau în poş- 

sau se bhrăniau din vinat sau pescuit. Și tosto aceste ca să susţină, con- 
tra evidenţii, că în veacul al XIV-lea nu exista o mare în Mol- 
dova ci numai ţăranii erau proprietari cu enejii lor, de capul lor! 

Cetitorul, cetind cu puţină bagare de samă citatul in chestiune 
va vedeă indată că eu spun acolo una,iar criticul meu,In liniile repro- 
duse aici, imi pune în gură cu desăvirşire alta. Eu zic că, la ori- 
ginea Moldovei, hotarul așăzării cra, ca in toate țările ocupate de 
Slavi, un bun obșiesc, asupra căruia Intreaga așăzare avea un 


[n nm PO Dl e ea ee 


1) Mibalyi, Diplome maramureșene. 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 383 


drept de folosință. Adversarul meu dimpotrivă, după ce ci- 
tează cuvintele mele, mă acuză că eu compar starea Moldo- 
vei în veacurile XIII şi XIV cu starea Poloniei, Boemiei şi Ru- 
siei, la originea acestor țări, In timpurile cu totul depăr- 
tate cind omul trăia în stare primitivă, in peșteri, din vinat şi 
din pescuit! Cetească cetitorul incă odată cele zise de mine în 
cele trei rinduri din citație şi răspundă ei dacă li se poate da 
alt înţeles decit acel ce Îl dau eu aici, raspundă el dacă cuvintul 
la origine, se referă, cum zice criticul meu, nu la Moldova ci la 
celelalte țân! ; BE 

lată deci şi aici o nouă probă de buna credinţă a criticii 
ce mi se face. lar incit priveşte dreptul de folosință al obștici 
asupra hotarului aşăzării mă voi ocupa de el pre larg ceva mai 
jos, unde imi propun să expun pe scurt cum au evoluat legă- 
turile dintre pămini, sătean și stăpin la celelalte popoare curo- 


pene. 
(Va urma) 


Radu Rosetti 


waa a a a a a a 


Note pe marginea cărților 


GREERELE ŞI FURNICA 


(Pe marginea unei ontomologii). 


Un bătrin învățat francez, —].-H. Fabre,—care a scris multe 
cărți despre viața și obiceiurilor insectelor, vorbeşte în unul din 
studiile lui de prea cunoscuta fabulă Greerele şi furnica, Cine din- 
tre noi n'a rostit-o cu glas subțire, în anii copilăriei, în fafa pă- 
rinților şi a rudelor ? Era cea dintâi incercare a memoriei noastre, 
cind înțelegerea lucrurilor încă dormita : 


Greerele 'n desfătare 
Trecind vara cu cintare, 
Deodată se trezeşte 

Ca afară viscolește,., 


Era vorba de o lurnică harnică foc, o gospodină care umblă 
iute orinduindu-și cămara, și de un biet lăutar alzilelor verii, care 
vine cu pălărioara cu pană Intr'o lăbuță și cu alăuta in cealaltă, 


Şi se roagă să-l ajute, 

C'un grăunț să-l imprumute, 
Ca de foame să nu moarâ...— 
Numai pim’ la primăvară! 


Gospodina furnică nu știa însă de invățăturile creștinești, 
care ne pomenesc să ajutăm pe semenii noştri, la nevoe, şi nici 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 335 


nu prețuia se vede poezia şi cintecele; răspunsul ei răutăcios 
Şi ințepat nu-l pricepeam pe vremea aceia şi-l rosteam c'un zim- 
bet; eram mulțămiţi mai ales că ne-am siirşit poezioara: Cind 
cu stringeam, tu ce lăceai? Ai cintat? 


Aha! ai cîntat? Imi pare bine! 
Acum joacă, dacă pofi, 
lar la vară fă ca mine! 


Este multă realitate aspră și mult adevăr in răspunsul a- 
cesta, căci greerele intățişează arta, cu care nimeni, mai ales la 
noi, madună, «ca de foame să nu moară»; dar Invâțâmint şi mo- 
rală aui de loc, Dealtminteri, părinții au dreptate să vire în ca- 
pul copiilor, incă de pe cind ei nu înțeleg, admiraţie pentru fur- 
nică. Dacă se intimplă sā iasă un nobil greer din odrasla ome- 
nească,—e o mare năpaste! In adevăr, totdeauna a dus-o greu 
artistul în ţara furnicilor ! 

Asupra moralei care izvorăşte dinaceastă străveche fabulă, 
învățatul francez nu se opreşte, El voeşte să arate mai ales „ne- 
adevărurile* care sint legate de ea. De mii de ani oamenii au 
moștenit legenda aceasta lalşă, şi generaţii după generaţii o lasă 
urmaşilor fără nici un control, 

Mai intăi arată că grecrele din fabulă a fost înfățișat în 
toate imaginile cărților ca un fel de lăcusiă. Oameni după oa- 
meni au primit ca bună icoana aceasta a cintărețului, Greerele 
însă e altceva, e din alt neam de pgingânii decit lăcustele, 

la fabulă e vorba de insecta căreia francezii li zic cigale 
şi care nu e greeruşul nosiru. E vorba de cicada, o insectă 
care nu trăeşte în ținuturile mai reci, La noi, pe țărmul sting 
al Dunării, niciodată poate n-a sunat cintecul ci. Cine a trecut 
însă în Dobrogea şi a umblat, de pildă, pe drumuri pline de 
soare, prin liniştitile văi şi dumbrăvi din jurul Niculiţelului, a 
auzit-o. Oamenii din partea locului îi zic «<preerele gras». li zic 
gras, pentrucă e mai mare decit greerele obișnuit cu care de alt- 
minteri nu seamănă la înfăţişare, li zic «greere» din pricina ctn- 
tecului, care aduce cu al greerului. Are un cintec tremurat şi 
sonor,—care se Innalță Insă ca un țipăt de fanfară deasupra dul- 
cei și sfioasei melopei a greerului, Cind l-am auzit intăi, pe cind 
mergeam cu trăsura pe un soare fierbinte, venea răzbătător şi 
fără întrerupe dela mare depărtare. Cu cit ne apropiam de sut, 
cu atita mai stredelitoare se invirtea In aer chemarea lui. Cind 


386 VIAȚA ROMINEASCA 


trecurăm pe lingă copacul bătrin in care işi alesese sălaș, vibră- 
rile lui stridente erau mai presus de huruitul roților şi clopotele 
cailor, 

In patria lui Daudet cea plină de soare, după cit spune 
Invăţatul naturalist, cințecele «greerilor graşi» de cum se ridică 
soarele, sint un fel de lerăstrău care scirție neintrerupt şi-ţi a- 
lungă odihna şi liniştea. 

Cu tot cintecul lor aspru și supărâtor, greerii aceştia ai fa- 
bulei antice sint gingănii blinde, Stau liniștiți în copacii lor şi-şi 
văd de hrană, căci şi ei adună. Fac un fel de crestături pe rä- 
murele, unde se adună mizgă dulce: lucru bun pentru arşițele 
verii. Ciudat este insă, că ce adună ei, munca lor, vin furnicile 
ş'o fură, Se ştie că harnicile furnici sint straşnici hoţi întăi de 
toate. Gospodinele care fac dulceţuri, compoturi şi alte dulciuri, 
știu multe în privința aceasta.— Sufăr şi cicadele năvala hoaţelor, 
Le trag de aripi, le ințeapă, le neliniştesc în cintările lor şi le 
iură agonisita. 

lață dar cum se dă pe față o minciună care de veacuri 
stăruește, 

Cită nedreptate a indurat biata ginganie cintăreață ! Cite rin- 
duri de capii în străvechea Indie, în luminoasa Eladă, şi de a- 
tunci în toate ţinuturile noastre,—n'au murmnrat povestea BTE- 
erului ș'a furnicei, a furnicei stringătoare şi a leneşului greer! 
Şi iată că după mii de ani se dovedeşte că furnica e hoțul, şi 
cintărețul e cu cinstea și cu munca! 

Greerul ținuturilor noastre e un gindăcel negru-lucios cu 
cap mare şi cu mustăţi lungi, In livezile liniștite, în finaţurile 
pline de soare, de cum dă câldura lunei Mai, el iși incepe cin- 
tecul. Iarba e iragedă, florile pomilor au căzut, înfloresc salctmii 
și teii; sfiios și dulce iși tremură greerul cintecul mărunt în dul- 
ceața primăverii : e o melodie inceată şi monotonă, parcă slă- 
vește liniștea, şi aerul limpede; parcă tremură pe o strună de aur, 

Prin verdeața bogată a grădinilor, grieruşii cei mititei, nu- 
mai ca nişte puncte albe, izvorăsc din ouă în număr nesfirșit, 
Dușmanii ti pindesc pretutindeni, furnicile mai ales ti prigonesc 
de moarte şi-i stirpesc necontenit. Din cei mulți, puţini scapa,— 
ca să cinte cind le vine vremea slava naturii ş'a lui Dumnezeu. 
Nu fac nimănuia niciun rău; nu aleargă „cu lacrimi pică“, şi 
nu împrumută dela nimeni nimic nici nu ripesc ; trăesc şi adună 
şi ei din bielșugul pămintului, cit e vreme prielnică; pe urmă 


E 


f 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 387 


adorm supt o brazdă, supt Írunze uscate, şi lasă să treacă peste ei 
tristețele toamnei şi visurile de spaimă ale ernii. 

Vra să zică ș'acestora furnica le e dușman de moarte. Ş'aici 
vra să zică cintărețului i se face nedreptate, și hrăparețul strin- 
gălor se bucură de cinste, ba i se fac și ode de cătră confrații 
intru cintec ai greerului.— Și cu toate acestea de mii de ani şi 
bietul greeruș cintă impotriva minciunii acesteia șa nedreptţii, 
Nu-l auzim numai în cimpuri; se aşează uneori intrun colț al 
unei case vechi, supt vatra caldă, şi irie incet şi trist, parcă 
spune o poveste de demult, parcă vrea să ne aducă aminte de 
frumuseţile primăvetilor şa tinereţelor. Cintă astăzi, a cintat eri, 
pe cind străbunii noștri, copii fiind, ascultau basme lingă vatră 
ginditori şi cu ochii mari; a cintat și mai de mult, in vremuri 
tulburi şi intunecate, pe cind pâmintul acesta al nostru era in 
linereţele lui, pe cind oameni pu erau, şi cind, după cum spun 
cercetătorii, singurul viers sfios şi dulce în tăcerea imensă a na- 
turii era cintarea greerului, Dulce şi tristă, melopeea bietului gre- 
eruș parcă vine din trecutul veşnic şi tremură spre intunecatul 
viitor. Se va stinge poate şi ea odată, dar va fi trăit cu noi, cu 
tinereţele şi cu visurile noastre. —De aceia, ar trebui să dispară 
din cărţile copiilor noştri vechea minciună a greerului şa furnicei ! 


M. Sd. 


PE-O ISTORIE A LITERATUREI JAPONEZE 


Cind telegramele vestiră primele isbinzi ale armatelor japo- 
neze asupra huşilor, in răsboiul de anii trecuți, a fost o uimire 
generală în Europa. Puţinii, care mai dinainte bănuiau că nu va 
fi lucru tocmai ușor pentru Ruși acest războiu, nici nu indrăznise 
să-şi arate părerile lor—ati! de dominantă era credința că Japo- 
nejii vor fi sfărmaţi în citeva luni de zile... 

Situaţia reală a celui mai depărtat imperiu al Asiei era prea 
puţin cunoscută Europenilor pentruca înșelarea să nu fie desă- 
virșilă ; se credea in genere că locueşte acolo un popor interior, 
fără civilizaţie, fără pregătire, fără vigoare chiar,—căci victoria 
Japonejilor asupra imensei Chine se privise cu ochii indiferenți 
ai depărtărei și cu acea lipsă de înțelegere, pe care o avem pen- 
tru lucrurile ce nu ne interesează. Ne-am uitat la războiul chino- 


388 VIAȚA ROMINEASCA 


japonez ca la doi copii ce se iau la trintă şi am zimbit doară 
în treacăt că-— şi aice -cel mai mic... e mai voinic... 

Raăsboiul cu Ruşii insă ne-a deschis ochii: de astă dată 
invinsul era şi mare, puternic, temut şi, mai ales, era de-al nos- 
tru, era de rasa albă, 

Şi dela războiul ruso-japonez incoace cunoaştem mai bine 
pe Japoneji. Corespondenți special ai marelor ziare europene ne-au 
trimes informaţii dela fața locului asupra misteriosului popor care 
apărea de.odată pe prima linie, şi nu era incă terminat răsboiul 
cind începură să se publice cu duiumul articole și cărți asupra 
Japoniei şi Japonejilor. Din primul moment Luizi Barzini ne des- 
cria natura țări și pitorescul artificial al grădinilor ei, în curind 
Ludovic Naudeau ne lămurea asupra vieţii publice şi private, a- 
supra stării economice şi sociale a Japonejilor, cărțile lui Lafca- 
dio Hearn ne făceau cunoscute legendele și poeziile populare, 
ne descriau firea locuitorilor şi animalele din impărăţia Mikadului,— 
şi mulți, foarte mulți alţii ne spuneau ce aflase ori observase cu 
privire la Japoneji. Chiar cărțile apărute mai inainte asupra Ja- 
poniei, care stăteau In rafturile librăriilor, deveniră acuma de 
actualitate, se coboriră în vitrine şi apoi se răspindiră în public, 

Şi deodată toate aceste dilerite isvoare de informații ne a- 
tătară că nu ar fi fost loc pentru o așa de mare uimire lață de 
victoriile Japonejilor, dacă am fi cunoscut mai bine viața lor, şi 
ne făcură să vedem că ar fi fost de mare interes să cunoaştem 
nu numai viața din cei vre-o 40—50 de ani din urmă, în tim- 
pul cărora acest popor miraculos se pusese In curent cu toate 
invențiile şi descoperirile Europenilor, 1și apropiase tot utilajul 
și toate mijloacele lor de producere şi de luptă, ci chiar şi viața 
lor din veacurile trecute, 

Dar n'am cunoscuto şi vina e a istoricilor europeni, Ma- 
nualele mai vechi de şcoală păstrau cea mai deplină tăcere a- 
supra popoarelor din Extremul-orieni. Cel mult dacă se vorbea, 
la Istoria veche, ceva despre India şi China, In citeva pagini. A- 
poi întreg Evul mediu, toată Epoca modernă şi contimporană nu 
se mai pomenea nimic de Chineji şi Japoneji. Aşa că, fatal, In 
mintea noastră Japonejii de azi erau ceva asemenea cu Chinejii 
de acum două mii de ani, cărora li se consacrase vre-o două- 
trei pagini în Istoria veche, Aveam impresia, că's nişte popoare 
adormite de veacuri, ca zina din poveste, și nici nu ne gindeam 

-că Făt-Frumos le deșteptase de mult. Şi cu astielde idei ne-a 


NOTE PE MARGINEA CARȚILUR 339 


găsit răsboiul ruso-japonez. De abia în manualele mai nouă, cum 
e, de pildă, al lui Malei, se vorbeşte ceva despre Jponeji la 
Istoria contemporană, 

Şi cine ştie dacă, lără răsboiul din 1904-— 5, părerea gene- 
rală asupra Japonejilor n'ar fi râmas incă mult timp aceiaşi,— 
adică : nici o părere... 

Şi cu toate acestea, cite învățăminte nu s'au stos din cer- 
cetarea vieţii acestui popor, cite exemple vrednice de imitat nu 
s-au dat la iveală, cite trăsături nouă şi cite curazităţi nu s'au 
arătat, 

Asupra unei curiozități voim şi noi să atragem atenția ai- 
cea. E din literatura japoneză şi e una din cele mai izbitoare. 

Se ştie ce era in Europa prin secolul al VI-lea al erei 
noastre, pe vremea lui Carol Martel şi al lui Pepin cel Scurt. 
Europa apusană—de cea de răsărit nici nu mai vorbim—era a- 
fundată în barbarie. Literatura germană de-abia se Intrezārea in 
„Uintecul lui Hildebrant*, cea iranceză avea să mai aștepte încă 
două veacuri pentruca să aibă primele texte literare, iar cea ita- 
liană şi cea engleză aveau să apară cu mult mai tirziu. 

Ei bine, în acest secol al VIll-lea al barbarici curopene, Ja- 
ponejii aveau o viaţă de curte strălucită şi rafinată şi o dezvol- 
tare literară de peste o sută de ani, iar literatura lor poseda deja 
poezii, care prin delicateţa sentimentului, prin fineţă şi prin gin- 
găşie ar putea lupta victorios cu multe producţii poetice con- 
timporane. 

Dar să lăsăm pe celitori să judece din următoarele fragmente, 
pe care le luăm din „Littérature japonaise* a lui W. G. Aston, 
tradusă în limba franceză de Henry-D. Davray, Bine ințeles me- 
tamorfoza e cam complicată: Aston le-a tradus din japoneză, Da- 
vray din engleză şi noi din franceză, Dar nu e vorba aicea decit 

de gindurile exprimate şi de imaginile prin care porţii le redau 
şi pentru asta ni-i de-ajuns și o traducere așa de indepărtată, 

Aşa dar, iată cum cintă iubirea un poet japonez din seco- 
Jul al Vill-lea: 


Zilele mele trec în dorinţi 
inima mi se moale 
promoroaca 

Pe plantele de apă 

Cind vine primăvara. 


-840 VIAȚA ROSINEASCA 


De suspine de iubire 

Am suferit pănă'n nospte, 

Dar lunga zi primăvăratică de mine, 
Cu cețole sale care se ridică 

Cam oare voi mai trece-o? 


lubirea mea e viguroasă 

Ca erburile primăvara ; 

E multiplă ea valurile 

Care së îngrimădese pe țărmul 
Marelui ocean, 


lată şi ceia ce ar [i „0... femeie tinără pe patul morții“ : 


Pe faţa ci erau culorile pădurilor de toamnă, 
Formele ernu atrăgătoare ca bambusul gingaș. 
Necunoscute ne erau visurile ei de viitor; 
Nădăjdulam pentru ea u viață langă ea un cablu, 
Iar nu trecătoare ca roua ce cade dimineața 
i dispare înainte de înserare, 
Uri ca ceața care se ridică scara 
Ri pe care dimineata o imprăştie. 
Chiar noi care n-o cunoastem decit din auzite 
Şi care numai cit o întrezărisem 

ntem cuprinsi de-o adincă părere de rău. 
Ce trobue să fie atunci durerea 
Tinărului ei soţ, 
Care 


ag reia putul ei 

Braţele lor înlânţuite fiindu-le perină ? 

Nemingiiate trebue să fie gindurile lui eind se culcă, 
duite trobme să-i fie dorințele. 

Vai, aceia care ne-a părăsit 

Printr-o ursită asa de prematură, 

Era în adevăr asemeni en roua de dimineață 

Sau cu ceața do seară, s 


lar ceva mai tirziu, pe vremea cind, mulțumită manualelor 
-de istorie, noi cream că nu a fost nimic mai de samă pe lume 
decit complicatele şi Incurcatele lupte pentru tron dintre mărun- 


teii urmași ai lui Carol cel Mare, poeţii japoneji işi plingeau iu- 
‘birea in versuri ca acestea : 


Pot eu oare să te nit 

pentru un timp asa de scurt 
Cit elipa în care spicele de griu, 
Pe lanurile de toamnă, 
Sint luminate de reflexul fulgerului ? 


Am adormit gindinda-mă la tine; 
Poate pentru aceia 

Te-am văzut în vis, 

De-ași fi ştiut că-i numai vis 

„Nu m-aş mai fi desteptat. 


PE i 


NOTE PE MARGINEA CARŢILOR 31 


Numi-vom oare vis numai 


Cela ce vedem 

Pe cînd dormim ? 

Însă-și lumea nceasta deșartă 

Eu nu pot s'o socotesc ca o realitate. 


pisi 019 lia - e 6 0y ese A 


Astfel scriau poeţii japoneji in veacul al VIII-lea şi al IX-lea. 
Comparaţie cu literaturile europene de pe acele timpuri nu pu- 
tem face, pentrucă Europenii nu aveau literatură pe-atunci. Dar 
putem compara cu literaturile de astăzi. Care din fragmentele ci- 
tate mai sus n'ar putea fi foarte bine scris de un poet contim- 
poran şi nu şi-ar găsi locul în oricare literatură a vremii noastre ? 

Nimic nou sub soare... Firește. 

Dar un popor care ajunsese să-și exprime în așa fel simți- 
rile şi gîndirile, merită oare să ne fie atit de necunoscut ?,.. 


M. C. 


o... 


Leii de Piatră 


Prieteni vechi dJe jocuri şi neuitați tovarăşi, 

O! Lei blajini ce veşnic dormeaţi Intinşi pe labe, 
Pe soclurile voastre vă văd acuma iarăşi: 

Doi sfinxşi visind în noapte singurâtăţi arabe... 


Dar cind privesc în îață sculptura voastră veche 
Mā simt cuprins de milă ; căci ne 'ndurata vreme 
V-a rupt la unul laba, la altul o ureche, 

Şi-a scris adinc în piatră neşștersele-i poeme... 


Sint ani de-atunci... Grădina e astăzi a risipă. 
Dar numai amintirea stă veşnic neschimbată, 

O ! Lei, în fața voastră mi-a lost de-ajuns o clipă 
Ca să-mi revăd viața trăită altă-dată! 


Urc scările de piatră... Mă uit în depărtare. 
De cerul larg şi-albastru tot suflelu-mi s'adapă. 
Catargurile 'n cruce se zugrăvesc în zare 

Şi portul se deschide: un cimitir pe apă... 


LEII DE PIATRA 


Vad Huturări de pinze cum se desprind de maluri; 
Ascult ca 'n vis chemarea vrăjită de' sirenă; 
Şi iachtul svelt, o clipă, se leagānä pe valuri 
Şi pleacă lin, în urmă, lăsind o albă trenă... 


O! cind porneşte flota de pinze şi catarguri 
Spre țări necunoscute, eu simt cum, fără wpe, 
Mă prinde nostalgia să mă avint în larguri 
Şi să pornesc spre țara lui Robinson Crusoe. 


Se schimbă iar decorul ca 'n largul unei scene 
Și parcul dintr'o dată sa luminat fecric, 

Ca "n timpul unei mindre serbări venețiene, 
Sub cerul ce-și deschide umbrela-i de 'ntuneric, 


Sclipesec multicolore lanterne japoneze, 
Închipuind şiraguri de viziuni bizare, 

Pe care vintul serei le face să danseze... 
S'aprinde cite-una şi se topeşte 'n zare, 


. 


Si iată, fară veste, se 'nalță o rachetă 
Brăzdind adine tāria spre norii de dantele,— 
Un fulger lung de aur prin noaptea violeta — 
lar sus de tot se sparge şi se preface 'n stele, 


Şi altele pe urmă pornesc șuerăloare 

Ca nişte şerpi gigantici, ca repezi salamandre, 
Se 'ntrec în înălțime, se luptă în splendoare 
Şi-atirnă sus, o clipă, în scumpe policandre... 


y+ 


594 


VIAȚA ROMIXSEASCA 


lar jos în feeria de jocuri de lumină, 

Cu mori de foc şi mindre cascade luminoase, 
Voi staţi ca niște falnici viteji ce nu se 'nclină, 
O! Leii mei războinici din vremuri glorioase. 


De-atunci intotdeauna voi doi mi-aţi lost povaţa, 
De-atunci intotdeauna voi doi mi-aţi fost amicii, 
Ca voi am stat de piatră, cind am văzut că viața 
E-o veșnică serbare cu foc de artificii, 


E vară. Și 'n lumina ce curge 'n diamante, 
Grădina lung palpită de forțe roditoare ; 
lar rozele ca sinii anticelor bacante 
S'aprind sub sărutarea puternicului Soare... 


E-aşa de cald şi bine că statuele albe 

Stau goale în lumină pe margini de alec, 
Neobosit havuzul asvirie 'n aer salbe, 

lar stropii reci de apă se schimbă 'n curcubee, 


Orchestra lin prelude un vals banal de Strauss, 
Domol foșnesc castanii o dulce simlonie ; 

O ramură mișcată e-o notă in adaus, 

Şi pe nisip inseamnă o umbră viorie. 


Acum, impodobite de flori și diamante— 

Ca albe siluete de statui mişcătoare, 

Frumoasele trec falnic în rochii elegante 

Şi "n urma lor rămine un vag parium de floare... 


LEI DE PIATRA 395 


Dar seara vine tainic ṣi nimenea nu ştie, 


Cit farmec e în ora aceasta violetă, 


E-o seară neuitată de vis şi poezie, 
E o solemnă seară, ce nu se mai repetă. 


Şi 'ntr'un ungher Amorul punind în arc o floare, 
“Cind parcul stă sub lună ca 'ntr'o aureolă,— 
Din două braţe albe el face-o cingătoare, 

Din două guri aprinse o singură corolă. 


E mult de-atunci... Şi astăzi eu vă citesc pe aţă, 
O, Lei de piatră, larii copilăriei mele, 

Eterna ironie ce ne urmează 'n viaţă... 

S'a măritat frumoasa cu ochi de peruzele! 


1911 Mircea Dem. Rădulescu 


Inaugurarea prostogolului 


La vama Tigâi e fierbere mare: vine prefectul, inginerul- 
şei al județului și primarul dela Ploesti, —toți cu familia. Vin de- 
la Braşov, dorm o noapte la Tigăi, pleacă a douazi la mânăsti- 
rea Suzana, şi in zori pornesc spre Vaălenii-de-Munte, 

A doua zi, cătră seară, s'au revărsat, dintr'odată, peste vä- 
ile munților din preajma vămii, larmă de zurgalăi și de clopote. 
Vameşul, cu nevastă-sa, au izbucnit alară cu fețele speriate. De 
peste drum, a coborit in iugă scările locotenentul, în sunetul pin- 
tenilor, cu faţa rasă proaspăt, pudrată, cu șfichiurile mustaţei ne- 
gre, incirlionțate : 

„Vin... 

— Ei sint...“ 

Strigară intrun glas şi vameșul şi șelul grănicerilor; şi lo- 
cotenentul se intoarse câtră santinela de lingă gheretă: 

„Pune, mă, mâănuşile...* 

Soldatul căută zăpăcit intrun buzunar, căută în celalalt; 

„13 în pluton, să trăiţi... 

— Nu sta, mă, nu sta, suflete, că m-ai făcut de ris: dă 
fuga şi le ia...“ 

Santinela sări cele trei trepte dintr'un singur pas, şi se pră- 
buşi Innapoi punindu-şi mânuşile mari de lină, cu degetele de 
două ori mai lungi. Trăsurile se arătară; trei trăsuri încărcate. 

„Ei sint, ei sint...* făcu locotenentul trăgindu-și chipiul mai 
pe-o sprinceană şi netezindu-şi repede mustața. 

Trăsurile se opriră scurt, întrun nor de pulbere; caii asu- 
dați prinseră a-şi scutura zurgalăii şi clopotele, de parcă voiau 
să scape de ele, să le arunce cine ştie unde. Şi drumeţii sä- 
riră din birji alb: de colbul drumurilor,—toţi cu alpenștocuri, — 
bărbaţii cu caschete şi cu jambiere de piele; doamnele și dom- 
nişoarele cu pălării, cu voaluri lungi. 

Se așezară repede la masă, şi puii, găinile şi rățele va- 
meșului, pieriră c'o iuțeală uimitoare. Cum se ridicară dela 


INAUGURAREA PROSTOGOLULUI 397 


masă, prăpădiţi de osteniți cum erau, se culcară îndată: cucoa- 
nele şi domnişuarele la vamă; domnii la pluton. 

A douazi dimineață, după calea, cei doisprezece musafiri 
plecară spre mânăstirea Suzana, cu obrazurile rumenile de somn 
şi de aerul proaspăt al dimineţii. La mănăstire căzură ca niște 
lăcuste ; şi după ce se puseră la cale, eşiră cu toții în cerdac. 

Lingă chiliile arhondaricului, era pichelul de grâniceri: 


“cițiva soldaţi, care țineau de plutonul dela Tigăi. 


In cerdacul pichetului, doi grăniceri își ștergeau puştile la 
soare. 

Prefectul, primarul şi inginerul, fumau mai la o parte și 
zimbeau, pe sub mustață, dindu-și coate, cind trecea ctte-o maică 
mai tinără, cu genele plecate. Se uitau, cu coada ochilor, la cei 
doi soldați, din ceardacul de alăturea, şopteau ceva, şi izbucneau 
In risete răsunătoare, care umpleau curtea tăcută a mănăstirii. 
Se linișteau, apoi, o clipă şi aruncau în sus şuviți albastre de 
fum, privind la munții dimprejur, cu ochii îachiși pe jumătate, 
cu rlisprej parcă ; şi iar murmura careva ceva şi izbucneau ri- 
selele. 

Prefectul făcu, uitindu-se la unul din cei doi soldați : 

„la priviţi, monşer, ce mutră de idiot are soldatul ăla; i-a 
uitați-vă la el, parcă lhueră”, 

Și prinseră cu toții a ride şa face glume pe socoteala gră- 
nicerului, impreună cu cucoanele şi domnișoarele: 

„Prezintă absolut toate stigmatele lombroziene, făcu ingine- 
rul; fruntea prăvălită, gara prognată, urechile ca niște torți de 
oala“. 

Soldatul, băgase de seamă că-şi bal joc de el. Trăgea cu 
urechea ş'o undă de singe i se urcase în faja osoasă, bătută de 
vinturi şi de ploi. Trupul lui deşirat, cu braţele peste măsură de 
lungi şi fața lui lunga, tristă, cu umerii obrajilor ascuțiți, cu 
fruntea prăbușită, se zugrăvia puternic pe păretele pichetului, 

După ce se sâturară de ris, eşiră să se primble pe pajiş- 
tea din curtea mănăstirii, 

La vecernie, întrară in răcoarea bisericii să vadă maicele, 
Cind eşiră din biserică, luna răsărea uriașă de după viriul unui 
pisc, şi cu toții se opriră in ușa pridvorului, cu nasurile spre 
cer şi prinseră a striga: 

„Voilà la lune... Regardez la lune,..* 

Şi pe cinul urcau scările arhondaricului, domnul prefect, se 
opri, deodată, şi, plesnindu-se peste frunte, strigă : ; 

„Ştiţi, o idee genială: dac'am merge la noapte la prins 
păstrăvi ? 

— Ura... 

— Bravo... 

— Mergem, mergem... 

— Inaugurăm prostogolul...* 

Pescuitul era patima domnului prefect, şi Işi cumpărase un 
prostogol dela Brașov, 


398 VIAȚA ROMINEASCA 


„Ascultaţi, strigă prefectul, pină cind prindem noi pästrä» 
vul, cucoanele fac foc, pe malul giriei, să prăjim peştele pe jar 
și să-l mincăm acolo proaspăt, monşer...* 

Aplause, urale isbucniră din nou. Domnul primar și cu 
domnul inginer-şei, il luară pe domnul prefect de picioare şi-l 
ridicară sus, deasupra capetelor; iar domnișoarele făcură ciţiva 
pași de vals, 

In ușa pichetului se ivi, o clipă, umbra deşirată a grănice- 
rului care părea mereu că șueră şi se mistuit Innăuntru murmu- 
rind ceva. 

După ce innoptă de-al binele, domnul prefect eşi pe poarta 
mănăstirii, în fruntea cirdului, cu prostogolul pe umăr, cu şapca 
pe ceată ; și, cuprins de-o veselie fără de seamân, işi Nutură cas- 
cheta deasupra capului şi strigă : 

„En avant, mes amis...“ 

— Priviţi, c'est une vraie féerie...* zise domnul primar în- 
tnzind un braţ. 

Şi domnul prefect; 

„Nous dormirons ă la belle ctoile,..* 

Şi cu toţii izbucniră intrun glas, cintind un crimpei de o- 
peretă, bâtind tactul cu amindouă minile: 

„Nous dormirons å la belle étoile... Nous dormirons à la 
belle étoile..." 

Şi coboriră poteca spre apa Teleajănului, care ardea in vale 
ca un şarpe de argint, culcat în finejele nestirșite. 

Valea, munţii se zăreau printr'o pulbere luminoasă. Mirez- 
mele finctelor se innălțau ameţitoare, ca un prinos al pămin- 
tului cătră cer; iar pe marginele cărării, florile, în lumina lunei, 
păreau niște luminiţe galbene, roșii, albe, albastre. 

Merseră pănă la o luncă şi acolo se apriră, Strinseră, mai 
intăiu, repede găteje din marginea padurii de fagi de pe coastă, 
vorbind toți deodată ; și ațițară, cit ai bate 'n palme, focul pe 
malul apei, Cucoanele şi domnișoarele râmastră în jurul focului z 
iar bărbaţii se duseră mai la vale, se desculțarà grăbiţi, işi su- 
flecară pantalonii peste genunchi, şi inirară, în apa rece, tăioasă, 
cu ţipete scurte; iar cucoanele şi domnişoarele mureau de ris, 
in lumina trandafirie a flăcărilor. 

Domnui prefect pâșea Incet prin apă, cu ochii la pindă, ți- 
nind un capăt al prostogolului în dinți; iar marginele, cu minile 
întinse In lături, gata să asviriă rețeaua. 

Domnul inginer-șet al judeţului pășea in urmă, ridicind sus 
tare picioarele lungi de barză, cu un sac in git; şi domnul pri- 
mar mergea infrunte, la ciţiva pași înnainte, pe linga mal, pă- 
şind mărunt, cu genunchii incovoiaţi, aplecat tare innainte, cu 
gitul întins, cu felinarul mic deasupra capului. Şi peste apele 
crețe, grăbite, sfişiate de bolovani, luneca o pată mare albă ; iar 
In jurul celor trei perechi de picioare, undele iuți jucau, fulgerau 
ca niște oglingioare. 

Cum mergeau astfel, deodată, ochii de pescar ai prefeclu- 


ad 


INAUGURAREA 


ROSTOLL AI 399 
| 2 

lui zăriră, o clipă, săgetind prin i 
domnul prefect tresări, şi, ca fulge 
lul, dindu-i drumul din dinți ; şi Sinuncind repede, il trase la mal 
şi tustrele glasurile izbucniră in ași clipă: 

„Ura... s'au prins...* 

Şi din urmă, din susul apei, cucoanele şi domnişoarele räspun- 
scră cu strigăte subțiri, bătind din palme ca la teatru. Domnul 
primar işi indreptă lumina felinarului spre fundal plasei, din 
care picurau ca niște pietre scumpe, în văpaia lunei ; domnul in- 
giner-şef işi deschise gura sacului, Şi domnul prefect scoase pe 
rind patru păstrăvi, care se svircoleau în lumină, cu burţile ar- 
gintii; cu răstringeri albastre și viorii, pe spinările închise; şi 
stropi peste tot cu roş, ca incrustaţi cu rubine,—şi le dădu dru- 
mul ta într'o guşă de pelican, In sacul dela pieptul inginerului, 
Işi pregăti apoi, din non, prostogolul, cu mişcări pripite, apucă 
iar un capăt între dinţi; şi porniră iarăși, în josul apei, intovă- 
rășiți ce umbrele de cărbune, care se așierneau in urmă, pe lu- 
ciul aprior, 

Dar deodată se zugrăvi, lremură, înnainte, peste unde, o 
umbră străină, care-i opri pe tustrei în aceiaşi clipă, ie täie ca- 
lea ca un zăgaz. Cercetară miraţi întunericul luncii: nu văzură 
nimic ; ascultară : se auzea numai larma răsunătoare a apelor, — 
larma izrodită din nenumărate glasuri felurite, care, cind le as- 
culți, prind ințeleșuri ; izvorăsc, parcă, din adincuri plingeri, sus- 
pine, murmure, şoaple tainice, caşicum fiecare undă ar avea un 
suflet, 

Şi cum stăteau astfel neclintiți, ca nişte stant negre, în 
mijlocul girlei, izbucni dintr'o dată, un glas puternic, aspru, a- 
mennţător : 

„Care-i acolo?“ 

hRăsună o țăcâneala scurtă, și, în aceiaşi clipă, se zugrăvi 
pe zilu) luncii statura innaltă a unui grânicer, cu pușca la şold, 
gata 3'o innalțe la ochi, să tragă: 

„Ce faceți acolo? se răsti grănicerul, 

—  Prindem peste. 

— Permisul, 

— N'avem permis. 

— În numele legii, sinteți arestați. 

— Sintem prefectul, primarul din Ploeşti şi inginerul-șei al 
judeţului. 

— Eu nu pot să știu cine sinteti; eu trebue să-mi fac da- 
tria, să vă duc la pluton. 

— Cum, ce, să ne duci pe noi? 

— Să ne arestezi pe noi? 

— Să nu fii obraznic... 

— Nici o vorbă, eșşiți la mal, făcu scurt grănicerul, 

— E idiotul dela mânăstire... murmură domnul prefect; de 
ăsa nu scăpăm uşer,..* | 

Cucoanele și domnișoarele, veniră intr'un suflet, speriate : 


ca nişte suvcici negre ; şi 
„ Zvirli, desfâșură prostogo- 


400 VIAȚA ROMINEACSA 


„Qu'est ce qu'il est arrivé ? 
_— la ascultă, camarade, făcu domnul primar cu duhul blin- 
deţii ; lasă gluma la o parte: eu sint, bre, pritnarele din Ploeşti, 


dumnealui e domnul prefect şi domnul e inginerul-şel al judeţu-” 


lui... Uite-te bine la noi, nu ne cunoşti ? 

— Îţi fi, nu zic ba; răspunse grănicerul, ridicind dintruc 
umăr ; da cu nu vā cunosc; eu trebue să vă duc, musai, la plt- 
ton, la domn' locotenent. 

— Ei, lasă acu, mâi camarade, vorbi iar domnul primar, 
cu glas mieros; nu mai te fà al dracului: ce sintem noi, bre, 
haimanale, să ne duci cale de doisprezece chilometri... la să-i 
dăm noi o cinste flăcăului... 

— Nu—nu, asta nu se poate, zise grânicerul scuturini cu 
hotărire din cap. | 

. _ — Uite, na, mäi băete, să beai şi tu un păhar duce în 
cinstea noastră, făcu domnul prefect scoțindu-şi punga, 

| — Nu—nu, asta nu se poate, zise din nou grânicenul, să- 
rind la un pas indărăt, ca fript: cu trebue să vă duc, musai, 
la pluton.* 

Prefectului ti sări atunci țandura : | 

„la ascultă, mă mocirțane, ia seama cu cine vorbeşti : 
vorbeşti cu prefectul nu cu tată-tău,,. Te poftesc să nu fi obraz- 
nic... 

Şi săriră cu toţii: 

„Auzi obrăznicie ? 

— O să ne plingem colonelului... 

— O să-ţi arătăm noi cine sintem, canalie...* 

Grânicerul tācu, o clipă, Incruntat, cu gura țuguiată cz un 
bot, în lumina felinarului ; şi fălcile'i tresăreau supt urechile nari 
ca niște scoici, făcute par'c'anume să simtă de departe pe con- 
trabandiști, —ș odată răcni : „Ințelegeţi rominește, să mergeţ cu 
mine, on nu ?* şi baioneta din viriul puștii licări in intuheric 
ca un fulger. 

„Imbecilul ästa e 'n stare să tragă, murmură în franțuteşie 
domnul prefect; nu vedeţi, duhnește-a ţuică de-o poștă, —trebie 
să mergem, monşer!... Bine, ne-incălțăm şi mergem...“ 

__ŞI, după citeva minute, cirdul porni, cu grănicerul la di 
paşi în urmă. 

Cind ajunseră in dreptul mănăstirii, se opriră : | 
„_„Staţi, să se ducă careva din noi să ne cheme trăsuril, 
zise domnul prefect. 

— Nu se poate, mergeţi pe jos, vorbi scurt grănicerul, 

— Staţi frate, ce ne-am zăpăcit aşa: ne cunoaşte stari 
făcu domnul primar, plesnindu-se cu palma peste frunte, haidi, 
mâi băiate, $o întreabă pe maica starița cine sintem noi, dac 
nu Si să ne crezi pe noi... Da ne cunoaşte toată mănăsti i 
omule... 


— Ifi fi, eu nu zic ba, făcu grănicerul ; da datoria mea 


INAUGURAREA PROSTOGOLULUI 491 


să vă duc la pluton... Dă, ce stric eu; eu imi fac, se chiamă, 
datoria... O ţir de ţuică am băut, nu-i cuvint, sint, —care va să zică, 
oleacă vijlit, —da datoria mi-o fac musai, că de asta minine pinea 
statului... Haideţi, mă rog... 

— Bine, cum o să meargă, creştinul lui Dumnezeu, dumnea- 
lor pe jos ? vorbi inginerul arălind pe cucoane. 

— Pe dumnealor nu le-am găsit prinzind păstrăvi.., Ce-i 
drept, nu-i păcat; la ce să spun minciuni, că mă trăsnește cel 
de sus... Dumnealor mau decit să rămie la mânăstire, nu mă 
pun de pricită... Da dumneavoastră aţi prins; uite-i colo cum 
se sbat.. Dumneavoastră trebue să mergeţi; s'a isprăvit... Hai- 
defi să plecăm de-aci, că ne-apucă ziua pe drum... Şi nu de- 
altă, da mi-i rușine, zău, na, de rușinea d-voastră...* 

Se înțeleseră repede, să vie cu trăsurile în urmă şi se des- 
părțiră. 
Dinspre miază-noapte, porni un vint subțire, care-i făcu să 
grăbească pașii. Domnul prefect călca înnainte, cu prostogolul 
in spate, legănindu-se ca o rață; domnul primar depâna repede 
din picioarele scurte, sâltind la fiecare pas, caşicum ar fi aler- 
gat; iar domnul inginer, cu sacul cu păstrăvi in git, făcea paşi 
mari, cu picioarele sale de pasere de baltă In urmă, grănicerul, 
bocănea cu cizmele grele, aplecat tare Innainte, cu pușca în 
mină și, din cind in cind, îi luceau ochii şi dinții in lumina 
lunei, 

Pe la miezul nopții cei trei tovarăşi de suferință ajunseră 
la vamă. 

Din cerdacul plutonului, săriră hămâind doi zăvozi cit nişte 
viței. Domnul prefect, cu domnul primar şi cu domnul inginer-şei 
al județului de-abia işi mai Uriră picioarele, de urcară cele trei 
trepte ale plutonului, şi câzură pe o bancă din cerdac. 

Grănicerul şopti ceva santinelei din fața vâmii și soldatul 
duse o mină la gură și se ascunse după gheretă, Patrula urcă 
scările, bocâni cu cizmele prin cerdac şi, oprindu-se la o fe- 
reastră, bătu de citeva ori; apoi saplecă şi ducindu-şi amin- 
două minele în preajma ochilor, îşi turti nasul de geam și strigă 
innăbuşit : 

„Domnuie locotenent, domnule locotenent, 

— Care-i acolo, mă, s'auzi un glas somnoros, 

— Eu, Pirvan, să trăiţi; am prins nişte domni la păstrăvi 
şi vi i-am adus.* 

După asta, Pirvan se trase dela fereastră bi se lipi de par- 
maclic, Din nâuntru, se auzi glasul somnoros ul locotenentului : 

„Mai, Văduva, scoală, mă, ș'aprinde lampa“, Scirţii o uşă, 
se auzi lipăind repede nişte picioare goale; şi geamurile dela 
odaia şefului grănicerilor se luminară, 

În aceiași clipă, sosiră, ca un virtej, cele trei trăsuri, in 
larma speriată a clopotelor şa zurgalăilor. Cucoanele și domni- 
Şoarele săriră Intrebind grăbite, într'o răsuilare : 

„N'au venit trei domni c'un grănicer ? 


402 VIAŢA ROMINEASCA 


— Ba da, chiar acușica au sosit; sint in cerdac“. 

Şi cu toatele se repeziră, se ingrămădiră pe scări, cu stri- 
găle scurte ; 

„Mon Dieu! 

— Henri... 

— George, 

Se imbulziră imprejurul celor trei prieteni, care zăceau pe 
banca plină de praf, cu genele şi sprincenele albe de pulbere 
ca nişte cioplitori în piatră; vorbeau toate-odată, iși plesneau 
palmele, își încleştau minele : 

„Ce infamie! 

— Ce barbarie! 

— Ce ghinion, ce ghinion, Inchipuiţi-vă : la jumătatea dru- 
mului, cum veniam în goana cailor, sa rupt un arc, $'a trebuit...* 

Ușa dela pluton se deschise, şi locotenentul se ivi în prag : 
„Ce-i Pirvane ? Pe cine-ai adus? 

— Trăiţi, domnule locotenent, pe dumnealor: i-am găsit In 
gura Plaiului, prinzind păstrăvi. 

— Noi sintem, domnule lacoteneni*, zise, cu glasul slirşit, 
domnul prefect, 

Locolenentul clipi, puse o mină cozoroc deasupra ochilor 
şi se uită, aplecindu-se înnainte: 

„Care noi ?* 

Dar ii cunoscu pe dată: 

„Cum,  dumnevoastră, domnule prefect? Dumnevuastră, 
domnule primar ? Domnule inginer ? Ce vra să zică asta ? Cum 
se poate ? Poltiţi, vă rog, în casă...“ 

ȘI sunindu-și pintenii, se feri grăbit din uşă: 

„Ţi-ţi-ţi... Va rog, vă rog, poftiţi.. Luaţi loc... Vaduva, mai 
adă scaune aici, repede..,*, 

Ordonanța.—un făcău mărunțel, slăbuț, cu nişte ochi ne 
astimpărați, plini de foc,— veni, intr'un sufet, cu scaunele : 

„Doamnelor, domnişoarelor, domnule prelect, domnule in- 
giner, tomnule primar, staţi vă rog... Cum s'a intimplat, ce-a fost ?* 

Incepură cu tuții odată, cu glasuri ridicate, impreună cu 
cucoanele, cu strigăte minivase ; dar deasupra tuturor, se innălța 
glasul grav al domnului prefect şi vocea de păun a doamnei: 

„Canalia dumitale de soldat a avut imperlinența, — deşi i-am 
spus cine sintem,—să ne aresteze ṣi să ne aducă cale de doi- 
sprezece chilometri pe jos, cu baioneta la armă, ca pe niște 
puşcäriaşi... 

— Aveţi dreptate, vă rog, domnule prefect, aveţi perfectă 
dreptate; am să-l, 

— Mā voi plinge, domnule, colonelului, voi merge pină la 
ministru,..* urla domnul prefect, trintind cu pumnul in masă z 
urla din ce in ce mai cumplit acoperind glasurile celorlalți, ro- 
tindu-și ochii plini de minie ca nişte ochi de taur ; cu faţa roşie, 
AI indie roșii, cu cele două bărbii aprinse, cu vinele frunții 

ate : 


A a oa fiu, sogh ~ 


name taes esere 


n 


INAUGURAREA PROSTOGOLULUI 408 


„Cum ţineţi, domnule, asemenea brute; în ce ţară trăim, 
unde ne aflăm, in Patagonia ? 

— Domnule prefect... Daţi-mi voe, vă rog... Vă asigur, că 
am să-l pe... 

— Priviţi-ne In ce hal sintem...* striga domnul primar in- 
tinzind mina cu degetele răşchirate, voind parcă să-i scoată ochii 
locotenentului, 

— În ce ţară s'a mai văzut, domnule, asemenea barbarie? 
răcnea domnul inginer; vom ajunge pină la rege, domnule 
locotenent. 

— Vă rog, calmaţi-vă, domnule prefect, domnule primar, 
domnule inginer... Vă asigur, că soldatul o să-şi ia pedeapsa... 
Luaţi loc, vă rog... Trebue să fiţi foarte obisiţi. Trebue să vă fie 
sete... Văduva, adă repede dulceaţă... Du-te de adă apă proaspătă... 
Avem o apă minunată aici,,,*, 

Cu 'ncetul se potoliră, se așezară pe scaune. 

Vaduva intra cu duiceața, cu păharele cu promoroacă ; şi 
ochii neastimpâraţi li luceau ca la veverița, 

Domnul pretect şi cu cei doi tovarăși, goliră dintr'o înghi- 
țitură păharele şi răsuflară adine : 

„Într'adevăr, aveţi minunată apă, făcu domnul primar: fii 
bun, băiate, şi mai adă-mi un pâhar. 

— Şi mie. 

— Şi mie, te rog“, cerură ceilalţi doi. 

Şi goliră dintr'odată şi al doilea rind de păhare; şi ince- 
pură apoi a vorbi cu toții cu glasuri moi, 

Domnul prefect, după un răstimp, scoase ceasornicul de aur: 

„A, dar ştiţi câ-i tirziu : unu... Haideţi să mergem... 

— Să mergem, să mergem, ziseră ceilalţi, ridicindu-se. 

— Deşi societatea dumneavoastră Imi face loarle multă 
plăcere, nu-mi permit să vă rog să mai staţi; văd că sinteți 
extrem de obosiţi, vorbi domnul locotenent sărind de pe scaun 
şi sunindu-şi din nou pinteni; mii de scuze, vă asigur că gră- 
nicerul are să-şi ia pedeapsa cuvenită...* 

Eşiră cu toții şi se urcară în trăsuri; iar domnul prefect 
rămase mai la urmă și luindu-l pe locotenent prieteneşte, pe 
după spate, zise încet: 

„Uite ce, monşer, nu mai am nici o pretenţie; dar am să-ţi 
fac o rugăminte ; să nu s'audă nicăeri de chestia aceasta... Mă'n- 
țelegi, țin foarte mult la lucrul ästa şi-ţi rămin foarte indatorat... 

— Vă rog, domnule prefect, fiți foarte sigur... Vai de mine, 
se poate...“ } 

Domnul prefect, după ce mai strinse odată mina locotenen- 
tului, se urcă în birja din frunte; și trăsurile porniră pe șoseaua 
luminată de lună. 

Atunci, ca din pâmint, se ivi vameşul, care, cind auzise 
clopotele și zurgalăii, se Imbrăcase repede şi eşise, crezind că 
trece cineva dincolo; dar cind află cine-i şi ce s'a intimplat şi 
auzi răcnetele din pluton, nu mai Indrăzni să intre. 


404 VIAȚA ROMINEASCA 


După ce se depărtară trăsurile, pe locotenent îl păli, dintr'o- 
dată, un ris cumplit: bătea din picioare şi se rotea cu genunchii 
incovoiaţi ; se plesnca cu palmele peste coapse. lar vameşul se 
ținea cu minele de coaste și se fringea innainte, de parcă-l să- 
getau niște tăeturi prin mărunlae. 

Santinela, se ascunsese în gheretă, şi ridea cu mina la 
gură, uitindu-se prin ferestrue. In pluton soldaţii icneau prin 
întuneric, 

Și vameșul ridică, deodată, o mină'n sus: „Mă duc, să-i 
spun nevestei“, 

Şi se prăbuşi spre vamă, urcă scările, intrun suflet, și se 
făcu nevăzut, 


N, N. Beldiceanu 


ÎN TREN 


E larmă şi trenul stă gata să plece, 
Vagonul se umple de oameni străini. 
Mi-e inima strinsă.,. E şapte şi zece, 
Mă 'ntorc la fereastră şi stau ca pe spini, 


Dă-i neamțule drumul, că n'avem răbdare !... 
E gata! Un şuer, un repede zvon,— 

Și simt că se mișcă cu noi... Salutare! 
Trec umbre grăbite pe lingă vagon. 


E clipa cind glasul durerilor tace... 

Duc mina la frunte şi ochii mi-i string,— 
În suflet deodată un gol mi se face... 

Da-i neamţule drumul, că'mi vine să pling ¥ 


Acum, pe de-lături, încep să rămină 
Semnale, macazuri, vagoane şi lum 
Şi umbre de oameni cu steaguri in mină,— 
Şi trenul năvalnic s'aşterne la drum, 


VIAȚA ROMINEASCA 


Adio ! Adio, romantică Urbe t 

Adio, zădarnic şi dulce trecut 1.. 

Din goană, cind trenul se 'ndoae la curbe, 
“Scot capul alară şi lung—te salut. 


Vad case şi turnuri sclipind în lumină, 
Privelişti de-o clipă ce 'n zare apun. 
În faţa lor cade o verde cortină,— 

Si trenul aleargă, aleargă nebun. 


„Și visul incearcă din nou să mă fure: 
Un şes, peste care trec umbre de nori,— 
E viaţa-mi pustie, —un colţ de pădure 

Cu viriuri uscate şi cuiburi de ciori... 


Dar toate se schimbă de-odată,—şi fumul, 
Ca negura deasă din sufletul meu, 

Se mistue 'nurmaă... Dă-i neamțule drumul, 
O clipă să-mi pară că nu mai sint cu! 


'În arie largă se 'nvirte pămintul, 
Începe să curgă întregul teren... 

Pe netede șesuri ne ducem ca vintul. 
* Cantoanele albe se uită la tren, 


G. Topirceanu 


Documente omeneşti 


NOROC... 


lată cum imi povesteşte un prieten că a „scâpat* de armată: 

— Eram în cea din urmă clasă de liceu cind am tras sor- 
ţii ; cam Intirziasem cu şcoala, că eram băet sărac. MA ținea in 
gazdă un frate al mamei, care se rătăcise de mic pe la oraș şi 
acuma era pensionar ; avea o biată pensioară și făcea şi o țiră 
de politică, dar ştii, ca un pensionar, a cinci-spre-zecea roată 
la căruţă. 

Inţelezi dar că nici prin gind nu-mi trecea că ar fi cu pu- 
țința să scap de armată: ce stăruinți puteam eu să am? 

Dar se vede că tot stricase moşul meu o vorbă pe lingă 
ai lui, cari erau la putere, pentrucă la recrutare, un civil din 
comisiune, reprezentantul judeţului ori al comunei, nu ştiu care, 
cind a auzit numele meu, parcă şi-ar fi adus aminte vag de 
ceva şi m'a întrebat aşa, ca de-un doară: 

— Dar nu ai vre-o boală, ceva? Nu suferi de nimic? 

Bine înţeles, mie mi-a fost ruşine să spun că da, Cum e- 
ram să spun aşa minciună? Eu eram sănătos tun şi fiindcă fa- 
ceam gimnastică, aveam și o musculatură frumoasă al dracului, 
Aşa că intrebarea lui putea să fie mai degrabă o ironie, şi cine 
ştie dacă nu era chiar așa ? In sfirșit, cum eram și cam jenat 
că stăteam acolo gol inaintea atltor indivizi cari mă examinau, 
mi-era de-a scăpare mai repede şi am răspuns scurt: 

— Nu, n'am nimica. 

M'au inscris, fireşte, bun, şi am plecat. 

Nu-mi mai aduc bine aminte ce sentimente aveam și ce ginduri 
mă Îrămintau, dar înţelegi tu că tocmai indâmină nu-mi prea 
era. Va să zică, cum scăpam din liceu mă și inhăța la armată, 
şi eram băet sărac, mai rămăsesem în urmă cu vre-o doi ani 
pentrucă nu putusem urma la școală, numai timp de pierdut cu 
oştirea nu aveam, —dar ce puteam eu face? Dealtfel, deși mā 
gindeam cu oarecare teamă la viața de soldat, totuși nu pot spune 
că nu se amesteca şi un sentiment curios de mindrie în tulbu- 
rarea mea sufletească. 

Asta a lost dimineaţă. După amiază m'am dus la şcoală şi 
am uitat de recrutare. Sara, după clasă, m'am dus ca de obiceiu 


405 VIAŢA ROMINEASCA 


N NR N a 


la lecţie. Aveam o. lecţie pe atunci, prima mea lecţie: pregă- 
team de o clasă primară pe băetul unui colonel şi-mi dădea o 
lefușoară mică, așa ca pentru un băet sărac. Vre-o cițiva lei pe 
lună, din care mă imbrăcam Şi-mi mai cumpăram cite o carte, 
ceva,—căci lui moşu-meu nu-i plăteam, mă ținea de pomană, 
Dumnezeu să-l erte L, 

M'am dus dar la lecţie după clas şi nu ştiu ce le-a venit 
in sara aceia, că m'au oprit la masă. Şi acolo, din una în alta, 
le-am spus şi eu că dimineaţa trăsesem sorți şi că mă recrutase, 

Le-am spus-o fără nici un gind, așa ca să vorbesc și cu 
ceva. Dar se vede că a fost intrun ceas cu noroc. 

S'au mirat și colonelul şi nevastă-sa, m'au căinat, m'au do- 
jenit că de ce nu le-am spus mai inainte de a fi luat, m'au intre- 
bat dacă nu cumva vreau poate anume să lac armata, au ince- 
put a face fel de fel de planuri cum să mă scape... In slirșit, ce 
să-ți mai spun? 

Peste citeva zile stăteam din nou în costumul lui Adam di- 
naintea comisiunii de recrutare,—asta era contra-revizia. Comi- 
siunea, aceiaşi— numai localul era altul. 

Cind am Intrat cu, membrii comisiunii vorbiau foarte a- 
prinşi intre ci, așa că stătui citeva clipe neobservat. 

— Haideţi, domnilor, le strigă doctorul cind dădu cu ochii 
de mine, haideţi mai degrabă, că ăsta moare aice, Inaintea 
noastră |... 

[ţi poți închipui ce simţeam eu cind mă vedeam coşcoge- 
mi-te romin, şi doctorul spunea că's pe moarte !.. In pămint imi 
venea să intru de ruşine, noroc numai .că ceilalți membri din 
comisiune nu se uitau la noi; aveau de examinat cu atenție nu 
ştiu ce dintr'o condică, şi-şi grămădise cu toții capetele de-a- 
supra ei. 

Doctorul s'a sculat repede dela locul lui, w'a ascultat un 
moment, m'a ciocănit de vre-o două ori, m'a întors odată 'mprejur 
şi—m'a găsit rău. Nu știu ce dracu a spus că am: palpitaţii, 
inimă, complicaţii... 

— Hai, fugi degrabă de te 'mbracă l.. mi-a spus el, făcin- 
du-mi vint spre ușă, în timp ce striga ofițerului care scria lista :— 
scutit 1... 

Ce s'a mai făcut cu prima mea recrutare, la care fusesem 
bun, habar n'am; ştiu numai că peste citeva zile am căpătat cer- 
tificatul de scutire. 

— Apoi vezi ce erai să faci? imi spunea cu o părintească 
dojenire cucoana, cind le mulțumeam pentru marele bine ce 
mi-l făcuse, Să nu ne spui d-ta mai inainte ? Noroc că nu se siir- 
şise de tot! 

Şi drept să-ți spun, mare noroc am avut, că altfel mă in- 
curcam rău şi imbătrineam şi eu prin universitate, cum au pă- 


-o altii 
ţit-o alţii. Mc 


Din lumea balcanică 


Cultura în Muntenegru 


In politica externă, pe care Muntenegrul o duce faţă de Sirbii din 
alara Sirbiei şi față de stalele imprejmuitoare, pare a se vedea aceia ce 
ti impută Sirbia că: urmăreşte să ajungă, în locul acesteia, conducătorul 
idealurilor naţionale ale neamului sirbesc în deobşte. Acetaş lucru, de 
aitie), pare a invedera incă şi ambiția Muntenegrului şi a dinastiei lui 
đe a se face regat, spre a fj la fel cu Sirbia căreia vrea să-i ia locul,— 
cu toate că Muntenegrul e foarte redus, in raport cu Sirbia, şi ca întin- 
dere teritorială şi ca populație şi ca rodnicie a pămintului. 

Se vede că Muntenegrul socoteşte că, și în ce priveşte starea lui 
culturală, nu e inferior Strbiei. Căci, în adevăr, deseori citesc în ziarul 
din Cetinje Cetinjski Vjesnik acela ce găsesc în număru-i dela 4 Mai 
1911: că el, Muntenegrul, e „stat civilizat”, „civilizovana država“. 

Pentrucă, cum spuneam şi în Nr. din Ianuarie c. al „Vieţii Romi- 
neşti“, se poate ca, tocmai din cauza acestei ambiţii a Muntenegrului 
de a înlocui pe Sirbia, în curind să avem atingeri şi cu el în chestia 
macedo-romină ; de aceia, cu deosebire, cred interesant să schijez a- 
cum şi cultura acestui stat, care, cum văzurăm, se socotește pe sine 
„civilizat“, 

Mă voiu sluji, pentru aceasta, de unele date nu neinteresante, ce 
găsesc în Zora, „revista tinerimei progresiste sirbe“ care de un an şi 
ceva apare la Viena în sirbeşte; fireşte insă că aprecierile de aci des- 
pre Muntenegru le voiu trece prin ciurul criticei noastre proprii. 


Starea culturală a Muntenegrului e îndeobşte înapoiată; înainte 
de a. 1880 ca era chiar cu totul primitivă, 

Pela a. 1543 o misiune de marină engleză se duce la Cetinje, pa- 
te-se În scop politic. Şeful misiunei, lordul Clarence E. Paget, în „Au- 
ioblografla* sa, scrisă 'n englezeşte şi tipărită la Londra 'n a. 1896, vor- 
beşte de această vizită a sa in capitala Muntenegrului şi îşi expune im- 
presiile. Zice că Muntenegrenii sint, în adevăr, „o rasă nu de tot bar- 

8 


i10 VIAȚA ROMINEASCA 


barā“, dar, oricum, mai mult o „ceată de barbari” peste care stăpineşte 
„kneazul Muntenegrului, un şef sălbatic“. Aceşti barbari au drept ca- 
pitală Cetinje „care seamănă cu un sat indian oarecare“ şi, la mesele 
ce ne dedeau, chiar aghiotantul cneazului se mira cu dispreţ, că „nişte 
ostaşi ca noi—spune lordul— care purtăm arme, mincăm cu furculiţe şi 
cuțite” („Srpski Knjizevni Glasnik* dela 16 Mai 1911 p. 774). 

Ei bine, în această epocă, pînă la 1880 cind fu ultimul războiu 
a! Muntenegrenilor cu Turcii, există acolo numai următoarele şcoli, deo- 
sebit de străvechile şi cu totul primitivele şcoli mâănăstireşti : 

La a. 1834 se întemeiază o şcoală primară în Cetinje; în ea se 
învață limba sirbească, istoria sfintă, scrisul şi aritmetica. Această şcoală 
rămine singură în Muntenegru până la a. 1862, cînd se mal întemeiază 
alte 10 şcoli primare prin diferite localităţi. Tot In acest an se mai crează 
în Cetinje un Seminar, alară de acea şcoală primară. Seminarul avea 
scopul de a forma învăţători şi preoţi pentru şcolile primare şi biserici, 
Dar seminarul, a cărui întreţinere costa 6000 lei pe an, lu repede des- 
fiinţat de cneaz, din pricina acestei „mari cheltueli”. 

In a. 1863, cind cneazul Nicolze (actualul rege al Muntenegrului) 
se duse la Petersburg, spre a se închina țarului, protectorul său, obţine 
ca sinodul rusesc să dea pe an 8000 de ruble spre a reintemeia şi in- 
treține seminarul; iar dela țarină obține 3000 ruble pe an, cu care in- 
finjează la Cetinje şi o şcoală superioară de fete care poartă numele 
„Institutul țarinei Maria la Cetinje“. Apoi, la a. 1871 se mai inteme- 
iază 30 şcoli primare în alte localităţi din Muntenegru. Astfel că, ina- 
cest an se afla: 40 şcoli primare în afară de Cetinje, iar în această ca- 
pitală însăşi: o şcoală primară, un seminar şi o şcoală ceva mai înaltă, 
cam un fel de gimnaziu, de fete. 

In toate şcolile primare se afla, pină pela a. 1880, 2000 copii, in 
şcoala de fete cam 100 de şcolărițe, iar in seminar cam 40 de şcolari. 
Totul dădea un procent de cam 3", ştiutori de carte, Invăţătorii şi pro- 
fesorii acestor şcoli erau mal toţi străini, cei mai mulţi din Dalmația. 

O aşa stare culturală fireşte că putea face chiar şi la a. 1880 u- 
nui englez acea impresie pe care o arătai la lordul Paget in a. 1343! 

Dar după războiul din 1880 cu Turcii şi declararea independenţi 
Muntenegrului, incepe aci o nouă stare de lucruri. Se mai intemelază 
şi alte şcoli, iar cultura apusană incepe a prinde şi ea, ici-colo, rădăcini. 

In a. 1936 se înfiinţează Ja Cetinje un gimnaziu cu 4 clase; iar 
la a. 1906 acesta fu prefăcut în liceu cu 8 clase, Tot în 1906 se mai 
întemeiază un gimnaziu cu 4 clase In orăşelul Podgorica. 

In seminar, liceu şi gimnaziu funcţionează 30 de profesori şi, pen- 
tru întreținerea acestor trei şcoli, statul cheltueşte pe an suma de 
81,789 lei. 

După a. 1886 se intemeiază incă diferite şcoli primare de fete şi 
băeţi şi în alte orăşele ca Nikšić, Podgorica, Bar. Astăzi sint în Mun- 


DIN LUMEA BALCANICĂ 4il 


tenegru 130 şcoli primare cu 150 învăţători. Budgetul total al învăţă- 
mintulzi e de 148,944 lei, Invăţătorii au diferite lefuri: cea mai mare 
leală e de 1200 lei pe an, iar cea mai mică de 200 lei. 

Apoi în a. 1896 s-a întemeiat o școală de agricultură în Podgo- 
tica, şi tot aci o şcoală de subofițeri care mai în urmă fu mutată la 
Cetinje, 

In a. 1897 s-a clădit la Cetinje casa numită „Zetski Dom“, in 
care se află şi Parlamentul muntenegrean şi sală de teatru şi de concerte. 

Pentru studiile mai inalte decit liceul, şcoala de subolițeri şi se- 
minaru!, Muntenegrenii merg în străinătate : unii, puţini de tot, în Franţa 
sau Austria, alții mal ales la Universitățile din Sirbia şi Rusia. Dar de 
aceștia, care să aibă titluri universitare, se numără pe degete la Cetinje, 

Cu toate acestea, azi sint în Muntenegru 94, neştiutori de carte, 
deşi s-au creat pe lingă şcoli şi biblioteci publice şcolare. 

Revista Zora dela 24 Dec. 1910, apreciind învățămintul din Mun- 
tenegtu, zice că spiritul lui e astfel: „după dinastie, în toate şcolile, se 
dă cea mai mare atenţie dogmatizmului religios şi se intăreşte fanatiz- 
mul religios, în loc ca să se dezvolte în copii adevăratul sentiment re- 
ligios și conştiinţa ordinei morale”. 

CA cultura în Muntenegru nu va fi dind acestui stat dreptul dea 
se intitula, cum am văzut că se crede, „civilizat“ (civilizovana država), 
se poata. In această privinţă am putea fi de aceiaşi părere cu articolele 
apărule despre el in Zora. Dar in această apreciere: că spiritul cul- 
turii în Muntenegru e numai religios, mi se pare că se arată nu atit rea- 
litatea lucrurilor de-acolo, ci mai mult antipatia Sirbilor şi a Sirbiei faţă 
de acest Muntenegru concurentul lor la întietate 'n Balcani. 

Căci, de fapt, alte lucruri ne arată că spiritul cultural din Munte- 
negra e: o tendință şi statornică rivnă pentru introducerea și răspindi- 
Tea culiurei apusene moderne şi a rezultatelor ştiinţilice ale popoarelor 
civilizate. 

In adevăr, nu numai că în gimnaziile, liceul şi şcoala superioară 
de leie se învaţă limba franceză, dar, încă, există în Cetinje chiar o ac- 
tivitaie culturală mireană nu religioasă. Teatrul, care reprezintă cele mai 
moderne bucăţi, nu e nici de cum bisericesc; precum tot nebisericeşti 
sint concertele vestitei, în toată lumea slavă, societăţi corale „Nijegoz*. 
Apoi, pe lingă aceasta, nevoia de a ureşte rodnicia pămîntului, a făcut 
pe Montenegreni nu numai să-şi facă şcoală de agricultură, dar chiar 
să-şi stadieze solul şi să-şi producă chiar şi o mică literatură în această 
direcție practică. Cetinjski Vjestnik dela 2 Aprilie 1911, care are un 
studi despre „Economia în Muntenegru“, ne invederează aceasta, ci- 
tind diferite cărți apărute la Cetinje dela a. 1900 incoace. Aşa una: 
„Cele mai însemnate boli ale sămănăturilor noastre“; alta despre „Pe- 
ronospota*; alta despre „Vierit*; alta despre „Cultura fructelor“, etc. lar 
in a, 1910 s'a intemeiat ta Cetinje chiar o „Bibliotecă agricolă“, care a 


412 VIAȚA ROMINEASCA 


tipărit felurite broşurele despre „plantele folositoare“, „boalele și duş- 
manii vijei de vie“ etc.. 

Cum că spiritul după care se indrumează cultura în Muntenegru 
nu è cel retrograd religios ci cel modern mirean şi apusan, ne arată nu 
numai faptul că există la Cetinje 2 ziare: unul „Glas Crnogorca" („Gla- 
sul Munlenegreanului“), un fel de „Monitor oficial* al nostru, şi altul 
„Cetinjski Vjesnik“, o gazetă politică, care numai tendințe bisericeşti 
n'au ; dar acelaşi lucru ni-l mai invederează încă şi revista „pentru şti- 
ință şi literatură“ „Dan“ (adică Ziua) care acum, în Martie 1911, a in- 
ceput să apară la Cetinje. Aceasta e un volum de 160 pagini, format 
ceva chiar mai mare decit al „Vieţii Romineşti“, Ea, nu numai că cu- 
prinde studii de ale izgonitului de cătră biserică Tolstoj despre Shakes- 
peare, dar, spre cinstea bisericei muntenegrene, are şi o circulară a Mi- 
tropolitului ei cătră „cinstiţi şi preacinstiţii preoţi eparhiali de amindouă 
categoriile“, în care Mitropolitul îi îndeamnă să se aboneze la revista 
„Dan, care—zice în circulară —va sluji destul de mult preoţimei, ca, mai 
ușot şi mai bine să corespundă datoriilor sale ; pe lingă aceasta—spune 
mai departe Mitropolitul—revista „Dan* va servi preoțimei ca în ca să-şi 
tea la iveală lucrările sale literare şi aşa, ca prin ele să se desăvirșească 
pe sine şi să înveţe pe alţii“. Şi Dan are articole şi însemnări istorice: 
şi literare relative fie la Slavi in deobşte, fie la Fogazzaro, Shakespeare, 
Byron etc, Toale dovezi că cel puţin greşeşie apreciatorul din Zora, 
care găsea că spiritul şcolii şi al culturii în Muntenegru ar fi cel retro- 
grad religios, Dimpotrivă, cum arată circulara Mitropolitului, însăşi bi- 
serica stărue să se modernizeze, lăsindu-se a fi străbătută de cultura mo- 
dernă şi mireană din „Dan“, 

De altfel, mai ales de după 1880 se naşte la Cetinje chiar un 
inceput de mişcare literară propriu zisă. Nu numai că însuşi actualul 
rege Nicolae | e poet şi autor dramatic incă demult; nu numai că altă 
dată mai apăruse la Cetinje şi altă revistă literară care apol a incetat; 
nu numai că în „Dan“ vedem poezia reprezentată prin trel sonete scrise 
de chiar directorul ei, profesorul Dušan S. Cukić; dar, In capita'a Mun- 
tenegrului, trăește astăzi un tinăr poet, chiar cu o relativ întinsă activi- 
tate poetică —e Milun M. Pavićević, despre care, poate, nu e fără de 
interes să vorbim aci ceva, tocmai spre a ne da maibine seamă decul- 
tura din acest mic regat. 

Drept e că acest poet nu a colaborat cu nimic la numărul apărut 
din „Dan“; drept e, de asemeni, că revistele sirbeşti din Regatul Sirbiei 
sau dela Sirbii din Austro-Ungaria nu au vorbit despre activitatea lui 
beletristică, cel puţin pe cit ştiu cu. Numai „Cetinjski Vjesnik“ din 24 
Dec. 1910, face o mică dare de seamă despre o carte cu poezii a lui 
Pavićević atunci apărută. Indiferența aceasta la Sirbii propriu zişi faţă 
de un Muntenegrean aş ințelege-o şi mi-aşi explica o prin raporturile 
de desconsiderare, pe care cei dinili o aruncă acestora din urmă, nouii 
lor concurenţi la conducerea sirbismului. Mai greu e de explicat indi- 


zii e 


DIN LUMEA BALCANICĂ 413 


ferența revistei acum apărută „Dan“, la care desigur că Pavićević ar fi 
colaborat cu ceva, dacă ar fi fost invitat. Decit şi aici poate ne-ar da o 
tălmăcire vorbele lui Cristos că: „intre ai mei am fost şi al mei nu m-au 
cunoscut”, 

Că insă poezia lui Pavicevi nu merită indiferență, ne dovedeşte 
mai intii faptul că conaţionalii lui din America au găsit cu cale să-l e- 
diteze acolo, şi anume în Chicago, două volumaşe cu poezii scrise de 
dinsul : unul Brdjanke („Flori de dealuri“ ), apărut Ja 1909 în a doua 
ediţie, şi altul Gorske ruge („Trandatiri de munte“) apărut, ca intie e- 
diție, la 1910. Aceasta din urmă poartă chiar portretul poetului cu ins- 
cripţia: „Micun M, Pavićević, poet al Sirbilor* („srpski pjesnik”), drept 
mărturie că expatriații din America |! socotesc vrednic de a îi poet" 
nu numai al Muntenegrului ci al Sirbilor in de obşte. Iar poemul de 
curind apărut în broşură la Cetinje in 1911, dar care a lost compus mai 
demult, cu titlul „Crnogorcu“ („Muntenegreanului“), i-a fost tradus în 
limba franceză şi apoi pus pe muzică de Emil Chevalin, profesor la U- 
niversitatea din Paris. In sfirşit, chiar ziarul din Cetinje „Glas Crno- 
gorca" dela 26 Fevr. 1911 rezumează din o elogioasă dare de seamă 
ce revista cehă dela Praga „Maj“ o face despre activitatea poeiică a 
lui Pavićević, de care spune că: „are puternic talent liric, cu deosebire 
'n poeziile-i patriotice“, Acestea, fără să stăruesc a vorbi şi de tradu- 
cerea din muntenegreana În limba cehă a unei ode scrise de Pavicevi 
„Bratru Cechu" („Fratelui Ceh), traducere publicată la loc de onoare, 
chiar in fruntea aceleiași reviste Maj din Martie 1911. 

Oricum, toate ne indică că Milun Pavitevic, om ca de 30 şi ceva 
de ani (cum pare a arăta portretu-i în ediţia poeziilor sale din Chicago), 
merită să împărtăşim şi publicului rominesc ceva despre natura poeziei 
lui. Fireşte insă că'l voiu caracteriza cu totul pe scurt. 

Natura veşnic verde, plină de viață dar şi de greutăți materiale 
"'ntr'ale traiului din Muntenegru, cu munţi năprasniei alături de văi prä- 
păstioase şi piriuri sălbatice cristaline, nu se poate să nu dea unui su- 
flet simţitor şi sănătos de poet increderea în trăinicia lui şi dragostea 
pentru creaţia Ini Dumnezeu. Pe de altă parte, puterea socială a in- 
vidiei şi egoismul individual, care-s mari şi au multe mijloace de a lovi, 
în o societate primitivă ca a Muntenegrului, carele deabia acum Incepe 
să se organizeze, această putere nu se poate să nu rănească cu deose- 
bire sulletul de poet, oricit de sus ar fi el născut şi oricite mijloace 
materiale de trai ar avea, 

Formele acestui mediu material şi social al Muntenegrului se 
simt răsirinte şi în poezia lui Milun Pavicević. Dragostea de natură, 
cuprinsă uneori în farmecul nopţilor dela Cetinje, îi dă avint în armo- 
nloasa poezie „Majiska no/ na Cetinju“, adică „Noaptea de Mai la Ce- 
tine” (din volumul „Gorske ruže“), în care „pretutindeni se simte mi- 
reazma florilor de munte”, pe cind „viaţa prin văi fierbe” iar „cerul e 


+4 VIAŢA ROMINEASCA 


curat ca un izvor de munte”, Nu mai puţin îl înviorează încă simplita- 
tea vieţii şi a naturii dela sate, d, ex., în poezia „Sa sela“, adică „De- 
la sat" (din volumul „Brdjanke*), unde „in mantie albă stă acoperit 
pieptul şi largii umeri ai posacului plop, iar subt al lui creştet mindru 
se văd împrăştiate pe pişune turme“. Dar nu o dată îl indigrieazi fa- 
riseismul și răutatea celor ce,—mai ales intr'o societate ca cea din Mun- 
tenegru, care tocmai acum se svircoleşte spre a-şi apropia cultura,—se 
gindesc cum să exploateze mai bine simplitatea şi supunerea unora sau 
idealizmul altora. De aceia cu amărăciune vede, în poezizi „Sa sula”, 
fariseismul preotului: „E zi de sărbătoare: 'N biserică se string țăranii, 
—Pe toți doar haine zdrenţuite şi murdare ;—ŞI, ca pe-al lor învăţător șco- 
larii speriaţi,—In tremur ei sărută icoanele şi tac!... lar preotul når, ca 
o cochetă stă țeapân,—Şi, ca la bal, tot sare şi se plimbă“. 

De altfel, în deobşte, Pavičević vede în viaţă răutate şi invidie, 
dela care a avut mult de suferit, atit în intăia-i tinerețe cît şi acum. 
Cu toate acestea, un Muntenegrean ca el, al cărui suflet a moştenit prin 
veacuri puterea de-a rezista durerii, nu se lasă ci luptă şi se 'ndzamnă 
să rabde. In poezia „Bori se bori“, adică „Luptă, te luptă“ (din „Brdj- 
anke“), rosteşte frumos acest vitejesc îndemn: „Luptă-te, luptă în lumea 
de rele,— Viaţa e numai din luptă,—l.uptăcte, luptă 'npotriva nebiretui, 
—lubeşte şi sfinta dreptate-o slujeşte”. 

E chiar o caracteristică a sufletului lui Milun Pavićević aceasta că, 
el, deşi vede şi simte răutatea altora şi pizma lor, cu toate acestea nu 
e nici de cum pesimist şi nici mizantrop, ci caută să-şi aducă aminte, 
incă cu plăcere, de vremile trecute, cind a suferit dela oameni. În poe- 
zia „Proşlost („Trecutul“) din „Gorske ruže”; „Nici nu-mi cred mie, că 
atita luptă —Am fost în stare să duc în viață, —Şi 'n contra râului, a pri- 
gonirei şi riutăţii— Totuşi să mă urc sus“, Drept că şi el caută să fugă 
dintre oameni, de multe ori, ca să mai capete linişte; dar şi atunci, re- 
pede işi aduce amiate că aşa e viaţa şi se reintoarce iarăşi între ai săi, 
In poezia „Moja sreća", adică „Norocul meu“ (din „Gorske ruge“), zice, 
în adevăr, că: „Prin ponoare de zăpezi pline şi ghiață,—Rătăcesc sin- 
gur, fără nădejde, viaţă şi singe, —Doar ca de oameni şi de toate să mă 
feresc“. Dar îndată revine şi, in poezia „Pravda“, adică „Dreptatea” (din 
„Brdjanke“), recunoaște, consolindu-se, că „locul dreptăţii e numai în 
cer*. Tocmai de aceasta, şi pentru că omul trebue să năzuiască spre 
dreptate şi mai bine, în poezia-i „Ja volim da živim“, „Mie-mi place 
să trăesc* (din „Gorske muze*), poetul cîntă: „Mie-mi place să trăesc“, 
plin de 'mdrăsneală,— Puternic, singur, şi 'n contra durerii,—şi ca eroic, 
țără de frică ca un sălbatic,—Să lupt pentru spirit şi viață cu noi i 
dealuri“. 

Dar, în afară de această ingăduire, ce sufletul lui Pavićević acordă 
răutăţii fireşti a oamenilor în mijlocul cărora trăeşte, poezia lul, tot ca o 
caracteristică a bărbăţici muntenegrene, cuprinde încă patriotismul local 


-——.— 


DIN LUMEA BALCANICA 415 


de indignare Impotriva Turcilor asupritorii de veacuri, şi de mindrie na- 
țională pentru trecutul mal numai războinic al micii sale patrii. Aceste 
sentimente poetul şi le arată nu numal în poezii izolate din „Brdianke* 
şi „Gorske ruže“, dar mal cu seamă În poemu-i „Crnogorcu* (.Munte- 
negreanului“). Aci, in versuri curgătoare, zugrăveşte intreg trecutul răz- 
boinic al Muntenegrului unit cu prezentul şi viitorul cultura! al lui, Di- 
naintea trecutului, poetul aşa de mult se 'nsulicţeşte in cit, adresindu-se 
patriei sale, îi spune că: „Dar nimeni nu ţi-a cintat încă-— Toate 'mbol- 
dirile sfintei tale lupte.— Nici nu e "n stare nimeni ca 'n cuvinte—Să im» 
pletească lauri meritelor tale,— Căci veacuri mindre, furloase.—Pieptu-ţi 
de fler şi go!—Nu l-au stărmat legioane de furtuni", 

lar mediul nou, modernizat, din Muntenegru, sintetizat oarecum 
in tentinţa politicei regelui Nicolae de a uni sub conducerea celor dela 
Cetinje pe Sirbii de pretutindeni, acest mediu își arată răsunetul său 
şi în poezia lui Milun Pavicevig, carele, de altfel, e chiar secretar al Mi- 
nisterului de interne, În poezia-i „Caru junaka Nicoli 1", „Impăratului 
vitejilor, Iui Nicolae |* (din „Gorske muze“), îndeamnă pe regele său: 
„Ridică-te, viteszule. a sunat clipa, —Unirei Sirbimei şi-a unei gindiri”, 

Nimic religios nu coprinde poezia lui Pavičević, decit numai : sen- 
timentul obştesc al credinţei în cel ce a creat măreţiile lumei şi ale splen- 
dorilor naturei din Muntenegru. Aceasta se vede limpede in „ma boga”, 
„Există Dumnezeu“ (din „Gorske ruže“), unde cîntă că: „E Dumnezeu, 
eu simt că-l port în piept.—Altar îi ea mea inimă plină de loc—Eu 
dela el nu cer milă, —Şi nici nu mă pling de pedeapsă, cind am vină.— 
E Dumneseu; el mă iubeşte pentru însușiri —Şi pentru fapte rele sau 
nelucru pedepse dă şi lovituri“ 

Ast-fel că, în scurt, notele caracteristice ale poeziei lui Pavizevia 
(care şi ea e un fragment din spiritul cuitura! al Muntenegrului) sint: 
dragostea de natură, privirea cu indiferenţă la răutatea omenească pe care 
o disprețueşte rivna lui după ideal, şi nn fierbinte patriotism local munte- 
negrean însă şi sirbesc in general. Aceste sentimente şi gindiri el le 
îmbracă Intr-o formă caldă, ca un adevărat poet, deşi, uneori, tendinţa 
de a moderniza poezia sa Îl face pe Pavitevi/! (ca şi pe Slavejkov ia 
Bulgari) să întrebuințeze prea multe ncologizme culturale ca: pegas, 
parnas, bard, Aurora, Lucifer, Olimp, gigant, muza, Titan, cari, și în 
poezia sirbească, dau mai mult un colorit prozaic. 

Dar, pentru ca să dăm idee și despre ritmul şi armonia limbii din 
poezia lul Pavidevic, să reproduc aci n poiezioară care pe noi ne inte- 
tesează direct, 

In Muntenegru, noi Rominii ne bucurăm de o consideraţie neo- 
bicinuită. Profesorul dela Cetinje Dugan S. Čukić, directorul revistei 
Dan, imi trimite o scrisoare în care mă roagă să scriu pentru această 
revistă a sa: „un portret literar al Carmen-Sylvel, care ar fi nu fără 
de mic interes pentru nol“, „dacă,—imi spune-—-n-aţi avea chiar vreme pen- 
tru o apreciere mai largă a literaturei romine actuale 'n deobşte”. „La 


416 VIAŢA ROMINFASCA 


noi, aci în Muntenegru,—Imi scrie d. Cukic —e incă proaspătă şi scumpă 
amintirea şederei intre noi a misiunei romineşti care, în anul trecut ju- 
bilar, a arătat consideraţie meritoşului nostru rege şi micei dar mindrei 
noastre patrii“. 

Această iubire şi consideraţie față de noi şi marea noastră regină 
o arată, cu avini, şi Pavicević Intr-o poezioară inedită pin-acum, pe 
cate mi-a trimis-o în limba sa muntenegreană într-o scrisoare dela 5 A- 
prilie 1911. Iat-o transerisă cu litere latine după originalul cirilic: 


Carmea-Sylva 


Sumure brde na vbale voda. 

O, Kraljico čodna, ti im ćutiš 5um!.. 
Vreva, parada i bjesnilo moda 

Ne raspinju plamom tvoga bića um... 


Ne! Ti sẹ vinu visoko ix kulu 
U kom grea, tone razmażeni sv'jet; 
U gou toplog sunca, ideala 
Tobi je sum Usud odredio let... 


pe rr bt lire a pr nuaa p 
Kamanjski gi sr pr tebi 
ler a oră $ himna tvojih dusi su mu > "jok. 


Dok zrak posijeduji vri planina trne— 
čuje se zanosan, milozvatan poj; 

To su akordi pjesme punokrrne, 
Kojim'. Carmen Sylva” slavi narodaroj. 


Cetinje (Crnu Gora) a, 1914 Milun M. Pavicevic. 


lată şi traducerea ; 
Carmen-Sylva 


Freamătă dealurile pe tărmii apelor. 
os irani greann simti al lor vuet! 
zg parada și faria modei 

Nu prind în a lor pară al firei tale spirit... 


Nu! Tu sus te-ai ridicat din noroiul 
In care o răsfăţată lume se-afondă şi înoată. 
In lumea caldului soare, a idealului 
Tie însăşi soarta ţi-a rinduit viaţa... 


Din lirai delicată şi de iubire plină, 

Prin sate şi '0 orașe ecoul răsună; 

Rominul cu recunoştinţă te binecuvintează, 

Căci glasul imnurilor tale e leac pentra-al lui anfiet.. 


DIN LUMEA BALCANICA Lili 


Pe cind văzăuhu "'aţepeneşte-al munților ereștet, 
S-ande un viers tnâititor şi dulce; 

Acorduri sint ale cintării de viaţă străbătute, 

Cu care „Carmen Sylva” 'si slăvește-al său popor. 


Desigur că ar fi chiar frumos, ca unul dintre poeţii noştri să pre- 
tacă 'n poezie rominească această caldă cintare,—pornită dintr-un suflet 
de Muntenegrean, ca nouă dovadă: pe de o parte că nu religios e spi- 
ritul culturii de acolo, iar pe de alta ca dovadă de respectul şi admiraţia 
pe cari acei dela Cetinje o au pentru marea noastră regină, 


Hie Bărbulescu 


Dr. Viadan Georgevici: Europu și Balcanii, Istoria diploma- 
tică a popoarelor creştine din peninsula balcanică în veacul al nouă- 
sprezecelea. Cartea l: Europa şi Rominia. Belgrade, 1911, VIII + 492 pg. 

D. dr. Vladan Georgevici, om politic sirbesc, fost mulţi ani di- 
rector general al serviciului sanitar, primar al Belgradului, ministru al 
țării la Athena şi Constantinopol şi în urmă preşedinte de consiliu timp 
de patru ani sub regimul Obrenovici, ceia ce nu-i puţin dacă se are in 
vedere scurtimea şederii la putere a unui guvern sub acel regim, în 
siirşit membru al Academiei sirbeşti, pe lingă o rodnică—deşi criticată— 
activitate administrativă şi politică, e şi un lecund scriitor, care cu o e- 
gală competinţă a tratat o diversitate de subiecte. 

Cea mai plăcută însă indeletnicire a d-sale e, fără îndoială, studiul 
istoriei politice, din ultimele decenii mai ales, atit a țării sale cit şi a 
țărilor ce o înconjoară, 

In liniştita retragere in care vremea şi semenii l'au pus, pâstrind toată 
vigoarea fizică şi intelectuală, bătrinul om de stat a dat la iveală citeva 
opere interesante şi apreciate —cu toată nota agresivă uneori, nedreaptă de 
cele mai multe ori, ce o imprimă oricărei lucrări—din domeniul Istoriei 
timpurilor din urmă. Astiel avem: Serbia la congresul din Berlin; 
Războtul Sirbo-Ture ; Istoria războiului Sirbo-Bulgar ; Sfirşitul unei 
dinastii ; Die Serbische Frage, etc, 

De astă dată, sub titlul general de Europa şi Balcanii, d-sa şi-a 
propus să pue la dispoziţia publicului cititor sirbesc istoria statelor din 
Peninsula Balcanică şi dela Dunăre. Primul volum din această vastă lu- 
crate (vor îl probabil şase volume) a şi apărut acum citeva zile la Bel- 
grad sub titlul mai special de Europa şi Rominia. 

In primul capitol a] acestei interesante cărți—capitol care ţine loc 
şi de pr=laţi—iuto-ul ne arati de unde vint titiul de Europa pi Balcani 
şi de ce începe întăi cu Rominia. lată ce ne spune d-sa: 


„La drept vorbind, uceastă lucrare ar trebui să poarte red de: „Ma- 
rile puteri en ne şi micile state creştine din orientul euro; =, iar nu 
„Europa gi amii*, căci ar corespande mai bine cuprinsalni w apoi și 


Lil] VIAŢA RONINEASCA 


Rominia, de cind, mulțumită regelui ei Carol I şi patriotizmului oamenilor săi 
de stat, a eşit cu bine din mizeria luptelor de partizani ce bintue popoarele 
balcanice, nu-i place să i se zică că e un stat h 

„Noi totuşi i-am dat titlul de Europa şi Baleami nu numni pentrucă 
e mai concis si în acelaş timp mai ex v ca titlul de carte, ci și pentru- 
că Rominia, si dacă a ajuns a fi un stat foarte puternic în orientul european, 
totuşi a rămas stat balcanic, și au numai prin Dobrogea sa care face parte 
din Peninsula Balcanică, dur mai ales din cauză că, şi prezentul și viitorul 
ei se află intre aceiaşi învoială și acelaş nolan, între care ne găsim și noi 
ceste lalte popoare balcanice, şi această forţă majoră vu sili și pe Rominis 
su Între într'o legătură din ce în ce mni strinaă eu cei lali din balcani pentru 
apărarea naţionalităţii și individoalităţii statului”, 

„Deca încep cu Rominia? Nu numai din cauza „lericitei Dacii” care 
exista înninte de a se așeza popoarele balcanice de astiizi în poninsnlă, dar 
și pentru că istoria Romîniei în cei din urmă 44 ani este o mare învățătură 
pentru cei lalţi balcanici, Rominia din 1566 a fost într'o anarhie de luptă 
de partide mai mare decit e coa din Grecia de astăzi, şi un singar edho mc 
ua adevarat gentilom—numai fiindcă a avat o concepție înaltă de datoriile 
unui suveran, a reuşit ca în 44 ani dintr'o Rominie deshinată şi in stare de 
ruină să facă cel mai puternic stat în orientul creştin european și să arăte 
tuturor care trebue să fie modelul unui savoran din Balcani. Acest tilom 
a fost si este Carol, Prinţ de Hohenzollern, mai întăi Domn apoi Rege al 
e earair De acela în prima parte a acestei lucrări va fi mai mult vorba 

spro El*, 


Volumu! de faţă are zece capitole ale căror tiuri le dăm in intre- 
gime: |. Cugetări asupra confederației statelor balcanice; 1. Misiu- 
nea istorică a Rusiei liberatoare a creştinilor de sub Turcia; Ii Po- 
litica de cuceriri a Rusiei şi popoarele balcanice; |V. Dela fericita 
Dacie la abdicarea prințului Cuza; V. Europa Impotriva Rominiei 
şi a unui prinț străin pe tronul ei; VL. Carol I principe ai Romi- 
nici: VIU, Crize externe şi interne; VIIL Principele Carol coman- 
dani suprem al armatelor rusești şi romineşti unite la Plevna; IX. 
Recunoştința Rusiei cătră Rominia pentru ajutorul ce i-a dat ia Plevna; 
X, Carol 1 Regele Rominiel. 

Partizan convins al unei sincere conlucrări a popoarelor din Pè- 
ninsula Balcanică—care ar trebui să aibă drept lozincă Balkania fara 
da se,—autotul, în primele trei capitole, după ce ne arată Importanța 
unei Ințetegeri între Romini, Sirbi, Bulgari, Greci şi Turci, şi ce forţă 
ar reprezinta armatele acestor țări într'o eventuală cooperare, —expune 
pe larg politica „nesinceră şi de duplicitate* a masei ocrotitoare a creg- 
tinismului in orientul european. Ingratitudinea şi nesincera prietenie a 
Rusiei faţă de Sirbia şi de Rominia, este tema mult favorită a d-lui dr. 
Viadan Georgevici, temă de care sa ocupat în diferite rînduri şi studii 
şi care—cum zice d-sa undeva—i-a atras mai acum ciţiva ani cu prile- 
jul publicării „Sfirşitului unei dinastii“, chiar şi o condemnare la şase 
luni inchisoare, Este drept să adăugăm că a fost dat judecății şi osindil 
nu pentrucă a insultat pe Rusia, ci pentrucăa publicat fără autorizațiune 
documente oficiale luate din arhiva Ministerului Afacerilor Străine. 

In cele şapte capitole ce urmează, autorul, după ce aruncă o res 
pede ochire asupra istoriei Rominiei dela obirşie pînă la urcarea pe 


DIN LUMEA BALCANICĂ 419 
Eear viaaa Searsin 3 E E G e e ah 


tron a Regelui Carol, se ocupă mai pe larg cu evenimentele de sub 
domnia actualului suveran, şi arată progresele de tot felul şi în toate 
direcţiunile ce a făcut Rominia in decursul celor 44 de ani de domnie 
glorioasă şi Inţeleaptă. 

Cum levoarele de care s'a servit autorul sint cunoscutele: Ans 
dem Leben König Karls von Rumänien ; Charies I, Roi de Roumanie, 
croniques-actes-documents publiés par D. A. Sturdza. 3 vol, ; König 
Karl v. Rumänien, von Paul Lindenberg; La Roumanie 1866 — J906. 
publice pat le Ministère de lagriculiure, de Vindusirie et du commerce; 
Histoire de la Roumanie contemporaine par Frederic Dame : Moderne 
Roumania, by Alired Stead; etc, elc, nu vom inzisia asupra aces- 


tor părţi. 
D-sa işi inchee interesanta sa lucrare cu următoarele rinduti : 


„Cam su schimbat totul în Rominia dela acel 10 Mai 1866. Numai Re- 
gele Carol a rămas in ve priveste caracterul scolas cum a fost cind n enl- 
cat pe pămîntul Romîniei, omul nobil și plin de suflet, pe care fievare tre- 
me să-l iubească și să-l respecte, omul cure doliu sine cere cea mai mare 
trudă şi muncă, care e mure de suflet în tot cein co face, bun şi amabil în 
relațiunile cu ceilalți, cara urmărește cu viu interes ştiinţa și artele, dispre- 
tuind nimicurile, caro plin de milă și iertător, proiueşte po | peraan şi inrtä 
pe duşmani, © fire energică și aşezător, poniru care nu e ecit un seop în 
viață: Patria! ș 

Viaţa regelui Carol stă dinaintea noastră ca o carte deschisă. In es 
găsești pagini, în care sint scrise experiențe făcute și intimplări pline de + 
mărăcinne, dar regele însusi, cind îşi petrece în minte cartea vieții snte, 
trece repede peste acaste pagini. Cu ocariunea ultimei călătorii pe Dunăre 
n spus kaiina? „Si totuşi viața noastră a fost plină și frum . Intro 
serisoare scrisă principelui de coroană al Germaniei zice: „Cel mai rare 
sentiment, ce a sădit Danut Dumnezeu în om, este credința” (fidăliti). Ast = 
poate gindi numai omul pe care °l insaflețeşte con mai curată dragoste de 
pernă e caro e plin de bunătate apere cure în apă cale co întreprinde 

1 țintă cele mai curate şi mai înalte aspiruțiuni. 
pn ha A mpa regele Carol şi în opera sa politică ; nimic n’a făcut pe repezeală, 
pururi s'a răsgindit mult mai rd ei dar cind s'a încredințat că ceva e bun ai 
Sa hotărit să-l aducă la indeplinire, n mers fără oboseală și fără tiga 
cătră scop, nelăsindu-se să fie influențat, nejertñod nimic din convingere. În 
afacerile politice a stiut totdeauna să fie rr vaa „dar cind a pizma dz 
stiot să a o mină energică; lucrător neobosit în timp de pace, conducă- 
tor neinfricoşat în război, a lăsat coasilierilor săi politici încercați libertatea, 
să facă tot ce găsesc cu cale că o spre binele țării; a fost totdeuuna rege 
constituțional; numai în tmprejurări neprevăzute, tare au cerut să la El rar 
inițiativa, a făeut-o cu hotărire. Chestiunile politice la ordinea zilei A 
studiat fără nici o prejudecată si lăsînd de o parte toate interesele personale, 
dindu-le soluțiuni numai în sensal binelui ohgtese, isà 

Razele Carol e primul servitor al statului și primul cetăţean serv ri 
drept i fonctionarilor statului şi poporului intreg, credincios și neobo 
in slu departe de orice vanitate şi strălucire sădarnică, respectind muncea 


t idealurile sale, credința sa in bunătate și în generozitate. 
k a e religios şi cu monyen curate lo ops o o sale 
prietenul credi j sale, care o fotografe, un 
cu ee alb, Di: ord pe caro T vemimeată dumnezeescul soare, mi 
poate vesteji niciodată“. 


s20 VIAȚA ROMINEASCA 


Dacă e cineva, acela. e Regele Carol | al Rominici care poate cu 
“drept cuvint repeta ceia ce Fred cel mare a spus despre el însuşi; 

„Omul trebue, în seurta-i trecere pe această lume, să lucreze numal 
spre binele societăţii din care face parte. De cind m'am suit pe tron, am 
întrebuințat toata însașirile po care firen mi le-a dat ca să adue statal, pe 
caro am avut cinstea să-l conduc, la bunal trai și fericire. Sub mine ua 
domnit legile și dreptatea, am introdus buna rinduială în finanțele statului, 
iar armata am tinut-o în E, 

Acelaş lucru l'a făcut şi le Carol pentru Rominia şi un atare su- 
veran va rămine în istoria neamului rominese și in istoria lumii“, 


Scrisă într'o limbă aleasă, întrun stil curgător şi plăcut— in care 
e mare meşter d. dr. Vladan Georgevici, cu un lux de scrupuloase ci- 
tajiuni, marele merit al cărţii ce ne-am propus s'o arătăm aici, este că 
dind putinţă unui număr cit mai mare de Sirbi să cunoască viaţa nea- 
mului rominesc şi a Regelui ce şi l'a ales acum 44 de anl—va servi 
tot odată ca un mijloc mal mult de apropriere intre două neamuri aşa 
de aproape geograficeşte unul de altul, despărțite numai de o fişie de 
apă, aşa de strins unite în trecut printr'o comunitate de viaţă, de inte- 
rese şi mai ales de lupte cu aceiaşi vrăjmaşi, 

Poate că cunoscind trecutul şi prezentul vecinului său, fiecare va 
întrezări un viitor mai bun, o viată mai lrumoasă şi o împărtăşire mal 
largă la chemarea neamurilor, viitor, viaţă şi impărtăşire ce mai greu şi 
le pot dobindi izolat, dar cu mai multă siguranță lucrind mină în mină. 


D. Svilokossitch 


Secretarul Legaţiunii Serbiei 
în Bucuresti 


Cronica științifică 


Asupra originel vieţii terestre 


Un ziar francez impărtăşeşte numeroşilor săi cetitori donă cons- 
tatāri expetimentale, care aruncă o nouă lumină asupra unor probleme 
ştiinţifice, în particular asupra problemei originei vieţii pe pămint. Im- 
părtăşind cetitorilor V. R. aceste constatări şi ipotezele în sprijinul căror 
ele vin, voi atinge, in linii generale, întreaga chestiune, expunind şi o 
recentă ipoteză asupra fazelor principale sub care a trecut materia, pen- 
iru a da naştere protoplasmei, materiei vii, 


O constatare e acea a celebrului fizician Raoul Pictet, care a stu- 
diat şi experimentat efectele frigului asupra organismelor. Savantul şvi- 
ferian stabileşte experimental că frigul, chiar pănă la 200 grade, nu dis- 
iruge viața, ci numai o domoleşie, o amorțeşte. Că, indată ce condiţi- 
unile obişnuite pentru manifestările vieţii revin, ea reincepe, cu aceleaşi 
aspecte ca mai inainte. Aceste rezultate au fost dobindite nu numal ex- 
petimentind cu vietăţi microscopice—cu bacterii şi spori,—ci chiar cu a- 
nimale superioare, cum sint peştii. 

Pictet susține părerea că viaţa e o modalitate a energiei. cum e 
electricitatea, căldura, lumina ; şi că, întocmai ca şi acestea, activitatea 
ei poate fi domolită sau accelerată de alte energii fizice, 

Nu mă opresc mai mult asupra interpretărilor autorului, preocu- 
pat fiind mai ales de rezultatul experimental, care ne poate ajuta să a- 
preciem o ipoteză curentă asupta originei vieţii, ipoteză de care mă voi 
ocupa mal jos, 

A doua constatare experimentală e aceia că razele ultraviolete ale 
spectrului solar, adică acele ondulajiuni eterice, a căror vibraţiune e aşa 
de repede și lungimea de undă aşa de scurtă incit nu mai impresionează 
ochiul nostru,—razele ultraviolete, au o acţiune sterilizantă energică, 
chiar asupra celor mai rezistente organisme. 

Aceste rouă constatări experimentale an contribuit să se reia în. 


422 VIAȚA ROMINEASCA 


discuție o teorie asupra originei vieţii terestre, prin germeni veniji din 
alte astre sau din pulberea cosmică interastrală. 

Sint, precum se ştie, trei categorii de ipoteze asupra vieţii pe pä- 
mint. Prima categorie, cuprinzind ipotezele creațiunii organismelor de 
cătră o ființă supranaturală, nu mai are nici o trecere în lumea cercetă- 
torilor 

A doua categorie cuprinde ipoteze asupra panspermismului, adică 
asupra existenții unor germeni vitali in tot Uziversul ; germeni care, a- 
juiigind pe o planetă în condițiuni favorabile de desvoltare, ar îi, acolo, 
origina vieţii, Dela aceşti germeni ar îi purces şi viaţa pe pămini, cu 
ființe extrem de interioare, care, prin adaptări succesive, au ajuns la 
varietatea de forme ce constitue lumea vieţultoare de azi. 

Ipotezele panspermiste admit că viaţa e veşnică în univers, lără 
început şi fără sfirşit, caşi materia şi energia. Asupra originel acestor 
germeni în univers, nu se poate spune nimic; admitem existenţa lor 
şi atii. 

Răminea numai, în sarcina teoreticienilor, grija de a lămuri cum 
au ajuns pe pămint aceşti germeni. Pentru aceasta sau emis nume- 
roase ipoteze, energic combătute de partizanii unei alte categorii de l- 
poteze, de partizanii generațiunii spontanee, care admit că viaţa a luat 
naştere pe pămînt, din materie şi energie terestră. 

Diteriţi savanţi, cu un renume mondial, cum e Arrhenius, au còn- 
tribuit să înlăture numeroase oblecțiuni făcute acestor ipoteze pansper- 
miste. Dintre aceste obiecţiuni, una este următoarea: In spaţiile inter- 
astrale e o răceală extremă, aproape zero absolut (—272'); cum s'au 
putut păstra germeni vii atita amar de secoli ? 

Experiențele pomenite ale lui Pictet inlătură această obiecțiune. 

Altă obiecţiune e următoarea: atracţiunea pămintului nu se exer- 
cită asupra unor corpusculi așa de mici, împrăștiați in spaţiul infinit ; 
cum au ajuns atunci germenii pe pămint? 

S'a răspuns că pietrele căzătoare (bolizi) sint cărăuşii acestor ger- 
meni vitali şi s'au căutat explicaţiunile cele mal plauzibile pentru a In- 
!ătura obiecțiunea ce se făcea, că bolizii se înflerbintă trecind prin at- 
mostera noastră şi această căldură distruge germenii. Cu toate expli- 
caţiile insă, ipoteza transportului prin bolizi nu prindea, In sprijinul pan- 
spermismului veni insă o recentă descoperire, acea a presiunii luminei. 
Lumina solară tirăşte în drumul ei pulberile interastrale extrem de fine ; 
ea a tirit şi mai tirăşte germenii vii din univers! 

In fine, o a treia obiecţie foarte serioasă era acea a acţiunii raze- 
lor ultraviolete asupra organismelor. lată, însă, că cercetările cele mai 
ecente stabilesc că aceste raze sint rari, că ele sint reţinute, chiar in 
jurul soarelui, de pulberea ce e în jurul acestui astru şi că In nici un 
caz razele ultraviolete naturale n'au efectele razelor produse artificial. 
„Experiențele făcute cu lumina ultravioletă artificială nu dovedesc nimic 


CRONICA STIINTIFICA 423 


contra vieții germenilor transportaţi ; aceste experiențe sint fëcute cu o 
lumină brutală, care n'are atace cu ceia ce se găseşte în natură“ spune 
d. Gaston Bonnier, cunoscutul botanist francez, 

lată-ne, deci, mulţumiţi: viața a existat deapururi în univers; să 
nu ne mai ocupăm de origina ei! 

Pentru cel ce este satisiăcut cu această soluţie, chestiunea e rte- 
zolvilă : n'avem a ne ocupa de origina vieţii, cum nu ne putem ocupa 
ştiințiticeşte de origina materiei şi energiei universale. Pentru noi însă, 
care vedem în această soluție o portiță deschisă misticismului, problema 
rămîne nerezolviță prin ipotezele panspermiste. Şi iată de ce, 

Prin cercetările făcute pănă acum, s'a stabilit că viaţa se manifestă 
in corpuri complexe, cu o compozițiune chimică complicată. Multe din 
aceste corpuri au fost izolate, unele reproduse sintetic; s-a putut chiar 
izola ce e accesoriu şi ce este esenţial din aceşti compuşi chimici In 
manifestarea vieţii; s'au stabilit, pentru mulți compuşi din substanţa vie, 
condițiunile de formare, incit n'avem nici un cuvint să ne îndoim că 
aceste corpuri au luat naştere în cursul evoluţiunii pămintului. 

Se poate, pe de altă parte, socoti ca un fapt deplin cîştigat, că 
toate corpurile compuse, ce iau parte la alcătuirea coajei globului, au su- 
feri! şi sufăr o continuă prefacere, o neîntreruptă evoluţiune, şi nu mai 
poate îi o ipoteză hnazardată concepțiunea modernă asupra compozițiunii 
planetei noastre pe cînd lăcea parte din nebuloasa solară: în nebuloasă 
materia era disociată, redusă la elemente, nu avea compușii ce caracte- 
rizeazi astăzi globul nostru. 

A admite că un corp compus şi complex, cum sint corpurile vii, 
a existat înainte de formarea pămintului, şi că nu e admisibil ca el să 
se fi lormat în cursul evoluţiei acestei planete, mi se pare tot aşa de 
neințăies caşi cind mi s'ar afirma că silicia, argila, apa, etc, sint tără in- 
ceput şi fără sfirgit ca silicie, argilă, apă! 

Partizanii panspermismului vor socoti prea simplistă această ar- 
gumeniare; ea se impune totuş oricui e lipsit de prejudecăţi metafizice 
ori cteatiste. 


Ja vreme ce panspermiştii înlătură diferite obiecţii pentru a do- 
yedi continuitatea vieții în univers, fără a se ocupa de origina vieţii, 
partizanii generațiunii spontanee cîştigă tot mai mult teren, prin cunoaş- 
terea cit mai amănunțită a formării pe cale sintetică a alitor combinaţi- 
uni chimice, care iau parte la alcătuirea materiei vii, 

Substanţa ce alcătueşte corpurile vii cuprinde un mic număr de e- 
lemente chimice, între care principate sint: Carbonul (C), Hidrogenul 
(H), Oxigenul (O), Azotul (Az) şi Fosforul (P). Aceste elemente pot 
forma mii şi mil de combinațiuni, din care unele mau Azot, altele au 
Azot. Cele care au Azot s'au dovedit mai indispensabile în substanța 
vie. Aceste combinaţiuni constitue aibuminele cu structura complexă şi 


424 VIAŢA ROMINEASCA 


cu mare mobilitate chimică. Intre aceste combinaţii azotoase, precum 
şi între ele şi substanțele din lumea externă, se petrec fel de fel de reac- 
juni, din care rezultă manifestările vieţii. 

Această afirmare este, desigur, ipotetică; dar, pănă acum n'avem 
nici un temeiu să admitem că există viaja acolo unde sint cu neputinţă 
reacțiuni chimice; ba, din contra. 

Mai mult. In manifestările vieţii se pot urmări, cum am mai spus, 
accelerăti şi domoliri, prin forje externe, întocmai ca şi in reacțiunile 
chimice asupra corpurilor neorganice şi organice. 

E drept că chimia este încă departe de a spera să prepare vreuna 
din substanțele azotoase care să prezinte manifestările vieţii; dar a 
ceasta nu ne îndreptățește să tăgăduim origina terestră—prin generațiune 
spontanee—a substanţei vii de pe globul nostru, precum nu putem täi- 
gădui crigina terestră a diamantului, pentru motivul că incercările de 
pănă acum n'au reuşit să-l reproducă tocmai aşa cum e în natură. 

ipotezele mai vechi asupra generaţiunii spontanee-—care susțineau 
apariția spontanee a intuzorilor şi bacteriilor în diferite materii organice — 
au fosi distruse de experienţele lui Pasteur, experienţe care au pus bazele 
microbiologiei, ipotezele mai nouă admit că materia vie s'a născut intro 
oarecare fazà în istoria pămintului şi că e posibil să se formeze chiar 
azi pe fundul oceanelor, dar sub formele cele mai simple, mai simple chiar 
ca forma moneră a lul Haekel. Evident că prima substanţă vie a avut 
formele cele mai simple pe care le putem bănui; totuşi nici una din ipo- 
tezele de pănă acum n-a stabilit în chip aşa de convingător trecerea dela 
substanța neorganică spre materia vie, cum o face o ipoteză recentă ain- 
vățatului Merejkovski, pe care-l rezumez, după revista Biologica, în 
cele ce urmează: 

Merejkovski nu se serveşte de ipoteze pentru a ajunge la con- 
cluziile sale, ci pleacă dela fapte cunoscute şi controlabile. lată seria 
a'gumentărilor sale. 

1) Sint stèite protoplasme cite organisme, căci orice organism di- 
țeră de altul prin anume calităţi cuprinse în protoplasma sa. 

2) Oricit de mare ar fi numărul soiurilor de protoplasmă, le pu» 


tem totuşi grupa în două categorii principale şi anume: mycoplasma şi - 


amæboplasına, categorii care diferă prin proprietăți esenţiale, întru atit 
încît în natura organică nu putem vorbi de unitate, ci de dualitate. A 
meeboplasma caracterizează animalele şi vegetalele ; mycoplasma, bacte- 
riile, ciupercile şi algele albastre (cianoliceele). 

3) Una, amaboplasma, nu poate trăi fără oxigen; mycoplasma vie- 
țueşte şi fără oxigen. Am putea, deci, admite că inceputul vieţii se 
face cu ființe anaerobe ice n'au necesitate de oxigen) şi că numai un 
mic număr de organisme formate din mycoplasmă s'au adoptat vieții 
aerobe. 

4) AMă deosebire e rezistenţa la temperaturi nalte, La animale 


CRONICA ȘTIINȚIFICA 425 


şi vegetale, şi chiar la cele mai inferioare, protoplasma se distruge în 
genere la temperaturi mai mari de 4%, şi temperatura cea mal conve- 
nabili e de 253%: pe cind mycoplasma rezistă la temperaturi mult 
mai inaite. Astfel sint alge albastre, cum e Oscilaria, care prosperă 
în ape termale a căror temperatură ajunge 90—94", Multe bacterii au 
nevoe de 60—70 pentru a viețul în condițiuni bune şi mor la 40-—4% 
In particular rezistenți sint sporii unor bacterii, care supuşi o oră la iem- 
peratura de 100—150* şi-au păstrat intreaga lor vitalitate. Această re- 
zars raza dovedeşte că mycoplasma are o structură diferită de 

5) O dilerență şi mai importantă intre mycoplasmă şi amcebo- 
plasmă e în privința asimilațiunii. Prima, mycoplasma, poate face sin- 
teza substanțelor aibuminolde pe care le prepară din compuşi neorga- 
nici foarte simpli (apă, săruri. acid carbonic), pecind amebopiasma nu 
poate trăi decit primind din afară substanțe albuminoide formate gata. 
Dacă plantele au şi ele putinţa să sintetizeze materii albuminoide, a- 
ceasta se datorește granulilor de clorafii, care sint nişte organisme my- 
coplasmice ce convețuesc, trăesc în simbioză cum se spune, cu amæ- 
boplasma. Celula vegetală respiră şi se hrăneşte tocmai ca o celulă a= 
nimală, cu această simplă dilerență că animalele primesc din exterior a- 
limentele lor organice, pecind plantele le primesc din interior, pentrucă 
în ele sint granulii de clorofil (chromatotorii) care o prepară. 

6) O substanță indispensabilă organismelor esie azotul, pe care i- 
mensa majoritate a ființelor îl lau din sări, nu din aer ori din apă, ca 
melaloid. Bacteriile sint insă capabile să asimileze azotul din aer, pen- 
tru a fabrica materii albuminoide ; ele asimilează de asemene amoniac 
şi azotaţii din pămint. Se cunosc apoi bacterii care extrag carbon din 
acidul carbonic, fără să aibă în ele materie verde, clorotii. 

Prin activitatea acestei lumi microscopice se prepară, pe fundul 
mărilor şi lacurilor, substanțe azotoase. Această proprietate a mycoplas- 
mei ne indreptățeşte a socoti chromatoforii ca formați de mycoplasmă, 
lucra ce sa dovedit de altfel şi direct, experimental, 

7) Din punct de vedere al compoziţiunii chimice, mycoplasma are 
mai mult fosfor, Tot aşa şi nucleii celulelor, care sint formaţi din my- 
coplasmă. Aceasiă constatare lămureşie rezistența cea mare a nucleilor 
fie sucurilor digestive, fie diverşilor agenţi distructivi, precum şi rolul 
foarte insemnat al lor în nutrirea şi regenerarea protoplasmei celulare, 
respectiv amoeboplasmei, 

8) Rezistența mycoplasmei la otrăvuri este surprinzătoare, pecind 
amoboplasma e foarte delicată, Pecind, de pildă, ființele ameboide 
predomină în ape pure, în cele murdare stăpinesc mycoidele, care nu 
sint supărate de toxinele putrefacţiunilor, așa că în aceste ape numai 
ele predomină. Sublimatul ucide un organism cind ajunge t/swo din 
greutatea acelui organism; pecind mycoplasma rezistă chiar la o pro- 


4 


4265 VIAŢA HOMINEASCA 


porţie de "ua. Mycoidele rezistă apoi la acţiunea coagulantă a alcoo- 
jului absolut, la soluţiuni de sulfat de cupru, la acțiunea hidrogenului 
sulfurat. Mai mult: sint unele bacterii care se nutresc cu violenta O- 
travă cianura de potasiu, din care extrag azotul care le este necesar. 

Din toate diferențele constatate, rezultă că mycoplasma e ceva mai 
grosolană, mai primitivă ca amoeboplasma şi că a apărut intro epocă 
mai timpurie în istoria globului, 

In istoria pămintulul se pot deosebi 4 faze: 

|. După desprinderea din soare, multă vreme globul terestru a 
fost incandescent. II. Mai apoi a prins o coajă solidă, dar care era încă 
ferbinte, aşa că apa, ce era în vapori In atmosferă, nu s'a putut depune. 
In această fază pămintul era complect uscat, II Cu timpul pe su- 
prafața pămintului se depune apa condensată, însă melià vreme ea avu 
temperaturi între 50 şi 100; poate şi mai mult, ținind samă că presiu- 
nea atmosierică era mai mare ca cea actuală. | VE In sfirşii, temperatura 
apei scade sub 50* şi mările devin mediu prielnic pentru tot felul de 
organisme. 

In toate fazele prin care a trecut pămîntul s'au produs tot felul de 
reacţiuni chimice, din care a rezultat scoarța de astăzi. Este sigur că 
chiar din prima fază sau format combinaţiuni între azot şi carbon, aşa 
numitele grupe de cianogen, care au intrat in unire cu alte elemente, 
ca oxigenul, hidrogenul, sulful. Chimia a stabilit că aceste grupe de 
cianogen, aceşti radicali clanogenici, iau naştere la temperaturi înalte. Cum 
radicalii aceştia se găsesc In compoziţia albuminoidelor, se înțelege im- 
portanța aparițiunii lor. In faza a Mi-a a istoriei globului, adică atunci 
cind în reacțiune a intrat şi apa licidă caldă, a putut apărea şi myco- 
plasma. ln această apă ferbinte, săturată cu mulţime de săruri, unde se 
petreceau reacţiuni energice, radicalii cianogenici au realizat combinaţi- 
uuile prin reacțiunile căror s'a manifestat viaţa, sub aspeciele ei cele 

“mal puțin variate, Condiţiunile In care a luat naştere mycoplasma ex- 
plică astfel uşor proprietăţile sale şi mai ales rezistența ei la agenţii fi- 
zici şi chimici. 

Primele organisme au fost bacteriile, ce foiau în aceste mări calde 
şi făceau sinteza directă a albuminei şi hidraţilor de carbon (amidon, 
celuloză) din substanțe neorganice, minerale. Aceste organisme n'aveau 
trebuință de oxigen, pe care nici nu l-ar fi găsit de altfel in apele calde. 
Fireşte că aceste organisme primitive au mal suferit oarecare schimbări, 
totuşi bacteriile actuale îşi mai păstrează încă mai toate proprietăţile ne- 
cesare acestui fel de viaţă. 

Vreme de mii de ani, şi poate mil de secole, bacteriile fură sin- 
gurele ființe pe pămini, mai apol s-au născut organisme mai superioare: 
ciupercile şi algele albastre. 

„Această teorie are avantajul să ne arate că nu e lacună între for- 
marea —la foarte mari temperaturi—a radicalilor protoplasmici şi naşte- 


CRONICA STIINTIFICA 4 


qea ființelor vii. Intr'o epocă in care polii terestri erau destuli d. reci 
pentru a se condensa apa, temperatura era destul de înaltă la ccvator 
pentru a se putea forma aceşti radicali clanogenici, care, în contact cu 
apa ferbinte, dădură naştere primelor globuli de protoplasmă. 

„Mai tirziu numai, cînd temperatura apei căzu sub 50 şi cind 
substanțe organice se acumulaseră sub forma de bacterii, s'a putut con- 
stitui și ameeboplasma, Ea apare sub forma de corpusculi lipsiţi de 
nucleu, sub forma de monere, care se tiran pe fundul apelor şi con- 
sumau bacterii, 

„Să se presupună că, în unele cazuri, aceste bacterii au rezistat 
sucurilor digestive ale monerelor; ele au putut trâi, În acest caz, în interiorul 
acestora şi au convețuit. Grupindu-se la centru 2u constituit nucleii, Odată 
această simbioză de myco- şi amcebopiesmă realizată, organismele au e- 
voluat spre alte [urme mal superioare dind regnul animal actual, 

„Algele albastre (clanoficeele) provenite din perfecționarea bacte- 
miilor prin desvoltarea plgmentului verde, clorofilei, au putut pătrunde şi 
ele în organismele nou formate, dind naştere la o nouă categorie de 
fiinţe, planteior”. 


M'am abătut înadins foarte puţin dela rezumatul lucrării lui Me- 
rejkovski, tăcut în revista Biologica, de cunoscutul şi mult regretatul na- 
turatist Laloy, spre a nu omite nimic esenţial din argumentarea autoru- 
lui. Din acest rezumat se vede ce puţin loc iau, În teoria autorului a- 
supra generaţiei spontanee, ipotezele necontrolate. El se sprijină pe fapte 
cunoscute şi pe date verificabile, ceia ce face teoria foarte seducătoare, 

În orice caz, mi se part că e mai în concordanţă cu concepţiu: 
nile noastre asupra constituției materiei şi a fazelor de evolulie terestră, 
această teorie a generațiunii spontanee, decit toate ipotezele grandioase 
ale panspermiştilur. 

Evident că ultimul cuvint nu s'a spus şi nu se va spune multă 
vreme în această chestiune extrem de dificilă, dar teoria lui Merejkov- 
ski are marele avantaj de a fi simplă şi în concordanţă cu faptele cu- 
noscute. Sperăm că va li şi fecundă, adică va provoca noi şi variate 
cercetări de control, ceia ce nu va putea provoca vreodată una ori alta 
din ipotezele panspermisle, 

Pănă la argumente mai convingătoare din celalt cimp, trebue să 
rămisem cu convingerea că viaţa terestră a putut lua naştere chiar pe 
pămint, din elementele lui constitutive şi cu energiile fizico-chimice u- 
niversale, 


+ 


Note și informațiuni 


Meteoritele sint sfărmăturile unei luni. D. Stanislas Meunier, ge- 
logui dela Muzeul de istorie naturală din Paris, bazat pe constituția 


425 VIAŢA ROMINEASCA 
nr: XE A E E SEAE ei rca arii 


meteoritelor— pietrelor ce cad din cer—şi pe neperiodicitatea căderei lor, 
crede că nu e nici un raport Intre meteorite şi stelele căzătoare, 

Aceste din urmă sint—precum a dovedit Schiaparelli şi aljii—stä- 
rămături din comete, stărămături ce roesc în jurul soarelui pe drumul 
urmat altă dată de cometă. (Pentru detalii vezi „V. R“. vol. 17, pag. 107), 
Cind aceste stărămături intră în zona de atracţie terestră, ele es din or- 
bita lor şi produc ploile de stele, cu o periodicitate calculată, 

Meteoritele, din contra, cad fără nici un fel de periodicitate şi în 
compozițiunea lor petrografică e prea mare asemănare cu a unor roci 
terestre, pentru a le atribui origina stelelor căzătoare. Meunier crede că 
meteoritele sint stărămături ale unui satelit pâmintesc, ale unei luni care 
s'ar fi răcit mai curind ca cea pe care o cîntă poeţii astăzi, şi sar fi 
siărămat de mult. Prin meteoritele de azi vechea lună ne restitue, sub 
forma de pietre, materia pe care o luase deslipindu-se de globul nostru 
în timpul tinereței sale, 


Efectele avortive ale radiului. Protesorul O. Hertwig, embrio- 
logul celebru din Berlin, a studiat efectele radiului asupra ouălor de a- 
riciu de mare şi de broască, şi a observat că emanaţiunile acestui me- 
tal produc modificarea desvoltării şi alterarea profundă a embrionului. 

Expunind ouă fecundate de broască la acțiunea radiului, desvol- 
tarea n'a mers decit până la faza de mură (morula). 

Dacă expunea insă numai spermatozoizi ori numai ovuli şi apoi 
fecunda un element neinfluențat de radiu cu altul influențat, atunci des- 
voltarea embrionului progresa mai mult, pănă la starea de mormoloc, 
dind însă naştere unui mormoloc chircit şi deformat, deşi păstiind ca- 
racterele principale ale embrionului normal, Aceşti embrioni n'avură însă 
viaţă. 

Aceste experiențe dovedesc că desvoltarea unui ou nu este „des- 
făşurarea fatală şi necesară a unei serii de sladii inscrise de mai ina- 
inte în substanța sa şi indeplinindu-se după legi fatale, independente de 
condițiunile exterioare. Din contra, desvoltaea tipică nu se realizează 
decit dacă condiţiunile exterioare nu trec de oarecare valoare medie; 
variațiunile externe prea mari produc considerabile transformări în des- 
voltarea embrionară*“ (Biologica, 15 lunie). 


Rolul vederii in orientarea porumbeilor. Asupra instinctului orien- 
tării porumbeilor, s-au făcut, în cei din urmă 10 ani, tot felul de studii 
experimentale, cu un program alcătuit de somităţi ca A. Giard, E. Ma- 
rey ş. a. Din aceste studii rezultă că porumbelul îşi ia direcţia după a- 
numite puncte de orientare, pe care le-a memorat în călătoriile lui în 
jural coteţului sau cuibului, 

Este cunoscut obiceiul porumbeilor de a sbura în cercuri tot mai 
largi şi mai inalte în jurul locuințelor lor. Ei se pot depărta cu zeci şi 
sute de kilometri şi se urcă chiar pănă la 7000 m. Îşi poate cineva în-- 


CRONICA ȘTIINŢIFICA 42 


chipui ce distanță enormă poate observa un porumbei dela această inăl- 
țime! 

Că numai memoria vizuală e călăuza porumbeilor, rezultă din 
fel de fel de experiențe. Astfel porumbeii rătăcesc, dacă, duşi la oare- 
care depărtări inainte de a ninge, sint lăsaţi liberi după ce ninsoarea a 
schimbat aspectul mediului cercetat şi cunoscut de ei, 

Porumbeii legaţi la ochi sau orbiţi rătăcesc, pe cind cei la care 
s'a distrus urechea se întorc la cotețul lor. 

Intre mijloacele de orientare nu servesc numai obiecte şi configu- 
raţii, ci şi alţi porumbei cu care au făcut cumva cunoştinţă cei lăsaţi li- 
beri departe de locul lor, Dacă în sborul său de cercetare un porumbel 
zăreşte pe unul din cunoştinţele sale, el îşi ia imediat direcţia. 

S'a mai dovedit că cu cit experienţa personală a porumbelului e 
mai întinsă, cu atit şi distanța dela care se poate orienta e mai mare. 

Prin aceste experiențe s'au înlăturat o mulțime de ipoteze, cum e 
acea a unui fel de atracție magnetică spre cuib, ori a unei sensibilităţi 
particulare a sacilor aerieni. 


Fiecărui dintre noi i s'a întimplat să găsească un ou cu două găl- 
bănuşuri; numai embriologul american Patterson avu Insă ocazia să gă- 
sească un ou dublu, adică un ou mare ce închidea In el, pe lingă găl- 
bănuşul lui, şi un alt ou complect, un alt ou cu gălbănuş, albuş şi 
coajă, ca toate ouăle. 

Inainte de a da explicaţia acestul caz extraordinar, să vedem 
cum se formează un ou de găină. 

În ovarul găinii se formează numa! gălbănuşul, celula ou, oul a- 
devărat, cum se vede in orice găină cenătuită, pe vremea ouatului mai 
ales. Cit e pe ovar, pălbănuşul e învălit de o peliä; aceasta se rupe 
însă cind gălbănuşul e deplin format şi oul, încă nefecundat, cade in- 
trun canal, în oviduct, prin care e impins în afară. Pe drum, în acest 
canal, oul e fecundat şi capătă în juru-i albuşul fabricat de glande spe- 
ciale ale oviductului, apol capătă pieliţa ce Invăleşte albuşul, şi în 
urmă, aproape de a ajunge în cloac, coaja pietroasă. 

Ouăle cu două gălbănuşuri rezultă din ruperea de odată a două 
folicule. Gălbănuşurile intră deodată în oviduct şi împinse unul lingă 
altul sint învălite intro pătură comună de albuş şi apoi în o coajă cal- 
caroasă. Aceste complectări se fac, cum vedem, în timpul cit oul e 
împins dela gura oviductului din abdomen, pănă spre cloac. 

Pătrunderea unui ou complect— desăvirşit deci lingă cloac—in al- 
tul nu poate avea dar altă explicație decit întoarcerea acestui ou, de- 
plin format, înapoi, spre începutul oviductului. Această Intoarcere e po- 
sibilă şi iată cum. Oviductul, cași alte organe tubuloase, are muşchi cir- 
culari şi longitudinali. Muşchii circulari, contractindu-se în urma oului şi 
strimtind tubul, imping oul incet-incet in jos. Aşa se contractează de 


430 VIATA ROMINEASCA 


pildă şi muşchii esofagului nostru pentru a impinge bolul alimentar spre 
stomah. Dar, precum uneori în esofagul nostru au loc mişcări con- 
trare, indărăt—antiperistaltice cum se chiamă—şi întorc alimente din sto- 
mah spre gură, tot astfel se pot produce mişcări antiperistaltice în ovi- 
ductul găinii, Din cauza unor astfel de mişcări—a căror pricinuire ră- 
mine de aflat—a fost întors oul gata format înapoi până s'a intilnit cu 
un gălbănuş nou. Apoi, impreună au fost împinse spre cloac, căpătind 
învălişul de albuş şi coaja, care de altfel nu se întărise deajuns cind a- 
cest ou curios şi voluminos a fost expulzat, 


T. A. Bădărău 


Cronica agricolă 


Plantele de nutreţ şi semințele lor 


Toată lumea ştie azi că fără vite nu se poate face plugărie şi ni- 
meni nu tăgădueşte că vitele au nevoe de hrană îndestulătoare pentru 
a executa in bune condițiuni muncile, pe care le cere pămintul, Pluga- 
tul cu tragere de inimă de meseria Ini va căuta deci să aibă nutreţ cit 
mai mult şi cit mai bun pentru vitele cu care şi munceşte ogorul. In țara 
noastră hrana vitelor e alcătuită din următoarele grupe de alimente : 
paie (la care trebue să adăugăm şi cocenii de porumb), grăunțe (fie 
întregi, fie uruite), rădăcini (ca sfecle, morcovi, etc), nutrețuri verzi, bor- 
hoturi (brahă, tăeței) şi lin. Acesta poate fi de livadă sau de luţernă, de 
trifoiu, de dughie, etc. Nu se poale tăgădui că trifoiul şi mal ales lu- 
terna sint plante binecuvintate pentru ţara noastră, dar finul de luțernă 
ori de tritoiu (deşi mai bun decit finul de dughie d. ex.) nu poate sta 
atături cu finul natural, cu finul recoltat de pe o fineaţă, in care cresc 
mai multe erburi de nutrej, de oarece acesta din urmă e mai complect. 
Şi cu cit o fineață va avea mai multe erburi de bună calitate, cu atit 
mai bun fin va produce. 

Un plugar desăvirşit va trebui deci să cunoască plantele de nutreţ, 

Indeletnicindu-mă de multă vreme cu aceste plante şi cu seminţele 
lor, am de gind să arât pe cele mai de seamă într-o serie de cronici a- 
gricole şi incep azi cu două din ele, care se aseamănă puţin una cu 
alta, anume: cu coada vulpei şi timoftica. 


Coada vulpei (Alopecurus pratensis), Germ. : Wiesen/uchsschwanz ; 
franc.: vulpin des près, ital: coda di volpe; engl.: meadow fox-tail, 

In cartea tor intitulată „Cele mai bune plante de nutret", Stebler 
şi Schröter raportează că această graminee a fost recomandată chiar de 
învățatul suedez Linné, ca plantă de nutreţ, şi că in cartea lui, intitulată 
„Descrierea gramineelor* şi apărută în 1769, Schreber descria în mod a- 
mănunţit cultura ei. 


E o graminee vivace şi a doua după viţelar (Anthoxanthum odo- 


432 VIAȚA ROMINEASCA 


ratum), în ceia ce priveşte precocitatea. După Werner, Sinclair a recol- 
tat la 12 April st. n. 10.719 kgr. de nutreţ verde la hectar. li plac lo- 
curile reavăne, în care dă o producție indestulătoare. De statură mijlo- 
cie: 60—120 c.m.. Tulpina tufoasă. Scurți stoloni subterani. Paiul, in- 
genunchiat jos, cu noduri bine pronunțate. Tecile follor netede şi fără 
urechiuşe. Ligula tot atit de lungă cit şi lată, Florile aşezate în spic 
falş, sau spic panicul lung de 4—10 cm. Spiculeţele uniilorate, apă- 
rate de cite 2 glume, care poartă peri lungi pe margini și pe muchia 
mijlocie, Aceste glume sint unite in partea de jos, cela ce e un semn 
de deosebire pentru sămința acestei graminee. 

Această plantă se găseşte in toată Europa, În Siberia, In partea 
nordică a Atricei, în America de Nord şi 
în Australia, unde a lost introdusă. 

În ţara noastră se întilneşte foarte des. 

In Alpi a fost găsită pină la o înălţime 
de 1600 metri, Infrățeşte puțin, dar re- 
pede. Otăveşte bine şi în păminturile 
bune dă două coase. Vitele o minincă 
bine, 

Infățişarea ei se poate vedea din fig. 1. 

Rabdă foarte bine asprimea ernelor 
geroase, dar in privința Inpotrivirei ei 
la secetă, părerile sint impărţite. 

Astfel, în sus citata lor lucrare, Steb- 
ler şi Schröter, susțin că această gra- 
mince nu se Împacă deloc cu sece- 
ta, pe cită vreme C. și H. Denaiffe 
spun că „rezistă foarte bine la frig şi 
la secetă“, 

Producţiunea ei, in ţinuturile cu cli- 
mă umedă, se poate socoti intre 3—10 
mii de kgr. fin uscat la hectar. Autorii 
francezi, mai adineauri citați (Denaiite), 
raportează că in anul 1895 au recoltat 
de pe un hectar cu părmint foarte bun 
33.700 kgr. de nutreţ verde, care s'a 
redus la 9500 kgr. de fin bine uscat, 

După Demoor, cei doi învăţaţi elveţieni menţionează că acestei 
graminee li trebuesc în tota! 825 grade pină la înflorire. 

Săminţa ei este alcătuită din fructe falşe, adică din spiculețe de 
formă ovală, lungi de 5—6 m.m. şi late de 2:4—3 m.m, Culoarea e al- 
bicioasă sau cenușie deschisă. Un punct din cele mal importante în ju- 
decarea seminţei acestei graminee e greutatea absolută, adică greutatea 
a o mie de boabe. Henry Settegast a cîntănt cite ò mie de boabe din 


Fig. 1. Un spic de Coada vulpii 
Tia floare) P 


CRONICA AGRICOLA 433 


E — —— 


trel probe şi anume: a) semințe pe deplin coapte, b) seminţe necoapie 
recoltate imediat după inflorire, c) semințe recoltate inainte de inflorire 
“(repet că prin săminţă iațelegem la această plantă spiculețele), şi a gi- 
sit că: 
1000 boabe din proba i-a au cintărit O gr. 995 
1000 , i i 45 „ 0, 351 
1000 . $ "T. -q a 0 „ 599 
Dacă mia de seminţe din proba 3-a a fost mal grea decit cea din 
proba a 2-a, aceasta se explică prin faptul că în acele „semințe* se gă- 
“seau şi au fost cintărite şi anterele, care nu mai existau în seminţele 
din proba a 2-a, 
Harz menţionează că 
după Jessen 488.000 boabe trag 500 gr. 
„  Haustein 301.000—350.000 , „, A 3 


„ Sinclair 342.000 o = . 
r Lawson 1,003,200 - - Li - 
Un hectolitru de săminţă de Coada vulpei trage: 
după Jensen 7 kgr. 
» Werner 8—9 kgr. 
„ C. şi H. Denaiffe 14}. 
» Compain 6—7 „ 


Dacă ar îi să fie semănată singură, am da la hectar 
20—25 kgr. (după Boitel, C. şi H. Denaiffe, Compain, 
Werner, Stebler şi Schröter) sau 30—35 kgr. (după H. 
Settegast). In amestec cu alte plante se seamănă cam 5—6 
kgr. la hectar, 

Intăţişarea seminței se vede din fig. 2-a. 

Genul Alopecurus mai are incă trei specii: A. agrestis, 
B. arundinaceus şi C. geniculatus din care numai a- 
cesta din urmă are oarecare valoare ca plantă de nutreţ, 
Seamănă cu Coada vulpei obişnuită, dar e mai măruntă şi 
are spicul mai scurt şi mai subțiratic ca ea, iar paiul tare A 
Ingenunchiat jos. pi slot 

speulaţ de 
da vul- 

Timoltica (Phleum pratense). Germ.: Wiesentieseh. pei metri de 
gras, Timotheegras : itant.: Fléole des près; ital.: coda- peh 
tina; engl.: Timothy Meadow caPstail, 

Numele genului Phleum vine, după Wittmack, dela cuvintul gre- 
cesc pileos, care la Aristophanes inseamnă numele unei plante ce crep 
tea prin mlaștini, 

Numele de iarba lui Timotei vine sau dela Timothy Hanson sau 
-dela Timothy Herd, care a stăruit mult pentru răspindirea ei în Ame- 
rica. În anul 1760 Pierre Winch, preşedintele societății de agricultură 
„din Londra, a adus sămință de Timoltică din America, Werner susține 


434 VIAŢA ROMINEASCA 


că acest Winch era din Virginia şi că de acolo a trimes säminja în 
Anglia. 

E o piantă vivace şi de statură înaltă (50—140 c. m.). Tulpina tu- 
foasă, dreaptă. Ligula lungă şi ascuțită. Florile aşezate in spic falş, 
care poate ajunge la 25 c. m. lungime. Giumele ese neunite, carenate, 
păroase pe muchi, terminate cu 
două ţepi scurte. 

Infăţişarea acestei plante se poate 
vedea din fig. 3. 

in Alpi ajunge pină la o înălţime 
de 1800 m.. In Spania s'a găsit In- 
tre 2100 şi 3100 m. E cam tkzi- 
oară şi Irebue tăiată pănă a nu in- 
flori, căci altfel se îmbăţoşează. E 
foarte productivă şi se cultivă mai 
ales în amestec cu alte plante în maj 
toată Europa. Rabdă bine şi aspri- 
mele emei şi seceta. 

Săminţa ei e ovală, acoperită cu 2 
glume, de o culoare argintie luci- 
toare. Fiind netedă, se poate semă- 
na cu maşina în acelaşi timp cu le- 
guminoasele (tritoae ori luţernă). Un 
hectolitru cîntăreşte între 40—55 kgr.. 
La hectar se dă 20 kgr., cind aceas- 
tă plantă să seamănă singură, şi 6— 
7—8 kgr, cind se seamănă în a- 
mestec, 

De oarece între aceste două gra- 
minee descrise până aici e oare- 
care asemânate, pentru a înlesni cu- 
noaşterea lor, dau după Sirecher tabloul de mai jos, în care sint tre- 
cute semnele prin care se deosebesc: 


Fig. 3. Timoftica 


Phleum Alopecurus 
Infră Fi tufä destul de Are stoloni 
nfrățirea ace re a scurți 
Íi i cilindri ic sti, în cai 
nflorescența Spic ar com c Sp p 
Spiculețele Stau orizontale Stau in sus 
Olumele Nu sint unite Sint unite în 


Muchia i lor de 
uc por a nd are 


= 


. 
- 


CRONICA AGRICOLA 435- 


Ph'eum Alopecurus 


Giumelele Amindouă fără ţepi 


Glumela superioară 
lipseşte. Cea interioară 


păroasă la bază. 


Cele de jos se destramă Cele de jos nu se 
în fibre destramă în fibre 


Tirziu Foarte de vreme 


Tecile foilor 
Infloreşte 


In privinţa producţiunii, Timoitica e una din cele mai bune gra-- 
minee, 


C. Sandu-Aldea 


Cronica socială 


Alcoolismul în Franţa 


Cei ce urmăresc politica internă a Franjel ştiu că această țară e 
pe cale de a Imbunătăţi sistemul său de vot pentru alegerea deputați- 
lor, înlocuind împărțirea in plăşi (arrondissement) cu scrutinul de listă şi 
reprezentarea proporțională. Această schimbare va [i probabil foarte fe- 
cundă în consecințe, din care una de o importanță vitală: detronarea 
împăratului ocult al Franţei: circiumaral. 

Voi căuta în această cronică să supun cetitorului o serie de docu- 
mente In privința consecinţelor morale şi sociale ale alcoolismului, şi 
in deosebi în privinţa influenței alcoolismului asupra criminalităţii, 

Mai întăi, alcoolul este el otrăvitor ? 

Ca răspuns, să citez o sentință, de a cărei autoritate nimeni nu 
se va indoi: o declaraţie votată in unanimitate de cătră membrii acade- 
miei de medicină din Paris, In şedinţa sa dela 10 Martie 1903, şi care 
sună: 

1) Academia declară că toate esențele naturale sau artificiale, fără 
excepție, precum şi toate substanțele extrase, incorporate alcoolului sau 
vinului, constituesc băuturi dăunătoare, 

2) Academia declară că pericolul acestor băuturi rezultă atit din 
“esențe cit şi din alcoolul pe care-l conţin, şi că oricare ar fi bazele lor, 
ele merită să fie proscrise sau, cel puţin, suprataxate în aşa fel ca su- 
„prataxa să devie oarecum prohibitivă, 

3) Academia semnalează în special pericolul aperitivelor, adică al 
băuturilor din esenţă şi alcool, luate pe nemincate (à jeun). Faptul că 
„aceste băuturi sint luate înainte de masă face ca absorbirea lor să fie 
mai rapidă şi otrava (toxicité) mai activă. 4 

Academia emite dorința ca să se eie măsuri eficace pentru a mic- 
şora numărul circiumelor. 


CRONICA SOCIALA 437 


Iată apoi un alt document: 

Din raportul pe anut 1909 al d-rului Magnan;—medicul şei al 
serviciului admiterei In azilurile de allenaţi ale departamentului Senei, — 
cătră prefectul acestui departament, scoatem următoarele cifre intere- 
sante: 

Din 2867 admisiuni, găsim 650 datorite direct alcoolului: 497 băr- 
baţi şi 151 femei. 

Alături de acest grup de simpli alcoolizaţi, se pune un alt grup 
de bolnavi, la care alcoolul a intervenit ca „ajutor* în pricinile căderei: 
594 bărbaţi şi 156 femei. Ambele grupuri reunite dau un total de 1244, 
adică 937 bărbaţi şi 307 femei, 

Din acest raport rezultă dar că aproape jumătate din numărul băr- 
baţilor admişi în czilurile de nebuni ale departamentului Senel, In anul 
1909, au fost aduși de aicool. 


Cele mal multe din documentele pe care le voi prezenta sint 
scoase dintrun raport voluminos al deputatului loseph Reinach, rapor- 
tor al legil pentru reducerea circiumelor. Acest raport este o adevă- 
rată enciclopedie antialcoolică, căci deputatul Reinach este de 16 ani 
un apostol al antialcoolismului, Dacă aruncăm o privite asupra refe- 
renţelor bibliografice ale acestul admirabil volum, ne convingem îndată 
că d. Reinach a cetit tot ce s'a seris despre alcoolism: lucrările medi- 
cale (clinice, anatomopatologice şi experimentale), circulările şi predicile 
episcopale, statistica şi legislaţiiie internaționale, etc, 

Ne cuprinde o adevărată admiraţie în faţa acestei munci îndărăt- 
nice şi neinireruple, care nu s'a lăsat oprită de piedicele datorite relei 
voinţi ipocrite a forţelor parlamentare îrnceze de suo jugul circiumarilor. 


In 1895 d. Reinach depune la Cameră primul său proect de limi- 
tare a numărului circiumelor; şi numai uzindu-se de toate şireteniite 
parlamentare şi de complicitatea guvernului, s'a reuşit a se elimina a- 
ceastă chestiune. De data asta însă, d-sa crede că va fi mai greu ca 
în trecut să se relnceapă aceste manopere pentru Inläturarea proectului 
d-sale ; căci pericolul alcoolismului a devenit mai vădit. Strigătul de 
alarmă se ridică sus ș tare: pintestajiunile societăţilor de propagandă 
şi ale corpurilor savante, plingenile repetate ale marilor administrajiuni 
publice, ale justiţiei şi ale asistenţei, şi numai puţin plingerile femeilor, 
victime nevinovate şi de plins ale acestui blăstăm.., 

Dacă însă atenţia mei parlamentare a fost atrasă asupra alcoolu- 
lui în 1895, pericolul acestei otrăvi a fost arătat cu mult mai inainte. 

in 1848, un medic suedez Magnus Hus a adresat academiei de 
medicină o lucrare care pentru prima dată Intrebuința cuvintul alcoolism 
şi descria, tot pentru întâia oară, ravagiile pe care această boală le face 
la popoarele dela Nord. „In Franţa, zicea raportul academiei de medi- 
cină asupra acestei lucrări, avem prea mulţi beţivi dar n'avem alcoolici“. 


-438 VIAŢA ROMINEASCA 


Unul din documentele cele mai mişcătoare din volumul d-lui Rej- 
nach este un extras de proces-verbal din şedinţa academiei de medi- 
cină din 1871, pe vremea asediului Parisului, 

Chauffard luînd cuvintul zise : 

„Cu toate grijile şi tristeţile momentelor de faţă, academia nu 
poale avea o preocupație mai legitimă decit acela de a studia marile 
calamități care ameninţă prosperitatea rasei noastre, desvoltarea sa fizică, 
forțele sale de expansiune şi de rezistență. După discuția asupra tu- 
berculozei, am avut desbaterea asupra mortalității copiilor de titã. A- 
ceste desbateri abla se sfirşesc şi se pune chestia alcoolismului. Tubercu- 
loza, mortalitatea nou-născuţilor, alcoolismul, acestea sint poate cauzele 
cele mai active de distrucțiune și de slăbire a poporului nostru, mai cu 
samă a populației lucrătoare şi orășâneşti. De acela nu trebue să atri- 
buim unui concurs de circonstanțe întimplătoare acest dublu fapt că a- 
semenea chestiuni sint aduse în faja academiei, şi că ele suscită o 
lungă desbatere, aşi putea zice aproape o tulburare îndemnătoare de 
muncă, Forţa lucrurilor o vrea astfel; conștiința pericolelor publice, 
sentimentul datoriei şi misiunii sale, imping şi susțin academia in a- 
ceastă cale de studii şi cercetări, De ar consacra numai şi ar pune în 
plină lumină importanța dureroasă a acestor chestiuni, de n'ar face decit 
să cheme pe toți medicii să se unească contra relelor care devoră ati- 
tea vieţi omeneşti, Academia ar indeplini o misiune foarte necesară, 
misiune la acelaşi timp ştiinţifică şi socială şi care este întradevăr a ei“, 

Broca termină discuţia prin aceste cuvinte: „Bolile care apar într'o 
țară pentru intăia dată sint deosebit de periculoase. Populaţii întregi 
pot Îi nimicite de această calamitate“. 

Toate națiunile Europei au fost pe rind copleşite de această ciumă. 
Dela începutul crizei care a urmat vulgarizării alcoolului industrial şi 
lberării negoţului băuturilor, Elveţianii, care sint observatori buni, au 
băgal de seamă imediat răul: „Graţie temperamentului francez, scria au- 
torul unui raport oficial, a fost de ajuns ca Franţa să consume o canti- 
tate de alcool mică, relativ cu cea consumată de alte țări, ca să se pro- 
ducă perturbaţiuni comparativ foarte simţitoare în viaţa el individuală şi 
socială“. Asta in 1884; ori de atunci alcoolismul a făcut paşi uriaşi. 
lată, după Maurel, diversele etape ale decadenței alcoolice. „In 
prima generaţie : imoralitate, depravare, exces alcoolic, abrutizare mo- 
rală. La a doua generaţie: beţie ereditară, accese maniace, paralizie ge- 
nerală. La a treia generație: sobrietate, tendinți la ipohondrie, lipe- 
manie (un fel de nebunie sombră care duce des la sinucidere), idei sis- 
tematice de persecuție, tendințe de omucidere. La a patra generaţie : 
inteligenţa puţin desvoltată, primele accese de manie la 16 ani, stupi- 
- ditate, trecere la idioţie şi în definitiv stingerea probabilă a rasei“. 
Diogene a spus într'o zi unui tinăr destrabălat: „Tinere, tată! tău 
te-a procreat fiind beat*, 


CRONICA SOCIALA 429 


lată concluzia lui Legrain: „Alcoolul flind o cauză de mortalitate 
precoce, trebue să fle privit ca unul din agenții cei mai puternici al 
depopulaţiei, Urmașii alcoolicilor, din cauza slăbiciunii lor inăscute, o- 
feră o înclinare cătră tuberculoză. Cite lepădături omeneşti, atitea per- 
deri pentru societate care are trebuință, pentru lupta ei colectivă, de re- 
fnoirea neconienită a unităţilor sale muncitoare, Astfel, îndolta înriurire 
dizoivantă a otrăvirii alcoolice: abrutizarea înceată, dar fatală a indivi- 
dului, şi sterilitatea intelectuală şi fizică a rasel, adică coborirea nivelului 
intelectual şi depopulaţia“, 

Dr. Combemale a făcut tabiou! genealogic al unel familii de al- 
<volici : 

Dintr'o căsătorie în cate tatăl a fost băutor timp de ciţiva ani, 
tăsindu-se de băut după insurăteare, lar mama alcoolică detracată, însă 
amindoi soții coboritori din părinți sănătoşi, s'au născut 11 (unsprezece) 
copii, din care şapte fete moaste de convulsiuni, două fete idioate, una 
din ele epileplică, dol fil sănătoşi, sobri. Primul a rămas neinsurat, al 
doilea însă a avut ca descendență : doi fii gemeni idioţi, impulsivi, şi alţi 
doi, morţi citeva zile după naştere, 

În manifestul Ligei naţionale contra alcoolismului găsesc următoarele 
date citate după Etscheverria : 

Descendenţa a 68 alcoolici bărbaţi şi 47 alcoolici femei a fost de 
476 copii. împărțiți astfel; 3 surzi, 3 sinucişi, 5 ataxici, 7 paralitici ge- 
nerali, 9 churcici, 13 idioţi din naştere, 19 nebuni, 23 născuţi morii, 23 
paralitici, 16 isterici, 87 felurite afecțiuni, 96 epileptici, 107 morţi de 
convulsiuni infantile, 79 sănătoşi, 

De o jumătate de veac numărul sinnciderilor în Franţa creşte In- 
trun mod constant: 2000 la 1930, 4000 ta 1860, 9000 la 1890, 10.000 
în anul 1894. In departamentele (judeţele) cu distilerii (bonilleries), unde 
debitul clandestin există pe lingă ce! patentat, alcoolismul e mai mare 
şi sinuciderile mai multe. Pe cind dela 1881 la 1900 mijlocia generală 
a sinuciderilor în toată Franţa era de 11—12 la 100.000 locuitori, ea 
era de 18—39 in Sena inferioară, de 18—40 în l'Eure, de 9—22 în 
Calvados, de 5—18 în la Manche și de 6-—17 in l'Orne. Creşterea si- 

nuciderilor urmează dar creşterea alcoolismului şi-l probabil că numărul 
sinuciderilor datorite alcoolului se ridică în Franţa la vre-o 30". 

Din statisticele grefierului Marambat dela închisoarea St. Pélagie, 
rezultă că din 100 deținuți, jumătate din condamnaţii pentru omor, vioi, 
atentat la pudoare, mai mult de * din condamnaţii pentru lovituri, rã- 
miri, rebeliune în contra agenţilor forței publice, */, din recidivişti, erau 
alcoolici inveteraţi. Anchetele lui Batr, Lang, Basco, au dat aceleaşi re- 
zultate pentru Austria, Germania, Elveţia, Olanda şi Statele-Unite. 
Acestea nu erau totuşi decit sondagii făcute într'un mic număr de inchi- 
sori de cătră ciţiva criminalişti şi medici, Valoarea „crimogenă* a alco- 


440 VIAȚA ROMIXEASCA 


olului, după formula expresivă a lui Legrain, nu era contestabilă, dar 
râminea imprecisă, pentrucă observaţiile aveau ca obiect un mic număr 
de indivizi. Contrar de ce credea opinia publică, din socotelile gene- 
rale ale administraţiei justiţiei criminale rezultă că numărul asasinatelor 
şi omorurilor cu aparențe de motiv, nu numai că nu a crescut de zeci 
de ani incoace, dar a scăzut chiar. 

Dela 1888 pină la 1897, totalul omorurilor comise cu premeditaţie 
şi guet-apens, sau Insoţile de altă crimă, pasibile prin urmare de pe- 
deapsa cu moarte, a lost de 3066; In cei 10 ani următori a scăzut la 
2608, Mijlocia descreşterei (din 5 în 5 ani) a fost de 224, 212, 175 şi 
159. Din contra, numărul omorurilor simple, adică neprecedate, însoţite 
sau nrmate de altă crimă, se ridică cu 948 în prima perioadă şi cu 1441 
în perioada a doua, 

Creşterea Indrăznelei acestor rău-lăcători prin aplicaţia mai puţin 
frequentă a pedepsei cu moarte, nu poate explica această înmulțire a „0- 
morurilor spontanee“, acestea nefiind pedepsite cu moarte. Singura ex- 
plicare este abuzul excesiv de spirtoase; de asemenea şi creşterea ca- 
zurilor de lovituri şi râniri nu se poate explica decit cu progresul alco- 
olismului. 

Din ancheta lui Claude (des Vosges) asupra alienatie: mentale în 
raporturile sale cu alcoolismul in perioada dela 1860 ia 1885, reesă că 
din 86.593 bărbaţi internaţi in aceşti 25 ani 16.932, adică 21", erau a- 
tinși de alcoolism şi datorau tulburările lor mentale direct alcoolismului. 


+ 


Iată acum ce reprezintă in Franja pericolul alcoolic din punctul 
de vedere economic, 


Intăi, ze costă alcoolul ? 

Socotind l2 363 fr. hectolitrul la debitanţi.—consumaţia anuală de 
4 milioane hectolitri taxaţi şi de cel puţin 1 milion de hectolitri de ra- 
chiu de 50 grade la destilatori (bouilleurs de crii), ne dă un total de 
un miliard şi jumătate de fr, pe an. 

S'a caiculat că de ar renunta lucrătorii englezi la alcool, ar putea 
să ajungă în 20 ani stăpini pe toate manufacturile unde nu-s decit sala- 
riaţi. Tot aşa minerii din St. Etienne ar putea să răscumpere în cîţiva 
ani un număr indestul de mare de acţiuni, ca să aibă o înriurire deci- 
zivă asupra hotăririlor în ceia ce priveşte lucrul lor. Socialistul belgian 
Vandervelde susține că suma cheltuită de salariaţii belgi pentru rachiu 
esile deopotrivă de mare cu mărirea de salarii cu greu ciştigată în ace- 
iaşi perioadă de timp, 

Alcoolul aduce statului francez un venit de 400.000 tr. pe an; co- 
munelor şi judeţelor cam tot atita. Acesta e motivul pentru care un mi- 
nistru s'a opus la 194, în mod ipocrit, oricărei măsuri antialcoolice, La- 


DP 


CRONICA SOCIALA ui 


şitatea asta se explică numai prin frica de circiumar, cate este marele e- 
lector, căci suma Incasată de stat nu-i mai mare ca aceia care, tot de 
pe urma alcoolului, ingreuiază budgetele-najionale, judeţene şi comunale : 
edministrațiile mari, ca justiția, asistenţa publică,') marina, etc., dau măr- 
turie că echilibrul budgetului invocat în contra măsurilor antialcoolice 
nu-i decit un sotism. 

Cea mai mare pagubă economică pe care o pricinueşte alcoolul, 
stă în coboritea valorii intrinsecă a lucrătorului. Un alcoolic nu produce 
nimica bun pe nici un teren. 

„Alfred de Musset, care se deda absintului, n'a mai scris aproape 
nimic după vrista de 37 ani şi a murit la 47 ani. Verlaine a scris cele 
mai frumoase poezii ale sale în tinerejă; cind a murit in 1896, nu mai 
era decit un biet beţiv cu idei obscure și copilărești. Hoffmann, crea- 
torul nuvelei fantastice, devine repede obscur şi nebulos. Opere proaste 
urmează celor bune scrise în tinereţă, şi el moare la 46 ani. Edgar Poe, 
care a scris cele mai bune povestiri ale sale inainte sau după o criză 
de delirium tremens, a murit de asemenea la 46 de ani, în urma unui 
exces bachic, Toţi scriitorii, remarcabili prin durata operelor şi vieţii lor, 
au fost sobri“. 

„Intr'un personal numeros de 400 lucrători ne este greu să găsim 
cîțiva tineri capabili de a invăţa meşteşugul de tipograf sau ajusteur. 
Cea mai mică iniţiativă le este cu neputinţă. Cea mai mică răspundere 
e prea grea pentru dinşii, preferă să 'mpingă o roabă decit să lucreze 
un meşteşug. Nivelul intelectual scade repede caşi de altfel mărimea 
trapului. Voi cita o familie tip (bunicul, fiul şi copiii acestuia, toţi be- 
jivi), în care inteligenţa şi îndeminarea la meşteşug scade ia fiecare ge- 
neraţie : nepoții sint simpli salahori in aceiaşi întreprindere şi n'ar vrea 
să primească altă treabă. Bunicul era ca înălțime deasupra mijloclei, eră 
tă! e sub mijlocie, iar copiii acestuia sint inchirciţi, slabi, aproape pitici”. 

O altă familie: „bunicul era căruţaş şi munca asta cerea îngrijire 
şi atenţie, Fiul acestuia a început prin a-l inlocui, dar a fost silit să pă- 
răsească această ocupaţie şi să devie simplu salahor. Nepotul n'a putut 
fi decit un salahor prost, incit tată! său era forțat să-i ia locul de cite ori 
trebuia să facă vre-o treabă care cerea oarecare Ingrijire”. 


s 


i ă mijloace de luptă în contra alcoolismului ? 
pisania pâna țările au tat măsuri contra alcoolismului. Există 
un mijloc care a reuşit în mod absolut, căci a permis țărilor care l-au 
întrebuințat şi care erau din cele mai alcoolizate, să cadă dela primul la 
ultimul rang al țărilor alcoolice. E procedeul aplicat în moć așa de è 


1) In Franţa asistența publică întreţine mai toate spitalele, ospiciile de 
notani, azilurile, ett.. á 


42 VIAȚA ROMINEASCA 


nergic de Suedia şi Norvegia şi cate-se chiamă procedeu! Gottemborg, 
după numele oraşului care l-a întrebuințat pentru întăia dată. 

Iată în ce constă: municipalităţile eliberează licențe debitelor de 
băuturi, dar numai în urma unui vot al locuitorilor acelei comune,—şi 
femeile iau parte la vot. De asemenea s'au constituit societăți filantro- 
pice care obțin aceste concesiuni şi exploatează licențele. Acţionarii ian 
drept cîştig dobinda de 5—6, restul e împărţit între comună şi insti 
tuțiunile de binefacere. In aceste circiume se vind însă şi băuturi i- 
gienice, precum şi mincări, Cei tocmiți să administreze aceste circium! 
ale companiei concesionare sint interesați la vinzarea băuturilor igie- 
nice şi a mincărilor, dar nu ciştigă nimic din vinzarea băuturilor alcoo- 
lice. Mai puţin eficace s'au arătat celelalte măsuri ca: monopolul alcoo- 
iului în Rusia şi Elveţia, scumpirea licenței în Anglia, sau diferite alte 
procedee ca în Belgia şi America. Cantitatea alcoolui consumat în aceste 
țări a rămas staţionară. 

D. Reinach a supus Camerei franceze alte două proecte de lege: 
unul contra rafinăriilor (bouilleurs de cra *) şi alta pentru suprimarea 
absintului. 

Amindouă aceste proecte ar da rezultate bune şi iată de ce. Mai 
întăi, distilatorul din categoria numită e fraudant prin definiție. Un 
preşedinte al Republicei Franceze a zis odată în cursul unui consiliu de 
miniştri : „cine zice bouilleur de crůù zice fraudant* şi cum cineva din 
miniştri a vrut să protesteze, l-a oprit cu un gest, adăugind: „nu 
insistaţi, sint şi eu bouilleur de ch“! Toţi cei care s'au ridicat în contra 
privilegiului acestei categorii de distilatori au spus că acest prilegiului e 
tot aşa de neertat ca celelalte, fiind In contrazicire cu principiul egalității 
tuturor în faja legii. Aceşti fraudanţi devin prin forța lucrurilor apostoli 
al alcoolismului. Numărul lor s'a triplat în cijiva ani şi a trecut dela 
300.000 la un milion. Ţătani care nu produceau de loc fructe bune de 
transformat in alcool, văzind ce ciştigă aceşti distilatori prin otrăvirea 
concetățenilor şi frustarea budgetului, s'au pus şi ei să facă plantaţiuni 
pentru a deveni distilatori. Intre alte chipuri de a propaga beţia, ei se 
servesc de rachiu ca monedă de schimb, în special pentru munca sala- 
riaților. Aceştia găsesc un avantaj în acest schimb, rachiul venindu-le 
astfel mai eftin şi putind prin urmare bea mai mult. 

Absintul face mai cu seamă la oraş victime numeroase şi cei care 
au fost prin Franţa ştiu cită consumaţie se face la ora „aperitivelor* 
din această mixtură tulbure pe care academia de medicină a declarat-u 
în diferite rinduri ca cea mai periculoasă din varietățile de spirtoase. 

Proectul d-lui Reinach, actualmente în discuţia Senatului, asupra 
reglementării şi reducerei numărului circiumelor, constă in aceia că ru 
va mai fi permis de a deschide circiume noi în localităţile unde există 


*; Bouilloar de eri e acela care distilează producțiile recoltei sale. 
Acestia sint scutiți de plata impozitelor la care e supus alcoolul în Franța. 


CRONICA SOCIALA us 


mai mult decit o circiumă la 300 locuitori, (Acuma, în anumite regiuni 
ale Franţei, există cite o circiumă la 37 locuitori). Până cind o sajungă 
la această proporție, orice debit de bături care din orice cauză va fi 
inchis mal mult de un an (faliment, caz de moarte, etc.), nu va mai 
putea fi redeschis. 
Acest proect a fost bine primit de Senatul francez; dar chiar de 
va trece şi la Cameră, fără prea multe amendamente, care să micşureze 
incă mica eficacitate a acestei legi, cu schimbarea sistemului de vot şi 
in urma agitaţiei crescinde în contra acestei epidemii, sintem incredinţaţi 
că Franţa, care a făcut atitea revoluţii fertile in urmări pentru omenirea 
întreagă, va găsi în curind energia necesară să distrugă şi acest duş- 
man, care pune stavilă la realizarea visului ei de înfrățire a popoarelor, 


Lucilius 


MISCELLANEA 


Puţină „politică“ 


Intro revistă socialistă. cetim această frază: 

„Mai multă şolticărie unită cu o mal vădită rea credință m'a unit 
„d. Ibrăileanu nici în juneţea d-sale cind făcea pe socialistul“. 

Noi nu obişnuim să discutăm cu presa socialdemocrată, dar de 
data asta nu putem rezista ispitei. 

„D. Ibrăileanu“! 

Notiţa din „Viaţa Rominească“, care a supărat pe autorul anonim 
socialdemocrat, este iscălită: „P, Nicanor et Co.*, şi nu „Ibrăileanu”. 
Directorii revistei in care a apărut notița lui P. Nicanor et Co. sint d-nii 
Stere şi Cantacuzino, şi nu d. Ibrăileanu. 

Delicateţa şi cele mai elementare îndatoriri ale publicisticei să fie 
oare nişte însuşiri burgheze atit de repugnante reformatorilor noştri ? 

Aşa dar, d. Ibrăileanu, nici în vremea cind era socialist, n'a unit 
cu „reaua credință mai multă „şolticărie*... 

Oare ştie anonimul socialdemocrat ce lucru mare a spus? 

Sub forma cea mai scurtă—şi ar fi fost şi cea mai lapidară, dacă 
n'ar îi întrebuințat cuvinte neliterare—e! a spus tot ce-a voit să dove- 
dească d. Stere in articolele sale despre socialdemocraţia romină, 

Dacă d, Ibrăileanu, soldat al d-lui Gherea, conierenţiar la clubu- 
rile socialiste, colaborator la toate revistele şi ziarele socialiste, fondator, 
cotizant şi membru de redacţie al Lumei Nouă, „a făcut* numai peso- 
cialistul fiind, impreună cu toţi ceilalţi foşti socialişti, o simplă combis 
nație de „şolticărie“ şi „rea credință*,—apol ce dovadă mai eclatantă 
că socialismul a fost o plantă exotică ? 

Dacă d. Gherea, cu innaltul său idealism. cu calda se propagandă, 


MISCELLANEA 445 
cu luminoasele sale studii şi articole, n'a putut recruta în ţara aceasta, 
afară de d-nii Mille şi Many, decit „şoltici” de rea credinţă, socialişti 
care simulau socialismul (probabil pentru a denunța poliţiei faptele d-lui 
Gherea),—apoi nu este clar că un partid socialist a fost imposibil ? 

Şi acum—ad rem, 

Care e „şolticăria“, pe care d. Ibrăileanu a unit-o acum de curind 
cu „reaua credință“, acea „şolticărie” neintrecută nici de „şolticăria* de 
pe vremea „cind făcea pe socialistul” în partidul d-lui Gherea ? 

Iat-o: 

D-sa a spus că toate democraţiile din ţara aceasta s'an ridicat im- 
potriva precedentului guvern şi l-au împiedecat dela o mai bună legite- 
rare. A dat ca exemplu legea islazurilor. 

Cetind cuvintul „democraţie”, autorul anonim şi-a zis: Dar demo- 
crația sint cu! ŞI cuprins de indignare ne-a pus această intrebare-cleşte: 
Cum, noi care n'am putut opri votarea unor legi potrivnice nouă, sin- 
tem alit de tari să impiedecăm, etc.? 

Ei nu, nu sînteţi atit de tari. Dar vezi, sinteţi o mulțime de de- 
mocraţii. Şi cînd toate aceste „democraţii“ se repezeau la partidul li- 
beral să-l rupă în bucăţi, cind unele asmuțau clasele privilegiate, iar al- 
tele montau opinia publică împotriva fostului guvern, atunci i-a rămas 
acelui guvern colosala sarcină de a face impotriva tuturora o reformă, 
quasi-revoluționară pentru ţara asta. „islazurile”, fără ca măcar clasa in 
favoarea căreia legifera, țărănimea inconștientă politiceşte, să-l dea un 
punct de sprijin. 

A, e uşor să scrii pamilete impotriva celora care, In contra tutu- 
rora, n'au putut să facă tot ce-ar fi fost necesar de făcut. Dar am In- 
treba pe deţinătorul doctrinei, pe cel mai sincer dintre ei, pe însuşi d. 
Gherea, ce-ar fi făcut d-sa în împrejurările date? In loc să admire, 
ca o minune, acel minimum de bine, acel microscopic progres ripit 
claselor boereşti şi orăşăneşti de un guvern fără sprijinul clasei ţărăneşti, 
in loc să admire acest miracol pentru un marxist, d-sa se exercitează în 
considerații ironice asupra mult regretatei Rodica, ținta, de vre-o 20 
de ani, atuturor vorbelor de duh ale persoanelor spirituale din Bucureşti 
şi din provincie. 

Şi tot aşa de uşor e a scrie pamilete impotriva acelora. care au 
„asasinat* „11.000* de ţărani (cînd polemistul se bucură de cea mai per- 
fectă cenestezie, cum ar zice d. Gă.ănescul, el scrie „11.000*; imediat 
ce i se deranjează temperamentul, apucă condeiul şi se răcoreşte scriind 
„15.000*...). Dar cineva a întrebat pe d. Gherea (care, bine injeles, veş- 
nic lipsit de cele două categorii kantiane: timpul şi spaţiul, n'a ris- 
puns, deşi a fāgāduit că, după ce va tipări „volumul“, va avea vreme 
sä stea de vorbâ),—aşa dar, cineva l-a intrebat, ce-ar fi tăcut d-sa, ide- 
alistul d. Gherea, dacă ar fi avut in mină atunci puterea statului și ar 


a VIAŢA ROMINEASCA 


m 


fi voit să-și facă datoria, adică dacă nu ar fi demisionat, preferind să 
se ducă în vilegiatură la Sorrento? Cesar fi făcut? 

lată ce. O spunem cu toată siguranţa şi, cum aţi zice d-voastră, 
desfidem să ni se afirme contrarul. 

Găsind țara in foc la venirea d-sale la cirma statului, d. Gherea 
ar îi redactat imediat un program de reforme, pe care să-l facă cunos- 
cat țărănimii ca s'o liniştească. Dar acel program ar fi ajuns foarte 
greu la adresanţii lui, țara fiind în plină anarhie, satele fără autorităţi, 
țăranii plecaţi în bande, unii adunaţi prin păduri, etc. Răscoala trebu- 
ind reprimată, d. Gherea ar fi trimis armata şi ar fi avut o sfintă teamă 
că soldații nu vor trage, şi că vor intra armatele străine în ţară —cu ur 
mările incalculabile ale acestui suprem dezastru. Şi cind socialdemo- 
crația ar fi împrăștiat manifeste indemnind pe soldaţi să nu asculte de 
şefi, d. Gherea, plin de viziunea teribilă a străinului intrind în ţară, ar 
fi avut un gind neplăcut pentru socialdemocraţia romină. Apoi d. Ghe- 
rea ar fi dat ordine teribile ca să nu se facă uz de arme decit la ne- 
voe extremă, ordine care ori n'ar îi ajuns până la periferie, pănă la o- 
fiţeri, sergenţi, caprari, soldaţi, ori, dacă ar fi ajuns, aceştia, înțărtați ca 
tot omul care are o puşcă în mină şi un „duşman” în faţă, s'ar fi con- 
ermat foarte imperfect ordinelor d-lui Gherea, mai ales că, împrăștiați 
şi ei în grupe, pe drumuri, prin păduri, prin ulițele satelor, n'ar fi avut 
cine så-i vadă ce fac şi să le aplice sancţiunea atunci sau mai pe urmă. 

*Şi aşa dar, d. Gherea ar fi constatat cu durere, că în stare de a- 
narhie, lucrurile se petrec exact ca în stare de anarhie, după principiul 
logic al identităţii (anarhie e anarhie), că țăranii jefuesc, incendiază şi 
ucid : că armata, pe lingă datoria ei, face şi orori inutile, căci un soldat, 
un căprar, un sergent, un ofițer, etc. poate deveni, şi e], o bestie sin- 
geroasă, cu neputinţă de oprit şi de controlat, chiar dacă ministrul s'ar 
fi multiplicat, ca 'n mitul indian al lui Krişna, în tot atitea ființe, cite 
companii hălăduiau prin ţară, ba chiar ciţi soldați—căci şi ei, ministrul, 
er fi putut fi uşor culcat la pămint de militarul, pe care l-ar fi plictisit 
cu ideile lui de „om de stat“. 

Apoi d. Gherea, filozof determinist, ar fi amnistiat pe țăranii a 
narhici, ceia ce l-ar fi făcut să amnistieze şi pe soldaţii anarhici, cu atit 
mai mult, cu cit ar fi fost şi greu să-i descopere, şi încă şi cu atit mai 
mult, cu cit d. Gherea, om prudent şi om de stat, ba şi patriot. ar îi 
cugetat cu profunditate la ceia ce poate izbucni din spiritul de corp al 
unul corp solidar, etc., etc., etc. 

Căci nu ne inchipuim că d-lui Gherea bar fi fost indiferente ca- 
tastrofele şi mai teribile, în vecii vecilor ireparabile, care ar îl urmat, 
dacă d-sa n'ar fi făcut aşa cum pretindem noi cu siguranță că ar fi 
făcut, catastrofe care ar fi şters poate de pe harta Europei această Ro- 
minie. care ne încălzeşte la dulcele ei soare şi pe care d. Gherea o iu- 


MISCELLANEA Li xi 


beşte atit de mult. Şi dacă d. Gherea ar fi avut atunci în mină con- 
ducerea statului, cine ştie ce imperative și mai categorice l-ar fi silit 
să facă ceia ce trebuia să facă! 


incă puţină politică. Se vede că asta e luna politică a revistei noas- 
tre. Cetitorii ne vor erta, Făgăduim că nu vom recidiva... prea mull. 

Aici vom vorbi de o altă democraţie, de a d-lui lorga. ŞI demo- 
crația aceasta ne urăşte de moarte. Amindouă aceste partide Innaintate, 
fiecare naţionalist în sensul său, are un duşman comun: poporanismul, 
pe care-l atacă cu o îndirjită vitejie. Nu-i vorbă, intre două bătălii cu po- 
poranismul, ele se aruncă imediat una împotriva alteia, implintindu-şi 
cuțitele pină la diafragmă, ca sectele evreeşii, care, in vremea a- 
sediului lerusalimului, se spintecau între ele îndată ce asaltul Romani- 
lor înceta un moment —ŞI, dacă aţi observat bine. aţi văzut de sigur 
că, afară de oarecare lucruri foarte mărunte, aceste două democrații na- 
ționatiste se intilnesc veşnic în lupta lor, şi, dacă mar fi Evreul care să 
le despartă, ele de mult şi-ar fi întins mina frățeşte peste cadavrul po- 
poranismulii şi celorlalţi „politiciani* şi „oligarhi“ romini, 

Ura aceasta se explică uşor şi e sinceră, Atitudinea noastră are pă- 
catul de a nu avea acea simplicitate, care formează deliciul tempera- 
mentelor entuziaste. Pentru unia sintem „socialişti”, pentrucă socotim 
latitundille ca o primejdie; pantru alții sintem „reacţionari*, pentru- 
că nu ne putem convinge de posibilitatea şi utilitatea socialdemocratismu- 
Jul. Pentru unia sîntem vinduţi Evreilor, pentrucă nu putem învinui şi 
uri pe nimene că s'a născut Evreu; pentru alţii sintem „antisemiţi fe- 
roci“, pentrucă constatăm conflictul tragic de interese între masa com- 
pactă a populației evreeşti din oraşele Moldovei şi desvoltarea sănă- 
toasă a culturii naţionale şi a vieţii noastre economice. Şi aşa mal departe. 
Şi iată pentru ce sintem atit de duşmăniţi din toate părțile. Dar duşmânia 
aceasta are avantajul că te face mai tare şi, erle-ni-se acest sentiment, 
mai mindru. Este o supremă plăcere a stiri anumite dușmănii, şi, dacă 
nu neam teme de lipsă de modestie, situația aceasta a noastră am nu- 
mi-o o splendid isolation.. 

Dar să revenim, caşi autorul clasic, la democraţia d-lui Torga. 

Şi anume la idolul, în care ea se oglindește, la d, lorga. 

Renan a spus undeva că „numai un ochiu cu desâvirşire acroma- 
tic poate vedea adevărul in ordinea filozofică, politică şi morală”. 

Dar este evident că acest acromalism este numai un ideal, In or- 
dinea filozotică şi, mai ales, socială şi morală, nimene nu poate arunca 
un ochiu „cu desăvirșire“ acromatic, ba nici pur şi simplu acromatic. 
Ochiul va fi intotdeauna colorat de temperamentul şi idealurile cercetă- 


Li VIAŢA ROMINEASCA 


— 


torului, care-şi va face toată datoria, dacă, conştient de cromatismul ia- 
tal a! ochiului său, va căuta, prin sforțare critică şi autocritică, să-l de- 
coloreze cit mai mult. Numai în ordinea ştiinţelor exacte ale naturii 
poate izbuti cineva să devină atit de obiectiv cum cere Renan. 

Dar este cromatism şi cromatism —subiectivism şi subiectivism. 

Voim să dăm un exemplu de cromatismul ochiului d-lui lorga. 

D. lorga, şi ca temperament impulsiv şi romantic, şi ca antisemit, 
colorează universul întreg cu culorile acestui temperament şi acestui i- 
deal politic, social şi moral. 

Pänā aici nimic de zis—ba, „cirtitori şi circiogaşi“, cum ne nu- 
meşie nu mai ştim cu ce ocazie Neamul Romănesc, avem de adăogat 
ceva : D. lorga prea nu se supraveghează, prea se lasă temperamentu- 
lui şi idealului său. D. Iorga nu face nici o sforțare spre critică. Din 
contra, se îndărăiniceşte şi se admiră în... croinatismul său. La aceasta 
ti ajută, crezind că-i face serviciu, şi poporul admiratorilor săi, care u- 
neori iau şi aspectul, mai puţin estetic, de adulatori. Nu de mult, å. 
lorga era proclamat de Impărat al Cugetării Romineşti; acum de cu- 
rind a fost innaintat la gradul de „Intemeetor al Neamului”. 

Dar treacă şi acestea. 

ŞI să trecem şi noi la ceia ce caracterizează pe d. lorga ca un 
om aproape unic. 

D-sa, temperament impulsiv şi naţionalist antisemit, deci lipsit de 
critică şi autocritică, este, ceia ce trebuia să fie în asemenea condițiuni, 
un fanatic. 

Dar şi aici, este fanatism şi fanatism. 

Este fanatismul ideilor, lucru nu tocmai rar, şi este şi fanatismul 
persoanelor. Sint oameni care fac abstracție de lumea 'ntreagă şi de sine, 
pentru ideile lor, de obiceiu „fixe“; sint alții care uită lumea 'ntreagă 
şi pe ei pentru o persoană, cum ar îi în amor; sint alţii, pentru care 
persoana indumnezeită sint chiar ei lnsişi; d. lorga e dintre aceştia; 
d, lorga are un amor pasionat pentru propria d-sale persoană. Să nu-i 
atingi obiectul amorului, să nu i-l atingi „nici cu o floare“, dacă vrai 
să nu te fulgere din innălțimea Vălenilor d-sale. 

De aici acele inexplicabile inconsequenţe ale d-lui Iorga. Un om, 
care are fanatismul ideilor, e un fanatic consequent, de o consequență 
rigidă, pentrucă idealul unui astfel de om e imuabi!, iar lumea pentru 
el rămine veşnic cum a apucat-o. Un om însă, care-şi fanatizează per- 
soana, e schimbător ca o femee, căci, dacă azi li arzi tămile, te vede 
prin ochelari trandafirii, iar mine, dacă nu l-ai salutat pină la pămirt, 
punindu-şi pe nas cei mai cătrăniţi ochelari, e sincer convins că ate În 
față-i pe cel mai autentic dintre ucenicii lui Scaraoschi, 

Toate acestea le-am scris sub impresia unui articolaş din ultimul 
volum a! d-lui lorga, Şi, fiindcă până ia apariţia acestui No. al revistei 


MISCELLANEA +. 


noastre, d. lorga poate să mai scoată unul sau două volume, transcriem 
aici numele volumului de pe | lulie, ca să nu punem în incurcătură 
publicul cețitor. Volumul se numeşte : „Oamenii cari au fost* şi e 
alcătuit din o sumedenie de articole, dintre care unele sint admirabile 
prin bogăţia impresiilor şi frumuseţa stilului, far altele... dar ne temem 
să nu ne trăsnească! 

In articolaşul care ne-a făcut să scriem aceste rinduri, d. lorga, 
luind ca pretext moartea regretatului C. Stoicescu, zugrăvește pe „foștii 
socialişti“, 

Pe aceşti „foști socialişti”, trecuţi acum 12 ani intrun partid de 
guvernămint, d. lorga nu i-a văzut întotdeauna prin ochelarii cei negri. 
Fără a da In vileag fapte, ori vorbe nepublicate, lucru nedelicat şi ne- 
cinstit, fără a mai vorbi de aprecierile d-lui lorga, din chiar acest volum, 
asupra unor „foşti“ ca dr. |. Radovici şi D. A, Teodoru, sau de vorbele 
sale bune de-acum doi ani despre G. Kernbach: fără a mai face citați 
din ziare şi reviste, vom aminli de articolele şi discursurile d-sale de a- 
cum patru ani, cînd obişnuia, pentru „foştii socialişti“, ochelari aproape 
trandafirii. 

De-atunci insă, d. lorga a avut de suferit din partea noastră citeva 
nemulțumiri foarte personale şi *oarte iritante, se vede, pentru d-sa. Ce- 
țitorii să consulte polemicile noastre liferare, pentru a pricepe actualii 
ochelari negri ai omului politic d, lorga. 

Ura impotriva noastră şi-a atătat-o d. lorga în multe feluri şi In 
multe rînduri. Noi am tăcul. Acuma, cind şi-o manifestă intr'o carte de 
|iteratuză, avem nu numai dreptul, dar poate şi datoria să vorbim. 

In articolaşul cu pricina, d. lorga zugrăvește pe „loştii socialişti” 
cum e mal rău, intocmai ca un socialdemocrat (D. Cuza ar zice: more 
judaico}. Ba, ca să nu mai rămină o bucăţică din ei nespircuită, d-sa 
adaogă că şi pe cind erau socialişti, ei nu erau mal breji, căci nici a- 
tunci nu întruneau caracterele adevăraților socialişti : „idealism, pasiune 
şi proselitism, disciplină, ostăşie, apostolat“. 

O paranteză. Cei dol apostoli antisemiţi nu s'au înțeles, cum se 
vede, în privința socialismului, pe care-l combat aşa de trihebdomadar 
şi aşa de energic? Pe cind d. lorga il defineşte idealism, etc. d, Cuza 
sustine cu tărie că socialismul rominesc şi european, lucru excluziv jido- 
ves:, este una din multele meşteşugiri susținute din budgetul Cahalu- 
lui, care vrea să distrugă, mai ales prin socialism, popoarele şi statele 
creştine, pentru a forma marea împărăție jidovească. —Inchidem paranteza, 

Dar dracii, pe care d. lorga îi vede prin ochelarii săi negri, sint, 
pentru d-sa, aşa de fiaroşi, incit, temperament impresionabil cum e, are 
şi halucinaţii. 

Mişeat de necazurile poiltice ale regretatului C. Stoicescu, d. 


lorga scrie: 


450 VIAŢA ROMINEASCA 


„Nu putea suferi pe „socialişti“, care in ultimele timpuri luaseră 
„tot în partidul liberal, pănă şi speranţele Ini de a fi ministru“, 

„Tor! 

Cagetaţi bine la acest „tot“. E simptomatic. E suficient pentru si- 
guranța diagnozei. Halucinaţia e dintre cele mai caracterizate 

„Tot! 

Cu alte cuvinte, d. Morţun ocupa cele 3 ministere. Cel 5—6 deputați 
„foşti socialişti” ocupau cele 180 de scaune din Cameră. Cei nici un „fos! s0- 
cialisi* ocupau cele 120 de scaune din Senat. Cei trei sau patru prefecţi 
„foşti socialişti“, lăudaţi în bloc şi în parte de d. lorga, administrau cele 
32 de judeţe. Cei nici un „fost socialist” administrau cele vre-o 70 co- 
mune urbane și cele vre-o 3000 comune rurale. Cei nici un „fost socia- 
list“ conduceau ca directori, guvernatori, etc, „instituțiile liberale“, „ci- 
tadelele liberale“, „speluncile liberale”, voim să zicem Banca Naţională, 
Casa Rurală, Creditul Rural, etc., cu sucursalele ior. 

Intr'un singur loc, la Serviciul Sanitar, „foştii socialişti“, cu dr. l 
Cantacuzino în cap, au „inat“ nu „tot*, cl ceva mai mult, „în partidul 
liberal“, 

Noi am dat o explicație onorabilă acestor neadevăruri, pe care d. 
lorga le scrie cu tonul unei conştiinţe ofensate de erou moral. Am spus 
că are halucinaţii, Dar alţii, mai puţin amatori de explicaţii psico-pato- 
logice, ar putea vedea în vorbele acestui moralist grandilocvent un 
ecou al doleanțelor tuturor explotatorilor ţărănimii din această ţară, 
cara în lupta lor aprigă împotriva reformelor ţarânești ale partidului 
liberal, au inceput să umple lumea cu vaetele lor că „socialiştii” din par- 
tidul liberal „luind tut în partid“, cum zice şi d. lorga, vreau să expro- 
prieze marea proprietate în folosul mojicimii.—l.a aceştia din urmă ati- 
tudinea este explicabilă ca o tactică „abilă” sau ca o incercare de „in- 
trigă* obişnuite în „politica“ noastră: astfel se insinuiază că pentru re- 
formele partidului liberal nu este răspunzător vre-un partid de guver- 
nămint, ci o „şleahtă” de foşti socialişti care au „acaparat? acest partid, 

Să vezi pe un om de cultură că stilizează lăcomia şi calomnia tu- 
turor animalelor rapace din această țară, e una din priveliştile cele mal 
triste şi mai comice în acelaşi timp, 

Teribile documente mai dă d. lorga istoricului viitor. ŞI teribilă 
idee îşi va face acel istoric de d. lorga! D-sa zice că „învățații care vor 
trăi după noi“, „vor descoperi repede scopul ce a avut d-sa in vedere”, 
cînd a scris articolele adunate în acest volum. In ce priveşte articolaşul 
de care vorbim, teamă ni-i că „învățații care vor trăi după noi”, neşti- 
ind optica specifică a d-lui lònga (căci, spre onoarea d-sale, noi 
menţinem tot această explicaţie) şi ţinindu-se numai de texte, să nu 
pună pe d. lorga în rubrica, deja veche în istorie, a impostorilor şi ca- 
lomniatorilor extraordinari sau poate chiar ordinari. 

„Multe scrie omul“, işi începe d. Iorga prefața, vorbind de d sa. 

E una din marile mizerii omeneşti. 


MISCELLANEA sòt 


Dicţionarul limbii romine, Academia, d. S. Puşcariu 


Despre aceste trei lucruri am mai vorbit noi In „Viaţa Rominească”. 
Pe cine interesează această poveste a cucoșului rog a dicționarului A- 
cademiel, îi sfăluim să cetească următoarele articole din revista noastră : 

1) „Dicţionarul limbii tomine şi d. Philippide“ de Grammaticus 
(1906, No. 3), unde se zugrăveşte personalitatea d-lui Philippide, pregă- 
tirea sa ştiinţifică pentru asemenea operă, puterea sa uriaşă de muncă, 
metoda sa; unde se arată ce trebue să fie un asemenea dicționar şi ce 
cunoştinți se cer pentru a-l aduce la îndeplinire ; şi unde, în sfirşit, se 
analizează cauzele care au făcut pe d. Philippide să renunțe la alcătui- 
rea olicială a dicționarului, sub auspiciile Academiei,—cauze care carac- 
terizează perfect treapta de cultură, pe care sintem încă, 

2) „Dicţionarul Academiei şi d. Puşcariu” de d. Constantin Botez 
(1906, No. 10), unde se arată, după mostrele publicate de d. Puşcariu, 
că dsa a „împtumutat* dela Hasdeu, fără să mărturisească Imprumutul 
şi fără să meargă mal departe de unde Hasdeu a avut buna plăcere să 
se oprească, 

3) „Adevărurile d-lui Puşcariu“ de Grammaticus (1907, No. 2), 
unge nu este vorba de dicționarul Academiei, dar este vorba de unul 
dintre cei trei termeni puşi în fruntea acestor rinduri şi unde se dove- 
deşte că d. Puşcariu n'a spus adevărul, cind, spre a se apăra că a „im- 
prumutat* din Principiile d-lui Philippide, a declarat că n'a cetlit Prin- 
cipiile, pe cate, totuşi, fârd să le cetească, le declara absolut lipsite de 
orice valoare. Cu această ocazie, s'a dovedit că a cetit Principiile şi că 
a „imptumutat* din ele. Şi sa mai arătat că, dacă d, Puşcariu, care „nu 
a cetit* Principiile, le ocăreşte, apoi cei mai mari filologi străini le-au 
adus laude mari, chiar şi profesorul d-sale de filologie din Viena. S'a 
dovedit, dar, că: sau nu le-a cetit, deşi era student în filologie şi pro- 
tesorul său le lăuda; sau le-a cetit şi a spus un neadevăr, cind a de- 
carat că nu le-a cetit... S'au dovedit aşa de multe atunci, că nici nu ştim 
cum să mai rezumăm acest articol, 

4) „Dicţionarul Academiei Romine sau basmul cucoşului roş* de 
Philoiogus (1908, No. 2), în care se dovedeşte pe baza unor fascicole publi- 
cate că d. Puşcariu „luind* din Hasdeu, nu ştie să lese lao parte partea 
de publicistică din Hasdeu ; că încurcă înțelesurile cuvintelor şi că, pe 
calea apucată, nu va isprăvi acest dicţionar trunchiat, sărac în îiond şi 
greşii, decit peste o sută de ani, 

ŞI foate aceste lucruri din aceste patru articole sint dovedite. Nici 
o alirmare nedovedită prin texte, 

Cum stăm acuma cu dicţionarul, Academia şi d. Puşcariu. 

iată ce voim să stabilim azi. Chestiunea e de un interes capital, 
avindu-se în vedere că e vorba de tezaurul limbii romine, care ar servi 


452 VIAŢA ROMINEASCA 


uturor oamenilor de cultură, dacă l-am avea şi dacă ar fi ceva de 
capul lui, 

intrăm în fond : 

La 1 Iulie 1911 se împlinesc cinci ani şi jumătate de cind s-a in- 
-credinţat dicționarul Academiei Romine d-lui Sextil Puşcariu. In acest 
timp de șase ani au lucrat două grupuri de lucrători cu un buget urcat 
pe fiecare an, pănă ce anul acesta a atins suma de 57.000 lei (vezi „A- 
-cademia Romină, sesiunea generală din 1911, raport asupra lucrărilor fä- 
-cute în 1910—1911*). Cu toate acestea în timp de cinci ani şi jumă- 
tate cele două grupuri de lucrători au scris din dicţionarul Academiei 
Romine dela A pănă la Bere şi dela F-—/luerar. Pentruca să se vadă 
cit au scris, trebue să se ştie că în limba rominească litera A a dicţio- 
narului este egală cu litera B, că litera C este egală cu A+B la unloc, 
că literele 4+8--C constituesc un şiert al dicționarului, că B—Berc 
este a treia parte a lul B, că F-—/luerar este jumătatea lui F, care F 
e una din cele mai mici litere ale dicționarului rominesc (aproximativ a 
treia parte din A). Şi cele două grupuri de lucrători au scris numai 2- 
tita măcar că aveau la dispoziție aşezal după alfabet în fişe intreg te- 
zaurul limbii romine. dela A pănă la ultimul Z, adunat de d. Philippide 
şi de colaboratorii d-sale. 

D. Philippide cu un singur grup de lucrători şi cu o cheltuială 
numai de 10.000 de lei a adunat în trei ani enormul material al intre- 
gului dicţionar şi l-a aşezat după alfabet (complect după alfabet, nu nu- 
mai după prima literă), iar în 5 ani a scris literele A, B, C, şi o parte 
din D (DA, DĂ), adică mai mul! decit un sfert al dicționarului. Este 
evident că, chiar de ar îl lucrat cu un singur grup de lucrători, d-sa ar 
fi gătit dicţionarul într'un spaţiu de 15 ani, ce i sar fi mai acordat z- 
tunci în 1905, cînd a renunţat la alcătuirea lui oficială, ar fi trecut as- 
țăzi cu mult peste mijlocul dicționarului, ar fi ajuns pela litera P; şi 
peste 9 ani l-ar fi isprăvit; iar dacă ar fi lucrat şi d-sa cu două gru- 
puri de lucrători ca d, Puşcariu, astăzi ar fi fost dicţionarul aproupe gata, 
iar peste un an şi jumătate de astăzi înnainte, pe la stirşitul anului 1912 
dicţionarul ar fi fost gata. Dicţionarul Academiei Romine insă, scris de 
cele două grupuri de lucrători ale d-lui Sextil Puşcariu, socotind cit a 
scris în acest timp, cînd a avut la îndămină şi pe Hasdeu şi pe Tiktin, 
va fi gata de acum peste vre-o 80 de ani! Dar aceasta e vorbă de clacă, 
el nu va fi gata niciodată! De altfel ar fi de dorit să nu se gătească 
Chiar aşa, cum se redacta pănă acum, n'ar fi fost de vre-un folos, pen- 
trucă era cluntit tocmai din punctul cel mai important de Vedere, din 
punct de vedere al exemplelor, fără să mai vorbim de chipul defectuos 
al cercetării înțelesurilor, apoi peste 80 ori peste 100 de ani, cind ar È 
fost gata, ar fi fost deja complect invechit, un anacronizmi. Aşa. însă, 
cum se zvoneşte că s-a hotărit Academia Romină săd facă de acum in- 
nainte, mai ciuntit încă decit cum era, va fi, măcar că nu se va sfirşi mai 


MISCELLANEA 459 
degrabă, o parodie de dicționar, iar pe deasupra va mai fi şi un mon- 
siru, ca lucrurile despre care vorbeşte Horaţiu, că încep cu cap de femee 
şi sfirșesc cu o coadă de peşte, Şi ce afacere este aceasta, pe care a 
făcut-o Academia Romină ? 

Academia Romină este oarecum o instituție de stat, care urmăreşte. 
binele pubiic, nu-i complect de capul ei, în afară de interesele ţării, care 
să-şi justilice actele prin sic volo, sic jubeo! Ce interese ale neamului. 
tominesc a urmărit Academia Romină, cind a împedecat pe d. Philip- 
pide de a duce la capăt dicţionarul? Ce interese ale neamului romi- 
nesc a urmării Academia Romină cind a refuzat un dicţionar extraordi- 
nar de bogat”), ce i se oferia gata în 15 ani cel mult, ori în 7 ani şi 
jumătate, dacă s'ar fi acordat două grupuri de lucrători, —şi a primit un 
dicţionar defectuos şi schilod, care nu va fi gata nici în de zece ori a- 
ba ani de zile? Ce interese ale neamului rominesc a urmărit Acade= 
mia Romină, cind a socotit că este o povoară extraordinară pentru Ţara 
Rominească de a acorda un nou grup de lucrători, cu un spor de vre-o 
8.000 de lei, pentru a avea gata pela sfirşitul lui 1912 un dicţionar ex- 
traordinar de bogat şi de savant, după însăşi părerea Academiei? Şice 
interese ale neamului rominesc a urmărit această Academie cind i s'a 
pârut o bagatelă de a oleri un spor de 46,000 lei pentru un dicţionar 
schilod, care nu va fi gata nici la anul 2012? N'are nici o răspundere 
Academia ? Ori mare nicio înțelegere Academia ? Un lucru evident 
pentru oricine altul numai pentru dinsa este lipsit de înțeles? Ori Işi 
inchipueşte poate Academia că dicționarul ei este numai un mijloc de 
chiverniseală pentru oarecare persoane simpatice? Işi închipueşte Acade- 
mia că nimeni nu bagă de samă? Da, în privința aceasta din urmă are 
dreptate Academia. Nimeni nu bagă de samă! Cine are să se indig- 
neze cu privire la dicţionar În țara aceasta, unde numai o indignare 
este cunoscută, acea a pungii! Pentru acela nici ziarele noastre nu po- 
menesc nimic, nimic, absolut nimic... adevărat, şi Universul a anunțat 
chiar că dicţionarul Academiei este gata până la fluerar (A ultat Uni- 
versul spaţiui, de vre-n 20 de ani aproximativ, dintre Bere şi F1. Nu- 
maj ui ziar din Transilvania a pubiicat o notiță, măcar că indiferentă, 
Bar cel puţin exactă, din care aflăm şi ceva nou pentru noi işti din Re- 
gat, anume că d. Sextil Puşcariu ar fi declarat In siirşii printr'o scrisoare 
irimeasă Academiei că nu se poate ținea de angajament, Ce are a lace 
angajamentul, cind e vorba de d. Sextil Puşcariu? Angajament! As- 
ta-i ben pentru alţii, pentru d. Philippide! D. Sextil Puşcariu e de-ai. 
noştri! Poate chiar să nu mai scrie nimic, şi „onorariul“ tot are să 
meargă. Să n'aibă nici o grijă! 


Degeaba face d. lorga pe profetul, Nimene nu e profet in ţara 


>) Să se vadă probele tipăsite pontru comisiunea dicțiccaralui şi 
bele publicate în „Specialistul nm PRE 


454 VIAŢA ROMINEASCA 
ÂC——— 


906 
nici chiar d. lorga, care în ziua memorabilă de 15 Octombrie 1 
a aA rominesc că Academia Romină „a găsit /n sfirsit omul 
de realitate şi de măsură ce-l poate duce [dicționarul] în fermen scurt, 
la bun capăt“. 
e casă spunea aceasta, pentrucă „omul* cu pricina are obi- 


ceiul să-l cadelniţeze. 
A mai comenta această profeție ar fi o cruzime. 


P. S. D. Puşcariu, publicist în toate genurile şi In toate felurile 
de publicaţii, în timpul din urmă s'a dedat cronicii teatrale, D-sa are, in- 
tro revistă bucovineană, consideraţii judicloase asupra jocului de scenă 
al d-rei Tina Barbu... 


Dela redacţie 
d A stă 
Facem cunoscut că d. Ibrăileanu luindu-şi congediu dela tevi 
pentru tre! luni, toată corespondenţa in ceia ce priveşte redacția să se 
adreseze : Redacţiei „Vieţii Romineşti*, lași. 


P, Nicanor & Co. 


RECENZII 


Vasile Alecsandri. Serizori inedite, 
corespondența eu Edouard Grenier 1855 
— 1555, traduse și publicate cu o in- 
troducere do Alexandrescu-Dorna.—Bu- 
cureşti, Biblioteca p. Toţi. 1911, Preţul 
30 bani. 

introducerea e mai mult n lui Gre- 
nier decit a lui Dorna. 

Scrisorile sint traduse oribil. 

Va trebui să le traducă cineva din 
num. intr'o bibliotecă mai puţin nepre- 
teuțicasă, D. Dorna traduce: „osindit 
la sase luni de dirdiială (Chair de pou- 
le'-.— „Dar ce dracu faci neolo [de nu 
mai serii]? E cineva tot atit do lones 
în Franța cași în Moldova *—,Politieu 
absoarbe pe bărbaţi pînd a-i face dobi- 
toace de stat pe loc“.— „Imediat, căută 
să se facă iubit şi să o seducă, dur 
încîntătarul copil rezistă cu vitejie la 
toate străluecirile iubirii patriciane a du- 
celui. De parter ei, ea iubea pe Nello“. 
— „Multe drägäldşli d-tale din partea 
Panlinei și a Mariei. Vechiul d-tale pri- 
etin. V. Alecsandri*.— „Vederea teribi- 
lilor bașhuzurci i-a făcut {pe recruți] să 
paineaseă de ris... Asta è? nasta e? nu- 
mai atita e? Acesta le-a fost strigătul 
srflemist, cind au sărit la dingii*.—,A 
ridica sufletele, ale sfătui demnitatea“, 
si altele, şi altele. Xi nu mai vorbesc 
de stilul şi de sintaxa nici romineuscă, 
nici franțuzeaseă, în care d. Dorna a tri- 
dus pe elegantu! și curentul Alecsandri, 
Cit despre pretenția de a reda pe A- 
lersandri intro rominoască nsemănă» 


toare cu proza poetului, nici nu ne-ar 
trece prin minte s-o mai ridicăm cind 
traducătorul e de-o usemeneu trumpă. 

D. Alcalay, xenofob fără să vrea, 
obișnneşte să masucreze pe străini. Dar 
e păcat să facă acelasi lucru și cu com- 
putriotul nostru Alecsandri, 


Pe la jumătutea veacului trecut, Mol- 
dova, în special lagul, a dat ospitali- 
tate la mulţi seriitori străini. G. Sion, 
in ale sale „Suveniri contimporane”, 
ne povesteste o curioasă istorie: căsă- 
toria, la Perieni, in judoţul Jasi, a cu- 
noscutel serlitosre contesa Dash cu 
Boizndea Grigore Sturdza, nun find C. 
Negruzzi, —căsătorie repede destăcută 
de Vodă Sturdza (tatăl mirelui) cu pu- 
terca armelor, în urma unui asediu in 
regulă al curţii dela Perieni.—În amin- 
tirile lut Grenier și întrun articol al 
lui Sainte-Beuve, găsim că lașul a ospl- 
talizat şi pe pocta frusteeză M-me Tastu, 
venită siei cu fiul ai, un agent consular, 
E locul nici să roctifielm o afirmare a 
lui Grenier în privința cauzei şi locu- 
lni unde poata a orbit. El zice că d-na 
Tastu ar fi suferit aşa de frig pe dru- 
mul dintre Iaşi şi Cracovia, incit îi Jo» 
gheţă ochii, și din cauza aceasta orbi. 
Dar, într'o serisoare câtră Sainte-Beuve, 
ea zice c'au orbit-o intomperiile altor 
orizonuri, de prin Asiria, — Tot pe-a- 
tunei, a stat în laşi Wilhelm ile Kotze- 
bne, cunoscut la noi prin Sehiţele din 
Moldova şi Lasear Viorescu—Si, lu 


Ei) VIAȚA ROMINEASCA 


sfirgit, Iaşul a dat ospitalitate şi lui 
Grenier insași, distins poet francez. Nu 
mai vorbesc de călători, ca Le Cler, des- 
pre cure a vorbit în această revistă d. 
Sadoveanu, și de alţii. 

Unii, ca Grenier (intr'o carte nese- 
cesibilă publicului, din cauza restrin- 
sului tiraj—12 exemplare) sau ca Kot- 
sabue, în cărțile amintite, au vorbit de 
Moldova. Alţii probabil că na, zie pro- 
babil, căci nu cunosc serierile contesei 
Dash și niei destul po alẹ d-nei Tastu 
—care vorbește în citeva linii despre 
Moldova, în scrisoarea amintită cătră 
Sainte-Beuve. 


Serisorile lui Alecsandri cătră Gre- 
nier se zice că sint serise foarte fru- 
mos in franțuzeşte. In romineasca -lui 
Dorna puțin mai rămine din stilul ușor, 
vioia, cerusenr al bardului nostru. Din 
punet de vedere al conţinutului, al şti- 
rilor despre poet, despre epoca ss, des- 
pre contimporanii săi, aceste răvașe nu 
sint de-o excesivă însemnătate. 

Vom releva citeva lucruri din ele, 
rare ni sau părul mai importante, 


Poetul nostru, atit de „lrancez” si 
de francofil, spune într'o serisoare din 
Constantinopole (era în drum spre ten- 
trol războiului dela Sebastopol) că are 
üe gind să se stabilesacă la Paris. Știm 
că mu s'a stabilit, că a venit in Mol- 
dova, unde a luptat pentru Unire. Dar 
fraza lui e clară; la 1855 avea inten- 
ţia de a se „stabili“ în capitala lumii, 
Pentru cit timp? Pentra totdeauna *! 
lată ce nu putem ști.—lntr'o altă seri- 
soare, anterioară, dar din aceiaşi lună 
(Octombrie), postal vorbeşte de o mal- 
țime de seriitori francezi, și nu de mina 
a patra, cu care flicuse cunoștință și cu 
sure contractase și oarecare legături. 

O importantă serisoare (din lași, 
Maia, 1857) e aceia, în care după ©et- 
verea lui Grenler, acum întors în Pran- 
ţa, Alecsandri face psicologia Muntea- 
nului şi a Moldovanului. El incepe cu 


o caracterizare a „prietenului nostru* 
A. Russo, care, zice Alecsandri, spu- 
sese într'un moment de bună dispozi- 
ție că Muntenii sint Gasconii Romt- 
niei. Este interesant de amintit că in- 
tr'o scrisoare din 1877, adresată d-lui 
lacob Negruzzi, Alcesandri numeşte pe 
fraţii de peste Milcov Gasconi, fără s 
mai aminti pe Russo. Este evideat că 
pe Alecsandri il Irapase mult acest 
cuvint, de oarece il întrebuinţează peste 
20) de ani. 

Lucrul mare mare însemnătate, 
dar vorbeşte și el, în felul lui, despre 
infuența lui Russo asupru prietenului 
său.— Deosebirile intre Munteni și Mob 
doveni, pe caro le face Alecsandri, se 
redue toate la una: entuziasmul mai 
mare al Muntenilor pentru noutățile po- 
litice și sociale. „Moldova e ţară rece, 
unde entuziasmul [novatorilor) nu prin- 
de uşor, ete.“, zicea și A. Russo în 15835, 
Am vorbit aiurea („Spiritul vritie in 
cultura rominească“) despre această 
deosebire, pe care am explicat-o prin 
condiţiile sociale si influențele cultu- 
rala deosebite in Moldova și Munteala, 
Dar ar mai fi incă multe de spas, me 
atita asupra cauzelor la care, până a- 
cuma încă, n aşi avea de adăoga! mult, 
ci numai de compleetut, cit asapra fi- 
zionomiei generuției dela 1540 dis 
ambele Principate. 

Un sentiment profund al cintăreju- 
lui „gintei latine“ este aversiunea, chiar 
ura lwi impotriva Teutonilor si a Slavi- 
lor,—împotriva a tot ce na e latin, A- 
cest urmas al unul neam de Ungari (da 
pă d. lorga} în orice caz acest om, al 
cărui banie era un „Botezatu“ și mama 
o „Cozoni*, a reprezentat în chip 
splendid psicologia latină, prin nefs, 
măsura si claritatea spiritului sân. Si 
aversiunea uceasta a lui, cauzată de 
sigur de Rasul cotropitor a! tări 
sale şi Teutonul cotzopitor al patriei 
sale celei a doua, Frantei; —aversiunes 
luj, zie, se datorește de sigur și anti- 
patiei organice a acestui spirit „medi- 


RECENZII 457 


teranian” pentru psicologia mai greore 
și pentru limba mai puţin muzicală u 
oamenilor de nord, pe care, bine înțe- 


` les, nu ia priceput niciodată, In seri- 


sorile sale se vede antipatia pentru 
Austriaeii dela noi din 1856, pentru— 
mai ales—Germanii din 1871, învingă» 
tori sì năvălitori în Franța, si pentru 
„aliații nostel* Ruși din 1877. In seri- 
sorile cătră Grenier, în care vorbește 
de dezastrul Franţei, insultareu Ger- 
manilor trece chiar de marginile celui 
mai elementar bun simţ. BI îşi închi- 
pae pe Germani, ca pe o turmă de bes- 
tii rele și ridicole, 

Intr'o serisoare dinnainte de Unire (nu 
e datată) Alecsandri se plinge că tup- 
tele politice l-au „zdrobit moralicește 
şi fiziceste“, Stim că acele lupte an 
fost mari si decizive, că Alecsandri a 
fost un unionist activ,—dar nu ne in- 
éhipniam să îi fost atit de mult prim- 
tre primii luptători—şi poate că chiar 
pragerează acest opicureu rafinat, că- 
maia îl plăcea atit de mult să fie co- 
mod. Si, fiindeă lamontaţiile sint un lu- 
vro atit de rar în serisul acestui poot 
„veanic tinăe și ferica”, apoio să mai 
amintim de o uerisoare din 18854, în 
care. avind și un motiv serios: bonta 
fratelui său, serie aceste riodari extra- 
ordinare pentru el: „Ce-mm făcut să 
fiu pradă atitor chinuri, și cind îmi 
va & dat să reintra într'o porioadă de 
liniste 7” 

Dar, ea să fim complorii, trobue să 
„dhogăm că acuma, în 1554, poetul 
„vosnle tinăr*, avea 6 de ani pi se 
kimjea, şi el, cuprins de o tristeță: 
wingurătatea umului bâtrin, care s'a po- 
menit în altă generație, expatriat,—dacă 
o adevărat că oriee generație € o pa- 
trie. Si, In adevăr, într’ serisoare din 
1585, Alecsandri se plinge că e sain- 
pur. Femeia lui, spune el cu disere- 
ție, nu-l poate pricepe. iar copili și ne- 
poţi sînt „altă generație” ! 

Dar thiar mai de demult, de cind 
pătise în al şaselea deconia, el ince 


puse să so simtă intr'o lume orecum 
străină. hítr'o scrisoare din 1873, în 
cen mai frumoasă scrisoare, poate, din 
această colecţie (a XXIII-a|, ol vor- 
baste lui Grenier eu o dulce melarico- 
lie despre cele ce-au fost odată, în ti- 
nereta lor, despre încîntătoaren socie- 
inte moldovenească dela 1855. Ba il 
vedem preocupat şi de ideia morții. 
Intr'o serisoare din 1882, îsi arată do- 
rinţa de a se mni întilul odată cu prie- 
tenul săn „Innainte de a se porni în 
vălătoria cea mare”. 

Intr'o serisoare din 1884, vorbind de 
studiile întreprinse pentru alcătuirea 
Fintinei Blandaziei, Alcesandri se arată 
ineintat de „adorabila filozofie“ din 
serierile lui Horaţiu. Cine nu va pri- 
cepe că Horaţiu trebuia să fie filozo- 
ful lui Aleesandri? Și ce păcut, pentru 
mulțumirea poetului, că oi nu şi-a gä- 
sit această expresie n temperamentului 
său mai de vreme! Şi, en noest prilej, 
o digresle. Am de mult intenţia să 
seriu citeva pagini, în care să încerc 
a dovedi că Alecsandri » avut tempo- 
ramentu) unni clasic, că acest tempera- 
ment o bucată da vrome a fosi innăbu- 
sit, că în această vrome a fost silit do îm- 
peejurări—de epoca istorică, de mediu, 
ate, să fio romantic, silit romantic si 
deci slab romantic, și că mai tirziu, 
vină idealisma) patrusesioptist n fost 
in parte realizat, in parte stimpărat, 
eind, ca fapt concret, Alecsandri sa 
ratrua aproape eu total din viața pu- 
Vlică si cînd îinlluanţele îitarare roman” 
tico au slăbit, atunci numai elasieul 
din el, liberat, s'a putut manifesta, din- 
du-ne acele poate prea lăndato Paste- 
lari („oparu sa cea mai bună“, pentru- 
cñ e cca mai firească Imi!) ete. 

Despre wetivitatea sa de seriitór, 
găsim putine dute în ueeste serisori. 
Intr'una din 155%, din Constantinopole, 
Alecsandri vorbeşte despre un „alora- 
bil căpsor* (cum o fi in tranţuzeste °), 
care sa gindit la el, pribesgal, stà 
sor“, po care el il iubeste si pentra 


á] 
* 


ti ___ VIAȚA ROMINEASCA 


care Îi place să împleteuscă cununi al- 
cătnite din florile cole mai „semaifica- 
tives, ca trandafiri, lăerămioare și mai 
cu samă mârgărite*,—Să fie acest 
„căpşar*, pentru a cărul cunană Imple- 
teste „mai en samă“ mdărgărite, ncen 
femee, care a fost a doua lui iubire, 
pe care a cintat-o în Mărgăritărela ? 
Să fie, aşa dar, acea încintătoare Mär- 
gărita, pe care poate o chema E. 
liza fedci în vreo două locuri, scd- 
pindu-i din vedere să Inloculaseă u- 
devăratul name cu cel convențional, o 
numeşte Eliza), nces Mărgărită, care 
este eroina nuvelei sale cu același nu- 
me, nuvelă in care eroul Alexis V. 
[alteori Alexis Lunceanu) e insasi po- 
etul şi ale cărei peripeții Incep- in- 
nainte şi se continuă după 1850? Pro- 
babil. Aceasta ar area purocare ime 
portanță pentru acel care studiază co- 
lecţia de Mărpăritărele, nuvela Mär- 
grita şi psicologia lui Alcesundri, 
ȘI, ca maħalagism, voin adăoga că in 
această vreme, la vrista de 36—37 de 
ani, poatul ne spune că avea părulalb, 
Intro serisoare din 1856, Alecsandri 
comunicà lui Grenier că adună intrun 
volam tot ce-u seris in proză de eiti- 
vu ani. De sigur e Salba literară din 
1557, Mai spune că serio o dramă na- 
„tonală In trei aete. E Catatea Neam- 
tului, apărată tot in 1857, Si adaogă 
că prințesele Natalia și Catiţa și d-na 
Mavrojeni i-au eerut un mie tablou 
național și ei le-s compus „o biuetă 
care le va da satisfacția dea se arăta 
pe scenă în fermecătoare costume de 
țăranee. Sint foarte fericita”. E, de si- 
gur Cinel-Cinel, tipărit la 1557 in Salba 
literară. lar acest soiu starp da (Ära- 
nofilism aristocratie nu esta o noatute 
in anol 1856, E de dată și mai veche. 
Foarte interesantă e traducerea în 
franțuzoşte a bucății „Inşiră-te Mărgă- 
rite", pe care Alecsandri o trimite lul 
Gronior, Sint pasagii aşa de specific 
romineşti (erodinți populare, eroi mi- 
tiri nationali, genuri specifice ca fa- 


rile dalbe”, etc), incit pvetul nu la 
poate traduce. Le schimbă, ori le su- 
primă. La stirșitul traducerii, Aleesan- 
dri spune prietenului său francez: „Ori 
cum, Îți poti face o idee de naturs è 
maginsției populare a tării noastre“ — 
Evident, Alecsandri se confunda pa 
sine cu poezia populară. Inţelagom, a- 
tunei, atit de bine, ett de natural a 
fost pentru Alecsandri să „întocmească * 
poeziile populare „adunate“ da ol și 
de alţii. Nici prin gind nu i-a tre- 
cut, de sigur, modernele probleme tol- 
klarice, 

Vom isprăvi uceastă lungă dare da 
sumă cu un amănunt curios, In penul- 
tima serisoure (din 15%), Alecsandri 
vorbeşte de o nepoată a sa, Maria 
Balş, caro „sa intors din Louisiana”... 
Din Lonisiunu 7. Ori mal este vreo 
altă Louisiană fară de cea din Ame- 
rica ? 

Line ur vrea să cunoască şi alte 
scrisori, mult mai interesante, ale lui 
Alecsandri, să citească „Sorisori“-le pu- 
blieate în 13904 de d. Chendi şi do- 
functa E. Carenlochi, Acel volum, Bind 
l, făgăduește și cel puţin pe ÎI. Cind 
va apare? 

G.T. 


“a 

N. Iorga. A, Ð. Xenopol. Douñ 
concepții istorice. Cuvintare ținută la 
17 Maiu 1911 la intrarea în Academia 
Romină, O broşurā ide 53 pg, Ediţia 
Academiei, Preţul 1 leu, Bucaresti. 

Concopției istorice, ce a dominat ae- 
tivitatea științifică a lui Hasdeu şi To- 
ciloseu și pe care o numește roman- 
tism istorie, caracterizat prin idealiza- 
rea eroilor naționali și disproțul mase- 
lor, d. lorga, ia stzălueitoral său dis- 
curs de recaptie, li opune doctrina mai- 
largă şi mai cuprinzătoare, pe care nai 
am nuami-o concepția solidarității ugi- 
vorsale, Na faptele, u căror apariţie se 
datorește „unei ueţiuni puternice on- 
tinaa, adinci”, ci fortelor mari, „ma- 
nitestarea prin fenomene organice 3 


RECENZII 459 


factorilor acelor cari placă din viața 
economică, din viața culturală, din sub- 
stratul muterial san din atmosfera mo- 
rală a unui popor”, acestea interesenză 
pe istorie, Pentru el poporul e o „uni- 
tate firouscă, are viaţa lui organică, a- 


semenes eu viața individualităţilor ce 


care singur impedică societățile do a 
peri mizerabil la picioarele umede ala 
mesei unul banehat”, 

Aceasta-i, în rezumat, doctrina ce o 
opune d. lorga romantismului istoric, 
romantism născut de idealismul primei 
jumătăţi a secolului al XIX, care a in- 


: puterea si valoarea lui  Huenţat nu numai arta și literatura, ci și 
bazei reig aaie ios proprie, ele- istoria întrucât cu cuprinde elemente 
mentarä, care determină patința lui de subiective în judecarea şi apreciares 
a asimila, de a radia și proportia în faptelor istorice, după cam, dacă nu 
care părăseşte alementele uzate”, —Da- ne înşelăm, conceptia d-lui iaz 
toria istoricului de azi e să urmărească pusă în pagini admirabile de rari a 
toate prefacorile, care cuprind ṣi oa- pepsino Aay concepția domoeratiră a 

Deosobirile aparente in- solidarităţii. j 
ma n şi cultarală, între D. Xenopol, fără u discuta ne 
istoria națională și universulă, înlăun- expusă de d, Iorga, se orice ha 
trul acestei concepţii, dispare, pentrucă răspunsul său să reieveze cntităţ , , 
nu există „decit o singurë desvoltare, istorie ale ucestuia, cit şi să-l srap sri 
și toate manifestările de viaţă se prind teze în lauda, „cam neglijată, tori 
intr'insa, apărind fiecare la locul ei, detunetului Grigore iisi ' 
botărit de senzal ncelei nan y si o 5 

i lor şi simaţiilor“, $ s i 
Pa S a ete e neconte- ur. D. Busuiocescu, e eg oa 
it amestecată eu vieţile celorlalte, fi-  aremlare aplicate pe moșiile ea r 
ind in functione de dinsele și înriu- miri. nN hig ediția Acude 
i P omine, ui 2 
ta A rac E py pură apa ý Unul din cele mai obicinulte argu- 
pir aok Ga aceste energii nu so mente ce se aduc de cătră proprieta- 
shi izola pentru studiu și nu trebue rii de mogij impotriva arondării directe 
egn izol a entru aceasta”. a pămintului la ţărani oste că aceștia 
e pier ere se schimbă acum, ar fi răi de plată, dezordonaţi în afa- 
i el „porneşte din toată ființa lul eeri, lipsiți do acel spirit de ordine și 
puue H tè atinge în cetitor toate de pmnetualitate caro dä proprietarilor 
pese E poterti", şi se sehimbā si garanția regulatei schitări a ipri p 
ala istorică: „Virtuţile publice, mo- mintului, in stirșit că, cu acos 
pair nationale se desfac din pris de arendare, proprietarul s'ar expune 
voh aceasta grandioasă a incordă- să albă „batae de. cap, încurcături și 
euecreşte, erleri“. 
zeii p> en saraa Sea e supt ri înțeles, acest argument se i- 
ce e taina na se vor da pentru duce fără ca vre-o experienţă să se ã 
inii din viaţa privată, ci biraitori- făcut do câtră acei ce ti-l dau, ci mai 
oaia de răsbolu, sau in lapte mult pentrucă chiar celor mai bine- 
" arse ide ce cultivă ştiinţa,  voitori lii greu adesea să se elibereze 
eee artele. „De fapt cine se in» de tradiție și de raliai să lasă din 
cunună e poporul însuși, pentru murile „cola ce z apet.: -FON 
i iri, pe care nimic nu le poate în- „Acel în care t 
one le hărniniei, disciplinei, solidu- litatea nesmulni nostru, cure is 
zana d ințelegerii pentru ace! ideal samă că în păturile adinci ale lui sa 


460 VIAŢA ROMINEACSA 
N iii iii haaa nag 


află toate elementele trebuitoare rege- 
uerării vieții noastre economice şi so- 
ciale, nu au putut niciodată primi un 
astle] de argument. Pentru ce adică 
țăranii aceștia, din a căror muncă se 
imbogățese toţi citi au putinţa de a-i 
exploata, ar fi suspectaţi în acest chip ? 
Apol dacă n'ar plăti ei, de unde sar 
imbogăţi toți străinii care incep ade- 
sea arendășia cu hainele de pe ei ca 
unica avere şi en lipsa de scrupul si 
hotărirea de a se îmbogăți ca singur 
capital ? 

Și întă că Academia Romină a făcut 
experienta care singură e hotăritoare în 
asttel de materie. Iar această experi- 
ență a dat cu totul dreptate celor ce 
å priori socoteuu nrendarea directă a 
păstintului ca mai folositoare şi propri- 
starilor și ţăranilor, înlăturind pentru 
totdeauna argumentul principal al po- 
trivnicilor acestui sistem de arendare, 

Cartea d-lui Busulocescu e expune 
rea acestei experienţe a Academiei Ro- 
mine. Autoral examinează sistemele da 
arendare pe cure lon întrebuințat A- 
cademia pe cele 12 moșii ale ei, arī- 
tind avantajele şi dezavantajele fiecã- 
ruia din cele trei sisteme: a) arenda- 
rea liberă unei xingure persoane, Järä 
reglementarea raporturilor dintre a- 
rendag și (ărami, sistem euro a dăinuit 
pănă la 1906 pe toate moşiile Acade- 
miei; b) arendarsa la o singură per- 
sean cu reglementarea relafiunilor 
dintre arendas și ţirani, sistem cure 
s'a întrodus chiar dela 1907 pe două 
moșii, iar peste ui an încă la unu; si 
în sfirsit c) arrndarea directă câtră 
jărani, cure s'a introdus tot in 1907 
la o mosie, iar mai apoi la aite oinei 

Primul sistem e col mal simplu și 
mai uşor pentru proprietar: dai moșia 
și incasezi venitul după contract. De 
aceia el s'a și practicat cel dintăiu 
protatindeni şi se practică cel mai mnit. 
Nuamhi că cu acest sistem nu e în folos 
decit arendașul, care transformă totul în 
bani: fertilitatea solului, munca pära- 


n 


nilor, vitele şi avutul acestora. bu chiar 
şi sănătatea și vigoarea lor, Moșia 
iși pierde din valoare prin săcătuirea- 
«i, fiind cultivată sălbatec, numai pen- 
tru a sooate cit mai mult din ea: deci 
proprietarul e in pagubă. Țăranii autăr 
tot felul de mizerii, sint ținuți in ro- 
bie şi intunerie, sint rulnați In folosul 
urepdașalui. 

Ca să dăm un exemplu de ce cisti- 
gau arendaşii Academiei, cu acest sis- 
tom de arendare, e destul să arătăm 
cit plăteau ei arenda de hectar şi eu 
cit dădeau pămint ţăranilor ; găsim in 
tabloul dela pg. it următoarele: la 
moşia Olteni, urenduşul plătea îi let 
ha, şi-i dădea ţăranilor cu 75, la mo- 
şia Călmăţuiu plătea 15 și-l dădea cu 
45, iar la Moara Grecilor plătea 45 și-l 
dădea cu 58; deel la Olteni arendasul 
cistiga 4 lei de hectar, suu 14. la 
Călmăţuiu "28 ici sau 155.54. iar la 
Moara Grecilor 4? lei sau 263,50. 
Aşa dar un arendag putea cistiga 
262.50 la sută numai prin faptul cà 
lua påmint dela Academie și-l trecea 
țăranilor !.. Și Incă nrendașii dădeau 
pămintul cel mai prost—iar cel mai 
bun și-l opresu lor, asa că, la drept 
vorbind, ciştigul e încă mai mare. 

Observaţia unor astfel de lucruri si 
starea nenorocită în care se aflau jā- 
ranli au făcut pe Academie să incerce 
al dolea sistem: să reglementeze ra- 
porturile dintre arenduș și săteni. Mai 
ales a determinat-o lu aceasta faptul 
că in 1906 su oferit ea arendă pentru 
moșia Moara Grecilor 68.000 lei în loe 
de 28.000 cit umblase inainte, deci ca 
40.000 lei mai mult, Această sumă de 
55.000 lei oferită ora ca mult superi- 
oară venitului pe care moşia putea 
să-l dea, era superioară ca vre-o 25,000 
lei. De unde avea dar să scoată aren- 
dașul acești 33.000 lei? De sigur din 
avutul si sănătatea țăranilor £.. 

De aceia pentru a pune enpăt er- 
ploatärii, Academia a fixat un maxi- 
mum n) prețului de inchiriere a pă- 


RECENZU wil 


mintului de cătră arenas lu ţărani, a 
fixat an minimum pentru plata munci- 
lor agricole, și a impus arendasului să 
învețe pe ţărani cultura raţională a 
pămintului și să-i ridice economiceste 
şi sufletaşte. 

Acest al doilea sistem ur fi mai fo- 
lositor si pentru proprietar și mai a- 
les pentru țărani, a căror viaţă devine 
mai ușoară —ddar el fiind neplăcut a- 
rendașilor, e foarte greu de adas ln 
îndeplinire. 

ȘI tocmai faptul că la moșia Moara 
Urecilor arendașal nu a respectat con- 
dițiile, a făcut pe Academie să rezi- 
lieze contractul si să arendeze pămin- 
tul direct la ţărani, 

Ceia ce a mai indemnat incă pe Aca- 
demie să adopte pentru moșiile sale a- 
cost al treilea sistem, urendarea di- 
rectă la ţărani, a fost și împrejurarea 
că moșia Măgurele din Iifov, desi era 
urendată unei singure persoane, de fapt 
se cultivu numai de țărani, căci uren- 
dagul nu păstra nimic pentru el, ci 
servea numai ca un fel de intermediar 
—eu un ciştig foarte ban—iîntre Aca- 
domie si țărani. 

Astiol nrondarea direct la ţărani s'a 
făcut ulei cu cea mai mare uşurinţă. 

Trebne însă să spunem că în genere 
acest sistem de arendare e mai com- 
plicat decit celelalte două şi cere 
maltă stărvinţă şi bunăvoință din par- 
tea proprietarului, — dacă el urmărește 
şi educaţia țăranilor, nn numai eişti- 
gul băneae. 

Academia n fntimpinat greutăţi si 
din partea țăranilor, mai sles in pri- 
mul am, din pricina ignoranței şi ne- 
increderei țăranilor în noile sisteme de 
cultură şi in sfaturile și invătăturile 
date de ugronomii-administratori ui A- 
cademiei. Dar cind țăranii aa văzut că 
aceştia li învață de bine, şi şi-au dat 
seamă că useultindu-i și urmindu-i cig- 
tigă mai mult, —orice greutăți au incetat: 
aa devenit cei mai ascultători și supuși 
îndrumărilor ce li se dădoau, Asa ră 


chiar din al doilea un de arendare, țăranii 
crau transformați. Mai greu a lost de 
luptat cu cămătarii satelor și antorită. 
We locale, primari, notari, ete., ale că- 
ror interese lè stinghirea Academia ea 
ucest sistem dearendare; dar să sceste 
greutăţi an fost invinse. 

Cit despre rezultatul arendării di- 
recte ls țărani, suu mai bine despre 
rezultatele acestei arendări, ele au fost 
admirabile. 

Academia, deci proprietarul, a cls- 
tigat materialmente, deoarece țăranii 
piätese Academiei 260,854 lei anasi 
pentru 7.485 ha., pecind arandașii, pen- 
tru 9,266 ha. plăteau numai 182.695 
lei. Moşiile sint cnltivate rațional și 
cu cruțare, deci- nu numai că nu sint 
istovite, dur chiar se Imbunātāțest 
meren, 

Vărunii au ciştigat nespus de mult: 
pămint bun şi de-ajuns, scutire do ori- 
ce fel de obligaţii şi sarcini Iätaralniee 
(cum era sub arendașii, doprindere de 
a luera pămintul mai bine, de nu-si in- 
griji vitele cum trebae, ete.. 

Aceste cistiguri de ordin material se 
manifestă prin aceia că vitelo s'au 
înmulțit pe moșiile arendate direct pā- 
ranilor, Instrumentele de muncă de a- 
semeni, jărunii și-au construit cozere și 
bambare, gospodăria li s'a îmbogățit 
și traiul li s'a îmbunătăţit. 

In ordine morală, li sa desvoltat 
simţul răapunderei, spiritul de iniția- 
tivă, de emulaţie, li s'a ridicat mora- 
lui, li s'au îmbunătățit moravurile. 

Cu alte cuvinte, prin acest sistem de 
urendare sa ridicat situația econo- 
mică, culturală și morală = țăranilor, 
astfel că cu dreptate spune autorul: 

Academia Romină „n ardtat mijlocul 
pentru ridicarea țârânimii, care for- 
îmaază temelia Statului yi neamului 
nostru, și care este izvorul de rege 
merare a celorlalte clase sociale”, 

Noi am scos din lucarea d-lui Busu- 
iocescu numai citeva dato, Cartea e plină 
de statistice, prin care se dovedase 


462 VIAȚA ROMINEASCA 


toate cele afirmute de autor. Superio- 
ritatea sistemului de arendare directă 
esă la iveală cu o strălucire pe care 
nimie nu o poute intuneca, 

De aceia recomandăm cu cea mai 
mare stăruință studiul d-lui Busuiocescu 
tuturor acelora pe care îi interesează 
cea mui mare problemă a Statului ro- 
min de axzi—chestiunea țărănească. 

In special, curtea trebue să fie cotită 
de proprietarii caro îşi urendează mo- 
şiilo —alteniva decit țăranilor. Se vor 
convinge că nu există sistem mai bun 
de arendare decit acel direct cătră tă- 
rani 

Academia prin experiența su, și d. 
Basuioroscu prin studiul său constiin- 
eios, bine docamentat, convingător, — 
au făcut un mare serviciu democraţiei 
rumine si chestiunii țărănești. 


Alphonse Séché Les plus jolis pers 
de l'année 1910. Paris, Louis-Michaud, 
prix 1 fr.. 

A! patrulea volum din seeastă anto- 
logie anuală a poeților francezi, pe 
care Alphonse Sèché o publică regu- 
lut dela 1907 inconee, se prezintă cu 
constatarea că unii dintre poeții tineri 
care ginu tipărit întâiul lor volum în 
carsul anului 1910—fără a se eman- 
cipa cu totul de influența marilor lor 
prodocesori,—apar totuși cu o notănonă, 
originală, cure face ca operele lor să 
fie urmărite cu interès. 

In ceia ce priveste tendințile tino- 
rilor poeţi, idealurile cătră care-și In- 
dreaptă sforțările lor, şcolile literare 
cărora aparţin, găsim intre poeţii mui 
nol şi pe unii cure tind să revie ln 
simplicitatea formel clasice, şi disci- 
poli ai marilor romantiei, și parnasi- 
epi, dar mai ales influenți simbolişti- 
lor se resimte cel mui tare în operele 
lor. Prea mult a renovat simbolismul, 
prea mult a îumlădiat limba, ducind 
pănă la cel mai fnnalt grad putinţa de 
à exprima prin ca toate impresiile și 


toate senzațiile complexe ale sufietulsi 
modern, pentruca poeții cei mni ti- 
neri, care s'au format sub influența sini- 
boliştitor, să renuste la moștenirea 
pe caro ucoştia le-au lăsat-o. Chiar la 
cei care puc că în mod conștient au 
căutat să imbrace in forme nonă gin- 
direa lor, să se emaucipeze de simbo- 
bolism, tot apar pe ici po colea oare- 
care note simboliste. 

Culegerea lui Alphonse Sêchè cu- 
priade 132 poezii datorite la 51 de 
poeţi care au tipărit volume în cur- 
sul anului 1910. 

Bine înţeles, nu taţi aceşti Dl de po 
aţi au publicat acum primul lor volum: 
intilnim între ei şi poeți ea Emile Ver- 
haeren, Rebastion-Ubarles Leconte. Fer- 
nand Gregh și alţii ule căror nume sint 
deja bine cunoscute din volumele an- 
terioare, 

Asupra acestora nici culegătorul nu 
se opreşte în prefața cu are insoteste 
culegerea su de poezii, El pe dă in 
schimb citeva observaţii, aprecieri su- 
mare, asupra celor mai tineri, cure pen- 
tru prima oară s'au prezentat publicu- 
lui cu câte un volum în 1910, 

Intre cei mai originali şi mai de ta- 
lent dintre aceştia Alphonse Schi e- 
numără pe Jules Romains, cu volumul 
„Un Etre en Marche“, adept al teorii- 
lor filozofice ale lui Bergson și disei- 
pol in poezie al lui Verhaoron; pe 42i- 
mond Gojon, cu volumul „Le visage 
penché“, poet de o imaginaţie bogată 
şi de-o aimțire gingaşă şi discretă; pe 
Maurice Levaillant, cu volumul „Le 
Temple intirieur* (pentru care a lwat 
preiniul național de poezie), un talent 
robust, dar fără multă mlădiere şi ori- 
ginalitate; pe René Bardet, cu votu- 
mul „La vieille maison“, în cure se 
simte influența lui François Coppte; 
pe Jean Cocteau, cu volumul „Le Prince 
Frivole*, un poet plin de spirit, dur nu 
totdeauna de un gust ireproşabil (după 
cum se poate vedea și din poezia „Sélne- 
et-0ise* reprodusă în acest volum), și 


RECENZII 463 


alţii, ale căror nume nu le mai trans- 
eriu alei, îindemnind pe cetitorii eare 
dorase să aibă o privire generală asu- 
pra mișcării poetica din Frantu In 1810, 
să-si procure volumul lui A. Séechê, nl 
cărui simţ literar si imparțialitate e o 
garanție că ne uflăm în fata unei bune 
alogeri si unei bune elusiicări, 
M.E 
sha 

Jules Guesde. Fa garde! Un vol. 
de 477 pg. Publications Jules Rouff. 
Paris. Prețul 3.50. 

Jutes Guesde esto cel co a introdus 
şi valgurizat doctrinas lul K. Marx în 
Franja si n format și organizat parti- 
ial socialist de ueolo; prezentul vo- 
lum cuprinde articolele sale de propa- 
gandă și polemică publicate prin di- 
ferita ziare în curs de aproape patru- 
zeci de ani. 

Nu este o chestie privitoare ln clasa 
muncitoare, ridicată în Franţa, pe eare 
Guosdo să nu o fi destătut si criticat 
din punetul de vedere socialist ; „Ca- 
pitalul* şi „Manifestul comunist” for- 
mează premisele tuturor articolelor, din 
enra cu o ogică și elaritate impecabilă 
îsi sconte concluziile sale. Ceis ce e de 
admirat insă in omul acosta nu e nici 
elocvent sobră şi incisivă. nici logica 
coneis, nici claritatea In idei, ctt fap- 
tul că o viață întreagă a sustinut ne- 
strămntat sceleasi principii și n apărat 
ru tenueitate aceiaşi doctrină ; în fata 
evoluției constante a lucrurilor și idei- 
lor, Guesde s'a învăluit în rigiditatea 
doctrinei marxiste ortodoxo, 

Pentru clasa uvrieră soluļiu defini- 
tivă a mizeriilor ei nu poate fi, după 
èl, decit în socialismul de stat, inteles 
în sensul că această clasă, Inind în stă- 
pinire puterea politică a statului, să s0- 
vializeze instrumentele de producțiune și 
să tegilereze în folosul său, cum a fă- 
cut si burghezia după revoluția din 1789. 

De uceastă nouă revoluţie fiecare 
xi ne apropie si toate articolele sale 
manifestă o încredere entnziastă în ñ- 


propiata ei realizare. Se știe desminți- 
rea dureroasă dată de fupte acestei 
doctrine, care n'a putut rezista eriti- 
eili. Partilul socialist francez, lovit de 
sus, prin părăsireu celor mai de samă 
membri ai săi, de jos, prin aindieu- 
lism, ce vrea să rezolve problema so- 
ciulă prin forţele sale si repuznă oriee 
doctrină, va sabțiat tot mai mult, 
tiuesde 2 rămas izolat si purtini un 
steag pe care nimeni nad mai urmează, 
strigătul său de alarmă, pus în frun- 
tea volumului, răsană în gol şi pustiu, 

Dar acest mare maestru al iluziei a 
fost lovit şi de însiși șefi partidului 
său, lu ale căror finețe, dibăcii, com- 
binuţii suspecte yi internationalism im- 
prudent nu o dată s'a opus. „Era, zice 
Gabriel Hanotaux, in greșulu acestui 
om ceva înalt și generos, care i-a fi- 
eut mai mult rău, poute, decit greșula 
însăși. Perspleacitatea, sineerita lea, sim- 
plicitatas su, erau jenzeto.. Prin in- 
transingentu-i mindră era prodestinat 
insuveesului, Tu care se termină vin- 
ta sa”, 

MN. 
s'h 

Dr, Th. Schiemann, Deutschland 
uad dis grosse Politik, anno 1908. 
Berlin, G. Kaimer, 1909, 1 vol, 443 pg. 
Pr. 6 Mr. 

Cine n ascultat, oit de puţin, la 
nniveraltatea din Berlin, prelegerile 
deosebit de limpezi şi pătrunzitoure 
sle d-lui Th. Schiemann, asupra vro- 
unel mari probleme politice aetuale, 
acela știe la ce să se aştepte cind des- 
chide unu din cărțile sale, Volumul de 
care mă ocup aici face parto dintro 
serin do volume, relutive la Germania 
și politica mare; dela 1901 incoace, 
in fiecare an a apărut cita unul. Fie- 
care cuprinde o serie de cronici poli- 
tice aproape săptăminale, La inceputul 
fiecărei eronici sint notate evenimen- 
telè mari curente, d, e. în 1 lannar 
1908 autorul serie eroniea ultimei sip- 
tămini din 1907 și notează: 


454 


—— 


——— 


33 Dee. st. n. 1907. Sahul Persiei jură 
po. Doua, să apte e a tit 
ue 


ra contra parlumentului. 
35 Dec. st. a. impăriteaza Chinei fä- 
ädueste printr'o poruncă intro- 
ueerea, în viitor, a unei consti- 


tuţii. 

33 Dec. Generalul d'Amade a fost nu- 
mit comandant la Casablanca în 
locul lui Drudes. 


D) Dee.. Tawa î neğte că va e 
vacă blanes după ce va 
cuprinda Mediuna. 

51 Dec.. Flota de războia americană 
ucostează în Argentina. 


Aceste ovenimente sint pretexte pen- 
tru o discuţie convingătoare asupra 
politicei mondiale la începutul anului 
1908, In urma cetirii unei astfel de 
cronici ai mutislacția deslogării unei 
urele probleme. Cu ce stop sint scrise, 
se vede din primele linii ale ucestu; 
volum: „Clopotele Crăciunului au su- 
nat și cind neeste rinduri vor ujunyre 
sub ochii cetitorului, va fi sosit anul 
cel nou. Noi privim indărăt şi incer- 
căm să pătrundem întunericul unui vi- 
itor, cure-i totdeauna altfel de cum n 
fost prevăzut sau bănuit". Cu o atit 
de simplă și modestă introducere In- 
cepe e carte, care ¢ o mlovărată şcoală 
de diplomaţie și, pentru istoria critică 
a epocii uetuule, un isvor preţios, D. 
dr, Sehiomunn nu e însă eu totul im- 
partial; e foarte circumspect în con- 
«luziile sale, dar de multe ori ironie 
față de străini sana triumiător pentru 
cauza germană; e patriot. Astfel, a- 
nalizind activitatea Germaniei in 1907, 
zice: a fost o uţițare n unel camarile 
de jurnalişti de senzaţie impotriva Ger- 
manioi, caro oru arătată ca tarbură- 
toare a păcii lumii prin ambițiile și 
inarmärile sale; Anglia, in fruntea w- 
nel mari coalitii, trebuia să o sdru- 
bească. Dar a trecut pericolul, Noi am 
rezolvat cuture chestii cu vecinii, am 
inăbaşit o răscoală în Africa de Sod- 
Vest şi am schimbat modul de admi- 
nistrație in colonii, ete. ete. Am inche- 


VIAŢA ROMINEASCA 


iat anul cu pace, fără să intervenim în 
Maroc, fără să protejăm Egiptul, fără 
să introducem Persia in sfera influon- 
ţii noastre... dar puterea de viaţă a 
națiunii noastre a crescut... nu sintem 
un popor de rentieri, ci unul de mun- 
citori ; în nici o ţară din lume nu se 
muncaşte ca la noi... Zeppelin a des 
coperit în sfirsit cirma balonului... sin- 
tem tari şi putem zice: „Noi Germu- 
nii ne tomem de D-zeu, dar incolo de 
nimie pe fața pămintului !* —Acum uu 
exemplu do modal cum discută rels- 
tiile cu Anglia de pildă: Ziariştii en- 
glezi au fost bine primiți la noi... Wil- 
helm II bine primit in Anglia en 
intorsătară în politica Angliei, intere- 
sele ci s'au dovedit cam opuse cu cela 
ale aliatei sale Japonia... A făcut ră 
impresie în Anglia discursul contelui 
Okuma în Camors de comer} (japone- 
ză). Citează părţi din discurs, Se văl 
intenţiile Japonezilur de a face comarţ 
mare în toată lumea şi în special în 
India si în Pacific; Indienii nemalţă- 
miţi de Europeni, tare iau speculat, 
au inceput a boicota mărfurile lor, er. 
Apoi apropie informații din „Times” 

sau alt ziar relative lu purtarea agre- 
sivă a Japonezilor in Manciuria, unde 
vor să înlăture chiar concurența chi 
neză, şi mai apropie şi fuptul că Aus- 
tralia îşi face marină proprie de râs 

bolu, că la Vancuvor s'a făcut o stație 

nouă pentru flota englezească, ete, Cin- 

tăreşte reiormele din China și din Per- 

sia ; schimbarea de front a Rusiei le 

ncoastă țară şi apropierea ei de As- 

glia, ete. Ar rezulta dur că flota ger- 

mană singură n'ar putea ingrij ati 

pe Anglia şi pe St-Unite; Germania 

caută numai apărarea intereselor ei și 

Anglin è îngrijită de Japonis. 

La sfirșital cărții e un registru, după 
care se află ugor orice chestie care le 
interesează din cursul anului : revoluția 
turcească, anexureu Bosniei, ete. 

Y. D. 


e~ ere 


a.. narii áM 


REVISTA REVISTELOR 


Convorbiri Literare (No. 5). O nu- 
velă de d. M. Chiriţeseu, „De anul nou”, 
bine serisă, dar prea lungă pentru fon- 
dul ei, pantrucă e prea totogrulică si 
cinematografică, prea „voristă”. ȘI, ca 
multe bucăţi, de altfel bune, din lite- 
ratura noastră actanlă, și aceasta e lip- 
sită de poezie şi de „concluzie“, dacă 
ne putem exprima astiel,—nu de o con- 
cluzie serisă, lu sfirsitul nuvelei, ba 
mici la... inceputul san mijlocul ei, ci 
in sufletul serlitorului. Dar învinuireu 
asta e o altă formă u colei dintăiu: 
genu! fotografie și cinematografic. Ori 
cum, d. Chiritescu e un seriitor. ši a- 
neori, are şi poezie. Ne-aducom s- 
minte de o schiţă foarte frumoasă, în- 
titalată, ni se pare, Ruda (Fh 

D. Lovinescu tipărește pe Memnon 
al imi C. Nogruzal. D-sa face foarte 
bine, căci puţinele fraze ori simplo cu- 
vinte citate de unii şi de altii, numai ne 
atlan curiozitatea. — D. Lovinesen spune 
că n'a crezut de cuviință să păstreze 
in transerieroa textului fonetismul Ini 

neliterar. Pentra o revistă ca „C. L“, 

poute a făcut bine. De altmintrelen ase- 

menea texte, dacă e vorba de păstrat 
ionetismal lor, se publică eu elrilice.— 

— Dar d-su justifică literarizarea toxta- 

lui prin faptul că „poemul nu poate 

fi privit ea un monument do limbă“, 

Du, din punet de vedere estetic, de 

sigur că nu. Dar d. Lovinescu face 

aici filologie, şi Memnon este un arhi- 
important „monument de limbă” din 


acest punct de vedere, Isa nu vede 
importanța acestui text, pentrucă nu 
cunoaste literatura veche. In adevăr, 
dsn spune că perticularitățile fonetica 
ale textului sint „tele alo timpului”, 
Ar putea dsa să ne dovedească w- 
coasta? Memnon e seria în limba vie 
—sun aproape — pe careo vorbeuu clusele 
boeresti la inceputul veacului ul XIX-a 
Această limbă, importantă de cunoscut 
din atitea puncte de vedere, nu se gă- 
seşte in serierile „timpului“, Module de 
acestă limbi uproape nu avem—-pxaet : 
avem foarte puţine. Seriltorii vremii 
aceleia serian in limba literară a vre- 
mii, cea bisericească, amestecată deal- 
gur cu malto elemente naliterare. În 
unele serieri, mai rare, cu Robinson 
Crusoe ul lui Drăghici, găsim o limbă 
mai wie, dar mult literarizată. Aşa dar, 
acest Memnon este un monument a- 
proape unic pentru o anumită limbă, 
interesantă de cunoscut, ca să compa- 
răm po de o parte limba litorară și 
quusiliterară de atunci cu ces vorbită, 
inr pe de altu, ca să comparăm limba po- 
pulară cu limba vie a claselor de sus, 
lar pentru studiul lui C. Negruzzi, cu- 
nonşterea limbii lui Memnon è do ase- 
monea foarte importantă, spre a ur- 
mări de unde a inceput şi undo u a 
juns ei—în Alexandra Lăpusneanu, undo 
literarismul limbii j] duce, de frica pro- 
vincinlismalui, pănă la forme ca ripi- 
tor (crozind că ripitor e neliterar). 
Particularităţile fonetice ale lui Mem- 


166 VIAŢA ROMINEASCA 


——_—— 


non, d. Lovinescu ie nomeste moldo- sà necentaat, el ea articularea lui reste. 
veneşti, D. Lovinescu n'a studiat încă Accentul e aiurea: mistea.—D, Lori 
asemenea chontii. II sfătuim să medi- neseu nu cunoaște bine gramutica ele- 
teze asupra acestui lucru. mentară. 
Fenomenele „moldovenești“, care n'au Tot ca fenomen „moldovenesc“ dă 
lost in Moldova la inceputul limbii d, Lovinesen forme cui în lor de e, 
(despre unele, vezi Cantemir, Descrie. ca prăpădiasei, mistulased, Dar mis- 
rea Moidovei) şi care, apoi, au înce- fuiasră e literar. D, Lovinescu cind ti 
put să se ivească în cărțile bisericești,  vorijă, dovedeşte că nu știe fonetică. 
rronicari şi alte serieri atit din Mol- (Și e curios oă pe trăiaacă il lasă aşu— 
dova cit și din Muntenia ; fenomenele bine). Dapă o vocală, urmează difton- 
arestea „mulloveneşti*, care se găsesc gul ta şiuuea (mistuiasă, poiană, ete). 
aproape în toată Muntenia (la ţară; Colosală e următoarea : 
vezi cel paţin „Graiul nostru” de Den- „(Or final, cind nu e semnal geneti- 
sușianu și Cundrea),—sint, find mai  vului, e transeris prin œriu, de ca: 
răspindite in Moldova, caracteristice, agiutoriu, îngelătoriu*. 
na specifice graiului moldovenesc. Dar Oare cuvinte ca or (=—verbul vor), 
chestia e mal complicată. S'o päräsim maor, chior, colțigor, għemugor intre- 
și să vedem ce spuna d, Lovinesca baințate de Negruzzi in acest Memnon, 
despre unole particularităţi din Memnon. sint serise de el în manuscris: orit, 
„E neaccentuat, mai alos la sfirșital  ușoriu, chioriu, colțigoriu? Dacă da, 
cuvintelor e prefăcut în i“, aice d-sa și ar fi extrem de interesant—și ar fi 
dă exemple. Apoi dă exemple și de e trebuit să no facă d. Lovinescu cunos- 
accentuat prefăcut în i. Nedăunsin- vut acest lucra cu literele cele mai 
gur exemplu, propoziţia pisie (peste). groase. 
D. Lovinestu nu cunoaşte fonetica. In In realitate, In moldoveneste, lati- 
peste, e nu o accentuat, fiindeă cu-  vesenl orius (casi arius) au devenit 
vintul e proclitic, și n'are accent (peste oriu (ṣì ariu). Să hage de sumă d. 
a făptei,are ua singur accent)—D-samai Lovinescu tă oriu aproape Intotdea- 
spune că in monosilabe, intotdesunge una e în sufixul toriu (fòriux), Mai 
este prefăcut în i, Dar aceasta se ca- există moviu (tot din lutineşie) ete, gi 
prinde în regula generală: că la siir- citeva cuvinte prin asalogie. Dar cu- 
yitul cuvîntului e este prefăcut in i. D. vintè ea celo citate mai sus din Mem- 
Lovinescu n'are nici deprinderea lim- non, apoi ca: cocor, topor, räzor, pti» 
bajulni gramatical (li semnalim scà- xor şi toste diminutivele de felul a- 
päri de vedere in transcrierea d-sale: cesta, sint genetime? Căci d. Lovi- 
ostincală, wineai), nesu zice că numai ordin genetiv rã- 
La exemplele do că (accentuut) pre: mine or. Această chestie întreagă nu 
făcut în moldoveneasca lui Memnon în există pentru d-sa, Asta sa vede ai 
è (uecentuat) ne dă cu exemplu: a] din chipul cum exprimă d-sa seceastă 
triite, unde nu avem la sfirsit niei un  enormitate, 
accent, căci iu al tróslea, ea dela urmă „Or final cind nu e somnul geneti 
nui accentuat. Aici nu o vorba deci vului etel.. Un filolog, chiar cind 
de säs, ci de altceva, D, Lovineseu nu stie un lucru, nu se va exprima 
ne mai dă alt exemplu tot de acest fe- aşa de naiv. 
nomen : „Cu vesté ee pre re“ (==cu ves- In Memnon există şi cuvintele boer 
tea cea proa rea), Dar Negruzzi ma şi cer, Probabil că în manuseris vor f 
putut pronunta și serie testă in locde fiind boeriu și certu. Acest fenomen tot 
vestea, căci alei n'avem de-afaco cu un  asade important —siidenticcn or=oriu, 


Bp 


REVISTA REVISTELOR 467 


āsu nu-l relovează, lar ducă în ma- sus), si că trebue să le transcrie arsă 
museria e boer şi cer, această litera- form cu pronunțarea vremei respo 
j a lui Negruzai alci, cind la orit tive” ; 
ig n e foarte importantă și Mal observăm în transcrieren d-lui 
ritn să fe relevati. Lovinesen intrebuințarea literară na 
DH stirsit, ca curiozitate și moldove- ticolului al, care în an a 
nism, ari provincialism, A. Lovinescu venească e invariabil a pen ran 
ne spune ră „reflexival se e transeris  genarileşi numerele, anume sg 
prin să cagi conjuneţia* —Dar cum era Alecsandri. Găsim traducerea å rise 
să fie transcris prin se, eind în toate  vinoseu: „di noştri firgoveți”, eo 
dialectele rominesti, în toate cărțile ro- tivul ul Indiei“, „Al mieu rs “i “7 
minesti anterioare rtimologiemului la- rea insă gūsim moldovenescu e a 
tinist, nu s'a spus și nu s'a seris deit de al, ai, ale) A literarizat d Jez 
să? și pronumele latinesc se și còn- nescu numai d alocurea, ori e n 
in latinească me (==si) an trebuit Negruzzie asa 
zare şi au dat în rominește să. E Apoi ce vantà muntenismele „miini“ 
un „fonetism moldovenesc“? Se sl „dintii“ ? 
ge de să e cusi miciala in loc de Observăm şi neglijențe de ret 
mija. Se a triumfat, miciala nut pe care nu le mal relevăm. sk ae e 
D. Lovinescu dă o mostrà de text Lovinesca n'a avut altă sare 
u transeriorea moldovenească a lui să transcrie- ; 
ca zi, Vedem in acest text „zică“, Păcat că nu mal avem un ra 
Dacă e aşa, ṣi nu ¢ zică, foarta cu- care să publice acest text on eirilie 
ios.—Dar nu credem. J, precedat de  intr'o erestomatie. ; 
eg $, z. În anumite cazari so sébimbă Asn cum l-a publicat d Lare 
în moldoveneşte” în î, după cum e, el are numai © valoare loxică a ag 
in ueelași poziție se schimbă în d. Pro- listică, nu și una fonetică si mo X ? 
habil că ayaa în manuserisul lui Mem-  ică,— valoarea a mai însemna 
on, vări im in transerierea d-lui unui asemenea text. ZA 
pae deasă ak amèt (= umeţea-— 2 ceea Îl reni a uS 
t= ă), frumouså (plural) mur- d-lui Doboş. * A A 
ee? ag pre cb —pe care t uitat e în momente de Lapi i E 
i i i biectale logica și psio 
le Titorarizeze si care dovodose că Tată cu : 
ea manaseria există fenomenul, pe care capră zeta masea Sears d 
i bă. bori, crepgi, tin ' îi 
d, Lovinesru u uitat să-l amintenase ii tăret ON 
n - z luns-amantă vāduvitň, T 
Mal vodem cuvintele: „sdngur”, strâm- grieri, 
Moik sfărsegte. Vu să zică d, Lovinescu ape-adormitoure, tăcerea Sue roze 
u cancaște ortografia cărilică,  D-sa casă, o doină.—Ured ienen = 
aneă vede semnul cirile al lui d în —D, Mircea Djuvara vor a dog 
cavintul singur, nu ştie că semnul lui  lozofia lui ma prag i fx A 
te î? D-sa crede că acel aduceam aminte ; ăla, 5 aiba 
pie acre ien de ă? Cum? Evreu, dar după nume socotindu î ya 
Ondi d-su că in 1823 se pronunța cumeis, tinerii d-lui lorga i-au svir ri = 
sângur, strâmbătati suu că sau pro- Neamul Românesc ratgan eam 
nunțat vreodată aşa ! Nu ştie d-sn că n da pecete rit 
semnele cirilice pentru d și î au fost ape ae etice a 
întrebuințate alandala, vagi ca pen- pen AADMA 4 kauni at 
inestiinta semnelor pentru 
pede e ae sine ln reato, vezi mai servatii de amănunt. — Cotaboratoral 


468 VIAȚA ROMINEASCA 
deee a Ia 


nostru d. Hoisescu își urmează cronica 

economică, pe care o isprăveşta, 

Noua Revistă Romină (No. 12) D. 
Rădulescu-Motru serie un articol impo- 
triva cărții d-lui Xenopol despre =par- 
tidele istorice". 

D. Xenopol arată in earten sa origi- 
nile, istorin, lusemnātatea si rolul par- 
tidului liberul. D. Xenopol dă o sen- 
tinţă favorabilă acestui partid. D, Rä- 
duleseu-Motru combate pe d. Xenopol, 

A priori, d. Motru trebue recuzat. 
D. Xenopol nu face parte din par 
tidul Hberul, și, deci, în impreja- 
rares de faţă, nu poate A suspect- 
tat de parțialitate, D, Motru este un 
gazetar politie conservator-democrat, 
şi deci, cind combate liberalismul, poate 
fi suspectat de parțislitate.—D. Xeno- 
pol e istoric, iar d. Motru gazetar și 
compilator de cărți de filozotie—D, 
Xenopol studiuză de mai mult de 90 
de ani problema, iar d. Motru nu ştie 
nimic în ordinea aceasta de fapte, cum 
s'a mul dovedit in această revistă (Anul 
l, articolele d-lui Ibrăileanu despre „Spi- 
ritul critic“) şi cum vom dovedi ime- 
diat.—1n stirșii, orte-ni-se această con- 
statuare, scoasă din opere publicate, deci 
din izvoare de domeniu publie, d. Xe- 
nopol e un om de citeva sute de ori 
mai inteligent decit d, Motru. 

Ceia ce putem spune a priori, se con- 
stată imediat la cetirea articolului d-lui 
Motru. 

D. Motru, vorbind de „cărvunurii* 
şi seiocoii* dela 1822, de „constituția“ 
alcătuită de ei, ete., dovedeşte că nu 
cunoaște ubsolut nimie din toate fap- 
tele de-żtunei și mici habar n'are de 
chipol în vare trebuese interprotute la- 
cerurile din trecut. 

Cum să ineepom? Căci d-sa e uni- 
versa) și multilateral în neştiințu sa, 

D-su nu ştie că boernaşii aceia au 
fost, în mare purte, clasa cen mai cu- 
rată, mai cinstită şi mai autobtonă (a- 
fară de coa țărănească) din Moldova. 
D-sa nu știe ră acea clasă n'a umblat 


cu dorinți vagi, ci a formulut—nu ana, 
ci mai multe dorinți, planuri de refor- 
mā, socială și politiei, utile nu numai 
ei. ci și altor eategorii sociale, D-sa nu 
ştie că s'a dat o luptă în regulă intre 
două clase socialo: boernașii impilați, 
influențați de ideile revoluției franceza, 
și marii boeri, reneționari, dușmani ai 
oricărei imbunătăţiri politice şi sociala, 
prieteni ai Rasiei reacționare, dola care 
așteptau sprijinul impotriva ţării lor— 
pe care l-au căpătat, sub Regulament, 
cind cu baionetele ruseşti au depase- 
dat pe ţărani. D-sa nu ştie (că n'a ce- 
tit nieăiri, nimic—si'o adevăr sint lu- 
cruri plicticoase de cetit, în cărţi și 
hirtii mueegăite, serise cirilice, pentru 
care mare răbdare un gazotar și un i- 
lozof), nu știe că acel care reprezenta 
pe aceşti boernaşi, Ionică Tăutu, a fost 
un sufot mare, cum ne mărturisea 
Kogălniceanu şi A. Russo. D-sa nu ştia 
că sub primul Domn pămintean, Ioniţă 
Sturdza, bovranaşii au triumfat (insuşi 
Domnul era un boer de țară) si numai 
după câţiva ani de lupte, boerii reueți- 
onari, retrograzi și rusolatri i-au invins, 
desăvirsinda-şi opera lor eu şi prin 
Ruși, sub Regulamentul organie D-sa 
nu înţeloge că cealaltă parte din bo- 
ernaşi, cei ridicaţi do curind lu ran- 
gurile mici, erau şi ci o clasă subju- 
gată şi că lupta lor pentru a arunca 
jugul lor şi a altor categorii aferi- 
oare este foarte legitimă, căci tot pro- 
gresul omenesc s'a făcut prin emanei- 
parea treptată n claselor sub-puse. 

In neștiinţa ca care vorbeste de a- 
cei boernași, ridicați la ranguri și 
pe care-i numeşte en dispreţ „slugi“, 
d. Motru nu ştie că vorbeşte și 
de V. Aleesandri i de A. Russo, 
şi de Eliade, şi de Bălcescu, și de A- 
lexandrescu, cu să amintim numai ng- 
mele cele mai cunoscute din acele seum- 
pe Rominilor (Brătienii și Kogălniceanu, 
tot boeri miei, erau din neam nobil 
mai din vechiu), 

lar cind recenzentul il stringe în 


REVISTA REVISTELOR 459 


chingi pe d, Xenopol èen constatarea chiar de insusi poporul, ci de o sumă 
că partidul liberal in prima jumătate de şnapani, care nu cunoșteau intermi- 
a veacului al XIX-lea a fost numaiun nabilele colecții de citatli nemţesti din 
partid cu „tendinţi sentimentale“, si nu  tratutele d-sale de „filoxofie". 
cu „organizare politiră“, atunel nești- Dar dacă ar ceti cova, inainte de 
ința d-lui Motru ia proporții de pira- a-si da cu ideia! (Il vedeţi cum rezolvă 
midă egipteană. D, Motru vrea „orga- de o bucată de vrema toate vhostiile 
nizare politică liberală“ pe vremea cind interne si externe de 4 ori pe lună?) 
o revistă era închisă pentru o poezie n Dacă ar fi retit măcar Istoria literatu- 
unui boernaș, eind un boernaș era pus rii d-lui Torga, care nu e liberal, cl 
la inchisoare, pentrucă povestea Istoria crescut lu, sau măcar trecut pe la scoala 
lai Mibai Viteazul ori seria o elegie”  mofturos-aristoeratică a Junimii, natane? 
—lar dacă prin „organizare politică“, ar fi văzut că d. Iorga, istorie, ne- 
d-su înțelege o falangă de oameni cu sau contra-liberal, a descoperit in gar- 
aceleasi idei, care luptă prin toate mij-  latanii și escrocii deln 1845 multe idei, 
loacele posibile atunei pentru un iden! mare avîni. mult dor de bine, energică 
i pentru reforme, atunci afirmarea luptă, ete.. (Şi niel un rest de delicateță 
că n'a fost „organizare politică”, do- nu-l opreşte pe d, Motru să insulte me- 
vedeşte încă o neștiinţă, Dar mișcarea moria scumpă a unui martir genial ea 
dels 1343, ştie d-sa de cin ṣi cum s'a  „boernaşul“ Bălcescu 7). 
pregătit ? Nu stie nimic! Dar dacă nu poate ceti măcar Isto- 
Ah ! Cite nu ştie d. Motru! ria fiteraturii d-lui lorga (pentru a se 
D-sa, caro se grăbeşte cam încet documenta în... politică), căci e prea 
cind eugetă, ar trebui să-si înlocuiască specialistă, ur fi patut veti artieolațele 
lipea îngeniului printr'o sirguineioasă d-lui Jorga, mlunate de curind întrun 
cercetare de vre-o 40 de ani prin bib- volum, ȘI ar ñ găsit o anumită pa- 
boteci. Ş'atunci, poate... gină (nu i-o spunem ; măcar atita muncă 
Asa dar, mai departa. D-sa nu stie să-și dea; să găsească pagina), nr Ii gă- 
ră miscarea dela 1348 din Moldova a sit caracterizări elogioase ale lui I. 
fost continuarea mișcării boernaşilor, Brătianu („marele organizator și omde 
care, sub Regulament, su Tăcnt opozi- ispravă“) și C. A, Rosetti („visătorul cu 
ție boerimii mari și Rusiei, D-sa nu  vinţu cinstită, politicianul fără argini"). 
stio că la mica boerime, nucleul „rovo- Dar d. Motru tratează pe toți acesti 
Inției dela 1545* din Muntenia, sa a- oameni ca pe niste agenți electorali ; 
sociat, cum era fatal, burghezimea. D-sa mai rău: ca po nişte agenți electorali 
nu stie că în burghezimes bucuresteană transfogi, de felul acelora, care l-au 
ideia revoluției franceze a pătruns cu  mieșurat partidul și kau făcut să ră- 
putere încă dinainte de 1800, idee de mină fără „seaun* in Parlament. j 
rare su contagint si o parte din boe- Cetiţi articolul d-lui Motru, Cetiţi-l 
rime și care a format apoisafletal unor numai decit. Veţi admira lăfăialu fudulă 
sucietăţi Beereta |„organizări politice“), si multumirea de sine a unui om, care 
D-sa tsi inchipue, ea un simpla repar- nare nici o idee „despre ceia co vor- 
tar dela „Adevărul“, că liberalismul a beşte. Și veţi mai admira și o supără- 
fost neornitara unor șarlatani. toare trivialitate de gindire! Să-l ve- 
Acest filozof erede că o tară din Ea- deti cit e de ironie cu oamenii dela 
rapa, Rominia, a mers de-o sută de ei de care acum aude pentra prima 
i si pănă azi, minată nu de cauze oa 
arie se naționale, internaționale si Să-l vedeți ce degujut și familiar > 
europene, mai presus de indivizi si cu d. Xenopol, și cum H hate amien 


410 


cu palma peste burtă, cind il prinde 


cu ocana mică! 


întrun alt număr (11), d. Motru pre- 
tinde că un coluborator al nostru face 
din L Păun un Leconte de Lisle. și, 
natural, zimbește ironie d. Motru. Dar 
ia să mai coteaseă odată pasajul cu 
pricina. O să rămie „stupelăcut*, Co- 
laboratorul nostru nu spunea decit că, 
intre alte influențe suferite de Păun,a 
fost şi acea a parnasienilor, şi ponte 
mai mult a lul Leconte de lâsle. 

La Nouvelle Revue (Iunie, 191. 

Intr'un articol întitulat „Serbia şi 
Regele Petru 1“, Joseph Aulnean se 
ocupă de situaţia din regatul verin şi 
rolul pe care regele Petru l-a avut 
până acum in viața politic şi eruno- 
mică a micului şi mult sbuciumatu- 
lui regat. 

Frămintarile și grentaţile prin care 
Serbia a trecut: schimbari de dinastii, 
abdicări, regiciduri, ete, autorul le 
explică prin lupta dintre elementele 
şi principiile core stau la baza for- 
miirii statului sirb: lupta dintre par- 
ticularismul satelor şi tendințele ab- 
solutiste ale guvernelor. Mult timp su- 
tele sirbe au trăit indepandenta şi e- 
gale intre ele, ca nişte individualitali 
cu organizație proprie puternică, un 
fel de republice foarte golouse de in- 
dependenţa şi individualitatea lor. E- 
rau conduse fiecare de bâtrinii lor şi 
de kneji şi nu simțeau nici o solids- 
ritate națională între ele, Aceasta şi 
expliea uşurinţa eu care Turcii le-au 
stăptait atita vreme. Totuși cu timpul, 
şi pentru a senpa de Turei, satele 
sirbe a trebuit să se solidarizeze inlre 
ele şi să renunțe tot mai mult la par- 
licularisanul lor în favoarea unui stat 
centralizat. Dar tocmai ponlrucă era 
nevoe de solidaritate cit mai mare 
pentru a putea invinge pe Tarci, pri- 
mii conducători ai Sirbilor în rās- 
boaele de independenţă au simțit ne- 
wola de a fi cit mai absoluți: orice 


VIAŢA ROMINIEASCA 


ci —— 


spirit particulariat era o piedecă pen- 
tru o lupta cu puteri unite contra Tur- 
cilor. Astfel in fața particula rismului 
satelor sirbe se ridică bruse ubsolu- 
tismul principilor sirbi,—iur lupta din- 
ire aceste două tendințe « istoria for- 
mării si sbuciumelor Sirbiei. Această 
lupta a adus câdereu lui Kara-George, 
eroul independenţei Sirbilor çi inte- 
meelorul dinastiei Karageorgeviei: 
to! ea a adus la tron familia Obrenn- 
vici în persoana diplomatului Milos, 
caro şi el a fost nevoi! să se retragi 
delu tron în folosul fiului sau, Mihai, 
—eum şi domniile nenorocite ale lui i 
Milan şi Alexandru. O mare nenoro- 
cire pentru Serbia a test apoi ten- 
dinta Austrioi de a impiedera forn:a- 
rea unul mare stat slav, sub condu- 
cerea Sirbilor, in peninsula baleanică, ‘| 
pentrucă acest stat puternic ar f y 
slut ta calea planurilor Austriei, Gu- i 
vernele şi dinastiile sirbe luptind me- 
réu intre influențele conlrare ale Ru- 
siei şi Austriei, avind de invins gi 
grele dificultaţi interne, nu dus-o tot 
intro eriză pana la alegerea lui Pe- 
tru |. Dela alegerea acestuia incoace, 
autorul articolului vede pentru Serbia 
o eră noud, de linişte şi de recule- 
gere, Chiar in chestiunea aga degres 
a anexării Bosulei- Herzegnvinei, 5er- 
bia a ayut o alltudine energics, bho- 
tavita şi n'a eşit mirgurală din această 
criză. Situația financiară i se imhună- 
tațeşie mereu prin rhibzniala cara 
domneşte în conducerea statului (lată 
de risipa lui Milan), datoria statului 
e unificată şi aşezată pe buze com 
venabil» și Insăşi prusperitalea Serbiei 
s'a mărit. 

Merenre de France (lunie 
1911). 

Henry D. Davray neda în traducere 
franceză un arlicol èl publicistalui èn- 
glez Archibald Henderson, intitulat: 
„Bernard Shav intim*. Gasim la «l 
o mulţime de amănunte asupra firii 
şi vieţii marelui seriitor, cum şi dife- $i 


f 


REVISTA REVISTELOR 


47i 


rite anecdote, vorbe de spirit și para- 
doze de-ale lui, Bernard Shav e foarte 
primitor, vorbitor admirubil, plin de 
spirit şi de ironie. şi de o cultura 
foarte variata, Plăceroa lui eva mare 
esta de a tachina pe amicii săi, pu- 
mindu-le pe sumă aventuri extruva- 
gante, imposibile, dar pe care le isto- 
risește aşa de viu, incit chiar cei pe 
sama cărora le pune simt nevoia de 
a-l desminli cu cea mai mare energie 
de teamă să nu se convingă şi ei că... 
siut mdevârate, Ca viață şi ţiauiă 
Shav e fonrie simplu şi e cu totul 
ventra oricărei ostentații. Caracteristica 
spiritului lui e laconismul şi are un fel 
de spirit de contrudieţie care-l fave 
să ja in zellemea locmai lucrurile care 
simte că-li inspiră mai mult respect; 
tol dim avast spirit de contradicție el 
ridiculizeară tocmai pe acela opere ale 
lui vare vede că plac mai mult smi» 
«ilor sai. Desi aparenin ar fuco să se 
wreudă că Bernard Shav e oarecum 
umi mult inteligenţă, o iateliganţa 
lipsită de senliment,—totuşi in fond 
Shay e de-o sensibilitate foarte pasio- 
pată, pa care insă parcă anume sesi- 
leste s'o ascundă sub ironie şi sarcasm, 
lutreaga lui filozofie practică e conți- 
notà in următoarele cuvinte nle lui: 
„Socol că viața mea aparţine toata 
comunității şi cit timp voiu trai, voiu 
ținea la cinstea de a-i inchina toate 
paterile mele”. 

La Revue (lulie, 1911). 

Emila Vandervelde, unul din şefii 
socialismului belgian, sub titlul So- 
cialismul contra statului, cercetează 
din punriul său de vedere tendința 
statului modern de a-şi intinde acti- 
vilataa sa economica prin diferite mo- 
vopoluri. Acei sociulişti, care vad eu 
plăcere în această tendința o grăbire 
a ptoeesului de naţionalizare a instro- 
mentelor de productione, se ingala. 
Caci, lăxind la o parta criticile ce se 
pot aduce statului ea producător, ire- 
bue să sa abaervecă nu statul-naţiune, 
ci statul-guvern creiaza wmonopolurile 


şi că face aceasta nrmärind scopuri 
fiscale, silit de tol mai marile chel- 
tueli necesitate de militarisanul modern. 
Armatele de uvrieri, intrebuinţate do 
stat în industriile sale, mârese pute- 
rea burgheziei capitaliste co stapineşte 
statul modern si merge astfel direct 
contra tendințelor socialiste. Numai 
cind statul-guvern s'ar separa lot mai 
mult de statul-produrător, numai alunei 
s'ar puleu saluta cu satisfaciie aceasta 
industrializare a statului 

B. Milliard, in articolul Invaţă- 
mintul secundar de fete, studiază 
criza prin care trece acest înva- 
țâmini in Franţa și soluţiile de in- 
dreptare propuse. Doua sint eau- 
zele crizei: insuficiența localurilor şi 
programele care nu mai sint Jn armo- 
nio cu nevoile actuale, În aduvâr, a 
cest inrătamint, ereat ln 1550, era 
destinat numai burgheziei; se căuta 
nu desvoitarea intelectuala a femeii, ci 
„un ansamblu de idei generale şi ge- 
nerouse cara să-i permită sa-și inte 
leagă hârbalul, să-i impăârtăzească i- 
doile şi să vegheze la educaţia copii- 
lor”. Absolventele acestui curs nu-şi 
pot erea o carieră nici lotra la uni- 
varsitale, Cu schimbarea insa a con- 
ditiilor sociaie si economice, fetale tre- 
buind så se Ingrijească singure adesea 
de intreținereu lor, acest invățămint 
irebue să le ajute in formarea unei 
cariere, D. Milliard, Insăturind soluţiile 
ce se propun, sexţine complecta egali- 
zare n învălămintalui de băeţi și de 
fete ags cum s's facut în Anglia, Ger- 
mania +i giurea, de oarece intro de- 
mocerajie liberă şi cgalitara orice fiinţa 
are dreptul do a fi pusă in stare să 
dea tot co poale 

Revue des Idées (lunio). 

Inir'un articol interesant asupra 0- 
rientării mişcării sindicaliste, Chris- 
tian Corndlissen carneterizenză cele 
dauð curente rare se opun în interio- 
rul organizațiilor clasei muncitoare, 
curente separate printr'o diferenţă to- 
talà de metoda, bsmul curent, puter- 


472 VIAȚA ROMINEASCA 


nie mai ales în Germania şi Statele- 
Unite, inclina spre dreapta, evoluind 
în direcția carporatismului mutualist 
și a reformismului, Acest curent cauta 
să realizeze prin convenții cu patrona- 
tul ameliorări in condiţiile muncii sau 
el puţin menţinerea stării existente. 
Apoi, prin raporturi strinse între ac- 
tivitatea sindicală şi cea parlamentară, 
cauta să obție intervenția legislaţiei 
in chestiunile ee privesc pe muncitori, 
Prin elaborarea și lărgirea sistemului 
de ajutor mutual în eaz de boală, ṣo- 
maj, ole, această mişcare cuulă să a- 
sigure viaţa lucrâtorului și a familiei 
impotriva accidentelor. În măsura în 
zare contractele incheiate cu antre- 
prenorii depind de forţa economică a 
partidelor in prezență şi pot aduce in- 
tre ele o luptă directă, grovele şi boi- 
cotajele nu sint excluse de această 
metodă, Dar elnd e vorba de princi- 
piile sale fundamentale, acest curent 
se caracterizează prin tendința de n 
adapta misenrea corporativă la ordi- 
nea sociala stabilită, 

Al doilea curent, care e mai ac- 
centuat în Franţa şi în oarecare mă- 
«ura in Halia, se deosebeşte prin 
metoda lui revoluționură. Pentru el, 
pe primul plan e lupla de clase. 
Hespiagină tot ce în convențiile eu 
patronii ar putea atenua această Jup- 
tä, partizanii acestui curent enulă să 
organizeze masele muncitoare in ve- 
erea grevelor, boicotajelor şi a tu- 
turor mişcărilor cuprinse sub numele 
de mețiune directă, in opoziție cu ac- 
țiunea parlamentară. Această metoda 
tinde la transformarea economică a 
<neietaţii, neglijind codificarea prin 
legi ale avantajelor ciştigate în timpul 
optei. De sigur, secțiunea directi nu 
exclude. o presiune asupra legislaţiei, 
ðar chiar sub forma aceasta ea rã- 
mine acțiune in viața reală, exerci- 
tindu-zi influenţa sa asupra guvernu- 
tul, asupra partidelor politice, prin 
meetinguri, greve, mai ales greva ge- 
peral, dar tără participare directă 


in politică şi în alegeri. Această me- 
toda caută să obție nu atit avantaje 
materiale, cit să maârească puterea 
producătorilor organizați asupra pro- 
ducției şi a intregului processus al 
muncii. A domina din ce in ce mai 
mult, prin organizațiile sindicale, mer- 
sul producției şi a tinde la direcţia- 
pea ei in vederea suprimării coruplecte 
a patronatului, —iatā scopul rea! al 
sindicalismului revoluţionar. 

După Corndlisren modificările care 
se manifestă In sindicalismul interns- 
tional arată mai mult o orientare 
spre dreapta decit spre stinga. Ten- 
dința de a se adapta la ordinea so- 
ciala existentă și mai ales de a in- 
chein convenţii paşnice cu patronii 
eapitalişti, predomină în muneitorime, 
fața de actiunea bazată pe lupta de 
clase. 

Revue 
(Iunie). 

René Pinon serie un studiu impor: 
tant despre „Rominia în politica da- 
nubiană şi balcaniea”. 

Cunuseutul scriitor francez cauta să 
demonstreze că în starea actuulă a rels- 
țiilor politice dintre țările balcanice, n 
înțelegere tureo-rom.ină și la nevoe o 
cooperatie militari o in logica interese- 
lor acestor două state, Afinitațile de 
rasă, de religie, de interese ce există 
intre Bulgaria și Rusia, separate mu- 
mai prin Dobrogea, ar putea aduce in- 
ire aceste dauă țiri o alianță care 
poate fi primejdioasă Rominiei, Pen- 
tru a preveni o asemenea eventuali- 
tate Rominia a fost silita să se iaje- 
leagă cu Austro-Ungaria, rare e rivala 
Rnsiei in Balcani. Prin faptul posë 
siunii Dobrogiei, Rominia a derenit 
in chip natural sanlinela înaintată n 
triplei alianțe în faţa slavismului. 
Tureia cu srmata su reorganizată cin- 
tareşte destul de greu în acest dozaj 
de forțe, din care trebue să rezulte 
echilibrul Orientului. Separată de Ro- 
miaia prin Bulgaris, ea nu are de ce 
să se teamă de cea dintii, se Ingri- 


des Deux Mondes 


REVISTA REVISTELOR 423 


jeşte insă mult de ambițiile celei de 
a doua, Nimic mai natural prin ur- 
mare pentru Turcia decit o intelegere 
cu Rominia pentru a ținea in friu pe 
Bulgari şi a opune un obstacol ten- 
dinţii Rusilor de a inainta spre Con- 
stantinopol. Inlăturind chist ipoteza 
unei alianţe intro Rusia şi Bulgaria 
si presupunind că Bulgaria singură ar 
ataca Tureia, interesul Rominiei ar fi 
să dea sprijinul său Sublimei Porţi, 
Maxima fundamentală a politicei ro- 
mineşti este şi trebue sa fie, după Pi- 
non, ideia că creşterea puterii unui 
stat este, ipso facto, o mieşorare pen- 
tru vecinii sai, Hominia nu poate in- 
gādui ea Bulgaria să devie o Prusie 
a Balcanilor. O vietorie bulgară care 
ar reinvia marea Bulgarie dela St. 
Stefano, ar pune Rominia intro stare 
de inferioritate, ea ar risca să fie Inä- 
buçitā intre doua imperii slave şi a- 
meninţată să piardă Dobroges. Romi- 
nia intervenind insă în ajutorul Tur- 
ciei atacate şi invadind teritorul sta- 
tului vecin, Bulgaria ar răminea pa- 
ralizată. După Pinon, cauza pentru 
care Bulgaria nu a profitat de tulbu- 
rările interne prin care a trecut “Tur- 
cia in Iulie 1908 şi April 1909 trebue 
căutată In atitudinea Roiminiei. Ger- 
mania, a cărei influență e acum foarte 
puternică la Constantinopol, şi care e 
sufletul triplei alianțe, nu poate decit 
să favorizeze o tnļologoro militară in- 
tre Turcia şi Rominia. Puterile mari 
preferă să nu se angajeze ele inseşi 
in afacerile balcanice, ci se servesc 
de cele mici pentru a-si face jocul. 
Cu toste logâturile lor cu tripla ali- 
anță, suveranul și guvernul romin se 
vondue însă in politica externă fa 
primul rind de interesele nnţiunii. ŞI 
dacă Rominia pr găsi satisfacerea am- 
liţiilor sale legitime intr'o remaniare 
'eritorială a statelor peninsulei şi ar 
primi garanții pe caro le erode nece- 
sare, eu nu ar refuza poate o Înțele- 
gere cu Dulgaria. In schimbul Silistrei, 
care e un punct strategie important 


şi cheia Dobrogiei, întrun conflict 
tureo-bulgar, Rominia ar accepta poate 
să rămină neutră, Oricum, siguranta 
şi viitorul Turciei enropene depind 
toarte mult de atitudinea Rominiei. 
In jocul politieei balcanice, statul ro- 
min constitue o forţa reulă şi nici o 
translormare importantă nu se va 
face in Europa orientală fară ca Ro- 
minia să-şi spun cuvintul sau să-și 
ia partea, 

Les Documents du Progrès 
(unie, 1911). 

Cu privire la comunicarea făcută la 
Academia franceză de câtră Dastre, 
după raportul duetorilor Renė Cruchet 
şi Moulinier, relativ la Boala avia- 
torilor, Rent Girard publică un ar- 
licol în care contestează alirmaţiile 
făcute In comunicarea dela Academie. 
Autorul articolului arata că unii din 
aviatorii ale căror observaţii fusesera 
redate du d-rii Cruchet și Moulinier 
în raporiul lor, le-au contestat ori 
modificat mult în intorviewu-ri acor- 
date după aceia, Astfel Léon Morano 
contesta el indispoziţiile ce le-a sim- 
ți! pe aoroplan ar f specialo aviaţiei 
şi nu le-ar A simţit şi in automobil, 
dacă ar fi mers cu aceiași viteza; el 
recunoaşte numai suferințele datorite 
frigului dela innălțimi mari și oboseala 
datorită marei incordări psihice, Le- 
gagueux, despre care eei doi doctori 
serisese că ar fi avut „pocniluri in 
urechi" la inniițimi inferioare de 
1.800 metri, serie revistei „L'Auto 
că nu a suferit nimic nici la 3.100 
metri imnălțime, ci a avut numai o 
vijliala în urechi (pe care o ai și in 
automobil, la viteză mure) şi i-a fost 
frig la picioare. Deasemeni alți avia- 
tori inlrebuţi, ca Eugene Renaux, Blé- 
riot, Pierre Marie, ete. spun că nu au 
snferit niciodată de niei o indispoziţie 
deocebilăa sburind prin aer; iar un 
tinăr aviator, Bobba, spune că singura 
suferință pe care o are cind sboară mai 
indelung, este că-i e. foame. Aşa 
dar autorul articulniui conchide că 


414 VIAȚA ROMINEASCA 


doctorii Cruchet și Moulinier au in- 
Yentat ei „boala aviatorilor“. Cu toate 
aceslen Girard recunoaşte ci există o 
boală : a înnălțimii; la 9495 de metri 
Maurice Bienaime a ajuns ca balonul 
numai făcind iuhalații de oxigen dela 
4500 metri in sus, iar lovarăşul său 
Lenouquo şi-a pierdut cunoștința la 
7.500 metri. Dar cum cei cu acropla- 
nele nu ajung niciodata ia aşa innâl- 
țimi, nu pot suferi de boala innālți- 
milue mari. 

Nuova Antologia (Mai, 1911). 
Giuseppe Gentile, Mecenatismul și fi- 
lantropia milionariloe americani. 
Pentru a ne face o idre despre pro- 
portia ce a luat, în ultimele timpuri, 
goneroziluteu plutoerației americane, 
è destul a aminti ca numai în limp 
de trei ani, dala 1903 la 1907, dona- 
Hunile au atins cifru de un miliard 
du dalari,—o sumă egală cu faimoasa 
indemnitale de război pe eare Franța 
a patito Germaniei. Numai doi dia 
cei mai eunozeuţi— John M, Roekefel- 
ler şi Andrew Curnegie—au donat 
trei sute de milioane de dolari (un 
miliard y 55% milioane de franci); 
John S, Kennedy lăsa la moartea sa 
vre-o $ mil, de dolari pentru insti- 
tuțiuni filantropice, educative, roligi- 
osse, iar doamna Russel-Sogẹ dărui 
in citiva ani mai mull deo treime 
din aversa sa de 05 mil. dolari, moş- 
tenita dela barbatul său, 

Se punte mflrina că nu există oraş 
in Statele-Unit», caro să mu fi câpă- 
tat ceva prin vre-o donalie, Cala donă 
mari universităţi din Californin s-au 
născut una prin generozitatea doumnei 
Phoebe Hearst, care a donat 20 mil. 
dolari ; cealalta prin acea u soţilor 
Lelund Stanford, care au donat 30 mil. 
de dolari. Ch. Franklin Doe a donat 
6 mi). universităţii dia San-Franciseo ; 
L D. Rockefeller, 25 mil. celei din 
Chicago; Isaac C. Wiman, 10 mil. ce- 
lei din Princeton. Carnegie a fondat, 
cheltuind 2? mil. dol, scoala teenică 
din Pittsburg, sia. m. d.. 


Din toate donaţiunile facute reest 
că scopul in general urmări! este «- 
ducația şi instructis. In timpurile dia 
urmă orizonturile mecenatismului s- 
meritan se lrzese: dela ridicarea u- 
por aşezăminte culturale în localităţi 
delerminale s-a trecut la crearea w 
nor instituții de caracter general, cu 
o acţiune întinsă asupra tuturor sta- 
telor, care formează confederația Nord- 
Americană. Jobn D. Rockefeller, chol- 
tuind 59 mil. dol, a fondat „General 
Education Board”, cu scopul de a sti- 
mula progresul culturii si educaţiei, 
in toată republica : jar Carnegie a ins- 
tituit „Carnegie Fondation fot the Ad- 
vancement ot Teaching”, cu scopul de 
a recompensa pa profesorii merituosi. 
Seuţelege că în afară de ușezeiminie 
culturale, multe spitaluri, aziluri şi 
instituții de caritate iși datorese exis- 
tența donațiunilor, 

Se paro curios, la prima vedere, că 
intr-o țară ca Statele-Unite, in care 
ardoare febrilă a speculației arata o 
nestinsă sete de ciştig, sa se poată pre- 
zenta o mişcare filantropică aşa de 
vusta, incil să intreacă cu mult în a 
ceustă privinţă pe toste celelalte (ari. 
Factorii psihici ui acestui fenomen 
se găsesc in primul loc în lipsa ace- 
lui sentiment de conservare inte grulă 
a patrimoniului în sinul aceleiași fa- 
milii, sentiment vare domneste in E- 
uropa ca rezullal al unor vechi tra- 
diții ereditare pe deoparle şi al im- 
posibilității unei imbogăţiri repezi pe 
de alta, lu al doilea rind, e iniluența 
religiei și a patriotismuloi, Americs- 
nii, zice aulorul, pot f considerați ca 
poporul cel mai religios dintre po- 
poarele culte contemporane. Religia 
lor nu e numai credința, ei și o for- 
mă specială de schimb de raporturi 
sociale. Trebue apoi să se aduoge, ca 
lature subiectivă, şi faptul ea atunci 
cind miliardarii americani ajung ulti- 
ma cuime a bogăției şi scapă absor- 
birii In care uu fost ţinuţi de goana 
după cîştig și patima afacerilur, «i 
sint cuprinși de un stotimeal da gol 
moral pe care-i da a bogăţi» cè intre- 


REVISTA REVISTELOR 415 


ce cu mult nevoile proprii-—ehiar cind 
aceste nevoi sint estinse piuă lā ca- 
pricii. In aceasta stare sufletească, su- 
praplusul de avere incetează de a mai 
fi pentru ei o plăcere si atunei îl in- 
trebuinlează in opere filuntrapice. 

Dentsche Randschan (Mai, 
1911). 

Wilhelm Dilthey, -Inceputurile con- 
cepției istorice a lul Niebuhr“. Au- 
lorn! işi propune să ecrcotezè natura 
şi desvoltarea geniului istorie al lui 
Niebuhr şi să urmârensca diferitele 
sale atitudini faţa de lumea istorică. 
Barthold Genrg Niebuhr, intemeetorul 
istoriei critice. sa născut la 2? Aug. 
1776 în Ropenhugen. Tatăl sau, eu- 
nosculul calator Carsten Niebubr, traia 
acolo ocupat cu redactarea descrieri- 
lor vuiajurilor sale. Curind insă după 
naşterea copilului, C. N. se muta in 
Neldorf. Aici își petrecu copilăria vi- 
itorul istorie, intr'o complectă singură- 
tate și ciştigindu-şi primele cunoştinţi 
singur sau cu ajutorul tatalui său, fara 
a urma vre-o şcoală. Creseu deci ca 
un autadidaet, Aceusta fu insă tocmai 
un ciştig pentru bogat inzestrala sa 
natură : neslinjenit de mersul incet şi 
regula! al şeoalei, el işi formå o pro- 
prio lame din amestecatele sale cu- 
nostinţi, care, la vrista da 15 ani, se 
intindeau asupra mai multor limbi și 
asupra celor mai felurite popoare alo 
lumei yechi, pe lingă cunoştințile prac- 
tice po care le căpata prin contactul 
cu tatal său pentru eure lucra. In sin- 
gurătatea sa copilul se obisnuise a-şi 
lua ca matorie peniru fantazia sa i- 
magini din cărți şi tablouri. Inzestrat 
cu o neobisnuit de puternici memorie 
şi cu o sete nestins de a gli, el se 
silea să cuprinda iu mintea sa in- 
irgaga lume islorică. fzbuenirea revo- 
luţiei franceza indreptă tantaziu sa is- 
toricā spro istoria politica. De pe a- 
tunei se zămisliră In imaginaţia sa 
cuprinzătoare ipoteze msupra nexuri- 
lor istoriei vechi, căci In primele zile 
după faserierea la uuiversitale destâi- 
nuesto èl profesoralui Hensler „ideile 
wale asupra naşterii triburilor grece 


şi asupra celor mai vechi emigraţii 
dela Vest spre Est“. Aplicarea tinâru- 
spre o viaţă de studiu fu Iverucişata 
de voinţa tatalui enre voi sa-l pregă- 
lească pentru viața activa a afaceri- 
lor. Pentru a se pregati la aceasta 
urmă el) cursurile universităţii din Kiel, 
Aici işi apropiă el idealismul erilie 
al lui Kaot şi pâtrunzindu-se de 
tondinţa proprie acestei epoci de a 
stabili o legătură intre stiiuțile ns- 
turale, geografie, uutropolugie și is- 
torie, deveni istorie universal. Toţi 
giuditorii acestui timp susțineau acest 
punct de vedere universul istoric, de 
a pune in serviciul istoriei șia cu- 
noașterii societății toate ştiinţele. Pe 
această buză, cupăla vechile salo idei 
asupra originii şi raspindirii tribarilor 
grece—o formulare mai larga. Din f- 
luzobu kanlianá 13i luă el elementele 
pentru a-şi forma o conceptie critica 
asupra vieții si lumii, 

Slovenski Jug (Belgral, Iunie, 
1911), 

Cuprinde inrepniul unui stadin des- 
pre „Pangermanism şi psicologia 
popoarelor“. Autorul aduce elogii lui 
Lazarus şi Steinihul, ereatorii novi 
ştiinți numita „psicologia popoare- 
lor“, şi combalo pe Mux Nordan care, 
eù deosebire in carteu sa „Sensul js- 
toriei“, spune că nue adevărat ce zic 
cai doi dintai, că ar exisliud o psi- 
cologia distinctă u popoarelor ca pe- 
poure. Nordau pice că: loale diferea- 
țierile cure se våd la popoare in limbă, 
imbrăcăminte, felul de trai, sint mu» 
mai lu suprataț; sint ceva mai adinci, 
zice el, acele deosebiri caro se nase 
intre instituţii, obiceiuri şi melodele 
de lueru, intre chipurile cum privesc 
lumea diferitele popoare, Intre scopu- 
rile, ambițiilor lor, dar toute areste 
difereaţi uu uting finga intimi a os- 
menilor, adica soytimentalilatea, vu- 
ința, logica şi acţiunea lor, in care 
popoarele sint identice. 

Spre a aduce uu argument nou hupo- 
triva acestui leorii a lui Nordau, +ersi= 


436 VIAŢA ROMINEASCA 


torul vrea să arate că „pangermanis- 
mul“ nu e numai un cuvial, «i un 
fapt istorie, o existenţa obioelivă. Pan- 
germanismul, zice el, e în chip avi- 
dent matura tipică a suletului german 
și pumai a lui, ca popor distinct: e 
individualitatea proprie a neamului 
parman, caracterizat prin cea mai 
anonstruoasă megalomanie naţionali 
si prin cel mai brutal govinism, prin 
imperialismul său militarist şi prin 
excluzivism, În „pangermanism* se 
vede întreg suiletul și mintea poporu- 
lui german, deosebit de alte popoare. 

Fireşte insă eñ, în toată această 
aspră apreciere a autorului articolului 
despre Germani, se resimte și ura 
Slavulvi impotriva Germanalui. 

The Contemporary Review 
(lunie, 1911, London). 

Lucy Re- Bartieti— „Sinceritatea în 
viața soclală“—atinge citeva consi- 
deraţii generale asupra rațiunilor miş- 
eñrii feministe și interpretării acos- 
tor raținai. Fără indoiala că cererea 
libertaţii şi dreptăţii şi pentru femei 
e o cerere sfinlă, care poale erta chiar 
aspectele crude ala luptei. 

Dar libertatea socială nu insamnă 
licenţă în moravuri, 

Această Ințelegere n libertăţii indi- 
viduala de castrà unele femei este una 
din acele aberaţii care de obiceiu nu 
lipsesc din orice miscare socială, po- 
litieă ori morală, Orice virtute îşi nre 
viciul corespunzător. In mişcarea fe- 
minist uceasta aberaţie e cu deose- 
bire dàunãtorre, căci linde lu un © 
feel contrar cu scopul mişearii, Ea 
tinde la depganerarea tuturor, pe cind 
mişearea famenistă tinde la ridicarea 
tuturor. Femeia are dreptul la liber- 
tates ei individuala : pentrură această 
libertate va innălța intreaga societate. 
Ea no poate să aibā un drept ca să 
scoboare nivelul de civilizaţie al so- 
cietăţii. Legile unei țari nu pot a 
corda puteri mai muri femeilor pen- 
tru a le garanta libertatea in uceastă 
direcţie. 


Duca sint femei care aprobă această 
erezie a mişcării feministe, uducind 
ca argument pentru dreptul lor de a 
A impure faptul că barbaţii sint im- 
puri, aceasta eslo o lovitură care se 
aduce acestei mişeari chiar de cătră 
femei. Aceste femei trebuese vonsi- 
derate ca trădiloare a cauzei sfiale a 
femeilor. In lupta peniru libertate, 
femeile nu trebue să fie sclavele imi- 
tației vieții bărbaţilor: această sela- 
vie e mai rea decit selävin de care a- 
cum femeile vor să se scuture, 

Raporturile intre cele duuă sexe e 
temelia oricărei socielaţi. Aceste rs- 
porturi nu pot fi sănătoase decit cind 
sint intemeiate pe o Intelegere, iar 
ințelegereu făra sinceritate şi liber- 
late este imposibilă. 

Libertatea individuală a femeii im- 
plica însă libertatea socială n ei. Se 
poate spune că pănă acum femeia a 
trait In selavie: ea nu reprezislă de- 
vit un alter ego al bărbatului, Nu este 
in lume încă o armonie sociala intre 
barbat și lemee; sulletul femeii e si- 
Init de sutietul barbatese, Trăim in 
o perioadă de criză; abia a aphrut 
tipul non de femee. Lupla de trans- 
formare nu e lipsită de tragedie. dar 
contine şi promisiunea viitorului, A- 
bia ueum fomeeaa inceput să vorbească, 
si e natural să nu vorbească ca un 
copil care a atins vrista vorbirii, ci 
ea un selav care şi-a interit sulletul 
in inchisoare. Bărbații să-şi amin- 
tească acest lucru, riad critică mişea- 
rea femenistă, In femei varbese ne- 
dreptatea şi insulta ce li se aduce de 
veacuri; in ele nu lucrează decit im 
stinetul de a arunca jugul. 

lustinetul e sănătos, degi expresia 
lui e uueori barbară şi cruda. Ar Ê 
mai de mirat ducă această mișcare 
m-ar calea niciodată pragul demni- 
taţii. 

The North American Re- 
view (lunie, 1911). D. Brian Hooker 
—.„Uitima operă a lul Kipling"— 
cauta să scoata ln evidență că in in- 


- 


de see 


treaga operă literara a lui Kipling— 
cea mai mare figură literară in viața 
din literatura engleză contemporună— 
so găseşte una şi aceiaşi idee cen- 
trală, oricit de variate sint subiectele 
şi metodele artistice de tratare, 

Kipling și-a cistigat intai populari- 
tatea prin noutalea subiectelor şi prin 
simplicitaten lermecătoare a stilului, 
El a introdus în nuvelele Ini India, cu 
natura şi eu civilizaţia ei deosebiti. 
Sub forma unor povestiri ugonre el a 
pictat colțuri din India şi-a dat viața 
unei civilizalii care e untică fală de 
vechea civilizație romană, Kipling 
iosa nu serie uumni bocâţi din aceas- 
ta viața orientală. Nu e domeniu din 
care Kipling să nu-şi fi loat subiec- 
tele. Războiul, iubirea, moartea, viata 
animalelor, a copiilor, maşinele şi su- 
pra-nuturalul — toate îi dau subiecte 
pentru serierile lui, In intreaga lui 
operă, la inceput ca instinel vag, mai 
tirziu ea concepţie adine sipală in 
convingere, apare aceiaşi filozolie a 
vieții: superioritatea civilizației prin- 
să în organizarea ordonati n societi- 
ţii faţa de individualismul anarhie. In 
toale serierile lui, zice autorul, Kip- 
ling ma spus decit o singură istorie = 
victoria organizării impotriva anar- 
hiei. Acenstă istorie a spus-o ori tri- 
umfātor, ori tragice, ori satiric, dupa 
punctul de vedere din care s-a pus 
să privească viuţu. Și, succesul trui- 
mie al unui seriilor, spune autorul, nu 
atirnă în primul loe de stil ori de 
subiect, ci, fara excepţie, de pâtrun- 
derea şi de conceptia ce el o are a- 
supra vieţii cu fenomenele ei multi- 
ple şi complexe. 

Modul eum Kipling priveşte şi 1n- 
telege viața şi expresia artistică a a- 
vestel filozofii, In diferitele Ivi serieri, 
îl pun pe Kiplingin rindul seriitorilor 
trainici, prin fondul adine al serierilor 
lor. 

Russceoie Bogatsiovo (1911). 

Stalinsky are un documentat urti- 
«ul : „Criza în tactiea soctalismulul”. 


REVISTA REVISTELOR kici 


La Inceput sub Marx, tactica socia- 
listă se rezuma Jn euviulelu din Ge- 
orge Sande citate de Marx la sfirsitul 
studiului „Mizeria filozofiei”: „Lupta 
sau moarte, război singeros sau ne- 
ființă, aşa şi numai aşa pune istoria 
chestiunea“, Societatea modernă este 
incapabilă de un progres evoluționist 
in direcția ideilor socinliste, numai 
după distrugerea cu forța a organiză- 
rii moderne se poale incope evoluţia 
socinlisia. Din această cauză Interna- 
ționala. în mod congtient, n-a luat 
parte prin anii 1860 la lupta pentru 
votul universal în Englitera, iar ele- 
vul și amicul lui Marx, Wilhelm 
Liebknecht, în timpul agitaţiei din 
Germania pentru votul universul, # 
seris o broşură în care spunea: „Si- 
cialismu! trebao să distruga aceasta 
organizare (a socistații burgheze) : tre- 
bue eu de-a sila să-i pue capt; la 
o parte dar din drum ru eultul vö- 
tului universal egal şi direct”, 

Dupa introducerea republicei in 
Franţa, a votului universal în En- 
glitera şi Germania, socialiștii incep 
să la parte la viața electorală şi par- 
lamentară, Teoriile lor tactice nu so 
schimbă; ei privese po toli burghezii 
ea o masă de resclionari, iar tribuna 
parlamentară ea mijloc do propaganda ; 
yi văd scăparea numni în revoluție. 
Cregtarea mişcării socialiste face, to- 
cot-incet, să inceapa discuția despre 
necesitatea și posibilitatea realizării 
unor măsuri sociale care imping so- 
cietatea pe calea evoluţiei socialiste, 
Paul Brousse, cure a fondat „Federation 
de travailleurs ancialiales*, prin gazeta 
„Le Prolctaire“, a fost primul po- 
vățuitor al reformismului. Incereările 
lui n'au reușit, dar evoluția în tactica 
socialismului a continuat. Socialistii 
se conving incut-incel prin experiența: 
1) ea acela relorme pentru. lucrători 
sè pol fave şi in societutea modernă, 
nu reforme organice, dar totuşi utile; 
a) că se pot face alianţe electorale la 
balotagii co partidele burgheze libe- 


478 VIAŢA ROMINEASCA 


rale. E caracterialie că aces! din 
urmă punct a fost admis mai întăi 
și mai larg de eätrā ortodoxii socialişti 
din Germania prin rezoluţia tui Bebel 
Ja congresul diu 1897 din Hamburg. 

Cel mui uprig luptător pentru schim- 
bar eu tarlicei vechi revolutionare mar- 
xiste în Germania, a fast Bernstein. 
Revizuind schema evoluţiei istorice 
sehițata de Marx, el n constatat eñ 
ea nu este exaelă. Conirolind nn 
mare material statistice, Bernstein a 
dovedit ca in ţările capitaliste inain- 
tate nu «o observă de lor Inrăutăţi- 
rea stării lueratorilor şi ruina stratu- 
rilor de mici burghezi, cum prevedea 
Marx : teoria ortodoxă ră socialismul 
este un produs automatic, de unde 
rezultă eñ «forțările conştiente pentru 
o Bună organizaţie sint inutile, Bern- 
stein o supuna unei crilire wspre, stu- 
bilind datoria şi necesitatea dea crea, 
în limitele putinții, noi condiții pen- 
iru organizarea muncei, lucru posibil 
prin  demoerntizare mai largă : cum 
proletariatul nu poate singur să reali- 
zeze reformele democratice, fiindcă ero- 
inţia nu se face după rețeta lui Marx, 
si clasele intermediare nu dispar, e 
necesar cu proletariatul să se saliers 
cu. burghezimea. Soeialiştii trebne să 
ze lase de tactica lor de ura neimpä- 
ceata de clase, fiindră ea nu enres- 
punde niei ev direcţia evoluţiei so- 
ciale, nici cu situaţia reală n claselor 
în societatea modernă, Ei trebue să 
utilizeze oriee posibilitate pentru in- 
tärirea democrației — fără să se n- 
prească inaintea considerațiilor dog- 
matice — să facă alianţe cu parlidele 
burgheze şi sa susție chiar guverne 
horgber. 

Ideile lui Bernstein siot combatule 
foarte aprig de Kautsky; care sa si- 
leşte să stabilească că şi în teorie şi 
in practică ortodoxismul marxist e ade- 
vårat. 

Cu toată lupta teoretică, nuvoile vie- 
tii zilnice şi necesitățile practice au 
tnpins pe socialisti In călearea orto- 


doxismului dogmatic. La congresul din 
Läbek sa admis rezoluția primită de 
Bebel eñ votarea budgelelor este per- 
misă socialiştilor în caz de furţă mn- 
joră. 

In Franţa lupta ortodozilor contra 
achizmei (Jaurès) sa dat pe chestiu- 
nea intrării socialiștilor în ministere 
şi In majorităţi, bloque-uri cu partidele 
nesneialiste, Copgresele din Paris și 
Amsterdam au fost chemate sa re- 
solve aceste chestiuni, E caracteristic 
că adversarii straşnici u ministeriahi- 
lităţii socialiștilor şi ai formarii blo- 
ipum-urilur an fost delegații Germaniei, 
Spuniei, Rusiei, Poloniei, etc., adică a 
țarilor unde regimul demovratie poli- 
tie este abin visat. 

Sehizma a fost condamnata. Revi- 
zionitnul părea mort și inmormintat, 
iar ortodoxii triumtatori îi cintuu pros 
hodul, 

In răstimp viaţa conliuna să må- 
veaseă gaura ficută în concepliu tar- 
ticei socialiste, Socialiştii din sudul 
Germaniei (Baden) practicau schizma, 
de oarece luptau impreună en burghe- 
zimeu democratică pentru desfiiv jarea 
vechiului sistem de vot şi introduc- 
rea valui non, rare se apropie de votul 
universal ; in primele lupte cu nunl sis- 
tem de vot au reuşit eloricalii, în lupta 
contra lor socialiștii se aliază formal cu 

naţiopal-liberalii. Ortodoxii 1i atacara 
eu artileria gren ; oreticii merg inainte 
făra sfnlă ;au îndräzoit să voteze cu pu- 
vernul chiar budgetele. Ereticii sint cho- 
maţi în judecată la Nârenberg (1905), şi 
cum se si ewvenea au fost condamnaţi 
ennform eunoanelor; dar, ca toți erelicii 
în asemenea împrejurări, ei au procla- 
mat autonomia—autoeefalia, și întorși 
acasă iar au votat badgetul cu guver- 
nul (1903). Iar sint chemaţi ln răspun- 
dere (1910, Magdenburz). Ortodoxii se 
pregătesc să-i exeludă, dar li-e frică, 
intervina Bebel şi suprimă din rezo- 
luția pregatita excluderea. Eretieii se 
apară. Frank, leaderul lor, arată re- 
vultatele practice obținute: 1) logea 


REVISTA REVISTELOR 479 


instraeției publice rare scoate geoala 
ñe sub influențele bisericii (are şi alte 
mari ralitaţi): 2) aşurnrea impozitelor 
pentru familiile cu mulți copii; 3) par- 
iciparea femeilor în comisiile scolare, 
bi vatul dirert in alegerile munietpale 
im loeulitati eu mai puțin de 4000 lo- 
«vitori, Se va ziee că e puţin, se 
poale ; dur sindicatele profesionale nn 
lopta luni de zile cu mari sacrificii 
peniru a obtine o mârire a saluriulni 
cu cițiva plenigi? O micà victorie 
poale prepara rezollale frumoase in 
viitor, a răsponn Bebel şi ram alito- 
res de chestiune, El a susținut ed o- 
poziţia sistematica şi naintrerupta da 
rezultate In sfera reformelor politice 
şi swiale mai bine şi mai repede de- 
cit opurtuniamul, Dovada Bismark, 
rare ls 1544, u spus cè, dacă nu erau 
socialiștii, putinele relorme pe rare 
lea realizat atunci, nu Sar A realizat, 
„Negaţiune: a realizat Inintdenuna 
mal mult decit rsa zisa politică cren- 
toare“, Ştiinţa burgheză, enpitaliştii gi 
slatele au refuzat categoric să recu- 
poaseă principiul intervenţionismului 
de stat in Tavonrea muncitorilor, So- 
cial-demuerația i-a adus la această 
roneepție. lată Incă un rozultut al ne- 
sațiunei, Şi ni se propune nouă să 
lăsâm aceasta laclică din vare a egit 
puternica social-democraţia cu trei mi- 
lioane de alegători, pentru u face a- 
liante cu burghezia ? 
lată în esența răspunsul ortodox. 
Încoutestabil ca sint aici mullo lucruri 
adevărate, Dar sint două defecte prin- 
cipale. Mai întâi consideraţiile sint 
prea generale şi nu răspund la intre- 
barea ce e de lacul in cazul cind in 
situaţia data depinde de atitudinea so- 
cialiştilor de a se realiza saunu o re- 
forma sociali la ordinea zilei. Apoi 
Bebel, laudină tactica trecută cu soc- 
cesele ei şi recomandind-o pentru vii- 
tor, uită un fapt foarte important. A- 
ceasta tactică s'e „plicat într'un stat 
reacţionur, iar revizioniştii au în ve- 
dare tocmai condiții politice demo- 


eratice, Aici este nodul rhestiunii: 
ar da tactica negaținuei intrun stat 
democratic! Și eum Bebel n'a răspuns 
la aceasta, argumentarea lui să in aer. 
Totuşi ortodoxii au invins la Mag- 
deborg eu 212 voturi, contra 66, deci 
sehismaticii rapreziulă o forţa respee- 
tubila, n Irøeime din sovial-demoeraţiu 
germană, şi lucru semnilicativ, aceasta 
forţa este in croştere, Sechirmalirii na 
declara! că pun interesele muneltari- 
lor ma sus decit disciplina ortodoxa. 
Chestiunea deci va reveni din nou, 
Puritanismul ortodox nu va putea re- 
sista, viala va lrebui să inving). 

lutr'o formă mai vategorică decit in 
Germania, problema lacticei s'a pus 
in Belgia. In Belgia nu o vo' univer- 
sal egal ci plural. Socialişiii şi Tibo- 
ralii luptă acolo de mulţi ani pentru 
votul egal. Guvernul clerical are o 
majoritate foarte miră. Pierderea el- 
torva mandate, va determina plecarea 
elericalilor, Liberalii singuri on vor 
putea guverna şi realiza votul uni- 
versal şi egal; socialişti vor trebui să 
intre in bloc sa voteze budgete, să 
intre poate in minister, pentru rosli- 
zarea votului universal egal, şi altor 
reforine democratice, În car eontrariv, 
domnia elerienlilor, Asupra nmeeslei 
thestiuni s-au format ln partidul so- 
vial democrat belgian trai curente, or 
todoxii noimpăeali, oportuniștii şt- 
mljtorciii, Reprezentantul ortodoxilor, de 
Brecker, e contr» ministeriabilităţii şi 
formării blocului cu liberalii. Argumen- 
tarea lni este parafrazarena varbelor 
lui Kautsky. 

Anseelo, Bertrand şi Traqulóo sint 
pentru colaborare. Ei arata ca intre 
hotăriril congresului internaţional din 
Amsterdam și congresele naționale so- 
cialiste este contruzicere. La Amster- 
dam s'a oferit colaborarea socialişii- 
lor cu partidele burgheze, iar congre- 
seln naționale au stabilit necesitatea 
colaborărilor electorale; dar a lupta 
impreună în alegeri şi In urmă a re- 
fuza sā guverneze impreană e non 


450 VIAŢA R 


sens; din cauza intransigenței socia- 
ligtilor, opoziţia nu va pulea avea ma- 
joritate parlamentară, țara deziluzio- 
nat va chema la putere pe elericali 
şi progresul democratie al Belgiei im- 
preună cu creşterea socialismului va 
stagna mult timp. Socialiştii n'au drop- 
tul să'şi asume aşa răspundere Ei 
propun a n declara categorie và la 
căderea ministerului clerical socialişti 
sint hotăriţi a susține pa liberali cel 
putin eit timp Ja ordinea zilei vor fi 
reforme sociale şi politice importante. 

Situaţia mijlocie este ocupată de 
leaderul sociuliştilor belgieni, Vander- 
velde. El susține că partidul trebue 
să fie autonom, nu trebue să-şi lege 
nilnile cu hotăriri atit orlodaxe eit şi 
oportuniste, Se va hotari după impre- 
jurări. „Dacă voi şti, a declarat Van- 
dervelde, că votind budgetul razboiului 
voi căpăta pentru Belgia votul uni- 
versul egal, voiu spune dinainte cu ei- 
nism eă voi vota budgetele razboiului”, 

Punctul de vedere al Ini Vandervelde 
a fost admis de majoritate, 

Trecerea dela tactica veche la tae- 
liea nouă s'a făcut in Belgia mai uşor 
ca în Germania, din cauză că posibi- 
litaţile democratico sint mai mari aici. 

Dacă hotariroa laata este definitivă, 
nu Sar putea spune: mai Intăi ea 
esta incă teorelică gi nuşi-a eâpitat 
sancţiunea practică, Foarte probabil 
că chestiunea va reveni la ordinea 
zilei In mai multe rindari după nevoe. 

Partidul socialist italian format in 
1599 n'a fost nici odată deplin orto- 
dox-marxist, Era şi natural sa nu fie, 
avind în vedore structura economica 
u Italiei, eu diviziunea neprouunțală a 
claselor, cu o majoritate de populație 
agricoli, eu predominarea micei bar- 
ghezii. cu industrie urbană nu prea 
insemnata până in ultimul timp. 

La început tactica era coa clasică, 
neimpiăcala, mai eu seamà din cauza 


it 


OMINE ASCA 


reacționarisimului dominant şi a perse- 
cuţiei, 

Dar după moartea lui Humbert se 
incepe « politică liberală; indată in 
partidul socialist se Incep curente ad- 
verse, la inceput in chestiuni de tac- 
tică, apoi şi în chestiuni teoretice ge- 
nerale. Dela 1897 se desemnează trei 
curente 1! relormiştii, care sint pen- 
tru colaborare ca burghezimea, 2) stinga 
revoluționară şi 3) mijlocia—integralii, 
care sint pentru toate posibilitațila: si 
revoluţionare gi oportuniste; acesti 
din urmă au predominat până la 1908, 
cind dominaţia a trucul la reformisti 
Cu venirea lu guvern a ministerului 
Luzzatii, cu un program demoeratie, 
soeialigtii au votat incredere intrind 
astfel în majoritatea parlamentară. La 
sfirşitul anului trecut la congresul din 
Milano s'a discutat tactica partidului și 
s'a dat lupta Între reprezeatanţii ce- 
lor trei curente. Au invins reformiști; 
in cap cu Turati, Sa aprobat tactica 
intrării in majoritatea parlamentară. 
Dar după doua luni dela congres, so- 
cialiştii nemulțumiți de guvemu] Luz- 
zati au esit din majoritate. 

Astiel incit chestiunea tactleei nici 
in Italia nu pare definitiv hotărila si 
va reveni la ordinea zilei. 

Afară de Germania, Belgin şi Iulia, 
problema tacticei parlamentare tjunge 
la maturitate şi in alle stato europene, 
prefacindu-se teronul pentru căderea 
principiilor tucticei vechi, 

In Franta radicalismul, cu cele două 
ramuri ale lui, conservatoare si progre- 
sista, e pe eale de disolutie, Socialis- 
mul va fi chemat ae colaboreze cu ra- 
dicalii socialişti. Jaures incă anul trè- 
cul su arâtat partizan al acestei ide, 
şi punctul lui de vedere e impârtasi! 
de mulţi, şi combaâtut de mulți. 

Nu făra dificultați practice serioasa 
se facu schimbarea lacticei socialiste 
pe toată linia. 


m m 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE. PEDAGOGIE 


Edouard Abramowski. D'Analyse 
Pħysioalogiqua da În perception. Paris, 
Blond et Co, 1.50. 

Constiinta unei parcepțiuni ar îi, du- 
pă sutor, „monmla“ lui Leibniz, care 
ar sroflecta in ea lot universal, care, 
Jn ucest moment, tooparezzA ca orgi- 
nismul* individului, 

Edme Tassy, Le Travail d'Idéntion. 
Paris, F, Alean, 5 fr. 

Pe baeje » cela ce autorul numeste 
sülozofie vonstructivă“, caro ar tinde 
să messe datele nenrologiei cu ale 
lizioloziei și să arăte mal bine impor- 
tanja faptului psihic in sociologie, 
Edme Tassy studiază mecanismul ble- 
atiauei, disoelind activitatea intelecto- 
ală în; orgunică, mintală şi psihică, 

Maurice Legendre. Le problème de 
l'Education, Blond et Co., Paris, 3.50 

Autoral scoate în relief gresula care 
se face erămâdindu-se în capul copii- 
lor prea multe fapte, prea minuțioase 
amănunte, pros bogat material din di- 
feritele ramuri ale științelor, 


ISTORIE 


Henri Galli. Gundetta et l Atsare— 
Lorraine. Paris, Plon-Nourrit, 3.50. 

Anturul studiază rolal pe care Gam- 
botta ba avat în războiul din 70 si în 
chestiunea Alsacici-Lorrenei, lumininiă 
multe lucruri nelămarite și inlăturină 
upele păreri Mofavorabile marelui nu- 


tor, ce s'au emis de câtră unii istoriei, 
în special de regalisti. 

Général Comte C. de Monts. La Cop- 
tiviti de Napoléon ITI en Allemagar. 
Paris, Pierre Lafôte, 5 fr. 

Amintirile fostului temnicer dela Wil- 
belmsbooho, unde Napoleon al Ill-u a 
fost captiv in toamna și iarna anului 
1870—71, dau multe şi interesante im- 
mănunte asupra firii tmpäratului căzut, 
asupra felului de vinţă pe turoj ducea 
acolo şi asupra preocupărilor, gindu- 
rilor şi plannrilor lui, 

Ministere des Affaires ĉtrangères. 
Les Origines diplomatiques de la 
Guerre de INTU— ITI, Paris, Gustave 
Fickor, Tome Ill, sans prix, 

A! troilea volum de documente pri- 
vitonre la războial dintre Franţa si 
Germania, dă la iveală un material Io- 
gat si adesea foarte însemnul pentru 
lämuriroa chestiunii. 

Regniald W. Jeffery. Zhe New Eu- 
rope. Loudon, Constable, & str, & il, 

Un tablon meneral asupra transhur- 
mărilor politive, economice si sociale 
sle Europei intre 1789 si 1559, 


ŞTIINŢĂ 

Ch. Richet, / Anahi lazie, Paris, 
F. Alean, 8.50. 

Descoparitoru! acestei proprietăţi pe 
caro o au unele substanta de n mări 
sensibilitatea organismalni față de ela, 
după ca an fost o dată injectate, 


pablică acest volum în care urată 
diferitele experiențe pe care le-a B- 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


făcut și expune întreaga chestiune a 
suapbylaxiei—enre e tocmai fenome- 
nul opus imunităţii "ce se obține prin 
vaceinare. 

[n ei P. Murat, Les Merveilles de 
l'oeil, Paris, Blond et Co, 060. 

Un mie studiu asupra fonetionārii si 
iluziilor delieatulul organ care eè o- 
chiul, 

Henri Coupin. Jectures scientifiques 
sur la Phħisique. Paris, A. Colin, 3 
tr. 
Pagini alese din diferiţi seriitori și 
savanți însemnați. 


SOCIOLOGIE. ECONOMIE POLITI- 
CĂ. DREPT 


Dr. Jacques Bertillon, Zo Dipapu 
lation de la France, sex conséjuences, 
ses causes, mesures ăprendre pour la 
combattre. Paris, F. Alean, 6 fr. 

Un studiu intins şi documentat asu- 
pra acestoi problemo atit de impor- 
tante pentru vjitoral Franței şi care 
preocupă întrun grad foarte inalt pe 
oamenii de stat și sociologii Republicei 
Franceze. 

Abel Favre. L'individualisme et la 
Réforme de T Enseignement. Paris, P, 
V. Stock, 1 fr. 


diază personalitatea artistică a lui 
Kainz, scoțind in relief puternicele lul 
mijloace dramatice. 

Archibald Henderson. Mark Jiran- 
London, Duckworth, 6 sh. 

Un studiu asupra marelui umorist 3- 
meriean. 


ETNOGRAFIE. FOLKLOR 


G. Gandilhon Gens d'Armes. In 
Folklore Auvergnat, extr. de „Lo Voil- 
lie d'Auvergne“, 10 fr. 

Un bogat material folkloristie si o 
privire generală asupra isvoarelor si 
bogăției acestuia în Auvergne. 

A. Shewan. The Jay of Dolon, 
some notes on the canona and metho- 
des of honorie criticism. London, Mat- 
millan, 10 sh. 

Autorul discută chestiunea ducă al 


X-a cintec din Iliada, cunoscut sab, 


numele de „Doloneidu“, a făcut dela 
inceput parte din Ninda, ori e on epi 
sod adăugat mai pe urmă. 


ARHEOLOGIE, CĂLĂTORII 
Henry Asselin. Paysages d Asie: 


Sibérie, Chine, Ceylan. Paris, Ha- 
chette, 19H. 


TABLA DE MATERIE 


a 


Volumului XXI 


(ANUL VI, 


I.— Literatură 


NUMERELE 4, 5 şi 6) 


Plecind delu constatarea că invăţă- Descrierea pitorească și anecdotiză Pag. 
7 o sg cum e erganizat uetual- a diferitelor aspecte ale naturii și popu- ———— 
rapi nebun ajlbasieortipeaeacae laţiilor din regiunile cele mai putin Beldiceanu N. N.— Inavgurarea prostogolului $ 396 
propune să se retormeze în acest senz frecventate alo Asiei. Brătescu- Voineşti Al. 4.— Niculăiţă Minciună = 3 
invăţămintul. Călugăru Alice— Pe drum (Versuri) . ; 268 

De. Max Rumpf. Le Droit et UO- LITERATURĂ, Coe sin rate mes cetitor (Sonet) . . 101 
pinion. Paris, Larose et Tenin, 350. Kari Henckell Waltl R, ein In- = - ea e Li . . . 232 

Traducerea franceză a acestei cărți asia hdi 7A niel A Rigoletto (Sonet) o 
care a făcat o ie in lu- benskreis in N ohtungen. Manih, Hogaş C.—La Pingâraţi ' . w 


urecare impresi 
mea juridică e datorită lui Louis Hu- 


Lese-Verlug, d m. 


Iosif O. St.— Nataliei (Cintece). 


E o colectie de traducere din poeții 
toi mai iubiti de Honekel, el insași mare 
poet german. 

Sint traduse în limba germană hu- 
câţi de Baudelaire, Verhaeren, Voria- 

U 


Murnu G.—Iliada, cintul al XIV-lea (Trad. din Homer) 73 
Rădulescu Dem. Mircea—Leii de Piatră (Versuri) . 392 
Rotică G.—In colș. la crişma cu trei fete (Versuri) . 109 
Russo A.— Piatra Teiului {Fragment dintr-o călătorie 

in munţii Moldovei, — tălmăcire de M. Sa- 


guoney. 


CRITICA LITERARĂ şi ARTISTICĂ 
Otto Brahm. Hainz. Berlin, Egon 


Fleisehel und Co., 1 m. anzio, Ada Negri, z doveanu) $ è ; i 329 
0 monografie asupra marelui actor Sadoveanu M.—Bordeenii (Sfirşit) . ă z- 44 
Toma A.-— Adolescent (Versuri = - = 237 

BIBLIOTECA Tapirceanu G.—lIn tren (Versuri) A Ù x 405 


UNIVERSITATȚH 


IANI- 


Il 


Pag. 
15 — Documente omeneşti 


Raiul Lupilor /Jean Bart).— Din veacul trecut /C, 


Aag g 5 i A ` 102 
Sase sute de lei (M. Sd). E ; 3 261 
Noroc... (M. C). J < ; A = 407 


IEI.— Note pe marginea cărților 


Ana Karenin /G. 1/.—Razbunătorii livezilor [Pe mar- 
finea unei zoologii] (M. Sd.). ă 2 
lon Păun [Pincio] (0. Alexandrescu).—Uşurinţă (M. 
C.).— Citeva clişee (C.I . . . 240 
Greerele şi furnica [Pe marginea unei entomologii]. 
(M. Sdy.—Pe o istorie a literaturii japo- 
neze (M. C). : . 3 . 384 


63 


IV.—Studii — Articole, Scrisori din ţările romine gi 
din străinătate 


Bărbulescu lie— Din lumea balcanică (Cultura în 


Muntenegru) . 3 = è 409 
Dubolteanu P.—Scrisoare din Basarabia = a 290 
En.— Scrisoare din Bucovina (Alegeri) ó A 133 
Grămadă 1.—0O nuntă domnească (Nunta Domniței 
Maria cu lanuş Radzwill, 1643) ; 252 
Nädejde I.- Privilegiul masculinităței (Procesul Brin- e 
covenilor cu Creţuleştii, 1714- 1806) j 87 
Pascu G.—D. Pirvan şi flologia romină  . 4 233 
+ Rosetti Radu- Pentru adevăr şi dreptate (Răspuns 
unei critice) . + 200,331 


Sina 0.—Scrisori din Ardeal (Sinoadele eparhiale. — 
Chestiunea şcolară. — Şcoli inchise.—Iaspec- 
tia şcolilor.—Lipsa de învăţători romini.— 
Localuri nouă pentru şcolile normale şi pen- 
tru seminariile din Sibiu şi Caransebeş. — 
Sute de sate romineşti rămase fără şcoli, — 
Ministrul Zichy şi politica lui şcolară.— Con- 
gresul inspectorilor unguri.—O ordonanță 
absurdă.— Starea învâţămintului în ile 
E f4 ale ţării.—Şezătoarea scriitorilor 
romini la Arad.—Bustul lui Eminescu și al 
lui Barițiu la Sibiu.——, Asociaţia“ şi proble- 
mele economice ale țărănimii ardelene,—Un 
„cămin studenţesc“ la Cluj.— Jubileul şcoalei 
de fete din Sibiu.— Jubileul „Asociaţiei“. — 
Centenarul seminarului din Sibiu — Trei li- 


brării rominesti nouă.— „Almanahul scriito- 


rilor romini* din Ardeal, a U scă 
şi Banat.— „Istoria Rominilor* de N. lorga, 
in Ardeal) . - $ 4 
Svilokossitehk D.—Din lumea balcanică [O carte a 
d-rului Vladan Georgeviteh: Europa şi 
Balcanii (istoria diplomatică a popoarelor 
creştine din Peninsula Balcanică în veacul 
al XIX-lea), Cartea |: Europa şi Rominia]. 
Xenopol D, A.—Descălecarea Munteniei (Sfirşit) 


Y.—Cronici 


Bădărău A. T. — Cronica ştiinţifică (Vicleşuguri 
de-ale plantelor) a : 
—(Asupra originii vieţii terestre) è 
—[Note şi informațiuni (Meteoritele sint sfär- 
māturile unei luni.—Efectele avortive ale 
radiului. -Rolul vederii in orientarea po- 
rumbeilor, etc..)] E N 5 A 

Duca G. L—Cronica externă (Situaţia din Maroc) 

Jonescu-Şişeşti C. G.—Cronica financiară (Impozitul 

plusvaloarea funciară în Germania) 

Lucilius- Cronica socială (Alcoolismul in Franţa) 

P —Cronica artistică (Expoziţia „Tinerimea Artistică”) 
—(Expoziţia oficială a artiştilor în viaţă) - 

Sadoveanu Jzabela-—Cronica literară Andrė Gide) 
—(Antonio Fogazzaro) b P i 

Sandu- Aldea C.— Cronica agricolă (Plantele de nu- 
tret şi semințele lor) giscdezateta i 

Topirceamue G.— Cronica veselă (Max şi Direcţiunea). 


Y 1 —Misecellanea 


P. Nicanor & Co.— A. Russo editat de d. G. Bog- 
dan-Duică.— Discursul d-lui Duiliu Zam- 


firescu z sa . E A 
— Conflictul bisericesc.—Din lumea scriito- 
rilor... 5 


Putina „politica*.—Dicționarul limbii ro- 

mine, Academia, d. S. Puşcariu. — Dela 

redacție. * > A l 
VIIL —Recėtnzii 


Alecsandri V.—Serisori inedite, corespondența cu E- 
se douard Grenier, 1855—1885, traduse şi pu- 


iV 


blicate cu o introducere de Alexandrescu- 


Dorna (G. 
hel D.- -Povestea celor necăjiţi (I. S}. 


- Biblioteca „Luceafărul“: Guy de Ma assant —Po- 
Vestea unei fete de țară ; ecrasoff—In 
ocnele Siberiei ; Rudyard Kipling — Amin- 


tiri din pension; François Coppée —Un 
accident; Æ. de Balzac—Ilustrul Gaudi- 
sarti Grazsia Deledda — Iubire taini- 
că (F.) 

Biblioteca „Lumen“ : A. Cehov—Dräguta ; 1. Turghe- 
nieff— Un vis ciudat; Maxim Gorki— 
idila; Fr. Nietzssche—Omul superior: PA 
Tolstoi—lIn ce constă fericirea; Dr. C. 
Sorbu-— Curiozităţi ştiinţifice; Æ. Suder- 
mann—Nunta Yolanthei ; Guy de Maupas- 
sani — Răzbunare ; HI. Sienkiewicz —lanko 
muzicantul (F.) r ; 

Boteni 1. Dat (. S) 

Biichner—Ce-i omul? 

Busuiocescu D. dr.— Sistemele de arendare aplicate 

pe moşiile Academiei (M. C.) 

SRI E palma 1.— Jalea satelor (0. B.) 

Constantinescu Eliodor-— Problema feet se- 
cundar in Franţa (M. J.) 

Dahn Felix — Atila [Roman istoric] (V. B.) 

Eftimiu pt ea i Mărgărite [Poem feeric in 
4 acte] (0. B. 


V. François—[Son valet de chambre]-, Souveni sur 


Guy de Maupassant as ` 
Guesde Jules—En garde ! (M. J.) 
Iorga N.—Räscoala Seimenilor impotriva lui Matei 
Basarab (V. D) . 
Iorga N.. A. D. Xenopo 1.— Două concepții istorice 
(Cnam aa pan la 17 Mai 191 r, la intra- 
rea in Academia Romină] /M. 
Mikszatti C.—Cavalerii ig de Liviu Rebreanu 


- 
Niederle Lubor—La race slave (M. C.) 
Pascu G. dr.— Despre cimilituri [Studiu ilologie şi 
folkloric]. £ Partea II (G. P} 
Pellico oY ei de temniţă (Trad. de N. ` Pande- 
ea } 
N. Rădulescu- -Niger —Povestirile lui Moş Iftimie Hi- 
robor; Joun Dragoslav—Flori şi povesti; 
St. O. Iosif—Din legendele Ep pai 


henzollern (M. C) 3 


310 


Pag. 


y 


Schiemann Th. dr.— eer oi und die grosse dacia 
anno 1 
Schuller —Don Carlos rad de G, Coşbuc] M. Js 


-Alphonse Seche—Les plus jolis vers de l'année 1gro 


(M. 
Sofocle — Oedip la Colona [Trad. de M. Iorgulescu) 
5) 
G. Suer Capitanul Gh. Stanculescu) —3povedanie 


Vegener Hans — Noi tinerii (Trad, de locotenentul N- 
A. Petrescu] (F.) | 
Vircol V.—Graiul din Vilcea (G. 2 BE 


VIIL — Revista revistelor 


Anean Joseph—Serbia şi Regele Petru | 

Barbagallo Corrado—Opera istorică a lui Guglielmo 
Ferrero şi criticii sái 

Car Marko—Pia Desideria 

„Convorbiri Literare" 

Cormilissen. Christian „Orientarea mişcării sindica- 
iste ; 

De Coussange—Scriitoarea suedeză Ellen Key i 

Dedjer Jouto dr. — Provenea populației din Bosnia 


şi Herţegovina 
Dilthey Wilhelm- nceputurile concepției istorice a 
lui Niebuhr . å 


Dimov V.—Pictorul iv. V. Märkvička 

Ihamnesnil R,—Originea a două cărţi a „Mizerabililor“ 

Faguet Emile — Brunetitre A . 

Figner Vera—ln închisorile ruseşti 

Finot Jean — Psihologia femeii 

Fischer 1.— Teoria dobinzii bazată pe nerăbdare 

Frenzel Karl— Karl Gutzkow 

Ga:pp Robert — Das Pathologische in Kunst und 
Literatur 

Gentile Gius — Mecenatismul şi filantropia milio- 
narilor americani - 

Gilbert Halley Geor, —-Interpretarea bibliei şi pro- 
gresul civilizației creştine 

Girard Rene — so asa aviatorilor 

Giraud Victor— Opera şi spiritul lui Bourget 

Gosse fier oezia recentă suedeză şi contele 


Snoilsky 
Henderson Archibald Bernard Schaw intim (Trad. de 
Henry D. Davray) ; 


Heurtault E.— Vindecarea LA obştese 


319, 


463 
155 


462 


Pag 
Hinzelin Emile — Reinvierea Italiei , a ; 161 
Hooker Brian—Ultima operă a lui Kipling 477 
Kemmerich Max dr.—Autoritäți ştiinţifice . A 165 
Lanzalone G.—Morala egoismului și a plăcerii k 324 
Laufer René dr.—Protecţiunea copiilor muncitori . 320 
Laurent René — Sulietul romantic al lui Theofile 
Gautier A A x $ > 320 
Louis Paul—-Problema dublului proletariat antic . 160 
Lovinescu Eug.—Conservatismul lui C. Negruzzi . 15 
— „Memnon“ al lui C. Negruzzi - 18. 
„Luceafărul“ ă p; A y : A 318 
Marchesini Giovani—Problema educatiei politice í 
Milliard B.—Invăţămintul secundar de fete 472 
„Neamul Romanesc Lilerar* . . 159. 318 
Norvins I.—Sarlatanismul medical 322 
„Noua Revistă Romină“ i , „160, 318 
Novakovic Stojan—O carte a lui B. de Källay: Die 
Geschichte des serbischen Aufstandes, 
1807—1810 . . , i 5 325 
Panpe Adolphe —29 scrisori inedite de-ale lui Prosper 
Mérimée s a x i 161 
Pinon Rene — Rominia in politica danubiană gi balcanică 473 
Plastara George-— Proprietatea temporară `. y 1 
Rădulescu-Motru C.—Cartea d-lui A. D. Xenopol : 
„Partidele istorice, ete.“ . > y 468. 
Re-Bartlet! Lucy—Sinceritatea în viaţa socială 3 477 
„Revista Științifică ‘V. Adamachi* `. A : 160 
Russell S. E.—Vitalismul 323 


Sanesi Ireneo — Per il Carducci, per l'arte e per Ja critica 
Seillire Ernest Amoruri intelectuale . e: 


. . 4 

„Slovenski Jug*—Pan-germanism şi psicologia po- D 
poarelor . a ; . A 476 
Stalinsky— Criza in tactica socialismului j A 478 
Vandervelde Emile — Socialismul contra statului : 472 
„Viața Socialā* š i ; $ : 159 
Von Suttner Berta — Donaţia lui Carnegie pentru pace tis 


IX.— Miscarea inte 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se înnapoază ; în schimb. acei autori 
ale câror Imcrări urmează să se publice în revistă, prd 
ingtiințați, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data 
ar riore A Saituri manuscrisului, autorii sint incasi 
să ne comunice și onorarul dorii ; în caz contrar, acesta 
se va fixa de câtră Direcțiunea Revistei. 


ce priveşte redactia : manuscrise, 
i S pie et ta ip adresa la rea Bern 
tei ` Vima Mominească“ strada Golia 52, La Pe 
a "Numai articolele ştiinţifice anne perna Par 
imi i tc.) se vor tri - A 
AEN medicale e Vodă, 111 bis, Bucureşti. 


inistraţia : cereri 

e priveşte administraţia : cer 
nova ir Coe te, inserare de iapa ă se ti 

i forarea Administraţiei revistei „Viaţa ease 
sirada GUES iian a reprezenta revista noas- 


, 


cp - 
P - < 


» se aboneze la Viaja 
A “adreseze Admnistrației 


SE 
SP II util 
pa 
pa 
m 


-rsoanele, care dores 
Pipars sint rugate să 
prin mandat postal. 


LI) 4 a 
-> CEL MAI MARE SUCCES DE LIBRARIE '* ORICINE POATE a 
OBŢINUT PÂNA ASTAZI, IL ARE = CITI ; 


Biblioteca „LUMINA” | Biblioteca „NOUA „| 


— — Puia - | Cea mai interesantă şi mai bine intue- 
CEA MAI FRUMOASA | mită bibliotecă populară cuprin- 
CEA MAI EFTINA | zind operile autorilor celebel. 

Epic popescu | UN ELEGANT VOLUM 75 BANI 


AL APARUT 
1. L. Tolstoi, Revoluţionarii 


CEA MAI BINE SCRISA 
T. 


AU APARDY | 


È E grire SL siia || => 6. de Maupasant, D-ra Fifi 

3, L Agirùlceans Prigasta || 5 Ant, Fogazzaro, Dragostea unui 
4. Paul Heyse Prizenieri| A rege 

A LA ao mere ia Ary |! 4. Leonida Andreew; Risul Rosu 

7. Carwen Sylva Prijal codul 5. Guy de Maupassant, Yveta 

A E Nenon Viața dsi tes 7. H. de Balzac, Liturgia ateului 
tò, Pitimin Fără mñet 5. H. G, Wels, Râăzhoiul aerian 

11, enjamin Coasiant Ada! 9, 

12 Michyath Cavaleri) K | 10. Mathilde Sèrno, Mama vitregă 
=: ap AER Dos PaA celor secăjiţi || 1. 7 D ogheniani, Hagi- Faust 
Un numar de 128 p. 30 b. a 1> ZOLLA, Jean Gourdon 

EXPEDIAZĂ FRANCO LA PRIMIREA COSTULUI 
" ~ LIBRARIA NOUA, Calea Victoriei 79 


e S ŘŘŘĖŐ—— 
aeee 


PREȚUL 2 LEI 


ee 


Au aparut in eaitura revistei „ Viaţa 
Romineasca“ şi se afla de vinzare la principalele li- 
brarii din ţara. precum și la administratia revistei : 


|. AL Brătescu-Voineşti Zn lumea dreptății. Nuvele, Un va- 
lum, in 8%, de 290 pagini.— Preţul 2 Lei. 

A. Philippide. Specialistul Romin. Contribuţie ia istoria cultu- 
rii romineşti din sec. al XIX-lea. Un volum, în format mare, 
de 96 pagini. — Preţul 1 Leu 50 Bani. 

M. Lermontov, Demont. Poemă tradusă de loan R. Radulescu, 
precedată de o notiță privitoare la „Poetul Caucazului“. O 
plachetă elegantă, pe hirtie velină, format special, de 64 pa- 
gini.— Preţul 1 Leu. 

St O. Iosif şi D. Anghel. Legenda Funigeilor. Poem drama- 
tic, în trei acte. O placheta elegantă, pe hirtie velină, format 
special, de 60 pagini.— Preţul 1 Leu. 

G, Ibrăileanu. Spiritul critic în cultura rominească. Un vo- 
lum, în 80, de 267 pagini. — Preţul 2 Lei. 

G. Ibrăileanu. Scriitori şi Curente. Un volum în 8» de 320 p. 
Preţul 2 lei. 

D. D. Pătrășcanu Schife şi Aminliri Un volum in 8 de 292 
pagini. Preţul 2 Lei 

A. Stavri. Luminişuri (Versuri). Pr. 2 Lei,