Viata Rom. (R.), 1923, 15.2

Tt gg a 


A e ANUL XY, Aren, No. 4 


R KE IMI MO A 


“Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


SUMAR: 


Prăpastia... 

Opera lul Romain Rolland. 

Pouestea lui Dumnezeu, 

Mărturisire grec (Elena Bantaş câtră Mihai 
Abaza, - Bon ` ut r (Daspăr. 
escompu paron ru A rus jirea pū- 
poorelor subjugate de Rusia). 

„ Note urna]. 


L I Mironesea . $ 


DS WR? 
De Jet 
dl :..':9 


KL . . ké de 
. . erio Wop e: Bey ere tari. ` 
Silviu Deleanu . . . . , „ Oameni din lună, 
Vrabie. . . . . . . . Dintr-o casă moórid. 
n . ere ve tel Dincolo, peste Ocean (Dintr'un jurnal de bord). 
Bărgănanu +... s La ju 3 
Traian Mo; soia: Som oii AER Seier (Citeva date goud eu privire le 


wajo şi familia mr 

De, CG Dion, . verk e Prada Treia Autonomia mişcãrli coo- 
peralloe). 

Petre Diacu . . .. . . „ Cronica teatrală: Cralova (Legenda Weg eta 
— Un asasinat. — Erumaasa aventură. ` - Bilanţul 
unei stagiunii). 

? e GC SE? EE DE Za a GE 

wg E Lă So Traian R. enge: KN ir aa aeia GH e canse 

Zeg gări 
RER 


{Emapash Per), Les e EE Keyn. 
D e, A EE e WEE 
{Kasimir Li Zeien 
BE în străinătate (Literaturi. enin NIKA Memori Biet), 
Bibh , : 


BAF 
IAŞI 
Redacţia şi Administrația: Strada Alecsandri No. 12 
4 1923 
VIAȚA ROMINPASCA apare humar cii cel guj în rég pagtui.—Abomamoziil în țară an an 100 Imi: 


` Zegsktttg an 100 Zei, Numărul za lei.—Pentr= strålattate : on an zap lei) fimAtate de un rz lei. Numi- 
toare. 
tal a Îi. Pentru detalii a se vedea Cagien urmâtoa F S eet 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10-—12, 
ANUL XIV 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale si anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No, | pănă la No, 6 in- 
€laslv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 Inclusiv. 

Atonamentele se pot face in orice lună a anului, trimiţind 
suma prin mandat poştal 

Reinolea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere intrerupere, 


Preţul abonamentului pe anul 1923 este: 


IN ȚARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi și Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 300 le! 


Pentru particulari: 


Pe una piu x j pate w "KK bei 

DD R E e: me O NR 

SR ca a 0 e ei. ea d e 6 Au 
IN STRĂINĂTATE: 

PD: ER i u ek ei a: cetera e ce: e AO Tai 

Po. Simti: aa — e 3 Ce e e ea a e Ee 

URM: wx i. e: e n: ate eco i e a 


Abonaţilor D se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
(ul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugați a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costul recomandării pentru ţară și 65 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 şi 1922 se gâsesc 
In depozit la Administraţia Revistei cu prej de: 


100 lei colecţia pe 1920 
120 „ Se » 1921 
160 „ Š » 1922 
inclusiv spesele de porto. 
Administrația. 


mas 
e n, 


D i Ga, 
Fabrică de DAS, Las? ANE KITT SU LZ ER 


Socielale Anonimă veniru Indasiria şi Comerjul de Uleiuri. Vepsele 


şi Produse Chimice | e R E R ES 


CAPITAL LEI 4.000.000.—DEPLIN VARSAT 
Fabrica și Laboratorul ? GAME Magazinele „VULTUR* 
Li Sucursala : |Deatazarea proluaaler Pabrical 
ŞOSEAUA VIILOR 93-97 Calen aen iert Her 
Telefon 16 40 Str. Colle) 7 bis (Pista ȘI. Stearghs) 


Biroul Central: Str. BURSEI No. 5 Et. | - Telefon 23/83 
Brăila : Sir. Regală No. 33, ` — Oiuegiu: Sir. Principele Nicolae 12 


==> Strada Dimitrie A. Sturdza No. 17 
BUCUREŞTI 


| 


Costică Constantinescu 


— Import-Export engros — 
București, Calea Victoriei 98, Bulev. Lascar Catargiu No.3 
Adresa Telegralică : „TITINEL” 

Telelea. 

IMPORT: EXPORT: 

COLONIALE ` | CEREALE 


MANUFACTURĂ ODUSE PETROLIFERI 
INCĂLŢĂMINTE stiti cui V 


WIEDER & Co. 


— BUCUREȘTI — 


Sucursale; LONDRA: E. e. 3. Gracechurch St, 52 
BERLIN: AW. Potsdamerstrasse 124 
GALAȚI; Str. Portului 41 „(Cassa Suré) 


Adrese telegrafice ; BUCUREŞTI — . WIEDER: 
LONDRA ` — „LOMORFA* 


BERLIN —  „LOMORFA* MOTOARE DIESEL 


GALAȚI — WIEDER" 
Codes: ABC 5 th Edition MAŞINI DE ABURI 
Bentley CAZANE DE ABURI 
ay FRIGORIFERE 
„DESFACEREA. EXCLUSIVĂ. A. PRODUSELOR „sure I POMPE CENTRIFUGALE, de toate mărimile se găsesc în perima- 


MINEI „VULCANA -PANDELE“ e Drnä în depozitul nosiru din Bucureşti, 
e a a Ae 


BILANŢUL 


„Agricola'“, Soc. de Asigurări BII 
Incheiat la 3f 


ACTIV 


DENUMIREA CONTURILOR | Ramurile 


Nuumerar in cassă A la bănci enee . 
Imobilele Societăţii *) . . . + = a + 


e EEN | 

Bucureșii, Calea Victoriei No. îi coll cu Su. | 

Marconi No. î1şi3 ennen 

București, Calea Bisrat Ne. isi, r | 4 

icre Str. Impăralul Talan No. 9 
Cluj, „ Nicolae lorga Ren A nea 

Timişoara, Piala Uairel No. 12 . . . - » 


Efecte publice 
IER at ` D 


E 
ERC KE ma | [| Tae | 


4 Se Renlă Gebees s 1 —| 60} 
o 
44%, Oblig. jud. şi Hr 


SS op 49000 — Gë" 

OA e 49000 — 620 
557000 "ee, 
561600 — 68, 
3 000 =| 80'/e 


II PT m — 


Bu 
5% Serisori func. Ciy 


le . 
sei aaru A refacer i 
ECHT Aedoa. 
Cat t 
ar dia 1919 H Bu: 50000 — Kei 


“cureșii din 1924 . .| (09000 29, 


Ca Obl „Clădirea 
Rom." dw Sils i gag" 


Participaļluni Ja Socielăli de Asigurări („Prima Arde» 


leană“, Cluj: „E , Cluj ; Comp. Europosnā | 

Asig. Mări. iu D e e . . D RS gg 1039000 -1 
Bilele la ordin în porio egw E RER 563577 65 
DER aa ace ee ou ae Nei: ee n $i- 
Împrumuluri pe ipoteci B: a d £ Lat a3 Jh $ cins - i Lë - 
menirea E me cpt ës a oe e l. + | 237758559, 105670429] 3434287 
Socielăţi de Asigurări şi Reasiguriri - „n a F| 43599540 
Conlul ee d ri Lë PE ee ee ta E z | 
Caujiuni in pozii . . sie... z Se IEE 

am aM 


3 Extală jmacripile, ne asupre feszeg ef Calea 


KLN Ro. Ti toles Sir. 3 către 
UE dë Indusirie și Comeri coal. eri 147 din 


codul comercial. 
Director general, 
Em. M. Brancovici 


Examina! conl. art. 27dia sialule 
Cenzori: Ing. A. Dino 


ES a 
e 


GENERAL. B4 ji 
Decembrie 1922 j ie OC 


ii 
Ree 
DENUMIREA CONTURILOR 


Re zt Mer (din core lei 5.000.000 vărsa! Le 
Fond de rezervă s!aluară en ` at Oai as il Län. 
Fond de rezervă specială. . © . . . . . . e» P 
Dividende neridicale . . . 
Fondul de pensiun! ol fungiionarilor Socletăţii > . — 
Reporiul % Sta dobinzi și diverse pe 1925 , . 


di 20.90: a. db 


Agent şi D 6 ege tiay e bn ih 
be ës Zeit 4 Reasigurăr! Feb lei 
Coniul curent al Bilanțulu B. ........ 


Reporturi tehnice : (Pariea Sociețăji! ns.) 


Partea din prime e riscuri de ess 


Joé Sé Zu TE 


2.640.500.70 


eg stadt 1 pa: 2935 Bee vie ea 959.233.05 
Paariea din prime e 8 ziscuri de accidenie 
şi altele reportale pe 1925 ... . + 461.377.06 4051110,31 
Parlea din iz” - r riscuri de vială | i 
reporiaie pe 1925 . >. j ... . . « b of o 11318290 62, 113182 
e Aed pi. daune de incendiu în curs de ef i 
E T RE AA R E $98.825. — 
Report pi. pi. docas de grindină în curs de | 
e To ` 46.235.235 
| Repori EN danne de irenspori în curs de | 
Behkdeeg si . <: 285.657.356 
Repori e daune de accidente şi altele 
în curs de lichidare APES 07 a 51.566.96 2235230 5 
Begăi. poniru daune de "viată În curs de | | 
KR gif ei ee mă Je ` CH 13859925, 1383992: 
Depondenii de cauliani ........... 754 | 
Profi A Pierdere, beneficiul net ....... . t sei ee 


| 
| 


31548308 A 19530625 82| SG 
— e oee een 


*) Se urcă prin alimeaiajiesialuară la lei 1.855.341,03 
Ji Decembrie 1922 
riie 1923 


Societăţii şi ari. 186 din codul comercial 


Şeful Coniabilităţii, 


Gh. V. Ohimpeţeanu 


1. C. P'lidi, D. Tatos 


€ mm Om te ET ue. À 
| | " Societate anonimă 


Capital 12.500.000 lei 


Biroul Sirada bascar Catargiu Do. 8 
BUCUREŞTI 


=E á Telefon No. 47124 Se 


Exploatarea atelierelor 
C.F.R. Griviţa 


“ADMINISTRAȚIA FERMELOR ȘI FABRICELOR ||| 
Principelui B. Stirbey 


- 
Calea Victoriei 121, Bucureşti, Telefon: 50 23 


Recomandă produsele urmălonrelor sale inlerprinderi: 


Fabrica de conserve alimentare „BUFTEA“ 
(Conserve de legume şi compoluri) 


Fabrica de vată și pansamente „BUFTEA“ 
(Tifon hidro!!! ei vali medicinală) 
pivni ele ȘTIRBEY, RON 
Vinuri fine de Drăgăsa 
PEPIN ERELE DE ARBORI ȘI VITE „BUFTEA“ 
(Vile alioile, pomi roditori și plante de ornament) 
BIROUL DE VINZARE, Sir. Mārăşif No. 2 (loastă Banului) București, 
Telefon 40 40. 


„AGRICOLA 


Societate Ancnimă de Asigurări Generale din Bucureşti 
Capital Social Lei 10.000.000.—deplin vărsați 


Totalul fondului de garanlie la zt Decembrie 1922 Lel 30.161,422,28,. 
Daune plăliie la zt Decembrie 1922 Lel 55. 127,458, 


„Creditul carbonifer“ 
0 Societate anonimă minierä ` 
' Capital 55.000.000 lei 


| Direcţiuae Regională la: 
Palatul Societății i 
Calea Victoriei No, 11 


Direcțiunea Generală în Bucureşti | 


Sir. Carol 55 colf cu Asachi 


Biroul pentru asigurări de transporturi | | Reprezentanțe generale la: 
la BRĂILA |! Bucureşii, Cluj, Craiova, Timişoara» 
Strada Imparatul Traian No, 6 | Cernăuti, Chişinău, Oradea-Mare' „ Biuroui central BUCUREȘTI. 
Satu-Mare, Braşov, Tg. Mureş, Si- i 


Strada Lascar Catargiu No. 8 
 Teletoa No. 45/85 
“Exploatarea minelor ðe cărbuni e ` 


Candnssti Vermeşti şi Leorda 
Judeţul Bocâu | 


biu şi Arad, 


— Agenţii în toate orașele din țară— 
Face asigurări în condițiuni avantajoase în ramurile: 
INCEND -U, FURT. GRINDINA, VIAŢA, TRANSPORT 
ACCIDENTE ŞI RASPUNDERE CIVILA 


E anunn nE aR 


$ CREDITUL MINIER 9 


Societale Anonimă Ramin penire dezrollarea industriei miniere 
Capitai socia! 1530.000.000 Lei complect vărsat 
Sediul ceniral ` Bucureşti, Bulevardul |. C. Brălianu 75 
Telelon 3941 şi 4736 
Sucursala : Bucureşti, sirada’ Marconi No, 5 Telefon 139 
Direcţiunea lechnică a pelrolului: Ploeşti, sir. 1. C. Brătianu Telet. 
CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE t 
Preşedinie : Inginer N. l. Şielăne:cs. Vice-preşedinte : Inginer 
P. Lucaci, Director-general : inginer |. |. Demelrescu. 
Adminalslralori-delegali : Ingineri: V. Alimăneşteanu, V. Bencin, 
M, Constanlinescu, P. Lucaci, V. Tacil, 

Membri : ingineri : C. Brătăsanu, C. Buşilă, I, |. Demetrescu, A. 
O. loachimescu, C, Osiceanu, V. Puşcariu, Dr, Laureaţi Pan, 
Cenzor! : O. Ciollec Inginer P, Moscos, Dr, O. M Murgoci, la- 
giner N. Saergiu, Inginer Th. Zernoveanu. 

1 intreprinde : Studii, experlize, calcule de realabililale, pro- vu 
ecte de explurări peniru dovedirea și punerea în valoare a ză- 
cămintelor de peirol, gaze nalurale, cărbuni, minereuri, cariere 
şi ape minerale. 
Pere ragaz 1 Obiecle miniere pe coni propriu și in perii- 
patie. 
Acordă crediie : Inireprinderilor ẹxislente şi In formajie. 
Cumpără şi vinda: Produse și privilegii miniere, rede- 
veaje, elc. 
Beprezin:ă case importante : Peniru mașial și materiale 
necesare industriei miniere. 


sa EMIS ȘI VĂRSAT LEI 60.000.000 “°? 
eessen REZERVE LEI 48.000.000 
Sadiui Central: București, Str, Lipscani 10 
—— aAa 
sSsUCURSALE: 
BRAȘOV, CLUJ, CONSTANȚA, CRAIOVA, 
OALAŢI, GIURGIU, ORADIA MARE, PLOEȘTI, 


RANCA BASARABIEI, CHIŞIBĂU, 


CH SUCURSALE IN 


| Banea Țărăneasea 


SOCIETATE ANONIMA 


| 

CAPITAL SOCIAL LEI 60.000.000 

Prima emisiune Lei 30.000.000 deplin vărsat 
x 


Sediul Central BUCUREŞTI 


Str. Raymond Poincaré No. 2 fost Academiei, Telet. 2/000 


E Sucursala Temişoara 
Face toate operaţiunile de Bancă ® 


L 
WEIT coca ‘onje “adynbaay "gout Bua “Sajag ‘ovej 
ONVITVLI OJNV aIRLäÄauu0O3 o ee rr a 
TETEN > pr 3 TE A apos em, 
vavăjng o rte ausge) vueg || png jap vapiattv ad `" | 
LI LIRI M ` MURIJOI, 9 IS9IURI gäugg 
YNV -NOINA 2021 208 WC CT rn EE 

(350244) gugugnt IBW) gang 


 ORRIM — 1sadepng 
YIA * MON ‘apud 'ajodouruaisuoy. 


YVNVI1V1 E Mt VONVE e EE 

pupus | d 
“0449207 ‘Osso "guo2umtag 'ouobun] Sun ha, gei P 
Rugg esazzjag vuap uueg YNVIIVIA JIVIJYIWWO3 VON 


:Y1 30 VINVLNaZINdaH 


yoNVa 20 INNILVĂIdO 20 ATIA LOL 
"91EW-PIPe10 KE pyeuojzn 3|W0u0oa ap esse) jå gaugg —"taanw-ndu 'paeudv ` 
atmouoa? 3p ese) Pei "SieopinLL "vz eugbmtt paesăy eweg :IN0ILVITIAV ` 
— ss LIWDDWOH"” "SOUBAAL gaan — 
otiog [2u0J09 445 “Hep 
1 ung ba naputxajy '23$ "DROB 11 aopoaeodaa Aus 2gig : 41VsăN2NS 
"ON lasuna gOKMLS-"LLëaumang :"VALNaD IMAAS 
O00Ọ'000'09 131 :1VIJ0S "VlldvV3 — YNYWOU YWINONY a1v13l90S 


PUPUOY 1$ BOBNE BIS OUR. - 


i 


Diren e A PESE EES, 
J 3 E EU RE 

S we a H ën š kl LEI , 

Z, SS E ba E 3 3 "E ; z ÉI 4 = 

3$ 22 30.3 FE oa? ò EE 

=f} sikis FF CP d 5 E 

ba st ; ia e ` 

|: sc: Ess ES: Sr 

Ža EE = 65 Ki ABE GB 

Il ei (asi Sălaj SP 

SSES EE REKT | Sites = 

E-F EE EZ 

 S Š IIET pP Sé sas şi a EE 

di SR: d E Wee te vi Sé bk 
E 2E ZS aa 3 s? k Ze 

23| 2 î a EEE pa i Hali S 

Smej 3 ze S a d Get 

RE ni CS E === $ JE 


| 


STAR 


AI Societate de Tracjiune Automobilă din Rominia 


| Strada Caţitei de Argint 19 


Ateliere speciale pentr repar:țiuni şi vopsitorie d 


Bulevardul Caroi ii 
Telefos 1/91 Piaja Rosetti, Telelon 46,61 
it rz Mare expoziție cu prețuri de concurență :: ii 


AUTOMOBILE, AUTOCAMIOANE, ACCESORII, 


GARAJ și UZINE fl MAGAZINELE 
| 


PNEUMATICE, BANDAJE și un bogat aso.ti- ` 


ment de LANȚURI şi RULEMETIŢI de BILE 


Transporteri cu camionete și autobuze, in toată țara 


„PETROŞANI. 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMANĂ 
PENTRU 


Exploatarea Minelor de Cărbuni 
Capital social Lei 100.000.000 


BUCUREŞTI 
Str. Aurel Viaicu 22 


Adr. Telegr.: PETROŞANI 
Telefon 59/77. 


LICHIORURI 
COGNACURI 


„METALICA! « 


SOCIETATE ANONIMA PE ACȚIUNI 
COMERȚUL DE (MAŞINI ȘI MATERIALE 
DE CONSTRUCŢIE 

CAPITAL SOCIAL LEI 4.500.000 
VINDE : Mașini, Scule şi Materiale de» 
Fierărie şi Construcție 
INCHIRIAZA : Materiale de Cale 
şi Construcţie 

Execută diferite reparațiuni în această branșă 
Fabricațiune proprie de var gras MATEIAȘU (Cimpu-Lung) 
Sediul : BUCUREŞTI, STR. MARCONI No. 3 


Telat, Eë, 
Calea i Rahovei „A PRR 
avui 8 şi ME Telet. 53129. O 


a REMING TON: noe ex MODEL 1920 


RECORDUL PERFECȚIUNEL 


CLASIFICATA 
ettlech. 
CLAVIATURA SPECIALA 
LIMBEI ROMÂNE 


UNIVERSALA TOTODATA 
REPREZENTANT OENER. 


Brovetată la NEW-YORK. | 


— TELEPNON: 25142 
A ANTE 5 ANI 


»„DACIA-ROMANIA“ 


Societate Generală de Asigurare: în Bucureşti - | 


BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No. 28 


— Intemeiată la 1871 — 2 3 
` — gd 4 
Capital de acţiuni , .. Lei 24000.90 Ae vărsat =Í 
Rezerve statutare ,..... „ 18.359.230 | 
bere zi: i: e Ab As Cer? b dré 1191417 
Averea Fondului de asociațiuni ` > 3.261 497 
Garantia. totală . . "7" Lei 102.739.868 - 


Daune plătite în anol” 1920' é 7 
Daune plătite dela înființarea: Societ: 311:315.083 > | 


„Dacia-Rominia“ este elillan cea mal veche şi mat pa- 
ternică din țară. Trecutul ei, insemnatele sale capitaluri şi per- _; 
goanele cari o ui dau AN pecâților cele mal depline garanții, ~- 
pentiu asigurări cht de În ramurile: /ncendiu, Grindin, ` 
Transporturi; Gs? Accidente, Furturi prin spargere şi anume, t 
în condițiunile cele mai Les pentru asiguraţi. CH 

Lëmnried ze di d, la cerere, în Burpgest, la 
sediul Societății, str. GA o 3, sau la agenţiile el princie  " a! 
‘> pale din sir. Stavropaltos; No. Fi şi Regală No. 5, în judeţe la 7 
d el ei din toate orașele, iar În finuturile alipite, în Sab w: 


m orage: i è ni im D HN " 
H. eg str. Dos No, 7: NA? Banca Jee 

A Pu kia No. 28. Cluj, idod Ne 21; n GE | 
si Comercia EE din Valea avel; Lugoj; d 
e E EE i 
a-  detuig a om Beach: g 
8 emișoara Banca Ale) Vinga: gw ¿f 
KR ri Pai ata D ` nan PREN KA - zeg ef a A e a i ta bă Ei 


= e aM 


Banca Dacia 


SOCIETATE ANONIMA=IAŞI - 

gg Capital Stat 40.000.000 lei 

3 » sn Soc. 25.000.000 tei 
Fond de rezervă 3. 340.000 lei . 


Face orice operațiuni de Bancă și comert. 
— Primește bani spre fructificare — 
Eliberează livrete de economie 

Emite cecuri şi face plăți in-toate oraşal din Rominia Mare 

Deschide conturi curente simple şi garantate, face avansuri asu- 

pra efe, te publice, mărturi în ex-pediție sau depozitate în maga- 

neie Băncii, cumpără şi vinde efecte publice evacuate la Mos- 
cova, scontează cupoane, etc. 


e 


e wv ALT L A SERS a 


Societate în num: colectiv pentru comerțul și industria 


petrolului 
BUCUREȘTI, Str, Loan Ghica 9. 
Adiesa telegr. A TLASPETROL" 


= 


Teleton ] 
EXPORTA in ami vk ewe ide ID că 
Benzină de aviație, uşoară, mijlocie şi grea, 
Whit spirit, motorină şi peir, lampant, 
Uhiuri minerale destiate și rafinate 
de orice viscositaţe, 


. ` - Ze 
Zb, WOLER S 
" CAT? Ar AR: E e H HI SCHT AË > 


BUCUREȘTI:=> STR. SF/'DUMITRU 3! | 


A 
cetatea wm "eat? Ta 
"Tobari, Rerosró de dë ir de orice! ge Fara CH K Sea? 
"eisen, Injecioare de păcură. Balamale, broașie, șarniere. t 
e cae Technic: Insialajlual de apă, de calorilere și de ère 
cu păcură 
Depozit de articole technice, Moioare cn benzină, caelte, 


ermăluri, pleire șmirghel, cabluri de sirmă de bës pompe, oii de 
scule englezesc, ele. 


LEE E Gei Za, Kate, alia a da 


PEIRES LAT 


SOCIETA ANONIMA PER WINDUSTRIA ED ID 
COMMERCIO DEL LEONAME 
CAPITALE LIRE 100.000.000 DEPLIN VÄRSAT 


JEDE IN Munno 


REPREZENTANŢA BUCUREȘTI 
Fabrici de E Tie paart de Material: Vi aţa R A 
i ominească 


COLONIA BANFFI-SALVA OHEORGHENI 
ILVA MICA ODORHEI 


TO. MUREȘ ZSIGMONDTELEP 
` me SCUTARU 
SALA ONEŞTI 
DEDA. BARATȚTCOS 
RATOSNEA LUNCA DE MIJLOC 
GHILKOSTO GHIMEŞ 
Pr LONEA 
Porturi de incărcare și Depozite: 
Galaţi, Brăila şi Orşova 


Reprezentanţe: ue: Budapesta, Praga Var- 
ovia, Constantinopole. 


Filiale: Cluj Tg.Mureş, Arad 
Materiale fasonate (brad şi molift) de cea 


mai bună calitate În toate dimensiunile; lemne 
ri de brad, lemn rotund 


Viaţa Rominească 


—— 
Dit 


URE 


Revistă literară și ştiinţifică 


VOLUMUL LIV 
ANUL XV 


LAŞI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA 
„VIAȚA ROMINEASCA.“ 
1923 


So2aonimol sisiy 


ai a SI 
DIGIT 
TE 
-T Gr y 
JTT EES Ce 


AMOR ATAWa 


(i | 


ETH 


A) naL al bppg higit Pre Log siymob "rz 
D ORI uyg Aen nit et? sg stat ti-l ap zg 
AIR? t 
i Aieëgichg 9b Ce ; paru EI iai sé 
unii divine miog Cado ga rd „hotele Aug vă 
e i 
gt Dte (Ar ip tiu E i wi 4 4 séi à ei ut shi Au. ab 
si da {t np Kar Ap, Zä op : dute (es 
Bh e zc au 
a Motive a ap n ug i ” 
D UCP "i DAQ şi! etil tizigov 
| , = KR D £ . j i dika w 
' (e t "ai Vi + CA SE à i zu 
+l} u Eë 
Tapasta.. .. 
D RS LI oi Ate , e tto tö i 
? į ! m > 


a: H ID Se j i 9 Ty DP ; 
A irecut mai bine de trei patrare de ve: de Cind In. satal 


“Minăstirii Tazlăului s'a făcut zurbavă mare printre oameni din 


pricina unui flăcău nemai 

Pintilie, feciorul lui Toader 

mal de douăzeci şi trei de ani, acest Pintilie era un om cit un 

orare tr Ale roti cron 

de unică; e sa 

iinan femei, cînd le pironea cu ochii lui otră stră= 
boabe de mă D "3, 


ăgună. 
Din pricina bărbăţiei tără de samăn a acestui flăcău, multe 
femei au pătimit cu sminteala “minţii, multe gospodării sau des- 
făcut din temelii “și satu'ntreg de oameni asupra lui cu ură de 


beaseă-le cine-o “Vrea fr Le Mes cu Inimile f te de mihniițe şi 
cu obraji arşi de boat după o dragoste de-o varā, risipită pe 


de e Ñ, m a a 
“casele for ca nişte cini cu ciolanele rupte, iar din bătaia "ën 
E al Boarului e ridagi ER Vi E" Di 

ijs ` geeastä ronn timplare s'a pornit judecată 
imugă la Curtea criminală unde în ett eg au bătut 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


oamenii drumurile cu multă trudă, stăruind pănă la Divanul Dom- 
nesc, doar l-or scoate pe Pintilie din sat, ca pe un stricător de 
aşezeminte. 

Se tărăgănea de-atita vreme ceasul acela de adevărată iz- 
băvire pentru jeluitori, din pricină că pănă acum slujitorii finu- 
tului încă nu izbutiseră să pună mina pe dinsul şi să-l duca le- 
gat barduv ia vr'un soroc de judecată, — căci cum intrau În sat, 
cum îi și-adulmeca Pintilie. În crucea nopţii de-ar fi fost, se fu- 
rişa în fugă până la dinsul vr'o muere cu care S'avusese el în 
debine ; şi cum îl vestea, într'o clipă se prăpădea în pustiul co- 
drilor, ca o sălbătăciune. Nu era casă să go iscodească slujitorii, 
nu era cotion să nu-l scotocească, se făcea poteră cu mai toţi 
oamenii din sat de cutrierau cite două-trei zile tăriile munţilor, — 
dar nimeni, nicăiri, na-! putea da de urmă. ' 

Și numai deodată, cind nu s'aștepta nimeni, lar se zvonea 
în sat c'a mai ademenit vr'o nevastă care s'a dus cu dinsul- 
de se minunau oamenii de vrăjmăşia patimei lui, Pintilie şi de 
mintea cea slabă a muerilor. WW tan: | 


Mai era Vro săptămină acum pănă'n, ziua de Schimbarea- 
Se cind într'o sară in faptul amurgului s'auzi un glas de fe- 
meg. | i flăcăulu 


a asta, flăcăul ga mai-stat 
la ginduri; ci intrind în casă, i-a dat în grijă-lul-tată-su ca'n 
ziua de Probajini să-i aducă Aa pu: merinde la rădăcina bra- 
dului celui trăsnit din. poala 
atunci, să-i lése răspuns la tirla lui văr 
Pe SR luindu-şi rămas bun dela bătrini, S'amistui in intuneric. 


& 
$ 
b 
i 
$ 
S 
f 
C 
2 
E 
S 


a brazilor drepţi. de pe dimbeagul dim trivă, Cu. :  grăbite 
se at pliu Geo g 
se INCOLO Kapp, - cazi: sb scame po dipti su 


acuma sl se „pi. departe de Wës d ei e prd 
tunecat ea L ng Wi D SN E 3 è cela 
ee e Vor 


parte, „cu spetele'aspre.. dlasul, stăte -nermăsurat al Mä- 


PRĂPASTIA..+ |; H 


gurii, care-şi înălța in golul cerului albastru . 
moisi ey Ab rugini id şucaruz: lar e pen e 
bës pleşuve sclipind în soare. ge pre 


Tee, T 
tepenindu-și pălăria bine „3 p 
să se scufunde în adincul eeng gt berg e 
Cu. birşiituri langi pe călcăe, proprindu-se în răstimpuri scurte 
a minile încleştate de curmezișe, iuneca cumplit cu tros= 
nituri de vreascuri, părindu-i-se nesfirșită bezna tihărăii. Bolo- 
dE - rin rpm îi auzea incă'ndelung cum se 
mai ra 
SE E CN rare şi de mal surde în pripoarele 
uns rşit la albia de stincă vinătă, pe care se in= 
gea: şuviţa de apă limpede şi rece a pirăului, poposi un rare 
cu ochii înfriguraţi la uriaşele temelii de piatră ale Măgurii, care 
se ridica dreaptă gi nesfirșită în înălțimi posomorite. Cu truda 
iadului, a prins acum a se căţăra de pe muche pe muche, abur- 
cindu-se: pe brinci, cu fioroase: încordări de fiară, răminind cìte- 
un He nemișcat cu suflarea stinsă, pe prăvălișurile drepte ca 


m 
j Biruind cu opintiri de om. voinic. cerviela Măgurii, ajunse 
într'an loc unde stăteau stolohanii de sttacă rugiiită prăvălii 
unul peste altul, aşa cum li clituise trăsnetele veacurilor, dela în- 
pe apere cere al potopului. Aici s'a oprit pe brinci tremurind 
toate incheeturile. Cu priviri infr te, cãta acum la gura 
neagră deschisă a unui birlog tupilat subt temelia unei stinei g- 
riaşe, pe pieptul căreia inegreau dungi de fum şi de stirigoae 
prelinsă. Alăturea, acăţată pe-un prichiciu de piatră, stătea ne- 
clintită o bucată de lemn uscat în chip de toacă ; iar sus de tot 
pe-o îrunte de cremene vînătă, închipuirea scrijilată a -unei cruei 
revărsa din înălțime o, mihnire de mormint -intr'acel: loc pustiu, 
stăvilit de prăpăştii bung de tăcerea întunecată a codrilor. 
—Alei-i Chilia Sihastrului Onofrei, — se gindi Pintilie ; şi'năl- 
țindu-se pe genunchi işi impreună cele trei degeteale dreptei, pe care | 
a Sahare guierea So ducă la frunte, iar din gitleju-i strins nu 
o uti să glăsulască decit: „in numele Tatălui“ şi căzu cu fața 
a påmint doborit de însăşi răzvrătirea ipfiorătoare a tăcerii 
care R egenen v E cu închinarea jot. - ni? 
incul golului subt Pre- 
lung care venea tot mai DEA de as ve ech 


D VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ce cauţi aich? Şi ce vteai dela mine ? întrebă sehivnicul 
c'un glas scirțiit şi prelungit ca un urlet. i 

— Blagoslovenia Sfinţiei Talé;— răspunse Pintilie cu vorba 
înecată în tremur. . 

— Domnul te binecuvinteze ! — urmă sihasirul care, cu 
gemät greu, se Hill afară pe subit malul de stincă şi, ridicindu-se 
cu clătinare de neputinţă pe picioarele lui goale şi uscate ca doaga, 
se sprijini co mină şovăelnică pe un tirẹ debrad, iar cu cealaltă 
ridicată în slavă făcu semnul blagosloveniel. 

Pintilie se apropie atunci de dinsul intinse buzele sá- 
rutind cu înfiorată smerenie mina rece şi pâmintie a pustnicolui 
cu unghii lungi, vârgate şi încirjocte ca o ghiară. Un miros de 
bugeag mucegăit şi jilav se împrâştia din trupul său stors și gol, 
incins cun curmetu de felu peste hlamida-! de şiac vechiu şi izit, 
De subt comanacul destrămat, şumulace bătucite şinscăete de 
plete cinipii îi atirnau pe umere, iar faţa lul ciolănoasă, afumată 
şi scobită, îi era ingropată în invălmăşala unei bărbi aibe, ca 
un caer. pune 
— Ridică cugetul tău către Domnul ziditoriul lumit şi spu- 
ne-mi, omule, la ce-ai venit aici la mine, —rosti sechivnicul îndrep- 
tindu-şi spre dinsul ochii vineţi, care se miştau subt streşina 
sprincenelor sure. 

— Pacate omeneşti, Sfinte Onofrei! Is pătimaș din partea 
femeilor ; şi-acu umblu fugar de judecată şi de oaste... slujitorii 
Domnlei câtă să mă prindă; de-aceia... am venit să mă op 
şi eu pe-ici, prin meleagurile Stinției Tale. Zicind, deslegă traista 
şi rupind o bucată de mălai o puse între: degetele incirligate ale 
Sihastrului. 

— Domnul te poarte în calea Lui, mergi în calea Domnu- 
iul cu lacrimi şi cu umilință, = glăsui schivnicul făciad semnul 
crucei pe fruntea lui Pintilie, care-i sărută mina; pe urmă cu ge- 
mete sz Ort in golul de subt stincă, în vreme ce flăcăul, arnncin- 
d-s) înc'odată cu credinţă privirile spre crucea serijelată in piatra 
sură din înălțime, se strecură prin jghiaburi reci şi fioroase de 
stinci mucegăite. 

pte zile nu se mai urni din aceste locuri unde i se urîse 
ca de pustiul iadului. Tăcerea de moarte dimprejerul luf nu era 
zguduită de cit la răstimpul vecerniei, cind toaca schivnicului 0- 
nofrei răsuna ca din fundul pămintului diod glas pădurilor de 
brad, care îmbrăcau cu uriaşa lor Incremenire nesfirşite valuri de 
munţi şi de prăpăstii. 

Zilele aceste de aspră şi singuratică sălăşluire în creștetul 
de stincă al Măgurii tăcură pe Pintilie să cugete la faptele Iui, 
statornicind birulnță asupra patimei sale şi'ndreptare. ` 

— De-aco,—îşi zicea el cu căinţă, — de-oiu scapa, lehamete 
mi-i şi de dragoste şi de femei... m'am săturat de judecăţi şi de 
hăituiala slujitorilor. Nu-mi mai trebue iubovnice citolu Däi. ma: 
bine să zac de lungoare L.. Nu mai vreau dragoste... Ducă-se co 
Dumnezeu sfintul. > 


"PRAPASTI» 9 


Fiind Proðajinie; în ziua clod luă o hotărire aşa de temei- 
nică şi aducind aminte că mai Subsară, după vorba lăsată, 
trebuia sa vie tată-su la bradul cel trasnit din poala Măgurii, 
cu de mincare, — nu mal statü la ginduri, ci prinse 4 se scobori 
din pripor în pripor, ajungind là locul Şliut tocmai cind se cum- 
1 d hute e a i aie ni Jo up? 

`" Tată-su încă nu venise ; în așteptare se culcă cu ca SO 
rădăcină ; dar n'apucă să închidă ochii şi niște fișilturi de am e 
prin frunzele uscate il făcură să tresară. De dupa niște brădişori 
cu cetina deasă, Sarătă moşneagul venind spre dinsul cu slobod, 
fară traista de merinde, numal c'um vreasc intr'o mină. 

- Bun venit, tâtucă ! rosti in şoaptă groasă Pintilie, câtind 
la dinsul cu nedumerire. Dar ce este de vii tärde merinde ? 

eng is K Seit, Ce să Be". Sărată să fe bine O 
— za | — aşezată amindoi jos pe iarbă. 

— Pai... mi-am luat îndemnul şi m'am dus eri din nou de 
m'am ragat de cuconu Pavâi. Da... iaca, så nu-mi uit vorba; ṣi 
că atunci o venit un slujitor la curte, Co avut de-adus un răs- 
puns cuconașului, dela Isprăvnicie ; dar de comandiroveă nici n'o 
fost vorba ; o fost o minciună de-a Măriucăi... Eu te-am cântat 
de vr'o două ori şi ţi-am lasat răspuns la tirla lui Matel,—da”'-să 
vede că wal' maidat pe-acolo. Ei şi de-acale... am fost la boeriu,,. 
şi Lam picat în genunchi şi m'am rugat să nu mă lese... să mijto- 
cească la feţele cele mar! decătoreşti ca să te ierte... că, däi. 
minte proastă, şi aşa şi pe dincolo... Am plins şi Lam rugat s4 
s'indure de mok. că, cu credință şi cu osirdie, l-am slajit şi eu ch 
am fost fecior boeresc, pân'am căzut la neputinţă şi la bătrineţe 

— Ei, şi el. ce-o 215? întrebă nerăbdator Pintilie. 

— Elo zis așa: — Mat Petre, cind am fost acu la leşi, 
am fost la jasta.. a Dreptăţii nu ştiu cum Lo zis... şi am pus eu 
la cale să-l păsulască de osindi pe Pintilie şi l-am cerut să rămie 
sub! privigherea mea, sâ-l fac om, cum ai fost şi tu om de'ncre- 
ege are EE pre Gen din gură... să-i spul numai 

| mine esc ep vr'o două vor 

— BI, şi de-acolea ? Eni AARM = 

— De-acolea o zis aşa ca să te duci tu la dinsa'. 
u- 


` i: tes 
da Samă Gart putea să-i spue re cuconu' Pavăl. Catind spre 
d c'ar avea timp să serepadă până la curte, 
ee ai reverie amindoi inspre dëi Aere şi ei 
É wo A0bhAL wt nb ha w SI ` 
"Au o bucată bună de drum au trecut 
Imi fără să mal zică nici un e lge? gen 
doar, că scuipau intr'o parte printre dinți, cind unul, cind altul. 
— Zic o samă de oameni, ca să-ţi trăgă o sută de nuele 
in Wel privigbitorului, şi-au să te pue în butuc. At Ae c'au să 


i 
- 


10 Ezra VIAŢA ROMINEASCĂ 


te pue În butuc la EES alții c'or să te ducă: la groapa 
Cena came atit i era să „ botezu' Jor de oameni! 
rosti Pintilie cu năcaz; net = A nu SR să-şi păzască muerile, 
nu-şi păzesc nici gura. Despăr cu vorba asta de ta- 
i -su, coti la dreapta apucind spre curte. -i 
Boerul care tocmai -stătea în + trăgind din ciubuc, cind 
il văzu pe Pintilie că ES cu "np mină, îl întrebă cu 


ba-i rară şi apăsată 
je — lan’ du măi căule, lasat de blăstămaţii ? 
avele, m'am lasat, — răspunse 


—  Sărut mina, cucoane 
Pintilie ca, ochii în pămînt, > 

— Ei, măi băete, te-am chemat să-ţi spun că soarta ta stă 
in minile mele... Cind oiu -vra, scapă satu de tine... Te trimet la 
groapa Ocnei. Norocul tău a fost, că mi-a spus vechilul că eşti 
om harnic şi'ndeminatec. la treabă ; şi-apoi... am căutat la bătri- 
neţa lui tată-tu, care a fost om deincredere la curtea mea, atiţia 
ani de zile; te păsuesc de osindă dacă-mi jurueşti că te taci om 
detreabă şi 'mi te dai slugă Sos la gospodăria curţii mele, — 
dacă nu, vai şi amar de pielea. ta 

— Mă fac om de treabă, cucoane, sărut minile şi picioarele, 

aşa să-mi ajute Maica Domnului, şi pe toată viaţa mea mă dau 
siugă plecată a curţii Măriitor Voastre. . 

Măsurindu-l. acum din cap pănă'n boerul rămase 
o clipă cu mina'n barbă, t RW deep SEN remurilor acelora... 
cind. mama lui Pintilie. era Ap nevastă tinără, oacheşă, naltă şi 
miădioasă la trup incinsă'n catrință roşie şi legată cu batistă 
alba la cap; oft adinc, che Pintilie era... damă copil al 


spätarnlul. -a 
tine-te da cuvint, rosti ri wek 
Pavāl,- — Hai du-te, dar să nu sall o vorba nimânul şi mini... să 
te afli la treabă, . | a 


H 
KL 


Chiar de-adouazi de dimineață, Pintilie Spătaru, gâtit ca'n 
zi de sărbătoare şincălțat cu se ine braşoveneşti, intră'a slujba 
de fecior relee umblind ca prisnelul şi cind treabă ori 
ia ce l-ar fi pus vechilui, 

In scurt timp ajunsese omul de încredere al stăpinului, care-l 
trimetea cu e rana n a rude şi pe la celelalte feţe za a 
cu care era în legătură. 

Postelnicul Pâvăl Matache, stăpinul moşiei Kiriana;care;venea 
drept în hotar cu Braniştea Mânăstirii Tazlăului, cumpărase moşia 
dela un Orec,—nepot de nepot al atelui Kir lani, după al cărui 
nume e: astăzi acestui trup de pămint i se “zice Kiriana, —=şi ţinea 
de sofie pe-o fată din neamul ouer —— — gg 
muri curte asia la Hangu, în sus spre 

Rudă și rubedenie se găsea acest boer cu tată: bperiatea 
mai aleasă atit din Țara-de-sus cit şi din Țara-de-jos, şi se ținea 


` 


PRAPASTIA s E 
Lee şi cu rubedeniile sale, 
te că nu-i plăcea băutura, D plă- 
cu taratțul lui Bu- 


pri parle locului ppa wsk emuri 
, ù vr 

etinul ce Ek lu) cuconw' Pavăl erg părintele 
Gherman, egumenul Mănăstirii Tazlăului, un om dede alt care-i 
povestea tare frumos de pe timpurile cind era el numai frate la 
acea mânâstire, în chiliile căreia mulţi boeri din ţara Moldovei 
au bâut, s'au veselit şi au plias şi apoi iar au băut şi au plins 
G sau veselita, 
gë en WE e dela io sine că aliita GT GEZ Şi. atitea 
rubedeni prietini mai vechi şi mai no 
al lui cuconu' e miti Bu A uitării, — e prin vrednicia 
lui Piţi GE acum dela Tazlău şi trimeteau înapoi veşti 
pe cate cu indreptățită nerăbdare le aștepta cuconul Pavăl, că- 
tind lung din capătul cerdacului spre curmătira din zarea dea- 
iului. Din capătul acesta af cerdacului cu ditt cuconul Pa- 
văl urmărea cu bătae de imimă cum se coborau caleştile cu gas- 
pe In vreme ce call işi fncordaù puternic giturile subt hățurile 
EE String de surugiilor cu plepturile tarcate de multe 
găltan di pr pu 

De multe ori acum, tot pe hogăşul acestul drum aştepta cu 

răspunsuri pe Pintilie, „voinicul“ cum it zicea el, rizindu-l barba, 
cind îl vedea în Bs uk descălecind de pe calul alb de spume, 
cu ciubotele lui dar şi mai nalte la descălecare. 

Cele mai dese drumuri le făcea însă Pintilie la Hangu, in 
sus pe valea Bistriței, unde erau neamurile cele mai de-aproape 
ale boerolui, după nevastă. Cind ajungea la curtea Cacjilor, striga: 

„Hal la poartă pri i îndată auzea paşii rar! ai lui moş Gheor- 
ghe Ursu, perdegiul, care c'un bert de drugi de stejar, desch). 

dea poarta; de-aici mergea o bucată bună pe-un drum de les- 
pezi inşirate prin iarba măruntă a ogrăzii, pănă la wt SP 
unde aştepta cu Shia N și în mînă să-şi dea sama venirii. 

Trectte acuma dë o iarnă, de cind Pintilie purta 
cu vrednieie slujba déit de de aiergător la curtea boer Cp 
intr'un tel era mul că-şi plătea Kai 0 facere de De, 
partea lui cuconu' Sch care-l ech de chinul osindei je 
care oamenii din sat au “mai CH Lei G Let de Wee 
ch au în ta et că boeriul 


Celui- de-sus, pe “dai d Kä um să 

Pintilie insă se ţinea de h AN WË care Vi E Lë in 

kär är i, după cuvintul Iui cuconw' Pavăi, îşi povăţuia 

tile cu evlavioas “aşezare, încunjuriad “păcatul cum, ar in- 

Zen focul şi fugind de ispita ce înşelătoare a femeii, ca de-o 
urtun 


Z ` AA ROMINEAS CA 


pist Clteodatăzi dar (omg rar," trecînd aşa prin lungul satelor, în 

drumurile Jul nesfirşite, cind dădea cui ochii de vre-o nevastă cu 
catrința "prinsă în Tarte şi cu pulpele goale, nu se piitea 
stăpinii... pligi'n brăzăh şi apuca după ea pe coastă“. Dar 
dragoste lungă, cu fugă pri coclauri, op maj (een, " 


d a 
p 


Era acum în Duminica Floriilor, cind Pintilie sosise -dela 
Tazlău la curtea Cnejilor din Hangu, c'o scrisoare din partea Pos- 
teinicului Paval, care sé ruga de cumnatu-său,  Cneazu, să vină 
numalăecit de Paşti cu Cneghina la Taziăa,— căci soția dumisaie, 
Cucoana Rusanda, implinea, tocmai atunci cincizeci de ani de viaţă 
şi treizeci de ani dela căsătorie şi, ca niciodată, vroia. să sărbăto- 
rească dimpteună aceas!ă zi mare. Ştia că-l greu pentr'un boeriu 
ca Prinţul dela, Hangu să nu. fie de Paşti intre oamenii dela 
curtea lui, —dat de data asia se ruga din toată inima si-i facă 
un hatir pe care numal odată i-l cerea în „ia 

In aceasti zi frumoasă ŞI caldă de primăvară, c'o dimineaţă 
plină de soare, ieşisă pe r?zlogii gardurilor giadăcei roşii şi 
mulţi puzderie ; iar rindunelele aplecate pe-o aripă străbăteau vâz- 
duhul cu ciripiri gureşe, cutreeriad seninul cerului pe linii iuți şi 
tfînte, De pretutindeni, intreaga fire din cer pănă "un pămint Îşi 
trim viaţa pria mii de glasuri, iar codrii. îşi svintau la soare 
uriaşele lor spinări zbielite şi ude, 

In clipă 'n care Pintilie intra "n ograda curții, scirțiitul pre- 
lung al cip dela poarta inchisă cu buet de moş Ohzorghe 
făcu să izbucnească în chiote hohațit: ceata de curcani, care pruf- 
nind lumecau prin iarbă, dindu-se ca pe ghiaţă, cu penele um- 
îlate. La descălecare, giasacii cu .giturile intinse se repeziră spre 
dinsul şi ststind lung, cu ochii ture, se întorceau găgăini in 
tăpălogi grăbite la pilcarile de boboci, ce fitiiau plăpind, 

Zinca, nevasta vechilului, care tocmai atunci, stind cinchită, 
răsturna din pastelcă un roiu de pul Säit. la ciriiturile unei cloşte 
răzvrătite,—cind dădu cu ochii de Pintilie, se ridică'n picioare 
făcindu-i semn din mini să vie la dinsa. 

— Bine-al sosit, făcăule | Ce fac boerii dela Taziău ?— in- 
trebă ea cu grăbire, scuturindu-și palmele de nişte fulgi. 

q Sârttăm minile, duducuţă, bine toţi. —răspunse el oprindu- 
se întf'uu suflet, ca un gp înaintea ei, cu căciula'n mină, Şi van 
pottit multă sanatate şi dumilor-voasite, toţi de-aice,—adăugă „tot 
el după o scurtă propire, arunciad o privire tugară cătră ochii 
el albaştri ca seninul, lăsindu-şi apol repede priviriie”n pămint, ca 
şi cum ar H vrut s'acopere o greşală. Let all 

— Și-a! adus vrun răvaş pentru boei ? — o-s 

— Adus;—răspunse el, lăsindu-şi căciula jos la picioare şi 
destăcind dintr'un faldur al chimirului o nălramă. bătută'n fluturi, 


dré et À d 
A pic 


i 2t PRĂPASTIA. o u3 


din care, „a. birtie păturită, pe care o puse-cu sfială Intre 
degetele a și şubțiri ca de pe icoană, .... -... n 
— ce e ea. ȘI porni inainte cu paşi grăbiţi 
spre portița „dela treptele cerdacului, in, vreme. ce Pintilie, cu că- 
ula a mină, câlcind ca'n biserică numai în virtul cizmelor, păşea 
„dinsa, pănă ce se opri jos lamscara de-afară, . = ~i 
ce “duduca Zinca deschise uşa cea mare de sticiă tu 
e fier în lungiș-şin curmeziş, Pintilie se ‘uită cu 
ioarele ei cu pulpe mici, care se iveau grăbite, in 
ëch, parcă şi acum Zeg ieșeau din 
$ icioruşe x - 
Sean sus a adinioarea, ` . ` SE 


mach, fugită. de-acasă. d 
- Schei Zä e ra să rus. de cazaci, umblase mult 
parOngierăp SEN cu modă de Viana.. 


; şi 
a părinţii ei din Ivăneşti— care-o 
un or: Statul, vechiul moşiei. dela Se riagh Rar aa lancu, 


foei ed ieșea din gind cum 
picioruşele duducă!, cu pulpele mici și rotunde işt - 
soare, Dela pulpe, în mintea lui, umbla ia să-şi ran Ko 


asta... s'o d eu la sd : mi 
ent? EC droen sară... Zău | Vaha ceia: <m'ar 
„Ab să mal ingădueşti oleacă, flăcăule, pănă ptin- 
jul să-ţi dea. răspunsul, zise duduca Zinca, Gen pă altă 
EE eebe e 
AR He d 
EE eet Se 
SC mai: rul, zise Pintilie, arunctn pril- 
vire „rotită pe'nălțimi. Acolo-i frumuseţa macht, duduemta În Ma 
se mai află... Cintă cucii prin cringuri de-a mai mare dragul ki 
Cireşii au, prige a dan floare, Dă... anul dista, Paştile-s tirzii; 

pică pp vreme cu Sfintul Ghiorghe,„, u: 1. e 
TA „pe-aic > i am auzit.. > i pa 
"eege cu coatele pe a an da ca ar EE e, rate 
pur Nod ga BCEE Er: oam ui 
-m Am văzut fluture r E Areta pt me | 
„= o Eil Atunci n'avea di o erg, Dac'al văzut mata flu- 
ture rop—Îl mat bun, d dech dacă-ţi. cinta. cucu'n Let. ` Mie; 
mi-a scos dracu' azi "aah „un fluture galbăn a. Getédtfee 


D 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


2 TI s'o stricat înima? întrebă ea, c'un ris şăgainic Se 
in colțul buzelor; te temi că nu (a merge bine în. drag 

1 i TE 

— Nu mă mal tem éu de asta, —urmë el, 28, 

-> Da" ee? Nu-i mai dovedi să dai fetele în scrinciob acu 
de Paştile lestea ?. la ascultă, —rosti tot ea schimbind vorba, — 
să eut că dacor veni boeri E acolo, la Tazlău, de ziua 
cucoanei, negteşit cau să mă pe mine, în locul came- 
şistei care-i bolnavă. Să ştii cam să te iau la cules „florile 
intre pumnii albi şi mici.— Atunci am să te văd cu de eşti om 
vrednic; că dă, aşa.. te-arată chipul—să pritizi luna cu mina... 

— Da, merg duducuţă, cât mi-i porunci mata... şi sfărm cu 
pumnii şi drobi din stinca Ceahlăului de mi-l pune, numai sa 
nu-ți les din cuvintul matale, —răspunse Pintilie, rizind pe subt 
musteață. Da.. încă, nu se ştie anume de vii şi mata la noi ? 

— Ba, aşa a zis cuconița, cind cetea act!” boerul scrisoarea. . 
Ea nici nu pleacă aşa la un drum lung fără de mine, 

= Poate că vine şi cuconu' Iancu op "'mnevoastră ? a- 
dăugă Pintilie. cătind acum drept în ochii ei. 

— Nuu lEt ti das la leşi,—mu se'ntoarce pănă după Du- 
minica Tomei. 

— Şi matale ţi-a H urit fără'mnealui ? 

— Tare misi urit, — răspunse ea, Intinzindu-se cu minte după 
cap în minglerea caldă a soarelui ; —cuconiţa bătrină, el bătrin... 
Nici unul nu zice nici o vorbă, numai tuşesc şi cască tot drumul, 

— Dax ta bătrinii, duducuță.. Mita eşti ca o floare de ci- 
reg pe lingă dinşii. Lor... li-a ieşit burgeumg! 

>> M'am săturat de viață asta... Toţi cel din curtea asta îs 
numai nişte căzături pline de boală. Nu ştiu cum, parcă mi-] dor 
de sanatate, mi-i dor de-un om vrednic... Mi-ar fi drag să mai 
văd macar un om așa'n putere Cum eşti tu... MI-i silă de oameni 
bătrini Aşi vrea să string alte aşa... un obraz care-mi plate...* 


taţi, apucă de-obrazul flăcăului, Cam de-o musteaţă, cu de 

ei albe şi subțiri—iar Pintilie, vin în acea clipă de „neamul 

năcazului“, o cuprinse de cingătoare şi-o sărută c'un pic de muş- 

cătucă, cam pe git şi cam pe ceafă, scăpind-o apoi dintre degete 

ca pe-o Lë S. D > i / 

—— Zieen 1.. Zincă 1... Unde-i omul cel delă Tazlău ?—s'auzi 

de sus glasul lui cuconu” p. " wer 
— Iaeäp An, aşteaptă alei, —rășptinse, ferindu-se mai deo- 


La o fereastră deschisă dela foişor se ivi acum -boerul cu 


5-4 Spui mă, tustu, că Vineri acu sinter 
In d că nu stăm decit pănă adoiiazi de Paști.“ ȘI, zvirlinău-i 
scrisoarea, izbl. fereastra şi inttă repede A , 


PRÂPASTIA a. 15 


` Pimtille îşi luă pe urmă rămas-bun dela vii 
tea acum date umăr de un stilp dee ee op plecā 
scirțiind din cizme pe cărarea de lespezi, înspre poartă, unde ti 
era legat calul.  Duduca Zinca în vremea asta privea lung după 
dinsul, uimită de temeinicele legături trupeşti ale acestui flăcău 
care purta sel pe-un umăr bonda cusută cu flori de strămătu- 
ră, ce se id mers subt incordarea mlădioasă a şelelor. 
ug fecior de clacaş voinic şi frumos, m'am văzut,— 
ei halai en ! Cind te-a stringe aista odată'n 
d i o (] P 
sie t “a ca der "hn Gindind la multe lucruri, 
Ba n parcă nu se putea hotări să incalece ; de 
cheind şi incheind nişte cătârămi dela dirlogi, o fura din ctadin 
cind cu ochii lui de rob, asămuind-o în mintea lui cto zinā din 
poveste... așa-i părea acum de frumoasă. 
ie R poartă, Zeg ZE mal SC odată fața 
petrecut Cun z "anume 
bia, ca să-l înțăleagă tăcăul, căruia i se er Moș Ce 
a închis poarta de data asta după dinsul mai repede decit intoț- 


Coborind acuma pe după un dimb long spre Durăului 
de unde mu se mai vedea decit coperişul înegrit d ven şi pil- 
cul de măstăcini cu crengile subțiri, ca nişte sirme, bâtind în 
verdele deschis al frunzelor deabea odrăslite,— se'ntilni în cale c'un 
ârgat bătrin dela curte care mergea într'o ra ducind un braţ de 


cht. 6 e ciucuri deşi de miţişori suri, maşcaţi, anume 


la dinsa'n casă, Da! Despre mine facă-i şi Ee pi a-ti 


rare SE Lei cică. o temes 

weg, + tăcu moș Dumitrache. D'apoi, măi flăcăule 

o mat teme, EI i cam veştejit:.. -ea-i cam ră de taci Es 
nu mai are chip, Unde-a vedea barbat, ` bate-din coadă canco- 


vr'un hătălău... că dela Roman, că dela că unde 
naiba l... Mai stă ce mai stă de vorbă e e a Sa nu- 
mal ce-l vezi că prinde a o adulmeca pe vichileasă, Cind vine, 


15 VIAŢA ROMINEASCĂ 


7 „din „din alta, află că-i lucru en siminteală.. şi 
preiei tw? en Seen Ca: vorba asta moş Dumitra ai che, 
cuprinzind mai sirins crengile de subt- braţ, îi dădu „noroc be 
drumeţului. „Sanatate lungă”! -pofti şi Pintilie, şi porni, 
drumul lui cu pas deumbiet, . = | 

` | $ Avi LEO Hnuy De j 

a căciula „cam peng. sprinceană, mergea acum 
2. EECH Bistriței, înălțat ln şea, cu faţa sien 
de bucuria izbuenită nu numai din inimă, dar din toate mădo K 
rele făpturii sale. Rästätat ca un biruitor în bătălie, hirer eg 
acum de-alungul satelor, Cu nestăpinită nevgg de dr. a, Lä 
plinită și cu fie a e E cu toată fiinţa lui di 
turegul i | 
ët E de tainică și Dărbăteaseă mindrie, 


? terea nevăzută care face să Uaneasch viaja- din pămint 
ar ga ce a cele mai de sus ale codrilor şi eg mie our 
iui, care poleia acum cu strălucire de aur trufaşele stinci din capu 


`- Cuget bind tare uneori cu sine lusuşi nici n'a 
băgat de sama, cind a ajuns a capătul de din ment Beet 


PRĂPASTIA,,. 17 


la gura „lzvorului Muntelui”. Aici se opri ca să răsutle calul, 
Priponindu-l într'un ochiu de poiană, îi puse in bot traista cu 
ovăz, imbucă şi el puţin,——pe urmă se'ntinse pe-o coastă cu pum- 
nul subt cap şi adormi în călduta de-amezeicu dul la du- 
duca Zinca 


Cind mai erau poate ca două sat până'ntr'asfinţitul soa- 
relui, se deşteptă in ciripitul paserilor care, cu gie gureşă şi 
ascuțită de lume întoarsă din bejenie, făceau tremure pacea 
inserării, prin miile de glasuri mărunte şi pripite ce şuerau in 
crînguri. 

Cu gindul la fericirea unei întimplări inchipuite cu duduca 
Zinca, aici, pe pajiştea unde se găsea el 2cum,—işi propri lung 
cătătura pe-un pripor din fața lui, unde pilcuri-piicuri de topo- 
raşi albaştri, ridicaţi pe picioruşele lor albe ai subțiri, priveau 
miraji spre dinsul, unii uitindu-se numai cu cite-un ochiu de 
subt povoara ridicată în cap a vrunei frunze putrede şi ruginite, 

Indreptindu-se acum spre locul cu toporaşii, se înălţă pe 
dimbul din marginea poenii şi, pravălindu-şi ochii printr'o rariște 
de brazi, rămase o clipă nedumerit, părindu-i-se că priveşte 
intr'aită lume, 

In tund, departe şi nu prea departe, mai aproape însă decit 
intotdeauna, soarele rog şi mare, cum nu-l mai vâzuse niciodată, 
se lăsase cu cearcănul lui de foc pe spinarea lungă şi'ncremenită 
a Ceahlăului, care ca o namilă ca dinţi rinjiţi de stincă, ridicată 
din adincurile fără de glas ale iadului, umplea cu înălţimea lui in- 
tunecată intreaga stihie a astinţitului. 

Munţii din faţă-i îmbrăcaţi în veșnica și mesfirşita haină 
cernită a codrilor de brad, ca într'o cucetnică ingenunchiare, in- 
timpinau în această clipă uriaşa slujbă a amurgului, smerindu-şi 
creştetele lor acoperite cu nenumărate chivere de aut, înaintea 
prea Înâlțatei tării a Panaghiei, j 

Incă citeva clipe, şi intunerecul mut şi tainic al înserării 
preiăcu chipurile trufaşe ale munţilor în fioroase pete strimbe de 
catran, introlocate in svircoliri inţepenite de balauri prăvăliţi pe 
fundul îmeă: rogiu-siniliu al astințitului. 

Vedeniile acestea întruchipate de biruința intunericului asu- 
pra Ceahlăului, P dădară un fior de sfială prin trup. Amintin- 
du-şi că la aşa locuri tari se pot isca și duhuri necurate, Zei 
făcu două cruci, apoi încâlecă şi 'porni în fuga mare, răscolind 
intunericul eu ropote grăbite de copite, 

Sclipirea stelelor care se clătinau, acolo sus, in dumne- 
zeiasca înălțime a cerului, H însemna acuma drumul, mărginit pe 
dreapta de poala codrului negru cn glasuri de cetină ; pe stinga, 
subt maluri adinci, Bistriţa îşi mina apele grăbite, sfârmindu-le pe 
pragurile de stincă in vijelioase brazde de spumă, curmezişe. 

Cu pas potolit, Pintilie trecu- şuerind prin-apa Bicazului, 
lăsind in urma lui lătrăturile prelungi şi răguşite ale cînilor! dela 
cele citeva case care alcătuiau satul, mic pe-acele vremuri. Pe 
urmă, dind câlcăe calului, nu se mai opri decit in gura Tarcău- 


2 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lui, la un foc mare din marginea drumului, unde poposiseră nişte 
re. pi care duceau în pârţile muntelui sare dela Tirgul Ocnei. 
lumina focului, care-şi înălța şi-şi tupila para după su- 
flarea vintului, stăteau cu căciulele'n cap şi'n cojoace vechi, trei 
oameni bătrimi care ospătau. Unul din ei, stind pe vine, rişnea 
c'un vreasc pe jăratec dărăbari mari de mămăligă, din a căror 
coajă arsă se răspindea pănă departe un miros bun de mâmă- 
ligă prăjită. 
+ Bun găsit, oameni buni! zise Pintilie, -descălecînd în 
dreptul lor. 

— Bun sosit, tinereţă! răspunse cel care prăjea mămâliga. 
Poftim la noi la masă! 

— Ospătaţi sănătoşi! la, numai să leg calul colea la o 
chilnă de căruță şi säsi dau şi-o mină de fin tot din pomana 
dumilor-voastre. Da’ dincotro veniţi "mnevoastră ? întrebă Pintilie, 
făcindu-şi loc de stat lingă dinşii, în preajma focului. 

— Deia Ocnă, —răspunse tot cel care-l pofiise la masă, säl- 
tind în podul palmelor un bot fierbinte de mămăligă pe care i-l 
intinse lui Pintilie. 

— Poftim şi-oleacă de ceapă,—rosti unul din ceilalţi doi 
moşnegi, care-l prubuluiau pe Pintilie că-l vr'un răzeş de oare unde. 

Mincau acuma toţi patru, aei pi intre măsele coaja arsă 
de mămăligă, An vreme ce, tolăniţi pe lingă proţapuri, boii ru- 
megau liniștiți, lar calul cu botul infundat în ogriniii din chiina 
căruței, rodea şi el cu poftă, pruftuind din cînd în cind, 

— Cum îi vremea pe la 'mnevoastră? întrebă Pintilie, 

— Cum să fei Ca şi pe-aici,—răspunse unul din m 
negi cu vorbă blindă. S'arată să fie socoteală bună la ară $ 
căldura o venit... ploae o fost la vreme... Da 'mneta de unde-wii ? 

— Nol 2... Din colo, din sus, dela Schitul Hangului, răs- 
punse Pintilie ; ne ducem la Tazlău, 

— He, hee L La Tazlău 2... urmă  bătrinul împlintindu-şi 
ochii verzi, măriţi, în bătaia luminii dela foc. Am fost şi eu 
cu sare prin partea locului, —în Last" vară simpiineşte anul; şi era 
acolo mare zarvă printre oameni din pricina unui băetan dèa- 
colo din sat... SO, cum nalba îi zicea ?... Ca Chieptanarului,. c'a 
Vararului... Unul, mă rog, care dădea ca uliul prin fumel. Furase 
el nişte tete de gospodar... stăi cum il chema, măi fraților ? 
MA 1... Bunica mamei lut 1... făcu el, scărpinindu-se pe subt o 
margine de căciulă. — A3. Ista!... A Spătarului !.. Daa! ȘI se 
făcuse, măi, cică, poteră de umbla tot satul după dinsul, ca după 
haiduc şi nimeni nu-i putea da de urmă. ȘI doar, măi fraților, 
merge vorbă că-i tăcut de boeriul de-acolo, cu tumela unul fecior 
ce-o fost odată la curtea ceia. 

— Mare poznă, mâl frate. Rău soju de om! făcu mirat 

agul cel care prăjise mămăliga. 

Pintilie deodată se'ncruntă din sprincene,—pe. urmă, taşi 


PRĂPASTIA «ee 19 


cum nici habar gäe de ce spunea moşneagul, ascultă şi el la 
te! cu ceilalţi, mirindu-se de aşa intimplare. e 

— BIZ ŞI cum a ramas cu boală ceia de flăcâu? Nu l-au 
tărmat” oamenii din sat? întrebă moşneagul cel, cu păzi. 

= PAI, cum să-l farme? S'au aţinut ef cu parii să-i 
în cap, că la dracu”, dar... îi cam luase şi bett oameni frica... 
ca de dihania care se'nvaţă a încoiţi vitele din (rä şi n'o mai 
poți disbara. Păi, o stricat nu ştiu cite fete... tot una şi una, şi 
tot de gospodari aleşi. Géi 

— D'apoi cum de se lasau ele ademenite de Antihirţul ceala ?.... 

— i ce erau să facă, dacă el era farmacat? Cică este 
acolo, la lät, un drac de babă care aile a face şi-a des- 
face, de te-aduce P prăjină şi pe "mneta, măl vere Toadere, 
iaca aşa cit ești de om în virstă şi de ertat... 

— Zāu 2... D'apol c'anume mal duce gi eu odață cu că- 
răuşie pe-acolo, să dau peste baba ceia... Poate că ni-oiu găsi 
leacu'! zise rizind moşneagul care stătea lungit lingă foc. 

E Te-ar căuta pe urmă potera şi pe 'mneta! adăugă 
e < $ 

La vorba asta s'au pornit toți trei mosnegif pe ris, ară- 
tind în bătaia focului negre, ăi larg, cu dingini ştirbe, 
Pintilie, roş la faţă, ridea şi el minzeşte. 

= EI, şi de-acolea.., cum vă spuneam,—fosti bătrinul cel 
care povestea întimplarea,—se vede că tlăcăuandriu' ceala era şi 
hilbareţ din cale-afară, că cică dădea ca chiorw A An fete 
şi prin fumei măritate şi... baba să fi fost cit de b NW 
vorba ceia,—tot o prindea voe bună! i < 

lar au ris moşnegii întinzind gituri uscate, cu nişte vine 
ca stranele. Pintilie iasă la vorba asta şi-a tras căciula mai pe 
ochi, căscînd SES şi cum l-ar fi ajuns somnul. 

— MAI fraților, —zise moşneagul cel care stătea lungit, — 
eu zic CR Eaceala n'o fost sortit dela 'mnezeu să fie om, a- 
ceala aiu o fost să fie? 

A urmat după asta un răstimp de tăcere, până ce unul 
dintre bătrini a zis :—Măi iştia ! săte ni-i și nouă după ceapa 
cela, dar la vite li-i şi mai săte, că-s ogrinjii iştiea uscați şi 
stolohâniți; tan” să mergem să le adăpăm colea din sus, în va- 
dul Bistriţei, 

Ridicindu-se cu toţii de jos, puseră mina tite un tä- 
ciune şi, cu flăcările aprinse din care vintul ridica fuloare de 
scîntei, au pornit fiştecare cu boii iui de funie. dimpreună 
cu dinşii, ducind caful de dirlogi, a pornit şi Pintil 

Ajungind la marginea apei, cu multe sudălmi potriviră yi- 
tele la adăpat —răspindind, din jarul tăciunilor ridicaţi deasupra 
apei o strălucire roşie care se destrăma în dungi frinte, ca singele, 
pe undele negre ale Bistriței. ` "` 

După ce au băut vitele in răstimpuri lungi şi s'au săturat 
de apă, cu genunchile sprijinite pe pietrele din marginea vadului 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


au băut şi Geer sogind şi ei lung, ştergindu-şi apoi musteţele 
cu miinicile cojoacelor.: 

Cind au ert iar la căruțele din drum, moşnegii şi-au pe- 
trecut funiile boilor pe după resteele dela juguri ; pe urmă, fá- 
cindu-şi cruci late cu scurte rugăciuni tite, s'au incirligat pe 
lugă foc şi'n citeva clipe au adormit imbodoliţi in cojoace, ho- 
răind pe trei glasuri. ` ` 3 

Lui Pintilie Insă nu-i prea era somn, Stind cu ochii la fo- 
cul care se topise în vatra roşie de jaratec, cugeta acum la cele 
auzite din sfatul moşnegilor şi-i venea şi-a ride, da'i era şi nā- 
caz ; şi se giudea acum, cum să le'ntoarcă batjocura, cu. care 
nat fi vrut să-i obljduiască prea greu... dar nici să le-o ierte pe 
de-antregul, parcă. jar nu-l venea la socoteală, Sta, 

Pe urmă însă îşi luă de samă, să le cate 'n cinste că mā- 
car l-au ospătat. Sculpind cu desgust- înspre dinşii, in loc de: 
„rămas bun“, incălecă şi plecă mai departe. 


y } n 
Răsărea soarele ciad ajunsese Pintilie: la hanul din Roznov ; 


lumina de aur a acelei dimineţi primăvăratece dădea o infăţo=- 


re, deosebită, ratoşului cu porțile mari deschise, pe toloaca căruia 
geg i plecau, scirţiind in fiştecare clipă, căruţi încărcate cu pc- 
voare şi acoperite cu coviltire. : 
Aşezămințul acesta de veşnică veselie, cu zidăria lui bătrină, 
cu acoperişu-i vechiu tit pe falnici stilpi de stejar, stăruind 
din vremuri uitate aici la răspintia de drumuri, care lega u cele 
două Vornicii. ale Moldovei, căta în lumina limpede a răsâ- 
ritului cu bătrinească ären Zu viaţa „mereu schimbată şi 
mereu acelaşi a oamenilor şi a firii. i 
De BE y din cele patru zări şi astăzi caşi întot- 
deauna, la pragul hanului se opreau cărăuşii, care cu vorbă inultă 
propreau d indemnau la drum boii cuminţi, pécniad: din Westi cu 
şfichiur cinepă. Veneau Saz cu pulpele rogil, safiecate, hu- 
ind cu glasurile lor ca apele 'n răstoace,-—şi-tot ja. 
din Roznov“ se opreau rădvane cu boeri d i care "o pópa- 
suri scurte. cinsteau la botul cailor băutură veche de Panciu, din 
cofiți nouă de molid. 
„An clipa în care Pintilie îşi lega calul de un răziog dela 
gard, pe neştiute D cuprinse pe la spate, astupindu-! privirile cu 
minile, un faciu scurtuj şi oacheş, imbrăcat €" up smmänel liiu 
şi co slugă albă la spinare. DA 
„Hell! Tu eşti, „măi vere Matei? -rosti Pintilie cu mi- 


rare, întorcindu-se spre dinsul.—Da' de unde vii? Ce mai este - 


la tirlă ? 
AN — Măi frate, vin dela tirg, Am fost de-am vindat niște 
miei şi acu mă 'ntore la Slătioara,  Da' tu, dincotro ai picat? 


— Eu, măi ista, D drumurile ; jaca acu vin dela curtea 
din _ Hangu, răspunse intilje.— Da” ştii ce ? Pan oin da eu 
mină de ovăz la cal, ia p tu o singeacă de rachiu, a- 
dăogă el, deslegind traista de ovăz dela oblincul şelei. 
Aşezindu-se acum pe prispa de din sus a hanului, cinsteau 


~ 


PRÄPASTIA L. 21 


amindoi dintr'o ceaşcă. 'Si pe ch li se Tăminau feţele, aplecindu- 
H-se tot mal mult pălăriile pe ceafă, pe-atita 1 ze deschideau şi 
inimile, Se luase vorba acum de femei, ip d HER 

= Măi vere Pintilie! Nu ştiu ce naiba, dar tare ţi-l a 
bea Ce, astăzi. 
‘i ic Tare, verè Matei L.. Drept să-ți spun, că doar multe 
thani spus eu ție dela inima mea; că rudă mai de-aproape şi 
prietin mai bin decit tine n'am pe nimeni, MA) — işi sprijini 

ăstim 


p. 
a Sehi a are vere Pintilie, că dela mine n'a affa nici pămin- 
tw? zise Matei punindu-t o mină pe umăr. 


am dat, bre, ` peste un pacat. Mi-o scos natba, Doamne iartă-mă, 
în drumbi ista, un drac de muere. A 35U 
— Hâ-hă-hă ! făcu Matei, rizind cu mina la Sum ; ad so 
cotesc SH ţi-o fost dintru'ntăiu şi te-ai spăriet,.. y 
„m Dapo! Să ştii tu că o mere a , thiar că ni-i ca 
şi dintro'atăiu ; gi chiar că m'am 'spăriet, Si-mi stă răul pe sir- 
tiet, ES încă n'am apucat a mă di = de spărietură !.— 
zise Pintilie, rizind cu mţăles. RT d 
— Dar cum dracu" era mâl, că doar ştiu că mave coarne ? 
Nu era tot muere ca toate muerile ? EA P 
— Măi ista! “grăi Pintilie cătind o în ochii lui Ma- 
ris Mă! “Nii 


tel.—Mă 1... Numai tu şi Dumnezeu cel din 
de-a noastre... îi şopti el, cam spre o ureche. 
= Ale? De altă-lege ? întrebă cu mirăre Matei. ` ` 
— Ny-i din tagma noastră, maa |... [i duducă din boeri ! 
— Duducăă $. Din boert ?—Matel îşi făcu cruce. 3 
— Ca o zină mää? adăugă Pintilie, bătindu-l üşor cu 
palma peste umăr. ni d die 
eg ap ch, 
— Ochi albaştri ca mărgica,.. şi guriță! Of! ce Sarl. 
Mă! Nu-i poți baga o cäneung, că ori se farmă căpşnna, orl crapă 
gita! zisa Pintilie covrigindu-şi acum degetele dela mînă și strin- 
gindu-le ge lăsă numai o crăpătură mică cît o cheutoare, după 
care Matei căta să-şi dea samă cit o fi de gie gura duducăl. ` 
= gei cam naiba măi poate grăi, dacăa aşa strimtă "n 
gură ? întreabă Matei cu nedumerire. d 
— IM! ŞI mach cum 3. Dei să vezitu minune de păr ce 
are, mâl omule! urmă Pintilie dind din: cap.—Cosiţa ei 1 ruptă 
din hā di Sait fir cu fir ca tremariciu, °S 
— Fä-te wan că şigueşti! zise Matei, cătind la dinsul 
dintr'a parta. st H? ang fags 
= Ba aşa Să trăesc, adăogă Pintilie, — privind cu hotărire 
SC ës wë mişe de-aici, de ni-i aen, 
1o03 KM -i dra t , t f 
— Com? Dragă?.. Da' mă topesc ca luminarea după 
dinsa, mă !— Eu... m'am jurat că nu mi-a mai fi dragă ei nu 
m'oju mai ținea de nici o muere... Da’ după asta? mă duc gn 


22 + VIAȚA ROMINEASCA e 


uhului. SA st bine că mi-or pune- 

rani “a KS aieas de sfire din sin de duducă nu mă 

L D l ' f 

o ge MAn I Mare minune! E pani y nu-mi vine a crede 

te-ai apropiet tu sa j 

eg sur iu Cara de P stä-ioamnä, cam de cind-m'am den 

intătu şi'ntălu acolo, am prins eu a baga de samă, că wc onia 

a vechilului câta lung a Kan oma del E sé, Ee 

altă ; ăia încă cu mine, } 

beet? E ca deo cercare.. Da’ dă. zic, = SE 

stirneasch bucluc. Acu', cind o prinsa se lua omâtu' în p ni să l 
asta, aflindu-mă lar c'un răspuns pe acolo, am văzut-o cum şi-o 


Dumne- 

ci? zic: Dă lu ştii? Să mal vedemi—Dă Dum 
eg şi mă duc eri dimineaţă iar” la Schi Hongos. dă 

ducuţa,—afară, scosese nişte pul.: Mă cheamă la dinsa,, au sc 
soarea dela boeriw SN ca So DS Ge lui cuconaşu' Cneaza. 

í ac cu dinsa 

Ganzt te Din una, din alta, mă stringe așa 
de ici de buca obrazului, dă, aşa... cum te-ar stringe în Ee 
rul ei o gaiță. Măi verel.. nu ştiu cum s'o şi învirtit tot waer? 
ca o svirlugă, de mi-o-căzut cu mijlocelul ici în cleştele minii. 


ba să mă lee... n'am mal avut cind alege, am sărutat-o cam pe 


buzele şi m'o furnicat în tot trupul... Și nu ştiu cum 
ce alt me ca A iriă din minile mele... şi am sonpat-o 
— Mäi, du-te la naiba... nu mă 'nebuni! zise iar Matei cu 
ai miri oi eg H ista; să vezi tu, mă, citil de albă 
pielea pe duduci |... Albă, albă ca spuma |! D'apoi purceii ei, mă 
tată 1... Cum mai dădeau boldis cu riturile prin polcuţă !— ft 
şi-şi muşcă. musteața. — Hel.. nde-i. norocul. ceala, Se 
'o cruntez eu, So incoițesc aşa cit dër, să-i rămie semne de 
dorit pat Je ete me dorul, măi verg Pintilie, Da” 
Ia un 
be o Ga séch) pp pg de-a D să vie acolo, la cotloanele 
mele. acu de. sărbători, crezi tu că n'am să mă 'nfrupt şi Le 
coleacă de trup de duducă, aşa la o stin zi de P ët 
Pintilie, zimbind puţin şi clătinind din cap.— Prost mal eşti m 
sr Ma „Cin ae, ge fe a unea vroda 
fi dat şi arvonă 7... He le 
deg ea srl rr dept nu pătulesc eu cu dinsa două fălci de 
zmeuriş, păn” ce-a fierbe o mămăligă ? 


PRĂPASTIA.++ 23 


— EL aşa da, măi frate! Dacă zici că vine la noi... Cum 
ii acu criogul numai floare nu se poate să nu-ţi pice 'n labă... 
ler irc ma face să te bagi într'o dragoste,—de-ar fi, ce- 
ar D pe: 
— Mal omule, tare mi-i dragă. laca mă silesc ein uit... 
inchid ochii, îi deschid... o văd! Vorba ceia: puli capul pe că- 
pătăiu, ia dinsa gindesc întăiu ! Multe femei mi-o fost dragi mie 
pănă acum, dar ca asta... nu mo legat la gard nici una! la 
bem a lecuţa de rachiu care o mai ramas, zise după 
e tăcere Pintilie,—că... op de alta, dai cu pănă la 
prinz trebue s'ajung cu răspunsul la boeriu. 


j . 
L H 


Era soarele trecut de-amează cind sosi Pintilie la curtea din 
Tazlău, Cuconui Pavăl, care tocmai își sorbea cafeaua după 
prinz, trăgind ciubuc, toarte s'a bucura! cind a aflat vestea că la 


o zi aşa de mare va avea însfirşit pe cumnatu-său Cneazul cu 
a. 


plăcere le-an făcut Cneji! cu vestea asta. Rizindu-i barba, s'a- 
şeză din noa cuconul Pavă! în jilt, poruncind să i se aprindă al 
doilea ciubuc, Şi'n rotocoalele de fum ce 1 se înalțau ca nişte 
cercuri albe din gura-i anume rotunjită, se măgulea mult de tre- 
cerea ce-o avea ii cumnatu-său Cneazul, căruia nu-i stătea ino- 
bicelu să plece undeva de-acasă tocmai pe ziua întăla de Paşti, — 
cum dealtfel nu pleca nici un boer pe-acele vremuri. „Dar de 
hatirul meu şi 'n cinstea zilei soţie! mele, s'a fi gindit şi Sandu, 
că face să-şi calce obiceiul Paştelor.. ȘI apoi, dacă mi-a trimes 
răspuns că 'n ziua cea deadoua vor fi înapoi la Hangu, de 
bună samă că vechilul lui va rindui să-i aducă oamenii mielul 
de Paşti în ziua cea de-a trefa“. 


e Ze 


Pregătirile care. se făceau în toţi anii în sâptămina astaga 

„În vederea sărbătorilor Invierii, se'ncepuseră gin anul 

a la timp şi după datina vremurilor, lacă de dimineaţă vă- 
tavul Manolache  Măgălie strinsese o ceată de ţigani şi-i pusese 
la grijit curtea pe dinafară. Se umpluse ograda de vătrași care 
CA i fe rar meret ri nui eră 
maţi de gerurile din timpul A ce , imbră= 
cați cu lepădături, încinşi cu curăle late Geste piatecele goale, şi 
cu lulele mari şi stinse gură, călcau lut cu picioarele e- 
cate, în mai multe locuri din ogradă, cite cinci-şase la o roată, 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Copiii, mai toți în pieile goale, incărcau pe palme lutul călcat 
Stee i rimă la cirdul de ţigănci, care cu poalele prinse'n 
briu, aplecate pe lingă temelia. curţii, ori înălțate pe scări, toc- 
mai pe subt streşina casei, lipeau cu minile crăpăturile pâăreţi- 
lor, intinzind lutul în pete lungi și strimbe; iar în vurma acestora 
alte ţigănci, stropite cu var e genele ochilor, văruiau cu bă- 
dănăii lungi.—contenind vorba numai cind sapropia vătavul, 
care purta "n mină un harag mare. 

Cu spor de-ajuns la treabă, un alt rind de ţigani lucrau 
cărind cu coveţile gunoiul, adunat de astă iarnă Intro grămadă 
cit o gireadă lingă seraiul vitelor,—în vreme ce cițiva meşteri 
din sat, cărora le dădea ajutor acum şi Pintilie, ciopleau şi stre- 
deleau leațuri de măstacin alduind un scrinciob cu patru Got, 
drept în mijlocul ogrăzii, anume pentruca să se inveselească de 
Paşti slujitorii, curţii. Lë 
Pănă Vineri dimineaţa, muncind robii din d în noapte, 
curtea a fost văruită, ograda măturată, grămada de gunoiu amis- 
tuită ; iar scrinciobul, ridicat pe două furci. groase de stejar, stă- 
tea proprit cu fofezile jn răscruci, aştepiind vadeaua să por- 


nească. | l - 

Astăzi la prinz , urmind să sosească Cneji dela Han- 

gu care, du Kei lui cope PA cker? să Íl fost ar- 

j te noapte la curtea Roznoy,—insăşi cucoana Ru- 
re Sa ridicat din pat mal dedimineaţă, ipo oncind. slugilor să 
deretice în EE jatacuri şi dînd in grijă bucătarului să na 
cumva s'afume mincarea că minincă base la scară. 

Boerul se sculă şi gl maj dedimineaţă, trebuind să iasă 
pănă 'n virful. dealului întru intimpinarea musafirilor, Poranci 
camaârdinerului să-l gătească, ca de uc [şi trase prin ur- 
mare şalvarii cei albaştri, şi se och cu meşti. Peste an- 
tereul de matasă bës se incinse strins Con şal alb cu dungi 
cărămizii,—imbrăciâd pe deasupra o giubea de atlaz „verde, cu 
căptuştala roşie de mătasă. După ce-şi făcu tabielul cel, de 
dimineaţă, cu dulceaţa, felegeanul de catea şi ciubucul obişnuit,— 
bătu rar din palme: celace pentru feciorii din casă insemna 
să-i cheme trăsura la scară. 

După ce-şi potrivi pe cap cu multă zăbavă işlicul la oglindă 
şi-şi mai răsftiră inc'odată cu plieptenele barba-l sură, pe latul 
pieptului, —se sul în trăsara cea mare, la care erau înhamaţi pa- 
tru cai negri, foarte dragi boerului, minati de Bolong, ungurul, 
care pocnea cumplit din harapnic. bot)? 

inapoia trăsurii, cam la două prăjini depărtare, se ținea că- 
lare teciorul-de-alergătură al curţii, Pintilie, care îşi pusese a- 
cum durdăm spinare şi pistol două ţevii la cimgătoare, A- 
jungind In inarginea satului, apucară drumul ce soia costig spre 
pădurea de fagi din Dealul Scaunelor, unde se oprită, drept în 
obelnă, --căci până aici venea întru întimpinâre boerul numa! 
pentru fețe de oaspeţi foarte rari şi foarte scumpi, 


PRĂPASTIA... 25 


Ak) Pintilie, descâlicind, legă calul de-o tufă şi 'ntr'o cil- 
peală strinse citeva smocuri de florile-paştilor, pe care le aşeză 
pe după curelele căpeţelelor ce se incrucişau pe frunțile harma- 
sarilor; pe urmă, trăgindu-se în dosul trăsurii, își potrivi şi lui o 
ei: galbănă de cluboţica cucului lingă pana de păun dela 


pă 
et 
Cu mult zbucium sufletesc, dar foarte tainic, așteptase Pin- 
tilie ceasul acesta, Cele trei zile pline de cînd n'o văzuse pe du- 
duca Zinca | se păreau ani de dor şi de mihnire. Şi acum, în 
ceasul cel mai de pe urmă ai așteptări, i se lăsase parcă pet- 
nimá o piclă şi mai deasă de amărăciune —căci simțea el că 
duduca Zinca nu vine, 

Inalţat pe o muchie de dimb, de unde i se vedea păn' de- 
parte pe drumul ce scobora prin pădure devale, căta cu ochii 
nemişcaţi într'acolo, imbourindu-şi urechea la orice zgomot ce 
venea din depărtare, 

In vremea asta cuconb” Pavăl, răzămat de speteaza căleştii, 
căscind lung, iși făcea cruci mărunte în dreptul buzelor după 
fiecare căscătură, ca să-l păzească Domnul de ceasul cel rău şi 
să-i piară urftul. Totuşi, cuprins greu de urițul așteptării, cu o- 
chil închişi, işi cumpănea capul cind într'o parte, cind în cealaltă... 
cind inainte, legânindu-și în mingierea soarelui beşica ch o căl- 
dare, sură şi rotundă, a işlicului, ` sh 

Un răstimp mai trecu. Şi din depărtarea adincă a pădurii, 
s'auzi un huet care sămăna. a duruit de trăsură. Cu lovituri puter- 
nice începu a-l bate acum inima in pieptul lui Pintilie. Cind de- 
asebi in adevăr sunete de clopote şi pocnituri de bice, încălecă 
grabnic, strigind cu vorbă 'necată : S'aud venind, cucoane Pavele! 

Boerul, făcind ochii mari, aplecat pe-o lature a trăsurii, se 
uita ţintă pe drum devaie,— iar Pinţilie înălţat semeţ. în şea, cu 
priviri ce-i scăpârau de subt sprincenele negre, strins impreunate, 
căța cu deamănuntul să-şi dea samă cine=s cei din trăsură. De- 
asebi deodată chipul lui lordache surugiu' cu musteţele lui dirze 
ca nişte cozi de veveriţă; Pe scaun, dinapoi: boeriul în dreapta, 
cucoana. in stinga. Pe delături patru feciori, călări.. „Dar ea ?... 
Unde-i ? —-Ea nu-i... Vezi 2 Na venit!“ Deodată parcă i se 
stinse lumina minţii; citeva. clipe nu mai văzu nimic inaintea 0- 
chilor... Se deşteptă, numai cind auzi strigăte lungi de bucurie 
şi poeniturile de harapnic.  Indreptindu-şi acum. din nou ochii 
spre cel care eneen, Pintilie băgă de samă Je un cotde drum, 
că “n trâșură, pe scaunul din faja boerilor celor bătrini, mai stătea 
Inc un botraş mai tinăr, iar lingă dinsul,—în fața cucoanei, cu-faţa 
incolo, — tari 9; Dy Care nu erg decit vezhiliţa. ge $ 

— lacătă-o! izbucni el cu glas (are - pe urmă se stăpini, 
muşcindu-şi degetul intre dinţi, Toată carnea de pe obraz ii 
tremura într'un ris pornit dot o bucurie. ce-i zguduia pieptul, 

Intr'adevăr, foarte umilită stătea Zinca pe-un capăt de sca- 
un, fiind cu luareaminte Ja orice. semn, care-i venea ca o po- 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


roncă din partea Cneghinei ; alături de dinsa stătea un tinăr bă- 
lan foarte voinic, îmbrăcat nemţeşte, c'o musteață galbână cu 
ştichiurile învirtite ca: două inele. 

Cind nu mai erau între dinşii decit vr'o- două prăjini, cuco- 
nul Pavăl;—sprijinindu-se de umărul lut Pintilie care, la semnul 
lui din sprincene, sărise de pe cal,—se scobori din trăsură şi, în- 
dreptindu-se spre Cneaz cu ochii aproape inchişi de zimbetul bu- 
curiei ce-i umplea fața, se pupă lung cu cumnatu-său aplecin- 
d pe rînd işlicele ` apoi trecind de cea parte, sărută pe frunte 
pe Cneghina. Cu brațele amindouă intinse, il cuprinse în săru- 
tări ţocăite şi pe tinărul cel bălan, care alergase spre dinsul de-i 
sărută mina. Şi întrebindu-se toţi de sănătate şi vorbind toţi o- 
dată cu glasuri de bucurie, cum se'ntimplă intotdeauna cind se 
intilnesc prietini dedeparte,—iar s'au sărutat și lar şi-au strins 
minile. Pe urmă cuconu' Pavăl pofti pe tînăr în trăsură la din- 
sul şi, făcind semn lui Pintilie să plece înainte, flăcăul porni în 
fugă zărghită să ducă vestea la curte. 


Li 


HM H 


După ce-au isprăvit de mincat, şi boerii au poroncit să Ii 
se a ciubucile, —cuecoanele amindouă au trecut in salon, pu- 
nind la cale treburi de ale gospodăriei. Cneghina care era cam 
obosită de drum, intinzindu-se pe un divan, a potuncit să-l che- 
mp de jos pe vicheleasa Zinca, cate era așezătă acum după ran- 
gul ei în ospeţie, la nevasta vechilului Ștefănache Oancea. 

In vremea asta dincolo, în cealalait salon, cuconul Pavăi, 
Cneazul şi cu Grigoraş, tinărul cel bălan, fratele mai mic al cu- 
coanelor, care numai de două zile venise dela Paris, stăteau toți- 
trei răsturnați în jiiţari, trăgind din imamcle şi Sfâtuind cu 
multă aprindere despre otnoşenia Mitropolitului eniamin Kos- 
tache, care mijlocise să fe ertat de osindă la moarte cel ma! 
vestit talhar din vremea aceasta: Ton Chetraru făcînd întimpi- 
nare la Logofeţia Dreptăţii, ca să-i fie hărăzit Stinţiei-Sale. 

-< — HI, d'apoi se te una. ca asta, bre omule, ca tocmai 
Veniamin, o faţă bisericească aşa de slăvită,—întrebă cu glasul 
tare ridicat Cneazul—să-şi ia pe sufletul lui pe-un ticălos ca 
Chetrariu şi să ceară tocmai e! milostiva îndurare a Domnitoru- 
lui, pentru un om care a făcut atitea tălhării şi atitea omoruri ? 

— Eil.. dál... Se poate tare bine, frate Sandule,—răspun- 
se cuconul Pavă!, cu vorba lui rară şi stăpinită. Se poate ca 
un blăstămat ca Chetrariu să se facă om detreabă, cind aile el 
că numai dela inima Sfinţiei Sale Mitropolitului Veniamin i se 
trage iech Ze vieţii... Iaca; de-o vorbă, și la mine la curte 
țin pe unul Pintilie Spătaru, care a furat patru fete şi-a pin- 
gârit nu ştiu cite neveste, stricind din pricina patimel lui o samă 
de Ae gn din cele mai temeinice. Judecata domnească l-ar 
fi osindit la groapa ocnei; eu l-am făcut scâpat de osindă şi 
de-atunci s'a făcut om minunat şi de toată lauda. 


PRĂPASTIA... 27 


— Şi eu sint tot de er pp lui moş cpr e n tină- 
rul Grigoraș, „mr c'oleacă de gingureală franțuzească,—tre- 
bue să se facă toate încercările pentru a indrepta un om. Şi 
numai cind nimie nu merge,—atunci... Şi Heu un-semn cu mu- 
chea: minil după ceafă, vroind să spue că nu mai râmine alt 
ceva decit tăerea capului. 
să spuneţi voi ce-ţi spune, dai eu pentru fapta 
asta, oricind I-oiu Intilni pe Mitropolitul Veniamin, am să-i aduc 
minte vorba cea înţăleaptă, că unde-i minte multă, este şi ne- 


destulă. 
— la să-i lăsăm să fiel zise cuconul Pavâi, schimbind 
vorba, ca să nu s'ajungă la supărare. Hai să batem cărţile, că 
iaca sintem chiar de-un ghiordum 
— Eu nu pot să joc; am uitat jocurile ieste, —zise  Gri- 
vert Atunci. facem numai amindoi un pichet, frate San: 
dule.—rosti cuconu' Pavăi, începind a e cărțile, 
— Până atunci, bădie Pavele, eu duc să-ți văd caii, 
zise tînărul ridicindu-se grăbit de pe divan... 
Trecind prin sală se opri o clipă in dreptul uşii dela sa- 
ionul cucoanelor,—unde auzi vorbă multă femeiască, Deschise 
incetişor şi văzind ci erau numai surorile lui cu vichiliţa 
- oieri ales că amindouă cucoanele l-au chemat intrun glas 
ca să intre să mai stea cu dinsele de vorbă, —lutră bucuros, cã- 
tind cu gitul eben E un covor minunat, pe care-l lucrase in 
gherghei cu a ei însăşi cucoana Rusan 
— Dar ce faci, mata, cuatitea ouă ? întrebă el pe sora lui, 
mărindu-şi acum ochii la o baniţă plină de ouă,pe care o aduse 


Soni Rariţa. 

— Facem ouă roşii, frăţioare, răspunse cucoana Rusanda, 
incepind a căta cite unul în zare; 

s in dipa asta se ridică şi cucoana Profira; iar tînărul, folo- 
sindu-se de imprejurarea că amindouă cucoanele se sfătulau cum să 
pregătească bacanul ca să iasă ouăle mai frumoase, aruncă o 
privire intrebătoare duducăi Zinca, la care. ea-i răspunse cu o 
scurtă închidere de gene, ca și cum ar D fost o înţălegere pusă 
la cale mai dinainte între dinşii. 

Cu marginea pălăriei lăsată mult pe ochi, şi cu minile în 
buzunarele dela haina lui scurtă şi strinsă la mijloc ca o polcuţă, 
Grigoraş plecă din salon, îndreptindu-se spre grajdiu şi de acolea 
impreună cu. vechilui, apucă spre din livada des- 
părţită ce "un gărduţ de nuele, unde Pintilie care se pricepea la 
toate, lucra la o masă, unde avea să stea boer, 

— Ce, faceţi vo masă ? întrebă acum Grigoraș, că- 
tind spre lemnul pe care-l cioplea Pintilie, 

— Da! m o masă; poate mai stă cuconaşu' sara... 
După ce s'a instări frunza, aici îi umbră şi verdeață frumoasă, — 
răspunse cu glas foarte supus vechilul. 


28 _____NIAȚA ROMINEASCA 


— 50 —— we 


~o — Daa... ÎI forte frumos aici, — gräl cuconaşul Qiigore, că- 
“tind acum cu capul răsturnat pe ceafă spre înălțimea rămuroasă 
a nucului. Aşa nuc mare şi rotat încă n'am văzut pănă acum! 


— Dă repede băete !— rosti vechilul, făcindu-l semne din 
ochi și din mină lui Pintilie ia” spatele: boerului, - Cu vorba 
asta plecară amindoi spre apen Di i 

După ce se indepăritară el ceva mat incolo, flăcăul scuipă ca 
după hott, apucindu-se iar de lucru,  Lovăa acum în lobdă, de 
zburau lostopenele împrejurul lui ca nişte hulubi, izbind toporni 
cu fot greul netazului stirriit în: inima sa, ca o vijelie, 

Deodată auzi drept de lingă dinsul un glas de om: „la 
stäi puţin, băete!'—Cind îşi ridică ochii, rămase inlemnit: cuco- 
naşul cel tînăr venise: cu duduca Zinca ca să-i arăte şi ei frumu- 
Seja nucului, an , 

Niel că se mai poate mai fra- 


= Daat, Minunat nuc! 
"D0s,—zise ea rotindu-şi privirile pe 'subt poalele copacului. 

i$ "= Și-aici saşază o masă, —adăugă tinărul, arătind din cap 
spre lemnele cioplite. 

„ou Aa? făcu ea mirată, Su că-i bine? Aici am să vin 
cu să-mi închistresc ouăle !..—Şi vorbind, işi petrecu albastrul o- 
chilor peste “chipul lui Pintilie, peste lemnul de subt piciorul lui, 
peste surcelele dimprejur. pr nat 

— Aici am să-mi beau şi eu mini dimineaţă cafeaua, —rosti 
Grigoraș cu ochii aproape ipchişi. ` 

— Dar uite, mata, la livadă încolo, cît îi de frumos” inflo- 
ritä;—żisė ea, cătind acum spre valurile de floare albă ale unei 
păduri întregi de cireşi, ce se "nâlţa pe-o coastă de deal pănă'n 
corhana din zare, ? dE 

Cu pași mărunţi:și grăbiţi ea 'se indreptă spre creanga de 
horbotă a unui cireş şi, săltindu-se pe virful picioarelor, dădu 
Sapuce o ramură pe care n'o ajunse, Numaidecit tinărul se re- 
pezi şi i-o aplecă cu mina lui pară "o dreptul pieptului —iar ea 
işi alese-un cercel de floare, pe care şi-l aşeză după nreche subt 
testemelil ei rog. Dani dÉ 

Pe urmă, cu aceiaşi paşi: mărunți şi grăbiţi trecu subt alt 

cireș, săltindu-se iarăşi din călcăe ca s'apuce cu minile dera- 
muri înflorite ca “spuma, în vreme cè boerul, în ciuda ei prefă- 
cută, cu hohote de ris îi ridica tot - mai Sus creanga la care nä- 
zuia s'ajungă. Vorbindusi pe urmi cu glas scăzut ai presărin- 
du-i solzi albi de floare pe obraz, la care dudupa Zica râspur- 
dea cu felurite strimbături drăgălaşe, păşiră amindoi alaturea, zá- 
rie? SEN clipe după tulpina groasă şi îngemănată a doi ci- 
reşi bătrini... 


Hi 


fen 


Cind se iviră din nou grăbind i 


de floare al 
umărul 
lăsa säi- 


mătasa, o... i 


ului, Mr broboada ei roşie 


rați de mi 
Şi, scoțindu-şi. legăt 
ce-şi 


PRĂPAȘTIAe a i ary 


EI 


spre ogradă, cerceluşul cel 
nea stătea acum aninat pe. 
¿mult aplecată intr'a parte, 
de păr răscolit şi galbân ca 


nA eu deamănuntul cum- se. spanciulea: 
duduca Zinca şi zimbrele cu care o poftea boerul = 


— 


pse În bucățele mici, . 


pe cate le lăsa să-l cadă printre degete, stind nemişcat cu frun- 


Valuri 


şi 


WT 
ei ein 


p 
răscolite ale codrilor” care Hulau din stinei şi din izvoare; iar 


toaca tuvinata e 


bombănit a 


stirnite ale intunericului 


tea norodului cei doi boeri bătri 
teie descoperite cu scinteeri de 
rintele G 


tă: de ison' bătrin şi 


ceară galbănă în mini, stăteau în fren. 


DI dela curte, aplacin 
„bucurie în priviri, de prin a 


herman, deasemenea cu capul aplecat, cadelnița 'nspre 


dinșii răspindind u 
napola ` Lo 


cucoanele 


n miros cald: de 


smirnă şi tâmie; iat-mai jo. 
surori, îmbrăcate in 


haine scumpe: 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi ?n cap gătite cu fesūri albe înhorbotate, cătau cu zim- 
bete Tories la fratele lor Grigoraş care n'avea astimpăr, ci stind 


mai la o parte nu prea lua aminte la slujbă. Stăpinit de focul 
urmărea 


unui dor nebun ce-i licărea ca două flăcări in priviri, 
ucigătoarele lumini albastre ale duducăi Zinca, care cu umilință 
şi cu spăşenie stătea la spatele cucoanelor celor bătrine, îndrep- 
tindu-şi înspre Grigoraş din cind în cind farmecul dulce al gró- 
pițelor din obrazul ei de copil, scăldat de lumina vie a făcliei pe 
care o ținea intre degetele-i subțiri şi albe. 

Rezemat de ușorul pridvorului şi amistuit de întunericul un- 
gherului dimpotrivă, Pintilie cu ochi! eşiţi din găvane o urmă- 
rea pe duduca Zinca clipă cu clipă şi pas cu pas dela începutul 
slujbei. Cătră sfirşitul utreniei, cînd părintele Gherman a glă- 
suit: „Ziua învierii să o luminăm şi unit pe alţii să ne "mbrăţo- 
şăm!..* atunci a văzut Pintilie cum a scoborit boerul Grigoraş 
dintr'o sprinceană şi mușcindu-şi un colţ de buză şi-a întors spre 
dinsa o căutătură pătimaşă, în vremece duduca Zinca ridea din 
toată ftăptura ei, cu obrazul infundat în blăniţa neagră de 'm- 
prejurul gitului. 

lar cînd părintele Gherman cu evlavioasă plecăciune a dat 
boerilor : „Hristos a înviat!“ potiindu-i la dinsul în stăreţie, ca 
să ciocnească oui roşii, — Pintilie, de-acolo, din uşa pridvorului a 
băgat de samă cum s'a apropiat de duduca Zinca cuconașul cel 
tînăr, i-a spus ceva la ureche, pe urmă a căutatcu ochii prin 
mulțime pe vătav, care dădu semn din mină lui Bolong vizitiul 
să fie gata cu trăsura. În scurt duduca Zinca, stringindu-și a- 
cuma mai bine gulerul de blană, după ce-și făcu două cruci mici, 
apucă înspre trăsură, în vreme ce boerii toţi, urcind pe scările 
de scînduri care huiau de tropăituri grele, poftiră în chilla Egu- 
menului ca să „lumineze Invierea“, după obiceiu, să ciocnească 


ouă pre zl 

m I Grigoraş a ramas“ — 19 zicea acum cu nedume- 
rire Pintille,—şi ea pe semne că pleacă singură. Vichileasa ceca- 
laltă oa venit la biserică, —vechilul Oancea însă-i aici... îl văd 
acolo, lingă prapure“. 

Pe loc stinse luminarea și, apucind lăturiş pe lîngă oameni, 
zări ieşind tocmai atunci pe poarta mănăstirii trăsura cu duduca 
Zinca. Intro fugă nebună alerga acum la cîteva prăjini în urma 
trăsurii, pe urmă coti pe o uliţă, sări un gard, tăind de-adrep- 
tul prin arătura dintr'o grădină,- sări alt gard dela altă gădină; 
cînd ajunse Bolong cu trăsura ia “poartă, intră şi el pe altă parte 
in ogradă, şi se lipi de colțul caset de jos a vechilului Prin 
intunericul ca păcura, duduca Zinca dibuind, căta să deschidă 
portița dela capătul cerdacului, în vreme ce trăsura cu durult 
grăbit plecă inapoi spre Mănăstire, s 

Folosindu-se de această clipă, Pintilie se azvirii ca o fiară 
asupră-i şi o cuprinse, înc du-şi o mină în sinul ei tare prin 
haina sfişiată, iar cu celalaită îi simţi gitul cald şi plin. 


PRĂPASTIA,,. 31 


Dar de-odată, poarta se izbi în intuneric şi un duduit de paşi 

se auzi pe aproape... Mina lui se incordă atunci năpraznic, ca o 

ghiară, în gitul ei moale. Şi subt degetele tari piriiră scurt clolane 
NI pg 

Femeia se sbătu, hirşclindu-i obrazul c'un tremur slab şi rece; 

apo se turti fâr' de viață peste picioarele lui, meng ca o 


Cind s'auzi din nou durultul trăsuri! care venea dinspre Mä- 
năstire, Pintilie suia la deal, spre Măgură - 
eeng a a p gură, scufundindu-se tot mai 
LL Mironescu 


Opera lui Romain Rolland 


Valul de pasiune şi de iubire, pe care literatura rusă a 
veacului trecut il pornise asupra vieţii sufleteşti a Europei, a 
avut darul să orienteze cu vigoare preocupările morale spre 
revizuirea conştiinţei şi spre ideia solidarităţii omeneşi. 

Tolstoi şi Dostoevski izbutiseră să deschidă ochiul lumi- 
nos al spiritului asupra gravelor probleme social-umanitare ale 
timpului şi suferința pe care o evocase opera lor dogorea, prin 
vibrarea ei intensă, sufletul anemiat al Europei. Tolstoi pro- 
clama necesitatea artistului-apostol, a cărui soartă să fie „jertfa 
şi suferința pentru durerile semenilor sâi“. 

Marele exemplu de abnegaţie şi de curaj pe care-l dă- 
duse autorul Războiului și păcii în ultimii ani ai vieţii sale, 
impresionase pretutindeni spiritele. EI avea să determine o a- 
devărală revoluţie morală în conştiinţa unuia dintre cei mai 
reprezentativi scriitori ai Franţei contemporane : Romain Rolland. 

Dacă însă Tolstoi, chinuit pănă in momentul fugii, de eis. 
biciunea sentimentului care-l ținea legat de familia sa, s'a pu- 
tut întreba în fiece clipă: „Ei bine, Tolstoi, trăeşti tu după 
principiile pe care le predici ?*, Rolland ar putea să privească în Ii- 
nişte spre trecutul său şi să exclame : „Sufletul meu a cunoscut 
tăria Impotrivirii la oroarea dominantă, Am fost În opera şi în 
fapta mea un om întreg“, 

` 


Războiul european, care a determinat criza hotăritoare a 
conştiinţei lui Rolland, îi găsise cu o personalitate bine defi- 
nită.. Concepţia lui morală se destăşurase în Vi ile oamenilor 
iluștri (Beethoven, Tolstoi, Michel Angelo, Haendel), în roma- 
nul Jean Christophe, în piesele de teatru care evocau epopela 
Datei revoluţii franceze, in Tragediile credinței şi in nume- 
roasele studii asupra compozitorilor muzicali celebri „de altă- 
dată” şi „de azi“. Romanul Colas Brugnmon, deşi publicat 
în anul 1918, fusese sfirşit şi dat spre imprimare înainte de 


OPERA LUI ROMAIN ROLLAND 33 
Ge, EE 


izbucnirea războiului, Influența lui Tolstoi se desemnează, cu 
limpezime, în mai toate operele acestea şi lămureşte, pe alocuri, 
crezul moral al lui Rolland. 


Prefaţa la ultimul volum al romanului Jean Christophe 
explică spiritul chinuit al generației pe care o descrisese şi care 
reacționase la toate marile idei şi influenţe ale timpului. 

Afacerea Dreyfus şi zorile mişcărilor muncitorești treziseră 
la | ptă aproape întreaga tinerime a vremii şi uzase sforţările ei 
generoase pănă la epuizare. Rezultatele practice mărunte şi nean- 
tul sufletesc care urmară, pă aer, ege până la apatie speran- 
tele și elanul acelui tineret cu ginduri curate şi cu sullet iubitor. 

şi în Cierambault, Roiland vedea cu teamă „negrul pe- 
simism care amenința să copleşească“ pe cei tineri şi nevoia 
imperioasă „de a le găsi raţiuni de viaţă” înviorătoire. Tra- 
gediile credinții, in care conștiința eroilor rămine inflexibilă, cu. 
toate furtunile ce se deslânție impotriva lor, şi Vieţile oame- 
nilor iluștri tindeau să întărească spiritele în credinţa lor mo- 
rală și să le găsească un reazăm în sulerinţa altora. 

Odată cu apariţia primului studiu asupra oamenilor iluşiri 
(Viața lui Beethoven), se precizează şi natura concepției care 
călăuzise pe Rolland. El denunța in prefața volumului „atmos- 
fera apăsătoare şi viciată- din jurul său, cu următoarele cuvinte : 

„Un materialism fără măreție apasă asupra gindirii şi stă- 
vileşte acţiunea guvernămintelor şi a indivizilor. Lumea moare 
de asfixie în egoismul prudent şi josnic. Lumea se inăbuşă. 
Să redeschidem ferestrele. Să facem să intre aerul liber. Sa 
respirăm suflul! eroilor“. i 

Şi spre a nu lăsa să sestrecoare vre-o neînțelegere în 
interpretarea țelurilor urmărite, el Une să adaoge: „Numese 
eroi nu pe acei care au triumfat prin gindire sau prin forţă. 
Numesc eroi numai pe acei care au fost mari prin inima lor“, 2 

Pornind dela această concepţie care confirma şi una din 
ideile scumpe lui Beethoven, 3 Rolländ caută să redea suferința 
nestirşită a geniilor care au cucerit omenirea prin puterea artei, 
şi frămintările lor chinuitoare. El stărue asupra crizelor mo- 
tale prin care au trecut deopotrivă şi Beethoven şi Michel An- 
E şi Tolstoi, toţi prada geniului, cre le zguduia ființa în 

mpulsiuni necurmate spre acţiune Şi spre creaţiune. Teza lui 
Tolstoi, că lumea spirituală naște numai în suferinţe şi în chi- 
nuri, găseşte o demon:trare integrală în viaţa genilor ne- 
fericite descrise de Romain Rolland. 

El evoacă aspectul tragic al luptei lui Beethoven fm- 
potriva pustiirilor surzeniei, care tind să-l doboare în vigoarea 
Ereațiuni |. reacția zguduitoare a temperamentului său de uriaş 
ai simţirii şi marele trium! al spiritului asupra mizeriei materiei 


1 Preieia la Beethoven, 
3 „Nu cred că poale D cineva mare deci! prin Inima sa”, 


> 


34 ` i VIAȚA ROMĪNEASCA 


rin Simfonia IX-a, compusă în vremea surzeniei complecte. 

dinioară Beethoven scrisese amicului său Wegeler: „O! dacă 
aşi fi desbărat de acest râu, ași îmbrăţişa lumea.. Nu, nu-l voiu 
supo'ta. Vreau să iau destinul de git. Nu va reuşi să mă In- 
genunche de tor". Şi, în toiul durerii fără nume care-i co- 
pleşeşte ființa, Beethoven “invinge destinul prin imnul bucuriei, 
pe care-l ridică la finele celei de a noua simfonii. 

Acelaşi concepţie se degajă şi din prezentarea vieţii zbu- 
ciumate a lui Michel Angelo, urmărit şi cucerit de geniul care 
se năpustise asupra corpului său slab. Rolland prezintă cu pu- 
tere „exaltarea  frenetică“ şi acea viaţă formidabilă într'un 
corp şi un suflet prea slabe ca să o suste şi strălucirea operei 
în fiămintârile chinuitoare ale creaţiunii. 

După moartea lui Tolstoi, el adaogă la „vieţile ilustre“ 
biografia celui mai scump inspirator al generaţiei sale, in cu- 
vinte care vibrează de o emoție adincă şi nestăpinită: 

„Lumina care s'a stins",—spune Rolland, „a tost, pentru cei 
din generaţia mea, cea mai curată care a luminat tinereţea lor. 
In amurgul cu umbre grele din secolul al XIX-lea, secolul care 
sfirşea, ea a fost steaua consolațoare, a cârei privire atrâgea 
liniştea sufletele noastre de adolescenți.. Cărţile lui au fost... 
“oglinda măreaţă a puterilor noastre de iubire şi a slăbiciunilor 
noastre, a speranţelor noastre şi a groazelor şi a descurajârilor 
noastre”, 2 

Redind durerea CEO lui Tolstoi de familia sa şi ett. 
şierea necurmată a firii iul iubitoare spre a se indrepta pe ca- 
lea adevărului, autorul caută să aducă, prin imaginea durerii 
celor mai buni din omenire, o consolare celor care sufăr în 
lupta Ss bine şi pentru adevăr. 

olland e un adversar hotărit al artei pentru artă. El cere 
scriitorului să oglindească zbuciumul sufletesc al omenirii şi să 
lupte pentru susținerea morală entru Înălţarea el. „Fericite 
epocele şi operele senine“, scr olland. „Dar cind epoca e 
tulburată şi cind națiunea luptă, e de datoria artei să lupte a- 
lături, s'o inflăcăreze, s'o călăuzească, să depărteze întunericul 
şi să zdrobească prejudecățile din cale“, 3 

El concepe în acest senz un teatru al poporului, care să 
se depârteze de atmosfera də „ boudoir“ a teatrului modern (cri- 
ticat cu vehemenţă mai tirziu în La foire sur la place) şi care 
să se adreseze forţelor vii ale naţiunii. Mişcarea aceasta, — 
inspirată de ideia intoarcerii către popor a lui Tolstoi şi de cu- 
rentul „dreytusist” care indreptase tineretul spre luminarea 
maselor,—nu dă roadele aşteptate 

Teatrul Revoluţiei, conceput în aceeaşi serie ciclică de 10 
volume, ca şi romanul Jean Christophe, deşi pătruns de suflul 


1 cit. Viaja lui Beethoven p. 25 
2 et, „Viața lul Tolstoi” p. i 


3 Romain Rolland.— Teatrul poporului (Incercare de esteiică a 
unul lealru nou), 


OPERA LUI ROMAIN ROLLAND 35 
e 


marei mişcări p re care animă cu putere momentele de 
evocare dramatică, n'a putut cuceri mulțimea. Nici 74 Iulie, 
nici Danton, nici Lupii, cu retorismul lor lipsit de acţiune pro- 
gresivă, nu puteau impresiona un public, cărula numai pitores- 
cul unei mişcări variate şi gradate i-ar fi putut atrage şi men- 
ține interesul. 

Această lipsă de preocupare pentru Impărțirea îngrijită a 
materiei este unul din defectele caracteristice autorului lui Jean 
„Christophe. Teatrul, caşi romanul, sint viața în acţiune, dar 
viaţa care trece prin spiritul organizator al scriitorului. Un a- 
devâr nu-şi poate păstra însemnătatea, nici un eveniment relie- 
ful, dacă din împreunarea elementelor de viaţă conţinute într'o 


“operă nu reesă sublinierea intenţionată de autor. 


Insuşirea de a putea suggera, fără o vizibilă apăsare, o 
atitudine sau un sentiment prin înşirarea abilă a evenimentelor, 
© stâpineşte numai in momente rare Romain Rolland. Dar dacă 
in alte genuri literare lipsa gradatii poate fi înlocuită prin 
aa me şi prin orlginalitatea ideilor, drama nu poate trăi fără 
insuflețirea pe care freamătul continuu al succesiunii întimplă- 
rilor trebue s'o întreţie în spiritul spectatorului,  Puţinul suces 
al teatrului scriitorului francez este o consecință a neindepli- 
nirii cerinţelor speciale ale genului. 

In roman însă, Rolland a putut învinge nemulţumirea pro- 
vocată de aceste lipsuri, printr'o putere de simţire care susține 
interesul şi in paginile cele mai străine de spiritul propriu-zis al 
romanului. Succesul lui Jean Christophe e o dovadă a 
marei forțe de suggestie pe care autorul o exercită în unele 
momente şi care-şi prelungeşte vibrația în ciuda tuturor aspri- 
milor de limbă şi de cugetare. 

Primul volum (l'Aube) începe cu nașterea şi cel din urmă 
(La nouvelle journée) stirşeşte cu moartea lui Jean Ciristophe 
Eroul e un geniu muzical, un temperament viguros şi inadap- 
tabil în sînul aparentei civilizaţii moderne. Naşterea, copilă- 
ria şi multe din împrejurările vieţii eroului sint luate aidoma 
după amânuntele vieţii lui Beethoven. 

Romanul nu este lupta unei SCHER împotriva mediului, 
ci inadaptabilitatea unei sensibilități. Christophe crează în vir- 
tutea unei impulsiuni primordiale, fără a sta să cugete şi reac- 
ționează sensitiv împotriva mediului, pentrucă îl simte corupt, 
superficial şi nesincer, 

Prin proporţia şi prin spiritul el, opera se înfățișează cu 
toate caracterele universalităţii creaţiunii. Rolland îşi poartă 
personajul prin toate ţările apusului cărora progresul cugetării 
omeneşti le datorează întreaga-l bogăţie. Apoi după o excur- 
sie in care critica vehementă ţişneşte fără friu, el Incearcă 


1 Franja, Germania, Elveţia și Ilalia. Anglia nu figurează printre 
cari descrise, deşi sludiul asupra lui François Millet este scris fe 
englezeșie. 


36 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


o care a civilizaţiilor prin bunătate şi prin Iubire ome- 
nească, 

Constatind că, după moartea lui Tolstoi, „nu este în Eu- 
ropa un singur suflet de artist care să realizeze într'însul uni- 
unea tuturor partidelor şi a raselor* ., Rolland tinde să Inoade 
Dale sufletului omenesc, destrămat de literatura modernă, într'o- 
operă care să cuprindă sinteza civilizaţiei morale a timpului. 
Dar spre a da o semnificaţie mal înaltă ideii finale de unire a 
sufletelor deaşupra imperfecţiunilor şi a desbinărilor urii, el 
caută să pioecteze lumina unei critici rigide şi nemiloise, asu- 
pra delormării morale pricinuită de goliciunea şi de superficia- 
litatea vieţii „bunei societăți“ moderne. 

Spre deosebire de Bernard Shaw, de pildă, Rolland este 
insă un sensitiv. Firea lui e făcută să iubească, nu să atace 
şi să critice. EL desvâlue lui Christophe toată descompunerea 
societăţii moderne, anc mia de bun traiu şi delenevie, călău- 
zindu-l prin mediile rafinate ale Franţei şi ale Germaniei. Dar 


sensibilitatea lui vibrează de oroare la revelarea infirmităţilor- 


morale şi echilibrul observaţiei critice obiective este răstur-: 
nat de o pasiune năvalnică nepotolită, Aprecierile critice de- 
generează în detăimări, satira în caricatură şi surisul în sarcasm, 

Rolland şi-a păstrat, in cursul tipăririi succesive a roma- 
nului, posibilitatea unei reveniri finale, cind Christophe îşi dă 
sama de zădârnicia uri! şi de măreţia fecundă a iubirii şi a 
ertării. Dar viziunea ultimă nu l-a împedicat să scrie paginile 
de critică tăioasă şi impulsivă din Revolta şi din La foire sur 
la place. Dacă nu le-ar fi crezut utile pentru purificarea vieții 
sociale, desigur că Rolland nu le-ar fi dat tiparului. Revenirea 
finală nu însamnă o negare a constatărilor făcute înainte, ci o 
manifestare de largă indulgență faţă de slăbiciunile şi de ră- 
tăcirile omeneşti. Deaceia caracterul excesiv al criticei ră- 
mine una din laturile dominante ale temperamentului său. Dar 
pasiunea pusă in observaţii şi depășirea limitei normale de a- 
preciere sint datorite tocmai desvoltării unor însuşiri afective, 
care accentuiază In unele momente, până la exagerare, nota de- 
favorabilă personajului analizat. 

Rolland e un duşman al ironiei; constituţia intimă a tem- 
peramentului său nu armonizeză cu această formă de exprimare 
a gindirii. Dar ironia, cind nu e râutăcioasă, d pornită dintr'o- 
superioritate care te ridică deasupra obiectului (Renan, Anatole 
France), poate menţine mai uşor dreapta măsură a aprecierilor. 
Lipsa ei dă prilej la diformaţii caricaturale (prin exagerarea fm 
sens comic a unei trăsături in defavoarea personajului), sau la 
asprimea satirei (prin exagerare în senz tragi-comic a unui de- 
fect moral). 

Ironia nu a fost niciodată simpatică afectivilor. Humorul 
a conveait mai bine sensibilităţii lor. In Colas  Brugnon 


1 Viaja lui Tolstol pag. 126.9 


OPERA LUI ROMAIN ROLLAND 37 
e ROLAND 29 


Rolland adoptă această formă de redare sănăloasă şi 
ideii, dovedind varietatea spiritului şi a insuşirilor Ch 


Sforţarea de a oglindi în La révolte şi în La foire sur la 
place viţiile a două popoare, pe care le iubea deopotrivă, a 
determinat in conştiinţa lui Rolland o frămintare dureroasă. 
Scriind Viața lui Tolstoi în intervalul conceperii lui /ean Chris- 
tophe el arată tragedia luptei cu sine însuşi. 

„Cum va face acel care a primit dela natură darul superb 
şi fatal de a vedea adevărul şi de a nu putea să nu-i vadă ? 
(Cine va spune celace a suferit Tolstoi de continuul dezacord 
meat ei el ani, ie ochii săi nemiloşi care vedeau oroarea 
rea şi inima sa onată, care continua 
afirme iubirea ? i pe H PR și oi 

„Am cunoscut toți aceste tragice lupte. De cîteori ne-am 
găsit în alternativa de a nu vedea sau de a uri! ŞI de clteori 
un artist —un artist demn de acest nume, un scriitor care cu- 
noaşte puterea splendidă şi de temut a cuvîntului scris, —se 
simie apăsat de chinuri, în momentul de a scrie cutare sau 
cutare adevàr L.. 
iF Tipasa se wv: fără ue în fața acestei dileme: 

evărul Sau lubirea. Ea o rezolvă, obiceiu sac - 
Seoras şi dere şi iubirea“, | Lcd 
ceastă intrebare şi-o pune cu ingrijorare şi Romai 
Rolland. Şi simțind nevoia vitală a pur rai pentru testa- 
bilirea unei vieţi normale, dar şi a iubirii, pentru cimentarea 
solidarităţii omeneşti. EI se hotărăşte să proclame cu toată 
tăria adevărul şi să vindece în urmă rănile desvăluite prin 
afirmarea supremă a iubirii omeneşti. 

In toate manifestările vieţii, eroul lui Roland caută since- 
ritatea, atit de rară în relațiunile obişnuite şi în producţia ar- 
tisticã şi literară a societăţii care se agită la suprafața organi- 
zaţiei contemporane. Caşi autorul, el nutreşte pentru muzică 
O pasiune atit de vie, incit nu o poate despărţi de existenţa sa. 

Rolland a detaliat frumuseţea armoniei care se desprinde 
din opera marilor compozitori ai lumii, În numeroase pagini 
critice (Musiciens d'autrefois. -Musiciens d'aujourd'hui, etc.) 
Dar Christophe este el însuşi un compozitor genial şi unul 
dintre aceia pentru care arta nu este un calcul matematic, ci re- 
darea unor stări sufleteşti care cer imperios calea expreslunii. 

Autorul revine de repetate ori in decursul desfăşurării ro- 
manului asupra felului deosebit cum se reflectează viaţa in su- 
fletul muzicianului. „Tolul este muzică pentru o inimă de mu- 
Zician”, scrie el în L'aube, „Tot ceiace vibrează şi sa mişcă, se 
agită şi palpită în zilele de vară pline de soare, nopţile cînd 
Suflă vintul, lumina care curge, scinteerea stelelor, furtunile, 
cintecele păsărilor, bâziitul insectelor, freamătul arborilor, glasu- 
rile iubite sau detestate, zgomotele familiare ale căminului, ale 
uşii care schte, a singelui care umflă arterele în liniştea nopţii, 


1 Viața lui Tolstoi peg. 20. 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ E 
tot ce e, e muzică: numai s'o auzi. Toată această muzică a 
fiinţelor răsuna în Christophe”. i 

Intr'adevăr, muzica a inspirat lui Rolland cele mai fru- 
moase imagini, aşa cum pădurea le inspiră lui de Curel sau 
lui Otto Ludwig, sau apa lui Lamariine. Autorul lui Jean 
Cristophe este un auditiv. Toate percepţiunile de artă le trans- 
formă în impresiuni auditive. Aşa cum unui pictor | se pre- 
ziată peisajul frumos ca o armonie a culorilor, Rolland per- 
cepe peisajul sau obiectul ca o profuziune de sunete. 

roul său pătrunde în structura sufletească a fiecăreia din 
civilizaţiunile descrise pe calea înțelegerii muzicale. El aspiră pu- 
terea de viaţă pe care o degajă opera marilor compozitori şi 
îşi dă sama de toată goliciunea, lipsa de suflet şi manierismut 
uscat al ştiliştilor de salon. Critica însă este, caşi în privin- 
ţa celorlalte manifestaţiuni de artă, excesivă. 

Sensibilitatea iritată a eroului sau a autorului (Rolland n'a 
ascuns afinitatea de sentiment ce-l leagă de Christophe), e- 
nervează de multeori pe cetitor. Din culmin:rea aceasta de 
iritaţiune, cetirea celui de al şaselea volum, Artoinette, dă im- 

resia pătrunderii într'o oază răcoroasă şi binetăcătoare. Fami- 
ia lui Olivier, cu onestitatea ei de mică burghezie provincială, 
cu întrecerea de dragoste şi de sacrificiu, cu duioşia biindă şi 
cu fatalitatea morţii care pluteşte asupra expansiunii tinereşti, 
proectează o rază de lumină simpatică, după întunericul simțirii 
din La foire sur la place. Simpatia autorului pentru persona- 
jele evocate invâlue întreaga descriere a vieţii lor într'o at- 
mosferă atrăgătoare şi Rolland se arată, dupăce strecurase o 
oarecare îndoială in spiritul cetitorului, ca un adevărat creator 
de viaţă (ca şi în L'aube şi în Colas Brugnon), 


Romanul Jean Christophe este, în cea mai mare partie, o 
cercetare critică, menită să oglindească analitic evoluţiunile, criza 
şi edificarea definitvă a unei conştiinți superioare şi a unui 
temperament vibrant. Christophe reprezintă geniul creator ger- 
man, iar Olivier, prietinul său, civilizaţia veche şi rafinată a 
Franței, cu expansiunile ei generoase. 

Olivier deschide lui Christophe perspectiva largă a Franţei 
modeste şi muncitoare, contribuind la luminarea spiritului său. 
Dar o serie de fatalităţi provoacă moartea lui Olivier şi desnă- 
dejdea şi căderea în greşeli morale a lui Jean Christophe. In- 
cercările dureroase ale vieţii tocesc, în cele din urmă, încorda- 
rea dirză a firii acestuia, aducindu-l cu încetul la filosofia dra- 
gostei şi a îngâduinţii şi la revelarea fondului religios al sen- 
timentului său. Christophe se stinge la sfirşitul ultimului volum, 
în acea armonie şi seninătate a spiritului, care aminteşte stir- 
şitul Simfoniei a noua sau cel din Parsifal. 

Dealungul prezentării lui Christophe, Roltand tese o serie 
de nuvele şi de schițe, cu numeroase tipuri care încadrează pe 
eroul principal şi care invederează un dar deosebit al autorului 
de a reda cu pătrundere psihologia feminină. 


1 L'aube, pag. 175 


? OPERA LU! ROMAIN ROLLAND 39 
SE ` 


El se ridică impotriva acelui odor di femina al literaturii 
moderne, care crează în jurul femeii o atmosferă nesănătoasă, 
depărtind-o dela inţelegerea datoriilor sale reale. Lipsa de ori- 
ginalitate a femeilor scriitoare contribue, dupa olland, la 
dezorientarea generală, căci ele imită scrierile bărbaţilor care 
s'au ocupat de psihologia femeii şi care n'au izbutit să redea 
decit caricatura sufletului el. In volumul al cincilea al romanului 
(La foire sur le place) el ironizează lipsa de pudoare a femel- 
lor scriitoare care, de cînd nu mai au pietatea să-şi incredințeze 
greşelile abatelui, împărtăşesc tuturor, prin mijlocirea cărţii, mi- 
cile lor rrome Rolland cere scriitorilor să prezinte pe fe- 
meie pentru ea Însăși şi cu structura el sufletească deosebită 
nu numai cele trei tipuri obişnuite : „femeia pe care bărbatul 
ar vol go albă, femeia pe care crede că oare şi femeia pe care 
nu poate so aibă, caşicum toată fiinţa femeii ar gravita in 
jurul acestui soare unic, — jubirea bărbatului”, 1 Această ten- 
dinţi o urmăreşte Rolland Intro sert: de figuri teminine dis- 
tincte, prinse în trăsăturile cele mai caracteristice, cu o ăţie 
de detalii psihologice fine şi surprinzătoare prin efectul a- 
devăr şi de viaţă pe care il produc. Printre acestea, portretele 
Colettei Stevens, ale Antoinettei, Oraziei Buontempi, Jacqueli- 
nei şi Annei Braun sint de un relief deosebit. 

După cum am spus, romanul trăeşte,—cu toate proporţiile 
lui exagerate şi cu toată lipsa lui de măsură şi de progresiune, 
(Intilniă mal rar la scriitorii francezi),— prin puterea de viaţa pe 
care o degajează aceste portrete şi prin pasiunea care animă 
cugetarea bogată ce cuprinde. 

Ar ma! fi totuşi de relevat un lucru, în privinţa căruia a- 
preclerile critice au tăcut până acum, deși este menit să producă 
un efect de nemulţumire vagă dealungul intregului roman, Chris- 
tophe este un compozitor muzical genial. Fâră această calitate 
excepţională a spiritului său, întreaga sa atitudine de negaţiune 
excesivă şi de pretenţiuni extrem de greu realizabile, ar putea 
apare ca o detracare nervoasă prea puțin simpatică cetitorului. 

Dar reacţiunile lui Christophe sint menire prin puritatea 
şi prin înălţimea sufletului său, să aibă o influență morală pu- 
ternică asupra cetitorului, căci, după cum am mai menţionat, Rolland 
urmăreşte prin scrierile sale tendinţi sociale şi morale bine de- 
finite, in asemenea Imprejurări, determinarea neindoioasă In spi- 
ritul cetitorului a convingerii că eroul este genial, se impune cu 
puterea unui adevăr elementar. 

De alci însă începe partea de greutate a persuaziunii, căci 
elementul auditiv, (armonia sunetelor şi savanta lor combina- 
țiune, spre a reda o stare da suflet), care ar putea decide în 
privinţa edificării cetitorului, nu poate H redat acestuia Nāra- 
țiunea descriptivă pe care ne-o då Rolland despre muzica lui 
Christophe, nu esie evocarea operei in sine, ci redarea unei 


1) cit. Seippel. Romain Rolland pag. 124 


40 VIAȚA ROMINEASCA 
————————IATA_ROMINEASCĂ ` 


impresiuni produsă de dinsa asupra auditoriului, adică reacţi- 
unea emoţională, nu determinantul emoţiunii. 

E drept că scriitorul francez afirmă cu energie la felurite 
intervale că eroul său este un om genial, dar nu ne poate răpi 
libertatea de a-l crede sau nu pe cuvint, în lipsă de alte mi- 
jloace de convingere. Rolland ar H trebuit să suggereze, cel 
puţin prin puterea unei descrieri impresionante detaliul psiholo- 
gic al emoţiunii încercate de asculiâtori în momentul manifes- 
tării acestor însuşiri, spre a trezi şi la cetitor, prin simpatie, o 
stare de sufiet corespunzătoare, Lipsa acesti edificări in faţa 
pretenjiunilor, de multeori bizare, ale lul Christophe, pe care 
numai pu'erea unul geniu le-ar îi putut impune, râpeşte o bună 


parte din forța de convingere a paginilor de critică socială 
violentă, 


Odată cu ultimul volum din Jean Christophe, Rolland ter- 
minase tragedia „unei E neraţii pe cale să dispară“, şi pe care 
o închinase „sufletelor libere ale tuturor naţiunilor care sufăr, 
care luptă şi care vor învinge“. 

Deşi, după cum vom vedea, el avusese în unele momente o 
privire profetică asupra încăerărilor viitoare, nu bănuia că va 
trece prea puţină vreme, până să scrie tragedia mai grozavă a 
generaţiei care abia cuprinsese cu privirea orizontul vi, ţii. Aşa 
cum n'a căutat să ascundă in Jean Christophe nimic din viciile 
şi din virtuțile generaţiei descrise, „din trist: ţa ei apăsâtoare şi 
din orgoliul ei haotic, din sforțările eroice şi din copleşirea ei 
sub povara unei sforţări Supraomeneşti“, ı autorul Odei pentru 
pace a trebuit să evoace cu durere omenirea nouă sfişiată şi cu 
idealul ei distrus. 

In prefața ultimului volum, Rolland se adresează tinerilor 
Europei cu urarea să fie „mai mari şi mai fericiţi” deci: cei pe 
cale să dispară şi Sfirgeşte cu exclamarea : „Să murim, Chris- 
tophe, spre a renaşte”. 

Christophe a renăscut intr'un amurg greoiu şi singeros al 
civilizaţiunii. In viltoarea uraganului de foc, i-a intilnit pe cel 


Dupăce sfirşeşte pe Jean Christophe, Rolland este cuprins 
de o bucurie exaltată, explicabilă prin sentimentul indeplinirii 
unei datorii morale apăsătoare, impusă de pag sa. Chris- 
tophe îl uşurase, după cum ale prietinului său aul Seippel, 


1. Din prefața la ultimul volum, La nouoelle journée. 


OPERA LUI ROMAIN ROLLAND ål 


ma povară a trecutului”, şi continua scrisoarea 
afea, "Ma simt în pragul unei lumi estetice morale 
noi. Dacă Dumnezeu îmi va da viața, volu incerca să Întru“, 
"Lumea estetică şi morală nouă avea să fie fosă numai con- 
tinuarea şi realizarea în acţiune a concepţiei din Lan Christophe 
şi din Viețile oamenilor iluştri. In La nouvelle Journée, Rolland 
are viziunea lămuil.ă a tragediilor viitoare, pe care le va pri- 
cinul „inceadiul care mocnea în pădurile Europei „$i pe care-l 
denunța cå „semnalul marelui războiu al naţiunilor“, 
Descriind cu o putere de evocare profetică exaltarea mul- 
țimilor agitate şi impinse la discreţia intimplării, el deplingea, 
cu doi ani Inainte de izbucnirea măcelului, zădărnicia civilizaţi- 


“unii aparente: 


céasta trebuia deci să ajungă renaşterea fizică şi mo- 
omg d gent Occident! La aceste măcelăriri le împingeau 
curentele de acţiune şi de credinţă pasionate. Numai un geniu 
napoleonian ar H putut să fixeze acest: curse oarbe un scop 
revăzut şi ales. Bar genii de acţiune nu erau nicăeri in Europa. 
ar fi zis că lumea a ales din cele mal mediocre ca s'o guver- 
neze. Forţa spiritului omenesc era alurea, Atunci nu mai răml- 
nea decit să iuneci pe panta ce antrena. Aşa făcură guverne şi 
guvernanţi. Europa oferea aspectul unei vaste tabere înarmate, ; 
Şi cind faptele dureroase realizară infinit mai puternic vi- 
ziunea de odinioară a lui Romain Rolland, autorul lui Jean Chris- 
tophe se afla în fața unor întorsâturi mal de mult prevăzute, 
care determinaseră anticipat o atitudine morală hotărită. 
Odinioară, eroul romanului său se aflase în aceiaşi situaţie 
ca acea pe care o cunoscuse şi Goethe în 1813. Caşi autorul 
lui Faust, Rolland se întreba: „Cum să combaţi fără de ură? 


fi cum să urâşti fără tinereţe? Hotarul urei era deja trecut. 


aceste două oare rivale, care-i era mal puţin scump? 
medan så inoata meritele fiecăruia şi celace lumea le datora. 
„Cind ai ajuns la o anumită Inălţime sufietească,— nu mai 
cunoşti naţiune, resimţi sic sau nenorocirea popoarelor ve- 
ne, ca cea a orului tău“, 2 
satu ABURO lui Christophe nu putea desminți in faţa faptelor 
reale, împrejurările pe care le trăise altădată prin puterea ima- 
ginaţiunii sale. Și neputind înăbuși in cugetul sãu elanul plin de 
dragoste frățească pentru Întreaga omenire, Rolland este silit să 
plece în Elveţia unde, prin Journal de Genève, scoate acele 
strigăte impresionante, care răsună in întreaga Europă. Articolele 
scrise astfel sint adunate, mai tirziu în două volume: Au des- 
la mêlée şi Les prâcârseurs 
Mi Gr razboi işi intinde pustiirea, Rolland închină un imn 
păcii, Ara pacis, în care vibrează toată puterea simţirii sale şi 
toală iubirea pentru omenirea suferindă, El adresează apeluri 


4. La nouvelle Journée pag, 219 e, ù. 
2. La nouvelle journée. 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


intelectualilor de pretutindeni, pline de o cugetare adincă şi re- 
marcabile prin distincţiunea sentimentului şi prin înălțimea de 
perspectivă dela care sint privite faptele. In acest senz Au des- 
sus de la mêlée, Scrisoarea câtre Hauptman, Popoarelor asa- 
sinate şi Declarația independenții spiritului sint pagini de o 
forţă foarte puţin comună. dela morală ce se desprinde din 
întreaga acţiune a lui Rolland și din această manifestare publi- 
cistică, o vom analiza în rindurile ce vor urma, tinind samă de 
toată producţiunea autorului. 


Ca romancier şi, prin urmare, creator de viață, Rolland 
nu se pitea mărgini numai la expunerea unor adevăruri critice. 
El concepe crearea unui tip sintetic, care să-i anime gindurile 
şi să Intrupeze tendinţele sale umanitare, Cierambault avea să 
dea viaţă cugetării lui Rolland şi să arâte lumii suferinţele la 
care se expune Individul, cind luptă împotriva râtăcirilor mul- 
țimii, Dar, pe de o parte, accentuarea prea puternică a tendin- 
telor sociale urmărite iar de alta lipsa de echilibru critic, pe 
care acum, mai mult decit in Jean Christophe, o determină in- 
tensitatea durerilor şi a propriilor experiențe, dau romanului un 
caracter tezist şi lipsit de obiectivitate. 

Viaţa lui Clerambault, poet celebru care închină oda răz- 
bolului şi care revine asupra greşelii morale făptuite, dupăce 
pierde în luptă pe unicul său fiu, e prinsă în momentul sufle- 
tes: al evoluției şi dela nepăsare la dureroase remuşcări, şi la 
edificarea detinitivă în sensul solidarităţii şi al iubirii omenești. 
Dar numeroasele consideraţiuni sociale şi politice şi exagerarea 
tendinţii urmărite amintesc sistemul nereușit din Clarte a lui 
Barbusse. Totuși, romanul lui Rolland e superior operei pome- 
nite a lui Barbusse, dë viaţa sufletească intensă pe care o de- 
gajă în momentele lui de adevărată artă şi prin accentuarea la- 
turei individualiste, opusă spiritului gregar. 

Acest individualism superior, care nu se coboară la ex- 
ploatarea slăbiclunilor mulţimii şi care nu-şi crează un piedestal 
din ignoranţa el, i-a dat tăria şi autoritatea să vorbească în 
numele „independenții spiritului“, pe care l-aapărat cu un elan 
neşovăitor : „Spiritul“, spune Romain Rolland, „este lumina Da- 
toria este de a-l ridica deasupra lurtunilor și dea îndepărta nourii 
care caută să-l intunece. Datoria este de a construi, şi mai largă 
şi mai înaltă, dominind nedreptatea şi ura naţiunilor, incinta o- 
raşului unde trebue să se adune sufletele frăţaști și libere ale 
omenirii întregi“. 1 

Am lăsat mai la urmă acea Aner? plină de viaţă, de voe 
bună şi de umor sănătos, pe care Rolland o scrisese înaintea 
războiului şi care a putut fi răspindită numai după incetarea lui : 
romanul Colas Brugnon. 

Calmul, veselia şi optimismul învăluitor al întregii lucrări, 


1. Au-dessus de la mêlée. 


OPERA LUI ROMAIN- ROLLAND 43 


„O reacțiune împotriva constringerii de zece ani în ar- 
SE ean Christophe", explicabilă prin filosofia senină a e- 
roolui : d'et bun, totul e bun“, spune Colas. „Prietini, pă- 
mimul e rotund. Cine nu ştie să innoate, merge la fund... O 
să mă supâr pe viaţă, ca un prost, pentrucă n'am dela ea tot 
ce ași voi'?* Apoi mai departe: „Sint ce sint. Nimic nu mă 
împiedică să sufar ; dar suferința nu va împledeca niciodată pe 
un francez să ridă“. 

Evocind o serie de amintiri, în care duioşia  incadrează 
expansiunile de veselie sgomotoasă, romanul revelează o latură, 
nebănuită inainte, a talentului lui Rolland, şi bogăţia mijloace- 
lor variate ale unui spirit creator. Autorul filtrează ideile e- 
nunţate în celelalte opere prin spiritul robust şi, poate nu toc- - 
mai simplu, al lui Colas Brugnon, degajindu-le de toată amă- 
răciunea şi de tot treamătul nervos, cu care ne obişnuiseră vo- 
lumele de critică socială din Jean Christophe. 


Ser 


Proectind lumina tuturor amânuntelor pe care le-am adu- 
nat pănă acum asupra întregii creaţiuni a lui Romain Rolland, 
este timpul să procedâm la operaţia de sinteză, menită să de- 
gajeze, dasupra ideilor şi preocupărilor, floarea supremă a ori- 
entării spiritului său. 

Imprejurările ni l-au arătat pe autorul lul Christophe ca 
pe un nemulțumit de organizaţia socială şi morală a omenirii, 
ca pe un îndurerat de efectele funeste ale unor aţiţări nestăvi- 
lite spre ură şi spre stizlere şi, mai presus de toate, ca pe un 
caracter Inalt, consecvent în lapte cu ideile pe care le Impăr- 
țăşise odinioară omenirii ginditoare. Deşi apelurile sale desvă- 
luau deopotrivă vina şi cruzimea tuturor popoarelor incăerate, 
— fiecare vedea, înapoia literilor scrise, gindul atacurilor perso- 
nale, atit de absente la Rolland. Deaceia, fiecărei chemări de 
iubire, D răspundeau «tacuri pline de ură şi de ameninţări. 

Rolland se edificase altădată de cetirea operei şi a vieţii 
martirului dela Iasnaia Poliana. El ajunsese să se pătrundă de 
ideia că „lumea spirituală se naşte numai în suferinţe şi în chi- 
muri“, „Jertfa şi suferința“, spusese odinioară Tolstoi in Ce 
trebue să facem, sint soarta ginditorului şi a artistului, căct 
ținta sa e binele oamenilor”, 

Cu sufletul eålit la focul credinţii, Roland se simţea înăl- 
fat de tot ceiace această mortificare aducea In sprijinul puriti- 
cării sale morale. Pe măsură ce acucările se îngrămădeau îm- 
potrivă-i, credința în nevoia luminării omenirii şi a imbunării 
ei sufleteşti, se întărea tot mai mult. 

EI părăseşte expunerea exclusiv critică a reflexiunii şi 
caută să insutlețească idela prin jertfa vieţii sala, —pe care şi-o 
expune deschis urli iaconjurăloare,—spre a accentua gravitatea 
şi sinceritatea atitudinii luate. Necesitatea acestul sacrificiu o 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


arată mai tirziu în Clerambault: „Nu ajunge ca un adevăr să 
existe”, spune eroul romanului, „pentruca oamenii să-l vadă, 
Trebue ca el să aibă Ce: Această viaţă noi putem şi trebue 
să i-o dám: pe a noastră. Dacă nu, toate gindurile noastre nu 
sint decit jocuri de diletanţi, un teatru, care nu are drept de- 
cit la aplauze de teatru“, 

Clerambault îşi expune Waja şi moare subt loviturile mul- 
țimii.  Depărtarea de teritoriul Franței l-a ferit pe Rolland de 
un sfirşit asemănător. 

Tristeţa artistului nu constă numai în capacitatea sa de su- 
ferinţă ci, mai ales, în puterea sa de iubire şi de viziune a a- 
devărului. El trebue să oppe „mării interioare“ a urii „digu- 
rile raţiunii noastre şi a religiunilor noastre“, in Le buisson 
ardent, Rolland se întreabă ingrijat, dacă digurile vor ceda şi 
vor lăsa cimp liber demonilor care agită omenirea. 

Dar de ce această furie de distrugere reciprocă? Oame- 
nii sint oare atit de diferiţi unii de alţi, încît să justifice nă- 
vala de instincte ancestrale, pe care civilizaţia părea că le im- 
blinzise ? 

Rolland reacţionează cu putere Împotriva acestei erezii: 
„Orice rasă“, spune el „orice artă are ipocrizia sa. Lumea se 
hrăneşte cu puţin adevăr şi cu multă minciună... Adevărul este 
acelaşi la toţi; dar Fiecare popor are minciuna sa pe care o 
numește idealism“... 

Totuşi ura este o realitate tristă şi li face, pe cei mai mulţi, 
să rătăcească şi să răspundă chemârii de dragoste cu atacul 
ascuns şi veninos. Cum poţi iubi, cînd sufletele sint atit de 
desbinate ? 

Acest gind trebue să fi frămintat, în clipe tragice, conşti- 
ința lui Rolland, căci în Clerambault ajunge la concluzia de un 
adinc eroism sufletesc: „Trebue să iubim pe oameni msi mult 
decit iluziunea şi mai mult dectt adevărul”. lubirea a regene- 
rat Întotdeauna isvoarele de viață ale omenirii şi a cimentat 
încrederea în lupta fără de răgaz. Iluzia a însemnat de multe 
ori rătăcire, lar adevărul descurajare. 

Dar iubirea, mărginită numai la cei din jurul nostru, perde 
cea mai frumoasă parte a semniticării el. Ea trebue pătrunsă 
de conștiința solidarităţii omenești care străbate veacurile, căci 
viața spirituală a omenirii este continuă, unică şi indivizibilă. 

Cind, pe patul său de suferinţă Colas Brugnon meditează 
la paginile citite din Vieţile oamenilor iluștri a lui Plutarc şi la im- 
presia puternică pe care aventurile de acum două mii de ani o 
produsese asupra-i, se întreabă: „Dar Brugnon, prietine, ce te 
poate interesa asta ? Ce ai tu deaface cu gloria romană ?... Al 
destule necazuri ale tale“, 

Și pindindu-se, totuşi, că ar putea îndura cele mai grele 
jertfe pentru a face să triumfe dreptatea „acelor umbre descâr- 
nate de două mii de ani“, şi că tremură şi azi la amintirea vi- 
ziunii lui Cesar, agitindu-se în Senat subt ameninţarea pumna- 


OPERA LUI ROMAIN ROLLAND 45 


lelor, Brugnon ajunge să întrebe: „Ce dar, mă mi 
leagă de ei, ca d a. familie ?*. D 

Deo o Înţelegere subită şi adincă, risipeşte intuneri- 
cul îndoelii şi bravul Bourguinon exclamă : Eh A sint fami- 
ila mea, sint eu insumi, sint omu“, 

In Azilul de noapte al lui Gorki, Satin luminează nebu- 
loža gindirii sale cu o conciuzie asemănătoare : „Omul, lată a- 
devărul”. Omul trebue să fie în el manst un mijloc şi un scop 
şi adevăr nu poate fi decit acela, care măreşte puterea de viaţă 
şi de iubire a omenirii. La această realitate a datoriei, care se 
ee, cein ampin, pria pera e ee elementare, a- 
junge sp complicat al unei civilizaţii rafinate prin purgat 
riul unor frămintări nenumărate. tie 

Rolland a trebuit să fie purtătorul de glas al sufletului 
modern, chinuit de setea deslegării marei enigme, care ne face 
să şovăim fără voinţă între iubirea şi ura semenilor. ŞI, din 
toată durerea frămințării, el scoate balsamul inviorâtor al unui 
țel de viaţă: Omul, mai presus de relativitatea adevărului, o- 
mul mai presus de negaţiunea urii. 

Dar viaţa omenească nu este şi ea decit o parte a marei 
energii care animă universul. Ea trebue să se pătrundă de a- 
cea legătură cu firea intimă a întregii creaţiuni. Intro scrisoare 
adresată prietinului său, Seippel, Rolland explică ideia acestei 
legături:  „Înţelege cuvintul viața în sensul lul cel mai larg,— 
nu mărginit la această viaţă muritoare, ci continuind d ncolo de 
ea şi umplind spaţiul şi timpul“. 

Cugetarea lui Rolland, părăsind perspectiva strimtă a vie- 
ţii individuale şi, depârtindu-se o clipă şi de viziunea vieţii so- 
ciale a omenirii, se ridică la cea mai inaltă perspectivă a gin- 
dirii omeneşti : acea care străbate spațiul şi timpul infinit al u- 
niversului. 

Emulul arzător de odinioară al lui Spinoza, a prins aripi 
subt felurite influențe şi fulgeră cu gindul intunericul enigmei 
timpului şi a spaţiului. Şi dacă mizeria materiei rănegte aripele 
spiritului, el ar putea spune, ca o urmare a ideii lui Satin: 
uaino, iată Cette? 

cest adevăr al cugetării umane l-a slujit cu sfințenie Ro- 
main Rolland. Tendinţa de ridicare spre pini pari mai ac- 
cldentate ale idealului omenesc a înălțat opera sa deasupra 
greşelilor şi a scăderilor curente Dacă abilitatea sa literară 
şi ştiinţa compoziţiei nu au putut fi întotdeauna la înălţimea ìn- 
tilnită in opera altor scriitori, forţa gindirii şi a dorinţei de 
bine a insufleţit cu o putere rară viaţa scrierilor sale, 

Inaltul exemplu de moralitate și de tărie a caracterului, pe 
care La dat prin jertfa pentru binele omenirii în clipa cind u- 
rile neîntrinte tindeau să nimicească civilizaţia Europei, a creiat 
un relief deosebit adevărurilor grave, presărate dealungul ope- 
relor sale. 

Agitlnd in sufletul său sbuciumat terorile de creaţiune ale 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ichel Angelo, setea de adevâr și de iubire a lui Tolstoi, 
en ae şi triomfal lui Beethoven, Rolland a trăit erei 
dintre e! şi a contopit din viaţa lor un suflet nou şi pari 
Acest suflet eroic i-a dat curajul luptei pi al biruinţii, ER - 
creațiunii şi bunătatea umilinţii. Acest sufiel a ridicat Le - 
înălţimea de gindire, de unde a putut privi omenirea fără ur 

ent, l 

j SI iaa fie relevată. Biograful va face o operă 
de dreptate adăogind o viaţă nouă, pe lingă cea a oamenilor 
iluştri: „Viața lui Romain Rolland“. 


Aureliu Weiss 


Povestea lui Dumnezeu 


Pentru „Povestea Omului” 


Iți amintegti ?... 

Era pe-atuncea toamnă, tăcere şi amurg. 
Drumeţi trudiţi prin vreme pe-un drum fără sfirşit, 
La coasta unui codru o clipă ne-am oprit... 

Era pe-atuncea toamnă, tăcere şi amurg... 
Trecea blind vintul, moale şi trist ca'n cimitire, 
Trecea cum vine visul din fund de amintire, 
Căci glasu-! stins şi tainic era ca o mustrare 
De orb în pribegie, bătrin şi obosit, 

De orb ce-ţi este milă dar... calea nu-i opreşti ; 
ȘI spune-mi de ce astăzi de muta resemnare 
Din pasu-l fără vlagă, cu greu iți aminteşti ?... 


Căci am simţit atuncea, chemarea unui frate, 

ȘI-am vrut s'alerg c'un zimbet spre-a lui singurătate... 
Dar tu eral prea tinăr şi mat oprit la tine 

Cu urme-abia lăsate de molemul meu vint: 

Oftatul unui codru şi frunze veştejite 

Ce cad, aşa, cu'ncetul, pe-un nevăzut mormin!.. 


48 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


dn n 


Era, pe-atuncea toamnă, tăcere şi amurg. 


Kb 
+ + 


Și astăzi este toamnă, şi astăzi pling copacii, 
Căci boarea trece tristă cîntind pe-acelaş drum ; 
Şi-auzi atit de bine cum liniştea mai spune 

Ca totu-i pe sfirşite, că vei muri acum, 

Acum, în clipa asta, cind soarele apune, 

Cind pleacă-o viaţă 'ntreagă cu ultimu-ţi suspin, — 
Cind eu pornesc spre goluri să nu adorm în tine; 
Căci ochiul tău albastru, căci ochiul tău senin, 

Se stinge lin ca cerul în apa care tace ;— 

Şi te scobori în noapte ca'n fundul unui lac.. 
Da, te scobori în noapte, în linişte şi pace... 
„„Şi-o frunză poate, acuma, mal cade din copac... 


. D D D D . D + H D s . + Li . e . 


„Cum tot pămintu'n beznă s'atundă'ncet şi mult, 
Cum nu mai văd nimica şi-abia de mai ascult 
Adierea ce undoaie văzduhul de mătasă, 

MA simt că zbor alene cu tot trecutul tău,— 


„Să duc la orbi, în ţara de dincolo de zare, 


Ecoul şi tot vagul părerilor de rău... 


Sînt însăşi amintirea pe care am uitat-o, 
Căci viața mea-i eternă, e-un vis nelămurit ` 
Nimicul dus în iume de păsări călătoare, — 
Nimicul care-aşteaptă plutind in infinit. 


Cu valuri de tăcere alunecind într'unas 
Pe golul dintre stele, pe mările pustii, 
Ma simt fără de vlagă, bolnav cum este luna,— 


POVESTEA LUI DUMNEZEU 49 


MA simt că-s suflul toamnei cind pare un zefir,— 
Cind e străin de sine, cind trece trist şi palid 
„Pe străzile tăcute, pe-alei de cimitir... 


Şi sînt strigoiu ca vintul, bătrin şi fără glas 


„Un vint trudit pe drumul din lunga pribegie— 


Drumet ce-ar da eternul pe-o clipă de popas, 
Precum a dat popasul pe-o goală veșnicie, 
In care-aşa de singur de-atuncia a rămas... 


Dar nimeni nu se'ndură; naud nici o chemare... 

— Cum nimeni nu te vede cînd ochiul tău s'a stins !— 
„Şi merg tot mai Încetul, în pas de resemnare. 

Ca freamătul de codru, ca umbra unul plins 
M'ajunge azi din urmă cu vremea dinainte— 

Să-mi sufle pe şoptite şi tainic la ureche 

Povestea cu parfumul uitatelor morminte— 

Cu frunze veştejite, cu lacrămi care curg... 


Da, simt in mine-o milă şi-o remuşcare veche, 
Venite-acuma, poate, pe-o rază de amurg; 
Căci las să cadă moale un suflu de iertare 
Pe-acela ce nu vede pe fratele său orb, 
Atunci cind este toamnă, tăcere şi amurg,— 


Atunci cind se presimte sosirea unui corb... 


Alexandru N. Nanu 


Marturisire grea 
(1874) 


Elena Bantaş cătră Mihai Abaza 


Mult iubite Mihai, 


Astăzi la sosirea mea în leşi, am găsit pe fiul 
cu desăvirşire desnădăjduit: el Ke Lack Olga mia 
il iubeşte pe el, şi-au ES iubire pe Viaţă « şi au aşteptat cu ne- 
rabdare intoarcerea ta din Paris, pentruca să-ți ceară consimţimin- 
tul la căsătoria lor, consimţimint de care nu se indoiau macar 
o clipă. Pe mine lancu mă vestise la Atena, unde am stat pe 
lingă mătuşă-mea Caliopi mai mult decit îţi scrisesem că volu 
SS Dar cind ai sosit acuma citeva zile, aflind atit de iubirea 
i de i SE e şi e proiectele lor, în loc să dai cu bucurie 
u necuv 
refuzul el mai enen ntarea ta îndrăgostiţilor, li-ai opus 
ragă Mihai, dacă inceputul scrisorii mele er 
urmarea Îmi este cumplit de grea. Ştiu că pănă chen 
pentru mine nu numai afecțiunea cea mai sinceră, dar şi o stimă 
adevarată. Ne cunoaştem demult, am fost crescuţi împreună, 
eu e iubesc de cînd Un minte, totdeauna al întățoşat în ochii 
mei bunatatea, frumuseţa, bărbăţia. Tu mă aparai impotriva ti- 
raniei fraţilor şi a surorilor, a tovarășilor de joc mai mari 
mai tari, tu totdeauna găseai cuvinte de scuză pentru micile pa- 
sar de care mă Dream vinovată. De cite ori capital AO 
pe epse meritate, nu odată luat-ai asupra ta acele cuvenite mie 
me Lë ga penna EE dintr'o generozitate inăs- 
ntru mine nici macar o dr d - 
pil! In jocurile noastre niciodată nu Sëch: 
soţie K toate celelalte tovarăşe se impri aa d această weg = 
nu. Numai în această privinţă nu erai generos faţă de mine! 


MĂRTURISIRE GREA KU 


Ai spus-o curat odată cind o guvernantă, care en cit mă 
jignea acest fapt, te-a întrebat de ce nu mă iel niciodată de 
soţie: 

fi — llenuța ? răspuns-ai, o iubesc foarte mult, dar ea este 
numai suflet bun şi mutră frumuşică; eu mai caut altăceva în 


mea. 

Erai atunci de treisprezece ani, eu de zece şi rău man 
usturat cuvintele tale. Mai rău, deşi demult nu mai pastrasem 
nici o nădejie, m'a făcut să sufăr căsătoria ta. Dar cînd am aflat 
că nu ești fericit, că te-ai fngalat în alegerea ta, nam avut 
ticăloşia să mă bucur: inima mi-a singerat, căci rămăsăseşi 
pentru mine acelaşi ideal ca odinioară. 

Părinţii m'au silit să mă căsătoresc cu un barbat tinăr şi 
frumos, dar care purta în sine germenii tuturor viţiilor. 24 a- 
cele s'au desvoltat cu o ră ne uimitoare, In cinci ani 
a pierdut la cărţi şi în desfriul mai ruşinos o avere din 
cele mai frumoase. Nu vorbesc de umilinţile şi de amâtăciunile 
nenumarate ce am avut să le sufăr. Le rabdam în tăcere, căci 
aveam o fiică. O boală subită mi-a ripit-o; iar in ceasul în 
care mă întorceam dela înmormîntare, aflat-am că soțul meu plăs- 
muise semnătura unui cumnata! său, că un scandal cumplit era 
pe punctul să izbucnească: numele ce-l purtam avea să Dë: 
cinstit! In nevoia cumplită în care mă aflam, am alergat la 
prietenul copilăriei mele, la acel care de atitea ori Imi venise 
in ajutor, la tine. Te-am găsit gata să m'ajuţi ca totdeauna. 
Al inăduşit scandalul, dind chezăşia ta că suma de pe poliţă 
va fi achitată şi, dacă aşi fi it, ai fi plătit din buzunarul 
tiu. In urma refuzului meu hotăritsă primescun asemene dar, 
mai ajutat, amanetindu-mi veniturile pe timp îndelungat, să 
contractez un imprumut care mi-a permis să achit poa plăsmuită, 

Am impus însă nevrednicului meu soţ ca, de atunci înainte, 
viață comună intre noi să nu mai fie şi ca el să nu mai aibă 
nici un amestec în căutarea averii mele. Eu am ramas la țară 
căutindu-mi moşia, iar el a obținut, iarăşi graţie ajutorului tău, 
o slujbă care ar fi permis unui om cu obiceiuri mai cumpatate 
să trăiască în chip cinsteş. 

Tu, interesindu-te de protejata ta din copilărie, venea! des 
să mă vezi, să-mi dai sfaturi şi să-ţi dai samă de mersul afa- 
cerilor mele. Ai descoperit cu acest prilej că Ilenuţa nu era 
numai „suflet bun şi mutră lrumuşică“, dar că in capul ei se 
mai aflau şi crier! sănătoşi, că avea o voinţă puternică, pu- 
teai sta de vorbă cu dinsa asupra multor subiecte fără a fi cm- 
prins de rea n a area era — eri să priza pă e 
pentru alţii. nt mă priveşti cu a 
trecere de puțin timp, mi-ai spus că mă iubeşti şi m'ai r 
să fiu a ta. pturisesc că apararea mea n'a fost pre mi 
simțeam cu desăvirşire deslegată de orice credinţă ne- 
vrednicul al cărui nume îl purtam, ştiam că Între tine şi ne- 
vasta ta domneşte o absolută incompatibilitate de idel, de gus- 
mr, de idealuri, că ea este cu desăvirgire nepăsătoare la desele 


52 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 
RR ONEA ee 


tale fapte de necredință. Ş'apoi, să fiu francă, te iubeam cu a~ 


tita patimă incit, chiar şi fără acele Imprejurări, tot aşi fi de- 
venit amanta ta. 

Ju aduci aminte că puţină vreme după începutul iubirii 
noastre ai plecat, la eg Së anului 1847, la Londra, cu trei 
vase incarcate cu popuşoi cumparaţi de o societate de boieri 
moldoveni spre a-i vinde în Anglia, pentru hrana irlandezilor 
înfometați din pricina nerodirii desăvirşite a cartoafelor, a facere 
nenorocită în care aţi păgubit atița bani. Al stat absent mai 
multe luni şi cind, într'o sară, mi-ai sărit în braţe pe neaştep- 
tate, mai găsit dind sinul unui prunc. 

N'ai fost surprins, căci te vestisem despre sarcina mea. 

— Copilul nostru! strigat-ai; —ce frumos este! 

ŞI poate că de atunci m'ai iubit şi mai mult, iar de copil. 
te-ai îngrijit ca un bun părinte, dindu-mi sfaturile trebuitoare 
pentru a face dintr'însul tînărul cinstit, vrednic, cuviincios şi 
plin de inimă ce este. 

Nevrednicul său părinte, dat afară din slujbă, şi care in 
vremile din urmă trăia dintr'un ajutor ce i-l dădeam eu, ajuns 
la cea de pe urmă degradare morală, îşi curmă zilele numai pu- 
țină vreme după Intoarcerea ta, astfeliu că nu avurâm să ferim 
copilul de atingerea lui. 

Știu că nu mi-ai fost cu desăvirşire credincios. Fară a 
vorbi de naşterea Olgăi, cu toate incredinţările ce mi le då- 
duseși că soția ta a devenit pentru tine o desăvirşită străină, 
mai cunosc alte pacate mărunte ale tale mai puţin scuzabile, 
— totuşi Îţi dau din inimă mărturia că mi-ai fost amantul cel mal 
iubitor şi cel mai delicat, că iubirii tale li datoresc un lung şir 
de ani de fericire. lar de cînd virsta a schimbat iarăşi ama nta 
în prietenă, ai redevenit marele, dulcele, bunul prieten de o- 
dinioară, Toată fericirea ce am gustat-o în această viaţă ție 
ţi-o datoresc ! 

Și totuşi, dragul, bunul, generosul meu Mihai, te-am in- 
Salat, te-am minţit! Iancu nu este copilul tău, el este copilul 
altuia. Barbatul meu este tatăl său. lacă prin ce împrejurare 
am fost adusă la acest pacat. 

Era puţin după plecarea ta, Mă aflam în vizită la varā- 
mea Catinca Cehan, la Boţeşii. Casa era plină de lume: cei 
mai mulți musafiri dormeau cite doiintr'o odae. Catinca care mal 
aştepta pe prietena noastră comună, Aglaia Cirjă, mă prevenise 
că, dacă vine o culcă in odaia mea, lucru cu care mă declara- 
sem cbuucurie înţăleasă. 

Intryo noapte, pe cind dormeam greu, fiind trudită in urma 
unei longi excursiuni În pădure, mă trezesc, nu cu Aglala, ci cu 
lorgu în ținută de noapte lingă patul meu, EI mergea la leşi 
Cu poşta şi trăsura lui striciniu-se tocmai în apropiere de Bo- 
țeşti, lcgase roata cum putuse şi ajuusesz astfel pănă la poşta din 
acel sat, unde o dăduse însama pitanului de poştă ca s'o direagă 


MĂRTURISIRE GREA | 53 


iar el venise la curte să ceară găzduire. Bătrina cămărăşița nu 
mai găsi cu cale să trezască pe stăpină-sa, ci făcu patul pentru 
el pe un divan, În odaia mea. El nu obiectă nimica şi-i po- 
ronci să umble încet pentruca să nu mă trezească, Dar după ces'a 
desbracat, a vrut să s'aşăze lingă mine. in acel moment 
m'am deşteptat şi, văzindu-l la căpătâiul meu, mă pregăteam 
să sar din pat. Elm'a menținut cu putere şi, eude spaimă pier- 
zind cunoştinţa, a putut să-şi astimpere poftele asupra mea. 

Leşinul meu a fost lung. 

Cind mi-am revenit în fire, mişălui plecase din ca- 
meră. De atunci nu l-am mai văzut. Mam dus la Catinca, 
am sculat-o din somn, povestindu-i batjocura ce o suterisem şi 
am rugat-o să dee slugilor ordinele cele mai severe pentruca 
să nu afle ceilalți musafiri despre venirea lui lorgu. Lumea nu 
bănuia încă nimică legăturile noastre, nu știa că orice re- 
laţiuni între mine şi lorgu încetase. Am luat acea precauțiune 
numai fiindcă nu volam ca, din cine ştie ce împrejurare, să afli 
tu mai pe urmă că barbatul meu petrecuse parte din noapte în 
odaia mez. 

Și acuma, lubite Mihai, uite-te bine la lancu şi vei vedea 
că el este icoana leită a țătine-sâu: aceiaşi statură, aceiaşi ochi, 
aceiaşi gură, acelaşi nas, din norocire insă numai icoana tri- 
pească, căci acea morală ni întăţoşază cinstea şi curăţenia ini- 
mii. Chiar şi cele două alunele pe marginea de jos a urechi! 
drepte care le avea tată-său, le are şi el. Mă mier cum oat 
observat pănă astăzi o astfeliu de asamanare. 

Prin urmare vezi că nu este nici un temeiu pentru a ne- 


“noroci pe aceşti doi tineri care se iubesc şi care, amindoi, sînt 


firi cinstite, deştepte şi bune. 
In cît ei lge pe mine, nu pot visa încoronare mal fru- 
moasă a iubirii noastre decit căsătoria fiului meu cu fiică-ta, 

i acuma, iubite Mihai, incă un cuvint, iartă necredința 
mea faţă de necredinţile tale cele voite şi, mai ales, iartă 
Singura minciună ce ţi-am spus-o, singura înşălăciune de care 
m'am făcut vinovată faţă de tine într'o viaţă întreagă. Imi ve- 
nea aşa de greu să-ţi fac această mărturisire! A trebuit să fie 
în joc întreaga fericire a copilului meu, pentruca să mă hotărăsc la 
un asămene pas. 

Despre hotărirea ta nu mă îndoesc nici o clipă. 


A ta 
Ileana 


Radu Rosetti 


Descompunerea imperiului Rus 


—Despărțirea popoarelor subjugate de Rusia— 
3 


Cine a fost la 1 Mai st. n. 1917 la Petrograd d a văzut 
dia ia gran Moat din acea zi, acela şi-a putut da seamă, 
atunci chiar, că pentru Rusia războiul este slirşit şi că acest 
stat se va rupe în bucăţi. 

lal Maiproletariatul din lumea întreagă sărbătoreşte 
Unirea, subt steagul roş pentru lupta de clasă internaţională, 
la 1 Mai 1917 la Petrograd a fost manifestarea desagregării 
statului rus, a despărțirii popoarelor subjugate de Rusia şi u- 
nul de altul. Erau steaguri roşii la acea mani ie, se cinta 
internaționala, dar nu era nimic care să unească. țimea de 
sute de mii de oameni era da În grupai naţionale : 
Poloni, Estoni, Letoni, Lituani, Ucrainieni, Ovrei, ole ` A 
în Bund: şi diferite „Sionuri“,şi diverse alte neamuri. Fie- 
care grup cu steagul său naţional, cu alteculori, din altă stofă, 
cu alte inscripții şi devize. Deasupra tuturora plutea steagul 
roş al revoluţiei, care a eliberat toate aceste neamuri de subt 
jugul imperiului rus. Predomina însă nota de despărţire a stea- 
gurilor naţionale de steagul roş, care singur reprezenta Rusia, 
căci steagul naţional rusesc lipsea. 

In mijlocul haosului din Rusia, şi a războiului mondial, 
procesul despărțirii popoarelor, subjugate de Rusia, a trecut a- 
proape neobservat. Guvernul provizoriu rus în chestia naţio- 
nalităţilor nu a luat decit o singură măsură generală: prin de- 
cretul din 20 Mart 1917 sau desființat toate măsurile restric- 
tive privitoare la Evrei şi s'a permis întrebuințarea limbilor lo- 
cale în societăți aah şi în școli. De fapt popoarele sub- 
jugate s'au despărțit de Rusia prin politica de Înfăptuire directă, 


DESCOMPUNEREA IMPERIULUI RUS 55 


prin lupte crincene şi tratate separate încheiate în urmă. Deşi 
cauzele şi procesele despârţirii tuturor popoarelor de Rusia au 
ost aproape aceleași, totuși fiecare popor şi-a urmat în forme 
deosebite calea sa. 

La vestea revoluţiei din Petrograd, Finlanda a răspuns, 
din primul moment, prin arestarea guvernatorului rus Schein şi 
prin convocarea senatului cu majorităţi social-democrate. Gu- 
vernul provizoriu rus, imediat după constituire, la 6 Mart a 
adresat Finlandei un manifest special, prin care se reîntrodu- 
cea în acea ţară constițuţia, abrogată de Țar, se dădea amnistie 
şi se făceau promisiuni pentru viitor, de realizat prin constitu- 
anta rusească, Dar, spune Miliucov, ministru de externe din 
acel moment: „Este regretabil, că chiar Subt primul guvern, do- 
rinţele Finlandejilor mergeau mai departe. Ei observau slăbiciu- 
nile guvernului şi în acele momente formulau cereri, sau aştep- 
lau“. Astfel fiind, neînțelegerile cu guvernul central au inceput 
imediat ; ca prim punct de discuție au fost hotarele. Rugii sus- 
țineau că Le ag o şi cu ţinuturile apropiate de shonin irs tre- 
bue să rämină ei, ca o garanție pentru apărarea Petrogra- 
dului; Finlanda fiind mică, ea ar putea H uşor ocupată de inamici, 
Dr de acolo aceştia ar amenința capitala Rusiei, Li se răspun- 
dea că războiul a dovedit, Ae Rusia n'a fost în stare, cu toată 
mărimea ei, să apere Polonia şi Letonia de invazia ag şi 
că, cu argumentul resesc, trebuesc ocupate pentru apărarea Ru- 
siel toate ţările mici limitrofe. Limitele autonomiei Finlandei, 
retragetea mai devreme sau mai tirziă a armatelor rusești de 
acolo, imprumuturile de războlu şi multe alte chestiuni au venit 
să turbure raporturile ruso-tinlandeze. Tendinţele Finlandei la 
deplină independenţă se dezvăluiau tot mai mult, pe cind Rusia, 
chiar cea revoluționară, vădea tendința de a-și păstra suverani- 
tatea şi de a înjuga Finlanda la greutăţile nout forme de stat 
şi de după războiu. Slăbiciunea guvernului provizoriu, războiul 
şi starea generală a lucrurilor din Rusia, au împiedecat luarea 
de măsuri impotriva independenţei Finlandei. Situaţia a rămas 
nelămurită pănă în Octombre 1917, cind omorurile, incendiile 
şi alte excese, întimplate cu ocazia unei greve generale, orga- 
nizate de social-democraţia finlandeză au dat ocazie Ruşilor de 
a interveni, subt pretext de a aduce ajutor unei părţi contra 
alteia. Ca răspuns la amestecul rusesc în treburile lor interne, 
eg e ` ve proclamat independența. A urmat războiu. ln 
partea de Soud a  finlandel paterea a trecut în minile unui so- 
viet (quasi finlandez) a comisarilor poporului, ajutat de Ruși, 
iar în partea de Nord, la Waza, s'a instituit guvernul anti-s6- 
vietic. Generalul Mannerheim a format o armată din ţărani şi 
vinători finlandeji (din acei care în timpul războiului au fost în 
armata germană voluntari pentru a lupta contra Ruşilor) pre- 


1 Miliucov, Istoria revoluției, vol. I, pag. 63, 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cum şi din voluntari suedeji. Această armată albă a respins 
pe Ruşi şi pe roși la sud. Pentru a se asigura victoria cit mai 
repede, s'a recurs şi la ajutorul Germaniei. La 12 April 1918, 
generalul Goltz a ocupat Helsingtorsul (capitala Finlandei), iar 
armata lui Mannerheim a eliberat Vyborgul, aşa că la sfirşitul 
lui April 1918, întreg teritoriul Finlandei era eliberat de inva- 
zia rusească, Tocmai la 14 Octombre 1920, la Dorpat, s'a in- 
cheiat pacea intre Rusia sovietică şi Finlanda pe baza recu- 
noaşterii deplinei independenţe a acesteia din urmă. 

Faţă de Estonia, primul guvern provizoriu a avut o ati- 
tudine binevoitoare. După discuţii şi tratative, la 12 April 
1917 s'a publicat un decret, prin care ținuturile din diferite gu- 
vernăminte, locuite de Estoni, se unean într'unul singur. Asupra 
ținuturilor cu populaţie amestecată s'a stabilit a se hotărî mai 
tirziu prin plebiscit. in capul administraţiei ținuturilor estone 
unite, a fost pus un comisar eston, Posca, primarul Revelului, 
avind în ajutor şi un „consiliu gubernial“, ales. Dar această 
situaţie nu, satisfăcea pe Estoni, întrucit hotărtrea definitivă 
asupra tuturor chestiunilor urma să se dea de constituanta ru- 
sească, 

La 28 Noembre 1917, profitind de starea de haos diñ 
Rusia, „consiliul gubernia!“ al Estoniei s'a proclamat: „Consi- 
tiu Naţional“ şi „singura autoritate suverană în Estonia“, Pănă 
la convocarea Constituantei estone, puterile execurive s'au tre- 
cut asupra „comitetului naţional“. Organizările naţionale au de- 
zarmat sovietele rusești din oraşele estone şi, la 24 Februar 
1917, la Revel şi in alte oraşe sa proclamat respublica Esto- 
nia independentă, Ocupaţia germană a disolvat guvernul naji- 
onal şi a dezarmat formațiunile lui militare. Estonii au fost 

DU să trimeată delegaţiuni la Londra, Paris şi Roma ; aliații au 
recunoscut comitetul naţional eston, ca guvern de fapt. După 
plecarea Nemţilor, la 20 Noembre 1918, acest comitet a luat din 
nou frinele guvernului, țara însă era complect epuizată, fără ar- 
mată, fără bani, fără organizare. in acestă stare a fost ata- 
cată de Ruși, care declarau că nu pot cat a a fi izolaţi de 
mare. În aceste imprejurări Estonia părea pier tă; Ruşii, după 
ce ocupase cea mai mare parte din țară, erau la 35 kilometri 
de Revel. Insă voluntarii din țărani locali, înarmaţi de En- 
gleji, au reuşit, înt'o lună de zile, să-i gonească pe Ruşi,—cu 
atit mai uşor, cu cit populaţia ajuta, răsculindu-se impotriva lor. 
Un nou atac, din Februar 1919, al Ruşilor, este respins mai greu 
şi numai mulţumită ajutorului voluntarilor Finlandeji şi Letoni. 
Multe greutăţi au avut Estonii şi cu voluntarii ruşi care, lup- 
tind impotriva bolşevicilor, în acelaşi timp se credeau în virtu- 
tea trecutului, ni pe Estoni. 

La 19 Mai 1919 s'a adunat constituanta estonă. Cităm mai 
jos citeva rinduri din declaraţia ei, intrucit pot fi insuşite de 
orice popor care a fost subjugat şi s'a eliberat de Ruşi: „De 


DESCOMPUNEREA IMPERIULUI RUS 57 


luni poporul nostru este in luptă cu Rusia sovietică, El rupe 
acum hotărit orice legătură, care il lega de Rusia. Din lega- 
tura cu Rusia în sufletul poporului ‘eston m'au rămas decit sen- 
timente de amărăciune şi conştiinţa insultelor multiple. arii 
Rusiei n'au îngrijit de organizarea vieţii noastre, ci ne refuzau 
binefacerile autonomiei, ei trimiteau in țara noastră funcţionari 
ruşi și întroduceau rusificarea prin administrație, şcoală, justiție. 
Revoluţia rusească nu ne-a a nici o schimbare. Funcţionarii 
ruși puneau piedici liberării populaţiei prin administraţie, şcoală, 
justiţie. Poporul eston nu vrea să trăiască în ură cu poporul 
rus ; insista, liber fiind, asupra raporturilor de bună vecinătate, 
RSC că poporul rus va hotâri să-i dea dreptul de a fi 
TP. 

La 2 Februar 1920 s'a incheiat la Dorpat între Rusia şi 
Estonia (cu consimţimîntul Engliterei) tratatul de pace, prin 
care se recunoaşte independenţa republicei estone. 

Despărțirea Letoniei de Rusia s'a tăcut mai greu. Din 
1915 jumătate din ţară era ocupată de Nemţi. Din această 
rca ege provizor rus n'a luat mn o renge ma făcut 

o declaraţie,  Descompunerea armate ruseşti a pus şi res- 
tul Letoniei subt ocupaţie germană. Cu toate Sens mişcarea 
națională nu s'a stins: era un comitet naţional secret, la care 
luau parte reprezentanţii tuturor curentelor politice antigermane, 
Imediat după infringerea Germaniei s'a format un „consiliu de 
stat“, care nu avea însă nici organizaţie, nici forţa reală în- 
dărâtul său. In această situaţie, atacurile Rușilor de o parte, 
şi a Germanilor (Bermondt) du alta, au dus țara aceasta la un 
complect dezastru. Totuşi, cu ajutorul Estonilor şi aliaţilor, 
Letonia s'a curăţit şi de Ruși de Nemţi, iar la 11 August 1920 s'a 
semnat la Riga tratatul de pace cu Rusia, prin care Letonia 
se recunoaşte ca republică independentă. 

Toată Lituania, din primul an al războiului, a fost ocu- 
pată de Germani, Lituanienii, refugiaţi în Rusia, imediat după 
revoluţie, s'au adunat în congres la Petrograd, unde majorita- 
tea s'a pronunțat că numai adunarea constituantă lituană are 
dreptul să hotărască soarta viitoare a țării, iar minoritatea dela 
început a cerut proclamarea independenţei complecte. 

La 18 Mart 1917 primul ministru rus a primit o delegaţie 
a consiliului naţional „care l-a prezentat hotăririle con- 
gresului. Ei cereau ca „Lituania, find din punct de vedere 
etnografic, cultural şi economic, o. unitate politică diferită de 
Rusia, și din punct de vedere administrativ să constitue pe vi- 
itor o unitate administrativă independentă, subt conducerea u- 
mor organe formate din populaţia lituană”! » 

„Sensul acestor declarațiuni desigur era mai larg ca èx- 
presiile îngrijite în care erau formulate“, 


1 Vezi Stancherici, 
2 Millucov, pag. 65. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Un congres al Lituanilor de subt o:upația mană, s'a 
pronunțat pentru independanţa Lituaniei şi a ales „Tariba”, con- 
siliul Lituaniei, recunoscut de Germani ca autoritate de stat, 
Aflind de intenția Nemţilor de a-i anexa, pentru a-şi asigura o 
situație mai bună in statul german, Tariba hotăris: alegerea 
unui rege (Lorah subt numele de Mendoving al doilea) din 
prinții germani. După învingerea Germanilor s'a format un 
nou guvern la Covno, care a fost silit să înceapă războiu cu 
Ruşii, de oarece era au incercat să recucerească Lituania. 
Pe la stirşitul anului 1919 Ruşii au fost isgoniţi. La 12 lulie 
1920, la Moscova s'a încheiat pacea între Ruşi și Lituanieni, 
recunoscindu-se republica Lituaniei independentă. 

In scop de a-i Inblinzi pe Poloni şi a-i sustrage de subt 
influența austriacă, guvernul rus încă în epoca ţarismului, subt 
presiunea necesităţilor războiului, printr'o declaraţie solemnă a 
Marelui Duce Nicolae Nicolaevici, a recunoscut drepturile Po- 
loniei de a fi reintregită. Ce s'ar fi intimplat cu promisiunile 
vagi din acea declarație, dacă imperiul rusar fi fost victorios, 
—e greu despus. 

Guvernul provizoriu, din primele zile după revoluţie, 
a recunoscut independenţa Poloniei, printr'o declaraţie solemnă. 
Este unica declaraţie despre un singur popor din statul rus, 
că va forma un stat independent pe teritoriile locuite de el în 
majoritate. „Dar asupra graniţilor, lichidării trecutului şia răz- 
boiului şi, mai cu seamă, asupra acelor schimbâri ale teritoriu- 
lui de stat rusesc, care sint necesare pentru formarea Poloniei 
din cele trei părţi ale ei, atunci despărțite, —urma să hotărască 
definitiv constituanta rusească”. 1 

De fapt Ruşii au mai încercat in 1920 să-și ducă steagu- 
rile imperialismului (comunist) pănă subt zidurile Varșoviei. 
După lupte singeroase au fost insă gri Pacea din 1921 
dela Riga a recunoscut republica pol dependentă, iar la 
15 Mart 192), puterile antantei au recunoscut şi granițile o- 
een ale Poloniei, cum pacea dela Versailles i le fixase pe 
celelalte. 

Din primele zile după revoluție, Ucraina şi-a manifesiat 
tendințele naționale modeste la inceput. In Mart s'a prezen- 
tat primului ministru rus o deputaţie ucrainiană, cerind intro- 
ducerea limbii ucrainiene in administraţie, justiţie, şcoli, numi- 
rea numai de funcţionari ucrainieni în ucraina, numirea unui 
comisar ucrainlan pe lingă guvernul rus şi a unul comisar al 
guvernului pe lingă Ucraina. 2 Dar In April situația s'a schim- 
bat. La Klev s'a adunat un congres naţional ucrainian, foarte 
populat, care a hotărit ca Ucraina să aibă autonomie national 
teritorială într'o Rusie, republică federativă. Pe lingă aceasta 


1 Vezi Miliucovr, pag. 64 - 65. 
2 Ibidem. 


DESCOMPUNEREA IMPERIULUI RUS 59 


congresul a procedat la acţiune de fapt, alegind un consiliu 
naţional permanent —Rada Ucrainiei, din care s'a desemnat mi- 
nisterul, subit numele de secretariat general al Ucrainiei, Cu 
toată formarea grabnică şi structura accidentală a acestor in- 
Ek asap Make n timp ss we şi mai influente în U- 
etrogr. e oare - 
dn Kelt Datt g ce aveau rădă 
rezentan şi ai secretariatului, după constituire 
D U + 
sau prezentat la Petrograd, cerînd recunoaşterea ier. recunoaş- 
terea autonomiei Ucrainiel, drepturile de a trata pacea, de a-şi 
organiza imediat armata națională atit pe front, cit şi la spate, 
nalizarea tuturor şcolilor şi universităţilor şi altele. Guver- 
nul a respins toate aceste puncte, obiectind că numai constitu- 
mia rusească este în drept a le rezolva, —ș! în acelaşi timp obser- 
ing Zoe nu este sigur dacă Rada exprimă exact voinţa poporu- 
ui, răspuns la oblecţiunile guvernului, la Chiev au început 
demonstraţiuni sgomotoase, Secretariatul şi Rada s'au adresat 
maselor prin proclamaţiuni (primul universal), arătind că „mus- 
calil“ vor să fie stăpini în Ucraina ca şi în trecut, Io acelaşi 
timp s'au produs manifestările armatei ucrainiene, proaspăt for- 
SE Astfel ministerul rus a fost silit să intre In tratative. Mi- 
şirii Rusiei au venit la Chiev la 3 Iulie 1917, au declarat se- 
cretariatul general al Ucrainiei, format in inţelegere cu Rada, ca 
Organ suprem, chemat a elabora proectele pentru autonomie şi 
legile agrare din Ucraina, şi a forma unităţi militare ucrainiene, 
asă nu pe front, ci numai în țară. Declaraţia aceasta a fost pri- 
cat cu mult entuziasm, ca o mare victorie; sa dat o nouă pro- 
afie (universal) către popor. Dar cînd a fost vorba la Pe- 
geg câ declaraţiile guvernului să se consemneze intr'un act, 
au redus declaraţiile » şi teritoriul Ucrainiei s'a fixat nu- 
mal la guvernămintele Chiev, Volinia, Podolia, Poltava şi o parte 
An Cere, asupra restului, promiţindu-se plebiscitul. 
Cu instituirea sovietelor În Rusia (25 Octombre 1917), 
general ucrainlan şi-a luat deplină libertate, şi-a 
pori competința asupra guvernămintelor Ce v, Harcov, 
S erinoslav, Herson, a proclamat (al treilea universal). 
epublica populară ucrainiană şi a fixat şi anunţat alegerile 
gas) uerg Sdt $ la 27 Decembre. 
pe frontul de sud-vest şi de cel rominesc 
me recunoscut Rada ; dar descompunerea dE pete au În- 
esnit bolşevicilor ocuparea Ucrainiei. Ucrainienii insă au reuşit 
să inchee repede pacea separată cu puterile centrale, care le-au 
recunoscut independenţa, dar le-au ocupat țara și au schimbat gu- 
vernul democratic, inlocuindu-l cu Hetmanul Scoropadschi. După 
Invingerea Germanilor şi retragerea trupelor lor din Rusia, s'a 
format În Ucraina un guvern „al alianței naționale“ subt numele 
de directorat; n'a putut însă rezista atacurilor bolşevice, care 
la inceputul lunei Februar 1919 au ocupat Harcovul, apoi Kie- 
vul şi în urmă toată Ucraina, Directoria a fugit, țara totuşi nu 


60 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


s'a liniştit şi a devenit cimpul de luptă, între diferite bande, În- 
tre bolşevici și dif salvatori ai Rusiei (Denikin, wien inel 
pentruca la urmă, subt numele de respublică sovietică, să rămină 
tot subt stăpînirea Moscovei. 

Ruşii albi şi-au proclamat independenţa la 17 Decembre 
1917 la congresul din Minsc. Dar mişcarea lor a fost inundată 
de bolşevici. Subt ocuparea germană, în 1918 s'a format Rada 
„Rusiei Albe“, la congresul național din Minsc (panbellorus), cu 
secretariat general şi apoi cu minister. Din cauza greutăților 
au fost siliți să se unească cu „Tariba* lituană, stabilindu-şi 
centrul la Grodno. Dar subt presiunea Polonilor, Lituanilor, An- 
tantei, Germanilor şi Ruşilor, mișcarea de independenţă naţională 
este strivită. 

Astfel (afară de Basarabia) 1 cinci ţări mârginaşe : Finlanda, 
Estonia, Lituania, Letonia şi Polonia s'au desfăcut complect de 
Rusia, au incheia cu ea tratate, sint recunoscute de toate statele, 
— numai graniţele lor orientale, afară de cele polone, nu sint 
încă recunoscute de marile puteri. 

In republica sovietică rusească au mai rămas încă o mul- 
pne de ogoare străine. 1 Situaţia lor s'a schimbat însă. Evreii, 

oloni, Lituanienii, Letonii, Estonii, rămaşi în Rusia, formează 
secţii naționale, care trimit reprezentanţi în „Consiliul naționali- 
tăţilor* pe lingă comisarii poporului din Moscova. 

Micile popoare, avind majoritate în unele puncte deter- 
minate, constitue „teritorii autonome“, cu soviete şi şcoli în 
limba naţională, cu reprezentanţi de drept în „consiliu! na 
EE Intre aceste popoare sint Laponii, Zireanii, Ca- 
rel, Bureaţii. 

Tatarii Cazanului, Crimeii, Kirghijii, Terecul, Cabarda, 
Daghestonul formează „republici socialiste-sovietice” cu co- 
misari ai popoarelor. 

Ucraina, Rusia Albă, Georgia, Armenia, Azerbedijainu con- 
stitue „republici socialiste sovietice autonome și aliate”. 

Evident, situația acestor re în haosul politic şi eco- 
nomic din republica sovietelor nu este fericită; totuşi. chestiu- 
mea culturii lor naţionale s'a îndrumat pe calea cea bună: po- 
litica de rusificare silnică, prin şcoli, armată şi administraţie, a 
încetat. ` 


Dr. P. Cazacu 


1 Despre care vom face un studiu deosebii. 
2 După P. Chasles, La succesion de Rusie, Revue de polilique, 


Dec, 1922. 


Note de Jurnal 


1 Septembre 1916 


Eram obosiţi de atita rătăcire și nesi 
nes 
caer SR e Singurătatea se prince: de malt SE 
ncepuse de două săptămini, 
neg așa de schimbaţi, Părinţii, rudele, went Ca Ge 
E pr ră undeva departe, într'o lume în care nu mai 
pa, ne intoarcem. Intre noi şi ei toţi, ai fiecărui 
prăpastie = pară dintre viaţă şi moarte. ` e ne 
e era singurul talisman din | 
de geg: GE Dreptunghiulară, cenușie, Si eng k 
` Zeen scris deasupra, însemna pentru fiecare din 
RE ZE eg Maşina de cafea, un ceainic; un - 
Gun SE p corneei en masa din sufragerie, cu fierul 
baaris eg ge pe-o cărămidă, toate acestea sint lu- 
Gps înca mie in cealaltă lume, trecute ca prin minune aici 
iädița a ae fr- geg linişte, revizuim fără rost 
e ment care am ece 
întreaga viaţă într'o clipă de primejdie, cind gindi ee 


dună viața în cite ` 
şi cuprinzătoare. "` îmintiri, ca într'o formulă algebrică precisă 


ca un pai, lampa care fii e 
masă, sprijinit în coadă, e ie e WË după 


ZE, vreme simţim lingă noi relicvele acestea, nu am rupt 
Incolo, toată mulțimea de Oameni cenuşie, în care ne m 


căm, cu care vorbim şi trăim, e departe de noi, —gi sei s a 


ca 1 mişcător într'un deşert prin care am umbla. 


nu ne-aduc nimic din trecutul nostru, Sint oameni pe 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care acum i-am cunoscut întăiu, cu suflete şi dureri ce ne sint 
străine şi pe care,—cine ştie,—[i vom uri până la distrugere în 
clipa în care Întimplarea va vroi ca unul din noi să mag sa şi 
celălalt să moară. Cind va fi vorba să scăpăm noi, vom upta 
cu toată desnădejdea ; vom rupe cu dinţii din oricine ar fi, fără 
gind, fără voe, dar cu hotărire neinfrintă. 

Oamenii aceştia, toţi, nu ne-aduc aminte nimic, nici măcar 
cit un lucru pe care l-am mai fi întilnit în lumea cealaltă de 
unde am venit. Avem impresia că toţi am trăit odată pe conti- 
nente, pe planete deosebite, şi-acum am înviat alci laolaltă a- 
mestecaţi, — fiecare purtind în do lume a lui, pe care o iubeşte 
ca pe o amintire. 

in cortul jos şi efemer, în faţa lădiţei cu efecte, ne simţim 
deodată ca refugiaţi fiecare În odăița lui, fn care inchide uşa 
odată cu pleoapele ce cad grele. 

Fiecare din noi preţueşte trecutul şi gindurile lui mai pre- 
sus de toate cele citeva mii de oameni care-l înconjoară. 


D 
6 Septembre 1916 


Ne-am fixat? De o săptămină stăm în același loc. Tran- 
seele sînt ca nişte uliji de sat cunoscute și umblate. Azi am 
pornit un bordeiu. Am o bucurie de om de trib revenit la vechiu 
obiceiu. Pămintul mă stăpineşte neînchipuit. Se vede că părinţii 
mei au fost robi muncitori ai pămîntului. In groapa aceasta pot 
fi eu, citeva ceasuri, uneori, În singurătate mă simt cu strigoti 
mai bine «decit cu oamenii. Numai soldatul bătrin cu musteţile 
mari căzute peste gură, pe care l-am înecat în apele Dunării 
pentruca să-i iau eu scindura pe care nădăjduia să scape el— 
de mar veni. Asta ar însemna însă că sînt normal; gide trei 
săptămîni nu mai sint. 

Tu, Tania, mai ştii că eu exist? 


Azi a fost o zi caldă de toamnă, ca o pon blondă pe care 
eu aşi H purtat-o pe-ascuns pănă aici. Pe drumuri depărtate, în 
dos, căruțele cu muniții au ridicat praf de aur. Cei care au 
murit eri. 

Pe marginea tranşeei un şarpe lung, cu pintecele galben 
a înmiădiat mersul rece printre firele de mohor uscat, până în 
bătaia soarelui cald. Avea capul ager şi mic, ca de canar, cu 
ochii rotunzi şi negri. 

A rămas apoi încolăcit în bătaia soarelui, L-am ucis. Tre- 
bula să-l ucid, fiindcă ştiamcă e veninos Ai fiindcă era desgus- 
tător. Bucăţile lui vinete şi reci s'au zbătut şi după apusul 
soarelui, ca într'un vis. 


F NOTE DE JURNAL 6 


— oo e 


Nu 
ap d Ze en am ucis pe cineva. Dar nu m'am 
gindi fn. E- după toate ordinele şi regulele artile- 
ae et meri t o problemă de geometrie cu date fi d 
Geen e e Incercarea de atac a fost respinsă, i Zo 
a degetele și am simţit o contracție e Ch 
muşchii maxilarelor. Gura-mi era uscată. Nu a d 


răsunau larg şi re 
ecoul, numărindu- lee Se 


In valea Raşovei obu 
cile de pe Dunăre le aere 


A venit un ziar ? 
eram sigur că nu mai Bn ee A ajunge până la noi?! Eu 


Comunicatul oficial Cin celace a fost odinioară. 
Ba Vorbeşte de takni ar în lupta noastră, de pierderi 
ania trebue să ştie că eu trăesc, 


Oare ea mai i 
ne zbatem aici, e. Ze Oare pămintul, în afară de noi care 


+ 


Notă telefonică: Lo 
ge : cotenentul Pande 
e lemm Dei eu yere, DE, Tor! Va pe copa 
Üi zgomotos pri 
SE EE a le 
soldatului. een înaintea ochilor ca o strună. Bietul di 
ri de fulger carbonizat, + ZEIT Şi el, înălțat pe zare, 


n mint 
si aa e ca mea se încurcă presupuneri nesigure. De ce m'o 


Drumul 
re bătătorit in care am dat, e acoperit de-o pătură 


e de praf, care se 
Ee, posomoriă: de SE TEL 
urechi, pe faţă, în joară in roiu stăruitor şi des. Il simt în 


ochi, în gur 
cenuşie. Barba mea leche? de gene ca o funingine 


datul, ca > şi ea. Sinte: 

măr ete ch Care ncearcă să iasă dintr'un eg 
m coborit ` 

stati donaa e tirg la Cerna-Vodă. Podul de fier înalt şi 


un 
vede ca mai inainte, De agrep dincolo, unde viaţa era se 


palanjen deasupra apei murdare r podul era țesut din fire de 


colo la marginea tirgului 
unei case cu obloan n rogil ira EE dn de 
E obi e de lemn roşii trase pesie fereşti, teg 
289 cum apar uneori În vis. geg ei 
am uitat fix şi nedumeriţi unui la 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


altul. Eram fără îndoială noi, dar parcă ne era frică să cre- 
dem, ne cercetam bine să nu ne înşelăm, parcă nu ne mai vă- 
zusem demult, și mai pastram în intățişările noastre numai 
cîteva trăsături abia ghicite din cei ce-am fost, i 

Am avut şi o bucurie, o bucurie mare, ca'n clipa cind 
după un vis cumplit, în care te visezi murind, te treze ti deo- 
dată copil în casa părintească, Dar o bucurie străină de mine 

rece, ca O rază de soare venită din afară să înveselească o 
cadră întrun părete de casă părăsită. 

— Tu eşti ? Cum ai putut străbate pănă-aici! l-am să- 
rutat mina, aproape aşa cum ar fi făcut un om care ar fi vä- 
zut-o atunci pentru întăla oară. Eram stingherit alăturea de ea 
pe strada pustie a orașului Cerna-Vodă. Ciţiva soldaţi ruşi 
tirind prin praf cismele largi, s'au uitat la noi lung; şi unul din 
ei a zimbit, timp. 

Un cine inebunit de pone şi foame, a trecut repede 
pe lingă noi, s'a oprit o clipă pentru a ne cerşi ceva şi a por- 
nit iar cu urechile bătindu-l după cap. 

Pe trotuarul pietruit am ocolit o groapă de bombă de ae- 
roplan, fără să ne întrebăm nimic, fără să ne stringem mîinile. 

Colonelul ne-a permis să răminem în oraş pănă seara, 
cind Tania trebuia să plece cu trenul. 

Ne-am dus la otel. Acolo in odăiţa rece şi posomorită 
am recunoscut pe un scaun geamandanaşul ei, Am rămas tã- 
cuti unul în fața altuia, ca doi străini, care nu trebuiau să se 
vadă niciodată. 

Ea s'a aşezat apoi un scaun şi eu peun altul fn faţă. 
M'am uitat bine la hainele ei, le-am examinat şi le-am recu- 
noseut, Erau haine mai vechi, de pe cind abla începuse dra- 
gostea noastră. O cunoscusem de atltea ori pe stradă, de de- 
parte, după hainele acestea. 

Asta mă mai asigură puţin. In ochii ei însă simțeam ceva 
intrebător şi tragic. Parcă aşi fi fost desgropat, şi bucuria de 
a mă mai vedea încă odată era inăbuşită de dezamăgirea schim- 
bării ce suferisem. Nu mai eram eu. Trebuia să se deprindă 
a iubi un altul, o reminiscență, o asemănare vagă, o alcătuire 
artificială creiată pentru a mingila o dragoste care altfel ar fi 
dus la nebunie. Pesacóla se simțea stinjenită şi străină a- 

roape, în fața mea... de-acela nu avea acum nebunia ei de-odi- 
nioară, vie şi sAlbateacă. 3 

Sau poate mizeria şi descompunerea în care mă regăsea, 
resemnarea mea tâcută care-mi asprise trăsăturile fett, o fà- 

să mă compâtimească aşa mut şi nespus ca pe un om 


ceau 
pierdut cu desăvirşire. 
cadavrului meu, că orice gest 


Mi se părea că stă în faţa 
de iubire, răscolit din vremile de odinioară, ar fi iost deplasat 
şi sinistru. Tot ce fusese trebuia acum petrecut numai cu 


gindul. 
l-am 


luat tăcut mina în mina mea. A rămas surprinsă de 


NOTE DE JURNAL 65 


enen e: caldă şi induioşătoare ca un gest făcut de un 
SH GE Gar? nici o oră de trăit. Eu am simţit lacrimi 
Toate sărutările noastre de altădată mi-au 
eer ZC şi Ca ea Intro clipă. O recunoscusem a- 
Piri ra ea, Tania. ȘI eu mă simţeam legat de mini, şi 
ag pinit de puteri fără margini. M'am plecat să-i sărut 
28 rider Aen SS ura e Y Săvirşeam ceva mai pre- 
Š Gi Fin eg ES, prep de agonie se oprea în git. 
ne văzusem de douăzeci d ? 
réie: LE lucruri neg ` 
a o vreme că timpul trece şi 
PE e 1 şi că vremea ni-i 
apăreau e a erg odaia fn care chipurile noastre 
"am 
și mean mor spre ea, cu brațul rezemat de genunchii ei, 
uia—pentru toate amintirile 
PEIE Lope page bar noastre din trecut, pentru 
i pe d ES pr ră ER ni sau strins uscate şi reci ca 
m simţit nimic din înfiorarea sărutului 
ee nostru plin, dar 
D n rime că aşa trebue să fie sărutul cel din urmă a 
u-a 
Sei Se atata insă ucisesem şi cea din urmă nădejde a intil- 
Se şi apropia ora plecării ei. 
ie ridicat tăcuţi şi trişti, 
regalat. ntunecase. Pe străzile goale paşii noştri răsunau ne- 
m ţinut mina ei într'a mea pănă la gară 
arie. „Din orar d cind ne-am uitat pir Ka esta 
vedea ne Înşelăm, dacă alături de noi este cel pe care-l 


Trenul a venit cu pufnituri rare şi 
sării Gm nem huruiau redă, a e Den iai 
Kat? e. soldații ingrāmādiți ne-am suit într'un vagon 
Acolo, fn tuneric, printre oamenii străini dimprejur ne-am regăsit 
Gin aol Lei Beet collait EE eren 
căzin o prăpastie. 
beta tă: Gemetele răniților dintru tren de am- 
pur per turi ne-au încurcat ruşinaţi, împletindu-ne la a=- 
A gin d GE WÉI care le alungam fiecare. 
Lacrimi multe îi 
Zen Spe, eu am rămas fmpletelt Lee ec 
scapare r condamna la moarte fără putință de 
tanci 
ZE en CH avut cel dintăiu presentiment, care ştiam că nu 
A plecat. 
In gară a rămas răsunind vaerul prelung al răniților. 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Căruţa a pornit răpede, amestecind în mine lubirea și 
moartea. Aşi fi vrut să sar jos şi să fug singur peste cimp. 

Drumul prăfuit arăta calea, alb, ca un drum din lună. 

Departe, În aripa stingă a frontului băteau tunuri. Cert! 
scăpăra din cînd în cind pe zare. 

Pe marginea drumului un tun cu țeava ridicată parcă-mi 
arăta încotro să apuc. 


Notă. Acest manuscris a fost găsit în lada de campanie a 
deed Pandele, căzut într'o luptă de artilerie la 18 Sep- 
embre ` 


Demostene Botez 


Bey ereditari 


Cunoscută este mania titlurilor care caracterizează o bună 

re din membrii vechilor noastre familii boiereşti. Cei mai mulţi 
ei, neavînd nici o cunoştinţă serioasă a istoriei acestor ţări 

şi a instituţiunilor ei, nu-şi dau de loc samă de deosebirea ce 
există între nobilimile din apus, cu o țiune de stat spe- 
cială, şi boierimea noastră ramasă fără organizaţiune de stat şi 
se întemeiază numai pe tradițiunile obiceiului e care cunoşteau 
numai o nobilime primitivă (Uradel), a tă din cneji şi din 
urmaşii lor, dar puternic influențată dela început de tendinţe 
plutocratice, şi care în veacurile al şăptesprezecelea şi al opt- 
sprezecelea a fost puternic sporită printr'un număr de familii 
străine, mai toate ţărigrădene. Aceşti noi veniţi aveau preten- 
ţia să alcătuiască o aristocrație ală, care se lăuda cu vaza 
de care se bucurase în vremea Împărăției bizantine şi, după 
cucerirea de cătră Turci a Constantinopolului, e oa - 
pre rul Patriarhatului, în cartierul Fanarului. Trebuie să adaug 
că, In momentul în care urmaşii acestor famili în ţările ro- 
mine, în singurul scop să cucerească situaţii în vază şi mai a- 
les avere, acel care nu erau cu desăvirşire saraci se ocupau 
cu comerțul. Aceasta a fost clasa din care Poarta a recrutat 
mai cu samă, în al patrulea fert al veacului al şăptesprezece- 
lea, în tot cursului acelui următor şi în primii douăzeci de ani 
ai celui trecut, domnii care îl trimetea ca să exploateze a- 
ceste țări pentru contul lor şi mai ales al ei. Aceşti domni pur- 
tau în ierarhia turcească titlul de bey, pe care îl pastrau şi după 
mazilia lor. Fiilor lor, li se dădea, prin curtenie, titlul de 


tate de tratatele închelete de Poartă cu Rusia, în articolele pri- 
vitoare la țările noastre. 

Cind, după 1830, boierimea noastră a început să iasă din 
țară pentru a călători în străinătate şi a văzut respectul şi de= 
fer aratati membrilor nobilimilor apusâne împodobiţi cu 
titluri, pe cînd ale sale de: logoteţi, vornici, hatmani, pos- 
telnici, bani, ri, etc., nu făceau nici o impresiune asupra 
publicului străin, mulţi din ei s'au simţit jigniţi în amorul lor 
propriu. Işi ziceau că ei în țara lor ocupă nişte situaţii echt. 
valente cu acele de care se bucură, în ţările lor, membrii no- 
bilimilor din străinătate şi au început să examineze cum ar pu- 
tea să îndreptăţească şi ei faptul împodobirii cu vron titlu rä- 
sunător cărțile lor de vizită. Pentru urmașii familiilor care a- 
vusese pe scaunul ţării un domnitor, m a fost răpede 
găsit : toată familia a pretins câ are dreptul la titlul de prinţ, 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


deoarece În toate ţările europene descendenţii unui domnitor 
uns cu sfintul mir erau indreptăţiii, cu toţii, să poarte titul de 
prinţ. De faptul că în ţările din apus suveranitatea era eredi- 
tară, pe cind la noi era hărăzită de Turci numai pe puțini ani, 


uneori chiar pe citeva luni, revocabilă după capriciul paşalelor- 


şi al valideelor şi în realitate nualcătula o suveranitate ci o 
simplă demnitate, n'au crezut de cuviinţă să ţie samă şi, peste 
Europa, S'a revarsat un adevarat potop de prinți moldovalahi, 
care astfeliu au ar rn consideraţia, dealtmintrelea scump plă- 
tită, a tuturor otelierilor şi negustorilor din ţările prin care 
călătoreau. Pentru familiile care nu aveau £ rea să numere 

rintre ascendenţii lor vr'un domnitor, fie al Moldovei fie al Țării 
Romtnesti, soluțiunea n'a fost mult mai grea: bazindu-se pe 
vre-o similititudine, chiar departată, de nume, cu vr'o familie 
nobilă din apus,—ele s'au declarat ramuri emigrate demult în 
Principate ale acelor familii şi şi-au anexat titlurile şi armele 
lor. Bine-inţăles că mai mare încă a fost numărul boierilor în- 
țălepți, care s'au a cup să rămie ceiace fusese pănă atunci : 
oameni de neam vechiu, dar fără urmă de titlu, Fapt este 
insă că Poarta s'a scandalizat de această mulțime de titluri şi, 
la începutul anului 1840, a venit lui Mihalache Sturdza urmă- 
torul firman împăratesc : 


„In luna zilkade anul 1255 


Domnitorului Moldovei, Prințului Mihail Sturdza Voevod, ale-— 
sului între capii naţiunii creştine. 


Prin această poroncă impărătească, cunoscut Îţi facem urmă- 
toarele: Ajungind la cunoştinţa noastră că dela o vreme unii 
din boierii Moldovei, călătorind prin Europa pentru a lor plă- 
cere, învăţătură sau pentru a lor sanatate, îşi insuşesc şi pun 
a se trece, în paşaporturile ce li dau consulii puterilor aliate 
reziduitori în leşi, titluri de prinţ, adică bey şi beyzadă, pre- 
tinzind pe la deosebite locuri pe unde trec, a li se da cinstiri 
particulare şi distincţii insămnătoare, impotrivitoare regulamen- 
telor ierarhiei, care de trei veacuri în deosebite epoce, după 
trebuinţă şi imprejurări, s'au hărăzit Moldovei şi Valahiei, pro- 
Vincii de moştenire a im ărăteştelor mele state ; care pre- 
tenţii calcă şi principiile oc rmuitoare, ce sint temeiul orinduielii 
şi a anţei pentru politi şi locuitori, şi după care principii 
titlul bey, ce in limbi străine se iasamnă ES calificația de 
prince, s'au hărăzit la şefii guberalilor care, implinind îndato- 
ririle de credinţă şi de cinste datorite excluziv numai ei, fiii 
lor şi a lor soţii poartă aceste titluri şi se împărtăşesc de cin- 
stirea ce li este cuvenită. Ce se atinge de boieri şi de alţi 
funcţionari ai țării necuvenindu-li-se un asemene titlu, ei poartă 
titlurile boierilior diregătoriilor lor. Drept acela, Domnule al 
Moldovei ! Tu vei Intrebuinţa toată luarea aminte, ca în viito- 
rime titlul de prinț, adică bey şi beyzadă,să nu se dee boieri- 
lor cărora nu li sau hârăziț asemenea vredoicie, şi să nu se 


BEY EREDITARI 69 
E EES 0E 


treacă în paşaporturile acestor din urmă, care călătoresc în 
Europa pentru a lor plăcere sau oricare alt cuvint. Asemene 
tu vei privheghie a se păzi şi a se pastra a tale titluri şi vred- 
nicii, privind cu recunoştinţă cinstea acestei ilustrații care s'au 
hărăzit persoane! tale precum şi la toţi ai tăi coboritori. Apoi 
pentrucă acest sfirşit s'au dat şi s'au expediat această înaltă şi 
formală poroncă, tu vei întrebuința credința și privegherea cu- 
venită pentru punerea în lucrare a cuprinderi poroncii împă- 
râteşti vrednice de inchinare, încredinţindu-te în semnul sfințit 
cu care este înțărită“. s 

Nu ştiu întru cit Sultanul era în drept să traducă titlul 
turcesc de bey prin acel european de prinț. In Europa titlul 
de principe este, în cele mai multe țări, cel mai înalt ce-l poate purta 
un nobil, în altele fi este superior numai acel de duce, dar în 
Turcia orice ofițer superior este bey, fiul oricărul paşă 
cu un tulu are drept la acelaşi titlu de bey şi sint în Turcia 
aşale cu două şi cu trei tuiuri. Nu mai vorbesc de mulţimea 
Ei ee civili care, şi ei, prin funcțiunea ce o ocupă, 
sint h 
Na mă îndoiesc că sultanul, stăpinitor absolut in impără- 
ţia lui, era în drept să creeze bey ereditari, bucurindu-se de a- 
cest titlu în veci, dar tare mă îndoiesc, bazindu-mă pe consi- 
deraţiunea dela paragraful precedent, ca el să fi fost fndrituit 
să traducă acest titlu turcese prin acel european de prince. 
Dacă acest de pe urmă titiu era în Europa purtat numai de cei mai 
de samă fruntaşi al nobilimilor de acolo, în Turcia orice me- 
dic al sultanului deventa paşă şi fiii săi bey, iar farmacistul 
sultanului era aproape totdeauna bey. 

laca deci pretenţiunea acelor urmaşi de domni numiţi de 
Poartă cărora sultanul nu li-a conferit, ca o favoare specială, 
ereditatea titlului de bey şi care totuşi şi-l insuşeau, declaraţi 
tocmai de acel în drept să confere acel titlu, ca servindu-se de 
el fără nici un drept. Au trecut de atunci oplzeci şi dol de ani 
şi beyii romini, departe să fi dispărut de pe orizont, se imul- 
tesc pe fiecare zi, Pasiunea titlurilor devine tot mai violentă. 

In trista vreme A acâpapei Bucureştilor, în anii 1916—1918, 
mi s'a povestit că un comitet de tineri din higiiful sg gta 
se apucase de redactarea unul ben de constituție nouă, cu 
care să fericească țara după plecarea străinului. Mi s'a mai 
spus că discuțiunea cea mai arzătoare s'a încins asupra chi- 
pului în care urma să se modifice articolul 12 din constituţia 
dela 1866, adică tocmai acel care interzice Rominilor putarea de 
titluri Mi s'a zis chiar, căci vorbesc numai din auzite, că a- 
cele discuţiuni au fost atit de aprinse și că modificării în ches- 
Done se dădea o astfeliu de mare importanță,—în ch, pănă 
la plecarea Nemilor, ele încă nu luase sfirşit şi noul proiect 
mu a trecut niciodată peste articolul menit să înloculască arti- 
colul 12 din constituţia în vigoare... kÀ 


Oameni din lună 


Tinărul Bălteanu dormi adinc, deşi era în loc străin. Anii 
tineri au multe privilegii. Se sculă foarte de dimineaţă, des- 
chise fereastra şi primi în faţă soarele. După ce se Îmbrâăcă, 
se aşeză la masă şi scrise o lungă epistolă cătră cei de-acasă. 
Despre drum şi Capitală avea puţine de spus ; mai interesante 
decit orice erau fiinţele in mijlocul cărora căzuse. Bătrini cu 
manii, servitoare cu nume eline... Cei de-acasă aveau întrucit- 
va dreptate : unchiul Eudoxiu . ntel cam într'o parte“. 
Mai nostim şi mai vesel decit el e bătrinul Simandiri. 

i e de a fi isprăvit scrisoarea, Atihia ti aduse cafeaua 
cu lapte. 

„Te-ai sculat cam de dimineaţă, domnule Traiane, îi zise 
ea zimbitoare şi prietinoasă, Ai dormit bine şi trimiţi veşti a- 
casă. Noi ne-am odihnit mai puţin... 

— Cum se poate? întrebă Bălteanu. De ce?“ 

__ Văzind că femela e hotărită să se statornicească o bucată 
de timp în mijlocul odâli, pături scrisoarea şi-o strecură în bu- 
Zunar, „Ca să n'o uit cumva; şi să nu fie cetită, se gîndi el; 
fără indoială că le-ar displăcea, atit bătrinilor, cit şi Atihiei“. 

„Nu i-a fost bine astă-noaple domnului pem, vorbi 
femeia privind pe tînăr cu mihnire şi clătinind din cap. De 
cităva vreme domnul profesor merge cam rău, urmă ea cu glas 
şoptit. In iarna asta de trei ori a trebuit să mă duc după doc- 
tor noaptea. ; 

— Dar ce are? 

— Un fel de boală de inimă. Tulburări a avut de mai 
multe ori, încă de acum cinci-şase ani, dar au trecut şi el nu 
le-a prea băgat în samă. Acuma a inceput a se teme. L-a a- 
pucat mal tare in noaptea de Bobotează: o strinsoare de 
piept, o Inăbuşeală, o lipsă de somn. Am adus un doctor bun, 
tinăr, domnul doctor Bazilescu. La dat reţete, i-am făcut doc- 
torii. l-a fost mai bine. In cite-o noapte însă iar i-i rău, A- 


OAMENI DIN LUNĂ 71 


stă-noapte n'a dormit. M'am speriat. Insă mi-a spus să nu te 
scol, In zori de ziuă a ațipita." 

Atihia trecu pănă la fereastră şi inspectă repede cele două 
etaje pe care În ajun tinărul le văzuse unite printr'un fir te- 


„Nu cred să mai cinte... zise rizind Traian, 

— Nu se ştie. Mi-a spus mie fata, răspunse c'un zimbet 
şiret Atihia, câ nu-i place domnul lonescu. Ea ar dori un tì- 
nár blond şi nobil... Aşa că ameninţă să 'nceapă iar cintecul, 
Totuşi nădăjduesc şi 'n năcazurile de dragoste, ca s'avem pace. 
Am să trec pe la dumnealui, să-i dau în cărți..." 

Spionind curtea pătrată, cu ochii el mici şi cu nasu-i as- 
Get Atihia avea o înfăţişare redutabilă, care impresionă pe 

raian. 

Oftiud, femela se retrase dela fereastră şi se statornici la- 
răşi în mijlocul camerei, cu minile în buzunările gorțului. 

„De cităva vreme avem şi altele, vorbi ea din nou: avem 
şi altele, care-l năcăjesc mai mult decit arată. Domnul profesor 
e un om care adeseori tace ori se face că ride. Astă-noapte 
am auzit foarte bine la domnul Isac Libel, chiriaşul de-deasupra 
noastră, cum pisau zahăr. Se opreau un timp, pe urmă iar 
începeau să piseze,,. 

— Şi dumneata crezi că pisau intr'adins ?* 

Femeia îl privi bog: 

„Dumneata, domnule Tralane, nu ştii năcazurile noastre, 
Astă-noapte ne-a mai făcut una şi domnul Stelea. A spart 
lacătul şi a intrat În magazia de lemne. A luat lemne. Şi di- 
mineaţă, înainte de a te scula dumneata, striga că eu i-aşi fi 
furat o găină. A intrat în magazie şi mi-a luat cocoşul, pen- 
tru găina pe care zice că i-am furat-o. Nu demult mi-a otrăvit 
cățelul, un căţel deştept, care-mi da totdeauna, noaptea, de ştire, 
cînd s'auzea vre-un zgomot. Miriia subţire la căpătâiul meu Z 
en mă trezeam... Dar năcazuri cu copiii— obraznici, răi şi gâlă- 
gioşi... li trimit la ferestrele noastre, să facă scandal. In altă 
zi, tot domnul Stelea a atins cu bastonul pe rînd rufele întinse 
pe fringhie şi mi le-a murdărit. Acuma trebue să mă duc la 
secţie pentru lemne şi cocoș. Dumneata ce spui ? Secţia, ştiu 
şi eu, nu poate face nimic. Trebue să-l dau în judecată. Toate 
istoriile şi bociucurile acestea au inceput de vre-o trei săptă- 
mini. Astă-dimineață domnul Stelea striga la mine că într'o 
seară are să aducă lăutari, să-i cînte în curte toată noaptea. 
Chiriaşii scoteau capul pe geamuri şi rideau. Ei ştiu ce insem- 
nează asta şi se veselesc. 

— Crezi că toate prostiile acestea se fac cu scop ? 

— Da, domnule Traiane, se fac cu scop. Domnul profe- 
sor a înţeles îndată şi văd că are dreptate. Vor, domnule Tra- 
iane, să ne alunge de-aici, să ne cumpere casa. Chiriaşii prie- 
tini cu domnul Stelea au pornit şi un proces, precum că li se 
ja o chirie de speculă... Atunci s'a hotărit domnul profesor să 


72 A VIAŢA ROMINEASCĂ 


te cheme. Ai tăcut bine c'ai venit la nol, domnule Traiane, Sini- 
tem impresuraţi de oameni răi. Vor să ne facă să dăm casa pe 
nimic, să ne alunge, şi ei s'o speculeze, să ciştige cine ştie cit. 
Asta-i, domnule Traiane, şi de asta pisează noaptea zahăr dea- 
supra noasiră, sparg magazia, murdăresc rufele, poate şi pe 
ol cu flautul l-au adus anume; scornesc vorbe că domnul pro- 
fesor a fost la cocoana Barbara, să-i facă o declaraţie... Numai 
Melania e cuminte şi a tăcut. ŞI să vezică au să aducă şi lău- 
tari cu nalu şi contrabas ; au înțeles că domnul profesor nu poate 
suferi muzica. Sau să facă şi altele. Oamenii se pricep să 
facă rău, domnule Tralane. Eri La părut tare bine lui domnul 
profesor c'ai venit. Demult nu l-am văzut aşa. Aseară mi-a 
i spus: Atihio, acum sîntem mai tari.. Pe urmă La fost rău. 
entru un om bolnav de inimă, atitea neplăceri şi atătea asmu- 
ţări nu sint de loc bune...“ 

Bătrina se opri, întinzind urechia. 

„S'a sculat, şopti ea, mă chiamă“, 

leşi şi peste puţină vreme se întoarse. 

„Domnule Traiane, am găsit pe domnul see imbră- 

oit Sae să te vadă. Zice că se simte mal bine şi trebue să 
ieşiţi... 
"VE “Praian găsi pe bătrin palid şi cu ochii obosiţi şi tulburi. 
Silindu-se să-l zimbească, îl arătă că s'a hotărît meargă la 
tribunal ca să retragă procura lui Gorciu şi să facă o procură nouă 
„pe numele domnului avocat Traian Bălteanu“. 

„Îndată ce primesc procura, introduc o acţiune împotriva 
domnului Stelea, zise Traian. O să trebuiască să începem şi 
noi o roi i procese: dAd t ; 

— pentru o pricină dreaptă : se poate să c ză 
răspunse bätrinal zimbind. j KS 

leşiră în stradă şi Traian opri cea dintăiu trăsură goală 
pe cate o întilniră. La palatul de justiţie cerură informaţii, aş- 
teptară un timp la grefă, unde tinărul pregăti hirtiile şi tim- 
brele, apoi indepliniră formele in faţa magistratului. Prin mul- 
țimea din sala paşilor pierduţi nu intilniră pe Gorciu; cind eşiră 
însă, îi salută foarte politicos domnul A. Florescu, 

Pe cind bătrinul şi nepotul coborau treptele de piatră, 
domnul Florescu se opri în loc, cu zîmbet pătrunzător, privin- 
du-i lung. Ştia că are să-i întilnească la Palatul de Justiţie, şi 
avea senzaţia păsărarului care întinde laţuri. Sucindu-se brusc 
în loc, pâtrunse prin mulţime, în sălile înalte, şi începu a câuta, 
scinteindu-și monoclul în toate părţile. Gâăsi pe Gorciu la ar- 
hivă, răsfoind dosare. Il prinse familiar de braţ c'o mină şi cu 
Cer ` bătu uşor peste grumaz, aplecîndu-se spre el, cu 
glas vesel : 

„Meştere, lasă o clipă hirtiile acestea, care nici măcar nu 
sint curate, şi vino să facem doi paşi de vals“, . r 

Gorciu îl strinse mina, îşi scoase ochelarii, închise dosa- 
rele şi-şi luă servieta, 


OAMENI DIN LUNĂ 73 
Ge 13 


„Este ceva nou ? întrebă el. 
— Este, cum nu, deşi toate-s vechi şi nouă toate !* 
Advocatul Mitu Gorciu abia atinsese jumătatea vieţii. Cei 
patruzeci de ani însă H împlinise cu multe succese şi cu o a- 
devărată celebritate în anume cercuri. Era ceiace se numește 
„un om popular”. Un cartier întreg de dincolo de dulcea apă 
a Dimboviţei îl preţula şi-l urma. II prețuia încredinţindu-i a- 
faceri şi procese pe care ştia să le ducă la bun sfirşit. H urma 
pe calea politică, pentrucă era un om care „Ştia să se învirtă“ 
şi „cunoştea la obraz“. Era simpatic, pentrucă era vesel; şi 
era şi'un om frumos și prezentabil, deşi bărbiile şi ceafa îi a- 
copereau gulerul, era cam prea spâtos şi abundent. Mus- 
tafa neagră era răsucită cu îngrijire, guşa rasă zilnic şi pudrată. 
Ochii mari şi răsăriți priveau pe om drept şi aveau proprieta- 
tea să se umple de lacrimi şi cind era patetic şi cind ridea c'o 
puternică veselie. Pentru oamenii lui, pentru cartierul lui, era 
„nenea Mitu“. Dela măcelarii şi băcanii din Popa Dobre până 
la pr tarii şi pensionarii din Strimbeasca, toți îl urmau subt 
steagul adevărului, dreptăţii şi eege, S'a intimplat o- 
dată ca cei chemaţi să conducă destinele ţării să nu hi geen 
merite evidente şi interese superioare, ş'atunci domnul Mitu rciu 
le-a retras creditul său şi le-a dovedit la alegeri de mm ger 
Se de cine trebue să se ţie seamă în cartieru 
eforma electorală și votul universal s'ar putea spune că i-au 
consolidat puterea. La întruniri ințesate de lume glasul său 


git ceia ce toată lumea știa că se cuvine unui om de ien pi 
şi de acţiune. Procese ale statului ş'ale comunei, permise 
export, pe care însuşi advocatul le socotea drept un adevărat 
scandal, consiliile de administraţie ale societăţilor anonime „Clă- 
direa“ si „Petroşiţa“, Gran atîtea îndeletniciri care creiasară 
domnului Gorciu o situaţie dintre cele mai frumoase, Dacă riyna 
omenească ar avea o margine, domnul Mitu Gorciu S'ar H pu- 
tut socoti ajuns la ţintă. Avea Va wie şi depuneri. Dar încă 
nu vola să dezarmeze. Nu era bolnav nici de stomah, nici de 
rinichi, era vesel şi activ şi mai avea incă de recoltat în lanu- 
rile vieţii. Era tot anul Supraincărcat de afaceri şi de procese. 
Cel care-l ducea de braţ şi-l scotea la lumină spre cheiul 
Dimboviţei, mai tinăr cu zece ani, venea pe alte câi şi cu alte 
arme în cimpul de luptă al Capitalei. Domnul A, Florescu vă= 
zuse lumina în fundul Moldovei, în mlaştinele şi magherniţele 
Tirgului- Frumos, Acolo, tată! său lacob Blum trăia ş'acum, după 
ce copiii i se impărtăşiseră în toate orizonturile; trăia senin şi 
liniştit, cu barba lui albă şi cu tora, într'o prăvâlioară întune- 
coasă, in dosul ferăriilor, fringhiei, lulelelor şi sacilor de crupe, 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


Ş'acuma se ridica nemulțumit dela studiul textelor lui sfinte, 
cind îi intra un muşteriu in dugheană. Rămăsese de vorbă cu 
Dumnezeu și aştepta serios moartea. Unul din feclori, cel mai 
mic, se aratase Intro vreme în Bucureşti ca publicist, şi iscă- 
lise A. Florescu o serie de epigrame destul de corosive. iși fä- 
cu Încurind un nume de gazetar ager. Cronicile lui parlamen- 
tare care au apărut în Soarele, în capul dărilor de seamă a 
Ședinţelor Camerei, au avut succes şi răsunet. Asta l-a făcut 
curind prietin al omenilor politiei. Pe unii, birbaţi gravi, însă 
fără talent, fi servea destul de discret c'un discurs de răspuns 
la mesaj sau chiar c'o interpelare în chestia națională şi a trä- 
dâtorilor războiului, Şapte ani de războae şi nenorocire, de o- 
Copa, de frămintări politice, de vremuri tulburi, fuseseră pen- 
tru domnul A. Florescu ca cele şapte vaci grase din Biblie. Din 
ce se vinturase în juru-i, venise şi 'n jicniţele sale ceva. Le- 
găturile cu presa şi cu oamenii zilei încă le păstra. Maltora 
din aceşti oameni ai zilei domnul A. Florescu le spunea pe nu- 
me şi le zicea tu, la Capşa gin restaurante, şi socotea venită 
vremea să păşească la o întreprindere mai serioasă ; şi avea în 
carnetul său insemnat un șir de proprietăţi din Capitală, care 
ocupau colțuri de străzi. Părerea sa era că aceste colţuri pre- 
tuiau aur. 

„Observi înaintea noastră două umbre? întrebă el pe 
ien? două umbre care merg ca şi noi la braţ în lungul che- 
ului... 

— Se 'nţelege, răspunse advocatul. Una din acele umbre 
aparţine pomon Peera Bărbat, scumpul meu client... 

— putea zice încăpăţinatul dumitale clien 
să-şi vindă casa: E? E 

— Incă nu? 

— Incă nu, şi care ese dela Palat, unde a venit să dea 
altă procură. Procura dumnitale ţi-o retrage. 
et re Curi rs pat A en asta ? strigă Gorciu cu violenţă, 

ndu-se în loc. mii aici, sau e mal repede; - 
bue să-i cer socoteală... SS Ro E 

— Stai pe loc! stai pe loc! îi cîntă cu veselie Florescu, 
prinzindu-l de braţ. Nu te amporta; mai bine să antamăm o 
mică discuţiune... Ţi-a retras procura, s'a isprăvit! Noul său 
procurator este tinârul avocat Traian Bălteanu, din laşi, care 
i-i nepot, şi pe care-l vezi la braţ cu el. 

— Şi de ce mă rog mi-a retras procura ? 

KSE ch putea -= B spun curat: pentrucă nu mai are in- 
umneata. T vrea : 
trapa nepotului H să fiu politicos: pentrucă a 

— Mon cher ami, lasă copilăriile şi spune-mi ce este. Am 

fost foarte ocupat. N'am văzut pe bătria de citeva zile. 


— Foarte rău; trebuia să-l vezi; eu l-am văzut eri. 
— El şi? 


OAMENI DIN LUNĂ Ee 


— Mi spun îndată ; te rog numai să-mi răspunzi la o in- 
trebare. Cum se retrage o procură ? Ë . 
— Foarte bine. Cum ai dat-o, aşa o primeşti inapoi. 

— Dar dacă nu te întilneşti cu cel ee a dat-o, dacă mai 
prilej să i-o dai, procura dumnitale e valabila? 

— Cît o am, e valabilă. Insă spui că mi-a retras-o. 

— Desigur, ţi-a retras-o, celace spui dumneata are insă im- 
portanță. 

— Până la un punct, răspunse vesel domnul Mitu Gorciu. 
Procura mea ar putea servi poate la lucruri mă.unte, însă im- 
portante pentru neata, pănă în momentul cind aşi primi o 
notificare. Trebue să ținem socoteală de toate. De pildă se 
mai poate subtinchiria un apartament în casele bătrinului ; de 
pildă se poate aduce un războiu de ţesut ş'o ţesătoare harnică 
în apartamentul domnului Lobel. 

— Mi-am închipuit şi eu aceste mărunte lucruri, nene Mi- 
tule, de-aceia mi-am permis să te întreb. La urma urmei, fără 
a abuza da procură, ceiace în situaţia dumnitale nu se poate, e 
destul să n'o restitui un timp. E o mică mizerie în plus. Acum 
asculţă, Eri, m'am înfăţişat la bătrin acasă, după ce l-am căutat 
in citeva rînduri. Deodată am înțeles că lucrurile nu merg bine, 
cind am văzut că-mi pune în faţă un băiat de douăzeci şi doi 
de ani, un bâiat de douăzeci şi doi de ani care face, mă rog 
dumnitale, versuri şi în ochii cărula am văzut dintr'odată o ho- 
tărire go incăpâținare care man desgustat. E un băiat bun, 
dar e simplu. Eu imf cunosc oamenii. L-am cintărit şi l-am prețuit 
îndată. Crede în fantasmagorii. Încă nu s'a dezmeticit. Iți voiu 
mărturisi deci că preţul pe care-l dau pe un asemenea copil e 
destul de scăzut. 

— Apoi, dragul meu, strigă Gorciu indignat iarăşi, dacă-i 
vorba pe retragere de procură, atuncea să le dovedesc eu că 
nu se joacă cu mine. Ceiace am Început noi cu o parte din chi- 
riaşi e numai o glumă. Procesele de speculă au să se înmul- 
țească, şi au să urmeze şi altele. La urma urmei, ce însemnează 
asta? Nu e un adevărat scandal ca un bătrin care nu mai are 
nici un rost pe lume, un bătrin singur, să se îndărătnicească 
intr'o proprietate care trebue sporită, amenajată şi valorificată ?,.. 
In zilele noastre, asta e o chestie de patriotism şi cetăţenie. 

— Nene Gorciule, zise Florescu cu linişte, voiam tocmai 
să-ți spun că pe mine chestia procurii mă lasă destul de rece. 
Avem arme suficiente, ŞI dela dumneata in special aştept mai 
ales presiune la Primărie, cînd va sosi momentul. 

i = Negreşit, încredință avocatul cu căldură. Să n'ai 
ndoeli. 

— N'am fndoeli, declară rizind publicistul, întrucit e şi 
interesul dumnitale în joc şi eu numai în oameni inteligenţi am 
credinţă. Vei vedea că chestia exproprierii mie-mi va servi şi 
ca sperietoare a prostiei. Îs proști, iubite megtere, — acesta e 
cuvintul, ȘI dacă singura justificare şi glorie a omului pe på- 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mint e inteligenţa, atuncea noi avem dreptate şi facem bine. 
Cred că nu mai e nevoe să facem pe detectivii în urma umbre- 
lor noastre. Să intrăm undeva să luăm o ţuică şi să ne întoar- 
cem la treburile noastre. Eu mai am un plan. 

— S'auzim. Pănă acum ai dovedit destulă fantezie...“ 

Florescu zimbi, pe cind avocatul rîdea zgomotos. 

„După cugelare matură, zise gazetarul, am ajuns la ho- 
tărirea că trebue să chem la Bucureşti pe domnul Bălteanu-tatăl, 
E avocat, e un om cuminte, cunoaşte lumea. Are interese în 
moştenirea lui Bărbat, e drept — dar această moştenire întirzie 
şi o combinaţie bună poate constitui o arvună asupra cifrei aş- 
teptate. Îi fac onoarea să-l socotesc om inteligent şi cred că ne 
va sprijini; în orice caz va da sfatul cel mai bun atit tinărului 
Bălteanu, cit şi bizarului bătrîn, care poartă un nume fără rost. 

— Epigrama e bună, declară mulţumit Gorciu, 

— Cred că nu mă'nşel, urmă Florescu, Să nu nemerese 
omul, mi se'ntimplă rar. Prin urmare telegrafiez chiar acum 
domnului Bălteanu-senior : „Rog veniţi imediat Bucureşti, a- 
facere importantă, A, Florescu, str. Domnul Tudor 8 bis“. Va 
veni, Afacerile sint afaceri. Ne vom inţelege. Numai eri, îți spun 
drept că am rămas uluit cind m'am lovit de o nebunie bătr nă, 
we: / asociase un entuziasm nevirstnic“. 

ebunia bătrină şi entuziasmul nevirstale mergeau domol 
în lungul cheiului Dimboviţei. Eudoxiu Bărbat era tăcut ; soarele 
primăverii peros trezise in ființa lui un fel de uimire, La stînga, 
in canal, alunecau ape urite şi uieioase, însă calea era largă şi 
aerul sonor. Într'un timp se astimpără şi zgomotul căruţelor. 
Gol oprindu-se, văzu parcă pentru întăia oară castanii 
nfloriţi. 

„Poate voeşti să ne 'ntoarcem ? întrebă tînărul, 

— Nu, răspunse bătrinul; mă simi mai bine... Nici nu 
Ştiam că primăvara en floare. Castanii produc minuni, iar noi 
procuri şi procese. MI se pare bizar, mai ales că niciodată in 
viaţa mea n'am avut afaceri de acestea urile, 

— Niciodată ? întrebă mirat tînărul. 

— Niciodată; păn'acum n'am cunoscut obrazul magistraturii, 
iar poliția pentru mine era infăţişată printr'un vardist paşnic, 
cu nasul rumenii de vin, Eu n'am cunoscut multe lucruri, îngînă 
profesorul ca 'ntr'un fel de mărturisire afectuoasă, apucind iar 
braţul tovarăşului său; viaţa mea a fost destul de sarbădă. 
Kam făcut nici călătorii, Am avut şun fel de pornire im- 
potriva trenului, De-o bucată de vreme chiar mă tem de calea 
ferată. Declar că am laşitatea asta, mă tem să nu fiu estropiat 
într'un accident, ŞI cu toate acestea, o câlătorie ași fi vrut să 
fac. Măcar una. Dar n'am făcut-o niciodată... 

— Ce călătorie, unchiule? vorbi rizînd Traian. Poate voia! 
să vii la laşi? 


— Nu. N'am simţit niciodată nimic În mine pentru nea- 


OAMENI DIN LUNĂ 77 


murile mamei, poate pentrucă mama a vărsat însemnate doze 
de oţet şi fiere în viaţa aceluia care mi-a fost tată...“ 

Tinărul Gen. 

a mai , Îi zise bătrinul stringindu-i brațul, că 
şi tu şi eu avem alte neamuri. Am glumit mai puţin decit crezi. 
ŞI cu toate că m'am deprins a-mi arăta colții, vei fi băgat de 
seamă că nu sint nici om rău, nici om vesel. De asta nu m'am 
însurat. Femeilor le plac naturile fericite, le place ceiace se 
chiamă un Făt-Frumos, adică un tînăr şi fermecător imbecil. 
Tatăl meu n'a fost fericit. Gura lui totdeauna a avut o dungă 
amară. El a spus odată mamei că toată viața a purtat-o în 
spate, şi numai odată a pus-o jos și atunci a auzit-o tinguin- 
du-se Co dor picioarele. Altceva nu ştiu să-i fi spus, Nu-mi 
adac aminte, Cu mine însă vorbea şi dela el mi-a rămas dorut 
acela de câlătorie despre care ţi-am vorbit.—Bătrinul a fost un 
fecior de răzeş din Dorne, din munte. Şi'n tinereţe l-a dat tatu- 
său la ciobânie. lar el a fugit ca să înveţe carte, a venit în 
țară, şi cu ai lui nu s'a mai răspuns. Dela el mi-au rămas cele 
dintăiu acte şi însemnări, care mi-au dat idela lucrării pe care 
mam io isprăvesc... Mama era foarte ruşinată de trecutul Got. 
lui meu; cu toate acestea el cobora dinir'o rasă nobilă...“ 

Bătrinul pensionar se opri, ca să răsufle, Traian D privi 
atent şi-i văzu ochii mihniţi şi obrazul ca'ntr'o paloare a- 
murg. Și deodată simţi în el, ca o lovitură, înţelegere pentru 
bătrinul cărturar. Avu intuiţia vieţii lui triste şi curate, şi i se 
umplu ființa ca de un abur de milă. 

„Ascultă, H zise Eudoxiu, c'un glas schimbat. Tatăl meu 
mi-a povestit pribegia lui şi mi-a vorbit şi de acele zile din co- 
pilărie pe care le-a petrecut în munte, în mijlocul unor oameni 
tari. Îi rămăsese o amintire plină de poezie. Turmele părăsind 
costişele și pădurile de brazi şi coborind în cîmpie, toamna, la 
ernatic. Flăcăi cu toege nalte, cini cu ragilă la git, şi oi multe 
pe mirişti şi imaşuri... Drumuri lungi, intr'o căruță căptuşită cu 

rici ; popasuri grave,—gi iarăşi porniri, ca'ntr'un exod misterios. 
mi vorbea de-o noapte cind dormita între poclăzi. Şi căruțele 
şi oile inaintau incet printr'o lucire de lună ji de brumă. Căruţele 
pe drum moale, oile şi ciobanii pe cimpur nedesluşite, ca nişte 
ape. Din cind în cind se auzeau tălăncile pălind lin. Aceste i- 
magini rămăseseră în el şi-l chemau din vreme în vreme înspre 
acele locuri şi spre trecut. EI nu s'a dus. Deşi toată viața am 
rivnit şi eu acest drum, am să mor fără să-l fi făcut, Visind 
la aceste izvoare curate, am întreprins lucrarea mea. Lucrind, 
aveam senzaţia unei adieri din altă viață“, 

Bitrînul tăcu iar. Traian se simţea plin de entuziasmul pe 
care confratele său, domnul A. Florescu, îl observase încă din 
ajun cu atita pătrundere. ÎI veni pe buze din inimă dorința să 
spue tovarăşului său citeva vorbe calde, 

„Se auzeau tălâncile pălind lin...“ rosti el Incet şi cu 
blindeţe. 


78 SE VIAȚA _ROMINEASCĂ 


—— 


— Da, H murmură bătrinul cu voce obosită; muzica a- 
ceasta nu va muri cu mine“, 

Se intoarseră inapoi, mai încet, pe drumul pe care ve- 
niseră. Bătrinul se läsa. mingtiat de primăvară, şi tăcea, ca după 
o aspră sforţare. Cind trecură podul Dimboviţei, în dreptul 
palatului de justiţie, Traian Îşi aduse aminte de epistola lui 
neisprăvită, O câută În buzunar, o scoase, o rupse bucăţi må- 
runte ş'o aruncă peste parapet. Bătrinul D urmărise nepăsător 
mişcările, i ti zise cu uşoară mustrare şi ironie: 

„Cei dela laşi au s'aştepte zadarnic scrisoarea asta... 

— Am să le scriu alta...“ răspunse inroşindu-se Traian. 

Păn'acasă bâtrinul nu mai rosti nici-o vorbă. Acolo găsiră 
pe arhivar. Părea vesel că mai dăduse peste o pecete ginn per- 

ament dela /o Petrea Voevod, hospodar zem Moldavscoi, 

ar se cunoştea bine că e necăjit de altă preocupare. Şi Atihla 
părea a şti ceva,—căci, pe cind stăteau în jurul mesei, În bucătăria 
albă, Simandiri H strecura cite-o privire de înţelegere. 

„Prietine Grigore, îi zise batjocoritor Eudoxiu Bărbat, pri- 

» vindu-l pieziş; spune repede ce ai de spus, căci altfel viaţa ta 
e'n primejdie... 

— Ce să spun? se apără Simandiri năvalaic şi pufnind ; 
n'am nimic de spus. Dar la urma urmei tot o să afli. Voiam ìn- 
tăiu să vorbesc cu domnul Traian. M'am intilnit, chiar cînd ve- 
neam acasă, cu domnul Florescu. 

— Ne-am intilnit şi noi. Ei? 

— Mi-a dat o veste care, drept să-ţi spun, mie nu-mi 
place (Atihla se întorsese, cu polonicul în mină, lingă maşina ei 
de bucate şi-l privea îngrozită). Mi-a spus cumcă idopteru- 
lui I4—aşa-l zice el—casa noastră adică, trebue să sufere o 
ex propiere. 

Se poate ? ingină Bărbat intorcindu-se spre Traian, cu 
ochii rotunzi, 


— Să vedem, răspunse tinărul, încercînd să-şi stăpinească 
neliniştea. ` 

— Aşa mi-a spus domnul A, Florescu, reluă Simandiri. El 
zice că 'n planul nou, care rectitică lărgește strada Trium- 
viri, cădem şi noi. A văzut planul. „Vă spun pertinamente“, s'a 
exprimat el. Ce-i de făcut 2* 

Bătrinul işi plecă fruntea. Toţi tăcură. 

„O expropriere nu se face nici mini, nici poimini, grăi Tra- 
ian. Voiu vedea ce este. Mă duc chiar după masă la Primărie, 
Asemenea lucrări de edilitate, eu cred că privesc viitorul, dad 
Comuna va putea H mai bogată, Aşa încit nu mă prea sperii 
de Bereet Florescu, 

— Intr'adevăr, e o ameninţare, rinji bătrinul Eudoxiu. Dacă 
onorata Comună nu se grăbeşte, nu u avea plăcerea s'o văd 
dărimindu-mi un colţ de casă, Eu ştiu c'atunci volu fi intr'alt 
loc mai liniştit, totuşi arbitrarul acesta, pe care il văd în juru-mi 
necontenit, imi produce o suferință fizică. Mă înăbuş şi parcă 


OAMENI DIN LUNĂ 79 


simţesc singe în beregată:— văd că am duşmani pe care nu-i me- 
rit, simt țesindu-se în juru-mi o coaliţie a răutăţii ş-a interesu- 
lui sălbatec, căreia nu-i pot opune nici invergunarea resentimen- 
tului, nici răutatea necesară. N'am putut uri, asta mi-a fost slă- 
biciunea, + Ironia şi aimbetele mele au fost înşelătoare și s'au 
substituit energiei şi acţiunii. Cit am fost sărac, am putut sta 
liniştit în găoacea mea, ca un melc... Averi nevinovate nu prea 
cunosc; un om detreabă nu se imbogăţeşte decit printr'o intim- 
plare. S'a întimplat să-mi cadă şi mie in cap asemenea întim- 
plare, văd însă că-i dură ca un bolovan. Eu aveam probabil 
altă menire, nu să devin proprietar fără voe. Am intrat într'un 
tumult cu care n'am nici în clin nici în minecă. Ce-mi pasă mie 
de politică şi de afaceri? Am fosi deciteva ori la Cameră, ca 
la un spectacol. Am văzut acolo mulţi oameni care ar trebui să 
moară perpendicular şi cucoane multe, in rochii cam scurte, Am 
auzit vociferări, am văzut gesturi furioase... Am auzit instirşit 
moara umblind într'una, dar nu curgea făină. Intro discuţie de 
principii, nişte indivizi cu ochi holbaţi s'au repezit la un leader 
al minorităţii ca să-l apuce de barbă şi să-i strice reputaţia. O- 
dinioară regii aveau bufoni, acum se vede că au parlamente, In 
toate acestea cu nu am ce căuta, căci eu sint feciorul omului din 
lună, cum fi spunea tatei, mama. Şi pentrucă drepturile stăpi- 
nirii sînt teribile şi primejdioase,—oamenii care mă prigonesc, 
fără să le fi făcut nimic, pot găsi mijloace nu numai să mă ex- 
proprieze, dar să-mi ia și lumina soarelui. Nam nimic altceva 
de făcut: trebue să mor!* 

Toată această înşirare de cuvinte bătrinul o debiia nervos 
şi rupt, cu voce şuerătoare şi cu buza uscată. Apoi se opri gi- 
fiind, ascultindu-și parcă lăuntrul bintuit de furtună. Se ridică 
şovăind. Traian il sprijini. Atihia deschise uşa, Il duseră in bi- 
bliotecă şi-l lăsară în HL unde rămase cu capul cuiundat intre 
umeri, cu sprincenele acoperindu-i ochii, într'o tăcere bolnavă. 
e ST Simandiri era cam ie? e e rm ni Ale Lo? 
So stinjenire pe care o înţelese, po n șoaptă să mearg 
să guste ceva, căci se răceşte mincarea. După o clipă de neho- 
tărire, măruntul arhivar eşi oftind, şi Traian zări buzele lui Eu- 
doxiu încreţindu-se, — ceiace-i păru semn imbucurător. 

La ora două jumătate, tinărul Bălteanu se înfăţişă la pri- 
mărie și căută cancelaria inginerilor. După citeva nedumeriri şi 
trimiteri, un dorobanţ îl introduse intr'o cameră destul de Intu- 
necoasă, unde un tinăr simpatic, așezat în lumina prielnică a u- 
nei ferestre, cetea o scrisoare. Cu oarecare regret îşi întrerupse 
indeletnicirea şi întrebă pe Traian cu ce chestie ar putea să-i 
procure plăcerea unui serviciu. La intrebârile lui Traian, se grăbi 
să răspundă c'un zimbet: 

„Strada Triumviri ? Da. Știu de aşa-ceva. 

— E întradevăr vorba de o expropriere, ori numai de un 
proect ? intrebă Traian. 

— Ce-aşi putea să vă spun? răspunse tinărul. E un pro- 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ect, Ca să se facă această expropriere, aveţi nevoe de multe stä- 
ură Serios ? răspunse vesel Traian. Vă rog să credeţi că 
volu stărui din toate puterile...“ Strinse mina tănărului şi-l lăsă 
pujintel uimit. Apoi eşi la aer, dispus,—cu impresia că toate cite 
se fac şi se proectează în jarul bătrinului Eudoxiu nu sînt decit 
nişte sperietori. „Puţină răbdare şi vor fi înlăturate, murmură 
el, La un moment dat, aveam impresia că trebue să chem pe 
tata... Dar nu va fi nevor...* Zimbea—gşi cînd îşi întoarse pri- 
virea în afară, cătră lumea din juru-i, văzu că-i răspunde c'un 
ris plin şi alb o fată zglobie, care păşea îndrăzneţ, Con mă- 


nunchiu mare de liliac în braţe. Avu impresia că risul care tre-. 


cea îi era cunoscut. Voi să se întoarcă in loc. Era în piața 
Sfintului Gheorghe, la confluenţa Lipscanilor. Din mulţime, cineva 
i se puse în cale, Auzi un glas prietinos şi văzu silueta elegantă 
a domnului A. Florescu, 

„Te salut, domnule Băltene. După cit văd, iți place liliacul. 
Eşti bun să-mi acorzi două momente de întrevorbire ? 

— Mă rog, poftim, răspunse Traian ; dumitale Îţi plac ca- 

le, 
T — Nam nimic de obiectat, aşi dori numai să număr un ad- 
versar mai puțin. 

— Va uebul să treci peste trupul lui! declamă uşor tinărul. 

— E într'adevăr aşa de îndirjit ? Războaele noastre sînt 
de obiceiu scurte, numai tratativele de pace sint mai lungi. Eu 
consimt la despăgubiri. 

— lubite domnule Florescu, răspunse Traian co voce nu toc- 
mal stăpinită ; altădată făceai o literatură onorabilă, asta pe care-o 
faci acuma jigneşte. La revedere; îmi place mai mnit liliacul. 

— Eu prefer casele“, răspunse domnul Florescu răsucindu- 
se în loc și salutind cu răceală, cu buza dispreţuitoare. 

Trebuia să-l răspund mai calm şi mai tâlos,—se gindea 
Traian, trecind prin Lipscani. Avea în el o bucurie copilărească 
şi impresia de siguranţă îi crescu. Această impresie şi vioiciu- 
nea şi veselia lui făcură bătrinului Eudoxiu mai mult efect decit 
o doctorie galbenă dintr'o sticlă cu etichetă roşie. Şi profesorul 
petrecu liniştit după-amiaza. Nu se auzi nici glasul de flaut. 
Clădirea părea că şi-a reluat vechea şi domoala ei somnolenţă. 
Şin umbra Serii, Atihia inspectă zăvoarele dela uşi şi ferestre, 
păşind şi zvicnind înainte cu trupul şi capul, ca o găină. 

Domnul lancu Bălteanu sosi la Bucureşti c'o săptămină in 
urma lui Traian, adică într'o Vineri, 7 Mai. Aducea cuel o nă- 
Së neliniştitoare, o nedumerire şi multe reproguri ale doamnei 
Bălteanu pentra Traian. Domnişoara Emi îi incredințase g'o epi- 
aramă destul de spirituală, însă la scoborirea din tren, după o 
noapte tulbure, avocatul nu-şi mai aduse aminte de ea. „Ce să 
fac acuma ? se gindi avocatul, trăgind din buzunarul vestei şi 
mai cetind odată telegrama iscâlită A. Florescu, Str. Domnul 


OAMENI DIN LUNĂ CH 
nn EES, 


Tudor 8 bis; ca să mă duc la adresa aceasta, e prea dimineaţă. 
Trebuie să văd intălu pe Traian. Fără îndoială, aşa e mal bine. 
Ca să-i facă reproşurile cuvenite pe de-oparte, pentrucă n'au pri- 
mit dela el decit o scrisoare cu totul neînsemnată, şi pe de alta 


telegrama, vorbind de-o afacere importantă, are legătură cu chestia 
care-i preocupa, Traian va fi creat dificultăți oamenilor de afa- 
ceri, conchidea cu mindrie doamna Băleanu. Prin urmare e ne- 
apărată nevoe de intervenţia experienţei şi echilibrului. 

După ce ia primele Informaţii în strada Lepidopterului, se 
duce imediat să vadă pe personajul misterios cu telegrama, 
cum îi zicea Emi. 

inainte de a se cobori din trăsură la numărul paisprezece, 
în strada Lepidopterului, lancu Bălteana judecă dintr'o aruncă- 
tură de ochi clădirea, colţul şi poziţia aproape de centru, ca un 
vechiu om de afaceri, Se cobori mulţumit şi, întrind în gang, se 
intilni cu domnul Stelea, care egea corect, cu baston, cu gam- 
betă şi cu ţigara în gură. 

„Dumneavoastră probabil că veniţi cu trenul de Moldova ?* 
întrebă zimbind funcţionarul comercial, 

Avocatul recunoscu faptul şi fu uimit, fără să-şi tradeze 
impresia. 

„Probabil că am onoarea să vorbesc cu domnul avocat 
lancu Bălteanu ?* urmă cu politeță domnul Stelea, 

Bălteanu îl privi bănuitor. Stelea îi arătă, cun gest ele- 
gant, intrarea la apartamentul lui Bărbat, 

„Nu trebue să vă miraţi prea mult de ce vă spun, şopti el, 
rizind discret. E firesc să veniți întâlu aici; însă sihteţi cu ne- 
răbdare aşteptat în altă parte...“ 

După ce se recomandă, scurt, Stelea, şi scutură cu tărie 
mina lul lancu Bălteanu, eși cu demnitate în stradă, aruncind ți- 
gara şi pipălndu-şi, din obişnuință, gulerul şi cravata. 

teanu Sună şi Atihia se înfâțişă cu grijă şi cu luare-a- 
minte. Dar cînd înţelese că persoana acela căruntă e tatăl lui 
domnul Traian, deveni veselă, se feri din prag şi pofti pe „boer“ 
să intre. „Domnul Traian s'a sculat. Scrie.“ 

Avocatul intră fără nici-o pregătire la băiat, fu fericit de 
mirarea şi de ochii lui bucuroşi; li strinse minile şi-l atinse frun- 
tea cu buzele. 


„Bine, frate dragă, se poate ? strigă el brusc şi afectuos ; 
se poate să ne laşi aşa, fără de nici-o veste? Se poate să nu 
ne scrii ? Maică-ta mai ales e foarte neliniştită şi îngrijată. 
ai Ze Am scris, răspunse "Traian cu îndoială şi cu jumătate 

as. 

— Asta se cheamă a scrie? Zece rinduri e scrisoare 
pentru o mamă ? 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Unchiul doarme ? se adresă Traian Atihiei, cu acelaşi 
voce scăzută, 

— S'a trezit,—răspunse femeia, dar incă nu s'a sculat. 

— Tocmai acuma, reluă Traian, mă pregăteam să scriu o 
scrisoare kilometrică. Asta ar H mulţumit-o pe mama. ȘI tocmal 
voiam să te rog să vii citeva zile la Bucureşti... E o potrivire 
minunată că ai venit singur, 

— Am un termen la Casaţie, răspunse Bălteanu. Și m'am 
gindit că poate să-ţi fiu şi de un folos cu împrejurarea asta, Ai 
nevoe inir'adevăr de mine ? Ce s'a intimplat? 

— Nimic deosebit, afară de cela ce vam scris, foarte su- 
mar, recunosc... mărturisi tinărul, 

— Vezi că eşti vinovat? Şi Bălteanul il ameninţă cu de- 
getul, zimbind. 

— Nimic deosebit; totuşi, dacă s'ar putea, aşi vrea să pre- 
vin atacurile duşmanilor noştri. 

— Care duşmani ? 

— Sint mai n Toroi Traian însufleţindu-se. Bănuesc că 
au un interes de speculă, ca să pue mina pe proprietatea unchiu- 
lui Eudoxiu. E o proprietate la colț şi aproape de centru; poate 
fi transformată in prăvălii, în birouri, în depozite,—mai ştiu eu? 
Aşa bănuesc cel puțin. Şi văzînd că noi n'avem de vinzare... 

— Ce n'aveţi de vinzare ? 

— Casa. Văzind că n'avem de vinzare casa, au inceput o 
serie de intrigi d procese, ca să ne exaspereze... 

— Inţeleg. Legea excepțională a chiriilor poate da naştere 
la aşa-ceva, Însă afară de procese şi de şicane, nimic serios nu 
poate rezulta. ŞI nimic nu poate sili pe Eudoxiu Bărbat să 
zana o valoare imobiliară, solidă, pe hirtie monedă cu curs 
orţat. 

— Se'nţelege, nimic nu ne poate sili. Insă unchiul e un om 
care a avut totdeauna groază. de lucruri de acestea. Și mai cu 
seamă acuma are nevoe de linişte, căci e bolnav. Oamenii cu 
care ne luptăm vor să ne facă să cedăm subt ameninţări de ex- 
propriere, cu larmă şi zgomote, cu scandaluri, cu tot felul de mes- 
chinării care înveninează pe un cărturar paşnic şi bătrin... Dacă 
ți-aşi număra toate prostiile la care se dedau, ai răminea uimit, 

— Expul foarte bine chestia... zimbi satisfăcut lancu Bål- 
teanu. Aveţi procese ? 

— Avem. Am intentat şi nol citeva. Eri şi alaltăeri am vä- 
zut la tribunai întroduse trei hirtii împotrivă-ne pentru chirie de 
speculă. Astăzi desigur că se mai introduce una, Recunosc aici 
activitatea fostului procurator al unchiului: un avocat foarte ac- 
tiv şi cunoscut, Gorciu, care însă nu prea pare a se impedeca 
de scrupule... Nici până acuma n'a inapoiat procura. ȘI recunosc 
şi motorul principal, in ori ce caz agentul acestui motor princi- 
pal: un oarecare A, Florescu... 

— Locueşte in strada Domnul Tudor, 8 bis? intrerupse 


OAMENI DIN LUNĂ 83 


Jancu Bălteanu. ŞI imediat văzu că nu trebuia să facă această 
întrerupere. 

— Nu ştiu unde locueşte, D cunoşti ? intrebă Traian. El 
spunea că te cunoaşte,—cum de altminteri cunoaşte pe toţi ieşenii. 

— Se poate; dacă-i acel care a fost prin laşi, îl cunosc“, 
îngină avocatul. Se gindi că băiatul n'a dat importanţă fatre- 
ruperii, Şi privirea, întunecată o clipă, i se inveseli iar. Atihia îi 
observa atentă, cu minile în buzunarele şorțului, şi zimbea satis- 
făcută, cu toate că înțelegea prea puţin. 

„Acuma sint grăbit, vorbi lancu Băâlteanu, trebue să văd În- 
Gin de mica afacere pentru care am venit, Pentru chestia ta mal 
rămîn citeva zile, dacă va fl nevoe. Studiem impreună toate do- 
sarele, şi te pot asigura că nu plec pănă ce nu scoatem un lucru 
limpede din toată această afacere tulbure. Eşti mulţămit ? 

— Sint mulţămit, răspunse Traian, vesel şi sigur de sine, 

— Atuncea-i bun. Ne vedem inainte de amiază. 

— Poftiți aici la masă, întrerupse Atihia. 

— Da, poate, mulţămesc, Atunci am să văd şi pe Bär- 
"Dat, Acuma nu-l pot aştepta să se scoale. Şi mai vorbim atuncea, 
fiind şi ei de faţă. Şi pe urmă chestiile noastre personale le pu- 
nem la cale intre dosare, cu legea şi procedura în mină“. 

După plecarea lui lancu Bâlteanu, Traian intră la profesor, 
ÎI găsi în jilțul lui. Fu primit c'un zîmbet palid de minei, Bä- 
irinul părea mai slăbit ; avea buze albe şi ochii lucitori. Mărtu- 
rigi totuşi lui Traian că se simţeşte mal bine decit în ajun. 

_ eh venit tata“... zise Traian, cu oarecare sfială, 

Bărrinul primi nepăsător vestea, 

„A venit cu trenul de dimineaţă ; avea afaceri ş'a plecat 
îndată. A spus că se'ntoarce. Astăzi voiam să-ți spun că aveam 
intenția să-i cer unele sfaturi. Tata e un mare meşier al şicanei. 

— A venit fâră să-l chemi? 

— Da. Are o afacere la Casaţie. 

e — Foarte bine. Desigur, l-ai chemat la masă... Doresc să-l 
văd“, 
Cu tot accentul neprietinesc al glasuloi, tinărul primi ca pe 
“ceva plăcut fraza din urmă. Totdeauna pomenirea neamurilor de 
la laşi se făcuse într'o atmosferă penibilă. Condescendenţa bä- 
trinalui li părea nu numai un semn de dragoste pentru el. Aface- 
rea îi apărea şi mai sigură şi lupta ciştigată. 

La intrarea Lipscanilor, lancu Bălteanu se intiini din nou cu 
domnul Stelea, care-l salută cu politeţe şi respect şi-l opri. 

„Stimate domnule Bălteanu, tocmai vă căutam. Permiteţi-mi 
să vă'ntreb dacă doriţi să vedeţi pe domnul A. Florescu. 

— Imi vorbeşti din partea lul 3 

— Fără îndoială. Aţi primit dela dinsul o telegramă. 

— Tocmai. Şacuma mă duceam în Str. Domnul Tudor 8 bis, 

— Atunci fiţi bun şi mă întovărăşiţi pănă la Bursă. Domnul 
Florescu aşteaptă acolo“. ` 

Astfel s'a indeplinit această fatalitate. ȘI domnni Stelea, 


84 VIAŢA ROMINEASCĂ 


după ce puse față În faţă pe cei doi oameni, se retrase în im- 
e cn a See enorm al străzii. Domnul Florescu se arătă 
foarte vesel şi foarte mulțămit de întilnire; lancu Bălteanu fu 
rezervat.  Publicistul şi omul de afaceri făcea însă, zimbind in 
sine, constatarea că totuşi sa răspuns destul de grabnic telegra- 
mei sale. Deci s'ar cuveni ca jocul să fie mai puţin făţarnic. 

„lubite domnule Bălteanu, vorbi el desmierdâtor, te-am che- 
mat dela laşi, ca să-mi faci plăcerea să bel cu mine o bere la 
Bulevard. Aici, în Strada Doamnei, în fiece clipă un individ îţi 
pune cotul în coastă ; la fiecare pas ţiriie soneriile cinematogra- 
felor ` e o huruială de tramvae, ş'o harmalae, cum se zice pe la 
noi, de nu s'aude nici in cer, nici pe pămint, 

— Nu beau bere inainte de masă, răspunse avocatul, 

— Nici eu, — ceiace-i foarte potrivit, ca să pulem vorbi 
o jumătate de ceas. 

— Bine, zise cu demnitate Bălteanu, să vorbim dacă-ţi face 
plăcere. 

— O foarte mare plăcere, te asigur, iubite şi stimate domnu- 
le Bălteanu. Să intrăm şi să ne aşezăm la o masă mai retrasă. 
Chelnerul imi cunoaşte obicelurile şi se va grăbi s'aducă două 
păhare ce băutură. blondă ; pe urmă ne va lăsa în pace. 

— Mă vezi răbdător şi liniştit, declară Bâlteanu aşezindu-se 
pe scaun, 

— Asta-i semn de cuminţenie şi prevedere, iubite şi stimate 
domnule Bălteanu, şi simt că nu m'am înşelat în prevederile mele. 
Fiul dumneavoastră, care e un tînăr remarcabil din multe puncte 
de vedere, nu-i nici răbdător, nici liniştit. Zilele trecute mi-a fä- 
cut o adevarată declaraţie de războlu. 

— De ce e vorba ? întrebă cu mirare advocatul, 

— Intălu m'am prezintat acasă la bătrtnul Eudoxiu Bărbat, 
urmă Florescu trecind peste intreruperea partenerului sâu. Nu 
vrea să vindă casa. 

— Care casă ? 

—_Nu vrea şă vindă casa şi e cu tărie sprijinit de Bilteanu- 
junior. Ori, domnule Băltene, un lucru voiam să-ţi comunic dum- 
nitale, care eşti un om cuminte. Noi oferim pentru proprietate un 
milion şi jumătate, Faceţi puţine investigaţii şi vă veţi convinge 
ce înseamnă această sumă pe lingă ceia ce raportează în prezent 
casa, Am mai putea aştepta, am pus in mişcare mijloace care, 
dat fiind cu cine avem a face, ne vor procura rezultatul dorit, 
Eu însă am nevoe de grabă. Afacerile nu se fac în ziua de as- 
tăzi cu întirzieri. Cer sprijinul domnieitale. 

— Domnule Florescu, răspunse avocatul, fiul meu, cu care 
am vorbit mai adineaori, e de părere că la o proprietate ca aceia 
despre care e vorba, nu se pierde nimic aştepiind, Din contra. 
Trebue să mai recunoşii că un imobil e o valoare reală. Even- 
tualil Soga de mine ar putea să regrete o vinzare pripită. 

— Toaie raţionamentele acestea mi le-am făcut şi eu, re- 
începu cald şi prietinos publicistul. Mi-am spus chiar că o sumă 


OAMENI DIN LUNĂ 85 
me EE ` 


de bani, oricît de mare, îşi poate schimba destina ia, ori se poate 


` risipi. Totul e posibil. Cu toate acestea, domnule Băltene, indrăz- 


nesc să solicit a doua oară sprijinul dumnitale. lată argumentele 
mele. Presupun că moştenirea va fi a dumneavoastră. Nu pro- 
testaţi. Dacă nu a dumneavoastră, atunci a fiului dumneavoastră. 
Va fio moştenire, Socot că intențiile testatorului nu se vor schimba 
dacă în loc de imobil, avem de afacecu o respectabilă sumă li- 
chidă, Vă rog să nu mă întrerupeţi, căci sint gata să declar că 
nu trebue să ţinem socoteală acest lucru, E indiferent dacă 
moşteniţi ori nu, Folosul dumneavoastră e altul şi imediat. Despre 
asemenea lucruri nu puteam vorbi nici cun bătrin imbecil, nici 
cun tinår naiv. Cu dumneavoastră voiu vorbi, 

— Aştept o explicaţie... murmură nepăsător avocatul, 

— V'o dau imediat. Eu, stimate şi iubitule domnule Bâlteanu, 
am fost totdeauna un om franc, Imi place să joc pe faţă. Puteam 
să vă ofer pentru intervenţia dumneavoastră un onorariu de o 
sută mii lei. Puteam să vă ofer două sute de mil, Aceştia sint 
bani imediaţi şi mai siguri decit moştenirea. Ca să vedeți însă că 
aveţi aface cu un om de onoare, vă voin face descoperirea că 
mi-e necesară achiziţia imediată a acestei proprietăţi pentru mo- 
tivul că este supusă exproprierii. 

— Asta nu-i scade valoarea ? 

— 0 scade fireşte pentru cel ce au acuma proprietatea. 
Pentru mine însă, și numai pentru mine, vă rog să fiți atent, a- 
ceastă expropriere inseamnă aur. Proprietatea va valora după 
aceia indiferent cit. Eu însă volu putea dobindi un preţ de ex- 
propriere pe care dumneavoastră nu-l puteţi bănui, Ce pret de 
expropriere crezi dumneata, domnule Bâlteanu, că pot eu dobindi ?* 
întrebă zimbind Florescu, 

Avocatul tăcu, 

„Acest preț, pe care numai eu îl pot dobindi, pentru motive 
mile cunoscute, se poate ridica la patru sau la cinci miloane. 
Vă ofer dumneavoastră un millon. Proprietatea o plătesc ceva 
mai mult decit face. Nu e asta o afacere serioasă ? Puteam eu 
insă să o prezint aşa bătrinului profesor şi tinărului său amic ?* 

Bălteanu părea ginditor, 

„Nu puteam s'o prezint, urmă Florescu, şi nici n'am pre- 
zentat-o. lar ca Incheere mai am de adăogat două cuvinte. Eu 
am posibilitatea să lichidez îndată chestia exproprierii. Clădirea 

incipală nefiind atinsă, valoarea imobilului nu va scădea simţitor. 

oiu revinde şi-mi voiu scoate banii. Din preţul de expropriere 
dumneta cîştigi un milion. Alţii vor mai avea de două ori cit 
dumneata. Mie îmi va răminea restul: un milion, un milon şi 
ceva,—asta n'are importanță, căci eu mai am notate în carnetul 
meu incă o mică serie de asemenea clădiri care urmează să fie 
expropriate. E şi asta o mică specialitate, Afaceri, domnule 
EN sint. Trebue să le cauţi, să le găseşti şi să le re- 
a be 

— Aşa este"... vorbi domnul Bălteanu. 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Un fulger scăpărase pe dinaintea ochilor săi. Totuşi se 
stăpinea, încerca să judece limpede şi înțelegea din ce în ce mai 
bine că, la urma urmei, | se cerea o simplă intervenţie, un lt- 
cru destul de nevinovat şi de onest. 

„Am pus în mişcare şi alte mijloace... reluă incet Florescu; 
intervenția dumnitale poate să fie mai hotăritoare şi mai grabnl- 
CĂ...  Chelnerul meu, urmă c'un ton vesel omul de afaceri, îmi 
pila. obicei, Dacă-i fac acuma un semn, înlătură paharele de 

, care e o băutură cu totul lipsită de savoare. Ne aduce în 
loc două păhărele de caimac vechiu şi veritabil. Le putem cloc- 
ni şi, între oameni de cuvint, afacerea se poate socoti încheiată. 

— Fără nici-o garanţie ? întrebă avocatul, c'o privire 
fixă şi rece. Inima îi bătea insă destul de grăbit. 

— Asta e o afacere de amănunt şi sint cu totul la dispo- 
ziția dumnitale“, răspunse Florescu şi f un gest grav, la care 
chelnerul răspunse c'o grabă uimitoare, 

Intorcindu-se spre liniştita casă din strada Lepidopterului, 
lancu Bâlteanu vintura în minte ginduri felurite. Fără indolalā 
soţia lui dovedise mare pătrundere şi fineţe, ceiace nu se Intim- 
plă deseori sexului slab. Fatalitatea il purtase o viaţă întreagă 

rin meandrele-i leneşe, ca să-l scoată destul de tirziu la adevăr. 
făcea această constatare filozofică, totuşi se găsea vinovat 
pentru lipsa lui de îndrăzneală, pentru apatia in care trăise cei 
mai buni ani ai vieţii. „Cu toate acestea nu e tirziu nici a- 
cuma : o afacere bună e totdeauna binevenită“, ŞI găsea în a- 
ceastă constatare o deosebită mingilere. La urma urmei, nu era 
vorba decit de-o simplă intervenţie ; şi se pregâti eo facă energic, 

Fu primit de bătrinul Eudoxiu cu o răceală care il jigni 
intrucitva. Arhivarul însă şi Atihia li dovedeau, şi prin vorbă şi 
prin gesturi, o simpatie deosebită ; puţintel cam silită poate, însă 
destul de măgulitoare. 

Indată după masă, Traian deschise convorbirea pe care 
tatăl său o aştepta cu aspră nerăbdare. Bătrinul profesor sta 
cutundat în Ditt lui, cu ochii pe jumătate închişi, slab şi aproa- 
pe ga 

„Pe m m'am mai gindit la chestie, începu fără bă 
lancu Bâlteanu. Am privit-o întâiu dintr'un punct de ir eng 
adevărat negustoresc. Ce venit aduc astăzi casele ? 

— Avem unsprezece chiriaşi, răspunse Traian,  Scăzind 
dările, totalul chiriilor se urcă aproximativ la 100 mii de lei. 
iul Ga Din eră par deduce reparațiile şi destule alte cheltueli, 

D avoca ifra care-o ca venit este des s 
flată, Cred că nu mă feet: 9 E cl 

— Ai dreptate, așa este, 
daag SE aceasta, té garg adresindu-se lui Si- 

' cut-o ca s'o pun în față cu suma ce se oferă 
pentru casă. Oferta se ridică la un los jumătate“. 


Bătrinul Eudoxiu ridi tă 
fără a se clinti. că deodată pleoapele şi intoarse ochii 


OAMENI DI LUNA 97 

„De unde cunoşti dumneata suma aceasta ? 

— O cunosc; ai vorbit și dumneata de dinsa în scrisoare, 
se grăbi să răspundă Bălteanu. In acest caz o socoteală simplă, 
punind numai un procent de zece la sută, ne arată un venit cu- 
rat de-o sută cincizeci de mii de lel fa un capital de un milion 
jumătate“. 

Simandiri dădu semn de aprobare. Profesorul işi întoarse 
iar privirile.  Vorbi liniştit şi tăios : 

„Socoteala aceasta nu mă interesează, întrucit nu vreau să 

nd casa. 

— Inţeleg, răspunse Bâlteanu, Nici nu inzist. Cred însă 
că-l de datoria omului să examineze afacerea pe toate fețele. 
Mi-ai vorbit dimineaţă, se adresă el iarăşi lui Traian, despre o 
serie de ee, 

, răspunse tinărul, cred insă, caşi dumneta, că nu 
prezintă o deosebită dificultate; nădăjduesc să le scot la capăt. 

— M'am mai gindit la asta, vorbi cu gravitate Bălteanu; 
şi lucrul nu ml se pare chiar aen de uşor. Cunosc bine legea 
excepțională a chiriilor. ŞI am avut la lași cazuri nenumărate 
în această materie, Vădii, legea aceasta e în favoarea chiriaşi- 
lor. De acela, decele mai multe ori, proprietarul e nevolt să su- 
porte, pe lingă neliniște şi mizerii, nedreptăţi şi cheltueli isto- 
vitoa 


re. 

— Ce vrai să spul ? vorbi a treia oară Eudoxiu. 

— Vreau să spun că, pe cit înţeleg, chirlaşii dumneavoastră 
sint aliaţi cu cel ce vor să cumpere casele, Micile răutăţi pot fi 
infinite. N'ai cum reacționa împotriva lor. Inscenările de pro- 
cese de speculă vă pot ținea pe loc ca 'ntr'o mlaștină. ȘI mai 
este un lucru la care nu v'aţi gindit, dar la care se pot gindi 
adversarii dumneavoastră, Kind pe rind același chiriaşi pot in- 
troduce cereri în référé pentru reparaţii. Ş'atunci vă puteţi trezi 
cu devize de reparaţii de sute de mii de lei la o chirie cu mult, 
cu mult mai mică. Vă mărturisesc Cam văzut cazuri cind proprietarul 
era bucuros să scape de chiriași și de necazuri, cu casă cu tot, 
Nu-i: mai trebuia nimic, decit linişte. Şi n'am isprăvit, mai este 
ceva. Mal este chestia exproprierii. 

— Comuna gare nicio grabă, observă Traian. 

— De-acord, însă chestia o pot grăbi cei ce au interes“. 

Urmă o tăcere penibilă. Traian se simţi deodată stinjenit 
şi încurcat. Bătrinul Bărbat se sili lar să-şi înalțe fruntea şi 
rosti “un accent de îndirjire: 

„Dumneata zici că aperi cauza mea ? Imi propul să cedez ? 
La așaceva poate să-ţi răspundă bălatul. Eu nu mai am nimic 
de zis“. 

O clipă, Traian primi pănă în suflet privirea de ură indrep- 
tată asupra tatălui său. Tresări, 

„Este o cauză dreaptă, strigă el, cu ochii fierbinţi, Am cre- 


dința in ea. Noi nu cedâm! 
— N'am nimic de zis, încheie c'un zimbet Bălteanu, eu vă 


38 cd VIAŢA ROMINEASCĂ 


volu ajuta din toată inima. Avem să ne mai gindim ş'avem să mai 
vorbim; nu-l aşa ?“ 

Bătrinul Eudoxiu intoarse capul spre umbra bibliotecii, 
Tăcu îndărătnic. Arhivarul trase o carte dintr'un raft şi începu 
So cerceteze atent. lancu Bălteanu eşi, Traian il urmă în antret, 

„Cind ne mai vedem, tată ? vorbi el, fără să-l privească, 

— Mini după-amiază, răspunse Bâlteanu. Mai gindeşte-te 
şi judecă cu răceală”, 

Intors în bibliotecă tinărul îşi luă locul pe scaunul lui, aş- 
teptind. Intro vreme Eudoxiu oftă. Tei întoarse privirea, şi văzu 
in ochii copilului o lumină intensă de dragoste. 

„Cu toate că mă simțesc obosit, zise el zimbind, cred că 
tot mai putem să ne facem drumul pănă la prietinul nostru 
Körner. Joc o partidă de şah cu Simandiri. Poate e cea din 
urmă“. 

Tralan îşi simţi lacrimi în priviri, 

in noaptea de Vineri spre Simbătă, un zgomot harnic începu 
la etaj, deasupra odâllor bătrinului Eudoxiu Bărbat, In liniştea 
clădirii tresări deodată o pulsaţie de febră, şi Atihia începu a 
umbla nesimţit prin colţuri, oprindu-se şi pornind lar, ca o fan- 
tasmă osindită, pănă ce insfirşit înțelese că era vorba de un 
războiu.  Aşteptă să fie chemată de profesor; stărui cu urechea 
alipită la uşa lui. Neauzind nimic, nician semn, nici o chemare, 
îndrăzni; bătu in uşă şi se strecură In biblioteca largă. Candela 
pregătită de ea, ca'n fiecare sară, ardea pe marginea biroului, ca 
un ochiu al singurătăţii, impresurat de cercuri de umbră. 

„Dumneaia eşti, Atihia ? întrebă cu glas obosit şi liniştit 
bătrinul, din coi!, de pe patul lui de campanie. 

— Eu sint, domnule profesor. Credeam c'aveţi nevoe de mine. 

— Nu, Atihia, n'am nevoe, Aud zgomotul, însă sint iln iştit 

— E un războiu de ţesut. 

— Da, am înţeles indată. li număr bătăile“. 

Atihia se retrase spre uşă, dar se opri iarăşi, deodată. Pri- 
mise în auz acorduri de muzică. 

„Domnul Stelea se ține de cuvint, gindi ea cu spaimă. 

— Mi se pare că cineva îţi face serenadă, Atihia, murmură 
profesorul în ungherul lui. Ascult'o cu recunoştinţă şi pe urmă 
du-te şi te culcă...“ ' 

Femeia il auzi rizind, schimbat şi stins, şi se infioră. 

In antret, Atihia observă uşa dela camera lui Traian des- 
chisă. Se apropie şi bătu uşor. 

„Ce face unchiul ? întrebă Traian, 

— Nu doarme, însă pare liniştit. L-am auzit rizind..“ 
scînci Atihia prin întuneric. 

Tinărul se mişcă ; apoi incepu să umble prin odae, Femeia 
E că se imbracă şi va trece la bătrin, Stăpinindu-şi ră- 
suflarea, H asculta paşii. Incepea apol şi ea să numere bătăile 
vatalelor şi înflorările păreţilor. Mica orhestră de coarde şi de 
flaut suna dulce în noaptea curată de Mai şi capetele mirate ale 
Chiriaşilor apărură la ferestre. Atihia le pindea pe geamul ei 


OAMENI DIN LUNĂ 89 


şi-şi înghilea lacrimile. Intr'o vreme începu să se închine, c'un 
murmur nedesluşit de rugăciuni şi de blesteme. Nu se hotări 
să se lase într'un cot, decit după ce se mai strecură odată pănă 
la uşa bibliotecii şi ascultă, cu răsuflarea oprită, glasul bătrinu- 
lui ş'al nepotului amestecindu-se. 

Traian înțelegea mai limpede ce se ascundea în glasul trud- 
nic al profesorului. Ca pe-un copii, nu izbuti să-l adoarmă, de- 
cit foarte tirziu, după ce-l convinse să primească o bulină de ve- 
ronal, Aproape aţipit, cu degete crispate şi reci,ii cuprindea încă 
mina, murmurind c'o veselie ciudată : 

„De-o bucată de vreme în fiecare zi ein flecare noapte se 
întimplă ceva nou. Cu toate acestea mă simt din ce în ce mai 
bine, din ce în ce mai bine“... 

Traian avu şi el somnul neliniştit şi înfiorat, Se trezi tirziu 
şi se îmbrăcă în grabă. Bătrinul îl aştepta, — palid insă zimbind 
cu ironia-i obişnuită. 

„Astăzi am fost eu mai harnic, domnule avocat. Trebue să 
ies numaidecit, 

— De ce, unchiule ? Nu-i mail bine să stai liniștit acasă ? 
Eu mă duc la Primărie, să mă informez mai deaproape de chestia 
exproprierii. Vom ieşi după amiază, ca de obiceiu... 

— Bine, du-te la Primărie. Eu am treabă în altă parte“. 

In stradă, Traian se incredință că bătrinul umblă dirz şi 
drept, celace-i părea aproape neexplicabil. Il petrecu pănă spre 
cheiu; apoi Bărbat il indemnă stăruitor să-şi facă cursa la Pri- 
mărie.—Se intoarse acasă cu jumătate de ceas inaintea amiezii. 
Bătrinul încă nu sosise. Lipsea şi Simandiri, Tatăl său îl aştepta. 

„Eri, dragul meu Traian, au fost aşa împrejurările, îi zise 
Bălteanu, încit mam avut răgaz să-ţi arăt ce este acasă, Indeo- 
sebi, voiam să-ţi vorbesc despre maică-ta. Voia să vie şi ea; e 
nervoasă, te doreşte ;* mi ştie ce ţi se înlimplă. Ar fi vrut să 
albă informaţii despre condiţiile în care stal aici, la vărul ei. Dacă 
ai vre-un avantagiu, vre-o speranță pentru viitor... 

— Afacerea asta incă n'am discutat-o cu unchiul, zise Traian, 

— Cu toate acestea este o chestie importantă pentru tine. 
Maică-ta are dreptate. Am avut prilej să mă conving că de data 
asta a văzut lucid. 

— Ce-a văzut ? întrebă cu oarecare curiozitate tinărul. 

— A văzut încă de cind am cetit, la lași, scrisoarea, că 
aici se găseşte temeiul pentru zestrea surorii tale şi pentru sta- 
sier ta definitivă. Noi acuma putem zice că ne-am implinit 

atoria. 

— Sa gindit mama la asta ? 

— Se'nţelege că s'a gindit. De ce să nu se gindească? 
Mam gindit şi eu. Mie mi se pare curios că asta te miră. La urma 
urmei care-i scopul nostru pe lume, după ce+am învăţat, şi ne-am 
străduit, şi ne-am făcut datoria ? Nu cumva să trăim din vorbe 
frumoase și deșarte? Am mincat o viață din pinea asta şi nu 
pot zice că m'am săturat. Cum spunea şi maică-ta : ultă-te în 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


jurul tău şi vezi prostia şi îngimfarea stropindu-te cu norol. E a- 

devărat, trebule să fil cinstit, dar nu urmează că trebue să fil 
rost... 

? — "Tată, zise deodată Traian, nu înțeleg de ce vorbeşti în 

felul acesta și de ce eşti aşa de neliniștit şi de nervos. 

— Cum neliniştit ? cum nervos ? grăi grăbit Bălteanu, a- 
prinzîndu-se. MA intrebi tu pe mine de ce vorbesc aşa ? Apoi 
bine, eri, de pildă, ce inteligenţă ai dovedit tu, cind n'ai înţeles 
nimic din ce trebuia să înţelegi ? 

— Ce trebula să înţeleg? 

— "Trebula să înţelegi că această afacere trebue să se facă ! 
izbucni avocatul. Trajan trecu spre uşă c'on fel de spaimă, a- 
plecindu-și urechea. Trebuia să'nțelegi că'ntăiu şi'ntăiu e în in- 
teresul tău. 

— Nu pricep. Trebue să vindem casa? De ce? 

— Pentrucă eu cred că en interesul nostru. ȘI dacă vrai o 
explicaţie, la urma urmelor, ţi-o pot da, Trebue să vorbesc cu 
tine ca cun copil, E vorba de interesul pe care-l are cineva în 
expropriere. 

— Exproprierea aceasta e un lucru fără importanţă, oblectă 
Traian, Am fost sin dimineața asta la Primărie. Rectificarea 
străzii Triumviri nu ne atinge decitin parte; o să dăm ceva din 
locul viran și din atenanse. Clădirea principală rămine intactă. 

— Crezi că eu nu ştiam aşa ceva? Asta menține valoarea 
casel. Exproprierea însă Îşi are şi ea valoarea, o valoare cu mult 
mai mare. Tu nu vrai să înţelegi că este la mijloc un interes 
mare ? E interes să se facă o expropriere în condiţii excepţio- 
nal de avantajoase. E vorba de milioane. Ce te uiţi așa la mine? 
Ru, şi fii rezonabil. Casa trebue vindută“,,, 

raian primi ultimele vorbe ale lul Bălteanu in obraji: sìn- 
gele izbucni în ei, pălmulndu-i. 

„E vorba de o afacere cu Primăria ? vorbi el îndirjit deo- 
dată. Am auzit bine? 

— Ai auzit bine, răspunse cu răceală avocatul, lustirșit, 
al înţeles. 

— E vorba de un consorțiu care se foloseşte în chip aşa 
de larg de banul public? 

— Ai găsit o formulă. Asta ce ne interesează pe noi? 

— Mă interesează. Căci eu,la ora trei, pot depune la Pri-. 
mārie o declaraţie, iscălită Eudoxiu Bărbat, prin care cedăm fără 
nici-o pretenţie locul expropriabil, după plan. Cum ţi-am spus, 
am văzut planul. Ş'atunci interesul de care vorbeşti devine nul. 

— Băete, nu vorbi prostii! grăi sever şi ameninţător ad- 
vocatul. Nu-ţi dau voe să faci aşaceva. La urma urmei, încă o- 
dată, e în interesul tău. Pentru numele lui Dumnezeu, — nu te 
înțeleg de loc. Mi se pare că n'aud bine. Asta e idioţie curată! 
Al să mă'nveţi tu cum se face o afacere 7%... 

Traian simţi că se dărimă ceva în el. Tinereţea și viaţa lui 
întreagă se surpau cu sunet, Tatăl lui Il privea rinjind din pra- 


OAMENI DIN LUNĂ 91 


gul unui traiu lung de mediocritate cinstită. Rinjea şi-l privea cu 
ochi de duşman,—cu sforțări înfricoşate de a trece dela hotarul 
unei pustii intr'o oază demult rivnită. 

„Imi ceri întradevăr să mă dezonorez ? strigă el cu inver- 
Şunare, caşicum glasul i-ar fi tresărit subt biciu. Imi ceri 
dumneata mie să mă dezonorez? Dumneata ai trimis lĂutarii şi 
războiul de astă noapte? 

— Eşti un prost!“ strigă furibund Bălteanu şi eşi trintind ușa. 

Atihia, cu mina la gură, îl privi trecind furtunos. Apoi făcu 
un pas spre Traian şi încercă să-l spue citeva cuvinte, arătind 
spre bibliotecă. Traian înţelese însfirşit că bătrinul s'a întors şi 
se năpusti intr'acolo, 

Bărbat sta în HL cu fruntea înălțată, cu urechea atentă 
la grătarul ventilatorului care răspundea în odaia lui Tralan. Cind 
văzu pe bălat, clipi şi-şi lăsă capu'm piept. ` 

„Am auzit..." şopti el; şi întinzind mina-l albă, cuprinse 
tremurind de grumaz pe băiat, aplecindu-l adiac, parc'ar fi vrut 
să-i destăinuiască ceva la ureche. 

„Vor să te asasineze !“ strigă tinărul fulgerat de un gind 
grozav; şi începu a plinge, festăpinit şi nervos. Bătrinul îl lăsă 
să plingă. Apoi îi puse mina rece pe frunte, 

„Ti-am spus, se sili el cun zimbet uscat, că nol sintem 
din alt neam. lată pe birou copia unui testament pe care l-am 
depus astăzi la notariat. Fii cuminte, fă ce spun eu acolo, şi nu 
vinde casa. Fă Primăriei donația. Cu asta cred că am cîştigat 
mir ui şi se cuvine ca unul din noi să rămle pe cimpul de 
uptă...* 

à Din ceasul acesta, bătrinul tăcu. Traian simți pătrunzindu-l 
un venin mistuitor. O revelație bruscă şi dramatică, iscată în 
pripă, se desăvirgea fn el. Avu pentru bătrinul maniac o putere 
de durere pe care aici nu şi-o bănuise, Și-i închise ochii plingind 
şi amestecind lacrimile pierderii acesteia cu ale celei dintăiu. 

Sîmbătă, la 9 Maiu, apăru în gangul clădirii din Lepidopte- 
rului 14, semnul morții : negru și alb, cetace dădea bătrinel clă- 
diri o înfăţişare de ris sinistru. Ingroparea profesorului Eudoxiu 
losit Bărbat avu loc Luni, la 11 Maiu, cu totul neobservată şi 
fără niciun răsunet in presă. Tinărul poet ieșan se Închise neu- 
rastenizat în umbra bibliotecii, c'un fel de încredințare stranie 
că e fiul mortului, care lucru, după părerea mea de medic, nu 
prevesteşte nimic bun, 


Februar, 1923 Silviu Deleanu 


Dintr-o casă moartă 


e 


Cum geme vintul! Nu vreau, — şi-l ascult, 
Cad fulgii ca o mreajă nesfirşită... 

Tăcuţă stau în casa părăsită, 

In casa moartă, mcartă de-demult. 


Con suflet plin de dragoste şi dor, 
Inchisă intre zidurile moarte, 

Te chem din nou, cu spaimă, de departe, 
Din nou iți cer o vorbă de-ajutor, 


lar vintul jalnic mă boceşte mo horn, 
Omătul cade "n juru-mi ca o spumă... 
Cind lacrimele grele mă sugrumă, 

La cine altul oare să mă 'ntorn ? 


Sau poate, ostenit de-atit amar, 
De-atita desnădejde fără soare, 

Tu mal se mi ert durerea arzătoare, 
Durerea grea ce-ţi voi aduce "n dar... 


Să nu mai spun nimic, să nu-ţi arăt 
Nici lacrimele-mi stoarse de ispită... 
Să tac, să mor în casa părăsită 

ȘI să mă 'ngroape fulgii de omăt. 


Olga Vrabie 


Dincolo, peste Ocean 
(Dintr'un jurnal de bord) 


Privelişii lunare In 
Munţii Stincoși 


O zi rece, posomorită. Soarele rămine ascuns tot timpul 

d cortina opacă a norilor de plumb, De trei ceasuri urcăm 
mile stincoase, pe-un drum ce pare că duce drept în cer. Stră- 
batem cea mal sălbatecă şi mai stearpă regiune din creerii Mun- 
Uer Stincoşi. Un pustiu arid, cu relief fantastic. Masiv de 
Stincă eruptivă. Piscuri conice, blocuri de granit şi bazalt, des- 
locate, măcinate, ca ruinele zidurilor unor cetăţi gigantice, înte- 
melate de ciclopi şi distruse de groaznice ex de dinamită. 
Grămezile sfărămăturilor de pietre ruginite, colțuroase, par nişte 
oseminte bizare, monstruoase, răspindite de loviturile unui cio- 


can u 
D de cimitir apasă pe natura asta moartă, stăpinită 
parcă de misterul primelor zile ale creaţiei. Ochiul nu întilneşte 
nicăeri nici un suflu de viață animală sau vegetală. Lipseşte lu- 
mea organică din tot cuprinsul îimpietrit al masei minerale, a- 
tuncată din mâruntaele pămîntului la suprafaţă prin craterele vul- 
canilor sting azi. Te simţi copleșit de priveliștea asta desolantă, 
ca în trista și monotona singnrătate a regi polare. "TI dor 
de un colţ de pădure, cu umbră şi răcoare, de-un covor de pa- 
jişte, de-un filfiit de aripi, de aurul cald al holdelor de griu, de- 
ne tera de apă să-ţi geg Vegecbes Geer: de toate 
le pămintului care dau culori, re şi viaţă, ferme- 
cind ochii şi sufletul călătorului. Ne aflăm în lumea rece şi mută 
a regnului mineral — un peisaj din lună văzut prin sticlele unui 


i 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In busenul gepserilor 


Pe creastă, înainte de a incepe coborirea, ne oprim ca să 
privim în zarea depărtată marele platou al geyserilor. 

Dela distanţă apar ochiului, prin pinzele de neguri, nişte 
pete negre de pădure intretăiate de alte pete albe, lanţuri de co- 
line de cretă ca nişte valuri pietrificate în timpul unei furtuni, 
Deasupra întregel regiuni plutesc nouri de aburi şi coloane de 
fum se înalță cu încolăciri de balauri, purtaţi de vint prin văz- 
duhul întunecat. Pănă la orizont se desfășoară vederii marele 
platou, asemenea unei vaste regiuni metalurgice. Un amestec 
confuz de uzine, turnătorii, furnale, înecate în valuri de fum; o 
adunare de mii de locomotive gata de plecare zbucnind subt pre- 
siunea aburilor supraincălziţi, 

Inaintăm pe jos, călcind cu teamă pe un teren nesigur, 
spongios, un fel de clisă umedă şi caldă, amestec de cenuşă, 
cretă şi pucioasă topită. Piciorul se afundă şi simţi pămintul 
tremurind în sguduiri sacadate ; se aud izbituri repetate ; un hu- 
ruit surd ca la gura unei mine, ua forfot şi pocnituri de pompă 
cu motor, care lucrează nevăzută undeva, subt pămînt. Te crezi 
pe puntea unui vapor ce trepidează de mişcările pistoanelor în 
cilindrii unei maşini subt presiune. Cind sfredeleşii c'un băț pă- 
mintul, țişneşte, după cîteva minute, o jerbă de aburi arzători, 
ca dintr'o supapă deschisă fără veste. 

In platoul acesta vulcanic rāsuflä citeva mii de cratere de 
felurite forme : conuri, mameloane, hornuri, cuptoare, izvoare 
ferbinţi, basenuri cu apă cristalină sau colorată. Toate forfotesc 
fumegind pe pămintul acestă blăstămat, care ascunde parcă un 
mister grossiers pămint chinuit de ostada iadului, 

Ínfricoşat, cu paşi şovăelnici, c'un mistic respect treci dela 
o minune la alta pe solul moale, elastic ca buretele. Basenul 
Smaraldului, Basenul Satirului, cu ape clare, irizate. Se văd în 
fund festoanele formațiilor de calcar şi vegetaţia ca o dantelă 
fină, cu tonuri de un verde şi albastru dulce şi luminos. Base- 
nul-de- porțelan, Oala-cu-vopsea, Calamara-satanei, Paleta picto- 
rulal... mici vulcani de noroiu, ca nişte marmite pe pămint care 
fierb în clocot un fel de var în pastă catifelată de caolin. Intr'o 
continuă forfoteală izbucnesc la suprafață baloane care crapă 
răspindind un fel de aluat roşu, alb, galben... ca gama de cu- 
lori pe care o întinde un pictor pe paleta pregătită de lucru. 
Apa clocotită, izvorind din adincime, trece prin diferite straturi 
pe care le descompune, aducind la suprafață această pastă mi- 
nerală aşa de minunat colorată. 


Gigantul strănuta 


Mă cobor în surpătura unei coline de sulf. O fierbin 
mă loveşte şi-mi tae respiraţia ca într'o bae turcească. d 
un dolar de argint în apa care-mi îrlge degetele; după citeva mi- 
nute îl scot acoperit c'un strat de poleială—veritabilă apă de aur. 


DINCOLO, PESTE OCEAN 95 


Pe cind admiram minunea asta, simţii subt picioare un lung 
huruit... Mă ridic infiorat din fundul groapei, Mă văd singur,— 
grupul din care făceam parte se depârtase... O iau la fugă in- 
notind cu greutate prin valurile dunelor de cretă. Un vuet surd 
se auzea venind parcă din altă lume, ca zgomotul unei cascade 
îndepărtate, ca huruitul roților a mii de tunuri şi chesoane trase 
la trap pe-o şosea pietruită. 

Mister Pek făcea semne cu amindouă minile strigind dis- 
perat : 

— Veniţi cu (ol, pe aici... nu pe-acolo, că vă opăreşte... 
Gigantul e gata să strănute! 

Pămintul tremură uşor subt picioarele noastre... şi de-odată, 
din creştetul mamelonului, izbucneşte o enormă coloană de apă 
clocotită, co groaznică detanătură, ca Intro explozie de dinamită. 
Jerbele de aburi ţişnesc cu presiune, fiuerind ca o sirenă de va- 
por; din norii albi care se svircolesc în văzduh, apa cade in pi- 
câturi de ploae caldă, săgetață de razele soarelui, strălucind în 
culorile curcubeului, 

După prima erupție zgomotele stridente slăbesc şi o forfo- 
teală minioasă, ca o pulsație puternică, se repetă in gura gege: 
rului, din care se revarsă masa lichidă in fierbere inundind på- 
re! de calcar smălţuit. 

Gigantul s'a potolit. In aer pluteşte un miros inăbuşitor de 
sulf. Norii de vapori se rup în pale și se resfiră în făşii lungi, ca 
nişte penaje albe, aninate de virfurile pomilor rari ce fumegă în zare. 

Infricoşaţi privim tabloul acesta groaznic şi grandios, Ne 
minunăm ca în faţa unui fenomen supranatural, venit din necu- 
noscut, dintr'o lume plină de mistere. 

Incep explicări științifice, discuţii savante asupra teoriei gey- 
serilor. Mister Pek, ridicind bastonul în sus, închee schimbul på- 
rerilor deslinate : 

— lată domnilor! dacă vă închipuiţi că acesta-i un tub de 
metal plin cu apă, încălzit la partea de jos, desigur că apa din 
partea de sus a tubului se încălzeşte mai incet dech in partea de 
jos, unde este sursa de căldură. Tensiunea vaporilor formaţi în 
partea de jos, ridică in sus coloana lichidă mal puţin încălzită. 
Cind triumfă asupra presiunii ce o suportă şi revarsă pe sus o 
parte din apă, coloana devine mai mică deci şi presiunea se mic- 
şorează. O ebuliţie generală şi violentă se deciară în toată masa 
şi ca dintr'o caldare căreia i s'a deschis o supapă, un amestec 
de vapori şi apă țişneşte, până ce excesul de tensiune interioară 
a dispărut. Atunci calmul se restabilește... şi asta urmează periodic. 


O tnitinire neașteptată 


Părăsind basenul geyserilor, luăm un drum ingust prin mij- 
locul unei păduri rare, spre adăpostul în care trebue să răminem 
pe noapte. Call care tot timpul umblase la pas, moleşiți de căl- 


96 VIAŢA ROMINEASCA 


dură, încep de-odată să dea semne de neliniște : sforăesc, clulesc 
urechile şi se opresc cu îndărătnicie. 

Mister Pek ridică iar poroncitor bastonul cu țepuşă de fier: 

— Sa ne oprim, domnilor. Cali au mirosul mai fin decit 
oamenii. Trebue să fie animale sălbatice prin apropiere. În re- 
giunea asta sint foarte mulţi urşi.—Se făcu de-odată o linişte 
stăpinită. Nici o şoaptă nu se auzea şi toate privirile se aţintiră 
spre Inima pădurii. Simţind incleştarea unei mini uscate în umă- 
rul meu, auzii de-odată o esclamaţie răguşită : 

— Oh! a bear! şi toți işi fixară privirile la virful um- 
breluței, pe care o bătrină miss o ridicase ca pe-o armă în dreptul 
ochilor, ca să arăte direcţia in care nu punct negru se vedea 
mişcind printre copaci. 

— Adevărat, e un urs! afirmă zimbind Mister Pek, pe cînd 
işi potrivea binoclul în dreptul ochilor. 

In citeva secunde grupul nostru se disolvă ; fiecare işi alese 
cîte-un copac cu trunchiul gros, de după care să poată privi, 
pitit în siguranţă. În drum nu răminem decit vre-o patru (ER 
care trebue să ţinem şi să stăpinim caii ce să frămintau enervaţi, 

Cel doi soldaţi americani, care însoțeau continuu convoiul 
nostru, se apropiată cu caii la mină şi carabinele în bandulieră. 

— aveţi nici o teamă. Numai să nu zădăriți animalele. 
Ursul negru nu atacă omul, dar nici nu fuge de el... 

Un urs voluminos, într'o bogată blană neagră ca pana cor- 
bului, călcind greoiu şi rar, trecea printre copaci, liniştit, posac 
chiar, cu capul în jos, părind că meditează ceva în legea lui. Nu 
s'a jenat să treacă drumul de-acurmeziş, fâră să-şi schimbe mersul, 
la depărtare de vre-o cincizeci de metri. Cind a ajuns în dreptul 
nostru, ne-a măsurat în treacăt numai c'un ochiu, apoi și-a in- 
tors capul, cu dispreţ parcă, şi a trecut grav de celalaltă parte 
6 poduri mergînd întins spre un izvor ce sticlea la piciorul unei 

nci. 

Pe cind toţi ochii îl pindeau urmărindu-i paşii printre co- 
pacii rari, unul dintre soldaţi şopti : 

— Încă unul! Asta-i desigur ursoaica... 

Din aceiași direcţie venea agale ursoaica, mai mică şi ro- 
tundă, călcind cu grijă în mișcări elastice. Cind ajunse aproape 
de noi, un cal speriat se ridică, sforăind, în două picioare. Ur- 
soalca se opri, îşi întoarse capul curioasă şi, sculindu-se în două 
labe, smorcăi de citeva ori pe nări; apoi o luă inainte, întrind 
în pădure, într'un galop mărunt şi comic. 

Cu binoclu se vedea bine prin rariştea pădurii locul unde 
se oprise urşii. După ce şi-au stimpărat setea cu apă rece de 
munte, au intrat încet, cu prudenţă, în balta formată de izvorul 
Care se prelingea pe subt stincă, S'au afundat in apă până la 
git şi cu capttele afară ne priveau nepăsători dela distanță. lar 
nol, Incălziţi Es de praf fin de cretă, ne uitam cu invidie la 


eg se bäiäcean cu deliciu în apa limpede a izvorului de 


DINCOLO, PESTE OCEAN 97 


Am plecat la drum, lăsînd părechea fericită tot în baia pe 
care, probabil, o luau deobicelu nesupăraţi la acelaşi oră. 

— Ce păcat că n'am avut costum de bae, — zise ameri- 
„— că aveam grozavă poftă să mă răcoresc şi eu! 
Pe bătrina Miss, de obiceiu foarte serioasă, o apucase un 

care comunică întregului grup o veselie nestăpinită. 
de glume şi vorbe de spirit asupra neașteptate! 
intilniri din pădure, profesorul belgian, cu multă gravitate, pro- 
uunţă sentenţios ` 

— Omul trebue să respecte animalele, dacă vrea să fie 
respectat de ele... 

Jean Bart 


La juaecată 


in preajma dimineţii, cind cozoşii 
Vestesc întălu lumina pe påmint 
Şi răsăritul îşi alungă somnul 
Cu genele lui roşii, 
Pornise-odată, 

Dintr'un ţinut uitat in întuneric, 
Mulţime de ţărani, la judecată. 


In iarna ceia aspră şi pustie 

Cu cerul strimt, încremenit de ger, 

Nu mai avea nici soarele tărie 

De subt sumane graiul să-l desgroape. 
Ci priveghea cu chipul lui stingher 
Cârările drumeţilor de-aproape. 


Peste ogoare lungi, cu proaspătă zăpadă, 


Urcau şi coborau domol ţăranii. 
Copaci bătrini, ce le'nsemnase anii, 
Eşise iar în calea lor să-i vadă 
Cum se duceau ca umbre fără număr, 
Cu trăistele pe umăr... 


LA JUDECATĂ 


Erau chemaţi la tirg pentru påmint. 
Și nu ştiau un gind să şi-l deslege: 
De ce, şi după care altă lege, 
Ogorul lor dela părinţi, de-atiteaori 
Muncit cu trudă, din copilărie, 

Sa li-l măsoare alţi judecători 
Pe-un petec de hirtie ?.. 


Şi cum veneau din depâriată zare, 
Părea un nour negru ca pornit să vie 
La tirg, călăuzit de stintul soare. 


Fintînile din vreme bătrinească, 
Ursite” n largul cimpurilor să aştepte 
Cu cumpenele girbove ori drepte, 
Nu cutezau nici ele să-l oprească... 


Cind au Intrat în tîrg țăranii, cătră sară, 
Părea că noaptea vine mai curind 

Căci o pădure se vedea trecind 

Cu toţi copacii ei uscați şi orbi; 

lar ochii străzilor Iinfiorate 

Se agăţau de crengi ca nişte corbi 


In ziua cela ca nealtădată, 
Pe cind ardea In inimi o nădejde 
Străveche ca lumina şi curată, 


100 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Şi-a fost oprit talazurile 'ncete 
Un codru de sumane şi de plete 
La porţile palatului dreptăţii... 


Dar aşteptindu-şi ceasul judecății, 

In clipa cind şi soarele-aştepta, 

Dintr'un părete s'a deschis o ușă 

ŞI un aprod cu părul de cenuşă 

Sa arătat strigind: că au pierdut pricina... 


O şoaptă a zburat atunci din gură 'n gură 
Şi-a stins din inimi, ca un vint, lumina. 


Pe crucile bisericilor răstignit, 
De groaza nopţii, soarele 'ncepuse-a plinge 
Ca un drumej de veacuri părăsit. 


Şi 'mpovoraţi de ginduri tot mai grele 


Țăranii au pornit pe-aceleaşi drumuri Inapoi 
La focul paşnicului lor bordei; 

Dar noaptea wa aprins nici lună şi nici stele, 
Să tAlmăcească întunericul din ei... 


G. Bărgăuanu 


i 


Alecu Russo 


(17 Mart 1819—4 Februar 1859) 


Citeva date nouă cu privire la viața și familia lui 


Mulţămită îndeletnicirilor mele de paleograt, răstoind şi 
căutind prin vechi arhive, am avut norocul să r citeva 
documente care aruncă o nouă lumină asupra genealogiei şi 
bepeebităzilor vieţii lui Alecu Russo, 

ceste documente scoțind la iveală citeva fapte necunos- 
cute de biografii de pănă acum, aduc unele precizări care nu 
gat fi lipsite de interes. Notele de mai jos vor putea servi ast- 


ca o complectare a datelor biografice publicate pănă acum. 
Unele nte fiind prea lungi, sau fiind numai intr'un 
singur în legătură cu subiectul nostru, le volu reproduce 


numai fragmentar, le voiu rezuma sau le volu aminti doar în 
treacăt. Imi rezerv însă datoria de a le reproduce in extenso 
pe viitor într'o revistă de specialitate, 


Incepem cu testamentul lui lancu Rusul—tatăi scriitorului, 
a, t pe care îl transcriem întocmai după vechea slovă 
r 1: 


Diiată 


„Afiindu-mă en în vristă bărbătească In intregime ai adivăratile 
simțiri omineşti, am impărțit averea mea di clironomie și aceea cigti- 
gată de mine în Moldavia, latr'u acestaş chip: 


1 Arh. Sialalui, Tr. 1788, dos. 1846, Die 69, 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


IR E — 


Averea me să să impartă în cinci părți din cari să să deie ia 
fiește care copil cite o a cincea parteşi anume: Cleopatrei, Aspasiei, 
Ahilevs şi Polixeniei, tară rodurile a unile a cincea parte să fie a so- 
Gei mele Maria Rusu pi toată viiaţa ei, dară după stirşitul vieţii ei, 
capitalul a acel a cincea parte să se întoarcă iarăși la arătații mai 
sus fil al mel. 

ingroparea și toate grijile cuvenite sufletului meu, păr la cuve» 
nita vreme să se facă numai cite de un singur preut de mir şi la 
toate aceste să nu se cheltuiască mal mult decit una sută galbeni, 

Creştirea şi invățătura copiilor mei, să li să dele cu cit să va 
putea mai bună, mai cu deosăbire părţii bărbătești, 

Averea ce mi-au dărult-o frate-meu Dinul Rusul scoțind ceea ce 
va lăsa însuși pentru sufletul său, se va mai da cite una sută gal- 
beni de flește care nepot şi nepoată de soră a mea, iară ceelaltă a- 
vere, vor Impărți-o toată in patru părți, trățăşti fiii mei mai sus 
arătați. 

Evghenie Cavaler lancu Russu! 
1844 lulie 13 zill 
oraşul Eşii 


lată şi citeva fragmente din copia de pe tălmăcirea din 
gr e a testamentului Mariei Rusu, născută Rozolimu (mama 
vitreg A ei Alecu Russo),—testament făcut în ziua de 24 Iulie, 
1853 ln i: 


„.„Räpäusatul soțul meu- Cavalerul loan Rusul au lăsat după 
diiata sa din 13 luli 1844 mie şi ia 4 copii al noştri: Cleopatra, A- 
bilev, Aspazie şi Policsenia, 10,000 galbeni adică cite 2000 + de fi- 


Cara. 

„Din testamentul soțului meu să dovedește că eu pot să mă 
bucur de rodul acestor bani în cită vreme mă volu afla în vilaţă, După 
moartea mea Insă, aceste să vor împărți la sus zișii patru copii ai 
noştri dar din aceștii 2000 + am a lua 400 + care îmi datorè răpou- 
satul cu sinet scris de mina lulu. 

ss Cit insă pentru 2 (1 al mei Andonii şi Alexandru născuţi cu 
Fotint, n'am ci le lăsa pentru că numa! acel 400 + cari li am, i-am 
rindult pentru sufletul meu,..* 


Din testamentul lul lancu Rusul, vedem cu mirare că a- 
cesta nu pomeneşte nimic de fiul său Alecu. Testamentul este 
scris în anul 1844, atunci cind Alecu Russo nu mai era în fonc- 
țiunea de Asesor la Judecătoria din Piatra en cum vom ve- 
dea mai jos), unde fusese plåtit cu 450 lei lunar. Şi cum scri- 
itorul nu avea alte resurse de tral, faptul că lancu Rusul își Im- 

rte averea toată numai la copiii ce-i are cu a doua soţie 

nepoți şi nepoate de soră, iar fiulul său Alecu nu-i lasă 
mic prin diiată,—nmu are altă explicație decit că scriltorul era 
certat cu familia lui. 


1 Arh. Statului, Tr. 1788, dos. 1846, fila 24. 


ALECU -RUSSO 103 


Acest lucru reese şi din cele două suplici ale lui Alecu 
Russo, scrise în limba franceză, cătră Domnitorul Mihail Sturza, 
— documente care aruncă o tristă lumină asupra împrejurărilor 
primei lui tinereţi. Prin acele suplici, Russo, duios şi umilit, 
cu desnădejdea în suflet şi fără nici un ajutor din partea fami- 
liei, roagă stărultor să i se incredințeze un post oarecare, „pen- 
tru a dovedi prin zelul meu că sunt vrednic să fiu adoptat de 
fara mea“. lată cuprinsul celor două scrisori, copiate intocmai 
= ortografia lor, după originalele scrise de mina lui Alecu 

usso : 


Altesse Sérénissime lL.. 


„Entre tant d'infortunâs qul Vous suplient, je m'ai aucun droit 
si non mon infortune et considérant que Vous ĉtes aussi généreux, 
que grand que Vons tendez la main avec bien-velilance à tout mal- 
heur, encouragé par l'indulgence de Votre Altesse Sérénissime quli 
Paccutiiie, je me suis enhardi aussi après de douloureux débats, la 
honte au front et le désespoir au coeur, à invoquer Votre bien-veli- 
tance l... La providence invisible qui a creé ses enfants pour les Ii- 
vrer au désespolr et à la misèrë, a cédė sa place ă Celui qul com- 
prend ei subvient 4 cette misère et à ce désespolr 1... 

Altesse Scrânissime |..., profond et grand est le désespoir dans 
le quel je me trouve! combattant pled à pied chaque jour l'infortune 
sans cesse renalssante, meurtri par l'aspect de l'avenir qul m'est ré- 
serv, perdu dans mon pays sans aucune ressource, sans protection 
ou appai, sans espoir du cote de ma famille dont bien de circonstan- 
ces me sâpareroat à tout jamais L.. 

Altesse Scrânissime! mon présent et mon avenir aujourd'hul l'un 
si chanceux l'autre si sombre, je le dépose entre Vos malos avec l'es- 
poir qui tuit dans ma destinde obscure comme une douce conviction, 
que les acceptant je pulsse prouver par mon zéle que j'étais digne 
d'être adopté pir mon pays, de Vous vouer mon existence, que d'un 
mot, elle peut anéantir ou relever et de me compter pour à jamais 
dans mon respectueux dévouement de: 

Votre Altesse Sérénissime 
le fidèle et obeissant serviteur 
Jassy le 15 Avril 1841 Alex. Russo 


Pe această suplică găsim următoarea rezoluție domnească: 


„Dumisale Logofătulul Dreptăţii 
Să recomenduește pe iscălitul ca să să orindulască cit mal în 
grabă Asesor la o giudicătorie ținutală, 
Sturza In 3 iunie 1841* 
„lunie 22. D-lui Banul Pleşăscu în videre de vacanție vre unul 
loc potrivitu, va infăţoșa jaloba aceasta“. 


La 5 August 1841, Alecu Russo se simte nevoit să facă a 
doua cerere câtră Domnitor 1: 


1 Arh. Stal., Tr. 1382, Dos, 1421, Illa 58 şi 68. — Minisi. Justiţiei. 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Altesse Scrânissime ! 


Un premier succes eahardit toujours; mals quolque Votre Al- 
tesse alt daigné, dans sa bonté, apostiller favorablement ma premiere 
supplique, je n'ai pu en profiter. 

Altesse Screnissime l... Mr. le Logophâte Loupo Balsch, dans 
sa bienveillance pour mol, s'était à peine chargé de la supplique a- 
postilide pour la remettre à Mr. je Ministre de la Justice lorsque l'é» 
vânement malheureux qui l'a frappé, l'a force de quitter precipitament 
Jassy et le pays, sans que j'ai pu savoir co qu'il en âtalt advenu de 
ma supplique et de la résolution qui m'avait rendu l'espoir. 

Altesse Serenissime ! Aussi confiant maintenant, que j'étais trem- 
blant lorsque j'a] tendu ma première supplique, mals non moins né- 
cessiteux, je viens encore mettre entre Vos mains toutes puissantes 
mon sort, pour que Vous en disposiez selon Votre coeur et Votre bon 
vouloir, en suppliant toutefois Votre Altesse de prendre en considera- 
tion ei en pitic la position critique et désolante dans la quelle je me 
trouve, et de recommander, comme Votre Altesse l'a dejà falt, A Mr. 
le ministre de la Justice, de me pourvoir d'une place d'assesseur à 
quelque Tribunal de district, place qui se trouve aujourd’hui vacante 
4 Piatra; je serais mis par ce moyen et vos blenfalts en état de prou- 
ver mon zéie a vous servir et la reconnaissance et l'attachement sans 
bornes que Vous å voué de 

Votre Altesse Séránissime 
le très humble et très devouc serviteur 
Jassy le 5 Aoât 1841 Alex. Rousso 


Pe această a doua suplică, Domnitorul pune următoarea 
rezoluţie : 


„Dumisale Logotăt Dreptăţii 
| să recomănduiești pe Iscălitul ca să să orindulască Asesor la 
o gludicătorie. 
Sturza In 8 Avgust 1841“ 


In sfirşit, abia după patru luni dela prima cer i du 
ce, prin moartea Clucerului Alexandru Popovici, posisi A SE 
sor dela judecătoria din Piatra devine vacant, —Logofeţia Drep- 
tăţii, prin ordinul cu No. 5101 din 27 Seplembre 1841, tace 
cunoscut Judecătoriei ținutului Neamţ că: 


„Prea Inălțatul Domn cu decretul siobozit ia 17a curgătoare! 
iuni supt No. 232 au binevoit a rindul cen la ace Qiudecătorie în 
locul săvirşitului din vilață Clucer Alicsandru Popovici pe d-lui Alecu 


Rusu, de care spre ştiinţă | se face cunoscut, 
Canta Posteinice 


kd 


Cind şi-a luat în primire postul, i s'a cerut lui Alecu Russo, 
1 Arh. Stel., Te, 1484, dos. 26, fila 39. 


ALECU RUSSO 105 
RSR L nn, SE Reg NR. 


după cum şi astăzi se te, să-şi complecteze aşa numita 
„foaie de calităţi” sau SR de stare civila. A 

Câutind, am găsit şi această foae la Judecătoria de Neamţ 
(subt No. Zu din tr. 1445, complectată de mina lui Russo după 
cüm urmează: 


Namele și Pronumele: Alecu Russu. 

Data şi locul nașterii: La 1819 Mart 17. 

Studiile sale: Au invățat tranțuzăști, Nemţăști și Moidovinaşti 
a scrii şi a ceti în academiili de prin päriti 
străini, 

Ce limbă știe: Franţuzăști și Nemţăști, 

Este căsătorii! sau nu?  holtelu. 

Starea de casnice însușiri : In casa pärietasch, 

Poziţia acthală : Asesor giudecătoriei ținut, Neamţ, 

Anul, ziua în care s'a rinduit în slujbă: La 1841 Octomvrle A. 


După cum se va vedea, acest act are importanţa lui, 

E faptul că ne arată anul 7879 ca an de naştere al lui Alecu 

usso, iar nu 1817, cum se credea pănă acum. Dealtfel şi după 
actul de deces al scriitorului (din 4 Februar 1859), pe care l-am 
găsit în arhivele stării civile a Primăriei laşi, se vede că Russo 
a murit „În vristă de 40 ani“, de unde reese iarăşi că s'a năs- 
cut în 1819. , 

In acest act mai este de observat faptul că Russo se fe- 
reşte ca, la punctul 2 din formular, să arate şi „locul naşterii“, 
— lămurire pe care o dau toţi ceilalți cinovnici. Aceasta e încă 
o dovadă că Russo, A cum scrie şi lui Vodă—„sans espoir 
du coté de ma famille t bien de circomstances me sépare- 
ront à tout jamais“,—nu voia să mai! ştie nimeni unde s'a năs- 
cut şi al cui fecior este. 


Era interesant de ştiut: în ce fel işi îndeplinea Alecu Rus- 

so slujba de asesor? 
entru aceasta am cercetat statele Judecătoriei de Neamţ. 

In primul an de slujbă, 1842, Alecu Russo îşi Implineşte 
ee îndatoririle: nu anunţă niciodată că nu poate veni la 
judecătorie din pricină că e „bolnav“. Dar în curind firea lui 
de artist şi de scriitor, saupoate chiar şi sănătatea lui încă de 
pe atunci cam şubredă, îl fac să trimită tot mai des râvage de 
motivare a absenţelor, care, mai ales la început, îl pun în con- 
Diet cu „Prezidintele“ Telemah Lazu Spatar, până ce acesta se 
va fi deprins cu purtarea capriciosului său subaltern, 

Din sumedenia de „docladuri“ prin care scriitorul Îşi a- 
nunță ori îşi motivează absențele, reproducem de curiozitate 
numai unul singur, impreună cu rezoluţia „Prezidintelui“, 


106 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Dociad 
1843 februar 3. 
Supt iscălitul seputind veni astăzi spre indeplinire datoriilor 
sale, cu cinste face cunoscut Presudstţiei spre știință și regularisire. 
A. Rusu, âsessor. 


lată şi rezoluţia: 


Sa va trece deodată in sesie, lar apoi Logoteţiei cu cea întăi 
poștă să va răportui urmarea dsale Asesorulul Rusu care după incu- 
noştitațare ce i-am tăcut nici au vroit a veni la îndatoririle sale nici 
aşi da cuvintile pentru cl nu au venit, prescriindu-se și că astăzi 
proțesele au rămas nelucrătoare cu arătarea impregiurărilor, 

Prezidinte, Telemah Lazu Spatar. 


Alecu Russo deţine slujba de asesor dela 4 Octombrie 
1841 până la 1 lulie 1844. Cercetind dosarele, n'am putut afla 
demisia lui, şi nici vre-o altă indicație care să ne lămurească 
pentru ce el, dela această dată, nu se mai găsește în slujba 
Judecătoriei de Neamţ. 

Din toate „docladurile“ pe care le scrie Russo căiră 
„Presudstvie“, putem deduce că scriitorul nostru nu se prea 
împăca cu slujba de asesor, pe care o primise fiindcă nu a- 
vea alte mijloace de traiu. Cu cîtă mulţâmire pornea el in „co- 
mandiroice“ şi ce uşor se imboinăvea, îndată ce trebuia să in- 
tre în presudstvie ! 

sigur că, în timpul acestor „comandirofce“ prin judeţ, 
colindind satele din calea lui, suind şi coborînd cărările munți- 
lor, stind de vorbă cu ţăranii şi cu ciobanii din părţile locului, 
Alecu Russo va fi început şi mai mult să iubească obiceiurile 
şi literatura populară, să-l înțeleagă frumusețea şi să noteze 
cele mai frumoase poezii populare pentru a împărtăşi şi altora 
admiraţia lui pasionată. Acolo, în mijlocul celei mai incintă- 
toare naturi a ţării Moldovei, şi pe urma acelor fericite „co- 
mandirolce“, se va ti întărit primul imbold spre literatura po- 
pulară, care a influențat apoi atit de adinc literatura romină 
cultă, întinerind-o şi împrospătindu-i izvoarele creatoare. 


$ 


Cu ciţiva ani mai inainte, în 1838, Alecu Russo, cum spune A- 
lecsandri, venise din străinătate la moşia Negrişoara din ţinutul 
Sucevei (proprietate părintească) unde a stat vre-o doi ani. Aci 
s'a împrietinit cu Alecsandri, sosit şi el de curind în ţară, de pe 
malurile Senei 1. 

Dar Alecsandri „—mai norocos, —incă din 25 August 1839 
«ste numit Gei al mesei Pensiilor din Visterie, pe cind Russo, 
cu multă greutate şi abia peste doi ani este numit, după cum 


d a „La Cenienarul lui Vasile Alecsandri", 1921, de d. Sever Zotte, 


ALECU RUSSO 107 


am văzut, asesor la Piatra, fiind atunci în virstă de 21 de ani. 

Este cu totul inadmisibil ca Alecu Russo să fi venit în ţară 
în 1830. In anul acesta el nuavea decit virsta de 10—11 ani, 
—şi nu la această vîrstă a putut să-şi termine studiile „în a- 
cademiile de prin ţările străine“, cum arată „foaia de calități“. 
Apoi, în scrierea lui „Cugetări“, se vedeo deosebită cultură, pe 
care Russo nu şi-ar fi putut-o ciştiga în Elveţia numai până 
la virsta de 11 ani! 

in 1838, Alecu Russo, cum afirmă Alecsandri, venise 
în ţară cu o mică colecţie de încercări literare în limba fran- 
ceză, care in cea mal mare parte s'au pierdut. Incă de timpu- 
riu el începu să aştearnă pe hirtie, în limba franceză, impresii 
din excursiile pe care le făcea fie singur, fie în tovărăşia celor 
doi buni prietini ai iwi, Alecsandri şi M. Cuciureanu. Astfel, 
din anul 1859 găsim: Fragments dun voyage dans la haute 
Moldavie 1 şi La pierre du tilleul, légende montagnarde. In Mai 
1842 el scrie despre Palatul lui Duca Vodă, scriere pe care o 
dedică prietinului său Vasile Alecsandri. In tovărăşia lui Alec- 
sandri şi Cuciureanu, Russo culege, în acelaşi timp, poezii 
porai prin framoşti munţi ai Moldovei şi mai ales prin Va- 
SE SSES pe care Alecsandri o semnalează mal 

La 17 lantar 1846, trupa lui Caragiale joacă pentru pri- 
ma oară piesa lui Alecu Russo, Băcâlia ambițioasă. Dimitrie 
Gusti face critica piesei, iar Russo îi răspunde prin acelaşi ga- 
zetă oficială. 

In Februar acelaşi an, se joacă o altă piesă a lui Alecu 
Russo, anume /icnicerul Vadră, pe urma căreia, din pricina v- 
nor pasagii a revoluționare pentru acea vreme, Vodă tri- 
mite autorul În surghiun la mănăstirea Soveja iar pe actori la 
mănăstirea Caşin. In preajma Paştilor (1846), vel-logofătul lor- 
dachi Ghica serie anaforaua următoare câtră Vodă Sturza 2: 


Pre Inălţate Doamne! 


„Fiindcă după ştiinţele priimite, din actorii surguniţi la Monas- 
tirea Caşinul din ţinut, Bacăului după impregiurări cunoscute Inălţi- 
mei Voastre, unul se găsește bolnav, nu mai puţin şi Alecu Russo 
atlător asămiue la Monastirea Soveja din ținut. Putnii este bolnav, 
în privirea luminatilor praznici a învierii Mintultorului ci se apropie, 
gios iscălitul plecat priimești îndrăzneală a ruga pe Inăițimea Voastră 
ca cu milostivire asupră-le să binavolți a le da ertare și a-i slobozi 
pe toți de la asămine arestulre ca pocăiți de a lor greșală să se bu- 
cure petrecind sfintele sărbători in mijlocul familiilor lor, care cu a- 
tita mal mult de cit chear ei, să găsăsc pătrunse de jălire. 

Secția 2 A Inălțimel Voastre 

No. 7034 Plecată slugă 

1846, Mart 28 lordach! Ghica vel Logofăt, 


1 Ms. 311, fila 95. Ac. Rom. 
2 Dosar 9856, fila 20, Min. Interne, Tr. 1772. 


— 


105 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lată şi rezoluţia Domnitorului impreună cu adaosul Logo- 
fătului Ghica : 


— Rezoluţie Domnească — 

„Să Incuviințează in nădejde de o intreagă părăsire de la asi- 
mine urmări, fără carele vor aglunge In ace desăvirșită osindă, 
In 29 Martie 1846. 

Sturza 


Secţia I. Să să scri! Ispravnicilor că după Anatforaua aceasta, 
Inălțimea Sa au binevoit a pont apostilui maì sus pe care să li-o facă 
cunoscut că ei sunt slobozi di supt arest. 

Ghica Logotăt 


La 2 April (1846) Alecu Russo dela M-rea Soveja, im- 
preună cu actorii dela M-rea Caşin, sint puşi în libertate. 


E d 


In Arhivele Statului am găsit un act de invoială, din 1855, 
prin care: : Zamita Hrisoverghi Monahia, fiica lui Alecu Hriso- 
verghi şi a soţiei sale Elena, dănueşte lui Alecu Russo, partea 
ei de avere ce i sar cuveni din moştenirea părintească după 
procesul ce-l are cu Neculai Millu. Desigur că în acest proces 
de ac: gt Alecu Russo fusese apărătorul intereselor Zamftei 
mona D 

Şi poate să-i fi mers bine în acest proces,— căci după un 
an, la 1856, vedem că Paharnicul A. Cihac vinde moşia sa Teţ- 
canii2 din ţinutul Roman, lui Alecu Russo cu suma de | 
galbeni cu zimţi, primind arvună la început 500 galbeni, iar 
restul avind a-i primi «după 4 ani, cu legiuită dobindă. Tot în 
timpul acesta se constată că Alecu Russo avea în arendă dela 
bunul său prietin, Vasile Alecsandri, moşia Mirceştii pe timp 
de doi ani. Se vede insă că în această afacere cu moşiile nu 
i-a mers bine de loc, căci din pricina datoriilor pe care le-a 
contractat pe la diferite bânci dÉ persoane, | se pune secfestru 

e producturile de pe amindouă moşiile. Aşa că viaţa lui Alecu 
Rino în acest timp devine din ce fn ce mal grea, până ce 
scriitorul s'a stins din viaţă, înconjurat numai de creditori. 

In dosarul cauzei, No. 1173, tila 93, găsesc o scrisoare în 
original, a lui Vasile Alecsandri cătră Departamentul din Lå- 
untru, cu data de 20 Ghenar 1859, din laşi—cu 14 zile înainte 
de moartea lui A. Russo. lată cuprinsul ei: 


Onorab. Departament din Lăuntru, 
Administrația de Roman au aratat prin raportul cu No, 149060că 


1 Arh. Stal, Tr. 1765, dos. 720, f. 52, 
2 id., dos. 841, i. 5, 


ALECU RUSSO 109 


eu m-aș fi împotrivit secfestrării productelor anului trecut de pe mo- 
şia Mirceştii și Teţcanii ia pretenția Băncii Naţionale, 

Singurul răspuns ce pot da in asemenea impregiurare este: să 
să facă intrebare acelei administrații dacă au primit din parte-mi vre-o 
declarație formală privitoare asupra productelor de pe zisele moșii? 

Eu nu-mi aduc aminte să fi dat vre-odată asemenea declarație 
căci de și DI. Al. Russo îmi este dator cu bani din ciştiul Mircești- 
lor, insă nu am oprit nici odată lucrarea legală a Administrației de 
Roman, cl m'am mărginit numal a observa fostului Privighitor că in- 
nainte de a se pune sectestrul pe productele de pe moșia Mirceşiii fa 
folosul pretenției Băncei Naţionale, s'ar îi cuvenit a mă despăgubi 
ma! iată! cu banii ce-mi datorește Di. Al. Russo ca posesor moşiei 
mele=, 20 ghenar 1859. laşi. 


Cumnatul Postelnicului Vasile Alecsandri, anume Constan- 
tin Cozoni, însărcinat fiind de Postelnic cu căutarea intereselor 
sale, printr'un răspuns cătră Ministerul de Interne arată că Alecu 
Russo a rămas dator, E posesia moşiei Mirceştii, cu cel de 
pe urmă ciştiu, al sf. Dimitrie, In sumă de 750 galbeni. 


In zorii zilei de 24 lanuar 1859, cind în piaţa Unirii, în 

a -s hanului Petrea Bacalu, se învirtea hora Unirii, Alecu Russo 

ia încă suferind şi singur într'o odae a caselor Maioresei Pa- 
ulina Duca din mahalaua bisericei Bârboiului, işi aştepta—poate 
cu mulțămire—sfirşitul, 

Peste citeva zile (La 4 Februar, şi nu înainte de Unirea 
Principatelor, cum s'a crezut pănă acum), Alecu Russo moare, 
lăsind în urmă o droae de creditori, şi în nişte împrejurări pe 
care actele reproduse mai jos ni le vor lămuri mai bine decit 
orice altă povestire. 


1, Raportul Comisarului al IV-lea, cu No. 622 adresarisit 
Poliţiei în 5 Februarie 1859 


D-lui Aga Alecu Rusu bolnav fiind de mai multă vreme Intro 
odale a casilor D-sale Cucoanii Paulina Duca, soţia răposatului Ma- 
ior Costachi Duca din această dispărțire,—s'au săvirşit din viiață a- 
sară la 4 spre 5 a curgătoarii pi la clasurile șase, a căruia avere ci 
s'au găsit în zisa odale după arătarea D-sale Cucoanii şi în contore. 
mitatea verbaiei oticii a D-sale Domnului Şef Onoratei Pott fache- 
indu-se jurnai! după rindulală s'au asigurat supt pecetia Comisiei și 
D-sale Maiorului Alecu Fotino declerat de reprezentator şi mai ma- 
relui frate orfanilor rămaşi unde puindu-să pază de inadins spre ne- 
jigairea peceţilor să aduce la ştiinţă că D-aei Cucosna Maloreasa nu 
vroeşte a mal suferi in pomenita odale avutul, fiindcă chiar pl! răpo- 
satul după picetiulre, ridicindu-l, l-au dus la bisărica Mănăstirei 
Bărboiului cerind ca acel avut să să deie în păstrarea cul sar cuveni 


pără la ce de pe urmă lucrare lară chelța dulapului cu cărţi și acea 


110 _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


i Äere 


dila 3 sărtare a scrinelul luindu-să să prezentează onoratel Poliţii cu 
țitatul jurnal spre ma! bună lămurire și inaintirea celor cuvenita. 
Comisar, Antohl 1 


2. JURNAL 


Anul 1859 luna februar in 4 zile, acum la şasă după douăspre- 
zăci sara, în priivirea boalei pe care D-lui Aga Alecu Rusu au păti- 
mit de mal mult timp, săvirşindu-să din viiață, intru o odaie a case- 
lor D-saie Cucoanii Paulina Duca, soțiea râpousatului Maloru Cos- 
tache Duca, cărula rămiladu-i un scrin cu hirtii, o ladă de fier, dou- 
sprezece potreluri adică zâce tablouri muşamă și două cu prevazuri 
suflate, un ciasornicu model vechi cu copertele de aur fără alisidă, 
un dulap cu cărți, care dulap simplu însă fără cărți este a Dumisale 
Maloresei după aratarea ce am tăcut, o ladă cu capacu stricat, ta 
care sunt strale ai aşternut de culcat, o scatulcă mică cu albituri, un 
toc de pălărie, un săcuşor cu negrituri şi o legătură cu două oghea- 
luri de vară | alti albituri. Toate aceste ce să zic mal sus că sunt 
a răposatului după incredințarea D-sale cucoanei asigurindu-să supt 
pecete Comisiei despărțire! a 4-a şi a D-sale Malorului Alecu Fotino 
declerat de reprezentator și mal marele frate a orfanilor rămaşi, pe 
lingă care mai găsindu-să şi nişte mărunțușuri ci s'au mai găsit şi 
care s'au depus în scrin, cu clasornicu, | osăbite hirtii,—deci lada 
precum s'au zis stricată cu scatulca, n'au nici cheile lor, şi intru a- 
ceste mărginindu-să avutul dumisale Aga, după aratarea d-sale Cu- 
coanii, care cere a să da în păstrare cul s'ar socoti, pănă la ce de 
pe urmă lucrare, nevroiad a le prilmi în casa dumisale, şi prin ur- 
mare incheindu-să jurnalul de față, să ajăturează chelța dulapulul cu 
cărțile, şi altă cheit dela trel saltare a scrinului, iar acea a lăzii de 
fier să afiä tot in scrin. 

Maior A, Fotino 2 
p. Comisar, Măcărescu 


Extract din condica morților pe 1859. 
Starea civilă a orașului Jost 
la No. c. 65 


La 4 fevruar 1859 a murit Russu Alecu nobil, de troahnă, in 
vristă de 40 ani. S'a îngropat la biserica Bărboiu—lar iconomu Op, 
Savinescu i-a cetit prohodul, 


Cheltuelile făcute cu înmormintarea lui Alecu Russo, Dé 
cum arată lista lor 5, se ridică la surprinzătoarea sumă de 174 
galbeni, trel mii două sute treizeci de lei şi 20 parale. La in- 
mormintarea lol au slujit Vlădica, un arhimandrit şi trei preoji. 
După cum se vede din aceiaşi „listă de cheltueli“, Russo a fost 
inmormintat în curtea bisericii Bărboiu din laşi, într-o groapă 
„ZIdită cu cărămidă“. Indată ce am aflat acest lucru, m'am dus 
la biserica Bărboiu ; dar acolo am văzul, ca şi pe la alte bi- 


1 Arh. Siet, Dos. 454, fila 150, Tr. 1797. 
2 Dos 48i, vol. |, fila 151. 
3 Idem, lila 58. 


ALECU RUSSO 111 


serici, că toate pietrele de pe morminte au fost scoase de la 
locul lor, iar unele au fost chiar vindute de câtră epitropi, în 
diferite rinduri, unui antreprenor de monumente, Noroc că la 
biserica Bârboiu, după 45 de ani, se mai află încă în slujba de 
îngrijite bătrinul Hristache Gheorghiu, care şi-a adus aminte 
şi mi-a arâtat, în partea dreaptă a bisericii, în afară, locul unde 
a fost înmormintat mobilul Alecu Russo. Groapa fiind, după 
cum am văzut, „zidită cu cărămidă“, s'ar putea identifica uşor. 

Printre obiectele răinas: pe urma lui Alecu Russo,—a că- 
ror valoare după „catagrafia şi preţăluirea* făcută atunci,—se 
ridica la suma de 2625 lei, cele mai interesante de sigur pentru 
critic şi istoricul literar sint cărţile. Mica bibliotecă a lui ee, 
după cum arată inventariul pe care-i avem supt ochi, era alca- 
tultă în majoritate din volume de istorie: „Istoria Daciei, a Va- 
lahiei, a Moldaviei şi a Besa'abiei“, „Istoria politică şi socială 
a Principatului”, „Litopisăţe  Moldovineşti de Kogălniceanu“, 
toria Rominilor, de Vaillant; „istoria lumii nemţăşti, de Krin“ ; 
„Istoria Austriei cu Turcia în franţuzăgti“, etc, In al doilea rind, 
Teatru şi cărți de lieratură rominească: Alecsandri, Conachi, 
Negruţi, Hrisoverghi, „Cintice populare“, etc.. In sfirşit, cârţi 
de Drept, Geografie şi diverse (cele mai multe în franțuzeşte, 
şi fără ca, în listă, să fie indicaţi autorii). 

Catagrafia „hiriiilor de valoare” rămase atunci pe urma 
lui Russo, printre citeva sute de sineturi de datorii şi alte ir- 
semnâri mărunte, pomeneşte şi citeva hirtii mai importante pen- 
tru noi: „Un atistat tranţuzăsc din 1853", „Oactă franțuzască 
de 20 file în mai multi pricini“, Corespondenţă (35 de scrisori 
în franţuzeşte şi 'n romineşte), Un memoar franțăz de 16file“, 
„3 bucăţi atestate italieneşti a răpos. Russu pentru funcția de 
Viţi- Consulat a Siciliei şi, în stirşit, „un act din partea gu- 
vernului Rosian pentru nobilitațea familiei Rusu, din anul 1824 
dechemvrie 16“, 

Toate celelalte sinete de datorii, au fost publicate de d. 
P. V. Haneş, în lucrarea d-sale „Scrieri, Alecu Russo” din 1908, 
trecute in tabloul de „activ şi pasiv” al averii lui Russo, 

Amintim aici şi faptul, interesant poate, că pe urma lui 

au rămas şi o mulţime de „giuvaeruri*, ` probabil gajuri 
pentru datorii. 
| H 


Câutind dosarul de epitropie a minoriior rămaşi pe urma 
Mariei Rusu, am găsit că sfatui de familie a fost Gen din : 
Gheorghe Donici, Teodor Ston, Dimitrie Rallet, Maiorul Cos- 
tache Duca, Alex. Zosen şi Leitinantul Al. Fotino,—in calitate 
de rude şi prictini ai repăusaţilor lancu şi Maria Rusul (Aceștia a- 
leg epitrop ai minorilor pe Alecu Russo, care a arătat buuăvo- 
inţă pentru această insărcinare şi care iscăleşte de primire jur- 
nalul incheiat de sfatul familiei in 21 Octombre 1854). + 


1 Arh, Statului, Tr. 1738, dos, 1846, fila 5. 


112 al VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cercetind spiţa de neam a familiei Donici,—Întocmită de 
d. O. Leca,—vedem că Spatarul Manolache Donici, insurat cu 
Fiena Rosset Roznovano, are cinci copii şi anume: Ruxanda 
măritată cu Rosseti), Smaranda (măritată intăia oară cu Aga 
Petre Negre,—tatâ/ lui Costache Negri,—şi a doua oară cu Lo- 
gofătul şi Cavalerul Costache Conachi), Gheorghe Vornic (în- 
surat cu Catinca Rosseti), Nicolae din Basarabia şi Scarlat Aga 
(însurat cu Smaranda Rosseti). 

Tot după spit de neam a familiei Donici, se vede că un 
Postelnic Toma Rusul a fost însurat cu Smaranda Donici, sora 


sătorită cu Dumitru Egorovici Rusul şi a avutcinci copii, din- 
tre care cel mai mare ut în 1830. 

După spiţa de neam a familiei Rusul din Basarabia, s'a 
descoperit Postelnicn! Toma Rusul (insurat cu Smaranda, 
fiica Vornicului Darie Donici), este tată! lui Dinu şi Iancu Rusul, 
deci bunicul lui Alecu Russo. 

Aşa dar, Alecu Russo era înrudit cu următoarele familii 
din protipendada Moldovei: Rosseti, Donici, Conachi, Negri, Gane. 
El eta, după cum arată şi d. PV. Haneş,——văr al doilea cu 
Costache Negri. 


Intre mulți moldoveni care au rămasîn Basarabia după a- 
nul 1812, primind supuşenia rusească şi depunind jurămînt de 
credinţă cătră ărat, m În lista dvoreanilor (nobililor) 
publicată de d. N. I. Hallipa în cartea d-sale «Trudi», vol. MI, 
p. 413, şi pe următorii membri al familiei Rusul, în anul 1817: 
Colejkii asesor Dinu Rusu, Medelnicer Constantin Rusu, lancu 
Rusu, Costache Rusu, Grigore Rusu, Coach) Rusu şi lordachi Rusu. 


D. dr. Cazacu a avut prilej ca, cercetind dosarele vechi ale 
Cassei nobililor din Chişinău, să descopere într'un dosar şi spiţa 
de neam a familiei Rusu, întocmită anume după documente care 
întăreau cererea a o parte din membrii acestei familii ce do- 
reau să fie recunoscuţi de nobili. D. dr. Cazacu a avut bună- 
voinţa să-mi comunice o copie de pe acea s care ma În- 
drumat cu succes în cercetările ce le-am mai departe prin 
arhive ca să complectez astfel spiţa de neam a scriitorului, cu 
toate datele ce le-am putut descoperi pănă acum. 


4 Arh. Statulal, Tr. 1788, dos 1846, fila 5. 


Dumitru 


| 
lonaşcu 
= Safta Brădescu 
Scärlal 
loan 


j 


Şărban 


Henicer 
=o fiică a lui 
vel armaș 
+ 1807 


ereere reete EEERRERRE eeng 


Carp Oheorghe 
Toader Nacul 
Medelnicer 


lacovache Rusul 
Gheor: 


loan 
ghe 


ijë Spălarul 
sina 


Leon Eutro- 


Gealepul 
Alexandru 
= Zoe Calargi 

= Te, 


a lui Gheorgh 
Alecu RUD 
sig Ta 
rina 


) Casandra fiica lui Hurmuz 


eege 


Í 
U 


Toma Rusu Poslelnic 


Carp Vel Spalar Ana Acsinla Antimia Anisia isiinca 
tin 


Smaranda Donici 
Constan- lon Ecole: 


Origo- loan 


terina evici 
rie 


EN 


1747 Tudor Carp vel Stolnic 


=1) O fiică a Calrinel st 


2 
Todiraşcu 


(Vasile) der 


Rusul Vel Stolalc 1618 
Varlam Toa- 


lonașcu Vel Logolă! 1656 


Vasile Carp-Rusu 
1785.  Şalrar 
Gheorghe 
(Iordache) 1512 
Dumilru 
| 


Alexandra 
= Zamíirija Donici 


1682 
| 


Oligoraşcu biv Spatar 


Carp Jenicer 


Todiraşe Pârcălab 
lorda» 
che 


1850 


de Soroca 


Stolnic mare 
lonijā Paharnie 
1811 
loan 


Grigoraş 


D IA 


Aposlol, Părcălab 1671 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


D 
+. 


O parte din străbunii lui Alecu Russo purtau şi numele de 
Carp (astfel Toader Carp vel Stolnic, tatal lui Toma Rusul Pos- 
telnic, bunicul din spre tată al scriitorului). Numele de Carp 
intilnit în spița de neam a familiei Rusul nu este decit un nume 
din botez— Toader Carp vel Stolnicul fiul lui Carp Rusul—şi 
nici de cum nu este un nume de familie al neamului Cărpesc 
de peste Prut, cum ar fi de pildă al familiei Carp, băştinaşă 
in ţinutul Vaslui (curgătoare din Carp Lungul biv vel Armas 
—fiul lui Gavril Lungul 1 --stăpinul moşiei Olășăii şi Țibăneştii 
de pe apa Șacovăţului ot Vaslui, încă din timpul Domnului 
Moisă Moghilă Voevod din anii 7138 (1630). 

Interesantă în această privinţă, este o scrisoare a sfetni- 
cului Curţii loan Pruncu, din 1823, aflătoare în Arhiva Casei 
Boerilor din Chişinău prin care acesta cere dela statul rusesc 
recunoaşterea sa ca nobil în Basarabia, după arătarea spiţei de 
neam şi actele doveditoare, lată, la punctul 5 al scrisorii, pa- 
sagiul care ne interesează: 


Al cincilea. Porecla meg cea adevărată din mai sus pomenitele 
documenturi şi dovezi se descopere că este Bucium şi fiindcă acum 
port porecla Pruncu, apol pentru o asămine prefacere a familiei mele, 
dacă in Moldova n'ar fi foarte obicinuit a se face o asemenea prefa- 
cere a poreclelor, ar trebui să pulu în vedere Comisiei dovezi pentru 
aceaste, Fiind insă că in Moldova o asemenea prefacere a poreclei 
se obicinueşte adeseori la multe familii, precum dumnealor bolerii 
Ruseşti s'au poreclit întru Indelungată vreme Carp şi precum dumnea- 
lui Vornic Matei Negel (ing Gavriliţesc se poreclește Negel*, 


lar mai departe: 


„Şi din aceasta se descopere lămurit că unii din suitorii mei au 
făcut obicinulta prefacere a poreclei adică după cum boierii Rusești 
s'au știut in deobște că poartă porecla de Carp, şi din documeaturi 
s'au dovedit că cea adevărată poreclă a d-lor este Rusul, asemenea 
şi eu purtind porecla Pruncu, ocirmuirea Moldaviei din documenturi 
au descoperit că cea adevarată poreclă a familiei mele este Baciume... 
etc, 


Tot cu privive la numele Carp şi la alte împrejurări din 
viaţa ascendenţilor direcţi ai s:riitorului, sint interesan:e docu- 
mentele familiei Rusul, pe care Dinu şi lancu Rusul le depun 
în Divanul Domnesc la anul 835, într'un proces început Get 
din anul 1808 cu Episcopia de Haşi, pentru stăptairea unor mo- 
şii strămoşeşti anume: Cioriceştii, pol sat Viriţii, o parte din mo- 


1 Arh, Stal, Tr. 501, dos. 425, f. 59 și verso. Trib. Vaslui. 


2 Publicată de d. Oh. Ghibă în „Arhiv alogică” a d-l 
Sever Zotia, Îi, 1913, pg. Cam Ke ene SE SEN 


ALECU RUSSO 115 
o a i 


şia Grindul Uimului cu două bălți, Lăpuşna şi Lā a şio 
parte din moşia Lungaşii dela Tinuta Fälciului cir EE? că 
aceste li ar cuveni de pe buna lor Stolniceasa Casandra Carp, 
soţia Stolnicului Toader Carp Rusul.1: Dar Împotriva acestei 
reclamaţiuai, Episcopia de Huși dovedeşte că acele moşii le are 
cumpărate cu bună credinţă dela Stolniceasa Casandra cu fiii 
ei: Dinu, lon, Costache şi Toma Carp, cu zapisele din anii: 
7264! 7266 un ŞI 7268i se Intre alte documente care au 


servit în acest proces este şi o mărturie din anul 1823 Avgust 


28, „Încredinţată“ de Medelnicerul Lupu Roset, ta cuprinderea 
următoare : 


„Prin aceasta, în cuget curat arăt adevărul că: la anii 1807 
după moartea cumnatului meu Medeinicer /acovachi Rusul, fiul lui 
Gheorghie Carp Rusul, ci era tăcut cu ace dintăi fimeie a Stoinicu- 
lui Toader Carp Rusul din tamilia Buhușască, întrind eu în cerceta- 
rea hirtiilor case! cumnatului meu, am afiat şi nişte hirtii a casei bo- 
erilor Rusăşti lancu şi Dinul, Rusăşti cărora făcindu-le de ştire au 
mers şi le-au luat precum le alesăsăm eu deosebite de hirtille casel: 
însă două Ispisoace sirbești pentru moşia Cioriceştii la ținut Pălciu- 
iul, i o carte poroacitoare pentru moșia Grindul Uimului pi care să 


atiă şi două bălți, Lăpușna ai Lăpușnița, şi spre a fl de credință ur- 
mează a me iscălitură, 


Lupu Rosăt Medelnicer2 


Procesul se tot amină din pricină că Dinu Rusul, de peste 
Prut, nu se poate prezenta intotd:auna la întăţoşare, din dife- 
rite GE srâri; dar după 31 de ani, adică în anul 1839, Dinu 
şi lancu Rasul pierd procesul, fiindcă, după dovezile aduse în 
Divan, acele moşii au fost date ca zestre Casandrei Carp de 
câtră tată! ei, Hurmuz Gealepul, iar după cum şi mărturia de 
mai sus a Medelnicerului Lupu Rosât dovedeşte, ei nu se trag 
din Casandra Carp, ci din prima soţie a Stolnicului Toader (o 
Buhuşascâ) ca'e nu a avut acele moşii de zestre. 

In adevăr, Stolnicul Toader Carp Rusul, inainte de a lua 
pe Casandra, fusese căsătorit cu o fată a lui Gheorghiţă Spa- 
tarul şi a Catrinei, 3 sora Mariei Dumitrașco Ursachi Stolnie, 
—ambele fiice ale lui Alexandru Buhuș.—vastitul hatman, fra- 
tele Doamnei Anastasia Duca Voevod,4 —=u Alexandra, năs- 
cută Neculai Ureche. 


NM 
= a 


Dar în ce privește vechimea familiei lui Russo, în cerce- 
tările mele cu prilejal rînduirii unor vechi documente din Arhi- 


1 Condica de Anaforale pe 1859, No. 25, fila 145, 
2 Arh. Stal, Tr 545, dos. 1587, f. 115, Divan Domnesc. 
3 Let KEE dee Gs EE di SÉ (49). 
Gë va Genealogică“, Gene a fam. Hurm i, I, b 
p. 136, de d. Sever Zolta. Lt 198 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 


EN 


vele Statului, ale unor moşii din Basarabia, am avut iarăşi no- 
rocul să intilnesc de citevaori numele de u sau Rusul, A- 
cest nume de familie se întiineşte pănă în vechi timpuri, Din 
documente se vede că el a fost purtat de vrednici boeri care, 
in decursul vremii, au ocupat uneori înalte dregătorii supt di- 
Tech Voevozi. 

lată lista acelor documente, numerotate după vechime : 

1;—Din 7126 (1618) Ghenar 14,—un ispisoc dela Radur 
Voevod, din care se vede că: Roman şi fratele său Toader, fe- 
ciorii lui loniţă şi Ciurlea, etc., chiamă în judecată pe Lupul 
Treti Logotăt A pe giupineasa lui Antimia, etc, toți nepoți ai 
lui Poroseciu Siolnic,—pentru un vad vechiu de moară din sc- 
tul Macicăuţii, vadul cel din jos, unde a fost moara lui Macicu 
Rusul. Vodă alege pe credinciosul boer Rusul vel Stolnic să 
facă cercetare la fața locului, pentru lămurirea pricinii cu acel 
vad de moară. 1 

Din acest document putem presupune că satul Macicăuții 
şi-ar fi luat numirea chiar dela morarul Macicu Rusul, care: 
stăpinea din vechiu acel vad de moară şi, celace e mai r- 
tant pentru noi, e că familia Rusul pare să-şi tragă obirşia 
de aici, din satul Macicăuţii, în ţinutul Orheiului,— acel Rusul 
vel Stolnic fiind un urmaş direct, dacă nu chiar un fiu al mo- 
rarului Macicu Rusul. 

2,— Din 7158 (1650) Iunie 28.—Suret de pe ispisocul dela 
Vasilie Voevod, prin care se arată că venind inaintea Domniei, 
Ionaşco Rusul ce au fost Medelnicer-Marea a cerut să-şi ia 
hotarnie şi să-şi aleagă hotarul satului său Tobhatinul despre 
Dubasari şi despre alte hotare. 

3.—Din 7163 (1655) Mai 30. Mărturia boerilor /onaşco Ru- 
sul vel Logofăt, Giigorie Rusul vel Spatars şi alţii prin care 
se întăreşte vinzarea făcută de Gheorghe Roşca, ce au fost Vis- 
tiernic, pentru moşia Stărpianii din ţinut, Lâpuşaii pe apa Pru- 
tului, către Darie Cirabăţ Marele Comis, drept 170 oi mari şi 
100 de cirlani de Lăpuşna, 

4.—Din 7164 (1656) April 2. Peun uric sirbesc, prin care 
Gheorghe Ştefan Voevod milueşte M-rii Trei Erarhi trei sate, 
anume: Râchitenii, Tămăşănii şi luganii pentru ţinerea şi hrana 
unor dascali buni în învăţătură la şcoala înființată în M-tire de 
Vasile Lupu Vodă—printre iscăliturile altor boeri intilnim şi pe 
acela a lui /onașco Rusul vel Logofăt și a lui Gligorie Rusul 
vel Spătar.4 

5.—Din 7179 (1671) Iulie 2. Pe zapisul de vinzare prin 
care Alecsii şi soru-sa Ana, feciorii lui Bratăş şi Aftenia, şi Gli- 
gorașco şi cu sora lor Ana, feciorii Andrei, nepoți lui Bratăş, 
4 vind lui Gheorghe Catargiul vel Vornic Vişnet Zemlii, un he- 


1 Din docum. moşiei „Macicăujii oi Oihei“, No, 16. 
2 Doc. No. 1 al moşiei Tohstinul. 

3 Din „Cronica Hușilor“ de Melhisedec, pg. 196. 

4 Uricarul VII, pg. 7. 


ALECU RUSSO 117 


leşteu „de pe Ivancea* cu 40 lei bani de argint; printre cel ce 
erau de faţă la numărătoarea banilor, se vede iscâlit şi Apos- 
Kg: ec e aaa de Soroca (Părcălabul iscăleşte foarte 
citet ş it). . 

Bia 7191 (1683) Oct. 12. Pe actul de vinzare al casa- 
lor cu locul lor din jurul bisericii Albe, de cătră Anita soția 
repousatului Solomon Birlădeanul, cătră Doamna Anastasia a 
lui Gheorghe Duca Vodă,—intre alți marturi care erau de faţă 
la facerea actului, iscăleşte şi Rusul Dvornic Glodnii.2 

7.— Din 7190 (1682) Sept. 9. Pe zapisul prin care Panhi- 
lie, feciorul Stranei, dărueşte lu! Neculai Racoviţ Postelnicu! cel 


Mare o jumătate de „bătrin“ din satul Budeşti pre Tobhatinul 


ot Orhei, —printre alţi boeri care întăresc actul, găsim iscălit 
şi pe Todiraşco Rusul Postelnic.s 

8 Din 1741 Oct. 20. Hotsrnica moşiei Visternicenii din 
rr Chişinăului, este făcută de Toader Carp Medelnicer,4 

anaite Sărdarul şi Vasilache Mâzăreanul biv ftori Visternic. 

9.—Din 1745, Iulie 16.—Hotarnica moşiei Macicăuţii din 

ținutul Orhelului este tăcută de Const. Donici şi Carp Rusul. 5 
„__10.—Din 1748.— Mărturia hotarnică făcută de „Carpu Stol- 

nical“ şi alţii, pentru moşia Baiucanii. 6 

11.—Din 175? Iunie 2— „Gheorghe Carp biv Polcovnic, dă 
rudelor sale, fraţilor Buhuș, satul Bivolarii din judeţul Doroho- 
iului în schimbul caselor din uliţa Hagloaei din Eşi pe care le 
“cumpărase pe nedreptul tatăl seu Toader Carp Stolnicul dela 
monahul Varlaam Ursachi, întru cit se cuveneau Buhuşeștilor 
şi pe care nu le mai poate inapola din cauză că pe locul lor, 
vindut lui Ştefan Bosie Cămăraş, urmează să se facă mănăsti- 
rea Sf. Spiridon“. 7 

12.- Din 1763, lunie 5.— Zapisul de danie al Casandre! 
Carp, prin care dănueşte bisericii Sf. Atanasie gi Chiril din laşi, 
moşia ei Cotigenii, de pe apa Prutului, ţinutul laşi. 

13.—Din 1783, lulie 11.— Mărturia iscălită de Dumitru Bog- 
dan Şatrar, Stefan Ciogole Vornic şi Vaduc Ban, prin care a- 
rată cum au ales partea de moşie a Șatrarului Vasile Carp 
Rusul din moşia Coşmirca (sau din vechi Oprişeni) de spre 
partea lui Gavril Vartic.9 

14.— In 1784, Gheorghe Rusu 10 ar fl zidit M-rea Tabora 


` 1 Din doc. No. 7 al moşiei „Peșiera“ ocolul Orhei, care moie 
în 1640 se mumia „Movilova", Arh. Stab. 
2 Din „Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei”, doc, VI, pg.5. 
3 Doc. No. 1 al moşiei esii ol Orhei, Arh. Siet, 
4 Din „Trudi, Tom. 1, pg. 48. 
5 Doc. moșiei Macicăuţi ot Orhei, No. 45, Arh. Siel. 
6 Din „Trudi*, IL, p. 18} 
7 Revista „lon Neculce“, p. 295, doc „Si. Spiridon”, publica! de 
d. Sever Zolta. 
. 8 Uricar, XIX, p. 95, 
9 Vezi „Trudi”, IIi, p. 249—250. 
10 V. Z. Arbore, „Basarabia” in sec. XIX, pg. 327. 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de lingă Orhei,—zidită, după alte presupuneri, de căiră Vata- 
vul de Orhei Darie Carp în 1775. 


$ 
ka as 


In anul 1832 lancu Rusul trăia în Moldova în ţinutul Su- 
cevei ocolul Muntelui, avind în arendă în tovărăşie cu Andrei 
Chefneux, moşia Dorna, din anul 1833 pănă în anul 1838. 

Dela această dată lisindu-se el de posesia moşiei, răzăşii 
Dorneni li-au vindut pentru suma de de galbeni, o parte 
din acea moşie anume: „Dealul omului şi dialul lui Ciubuc supt 
numele de Negrişoara”. Din anul 1839 Dechemvrie 21, moşia 
rămine numa! a tui lancu Rusul pe care el o descrie astfel: 

„Am doi munţi cu codri mari, cu două pirăle mari numite 
Neagra mare şi Negrişoara şi pi care pirăie să scobor tot felut 
de cherestele şi catariuri în pirăul Bistriţa, cu 21 de herăstrae 
lucrătoare şi cu o moară de măcinat făină, cu locuri multe de 
bune finaţuri şi cu multe alte pirăuțe vil şi luminate poeni“. ı 

In anul 1843 Mart 27, Cavalerul lancu Rusul vinde Ma- 
relui Logofât şi Cavaler Costachi Conachi aceşti doi munți cu 
ve og şi frumuseţea lor, pe 5000 de galbeni în naht 
cu zimți. 


Interesantă este cererea în original scrisă de lancu Rusul 2 
câtră Divanul ţării de sus pentru vinzarea celor doi munţi, un 
act îăcut cu oareşicare etichetă— căci, lingă iscălitura lui de supt 
cerere, Cavalerul lancu Rusul işi pune şi pecetea In ceară roşie 
cu blazonul familiei „Rusul“ care este ccmpus astfel: în mijloc 
o marcă cu inițialele suprapuse „/. R.“, de desubt o ramuri de 
Stejar, în dreapta un leu ce ţine marca şi în stinga un ostaş 
care stă pe o ţeavă de tun, ţinind marca. 


$ 
+ - 


După ce am cercetat astfel, cu modestele noastre mijloace, 
pănă in vechi timpuri, pe ascendenţii lui Alecu Russo, ar fi ni- 
merit, pentru a complecta aceste însemnări, să vorbim şi des- 
pre descendenţii iubitului nostru scriitor, 

Dar Alecu Russo n'a fost căsătorit. 

Tatăl său, Insă, Cavalerul Iancu Rusul,—după moartea pri- 
mei soţii cu care a avut ha Alecu, venind în Moldova, se că- 
sători a doua oară, probabil prin 1833—34, cu Maria Rosolimă,. 
de origină greacă, văduva fostului consul francez la Constan- 
tinopol, V. Lapierre (cu care avusese o fiică Paulina, căsăto-— 
rită cu majorul Costache Duca, mort în 1856). 


1 Arh. Siet, Tr. 812, op. 5, dosar 165, lila 1. ră 
2 Ibidem, fila 5. 


ALECU RUSSO 119 
EE EE EE 14 


Dăm mai jos şi pe urmaşii Cavalerului lancu Rusul cu 
Maria Rosolimă, după actele găsite până acum. i 


Iancu Rusul, Cavaler După moartea lui fancu Rusul 1845 
2)= Maria Rosolimo aria se căsăloreșie cu Fotino 


Aceasia fusese eegend 


cn Laplerre 
Coasul francez eat Anlon 
la Constanti- 
| nopo! 
Paulina 
=Malor C. 
Duca 
+t 12 Noemvre 
1856 
| Elena n. 1849 
=Vasile Oo- 
gulescu 
EC CRAII CAINI a N a E aee 
Cleopaira n. 1855 Aspasia Abhiler Malor Polixenia 
1)=lancu Rallei n. 1836 Mai 20  n.1857 lunie 18 ne 1842 
2)= "Th, Aslan = Oh. Bolius  —Ecaterina Cozoai es 3 
== p ra 
Cheorghe loan Căpilan Pa 
el SEENEN ae éch 
deeg ai ai iu 25 A Radu An- Olga 
Edgar Alfred Madelena drei 


e Ze 


La 4 Februar stil vechiu, la ora 6 dimineață, s'au îm- 
plinit 64 de ani decind Alecu Russo s'a săvirşit din viaţă, în im- 
prejurările dureroase pe care acum le cunoaştem. 

Deşi prilejul comemorării morţii sale a trecut, publicăm to- 
tuși aceste însemnări şi date privitoare la viaţa şi familia scri- 
torului, —rod al unor amănunțite şi îndelungate bi aria Face 
S pios omagiu adus memoriei marelui şi nefericitului Alecu 
1330. 


Traian Ichim 


i 1 Vezi şi „Scrieri Alexandru Russo“, 1908, de Pv. Haneș, pg. 


Cronica economică 


Autonomia mişcării cooperative 


Trăind in vremea tuturor autonomiilor, nu e de mirare, dacă 
mai ales o mişcare cu caracter economic, cum este cea cooperativă, 
incepe a-și afirma tot mal puternic dreptul la o viață  descătușată 
de tutela Inăbuşitoare a statului biurocrat. Înafară insă de acest 
lucru, care este mai mult consecința nevrozei ce caracterizează vre- 
murile de azi, înseși principiile ce stau la temelia mişcării și sint ra- 
țiunea ei de a f pretind cu autoritatea unui imperativ categoric, ca 
mişcarta să fie liberă, 

Ca în toate chestiile insă, și în aceasta a intervenit elemen- 
tul pasional. Politica de partid, ambiția şi patima personală acopăr 
cu un văl tot mai impenetrabil adevărul, ceiace împedică să se vadă 
limpede și să se judece drept. Aceasta impinge ori inspre soluţii ex- 
treme şi netfirești, imprimindu-se mişcării un caracter pe care au tre- 
bue să-l aibă, ori inspre acel solu de biurocratism leneş și sterp ce 
tae mişcării avintul care-l constitue forța, 

ŞI într'un caz şi to altu! se lucrează in mod inconștient, dar a- 
siduu la dezagregarea şi slăbirea mișcării, lipsindu-se astfel societa- 
tea de ună din cele mai puternice pirghii, pe care se sprijină buna şi 
liniştita ei indrumare, 

Căci! inainte de toate, nu trebue să se uite un lucru: mişcarea 
noastră cooperativă a avut pănă acum o dezvoltare organică şi fi- 
rească. Ca un copil născut în condiții fericite, căruia părinţii nu i-au 
refuzat nimic din ceiace era necesar pentru educația ai buna lui in- 
drumare, tot aşa mişcarea noastră cooperativă a fost ferită de atin- 
geri și convulsiuni vătămătoare, Aceasta i-a permis o dezvoltare nor- 
mală, care i-a asigurat sanatatea şi vigoarea de azi, 

Ar fi deci necesar ca să nu turburăm prin nimic această dezvol- 
tare firească şi în această privință ar fi de examinat întru cit unii, 
subt pretext că o ajută, nu o incâtuşează prea tare, iar alţii in nu- 
mele unor principii de o înaltă valoare socială, dar greșit înțeles= 
nu-l pregătesc un dezastru. 

Simptomele antagonismului dintre cele două atitudini se văd pre- 
tutindeni, dar ele s'au evidențiat mal bine cu prilejul congresului 
pentru alegerile membrilor in Consiliul de Administrație a! Centralei 


CRONICA ECONOMICĂ 121 


rari tg Populare şi al Centralei cooperativelor care au avut loc de 
nd. 

Deși ambele congrese s'au manifestat cu un pronunțat colorit 
politic, nu stă de loc în intențiunea noastră de a ne ocupa de latura 
politică a cheatiei. Astăzi cind toată lumea face „politică“, nu se 
poate spune unui partid politic, că nu are dreptul de a lupta spre 
a-și impune punctul lul de vedere sau oamenii de incredere, care au 
a realiza acest punct de vedere în materie de cooperaţie, 

Această alegere a dat insă prilejul unor furtunoase discuţii cu 
privire la autonomia mişcării. 

Părerile luptătorilor care au Incrucişat săbiile şi care erau și 
adversari politici, nu ar Interesa, fiindcă erau pro domo sua. Se in- 
țelege dela sine că minoritatea era pentru autonomie și tot dela sine 
se înțelege că ceilalți, fiind stăpini pe situație, nu aveau de ce dori 
ceiace nu le folosea decit în opoziţie, Autonomia era in cazul de față 
mai mult o chestie de oportunitate, un cuvint ia modă ai cu trecere 
în mulțime. 

ln afară insă de aspectul politic, chestia autonomiei se pune 
şi de fapt. Simţim cu toţii că ne inăbuşă aerul ia care trăim şi că 
trebue deschise ferestrele cit mai larg. O vom face aceasta impin- 
gind ferestrele cu violență şi stricind geamurile, sau vomexamina sis- 
temul incuetorilor şi vom proceda sistematic la desfacerea lor? lată 
in ce constă chestia autonomiei. 

la această privință trebue să spunem că cine ar judeca mişca- 
rea noastră cooperativă numai examinind legile care o guvernează, ar 
trebui să se intrebe nedumerit, cum poate fi vorba de luptă pentru 
autonomie, Intro instituţie... autonomă? 

in adevăr legea Băncilor a primit la 1918 o modificare esen- 
țială, Decretul No. 3922 de atunci, transformat mă! tirziu în lege, 
tace din Casa Centrală a Cooperaţiei și Improprietăririi „o lastituţia 
autonomă* în care Consiliul de Administraţie nu mai este numit ci— 
cel puțin în parte—ales, iar capitalul este mixt, intrucit unităţile co- 
operative pot subscrie şi vărsa capital. 

Cum insă soarta are totdeauna ironiile ei, s'a intimplat şi de 
data aceasta, că cu cit statul a lărgitautonomia, cu atit se simte mal 
mult nevoe de ea. 

Lucrul ar părea cu neputinţă, dacă nu ne-am da samă că ia 
mijloc trebue să fie una dintre acele taine, pe care numai &xaminit- 
d-o temeinic ti putem afla resortul, 

Deacela vom examina puțin aspectul general al mișcării, 


e Za 


Se ştie că mişcarea noastră cooperativă a rezultat din necesi- 
tatea de a rezolvi anumite probleme care frămiatau țara şi mai ales 
populația rurală, acum treizeci de ani, 

In fața acestor probleme, a căror gravitate creștea din zi In zi, 
pătura rurală a reacționat, dind loc acelui puternic avintcare a insu- 
flețit şi a imboldit la muncă, cu entuziasm şi lepădare de sine, pa 
exponenţii nevoilor sătești, fruntașii satelor, preoții şi invăţătorii. 
Statul a incurajat mişcarea. Nu se poate reproşa oamealior 
noștri politici rea voință sau protivnicie Te această privinţă, Cu mici 
excepții și cu unele eclipse rezultate dintr'un exces de prudență ca- 
racteristică nouă, mişcarea cooperativă a fost ajutată de stat. 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ea a ajuns să aibă o organizaţie vastă, un aparat de inspecție 
şi control cu cunoştinţi și experiențe indestulătoare, precum și o situ- 
ație bănească, care o pune la adăpostul unor eventuale fiuctuațiuni 
nenorocite. 

E de ajuns să spunem ch pe cind cooperația engleză şi cea 
belgiană și-au epulzat după războiu toate fondurile de rezervă,—a 
noastră şi le-a păstrat intacte, deşi criza economică şi financiară se 
maniistă și la nol subt forme destul de violente, 

Sa lnatimplat însă cu ea ceiace s'a intimplat și cu creștinismul 
primelor veacuri, intre care există o mulțime de asemănări, 

Creştinismul a trăit o bucată de vreme în opoziție cu statul. A- 
cesta l'a oprimat și persecutat pănă s'a convins că trebue să ce- 
deze. Cit timp a avut dedus luptă pentru afirmarea principiilor sale, 
mișcarea creștină a fost vie; cind insă statul La pusa dispoziție tot 
aparatul sën politic şi administrativ, creștinii—cel puțin unii—și-au a- 
ranjat o situaţie, dar creștinismul, Ideia creștină în sine a suferit şi 
sufere mereu de atunci incoace, de pe urma greutăților, ce I le cre- 
'ază allatul care La deschis porțile. 

Tot așa şi cu mişcarea noastră cooperativă, Statul Ințelegind 
că nu trebue și nu poate să se opue mişcării, i-a deschis porțile şi 
chiar a ajutat-o. 

La rindul ei, mișcarea s'a folosit de acest ajutor, putind exista 
şi progresa. În angrenajul de instituţii ale statului, mişcarea coopera- 
tivă îşi are locul ei bine definit şi unele privilegii care o ajută în 
mers şi-l dau putinţa să înriurească viața economică a ţării, Pe de 
altă parte foștii laptători—martirii ca să zicem așa—au o situație nu 
atit de strălucită, dar în orice car sigură din punctul de vedere al 
tihnèl, la care aspiră orice muritor... 

Mişcarea insă sufere. Un biurocratism ucigător !| paralizează ac- 
iunea și puterea de inriurire.  Centralismul inăbuşă şi ucide inițiati- 
vele. Excesul de autoritate stinjenește avintul spontan, care dăduse 
torță mişcării, 

Lucrind la lumina orbitoare a lămplior electrice, în căldura dă- 
tătoare de lene a tuburilor calorifere, și pe fotolii moi fa care afun- 
dinduste te cuprind dorinți şi visuri de eternă hibernare, unli conducători 
de astăzi al mișcării par a fi ultat că cooperația s'a născut din fră- 
mintarea norolului şi infruntarea gerului, 

Peste tot viaţa el de altădată plipie tot mai slab, ceiace to- 
semnează că mișcarea cooperativă are astăzi la temelie un viciu care 
o roade și care Îl ameninţă existența, 

In faţa unei aşa perspective s'a strigat: Autonomie. 

Să vedem ce trebue să înțelegem prin ea și ce necesități are 
in adevăr mişcarea pentru a-și exercita cu folos rolul ei economic 
şi social, 


Partizanji autonomiei aduc două acuzațiuni puternice, actualei 
organizaţii cooperative, 

Prima se reteră la iagrădirile pe care le pune statul și la asi- 
gurările pe care și le la cind— sau din cauză că--acordă cooperației 
credit, — lar a doua, la sancțiunile pe care le aplică în caz cind se 
constată dezordine sau abvz în conducerea unel unități cooperative. 


CRONICA ECONOMICĂ 123 


EEN 


SA le studiem pe fiecare. 

Cind a apărut mişcarea cooperativă,— statul, adică guvernul de 
atunci, s'a gindit la putinţa ca mişcarea să nu ia caracter anarhic și 
este meritul partidului liberal de atunci de a fh înțeles că mișcarea 
nu trebue combătută ci ajutată și canalizată astfel incit să devie o 
pirghle de progres. 

In acest scop s'a alcătuit o lege a Băncilor Populare, prin care 
statul, care dădea credit eftin, işi ia unele garanții de asigurare. 

Aceste garanții formează unul din obiectivele atacurilor ce se 
dau organizării de azi, 

Se impută insă statului, adică Casei Centrale, că protitind de 
prerogativele pe care i le dă legea, impune mișcării condițiuni care o 
impedică în dezvoltare. 

Asttel unitățile cooperative nu audreptul să contracteze impru- 
muturi decit dela Casa Centrală. Aceasta, la rindul el, nu acordă 
credit suficient şi lată deci mişcarea stinjenită in operaţiile el. 

Så vedem cum stă chestia în formă ai tn fond. 

Mal mäin nu există nici un articol in legea Băncilor Populare, 
care să precizeze că o Bancă Populară nu poate imprumuta și din 
altă parte decit dela Centrala respectivă. Există in adevăr art, 3m 
din lege, care zice că Centrala poate obliga o Bancă Populară la 
aceasta, dar e! se referă la Băncile constituite pe baza art. 34, adică 
la cele fără capital socjal, ci numai pe bază de răspundere solidară 
şi nelimitată. 

Cum insă la nol mai toate Băncile Populare sint tip 31, rezultă 
n mod evident că nu le atinge restricția de mai sus. 

Aceasta în formă, căci in fapt iată ce s'a totimplat : 

Statuteie unel unităţi cooperative neputind fi legalizate fără 
viza casei Centrale, jar art. 26 dindu-i dreptul a alcătui „un statut 
tip pentra băncile populare“, ca a avut grija să impue pe această 
cale obligația de mai sus, 

Cu toate acestea, dispoziția menţionată nu e legalmente obli- 
gatorie şi dacă ea constitue in adevăr o primejdie, se poate evita. 
Dacă analizăm însă chestia mal profund, ea are alt aspect. 

Mai intăiu nu există creditor care, acordindu-ţi credit, să nu-şi 
ia garanţiile necesare pentru restituirea lui. Din acest punct de ve- 
dere obligația introdusă de Casa Central4 este foarte naturală. A- 
ceasta cu atit mai mult, cu cit ea nu opreşte unitățile de a contracta 
imprumuturi şi în alte părți, ci le pune numai obligația de a-i cere 
autorizația, P 

Apol cine, atară de stat, ar putea ofer! Băncilor Populare cre- 
dit mal eftin şi cu mai puține restricțiuni? Creditul la instituțiile 
particulare este şi scump şi vexatoriu, Ele fac afaceri ai nu pot 
consimți să acorde credit eftin şi fără garanții. Nu este oare publi- 
cul din ce Ip ce mai revoltat impotriva dobinzilor și comisioanelor 
exagerate, pe care Băncile particulare le incasează și care formează 
ona din pricinile cele mai de căpetenie ale scumpirii traiului? 

Deci din acest punct de vedere, chestia e limpede. Băncile 
Populare au nevoe şi nu se pot izola de stat. El le acordă credit, 
le-a dat unele privilegii, in vederea urmăririi creanţelor, precum şi 
unele scutiri sau ușurări de taxe. În schimb a pus şi unele restric- 
țiuni care sint necesare şi firești. Creditul particular este Insă prl- 
mejdios și din alt punct de vedere. 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Deși organizată pe baza capitalistă—unii zic semicapitalistă— 
cooperația este totuși vrăimaşul capitalismului, a cărui desființare o 
urmăreşte pe cale evolutivă. Intre capitalism și cooperație există 
deci un conflict de principii. Inchipuiţi-vă că la un moment dat im- 
prumuțurile cooperației devin exigiblie şi instituţiile particulare refuză 
prelungirea. Nu ar insemna aceasta ruina mişcării cooperative? 

A apela la creditul instituţiilor particulare este acelaşi lucru cu 
a încredința spre pază punga cu bani unui pungaș, cu nădejdea câ 
o să-] fie milă şi va fi cinstit, 

Nu este admisibil apelul la creditul particular; aceasta ar fi o 
primejdie pentru mişcare. Cooperatorii nu trebue să se lase ademe- 
nit de sirena evocatoare de principii mari, „Autnnomie* și „neatir- 
nare“ în cazul de față este tot una cu robie şi dezastru, 

Dimpotrivă, cooperația trebue să-și tacă chiar o politică din a 
obține creditul statului şi cind statul, reprezentat prin oameni cu rea 
voinţă pentru ea, il refuză creditul, ea trebue să-l forțeze. 


Să examinăm acum a doua invinulre şi anume aceia cu privire 
la sancțiunile, pe care le aplică Casa Centrală in caz de rea adminis- 
trație sau abuzuri. 

Este evident că dacă legea dă cuiva puteri prea mari În această 
privinţă, se poate ajunge la desființarea oricărei iniţiative locale şi 
deci la transformarea mişcării cooperative Intron birou de simplă fn- 
registrare, a unor operațiuni fără viață. 

In această privință legea Băncilor Populare cuprinde în adevar 
o dispoziție asupra căreia trebue să Insistăm mal muit. 

Articolul 17—faimosui articol 17 din această lege—spune ci 
„dacă se vor descoperi dezordine sau abuzuri în administraţia vreu- 
„hei Bănci Populare sătești, Obştii de arendare sau de cumpărare, 
„sau societăți cooperative de producţie și consumație, Casa Centrală 
„va putea să depărteze imediat pe administratorii abuzivi, lutad má- 
„uri pentru asigurarea averii societății pănă in desemnarea nollor 
„administratori, în conformitate cu statutele fiecărei Bănci, Obştii sau 
„societăți cooperative, la acest caz administratorii înlăturați nu vor 
„mai putea fi realași dol aal dela data Indepărtării lor“. 

Prin urmare Casa Centrală poate înlătura pe conducători. Dar 
se va zice: numai în caz de „dezordini sau abuzuri*, In această 
privință trebue să spunem că dacă fo ce privește „abuzul” codul pe- 
nal are o definiție, in ce priveşte „dezordinea“ ne găsim în fața unui 
cuvint lipsit de precizie, 

Dar chiar în ce priveşte „abuzul“, cine apreciază cazul? Toc- 
mai cel ce aplică şi sancţiunea, Prin urmare nimic mai firesc decit 
aprecierea subiectivă, pentru a ajunge la o sancțiune mai dinainte 
plănuită, lo orice caz, felul în care e redactat acest articol, poate 
da loc la samavoinicii, tot aşa de primejdioase ca şi abuzurile, pa 
care tinde a le sti 

Trebue totuşi să mărturisim că acest articol îşi are origina, in 
grija legitimă a celor ce au ajutat mişcarea cooperativă la Inceputu- 
rile ei, spre a nu încăpea pe mina unor oameni de rea credinţă, care 
în dificilul și complicatul nostru sistem de procedură—civilă și penală — 
at fi putut face lluzorie cea maj bună intențiune, 

In această privință trebue iarăşi să mărturisim, că ma! ales ia 


CRONICA ECONOMICĂ 125 


pnceputul mişcării, prerogativele Casei Centrale date prin acest ar- 
ticol de lege nu au fost intrebaințate de cit cu cea i mare pru- 
denţă. Şi deși Consiliul Casei Centrale se compunea din persoane 
somite de diferite ministere—deci persoane politice— totuși în vechiul 
sistem au fost mult mai puţine proteste şi nemulțumiri, decit sint azi 
cind o parte din Consiliu este însăși emanaţia mișcării. 

Ba putem spune că niciodată politica de partid n'a dat asalturi 
mai îndrăzneţe, şi n'a tăcut mal malt rău mişcării decit subt noul 
regim cind Casa Centrală a Cooperaţiei şi Improprietăririi este „o 
instituție autonomă" —cum zice legea—și cind patru din cel nouă 
membri al Consiliului de Administrație sint aleşi de mişcare, deci e- 
manația ei. 1 

Aceasta este o dovadă mai mult, că nu prelacerea formală a 
unei instituții schimbă situațiile de fapt, ci reforma mentalități, pre- 

facerea sufletească a tactorilor insărcinați să execute un mandat, în 
cadrul unei situații de drept. 

De altfel chlar aplicarea art. 17 s'a făcut din ce în ce cu mai 
puțină circumspecție, celace a adus din partea cooperatorilor pro- 
teste energice. Incetul cu încetul, statul și-a impus astfel autorita- 
tea. De teama acestei autorități nețărmurită prin contra dis 
poziţii legale, inițiativa locală a slăbit încetul cu incetul, iar con- 
ducătorii şi-au mărginit activitatea la un biurocratism lipsit de viaţă, 
pe care centralismul exagerat l-a inăbuşit cu totul. 

Astăzi ne găsim în situația că mal tofi cooperatorii, Insufiețiți 
de un ideal mai înalt, au plecat din mişcare; lar cel ce au rămas ju- 
crează fără prea multă tragere de Inimă și se mulțumesc a se pune 
in toate imprejurările la adăpostul formelor, 

„Intocmai ca în cea mai bine organizată biurocraţie. 

O nouă dovadă despre această tendință greșită în mişcarea coo- 
perativă, ne-o dă regulamentul pentru aplicarea art. 9, 24 şi 33 din 
Decretol-Lege relativ la reorganizarea Casei Centrale, regulament pu- 
blicat în Monitorul Oiteiai No. 29 din 12 Mai 1922, pe baza căruia 
s'au tăcut ultimele alegeri în Consiliul de Administraţie, al celor trei 
Centrale ` a Băncilor Populare, a Cooperativelor şi a Obştiilor sătești, 

in adevăr art. 3 din acest regulament prevede că nu vor pu- 
tea îl aleși delegați la alegeri şi deci nu vor fi eligibili în Consiliu: 

1. Cei ce nu au domiciliul legal în localitatea unde societatea 
lucrează după statut, 

2, Cel ce nu fac parte din Consiliul de Administraţie, sau din 
Comisiunea Cenzorilor a societății cooperative care La delegat, și 

3, Cei ce au suferit vre-o dată pedeapsa indepărtării pe baza 
art. 17 din legea Băncilor Populare, 

Ca principiu general, nu stin dacă pe cale de regulament se pot 
crea Incapacităţi, acolo unde legea nu a statuat nimic. Dimpotrivă, 
dreptul civil are dispoziții categorice, din care rezultă că toată la- 
mea e presupusă capabilă a se bucura de un drept, dacă o dispozi- 
ție legală nu crejază In mod precis incapacități. Pe de altă parte, 
senzul regulamentelor este tocmai de a lămuri dispoziţiile legale, lär- 
gindu.le în măsura în care îngădue Interpretarea rațională a Impreju- 
tărilor, In nici un caz însă, ni se poate restringe pe cale de regu- 
lament ceiace nu s'a oprit prin lege, 


1 La Cenirela Cooperalirelor sial irei din şaple, 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Legea electorală va determina incapacităţile* zice art, 66 din 
noua Constituţie, referindu-se la a'egerile de deputați, 

Prin urmare spre a avea dreptul să alegi și să fii ales la con- 
gres, nu era nevoe, legalmente vorbind, decit să ai delegaţia unei u- 
nități cooperative şi să nu fii subt pedeapsa prevăzută de art, 17 
din legea Băncilor Populare. 

Altfel ne-am găsi in situația că vrind de pildă să facem, din Ch, 
Gide sau alt teoretician cooperatist cu reputație curopeană, un îndru- 
mător al mișcărel noastre cooperative pe terenul el practic, să fim 
nevoiți a-l trimete mai intăiu să ioculască in Comuna Pâriiţi, să fie 
ales membru la Consiliul Băncei de acolo, dânda-i-se in grijă să nu uite 
a se purta cât mai bine cu organele Casel Centrale, dacă vrea să 
nu-şi pericliteze locul și să-şi piardă reputația de mare economist. 

Dar dacă incapacitățile dela punctele 1 și 2 ar avea unele 
rațiuni, deşi repetăm că ele nu sint legale, cea dela punctul 3 este o 
interpretare cu totul forțată a legii. 

In adevăr, insuși art, 17 prevede că pedeapsa indepărtări: 
din administrația unel unităţi cooperative nu apasă pe cel, lovit 
de ea decit doi ani, atară de cazul cind cineva primeşte o pe- 
deapsă pe calea justiției pentru ua delict intamant ln legătură cu ges- 
tlunea cooperativă ce a administrat, în care caz nu mai poate reveni 
in fruntea unei unităţi cooperative niciodată, celace este foarte lo- 
gic și foarte drept (vezi aliniatul ultim din art, șaptesprezece), 

Dar dacă in celălalt caz, după doi ani, eşti liber să administre: 
unităţi cooperative, cum să ou fii Hber să alegi şi să fii ales ia Con. 
siliul Centralei? 

Este inpotriva bunului simț, ca să poți face acte de adminis- 
trație şi să nu poți reprezenta această administrație, acolo unde ea 
are cele mal vitale Interese. 

In afară de aceasta, nimeni în afară de justiţie nu are dreptul 
să pue pe fruntea cuiva pecetea infamiei. Lovitura cu interdictul era 
cu putinţă în evul mediu, dar noi trăim în secolul al douăzecelea.., 

S'ar putea spune că ua motiv de ordin moral a determinat acest 
exces de rigoare a regulamentului ce discutăm. la adevăr, nu ar sta 
bine ca în scaunul cel mai sus să se înalțe unul care a fost gonit ca 
nevrednic altă dată. 

Desigur, că argumentele morale au tot atita temelu, cași cele le- 
gale. Ba mai mult, dad situația legală esta în contradicție cu cea 
morală, se crează situații de acele care răsto:rnă situația legală nu 
cea morală. Dar în cazul de față cine ar potea spune că un om 
după aplicarea opgi uşoare corecțiuni nu sè poate indrepta şi preface. 

Aceasta şi este cauza pentru care legiuitorul a prevăzut, pen- 
tru cazuri simple, ia care Centrala este judecătorul propriilor ei cer- 
cetări, îndepărtarea numai pe doi ani. 

laţelepciunea legiuitorului nu a lipsit deci nici de data aceasta 
şi este o dovadă decită perspicacitate are nevoe cel ce-și ja sarcina 
aicătuirii unul regulament, menit a face din litera legii, faptă vie. 

Recunosc pe de altă parte, că alcătuirea acestui regulament a 
pornit şi din grija de a nu încăpea mişcarea pe mini anarhice care, 
ce e dreptul, dola războiu incoace, se furigaseră ln mişcare și tindeau 
să-l dea un caracter ce nu trebue să-l aibă, Foarte multe elemente, 
certate cu justiția și cu morala, au profitat de psihoza vremurilor de 
după războlu, pentru a se ridica la suprafață dia adin:ul unde îl a- 
runcase bunul simț al zilelor de judecată senină, dinaintea războiului. 


CRONICA ECONOMICĂ 127 


Speculind dureri şi nevoi fatale, aceste elemente au incercat să râs- 
toarne noțiunile morale și să dea lecții tocmai celor ce munciseră mai 
mult şi se jertfiseră mai complect, 

Spre a se impiedeca acest lucru, alcătultorii regulamentului àu 
căutat să fie riguroşi. 

Cu toate acestea, așa cum e intocmit, el dă impresia că vizează 
mal mult înlăturarea unor anumite persoane, fără ca in fapt st poată 
înlătura elementele cu adevărat primejdioase mişcării. 

In rezumat, regulamentul în chestiuneeste de o rigurozitate ex- 
cesivă, care poate avea urmări fatale asupra mersului mişcării. 

In adevăr, este de prevăzut, că pentru a nu cădea in dizgraţia 
organelor Casei Centrale, care are prerogativă fără limită a art. 
17 conducătorii se vor gladi că... nu tae sabia capul care se pleacă |... 

De ce să-ţi creezi dificultăți, cind printr'un gest de falşă uml- 
linţă poţi menţine o situaţie. 

Aceasta însă ar fì impotriva spiritului mişcării și, dacă proce- 
deul se va generaliza, se va ajunge ca ea, care a răsturnat masele 
speculanților și a stărămat porțile arendaşilor şi latifundiarilor hri- 
păreţi, să stea smerită In fața oricărul cuconaș scilvisit şi parlumat, 
E merit şi de competinţă, dar investit cu puterea autorității 

e stat. 

Aceasta nu trebue să se intimple. 

Mijlocul de a preveni această abatere dela scopurile mișcării 
nu este însă autonomia, adică izolarea de stat şi de puterile publice. 

Ea nu trebue să-și incarce bagajul şi să-şi mute locuința, ci să 
pretindă cu hotărire respectarea drepturilor ciștigate, 

Actuala situație legală a mișcării, raporturile el cu statul, pre- 
rogativele dobindite, nu trebue înlăturate, ci păstrate și desăvirşite. 
Este deci n-voe mai mult de autonomia sufletească a celor ce repre- 
zintă mişcarea, decit de schimbarea actualului raport dintre stat şi 
mişcare. 

Această autonomie sufletească pretinde fosă o schimbare în ati- 
tudimea cooperatorilor spre a face ca actuala situație legală să fle 
respectată în litera și spâtitul ei, 

Cooperatorii adevăraţi trebue să înțeleagă că au de luptat: 

1. Împotriva cooperaţiei de biurou. 

2. Impotriva abuzului de autoritate, 

3. Impotriva organelor de control lipsite de competență şi de 
sutiet cooperativ şi mai ales, 

4. Împotriva politicei de partid și a procedeelor pè care această 
politică tinde să le introducă în sinul mișcării. 

Lupta trebue dusă cu chibzuinţă, fără a atinge principiul şi 
prestigiul autorității, care stă la temelia oricărei organizații sert, 
oase, dar în același timp fără a se renunța la postulatele mişcării gi 
la idealurile ei, 

Aceasta este autonomia care trebue so rivnim, dacă vrem să nu sg 
imprime mişcării un caracter care nu trebue să-l aibă și dacă vrem sie 
descătuşăm de biurocratismul şi tutela Inăbuşitoare a statului, de care 
nu trebue să ne izolăm, dar cărnia trebue să-i pretindem respectul 
integral al drepturilor ciștigate, 

Statul trebue făcut să ințeleagă că mişcarea cooperativă solu- 
țlonează probleme vitale, că prin aceasta ea este în societate o pir- 
ghie de progres și că deci este necesar să se miște liber spre a-şi în- 
deplini cu folos rolul ei economic și social, 

Pr. C. Dron 


Cronica teatrală 
— CRAIOVA — 


e 


Legenda funigeilor.—Un asasinat.—Frumoasa aven- 
tură. Bilanțul unei stagiuni. 


Poemul dramatic al lui losif şi Anghel, ţesut din vis şi nă- 
pădit de simbol, a văzut lumina rampei şi in cetatea Banilor. 
Pentru citeva clipe s'a profilat, în faţa ochilor uimiţi şi minunaţi, 
o altă lume, o lume fermecată, învăluită şi condusă de mina nea- 
gră a destinului. Chiar din prima scenă ideia primordială, ideia 
Fatalităţii, scumpa Idee a teatrului grec, trecută de astă dată şi 
intens colorată de concepția păstorilor dela gurile Danubiului, se 
desenează clar, cind Rilda şopteşte năbuşită: 


Au toate rost pe lume Si frunțile 'ncrelile, 

Si toale-şi au secretul, i-o dungă subt pleoape, 
Sînt semne ce nu mint. D soue pe cer, 

Şi firele de-argint Sînt te ‘'noðluite 

Din plete, la bătrtul, De un fatal mister 

Și lintile scrise De core nimeni, nimeni nu 
În palma unei mini, [poate ca să scope ! 
ŞI semnele din vise 


Legenda funigeilor are atmosfera tragediilor lui Sofocle. A- 
celaşi implacabilă fatalitate conduce bieieie păpuşi— oamerii—care 
aceloraşi forțe oarbe se supun, In sunetele clopotelor furtanoase, 
Runa şi Rilda zăresc pe Hunar—predestinata iubire a Runel—că- 
lărețul cu fulgere pe cască, cu calul intrind subt arcada castelu- 
lui lor, Se nărue arcada şi zăresc un alb castel, cu lac albastru, 
cu palmieri şi nuferi ce dorm pe unde. lar subt umbriş de ra- 
muri se vede o blondă fată care țese o cămaşă numa! painjeniş 
subțire şi care nu-l decit Runa. Dar un fulger de lumină o im- 
faşă şi fulgerul e Hunar, care ia Runei cămaşa fermecată, țesută 
în trei nopţi la razele de lună. Tortul îl va face stăpinul mor- 
ţii şi bietul Landor, fratele Rurei, va muri în luptă, nefiind apă- 


CRONICA TPATRALĂ 129 


rat de fermecata și mult aşeptata pinză. lar te - 
dea blestemul amar al razelor de lună să VĂ ore în er 
totul să se destrame fir cu fir in cete călătoare ca albii funigei, să 
peri au vor găsi pe mortul neingropat şi să-l invălească ca 
un giu. 


lar fata ce-a păcătuit 
Să leasă 'n veci nebună... 


Ultimele două acte sint împlinirea viziunii şi cu totul inu- 
tile din punct de vedere al conflictului dramatic. Hunar câlăto- 
rul vine la Runa şi cu eterna fascinaţie a iubirii ii poruncește 
să rupă puntea ce-o leagă cu trecutul, să îndure fara es ea 
suferinţa, să uite şi legea şi neamul şi casa şi părinţii. 
Rana întruntă blestemul, ia tortul şi-i spune: 


Al tău să fie tortul, a ta şi eu să fiu! 


Dar... Stupefacţie! Hunar nu este iubirea, tulburătoarea şi 
stăpinitoarea iubire, ci Hunar e Mefisto dublat de | on Juan: 

„Se uită la ea (leşinată) ironic, o aşează frumos lingă sta- 
tive şi rosteşte zîmbind : 


Sărmană păsărică I! Aceleaşi sinteji toale fr 


Hotărit, nefericită inspiraţie. Toată urzeala de vis şi poe- 
zie dispare. Aminteşte de lucruri prea cunoscute şi adesea vul- 
gare, de Don Juan, demonicul lul Tirso da Molina, de cinicul 
Mefisto şi în orice caz nu de admirabilul Hunar de pănă acum. 
Ş vai! am crezut că ultimele cavinte le pronunță nu impetuosul 

nar, ci Don Juan ai d-lui... Victor Eftimiu). Legenda funigei- 
lor e o muzicală şi poetică legendă, dar cu multe disonanţe. 
incercarea de montare „expresionistă“ a d-lui Victor Bum- 
besti a dat greş din pricina —poate—a mijloacelor materiale, care 
mau fost de loc la înălțimea concepției sale. În străinătate, în 
urma somptuoaselor montări, rafinata simplicitate a expresionis- 
mului a putut impresiona adinc. La Craiova însă, simplicitatea— 
şi aceasta uneori prea grosolană —în urma simplismului n'a avut 
succesul dorit de noi şi pe care străduințele simpatice ale d-lui 
Bumbeşti le merita. A fost şi muzică, aranjată de d. Bobescu, 
care n’a fost de loc adecvată piesei și prost executată. D-ra Ro- 
sina Viquelin s'a lamentat uneori frumos. La dublare d-ra Mare 
cela Gheorghiu şi-a jucat rolul oribil. D-ra Dora Cosmanovici a 
ştiut să spue citeodată versuri. Cu poze marţiale juca probabil 
tragedie pe care de cele mai multe ori n'o auzeam. Păcat că i- 
mită prea mult pe d-na Mărioara Voiculescu, negustoriţă cu mult 
talent şi cu mizerabili parteneri, care m'au asutzit cu răgetele 
lor în Salomeea şi Mesalina, jucată in iarna aceasta pe scena 
teatrului de-aici. În Legenda funigeilor d. Dordea zbiera cumplit 
9 


EN VIAŢA ROMINEASCĂ 


„cînd şi-a făcut intrarea În scenă, am crezut că esă din bae 
E: SE d-sale pinză care îi invåluia trupul. Părul năclăit de 
cosmeticuri părea ud. În nota j:stă, —afara de citeva discordanţe 
pentru a găsi unele atitudini... diabolice, a fost d. A. Pop Mar- 
gan (Hunar), un tinăr actor cu puternic temperament dramatic. 

Un asasinat este o plesă proastă (O putem spune fără pic 
de remuşcare). O romanţioasă amestecătură melodramaticăsicu 
variate elemente de atracţie pentru vulg: „lux neinchipu şi 
monstru“ (cum anunţă atitea cinematografe craiovene, care şi-au 
făcut o specialitate In educarea apaşilor), viaţa fastuoasă şi tea- 
irală a miliardarilor, crime, inşelări satanice, etc., ete.. Montarea 
mai ales a fost demnă de pene homerice. Inchipuiţi-vă interio- 
rul camerei unei soții de miliardar american la teatrul din Cra- 
iova, cu un buget aşa de ofticos (Directorul teatrului cind şi-a 
format repertoriul a dovedit ce mare glumeţ şi ce incurabil far- 
seur este). Nu, oricît aşi fi fost de trist, oricit s'ar fi lamentat 
d-ra Margot Boteanu, oricite găluşti ar fi înghiţit d. Dordea (cre- 
zind că va reda astfel un miliardar) şi oricite prune ar fi avut 
in gură distinsa-i consoartă în serile cînd se juca Un asasinat 
(fiindcă d-na Dordea este o actriță cu onorabil talent), nu mi-am 
putut ţinea risul. Covoarele miliardarului, vă asigur, nu le-aşi fi 
schimbat nici cu modestele mele preşuri, iar auritele şi jupuitele 
mobile, nici chiar credinciosul meu cine nu le-ar fi primit în 
culcuşul lul, Şi fiindcă miliardarii obişnuesc să se ducă la ocean 
şi cum pe țărmurile oceanului erau grandioase stinci, direcţia de 
scenă (d. Dan) a găsit nimerit să ridice şi citeva stinci pe care 
se refiectau nişte ciudate raze solare, nişte raze pe care sint si- 
gor că d. Dan nu le-a văzut prin Oltenia. Poate aiurea. Re- 
flectoarele scoase de prin ungherele prăfuite ale podurilor, a- 
runcau dire luminoase cu acelaşi zgomot caşi mitralierele, doar 
cu intervale mai capricioase. Mitralierele omoară carnea,iar sca- 
rele improvizat—simţul estetic. Cine face crima cea mai mare ? 
Cind „diva“ sa arătat la colțul stincilor, extaziindu-se în faţa 
miraculoasei privelişti, rochia neghioabă s'a agăța de colțul unei 
stiaci şi distinsa miliardară s'a poticnit, ŞI, ol minune... Celebra 
xilogratie din seria Klänge a pictorului expresionist Kandinsky 
se însofleţise. Stincile au Început să se agite, să se revolte şi 
s'au imbrăţişat cu delir. In plus, marea parcă biciuită de sere 
zute cnuturi, a început să facă valuri imense; singele-mi din 
vine îngheţase ; am închis ochii... Tirziu de tot i-am deschis. 
Groaznica nenorocire a fost evitată, se spune, de omul de ser- 
viciu care a avut geniala idee de a pune mina pe stincile răs- 
vrătite şi le-a înpietrit pănă la stirşitul actului. Şi totuşi în acest 
caraghios ansamblu, în această detestabilă montare, în această 
oribilă piesă, am fost silit să mă şterg la ochi de citeva zeci de 
ori din pricina uimirii. Am venit a doua, a treia oară şi am 
văzut că nu m'am înşelat. Rolul acelui copil al trotoarelor Pari- 
Salut a fost jucat de d. A. Pop Marțian, un fost militar care şi-a 
aruncat epoleţii de citiva ani—se spune—care își iubeşte cu fre- 


EE era 4 


mezie noua preocupare şi care este citeodată - 
nile „Gindirii“, (Intr'adevăr execrabil maeri ke prea 


` părere), Rare or! am văzut o atit de armonioasă sinteză de dis- 


parate a ` actoricești; Sint actori care cultivă grandiosu 
E Nottara, Paul Wegener). Minunaţi e era 
tice. Sint alţii însă care îşi compun rolul numai din nuanţe, din 
linii frinte, din acumulări de mici fapte semnificative, dispreţuind 
„gestul larg şi interiorizindu-şi rolul (Moissi, Manolescu, ori De- 
metriad, imitator prea servil al lui Moissi—l-a cunoscut mai de 
mult—mai ales in Hamlet, şi de multe ori prea... sirupos), Pen- 
trica să se vadă şi mai mult linia despărţitoare dintre aceste 
"două categorii, este destul să se observe felul sinuciderii actoru- 
lui creator de monumentalitate şi al actorului creator de interior 
şi detaliu. Pe cînd ultimul îţi va turna emoția prin halucinată 
privire şi impletrite tăceri, gesturi discordante şi gralu înăbuşit, 
celălalt va ţipa, va blestema prin fiecare vocală ostentativ pre- 
lungită şi va mima grandilocvente atitudini. Ceiace este rar 
extraordinar de rar, eate impărecherea acestor două atitudini, In 
scena capitală (numai) a false) spovediri, d. Pop Marțian a zgu- 
dutt adinc: fixitate im priviri, descordanţă în voce, gestul aci ca 
al unui rege antic, aci crispat; atitudini plastice şi fixitate ca- 
deverică, totul după ritmul unul superior instinct, Țineţi minte ; 
dela misgilitorul acesta de hirtie în stil decadent, ne putem aş- 
tepta la mari surprize. - E aur, aur masiv în talentul acestui ac- 
tor, cu multă sgură deocamdată, care ar putea forma materialul 
unor minunate bijuterii (Dee Domnul să nu ne înșelăm !). 
Comedia celor trei autori: G. A, de Caillavet, Robert de 
Flers şi Etienne Rey, Frumoasa aventură, se apropie de medi- 
ocru. Jucată la Comedia franceză, această piesă se zice că ar fi 
avut succes, datorit în deosebi primilor doi autori, o firmă cu 
dubios credit artistic, dar cu mănoase ciştiguri materiale, O te- 
sătură banală pe care citeva spirite—aci eftine, aci cu oarecare 
gust—o mențin ja acea căldicică temperatură prielnică di 
tiunii spectatorilor, Hélène de Trevillac (d-ra Rosina Viquelin) în 


Ziua nunţii fuge cu vărul ei André d'Eguzon (d. A. Pop Marțian) 


pè care il iubeşte. Ginerele Valentin le Barroyer (d. C. Hociung), 
un tinăr calculat pănă în cele mal mici acţiuni ale sale şi un a- 
morez de ocazie, tâmine mofluz. Fugarii se duc la o bunică care-i 
aştepta pe tinerii căsătoriţi, luind pe Andrei drept Valentin (Ches- 
tia veche de pè timpul lui Menandru şi Plaut). De aci tot felul 
de încurcături uşor ghicite de spectator. La sfirşitul actului Ill 
lucrurile se lămuresc: Andrei se căsătoreşte cu acela pe care o 
lubea, iar Valentin cu toate calculele lui rămine păcălit (Bucuria 
simpaticei bunici nu e mică : falşul logodnic era mai iubit decit 
cel adevirat). O fericită invenţie este introducerea bunicii cu un 


precis contur de nostimă comedie. E o bunică inteligentă şi bună, 


care vorbeşte intotdeauna cu admiraţie de felul fericit cum şi-a 


„petrecut tinereţea şi spune celor doi Indrăgostiţi pe care îi crede 


soţi, că în noaptea nunţei n'au dormit ca ei în două camere di- 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ferite, ci în... acelaşi pat. Pentru bunătatea ei, Andrei îl face o- 


respectaoasă curte şi ea nu se supără, cind îndrăzneţul nepot o sărută 


pe obraji ! D-na Stela Poenaru, interpreta acestui rol, a arătat că - 


acesta e unul din genurile pe care îl poate cultiva. D-ra Vi- 
quelin, veşnic frumoasă, dar numai atit. |n celace priveşte 
pe d-nul Hociung, credem că de data aceasta merită o răsplată. 
Dacă în stagiunea viitoare va obţine roluri asemănătoare, va do- 
vedi poate ca prisosință însușirile d-sale de comic. Pe d. Pop 
Marțian îl sfătuim să se lase de comedie: pune intenţie, dar nu 
esă nimic, Piesa a fost fără gust montată. 

In perindarea atitor actori și saltimbanci pe scena teatrului 
de aci (Tony Bulandra cu L'Aiglon, Diavolul de Molnar, Mar- 
chizul de Priola de Lavedan, şi saltimbancii Fotino, Leonard, 
etc.) au fost şi citiva diletanţi. S'a jucat Valea Albă de Ludovic 
Dauş, o piesă proastă, în care totuşi a fost remarcat un tinăr: 
d. C. Dianu. Deși lipsit de meșteșug scenic, aşa de pildă mina 
prea tinără și negrimată era în contrast cu înfăţişarea moşnea- 
gului viguros Albotă, totuşi gindindu-ne la miraculoasele inflexi- 
uni vocale în care stările sufleteşti se impregnează clar, la neobişnu- 
ita mobilitate a figurii, la atitudinile care subliniau în mod cu 
totul caracteristic şi care umpleau insuficienţa rolului, la tăcerile 
sale atit de vorbitoare, miracolul (şi așteptarea miracolului după 
o veche înţelepciune este cu mult mai pasionantă decit însuşi mi- 
racolul) s'ar putea produce. Dacă acest necunoscut talent va a- 
vea noroc (şi norocul şi-l face fiecare), ar putea deveni un mare 
actor, 
In comparaţie cu stagiunea trecută, bilanțul moral al ac- 
tualei stagluni este parcă superior. Zăpăceala persistă totuşi: 
repertoriul incoherent, distribuția anarhică şi neinteligentă, orice 
preocupări mai înalte cu totul exilate. Şi doară niciun rol nu este 
mai frumos ca al unul teatru de provincie: În mijlocul viesparu- 
lui, în mijlocul închinătorilor zeilor vulgari (obedientia ventri), 
cele citeva albe colonade ar putea H colonadele izbăvirii. 


Petre Diacu 


Recenzii 


Jacques de Lacretelie, Sr 
"an, „Ancora București v Silbermann, Trad. de F. Aderca, 
alia inleleclualului evreu în mijlocul i 
Sai Än ni ois B să Pierre pa losie. E A dE 
uși e 

serioan a adesea Lä prej sau cu ură, e o problemă fără îndoială 

a a inspiral mulle opere lllerare, nlicăiri mu a fosi 
ES mullă pătrundere, obiectivitate și finejă ca în pa E ce poeme kb 
vi Logreteile, pe care d, Aderca l-a tradus cu orară conşiiinciozitate. 
manifestările personailiaji Iu! chinai. dE tescht genială, și, în 

chinu v 
ale un efas sint ei mi ci Wäi, cula eta 
ul de curs superior Da Silbermann dispr | 
fizică şi nu lubeşte natura, E ponpas dimpolrivă Sara pata „Joel 
„abstraciii, pe care le discută fără încelare cu subiililate, cu ardoare, 
cu un enluziasm dezordonal şi febril. Cunoşiinjele lui sin! întinse, se: 
tea lui de á instrul e fără de margini, Judecala lui e mal Iute ca n 
colegilor, El clieşie în tradiția lilerară și artistică a Franjel ca înir'o 
carie deschisă și urmăreşte cu o palimă egală mișcările politice și so- 
ciele ale timpului. Sedus de visul mesianic al raiului material pe ca: 
aa ec Kei ben s, nu-și reneagă În acelaşi limp ori 
s eniul rase i 
se întilneşie colecția ziarului Steen) e eo TR EECH 
Dar acesi copil superior înzesirat, măruni, cu ochil nelinişiiii, cu 
pa pati bizare, ca şi cum ar fi resimiii osinda exodurilor şi a tuturor 
GE d „ae Al veniji dia Polonia, are și loate 
e e 

pa EH A leie ră, Sch grozavă le-a înscris pe neamul 
SS lipsit în manilesiări de măsură "şi de laci, e adesea de o fa. 
miliarilate vulgară. azi insinuant în fala prolesorilor și căulind mereu 

să se pună în evidență, mini de o insolență provocăloare. 
PE, venea ei e gg cu gesturi baljocoriloare si, subt 

şi repe 
minat parcă de eg / e iren x, că conleneșie cu sarcasmul lui amar, 
eori dimpotrivă, cind adversarii devin prea puleralci, figura 
dui ia o expresie umilă şi insensibilă A un 
urmäresie A Tor j e peniru a tăinul scopul pe care-l 
privesc in fiecare clipă și orice fil - 

leamă, gindirea lui irăeșie parcă într'o dacă Sg teste g ja AN ai 
Jëioret la urmă din liceu, după ce suportase cu o eroică ră e loale 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


ilinjele peniru a răminea, el se holărăște îndurera! să renunle la 
e ră de poriitor pe care o visase și să plece în America la un moș 
al său, unde va deveni neguţălor de perle. 

inte'o uitimă înirevedere cu fostul său prielin, singurul dialre 
colegii care se simiise alras de dinsul, el îşi dă „pe față tot sufletul 
şi orgoliul irufaş şi aspru al rasei se revarsă într'un potop superb de 
lîngulri şi de imprecaţii: Halt copleșit cu pumali, pe mine care gin- 
deam să vă slujesc, Cauza aliludinii voastre e egoismul josnic, invi- 
dia murdară“. „Da, iată faptul dominant, vă sinlem superiori. Dacă nu 
eşti convins, la numărăloarea noasiră pe lume şi apol... locurile pe 
care le ocupăm. la bine amiale la ce-ţi spun. Poporul ales nu eo pă- 
lăvrăgeală de prolel, ci un adevăr etnologic pe care irebue să-i primiţi“. 

„De ce najlonalitale vor îl copiii mei ? Nu știu, nici nu-mi pasă. 
Aceste patrii nu au nici un rost pentru noi. Ori unde ne-am așeza pe 
lumea asia, tol fară sirăină e. Dar celace sin! sigur, e că vor H Evrei, 
voiu face din ei buni Evrei, le voiu arăta măreția neamului nosiru îl volu 
învăja respeciul credințelor noasire. ŞI atunci dacă vor fi hidoşi ca 
mine, dacă vor avea un sullel tol alit de chinull ca al meu, ce are 
alace | Vor şli să se apere, vor all să birue în viaţă”. 

„Nu, nu mă îngrijesc de soarta lor. Dacă pulerea banului va fi 
întăla dinire puleri, vor bate și ei calea părinților lor. Dacă această su- 
veranilate va fi cliniilă, dacă un principiu nou va răsturna vechea or- 
dine, îşi vor schimba și ei meseria, numele, tor exploala ideile stä- 
pine, în timp ce voi, bieji nebuni, vă veji impolriri sau le velisuporia, 
dor nu le veți folosi“. 

Figura amicului lui Silbermann, cu eredilalea lal hughenolă, cu 
scrupulele de conşilință, intensa viață interioară, cu nevoia Int de de- 
volamen! şi de jerilă, e zugrăvilă cu o rară pălrundere, 

Influența pe care Silbermann a exercilalo asupra lui nu e lip- 
silă de asemeni de o profundă semnilicajle. 

Adoiescenlul calvinist a rămas dela cel evreu cu citeva Idei nouă, 
dar acesla a distrus mai cu samă înir'însul nollunile vechi, La învăjal 
ce însemnă spiritul critic şi contraziceren, i-a otălal defectele lucruri- 
lor. Silbermann a înlrodus în spiritul lul fermenlul primejdios, dar de- 
sigur fecund el Îndoelii, simțul relatirului şi al mobilităţii. 

Preocupat ca şi André Gide de conilicie morale, influențat de 
Proust în celace prireşte analiza delicală, nuanială, subiilă a vieţii 
sulleleşii, în culele ei cele mal ascunse, Lacreielle e prin sobrietalea 
și precizia desenului un descendent auleniic a! moraliștilor clasici. 

Deși problema pe care o lralează, se desiăşoară pe un anumil 
fond istoric, anlagonismul fate] dintre mai mulie eredităji diferite, nu 
atii de naiură biologică, cit socială, eredilăji de religie sau de clasă, 
cuprinde desigur în el unele elemente elerne. 

Acestea au fosi înlrevăzule de Lacreielle cu o deosebilă com- 
prehenslune și considerate dela o mare înălțime ; de acela paginile lui 
sint străbălule de un suflu de largă umanitate- 

Azi, cind valul de anlisemiiism care se revarsă periodic asupra 
Europei e iarăşi in creștere, aceaslă mică carie, document psihologic 
de primul rang, merită să De mal cu samă celită şi medilală. 


Octav Botez 


Simon Bayer, O doctrină a Uri, 1923, 

E vorba de anlisemilism. După titlu, după dimensiuni (55 pag). 
şi chiar după subiect, ne-am aşiepia la una din acele nenumărale bro- 
şurele de propagandă. In realitate este o lucrare șiiințitică, în cet 
mai desăvirşii înţeles al cuvintului, care ar figura cu cinste În oricare 
revistă de sociologie. 


ae ` SE 


D. Bayer se mărginește la două laluri ale problemei ! 
Inir'o primă parle a. ere vă (e mai propriu Ade de Feb 
KC pe scuri, ce rujin sîn! de acord aniropologii, einograli!! şi soclo- 
logii asupra ideii de rasă. Rasa care e oarecum cheia de ID a 
argumeilări! anțisemlie — în rarele cozuri cind se argumentează - con- 
stilue una dinlre cele mai conlesiabile nollani, 

In prima parle a lucrării d. Bayer spune atit cil trebue co să 
ne arale aceaslă precarilale a principalului argumen! anlisemii. Ex- 
gi -- e esch: TE iezi Sas 

n parlea a doua, d. er aduce reale coniribulii ori - 
Dap pleacă dela noliunea oldaritațir. penlru a vadea E AE 
fectele antisemillismului asupra solidarității naționale. Partizanii spun 
că o foriilică, Dar dacă nu ar fi ass? Dar dac'ar ar fi contrariul ? 

Acesta însă nu lrebue numai afirmat, ci cercota!, ceiace și face 
aulorul nostru. 

Dan pleacă dela solidarisiul cel mal llusira, dela Emile Durk- 
heim, cere disliage două soluri de solidarilăţi: una pe care o numeşe 
te mecanică, alla organică, Cea dinlăiu se bazează pe asemânări. Cen- 
laltă pe deosebiri intre indivizi. Cea diniălu se realizează cu ajutorul 
unui conlormism, gregar, unei supuneri de lurmă, unei asculiări față 
de un tip sociai comun și imperativ. Cealaltă lormă de solidarilale se 
realizează cu ajutorul diviziunii munell. 

Aulorul a ales pe Durkheim: dar o remarcăm în treacă!, asupra 
distincțiilor de mai sus toji solidarişiii sint de acord, 

ipul social al solidarilăţii mecanice, bazată pe asemănări şi 
conlormism i) intilnim numai la societățile primitive. La popoarele 
inaintate predomină lipul bazal pe diviziunea muncii sociale. 

Dar realizarea solidarilății mai alirnă de o condiție: „divizi- 
unea muncii nu produce solidaritate dec!t dacă esta spontană, şi în 
măsura în care este spontană“ — spune Durkheim (Division du Travail 
social, p. 371, cil. de Bayer p. 25). Şi, mai deparie: „prin spontaneita- 
ie lrebue să înțelegem nu numai lipsa oricărei violențe exprese şi for- 
male, dar și orice ar pulea impledeca, lie chiar indireci, libera des- 
tăşurare a lorjelor sociale pe care fiecare le poariă cu sine. Ea pre- 
supune nu numai că indivizii mu sint delerminali cu forja să exercite 
anumite iunciluni sociale, dar şi că nici un obstacol de orice fel nu-i 
impledecă de a ocupa, în cadrele sociale, locul care este în rapor! cu 
facultățile lor" (Durkheim loc. ch). 

Or, cum una din laturele aniisemitismuluil—și nu cea mai nein- 
semnală esle indepăriarea Evreilor dela cît mai mulie profesiuni, a- 
ceasia aduce deadreplul desolidarizarea naţională. Simplu $i- pare-mil- 
se—imposibil de lăgăduli, 

E drept că poale un Chamberlain nu ar D de acord. De cil în 
asemenea chesliuni este mai prudent să cosullăm nu pe essayste./, ci 
pe inlemeielorul sociologiei şiiințilice. ŞI Durkheim ne spune clar: 
„diviziunea muncii nu produce solidaritate decit dacă e spontană, şi 
în măsura în care e spon'anâ“. 

Asa dar, ruperea solidarităţii nujlonale, în ce are ea mai eren: 
Dal je efectul de căpelenie al aniisemilismulul. Concluzie ori- 
ginală, mai cu samă peniru letul cum a fos! objinulă. 

Altă concluzie a autorului, corolar al celei dintăiu : „ură de 
rasi crează grupuri artificiale şi antagoniste" (pag. 29). Cu alle cu- 
vinte, nu de o diviziune a muncii este vorba aci. O asemenea divizi- 
une presupune liberialea alegerii profesiunii. Aci avem de a face 
cu o divizune nu a muncii, el a socielăjii, cu o diviziune pură și sim- 
plă, fară criterii economice şi cu electe deci lunesie economiceşte. 

Este foarte interesaniă şi fecundă această idee a d-lui Boyer: 
aalisemilismul născ for de grupuri antagoniste artificiale, Păcal că— 
să sperăm că numai deocamdată autorul se mărgineşie să o conslale, 
Ir a o adiaci. 

Dacă ne esie îngăduil, vom face citeva observaţii în această 
chestie. Prin cuvintul arfifiela! lrebue să înțelegem : potrivnic so- 


135 VIAŢA ROMINEASCA 


jidarilății sociale, polrivale criteriilor economice ale diviziunii grubu- 
rilor în socieinie, Şi dacă ar f să căulăm o formulă peniru a carac- 
leriza aces! caracler ariificial, am spune că: antisemilismul tinde să tn- 
locuiască concurența cu osiililalea. lată ce lrebue să înjelegem prin 
aceasia . 

Se ştie că lupta împolriva Evreilor nu este nici o luptă de rasă, 
nici o luptă religioasă, poale nici chlar o luplă de clasă propriu zisă. 
Esie nur şi simplu consecința une! superiorități a Evreilor În îndele!- 
nicirile comerclale. indusiriale şi financiare. Intro vorbă: sint anu- 
mile îndeleiniciri în care Rominii ne-evre! nu pol face lol alil de bine 
ca Rominil evrei. În |ă'ile unde problema evrelască a dispărul, aceas- 
ta s'a dalorii faplului că ne-evreil au reușii să facă tot alit de bine 
ca şi Eereit anumi!e lucruri. Asemenea rezullale s'au objinut grajle 
unei luple de nalură specială, care se chiamă : concurenja. Luaţi ori- 
care manual de economie polilică şi veji găsi că armele concurenței! 
sini: 1) scoborirea prețului mărtii, 2) ridicarea calității, ai 5) intensi- 
ficarea muncii. Din aceste irei lrăsături, se poole vedea că desbinarea 
specillcă concurenței se face în folosul obşiei consumatorilor şi, prin 
intensificarea muncii, în folosul coeziunii morale a grupului. 

Tot în manualele de Economie Politică sið scris că drumurile 
concurențe: duc, toate, la cartelizare, Concurența esie numai despăr- 
țirea Inerenlă oricärel colaborări mal superioare. 

În opunere cu concurența, este fenomenul ostiiității, a luptei 
dinire grupuri în vederea exproprierii grupului advers. Eeie o dege- 
nerare a principiului de antagonism. Deparie de a duce la o carte- 
lizare, la o înțelegere finală, en are de scop disirugerea rivalului. 
Insfirşii, în loc de arma economică a muncii, anlisemilismul se sluje- 
ale de unelta politică a legilor şi regulamentelor restrictive de liber- 
tale individuală, şi de liberiăji constilujlonale în genere. 

La toole ucestea s'ar pulea însă face o obiechie, Ostilitalea 
de care vorbeam poale D binelăcăloare. Clasele nu urmăresc în e ac 
lor armonia, înjelegerea. ci mai degrabă distrugerea adversarului. 
Toiuși se spune că lupia de clasă e un factor de mare progres. 

Obiecțin este dreaniä Dar îndreplăjirea ei vine locmai din 
acela că înlre clase nu poale exisia concurență, ci numai ostililale. 
Concurența presupune combalanți mai mul! sau mai puțini identici. al 
căror rol economic în societate să fle asemănător. Exemplul tipic 
esie băcanul dela No. 1 și cel dela No. Ziel aceleiaşi străzi, Pe cînd 
membrii a două clase deosebite, de pildă membrii prolelariatului, di- 
[eră în lotul de membrii clase! capiialiste, tocmai din punctul de ve- 
dere èl rolului lor ec nomle in procesul producjiunii. 

ȘI dacă degenerarea concurenje! în ostililate este un fenomen 
morbid cind e vorba de anlisemillsm, aceasta se daloreşie tocmai fap- 
tului că între membrii evrei şi cel ne-evrel ai luptei esie normal să 
exisle concurență, nu ostililate, peniru bunul motiv că rolul economie 
la care amindol năzuesc este identic. Singura deosebire stă în su- 
periorilalea unora față de ceilalți în ceiace privește priceperea şi 
pulerea de muncă. 

lată de ce trecerea dela concurență la ostiliiate alcătueşie aci 
o anomalie, susceplibilă de a adinci mai mult opera de desolidarizare 
socială pusă în lumină de d. Bayer. 

Dacă reluăm acum disiincila solidarișiilor îm : solidariiale me- 
canică şi organici, una bazală pe coniormism, cealaltă pe diviziune 
e muncii, descoperim că lendința degenerării concurenței în ostilitate 
nu salisfece nici chiar solidaritatea acela inferioară, solidarilalea ba- 
zală pe conformismul gregor, căci nu e vorba de un/formizarea tutu- 
ror, evrel Le ne-evrel, cl de pura şi simplă distrugere a unuia din 
grupurile [igante. 

Asliel!, la lumina celor cîteva principii intangibile ale sociolo- 
giei, anlisemilismul apare, limpede, ca un fenomen de degenerare şi 
că un ferment de desolidarizare în soclelaie. 

D. I. Suchianu 


na. DI: 


Ramiro Ortiz, Viaggio ai regni di Madonna Poesia, F. Cam: 
Pileli, Foligno, 1923, pretul 7.50 Bee, emie 

ubiicilatea iialiană a primi! noua scriere a prolesorului nostru 
de literatură italiană, cu loală căldura și vespente) cuvei ialentului, 
culturii şi ingenlozilăţii sale. 

Această „călătorie în tara poeziei“ este de fapt o reluare o cri- 
Heel „Impresionisie" (epitelu) va (i explica! mai jos!) pe care d. Oriiz 
o cultivă dela războiu incoace şi pe care o regăsim in grajlosul volu- 
mas Intitula! „In ciada submarinelor“ (Alcalay, 1919) ori în „La Fronda 
delle Penne d'oca” (Napoli, Ardia. 1921), 

Ca înfăţişare exlernă d. Ortiz se găseste pe linia romanelor lui 
Anatole France (de lipul „Révolte des Ange=") sau mal ales a celor 
ale lui Alfredo Panzini din ullima manieră: ¿Viaggio di un povero 
Hleraio* - „|| diavolo nella unia libreria“, etc.. 

Dar ca realizare critică in sine, volumul de fotä ne pare cu mult 
superior încercărilor anlerionare; ṣi din aces! punci de vedere, aulorul 
ra Ge era un loc mecontesial în isioria romanului criiico-literar 

n Italia. 

Genul în sine esie foale ingrat: „criticii de profesieil soco- 
tesc o falşillcare a crilicel „serioase“ ori (in cel mai bun caz) o fri- 
volă „ingenniiste*; publicul mare ocolește asifel de scrieri in care 
găseşie o sumă de lucruri.greu de priceput și prea pulină „acțiune“ 
ori eg de mediu“, 

loale acestea, geniul s'a impus (mai ales de cind s'a dus 
faima lui Romain Rolland) şi mulhe din scrierile lui Papini, cași ale 
lui Panzini, lrebuesc inireprelele in cadru! acesiui fel de-a compune. 

Succesul în astfel de cazuri depinde in mare parie de calitățile 
stilistice ale autorului, de originalitalea minții şi de cultura sa, cii mai 
variată în timp și în spejiu. 

Așa slind lucrurile, nu ne poale mira de loc plăcerea cu care 
se celesc noile pagini din cariea de față : aulorul cunoașie „en maitre" 
oale literaturile europene ` dela calalană la vechea iranceză, dela 
spaniolă la provensală, dela engleză la germană... dela italiană laro- 
mină... Asifel că, de spus găseşte înlodeauna mulle; nu numai atit: 
are şi marele merit de-a nu spune tot ce șlie—dorada deplinei sale 
maturilă|i intelectuale. 

Nici ca stilisi na e mal puțin bine dotal: după ce-n linerejă -s'a 
complăcul in încercări novelistice, d. Orliz a păstra! loldeauna acea 
atitudine de „humor” sănălos, senin, neartificial, care se consideră sa- 
tisfăcul alunci cind procură „aalorului” cileva clipe de modestă mul- 
jumire de sine. Rar găseşii „critici care să dea dovadă că posedă 
calitățile artistice, „dar și pe cele sulleieşii”, pe care le posedă din 
Plin prof. Ortiz. lar în ce priveşte (neien, discreție, subiiliialea, 
seninălalea și moralitalea ce lranspiră din paginile sale, credem 
că mulji din „crilicii* dela noi (mai ales cei lineri—inclinaji spre ne: 
galiunea lipsilă de orice convingere superioară) ar trebui să ia ca 
model nouo carie a contratelui lor italian. 

Așadar: cultură, laleni de scriitor şi în plus: originalilaie de 
vederi in ce privește considerațiile esielice pe care ie presară alături 
de inlerprelările crilice propriu zise. Din acesi puact de vedere siriei 
docirinar, cartea d-lui Orilz corespunde din plin aşteptărilor, căci 
„inaugurează un nou metod critic” (după cum insusi ne spune pg, 17). 
in două cuvinie, lată in ce constă aces! melod: Pornind dela concep- 
ţia crociană (căci aulorul esie un crocian) și ajute! de docirina idea- 
lismului eciual a lui Gentiie, (dela care imprumulă ideia că „Poe- 
zia este sullelul poclului ori a acelul care o gustă at priu òceasta—o 
crelază din nou“ d Ortiz socoleșie cum că adavărala crilică de arlă 
nu poale fi deci! subiectivă, sau creajia repelală de arta operei de 
călră cetitorul (eric) pus în condiții psicologice analoge. 


138 VIAȚA ROMIÎNEASCĂ 


La această nouă concepțiile a ajuns și filozofa! Ganiile, dar abia 
cuma în urmă, cu „| Discorsi di religione” (1920); pe cil vreme d. 
Ortiz declară a fi avut intuijia aceslul adevăr ealelic încă din 1915, 
cind nici nu se vorbea măcar de „idealism actual“. 

Nu este aici locul ză disculăm în amănuni valabiliialea acestei 
teorii estetice, căreia i s'au şi dos anumite obiecţii. 

(Aşa de pildă, Cecchini redactor la „Il Concilio" din Foligno, 
a obserral că în cazul acesia nu numa! poetul, el şi crilicul va lrebui 
să fie „inspira!“ spre a putea gusta ai interpreta o operă de ariă, 
ete. D Repetăm însă lămurind că, peniru aulor, poezia nu e un 
„organism“ de sine slătălor, nu e un „un obiect unitar“ el un acce- 
soriu, un exciiani menil să creeze în sufletul celitorului stări salleie st? 
echivalenle celor în care se afla primul creator, Ca consecință (de- 
dusă) urmează că nici erilica nu mai poste fi considerată drept ef, 
injifică", „absiractă”, „obiectivă“ şi „absolulă“— ci „relalivă”, „subl- 
eclivă”, „concrelă”, „impresionistă“. 

Admis acest principiu, înțelegem uşor rostul autobiografiei și re- 
evocării de stări sufleleşti prin care a trecut criilcul în acesi gen de 
„roman critic” : irebue să ne intereseze nu numai biografia poetului 
aniar se Ze poezie |), ci şi a criliculul (înălțat la rangul de re-crealor de 
poezie |). 

Acesia fiind priaciplul,—reslul cărții rămine un „vogabondagio 
letierario” prin domeniul luluror literaturilor tuluror vremurilor : 
criticul culege de pe unde i se pare mai nimerit fragmente poetice care 
să se polrivească cu starea lui sullelească din momentul cind scrie. Iar 
cum „siarea” sulleiească e foarle „mobilă“, pricepem uşor varielalea 
malerialului pe care autorul îi pune in Joc spre a-şi valorifica princi- 
piul enunjal ` pricepem în același timp și rosiul titlului : Viaggio ai regni 
di Madonna Poesia | 

Rind pe rind, se ocupă de Carducel (pe care d. Ortiz ba mai 
studia! odinioară și din punci de vedere al inspiraliei medievale), 
despre cele mai celebre opere în legălură cu motivul reialoarcerii la 
cămin, după aal înlregi de rătăcire prin lume (aci. simiim periect 
corespondența dinire poej! şi critici), despre Ulisse, Dante, Du 
Bellay, Shelley, Pascoli, Pirandello, Musset, Horajiu, Salto, Leo- 
pardi, Plato, Juan Maragalli, Unamuno, Shakespeare elc.. ne oprim 
aci căci lisia e lungă. e 

Dar cele mai remarcabile pagini din carle sint cele dedicale 
lirice! lui Gabriele D'Annunzio și Baladelor lui Paul Fort. 

D'Annunzio liric — mal ales cel din „Landi“—esie inaccesibil 
chiar şi peniru publicul iialian. lală de ce comentariile estetice atit 
de maesiru și de poelic scrise oci de autorul nosiru vor fi de un real 
folos publicului mare care in fanalica-i admirație peniru poel, se vă: 
deșie adesea incapabil să-l cunoască în adevărala sa lumină. In ce 
ne priveşie, nu ştim să se fí scris allundeva analize ma! minulioase şi 
mai suggesiive asupra celor mal perfecte lirice d'sanunziane—ina stare 
să conirazică ori să eclipseze pe cele ce ne oferă d, Oriiz în cap. IV 
al cărții sale de azi. Tolodală, remarcăm dreptatea pe care:o are, 
sind acea „scară de valori estetice", prin care se stebileşte urmă- 
loarea ordine în lirica lui D'Annunzio: 1) Versilia" 2) „Morile del 
Cervo* 5) „Progyia nel Pineto* 4) „L'Oire“ 5) „in morie di ua dis- 
linttore" 6) „L'Onada“ 7) „Aile Parole* 8) „Undulua” 8) „Novilunio di 
Seliembre“, 

Cit despre „Baladele Francese" ale lui Paul Fori, considerate 
în rapor? cu vechea iradijie a liricei vol, nu stin dacă ia Franja s'a 
scris pănă acuma vre'o pagină mai simjilă decit acestea olerile cu a- 
lila generozitate de criticul italian. 

A propos de-Paul Fort, ne aminiim că și Oiovani Papial i-a 
dedical cileva pagini admirabile (in volumul „Testimonlanze“). Acea: 
stă coincidență ar putea servi de obieci de siudiu spre a ne da şi mai 


RECENZII 159 


' bine sama de valoarea critice! proi, Orliz, comparind-a cu cea a ma- 


relui polemist florentin. Din aces! studiu, ar reeşi numaidecii clară 
şi firească, atinilalea dintre cele două temperamente, oricit de opusă ar 
părea rafineria aristocralică a abruzzerului față de rusiicilaiea sălba- 
Iech a aprigului lioreatina. 

Alexandru Marcu 


M 
e R 


N. Cartojan. Alexandria în literatura romtneasod, Noui contri- 
bujii, 1922, Bucaresti. 

In 1910 d. N. Cartojan lipărea primele-sale cercelări asupra A- 
lexandriei în lileralura rominească. Cunoscut de mal inainie pen- 
tru predilecjia sa de-a se opri asupra acelor producțiuni lierare și fi- 
guri culturale, care an avul räsunel larg în masa mare a poporului, d. 
Cariojan și prin studiile migăloase asupra Alexandriei rămine pe le- 
renu] cunoscut snllelului său. In studiul din 1910 stabilea că ex 
Neagocanus din 1620 scris de popa lon Rominul din Sin-Peiru, Treppa- 
zinlă la noi cel mai vechiu manuscris rominesc al Alexandriei, din cite 
cunoaștem, că copia făculă de popa Ion a aval un original mai vechu 
din sec. î6-len, care s'a lradus după redacjlunea sirbească a Alexandriei. 

Noul său stadiu complectează pe cel de ma! inainte din toale 
punelele de vedere, Faţă de recenziile, care s'au e: ni de primele sale 
cons'atări d. Cartojan dovedeşte acum și mal deplin, că Alexandria romi- 
minească repreziniă lraduceren unei Alexandri! sirbeşii, dindu-ne cu 
aceaslă ocaziune toale detaliile de literatură universală asupra Alexan- 
driei şi că avem o singură traducere, care apol a circula! în principale 
și în Ardeal. Alexandria s'a tradus în romineşie înir'o treme cind slujba; 

isericească se oficia la nol în limba siavonă. Ca dovadă avem şi Îra- 
zele slavoneșii păstrale în lexlul romin al Alexandriei (pag. 18 -19). Ca: 
să rn vă la acesie rezuliale, d. Cartojan a sludiat textul Alexandriei 
romi! eșii în legătură cu circulația Alexandriei În sud-estul european, 
la Bizantini, Bulgari, Sirbi și redacțiunea neo-greacă, dovedind, că 
numeie proprii din Alexandria rominească au lotdeaunu formele oblş- 
nulle in redacțiunea sirbească. ` bseroădm cu această ocazlune, că pre- 
zenja lui Allamiș trecut În lextul Alexandriei din cronica lui lon de 

näve ar insemna, că redacțiunea sirbească s'a lradus în rominește 
după publicarea aminiltei cronici sau lărgind ipoteza, redacilunea sir- 
bească lrecuse in Țara-Ungureastă cu exodul sirbesc de după prăbu- 
sirea Serbiei, și că acolo a suferit amplilicări ca cea despre Allamiș, 
lar cu lrecerea ia Țara'Rominească şi emol în Moldova a familiei al- 
limului despot sirbesc lovan, a lacşicilor etc. (C. Jirecek, Geschichie 
der Serben, vol. îl 1, Qolha 1918, pag. 2 2 şi urm. 253 și urm.) a tre- 
cul în Principale. Nu este o intimplare, că cel mai vechiu manuscris 
siaton al Alexandriei cunoscul la noi este din 1562 scris in minăstirea 
Necmiului din porunca milropolilului Grigorie al Sucevei. Se-mal cu- 
noaşie o cronică sirbo-moldarenească ia Neam| înir'ua codice din 
1557 (I. Bogdan, Croalce inediie alingăloare de istoria Romialior, Buc. 
1895, pag. 8i și urm.) Elena fiica despotului Iovan, a iasi doamna lui 
Petru-Rares, lar fiica sa Ruxandra, soția lui Alexandru Lăpuşneanu. in 
1566 la curtea din Suceava se găseau 3 fil şi 2 fice ale lui Mielăug 
Balș. (Spomenik XI. pag, 90). Aşa se explică cum Moldova ajunge a- 
zilul literaturii sirbeșii şi de ce la nol aici găsim primul erempiar sla- 
von al Alexandriei. Este probabil, că şi iraducerea cea mal veche in 
romineşie s'a fácut lol în Moldova, 

Dar să urmăm laleresantul şi frumosul sludis al d-lui Cariojan. 
Inir'un capilol special ne arală prelucrarea și amplificarea romanului 
in manuscrisele romineşii. Aulorul dovedeșie mull bun sim} și loală 

regâlirea. uintre diteritele ampiificări sint inleresanle cele despre 
aci care dovedesc, că opera lui Miron Coslia, De neamul Moldoveni» 


140 VIATA ROMINRASCĂ 


lor”, în 1680 era răspindilă în Bucureşii (este un argument în plus fală 
de cele eduse de Oiurescu, că aminiila scriere este dela Începulul 
activității literare a cronicarului moldovean ; ef. Miron Costin, De nea- 
mul Moldovenilor ed, C, Qiurescu, Buc 1917, prefața XI şi urm. C. 
Giurescu, Interpolările şi data scrierii elc. Buc. 1915) Este interesantă 
și amplificarea despre descălecatul Iui Dragoş care a ajuns mal înlăiu 
la locul „unde să numeşii acum Fundul Moldovei, ma! sus de Cimpu- 
lung“ ai în aceeași interpelare ni se lâmuresle, că adaosul e lua! din 
lelopisețul lui Şielan Voevod. Munca d-lui Carlojan foarie grea şi a- 
mevoloasă in » slabili iradijia manuscriselor Alexandriei, în felul acesia 
devine un capilol foarie inleresan!, arătindu-ne oarecum culiura ge- 
nerală islorică, călre care se Unden la nol pe vremuri. Descrierea 
codicelui neagoean are desărirşirea Inlormaejiei : ni se prezintă loale 
dalele, cu care pot fi conirolate concluziunile d'sale. (pag. 50—32), Ne 
araiă apoi principiile de lranscriere. Limba manuscrisului este studială 
ain loste punciele de vedere, diadu-ne coniribuții de prej peniru o gra 
malică istorică a limbii (peg, 55—67}. Simdiul acesia justifică părerea 
de mai inainte că o singură lraducere a Alexandriei a clrculal In nol 
in diferite copii mai mull ari mal pulin modernizale și adoplaie uneori 
ia gralul lor special de copișii. Sludiul limbii îl va mai servi autorului, 
cind încearcă să slabilească regiunea unde s'a scos Codex Nengoea- 
nus. Se ajunge la concluzia că siralul de limbă al vopislulul ar dovedi 
că Sân-Petru. unde lon Rominul copisiul manuscrisului era preo!, pro- 
babil esie Sin-Peiru din Țara-Haţegului. Se aduc ca dovezi particula. 
rilățile fonetice ele lexlului comparate cu graiul de azi din Ţara-Haje- 
gului, precum ai fapiul că în Țara-Hajegului (Hajegul nu se consială a 
fi fost reședința iul Litovoi în 1247, cum afirmă autorul) s'a păstrai 
mult Hop o bogată nobilime rominească. La dovezile d-lui Carlojan aşi 
adăuga şi frumoasa biserică din Sin-OQiorgiu de pt Sireiu cu inseripjia 
el s'aronească şi lrumoasele fresce ale cillori'or Cindeşii. Ni se pre- 
zinlă apoi SEAN interesanle cind se disculă regiunea proio- 
lipulul rominesc al Alexandriei. Un capitol foarle folositor esie acela 
despre c<lemenlele turcești şi nojiunile culturale din Alexandria. La 
slirşii arem lranscrier a iul Codex Neagocanus cu caractere Jatine, fā- 
culà aşa că poale servi drept model. 

Numai cine a siudia! lexie vechi poale să-şi dea sama de multa 
muncă și pricepere, care se cere peniru a întreprinde un studiu ca al 
d-lui Cartojan. Exacliiatea şi bogăția intormaliei siguranța melodei ca 
şi bunul simi in concluzii lac foarie prețios acesi studiu. Este atila de- 
păriare intre cariea lui Gaster, Literatura populară romină și studiul 
d-lui Carlojan, care e lamiliarizat cu lehnica modernă de cercelare, 


I. Minea 


Sextii Puşcariu, Din perspectiva Dicționarului : HI Despre 
Jegile fonclogice (în Dacoromanla, I), Ciuj 1922, 

m vorbii in numerele anterioare despre celelalte două sludii de 
sinleză pe cure le-a publicat d. Pușcariu sub! litiul Dis perspectiva 
Dicţionarului ; unul despre onomalopee şi altul de semantică. AI irei- 
lea sindiu din seria care va urma, esle tol atii de imporiani deoarece 
pănă acum în lileralura noasiră Hlologică aproape nu s'a trata! prob- 
lema veche și lotuşi mereu nouă, aceia a legilor fonolagice. 

cind ilologia a devenit „şiiinjilică*, conceplia de lege fono- 
logică a suferi! modilicări. La incepu! s'uu admis legi cu exceplli; şcoala 
ARopranălicilar (Osiholi, Brugman, H. Paul, etc.), a formula! insă „legi 
verbe fără excepții, care apar „ia loll membrii unei Comunităţi“ și la 
„toale cuvintele unde sunetul se găseșle in aceleași împrejurări“. Neo- 
linguiștii au reacționat Impotriva „legilor oarbe” și au negat etistența 


RECENZII 14 
NES n FE 


lor Înire aceste două exireme, sin! unii care jin mijlocia, schimbind 
numele de „lege“ în acela de „regulă“. 

D. Puşcariu face un scuri isioric al acestor concepiii fără a se 
opri la detalii care se pol găsi in iratalele speciale de lingulsiică ori 
în studiul excelent ai lui Wechssler ` Giebt es Lautgeset:e? Totuşi, În 
cele ce se spune la p. 26 asupra concepliei lul Bartoli despre leai, 
n'ar Îl trebui! lăsaie la oparie urmăloarele cuvinte caracterislice ; „Nu 
exislă nici o lege lanelică, nici gramalicală, nici lexicală“ (Alle fonit 
de! neolatino, ln M scellanea di studi in onore di Aitilto Hartis, Trieste 
1910, p 918). Acesie cuvinte ar fi lrebuii reproduse din urmăloarele 
molive : nimen! n'a tratat conceplia neogramalicilor cu atit de mare 
asprime ca Bertolt, numind-o „aberajle“. in locul ei, Barioii, nu ne-a 
dal decii un nume (cum spune singur în Revue de dialectoiogie ro- 
mane Il, p. 489 nota 4), alălurinda-se la şcoala lui Gilliéron, ca un 
şcolar modest și ascullălor, Insă, celace este ridico! aproape, maesirul 
declaral ad-hoc, nu numa! că la lol pasul în lucrările sale recenie vor- 
beşte de „legi“ şi „reguli“, dar admite legi lonologice, 

Plecind dela delinirea lermiaologiei pe care o va utiliza, d. Puş- 
cariu deoxebeşie schimbarea de rostire, care se înlimplă atunci cind: 
vorbirea iradijională capătă o modificare incidenlală, de legea fono- 
logică, cind acea modificare esie constanlă și cuprinde „toate cazu- 
rile cu acelaşi siructură”, Fiindcă schimbările sunelelor depindeau de 
anumiţi faclori „fonetici“, s'a dal acesiora numele de „legi lonelice”, 
iasă esle deosebire intre „lege loneiică” care e un lermea Improprlu. 
și „lege lonologică“. Neclarilalea acestei lerminologii a adus de malte 
ori greşeli de metodă. 

După aulor, nu trebue să se facă deosebire inire analogie (le- 
nomea psichic) și lege lonologică (fenomen fiziologic} ca in .anceplia 
neogramalicilor, căci exlslă o legălură intre lranslormările sunelelor 
şi sensul cuvintelor. Schimbările de roslire se lac prinir'o erolujle: 
lentā. Generalizarea noei schimbări de rostire se lace in mod incon- 
Silent (uneori şi prin acțiunea mini! care le extinde asupra cazurilor 
asemănăloare) ; legile lonologice insă sinl rezultale dinir'o acliune 
mintală conştieniă. Spre deosebire de ail aulori, d Puşcariu admite 
că indivizii „cu talent peniru limbă” sin! de cele mai multe ori acei 
Care coniribuesc ia inovații şi acestea se generalizează apoi prin Iml- 
alte, Concluzia la care duce iniregul sladiu este „credinja“ autorului 
in legi ionologice, care nu sin! „absiracțiuni sou inveajii ale gramali- 
cilor, ci sin! realități linguistice, formule exisienle in mintea vorbilorului“,. 

Lucrarea d-lui Puşcariu umple un gol simțit in literatura liuguis- 
lică rominească. Ea prezintă in mod concrel chesiiile cele mai aride 
pe sita roi ori chiar pedanlismul le-a ingrādil inir'o lermino- 

ogie pujin acce ă. 
I. Şiadbei 


Traian R. lonasco, L'Eoolullon de la notion de cause dans 
les convention å titre onéreux, Recueil Sirey, Paris. 

Alcătuirea mecanismulut prin care tuncționesră conrenliile a 
fosi și este încă una din cele mal grele probleme ale şiiinjei drep- 
tului. Pentru a cunoaște materialul compus din articulații ice şi 
mai ales peniru aprolundarea procesului psihologic prin care se fece în- 
liinirea celor două +oinje, se cere o tehnică saraniă și solidă. Juris- 
consuli! au intimpinat mari greutăți orideciteori au căuta! să cuprindă 
inir'o formulă Juridică subtila elaborare a obiigaliilor din convenții, 
Et s'au văzul nevoiți să diridă complexul procesului în mai malte pārji,. 
pe care le-au numit „elementele esenjiale” ale coniractelor. 

In „Erolulia noţiunii de cauză“, aulorul se ocupă cu cel mai 
conlestal din aceste eiemenie : cauza. Deși lucrarea este prin des- 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tinație, o teză de doclotal, ea prezintă, prin documeniare şi orgina- 
ate, caraclerele unel scrieri de specialilate. Facultatea juridică 
i Paris, tecunoscind aces! merit, a reținut şia premia! studiul d-lui 
onasco. 

Autorul nu face, cum se obisnueşie, un simplu istoric urma! de 
cilera observațiuni generale, Metoda sa este mai cuprinzătoare, 
şi, dacă se poale spune, mai tinerească, D. lonasco lrece pesle holnrele 
şilinlei sale peniru a lua dela alle discipline datele de care are ne- 
voje. Astfel, la începulul lucrării, găsim un studiu asupra voinței in 
formarea conlraclelor, unde psihologia este pusă la contribuție în lorgă 
misură. 

Voința coniracluclă apare ca un fenomen compus din diferiie 
volițiuni, a căror structură trebue sludială în odincime, stabilindu-se 
or la care lreaplă criteriul juridic poale cobori această scară de 
volijluni, 

Aniorgl expune apol evolujia noțiunii de cauză în dreptul roman, 
în docirina clasică și în doclrina enticauzalişiilor. Concluzia la care 
ajunge este că „fenomenul de voinlă preziniă, în edincimea sa, o se- 
rte mulliplă de volijiuni, legindu:se unele cu allele prinir'un raport de 
mijloc la scop ai. consirucjia tehnică a voințe! juridice va irebui să 
înfățişeze cel pulin in parle această adincime“. „Doclrina clasică în- 
temeială pe ò concepție scoasă din analiza insuficlenid a realilăjilor... 
a socolil cauza ca o entilale absiraciă, singură esențială sin același 
limp disiinciă de molire, care erau socolile ca indilerenlie”. 

“Nojiunea cauzei, eșa cum este socolilă în doctrina clasică, tre- 
bue complecială cu ajulorul invesligaliilor din domeniul viu şi bogat al 
jurisprudențe!, care exercită asupra oricărei aclivilă|! Juridice „un con- 
trol peniru a sti dacă corespunde ordinei publice și moral-sociale a 
socletății”. Autorul Tmpäriäzesie punctul de vedere larg şi acliv al lui 
Deguit, după care „orice îndivid are obligația de a săvirşi în societate 
o anumită funcţiune în raport direct cu locul pe care-l ocupă în ea“. 
Activitatea contractuală, fiind de natură socială în rezultatele şi urmă- 
rile sale, lrebue și en supusă controlului social, coniro! reprezentat 
prin eprecierea instanțelor judiciare. 

wrisprudența pune în evidență aproplerea intre noțiunea de 
cauză şi erorile de voință (lalşa cauză ; cauza llicită şi imorală), Mir- 
gind cadrul în core scoala clasică vrea să restringă nojianea de cauză. 
Datele psihologice demonsireazră corelaţia sirinsă intre cele două sco- 
puri manitesiate la facerea contraciului: unul imedia! în rapori cu vo- 
inja de a se obliga şi altul mediat: : Spiritual Jurisprudenlei franceze se 
apropie aici de leorie prolesorului italian Carlo Manenti care, susți- 
nind dualltalea csuzei, crede că conceplul ei conjine două elemeule, 
om indouă tot alit de esenjiale ` unul lix, constant, absiraci : cauza în 
sensul clasic; altul variabil de la un caz le altul: cauza în sensul 
jurisprudenjei. In modui acesta, realilățile științei Juridice au fost cu. 
prinse inir'o consiruciie a cărei sisiem, siabilil pe dalele psihologice 
concrele, respectă, in marginile posibililăților, interesele praciice 
„ Voința psihologică găseşie un lipar lărgi! inăunirul căruia va pulea 
să introducă, cu litiu de voință juridică, insăşi subslanja ei”. 


In studiul d-lui lonasco prelucrarta materialului brut al lucrări! 
esie uneori neindestulăloare ` sini cileva lungimi şi citeva pasagii ob- 
scure. Dar dap posedă iehaica șiiinjei şi șliu să se folosească de 
lilzolie, dar numei în măsura în cere-i permite iaplul Juridic şi codul. 
Stirşind, trebue să menjionăm că aproape in acelaşi limp cu lucrarea 
de mai sus, a apărui și volumul „De la cause des obligalioas*, (Libr. 
Delles, Paris, 1925) al d-lui H. Capilani, în care celebrul eieiei În 

“ajunge la unele concluzii analoage cu acele ale compair'olului nostru. 


S. Ionescu 


Revista Revistelor 


Partidul politie 


Partidul politic esie o asociaţie 
liberă de cetățeni, uniji în mod 
permanent prin interese şi idei co- 
mune, de caracter general, aso- 
clajie ce urmăreşte în plină lumină 
publică a ajunge la puterea dea 

uvere, peniru realizarea unui i- 

al elic social. 

Prin primul caracler, partidul po- 
Mic se deosebește de alle unităţi 
sociale (castă, clasă, familie). 

Prin al doilea, de masa care 
compune 0 înirunire liberă. Spre 
deosebire de asociaţiile libere și 
permanenie, ce urmăresc cerce: 
tarea problemelor politice sau lac 
chiar uneri de realizare prac- * 
Meă, dar nu au ambiția de a gu- 
verca,—un pariid polilic tinde să 
Pună mina pe cirma statului. 

Activitatea lul se face în plină 
publicitate, spre deosebire de acea 
a organit clandesilne și se- 
crete (camarilă, francmusonerie, 
camorră, moffie). 

Partidul polilic se disiinge de 
clică, fracțiune sau colerie, prin- 
iracela că are rădăcini adinci, ne» 
cesare in viaja socială, atii în sub- 
siralul el economic, conceniràte 
subt formă de interese, cit și în 
cel sufletesc, cristalizate în idei. 


Sint  pariide care pun în evi- 
dență mai mul! interesele econo» 
mice, allele mai muli ideile poll- 
lice, religioase, filozofice. In ree- 
litate ideia, peniru a avea putere, e 
lotdeauna întovărășilă de un inte- 
res, lar Interesul nu se poale sa- 
tistface deci! prin idee. 

intre partid şi clasă, nu există— 
cum cred unii—un raport! de iden- 
tilate. Experiența politică ne arată 
că nu în mod necesar aparjinerea 
de o clasă alrage după sine şi a- 
parținerea de partid. ` 

Posle aparjinea cineva unei clase 
sociale, fiind cu lotul indiferent po- 
liticel sau făcind parte din al! par- 
tid decit acel care spune că re- 
prezinlă interesele clasei sale. 

Sint muncitori care nu fac perle 
din parlidul socialist sau fac parle 
din cel conserralor sau catolic. 

Apoi sînt foarie molte elemente 
din alte clase ce lac parte dinir'un 
partid, fără a deveni reprezentanții 
unei clase. 

Pariidul socialist cuprinde mulie 
elemente neproletare, lar centrul 
catolic e alcăluli din mari proprie 
tari. reprezentanți ai fesillor li- 
bere, proleiari, lucrători, țărani, 
SE ee €? în ale, unite 

ntr'o anumii ologie ce for- 
mează un lot doctrina! polilie nu- 


144 ` ` mp ROMINEASCĂ 
WE EE 


anjal şi colora! de credinți şi idel 
religioase. 

Parlidele najionale ceh, polonez, 
romin nu reprezeniau înainte de 
războiul mondial interese de clasă, 
ci o idee ce aduna pe reprezen- 
lanții tuturor claselor şi acelaşi lu- 
cru se poale spune astăzi despre 
fascism. 

Toluşi, nu se poale nega că în 
genere mejorilatea aderenților unul 
partid se siring şi sini luaţi din 
aceleași păluri sociale. 

Partidul politic. nefiind ceva com- 
pac! şi omogen, are neroe deo 
organizație care să creeze unlialea 
lui spirituală. 

Sei conslă din trei elemenie ` con- 

rea, programul, mijloacele de (Dimitrie Gusti. Arhi t 
luptă şi propagandă. into e sosa. bn 

Conducătorii formează o ierarhie H e 5). ret taia Me 
incepind dela sel şi pănă la tech- 
nic!anii și practicienii mecanici al 
partidului. 

Programul cuprinde sau lrebue 
să cuprindă : un mic sislem socio- 
logic și eiic, analiza explicativă şi 
erilică a societății la un moment 
dal, formula necesilăților acluale, 

mijloacele peniru realizarea lor, 
o doctrină ce dă idela unei socie- 

ar e de principii sini în pri- 
mejdie de a degenera şi dea i 
veni pur doclrinare și pedante, fără 
nici o relație cu realitatea, cele 
oportunisie sint în primejdie de a 
deveni pur rulinare. amorale ann 
cinice. 

Ambele au ce scop cucerirea 
pulerii politice prin luptă, numai 
că partidul de program urmăreşte 


acea de a conrupe, de acea dea 
calomnia, minţi, mistilica, de acea 
de a iniriga şi, ca ullim mijloc, de 
leroare, 

Dacă acliunea parlidelor opor- 
tunisie degradează, injoseşie, sco- 
boară viaja publică, desguslind pe 
cei mai buni cetățeni, acea a par. 
tidelor de program e în realitate 
un bine necesar, indeplinind, o 
Înaltă funejie polilică și socială, 

Partidul politie de program, per- 
sonalitate colectivă interesantă şi 
suggesiivă, e poale unica unila!e so- 
cială organizată, care poate da de- 
reuni pe een en cu- 

în suveranitate 
şi calllalea. s iida omg 


Asupra lui Marcel Proust 


Opera lul Proust însamnă o dală 
şi o cotitură a liieraturii fraceze. 
Ea oleră celilorului o viziune nouă 
a lumii interioare și exlerioare, 
sub! o formă pu mai pujin nouă, 

Pe cind ceilalji scriitori caută să 
de svolte părțile unui roman inrapori 
cu ansamblul, după o logică exter- 
nă, simetrică, rațională, pe cind la 
ei lolul ze desfăşoară in vederea 
acțiunii, fiecare detaliu neavind va- 
loarea deci! în rapori cu subieciul 
esenjial, Proust îşi bale Joc de pers- 
peclivă şi opera lul nu are nimic dra- 
matic. Ea e un voiaj de descope- 
riri în domeniul memoriei, o explo- 
sany „de E Së şi, dacă Prousi se 
xpr! n fraze compile - 
guvernarea ca un mijloc pentru a ţin arhileclurale, e Ge e Lag 
realiza programul său, în limp ce să ne procure impresia că lol! ce 
ore politic oporiunis! urmă- »a scris, nu e deci! un ierbar de 
dee guverna cu singurul scop reminiscenji. Frazele lui sint lungi, 

ceasia delermină şi procedura 

propagandei (pregălirea luptei spl- 

riana) ce se Íace de aceste două 
i 

Pe cind parlidul de program se See VE, DEn) onar 
adresează judecălii cetăjeailor, 
urmărind impunerea unor anumiie 
idei prin persuasiune şi inirebuin- 
lind o metodă ideală de polemică, 
gateste. oportuniste caulă succe- 

cu orice prej şi cu orice mijloc, derea ansamb 
eege Penlru objinerea lui, e că are SE | se 

aria de a seduce şi insinua, de rice lapi, dacă are un senz şi 


REVISTA RPVISTELOR 145 


un comenilar, oricii de neinsem- 
nai ar li subiectul, nu poale fi in- 
lătura!. din molive esletice. 

Cu dinsul romanul face un pas 
similior, căci deparie de a se măr- 
gial să ne dea numai lumea exte- 
rioară, ab|inindu-se in mod auster 
dela orice explicare intelectuală, 
Proust nu enunță un fapt, o replică 
fără să lecritice, să le cinlărească, 
să le siudieze, să le analizeze, cu 
o miraculoasă inteligență ; la ne- 
voe el comeniează comeniarul lui 
însusi, astiel că opera lul e ase- 
men! acelor tratate din evul mediu, 
in care textul dispare, sub! brode- 
ria gloselor, 

ŞI fără îndoială, există alle ro- 
manè psihologice, alte romane de 
analiză în core autorul nu se mâr- 
gineşie si ne arâle personajele 
lui vorbind ai lucrind și unde, în 
anumile momenle, el enumeră 
gindirile şi sentimentele lor. Dar 

Prous! nu se muljumeşie cu a- 
ceaslă enumerare şi nu ne dă nu- 
mai o analiză, cl o analiză rajlo- 
notk. Cele nouă volume ce for- 
mează „A la recherche du lemps 
perdu“ sini o adevărală enciclo- 
pedle psihologică. 

Darurile necesare peniru a com- 
pune o asilel de operă, în care 
invenția critică se întilneșie în a- 
ceiași măsură cu invenția concre- 
lulut, se găsesc atit de rar reunite, 
iacit nimeni nu va fi în slare să 
imile în mod real pe Prousi. EI 
va Îi desigur pasiișal și va inspira 
ve alții, căci cărțile lui sint exci- 
tanle ; der dacă ne pulem imagina 

un spirii critic, care să aibă sub- 
iile și meliculoasa lui manie de 
analiză, e Imposibil să ne inchi- 

Puim gindilorul care să posede 

puterea lui de a face să lucreze 

si să vorbească personajele și nici 
omul capabil de răbdarea, curajul, 
virulea, munca ubscură fără de 

care nu ar H pulut lua ființă o o- 

peră alil de enormă. 

(Jacques Boulenger. Nouvelle 

Revue Française, No. 112.) 


Unanimismul lui Jules Ro- 
mains 


Spiritul filozofic e prelutiadeni 
răspindii în lileratura franceză gc: 
taală. Există un inteleclualism al 


Imi Paul Valéry, un idealism al lui 
Marce! Proust, un politeism una- 
nimisi al lui Jules Romains. 

Acesia a fosi elevul lui Durkheim, 
care susjinea că faptele sociolo- 
gice nu se reduc la o simplă sumă 
de faple individuale, că o religie, 
de exemplu, nu înseamnă nişie og: 
meni care se roagă, ci o loialilale 
de dogme şi rituri, care obligă pe 
oameni să "e roage înir'un chip 
anumii. Pe cind cei mai mulți din 
discipolii lui Doarkheim au găsit în 
învățăminiul lui un preiexi pentru 
a munci mull și a gîndi pulin, Ju- 
les Romains și-a pus întrebarea: 
deoarece grupurile există, ce in- 
seamnă exislența lor? şi ce in- 
seamnă acea n indivizilor ? 

El a fost mal întălu stăplalt de 
cugetarea acestor liințe invizibile 
şi pulernice şi, crezind că sini un 
fel de divinităţi, a inveniat un neos 
poiileism 

In „Odes ei Pricres* Romains 
închină imauri zeilor care siat În 
afară sau ia interiorul nosiru, zeus 
lui poriului, a! căzărmii, al caseL .. 
Dar zeul se confundă oare cu 
grupul şi e unanimismul o simplă 
mitologie sociologică ? Orupul nu 
e decit un zeu virlual, adevăratul 
zeu e grupul în acliune. Pentru 
aceasta, el trebue să înceleze de 
a fi an fapt pur sociologic, pentru 
a deveni un fapt psihologic sau 
interpsihologic. Orupul nu esle o 
divinilale, deci! dacă îl giadim şi, 
In oarecare măsură, îl acceplăm. 

„Les copalns* ne arată cum a: 
ceşti zei apar și dispar, cum gru- 
pul nu e solid decti prin loiala 
concentrare a forțelor sale, prin 
asimilarea perleclă şi provizorie a 
membrilor, prin manifestarea vic- 
torioasă şi gratuită a puterii lui 
creatoare, equivalenlă cu actul li- 
ber al psihologiei bergsoniene. 

Văzul dinăunlru, acesi zeu în- 
seamnă invadarea eulul nosiru de 
ceva care nu este el. Cele mei 
mulie din operele lul Romains, zu- 
grăvesc momenle de acesiea. In 

„Lucienne“, el ne descrie, cu o 

mare simplicitate de mijloace ar- 

țislice, un comisar de bord si o 

instituloare care, eșind dela nişte 

amici, se plimbă impreună în ju- 
rul bisericii. Fiecare e cuceri! de 
celăleii. Grupul pe care ei îl con: 


10 


146 VIAŢA ROMINRASCĂ 
ÎS 


stilue, îi domină. Ei mu mai sint 
dol, ci o aderărală căsălorie $i 
sfirşesc prin a se căsălori, 

Această credință în personalități 
colective şi în realități sentimen- 
lale ce se Impun individului, fără 
a izvori din el, —iată la ce se re- 
duce unanimismul. E uşor de vă. 
zul că el comportă o întreagă fi- 
lozolie. In una din operele lui, Ro- 
malns evocă un univers „care a 
renunța! la spațiu“, 

Adevărala problemă filozotică 
nu e de a șii cum cunoșiinia sau 
șiiința sia! posibile, dar de a ex- 
plica această participare a unui 
subiect la alt subiect, Jules Ro- 
mains consideră această partici- 

e ca o axiomă şi caută să o 

că senzibilă din punct de vedere 
poetic. 

Dar dacă admitem axioma, in ce 
constă individualitatea ? Ce e per- 
soana noasiră, din momen! ce nu 
şim unde incepe și unde se sfir- 
şeşie ? Romains a căula! să pună 
problema persoanei in lunejie de 
moarie și a scris „Mori de quel- 
qu'un”. Ce diferențiază pe un mort 
de un viu ? Mortul nu reacționează 
şi nu răspunde. Toluşi exercită o 
Schong. Godard mori are mai multă 
influenţă asupra mediului, decit 
a avut-o în timpul vieţii lui. Peniru 
a îi cu lotul mort, nu lrebue să 
mal exișii in aminlirea nimănui. 
Aceasia se iniimplă în sfirşii, Oo- 
dard, viet de toji, „se evaporează 
ca un miros“. ln realitale, moariea 
nu siirșeşie nimic. Ea e o dezvol- 
lare, nu o realizare. Adevărala rea- 
lizare «e eul individual, construcţie 
iragilă dar pură, mănunachiu pro- 
vizor de conrerginji ordonzle. 

In el numai, irebue să căulăm 
acea existență abslraciă și perfec- 
tà, pe care o așteptăm în zădar de 
la ceaiallă lume, în care nu se 
găsesc indivizi, ci mumai suilele 
neindividualizale, pe care joacă, ca 
pe nişte coarde, nenumărații zei 
ce populează universul. 

Ne fiind exprimată într'o doc- 
irină, filozofia lui Romains e de- 
parte de a li de o cotren|ă per- 
lectă. Obiecjiile ce i se pot aduce 
sin! arlificiaiilatea cu care separă 
viaja şi moariea, eul şi nomeul, 
ca şi misterul pe care-i comporiă 
ideia persoanei noasire, Aces! mis- 


ler domină insă cugelarea coniem. 
porană, 

(Emanuel! Berl. Les nouvelles 
littéraires, April). 


Opinia publică în Europa 


N'avem acum nici increderea în 
noi a secolului ai XIX-a, — nici pe- 
simismul veacului de mijloc. Ames- 
lecăm credinia cu indoiala. 

Disirugerile materiale pricinuite 
de războiu pol şi vor fi reparate. 
Nu trebue să ne alarmăm prea 
mul! din pricina lor. 

Există o cauză de ingrijorare mai 
eg Si mai persisienlă : popu- 
alia. Vom pules inmulți resursele 
materiale în rapor! cu creşierea 


populației ? 

en ae increduli. Dogmele 
noastre religioase și politice sisi 
roase de vreme: nu mai au nicio 
influenţă, 

Comunismul esile discrediial de 
€renimenie ; socialismul, cu inter- 
prelările lui de modă veche, nu 
mai inleresează pe nimeni; capi- 
talismul a pierdut încrederea ie 
el însuşi. Cit timp oamenii nu vor 
fi uniți într'un scop comun şi nu 
se vor supune unor principii obiec- 
live, fiecare va ridica mina impo- 
iriva celorlalji, — şi goana dezor- 
donală după sraniagii personale 
va distruge in curind Întregul e- 
dificiu, Acum clasele și națiunile 
n'au ali scop comun decit doar 
războiul, 

Oamenii preleră pacea şi, de-o- 
camdală, urăsc războiul. Dar pre- 
ferința lor peniru pace este mo- 

erală : ei au tot felul de scopuri, 
Peniru care ar risca pacea, 

Avem nevoe de-un pacifism a- 
proape fārā margini. 

Cași războiul, pacea are — şi ea 
— riscurile ei peniru mindria şi 
prestigiul unei națiuni, pentru bo- 
gălia și siguranța sa. Dar nu-l des- 
tul să indicăm primejdia peniru a 
justifica războiul și pregăiirile ar- 
male. Trebue să analizăm foate 
consecințele războiului, in momen- 

cind vrem să recurgem la 
dinsul. 

Pănă la ce punct poale fi apli- 
cal principiul paciiismului in Ma- 
rea Britanie ? Mai intăiu, din punc- 
iul de vedere al apărării. Nimeni 


REVISTA REVISTELOR 
RE A 


nu mai pricepe acum vechea ma- 
ximă : dacă doreșii pace, pregă- 
teste-le de rărhoiu. Lumea nu-i 
alii de sălbatică să-i atace pe pa- 
cilișii. Națiunile armate şi agre- 
sive — acelea își fac dusmani. 
Prudenţa ne spune că nei trebue 
să lim cei dintălu, nu cei din urmă, 
dinire acei care vor să dezarmeze. 
Punciul central al politicii noasire 
ar trebui să fie un program de de- 
zarmare, 

In priviala dominiunilor, se cu- 
vine să facem totul peniru a le 
asigura o bună guvernare, cu 
lerma voință de a le păsira între- 
buințind forța. Dar dacă eg nn) 

e à 


dere, 

Comerțul irebue să-l lăsăm liber, 
fără nici o excepție şi fără să-l 
condijionăm de tratamentul reci- 
proc al altor najiuni. Libertatea 
comerțului să fie un principiu de 
morală internațională, şi nu numai 
o docirină cu avantagii economice. 

Dar nici un rezulta! bun nu pot 
avea acesle măsuri fără rezolvarea 
chesiiei populaţiei. Reducerea nus 
mărului populajiei — dacă nu prin 
sărăcie, boală și războiu — va ire» 
bui toluşi produsă în alt mod. 

Acum lipsa pacitismului este pri- 
mejdia cea mare ṣi urgentă in Eu- 
Topa: ea va provoca rulaa gene- 
reih, 

(lohn Magnard Keynes. La Re: 
construction de l'Europe, No. 12), 


Civilizaţia europeană esle in pe- 
ricol. Care-s pricinile ? Ne vom 
sill să le schijăm aici. 

Ne aștepiam ca, după războlu, să 
vină pacea. Ne-am înșelat, Foștii 
inamici se urăsc acum mal mult 
decil oricind, iar discordia îi des» 
bină şi pe acel care lupinseră a- 
lături. 

Combalanjii credeau că se luptă 
peniru un ideal care lrece peste 
Sranijele patriei lor. O religie 
houă trebuia să se nască. Lupia 
se dădea peniru ultimul războiu, 

peniru drept, liberlale, pentru in- 
dronarea unei omeniri mai bune, 


147 


peniru dezrobirea popoarelor opri- 
maie, peniru a se fonda o mare 
lamilie a najiunilor impăcale. Nu 
era vorbă deci! de sacrificii desin- 
leresale. 

Desnădejdea a năvălit peste a. 
cesie visuri. 

Mai mult încă decti înainte de 
războlu, energiile cele mai bune 
sin! îndrepiate spre distrugere. 
Ori ce invenţie se face, —indată spe- 
cialişiii o privesc din punceiul de 
vedere al ott militare. Fie- 
care nouă dominare a materiel este 
înlrebuințată în slujba morții. Cind 
se proecteeză construlrea unei căi 
lerate Intro colonie, glasuri com. 
petenle pun în evidență Inieresul 
stralegic : vom pulea dirija dela 
coastă în interior trupe suficiente, 
şi urgent, în timpul războaelor 
viitoare, Se perteclionează un a- 
vion ? Asta-i peniru a purta o can- 
titate ma! mare de explozibili deci! 
pănă acum. Fabricarea unor nouă 
gaze asfixlante este pretutindeni 
cu îngrijire studiată, Socletăţile 
consacrate industrie! războiului se 
înmulțesc. Autoritățile încurajează 
pretulindeni sporturile, descoasi- 
derind inteligența in favoarea muş” 
chilor,care— odată — vor deveni ma- 
terial peniru războaele viitoare. 
Ouvernul francez a acorđal, de 
exemplu, 90.000 de franci pentru 
conslruirea unel arene înir'un Ju- 
dei, care de cijiva ani cere DP 
darnic cileta mil de franci peniru 
reparația unul spital. Camerele 
franceze reluză regula! orice cre- 
dit pentru opere, a căror utilitate 
nu-i contesială de nimeni,-dar 
valează cu aclamații miliarde des. 
tinale armalei. 

Fiecare jară se slringe intre 
frontierėle sale. Prelulindeni se 
urzeşie o conspirajie impotriva siră- 
inilor. Străin ! Acest cuvint a de- 
venii o lajurie, 

Războlui pentro liberiate ne-a 
lăcul să plerdem loate libertăţile. 
Oorki, de pildă, care onorează nu 
numai patria lui, dar omenirea in- 
lreagă, n'a căpăta! autorizatia să 
vină în Franţa goare a-şi resta- 
bili sănătatea. ois! regulează 
acum raporlurile noasire ialelec- 
luaile cu popoarele străine, Je 
scriilor lrancez i s'a refuzat de 
curind pașaporiul sabi cuvint că-i 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 3 


Kee E bad 


ostil polilicei oficiale, Trăim subi 
un regim de delajiune, Dag și do- 
sare. Gindirea independeniă de- 
mult n'a fost atii de injosilă. 

Condiţiile economice actuale in- 
grouiază siluajia. Tre! sute de mi- 
lloane de Europeni nu ne mal pol 
ceti cărțile, revistele— nu mai șiiu 
ce gindim nol, 

Popoarele irăesc înir'o ignoran- 
IB complectă unele despre allele : 
aceasia-i una din cauzele răz: 
boselor. Izolarea najională con- 
daca la disprețul şi la ura veci. 
AHOT, 

Să mergem unli spre aljii. Dar 
toule drumurile sint închise. Co- 
municajia nu se face deci! pe 
poteci păzile de tunuri. 

Europa dacă nu-și va schimba fe- 
lul de viață se va prăbuşi. Civili- 
zalia occidenială a şi iacepul să 
mirosse a cadavru 

(Rene Arcos. L'Europe, No. 1). 


Nobleja germană a dispărut, bur- 
Ghezia-i pulverizată şi lupta deci. 
zivā continuă cu înverșunare inire 
căpllanii marii indusirii şi opii pro- 
lelariatulu!. Nouăzeci şi irei la sulă 
din populație nu minincă carne 
decit odală pe săplămină, nu mal 
bea vin, calea şi nici nu-și gena 
cumpăra un sin coslum. Popo- 
rul german chellueşie pairu cin- 
cimi din larlele sale pentru a-şi 
procura cărbune, miere, laple con- 
densal... 

Inainie de războiu, oamenii nici 
nu se gindeau la traiul de loale 
zilele. Aslăzi însă mu-i spectator 
de teatru, de pildă, care -in lim- 
pul reprezenlajiei-— să nu evalueze 
tualelele artisielor, prețul eleciri- 
cilăjil, salarele maşiniştilor... 

nerali, a căror meserie fusese 
să lrimilă oameni la moarte, călă- 
loresc acum dela un capăi laallul 
al jării pe conlul vre-unei socie- 
lăți de asigurare. Tineri din lumea 
bună, mici renileri s'au apucat de 
toate îndeleinicirile ca să nu moa- 
ră de foame, L 


lizali acum. Cine vrea să olere a: 


leafa unul consilier de guvern (Re- 
gierungsrat'. Dar să trecem pesle 


mor incel de foamei i - 
gherele țării. EE 

O irislelă prolundă apasă esu- 
pra Germaniei, - şi o grea resem- 
nare. Nici animalelele nu cunosc 
asilei de iniringeri şi esifel de 
mizerii, 

In Germania domină astăzi un 
al! spirit, E mai multă libertate, — 
şi o simplicitate nouă. 

Mizeria progresivă împiedecă 
orice manifestare artistică. La Ber- 
lin actorii s'au pus în grevă, fiindcă 
leafa lor era echivalentă cu cos- 
lul a două părechi de ghele. Cine- 
ern ape îmlocueşie tleairul. Pu- 
biicul— cetind alişul unui specta- 
col-—se înlreabă, in prealabil, dacă 
nu cumva ia văzul pe actorii din 
piesă vre-un film. 

In chesiii de arið, provincia o- 
cupă primul plana. Operele cu len- 
dije umaniiare, piesele anli-bur. 
reg şi internaționaliste au siră- 

ălul cu succes provincia -rămi: 
niad capilala mai în umbră. Dar 
şi capilala și provincia văd progre- 
sind ruina leatrului. 

Dezastrul războiului i-a arunca! 
e intelecluali inir'o mare dezo- 
are, Nici o pălimire n'a lost însă 
mai cumplilă decit prăbuşirea cre- 
diajii lor umanitare. Văd, cu des- 
nădejde furioasă, cum cei mal 
bravi pier subi valul exigențelor 
economice și cum creşte ua ma: 
terialism brutal, fără exemplu in 
istoria noastră. 

atar Edschmid. L'Europe. 
o. 


Informaţii 


“Conferinţa anuală a Organizajionii 
internaționale a Munci! 


A 5-a sesiune anuală a Conie- 
rinței internaționale a Muncii, — 
pe lingă care sini acredilați re- 
prezentanții unui număr de 55 de 
națiuni care compun Organizajia 
internajională a Muncii, va avea 
loc probabil la Geneva, la 18 Oc- 
tombre 1925, Consiliul de adminis- 
trație al Organizaliunii s'a intrunit 
de curind la Geneva in vederea 
stabilirii ordine! de zi a acestei 
sesluni a Conferinței. 

Palru chestiuni principale vor Il 
inscrise i 

2. intrebuințareo limpului liber 
er E (educaţie, cullură, 

"ete. 

2. Egalilatea de iratament a mun: 
citorilor sirăini şi naționali victime 
ale accidentelor de muncă. 

3. Determinarea principiilor ge- 
nerale pentru Inspecţia muncii (a- 
ceaslă imporlanlă chestiune a fosi 
sludială de Biroul internajional al 
Museli din punci de vedere mon- 

A 

4. Întreruperea odală pe săpiă: 
mină timp de 24 de ore a lucrului 

in iabricele de sticlă cu basin. 

Ale chesiiuni vor putea fi adău- 
glie ulterior. 


Utilizarea timpului liber al mun- 
ctitorilor 


Problema uliiizării timpului liber 
al moncilorilor, prima chesiiuae 
înscrisă în ordinea de zi a Con: 


ferinjei, îmbracă o imporianță din 
ce în ce mai considerabilă, dată 
fiind tendinţa de a reduce orele 
de lucru care s'a accentua! în ul- 
timii ani. 

Ip unele |ări, palronii au amena- 
ja! săli de gimnastică şi piscine, 
săli de lectură, cursuri de învăță- 
min! profesional și diferile alte 
inslitujii pentru a procura distrac- 
flun! muncitorilor și a facilila dez- 
voltarea jor fizică și intelectuală 
In alte locuri, organizațiunile mun- 
citorești nu luel asemenea inlția- 
live, organizind societăți corale, 
grădini muncitorești, biblioteci cir- 
culante, cercuri de studii. 

In sfirşii, în alle țări, cum de 
pildă în igle, guvernul a infer- 
venit în spontan şi organisme, 
cum sin! consiliile provinciale, s'au 
preocupa! de problema ulitizări! 
profitabile a limpului liber, mer- 
gind pănă la subrenllonsrea insti- 
tujiunilor care se Inleresează de 
această chestiune. 

Organizajiunea înlernajlonală a 
Muncii va studia rezullalele obt, 
nule cu diferitele sisleme şi va a- 
dresa in această privință un rapor! 
Conlerinţei anuale. Această docu- 
mentore, atunci cind va fi reu- 
allă ai clasată metodic, va fi pusă 
la dispoziția tuturor acelor care 
vor voi să o utilizeze. Poate că ra 

fl cu palință de a degaja un plan 
care să poală |! recomandat tutu- 
Tor năjiunilor și care să poală îi 
adoptat in loată lumea, in folosul 
muncitorilor. 


150 VIAŢA ROMINEASCA 
PR DER 


INFORMAŢII 151 


Organizațiunile ratronale şi mun- Cuvernul socoale că măsurile lionarilor. Diversele minialere int 
al repede la Moscora 
eltoreşti din America și Biroul cele mai urgente de lua! sint up- reli cresc m ` le de reorganizare și aproape 
internajional al Muncii mătoarele : de cii în celelalte cenire pe ca rg 


loate caulă să și reducă persona- 
, Ele se vor inspira În acesi 
Repousul sâptăminol şi ziariştii res ră A rile Ee 
De curind a fosi adopială in loare: incapaciinle sau insulici- 
Bel o măsură care interzice ență de muncă, molive de sănălale, 
publicarea ziarelor de luni dimi- motive de vrislă, excedent de per- 
neață in vederea asigurării unei aoii 
zile de repaus peniru muncilorii lndemnilăi! speciale în rapori ca 
care lucrează peniru această pu- dura!a serviciului vor fi acordale 
blicare. Proeciul de lege supus funcjionarilor licențiați astfel. 
la vol a fos! respins de editorii Cei care au cel puția 20 de ani 
ziarelor subi forma sa acluală, rali- de serviciu vor primi salariul pe 
indu-se insă principiuiul carea 6 luni plus pensia. Funcţionarii 


1. dezvoltarea legislației asigu- 
Camera de comer] a Siatelor- rärii conira boalei; 

Unile si Federaliunea americană 2. examinarea posibilității regie- 
e Muncii, cen dialălu reprezintind  meniării orelor de lucru ale mun- 
Petronii iar cea de a doua Pe mun»  cilorilor cărora nu li se aplică le- 
cilori, au ținu! de comun acord gea actuală asupra duralei muncii ; 
să se declere favorabile unei co. 3. modificarea şi dezvoliarea je- 
laborări cu Organirajiunea inter-  gislajiei asupra asigurării şi pro- 
nalională a Muncii din Genova. leciiei muacitorilor în conira occi- 
toale că Sialele-liniie nu fac  denlelor şi maladiilor peniru a lace 

Parle din această Organizejiune, să beneficieze şi lucrălorii agri- 
cele două grupuri în chestiune care coli, adaplind legea actuală con- 


ră wë ip opge deose- Ser speciale din r iere ah, ST de pici da PINGED: bid E opere rapa Ee 
e de institujiunea dela Genova 4. măsuri care să tindă la scă- tate 
si-au propus să irimliä la viiloarea deres şomajului şi la organizarea Curji arbitrale nitaie egală cu o lună şi jumă 


Conterială internațională a Muncii generalizată a lucrărilor de ajutor 
reprezentanji care să josce rolul peniru lipsijii de lucru de călre 
de observalori, in nădejdea că autorilăjile publice şi instituțiile 
Statele-Unite vor siirși prin a de- Parliculare ; 

veni membri ai Organizajiuni! In- 5. măsuri care să lindă la ame- 
lernajlonale a Muncii şi socolind  liorarea siluajiunii maleriale o 
că, în acesi interval, le revine sar- funcționarilor”, 

cina de a acorda colaborarea lor 


Guvernul d-lui Mussolini e mo- de salar marie mană rit 
dilical de curind prinir'un de- In sfirşii, ei e reia pe VS 
cre! reglemenisrea In vigoare cu mat pulin = 3 a i a parvia sar 
privire la regimul chiriilor in Italie. avea dreptu - o Se 

Dela inceputul războlului, prețul  respunzătoare la s EE 
chiriilor a lost fixa! prin decrele eniru fiecare an 


„În favoarea loca-  ieciual. í 
nt A ler tatea coniracielor în- Cehoslovacia se ocupă deaseme 


larlilor func- 
în limitele posibilului, Invăţămintul obligator în Indio chelate inainte de Făzbole. e ae lionarlior și de simpiilicarea prin- 
regim 8 provocò! oo e aipiilor . pe care gint bazale. 
Letonia și Conferin|a Internajlo- După o informație milă de 'racțiilor şi a dal naștere la o spe- p aplică fuacjio- 
nală a Muneti către Biroul inlarnajionni Ei Mun- ni perene intensă a apariomenielor nou regulament se ap 


i erelor susceplibile de a fi narilor, et gg rier: E E 
el perenă Guvernul nu acor- armată și din oraniensis Arn parcă 
case proprietarilor de cilprocenie  sorilor, elc.. Leg i; piaraan e 1r: 
reg măjorare neinsemnale, vari- cură e Zei Së E dee ve 
ag da, Sec în fa-  îndemnizaliilor care compensează 


arg urcarea. 

voarea proprieiariior de imobile larg urcar indemnizajilior, afară 
P ar 1925 liber- Majorlialea in v 
aring iaar gn lekkis, i de acele acordale peniru copii 


. imate. 
Proprietarul care vrea, cu în en Zosen eebe eege 


a, 

cepere dela 1 geg averiizeze pe cear eeBëegteg ` enen e 
i imainie de 1 Februar x g 

Seet ep, 'Chiriaşui care ay ien roane ceho-slorace 
Kc E o sn or are A pe tre atit zii pure funcționar 
sccepte majorarea chiriei cerute, a 
'a irebul să facă apel la o comisie la a redus cu 25.000 nu- 
arbitrală. Aceste comisii vor Îi ins- Austria ilor în cursul ul- 
"iiaite în toale capliele de circum- mărul ap mea Aasiria a recu 
:eriplie. Ele vor Îl prezidate de  limelor ire Fe Shala Chen 
an magistrat și compuse dinirun noscu! că măr de 100.000 de fuac- 
proprielar și un chiriaş. Deciziile crier Aceasiă siluajie 
ior vot Íi fară apel. pe fi datorită faptului că după tèz- 


iulului s'au 
Li bolu muncitorii imper u 
e SE oi ou loaie i 
Ae De prea ie Zu ci! a 6-a perte din supralaja sa 


cii, Legislatura din Bombai a adop- 

Un discurs, pronunjal de curind lai un proeci de lege asupra in- 
de primul ministru a! Letoniei, face vățămintului primar obligalor. Le- 
să reiasă măsura In care o insii- gea prevede extinderea graduală 
luție, ca Organizajia internațională a învățămintului obligator în așa 
a Muncii, poate călăuzi și inspira mod in cit să asigure, în cursul 
lările care se găsesc Incă în pri- deceniului viilor, frecventarea şco- 
mul stadiu al dezvoltării tor, Bei, lară a 80 la sută de beti. Efectele 
mul minisiru lelon a declarat: legii nu se vor simji to! ati! de re- 

„Salariajli care consiilue unul pede peniru fele şi se prevede 
din factorii economici cei mai im- peniru aceiaşi perioadă numai 
porlenji al Statului, trebue să aibă 40 la sulă din ele vor irecren!a 
garaniia unor condijii de viață ia- școala. 
vorabile, atit din punc! de vedere e 
materia! cit şi social. Aceaslă ga: Agravarea şomajului în Rusia 


demeniului şi favorizarea prospe- Statisticile publicate de comisa- 
rilății economice a jārii. riatul muncii al poporului din Mos- 
Ouvernul este deci de pärere Cora indică in mod general că şoma- 
că este imporlantă dezvoltarea le- jula crescut în Rusia in cursul er, 
gislajiei sociale a Leloaiei, dez. hij. Acesle statistici dau cifre peniru: 
vollere in conformilale cu decizi. Moscova, Petrograd și alte 77 de 
unile Conferinţei inlernajionale a  cenire. In Noembre existau în a- 
Muncii in scopul de a proleja pe  cesie cenire 150.000 lipsiţi de lucru 
muncilori ia conira riscurilor in- înscrişi oficial: acesi număr s'a 
valiailății și a bălrineții şi de a lua ridicat în Decembre la 24. 00, 2 
dispozillunile necesare in vederea din care Jumălate penisa Peirograd 
asigurärli unei solujiuni amiabile a și Moscova. Posi ităţile pe care 
conilictelor muncii, le au lipsijii de lucru de a fi plas 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


anterioară, ea a conservat În ser- 
viciu majoritatea funcționarilor ve» 
chinlul regim. In acordul stabilit 
de Liga Națiunilor peniru emisiu- 
nea unui împrumul desiinal să a- 
jate Ausiria (mp de doi ani, la 
slirşital cărora ea va lrebui să-şi 
echilibreze bugelul, este prevăzut 
că aceosiä jară este jinută să-și 
reducă numărul luncHonarilor säi 
ra pipi în fiecare irimesiru, timp 
e 2 en 


Situaţia muncitorimii In Norvegia 


Norvegia va D înir'un viltor a- 
propiat lealrul unor conilicte mun- 
citoreșii de mare însemnălale, 

Patronii au denunța! de curind 
contractele care inglobau 70.000 de 
muncilori. Conlracie care leagă 
35.000 pănă la 60.000 de muncilori 
vor expira în Aprilie, iar conlrac: 
tele care leagă un număr de alte 
LE de lucrălori vor expira la 


Cu lonte că palronii nu şi-au de- 
finit bine atiludinea, se prevede, 
În mod general, că vor cere o re: 
vizuire compleclăa condițiilor mun. 
cii şi că vor pretinde între altele 
o reduceren salariilor. Conlraciele 
care ar pulea Îl dennninie inir'un 
viilor apropial interesează mai ales 
industriile de exporiajiune. 

Aceste coniracie urmau să fie 
reinolte la 15 August și la 1 Sep- 
tembre. 

In marina comercială, un con- 
flict care a dura! cilva limp a fost 
supus arbitrajului, după ce o lèn- 
tativă de impăciulre cu ajutorul 
concilialorului statului eşuase, 


Legislația internațională a Muncii. 
vregresul ratificărilor convențiu- 
nilor Conferinţei internajiv- 
nale a Muncii 


O mouă aclivilale se manifestă 
In diferitele țări cu privire la ra- 
Hlicerea proecielor de Convenție 
ale Organizației inlernalionale a 

cil care funcționează in virtu- 
tea Tratalului dela Versailles. Con: 
ferinja anuală a aceslei Organiza- 
liuni s'a linut la Washington (1919), 
SE (1920) şi Geneva (1921 ei 


Rezullalele objinule, grație in- 
iluenjei deciziunilor acestor Con- 


ferințe sini remarcabile si s'au 
menilesial în loatle țările, chiar îs 
afară de domeniul măsurilor legis- 
lative delinile luate de dilerilele 
siale În urma acestor deciziuni. 

De curind, Consiliul de Miniştri 
din Ilalla a ratifica! patru pro- 
ecie de convenjlune ale Organi- 
zației înlernajionale a Muncii, în 
rindul cărora iniră „conrenția ce- 
lor 8 ore* care fixează durata 
muncii. Pe lingă aceasta Minis- 
irul Afacerilor Sociale din Suedia 
anunță villoarea ralilicare a șase 
proecie de Convrenjiuni udoplate 
de Conferinţa din 1924. 


O elădire proprie peniru Biroul in- 
ternaționa! al Muncii 


In Seplembre 1922 consiliul fe: 
deral al Elveţiei a oferii in mod 
generos Socielăţii Naţiunilor o 
proprietale situală pe malul lacu- 
lui Genevrei peniru a serv! la con: 
siruirea unui imobil propriu pentru 
Biroul internațional al Muncii. 

Membrii Licei Naţiunilor, infor- 
mei: de călră delegația elvejiană 
cu ocazia celei de-a lreia reuniuni 
de aceaslă holărire, au exprima! 
graliludinea vie peniru frumosul 
ges! și lot atunci a fosi volat ua 
credii de 3 milioane de franci 
peniru clădire. Propunerea Con- 
siliului federal a fosi aprobală de 
consiliul najlona) in Februar 1923. 

Biroul internațional a publicat 
imediat un concurs peniru darea 
in întreprindere a lucrării. Sin! 
admise planurile tuluror arhilecți- 
lor elvețieni precum şi a celor siră- 
ini stabliliji de zece ani în Elve- 


a. 

Toale aiatele membre ale Orga- 
nizațiel internajionale a Muncii au 
fost iavitaie să contribue ia insta- 
larea noului imobil. Unele guverne 
au şi răspuns oferind coniribujiuni 
prejioase. 


Anuarul internajiona! al Muncii i 


Biroul internațional al Muncii a 
publicat de curind o remarcabilă 


1 Bureaa inlernalional du Tra- 
vall: Annuaire internationa! da 
Travail 1925 — 1120 pp. Oeaėve 
1923. Preţul 129 lei. 


MODE, 3, ua NOR 


carie de informajlioni in a treia 
edijiune a Anuoru'u! interna jional 
al muneli. 

Tipărilă în trei limbi (engleză, 
franceză şi germană), această pu- 
biicajie conjine inlormajluni con- 
cise asupra oliciilor publice și a- 
supra organizațiilor  parliculare 
(asocialiuni patronale, iederajiuni 
şi sindicale muncitorești, coope- 
ralive, elc.) 

Ediţia de Tei ameliorală și mã- 
rită grație malerialului proaspăl 
aduno! de Biroul internațional al 
Muncii, dă relajiani asupra unul 
număr de 1950 organizaliuni palro- 
nale, 2400 organizațiunl munello: 
reşii, 1100 asociajiuai de muncitori 
intelectuali, 45 organizalluai de in- 
valizi din războlu, 475 organizaliuni 
cooperalive și vre-o 5J asociajlual 

internaționale diverse. 

Capitole speciale sini consacrale 
organizajiunii internaționale a Mun- 
cii şi Ligei Naţiunilor cu date re- 
zumalive asupra activității cileri- 
telor secțiuni. 

Numărul paginilor a crescul de 
la 1000 (în 1922) la 1120; în ceiace 
priveşte minia, această edițiune 
esle mull superioară celor prece- 
dente şi toale organizațiunile care 
au răspuns cererii Biroului inter- 
național al Muncii pentru obiine- 


rea de date informalivz, figurează 
În acesi Anuar. 

Stabilind înir'adevăr o legălură 
inlernajională în domeniul indus- 
triei şi muncii, această carte con- 
siitue un documen! Iinformailv de 
prim ordin. 


Relajțlunile Japoniei cu Biroul 
inlernalional al Muncii 


Un decrei imperial a fost publi- 
cal de curind de călră guvernul 
ee ptin care se prevede in- 

lințarea unui oliciu permanent al 
acestul guvern pe lingă Biroul in- 
iernsțional al Muncii din Geneva 
avind de scop meniinerea de ra- 
poriuri conslanle şi direcle inire 
cele două instituțiuni, 

Un astiel de oficiu exisia in mod 
provizor de doi ani: experienia 
acestui limp a dovedit că institui- 
rea geb rees era necesară. 

Oficiul japonez esie compus ac- 
lualmenie din dol secrelari şi doi 
secrelari-ajulori. Guvernul Japo- 
niei are un reprezenian! perma- 
neni in Consiliul de adminisirajie 
al Biroulul internaţional al Mun- 
cii şi Oficlul permaneat dela Ge- 
neva va D pus subi direcțiunea 
acesluia. 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Ananda Coomaraswamy, Lo 
Danse de Civa, lraduli de oti» 
gua anglais par Madeleine Rol- 
and, ed. F. Rieder, Paris. 

Paisprezece essays-uri,. Apreci» 
erile auloralui asupra esielicei in- 
diene, bogate în observații pătrun- 
zătoare, zugrăvesc, cu o esch, 
tate și o finelă neintrecule, intimi- 
tatea vieții de senliment, siigeiin 
morală a femeii, mistica iubirii, 

Ananda Coomaraswamy culege 
cu pietate tradițiile propriei lui ct, 
vilizații. Aceasta e forma sub! care 
se manilesiă ja el iubirea de palrie. 

ași marii scriitori al Asiei, Ta: 
gore, Okakura, Anesaki, - Cooma: 

faswamy găseşie in najlonalism 
prilejul de a-şi ascuți judecate, iar 
e o ie 
oua Dujardin, Les pre- 
miers poêles du vers e ph? 
ercure de France, Paris. 
Autorul expune lehnica versului 
liber şi cercelează felul cum pri- 
mii poeji care au scris in versuri 
libere au concepul această formă 
nouă. Apoi se ocupă cu chestiunea 
mult dezbătută : cine este inventa- 
torul versului liber ? 
După d. E. Dujardin, versul liber 
a fos! inventat simulian de Gus- 
tere Kahn şi Jules Laforgue, poale 
, de Moreas. Cel dinlăia poet 
Francez care a scris în versuri li- 
bere esle insă, lol după d. Dujar. 
Arthur Rimbaud, în două bu- 
câți aa 1872: „Marine“ și „Mouve- 


indrumările spre versul liber se 


daloresc poemelor in proză ale lul 

Baudelaire și Mallarmé pe deo- 

parle, muzicei wagneriene şi irea- 

gn din Wall Whilman de 
CH 

lar peniru VIEIIG-Oritlin, se a- 
daugă, după o scrisoare a sa, in- 
SE dE Jonas e 10 ga 

ale urghia calolică. 

H. Lüdeke, Das Buch über 
Shakespeare, Handschrifiliche Auf- 
zeichnungen von Ludwig Tieck, M. 
Niemeyer, Hall. 

Ludwig Tieck a lăsa! numeroase 
nole din care se poale vedea locul 
pe care l-a ocupa! Shakespeare în 
viaja și opera ncesiui poet. Insem- 
năriie rămase nepublicate pănă 
acum au fosi! strinse și date la lu- 
en ene d tel titlul 

è care l-ar es pro au- 
torul lor. 4 S 

Cartea se compune din șase 
schițe. Cea diniălu cuprinde un 
comenlar boga! relaliv la piesele 
cele mai principale. A doua cu- 
prinde note repezi asupra celer 
trei unități, lrogedia lranceză, Les- 
sing, Qoethe, Shakespeare, şi di- 
lerite iraduceri. A Irein esle o in- 
lroducere. A patra dă un plan su- 
mar de ansamblu. A cincea con- 
jine două cepilole din iniroducere 
scrise. A șasea o listă cronologică 
a pieselor. 

in toale acestea, nu aflăm multe 
doire Shakespeare. Cum spune 
d. H. Lüdeke în introducere, „car- 
tea despre Shakespeare trebuia să 
De peniru Tieck marea operă o viet 
lui, A fosi însă cea mai mare ne- 
isbindă”, 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 155 


Toiuşi carica prezinlă un deo- 
sebi! inleres peniru cunoaşierea 
lul Tieck. Cu sjulorul notelor a- 
ceslora neinchegale, pălrundem 
în domeniul ide şi judecălilor 
eslelice, concepiiilor generale şi 
<roluţiei inleleciuale a unula dinire 
ce! mal inteligenți poeji- 

Francis Jammes, Le premier 
livre des Quatrains, Mercere de 
France, Paris. 

Cunoscutul poel francez păsirea- 
ză şi acum in poezie armonia in- 
venială la 20 ani. Catrenele pur 
descriplire sini poate prea scurte. 
Jn allele insă găsim un bogal Izvor 
de lirism pitoresc. Așa în Deuil de 
Primeveres : 

„Les grappes de glycine imitent 

es cascades. 

L'herbe luil, lelle un cau qui se 

ride en coulani. 

E! le ciel ordinaire au bieu ia- 

che de blanc 

Semble un lac suspendu plein 

de voiles nomades. 

Sint calrene unde in cileva ver: 
suri se condensează un sentiment 
elern şi irisi care e însăşi esenja 

poeziei. 

O vie |! avec celle ombre à l'en- 

clos des vacances 

E! Uimmobuuc de ces doux ce- 

risiers 

Que me disiez rous-donc ? Ah I 

oui vous me disiez 

Que rien n'est déchirant comme 

un cri du silence. 

Luc Durtain, Douze cent mille, 
Ed. Nouvelle Revue Française, 
Paris. 

Bongrand, lucrätor mecanic, ciş- 
iigā un lol de un milion două sute 
de mii de franci și incepe o viajă 
de bogălaș. Esie inleligeni, destul 
de bine făcul, place femeilor şi, 
deşi nu prea insiruil, şiie să facă 
aţă prelenllunllor lumii În care a 
iniral. Carind insă Bongand e aca- 
paral de oameni suspecii de afa- 
ceri care-l lură şi-l compromil. Vā- 
zindu-se ruinat, fostul mecanic se'n- 
toarce in sâlui lui și cumpără un 
loc cu ce ia mai rămas bogă: 
jia pierdulă. Dar nu izbuleşie să-și 
relacă averea prin agriculiură, ba 
pierde şi ceiace mal avea. Alunel 
Bongrand revine la meseria lui de 
mecanic. Se indrâgosiește de losia 
iul palroană şi se simie așa de 


fericil, incil nu mai vrea să pri- 
mească dela notarul lui mica sumă 
rămasă dintr'un „million două sule 
de mir de franci. 


FILOZOFIE 


Bertrand Russelli, Lo Mys- 
ticisme ei la Logique, trad. par 
Jean de Menasce, éd, Payot, Paris. 

Berirand Russell, malemalician 
cunoscul, profesor la Universitalea 
din Cambridge, este unul din cele 
mal remarcabile şi viguroase spi- 
rile ale Angliei de astăzi. Russell 
nu este numai un savant filozof al 
şiiințelor exacle, ci și un luptălor 
viguros pe lărimul problemelor so- 
ciale, El sa declara! impolriva 
războiului şi a suferi! inchisoarea 
penlrucă a spus cu îndrăzneală 
ceiace gindea. A rămas Însă paci- 
fisi necliniii și nu se sileşie nici 
acum să spună că „cirmuilorii de 
azi sin! niște îlinje răulăcăloare” 
şi că „comunismul esile necesar lu- 
mii“. Totuși Bertrand Russell nu 
este marxini. Idealul lui se in- 
dreaplă spre „scepticismul cons* 
lrucliv şi lecund din care se al- 
călueşie aliludinea şilințilică”, El 
este un logisliclan. 

Matemalicianli secolului al XIX 
au arălal că în şilința lor erau ra- 
|ionamente ireduclibile la silogism 
şi că prin urmare logica clasică 
nu era decil un capilol, un caz 
particular al unei logici formale 
mal generale. Prin lucrările lui 
Morgan, Peuce, Peano, Russell, 
Padoa, Coulural elc., cadrul for- 
melor logice, al raporlurilor inte- 
ligibile, s'a lărgi! în mod simțitor. 
Bergson consiala că mulle lucruri 
nu sinl explicabile pe cale silo- 
pisiică și prin urmare logica ire- 
bue înlocuită cu înluiția. Criza lo- 

icei nu Ka D rezolvală decit 
de o filozolie care să se folosească 

de raporiuri ai lorme nouă în a- 

ceastă șilință. 

Cele pairu studii ale lui B, Ru- 
ssell adunale in volumul Je Mys- 
licisme ei la Logique", caulă să 
delinească obieclul,  meloda şi 
insemnălalea unei asemenea filo- 
zolii, Autorul nu crede la modul 
de cunoașiere care, plecind dela 
extaz la revelare sau intuiție, se 
opune cunoaşierii analitice şi dis- 


136 VIAŢĂ ROMINEASCA i 


cursive. In practică, instinctul, Ta 
viriulea selecției naturale, poale 
fi susceptibil de adevăr, dar nu 
ponire, E ieoretică 
a lumii, care gare e impop- 
tenjă peniru cei mal pry dintre 
onmeni. Propozijiile filozofice tre- 
bue să lie propoziții generale care 
se aplică tuturor lucrurilor perli- 
culare, şi mal mul! încă, a priori, 
independeale de orice mărlurie 
empirică, Filozofia este daci șiilaja 
posibilului. Ea se confundă cu lo- 
gica conlemporană care se ocupă 
cu acele judecăți generale ce se 
Pol face asupra oricărui lucru lără 
a menliona un lucru particular și 
de allă parte de analiza şi enume- 
raren „formelor* logice care sini 
manifestarea însăşi a spirilului. En 
trebue să fie un Invenlar de posi- 
bilitäji, un repertoriu de ipoleze 
ce pol D teoretic susținule. Pro- 
blemele susceplibile de o soluție 
empirică le filozofiei tradillonale 
trebuesc redale silințelor par- 
ticulare. 


POLITICĂ 


Lothrop Stoddard, Le nov- 
veau monde de l'islam, irad. de 
l'anglais p. Abel Doysic, éd. Papot, 

aris. 

Aulorul arată că mişcarea de as- 
lăzi a lumii mahomedane exista în 
siare iatenlă de aproape o Tom, 
lale de veac şi mal ales dela răz- 
boiul ruso-japonez, cea dinlăiu 
viclorie modernă a unui popor de 
rasă galbenă asupra Albilor. Vor- 
beşte despre renașterea musul- 
mană, panislomism, Influența Occi- 
denlului, despre transtormarea po- 
litică, economică şi socială, des- 
pre naționalism şi bolşerism în 


rieni. 

D. L, Sioddaråd nu se încumetă 
să precizeze unde va duce această 
mare fierbere. Se muljumește numai 
să nealragă alenjlunea asupraaces- 
lei lumi nouă a Islamului care, 
„edormită intelectual și spiritual 
timp de aproape o mie de ani, se 
ridică, se pa din nou in mişcare“. 

Leonce Juge, Vers lindépen- 
ert: $ Aere A eech 

ntinental, Collection itela, 
ed, B. Orassel, Paris, 

Un studiu de iilozolie politică 


înlemelată pe generalităji istorice- 
Analizează rolul Frane! şi misiu- 
nea el pacifistă; simțul politic al 
Englejilor şi simiul lor în alaceri 
cara le-a aitus alilea foloase. 

Pănă în 1914, Anglia, prin polilica 
sa, ridica popoarele Europei unul 
impoiriva altuia și se folosea de 
neinlelegerile dintre ele, realizind 
asifel acel vesiii „echilibru euro. 
pean care n'a izbutit niclodală să 
fie decil o periculoasă siare de 
dezechilibru. Astăzi este vorba ca 
Anglia și Franța să slabilenecă o 
nouă siare de echilibru permanent 
în Europa”. Dar Franja nu trebue 
să devină o uneallă a Angliei, ci 
să urmărească realizarea „inda- 
pendenți! polilice“ care îi lipseste 
incă peniru a fi un adevăra! s'at 
democratic, 


MEMORII 


Giovanni Giolitti, Memorie 
della mia vita, 2 vol. Milano. 

Fostul prim ministru italian Gio- 
litti și-a inceput cariera politică în 
1882, cind a fost ales denniat, A- 
junge minisira de finanțe în t999 
in cabinelul Crispi —şi președinte 
de consiliu în 1892. Polilica lui 
larg democratică, — asemăniloare 
cu cea radicală —socialisiă fran- 
ceză—nu a foal încununală de 
izbindă, be chiar în curind Giolitti 
a fosi înlocuit cu un guverna Crispi 
rari e aj şi dictatorial, urma! pănă 
lai de guverne la fel. 

Gioliiti mal formează cabinetul 
peniru a doua oară la 1905 şi æ 
poi nira a lreia oară la 1907 
cind închee cu Rusia acordul dela 
Rocconigi, prin care Rusia ze o- 
biiga a recunoaște preponderența 
intereselor italiene în Tripolitania 

In timpul războiului din Balcani 
din 1915, Ausirin cere Italiei in 
două rinduri să se unească ia pro- 
punerea ei și să ceară un manda! 
din pariea marilor puteri pentra 
a lupta împreună contra Muntene- 
grului ai a Serbiei. Oloiliii se o- 
pune lrimițind răs : „Neas- 
timpărul şi chiar deliciele unui 
slat mic sorti! să dispară sini ma; 
puțin grave dech! un războiu euro- 
pean şi nu se pof compara cu pri- 
mejdia de a provoca un aseme- 
nea războlu“. 


MIȘCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 157 


La stirșiiul anului 1914, Giolitti 
a respins din nou cererea Ausiriei 


de a coopera împolriva Serbiei, ai 


è telegralial dela Londra lui San 
Giuliano, ministrul său de externe, 
să păstreze neulralilalea. Intro 
scrisoare, el işi destălue pe larg 
gindul : 

„Din fericire afacerile au fost 
conduse de Ausiria in aşa fel că 
neniralilalea noasiră se justifică. 
Nu ascund că aces! lucru ar pulea 
avea urmări grele peniru noi, dar 
guvernul nu pulea urma allă cale. 
Un contlict ei ltaliei cu Anglia ar fi 
slăbit ai mai mul! enluziasmul jăril 
noastre la războlu. Dar pe deasupra, 


Auslria urmăreşie, evideni, nişie 
rezultale care nu concordi cu in- 
teresele noastre. Trebue să men- 
jinem relajiile bune cu Anglia mai 
mult acum ca ioidenuno, făcind 
tot posibilul să înlălurăm urmările 
coniliclului. Toluşi lrebuce să arem 
ermala gala“. 

La începulul lui 1915 mullă lume 
în Ilalla dorea războiul. Giolitti 
credea că războlul va li loarle 
lung, frontu] se prevedea mare, 
armala engleză era să fie gala 
deabia în 1917 şi în Rusia se pre- 
găiea revoluția. Demonulrajiile po- 
pulare peniru inlrarea in războlu 
conire Ausiriei şi Oermaniei au 
udus la guvern pe Salandra, care 
a declara! războiul, Gioliili s'a re- 
ires atunci la Carour în Alpi şi a 
suslinal guvernul pănă la sfirsitul 
războiului. 

Memoriile acesiul om de stal 
scrise în stil precis, sînt rodul u- 
nel indelungate experienje polilice 
și au, pe lingă valoarea lor isto- 
rică, și o valoare insiruclivă. 


ŞTIINŢĂ 

Paul Painlevé, Les Axiomes 
dela Mécanique, Examen critique, 
éd. Osuthler-Villars, Paris. 

liusirul geomelru reproduce în 
aces! volumaş unele capilole din 
imerarea sa „La Mâihode dans les 
Sciences” şi o comunicare lăculă 
îm 1905 la Socleiatea iranceză de 
Fiiozolie. La sfirșil-adaugă şi o 


nolă asupra propagării luminii, 
Gruparea lor înir'un singur volum 
a fos! determinată de disculiile re- 
cenie provrocale de leoria relati- 
vității. Vorbind de geneza meca- 
nicei, Painleve spune : „În defini- 
tiv, meloda experimenială n'a ju- 
cai decti un rol ajulălor în for- 
marea mecanicei. Ideile generale 
care preced orice experiență 
şiinjitică, aa da! naşiere axiome» 
lor acestei șliințe şi rolul expe- 
rienijei a fost mal ales să preci- 
zeze acesle idei generale și sä 
călăuzească dibuirile prilejuite de 
Înierprelerea lor. Ideile generale 
au lăcul cu putință să se găsească 
şi să se urmărească lirele legilor 
simple in urzeala compleză a fe- 
nomenelor. Penirucă ele priveau 
mișcarea absolulă, se inlelega 
penlruce teoria mişcărilor leresire 
care se impunea simțurilor non- 
sire, n'a pulut să progreseze de: 
cii odală cu teoria adevăralei miş- 
câri a corpurilor cereşii”, 

P. O. Foote and F. L. Moh- 
lar, The origin of spocira, The 
Cu apen Catalog Company, New: 

or 


Lucrarea aceasia n'are preten» 
lia să fie un mare manual leore- 
lic ca acel al lui Sommerfeld. Prin 
condesarea rezullalelor, prin grija 
intrebuințărilor praclice, cariea 
d-lor Foole şi Mohler este mai 
mul! o carte de laborator, 

După două capilole de inirodu- 
cere privitoare la teoria quantelor 
in spectroscopie şi la diagramele 
de energie, aulorii se ocupă în 
irei capitole esențiale pentru în: 
lregul volum, de polențialii de io- 
nizare şi de resonania clemenle- 
lor, specirele dungilor de absorb: 

le ale alomilar, speclrele dungi- 
or de emisiune ale alomilor. Ca- 
pitolele urmăloare iratează despre 
excilajia zisă „cumulalivă”, ex» 
citația lermică,  specirele ra- 
zelor X,  eleclele loloeiecirice 
în vapori şi despre măsura spec- 
lroscopică a quanlum-ului lui Plank, 
gen = cu citeva 


e numerice, 
COMPILATOR 


BIBLIOGRAFIE 


Jean de la Brâte, Un drăcușor de nepoată (în romineşie 
ei eegen Edit. „Cartea Rominească“, 4923, Bucureşii! ode 
Jean Bart (Eug, P. Botez), Proză, Bibl. „Pagin! al i 
Scriitorii Romini“, 192 >. Bucuresti, Preţul 2 lei. EE Mama sie 
Const. Graur, Libertatea presei, Edil. „Adevărul“, 1925, Bucu. 
cin e Vasiliu, S 
s D. 5. Vasiliu, Situația demografică a Rominiei, Edil. e 
ten Romineaacăr, 1925, Ciaj, Protal 20 Ted a Romintei, Bait: „Car 
9. A. Case otor Diesel, Bibl. „© ti f Bu 
Edit, „Carica Romineescă“, 1925, Bucureşti, Pretul 2 jale SC 
„ Severin, Industrie parfumului, Bibl. „Cunoştinje folosiloare“, 
Edil. „Carlea Rominească”, 1923, Bucuresti, Prejul 2 lel. 
Apostoli D., Culea, Olanda (Țara și poporul), Bibl. „ Cunoştinţe 
Folosiioare“, Edit. „Cartea Rominească”, 1923, Bucureşti, Preţul 2 lei. 
Hie Matei, Aeru! Ifehid, Bibl. „Cunoștinţe folositoare", Edif 
„Carlea Rominească“, 1923, București, Preţul 2 lei. 
„Proteser dr. W. Babeş, Pelagra, Bibl „Cunoştinţe Folosi- 
loare”, Edit. „Cartea Rominească“, 1923, Bucureşti, Prejul 2 lei. 
lon Creangă, Soacra cu trei nurori, Bibl. „Pagini alese din Serii. 
torii garda pai Seege, 1925, Bucureşti, Prejul 2 lei. 
, D. ran o! anectote lare, 1 I1), Edit. „Car- 
lea Rominească“, 1923, București, Preţul 30 Zei ` HS re tcp 
Pantelimon Diaconescu şi Petre Cosmulescu, Corlea bv- 
nului gospodar, Edil, „Cartea Rominească“, 1925, București, Pretul 12 iei. 
G. Verga, Fire de tigroaica {traducere de Isabela Sudorea- 
nu), ve? E erf Le WC eo, Preţul 5 lei. 
sw ke ragiate, Tesiru (Vol. k IL „Cart 7 
1923, SE Prețul žo lei. ) ke hummer Ab 
Te ron Cristea, Cuointări, Edil. „Cart R ? 
1925, pr noi 60 lei. aa E 
nes Pedagogia generală, Edil. „© ef 
1923, Gr arrel, Preju! 55 lel. LR $ Ss esoe 
sË, Niculescu-Varone, Singur, Bibl. „Minerva”, Edil. „Car- 
lea Feste 1923, ses pere ' Preta 3 lel. ba SEN 
er onescu, /s d, HL CG S 
Recent EE p ispravă, Edil, „Cartea Rominească“, 1923, 
A. D. Coresi, Tripileul vieții nol, Edit. „Cartea Rominească”, 
1923, Bucureşti. 
T. Niculescu-Varone, Cortea inimi! (Scrisori către Feme!), 
Sege „Minerva“, Edit. „Cartea Rominească”, 1923, București, Pre. 
Mihail Lungeanu, Clacă şi robot, Edit. „Cartea Rominească* 
1925, Bucuresti, pretul 25 lei. i a 
m lonescu fefjan-Vodă (3 act Edi! „Cartea Romi- 
nesch", 1925, Bucureşii, Rae Ea VAS E 


BIBLIOGRAFIE ' 153 


Seratim ionescu, Orfana (2 acle), Edil. „Cariea Rominească“, 
1923, Bucureşti, Preţul é lei. 
Pantelimon Diaconescu, Muncă, Pricepere, Cinste; Edi. 
„Carlea Rominească, 1925, Bucuresti, Preţul 10 lei. 
Seratim ionescu, Unirea, Plevna, Dacia (Teairu popular, Şcolă- 
resc şi de familie), Edit. Carlea Rominească”, 1923, Bucureşii, Preţul 5 le! 
Serafim ionescu, Su/lele alese (Tealru popular, şcolăresc şi. 
de famille), Edil, Carlea Rominească”, 1925, Bucuresti, Prejul 6 lei. 
N. lorga, Neamul romlnesc din Ardeal, Bibl. „Pagini alese din 
ee deg Romini“, Edil. „Cartea Rominească”, 1925, Bucureşii, Pre- 
tul 2 lei, 
C. Motăş, L. Pasteur (Viaja si Roadele muncii sale), Bibl. „Cu- 
senijeje Folosiloare”, Edit. „Cartea Rominească”, 1923, Bucureşti, Pre- 
ul ei, 
Malor l. Mihai, Rătăcirile Bolşeviste, Bibl., Cunoşlinii Folos!- 
loare, Edil. „Cartea Romineaucă“, 1923, Bucureşii, Preţul 2 lei. 
Alex Macedonski, Poezii, „Pagini alese din scriliorii romini”, 
No. 124 -122, Edit. „Cartea Rominească“, 1923. Bucureştii, Preţul 2 lei. 
. 1. Caragiale, Kir /anulea, „Pagini alese din scriitorii romini“, 
No, 125-126, Edii. „Cartea Rominească* 1925, Bucureşii, Pretul 2 lel. 
ion Slavici, Nuvele, „Pagini elese din scriitorii romiai*, No. 125- 
124, Edit. „Carlea ominesscă, 1923, Bucureşti, Preţul 2 lei. 
. M. Cădere, Cum se întemeiază o vie, Bibi. „Cunoştinţe Fo- 
lositoare“, Edil. „Carlee Rominească”, 1923, Bucureşti, Prejul 2 lei 
lon Siavici, Budulea Taichii, „Pagini alese din scriilorii romini“, 
No, 129-130, Edil. „Cartea Rominească“, 1923-Bucureşti, Prejul 2 lei. 
Maria Cunţan, Poezii, „Pagini alese din scriitorii romini”, No. 
127—128, Edil, „Carlea Rominească“, 1925, Bucureşti, Prețul 2 lei. 
€. Motăş, Vioja în adincul mărilor, Bibi. „Cunoştinie Folosi- 
toare”, Edit. „Cartea Rominească“, 1925 Bucureşii, Prețul 2 lei. 
Kirițescu şi Biznoşanu, O Lecture de corectitudine, Edil. 
„Carles Romineancă”, 1923, Bncureşii. 
Prof. Dr. G. Marinescu, Pasteur, (Viaja Sufletul şi opera 
lui), Edit. „Cartea Rominească“, 1923, Bucureşii, Preţul 20 lei. 
Matilda Poni, Povestiri adevărate, Edit. „Cartea Rominească”, 
1923. Bucureşti, Preţul t2 lel. 
Liviu Rebreanu, Plicul! (comedie in irel acie), Edil. „Carlea 
Rominească“, 1925, Bucureșii, Prejul 18 iei 
G. T. Niculescu. Varone, Elogiul Frumuseţii, Edil. „Cartea 
Rominească", 1925, București, Pretul 5 iei. 
Bojena Niemiova, Bunica, lradusă de dr. Urban Jarnik, Edit. „Car- 
lea Rominească”, 1923, Bucureşii, Preţul 30 lei. 
laton, Dialoguri, În romineşte de ȘI. Bezdechi, Edil. „Cultura 
Naţională“, 1923, Bucureștii, Preţul 40 lei. 
Octav Onicescu, Galileo Galilei, Edil. „Caltura Najlonaiă“, 
1925, Bucureşti, Preţul 15 lei. 
Delavrancea, Sultân'ca, Edit. „Cultura Naţională”, 1923, Bucu- 
reşii, Preţul 30 tel. ? 
vw Dip Riuieţ, Piedica, Edil. „Ancora“, 1923, Bucureşti, Pre: 
u e 
Jacques de Lacretelie, Și /bormann, traduse de F, Aderca, Edil. 
„Ancora“, 1923, Bucureşii, Preţul 42 lel. 
Eugen Lovinescu, Critice, vol. VIII, Edil. „Ancora”, 1923, Bu- 
cureșii, Prejul 24 lei, 
Em. Socor, Piagiatul d-lui A, C. Cuza, Tip. „Adevărul”, 1923, 
Bucuresti, Pretul 15 lel. 
Prof. Christu partaeig | Negru pe alb, Tip. „Culliura Nes- 
malui Rominesc™, 1922, echt zé rețul 20 iei. 
Cpt. A. Locusteanu, Sub aripa morții, Inst. „Ardealui*, 1925, 
Cluj, Prejul 24 lei. 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Viața şi operele episcopului dr. Demetriu Radu (Predici), „Tip. 
şi Librăria Rominească”, 19235, Oradea-Mare, Prețul 50 tel. ' 

+ Talaz, Risu! apei, Edil „Casa Scoalelor“, 1925, Bucureşii, 
Preju! 44 lel 

Teodor Balan, Suprimarea mişcărilor najlonalè n Bucovina 
pe timpul războlului mondial (1914—1918), Cernăuli, 1923, Prejul 60 lei. 

Ernest Zeegrgereg, Zile de pribegie (In romineşie de P. Mu- 
soiu), Edit. „Revista Idet”, ; București, Pretul 5 lei. 

Piutarc, Licurg (In romineşie de P. Mușolu), Edit. „Revisla 
Ideli*, 1925, Bucureşii, Prețul 5 lei. 

loan Petrovici, Pagini Filosofice, Bibl. „Universală“, Edit. Al- 
caloy și Calnalaleanu, 1923, Bucareşii, Preţul 5 lei, 

Hortensia P. Bengescu, Romanul Arlanei, Bibl. „Universală”, 
Edit. Alcalay şi Calalaleanu, 1925, București, Preţul 8 lei. 

Hortensia P. Bengescu, Balaurul, Edil. „Alcalay şi Calala- 
leanu* 1925, Bucuresti, Preţul 55 lei. 

Charies Gide, Salariul (In romineşte de N. O. Eremie), Edil. 
„Alcalay şi Calalnaleanu“, 1925, Bucureșii, Prețul 20 lei. 

P. Constantinescu-laşi, Reforma, Constituţiei (Consiatări is- 
lorice), Tip, Nicolae Pelo, 1925, Birlad, Prelul 10 lei. 

Eden Relgis, Perogrinări, Edit. Socec, 1925, Bucureşti, Pre- 

tu ei, 

Severin Procopoviei, Limba romtnă, Tip. „Școala Romină”, 
1922, Suceava. 

imon Bayer, O docirină a urii şi propagandă primejdioasă : 
Antisemitismul, Tip. „Adevărul”, 1925, Bucureştii, Preţul 8 lei. 

ol. Ştefan Paraschivescu, Teoria şi practica compensării 
trlangulațiilor geodeziee, Edit. „Serviciul geografic al armatei”, 1925, 
Bucureşti 70 lei 

Leonid Andrejev, Triumful întunericului (iraducere de Ione? 
Negură), Edil. „I. Brănişteanu”, 1925, Bucuresti, Pretul 10 lel. 

Zamfir C. Arbure, Temniţă şi exil, Edil „|. Brănişleanu”, 1925, 
Prețul 24 lei. 

A. Mindru, Grădina Ralului, Edit. Lilerară a Casei Şcoalelor, 
1923, Bucuresii, Preţul 20 lei. 

loan Mihălcescu, Romii ori uniţi, Tip. Cărților Bisericeşti, 
1922, Bucureşti, Preţul 2 lei. 

Victor Motogna, Articole şi Documente, lnslilulul de Arie 
Grafice „Ardealul”, 1925, Cluj, Preţul 12 lei. 

1. Buzdugan, Miresme din stepă, poezii, Edil. Casei Şcoalelor, 
1922, Bucureşi!, Prejul 12 lei, 

Michei d'Harbigny, S. J., L'unité dans le Christ, Edit. „Pon: 
lilicio instituie orientale", 1923, Rome. 

Homer, Povestiri din Odiseio, Inst. „Unirea“, 1925, laşi, 
Prețul 5 lei. 


Oiadirea No 16-17; Revue Internajlonole du travail No, 2-3: 
Jera Noasiră, No, 15: Năzuinţa, No. 2—53: Spre ziud, No. 6; Ideea 
Europeană No. 116; Arhiva pentru Lë şi reforma soclelă, No. 4-3; 
Revista Infanteriei, No. 255-256; Cugetul Rominese, No, 3; Prolem. 
No. 5-6; Bibliologia, No. 8; Opinii şcolare, No. 1; Duoruri, No. 1-3; 
Viața Agricolă, No. 7-8: Revista Societății Tinerimea KRomind, No, 
6-7; Albina, No. 11- 12; Democrajia, No. 4; Revista rell No. 67 ; 
Tribuna ceferistă, No. 7-8; Dreptatea Socială, No. 7; Gindu Nostru, 
Ne. 2: Slove, No. 10-11; Buletinul Cărții, No. 6; Ramuri, No. 9. Cho- 
ses de Théâtre, No. 16; Arhiva C. F. R. No. 20; Revista Moldovei, 
No. 11—12 ; Analele Dobrogei, No. i» 


BANCA 


0 EE 


DIN 
ROMANIA S. A. 


a sey prea ayri 


dustria morăritului. Se ocupă cu 


desfacerea prod 
din Rotminla. 
cereale ţi saci. 


SEA (UTA DTZ AE, Ati | 


S 


-LaVictoire” 


dl 


ETEF SELT 


Gustati-o şi 
dură ce vå 
veti convinge că este cea 
mai superioară marcă, 


CEREŢI-O PRETUTINDENI 
DESNE N T RIC: 


usetor morilor 
Cumpárá şi vinde 


CHAMPAGNE . 
„LA VICTOIRE" 


DEMI-SEC +=. 


BUCURESTI, STR D: FELIX,SI 


m 
w 


geed 


= DEE BR == E Femme EE 


BANCA NAȚIONALĂ | 


A ROMANIEI 


—— ll 


Capital Social vărsat 12.000.000 ksi 


] ADRESA TELEORAFICĂ: 
Kin odaia Brei 


EE 


A 
K 


AGENŢII: d 
Arad LU Oradia Mare `. e 
Bacău ` Piatra-N.  _. 
Bârlad + Piteşti SEN 
Bazargic |. Ploești KE 
Botoșani ` = Râmnicu-Sărat ` 
Brăila Lei Râmnicu-Vâlcea 
Braşov i4. Roman x 
Buzău Kä f Satu Mare =`. 
Călăraşi | Sibiu 
Câmpulung ; Sigişoara 
Caracal <+. Sighet. Marmaţiei 
Cernăuţi 2" - Silistra 


Simlăul Silvaniei 
Chu APAR Ba CS. SEN 
onstanta “i^. - goviște 
Craiova be Tara je 

Ei 


Dorohoiu Târgul Miue 
Fălticeni ia Tecuci 7 
Focşani "o Temişoara 
én Za Lesen 

urgiu Ta i urnu- Măgurele 
po: Turnu Severin 
laş Vaslui 


tin NN ii i aa 


CG WE DI = D 


== 
LA 
n ta 


| 
l 


s Preşedinte Th. Għ. Rosetti. 


ý "Se fac imprumuturi ipotecare plătibile prin 


EMI DEEE; EI PS = 
KÉ 


Banca Agricolă 


SOCIETATE ANONIMĂ 
au Capital și Rezerve Lei 148.932.653.43 ss 
Sediul central: BUCUREȘTI, str. Lipscani No, 1 


Direcior general Or. E. Golescu. 


e 
Sucursale, Agenţii și Reprerentanțe: 
Brâtia, Botoşani, Buzău, Bazargic, Craiova, Calafat, 
Constanţa, Galați, Giurgiu, Călăraşi, Tecuci, 
Cernăuţi, T.-Măgurele, Tulcea. 


Face toate operațiunile de bancă în general. 


Execută ordine de bursă, plăți şi încasări, emite 
cecuri şi scrisori de credit asupra 
tuturor țărilor. 


Avansuri pe fonduri publice și acțimai 
Avansuri pe recolte, cereale şi măsturi în gaj 


Deschide conturi cutente și scontează 
efecte de comerț 


Se însărcinează cu vlazarea de teteale în comision 
primeşte deppzite spre spre fructilicate. 


anuități în termen wes 
Emite în realizarea lor pre ipotecare 


5 la sută 
admise drept gatanție și scutite de impozit şi 
timbru ca și efectele de stat. 


Capital Social 25.000.000 Lei complect vărsat 
ON Dy ba, ba Oiid a. 17 


0 
EXPLOATĂRI PROPRI: 
Mine de Mică — Voineasa Jud. Vâicea 
Mine de Aur—Ruda 12 Apostoli, Brad Transilvania 
MiNe de cărbuni — Tebea Traausiivania 
Cariere de piatră de construcţie granit și gips — 
Albești, Câmpulung 
SOCIETATI AFILATE: 


zinele Electra Mecanică, Soc. Anonimă 
y Capital 3.000.000 
Sediul Calea Victortei No. 77 București 


= Societate Anonimă Română 
RI 
nm 


Fabrica dia drumul la Tei 29 

Secţii electro-mscanică 

Secţiune pentru fabricarea de pile electrice 
H nue 


IO ŞI UR dée 


eegen Ze? reg FETT emeng 


„București, Str. Scaune No.7 (Piaţa Rosetti). Telet. 3980 


BANCA MINELOR 


SOCIETATE ANONIMA 
CAPITAL LEI 60.000.000 


Face tot felul de operațiuni de Bancă, împru- 
mută pe gajuri, cesiuni, ete, 


Se ocupă în special cu; 
Exploatări și explorări miniere, participări la 
întreprinderi miniere, construcții de ateliere, 
fabrici și înstalațiuni miniere 


Cumpără şi vinde produse miniere. 


Primește depuneri spre fructiticare, 


Banca de Scont a Rominiei 
Capital Lei E Sa Matea Lei 25.000.000 


Sediul Central: BUCUREȘTI, Strada Lipscani 5 


Sucursale: Constanţa, Galaţi, Focșani, R.-Vălcea, Sibiu, 
T'-Măgurele, Tulcea 
Execută toate operațiunile de Bancă, cumpără 
și vinde efecte publice și acțiuui, facg avan- 
siri asupra valorilor dé bursă e iBânite 
scrisori de credit şi de garanție 
pentru Străinătate 


— 


PRIMEŞT.. DEPUNERI SPRE FRUCTIFICARE 


Secţiune specială pentru mărfuri ~ 


== SOCIETATE ANONIMĂ === 


Capital lei 50.000.000 deplin vărsat zei 


Sediul Central: București, Strada Lipscani No. £ 
~~ Sucursală : Constanţa, Bulevardul Elisabela 4 


Agenţia : Brăila, Sir. Impăralu Tralan 


Teleloa 18 |357 & 37 | 55 


i 
v Eesen o | 
| Face toate operațiunile de Bancă, în general. Cumphrari 


şi vânzări de efecte publica. Avansuri pe valori În depozit, 
precum și orice fel de tranzacțiuni financiare, Emite acreditive 
asupra legăturilor sale din țară şi străinătate pentru cumpărări 
de măriuri, 

Secţiune specială de cereale și mărturi precum și orice a- 
faceri in legătură cu aceste operațiuni. 


SOCIETATEA ANONIMA 


„Economia din Focșani“ pe 


Fondată în 1874 
Capital Social 10.000.000 Lei 
E AIE a li al 


“PETROL. BLOG“ 


=== SOCIETATE ANONIMĂ ROMINĂ 
CAPITAL LEI 100.000.000 
1: rr Sediul în Bucureşti, Sir. Mic. Golescu 5 tt r: 


$ 


EN ie fg a a e 
. 


BANCA 
Marmorosch, Blank & Co. 


E SOCIETATE ANONIMA 


CAPITAL SOCIAL : Lei 125.000.000 
DEPLIN VARSAT 


REZERVE: Lei 164.600.000 


SEDIUL RIN BUCUEȘTI 


SUCURSALE ŞI AGENŢII: 


în străinătate: PARIS, Place Vendôme, 20 "7 
CONSTANTINOPOL, Galata, Agopiaa Han 
D ` Agenţie în Stambul, 
NEW-YORK, Broadway 31—33. 


în fară: BUCUREŞTI, Calea Victoriei 42, Calea Gri- 
vițel, Piața Sf. Anton şi Calea Moşilor (Gura O- 
borului). 
ARAD, BRAILA, BRAŞOV, CERNAUȚI, CLUJ, 
CONSTANȚA, GALAȚI, ISMAIL, ORADEA- 
MARE, TIRGUL-MURŞEULUL 


Operațiuni de Bancă: 

Conturi curente, Împrumuturi, Lombarde, 
 Sconturi, Schimb, Scrisori de Credit, Cecuri, 
| Avansuri comercianților și industriaşilor, E- 

| misiuni, Safe. 


Da a auŘ EE a 


| 


e e re e E 


Schenker | & Co. Bucuresti 


>» Transporturi internaţionale ` 


Arad, Brăila, Brașov, Cernăuţi, Cluj, Constanţa, Galaţi, Safe, 
Nepolocuţi, Oradea-Mare, Orşova, Satmare, Timișoara, 


Reprezentante in toate oraşele Rominiei Mari 
FIRME ALIATE: 


Schanker & Co. Viena, în: Bozen, Schenker & Co. Budapest, în : 2 
Brepear, Feldkirch, Graz, Innsbruck, dapesi, Bruck a. d. Leitha. 
Les, Oderberg, Paris, Salzburg, Tri- Schenker & Co. Fiume, în: De 
erle, Villach, Viena. Schenker & Co. London, în: 
Bebeaher & Co. Rotterdam, In: àm- werpen, Constantinopol, Londra, 
sterdem, Rolterdam, Schenker & Co. Praga, in: Assaig, 
Echonker & Co. Berlin, îns Berin,  Beregszas, Brân, Olmülz, Pilsen, Prag, 
=, Chemnitz, Coeln a. Rh., Dan- Pressburg. 
zig, Dresda, Flensburg, Hamburg, Schenker & Co. Teschen ia: Be 
Karisrohe, Königsberg i Pr. Königs. denbach, Eger, Gabloaz, Haida, Ret- 
këtte o-s. Leipzig, Lübeck, Ludwigs- chenberg, Sieinschönau, Tetscheg, 
kalen, Mannheim, Memel, Miiielwaide, Yugoslavia Transport A. 8. 
Sietiin, Stutigari, Kopenhagen. chenker A Co., Int Agram, Bet 
Bayer. Transport-lompioir Scheen» grad, Marhurg, Saloniki, Sissek, 
ker et Cer Furih im Wald. Lich. Finiana Spedition » Central A-B. 
tenleis, Liadan, Markiredwitz, Mün- O- Y Abt: Schenker à ca. iae 
St Nürnberg, Passau, Regensburg, Helsinglors, Hangă, Abo, Kotha. 
ach, a. inn, Zwiesel im bayer. Mew-YVorht liniled Siales Forwardiag 


Co. Broadway No. 55, 
Schenker & Co. Fuchs In: Buchs, 
Romanthorn, Si. Margarethen. EI 


oe amam EE Cem, 


wl ENERALA“ 


SOCIETATE ROMÂNĂ DE ASIGURĂRI GENERA 
ÎN BUCUREŞTI 


—— 


A că "erf 
Capital deplin vărsat Lei 15.000.000 | 
Fonduri «de. gdrañtii ia finele anului 1920 Lei '79,036.364.38 
Face asigurări în ramurile zip 


» Incendiu“ WII “ 
„Qrindină** = i n idente 
»Transport“ ? ne ta“ 


4 


În condițjunile cele mai avantajoase, 
== Reprezentanțe și agenţii în toată țara = 
TEE, 


Bucureşti, Calea Victoriei No, 30 


orice operaţiuni de bancă, participă, |] 
de Zb Zi a per br industriale | 
şi comerciale 


i Director Generali 


De Const. B. Maltereanu 


PI 


|? BANCA MOLDOVA” 


SOCIETATE ANONIMĂ + 
Capital și Rezerve Lei 30.000.000 


CENTRALA: IAȘI 


Sucursale: Galaţi, Chișinău, Bălți, 
Cetatea Albă (Ackerman) Orhei, 
Leova și Reni 

4 Face orice operațiuni de ee Lë 
bani spre fructificare contra scrisor - 
-neri E de economii, primind eee 
de ta lel-5 în sus. Emite cecuri şi tace er 
în toate oraşele mari din: România Mare, A 
į „merica şi Europa. 

E | 


~ PAVEL In 9 D" CARL FLEISCHER 


FABRICĂ DE PIELĂRIE 
. @ Bmomreşti, str. Verzişori NO. 4 şi Cuza Vodă No. 73 ®) 


+ SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ 


INDUSTRIA OXIGENULUI 


lnsialajiuni de luminai cu d 
acetilenă 
vile și peniru șaailere, hoteluri, 


O Lumi 
malul farurilor și a ori ce fei de ieceri marilime 3 
Divize gratuit la cereri 


=. e DN 


Banca Populara din Pitești 


Societate anonimă. Şediul principal Pitești 
Agenţie la Găești. 


Capital social: Lei 3.000.000, deplin vărsat 
Fonduri de rezervă: Lei 1.655.000, 


Face toate operaţiunile de Bancă 


ta parte la întreprinderi comerciale și industriale, 


Ce E rr. ge: 


REDEVENTA" 


Sea. anon. pentru exploatarea și comerțul produselor subsolului 
Capital social Lei 25.000.000 deplin vărsat 
Si. Karagheorgherici, 1—Palatul Băncei de Sconi a Romialei 
TELEFON 2549 
CUMPĂRĂ Şi VINDE 
Titel și tot felul de produse petrolifere 
EXPORTEAZĂ 
Petrol, Benzină, Motorină şi Uleiuri Minerale 
ACHIZIȚIONEAZĂ: 
Terenuri petrolifere, Drepturi de redevenţă și participă 
la exploatațiuni și întreprinderi miniere 


„FORAIUL“ e 


SOG. ANON. PE ACŢIUNI PENTRU SONDAJE PETROL ȘI MINE | d 


social lei 15.000.000 deplin varsat. Sediul social; Bucüreşti 
Sir. Karagheorghevici No. 1 Palatul Băncel de Seen) 
ss 1: si: a Rominiei. :; 1: il 


SNECUTĂ Lucrări de sondaje pentru exploatarea petrolului. 
DISPUNE De forța motrice proprie. E 
DEPOZIT Permanent de materiale de sondaj. 


BANCA IAŞILOR 


Societate Anonimă pe acțiual 
Capital 20.000.000 Lei 
IAŞI.—STR. ŞTEFAN CEL MARE No. 47. 
H Sucursale: Chişinău şi Galaţi 
Face orice operaţiuni de bancă în general: Cumpărări şi 
vinzări de efecte publice, avansuri pe depozite de efecte publice 
şi orice transacţiuni financiare ; conturi curente şi emisiuni de scri- 
sori ei Credit pentru orice țară; participaţiuni industriale şi co- 
merciale. 


„NATIONALA“. e 


SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE 
FONDATA LA WA 
CAPIȚAL DE ACȚIUNI LEI 40.090.000 
63.900.009 


FONDURI DE REZERVĂ , - 
Dagne pistise dels fondarea Sodotish: Lei 19000900) E 
aner r deea ea tea De 
„NAȚIONALA" primește asigurări ia remerijè : 


INCENDIU, GRINDINĂ, TRANSPORT, VIAȚĂ 
SEAROGSSE 


ACCIDENTE, RĂSPUNDERE CIVILĂ ȘI FURT? PriN 
În coudițiunlle cele mal avaniajaase 
Sedin soaial + 


Strada Paris No. 12 (Palatul 
AGENŢII ÎN TOATĂ ȚARA 


Banca Romînă 
DE i 
Comerţ şi de Credit din Praga 


Bocietate Anonim 
PRIMA EMISIUNE: LEI 20.000.000 
Adresa telefonică: Cominbanca—Bucureşti Str, Lipscanj Na, 3 
TELEFON 15 | 10 


Face toale operaţiunile de bancă în tară şi străinătate, 
— Primeşte depozite spre fruclilicare.— Inlesneşte 
oricr: operațiuni financiare. i ri 


E Beggen E 


Industria Romină de Petrol 
e LR D. P. 


Societate Anonima pe Acţiuni 


Capitai social Lei lo0.000.000 
Telefon 3287, 33,23. 
SEDIUL: 


Strada Romană No. 72, Bucureşti. , 


3 P “Noua Societate a 


„VULCAN“ 


PABRICA DE MAȘINI ŞI DE VAGOANE 
—— SOCIETAȚE ANONIMĂ —— 


, Honzik. — BUCUREŞTI Gara Dealul Spirei 
gie e ie Bucureşti- Noi 


S d 
Bira DEŞI Str. Radului No. 81 
EXECUTĂ IN CELE MAI BUNE CONDIȚIUNI: 


CAZANE DE ABURI 


Brevet Babcok și Wilcox, mullitubulare ei eireulajiune de apă, 


Coramal, Tisehbela, Loehapelle, etc. 
TURNĂTORIE DE FONTĂ și METAL 
maşial, — Pzecutare irepropabităd, 
| Piese fine de maşini, Tuci rage ru: eg 


SPECIALĂ pentru: Transmisioni de forță. Cusiaeji | 


cu bila, Acuplâri de friojtuse, „Pateat Benn". Construchiual 
de fler, Caguri de tobid, Ferme, 


tae 


è TROIANO BROTHERS, 


Departamente : Mărfuri: Technic 
BUCUREȘTI 


Birou Str. Matei Milo 1 —— Deposit Calea Griviței 252 
reia d IENEI EE E e a ee e Cem 


Livrează prompt din deposit 
CU PREŢURI REDUSE 
ARTICOLE DE MENAJ 
VASE de EMAIL ei ALUMINIUM, TACIMURI de ALPACA, 
de ALUMINIUM, BRITANIA (Zinnstah!) 
CUȚITARIE de TOT FELUL (Fabricaţiune Solingen) 
CA PATENTE (Kotb-i-noor) toate mărimile albe şi negre 
ACE DE CUSUT toate dimensiunile 
BRICEGE, BRICE, APARATE de RAS 
FOARFECI asortiment complect 
COASE de calitate superioară 75 cm, 
(Oestanazi. nach 


gahămmert) ` 
—— ARTICOLE DE PIELE mz 
GEAMANTANE, PORT-VISITE, GENŢI de DAMA 
MAPE de BIROU etc., calități superioare 
ASORI IMEN | COMPLECT EN 
Expediţii şi în proviacii 


ham = 


d IMBRĂCĂMINTE BĂRBĂTEASCĂ 
gt DEPOS T DE POSTAVURI ——— 
e ATELIERE DE CONFECȚIUNI 


p 


Ta O 


"TL.OVDUL MARTIM ROMAN 


Societate Anonimă Română de Navigatiune 
Capital 3s:ial 20.000.000 Lel 
Prima Emisiune 20.000.000 Lei 


EDIUL BUCUREȘTI Str. WILSON No. 3 
Beectiuneg Brăila Str. impăratul iraian No. S 


Esecul remorcaje în Dunăre și afluenţi navigabil. tii re- 
Set chere cu pescajul cel ma! redus. 


Ar KK SKS: Kr, SE Bxbb,A 
bf. Kb E Se Ke fe BB, ba" Kb zx Sa Ba Fav Be e fu Fe fe 


satek, Anonimă | 
FORESTIERA UNION | 


BUCURESTI 


BANCA „CETATEA S. À. 


Capital social statuar Lei 100.000.000 = 
Capital social deplin vă vărsat Lei 30000.000 


SEDIUL CENTRAL BRAŞOV 


Sucursale în : București, Rupea, 
“Odorheiu, a-Română, Ghe 
t Galaţi. 
VIII C and, Paris, tate: New-York, Clewe- 
tă Praga, Sotia, etc. 


tw 


raliuai de bancă: Seont, Lombard, 
e hlpolecarā, Coalcurenl, Schimb, 


Cregula Sid: ES 
echt A banal, depuneri spre 
EE aicurenis-Einaacinlis 


sări, Participojtani in industrie ma eg mere pere 


ip i o 


Uzinele de tiet și Domeniile din To) 


e Societate Anoia“ ~" 


Haa =- 


Direcțiunea Generală Telelon 9/39 
Bucureşti ` ` ) oc 
Stre Povernei Nn. 2 


e And. ER T 


dd aaa azi atat 


FABRICATE S 
on 69161907 


Fier brut a 
Fonta de fier și oțel - 
Table, şine și traverse | Unelte de sapat ` 
Fier în bare și fasonat § Amoniac sulfuric 


Tabla | Lemne de foc. şi con- 
-Piese de fier forjat “steueție 
Material de cale ferată § Mangal ~ 


Armament și muniţiuni Var alb e Ak LE 
gie"? (ene: 


Mine, Oțelării şi neren Resita, ‘Anina, 
Oravița, Bocşa, Nadrag, etc. 


Peniru comenzi. şi informafiuni a se adresa la: D 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite la 
redacție, nu se înapoiază ; în schimb, acel autori ale căror lu- 
crâri urmează să se publice în revistă, vor fi înștiințați, despra 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 

Redacţia îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după consideraţii tech- 
nice și editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați så 
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcțiunea Revistei, 

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimiteico- 
recturile și prin urmare sint rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv şi citet. 


ee EE 
Dee 


SE 


manuscrise, reviste 
„Viaţa 


Pentru tot ceiace priveşte redacţia: 
ziare, cărți, etċ., a se adresa la Redacţia Revistei 
Rominească“, strada Alecsandri, laşi. 


institutul de arte grafice și editară „Viaţa Rominească”, pre- 
cum şi revista „Viaţa Rominească” sint reprezentate la Bucureşti 
de d. D. D. Patraşcanu, Bulevardul Maria, 57. 


a 


——— 


Pentru cetitorii din București 


Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Rominească”, ca: a- 
bonamente, anunciuri, şi pentru toate editurile societăţii Viaţa 
Rominească din laşi, cetitorii din Capitală se pot adresa şi su- 
cursalelor din Bucureşti : 

Viaţa Rominească S, A.—librăria Alcalay — Calea Vi- 
etoriei 37. 

Viața Rominească S. A.—librăria Alcalay — Str, Lips- 
cani 88. 


Din editura „Viața Rominească“: Mai No. 5 


| i ai LUCIA MANTU nea sca 
TA | ON 
LUMINI ȘI UMBRE MIMATORI ` S) REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ 
PRETUL 12 LEI 1 PREȚUL 19 LEI | j SIAR 
| g Li 


l Demostene Botez T e" e Elegie. 
Dr. P. Cazacu, » . . s... Moldova dintre Prut şi Nistru subt Imperiul 
? rus (Anexareo. - Populaţia. Gospodăria). 


p omen | 


SPIRITUL CI 1 CULTURA AUR STERP | 


ROMÎNEASCĂ 
PREȚUL 26 LEI Pretul 12 Lei | 


Un călător englez prin țările romtne. 
Post-seriptum la volumul „Lumini şi Umbre". 
Structura materiei şi corpii isotopi. 


©. I. Karadja D D 
: Din alte vremuri (V. Q. Morțun). 


Otilia Cazimir - S 


Metamorfoză.— larnä.— Tu nu mai eşti... 

Problema şcolii romineşti. 

Problemă (Din viața funcționarilor. Trad. din 
ruseşte de M. Sevasios). 

Sburătorul (Comedie contrară în trei acte). 

Criza mondială. 


D. Focşa. b 
Gleb Uspenski . +» 


2 
$ 
D 

E 
"N 
3 
S 
St 


F. Aderca . ess * 
CG Stere ees 
E Dalai... |... sie 
DL Suchianu . . » > 


E 
Q 
= 
a 
Ca 
ù 
` 
Kl 
3 
3 
E 
S 
P 
2 
$ 


PREŢUL 20 LEI 


Cronica economică (Ce foc bâncile cu banii. — 
Jajtune, deflajiune, stabilizare. Datoriile 


Recenal! : Sieja Ciobană ` Cultura somtneasiă în Basarabia subt stăpinirea rasă. 1. Şlalbei, — 
I. C. Delatarda : Războlu şi civilizație. Octav ioter- Or “Ţdaşan : Evoluţia sistemelor de morali. I, R, P.. 
—Q. : Cuvinte e imerari, Blemente vechi germană, Orientul romasic, I. Şiadbei,—Emule Durk- 
heim ` Education et torie, 8. 8, Dirsinesom.— arcet Gu ; La Roumanie Nouvrelle.—D, E Su chiazu, 

Revista Revistelor: „Drama irlandeză” (Paul Doboia:fRemue des Deux Mondes), enira o | 
jelegere economica cu Germania” (Jacques Rivière, La ogpelie Frangaise). —aSintemul echipelor în 
Statele- Unita” (Horace B, Drary, Revue Internationale du Travail}. —>V arlaţiile costului vieţii» (Revne Ia- 
ternationale dë Trovail)—,Abel Mermant* (Pancota Mauriac, Les Noutnies Littéraires). —.Renan şi Taine” 
(Albert Thibaudet. Nowneile Revue Françaisėj. j A 

Mişcarea intelectuală în străinătate (Literatură.—Piiorotie.—Chestiuni sociale, —Pollticã.—E- 


economie, Geografie. — Ştiinţă). 


ŞALOM ALECHEM P OCTAV BOTEZ i 


Cartoforii Pe marginea cărților 


Trad. de C, Bätespn 


e 


Prețul a6 Lei Seriltori romini şi străini 


~ M. SADOVEANU ck Breit 22 iet | 


VE LOI DEI IO 


Preţul 20 Lei 


C. Hogaș | 


Povestea Omului | GLODE 
PREȚUL 28 LEI | 


E Botez 


o Lal" éi 

| Ba i e | ER 

Prințesa Bibiţa | Amintiri dintro Wéi | Redacţia și Administrația: Strada Alecsandri. No. 12 
| Prețul 15 Lei | | PREŢUL 15 LEI 1923 


Kb VIAŢA ROMINEASCA npare lunar cu cel puțin r50 pagini.—Abonamențul în țară un ap soo lei; 
Jumkhtate an og lef, Numărul so lei.—Pentrii atră mătate ` un an 150 bel; Jimâtate Ae ua 375 EL Numi- 


Tal el. Pentru detalii a se vedea ina următoare, 
d i EN Reproducerea oprită. 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12, 
ANUL XIV 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in- 
clasiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv, 

Abonamentele se pot face in orice lună a anului, trimiţind 
suma prin mandat poştal 

einoirea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca 

expedierea Revistel să nu sufere intrerupere, 


JUN 


Sesistate Romină === 
= dle Mine și Petrel 


Cl Sl 2510000 bi 


Sediul: Bucureşti 


Preţul abonamentului pe anul 1923 este: 


IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 300 le! 


Pentru particulari: 


O a ec ue e vireze a a: e: KEE | 
Pe jomătate an `. .. . . . e e II e Strada Brezoianu 9 i 
Ma: A u ee E ora zm ana dÉ 
ATE ` 
zi 5 i Ess Exploatări petrolifere la : 
NM e NW i e e ZECHES IN aa e 
Pe jumătate ap . .. . . . unn e e UI e d BORDENI, BUȘTENARI, 
Ve mie e ww n 6. o curea a e e Se GROPI. 
Abonaților li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- kesedintela Consitto'wi de Adimlalstratie: 
tul volumelor editate. SI GR DE RELLOY 
Administrato»i-delegaţi : 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugați a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costul recomandării pentru țară și 65 lei 
pentru străinătate, 


C. C. Arion, V. V. Malte- 
zeanu, |. | Biraberg 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 şi 1922 se găsesc 
în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de: 
100 lei colecţia pe 1920 
120 4 i „ 1921 
160 „ ý „ 1922 
inclusiv spesele de porto. 
Administrația. 


POMPE CENTRIFUGALE de toate mărimile se găsesc în perma- 


* 


SOL ZER 


FRURES 


= Strada Dimitrie A. Sturdza” No. 17 —— 


MOTOARE DIESEL. 


MAŞINI DE ABURI 
CAZANE DE ABURI 


FRIGORIFERE 


nență în depozitul nosiru diu Bucureşti. 


REMINGTON“ moner va 


RECORDUL PERFECȚIUNEI, 


CLASIFICATA 
l-a la o 
CONCURSUL INTERNAȚIONAL 
CLAVIATURA SPECIALA 
LIMBEI ROMANE 


UNIVERSALA TOTODATA 


REPREZENTANT GENER. 
PENTRU 
ROMANIA 


Bega? la NEW-YORK: NICOLAE IVANOVICI & Co 


OARANŢIE 5 ANI BUCUREŞTI, CALEA VICTORIEI No. 9 


»DACIA-ROMANIA“ 


Societate Generală de Asigurare în Bucureşti 
— Întemeiată la 1871 — 


Capital de acţiuni . . . . . . Lel 24.000.000 deplin vărsat 
Rezerve statutare . e , . . w 18.359.230 

Diverse garanții . . . . . ew 57.119.141 

Averea Fondului de asociaţiuni . „3.261.497 

Qaranţia totală . , . . . . . Lei 102.739.868 

Daune plătite în anul 1920 . Lei 16.821.589 

Daune plătite dela înființarea Societ. „ 311.315.083 


»Dacia-Rominia” este societatea cea mai veche și mal pa- 
ternică din ţară. Trecutul el, însemnatele sale capitaluri gd per- 
soanele cari o conduc, dau asiguraţilor cele mal depline garanții, 
ete asigurări cît de mari în ramurile: Incendiu, Grindină, 

ransporturi, Viaţă, Accidente, Furturi prin spargere şi anume, 
în condițiunile cele mai prielnice pentru asiguraţi. 

Lămuriri se dau de tndată, la cerere, în Bucureşti, la 
sediul Societăţii, str. Wilson No. 3, sau la agenţiile ei princi- 
pale din str. Stavropoleos No. 15 şi Regală No. 8, în judeţe la 
agențiile ei din toate orașele, iar În ţinuturile alipite, în urmă- 
toarele oraşe: 

Arad, str. Unirei No. 7; Brașov, Banca Rominească; Buziaș, 
la Banca Temişana; Cernăuţi, |. Flondor No. 22; Chișinău, str, 
Pu No. 25; Cluj, Calea Victoriei No. 27; Dicio Sin Martin, 
la Banca Comercială şi Industrială din Valea Tirnavel; Lugoj; 

«œ Lovreni; Lipova; Oradia-Mare, la Banca Rominească; Tg Ko 
seșului, la Banca Rominească; Sibiu, la Banca Romioeasch: 
Temişoara, la Banca Rominească; Vinga, 


„VULTUR“ 


Fabrică de ULEIURI VEGETALE, LACURI şi KITT 
Socielate Anonimă veniru Industria și Comerţul de Uieluri, Vapsele 
și Produse Chimice 
CAPITAL LEI 4.000.099.—DEPLIN VARSAT 
Fabrica și Laboratorul Magazinele „VULTUR” 
ŞOSEAUA VIILOR 93—97 (Ieatacerea nrotuaalor Pabrisei 

392 Derztt) 
Telefon 16/40 Str. Coltet 7 bis (Pista $I. fung) 
Biroul Central: Str. BURSEI No. 5 Et. I—Telefon 23/83 


Brăila : Sir. Regală No. 39, — Giurgiu : Sir. Principele Nicolae 12 


mmm — 


Sucursala : 
Calea Moşilor, 


gege 


Costică Constantinescu 
— Import-Export engros — 


București, Calea Victoriei 98, Bulev. Lascar Catargiu No.3 
Adresa Telegratică : „TITINEL* 


Telefon. 
IMPORT: EXPORT: 
COLONIALE | CEREALE 
MANUFACTUR ODUSE PETROLIFERE 
INCĂLŢĂMINTE PR 


WIEDER & Co. 


— BUCUREŞTI — 


Sucursale; LONDRA: E, c. 3, Gracechurch St. 52 
BERLIN: W. Potsdamerstrasse 124 
GALAŢI: Str. Portului 41 (Cassa Suré) 


Adrese telegrafice : BUCUREŞTI — „WIEDER” 
LONDRA „LOMORFA“ 


U Vë 
BERLIN —  „LOMORFA* 
GALAȚI — WIEDER: 
| 


Codes: ABC 5 th Edition 
Bentley 
Liebers 


DESFACEREA EXCLUSIVĂ A PRODUSELOR 
y MINEI „VULCANA -PANDELE“ 


CREDITUL MINIER 


Societale Anonimă Romină penire dezvoliarea indusirlei miniere 
Capiti social 150.009.009 lci tompleci vărsat 
Sediul ceniral : Bucureşti, Bulevardul |. C. Brătianu 75 

Telelon 39 41 şi 47 36 
Sucursala : Bucuresti, strada Marconi No. 3 Telefon 139 
Direcliunza technică a petrolului: Ploesti str. |. C. Brătianu Telet. 
CONSILIUL DE AGMIRISTRAŢIE 1 

Preşedinte : Inginer N. |. Şielăne:cn. Vice-preşedinie : Inginer 
P, Lucaci. Diroclor-generul ; Inginer |. |. Demetrescu. 

Administratori-delega|i : Ingineri : V. Alimăneșleanu, V, Bunciu, 

M, Constantinescu, P, Lucaci. V. Tacit, 

Membri : Ingineri : C. Brătăşonu, C. Buşilă, L I. Demelrescu, A, 

O. loachimescu, C. Osiceanu, V. Puşcariu, Dr. Laurenli Pop. 

Ceazori : G. Ciollee Inginer P. Moscos, Dr. O. M Murgoci, In- 

giner N. Saergiu, inginer Th. Zernoveanu. 

intreprinde : Siudii, expertize, calcule de renlabililale, pro- 
ecie de explorări peniru dovedirea și punerea in valoare a ză: 
cămintelor de peirol, gaze nalurale, cărbuni, minereuri, cariere 
şi ape minerale. 

GE Seet 3 Obiecle miniere pe conl propriu și în parti 
clpajie. 

Acordă credite ; Intreprinderilor existente și în formalie. 

Cumpără şi vinde: Produse și privilegii miniere, redes 
vente, elc. ` 

Reprezintă case importante: Pentru mașini şi maleriale 
necesare Indusiriei miniere. 


SOCIETATE ANONIMA 


CAPITAL SOCIAL LEI 60.000.000 
Frima emisiune Lei 30.000.000 ceplin vărsat 
E 


Sediul Central BUCUREŞTI 


Str. Raymond Poincaré No. 2 fost Academiei, Telef, 2/000 


Sucursala Temişoara 
Face toate operaţiunile de Bancă e 


Banca Țărănească 


DI GENERAL de COMERȚ d MOUSTRE" 


! e Societate anonimă 


Capital 12.500.000 lei 


Biroul Strada bascar Catargiu Do. 8 


BUCUREŞTI 


a Telefon No. NM Se 


Exploatarea atelierelor 


H C.F.R. Griviţa 


Societate anonimă minieră 


Capital 55.000.000 lei 


Biuroui central RUCUREȘTI. 
Strada Lascar Catargiu No. 8 
Telefon No. 45/85 
Exploatarea minelor de cărbuni Op 
Comănești, Mermesh şi keorda 
iuoeţul Bacău 


e SE 
"ÎI ADMINISTRAȚIA FERMELOR ŞI FABRICELOR 


Creditul carbonifer“ 


MELOR I FABRICELOR | 
Principelui B. Stirbey 


Calea Victoriei 121, Bucureşti, Teicfon 5023 


Recomandă produsele următoarelor sele interprinderi : 
Fabrica de conserve alimentare „BUFTEA“ 
(Conserre de legume şi compoluri) 

Fabrica de vată şi pansamente „BUFTEA“ 

(Tifon hidroiil şi tată medicinală) 

Pivniţele ȘTIRBEY, București 
(Vinuri fine de Drăgăsani) 

PEPINIERELE DE ARBORI ȘI VIŢE „BUFTEA“ 
(Vite aloite, pomi roditori şi plante de ornament) 

BIROUL DE VINZARE, Sir. Mărăști No. 2 (foastă Banului) Bucureşii, 
Telefon 40/40. 


AGRICOLA 


Societate Anonimă de Asigurări Generale din Bucureşti 
Capital Social Lei 10.000.000.—deplin vărsați 


Totalul fonduiui de garanție la 3t Decembrie 1922 Lel 30.161,422,28. 
Daune plătite la 31 Decembrie 1922 Lei 55, 127.158. 


Direcţiunea Generală in Bucureşti |] Direcţiune Regională la : 
Palatul Societăţii | LAŞ 
Calea Victoriei No. 1) ji Str. Carol 53 colț cu Asachi 


| Reprezentanţe generale la: 


Biroul pentru asigurări de transporturi | 
| Bucureşti, Cluj, Craiova, Timişoarar 


la BRĂILA | 
Strada Imparatul Traian No, 6 | 


Cernăuţi, Chişinău, Oradea-Mare» 
Satu-Mare, Braşov, Të Mureş, Si” 
bin și Arad, 


— Agenţii în toate orașele din țară— 
Face asigurări în condițiuni avantajoase în ramurile: 
INCEND'U, FURT. GRINDINA, VIAŢA, TRANSPORT 
ACCIDENTE ȘI RASPUNDERE CIVILA 


Legend 


Eier P 


32 | sg 3 fy FEN e It sid 
el cf ta 3 së a Slab 
Sg. 88 ER RE Sil sH a$ 
ez Sé EA E |i HHE 

9 a „o Ss A E SEN H Ass, b ajl slul aj 23 S 
E e 3 Saabe? S SS e i| = g ik Eben | 
=z TEELE PE Pr AEE SES 
EH ge a SÉ: Ek sl 
= Sa sasi le BA GG f d2 | zjHi |g | 
Beem Dë ag E d z 3 mal. dur = Q = loi S 
EEFE E A-E aziaj ew kt als B 
SEL EPLE TETE r d 354 gjall- i 
SËCH A i Este lil. 
=N T SHEOAERBEE 

Gët es ai Sasa ER- Oli) S 
m g nozi ST oms S A a ZE 
ES 9 Si PE o ez e BR E EA wi SE 
Sga foggia |z 33| aaa S S 
ma a Sa a Si e. czs j EI "Sieg E 
= |3 Sara: $ eiga YE e 
= ő d „a ES SR Lage Si Le 
ee DO Ze e SE) D Hi" RS 
Re = na 2 Sk Ca SI? ZE? 
Lo zen 3 S S 3 S > 5i sjo 
pannaan pă = Ir si ei 

= G SE San 

Kagepe? La E 


| 
a 
Es 


Banca Gomereială italiană şi Română 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMANA — CAPITAL SOCIAL: LEI 50.000.000 
SEDIUL CENTRAL: BUCUREȘTI. —STRADA BURSEI No. 2 


SUCURSALE : Brăila, Str. Vapoarelor 17.— Chişinău, Str. Alexandru cel Bun 41.— 
Galaţi, Str. Colonel Boyle. 
— Adresa Telegrafică: „ROMCOMIT*“ — 
AFILIAŢIUNI: Banca a erc Timişana S. A.— Timişoara, Arad. - Casa ce Economie 


Agrară, Tîrgu-Mureş. ` Banca și Cassa de Economie Puzionată S. A. Oradia-Mare. 
——— TOT FELUL DE OPERAȚIUNI DE BANCĂ — 


REPREZENTANŢA DE LA : 
BÂNCA COMMERCIALE ITAL' ANA Banca della Svizzera Italiana 


Sediul Ceniral : MILANO Lungano, Bellinzona, Chiosso, Locarno, 
73 Filiale în Itala Mendrisio 


Filiale in Străinălote : 
Constantinopole, Londra, New: York BANCA UNGARU - ITALIANA 
Budapesi — Milano 


Banca Comerciale Italiana (France) 
Paris, Marsilia, Nise, Mentone, Monaco, 
Beaulieu, Monte Carlo 

Banca Francese e Italiana 
per PAmerica del Sud 
Paris, Argenlina, Brazilia, Chili 
Societă Italiana 
di Credito Commerciale 
CES, il i ci n EE E miau anni vre a i Triest, Viena 


BOEMISCHE UNION - BANK 
Praga 
Banca Commerciale Italiana e Bulgara 


Sofia - Varna 


Lima, Arequipa, Callao, Chincha Alia, Moliendo 


% 


BRESSON 


1 BRESSON 
LICHIDRURI 


së COGNACURI 
ii SIROPURI 


ț 5 


„METALICĂ 
* SOCIETATE ANONIMA PE ACȚIUNI 


COMERŢUL DE (DAŞINI ȘI MATERIALE 
DE CONSTRUCŢIE 


CAPITAL SOCIAL LEI 4.500.000 


Fierărie şi Construcție 


INCHIRIAZA : Materiale de Cale 
şi Construcţie 
Execută diferite reparațiuni în această branșă 
Fabricatiune proprie de var gras MATEIAŞU (Cimpu-Lang) 


Sediul : BUCUREȘTI, STR. MARCONI No. 5 
== (Palatul Societăței „Agricola“) Telefon 33 | 81. = 
ea Rahovei 22, Telet. 50/67. 


cal 
i 210, Telar. 33/14; 
Depozite: | sm p e poa fi şi WM Teiet. 53/39. 


Și aia ataca Bă 


VINDE : Maşini, Scule și Materiale de 5 


` Gg (Dn CR A LD EE in e RH, CL Aen "vm Eé WS 
, STAR i 
d Societate de Tracliune Automotbilă din Rominia JA 
pi MAGAZINELE 


ER 


Bulevardul Carol îi ` ZG 
Piaţa Rosetti, Telefon 46/61 


Strada Cuţilul de Argint 10 


GARAJ și UZINE [| 
Telelon 1/91 | 


Pasi 


12 an Mare expoziție cu prețuri de concurență zz cn 


AUTOMOBILE, AUTOCAMIOANE, ACCESORII, S 
PNEUMATICE, BANDAJE şi un bogat asoiti- 
ment de LANȚURI și RULEMEHȚI de BILE 
Ateliere speciale pentrn reparațiuni şi vopsitorie 
Transporturi cu camionete și autobuze, în toată țara 


Al KK adi Sé, 


Kë Te e Ce ER AOE D e ee 


ă 
i i SESCH TERA S 
„PETROŞANI” 
SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ 


PENTRU 
Exploatarea Minelor de Cărbun! 
Capital social Lei 100.000.000 


BUCUREŞTI 
Str. Aurel Vlaicu 22 


Adr. Telegr.: PETROŞANI 
Telelon 39/77, 


OBBRRaRaa aaa DER: 


TWWSSWSSR SSES SS SS SRaa e Ié 


TTT ge geed e au 


> FABRICA DE ARMATURI 
N. PEDVISOCAR & ÇO. 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ 
București.— Strada Vultur No. 20. Telefon 53/19 


Execută prompt în condițiuni avantajoase 


Armături Peniru apă, gaz şi aburi 

Ventile de aburi, Robinete de apă şi gaz. 

Arlicole Technice. 

Rezerve de automobile. 

Rezerve peniru maşini Agricole şi Industriale. 

Pompe de vin, apă şi incendiu şi rezerve peniru vi- 
nicultură. 

Aparate de ars Păcură, 

injectoare de alimentat cazane de aburi. 

Turnătură brută de alamă, bronz, aluminium, ziac, 
bronz losloral. 

Schlaglo!th. 

Compoziţie de metal alb antifricjion metal, 

Sfeşnice şi Policandre. 

Capete de sifoane de aluminium, 

Stereotyp şi Linotyp metal. 

Alămărie în general. 

Renaraţiuni mecanice, 

s 


Se primesc lucrări peniru : 


NICHELAT, ALĂMIT, ARĂMIT și OXIDAT 


| 
HE 


SA Wf , 


CAPITAL STATUTAR LEI 150.000.000 
ma EMIS ŞI VĂRSAT LEI 60.000.000 
eesaasa REZERVE LEI 48.000.000 
Sediul Central: București, Str. Lipscani tO 
3 — 
SUCURSALE: 
BRĂILA, BRAŞOV, CLUJ, CONSTANȚA, CRAIOVA, 
GALAŢI, GIURGIU, ORADIA MARE, PLOEȘTI, ` 
SEPSI-SÂN GEORGI, TURNU-MĂGURELE 


BANCI AFILATE: 
EAECA BASARABIEI, CHIŞINĂU, 
CH SUCURSALE IN 


== EIN, EE. PER. SORRA, CETATEA ALON, şi CALARASI == 


i Brie Le 


Šia alise $ 
maieriiler pu. 


PRIMEŞTE COMANDE DE ORI-CE FEL DE HIRTIE 
Pech omg ` Wei kakaii i, f — 9 


SOCIETATEA GENERALĂ 


Construcțiuni şi Lucrări Publice © 


SOCIETATE ANONIMĂ 
Capitai social lei 60.000.000, — Prima emisiune de lei 20.000.909 


BUCUREŞTI 
Sir. Gh. C. Cantacuzino $ (colf cu B-dul Carol) 
Adaa Telegralică: „PUBLICYORKS", Bucureşti 
 Uhole/aa SIDE ai 5480. 
SRPS geet de construcțiuni 


faviale şi 
cõüeriior de apă. — Ridicări planuri de 


dementabile de lemn şi alte materiale. 
de cărâmită și betona armat. — Clădiri Industriale şi Economice, — 
Ferme loma fn arc, sistem „Hetzer“ pănă în deschideri de 60 metri 
Serviciul Electric 


tate. — Hin. sen 
trie (din Avioane). 


Reprezenianţa generală și exclusivă a fabricelor Thomson-Housion 
Studii şi Moatagii de tot felul de Imstalațiani şi Maşini Electrice, Specia- 
kitabe i pentru Sonde de Petrol.—YTracţiune Electrică. Tramsuiisiuue 
~ Telegratie, Hee Gage şi normală. 
ecanic ` ` 


generală și 


—Alimentări cu apă.—Uiiiisarea gunoaielor, — Abatorii.— Parcuri. — 


Wen e rațională de cartiere economice, ek. 
de foraj şi materiala pentru Petrol şi Mine 
Repres Geoerali al exclusivă a Uzinelor Oalhrische Karpathen- 


aft fost Bergheim & Mac Garvey. 
sistem propriu: Hidraulic și Canadiaa conbiaat. = Me- 
extracție! petrolului şi pentru mine, Conducte de petrol, 


Fabrici propriii 
festă Becher & Durrer. Fabrică de tet felul de hi- 


Basarab 97 —29 - 
ai , Ke Richard 

de deent, beten armat 
Generală de Coastrucțitani şi Lucrări Pubie). 
$ de Mea, SS, Carrelagii, e Timișoara, Bi — 
Var CH Var äech, ecbegbe, A un H 
K- de parchete: Modi "— de mec pie te G GE, ia 

da Materialie do canatrusţiuni 

en S ui 


na 
Str. Pries, 6. 


m RI 0 N a RR a O RE RIN RR, 


EATI AS 


Societate în num- colectiv pentru comerțul și industria 
petrolului 
BUCUREŞTI, Str. loan Ghica 9 
Aduesa telegr. „ATLASPETROLe 
Talefon 26 53 


EXPORTA în tancuri şi în cisterne: 


Benzină de aviaţie, uşoară, mijlocie şi grea, 
Whit:-spirit, motorină şi petro! lampant. 
Uleiuri minerale destilate şi rafinate 

de orice viscositate. 


e 


== E. WOLFF == 


BUCUREȘTI — STR. SF. DUMITRU 3 


Fabricala metalurgica la Filaret şi Conslania: Cazane da 
tburi, Rezervoare de lier de orice mărime. Ccusiraciiuni de fier, Trans» 
misiuni, Injecloare de păcură. Balamale, broaște, şarnalere. 

Birou Technic: Insialajiuni de apă, de calorifere și de ars 
cu păcură, 


Depozit da articola technice, Moloare ca benzină, unelte, 
armături, pleire şmirghel, cabluri de sirmā de Citi, pompe, ef de 
scule englezesc, ele. 


Banca Dacia 


SOCIETATE ANONIMĂ—IAȘŞI 
Capital Stat 40.000.000 lei 
» aw Soc. 25.000.000 lei 
Fond de rezervă 3. 340. 000 lei 


Face orice operațiuni de Bancă şi somer. 
— Primește bani spre fructificare — 
Eliberează livrete de economie. 

Emite cecuri şi face plăţi în toate oraşal din Rominia Mare 
Deschide conturi curente simple şi garantate, face avansuri asu- 
pra efecte publice, mărfuri în exepediţie sau depozitate în maga- 
zinele Băncii, cumpără şi vinde efecte publice evacuate la Mos- 
cova, scontează cupoane, etc. 


begeestert E 


EE EE eet, OA een tt EN 


FORESI pn 


SOCIETA ANONIMA PER L'INDUSTRIA €D lb 
COMMERCIO DEL LEGNAME 
CAPITALE LIRE 100.000.000 DEPLIN VĂRSAŢI 


EDE IN Jano 


REPREZENTANŢA BUCUREŞTI 
STR. CAROL 109 . 


Făbrici de Cherestea şi Depozite de Material: 
ANFFI-SALVA GHEORGHENI 

SEH Gemen 
TO. MUREŞ ZSIGMONDTELEP 
REGHINUL-SASESC SCUTARU 
SALARDU ONEȘTI 
DEDA BARAȚCOS 
RATOŞNEA LUNCA DE MIJLOC 
OHILKOSTO GHIMEȘ 
DITRO LONEA 


Porturi de încărcare și Depozite: 
Galaţi, Brăila şi Orşova 


ț tante: Viena, Budapesta, Praga Var- 
Represo pTi şovia, Constantinopole. 


Filiale: Cluj, Tg.Mureş, Arad 


Materiale fasonate (brad şi molift) de cea 
mai bună calitate în toate dimensiunile; lemne 
de construcţie, cioplituri de brad, lemn rotund 
(brad, moliit) piloți şi margini de mine, fa- 
bricațiune de mobile, placaje, furnire, con- 
struirea de clădiri de lemn. 


Elegie 


Prietin, ce vei trece cu draga ta de mină 
Pe-aici, pe strada asta pe care trec acum,— 
Tirziu, cînd amintirea mă va'ngropa'n ţărină, 
Să ştii c'am fost odată și eu pe-acelaş drum. 


Că Ea era frumoasă cum nimeni nu va fi, 

Că ne-am plimbat la umbra castanilor bătrini 
O primăvară 'ntreagă în fiecare zi 

Aşa ca voi, întocmai, ţinindu-ne de mini. 


Să ştii că eram tineri ein sările senine 

Cu fruntea răcorită de noapie şi zenit, 

Purtind în noi viaţa ce vei purta în tine, 

Nu ne-am gindit la nimeni din cei care-au murit, 


Să ştii că şoapta voastră o vor cunoaşte teii 
Subt care-acum o oră am stat să ne vorbim, 

Să ştii că 'n viața noastră şi noi am fost ca zeli, 
CA n'am crezut odată că noi o să murim. 


162 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Lo — 


Şi luna liniştită ce-o să răsară mare 

Şi "ncet de după creasta aceloraşi stejari, 
Culcindu-mi umbra crucii şi-a voastră 'nbrățişare, 
Eu o privesc acuma cu ochi tăcuţi şi mari. 


Să ştii că Universul a fost şi-al nostru 'ntreg, 

Că ne-am plimbat privirea tot printre-aceleaşi stele, 
ŞI că de-aceia poate de-acuma te 'nţeleg, 

Prietin, ce'i fi hoţul Dumnezeirii mele. 


Vei H tot crud ca mine şi singur vei trăi 
Ca tot ce dă viaţa să fie 'ntreg al tău. 
Nu-ţi vei aduce-aminte de nimeni ;—vei iubi, 
Ca nu cumva vreodată să al păreri de râu. 


N'ai să-ţi aduci aminte de mine, m'ai să ştii 
Nimic din toate-acestea pe care ţi le spun, 
Prietin, ce-o să-mi calce în nopţile tiszii 

Pe urmele pe care eu am păşit nebun. 


ŞI vei călca prin praful prin care am umblat, 
ŞI poate prin cimpia cea de trifoi, albastră, 
Nemuritor ca zeii şi neinduplecat... 


Dar elegia asta e şi a ta;—=-a noastră. 


Demostene Botez 


Moldova dintre Prot şi Nistru suht imperiul TUS 
1 


— Anexarea — 


Prin tratatul din Bucureşti, din 16 | 28 Mai 1812, s'a stipu- 
lat între Padișahul Turciei şi Impăratul Rusiei, că : „Prutul, din 
locul unde intra în Moldova până la gurile sale şi de acolo 
malul sting al Dunării, pănă la Chilia şi vărsarea ei în Marea 
Neagră, formează frontiera celor două împărăţii* (art. 4) ; „par- 
tea din Moldova, i aşezată pe malul dreptal Prutului, este a- 


1 „Pină la 1812 cuvintul „Basarabia* însemna numai parlea de 
Sud a teritoriului dinaire Drei, Nisitu și Dunăre ; restul, partea cea mai 
inlinsă, inira în compunerea Moldovei şi se numea cu acelaşi nume 
ca aceasia din urmă” (Casso, pag. 2, nota 5 Jos): - Pentru prima dată 
cuvintul Bosarabia se înirebuințeuză în sens larg, adică nu numai 
peniru partea de Sud a cîmpiei Bugeacului, ci şi pentru Moldova ori- 
entală, așezată între Prut şi Nistru, în instruețiile (18097) ministrului 
rus de externe Rumeanjev pentru ambasadorul său la Paris— Tolstoi, 
cerindu-i să afirme, în baza păcii din Tilzit (1807), că cel pulin Basara- 
bla trebuia să rămie Rusiei, pentrucă articolul 22 al acelui irata! a- 
minieșie numai de evacuarea Valahiei şi a Moldovei. Ministrul fran- 
cez Champagny, succesorul lui Taleyrand, socolea nemenjionarea Ba: 
sarabiei peniru evacuare, ca accidenială, pe cind Tolstoi credea că 
Rusia lrebula să ulilizeze in folosul său această lipsă (En lui pariani 
de l'Evacualion de la Moldavie, je lui ai cependani fait eniendre clal- 
remeni que je n'y comprenais pas la Bessarabie“. „il chercha cepen- 
dani ă me prouver le contraire et allegua, que si le irailé ne nommait 
pas la Bessarabie, celle omission ne pouvail provenir que d'un mé- 
senlendu. A cela je lui objectai, qu'il élait bien permis qu'il reit au- 
ssi une fols un meseniendu en noire faveur"). (Collect. lucrărilor is- 
lorice a sociel. ruse de Islorie 89 pag. 535), Aici peniru prima dată 
în lralatire diplomalice se deosebește această „inguslă fășie de pā- 
mini“, cum se exprimă Rumeanjer („celle ciroile lisière de pays qal, 
ne formant pas province, porte le nom de Bessarabie“), „Cine şiie 
(scrie Casso) dacă Tolstoi şi-ar [i adus aminte de a doua parte a in- 
sirucției dală lui [in caz de imposibiiitale de a obline amindouă prin- 
cipaiele, Alexandru | scria: Voici ce que me conrlendraillemleax 1) lous 
les pays sous la denominalion de Bessarabie avec les forteresses de 


164 VIAŢA ROMISEASCĂ 


I VATA ROME 


tå și dată Sublimei Porţi” (art. 5), lar „Inalta Poartă 
i en Curţii Imperiale ruseşti pămînturile din 
Prutului”. 1 d 
wen ée Moldova, aşezată pe malul stîng al Proin; a gi 
cut subt imperiul rus, dar nu ca o valoare intrinsecă, ig 
scop definit, ci ca o etapă 2 dintr'o serie de proecte, 3 pr 
şi combinaţii politice care, în unele momente, făceau să fie so- 
cotită ca o simpli monedă de schimb. 5 ja 
A declara, în fața Occidentului şi mal cu samă în faţa 
lumii creştine orlodoxe din Balcani, anexarea pe față a nc? 
părți din Moldova, subjugarea şi transformarea în gx) 
ruşi“ a unor creştini ortodoxi.—era neplăcut pentru spiri $ 
beral din acel timp al lui Alexandru |. De acela sa vorbit ët 
mai de eliberarea unui teritoriu de subt jug otoman şi gesend 
teritoriu 1 s'a dat enne Basarabia, pentru a nu se putea vor 
desmembrată. 
a geg Valahia şi Moldova, rămase libere, cht şi în Mol- 


militari. Basarabia ` fusese transformată 
een (ruse) în stepă goală şi popoarele aici locuitoare nu “aa 
mai stărui pentru interesele ruseşti“, 7 „Populaţia suferă şi ` 
cepe să se arâte ne binevoitoare faţă de noi, nu numai în na 
turile de sus, ci şi în cele de jos“. 8 „Ciceagov, călătorind prin 


i cea de la București”. (Casso pag. 49 
S 1 Vag area piete ip Arhivelor din Basarabis, 7 cdi 1902; 
vol. ll, pag: 28 şi ame try Apa vol wei pos, en 
, Rusia la Dunăre , 168, 228. 

5 Le? 4, E, 12, 13, 32, 66, 74, 142, 22, 26, 27, 165, 46, 68. 

KEN 

ó a 50 e Län- 

e . 50, după Karaczay, Belirage zur europălschen 

ie Geh Walachey, Besareblen und Bucovina. Vien,. 
1818, pag. 37. 

7 Casso, pag. 6t. 

8 Ibid., pag. 76. 


f 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 165 


Moldova şi Valahia în primăvara anului 1812, se miră de nu- 
mărul mare de case părăsite şi sate distruse de nol (Rușii) la 
începutul războiului,—care nu se refăceau. /mpozitele, puse de 
autoritățile noastre (ruseşti) militare, creșteau mereu: în 1812, 
Valahia trebuia să dea 20.000 căruţe şi 2 milioane ruble.! In 
April 1812, Alexandru I i-a dat lui Ciceagov plingerea locui- 
torilor Moldovei şi Valahiei impotriva armatei lui Cutuzov, spu- 
nindu-i: „Nu pot să permit mai departe asemenea grozăvii“.2 
„Cel mai mare rău era fantasticul numâr de presiaţiuni pus a- 
supra populaţiei de către ocupanţi : repararea drumurilor, trans- 
portul furajelor şi pîinii, cositul finului, toate acestea îndepăr- 
tau pe ţărani de muncile agricole şi îi aduceau la ruină“. 3 

In aceste împrejurări, se înțelege bine că vestea anexării 
ia Rusia, adică a continuării ocupaţiei, rechiziţiilor şi presta- 
ţiilor, a fost primită de populaţia rominească cu strigăte de jale. 
Ea a Început să emigreze + de subt „scutul liberatorilor ortodoxi“, 
in Moldova rămasă subt „jugul păgin turcesc“, 

Curentul acesta, „foarte păgubitor pentru prestigiul autori- 
Gm ruseşti, se întreținea și de teama, pe care o aveau ţăranii 
cu drept cuvint, că administrația rusească va întroduce regimul 


-servaglului, cum a făcut în Ucraina,—„sistem exact contrariu 


structurii principatului Moldovei, unde ţăranii aveau libertate 
individuală”. 6 


Pentru a opri acest curent de emigrare s'a declarat Mol- 
dova contaminată de ciumă, s'au pus cordoane militare pentru 
a opri trecerile peste Prut, s'a recurs la cuvintul de mare au- 
toitate şi influență a mitropolitului Gavriil. 7 

Mai mult, sa dat un ucaz (decret-lege) care opreşte pe 
proprietarii din Rusia de a urmări pe ţăranii lor fugiţi aici. 8 

Credem că fenomenului emigrărilor se datorește faptul, că 
în Basarabia nu s'a introdus sistemul rusesc de stăpinire a pro- 
prietarilor asupra ţăranilor şi s'a lăsat, un timp, limba moldove= 
nească, cu o administraţie quasi-autonomă. 

Pe de altă parte Mitropolitul Gavriil, „convins că ocupaţia 


1 „Condica de loaie veniturile Valahiei pe anul 1508" (allată în 
Arhiva senalorială din Chişinău) arată la venituri 5.650.115, din care 
chellueli peniru armala de ocupație rusească 2.626.627, adică 71%. 

3 Casso, pag. 127, 126, după scrisoarea lui Ciceagov, din 25 Sepi. 
1815, ge prinţ. Zeck XIX, pag. 208. 

er pag. 4, 

4 „La alirşitul anului 1812 a început emigrarea Basarabenilor în 
Moldova; era o fugă în masă, plecau țăranii la Prut, trecînd pe malul 
drepi rămas subt suzeranitatea turcească” (Casso 202). Sigur că emi» 
grarea aceasia era o formă de prolesi a poporului impotriva anexării 
la „pravoslovnicul liberalor”, imperiul rus, 

5 Casso, pag. 202, 

6 Casso, pag. 205. 

7 „Administrajia era nepulincioasă in lupia cu aces! rău, cum 
era nepulincioasă să slirpească bandele de lilhari din jară”. Casso, 
pag. 204. Boerii erau înrinovățiji formal că excilă pe |ărani impotriva 
Rusiei peniru a-i face să fugă in Moldova. 

8 Ibidem pag. 203. 


166 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rusească, cu preşidenţia unui senator rus în divanuri, nu imbu- 
nătăţea, ci mai de grabă înrăutățea starea patriei lui, — scria la 
Petrograd lui Speransky (Ministrul lui Alexandru 1), expunind 
suferinţele iților säi: şi cerind pentru ei aplicarea legilor 
locale şi administrarea prin oameni locali. i 

Incontestabil că ideile liberale, de moment, ale lui Alexan- 
dru | şi cu deosebire intiuențele laterale de atunci (care l-au 
hotărît pe el să scrie: „pulem spera că fericirea oricărul po- 
por să se facă prin siinicie, ca el să-şi schimbe natura sa ? lar 
a-l supune felului de administraţie cu totul străin pentru el, nu 
înseamnă oare acelaşi lucru ?") au fost factorul important în a- 
cordarea unei quasl-autonomii administrative şi Basarabiei, ca 
şi contimporanitatea acesteia cu autonomiile mai mult sau mai 
puţin reale date Finlandei, Poloniei şi Gruzlei. Mai era un mo- 
tiv puternic: „Acea regiune, după dorința stăpinitorului, trebue 
ca in ochii ţărilor vecine să pară loc de odihnă si de fericire”. 
De altfel era şi peste putință chiar de odată, fără o epocă de 
tranziţie, să se distrugă formele de viaţă, elaborate de o lungă 
istorie şi alcătuire de stat, 2 de un popor străin şi ca singe și 
ca fire și ca tradiţii şi ca mediu climatic şi social, de Ruşii cu- 
ceritori, pe cind peste Prut această viaţă, subt suzeranitatea 
turcească, să continue în statele Moldovei şi Valahiei. 

Suprimarea, de odată, a tuturor formelor de viaţă locală 
ar fi fost egală cu suprimarea însăşi a vieţii, şi aceasta nu con- 
venea. Imperiul rus avea nevoe de „supuşi“, indiferent de rasă, 
cu atit mai mult cu cit, în acea epocă, „toată populaţia creştină 
din peninsula balcanică era unită prin credinţa ortodoxă comună, 
iar diferența de naţionalitate nu se simţea: Grecii, Rominii, Sia- 
vonii, respectau deopotrivă Rusia ortodoxă ca protectoare“, 3 
Astfel încit principiul naţional nu era o piedică esenţială în a- 
SE? timpui, deşi diferențele existau şi dădeau loc la con- 

icte. 


2. Populația 


La prima privire pe harta Basarabiei vedem pe malul apu- 
sean al Nistrului patru cetăţi, ca îndiciu de vechiu și stator- 
nic hotar de apărare împotriva răsăritului amenințător : Ho- 
tinul, Soroca, Tighina şi Cetatea Albă, care îşi găsesc Incepu- 
turile în pătrunderea occidentalilor în aceste locuri, cind au fost 
nevoiţi să construlască întăriri împotriva barbarilor pentru a- 
părarea civilizaţiei importate. Geniul latin reprezentat prin Ge- 
noveji îşi imprimă aici hotarul. 

Atit Moldovenii ca stăpini, cît şi Turcii în calitate de su- 


1 Ibidem, pag. 206. 

2 Chiar d. Crupensky recunoaşte că „in Moldova, cași în orice 
jară care numără cileva secole de exisienlă, s'au format clase sociale, 
nobilime“, elc.. Nobilimea Basarabeană, 1912, Petersburg, pag. 6. 

3 Casso, pag. 51. i P 


MOLDOVA DINTRE PRUT St NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 167 


zerani ai Moldovei, au menţinut şi dezvoltat aceste cetăți de ho- 
tar natural, 

Incă o particularitate ce se vede dela prima privire 

pe 
harta Basarabiei sînt cele două valuri ale lui Traian, ı încă o do- 

i. „Valurile lui Traian” incep la Drui Cel de sus, mal jos de 
Leora, lrece peste Sărala, Sărăjica, lalpuh, Cogiinie, Ceaga, na, 

nä la salul Chircăeşii lingă Nistru. Cel de Jos vine de dincolo de 

l, lrece mai jos de salul Vadul lul Isac, taie Cahului, lalpuhul, Calla- 
besu; se ae și ap. jante - KS Ki sech (Sasic), care comunică 
cu Marea Neagră. sinl „Valuri a lul Trailen“ ṣi în Nordul Basara- 
biei dar nestudiale. V gg 

Deşi în ullimul limp a apărul o nouă teorie asupra Acesior „va- 
luri ale lui Traian“, după care ele ar fi irebuil numite „hindichiuri lătă- 
rășii“, noi continuăm împreună cu |ăranii moldoveni, D. Cantemir şi B. 
P. Hişdeu, să le socolim „valuri“ şi nu „hindichiuri”, ale „lui Tratan“ 
şi nu „lălăreşii”. 

Penlru a [i construcții antice, autorul teoriei hindichlurilor cere 
ca valurile „să fie cu lurnuri de observaţie“, să „albă cetăți de pămini* 
şi „pietre“. Deşi lingă Tabac exislă urme de cetale de pămin! pe valul 
lai Tralan, astăzi esie greu a cere „valurilor“, după invazii barbare, 
războae și timp de 18 secole, să albă turnuri și plelre. Dacă nu le-o 
ji disirus războaele şi barbarii, le-o [i întrebuința! locuitorii pentru 
nevoi sau le-o [i măcinal limpul. 

Se compară aceste „valuriale lul Traian” — „ridicăluri de păminl* — 
cu „hindichiul dela o vie din preajma Chișinăului, menționa! inir'un 
aci de holărnicle din 1741” şi cu acel peniru cere, după Enache Co- 

Alniceanu, generalul Rus Minih „au scos un bir peniru săpalul hin- 
ichlului, căci au găsit cu cale să inconjure hora cu şani imprejur, ca 
să nu vie fără veste Turcii și Tălarii să-l calce”, ultindu-se că com- 
paratia ar D admirabilă numai dacă hindichiul dela via din Chişinău 
şi cel al lul Minih ar fi lăsat urme astăzi (sint doar mult mai nol), dacă 
färanli le-ar Îlnumi! valuri ale lul Traian şi ar fi fost înscrise pe hărli. 

„Valurile lui Traian” ar coincide „întocmai cu holarele raialelor 
turcești şi ale Bugeacului lătăresc din sudul Basarabiei”. 

Că sa servil cineva de „valurile lui Îraion” in anumite puncle 
ca de ho'ar, se poale, cum s'ar fi servil de un riu sau ali mijloc exis- 
ent, peniru holărnicie,—dar asta nu dovedegie că le-a (ăcul, chiar dacă 
ar coincide complect, și întocmai. Şi nu este cazul, căci „valurile lui 
Traian“ din Basarabia nu incep la Prut ci dincolo de Drot, lor Talarii 
n'au avut hotar dincolo de Drui niciodată. Valul de jos ur trebui să 
despartă „raialele Chilia, Izmail, Real, de Tatarlicul Bugeacean“—cela 
ce nu credem că ar D admis imperiul lure-slăpia şi ayem dovadă lo 
Cantemir asupra unității teriloriulul Basarabiei de subl Turci din acele 
limpuri : „Basarabia se imperie in pairu ținuturi : al Bugeacului și A- 
chermanului, al Chiliei şi lrmailului”. Na exisla deci după Canlemi: 
holar inire rainle şi Talarlic, căci ce Inleres aveau Turcii să se holăr- 

nicească de supușii lor. lar dacă admilem că se holărniceau, aluaci 
irebula să mal existe un holar, un hindichiu spre Ackerman şi nu exislă. 

Dar valu! lui Traian mai există şi inire Siret și Prui dela satul 
Traian pe Sirel pănă la Tuluceșii, acesta cel polin nu mal este hin- 
dichiu tătăresc; o fi lurcesc, dar alune! aulorul teoriel hindichiurilor 
irebula să admilă că şi Turcii au invăla! dela Chineji să Iech hindichiur!, 
cum crede că nu învățat Tălarii din Bugeac cind spune ` „să ae gindim 
la faimosul zid chinezesc, care fusese ridical contra năvălirilor lătare“. 

Mai esie încă un (art lasemna! în aceaslă chestiune. Deşi Tătarii 
s'au pulut stabili (dacă se poate vorbi de slabilitale în aces epocă la 
un popor somad) în aceaslă regiune cel mal de vreme in seco al XII 
sau inceput al XIV-lea (vezi lorga, Chilia, Celatea Albă, Ackerman, 
216.225), deci în limpuri cu mult mai apropiale de nol deci! antichitatea 
romană, ei au reuşi! să imprime loluși pecetea lor regiunii ; găsim 
aici nume tălărezii de văi şi riuri: Cahul, lalpu», Callabuh, Chirghiz» 


168 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vadă că Sp aceasta poartă o puternică pecete romanică şi căa 
inceput ia parte la viaţa civilizată a lumii occidentale euro- 


e 


Kitai, Haljider, Alcaliia, Cunduc, Cilighider, Anciocrac, Djalair, Ceaga, 
Hadjider, Curgder, Alcalia, pe lingă riurile şi văile moldoveneşti Sal- 
cea Mare, Larga, lalpugel (romaniza!), Lunga, Lungula, Seaca, Sărala ` 
nume lătăreşii de lacuri: Cahul, lalpuh, Callabuh, Chital, Sasic, Cun- 
duc, Sapan Alilely, Burnas, Şabalat; nume tātäreşli de sale: Anadol, 
Adjilar, Abaclidiba, Avdorma, Akimbhei, Baimacli, Baurci, Baccealia, 
Budur, Cebacel, Caia.bei, Ceban-Bunar, Ciolacci, Cairacli, Caracuri, 
Cogurlul, Curci, Chiial, Caragaci, Cişla, Cizmekloi, Caracuri, Caza- 
iacli, Ceanac, Chiseli, Cicirii-Kital, Ciucur-menjir, Cebolacci, Caiara- 
clla, Cloc-maidan, Carajea-Borogân, Chirie, Cara-Mehmed, Cocilan- 
galia, Cimişii, Ciişi, Cod-Chitai, Cupcoi, Ciora-Murza, Chirhasan, Caisar, 
Dijambaş, Dermender, réie agati, Djargur, Djenar, Dezenje, Djaliai, 
Eiuly, Esdec-burnu, Eaikloi, Eş-Murza, Hadji:Abdul, Haşan-Batir, Had- 
jider, Hassn-asnaga, Hasan-spaha, Musaid, Menjir, Satalic-Hagi, Suiun- 
duc, Seleme!, Sadic, Talarcopceac, Taracli, Topal-Murza, Talar-bunar, 
Taș-bunar,— pe lingă numele moldoveneșii, Codăeşii, Bicaz, Bisca, Mo- 
ruzeni, Slobozia, Raileanca, Gura roșie, Olăneşii, Tudora, Ocniţa, Fes- 
teliji, Frumușica vechi şi nouă, Porcarii, Riscileţii, Ciubărelu, Gura Ce- 
reen Sarata, Baraboi, Traianul-Vechilu, Traianul-nou, Păpușoi, 
arnija, Calfa, Bulboaca, Gura-Bicului, Sălcula, Ursola, Colbăriş, Schi- 
noasă, Căpriorii, Valea-Perjii, Boroganii, Valea-Pădureţi, Fintina-zine- 
lor, Cișmea-vărultă, Hroscoşeşiii, Bulucenii, Voinescu, Virtos, Hirlop, 
Epureni, Orac, Porumbeşti, Sărălica vechi, Sirme, Sărăleni, Tighiceanca, 
Tutoreni, Flăminde, Albola, Badice, Budăi, Bisericula. Osvranos, Ore- 
cenii, Brinze, Impuțiia, Salu-nou, Frecăței, Draculea. Toale aceste de- 
numiri s'au păsiral pănă în ziua de astăzi, sin! înscrise pe hărți și res- 
peclale de Romini, Remi), Bulgari şi Kuşi. Deşi Tătarii şi Turcii au dis- 
părul de mul! din ceste locuri, numirile dale de ei s'au păstral, De 
ce oare Tălarii, care er îi constrult „hindichiurile lor de apărare“, con- 
strucții însemnale pe întinderi de sule de kilomeitri (circa 240), nu ar 
fi dat pe limba lor un nume acestor producții ale geniului lor, deşi im- 
prumulale locmal dela Chineji ; dece s'au numi! „valuri“ şi „ale lui Tra- 
ian“, nu „hindichiuri* „ale lui Orac-ugii” sau „Orembel-ugii*: căci 
doar Moldovenii au accepia! alilea nume lătăreşii și aici şi în alle lo- 
calități şi alitea cuvinte în limbă? Trebue să admilem că a los! în 
capul Moldovenilor noțiunea de „val al lui Traian“ mai inainte ca el 
să boleze „hindichiurile tălăreşii” cu acesi nume. ȘI atunci ne întrebăm, 
şi nu se poale J găsi răspunsul, de unde nojiunea „val al lul Tralan* şi 
de ce ar [i dal'o hindichiurilor ? Apoi ar lrebui să ne mai întrebăm de 
ce Caniemir (o fi descendent din mirzacal lătlăresc Canlemir?), care a 
trăi! în timpurile cind Tălarii şi Turcii erau în Bugeac și le cunostea 
şi limba și istoria, nu ne vorbeşte de hindichiuri, cl de „valul împăra: 
lulul Traian“ şi dece loji carlograiii ruşi şi nemii, care au înscris, încă 
pe timpul cind erau aici Tātari și Turci, pe härjile lor „Valurile lui Tra- 
lan“, au asculial numai pe Moldoveni ai nu pe Tălarii, „care le-au fä- 
cul şi le-au avul drep! holare“, der nu se șlie dece nu le-or fi dal nu- 
mire pe limba lor. Autorul teoriei hindichiurilor s'a lua! după cuvintele : 
— un lrolan, a se înlroeni, ullind că este vorba de „valurile lul Traian“, 
în legătură cu sale cu Sosine! nume, dinlre care, dacă cel de pe Sire! 
poale fi bănuit de a fi fost dal pe timpurile lalinizării moderne, cel 
de pe harta rusească a sialului major din 1817, „vechiul Tralan* (există 
şi astăzi Deet A Ktial) wa mel e fi bănull nici de cum. 
nleresani cum nici d. N. al cărui studiu asu l- 
liei şi Cetăjei Albe esie cel mai Pater lay eg docamental şi eat. Se 
nunții, și asupra Bugeacului şi Tălarilor ce acolo, nu are nici un cuvia! 
despre hotarele fixe lătăreșii, afară de cel de sus, nu observă hotarul 
pe Traianul de jos, nu îşi dă seama de hindichiurile tătăreşii. 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 169 


pene din secolul Ill după Cristos, cînd Chievul şi Moscovia e- 
rau de-abia in negurile primitivitâţii. 

De altfel rămăşiţe romane în Basarabia şi în special spre 
gurile Dunării sint multe şi nu e locul aici să insistăm asupra 
detaliilor de specialitate. 

Ca la orice hotar şi alci s'au Intimplat înfiltraţiuni, astfel 
că şi dincolo de Nistru se găseşte un număr însemnat de Ro- 
mini. Parte din ei sint fugiţi aice de Turci, piste sint veniţi cu 
diferiți boeri improprietăriţi aici, parte aduşi cu sila de Raşi 
(Minih şi alţii). 

Toate aceste indicii de hotar istoric şi etnic natural! la 
Nistru, între rase şi culturi deosebite, sint complectate prin sta- 
rea populaţiei rurale autohtone. 

„Populația rurală a acestei margini puțin sa schimbat in 
decursul secolului XIX și a trăit în aceleași condițiuni eco- 
nomice, cu preponderența aceleiaşi chestiuni ovreești (Vezi 
Gougenot des Mousseaux: Le juif, le judaisme et la judaisation 
des peuples chretiens, 1886, pag. 441), ca şi Moldovenii care 
trăesc în afară de hotarele imperiului nostru (rus). La această 
populație se găsesc şi astăzi aceleaşi trăsături ale caracterului 
național, care au fost notate de străini şi de Rust (Cuniţky, 
Scurtă descriere, pag. 18. Zucker, Bessarabien (1834), pag. 13. 
Polen şi Kiselev la Scalcovsky, Virtuţile Romineşti. Notele societăţii 
Odess. p. Istorie şi Antichit. XX pag- 36! care au făcut cunoş- 
get cu Basarabia, curind după anexarea ei: toţi lăudau sim- 
plicitatea, statornicia in credinţe strămoşeşti, curajul faţă de 
moarte şi supunerea la autorităţi. La baza acestei din urmă vir- 
tuți stă o oarecare doză de scepticism, de curînd subliniat de cer- 


i. D-nii Krupensky şi Smidi in lucrarea: „L'ocupallon Roumaine 
en Bassarabie“, Paris 1920, scriu : „Aucune chaine de montagne ne se- 
pare la Bessarabie du reste de la Russie (autorii nu recunosc nici U- 
craina). La sâparalion (totuşi) est marquee par la rivière Dajeslec. En 
quoi celui-ci presenle-t-il au point de vue geographique une frontière 
plus naturelle, que le Prout, l'anetenne frontière Russo-Roumalne ? Nous 
ne le voyons pas. La Moldavie de l'Est, la Bessarable (adică loală 
Moldova) e! les gouvernements de Podolie el de Cherson soni des pays 
generalemeni plats et ear caractère psogrephiqse. au poin! de vue 

ui interesse, m'oifre aucune crence“. 

y- "Desigur că din punci de vedere al manileslării apeliturilor a e 
riale nu existau granițe naturale aici de rîuri nici chiar de meal, n 
realilatea are totuşi drepturile sale, — şi lată cum o alirmă profesorul de 
geologie dela universitaiea din Kier Nobokih inir'ọ broșură olicială a 
zemstrei Kişinău din 1912, după studii geologice făcute, din inriiaja 


Basarabia reprezinia o regiune cu toiul în felul său, 
ru orele, că ariile vecine. Acest fel al său se manifesta şi în agri- 
culiară prin dezvollarea culturilor de siruguri, păpușol, lulun, care 
lipsesc cu lolul în regiunile vecine” (Vecine peniru Nobokih nu erau 
deci! Chersonul şi Podolia; peste Prut el n'a irecul, ca să poată vedea 
unilalea nalurală a Moldove! de pe amindouă malurile Pruiului). 


170 VIAŢA ROMINEASCA 


cetătorii franceji ai țăranilor valahi, foarte apropiaţi de moldo- 
veni, cu care sînt de un neam : înul țăran priveşte cu oare 
care neincredere la orice manifestare a forţei de stat. A văzut 
el mulți stăpini, de cind străbunii lui, Dacii romanizați, au 
populat între Carpaţi şi Nistru locurile numite în vechime „so- 
iitudo Getarum*, şi multe a suferit el încă de curind dela ata- 
curile Baş-buzucilor, dela stinjenirile ispravnicilor, dela Grecul 
arendaş şi dela Ovreiul cîrciumar“ i. 

„Dar Îşi aduce oare aminte acest popor de nesiatornicia 
soartei sale politice ? işi aduce oare el aminte cum la 1410 fym- 
preună cu Polonii învingea pe cavalerii Teutoni la Tannen- 
berg, iar peste cițiva ani prinţul moldovenesc Ştefan cel Mare 
distrugea pe aceiaşi Poloni lingă Suceava ? şi aduce oare el. a- 
minte cum, la sfîrşitul secolului XVI, prinţul valah Mihal Vi- 
teazul a respins pe Turci peste Dunăre, iar peste o sută de ani 
prințul Şerban Cantacuzino împreună cu Turcii asedia Viena, dar 
ìn înţelegere cu cei asediați işi încărca tunurile cu paie ?*. 

„şi aduce oare el aminte de aceste veşnice conflicte cu sta- 
tele vecine, la care trebuia să participe, cind de exemplu la 
Rimnic, la 1739, Rominii luptind în acelaşi timp în armatele turcă 
şi austriacă, vârsau singe frățesc ?“. 

„S'a produs, spune d. Casso în altă parte, 2 o schimbare 
în directiva gemrală a poliiicei noastre (ruseşti) orientale; a 
început să predomine grija nu de toţi supușii creşiini ai Porții, 
cit de apărarea întereselor slave in Balcani; din acest punct de 
vedere populația romînă a ambelor jumătăți (şi cea de subt 
Ruși) din Moldova precum şi cea din Valzhia, despăriea pe 
Slavii de Nord de cei de Sud şi putea să împedice frăţeasca 
lor contopire în viitor". 

„Această origină romanică, 3 după cit pare, supăra nu 


1. Casso, pag. 229. Nol putem adăoga, ceince un demnitar de stat 
rus, cum era eulorul, nu pulea să scrie: mulie a sulerii mal cu seamă 
dela ocupanlul ortodox, care a oprit o sulă şase ani culiura nalională, 
singura posibilă, 

2. Pag. 225 229, 

3. D P. Chasles în articolul său „La succesion de Russie din 
„Revue des sciences politiques“, Decembre, 1922, spune că granița estică 
actuală a noilor slale, despărțite de Rusia (Finlands, Estonia, Letonio, 
Lituania, Polonia), esie exact granița Între culiura orienială şi cea oc- 
cidentală, iniru cil popoarele dela Apus ale acestei granile au avut re- 
ligia occidentală lalină catolică (din care o parle au devenii apoi pro- 
iestanți — altă varielale de religie occideninlă) și literele latine, ge 
cind la Răsărit este ortodoxism; această linie de demarcație între O- 
rien! şi Occident ar lrece mai Jos de Polonia inire Unguri şi noi, lăsin- 
du-ne pe noi la Răsări!, iar pe Unguri la Apus și apoi ar merge spre 
Adristica, despărțind pe Croajii catolici de Sirbii ortodoxi. 

ceaslă despărțire intre Orient şi Occident, juslă la Nord, nu esie 
justă în ce priveşie pe Romini, —întrucii avem, afară de elemenlele pe 
care le arălăm peniru stabilirea la Nisiru a granit de despărire a rasei, 
limbi! şi culturii occidentale latine de cea orientală, însuși ortodoxismul 
romin care are mulle elemenie luline, care indica poale prima lui 
sursă religioasă lalină și nu slavă. Noi zicem Dumnezeu: Dominus 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 171 


numai pe diplomaţi, ci şi pe slavo-fili; unii din ei, ca Batiuş- 
cov, O negau, câulind să dovedească că autohtonii acestor lo» 
curi erau Slavi, care mai tirziu au primit limba lor latină, lar alţii 
ca Danielevsky (Rusia şi Europa, 1888, pag. 2) nu voiau să 
meargă cu hipotezele lor aşa de departe, dar—preterînd aplica- 
rea necondiționată a principiului naţionalităţii—consiliau guver- 
nul rus så dea Basarabia Romîniei”. 

De altfel nici un autor, chiar din cei puşi să constate o- 


Deus și nu TeenaAk era, Preot nu cnamuunutz, biserică nu upon, 
candelă, Duminică, etc, cuvinte primordiale in religie de origină lalină 
ceia ce însemna, poale, Inlrarea aici a religiei creşiine din Occidenl. 
Desigur influențele slare şi grece au fos! aici pulernice, dar fără să 
şteargă dovezile originilor occidentale. 

De altfel, dech d. Chasies ar îl studial chestia maide aproape, 
ar fi văzul puternicul aport lalin, adus şi de Petru Movilă la Kiev, şi 
diferența, pănă la aniagonism, inire influențele latine de acolo aduse 
şi de Romin!, dar mai cu seemă de Poloni și Ucraineni şi de bizanii- 
ni:mu!, ascelismul şi excluzivismul dela Moscova. 

1. lată şi părerile lul Crușeran care nu poale fi nici el invino- 
séit de rominofille : 

„Moldovenii sau Rominii lormează parlea principală din populația 

uvernăminlulul Basarabiei. 
` „Rudenia apropială a limbii moldoveneşti cu limbile de rădăcină 
latină, indelunga aşezare aici a legiunilor romane, însuşi numele „Ru- 
mini: (romani) nu lasă nici o îndoială de origina acestui neam dela 
popoarele romanizale, care locuiau Moezia şi Dacia lui Traian, şi dela 
colonistii Romani. 1 

„Ei vorbesc o limbă latină «lricală. Limba lor a menlinul mai 
multă originalitate din limba antică romană, decit chiar limba llaliană”, 

Cruşevan. „Basarabia“, Moscova, 1905, pag. 75—177. 

„Dacă priveşii meti atent faja Moldovenilor, se observă linii și 
iorme deosebi! de line, care arată o rasă veche nobilă”, „Se intilnesc 
figuri ceracleristice de lăelură daco-romană, care aminlesc sculplurile 
aalice din epoca lui Traian. Un profil fin, energic, fruntea deschisă, nas 
aquilin roman, păr negru buclal, ochii negri, cap frumos aşezat, le face 
să-ți aminieşii vre-o îlgură din lorumul roman. 

„Moldovenceie de asemenea și-au păsiral lipu! roman, care aduite 
aminte cite odată pe o lialiancă cu ochi negri, sau trăsălurile serioase 


le unei malroane romane, 
a „in viaja populară s'au păsiral mulie obiceiuri rupte din viața 


„Cine a fos! prin alla, mai cu samă in provincie adincă, a puiul 
veden arated uch comune cu ale Moldovenilor. Aceleaşi obiceluri, 
aceleași alimenie, în care rolul principal îl joacă la [telieni polente: 
sici mămăliga, aceleaşi instrumenie a ricole, aceleași care cu ex CE 
celeaşi covoare, ale căror desempuri in mod neinjeles au zburat de pe 


wl zarea casnică aces! popor a căulal să ajungă frumusela 
posibilă. arta şi chiar comforiul, ŞI nu ştiu un popor, care sar așezal 


Gu: inir una este aşezală familia, alta esie casa mare peniru oas+ 
E Lien părejilor sin! lavițe acoperite de covoare de lină, dea- 
supra lavijelor pe păreli tol covoare. La ferestre au perdele; soba și 


i indaci, ca în unele părți din Rusia, aici nimeni 
SC ue Zi Zeen popor mai cural, poale alară de Hemt, esie 


d n“. 
fi p. ta „Basarsbla”, pag. 325—325, Mosc, 1993 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rigina slavă a Basarabiei, oan îndrăznit să nege continuitatea 
Rominilor de acolo şi participarea lor la viaţa de stat și la cul- 
tura Moldovei şi păstrarea, tradiţiilor şi limbii pănă în zilele 
noastre, - Dovada o găsim chiar În cariea lui Batiuşcov des- 
re Basarabia; acolo vedem portretul lui Ştefan cel Mare 
1457 —1504) după o fotografie (din muzeul din Kiev), după cel 
cusut din mănăstirea Putna, portretul lui Eremia Movilă (fon- 
datorul oraşului Mohilău de peste Nistru), al lui Dimitrie Can- 
temir, al bisericii St. Dumitru, făcută de Vasile Lupu la Orhei, 
biserica sărdarului Mazarake cea mai veche (1772) din Chişi- 
nău, piatra din porţile Cetăţii Albe cu stema Moldovei din a- 
nul 1438 „cind în zilele bine credinciosului Ştefan Voevod şi 
în zilele boerului Luţilan Herman s'a săvirşit marea poartă“, 
monede din timpul lui Ştefan cel Mare, găsite în satul Butuceni, 
ținutul Orheiului, şi altele. 

Asupra păstrării limbii şi asupra populaţiei din Basarabia 
mal găsim foarte interesante note la prinţul Urusov, guverna- 
tor al Basarabiei între 1903—1004, „Recepţia petiţionarilor la 
Kişinău este o solemnitate, necunosculă în Rosia. Petiţionarii 
vorbeau aproape in zece limbi: Ruşi, Ucrainieni, Poloni, Ovrei, 
Turci, Greci, Armeni, Nemţi, Colonişti, Sviţ=rieni din Şaba, nişte 
Găgăuzi şi în sfîrşit (e frumos acest în sfirşit) în enormă cantitate 
Moldoveni. Pentru ei am învăţat citeva cuvinte moldoveneşti. 
Cind lucrurile erau mai complicate, mă serveam de translator 
public“. 2 In alt loc tot Urusov spune: „N'aveam timp să mă 
gindesc; am hotărit să plec singur la locul incidentului (Cor- 
neşti, sat răsculat—acesta e incidentul) şi fiindcă lucrurile på- 
reau serioase, am luat cu mine o companie de soldaţi cu doi 
ofiţeri. Neștiind împrejurările, în care s'a făcut sechestrarea a- 
verii răzeşilor, ne şiiind limba moldovenească, singura în care 
ei vorbeau, mă simţeam neliniștit” ; 3 şi în altă parte: „cuvinte 
separate rusești se inecau fn vorba moldovenească a tuturor”; 4 
„am cerut să mi se arâte un fă!maciu“,& „am scris o adresă că- 
tră comună, am ordonat să fie tradusă şi am trimis traduce- 
rea ispravnicului s'o cetească populaţiei“, o De asemenea şi la 
Batiuşcov găsim asupra limbii şi populaţiei din Basarabia: „Până 
la venirea episcopului Pavel (1871), copiii clericilor intrau în 
şcolile clericale fără să știe în cea mai mare parte un cuvint 
pe rusește“. 7 


1 Deşi lextul slav de pe pialră aşa a fosi cet de loală lumea 
şi de Z. Arbore, „Basarabia“, Bucureşti, 1399, pag. 269 și N. lorga, „Siudii 
istorice asupra Chillel şi Celăjii Albe“, Bucureşii, 1900, pag. 98 -99,—d. 
I. Nistor în „lsloria Basarabiei“, Cernăuji, 1925, ceteşie: doi boeri Luca şi 
Herman, în loc de Lujlan Herman 

2. Urussov pag. 47—48. 

3. D e Si. 

e pi A 
e TK "re 


4 
A 
D e » 229, 

7. Baliuycov, Basarabia pag. 55. 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 173 


„Populația rurală nu ştie de loc limba rusă*.! După nu- 
măr, cea mai importantă parte din Basarabia sînt Romtnii, care 
în mod natura! tind spre compatrioții lor din Regatul Romi- 
niei şi din Austria“. 2 

Am adus anume aceste citate din autorii ruşi oarecum 
oficiali: un ministru, un guvernator şi un mare demnitar isto- 
ric oficial, ca să nu fie nici o bănuială de părtinirea pentru Ro- 
mini, 

Cit de întinsă era populaţia aceasta În Basarabia vom ve- 
dea din următoarele date luate tot din autori ruşi. 

Primele statistici, 3 arată existența a 41.160 familii în Ba- 
sarabia, adică a 240.000 suflete, fără specificarea naţionalităţi, 
care se subințelege a îi rominească autohtonă. 

La 1813 statistica oficială arată 55.560 familii sau 340.000 
locuitori, + tot fără arătare de naţionalitate, subinţeleg îndu-se 
atohtonii Moldoveni. 

Despre toate aceste cifre şi statistici, cu multă dreptate, 
Zastchiuc spune că sint foarte dubioase. In cartea lui găsim 
reproduse, cu aceiaşi menţiune că sint dubioase, cifrele oficiale ale 
populaţiei Baszrabiei fără menţionarea naționalităților pe anii 
următori : 


1823—550 000 suflete 1848— 853.484 suflete 


1828—409110 „ 1849—860.299 » 
1829— 412429 ,„ 1850—872 868 „ 
1834—469.783 , 1£51—902 534 „ 
1837—553.460 , 1852— 935.809 „ 
1844—793.103 » 1854 - 966.954 » 
1845—785.175 , 1855—093.045 „ 
1846—811.734 . 18:6- 990.274 »„ 
1847— 831.173 » 


Nu găsim în tot acest răstimp, în toată literatura rusească, 
nici o staiistică pe n:ţionalităţi a populației din Basarabia, a- 
fară de lucrarea academicianului Petre Keppen, 5 în care "e 
dau cifrele Rominilor din Basarabia, după statistica oficială (re- 
vizia a 8-a), pe anul 1834: de 406.182 Romini. Tot în această 
carie este arztat şi numărul Rominilor din alte părți ale Rusiei 
şi anume : în Ecaterinoslav 9.858, Podolia 7 429 (date, ef 
plecte", spune autorul la pa 144) şi Cherson 75, Dy es 
după citrele oficiale de atunci, populaţia totală a Basara De 
mai sus Zastchiuc) fiind de 462.758 lccuitori, lar populaţia ro- 


i. Baliuşcor, Basarabla, pag. 174. 
S 25 Iulie 1812, dosarul Ciceagor la Zastchiuc, pag. 147. 
4, 


' Istoria Novorosii, Odessa, 1838, pag. 248, 
5. posni Boa harta etnografică a Rusiei europene“, edijia- 


socielăjii geogrelice imperiale ruse, la 1835, la Petersburg. 


174 VIAŢA ROMINEASCĂ 


minească, după Keppen, find 406.182 suflete, Rominii formau 
85 la sută din total. 

Această cifră pare a fi relativ aproape de adevăr, avind 
in vedere închelerea primti şi celei mai acute perioade de co- 
lonizare în special din Sudul şi din Nordul Basarabiei cu Nemţi, 
Bulgari şi alţi fugari. 

Zastehiue, căpitan de stat-major rusesc, Însărcinat oficial 
şi special cu descrierea Basarabiei, în volumul său: „Materiale 
pentru geografia şi statistica Basarabiei din 1862, fără să dea 
cifra exactă a populaţiei, spune la pagina 151: „Moldovenii 
(Rominii) formează partea principală a populației, aproape "7. 
din suma totală. Ținuturile: Chişinău, laşi (actual BANI), Or- 
hei (ţinutul Ismail-Cahul în acest timp erau ale Romiiei) sint 
joculte aproape exclusiv de ei; în ţinuturile Hotinului se ames- 
ech cu Ruteni, în ținuturile Bender şi Akerman cu venetici din 
diferite părţi. Moldvenii sint aborigenii acestor „părti şi în ti- 
nuturile dela Sud ei ocupă locurile părăsite de Tatari- Nogai“. 

In volumul al treilea al „listelor localităţilor populate din 
Imperiul rus, alcătuit Lé ublicat de comitetul statistic central 
de pe lingă Ministerul de Interne, Petersburg, 1851 pe pag. XIX, 
se spune: „Moldovenii singuri sînt cei mai vechi şi mal nume- 
roşi locuitori ai Basarabiei“, 

La 1897 se face o statistică oficială în Rusia intreagă. A- 
supra Basarabiei găsim cifrele de mai jos. 

In primul rind sint puşi Ruşii-mari 1 (Velicoruşi) în număr 
de 155.774 locuitori, adică 8 la sută la populaţia totală din 
Basarabia ; din populaţia rurală 5,2 la sută, iar din populaţia ur- 
bană 24,4 la sută. 

După Ruşi sînt așezați în statistica din 1897 Ucrainienii, 2 
Ruşii mici (Maloroşi), în care sînt înglobaţi Ucranienii, Rusinii, 
Rusneacii, şi alte denumiri, care dau împreună cifra totală de 
379.198 suflete, adică 19,6 la sută din populaţia totală; relativ 


i. Ruşii au venit în Bosarabia înlălu ca refugiați de persecuile 
religioasă; aljii ca dezeriori rămași după diferite războae (Vezi Memoriile 
maiorului von Raan despre războaele din 1787, 1788, 1789, 1790, pag. 
16 edit. Chişinău, Get? 

2. Cel dintălu Ucraineni au venii în Basarabia „ascuszindu-se de 
recrutări sau de proprietarii lor, fugind de peste Nistru și s'au stabilit 
prin orașe și prin sale” (Deser. eaculul pag. 22). Unii guvernatori 
expulzau pe Rușii şi Ucrainienii vagabonzi. Ouvernatorul Feodoror (1854- 
1359) a expulzai intre 35-48 mii din aceştia, Mai lirziu su venit ca 
lucrători agricoli, meseriaşi, funcționari, militari, preoji, iar în ultimele 
decenii Banca |ărănească incerca să colonizeze în special spre Prut 
cu Ucrainieni. In linulu] Holiaului ei au ajuns să formeze o masă íin- 
semnată şi să conlribue la deznalionalizarea Moldovenilor. In satele 
Văscăuji şi Romăncăul! am inifinit țărani cu numele de Frumosu, Fu- 
dulu, Rotaru, pe unul din Grubno cu numele frumos de Slăpinilor care 
nu mai şiiau romiineşie. In acelaşi limp în sale, in care sâlencele se 
ziceau rulence, se putea cunoaşte origina lor moldovenească prin faplul 
că peniru toale uneltele de |esălorie cu loaie delaliile păsirau numirile 
romineșii : slalive, tălpigi, sul, scripli și calrință; na le ṣllau pé cele 
ruseşii sau ucrainiene. 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 175 


la populaţia orăşenească procentul este: 15,8, iar la cea rurală 
203. Cifrele acestea de Ruşi şi Ucrainieni desigur sint foarte 
umflate şi conţin multă populaţie flotantă, militari, lucrători a- 
gricoli de sezon, etc.. 

In al treilea rind sint Ruşii albi (Beloruşii) care dau cifra 
de 2471 în Basarabia, sau 0,1 la sută, 

După cele trei varietăți de Ruși sint aşezaţi Polonii cu 
l a suflete, reprezentind 0.6 la sută din populația Basara- 

e 

Apoi Într'o singură rubrică slnt înglobaţi ceilalți S'avi, 
fără denumire specitică, care sint Bulgarii (în timpul răzholu- 
lui susțineau, nu fără dreptate, că nu sint Slavi), Sirbii, Cehii, 
ete.; ei reprezintă 5,4 la sută din populaţia Basarabiei, 4 la 
sută din populația urbană şi 5,6 la sută din populaţia rurală. 

După aceştia este înregistrat grupul Lituanilor şi al Le- 
tonilor, 237 suflete, şi apoi de-abia vin Rominii (Moldovenii), a- 
vind după această statistică rusească 920.919 suflete, formind 
47.6 la sută din populația totală, 53,5 la sută din totalul popu- 
laţiei rurale și 14,2 la sută din totalul populaţiei urbane. 

Evident că printre aceşti Moldoveni nu s'au trecut solda- 
ţii şi funcţionarii moldoveni, care ştiau şi limba rusească, pre- 
cum şi toți Moldovenii din satele moldoveneşti cu populaţia a- 
mestecată cu Ruteni,—căci în timpul facerii statisticii funcţionarii, 
pe oricine ştia rusește, îl înscria ca Rus sau Malorus, 

Romini sint înregistrate 522 suflete din alte popoare 
romanice (Franceji, Italieni). 

Apoi vin Nemţii 60.206 suflete, formind 3,1 la sută din to- 
talul Basarabiei, 0,7 la sută din populaţia urbană şi 3,5 la sută 
din populaţia rurală. 

In urma lor se înregistrează: 5! suflete alţi Germani (?); 
2737 sutiete (0.2 la sută) Greci; 848 Albaneji; 2.080 (0.1 la 
sută) Armeni; 9 Persani; 8.636 (0.5 la sută) Ţigani. 

Numărul Ovreilor, ı este arătat la 288168 sau 11,8 la 
sută din populația totală a Basarabiei, formind 37,2 la sută din 
populaţia urbană şi 7,3 la sută din populaţia rurală. 2 


i. „In Basarabia s'au instituit 16 colonii otreeşii pentru a se in: 
väja acest neam cu agricultura. Dar nedeprinderea cu munca fizică 
necesară in agricultură, n'a permis ca aceste Insliluțil să-şi ajungă 
scopul. Cimpurile au rămas nelucrale în coloniile ovreeșii, creşlerea 
vitelor nu exista, casele se |ineau în murdărie, lar coloniștii se inire- 
lineau din conirabuandă, furturi de cai, comeri ṣi mici meşteşuguri. Pe 
la 1860 erau următoarele colonii; Lomacinți în jinutul Hotinului, Me- 
reșeuca, Liublinul, Vertiujenii, Căpreşiii, Mërcalestii, Zguriţa, Bricevs, 
Dumbrărenii, Siareuca, Teleneşiii Noi în |inulul Sorocii, Alexendrenii 
şi Valea lui Vlad în ținutul Bălţilor, Șipca și Nicolaevca in inutul Or- 
heiului, Holboca şi Constanlinovca în jinulul Chișinăului şi Romanovca 
in ținutul Tighinei. A 

Cruşevan, Basarabia, pag. 187, Moscova, 1895. 

2. Owvreii din Basarabia se impart în mai mulle straturi. Avem 
întălu ovrelmea aulohlonă, adică acea găsilă la 1812 de Ruși în Basa- 
rabla, care nu cunoşteau deci! jargonul și limba moldovenească. ln 
urmă au emigra! aici mulțime de Ovrei din Polonia şi Resia in diferite 
rinduri, 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Să inre ază: 15 Gruzini (George) 6 Cercheţi. 

Apoi Turci şi Taart impreună 57. sau 3 ja sută din 
populația totală, formind 0,3 la sută din populaţia urbană şi 
3,4 la sută din populaţia rurală. 

Vin în sfirgit 347 suflete Fini şi 187 oameni fără arătare 
de limbă. 

Suma totală era : 1.935.412 locuitori, din care 293.332 ur- 
bani şi 1 642.080 rurali. ! 

această statistică, făcută în epoca absolutismului celui 

mai straşnic, de funcţionari ruşi, puşi să demonstreze că toate 
marginile (ocrainele) sint ruseşti, este tendenţioasă,—nu râmine 
îndoială. Totuşi şi aşa făcută, în ţară absolutistă, fără ştiinţă 
de carte şi fără drumuri, ea demonstrează până la evidenţă mi- 
noritatea inlimă rusească fluctuantă, fără nici un drept de stă- 
pinire nici istoric, nici ca majoritate naţională asupra acestei 


ţări. - 

ŞI una din dovezile cele mai bune că cifrele în special a 
autohtonilor Moldoveni sint reduse, este şi următorul fapt: 
Părintele N. Laşcov, membrul comitetului însărcinat de Admi- 
nistraţie, tipăreşte la 1912 un volum intitulat „Basarabia“ cu o- 
cazia centenarului de 100 de ani dela răpirea acestei provincii 
romineşti. In această carte cficială găsim aceste rinduri: „Po- 
porul cel mai vechiu în Basarabia sint Moldovenii, după datele 
oficiale 48 la sută, în realitate Moldovenii formează 70 la sută 
din toată populaţia“. Aceleaşi cuvinte se repetă în mod oficial 
la serbarea de subt preşedinţia Episcopului Serafim şi în pre- 
zenţa ministrului Haruzin, a întregii familii Crupensky şi a o- 
țicialităţii adunate la serbare. 

Toţi autorii ruşi care scriu despre populaţia Basarabiei 
după anul 1897, nu fac decit să reproducă această statistică 
din 1897 sau, adăogind creşterea populaţiei, păstrează RES 
rile la sută din populaţii în limitele arătate. Aşa este d. Seme= 
nov Tian-Şansky, aşa este Moghileanski şi alţii. 

Dacă examinăm statistica aceasta de naţionalităţi pe tinu- 
turi: toţi autorii ruşi recunosc ca indubitabil ţinutul Chişi- 
năului cu 91,6 la sută Romini, ţinutul Bâlţilor cu 71 la sută 


1. La 1905 după virste locullorii Basarabiei se impărieau : 
28.3 : eg: la 9 ani 
1 


22.2; TR WS 
TRER A" vs H Ar 
GAME A ` wä Je 
93:40 „ „49. 
65:50 i e A 
5.8: 60 — „69 — 
2.2; 70 „ „ În sus 
100.0 


Deci populație munciloare inire 20—60 ani ar fl fos! 45 la sulă. 

După religie populația Basarabiei se compunea din : 84,36 la sută 
orlodoxi, 11,65 la sută mozaici, 2,88 la sulă protestanți, 0.95 la sulă ca- 
tolici, 0.13 la sută elt cteşiini, 005 la sulă mehomeiani. 


MOLDOVA DINTRE PRUT $I NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 177. 2 


Romîni, ţinutul Orheiului cu 81 la sută, ținutul Sorocii cu 66 
la sută, lzmailului cu 46,4 la sută Romini (plus 11,2 la e d 
Ge E şi Bulgari, 2,5 la sută Nemţi, 2,2 la sută Ovrei, 9,8 la 
sută Turci şi Tatari, 1,4 la sută Greci, Armeni şi Albae NE 
de numai 8,9 Ruși şi 17,4 la sută Malorușşi) şi ținutul Benderu- 
lui cu 52,7 la sută Romini, (3,2 la sută Nemţi, 169 la sută Tur- ~ 
co-Tătari, 3,7 la sută Ovrei, faţă de 4,6 la sută Ruși şi 9,2 la 
eng dame sint în majoritate absolută şi indiscutabilă ro- 
mineşti. 

Se discută numai două ţinuturi: Hotinul şi Cetatea Albă. 
Dar dacă statistica aceasta oficială şi tendenţioasă din 1897 a- 
rată pentru ţinutul Hotinului o populație rominească numai 
de 25,3 la sută faţă de 4,5 la sută Ruși şi 55,3 la sută Rusini, 
există şi o altă statistică oficială, probabil tot tendenţioasă, dar 
mai puţin, în care găsim alte lucruri, Avem: „Colecția datelor 
statistice asupra ținutului Hotinului”, ediţia oficială a Zemstvei 
făcută de statisticianul rus d. Ermolinsky din Moscova și edi- 
tată la Moscova (1906). La pagina IX din introducere d. Er- 
molinsky scrie: „Cunoaşterea limbii locale la adunarea datelor 
statistice, în ținutul Hotinului, avea cea mai mare importanţă, 
—fiindcă populaţia țărănească a ținutului aproape pe jumătate 
este compusă "din Moldoveni care nu ştiu de loc limba ru- 
sească“. Dacă pe lingă aproape jumătate din populaţia de Mol- 
doveni, care nu ştiu de loc limba rusească, adăogăm şi pe Mol- 
dovenii care ştiu şi limba rusească, vom înţelege că Moldovenii 
trebue să fie mult mai mulţi ca jumătate. La pag. 121 din ace- 
laşi volum d. Ermolinsky scrie: „In ținutul Hotinului se gă- 
sesc două naţionalităţi: Rusini (denumirea locală Rusnaci) în 
jumătatea de Nord a ținutului şi Moldoveni în jumătatea de Sud. 

rani ruşi adevăraţi se găsesc numai în două sate, Grubna 

suflete şi Belousovca 69 suflete). Dar Rusini mai mult sau 
mai puţin curaţi se găsesc numai În volostile : Grozeni, Clişca- 
uți şi Rucşani, pe cind în celelalte sate de pe malu! Nistrului 
şi după limbă și după port else găsesc amestecați cu Maloruşii 
din Podolia. Satele dela mijlocul ținutului, adică cele aşezate 
mai la Sud de linia Nistrului şi mai la Nord de Prut precum şi 
din l Bricenilor, au populație amestecată şi din oldoveni 
şi din Rusini,—de aceia nu putem da cifra exactă a populaţiei 
de Rusini şi Moldoveni. Numărul gg rm de un fel şi de al- 
tul se poate stabili numai aproximativ, că vom lua că toate 
satele de linga Nistru sint locuite de Rusini, iar toate satele de 
lîngă Prut şi de lingă Briceni sint locuite de Moldoveni. Aşa 
va fl: Oh suflete sau 56,2 la sută Rusini şi 15,715 suflete sau 
43,8 la sută Moldoveni, adică Rusini ar fi cu 12 la sută mai 
mult de cit Moldoveni”, 

er o statistică tot oficială si tot rusească, dar stabi- 
lind că Ruși adevăraţi mar H decit 474 suflete, că Moldoveni 
ar fi 42,8 la sută, iar restul de 56,2 la sută s'ar Împărți în două 
varietăţi de ne-Ruşi şi anume Rusini, ca cel de prin Bucovina, 

2 


178 VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi o AA varietate rezultată din amestecul acestora cu cei din 
Podolia. 

Atunci se înțelege că nu poate fi vorba de exactitatea 
statisticilor oficiale, care se bat cap în cap, şi treb uesă credem 
celace este exact: că peste populaţia autohtonă moldovenească 
au venit elemente variabile şi nestabile din vecinătăţi. 

Dacă examinăm acum cifrele din ținutul Cetăţii Albe, cu 
un număr aşa de mare de colonişti: 182 la sută Moldo- 
veni, 18,2 ia sută Nemţi, 23,7 la sută Bulgari, 4,4 la sută 
Turci, 2,8 la sută Ovrei şi de-abia 8,4 la sută Ruşi şi 23,5 la 
sută Ucrainieni,—vedem că nu Ruşii sau Ucrainienii au dreptul 
la majoritate chiar in statistica oficială. Dacă insă această sta- 
țistică oficială s'ar näi de defectele el: tendinţa de a trece 
drept Ruşi şi Ucrainieni pe Moldovenii care vorbesc limba 
rusă, dacă se scot funcţionarii, armata şi statele mixte, socotite 
în total ruseşti, dacă la acest ţinut se aplică principiul câ nu ele- 
mentele venetice, variabile şi nestabile, poi determina viaţa şi 
soarta întregii regiuni, care face parte din viaţa unui bloc mare 
al cărui hotar natural este Nistrul, se inţelege uşor că nu se 
poate discuta caracterul acestul ținut în afară de caracterul Ba- 
sarablei întregi. 

Ultima statistică oficială a Basarabiei (vezi darea de samă 
pe 1913 a comitetului statistic, Chişinău) ne arată la 1 lanu- 
ar 1913... 2.521.277  suilețe, din care 1.285.664 bărbaţi şi 
pr age femei, iar pentru 1 lanuar 1914 se arată 2 545.834 
suflete. 

Nu puteam avea nici o dată mal exactă asupra situaţiei ac- 
tuale. Sigur însă câ războiul a modificat. atit numărul cit şi 
compunerea populaţiei. Mortalitatea crescută, natalitatea mic- 
şorată, bolile şi privaţiuniie, desigur că s'au resimţit; nu sa 
calculat însă şi nu se ştie cit, numeric. De asemenea plecarea 
armatei ruse, redeşteptarea vieţii naţionale, revenirea tuturor 
Basarabenilor din armata rusă, învățătorii şi autorităţile locale, 
care nu mai declară că sint Ruși, cum li se impunea ;—toate 
acestea ir, n că au schimbat şi mal mult acum proporţia in- 
tre naţionalităţi în favoarea Rominilor. 

Din cele de mai sus rezultă că numai la extremităţile de 
Nord şi de Sud ale Basarabiei şi în oraşe s'a produs o moditi- 
care a compunerii ei uniforme. La Nord fenomenul se explică 
prin acţiunea Turcilor, care aveau o raia foarte Intinsă şi prin 
imigrări de Ruteni de peste Nistru de subt Poloni: mai de 
mult, de subt Ruși mai tirziu, provocată de starea de iobăgie de 
acolo şi de libertatea relativă pe timpuri dincoace de Nistru. 


1. Pănă în ullimii ani subi imperiul rus țăranii moldoveni din 
|inulul Sorocăi spunteu : - Alci îl Moldova, lar dincolo peste Nisiru este 
Tara Leșască ! —și spuneau aceasta cu oarecare mindrie, Moldova fiind 
liberă pentru frani, iar Ţara Leșască—locul de unde veneau în Moldova 
mulți amări)! și nenorociji. i 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 179 


Altă cauză a imigrărilor în ținutul Hotinului erau imensele lati- 

fundii din acea parte, unde Balgeștii, de pildă, aveau la 1817,—14 

moşii, lar Sturdzeştii 9, pentru exploatarea cărora trebuiau să 

CR Rent ege e din yrei şi mănăstirile aveau la 

n moş , pe care le-au vindut repede, - 

rii rămînind în țară, majoritatea la laşi. PS Pr 

Elementul rominesc mai rezistent în Întreaga Basarabie 

era cel răzeșesc, după cum se vede din numărul satelor răze- 
şeşti din Basarabia la 1807. : 


1. Orheiu 
|. Ocolul Cimpului 
Susleni, Bereşlogi, Slobozia Hadorojii, Ciuhorenii, Beeștii, Chi- 
pircenii, Curleni, Slobozia Izvoarele, Horghineşiii, Pripicenii, Sămăş+ 
canii (parle), Ignăţăi!, Măşănii, Chiştelniţa, Cuizăuca, Scorlănii, 
IL Ocolul Nistrului de sus 
Oleşcani, Liplceni, Ţareuca, Horodişie. 
DI. colul Răutului de sus 
Ciociltenii, Ţinlărenii, Verejenii, Clişova, Ghermăneştii. 
IV. Ocolul Răutului de jos 
Liuzii ot Pivnilă (neam Donicesc), Mășcăujii, Baloșeșiii, Răculeşiii, 
Jăvrenii, Cruhlicu, Hirtopu. 
V. Ocolul Nistrului de jos 
Mereni, Cobusca de jos, Onijcani! (parle). 
VI. Ocolul Cogtinicului 
Fundu Galbinii, Băţănii, Drăguşenii, Ciuciulenii, lurcenii, Păş- 


canli, Leuşenii. 
VIL Ocolul Botnii 
Săcitenii, Islovenii, Miieşiii, Băcloiu, Puhoiu, Țipala, Răzănii!, Ho- 
et), Zimbreaii, Qirlile, Costeştii, Bardarul, Văslenii (parie), Ulmul, 
Sulucenii a pitarului Cassian cu al săi răzeși. 
VIIL Ocolul Bucovăţului 
Durleşiii, Moșia Carliş, Trușenii, Chicera, Cojușna, Pănăşeşlii, 


Nisporenii. 
IX. Ocolul fața Bleului 
Hidighișii, Sireţii, Roşcanii, Oăleștii, Vărzăreşiii, Pitușca, Neş- 
canli, Bărăiacul, Moșia Uricova, Săpolenii, Căbăeșii, Lupa căpitanul 
lon Purcel cu alți răzeși). 
X. Ocolul Ichelu 


Teleşeu, Peresăcina, Cobilca, Oneșiii, Zuabreştii, Răcea, Mării- 
ui, i LL 
Wegen ee XI. Ocolul Culii 


I M šnii, Pujinieii, Slobozia Viprova, Hulboca, Gheli- 
lov, Săsenii, Dacia. Piotr Hogineştii, Oneşcanii, Derenev, Rä- 


ii. 
denli, Cornova, Năpădelii: corul Maetinului 
Hirova, Hirişănii, Beşenii, Mindreşiii, Ohilicenii, Cuclola, Budălu, 


KE Agent (ei Gë 
, Hănăsănii ve cea 
ape, ea ti "Tinutul Eşului 
1. Ocolul Ciuhurului 
Şotrăncani, Cucueţii, Mălăeşii, Buteşiii lul Veluşcă, Buteșiii lui 


ee H. Ocolul Prutului 
Bolotina răzeşii, Tomeşiii răzeşii, Zadurenii răzeşii, Bisericani, 


H ilia (parte). 
Căldăruşa, Sloboica, Chilia (parte), Cimpulu 


i 
Coscodenit, Flăminzenii, Măgurelile, Dumbrăriia. 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In partea de jos a Basarabiei Moldovenii—pe lingă cef 
care au rămas acolo În timpurile Turcilor—s'au întins după a 
carea lor în locurile rămase goale cuprinzind mari întinderi de 
påmint i. Aşa numiții „volintiri şi arnăuţi“ formează un ames- 


IV. Ocolul Codrului 
Vărzăreşiii, Şindrenii, Ciuleştii, Bălăneșiii, Mileşiii, Corneșiii, 
Boghiceni, Sineştii, Minzăteșiii, Hirceşti, Contrăleşti, Măgura. 
V. Ocolul Brăniştii 
Bălăurești, Marinicla, Frăsăneştii, Cilerenii, Oneşiii. 
VI. golul Turie 
Bocşa, Mircenii, Vrăneșii, Toxobeni, Qolăeştii. 


roca 
|. Nistru de jos 


ÎI. Cimnul de jos 
Şiştacil, Chipeşca, Ră enii, Răceștii, Cotiujenii. 
MU colul Râutului 
Dumulungenii, Ordăşeii, Izvoarele. 
IV. Ocolul de peste Răut 
V. Nistrului de sus 
Criminciucul, Tălărăuca veche, Tătărăuca nouă, Rughii. 
VI. Ocolul mijlocului 
Cureșnija, Voloaviie, Sioecanii, Odălle de pe Stoecani, Rădu- 
lenii, Hristecii, Vanlăna. ~ 
Cimpul de sus 


VII. 
Băcșanii, Şalvirii, Bădicenii. 
Hot!n 
gaan (Să ` Gre eg de sus 
u şculescu uşăvețul, 
LU. Ocolul rin de jos 


NU. Ocolul Ciyhuru 


IV. Mijlocul 
V. Prutul de sus 
Coslicenii (Holbăneșii), Cerlina. 
VI. Prutul de Jos 
Feteșiii, Slobozia Dumenl, 
NL Ghilavaţul 
Păscăulii, Siroeșiii, Şerbinița (Bran), Forosna, Singerul, Bilăuței, 


Talbur enii, 
VIII. Raşcovul 
Piribicauţei (Tilpescu). 
Din această listä se vede că din 174 sate la 1817 in linulu! Holinu- 


Japea, Alcidarul. 


Niporolovra. 
Rusănii, 


lui numai 16 erau e pu ; În ținutul Sorocii din 187 numai 27, în finutul, 
n 


Iaşilor (astăzi DA 169; jar 3 ial Osh 
Chișinău, parte d Tighine) 108 din "Me ei (actual Orhei, 


În Tatanar-Bunar 9 familii de Maziii şi 4i f 
A a a 29 O TORTS een, Figoni Mee 


Baccealiia d rz i 10 5 3 É 
e 2 » 76 „ D D 
Gura-Celighide: 

rului (Salu-nou) i `, ~ 62 , e - 
iviziu 3 e e A7 D > 
Draculea - e e 6i e - — 
Zolocarii — e a 72 > e 
Chitari wl - Wa i o e 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 181 


tec de locuitori din popoare : Moldoveni, Bulgari, Albaneji-Va- 
lahi ; avind e ag pentru serviciul militar, ei s'au lipit de ar- 
mata rusească, făcînd un fel de miliţie ; intre volintiri sint şi 
Cazacii din gura Dunârii (Desc. Basarabiei sau Budgeacul Ac- 
kerman, 1899, pag. 23). Căzăcimea nouă rusească 1 era com- 
pusă în mare parte din Moldoveni, 2 care şi subt această formă 


In Nerușal — familii de Mazili și 45 fam, (rant birniel 
Taşlic 22 D > 25 — > D 
Furmanca — > e "Sg 2 e 

` ze s - D kt EE » - 
nești D D 12? — - 
Hancișia — e < SS." = K 
Palanca = K ie 25 "e p e 
Ermoelia 2 e D D D D Li 
Corcmaz Di e a 103 , RI e 
Chirhasan — pi e ŞI - Š e 
Caplan wg D - AA D - 
Copceac i4 D D Mai? - G 
Popovca 1 ò e 38 „ e - 
Slobozia- 
Häneşti — ý e N Se e 
Tălmaza EES D H 198 ~ - — 
Tudora — 5 e — Gm Š w 
Feştelijti a. D D 7i D e D 
Frumușica = — D 4] a D D 
Cioburciu =m e = 107 ~ =» > 
Räscăejii =s D D 93 - - > 
Purcarii - SA b 118 , e 


Pe cind Ucrainienii și Ruşii la 1827 nu erau în |lnuiul Ackermana- 
iul decit: 


Vilcov Ucrainieni 26 familii, Ruşi 77 familii 


Hadji Ibrahim 

(lebriceni e e 
Zolacari Ucrainieni 72 familii 

Careaciki = 25. + 

Casa Mehmel , 194. : 

Chebacci rr 13 i 

Constan- 

linorca e 46 e 

Mihallorea  „ 95 . 

Nicolaevca „ 32 e 

Troljcoe e SOET 

Cisma > 74 „ Ruşi 55 familii. 
Alexandrova , 66 e a D 


In losla rai Benderului, la 1827, erau următoarele sate mol- 
dovada t Căușeni noi, Căuşenii vechi, Bulboaca, Varnija, IHirborăţ, 
Kircăeşii, Zalmu, Calfa, Cirnăleni, Chiicani, Copanca, Zu zeen Opaciu, 
Zem, Tănălarii, Firladanli, Cimișlia, Abaclidjaba, Batir, imaclia, lau- 

ur, Sălcuţa, ara pd Delemal; ëch ze Tocuz, Ceanac, Ciucur» 

i ne numa ea şi 

see eben, na e salele Hadji Curda, Hasan Aspaga Chislila 

şi Clumaciur au populație moldovenească in majoriiale. Rușii au Ne- 

Crasovsca şi Direkin (Muroviuca), iar Ucrainieail Broasca, Sălliian și 
uhurlui, 

toate mărginile și din localnici formau „căzăcimi“ un 

fel de A Gen Lg în Siberia din Bureaji, în Caucazia din 

Talari, Lezghial, etc.. "EECH à EEN 

tele civile ale lor se găsesc in arhivele . 

indu. Bee ek io eg studia cineva şi din punc! de vedere rominesc- 


182 VIAŢA ROMINEASCĂ e 


s'au aşezat aici formînd Volontirovea,! din vechiul Bebei, şi 
alte sate : Divizia, Staro,—Cazacie, Mihailovca, Troiţcaia, Cop- 
ceae, etc.. 

Partea de Răsărit a Buceagului fiind puţin populată, gu- 
vernul rus a recurs la colonizări cu Germani, cărora li s'a dat 
pe Cogilnic la 1814—1815:— 115,548 deseatine pămint. Ei au fost 
aduşi din Principatul Varșoviei; au fost scutiţi pe 10 ani de 
orice plată, li s'a dat ca împrumut pe 10 ani bani pentru in- 
stalare și s'a asigurat fiecărui colonist o moşioară de 60 deseta- 
tine, li s'a asigurat libertatea religioasă şi alimentaţia, dindu-li-se 
în bani mîncarea pănă la prima recoltă. 

Ei au constituit 17 colonii: Caţbah, Crasna, Culm, Ma- 
toiaroslaveţ | şi II, Tarutino, Teplitz, Fergampeanuaz | şi Il, Arţiz 
I şi Il, Berezina, Borodino, Brien, Leipţig, Cleastiţ, Paris. Ma- 
terialul pentru construcţii a fost transportat gratuit de către 
țăranii moldoveni din pădurile Orheiului. 

La 1822 coloniştii din Wirtemberg şi Bavaria au consti- 
tuit, în aceleaşi condiţii ca şi precedenţii, colonia Sarata; la 
1823 Şviţerienli, colonia Şaba. 

Tot in partea de Sud a Basarabiei în partea de Apus a 
Buceagului au început să vie şi să se stabilească pe lingă Rominii, 
care erau acolo şi refugiaţi de peste Dunăre. Guvernul rus 
până la 1819 nu le-a dat nici un avantagiu. La 1818 li s'a dat 
aici. 527,608 deseatine de pămînt şi alte scutiri. La 1827 erau 
constituite 48 colonii, 2 zise bulgăreşti, împărţite în 5 secțiuni 
(email, Buceagul de sus, Bugeacul de jos, Cahul! şi Prutul). Po- 
pulaţia lor era în majoritate bulgară, dar subt numele de Bul- 
gari erau şi mulți Găgăuzi. Intre aceste colonii unele erau cu- 
rat moldoveneşti (Babel, Edec-Burnu, Başcalia, Valea-Periii, 
Hasan—Batir, Barta, Cartal, Satu-nou (Enikioi), Hadgi-Abdula, 
Anadol, Brinza, Văleni, Giurgiulegti, Colibaşi, Chisliţa, Frecăţei). 

Din aceste două colonizări s'a văzut din primul moment 
atitudinea guvernului rus, faţă de Rominii din Basarabia ; in 
loc si lase locurile libere spre a se coloniza spontan de Mol- 
doveni, cum făceau ei, sau a se înlesni colonizările cu Mol- 


i. „Bătriali din Volonlirorca il numesc pe P. S. Dimitrie bun 

moldovan“. Lucrările Sociel. islor. biser, Basarabia rol. V Chişinău 
1910 pag. 40 v. H. 
2. Bolgrad, Babel, Gradina (Cilșia), Dolechiu (și Moldoveni), 
Edec Bornu, Cairaclia (și Ruleni), Caracurt (Arnăuli), Cubei, Tareclio, 
Talar Copceac, Taș-Bunar, Cişmea-väraită, Avdorma (și Moldoveni), 
Baurci, Bezghioz, Beșalma, Haidar, Dizghinge, Djaltoi, Cazaiacila (și 
Moldoveni}, Comrat Moldovenii), Chirsou, Congaz, Tomai, Chirial, 
Ceadir-Lunga, Cloc- an (Moldoveni), Banova, Dimitrievea, Enichioi, 
Zadunaiscaia, lvanovca (și Moldoveni), „Chitai (şi Moldoveni), Novo- 
Ee Ruși), Satalic Ae A (și Uerainieni), Troian, Cikirii-Kitai,Barta, 
Anadoi, Brinza, Văleni, Volcănești, Giurgiuleşti, Colibași, Canasta, Sio» 
bozia mare (și Moldoveni), Frecăței, Cişmea (și Moldoveni), Bujorca. 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 183 


doveni din alte părți, neputind aduce colonişti ruşi, au adus 
Germani şi Bulgari, dindu-li-se acestora aşa fel de avantagii, 
cum nu S'au dat autohtonilor: pămînt mult până la 60 hectare, 
credit mare pe timp îndelungat, scutiri, autonomie religioasă şi 
culturală, scutire de serviciu militar pentru totdeauna şi de 
quartiruire, 

Prin aceste colonizări, scopul imediat—popularea Bugeacu- 
lui cu elemente foarte muncitoare şi străine de autohtoni—a fost 
atins de guvernul imperial. Dar scopul principal economic, a- 
dică coloniştii în special cei germani să fie propagatori al culturii 
agricole superioare, a pomniculturii, viticulturii—n'a fost atins, 
ca şi scopul formării unei noi generaţii ruseşti din incuscrire 
intre Moldoveni, Nemţi, Bulgari, Ruşi şi Ucrainieni. Atit Ger- 
manii, ch şi Bulgarii au trăit cu totul izolat, fără să se ames- 
tece cu celelalte popoare. Viticultură şi pomicultură ei oan in- 
irodus. Propagandă pentru cultură mai raţională, fie prin simplă 
imitație, mau făcut. Au suferit incontestabil influenţă rusească ; 
elementele mai bogate au trecut la Ruși, dar masa mare a ră- 
mas neschimbată germană sau bulgară. Avantagiile, date de 
guvernele imperiale, le-au întrebuințat exclusiv pentru imbogå- 
(ren şi bunul traiu propriu. i 


3. Gospodăria 


Ocupaţia principală a populației din Basarabia in toate 
timpurile a fost exploatarea pămintului. P 

in această privinţă, afară de împroprietărirea coloniştilor 
germani şi bulgari, afară de dăruirea pămînturilor din Bugeac 
diferitelor personalităţi, imperiul rus până la 1855 n'a făcut 
nimic. 

Raporturile între țărani şi proprietari erau stabilite prin 
obiceiurile pămîntului, Incercările de a se reglementa aceste 
raporturi prin „contractul normal” din 1834 şi 1815 au tost 
măsuri biurocratice fără nici o aplicare practică şi deci Dro 
nici un efect, 

Mâsura esenţială în politica agrară a Rusiei a fost acea 
din 1851, cind s'au eliberat din servagiu şi s'au improprietărit 
țăranii. In Basarabia această măsură s'a aplicat (1859) într un 
mod mai larg ca în alte părţi din Rusia, numai ca improprietă- 
rire, căci servagiu, afară de acel al țiganilor, liberaţi la 1861, 
aici nu era. Un timp destul de lung această improprietărire a 


e tele anuale ale guvernatorilor semnalează nu numa! izo" 
larea ge lipsa lor de iniluență asupra ameliorării cul- 
turii agricole la vecini, dar cu deosebire faplul că știu numai să pro- 
fite de loale; chiar ca altitudine politică sint bănuiji, fac carleluri cu 
oale partidele politice, reuşesc prin aceasia a impune alegerea unul 
German, care urmează însă nu politica înțelegerii siabilile, ci acea er: 
clusivă o inlereselor proprii a coloniştilor și Germanilor. In ce măsură 
aceste acuzajiuni formele ereu juste, nu putem preciza. 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


țăranilor moldoveni, deşi mai mică ca împroprietărirea colo- 
niştilor en ée: şi nemți, a satisfăcut mulțimea şi a dat posi- 
bilitate oldovenilor să-şi Întemeleze g ării destul de 
bune, Cu timpul prin impărțirea pămintului situaţia s'a In- 
răutăţit şi devenea din an în an mai grea. Măsurile luate în 
ultimii ani de a wepo pne pe țărani prin Banca ţărănească 
(un fel de Casă Rurală) se aplicau excesiv de încet şi popr- 
Improprietăririle acestea se făceau mai cu samă pentru colo- 
nizări cu Ruși şi Ucrainieni. Moldovenii erau atingi de aceste 
măsuri foarte rar; lor li se înlesnea expatriarea. 

Ultima situaţie a proprietăţii agricole 1 din Basarabia se 
prezinta astfel. 

Statistica arată în Basarabia pămintul cultivabil: 3.834.824 
deseatine, şi 151.732 deseatine necultivabil. 

Tabloul alăturat (No. 1) arată Impărțirea lui pecategorii: 
propritate mare particulară, proprietate a statului, proprietate 

mească, 


Raporturile la sută între marea proprietate şi proprieta- 
eet în diferite ținuturi din Basarabia se prezentau 
astfel : 


Ținuturile Propriataie mare Pămialuri |ărăneşii 
%, supr. lotală wv supr. totală 
Orhei 70.7 220 
Soroca 53.9 33.3 
Bălţi 51.4 40.0 
Hotin 48.3 47.7 
Chişinău 47.3 4140 
Media 54.3 37.2 
Acherman 21.9 73,2 
lzmall KA 49.5 
Bender 39.0 55.1 
Media 33.0 59.3 


Acest tablou arată că in ţinuturile de sus ale Basarabiei 
predomina proprietatea mare, iar în ţinuturile de jos proprie- 
tatea ţărănească. 

tinuturile din grupul | sint ținuturi în care sînt nu- 
mai Moldoveni, pe cind în grupul al Il-lea sînt şi colonişti. 


1. Toale ciirele de mal jos sint reproduse după lucrările sta- 
tisiice ruseşti a d-lui end ai Së dările de samă oflciale 
publicale de guvernatori. 


N Pe e n 8 9 [| «i 

=>" e er Ss | o 

"SS S = d 

EECH 

CM Y -—- f w 

Géi 

e ei e o e er le 

23338353 
E D mg TTT i 

Isis ăs|aa 


| 
| 


| 
9 


11281 
160313 


wel 
29602 
294631 
| | 
1834023 


g 
Š 


UI 
23 

9 
169. 391331 149620, 
ES 
„33488 19485 


22 
152 
T 


= a E Ee 
Ş S e SSES 


190.4 
446.8 
769. 
1 
408 
125 
300 


Proprietăți mari particulare 


172349, 2001. 
159020 
467 SH 
eweg 
222) 244161 
Si i 
| 162240) 215. 
5507 16557 A 


3 576 
ck 
535114 
weg 
641421 
341526) 591 
em 17 
Hotin 336112] 753 
az 
Total 834824 


|] 


Cetatea- Albă 


Chişinău 
Tig 
Bălţi 
Izmail 
Orhei 
Soroca 


1, 


proprielă|i de mină moartă din Basarabia erau moşiile închinaie. La 1878 erau 120 de moşii in- 


din cele mai 
stirilor din nt în Întindere de 232,590 desealine de pămini, din care 101.896 desealine se dăduse țăranilor pentru 


împroprietărire. 
: Cd se găseau (după măsurăloare ma! exaclă) 160,391 deseline (42.670 desealine păduri), din care 47,782 inchinate Sit. Mormlal, 


Una 
chinale mănă 


i 


186 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lajs sgg et 
Ge | 
Proprietatea țărănească se distribue şi ea Intre Grant in Si | arcada | 
mod diferit după cum se vede din tabloul de mai jos. 5 3 8 | 5 Zaë GE el 5 
— Fe | e 
Moșii Gospodării Saprafoja E | e | Sc E a ea e 
No, ^o din Numărul ‘h din Deseniine `", din R pr ER TnS > nig Smi So IS 
loial gospod. total supralaja. b | SE SS e | 2 2a | 
| g = va | : a SS 
833 68.7 177.04 624 707,422 37,9 Tăraniimprop. A LE a= zé Ei — e a SIIT 
pe moșii partic. L- ez | SE | ZS | 2 S |= — = 
240 18.7 65.001 23.1 635.653 34.1 Tërent improp. pe E 33 SR SS Ee SE 
moşiile statului e | $ z EK = E e Ed na tre 
79 6l 13,634 48 71827 3.9 Răzeşi KI REESEN p E; | Ss wm S 
"p — Kë E S 
84 65 27:497 9.7 449.121 24.1 Colonişti | REEE S 3 | 8 
1288 100 284636 100 1834023 100.0 | === al gesTrTzia 
EES L 3 „sea z 
Primul loc îl ocupă după cantitatea de pămint şi după OC KEEEEH 5 
numărul gospodăriilor ţăranii împroprietăriți pe moşiile boere- | EE $ | eet et 
en, apoi d ER pe moşiile statului, după ei colo- i -Ta TITZ | $ Cegdisgzsl 
niş urmă räz g bo | —— 
ar, pe cind ţăranii împroprietăriți pe moşii particulare, D| S $ i S | E J 
constituind 3/5 din gospodării, stăpineau de-abia 37.9 din pă- NES SR ES i EN EN DA EE E 
mintul țărănesc, iar răzeşii constituind 4.8 la sută din gospo- S | ` == = meann e 
dârii aveau de-abia 1/25,—foştli colonişti şi împroprietăriți pe i E en KS Em E i 
moşiile statuloi, constituind de-abia 1/4 şi 1/10 din gospodării, e $s |7ES E ie 
aveau 1/3 şi 1/4 din întinderea proprietății ţărăneşti. C oh E Mur goag Da n 
Astfel cei mai îndestulați cu påmint în Basarabia erau S za = g BE 
foştii colonişti, apoi împroprietăriţii de pe moşiile statului, pe urmă Si Ss | 33 | Ş e H a 
răzeşii şi în stirşit ţăranii de pe moşiile boereşti. In mediepe EI 2E | 2A Wil ` L D 
o gospodărie venea 6:5 deseatine; dar variațiunile erau mari, Ze" i 


“= 


La colonişti pe gospodării veneau 16.3 deseatine ; 
la țăranii împroprietăriți pe proprietăţile statului veneau 
des. ; 


la răzeși 5.3 des, ; 


la ţăranii împroprietăriți pe moşii boierești 4.0 des.. 
In eben țărănească varia (Tab. No. 2), 


9.6 


béi 


Colonişi 


pairiarhalului Antiohiei şi minăstirii Sina! ; 75.079 desealine mănăstirilor 
din mustele Alhos; 2231 școlilor şi bisericilor SI, Oheorghe Lozonsky din 
laşi ; 37,302 desealine mănăslirilor din Moldova. lar Sf. Spiridon din 
lași avea 8 moșii în întindere de 15,262 desealine. Afară dejmoşiile Si. Spi- 
ridon, lo! restul moșiilor închinale, după o administrare tilhărească a 
călugărilor greci a los! lua! în administrare de slalul rus (1876). Două- 
zeci la sulā din venituri se înlrebuința peniru administrație (rămăşițile 
se capilalizau), 40 la sulā să dădeau mănăstirilor şi 40 la sulă era desti- 
nal peniru biserică şi școli în Basarabia. Pe anul 1909 veniturile erau 
de 1,595.120 ruble aur. Afară de aceasia se formase şi exista din ră- 
mâşițe (la i lan. 1911) un capilal 2.163.468 ruble aur, care aparținea 
mănăsiirilor neinchinale din Moldova, alt capital de 5.954.400 ruble din 
lata păminturilor de împroprietărire a |ăranilor, al ireilea capitel 

192.025 ruble aur din economille de administrație, al palrulea capilal 
de 657.960 ruble aur din păduri și 5,170.725 dei cu imprumut ; în lolal 
un cepila! de 14.198.578 ruble aur. 


Tablou No, 2 


ȚINUTURI 


Chişinău 
Cetatea-Albă 


ȚINUTURI 


| 
aal 
LT 
9.4 
— a 

| 
28 
8.8 


Í Statului 


P 
K SC 
pe mail i 
berii 
An ai 5 
11] LT 
5 A ` 
55 | 
21| a > 
3,1 — 
3,4 
40 8 R 


Chişinău 
Cetatea- Albă 


188 ~ VIAȚA ROMINEASCĂ 


Aşezind județele, după cantitatea de pămint pe gospodării 
pe dom categorii: cu ţărani avind până la 5 db den Be 
rani avind mai mult de 5 deseatine, la numărul total găsim: 


Ținulurile pănă la 5 des. pesle 5 des. 


Bălţi 40.7 59,3 
Chişinău 80.1 19.9 
Soroca 87.6 224 
Orhei 93.3 6.7 
Hotin 93.7 6.3 
Cetatea-Albă 0.4 99.5 
Tighina 13.9 86.1 


Astiel că ţăranii moldoveni erau acei care aveau mai puțin 
pămint, erau cei mai oro 

iz rien sămănată în Basarabia în ultimii ani (media 
1902—1911) era: 


la țărani 55.38 la sută din suprafaţă sau 1.177.729 des. 
la proprietari mari 44.82 la sută din sup. sau 948.717 des. 
2.126.446 


Aranii semănau din pămintul ce-l aveau în rietate 83 
la sad proprietarii 60 la sută. ai 

De pe suprafața de 1.177.729 des. sămânată de ţărani se 
obținea (media 1902—1911) 56.859 mii puduri (circa 93.000 
vagoane) sau 47.3. 

De pe suprafața de 948.446 cultivată de marii proprietari 
P ot or 63.228 mii puduri (circa 140.000 vagoane) sau 5257 
a 

Dacă din această producţie jumătate răminea in- 
seminţări şi consumație locală, jumătate, adică circa 98.000 va- 
goane, se exporta. 

După suprafeţele cultivabile culturile se aşezau astfel. 


Păpuşoi 30.4 la sută 
Orz 23 

Griu de toamnă 18.2 L 
Griu de vară 59 Gg 
Secară 84 - 
Ovăs 3.2 P 
Cartofi 0.6 e 


Cultura păpuşoiului, griului de toamnă şi a ovăsului scade 
dela Nord la Sud, unde Au mal dezvoltată cultura orzului şi 
griului de vară. 

Producţia finului in Basarabia scădea din an în an. Din pă- 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 189 


minturile ţărăneşti 17 la sută şi din cele ale proprietății mari 39 
la sută produceau fin. 
tura zarzavaturilor şi bostănăriile ocupau în anul (07 

32.959 deseatine. 

Cultura sfeclelor de zahăr era puțin întinsă în Basarabia; 
în ținuturile Hotin şi Soroca se cultivau la 1509 circ 3.500 des. 

Pomicultura în Basarabia a luat o întindere foarte mare 
din cauza plai imense, pe care o prezenta Rasia şi din cauza 
opririi fabricării particulare de rachiu. Grădinile de fructe o- 
cupau circa 20.000 deseatine. Se cultivau varietăţi fine de mere, 
pere, prune, vişini, cireşi, gutui, caise, etc.. Industria fructelor 
uscate era foarte desvoltată mai cu samă în ţinutul Orheiului 
şi Chişinăului, unde la 1909 erau 4.302 cuptoare de uscat fructe, 
în special prune. 

Viticultura este foarte desvoltată în Basarabia. Suprafața 
viilor este de circa 100000 deseatine (1900) din care ţinutul 


Cetatea- Albă are 57.6 la sută 


Orhei 18.2 S 
Tighina 8.6 2 
izma ilul 7.9 D 
Chişinău 5.7 ră 
Bălţile 1.2 b 
Soroca 0.8 2 
Hotin 0.0 


In mediu Basarabia dădea 12.490.000 de vedre de vin, adică 
mai mult de jumătate din vinul produs în tot imperiul rus. 

Cultura tutunului în Basarabia ocupa un loc însemnat, dar 
în scădere: pe cind la 1860—1870 se cultivau cu tutun circa 
10 mii deseatine, la 1903 se cultivau circa trei mil cu o pro- 
ducţie de circa 200 vagoane tutun calități superioare. 

Inconjurată de apele Prutului, Nistrului, Dunării şi Mării 
Negre, avind la Sud o întindere mare de limanuri, 1 producţia de 
peşte şi industria pescăritului era destul de însemată în Basa- 
rabia, date statistice însă aupra acestei chestiuni nu sînt. 

Creşterea vitelor, care la inceputul secolului trecut era 
ocupaţia principală în Basarabia, cu intinderea agriculturii a 
scăzut şi scădea din an în an. 

Oi cu lină fină erau la 1900: 70 mii; 

oi cu lină ordinară la 1901: 1 milion 500 mii,— 

cind la 1903 

oi cu lină fină erau 65 mii; 

ol cu lină ordinară 1270 mii. 

Rasele cele mai răspindite erau cele moldoveneşti : ţigaia, 


țușca, pirnaia. 


+ Dini ile tiagi- Ibrahim, Burnas, Curudiol ai Sagan se es- 
PE Ween Be gri oblinindu-se circa 5 milioane puduri. In ultimii 
ani deabia 530 mii de puduri. 


190 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tot aşa se micşora din an in an şi numărul vitelor. cor- 
nute şi a cailor. 

La 1838 erau 733.326 vite cornute; 

la 1903 „ 537.533 „ 5 

adică în 21 ani au scăzut cu 1| 3, 

După datele oficiale la 1859 erau în Basarabia 95 mii cai. 

La 1909 erau 415.357 cai, 1.080 măgari, 3.207 catiri. 

Erau 43 la suta gospodării ţărăneşti fără cai. 

In ultimii 20 de ani sau luat oarecare măsuri pentru a: 
meliorarea rasei cailor, - A 

Cultura porcilor în Basarabia creştea din an in an; la 
1900 statistica arăta 413.193 porci. 

Pe lingă aceste ocupaţiuni in Basarabia se făcea mai cu 
seamă în partea de Sud întro măsură destul de însemnată seri- 
cicultara, dar mai mult pentru nevoile locale. 

Tot aşa puţin dezvoltată era şi apicultură. 

Industriile casnice din cauza importului de fabricate scă- 
deau din an in an. Țărânimea aproape nu se mai imbrăca în haine 
de lină şi pinză de casă. Totuşi mai persistau micile ateliere de 
stolerii, pietrării, vopsitorii, țesetorii de covoare, croitorii, 
cojocării, rotării, dogării. 

Altădată Basarabia, în special partea de Nord, era foarte 
păduroasă. După statistica din 1853 erau 311.98) deseatine de 
pădure, adică circa 8 la sută din suprafaţă, La 1896 era nu- 
mai 231.055 deseatine, adică în 43 ani suprafaţa păduroasă scă- 
zuse cu 25 la sută reprezentind circa 5.5 la sută din suprafață. 

După ţinuturi suprafaţa păduroasă se distribuia asifel: 


Ținutul Chişinăului 51.778 des. sau 14.4la sută din suprafaţă 
„  OOrheiului 47005 > MIs e b 
= Hotinului 44.183 e a (KI. ffe D D 
w izmailului 22.647 „»„ +» Se: Ry 
» Benderului 20.885 „ „ A2 n > D 
„ Bălţilor 20,251: "e BREET 
» Sorocii ké Test n x a 
Ackermanului 5.718 p , 9 ARNa ` 


Ki incit vedem că ţinuturile Chişinău (Codrii Bicului), 
Orhei (Codrii Orheiului) şi Hotin aveau circa 62 la sută din 
toată întinderea pădurilor, pe cînd Cetatea-Albă este aproape 
fără păduri (citeva pe malul Nistrului), 

Această situaţie s'a înrăutățit din an fn an. Ultimii ani 
dela 1914 şi în special dela 1917 au fost dezastroşi pentru 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 191 


pădurile din Basarabia reducind suprafața pădurilor la circa CO 
mii hectare (date precise nu sînt), wë À 

Această situație îngrijitoare a produs o criză acută de 
combustibil, dar şi de material lemnos pentru gospodârii, 

Basarabia nu are bogății miniere. Sint pietrării intinse, 
dar de piatră moale şi bună pentru var. In ținutul Hotinului 
se găseşte ipsos. Lingă satul Ojehovo (ţin. Hotinului) se ex- 
trag fosfate ca material pentru îngraşat pămintul. În timpul 
războiului lingă Bolgrad s'au găsit straturi de lignit, 


Dr. P. Cazacu 


Un călător englez prin țările romine 


In „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice“, V (1912) 
D. O. Lugogianu ne citează citeva rînduri din călătoria engle- 
zului William Hunter, pe care n'a văzut-o însă decit într'un re- 
zumat în „Jăcks Taschen Bibliotek“, Exemplarul din ediţia ori- 
ginală* în biblioteca subsemnatului fiind, după cum cred, singu- 
ral aici În ţară, poate că un rezumat de cele spuse de acest străin 
despre nol ar fi binevenit. 

Itinerarul lui Hunter, care călătorea cu fratele său Z alţii, 
merge prin Franţa pănă la Marsilia, de acold pe mare la Smirna, 
prin Asia Mică la Constantinopole. Din acest oraș porni cu co- 
rabia pănă la Cavarna, apoi cu căruța cu boi prin Dobrogea. 
işi urmează drumul pe la Brăila, Galaţi, Focşani şi București. De 
aci pe drumul obişnuit prin Piteşti, Turnul Roş, Sibiu şi Temi- 
şoara pănă la Viena. 

Debarcă la Cavarna în ziua de 13 Mai 1792, petrece cam 
şase săptămini la noi şi ne consacră vre-o 170 de pagini. 

Satele din Dobrogea erau pe atuncea cit se poate de sără- 
căcioase, casele, chiar cele mai bune, fiind în stare mai rea de- 
cit hambarele din Anglia. Odăile erau scunde, fără mobilă şi cu 
vatra în mijloc. Fumul eşea printr'o bortă în tavan. Sobe nu 
erau de fel şi chiar vatra lipsea adesea, aşa incit cel mai feri- 
CH locuiau mai rău decit țiganii de astăzi. Locuitorii erau săl- 
batici, temindu-se de orice străin. Erau obişnuiţi de a fi Drog 
şi de a fura pe alţii. Paşaua Silistriel storsese dintr'un singur 
sat „Cajarmari“ consistind din opt bordee, o sumă anuală de o 
mie de piastri. Se cultiva foarte puţin, mai tot pămintul rămi- 
nind inţelenit. Vite, cai şi ol erau puține, însă de soiu bun. Lina, 
de o calitate minunată, din care locultorii făceau o stofă foarte 


> * Travels in ihe year 1792 through France, Turkey and Hungary 
Side: Se William Hunter Esq. London, B. & J. While, 1796 CM 


UN CĂLĂTOR ENOLEZ PRIN ŢĂRILE ROMINE 193 


trainică. -Păduri sau chlar copaci aproape de fel—iată ce era 
Dobrogea acum 130 de ani. Din netericire Hunter nu ne spune 
de ce naţionalitate erau locuitorii din diferitele regiuni—vorbeşte 
de Turci şi de populaţie creştină, aita; de Romini sau Bulgari, 
nici-un cuvint. 

Calăuzele tocmite dela Cavarna se rătăciră pe drum, călă- 
torii nu ajunseră deci de-adrepiul la Galaţi, ci mai sus pe Dunăre 
la un sat în ruine, Raşova. Aci se tocmiră c'un Grec, proprieta- 
rul unel corăbii, care îi duse pănă la Galaţi. 

La oraş sosiră flăminziţi şi se repeziră îndată la un brutar 
unde găsiră o pine minunată. Fură găzduiţi Intro casă bună, 
unde stătuse un general rus cu dol ani înainte. Amintirea cruzi- 
milor ruseşti în războiul dela 1789—90 era încă viu întipărită în 
mintea populaţiei. Tot orașul fusese prada Cazacilor, casele şi 
bisericile fuseseră jefuite ; aceşti sălbatici nu se dădeau inapoi dela 
nici o crimă. Orașul Începea de-abia atuncea să fie reclădit, 
după această devastare. Rămăsese subt ocupaţia rusească pănă 
ia ziua de 28 Maio 1792, cinci zile după sosirea lui Hunter. 

Negustoria era, ca pretutindeni, în mina Evreilor, care lo- 
culau toți în cartierul lor din oraş. Proviziile erau abundente şi 
eftine. 

In cursul şederii sale la Galaţi, Hunter fu poftit la masă de 
ispravnicul grec al oraşului. Mincâri multe, rău servite însă, ta- 
cimuri şi şervete foarte murdare. O muzică cinta tot timpul în 
mod nemilos. Nu se întrebuinţau nici cuțite şi nici furculiţe, mi- 
nile servind drept scule. După masă se aduse un lighian şi o 
cană pentru spălarea minilor. Pentru cinstirea străinilor, serviciul 
se făcea de fiii ispravnicului. 

După vre-o săptămină, călătorii porniră spre Bucureşti cu 
douăsprezece care trase de nouăzeci de cai ;—duceau mărfuri, unul 
fiind negustor, Aleseră drumul prin Focşani. Satele erau toate 
distruse de trupele rusești, locuitorii aproape gol. Ca hrană 
maveau de vinzare În cazul cel mai bun decit nişte ouă şi ceva 
pine rea, Hunter străbătu satele Şerbeşii, Peneu, Şerbăneşti şi 


rna. 
Viile dimprejurul Focşanilor atrag atenţiunea străinilor. Erau 
bine îngrijite. Vinul ettin de tot, două parale ocaua, şi ER 
abondent aci încit cămănăritul adusese Domnitorului un venit a 
nual de 100 000 piastri. Exportul vinului se făcea mai ales în 
Rusia, Lemnul, care se vindea pe "Berg Pre era în mare 
| nat 'Țarigradului, pentru catarge, etc. 
og Genre CA? em prin Focşani a unul paşă turcesc. 
Acesta călătorea c'un alalu măreț de 600 călăreţi, prel oipe 
guri. Domnitorul într'o căleaşcă mare. Cred proba GE 
noul comandant al Fount rung evacuarea trupelor ruseşti. Era 
em în trăsuri închise. 
Rene Zoe rapal călătoriei prin Principate, Englezii fură zei 
ți de un funcţionar pus la dispoziţia lor de autorităţi. Acesta 


trebuia să le găsească gazdă pentru noapte, lucru mi orice 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 


locuitor a cărui casă le convenia fiind dat afară, fără nici-o 


plată Ven nr 

In Muntenia drumul trecea prin Tirgu Cucului, Mărăgineanu, 
Rimnic, Mărgineni, Creaţa şi Afumaţi. La Bucureşti sosiră opt 
zile după plecarea dela Gala 

Sosind seara la Tirgu , asistară la incendiul unei case 
eege? Plini de milă pentru nenorocita familie, le oferiră ceva 

ni. "Țăranii însă, crezîndu-i rugi, se temură de-a primi această 
pomană, privindu-i cu frică şi ură. 

Oraşul Rimnic, odinioară de 6—7000 case, fu redus de Turci 
la cincizeci de locuințe în cursul războtului dela 1790. 

in satul Mărăgineanu, aproape de Buzeu, fură găzduiţi la o 
curte boerească, distrusă şi ea cu puiin înainte şi întrebuințată 
ca grajd. Oraşul Buzeu fusese asemenea complect distrus. 

Aproape de satul neinsemnat Afumaţi, era un han pentru 
găzduirea călătorilor, zidit de Domnitorul Alexandru Ipsilante—sin- 
gurul han ce-l întiiniră pe tot drumul. 

Descrierea Bucureştilor nu diferă mult de celelalte pe care 
avem de pe acea vreme. 

Corpul consular era alcătuit atuncea numai din reprezentan- 
tul Rusiei și al imperiului german. 

B. Carra, secretariul domnesc, fu trimis la Englezi să-l pof- 
tească la curte, Mihali Suţu îl primi şezind pe divan şi fumind o 
lúlea lungă de vre-o şase palme. Făcu asupra străinilor o im- 
presie simpatică, Locula atuncea la o mănăstire, probabil Cotro- 
ceni, curtea veche fiind arsă în ultimul războlu. 

Veniturile statului erau, după cum spune Hunter, de cinci 
milioane de piastri, din care jumătate trebuiau daţi Porții, restul 
fiind pentru administraţia ţării d pentru Vodă. 

Hunter avu impresia că Mihail Suţu era iubit și că avea Iin- 
tenții bune. Tremurind însă întotdeauna de frica intrigilor, socoti 
necesar, pentru mai marea-l siguranţă, să cenzureze toate seri- 
sorile trimise din Muntenia la Constantinopole, 

Despre drumul la Turnul Roş prin Piteşti, Hunter nu ne 

teşte nimic necunoscut pănă acum. Impresia generală, ce 
ne-o lasă din părţile noastre, este că toată ţara era pustiită şi sã- 
răcită, mai ales prin războlul dela 1789—90, impresie pe care 
ne-o confirmă toate izvoarele de pe acea vreme. 


C. I. Karadja 


Post-scriptum 


ta volumul „Lumini şi Umbre“ 


Inmugurite, cînturile mele 


Subt ochii tăi şi-au căpătat viaţa,— 
Cum se deschid la soare, dimineaţa, 


“Potirele albastre de zorile. 


E prea tirziu acum: nu-mi mai trimete 
Din dragostea pierdută calde raze,— 
Nu tremura mirajul unei oaze 
Deasupra celor care mor de sete. 


Intind spre tine braţele-amindouă 
Con gest ne'ndemănatec şi timid, 
Cu mini ca de copil neştiutor 


“Ce-ar încerca să prindă'n cupa lor 


Cununa curcubeului fluid, 


196 


eg 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nu-ţi mal aduc nici flori de liliac, 
Nici zimbetele mele inflorite,— 

Căci primăvara noastră care 'ncepe 
E tristă, ca o toamnă pe sfirşite... 


Vorbeşte-mi blind, mi-e inima bolnavă... 
Viaţa m'a întimpinat cu ură : 

In loc să-mi toarne cite-o picătură 
Mi-a dat întreagă cupa-i cu otravă. 


Eu voiu pleca cu gindul împăcat 
Că nu las nimărula moştenire 
Un suflet îndărătnic în lubire, 
Rănuitor, şi trist, şi 'ntrigurat... 


In clipa cea din urmă-a judecății 
Işi vor primi cumplita lor răsplată 
Şi ochii tăi, că oan ştiut să plingă, 
Şi ochii mei,—că n'au ris niciodată. 


Otilia Cazimir 


Structura materiei și corpii isotopi 


a 


Teoriile şi concepțiile care conduc pe oamenii de ştiinţă în 
cercetările lor, sint supuse unor necontenite prefaceri. Istoria 
dezvoltării ştiinţelor ne pune la dispoziţie un bogat material 
care să exemplifice afirmaţia, că un acelaşi concept, pentru a 
se pune In acord cu rezultatele unor experiențe nouă, trece 
printr'un şir de aproximaţii succesive, în căutarea unei forme 
cit mal precise. „Ştiinţa lârgind neincetat limitele cunoştinţelor 
noastre, înaintează prin corecţii şi creşieri progresive, tinzind 
către un număr mic de adevăruri mai comprehensive, sinteză a 
numeroase adevăruri parțiale descoperite treptat”, spune undeva 
Emil Picard şi poate că nimic n'ar putea evidenția mai bine a- 
ceasta, decit evoluţia concepțiilor despre structura materiei. 

Speculaţiile cugetătorilor de acum 25 de secole în urmă 
asupra principiilor lucrurilor, provocară o ez: pa natia raţională 
a E generale ce domniseră pină atunci asupra univer- 
su 

Aceste prefaceri, realizate în sanctuarele unde se elaborau 
numeroasele cosmogonii, au un profund caracter ştiinţific, multe 
din ideile cail azi domină cele mai variate discipline, le regă- 
sim în aceste geniale construcţii abstracte, fie ele sisteme filo- 
zofice, fie cosmogonii. 

Puținele documente scrise ce s'au păstrat din acele tim- 
puri, ne prezintă pe Thales din Milet ca intemeetorul 
unul sistem filozofic, ce susținea că tot ce formează realitatea 
sensibilă, îşi are origina în apă; se dădea in modul acesta o 
explicare multiplicităţii lucrurilor reale, prin transformările unei 
aceleiaşi substanţe primitive în decursul timpurilor. 

Alături de sistemul filozofic al lui Thales din Milet, găsim 
sistemele datorite succesorilor lui, cari admiteau ca principiu 
fundamental a tot ce există, focul, spiritul, etc. sau sistemele 
dualiste, după care lumea işi are origina în conflictul a două 
principii opuse, ca binele și răul, iubirea şi ura, sisteme care 
azi ne apar drept concluziile unor extraordinare eforturi de 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 


imaginaţie şi nu le amintim, decit pentru a scoate şi mal bine 
în evidență acea inaintare a ştiinţelor, prin necontenite apro- 
ximaţii succesive. 

Teoria celor patru elemente sau a elementelor peripateti- 
cent, după care natura ar fi alcătuită din patru substanțe pri- 
mordiale, apa, aerul, pămintul şi focul, caracterizate are 
printr'un cuplu de proprietăți—apa: rece şi umedă, aerul: cald şi 
umed, pământul : rece şi uscat, focul: cald şi uscat—nu face de 
cit să probeze recunoaşterea insuficienţei primelor sisteme şi re- 
curgerea la un dublu lism, tot atit de incomplect. Aristotel, 


„în sistemul lui, adaugă la teoria elementelor peripateticene un- 


al cincilea element, foarte subtil, numit „essentia quinta” care, 
primind oricare din cuplurile de proprietăţi amintite mal sus, 
poate deveni pămint, aer, apă sau foc. 

Antichitatea greacă ne-a transmis insă două mari teorii a- 
supra structurii materiei, acela a continuității şi discontinuități, 
amindouă găsind tot atit de mulţi cu mare autoritate 
ştiinţifică printre oamenii de ştiinţă ai ultimelor trei secole. 

Teoria discontinultăţii mațeriei admite că diviziunea ma- 
teriei se poate continua până la nişte ultime particule, „atomii“, 
care ge găsesc Intro perpetuă mişcare, datorită — după Anaxago- 

— spiritului sau unor forțe ce se exercită incontinuu prin însâși 
nătura lor. Unii atomi sint uşori şi se ridică în aer, alții grei 
cad în jos, formînd licidele cu suprafeţe lucii sau solidele cu 
forme variate; toţi Insă se mişcă Independent unii de alții într'un 
mediu ce nu opune nici o rezistenţă, lar mişcarea adună un 
număr oarecare dintre ei, pentruca mai tirziu să-i dispărțeas- 
că, explicind în modul acesta formarea şi distrugerea lucrurilor. 

Teoria continuității materiei avu numeroşi susținători În 
timpurile din urmă printre care Descartes şi intemeetorii ipote- 
zei dinamice, Kant şi Schelling. 

Materia care există prin ea însăşi este divizibilă plină la 
infinit, o porţiune ori cît de mică avind proprietăţile totului din 
care provine, Materia care umple spaţiul, se găseşte într'o stare 
de perpetuă mişcare vibratorie, rezultată din acţiunea a două 
forțe, una atractivă şi alta repulsivă, care provoacă naşterea 
ei, după Kant, sau ea apare în urma conflictului dintre aceste 
două forţe, după Scheliin. 

Dar teoria continuității materiei enunțată astfel transportă 
obiectul ei într'un domeniu puţin accesibil verificărilor, acela 
al metafizicei înalte; şie natural ca puțini oameni de ştiinţă să 
fie tentaţi a face cercetări, plecind dela construcţii vagi şi pu- 
țin plauzibile. 

In condiţii cu totul deosebite, se prezenta teoria discon- 
tinuităţii materiei, care—reluaţă de către Boyle pela sfir- 
șitul secolului al 17-lea—servea la explicarea afiniiăţii chimice, 
prin atracțiile reciproce a unor particule foarte mici, „massulae“, 
a căror mărimi caracterizau fiecare corp. Numeroşi alţi chi- 
mişti ca Van Helmont, Lemery Boerhaave şi Higgins recurgeau- 


STRUCTURA MATERIEI ŞI CORPH ISOTOPI 199 


la ajutorul unor particule, „atomii“, pentru a lica multe 
experienţele lor. a e maoe 

Teoria discontinuităţii materiei cäpä o solidă bază ex- 
perimentală, în urma descoperirii legii proporţiilor multiple de 
către Dalton care, complectind-o prin întroducerea unui număr 
de cinci postulate, ii dădu o formă ce părea a fi detinitivă. 
Confirmarea strălucită a vederilor lui Dalton, în urma cercetă- 
rilor lui Gay-Lussac, Mitscherlich şi Dulong şi Petit, făcu ca teo- 
ria atomică să capete o autoritate atit de mare, încît aproape 
un secol ea fu la adăpostul oricărei modificări. Totuşi întim- 
purile din urmă, se ridicau din cind în cind obiecţii, susținute 
în special în contra postulatului admis de Dalton, că atomii 
unui aceluiaşi element ar avea greutăţi egale. 

Schiiizenberger, autorul monumentalului tratat de Chimie 
generală, afirmă cel dintăiu, că greutatea atomilor unui corp sim- 
plu nu ar fi aceiaşi pentru toţi atomii, ci ea variază între nişte 
limite mai mult sau mai puțin întinse. Mai tirziu, Hemsalech 
ajunge la aceiaşi concluzie, în urma măsurătorilor vitezei cu 
care se mişcă moleculele vaporilor unor electrozi metalici, a- 
tuaci cind se produc între ei descărcări oscilante. Măsurâătorile 
precise, făcute de Hemsalech, arătau că în vaporii de bismut, 
cupru, aluminiu, moleculele se mişcă cu viteze diferite şi deci 
ele nu ar fi identice, Dar condiţiile excepţionale în care se 

Asesc vaporii metalici în cazul descărcării oscilatorii fiind 
rte puţin cunoscute, se putea ușor critica interpretarea a- 
ceasta, dată experienţelor lui Hemsalech. 

Insă teoriile care explicau multiplicitatea elementelor sim- 
ple, servindu-se de o substanţă primordială ce se poate mani- 
festa subt forme foarte variate, erau un motiv de serioasă preo- 
cupare pentru cercetătorii naturii. Simplicitatea excesivă subt 
care se prezentau în aceste teorii, probieme deo complicaţie ce 
întrecea posibilităţile de soluţionare a raţiunii omeneşti, deter- 
mina o revenire incontinuă la ideia unei substanţe unice, for- 
mind Substratul oricărui corp. 

Astfel pe la sfirşitul s:colului al 18-lea, un chimist en lez 
Graham admitea că, În alcătuirea tuturor corpurilor, intră o 
singură substanță primitivă care, prezentindu-se subt diferite 
grade de condesare, dă naştere unor particule numite ultimate, 
din a căror aglomerare ar rezulta numeroasele corpuri din na- 
tură. Pe la 1815 Prout, autorul unui memoriu publicat în 
„Annals of Philosophy“, căutind să dea o probă experimentală 
exactităţii teoriei unitare a materiei, susţinea că greutatea ato- 
mică a tuturor elementelor chimice ar fi un multiplu al greută- 
ţii atomice a hidrogenului, care ar fi materia primitivă ce s'ar 
găsi la baza întregei construcții materiale. Cunoaşterea exactă 
a greutăților atomice ale corpurilor (Berzelius) dezvălui falşitaiea 
ipotezei lul Prout, aşa că nu se mai aminti de dinsa. O încer- 
care a lui Dumas, de a înlocui hidrogenul in hipoteza lui Prou 
prinir'un corp necunoscut, cu greutate atomică de patru or 


200 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai mică, avu același soartă, În urma cercetărilor precise ale lui 
Stas, care ajunge la concluzia că „nu există nici un comun di- 
vizor între greutăţile corpurilor simple ce se unesc a da 
Era ară şi deci ipoteza lui Prout şi Dumas ar o pură 
iluzie. 

Cu toate acestea, teoria integrală a evoluţiei inorganice, 
susținută de către Lockyer, rela ideia existenței unui substra- 
tum universal ce a căpătat numele de Pro'yl şi care prezen- 
tînd-se sobt diferite stări, ar da naștere elementelor chimice. 
Subt acţiunea unel temperaturi foarte înalte, care, însă nu se 
poate atinge încă, corpurile s'ar descompune toate în acelaşi 
element constituent, Protylul. Confirmarea deplină a teoriei uni- 
tare a materiei s'a făcut de puţin timp, În urma descoperirii 
unei clase de fenomene, care prin natura lor erau indicate să 
dezvâlue un numâr important de chestiuni in ceiace priveşte 
constituţia materiei, şi anume radioactivitatea. 


+ 
+ » 


Descoperirea radioactivităţii s'a făcut întimplător de câtre 
Becquerel în cursul unor cercetări întreprinse într'o chestiune cu 
totul de altă natură. In memoriul asupra razelor X, apărut în „Sitz- 
ungsberichte der Würzburger physik. medic. Gesetz din Dec. 1895, 
Rontgen afirma că porțiunea de sticlă din păretele tubului wa- 
cuum, cu care experimenta el şi care devenea fluorescentă în timpul 
funcţionării, părea a fi sediul emisiunii razelor X, a căror pro- 
prietăţi erau aşa de neobişnuite, capabile să străbată corpuri o- 
pace, să impresioneze plăcile fotografice şi să excite substanţele 
fluorescente. Ciţiva savanţi, printre care Henry, Niewenglowski 
şi Troost deduseră de aici că razele X s'ar produce printr'o e- 
misiune de raze invizibile, ce s'ar face în acelaşi timp cu emisi- 
unea razelor luminoase, de către corpurile fosforescente. Expe- 
riențele făcute de ei cu sulfură de calciu și sulfură de plumb, pă- 
reau că ar confirma această ipoteză, însă toate încercările făcute 
pentru a repeta experienţele au dat numai rezultate negative, Bec- 
piei făcea cercetări în acelaşi direcţie, servindu-se de sulfatul 

blu de uranil şi potasiu, şi descoperi că sărurile de uran im- 
presionează plăcile fotografice chiar în obscuritate complectă, în 
care se găsesc de foarte mult timp. Acest fapt arată că nu poate 
fi vorba de o restituire a energiei luminoase absorbită de sărurile 
de uran, ca în fenomenul obișnuit al tosforescenţii, ci restituirea 
s'ar face în urma unei variaţii de temperatură, subt forma de 
radiaţii, pentru care ochiul omenesc este insensibil. Determinindu- 
se cu îngrijire condiţiile în care se face resiltuirea de energie, se 
găsi că sărurile de uran emiteau în mod spontan şi continuu, 
fără intervenţia unor agenţi externi, radiaţii invizibile pe care 
Becquerel le numi raze uranice. 

După puţin timp, Schmidt şi Sklodowska Curle descoperiră, 
independent unul de celalt, proprietăți analoage la sărurile de 


STRUCTURA MATERIEI ŞI CORPI ISOTOPI 201 


thoriu şi, bazaţi pe un număr de experienţe, afirmară că e- 
misiunea radiaţiilor invizibile de către uran şi thoriu—fenomen 
numit de d-na Curie radioactivita.e—e o proprietate a atomilor 
acestor metale. d na Curie, determinind intensitatea de radiare a 
citorva minerale de thoriu şi uran, găsi că pechblendele provenind 
dela Pzibran sau Joachimsthal sint aproape de patru ori mai ac- 
tive ca uraniu, lar chalcolita (fosfat de cupru şi uran cristalizat) 
prezenta o intensitate de radiare de două ori mai mare, Prepa- 
rind în mod artificial chalcolita, d-na Curi» găseşte, pentru in- 
tensitatea de radiare, valori ce corespund cantităţii de uran pe 
care o conţine, încit se putea deduce că în chalcolita naturală se 
găseşte un element cu proprietăţi radioactive superioare uranului 
şi care, din cauza neinsemnatelor cantităţi în care se giseşte în 
mineral, nu putuse H separat cu ajutorul mijloacelor obişnuite ale 
chimiei analitice. Servindu-se de metodele de fracţionare, d-na 
Curie ajunge la separarea poloziulul ; în colaborare cu G. Bé- 
mont descoperă radiul, iar Debierne în 1900 descoperă actiniul, 
toate substanţe puternic radioactive. Obţinerea acestor corpuri re- 
clamă operaţii penibile şi foarte numeroase, incit dintr'o tonă de 
rezidiu de pechblendă (din care s'a extras uraniul) abia se obţin 
citeva decigrame de produse radioactive, a căror preţ din această 
cauză e foarte ridicat, un gram de radiu valorind aproape 2 mi- 
lioane de franci. 

Studiile amănunțite a numeroşi cercetători, printre care se 
disting soţii Curie, Crookes, Rutherford, Geiger, Reneger şi Royds, 
au arătat în ce constă particularitatea proprietăţilor radioactive ; 
ele emit neintrerupt trei feluri de radiaţii, cunoscute subt numele 
de raze a, f şi +. Razele a şi & se datoresc unet emisiuni de par- 
ticule foarte mici, încărcate respectiv cu electricitate pozitivă şi 
negativă, mici proectile, animate de viteze extraordinare, ce va- 
riază între 15.000—20.000 km. pe secundă pentru razele a şi între 
100.000 şi pănă aproape de 300.000 km. pe sec. pentru razele E, 
Particulele ce alcătuesc razele a au fost identificate cu ajutorul 
proprietăţilor lor, ca fiind atomi de heliu, avind o încărcare e- 
lectrică pozitivă de două ori mal mare decit acela a particulelor 
B care nu sînt decit electroni, definiţi ca cele mai mici cantităţi 
de electricitate ce se pot obține, numite pentru „aceasta quante 
elementare de electricitate şi cu ajutorul cărora sa stabilit teoria 

rpueculară a electricităţii. 
Wa Razele +, raid razelor X, sint mişcări ondulatorii, 
de natură electromagnetică diferind de razele luminoase numai 
prin extraordinara micime a lungimii lor de undă. 

Radioactivitatea apărea însă ca un fenomen extrem de com- 
plex, căci în afară de emisiunea celor trel feluri de radiaţii 2,6 şi 
~y, Dorn descoperi, în atmostera de vapori a soluţiilor sărurilor de 
radiu, un gaz în cantităţi foarte mici cu proprietăţi radioactive, 
destul de sensibil reacţiilor spectroscopice şi prezentind mari ase- 
mănări cu gazele nobile din atmosferă. O caracteristică a acestui 
gaz, numit niton sau emanaţie, apărea întregei lumi ştiinţifice ca 


EP VIAŢA ROMINEASCA 


o desminţire a principiilor fundamentale pe care se clădise între- 
gul edificiu al chimiei : conservarea şi indestructibilitatea elemen- 
telor chimice. 

Emanaţia inchisă într'un tub pentru analize spectroscopice, 
după o trecere de timp, dispărea complect, lăsind în loc un corp 
nou, heliu, uşor de identificat prin reacţii spectroscopice. Cerce= 
tările întreprinse cu scop de a se preciza dacă fenomenul de trans- 
formare a emanaţiei in heliu n'ar fi de cit consecința unei des- 
compuneri chimice, au dat rezultate negative. Pe cind toate reac- 
țiile chimice se produc intr'un timp determinat de natura corpu- 
rilor în prezenţă şi cu o iuţeală ce poate fi influenţată de agenți 
externi ca variaţii de temperatură, sau substanţe numite cataliza- 
tori, descompunerea emanaţiei se face în acelaşi mod intru limite 
de temperatură foarte întinse, variind dela—250' pănă la 1009, Se 
demonstra astfel că există o deosebire profundă intre fenomenele 
chimice, ce se produc între atomii corpurilor şi fenomenele de 
radioactivitate, ce au sediul în interiorul atomilor corpurilor, ne- 
fiind decit o desintegrare a acestora, după cum afirmă Ruther- 
ford şi Soddy în 1902, 

Studiul ingrijit al substanţelor radioactive a stabilit că des- 
compunerea lor se face în mod discontinuu, produsul de desinte- 
grare luind, pentru un scurt timp, proprietăţile unor noielemente 
radioactive, definite precis prin constantele lor fizice. Astfel se 
ajunse la cunoaşterea unui număr de 36 elemente radioactive, 

upate după raporturile lor genetice, în trei şiruri numite Uran- 
diu, Actiniu şi Thoriu, 

Necesitatea de a clasifica, pentru ușurința studiului, numărul 
mare de elemente radioactive, în același mod ca elementele obiş- 
nuite, ținindu-se seamă de periodicitatea ansamblului de proprie- 
sch fizice şi chimice a corpurilor în funcţiune de greutatea atomică, 
ridică problema cunoaşterii greutăților atomice ale corpurilor radio- 
active; însă piedici de neînvins păreau că interzic atingerea a- 
cestei chestiuni. Cantităţile extraordinar de mici subt care se pu- 
teau obţine cele mai multe dintre substanțele radioactive, ca şi 
scurta lor existență în mersul grăbit al desintegrării (elemntul 
thoriu C’ după o trecere de timp egală cu 10—" dintr'o secundă 
se reduce la jumătate din greutatea avută la început, prin emisi- 
une de pariicule ai erau piedici hotăritoare, pentruca să se re- 
nunţe la metodele obişnuite ale chimiei de determinarea greutăţii 
atomice. Plecind însă dela elementele ce se desintegrează cu o 
mai mică iațeală și care se pot obţine în cantităţi suficiente, s'a 
putut cunoaşte greutatea atomică a citorva elemente radioactive 
şi, tinind seama de modificările ce le aduce acestor substanţe emi- 
siunea razelor «, Ê, y şi de micile scăderi de greutate ce, conform 
teoriei relativităţii, le determină vasiaţiile de energie, cauzate de 
emisiunea celor trei radiaţii,—se ajunse la cunoaşterea cu destulă 
exactitate a greutăților atomice a tuturor elementelor radioactive. 


Ele au valori cuprinse între numerele 206 şi 238. Numărul res- ` 


trins de locuri pe care sistemul periodic al lui Mendelejefi il lăsa 


STRUCTURA MATERIEI ŞI CORPI! ISOTOPI 203. 


să fie ocupat de cele 36 elemente radioactive, cauză oarecare di- 
ficultăți clasificării lor. Descoperindu-se insă o perfectă identitate in- 
tre proprietăţile unor substanţe radioactive, care nu puteau îi separate 
nici prin cristalizări fracţionate repetate de mii de ori, se aşeza- 
ră acestea în grupe, aparţinind aceluiaşi tip chimic, numite ple- 
lade şi care au fost introduse cu uşurinţă în tabloul lui Men- 
delejeif. Membrii componenți ai pleiadelor fură numiţi de Soddy 
isotopi, iar caracterul lor de a avea proprietăţi identice căpătă 
numele de isotopie. 

S'a crezut cltva timp că noţiunea nou căpătată de isotopie 
ar găsi aplicaţie numai în domeniul radioactivităţii, însă rezul- 
tatele citorva cercetări făcute asupra corpurilor stabile, cu care 
se termină cele trei serii radioactive, păreau că desmint această 
credință. Elementele radiu F, thoriu D şi actniu D care în- 
chee seriile radioactive, au greutăţi atomice apropiate de acea 
a plumbului, iar în ceiace priveşte ansamblul de proprietăţi 
chimice şi fizice, prezintă o perfectă identitate cu cel al plum- 
bului obişnuit. In faţa acestor rezultate, Boltwood afirmă că a- 
ceste elemente sint izotopii plumbului, sprijinindu-se şi pe fap- 
tul că mineralele radioactive aparţinind aceloraşi vriste geolo- 
gice conția plumb în cantităţi proporţionale cu acele a sub- 
stanţelor E merită din care provin, iar mineralele mai vechi 
cuprind cantități mai mari de plumb. Mai tirziu Honigschmidt 
şi Richards au reuşit să arăte că plumbul obişnuit nu e decit 
un amestec, într'o proporţie constantă, a două elemente isotope- 


„plumbului, care se găsesc neamestecate în mineralele de u- 


ran şi thoriu, 7 

mr isotopiei la plumb, corp lipsit de proprietăţi 
radioactive, avu ca rezultat înlăturarea separaţiei absolute, ce se 
stabilise, între corpurile cu proprietăţi radioactive și corpurile 0- 
bişnuite. Faptul un corp radioactiv, prin emisiunea particu- 
lelor æ elimina atomi de heliu, prin desintegrarea atomilor, pro~ 
bează că în alcătuirea atomilor tuturor corpurilor se găsesc a- 
tomi de heliv, cu alte EE ed ër sonis Si emeng 

e să fie multiplu de acela a heliului care este d. 
wem ` erienţe facute anul trecut la lowe State College în A- 
merica de către Gerald Wendt şi Clarence Irion, pentru a veri- 
fica acest fapt, dădură rezultate afirmative, Producindu-se ară 
cărcarea unei mari baterii de condensatori, printr'un fir zi ad 
tire de tungsten (greutatea atomică e multiplu acelei a aa ra 2) 
intrun balon golit de aer, se atinge temperatura eam i 
29.000 de grade, ce provoacă distrugerea edificiului a om e 
al tungstenului, liberind particulele mici ce îl compuneau, atom 
de heliu. 
ite corpuri au atomii lor formaţi din asociaţii de ale a- 

Gett de heild cu un număr de atomi de hidrogen, incit en 
ficiul atomic al oricărui corp din punct de vedere al. greutăţ 
lui, ar putea fi reprezentat printr'o formulă d: formă : 


n atomi de hidrogen + m atomi de heliu 


204 VIAŢA ROMINEASCĂ 


n şi m fiind numere întregi, putind lua valori diferite incepind 
cu 0, 1, 2... Dacă există corpuri a căror greutate atomică să 
verifice relaţia de mai sus, sint altele ca magnezul, clorul, etc, 
a căror greutate atomică contrazice generalitatea acestei formule. 
Se recurse la următoarea explicaţie ce utilizează noţiunea de i- 
sotopie : corpurile, a căror greutate atomică nu ve: Dä relaţia, 
sint un amestec de corpi isotopi, a căror greutate atomică este 
conformă relației de mai sus. Aşa că numai dovedindu-se că 
magneziul, clorul, etc. po! fi separați intrun număr de corpi 
isotopi, se putea vorbi de realitatea alcătuirii tuturor corpurilor 
din grupări de atomi! de heliu şi hidrogen. 

Se începură numeroase cercetări in această direcţie, dar 
toate metodele întrebuințate mau dat nici un rezultat pozitiv. 
J. J: Thomson întrebuința un dispozitiv foarte sensibil, dar care 
păru să aibă o soartă asemănătoare încercărilor de mai înainte, 
cînd experimentindu-se cu gazul neon, acesta fu descompus in- 
trun amestec de dol corpi isotopi neonul și metaneonul. Rezul- 
tatul acesta era de natură să indice calea ce trebuia urmată, 
pentru a se ajunge la separarea corpurilor isotopi, Metoda lui 
J. J. Thomson, modificată de F. W. Asion, un cercetă'or în- 
drâzneţ dublat de un abil experimentator, devine un important 
mijloc de cercetare, cunoscut subt numele de metoda razelor 
canal. Descoperite de către Goldstein, razele canal sau pozi- 
tive se produc în timpul trecerii descărcărilor electrice prin tu- 
buri wacuum, atunci cînd presiunea din interiorul tubului este 
cuprinsă intre anumite limite. Dacă tubul de vid are catoda 
ehren în mai multe puncte ale suprafeței sale, atunci cînd tu- 

| funcționează, păretele de sticlă din dosul catodei devine 
fosforescent subt acțiunea unor raze ce pleacă dela anod. Mo- 
dul cum sint deviate aceste raze de către un cîmp electric sau 
magnetic, i a permis lui Wien să stabilească că razele canal 
sînt dațorite mişcării repezi a unor particule încărcate ca elec- 
tricitate pozitivă, a căror masă şi sarcină electrică sint egale 
cu acelea ale ionului de hidrogen, cunoscut din electroliză. 

Dacă se trece un fascicol de raze pozitive printr'un cimp 
electric, apoi prin unul magnetic a căror linii de forță sint pa- 
ralele, dar perpendiculare pe direcţia fascicolului de raze pozi- 
tive, acestea sufăr o abatere dela drumul rectiliniar primitiv, 
direct proporţională cu raportul sarcinei electrice la masa par- 
ticulel şi invers proporțională cu viteza cu care se mişcă ea 

Pentrucă deviația particulei încărcate pozitiv în cîmpul e- 


ectric este aer lar în cimpul magnetic E (E este sarcina e- 


lectrică a particulei, m masa ei şi v viteza cu care se mişcă), 
se poate alege intensitatea cîmpului magnetic aşa fel, ca par- 


ticulele avind acelaşi raport E să capete acelaşi deviare, încit 
să atingă o placă fotografică în diferitele puncte ale unul ace- 


STRUCTURA MATERIEI ŞI CORP ISOTOPI 205 


bag arc de parabolă; particule avind raportul E deosebit 


vor impresiona placa sensibilă în regiuni deosebite şi, cum iso- 
topele au mase atomice m diferite, se vor înregistra pe placa 
fotogratică deviații distincte pentru fiecare valoare a lui m, din a că- 
ror poziții se poate cunoaşte greutatea atomică a tuturor isto- 
r unui corp. 
SS Cu keent dispozitivului descris mai sus, care poartă nu- 
mele expresiv de «spectrogra! de masă», se dovedi că toate cor- 
purile simple, gazoase, care nu satistăceau relaţia amintită mai 
înainte, sint un amestec de isotopi, incit cela ce se numea 
pănă acum greitate atomică, este în realitate greutatea de com- 
lor. 
Ka nen pr NE a dispozitivului lui Aston, făcută cu 
scopul de a se întrebuința, în locul razelor canal, razele ano- 
dice, probă în mod pages pat meet teorici isotopelor, prin 
rea lor şi la corpurile solide, 
at = zu'tatul că isotopele, caşi corpurile simple ce nu sint, a- 
mestec de isotopi, au greutatea atomică reprezentată printr SS 
număr întreg şi aproape un multiplu a greutăţii EE d 
drogenului, care este 1.008, readuse in discuţie ipoteza lui sont; 
ce susținea că hidrogenul ar fi substanța primordială din ei 
artiformată materia. Dar în aceste condiţii heliul, care ar PRR și 
din asociareaa patru atomi de hidrogen, ar trebui să er ije S 
tea atomică 4032 şi nu exact 4 cum arată determină rd a 
mai precise. Aceste contradicții le înlătură teoria her ari tii, 
care admite că masa unui corp este o formă de presar ay A 
energiei pe care oconţine. Unirea unul număr de atomi Ă e 
drogen va avea de rezultat o scădere a energiei pe mânat 
veau la început, scădere i se end ege? Lari pre derre oe 
de energie, ceiace provoacă o micşorar AS bul 
hidrogen. Această explicaţie găseşte sp x m reagi erg 
Landolt, asupra scăderii în greutate a unu ai 
trec între diferiţii corpi ce-l comp 
Sege E Lage de mărime cu acele amintite 
po KEN de aceste cunoştinţi, Jean Perrin explică er 
nea energiei solare. Ea ar rezulta din asociarea alo zg en 
Zeeche pentru a da naştere Ce chimice, asociar 
importante de energie. 
şi Riet teoriei isotopelor găsesc sprijin Za er? e 
Artur: grec ZA reien E două corpuri 
E hidroge |, ı singurele ce se pot forma în con- 
sapie, SA si ierta 3, la gie se găsesc aceste gaze în 
a Se PT pr era eg timpurilor se vor forma toate 


l de 
către Fabry şi Bulsson și admis 
ir k Nebaltam deeg ef heliului ar lrebul a aibă același 
eeh tg heliul, aşa că nu poale avea o exislență reală. 


206 VIAŢA ROMINEASCĂ 


celelalte corpuri, pe care le găsim răspindite uniform In univers. 

inţele căpătate asupra structurii maleriei ne lasă azi 
să Întrezărim posibilitatea realizării încercărilor alchimiştilor, de 
transmutare a elementelor, prin transformarea în aur a oricărul 
corp. Totuşi cheltuelile de energie necesare atingerii acestor re- 
me freë nie p deea GG We aurului ob- 

nut, a ansmutarea elemen oate ită ca un m 

loc de îmbogăţire nu tocmai er EZ > 

Expulzarea electronilor de către substanțele radioactive, 
subt forma de radiaţii E ne arată că atomul ar fi ceva mai com- 
plicat decit o simplă aglomeraţie de atomi de hidrogen. Insă 
problema constituţiei interne a atomului nu putea fi soluționată 
cu ajutorul metodelor de cercetare directă; org ge putea a- 
Jonge la o reprezentare a atomului aranjind particulele a şi b, 
a bă rr a e erori m ră relevată de câtre fenomenele ra- 
dioactive în aşa explice proprietăţile generale ale 

materiei. J. J. Thomson încercă să alcătuiască un model de a- 
tom, care explica destul de bine multe din proprietăţile materiei, 
însă contrazicea o observaţie importantă, difuziunea particulelor 
a de către peliculele metalice prin care străbat, Modelul de a- 
tom propus de Rutherford care satistăcea şi această condiţie, 
dacă era acceptabil prin faptul că explica toate proprietăţile ma- 
teriei, din punct de vedere al electrodinamice! clasice a- 
“părea ca un sistem mestabil. Niels Bohr aju la o reprezen- 
tare a atomului ce a găsit strălucite veriticări experimentale, 
prinir'o admirabilă sinteză a teoriei quantelor a lui Max Planck 
şi a atomului lul Rutherford, 

In concepția lui Bohr, atomul este reprezentarea miniatu- 
rală a unui sistem planetar, format dintr'un nucleu central eler, 
“trizat pozitiv de dimensiuni extraordinar de mici (de ordinul 10—:* 
cm.) în jurul căruia se învirt, pe orbite circulare sau eliptice, un 
număr de electroni. Atomul astfel alcâtuit se imparte în trei 
regiuni distincte, în care îşi au sediul anumite proprietăţi ale ma- 
teriel, Regiunea electronilor dinspre exterior este regiunea pro- 
prietăţilor fizice şi chimice. Din această regiune, un număr de 
„electroni pot fi sustraşi atracției electřice a nucleului central, de- 
terminind astfel valența atomului. Emisiunea spectrului luminos, 
fosforescenţa şi fluorescența, îşi au origina tot în această regiune, 
rezultind din reîntoarcerea electronilor pe orbitele normale, ce e 
însoţită de o emisiune de energie, în urma îndepărtării lor de 
centru, de cătră diferiţi agenţi externi. 

Origina spectrului caracteristic al razelor Rontgen se gä- 
seşte în regiunea electronilor mai apropiați de nucleul central, 
unde işi au sediul proprietăţile radioactive şi unde este acumulată 
masa atomului, 

Atomul de hidrogen, după Bohr, este format dintr'un nucleu 
central avind o singură sarcină elementară de electricitate pozi- 
“tivă şi o masă de 1830 de ori mai mare decit aceia a electronu- 
„lui în jurul acestul nucleu se învirte un singur electron. Această 


STRUCTURA MATERIEI ŞI CORPII ISOTOPI 207 


alcătuire găsi o verificare însemnată, în explicarea particularită- 
Uer spectrului hidrogenului, cunoscute subt numele de seriile lul 


- Balmer. 


Atomul de heliu are ca nucleu particulele « cunoscute din 
radioactivitate, cu o dublă sarcină elementară de electricitate po- 
zitivă şi, pentrucă atomul de heliu e neutru din punct de vedere 
electric, trebue ca în jurul nucleului să se rotească doi electroni. 
“Continuind mal departe cu analiza structurii atomilor tuturor cor- 
purilor, se găsi că numărul de sarcini electrice pozitive, deci şi 
numărul de electroni al atomilor unui corp este acelaşi ca numă- 
ul de ordine al acelui corp în sistemul periodic al elementelor. 
Acest fapt descoperit de Van der Broek, permite cunoaşterea 
structurii tuturor atomilor, în special a acelor cu greutate ato- 
mică mare. 

Existenţa corpilor isotopi o explică teoria lui Bohr, ca flind 
datorită unor atomi a căror nuclee au aceiaşi sarcină pozitivă a- 
parentă şi deci un număr egal de electroni ce se rotesc impre- 
jurul acelui nucleu. Dar de aceşti electroni depind proprietăţile 
fizice şi chimice ale atomilor, încît atomii avînd acelaşi număr de 
electroni vor avea proprietăţi identice. Isotopele nu vor diferi de 
cit prin acele proprietăţi care depind de nucleul central, şi anume 
masa şi proprietăţile radioactive, 

rea isotopelor sa făcut utilizindu-se In dispozitivul 
lui Aston numai diferențele de citeva unităţi între masele lor, lar 
isotopele corpurilor radioactive sint caracterizate foarte bine prin 
vitezele lor diferite de desintegrare. 

S'a văzut că teoria isotopelor readuse în discuţie ipoteza lui 
“Prout; ea căpătă un sprijin însemnat în urma cercetărilor lui 
Rutherford, asupra propagării particulelor prin mediile gazoase. 
Particulele a ce sint animate de viteze extraordinare, străbătind 
prin gazul azot, întilnesc în drumul lor moleculele gazului, cu care 
se ciocnesc. Dar ciocnirea violentă, rezultată astfel, provoacă de= 
sintegrarea moleculelor gazului, care pun în libertate particulele 
ce le alcătulau şi care nu sint altceva decit nucleul atomului de 
hidrogen. Caracterul de generalitate a acestor rezultate modifică 
ipoteza lui Prout în sensul că numat nucleul pozitiv al 
atomului de hidrogen intră în alcătuirea nucleului oricărui 
alt atom al diferitelor corpuri, la care se adaugă un număr 
determinat de electroni. In modul acesta structura materiei se re- 
duce în ultimă analiză la un editiciu complicat, la a cărui con- 
strucţie iau parte electronii şi nucleii atomilor de hidrogen, 


protonii. 
G. Şiadbei 


Din alte vremuri 


V. G. Morţun 


Cu Vasile G. Morţun mă înrudeam de două ori: şi de pe 
mamă și de pe tată. 

Mama mea, Maşa, şi cu lordachi, tata lui Vasilică, erau 
veri primari; bunicul meu, Banul lancu Borş, dela Bâdiliţă, şi 
Zoita lui Vasile Morţun, dela Cămirzani, bunica lui Vasilică, erau 
fraţi, fr ai lui Kirlak Borg, care la 8 lanvar 1787 se Însurase cu 
Heana, fata lui Vasile Ciurea dela Timpeşti, lingă Folticenii de 
astăzi. Kiriak era fiul lui Ilie Borş, mort la 1791, care ținea pe 
Ileana, fata lui Toader Bâdiliţă, portar de Suceava, iar Ilie era 
fiul unui Borş care s'a călugărit, primind numele de lerofieiu, 

la 1742 a fost ales episcop al H-şului, unde a păstorit până 

moartea lui, întimplată în anul dela Hristos 1752. Şi lerofteiu 

se trăgea din Andrea Bors de Budafalwa, „milites: Sathmarien- 
sis“, cum îl numeşte hrisovul împăratului Rudolf IL, dat în Praga 
la 1580, şi prin care i se recunoaşte titlurile de nobirță şi i se 
fixează blazonul. Diploma aceasta latinească, o frumoasă piele de 
viței, o păstrâm ca o mărturie a unui trecut din care nimeni nu 
ințelege să tragă niciun folos şi deci nu poate supăra pe nimeni. 
In înrudirea noastră de pe tată, avem un strămoş comun 

din care ne coborim. Străbunica mea, Nastasia lui Neculai Mor- 
tun, din Budeni în Bucovina, fata lui Ioniță R -şca, zis şi Di- 
cul, şi cu Vasile Morţun, bunicul lui Vasilică, erau veri primari. 
Oricit mi aşi răscoli cenuşa amintirilor, nu-i chip să scot 

la iveală cea intăiu cunoştinţă a mea cu Vasilică Morţun. Ţin 
minte lucruri de pe cînd eram numai de doiani; văd, ca într'o 
oglindă, figuri din vremurile acelea, dar el nu răspunde la cer- 
cetările mele. ŞI, cu toate acestea, ne-am intilnit în prima noa- 
stră copilărie ; venea în Folticeni adeseori, la bunica lui, pe care 
parcă o zăresc in fundul patului, o mină de femee, îmbrobo Jită 
cu tulpan alb, cu mărgenile de mărgele, Despre drumurile lui, 
cu moşul lordachi, mi-a vorbit de atitea ori, şi cu atita duioşie; 


DIN ALTE VREMURI 209 


mi-a spus chiar amănunte din viața mea de copil, dar eu nu-l /.: 


țin minte. 


Mai tirziu am auzit vorbindu-se în casă la noi despre isl 
prăvile lui Vasilică la Paris. Se şoptea cu groază, în famili er 
că „nenorocitul“ işi face neamul de ris, că-i actor, că joacă Hr 


un teatru de mina a treia şi că mînincă în ticăloşii banii A 
ciți de bietul tată-său. $ Hë nii mun 


lată însă o lovitură de trăsnet: Vasilică e socialist şi xX 


scoate, la Paris, revista „Dacia Viitoare“, in care atacă pe li- 
berali, atunci — în 1883 — la cirma ţării. 

Parcă-l văd p moşul Manolachi Morţun, frate cu tata lui 
Vasilică, gesticulind şi uitindu-se aspru la mine, ca şi cum ar fi 
vrut să mă hipnotizeze ; iar tata, „Moşul Petrachi“, cum îi spu- 
nea Vasilică, ridea şi nu era de loc scandalizat de „ticăloşiile* 
nepotului. Vezi că tata avea un suflet revoluționar şi pricepea 
că omul trebue să meargă alăturea cu vremurile, nu împotriva lor. 

In „Dacia Viitoare”, Morţun scria subt pseudonimul „Span- 
cioc“; şi articolul „C. C. Petrachi Sgangură“, în care zugrăvea 
pe tată-său, a scandalizat pe toată lumea, afară de tatăl meu, 
care făcea haz şi mă punea să-i cetesc „boroboaţa“ lui Vasilică. 

Spancioc spunea lucruri de acestea : „C. C. Petrachi Sgan- 
gură are şasezeci de ani impliniţi la Sf. loan Botezătorul. E 
născut in Fălticeni dintr'o veche familie rominească, de locul ei 
din Bucovina. 

„Din pricină că erau mulţi la părinţi, zece inşi, averea, 
care de altminirelea era măricică pe vremea aceia, trecu mai 
toată întru creşterea celor şase frați pela Academia din laşi şi 
gospodăria celor patru fete. 

„Mai pune, pe lingă asta, că răposatul CC Vasile Sgan- 
gură, tatul lui C. C. Petrachi, era mină spartă şi cam berbant, 
H plăceau femeile şi cărţişoarele,—şi veți pricepeccă nu e lucru 
de mirare dacă C. C. Petrachi, cind a văzut limpede în lume, 
nu găsi nimica sau mai nimica de luat din averea părințască“. 

Moşul Manolachi schimba feţe, cînd auzea cum vorbeşte 
Vasilică despre bunicul său. Și bunicul acesta mai avea în tir- 
gul nostru încă un fiu, afară de Manolachi, şi două fiice, şi 
nepoți şi rubedenii ; şi un netrebnic scrie, negru pe alb, că Va- 
sile Morţun, fiul lui Lupu Morţun dela Cămirzani, vestitul Lupu, 
insurat cu Măriuţa lui Vasile Lină dela Leucuşeşti, boer vechiu, 
serie că Lupu era berbant, că-i plăceau muerile şi cărţişoarele ! 

Dar nebunul acesta il compromite pe tată-său până şi în 
ozhii lui lon Brătianu, E partidului liberal-naţional, printre 
fruntaşi! căruia era şi lordachi Morţun dela Roman, acest Pe- 
trachi Sgangură, de care-şi bat joc nişte descreeraţi. 

Ce va fi zis Brătianu, dacă vre-un binevoitor îi va fi des- 
chis ochii să vadă ce fel de partizan are la Roman! Despre el, 
chiar ful lui scrie aşa: 

„Politică C. C. Petrachi face cît şi ceilalţi şi ca şi ceilalţi 


boeri moldoveni. e 


e e. pm 


hardt 


-f 


g 


210 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Conservator, subt Catargiu, a înlesnit răsturnarea cabine- 
tului său la 76, cînd cu rudele şi alegătorii dumisale siguri a 
votat pentru candidatul liberal, cu toate că candidatul guvernu- 
lui era el Însuşi. 

„Liberal, vr'o trei ani; găzdul timp de doi ani de zile 
pe prefectul fracţionist de pe vremea lui Vernescu, apoi cînd 
aceştia scăpară frlele cîrmuirei, fără ştirea sa se trezi iarâşi li- 
beral, Şi nici azi nu-i vine a crede că a fost timp de doi ani 
i Ce ela „Binele public" şi că a votat chiar peniru candida- 
tul lor. 

„Acuma e liberal, dacă nu dintre cei mai convinşi, dară 
fără doar şi poate dintre- cel mai neinteresaţi“. 


Cu ce pof'ă ridea tata! 

lar Moşul Manolachi, ţinind în mină „Dacia Viitoare“, ne 
privea peste ochelari, clătina din cap şi, amârit peste fire, 
exclama : 

— Ascultaţi, mă rog, ce scrie păcătosul |... Ce are să zică 
Brătianu |... 

ȘI cetia, cu multă minie: 

„Dar toate aceste supărâri îs trecătoare. C. C. Petrachi 
nii-şi face atita singe rău, pe cht crede lumea, de politică şi a- 
legeri; astea-s chițibuguri ai floare la ureche pentru el. Bietul 
romin are alt necaz mai mare, alt năduh mai amar: are un drac 
de băet, căruia i-o intrat gărgăuni socialişti în cap şi care po- 
meneşte de împărțirea pămîntului. 

„Şi doar cată el într'o părere, prin vorbe bune şi sfaturi 
părinteşti, să-l scoată din calea râtăciță în care a intrat. Dar 
geaba,—cu cît vremea trece, cu allt amarul lui creşte, căci vede 
că trintorul o ţine una şi bună, face to! după capul lui. 

„După fiecare sladă, căci toate vorbele-i blinde şi sfaturile 
părinteşti se sfirşesc în sfezi, C. C. Petrachi stă zile întregi po- 
somorit şi dus pe ginduri; nu mai vorbeşte cu fecloru-său de=- 
cit din cînd în cind, şi cite două-trei cuvinte. 

„Ohturile şi ahturile lui destăinuese chinurile ce-l muncesc ; 
căutăturile-i mihnite se afundă în (văzduh şi parcă caută un răs- 
puns vecinicei întrebări ce-şi pune: „Cum se face? Cum se 
poate? Ca fecioru' meu să iasă aşa de uşor la minte? Să aibă 
şi gărgăuni ? Apoi gindirile-i răsfoind vremile trecute, îşi amin- 
teşte de socru-său; ş'atunci oftează mai din greu, şi-şi zice 
plin de amărăciune: „Samână bunicu-săul... li bunicu-său în 
picioare |..* 

„Are să rămile calic!.. Pe cind cine ştie ce 
va aciua În căsuţa clădită de mine şi va avea pămi 
gonisite prin sudoarea front mele... Are să rămie calic!* 

Toţi membrii familiei erau îngrijoraţi de soarta ce-l aştepta 
pe bietul Vasilică, şi tremura inima tuturora cind își aminteau 
că un frate al lui, cu care era împreună la liceul St.-Barbe din 


lat se 
le a- 


DIN ALTE VREMURI 211 


Paris, a legat şcoala de gard şi s'a angajat la un circ, unde 
se producea cu ceilalți colegi ai lui de meserie, 

Unul pe scena unul teatru, celalt pe trapezul unui circ! 
Doamne, Dumnezeule ! .…, 

Familia punea la cale cum să-l întoarcă pe fiul rătăcit 
la calea adevărului, dar unul dintre ei, moşul Miltiade Kyriacos, 
i-a convins câ orice incercare era zădarnică, 

Miltiade, grec din insula Andros, venise de tînăr în Mol- 
dova la moşia Hociu din ţinutul Sucevii, pe care o ţinea în 
arendă un frate al lui mai mare; şi plăcindu-i la noi în ţară, 
nu s'a mai întors în patrie, şi s'a însurat cu Anica, sora Mor- 
ţuneşiilor. Ca moș al lui Vasilică, s'a crezut îndreptăţit să-i a- 
tragă atenţia asupra nebuniilor ce face şi, Intro lungă scrisoare, 
îl dojenis=. Răspunsul ce a primit, l-a lecuit, şi la sfatul ce-l 
ținea familia, Mitiade a arătat scrisoarea următoare, care le-a 
„curmat orice năzuinţă de îndreptare: 


Moșule dragă, 


Am primit epistola matale şi am cetit-o cu mare băgare 
“de samă, şi iată ce zic: 

„Vorbă lungă sărăcia omului“, 

— Eşti liberal, 

— Sint soclalist. 

— Crezi în Dumnezeu. 

— Nu cred decit în ceiace sint sigur că există, 

— GE eegen sg bine. 

— Cre merg rău. 

— Ceai ză e bine ca Gg să muncească şi să nu aibă şi 
altul să profite de munca lui, fără multă osteneală. 

— Cred şi vreu ca [fiecare să aibă n nn osteneala lui, etc, 

Vezi că nu ne putem înţelege; de acela să nu mai vorbim 
deocamdată, căci ee doi oameni sînt adevărat convinşi decele 
ce spun şi ideile lor sint aşa de epica cum sint ale noa- 

ste putinţă de a se înţelege prin scris. 

Eu plec desară în ţară. pere ca L tg n Roman 

eliniştesc prea tare şi nu mt disp 
vn ag jo meritul Aa a continua lucrarea începulă, cu toate 
că de departe sau de aproape volu fi veşnic cu ea şi gindirile 
ce caută să propage. 


op 
llalele mele îmbrăţişări. 
La revedere şi arată la toţi filiale Ka eh 


1883,14 | 2 Februarie 
Paris 


ce s'a întors în ţară, ne-am întilnit în laşi. 
SE o zi posomorită şi friguroasă. Coboram scă= 
“zile  otelului Traian şi el tocmal le urca. Ne-am oprit şi m'a 


Antrebat ce fac. 


21 2 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Eu nu făceam tocmai bine:de vre-o doi ani mă chinuiam: 


să trec, preparat în particular, examenul de clasea a şas=a de liceu, 
şi nu mal izbuteam. l-am spus necazul meu; şi Vasilică, zim- 
bind frumos şi privindu-mă cu ochii lui aire, ma sfătuit să 
dau dracului şcoala, cu care-mi pierd cei mai frumoşi ani ai 
vieţii. Mi-a indicat o întreagă bibliotecă pe care să o cetesc. 
„Fă-ţi o cultură generală, şi nu-ți mai bate capul cu toate 
prostiile“, 

Era uşor lucru pentru vărul Vasilică să dee astfel de 
sfaturi, cind tată! său era putred de bogat. Tată! meu însă 
trăia din munca lui de avocat, și numai eu știu de cite ori ple- 
cam cu intirziere la şcoală, pentrucă nu prea erau bani încasă. 
Nu i-am urmat sfatul; dar vorbele lui tot m'au influenţat, şi 
socotind „prostii“ învăţătura din liceu, tot întirziam cu exame- 
nul de clasa a şasea. 

In 1885 apare, în Bucureşti, „Drepturile Omului“, ziar so-- 
cialist. Morțun mă recomandase şi pe mine tovarășilor lui; şi 
astfel am devenit colaborator al gazetei. Cel întăiu articol, care 
mi-a atras oarecare laude din partea lui Morţun, a fost o nuvelă: 
„Maica Serafima“, publicată sub inițialele A. P. G, Gazeta mi-a 
publicat apoi o serie întreagă de nuvele şi nişte corespon- 
dente din tirgul nostru, din care una a tulburat liniştea Poliţiei, 
ale căreia isprăvi, nu tocmai cinstite, le dam în vileag. Pe a- 
tunci tata era „la putere“, — cum se zice în limbajul obişnuit, 
— Şi cu toate că ceilalţi politiciani H atrăgeau atenţia asupra 
inexplicabilei mele purtări faţă cu tidul, nu mă dojenea. EI 
era doar admirator şi prietin al lui C. A. Rosetti. 

In oraşul nostru eram ciţiva prietini ai gazetei „Dreptu- 
rile Omului“ ; eram toţi elevi, imprâştiaţi în cursul anului A 
la diferite şcoli din țară, şi ne întilneam numai tn vacanţă. Eu, 
însă, care parcă urmam statul lul Morţun, Imi petreceam vre- 
mea pe acasă, şi nu-mi băteam capul cu prostiile din cărțile de 
şcoală. Imi făceam o „cultură generală“, vorba lui Vasilică. 

Cu prietinii mei” pusesem la cale o gazetă socialistă, care 
trebuia să apară în Folticeni. La fonduri nu ne gindeam, deşi 
niciunul dintre noi mu eram în stare să scoatem cheltuiala pri- 
mulul număr. Cel mai bogat dintre toți, eram eu, care nu a- 
veam niciun fel de avere şi niciun venit. Ceilalţi, Evrei, erau 
fii de meşteşugari, care-și tiriiau zilele ca vai de ei, Totuşi 
voiam să schimbăm temeliile societăţii. Ca să scoatem gazeta, 
ne bizulam pe bunătatea tipografului Saidman, un om foarte 
muncitor, care-mi mai făcuse credit şi altădată, la alte incer- 
cări de publicitate, N: trebuia însă sprijinul moral al unuia 
dintre şefii mişcării. Prietinii mei, cunoscind legăturile mele cu 

fon, l-au indicat pe el ca naş al gazetei noastre: Morţun 
is org să iscălească primul articol, cu care să deschidem focul 
uptei. 

In vremea aceasta vine Vasilică în Folticeni. H expun pro- 
ectul nostru şi dorinţa ca să ni scrie articolul-program, pe: 
care mi-l şi tăgădueşte, pe adouazi, 


DIN ALTE VREMURI 213 
BEE 43 


Adun prietinii, care ar H dorit să aibă fericirea de a cu= 
EEN personal pe „şef“, le spun bucuria; şi aşteptăm talis- 
mån be 

Adouazi primesc o scrisoare dela Morţun. Articolul]... 
Deschid plicul şi cetesc ` 


„Arthur dragă, 


Am o durere de cap nebună şi după o depeşă primită azi 
desdedimineaţă imi ie peste putinţă să nu plec la 4 la laşi.— 
Cu cea mai mare părere de rău mă văd pus în imposibilitate 
de a-ţi face ceia ce-mi ceri şi ce ţi-am promis, regret din su- 
flet, căci cauza ie comună ; dacă poţi vină pe la 1 jumătate la 
mine şi vom vorbi despre articol. 

Al tău văr, V. G. Morizun. 

Salutările mele la toţi V. G. Ms. 


Atunci nu voiu fi priceput pricina durerii de cap, care l-a 
impedicat de a scrie articolul făgăduit, cu atita ușurință ; astăzi, 
însă, am bănueli că n'a voit să ne dee concursul ce-l! ceream, 
Poate că mă considera prea copil, nu avea incredere în grupul 
nostru. şi nu voia să-şi compromită numele, 

Morţun era un sentimental. El avea intuiţia că există o 
nedreptate la baza organizării sociale şi s'a lăsat tirit în curen- 
tul unei mișcări, pe care a acceptat-o cu inima, fără să o fi 
trecut prin laboratorul minţii lui. 4 

ortun nu a fost un cărturar al socialismului. Cind m'a 
îndemnat pe mine să-mi fac „o cultură generală“, a înţeles să 
frunzărese citeva cr, din a câror cetire poţi să capeţi noţi- 
uni vagi despre feluritele şi vastele manifestări ale înteligenţii 
omeneşti. 

Merin privea chestiunile sociale numai din laturea lor 
sentimentală, EI nu le pătrunsese prin studii şi meditații înde- 
lungate, şi nu avea convingerea temeiniciei teoriilor socialiste. 
De aceia În primele lui manifestări din „Dacia Viitoare“, arti- 
colele lui Spancioc ating lucruri comune, care pot face să zbir- 
nile coardele inimii, să te îndigneze, să te revolte, pe care le 
poate serie oricine ştie să mînuiască un condeiu, fără să fiè un 
cunoscător, un teoretician al socialismului. In această revistă, 
Morţun a făcut numai literatură. Isprăvile unui comisar din 
Roman, durerile lui cuconu' Petrache Sgangură,—sint articole li- 
terare ; „Cronica Daciei” este un reportaj gazetâresc; cronica 
teatrală din Paris nu are nici-o legătură cu socialismul. Mai pe 
urmă, cînd se asociază cu d, loan Nădejde la conducerea revis- 
tei „Contimporanul“ din en rezervă partea literară, iar în 

Socială“ n’a scris nimic. 
doe ef fost prietin cu el o viaţă întreagă. Ne-am întîlnit de 
atitea ori, am vorbit ceasuri întregi, dar niciodată nu am schim- 
bat un cuvint despre ideile care s'ar fi părut că ne inlânţuesc 


sufletele, 


214 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Despre teatru și pictură, în special, vorbea cu mult drag. 
Intr'o vară m'am dus la Roman, cu un văr al meu, Eu- 
gen Teodorini, care era văr şi cu Morţun. Bunica de pe tată a 


Eugen, bunică şi a vestitei cîintăreţe Elena Teodorini, și cu- 


bunica mea de pe tată erau surori: fetele lui Morţun din Bu- 
covina. Vasilică ne-a invitat la masă la un restaurant, unde 
era stapină o prea frumoasă femee, o brunetă care trebue să 
fi făcut multe victime printre romaşcani, şi pe care socialistul 
meu o privea cu mult nesaţ. Atunci mi-a povestit el geneza co- 
mediei „Deputatul pălmuit“, pe care o tipârise in 1882, 

E 1 Melhisedek al Romanului era prietin cu lor- 
dachi Morţun, tata lui Vasilică, în casa căruia venea adeseori. 
Episcopul era un om cult, pe care-l interesau şi alte chestiuni, 
afară de canoanele bisericeşti. Discutind cu Vasilică despre 
teatru, înaltul prelat îşi exprima mirarea că nu s'a scris nici-o 
piesă în care să nu figureze măcar o femee, şi se întreba dacă 
este vre-o lege estetică sau vre-o necesitate inexorabilă, ca în 
jurul femeii să se învirtă orice acţiune pe scenă, caşi fn roman. 

Ca răspuns, e citeva zile, Morţun i-a cetit piesa „De- 
putatul Pălmuit“, în care „fusta” nu apare pe scenă. 

Mirajul vieţii politice (i fascinează pe Morţun. 

In „Dacia Viitoare“ îşi varsă tot desgustul pentru ocupa- 

aceasta, destul de rentabilă. Un articol despre Eminescu, 
îl începe aşa : „Politică | Politică! hidră cu zeci de capete, uri- 
aşă cu lungi braţe. Tot ce naşte, tot ce viază, tu pe dată îl 
înăduşi şi pe dată îl sugrumi, Eşti pecinginea vremurilor noas- 
tre, Nimic nu atrage, nimic nu incintă, ca tine. Tu dal azi ran- 
guri şi mărire, tu dai cinste celor ce n'au. Prin tine demagogii 
laţi în vorbe, mici în fapte, ajung miniştri, ghinarari; prin tine 
un C. Lecca azi e om de samă, ministru de visterie şi paşă în 
Bacău; prin tine gogomanii de tot soiul trec de oameni prea is- 
teți, Onoare ţie, căci eşti stăpina noastră”. 

Demagogi Jop în vorbe, mici în laies şi, cu toate a- 
contea; pans. lui manifestare în politica militantă a fost un fapt 

magogle. 

Şi-a pus în, gind să se aleagă deputat, şia izbutit. Ca să 
facă propagandă, in judeţul Roman, unde avea atiţia sorţi de 
izbindă, a scos o gazetă pentru popor, căci candida la colegiul 
țărănesc. In gazeta aceasta, Întitulată „Ciocoiul“, mărturiseşte 
alegătorilor că el se trage din pătura țărâneas spunind că 
strămoşii lui au umblat în opinci, Afirmarea aceasta era un 
act de dema , pentrucă În vinele lui Morţun curgea sîngele 
celor mai vechi familii din Moldova, 

Deputăţia lui Morţun a fost în dauna înjghebării socialiste 
din lași. „Partidul” îşi afirma existența, pentrucă avea un re- 
prezentant în Parlament, Dar oarecare concesiuni, platonice 
chiar, făcute de Morţun guvernului, au inceput să nască bânu- 
et printre unii „tovarăşi“, care se temeau să nu fie tiriţi în 
tabăra diametral opusă principiilor socialiste, Pe atunci doar 


DIN ALTE VREMURI 215 


gersemi liberal începuse goana În contra socialiştilor şi con- 
a, din cluburile dela sate, Constituția, pe care o considera 
carte  subversivă. 

Morţun era prea inteligent, prea fin, ca să nu fi putut 
en oas mocnea în sufletele celor grupați în jurul lui. Ca 
să mai des în contact cu el, şi-a închiriat casă în laşi, unde 
venea aproape in fiecare săptămină. In Sărărie, în biblioteca 
lui bogată, cu cărţi legate frumos tocmai la Bruxelles, ne in- 
țilneam În zile anumite. Un samovar mare îşi cînta cintecul care 
ne amintea că Prutul nu-i departe, dar cealul fierbinte nu izbu- 
tea să încălzească inimile unora dintre noi. Morţun era drăguţ, 
impăcluitor. Firea lul blindă şi sutletu-i larg, nu corespondeau 
instinctelor agresive, necesare poate pentru a mişca mulţimea. 
In discuţiile literare asupra articolelor pentru „Contemporanul“, 
el nu ataca pe nimeni,nu jignea, prezum făceau alţii —din care 
pricină s'au iscat multe supărări. Intrunirile din casa lui 
Morţun ar fi fost tolerate şi în Rusia Țarului; erau mai mult 
şezători literare, care se şi încheiau cu frumoase bucăţi cintate 
de Cristea G:orgescu, un bas profund, care ar fi ajuns departe, 
dacă sar fi ţinut de muzică. La Intrunirile socialiste din laşi, 
la care se adunau citiva mahalagii și elevi mai îndrăzneţi, Mor- 
tun nu vorbea; el îndemna pe alții să facă proseliţi. In jurul 
loi ne atrăgeau alte calităţi, cu care era înzestrat cu prisosinţă; 
il iubeam, pentrucă era „Vasilică Morţun“, omul cel mai sim- 

atic şi mai captivant din toată lumea pe care o cunoşteam. 

oclalistul şi mai cu samă „deputatul“ ne interesa mai puțin. 
Cind pleca din laşi, la Cameră, îl conduceam la gară, îi făceam 
ovaţii, dar nu aveam înaintea ochilor noştri, în mintea noastră 
şi în sutietul nostru, pe „deputatul“ Vasile Morțun, 

Sentimentali, ca diasul, mai erau şi alții, care nu-şi per- 
duseră timpul rumegini „Capitalul“ lui Karl Marx, evanghelia 
socialismului, şi care cunog'eau această carte numai din auzite, 
nici măcar din văzute. Aceştia ajunseseră la concluzia câ socia- 
lismul, cel puţin pentru ţara noastră, este o farsi; şi de acela 
unii dintre noi ne-am alaturat pe lingă Beldiceanu și Gruber, 
părăsind gruparea dela „Contimporanul“, fără a rupe relaţiu- 
nile prietineşti cu Morţun, pe care însă şi eu îi vedeam tot 
mai rar. 

Cu cit trecea vremea, cu atit Morţun se apropia mai mult 
de partidul liberal; şi gruparea dela laşi se lăsa ademenită de 
opintirile deputatului ei, care susținea că între partidul liberal şi 
cel conservator, era or trebue să dea tot concursul celui intáiu, 
părere pe care numai Gherea n'a admis-o, dintre fruntașii par- 
tidului socialist. 

Ne mai avind nic! un rost şederea lui Morţun în laşi, s'a 
strămutat la Roman. Se vede însă că politica începuse a-l plic- 
tisi; şi prin lanuar 1890, după moartea lui Creangă, venind el 
în laşi, pentru a se înțelege cu A. D. Xenopol şi Gruber, în 
priv.nţa editării scrierilor povestitorului, cind l-am intrebat, în 


216 VIAŢA ROMINEASCĂ 


casa lui Gruber, ce mai face la ţară, mi-a răspuns prin trei cu- 
vinte care mi-au părut aşa de stranii şi pe care nu pot să le 
uit: „Je fais d'argent...“ 

ac banil.. Dacă ar fi spus: „Cheltuesc bani făcuţi de al- 
tul“, sar fi potrivit mai bine. 

Inghiţirea zar rar lui Morţun de cătră partidul liberal 
era numai o chestie de timp; şi ne aşteptam din zi în zi s'o 
vedem înfăptuită. 

Nu-mi aduc aminte În ce an, făceam revelionul în casa 
moşului Manolachi Morţun, Trezuse miezul-nopţii ; şi pe cind se 
ridica un toast in sănătatea bătrinului, a sosit o telegramă. Nu 
era o felicitare: Vasilică: Morţun chema la Bucureşti pe moşul 
Manolachi, senator de Suceava. 

Bătrinul a zimbit cu satisfacţie. Eu am bănuit ce se pe- 
trece, şi aşa a fost: té făcea moşului dar de anul nou, 
Închinarea steagului socialist în faţa partidului care, de atitea 
ori, Îl călcase in picioare. 

Ministrul Vasile Morţun era tot atit de gentil caşi Vasi- 
lică de odinioară: prietinia noastră nu a fost ştirbită prin mă- 
rirea la care ajunsese. 

Intr'o vară il intilnesc pe peronul gărei Mărăşeşti. Mă ur- 
casem din Focşani, şi nu ştiam că la coada trenului se legăna 
un vagon ministerial. Morţun s'a desprins din grupul de ofi- 
ciali care-l azan, a venit la mine, mia Imbrăţisa t şi m'a luat 
Ba TA onul ech EN Roman gel ch Coen mra. vorbit 

espre ju uceava, pe care-l iu care- au 
amintirile « tre ai ge 

Era ocazia cea mai nimerită ca să obţin dela ministrul 
lucrărilor publice o înlesnire pentru judeţ. 

Prin Folticeni trece şoseaua naţională, erof încă de Mi- 
halache Sturdza, şi prelungită în vremurile noastre până la 
vama Buneşti, pe foasta graniţă care ne despărțea de Buco- 
vina; la eşirea din oraş era un geck, prăpăstios pe care, în 
timpul îngheţuşului, şi al lunecuşului, mulţi săteni işi primejduiau 
vitele. I-am arâtat nevoia unel variante, ferindu-mă să-i spun 
că aveam şi cu un interes personal, care mă îndemna să inter- 
vin: tot pe drumul acesta mă duceam şi eu lar mea. 

Pe mulţi îi auzisem tinguindu-se că Morţun uită făgăduin- 
tile tot aşa de grabnic, precum I2 face. Mă aşteptam să aibă 
acelaşi soartă şi varianta spre Buneşti. N'au trecut însă nici 
zece zile, şi în trenul spre Dolhasca îşi ducea un sul de hîrtie 
de desemn inginerul judeţului, care ac ordin ca de urgență 
să d prezinte la Minister cu planul variantei. Şi varianta s'a 

c 

Dragostea de familie nu i-au instrăinat-o preocupațiile po- 
litice şi vaza, din ce în ce mai luminoasă, în 

O pildă: mătușa lui, Ana Kyriacos, a murit asasinată; 
nişte hoţi s'au introdus noaptea în casă, au aşteptat până a ve- 
nit stăpina, la care credeau că vor gâsi cheile dela lada de 


DIN ALTE VREMURI 217 


fier, şi au gituit-o. L-am anunţat pe Morţun, şi adouazi a ve- 
nit în Folticeni, cu un întreg personal polițienesc din Bucureşti, 
dar CN nu a făcut nicio ispravă: făptaşii nu au mai fost des- 
coper 

In August 1914 ne-am întîlnit, pentru ultima dată, la fn- 
mormintarea vărului său, George Morţun, fiu al lui Manolache. 
Eram cu prietinul Mihail Sadoveanu la Cămirzani, moşie mor- 
țunească, unde trupul neînsufleţit al unui om de inimă s'a co- 
borit alăturea cu înaintaşii lui, cind semnalul unul automobil 
ne-a vestit că vine Vasilică, dela Roman. Na plins, dar în 
ochii lui era zugrăvită toată mihnirea care-l năpădise sufletul. 

In drum spre Folticeni, Sadoveanu l-a întrebat de crede 
că vom scăpa de războlul care începuse în Occident,—şi Mor- 
In s'a arătat foarte pesimist. 

in timpul războiului nu ne-am mai văzut; şi cel din urmă 
semn de viaţă din partea lui a fost în lunie 1919, cind la 
moartea unei mătuşe, soră a mamei mele, mi-a telegrafiat din 
Bucureşti aceste cuvinte care zugrăvesc omul: „Unul cite u= 
nul se duc bâtrinii pe care din copilărie îi aveam aproape de 
inimile noastre. Te rog să arăţi gr, j familii jalea de care 
mă simt cuprins prin moartea scumpei Liza Dimitriu”. 

N'a trecut mult, şi aceiaşi jale ne-a cuprins pe noi, cind 
am aflat că Vasilică Morţun a luat drumul veşniciei, spre cei 
aproape de inima lui. 


Artur Gorovei 


Metamorfoză 


Cărările cen van am străbătut, 
Alcătuind reţeaua minunată, 

Mi s'au tălat, lăsind-o destrămată... 
Zug mine toat: vocile-au tăcut, 


Sint umbra celei care-a fost odată... 
Inchid în ochi doar stele ce-au căzut. 
Mă proectez simbolic pe trecut, 

Ca pe un fond iluminat, o pată. 


S'au împietrit în lutul meu plăpind 
Cărbunii suterinţii, rind pe rind, 
In ginduri, virfuri reci de diamant 


Ce astăzi cu sclipiri ciudate-mi tae 
Simţirea, larg vitraliu ce'a odae 
Mă izola de Noapte, Frig, Neant.. 


IARNĂ 219 


larnă 


“Mi-e sulletul o iarnă timpurie, 


Cu ne'ntinate larguri de zăpadă, 
Cu visle vii de ciori, ca strinse'n radă, 
ŞI 'nmărmuriri de lună albăstrie. 


O! Frigul, cu momiia lui nomadă, 

Mi-a năvălit eterna sihăstrie, 

In singele-mi bătrine slove scrie 

Şi-mi lasă'n suflet sloiuri greu să cadă ! 


Azi cerşetorii de nădejdi, sărmanii, 
Ce-s gindurile mele stoarse, stranii, 
Zădarnic inimii îi bat la poartă; 


Căci în grădina'n care doar scaeţii 
Au răzbâtut şi "cununat nămeţii, 
Privighetoarea visului e moartă. 


Tu nu mai eşti... 


Tu nu mai eşti... Dar eu te port în mine 
Mai greu decit cind nu te-am fost născut, 
Cu tot ce-al fi trăit şi-ai fi făcut, 

Stat fi desăvirşit în rău sau bine ! 


Te port aşa, cu micul tău trecut, 
Cu toate risetele-ţi cristaline, 

Cu toate zilele de grijă pline, 

ŞI visele cen juru-ţi am țesut | 


Tree | 


Mă simt, crescută'n lespezi de granit, 
Un mauzoleu nebânult şi viu 
In care dormi un somn neprihănit, — 


Pe cind veghiază gindul—in pustiu— 
Că dindu-ţi viaţă, însumi am hrănit 
Cu moartea ta neantul, mai tirziu... 


Alice Soare Zamfirescu 


Problema şcolii romineşti 


Ultimele mișcări studenţeşti, desvoltate cu o amploare şi 
o stăruinţă neobișnuită până o. pus cu violenţă problema 


drul activităţii omeneşti şi să perfecționeze mijloacele acestei 
activităţi. Una după alta, generaţiile tind să pregătească ace- 
lora ce le urmează o viaţă mai uşoară, mai Bună şi le crelază 
nouă mijloace de adaptare. 

De-aceia, și este şcoala o instituție socială a cărei grijă a 
fost luată de stat pe sama sa. Mai mult, pentru acest motiv 
statul s'a socotit în drept să impună, aproape în toate țările 
din Europa, Infringind principiul de libertate personală, tocmai 
în epoca, celei mai frumoase desfăşurări a lui, principiul obli- 
gativității învățămîntului primar. Elveţia, în care principiul de- 
mocratic nu este o vorbă goală, a prevăzut printre sancţiunile 
acestei obligativităţi chiar inchisoarea. 

Punerea şcolii la indemina cetăţenilor, grija de local, ma- 
terial şi personal, chiar Scop şi mijloace, este pretutindeni da- 
toria comunităţii, fie ea o confesiune, comună, judeţ sau stat. 

La noi unde organizarea de stat a inghiţit, ca iniţiativa, 
mijloace şi conducere, pe celelalte,* statul şi-a luat asupra sa 
această grijă şi răspundere şi de-aceia răspindirea culturii a 
fost şi este la noi o problemă de stat **. 


* Vezi C Stere, Din carnetul unul solitar" („Viaţa Romineascâ“, 
lanuar, 1925). 

” „Campania clădirilor școlare” tacepută de d. ministru Anghe- 
lescu esie o recunoaștere a neputinței statului, și a abdicării... din 
partea sa, în bună parte, dela grija culturii poporului, 


222 VIAŢA ROMINEASCA 
————————— E 


noastre orășenești pot sta alături cu cele mai bine organizata 
şcoli din apus şi subt raportul bunei pregătiri a corpului didactie 
şi al atmosferei de muncă serloasă ce se destăşură în ele. 


voltarea culturală de care se bucură oraşele, 

Eram, se pare, pe drumul cel bun în -ultimul timp ; mer- 
geam insă cu o Incetineală aşa de condamnabilă, că situația 
era destul de gravă cind a venit războiul. 

Războiul acesta n'a avut ca urmări numai o îmbunătăţire 
sensibilă a stării materiale a populaţiei romineşti a satelor, prin 
expropriere şi împroprietărire, şi a situaţiei politice prin intro- 
ducerea votului universal, creind astfel o nouă conf gurație so- 
cială și politică, ci a adus, prin alipirea ţărilor surori, şi o 
nouă configurație etnică. 

in motive de ordin istoric, pe care nu le vom cerceta 
aici, în aceste provincii elementul rominesc a fost până acum 
întirziat şi uneori impiedicat in desvoltarea sa. Aveau motive 
statele din care ele făceau până eri parte, fie să-i dea o cul- 
tură străină—fie, cînd o refuza aceasta, să-l țină în întuneric, mai 
ales acest popor autochton şi care era numericeşte superior 
tuturor, Pe acest teren s'au dat lupte, mai ales dela a doua ju- 
mâtate a veacului trecut, lupte care pot singure avea proporţiile 


In Basarabia situaţia este şi mai jalnică: avem abia Gr, 
ştiutori de carte. 

In Vechiul Regat, deşi altele au fost împrejurările, totuşi 
motive de ordin social şi politic au ținut elementul rominese 
într'o permanentă şi condamnabilă inferioritate culturala+, 


li, 


", Convrotbiri Li e Mă i 
S, Mehedinţi, iri Literare Mart. „Numerus clausus peniru romini, 


-mhd 


' vreilor, een era romini de altă religie, nu 


PROBLEMA ȘCOLII ROMINEŞTI 223 
a DNS PA ROMET I e 


Rezultatul se vede astăzi, Mişcarea tinerimii universitare 
a pus În lumină numai o parte a acestei probleme grave, 

Elementul rominese din această țară, element care for- 
mează populaţia autochtonă şi cea mai numeroasă, căreia-l re- 
vine din aceste pricini misiunea de element dominant şi con- 
ducâtor—este „din pricinile arătate mai sus, în inferioritate subt 
raportul cultural, celorlalte elemente conlocuitoare, 

Subt ochii noştri se desfăşură încă un proces care nu a- 
trage în deajuns atenţia conducătorilor acestei ţări. 

Imi amintesc că intr'un articol, în vremea neutralității, d. 
Stere arăta ce pericol groaznic ar fi pentru noi — cu o aşa 
de redusă cultură şi conştiinţă naţională a maselor — o ocu- 
paţie străină. 

Universitatea, mai conştientă, a dat semnalul. Cifrele a 
căror argumentare e simplă şi fără greș, arată în adevăr că 
diferitele elemente ce locuiesc această țară sint disproporţional 
reprezentate în învățămîntul superior, şi că deci viitoarea clasă 
conducătoare a acestei țări nu va mai putea fi acela care, prin 
numărul sâu şi prin dreptul istoric, este astăzi. 

Problema şcolii romineşti răminind mai departe o problemă 
de stat, aceia a răspindirii culturii devine şi o problemă de 
neam, impunind statului obligaţia de a repartiza mijloacele de 
cultură aşa ca diferitele popoare să aibă, în chip egal, putinţa 
de a da copiilor cultura. 

Nu este vorba de asuprirea nici unel nații — nici nu este 
intoleranţa în firea poporului nostru—nu este nici măcar vorba 
de o intirziere voită a foastelor elemente asupritoare, care pe 
această cale au putut trece inainte, şi cu atit mai puțin a ace- 
lora care au fost subt regimuri străine numai favorizați, ci este 
vorba de a se da fiecărei naţionalităţi şcoala la îndemină, în ra- 
port cu importanța mumerică, pentruca astfel fiecare să se 
poată desvolta şi să poată contribui la progresul acestei ţări. 

Este insă vrun mijloc pentru a ajunge la acest rezultat ? 


N GK 


> 
Sintem dela inceput impotriva oricârei măsuri de exclusi» 
vitate, deşi noi am rămas în urmă tocmai din cauza exclusivis- 
mului maghiar şi moscovit şi — poate — tocmai de-aceia, chiar 
dacă acest excluzivism ar fi în acord cu legile existente. Nu e 
drept mai sfint ca acesta; iar noi, şi ca stat şi ca neam, n'am 
avea nici un folos. 
De- acela «numerus clausus» propus ca soluţie a acestei 
chestiuni și susținut cu atita cerbicie de studenţi, impotriva E- 
poate H şi n'a fost 
acceptat nici de guvern şi de nici unul din partidele care,, în 
chip normal, ar pulea avea conducerea acestei țări, 
Fără a tăgădul sentimentul de curat și puternic patriotism 
al acestei mişcâri, fără a ne ascunde că problema este chiar 


* 


224 VIAŢA ROMINEASCA 
Dl 


mai gravă, deoarece are mai mulţi termeni şi că Situația aceasta 
are, în adevăr, în ca germenii unei situaţii viitoare primejdioase, 
mny ne putem impiedica de a arăta că soluţia propusă nu poate 
fi aplicată, 

Problema este insă pusă şi oamenii politici au fost che- 
mați s'o studieze şi sa-i Răsească soluțiunea pe care numai ei, 
din analiza intregii acestei situațiuui, în a conştientă de soarta 
ce se croeşte noilor generații şi statului de mini, o pot afia. 


EE aceasta anormală dela Universitate are mai multe 
p ` 
1. Străinii de posia granițe (Rusia şi Ucraina mai ales) ne- 
găsind acolo atmosfera liniştită şi siguranţa ce oferă țara noastră, 
Zë Gan, Universitățile noastre, În special Cernăuţi, laşi şi 
u 


2. Sistemul defectuos de organizare a şcoalei în Basarabia 
a dat, în ultimii ani, un contingent excepţional de absolvenţi 
care erau in majoritate străini, 

3. Dispoziţia Constituțională după care Evreii au fost în 
masă făcuţi cetăţeni romini li-a dat mai mare acces în şcoa- 
jele secundare publice Şi procentul lor a crescut brusc, 

4. Noile teritorii aveau acum patru-cinci ani Organizarea şcola- 
ră veche, care favorizase celelalte elemente etnice în dauna celui 
rominese ; şi urmările acestei organizări vor dăinui incă multă 
SE oricit de mari Slorţări am face (şi prea mari n'am in- 
cercat); 

Urmările acestor imprejurări sint: 

Universitatea din laşi ne dă la medicină aproape 70”, E- 
vrei, jar celelalte facultăţi 20—30 "s răminind ca restul pănă 
la 100 să fie împărţit între Romini şi celetalte naționalități ; iar 
cea din Cernduţi ne dă (statistica oficială): Germani 35, , Ro- 
mini 27», Evrei 23", Ruteni 13 "in diverse 2", 

5. Universitatea îşi recrutează elementele din licee ; şi din 
pricină că acestea sint aşezate aproape exclusiv in oraşe, ele 
Stau mai ales la dispoziţia populaţiei eteroglote a oraşelor ai 
prea puţin pot servi populaţia curat rominească aşezată la sate. 


Gimnaziile din Vechiul Regat au dat, comparind cifrele din 
1918 cu cele din 1910: 
la ortodoxi* o seädere de 54", 
la mozaici o creștere de 4"; 
iar liceele fa acelaşi interval de timp : 
ÎN O E 


" Am luai despăriirea pe confesiuni lrucă e singura din care 
se vede clar contribuția been, a Lena Re și am ales aci pe 
Evrei ca flind elemeniul minoritar cel ma! numeros, 


PROBLEMA ŞCOLI ROMINEŞTI 225 


la ortodoxi o creştere de 74%, 


de elev), iar populaţia sătească greu poate învinge piedica a- 
ceasta; şi de aici urmează că avem un prea slab procent de fii 
re teni, care ar Influența balanţa în favoarea elementului ro- 
minesc, 

Subt acest raport celelalte provincii prezintă cifre care par 
fantastice. 

Basarabia a dat tn 1918/19, 37,7% băeţi şi 55"). fete ab- 
Solvenţi străini, iar fa 1919;20 

Romini Străini Mozaici 


a) la şcoli normale şi medii er, KING Kik 

b)» e secundare şi prof. 39". DI, 44, 

El, . sec, mixte 25 75 64, 
Cifrele acestea ne arată că învățămîntul secundar din Ba- 
Sarabia "1 are un număr de elevi romini mult inferior în pro- 


la şc. sec. partic. 25° 80", DO, 
idem 8", 92", 77", 
licee stat 40", 60”, 421, 
Acest procent arată că Situaţia elementului rominese este 
aici aşa de gravă că măsuri imediate se impun pentru oricine 
care nu judecă lucrurile cu interes sau cu superticialitate, 


Sumind găsim pentru toate şcolile 29"/- Romini faţă de 71, 
neromini şi față de 51", cit prezintă un singur neam din cele 
minoritare. 


Nu avem datele pentru Ardeal în Direcţia Generală a Sta- 
tisticei din Ministerul Instrucțiunii ; nu-i insă nici o îndotală că 
situaţia de acolo nu schimbă întru nimic raportul numerie ) gă- 
sit pănă aici. 

Desigur un tablou mai trist pentru ziua de azi nu ne 
putea fi dat să vedem, Neamul rominesc, şi în regatul vechiu şi 
în provinciile noi, azi stbt dominație rominească, dă şcolilor se- 


1) Aceste cifre cuprind și şcolile normale care au aproape nu- 
i 


ge eet, Hunedoara erau irei licee ungurești numai peniru 


30.000 Unguri, pe cind aveam numai cinci licee romineşii peniru o popu- 
lajie de aproape 4 milioane. i 


295 VIAŢA ROMINEASCA 


cundare un procent de tineri care este inferior și faţă de nu- 
mărul locuitorilor romini şi uneori (Basarabia şi ucovina) in- 
ferior faţă de acel dat de un singur neam minoritar, 

Nu vom Înegri încă acest tablou cu arâtarea că, dacă in 
noile provincii crearea de şcoli romineşti bune se face foarte 
încet, în regatul vechiu numărul nerominilor care au pătruns în 
şcoala secundară a crescut mult mai repede, 

Ceiace tinerimea universitară afirmă, printr'o intuiție fi- 
rească. este cu prisos dovedit de cifre. 

In ala secundară ca şi în universitate procentul dat de 
elementul rominesc este inferior procentului de a gong ro- 
minească şi, ceiace e mai grav, e în descreștere. Acest lucru 
arată oamenilor de stat, în genere prea puţin pregătiți pentru a 
scruta problemele mari de viitor, că sîntem întrun dezechilibru 
cultural, care poate fi pricină de grave perturbări, precum de- 
zechilibrul social din 1907 a dat naştere răscoalelor ţărăneşti 
de atunci, 

Este, în afară de «numerus clausus», vreun mijloc de in- 


dreptare ? 


E 


Intinzind cercetările noastre mai departe constatăm că fr- 
vățămîntul primar este acum ceva mai bine distribuit. Totuşi 
dacă ținem sama că şi astăzi (statistica 1910/11) rămin incă 
40 copii dela sate în afară de păreţi! şcolilor şi că cei tascrişi 
dau abia 3, 6°, absolvenţi ; şi dacă adiugăm că totuși dela 1864 
până la această dată efectivul şcolilor rurale a crescut cu 820°, 
lar a celor urbane numai cu 250'+,— putem deduce că de atunci 
pănă azi, ca şi acum populația satelor — care e 98, ro- 
minească — a avut o şcoală primară nelndestulătoare şi ne- 
organizată, inferioară din amindouă punctele de vedere şcolii 
ce s'a dat oraşelor. 

Populaţia aceasta, rominească totuşi, a avut o şcoală — 
cind a avut-o — inferioară ca număr, ca organizare, ca local, 
ca pregătire a personalului didactic, ca mijloace de învățămînt. 

in genere nu-i niciun motiv ca oraşele să aibă un învă- 
țămînt primar care să fie superior satelor şi ţările din jurul 
nostru şi toate provinciile nouă nu fac nicio deosebire între în- 
vățămintul primar şi cel urban care sînt organizate la fel. 

La noi, unde populaţia satelor în Vechiul Regat este peste 
98 la sută rominească, pe cind a oraşelor abia 69 la sută iar 
în unele oraşe din Moldova subt 50 la sută, unde în oraşele 
din Basarabia, Bucovina şi Ardealeste de asemeni în majoritate 
nerominească şi avem deci pretutindeni elementul rominesc a- 
şezat la sate, cu atit mai mult n'avem nici un temeiu de a da 
acestora un învâţămint interior. 

Dacă această organizare va fi fost acolo de unde am im- 
prumutat-o noi, aplicarea ei la noi a fost nu numai o greşală, 
dar o crimă impotriva naţiei noastre. 


PROBLEMA ȘCOLII ROMINEŞTI 227 


De-altfel sistemul acesta a mers mai 
secundar de asemeni a fost aşezat ai podium pia 
citeva excepţii de după războiu — refren al şcolilor normaie 
rurale-Duca şi al celor pregătitoare- Mehedinţi) punind și acest 
a! doilea grad de Invăţămin: la dispoziţia populaţiei eteroglote 
orăşeneşti şi prea puţin la a celei rominești a satelor 

Statistica din 1918/19 ne arată de altfel i 


fii de orâșeni 66 la sută, 
» Sdleni 34 la sută, — 


“proporţie care se menţine întocmai şi în anul următor, deşi pro- 


FIRE an eri oe mai mult decit invers. 
nivers e care urmează la pas d | . 
tului eee dE cam aceiași ropert, S SEN 
ntem conduşi astfel ca problema distribuției culturii pe 
i pe sa fas reducem la aceia a răspindirii şcolilor pe oraşe 
nă acum toate binefacerile pe care statul I 
au fost ges toate e d acordate oraşelor D EEN 
r sistemul centralizator care a dominat î 
noastră viaţă publică, a determinat şi acest privilegiu d SI 
şelor de a fi dotate cu primele institute de cultură, după cum 
asupra lor s'au revărsat toate binefacerile vieţii de stat este 
insă neindoios că regimul electoral vechiu, SE avea cen- 


ceiași timp desvoltarea elementelor eterogene. 

S'a creiat chiar o mentalitate, așa de dăunătoare interese- 
lor noastre naţionale, că numai oraşele pot fi sediul instituții- 
lor de cultură, cu toate că-i multă vreme decind au obținut pe 
cele sanitare, judecătoreşti, administrative superioare, etc.. 

Numai așa se explică faptul că, deşi în 1918 aveam şcoli 
secundare sătești (fostele şcoli pregătitoare), spre care dădus: 
nâvală populaţia şcolară a satelor, totuşi ele au fost desființate 
şi înlocuite cu citeva gimnazii «rurale» cara sint in cea mai 
cas i aa In tirguri a căror aspect etnic nu diferă de a! 


tății sufleteşti, a întregii vieți rurale. 
Dacă adăugăm fenomenul curios că şi în provinciile alipite 


1) Chiar /nvd/ăâmintul profesional a fost neegal distribui: acel 


al feleior, creal pentru orașe, avea in Vechiul Regat 36 şcoli, - pe cind 


acel agricol crea! peniru sale, abia i școli. ŞI aari - 
:Pajia a pesie 70 la sută din populația unei țări ZE, esie oca- 


228 


oraşele prezintă acela 
tuat încă, că noi sin 
—dacă vom urma siste 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


şi aspect, în unele părți mult mai accen- 
tem deci un popor de fărani, e clar că 
mul de până acum —ne vom face noi singuri 
instrumentul de oprimare a însuşi elementului rominesc. 


bugetare existente, altele 1) nouă trebuesc de 


le puse de aci înainte numai la 


ele vor putea ajunge, pe 


Școala rurală primară trebue să aibă mijloacele de a lucra 
în condițiuni normale pentru a putea da rezultatele pe care şcoala 


comisiune de oameni de 
deosebire de partid, trebue să si 
elaboreze un program de 
— program care să fie 


mente distinse şi vigu 


Toase 


tem electoral, satele contribue astăzi, şi 
simţi din ce în ce mai efectiv, la condu- 


pentru împrospătarea și îngroşarea 


cadrelor de conducere, trebue de asemeni studiată ; şi școala se- 
cundară care pregăteşte pentru aceste 


piardă caracterul exclusiv 


Nici un motiv se 


rios 


două atribuţii, trebue să-şi 


urban de azi. 
nu se poate aduce în sprijinul acestul 


exclusivism, nici măcar, cum vom vedea, acela al lipsei perso- 


nalului didactic care să me 


1) Deja bugetul Ministerului de 


reprezenta din bugelul 


2) D. Ministru Anghelescu 


argă acolo, cum se răspunde totdeauna. 


lasirucție dela 12.7 la sută cij 


general al Sialului in 1921/22, s'a redus la îi 
la sută în 192223 şi abla la 7.3 la cută fn 


cel actual f 


arală că, din 1.300.000 copii în vristă 


de şcoală, abia 300. 000 — 330.000 frecventează regulat, pe cind în Bu- 


covina din 119.689 copii numai 3.826 
la şcoală („Şcoala” 1-15 Aug. 192 


față de 97 la sută în Bucovina ! 
prinși să luăm toate lucrurile din Apus, mă gin- 
desc ce noroc am fi avul dacă măcar una din țările dela care ne in- 
splrăm ar fi iost ia siiuajia noasiră cu o 


um sintem de 


mestecală și cu una rur 


alë națională! 


copii sănăloși şi normali nu au mer: 
2 Cernăuţi): 26 la sulă în loată jara 


populajie urbană așa de a- 


| PROBLEMA ŞCOLII ROMINEŞTI 223 
ASIS A 34 


Dacă aceste două probleme ale şcolii primare i se 
rurale vor fi rezolvate, nu va mai e Ee aone 
a va fi rezolvată fără „Dumerus clausus“, însă cu apărarea ln- 
e 2 meri ine SC? locuesc ei aceasta şi a căror pro- 
es — nu este în dauna noas — 
folosul acestei țări. erte: pei ambii 
Pentru şcoala primară se pare că sintem din nou pe dru- 
E cel bun şi noua lege a invăţămintului aduce reale imbuna- 


Statul care a absorbit însă toate veniturile fiscului ar trebui 


să fie mai larg şi noi constatăm că el dă, relativ, tot mai puţin. 


Pentru şcoala secundară rurală — curs interior deocamdată 
— încă sint mijloace; şi singura problemă care părea insolubilă, 
aceia a personalului didactic respectiv, a fost rezolvată acum patru 
ani de d, S. Mehedinţi prin Seminariile pedagogice superioare, 


5—10 la sută pentru aceste seminarii, pentru a-i destina apoi a- 
cestor şcoli secundare rarale, 

propusă de d. dr, C. Anghelescu de a crela inter- 
nate în capitalele de judeţ nu rezolvă în intregime problema — 
ele ar fi însă folosite de absolvenţii şcolilor secundare rurale, 
pentru a urma cursul superior. Se înțelege că şi pentru acestea 
dacă statul, judeţele şi comunele nu vor da subvenţii mari și 
burse, ele nu vor ajuta mal, um nici astăzi nu ajută acolo unde 
se găsesc, pentru creşterea numărului de săteni, 


In adevăr, iată ce ne spune d. N. Visterniceanu. In Jud. 
Chișinău e o singură şcoală, medie. Vă inchipuiţi pe ciți din cei 
peste 900 absolvenți de şcoală primară rurală din anul acesta, 
ii poate ea servi ? Mai sint trei licee romineşti în Chişinău... ele 
insă, în primele clase în anul curent, Dan avut decit 90 de elevi 
țărani! („Școala“ No. 9—10 Mai, lunie 1922, Chişinău, „Problema 
naţionalizării*). 

In lipsa unor şcoli puse la îndămina sa, populația satelor 
se resemnează la cultura primă şi de-acela țări vecine nouă, pen- 
tru care problema culturii poporului a fost din vreme şi cu com- 
petință studiată, au admis crearea acestui gen de şcoli de gra- 
dul al dollea, 

In Ungaria în 1915 erau 514 şcoli civile cu 2.870 clase şi 
cu 108.000 elevi, avind în ultimii zece ani o creştere de 350 la 
sută la numărul de elevi! 

In Cehoslovacia, ţară nouă, s'au creat peste 1.030 şcoli medii 
(„Şcoala medie“, |. Nica, pag. 24). 

Dar chiar provinciile romineşti alipite au aceste şcoli, deşi 
— Rominii fiind o populaţie rurală — stăpinirea m'avea nici un in- 


230 VIAŢA ROMISEASCA 
VIAŢA R 


teres să le întărească şi nu rămine în sarcina conducătorilor de 
astăzi decit de a inmu H aceste şcoli, a le organiza, a le întări 
—pentru a întări elementul rominesc. 

Dacă-i nevoe „urgentă“ de unificare, să le schimbe numele ; 
dar să nu desființeze instituţii legate de viața rominească a a- 
cestor centre romineşti, 

Şi dacă la măsurile acestea, guvernul ar adăuga pe cele 
deja făgăduite, de a creia căminuri universitare şi desvoltarea 
cuvenită laboratoarelor, clinicelor şi seminariilor, de a creşie nu- 
mărul personalului didactic universitar în măsura creşterii efec- 
tivelor studenţeşti, — credem că problema şcoli! romineşti s'ar aşeza 
pe calea cea adevărată, 


turor încercărilor de desființare. V 
N'avem deci nici o teamă că, În noua organizare de stat, 
vreunul sau toate popoarele cu care trăim la un loc, vor insamna 
cindva at, facit să fie un pericol pentru noi. F 
Dach insă vreunul din aceste popoare s'ar plinge că orga- 
nizarea statului nostru este defectuoasă, că din această pricină 
ei nu are putinţa de a-şi desvolta puterile sale sufleteşti, că prin 


muri, alături cu care îşi iubeşte țara și, pentru a cărei mărire şi 
prosperare, contribue bucuros în măsura puterilor lui.—atunci da- 
toria Statului ar fi să intervină ca toți fiii acestei țări să se 
poată împărtăşi egal dela binefacerile el. Ar fi o măsură de 


că 

țara veche şi in cea novă regimul şcolar de pănă astăzi li-a in- 
găduit o situaţie de fapt aproape privilegiată, ceiace a dat ca 
rezultat un procent universitar în flagrantă disproporţie cu ceiace 
reprezintă ei în populaţia țării. 

Ungurii de asemeni nu, pentrucă situaţia privilegiată ce-au 
avut, l-a dat şi o mai largă răspindire a culturii şi mai multe 
şi bine organizate instituţii care le asigură pentru multă vreme o 


tenii de aici sau din Basarabia şi nici un alt element nu poate 
Spune celace cel rominese cu toată durerea strigă şi pe care il 
sprijină pe fapte şi pe cifre, Se pare că dela . sta- 
tului romin puteri nevăzute l-au aplicat acel „numerus clausus“ 
cultura! (Mehedinţi) , 

Și este oare mai puţin îndreptățită cererea aceasta dacă 
vine Ze dela elementul cel mai numeros, cel autohton, cel do- 


PROBLEMA ROMINEŞTI + 231 
—  PRORLEMA ŞCOL INES - 
Va putea fi socotită ca o măsură nu de intoleranță pentru 
celelalte neamuri, dar măcar de favoare pentru cel rominesc, 
dacă statul, răspunzind aceste! cereri care răsare din conştiinţa 
curată a acestui neam şi din grija de viitorul lui, va da o nouă 
Organizare şcolii şi va märgini, la ceiace este, bugetul cara 
dă şcoli bune şi indestulătoare numai oraşelor—unde sint străi- 
nii — dind citva timp totul satelor pentru a le da putinţa să se 
? 


In acest chip vom da elementului rominesc posibilitatea de 
a se afirma în aceiaşi măsurăcu celelalte naţionalităţi, de a con- 
tribui şi el, în măsura puterilor sale, la o activitate de ordin su- 
perior, de a cintări în raport cu importanța numerică în puterile 
care determină cirma acestei țări, de a da e! pecetea culiurii 
sale vieţii ce se desfăşoară pe aceste văl, 

Dacă vom avea tăria de a ne desbrăca de prejudecăţi, de 
a arunca concepții vechi care nu mai cadrează cu situaţiile 
nouă şi de a da măcar în ceasul al 11-lea organizarea culturală 


Cu toată durerea trebue să mărturisesc însă că nu este 
nici un semn: de îndreptare. Cunosc un judeţ din Moldova unde 
s'au adăugat în bugetul actual două şcoli secundare la orașe și 
nici una pentru sate. 

Din mişcarea atit de neobișnuită a tinerimii universitare, din 
atita timp pierdut şi energie risipită, din toată trămîntarea de 
azi, nu ne-am ales cu nici un pas serios pe calea organizării 
şcolii romineşti. 


D, Focșa 


Problemă 


— Din viaţa funcționarilor — 
Kiskin, mic funcţionar, se întorse 
pase un copil'de 
-i întunecoasă, 
gindul la fel-de-fel 
fereastră, ştergîndu 
sese incă în casă, fi 
ra posomoriţă de 
ifia rea după cere 


se tocmai atunci dela ci- 


cele mal încint 
de obligațiile serviciu 
vreme prin cap. A 


mintele grele făcute 
târuin 


va Domnului, —deştul Lal 
-şi laro lacrimă. Țipe- 


PROBLEMA 233 


tele copiilor care făceau scandal în odaia din fund, bătăile din- 
tre dinşii,  urechelila dela şcoală, — unde nici nu prea 
aveau mari succese,—intăreau incă mai mult convingerea lui 
Kiskin, că „lucrurile nu puteau merge așa mai departe“. 
La asta a contribuit şi moartea copilului nou năszot. Cum să 
nu-l piingă ? Dar, gindinda-se mai bine, înţelese că 'n moar- 
tea aceasta se dădea pe faţă însăşi voia Domnului. Dumnezeu 
insuşi, văzindu-l ameninţat de mizerie, se gindise la dinsul şi-i 
luase copilul. 

— Nu, destul! —zise Kiskin cu voce tare. Şi îşi căută o 
consolare: nici anii nu-i mai ingăduiau să-şi execute in- 
datoririle conjugale. Acum, gindi el, trebue să te fachini mai 
mult la Cel de Sus şi să-i ceri ajutor: căci nădejdea funcjio- 
narului a rămas numai la Unul nezeu. De-aceia Kiskin 
strecurase, în mormîntul copilului, contul cheltuelilor de iugro- 
pare,—fiind încredinţat că douăsprezece carboave, cheltuite cu 
acest capitol și reprezentind două treimi din leată, vor atrage 
atenţia cerească asupra zelului şi dragostei lui faţă de copii, 
pentru care nu cruța nimic pe lume, Pe deasupra, sufletul ne- 
prihănit al copilului mort se va ruga pentru dinsul, Kiskin, şi 
pentru soţie,—şi... 

— Poate vom reuşi noi într'un fel !—închee funcționa- 
rul şi, oftind, intră in odaia de alături, în care era soţia lui, 

— Ce vorbeai acolo ?—1l întrebă ea, şi zimbi. 

— cioc pa pa Kiskin netezindu-şi barba. ; 

Zimbetul soției făcu asupră-i o impresie stranie. Prin- 
tre treburile casei, cu permanente griji şi nevoi,—zimbetul a- 
cesta apărea rar pe faţa ei. De-aceia i se strinse inima... căci 
zimbetul nu putea să-l bucure acuma. Pe lingă zîmbet, şi altă 

rejurare Îl inspăimintă: soţia lui, în sara aceia, nu era u- 
fitā de loc. După boală, slăbise şi se făcuse mai bine. Totul 
era pe dinsa curat, ingrijit. lar părul des — pentru care o invi- 
diau multe soţii de functionarii cădea bogat pe umeri. Apoi 
soţia lui Kiskin era încă tinâră: w'avea mii mult de douăzeci 
şi şase de ani. Acestea—în alte împrejurări şi în alt mediu— 
mar fi putut şi mar fi trebuit să înspăiminte pe nimeni, — 
totuşi Kiskin se inspăimintă |... 

Făcu asupră-şi o storțare grozavă, şi zise: 

— 20 ce, Maşa? Aşa mă gindesc eu: ni-i de-ajuns.. 
dela Dumnezeu... 

Kiskin se zăpăci, începu să-şi șteargă nasul cu batista, — 
dar observă totuşi că soţia prinsese înțelesul acestor vorbe în- 
curcate, Ea se înroşi şi, pieptânindu-şi părul, se intoarse cu 
fața spre fereastră: şi ea se gindea la acelaşi lucru... şi ajunsese 

ia acelaşi concluzie... , i 

— Dal—urmā Kiskin. Slava Domain | Dar tu ce crezi? 

— Tot aşacred şi eu —zise soţia. 

— Tocmii | Tiebue să ne rugăm lu! Dumnezeu: E! 
să ne ajute!... Dacă aşi căpăta un spor de Jean. ar fi altă 
chestie... E, atunci. Da en greutăţile noastre... 


234 VIAŢA ROMINEASCĂ 

Oftară amindoi, 

— Ce-i de făcut !—zise soțul, Da, trebue să ne gindim 
şi la suflet, măcar cit de puţin... 

— Desigur! —adăogă soția. 

— Joel, laca-aşa! Trebuie să ne gindim şi la suflet... 
Nu-s doar totul pe lume numa! cele păminteşti şi trecătoare, 
„+De-acela, dragă, îi scris şi 'n Evanghelie: „Pleacă-ţi urechea 
spre suflet...“ Prin urmare... eu am să dorm în salon, şi tu aici... 

- Eu aici... 
- Şi ep în salon. 

Soţia tăcu. Apoi zise: 

— Aşa-i cu mult mai bine. 

Drept răspuns, soțul oft. Kiskin— vrind să-şi învingă 
reaua dispoziţie—se hotări să dea altă direcţie discuţiei... de-a- 
ceia, mai întâiu, întrebă : „Cit îi ceasul Ze şi, afiind cà demult 
au bătut nouă la penetenciar, puse încă o întrebare: „Oare nu-i 
vremea mesei ?* Apoi urmă o cină tăcută, întreruptă de discuții deg- 


pre felurite lucruri,-—dar mat toate relative la şefi şi colegi. Discu-. 


jille parcă n aveau nicio legătură între ele: soțul d soţia se gindeau 
aiurea... amindoi erau trişti. Kiskin bău citeva păhăruţa de rachiu, 
—dar nici aşa nu se înveseli, Dimpotrivă, ofta tot mai des şi 
mai adinc. Ameţeala nu avu alt efect asupra lui, decit 
doar că-l făcu să vorbească din ce în ce mai tare. După masă, 
veni servitoarea şi incepu să aştearnă patul. Această împre- 
jurare îl alarmă iarâși pe Kiskin, şi încă şi mai tare decit mai 
nainte. Privind cum servitoarea arunca În sus pernele 


spuse servitoarei: 

— Aculina, fă-mi patul în salon, canapea... 

Aculina, acoperind patul cu oghialul, îşi intoarse cu mirare 
capul spre funcţionar Şi, stărultor, ze uită şi la unul şi la altul. 

- Da!-—continuă funcţionarul, plecîndu-şi jenat ochii în 

pămint. Da, Aculina, în salon... Ce-i de făcut!... Slava Dom- 
nului t... Trebue să ne gîndim şi la suflet.. 

Aceste trei fraze, rostite fără nici o legătură, stirniră 
încă mai mult curiozitatea Aculinei, 

— Dar dumneaei ? — întrebă ea, miraţă, 

— Dragă —zise funcţionarul puţin cam ameţit.— Ea, aici ! Nu 
pricepi nimic, absolut nimic. 
E a se opri şi, dindu-şi samă de delicateţa situaţiei, zise 


— Cînd iți spun: aşterne în salon—aşterne ! şi n'o mai ne- 
cēji pe cucoana, D tele ? a: e 


PROBLEMĂ 235 


Aculina tăcu şi incepu să facă celace i se poruneise. Dar 
oftă şi ea. da 
t, patul fu rnut pe canapea în salon. Dar Kis 
nu Prag irâbea să gier la culcare. Se aşeză pe un cu- 
får şi, adr u-se sojiei, îi zise moale: $ 
— Aşa-a, Maga ră ema She de făcut! După cum 
Szen ne arată s ` 
Rea soția, hotărindu-se de-odată să-și schimbe ett 
de viaţă, li spuse brusc: „li vremea de culcare! iron 
propuse să se sărute, adăogind însă: „Pentru ultima oară o 
înțelege şi tu!“ Cind ii sărută, Kiskin nu-i putu da lee 
îndată : plingea şi işi ştergea lacrimile. Plinse şi soţ EA 
— Ei, duste, dutel—li spuse ea, ştergindu-şi repede 
upr em 
Ké li d timpul! Douäsprezece ceasuri | Du-te! Destul | , 
Kiskin trebui, în cele din rime să se ricin spre nova- 
Se putu stăpin se opr Ai 
jin <= gw Weg întrebă : să tachider uşa sau s'o lăsăm 
așa— deschisă ? A 
decise ca uşa să râmină „aşa“. 
elen o gie : N'ar fi oare mai bine dacă ar ege? 
canapeaua in faţa uşii, aşa—că să nu le fie urit... şi, la ocazie, s 
poată schimba cite un cuvint. Ze 
Se cecise ca, conform la lui Kiskin, canapeaua a 
e it totul se aran 
pna: ` mea ăla domni citeva clipe. Amindoi soţii, E 
du-se străini în situația asta, nu puteau adormi repede. tegt 
du-se însă să nu dea ceva de bănuit asupra incomodităţii lo- 
cuinţei celei nouă,—se prefăceau amindoi că dorm, şi (Ocean, 
— Maga !— zise insfirşit soţul, cu timiditate. 
— Hm! 
— Dormi ? 
Nu... nu mbi tocmai somn... 
— Nici mie, dragă, nu mda tocmai somn, 
— Ne-am schimbat locul. 
7 Aga cred géie Gura dia. -prione local? 
— De asta. Dormi! Gë 
larăşi tăcere. Acum însă tăcerea finu mai mult decit întâia 
dată,— fiindcă în capul lui Kiskin setnfiripă oidee nouă: „Dar 
dacă Lor spori leafa?* se gindi mult la toate cele, 
pănă cind se auzi o ES? în dormitorul soţiei : 
— Ivan Abramici 
— Da, BER 
d ge, mea, nu mi-i tocmai somn... Eu cred că-i 
icina locului nou... 
ar Goin Da, locul nou... Din neobişnuinţă l.. 
_— Probabil, dragă, din meobişnuință... 
— Cit fi ceasul ? 


236 VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Ceasul ? Da... cred că-i. Unu’, 

— Train ! Hai să dormim. Dormi I [i şi timpul. 

Ivan Abramici oftă.. Urmă o tăcere incă şi mai lungă. 
Simţi cum aceiași tristeța —cara îl dobora —o chinuia şi pe dinsa. 
„Doamne !—se gindea Kiskin. Ciudat! Ce mai însemn eu a- 
cuma ?... Am murit! Am murit definitiv”, Deodată însă-i tre- 
cu prin cap :—,„Dar dică Dumnezeu îi va spori leafa ?* Şi mai ales 
i se înfăţişă tabloul familial la primirea sporului. In tablou, 
Kiskin vedea chiar, cum toți sə bucurau. Absolut toți: 
dela copilul de doi ani până la Aculina — toţi sînt fericiţi, toţi 
mulţumiţi... — „Dar dacă amne:eu...?"—rosti, de-odată, Kiskin. 

— Ce-i ? —se auzi din dormitor, 

— Nimic... eu-aşa! Nu mi-i somn: nu ştiu de ce... 

— Dormi, dormi | —zise soţia, mişcindu-se in aşternut, 

— Drept să-ţi spun, ceva... totuşi,..—bodogâni soțul şi se 
intoarse cu faţa spre speteaza canapelei,— Parcă nu-s purici... 
Dar... totuşi... ceva... 

— Dormi! Nu poate să fie nici un purice, 

— Aşa cred şi eu: de unde să fie purici ? Dar parcă... 

— Nu-i nici un purice.. din pricina locului nou... 

— Desigur... locul nou. Aşa. cumva... însă... 


— Dor 

Soţia Gen. In capul lui Kiskin se ivi iarăşi întrebarea: 
„Dar dacă Dumnezeu...2* Apoi gindul îi zbură la multe şi felu- 
rite greutăţi care apăsau asupra vieţii lui familiare, greutăţi con- 
ştiente cu citeva clip: mai nainte, imuabile şi evidente pentru 
oricine. Ceva il silea totuşi îndirătnic să nu distrugă, cu nici 
un preţ, tabloul vieţii de familie, —inspirindu-l chiar o hotârire 
eroică : Să renunţe şi la ultima bucăţică de pine—numai să-şi 
păstreze fără nici o restricţie această Singură relaţie-de-inimă. A- 
lături, un alt tablou i se arătă :0 viaţă pustie, —dacă se va mortifica, 
parca să se „gindească la suflet“... „Doamne !—şopti el.— 

şa |* 

— Maşa, dormi?—izbucni, cu gilas tare. 

Dar soția nu răspunse, 

Nici ea nu dormea. Se gindea și ea, mult-mult, lipindu-ze 
Strins de pernă—caşi dinsul. Dar privea lucrurile mai clar 
şi se hotări, cu mai mare străşnicie, să-şi „rame 4 orice gini 
rău-—cini se ciocni da întrebarea : „Dar dacă umnezeu.., 2* 
De-aceia nici nu-i răspanse, cind o chemă. Se prefâcu că 
doarme şi ascultă cum ivan Kiskin, Inturninda-se pe canapea, 
ofta şi şoptea: „Doamne | Doamne |* 

— Dormi ?— se auzi iarăşi din salon, 

Soţia se acoperi rep:de cu oghialul peste cap şi nu răs- 
puse nici un cuvint. D:schizindu-şi ochii subt oghial, se 
sili—cu încăpăţinare—să nu se gindească la nimic. bine ar 
fi—de i s'ar preface capul în piatră ! Stătu mult fntr'o adincă con- 
centrare sufletească... ochii, În cele din urmă, Incepură să i se li- 
ema somnul o cuprinse din ce în ce mai mult, —cind 


PROBLEMĂ 237 


— -i ?-—ţipă ea, speriată. 
— Dincolo e dela fereastră.. Am răcit la spate.. Am 


ingheţat !— bodogâni Ivan Abramici ţinind perna în mină... 


va luni, ivan Abramici şedea la masă şi se 
audă. "2 nët să-şi aleagă ? Fizionomia lui şi a our 
erau abătute.. iar inimile, distruse. Demult canapeaua stălea ` 
locul ei vechiu,—lar sporul de leafā, cași înainte, tot nu ma 
venea... 
esel, Ivan Abramici oftă şi zise: 
z eg Deene A chiar trebue să ne gindim serios, 
Destul! Tu ce crezi? 
Soţia (Aen, 


(Trad. din rusește de M. Sevestos) 
Gleb ! spenski 


SBURĂTORUL 


— Comedie contrară în trei acte — 


PERSOANELE ; 
El.— Ea, — Soțul. — Servitoarea 


ACTUL 1 


Se „aude, inainte de ridicarea 
cortinei, o voce de fată rostind 
limpede ` 

Sburător cu negre plete 
in” la noapte de mă fară... 


Scena reprezinlă un salona 
Á $} aproape cu tolul f 
ie H mg Ss Le Stenia; Wo se et eg ba ae: 
gl ege e par Zen eng u, ușă. Dreapia, uși în planul întălu şi 
j] s Pe propriile picioare, î - 
Gage d mâinii E legănăiar. Con io e TE lare 
ei if LP piedestal o lampă electrică. Dreapta şi slinga, două 


nosple. Salonaşul, bine luminal, e plin de fum gros de ligări. 


Ea (soție mică, întrucitva romantică 
blondă la păr, foarte albă la chip, i 


foarte neagră sau foarte 
liant la inelarul sting, 


toată in matasă. Un singur bri- 

Are încă maltă feciorie. E t 

eeng întăiu, unde, probabil, cineva SR Lag Dani a 

See cht RA gn ST at mal cu seamă nu umbla hoinar prin 

ie Ange fl pm e tegen nu-l siăbi te rog! Craiul de 
i ducă aca 

(se aud răspunsuri de femei, risul în eege 


şi trepte scoborite Aa vai preluari at unei voci de bărbat 
y t 
de departe) Cum ai zis? An | Nu s'a areal se aude spunind ceva, 


ve (riste de femei, apoi 


SBURĂTORUL 239 


iar vocea bărbătească) Sborul 7... Sburatal 7... (ride) Ah! Sburăto- 
Tul... (tare) Dragă Georges, dormi liniștit. Sburătorul nu întră decit 
in iatacul fetelor, E un jag! I e frică de femelle măritate,,, Vezi mai 
bine să nu te viziteze pe tine vre-o sburătoare! (risate) Te ştiu foarte 
sperios] (risete) Pe mine, noapte-bună ! Noapte-bună!... (intră în 
scenă cu un oftat de ușurare, Se întinde pe canapea, își aprinde o 
țigară și vrea să celească ceva. Dar se scoată, stinge luminile, afară 
de cea de pe piedestal și vrea iar să cetească. Tresare: i se pare 
că a auzit ceva. Ascultă—e liniște. Face iar lumină mare și se uită 
ta ceasornicul din părete. Murmură:) Ar fi de mirare să vic acasă 
atit de devreme ; nici miezul nopţii. Dar te pomenești că vrea să ple- 
căm mine la ţară (tușește ușor). Ce de tum? (stinge toate luminile; 
se duce și deschide larg cele două uși care dau în balcon. Dincolo 
de plopi, pelsagiu de lună, urban, Ea, cu amindouă mîinile spriji- 
nite de cele două uși), E frumos | Ah! E frumos! Visul unei nopți 
de primăvară |! Aşi vrea să fiu răstignită așa, pe noaptea asta! (lasă 
capul în piept, încet, apoi amindouă -minile de-alungul trupului și re- 
vine, legănată een vis, în față, în scaunul lung care o leagând mai 
departe. Ramoarea îndepărtată a orașului; arar fişiitui plopilor 
care-și clatină culmile... Brusc—o bufnitură infundat; seacă ; un 
om a sărit în balcon și s'a oprit la doi pași în dreptul femeii in- 
lemnită de groază în scannul care a înțepenit și el. Omul e mascat. 

EI (joben lustruit, cam înir'o parte, un pardesiu căptușit cu 
mătasă neagră pe umeri, pe care-l ține strins ca mina stingă subt 
piept ; plastron, cravață albă, ghete de lac, pantaloni strimți pe pi- 
clor ca vipușcă iată de molre).— Perfect! N'ai pipat. Deci momentul 
cel mai penibil a trecut. ŞI acum să ne tocmim, Imi făgădueştică nu 
tipi ? Ca să pot tăsa revolverul în jos. Mi-a amorțit mina. Nu-mi 
plac lucrurile de Her (Lasă revolverul în jos). Mulţumesc, Nu tre- 
but să-mi răspunzi pentrucă ştiu ce gindeşti. lată, puo revolverul pe 
masă, așa ca să nu te ucid, fie şi din imprudență. Ara oroare de fap- 
tele diverse. Prin urmare nu mai tremura, ca să nu răcești. Să fa- 
cem lumină. Vrei să inchidem uşile dela balcon ? Deocamdată inchide 
dumneata gura (ii pune o oglindă în față). Uite ce urită ești cind 
faci, aşa, gura mare, 

Ea (văzindu-se în oglindă, dä un țipăt scurt și-și acopere chi- 
put cu amindouă minile). 

EL—Eram sigur! Figura dumitale te-a Ingrozit mai mult decit 
revolverul meu, Totuşi al făgădult că nu Uni, Ai şi inceput să nu 
D făgădueliie?... (ea a izbucnit în plins, cu figura în mini), Foarte 
bine: plingi, doamna mea, pilingi, ca să te linişteşti. Ca vrei? Su- 
fletul nu poate digera dintr'odată orice eveniment; vomitează și el: 
sint lacrimile! Gata? Merçi. Fără ruj, fără pudră—am lnaţeles, Totuși 
părul s'a ridicat prea mult de asupra urechii OI potrivește binișor, 
cu degete experte). Pertect. Mulţumesc. 

Ea.—Dar... nul Ol.. (tremură, sare din scaun, vrea să fugă). 

Et (și-a luat revolverul de pe masă, ducindu-l la propria-i 
timplă).— Trag! Dacă pleci, mă 'mpuşe! (rar) Şi te compromiţi. Te 
compromiţi in zădar fără posibilitate de replică. Stăi | (femeia, zdro- 
bită, s'a oprit lingă ușă, proptită de părete, căutind cufruntea sus, 
aer). MA conving din nou: ești o temea nobilă, Sacritici mal curind 
cinstea decit reputația dumitale. Nu vrei să se știe că In latacul du- 
mitale s'a sinucis un bărbat, altul decit soțul legiuit. (cu zel) Te fe- 
Heit 1... (viră revolverul în buzunar). 


240 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ea (ințepenită locului, tremurind),— Doamne, ce vis! E oribil! 
(jipä) Scapă-mă, (își stringe pumnii la timple) Cum să mă deștept! 
Ahl cum să mă deştept l.. 

El.— Vorbind. Stind de vorbă. lată, foarte simplu. la loc, te 
rog. ŞI pe urmă, deodată, simți că au mal dormi. De altfel e şi 
nepoliticos să dormi cind ai aci lume nouă! 

Ea (cu o indignare extenuată). — Domnule, sfirșește. Sint o fe- 
mee. Nu mai pot suporta. Co vrei dela mine ? Ce ţi-am făcut ? Dum- 
nezeule, cit sint de nenorocită! Cit siat de nenorocită!  Intr'o clipă 
mi-ai zdrobit toată liniștea! Ai Intrat aşa, fără să prind de veste, in 
viața mea, cind eram atit de bine, atit de liniştită. Ah! Ce vrei? Ce 
vrei? Cu ce ţi-am greșit ca să mă torturezi astfel? Cu ce? 

Ei (care în acest timp s'a uitat cu multă ingrijorare în toate 
părțile).— Doamnă, cità imprudență!  Adineaori nu te-ai clintit din 
loc ca să nu mă ucid și să se creadă apoi că am fost amantul dumi- 
tale, şi acum rosteşti nişte cuvinte atit de compromițătoare, pe un ton 
atit de plingător, Incit dacă te-ar auzi cineva, ar jura că-mi faci o 
scenă de gelozie, (imită) „Ce vrei dela mine? Ca ţi-am făcut? Dum- 
nezeule, cit sint de nenorocită l..." Eşti femeel (cu milă) Se 
vede! Dar mă revolt și eu, doamnă! la toate împrejurările vieţii, 
In cele funebre, ca și în cele de interes, în cele de spaimă ca şi în 
cele de milă, nu aveți decit cuvinte şi gesturi de amor! 

Ea.— Ajunge! Ah! Ajunge l... Pleacă! (se opreşte) Nu... 
(cugetă o clipă concentrat) Ştiu pentruce ai venit... 

Et.—Nu mă indoesc. Dar sint ostenit, (își pune Jobenul, mă- 
nușile, pardesiul pe măsufa de lac din stinga, apoi se reazimă de 
canapea) Dă-mi voe să mă odihnesc puțin. Ţi-a trecut spaima, Aj 
Inceput a vorbi. Al inceput a te agita, Continuă, te rog. Agită-te! 
Agită-te mult; ca să obosești. Cu o femee obosită te ințelegi mai 
uşor, 

Ea (a cotrobäit în acest timp toată casa).—Te înțeleg, dom- 
nui meu, te înțeleg foarte bine, Cred că am ghicit. Numai că par îi 
stricat să-mi spul totul dela inceput. Ştiu, cu toţii sintem supuşi vi- 
or, Unul bea, altul e jucător de cărți... O, nu vreau să spun că 
dumneata eşti cartotor, dar aşa, prin familii, cu ce vrej să-şi omoare 
timpul oamenii bine-crescuți ? Jucind popice? La pocker se pierd 
ră bani. Ai pierdut şi dumneata, Al avut ghinion. N'ai noroc ja 
căr 

SE Am noroc la femel. 

a.— Sint sigură că cunoști pe bărbatu-meu, știi, preşedintele 
secției IJ dela Casaţie. Te-o fi refuzat vre-o dată es bani e porta 


spiritual cum ești, af vrut să-i joci o tarsă. Minunată farsă! El insă 
nu e acasă, 


El.—Se vede | 

Ea.—Ce vrei să facă acasă. E şi el om cult. Nu joacă poplce. 
Preferă chemin de fer. De altfel trebue să pice şi ei... 

EL.—Pică ceva mai tirziu. Deocamdată picai eu, 

Ea.—Ar îl venit ei de mai demult acasă, dar e în ciștig pro- 
babil, și nu vrea să se ridice dela masă. E om de onoare. Nu vrea 
să părăsească jocul pănă nu-i curăță pe toţi. (se apropie de el; are 
drajele încărcate cu obiecte de preț) Aşa cău.—te rog să nu te im- 
potriveşti, că la mine nu se prinde |...—poitim ; lată, sint de cite o 
sută, lată şi citeva de o mle, iată şi doj napoleoni de apr 1 am ca- 


SBURĂTORUL 24t 


-mi fac un ac de pălăria, dar renunţ, pentru dumneata. 
SE bus pt o pălărle—o să-mi facă plăcere. Da. fa o 
broșă. N'o mal port de vre-o doi anl. Poart'o dumneata, Ge 
un ceas de aur; are trel rubine și un smarald (vrea să-l deschidă). 
Ah! Nu pot... Crede-mă. Sint pietre veritabile. Rani vrea să mi-l 
fure servitorii. ŢI-I fac cadou—cind e ziua dumitale onomastică ? 

E mg trecut. 

Ba Atenei pentru cind o mai veni. Suvenir dela mine. Da, yi 
vedem ce ași mal putea, ce ași mai putes... să-ți mai dau. Am găsi 
(vrea să-și scoată inelul din deget). 

El.—E dela soacra dumitale ? 

Ee Păstrează-l. emm D EE să rămie legi- 

rimește în iatacul el un om e 
eng regie her mina er? runte; încet, pentru sine).—Dum- 
L Ah! Ce o w. 
wan Ă nel in tie et doamnă, ai imaginație. Ceiace înseamnă 
că deşi eşti măritată... Dar nu trebue să te ma! jignesc, Da, al Ima- 
ginație. Te felicit. Imi place şi mie să mă plimb în acest docar ml- 
raculos. Da. Echipagiul e cam demodat; seamănă cu paneres 
împodobite care se vâd la bătăile cu flori. Ol Cit e de frumos! Ci 
e de necesar pentru o Inimă tecloreinică de soție virtuoasă! E alco- 
olul omului care nu bea; havana bolnavului de piept; viciul copilului 
care doarme cu măsa; da, sburătorul femeii măritate ! Roțile sint 
învelite în trandafiri albl; la buccelele osiilor, cite un trandafir roșu, 
stoliindu-se, spiţele de crini. Acoperemintul cu viță de Ma cu ek 
chini copți ca niște sfircuri de sini care-ţi ajung pănă gură, n 
ajuns să vrei să ridici bărbia, să inchizi ochii — ai o boabă s'a top 
intre limbă şi cerul gurii. Biciul — o! biciul ar trebui să fe o miš- 
gun de salcie cu put. Nu e un cnut. Cali trebue hrăniţi cu jăratec, 
cu tot jăratecul vieţii, şi apol bătuţi noaptea toată, crunt, pănă la 
singe. Altfel nu sboară,.. Cati au fiecare în frunte cite un ea 
Binişor, doamnă, binigor; nu mal pune acum mină pe bici, nu-i gon 
prea repede: sar putea ca armăsarii dumitale să se topească în spumă... 
(ii sărută mina, și o reașează în scaunul legănător) Binişor, doamnă, 
binişor... (a rămas în dreapta et, puțin mal înapoi, în picioare, 
Înalt). Te plictiseal. Ai d prea multă vreme numai ca femel. 
— tii 
Sa e încă plină de fum, Bărbaţii fumează mai puțin 
decit femeile la care ţigara este surogatul libertății, Aga darcu femel... 
Vai, cu femei! Ce plictiseală, acum, în luna asta, cind toate florile, 
toți copacii, până şi toate legumele petrec l.. Era şi madam’ Ionescu. 
gg I 
— è cu. Sint nedespårțite. 
EA AAN AS goror ştii că madam’ lonescu e nedespărțită 
D WR 6 atit de ugor de ghicit cind doamna loneseu trăește 
cu domnu” Popescii, lar doamna Popescu trăește cu domnu’ lonescu. 
ce te te... 
a Dë vorbim de mine |... 
EL Al spus tinărului ug scobora scările, să se ferească bine 
e fat s . < 
SC ege V Bierg Al ascultat în balcon; al pindit, 


al spionat... 


6 


242 VIAŢA ROMINBASCĂ 
-o mg EE EE 


EL.—Nu. Nu siot laş, Dimpotrivă; eu duc demult războlui ig- 
teligenței nude Impotriva laşităţilor in haine negre. Dar de vre-o mie 
de anl incoace, de cind oamenii au inceput să-şi denatureze instinctele 
cu morala cuvintelor, poftit-a vre-o femee bine crescută pe un tinăr 
în latacul ei altfel decit prevestindu-l: (amenință cu degetul; cu glas 
de Jemee). „la aminte ! Să știi că are să te fure o epes, 

Ea (timidă, cu privirea în jos).—Cine ești, dar, tu care faci 
să-mi fie ruşine de mine-tnsămi ?... 

E(.—Dormi, dormi uşor (mișcă abia scaunul legănător). Te 
legen] în braţele propriulai dumitale gind. Nu te teme, nu te stii ma! 
ales... Da, eu sint, Am venit. Nu stat nici cartotor, nici hoț. Sint o 
idee logică, deși par atit de neadevărat. Vin totdeauna nechemat — e 
tăria mea. Par nelegiuit — dar legea mea e în adincul mult inșalata! 
inimi omenești. Nu vin niciodată cu mtaa goală. Aduc o minge cu 
jocuri halucinante fetiţei care vrea să cadă pe brinci ; băiatului mal 
mic, un caet de aritmetică, Logodnica mă vede, dimineaţa, cind işi 
scoate aşternutul la fereastră, cum stau Intr'ua picior pe coperișul 
casei vecinului: cocostire alb, cu ciocul de soare | lar noaptea, în 
latacul doamnelor, aduc un revolver (il scoate din buzunar), E 
o bijuterie complicată, E indispensabil. E ceasoraicul iubirii, Fără re- 
volver aşi fl fost demult dat de servitori afară, şi hulduit ca un 
cine cu tinicheaua. Pe cind cu revolverul în mină — impun. Imi insufiu 
mie-lusumi curaj, insufiu celor slabi de înger, spalmă, iar restului 
lumii (fintind publicul) — respect. Revolveral şi amorul merg im- 
preună, în viață, aşa cum merge soțul cu soția: la braţ. 

Ea.—Nu... Te rog, Fără revolver, 

EI (punind revolverul pe masd).— Poftim. Fără revolver, Dar 
fo prezența lui. E o condiție de bune moravuri, 

Ea (ameţită).—Nu ştiu... Scaunul acesta de cind Il legeni dum- 
neata m'a ameţit. Parcă am băut singură o intreagă sticlă de şampanie. 

El (dă scaunului un nou impuls şi privește spectacolul femeii 
extatice ; el a lăsat capul în piept şi a suris; apoi, în sine). — Pen- 
tru atit de puţin l. M'am ostenit zădarnie!,. Am sărit pe fereastră 
noaptea, cu revolverul intins, cind aşi fi putut veni la orice oră din 
zi, cu mănuși albe şi monociu, oferind domnului soț, preşedinte de ca- 
sație, a Tesch cu carton l... (tare) Dar imploră-mă să te răpesc l.. 

a.—Nu. 

EL.—Să te duc departe, la capătul lumii. i 

Ea.—Nu, Mă simt bine în scaunul acesta, 

EL—Să-ţI otrăvesc bărbatul. 

Ea (țipă).—Nu ] (domol) Nu. El care şi-a sacrificat tot vilto- 
rul căsătorindu-se cu o femee cinstită. Nu. Ar fi prea mult (scu- 
linda-se, cutremurată de un fior și limpezindu-și fruntea cu amin- 
două minile), Sint in delir. Sint nebună —sau voiu inebuni 1 Trebue 
să pui capăt acestei... (mai tare decli voia) Domnule, ajunge! (șo- 
văind) Ajunge l.. (leșinat) Ajunge l... (hohot isteric de plins, Ges- 
turi disparate; îşi trece minile prin părul pe care-l răvășește, își 
sfişie haina de mătasă, iși muşcă pumnii) Du-te, domnule, dar du-te! 
Nu ești un cartofor, au ești un bot, așa e. Nu vrei bani, au vrei ni- 
mic. Dar ce ai cu mine? Ce ai cu nervii mei? Dumnezeule ! Eşti... 
un nebun Il... (tremură) Mi-e frică! Mi-e frică! .. (mușcă speteaza 
Gan Desi Intră nebunii noaptea, pe fereastră;—o! casa asta 
e un ospiciu k 

El.—Da, e un parfum de straniu, de nebunie aci. Dar dacă e 
cineva nebun, priveşte CH arată oglinda)—cine e mal nebun dintra 


SBURÅTORUL 243 


{ol doi? ŞI acum să procedăm la punerea la puact a sufletului du- 
wnitale cast. Al sevoe de consolare (femeia e jalnică: In genunchi, 
cu părul pe ochi, ca o plingătoare. Oftează şi umerii îi sint scatu- 
rafi de un plins tăcut). Adevărul e un fel de Jack Spintecătorul —face 
ravagii printre iluzii. Le spintecă pe toate ca pe nişte femei lubite. 
"Ştiu. O iluzie feciorelnică (se aud clopote mortuare) e intinsă acum 


-in sufletul dumitale, pe catafalc, E în rochie de mireasă. Două lu- 


minări moralė şi creştine ard la căpătălul ei. Toate sentimentele fa- 
miliale, ca pr hipocrite rude cernite, pling, își şterg ochii şi-şi 
suflă nasul sgomotos. Educaţia are o cadelniță in mină şi odăjăi! 
care par de aut, şi slujeşte: (pe nas) „Doamne milueşte! Doamne ei. 
lueşte ! ŞI iartă pe roaba ta cea tinără pentru tot ce a greşit, au cu 
vorba, au cu gindul, au cu fapta“ (îndeamnă femeia îngenunchiată) . 
Du-te, du-te și sărută moarta (femeia sărută o moartă închipuită, 
înaintea ei, În timp ce cîntă un cor de ingeri, cu voci caste, El, fe- 
meili la ureche, după încetarea corului). Gata. (femeia e nemișeată) 
A trecut. S'a isprăvit. Iluzia e inmormintată. (Jace "mn aer semnul 
crucii, ridicind ochii la cer). Odihnească-se 'n pace! (ipocrit) Vom 
răsădi pe mormiat crini albi şi vom sălăşiui un columbar cu kutubi 
în dreptul crucii... 
Ea (nemişcată ; încet).—Nu-ml plac hulubii, au-ml plac crinii. 
El.—lațeleg. Nu-ţi plac virginitățile. Atuaci lsmă şi garoate, 
Ea.—Da. 
El.— Miroase tare, foarte tare, 
Ea.—Da, 
EI.—E partumul trupului omenesc. Îţi aduci aminte? 
Ea.—Da. 
El.—lacepem să fim de acord Perfect, ŞI acuma... (ingenun- 
che lingă ea) Imi dai voe? 
Ea.—Fă ce vrei, 
Et (scoate un ac cu aţă albă dela reverul hainei și coasă pe 'n- 
delete mătasa neagră, ruptă, a rochiei).—Cirpim trecutul, 
Ea.—Da, (nemişcată) Simt câ-l cogi cu aţă albă. 
El.—Aşa se face de obicelu, (coase mai departe). E uzul. Gata. 
ŞI acuma, sus! (o ridică de mină), Condoleanțele. (tușește; apoi ce- 
remonios). Dragă priețină, nu găses= cuviate care să... durerea ta e 
prea mare... şi împărtăşesc deci regretul pe care... condoieanțele pe 
care încerc să le... Ce vrei? Totul piere. Şi noi vom pleri, da oarece... 
instirşit (tușește) viii cu viii, morţii cu morţii! (natural). N'am prea 
fost la Inâlțime... lartă-mă, Ipocrizia nu e arta mea. Să incerc o con- 
solare mai aproape de sufletul dumitale sensibil. Imi dal voe? (delicat, 
buzele strinse : un punct, luind un pulverizator de pe masă). Puţia 
parium? Guerlain e suveran, mai cu seamă în timpul doliului. Traas- 
formă cripta în băduar. 
Ea.—Nu, nu)... Şezi, te rog. ŞI mal cu seamă nu mă părăsi la 
aceste momente atit de... (plinge cu hohote). 
El (pe canapea). —...crude, Ştiu. Nu, nu te părăsesc (doamna e 
acum la toaletă), De alttel nici eng putea. Te-a! lua după mine, 
e Ea.—Da. (vrea să vie spre el), 
~ El.— Continuă te rog toaleta. Lacrămile fără toaletă n'au aici ue 
Seet, Femeia sărmană care plinge la poarta bogatalui, legăninda-și la 
stau un copii mort, dar e o privelişte firească. Ciudat ar fi dacă 
Reck d ar ciota şi-ar țopăl. Pe cità vreme o damă care stă în Lait 


244 VIAȚA ROMĪNEASCA 


la teatru şi, emoționată, simte că dă drumul prin ochii ei de azur la 


două lacrămi mici—dar spectacolul acesta e Inhuman | e sfişietor!!,,. 
Sentimentele noastre, doamnă, trăesc prin decor. Eu care joc adevă- 


rata comedie a vieții, m'am lacredințat demult, deși... A? Gata?.. 
Atit de curind ? (femela, sfioasă, vine spre el, capul în piept, brațele: 


atirniînd). ŞI eu care incepusem să vorbesc spre a nu mă plictisi. Dar 
o femee adevărată stă mal mult în fața oglinzii decit a bărbatului L.. 

Ea. (pasionat, Întinzind braţele).— Te iubesc ! . 

El.—Era de prevăzut. 

Ea (fără raţiune).—0, dä. 

EI.—Dar se rostește altfel acel mare cuvint. 

Ea (trecindu-și minile peste ochi).— Cum? 

El.—Se zice: „Aa! te iubesc!“ Amorul e o exclamaţie. 

La animale un cutremur şi un lătrat. Dar nu te supăra... Cred 
că înțeleg inima dumitale şi sint convins că al de ce să mă iubesti. 

Ea (alături de el, stringindu-l minile).—0O, da. Simt că eäin- 
țelegi. Cum te-ași lubl oare dacă nu ont ințelege ? Ne înțelegem. Ne 
vom înțelege ai mai mult, Atitea femei sint nefericite, pentrucă nu sint 
inţelese,.. 


EI.— Faci bine că vorbeşti în numele amindorura. Mie mi-ar fi 
fost frică. 


Ea (din ce în ce mai vioae, privindu-l cu dragoste în obraz).— 
Adevărat ? Adevărat ? 

EI.—Dintr'o veche idee a mea. 

Ea i-ai cca Drăguţui ! Drăguţul! Dintr'o veche idee a lui! 

EL Ch 

Ea.—Şi care? 

EI.—Că unul din noi doi e de prisos, 

Ea.—Dar aşi putea eu trăi fără tine? Aşi putea eu respira fără 
tine? Totul in mine imi vorbeşte de tine. Totul in jurul meu pronunță 
numele tău... (mai slab) numele tău care e... 

EI.—Să trecem, 

Ea.—Mă'ntreb cum de am putut trăi pănă acum fără tine. E in- 
tr'adevăr de nepriceput. Desigur, era un simulacre de viață. Dormeam 
—pănă ce al venit tu care cu bagheta magică... oi e 

El.— 10 sint recunoscător din adiacul orgoliulul meu. 

Ea.—0! Nu-mi mulțumi, nu-mi mulțumi. Etern recunoscătoare 
"H volu rămine eu—pentru sentimentele mele... Ah! De ce nu te-am cu- 
noscut mail demult? 

E1.— Mai demult ai vrut să chemi servitorii să mă dea afară. 

Ea.—De unde să fi ştiut că erai tu? Dar de-acum nu ne mai 
despărțim. Niciodată. Ne vom lubi până ia moarte—ne vom lubi air 
lumea cealaltă. 

EI.— Numai dacă soțul dumitale în lumea cealaltă se va duce 
noaptea tot la club? 

Ea.—0 I Ce rău eşti! 


El (pasionat).—Nu! Sint îndrăgostit! (Inindu-i minile, și ple- 


cindu-se peste ea, cu foc) Sint gelos! Sint gelos pe toți bărbaţii, căc! 
toți ar fi putut să te albă şi nu te-au avut, 


Ea (delir).— Spune |! Mal spune! 

Ei.—Dal Sint stişiat de durerea că nu eşti o slută, o idioată, 
o nebună sau o paralitică pe cate pănă la mine să nu fl voit s'o aibă 
nimeni, care să fi insuflat lumii întregi numai spaimă şi desgust—ș! 


SBURĂTORUL 245 


Sg E a 


-så te și găsit asttel pururea fecioară, creată de natură numal pentru 
-delectarea Inimii mele ! 


— fermecător! Vorbeşte-mi | Vorbeşte-ml l 
Se Zo eşti totuși frumoasă, tinără şi sănătoasă, aşi 
vrea, ah! într'un elan de adoraţie, să-ţi tal părul, să-ți scot een 
să-ți zgirii gitul, să-ţi stărim dinții şi cu entuziasm să-ţi extirpez eg 
glandele, ca după mine să nu te mai dorească nici cățelușa din - 5 
i Ea.—Eşt! divin! Pune mina pe inima mea ! Simţi cum bate 
Mi se pare că te cunosc din totdeauna! Ochii tăi albaștri... 
El.— Sint negri, 
Ea.—Părul tău lungi 
EI, E scurt. 
Ea.—lnima ta... 
El.— Bate, 
Ea.—Aşi vrea să nu te mai vadă nimeni, 
Ea.—Ah! Pielea ta catifelată | 
El.—Binişor: e masca, 
Ea (sărtid în egen, Dar mă dezamăgești, crudule. 
El.— Ti-am o ganiko ke i = leeft? 
Ea.— „mi ceva |... Cere-m zap 5 
See dar nu-ți cer nimic, Ce să-ţi cer? Celace bet 
ŞI celace ai—de ce să-ţi ES vrei să dal singură pe necerute 
à sileşti să cer 
o SI BE să nu ei mal înțeleg. De ce complici amorul, 
atit de simplu 
SA Te totuşi Teva. Amorul trăește din daruri—şi e in 
ciştig cel care dă mal mult. Mal cu seamă în odala femeli care lubeşte 
cu toată desinteresarea, au Intru niciodată cu mina goală (bagă mina 
în buzunar și scoate un witz în miniatură). 
gmn Li olver 
See E bielocul meu de fiidaş. Mi-a căzut cind am sã- 
rit balconul. Obişnuese să mă sinucid cu el cind sint surprins de 
bărbat în patul nevestei lul; e mai bine aşa: se simplifică ëmge 
şi on se strică o căsnicie, M'am sinucis pănă acum de citeva or $ 
totdeauna cu succes strălucit. Amanta a fost extrem de flatată ; toate 
femeile au arătat-o la curse cu degetul, invidioase: „Pentru ca sa 
sioucis un om“, iar bărbaţii oftau fiecare, trăgind cu ochiul : „Ei, ce 
nași da să fiu şi eu iubit de eal...“ lubire fără moarte n'are nici ra 
haz, Chiar şi la teatru: piesele care nu se inches cu o meri e 
tua, ar trebui fluerate. Eşti frumoasă, doamna mea—şi regret că nu 
sint pictor, Te-aşi zugrăvi așa cum eşti: strălucitoare, la braţ cu 
Si "Si t Acesta-i darul tău, iubitule ? 
melaneniic).— 2-4 daru ` we 
e ae men e ceva mai biajin—și mal parfumat (scoate 
dela spate clțiva trandafiri albi; GEN E dem între sinii iubitei, 
îi oferă). Trandatirii pas mele 
"8 RENE de gerett Cit sint de bogați! lată o te- 
<loară pudică! lată femeia care a băut! lată voluptoasa care și-a 
stişiat haina de mătase aibă de pe siai. O! Mulţumesc, Ii sărut— 
"Al sărut ca să te sărut. 
"EI (se Inclină).— Măgatit ! 
Ea.— De unde-i ai? De unde Lat cumpărat? 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 


El.— Aşi putea să mint, spunindu 
“ți adresa florărese 
e el DAE AE VASA e ar jere sint Greg SC 
. E -H spun adevărul, nu 
oricit ar fl de ruginos. Cind străbăteam grădina Zone Data: 


luminate ale balconului, mi-a supărat nările o mireasmă ; era un Ep. 


păcel cu trandafiri. ŞI atunci mi am zis 
H : „Nu tre 
trebue să te gindeşti şi la plăcerea lubitei, $i de pen ie? 


(de altfel mi-am si 
gehen KE un deget) şi-ţi aduc în dar, ca omagiu, pro- 


Ea.— Dar i-ai adus tu iubitule ! 
El (şoptit).— Dacă-i aducea vizitiul, b 
ună 
Cara gel Mac Donsie mă socot destul de SE wl pafin 
una i 5 
inimii dv. propriile ei eier? EE E EE Kasisi; 
Ea.— Da. (pauză. Privind in jos) ŞI acuma,.. 
Eu s Tăcere. El o priveşie, uimii, neinjelegind. 
a.—_Da, fireşte... De vreme ce ne-am i 
e öteles... 
SS EE pran moment; mulțumită mai cu neg revolverului p 
Ka ` SC și vrea... Vreau să pricepi—dar ml-e atit de. ru- 
$ «= (tarè, desfăcind brațele) Totuşi sint plină de entuziasm ! Asi 
vrea să zbor!.. Să plutesc in aer, goală... S 
EI.— Vrei să te deshraci. 
Si dere Da. 
gme imie să 
atit de subțire Zoae Zo Se DEET ST reesen 


El.— Să incepem cu agrata de aici 
id). y 
weg S val s croltorească și care a Gg Grat ng să 
+ (Ocupat cu copcile) Da, iubita mea 1 E Ţ 
Stelele sint toate aprinse în cer, n LE ei me 
prezente la serv 
e nostru. Florile, aceste poezii ale naturii, ego e fa eëiget 
resmele lor cuceritoare ; totul în natură e sfint, e măreț, e dumne- 


Ea,-— lubitule, volu fi a ta Se à 
a propie cli e 
leet Cea mere gé pai Zich gg ien SA petre 
e a mea planetă ce 
decit trupul meu (pe spate, în braţele ed romă “Se Eer 


că mă dau unul ` 
en an (cu entuziasm) unul... (tace; işi acopere deodată 
= Unei idei, 
a (s'a recules ` j 
dai fel eem ët ergi a eşit din brateie lui; Își închee- 
ndignat).— Eu? Dar ce'nsamnă asta ? 
ed ai Lëtze? ? Drept cine mă lei? Cum adică, Spe Zap a Zoe 
wd d p două ore, să-mi dau pe faţă gindurile cele mai ascunse 
am k dez pasiunea mistuitoare, ca să mă intrebi, tocmai în cti a 
zar apoi “un GET - infäptuirea viselor mele celor mai gege 
o! AG e ed Darie desigur numa! ja o femee se putea 
4.—Dar bine și eu sint gata să 
fie E eg gata să-ți dau tot ce am mal scump: 
acer ee ma mea—adică să mà desbrac—şi să n'am dreptul să ştia 


EI.— Dar ce fac altceva, de-atita vreme, decit să-ți spun cine 


SBURĂTORUL 20 


sint ? Ah! Mă sileşti să cuget, să fac apel la logică tocmal în mo- 
mentul cind credeam că am scăpat înstirşit amindoi dei 
(femeia în picioare își analizează un ciucur; el cade 'ntr'un ge- 
nanchi în fața ei, Declamator). Te iubesc! lată originea, iată ac- 
tul meu de identitate! Te jubesc !... lată armura nobieței mele!,,, 

Ea.—Văd că soferi. Sint crudă cu dumneata, lartă-mă... (i? 
ia de mină; stau amindoi pe canapea) Nu mă .nțelegi! Nu, nu mă 
înţelegi |... Vreau să știu atit: cine eşti? 

EI (explicativ).—Ah ! Te iubesc |... 

Ea.—Te cred. Vreau altceva. lată, foarte simplu: ce meserie al? 

El.—Nici una, 

Ea (uimită, cu un punct de dispreț).—A? 

El.—Pardon. Sint nobil. Oamenii nobilii sint obligați să nalbă 
nici o meserie. 

Ea.— Crezi? 

E1.— Dumneata ce meserie ai? 

Ea.—Eu? Eu? Dar ew.. mă rog, ce-are aface? eu sint soția 

bărbatului meu, 
El.—E asta o meserie? 
Ea.—Meseria celor mai multe temei, Pe cind dumneata... 
EI.—Da. ŞI eu am meseria celor mai mulți bărbaţi, Scumpa 
mea, ne-am rătăcit. Nu știu ce cal nărăvaș, în craniul dumitale ne-a 
tras într'o parte docarul în care ne preumblam amindoi vertiginos, a- 
meţitor—și ne viră acum prin toate șanțurile, prin toate hirtoapele.., 
Cirneşte-l la drumul drept, drept—care duce la țărmul apel unde tre- 
bue să ne desbrăcăm ca să luâm o bae de nămol, 
Ea.—Dar spune-mi cine eşti! Ah! Cine ești! Trebue să știu 
ceva legitim despre dumneata | y 

Ei (ca lovit de ceva nevăzat).—Da! Legitim! Numaidecit t.. 
(cugetă o clipă) Sint sportsman! 10 convine? Bat mingea cu racheta, 
cu podul palmei, cu virful piciorului. Călăresc armăsari nărăvași. 
Calc apa, plutesc pe spate, ba inot și epurește, Box-floretă, 

Ea (in extaz).—0! Sportsman l... Trebue să mal fii ceva |... 

E!.—Sint spărgător de case de Uer, (tainic) Am tarba fiarelor. 
Nu rezistă nic! oţelul american. Sint spaima bancherilor. 

Ea.—0! Spaima bancherilor!  Spalma bancherilor l... Ce mal 
ești? Ce mai eşti? 

E|.—Proprictarul unei fabrici de materii colorante ! Pot schimba 
fața lumii, în citeva ore: dacă vreau o fac galbenă, toată, sau verde 
sau roşie, san pestriță. Am și un despărțimint de materii explozibile. 
Pot astupa oceanele, prăvâlind în ele citeva părechi de munţi, Pot 
mata Rominia în Franța şi Franța ia Africa de Sud. Dacă aşi voi, 
ași preschimba pe loc Europa într'un lac de apă dulce, cu pești buni 
de saramură pentru americani! 

Ea (în extaz).—0! Eşti ceva mai mare: presimi! Trebue să 
21 ceva mai mare! 

EL Dal Al ghicit! Sint ministru: o sinteză de minge, iarba 

fiarelor, materie colorantă și dinamită L.. 


Sonerie. 4 
Sar amindoi În sus. 


EL EI e! 


Ea.—E el! 
EI (potrivindu-și vesta). — Să ne păstrăm calmul, 


248 VIAŢA ROMINBASCĂ 


e 


Ea (desnädäjdultă, umblind prin casd).— Dumnezeule! Sint - 
promisă 1... Sint pierdută! Pierdută pentru Gëf Ka H 
Log e opener E? e niciodată pierdută, 
bn ce stal nemişcat? Fă ceva. Emoţionează-te! 
Mi-e ck a aa ucide! Să știi că mă va Georg geg 
sch, Te va alunga. Vei av -} iu- 
beşti, intorcindu-te beige g zl vroe deraman liorta 
Ea.—Fugi! Fugi... Nu, nn fugi 1... Nu vreausă te pierd L.. 
El.—Paguba ar fi ireparabilă. 
Ea.—Ascunde-te | 
El.— Unde ? 
Ea.—Sub masă ! Nu, eşti prea nalt! 
än j ynka se obişnuegte. 
a t scurt)e—Nul.n Mi 
ZS Ai Le ) u Mi-e ruşine să te ştiu cu capul sub! 


EI.—După oglinzi, amindoi. (Trece du d oglinda d 
Ea.—Repedel I se aud paşii |... wer TE EN 


Din stinga, paşi pe lreple. 
a jăcul intuneric şi s'a relu- 
gial după oglinda din dreapta. 


CORTINA 
(Sfirşitul în No. viitor) F. Aderca 


Criza mondială 


Profesorul J; M. Keynes, după ce analizează situaţia ca- 
tastrofală a Europei de după războlu, işi exprimă credinţa că 
bărbaţii de stat care au avut tăria de a hărăzi lumii tratatul 
din Versailles, nu pot fi calificați să restabilească ordinea mon- 
dială, şi ajunge la concluzia mistă că Europa e ameninţată 
de revoluţia socială din care, În orice caz, nu poate rezulta 
decit irea civilizaţiei. 

la ferința din Paris s'au scurs patru anl. Nici unul 
din principalii făuritori al tratatului nu se mai află în fruntea 
afacerilor lice, — din cei trei „dictatori al lumii“ de pe atunci, 
numai d. Lloyd Carpe se menţine în arena politică, în rolui 
modest de „opozant fără răspundere“, pe cînd „opoziţia M. S. 
Regelui” e reprezentată D Camera Comunelor de partidul mun- 
citoresc... 

Dar succesorii „dictatorilor“ s'au însărcinat parcă anume 
să justilice toate criticile aduse de economistul englez politicii 
acestora şi să-i confirme cele mai deznădăjduite prevederi asu- 
pra „consecinţilor economice ale tratatului din Versailles“. 

Dela semnarea tratatului, problema „reconstruirii Europei” 
wa încetat nici un moment să stea în centrul tuturor preocupărilor. 

e WEE, „datoriile interaliate“, „prăbuşirea valu- 
telor“, „falimentul Austriei“, „libertatea Strimtorilor“, „Mosulul“, 
„Siria“, „Rasia sovietică“, — şi cite alte chestiuni blăstămate 
stau în calea păcii mondiale şi cer soluţiuni grabnice. 

Au fost puse la cale nenumărate conferinţe şi consfătuiri, 
expertize și consultaţii,—dar... nu numai că niciuna din ele nu 
s'a apropiat de vr'o soluţie, dar din zi în zi situaţia se tot 
complică şi se agravează, i 

Şi acum, după patru ani, în faţa labirintului inextricabil şi 

ant, edificat de triumvirii din Versailles, urmaşul solem- 
n autor al detunctelor patrusprezece puncte, retras în soli- 
Casel Albe, predică pacifismul şi caută... să-și valoritice 


250 VIAŢA  ROMIREASCĂ 
VIATA _ROMNBASCĂ ` 


creanțele ; intre Paris şi Londra se incrucişează diseriaţii 
dulcege şi protestări acrimonioase în numele Dreptului, al Uma- 
nităţii sau al solidarităţii europene, — pe cind, din culise, bă- 
trinul „Tigru“ tace, iar „Versatilul celt“ exulță şi-şi revarsă prin 
Berliner Tageblatt lamentaţiile impotriva militarismului francez... 

lar ]. M. Keynes işi repetă mereu intrebarea : Ce ne aş- 
teaptă — prăbuşirea sau revoluţia socială ? 


D 
. s 


Intrebarea e cu atit mai tragică, cu cit în calea unui răs- 
puns obiectiv se ridică patimile, prejudecățile caşi aprehen- 
Siunile legitime. ' 

Omul „normal“ e conservator. Ideia de revoluție, prin 
însuşi cuprinsul ei, ca o refacere din temelie a ordinei tradi- 
ționale, — chiar indiferent de forma de realizare pașnică sau 


teni liberi din Atica ; şi in orice caz nu putea crede că intrun 
stat, care m'ar trăi din munca robilor, ar mai putea înflori arta, 
ştiinţa și filozofia. 

Aristotel, căruia îi datorim totuşi cea dintăiu schemă a evo- 
luţiei politice, vedea în inst'tuţia sclaviei o condiţie indispen- 
sabilă pentru realizarea celor mai inalte scopuri morale, caşi 
pentru prosperitatea şi propâăşirea materială a societății. 

e asemeni, unui baron medieval concepţia unei ordine 
sociale fără ierarhie feodală şi fără iobăgie i s'ar fi părut imo- 
rală şi imposibilă. 

În orice epocă, pentru „advocatus diaboli“ ordinea stg» 
bilită va părea ultimul cuvint al raţiunii şi al dreptului, şi orice 
aspirații revoluționare — în contrazicere cu principiile eterne 
ale moralei şi cu interesele civilizaţiei. 

A E adevărat că o revoluţie violentă, caşi un răsboiu, apare 
intotdeauna ca o catastrofă pentru contimporanii ei, 

Generaţii întregi sînt adesea sacrificate pănă ce pe ruinile 
îngrămădite de furia populară se poate înstirgit ridica o nouă 
ordine socială, 

Revoluția nu poale fi deci considerată de nimeni ca un 
mijloc normal al progresului social, : 

. _ Cit va träl omenirea, mersul ei spre forme superioare de 
viaţă nu se poate opri, Şi pentru fiecare generaţie, de pe Inăl- 
timile de-abia atinse, răsar în zare culmi şi mai înalte. 

dacă generaţie după generație ar urma să fie veşnic 
sacrificată intereselor celor „Viitoare“, care Însă niciodată nu pot 
îi cele din urmă, — nu numai că chiar ideia de progres s'ar do- 
vedi o iluzie ucigătoare, dar însăşi viața omenească ar pierde 
Orice înțeles moral, 


CRIZA MONDIALA 251 


Ce fanatic al revoluţiei pentru revoluţie ar accepta acest 
c ingeros ? 

O E decata istorică obiectivă nu se poate mărgini la 
ji ec sociale, caşi căile pe care ele se realizează, sint 
im intotdeauna de condiţii istorice imperioase; EE 
luţia izbucneşte ca o stihie ori de cite ori o renovare a era $ 
necesară istoriceşte, întimpină din partea claselor dominan 

iolentă. 
pe tee socială este necesară istoricește atunci cînd 
fără ea propășirea și chiar viața societății nu mai sînt cu 
putință. 


i dis- 
Statul antic şi sclavia, societatea feodală şi iobăgia au ë 
părut, fiindcă ek a se lor nu mai era, la o epocă dată, sa ră 
patibilă cu condiţiile nouă ale vieţii sociale, care cereau o în 
tensificare tot mai mare a eran - raport cu creşterea 
dezvoltarea trebuințelor ei. 
Keel KS o nouă organizare socială, cerută de condiţii 
istorice, e impledicată — societatea stă în faţa tragicei dileme : 
iei i dofie ? 
pag $Z e ne păstrează amintirea atitor popon» 
dispărute, pentrucă n'au ştiut să realizeze In viața lor socială 
il ute de vreme. 
eg, a dezvoltata zar ai roti este astfel supusă 
ale „mecanicei sociale“. 
ER socială“ se află şi la baza procesului 
istoric care a aruncat lumea în cataclismul Marelui Războla A 
a determinat „consecinţile economice ale tratatului din Versail- 
les“, zugrăvite cu atita vigoare de pana profesorului J. M. papa 
Nu ne putem deci dispensa de studiul legilor care domină 
evoluția socială, cînd e vorba de destinele Europei, 


kd 
= + 


ti Marx, în celebra prefaţă la „Critica economiei po- 

E a ideală astfel, Toto scurtă formulă generală, condi- 
fiile materiale care impun la un moment dat prefacerile sociale: 
„Pe o anumită treaptă a evoluţiei lor, forţele productive 

„ale societăţii ajung să fie in contrazicere cu raporturile exis- 
„tente de producție, sau — pentru a ne servi de o expreşie 
„juridică —cu raporturile de proprietate, înlăuntrul cărora aceste 
mn s'au desfăşurat rg acel moment. Subt presiunea for- 
„Melor in care au evoluat forțele productive, aceste raporturi 
„de proprietate sint răsturnate. Atunci vine epoca revoluției so- 
ciale (in formă violentă, bine înţeles, cind transformarea paş- 
“nică a fost împiedicată), Cu schimbarea temelillor econo- 
"mice se prăbuşeşte, mai curind sau mai tirziu, toată supra- 


„Structura“, 


232 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Din această formulă s'a dezvoltat toată teoria „materia- 
lismului economic“, dar adevărul cuprins în ea are rădăcini a- 
dinci chiar în procesul evoluţiei biologice. 

In adevăr, dacă omul s'a putut diferenția din restul reg- 
nului animal şi a ajuns la situația lui dominazită, aceasta se da- 
toreşte în primul rind acelui prisos de forţe, pe care el îl da- 
toreşte organizaţiei lui sociale, şi care i-a asigurat condiţii 
mai prielnice în lupta pentru existenţă. 

ŞI fiecare pas în progresul omenirii este caracterizat de 
O nouă creştere a acestui prisos de forţe, datorită formelor tot 
mai superioare ale organizației sociale, 

riburile primitive de vinători sau de păstori caşi statele 
agricole sau industriale, pănă la societăţile cele mai civilizate de 
astăzi, se disting înainte de toate prin măsura prisosului de 
forţe pe care organizația socială H pune omului la dispoziţie 
în lupta lui pentru existenţă 

E evident, că pe acelaşi teritoriu poate trăi un număr nea- 
semănat mal mare de oameni, cînd un popor trece de pildă dela 
organizaţia triburilor de vinători la viaţa pastorală, sau dela e- 
conomia excluziv agricolă la industrializarea intensivă. 

De aici se poate uşor deduce atit presiunea pe care o exer- 
cită creşterea populaţiei asupra progresului economic, cit şi, in- 
vers, posibilităţile pe care le deschide unul popor progresul lul 
economic, 

Dezvoltarea Imperiului german, în cele patru decenii care 
au precedat războiul mondial, ne poate ilustra cu prisosință 
acest ad:văr. 

Până la 1871 Germania era constituită dintr'un număr de 
state agricole cu o populaţie totală de 41 milioane. Deia a- 
ceastă dată, Imperiul proclamat la Versailles începe si se trans- 
torme întrun stat industrial, — şi numai în două» decenii, 
până la 1890, cind comerţul anual exterior al Germaniei se urcă 
la 7 1; miliarde de mărci în aur, populaţia ei sporeşte cu cp! 

milioane (dala 41 la 49 ere Din acest moment forţele 
productive ale Germaniei continuă să crească vertiginos ; ea se 
ridică ca un nou şi formidabil „stat mondial“, şi într'o altă pe- 
rioadă de douăzeci de ani, până la 1910, comerţul ei exterior 
trece peste 20 miliarde, iar po ulaţia sè înmulțește cu 76 mi- 
lioane (dela 49 la 65 milioane)! 

Astfel un proces istoric elementar impune atit dezvol- 
tarea continuă a forțelor productive ale societăţii, cit şi toate 
prefacerile economice şi sociale consecutive ; toate formele so- 
ciale, toate instituţiile, care ar sta În calea acestor forțe, se 
Slarmă fatal sau societatea este ameninţată de ruină, de pră- 
buşirea culturii, căzînd în stagnare şi barbarie. 

A te „mecanica“ progresului social, şi aici trebuesc 


ceasta es 
Citate Cauzele reale ale tuturor prefacerilor sau revoluțiilor 


CRIZA MONDIALĂ 253 
EE, o_a 


la sau iobăgia („raporturi de proprietate") au 
EEE een Ze cu evoluţia forțelor productive, eng $ 
iobăgia au trăit, şi cu ele societatea antică şi societatea o 
dală au trebuit să cedeze locul unor forme sociale superioar 


>o 
nici aceste forme nu pot fi eterne,—procesul istoric 
nu "erf nici o formă socială nu poate fi considerată a 
ultimul cuvint al raţiunii şi al dreptului“; pentru orice egoi 
fate vine momentul cind prefacerea ei a-i ca o condiţie in- 
t ăşi conservarea el. 
WE d afirma că va trebul să sune odată şi 
ceasul societăţii noastre, cum d reen, lor a sunat ceasul so- 
tice sau al societă d 
og, Berg dania! pune Lea: Cînd va suna ceasul a 
cesta ; care este direcția evoluţiei sociale şi politice ; care at 
forțele şi factorii chemaţi să realizeze această prefacere; ş 
care sînt formele şi căile de realizare ce i sa impun ? 
Niciodată aceste întrebări n'au fost mai justificate ca în 
zilele noastre. Fi 


Epoca actuală a fost caracterizată de un învățat englez 

ca „era statelor mondiale“, SS 

Spre sfirşitul veacului trecut, şi mai cu seamă dela înc S 

putul hrer XX-lea, gau produs adinci schimbări In eco 
Malistă. 

DE în societatea capitalistă, —întemeiată pe e 
arația dintre mijloacele de producţie, care aparţin „CAPRA 
or", şi munca „proletarilor*, care nu dispun decit de braţele 
lor.—producția tuturor valorilor de care are nevoe socie- 
tatea, cade in sarcina întreprinderilor private. f 

Dar capitaliştii nu produc pentru a satisface direct tre 
buințele sociale, ci urmăresc inainte de toate realizarea BI 
ituloi“ lor şi produc „mărfuri“ pentru piaţă. Pentru ei nu uti- 
litatea socială a obiectelor produse are importanță, ci Ge 
de absorbţiune a pieţii pentru o categorie determinată de măr- 
furi,—şi prin urmare, pe el nu-i înteresezză intensitatea SÉ 
lor sotiste concrete, ci numai numărul cumpărătorilor eventuali, 
care at putea plăti mârturile aruncate în piață. Capltaliştii 
care ar face altfel, ar fi condamnați la o ruină sigură. i 

In aceste condiţii, intreaga producție este regulată numa 
de legea cererii şi a ofertei. Gospodăria națională se întâţi- 
şează ca un complex de E apei particulare independente. 
Fiecare Intreprindere se află În concurență cu toate celelalte 
întreprinderi de aceiaşi natură, ori întră în conflict de in- 
terese cu ele, în calitate de cumpărâătoare sau furnizoare de 


e ROMINEASCĂ 
SER, 


materii prime sau de semifabricate În vederea tra 
nsformării lor 
ae sch (de pildă: minele de fier, turnătoriile, fabricile de 
Fr A e). < cazul din urmă intreprinderile acestea se afiă 
EN ee i pot intre ele, fo concurență verticală,— numită 
sat smile cu concurența orizontală dintre intreprinde- 

lecare capitalist în parte neavind alt 
u regulator, 

pic BE pat ei, E 
n, să-şi perfecti i 
tecnic şi să-şi mărească intreprinderea, ce să Par ap Kg 


ubt acest regim, au fost realizate en 
orme 

eeh? ramurile de producţie. Diviziunea socială d caci p 
ve? au ajuns la o per ecţie necunoscută in trecut şi s'a 

pro e E re aperi a mijloacelor de producţie 
ea o neinchipuită anarhi ial - 
ans capitalist lucrind „de capul lui“, făra sa E D 
tei ta Ee gfte Zëss? de cantități enorme de 
mărfuri, puteau g cumpărători, ei il ro- 
ducţie febrilă, le urmau cu regul eeng Lee 

aritate inexorabilă 
criză, de reducere a producţiei” şi de dan îi 
tagnare industrială şi 
comercială, în care ruina nenumăratelor tatra E 
nderi 

şi risipa zădarnică de avuţii erau însoţite ta aptă nätzen 


Aceste crize, inerente anarhiei ind 
d ustriale, ei 
en ng veacului trecut, aproximativ la fiecare zece ani Ele pat 
ch Dr Se poa i prana conflictu! dintre dezvoltarea 
èe apropriare, în - 
mg Se at å Ee muncii omenesti o Ge 
comparați 

SE EE “cara zece ze gege GE a ect 
njate, tocmai cind mulțimile de m i 
Ger lucru, flăminzi şi goi, au nevoe mai mult SE 
produse ; societatea în întregime e cu atit mai lipsită de 


desface produsele e prețuri 
profitabile, iar proletarii 
les de ariela] mecenat piatra eaen,” sn 
+ după ce st 
stirşit se consumă sau chiar se distruge, ge KE 


rile mai sia 
asc numat ce upd Le său mai înapoiate, lăsind să supravieţu- 
producţia se concentrează tot mal lurile i 
eegend în mintile unul număr tot mai eer a paie api- 
să pir! de acţiune se intinde; şi in faţa acestei conjunc- 
ce, forțele productive se dezvoltă cu un avint mai 


CRIZA MONDIALĂ 255 


Dar criza subsequentă bintue cu atit mal violent,—şl cicla! 
fatal cuprinde la fiecare intorsătură tot ma! largi sfere ale acti- 


vităţii economice. 
Criza lzbucnită în 1873 a intrecut pe toate cele de mal 


înainte nu numa! prin intensitate și prin suprafața cuprinsă de 


„ea, dar şi prin durata ei fără precedent: ea s'a prelungit peste 


15 ani, luind proporţiile unel adevărate catastrofe sociale. 

Evident, faţă de „conflictul dintre dezvoltarea forţelor pro- 
ductive şi formele de apropriare“, ajuns la această acuitate, cá- 
taclismul ar fi fost inevitabil, dacă nu s'ar îi produs cu încetul o 
modificare esenţială în însăşi structura capitalismului modern, 
care a reușit să întrineze intro anumită măsură anarhia indus- 
trială, 


Această schimbare a fost uşurată de insuşi procesul de con- 
centrare a capitalurilor, subt imboldul crizelor industriale. 

In jumătatea a doua a secolului al XIX-lea au apărut pe 

arena economică formaţiuni nouă, care subt diferite numiri, ca 
„trusturi“,  „carteluri“, „concerne“, „combinaţii”, etc.—unesc 
subt o singură conducere administrativă şi comercială mai multe 
întreprinderi, fie din aceiaşi ramură productivă („trusturi orizon- 
tale“), fie din ramuri care reprezintă faze deosebite în procesul 
de producție („trusturi verticale“), sau combinaţii variate 
intre ele, 
Aceste formaţiuni nu numai că elimină orice concurență 
înăuntrul combinației, fie „orizontală“ — (intrucit participanții 
apar faţă de piaţă ca o singură întreprindere), fie „verticală“ 
(intrucit întreprinderile asociate iau caracterul simplei diviziuni 
tecnice a muncii în sioul aceluiaşi proces de p ),— dar 
prin masa lor ele sint în măsură să dicteze pieţii con țiile lor, 
putind strivi orice concurent rămas în afară de combinaţie. 

Trusturile s'au născut întăiu în America, dar în Germania 
noile combinaţii, la pragul acestui veac, au servit ca punct de 
plecare pentru crearea unul imens şi complicat organism poli- 

nomic, care nu numai că a reuşit să domine anarhia in- 
dustrială înlăuntrul economiei naționale, dar s'a impus ca un 
factor hotăritor şi în economia mondială şi, fa ultima analiză, — 
imitat și dezvoltat in celelalte mari state ca iste,—a schim- 
bat r 1 condiţiile vieţii politice, economice şi sociale din in- 
treaga lume, 

In adevăr, din acest moment capitalul industrial, care a do- 
minat viaţa economică şi socială în faza anterioară a evoluţiei 
capitaliste, cedează tot mai mult pasul capitalului financiar, 
care ajunge nu numai să dirigulasză intreaga producție na- 
țională şi să domine tot comerţul intern şi extern, dar să-şi 
subordoneze și acţiunea de stat şi întreaga politică internaţională. 

in acest proces, deasupra statelor naționale s'au ridicat 


256 VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


acei adevărați Leviatani, pe care învățatul englez citat D nu- 
meşte „state mondiale“, iar capitalismul a apărut subt ipostasul 
lui imperialist, 

Dar tru a ne da seama de Insernătatea acestui proces 
şi a consecințelor lui cu adevărat revoluționare, trebue să lämu- 
rim mai întăiu o altă față a evoluţiei capitaliste. 

Creşterea uriaşă a forțelor productive subt regimul capita- 
list, acumularea și concentrarea capitalurilor, progresul tecnic 
şi accentuarea diviziunii sociale a muncii, —ducînd la dezvoltarea 
formidabilă a producţiei şi la expansiunea comercială, — au 
transformat cu încetul întreg pămintul intrun singur organism 
economic şi au legat toate continentele printr'o reţea strinsă 
de dr zeegt de schimb, 

Subt Înriurirea acestui proces, producția tindea în toate 
țările, spre specializare, în anumite ramuri de activitate eco- 
namicà, In deosebi s'a accentuat diferențiarea dintre ţările in- 
dustriale, producătoare de fabricate, şi ţările agricole, producă- 
toare de materii prime şi de mijloace alimentare. Pe temeiul 
acestor specializări şi diferențieri s'a creat o intimă interde- 
Greco $ între condiţiile vieţii economice, în toate regiunile 
glo R 

Cit de strinsă era această interdependenţă se poate vedea 
din repercusiunea care a avut-o marea foamete din Rusia, 
la sfirşitul secolului trecut. 

Recolta proastă de cereale scăzind puterea de cumpărare 
a ţăranului rus, — mare bâutor de ceaiu, — faptul s'a resimțit 
imediat în China, care H furniza această mardi. Chinejii, rā- 
minind cu ceaiul lor nevindut, au trebuit să-şi reducă cum- 
părăturile de cit şi alte ţesături de bumbac, principalele lor 
materii pentru imbrăcăminte. Piaţa acestui Imperiu de 500 mili- 
oane de locuitori, fiind astfel în mare parte închisă pentru 
fabricile ` din Manchester, Anglia a fost in consecinţă silita 

să-şi contramandeze în mare parte aprovizionarea cu bum- 
bac brut, ceiace a dat o lovitură directă producției ţărilor 
cultivatoare. de bumbac,— Egiptul, India, America,—gi a scăzut 
comenzile acestora în Anglia, Germania, Franţa, etc., etc. Incit 
nu credem să fi rămas un singur col pe pămint, a cărui eco- 
nomie să nu fi fost într'o măsură mai mică sau mai mare atinsă 
de simplul fapt că la un moment dat „Mojicul“ de pe malurile 
Volgii a trebuit să bea mai puţin ceait... 

Insă in prima fază a evoluţiei capitaliste raporturile eco- 
nomice internaţionale se mărgineau mai cu seamă la schimbul 
liber de mărturi—adică la o concurenţă orizontală pentru mår- 
turile similare, ale căror prețuri erau nivelate de piața mon- 
dială, şi la cea verticală numai in măsura în care comerțul 
normal poate asigura aprovizionarea țărilor industriale cu ma- 
terii prime în schimbul fabricatelor Jor. la această epocă An- 
glia, care domina în ierg comerţului internaţional, practică si 
predică principiile de schimb liber chiar faţă de propriile-i co- 


CRIZA MONDIALĂ 257 


osesiunile niale ale celorlalte state erau relativ 
d eg en insemnătate economică. lar plasa- 


pa ami iate economiceşte nu avea an- 
e e reper e Zeg pb oma încă limitele unor 0- 
perații private, fără caracter de dominație, şi se 


acticau seamă În forma imprumuturilor de stat. 
și ge al raporturilor economice internaţionale, = 
acea fază a evoluției capitaliste, era tot atit de natural, caș 
anarhia industrială pentru societatea născută din mac rea 
ordinei feodale. Principiul „laissez falre, laissez passer“ A 
sfera raporturilor economice părea un corolar necesar al pr 
cipiilor de libertate individuală şi eg ect Sg 
lui, redus la rolul de „jandarm“, de or al ordine e 
i ici o une directă, nici o intervenție 
ru papa E ge economice“, fe în sfera de producţie, 
iz pE ay E n eg: eebe stăvilirea anarhiei 
industriale înlăuntrul unei organizații de stat, a dus şi er o 
adincă schimbare în stera eech = remarca Se ee ` 
i anarhiei industriale în insul - 
e E mme dela sine apărarea acestuia nea 
triva concurenţii din afară, care ar fi putut zădărnici alte toate 
combinaţiile, ur E forjeior productive. deier- 
enge T Eege, eege şi impune deci o 
ent bet Zoe? pr Ahi. entegică în sfera economiei suni 
ale, fiindcă în cazul contrar surplusul de EH z 
tocit nu și-ar gsi un debuşeu, ar însemna © reală pi f 
paan a EE în care capitalul financiar, plecind 
dela repari. și, combina periteniară,, e 
En le e ee rară ca un singur sindicat care em anren 
uho a arrin unitară, —statul E Geh d tir ag e 
litic şi economic, ca un aparat o e n Agip 
Ge Bensi tuturor Întreprinderilor pro- 
comerciale şi financiare, ale tuturor mijloacelor Sen 
circulație şi de credit, educarea şi disciplinarea eri - e 
mentelor vieţii economice ege eltern BEE 
vederea un $ 
regen: streng Ze economică, cu minimum de 
fricțiuni interne şi maximum de efect util. SERRA te oa 
Capitalul finânciar apare ca un motor al întregu „pa 
astfel! combinat; el domină nu numa! intreaga economie = 
nală, dar şi statul Toma, diriguind toată acțiunea lui internă şi 


Got aceasta e predeterminat caracterul statului modern : 


z LĂ 
acesta e un stat capitalist, un stat-sindicat sau un zl dea 


258 VIAȚA ROMINEASCA CRIZA MONDIALA 259 

TA ROMAS O S O 

Aparatul întreg, prin urmare, constitue un sindi š Concurența orizontală“, caşi „concurența verticală“, nu mai 

lişti. Producţia râmine en pr de acelei e K- dch poate aven in pe acesta caracterul de luptă pur po care 

în orice gospodărie capitalistă întemeiată pe separația dintre între întreprinderile capitaliste individuale, similare sau difer e, — 

mijloacele de producţie şi puterea de muncă: ea nu urmăreşte ea se transformă în lupta dintre state, în lupta pentru ae 

pe prag ee a trebuinţilor sociale, ci profitul capita- rarea debugeurilor, a Izvoarelor d red prime, a domeniilor 
» ŞI nu produce în consecin loatare economic . 

mărfuri pentru piaţă. asio nilio DS d- renners 9 Sa internaţională economică ia astfel carac- 
Asupra pieţii interne, „statul sindicalizat“ este, evident, terul unei acţiuni de stat, unei acţiuni politice, diplomatice sau 

un stăpin absolut: el poate deschide graniţele numai mär- militare,— şi în orice acţiune de stat începe să predomine mo- 

furilor care servesc producţiei proprii, sau care degajează for- mentul economic—interesul industrial, comercial sau financiar. 
itp pone aila ee prez, “fa Dej în de ae a rată e, pete Ca 
i „ poate chiar opri importul cu de i 4 rotectorate, „sfere ? 

PANAI gp A E EEN Ee ;de aici şi fenomenul, pe care pentru prima 
In aceste condiţii, piaţa externă capătă o însemnătate „oară l-am relevat acum aproape un sfert de veac intro ia 
kein stat complect industriali tare . da canta K ge eech eer 

mp ndustrializat „Sindicalizat“, - ră ţărilor de o nu 

devâr, toată „plus-valoarea“ geegent er de ceara deeg be economică, dar şi o dominație politică oeh 

mată de familiile capitaliştilor şi cea destinată pentru sporirea asupra țărilor înapoiate economiceşte, —de aici, într'un cuvint, 

„capitalului constant“ (adică pentru sporirea mijloacelor de pro- stăruința Marilor Puteri, în disprețul tuturor formulelor ci 

ducţie), "a urma să fie exportată tsch piaţa internă arfi sau subt titluri necunoscute in Istoria Dreptului Public, de a 

che ee a ärt: trebuințelor proletariatului. întinde pe întreaga supralală a globului zone cit mai vaste 

e zvo n „plus-valoarea“ | litică şi economică, P 

exploatarea muncii, ar trebui enen mai äere i ii “s pă aere tormi , imperialismul capitalist s'a afirmat ca 

jutorul pieţii externe, factor hotăritor al istoriei mondiale. 

[ar piața internă poate servi ca o puternică „bază de | Puterile mondiale“, ca să întrebuinţăm terminologia pro- 
operaţii” pentru bătălia economică desfăşurată pe cimpul pieţii fesorului R. Muir, nu sint decit aceste „state-sindicate“, care au 
mondiale, putut să-şi dezvolte apăratul cu mai mult succes şi să-şi croiască 

Astfel găsim in ajunul veacului al XX-lea toate statele imperii“ mai întinse de stăpinire politică şi de exploatare eco- 
industriale baricadate în dosul unui riguros sistem protecționist nomică, 

E cunoscută campania dusă chiar în Anglia, țara clasică a li- Subt acest regim, crizele industriale şi comerciale subt forma 

beruiui schimb, pentru „reforma taritară“ (deşi primii paşi e- veche au dispărut. Dela incetarea crizei izbucnite la 1873, care 

fectivi În această direcţie au fost făcuţi numai după războiu). a durat, cum am văzut, peste 15 ani, sa strecurat până la în- 

BS, Ai, din momentul apariţiei în arenă a „statelor-sin- | ceputul războiului mondial un sfert de veac, fâră să se fi pro- 


» raporturile economice laternaţionale în toate pri i una din acele dezastruoase crize decenale, cu care ne-a 
nu mai puteau păstra caracterul pe cca l-au avut in obt ra pd veacul trecut. O criză de această natură nu se mal pro- 
li a evoluției capitaliste. ducea chiar atunci cind Intro ramură de producţie sau alta 


Dacă în lupta economică internaţională momentan un stoc de mărfuri peste puterea de absorb- 
mondiale, ar hotări numai „jocul liber al profa: yet pieții Gët eh: magan ch acesta nu mai era nici o nevoe de vin- 
eliminarea anarhiei industriale în lăuntrul statelor, —şi cu cît a- | zare subt prej, celace ar H provocat ruini sau ar fi scăzut pro- 


osas putea Zeie cu d mai multă furie, nu data a- facerea cu prețuri normale, —iar dacă forțele productive 
SE ora minge al capitaliste eeneg se distrugind astfel degajate nu 3e puteau ES eh) dt SC ua 
e care S'ar fi dovedi stente econo- ` eegen , = fără ma - 
e Oric tat aa A AET DOA erag SE: each de rezervă“ e chiar o condiţie indispen- 
e stai, spre a intimpina o aseme rozavă even- 
mitar ice aa fl deci silit să pană intreg aparatui ska polil i 
r a dispoziția economiei naţionale, —adică, în cazul de faţă, 


nismul stecht, care dirigueşte Întreg meca 


bilă pentru funcţionarea normală a aparatului capitalist. Numai 
ege rel plătea astfel costul acestei regulări a mecanismu- 
ui de producţie, dar mecanismul în întregime putea să lucreze 


subt toată presiunea, 


ceasta ar H mal desăvirşită,—crizele industriale şi comerciale | fitul, — Sep pur şi simplu se mai înfrina pănă la des- 
Un stert de veac fără criză industrială şi comercială! A- 


260 VIAŢA ROMINEASCĂ 


narhia industrială părea definitiv intrinată, forţele productive— 
mr pc e zeien şi i. tnt pe temelii neclintite. Teore- 
au 
el capii, inceput să-şi revizuiască formula evo- 
ar... În ac perioadă, izbucnesc în diferitele părți al 
globului, una după alta, şi cu o violenţă crescîndă, E ea Ste 
şi tulburări, în de ordine pur politică sau socială: răz- 
boiul chino-japonez, răscoala „boxerilor“, campania coaliţiei 
Marilor Puteri impotriva Chinei, războiul reco-turc, războiul 
Sspano-american, războiul = ena? şi, — nd peste toate răs- 
coalele și tulburările din Filipine, Formoza, Coreea, Anam, India, 
Egi e e Eecher SE gyane etc„—in ultimul deceniu se 
$ ruso-ja 2, prima revoluţie din Rusi wë 
luţia în Turcia, războiul tripolitan Gre Ae revoluție” Leg 
GN ` China, GEN, rsană, criza marocană, criza 
e anexarea ul 
cea riza Ke, primul războlu balcanic, al 
e două ori în această perioadă, în răstimp mai mic de 
cinci ani, E a fost pe pragul unui războiu P saat] Ca o 
încheere logică a tuturor acestor frămintări şi războae, izbuc- 
neşte, în sfirsit, Marele Războiu, care aruncă în viltoare aproape 

> ţările şi toate popoarele Și apol urmează: a doua revo« 
luție și războiulcivii din Rusia, revoluțiile din Germania, Austria, 
Ungaria, Irlanda, Asia Mise? războiul nou greco-turc... 

Poate fi întimplătoare această clocotire de neincetate tul- 
burări şi conflicte singeroase, care se dezlănțuesc tocmai din 
e m: PA i care încetează crizele industriale şi comerciale de 

Sau, — caşi cutremurele de pâmiat care sint numai mani- 
festările exterioare ale unul proces adinc în masa globului 
(contracţiunea pămîntului ca efect al radiârii de căldură), — aceste 
frămintări sint numai manifestările exterioare ale unui proces 
Kaes pori géie gn omenirii GE ? 

an su chiar, ne te v în adevăr, că 
toate războaele amintite poartă o oa gr + bară : ele ori 


conomia mondială sau pentru a reduce şi a scoate din arenă un 
rival primejdios (Socot, că putem face ră pro de războaele 
pri Leg cind adversari des stau În dosul belige- 

DH, cum e cazul —tipic—al recentului războiu greco- 
e: . În toate cazurile, substratul lor economic nu e nici 


Nu mai puţin sint semnificative revoluțiile şi celelalte 
tulburări: în ţările înapoiate economiceşte ele au in primul rind 
înţelesul de luptă pentra emanciparea acestor țări de subt do- 


CRIZA MONDIALĂ 261 


minaţia şi exploatarea străină (adică de subt stăpinirea impe- 
tialismului capitalist); lar în ţările mai inaintate, ele au un âc- 
SC caracter social, —de luptă pentru rectădirea societăţii din 
emelie, 

Aceste constatări ne pot da chela ințelegerii acelui proces 
Ges ` Zei a culminat în Marele Războiu și in consecințele lui 
ate. 


Intr'un „stat-sindicat“, organizaţia politică şi cea economică 
a societăţii sint contopite întrun singur aparat, subt conducerea 
capitalului financiar. Fiecare asemenea stat poate fi considerat 
ca o uriaşă „combinație“ de intreprinderi care în complexul 
vieţii economice universale apare ca o singură întreprindere. 

Faţă de celelalte state, care produc pentru piața mondială 
acel el de martă, el se află în concurența „orizontală“, lar 
w cele care produc pentru dinsul materii prime sau semi- 
fabricate, ce urmează să fie su transformării ulterioare, el 
se află in concurenţă „verticală“. 

Pe temeiul acestor raporturi, complexul intreg de state 
formează econemia mondială, precum din complexul intrepria- 
derilor individuale dintr'un stat, în faza anterioară a evoluţiei 
capitaliste, se năştea economia națională. 

Astfel imperialismul capitalist a închegat definitiv toată 
viaţa economică a globului într'o singură gospodărie mondială, 
dominată de aceleaşi raporturi de producţie capitalistă, 

Dacă, în stera economiei mondiale, locul intreprinderilor 
capitaliste individuale l-au luat uriaşele formaţii politico-eco- 
nomice de „state-sindicate“, iar locul concurenţii dintre intre- 
prinderile individuale l-a luat concurența dintre acestea, bazele 
activităţii economice s'au lărgit şi s'au adincit, desigur, dar fon- 
dul procesului de producţie capitalistă nu s'a schimbat, d 
numai formele lui de manifestare. 

Intrucit însă statul îşi păstrează caracterul de organizaţie 
a puterii lice, concurența dintre state ia necesar caracterul 

unui ct internațional politic : 

Războiul ajunge astfel o formă normală de manifestare 
d concurenții capitaliste în cuprinsul economiei mondiale. 

In faza iniţială a evoluţiei capitaliste, concurenţa neîniri- 
nată dintre intreprinderile individuale, în cuprinsul economiei 
naționale, a dat naştere, cum am văzut, anarhiei industriale, Des- 
voltarea forțelor productive, venind in conflict cu formele de 
apropriare capitalistă, ducea la producția imenselor stocuri 
de mărfuri peste puterea de absorbţiune a Giel şi determina ast- 
fel crizele industriale şi comerciale. Dar, cu preţul distrugerii a- 
vuţiilor şi al ruinii întreprinderilor mai slabe, se asigura o mal 
mare centralizare de capitaluri şi concentrare de producţie, şi, 


262 VIAŢA ROMINEASCĂ 


subt noua dezvoltare a forţelor productive, ciclul se reproducea 
intrun cadru tot mai larg. 

In cuprinsul economiei mondiale, anarhia ia forme şi mai 
grozave în sfera raporturilor internaţionale. Desvoltarea forțe- 
lor productive, care ajunge la o potență necunoscută, vine fn 
conilict cu formele de apropriare ale statelor naţionale. De aici 
războaele, care rup barierele ridicate de suveranitatea statelor: 
independente, şi care cu prețul ruinilor organismelor politice 
mai slabe, prin anexiuni cte şi prin diferite forme de do- 
minație politică economică, realizează tot mai mare cen- 
tralizare de capitaluri şi concentrare de producție. 

Şi ciciul, spre desăvirşirea lo şi naturală a procesului, 
urmează să se reproducă În spirale tot mai largi, până ce se 
aruncă direct în conflict şi Puterile Mondiale, care au ajuns să 
împartă Între ele toată suprafaţa globului, în cit confiagraţia cu- 
prinde fatal intreaga planetă. 

Războiul mondial e astfel o formă de manifestare a crizei 
de producție în cadrul economiei mondiale. 

+Unde poate duce această criză, care este natura ei reală 
şi care poate fi soluția ei? 

Dar inainte de a căuta răspuns la aceste întrebări, prin 
cercetarea condiţiilor concrete create de Marele Războlu, sto- 
tem siliți să mai lărgim cercul analizei noastre şi să studiem o 
latură a evoluției capitaliste, lăsată până acum la o parte. 


Până la ultima fază a evoluţiei capitaliste, prefacerile şi re- 
voluiile sociale se produceau la diferite popoare după condiţiile 
speciale ale structurii lor economice, în momentul determinat 
de conflictul dintre desvoltarea forțelor prodictive şi de rapor- 
tarile de producţie („formele de apropriare“), Astfel ele pu- 
teau fi localizate. 

Desigur, fiecare formă socială se întindea în cercuri con- 
centrice, influenţind şi grăbind desvoltarea tuturor popoarelor cu care 
venea în contact. Dar în fond, fiecare grupare socială își urma linia 
evoluţiei proprii, în linii generale aceiași la toate popoarele, 
distanțind adesea alte grupări, cu veacuri și chiar cu milenii, In 
orice epocă dată suprafaţa pămîntului desfășura o adevărată is- 
torie socială în spațiu. În diferitele părţi ale globului se puteau 
găsi toate formele sociale imaginabile,— dela hordele mici de 20 
—30 inşi din Australia sau Patagonia, care se hrănesc cu rădăci- 
nile plantelor sălbatece, sau dela triburile eschimogilor care vie- 
țuesc în comunismul primitiv, trecind peste toate stările de săi- 
bătăcie şi barbarie, până la societatea cea mai civilizată din Franţa 
sau Angiia. 

La inceputul erei capitaliste era dar naturală credința, că 
evoluţia socială, în cadrul mondial, va păstra același caracter şi 


CRIZA MONDIALA 263 


după primele triumferi ale noilor forme soclale in Apusul eu- 
ropean. 

Interpretarea strimtă a formulei marxiste a dat schema cu- 
rentă pentru evoluția societății capitaliste şi pentru trecerea ei la 
formele sociale superioare. 

In prima fază a capitalismului, cind a fost construită acea 
schemă, economia naţională se înfățișa, cum am văzut, ca un nu- 
mär de intreprinderi independente, legate între ele numai pe te- 
meiul raporturilor de schimb şi al concurenţii libere. Contrazicerea 
dintre desvoltarea forțelor productive şi formele de apropriare,— 
ducind la crize tot mai violente, la centralizarea capitalurilor şi 
la concentrarea producției, — desfăcea societatea în două lagăre 
dușmane: masa mereu crescindă a proletarilor, care nu dispun 
decit de braţele lor, de o parte, și un număr tot mai restrins 
de magnați ai Io, pe de altă parte. E cunoscută șarja bä- 
trinului Wilhelm Liebknecht, care vedea incheerea naturală a acestei 
pr gi în sef perde întregii populaţii a ţării, redusă să 

din salariile pe care i le plăteşte unicul stăpin al tuturor 
mijloacelor de producţie, în ale cărui mini sint concentrate toate 
capitalurile şi toată proprietatea funciară, dar care gäre ce face 
cu imensa „plus-valoare*“ îngrămădită în magaziile lui... 

Societatea capitalistă crează, prin urmare, ea însăşi ele- 
mentele propriei sale ruini. După ce a distrus regimul feodal 
şi l-a inlocuit cu „democraţia burgheză“, destiinţind toate îngră- 
dirile, care împiedicau „jocul liber al forțelor economice“, ea 
dă naştere formidabilei armate de proletari, gonind pe meseriaşi 
din atelierele lor şi pe ţărani de pe ogoarele lor, rulnind toată 
burghezia mică şi acea parte din burghezia mijlocie, care nu 
reuşeşte să se ridice până la Olimpul „magnaţilor capitalului“. 

Astfel apare pe arena istoriei o clasă socială nouă — 
proletariatul, organizat, disciplinat şi educat, prin însăşi con- 
diţiile producţiei capitaliste, pentru a realiza transformarea 
societății capitaliste, atunci cînd contrazicerea dintre dezvoltarea 
forţelor productive şi formele de apropriare o va face necesară. 

Aceasta este misiunea isto a proletariatului; în faţa 
iui nu numai marii capitalişti, dar şi toate celelalte clase so- 
ciale, — mici burgheji, meseriași şi ţărani, — care se crampo- 
nează de independenţa lor economică şi vor „să oprească roata 

istoriei“, —constitue „o singură masă reacționară“. 

De alci ar rezulta, că ţările înapoiate economiceşte, În care 
predomină incă raporturile economice feodale, iobăgiste sau 
„Deolobăgiste“, şi chiar ţările agricole în care pămîntul în fn- 
tregime ar afla in stăpinirea gospodăriilor ţărâneşti, sint ţări 
condamnate la stagnaţiune, până ce in ele nu va pătrunde ca- 
pitalismul, determinind „revoluţia burgheză“, naşterea industriei 
mari, proletarizarea maselor, etc, Astfel că aceste țări artrebui 
meapărat să străbată toată etapele evoluției economice din 
Apus, pentruca în sfîrșit să fie accesibile şi pentru ele for- 
mele sociale superioare, 


264 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Această schemă a evoluţiei ca 

Sin de SC - uţiei capitaliste a fost desmințită 

voluţia capitalistă in cadrul mondial nu are nici o ana- 

logie i dee egent ne cele anterioare. j 

e sau fn evul mediu fiecare forma litică 

alcătuia mai mult sau mai puțin un organism nen 

şi Kr gesie, Chiar atunci cînd viaţa economică a depăşit con- 

SR ză gospodăriei naturale, contactul, prin raporturile de 

, cu lumea din afară putea negreşit grăbi evoluţia for- 

melor sociale într'o ţară determinată, dar nu putea îngădui 
acestela să sară peste nici una din treptele ei esenţiale. 

Chiar în prima fază a evoluţiei capitaliste ra pe care a 
putut-o studia Karl Marx pănă ia apariţia „Capului ori- 
cit de mare desvoltare luase pănă atunci comerţul extern şi ori- 
cit de strînse şi multiple ar H fost raporturile economice inter- 
naționale, cl vreme in toate statele predomina economia 
națională, se om la rigoare con că mersul evoluţiei so- 
pene ler pi tăria lge ar fi intrat el in sfera 

va a etapele 
Apusul european, p toate străbătute de 
urmările necesare ale desvoltării „Puterilor Mo f 
ech GE fundamental condiţiile ech sociale Ga? 

Din momentul, în care aceste „state-sindicate“ au cuprins 
in sfera uriaşelor lor organisme de producţie şi de schimb viaţa 
economică a intregului univers, ele au atras şi în sfera trans- 
formărilor lor sociale toate tările înapoiate. evoluție econo- 
mică socială izolată şi independentă Ke fiecare din acestea 
în partenu mai este dar cu putinţă, fiindcă de fapt ele nu mai 
constitue un organism de sine stătător, ci formează părţi inte- 
grante ale aceleiaşi singure economii mondiale, 

In adevăr, in prima jumătate a veacului trecut, numai An- 
e avea un domeniu colonial mai însemnat. Chiar în a doua 

umătate a acelui veac toate coloniile celor şase mari state 
capitaliste din Europa nu cuprindeau o populație totală mai 
mare de vr'o 250 milioane, — şi raporturile economice chiar 
dintre colonii şi metropolele lor aveau la bază aproape excluziv 
intreprinderile capitaliste private. 

Dar, in ajunul războiului din 1914, coloniile „Puterilor 
Mondiale“ ajunseseră să cuprindă o populaţie de peste 600 mi- 
lioane, — iar impreună cu „sferele de influenţe“, ca Persia, Tur- 

cia, China, etc. — populaţia colonială și quasi-colonială se 
aproapia de un miliard. lar după războiu, pe lingă că şi nu- 
mărul „Puterilor Mondiale“ a fost simţitor redus, populația 
țărilor dominate de ele subt diferite titluri (colonii, protectorate, 
mandate, sfere de influență, etc.), — sau chiar fără nici un 
ec? at el Pë pen eeng din locuitorii tuturor conti- 
v pes milioane, din care 500 milioa 
găsesc numai sub stăpinirea imperial ut britanic, SS 


CRIZA MONDIALĂ 265 


Focarul real al flecărei din aceste formaţii uriaşe H 
constitue de fapt trei-patru mari bânci, care nu numai că diriguesc 
viaţa economică a întregului complex, dar au la dispoziţie şi 
însuşi aparatul de stat cu întreaga lui forţă politică şi militară. * 

In această structură a economiei mondiale apropriarea 
talistă apare subt două aspecte distincte, dar strins legate între ele: 
apropriarea de câtră capital a mijloacelor de producţie şi 
et zech? de câtră capitalismul imperialist a țărilor inapolate. 
Realizarea „plus-valorii“, ca temelie a economiei capitaliste, e 
rezultatul în aceiaşi măsură al SEET mijloacelor de pro- 
mt e in țările industriale, ag al subjugării i laliste a 
țărilor înapoiate. Concentrarea producţiei şi acumularea capi- 
talurilor e determinată, astfel, nu numai de proletarizarea ma- 
selor, ci şi de întinderea sferei de exploatare în regiunile tot 
mai întinse ale globului. 

Subt regimul capitalismului imperialist forțele productive 
au putut ajunge la o desvoltare neîntrecută, dar ele fatal vin 
in conflict cu raporturile de producție sau formele de apro- 
priare, subt ambele aceste aspecte, întrucit pe de o parte regu- 
larea mecanismului de producţie se face, cum am văzul, pe 
sama proletariatului, iar pe de altă parte, pentru fiecare „Pu- 
tere mondială“, expansiunea ei necontenită şi exploatarea tot 
mai intensă a Grilo înapoiate constitue o condiţie necesară de 
prosperitate. 

Contrazicerea dintre dezvoltarea forțelor productive şi 
formele de apropriare, este cu atit mai violentă, evident, cu cit mai 
mult creşte acumularea capitalurilor şi concentrarea produc- 

tiei, pe de o parte, şi cu cit mai largi sint masele proleta- 
rizate şi cu cit mai vaste sint regiunile căzute subt dominaţia 
capitalismului imperialist, pe de altă parte. Cind sute de mi- 
lioane de (ot omeneşii subt toate latitudinile geogratice, — fá- 
cind parte integrantă din acelaşi angrenaj economic, indiferent 
de rasă, de grad de civilizaţie sau de desvoltare socială, — 
muncesc pentru „profitul“ stăpinilor unei jumătăţi de duzină de 
sindicate capitaliste suverane, tensiunea economică se exteriori- 

zează prin agitaţiile tot mai violente ale proletariatului, prin 
răscoalele şi revoluțiile singeroase din ţările înapoiate econo- 
miceşte, caşi prin războaele imperialiste. 

in aceste condiţii însă formula evoluţiei sociale, dată 
de Karl Marx, nu mai poate justifica acea concepţie vulgară, 
după care orice țară ar urma să treacă prin toate fazele dez- 
voltării capitaliste, pe care le vor fi străbătut ţările industriale 
înaintate pănă la realizarea formelor sociale superioare, pentru 


* Cil de intimă in aceste condiții este legălura dinire capt- 
talul financiar şi pulerea de Stat, se poale vedea din laplul recent că 
în Anglia statul a veni! direc! in ajutorul unei bănci, „Brilish Trade 
Corporation”, cu un capital de 250 milioane franci fn our, anume pentru a 
înlesni cucerirea şi exploatarea jărilor inapoiaie. Despre rolul Statului 
englez in producila peirolileră cf. Francis Delaisi, „Le Péirole”. 


H 
EE _VIAŢA_ROMINEASCĂ 


că atunci cind presiunea forţelor 
| productive impune o prefacere 
ot e? evident, nu se poate mărgini numai SC parte 
or ap vn economic de subt dominația capitalismului 
o zer „ în care pot intra ţări cu structura socială cea mai 
Prefacerile sociale Ia ţările cele mai fnai 
ntate, în 
oe Sint GT E de prefacerile Cen hat 
facere EE EE E a 
ei cele mapoiate. t naintate îşi va produce efectul 
evâr, la orice grad de concentrare ar ajunge, d 
meat În rrom n În Anglia— fie chiar pănă la Area d Ma 
agi ct ilhelm Liebknecht — proletariatul englez nu ar 
ën gn Ee mijioacelor de producție, dacă 
a domeniu p ene ul englez ar răminea stäpin pe imensul 
entru a zădarnici acţiunea proletariatului 
englez nu ar avea nevoe, în gege ten er merg 
d ci o represiune militară directă, intrucit o simplă izolare 
nea o de puţine săptămini ar ajungesă reducă la capitulare 
nglia socialistă, care nu ar putea trăi fără aprovizionare cu 
ege arse ak mijloace E existenţă. 
mai puţin e evident, că emanciparea Indiei şi a Egip- 
tului de subt dominați v vi 
mulai i n metropo i a britanică ar nimici puterea capitalis- 
ruința proletariatului in Angilia, cu alte cuvint 
atita de condiţionată de emanciparea coloniilor, cit şi ae 
Siret: etil de biruinţa proletariatului. 
urmare, presiunea forțelor productive numai at 
„poate duce la o renovare socială wei. cînd A E ae 
ar putea impune o prefacere economică şi politică in cuprinsul 
pori ir pupă gi eegen dp dominaţiei şi a exploataţiei 
num 
e a n metropolă, dar şi in coloniile ei cele 


e "e 


Jocul tuturor acestor forțe sociale, in intrea feră 
economiei mondiale, a determinat deci acel mana) n ee oa 
a capitalismului imperialist, care s'a exteriorizat în seria ne- 
sfirgită de frămintări şi războae din ultimele decenii. Marele 
Războiu apare astfel ca încheerea lor necesară, în momentul cind 
a nr pa forțelor productive, manifestată prin toate aceste fră- 
mîntări şi războae, ajunge !a maximum de tensiune, deslânțuind 
eo ag pa Sa poig şi socială cunoscută de istorie, 

criza în i e 
beet Sg săşi a ordinei mondiale întemeiată pe 
Té a, in adevăr, situaţia economiei mondiale în acel mo- 

In fruntea „Puterilor mondiale“ se aflau atunci Imperiul 


CRIZA MONDIALĂ AMME e: 1 


britanic, ce! mai vechiu stat industrial, şi Germania, cel ma? 
nou, dar care dădea dovadă de o extraordinară putere de ex- 
pansiune. 

in 1914 exportul Germaniei trece peste zece miliarde de 
franci în aar,—adică egalează exportul britanic, Prin 
şi exportul ei în industria metalurgică, chimică şi electrică, 
etc, Germania chlar întrece Marea Britanie, şi mărfurile el în- 
cep să invadeze până şi piaja engleză internă; marca „made 
in Germany“ ajunge arul capitalismului britanic. 

ia acelaşi timp, neÎntrecuta putere militară a Germaniei, 
desvoltarea continuă a marinei sale, ag expansiunea ei triumfa- 
toare În Orient, amenințau în fiecare zi tot mal mult înseși teme- 
liite imperialismului englez. 

Pentru formidabilele forțe născute şi desvoltate în sinul a- 
cestor uriaşe aparate politice și economice, cadrul economiei mon- 
diale ajunge prea strimt: sau Imperiul britanic sau Germania tre- 
buia să dispară de pe arenă ca Putere Mondială. 

Celelalte Puteri Mondiale, cu cortegiul lor de colonii şi state 
vasale, nu puteau răminea în afară de acest conflict, fle numai 
pentru bunul motiv, că prin firea lucrurilor invingătorul dintr'un 
asemenea tăzboiu ar fi putut dicta legea lui op numai învinsu- 
lui, dar şi lumii întregi. 

Criza economiei mondiale fatal a trebuit dar să la forma u- 
nui războlu mondial, 

Ca rezultat, pe arenă au rămas de fapt numai patru Pu- 
teri Mondiale. Anglia, Statele-Unite, Franţa şi Japonia,—care 

au împărțit întregul glob, sabt egemonia necontestabilă a dua- 
Du anglo-saxone. * 

Dar cu ce urmări pentru economia mondială ? A fost bi- 
multă criza capitalismului imperialist? Va putea viaţa economică, 
caşi SS dezastrele crizelor din trecut, să-şi reia avintul trium- 
fător 

Să vedem ce prevederi pot fi îndreptăţite, de condiţiile e- 
conomice şi sociale concrete izvorite din acest cataclism, 


Am rezumat în altă parte, după profesorul J. M. Keynes, 
analiza situaţiei economice a lumii: distrugerea avuţiilor acu- 
mulate de veacuri, ruina desăvirşită a Europei centrale go: 
rientale, desechilibrul economic şi financiar in restul lumil,—şi, 
fn consecință, scăderea catastrofală a producţiei mondiale. ** 

„Dictatorul aprovizionării“ din timpul războiului, actualul 
ministru de ludustrle al Statelor-Unite, Mister Hoower, vede şi 


* Cu loală grandiloquenia bărbalilor ei de sial, Italias, de lapi. 
nu poale prelinde rolul de Putere Mondială, 
"rs et „Viaja Rominească“, 1920, No, 8: „Consetinjele economice 


ale iratatului de pace“. 


268 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ei în „haosul moral, politic şi eco - 
bolu“ rezultatul unel get meet KEez 

aralizarea p şi distrugerea de avuţii au urmat 
intotdeauna crizelor industriale şi în faza inițială a oh, ca- 
pitaliste, precum ele au urmat şi războaelor şi frămintărilor care 
au insoţit evoluţia capitalismului imperialist. Pe această cale se 
realiza, pe terenul „curăţit* de criză, concentrarea şi intensifica- 
rea producției : e manifestarea subt diferite forme a anarhie! 
economice, ca ocara mijloc de a „regula" aparatul productiv şi 
a-i asigura desvoltarea subt regimul capitalist. 

Catastrofa economică ce a urmat războiului mondial na 
poate insă suferi nici o comparaţie cu „micile“ mizerii din trecut. 

Războlul a distrus mai întăiu în mare parte forța vie a 
producţiei— peria maies —cu zeci de milioane, 

ev sociaţiei pentru adunarea materialelor 
relative la războiu (din Copenhaga), pe baza datelor oficiale, ci- 
a: totală de soldaţi căzuți pe cimpul de bătălie trece peste zece 
cauza De en Zi e p-aci Ae Zeg Sec pr 
e puii dubla „brațe“ pierdute pentru industrie e 

n acelaşi timp şi productivitatea mijlocie pe cap de mun- 
citor.—fle din cauza sleirii fizice, fie din ca psiholo 
clale, —a scăzut de gëeent Seet, D pa 

Aşa de pildă, producția anuală de cărbune pe cap de muncitor 
în regiunea Ruhrului la 1913 se urca la 380 de tone, lar la 1919 
he Be me p abia. n E ei PS SÉ aș Anglia victorioasă, care 

mult mai puţin de ur războlului, —ci 
pective sint—400 şi 337 de tone, ** KE 

Distrugerea de avuţii rezultată din războiu nu poate fi nici 
măcar aproximativ evaluată,—ea de sigur întrece cu mult cifra 
la care se urcă chieltuelile de războiu după socoteala lui J. M. 
Keynes, care e de 2000 miliarde de franci în aur. 

Această fantastică distrugere de vieţi omeneşti şi de capi- 
taluri era fatal să provoace o catastrofală scădere a producţiei 
mondiale, —cu toate că unul singur din beligeranţi, America, 
a profitat din războlu şi a ştiut să-și sporească enorm produc- 


Dar in Europa producția a primit o lovitură mortală. nu 
numai în țările învinse—ea a scăzut şi în cele victorioase. Chiar 
în Anglia exportul produselor proprii, care în 1913 se urca la 
13.125 milioane de franci în aur, a scăzut in 1920,—exprimat 
în, "iber e Ze rer 9.600 milioane, iar în 

ar , m e fr 
iagi Borma be- n anci in aur, adică mai mult 
ŞI această scădere a producției este generală, pentru ab- 


ba şNalioaal Food Journal“, 15 Aug. 1949. 


t P 
Leg Se poniru care nu este altă indicație sin! luate din 


CRIZA MONDIALĂ 263 


solut toate ramurile de producţie (afară de producţia cau- 
ciucului), 


lativă este cauzată direct de sub-producția absolută : ruina e- 
conomică şi mizeria obştească tate din aceasta, scăzind pu- 
terea de cumpărare a maselor, duce la o nouă reducere a pro- 
ducţiei, iar şomajul, provocat de reducerea producției, restringe 
şi mai mult piaţa, etc.. Ce eşire poate fi din acest cerc vicios ? 

Astfel s'a creat o situaţie de o lugubră paradoxalitate: 
războiul a eliminat din industrie douăzeci milioane de muncitori, 
dar şi din cel rămaşi încă peste zece milioane nu găsesc de lu- 
cru ; producţia mondială a scăzut într'atita încît sute de mili- 
oane de oameni umblă ropp şi goi, iar fabricile de ţesături tre- 
bue să-și reducă producția ; alte sute de milioane nu au ce 
mînca, mizeria fiziologică amenință cu degenerare națiuni întregi, 
iar în America de Nord şi în Argentina porumbul înlocueşte căr- 
bunii şi lemnele pentru încălzitul locuințelor şi al uzinelor, fiind- 
că nu poate D vindut în condiţii rentabile! * 

Şi totuşi terenul este „curăţit” : au rămas numai patru Pu- 
teri Mondiale, care au doborit pe toți ceilalţi concurenţi, lar cit 
de mare a ajuns concentrarea capitalurilor, se poate vedaa din 
datele publicate de „The Na City Bank“ din New-York re- 
lativ la datoria publică a principalelor state. 

La începutul anului 1914 datoriile totale ale acestor state 
se urcau numai la 267 miliarde de franci în aur, iar după răz- 
boiu ele au atins cifra „astronomică“ de 2385 miliarde, adică 
au crescut cu peste 2000 miliarde! (E interesant, că această 
sumă cam corespunde sumei cheltuelilor de războlu). 

Numai dobinzile anuale pentru aceste datorii ating suma de 
aproape 120 miliarde,—adică ea este aproape egală cu suma 
maximală, cerută dela Germania subt titlul de reparații l... 

Terenul este „curăţit“, capitalurile sint „concentrate“, dar 
producţia nu reinvie şi economia mondială nu se insănătoşează, 
— şi tocmai din cauza acestei „curâţiri* şi „concentrări“, 

In adevăr, aceste datorii nu reprezintă vre-o avuţie reală, 
ci numai creanțele capitalului financiar asupra diferitelor state 
pentru mărfurile consumate neproductiv, în timpul războiului sau 


* Ci. „New-York Times” din 10 Noembre 1921 și discursul lui 
Nensen în ședința „Ligii Naţiunilor“, 


_ 2710 _________ VIAŢA ROMINEACSĂ 


din cauza războiului,—adică avuții distruse. Dobinzile şi amorti- 
zările acestor creanţe reprezintă în fond tributul pe care multe 
generaţii vor trebui să-l plătească din munca lor, fără a primi 
nici un echivalent, celor citeva mil de arhimilionari şi miliar- 
dari, care sînt creditorii reali al tuturor statelor. 

Cu alte cuvinte, departe de a servi producţiei, aceste „ca- 
pitaluri*” constitue o sarcină sdrobitoare pentru ea. 

Ce povară reprezintă datoriile lor, chiar pentru cele mai 
puternice din statele victorioase, se poate vedea din următoa- 
rele date : 

Datoria Angliei reprezintă 40%, din întreaga ei avuţie na- 
țlonală ; acea a Franţei peste 50°/,, iar a Italiei chiar peste 70°/a. 

Dacă ţinem samă că în calculul obişnuit al avuţiei naţio- 
nale nu întră numai capilalul propriu zis, adică mijloacele de 
producţie în senzul strict al cuvintului, ci şi valoarea pămin- 
tului, a clădirilor şi a construcţiilor, care nu servesc direct pro- 
ducţiei—e uşor de înţeles situația creată prin asemenea „con- 
centrare“, 

Această situaţie poate fi de minune ilustrată de compoziţia 
primelor parlamente alese după războlu în Franţa şi în Anglia. 

In Camera Deputaţilor din Paris se numără 120 de milio- 
nari, din care 30 posedă un „capitai“ de peste 100 milloane,— 
iar vre-o dol-trei au trecut şi peste un miliard! 

In Camera Comunelor, 312 deputați reprezintă puternica 
„Asociaţie industrială britanică“ cu un „capital“ de 700 miliarde 
franci În aur, adică ìn mijlociu cam cite milioane de fiecare 
deputat. 

F Cei ce Un în minile lor destinele popoarelor sint tocmal 
creditorii lor, care, din cauza războiului și a ruinilor îngră- 
„nădite de războiu, au „concentrat“ în aceleaşi mini şi scrisu- 
rile datoriei publice, pe reprezintă peste o jumătate din avuţia 
națională a lor res Ch 

o Acest mir singur poate dovedi că războlul a ruinat toate 
popoarele, ridicind deasupra lor o nouă feodalitate de bancheri 
a alţi „profitori”, care prin creanţa lor şi-au arogat dreptul de 
a-şi apropria, fără nici un echivalent, o parte însemnată din pro- 
ducţia mondială. 

Dar în aceste condiţii, cum poate D reconstruită econo- 
mia mondială, fiind dat că producţia subt regimul capitalist 
“este fatal limitată la puterile de absorbţiune a pieții ? 

Măsurile cele mai energice propuse în acest scop de cătră 
bărbaţii de Stat, care şi-au însuşit vederile profesorului J, M. 
Keynes, se rezumă în anularea datoriilor interaliate şi reducerea 
reparațiilor impuse Germaniei prin tratatul din Versailles. 

Am arătat în altă parte că nu poate fi nici o nădejde pen- 
tru realizarea acestor măsuri de „reconstrucţie“. 

Dar să presupunem, totuşi, că ele ar fi realizate, şi încă ra- 
dical, adică prin anularea tuturor datoriilor interaliate şi prin 
scutirea Germanie! de orice sarcină a reparațiilor, 


CRIZĂ MONDIALĂ Rut 1 


i an ajunge pe această cale la reconstruirea economiel mon- 
diale 

In ce priveşte datoriile interaliațe vizate, mai întăiu, ele se 
urcă în cazul cel mai bun numai la vre-o 150 miliarde, adică 
ele ar întrece cu puţin numai suma dobinzilor anuale cuvenite 
pentru toate datoriile publice (cele mai mnlte dintre ele sau au 
fost contractate după războiu sau au fost emise pe piaţa internă 
şi externă, dar nu direct dela stat la stat, şi deci nu sint în discu- 
tie). Datoriile interaliate nu reprezintă aşa dar decit vre-o 6"/, din 
sarcina totală care apasă asupra statelor. 

Ce uşurare deci ar putea produce anularea acestei pârți a 


datoriilor publice asupra economiei generale ? 


In al doilea rind, anularea acestor datorii ar stinge numai 
creanțele, care reprezintă valorile ce au fost consumate în răz- 
boiu, dar nu ar constitui o nouă repartiție a mijloacelor de pro- 
ducţie, necesară pentru rezolvirea crizei economiei mondiale. 

In adevăr, astăzi America, de pildă, are capitaluri reale, sau 
mijloace de producție, prea suficiente ca să-şi desvolte pro- 
ducția ei, dar ea suferă de supra-producție relativă, adică e 
silită să-şi reducă producția, lăsind aceste capitaluri fără intre- 
buinţare, fiindcă, pe de altă parte, Rusia sau cele mal multe state 
din Europa Centrală mau puterea de cumpărare, pentrucă le lip- 
sesc mijloacele necesare de producţie. 

Ce schimbare ar putea aduce aici simpla anulare a dato- 
riilor interaliate ? 

Nici în privinţa chestii reparațiilor . lucrurile nu stau 
mai bine. 

De sigur, execuţia Germaniei în condiţiile stabilite de tra- 
tatul de Versailles, cum arată J. M, Keynes, ar putea numai să 
agraveze criza mondială, 

Nu mai puţin e sigur că patria profesorului din Cambridge 
s'ar resimţi mai cu deosebire pe urma acestei execuţii. 

Sumele cheltuite de Anglia pentru ajutorul lucrătorilor fără 
lucru întrec cu mult partea maximală ce i sar cuveni din re- 
Darai = — Dän să mai vorbim de celelalte pagube pricinuite 


Dar Germania, evident, nu ar putea plăti decit ridicind la 
maximum exportul ei, cu preţuri derizorii, celace ar micşora 
încă capacitatea, și fără aceasta atit de redusă, a pieţii mon- 
diale, ar mări şi mai mult şomajul, şi deci şi cheltuelile Angliei 
pentru ajutorarea lucrătorilor fără lucru, 

Evident dar, pentru Anglia ar putea fi o „afacere bună“ 
anularea integrală a datoriei! de reparaţii a Germaniei. 

Dar în forma aceasta brutală chestia nici nu se poate 
pune, fiindcă dacă anularea sarcinel de reparaţii ar putea fo- 


` După cifrele oficiale prezeniale la Conierinja din Genova tä- 
rile industriale au cheliuit efecliy în acest scop pănă la acea dată 
peste 43 miliarde franci în aur! 


272 VIAŢA ROMINEASCA 


losi Germaniei, ea ar ruina la sigur Franţa cași celelalte state 
Creditoare ale Germaniei, cum sînt Italia, GB Serbia, ale căror 
stra nu pot renunţa la datoria Germaniei. 

n cazul acesta, ce ar ciştiga economia mondială, dacă 
prăpastia astupată intr'o parte, s'ar deschide în altă parte ? 

Factorul esenţial al crizei mondiale il constitue scăderea ca- 
tastrofală a producţiei în (Germania, Rusia, Polonia, în ţările 
foastei monarhii Austro-Ungare (afară de Cehoslovachia) şi în 
Balcani. Cele peste 300 milioane de locuitori ai acestul imens 
teritoriu, mulţumită nivelului lor cultural, au o mai mare însem- 
pătate pentru piața mondială decit miliardul de Aziaţi şi Afri- 
cani—şi mai cu samă e mare greutatea specifică a Germaniei, 
al cărei import Inainte de războlu întrecea de cinci ori impor- 
tul colosalului Imperiu al țarilor. 

Scăderea producţiei în aceste ţări atrage după sine, natural, 
şi scăderea puterii lor de cumpărare, — şi în consecinţă supra- 
engt relativă, şomajul, etc., in special in Anglia și A- 

In Germania însă producţia a scăzut nu numai din cauza po- 
liticei de reparaţii, dar şi pentrucă, fiind învinsă, ea Es 
pierdut coloniile, marina, materialul rulant al căilor ferate, minele 
de cărbuni şi cele de fier, etc, — şi mai cu samă fiindcă răz- 
boiul însuşi, prin enorma lui consumare de valori reale, i-a distrus 
o mare parte a capitalului naţional. 

Mult ar putea schimba oare în situaţia aceasta simpla 
ertare a datoriei de reparaţii? 

Caşi fn chestia datoriilor interialiate, această ertare sin- 
gură nu ar mări direct mijloacele de producţie ale Germa- 
niei şi nu i-ar spori simţitor puterea de cumpărare, prin urmare 
nu ar uşura esenţial economia mondială. 

Atunci ? „Reconstruirea“ Germaniei ? Restaurarea aparatului 
ei productiv şi a puterii ei comerciale ? 

Dar aceasta ar putea insemna, ca rezultat final, revenirea 
la statu- quo dinainte de războiu, — adică tocmai la acea situație 
a economiei mondiale care a făcut inevitabil cataclismul mondial... 

Aici e deosebirea dintre criza mondială actuală şi toate 
crizele din trecut, manifestate fie prin obişnuitele crize industriale 
din faza iniţială, fie prin războaele şi frămintările din faza 
ulterioară. 

Acele crize ruinau întreprinderile mai mici sau statele con- 
curente mai slabe, — dar asigurau prin aceasta chiar o sferă de 
acţiune mai largă pentru cele mai mari sau mai tari, făcind cu 
putință un nou avint al producţiei, cu o mai mare acumulare 

şi o mal intensă concentrare de capitaluri. /n acest progres 
constă tocmai misiunea istorică a capitalismului. 

Dar odată ce, Subt regimul imperialismului capitalist viaja 
economică a lumii s'a închegat intr'o singură e mon- 
dială, — cercul de acțiune nu mai poate fi lărgit, fiindcă nu 


CRIZA MONDIALĂ 273 


mai există nici un petec de pămint necuprins În sfera aparatului 
m i de producţie. | 

să intrucit, în contrazicere cu această structură eco- 
nomică a lumii, au fiinţă încă, în forma „Puterilor Mondiale”, 
mai multe focare independente de radiare a producţiei, des- 
voltarea naturală a acestor focare duce fatal, subt regimul e: 
pitalist, la ciocniri. violente între ele. 

Distrugerea însă a unei părţi din aparatul productiv mon- 
dial are de efect dislocarea întregului aparat, și nu numai căea 
nu lărgeşte cimpul de expansiune al producţiei, ci ìl restringe, 
fiindcă implică distrugerea enormă de capitaluri, însoţită de acu- 
mularea creanţe imense, „concentrate“ în minile capitalului 
tinanciar, scăderea absolută a producţiei şi în acelaşi timp supra- 
producţia relativă, cu cortegiul lor de mizerii — criza financiară, 
prăbuşirea valutelor, ruina pentru clasele mijlocii, lipsă de lucru 
şi sărăcie pentru proletariat, etc... 

Astfel, cu tot numărul mal redus al „Puterilor Mondiale“, — 
desvolțarea economiei mondiale este şi mai strimtorată decit 
inainte, şi dezagregarea unor părţi ale economiei mondiale agra- 
vează numai criza şi pregăteşte ulterioara dezagregare a altor 
focare de producție — noi ciocniri, noi distrucţii şi noi ruini. 

Războiul mondial a trintit la pămînt pe cel mai puternic 
concurent al imperialismului britanic. Coaliția condusă de Marea 
Britanie a repurtat o victorie zdrobitoare. Germania, scoasă din 
rindul Puterilor Mondiale, a fost silită să-şi pună, fără discuţie, 
semnătura în josul tratatului ce | s'a dictat ; dar criza eco- 
nomiei mondiale a ajuns la o tensiune şi mai grozavă, lumea 
e prea strimtă şi pentru cele patru Puteri Mondiale rămase,—şi 
la orizont se desinează spectrul unui nou războiu mondial, pro- 
vocat de conflictul ireductibil de interese dintre Anglia şi Franţa, 
aliaţii de eri. 

ȘI desigur, dacă nu vor interveni alţi factori, chiar gene- 
rația actuală va H din nou decimată de un uragan mondial. şi 
mai groaznic, 

În adevăr, dezagregarea economică a Germaniei a pus la or- 
dinea zilei, între altele, și problema minelor de cărbuni din Ruhr. 
Prin forțele ei proprii, Germania nu-şi poate apăra nici provin- 
ge renane, nici minele de cărbuni din Ruhr, Vor intra aceste 
regiuni, subt aparența de respect pentru drepturile Germanlei, in 
stera de expansiune a capitalismului englez ? Dar aceasta ar în- 
semna dominaţia nediscutată. a Angliei în Europa și reducerea 
Franţei la rolul de satelit al puternicului Imperiu vecin. Va reuşi 
Franţa,—chiar fără ocupaţie, în forma de „regulare“ a eternel 
chestii a reparațiilor sau prin crearea unui „Stat-tampon” 
qasi-independent,—să atragă Renania şi Ruhrul in sfera capita- 
lismului propriu? Dar atunci, prin unirea cărbunelui german cu 
minereul francez, se va crea o bază pentru desvoliarea imperia- 
lismului francez, care ar ridica în fața Angliei un concurent mai 
primejdios de cum a fost Germania înainte de 1914. 


274 VIAŢA ROMINEASCĂ 
—— a UU 


Dacă nimicirea puterii de cumpărare a Germaniei, atrăgind 
după sine agravarea majului din Anglia, duce la un conflict 
de interese dintre 
Rubhrului, în toată extensiunea ei, cași problema strimtorilor şi 
a Siriei—care e o mină de dinamită în inima domeniului colonial 
al Marii Britanii, — nu pot fi rezolvite definitiv, subt regimul ca- 
pitalismului imperialist, decit cu preţul situaţiei de putere mon- 
dială a unuia din cei doi rivali. 

Nu e de mirare că Franţa, în faţa Germaniei dezarmate şi 
ruinate, întreţine o armată de două ori mai puternică decit inainte 
de 1914, inarmează o formidabilă flotă aeriană şi nenumărate 
escadre de sub-marine,—iar ofițerii de Stat major englez pregă- 
Ka D leg, in arta militară“, „războiu chimic“ şi „războiu 


Dar dezagregarea economică eventuală a Franţei sau An- 
gliei ar putea numa! să ducă criza economiei mondiale la un pa- 
roxism, în fața căruia imaginaţia omenească e mută. 


Dar va trăi omenirea din cataclism in cataclism pănă ce 
„evoluția“ o va duce până la acest abis ? 


boiu mondial ? 

Războiul din 1914—1918 a fost urmat de revoluție în Rusia, 
Germania, Austria, Ungaria, Irlanda, de accentuarea caracterului 
revoluționar al tuturor organizaţiilor muncitoreşti din Apus, de 
răscoale şi agitaţii violente în Orient, A9 Egipt, in India, în 
Persia, în China, in Corea... 

Acest războiu nu numai că a distrus direct zeci de milioane 
de muncitori, nu numai că, prin consecinţele lui, a lipsit de lucru 
alte zeci de milioane şi a aruncat în mizerie sute de milioane 
(chiar în Anglia şi America salariile reale, — faţă cu preţurile 
mijloacelor de existenţă, au scăzut cu 201. în comparaţie cu timpul 
dinainte de războiu),—dar el a sfişia! vălul mistic, care ascundea 
pon me muncitoreşti consecințele necesare ale capitalismului 
mperialis e 

Dacă desvoltarea forțelor productive în sinul economiei mon- 
diale ajunge necompatibilă cu formele de apropriare, reprezentate 
prin sistemul „Puterilor Mondiale“, ea, fireşte, duce la războiu, ca 
mijloc normal şi necesar de regulare a aparatului de producţie. 
Dar războiul mondial, ca regulator al vieţii economice, fiind în 
acelaşi timp vădit necompatibil cu însăşi existența materială a 
acelei „forţe productive“ prin excelență, care este muncitorimea, 
—deducţia se impune dela sine: 


aliaţi în chestia reparațiilor, —problema | 


[i 


CRIZA MONDIALĂ 275 


€ 


Contrazicerea dintre desvoltarea forțelor prodactive şi for- 


“mele de apropriare, ajunsă la acest grad de acuitate, dovedeşte 


că a venit momentul istoric, pentru o noua pretacere socială, 
—iar dacă aceasta este immpiedicată — pentru Revoluţie. 

Dar în condiţiile economiei mondiale, contrazicerea dintre 
desvoltarea forţelor productive ai formele de aproplare, sau 
raporturile actuale de producţie, nu poate fi înlăturată decit 
dacă prefacerea socială corespunzătoare se va produce şi ea 
in cadrul mondial: în consecinţă, Revoluţia va fi mondială, sau 
nu va fi deloc, şi... omenirea va fi aruncată în barbarie, 

Acest lucru l-a par pă ee bărbat de stat, atit de lipsit 
de spirit revoluționar, ca yd George. 

wi dës citez un pasagiu suggestiv din memoriul său, 
prezentat „Consiliului celor patru“ -la conferința din Paris, 
în 1919: 

„Revoluția se află la începutul ei. In Rusia domneşte 
„teroarea neinirinată. Toată Europa este pătrunsă de spiri- 
„tul revoluționar. Există nu numai nemulţumirea, dar furia și 
„minia clasei muncitoreşti Impotriva condiţiilor ei de viaţă. 
„Populaţia Europei întregi începe să se îndoiască de legimi- 
„tatea actualei ordine sociale, politice şi economice. In unele 
„țări, ca in Germania şi Rusia, această fermentare ia forma 
„de răscoală făţişă ; In alte țări, ca Franţa, Anglia şi Italia, ne- 
„mulţumirea se manifestà prin greve şi sabotaj, — geiace inve- 
„„derează aspiraţiile de reformă socială şi politică... 

„Noi niciodată nu vom ajunge la o pace durabilă, dacă 
„am încerca să ne întoarcem ia condițiile care au existat 

„în 1914. 

Revoluţia socială desigur nu poate fi confundată cu socia- 
lizarea imediată a tuturor mijloacelor de producţie. 4 

Orice revoluţie socială presupune înainte de toate ridi- 
carea la preponderență politică și economică în societate a 

„unei alte clase sociale. 

Evident că dominaţia capitalului financiar (cu parlamen- 
tele lui de „profitori“, pentru care anarhia mondială şi răz- 
boaele constitue,—cu toată dezagregarea aparatului productiv 
şi ruina şi mizeria obşiească,—izvoarele bogăției şi puterii lor) 
nu poate duce decit la „reintoarserea la condiţiile care au existat in 
1914", omenirea urmind calvarul imperialismului capitalist până 
la distrugerea civilizaţiei inseşi. 

Misiunea istorică de a crea o nouă ordine mondială, 
care va înfrina anarhia în întreaga sferă economică şi politica 
şi va asigura regularea aparatului productiv şi a tuturor rapor- 
turilor internaţionale, în contormitate cu normele de dreptale 
socială şi cu interesele generale ale omenirii, — cade asupra cla- 
selor muncitoreşti, care mai cu seamă sufâr de grozăviile răz- 
boiului şi de prăbuşirea producției. 


* Citat în F. Nun, — „L'Europe sans paix”, 


276 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Războiul şi criza economiei mondiale au invederat pentru 
muncitorimea de toate categoriile şi din toate ţările,—dela mi- 
nerul sau lucrătorul artist din Apus pănă la ţăranul din Orient, 
şi chiar până la „felahul* egiptean au „culi“ chinez ori co- 
rean,——solidaritatea lor adincă în fața molohului capitalismului 
imperialist. 

Astfel procesul istoric, care impune necesitatea inexora- 
eg a Ge? sociale, a creat şi forțele necesare pentru sã- 
virşirea ei. 

Revoluţia dar, despre care Lloyd George spune că „se 
află la începutul ei“, va avea în primul rind menirea de a a- 
duce la clirmă clasele muncitoreşti în toate țările cuprinse în 
complexul economiei mondiale, care işi vor asigura prin aceas- 
ta emanciparea lor economică, precum transformările sociale 
din trecut le-au adus emanciparea juridică şi cea politică. » 

Formele concrete de realizare a nouei ordine mondiale, cași 
caracterul însuşi al revoluţiei, — lent şi paşinic, sau violent şi 
vijelios.—vor atlrna pentru fiecare or în parte de impreju- 
rările de timp şi de loc, caşi de rolul lui în mecanismul eco- 
nomiei mondiale, şi mai cu samă de puterea de rezistenţă a cia- 
selor condamnate istoriceşte, 

Deia această rezistență va atirna, de pildă, dacă în capul 
acțiunii muncitorimii mondiale istoria va chema pe proletarii 
Sek său pe bolşevicii ruşi... 

esigâr, procesul se va întinde peste decenii, va suferi 
precipitări şi reacţiuni parţiale, în unele ţări se vortorma fo- 
care de rezistenţă îndărâtnică, în altele—de anarhie distrugă- 
toare; în unele, muncitorimea,—şi în special țărănimea ţărilor a- 
gricole,— va putea ag: și la biruință pe calea consitulională şi 
legală, în altele ea va fi silită să recurgă la răscoală armată, 
Dar roata istoriei, odată pusă în mişcare de necesităţile evolu- 
tiel sociale, nu se mai poate opri. 

Aşa dar, întrebarea pă de J. M. Keynes, dacă Europa 
se află pe pragul revoluţiei sau dacă civilizaţia noastră este 
ameninţată de prăbuşire, nu poate avea decit un singur răspuns : 

Marele Războiu, care a incheiat cele două decenii de con- 
tinue frămintări şi conflicte singeroase, a fost numai un pre- 
ludiu al revoluţiei mondiale, Omenirea intreagă, prinsă in a- 
cest virtej năprasnic, trece prin cea mai formidabilă prefacere 
socială, economică, politică şi morală pe care a cunoscut-o vre-oda!& 
istoria universală, 


C. Stere 


Shakespeare în rominește 


Cea dintăiu piesă a lui Shakespeare tradusă în romineştee 
Julius Caesar. Traducerea făcută de Căpitan S. Stoica, próba- 
bil după Letourneur şi Benjamin Laroche, e tipărită cu alfabet 
chirilic în 1844. In 1849 T. Bagdat publică traducerile tragediilor 
Romeo and Juliet şi Othello, după aceleaşi traduceri franceze. 
Macbeth e tradus de St. Băjescu în 1850; iar traducerea lui 
Hamlet de către d. P. Ekonoma apare, repeţindu-se, în 1855, 
1857, 1859: ceiace dovedeşte o preferinţă deosebită a publicului ` 
cetitor pentru această piesă. 

Primele traduceri după textul englez par a fi ale lui P. P, 
Carp: Macbeth, în 1864 şi Othello, în 1868. 

După P. P. Carp, d. A Stern* întreprinde traducerea siste- 
matică a pieselor lui Shakespeare, după textul englez, incepind 
cu Hamlet în 1877, continuind cu Julius Caesar în 1879, King 
Lear în 1881, Macbeth; etc. Apol încă două ediţii corectate ale 
iui Hamlet şi o alta a lul Julius Caesar. Traducerile sint în pen- 
tametri iambici, ca originalul. Zelul d-lui A. Stern dovedește că 
d-sa vrea să îndeplinească ceiace ne tăgădueşte în /ntroducerea 
dela Hamlet: adică de a face la noi celace în Franţa au făcut 
Letourneur, Benjamin Laroche, V. Hugo şi Em. Montâgut, iar in 
“Germania Schlegel şi Tieck—o traducere complectă a operelor 

iul Shakespeare. 

lată ce ne spune d. Stern in Introducerea d-sale: 

„De cind, în fragedă virstă, am putut ceti pe Shakespeare 
„in minunata. versiune a lul A. W. Schlegel şi Tieck, iar mai 
„ales de cind, mal tirziu (pe la 1866), l-am cetit ln limba origi- 
„Dalului, scrierile marelui dramaturg au devenit ceaslovul meu, 
„De atunci am trăit in lumea urzită de geniul său şi de vreme 
„a Încolţit în mine dorul de a tălmăci toată opera sa în romi- 
„neşte“. 


* Nu insist asupra lraducerilor mai recente fiind, desigur, cunose 
-cule de celilori. 


ze VATA ROMNEASCA 


Minunat?! Un traducător mai bine pregătit, nu se poate, 
mi-am zis, cind am cetit rindurile de mai sus din /ntroducerea 
excelentei tipărituri a Culturii Naționale. ' 

Să cetești pe Shakespeare de aproape şease decenii în en- 
glezeşte, după un deceniu cel puțin în nemţeşte; să ajungi să 
trăești în lumea urzită de geniul său şi să-ţi incolțească în suflet 
și dorul de a imbogăţi literatura rominească cu Opera gigantu- 
lui între giganți: sînt atitea promisiuni de succes pentru o operă 
care ar face epocă în istoria literaturii noastre și l-ar aşeza pe 
traducător în rindul celor mai mari binefăcători şi inzestrători ai ei. 


Pătruns de aceste sentimente şi cu tot respectul pentru 
munca cinstită mărturisită de traducător, am început să cetesc 
pe aceste Hamlet, aşa de frumos tipărit. Dela primele rinduri 
m'am lovit de „Du-te 'n pat“ —cuvinte pe care ofiţerul de gardă 
dela castelul din Elsinore le spune soldatului, în loc să-i spună 
„Du-te la culcare“, —aşa cum se spune romineşte in asemenea 
imprejurare, Desigur greşala nu-l mare ca înțeles, dar jigneşte 
din punct de vedere artistic şi arată înclinarea adlitteram-istă a 
incepătorului: ceiace te vine dela început că ai de aface cu 
un necunoscător al limbii, cu toate cele şapte decenii de Shakes- 
peart-ism. 

Surprinderea mea însă după puţine pagini s'a transformat 
în uimire, apoi în indignare, iar la urmă, deprinzindu-mă, am a- 
juns la plăcerea perversă de a savura absurdul Şi ridicolul în 
limbă, cu cea mal tolerantă Ingăduinţă. : 

ȘI pentrucă, -lorsque je vois le beau je voudrais être deux, 
voiu cita, aproape făra comentar, citeva din muzicalele versuri 
albe în pentametri iambici ale victimei engleze, tradusă in romi- 
neşte de d, A. Stern, din Hamlet şi Macbeth. Pe lingă greșelile 
de gramatică, de inţeles, de tonalitate, de accent... d. autor reu- 
şeşte uneori să stilcească limba într'un mod cu totul sui-generis. 


Volu începe cu neajunsurile versurilor albe ale d-lui Stern; 
aceasta însă nu inseamnă că cetitorii nu vor putea găsi în ver- 
Surile citate şi alte erori decit cele formale de metrică. Apoi 
vom trece la erori diferite de gramatică, de înţeles... şi erori 
sui- generis. 

D. Stern are predilecție să termine: pentametrul iambic— 
care cere „accent pe silaba ultimă—cu o proclitică,—adică cu o 
particulă care n'are accent propriu, ci se reazămă în privinţa 
goe pe cuvintul următor, cu care aici se începe versul ce- 
urmează : 


a SHAKESPEARE ÎN ROMINEŞTE 279 


, Primi- lţumiriie ce se 
TS Cuvin per deea mere unui Rege (H., p» 69). 


Regele. Ca oarecum din intimplare să 
zi Găsească pe Ofelia aici (H., p. 96). 


Hamlet, sda o crudă şi aturisită = 
Lumină la omorul crincen al 
Stăpinulai lor (H., p. 89). 


Hamlet. e o zeitate care ne 
Croeşte toate rosturile noastre, 
Oricum nol le-am clopi! (H,, p, 185). 


Ostașul. Mark, al Scoției Rege, 
Taman atunci cind dreptul, inarmat 
Cu vijelie, îl silise pe 
Aşti sprinteni Kerni să fugă (M., p. 13), 


Malcolm. Acesta e ostașul care ca 
Viteaz soidat, Inptă ca să mă scape (M,, p. 12). 


Sergent, Cu trăsnete 'ndoite, astfel că 
Ei pe dușmani se năpustiră cu 
De două ort îndolte lovituri (M., p. 14), 


Banquo, Şİ teamă mi-e că pentru asta al 
Jucat un joc mârşav CM. p. 54). 


Macbeth. ...aceasta a 
Făcut-o Banquo (M., p. 58). 


Macduff. In fire, "i tirania care a 
Pricinult golirea fär’ de vreme 
De tronuri ferlelte (M., p. 94). 


Ross, Urechea ta să nu 

= Urască deapururi limba mea, 
Ce-o va umplea cu cel mai groaznic sunet, 
Ce-a auzit cândva (M., p. 100), 


Macbeth. Amintitonre dulce! Haide dar, 
O bună mistulre pofta să 
Urmeze, sănătatea pe-amândouă (M., p. 67). 


+ 


Să lăsăm metrica d-lui Stern, căci acest domeniu e prin 
natură lui limitat, aşa că autorul nu are posibilitatea acelei va- 
riate creaţiuni în domeniul limbii, care dă un farmec deosebit 
traducerilor d-sale, în ce priveşte gramatica, expresia, tonalita- 
tea, picturalitatea... şi deosebitele originalităţi sui-generis. Vom 
H sobri în citaţii, lăsind pe cetitor în contact direct cu d, Stern: 


Hamlet, Şi mai tirziu, cind vor ajunge el înșile actori (H. p. 84). 


280 VIAŢA ROMINEASCĂ 
e EE 
Banquo, Şi parc'aţi fi femèl; dar barba voastră 

M'oprește-a tâlcui că o sunteți (M., p. 17). 
Macbeth. Vorbiti, dačo puteţi! Ei, ce sunteți? (M., p. 17). 


Macbeth. Voin fi, lubito, rog s'o fli şi tu. 
Cum mă indemni, aşa să fii cu Banquo, 
Intåletate Să-i cu ochi și limbă (M., p. 62), 


Se va vedea mai departe, din citați, că şi Hamlet vor- 
beşte astfel. 


Hamlet. vä mulțumesc, şi zău, dragilor amici, 
mulțumirile mele ar fi prea scump plă- 
tite cu ua ban (H., p.81). 


Macbeth. „Şi volu pune 'n sânul vostru 
O treabă-a cărnia intăptuire 
Vă scapă de-un dușman (M., p. 59). 


Lordul. Fiul iul Duncan, 
Al căruia drept ăst tiran 1 ține, . 
Ştiu că-i la Curtea Angliei, primit 
De sfântul Edoard cu-atât favor (M. p. 76). 


Macbeth. A zilei jivini bune picotesc 
Şi-ai nopții duhuri negre prăzi pândesc (M., p. 63). 


Horatio. Tot spiritul drumeț şi rătăcit, 
Din mare sau din foc, pământ sau aer, 
Aleargă to ocolul său (H., p. 27). 


Ocolul spiritelor ! 
Vrăjitoarele. Duhuri negre şi plăvane (M. p: 80). 
Dacă duhurile, aleargă în ocol, desigur pot H şi plăvane! 


Regele. Val, cine va răspunde de acest 
Fapt siageros? Se va da vina nouă CH. p. 133). 


În loc de: se va da vina pe noi, 


Centilom. Vorbeşte mult de tată! ei, şi spune 
C'aude că e lumea rea, și geme 
ŞI-şi bate "o piept, dă cu picloru "a paie (H., p. 148), 


in loc de: se bate 'n piept, se sparie de cel mai mic lucru. 


Marcellus, Sa-l urmărim. Căci nu se cade ca 
Să ni-i supunem astfel (H,, p. 51). 


In loc de: să ne supunem lui astfel. 


+ 
+ 


SHAKESPEARE ÎN ROMINEŞTE 281 


Horatio.  „„„Tăcere |! incă vine iarăşi! 
Mi-i pun în drum, chiar de m'ar prăpădi (H,, p. 25). 


In loc de: mă pun în drumul lui sau drumul. 


Lennox. ŞI crunte Intimplări din nou clocite 
Acestui jalnic timp (M., p. 48). 


Vom vedea mai departe, din cilaţii, că sint şi tovarăși 


«elociți. 


Polonius. Ei, Ofelio, ce e vestea? OH. p. 65). 
Rosencr. Cum se poate asta, când aveţi 
glasul Regelui înauşi pentru urma- 
rea voastră pe tronul Danemarcei ? (H., p. 119). 


Macbeth. Moi bate până'mi va fi hăcuită 
Din oase carnea, (M., p. 110). 


Macbeth. Un basm urit făcea să se sbârlească 
Tot păru'n cap. (M., p. 114). 
Bernardo. Şezi jos puțin, şi lasă-ne să dăm 
Din nou năvată în urechea ta (H., p. 21). 


II 


Primul actor. Pirus năvâlește'n Priam (He p. 89). 


Ross. El, cercetând urmarea acelel zile (M,, p. 20). 


In loc de: restul acelei zile. 


Lady Mach, Acolo doarme doi ? OM. p. 40). , 
Banquo. La noapte o să plouă (M., p. 64). 


Ca la Bucureşti! 


Hamlet. O tiautele | la să vedem una.— 
Ca să vorbim între noi—dece 
umbli să-mi prinzi vintul? (H., p. 119). 


Macbeth. Să bănuesc a demonului şoa!dă 
Ce m'a mințit cu glas de adevăr (M., p. 116), 


„Macbeth. Ş'ași vrea c'al lumii şart să se doboare! 
Atarmă dați ! Urgie, vin’! Vânt, bate! 
Noi barem vom muri cu hama'n spate (M., p. 116). 


282 VIAŢA ROMINEASCĂ 
———————————— e E 


Curios rege şi Macbeth: purta hamuri în loc de zale, barem 


să se potrivească cu Fortuna, căreia La venit capriciul să-şi 


schimbe coiful pe căciulă cu penaș, după cum se va vedea mai 
departe. 


Dancan (către Lady Macbeth), 


Cu asta vă invàț 


Ca sa-mi doriți un bogdaproste pentru 
A voastră trudă (M,, p. 30), 


Așa se dovedeşte că bogdaproste işi trage originea dela 
Curtea lui Duncan! 


Regeie.  Dulos și vrednic e din parte-ți, Hamlet, 
Ca tatălui dai dst prinos de doliu OH. p- 32). 


Păcat că nu e şi limba corectă! 
Horatio. Dar după cât iml pot da cu părerea OH. p. 23). 
Se vede că Horatio cetise pe Caragiale ! 


Regele. nici o sănătate veselă 
Nu se va bea în Danemarca astăzi OH. p. 33). 


III 


Hamlet. Şi orice s'ar mai întâmpla azi noapte, 
Daţi-l un înţeles, dar nu o limbă OH. p. 40). 


Această comunitate de limbagiu intre Hamlet şi Macbeth va 
da de gindit comentatorilor! 


Polonius. Alci, Laertes ? Hai pe bord. Ruşine! 
Căci vântul geade'n ceafa pinzet tale (H., p. 43). 


Ce entuism original ! 


Poionius, Dar nu-ți toci tu palma ta, dând mâna 
Cu orice nou clocit tovarăş OH. p. 43), 


Vezi mai sus: întîmplări clocite. 


Polonius. Căci dând, sades pierzi banii şi prieten, 
Luând, tocești muchea gospodăriei (H., p. 44). 


ETE 


SHAKESPEARE ÎN ROMINEŞTE 283 


Hamlets ` ärt nărav 
la faptelor pe cari le săvârşim 
Oricât de falnice sunt, măduva 
Şi sâmburele vredniciei noastre "H. p. 48). 


A traduce pe Shakespeare desigur se cere... un sfmbure... 


Regele (către Hamlet), 
` Dar ca să stărui 'n cerbicoasă jale, 
E faptă de urțag nelegiult CH. Pe 32). 


Cind a apărut întăta ediție a lul Hamlet al d-lui Stern, In 
1817, A. D. Xenopol a atras atenția traducătorului, în Convor- 
biri Literare, că nu ştie romineşte. Criticul imputa traducăto- 
rului că confundă murg cu amurg ; că traduce a se speria de 
nimic cu a da cu picioru 'n paie, etc.. Azi, după 45 de ani, cu 
drept se poate imputa aceluiaşi traducător incă mai mult, după 
cum desigur cetitorul s'a putut convinge din citatele făcute. i, 
chiar şi azi putem imputa d-lui Stern că d-sa lasă o regretabilă . 
confuzie de înţeles intre bold şi imbold, între a aduce şi duce, 
între a atrage şi trage, între berc şi berg.. şi că greşit traduce 
the Ghost of Haler e Father cu Năluca. Oricare din cuvintele 
Umbra, Fantoma," Stafia poate inlocui cuvintul Năluca cu succes, 
ŞI e curios că d, Stern, avind la dispoziţie atitea cuvinte adequate, 
a ales tocmai pe cei nepotrivit. 


Sa-l lăsăm pe traducător să lămurească singur contuziile 
mai sus amintite: 


Macbeth. ...Cutează mult, 
Cu nelntricoșatul bold al minții (M. p. 56). 


In textul original e „dauntless temper of his mind“, adică im= 
boldul, nu boldul, 


Hamlet, -Fil duh sfințit sau blestemat strigolu, 
Da-mi adier} din cer sau vânt din lad, 
ibi gânduri milostive sau cumplite, 
u VII la chip aşa de'ntrebător, 
EX voi vorbi (H. p. 48). 


la textul original e „bring“, adică a aduce adieri din cer, nu 
a le duce—ceiace n'ar avea niciun Ințeles. 


Regele, „prin tovărăşia voastră, 


284 VIAŢA ROMINEASCĂ 


A trage ja plăceri! Nu e oare de prisos să mal insistăm? 

lu “piesa Macbeth, la p. 16, găsim „guzganul codoberg*, 
traducerea originalului englez „a rat without a tail“, adică guz- 
ganul fără coadă sau berc, s'ar putea admite. Guzganul codo- 
berg ai d-lui Stern a eşit dintr'o confuză analogie a d-sale 
cu melc codobele, formin astfel acest cuvint original şi bi- 
zar după cum s'au format cuvintele Spitzberg sau Steinberg, 

E curioasă şi ortografia cuvintelor azinoapte (H. p. 58) şi 
azi noapte, în două cuvinte (H., p. 40), în care se vede analiza 
etimologică pe care o face d. Stern. Evident că forma nelite- 
rară asnoapte a indus in eroare pe d, Stern, impreunind două 
cuvinte incompatibile. Nu cred că-i corect de asemenea expresia 
„cutez să văd” (M., p: 69), în loc de cutez să mă uit sau cutez 
să privesc. Dar, dacă aşi menţiona toate erorile de limbă de 
eene? natură, nu mi-ar ajunge spaţiul unui intreg număr de 
Te Li 

Mai găsim şi alte traduceri curioase, care păcătuesc adinc 
impotriva fondului: 


A Stern.—Macbeth, Şi grâul înfrățit ar poligni, 
s'ar mărul copaci... (M., p. 30), 


W, Shakespeare.— Macbeth. Though bladed corn be lodged and 
trees blown down; (M., Act. IV, sc. l., 55), 


H 

A iere? fim drepţi, e cuvîntul zeţarului; al d-lui Stern 
e a poticni. Griul înfrățit care poticneşte Însă e figura exclu- 
sivă a d-lui Stern, în total şi in parte; căci după cum se vede 
din textul englez, nici unul din cele trei cuvinte: griu, înfrățit şi 
a poticni nu există în Shakespeare, iar tabloul pictat de d. Stern 
e cu totul lipsit de plasticitate, de putere de viziune și de pul- 
Sala evocării şi-a infiorării prin reducerea acţiunii din verb dela 
a face holdele una cu pămintul la simpla clătinare a lor subt 
boarea unei adieri. Și cum coordonează d. Stern elementele ta- 
bloului: un vint care face grlul abla să poticnească iar copacii 
ii nărue,—după d. Stern, iar după Shakespeare îi desrădăcinează! 
ŞI e păcat că d. Stern reduce atit de mult pe Shakespeare. E 
vorba aici de unul din cele mai grandioase şi mai grozave ta- 
blouri din Shakespeare şi din literatura întreagă a omenirii, Nu 
e vorba de un rustic lan de gin, care învălureşte la bătaia unui 
vint de vară, ci de deslânţuirea stihiilor care prăbuşesc totul în 


neființă. 

E vtatal înfrățit creat de d. Stern, care poate suggera viață 
belşug, contrazice tocmai ideia de distrugere KE ată 

hakespeare prin fiecare cuvint, In textul englez holdele sint 
culcate la pămint şi distruse -(ceiace erează foametea şi moar- 
tea oamenilor); copacii sînt smulşi din A (nu năruiţi); mā- 
rile răsvrătite inghit corăbiile; catapitezmele templelor se răsto- 
În rolnă; crestele castelelor şi virturile piramizilor sint 


SHAKESPEARE ÎN ROMINEŞTE 285- 


făcute una cu temeliile lor; şi înşişi germenii vieţii de pre- 
țutindeni pier pentru veşnicie, 
Priviţi acum tabloul d-lui Stern: 


Macbeth, Chiar dacă vânturile-ați deslegă 
Potnindu-le la luptă cu biserici, 
Chiar dacă valurile inspumale 
Ar Înnecă şi înghiți corăbii, 
Si grâul întrăţit ar poligni, 
S'ar nărui copaci, s'ar prăbuşi 
Castele peste păzitori ; chiar dacă 
Palat ai plramizi sar cobori 
Cu crestele lor pân'la temelii, 
ŞI s'ar sdrobi sămânțele naturii (M., p. 80). 


Intrebuinţarea formelor nearticulate biserici, corăbii, co- 
paci, castele, piramizi şi forma singulară palat arată aici pe 
lingă o uimitoare lipsă de simţ al limbii dar şi suprimarea cu 
totul. a orizontului infinit al tabloului. 


O vrăjitoare, Cu maţele-unui tigru dres 
Fac terciul iipicios şi des (M,, p. 79). 


Cuvintului dres nu-i corespunde nimic în originalul englez, 
iar în romineşie, aici, nu are nici un înțeles. D-lui Stern i-a tre- 
buit o rimă. D-sa vrea să fie şi poet, nu numai traducător. 
Borş dres se poate spune, dar tigru dres! 


Macbeth, Actor ce chinuit se Jetdie 
Un ceas pe scenă, și nu se mai vede (M., p. 115). 


Lefăie e In loc de lăfăe; dar a se lătăi chinuit e contra- 
dictie în termeni, Asta nu are aface, dovadă: 


Regele. Poporul răscolit, mocnit, răstit (H., p. 152), 
Se vede că Regele e zâpăcii şi nu ştie ce vorbește. 


O particularitate curioasă au toate personagiile dela Curtea 
din Eisinore: toate vorbesc cu d/a şi cu ăsta, de altfel aceiași 
bizarerie de limbagiu se observă 3 anturagiul lui Macbeth. Şi 
cuvintele sint stilcite la fel la 2mbele Curți: 


Primul actor. un häd trăsnet asurzeşte urechea 
lui Pirus (H., p. 89). 
Macbeth. Al cărul chip Add Imi zbârleşte pârul (M., p. 22). 


Trebue de observat însă că la Curiea lal Macbeth cuvintul 
hid e bine întrebuințat, ca înţeles, 


+ 


-285 VIAŢA ROMINEASCA 
———————— AA 


Polonius.  „„„dar de-i d! pe care-l ştiu, 
E un stricat (H., p. 63). 


Polonius. Au i-ai dat vorbe aspre de curând? (H., p. 67), 


Astfel Polonius ne aminteşte de Hamlet şi de Macbeth; se 
vede că acesta era limbagiul Curţilor pe atunci, 


Rosencrantz, Ambiţiunea este de o fire aşa de aeroasă (H,, p. 20). 


Rosencrantz și Guildenstern, Suntem la serviciul vostru (H., p. 80). 
Hamlet. O, timpul e serintit (H. p. 61). 
Hamlet, Regina şi curteni, pe cine urmează el? 

ŞI c'un alaiu așă schilod? OH. p. 180). 


Regina (presărând flori pe sicriul Ofeliei), r 
Dulceturi celei dulci! Rămâi cu bine (Ħ., p. 181). 


E admirabil acest dulcejuri, tar prin rămâi cu bine, urat 
unei moarte, sintem siguri că d. Stern a volt să caracterizeze cre- 
dinja în viața viitoare a Reginei, —o scăpare din vederea Jul Sha- 
kespeare. 


Hamlet, Crezi tu că Alexandru a ardtat aşa la pämånt? (H., p. 179) 
Hamlet. Alexandru s'a întors in pulbere (H. p, 179). 


Rosener. Alteță, ce ospăție de post vor găsi actorii 
la d-voastră! (H., p. 52). 


Alteța d-voastră! E bine zis, 


Hamlet (in scrisoarea către Horatio). 
Nu apucarăm a fi două zile pe mare, când un pirat bine 
armat se lui după noi. Vâzând că eram cu pânzele prea 
încete, am Imbrăcat vitejie silită, și, în timpul facMerării, 
sării pe bordul lor OH. p- 159). 


Bietul Hamlet, cît e de agramat! Ceiace insă e mai grav 
e faptul că confundă un om cu o corabie. 


+ 


Cu toată dorinţa pe care traducătorul mărturiseşte că o are 
de a inzestra literatura rominească cu ceiace în adevăr îi lipseşte, 
d-sa deviază uneori dela ceaslov în mod foarte original: sau il 
traduce fără niciun înțeles sau îl dă un inţeles tocmai contra: 
textului original: 


A. Stern.— Polonius (către Reynaldo), 
Şi vezi să nu neglije muzica (H., p. 65). 
W. Shakespeare, — Polonius (către Reynaldo). 
And let him piy bis music OH. Act. Il, sc. l, 73). 


SHAKESPEARE ÎN ROMINEŞTE 287 
———_ 080 IN ROMINEŞIE eT 


După textul englez, Polonius Sfătueşte pe Reynaldo să-l 
lese pe Laertes să se dea siâgur de gol în conversaţia cu el, 
ideia din această consacrată expresie a limbii engleze corespunde 
înţelesului din expresia rominească paserea pe limba ei piere, 
—pe care bine că n'a transcris-o aici d. Stern, cum den are o 
predilectă slăbiciurie pentru locuţiuni neaoşe romineşti. Din tra- 
ducerea rominească însă a d-lui Stern, rr arme că Polonius 
nea foarte mult ca fiul său să siudieze bine muzica, şi de aceia 
se Ingrijea să nu o negiljeze, 


A. Stern.—/Hamlet (către Polonius}. 
Domnule, ai fi aga de bătrân ca mine, dacă ai putea 
merge ca racul deandaratele (He p. 77). 


W. Shakepeare.—Hamiet (către Polonius). 


Sir, shall grow old as | am, if like a crab you could go 
backward OH. Act, Il, se, IL 5—5), 


Traducerea d-lui Stern e tocmai contrară textului original! 
“şi de acei nu poate avea niciun înţeles. Hamlet spune lui Po- 
că ar putea să se reîntoarcă la tinereţă, dacă ar putea 
merge înapoi, în timp. E vorba ca Polonius să poată intineri, 
nu îmbătrini, căci bătrin era. D. Stern e picilit însă de cuvin- 
tul englez old care izolat înseamnă bătria, dar care în context 
arată virsta în general. Traducerea rominească e: „Domnule, ai 
deveni tînăr ca mine, dacă ai putea da îndărât ca acul“, 


A. Stern. —Hamlet (către actor), 
O, vechiul meu prieten! ) 
Faţa ta s'a umplut de ciucuri de când te-am văzut în 
urmă; nu cumva vii în Danemarca ca să mă tragi de 
barbă ? OH. p. gn. 


W. Shakespeare — Hamlet (către actor). e 
O, my old friend! why thy face Is valanced since | saw 
înce last; comest thou to beard me în Denmark ? 
(H; Act. IL se, H, 442—444). 


nu cu ciucuri, şi verbul „to beard“ hu înseamnă aici a trage 
barbă ci a te măsura in barbă cu altul, ad. sfida E, barba e 


mai clare si 


O, bătrinule prieten ! Pentruce Hai lăsat barbă așa de mare, de- 
‘cind te-am văzut pentru ultima dată; vii să mă sfidezi aici ta Danemarca ? 


288 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Actorii care tocmai sosiseră la Elsinore veneau direct din 
Wittenberg, acolo unde Hamlet îşi petrecuse viaţa de student şi 
legase prietenie cu ei. El nu-i mai văzuse dacind părăsise cele- 
brul oraş universitar. Acesta-i un pasagiu foarte important 
pentru comentatori şi d. Stern ii aruncă în mare încurcătură in- 
locuind barba actorului prin ciucuri. Shakespeare nu s'a jucat 
cu barba actorului cum se joacă d. Stern cu noi. Și Shakes- 
peare nu pune nimic de prisos, dar nici nu dă informaţii directe 
asupra personagiilor. Toate precizările şi concretizările, — și 
Shakespeare e extrem de precis şi de concret,—se incheagă și 
se complectează numai din dialog şi acţiune. Nu e scriitor atit 
de discret şi atit de brutal realist, în cele mai mici amănunţimi, 
ca Shakespeare, 

Hamlet purta barbă. In solilocul IL Act. Il, sc. H. 600, în 
culmea indignării impotriva sa insuşi, Hamlet exclamă de ce nu 
se găseşte cineva să-l pălmuiască, să-i smulgă barba și să io 
arunce în faţă. In pasagiul,—tradus ailt de original de d. Stern,— 
Hamlet işi arată surprinderea, cu un humor prietenesc, cînd îl 
revede aşa de bărbos pe vechiul lui amic din Wittenberg, căci 
el nu-l lăsase cu barbă, la despărţire. Atunci, dacă actorul, la 
plecarea lui Hamlet din Wittenberg, nu avea barbă, iar acum, 
cind soseşte la Elsinore, are o barbă care îl surprinde pe Hamler, 
se pune Intrebarea de cit timp a plecat Hamlet din Wittenberg ? 
O barbă mare ca a actorului nu putea creşte numai în patru luni, 
căci nomal de atita timp putea lipsi Hamlet din Wittenberg, 
dacă admitem că el a părăsit oraşul atunci cînd tatăl său a fost 
asasinat. Vremea scursă între asasinarea bătrinului Rege Hamlet 
şi sosirea actorilor la Elsinore e precis măsurată de Ofelia în 
Act. DL sc. D, 136; precum vîrsta lui Hamlet e exact calculată 
de gropar în Act. V, sc. L 156, 161, 177; şi după cum, cu a- 
celaşi discretă Ingeniositate, Shakespeare ni-l arată pe Hamlet cu 
ES buciat în Act. L sc. V, 18 şi în mantia de doliu în Act. I, 
sc, Íl, 

Tocmai în această barbă, în care se încurcă d. Stern, co- 
mentatorii lui Shakespeare găsesc un argument irefutabil că Ham- 
let se întorsese la Curtea din Elsinore, cu mult înainte de asasi- 
narea tatălui său, adică de un timp mult mai indelungat decit 
patru luni. Faptul e coroborat imediat, tot în acest pasagiu, 
prin cuvintele lui Hamlet cătră actriță: „Te-ai apropiat de cer 
cu un toc, decind te-am văzut peniru ultima dată“. Evident că 
un om nu creşte cu un toc in înălţime numai în patru luni. In- 
toarcerea lui Hamlet la Curtea din Elsinore, cu mult înainte de 
asasinarea bătrinului Hamlet, stabilită indirect şi prin alte pasa- 
gii din text, pe care desigur Shakespeare nu le pune de prisos 
cu atita insistenţă, —căci el nicăeri nu povestește ci numai ca- 
racterizează acțiunea,—este un fapt de cea mai mare importanţă, 
BE lămarirea discuţiilor asupra caracterului lui Hamlet. 

răind la Curtea Danemarcei, înainte de a începe să cadă nenc- 
rocirile pe el, Hamlet putea să fie cunoscut la Curte şi de popor 


SHAKESPEARE ÎN ROMINEŞTE 289 


în adevărata lumină a caracterului său, neintoxicat de dureri. şi 
suferinți. 

Nu peniru a încerca pe cei care-l concep pe Hamlet ca pe 
un om lipsit de voinţă, ni-l prezinta Shakespeare pe acest fas- 
cinant şi enigmatic Prinţ al Danemarcii. dela inceput, aşa de 
grozav, de curagios şi de hotărit.—de plin de voință —în scena 
cind Umbra apare, în Act |. se. IV. Cei dot tovarăşi de senti- 


„_nelă, militari, deprinşi cu vegherile de noapte, se „distilează iù 
gelatină“, cind văi apărind Umbra; numai nehotărttal Hamlet 


nu-şi pierde cumpâtul şi hotărit o urmează şi-i cere să-i vor- 
bească. lar cind Ofelia, crezind că e nebun, îl plinge pe Hamlet 
ca pe un curtean şi un oștean în Act. IL sc, 1, 159, desigur nu 
reproduce decit părerea celor din jarul lui, care aşa H cunoșteau, 

Dar iată c'am eşit din chestie : aici nu e vorba de Hamlet 
al lui Shakespeare, ci de Hamlet al d-lul Stern. 

Regret că d. Stern s'a „poticnit* atît de rău înaintea unei 
bărbi, dar sint convins că dacă Hamlet al d-sale ar avea des- 
tulă viaţă să sară din paginile volumului Culturii Naţionale, 
deprins cum e cu expresii elegante ca a „șterpeli, a-și face men- 
drele şi daraverile”,* nu l-ar cruța pe d. Stern, părintele său 
legitim, dacă d-sa ar voi să-l tragă de barbă, ci parafrazind pe fra- 
tele lui bun, Mitică, i-ar „trage un perdaf în lege“ ** strigindu-i, 
cum se obişnuegte la Curtea d-lui Stern dela inore: „Pă- 
zea“ !***,— barba, barba-i cu belea! Titanii oare nu s'au răs- 
vrătit impotriva lui Joe născătorul lor ? La ce te poţi aştepta 
atunci dela un om care aruncă, ca adio suprem, o insultăeee* 
asupra corpului neinsuflețit al mame! sale! 

Shakespeare e un autor de refugiu din lumea realităţilor 
banale şi apăsătoare, de absorbire a intregii noastre Dia! in altă 
lume vijelioasă şi inaltă, cind vrem să scăpăm de grijile, amără- 
ciunile şi mihnirile de toate zilele. Pentru destinderea nervilor 
însă, declar că nu e carte mai potrivită d cît Shakespeare-ul d-lui 
Stern, care ne transportă într'o lume cu totul veselă şi hazlie, 
şi nu avem decit de mulţumit Culturii Naționale, care contribue 
cu atitea sacrifizii la răspindirea unei asemenea literaturi, atit de 
frumos tipărită. 

Să-l lăsâm pe d. Stern să continue ` 


A, Stern.— Hamlet, 
A fi om mare 
Cu-adevărat, e să nu te urneşti 
Pärde temeiuri mari. Dar s'intri'n ceartă 
Cniar pentr'un palu când e în joc onoarea. (Has p- 147). 


* Vezi p. 291 
"7" Vezi p. 292 
zez Vezi p. 291 
Steg Vezi p. 261 


290 VIAŢA ROMINEASCĂ 
———————————— AA oo 


W. Shakespeare.—/amlet. 
Rightly to be great 
is not to stir without great argument, 
But greatly to find quarrel in a straw 
When honour's at the stake. (H,, Act. IV, sc, V, 53—56). 


Dupăcum se vede, înţelesul primei fraze e tocmai contrar, 
şi prin traducerea d-lui Stern e distrus raportul antitetic cu fraza 
a doua. Astfel efectul contrastului nu mai scoate in relief deja 
şi textul tradus în total ajunge o simplă umplutură de cuvinte 
fără senz, D. Stern s'a lăsat atras de aparenţa versului al dol- 
lea şi-a alunecat cu uşurinţă peste but din versul al treilea. 

Înţelesul pe romineşte e următorul: 


A fl mare cu adevarat 

Nu inseamnă să te mişti numat pentru o cauză mare, 
Ci cu ardoare să găsești pricină chiar într'un nimic 
Cind onoarea e In joc. 


A. Stern.—//amiet. Va să tiu crud, ca să pot face bine; 
Aşa incepe rău, dar mai rău vine. OH. p. 134). 


W, Shakespeare. — Hamlet. | must be cruel, only to be kind: 
, Thus bad begins, and worse remains behind 
(H.a, Act: IM, sc. IV, 177—178) 


Aceste sint cuvintele lul Hamlet adresate pe jumătate mamei 
sale şi pe jumătate lui însuşi, dupăce i sta potolit furtuna din 
suflet, în scena din camera de dormit a asasinatului rege Hamlet, 
—scenă de neîntrecută grozăvie ŞI inălțime morală, în care Hamlet o 
insulta pe mama lui, o umileşte şi apoi se'ndulogează de sufe- 
rinja el şi o compătimeşte cu milă şi cu iubire. 

„Scena care culminează în dialogul : 


Regina. O Hamlet, nil-at rupt înima'n două, 


Hamlet. O, aruncă partea cea mal rea din ea 
ŞI trăeşte mal curată cu cealaltă jumătate, 


Niciodată în vreo literatură un om n'a rostit cuvinte mai 
divine. Conflictul intre indignarea față de degradarea mamei 
lui şi iubirea ce o avea pentru ea, Sat incă prin incongtienţa 
Gertrudei, îl exasperează pe Hamlet pănă la paroxismul nebuniei. 
Dupăce uraganul a trecut, el incepe să-și revină şi, ca soarele 
după furiună, bunătatea, duioşia, ertarea şi dorinţa arzătoare de 
a salva şi înalța sufletul Reginei il inseninează, Atunci cu su- 
fictul mulat, simțind el durerea mamei la insultele fiului, cu un 
sentiment de ispăşire și crezind ci mama sa intră în o nouă 
viaţă de purificare,—rupindu-se de Rege şi impunindu-şi peni- 


£ SHAKESPEARE ÎN ROMÎNEŞTE 291 
eene TE e "I n 


tență, —rosteşie Hamlet acele cuvinte, enigmatizate de d, Stern, 
«care trebuesc traduse astfel: 


Trebue să fiu crud, numai ca să fiu bun: . 
Astfel facepe un rău, dar răul mal mare rămine in urmă, 


D. Stern însă nu iartă pe Regină: 


"A. Stern.— Hamlet. Horatio, mor.— 


Regină svânturată, Adio (H. p. 201). 


W. Shakespeare.—/Hamlei. | am dead, Horatio, 
Wretched qucen, adieu ! (H. Act. V, sc, IL 344). 


Printr'un singur cuvint d. Stern dovedeşte scinteetor, alci, 
celace în mod convingător a făcut pănă acum în două sute de pa- 
gini,—că n'a înțeles nimic din sufletul lui Hamlet. 

Inchipuiţi-vă pe acest Hamlet din scena ultimă, — formidabil 
ca un element al naturii, care de pe pragul morţii face dreptate 
ucizind pe Claudius, iartă pe Laeries, salvează dela moarte 
pe Horatio, proclamă drepturile lui Fortinbras la coroana Dane- 
marcei şi care domină scena tot timpul cu o putere de voință 
şi bunătate supraumană,—cum, în fața eternității ce se deschide 
inaintea lui, aruncă suprema injurie asupra corpului netnsufleţit 
al mamei sale, pe care atita o iubise, pentru care atita suferise. 
In adevăr e Shakespeare—iată nein 

Regină svinturată ! Unde a găsit d. Stern acest înțelea al 
cuvintului englez din originai ? Inţelesul lui primar e nenorocit 
sau nefericit; şi acest lucru a spus Hamlet mamei lui,—salut de 
despărțire şi de compâtimire eternă ; 


Nenorocită regină, adio! 


Dar d. Stern e consecvent cu Hamlet-ul d-sale, care nu 
Arare ori e trivial, şi nu numai el e astfel la Curtea din Elsinore: 


Hamlet. leşii dar din cabină 


îl nimerii, le șterpelii pachetul (H, p. 185). 
Hamlet (către Regină). 
Să-i spui (Regelul) intreaga daravera mea (H., p. 135), 


Hamlet (despre Polonius), 
Cât despre acest boier, tmi pare rău OH. p. 134), 


Hamlet (către Laertes). 
Mă tem că'ţi faci doar'mendrete cu mine (H, p. 155), 


Laertes (către Hamlet). 
Aşa ziceți ? Haide dar! 
Păzea acum! (H., p. 199). 


292 VIAŢA - ROMINEASCĂ % 


E admirabil şi acest deep) 
Hamlet (către Roseacrantz și Qulldenstern). 
Dragi băieți, ce mal faceţi amândoi ? OH. p. 78). 


Ce Hamlet drăguţ! 
Hamlet (despre Osric), 


E! a făcut nazuri cu țâța, 
“nainte de a suge dintr'insa (H., p. 193). 


Pe lingă vulgaritate e aici şi o proastă traducere care fal- 
şifică înţelesul, înlătură caracterizarea personagiuloi şi distruge 
complect nota de fin humor. persitiant al lui Hamlet. lată textul 
original : 


Hamlet, He did comply wiih his dug before 


he sucked it {He Act, V, sc, (IP 19%), 
Ceiace se traduce prin: 
EI a tăcut reverenţe sinului inainte de a suge. 


Hamlet (către Olelia), 
O vom atla dela cumătru acesta OH. p. 110). 
Ofelia (către Hamlet), 
de Alteță, cum p'a mers de-atâtea zile ? 
Hamlet (către Otella). y 
„url Piecat iţi Se de, bine, bine (H., p. 99). 


E atit de elocvent acest del 


despre Hamlet). 
Sa | f Nici omul externa nici cel lănntrie 
Na seamănă cu ce a fost (H., p. 68), 


Regele. O, crima mea e râncedă, ea pute spre ceri H. p. 123). 
O crimă rincedă, care pute spre cer! viguros limbagiul 


Regele (către Hamlet), 
Nepoate Hamlet, ştii ce e priasoarea ? (H., p. 196). 


Regina (către Poloalu A. S 
Fii pe pace, 
Și las pe mine OH. p. 126). 


Polonius (către Rege despre Regină), 
ŞI v'asigur 
Că dânsa H va da (lul Hamlet) un perdaf în lege (Hi. p. 123) 


Horatio (către Hamlet). 
Curând va prinde vestea el din Angiia, 
Cum s'a sfârşit acolo daravera (H., p. 187). 


A. Stern.—Ofelia. 
Cum vrei ca dintre toți cellalţi, 
Pe dragul tău să-ți spul? 
După căciulă, după bdj, 
Si după opinca iul (H,, p. 149). 


f 


SHAKESPEARE ÎN ROMINEŞTE 293 


-— 7 


W. Shakespeare.— Ophelia. 
How should | your true love know 
From another one? N 
By his cockie hat and statt 
And his sandal shoon, 


Deosebirea între imaginea d-lui Stern şi a lui Shakespeare e 


„exact aceia dintre un cioban cu cuşmă, cu ghioagă şi cu opinci şi 
"un cavaler medieval cu insemu de p-lerin la pălărie, cu toiag 


şi cu sandale. 
Traducerea exactă a textului original e; 


Cum aşi putea cunoaşte eu 

Pe lubitul tău dintre alții? 

După insemnul de pelerin ia pălărie, după toiag, 
Şi după sandalele lul. 


Traducerea localizată a d-lui Stern desigur nu se poate 
explica prin nebunia Oteliei. 


‘Guildenstern (către Hamlet). 
Nu suntem tocmai penașul pe căciula Fortunei (EH. p. 78). 


lată că şi Fortuna şi-a schimbat coiful pe căciulă, ba încă 
căciulă cu, penas! Trebuia d. Stern să dea și lul Hamlet măcar o 
bond de dae intoc de mantia neagră, —să-i naţionalizăm pe toți ! 


"Un gropar (câtre Hamlet), b 
ln ziua de azi avem mulți morți de boli lumești (H., p. 177). 


De unde scoate d. Stern această traducere, nu Înţeiegem: ea 
nu corespunde nici cuvintelor, care nu există în textul englez, nici 
ideii, care nu corespunde înțelesului acestui text. 

Astfel ştie d. Stern să redea atmosfera din Shakespeare ? 


$ 


Din cele patru tragedii celebre ale lui Shakespeare, Hamlet 
stă pe primul plan ca literatură. In ea Shakespeare atinge apo- 
geul artistic din punct de vedere al limbii, al stilului, al maturi- 
tâţii literare. In Macbeth, Othello şi King Lear pasiunile sint prea 
clocotitoare ca literatul să poată domina deplin dramaturgul, 
In Hamlet distincția şi Inăiț'mea limbaglului intră in însăşi ca- 
racterizarea eroului, căci Hamlet e tipul intelectual cel mai ra- 
finat şi mai complex din intreaga galerie a lui Shakespeare, Are 
profunditate de geniu și rafinare de artist. E poet prin imagina- 
ție şi sensibilitate estetică. E filozof prin adincimea cugetării, 
chiar atunci cind ea îmbracă humorul amar al satirii. E vi- 
brant necontenit şi uneori furtunos de zgudultor, cu toată so- 
brietatea limbagiului său. « Nicăeri nu se invederează mai bine 
adevărul că stilul este însuși omul. De veacuri acest prinţ fer- 
mecător şi enigmatic pune criticilor probleme de psihologie u- 


294 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mană spre deslegare, şi eternitatea vieţii lui în literatură e pro~ 


clamată de critica tuturor ţărilor unde el a pătruns veridic. In 
sufletul acestui Prinţ al Danemarcii şi Prinţ al literaturii ome- 
nirii nu e om să nu-şi simtă în parte propriul său suflet, Su- 
veranitatea lui se sprijină pe legătura firească ce o are cu su- 
fletul uman, cit timp va trăi omenirea şi'n bietul om se vor 
frăminta cugetări, simţiri, aspirații, în rezonanța durerii şi-a nefe- 
ricirii. Proecţia acestei viziuni gigantice, făcută de d. Stern 
pe fondul literaturii noastre, ne jigneşte dureros. Hamlet, a că- 
rui limbă cîntă simfonii care-ţi topesc sufletul în extaz, să 
vorbească cu a „șterpeli“, „daraveră“, „face mendrele“, „per- 
daf” ! A cetit d. Stern cu atenţie apologia prieteniei făcută de 
Hamlet, în Act. Il, sc. Il, sau elogiile aduse virtuţilor tatâlu! 
său, cînd pune în fața mamei lui portretul fostului ei bărbat, în 
Act. III. sc. IV, sau prinosul său de admiraţie pentru creaţiile 
măreţe ale naturii, în Act. Il sc. IL? 

Sint imnuri dumnezeeşti care se ridică de pe buzele lui 
Hamlet! Îi rugăm pe d. Stern să cetească aceste părți de mai 
multe ori, pănă ce se va simţi pătruns de ele, şi apoi să-şi ce- 
tească traducerea d-sale, Sintem siguri că însuşi d. Stern o va re- 
greta, Ne simțim datori, față de publicul cetitor, pentru for- 
marea gustului căruia se sirguesc atita d, Stern şi Cultura 
Naţională, să spunem,—celace am constatat cu amărăciune şi 
părere de rău,—că în Hamlet-ul d-lui Stern nu se gâsesc cinci 
versuri consecutive bine traduse, — nu vorbim figurat ci 
matematic. Regretăm din suflet că d. Stern a izbutit să des- 
figureze atit de monstruos această capod'operă a literaturii 
universale şi să lese astfel încă gol locul în literatura romină 
DEN Shakespeare. Fără îndoială traducerea lui Shakespeare 

romineşte e o operă grea, mare... şi incompatibilă cu me- 
diocritatea. E o lipsă de care literatura noastră se resimte pro- 
fund în economia ei organică. A traduce bine pe Shakespeare 
în limba unui popor înseamnă a pune un jalon nou în istoria 
progresului literaturii lui. Literatura modernă a unei naţiuni, 
care nu are încă în imbrăcămintea ei pe Shakespeare, sufere de 
o lipsă adincă în tezaurul ei sufletesc. Dar pentrucă în litera- 
tura artistică, o operă mare şi bună e o bine-cuvintare şi un 
Indreptar al gustului public, iar o operă proastă — monstru- 
oasă în cazul de faţă—e o primejdie şi o ratăcire pentru gus- 
tul aceluiaşi public, nu se vor supăra d. Stern şi Cultura Na- 
țională, dacă am pus adevărul mai presus de orice alte consi- 
deraţii. E în adevăr un păcat, un grav păcat împotriva culturii 
naţionale această traducere,—cu atit mai mult cu cit întemeeto- 
rul Culturii Naţionale a înzestrat țara cu on aşa minunat Insti- 
tut de editură, impunindu-și mari sarciticii materiale pentru a- 
tingerea unui înalt scop cultural. E un idealism rău răsplătit, — 
o crudă decepţie, 

- L Botez 


Cronica economică 


Ce fac băncile cu banii.— lnflaţiune, deflațiune, stabili- 
zare.— Datoriile statului către industriaşi şi comercianţi, 


Ce fac băncile cu banii. 

lată ce spunea zilele trecute d. guvernator al Băncii Na- 
ionale : 

„Nu voiu contesta, desigur, că există o lipsă generală de cre- 
dit, provenită din faptul că băncile întrebuințează o mare parte 
din disponibilităţi pentru propriile lor creaţiuni”, 

Acest fapt este mal insemnat poate decit toate fenomenele 
economice petrecute în Rominia. In tot cazul, alcătueşte o ano- 
malie evidentă, — căci, în nicio ţară din lume, băncile nu întrebuin- 
țează depunerile clienţilor pentru participări şi investiţiuni. 

In străinătate, asemenea operaţiuni sint făcute de societăţi 
anume, şi din capitalul propriu al acestor societăţi; iar băncile, 
cind finanţează întreprinderile productive, se servesc nu de banii 
clienţilor, ci numai de capitalul social şi de rezerve. 

ŞI sancţiunea acestei reguli este falimentul, care loveşte au- 
tomat banca unde se calcă regula, De aceia în Germania, unde 
pe la 1905 începuse să se practice astfel de operaţiuni, a trebuit 
să se renunțe, deşi ele erau ajutate de o mare înflorire industrială, 

şi de o federalizare bancară care permitea menţinerea lichidităţii 
şi a mobilităţii. 

La noi, în schimb, nu găsim : 

1) Nici vre-o înflorire economică asemănătoare celei din 
Germania din 1905; 

2) Nei: o cartelizare a băncilor (sucursalele lor nouă nici nu 
au capital, ci lucrează prin contul Centralei) ; 

3) Nici vre-un simptom că ne-am hotărit să părăsim o age- 
menea politică financiară riscată. 

Aşa incit, intrebarea mai ispititoare nu este : de ce acest re- 
gim ?, ci mai degrabă : cum se poate menține un astfel de regim ? 

Răspunsul e simplu. 


VIAŢA ROMINEASCA 293 
ei nn __ __________.295 


In momentul cind băncile erau amenințate cu bancruta ge- 
merală (Noembre 1921), statul a făcut cadou băncilor o sumă i- 
mensă de bani, cu care băncile şi-au sporit considerabil capitalul 
social. Vreau să vorbesc de blocarea depozitelor. Statul a de- 
clarat atunci că depozitele străinilor vor fi, pănă la noi ordines, 
la dispoziţia băncilor. Astfel, bancruta a putut fi aminată. 

Aminată, nu înlăturată. Căci prin efectul d=prezierii cres 
cinde a leului, depunerile străinilor au mers ocupind un post re- 
lativ din ce în ce mai puţin însemnat in bilanţul diferitelor bănci. 
ȘI pe zi ce trece, efectele imobilizări! de capitaluri se simt mai 
dureroase, Cel mai de samă este urcarea fabuloasă a dobinzii. 

In țările normale, dobinda depunerilor la vedere variază între 
4 la sută — 2 ie la sută. La noi variază între 6—15 la sută! 

Aceasta Inssmnă că bancherul care Îşi procură bani așa de 
scump, nu-i poate plasa decit In întreprinderi care să dea dela 
25 la sută în sus. lată-l deci silit să purceadă la noi imobilizări 
de fonduri! Abyssas abyssum invocat. la 

Singurul remediu pentru normalizarea băncilor ar fi, pe deo- 
parte, o politică a Bâncii Naţionale, care să emită sau să retragă 
biletele de bancă potrivit împrejurărilor reale, lar nu simpatii 
pe care conducătorii săi o au pentru celace ei numesc inflaţi- 
une sau deflațiune. 

Pe de altă parte, încetarea boicotării capitalului străin, cel 
puţin pentru cazul particular cind servește la înființări de bdnci 
normale. Căci o bancă propriu zisă, o bancă de depuneri, nu 
lucrează cu capitalul propriu, ci numai cu depunerile clienţilor, 
pe care le Intrebuințează în credite scurte de scont de efecte co- 
merciale, Dar oricare ar fi naționalitatea capitalului unel bănci de 
depuneri, banii pe care îi minueşte, ca debitoare sau ca credi- 
toare, aparţin unel clientele care va fi, forțamente, în majoritatea 
ei rominească, 

Dech asemenea idei nu se pot înfăptui, Ele se izbesc de 
formule mistice ţi de fobii colective, Una este antipatia pentru 
capitalul străin. O jăsăm la o parte. Alta e antipatia pentru „in- 
flaţiune“. O vom cerceta-a puțin, din cauza actualităţii pe care 
l-a dat-o recentul refuz, din partea Băncii Naționale, dea mai 
emite vre-o nouă cantitate de bilete. 


+ 
* * 


Inflațiune, Deflațiune, Stabilizare, 
Motivul invocat de d. guvernator al Institutului nostru de 
Emisiune este „prăbuşirea economică“. 
Cuvintul este suggestiv din punctul de vedere literar. Dar să 
vedem care îi este conținutul economic. 
Prăbuşire însamnă asemănare cu Germania, Austria şi Rusia. 
m la o parte chestia dacă aceste state nu au, în reali- 
tate, o situaţie mai bună ca a noastră. 


CRONICA ECONOMICA ` KE 


Reluind definiţia începută, vom spune: 

Prâbuşire insamnă Germania, Austria, Rusia. 

Germania, Austria, Rusia insamnà inflațiune. 

Inflațiune însamnă prăbuşire. 

Prăbuşire... etc. 

Ni se va spune poale că toate acestea la un loc insamnă 
scumpirea traiului ? ` 

De acord, Dar, in cazul acesta, trebue să eliminăm cuvintul 
iuflaţiune. Nu întodeauna o inflațiune aduce, ca rezultat final, 
o urcare a prețurilor, după cum o urcare a prețurilor poate 
fi adusă şi de o deflaţiune. 

Bun înţeles, nu trebue să vedem aici o excepție la regula 
că : orice introducere în circulație a unei noi cantități de mo- 
nedă provoacă o urcare a prețurilor, şi vice-versa pentru re- 
tragerea din circulaţie. Aceste reguli rămin adevărate. Dar se 
pot complica, deoarece moneda mai are şi alte funcțiuni decit 
acelea de instrument de schimb şi etalon da valoare. 

In special, moneda mai are şi funcțiunea de acumulator de 
bogăție. În această calitate, — și în afară chiar de misiunea sa 
de unealtă de credit, — moneda vine şi fecundează munca pro- 


ducilvă, < 


Cind e lipsă de asemenea capitaluri pe piaţă, atunci pro- 
ducţia stagnează, mărfurile se impuţine şi prețurile cresc 
tocmai pentrucă nu are loc nici-o infiațiune; şi cu atit mal mult 
se scumpeşte viaţa, cu cît defiaţiunea este mai pronunțată,» 

După cum vedem, deflațiunea aduce scumpire şi flaţiunea 
eftinire indirect, nu direct. luăm coeficienții fictivi şi så pre- 
supunem că o fnflațiune oarecare produce o scumpire egală cu 3. 
Paralel cu aceasta însă, şi în calitatea sa de instrument de a- 
cumulare de bogatie, noua emisiune aduce o suprapróducție şi 
deci o eftinire egală, de pildă, cu 7. Rezultanta finală va fi7—3=—o 
eftinire egală cu 4, 

Şi acelaşi raționament se poate face, mutatis- mutandis, pen- 
tru deflațiune. De altfel avem cazul tipic al anului trecut cind 
preţurile s'au urcat in ciuda repulsiunii Bâncii Naţionale pentru 
emisiuni noi. 

Mecanismele inflațiunii şi deflaţiunii siat, aşadar, mai com- 
plicate decit s'ar crede. 

Instirşit, ceiace e mai cu deosebire important nu este nici 
scumpirea, nici eftenirea, ci stabilitatea prețurilor. e 

Dar stabilizarea prețurilor nu se face nici cu inflațiune, 
nici cu deflațiune, ci cu amindouă deodată, întrebuinţindu- le 
după necesităţile epocei, lunii şi chiar zilei. 

O intrebuinţare alternată a ambelor procedee, potrivit unor 
criterii sigure,—iată celace trebue să facă, celace nu are dreptul sa 
nu facă Banca Naţională, 

lată de ce politica de inflaţiune pură şi simplă a industriaşi- 
lor este greşită; dar iată şi de ce abstenţiunea absolută a d-lul 
“Guvernator nu este mai justificată, 


298 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
—— DM _ 


Dacă vrem să avem prețuri stabile, trebue să dispune 
următoarele instrumente : PR omg, 
O tablă a indiciilor ar arie riguros făcută şi ținută la zi: 

O cotă a mişcării diferitelor dobiuzi, şi în special a dobin- 
zei la vedere. 

Cu aceste două instrumente, putem vedea dacă de pildă ur- 
carea sau scoborirea cea nouă pe care vrem să o înlăturăm pro- 
vine din lipsă sau supraabundenţă de credit în bănci, sau de nu- 
merar pe piață. ] 

ȘI atunci, guvernatorul Casei Naţionale a Finanţei va svirli 
apa retrage, după imprejurări, noile cantități de bani de care va 

nevoe. 

Fireşte, toate acestea presupun existenţa unei rețele de bânci 
propriu zise, care să nu „intrebuinţeze disponibilitațiie pentru 
propriile lor creaţiuni”, — cum foarte bine spune d. Oromolu. 

Dech asemenea bănci sînt cu neputinţă dacă nu se lasă— 
măcar în acest singur caz — capitalul străin să vie să fecundeze 
economia noastră naţională. Cu atit mai mult cu cît Banca de 
Depuneri este—după cum am văzut —o întreprindere care Între- 
pet = tea bani naţionali, oricare ar fi naționalitatea capitalului 

al. 


Pe de altă parte, dreptate are d. guvernator cind susține 

“că restituirea acestor datorii va produce o urcare a prețurilor, 

fără a remedia prea mult lipsei de numerar. Căci aceste noi mi- 

liarde nu vor fi svirlite pe piaţă în mod armonic şi egal, ci se 

vor duce, unilateral, în buzunarele area negustori (dintre care 
d 


santă decit acel cițiva negustori care ştiau bine, cînd imprumu- 
tau statului, că ori ce afacere comportă risc. 


D. |. Suchianu 


. 


Recenzii 


— 


Ştefan Ciobanu, Cultura romineased fo Basarabia subt sið- 
pinirea rusă, Edii. „Asociajiei Uniunea Cullurală Bisericească din 
Chişinău, 1923. i 

In urma despărțirii de vechea Moldovă la 1812, Basarabia n'a 
părăsi! culiura rominească pe care veacul al XVIll-lea bo lăsase cu 
deslulă sgircenie. Mersul aceslei calluri însă a fos! abălul din calea 
normală pe care ar fi lrebuii so urmeze, aen că evoluția literară şi 
cea a limbii s'a făcul cu o incelineală neinchipullă. Cauzele care au 
adus acenstă deviare sint dein) de cunoscule şi cariea de fojă, dato- 
rilă unui bun genre E m arhivelor și lreculului Basarabiei, le arată 
din nou cù unele precizări necesare, 

Subiectul a mal fos! tratat, între alții, de d. N. lorga și chlar de 
d. Ciobanu, 

Nenumărale fapte mărunte sînt mărturii ele cullurii romineşii în 
Basarabia în vremea stăpinirii rusești. Autorul le arală in aceaslă 
carte, pe unele le analizează, fără ca să poală reconstitui un tablou 
al vieții culiuraie basarabene ori al sufletului rominesc dia acea vreme. 
La acestia coniribue, În mare parte, metoda pe care a urmal-o în al- 
căluirea studiului său. Cercetind mărturiile culturii tomineşii, aulorul, 
tralează materia în capitole speciale priviloare la lipăriturile biseri- 
ceșii, cărți didactice, lealru, scriitori si periodice, caşi cum capitolele 
war fi avul legătură unul cu altul. O lratare sincronică a iniregului 

material, ar fi reliefat mull mai bine vista culturală care a existat în 
secolul lrecui în provincia de peste Demi, Multă scădere aduc aces- 
lei lucrări, desele reproduceri de acle şi preleje în extenso, care ar 
D fost mai polrivite într'o anexă la sfirşitul el. Ca toale aceste scă- 
deri Însă, cariea prezintă un material bogal, uneori chiar inediL A- 
vind in vedere modul în care s'a destollat limba și lileralura romi: 
nească in Basarabia, cele mai miei lucrari ar Pulea să capele o in» 
semnătate deosebită. Cărţile bisericeşti pe care le-a iipării! Qavri] 


Bănulescu ori Dimitrie Sulima, aa contribuit tfoarie muli la, păsirarea j 


intaclā a limbii, Datorită „Societăţii biblice" ruseşii, s'a lipării în 
1519 la Petersburg, în romineşte, Biblia. după acea dela Blaj (1795). 
Dol ani după anexarea Basarabiei de călră Ruși, milropolital Gavril 
Bănulescu a înființa! o tipografie ln Chișinău, care a luncjlonal pănă 
în anul 1385. Asupra cărlilor bisericeşti basarabene, s'au publicat în 
Tuseșie numeroase cercelâri, pe care autorul lea utilizat cu folos. 


300 VIAŢA SOMINEASCA 
SE VIAŢA_POMINEASCA 


Cu privire la cărțile didactice, cele mai mulie bueonrne, gra- 
malici or! antologii, observăm următoarele lucruri : lerminologia ara- 
malice! din 1819, se Polriveşte mul! cu cea a lui Văcărescn (nume-— 
nume, pronume— pronume, groiu— grolu, eic.) ; ordinea însă în grame» 
lica lul Văcărescu esie pul'n diferiä, Gramatica rusească despre core 
vorbeste aulorul la p. 107- 9, fără dain st locul lipăririi, o găsim alri- 
builă lo! lui Maraella pe lingă cele două volume cunoscule ale lui, 
de Miklosich, Beitzäge zur Lautlehre der rumun, Dialekte. Lautgrup- 
pen, p. 71. Terminologia aramalicelă a lui Hincu (graiu, spre graiu, 
eic) nu este numai a căriilor tipările în Basarabia Lo 117) de oarece 
o Inlrebuințează şi gremalicile vechi romine sti (Eustatie, Macarie, Vă- 
cărese", ele). 

Nu vim după ce criterii s'a condus d. Ciobanu în capitolul des- 
pre „scrillorii baserabeni* ; s'ar părea că s'a ferli foarie mul! de a 
irata che:liuni care au fos! cercelale şi de alții. Asfel numai ne ex. 
plicăm fapiul că lui C. Siama!i, care a trăil şi a scris cea mel mare 
parie a opere! sale în Bosarabia, autorul nu i-a hărăzii nici măcar o, 
pagină. In schimb, ciliva scrillori inediji sint scoşi la Iveală : A Nacco 
&ulorul unei istorii a Basarabiei în ruseșie, Gheorghe Păun, Male! 
Donici, eic.. Toţi aceșiia n'au fos! lalenie mari, Dovredesc însă cu 
noașierea limbii romineșii și tendinla spre producere literară. In oe 
neral poejii basarabeni au fost traducălori din rusește (Nacco, Sirbu” 
elc.); iar cînd produceau opere „personale“, acestea erau orl para, 
[razări de versuri populare ori producții cu tolmt Inferioare. Un Gh- 
Păun, dascăl de biserică, un fel de Anlon Pann, nu numai că lolo:eşie 
malivele populare, dar paralrazează cinlece pe care le cunoaștem din 
colecția lul Alecsandri ori combină versuri in dilerile poezii spre a 
lăuri una singură. T. Virnav, autorul interesante! autobiografii pe care 
ne-a impărtășil:o d. Arlur Gorovei în două ediții (d. Ciobanu cunoaşie 
numai pe cea dely „Minerva”), a scris și versuri. 'a produs în Ba- 
sarabia, între 1840 -1860 o intreagă lteralură manuscriplă, fără allă 
voloare decil acela că ne prezintă limbă rominească scrisă. Asilel, d, 
Ciobanu ar fi putul afia un pamflet manuscris din Bălţi de pe la i842, 
în scrierea d-lui N, lorge, Boeri şi răzăși în Bucovina şi Basarabia 
(Anal. Acad. Rom, ist. a. IL Tom. XXXV, Buc. 1912, p. 72 3), care 
privea p> un scriitor de versuri conlemporan. Abia in 1918, d. lorga 
care la 1912 suprimase numele scriilorului vizat de pamliei, ne-a spus 
că era T. Virnsv (v. Neamul Fominesc, Xill, N. 250). Aces! pamflet, 
esile identic ca subiec! cu pamflietal lul A. Nacco (p. 236 239). Dar 
literatura aceasta esile o literatură rudimentar. En se ascamână, în 
multe privinți, cu opera iui Dimachi or! Conachi. 

Mal mullă atentie ar fi trebuit să dea autorul inlluenții literare 
din Principate; numai „presupunind” (p. 202) această influență, apron- 
pe înireaga mi:care cullurală pe care o cercelează în această carie 
nu s'ar pulea explica. Au fost negreşii relajii culturale airinse, favo- 
rizale de numeroasele ocupații rusești cind Prutul nu mai constilula 
un hotar de nepâlruns. Asifel ideile lui Pelru Malor şi Cantemir apar 
în scrierile lui Hincu, Sirbu şi Doncev; poezia lui Alecsandri este i- 
mitală de Sirbu, Nacco şi Pâun, Deasemenea studiilor în ruseşie pu: 
blicale de Romini D s'ar fi cuvenit o lralare mai Guilin vilregă. Ob- 
servèm, în line, că autorul piesei „Doi țărani şi cinci cirlani* esile C. 
Negruzei, nu |. Negruzzi (p. 192), lar fabalistul muntean se numeşie 
Or. Alexandrescu (p. ? 

Vorbind despre imitațiile lui Sirbu, autorul il invinueşie că sie 
linut prea aproape de original“. Studiului d-lui Ciobanu, de un con- 
linut foarte valoros peniru istoria noastră literară, din cauza clialiilor 
prea int şi nu toldeauna necesare, | s'ar Pulea aplica aceleaşi 
cuvinle, 


1. Șiadbei 


1. €. Delaturda, Războlu şi civilizație, Cluj, Institutul de arle 
„Ard Ze 2933. 
We Zoe asemeni marilor caləclisme Istorice a pro- 
vocal la pol engl prelulindeni o înlreagă lileratură lilozolico-tocială, 
la faja milioanelor de morji, a miliardelor inghitite, a suferinje- 
jor irecule sau prezenie, animalul melalizic al lui Schopenhauer se 
desieaptă în unli din noi ei, în clipe de reculegere, el caută să-şi lő- 
sch natura și cauza răalui, rosiul acestuia în economia existenți, 
cele prin cere ar putea să-l înlăture. 

Din nefericire, alitedinea obieclivă, spiritul crilic, meloda cași 
precizia șliinjifică sint greu de realiza! in acesi domeniu, în care stå- 
piueșie dimpotrivă logica ateciivă cu arsenalul ei de prejudecăţi pri- 
milive, ce apasă asupra noasiră cu toală inlunecala şi misiica lor 

ulere. 
j prin considerajiile ei generale de filozolle a istoriei, de o nal- 
vitale şi de un simplism care dezarmează, cartea d-lui Delalurda na 
face desigur exceplie dela dal ve generală, 

„Războiul actual a avul, după dag, drepi rol să înlăture oirävu- 
rile desvoltale în urma invaziilor barbare, care au dărimal imperiul 
roman, să desăvirșească inlălurarea curentelor desiruciire încetăja: 
nile prin aceste invazii, peniruca să poală relua cu lemelu firul civili» 
zojiel de acolo de unde a fosi rupi acum o mie cinci sule de anj“. 

Otrăvurile și curentele desiructive sin! bine înțeles reprezenlale 
de Germani și de Maghiari. „Rasa leulonică are ia general indrep- 
islă înireaga activilale in senz utiiilar și economic, ea linde numai ja 
crearea de bogălii materiale și de comori lumești, Cultura aparenlă 
a Germeniior e dalorilă influenjii latino-creşiine, ea nu a pului însă 
iniriaa pariea agresivă specilică rasei, căci Germani! ca şi Ungurii, 
ugenji ai întunericului medieval au în vinele lor singele pur al barba- 

lui”, 

a Caşi campionii anlisemilismulul romin, de care se deosebeşte 
doar prin acela că dezaprobă ura de rasă, autorul vede în Evrei, „a 
cest popor cu insuşiri desiruciive şi expioalaloare ce poartă veninul 
une! robii milenare“, a doua din cauzele priaripale ale răului. In Arie 
cenirale, susține d-sa, „ei au fost provocălorii războiului, iar in cele ale 
Anianiei au contribui! prelulindeni la debandadă-. „Bolşevismul nu e 
deci! o operă evreo-rermană”. 

Der şi popoorele latine, urmează aulorul, nú sint lipsile de pă- 
cale şi nu se poale spune că au merilai victoria. Prin scăderea nuialilâţii 
şi conruplia mioravuriior, Franja care siå ineşie pe nedrepi un Yasi 
imperiu colonial e ameninjală cu soarta Spaniei ; iar Italia, pălrunsă de 
spirit anarhic, au a cunoscul in linpul războlului decit ialringeri. 

Singură Anglie, in care culiura jatină altoid de Normanazi pe fon- 
dul sexon şi cellic a dal rezulteie mai iericite, continuă azi adevărata 
tradiție a vieţii de sia! caşi idele umanilăjii reprezentală prin impe- 
riul roman, în epoca iul de glorie. 

uil mai interesanle insă deci! aceste afirmajii dogmatice de ua 
misticism, biologic, bazal pe intuiţii coniuze şi vagi a căror valoare ar 
il zădarnic s'a disculàm, sini târă indotalā oọbservaļlile şi aprecierile 
auiorulni asupra reaiiiăjilor noasire najionale, Acesie observajil işi au 
izvorul în impresii irăile ce dovedesc o bogaiă experiență şi siat Ilus- 
irale prin numeroase şi suggeslire desalii concrete; lar concluziile se 
disting, în acesle timpuri de $otinism exasperal şi de obștească iluzio- 
nare, prinir'un curaj neobişnuil, in care se simie revolta unul suljet 
sincer și a unel conşliinji curale. 

Påtura uoasiră conducătoare Lora „din oameni de beneficia 


302 VIAŢA ROMINEASCĂ RECENZII 303 
PA IASA O S OO 


nu de sacrificiu" nu face decil să tonlinue tradiția bizantino-fanarlolä, 
Trăsălurile ei caracierislice sin! arogan[a, indolenja, conrunția. Se- 


lecţia valorilor în sînul ei e laişilicală pe cind „imensul rezervor de e: Gr. T. Boolujia sistemelor de morală, studiu critic şi is- 
nergii naționale zace la picioarele plutocrajilor". toric, Edit, „Casa elor*, 

In momealul inirării în războiu, pregălirea morală şi materială O lucrare de Plozolie presupune pe lingă o erudiție disciplinată, 
ne lipsea cu folul, de acela soldații noştri nu fost înlrebulațați ca o o pulere de poi te rațe şi alta de aprehensiune, 


simplă carne de lun. 

„Celace s'a făcul nu o datorim capacității conducătorilor, A. 
ceșila nu puteau dech să ne dea de ripă. Am făcul-o grație impre- 
Jurărilor şi fondului superior al rasei“. 

In timpul războiului, acel material minunat cate e [ăranul romin 
nu s'a bucurat de o puriare omenească ; raporiul dintre soldați și oft, 
9 era dela frale la fralè, ci dela stăpin la slugă, dela despot 
a Lë 

In ullima fază a războiului, în urma dezasirului, lucrurile, ce e 
drepiul, s'au mai schimbat puțin și reformele agrare şi sociale s'au reg- 
Géi subt presiunea viatului de prefacere ce se lăjea de pe tronlurile 

e luplă, 

Dar după incheierea păcii, profitind de lipsa de organizare și 
de educație a maselor modeste și muncitoare, oligarhia a ridica! la. 
răşi capul, căutind să falșifice reformele acordale şi, înir'o atmosferă 
de parazitism, necinste şi jaf, să exploaleze mizeriile sociale, 

Spiritul de castă, de intrigă, de vanitate, de organizație medie- 
vală, nu numai că e incă atotputernic in oşiire, dar menialilalea de 
cazarmă a fost adusă şi iu vilaja politică, cu toale abazurile şi excres- 
cenjele ei primejdioase, 

Modul brutal în care oligarhia noastră şi organele ei de execu: 
tle läjeleg s facă o absurdă unificare în provinci le alipite, e o incer- 
care nefast y : 

Această oligarhie a acapara! lolul În stat şi influenja e! perni- 
cloasă se resimle în foale ramurile lul de activitate: administrație, 
Justiție, învățămint. 

Goana avidă după cișiigul material primează de sus pănă jos în 
societatea rominească și principiile adevărate! morale creştine au dis- 
părul din suflete. Clerul nu e rămas necontagia! nici el şi, dacă rell- 

ia mai exislă poale în masele poporului, ea se reduce la noi, caşi 
a siavi ai balcanici, mai mult la formele ei exterioare, la bigolism şi 
la superstiție. Salvarea din prăpasiia morală spre care ne îndreplăm, 
nu poate fi socialismul, care condus de spiritul atroce de clasă—nu recu- 
noaşie decit faclorul malerial, reneagă lreculul şi nesocoleşte solida. 
rilatea omenească ci democralizarea adevărală, incepind cu acea a 
arinatei, punerea in valoare a maselor țărănești în care zac comori 
meprejuile, scuturarea ctusiei orleniale, respectul persoanei ome- 
neşii, reforma morală, apostoli care să predice „mobilizarea spiritului 
împotriva materiei” şi legăturile noasire spirituale cu eleralistea.., 

Soluţii generoase dar vagi, veleitaji și aspirajii lipsiie în mod ne- 
cesar de orice indicajie precisă a mijloucelor, căci oricil am nega sau 
depliage aces! fap!: existenla claselor sociale cu interese care dacă 
coincid uneori sint in altă privință inlr'un antagonism lreduciibil, e o 
realilale căreia cel mai inalt idealism morel îi poale da cel mult o co» 
Joere mai pulin intunecală fără a avea insă posibilitalea să o înlăture, 

Observajiile pesimisie cași alitudinea autorului mi se par insă 
caraclerisiice. Ele reprezintă o stare de spirit caşi o menlalilaie mai 

râspiadilă decit cum se crede Între intelectualii noşiri şi cu deosebire 
in Ardeal, 


Vederile originale merilă a îi luale în samă numai atunce! cind 
coniribue la luminarea problemei, la simplificarea lar nu la complica- 
rea el 

A face un /sloric al sistemelor de gindire, presupune pulinja de 
jusiă și măsurată apreciere, presupune larăși slăpinirea largelor per- 
speciive, fără de care, studiul esie şi arid şi neserlos. 

ȘI a face mai ales critica sislemelor de cugelare, presupune să 
ai vederi de ansamblu, clare şi distincle, care, în lipsa liniilor unui 
nou sislem, să umple spărtura pe care o faci cind nărul falşele argu- 
menle şi înlături şubredele temelli. Aşa am gindit înainte de a ceti 
cartea d-lui Gr. Tăuşan, Eooluţia sistemelor morală, - 

Evideul, am trecul prin prizma aceslor simple prelenjiuni lucra- 
tea ce se subialitulează studiu critie şi Istorie, 

Nu mi-am făcul iluzii despre d. Or. Tăuşan, căcl din poblicisiica zil- 
nică il cunosc ca pe un slingaciu stilisi, ca dileiani în ziarisiică—şi 
începător în stadiile [ilozollee. 

ă vedem dacă, măcar această din urmă părere nu se poale răs- 

turna, căci c.lelalte rămin in picioare. 


D. Or. Tăușan își propune să Iresch în revistă toale sistemele 
de morală, cu scopul de a inlăiura erorile fundamentale şi a menjine 
lol ce esile conlorm cu rațiunea edilicătoare. 

Asifel, după ce lămureşie noțiunile esenţiale ale elicei [ixindu-l 
locul in ierarhia celorlalte ştiinţe - imprumulind de altfel totul dela 
Herbert Spencer insistă asupra imporianjei pe care o are etica faţă 
de conglomeralul social. 

Părerile emise sint de calilalea acesiela ` Invățămintul eticei va 
limpezi în mintea chiar a celor înclinali spre fapte bune, ce rol are 
jertfa şi ce însemnătate enormă cre pentru soclelalea în care el 
enen n e an execuția fără şovåire a poruucilor inimtt lui (cine 7) 
curate (p. 10). 

Diviziunea e lăculă cu acelaşi spirit ingust și lipsit de rellexiune, 
cu care a Iraiat şi imporianla elicei 

n problema sancjiunii dap vede doar diverse pedepse și re, 
compense date faptelor (nu autorului lor). 

Făcind apol o expunere a elicei leorelice deosebeşia două cu- 
tente : fatalismul şi delerminismul și cu aces! prilej face o excursie 
în studiile lui Lombroso, rezumind foarte slab şi şovăelnic conjinului 
criminalogiei. Dar, nemulțumit de teza lombroziană, d. Or, Tăuşan se 
Încumelă să susțină o leză opusă şi înir'a „simplă irazeologie. goală“ 
(cuvintele sint ale iarna 8) face un lanj de argumentâri dia care 
exiragem: Lipsa simptomului unei boale, însă, nu covlrşeşie suma cg- 
Zurilor cind el esiè prezenti, pe cind prelinsele simplome ale degene- 
rârii sint tocmai cele care se Citează ca rarita|i la criminali (pag 18), 
(Subiiliialea cugelării acesiela hu va scăpa desigur nimânul. D. Oe, 
Tăuşen gindeşie atii de adiac, încii nu poate îl urmării pănă în pro- 
fundilalea reliexiunlior sale D Sau è dacă nicl o anomalie anatomică 
găsită, după moarte, la toji oamenii degenerați, nu se va intial! la 
nici un om reputat sănătos (l), atunci de aci s'ar pulea deduce o le- 


Octav Botez 
orie ştiinţifică (pag. 19), ŞI cind scrie asemenea lucruri, d, Tăuşan 


304 | _—— VIAŢA. ROMINEASCA RECENZII 305 


crede loluşi că e destul de serios. Argumente lol de acest fel aduce 


afirmări , Îuindu. iru explicarea eti- 
dan si față de teoria determinismulii moral. dace le d ës E ees pe 


elemen! secundar. Aulorul, în aces! stadiu, ne-a dai mai 
pap e exemplu. Inainte de a proba acesi lucru, voiu reaminti 
oacle chesiluni necesare pentru cele ce vor urma, 
Studiul lexicului romin, mei ales Partea care n'a fost lămuriiă 
incă, mecesilă o privire cit mai întinsă asupra limbilor indogermane, 
dinire care ştim sigur că lăceau parte și dialectele Ihrace. Nu se poale 
limba romină numai cu ajutorul limbilor romanice și balcanice. 
Fear Zoch aşa numile obscure, privile de unii ca 'aulohlone, nu 
D lămariie numai cu ajutorul limbii albaneze. Ar trebui să ne in- 
adesea inspre urmele vechilor Popoare cu care neamurile 
ihrace au stat in alingere și orizonlul dinspre răsări! și nord să fie 
am y ri Mării Negre, în epoca anlerotmană a Peninsulei Bal- 
canice, fräien Schi), popor care vorbea—după glosele care ne-au ră- 
mas o limbă Indogermană (v. A. Sobolevskiy, Archiv J. slav. Phil., 
XXVII (1905), p. 240). Limba Ossetilor din Caucaz este iarăși un resi 
din limba vechilor Schiţi. Intre Schiji şi popoarele lhrace, avem ştiri 
cerie că au exisial raporturi. Deasemenea, sprijiniți pe unele carac- 
lere lonologice cit şi pe faptul că, dintre numele de plante dace păs- 
Hale la Dioscoride, citeva ne conduc direct la nume leltice, pulem a- 
firma că a existat o legătură sirinsă între neamurile thrace și gripa 
leltică, care reflectă mai bine vechiul lip Indogerman (v. R. Rösler, 
Zeitschrift f. Oessterr. Gymnas., XXIV (1873), p. 105 sat) 

Primul elemen! pe care îl cercetează autorul, în aproape jumă- 
tale din lucrare, este cuvintul strungă. După ci! vedem, înțelesul exact 
al acestui cuvint este : 1) obstacol, opritoare 2) gaură mică, ușă sirimtă. 
D. Qiuglea ne spune că, rareori, se formează spațiul Hber peniru ire- 
cere, scojindu-se un lemn din gro închisorii ; de aici, deduce că 
pentru sirungă sial elemente indispensabile : ușa şi „bara la nevoie“, 
Lăsind la oparte înțelesurile de mai sus, d. Oiuglea ia ca element prin- 
cipal ideia de „bară“ ai din aceasia reiesă elimologia sa : sirungä esie 
(onfe Ge i 1) en DE deka baai per ana aai rege 

: itur um îngust, 
Ee A aen: päsirat În ma romină subt forma arugă. 
Pentru daco-romină el lrebula să fie presupus, deci, că a existai. Cu 
loaie acesie greulăji, după aulor, sirungă < * stingă — rugă.-—Nol 
credem şi vom arăta mai pe larg altădată. că strungă, caşi celelalte 
cuvinie păsioreşii obscure, esle autohlon. Spre această incheere ne 
duc şi cuvintele lituaniene : struugas “gestulzi, oprit’; siridgas „kurz”: 
striubas kurz, Numa! filad cian Bean ne pulem ex- 
acesiul cuvint păs © 

oap Gare Zeit cuvintul siină = * saeptana Le saeptum) ni 
ze pare şi ea inadmisibilă. Sinä este GE un cuvint aulohion, care, 
Pe lingă că se ailă în limbile balcanice şi vechea bulgară, îl găsim 
in Wiesen, siânas ,Standort'.— Derivarea din latinul matta a curintu E 
smintină nu ni se pare deloc „loarie ușoară“. Acesi cuvint se pd 
limba Osselllor: zmântin „Xusammenmischen” și nu-i cu pulință o sim- 
plă coin In alară de aceasia, let. metia din care se explică e- 
cest Caen are nevoe ie un prefix, o epenleză și un sufix, 
- r e semanlice, 

să Keier ori zgfiburi „a lremura de frig’ nu porte 
fi derivat din germ. griuwe. uel rass printr'un presupus griu- 
wulire, de oarece avem în liL drebu lys ,Fieberschaver, i, Geh ar 
indica auloh!onia lui. -- To! astfel cref, pornind dela inţelesu de Kreise’, 
se inlilneșie În DL skrëjů, skrăti, „im kreise SCH 7 shrăcză dre- 
ben, elc.—Peniru gudura credem că, alil ca formă cii și ca sens, este 
mal a e * gaudulare - paundere (Y. Q. Pascu, Archionm Romanicum, 
VI (4223, + 260), cuciurare (p. 388) nu explică trecerea de înțeles ha. 


10 


Singurul lucru bunișor din cartea d-sale esile clasificarea con- 
cepjillor asupra idealului moral care se foce pa irei idei generale : 
raționalism, intulționism şi senlimenialism, 

rima cuprinzind pe Mill, Spencer, Platon, Kani şi Plolin, a doua 
filozofia scojiană, și a Irela pè Smilh -şi Schopenhauer. Această cla- 
silicare o poate face însă şi un sludent mediocru, 

Analizind hedonismul modern, reprezeniat Prin Mill, dar mni ales 
prin Spencer, ambii insă inspirați direct de morala antică a lui Aris- 
lippos și Epicur, d. Tăușan este cind penlru, cind contra lui Mill ; a- 
ceiași dabiă alitadine are și lajă de ulilitarismul spencerian, asilel că 
Părerea d-sale nu se cunonşie, 

De pildă, vorbind de morala lu! Mill, zice : Morala lui Mill, însă, 
nu ține sama tocmai de acele energii profunde şi difuse, nedefinite 
dar reale şi... Pune acoentul pe analiza rațională“ (pag. 88). La pag, 
89, vorbind de aceiași idele, d. Täusan zice: Milt are dreptate. In ma. 
Gig cazurilor nu oi nevoe de raf une pentru a foce Japla bune, 
etc.. 

Morala lui Kani esle expusă alil de încurcal, lacii e cu pen, 
linjä să desprinzi firul logic al argumentului, de oarece lipseşte e 
era conținulul consistent. Frazele se repetă şi expunerea nu prezintă 
nleres, . 


8 

Li 
Ca incheiere adăugăm și un sfal. Bine ar D ca d. Gr. Tăușan 
să invele cel Pulin a scrie Tomiae ste, căci de filozofie... siabă nă- 
dejde. Prea mulle cacolonii. Aproape nu e pagină unde să nu dai 
paoe expresiuni, care, dacă plac auloralui, revoltă in orice caz pe 


or 
4 LR. P. 


G. Giuglea, Cuvinte şi lucruri. Elemente vechi germane In o» 
rientul romanic. (in Dacoromania H), Ciuj 1922. 
psa elemenielor vechi germane in limba romină, a fost socotilă 
deent o deosebire capiială inire aceasta și restul limbilor romanice. 
Hasdeu (in /storia critică *, |, p. 297) lraastormase afirmația lui Peiru 
Mojor păsirală prin tradijie înk'o dogmă, spunind că „hu gătim nici o 
umbră de necontestabil goiism, macar in două opiimi ale unei singure 
vorbe” romineşii, deși mai tirziu avea să atribue Bănâlenilor faptul de 
a Îi impramulal numele unei zeltäi gepide şi gote (Rominii bănăjeni, 
An. Ae, Rom, lit, s. Il, Tom. XVIII, Buc., 1896, p. 50 satt, A, Filologii 
şi isloricii romini aa Haut cu maltă tenacitate la acensiă dogmă, chiar 
după ce însuşi Hasdeu o inlăturase. Abia la 1906, a dat Richard Loewe cea 
dintăiu încercare ştiluțiiică, cu unele erori pe care le-a releva! Meyer- 


C. Diculescu cieva coniribajii sigure, însojije de obserrajil principi- 
are asupra caracierului este și nordgermanic al elementelor vechi ger- 
mane din limba rominë, Lucrarea diui Oiugieg, esie a treia incercare 
de a răsturna dogmă”tare, astăzi, nu mej poale H susjinuiă 

Meioda de care s'a servil d. Giuglea, meloda „Wörier und Sa- 
chen", esie excelentă peniru stabilirea <limologiilor. Tolasi ea ponte 


` 
Ei 


306 VIAŢA ROMINBASCĂ 


— 


zardală dela „a grohăi' la a se bucura’. Apoi romin. gudă — sirb guda 
derivat din vbulg. gadi „animal reptile’. Din acesta derivă bulg. gadinu — 
rom, gadina „animal, bestia rapax’: d 

Nu fără obiecţii sint: e băga (in privința sensului) amâr!! (cl, 
strie, strig) şi mumă {cf Im. moma). —Etilmologiile lalineşii pe care le 
dă autorul însă, atit în cuprinsul studiului cit și la rubrica respectivă 
din Dacoromania D sint remarcabile şi unele pot îi socotite chiar de- 


finilive. è 
I. Şiadbe! 


Emile Durkheim, Education ef Sociologie, 1922, Paris. 

Pelalre ligurile cele mat rēprezentative ale gîndirii franceze din 
Se Lg se desprinde pe primul plan aceia a marelui sociolog E. 

urkheim. 

Ca prolesor la universilalea din Bordeaux dela (857 1902 şi 
apol la Sorbonne dela 1902 pină la sfirşitul viejii a lucra! intens în 
două domenii: în domeniul sociologiei și în acela al pedagogiei. 

Din opera sa de pedagogie „rămasă aproape inedită”, P. Fau- 
conne! publică subi titlul de mai sus patre prelegeri, precedate de un 
studiu iniroductiv. Cum lucrarea aceasta prezintă un interes deose- 
bil atil prin personalitatea marcantă a aulorului cil și dia punctul de 
vedere social, din care sin! privita chesilunile de educație, socolim 
ujil un scurt rezuma! al idellor expuse în „Education e! Sociologie“. 
In consecință vom reda în mod sumar modul cum concepe Durkheim: 

a Gagn (ei i 

b) discipliaile pedagogice; 

c) rolul statului în malerie de educație şi 

d) raporlu! dintre pedagogie şi sociologie. Să cercetăm mal 
întălu + 

1, Concepiia lui Durkheim asupra educației. In îlecare din noi- 
zice marele sociolog — există două Inte, Una e formată din loaie 
stările mintale, care nu se raporiă deci! la noi şi la evenimentele vieții 
noasire individuale ` alta e un sistem de idei, de sentimente și de o- 
biceiuri, care exprimă în noi, nu personalilalea noastră, cl grupa și 
grupele deosebile, din care facem parie ` așa-s credințele religioase, 
credinjele și praclicile morale, lradijiile naționale sau prolesionale şi 
opialuaile colective de tot felul. Ansamblul lor înir'un individ formea- 
ză llinţa socială. A conslitui această ființă socială în fiecare din noi 
acesta-i scopul educație! după Durk n urmare, după acesi 
cugetăior, educajia este o socializare melodică a linerei generații de 
către cea adullă ; iar obiectul educajiei îl consiiiue activitatea de a 
lorma la copil un anumii număr de stări fizice, intelectuale și morale 
pe care le reclamă dela el „societatea politică şi mediul social in care 
e deslinal să lrălască“. | i 

Pornind dela aceste premise, Durkheim se inireabă, care sint 
disciplinile cere ie orlenleară în opera educalivă. Cercelind: 

2. Disciplinile pedagogice, cugelălorul france: deosebeste cinci 
şiiinje şi anume: 

a) Știința educaţiei, „Educaţia —zice Durkheim—se dă prelulin- 
deni conlorm tradițiilor, habiludiailor, regulelor dinir'un cadru deter- 
minal, cu un utilaj proprie subt Infiuenja ideilor şi seniimentelor co- 
leciive. Ea lẹ D descrisă, analizată și explicată”. Rolul acesla i! 
are giiinia educaliei, Deci ṣilinja educajiei, după Durkheim, ar fi che- 
maik să ne descrie, să ne analizeze si să ne explice practicele e- 

ucalive, 

b) Pedagogia ar îi. A acesi autor, a doua știință care să ne 
orlenleze in activitatea de educatori. După Durkheim, rolul acesteia 


RECENZII ` o 307 


“e de a lurniza edacalorului regule, după care să-și dirijeze aciivl- 


lalea sa, oi y 
ei crilică a docirinelor asupra edu i- titue—d 
Ki A Dică n « pedagogică. Ea ar irebul dintata în don 
ës: sur n 


leoriilor asu educajlunii și 
la sistemelor de educație aşa cum s'au practical 


l ce cercelează educația, precum-şi studiile, care le poi 
Orlenla in aceaslă aciivitale, Durkheim examinează : — 
- $ Rolul statului în materie de educație, Cu acest prilej, socios 

nu aduce nici o conlribuție nouă, ci reedilează o idee cu- 

SR familla, cea diniălu are drepiul de a dirija educaţia copiilor : 

z cind sach dezeriează dela o asilel de dalorie, statul e (ber 

Carlea se inchee cu o prelegere in care aulorul studiază : 

4. Roportul dinlre pedagogie ai sociologie. Educaţia, zice Durk- 
helm, e aclivitalea prin care socielalea îşi e na ace clemenlele, 
cu care-și reface cadrele. Socielaiea, deci, esie in funcție de edu- 
-cajie, beneficiind- de roadele ultimei. Sociol la rindul său, stus 
'diind geneza şi evolujia societății şi a instituțiilor sociale, dă peda- 
gogiei Informa! peniru a înțelege celace se'pelrece în acel micio» 
cosmos social, care e şcoala. 


Pe scurl, cam acestea sint ideile. lui Durkheim din „Education 
ZE PP 
‘in generel, carlea inlreagă poartă celea tului 
sgoolog feo autorului, Get cuprinde Conzideraul inieresamie mal ee 
e cu coaținul socio ` i fat 
ege şi ideile desroltate nu mi se par 
Astfel, in celace priveșie prima chesile, aulorul pe vorbeşie 


de educajie numai ca un sociolog, preocupindu-se de socializarea linere- 


Re wg: o anume soclelale. ei psemenea concepiii | se pot ri» 


DO unal ca i ună 
astie educație ar rea variabilă i 
și ar implica mari greutäji de realizări 3 SN pe eine aha 
li) dech educjiei îi dai ca scop socializarea generației linere, 
alunci ce faci cu valoarea persoanei umane precum și cu periecjia- 
narea destoliaras soii Can dese ? 
reșala urkheim izvorăşte din faptul că 
lia numai subt aspectul ei social, ep și subi ge ege Leg 
ceiace priveşte celelalle chestii tralale de autor, consta- 
läm că sociologul francez reediiează idei cunoscule, exceplind infor- 
majiile sociologice, in care pedagogul dispare in faja sociologului, 
Molivaţ; de acesie consialări, conchidem aceasiă lucrare - deşi re- 
tr pr ma E Che din Ss pedagogică a lui Durkheim-— 
b U è un 
bel Se ie pă A m u că marele sociolog lrancez nu 


ue S. 5. Birsânescu 


Marcel Giliard, La Roumanie Nouvelle, Alcan, Paris, 


Este o monografie asupra unei țări f 
Ze un profesor agregat din Franja, ) ără statisiică, întreprinsă 


r 


308 VIAŢA ROMINPASCA 


Şi mai esie şi o carie lare ciudală, Înir'adevăr, asemenea lncrări 
sinl, mai întotdeauna, ., coacepuie intr'un spirit apologetic, 


m 
Slrëin, poposit pe la no! și uitător al Principialui potrivi! cărula prima 
datorie de curienie a cercetătorului irehue să fie față de ştiinţă, P 
Altele Zei rog e obirșia din explicabile ben sirlmoniale. O a 
or 


r şte 
unde patriotismul și debilitatea intelectuală si desigur, ci tanje 
atenuanie, nu insă și absolutorii vie gur, circumsianj 


mai insușirea de a eşi dia GG Autorul este un simplu cercelălor, 


tară nu mal e azi un secrel peniru nimeni, Astfel, culegind sugesliuni 

dreapta și din slinga, dar mal ales observind ce se Pelrecea sub! 

ochii săi, =A Gilliard izbuteșie să vadă, aproape prelulindeni, realitaiea 
aşa cum e 

O asemenea perspicacilale — toată lumea O bânueşte — nu esie 

de natură a ne pune intr'o lumină prea lavorabilă în ochii celilorilor 

străini. Dar ire să ne obișnuim odată să vedem în şti 


Inainle de a trimite pe celilor, pur și simplu, la cetirea cărții, vom 
reproduce cieva gii. pentru a arăta cil de jusi au fost Văzule lu: 
crurile din jară dela noi: 
eranilalea Gi Sat era — erg, chiar. inainte de războiu - 
o ficțiune, Constituţia un simbol" (p. 146). 


Prin manevre Ee savanle, acele citera Hiscuri și hazarduri 


951 mănoasă de lancționari, Statul Își rezerva 
dărnicie in folosul unui număr restrins de titulari de sinecuri, agenţi 
direcți ai guvernului, în "ech Sr mulțimii funcționarilor nu H se im- 


individ vedea prea de oproape funcjionind fabrica de 

ormelor legale. la ochii săi, 

mai puțin insemna! era să le pui în E cu lexicle, decit să-|l asi- 
wi 


e: 

„Cind prea multă lume incearcă a călca nimeni nu se mai 
simie tulburat și spăriet atunci cind ea e violată a paguba aliula., Ne. 
dreptatea de care a sulerii vre-un SE încetează de 


pentru loulă lumea. Ea e numai ua accident fortuli,. ca grindina, ploaia 
sau seceta, pe care il comentăm fără nici-o palimă. 
reacționează. Dacă vedem făcindu-se gugis, d pa ici pe colo, aceaste 
inseamnă numai că o gașcă-două de poliliciani au începul să se 
miște. Dag uşurinţa cu care minille se domolesc, ne arată răpede, ci! 
eray acestea de plăpinde la o furtună socială, cum a los! afacerea 
Dreyfus, nici măcar cu gindul nu se poale gindi în R * (p. 58). 

ae bie Forge? al man Bee între 
partide, esiia evreiască, cea ască,toale sint privite cu 
obiectivitate. Pretutindeni Perspicaciialea naturală e autorului triumiă 
impotriva lipsei de daie Precise. i 


„Courioisie“ ai yre-unui 0aspe 


EI 


RECENZII 309 


Àceasiă cerle esie o mare inovalie. Spre deosebire de anlece- 
ea dă la o parie problema frumoasă a însuşirilor viitoare 

-ale neamului rominesc, insistind maj mult asupra celor prezente. 
Calitatea de agrega! al Universității franceze : bunul renume al 
unde a fost lă carlea ` insfirşit obieciivilatea manifestă 
insăşi,—loate acestea vor coniribui, cred, să convingă pe ceti- 
torul din sirăinălale că situația dela nol esie exaci așa cum o des- 


va aduce, poale; ocară pentru conducălorii nosiri. Dar 
schimb, o mină din afară ne va veni în ajulor ca să adu- 
D de .Dropăeke celăjenească în monarchia absolută a 
a Dunăre, 


D. I. Suchianu 


Revista Revistelor 


NR 


Drama irlandeză 


Războiul insingera mai violent şi 
mai alroce ca înloideauna irlanda, 
cind la 6 lunie 1921, prinir'o scri- 
soare publică, primul ministru bri- 
ianie Lioyd Oeorge a invita! pe 
reprezenilanții Irlandei, adică pe 
d. Valera în calliale de leader al 
Irlandejilor de Sud, şi pe Sir Craig, 
şeful guvernului din Ulster, să 

arie ia o conlerință care să pună 
ermen coniliclului secular. Ştirea 
a protocal o surpriză generală, 
căci nu cu muli inainie premierul 
stigmalizase pe rebel! cu numele 
de asasini. Cauzele schimbarii 
brusce de front a lui Lloyd Oeor- 
ge trebue căutala în dillcnllăe 
ile interne şi externe ale Angliei. 

u loale rigorile represiunii, ea 
nu puluse înfringe rezistența Eri- 
nului. Excesele britanice făcuseră 
un rău imens Angliei în America 
cu deosebire, şi politica ei externă 
se resimlea de aceasta. ln sinul 
chiar el imperiului, împotriva im- 
perialismului englez în Erin, se ma- 
niiesig o reacjiune vie. In domi» 
niuni şi colonii, Anglia e nevoiiä 
să compleze cu o diasporă irlan» 
deză, pulernică şi aclivă. La 20 
luale lrebuia să se convoace con- 
kartais imperială a primilor miniş- 
iri. Generalul Smuls, primul mi- 
nisiru al Africei de Sud, indemna 
guvernul să renunțe în Irlanda la 
o politică de forță şi același lu- 
cru il spunea şi Meighen, primul 


minisiru al Canadei. insă a nego- 
cia e dificil, şi Lioyd Oeorge a a» 
vut nevoe de loală supleța și ghi- 
băcia lui peniru a ajunge ia ca- 
păl. Pe cind Orangistii din Ulster 
refuză să la parle la tratative, sim- 
pae in ele o ameninjare a privi- 
egilor ce le asigura un home rule 
local, pentru reprezenianii ei na- 
lionali nu exisiă decit o Irlandë 
unică, najie independenţă şi suve- 
rană, care a fos! ilegal ocupată 
de călră Engleji. La aceşti exire- 
mişti, primul rol îl Joacă doctrina 
şi Ideologia. Fideli formulelor ri- 
gide, el sint lipsiţi de simțul reall- 
tății şi al posibilului. E un mira- 
că, în condiţii alii de delaro- 
rabile, negocierile au pulut duce, 
după mal multe luni de discuție, — și 
aceasta numai daiorită plenipolen- 
Harilor lui Valera, Arthur Griffith 
și Michaël Collins, —la un rezultat. 
ralalul semnal de Dowining 
Street, în noaptea de 6 Decembre 
1921, e un compromis făcul din 
concesiuni mutuale : Irlanda a ce- 
dal mult in celace priveşte prin- 
cipiile, Anglia din punct de ve- 
dere al (aplelor. Irlanda primeşte 
numele de sia! liber şi, în comuni- 
lalea naţiunilor ce formează im- 
petiul britanic, statului de domini- 
une —după modelul Canadei, Re- 
Etesgee E în rym va 
esemnai cum e şi gurer- 
nalorul general al Canadei. Mem- 
brii parlamentului irlandez vor de- 
Pune un jurămini! de fidelitate. Ir- 


rezerva i 
ceiace pr e baza 
navală și ra keete ger co- 


e 8 în porturile ei. Se 
gä În acelaşi limpa nu în- 
af — eg respectivă a acelor 


SE de e A ER 
const a pe care WM 
1920, Acesi tratat, primii cu ani 


zurpalor. Rebeliunea se răspin- 
deşte in armală și dicialura revol- 
verulul cu toale ororile ei stăpi- 
neșie iarăși Irlanda. 

n fuja acestei lamentabile con: 
cluzii, Engiejii văd o conlirmare 
a tezei lor pozilive și realiste, 
după care irlandejii nu sint decit 
o rasă inferioară şi ei susțin că 
numai forja; adică cea britanică, 
ii poale impiedeca dea se dis- 
iruge inire dinșii. Mai muit insă 
deci! această pretinsă fatalilale 
einică, lrecutul poale servi la ex- 
plicarea prezentului. Timp de se- 
cole, Anglia a făcui lotul peniru 
a inirejinee diviziunea Între Irlan- 


REVISTA REVISTELOR 211 
——————— a LL 


dezi ; prin opresiune şi persecu- 
jle, ca i-a făcu! să ajungă la çon- 
viagerea că ordinea şi legea nu 
sini dech o liranie nedemnă 
respecl ; ilmp de secole ea i-a stā- 
pini! fără d le permile să-şi lacă 
ucenicia lor in-guvernămini şi să-şi 
creeze o clasă de conducălori, 
care să aibă, împreună cu experi- 
enja afacerilor, senlimeniul res- 
ponsabiiităjil. Popoarele muli timp 
oprimale pierd cu vremea TIecei- 
lalea de a se guverna. Depariede a 
Îi rezultatul autonomiei de eprind 
obilnule, dezordinea irlandeză pare 
mai degrabă acel al refuzului pre- 
lungi! al aceslei sulonomii, Con- 
cedată la limp și În mod liber, è- 
manciparea at D pului da Irlandei 
viaja și pacea, dar Anglia a iniit- 
zial prea malt. In 1914, ea şi-a căl- 
cat cuvintul dei şi in curind ar- 
mala, poliția și lankurile sale răs- 
pindeau în insula soră crima şi 
teroarea, lăsind asilei să se des. 
volie germenii demoralizării şi dis- 
perarea. Speclacolul sinistru de 
azi nu esle, În bună parte, deci! 
consecința polilicii egoiste ai. 
ranice; pe care Anglia a avul-o 
fajă de irlanda de niilea generații. 

(Paul Dubois. Reuue des Deux 
Mondes, April). 


Pentru o înjelegare econo- 
m cu Germania 


Ocuparea Ruhru-lui, deși a- 
pare ca un act de politică incon- 
secventă față de Traialul dela Ver- 
sailles, este o incercare prac- 
lică de a desiega monslruoasa pro- 
blemă franto-germană. 

Autorii iralatului de pace, in loc 
să Ue samă de starea de spirit a 
Germaniei dela =firşitul războiului 
şi să o exploaleze in mod practic, 
au injeles să o consiringă să re- 
cunoască că are de ispășii o gre» 
şală. morală. În loc să cerem re- 
parajii cu adevăra! dela Germania 
invinsă, noi am încerca! să-i smuj- 
gem mărturisirea vinei sale, a crime! 
sale, caşi cum Prin aceasia mun- 
cilorul german s'ar fi simi! mişca! 
că cu cinci ani în urmă un guvern 
ticălos a declara! războiu, şi s'ar fi 
grăbi! să-și dea ultimul ban pen- 
iru „regiunile devastate“. 

E una din cele mai mari nebunii 


a condus vre- 


Ger- 
lască si să pro- 


aibă 
ie alt Ep rar 
ua! un gaj în scopu 
o alianță economică 


re conducălorii nog- 
şi duc o politică ne- 
uită devastările şi 
și pănă acum nici nu 
vreau să audă de unele propuneri 
practice pe care c 
germani le fac. D, P spu 
Propuneri oficiale de- 
Aces! principiu că numai 
are calilalea să 
eslinele unei țări mai 
cind indusirisșii dețin 
pueril şi periculos, 
concepe polilica ca 
căi ierale şi cu 


hiar Industriaşii 


particularilatea 


ne 
cu un program detina. 
Patru ani după războiu, 


disprețuiască in inima sa. 
ă e vorba de pace, Prima 
acestei fiinje vii nu poate 
ea Franței! cu 
Germania. Prin 
reciproc se va crea 

mania să fie consider 
de egalitale cu condi 
Ruhr o zonă de cooperare 
uma! asilei privită şi ion- 
luned din Ruhr poale a- 
Franței avaniagii din toale 
punciele de veder 


bine văzulă de Angli 
consimii,—căci alianja 
iranco-gerinonă esie si 
dite de pace pe co 
va pierde nimic, 


Pentru Fronta deci 
liiică bună e cea eco 


TA POMINEASCĂ 
"Ee 


în care idealismul 
odală pe oameni, 


mania A ae trä 


tală. Trebue mul! curaj să inifan!: 
lumea intreagă, dar ne-ar trebo 
te mai mul! ca să stirpim de pe a- 
acum din rădăcină pericolele pe 
care ostilitatea ce ne inconjoară 
le pregăleșie Franjei de mine 
(Jacques Rivière, La Nouvelle 
, Revue Française) | 


Sistemul ech or în Sta- 
tei nite 


Orele de muncă sini deparie de 
a îl uniforme în America. Recen. 
semintul industria! din 1919 a ară- 
tal că 48.6 la sută din mai mul! de 
ci! 9 milioane de salariați al in- 
dusiriei americane manulaciuriere 
sint ocupați în Întreprinderi în 
care timpul de lucru predominan! 
Sie de 48 ore pe săptămină sau 
mai pulin. In 1914 proporția a- 
EE? nu alingea de cii 11.8 la 
su - 

Inir'un articol din Revue inter- 
nationole du Travail, publicată de 
Biuroul internațional! al Muncii din 
Qeneva, d. Horace B. Drury, care 

cercelări peniru Comlietul 
Societăților americane federali- 
zale de ingineri, asupra perioa- 
delor de lucru în industriile cu 
activilaie conlinuă, arată că indus- 
iria oțelului a fosil cea mai insem- 
nată indusirie din Statele-Unite 
core a linut să menție sistemul 
celor două echipe a cile 12 ore 
de lucru fiecare. Corporaţia o. 
țeluiul din Statele-Unile, care pro- 
duce ceva mal muit decit 40 la 
sulă din lerul şi ojelul lucrat ai 
aceslor |ări, a erăta! că in 1919 
poseda pesie 69.000 muncitori care 
lucrau ziua de 12 ore. 

Majoritatea marilor companii sin- 
dependenie“ ale oțelului lucrau si 
ke după sistemul celor două e: 


Indusiria oțelului întrebuința in 
loial in 1919 un număr de 150.009 
E muncitori, lucrind după siste- 
mul celor douăsprezece ore. 

n celelalte indusirii metalur- 
ice, sistemul celor irei echipe 
a cile 8 ore) esile regula. Indus- 

triile din grupa ceramică sini 
intr'un sladiu de iranzijie inire sis- 
temui echipelor de 12 ore şi ded 
or. În îndusiriiie chimice ez 
peie sini in general de 5 ore, a- 


| 


REVISTA RPVISTELOR 313 
—— A BEvisaLoR E 


fară de ralineriile de zahăr. Oru- 
marei indusiri 


i care cuprinde 
PS de hirtie, morile, fa- 
bricile de cauciuc şi aulomobile, 
lucrează mai loale cu sistemul de 
trei echipe. error de Male 
a transpori) a- 
dop i ele în general echipa de 
D. Horace Li Zum? Gg p 
sislemal e e ore in 
Šisiele-liniie Gage fi adopial în 
De au iale di me e 
va e a 
bril hlecărei Tadustrit. susținuți de 


| opinia publică, vor fi convinsi de 


uilillaiea acestui sisiem. 
B- Drury. Revue Inter, 
melionale du Travail). 


Variaţilie costului vieții 
O privire generală asupra unei 


serii de numere indicii ale coss 
lului vieţii, arală că tendința spre 


` O stabilizare a prețurilor care a 
` putul fi observată de cileva luni 


esle în coniinuare, cu singura ex: 
cepjie a [ărilor in care instabili- 
iatea monetară delermină mari 
Huctualiuni ale prețurilor. 

După un articol din Revue In 
ternationale du Travail, publicată 
de Biuroul internaţional al Muncii, 
cursul prețurilor de delaliu ur. 
mează cu nesiguranță cursul pre- 
lurilor en gros. O scădere lempo- 
rară a prețurilor en gros din Ger- 
mania dela inceputul lui Decem- 
bre n'a fost urmată de o mişcare 
corespunzătoare în domeniul pre- 
urilor de delaliu. 

Prejurile de detaliu sini pe cale 
de urcare in Germania, Belgia, 
Franja şi Polonia. În Austria pre: 
prejurile au crescul incontinuu pă 
în Seplembre 1922; cu incepere 

din Octombre insă se remarcă o 
scădere neinireruptă datorită sta- 
bilizării monedei. 

In alte țări se observă de a- 
semenea © scădere a prejurilor. 

In cazul prețurilor en gros nu 
s'a molal nici o schimbare im» 
porlaniš. 

In țările în care relațiile dinire 
monedă și elalonul de sur n'au 
fost =druncinale, prejarile par a 
se slabiliza în!r'o măsură crescută 
cu 54 ja soë şi ód ia suiă ială de 


cele dinainie de războiu : acesia e 
cazul Stalelor-Unite, Angliei, Ca- 
nadei şi Țărilor de Jos. In unele 
ări în care siluajia monelei este 
bună, nivelul preturilor e mai ri- 
dicat: în Elveţia și Japonia ei 
este cu 70 la sută şi 90 la sută 
deasupra nivelului de inainte -de 
războiu. A 
(Revue Internationale du Travail). 


Abeil Hermant: 
Deşi cele mal mulie din operele 


acestui romancier au ca subililu: 
Memorii peniru a servi la istoria 


' socielăjii, şi el urmează calea des- 


chisă de Balzac, — islorieli viitori ai 
soclelăjii ar greş! dacă ar avea 
încredere în aceste memorii, Căci 
dacă e adevărai, după cum spune 
Saint Réal, că romanul e o oglin- 
dă care ap ice Îl me D se 
pelrece pe drum, oglinda autoru- 
lui „Vicontelui de Courpiâres” este 


„desigur una din acele care de- 


formează realitatea. 

Abel Hermani nu are, în obser- 
vațiile lui asupra socielăjii inalte, 
apelilul şi gustul volos al Iul Marcel 
Proust, care ne dă o imaginea a- 
ceslei socielăji, teribilă dar exactă, 
fiindcă a lubil-o cu toate păcalele 
şi pulregalui el, fiind cu totul lipsit 
de sentimentu! indignării. Abel 
Herman! dimpotrivă păsirează, fajă 
de această societale, sullelul iri- 
tal al unul normalian. Deşi a scris 
multe roman: uşoare, el e inainte 
de toate un moralist a cărui siare 
de spirii are ceva din acea a 
tinărului Arouei, cind a lost bă- 
tut de lacheti cavalerului de Rohan. 
Nervi! säl au suferi! prea mul! în 
lumea inallă şi, în fiecare Pagină 
a operei lui, acest intelectual afir- 
mă supremajia spiritului asupra naş. 
Iert), Şi pe cind la numele de Guer- 
manies, Prousi se încinta de ioi 
ce evocau acesie silabe ca istorie, 
amoruri ilusire și peisaje ale ve- 

chii Franje, la numele de Cour- 

ières -Hermant are viziunea unei 
nalie socielăţi ipocrite ale Cärel 
maniere nu sint in realitate malt 
diferite de acele ale bulevardelar 
exierioare. 

In volumele ce formează Wd 
conleie de Coarpiòres", cea mal 

Puiernică din opereié sale, ionul 


314 VIAŢA ROMÍNEASCA 
EEN, OOO 


ironiei e susjinui pănă da capăt cesi punct'de vedere, asemeni lul 
şi Suerg se preface a iubi pe  Anaiole France, merità să fie lubi; 
erou ; lotuşi asemeni acelor. fur- ca unul din ultimii clasici. 
luni care amenință o zi întreagă Franrois Mauriac. Les Nou- 
fără să izbucnească, cetitorul e velles Littéraires; Mai). 
apăsa! de o aimosteră de indi- 
gnare, de disprej și de ură, Der ` Renan şi Taine 
aceasiă indirjire rece si furie 
conținulă înpinge la exagerare și Numai patru ani despar! cenle- 
la şarjă. Opera lui Herman! ar narul fni Renan de centenarul lul 
merila să fle ilusirală de Sem său Taline; O intreagă generație a răi! 
Forain. Curiozitalea pasională a inire Taine și Renan, regăsind re. 
lui Prousi ne-a dat dimpoirivă por- chial ritm francez a două genii o- 
réie care, dacă nu sia! nişte re- puse și complimeniare : Corneilie 
chizilorii, sint poale ma! pulia fa: şi Racine, Bossuet şi Fénelon, Vol- 
vorabile originalului. In modul cum inire și Rousseau, Lamartine şi 
e descris personalul ambasadelor Hugo. : 
de călre cei doi scriitori, deose. aralelismul nu s'a men net de- 
ea intre arla şi atiludinea lor e cl o vreme. Sirălucirea lui Renan 
mal cu samă senzibilă. Pe cind esie mai pafin slăvită ca a lui Tai- 
Proust e un marilor fidel, Hermant ne, Ambi loasele construcții 


REVISTA REVISTELOR 315 


si inte a rămas o do- fruc! care se conce înce! şi care-și 
ge spirițulcatolic poate găseşte depiinălntea in virala de 
încă să impună din forma lui shiar n R- uree de inteligenţă, adică 
R cut de dogmele n bătrineje, 
a E area o Inteligența esie un mod de a 
la 1823 la 1925, secolul trăi! transforma o lume de lucruri înir'o 
de Renan, de inlluența, de urmaşii lume de semne. Renan, caşi Tal- 
lui apare cu o plinätale care ne, ca toți acela care caulă Idei 
în, Serie lesne de ințeles de ce ee în siiiniele filologice sau 
d. P. Lasserre a ales ca Illlu pèn- slorice, lrebue să fi gindii prin 
irao carie: „Renan și timpul său“, semne cu repeziciune, Această iu- 
Dar un om ca Renan trebue să se D în a gindi prin semne, gesit 
ridice deasupra limpului său şi să nirupală în opera isiorică a jui Re- 
se deslacă de el. Originalitatea o. nan. Dar de această faculiale pe. 
malui, valoarea unică a ariistului  riculoasă dea reuși și a înlănțui 
se cişiigă cu aces! pre}. Acenstă repede semne esie lega! la Renan 
originalitale şi valoare se definesc un incomparabil avantaj; acela de 
rin stil. S'ar putea opune stilul lui e giadi istoria în unilalea ei, de a 
enan cu muli folos Însiruciiv att, ee Irensporie cu Pasiune, mulja- 
Julai lui Taine, căci s'ar găsi cu milă aceslor semne, pe Înlinderea 


ale t i simetric, Unul duratei omeneşșii, ca sirăbunii lai 
"ës A E | jul Taine sini astăzi săli goale, fimine. Emap ta celalt a: pe marea mișcătoare al cărei flux 
Opera lui ca și a celor mal malfi umede, greu de loculi.. Opera a. 


le de roman. şi rellux se regăseau in cele mai 

si vezi o dn och rr stilul au intime [bre ale marelui scriitor. 
umple exac! și total conturul ideii, | Renan a posedat, simțul duraiei 
lasă pe celilor liber să umple sin- in ansamblu! său precum, și simjul 
recesi interval, Dimpolrivă, stilul planete! în unilalea sa de elan de 
fai Taine, consiruit sl condus ora. ` viaii, de menire. Cea din urmă 
iorlc, trece dincolo de Idee. Stilul parte a carierei Jul este ocupală 
lui Renan este caracteriza prin de meditaliuni nu numai asapra vil- 
probitale, delicateță şi rezervă. torului şitinței, dar asupra vlitoru- 
Acel care cred că siilul are o va- lul civilizației şi, mai expres, osu- 
loare prin el însuşi, nu ñ sint fa. pra viilorului planeie! Pămini. EI 
vorabili şi pe Flaubert irebue să-l este din acela care au reacliodai 
fi mirat curentul de admirație  împolriva ipoteze! fragile a unul 
pentru stilul lui Renan. Admirăm ogres nestirşii, care s'au gindit 
locmal aspeclele spoalane ale lim- la posibilitatea unui eşec radical 
bii franceze care sin! cele mal ne. al e repede d rege el pr: Se 

sii ui Flau- r a scopurile. Renan gin 
mean voinlei de siil a] a dintran punci de vedere GE ie 

orbi de stilul personal al lui néral, — acel el lul Sir us, sau 
De arm gindim pb: pulin la viaja lul Dumnezeu. ŞI celace diunci pă- 
stilului decit la stilul vieţii saie, reaun vis delirant, este azi pe cale 
Orice om, ca orice mònumen!, im. de realizare. Căci peniru a salva 
plică un stil, şi oemenii mari sint civilizația, ne vedem forjaji să su- 
oameni de siñ ales. Omul cu viață prapunem rajlunii noasire indivi- 
inteleciuală reprėzintā un tip ca» duale, rajlunii noasire najionale, 
pilal, penirucă, dacă genul ome- o rațiune planetară. Astfel, ială-ne 
nesc irdeşie prin loji oamenii, el aduși la ponciul de vedere al lui 
gindeşie prin puţini și, dacă m'ar Sirius, obligaţi să gindim nu numal 
indi, mar putea spune că lrăeșie. la oamenii care dispar, la najlu- 
Sec? a realizai ca o capod'operă nile care se pierd, la religiile care 
nuanjată, lemperală, clasică, figura se prefac în porniri ucigăloare, dar 
omului consacrat cullurii, propă- la planeleie a chror siorjare ră- 
șirii, îndrăgi! de cunoaşterea de- min: steatpă si pe care îajelep- 
zinteresală şi de inteligența pură.  clunea, inieligența, sufletul seacă 

Nu esle nicl un all om mare care cum seacă Gan pe satt morii. 
să ne dee o impresie mal deplină de (Alberi Thibaude:, La Nouvelle 

echilibru suplu şi seducălor, de Revue Française). 


din romancierii care vor să De cestui mare oralor a căzul odală 
memorielișii, dă ades o imporianță cu discreditul genului şi stilului o- 
Prea mare anecdolei și abandă în raloric; Taine a dat tipul acelor 
chei, fotografi retușale pe care formule» de -gindire care cuprind 
lără voe comparăm în orice dastu] adevăr peniru a DH luale in 
momen! cu modelul, foc desigur serios şi a îl discatate loela! de 
amuzani, dar în același limp iritant cele mai alese spirite, destul ar- 
și artificial. bitrar și şubrezenie peniru ca ceste 
tea amesteca! în lumea mare, spirite, folosindu:le, să le poată în- 
Abel Hermant pare ades jena! de rece. In istoria ideilor lranceze, 
părechile de dansatori de foxirot el va ocupa un loc considerabil, 
cere-i ascund realitatea. Aces! fără afi mult mai cet ca Oulzot 
coniac! excilă ironia lui feroce și și Villemain, al căror car seamână 
sarcosmul lui perpetuu. De acela oarecum cu al său. Dimpoiri+ă, 
mulți celitori l-au crezut Insen- Renan se celeșie încă mult. Cu- 
sibil. vinlele lui nu ni se par ma! fără 
In ultimele lul opere însă, scrise  vimţă ca ale lui Sainte-Beuve şi 
în ajunul războiului, „L'eube ar- găsesc fără greuiale o legătură ca 
dente", „La Journée brève”, „Le ideile noastre cele mai actuale, 
crepuscule lragigue“, Abel Her. Aslăzi aminlirea lul Renan de- 
manl și-a desvălvuit adincul sulle- semnează clieva din marile curbe 
tului şi acest ironisi apare în ele care vor da secolulul al XIX-lea 
ca un alenian care nu crede decit fr@ncez, în perspectiva veacurilor, 
În rațiune. Elinismal său însă aue un interes nemuritor. 
Pur, Nietzsche i-a dat cevadin ft, . Mai întăiu curba religioasă. Re- 
gurile lui și Wall Whitman din ob- nan tămine omul a cărui consii- 
sesia lul fizică. injă a fosi teairul unei drame re: 
In generația nouă, care caută  ligioase, trăită cu probitaie, cu pa- 
cu inleligenia și cu inima acel siune, de intreaga fiinţă : creşiinul 
ceva care există îndărătul aneren, care Încelează de a mai crede, nu 
jelor, Herman! nu vede deci! gla- ep cei slabi, prin căderea spre pă- 
diatorul murind și își inchipue că cal, ci CH putere, cu holărire, cu 
părinji! păgini au datoria de a lua pasul unul sullet care vrea ade- 
facia din mina coplilor lor riniji, vărul. Numele lui Renen, acțiunea 
slăbiți sao mislici. Viziune desi- lui Renan şi mai ales acțiunea îm. 
gar erbiirară, caracierisiică însă potriva lui Renan au fosi legate 
Peniru acesi umanist care din a- mult timp de viaja însăși a Biseri- 


LITERATURĂ 


ed. Plon, Paris. 
ful rus Cheslow 


ostoevsk! şi Tolsloi. 
„lupla impotriva 


p. 
velafiiie" lui D 


unui om ridicul”, L. 
sle lupta Iragică a lui 
prins Inire aderăralul 
alcătuit din calități i- 
şi palalele de ghiață 
oameni pe pămiai. 


urmă opere, Cheslow v 
lragedie care duce la 


tscher, Frank Wedekind, 
ebon und selne Werke, G. 


carle inchinaiă cerce- 
şi operei poeiuiui 
man mori acum Palru ani. 
nerea amănunțită, lipsită de 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


— 


și idei Personale, esile mai mul! 
opera unui prietin credincios. Ea 
Ya putea fi de mul! folos viitorilor 


Koch 
éodor ologoub, Lo dé 
mesquin, trad, p, H, God ei L 


Peredonov, eroul lui Sologub, 
St profesor într'un orăşel Gig 


fesor ciudai: el Pune nota 0 la te- 
mele bune şi nola 12, la temele 
slabe. . Peredonov e credul, vizio- 
nar, crud și uril; e atins de delitu! 
perseculiei ; îşi închipue că toale 
emelle vor să-l la de bărbai. Puțin 
cite puțin, nebunia lui cresie, La 
urmă dă loc casei şi asasinează 
fad Volodin, cel mai bun prietin al 


Sia! demoni Şrandioși : al doc. 
torului Faus! sau al lul Don Juan. 


Ceiace inspălmială În opera lui 

b este mediocrilalea lăun- 
irică a personajelor, sărăcia. nuli- 
tatea de suflet a funcționarilor şi 
profesorilor puşi in scenă. Tolul 
se veslejeşie şi se descompune la 
apropierea acestor groaznice ma- 
rionele pe care demonul meschin 
le desface și le împinge să se con- 


Sologub susține că așa csie reg- 
(laien, „lubit conlimporaei, spuze 
el, pe roi v'am descris în „Demo- 
nul Meschin”... Aces! roman esie 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRĂINĂTATE 


d lusiruită cu miauţiozițale, 
ce muilă vreme şi ca lu- 
are aminie... Obiectele care se re. 
lectă in ea, nu se lie 
deiert, eeneg San Gë 

ce ru - e 
lsi sin! sipletizarea unor absirac- 


lui Sologub. amestec 

piclurai, de indife- 

superbă, de poezie linără şi 

filozofie, poale fi pus alături 

de meng ce ale unul Gogol 
și Dosioevski. 

VE. e Are fraies Welb, A. 

H s Leipzig, 

Schlaf, reprezentant al vechiu- 

german, povesteşie a- 

venlurile unei berlineze care, după 

mai mulle incercări, ame ce HI 

siirșii omul pe care i poale iubi 

cu adevărat și pleacă cu el în A- 

merica. 


A 
Liberiaiea moravurilor din mediul 


linez este descrisă în scene vii 


şi viguroase, ) 


a. Grebenstehikov, Les 
Tehouraiev, trad. p: Henri Mon- 
gault, éd. Bossard, Paris. 

O dramă religioasă în munții Àl- 
tal din Siberia de miazăzi, 

Bătrinul patriarh Firs Platonici 
Ciuraiev, om din alle vremuri, în- 


lor lipsesc doi băeţi : Vasili, mijlo- 
ciul, face educajia religioasă la 
Moscova; Vikul, cel mai mic, a ple- 
cat de curind cu plutele încărcale 


că va do pe Danilo ; dar după 
ce reunește un sobor, işi vede pu- 


ia un spirii de revollă st 
Gi nelămurilă de adevăr. 

sie senlimenie, 
ascunde la incepul, 


Descrieri sobre, pasiuni 
lectura acestui roman 
wa izvor de impresii nouă şi puter- 


Jean Pellerin, 
inutile, ed. de La Nouvelle Fran- 
Jean Pelierin fren parte din 
„Scoala ianiezistă“ pe care au ilus- 
iral-o Derème, Saimon, 


mele vesele și grajla 
a lui Pellerin sin! 
calrenele urmăloare : 


neinirecule în 


Quand mon fil se cassera sous 
Les ongles de la Parque, 
gend ma bouche aura les deux 
sou 
Pour la dernière barque, 
s? Dans le jardin 
ai descendre ? 
? Ch 


Douce chair ou bi 


Jean Cocteau, 


ritäji şi de Imagini, cuprinde un 
farmec misierios. 
munca tiparului: 


Un artilleur choie e! lace 
Dans a 


lar 
Des projectiles triés, 
Que la guerre vous envie, 
Car ce que vous envoyez, 
Tombe pius loin que la vie. 


318 VIAŢA ROMINBASCĂ 
ii EECH 


FILOZOFIE 


4. Segond, L'imagination: E- 
tude critique, Bibi. de Philos: sci- 
enl.) Flammarion, Paris. 

In prima parie a lucrării, utarul 
studiază realitatea imaginațieipure, 
uniiatea vieții imaginative şi ima» 
ginalia schemalică. 

„Realilalea imaginație! pure este 
necesară posibilității însăşi a ex- 
perienjii”. Analogia intullivă şi 
primordială care crează direct si 
ordonează reflexiv universul ima- 
ginilor, organizează armonios şti» 
inja şi filozofia, prin simbolismul 
coacrei al artei, al misiicei şi al 
vieții lăuatrice. 

În partea a doua d. Segond siu- 
diază sponianeilaiga organizatoare 
$i percepția pură, raporturile ima- 

inației pure cu gindireo şliinți- 
ică, viaja estetică, imaginația mo- 
rală şi menislitalea subiectivă. 
„Părerile autorului se deosebesc 
in mulle puncte de idelle în gene- 
ral admise, 

Legea naturală este „teducţia 
virtuală a diversității calitative la 
sie Ge Steg „ Curentul 
estelic al vieții noastre nu procede 
din jocul fărimijai al simjurilor, 
ci din jocul -universal al analo. 
gillor"... 

Cartea d-lul J. Segond cuprinde 
o înlreagă filozofie, care leagă 
între ele, psihologia, logica, este» 
lica, morala şi metafizica. 

Alcuin Miliait, Les O tions 
cardinales. de l'esprit humaim.=— 
Noble Pantagruel, Etude de phy- 
siopsychologie. Ed. Gaston Douin, 

aris, i 


Un siudiu complect asupra filo- 
zoliei lui Rabelais. Autorul expune, 
alături de comentariile textului, 
isioria fiziologică a spiritului o- 
menesc, despăriindu-l mai intătu 
de mitul în care fusese inchis, 
supunindu-l la incercarea indoelli 
cxperimeniale, liberindu-l în sfir- 
şit, subt călăuzirea conștiinței. Este 
istoria spiritului omenesc conside- 
ral în investigațiile care stabilesc 
relațiunea inire idel. Autorul dis- 
cută apoi teoriile cilorva filozofi, 
declarindu-se peniru dogma spiri- 
lualismului pelech care esie rela- 
Hvitalea infinită. Ca „Încheere, ai 
se un comeniar oi capitolului 


„Cy Enirez", în care dezvoltă rl» 
tualul Thelemijilor,=fondul comua 
al tuturor cultarilor. 


CHESTIUNI SOCIALE 


Albert Attalion, Les fonde- 
ments du socialisme, Etude criti- 
ue, Bibl; -générale d'Economie 
olitique, ed. M. Rivière, Paris. 
Autorul, profesor la Facullatea 
de drepi din Lille, pune docirina 
socialismului în faja răsturnărilor 
sociale produse de războlu. Dog- 
matismui marxis! și leoriile colec- 
livismului german | se par astăzi 
zdruncinate și „banalizale”. 
Vom rezuma pi esențiale 
din lucrarea prof. Alberi Alialion. 
În prima parte găsim expunerea 
şi critica leoriei socialiste ü ex- 
Plogtärtt muncitorului, mai ales în 
procesul de schimb. Autorul in- 
cearcă să demonstreze legilimila- 
lea in sine a veniturilor ca ila- 
liste: a rentei fonciare, a dobinzil 
şi a profitului, Mai mult încă, sta- 
bileşie necesitatea menjinerii ve- 
nilurilor capilalisie şi su t regimul 
socialist, 

În partea a doua se examinează 
legilimitalea spropriajiunii privaie 
a venilurilor capitaliste. A. Afta- 
lion consirueşie o leorie socialistă 
cohereniă în ea însăşi şi conclliabilă 
cu docirina modernă a disiribu. 

pe care o numeşie „leoria 
surplusului social sau a spolia- 
Daat) prin exclusiune“, In această 
perle se găsesc apropieri cu 
unele teorii expuse altădată de 
germanul Eugen Dihring şi dez- 
voliate apot de Fran: Oppenhei- 
mer. 

Pariea a treia cuprinde cileve 
considerațiuni asupra acestei noi 
teorii. Autorul caulă să determine 
valoarea şi efectul exaci al teoriei 
sale, examinind problema produc- 
liei in regimul socialtal şi stabilind 
care ar Îi repercusiunea nonii 
docirine asupra problemei Justiției 
sociale. Pe terenul acesta, profe- 
sorul Àftalion se inspiră dela ex- 
parienta bolșevică. Concluziile sint 

mpolriva socialismului: autorul 
esie peniru o evolujie „relormistă“ 
in formele acluale. „Politica re- 
formisiă, spune ei, permie a 
combina foloäsele socialismului 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRAINATATE 319 


“și ale proprielăți! privale, permite, 
prin lei Seen? şi inteligenti 
condus al inleresului pe de 
a obține peniru ne-posedan|! mai 
mult deci! ar primi 
mal real 


misi ponle să asigure cel mai bun 
trei maselor ponei prezente 
şi viitoare ṣi, prin urmare, poale 
să adacă domnia justiției, dacă nu 


Dr, Pasmanik, La révolution 
russe ef les jul/s, Ed. de la Presse 
lranco-russe, Paris. 

D-eul Pasmanik dovedeşie, cu a- 
Jalarul istoriei, că bolşevismul este 
un fenomen profund rus, care nu 
era posibil decil în Rusia, și că 
ultimele revoluții caşi lovitura de 
sia! bolşevică au fosi provocale 
de războlu. Din cauza războiului, 

"revolta trupelor s'a lransiormal în 
“Tevoluiie ; furtuna rusă n'a fosi 

a inceput deci! o revoltă soldă- 
jească. 

Participarea evrellor în această 
primă mişcare a los! aşa de nein- 
semnală, inci! în guvernul provizo- 
rin nu se aila nici un Evreu. „Nu 
Kohalul semitic, spune aulorul, a 
provocat războlui, ci Europa cres- 
tină — catolică, protestantă, orlodoxă 
şi presbileriană, — şi cel cere a 
provocat războlul lrebue să fie 
răspunzător peniru toale urmările 
Int, între care se numără şi revo- 
lujia şi bolşevismul”. 

Din documeniele pe care ie ci» 
lează drai Pasmanik reesă că 
participarea Evreilor in guverna- 
rea bolşevică. a fosi exirem de 
exagerală. In Consiliul lucrătorilor 
sint abia {i la sulă Evrei şi mai 

Putin încă în guvernul Comisarilor 
poporului. 

Autorul, care este un adversar 
al bolşevrismului, sfirşește indem- 
nind pe creștini şi pe evrel să se 
unească pentru înlăturarea lui. 


POLITICĂ 


Grat Keyserling, Politik, 
Wirtschaft, Wolshelt, O, Reichl, 
Darmstadt. 

Aulorul vorbeşie despre aderă: 
tola misiune a Cermaniei, care nu 


este să plingă pe ruinile trecutului. 

Viitorul e al economiei, menită 
să ia locul politicei. Dar peniruca 
aces! viitor să nu ducă spre bar- 
barie, irebue ca indusiriașii, viitorii 
mari seit ai lumii, să înțeleagă nė- 
cesitățile adinci! ale dezvoltării auf. 
letului individual și ale civilizației, 
În modul acesta s'ar realiza sin» 
teza idealismului ai a idellor mo- 
derne indrăznele. 


ECONOMIE 


Luigi Cossa, Principes d'eca- 
nomie politique, irad. fr par Allred 
Bonnel., ed. Giard, Paris. 

Cartea prol. Cosso, deși cu un 
lilla modes!, nu se adresează in- 
cepălorilor și n'are nimic elemen- 
lar. In iormule concise, autorul 
expune lonie conceplele ai loale 
docirinele economiei polilice. El 
urmează pe clasicii şliinjei, imbo- 
gățind toluşi leoriile lor cu obser- 
vațiunile pe care studiile celorlalte 
școli i le-au pus la indămină, 

Economistul italian nu se măr- 
gineşie la simpla sinteză doclri- 
nală, ci se referă necoalenii la 
realități ; dovadă sint capliolele a- 
supra produciiei, băncilor, coope- 
ralivelor. 

In lucrarea d-lui Cossa găsim 
rezumalul ieorelic al siructurii e- 
conemice a societăţii conlimpo- 
rane, 

Mentor Bouniatian, Les 
Crises ćconomiques, trad: du russe 
par ). Bernard, éd. Qiard, Paris. 

După M. Bounialian crizele pot 

Îi considerate ca produsul orga- 
nic al siruclurii economice mo- 
derne. Ele sint fazele particulare 
ale ciclurilor economice delermi- 
nale de dezrollarea capilalizării 
private și a supracapilalizării sọ- 
ciale. Peniru a arăta cum se nasc 
şi se dezvoltă crizele, aulorul er- 
Pune mecanismul formării şi al 
mişcării prețurilor, folosindu-se de 
teoriile școalei ausiriace şi de le- 
gile psiho-liziologiei, 


GEOGRAFIE 


F. Maurette, Les grands Mar- 
chés de malitres premières, ed. 
A. Colin, Paris. 

Materiile prime despre care vor- 


320 VIAŢĂ ROMÎNEASCA 
PR A E 


beșie aulorul sini: cărbunele, griul, 
lina, bumbacul, mătase, cauciucul, 
ferul şi petrolul. Aceste mărluri 
sin! regulatoarele 
pieții. F. Maurelte nu studiază con- 
dițiile de productie, ei numai con. 
dijiile geografice ale schimburilor, 
localizate in citeva nuncie esen- 
liale, care se deosebesc după cum 
sint peniru expori, distribuire şi 
absorbjlune. 

Interesanie sin! observațiile e- 
supra schimbărilor mai importaale 
produse de războiu şi de frămine 
lările care i-au urmat. 


ŞTIINŢĂ 


G. Juvet, /niroduction au cal» 
cul tensorie] e! au calcul diffe- 
rentiel absolu, Librairie Blanchard, 
Paris. 

In 1900, doi geomelri italieni 
Ricei și Livi-Civiti, au publicat un 


tarea nollor lut concepliun! asupra 
fizicel. Acest memoriu fiind desti- 
na! malematicienilor de protesie, 
nu putea fi studiat cu ușurință de 
fizicieni care lrebue toluși să mi- 
nulască calculul diterențial abso- 
lut pentru a urmări lucrările a- 
supra relalivităţii. Era nevoe deci 
de o lucrare de lranziție. Cartea 
d-lui Juvet are acesi scop. Cel 
dinlălu capitoli el ei esie consa- 
crot leoriei vectorilor, exlinsă la 
maliipiicităţi cu n dimensiuni; trans- 
formările liniare ale vectorilor dau 
autorului putinţa să introducă in 
aces! caz simpiu nojiunile de va- 
riabile, covarianie și coniravari- 
ante, 

in cele irei capilole urmăloare, 
d. Jouve! introduce noțiunea de 


tensor, legătura tensorilor cu for- 
mele lineare st quadratice, precum 
şi analiza cîmpurilor de lensori 
sau analiza lensorială. In cele din 
urmă lrei epitete urmează studiul 
multiplicităților lui Rieman. Un ca- 
pilol special este consacrat nojiu- 
nii de paralelism definită de Lev. 
Civila, al cărui concepl s'a dove- 
di! atit de folositor. 

V. Frida-Ruggeri, Sv 
l'origine dell'Uomo, Nuove teorie 
e documenti, ed. Nicola Zanichelli, 
jan ipri phil IH 

Pecialiștii privesc um-ul Ho- 
minidelor ca derivind fie dintr'a 
specie inferioară, fie dintr'un tip 
intermediar, fie dinir'o formă su- 

rioarä de antropoid. Autorul de- 
şte diferite tipari de oameal 
fosili şi expune apci rolul impor. 
tani pe care crede că La jucat ri. 
munților Himalaia în evo- 

lujia Prohominidelor către Homi- 
nide. ea de clima! sufe- 
rilă în urma unei migrațiuni către 


Vedda, Asiratoizi, Melanesieni, 
Dravidieni) ; a doua ramură ecua- 
torială sau A, ufer Pygmaeus (Ne- 
gri, Pigmei, Bo 
ramură boreală 
H. occidentalis 
Nordici, Indo-irenieni), insiirşi! o 
a doua ramură boreală de xanlo- 
dermi sau HI orientalis (Laponi, 
moși, Mongoli, Indonesleni, 
en 


COMPILATOR 


a 


BANCA 


OCT 


ROMANIA S. A. 
București, — str. Paris No. 42bis 
Capital social Lei 10.000.000 

Adresa telegr. „Molino“ 
Telefon 25 |! 31, 49 94 


~ 


Face oriceoperajiuni de ban- 
că și comerj. Desfacerea pro- 
duselor morilor din țară, Depo- 
zile permanente de arlicole le. 

ce şi maleriale peniru in- 
dustria morărilului, curele de 
piele, balata și păr de cămilă, 
site de mătase, chingi, cupe, 


garnituri. 


Pietre de moară ori- 
ginal franceze 


— 


“BANCA MOLDOVA“ 


SOCIETATE ANONIMA w 
Capita! şi Rezerve Let 30.000.000 


CENTRALA: IAȘI 


Sucursale: Galaţi, Chișinău, Bălți, 


Cetatea Albă (Ackerman) Orhei, 
Leova și Reni 


——— 


Face orice operațiuni de bancă. Primeşte 


bani e fructificare contra Scrisori de depu- 
neri și libret de economii, primind vărsărninte 


EN 
=== 


| 


CHAMPAGNE 


EEN k K 


„LaVictoire $ 
Demi. Ser Se 
A 


` wë 
LI 
= eg" 
3 
E $ É 
/ PT 
S L 
i 


SC, 


UO 


“BANCA 
| Marmorosch, Blank & Co. 


SOCIETATE ANONIMA 


“CAPITAL SOCIAL : Lei 125.000.000 
DEPLIN VARSAT 


ETTET 


mm `" 


` 


Ee 


Gustati-o ş e “a =, REZERVE : Lei 164.600.000 
după ce vă ND CHAM EZ 
reti Con zi E 
mai superioara marca LA VICTOIRE 


DEMI-SEC 4 


BUCURESTISTR.D FELIX S? 


CERETI-O PRETUTINDENI SEDIUL RIN BUCUEŞTI 
SEET, AI ver) 


— nm a N ET 


Am ëmmer 
mg pt ` mg i 


SUCURSALE ŞI AGENŢII: 


în străinătate: PARIS, Place Vendôme, 20, ® 
Se CONSTANTINOPOL, Galata, Agopian Han 
| Ve 9 e « Agenţie în Stambul, 
| NEW-YORK, Broadway 31—33. 
| în țară: BUCUREȘTI, Calea Victoriei 42, Calea Gri- f 


| 
| 
| viței, Piața St. Anton şi Calea Moşilor (Gura O- | 
borului). 

| 


gemeng 


| 

| ARAD, BRAILA, BRAŞOV, CERNAUȚI, CLUJ, NH. 
! CONSTANȚA, GALAȚI, ISMAIL, ORADEA- | 

| MARE, TIROUL-MURŞEULUL 


| Operațiani de Bancă: 
| Conturi curente, Împrumuturi, Lombarde, 
1 Sconturi, Schimb, Scrisori de Credit, Cecuri, | 


| Avansuri comercianților și industriașitor, E- 
| misiuni, Safe. "PA 


éi, 
DEPOS T DE POSTAVURI | e = 
~~ ATELIERE DE CONFECȚIUNI 


a Le er mm gës 


Societate Anonimă Română 
Capital Sacial 25.090.009 Cei compiect vărsat 
dediti Dis: ema Ceea ehm 


PE Gm 
EXPLOATĂRI PROPRI: 


Mine de Mică — Voineasa Jud. Vâicea 

Mine de Aur —Ruda 12 Apostoli, Brad Transilvania 

MiNe de cărbuni — Tebea Traasilvania 

Cariere de piatră de construcție granit și gips — 
Aibești, Câmputuag 


~ SOCIETATI AFILATE: 
Uzinele Electra Mecanică, Soc. Anonimă 

| Capital 3.000.809 
Sediul Calea Victoriei No. 77 Bucureşti 
Fabriea din drumul ta Tei 29 
Secţii ei:ctro-mecanieă 

H pentru fabricarea de pile electrice 

| 

EI 


gou! ŞI Hutt: pur 
CA) BIV 


(ut de Uu şi Domeniile dia jul 


Societate Anonimă 


— m. 


Directiunea Generală 
ucurești 
Str. Povernei Nn. 2 


Telelon 9/39 


a 


FABRICATE 
Fier brut Bulonne și nituri 

Fonta de fier și oțel Piuguriși mașini agricole 
Table, șine și traverse f Unelte de sapat 

Fier în bare și fasonat | Amoniac sulfuric 

Tabla Lemne de foc şi con- 
Piese de fier forjat Sstrueţie 
Material de cale ferată Mangal 

Armament și munițiuni A Var alb 


Mine, Oțelării şi domenii la Reșița, Anina, 
Oravița, Bocşa, Nadrag, etc. 
Peniru comenzi şı informațiuni a se adresa la: 


bet een wie 

recțiunea Comerc 

Str. lonovici, No. sau A here re te AA 
ege Hem București, Str. Mar- 
coni, No. 3. 


BANCA MINELOR. 


SOCIETATE ANONIMA 
CAPITAL LEI 60.000.000 
București, Str, Scaune No.7 (Piaţa Rosetti). Tetet, 39180 


Banca NAȚIONALĂ 
A ROMANI IEI 


SE A a Sotia 1 Ee sat 12.000.000 Lei -| 


ADRESA E DRA AA T 
„BANCANA "D 
PN 


Face tot felul de operațiuni de Bancă, împru- 
mută pe gajuri, cesiuni, etc. 


Se ocupă În special cu: 
Exploatări și explorări miniere, participări la 
întreprinderi miniere, construcţii de ateliere, 
fabrici și instalațiuni miniere 


Cumpără și vinde produse miniere, IS 


Primeşte depuneri spre fructificare, 


AGENŢII: 


Arad N N Oradia Mare 
Bacău Va Piatra-N, 
Bârlad ia Pitești 
Bazargic ... Ploești 
Botoşani „+... Râmnicu-Sărat 
Brăila pasa Râmnicu-Vâlcea 
Braşov kr - Roman 

Buzău +, ||| Satu Mare 


Banca de Scont a Romîniei 


: SOCIETATE ANONIMA 
Călărași *: să tă k Sibin Capital Lei 80.009.000. — Rezerve Lei 25.000.090 
Câmpulung: y "a Sigişoara 


| 
Sediul Central: BUCUREȘTI, Strada Lipscani 5 

aracal e l 
C S ! S Marmației Sucursale: Diana, Galaţi, Focşani, R.-Vălcea, Sibiu, 
Simlăul Silvaniei 
Slatina 
Fargovigte ; Execută toate operațiunile de Bancă, cumpără 
Târgu-] 
Târgul Gan 
Tecuci 
Temişoara 
Tulcea | 


T*-Măgurele, Tulcea 


și vinde efecte publice şi acțiuui, face avan- 
suri asupra valorilor dé bursă, emite 
scrisori de credit și de garanţie 
pentru Străinătate 


— 


Turnu-Măgurele PRIMEȘT- DEPUNERI SPRE FRUCTIFICARR 
Turnu: Severin 


Secţiune specială pentru mărfuri 


În n mi EE —— | 


Banca Agricolă 


SOCIETATE ANONIMĂ 
Capital și Rezerve Lei 148.832.653,43 = 


Sediul central: BUCUREŞTI, str. Lipscani No, 1 
Preşedinte Ta. Gh, Rosetti, 


Direclor general Gr. E. Golesca. 


Sucursale, Agenţii și Reprezentanțe: 

Brăila, Botoșani, Buzău, Bazargic, Craiova, Caiatat, 

Constanţa, Galaţi, Giurgiu, Călărași, Tecuci, 
Cernăuţi, T.-Măgurele, Tulcea, 


Face toate operațiunile de bancă în general. 


Execută ordine de bursă, plăți et Incasări, emite 
cecuri şi scrisori de credit asupra 
tuturor țărilor. 


Avansuri pe fonduri publice și acținni 
Avansuri pe recolte, cereale și mărturi în gaj 


Deschide conturi curente și rcontează 
etecte de comerț 


Se Insărcinează cu vinzatea de cere “le în comision 
primeşte depozite spre fructiticare. 


Se fac imprumuturi ipotecare piătibile prin 
anvități în termen lung 

in realizarea lor obligaţiuni ipotecare 
5 la sută 


admise drept garanție şi scutite de impozit și 
timbru ca pi efectele de stat. 


Emite 


gen WE 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ 
PENTRU 
INDUSTRIA OXIGENULUI 


Acetilanei şi altor gaze 
BUCUREŞTI 
Str. Măgurele No. 95 bis. 


Adresa Telegralică „OXRC* 
a Adminisiralor Delegai: GEO DAURAT 


Telefon 14/49. 


Oxigen Sudură + ut'ogenă Aestilena Disolvatd 
Indus. şi Medicinal e n aiser (com ET 
t neraloti de ocetikiaā e 
we Eege pi Accesorii peairu sudură Buggi: Meel presiuae 
aulogesă 
Iastalajiuni de lumina! cu acetilenă peniru paniiere, hoteluri, 
vile şi case 


Luminalui farurilor şi a ori ce fel de locari maritime 
Divize graivit la carari 


BANCA IAŞILOR 


Soclelale Anonimă pe acțiuni 


Capital 20.000.000 Lei 
LASL STR. ŞTEFAN CEL MARE No. 47. 
Sucursale : Chișinău şi Geisen. 


Face orice operațiuni de bancă 
în general: Cumpă 
ee de efecte publice, avansuri pe depozite de decia pal 
re z Gecgee: financiare; conturi 

SE pentru orice țară; 


NATIONALA“ 


; 
SOCIETATE GENERALA DE AMOURARD 
PO=DATA LA gei 

CAPITAL DE ACTIUNI 


FONDURI DE REZERVĂ 


social ; 
Strada Paris No. 12 (Palaiul Secletăţii) 


E E 


AGENŢII ÎN TOATĂ ȚARA 


Banca Romină 
DE 
Comerţ şi de Credit din Praga 


Bootetate Anonim ă 
KT e me ALX, STATUAR LIY 75.000 208 


PRIMA EMISIUNE : LEI 20.000.000 
Adresa telefonică: Cominbanca— Bucureşti Str, Lipscani Ne, 3 
TELEFON 15| 19 
Face toate operațiunile de bancă în (ară şi străinătaia. 


—Primeşie depozite spre fructificare.—inlesneste 
orice operaliuni financiare. 


— 


TROIANO BROTHERS 


Departamente : Mărfuri: Technic 
BUCUREȘTI 
Bitou Str. Matei Milo 1 —— Deposit Calea Griviței 252 ` 
a E Pe pm EI 


Livrează prompt din deposit 
CU PREȚURI REDUSE 
ARTICOLE DE MENAJ 
VASE de EMAIL şi ALUMINIUM, TACIMURI de ALPACA, 
de ALUMINIUM, BRITANIA (Zinnstahi!) 
CUȚITARIE de TOT FELUL (Fabricațiune Solingen) 
CAPSE PATENTE (Kob-i-noot) toate mărimile albe şi negte 
ACE DE CUSUT toate dimensiunile 
BRICEGE, BRICE, APARATE de RAS 
FOARFECI asortiment complect 
COASE de calitate superioară 75 cm, 
(Oesanzi. nachgahâmmeri) 
~ ARTICOLE DE PIELE zeen 


OGEAMANTANE, PORT-VISITE, GENȚI de DAMA 
MAPE de BIROU etc., calități superioare 
ASORTIMEN 1 COMPLEC 
Expediţii şi În provincii 


Banca Populara d 


Societate anonimă. Sediul principal Pitești. 
Agenţie la Găești. 
Capital social: Lei 3.000.000, deplin vărsat 
Fonduri de rezervă: Lei 1.655.000, 


Face toate operațiunile de Bancă 


la parte la întreprinderi comerciale și industriale. 


up e at a E e OR a i TOEFL 


Rem — men 


gome. w= geg 


Dram SINDICATULUI AGRICOL IALOMIȚA | 


București, Calea Victoriei No. 30 


Schenker & Co. Bucuresti! 


Le 


REES | - Transporturi Internaţionale 
Face orice operațiuni de bancă, partici ă, e 
finanţează e, industriale 4 H, CU FILIALE IN : 


și comerciale Arad, Brăila, Brașov, Cernăuţi, Cluj, Constanța, Galaţi, Haini 


Nepolocuți, Oradea-Mare, Orşova, Satmare, Timişoara, 
Reprezentante in toate orașele Romiaiei Gan 
FIRME ALIATE. » 


Schenker A te. Viena, îm : Bozen, Schenker & co. Gudapasi, e: Ze, 
Bregea:, Feidkirch, Oraz, Innsbruck, dapest, Bruck a. d. Leitha. 
erberg, Paris, Salzburg, Tri. Schenker & to. Fiume, in: Bän, 
este, Villach, Viens, Schenher & to. London, in: Amt 
Bchomker & te. Rotterdam, In: Am- werpen, Consiantinopol, Londre. 
SEN mg o EN Li Berii Ken a O pia! i 
er . Barlin, îm: Berlin, regszas, Brün, D, Prag, 
Breslau, Chemnitz, Coeln a. Rh., Dan- Pressburg. 
da, Dresda, Flensburg, Hamburg, Schenher A Co. Teschen Ta i do 
8 lgsberg i Pr. Königs. denbacă, » Gablonz, Haida, Bet, 
dâtie o-s. Leipzig, Lübeck, Ludwigs- chenberg, Steinschönen, LCE 
bolen, Manaheim, Memel, Miielwalde, Vugoslavische Transport A. CR 
a CR 
. P grad, Mar D i, 2is seh, 
Rer ei HE im Wald. Lich- Einizneg Sp on » Centrai D. 
lealelis, Lindau, Markiredwiiz, Mine Q- Y Abt: Schenker & ca, E 
ea. Nutnberg, Passau, Regensburg, Helisinglors, Hanpö, Abo, Kate, 
rw a. Inn, Zwiesel im beyer, New-York t United Sites Forward: 


- Broad No. 55. 
Schenker & Co. Buchs in 2 Buchs, SSES 


 Romsashora, Si. Margarethen. EI 


SE aia DE crea, 


e EEE Paper mp nea 
„JENERALA“ 


SOCIETATE ROMÂNĂ DE ASIGURĂRI GENERA 
= IN BUCUREŞTI 


Director Generali 
Dr. Const, B. Maltereanu 


BANGA CEREALISTILOR 


SOCIETATE ANONIMĂ ———— 


| Capital lei 50.000.000 deplin vărsat 
Sediul Central : București, Strada Lipscani No. 8 
| ~~ Sucursală : Consianţa, Bulevardul Elisabeta 4— 
Agenţia : Brăila, Sir. Impăralu Traian 
| Telefon 18 |37 4 37 | 55 
| 
| 


s wae, P 


| | i , Campârari 
Pace toate o unile de Bancă, în general 1 ! 
| şi vânzări de electe publice. ASE po maloe O eaen | 
¿| precum și orice fel de tranzacțiuni linanciare. vs cumpätāri 
asupra legăturilor sale din țară și străinătate pen 
de mărfuri, sat al, 
Secţiune specială de cereale și măriuri precum și orice a 
| faceri în legătură cu aceste operațiuni. 


j 


senene 


TO E 
HIH Wunn ȘI ID CARL FLEISCHER 


FABRICĂ DE PIELĂRIE 
7 Buomrești, str. Verzişori No. 4 şi Cuza Vodă No. 73 < 


za 


Capital deplin vărsat Lei 15.000.000 
Fonduri de garantii ia finele anuluj 1920 Lei 79.036.254.33 


e Face asigurări în ramurile 
„incendiu“ 


pa Porto 
„Grindină** We 
„Transport“ "Reie 


În condițrunile cele mai avantajoase, 
= Reprezentanțe și agenții în toată țara = 


A 


Industria Romină de Petro! 
LR D. P. 
Societáte Anonima pe Acţiuni 


Capitai social Lei l00.000.000 
Teleion 32 87, 33,23, 
SEDIUL: 


„Strada Romană No. 72, Bucureşti. 


i 
Sec 


Fee EE Eeer, 
Noua Societate a Atelierelor 


„VULCAN“ 


FABRICA DP MAŞINI ŞI DE VAGOANE 
îi Pret inpoi i ARNONIMĂ — 
— BU ȘTI Gara Dealul Spiret 
S de V B 
Bra MOEST Radai Ap. 81 


EXECUTĂ IN CELE MAI BUNE CONDIŢIUNI; 


CAZANE DE ABURI 
Brevet! Babcok Bebe RE EC de apă, E 
TURNĂTORIE DE FONTĂ pi METAL | 
Piese fine de maşini, Fuci de comeretu.— Executare irepropabiă, | 
Preţuri convenabile, 


cu bila, Acupibrt de fricjtune, „Patent Bean“. Co astrucțtaa! 
de fler, Coşuri de labiä, Ferme, 


Bperete de orrëtet apa, Brevet „Breda: 
ar paie de Leen 


| SECȚIUNE SPECIALĂ peniru: Tranamistuni de forță. Casso H ` ` 


LLOVDUL MARTIM ROMAN 


Societate Anonlmă Fomână de Navigațiune 
Capital $c ia! 20.000.000 Lei 
Prima Emisiunea 20.000.000 Lei 


EDIUL BUCUREŞTI Str. WILSON No. 3 
“Direcțiunea Brăila Str. impăratul i raian No. S 
- 3 BEsoculă remorcaje in Dunăre şi afluenji nariyabiii. Posed re- 
et chere cu pescajul cel mal redus, i 


sociala Anonimă ; 
FORESTIERA UNION ; 


BUCUREST! 


"ANCA. CETATEA” S. A. 


Capital social statuar Lei 100.000.000 9 
Capital social deplin vărsat Lei 30.000.000 


SEDIUL CENTRAL BRAȘOV 
Sucursale în f me: Bes R 


Odorheiu, h ariar ay e a arte pa 
nätate: MASE Clewe- 


| Gre 8 în 
| land, Paris, Bertin, Bruxelles, Viena, 
e. pu Praga, Sofia, etc. 


seal je baugi: 2r Soni, Lombor d, 
ma setea Mia lecart, Contcuteni, Schimb, 
egari de KS depuneri spre | 
| ie El ac et depun Conl-eureni, Wësse k 
zët, Partielpajiuni in Industrie äh ` ele. 


E ACT: 


SOCIETATEA ANONIMA 
„Economia din Focsani“ pim) 
Fondată în 1874 


2 Capital Social 10:009.000 Lei 
— Tot feiul de aperațiuni de bancă — 


wë om 


e „REDEVENŢĂA" » 


Soe. anon. pentru exploatarea și comerțul produselor subsolului 
Capital social Lei 25.000.000 deplin vărsat 


Sir. Karagheorghevici, 1—Palalul Băncei de Scont a Rominlei 
TELEFON 2549 
CUMPĂRĂ ŞI VINDE 
Ţiţei şi tot felul de produse petrolifere 
EXPO 


RTE A 
Petrol, Benzină, Motorină și Uleiuri Minerale 
ACHIZIȚIONEAZĂ : 

Terenuri petrolifere, Drepturi de redevenţă și participă 
la expioataţiuni şi întreprinderi miniere 


„FORRAIJUL“ A 


SOC. ANON. PE ACȚIUNI PENTRU SONDAJE PETROL SI MINE 
Capital social lei 15.000.000 deplin varsat. Sediul social; București 
Sir. Karagheorghevici No. 1 Palatul Băncei de Sean) 

13 4: zt a Romăniei. ;: ;: :: 


EXECUTĂ Lucrări de sondaje pentru exploatarea petrolului. 
DISPUNE De forța motrice proprie. 
DEPORIT Permanent de materiale de sondaj. 


Ze 


„PETROL-BLoG&“ 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMÎNĂ ——— 
_ CAPITAL LEI 100.000.000 
ve et Sediul în Bucureşti, Sir. Nic. Golescu 5 at tẹ 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite la 
redacție, nu se înapoiază ; în schimb, acel autori ale căror lü- 
crări urmează să se publice În revistă, vor fi înștiințaţi, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului. 

Redacţia își rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după consideraţii tech- 
nice și editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcțiunea Revistei, 

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimite:co- 
recturile şi prin urmare sint rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv și citeț. 


kg 
Pentru tot ceiace priveşte redacţia: manuscrise, reviste 


ziare, cărţi, etc., a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, laşi, 


Îi aa 


Institutul de arte grafice şi editură „Viaţa Rominească“, pre- 
cum şi revista „Viaţa Rominească* sint reprezentate la Bucureșii 
de d. D, D Patraşcanu, Bulevardul Maria, 57. 


ÎI 


Pentru cetitorii din București 


Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Rominească”, ca: a= 
bonamente, anunciuri, și pentru toate editurile societăţii Viaţa 
Rominească din laşi, cetitorii din Capitală se pot adresa OR 
cursalelor din Bucureşti : 

Viața Rominească S, A.—librăria Alcalay — Calea Vi- 
£toriei 37, 

Viața Rominească S, A.—librăria Alcalay — Str. Lips- 
cani 88, 


Din editura „Viața Rominească'“: 


LUCIA MANTU 


OTILIA CAZIMIR 


LUMINI ȘI UMBRE 


PREȚUL 12 LEI 


PIN ATURI 
PREȚUL 18 LEI | 


G. IBRĂILEANU 


SPIRITUL CRITIC IN CULTURA 


ROMÎNEASCĂ 
PREȚUL 26 LEI 


AL. A. PHILIPPIDE 


AUR STERP 


Versuri 
Prelul 12 Lei 


PREŢUL 2) LEI 


IONEL TEODOREANU | | OCTAV BOTEZ 


Ka Ma Ge | Pe marginea cărților 


Preţul 30 Lei Scriitori romini şi străini 


ge ŞALOM ALECHEM | Preţul 22 lel 


Cartoforii 


Tred., de C. Sätennn 


C. „Hogaș | 


MN MONTI NEAMTULUI 


Prețul 15 Lei | 


Pretul 26 Le 
DEMOSTENE BOTEZ 


Povestea Omului 


PREȚUL 28 LEI 


C. HOGAȘ 


Amintiri dintro Giiàtorie 


PREȚUL 15 LEI 


JEAN BART 
(EUGENIU P _BOTEZ) 


Prințesa Bibița 


Prejul 15 Lei | 


” 


„1923 ANuL xv. luxe No, o 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ za 


p: 
Ș SUMAR, | D i ii 
A L—— 
e pi Sadoveanu . SA omg, 


. Basnoschi e qi i. , Originile democrației romtne. 
AL. A. Philippide »» »  Considerațiuni confortabila (Insinuări). 
Romulus Ciollec. . 4 . . . Baciul Coman: 
Dr. P, Cazacu. .,., . , . . Moldova dintre Prut şi Nistru subt imperiul rus 


(Administrajla.— Justiţia). 
D. i Lag DE lin manual de economie politică. 
F. Aderca 


Sburătorul, 
b Lois "a e AEN Eé , Alexandru Lambrior, 
NEE E ee Am Ciclopul (După Odiseia lul Homer, rapsodia o 


[X-0; u. 106 — 407]. 
Gleb Uspenski . ... . . . Cum fine miale!.. (Trad. din ruseşie de M. Se- 
wosios , 
È eg Paulian- a cara tal De departe... 
of. Dr N. Leon . . Cronica Liege !Parazitele transmisibile dela 
cine la om). 
de ere ci E Conia filologică (Considerațiuni generale) 
A D.Roşca. .. ... . . Scrisoare din F ranja (Pascal şi filozofia con- 
limporand). 
Sa NZ ee i Ke AN Zen Botez.—f. M. Maringreu ` Petronius, Satyricnit, 
a porn D rătinncser ol saimaielòe : Longs Perguail* (Amlre Neauniee, Reone der 


Deux Alu i—sPoezia Lei Paul y asy cz Albe — 
petz (Gina See Ge a e TStwemiet, Remar de Paris —uiţaaţia actuali a Pran- 
sila. ar. eg EE n > sirăinătat (Literaturi. — Teatru. —Filaantie,—îsturie.— Politici —Eao- 
La 
Tabia ge Materte 
DH 
e eben 
= 
D è 
" em e 
H 
? A 
H pr. + 
LAŞI 


` ţia și Administraţia: Strada Alecsandri No, 12 
` 1923 
7 Let Ae E e 


eege 
, "ai. —A bonamentat în țară un an 199 lel.— 
ri a i 250 lej; jataâtate de an sys lel Nima- 


à Arproitucerea pi. x 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 


laşi, Strada Alecsandri No. 10—12, 
ANUL XIV 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 inm- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face in orice lună a anului, trimiţind 
suma prin mandat poştal 

einolrea se face cu o lună înainte de expirare, pentreca 

xpedierea Revistei să nu sufere intrerupere. 


Preţul abonamentula!i pe anul 1923 este: 


IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 300 le! 


Pentru particulari: 


Pound, e wiel - n ie. ae Je e a00 

Pe jumătate an w m e Ela ce e SE 

Un număr... . a e e e. He 
IN STRĂINĂTATE: 

vk. a-i i. i g Nie îi 3 "kel 

Pe jumătate an , eom m e mere tie WE 

UD wear i o N e vu "ei: zé A. ëch, SÉ a 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugați a trimite odată cu abonamentul si 
24 lei anual costul recomandării pentru ţară şi 65 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 şi 1922 se găsesc 
în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de: 
100 lei colecţia pe 1920 
120 n b „ 1921 
160 , a è 1922 


inclusiv spesele de porto. 
Administraţia. 


d IK E H = = H Lar” 
vian 
dh d ` È t D ps; 
a yi Seng Ai: EN sm 
Kéi pat? "Erën 
Li E A kke, ai 


` 
rs ek — e 
Ka 
KY g'i -Y E 
egy Ee ` | 2 
mm st mama - 
Arie Sasu ia E ere) 


i 


h Ser i se ei şuvi- 


E 
e 


Da : 
plu ço , soțul meu; nici A- 
Co nostru de ue eu masivele lor 
pă, d birultori şi sigure ` 
spre cumbata ei şi mngiindu derre, venid cu 
m nimic. Am intrat ; tirim. Imi aduc aminte a 8 


Supt arborii aalt, pe pajiște, la gës lor, luceau buchete 


Ka 


322 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


de soare. Din larg, simţiră în nări un amar şi uşor, aproape 
nesimţit, răsuflet al mării. 

nişoara aștepta, cu ochii vii şi lacomi. 

„Inchide ochii, îi zise zimbind Camelia. Am să-ţi spun o 
rostie. Am fost necredincioasă domnului Omer Gheorghiade. 
e ce rizi? O, nu ride, căci ai vreme şi tu. Viaţa noastră cu 

firma Omer & Aristid Gheorghiade nu-i prea fericită, deşi are 
coloarea belşugului ş'a aurului. ŞI tot aşa de puţin fericită şi 
sarbădă îmi părea ş'acum şapte ani, în anul războlului, în 1910. 
Astăzi serbez o aniversară,— căci e in 2 August. Era în 2 Au- 
gust, astăzi se implinesc şapte ani, şi lăsam în Brăila, între 
registre, firma,—şi plecam singură la Birlad, la mâtnşa mea 
Eleonora. Acuma o cunoşti ; atunci go ştiai, căci Aristid încă 
nu te cucerise şi eu încă nu te imbrățişasem. Mă duceam la 
tanti Eleonora pe citeva zile, Abia mă întorsesem dela băi şi 
eram plictisită. Şi stam fără ginduri şi fără dorinţi, c'o carte 
pe genunchi, intr'un fel de vagon absurd, o rămășiță din tine- 
reta căilor ferate, un fel de salonaş scund, cu canapeluţe de 
jur împrejur. O mulţime de pasageri, strinşi acolo de intimplare, 
stăteau alături şi se cercetau ca de rte, cu ochi neprieti- 
noşi şi nedumeriţi. Din cînd în cind inălțam fruntea şi pri- 
veam pe geamuri mirişti galbene, care fugeau îndârăt rotindu- 
se; Îmi întorceam ochii apoi spre f le nedesluşite din juru-mi 
şi iar cădeam asupra cărţii. Fără indoiala mă plictisea şi car- 
tea. Mi-am căutat săcuşorul de ; am scos oglingloara, 
puful și roșul; şi m'am dedat, în colțul meu, la o operaţie plă- 
cută şi aproape inconștientă. Am simţit ochi sto asupră-mi, 
şi m'am intors cu gravitate spre tereastră. In compartiment e- 
ram singura femeie, şi bărbaţii nu pot înţelege plăcerea putu- 
lui ş'a unei oglinzi minuscule în care-ţi priveşti un ochiu, vir- 
ful nasului ori un colţ de gură. 

Intr'un timp, a trecut conductorul. A anunțat tunelul dela 
Bereşti ş'a ridicat fereastra din dreptul meu. M'am aşezat co- 
mod sam inchis ochii. Am simțit în pleoape o palpitare de 
fluture negru son sunet deosebit în trupul meu g'al vagonuiui. 
Am deschis ochii. Eram singură, în întuneric şi, nu ştiu de 
ce, CO senzaţie copilărească de plăcere. Pluteam întrun huruit 
straniu şi'ntr'o noapte grea. Și deodată tresări un punct roş 
de lumină, Cineva aprinsese un chibrit ein negură luciră o 
clipă obrazuri strimbe de fantome. Căzui iar in singurătate, şi 
rideam de jocul acesta, cind simţii că mă pipăie degete grăbite. 
Inima mi s'a zbătut cu spaimă şam tipat, Am avut impresia 
că Up. însă n'am (pat: căci o gură mi-a astupat buzele fatr'o 
edr oaia lungă, pe cind un braţ îmi găsise şi-mi sprijinea 

Am rămas ameţită şi indignată. Nu era gege să mă zbat, 
nu mai era nevoc să Up. Agresorul se desprinsese uşor de 
mine şi se retrăsese brusc. in vuetul trenului pătrunse flue- 
rul sirident al locomotivei; ieşirăm încet la lumină într'un mi- 


PR , Wee Se) dré 3 
` b A PR beti j $ 
e i JIA PTR adi 


MAREA 323 


ros greu de cărbune şi de E Aveam apăsarea unui cuiu 
dureros în mijlocul bart, Privii nepăsătoare în jurul meu. In- 
tre mine şi Jagul d indrăznise să mă atace prin 
o taină. Voiam să-l descopăr şi să-i adresez o privire de dis- 
preţ. Eram furioasă şi ridicolă, In salonaşul scund călătorii 
stăteau în pozițiile lor de condamnaţi. Unii dormeau cu nişte 
mutre i s) è; alţii işi reluaseră cititul gazetelor. H cerce- 
tam Nu se putea să fie niciunul. Niciunul n'avea in- 
fă de vinovat ; niciunul n'avea înfăţişarea” pe care mi-o 
usem in clipa aceia, prin întuneric, despre el, deşi-l dispr e- 
țulam. Eram aproape bolnavă de tulburare, cind se deschise 
rr dinspre partea mea şi Intră un tînăr cu sclipiri în mișcări, 
privi serjos, Eu abla mi-am putut stăpini risul: avea pe 
buze roşul meu ca o pecete, ca o cruciuliță neregulată. Mizera- 
bilul ! Nici nu mă uitam la el. Avea nişte buze frumoase şi 
pline, sin ochi ace vesele; obraz fin şi brun gun trup mlădios, 
elegant îmbrăcat. Ochii îi erau negri, îar ăcele lor aurii. Vä- 
zindu-mă liniştită şi nepăsătoare, se aşeză la locul lui, întoarse 
ochii spre fereastră şi zimbi miriştilor nestirşite. 
u-| mai uram, nu-l mai dispreţulam. Totuşi mi se părea 
că sufăr în demnitatea mea jignită, 

„Domnule, eşti aşa de amabil să-mi deschizi fereastra ? 

— Fără 'ndoială, doamnă“. f 

ŞI glasul îi era plin și cald, cași gura. Din tot compar- 
timentul numai el era fără pâr pe obraz. Ceilalți aveau mus- 
DU şi chiar bărbi, Le-aşi fi simţit prin întuneric. Veni şi-mi 
cobori fereastra şi-mi surise cu cruciulița trandafirie a L 
H mulţămii şi el se aşeză lingă mine, re şi destul de 
depărtat. Am vorbit despre lucruri indiferente şi despre per- 
a ej CH Dia pa rii le preț li eu, şi el. Era un 

n, putintel copilăros, şi nu cum de-a avut 
atita indrăzneală în întunericul erhale wiren Zeen din ochi îi 
erau însă viclene și neliniştitoare, 

Cind m'am coborit la Birlad, am căzut în braţele tantii 
Eleonora. Trei verişoare cam urîte, cu nume de muze, m'au 
Imbrăţişat şi ele. Apoi toate s'au întors spre duşmanul meu, 
care trecea cu pași leneşi şi cu dE pe braț: 

"ebe fost, domnule Rädut 3 De unde vii, domnule 


Domnul Răduţ venea dela Galaţi. Avea un nume care nu 
Prese, plăcea. si 
„Nu vă cunoaşte omnul Răduţ Ol „ Veri 
“ag Camelias À 2 PEN (LS 
i-a sărutat mina aa făcut galant observaţia că port un 
nume de floare. L-am privit rizind şi el s'a înjurat etc 
fraza-l neinteligentă. Șindată, m'a fixat aşa de bun, aşa de 
Dio, aga de plin de viaţă, încît m'am îmbituzit şi l-am întrebat 


era 


desc 
Încet are o oglindă. 
„Dece ? nu am!“ a replicat el şi La năvălit sîngele in 


"A N d e ` WE" E 


324 VIAŢA ROMINEASCĂ 


obraji. Pindind pe verişoarele mele cu privirile-i viclene, şi-a 
tras batista dela piept şi şi-a trecut-o strins şi furişat peste 
buze. După ce-a v pata pe pinza albă, şi-a tremurat pleoa- 
pele spre mine. Sam Început a ride amindoi. Complicitatea 
noastră avea ceva din ul unui fruct bun şi rar. 

O, draga mea Anişoară, copilul acela care ieşise din in- 
tuneric şi din întimplare era viaţa şi dragostea. Era ca un zeu 
zburdalnic, supus şi îndrăzneţ. Se bucura de mine ca de lu- 
mină, de şi nu eram în viața lui decit un accident. Şi-mi dove- 
di lesne că mă va iubi veşnic. Pasionata lul tinerețe, lucind 
brusc În noaptea mea, avea însă pentru mine ceva misterios şi 
fatal. L-am adorat dintr'o dati cu nebunie şi cu frică. Amcă- 
zui ca'ntr'o prăpastie a fericirii,—puţine zile. Pe urmă am in- 
chis ochii agind, A plecat şa murit!“ 

Lingă povestitoare, Anişoara tresări. Se răsuci eo cu- 
prinse strîns de după umeri, Intrebă cu spaimă şi cu lacrimi: 

„De ce-a murit? cind a murit? 

— La jumătatea a doua a lui August a izbucnit războiul, 
răspunse incet Camelia. Era locotenent de rezervă, In ziua de 
optsprezece August a murit —undeva, In munţi. Unde, nu se 
ştie. N'are mormînt,..* 

i Mingiindu-i fruntea cu palma şi cu dezmierdări în glas, 
Anișoara se alăturase strins de povestitoare. O simțea neno- 
rocită şi înfricoşată de amintire. D sărută o şuviţă de păr. 

„De-atunci ţi-a albit timpla“, 

Camelia suspină, 

„De-atunci, Şi totuşi nu m'am gindit să mor. Cine ştie, 
ş'aceasta a fost poate o fatalitate: ca să nu-l pierd, ca să-l 
ES în mine şi să nu mă părăsească niciodată... Astăzi fără 

doială nu mai era al meu, ar fi zimbit altor ochi, s'ar fi cu- 
fundat iar in întuneni:. Asa, il am în mine şi-l păstrez. Avea 
ochi vicleni şi copilăroi...* 

Tăcu deodată, şi Anişoara o simţi că plinge stins şi cu 
spaimă, Se lăsă asupra ei cu mingteri şi vorbe blinde, lunecă 
de pe scaun lingă ea şi-i cuprinse genunchii, apoi, într'un tirziu, 
amindouă rămaseră făcute şi imbrăţişate. Cadea amurgul a- 


supra grădinii şa mării. Dinspre țărmurile depărtale, de dincolo | 


de ape, venea o adiere nelntreruptă şi lină. $in stinci, supt 
terasă, prindeau să sune valurile, incet-incet largul se umpiu 
de umbră şi de taină. Pleoapa farului dela Tuzla incepu să 
bată rar şi ritmic in ceaţi.—Fraţii Gheorghiade trebuiau să so- 
sească din clipă în clipă, voluminoşi şi scurți, cu ţigările lor 
groase, cu veselia lor bună,—dar nu erau decit nişte străini. 
Pentru femeile îmbrăţişata marea în sunet şi mişcare Îşi des- 
chisese porţile fantastice. Treceau lari piingind peste talazuri 
şi cintau in adinc clopotele cetăților scufundate. 


Mihail Sadoveanu. 


Originile Democraţiei romine 


Eruditul se condamnă Sep la ne: 
știință, peniruca alți! după 3 să știe, 
enan: 


Subt titia Originile democrației romine d. |. C, Filitti, cu- 
noscut pentru studiile d-sale de erudiție istorică, cărora a datorit, 
ca membru corespondent al Academiei 


Pe de altă parte, Filitti crede că în istoria Rominilor nici 
nu st poate face încă sinteză, fiindcă erudiții mai au încă mult 


material de adunat. itä şi di 
ponei pel se că Ze d n frumosul său discurs rostit 


Dar fiindcă polemica noastră este, în definitiv, polemica între 
istoria-docu voiu rezuma citeva considera- 


O fintină cu apă sălcie, dacă nu una arteziană, Sau cu apă rádio- 
activă ` pe cind dela Istoric poate să nu Git. decit Kee 
tură, un tablou cubist, sau chiar numai hirtie maculatură. 
Istoricul sintetic, sociologul, trebue să fie şi artist. Poate 
Filitti mu va admite impreună cu Anatole France, că în istorie nu 
Poţi reuși decit prin imaginaţie; dar va recunoaşte că puţină fan- 


Sch, 


326 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tezie poetică este indispensabilă istoricului, deoarece însuşi Momm- 
sen a proclamat acest adevăr. „MI s'a părut spune celebrul is- 
toric * că nu ar fi o osteneală zădarnică să coprindem cu aju- 
torul fanteziei, care este mama istoriei ca şi a oricărel poezii, să 
coprindem, dacă nu întrun tot, cel puţin într'un surogat al unui 
asemenea tot, cele citeva ştiri Întîmplător păstrate, care sint ca 
niște urme ale devenirii istorice fixate în rezumatele aceste! 
deveniri“, 

PIR va obiecta, că cele „citeva ştiri” ale lui Mommsen 
care, înainte de a fi un mare istoric, era un savant erudit, alcă- 
tuiau un formidabil material. Este exaci—deși nu pentru toate 
capitolele surogatului—dar asta nu schimbă principlul, Ori cât ar 
fi de numeroase documentele, tot fantezia le va lega între ele și 
le va aşeza pe unele În lumina, pe altele în umbra tabloului. Dacă 
eruditul reuşeşte, câteodată, să redea cu preciziune fotografică 
unele aspecte izolaie din trecut, istoricul nu poate să dea decit 
iluzia vieții trecute. Dar iluzia pe care el reuşeşte să o dea, cite- 
odată, este tot atit de evocativă a vieţii însăşi de altădată, ca şi 
iluzia vieţii adevărate pe care ne-o dă cinematograful prin inge- 
nioase potriviri de fotografii izolate. 

Un erudit, com de documente, ar putea desemna 
„chipul lui Arminius“ de care vorbeşte Mommsen ; dar aces! de- 
semn, pe care Mommsen se declară incapabil de a-l face, este 
mult mai puţin o contribuţie istorică, decit unele simple compa- 
rap ale lul Mommsen. Comparaţii din care dacă nu vedem forma 
nasului unui personaj, aflăm însă cum îi era sufletul. Cind Momm- 
sen ne spune că Pompeiu era un caporal şi flautistele syriene 
nişte cocote parisiene, aflăm ceva atit de precis, incit un erudit 
ca Filitti trebue să se Indigneze de îndrăzneala şi superficialitatea 
istoricului. Intr'adevăr, milioane de documente nu pot să ne arăte 
aşa cum vedem noi cu ochii și cu judecata noastră pe caporal 
şi pe cocotele parisiene. Mommsen n'a putut face precisele şi e- 
locventele sale comparații, decit văzind în pergamente mai mult de- 
cit frazele pe care le vede eruditul. Din fraze, ori cit de multe 
ar H fost nu putea să scoată dech o descriere tot prin fraze a 
unui număr, mai mic sau mai mare, de nuanțe sufleteşti a tipu- 
lui antic pe care voia să ni-l prezinte. Dar cînd H compară cu o 
fiinţă vie de s.bt ochii noştri, al cărei suflet îl cunoaştem, în- 
seamnă că el a descifrat în totalitatea lul sufletul acelui personaj 
sau tip antic, celace pentru unil nu-i vizibil în mil de documente, 
lar pentru un Mommsen apare, citeodată, printre rîndurile unuia 


singur, 

Evident, documentul este elementul indispensabil, dar cu condiţie 
să fie considerat ca un simplu instrument, sau ca materia primă 
din care imaginaţia alcătueşie istoria, Altfel Cuvier în loc de-a 
reface o lume cu un os, ar fi refuzat să reconstitulască chiar a- 


” Isir: Rom. Ed. 1885 v. V. p. ô. 


ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 327 


nimalul pentru care ar fi avut toate oasele afară de unul singur. 
se înțeleg mai bine din ochi decit din 


vorbă, d mal bine vorbind decit prin scris, este ciudată pretenţia 

to A documente, că din moment ce hirtia d Aen e 
şi acte „ şi chiar de un individ a cărui personalitate nu 
se cunoaşte, apoi frazele acestea au imbrăcat gindul autoru- 
lut cu une oratorică. u cum spune mai bine d. lorga 
in studiul Despre utilitațea generală a istoriei: „Atitea cauze fac 


2. Pn a luat cartea mea drept altceva decit c 
Am impresia că f sa părut că Le voit e Bei ge 
renașterii şi a europeni noastr 
comparativ în cele două principate. Sociologie wa D 
decit acolo unde a fost silit, adică în capitolul cu un titlu doctri- 
nar sociologic, Dar şi atunci, îmi aruncă din treacăt o floare, ba 
pri viei „oleg, CA aam cochetâria şi ironia omului 
e ra tarate 8 uşurele, care totuşi pot H tolerate sau 
e de altă parte, închinător al documentului faint 
3 privit lucrarea mea şi ca o colecţie de documente ip epo: 
ent, a inventariat-o, şi pe care, din punctul său de vedere a 
găsit-o atit de Den ek încît... a înlocuit-o, 
Intr'adevăr, studiul lui Filitti cuprinde toate documentele, 


Noe, lar nu titlul meu, coră a mea cu încăpere limitată şi 


specială, : 
in GE ar Spune Scapin: Ce dracu a căutat el în această 


cum cu acelaşi metodă invers aplica j ` 
duce ia a Aeriană S tă, toate subiectele s'ar re- 
iindcă, cum $'a spus, modernt 
nici e pans = al Ke geg Ke at Saua 
scriam pre originile decretelor-le 
A H găsit incomplect de n'aşi H amintit că E tie 
al nostru, cunoştea Prințul lui Machiavel, Mărturisesc că 


328 VIAŢA ROMINEASCĂ 


maşi fi complicat lucrarea cu acest interesant amănunt (scos de 
curind în evidenţă de d, Grigoraş), fiindcă deşi guvernele Romi- 
niei constituţiei belgiene au fost machiavelice, iar Mavrocordat a 
fost un guvernant romin, nu văd legătura cu presupusul meu 
subiect. 

3. FD se revoltă impotriva vechii păreri indeobşte ad- 
misă şi astăzi, că Moldova era mai civilizată decit Valahia ; şi, 
deşi în toate cele trei părţi ale studiului său pare că nu face decit 
să înşire documente, totuși atit de mult îi zbirnie stilul de indig- 
nare stăpinită, incit din acest subiect a făcut aproape o chestiune 
personală. Ba chiar, în locul unde tratează mal mult această pro- 
blemă (partea 1 p. 190) găseşte bine să nu spună că eu am in- 
vocat un document conțimporan. Combate părerea ca şi cum nu 
mi-aşi fi întemeiat-o pe nimic. Pm nu poate să nu ştie că, in- 
cepind cu d'Hauterive şi pănă la mine, sint multe documente în 
această privinţă. 

4, Filitti mi-a citit cartea numai parţial ; sau, mai bine zis, 
pasiunea cu care pe mine m'a impresionat, pe el l-a orbit. 

De pildă: „...Pretinsul tratat al lui Bogdan-Vodă cu Turcii, 
în existența căruia Barnoschi este poate singurul istoric care mai 
crede...” (partea Up 24), Ori, eu am scris despre acest tra- 
tat: „Tratate formale cum voeşte istoria clasică, sau anu- 
mite raporturi de fapt cum cred istoricii moderni care contestă 
existenţa acelor tratate“, PU a citit în capul paginei 81, sub- 
titlul acesta : „Spre tratatul lui Bogdan-Vodă“, iar la pagina 92 
încheerea capitolului cu această frază: „Evident, între tratatul lui 
Bogdan-Vodă la care visau cărvunarii şi.“ Dacă însă citea, sau 
citea fără ură şi fără părtinire şi paginile intermediare, dădea şi 
peste fraza cealaltă, din care, cit şi spiritul întregului capitoi, 
vedea că expresiunea „tratatul lul Bogdan-Vodă“ este luată în 
sens figurat. 

Altă dovadă: Filitti imi atribue ideta că Regulamentul Orga- 
nic ar fi nesocotit principiile cărvunare, că această nesocotire e 
datorită Rusiei şi pare a se îndoi că cunoşteam Instrucţiile dela 
Varşovia (partea II p. 21). Cred că Filitti a cetit prea repede pa- 
gina mea 312 pe care o invoacă, sau patima pe care i-am pre- 
supus-0 i-a întunecat iarăşi înţelesul cuvintelor mele, Instrucţiile 
ruseşti de care este vorba, le-am cifat, chiar în acea pagină 312. 
Apoi, nu numai că nam spus că Regulamentul Organic a neso- 
cotit principiile cărvunare, dar am spus că „se resimte de con- 
cepţiile cărvunare“ (p. 314). ŞI nu numal că n'am spus că Rusia 
a fost vinovată de această nesocotire, dar scriu lămurit în aceiaşi 
pag. 312 că, „Rusia, pare, a fl avut interes să fe mai liberală 
decit la ea acasă“, lar mai departe, că ceiace este retrograd în 
noua constituţie, „se datorește tocmai renașterii autorităţii oa- 
menilor vechiului regim“ (p. 314). o 

Prin urmare, concluzia că Regulamentul Organic este un com- 
promis intre instrucţiile dela Varşovia, protipendadă şi cărvuna- 


ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 329. 


rism, conclazie la care FI ajunge combătindu-mă, putea, dacă ` 
cetea cu atenție, să ajungă aprobindu-mă, fiindcă spun exact a=. 
celaşi lucru, , 

vr Filitii, ințelegind ce-a ințeles prin Originile democraţie! 
romine, ar voi ca cetitorii studiilor noastre puse subt acelaşi titia, 
să conchidă că el a scris adevăratele Origini ale democrației ro- 
mine, iar cartea mea nu este decit un sos, poate gustos, dar 
periculos—un sos de ciuperci, 

Această intențiune se eviden nu numai prin alegerea 
titlului, dar mai ales aceia că se îndepărtează prea mult de 
cartea pe care vrea so critice, Expunerea sa atit de largă pentru 
epoca 1848 încoace, are prea puţină legătură cu lucrarea 
mea, dar este cu totul vită subi i său, cuprins între „scri- 
soarta vestitului n Calfoglu* și constituţia belgiană. - 

Sper să dovedesc, că Filitti n'a scris Originile democrației 
romine, ci Pașoptismul francez în Rominia : studiu căruia | s'ar 
potrivi ca subtitlu: Cronologia ideologilor generoşi munteni, de 
cate s'a putut prinde paşoptismul francez, ca să fle posibilă cons- 
tituția belgiană. 


Constituţia Moldovei dela 1822 nu este, crede Filitti, dech 
„un proect ca atitea alte proecte de reforme şi muntene şi mol- 


Cunoaşte PD un alt proect, care să fi avut un inceput 
de se age cum a avut al cărvunarilor ? Ba un început atit de 
tr » incit chiar la patruzecişiopt se mai ridicau încă proteste 
= red principiilor lui, cum însuşi Filitti recunoaşte (partea 


Cunoaşte Pm un alt proect relativ la care să se poată 


Desigur, pentru cercetătorul literaturii romineşti şi al en- 
tuziasmului patriotic din acea epocă, proectul acesta poate fi chiar 
ter Zeg IS mai ea éi redactate şi pline de un avint 

mai mare, cum ar fi a țurdz 

gali ma cele ale lui Roznovanu, S a 
Constituţia cărvunarilor poate H proect ca oricare altul in 

rea lui Filitti; dar politiceşte vorbind este Singura manites- 
tare a Raminilor ca grup social, ca naţiune, ȘI obiectul cercată- 


330 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rilor mele— spre deosebire de al lui Filitti— fiind societatea, nu in- 
divizii, a trebuit să neglijez „idei și dorinți“ (expresiunea este a 


dresa (partea Ip. 179), att de mult a lipsit la redactarea lor 

posibilităților. Se cereau doar şi despăgubiri de 
la- Turci! Apoi de asemenea proecte vola Filitti să mă ocup într'o 
lucrare. În care urmăream evoluţia maturității politice? Eu aveam 
un fir condactor prin dedalul efervescenței culturalo-naţionaliste 
din acea epocă: volam să văd cum Sa ajuns la minunea ca Poarta 
să discute un plan de reforme cu reprezentanţii unor paşalicuri 
şi la cealaltă minune şi mai mare, la numirea unui Domn, şeful 
celui mai tare şi mai inaintat partid din aceste două paşalicuri ; 
apoi, să urmăresc roadele însăminţării cărvunare. 

Pe cind proectul cărvunarilor rezuma toată Moldova (să-și 
amintească Filitti păţania şi capitularea protipendadei la Silistra), 
acele muntene intraseră atit de puţin în domeniul posibilităţilor, 
reprezentau atit de puțin ţara, incit atunci cînd se juca viitorul 
neamului, cînd după două veacuri ep eg vasale au fost pri- 
mite de suzeran să-şi apere şi să-și discute soarta, delegația 
munteană a surprins pe Sultan cu răspunsul că ea nu are cereri 
de reforme. Acest lucru înseamnă că politica în Muntenia era încă 
ìn faza copilăriei, adică nu era deloc la înălțimea ideologiei unora 
dintre boeri. Aceştia ştiau să manifeste zgomotos „idei şi dorințe“, 
dar n'au știut să se pună de acord asupra unui minimum de pre- 
zentat Porţel; şi poate nici nu-şi dădeau seamă de importanța 
acelei audienţe indelung pregătită şi solicitată de Moldoveni. 

Boerimea valahă a făcut o singură incercare de-a obține 
imbunătăţiri dela Poartă, în Martie 1821, după care parcă s'ar 
fi supărat—ca vacaru” pe sat, cum zice proverbul— şi fiecare 
cărturar, în colțul lui, redacta „dorinți“ dintre care unele se a- 
dresau Rusiei, întocmai cum făceau şi Moldoveni dela 
Cernăuţi. Ar fi voit Filitti să prezint ca acțiune politică a Mol- 
dovenilor frazeologia lui Mihai Sturdza şi p rile lui către Nes- 
selrode ? i 

Am avut dreptate dar, să spun că inimoasa lor francofilie, 
nu l-a ridicat pe boerii valahi pănă la acțiuni sociale, fiindcă nu 
redactarea de „idei şi dorinți“ putea fi o acţiune roială, ci or- 
ganizarea unul partid înaintat şi puternic, care să manifeste idei şi 
Daa mal puţin generoase, însă acceptabile pentru suzeran. 

rebue să insist asupra chestiunii că boetii valahi s'au 
prezentat Porţei fără cereri de reforme, fiindcă este oarecare 


ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 331 


de eg DAN GAY me s E 

rimi dele ai amindoror principa spre a-şi exprima 
Pințele, pe) cum recu e chiar Filitti (partea Ip. 176). Deci, 
fără temeiu se Indignează, alte locuri, împotriva lui Xenopol 
şi a mea, care am relevat că Muntenii au profitat de pe urma 


politice moldoveneşti. 

Dacă Munteni! ar fi avut simţ politic, nu se supărau pentru 
lipsa de succesa cererii lor din Martie. Şi mai întăiu, nu cereau 
despăgubiri şi o armată de 12000 de oameni, fiindcă era natural 
ca Paşa Silistrei nici să mai înainteze o asemenea cerere, Și mai 
ales, făceau noi cereri, de data aceasta acceptabile, ca să nu 
depindă soarta -țării de succesul sau de nesuccesul politicei 
vecinilor Moldoveni. 

Dar în fine, Muntenii au avut norocul să reuşească politica 
Moldovei, lar Poarta să-l solidarizeze cu această politică, fiindcă 
i-a autorizat să trimeată şi el delegaţi odată cu al Moldovei, ` ` 

Mat departe, Filitti : „cunoaştem cererile delegației 
muntene” (partea | p. 180). Bine, dar delegația munteană a râs- 
puns Sultanului că gare Arz ? Răspuns categoric, care spulberă 
afirmația cronicarului care probabil că se întemeiază Pit, 
Zic probabil, fiindcă PU nu arată izvorul, fiind, desigur, din 
acele pe care anunță (partea Il p. 43) că le va arăta într'o vil- 
toare lucrare. 

Filltti însă se referă poate la cererile pe care boerii valahi 
nu le trimeteau me fb ci Rusiei. Am arătat de ce mi se pare exa- 
gerată atenția ce Filitti acestor manifestații de idealuri; dar 
în nici un caz nu poate fi îndreptăţit să afirme că delegaţia le-a 
prezentat Porţei. Fără indoială, boeri aveau prezente în 
memorie ideile, şi sufletul ie era plin de dorințile ce se redactau 
in Bucureşti ; şi atunci ciad Poarta le-a spus să facă gel cereri 
în timp ce Moldovenii moditicau pe ale lor, au putut să le re- 
dacteze asămănător cu unele proecte bucureştene. Insă aceasta 
nu poate să însemne că au venit cu cereri încredințate de țară. 

Filitti dezvoltindu-şi presupunerea adaugă: „Subt presiunea 
Porții, Arzurile celor două delegaţii s'au contopit in unul singur“ 
(partea l, p: 180). Evident, aceasta nu era ; de vreme ce Ar- 
zul muntean nu-i decit o presupunere. Subt presiunea Porții, care 
ke echt? rgia ET ambele age şi subt presiunea oe 

ntiment de u „ Ce desigur a simţit delegaţiunea valahă 
cînd a trebuit să răspundă Porții că mare Arz, s'au Kam pd j- 
deile cu care Muntenii au venit în cap, cu Arzul adus de Moldo- 
veni ca expresiune a întregii lor țări şi pe care l-au adus pe- 
"ës frumos, cum se aduce un document diplomatie încredinţat 
ară. 

Adică, cu Arzul moldovenesc nu s'a contopit cel muntenesc, 
fiindcă n'a existat, ci... asentimentul delegaţiunii muntene. Prin 
urmare n'a avut dreptate Filitti să protesteze împotriva afirma- 


confuzie în e rea lui Filitti. „In Decembre 1821 Poarta, ca 
răspuns ia Add Siet 


332 VIAŢA ROMINEASCĂ 


{iunii mele, că „in Muntenia cărvunarismul se repercutase cel 
puţin atit, cit era nevoe ca boerimea conducătoare să priceapă 
interesul de a urma acţiunea Moldovenilor“, 


Filitti scrie (partea |, p. 181): In Moldova, numirea lul loniţă 
Sandu Sturdza, care era cărvunar, a fost, fireşte, primită bine de 
partidul său pentru care era un triumf. Boerimea manteană a 
primit însă cu rău vestea că Domnul fusese numit (sublinierea 
m 2 lui Filitti) şi a rămas cen ani încă neincrezătoare în 

urci“. 

Prin urmare Filitti recuneaşte că numirea s'a făcut în per- 
soana şefului unui partid politic, care astfel vine la putere ` dar 
constată numai faptul, însă filo-muntenismul ui il impedică să 
tragă şi concluzia, ba încă pare a trage una contrarie. Dacă re- 
cunoaşte că Poarta a numit în Moldova pe șeful unui partid, care 
erä cel mal mare şi mal democrat partid, trebue să recunoască 
şi concluzia, că adică în Moldova era simţ politic, că s'a lucrat 
cu maturitate E După cum trebue să admită concluzia mea, 
că în Valahia ideol patriotică nu intrase pe calea posibilităţilor 
politice, fiindcă în Valahia nu s'a numit Domnul pe care l-ar fi 
dorit şi indicat vreun partid mare şi progresist. Filitti nu ne ex- 
plică de ce boerimea munteană „a ramas cițiva ani neincrezătoare 
în Turci"; dar probabil din pricină că mnul a fost namit, 
Oare Muntenii erau pănă intratit orbiţi de frazeologia lor, încit 
s'au gr vd că nu obţinuseră libertatea, şi chiar o libertate for- 
mală, de a-şi alege ei Domnitorul şi poate chiar din Rusia ? 

Dacă Tudor ar fi reprezentat, cum voeşte Filitti, ceva ana- 
log cu acţiunea de realităţi politice din Moldova, atunci Poarta 
ar fi ținut samă de „inţelegerea intre Tudor şi boerii munteni“. 
Dar se vede că zgomotul de arme al lui r ma emoţionat 
Poarta deprinsă cu răscoalele izvorite din foamea raialelor. lar 
cind mişcarea devine antigrecească şi deci simpatică la Stambul 
ca cea moldovenească, ma fost suficient susţinută in țară de o 
acțiune politică cum a fost în Moldova; şi de aceia peste un an, 
cind este să se numească Domnul, acesta nu este un reprezen- 
tant al democratismului valah proclamat în literatura dela Bucu- 
reşti şi nici al fictivei î ri dintre Tudor şi boeri, pe care 
o invoacă Pm (partea 1, 178), 

Așa dar, adevărul istoric este cum am spus eu, că rolul lu! 
E i a mai secundar decit al cărvunarilor, în evoluţia politica 
a Rominilor, 


Filitti crede că, obsedat de meseria mea de jurist, am dat 
o atit de mare importanță constituției cărvunaze, Dinde este „un 
proect de lege“ în formă „articulată“, Evident, obsesiunea me- 


ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE = 333 


seriei este o serioasă dificultate pentru ginditor; şi nu eu, care 
acuz pe Fu de obsesiunea documentului, am să neg această 
rea influență; dar mu mi se pare să fiu victima puţinei mele 
practice de jurist, Pe mine m'a impresionat proectul de lege 
„articulat“, pentrucă articulaţia prin ea însăşi e o dovadă de 


In vremea cind în toată Europa ploua cu proecte da cons- 
titujie, cred că cererile de reforme de pe aceste meleaguri pot 
fi împărțite (fără ironica aluzie ce face Filitti la clasificația reg- 
nalui animal) în articulate şi nearticulate, adică în acele cu forme 
mai savante şi mai puţin savante. Filitti, un aristocrat, nu poate 
să nu vadă în formele superioare o dovadă de superioritate şi 
o prezumție de calițate a fondului, 

Nişte cereri de reforme împărțite pe articole şi pe capitole, 
ba încă cu texte traduse din Declaraţia Drepturilor omului şi ale 
cetăţeanului, este o dovadă de superioritatea redactorilor, faţă de 
alţii care au fedactat cereri fără acest aspect occidental. ȘI este 
o dovadă de superioritatea țării întregi, cind aceste cereri au re- 
prezentat țara întreagă, fiind ale partidului care a triumfat (mare 
eveniment politic, recunoscut, dar neînțeles de Filitti). 

Dacă cererilor de reforme - din Muntenia H se poate refuza 
namele de „proecte de lege“, este şi pentru lipsa lor de formă. 
Pentru P însuși, sint atit de importante unele forme, de pildă 
acea a titlului, încit ar voi să spună că chiar cărvunarii nu cre- 
deau să facă o constituție, pentrucă, „mai modești“, nu între- 
buinţau acest cuvint. Mai întălu, Filitti scapă din vedere documen- 
tul citat de mine, că termenul consacrat printre contimporani pen- 
tru acest proect era „constituţie“. Dar, dacă d cărvunarii îşi bo- 
tezau actul constituţie, nu ași fi avut a mă ocupa de el, fiindcă 
ar fi trebuit să-l pun la rînd cu manifestaţiile entuziaste dovedl- 
toare de copilărie politică, Aşi fi zis că după cum Muntenii n'au 
simțul realităţii cerind Turcilot o armată permanentă de 12000 
de soldați romini, tot aşa nu-l au nici Moldovenii dacă n'au pri- 
ceput că Sultanului nu i se poate cere, pe faţă, o „constituţia“ — 
cuvint sedițios pe atunci. 


Cind anume fost-a redactată Ze, se întreabă Filitii. 

Data redactării constituţiei cărvunare, pe care. cu o fixez la 
sfirşitul verii anului 1822, in conformitate şi cu data ce poartă 
(13 Septembre) și pe temeiul multor argumente, PU! o fixează 
prin Aprilie acelaşi an. Cum nici dinsul nu are un document de- 
ciziv, incit este nevoit să alerge la o dovadă antipatică felului 
său de a concepe. istoria, la logică şi imaginaţie („deducta ar 
putea fi...“ se exprimă P) rămine ca cetitorul să-şi aleagă 
concluzia pentru care „deducțiile“ i se par mai concludente. 


334 VIAŢA ROMINEASCĂ 


+ 


Filitti mă învinueşte că fac o gravă eroare punind incepu- 
tul evoluţiei democratice la complotul boerilor Cuza şi Bogdan 
din 1778, pe cind cu trei ani mai nainte (subliniat de Filitti— 
partea | p. 176) a existat în Valahia un complot al unuia Cin- 
descu. Dacă făceam turilor, desigur eram vino- 
vat să nesocotesc complotul cu trei ani nainte al boerulul mun- 
tean, Dar, fiindcă nu urmăream decit dezvoltarea politică a țării, 
am crezut că gare ce căuta Cindescu în depănarea firului meu. 
Nu ştiu şi pănă acum Filitti nu-mi spune ce a decurs din com- 
pilotul Cîndescului. Pe cind din cartea mea se vede că revoluţia 
politică-socială dela 1804 este in continuarea complotului lui Cuza 
şi tot un Cuza, dacă nu același Cuza, este autorul pamfletului 
care a supărat atit de mult pe Moruzi, fiul lui Moruzi de pe vre- 
mea complotului. Vedem dar cum acţiunile se leagă, luptele se 
urmăresc, pasiunile se moştenesc şi astfel căpătăm impresia de 
o viaţă socială-politică înaintată şi susţinută. 

Filitti găseşte încă odată pe Moldoveni în urma Muntenilor, 
şi de data aceasta chiar cu șapte ani! Gravitatea cazului e mai 
mult decit îndoită ! Dar tar amestecă „idei şi dorințe“ cu acţiuni 
politice. Şi pentru a putea face amestecul şi apol comparaţia, re- 
duce râvoluția dela 1804 la un simplu „libel“ (partea |, p. 176. 
Adică n'ar vol să admită că a fost o revoluţie, care a început 
printr'un libel, ci ar fi fost numai o manifestaţie... teoretică, Odată 
această transformare operată, îmi scoate triumfător un libel va- 
lah, anterior cu şapte ani! 

Şi anume: „Poezia morală a vestitului Alex. Caltogiu țări- 
grădeanul, cătră nepotul său din Bucureşti“... Ba incă şi în grecește, 

Oricum, două libeluri! 

Noroc pentru bieţii Moldoveni că adevărul istoric este altul. 

Nici nu mă pot dumiri cum a putut Filitti să facă această 
apropiere... 

Un Grec cult, retras la Țarigrad, probabil cu avere făcută 
cit a fost „boer muntean“, scrie nepotului său rămas în ţară, 
probabil ca să adune şi el ceva, o scrisoare în grecește, în care 
face literatură şi umanitarism, Pe cind în Moldova este vorba de 
pamflete, în romineşte, adresate ţării şi Divanului, care au dus 
la arestarea unor boeri, la persecutarea altora, la anatorale şi 
hrisoave, la o revoluție, ce după un an nu era încă potolită, şi 
la un protest cătră Sultan, prin care Domn şi Divan încercau să 
convingă Inalta Poartă, că țara nu este solidară cu acea miş- 
care socială. 

Acestea au fost efectele „libelului” moldovenesc, pe cind 
scrisoarea în greceşte a Grecului retras la Stambul, cătră nepotul 
său din Bucureşti, cel mult dacă a putut influența pe nepot să-şi 
facă averea mai cu prudență, sau chiar mai cu milă pentru țăran, 

Nu. N'am deloc impresia că am greşit neținind seamă, in 


ORIOINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 28 


“cercetarea dezvoltării politice a Rominilor, de „Poezia morală 
"a vestitalui Alex. Caltogiu țătigrădeanul cătră nepotul său din 


Öine! s'ar putea găsi vreo scrisoare ca aceasta 
"dar mult fal veche, că doar după căderea Bizanțului mulți Greci cì- 
ră pălavrăgii au venit pe aici şi poate, plecind ați, au 
| şi lipsa de civilizație dela noi şi au lăsat şi . Astfel 
am pulea duce mile democraţiei romine (în sensul dat de 
Pi acestui titio) până la Mihai Viteazu şi mal departe. 


Filitti pretinde că „un fel de cărvunari“ (partea 1 p. 176) 
erau boerii olteni Vulturescu şi alții, care vin chiar în Divan să 
strige contra abuzurilor cirmuirii. Evident, este vorba de un fru- 
mos act de curaj personal care ne să presupunem şi o ac- 
țiune de agitaţie În țară. După cum şi existența citorva interpreţi 
prin scris a stării de lucruri, este dovadă că au fost cîțiva „no- 
vatori” şi în Valahia. Dar mai este o dovadă că mediul n'a ştiut 
să profite de ei, și de acela eşeau din cadrul lucrării mele în 
care am cercetat numai manifestaţiile cu urmări politice. Dacă 
a-şi cerceta evoluția guvernării în Franţa, nu ași vorbi de Cyrano de 
Bergerac, cu toate că a făcut gesturi şi a proclamat adevăruri 
revoluționare, 

ultureştii, Gigirteştii, etc. ar H putut ficărvunari, dar m'au 
fost, pentrucă boerimea din care făceau parte nu era un mediu 
cărvunăresc. 

ȘI apoi, chiar Filitti spune (partea Il, p. 26) că abea pe 
urmaşii acestei boerimi îi vor interesa chestiunile politice „cum 
ti Interesase pe cărvunarii moldoveni încă dela 1822*. 

După această mărturisite nu mai inţeleg de ce se mai supără 
pe mine pentrucă am spus că: „boerii valahi n'au fost preocupaţi 
de chestiunile sociale dectt mai tirziu.“ Nu-i acelaşi idee ? 


Filitti după ce inşiră, „ideile şi dorințele“ unor boeri munten 
scrie : „Avem acum elementele erg vali a face o eem 
Tale nepărtinitoare intre ideile şi dorințele cărvunarilor moldo- 
venl şi ale boerimii muntene progresiste” (I. 183), 

Comparaţia intre dorințe poate fi nepărtinitoare, dar este 
foarte părtinitoare pentru Munteni reducerea la simple dorinţe a 
sot ap mz a ët area au făcut cu dorinţele Jor un partid 
politic, partid care a triumfat, 
da e: cum însuşi Filitti recunoaşte în 

La toată analiza comparativă a ideilor constituţiei cărvunar 
cu pideiie şi dorinţele“ unor boeri munteni, nu am decit să wt 
că n'am urmărit să dovedesc o superioritate ideologică a Mol- 


336 VIAŢA, ROMINEASCĂ 


dovei asupra Valahiei, pentruca Filitt să-mi inşire dovezi că a- 
celeaşi idei frumoase erau şi în Valahia, Am urmărit acţiunile 
sociale cu efecte practice tarea maturității politice—şi de 
acela nu m'am ocupat (Ate valahă. M'am ocupat de ideile 
care la un moment au ale ţării legale şi am înlăturat ma- 
nifestaţiile individuale oricit ar H fost de frumoase, ca de pildă 
„dorinţa“ ca pavilionul at să ffe pe Dunărea. Dorinţă foarte 
trumoasă—dar eu n'am făcut colecţia utopiilor romineşti, Subiect 
interesant, care însă gare loc subt titlul studiului meu. 

ȘI o dovadă mai mult că ideologia epocii nu intra în ca- 
drul lucrării mele, este faptul, că deşi am constatat şi eu (re- 
cunoaşte Filitti, partea I p. 186) existența unor proecte mai 
democratice decit al cărvunarilor, le-am neglijat totuși, pentrucă 
fac parte dintr'un alt subiect. Am fost consecvent; dar Filitti 
ma fost, cind a dedus Originile democraţiei romine din dorința 
navigațiunii subt pavilion național și în acelaşi timp zice că 
nu-i decit frazeologie „ad pompam" adaptarea Declarării drep- 
turilor omului. Adaptare făcută de un proect trâit dețară, trăit în 
tot cazul mai mult decit lista „dorințelor“ cu navigațiunea subt 
pavilion naţional! 

Ki 


Fitt (partea l, p, 180): „D= adevărații urmaş! scăpa- 
taţi al neamurilor vechi avea griji boerimea munteană, tot cit 
şi carvunarii moldoveni“. 

Cu totul altfel este adevărul istorie şi chestiunea este din 
cele mai importante, fiindcă atinge cel mai interesant aspect al 
cârvunarismului. Boerimea munteană n'a avut griji de urmaşii 
scâpataţi ai neamurilor vechi, după cum ma avut nici cea mol- 
doveană. Ba chiar i-au duşmânit — duşmânie care a fost fu- 
nestă boerimii în general. Dar şi Fun. în alt loc (partea H. 
p. 19), făcind o comparaţie şi citind o autoritate, admite că: 
„fiecare nobil era în luptă cu egalii săi, fiecare familie cu e- 
mulii e! ;... aristocrație! îi lipsea omogenitatea, solidaritatea“. In 
zădar Filitti pentru a-și susține prima părere invocă un docu- 
ment, care arată o neobişnuită solidaritate boerească (|, p. 180), 
Insă acest document nu poate dovedi decit că un grup de bo- 
eri olteni, voind să obţină boerirea a doi tineri, a invocat un 
argument frumos. Dacă Filitti generalizează pe baza acestui 
document, sau ` profesiunea de credinţă a lui Barbu Väci- 
rescu pe care de asemenea o citează (l, p. 183), se cuvine să-i 
atrag atenţiunea că documentul este o petic de hirtie ciudată: 
citeodată, unul singur Îţi face tabloul şi complect şi exact al u- 
nel epoci; iar altă dată, o sută nu fac decit să te inducă în e- 
roare, Mi se pre că niciodată nu se vor putea găsi docu- 
mente suficiente ca să se răstoarne acest adevăr: bocrimea 
romină renega şi înfunda tot mai rău neamurile decăzule. 

Ceiace am susținut eu, că sistemul cărvunarilor era, ridi- 


ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 337 


carea familiilor mari scăpătate, este cu totul altceva. Cârvu- 
narii m'aveau grijă de aceste neamuri, dar au făcut din înălța- 
rea lor o armă ; şi acest lucru pare a-l Fi- 
litti în alt loc (h p, 189). Cind insă spune că tot atit aveau 
ER de neamurile scăpâtate şi boerii valahi, precizind această 

d în sensul documentelor ce invocă, atunci nu mai Ințelege 
modul meu de a vedea şi greşește profund. Dacă a crezut că 
documentul pe care se sprijină presupune la boerii valahi con- 
cepția cărvunară, g te ; dacă a înțeles din teoria mea că o- 
cirmuirea cărvunară a t ce-a făcut, din aceleaşi sentimente 
ca boerii documentului valah, iar gregeşte. 

Am dovedit că politica cărvunară a urmărit înălțarea sis- 
tematică a urmașilor decăzuţi ai vechilor neamuri ale Moldo- 
vei, pentrucă aceştia, pe deoparte, nu puteau fi dectt progre- 
sişti, iar pe dealta aveau autoritatea morală pentru a se im- 
pune... (fraza este chiar a lui Filitti, care-mi recunoaşte şi me- 
ritul de a fi descoperit acest lucru). Am mai dovedit că în 
acest scop guvernul cărvunara dezgropat vre-o sută de nume, 

In comparaţie cu această acţiune politică Filitii pune ges- 
tat unor Ee re ji, triumfător, îmi spune: Vezi, că boe- 
rimea munteană a avut tot atita d cit şi cărvu X 
neamurile vechi scăpătate ! ey 4 ZER 

Filitti a făcut, din nou, aceiaşi confuzie: A comparat ac- 
Hunt politice reale, cu manifestații generoase de naționalism, de 
cultură, etc., sau ca în cazul de față cu un gest excepțional de 
solidaritate de castă, sau poate numai de interes personal. 


Fum (partea I, p. 14): „in privi 
Barnoschi emite o eeng d privința sfatului obştesc, 


Mă aşteptam ca, după calificarea ipotezei mele de îndrăz- 
neață, să urmeze o avalanşă de documente, care să-mi dove- 


ngur document a foarte EH 
poate fi eşit din Sfat, 
pentrucă a coexistat cu el. Mai intăiu, orice ne ăi care de- 


pu 
una şi unde a început cealaltă, Și apoi 
marele consiliu englez a coe -ni 
maine de E ee xistat şi el cu Wittenagemot-ul 
ar din seria de documente ubiicată da 
tocmai la degenerarea treptată a Sfatului în reng 
P. 15, 16, 17, 18). Ingirarea lui Filitti este foarte suggestivă. 


2 


338 ` Ap ROMINEASCĂ ` SÉ 
Din ea se vede cum parcă o lege fundamentală a ţării, impu- 
nea, la ocazii insemnate, convocarea întregii elite sociale; dar, 
legea căzută parcă in desuetudine, se adunau numai acei care se 
prilegau mai aproape de scaunul domnesc şi mai ales acel din 
casa domnească (tocmai ca în Anglia). 

Aşa flind, în loc să mă acuze de îndrăzneală nepotrivită, 
se GE să aprecieze intulția mea conformă cu documen- 
tele s 

De aceia conchid, că Filitti... s'a legat de mine pe această 
chestiune, pentrucă-i dădea prilejul, ce se vede că-l căuta, de-a 
se răfui cu d. lorga asupra probiemei dacă „țară legală“ in- 
semna „toată lumea“, sau numai elita, şi ce elită anume. 


D 


Se întreabă Filitti, „de unde au luat cărvunarii ideia lor 
cardinală a egalizării boerilor de toate treptele“. ȘI răspunde: 
„Cind cărvunarii cereau drepturi egale pentru toţi boerii, el re- 
veneau la starea de lucruri dinainte de epoca fanariotă... la teo- 
ria socială din vremea cronicarilor... Nu ştiu dacă revendicarea 
lor izvora de-a dreptul din cunoaşterea ce aveau a trecutului 
rominesc, pentrucă ea lipseşte în Muntenia, cu toate că trecu- 
tul este acelaşi”. (I, p, 185 ji Il, p- 18). Apoi, prin multe ar- 
gumente şi degresiuni, conchide că revenirea izvorăşte mai ales 
din influența străină. Mi se pare că şi aici este victima pasi- 
unii sale de regionalism muntean. Nu poate admite ca Mol- 
dovenii să-și amintească mai bine, să fie mai conştienţi de 
trecut decit Muntenii, adică să fie mai civilizaţi. Trecutul is- 
toric în ambele ţări, da, a fost acelaşi; dar sufletul nici nu 
este şi mai ales n'a fost acelaşi. 

Sufletul moldovenesc era mai tradiționalist şi elita în ge- 
neral ma! civilizată. Chestiunea raportului de civilizaţie între 
aceste două ţări nu poate fi aici dezbătută; ea a făcut obiec- 
tul cercetărilor multor cugetători distinși. Aşi aminti numai con- 
cluziile d-lui Ibrăileanu din acelaşi număr a! revistei în care 
este prima parte a lucrării lui Filitti. Sint cam următoarele: 
Istoria politică şi socială, istoria limbii şi a literaturii sint cui- 
tivate mai mult de Moldoveni... Moldova a fost preocupată de 
realităţile specific naţionale, istorice şi linguistice mai mult de 
= Monteil Influențele străine au fost mai operante în Mun- 
e 


Pentru cine admite această superioritate de civilizație, 
trebue să primească şi concluzia naturală, că instituțiile trecute 
n'au putut fi uitate. 

Chiar Filitti, în altă parte, acolo unde se ocupă de Sta- 
iul ţării, felicită pe cârvunari că bine înţeleseseră rostul aces- 
tei instituţii. Şi doar sfatul e o instituție şi mai veche, deci 
mal greu fusese de păstrat o amintire. 


“cuviincioasă pentru cinstea de preot“. 


ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 339 


Dar, este aproape indiferent de unde au luat cărvunarii 
ideia e rii boerilor. Important este că au dat conducerea 


ata elite, mărind "nitt ema ei a pa- 
raliza puterea protipendadei. ce nu ea d 0 ü- 
şurare pentru poporul între ei 


g. 
„ŞI acest modest început de democratizare ar fi trebuit să 
recunoască şi Dm că este ceva mai mult, este un progres 
mai real, decit Ilteratura idealistă şi minunat de generoasă a boe- 
rilor munteni. Frazeologie pe care am neglijat-o, pentru bunul 


motiv că, în fapt, n'a stingherit intru nimic atotputernicia ce- 


Jor citeva familii conducătoare. 


+ 


PID crede că n'am dreptate să socotesc pe cărvunari ca pe 
cei dintăiu care vor să facă din preoţi e 8: cu „instrucția 
aceasta, 
că mpi mulți ani înainte Mitropolitul Dosite! Filitti a 
minar, 

Răspunsul men este mereu relevarea acelelaşi contuziuni : 
Dositei Filitti este un om, pe cînd cărvunarii sint un partid, 
ba incă un partid care „triumtă* (vorba este a lui Filitti), deci 
țara. lar gradul de civilizație, al aspectelor sociale, nu se mă- 
soară cu mentalitatea unui om, ci cu mijlocia ţării, adică cu a 
partidelor care triumfă, După cum pun mal mare preţ (pentru 
subiectul meu) pe şcoala lui Base care a rezistat inue- 
ZS Sei pe a lui Golescu, care a tost mai veche, dar a 

ru 


cut un 


Acţiunile individuale nu sînt decit premergătoare acţi- 
unilor sociale şi citeodaiă chiar izvorul acestora, Bach nu 8 
opera unor străini sau dezrădăcinați. 

Işlicarii moldoveni, deşi mai puțin civilizați, au putut face 
un partid în care cei mulţi și-au pus nădejdea ; pe cind des- 
rădăcinaţii munteni, care s'au identificat cu revoluţia franceză, 
n'au putut face decit un partid francez, imprejurul căruia nu 
K Kack be 

e care vorbeşte Filitti, printre care şi unii din 
neamul său, au fost adevăraţi cală bor civilizaţi Z dar mau 
ştiut să se facă înţelegi. S'ar putea spune, că cu cht au fost 
mai cu atit au avut mai puțină influență. 

Psihologia acestor străini se înțelege. Urmaşi de vechi 
neamuri greceşti, care două sau trei sute de ani fuseseră silite 
de asupririle tu şi tot mute aşezările din Peloponez în 
insule, din insule în Epir, din Epir la noi, era firesc să aibă 
In mod atavic, dorința de-a scutura stăpinirile străine şi de-a 

însfirşit o viaţă liberă într'o patrie neatirnață. Incuscriţi 
n Epir cu neamuri da Aromini, ca de pildă familia Cremidi-Filui 
aveau instinctivă simpatia pentru țara noastră, Pe dealtă parte, 


340 VIAȚA ROMINEASCĂ 


peer s mai intâiu la umbra minăstirilor in vechi tradiţii de cul- 
tură elină, de pietate şi de caritate, apoi în şcoalele din Occident 
unde incepea să sufle vintul modern, aceşti oameni aveau cultul şi 
respectul valorii individuale, dobindită prin munca personală. 

Au avut, însă, mai multă influență străinii veniţi în corte- 
giile Domnilor : creditori, slugi sau clienţi, plebea fanariotă. 

arges i francizaţi şi străinii distinşi au putut să 
vorbească un limbaj umanitar şi democratic, dar n'au putut 
inchega singurul partid necesar, un partid turcofil cu idei 
numai atit de inaintate cit puteau îi realizate. 


Filitti Imi aduce o gravă acuzare, pornind dela o frază a 
mea, pe care a înțeles-o însă greşit, flind probabil cam obscură, 
—iat-0: „„„Acea aristocrație (protipendada stirşitului epocei 
fanariote) nu era rezultatul selecționat şi concentrat al nume- 
roasei, puternicei şi anticei boerimi moldovene, nu era cvinte- 
senja ei; era În cea mai mare parte drojdia ei, şi in tot cazul 
cvintesența tuturor abuzurilor“. Nu pot reproduce aici cele 
două pagini (I, p. 188 Și 189) în care Filitti protestează în nu- 
mele acelei protipendade impotriva cuvîntului drojdie. 

N'am spus că familiile ilustre au dispărut şi că cele in- 
şirate de Filiiti sint rr um faţă de cele dispărute. Am volt să 
spun numai, că cele mai multe din neamurile mari ce s'au men- 
ținut ca protipendadă erau drojdia neamului lor. Crema se 
epulzase în decursul unor vremuri vajnice şi rămăsese drojdia. 
Dar care anume din vechile familii ajunsese acum un veac în 
formă numai de drojdie a rasel lor, nu este nevoe să amintim. 
Faptele acelor oameni sint cunoscute. Depildă cutare, era iot 
aşa de „mare neam“ ca şi altele dispărute sau nu, dar era 
drojdia neamului său, dacă a fost bătut de Vodă cu buzduga- 
nul pentru furt în averea statului. După cum un Răducanu 
Rosetti, „părintele Hatman”, un lordache Catargiu erau încă tot 
floare a neamului lor. 


Filitti îmi bânueşte că n'am amintit că şi în Muntenia s'a 
agitat ideia dinastiei străine. 

Repet şi aici, că nu era interesant pentru subiectul meu. 
ideia s'a agitat, dar n'a avut ecou. Ciţiva boeri au formulat-o ; 
dar nu s'a plămădit cu acțiuni politice. In Moldova însă, ideia 
s'a frămintat pănă cind a ajuns şi în programul unui complot, destul 
de ` reen al ţării dacă a fost nevoe de instrucţie cri- 
minală, arestări şi exiluri, 


ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE i 341 


Filitti mă învinueşte că m'am înţeles ce-a volt să spună 
proectul muntean care opreşte pe Domn să mai creeze neamuri şi 
mazili. A crea neamuri şi mazili nu poate să însemne — şi nu e 
dovedit că înseamnă altceva—decit a recunoaște că cineva e 
„neam“ sau „mazil“, Numai în China impăratul—probabil 

este „fiul cerului“—poate să facă pe cineva fiu de 
nobil cu toate că tatăl său murise nenobil. Si socot că n'am 
greşit spunind, că a împedica să se recunoască unui mazil si- 
tuațla lui de mazil, însamnă a „Impedica înbunătățirea soartei 
mazililor“, şi deci că proectul era retrograd, 


+ 


Filitii, în dorința lui de a menţine cit mai sus prestigiul 
protipendadei, vede cu greu cazurile de superioritate we mp 
rimii secundare. Stăpinit de aceste sentimente mă învinueşte 
că am înţeles „cu totul greşit” raportul dela 17 Octombre 1817 
al consulului Fornetty. Este vorba de pagina mea 76 şi de 
crilca sa din tea lll, p. 186. Nu voeşte Filitti ca, Într'o e- 
pocă în care cărvunarismul se afirmase deja şi se bucura de buna- 
voința Domnului (ceace chiar el recunoaşte în partea l, p. 183), 
acest Domn să consulte, atunci cind după patru ani de domnie 
sa decis să pună un impozit extraordinar, nu obişnuitul Divan, 
ci o mal mare adunare de boeri, ȘI nu voeşte ca în această 
adunare protipendada să fi fost contra impozitului, iar boeri- 
mea secundară pentru, Această concluzie a mea este pentru 

i „o construcție pür ideologică“, findcă a decis ei, că in 
limbajul consulului „Pricipalii boeri* este egal cu Divan; iar 
Divanul fiind compus numai din protipendadă, lupta de läto- 
mie şi dărnicie s'a dat numai în sinul protipendadei, 
bet nt. we spune pe = d ve pentru a procla- 

n . 0eți=— 
geg He = ri=Divan. In raportul în 
petă că a fost „une assemblée“, care sa Impărțit în două pă- 


„majoritatea compusă din boeri neinsemnaţi (insieniti H 
ee Fi A care reia en Divanului lui Calima Ze oe 
r neînsemnat, - 

teriu sigur Pi însemnătate ! E EE ES 
cetea toate rapoartele lui Fornett - 

int face următoarele observaţii foarte utile unei a Ara ză 
tiri de documente cum ti place lui: 1) că Fornetty era un om 
Inteligent, serios şi care ştia să serie ; 2) că Fornetiy şi-a få- 
cut cariera consulară în Orient, că a Stat foarte mulți ani pe 
» noi, că încă la 1893 || găsim subcomisar consular la laşi 
ag aceste observaţiuni făcute, Filitti ar fi fost impresionat, 
t Sigur, de faptul că acest consul de cite ori vorbeşte de 


342 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Divan îi zice Divan (de pildă rapoartele din Hurmuzaki, XVI, 
p. 930, 931, £42, 954, 955), lar in raportul dela pagina 1000 
stau chiar faţă în faţă expresiunile Divan pentru Divan și boeri 
pentru boeri; că Le boeri Dër we „les Seigneurs du pays“, 
cum singur explică in raportul dela pag. 969; că pe aceşti 
seniori, adică boeri, ştie să-i împartă în „principali“, „neînsem- 
naţi“ şi boeri „assez marquanis“ (rap. p. 975); şi În fine, că 
Forneity Intrebuințează şi în alt raport (p. ) expresiunea 
„principalii boeri“, unde este neindoelnic că nu poate însemna 
van. 

Dar necetind toate aceste rapoarte, Filitti a putut face „cons- 
trucţia pur ideologică” şi spre salisfacerea sentimentelor lui, că 
în limbajul lui Fornetiy principalii! boeri— Divan. 

Chestiunea are o foarte mareimportanţă, pentrucă dacă eu 
am dreptate, se dovedeşte că la 1817 regenerarea făcuse mari 
progrese: pe deoparte se face un act de guvernămint împotriva 
tradiției seculare de ocirmuire numai prin Divan, ba încă in 
oarecare conformitate cu Sfatul ţării din vremuri glorioase; iar 
pe de altă parte, se afirmă deja solidaritatea boerimii „ncin- 


semnate“, dar progresiste. 


Filitti dă studiului său asupra epocii pașoptiste esiinderea 
e care eu am dat-o epocii anterioare Regulamentului Organic. 
i bine face, fiindcă el admite teza veche liberală, că democra- 
ţia romină incepe dela 1848, dată la care vechii liberali fixau 
chiar facerea lumii, „O lucrare menită să arăte originile demo- 
Crabel romine, trebue să insiste mai mult asupra mişcării dela 
1848, asupra originilor ei... Originile le-am arătat; ele nu sint 
pur (sublinierea este a mea) franțuzegti“. Aşa crede Filitti 
(IN, p. 182), dar nu spune de ce nu-i cărvunarismul începutu- 
rile democraţiei romine, de ce nu admite că boerimea, ca par- 
tid, nu ca indivizi, devenind progresistă şi „triumfind" (cuvin- 
tul este al iui Filitti) la 1822,a dat cea dintăiu alcătulre demo- 
craticã modernă şi de o culoare cu totul naţională, 

In această parte a studiului său se lămureşte mult mai 
bine, că Filitti nu vorbeşte despre acelaşi lucru ca mine, deşi 
lucrările noastre au acelaşi titlu. 

Rominia modernă este un eren a cărui vegetaţie a fost 
imbunătăţită deodată, prin schimbări survenite pe loc, cum ar 
fi o impădurire, secarea unor mlaștini, etc.; iar pe de altă parie, 
cataclisme atmosferice i-au adus seminţe exotice. Florile mai 
de soiu care apar datorită Insănătogirii pămintului sint acele pe 
care le-am studiat eu; iar acele exotice, frumuseți parisiene de 
seră, sint acele studiate de Filitti, Floricelele mele apar la 1822 


ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 343 


in Moldova, iar minunile lui Filitti se răsădesc la 1848 in Mun- 
tenia. Eu caut să-mi explic cum toporarii de mai înainte fn- 
Cep să semene cu violetele de Parma; iar Filitti, cum violetele 
de Parma se prind şi nu se sălbătăcesc. 

Cârvunarismul este civilizaţie autohtonă, iar paşoptismul 
este civilizaţie străină. 

Dacă cârvunarismul nu suferea acele soluțiuni de continui- 
tate de care am vorbit, se dezvolta atit de puternic, încît pa- 

ul nu venea, fiindcă venind subt formă de aitol nu de rasad 
eta cu totul altceva. Paşoptismul s'a răsădit în locul cărvunaris- 
mului, dar asta nu înseamnă câ stă la baza democrației romine. 
Democraţia actuală izvorăşte din paşopiism ; iar paşoptismul nu 
izvorăşte din cărvunarism, dar se leagă impr mai ales prin 
lupta care au dus-o şi prin strinsa Înrudire a generaţiilor pe 
care le-au reprezentat Și de aceia, cărvunarii sint începuturile 
democraţiei romine. 

Filitti pornind democraţia noastră dela pașoptismul revo- 
luţionar- franco-valah, îi caută puncte de sprijin în Be şi le gå- 
seşte in ceiace eu am numit dibueli politice, numai că respinge 
cuvintul. FOI nu admite că faţă de Inchegarea boerimii mol- 
doveneşii Intr'un partid care „triumfă“, izolatele manifestații 
generoase din Muntenia sint numai dibueli politice; sau că a 
formula pretenții aşa de mari, că nici să poată fi prezentate 
Porții, este o dibulală politică, faţă de stăpinirea de sine a u- 
nei ţări întregi, care cere puţin, dar cere, şi stirşeşte prin a 
realiza ceva; sau că, atunci cind relativ la o mare reformă 
punctul de vedere muntean „nu s'a afirmat cu tăria ideilor căr- 
vunare”, cum tot el se exprimă (Il, p. 22), este o dibuială față 
de „tăria ideilor cărvunare“. ŞI în Muntenia este numai o di- 
buială politică în toată epoca corespunzătoare cărvunarismului, 
dacă PU a putut spune despre fruntaşii şi intelectualii din 
epoca regulamentară, că „pe toți aceştia H interesau acum, cum 
li înteresase pe cărvunarii moldoveni încă dela 1822, chestiunile 
politice” (sublinierile sint ale mele). 

paşoptismul revoluţionar îranco-valah, care nu se al- 
'oește pe cumpătatele inovări cârvunare, se leagă de dibuelile 
muntene, care astfel sint importante pentru studiul lui Filitti. 

Filitti citează o „diatri sacre gs (expresiunea este a 
lui) din Bucureşti şi conchide : „lată încă dela 1822 glasul re- 
voluției muntene dela 1848, tonul proclamaţiei dela Islaz“ (|, 
p. 191). Şi apol: „Dibuelile dela 1822 ale Muntenilor au dei 
o w- hotăritoare vieţii noastre politice“ (Il, p. 23). 

l, care spune cå pe Munteni nu prea H interesau la 

1822 chestiunile nn adaugă totuşi, că nu se pot numi di- 
dueli manifestaţiile lor, fiindcă ar D dat direcţiune vieţii politice. 
i Evident, m'aşi fi putut numi dibueli politice nici „diatri- 
bile“, nici „scrisorile morale“, nici ideologia fără ecou politic a 
Văcărescului şi a altor mari patrioți, dacă într'adevâr ar fi dat 


344 VIAŢA ROMINEASCĂ 


direcţie vieţii noastre publice, cum spune Fun. Dar aceasta 
este cu totul falş, 

Dacă n'ar fi fost baricade la Paris şi dien Romini pe ele, 
n'am fi avut paşoptismul; dacă nu aveam paşoptismul, cârvu- 
narismul frint la 1828 şi renăscut în epoca regulamentară, se 
dezvolta fără stăvilirea revoluţionarilor şi triumtind la 1866 
dădea, el, direcţie vieţii noastre publice, 

Prin urmare, nu dibuelile muntene corespunzătoare căr- 
vunarismului au dat direcţie vieţii publice prin aceia că ar fi da! 
pașoptismul, ci Pa sui importat a dat valoare acelor dibueli, 
Fără paşoptism, acele dibueli politice rămineau uitate în colb de cro- 
nici, pentru a fi citate, doar, în istoria ideologiei şi culturii ro- 
mine. Insă paşoptismul avind cu „dibuelile“... des atomes cro- 
chus—(nu găsesc in romineşte o expresie aşa bună) —le-a intro- 
dus în istoria noastră politică, unde sint ceva foarte secundar, 
cu toată protecţia lui Fum. 

Paşoptismul exotic adus de vint, s'a prins şi el cum a 
putut in ogorul rominesc, de ce-a găsit de-un neam cu el, de 
anumite programe ideale, de „diatribe demagogice“, de unele as- 
pecte ale Revoluţiei lui Tudor. 

Nu se poate spune însă, că toate aceste manifestaţiuni 
importante, dar dibuel! ca politică, ar fi creat paşoptismul, cum 
oeren a creat, recunosc, Constituţia noastră belgiană, 

eocărvunarismul abea dacă a putut potoli puţin exagerările a- 
celor care au crezut că dacă au purtat jiletca roşie a lui Thé- 
ophile Gautier, puteau subscrie chiar proclamația dela Islaz. 


+ 


Kogălniceanu n'a fost un fel de roş Valah, cu toate nenu- 
măratele citații scoase din opera lui şi pe care Filitii le tot pune 
alâturea de Hteratura DEEN valahă, Iarăşi documentul îi 
E o farsă lui Fititti. n toate discursurile şi scrierile lu! 

ogălniceanu, Filitti n'a ales pe cele mai tipice ale sufletului 
şi ale acţiunii lui. Cred că citaţia ce fac eu din Kogălniceanu 
Îl zugrăveşte mai aproape de adevăr. 

Rămin la vechea mea părere că dacă Kogălniceanu putea 
să se impună la 1866, Constituţia ar fi fost mai cărvunară CH 
mai puţin paşoptistă ; celace am rezumat acum în ideia că Ko- 
gălniceanu a fost un neo-cărvunar. Idee neplăcută lui Ft, 
care ar voi să facă din Kogălniceanu un urmaş sufletesc ai 
„vestitului Calfogiu ţarigrădeanul“, personaj dela care Filitti 
incepe democraţia romînă. 

Kogălniceanu oricit de mult a luptat el pentru principii 
înaintate, face totuşi mai mult parte din istoria democraţiei câr- 
vunare, adică autohtonă, decit din acea pașoptistă, adică străină. 

Pe de altă parte, Filitti conchizind că eu greşesc, Îmi face 


ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMÎNE 345 


şi o foarte plăcuiă surpriză făcindu-mă să aflu că şi d. Iorga 
judecă pe Kogălniceanu tot ailt de greşit. „Deasemenea cred, 
serie Filitti (III, p. 197), că greşeşte e În recenta conferință 
de care am vorbit, cind spune că dacă Mihail Kogălniceanu ar 
fi fost în Constituanta dela 66, lucrarea aceşteia ar fi fost mai 
potrivită cu realităţile dela noi“. 


Cred că am răspuns tuturor întimpinărilor mai principale 
făcute de Filitti şi cei puţin tuturor acelor care tineau să nă- 
rue şi construcţia mea despre originele democraţiei romine şi 
afirmația lui Xenopol că „regenerarea noastră o datorim cioco- 
ilor din Moldova“, 


D. V. Barnoschi 


Consideraţiuni confortabile 


Insinuări 
4 


O caracteristică a vremurilor noastre e fără îndoială graba. 
Viteza e tendința care se manifestă, subt felurite înfățișări, pre- 
tutindeni, Şi în artă. Dela păstorii Iul Teocrit, întinşi la umbra 
moale a măslinilor din Arcadia, pănă la eroii lui Jack London 
şi arta cinematografică, e tot atita distanță ca dela Agora-ua 
din Atena la Bursa din New-York. Negreşit, acelaşi element bes- 
tial se manifestă şi in arta de atuncica şi în cea de astăzi. Nu 
acea peiorativă bestialitate despre care e vorba în tratatele de 
morală. Ci numai elementul de epidermic necesar pentru a 
se manifesta oricărui sentiment. E tot aşa de greu să se mai 
vorbească despre „esenţa divină" a vre-unei arte oarecare, cum 
e foarte greu să se mai conteste ridiculul celor care despică 
tirul de pâr În patru sau tae cu foarfecele parfumuri ca Pâcu- 
chet al lui Flaubert. Şi asta mai ales pentrucă in artă s'an 
tăiat cu foarfecele cam multe parfumuri în vremurile din urmă. 
S'a consumat o atit de mare cantitate de vis, şi s'au destupat 
atitea cranii, şi s'au mucegăit în vitrinele literare atitea suflete, 
SECH chip necesar—trece printr'o criză, care merită 
atenţie. 

Artistul de astăzi e mai grăbit să se exprime decit colegii 
lui din timpul Renaşterii. Decind arta a devenit o meserie şi 
grija de ciştig s'a amestecat in „esenţa divină“, individul ar- 
ist a devenit şi el un cetăţean banal ca orişicare altul, care 
se grăbeşte, ca şi ceilalţi, să nu moară prea repede. Asta fâră 
îndoială numai în cazul cînd nu e sinecurist la stat, director de 
bancă sau inspector al statuilor. Cum insă acesta e un caz in 
deobşte rar, regula se menţine pe deplin. „Nobleţa“ artei de- 
vine un anachronism—cum a devenit deja demult anachronism 
şi cealaltă nobleţe. Azi muzele învaţă sirguitor dactilografia și 


CONSIDERAȚIUNI CONFORTABILE ` 347 


face re E o evoluţie care se Indeplineşte in chip 
pe raci, room cu vremea un non-sens şi impreună cu 
„nobleța“ şi „esența divină“ ajunge să fie un teal anachronism 
ea insâşi. Nu e exclus o peste o mie de ani (chiar dacă pä- 
mintul se va preface Într'uu imens atelier cu organizaţie sindi- 
calistă) să nu mai răsară indivizi dotați cu flacără divină, după 
cum e sigur că se vor naşte Intotdeauna copii cu două capete 
sau hermafrodiţi. Însă acestea sint deja consideraţii prea ge- 
nerale şi intenția nu cra alta decit de a indica, în grăbita so- 
cietate actuală, tendința de comercializare şi industrializare a 
artei, Celace inseamnă auto-distrugerea ei. 

Omul modern, la veşnica lui luptă cotidiană pentru ciştig 
şi pentru o subsistenţă din ce în ce mai greu de dobindit, nu 
mai are timpul necesar admiraţiei. Admiraţia cere vreme liberă, 
desinteresare şi entuziasm. Lucruri care au inceput, continuă 
şi vor continua tot mai mult să lipsească. Grecul antic stătea 
cite o zi întreagă la teatru să asculte tragediile lui Sofocle. 
Omul modern, cînd nu preferă cabaretul, cafeneaua sau trioul, 
îşi „pierde“ cu indulgență şi moțăială un ceas sau două ascul- 
tind pe un mare tragedian sau o operetă (e tot una). ŞI în ban- 
cruta gustului (care e la urma urmei un lux) arta se în fa- 
tal spre 9 adaptare, care nu e nici mal mult nici mai puţin de- 
cit naturală. 

In astfel de condiţii deosebirea dintre plăcere i admiraţie 
tinde să dispară, in desavantajul celei din urmă. irea 
simplă este că în admiraţie poate intra plăcere, dar în plăcere 
poate să nu intre admiraţie. Admiraţia e de multe ori o re- 
nunjare la o parte a personalităţii celui care admiră, e chiar o 
suferință cind te invingi pentruca să admiri. Admiraţia cere 
înţelegere, meditare, devotament, rațiune şi e mai mult decit o 
descârcare ocazională de entuziasm. Confundarea admiraţiei cu 
simpla plăcere e semniticativă pentru o epocă ca a noastră, în 
care noțiunea de valoare se dezorganizează tot mai mult. Va- 
loarea absolută care e un stimulent cind e vorba de admirație, 
devine stingheritoare cînd e vorba de simplă plăcere. Nu mai 
este fn joc un maximum care trebue atins ci o valoare sutici- 
entă şi ocazională, aşa cum se poate constata în manifestările 
artistice actuale. Arta actuală nu mai caută un maximum pen- 
irucă a pierdut orice idee de absolut. 

in falimentul gustului, vulgarizarea admiraţiei şi desorga- 
nizarea oricârei nojiuni de valoare precum şi în comercializa- 
rea inevitabilă a talentului se pot concentra citeva din frăsă- 
turile caractețistice ale artei contemporane, 

Ar mal fi de adăugit şi madia sau moda revoluțiilor ar- 
tistice, cu care criticii esteţii „şcolilor“ respective se indelat- 
nicesc de vre-o citeva zeci de ani incoace, 

Două mari caracteristici disting aceste Încercări de revolu- 
ționare artistică contemporană : părăsirea bunului simţ, subt pre- 
text că e vulgar, şi ambiția fiecărui artist de a exprima cu 


348 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mijloacele delimitate ale artei pentru care are talent tocmai 
celace nu se poate exprima decit cu mijloacele artei pentru care 
nu are talent. Prima caracteristică e Wiel implicită în cea 
de-a doua. Obiceiul e deja vechiu. Transpunerea artelor. O 
artă grefată pe elemente de timp sə va îndeletnici exclusiv cu 
impresii de spaţiu (muzică peisagistă, instrumentaţie verbală), 
iar dimpotrivă pictura va căuta să dee impresii de timp iar 
sculptura va ciopli poeme simfonice sau se va specializa în u- 
verturi. Instirşit e ceva tot așa de minunat şi de nou ca şi o 
încercare de a merge cu transatlantice pe uscat şi de a întinde 
şine pe valuri ca să faci trenuri pe mare. E iarăşi foarte po- 
sibil ca prin educaţie Indelungată, de generaţii, oamenii să a- 
jungă foarte bine să vadă cu virful pă ann şi să audă cu 
glandele salivare iar urechile și ochii cadă în desuetudine, 
ca demodate. Dar deocamdată lucrul pare, dacă nu stupid, cel 
puţin impracticabil. 

Cu tot atita succes caută să-şi facă drum, încă de citeva 
decenii, arta ideologică, Lăsind d poezia, care se poate 
îndeletnici cu idei (adică poate sentimentaliza oarecare idei) lå - 
sind şi muzica, cu care nici-un fel de idee nu e compatibilă, 
rămine În deosebi pictura de idei. 

Zogrăvirea mişcării în general şi a mişcărilor lăuntrice 
psihice în special e după teoreticianii expresionişti scopul ultim 
al picturii. Incercările de pictură dinamică se pare, totuşi, că 
au rămas fără succes, însă pictura psihologică pare să se sta- 
tornicească, 

Dacă ar fi să rezumi într'o frază tot crezul expresionist, 
asta ar suna cam aşa: Pictura, care până acum nu-şi găsise 
adevărata ei cale, ci se ocupa după cum toată lumea ştie, cu 
lucruri văzute, nu se va mal indeletnici de astăzi înainte decit 
cu lucruri nevăzute. Cu alte cuvinte pictorul nu va mai zu- 
grăvi copaci, case, flori şi chipuri, ci exclusiv idei, sentimente, 
noțiuni, silogisme, avinturi, instincte, analize psihologice şi se 
va ocupa cu terapeutică psihoanalitică. Evident—se va servi 
tot de vechile ustensile şi de culorile spectrului, în aşteptarea 
altor mijloace vrednice de menirea actuală a picturii, cum paste 
ar fi, de exemplu, înlocuirea pe şevalet a pinzei tradiţionale cu 
o bucată de timp fixată în cue, pe care pictorul viitor va zu- 
grăvi—tără mini — senzaţii puternice de dinamism interior. 

Revoluţia, în Artă, nu e necesară, Transformarea şi e- 
voluţia, da. Revoluţie—adică transformare violentă—nu- şi poate 
avea loc decit în domeniul faptelor reale. Terenul fiecărei arte 
e limitat. Mijloacele pentru a-l cultiva stau la îndămina ori- 
cărei îmbunătăţiri viitoare. Dar cum € absurd să samăn grlu 
in Sahara şi paimieri la cercul polar, e cel puţin tot aşa de 
ciudat să zugrăvesc oameni cu pete de cărbune e obraz şi să 
declar că le-am pictat sufletul plin de păcate şi că deci fac pic- 
tură psihologică. 

Totuşi pictura expresionistă e şi ea o treaptă pe scara 


CONSIDERAȚIUNI CONFORTABILE 349. 


unei evoluţii. Face parie din procesul de autodistrugere a ar- 
tel. Rapiditatea execuţiei, ruperea cu orice tradiţie, deprecie- 
rea oricărui studiu, arta devenită tot mai mult meserie, discre- 
ditarea ei prin caricaturizare, reclamă sau scopuri practice, toate 
acestea duc spre dispariţia noţiunii de artă aşa cum încă o mai 
putem concepe astăzi. Nu e locul de discutat desavantaiele sau 
avantajele unei asemenea evoluţii. Odată ce totul se ndepil- 
neşte in chip necesar și natural, orice astfel de discuţie nu 
poate fi decit nefolositoare şi accesorie. Rolul pe care teh- 
nica modernă il joacă în unerea artei, prin mecanici- 
zarea manitestărilor artistice, e fără îndoială enorm. Pe de altă 
parte democratizarea culturii şi dreptul la cultură accesibil tu- 
turor, departe de a „înobila“, cum se 
zează dimpotrivă celace a mal rămas incă ne 
rizat—nu în sensul pe care îl dau, strimbind din nas, Hutt es- 
tei de astăzi, ci numai exprimind o stare mijlocie şi utilitară 
şi în care arta 
va fi şi ea în chip necesar elt, fără ca go poată nimeni 
opri. Comunismul estetic şi democraţia idealistă visată de Rus- 
kin rămin o simplă utopie, a cărei absurditate nu poate fi nici- 
decum scuzată de arta cu care e panaka, Arta vulgară a 

eaşi funcțiuni pe care arta 


cestea din urmă. Îndată ce orice alt pase de vedere, ct de 

-1 înlocuiască pe acesta, 
totul cade in domeniul aprecierii subiective. Adică in domeniul 
Esteticei, unde această apreciere subiectivă se transformă după 
placul oricui în nenumărate „legi”, care se răstoarnă unele pe 
altele, intr'o comică anarhie. 

Ca paranteză, ar fi interesant de notat, in linii mari, ca- 
tegoriile de indivizi care se declară reprezentanţii mişcărilor re- 
voluționare în arta actuală. Citeva sint generale, altele va- 
riază dela țară la țară şi dela popor la popor. Afară de cate- 
gorila adevăraţilor perverşi, care işi au locul în patologie ală- 
turi cu pederaştii,—nu rămin decit ambiţioşii şi—categorie bine 
definită în Rominia—indivizii care au sărit deodată peste citeva 
trepte de evoluţie normală culturală, adică cei pe care îi nu- 
mim la noi „țărani spărieți“ (şi despre care s'ar putea vorbi 
pe larg mai multe pagini, care nu şi-ar avea locul aici). Aceş- 
tia sint desrădăcinaţii semidocţi, care, dacă ar fi urmat evoluția 
la biserica din sai, dar care, 
în loc de asta, s'au trezit das li de estetică la Oraş—sau, ce e 


350 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mal trist, ratati boemi rătăcitori prin redacţii şi apostoli da 


SC nu oferă cel mal mare interes. Adevărați! 
pioneri ai sl artistice sint, ca oriunde, afară de rarile 
excepții naturale, acel pe care îi mină ambiția. Dintre aceştia 
Evreii formează o bună parte. Evreii au fosi intotdeauna, 
cînd s'au manifestat, pionierii tuturor ideilor nouă desorgani- 
zatoare, şi în artă ca şi aiurea. Cauzele la ei sint profunde şi 
cu legături puternice în firea neamului şi în evoluţia istorică. 
E în deobşte spiritul de desorganizare al celor care nu au nimic 
de pierdut şi, poate, totul de cîştigat. Evrei! nu stat un popor 
de ți. Visol la el e mereu cercetat, deviat, întrebuințat de 
inteligenţă. Heine—dacă îl despoi de crusta sentimentală a tim- 
pului—nu rămîne decit un acrobat al ideii şi un scriitor esen- 
țialmente negativ. Chiar cind admiră, Helne rinjeşte. ŞI nu su- 
ride decit cind scuipă. Fineţa lul intotdeauna muşcă. Ironia 
lui e veşnic amară şi inteligența analitică. Spiritul acesta d= 
negaţie (rareori indreptat asupra lor însăşi) ambiția şi nevoia 
de distrugere îl fac p; Evrei să fie în artă reprezentanţii spi- 
ritului critic destructiv şi pionierii oricărei inovaţii. Increderea 
într'inşii ÎI salvează dela şovăeli d perseverenţa lor—cind au 
izhutit ceva—centuplează, prin reclamă şi exploatare, rezultatul 
deja obținut Un Evreu clasic e tot aşa de rar cași un profe- 
sor de estetică fin şi e iarăşi drept că, dacă amindouă cazurile 
S'ar ivi, Evreul clasic va fi totdeauna mal fin decit profesorul 
Dn de estetică, în re cind acesta din urmă mai are şi re- 
marcabila calitate de a fi cioban cult, Râmine acum chestia 
preferinței între un Evreu fin şi un cioban cult. O chestie de 
preferință pe care desigur că o înțelege mai bine fineţea E- 
vreului decit cultura ciobanului... 

Dar acestea deja sînt în afiră de cadrul unor considerații 
confortabile... 


Al. A Philippide 


 Baciul Coman 


Cind rindul nostru de oameni trecea prin anii copilăriei, 
nu erau încă sădiţi merii dealungul Uliţei mari, aproape toate 
gurile erau acoperite cu pae şi nu se pomeneau decit două case 
de piatră în Lunca mare: casa preutesei celei văduve şi a lui 
nenea Ghiţă Coman. Dar aceasta, în care intrase întătu şi întăia 
dintre Comăneşti Moise Coman, pe care noi nu l-am apucat, — 
era o casă de tot veche, joasă, croită din larg, însă cu ferestre 
mici ca la temniţă, cu tigla. de pe acoperiş împinzită de muşchiu 
Verzuiu ca straiul broaştei şi măcinată pe-alocuri de vreme. Casă 
de demult, cu ogradă, acarețuri şi grădină din belşug ; o ridi- 
case groful, adică taică-so grofului, pe care noi iar nu l-am a- 
pucat. Fusese şi locul al lui şi le-au răscumpărat, apol, toate 
Comân după iobăgie cu oile—adică Moise Coman, talcă-so 
lui Ghiţă, dela grotul cel bâtrin, 

Se cunoaşte că a lui a fost cea dintălu casă ridicată in vatra 
de azi, în luminiş, la gura Aninei, în care, strinsă de pădurile 
domneşti, se înghesue şi azi in sus aşezarea de demult a gatu- 
lui, În șir cu gospodăria lul Coman, pe subt dealul Furcilor dea- 
iuagul, s'au ridicat apol celelalte case, şi s'a deschis Uliţa mare, 

i aşa cele două rinduri de meri umbresc acum mai mult case 
arătoase, între care a Comăneştilor, trasă cum e dela linie, îşi 
arată şi mai mult bătrineţea şi croiala, 

M, cindva în zoril copilăriei noastre, într'o seară ü- 
medă, cind toamna. se ingina cu jarna lar de sus nici nu ful- 
guia, nici nu cernea, dar se pregătea pentru amindouă, am văzu: 
noi pentru Intălaşi-dată Inaintea casei vechi de piatră” pe bacil 
Gage: ewe ani ra ti : 5 GË din munte, 

sta in poarta Casel bă + pe cap Cp o căciuloae 
ruginie, umflată la fund ca o rr pe Pi die cu minile subt 
şerpar — şi pufäia din pipă. Om aşa mare, cu zeghe albă, în o- 


352 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pinci legate cu nojiţe negre peste cioarecii albi şi cu așa o că- 
ciulă băeţii nu mai văzuseră—și se uitau şi nu se mai săturau 
uitindu-se la Ghiţă Coman. In ograda lvi se sălăşiuise atunci pe 
iarnă un behăit şi așa o hărmălae de cîni—atita svon, de parcă 
era mereu clacă să nu se sfirgească. Se auzea cintec din gură, 
se auzea din fluer şi se auzeau chiote la cîini, cind feciorii ba- 
ciului, Petrea şi Galaction, se mai uitau după oi. 

După ce apoi şi-au trecut și şi-au petrecut cu toții iarna 
acela in sat—baciul mereu acasă pi ceara mugurii, băeţii mai 
păzind nunțile şi horile, iar dulăii tăvălind jot străini care nu 
ocoleau pe destul de departe ograda Comăneştilor—au eşit cu 
turma în hotarul satului, Căci tocmai se pusese vama în munte 
—şi cum trecerea graniței în Țară oo mai puteau face de-acum 
decit oerii de tot chiaburi, Ghiţă Coman a rămas pentru întăiaşi 
dată cu oile in hotarul satului. Și la deschiderea păşunii a in- 
trat pe citeva margini şi poene, iar toamna pe mirişti şi pe 
lunca Oltului, Ce era să facă! Și încă cu turma scăzută. Ca să 
mai traci Munţii, nu era nădejde; iar să mai vadă Dunărea, 
nici atita, 

ȘI aşa a mai vindut din oi, cu atit mai virtos cu cit feciorii 
lui se trăgeau mai mult la plugărie şi Ja sat decit la stină și 
nu se trăgeau deloc dela joc şi dela petreceri, cum se trăseseră 
în vremea lor Ghiţă şi Moise Coman, bătrinii care fuseseră oeri 


in lege. 

Coman, afară de cei doi feciori, avea mai mici pe Iosif şi 
pe Fira. ŞI avea apoi pe fata lui mai mare, pe Nuţa, şi după 
Nuţa, nepoți. Apoi mai multe rinduri de nepoți dela fraţii şi su- 
rorile baciului ori a băcioali—toţi un fel de nepoți de al lui Co- 
man, mai îndepărtați, dar sapa 

La aceştia toţi şi la toţi copiii vecinilor, care se adunau pe 
lingă losif, apucase să le zică „ni te“, iar băeţii, fără deose- 
bire— luindu-se zac na losit şi după nepoţii adevăraţi ai baciului 
şi al bäcloali—ti ziceau toţi „tete“. 

Se adunau băeţii in curtea, în grădina şi pe lingă stina 
bacilului, vara, în cap cu Ghiţă al Câtanei, cu Traian al lui 
Cumpănoş, cu Avram al lui Jurubiţă. Se adunau în curtea Tetii 
şi cind erau oile duse şi cînd erau acasă, după ce mai intăiu 
losif N împrietinise pe fieştecare cu cinti. 

aveau pe atunci pe Vătatu, mare ch un vițel de lapte, 
tăcut şi flocos, un cine la care i se legâna coada în mers, lar 
el nu şi-o legăna niciodată. Aveau pe Urso, tot cîne de mare 
nădejde, care, la furie, scuipa printre dinţi ; era apoi Teleaga, 
cățea slabă de virtute, care nu se sătura deajuns oricită min- 
care ar fi căpătat—dar de frică lătra desnădăjduită cind simţea 
ceva mişcare prin preajma stinli. 

Mai avea Tetea pe vremea aceia, pe locul cu lucernă din 
fundul livezii, un măr cit un nuc de cel mari. Din merele lui 
făcea must şi atunci se adunau toţi băeţii la cules. 


i 


| 
BACIUL AN 353 


In şura încăpătoare a baciului se-găseau apoi cuiburi ne- 
numărate cu vrăbii gureșe, fncit era mereu nuntă—şi în zilele 
ag parle E spre culburile cu pui şi 
nu-şi urechile ca e... 
Ré vara giel ! Şi jintiţa... şi urda. 


In toamna următoare pe Petrea l-au luat în cătânie pe trei 
ani; după un an i-a venit rindul lui Galaction—tot aşa. lar cînd, 
în a treia primăvară, au scos stina afară, de-acum losi! purta 
cirdul ei, cu Vățalu mai înainte adulmecind, şi bătrinul 
aduna oile“ din urmă. Cu Păltenuş—măgarul—la mijloc, incârcat 
cu un tarhat mai arätog decit coperişele de stină, din care se 
arătau trei capete de miel, cirdul se revărsa pe poartă, pe uliţă, 
în behăit asurzitor, lacom. de umbiet şi de iarbă fragedă. Cam 
stingherea el cirdul, fe pe mieii neinvâțaţi la drum şi la înghe- 
suială, fie p Păltenuş, care s'ar. fi bucurat şi e! de părăsirea 
grajdului, dacă mar fi fost prea încârcat. Eşeau apoi, mai pe de 
lături și mai in urmă, ceilalţi doi cini, cu Telaga în urmă de 
tot, şovăelnică, cătind pe subt ureche la stăpină, care de obiceiu 
ră Senge: oilor ținea sama la toate și n'o scăpa din ochi 

pe ea. i 


a tălangilor, în behăitul plingă- 
d wie tii ale mieilor până 
la horăelile adinci, răgușite, unor bătrine. 

Ca să indemne după el, losiț le fluera încet—parcă 
i-ar cinta, parcă le-ar spune ceva —cum fac totdeauna ciobanii 
cind merg Înaintea cirdului nu cîntă din fluer. Şi se uitau 
trecătorii şi vecinii cum se uitaseră în toată primăvara şi se 
bucurau și ei văzind pornite oile la drum — care făceau in- 
ceputut păşunatului—şi laţelegind că, în sfirşit, firea cheamă 
iarăşi pe oameni! la sinal ei să-i hrănească. 

— Porniţi ? Porniţi ? 

— Cu ajutoru' jg Dumniezău... 

— Intr'un ceas cu noroc, nene Ghiţă ! 

— Să te-auză Dumnlezo-drăguţu” 

losif însă nu cunoştea atunci numai fiorii de minărie ai 
păcurarului sărit peste ucenicie, ci incă ceva— celate copiii nu 
înțeleg îndestul, dar simt și dinşii: despărţirea de copilăria lui... 


3 


354 VIAŢA ROMINEASCA 
LJ 


Nici că s'a ingelat Tetea în nădejdile lui asupra lui Iosif. 
Căci dela cei dintăiu paşi băiatul călca a baciu. Şi niciodată lui 
ma trebuii să-i zică: „Vezio dra mă Sivule, de ce tot latră 
cînii !* „N'ai spălat, Sivule!* „Dat-ai mincare porcilor ?“—cum 
se necăjise, bunăoară, cu Petrea, pe care trebuia să-l mai in- 
demne la treabă, şi era şi alegător în mincare, losif era lingă 
cird, era în jurul stinii, era mereu la locul lui. Erautoate spä- 
late, şi toate îndestulate. Vorbea cu toate, după felul ei cu fieşte- 
care, ca ciobanii: şi cu oile şi cu cinii şi cu porcii—şi cu craca, 
dacă se impiedica de ea în cale... Nu pregeta niciodată şi era 
In voe întotdeauna; iar baciul se bucura că-l putea deprinde 
dela inceput cu atita păşune, cită putea găsi în hotarul satului 
şi cu oi mai certe e incit să nu cadă meşteşugul părintesc 
în mini străine... Şi-i poveţe şi-l ţinea Cé el, să le înveţe 
toate dela el, cum învățase el dela taică-so, dela Moise Coman, 
toate che le învățase. 

Căci Moise Coman—„grofu“, cum Îi zicea lumea—şi le făcea 
toate singur : şi uneltele băciei şi grajduri şi coşare, lar boreasa 
lui îl imbrăca şi-l încălța dintr'al oilor. Era şi el alb tot, afară 
de căciulă şi de şerpar... „Cine nu-şi face toate singur, ăla om 
nu-i, barem d'ar avea două mnii de air spusese „grofu“ 
Tetii, cind a fost să-l însoare; şi-l făcuse să se ducă în opinci 
la cununie. ŞI asta o spusese şi Tetea feciorilor lui mai mari. 

Calul bun nu-l vindea grofu de lingă“el niciodată. Se 
slujea cu el până putea; apoi îl ținea slobod pe ir e stină, ori 
in grădină, cu frai, ca taurii în hotarul satului, ŞI nici cîinele 
vrednic nu cuteza nimeni să-l atingă cu măciuca. 

Grofu îl avuse fecior doar pe Tetea şi-l ținuse de mic tot 
lingă oi; aşa că niciodată n'a putut să jindulască după traiul 
plugăriei şi nici în ale lumii nu prea umblase. Cind iarna îl go- 
mea la adăpost, se bucura doar că putea să mai caute lăcaşul 
Domnului, care Îl ferise de necazuri şi-i ţinuse oile sănătoase. 
Se mai bucura de nepoți şi de copiii lui, adică de losit şi de 
Fira, fata lui mai mică care, precum băgau de samă şi ele, 
D semăna mult baciului, 

La oraş nu se ducea Tetea. Fusese numai odată—şi nu i-a 
plăcut. A văzut atunti cum domnii de acolo supără pe Dumne- 
zeu cu purtarea lor, pentru care alţii DE îi îndură minia, cind 
trimite secetă şi grindină ori molime. Căci după plug ori după 
vite acolo nu umblă nimeni. Cu toate că înţelegea că e un pă- 
cat minia omului, pe Tetea îl apuca minie grea de clte-ori se 
gindea la domnii dela oraş gătiţi ca de nuntă şi la doamnele lor 
sulimenite dela birturi. 

Povestea Tetea că se oprise atunci la un fel de umbrar, 
unde cinta o bandă de lăutari. Sta şi se uita la domni, Vrea să 


vadă și lăutarii... ce-i de capul lor. CS plăceau lăutarii. Avea 
şi el glas şi cinta din eta e 


BACIUL COMAN 28 


Da’ n'am așteptat cit ai răsufia odată ghine—şi să pornesc, 
Maică Precistă, să-şi frâminte toţi odată uneltele. B din 
strune mai tare ca la măşina dă îmblătit... Da” cuconițele suli- 
menite şi domnii toţi ascultau acuma smirnă... La ţiganw şter- 
cuit H curgea pāru’ din arcuş—aşa mina... Ăilanţi după el, să 
np riëts Da’ At cu Bnp mare să vedea că d'abghia, d'abghia 
Pena «i 29 He ră primas. Ălui ch ore: ga cerere e 
ochii găvane repezea după nici unu’ nu ma 
utea uita la domni aşa era dă ferecat fieşiecare dă unealta 
ui... Am auzit apoi-ca un trăsnet şi—halt... Și atunci lumea 
care cinstea la mese o început să bată din paime cå copchiii 
să bea. 
i Le muieri or hi fost, ştie Dumniezo—drăguţu', că' rinjeau 


eich tigan, iar ganu" le făcea plọocoane.. Şi era sfinta zi de, 


Viner 
ȘI, încă, toţi mincau dă dulce!,.. 
Ca să nu scap o vorbă cu păcat, m'am dus d'acolo“, 
i nu s'a mai dus Tetea a doua-oară la oraş. 
rnele acelea ne povesti intimplările lui cu lupii, cu urşii, 
cu făcători de rele, şi alte intimplări fără număr, auzite dela 
Străini. Apoi Întimplările cu cini, —numai et apucase la stina 
lui şi ta părinți, —nu S'ar mai îi isprăvit!.. 

Eta prin nopţile lungi din preajma Crăciunului. In casa 
baciului veniseră vecine în şezătoare cu lucrul şi torcătoare de 
ale băcioaii—şi copii... Femeile işi Invirteau mereu fusul în 
dreapta şi mai mult muşcau din caer decit vorbeau. Pe pâreţi 
umbrele îşi minau înainte jocul lor mut, iar de lingă vatră 
baciul—aşternînd o umbră |ăbârțată până sus pe po- 
vestea mereu cu glas adînc și mereu cu răgaz mulțumitcă aude 
din vreme in vreme behâit ori lătrat şi că Iosif mai ese afară, 


356 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


că-l aude fluerind, certind cinii, că-l vede intrind cu frig mult, 
care se trecea greu chiar de pe o făptură aşa de puţină 


ca a luL 


la lumina din vatră ori de pe masă,—şovăindă, jucăușă 
ca şi umbrele Aglae pe ,—se lămurea mai bine une- 
ori, subt ochii "copiilor stan de vorbele baciului, icoana mare 


a sfintului Neculai cu cele meg ru ridicate... Se lămureau 
atunci în jocul luminii şi minunile lui rindaite de jur-imprejur 
în icoană, arătate cum au fost: fiştecare n mă că in toată minu- 
nea era Sfintu' Neculae odată... Apoi se urea Maica Pre- 
cistă cu Pruncul, cu o candelă de desubt ca şi sfintă: şi care 
ardea mereu—iar pe subt grinzi, de jur-imprejur, ştergare şi 
blide şi uicele... In colţ doi plumbi, cum numai taurii mai pur- 
tau la picioare, trăgeau după ei vremea dintr'un ceas înegrit 
de bătrineţă... $ 

Baciul povesti iar multe din påțäniilé lui de pe cind era în 
munte ori la. baltă şi la fiece prilej nu uita să povestească din 
nou cum purtase într'o sară luptă la Borcea cu patru ttihari 
de-odată. 

„Niciodată să nu chierzi nădejdea în Dumniezău că nu te 
lasă“—zise Tetea cu răgaz mare, aşa încît stirni şi mai mult 
nerăbdarea copiilor. 

„Ce câtaţi, mă !*—mă răstesc io către ei, cind îi văz patru 
haidăi cu căciulile pă ochi, arătindu-să din întunerec şi nd 
să-l atingă pă Vătafu mereu la cap. i 

„Apoi... avem o vorbă cu tine, baciule“...—indrugă, aşa 
ca să răspunză ceva, ong îndesat, care purta o căciulă înaltă, 
ca un irod... 

Am dat intăiu un chiot, să m'auză băeţii—tomna porni- 
seră cu oile, după mulgoare, să mai adune cite-ceva—apoi am 
întors măciuca şi m'am dat cu spatele la stină: 

Inchinarea voastră de coteţari!.. PA ei Vătafu !“ 

Da’ cîinele cînd o văzut că de-acum incep io să le fac lor 
slujba, s'o intărtat aşa, că parcă era om... Ca şi cind aș hi 
avut lingă mine un fecior. Ba poate că chiar îi da înainteori- 
cărui dintre băeţi, că” el putea să incurce doi lotrii odată iar 
io să caut după ailanţi. Unula i-o sett pulpa în coiţi aşa că 
Lo purtat într'un chicior şi orăcăia ca o broască; iar altuia i-o 
sărit dă chiept ca lupu’. 


Urla Vâătatu cu aşa o furie, că numa’ nu-mi striga cu vorbe” — 


să nu mă las... Dumniezo-drăguţu” îmi trimisese ajutorul lui în 
minia cînelui. | 

Il croisem pă unu’, că să legăna; pă altu’ l-am înmuiat 
aşa că întrase la ginduri... Am căpătat şi io una în coaste, și 
mi-or rupt atunci o coastă... 

S'or auzit curînd cini dăla oi apropchlindu-să şi or luat-o 
în tagi.. Că”, după cini, ştiu că mai hine şi v'un bălat in 
2) LN 


""BACIUL COMAN 357 


N'am chiert niclodat' nădejdea In ajutorul lui Dumniezău— 
ŞI nu mo lăsat. N 


Tirziu în noapte cind toate se mai potoliră iar vorba fè- 
mellor se auzea inginată, tă, rostită mai acoperit, căci in- 
traseră adinc In tainele sa — Tetea vorbea de-acum numai! 
celor fără, treabă : unii cu mintea încă lacomă dar cu, pleoapele 

alţii biruiţi de tot. ȘI vorbele cădeau în urechile lor când 

cind frinte, ca un şopot de izvor întrerupt de freamătul 
pădurii... „Vin cu cinch, cu măciuci... în cap, peste = 
erge singe SEN Sg SCH E Mor Haf şi ră cu gott. 
„epurele—după eil. Trec pe subt copac, se au cocogu' 
Ei sus: Cot-cot-cot-co-daţi. ci gi io Sau iar e de 
dos: Țicţi-ţi-ne-ţi-l, că şi lo-l ţia..." Toten ti „ se făcea 
o mișcare în odae. Cu furca subsuoara, înfăşurate at "on cojoc 
ori Intro zeghe bărbătească, femeile se aplecau asupra 
biruiţi de somn. Şi-i smulgeau din lumea de vrajă, Care se des- 
chide la hotarul dintre somn şi trezie, dacă vorbele mai ră 
încă în noapte... 


U 


Trecură ani la mijloc, ` Băeţii cei mari se intoarseră dela 
Slujbă—la plug; la coasă şi la sapă: la gospodâria lor, dar nu 
la oi. losif se sâltase binişor deasupra copilăriei lui, lar cei 
mai buni tovarăşi ai ei erau acum mină dreaptă în gospodăriile 
pârinteşti, iar ciţiva plecaseră la oraş, la meşteşuguri ori la 
carte, Firica trăgea acum la. jug | 
maică-sa: la îngrijirea casei, la Spălat, la secere: In trei ani 
se ridicase fată de măritat mai senap prin vrednicie gospodă- 


H 
chii, bācioaia îşi mărită pe Fira, în iarna ce urmă, după un fe- 
cior din mocani de peste ON. far fără băcioaia şi fără Fira, 
gospodăria Comăneștilor era de-acum, toată vara, ocolită de 
eeni Li de vite, impresurată de iarbă până în pragul tinzii, 


numai cine trecea pe la verii locurile de ogor 
de mi EE Ee rag e i pe haass 

r În pirae şi 
răcesc apele, era un soare dulce, încă biruitor şi tăbărise cird 
ed de E pe panas og GER Se bâlăceau mai pe la mar- 
ginea apei, mai pe k ani şi după f -i 
mai in adînc vre-o dol dier D ge ei: înc 

Atunci a câzut puşcă și losit între dinşii. 


358 mat ROMINEASCĂ 


Se adunaseră acolo tot bäet care, cu trei-patru ani ina- 
inte, se scăldau de cite cinci ori pe zi, încălzindu-se la soare 
după fiecare dată, ca să se poată desbrăca iară... Acum cu fe- 
jele umbrite de sudoarea zilelor de arşiță, se întilneau la prung 
pe jumătate oameni! Mai împliniţi şi cu urmele trudei în miş- 
cări, se revedeau înlorşi dela crescut.. 

Nu puteai să-l socoteşti nici Intre feciori şi. nici de tot 
intre băeţi. Dar între toţi cei de sama lui „baciu' Ai mic” se 
ridicase parcă mai mult... Purta şi el şerpar, un şerpar mal 
îngust decit bărbaţii şi avea în fața îmbujorată, copilărească 
incă, o căutătură cutezătoare şi mindră de fecior. 

Cind Lan văzut aruncindu-se dintre tufe, băeţii au izbuc», 
nit în chiote ce se rostogoliră îndelung pe unda apei şi se săl- 
tară în ecouri multe de ici şi de colo, din cetatea de sălcii... 
lar la asta au răspuns degrabă, de undeva de dincolo de tufe, 
trei hămălturi dojenitoare—şi stirniră şi alte rînduri de ecouri... 

Era Vătatu... Se auziră apoi tot mai aproape tălăngi şi 
curind se arâtă pe deasupra răchiţilor, mai sus pe cărare, zi- 
direa imbielşugată a Tetii, ce sta răzimată în măciucă, pe care 
atirna şi gluga ca un prapor. 

Cei mai mărunţei dintre băeţi se Un mai mult pe prund 
ori la mal în nămol, să se facă „ghivoli“ şi mugesc ca dobi- 
toacele acelea lenege şi nesimţitoare. 

— “Scoală Joiană !... Sus puturoaso |..—se aude mereu prin 
larma celorlalți strigătul aspru, gospodăresc, al lui loniţă al 
Ştirbului care, cum spune, il şi atinge în ale pe Pavel Cum- 


— Nu da aşa dă tare, că-ți sar ochii cînd ţi-olu arde o 
palmă |—se întărită Pavel neaşteptat, oprindu-se din muget... 

— CA nu dau tare, mă Pavâle... Am dat fo tare?! 

— Apoi... al dat... Hiidhraaa... hitidhra !—reia Pavel. 

e — Scoală, hoitule, mincate-ar lupchii, că iese ciurda la 
iarbă... 

— Hiiidhraa—dhra! 

Ceilalţi sar primprejur, aleargă unul după altul ori îşi dau 
drumul pe malul alunecos devale, la intrecere, și se duc ca pe 
sanie... Unii fac ca Pavăl, d 

Cei mai mari, într'o hărmălae asurzitoare de chiote, de 
chetiări, de ţipete şi de bălăceală, au împinzit Oltul până pe 
la mijloc, iar CH al Câtanei şi Avram al lui Jurubiţă, care 
şi-au spălat caii, îi poartă acum cătră malul celalalt, să facă 
„muştră“ cu ei şi să se uite ceilalţi... Acolo unde şuvolul—şi 
ien Gg Lenger ee ul an mai E oe? > ocol 

ot, iar dacă ating nisipul, incep iar: mai inttiu sus— 
şi iar se lasă plutind spre sălcii ca husarii. > 

— Ţin” te dă mine Ghiţă, dacă ai coraj ! Hi Sura! 

— Hii Porumbacu ! 

Plutesc ca nişte corăbii, iar cel de pe mal, cu privirea 


BACIUL COMAN i 359 


umbrită de o uşoară pismă, nu se satură să-i urmărească. Că- 
lăreţii nu se satură nici atit şi, mai salțindu-se şi ei În legăna- 
rea inotului, impintenesc mereu din căiciele goale dobitoacele, 
care eee să tușească wm i 
Deodată se e un ţipet pente api, Un. fior îl pă- 
trunde pe fiecare, lar cîțiva se şi reped afară. ` 
Dar nu se Întimplase cine ştie ce lucru grozav... Avram 
care intrase de tot Inăuntru, cind să cotească spre prund—or 
că nu mai avea putere destulă în stinga care-l ținea pe Boboc, 
ori că nu mai avea Boboc putere să cirnească repede el, 
ori că Sura de subt- el cirmise prea dintr'odată ; destul că-i 
scăpă căpâstrul, jar celălalt cal, luat de toiu, se duse câtră säi. 
cii. Şi se izbi acolo în crăcile culcate pe apă şi trozneau de 


pâdure. 
Dar iată | că, it locului, pluteşte scuturind H 
ile pae, opr emeng urindu-și capul în 
— L s'o prins căpăstru |—se aude un strigăt... 
— Căpăstru ! 
— Avrame! Avrame, so agăţat în căpâstru! ` 
„Avram porneşte cu Sura 'spre locul primejdiei, dar iute 
simte izbirea aprigă a curentului şi dă îndărăt,., Pentru întăla- 
oară il pătrunse răceala apei... 
Atunci din sus, de pe malul de cătră sat, ee aude căzind 
re Neal, Ri ingroziți ai lul 
umai oc ai lui Avram, înlemnit cal, nu 
se intorc Într'acolo.., E Tetea, pe jumătate desbrăat- şi, cu 
pietele. vilvoiu, neatinse de stropi, aci goneşte prin apă, aci 
imoață... A ajuns la mijloc şi intră fn tolu... Nici nu inoată 
ca alţi oameni, nici nu calcă pămintul.. Ceva meştereşte subt 
apă şi se duce ca o corabie. A căzut lingă botul calului, care 
îmşeşte şi scutură capul--prinde cu nădejde craca şi cade la 
fund ducind o bucată şi capul dobitocului. Pănă să-şi vie vre- 
unul în fire, Tetea, mare cum e, se arată dincolo de cal, se o- 
țăreşte din nou, craca trosneşte şi baciul cade lar la fund. Dar 
calul de-acum pl devale—cam într'o coastă, şovăind bui- 
Res clătinind ciudat capul şi tuşind fără putere ca un beteag, 
se vede câ răzbate la prund. Și doar numai Avram 
SS cată cu ochil după el. Căci în dreptul crăcilor morfolite 
i la vale -apa curge mereu meturburată... O tăcere înfioră- 
oare s'a aşternut. pe prund şi le e parcă mai mare frică să 
jipe decit să se ulte la luciul nețurburat al apei, Abia cind ci- 
nele, de sus de pe mal, porneşte a hămăi aspru şi statornic 
rr agp n peri e a 3 ecourilor pe albia închisă de äi. 
O e u 
D 8 Hpete, iar ochii se cată mâriţi u- 
losif, de cum şi-a dat talcă-său drumul, rămăsese țintuit, 


360 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mut, la cu apei. ŞI cum sta plecat inainte—impins şi de 
apă—cu ochii pironiţi la sălcii, ca și cum două funii atirnau şi 
trăgeau din gavanele ochilor lui, văzu şi el, ca într'un vis greu, 
pe Tetea apucind craca, scufundindu-se, ridicindu-se iară — şi 
auzi trosnind... Apoi nu mai auzea deloc, nu mai vedea bine; 
deschise gura şi mişca năuc capul. Până ce-a auzit hămăitul... 
Atunci, ca smuls din nişte legături nevăzute, se azvirii în şu- 
voiu.. , 

Se auzea numai pleschitl braţelor lui care, lacome, imbră- 
Haan apa—și hămăitul cînelul din urmă... 

Aproape de sălcii se lăsă la fund cu braţele întinse şi cu 
aşa pornire, că din cel de pe mal unii fac şi ei o mişcare. Apoi 
se arată mai la vale... întăiu minile lovind printre crăcile aple- 
cate, i se arată capul—dar nu se mai Ințelege de caută a- 
ep ori caută după ajutor... Atunci băeţii văd în alt loc capul 

clului scuturindu-se deasupra... 

„Iosif!“ „Iosif 1* — izbucnesc zeci de guri de pe mal şi 
zeci de mini găseşte bâtrinul arătind devale, mini care strigă 
pe apă în jos... Vede şi minile lui Iosif.. capul lui Iosif... Dar 
chipul Tetii nu l-a mai putut vedea nimeni. Pornit în năvală 
se răstogoleşte ca un trume! pe care, purtindu-l, l-ar legâna 
într'o parte şi în alta şuvoiul de primăvară Cind nu departe 
o mină cr din nou pinza apel, ea vijiie năpraznie în luptă 
cu baciul,. S'a azviriit în adinc—iar luciul s'a încheiat asupra 
lor, amuţind pentru lungi clipe trupurile buimace de pe prund. 
Dar capul baciului se scutură iute deasupra în muget sălbatec 
şi câtind lacom împrejur. Apoi după ce se scufunda şi se arată 
iarăși, în mişcările lui e ceva de fiară. Și cum, în zbuciumul 
lui, se tot duce cu apa devale—parcă se apără hărțuit din mai 
multe părţi deodată... 
ei de pe prund încep dintr'odată să strige, să se cheme, 
să ţipe. , 
ën "necat!*,., „S'o "necat Iosif!“ 3 

Falcile, clănţănind, „gem, şoptesc, fărlmă între dinţi frin- 
turi de ginduri ori groază nestăpinită. Cei îmbrăcaţi se tra 
spre mal, cei goi se zbat fără spor să mal îmbrace o haină or 
îşi adună lucrurile şi fug. Cei mai mici pling din urmă... In-, 
depărtindu-se mereu, bigue toți vorbele cu care au început, a 
din fugă cată îndărăt la apa neputincioasă față de ei—şi încol- 
țeşte, pe incetul, în inima fiecăruia bucuria a scăpat de apa 
care l-a prins şi l-a dus pe Iosif, că a fost acoloşi a e e 
Ai casei se vor bucura, și se vor mira... şi se vor înspăiminta! 

S'o “necat!” „Vai, Doamne!* 

Doi-trei îşi mal ăruncară odată ochii pe luciu devale, spre 
cotitura apei, unde fac piept sălciile şi se pierduse batial,. " 

Intilnind pe cărarea de pe mal pe Vâtatu alergind devale, 
băeţii feresc mai întăiu din cale-i; apoi unii o rup de fugă 

sat, alţii o iau-—pe urmele cinelui, care gonâşte şi el nu 
prea tare şi bombâneşte. 


BACIUL COMAN 291 


„l-au pierdut curind urma între răchiţi, apoi l-au găsit mai 
înăuntru, aproape de mal, cu Tetea alături... Cum baciul şedea 
încovoiat, de apă şi de istovire, braţele căzute pe 
se clăteau “mereu de răsutiările iuți şi adinci, tar 

mele dau să bată ca niște ciocane... După ce peste camaşă 
mal venise şi nămol, era negru-sur, iar faţa 7 gebr ` şi 
I ! , în neorindu- 


Căci vedea — vedea de citeori se arâta un alt băiat d nu era 


lej toate 
silințele, în semn că vrea să spue ceva; ja - 
tori vi? bessie caută şi ue?) gp 

a e tinguirea rară a cinelui, care-l piro ă 
priviri inlăcrâmate, nu se auzea acolo dei end SC a 


baciului şi adierea ușoară a vintului de seară prin răchiţi. Băe- 


ţii, cu ochii mari, cătau ba la Tetea, ba D re fără 
grăbească şi fără să intirzie, aluneca seg St, albie. 


„ netezită şi înflorață de lumina rumenită şi piezişă din apus... 


"N 


In noaptea acela urma a màs in. curtea Tetii. 
fiindcă ind tirziu oile an rămas nemulse, ori tada EE 
e, păşunez Lg apusul soarelui şi să fie adunate în 
ER + se Stir în curtea b un, vaer grozav, o larmă 
Co În Sat, în pacea serilor de vară... Şi behăitul a- 

e ` SS pling SC de intimplă cu ole cînd 
Zeck 28 er vecinilor, care aflaseră toţi de 
„câăina în sat pe Tetea ai lui, pretutindeni unde 

= = m şi cu cine se întilnea aire: iar ege mii slabe 
ncercări de acest fel, cum îi știuseră bine pe losif, îl plin- 


„geau cu vorbe ca pe un frate şi ca pe un fecior, ca pe un 


mort al lor, cu deosebire, dacă se gindeau că el nu mai avea 


mamă... 
Zile și săptămîni Lan căinat pe baciu, care 
ceva dela Dimes decit să-l îngădue să şi-l none o 


362 VIAŢA ROMINEASCA 


sit şi să-i lase în grijă cirdul şi vatra părintească... Il căinau 
că e fost dată lui osinda să-și-l aşeze lingă taică-său bătrin, 
lingă maică-sa bătrină şi lingă maică-sa bună, sus în deal la 
biserica veche, unde nici un copil Tetea nu mai dusese.. Căci 
chiar În seara zilei de după înec, Iosif s'a arătat deasupra a- 
pei, mai jos ceva de locui pe unde ieşise bâtrinul şi unde se 
atat. intr'o sea e amper e og j 
piingeau Insă -toți mai virtos pe , copil aşa de cu- 

minte şi voios, frumos și bun la Dumnezeu, harnic şi viteaz, 
cinstelnic şi milos... Si un aşa fecior n'avea încă ibovnică şi 
nici maică să-l jelească,.. 

lar cind a inceput la groapă bocetul surorilor, femeile 
toate au fost biruite de lacrimi, aşa induioşătoare vorbe îl spu- 
neau lui losif şi Nuţa şi Fira... Ba cind Nuţa îi grăi băiatului 
ca din partea mine-sa, femeile nu se mai putură opri din plins 
şi lAcrima în ținterim toată tinereţea satului, şi fete şi fecioraşi 
de sama lui losif. | 

„Lăsata-i casă bâirinească fără fecior... ŞI bătrineţă fără 
bucurie şi fără ajutor...—și poenile inflorite—gi oile!*... 
a gr aper Vătatul cei cu credinţă, losite l—dragu' mamii, 
osile l 

„De ce te porţi aşa de grăbit... pe cărarea noastră, a bă- 
trinilor.. viteazul mamei fecior 71* gp 8 

„Ce te-a mihnit 2. Ce te-a întristat?! Ce te-a mihnit, 
drumețule d..." | 

Dangâătul clopotelor se revărsa de sus din tura in unde 
tremurinde, | te, să birue bocetul Not, aplecată pe cos- 
ciug, la groa Ci baciul, Între toţi, D sta mortului mut la 


căpătăiu, fără lacrimă, încremenit, ca o tulpină de stejar fulge- ` 


rat în pădure... Auzea bocirea fetelor lui ca pe o cintare du- 
ioasă, fără înţeles—şi se trezea din împietrirea care D cuprin- 
sese numai cînd bocetul Nuţii se rupea in hohot. 

Cind însă, râmas singur, | s'au risipit toate dinaintea o- 
chilor şi i s'a lăsat în faţă noaptea, atunci parcă s'a rupt ceva 
in inima Ten Fira, care nu se îndurase să plece îndată de 
lingă taică său —după ce-l sfătulse să se hodinească, se lăsase 
ea întăiu pe o ladă în odala in care fusese năsălia şi îşi inchi- 
sese ochii duruţi de plins. Şi aşa bătrinul rămăsese pe pragul 
dela tindă, singur În tăcerea nopții. „Taică, pune-fi capu’ și te 
hodineşte, taicã!...“—a auzit el de vre-o două-ori dinăuntru gla- 
sul fetei. Apoi nu l-a mai auzit, Pretutindeni în vecini se aş- 
ternuse tăcere plină ca noaptea: lumea se lăsase la hodină, ca 
ra Greg ridica la cea dintãiu înginare a glasului de rin- 


Atunci de nu se știe vode, gindurile lui amare, risipite, Sau 
adunat şi s'au Iîmperechiat deodată altfel. Era caşi cum goni- 
seră cătră dinsul. Un nod i se puse în git. Ca ruşinat îşi 
plecă fruntea şi cu mineca svintă cea dintălu lacrimă, Şi gin- 


BACIUL COMAN 283 


cu ochii în mi, vorbea băiatului incet, caşi cum ar 
i, 


deva aproape, gata... ȘI mereu aşa, până ce îi răzbătu it tt- 
rechi beläitul rar din cirdal tâbărit lingă şură. Și atunci, din 
golul rejur H izbi parcă o strigare fără cuvinte în inimă: 
„Unde ef: Și lumina ochilor lui birula, parcă, întunericul—gi 
zâri gi pe Vātafu, încolăcit în întuneric la uşa șopronului, cu 
capul ridicat. De acolo același strigăt îl căma.. Virfal eur şi 
creasta mărului bătrin se aşterneau departe pe cerul înstelat, 
iar cerul se rezema pe ele. ŞI fie cu ochii, fie cu gindul, în- 
ne zm vedea curtea şi grădina toată subt stele—şi toate-i 
strigau... 

după o vreme, cîinele se ridicas: dela locul lui, se a- 
ptopiase şi se via la el... Şi rămase acolo neclintit, până ce 
baciul intră în caşă. 


Adouazi Galaction a scos el oile—şi aşa după intoarce- 
rea Firii la casa ei, baciul rămas: singur, 


cea. Şi nu căuta nimica. 


intoarcerea oilor. 
e pe asta socoteau. că, —istovit cum era,—baciul ar 
D murit şi mai inainte, dacă n'ar fi aşteptat cirdul şi că ar fi 
facut cuminte Galaction să fi coborit o şi mai devreme, ca 
să se aleagă mai iute cu el. Căci era păcat să se chinulască 
un om bun la Dumnezeu, cum fusese Tetea... Alţii erau de pă- 
rere că sfirşitul i grăbise chiar intoarcerea turmei. 
in ceasurile lui cele de pe urmă făcea mereu sema cu 
mina, lar ai casei iși chinuiau mintea sa-l poată înţelege. li 
pricepură abia cind izbuti să-și degclegteze gura. Inţelese Fira 
din mişcarea buzelor lui arse—şi se repezi pe dată afară, Şi 


` 264 VIATA ROMINEASCĂ 


curind venea cu Vătafu, aduimecind nehotării... Intoarsă câtră 
el, Fira il chema doar cu mina. Cinele venea tot şovăind; veni 
pănă în pragul cămării şi se tot uita la lumea adunată. Apoi 
cum toţi feriseră in lături dinaintea baciului, îl văzu în pat pe 
Tetea cum îl chiamă. ȘI a mets la el—gi de-acum îl mirosea. 
Bătrinul îi lăsă mina pe cap şi o purtă, silindu-se să lege o 
vorbă... Şi, ostenindu-se aşa, ii eşeau broboane de sudoare pe 
frunte... Apoi îi căzu mina de pe capul Vătafului şi de-acum, 
numai, se uitau in ochi unul la altul... 
ŞI aşa s'a stins. 


e Ta 


Că nu călcau a baci Petrea şi Galaction, o simjise bâtri- 
nul din vreme şi s'a adeverit deplin după moartea lui. Căci 
până "on Crăciun au şi vindut oile unor mocani din munte. 

Le-au vindut de silă—cum ziceau ei... Că unul avea să-și 
facă şură şi să-și ia o he de junci— Petrea... Celălalt— 
Galaction—că avea să-şi ia unelte şi vite şi să-l plătească a- 
fară din pămînt pe un cumnat... Că de-ar fi avut nutreţ destul 
ES iernat, nu le-ar fi vindut aşa iute după moartea bătrinu- 
ui-—spunea Galaction, ruşinat în-citva abă. Că dacă n'ar 
îi tăiat comasarea ogoarele şi nu sar fi dat la coasă atitea 
coaste şi poeni, el, Galaction adică, nu și le-ar fi vindut o- 
dată cu cap, 

Toate acestea erau şi adevărate. Dar dacă pe lingă a- 
cesiea toate mai răminea în viaţă baclul—chiar şi numai baciul 
cel mic—de ele mar mal fi fost pomeneală... 

i aşa, în primăvară, curtea Comâneştilor era cu total 
schimbată... In grajd, unde înainte ţinuse numai pe Păltinuş și 
o vacă,—iar primăvara incă oile ce erau gata să fete,—acum 
erau şapte capete de vite şi muget și nechezat şi bătăi de co- 
pite— iar în adăpostul de iarnă al oilor, t, bătut cu pă- 
mint, netezit şi acoperit cu nisip, eran acum care nouă, 
plug şi grapă de fier, teligi şi cobile—şi alte unelte mai mā- 
runite, nouă-nouţe, aşezate toate in rinduială. Gunolul era strins 
de pretutindeni şi grămădit frumos lingă grajd. Ana lui Ga- 
laction peste iarnă a tot tors şi țesut mai mult pentru saci, cu 
gindul la seceriş şi la culesul cucuruzului. 

tot alte şi alte veneau în loc. ŞI atitea au venit şi 
aen schimbat, că abia mai cunoşteal a după o jumătate 
an... 

ll mai păstraseră pe Vătafu—taţi au fost de-o părere: 
să-l ţie, Să-l ţie cum îşi țineau bătrinii dobitoacele vrednice, 
ajunse la bătrineţi grele. Şi aşa Vătafu, care şi altfel! nu prea 
lătra, umbla acum slobod prin curte ori se la uşa şo- 
pronului—fără să-l audă şi să-l simtă cineva... Trăla tot singur, 
tăcut, ursuz ca bătrinii. Rar dacă se mai ulta la cineva din ai 


BACIUL COMAN 365 


casti—şi atita se odihmea, că de odihn Mă, ochiioi pi~ 
nea pe Jumitate dachi Cem erg 


“Odată grăbi e pe la priazul cel mic spre artă, se at- 
200 avon de Bag i. bellit Prin fața casei de piatră tre: 


Ce s'a petrecut atunci în mintea lui bătrină, e grea de 
mg oile al 
receau oile alène, clătinindu-şi capul de calea cea multă 
şi ridicind ful—mergeau după ciobanul cu sarica Sură, care 
le fluera fără să cate înapoi... Vâtatu, cu capul sus şi cu ochii 
măriţi, cuprinse odată turma şi se și asvirii asupra cînelui ce 
trecea pe lingă sant, Fuo iocleştare scurtă, copleșită de vaier, 
= ON ea cinele străin fu prăvălit în şanţ, sgilțiit fără cru- 
D iS í 
Dar peste o clipă, pe locui acela erau încăera tru cîni 
Copleşit din. trei Ă a cu minie crescută, Vâtatu enk, am 
cum câtră păretele casei, izbindu-se cînd într'unul cind in altul, 
se trăgea, mereu mai obosit de mişcările iuți ale vrăjmașilor, 
tot mai strimtorat, tar din vaer glasul lui adinc răzbătea ca un- 
blestem... A ținut asta până ce unul a izbutit de La prins 
ori Incurajaţi, ceilalţi îl inhâţară de pintece, de un 
Era pierdut... Se smucea neputincios 
in eses ee e nu een ee Te 
n -i prăvălească la pămint, un cioban izbut 
cu măciuca să desfacă doi din încăerare. Dar cel de al Leen 
nu-i slăbea de gît; cind simţea măciuca, se înverşuna mai malt, 
Cind au alergat din vecini cu apă fierbinte, era tirziu: 
tul Vătafului era sfărimat iar burta sfirticată—şi singera tot... 
— wiers gifiind uscat, şuerind drept răsuflare, mai aruncă 
Gë eescht după vrăjmagii care se depărtau—şi căzu cu spa- 
nad păretele casei.. Atzea apoi hămăiturile întăritate ale ce- 
"— gg turma... ngile. Apoi numai tălângile. 
Se. mea, adunată mulţime de prin vecini, rămăsese 
Geng vg În faţa faptului săvtrşit. Ciţiva băeţaşi, doar 
cu minia lor copilărească străbătută de lacrimi, aruncau ochii 
sălbateci după Gem? Siräin, Dar el se depăria mereu cu pra- 


$ 
Cu toate că şi losit şi Tetea şi cîinele lui trecuseră din 


viaţă în chip năprasnic, arare dacă se mai m 
` e 
după o vreme... Cum se întimplă totdeauna e? e plecați a 


366 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


nu numai cu cei plecaţi din viaţă, dar şi cu cei plecaţi in lo- 
curi străine... lar cei din Lunca Mare, prinşi în virtejul trebu- 
rilor gospodăreşti ale zilelor lungi de vară, uitau şi ei... 

ar cătră miezul verii prinse a se Dn un zvon ciudat: 
nici mai mult nici mai puţin decit că s'ar arâta baciul noaptea 
prin hotarul satului... 

Erau bărbaţi, erau şi femei care nu vreau să dea crezare 
la aşa vorbe; totuşi mulţi credeau... Se ştiau nu numai băeţi, 
dar se ştiau oameni în toată legea, care îl văzuseră şi Îl ve- 
deau—şi care spuneau şi unde şi cum... De două ori îl zârise 
păstorul stavei de cai şi lacob, băiatul păstorului; odată Gro- 
zea pădurarul şi de atitea ori băeţii, de pază cu vitele noaptea... 
Ba tăia poenele Dumbrăvii deacurmezişul, ba se strecura prin- 
tr'o margine de pădure-—-cu gluga aruncată pe mâăciucă şi cu 
Vătatu după el... L-ar fi zărit cite cineva și pe luncă, pe malul 
apei; ba Florica Roncu, vecina Comâneştilor. l-ar fi zărit chiar 
în curte la Galaction... 

„Fereşte, Doamne-drăguţule, și pă vrăjmaşi !*—oftau in- 
fiorate femei, care ascultau cele ce se povesteau, care îl cins- 
țiseră pe baciu ca e un om bun la Dumgezen ce era şi care 
ştiau că fetele lui îl purtaseră toate slujbele şi toate sărindarele, 
să se poată hodini. ȘI mulţi se rugau pentru Tetea, cînd au- 
zeau aşa vorbe. 

Dela o vreme apoi, nu se mai auzi nimic... Fâcindu-i fe- 
tele slujbe nouă, bătrinul, pe semne, dobindi linişte deplină în 
mormintul lui. 


Romulus Ciotlec 


Moldova dintre Prat şi Nistru subt imperiul rus 
. Administrația 


„Împăratul andru |, anexiînd Basarabia la 181 
cercat săgaplice pr tă ei principiile elaborate decta 


„ “diţiile vieţii istorice a ţării acesteia. Guvernului temporar al re- 


nii, numit, | s'a pus îndatorirea de a lăsa ulaţiei Basara 
gile ei. Regulamentul din 1812 dădea localniailor ele o ramă 


pare la administrarea țării. Gu l eşedinte] 

instituțiunilor, în care ek Sieden mnj Zeen a 

ema Wand LC miza admin 
a inter ul B. E. N 

det Ge Sen eet AE olde caracterizează (Studii de 

n 1812 pănă la 1813 (sic) prin următoarele calităţi fundamentale : 


, Administrarea este 
numai În ce priveşte supusă cu totul legilor moldoveneşti, nu 


San) administrativ suprem este c 


„Lucrările se făcea 
limbile moldovenească d Gerd eege A8, azi 
„Locuitorii regiunii în ziua anexării se | părțea 
m 
Ss tagme, ale cărora drepturi nu erau însă deplin ege > 
pe lingă boeri şi cler, găsim: mazili, boernaşi, ruptaşi, rupta de 


1 Crupensky, Nobilimea pag. 3-4. 


368 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


camară, rupta de visterie, țărani, breslaşi şi în sfirşit ţigani” 1. 
„Drepturile tuturor acestor tagme au fost păstrate“. 

„Rolul principal în administrarea Basarabiei il aveau repre- 
zentanţii nobilimii, fie aleşi dintre ei, fle numiţi de guvern“, 2 
intrucit populaţia urbană era minimă şi fără importanţă politică, 
iar populaţia rurală număi moldovenească, fără ştiinţă de carte, 
nu putea fi chemată să administreze. 

Pentru orice om nepărtinitor toate aceste declarațiuni de 
autonomie şi de rol „principal în administrație a nobilimii lo- 
cale“ etc., sînt mai mult formale. 

Din ziua anexării la Rusia pănă la 1917, Basarabia a 
fost administrată de fapt de un reprezentant al Țarului şi al 
tuturor ministerelor din Petrograd,:3 de obicelu de un guverna- 
tor, general rus, de cele mai multe ori, mai cu samă la început, 
cu înaltă situație în stat şi la Curtea imperială. EI avea puteri 
discreționare ; dela el purcedea şi prin el se făcea totul în 
interesul statului rus. „Rusia urmîndu-şi aici mersul său de atac 
a aie Orient, început în secolul XVIII“, 4 nu putea. avea încredere 
absolută în elementul local străin. Aparenţele de autonomie a 
Basarabiei erau fictive, ca atit mai mult, cu izvorise din ipo- 
crizia şi din dispoziţia nestatornică a lui Al u l, provocate 
S aao externe şi de stäruințele lui. Capodistria, ansky, 
Reala inperial tolera diferite forme autonome fictive în mă- 
sura in care ele se supuneau și serveau imperiul, 

ó Dela 1812 pănă la 1816 supravegherea supremă a Basara- 
biei a avut-o amiralul Ciceagov. Guvernator efectiv a fost numit 
vel-logofătul Scarlat Sturdza, 5 om bolnav, bătrin (80 de ani), 
„pentru care semna actele ag ste mea | Gavriil şi comandantul mi- 
litar, Harting" 6. Sturdza n'a funcţionat decit un an (1812—1813); 
administraţia lul, de altfel nominală, nu contează decit prin faptul 
că el a fost singurul guvernator moldovan al Basarabiei. Adevă- 
rata administr rusească a Basarabiei incepe cu succesorul lui 
Sturdza, generalul Harting (1813—1816). „Numirea unui om, care 
sta departe de boerii moldoveni, a fost provocată nu numai de 
dorința guvernului de a avea un reprezentant mai energic la 

u, dar şi de evidenta tendință de a apropia administrarea 
Basarabiei de structura statului rus“ 7. Aceasta a fost misiunea 
reală a tuturor guvernatorilor Basarabiei, Pentru îndeplinirea el 
dela început Harting a cerut pentru Basarabia o „organizare gu- 
bernială“, ca cea generală rusească $. Din această cauză se naşte 


i Ibid. pog. 3. 

2 Ibid. pag. 7. 

5 Urusor pag. 3. 

H DEE EE 4, 

5 „Emigral in Rusia ca supus Rus, după pacea dela 1792, a fost 
dăruii de impărălie cu gäaletec le alege Oceacoralui împreună cu alții: 
Catargiu, Balș. Măcărescul”, Vezi Casso pag. 197, 

6 Casso pag. 199—200. 

7 Cosso pag. 206. 


8 » . M 


' un număr de funcţionari ruși, 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 369 


conflict între nobilimea locală şi guvernator. Deși un martor al 
timpului serie: „In general boerii moldoveni, pe care i-am văzut 
şi cu care am putut să mă întrețin, mi-au părut foarte departe 
de acea stare de ignoranță şi de stupiditate, la care Rușii fac 
să se creadă cd sînt reduși, pentru a justifica fără îndoială 
și relele purtări cu care îi tratează, şi pe care bo- 
nu par a le merita“ i, totuși Harting îl descrie în rapoartele 
sale foarte rău: „Moldovenii, nefiind niciodată în astfel de funcţii 
şi nedeprinşi cu ordinea de serviciu, nu numai rusească, dar nici 
moldovenească, avind majoritate de voturi, calcă justiția. Sînt 
(însă) în greutate Ze ven actele lor nesâbuite şi contrarii 
cu bunul simţ“ 2. „Ei (Moldovenii) ascund situaţia exactă şi im- 
prejurările locale şi stărue ca Ruşii să aibă mai puţine funcţii şi 
dimpotrivă Moldovenii să fie mai mulţi“ 3. Din partea lor, bo- 
erii moldoveni“ Stăruiau ca legile şi limba moldovenească să fie 
păstrate“ 4, el se rugau de împărat: „dăruește-ne nouă un o- 
cîrmuitor civil din moldoveni născut, bărbat care să cunoască 
familiile boereşti de aici, obiceiurile și legile noastre“ 5. Ne 
tinind seamă de aceste ian vi neg a Coren în Basarabia 
e care istria scria lui 
Bahmetiev, succesorul lui Harting: „Renvoyez en la Bessarabie 
tous les employés qui ont servi sous le général Harting“ 6. Des- 
pre administrația lui Harting scria Kiselev împăratului Alexandru 
: „Aş dori ca M. V. să porunciţi să se facă un raport, ep locu- 
itori erau la 1812 la incheerea păcii, ciți Bulgari au trecut la noi 
şi apoi oO au rămas şi o din aceşti din urmă s'au întors ina- 
pol, preferind jugul turcesc greu pentru ei, administraţiei noastre“ 
7; stotul acolo (in Basarabia) este in arendă, totul are preţ şi 
ispravnicii sînt datori să prade mai mult ca alţii, fiindcă plătesc 
yE Karae as ty- ien 30 mii ruble“ 8. 
succesor arting, scos din slujbă 9, a fost numit 
neralul Bahmetiev, care conducea și administraţia Podoliei. Ces 
vea reputație de bun general de front (își pierduse un picior în 
luptele dela Borodino). A administrat Basarabia în calitate de 
vice-rege, avind ca ajutor pe Catacazi 10, care n'avea însă nici 
un rol şi nici o influență. Administraţia lui Bahmetiev nu era su- 


A Duc. Armand de Ri 
Mea eri ett iny chelen, Documente, Colecţia Soc. Istorice 
Casso, pag. 207. 


Kess, pag. 246. A 
WE Dis boerilor călră impăral, jurn, Eparhiei Chişinău, 1902, 
ES e EEN 241, nota jos, după Arhivele Minist. Rus de interne, do- 


7 Zablotky. 
j- ze et LA vol. L pag. 53. Citez după Casso, pag. 211. 


9 „Mai mull din cauza scrisorilor lul Kiselev, decil 
poarlelor lui Svini"in, fancti trimi EE ata E 
pe baza proleslărilor boerilor locate. CĂ leaga Ae ER 
10 „Grec, rudă cu Ipsilante“. Casso, pag, 212. f 


4 


370 VIAŢA ROMINEASCĂ 


perioară celei a lui Harting. Despre el se scrie: 1 „Un homme 
aussi faible comme (sic) Bahmetiev était devenu presque criminel 
complice de sa femme et de tous ces Polonais, Grecs, Armeniens 
et Juifs, dont il a peuplé la ville et les fribunaux de son guver- 
nement“; iar despre administraţia lui: „La Bessarabie a été une 
province infortunte, abandon'e au pillage de toute une orrible 
séquelle amenée par Bahmetiif de Kamienietz, le rebut de la 
Podolie“ 2. La sfirşitul activităţii lui administrative în Basarabia, 
„atmosfera s'a tulburat într'atita în regiunea nou anexată, încit 

iclunile au atins şi pe acei chemaţi a fi exemplu de datorie 
civică ; acuzaţiile l-au atins pe Însuşi Bahmetiev, care a fost in- 
vinuit de contrabandă, dar achitat. A fost pus în disponibilitate 
din cauză de boală“ 3. 

Lui Bahmetiev i-a urmat generalul Inzov. A fun t dela 
1820 pănă la 1823. „Bătrin, slab şi fără caracter, nu putea 
lupta cu abuzurile; a fost poreclit „molatecul grădinar“, poate 
pentrucă a încercat să pue pomi în lungul drumurilor din Ba- 
sarabia, din care demult n'a rămas nimic“ 4. 

Văzind cel dela Petrograd, că încercările făcute cu admini- — 
straţia Basarabiei gau dat rezultate, recurg la un mare dem- 
nitar, contele Voronţov, care e numit „general- tor al nouei 
Rusii şi vice-rege (namestnic) al Basarabiei“, administraţia 
lui supremă (a durat dela 1823 la 1844), s'au schimbat în Ba- 
sarabia şapte guvernatori 5. 

Despre administraţia acestora, Casso scrie : „Călătorii ruşi 
dintre anii 1820—1830 scriau că: starea Basarabiei era mai bună 
subt gospodari, decit după 15 ani de administraţie subt sceptru 
rusesc” 6. În arhivele contelui Voronţov se găseşte scrisoarea 
lui Longhinov, din 4 August 1824, din Chişinău, cu următoarea 
notă, citată de Casso: „Aici este o regiune barbară, unde oa- 
menii fără vină sint înăbuşiţi în închisori, sînt prădaţi, bătuţi 
şi arşi” 7. „Acum Îl ani am fost în Basarabia, dar de atunci 
mam găsit nici o îmbunătățire“, scria la 1829 Mihailovski Dani- 
levsky 8. La 11 lunie 1833 Kiselev scrie lui Voronţov: 9 „Imi 
zugrăviți un tablou foarte trist din Basarabia. Moldovenii se gră- 
besc să-şi vindă moşiile, pe cînd în Bucovina proprietarii plă- 
tesc 30"; impozite, dar laudă ordinea şi cinstea administraţiei. 
V'au ajutat rău gubernatorii care sau schimbat în Chișinău şi 
acei funcționari care sînt drojdia Rusiei şi a Moldovei” 10. 


1 Arhivele Voronjor, XXIII, pag. 497, Longhinov. 
2 Ibidem. 
3 Casso, pag. 220. 


4 D D P 

5 Lucrările Comisiei Arh. Chişinău, vol. I (Colacazi 1825; Time 
covsky 1820—1825 ; Turghenev 1828; Prajevsky 1829; Sorocunsky 1829 - 
1853; Averin 1833—1854 ; Feodorov general, 1834—1854) 

$ Casso, pag. 221, 


e Se SA. 
8 Russcala Siarina, vol. 79, pag. 182, după Casso, pag. 221. 
9 Arhiva ei: Verentor, See ME 299, y 


10 Casso, pag. 22 


MOLDOVA DINTRE PRUT Şi NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 371 
E IMPERIUL UUS: SER 


Chiar totr'un reseript al Impăratului Alexandru se vor 
despre „funcționari nesatisfăcători, Rugi nedoriți, culeşi dach 
voile timpului, ca mare grabă“ 1. Svini'in, trimis dela d 
pentru anchete în Basarabia, notează: „Greşelile în administraţie 
se explică nu prin greşelile boerilor, ci mai curind prin vina 
guvernatorolui” 2, lar Storojenco scrie: „Nu se vede că 
laţia să fi progresat ; dimpotrivă, cînd la 1806 au venit armatele 
Bän : era înfloritoare“ 3, „guvernatorii nu fac nimic 

torii ruşi moderni atribue această stare 

din Basarabia exclusiv Moldovenilor, Eegen e E 
tunci, crescută subt indelungata stăpinire fanariotă, nu putea face 
e pp a bună, eră citaţiile făcate exclusiv din documen- 
or persona ruseşti de samă, | - 

gaere Eh Geet 

upra a ap so spune: „Era greu 

care categorie de funcționari era mai periculoasă Ki Ge 
KE Moldovenii localnici, care ocupau un rînd de funcțiuni în 
sarabia, sau funcţionarii veniţi din guberniile ruseşti“ 5, Incon- 
testabil că vina principală şi răspunderea o “aveau guvernatorii 
generali, căci aveau drepturi discreţionale ; și însuşi Casso lămu- 
reşte chestia în acest sens, în următoarea frază, —care este cu 
atit mai semnificativă cu cit este accidentală şi provocată de un 
alt subiect, „Şi este uitat acum Capodistria în această Basarabie, 


"despre a căreia bună stare s'a interesat şi unde el, spre deose- 


bire de mulţi contimporani care au fost în ra rturi cu admini 
traţia acelei țări, n'a obținut nici e u rudele 
par ni V palma 2 erei Pe pentru el, nici pentru rudele 
m rusesc nu putea arunca vina relei administrații din 
Basarabia pe organele sale, căci interesul politic, de Sc im- 


şi 
de gind să restringă inlesnirile date populaţiei la 1813 ` - 
` obt sale ei sublinia adesea ori Ace sera e de a ka pă 
x s on elasticității, sau lipsei normelor legale" 7. De- 
sigur u ~ gier rus, înconjurat de funcționari ruşi, fără a 
mba rominească, îi era greu să aplice legi locale ci- 
era mai uşor pentru el să declare că nu sint, sau să-și 


1 Casso, pag. 244. 
TT Ze ew Ai 
i cui Pa 
ez du 
GE de Comisiei Arhivelor Chişinău, rol, II, pag. 170. 
- erei Pag. 225, 
asso, pag. 206. Este caracieristică 
Harting, care nu găseşte „norme legale“, rare ca bi Ae 


tronul E. Nolde care, in studiile sai z 
le găsește, peniru a lăuda imperiul că leat pate Pini Kan 


372 ME ROMDIEASCĂ 


acopere abuzurile prin dispoziţii neexistente în legile locale. De 
aceiaşi părere, şi din aceleaşi motive, au fost toji funcţionarii 

guvernatorii ruşi ; astfel că, fără argumente, la 1828 subt Ne=- 
culai | „s'au introdus în Basarabia instituțiile ruseşti guberniale, 
sistemul de impozite, justiția, etc., s'a exclus limba moldove- 
nească (art, 62) şi s'a lăsat numai o parte din codul civil” 1. 
„După aceasta, în cursul secolului XIX toate schimbările în ad- 
ministraţia internă a Rusiei s'au aplicat şi în Basarabia : 2 refor- 
mele agrare, a zemstvei, a justiţiei. Asupra el sau pus instituţii: 
de drept străine de viața populației : aşa de pildă în aşezămin- 
tele noastre (ruseşti) supreme de stat, proprietatea rurală a mici- 
lor proprietari, descedenţi din mari proprietari, numiți răzăși, se 
lua drept identică cu proprietatea obscinei (comuna, mirul şi dn- 
venţia juridică : „curte țărănească“, elaborată de practica Casaţiei 
ruseşti, se aplică țăranilor din Basarabia impotriva conştiinţii lor 
adinci de proprietate personală“ 3. 

Din a doua jumătate a secolului trecut, Basarabia nu mai 
constituia un obiect de griji deosebite pentru imperiul rusesc. 

In fruntea ei nu mal vedem personalități de mare Impor= 
tant şi de primul rang dela Curtea imperială. Guvernatorii care 
se succed 4, sint funcţionari importanţi, desigur, dar nu perso- 
nalităţi cu, situaţii de primul rang În imperiul rus. Mulţi din ei 
erau „dintre acei care privesc postul lor, ca o situaţie respecta- 
bilă şi sigură, căpătată ca recompensă pentru alte servicii, 5 şi 


1 Casso, pag. 224. 
2 sg - 226. 


Mad > f 6. 

4 lliinsky R urc (1854-1856) a prezidat la resiilulrea sudului 
Basarabiei Romîniei; Fonton de Veraillan Garan s'a ocupat cu sta- 
Histica, a prezidat la eliberarea |iganilor din roble ; a Velio (t862- 
65) a siat numai șaple luni; generalul Antonorici (1865- 867) s'a ocupat 
cu perceperea Impozilelor ; generalul Oangard! (1367-1871) a prezida! la 
improprietărirea țăranilor și la inlroducerea zemstvoulul; generalul $e- 
beco ( 871-1879) la 9 Oct. 1879 telegrafia lul Alexandru Il: „Basarabia 
romiacască nu mai există“ ; generalul lancovsky (1879-1881) insural ce 
d-na Ziloti dela Sagaidac ` Coniar (1881-1883); general Constantinovici- 
(1883-1899) a pramida! la introducerea bănci! peniru nobilime, a băncii 
țărănești, introducerea înstilujiei zemsky nacialnic, un fel de amestec de 
rr ră cu subprefeci, funcționari care se recrulaa dinire nobili şi 

oşti ofițeri ; subt el a apărul în Basarabia prima gazelă zilnică rusească 
locală (Oci. 4839); generalul von Raaben (1899-1 „care avea slăbi. 
cluni sentimentale: la polijai irăia subt numele de udi, așa numiis damă 
galbenă, care avea În oraș o situație semi-oficială. Ea era poliilă în 
socielale, unde venea gurernalorul, la lealru era in loja lui, şi dispărea 
din oraş cind guvernatorul era plecal în concediu. Ouvernalorul era 
iubii pentru amabilitatea lui, era poflit în toale păriile in oraş şi la 
țară. Călătoriile lui peniru inspecții se iransformau din cauza aceasia 
într'o continuă sărbătoare” (Urusor, pag. 51:32) ; prințul Urusov (1905-1904) 
a scris un volum despre adminisirația sa în Basarabia; Haruzin (1904- 
ST conlele Cancrin (1908-1912); Ghilhen 1912-415); Voronorici (1915- 


7), 
5) Urusov, pag. 30. 


MOLDOVA DINTRE PRUT Şi NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 373 


mp ştiau nici legile“ 1. Despre Basarabia, pe care veneau go 
administreze, primii generali guvernatori nu prea ştiau mult. Dar 
nici cei mai moderni nu ştiau mare lucru, Unul din ei (din cei 
mai buni) scria: „despre Basarabia ştiam în acel timp (momentul 
numirii) tot atita ch şi despre Noua Zelandă, dacă nu mai pu- 
țin ; despre Evreii de acolo, despre situaţia lor şi legile speciale 
privitoare la ei, nu ştiam nimica* 2; „tot drumul (dela Petro- 
grad la Chişinău) studiam calendarul-almanach al Basarabiei, 
„căutînd să învăţ pe de rost numele şi pronumele funcţionarilor, 
ca care aveam să mă înțilnesc mai des“ 3. lar altul spune, după 
patru ani de şedere în Basarabia: „De abia am început să fac cu- 
noştinţă cu gubernia, şi trebue să plec“ A. 

De sigur că între guvernatorii Basărabiei din ultimii cincizeci 
de ani, din punctul de vedere al pure! administrații, au fost şi 
mulţi oameni foarte cum se cade și foarte utili, De altièl me- 
diul, organizarea şi atmosfera le inlesnea foarte mult sarcina. 

Populaţia Basarablel se compune din elemente extrem de 
supuse, Sătenii moldoveni sînt cunoscuţi 5 pentru biindeţea lor. 
La început, stăpiniţi de groaza Rusiei cu rechiziţiile şi podvezile, 
aa încercat emigrarea în masă ; supuşi prin poliţie, administraţie 

H armată, cordon, dar și prin predici şi concesii, scutiri de 
impozite şi de serviciu militar un timp, cuprinși apol de mitul 
marelui Împărat pravoslavnic, care i-a scăpat de păgini, împro- 
dei? destul de larg la 1868, dar lăsaţi în întuneric în satele 

ee evitau orice legătură directă cu orice administrație 
A ori ce funcționar. Satul se conducea pănă în zilele noastre 
după ee tradiţional: adunarea obștiei hotăra nu numai toate 

il satului, dar şi modu! și mijloacele de executare a im- 
pozitelor şi ordinelor dela stăpinire; ca organ executiv şi re- 
Lee zi îşi avea starostele, ales; la fiecare sută de gospodari 
iesse? sotskiy (sutaş-sotnic) şi la fiecare zece gospodari un 
dee ay ; un pisar numit scria hotäririle (prihovoarele) şi un 

aici (perceptor ales) aduna dările, pe care le punea stă- 
2 i anl nt intreg, după ce adunarea obştie! hotăra cit are 
p re gospodar, după pămintul, vitele, braţele şi 


“Intreaga avere a fiecăruia. Deabia pe la 1870 s'a întrodus insti- 


tuţia rusească “numită voloste, care aduna subt 
i o administr. 
el eg A a d a er e sătească a “tie 
De altfe volostea nu reprodu- 
e de Cp decit instituția satului prin Kine E Această 
Tganizare permitea masei ţărăneşti să evite contactul direct cu 


1 Urusov, pag. 32 „C'estă e 
H VER pleurer, s'a exprima! Sii ~ $ 
EH 
2 Urusov, pag. 2. ng - pag. 364—365 
$ pag A Despte Moldovenii nici nu pomeneşte decit tirziu. 


5 Moido 2 pi Kan Geet 
sa venii, cu deose sălenii, si 
supus și cu inimă bună. Dar le bido sé ege EC Doria drt E 


cultă cu plăcere complimente și au sînt străini de o uşoară lduduroşie 


, Pag. 230), 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 


% 
administrația ;—pănă acolo mergea această dorinţă de evitare, în 
cit era tradiţională repulsia gospodarilor de samă de a se alege 
„breslaşi“, cum ziceau ei, adică staroste, perceptor, etc... Dacă 
acest sistem de organizare comunală este criticabil din anumite 
puncte de vedere, totuşi el avea marele avantagiu că obştea ho- 
tăra în realitate toate treburile şi aşeza implinirea tuturor sar- 
cinilor puse de stăpinire. Lucru foarte interesant, sborșicii (per- 
ceptorii) adesea, dacă nu de cele mai multe ori fără ştiinţă de 
carte, nu abuzau de situaţia lor, tocmai fiindcă fiecare gospodar 
ştia ce are de plătit şi de făcut din hotărîrea verbală și publică 
la care participase toți gospodarii. Un astfel de popor, pentru 
drepturile şi cultura căruia nu intervenea nimeni, era uşor de 
administrat. = 

Coloniștii nemți și bulgari, străini, venetici, izolaţi, creație a 
statului şi administraţiei ruseşti, nici ei nu prezintau vre-o difi- 
cultate pentru administraţie. La oraşe nobilimea şi burghezia 
minimale, după ce H s'au asigurat privilegiiiț, siguranţa şi avan- 
tagiile, au devenit ajutorul administraţiei rusești în opera de ad- 
ministrare şi de rusificare, 

Populaţia din orașele Basarabiei, creaţie a timpului din coloni 
aduși, protejaţi, încurajați—fără proletariat industrial—era su- 
pusă Ba ncioasă, 

estia evrelască n'a apărut decit in ultimii treizeci de 
ani, provocată dacă nu direct de administraţia şi guvernul ru- 
sesc, desigur însă din imboldul şi cu incurajarea lor, pentru a 
distrage masele dela cercetarea cauzelor directe a relelor politice 
şi sociale ce surveneau, 

Țară bogată, cu export permanent de gring, poame, tutun, 
vin, Îmbogăţind pe marii proprietari, arendaşi, negustori,—nu 
erau aici chestiuni de foamete, nici pănă iñ ultimii ani, de lipsă 
de pămint ;—toate acestea uşurau extrem de mult sarcina ad- 
ministrării Basarabiei. 

Imperiul rus fiind mare, puternic, cu spirit foarte conser- 
vator, nu se grâbea să facă schimbări repezi ; după ce impunea 
limba funcţionarilor şi supunea pe toţi intereselor şi ordinii de 
stat, populaţiile erau lăsate mult timp în cadrul viet) lor primi- 
tive, cu tradiţiile, legile A instituţiile lor, dacă .nu manifestau 
tendinţe politice sau naţionale suspecte. Prin aceasta se explică 
de ce în Basarabia s'au păstrat în Justiţie trel coduri civile (co- 
dul rus în judeţul Cetatea Albă, codul Napoleon în judeţele Cahul 
şi Izmail, codul Calimach în restul Basarabiei), iar în adminis- 
Date, în ţinuturile Izmail şi Cahul s'a menţinut dela 1878 pănă 
în zilele noastre organizaţia judeţeană şi comunală din timpurile 
lui Cogăiniceanu.| Această tradiţie înlesnea sarcina guvernato- 
rilor în administrarea Basarabiei, 2 


1 „Aces! lina! face excepție în organizarea adminisiralivă ; pro- 
babil va așlepia pănă la reforma îalregei noastre adminisira| | dacă, 
prin vre-o combinaţie internațională, nu va trece la Rominia care ti 
întinde brajele materne peste Prut” (pag, 254, Urusov). 

2 În organizarea Basarabiei se păsira vechiul sistem a împărjirii 
populajiei în lagme,. 


| 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 375 


Dările, 3 cele mai multe indirecte, se suportau uşor; cele 
directe se stabileau pe baza evaluărilor făcute de localnici, de 
cele mai multe ori şi perceperea lor se făcea tot de el Astfel 
că administratorul guvernator se prezinta de cele mal multe ori, 


1) Nobilimea constituia o tagmă cu organe alese, cu drepi de 
e şi administrare, 
Tirgovelii (meşciane) constituiau lagma lor, cu organe alese. 
Meseriaşii erau întruniți în bresle cu organele lor speciale. 
Clericii aveau organizarea și reprezentanja lor. 
Negustorii asemenes. 
6) Mazilii aveau organizațiile lor. 
ărănimea stătea la o parie, cu obșiia ei sălească. 
niștii, pănă în ultimii ani, aveau şi ei organele lor. 
Mai era lagma „celăjenilor“—gra in. 
lecare ceiäiean irebala să fie înscris după origina sa în una 
din acesle tagme. Toluşi ca limpul viața a rdia siiuajle aparie : 
10) Raznocinji—färă ingmă, in care intrau celäjeni proveniți din 
diierite ingme, dar din déoseblie împrejurări est din ele, fie prin de- 
cădere, fie prin ridicarea dinir'o clasă, fără a fi ajuns înir'alta. Aceas 
era soaria mal cu seamă a inleleclualilor, a foștilor ofițeri şi functio- 
nari din țărani, lirgoveți, negustori, clerici, etc.. Ovreii intrau în tagma 
tirgorejilor, dar consilluiau o obșile aparie. 
Aceste orgonizalii obligatorii legale înlesneau muli sarcina ad- 
minis ir ării. ` 
3 Impozitele din Basarabia : 
Ale statului ; impozite directe ; 
I. Funciar de pe păminturile saaier. OT géie 000 
D e e altor propriet.. . . „ 167.000 
Impozit 6») şi 10", pămint țin. Temei Și ee e 000 


II. Impozitul pe alle averi imobiliare. . . . E 
MU. impozitol pe chirii, . . . e H Ska D 207000 


IV; Alte impozile directes s s. . p a . . 349.000 
Impozite indirecte : 


„000 

. L ZA Zë Sa Ab "O O „00 

3) Monopolul alcolului, venit nel (4912). . 10.400.000 
ee, e wan 813.000 


è 
Ki 
e 
3 
z 
S 
A 
Ei 


Toia]: 36.312.000 ruble aur, 
Impozitul funciar al zemslvei pe păminlurile 


Pe celelalte păminturi . ma. Pi a Pepene tv 
Alte venituri ale zemsivei a "ut 


Impozitele comunelor urbane din Basarabia, . 


impozitele comunelor rurale. . . e e 1.702 000 
mai, impozitele statului. `... | 5 36.342.0 
Impozile locale, `... ? š bk 7.784 re) 


376 VIAŢA ROMINEASCĂ 
arbitru, sau chiar protector care, în anii grei intervenea, fie 
sten scăderea, fie pentru aminarea dărilor. Rare ori interve= 
mea pentru executări, şi atunci lucrurile apăreau aşa că nu el era 
răspunzător, ci vr'un subaltern (ispravnic) care n'a înţeles, sau 
a înţeles rău ordinele şi la urmă se dovedea chiar că birurile nu 
sint pentru statul rus ci pentru instituţiile locale. 
In materie de recrutare, de asemenea intervenţia guverna- 
torului era minimă. 1 


Conform legilor vechi, ca o asigurare impolriva anilor săceloși, 
au exislal, un timp, depozile de gring, (Cele mel lovite de secelă din 
ținuturile Basarabiei erau: Celalea Albă, Tighina, Orheiul, Izmailul şi 
Chiginăul În Basarabia au exisial 159 magazii de rezertă). Dela 
1900 sistemul s'a schimbai, răminind magazii numol în linuturile Tighi- 
nel, Celăţei Albe și paria eg Bau, In locul magaziilor s'a introdus 

ul fondurilor băneşti. 
mg 1902 erau următoarele fonduri. 


Tinut, Incasal de incasal Incasal de incasal 
SH «>. MEET EE n n EE E. 
e 
Ibë 437.000 258.000 ©  Obşiiilor 5.218.000 272.000 
Dé am 350.000 125.000 =  Răzeșilor 82.000 4.000 
jile 655.000 2.000 3 Particulari 131.000 10.000 
Chişinău 423.000 33.000 SG  Tagmelor 2.000 
Orhei 329.000 312.000 _ Basarabiei 192.000 
Soroca 525.000 2000 5 Imperiului 370.000 
Hotin 630.000 7.000 E Statului 5.000 
Izmail E 56.00 $ 3.451.000 856.000 
Or. Chişinău 14.000 O 


3.429.000 859.000 
tele asupra impozitelor după N, Laşcov, Basarabia, pag. 157 și 
şi dee de a pe anul 1912 a Comitetului statistic). 


1 În vederea recrulărilor (au început la 1874) Basarabia era im- 
jit: ținutul Hotinului ținea de circumscripția Chievului, restul de 
essa. La 1909 au fost chemați la recrutare 21.157 creştini (1.14*/.) 

şi 2494 ovrei (0.88) în total 22,651 oameni din care: 


S'au primi! în armată : 


7.146 creştini (35.44 */, din chemaji) 
777 ovrel (31.07 ”, D D 


Trecuji în rezervă: 


4.322 creştini (21.44 "A 
121 ovrel (4.83 jo) 


Respinşi ca incapabili : 


954 creștini (4.75 *,) 
125 ovrei (5.019) 


Amtnaji : 


1.326 creștini (6.57) 
182 ovrei (7,29) 
Trimişi la o nouă cercetare : 
593 creştini (12.95 "h 
335 ovrei (14.23*,.) (Lascov, pag. 169-170). 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 377 


In raport cu cererile armatei, numărul tinerilor ce se pre- 
zentau la recrutare era foarte mare şi deci scutirile se dădeau larg. 
Toate celelalte sarcini se executau prin organe locale, in- 
tocmite în așa fel că se Îndeplineau strict numai vederile guver- 
nului,  Zemstvele făceau şcoli, desigur numai ruseşti, și plăteau 
învățători, dar numiţi de inspectorul Invăţămîntului— funcţionar al 
statului. Toţi funcţionarii dela zemstve se numeau de el, dar 
guvernatorul avea dreptul de a opri orice numire fără explicaţii, 
cum avea dreptul să intervie să nu se aprobe orice alegere,sau 
să dea ordin confidenţial prin jandarmi cutărui sau catăror ale- 
gători să nu se prezinte la alegeri. Zemstvele făceau spitale, 
dar prin intervenţii prietineşti se determina locul lor în vederile 
statului, în raport cu planurile statului major, se numeau medici, 
dar extrem de rar se intimpla ca aceştia să fie Moldoveni, ca și 
a gronomii, statisticienii şi ceilalţi funcționari ai zemstvei, Pănă 
şi rechiziţiile pentru armată nu se se făceau de armată direct, 
sau de administraţie ; sarcina aceasta se dădea în mod obliga- 
toriu tot localnicilor, din oraşe şi judeţe, astfel în cit toate ne- 
mulțumirile şi oprobriul cădeau pe ei, reprezentanţii administraţiei 
statului părind simpli arbitri. 

Nu mai vorbesc de chestia drumurilor, şoselelor şi poduri- 
lor; aceasta aproape nu se mal punea de loc în Basarabia, de 
cit în cazuri rare, cind tot administraţia sătească locală primea 
ordin să ridice satele să dreagă drumurile, pentruca apoi să le 
lase În părăsire zeci de anl. 

Pe lingă acestea, lipsa de viață politică, de partide politice, 
cenzura, dreptul de expulzare a elementelor nedorite, lipsa drep- 
tului de întrunire, la nevoie starea de asediu—toate aceste in- 
strumente, unele chiar neaplicate, numai prin faptul că lumea 
ştia că se pot aplica, Înlesneau administrarea şi paza bunei rin- 


doch exterioare şi a bunului tralu material. 


Odată cu guvernatorul,! sau curind după venirea lui, soseau 
fu masă, sau cite unul, un număr mal mare sau mai mic de funcţi- 
onari 2 : administrativi, 3 fiscali, polițienești şcolari, etc., oameni de 


1 Pentru siguranța și la dispoziția guvernatorului, în Basarabia 
erau cuartiruile o divizie de infanterie şi una de cavalerie, cu artileria 
necesară, pe lingă corpul de grăniceri, 

2 Casso, pag. 211, 215; Urnsov, pag. 52, 62. 

3 Pe lingă un ajulor-—vice-gurernator — in adminisirajie guverna» 
loru) era ajuta! de o cancelarie şi de o serie întreagă de instituții 
ce „n căror preşedinie erg: 

l. Administrația gubernială (Oubernscoe Pravlenie) du sec- 
jluni : 1) adminisirație, poliție, 3) Justiţie, 4) contabilitate, 5) peniru 
ovrei şi sirălni, 6) sanliară, 7) ve! ră, 8) consiruciii, 9) kolărnicii. 

IL 1) Comitet statistic, 2) Comitetul zemsivelor şi orașelor, 3) 
Comiteiul peniru controlul treburilor guberniale, 4) Comitetul pentru 
recrutări, 5) Comitetul gubernia! p. societăţi, 6) Comiet peniru comerț, 
7) Comitet pentru închisori, 8) Comite! peniru impozile pe industrii, 
y Soraa SN nale e 10) Comile! pelru indusirii şi mine, 

asigurări muncilorești, evaluări, 15) agrar, 
Păsirarea pădurilor. se CS poaka 


378 VIAŢA ROMINEASCĂ 


“încredere al noului guvernator: vice guvernator, şef de cance- 
larie, ajutoare, consilieri, poliţai, ispravnici, inspectori, etc., care 
urmau să înlocuiască pe oamenii de incredere ai predecesorului, 
Asupra calității acelor funcţionari, aprecierile contimporanilor ci- 
tate mai sus (sequelle rebut etc.) ne lămuresc. Despre cel mai 
apropiaţi de timpurile noastre, găsim la prințul Urusov, fost gu- 
vernator al Basarabiei, următoarele note: „Odată ce a venit vorba 
despre prelevări nelegale (aşa numeşte în mod delicat prințul 
Urusov mita, vulgarul bacşiş), ne vom opri puţin asupra acestei 
chestiuni. Odată, cu ajutorul unui procuror, cunoscător al regi- 
unii, am încercat să socotesc partea, susceptibilă de calcul apro- 
ximativ, luată de poliție. A eşit mai mult de un milion pe an. 
Mam convins şi eu că mita în poliția din Basarabia, afară de 
mici excepţii, joacă un mare rol. Nu este greu să te convingi 
de aceasta, privind cum subprefecţii călătoresc în trăsuri cu A 
cai, în clasa | în trenuri, cumpără case şi păminturi, pierd la 
cărți sute şi mii de ruble, In trăsături generale lucrurile stan aşa : 
sint ciţi-va oameni care nu iau nimica, o mulțime care iau în 
limitele care, după părerea localnicilor, sint naturale şi permise, 
şi în sfirşit o minoritate, care iau atita mită incit se socotesc 
intotdeauna şi de toţi ca oameni vicioşi: de ei se pling, pe ei 
din cind în cînd guvernatorii îi mută, sau îi trimit în alt guver- 
nămint, ca să primească în schimb de acolo, citeodată elemente 
la fel“, 


Din aceste comitete, pe lincă guvernator ca preşedinle, făceau 
parte: mareșalul nobilimii, președinlele tribunalului, președinlele saw 
un reprezenlaal al zemsivel şi alți membri de dreit, (rant de lege din 
partea fiscului, clerului, industriei, comerțalui, eic.. 

Serviciul administrativ rural exlerior era împărți! după |inulur! ; 
fiecare ținut avea un isprarnic şei ol serviciului polițienesc |inutal. 

1 Ţinutul Celaten Albă cu 5 lirguşoare și 221 sate era împărțit 
în 36 voloste (plăşi mici, sau comune mari) lormind cinci circumscripții 
polijleneşii, avind fiecare un prislav (slanovoi) şi un număr de jandarmi 
numiji : (ureadnic, iar în ultimul timp sirajaic) și 8 circumscripții admi- 
nisiralivo-judecăloreşti, conduse fiecare de un administrator judecător 
(zemskii nacialnic) care, pe lingă atribuțiile de Justiție, se ocapa cu 
treburile administrative şi comunale locale, fiind direct în legătură cu 
guvernatorul. Volostea (comuna mare sau plasa mică) era administrată 
de adunarea roloslei avind ca organ reprezentativ și executiv pe „slar- 
şina* (superiorul) cu ajutoare și cancelarie. 

2 Ținulul Tighinei 202 sale, 12 voloste, 5 cireumseripiii adminis» 
iralivo-judecăloreşti şi 4 circ. polijieneşii. 

3 Ținulul Chişinăului 216 sale, 15 volosie, 6 circumscripţii admi- 
nisiralivo-judecâtoreşii, 5 circumseripiii polițienești. 

4 Ținutul Orheiului 276 sale, 16 voloste, 9 circumscripții adminis- 
trativo-judecăloreşii, 4 cire. polijieneşii. 

5 Ținutul Bălţilor cu 500 sate, 10 voloste,6 circumscripiii admi- 
nistralivo-Judecătoreşii, 4 circ. polițleneşii. 

Ținutul Soroca 271 sale, 12 voloste, 6 circumscripții admialsira- 
iivo-judecătoreşii, 4 circ. polițienești. 

7 Ţinutul Hotinului cu 207 sale, 12 volosie, & circ- adminisirativo- 
judecătoreşti şi 4 polijieneşii. 

8 Ținutul! lzmailului a rămas cu administrajle fixată la 1865 de Co- 
gălniceanu: avea irei comitete permanente ; la Cahul (144 sate), Bol- 
grad (72 sate), Izmail (24 sale) şi primării; adminisiralia era despăr- 
țită de justijie, erau 8 circumscripţii judecătorești şi 6 circumscripţii 
adminisirativo-polijieneşii, 


A 
MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 379 


„Am încercat să lupt. Dar m'am convins că a destiiăța 
mita este un problem peste puterile mele“, i 

Buni sau răi, guvernatorii trebuiau : 1) să urmeze po- 
litica de rusificare; 2) să menţie liniştea şi ordinea; 3) să per- 
ceapă ea prea 4) să execute poruncile stăpinirii. 

Dacă cele trei puncte din urmă se executau în mod rigu- 
ros, punctul Întălu, prin natura lui greu de executat, se lăsa mai 
mult pe sama altor factori şia timpului. Desigur, întrucit poate 
poliția şi administraţia, oprea jurnalele, cărţile şi orice alte ma- 
nifestațiuni naţionale exterioare, formarea de cercuri, asociaţii, in= 
Siet, teatre, etc.. Insă intensitatea opririlor varia după impre- 

rări: un guvernator permitea teatru rominesc, altul nu permi- 
a; intrun moment se permitea importul şi chiar producția locală 
de e Leite (ultimii ani), în alte momente erau strict inter- 
zise Tendinţa generală era însă: a se opri orice ar putea ajuta 
prosas culturală naţională a Moldovenilor, orice le-ar putea 
zi conştiinţa naţională şi legăturile cu fraţii lor din alte părţi. 
Chiar manitestaţiile religioase pe teren naţional erau stingherite 
uneori : ca mersul la laşi pentru a se inchina (la moaştele St. 


` Paraschiva), sau la spitalele Sf, Spiridon din laşi. 


Ceiace caracterizează administraţia rusească din Basarabia 
este complecta el izolare de masele ţărăneşti, care işi trăiau 
Viața lor aparte. Din această cauză înlocuirea ei la 1918 prin 
administraţie rominească s'a făcut fără nici o greutate, 

Statul rusesc avind ca baze fundamentale-—clasele sociale 
şi tagmele, a doua irăsătură caracteristică a administraţiei ru- 
seşti din Basarabia era munca el stăruitoare de a păzi pe baze 
legale şi tradiţionale privilegiile şi avantagiile nobilimii, marii 
proprietăţi, clerului, funcționarilor, instituțiilor, etc.. Poate din 
această cauză clasele p vilegiate din Basarabia, mai mult ca 
cele din alte părți din Rusia, deprinse a rămine pasive şi a fi 
Dej P oiae; Par yacan A Ingri te de organele de stat, s'au 

momentul revo v dar şi după revoluție, asa de 
puţin rezistente şi de puţin active, ëtt apere 


5 
Justiția 


Aşezată într'un palat mare, îmbrăcată în uniforme aurite 
cu o mulțime de insignii şi decorații, Inconjurată cu o deose. 


! Vezi Urusov, pag. 52, 55, 58, 60. Cu loale aceslea i 

rang! romin din Basarabia nu era silit să coniribue ca e megeen aa 
venituri inavuabile ale poliției şi administrației. Sursa principală a aces- 
tor venituri erau Ovrreli, După lege ei erau lipsiţi de malte drepiuri 

e allele și de dreplul de a arenda moșii. Cu joale acesien ei țineau 
loarie mulie moşii in arendă cu consimțăniatul lacii al poliției şi ad- 
minisirajiei, care fără a pune caplial participa la venituri sigure ai 
conslanie. Se injelege că in acesie imprejurări avind'venitur! mari fixe 
şi regulate dela Ovrei, micile gălnării pe sama |ăranilor erau neglijate, 


380 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bită pompă, Justiția supremă din Basarabia : Tribunalul din 
Chişinău impresiona prin solemnitatea şi aspectul său exterior. 
Incontestabil că judecătorii, toți străini (excepţional se găsea 
cite odată printre ei şi cite un Moldovan, de obiceiu profund 
înstrăinat), erau oameni de drept, mulţi din el oameni foarte 
cum se cade, uneori chiar distinși jurisconsulți. Totuşi pe Eu- 
ropeni îl impresiona neplăcut un mic detaliu la justiția rusească; 
în timpul şedinţei judecătorul, de orice treaptă, trebuia să-şi 
pună un lanț la gît cu o mare placă în faţă. Ce însemnătate o 
fi avind acest lanţ în simbolistica juridică rusească, nu ştiu; 
pentru Europeni însă, lanţul chiar la gitul judecătorului răminea 
tot un simbol de sclăvie, Nu vreau să spun prin aceasta că 
toți judecătorii din Rusia ar fi fost sclavii regimului şi statului, 
cu toate stăruinţele ministrului Sceglovitov şi Senatorului Var- 
varin. Ţin însă să semnalez acest simbolic Jantug", cum H 
spuneau Moldovenii, atirnat de gitul sacerdoţilor zeiţei cu ochii 
legaţi şi cu cintarul dreptăţii în mină. 

Dacă din anumite puncte de vedere atit organizația jus- 
tiției din vechea Moldovă, cit şi legislaţia, ar fi fost cu multe 
defecte, totuşi în Basarabia ele erau superioare justiţiei întro- 
duse de Rust, pentrucă judecata se făcea in limba poporului, 
deci era înţeleasă de el, justițiabilul putea uşor să lămurească 
şi să fie lămurit de judecător, iar pe de altă parte acesta a- 
plica legea pămîntului (pe care o ştia), deci conformă cu obi- 
celurile, cu noţiunile de dreptate și de drept ale justițiabililor. 

Pănă la 1828 Basarabia a avut d subt Ruşi justiţia ro- 
minească, şi ca organizare şi ca legislaţie, şi era mulțumită, 
pentrucă era Ințeleasă şi corespundea nevoilor ei. Dela această 
dată s'a Introdus şi organizaţia şi legislaţia şi limba rusească 
în justiţie, pâstrindu-se numai unele legi civile. Astfel ma- 
rea masă a fost lipsită, prin lege şi organizare, de o justiţie 
bună, prin întroducerea alteia mal proaste, chiar numai prin 
faptul că se făcea într'o limbă neinţeleasă, dacă nu şi prin or- 
ganizare şi legislaţie, care nu erau superioare celor moldove- 
neşti. Din fericire masa cea mare avea rare ori treburi la jus- 
tiția Inaltă, rusească ; de cele mai multe ori treburile ei se re- 
zolvau la instanțele inferioare, în care de fapt procedura era 
sumară şi dezbaterile verbale, şi judecătorul de jos (cînd era 
om de treabă şi ştia moldoveneşte), pentru aflarea adevărului 
recurgea la limba justiţiabililor, cea moldovenească, dind însă 
hotăririle scrise ruseşte. 

Marea reformă a justiţiei rusești întrodusă la 1864 şi 
bazată pe KS liberale (curtea cu juri, etc), sa aplicat şi 
în Basarabia, Epoca fiind de un liberalism înaintat, aplicarea 
ei şi alci a dat rezultate foarte bune, intrucit judecătorii de 
pace erau aleşi dintre proprietarii locali, cu studii dar şi cu cu- 
noştințe atit a limbii, cît şi a obiceiurilor, Dezbaterile se făceau 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 381 


peste tot în limba justiţiabililor şi numai actele scrise şi hotă- 
ririte se făceau în eo străină. S 
Dar reforma aceasta, in forma ei bună şi în practica mai 
largă, ma durat decit până la Alexandru II-lea (1881), care a 
modificat mal cu samă partea privitoare la mase, Judecăto- 
riile de pace au fost desființate i la sate, și s'a introdus o in- 
stituție specială, „zemsky nacealnic“. După lege aceştia tre- 
bulau să se recruteze din nobili locali, indiferent de studii. De 
fapt, nobilii locali au ocupat aceste funcţii scurt timp. In locul 
lor s'au numit mulţi străini şi necunoscători ai limbii şi obice- 
larilor. Mai e ere țărani era la instanța de apel (siezd: 
adunare de tori rurali), prezidată de un membru din tri- 
bunal, întotdeauna străin, foarte adesea supărat că justiţiabilii 
nu ştiau limba lui, şi punindu-i să plătească adese ori această 
neştiință cu drumuri multiple sau pierderea proceselor, 

Erau şi judecătorii de plăşi (volostnoi sud, 2 ca şi ale noas- 
tre cele comunale de altă datà), care pe lingă defectele necul- 
turii, nepregătirii și parţialităţii judecătorilor, aleşi dintre 8. 
rani, sufereau mai cu samă că de fapt erau în minile notari- 
lor (volostnoi pisar), singuri ştiutori de carte rusească, care seri- 
au În ruseşte sentinţele, aşa cum credeau ei, judecătorii punind 
degetele, fără să ştie dacă s'a scris hotărirea lor sau altceva. 
Instanţele superioare ` tribunalul din Chişinău (judecătorii de 
instrucţie, procurorii, etc.) erau formate peste tot din străini, 
avind dosarele, legile şi mentalitatea rusească, astfel că aici 
justițiabilii moldoveni sufereau mai mult, neînţelegind nimic, de- 
venind prada diferiților translatori, samsari, mici funcţionari şi 
pat eng fără studii (ceastnii porerna 

rtea de apel pentru Basarabia era la Odessa, iar Curtea 

de Casaţie la Petersburg, unde judecători cu mentalitate jaridică 

pur rusească, formată, trebuiau să judece obiceiuri, coduri şi 
ÎN ajisa. A 

stfel fiind, se poate spune că masa moldovenească era 

Dm mare măsură de justiţie. Din această cauză în ches- 

de vinzări, moşteniri şi alte acte civile, rare ori se re- 

e n Ki justiţie ; cpe ma multe ear făcindu-se pe 

» Sau prin acte casnic iv 
larl, oameni de Aaka eey RES SR 
Ca să se vadă ce nenorocire era justiția rusească pe capul 


1 Afară de ținutul lzmallului, unde au rămas judecătoriile de 
` Pace 
dac or, miel leg e ës mal multe orl nu cunoșteau nici limba justiţia. 
: 2 De aceasi inslanță nu eras abili g 
məzilii, negustorii, orășenii, clericii şi E eg, EN 
jară, erau egricullori mici şi nu se deosebeau de țărani decit prin in- 
scriere în alte lagme ` nu erau supuși acesiel insianje, 


382 mat. ROMINEASCĂ 


Moldovenilor, 1 volu cita un exemplu cunoscut, reproducînd tex- 
tual din raportul anual adresat Împăratului Rusiei de guverna- 
tor (pe anul 1912). Vorbind de „moralitatea publică“ din Basa- 
rabla pe anul expirat, după ce dă numărul condamnaților de 
instanțele judecătoreşti şi administrative, el continuă: „Crimi- 
nalitatea populaţiei în genere nu s'a exprimat în forme acute 
de călcări ai ordinii În masă, sau prin organizări de societăţi 
criminale, pe baze de caracter politic, sau pentru organizare de 
jafuri şi tâlhării. Numai într'un singur caz răzeşii (mici proprie- 
tari, oamen! de diverse tagme) din satul Sineşti, ţinutul Băl- 
Hor au manifestat în masă rezistență funcţionarului din Co- 
mitetul pentru paza pădurilor, cînd acesta hotârnicea o parte 
din pădure În folosul moştenitoriilul răposatului proprietar— 
Vasile Vartic—Dumitru Vartic. Aceşti răzeşi din vechime au 
proces lung cu Vartic în instanțele judecătorești, însă netran- 
Sat, De e A la încercarea lul Vartic de a-şi hotârnici o parte 
din pădure, răzeșii au văzut din partea lui dorinţa nelegală de 
a-şi realiza definitiv pretinsele sale drepturi asupra pădurii liti- 
gioase şi, eşind în masă împotriva conductorului pădurar şi a 
funcţionarilor din paza pădurilor şi a iției ce îl însoțeau, 
răzeşii le au produs grave răniri şi bătăi, din care cauză con- 
ducătorul pădurar a murit. Persoanele, vinovate de această 
crimă, au fost supuse pedepsei cuvenite, de cătră justiția pe- 
nală ; dar apoi la cercetarea procesului civil asupra pădurii li- 
tigloase, fn întindere de 734 deseatine, de cătră justiție s'a IA- 
murit că la hotărnicirea ce s'a făcut acum vre-o patruzeci de 
ani, a moșiilor vecine cu Sineştii, din proprietatea răzeşilor din 
Sineşti s'a rupt o bucată de pămînt. Răzeşii, ne avind mijloace 
să facă proces pentru revendicarea pămîntului rupt dela ei, i-au 
dat, unui oare care Cuţilă, funcţionar în comisia de hotărnicii, 
care s'a apucat să le revendice drepturile, voe să taie o sin- 
gură dată pădurea litigioasă; dar Cuţilă, prin şiretenie, din 
cauza tea ina răzeşilor, a căpătat dela ei Impotriva voin- 
ţii lor, o zdelcă, după care a devenit proprietar nominal a nu- 
mitei păduri, pe care apoi a cedat-o Ciarei Zeiligher, dela 
care mai tirziu a cumparat-o proprietarul vecin Vasile Vartic. 
Justiţia apoi a stabilit, că nici Cuţilă, nici Zeiligher, nici Var- 
tic care a dorit să hotărnicească în folosul său partea din pă- 
dure, cu ajutorul funcţionarilor statului pentru păduri, nici o- 
dată nu au realizat drepturile lor nominale de proprietate asu- 
pra pădurii arătate, pe care, în toată întinderea, intotdeauna şi 
fără nici o contestaţie, au stăpinit-o numai răzeșii din Sineşti, 
păscindu-şi vitele, primind cu plată la păscut oile ţăranilor din 
satele vecine, tăind şi vinzind lemne, sămâănind în poene pă- 
puşoi, sau punind vii şi livezi şi construind case, Pe toate 


-u 


1 Un studiu asupra justijiei în Basarabia subt Ruși, foarie bun d 
detaliat, de d. V. Erbiceanu, Prim președinte al Curjei de Apel din 
Besarabia, este publica! in volumul : Legiuiri locale basarabene, Chi- 
șinau, 


MOLDOVA DINTRE PRUT ŞI NISTRU SUBT IMPERIUL RUS 383 
————————_NBTRU_SUBT_ IMPERIUL RUS ___383 


pădurea În litigiu ca proprietate a răzeşilor din Sinesti. Cazu- 
rile ca cele din Sineşti sint rare, dar ele sint pegia. triste în 
Istoria Basarabiei. Utilizind pe de oparte neştiința de cătră 
răzeși a normelor juridice şi regulelor de procedură ; iar pe de 
altă it enzege proprietății răzeșești, neexperiența dele- 
gațiilor răzeşilor, “au luat multe bucăți din moșiile răzeșilor“. 
„In moşia Cușnirca, din ţinutul Sorocii, răzeşii au fost 
de locurile 
din sat. ŞI numai prin calea grațioasă a clemenţii Impăra 
tul 

Curtea de Casaţie a puus să se răscumpere de Ana geg 
aceste pămînturi ale lor. Zemstva gubernială din Basarabia a 
Kee pa și neputința în chestiile juridice a popu- 
pr rurale locale, în masa sa cea mai mare nu numai neștiu- 
oare de carte, dar necunoscînd nici limba statului. Această 
împrejurare a determinat zemstva să ceară voe să | se dea 
en jel de a organiza măsuri de ajutor populației locale pen- 
A -x obține sfaturi în afacerile, care urmează a fi cercetate 
n instanțele juridice şi administrative, deasemenea de a le găsi 
avocaţi pentru a le conduce procesele, Această cerere a fost 


` supusă d-lui Ministru de Interne“, 


Cred că aceste rînduri dintr'un act oficial läm 
Va Saa vz, d rele ri teoretice, asupra pi 
el EE d E $ a administraţiei pentru Moldo- 


dar ajutorul acesta însemna oare cum 
ten Gg Tool ruseşti cu ochii Sek Ka 
ep me Puia Mera » dar şi cu lanţul de git... Mai departe 


Dr. P. Cazacu 


Un manual de economie politică 


„Cultura Naţională“ a instituit un premiu pentru „cel mai 
bun manual de economie politică“. Desigur, de pe acum, ce- 
tățeni diverşi se pregătesc să răspundă la condiţiile examenului. 

Zic „cetăţeni“, pentrucă nu poate fi vorba de economişti. 
ŞI zic „diverşi“, pentrucă E fi geniul, după cum divers 
este, în genere, geniul un n 

ý Sta toți “torii solicitanți nu pot să nu fie diletanţi. 
Economistul romin este sau Profesor, sau om cu o situaţie so- 
cială care nu-i mai îngădue să se prezinte, şcolăreşte, la con- 
cursuri, mai ales în faţa unor examinatori neoficiali, 

Cit despre „Studentul sărac“, ori cit de interesantă ar fi 
această categorie din punctul de vedere etic, trebue să recu- 
noaştem că, din punctul de vedere ştiinţific, adjectivul ditetant 

încă un eufemism, 
ki Dar sacrificiul pe care o casă de editură rominească 
îl face pentru cultură, alcătueşte un eveniment prea rar şi prea 
lăudabil, ca să nu ne împingă a cerceta şi mai departe ches- 
țiunea. Caci dificultatea de mai sus nu este singura. 

lată, de pildă, una şi mai izbitoare, 

Cum şi-a putut cineva închipui că vre-un Romin ar fi în 
stare să scrie un manual de economie politică mai bun, sau cel 
puţin deopotrivă de bun cu cele clasice din străinătate, cum ar 
fi bunăoară acela al unui Philippovitch, Gide, Konrad, Marshall ? 

Afară de enk toată lumea ştie cit e de greu să fii o- 
riginal intrun manua 

v Aşa incit, pentrucă este cu neputinţă să serim unul care 
să egaleze, măcar în claritate, pe cele străine, nu ar H fost 
mai cuminte să traducem iech o iar premiul să 
fie acordat altor întreprinderi literare 

Sau, în cel mai Gs caz, premiul să se fi instituit pentru 
„cea mai bună traducere, a celui mai bun tratat străin, com- 
plectat cu cele mai bune adnotări acolo unde faptele din Rọ- 
minia par a prezenta oarecare interes general? 

Cred că nici aceasta nu este o soluţie, 


UN MANUAL DE ECONOMIE POLITICĂ 


Un manual de economie politică nu poate fi de nici-un 
folos pentru publicul rominesc. Serviciile pe care fe 
cetitorilor din ţările apusene, nu ni le poate aduce 
Intr'adevăr, să ep uităm că un manual nu este făcut ca să ne 
înveţe a gindi economiceşte, ci pentru a ne da un material 
bine sistimatizat, un stoc coherent de fapte bine alese, cu 
care să gindim economiceşte, dacă știm s'o facem. Cu alte 
cuvinte, el ne dă materie primă, nu insă unelte, aici reţete. 

Un manual nu e folositor decit acolo unde cetitorul are o 
deprindere prealabilă de a minul ştiințiticeşte faptele sociale. 
Acolo unde o asemenea îndeminare nu există, faptele şi „le- 
gile“ economice mai mult talşitică decit luminează judecata— 
şi vom vedea îndată de ce. 

Deocamdată, sîntem siliți a constata că dacă ceva lipseş- 
pt rominest, apoi: aceasta este tocmai simțul eco- 

Dealtfel, nimic mai firesc, Simţul economic, mal delicat 
şi mal abstract decit cel politic, mu se desvoită la un popor 
decit după ce cellali a ajuns la oaretare înflorire. ȘI pentru- 

— să d S ep m aceasta, este nevoe ca poporul În ches- 
une t va vreme o parte mai mult 

efectivă la conducerea ţării. e e SE 

lată de ce nu trebue să ne aşteptăm a găsi la noi un 
simţ economic caresă fi răsărit în chip firesc. Dacă vrem să-l 
avem, trebue să-l obţinem in mod indirect pe calea educației, 
prin gt ien Aen 

cum una din uneltele ogiei este a, 

ne punem următoarea tg vw EECH 

Cum trebue să fie făcută cariea de economie politică 
prin care—spre deosebire de manualele propriu zise—să ze 

poată nu atit mobila capul şcolarului cu material economic, ct 
mai ales desvolta o mentalitate și un simț economic ? 

La această întrebare trebue să răspundă acei ce vor dori 
să scrie o carte folositoare, ba chiar indisnensabilă. Şi cred 
că aceasta a fost şi scopul premiului „Culturii Naţionale”. 
Căci nu din sentimentul naţiona jignit în faţa constatării că nu 
Avem și noi un manual „ca toată lumea“, a izvorit idela a- 
testui premiu, ci desigur din cealaltă constatare, din indispen- 
Sabila noastră nevoe de o carte de economie care să fie toc- 
mai EI e un smagus), Sya are toată lumea“. 

vom incerca - 
semenea SCH vedem cum trebue făcută o a 

n primul rînd, trebue să ne referim la 
poa fier — față de ren discipline, Sat zeg 

afă de științe, ea se deosibe - 
iā probă preiei em oa de dente alei. ee see 

afă de doctrine, prin aceia că doctrinele economi 
pretențiunea de a fi ştiinţe, celace nu Intilnim la osti 
religioase, politice, estetice sau filozofice, 


îi 


5 


386 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Reese de aci că o economie politică ne dă o imagine in- 
complectă şi deformată a faptelor, dacă nu o imbinăm şi cu o 
istorie a doctrinelor. 

Aceasta însă nu vrea să zică că, în loc să facem un volum, 
bunăoară de 400 pagini, să scrim unul de 500, in care 230 să 
fie economie politică şi 250 istorie de doctrine. Căci am vor- 
bit de o îmbinare, nu de o alâturare. Aceasta ar reveni tot 
la un manual de istoria doctrinelor, în care partea proprie a 
autorului capătă o desvoltare mai largă—şi nimic mai mult, 

Pentru a obţine caracterul de unitate pe care multiplici- 
tatea doctrinelor vrea să-l excludă, trebue, cum spuneam, să 
îmbinăm, nu să alăturăm. 

Şi mijlocul care ni se pare cel mai capabil să realizeze 
aceasta, este împărțirea cărţii nu după criteriul logic alimpor- 
tanţei pe care noi o atribuim diferitelor probleme, ci după cri- 
teriul istoric, al importanţei pe care le-au atribuit-o alt şi a- 
nume diferiții economişti, aşa cum s'au perindat în trecut, 

De pildă, în multe din manualele existente se imparte materia 
în valoare, producție, circalaţie, distribuţie şi consumaţie. 

Dacă, de pildă, un Schmoller o imparte altfel, aceasta 
este pentru că el, Schmoller, are o altă tablă de evaluare a impor- 


tanţei problemelor. De asemenea, la un manual scr's de un, 


socialist, împărțirea va fl alta, după cum alta e cea propusă 
de un sociolog ca Simiand. 

Or, dacă vrem ca foloasele istoriei doctrinelor să vie să 
tecundeze un manual, trebue în primul rind să schimbăm acest 
criteriu logic al împărţirii materiei, pe unul istoric, 

De pildă: problema economică socotită ca cea mai impor- 
tantă la început, este avuția. Avuţia, deci, va -face obiectul 
primului capitol. O vom analiza-o însă nu ca un istorian de 
doctrine; numai criteriul împărțirii materiei trebue să fe istoric. 
Tratarea fiecărui capitol redevine logică şi analitică. 

De pildă conceptul de avuţie du-l vom studia ca pe o 
curiozitate istorică, mărginindu-ne a cita clţiva mercantilişti şi 
fiziocraţi, trecînd apoi mai departe. Vom incerca dimpotrivă, 
să o cercetăm în scrierile autorilor celor mai contimporani, 
pentru a vedea ce a rămas bun şi neatins din ea. Căci ceva 
trebue să fi rămas. Vom căuta apoi să vedem dece i s'a dat, 
cîndva, o importanţă covirşitoare, şi de ce, în urmă, atenţiu- 
nea s'a Indreptat aiurea, şi anume unde, şi dece într'o anumită 
direcţie, şi nu într'alta. e 

Numai după ce vom fi mintuit a răspunde la toate aceste 
chestiuni, numai după ce vom fi eliminat celace vremea a 
dovedit neștiințific ; numai după ce vom fi păstrat ceiace tot 
vremea a dovedit câ e ştiinţificeşte demn de a fi păstrat, — 
numai atunci şi așa vom purcede la capitolul următor. ŞI acest 
capitol următor nu va fi oricare, după placul nostru, ci unul 
anumit, dictat tot de istorie, de istoria problemelor care, rind pe 
rînd, au fost socotite vrednice să stăplnească cea mai mare 
atenție a contimporanilor. 


* 


UN MANUAL DE ECONOMIE POLITICĂ 387 ` 


e age nici istorie de docirine, nici manual analitic, ci 
© istorie a evoluției importanței atribuite problemelor eco- 


ce. 
€ lată cum credem că trebe concepută cartea care ni 
Ea nu este mai originală decit un manual. Este pur şi 
alt gen de scriere. Poate mai greu, pentrucă nu vi 
Dar ce Însamnă greutatea, ciad e vorba de o educaţie 
„atit de indispensabilă ? Dealtfel, la ce va servi premiul instituit 
ră GE ațională“, dach nu la stimularea impotriva acestor 
Di ca să revenim la ce spuneam la Început: Ar trebul să 
se hotărască economiștii nopti, chiar dacă sint Profesori, să 
concureze la premiu. Mai intăiu quantumul este suficient de 
redus ca să nu constitue o recompensă, ci abia o rambursare 
a spezelor. Şi apoi, opera este atita de indispensabilă, incit 
trebue încercată, Dacă ea e lăsată numai diletanţilor, atunci 
vom avea spectacolul unei lugrozitoare inflațiuni de hirtie tipă- 
qitā. In schimb, dacă pe lingă multe manuale proaste se vor 
ivi şi citeva bune,—premiate sau nepremiate, —atunci acestea 
din urmă vor reuşi poate să le alunge pe cele dintăiu. 

PRI a RS gen Le, legea p gap moneda cea rea 
— ceteze de a se mai apli - 

„ducţia noastră ştiinţifică şi literară. up in alu 


DL Suchianu 


SBURĂTORUL- 


ACTUL Ur 


Nu se vede nimeni: înluneric opac. Se aud numai voci, 


Soțul (în uşă, cam Aën, — Nici o scuză! Dar nici una! Nu 
aud așa ceval 

Servitoarea.— Conaşule, au e vina mea! Zău! Cind a sărit... 
Sotul (in scenă) —St! Ajunge !,.. N'am nevoe de nici o expli- 
cație, Te-am prins asupra faptului; asta e. Te-am văzut cu ochii 
mel (se ghicește după glas că se întoarce spre servitoarea care a 
rămas În ușă, plingind, desigur, cu șorțul la ochi). Te-am văzut sau 
nu te-am văzut cu ochii mel? 

Servitoarea (in hohote de plins).—Da. 

Soțul.—E adevărat că a sărit pe lereastră? ` 

„ Servitoarea.—Pe fereastră. 

Soțul.—E adevărat că era mascat? 

Servitoarea.— Mascat, 

car, WEE adevărat că după ce a sărit pe fereastră te-a luat 
în braţe 

Servitoarea.—In braţe. 

Soţul.— Şi tu Lal scos masca ? 

Servitoarea.— l-am scos-o. 

Soţul. —ŞI era el? 

Servitoarea.—Da, el. 

Soţul.— Atunci, dragă Mariţo, te rog! (/oarte indignat) Te rog !! 
E pentru a doua oară cind oameni mascaţi intră pe fereastră in cah- 
negl... 

a Servitoarea (timidă).—Ne lubim. 

Soțul, —..„„sint sigur, faceţi lucruri necuviincioase. 

Servitoarea (mai tare).—Ne iubim. 

Soțul.—Atit. Nu vreau să aud un cuvint mal mult. Nu tolerez 
în casa mea... 


vreau 


” Vez! No, 5, 1925 al Vieţii Romtneşii!, 


` 


SBURÅTORUL 389 


Servitoarta.—Dar ne iubim. A spus că mă ia de soție! 

Soțul,—.„sImoralități ! Nu tolerez imoralități. Şi incă în cuhne ! 
Se poate lochipul apa ceva? Bucătăria e... (caută) attarni tamiliel. 
ŞI dumneata cu vardistul dumitale mascat să plagăriți altarul fami- 
liel mele ?! Ne-am 4 dela zintăiu îţi dau drumul! (servitoarea 
plinge cu hohote; el se preumblă foarte indignat incoace şi încol 
Aşa, Vei page mascatului dumitale unde vei intra in serviciu; f 
sigură, m'o să te părăsească el... Al tu ua fel special de a prepara 


Servitoarea (disperatd).—Nu, numai asta nu! Mă va părăsi |... 
Sint sigură! EI face de serviciu pe strada asta, - 
Sojul.—Da ? 
Servitoarea.—Da, Ne-am cunoscut în seara zilei în care man 
primit fr serviciu, 
ful.— Ei, nu mal spune! Sum că are haz? (cu fața spre bat, 
con și-aprinde o havană, apoi, după steluța roșie ri pentr văzut 
că s'a așezat pe canapea) Cum asta? Va să zică Marița cealaltă... 
7 Servitoarea.—Era tot cu ista, cu Năiţă vardistul. Era vorba 
A any b e KS ae em Venea In fiecare noapte, tot așa, mascat, 
nd l-a rins dumneavoastră int 
dela club. Aţi dat-o afară... rea tech Af 
E Peira imoralitate. 
erviloarea.— „și m'ați primit pe mine, Seara, cind a venit 
mascatul, el a crezut că e ca ; mi-a zis: wi 
Zei ŞI ta ? gis paget e 
ervitoarea.— Am crezut că 
we E e älälalt, al meu, Năiță. l-am zis 
_ Soțul.—ŞI nu era Marița, 
Servitoarea.—Nu, eram eu, Marița, 
Soțul.—ŞI nu era Năiţă, 
pereng gasna era Näitä. 
oful.— ŞI pe urmă eut băgat de seamă ? 
Servitoarea ( tă).—Eu am băgat 
sefu. Și d E Al ze gat de seamă că nu era el, 
ervitoarea.—Da, ŞI pe urmă am băgat de seamă 
Soțul (sărind în sus).—Atunei orice aşi tace, g geng Pui 
zgoni ori de citeori vol voi pe Marița, pentrucă a primit noaptea pe 
Nâiţă Mascatul, Kä Mascatul tot va sări fereastra noaptea la Ma- 
tiţa ! greo: i ar. asta e blestemată, ori eu sint nebun ll.. 
we D nu vă fa 
Soul, Cresi? SE i See idei negre. Aşa e omenirea, 
ervitoarea.— Mai bine să vă schimbaţi ideile. E 
Soţul (plimbindu-se furios).— iri facal jr 
piure: Și ma ro, de Zi Wi Dar astae e farsă (ser- 
rea.—Eu de unde să ştiu, cona H 
mă dumirească odată, dar n'am priceput ratei bine ge mai ze 
gulat E Vë po Holmes—tot vardist mascat şi ăla i ge 
u Cară- y 
ngeti KE ca să au văd, pia eg ia Le pe- 
vii să deschizi, acum 
rege j ar cară-te. Nu. Stat Fumează? 
Sojul.— Şerlok Holmes, 
Servitoarea (încurcată).— De, conaşule,,, 


s 


SBURĂTORUL ` 


ACTUL Us 
Na se vede nimeni: întuneric opac. Se aud numai roci, 


Soțul (în uşă, cam băut), — Nici o scuză! Dar nici una! Nu 
vreau aud aşa ceva! 

Servitoarea.—Conaşule, nu e vina mea! Zău! Cind a sărit... 

Sotal (in scenă). —St! Ajunge]... N'am nevoe de aici o expli- 
cație. Te-am prins asupra faptului; asta e. Te-am văzut cu ochii 
mel (se ghicește după glas că se întoarce spre servitoarea care a 
rămas în ușă, plingind, desigur, cu șorțul la ochi). Te-am văzut sau 
nu te-am văzut cu ochii mel? 

Servitoarea (în hohote de plins).— Da, 

Set), E adevărat că a sărit pe fereastră? 

Servitoarea.—Pe fereastră. 

Soțul.—E adevărat că era mascat? 

Servitoarea.— Mascat. 

Soțul.—E adevărat că după ce a sărit pe fereastră te-a luat 
în brațe? 

Servitoarea.—ln braţe. 

Soțul.—Şi tu i-ai scos masca ? 

Servitoarea.— l-am scos-o. 

Soţul.—Şi era el? 

Servitoarea.— Da, el. 

Soţul.— Atunci, dragă Mariţo, te rog! (foarte indignat) Te rog H 
E pentru a doua oară cind oameni mascaţi intră pe fereastră în cuh- 
ne gi... 

A Servitoarea (timidă).—Ne iubim, ` 

Soţul. Sint sigur, faceţi lucruri necuviincioase, 

Servitoarea (mai tare).—Ne iubim, 

Soţul.—Atit. Nu vreau să aud un cuviat mal mult, Na tolerez 
în casa mea... 


* Vezi No. 5, 1925 al Vieţii Romineşti, 


SBURĂTORUL 389 


Servitoarta.—Dar ne jubim, A spus că mă ia de soție! 

Soţul.—.„imoralități ! Nu toierez imoralități. Şi incă în cuhne ! 
Se poate inchipul așa ceva? Bucătăria e... (caută) altarul familiei. 
ŞI dumneata cu vardistal dumitale mascat să pi altarul fami- 
liel mele ?! Ne-am z dela zintăiu îţi dag drumul! (servitoarea 
plinge cu hohote; el se preumblă foarte indignat încoace și incol 
Aşa, Vel spude mascatului dumitale unde vel intra in serviciu; 
sigură, n'o să te părăsească ei... Al tu po fel special de a prepara 


Servitoarea (disperatd).—Nu, numai asta nu! Mä va Le 
Sint sigură | El face de serviciu pe strada asta. pri 
Rae ? 
ervitoarea.—Da, Ne-am c ti i 
primi o ee unoscut în scara zilei în care oan 
oțul.— Ei, mu mal spune! Ştii că are haz? (cu faţa spre bal- 
con și-aprinde o havană, apoi, după steluța roșie din bann văzut 
că s'a așezat pe canapea) Cum asta? Va să zică Marița cealaltă... 
Servitoarea.—Era tot cu lata, cu Năiţă vardistul. Era vorba 
E S a D aer pas prain Venea In flecare noapte, tot așa, mascat, 
n n ați prins dumoeavoastră intr 
dela club. Aţi dat-o atară.,, Reng, nare deva 
Soțul.— Pentru imoralitate, 
Servitoarea.—..„Și matt primit pe mine, Seara, cind a venit 
mascatul, el a crezut că e ea; mi-a zis: „Marița“, 
lg tu? 
ervitoarea.—Am crezut că e ălă 
e inerea, e lait, al meu, NAIA. l-am zis 
Soțal.— Şi nu era Marița. 
Servitoarea.—Nu, eram eu, Marița, 
Soțul.—Şi nu era Mä. 
Servitoarea.—Nu, era Na. 
GE ere A 
carea 1ă).— am bă 
Sofa. Și d ER pa aa gat de seamă că nu era el, 
ervitoarea.—Da. ŞI pe urmă am băgat de seamă că era 
i Soțul (sărind în 5u5).— Atunci orice ași face, e in alesi. Cor 
izgoni ori de citeori voi voi pe Marița, pentrucă a primit noaptea pe 
Nana Mascatul. Nän Mascatul tot va sări fereastra noaptea la Ma- 
tiţa | (re Ori pe asta e tă, ori eu sint nebunii, 
varea,— Conașule, nu vă ta e 
CL De pe ie die idei negre. Așa e omenirea, 
ervitoarea.— Mai bine să vă schimbaţi ideile. E și mai 
Soțul (plimbindu-se furios).— Da. e ` e 
ES Și na e de A eise? a. Dar asta e curată farsă (ser- 
rea.—Eu de unde să stin, conaşule? A 
mă dumirească odată, dar mam priceput ez ege aa onea 
guiat pe Şerlok Holmes—tot vardist mascat și ăla, $ 
te mal priod... Să 
stingeți iumina, ca să nu văd. Nu mai incuia = intrare 
au yii să deschizi. Şi acum carăste. Nu, Sal Bee i redea 


Soțul.— Şerlok Holmes, 
Servitoarea (incurcată).— De, conașule,.. 


392 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Soțul.—Am înţeles, doamnă. In camerele noastre (arată cu la- 
minarea ușa ei, şi rămine astfel cu mina 'ntinsă) e un străin! Aici 
e un străin! Presimţirea mea de soț nu mă "nşală. Mărturisește!,,. 

Ea.—Nu e nimeni! E absurd! Nu e nimeni! 

Soțul.—In camerele noastre e un străin! Declar sus și tare că 
in camerele noastre e un străin! 

Ea.—lţi jur că în afară de portretul tău în mărime naturală, au 
e nimeni. 

Soju! (întorcindu-se farios).—A | Nu mai incape îndoială! Am 
văzut eu destule piese de teatru ca să ştiu, doamnă, că in odala du- 
mitale e ascuns un bărbat! (în fața ei, tremurind) Mărturiseşte!,., 
Nu te ucid, 

Ea.—Dar nu e nimeni! Ce inchipulri sint astea? Nu mă mal 
cunoşti ? 

Soțul.— Dacă e cineva acolo, îţi făgăduesc că nu mai intru foñ- 
untru. Mărturiseşte! (ea, disperată, și-a acoperii fața cu minile și 
plinge) Vasăzică tot am avut dreptate l... Inăuntru e un amant l... 
Spune-mi unde e? Subt pat sau în gardirob? Nu vreau să mă a- 
tace pe la spate ca un laş. (tunător) Inlături! Intături Im zic! (a 
aruncat florile, și o aruncă și pe ca în lături. Pune violent mina 
pe clanță să intre—dar se răsgindeşte) Un revolver |... Dă-mi un revol- 
ver! Amantul dumitale ar fi în stare să mă ucidă dacă asi 'aar- 
mat! (se duce la masă, pune sfeșnicul cu luminarea, ia revolverul 
mascatului, în dreptul ușii, fără să-și dea sama, culege buchetul de 
jos, apoi deschide ușa cu cotul, o impinge cu virful piciorului, se 
dă deoparte şi cu revolverul întins, soției care tna genunchi, plinge cu 
capul în mini) Incă odată te întreb: este sau nu este cineva Indun- 
` tra? (soția nu răspunde. Inspre ușa deschisă, cu vocea, din spaimă, 
foarte ridicată) Domnule, dacă ești Inăuntru, te rog să eil Asta e 
casa mea) (liniște mormintală) Prin urmare sei), (aceiași liniște. 
Face un pas) Dacă nu eşi, trag! (extraordinar de tare) N'auzi?... 
Trag ll.. (pauză, Apoi din ce în ce mai moale) Te văd, ești subt 
pat 1... (a idsat revolverul în jos) Eşti in gardirobl... (soției, ener- 
Siet, Fă lumină. Mă volu convinge cu ochii mei dacă e cineva (soția 
se ridică, intră în camera ei, face lumină). 

Ea (în dreptul uşti ca un Crist răstignit, dar cu minile în Jos).— 
Intră te rog. e 

Soțul (a intrat cu pași hotăriți, se aude trintită ușa unui gar- 
dirob; apoi revine, trece demn prin fața soției martirizate, pune pe 
masă buchetul şi revolverul, cade în scaunul legândtor, între cele 
doud oglinzi mari. Și-a luat capul în mini). — Nimeni 1... ŞI cind te 
gindeşti că ar fi putut H cineval... : 

Ea (s'a apropiat de el îndreptindu-şi coafura).— Te-al convins ? 
Mai jignit adinc. Dar te ert. 

Soțal.—Cred şi eu. Gelozia mea trebue să te măgulcască |... 

Ea.—Şi-acuma du-te de te culcă. Te-ai torturat In zădar... 

Soțul.—Nu în zădar! Cu un profit moral. Volu interveni sä se 
schimbe legislația... 

Ea.—lar cu legile tale? Nici în puterea nopții nu le uiţi? (în 
Jota oglinzii din dreapta, își desăvirșeşte toaleta). 

Soțul.—Da, să presupunem imposibilul: că era cineva la tine. 
Ce-aşi fi putut să-i fac? Nimic... Să-l ucid? Putea să mă ucidă și 
el. ŞI asta e ireparabil, Eram deci criminali, sau en sau el, și in- 


mere, 29 


tundam ocna unu! din mol, ou pentru o femee, ci pentru omucidere. 
A! Să-l fi prins că a imbrăcat cămaşa mea, tichia mea sau papucii meijflu- 
eram (flueră cu două degete) pe cel dintăiu vardist şi băgam numajdecit 
amantul la răcoare, pentru furt ordinar. ŞI era și dezonorat, Altă 
speță: Un bancheri Dacă un Impiegat li fură timbre de dot lei, îl 
poate băga la lachisoare pe 6 luni, ai i-a stricat băiatului toată ca- 
riera. Dacă impiegatel îi fură nevasta, nu nomal că hoţul nu e bä- 
sai vi „rule vi se poas spune chiar că şi-a făcut omul ca- 
engl. care è lacuna: legea sește furtul obiectelor, 
fartal soţiei... mite OAY Wë. 
Ea.—Dar, dragul meu, soția nu e un obiect. 
2? Soțul.—Ba să-mi dai voe dumneata, e un obiect—şi incă unul 
El (apare din dosul oglinzii din stinga ; e în fata cristalului).— 
Obiect, domnul are dreptate. Obiectele mat ën ni le mesa să 
"Obiectele ca şi femeile, le posedăm. Dacă se uzează, le Inloculm, ŞI 
apoi—al spus foarte bine-—ni le turăm, 
pi Leg (cătră soj, dela oglinda din dreapta).— Dragul meu; îţi pre- 
EL—0O! E inutii! Domnul mă cunoaşte. E jurisconsult—e obig- 
nuit cu intruparea ideilor logice (se inchină). Prea plecatul dumnea- 
weg servitor. E 
oțul (după ce i-a privit | e amindoi, cătră sație).—Am 
„ Impresia câ mă faci să-mi enee, Aa prin oglindă. aer că de 
data asta nu-mi prea dau seama care sint eu cu adevărat: ăi dia o- 
glindă, mascatul, sau äl din scaun cu bhalatul.., (își vorbeşte singur, 
inainte; cei doi s'au apropiat de clte un umăr al lui) Evenimentele 
extraordinare din această noapte agitată m'au cam turburat. Simt că 
sa schimbat ceva. Şi ca să intrebuințez o imagine poetică, voin de- 
clara că celace se numeşte in limbagiu comun nevastă, np mai este 
acel port liniștit cătră care navighează, avariată de furtuni, corabia 
soțului. Nimic mal nesigur decit fericirea casnică, unile bintue şi 


Je porti... Sint cam obosit de atitea evenimente. da foarte mult 


să-mi recapăt vederea limpede şi pe urmă somnul. N'am băut ur 
strop mai mult și nicl băutura n'am schimbat-o, de oarece am băut 
cu acelaşi amici. Totuşi noaptea asta văd dublu—şi ceiace e foarte 
curios, mă văd dubiu numai pe mine. Credeam că mă desbrăcasem 
şi (privește pe mascat) lată-mă imbrăcat. Credeam că sint om aşe- 
Rai şi (la fel) lată-mă cu masca pe obraz, pornit după aventură în 
topria mea casă!... (a lăsat capul în piept; șoptit) E ceva putred 
ger pia L cema pa Les să putrezească... (se ridică 
dinir’ sigur; violent 
Spa Banta $ cãiră mascal) Şi in definitiv ce 
EL.—Eu ? Nimic. Dimpotrivă: sint dorit? 
Wës (cătră soție). — Dumgeata, pe dumnealui? 
seed es Seen de gitul s0țului).—Pe tine te doresc | Te doresc 
ee tajila vară: Lodräznet, necunoscut (rușinoasăd) şi o- 
Soful (mascatutui ; tare).—Auai 
Ce parent atei uzi? Pe mine, nu pe dumneata, 
Dead. ege l 
l.— Sintem tot atit de aidoma pecit de aldoma 
noastre, Pardesiul meu și mănușiie —mănuşa dreaptă e Se gt 


394 VIAŢA ROMINEASCĂ 
geben 
sută ia arătător—sint în camera dumitale de dormit. Le-ai luat adi- 
neaori cu dumneata—cum se și cuvenea, de alttel. 

Soțul.—Să-m! dal voè: siat ale mele! 

EL.—Ba ale mele |... 

Soțul/(violent).— Ale mele, domnule! Toate lucrurile din casa 
mea, sint lucrurile mele! = 

EI (viotent).—Se poate, domnule! Dar cele din camera dumitale 
se dormit, sint ale mele! 

Sint gala să se Încaere 

Ea (intre ei).—Pentru Dumnezeu 1... Dar nu faceţi ca oamenii 
prost crescuți care sint gata să se ucidă pentru un lucru de nimic ! 
(mascatului) la dumneata lucrurile acestea (îi dă lucrarile de pe mă- 
suja din dreapta şi mascatul le pune pe masa din stinga) ale dumi- 
tale fiind ale soțului meu, nu vezi că cele ale soțului meu sint ale 
dumitale ? De ce să vă certați pentru ceiace se poate atit de bine 
schimba, fără să se cunoască ?,.. A 

Soțul (buimăcit).—Nu mai înțeleg nimic: Mă cert în puterea 
nopții cu mina insumi pentru nişte lucruri pecare mi le-am furat sin» 
gur! (făcînd gimnastică violentă cu miniie, apoi cu un scaun) Dar 
e stupid! E stupid! Trebue să mă deștept odată! Trebue!... Oare 
am căpiat? Nu mal înțeleg nimic L.. Şă-mi fi pierdut mințile, aşa, 
deodată ? (lasă jos scaunul; cu disperare) Domnule, te rog, șterge-mi 
două palme! Şterge-mi două palme să má trezesc fÍ... 

Ea.—Dar liniştește-te, dragul meu, linişteşte-te 1... 

EL.—AL să te deştepţi curind, curfad din visul ista ll. 

Ea (i-a așezat din nou în scaun; i-a desfăcut gulerul și îi face 
vint cu o batistă) Răcorește-te, inchide ochii, dragul meu, nu te mai 
gindi ia nimic (ti face totul comod). 

Soțul (extenuat).—Da, dar vă gindiți vol la mine; şi tot ce gin- 
OI vol, imi trece mie prin capl... An! Cit sint de imbecii! Ahl Cit 
sint de caraghios)... S4 ştiţi că eu volu fl primul om care, în țara 
asta, va muri tdicol 1... > 

EL.— Domnie, nu-ți face iluzii]... Dar cine nu e ridicol? De 
altfel eu insumi, care-ţi fac, se pare, atita singe rău, n'am nici o per- 
sonalitate sau—judecind bine—poate propria dumitale personalitate |... 

Soțul (ca 'n vis).— Personalitate... 

El.—Cum? Oare nu mă mai cunoşti? Dar eram sigur că d'in- 
dată ce mă vel vedea, imi vei sări volos de git, mă vel imbrăţișa cu 
entuziasm, vei ride de bucurie şi mă vei sili să bem impreună o 
sticlă cu vin... De cite ori se întilneşte omul în viaţă cu propria lui 
imagine, proaspătă şi virilă ca'n prima zi? Eşti ingrat, trebue so 
mărturisesc! In loc să mă recunoști cu tinerețe, al inceput să vocite- 
rezi ca un posedat și să taci, cu minile şi cu scaunele din casă, gim- 
nastică suedeză, 

Soțul (ca”n vis).—Da, gimnastică suedezi... 

EI (sobru).—Fa o siortare, O mică storțare. 

Ea (rugător, cu voce plingătoare).—FA o storțare|... 

EI.—Nu de inteligență. 

Ea (ta fel).—Nu de inteligență 1... 

Soțul (ca'n vis).— Nu... 

El.—De memorie. 

Ea.—E mal ușor. 

Soțul (căntind).—0O storțare de memorie; da, să fac o storțare 
de memorie... 

El —Acum zece ani. Erai încă avocat. Nu dormeai decit o 
noapte pe lună... Ţi-aduci aminte ? 


SBURĂTORUL 395 


Soțul (simpiu).—Da. Umblam cu un revolver în buzunar. Dar 

fără Pre căi p: eta ia celălalt buzunar, de oarece sint pericu- 
loase. Toate accidentele din imprudență se produc din pricină că 
gloanțele sint în revolver. Aveam şi o mască, Se juca pe vremea 
acela la cinematograf „Omul mascate fn cinci serii. Omul mascat mu- - 
rea io seria întălu, aşa că nu m'am mai dus, Mi-au spus pe urmă 
prietinii că gare aface, căci omul mascat apare şi în celelalte serii.. 
Acolo intilnit tatăiu pe nevastă-mea ; ne-am văzut pe intuneric şi 
ne-am lubit numaldecit. Cind a plecat, m'am agăţat de automobilul 
familiei, ştii, de roata de cauciuc din urmă, adevărată centură de sal- 
vare şi ca să fac surpriză lubitel am sărit pe fereastră mascat și cu 
revolverul în mină... Era tot în casa asta; o am de zestre. Fata a 
Sat un țipăt... Şi atunci l-am mărturisit că revolverul nu e Incăr- 
cat din pricina accidentelor. Nu ştiu, am uitat pe undeva prin o- 
dae revolverul, aşa că am plecat apol numal cu gioanțele., Le am și 
acum. Le țin suvenir: (soției) SL, in măsuța dela căpătălu, In ser- 
tarul din stinga. 

Ea.—Revolverul l-am găsit după ce al plecat. Nu ți l-am mal 
dat, E gol şi. Îl păstrez suvenir. in măsuța dela căpătăiu, în ser- 
tarul din dreapta, 

FI.—ŞI pe urmă? 

Soțul (vinovat):—Da, domnule, am făcut prostia, marea prostie 
a vieții: m'am insurat l.. Credeam că nu e demn să intru pe fereas- 


"ră,  Micera teamă să nu stric apoi carierei mele judiciare. Un om 


serios cind iubește e dator să intre pe ușă—chiar dacă riscă să fie 
dat afară. (mascatului, lulndu-i din coada ochiului) Recunosc totuşi 
in dumneata obrăzaicia mea de odinioară. » 

EI.— ţi aduci bine aminte |... 

Soția.—0! Cum n'al uitat nimic L.. 

Soțul (oftind).— Apoi in hainele mele negre de ginere... Mă pu- 
sesem singur latro cămaşă de forță. 

Ea (romantic, în timp ce o muzică nuptiali se onde de de- 
Parte, cor și orgă).—Eu visam, cu o constelație de lămăiță în creș- 
tetul capului. Pluteam la brațul lul, alesul inimii mele—zburător cu 
negre piete. Inaintea paşilor noştri un covor roșu se culcase pe trepte 
de marmură ; în fundul catedralei licărea © făclie ca o stea—eram dusă 
In cetatea luceatărului meu l.. Glasuri de copii intloreau în jurul u- 
nei orge, ca în grădină stinjinei în jurul unui ostrov.de pansele de 
catifea. 

Muzica ilace. , 

Sojul.—Mie-mì mirosea a ceară și a tămie, ca ja Inmormintare. 


Muzica reincepe deperie, din fanfare. 
El.— Atunci, domnul meu, ne-am cunoscut pentru prima oară-- 
adică de-atunci ne-am despărțit. Simţeam că te urăsc, căci îmi fu- 
"pen ceva, turaseși lumii intreg! o fecioară care era a tuturora. Nu 
ştlai măcar dacă ţi se potriveşte, ca care avea un suflet cu mult maj 
mate decit... d 
Muzica tace. 
Soțul.— Papucii şi nevestele nu se lau tocmai pe măsură ; trebue 
să fle ceva mai comode... 
w Muzica reincepe, din fanfare. 
1„— Sint ascuas după stilpul de marmură la intrarea catedralei, 
Toată lumea e de față: bărbaţii care surid ironic, soțiile eg 
cetează rochia miresei, fetele care oftează in ascuns, copiii care-şi 
D Réi 


396 VIAŢA ROMINEASCĂ 


spun lucruri de rușine, Dar drumul e stăvilit de-atita lume; mirii 

nu pot inainta cătră altarul unde trebue să jure talg, precum falşe au 

fost toate jurămintele de dragoste ale oamenilor—și atunci am apărut! 
Soin), Te recunosc! 

Ea.—Te văd! 

El.—lmi calc pe inimă, pe inima care e de atunci o suferință 
vie. Dau cu violență in lături lumea care impledeca inaintarea mi- 
rilor ; ridic și duc pănă ja altar, ca un copii de casă, trena cea albă 
şi imaculată a... 

Muzica tace, dellalilv. 

Soțul (extaz).—A miresei mele | 

Ea.—A soției tale! 

EL.—A miresei şi a soției noastre. Trebue să mărturiseşti că 
fără ajutorul meu n'ai fi putut ajunge niciodată în fața altarului. De 
acela siat aci, Imi cer drepturile mele naturale și nelegitime. Le 
cer—și le lau! e 

Soțul.—Nu vrei să le amii? 

EI —La ce bun? E de neinlăturat. 

Soțul.— Totuşi amină-le, (soției) Roagă-! şi tu—o aminare. 

Ea (mascatului, rugătoare).—0O! Foarte puțin, foarte puțin... 

oe (ridicindu-se).— Pănă adorm, Eu adorm repede. 

a.— Da. 

Soţul (işi ia luminarea).—ŞI la urma urmei! dumneata nu ești 
decit eu, ai eu decit dumneata. Soţia mea mă inșală astfel tot cu 
mine. Era mai neplăcut dacă ar fi fost altfel!... 

Ea (soțalui).—A cul pot fi decit a ta? A cul? 

' Soțal.—Se pare că și a dumnealui care, precit spune nu e decit 
ceiace am fost dar nu Last dori să facă nerozia de a fi celace sint. 

Soțul.— Aşa dar buni-seara, scumpul meu domn OI stringe mina 
cu efuziune şi suride extrem de amabil). imi pare bine de cunoștință, 
Eşti impunător intr'adevăr. Admirtadu-te simt că devin orgolios. Mă 
conving că eram şi eu într'adevâr cineval Acum inţeleg Insfirșit suc- 
cesele mele la femei! (trecindu-și o minecă peste fruntea asudată) 
Oricum, eu care sint un spirit eminamente practic, maşi fi crezu: 
niciodată să petrec o noapte atit de... (ride funebru) spirituală. (cu- 
getă adinc) A, da, Era să dit. (soției) Mi-ai cusut bentița dela că- 


mașă ? 
Ea.— Da. 
Sojul.—Te lubesc!... Şi nasturul dela pantaloni? 
ein Desigur. f 
ojul.—Te ador | Prin urmare mă pot duce să mă culc, (din 


uşă) Va supără zgomotul ?... Eu storăi (a eşit). 

Ea.—Insfirşit singuri |... 

E1.—Singuri l... 

Ea (imbrăţișindu-().—De cind te doresc |... 

E1.— Din ziua in care zburătorul a devenit soţ | 

Ea.—O! De cind te aştept! 

EI.—De cind am apărut. 

Ea.—Eşti rău! Eşti neinţelegător! 

EI.—Prumoasa mea ! Domnița mea |... Nu sint cioci minute de- 
cind al avut curajul să mă preziaţi surizătoare soțului tău, 

Ea.—Pentrucă ştiam că nu te va vedea. 

Et.—Şi af şi început să crezi câ—aumal pentrucă te-am ajutat 
să destaci lanţurile dela minl şi dein picioare—că mă doreai, ca mă 
aștepta! Pe mine? intr'adevăr pe mint? Af curajul s'o spul? 


ké 


LOLA | 
Ea (acoperindu-și fața cu minile), —Pe tine pe tin 
EI os, Pee al aur simt că Än P y - t că-mi! 
plerd AE Ce mal caut în casa asta, acum „Cind 9 
berată pare : 


Ea (căzinda-i Inainte și imbrăţișindu-i genunchii).— Nu-ţi face 
mustrări de coaștilață. lubește-mă. la-mă. Sint a tal. Am tăcut 
cel mai mare sacrificiu: am sacrificat idealul bărbatului men)... 

EI. —RIdică-te. Nu, în clipele astea rafiunea nu mai are mici un 
rost, E de-a dreptul criminală: ar putea ucide însuși bunul simț. Un 
bărbat care a rămas singur cu o femee, în timp ce soțul sforăe în 
patul lul legitim, au altceva de făcut decit Wel (a luat-o în brațe). 
Sint eu! „cel pe care-l dorești! Pe care-l aştepţi 1... Cårnia i-al 

sacrificat totul, chiar cejace arține altora, pentruca—pentru tine— 
să al dreptul să-mi ceri să mă sacrific și eu! Da, eu sint! Pecine 
altul puteai aştepta decit pe cel care, la ora fatală, se nemerește 
treaz lingă pieptul tău? Pe cine altui ai dorit cu ardoare decit pe 
cel care, noaptea, a făcut sacrificiul de a sări pe fereastră, ca să te 
aibă, Te iubesc! MA convinge—nu inima mea care nu există—c| do- 
rinja ta care e vie! bio: tremură în brațele mele şi-mi dă ideile 
necesare. Te ador! Pe tine, numal pe tine, superba mea elocvență! 

Ea.—Vrăjitorule | Fermecătorule l... 

El-—la mintea ta e noapte, noaptea splendidă a iubirii! Noap- 
tea integrală ! care-ţi invălue creerul, ca pe o planetă, cu negură in- 
finită ! Nu clinti; inchide ochii! Aşteaptă ! lată; (rar) răsar conste- 

lațiile : Colierul, Carol mare, Aldebaran, Calea Lactee, Scorpionul, 
Hyperion... Rotesc toate în hemisferul nopții tale. Așteaptă! Rămii 
cu ochii închişi, In curiad va răsări piină, rotundă, și tăcută (voce 
mare) luna, luna intreagă : (repede) voluptatea pe care o aştepţi l... 

Êa.—Vrean să tubești și tul Vreaul (independentă, cu braţele 
în sus, mulată ca o statue, privinda-se singură de jur împrejar) O, 
dragul meu, sint minunată! Sinto operă de artă! Sint insăși pa- 
siunea vieţii | Siat insăşi grația lumilor! (vorbind în sus) Sint atit de 
tericită —pentru tine, dragul meu ! Pentru toate comorile pe care ți le 
pot oferi | (strică armonia trupului) Şi totuși simt cit sint de mes- 
chină şi de egoistă in acest dar al meu | Şi vreau să iubeşti şi toi. 

EL—Nrei capul meu! Ştiu. Pe tava de argint a lumii vrei, 
eternă Salomee, capul luj Jokanaan. ll vei avea! Dar trebue să 
mă amețeşti, Trebue să mă otrăveşti cu vin şi cu dorință. Trebue 
să te destăşori, vie, in dans— dansul, Inceputul bettel 1... 

Ea (ii priveşte lung, cu pasiune, apoi umilă ca o sclavă. Re- 
pede, impodobindu-se cu un văl, pentru dans).— Gata]... ŞI, iubitul 


"e, să nu mă laşi să ostenesc de tot; să amețeşti şi tu, repede şi 


“sii d e 
SBURĂTORUL 397 ` 
Nr 
iie 


El, cu o ghilară pe genunchi, de pe canapea, 
cintă ; ea EE) în erolujii fantastice. Der 
câde mal înainie de a fi pulut spune, cu miş- 
carea, lol ce avea de spus. El lasă ghitara jos, 
se repede, ingenunche, il ridică pasional capul, 
apoi lol trupul pe brațele lui şi in picioare (loar- 


te o pri ic- il sul 
d priveşte Ironie D sullă ușor pesle 


EI.—Da. Şi-a pierdut constlinta : 
(capul ii cade In părul ei). "SE ee 29 SE 


CORTINA — 


— zen 


398 VIAŢA ROMINEASCĂ 
NO o L —————— 


ACTUL IH 


Acelaşi noaple ; dincolo de balcon, o lună ciunlă care apune 
ia parc. 


EI (în faţa oglinzii, Își orlnduește părul cu un pieptene al 
“var dar? $ ` 
a ră (pe canapea, leagănă în poală o păpuşă de temn, prețios 
gătită ; ti fredonează. Apoi).—A! Eşti alci? 
‘Ei.—Desigur | Şi încă in mină cu peptenul tău. 
Ea (repede).—St 1... Mal încet, mai incet! Peptenul face zgo- 
mot! Nu mai respira atit de tare! (iritatd) Nu mai respira de loc, 


20 zic l... (fredonează:) 


ică 

Hai odor, bai păsărică Şi-a trimes o giză m 
de frică., Să-ţi aduc-o scrisorică 

Dormi, o, dormi fără e N brat 

Ce tresari ? Nu-i nime, nime... ` Noapte-bună. 

Linişte și 'atunecime, CA și el sătul de drum 

Doar zefirul, Musatirul Merge să se culce-acum... 

Cel şăgalnic şi pribeag 

A trecut pe lingă prag. 


Er... Frumos cintec de leagăn! g 
Ea.—O, da. Ce mamă îl va fi cintat fatăiu ? 
El.—Mama care l-a cintat întălu a fost un tată, 
Ea.—O! Trebue să-şi fi iubit mult copilul |... 
El.—N'a avut copil; dar şi-a lubit nevasta. 


Ea.—Säracu’ !— Dacă m'a) lubi ai face şi tu puiului nostru ua N 


cintec de leagăn. 
El.—Pulul nostru e băiat? 
Ea.—Nu. 
Ei.—E tată? A SC 
Ea.—Nu. E copil, dar va 3 
re lena el un cintec de veghe (alåturi, pe canapea, 


a luat păpuşa; ċintă:) 


Putule ! 

Cintecul pe cart ţi-l 
Cintă tata, nu e cint 
Legănat şi nu ţi-i cint 
Molcom şopotit de vint 
Ca să cucăi, drag copil, 
Putule 1... 


Eu nu ciat să te țin treaz, 
Ciat cu grindină şi ploi: 
Luncă fără de ogol 

Cu pomi care pling spre noi— 
Să ai suflet de viteaz; 
Putule |... 


EE. 


Barza care 'n foi de cimbru 
Poartă puli, dus-s'a-dus! 

Şi pe tine te-a adus 

Dintr'o vatră de apus 

Intre coarne-un aprig zimbru, 


Puluie!,.. imn 


i mic! doe 'n strai de aur 


au menit la căpătăi; | d Sr 


Ca Grotur de dulăl. Ti ret) 
Cu ciocane grele 'ntăiu 
Ti-a cintat un negru faur, 


E - Sen 


Frontea zid şi gura strinsă, 
Dinţii pururi incleștați; 
Dinți! nu sint Incă dați! 

Să nu fie deochiaţi, 

Ptiu 1... nu cu privirea plinsă, 


Pulule |... Pr ap 


Nu cu trudă, cu noroc I 

Oamenii să se ferească, 

Mamele să te urască l 
Pumnii, pulule, să-ți crească 

Să muţi lumile din loc! ` 
Puiule, noroc! Se mai 
Puiule!... 


Ea.—Dar e un cintec barbar! (Ii ia păpuşa), 

Et.—E un cintec de tată]... ? FEST 

Ea (legänind păpuşa ; cu asprime).—Ar trebul să le! seamă ia 
vorbele tale, cel puțin acum, cind sintem trei! 

El.—Där iți inchipui, draga mea, că nol ne-am dat osteneala 
să tăurim o păpușă atit de drăguță, numai ca să se răzbune pe n 
creindu-ne o moralitate? ATI Nu! Asta nul... (în picioare) e 4 
să robim tot restul vieții, propriei noastre idei (sau păpuși). Nul 
Asta nul... Mat bine-mi string progenitura de git! (se repede). 

Ea (țipă).—Nu 1... Ce vrei să faci? 

El.—Sã-\ ucid ! 

Ea.—Dar ce e cu tine? 

Ei (violent).—Nu-mi trebue stäpia 1... Nu-mi trebue concurent 


în casa mea |! Nu! Şi malcusa 
NET Nu. H mă un concurent care cere țipind! Nu! 


j e îi iubim! 

„—EI insă ne urăște!... Mine are să ne tragă la răspunde 
de ce l-am făcut fără să-l fi cena 
pdl: oră intrebat şi pe el. Dn ai me va cere 

Ea.—Monstrule! S'a mai văzut 
Se zeai Diari Wa E un tată care să-și ucidă... 
a.—Nu vreau să mai aud! St! Doarme... N 
incet... O! Ai și inceput să devii autoritar! SA ştii SE 


tiranule l... Imi lau copilu! Fa A 
o personalitate... HX și pleci... Nu mal pot suporta; ciad ai 


Ei.— Acea personalitate, să-mi dal voe, e a mea; nici nu pomt- 
seal de ea mal inainte, Ti-ar fi fost ruşine cu ea. La numele ei 
ţi-a! f ascuns capul in pămint l... Uite-o, doarme în poala ta ls. (şi 
cum femeia vrea să Upei St!... Că se deşteaptă personalitatea! ŞI 
chirăe ingrozitor L.. (ardiind spre ușa unde doarme soțul) Ar putea 
deştepta din somn toate legile L.. 

Ea.—1ţI baţi acum joc de soțul meu ! Frumos! Soţul meu, dom- 
nule (a trintit violent păpușa și acum gesticulează În picioare câtră 
ei), e un om nobil, un suflet distins, domnule! Nu vreau să ţi-l laud; 
l-ai văzut cu ochii dumitale, Ţi-a strins mina mulţumindu-ți că-i vei 
mecinst! casa. E un idealist; ei nu vede În femae numai un obiect de 
plăcere, domnule, ca dumneata, el nu este ua egoist, un cinic, un për- 
vers. Dimpotrivă, îşi sacrifică totul pentru fericirea soției lui: viaţă, 
avere, tot]... ŞI eu care l-am înșelat! (în genunchi, plinge cu hohote 
mari, lovindu-se cu capul de scinduri și trăgindu-și părul) Ah! 
Dumnezeule l... ŞI eu care l-am înşelat... Unde mi-au fost minţile ?... 
Ah! Cum nu e nimeni care să-mi ia viața, viața mea mirşavă!... Ah! 
E ireparabil!... E lreparabiil... (s'a ridicat dintr'odată şi-l zglifte 
de piept, furioasă) Şi numai dumneata ești de vină, domnule | Numai 
dumneata care te-ai lurișat ca un bot pe fereastră și ai abuzat de 
(din ce în ce mai liric) de o biată femee slabă (plinge dramatic) 
fără apărare, fără sprijin care... care... (plins cu hohote şi sughițuri 
intempestive). 

Sojui (din uşa lui, tot în hatat, cu luminarea și cu părul vli- 
volu de somn, ochi peteciți; ta inceput voce nesigură).—Dar ce e 
scandalul ăsta, frate? Ce se petrece alci ? Nu te-al mai culcat? Ei nu, 
asta e frumos! Ştii că-mi place? Te joci în puterea nopţii cu pă- 
puşile ! E nemai pomeniti... E nemai pometit, frate! Am să scriu 
mäti că al rămas tot cu mintea copilărească, să vie să te la îndată 
şi să.te bage la pension! 

Ei —Dar, domnule, ` 

Soţul.— Domnule, nimic. Nici un cuvint. Pe dumneata nu te cu- 
nosc! (mai departe soției) Ai uitat că plecăm mine la țară? Ai pre- 
gătit bagajele? Adu păpuşa incoa | Am so bag pe foch.. (a ridicat 
păpuşa de o mină foarte tungă) ŞI acum du-te de teculcă l... Duceţi-vă 
de vă culcaţi!... (spre ușa lui) Nemal pomeniti Nu mai poate in- 
chide omul ochii în casa luil... (a epit). 

EL.—E idealist!  Aveai dreptate! Îşi sacrifică viața, averea, 
cinstea,—dar nu poate sacrifica o noapte de somn !.. (ia femela și o 
ține la e!) Desmeticește-te ! Domnița mea, desmeticește-te | Atost un 
vis! Visul tinereţii tale eterne! Visol eternii tale nopți de primăvară ! 
ŞI totuşi nu mai e mult pănă se face ziuă! Auzi? Se deşteaptă 
toate păsărelele guralive ale parcului (änt... Desmeticeşte-te| In cu- 
rind va răsări, lucid, soarele de aur al zilelor, Luna va descinde de 
pe treptele cereşti şi va lua În cellalt hemisfer al pămintului, baia ei 
de noapte. Desmeticegte-te l.. lată, luna descinde dincolo de iluzia 
şi de grădinile tale l... 

Privesc amindoi, în lăcere, 
căderea lunii. 

Ea (etătinind capul, şoptit).— Pleci? ` 

Ei , Deaceia am şi vorbit In imagini poetice. E bine să 
ne despărțim, după cem'ai insultat, cu vre-o citeva cuvinte bine sim- 
tite. Retorica e haina goliciunilor. Trebue să ne despărțim îmbrăcaţi. 
ŞI te rog nu uita, nu alta lucrul cel mai de samă... 


Li 


SBURĂTORUL ER 


Ea.— Anume ? - 

Er (după o ciipă).—Că te lubesc. 

Ea (desfăcindu-se cu o mişcare spontană),—01... Ce talg sună. 
(iși acoperă fața) De ce o mai spui? 

El.—Ca să rămii cu incredințarea că nu te-am lubit, că toată 
noaptea asta ai fost doar inșelată, dar că iubirea totuşi există, da, 
există undeva, și trebue să vie, trebue să vie intr'o noapte—tără re- 
volver, fără mască | (vrea să plece). 

"Ea (it ține),—0O! Te et Te pricep! Vrei să-mi alini du- 
șarta.„. Nu pleca! Nu pleca l.» Simt că setea care mi-a ars gitlejul, 
m'ar arde şi mal (Gr milă, acum cind fl ştiu numele, De-acum in- 
colo (pierdut) viața fără tine... 

El.—E un chin, 

Ea.—Da. ` 

EL Vezi că ştiu? 

Ea.—Pentrucă fără s'o rostesc, ți-au spus-o ochil mei. Unde 
pleci ? încotro te duci? Ce lucruri Ar mai putea oferi alte femei, 
și eu nu? Nu te-ai încredințat că sint întreaga şi sint desăvirşită: 
cu adormiri, cu țipete, cu insulte, cu parfumuri şi cu unghii? Nu 
pleca: în inima mea sint toate iubirile și in trupul meu toate femeie | 

EI.—0! Cit ași da să pot spune acelaşi lucru despre mine! Dar 
sint eu toți oamenii ? Sint eu toate posibilitățile ? Aşi fi monstruos, 
am fi monstruoși amindoi: două muzee ambulante fn care ar fi toate 
felurile de oameni! Dar așteaptă! Ne integrăm! Cu ilecare lucru nou, 
Iubirea te integrează. ŞI această năzuinţă e poate tot fiuidul vieţii: 
e mineralul care se face cristal, celula care se face floare sau idee 
strălucitoare, Ne repetăm? Noi şi actele noastre în atiția oameni, 
de atitea veacuri? Dar è totuși ceva nou în fiecare repetiție, ceva 
care n'a maj fost, care nu va mai putea fi, care face prețioasă și u- 
nică fiecare clipă a aceste! intinite repetiții], 1 lartă-mi tilozofia, fi- 
lozofia asta in puterea nopții, cind a apus și luna, e o dovadă—şi 
detinitivă—că sint invechit, că trebue să treci Inaintea mea... Inaintea 
mea... (îi ia mina, şoptit) Lasă-mă să plec: cu voia ta. 

Ea (elătinind capul).—E de nepriceput cum poţi gindisă pleci | 
le, In mini, ea se așează pe marginea canapelei) Creerul tău mă 

oseşte, 

El.—Şi Acuma Ingădue să pun pe umeri pardesiul; diminețile 
sint răcoroase (își pune pardesiul și vine alături de ea). 

Ea (brasc, capul in pardesiul lui). — Pileci L.. Plecil.. (plinge. 
Apoi, hotărită a ridicat capul) la-mă cu tine L. 

EL.—Unde? 

Ea.— Oriunde! Cu tine! 


EL.—Eu sint miner, In mină ?... Aşi ti putut fi rindas. la staul?... 

Ea.—Cu tine! Orice al fil.. Nu mai pot rămine în casa unde 
am alat, intr'o singură noapte, cit de tragică e libertatea meal 

EL.— Schimbarea, draga mea, ol war fl prea mare. E extraor- 
cinar cum ia mine acasă am figura soțului tău și cam odâile mele 
sint aidoma cu cele de-aici, Ba se află şi un balcon care dă de a- 
semenea intrun parc. IO mărturisesc, mi-e frică 1 Mi-e frică Lu, Sint 
sigur că Intro noapte de vară va sări ai pe fereastra mea un domn 
mascat—poate bărbatul tău de azi—şi-ţi va oferi trandafiri albi din 


1) Cuvintele cuprinse în paranteze se omii la reprezentație, 
D 


402 VIAŢA ROMINEASCĂ 


propria mea grădină! (ride) Crede-mă !... Parodiile care se repetă nu 
mai an hazl... 
Ea (ridicind capul serg şi imbrățișindu-i).—Unde te duci? 
Ah! de ce nu te pot asasina?,,, 

Ei, Ar îi p faptă nobilă, poate cea mai nobilă faptă a vieţii 
tale, Plec—e acelaşi lucru (vrea să se ridice). 

Ea (intrun țipăt). —Nul 'Trebue să mă iel cu tine, trebue L., 

El.—Dar mai curind aruncă+mi in obraz cuvintele cele mai urite, 
cele mai mirşave, acuză-mă de ignominie, de trivialitate! Ar fi atit 
de frumos—căci o puternică și fecundă Iluzie ar rămine încă în urma 
acestei nopti L, Tu plingi Incet la pieptul meu inexistent, Plingi, dom- 
nița mea, plingi mai departe în pardesiul meu. Am să incerc (mä, 
duirea inimii tale cu o fabulă, Vom isprăvi amindoi în acelaşi timp: 
eu de povestit, tu de plins. Cunoşii oare inceputul celor o mie şi 
una de nopți? E o poveste modernă. Un rajah avea o femee pe 
care o iubea. Dar rajahul o surprinde în braţele unu! slujitor din 
curte. Furios, rajahul poruncește calăului să reteze capul necredin- 
cioasel. ŞI de atunci, pentru a fi sigur de credința femeilor lui, ra» 
jahal poruncea calăului în zorii zilei să reteze capul miresei de peste 
noapte. A retezat calăul multe capete de mirese, dar eu cred că re- 
teza capul acelelaşi mirese care nu murea niciodată ci, cu alt chip, 
era adusă noaptea de vizir În iatacul rajahului încruntat. Vizirul ve- 
dea cu spaimă insă că era greu de găsit dela o vreme chipul de mi- 
reasă pentru noaptea singeroasă. Şi a venit o noapte cind, tremu- 
rind pentru capul lui, a trebuit să aducă Io jatacul domnesc pe tn- 
săși fata jul Passt uluit! Paşă nesocotiti! Unde-i erau mințile? 
Ar fi fost de ajuns ca o singură mireasă albă să f retezat în zori 
de zi càpol rajahului, ca toate celelalte mirese să fie stăpate... (ridică 
ușor cu amîndonă minile capul femeii, îl privește lung, apol închi- 
nindu-și fruntea) Şahrazada mea, iată plecat inainte-ți gitul rajahului 
Sahriad! 


Pauză 


Ea.—St| Se aude ceva l., (ea se ridică speriald; se aude o 
răbufnire apoi paşi care scirție pe alee. Femeia dă fuga și urmă- 
reșie ascunsă, din baicon). d 

El.—Un hoț? 

Ea.—St! Ascundecte să nu te vadă! (ei rămine nemișcat. Dar 
pașii se pierd) A eşit din grădină (revine abia respirind cu mina 
pe inimă) Dumnezeule l. 

E(„—Nu te speria! E mascatul; a dormit subt nol, în cuhne, 

Ea.— Cum? X 

Ei.—Un prietin al meu, E vardistul, amicul servitoarei. Nu iură. 
Dimpotrivă; se dă, De altfel e pare mal cuminte decit mine: nu a 
aşteptat să se deştepte domnul şi os spus Mariçel lui poveştile $a- 
hrazadei.. (ua fiuerat prelung) Auzi? E la datorie! ŞI eu sint incă 
aici l... (își închee pardesiul, vrea să-și ia mănuşile). 

Ea (țipăt) —Nu! (impioră) Nu plecal... (are brațele întinse 
spre ei, apoi brațele cad. Pauză. Se privesc, Femeia rostește lucid) 
Ar trebui să pling! Ar trebui să blestem! Nu, nu o fac! E fo zadar... 
Toate femeile pârăsite pling şi blestemă, Acele care, tac, scrişnesc 
din dinţi. Dar nu mă pot opri să nu-țispun: Privește.măl,.. Eu sin! 
Dacă m'ai vedea de dinăuntru meu, cum mă văd eu—0, iubitule, te-ai 
atirna cu un ștreang de birna de sus, pentru asasinatul pe care l-ai 


SBURĂTORUL 403 
m ieg 


tăcut,  Recunoagtesmă ! Siat tot en, cea care te Iubesc, dar care vor- 
beşte acum cu alt glas, Unde e libertatea mea? (un singur hokot 
mic, falș) Unde e gustul meu? (două hohote) Unde e individualitatea 
mea ? (irel hohote) Unde sint eu, cea Independentă și voluntară și in- 
treagă 7... (îşi acoperă fața cu minile) Siat umbra a cetate am fost, 
siot oumail hainele de pe mine: cirpe bătute de vint, Trupul —mis- 
tuit demult la flăcări. 

Et, —Adio |... 

Ea (țipăt). Nat (dutce) Rămii! “Tu care m'al tăcut sluga ta! 
(disperare) labire | Scoboritoare injurie |... (fipă) Iubire | Viperă per- 
idä! Nu mal pot fără stăpinirea asta, Ruşine trebue să-mi fie de 
näzuinja-mi teclorelnică spre această iubire, Rămii, să mă implineşti, 
nefericita de mine. Mi-a piatecele fără măruntae, mi-e țeasta capului 
fără creeri. (limpezindu-și obrazul cu mîinile) Ce vrajă să (e asta? 

EL.— Rupe, rupe vălurile iubirii. Nu-ţi faci est. Intr'o piesă 
de Shakespeare o zină vrăjită Iubeste un om care are capul de mă- 
gar. Crede-mă: e un mare adevări,. Toţi oamenii iubiți au în rea- 
litate capete de măgari. Numai că mu se vede. Eu, bunăoară, mi-am 
scurtat urechii şi mi-am pus mască. (se aude un cintec strident de 
cocoș) Ciociriia l... Ciocirila, Julieta mea! Trebue să plec l... 

Ea (ţipă). —Nul 

Ei.—N'auzi ? (cintecul cocoșului, iar) A Inceput domnia cocoșu- 
lui, a soțului legitim! Nu trebue să mă găsească aici. Pentru nimic 
zar de SE asta m'ar vedea, 

a (luindu-i în braţe, tung și tăcut; apol calm Cine ? 

Bl.— Cum ? Incă val düet 2 | f A EA, sp 

SE eşti ? 

„—Eu—l['homme aa masque, der Mann ohne esichi: 
păpușii tale din “flori | ét EE SS 

Ea. — Vreau să pot gindi la tine; trebue “să ştiu ceva din viața ta, 

EI.—Da... Ceva din viața mea, (ea șade acum, în scaunul le- 
găânat, cu minile în jurul genunchiului, lanţ, privind înainte, ascul- 
tind ca 'n vis. EI alături în picioare, nalt) Amintiri? O, ași putea 
să-ți povestesc lucruri de demult, de foarte dedemult, Ţi-aşi putea 
spune povestea femeii Ruth, trăjad din culesul spicelor de griu de pe 
eloo parinig ton Si biblie, Ruth care acum atitea mii de ani a ve- 
nit noa ta cortul meu regesc! Ți-aşi putea spune ovestea și mai 
dedemuit a fetelor lul Laban- care m'at iatimpinat lotr hisar tia H 
îintină din Mesopotamia și mi-au adăpat cămilele insetate, Dar nn 
„Să-ţi spun mai bine cum te-am cunoscut și cum mat cunoscut intăiu 

par ag ne-am cunoscut întălu.., 

1 (cduti eparie; la început cu voce nesigură). —Eram H. 

en N'aveam virstă. Tiganii stat sau copii, sau sprint Eram Au 
“de leine.. In ziua fn care incepusem să tal lemne în șopronul 
vostru, mă "mbolaăvisem, “Am zicut o săptămină întreagă pe ua tol. 


pe mine şi astfel, miluit de boer - 
teptam tămădulrea şi priveam fo fundu! curții unde te te ent 
Trupul meu gol se minca singur side zi, darautietu-mi infor ` oe 
a jocul vostru în miez de vară. Surideam, Nu era asta fertelrea ? 
Incepuse aproape să-mi fie teamă de fâmăduirea care avea să mä 
“Sijească să pun jar țoalele pe mine și să parced lar a tgirla tăcerea 
şi lumina verii cu ferestrăul meu ştird! Dar nu! Soarta a avut milă 


404 VIAŢA 


de mine; nu m'a vindecat. A prețuit mai melt sufletul decit trupul. 
Ma ținut astfel pe țolul meu, ba v'a adus și pe vol, copilele Intio- 
rite, in şopronul ţiganului budos, La faceput v'aţi strimbat la mine 
şi pentrucă nu mă supăram, nu mă 'nfuriam, ci surideam, surideam. 
mereu, ați adunat pietre şi cioburi și le-aţi aruncat pe trupul mea 
gol. Nemulțumită numa! cu atit, tu al venit şi m'ai tras de păr—şi 
eu am ris de bucurie. Apoi după ce prietinele au plecat, ai venit 
singură cu o nueluşă cu ghimpi, pe care o luaseşi dintr'un salcim 
din fundul grădinii și m'ai bătut, ol.. m'ai bătut pănă la singel... 
Atit de duice, atit de dureros, că eu iți sărutam virful picioruşelor 
goale. ŞI atunci, minunea mea, al căzut jos, cu ochii întorși şi cu 
spume la gură (tace). Man găsit sărutindu-te, Te-au dus in cămă- 
ruja ta albă de tată, şi pe mine au pus de m'au bătut cu funia udă 
(tace). in noaptea acela am murit. 

Ea (cutremurindu-se).—Da. Mi-aduc aminte (tace). A fost In- 
grozitor (tace). Şi-acum, du-te, (se ridică şi se oprește dreaptă în 
fața ini) Nu-ţi cunosc numele—nu ţi-am văzut chipul. 

EL.—De-ajuns cu visul. Ultimul cintat de cocog trebue să tre- 
zească toată casa (și-a luat mănașiie, jobenul). lată numele meu (îi 
oferă o carte de vizită). 

Ea.—Dar e albă, 

El.— Serie numele pe care-l preferi. ŞI acuma figura, 

Ea (grăbită).—Da, 

El.— Vrei să-mi vezi figura. 

Ea.—Da. 

E.—Ny te vel socoti mulţumită pănă nu-mi vei îi văzut figura- 

Ea.—Da. 

EL—E răzbunarea ta? 

Ea.—Nu. Dar nu mi-aşi putea eria niciodată că am fost a unui 
om a cărui figură o'am văzut-o, 

Eli.— Vrei să-ml vezi ochii, gura, nasul... 

Ea.—Da. 

E1.—Crede-mă că nu e lucrul cel mal de samă in iubire. Ar ti 
mult mai bine să intrebi dacă sint artritic, la cr ani mi-au murit pä- 
rințil, ci frați am, dacă sint toți sănătoşi și dacă am vre-un nebun 
în familie. 

Ea.—Nul! Masca jos! Vreau chipul tău! E tadreptățirea capri- 
ciului meu! Nu-ţi este îngăduit să pleci mal inainte de a te fi des- 
coperit inaintea femeii care... Trebue | 

EI (hotărit).—Nu! Asta nul.. (vrea să plece). 

Ea (tăindu-i drumul) —Nu vel pleca! Vreau să te văd odată, 
o singură dată, pe tine care m'al văzut o noapte întreagă. Trebue 
să-mi plăteşti cu acest anonimat, darul meu desâvirşit, trebue ! 

EL (voce plină). — Să-ţi plătesc! E cuvintul! Dal... Să-ţi plătesc, 
Aşteptam demult cuvintul acesta. lată instirşit că a venit, Amorui 
nu mal e sclav, e burghez; nu se mai dă cu totul, tără socoteală: 
e un schimb: do ut des, debit-credit! E inceputul egalităţii în această 
divină inegalitate, Aşa dar masca jos? 

EL.—Numaidecit. lagădue un singur cuvint. Dau masca jos, ina- 


iate de a pleca, (energic) dar teme-tel!... Te piadesc toate pericolele. , 


Aşi putea fÍ omul cel mai hidos, cel mal poltron sau tin crimi- 
mal urmărit pe toate continentele. Omul pe care op Lal putut suferi 
niciodată, omul care te detestă şi te calomniază. Aşi putea ti—lratele 


SBURĂTORUL 405 


tău din America sau cel mal bun prietin al soțului tău, pus să-ți fn- 
cerce virtutea abstinenţii. Aşi putea fi omul pe care-l vezi odată pe 
an, pe care-l iubeşti To taină, căruia nu l-al vorbit niciodată, care 
poate aici nu te cunoaște, dar pentru care toată tinerețea ta e par- 
fum, şi după care inima ta se intoarce ca după soare, floarea-soare- 
lui.—Omul care nu trebue să te atingă vreodată cu mina luil..—ŞI 
acum... (dă să-și desfacă masca) 
Ea (fipăt).— Nu! (ascunzindu-și faţa în mini) Nu scoate masca... 
Et (se apropie de ea).—Sutiet idolatru, lasă minile jos. Mă vei 
vedea totuşi. Îţi vol da—cum zici singură—această plată; cum zic 
eu: această răzbunare, Mă vel vedea, ca să nu mă maj repeţi. Dar 
au cu ochil, ochii atit de lesne ingelați și orbiți, ci cu miinile care 
trăesc amicale printre lucruri şi care nu pot H niciodată Ingelate, Ri- 
dică fruntea ; inchide ochii, /ngenunche cu faţa spre baleon, inaintea 
d TE baper oi Adu minile (Le pune pe figura lui și aş- 
; ece ușor peste frun — - 
pe spre y i uşor p frunte, peste ochi, peste deg tna 
a.—Da, ești tu] Te recunosc! Omul cel mai frumos care 
l-am văzut vreodată l.. Ochii cef mai limpezi, fruntea cea mai mae 
„gura cea mai hotărită—capul cel mai omenesc l. y 


Pauză. Cintec prelung de cocos- 


Ei (işi pune grăbit m e i 

ec) e. A Ze g. asca, jobenul, și în picioare sărută mi- 
a (hohotind ladreptindu-se spre masă, unde își ascunde capul).— 

De d pleci? De ce? (EI se aruncă peste eat dar după -4 de 
his set Se SC, por F masa unde fn rea plinge înăbușit, ti ia 

rută prelu o 

EN Pal ad mai Zeg A vital, Lë eram sigură că al să revii ! 
sumbru).—Nu | Pardon, Mi-am uitat revolverul. (7 - 
volverul de pe masă, îl viră în buzunar și pleacă ene?) uge 


CORTINA 
F. Aderca 


Alexandru Lambrior* 


Cu vre-o două decenii în urmă, un om care a cunoscut 
toarte bine defectele şi calitățile Rominilor, cu o inteligenţă puţin 
obişnuită şi cu un talent recunoscut chiar de adversarii cei mai 
inverşunaţi, gindindu-se la trecerea vertiginoasă a lucrurilor care 
ar fi meritat o atenţie şi o amintire mai statornică, spunea că 
sintem o ţară în care reputaţiile şi instituţiile nu pot să reziste 
împrejurărilor şi cu deosebire timpului. EI a riscat şi o expli- 
care pentru această nestabilitate: principala cauză era lipsa unei 
baze solide pe care s'au ridicat glorille apuse, De cele mai multe 
ori avea dreptate. După ce edificiul se ridica fainic şi impunător, 
umbrind uneori pe altele mai modeste însă mai trainice, era su- 
ficientă o mică sguduitură ori un interval abia perceptibil, pen- 
truca să se transforme în pulbere şi din măreţia de altă dată 

Amină numai un nume, 
su in microcosmul literaturii noastre s'au petrecut multe pră- 
buşiri de acest fel. Paginile ingălbenite ale unui vechiu „cons- 
pect“ arată că în vremea redactării lui exista o pletoră de genii 


r s'a născut, probabil la 10 Septembre 1846 şi a- 
proape dag magor sia ud. Neami. A învățat la Fălticeni, Neam| și 
laşi, flind bursier la vechea Academie. Numit în 1869 ege la e 
loşani, a fost destituit peniru cauze polllice iu 1872, de un erb trar E, 
cazon minisiru de instrucție, generalul Tell. A inirat la Jun SS d 
1872, cînd a fost numit şi profesor la școala militară din laşi. m A 
è fosi trimis la Paris de T. Malorescu, pe atunci minisiru de ha S 
ție şi după studii sirălucile, s'a întors la 1878 în laşi, unde a WE 
mit prolesor de limba romină la liceu. Moartea l-a găsii în a et 
an al viejii, la 20 Septembre 1885. O biografie amănunțită rom 
incepulul volumului care va cuprinde inireaga lui operă. 


ALEXANDRU LAMBRIOR 407 


consacrate şi multe. talente promițătoare, in cercul ingust al li- 
teraturii romineşti, Astăzi insă, acele somităţi abia sint cunos- 
cute şi li se oferă definitiv şi cu ingăduință un loc „învr'o notă 
rizărită”. 
> Au fost totuşi excepţii. Din grămada alcătuirilor sarbede 
şi a construcțiilor pe nisip, se desprind adesea pagini interesante, 
Unii dintre autorii acestor pagini, într'adevăr excepţii rare, nu 
sint trecuţi însă în „conspect*. Ei sint ldudaţi in grabă la o- 
cazii solemne, de acei care alcătuesc cataloage de nume şi ani. 
Printre cei lăudați mult și cunoscuţi foarte puţin este gi Alexan- 
dru Lambrior, Opera lui este o contribuţie pozitivă şi regene- 
ratoare într'o disciplină, care a format preocuparea constantă a 
păturilor culte romineşti, din a doua jumătate a secolului trecut. 
Cu el incepe o epocă novă în studiul limbii noastre, epocă in 
care aripele fantaziel se vor sbate zădarnic în lanţurile în care 
erau incâtuşate, iar obiectul studiilor va descrește dela generali- 
tățile uşoare şi fără temei, la cercetarea aprofundată a unui 
sunet, a unul grup de sunete orl a unei forme gramaticale. 
După o atentă privire a intregii opere, ne convingem că 
in Lambrior sint doi oameni: unul romantic, cu privirea indrep- 
tată inspre trecut, iubitor al realităţilor noastre naţionale; altul 
pozitiv şi rece, care cercetează adevărul in afară de orice consi- 
deraţii, care priveşte schimbările limbii ca fenomene naturale, ale 
căror rosturi căuta să le prindă în cadrul unor legi generale, Cele 
două aspecte, sint succesive in ordine cronologică. Hotarul dintre 
ele il constituee primul lui articol din revista Romania. 


* A fost un om foarte inteligent și învăţat. Ortan la vrista 
de şapte ani, a cunoscut toate lipsurile şi suferințele posibile, 
Făcea parte din clasa celor mici şi asupriţi, şi nu se simțea 
scoborit din cauza originei lui. Ca şi Creangă, el a ră- 
mas omul clasei. Avea după G. Panu „modestia celui care 
voeşte să se arate mai puţin dech este în realitate“ şi studiile 
lui într'o materie în care pedanțismul era—și este Inc? fo floare, 
întăresc această afirmaţie. Nu era om de lume ; însă în cercu- 
rile mici se schimba complect : din omul tăcut devenea vorbareţ 
şi de cea mai plăcută societate. Povestitor abil, strecura în po- 
vestire spiritul „fin şi apreciat“ af ţăranului. Avea un caracter 
distins Şi se pare a fi fost un om bun. Numai cind se 
atins orl presupunea vre-o aluzie răutăcioasă din partea cuiva, 
devenea peste măsură de violent, G, Panu, care La cunoscut in 
deaproape, ne spune că În caracterul „acestui om de mare mun- 
că şi de mare talent nu exista aproape mijlociul, d numai ex- 
iremele ` de aceea cind Lambrior avea dreptate o avea pe în- 
tregul, dar şi cind susţinea o teză falşă, era în complectă rătă- 


a mp ROMINEASCA i o a 


cire“, Din această alcătuirea a caracterului său, Panu deduce 
„ura“ pe care o avea pentru liberali. Avind o fire conservatore 
căreia mai tirziu i s'a adăogat și ceva din conservatismul Juni- 
mei, inovațiile pe care liberalii le reprezentau atit în formele de 
viaţă cit şi în limbă, fiindcă multă vreme partizanii latinismului 
au fost liberali, îi produceau acea stare, pe care Panu a nu- 
mit-o „ură“. 

Ca toate acestea, era foarte îngăduitor. Niciodată n'ar fi 
pomenit numele acelui pe care îl combătea. Era în stare să fe- 
curgă în acest caz la subterfugii ori să facă el insuşi un articol 
general, în care găsea prilej să combată numai părerea greşită. 
„Aşa am scăpat de a fi inhăţat la personalităţi, spunea el, de 
unde numai ştiinţa nu poate ciştiga“.i 

Debutul lui a coincidat cu epoca în care Hasdeu triumfa 
cu generalizări uimitoare, acele „Phantasiegebilden* minunate 
în aparenţă, însă şubrede in fond. Hasdeu transformase istoria 
Antr'un frumos roman, lar cercetărilor filologice le dăduse, prin 
rezultatele lor neaşteptate, o aparență palpitantă. Imaginaţie 
destul de bogată avea și Lambrior. Ea ii punea la îndâămină 
explicări nouă în gramatica istorică pe care o studia; niciodată 
insă imaginaţia nu a depăşit limitele permise în asemenea cer- 
cetări, fiind supusă aproape complect spiritului critic. Din a- 
ceastă cauză orice avint Înspre culmile inalte ale gîndirii, era 
urmat de o revenire imediată. Ìn diferite rinduri a mârturisit 
aversiunea lui pentru consideraţiile vagi şi pentru afirmaţiile 
goale, atit de frecvente in acea vreme. Avea un adine dispreţ 
pentru patriotismul falş şi sgomotos, iar patrioţii ostentativi au 
fost întimpinaţi din partea lui cu zimbete ironice. 

Cei care l-au cunoscut îl prețuiau mult pentru calitățile 


spiritului ori pentru cultura lui solidă şi multilaterală. Cunoşteag, 


bine limba şi trecutul neamului rominesc, fără ca să fi arătat 
vre-Odată materialul pe care îl adunase pentru cercetările lui. 
Nu preţula erudiţia deșartă şi seacă, sub care de cele mai multe 
ori se ascunde inconsistenţa ideii. 

Un muncitor neobosit, concentrat şi pasionat pentru stu- 
diul limbii, acesta a fost Lambrior în scurta lui viaţă. 


Exagerările şcolii latiniste s'au prelungit mai mult decit ar 
fi trebuit. Dela vestitele etimologii ale lui Petru Maior din frun- 
tea Lexiconului dela Buda, în care sunetele dispăreau şi se trans- 
formau după voinţă 2, deşi studiul limbilor romanice fusese inte- 


1 Revista pentru istorie, archeologie și filologie, Il, e 
2 lată cileva „melaleze“ inleresanie: „slabesc. a solvo, 
solvesco, quia cum quis debilitalur ei enervatur, vires resólvuntur ` 
nisi malis deducere ab ex-labesco; slugitor, mulato e în u, r in f, v 


ALEXANDRU LAMBRIOR 409 


hears. 
melat ştiinţific de către Diez, şi raporturile dintre latina vulgară 
şi limbile romanice fixate de A. Fuchs, la nol s'a alunecat pe 
această pantă primejdioasă fără nici o măsură. Erau permise 
asemănările cele mai disparate şi mal îndrăzneţe între geniile 

a = şi cele străine. ! Bunul simţ părea atrofiat. 
de Rădulescu, care in 1828 dăduse dovezi convingă- 
toare de spirit critic, atinsese la sfirşitul activității lui culmea 
exagerărilor. Condus de propriul simţ estetic, hotăra în aduna- 
rea care H alesese preşedinte și în care era gratiticat cu mo- 
desta atribuție de „părinte a literaturii“, cum ar trebui să se 
schimbe limba şi cum trebuia să fie scrisă. Părerea lui că toate 
ntele să fie dublate în scris, este In această privinţă cla- 
: „Progresul, ştiinţa, filologia, toate o cer. Prin duplicaţiune 
limba e mai forte, mai dramatică, mai clasică; a nu duplica 
înseamnă decadența, însemnează a lăsa limba în primitivitatea sa 
rustică şi brută ; din contra a duplica, însemnează a înălța limba 
la adevărata ei clasicitate”.2 La aceste rezulate a contribuit dic- 
tonul latinist, repetat în orice publicaţie rominească: „mult este 
a fl născut Romin“, care a înşelat chiar pe Alecsandri, cînd a in- 

ceput colecţia de poezii populare cu o exageraţie. 

Realitatea faptelor era ocolită în mod regulat d stingaci 
în cercetările romineşti. Nerespectarea adevărului işi are ince- 
putul tot în activitatea şcolii latiniste. Orice chestiune so- 
cială, fără importanţă, era ridicată la rangul de teorie istorică. 
Dacă teoria era enunțată de un străin, ea nu corespundea nici- 
odată acelor istorii ideale şi numai glorioase, pe care le alcătuiseră 
latiniştii. Invăţaţii noștri răsturnau teoria, fără alte argumente 
decit cele logice şi formulau ei o teorie, care era antiteza celei 
nefavorabile, Adevărul nu era cu adversarii, deşi era totdeauna 
invocat, Nu din mulțimea şi adevărul faptelor se putea trageo 
concluzie sigură; mulțimea faptelor nefavorabile era ascunsă şi 
adevărul denaturat cu uşurinţă. 

Metoda de care s'a servit Lambrior în studiile lui a fost 
cea științifică: cit mai multă obiectivitate şi respect față de 
H 


in g, proinde ex dicilone servitor factum est, slugitor; nisi velis de- 
ducere ab ex-lugeo, cum servi semper lugeani“ (Urihographia romana 
sive EE une cum elaui, p. 11 
ecjia cea mai haziie de leorii arbilrare şi alirmajii pre- 
Zeie găsim urmăloarele cuviale caracierisiice ` „Să nu se ai că 
be Gs o slinlă nebunie a iubirii de lol ce constitue palrimonlui 
2 pret i. Puiul salva celace mal conservăm despre origina și limba 
S goală et, și numai ea, a lăcul un Muratori din Şincai, un Tasso 
S n rescu, un Enniu din Alecsandri, un Taci! din Caniemir, un 
yeronim din Dositeiu” (Anal Soc. acad, seria |, Tom. X', p, 47), — 
Edger Quinet în Les Roumalns din Oeuvres complètes, Paris, 1857, 
spusese inir'adevăr: „Sincai que j'appellerais volontiers le Muratori 


des Roumains”. Despre ceilalți, 
mea comparalii. pre ceilalți. nu cred să mal D da! cineva aseme- 


2 Anal. Soc. acad., |, 257. 


l 
-Åna e 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


subiect şi adevăr. Ea nu se deosebeşte de acea întrebuințată 
astăzi. male consideră studiul limbii ca ştiinţă Intro vreme 
cind această concepţie nu era necesară ori—cum vom vedea mai 
ios—nu era patriotică. De multe ori intovărăşise Lambrior cu- 
vintele : „Fericită ţară, locul minunilor!“ cu adevărul supărător 
că „nu putem face ştiinţă cu duloşii naţionale“. : Explicările fan- 
tastice, uitarea le-a îngropat cu zel şi pietate in criptele impenetra- 
bile, pe care astăzi le formează bibliotecile. In acea vreme insă, 
fiindcă teoriile abracadabrante veneau dela personagii cu supra- 
faţă, trebuiau pomenite şi combâtute. „Încercările lor, spunea 
Lambrior, fără metodă d fără ştiinţă răspindesc în opinia publică 
o mulţime de neadevăruri, care în cutezanţa lor se urcă până la 
Academie, fiincă aşa-i în lume: minciuna este mai obrazifică 
decit adevărul“. 2 

Nefăcind niciodată personalităţi, Lambrior a caracterizat în 
general pe acei care în jurul anului 1880 se ocupau fără pre- 
gătire, cup cercetări filologice, astfel : „cind ştii numai două, trei 
idei asupra unei materii și acele foarte generale şi plutitoare, a- 
tunci storci dintr'insele, cu ajutorul puterii de a raţioaa, tot ce 
poate eşi; şi dacă se intimplă ca generalităţile să-ţi fie falşe. 
cum o păţesc ele foarte des, atunci toată stoarcerea este o clă- 
dire pe nisip. Franţujii numesc oamenii ce lucrează astfel: rai- 
soneurs ` noi avem mulţi raisoneurs“. Şi nu intrebuinţau acei 
numiţi astfel numai generalităţi falşe. Pretenţiile lor erau prea 
mari, pentruca să se mârginească la suprafaţa unui lucru. Atunci 
abordau chestiunea în întreaga el „complexitate“, servindu-se în 
explicările lor de metoda lui Petru Maior, Dacă metoda meta- 
fizică, în care vocalele nu însemnau nimic şi consoanele aproape 
nimic, era potrivită în secolul ai XVill-lea, întrebuințată în al 
treilea sfert al veacului trecut, constituia un anachronism. La noi, În 
lipsă de alta, se bucura de multă simpatie. Filologul grav se dubla 
cu on sprinten metafizician. Ideia ilustra faptele şi nu cu ajutorul 
acestora se ajungea la idee. „Metafizicul, spune Lambrior, in loc 
să se scoboara la fenomene, să le adune, să le compare, etc. are 
în mintea,sa o idee pe care o numeşte înaltă, şi pe care vrea 
s'o izbească în ochii realităţii cu voia sau fără voia el, Nu cumva 
se va pune el, om cu concepțiuni înalte şi largi, să migălească 
adunind fapte ca un mititel pedant ?* 3 

Metoda metafizică pe care o combate Lambrior astfel, este 
cu totul opusă metodei pe care a urmat-o. Pasagiile de mai 
sus arată starea filologiei noastre în al treilea sfert al secolului 
al XIX-lea, în contra căreia a luptat Maiorescu şi Lambrior: cel 
dintăiu cu bunul simţ, cel de al doilea cu argumente științifice. 


1 Convorbiri literare, XV (1881), pp. 332 și 555. 
2 Ibidem, p. 358. 
3 Corte de ceiire", p LXVI. 


ALEXANDRU LAMBRIOR led CT CO 
Il 


. Lambrior a fost colaborator la Convorbiri literare şi mem- 
bru al Junimii. Ca elev şi admirator al lui Maiorescu, şi-a insu- 
şi citeva din părerile lui, fără să dispară complect subt greti- 
tatea direcției primite. In afară de spiritul conservator pe care-l 
avea şi pe care, cum am mai spus, Junimea numai i l-a întărit, 
Lambrior a luat ceva din negația lui Malorescu, polemica subt 
ere å atac general al unei întregi direcţii şi cultul adevăru- 
În ştiinţă. 

Pe Lambrior nu l-au dominat ideile şi pasiunile timpului său, 
d în disciplina pe care şi-o alesese ca obiect de studiu, nici n'ar 
avut cum să fie dominat. Lipsa de spirit critic şi de discernă- 
mint caracterizează aproape întreaga activitate filologică rominească 
pănă la 1876, şi primele lui studii arată o direcţie opusă. Aceasta o 

datora în parte iarăşi lui Maiorescu, 
Junimea n'a fost cosmopolită, cum s'a susținut multă vreme 
de câtre acei care o invinulau, şi cu deosebire pe Maiorescu, 
„de lipsă de entuziasm. pentru tot ce e tominesc.1 Acest lucru 
„se poate vedea destul de bine din rezumatul prelegerii d-lui la- 
„tob Negruzzi despre „elementele naţionale“ 2 şi din inceputul 


Criticele Convorbirilor n'au fost dictate de un spirit antinaţiona!, 
"însă mau excelat nici printr'o tendinţă prea naţională, Ele erau 
„mai toate alcătuite cu „rezervă, discreţiune, cumpătare, în genere 
“negațiune“. 

In această privință Lambrior se deosebeşte întru-citva de 

ceilalți membri ai Junimii. Deşi era un naţionalist fervent, el in- 
jelegea naționalismul altfel decit majoritatea scriitorilor din acea 
vreme, Dacă vom căuta părerile contimporanilor asupra naţio- 
nalismului, vom găsi pretutindeni adjective- hiperbolice şi super- 
lative. Concepţia pe care o avea Lambrior, era şi a lui Emi- 
nescu, care nu voia să fie socotit ca un acaparator al patriotis- 
mului ` „aşa Romin de paradă, spunea Eminescu, mi-e ruşine să 
fiu! Naţionalitatea trebue să fe simțită cu inima și nu vorbită 
numai cu gura”. 3 

Simpatizind pe cel mici p dezarmaţi, Lambrior simpatiza 
intregul popor. Avea pentru el chiar un sentiment de duoșie, și 
credea că singurul reprezentant al rominismului este acest popor 
alcătuit exclusiv din țărani. Poporul suferise in cursul veacu- 
rilor cele mai cumplite asupriri, Cu dinsul fusese tovarăşe ne- 
despărțite durerea şi dorul, şi suferinţile acestea au fost întipă- 
rite în sufletul urmaşilor, în doine. pănă și în cintecele de vese- 


UE studiu al lui Maiorescu „In contra neologismelor“. 


1 „În zilele noastre a începul a se forma o şcoală aṣa numilă a 
cosmopoliților, care-și bei joc de ideia naționalități, pe care nici că 
o pricep de loc“, spune O. Bariliu, în Anal. Soc. acad, LI (1869), 
P. 65,- ṣi după el nenumărați seriitori lrascibili, 

2 Convorbiri Literare, VIIL (4874), p. 54 sqq: 

5 Eminescu, Opere complecte, laşi, 1914, p. 588. 


Ma nn VIAȚA ROMMEASCĂ _ 


lie. Dar timpul de suferință era lotodată şi un timp de glorie, 
Atunci țăranul, în intervalul scurt dintre două bătălii, ducea o 
viață tihnită alături de boer; şi vremea in care exista o legătură, 
prin obiceiuri și limbă între cele două clase, în atară de cea de 
origină, era înălţătoare, naționalitatea era neatinsă. 1 

Naționalismul lui Lambrior este aşa dar un naționalism con- 
servator. Păstrarea claselor vechi, boeri şi ţărani neinstrăinaţi u- 
nii de alții, era acelaşi lucru cu păstrarea naţionalită;ii.— Boeril 
s'au iustrăinat insă, nu mai vorbesc același limbă şi nu mai au 
aceleaşi obiceiuri cu ţăranii. După el singura legătură cu trecu- 
tul rămăsese limba, fiindcă obiceiurile poporului s'au schimbat, fle- 
care generaţie ducind odată cu ea o parte din celace a constituit 
individualitatea neamului. 2 

Inovaţiile aduse din limbile latină şi franceză, surpau acea 
limbă rominească care era însăşi naționalitatea, De aici reese a- 
versiunea lui Lambrior impotriva inovațiilor, cu deosebire în con- 
tra franţuzismului, 

Vremea Ìn care se făceau asemenea incercâri de ltse-naţio- 
nalitate, lui se părea nevredaică şi ingrată. Prezentul mic se 
opunea unui trecut strălucit, în care lumea era mai bună, deiere 
tele mai puţine. Micimea timpului de faţă, astfel văzută, nu se 
deosebeşte de felul în care o înţelegea vechiul lui coleg de Aca- 
demie, Calistrat Hogaş. Aceleaşi sentimente pentru trecutul gran- 
dios şi pentru prezentul minor au A. D. Xenopol şi mai ales E- 
minescu. Lambrior, ca şi Eminescu, işi îndreaptă gindul inspre 
trecut, cind „zimbru sombru și regal“ stăpinea culmile celor mai 
îndepărtate hotare ale vechei Moldove. in timp ce Eminescu ad- 
mitea însă o modificare a limbii, deşi nu in mod ubsolut cum 
volau latiniştii, Lambrior nu acceptă să | se aducă nici cea mai 
mică atingere. 3 Modificările făcute limbii, el le socotea drept un 
sacrilegiu față de acest bun lăsat de strămoşi, O nelegiuire care-l 
făcea să declare dureros şi solemn că „a sosit ceasul cel din 
urmă al graiurilor bătrine“. 

S'ar părea că aceste cuvinte conţin o idee exagerată des- 


1 Convorbiri Literare, VU (1874), p. 8-81: „Nu mai sin! astăzi 
boerii cei vechi, care grălau acelaşi limbă cu |ărânul și aveau ace- 
leaşi obiceiuri cu dinsul - i-a răslurna! idela egalilăii”. „In vremea 
trecută boerul vorbea, lrăla cu |ăranul precum ar fi vorbi! cu al! al 
său necăftăni! ; se înțelegeau amindoi în limbă și în del ; astăzi îl im- 
țelegem cu inima numai, și trebue să invājām limba lui“, spusese şi 
Alecu Russo, in „Cugetări”. 

2 „S'a dus acea dragosle de firea färii înfățișată prin cintece și 
veselia obiceiurilor obşieşii: |ăranii nu mai au Ge SR ei şi boerii 
au dobindi! o allă fire", spunea Lambrior (Conv. Dit. IX, p. ta 
1355, afirmase același lucru Alecu Russo. 

3 la această privință, Lambrior este iarăşi un urmaș al lui Aleca 
Russo, care cerea (in „Cugelări“ la 1855) o gramatică după limba reală 
a poporului şi „ingăduirea”* în limba cullă e tuturor lor de o: 
rigină străină: „lăsați-ne să lucrăm in vola sa limbușoara asta lurcilă, 
grecită, ungurilă, slaronilă și ce a mai fi, ce o intelegem loi". 


` 


ALEXANDRU LAMBRIOR 413 


pre rezultatele funeste pe care le-ar fi avut tendinţa reformatoare. 
Latinismul exagerat fusese intronat de aproape un secol. In con- 
ira Iul s'a ridicat, cu un succes relativ, generaţia dela 1840 cu 
C. Negruzzi, Mihai Kogălniceanu, Russo şi Alecsandri. El dura 
încă în al şaptelea deceniu din secolul trecut, şi din starea pa- 
şivă anterioară, devenise primejdios. Prin constituirea Societăţii 
academice şi prin chemarea celor mai convinşi filologi latinişti 
în sinul ei, ideile reformiste căpătau sprijinul oficialități. Aceasta 
a de o putere absolută şiavea latitudinea să impue pre- 

E: i părerile pe care învăţata tovărăşie le furniza crezin- 
necesare. S'a inceput cu impunerea unui sistem ortografic 

care nu-şi găsis= o formă stabilă. Filologii supăraţi de anarhia 
ortografică, la care contribuiseră cu toată sirguința şi, din nefe- 
riire, cu deplină conştiinţă, fabricau succesiv sisteme ortografice 
„academice“, pe care, cu ajutorul unor maxime imperative ca 
Be est in mora şi altele, reușeau să le impue ministeru- 
învățăturii şi acesta, la rindul lui, ţării întregi. Ortografia a 
fost o preocupare permanentă şi ciudată a docţilor noştri aca- 
demiciani, pe care nici contimporanii nu puteau să o explice. | 
Altă preocupare statornică a Societăţii academice a fost 


"acela de a desface limba roraină in două părți: una „curat ro- 


mină“ (adică romană, termenii fiind echivalenți) şi alta străină; 
de a inregistra intr'un dicţionar numai prima parte, după cei 
s'ar fi stabilit prealabil origina necontestată şi „curată“. Con- 
cepția care a dus la realizarea acestui dicționar şi care a alcă- 
programul de activitate a Societăţii academice pănă la 1879, 
0 găsim În expunerea sumară a lul Cipariu din 1807 asupra is- 
toriei limbii romine. Limba noastră era „în cea mal din urmă 
agonie“ şi literaţii noştri începuseră să se ocupe de „higiena“ ei, 
fără să ajungă la stabilirea unui acord, „Aleopaticii şi homeo- 
paticii, spune Cipariu, erau încă tot în luptă şi tari în convine- 
țiunile lor“, Ceiace adusese „imbolnăvirea“ limbii şi-i cauzase 
„cele mai Inf e pierderi“, era contactul Rominilor (= Roma- 
nilor, şi pentru dinsul) cu Grecii, Slavii, Bulgarii şi Sirbii. lar 
pentru influenţa slavonă, exempli gratia, are numai citeva rin- 
duri în care se arată un demn urmaș al lai Petra Maior: „ier- 
mă, ca să nu mă demit in descrierea acestor secoli plial de 
Intunerec şi de barbarie de care nici un Romin nu-și poate a- 
duce aminte fără greață şi infiorare;—greaţă pentru barbarie şi 
infiorare pentru stricăciunea ce ne-a cauzat slavonismul în limba ` 


„4 „Nu gin peniruce, chestiunea aceaste a orlografiei a pasi 
alii oameni“, zice d. lacob Negruzzi în Ainisliri di GE BR 
Lambrior sõunea în IF& (în Cartea de Cetire): „Academia din neno- 
doosi EE Calar Gupi tal at, AS, di „(ol ae fa- 

Ă u à z D 
ane p nu s'a linișiii ploaia sisteme 


414 VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi în cultura intelectuală“. Un dicţionar al limbii rominești 
„curate“ a fost lucrat apoi de cătră doi infocaţi partizani, cu o 
beatitudine nepăsătoare, în mijlocul furtunilor care se deslănţui- 
seră de pretutindeni şi subt năvala celor mal crude ironii. 

Amindouă tendințele, cea latinistă şi cea a lui Lambrior, 
deşi sint contrare, aveau acelaşi:scop: păstrarea neatinsă a na- 
ționalităţii. Latiniştii, adepţi nelimitaţi af purității neamului, a! 
originei nobile şi impărăteşti, voiau să înfrunte realitatea refor- 
mind limba, ceiace inseamnă un salt retrograd de un mileniu. 
Lambrior continua tradiția conservatoare a lul Alecu Russo, a 
cărui scrieri le cetise,2 recunoscind legitimitatea tuturor cuvin- 
telor din limba romină, indiferent de origina lor, dacă ele in- 
traseră În limbă „pe cînd avea ea însuşirea de a preface ele- 
mentele străine după aceleaşi reguli după care a prefăcut şi e- 
lementele latine”. 3 

Cuvintele acestea nu înseamnă o opunert la intrarea neolo- 
gismelor in limbă. Lambrior admitea neologisme cu o singură 
condiție: ca ele să fie o necesitate reală, cind limba romină nu 
eA poseda eege mg In user? XVIII-lea, în 

mele traduceri franțuzeşte, această regu fusese respec- 

La Lambrior socotea traducerea maximelor lui Oxenstiern din 
a doua jumătate a acelui veac, 4 un adevărat model de limbi 
curată rominească, celace nu se poate admite în întregime. Dein 
acele traduceri însă, datorită activităţii lui Elade şi a elevilor 
lui, s'a intimplat o adevărată invazie de neologisme, cauzind 
„desăvirşita stricare a limbii”. Stricarea aceasta „desăvirşită”, 
venea mai ales din partea limbii franceze, Şi fiindcă aceasta a- 
taca vechea naţionalitate reprezentată numai prin limbă, in pri- 
ma perioadă a activităţii lui, ca şi Eminescu, Lambrior a fost 
în contra culturii franceze. 5 : 


1 Această „greajă şi înfiorare" a răzbi! mal deparie în cărlile 
de istoria Rominiior. In afară de aceia că o aflăm în carea lul Aron 
Densuşianu de isloria limbii și literaturii, unde ar [i explicabilă, a pā- 
irung din nenorocire și în cepilolul Gerges Ioileenig slavonă din lu- 


cele mal autorizate 
Obserrăm că Eminescu f Complecte, laşi, 1914, ` era in zădar 
A im. Aceasta 


2 In Convorbiri Literare, Vill,`p. 80 el vorbeşte de crllicele din 
Ve periei in äs VII (4873). | 
vorbir erdre, 
4 Datarea pe zare a făcul.o Lambrior traducerii maximelor lul 
1 00, e Ka Zechd şi de Casier, Chrestomatie romină, vol. |, 


5 Convorbiri Literare, VIII, p. 129: „Inchipulască-și cineva... pe 
Miron Costin învăjind dinir'o cărlicică frontgzed ei," 


ALEXANDRU LAMNRIOR 415 
— 


In timp ce limba scrisă devenea tot mai 
uțin 

berg Ehe Lem popore E tz erg 
- n ptins cu limba Gra i - 

SCH eg eroică Citate ură puri se iza deenen rg 
e perele primilor n - 

nunal, Văcărescu, Negruzzi, limba nu e pe teza enk ZC 
n Scrisoarea cătră Zulnia, a lui Conachi, „ceiace ne umple de 
mulţumire e limba, în care astăzi ca într'ua liman se odihneşte 
mintea obosită de învăluirile neologismelor celor fără trup vie- 
jultor”. 2 Acel „liman“ e limba poporului. Scriitorii o intrebu- 
ințau astlei cum este ea vorbită de popor, şi nimeni nu cute- 
zase încă să-l imprumute vre-o haină străină, în vreme ce pro- 
pria haină era suficientă. Procedeul pentru a scrie adevărat ro- 
mineşte nu era după Lambrior să se imite limba acelor scriitori, 
cum s'a srezut şi i s'a atribuit chiar în timpul din urmă.3 A- 
ceasta ar fi o concepţie retrogradă, pe care Lambrior n'a sus- 
ținut-o. Limba literară, credea el, trebue să fie un compromis 
intre tradiţia literară şi formele dialectale vii „cele mal apro- 
plate de dinsa“.4 Ea trebue clădită mai ales pe limba po- 


Prin invazia nemărginită a neologismelor, în afară de fap- 
tul că se ridica o prăpastie între limba cultă şi cea populară, se 
mai aducea o scădere cu urmări necalculabile, literaturii romineşti. 
Neologismele erau aduse în limbă întovărăşite de construcţiile 
proprii limbii căreia aparţineau. Odată cu acele construcţii însă, 
autorii imprumutau şi „sufletul“ literaturilor străine, astfel că 
operele lor nu mal erau „naţionale“. Literatura aceasta fără ca- 
racter naţional, după Lambrior gare nici originalitate, iar scrii- 
torii care iau şi fondul şi forma dela un neam străin sint „ne- 
mernici pe faţa pămintului“ ; „ei sînt adevărații cosmopoliţi”. 5 
ideja că originalitatea literaturii atirnă şi de forma în care se 
prezintă, pare să fi fost şi ea una din multele idei puse în cir- 
culaţie de Convorbiri. Este afirmată în atară de Lambrior, de d, 
lacob Negruzzi şi de G. Panu in acelaşi timp.6 Mult mai tìr- 


1 Carte de enn CR P CS DS 
Convorbiri Literare, + P H 

S După o. Déng care n spus (Sãpiämina, No. 26) că Lambrior 
vola „să scriem limba pe care poporul o vorbea și pe care o cultiva- 
seră Mi şi scriitorii din veacul al XVIII şi dela inceputul veacului 
al XIX-lea“ (p. 267), unii i-au dal benevol „imporianță* nu peniru in- 
ireoga idee ori pentru intreaga lul activilaie, cl numai peniru foptu! 
că a cerul să Imităm limba scriitorilor din jurul anului 1800. Nu este 
aces! lucru deci! o limitare a ideii de câiră inlerprelalori, după cum 
se intimplă deseori în Istoriile literare cu aulorii, a căror operă, după 
expresla lui Gilliéron, „n'esi pas de ceux qu'on NE en chemin de ler 
ei å la vapeur“. 

4 Canoorbiri Literare, XIV (1880), p. 74 73. 
5 Convorbiri Literare, VIIL p. 8t 
6 Ibidem, p. 36-37; p. 131. 


416 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ziu A. D. Xenopol avea să o readucă in discuţie şi s'o aplice 
fără să albă succesul pe care l-ar fi dorit, ca totdeauna cind 
voința omenească caută să se opge unel evoluţii naturale. 1 


Am 


rea tradiţiei. 


(Urmarea în numărul viitor) 


I. Şiadbei 


4 Arhiva din légi, XVII, p. 290 sqq. 


Cielopul 
(După Odiseia lui Homer, rapsodia a IX-a, 
v. 166—467) 


— Ne tot uitam spre țara 
Ciclopilor, de noi apropiată, 

| fumul lor vedeam, auzeam glasuri 

e oameni, behăit de oi şi capre. 
Dar în amurg, cind soarele asfinaţise, 
Culcaţi pe malul mării adormirăm, 
Adouazi cind se iviră zorii, 
Eu string pe toți ai mei şi iau cuvintul: 
„Rămineţi voi pe loc, iubiţi tovarăşi, 
CA eu mă duc cu vasul meu, cu soţi-mi 
Să văd ce neam de oameni sint aceia. 
Sint oare 'nvergunaţi, haini, sălbateci ? 
Sau primitori de oaspeţi şi cu teamă 
De zei ?* Aşa sel şi după asta 
Mă inluntrai în vas, dădul poruncă 
La soţi să intre, să deslege vasul. 
Ei intră iute şi pe bânci s'aşază 
Pe rind şi'ncep vislind să bată marea. 
Cind nol sosim în ţar” apropiată, 
Vedem cum lingă mare 'n tund se'nalţă 
O peşteră de dafini adumbrită 


De piatră, de stejari şi brazi nămornici. ` 
Un mal de om aici şi-avea eeh 


| nu umbla cu alţii; singuratic 
tātea cu gind pornit spre cumplitate. 


413 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Era o nămetenie Ciclopul, 
De stai crucit privindu-l. N'avea seamin 
Con om de pine-mincător, ci singur 
De s'arâta, părea un viri de munte 
Inalt şi 'mpădurit. Eu poruncit-am 
Atunci la soţii mei să stea pe lingă 
Corabie şi-acolo să vegheze 

i-mi alesei vr'o doispre'ce dintr'inşii 

buni şi o pornii luind cu mine 

intrun burduf de capră vinul negru 
Destătător ce mi-l dăduse Maron, 
A lui Evantes-fiu, care-a fost preot 
A lui Apolon la , că fiul 
l-am ocrotit şi i-am cruțat femeia 
à viaţa lui, căci locuia 'n dumbrava 

ea deas' a lui Apolon. Scumpe daruri 
imi dase el, talanţi de aur șapte 
Lucraţi frumos, un vas de-argint şi'n chiupuri 
Douăsprezece vin curat şi dulce 

i minunat ce nu-l ştia nici una 

şerbele-i din casă ; numai dinsul 

Ss nevasta lul şi chelăriţa. 

ind ei îl beau acest vin rogu dulce, 
In orice cupă plină turnau apă 
De douăzeci măsuri; un miros straşnic 
Dumnezeesc se 'm din cană, 
De nu mal putea nimeni după dinsul. 
Umplui cu el burduful meu de capră 
ŞI mai luai În traistă merinde, 
De teamă să nu vie aşa deodată, 
Asupra-mi un bărbat grozav de tare, 
Inverşunat, nelegiuit, sălbatec, 
La peşteră curind ne pomenirâm, 
Dar nu era în peşteră Ciclopul, 
Ci după turmă la păşune grasă. 
Intrarâm dar să ne uităm la toate 
Mirindu-ne. Stau coşurile piine 
De brinză şi gemea întreg oborul 
De lezi şi miei ce osebite garduri 
Ii despărțeau : cei timpurii deoparte, 
Cei mijlocii de alta, cel mal tineri 
Deosebit. Vedeai apoi cum zárul 


Se prelingea din vase, din şiştare, 4 


Din căzi cioplite. Soții mei săracii 
Se tot rugau ca să luăm brinzetul 
i să ne 'ntoarcem, ba apoi şi turma 
e lezi şi mici spre nava noastră iute 
S'o bărăim şi s'apucăm pe mare. 


CICLOPUL 


419 


Eu n'ascultai, deşi era mai bine 
De-i ascultam. Volam să văd Ciclopul 
Şi are lul. Dar el, păgtnuli, 
Lu soţii mei cumplit avea să fie. 
Făcurăm foc atunci, întăiu jerfirăm, 
Apoi luind din cas ne ospătarăm 

i'n peşteră aşteptam pănă ce pică 

i el cu turm’ avind o grea povară 

uscături ca ech tească cina. 

Cind le trinti pe-afară, făcu troscot, 
De ne cutremurarăm şi *'ntr'o clipă 
Ne trarerâm în fundul văgăunii 
In peştera cea largă el îşi mină 
Minzările şi "mn strungă lasă numai 
Berbeci şi ont, afară 'n fața stinii. 
Apoi luind un stein grozav "1 aruncă 
Pe la intrare şi o 'nchide, o siincă 
Ce de pe jos mai nu puteau urni-o 
Nici douăzeci şi două de căruţe 
Cu patru roţi, oricit ar fi de bune: 
Aşa era pletroiul pus la uşă. 
S'aşază el apoi şi mulge capre 
3i oi pe rînd şi le apleacă feții. 

n lapte jumătate il încheagă 

i-l stringe în panere împletite, 

Hait îl pune mn vase ca să-l lee 
Sa-l bea pe urmă la gătitul cinei. 

i dupăce grăbit el face asta 
en d foc, ne vede şi ne 'nireabă: 
„Dar cine sinteţi voi? De unde bateţi 
Al mării drum, străinilor ? Cu treabă 
Veniţi la noi sau hoinăriţi pe mare 
Ca nişte hoţi ce umblă în poghiazuri 
Şi-şi pun vieaţa pustiind pe alții?“ 
Aşa ne-a zis şi Inima de frică - 
Ne-a îngheţat, cînd i-auzirăm glasul 
Infricoşat şi namila văzurăm. 


Dar totuşi i-am răspuns: „Venim din Troia, 


Sintem Ahei şi drumul rătăcirăm 

La 'ntoarcere napoi, fiind sărmanii 

Bătuţi de vinturi pe genunea mării 
apucarâm ai cale; aşa vru 
semne Cel-de-sus. Nol facem parte 

Din oastea lul Atride Agamemnon, 

De care merse pomină pe lume, 

Doar engt gien ne 

i potopi nenumărate, 
E A om să-ţi îimbrăţişâm genunchii 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


ospeţie 

Ori altfel să ne 'mbii cu tot ce-i data 

La oaspeţi. Teme-te de zei, preabune. 

EFt TAN 
oaspe pe r 

El paznicul de oaspeţi cumsecade“. 

La asta nemilos îmi zise dinsul: 

sairaita nebun S Lari vesin 
prea departe, 'nvej tremur. 

De zei, să mă feresc de-a lor minie? 

Nu vrem să ştim de Joe noi Ciciopii 

Şi nici de zei, sintem mai tari ca dinşii, 

Nu frica ce-aşi avea de duşmănia 

Lui Joe, ci doar pofta mea m'ar face 

SA crut pe tine şi pe-al tăi. Dar spune-mi 

Pe unde oprit-ai nava ? Aici aproape 

Ori mal rte, pe la capul Hi? 

Eu vreau so ştiu“. Aşa 'ntreba Ciclopul 
mă "'ncerca, dar m'avea să mă 'ngele 
mine încercatul. ŞI eu una 

l-am ticluit: „Neptun, zeul-Cutremur, 

Corabia mi-a țândurit izbind-o > 

De stincele din capul ţării voastre, 

De un colţan, şi mi-a "necat-o vintul. 

Doar eu cu cei de-aici ne mintuirăm 

De moarte amară“. Nu-mi răspunse avanul 

Nimic, sări cu braţele intinse 

La soții mei şi apucind cu laba-i 

Dintr'inşii doi, aşa-i trinti pe ţărnă 

Ca nişte (nc, de li se scurse 'ndată . 

Tot creerul stropind pămintul. Tripul 

Le 'mbucăţi şi-şi pregăti ospăţul. 

à prinse să-i inghiorţăe ca leul 

rescut pe munţi. Minca deavalma carnea 

Şi maţele şi măduva cu oase, 

lar hen Con văzind ap seră asta 

nile "oältam spre cer cu 

vi maveam incotro. Dar cind Ciclopul 

Qrozava burtă-şi ghiltui cu carnea 

De oameni şi se răcori bind lapte 

Curat, se tolâni în văgăună 

Colea 'ntre ol. In sinea mea bârbată 

Gindeam atunci de dinsul să m'apropii 

Se ao E în pieptul lal pe unde 

s'o 'n pe un 

Eu dibuiara că SC eme e ficatul ` ` 

lavâluit. Dar mă struni o teamă: 

Pieream şi noi aci de moarte crudă, 


Ca să ne dai vre-un dar de 
cere 


CICLOPUL 


Că nu puteam dela intrarea "'naltă 
Cu minile să dăm în lături stinca 
Ce-o prăvălise el. ŞI cu suspinuri 
Noi aşteptam să vie dimineața. 
Adouazi cind zorile de aur 
Cu degete trandafirii mijiră, | 
EI foc aprinde, mulge mindra turmă 
Cu toată grija şi Lake fett. 
lar după ce grăbit el face asta, 
Inhaţă încă doi şi ospâtează. 
Apoi ridică stelui dela ușă 
Uşor de tot şi mină turma grasă 
Din peşteră şi iar prăvale steiul 
La locul lul cum al mer să eh 
Uşor tolba de săgeți capacul. 
ce huet mult Ciclopu "el mină turma 
La deal pe plaiu. Eu rămăsei în urmă 
i ro mine chibzulam ce rău l-aşi face 
să-mi răzbun pe el, să-mi dea Minerva 
Mărire. Unul îmi păru că-i planul 
Mai nimerit In ţarc avea Cictopul 
O boată verde de maslin, tåla 
Ca s'o căleasc' anume şi s'o poarte. 
Privindu-l nol i-asemânam ciomagul 
Cu un catarg dela un vas de martă 
De douăzeci de rinduri de lopeţi, 
Aşa de gros şi lung era tolagul. 
Am retezat dintrinsul o bucată 
Ca de-un co gi şi soţilor am dat-o 
S'o neteze EI o neteziră 
ŞI la un capăt eu am țugulat-o 
La tocul arzâtor, apoi călind-o 
Am îndosit-o bine subt gunoiul 
Ce "n peşteră zăcea în mari mormane. 
Zorii apoi pe soţi să tragă sorții, 
SA iasă aceia care să cuteze 
Cu mine ridicînd să spitale parul 
ochiul uriaşului, în 
d A doarme el. S'aleseră cei patru A 
Ce eu doream să fie aleşi şin ie 
A! cincelea fui eu. Spre sară 
Veni Bee cu sed unge 
le zò argă. 
doge kan din strung’ afară, 
Sau doar că bânui ceva ori poate 
C'aşa vru Dumnezeu. Apoi Ciclopul 
Umtlind pietroiu'l pune la intrare, 
S'aşază atunci şi mulge oi şi capre 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Frumos pe rind şi le apleacă ett, 
EE 
p teşte cina. 
Atunci de el m’ i a e ankane 
De minunat vin şi-i zic astfel: 
„Poftim şi bea 'nghițirea cărnii 
= om, să vezi ce vin era la fundul 
Corăbiei pierdute. Voiam ţie 
Să ţi-l Inchin, de te 'nturai de mine 
mă lăsai să plec napoi acasă, 
ar tu eşti minios nevoe mare. 
Nemilostive, cum să vie oare 
Deacum să caute adâpost la tine 
Un om din lumea 'ntreagå ? Nu faci bine”. 
Aşa-l zisei, Primi stacana dinsul 
Lo deşertă deodată. Tare vesel 
ra de-această dulce bâutură, N 
i mi-a cerut ca să-i mai dau odată: 


„Pe Nimeni, după soţii lui, la urmă 
Eu l-olu minca şi-acesta ţi-o îi darul“. 
Aşa rostind, el se răstoarnă, cade 
Pe spate cu grumazu "ntors şi somâul 
A-tot-domolitor îl domoleşte. | 
a e "'ngreuiat de băutură, 

gură varsă vin, bucăți de carne. 


i-l las până să 
i 'mbărbătez pe toți al mel t 


'n gata 
Măcar că-l verde, şi 'ncepe tare 
A se 'aroşi, atunci Îl iau din vatră, ` 


CICLOPUL 423 


M'apropii de Ciclop. Ceilalţi alături 
Imi stau; un zeu curaj nebun ne'nsuflă. 
Al mei ingfacă parul, şi ţuguiul 
Ii afundară 'n ochiul MÄ grabnic 
Mă salt în sus şi 'nvirt. Precum cînd unul 
grindă de corăbii siredelegte 
Cu sfredelui, ceilalţi de jos unelta 
O'nştacă de-o curea de ambe laturi 
ŞI repede o mişcă, de se 'nvirte 
Mereu tot stredelind; aşa şi "o ochiul 
Cielopului roteam noi arzătorul 
Tăciune, de curgea din juru-i singe. 
Se pirjoliră pleoape şi sprincene, 
Se mistul a ochiului lumină 
Şi ochiul sfiriia din râdâcină. 
Precum cînd un fierar, gâtind un mare 
Topor sau un hirleţ, în apă rece 
Infige fierul ars, călindu-l astfel 
i oțelindu-l, stirie atunci fierul 
rozav, aşa tot stirila şi ochiul 
Ciclopului, cind răsuceam noi parul. 
Si groaznic el gemu. Boltita stincă 
Vui de glasul lui, lar noi de spaimă 
Ne depărtarăm iute. El îşi smulse 
Din ochiu tugulul ud deatita singe. 
i scos din fire, l-asvirii departe, 
triga din răs aere eg e Ciclopii | 
Ce 'n teri împrejur şi-aveau ru 
Pe iz ae vintoase. Glasul auzindu-i, 
Ei care dincotro veniră aproape 
De peşteră şi “ndată-i întrebară 
Ce-l doare: s Poen, ce Lg Be 
Te tace să țipi astfel peste noap 
De tot ne ën somnul şi odihna ? 
"to fi râpind vr un om din strungă turma ? 
Sau te omoară cineva hoţeşte 
Ori cu putereaa ?“ Politem virtosul 
Aşa le zise: Mac dp mä gege ` 
este, dragii mei, nu cu pu e 
Ze Eë răspuns Ciclopil: „Dacă nimeni 
Nu-ţi face rău şi silă, cînd eşti singur, 
De boala cea de Dumnezeu trimeasâ 
Nu poţi să fii scutit. Deaceia roagă 
ER tău Neptun ca să te scape » 
Grâind aşa, plecară. Eu in mine 
Rideam că-i amăgi sponnta nume 
i gindul minunat care-m . 
GE tot gemind şi copleșit de chinuri 
Ciclopul dibuind, dela intrare 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi 

Mai potrivit să mintul de picire 
Pe soţii mei, pe mine. Urzeam planuri 

gînduri de tot felul, fiind vorba 

doar aproape era mare 

Primejdie, şi-un mai mult ca toate 
Mi se păru mai bun. Erau în turmă 
Berbeci lătoşi, puternici, mari şi mindri 
Cu lină lae. Atunci eu pe tăcute 
Berbecii, cite trei land, deolaltă 
li leg cu mlădioasele curmee 
Pe care se culca nelegiuitul 
Ciclop. Cel mijlociu purta pe unul 
Din noi, lar alţii doi mergeau alături 
Ferindu-ne de-o parte şi de alta. 
Deci trei berbeci cărau pe chte unul 
Din soţii mei. Dar mai era şi-un altul, 
Berbecele voinic, fruntaşul turmei, 
Eu l-apucai din te şi subt burta-i 


Miţoasă mă lungii; şi *ntors subt dinsul, 


In coada turmei o luă spre uşă 
Berbecele Impovărat de blana-i 
Tufoasă ari dei mine priceputul : 


E E 
cf semgéie? ta armă 


Drăguţul meu berbec, 


-= -2 gem 


CICLOPUL 425 


—— ton 4% 


La stâuină cel dintăiu? Acum tu însă 
Kam de tot în urmă. Ori plingi ochiul 
Stăpinului ? MI-l scoase un nemernic 
Cu halta-i de mişei dupăce mintea 
Mi-a domolit cu vinul, acel Nimeni 
Ce tot nu-l cred scutit acum de moarte. 
Hei, dac'ar fi să ai un gind cu mine 
z: s'ai tu darul vorbei să-mi spui unde 

'o fl ascuns de crunta mea minie, 
Cum creerul din tidva lui izbită 
Pe jos li împroşcam în văgăună! 
Mă uşuram atunci de tot amarul 
Ce mi-l făcu netrebnicul de Nimeni”. 
EI zice aşa şi-aretelui dă drumul. 
Cind eu mă depârtalu puţin de strungă, 
Intâiu mă desprinseiu de subt berbece, 
Pe urmă-i desfăcui şi pe tovarăşi, 
Apoi minarăm turm'acela grasă 
Z iute de picior, şi prin coclauri 

tot gonirăm pănă ce ajungem 

La vasul nostru. Mult se bucurară 
Tovarăşii că noi scâparăm teferi, 

lar pe ceilalţi cu vaet H Bir, 


G. Murnu 


Cum ține minte !... 


— Ce dracu-i asta, frate!—exclamă furios Semen Vasili- 
evici,—sculindu-se cu ot dela biurou, parcă cu fotel cu 
tot, şi izbind condeiul hirtia pe care, cu atenţie concen- 
trată, scria un raport pentru nu ştiu ce comisie. Un țipet de 
copi! — violent şi sfişietor—se auzi tocmai din odaia copiilor şi, 
răsunind din ce în ce mai tare, îl scoase din sârite pe Semen 
Vasilievici. 

— OD droae de mueri, şi nu-i nici un moment de linişte! 

Parcă-l tae pe băeţel !-—răcni Semen Vasilievici în gura mare, 
eşind în goană din biurou, ca un nebun. ir Bor de făcut 
numai cinci-şase paşi pănă "n odaia copiilor, 
—ehiar întrun timp atit de scurt simţi, brusc şi exasperant. 
toată deșărtăciunea vieţii lui... până la raportul timp, care-l 
migālea în biurou pentru şase mii de ruble anual. otul 1 se 
părea un non-sens: şi raportul, Aran şi casa, şi țipâtul...— 
Asta-i familie ?—Un non-sens! turi dela magazine.. cu- 
buri.. impletituri.. o groază de bani, care intră ca 'ntr'un 
poloboc fără fund. ȘI n'au vreme nici măcar să supravegheze 
ech E Fierbind şi gen astiel,, intră—cu tunet şi cu 
trăsnet—În odala copiilor, şi strigă : 

— Ce-i ladul Camp 

Soţia lui care tocmai se pregătea să plece la teatru cu 
doamna şi domnul Macarov, aşteptaţi să sosească din clipă în 
clip... ca cu turnura proeminentă, mama-soacra şi guver- 
nanta care, auzind țipâtul, venise în din odaia turi 
unde dădea lecţii, — toate vorbeau fără să le tacă un moment 
gura, vorbeau tare, neintrerupt, zgomotos, inspirat... şi mult- 


CUM ŢINE MINTE lu 
CUM ŢINE MINTE În 427 


muit—de nu puteai înţelege nimic. Toat 

unul băeţel de trei ani, care nici nu se EE me den 
de capete aplecate şi de turnuri ridicate 'n sus. Aruncind o 
wiet m watake p Ise, a lui Semen Vasilievici, ele 
my em cr tipe fără intrerupere, căutind să zmulgă 


de femei. le, lasã-lel.. răcnea, în mii de tonuri, mulțimea 


DE e ls cu-e-le me-le!—ţipa, cu desperare, glasul copi- 
Semen Vasilievici venise Infuriat, dar se înfurie şi 
mai tare În faţa acestei cruzimi a femeilor care, după păre- 
tea lui, se poartă absolut neuman cu copiii. Să-i scoţi 
copilului ceva din mini, să-ţi faci gustul cu toată învergunata lui 
opunere, să-l îngeli: „ulte zboară păsărica!* şi—cind copilul 
crede, plingind... cînd îşi ridică câpuşorul şi-şi deschide guriţa, 
căuțind pasârea—să-i viri in gură o lingură de rițină, să-l inä- 
duşi, să-l faci mai-mai să se inece, să-l pleileşii, inventind fără 
mustrare de conştiinţă o sumedenie de violenţe morale pen- 
iru o linguriţă de rițină!... Ah! Ciuda fierbea înspumată in- 
'r'insul, mai ales Împotriva soţiei care purta în păr o floare 
imaculată şi care, ca un poliţist, smulgea ceva din minile 
copilului. 
i = Ce-l? li tăeţi pe Vasca?—urlă sălbatec Semen Vasi- 
iev 

— Totdeauna răcneşti ca un nebun !—exclamă soția, indig- 
nată.— A luat cue 'n mină şi nu vrea să le dee drumul.. Nici- 
odată nu vrei să te interesezi... 

— De ce dracu’ a luat cue ?—Da' dumneata ce păzeşti? 
Unde-ai fost ? 

— Am lipsit un moment... —Îngină, timid, dădaca. 

— Ştiu cu ce fac!—zise, supărată, soţia—conilnuind să 
tragă de mina băiatului —Lasă-le! ant ce-ţi spun? La- 


să-le | 

— la cu-e-le me-le... . 

Ma i dădaca D desfăceau minile. Semen Vasilievici 
vru să "ep A copilul din mini,—dar tocmai atunci acesta dădu 
un urlet infiorător, pricinuit, poză de-o durere grozavă. De- 
aceia Semen Vasilievici, în loc 


la copil: 
mellor, enk, eu turbare, j> Acum să le laşi! —gi bătu din picior 


dia le, d 
atit de tare şi răcni atit de cumplit, că m oana EE 


it minile fiind şi plingind cu 
Kë său o ka e fixă, posomorită, adincă, mirată... 
— Ei, poftim! Şi-a zgiriat minuţa până la singe. 
— ŞI nlei că vroia să le lese 1— se lnspăimintă mama— 


Dar asta ce-i? 


428 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In celalaltă mină, se constată că băiatul avea o rou 
dela piciorul unul scaun. 

— Dracw e ce-i! zise cu adinc dispreţ Semen Vasil!- 
evici, rop la față şi zăpăcit de istoria asta fără noimă. Apol, 
ridicind din umeri, se uită drept în ochii soției lui.— Veşnic te 
lauzi cu iubirea dumitale pentru copii. N'am ce zice: ştii 
să distrezi copilul! Cue şi rotița dela scaun! Numai pe ju- 
cării cheltuim o sumedenie de ban, şi cind colo: copilul se 
geen cue! Multă minte mai pui în iubirea dumitale 
pentru € 

— Totdeauna ţi-a plăcut să mă jigneşti... —zise soția, cu 
ochii plini de lacrimi şi cu o voce de martiră. 

— Straşnică ocupaţie: să inventez jigniri pentru dum- 


neata... 

SI Semen Vasilievici, —fără să mai asculte celace spunea 
soţia, care în torente de lacrimi,—eşi din odae, ne- 
mal uițindu-se Indărăt şi trintind, cu zgomot, uşa. Cu paşi grei 
şi sonori, soțul intră în biurou. Rupse, mototoli şi aruncă la 
coş foaia pătată a raportului, H fotelul pe , H trinti 
la dreapta şi la stinga; apoi căzu Într'însul, trâgindu-şi şi zbur- 
findu-şi ful încărunţit înainte de vreme. 

— Uf, Doamne!—izbucni din inima lui chinuită. Ginduri ú- 
nul mal întunecat decit altul, îi copleşeau mintea. Mai ales 
cuele şi rotița dela scaun îl dovedeau, pănă la evidenţă, ma- 
rele moft care se ascunde în viaţa lui de familie. Nu numai 
că nimeni nu gile să distreze copilul, deşi se cheltuesc sute 
de ruble pe an,—dar bälatul ar fi putut să pună cuiul în gură, 
ar H putut să se inece... să moară! Adică ce chestii, 
mal importante decit supravegherea unui copil, se agită acest 
furnicar domestic şi cu ce se cheltuesc atiția şi aţiţia bani? 

— SI mai vor unii să închidă Universitățile pentru femei! 
—zise, cu voce tare, Semen Vasilievici, incepind iarăşi si bles- 
teme totul pe lume. 

Copilul se linişti. Dar toți al casei sufereau — fiecare 
cu necazul lui, învinuindu-se unul pe altul, de propria neferi- 
cire, Chiar dâdaca îşi blestema viaţa şi stăpina. lar stăpina 

lingea, cu durere profundă, că-i tä de soartă să trä- 
ască cu un bărbat atit de grobian. Semen Vasilievici vedea 
lămurit, că toată viaţa lui, toate jertfele pentru binele fami- 
liei s'au irosit în praf. După un ceas de frămintări, nu ajunse 
la niet o concluzie,- dar nu se putu stăpini să nu oiteze din 
nou şi să nu spună: „Uf, Doamnel* 
Se clopoțel strident şi vibrant curmă aceste necazuri de 
amilie, , 


— Au venit Macarovii! Dracu să-l ele! exclamă Semen 
Vasilievici, zmulgindu-şi de pe el surtucul şi jiletea, şi repezin- 
du-se furios dupâ perdeaua lavoarului, 


EE NE unt |... 429 
(rel O 


Bän Au venit Macaroviil—ti zise din ușă soţia, cu glas 


— Ştiu l—scrişni Semen Vasil 

piedestalul koer = levici şi lovi cu violență în 
pă jumătate de ceas, o trăsură cu patru locuri duce 

la teatrul Panaev Semen Vasilievici ` 
eg Macarov. pe asilievici, pe nevasta lui şi pe 

— Vroiam să iau un gal de lină... 

— Da’ i cald!.. Şi eu vroiam... 

— Am auzit că se amină reforma zemstvoului, 

Astfel, încet-încet, începu discuţia... 


Adouazi dimineaţă, Semen Vasilievici—deschizind cu bä- 
gare-de-samă uşa dormitorului— trecu în biurou, cu paşi uşori, 
incălțat cu nişte pantofi moi care nu scirțiau și nu făceau nici 
cel mai mic zgomot. Acolo se spâlă. 

In toată casa era linişte, deşi bătuse zece ceasuri. Pe 
biurou—ultimele numere de gazetă. Aprinzind o țigară şi luing 
gazetele, Semen Vasilievici se strecură în sufragerie, unde mai 
mult pentru dinsul era pus samovarul. Atenţia lui pentru 
telegramele speciale, relative la plecarea împăratului Wilhelm 
in Austria, fu tulburată de glăsuşorul gingaș al băețelului de 
trei ani—care abia-abia ajungea la dinsul din odata copiilor. 
De- odată işi aduse aminte ce fiară fusese eri şi cu citā sâlbă- 
tăcie se năpustise asupra lui Vasca—parc'ar H vrut să-l nimi- 
cească. Glăsuşorul drăgălaş care ciripea mereu —cum ciripeşte 
o păsărică in zorii zilei,—fi făcu să lese gazeta de-oparte, Po- 
trivindu- şi şi încingindu-şi halatul, intră in odala copiilor. 

Bâcțelul era Imbrăcat şi pieptănat. Vesel, povestea da- 
dacel ceva foarte complicat. Văzindu-!, copilul incepu iarăşi să 
se uite la dinsul cu o privire posomorită, fixă, mirată... apoi, 
deodată, se linişti şi tăcu. 

— Ei, pes 8 dee tatei?—zise duios Semen Vasilievici, 
lăsindu-se pe virturile picioarelor şi mingiind copilul pe creş- 
tet. Dar văzu—şi ştia de ce ch asta nui face băiatului nici o 
impr: sie. 

— Băeţaşu” tatei, dă minuţa încoace !—zise, şi mai duios încă, 
Semen Viza ici. Dar deşi-l spunea şi dădaca: „Dă-o, ech 
Sărută mai întălu mina tatei, apoi dă-l-o!, — Vasca insă de-a 
ridică o minuţă rece şi moale. Apol se lipi uşor de buzele ta- 
wg wg te uită bosumflat e! 

— la te uită ce 

Luindu-l cu sën de a gnete aa 

lievici, cam Încurca spuse 2 
ZS" Kaze Zen şi tu: ai luat în mînă cue şi te-ai njepat 
rar fi putut intimpla dacă le-ai fi pus 
până la singe. Ce nu sar p S - 
in gură sau le-ai fi foghițit! Doar ai destule jacării. Ce-ți ma 


430 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trebue asia? Cue? R dela scaun ? Mama nu- 
och EC En SE 
— Da’ mie-mi trebue ctete Lie, cu Incăpăţinare, bi- 


— d bine, unde-s cuele? Unde le-ai găsit? Ara- 
praga se invioră, Îl luă pe tatăl-său de mină şi-l trase 
— Hai epa enig Le-au ascuns pe dulap. 


— EI, 
Semen Vasilievici, p a , porni prin coridor În ur- 
ma ro paper a se opri e ug SEN ergo cutioară: 


— la 'n te uită,—se adresă Semen Vasilievici dadacăi: 
ştie unde-i ciocanul! Avdotia Petrovna, adă-i, te rog... 

Avdotia Petrovna, inveselindu-se fără să şile de ce, zbură 
ca furtuna in bucătărie, îm mge j 

Ze Acuşi are să-ţi aducă Avdotia ciocanul, Ce-ai să faci 

cu 

—Trebue s'o baţi în cue.. 

— Ce să bat? Cesă batem? ` 

— Acela dela. picior... Nu ştii ?. Rotiţa aceia fru-mu- 


— Una rotundă... se lavirteşte... 
veni in fugă 


Dădaca in cu ciocanul. ` 

— Awdotia Petrovna, —zise Semen Vasilievici, zimbind şi 
RENE? mme: să găsim rotiţa dela scaun. 

— De ce 

— Parcă eu ştiu! Unde-i? Te rog, cauțtă-o! 
— Acolo... acolo !—ţipă băiatul, şi mal emoţionat, şi-l trase 

Vasilievici. ` ST, 
s 


CUM ŢINE MINTE l... 431 


e be Om ce nat !—şopti Avdotia Petrovna, clătinind ca- 


Ra Ei, hai! Arată-mi-o, arată-mi-o! Unde-i rotiţa dela 


Găsiră şi rotiţa. Astfel, toate lucrurile | 
băiatul, şi de care eri nu voia Eege 
la dădici a Băii i ar să se despartă, se aflau acum 

— Ce e de făcut? Iaca şi cue, şiciocan, şi rotiţa dea 
piciorul scaunului. Nu e un prostuț? La ? 

poteca a € eg t ce toate astea ? 

— Să bat rotita? 

— Da-da. S'o baţi. Trebue s'o baţi. 

— La masă? Dece? 

— Trebue |! 

Băiatul rosti aceste vorbe şi mal-mai să izbucnească ln 
plins. Semen Vasilievici se grăbi să îndeplinească dorinţa ciu- 
dată a copilului. Cind picioruşul scaunului fu bătut aşa, lacit rotiţa 
era e eşită înainte la marginea mesei, — tatăl, nedumerit, îl 
ntrebă : 


— ? 

Băiatul atinse rotiţa cu degetul. Rotiţa se Învirti. Atunci 
faţa | se lumină, ochi! mari i se aprinseră de bucurie,—şi Vasca 
izbucni, cu voce mare: 

- Dădacă! Gata-i! Dă-mi foartecele. Eu singur am 
să ţi le ascut. 

smen Vasilievici Incă nu înţelese sensul acestor cu- 
vinte,—cind de-odată dădaca oi, plesni din palme şi, într'o 
clipă, pricepu totul. 

— Ab, puişorul mamei, puişor ! Cumn'a uitat! Ah, dră- 
guțu’ de el. L-am pus pe marginea ferestrei, —şi ne ultam ia 
stradă: pe trotuar —un tocilar ascuţea cuțite. Imi zic: Bine-ar 
fi să vină şi la poarta noastră! Nu tae de loc foarfeceie. 
Ei... tocilarul îşi isprăvi treaba, şi plecă—dar nu spre noi, ci 
mai departe. Atunci m'am supărat foc şi am bătut cu piciorul 
in påmint, prefăcindu-mă că pling. Vasca mă apucă de git şi 
incepu să mă sărute. „iți pare râu, dădacă ?*. lar eu—sclifo- 
sindu-mă: „lmi pare rău.. imi pare rău! Ce-am să mă fac 
cu foarfece tocite ?* El mă sărută şi-mi luă minile dela ochi. 
„Las că am să Hie ascut eu! Da... Nu pliage, dădacă! Am 
să ți le ascut eu. Ştiu cum. Ai să vezi 

— Daţi-mi foarfecele |—răcnea copilul în timpul acestei Is- 
torisiri, care se isprăvi cu lacrămi şi cu ris.- Eu am să ţi e 
ascut! Eu singur am să ţi le ascut!... Se invirteşte... 

— Şi-i o sâptămină de-atunci |... 

_ N'ai să mai plingi ?-—şi băiatul o trâgea de minecă pe 
dădacă, tirind-o la aparatul lui.—Dâ-mi foarfecele ! 


— Da’ wai să le poţi ascuţi tu, puişorul tatei !—gopti miş- 
cat Semen Vasilievici, prinzindu-! Vasc aşezase 
în apneni. I-ai geben ge aere 


astfel chestia : 

— Eri urla să-i lau bălatului cuele, iar azi el i le 
viră "pn mină. Dar dacă S'o îneca-—cine va fi vinovatul? Desi- 
$ gur că tot eu. Aşa se 


Amăriiă, ofi.. Și zi tech? urmă aşi ` 
' 7 pe acelaşi 


ton până 'n sară, — i vădindu-se sistematic, 
În toate nimicurile... 


„iți vine să te fntinzi şi să mori !*,—aşa detiniră siu- 
gile ziua acela, et ca de culcare pe la trel noaptea. 


(Trad. din ruseşte de M. Sevastos). 
Gieb Uspenski 


De departe... 


De cind al scris că vii, gindesc in urmă 

La clipele pe care le desgropl. 

De leg vre-un fir, vre-un gind uitat mi-l curmă 
Şi vremea "'ntretăiată curge 'n stropi. 


e 
Şi cum, din amintri, văd că-l tot una, 
Ce-a fost, cu ce va fi, cu ce-l acum,— 
Pari dus demult și pentru totdeauna. 
Pe viaţa mea de azi, e ceaţă, fum, 


E toamnă poate. Trece 'n pale vintul 
ŞI piere 'a zvon prelung în depărtări, 
infricoşind, în sufletul meu, cintul 
Unei înebunite disperări. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pălesc pe rind icoane dragi. Domneşte 
O pace rece 'n ori şi ce amurg. 

Şi ca de ghiaţă pacea în juru-mil creşte 
ȘI ca uitate clipele se scurg. 


„Și totuş, vintul, cînd şi cind, aduce 
Cenuşa unui vraf uitat de scrum... 

De vii, să-l duci alurea, subt vre-o cruce 
C’ atitea cruci stinghere cad pe drum. 


Sabina Paulian- Georgescu 


Cronica științifică 


—— 


Parazitele transmisibile dela cine la om. 


Dintre animalele domestice, acela cu care omul vine mai 
des in contact este cinele, cel mai devotat, inteligent, recunos- 
cător şi simpatic prin calităţile lui sufleteşti. 

cest bun prietin de un pericol pentru societate cind 
este rău îngrijit. Lăsat să hoinărească singur pe străzi, vine în 
contact cu tot felul de cini părăsiţi, dela care contractează dife- 
die boli parazitare, pe care apoi le transmite şi omului. 

Un cine bine spălat, periat şi hrănit la timp, care nu esă 
singur pe străzi, nu poate contracta decit în mod excepţional 
boli parazitare. Unii dintre paraziţii cinetul trăesc la suprafaţa 
corpului, producind diferite boli de plele, iar alţii trăesc în inte- 
riorul corpului : intestin, rinichi, ficat, etc...  Boalele de piele pa- 
razitare ale cînelui, de care se poate contagia şi omul, sint ra- 


Subt numele vulgar de rapân poportil nostru înţelege două 
boli deosebite de piele produse de nişte fungi (un fel de cluperc! 
microscopice). Boala produsă de cătră funga numită Tricho- 
phyton tonsurans se numeşte în termeni medicali trichophiţie, 
iar cea produsă de cătră fonga Achorion Schoenleini se numeşte 
favus, Ambele specii sint transmisibile dela cîne la om şi sint 

te inrudite cu mucegaiul (Mucor). Caşi mucegaiul, corpul 

ior de vegetaţie este format din filamente ramificate şi şira- 
guri de spori care se văd la microscop ca şiragurile de mărgele. 
După cum mucegalul trăeşte pe materiile vegetale în deszompu- 
nere, tot şi aceste două specii trăesc şi se desvoltă ramiti- 
cindu-se ko mă. celulele epidermale ale plelei, producind diterite 
leziuni, lar şiragurile de spori se desvoltă in interiorul firelor de 
distrugindu-le unul cite unul până ce plelea rămine chlală. 

'Trichophyţia apare la dng mal întălu pe cap apoi pe git 
şi pe labe şi se manifestă prin un fel de pete circulare de cu- 


436 VIAŢA ROMINBASCĂ 


loare roş-castanie. Majoritatea părului de pe 3sa20e pete cade 
distrus parazite, lar puţinul cit mai rămine, devine creţ şi a- 
tos ca ciiţii. Pe aceste pete chele, apar nişte vezicule mici care 
produc o mincărime grozavă şi sint dureroase. Numărul acestor 
pete devine din ce în ce mai mare şi apar peste tot corpul. 
Favusul constă în nişte cruste în general de culoare galbenă 
la început, dispuse în un fel de zone circulare de mărimea unet 
piese de 50 de bani (de argint), care antrenează căderea păru- 
jui de pe ele, Aceste coji apar mai intăiu în regiunea umbeli- 
P cală, dar cu timpul se intind pes- 


miros care aminteşte mirosul de 
şoareci, de urină de pisică şi de 
t 


Dacă omul vine în atingere cu 
un cine răpănos—fie de tricho- 
Ke, fie de favus,—sporii, a- 

sămința acestor fungi, in- 
dată ce cad pe pielea noastră, 
incolțese, dind e la fila- 
mente care se fică printre 
celulele epidermei producind iri- 
chophiţia sau favusul, după spe- 
cia de Í cu care ne-am conta- 
giat. De favus se pot CW 
: ech dan a; şi păsările do- 
mestice (Fig. 1). 
iar ind ng A i Riia KS cinească este şi 
ea de două feluri, una pro- 
dusă ca rila umană de un acarian microscopic numit sarcoptes 
scabiei—numită scabia sarcoptică—şi alta produsă de un alt a- 
carlan ` demodex foliculorum, numită scabia demodecică. 
Sarcoptes scabiei este un parazit foarte mic, de abia a: 
junge o lungime de jumătate de milimetru. Forma corpului 
său aminteşte conturul unei broaşte țestoase ` pe faţa dorsală a 
palastronului prezintă numeroşi pori şi ridicături de diferite forme. 
Masculul presintă la fiecare din cele opt picioare în virf cite o 
ventuză. Femela sapă un fel de galerii în piele, în interiorul că- 
rora se găsesc ouă în diferite faze de desvoltare și escremente 
de ale parazilului. la timpul cind sapă aceste galerii, parazitul 
irită papilele - nervoase şi provoacă o mincărime atit de violentă 
că e un adevărat supliciu pentru cine, d 
Rtia sarcoptică apare la inceput pe cap, bot, imprejurul o- 
chilor şi a urechilor, iar cu timpul se lățeşte peste tot corpul, Ea 
se manifestează mai întăiu prin nişte puncte roşii asemănătoare 
înțepăturilor de purici care nu se pot vedea decit in locurile 
unde pielea este subțire şi nepigmentată, pe pintece. În curind 
nsă aceste puncte roşi slnt înlocuite prin nişte ridicăluri pe pleie, 
die mărimea unei boabe de linte pănă la acea a unul bob de ma- 


te fot corpul şi răspindesc un 


a CROC TN EE 


zere. Ele devin veziculoase, crapă şi lasă să curgă un lichid a» 


bondent care uscindu-se formează un fel de coji. 

Deşi riia umană este produsă de o varietate de sarcoptes 
scabiei, care se deosebeşte întru citva de varietatea care 
duce riia cinească, totuşi aceasta din urmă se transmite uşor de- 
la cine la om prin cohabitațiune. lo Germania în timpul une! 
Ss de riie in anul 1890, sute de persoane au fost conta- 
minate. 

A doua formă de rile cinească este acela produsă de aca- 
rianul Demodex foliculorum, şi din fericire nu este transmisibilă 
omului. Acest acarian este şi el foarte mic, cu o aparenţă ver- 
mitormă, cu patru perechi de picioare scurte de tot şi articulate. 
O varietate a lui trăeşte pe omin foliculele piloase ale feței şi în 
“î»liculele de pe nas. El exsită aproape la toţi indivizii, chiar 
la cei mai curaţi, dar presenţa sanu determină la om nici un ac- 
cident {nu este patogen). 


Fig. 2.- Cine bolnav de riie demodecică. 


roduce rlia aşa numită demodecică sau olicu- 
dară a porci Pat mai gravă decit forma precedentă d o 2). 


H + 


că sar de pe cine pe 
părătoare jdioase, fiindcă în corpul 
Le dor sint și age "(Dipilidium caninum), aşa că 


de ninam). 
duchii de cîne sint de două fel : Hematopinus pilifer, 


scuțit ca și păduchele de om, cu care ia 5 
come. ate sa cite, mele re tes trăeşte pe om—şi o altă Ca? 
a care se hrănesc numa! cu producţiunile p A 


438 VIAŢA ROVWINEASCĂ 


eg pre) pay zm cinelui Ze este ege te: A- 
cesta e periculos pentru om ca şi puricele, corpul 
lui trăeşte larva paoglicei Dipilidium caninum care poate să se 
desvolte la copil, 

+ 


e "e 

Corpul cinelui mai este parazitat în interior de nenumărați 
viermi. Numai în intestin trăesc vr'o douăsprezece panglici, din- 
tre care patru specii de botriocefal şi opt de 

d tenie, ascorisi, oxturi, strongilide, t falide 
( „şi acantocetali. Rinichiul este parazitat de 

(aa. Un vierme—Bustrongylus gigas—care ajun- 
ge o lungime de un metru, gros ca degetul mic 
al minei şi colorat rog ca ; inima, de 
un vierme filiform, subțiat capetele sale, 
de culoare albă (Filaria îmmitis) ; muşchii, 
de trichină şi Inji (cisticerci) ` sîngele, de dif- 
erite microfilarii şi protozoare, etc. 

Cinele devine umeori un muzeu ambulant 
de parazitologie. A descrie toate fiinţele vie- 
țuitoare care parazitează corpul lui ar fi să 
scriu o carte de gie. 

Dintre toți aceşti viermi, numai următorii 
trol pot trăi şi în corpul omului: limbricul de 
cine (Ascaris canis), diplidium caninum şi 
\ larvele unei eat) (lenia Echinococus), 

1.—Ascaridul de cine este cu mult mat 
Fig. 3.— Taenia E- mic decit cel de om, el trăeşte la intestinul 
chinococus, mărită subțire la cine şi adese ori trece şi în stomac; 
la microscop. UI, în cazul acesta el provoacă vărsături şi este 
mul segmeni este eliminat cu materiile expectorate. În intestin 
La e ei sint uneori atit de numeroşi că formează 
Gär de ghemuri care astupă intestinul şi-l opreşte de a mai 

ona, 

Dacă omul înghite cumva ouăle acestui limbric, embrionit 
care se află în interiorul lor părăsesc coaja Îndată ce au ajuns 
in intestin, şi devin limbrici. Se cunosc pănă astăzi vr'o 12 ca- 
zuri autentice la om, în apecial la copii, în Anglia, Germania, 
Statele-U Groenlanda şi Rominia. 

2. Dipilidiuim caninum este o panglică lungă de vre-o 30 
centimetri, Capul este mic şi prezintă patru ventuze şi un ros- 
tru înarmat cu trei sau patru rînduri de croşete în formă de spini 
de trandafir. Corpul este format din segmente eliptice lipite cap 
la cap, Ultimele au forma simburilor de castravete, Wegen A 


ment poartă dol penitali, unul pe marginea dreaptă 

pe cea stingă. cum am spus mai sus, larva iei pan- 

pa trăeşte 1 său in păduchele de cine (frichóodectes). 
un copil înghite aceste insecte, capătă dipilidium ca şi cinele. 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 439 


3. Taenia echinococus (Fig. 3) este o tenie mică 2— 
milimetri. Capul ei prezintă 4 er tn şi un rostru en adao 
croşete. Gitul este foarte scurt, după care urmează trei sau pa- 
tru segmente, dintre care penultimul conţine organele sexuale iar 
aitimul conţine aproximativ 500 de ouă. Ea trăeşte în intestin 


Fig. 4.— Modul cum se infectează cinele și omul. Cinele 
capătă [aenla Echinocacus după ce s'a hrănit cu viscerele animalelor 
imlectate cu chisluri hidatice : omul și erbivorele iau chistul hidalic 
venind în contacti direc! cu cinele sau prin intermediarul apei ce 
băut și a legumelor verzi. care au foat siropile cu 
apă în care se aflau ouă de T. Echinococus. 


ta cine producind uneori iritaţiuni violente care se manifestă prin 
reia de turbare. Nu este atit de periculoasă pentru cine 
cit este de periculoasă subt forma iarvară pentru om şi anima- 
iele  erbivore. Forma ei larvară este cunoscută la om subt nu- 
mele de chist hidatic, iar la erbivore subt numele Echinoco- 
cus veterinorum (Fig. 4). La i haaren A Echt eg ESP 
mii, iar 4 
"e Hie? e es Cind este expulzat din Intestinul cînelui 
cu materiile fecale, se distruge de intemperii punind în hrer 
ouăle care ajung cu praful, fie în apa de băut fie pe are 
zubstanțe alimentare. Aceste ouă înghiţite în mod accidenta ` 
-ătră om sau de un erbivor, indată ce ajung in stomac, SH 
somacal le distruge coaja, lar embrionul croşetat este aere F 
bertate: datorită croşetelor sale pătrunde prin păreţii Inten a 
in viaa porta, de unde este transportat într'un punct pre dës 
corpului, —de cele mai multe ori în ficat la erbivore şi - pui- 
moni. Fixat în organul unde are să se desvolie, embrionul c 


440 VIAŢA ROMINEASCĂ 


şetat, pierde croşetele, devine hidropic şi creşte luind forma ve- 


Ss be ge unei portocale; această 
lervacă este cunoscută ia om subt numele de chist SE 
stratificat şi pu extern, cuticular albicios, gros și 

, subțire, 
vedea i teren pi animal“. BEE E 
n alt parazit al cinelui cu care ne putem infecta > 
tastomum taenioides, un acarlan lat şi R i ea. Mas. 
8 


colul de 2 centimetri, femela de 8 la 10 cent, 

cine in fosele nasale. Ouăle ies afară cu y zweet 
animalul strănută, sau acesta le transmite cu linge 
Ajungind pe mini, sau keier nem sau pe 
ustensilele de care ne servim la mincare şi băut, pot fi inghi- 
jite. „De sa in stomac embrionii, au aproape şi 


Prof. Dr. N. Leon 


* N, Leon, Parasilismul animal, „Viaja Rominească, lazi, 1922. 


Cronica filologică 


— Consideraţiuni generale — 


Studiile de fMologie, în înţelesul targ al cuvintului, sint destul 
de vechi la nol. Se ştie că Ilteratura romină modernă a avut ca pro- 
log activitatea filologică (şi istorică) a scriitorilor ardeleni dela stir- 
şital secolului al XVII-lea şi Inceputul celui de al XIX-lea. Cu toate 
acestea publicul mare a rămas aproape totdeauna străin de asemenea 
preocupări. Mai mult decit atita. În anumite cercuri filologia este 
prlvită cu un zimbet ironic, care arată lămurit cit de puţină simpatie, 
ca să nu zic altceva, inspiră strădănulințeie (llologilor. Doar pedago- 
gia dacă-i tace concurenţă din acest punct de vedere, ŞI nu e vorba 
numai de spirite practice, care în mod firesc se uită cu dispreț la 
orice osteneaiă omenească (är rezultate palpabile imediate, 

Care să fie cauza aceste! stări de lucruri ? 

Ca disciplină ştilaţilică în sine, nu cred că filologia are ceva 
antipatic. Ba Tech, judecind după unele manifestări in legătură cu 
ea, se poate spune contrariul. Ciţi oameal nu s'au apucat de filolo- 
gie, dupăce îşi alesese la inceput altă carieră! Ca să dau un singur 
exemplu celebru, voin cita pe Littré, autorul cunoscutului dicționar al 
limbii franceze, care era medic de meserie. Anumite chestii filolo- 
gice exercită asupra profanilor o mare putere de atracţie. Din pro- 
prie experiență şilu că m'au interesat Incă de pe băncile şcolii eri- 
mologiile, şi nu atita descoperirea lor, cit “regularitatea” cu care CH: 
tare cuvint legea, trebuia să iasă din prototipul latinesc respectiv. 
Pe unii D cuprinde această simpatie pentru filologie prea tirziu că 
si-și mai poată Insuşi cunoştinţile trebuincioase unul specialist, Îşi 
părăsesc totuși ocupațiile de mai inainte sau cel puţia le neglijază ai 
întreprind cercetări în acest nou domeniu de activitate cu o sirguiaţă 
(şi, probabil, o bătae de cap). care ar merita o soartă mal bună. Pa- 
siunea oarbă CH care se dedau studiilor filologice ne face de multe 
ori să ne gindim la dragostea tomnatică a unor anumiți oameni. Sint 
cunoscute cazuriie de acest fel, așa că ou mai este nevoe să le rele- 
vez. Nu pot trece însă cu vederea cea mai recentă... victimă a a- 
cestei puteri fascinante, exercitată de filologie, fiindcă intimplarea 
imi pare foarte elocventă in multe privinți. Un profesor de desen şi 


442 VIAŢA ROMINPASCĂ 


caligrafie, de nu mă Iosei, incearcă Intro broşură, apărută de curind, 
să reinvie latiniamul de odinioară, plecind, se înțelege, dela alte con- 
sideraţii: Dacă acum o sută de ani latinitatea cu orice preț a limbii 
noastre se impunea pentrucă... eram mititei! şi oropsiți, astăzi situa- 
ţia nouă creată de războiu, Rominia mare adică, ne obligă să dove- 
dim popoarelor vecine că numal ele au imprumutat dela noi cuvintele 
comune limbilor lor şi a noastră, nu şi invers, cum se incăpăținează 
incă a crede atițea răi Romini. Tot acolo ni se dă de veste că pe 
bazele „principiilor= expuse în brogură autorul a alcătult un dicțio- 
nar al limbii romiue, care va face, desigur, epocă. 

Dacă filologia în sine nu inspiră totdeauna groază, atunci alta 
trebue să fie cauza reputației de care se bucură această ştiinţă în 
ochii publicului nespecialist, Cred că chipul cum s'a făcut la noi fi- 
lologie a contribuit în cea mal mare măsură la crearea stării de lu- 
cruri schițate mal sus. Pănă prin anii 70—80 al veacului trecut cer- 
cetările asupra limbii au fost stăpinite de spiritul latinist. Stot cu- 
noscute excesele contra bunului simț ale ficiogilor latinist! şi lupta 
dusă de scriitorii noştri de talent Intru apărarea adevăratei limbi ro- 
mineşti. In asemenea condiții era natural ca publicul cetitor să vadă 
în filologi nişte oameni sui generis, Cind filologia a inceput să devie 
mai ştiinţifică, problemele puse erau așa de numeroase şi de grele, 
că nimeni nu se gindea la altceva decit la rezolvirea lor. Filologia 
trebuia astfel să rămie un domeniu de activitate retras de Tommes cea 
mare a cetitorilor. Negregit că nu se poate face predecesorilor nog- 
tri In această materie o vină din această a a lor de oameni 
închiși into disciplină, fără contact cu profanii. Dimpotrivă, li se 
cuvine laudă, căci au fațeles ce erg necesar de făcut mal fntălu. 

Dar cetitorii nespecțalişti tot află cite ceva din activitatea f- 
lologilor. Neputind pricepe totdeauna fondal, sint adice de 

studiilor acestora. Mulțimea semnelor de tot solul Intrebulu- 
téte în cercetările filologice și neexplicate nicâiri pentru simplul mo- 
tiv că specialiştii le cunosc, dau adesca paginilor unei asttel de tu- 
crări o intățişare toarte apropiată, peotru chipul de a vedea al lai- 
cului, de aceia a Inscripțillor egiptene sau chaldeene, Din cauza asta 
chiar un cetitor binevoltor se lasă repede de lectura unor studii care-i 
provoacă nedumerire şi durere de cap. r 

In același timp desele polemici latre filolog! au contribuit şi d 
la renumele nu prea bun al acestora şi deci al ştiinţei lor. lrascibi- 
titatea filologilor este cunoscată și exagerată, nu numa! de 
acuma, În bună parte această stare sufletească se datoregte faptului 
că filologia, ca orice ă, dă KS omenești pu- 
tința să se manifeste în cea mai deplină libertate. După cum filoso- 
fia este o Inte ma! mult sau mat puțin personală a lumii, 
iar critica şi Istoria literară o bett. "oe personală a or pot- 
tice, tot aşa filologia, tn înțelesul restrins al E ua? int z4 
fenomenele aga Kaga Vingvistice: o apariție are In viaţa limbi- 
lor trebue explicati; com această explicare variază în mod firesc de- 
la om ta om, se înțelege dece potope poeme. ioe are in mul 
chestii felul său de a vedea, pe care caută să şi-l susție fa Ba 
altul. Personallsmul duce totdeauna la neta la j i G 
după temperament şi Imprejurări, pot I mai vii sau mal domoale. 
Oricum, gie au o parte destul de însemnată în formarea i oa- 
menilor reg si-mi wl despre filologi, i run 

` Aiurea, cu deosebire în Germania, patria filologiei, publicul cult 
este destul de bine inițiat în chestii de natura aceasta. Nu numal 


CRONICA PILOLOGICA 443 


CRONICA mLOLOGICA A0 


reviste şi ziare publică articole filologice de popularizare, dar există 
biblioteci răspindite, precum „Aus Natur und desse Doschege, 
f- 8., care se adresează specialiștilor, invitindu-i să scrie cht pe 
mțelesu! tuturor. Cred că un început in această direcție trebue făcut 
și la noi, cu atit mai mult cu cit alte științe, mai cu samă cele natu- 
rale, se pot lăuda cu o serie intreagă de articole, studii, broşuri, 
etc, care au in vedere in chip special pe protani. Dragostea pentru 
Hmbă, inăscută în fiecare dintre noi, ar creşte şi ar căpăta o bază 
oarecum rațională, conştientă, prin popularizarea unor chestii privi- 
toare la Homba romină, In acelaşi timp valoarea filologiei s'at arăta 
in adevărata ei lumină şi față de celălalt public: s'ar vedea că filo- 
"op se ocupă cu lucruri adesta foarte frumoase şi interesante pen- 
tru toți oamenii Cult) şi că, prin urmare, munca lor trebue nu numal 
apreciată, dar şi încurajată. Nimic nu apropie pe oameni între el ca 
studiul limbilor: cine cunoaşte şi cercetează o limbă oarecare na 
poate să n'o lubească, pe ca și pe oamenii care o vorbesc. 

Deaceia mi-am pus în gind să public în această revistă, cea mai 
răspindită din toate, o serie de articole în care să discut pentru ce- 
titorii ei obişasiți diferite chestii filologice. Imi dau samă că sarcina-l 
gtea şi că atițea alții ar fi mai chemaţi decit mine s'o ia asupra-și, 
Avem în momentul de față și mulți şi buni filologi, aşa că celace-mi 
propun eu să fac alci va fi, poate, un imbold pentru ceilalți, Aan bg 
curos să trezesc o emulaţie chiar prin cusururile pe care le-ar vedea 
unu! și altui în articolele mele. 

Kr plan hotărit, In sensul că m'ași fi gindit de mal Inainte la 
oate chestiile care mă vor preocupa, nu am Incă. In orice caz, pe 
lingă unele așa numite principii de limbă, cum ar fi etimologia popu- 
iară, analogia, Izolarea, etc., volu discuta și chestii gramaticale Er 
priu zise, de ortografie, nume de localităţi și de persoane. orei 
voju porni dela chipul cum se vorbeşte şi se scrie obişnuit princ e. 
Lucruri nouă nu volu spune, fiindcă nu acesta este scopul rasi n- 
derii de faţă. Imi volu da insă osteneala să aduc pecit se poate un 
material mai bogat, adică exemple numeroase, Deaceia previn pe spe- 
clalişti că volu renunţa ia tot ce ube gelen eg Gë vi Lee 

3 rimul rind, nu voiu ca ogra 
Geng en ră la o parte cu eg eeng se ug 
Leute, care prea adesea chiar In lucrările de € See og, 
les într'un anumit inţeles al iat. appa 
E eege Tot aşa nu mă volu folosi de pară in = 
semne sau caractere tipografice speciale, Din cauza a 


tea latimpia ca articolele mele să aibă unele lipsuri din punctul de 


vedere al ştiinţei filoiogice pure, deși mă voju sili ca in ce priveşte 


ondul să nu negiljez nimic din celaco aicătueşte caracterul ştiinţific 
ai a e. ln aceste 
` rminului filologic se impun 
BE, gei şi în articolele viitoare, genti eg 
vintul ‘fitologte’ în sensul obişnuit publicului căruia mă a dest 
dë prin tilologie înțeleg şi lingvistica. În iai. opac aan 
rimul din aceşti termini denumeşte astăzi SSC en gece fg 
sar studiilor lingvistice, adică In principal pu SÉ este îi 
e mite ediţii critice, pecind lingvistica, intemein uni ă ae 
eg ein se ocupă de problemele limbii în general, pe zeci Aero 
A Ge "Această ditereuţiere intre filolog şi logvist a nucă a 
Pcacitva de cea făcută de Odobescu Intre anticar şi ar og. 


444 VIAŢA ROMINBASCĂ 


Inainte de a stirși cu această introducere, cred necesar să arât 
poziţia limbii noastre față de surorile el, căci va veni vorba cind şi 
cind şi despre ele. Romina este o limbă neolatină sau romanică, Ia- 
tocmai ca italiana, provensala, franceza, spaniola şi portugheza. La 
acestea, cunoscuate tuturor, sint de adăugat următoarele: 1) dalmata, 
care s'a vorbit odată pe coastele răsăritene ale Adriaticei (in 1895 a 
murit cel din urmă vorbitor al acestel limbi), 2) retoromana (sau 
ladina, cum H zic Italienii), în Tirol ai Elveţia, 3) sarda, în insula 
Sardinia, şi 4) catalana, in nord-estul Spaniei, cu Barcelona ca cen- 
tru principal, limbă asămănătoare mai mult cu dialectele vorbite ls 
sudul Franţei decit cu spaniola. Limba noastră este înrudită mai de 
aproape cu dalmata şi italiana On deosebi cu dialectele sudice ale a- 
cesteja), lucru ușor de înțeles, dacă ne uităm ia po geografică a 
țărilor unde se vorbesc ori s'au vorbit aceste limbi. ele s'au 
grupat de cătră (ioiogl ia ramura romanică de est (sau, după im- 
părțirea tăcută de italianul Bartoli, în grupa apenino-balcanică), lar 
toate celelalte formează impreună ramura romanică de vest (sau, după 
Bartoli, grupa pireneo-alpinică). Limba romină are apol mai multe 
subdiviziuni, adică dialecte; 1). dacoromia (in Dacia), 2) macedo- 
romin, 3) meglenoromin (amindouă în Peninsula Baicanică, afară de 
părțile nordice ale Bulgariei și Serbiei, al căror Romini vorbesc dia- 
Jectul dacoromin, pentrucă sint emigranți de peste Dunăre) şi 4) istro- 
romin (In istria). 

i. lordan 


- 


Scrisoare din Franța 


— Pascal și filozofia contimporană — 


Franţa sirbătoreşte luna aceasta tricentenarul lul Pascal. 
centenarul lui Renan, comemorarea aceasta nu e numai o 
simplă aniversare. Unele aspecte ale personalităţii morale şi 
țilozotice a lui Pascal fac din el un gindtor modern, Născut 
într'un secol de dogmatic şi sistematic raţlonalism tilozofi:, de 
preacodificat şi pedant clasicism literar, Pascal ar fi putut ră- 
minea un mare z ilpic reprezentantal secolului al XVII, cum şi 
este, în parte, dar numai în parte. Inventivul său geniu ştiin- 
ție ar fi găsit fecundă şi răsplătitoare aplicare în domeniul 
ştiinţei vremii sale. Pasiunea care a nutrit-o, contra voin- 
țel sate, toată viaţa, pentru cultu acestei religii născinde ai mi- 
raculosul său instinct pentru forma clasică în expresie, ! des- 

tinau să fie un convins credincios al secolului în care a trăit. 
Dar soarta a lurişat în sufletul acestul mare om şi-un picur 
de otravă, sau de... balsam binefăcător; după perspectiva din 
care voim să privim lucrurile. Pascal i-a zis „grație divină”. 
Această grație divină trezind în suflet aspirații potrivnice ten- 
dinţelor pe care le aducea Pascal cu sine la naştere, opune lui 
Pascal cel natural un Pascal volunțar, care urăşte profund pe 
cel natural, combătindu-l toată viaţa. Dar acțiunea graţie! a mai 
avut ca rezultat de a întregi fizionomia mentală a clasicului cu 
unele trăsături care nu sint ale secolului al XVII. A 
in cele ce urmează vom încerca să desprindem citeva din 

este trăsături, 

zi inzestrat fiind de natură cu facultăţi tot atit de puternice pe 
cit de diverse: inteligență profundă şi largă, „esprit de géo- 
metrie“ şi „esprit de nesse“ în acelaşi dap, imaginaţie neas- 
timpărată şi extrem de fecundă, diabolică voinţă de a dominsi— 
pe alții şi pe sine însuşi — afecţiuni extraordinar de impetuoase, 
dorinţa de a excela în toate, — puțini muritori au adrs cu el pe 


446 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lume o complexitate sufletească așa de bogată ca Pascal. la 
eg si ENN mai norocoase — ne gindim la Goethe—Pascal ar 
H o fericită intrupare a tipului omenesc ideal. Ar fi putut 
să fie dacă inteligența nu i-ar fi fost chinultă de oprea inten- 
sivă conştiinţă a propriilor ei limite, dacă voinţa, în loc să se 
întoarcă ca un biciu asupra lui însuşi—şi-ar fi chat victimele 
în realitatea lumii exterioare, și dacă Imaginaţia nu i-ar fi fost 
sclava unei sensibilităţi bolnave. Adăugaţi la acestea chinuito- 
rul dor de infinit pe care Pascal La avut în măsură mai mare 
decit oricare alt spirit omenesc. Şi acesta, însoţit, ca de o 
umbră veşnic prezentă, de o tra conştiinţă a imposibilității 
de a putea îmbrăţişa vreodată infinitul. De aici un sentiment 
exagerat al mizeriei omeneşti, şi sentimentul de relativitate ai 
tuturor valorilor, sentiment pe care în zădar l-am câuta la sis- 
temalicii secolului al XVII sau la intelectualişiii sec. XVIII. lată 
o trăsătură cu totul modernă a personalităţii morale a lui Pas- 
cal, Setea aceasta de nemârginit este, credem, „la faculté mal- 
tresse" a acestui om mare. Ea explică în mare parte evolu- 
ţia religioasă, convertirea, mortificarea şi tot tragicul acestui 
geniu care s'a combătut pe sine însuşi, sălbatec, toată viaţa. 

Pascal, întocmai mă și Tolstol, a dorit să De celace nu era 
menit să fie. Intocmai a Tolstoi, Pascal a voit să file „creş- 
țin“, cînd ambii au adus cu ei In lume grele păgine pa- 
timi. Asemenea lu! Tolstoi, la sfirsitul vieţii sale Pascal nu se 
mal opune Râului, orgoliul său nu va face loc unel cucernice 
resemnări. ll. vom auzi propovăduind, caşi Dostoevski, o 
mistică evanghelie a Durerii! 

Un contimporan al său, mare caşi el, Baruch Spinoza, a 
avut şi el această neastimpărată sete de infinit. Dar Baruch 
Spinoza a fost mai norocos dech Blaise Pascal: a crezut sus şi 
tara în puterea intelectului nostra de a Imbrăţişa, nemârginirea, 
şi-a crezut naiv şi dogmatis în darul rațiuni omeneşti de a 
putea privi lumea „sub specie aeternitatis“. Sceptic din naş- 
tere şi elev asiduu al lui Montaigne, Pascal e un nihilist In a- 
semănare cu Spinoza. Atitudinea aceasta critică faţă de raţiu- 
mea omenească şi faţă de limitele puterilor el eo altă trăsătură 
modernă la Pascal. 

Conştiinţa limitelor intelelctului nostru pe deoparte, nepu- 
(inţa de a răminea la Montaigne pe de altă parte—dat fiind 
temperamentul său—!mping geniul inventiv al lui Pascal la o 
mare descoperire în teoria cunoaşterii, Descoperire pe care 
nu va şti să o aprecieze decit filozofia post kantiană. Rațiunea, 
prin propriile ei resurse, nu poate. descoperi adevărul şi nici 
nu poate pătrunde absolutul, crede Pascal, ŞI atunci se întreabă 
dacă sufletul omenesc nu dispune de alte „facultăți* care să in- 
deplinească această functiune? Intre altele, iată unul din "ie: 
punsurile pe care-l dă Pascal la această chinultoare intrebare : 
„Cunoastem adevărul nu numai cu ajutorul raţiunii d şi cu i- 
nima *; astfel cunoaştem primele principii; În zădar încearcă 


8 459 Asa Analia r elle eamghebege 


SCRISOARE DIN PRANŢA 447 
SA aa 


onamentul să le 


după cum se vede şi din cele de mai sus, nu este un proces 
weng EE izolat, independent, care S'ar aplica ap ai şi ocne 
a 


necesară. Rațiunea ar zidi pe nisip dacă gar H de această 
SCHER? bază. lată o teorie a cunoașterii rd totul mo- 

, Nu ştiu întrucit Kant sau Schelling au cunoscut această 
teorie. Bergson desigur o cunoaşte bine, lar Edouard Le Roy 
o cunoaşte, poate, şi mai bine. 

„Noul pozitivism“, cum li place şcoalei lui Ed. Le Roy, 
să se numească, se inspiră în parte din Pascal. Capul şcoalei 
însuşi ne-o mărturiseşte în Revue de Métaphysique din 1901: 
„Ca filozofie antiintelectualistă, ea Îşi are originea în Duus Scot 
şi în Pascal, se ataşează marilor doctrine mistice, şi e intrarea 
definitivă a spiritului creştin în domeniul speculaţiunii pure”. 
Ed. Le Roy e un savant de profesiune care, caşi Pascal, nu 
vrea restringerea cl lărgirea domeniului cunoaşterii. „Noul po- 
zitivism“ ma luat fiinţă în capul unor  metafiziciani—cu toate 
că poate să aibă consecinţe metafizice şi morale— ci sa pro- 
dus în interiorul ştiinţei însăşi, necesitat de imperioase nevoi 
ştiinţifice. Şcoala lui Le Roy reia teoria pascaliană a celor 
trei domenii (determinismul universal, finalitatea şi domeniul 
libertăţii sau al graţiei), dezvoltind-o şi precizind-o, dupăce a- 
ceastă teorie mai fusese expusă inainte Maine de Biran şi de 
Lachelier. La acesta din urmă, critica cea mai Îndrăsneaţă a 
intelectului sfirgeşte prin afirmarea legitimităţii actului religios 
şi moral. Vedem deci că şi prin această icorie „des trois or- 
dres“, Pascal reprezintă o stare de spirit foarte răspindită fn 
secolul nostru, 

Prin aprofundarea procedeelor folosite de raţiunea noas- 
tră în funcțiunea cunoaşterii, prin recunoaşterea rolului care-i 
revine întuiţiei în orice proces epistemologic şi prin Intrezări- 
rea posibilităţii unor atitudini diferite ale spiritului, urmărind a- 
acelaşi scop de a cunoaşte, Pascal preconizează un ideal : o 
lărgire a rațiunii şi deci a logicei clasice, Adăugarea unui 

capitolul pe care logicianii 
zilelor noastre îl vor numi : logica contingentului, logica individua- 
lului, a dinamicului. Cu un secol şi jumătate în urmă Hegel, cel 


448 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vis al lui Pascal, iar 
dintăiu, se va sirădul să realizeze acest 


“ a domn , Souday. ȘI cu noi e psiho- 
Zeep ee AC S > Această eg deli- 
mitind cu preciziune domeniul științei salas blo necesi- 
utile şi aspiraţiile conştiinţei religioase şi mo pă arsă 

Inainte de a incheia, citeva cuvinte despre forma RON 
se prezintă opera principală a lui Pascal, Fără d Kë 
Pascal şi aici e modern între moderni, prin forma rona arr 
în care ne-a lăsat „Cugetările”. Moartea l-a surprins ae 
de a le fi putut - Voten să fie o apologie a crest 
mulul Ediţia Michaut reproduce „fidel manuscrisu < 


tă, ru S 
poemă lirică. Fraza nervoasă, apăsată, heet Ais 
end ierg imaginaţiei. Leger despri GE Sé 


k jestoase 

ici Pascal şi ce departe e de decalo- 
e me i rm ir secol D Go şi de pi ae 8 be: 
cod de pretențioasă, „estetică“, „Cugetările aspocin Ween 

ntimpo Sufletul dionisiac care zvicnegte 

Sieg să că pe urmaşii straşnicului creator CS 
sg een care De-au îndemnat să credem că, tegt 
zile de misticism care renaşte, cind războiul k gon E 
o arzătoare nevoe de a crede, comemorarea lui E, Grënn 
fi numai o aniversare, Ea ar trebui să fle un pr 


$ 


CRISOARE DIN FRANȚA 449 
— L 149 


in revistă a valorilor pe care le recunoaşte ca ale sale cong- 
tiința morală şi filozofică a vremii noastre. Conştiinţă de o 
exasperantă complexitate = iată cum ne apare conştiinţa contim- 
poranilor noştri,  Lăsindu-se răpită de raționamentele cochete 
ale inteligenţei largi şi tolerante ale unui Renan, surprinzindu-şi 
EE unor ascunse aspirații ale sale In noua scară de valori 
a lui Fr. Nietzsche și ascultind, în acelaşi timp, cu înţelegătoare 
simpatie evanghelia resemnării a unui ostoievski, dorind deci 
să Impace în sine idealuri diverse și adesea contradictorii, deci 
inconciliabile,—era lucru firesc ca această conştiinţă să-şi regă- 
sească un intim şi cald colţ.din sine însuşi în strigătul de du- 
rere al unui Blaise Pascal. 


D. D. Roşca 
Paris, 286 1923. 


Recenzii 


Otilia Cazimir, Lumini şi umbre, Editura „Viaja Rominească”, 
1923, laşi, Pretul 12 Lei, 

la poezia noastră actuală în care modernismul subt formele lui 
variale (simbolism, expresionism, futurism) e nola predominantă, ver- 
surile Olilie! Cazimir, prin subsiratul lor afecilv ca si prin forma lor 
tradițională, prezintă o fizionomie dislinctă. 

Bucăille descripiire, ce evocă diversele ale peisajului 
rustic, se disiing prinir'o remarcabilă precizie pi E 


in luminos și fin painjenis 
Burallei verzi se apără de soare, ` 
Smaraide încrusiale în frunzi+. 

On cring). 


Pe-un fir subțire, auriu 
Se leugănă subt o glicină, 
Un mic painien străreziu, 
O picătură de lumină. 
(Vială). 


Senzaţiile variale sin! inlense şide o deosebilă lreschelă: 


Pe dealuri, în coaple podgorii 
SI? ere ase pe soare, 
luang uşoare 
Senai, deparia prigorii, 
(In livadă) 


e 9z- e 


EE CHE 


= 


Li oglindeşte'n apă luna plină 
Tremurălorul talger de lumină. 

O pasăre de noaple 'n sboru-i Irin! 
Trezeşte-un Dei uscat de lască. 
Deodată vintul sculură o ghindă 

Şi, speriată de pe mal, o broască 

Din înluneric sare drept în lună, 

Şi-o slarmă 'n mil de cioburi de oglindă. 


(Pirâul) 


Ca si Alice Călugăru, poela de un ialen! distins al cărul glas 
nu se mal aude, Olilia Cazimir posedă, deși nu în acelaşi măsură, un 
simi deosebil peniru vieja obscură ce lresare in erburi șiplanie și 
se agită vilonae in micele In! aquatice, în insecte, in păsările pădurii 
sau ale lanurilor. 

SC? „tie mai suggestive din versurile sale sint însă acele inchinate 
ubirii. 
SS In bucă|i scurte, în care revine ca un lell moliy imaginea fiinjel 
ubile : 


Ai ochii negri, mincinoşi și răi... 
Fintinile cu spe moariec<ascund 
Puplle negre licărind în fond, 
Ce mă atrag spre-adinc,—ca ochil tăi. 
(Ochi!) 


Mă urmăreşti ca pasărea de pradă, 
Mă iscodeșii cu ochi! reci și răi, — 


cu un accenti de o sincerilale şi de o melancolie pălrunzăloare, ea 
cintă o dragoste lără de noroc: 


Păstrează-mi mina mea Intr'ale iale, 
Să stăm aşa, alături, amindol,. 

Nu simți ce singuri am rămas pe lume 
Decind iubirea nu mai e cu noi ? 


u reinvie aminlirea lericirii pierdute ` 


it de-atunci, D mal aduci aminte ? 
Ge è sară limpede, la munte... 
Tăceam, alăluri: mine te, cuminte, 
Imi mingile şuvijele pe frunte... 


töm iar olături,— şi €, sară. 
Acum inaji uită parcă să m'alinie. 
O, nw'nireba ce ginduri mă'nfioară : 


Eu n'am uital, tu att aduci aminte: (Amialire). 


Suferinla poelei e insă resemnală, pololită și calmă : 


a | m i cumiuji ce dorm in sat 
gama melancolice! Moidore, 

Atita moştenire mi-au J 

Amaru! mut din sufletele lor- iia 


452 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cele mal bune din lrumoasele qualrene ce incheie volumul, 
aduc aminte de liedurile lul Heine, cinlărejul neialrecul al iubiri! tinere 
si nelericile, şi senlimealalismul lor e colorat uneori ca și acel al poe- 
tului german, de o ușoară nuanță de ironte: 


De azi incolo n'o să-l mal Iubesc... 
Dar cind îi văd privirile păgine 
ȘI zimbelul copilăresc, 
Mă Jur că n'o să-l mai lubesc, —de mine. 
(Recidiră), 


Ironia presupune însă totdeauna sim} auloserilic și In versurile 
sale Otilia Carimir îl are într'un grad deosebit. 

In zădar vom căula, în lirismul lor, o notă exagerată sau fală. 
Oricit de agilată l-ar Îl simiiran, ea știe să-i dieciplineze cursul și să 
obiină cu mijloace simple, într'o lormă coacenirală, un maximum de 
ciec! arlistic. 

Clasică şi prellousă însușire, căci sobrlelalea În expresie, e in 
artă o virlule feminină aşa de rarăl 

În chaosul lumuliuos al poeziei noastre în care nu lipsesc glas 
surile siridente, versurile Otiliei Cazimir aduc ceva din melodia crista- 
lină a unul limpede Izvor, 

Octav Botez 


L M. Marinescu, Pelronius, Sa!yricon (Traducere in romine- 
sie), 1925, Bucureşii. j 

Satyricon, romanul în care Peironlus, cunoscutul aròiter elegantiae 
din vremea lul Nero, povesteşie câlăloria lul Encolpiws, nu esie numal 
o Operă Illerară cl, prin zagrávirea plastică a societății acelei vremi, 
este şi un monument de islorie socială, culturală. Nu cunoaştem cir- 
culajia acestui roman în antichitate. Evul mediu, pen de pudic și așa 
de ascuns în prelerinle nebisericeșii, nu l-a releval. Şlim însă cu 
cilă lrenezie a fost admiral In secolul al XVIll-iea le curtea electoru- 
lul de Hanovra. Leibnitz, care a aslatal la serbarea aranjală după mo- 
delul ini Trimalchion, a rămas exlazial. Sibaritismul curții de Hano- 
yro de pe acea vreme nu conirasia de loc cu orgia romană Ca o- 

lindă a moravarilor din vremea lui Nero, Salyricon a folosii mult lui 
ierre Louis, cind acesta și-a scrie romanul său Aphrodi'a. 
s Merejkowski l-a avul înainlea ochilor ciad şi-a scris Amurgul 
zellor. 

Te întrebi: dorința de a cunoaşte moravurile unor vremi demult 
apuse, in aureola lor de amurg, saucalilățile literare ale operei au alras 
mal mall? Cartea lui Petronius pune alilea probleme aşa de acluale 
azi : obscenul și imoralilatea in lileralură, considerală ca o decădere 
sau o rafinare, problema căderii unei civilizaţii derirind din desa- 
gregarea morală şi socială, gie, Esile adevăral că Ferrero, disculiad 
ruina civilizației antice, concepe în mod unilateral, deducind căderea 
civilizaie! romane dela decăderea simjului de autoritate, constatată în 
prima jumătale a secolului II d. Chr, dar Spengler prevede prăbu- 
şirea clvilizajlel europene avind ochii ajinti}ji numai la desagregarea 
socială şi morală, cum o vede în zilele nonalre. ; 

Romanul lui Peironlus, considerat ca dovadă istorică, azice 


proiejiiie filosolice ale lul Spengler. Civilizalia romană imperială a. 


supravejuii mult vremii lui Nero şi factori de altă nalură o vor in- 
morminta fără prohod tocmai în secolul VI-lea. i 
Atilea considerații prin urmare impua să lelicilăm pe d. |. M. 


Marinescu că, după textul cel mai verilical ilologiceşie, ne oleră. 


Ee 453 


frumoasa irhducere a romanului lui 
nr cijiva e apărea în ieren m 
roman lolin, tivită cu părți din romanul lui 

cacaos Orgiei romane erg fäculă chlar În forma e a dl rm A 

D è E o iraducere modernă. Domnul Marinescu Iroduce din iex- 
i e n dindu-ne, el însuși fiind poet, o traducere artislică. Textul latin 

esie foarle greu de lradus şi alicineva n'ar [| biruit greutățile. Ro- 

meani are şi părļi scrise in versuri. DI. Marinescu le-a redat la fe! 
tez la intimplare urmăloarele patru versuri (pag. BI: i 


Inir'o bibliotecă mică, 
ominească numal o parie. Ko 


De zece ani Troienii cu spaimă şi nădejde 

Răbdau impresurarea şi'n ghicilorul Calchas 
Credinţă îndoionasă şi temeri aveau Grecii... 

Dar loluşi cuvinlase oracolul din Delos. 


ȘI sinl alle versuri care au necesilal poale şi mal mulið Îndemi- 
nare ; și sini fosrie mulie. Nici parice de proză a romanului nu a fost 
msi vşor da lradus, cerind mlădieri la diferitele scene care se succed 
variat. Este o fericire pentru nol că d. Marinescu s'a angajal a da 
în romineşie opera lui Pelronius care ar Íi eșii schimonosilă din alle 
mini, Se zice că o operă pierde în lraducere. În cazul de fală pu- 
tem afirma lără leama de a putea fi desmințiți că opera lui Petroniu: 
n'a plerdu! nimic din calilățile ei în traducerea d-lui! Marinescu. 


ÎI, Minea 


€. Tagliavini, Gramatica Rumana, Qiulio Groos, Heidelberg, 

1923 (Metodo Gaspey— Olto-Sauer), dë XX | 410. 

ceastă gramalică a tinărului [ilolog din Bologna apare la timp : 
in lialia fascistă se simte tot mai mult nevola cunoașterii Orientului 
european, lar la noi se face tol mai simiilă îngrijorarea fală de pro- 
paganda ostilă pe care au înireprins'o dela o vreme duşmanii noştri, 

ŞI cum această gramalică oferă o bază sigură, o lemelie cu här- 

nicle înălțată a raporiora noasire cu llalia și Invers, vom deduce cil 
etuilă va D nous lucrare. 

„7 Gen A să spunem aici lot binele pe care-l merită Tagliavini, ca 

sludios în genere şi ca rominisi în special : după moariea lul E. Q. 

Parodi dela Florenta, el rămine cel mai indica! succesor al lui la cas 

tedra de limba şi lileralura rominească în lialia. 

Cunoaşie ia perlecțle limba şi lileralura noasiră, dela Cronicari 
ănă la cel mai nol poeți; posedă vaste cunoştinţe în domeniul filo» 
ogiei romanice şi slavistice—are o înăsculă ee i de-a învăța cele 
mai dificile limbi, dela vechea bulgară pănă la vorbirea triburilor din 
Polinesia |! 

ein, este o fericire pentru Romini că un astfel de sa- 

vani Kee de problemele in legătură cu viaja noasirā cul- 

turalā : noi Rominii n'avem decil să EE de pe urma acestul desin- 
i convins entuziasm. 

trena! dez ion de Ge eşle prima gramalică a limbii romiae pentru 

uzul llallenilor |prima, deşi ca simple şi mediocre faceri, ar pan fi 

cele ale bătrinului Frollo (4869), ale lui Virgil Popescu (1995), a ; a 

lui Lovera (1918) ]. Ca orioa gramatică ses er ee pr ra ch 
jā însă cu alila abunden 

EE Stee regulelor, încil poale rivaliza cu cele mal bune 

pe care lo aven la pars, H iveşie oarecare lipsă de 

e lăcul anumiie rezerve în ce Pries A 

ER Breet? planuli şi mal ales—mai ales —enormul ma 


454 VIAȚA ROMINEASCĂ 


lerial înțesal cu deasila în cele 400 pagini, lipările prea măruni, E 
eu din cale afară de complicală aceaslă „gramatică praciică“. Mi-e 
că să nu se sperie Italieni! deschizind'o şi... să renunje la limbe 


romină | 
Atit că, Hen de Tei e făcută in special pontza Universilăji 
~ singurul se înv! (la cursul de filologie romanică) 


loc 
apona Institalele Orien p apoli, a, Genova și Torino— 
carlea urmează să uliiizată tol de specialiști. 

Ar mal li apol de relevat unele greseli de tipar şi de texi, dar 
acesiea privesc mal ales pe editor; și apoi se şile ce înseamnă a 
tipări texte romineşii, redaciate de un italian, lipărite lie chiar şi la 
Heidelberg | Ba chiar--lață de gramalica lui Lo —lucrarea pre- 
zentă e (i considerată ca cea mai rominească dinire loate gra- 


Tagliavini este abia la inceputul seit ii sale de îlloromin; 
are sub! tipar, la același edilor, o Antologie a Literaturii Romine pen- 
tru Ueleg) en o lungă introducere Isiorico-illerară. lar, în] , ne 
spune că are un compleci Dicţionar Itala-Romin și Romin-ltaliau. 

Noi trebue să-i încurajăm şi să-l ajulăm cu de toale in  acesle 
meriloaze contribuții d să-l fim recunoscători că ofer 
direcle de cunoaşi de 
Italiei. Căci de giel de oameni enlualașii dar şi pricepuli in me 
lor avem neroe În primul rind pentru legarea (i ge ari 
sililă oarecum) muli căulalelor „raporturi culturale cu Occidentul”. 


Alex. Marcu 


Revista Revistelor 


Un romancier al animalelor: 
Louis Pergaud 


Acest scriitor, care a muri! în 
războlu, în primăvara anului 1915, 
la virsta de treizeci şi trel de ani, 
s'a născut în Franche Comic. 

Fiu de Inatitulor, citiva limp a fost 
şi el înslitulor, apoi functionar la 
prefectura Seine!, în biurourile în- 
vălăminalului. 

A rămas însă loldeauna un ru- 
ral, care lrăeşie în aer liber, vl- 
nează şi preleră oricărei societăți 
acea a animalelor, chiar sălbatice, 
şi inaintea oricărei discuții, tâce- 
rea pădurii. 

Pergaud a inceput prin a publica 
versuri, în care se simlea inflaenla 
lui Baudelaire şi Rimbaud. Dar 
rimele lul erau Imperfecle şi el su- 
porta dÉ conastringerea versuri: 
lor. a prozalor însă, cu „istoriile 
lui de animale”, a evul succes. „De 
Goupil à Margoi“, publicat în 1910 
a obținul premiul Goncouri lar 
„La revanche du corbeau", „La 


e 
fäcut celebre. Ultimul lul volum 
„Les rustiques* a fost publicat 


malelor, Pergaud șicanează pe La 
Foniaine., see a ză a 
! susține el, un o 

e, și ee al animalelor 


şi nu a modilica! decit prea palin 
porirelele din fabulele lul Esop. 

După Pergaud, părerea comună 
pe care o avem despre caracterul 
celor ma! mulie animale, e conven- 
țională și Înlșă, Pisica, de exem- 
plu, trece drept Ipocrilă, dar în 
realiiale există tot felul de pisici. 
Individualilalea se inlilneșie pre- 
tulindeni în viaja animală. Sint pi- 
sici foarte inteligente, unele ng: 
bune, poale şi geniale. Diferen- 
tele dintre ele sint lot atil de in- 
semnale ca acele dinire oameni. 

Sufletul animalelor, după Per- 
gaud, are analogie cu acel omg: 
nesc, dar nu lucrează asupra a* 
celoraşi Informaţii. Pe cind la oa- 
meni, simțul preponderent e ve: 
deren, la animale e mirosul și su- 
felul lor e mai muli olfactiv. 

Ceiace alrage pe celilor, în pa- 

inele lui Pergaud, e adevărul, 

1 nu povesieșie lucrari pe care 
le-a cetit, ci pe care le-a văzul şi 
aşa cam le-a văzul Pergaud cu- 
noaşie şi lubeşie animalele, dea 
nu e un sentimental, 

Vinător, e crud ca orice vinălor 
şi ucide adesea animalele, care 
sini crude şi ele. Natura, aşa cum 
ne-o arată el, e frumoasă şi a- 


iroce. 

Animalele sin! marii amici ai lui 
Pergaud, dar el zugrăvește uneori 
şi oameni dela jară. 

In „Le guerre des boutons” poves- 


456 VIAŢA ROMINBASCĂ 


teşie cu un umor grosolan, dar 
niciodală cinic, lupta epică dintre 
ştrengarii a două sale vecine iar, 
„Le roman de Miraui* ere ce, erol 
un cine de vinăloare ṣi stăpinii lui, 
un conirabandisi și nevasla aces- 
tuia, o lemee îndrăciiă, 

Fără a il un pesimisi care pri- 
yeşile viaja numa! subi aspeciele 
ei intunecate, Pergaud nu e, fără 
îndoială, nici un Judecător indul- 
gent, El vede prelulindeni ură şi 
cartnaj, inleligeajë care nu poale 
SES prostia şi mal cu samă răz- 

CH 


N întîlnim în lume, în sal, în 
pădure, prinire animale şi prinire 
oameni. El eo lege a nalurii şi 
atacați, fără şovălre și lără vor- 
bărie, nu ne rămîne deci! să ne 


balem, 
(Andre Beaunier, Revue des Deux 
Mondes, lunile). 


Poezia lui Paul Valery 


Crealia poelică a lui Valery se 
reduce la irei volume. Primul, „Al- 
bum de vers anciens” cuprinde 
poemele lui din linerejă scrise 

la 1898, dala morții lul Mal: 
arme. De atunci, Valéry nu a 
mai scris poezii pănă în 1917, cind 
a publice! „La jeune Parque“. lar 
inire 1914 și 1922 a scris poemele 
întiiulale „Charmes". 

Primul volum eroch le fiecare 
pa ină, decorul mallarmean şi sim» 

olisi, eul pur ca obiect al poe- 
zlei pure. Dar milui lui Narcis nu 
e irolal seniimenlai, cum ar fi Fā- 
cul un elev al lul Baudelaire, un 
Samain sau Bourgel, ci metafizic, 
în felul unul Leonardo sau Goethe- 

„La jeune Parque” irece drepi 

oemul cel mai obscur al poez 

ranceze, mull mai obscur d 
„L'après midi d'un Faune" al lui 
Mallarmé. Toluşi, acesi poem 
stirneşie ironia, căci lumea s'a de- 
ins cu Mallarmé și cu misticul 
ul cult al poeziei. Apoi în , i 
Parque” e un contrast PR 
tre obscurilatea fondului şi iru- 
musela evidentă, exlraordinară e 
versurilor şi e imaginelor, consi- 
Prin lac piere Para arina dos 
exterioară, viz peniru 
vedeşle exislenja unei inleligibili. 
Lăți interioare, a cărei chee oare 


poetul „La jeune Parque” e un 
m în acelaşi limp fizic, psiho- 
ogic şi cosmologic. E fizic, fiind- 
că are ca subleci misierul corpu- 
lui, mai mul! decil al sulielului. E 
ege flindcă e o sinleză, o 
luiție a vieţii interioare și e cos- 
mologic fiindcă acest fizic şi psi- 
hic nu există, decit în functie, de 
acel mare tot, care e universul. 
impreună cu „Le Seier al lui 
Vicior Hugo, „La jeune Parque” 
e sing poem metalizic al tim- 
bili franceze, poem în care ideio, 
mişcarea, figurile coincid cu ge: 
neza lumii, nu didaciic ca la Lu- 
creliu sau Parmenide, dar din punct 
de vedere interior, reproducind 
BR imagini elanul și ritmul cre- 
Pe cind acceniul poetic se În- 
țilneşte in Parmenide sl Lucrellu 
in emolia omului ce descopere a- 
devărul, în „Le Saiyre* și „La 
jeune Parque” aceste clemenle 
figurează, numai accesoriu, 
elanul poemului traversind mediul 
fizic, psihologic şi meializic e in 
realliale un elan cosmic. Creajia 
poetică se storlează să colncidă 
cu creajia lumii. In „Le Salyre” 
acesl-elan se serveşie de simbo» 
luri datoriile metalizicei roman- 
tismului german, în „La jeune Par- 
que“ se simle inrlurirea melalizi- 
cei bergsoniene, 
Aceasta na implică lără îndoială 
o influență directă. Hugo nu a ci- 
tit multe pagini de îilozolie pro- 
priu zisă, iar Valery deşi pălruns 
de spirit filozofic nu a deschis 
„L" Evoiniion crtalrice”. Acordul 
curios ce exisiă, incepind cu car- 
tesianismul, între filozofii de pro- 
iesiune și scrillori, ce nu i-au ce- 
iii, pune o problemă delicală. Tre 
bue să căulăm probabil în unele 
rofunalmi originale, comune fi- 
ozofiei şi poeziei, o idenlilale de 
impulslune care se iraduce prin- 
tr'o intre. ideile uneia şi 
Imaginile ceiellalte. 
Deasemeni, deşi muzica lăsa la: 
diferent pe Hugo ai ea 


pe Valery, cele donă ale 
lor, pot Îi tot atit de one: 
xale muzicei ca și 

Motivele din „La jeune $ 
reaper În ce alcãiuesc 


poemele 
„Charmes“, dar într'o lumină mai 


- Le mr 


REVISTA REVISTELOR 457 


clară şi sub! un aspect mai obiș- 
muil. Fiecare din ele, poole fi a: 
sămănală cu un hieroglif, ce con- 
densează o privire întrebăloare a- 
supra unul mister melefizic. 

osebirea profundă dinire Va- 
lâry şi poeții romantici se poale 

a, mal cu samă, în poemul 
„Cimeilire marin", una din cele 
mai celebre bucăţi ele sale, 

În poemele lor asupra cimilire= 
lor, un Hugo, Gaulier sou Bau- 
delaire exprimă seniimente de 
groază sau de ironle macabră și 
el au halucinalia cadavrului sau a 
schelelului. Meditatia lui Valéry 
are dimpolrivă un caracter Imper- 
sonal, metafizic şi prin stanțele în 
care combule filozolia imobiliiăţii 
a unui Zenon, bergsonian. 


Non! non!... Deboul! Dans l'ère 


|successlre! 

Brisez, mon Corps, celle forme 
[pensive ! 

Buvez, mon sein, la naissance du 
veni! 


Une fraîcheur, de ln mer ezhalée, 
Me rend mon ôme.. O pulssance 


salée, 
Courons A l'onde en rejoillir vi- 
{vani 1 


Valèry e poetul schimbării şi al 
mobilității veşnice, al sulletului 
care-şi cîntă victoria, împolriva 
materiei. : 

(Alberi Thibamdel. Jepug de 
Paris, lunie). 


Situația actuală a Franţei 


Coniliclul franco-german, des- 
re care s'a spus, cu drept cuvint, 
nainte de războlu că e o bapt 
imternallonală pentru equilibrui 
mondial, nu a fost rezolvi! pr 
ocea dela Versailles. Germania 
învinsă e plină de ură, Franjo v c 
iorioasă de frică, și ura şi frica 
cresc Împreună al se excilă une 
pe alla. Germania e dezarmal : 
dar Franje are depariamenlele et 
devestale, in aşa chip, incit a 
thenau înauşi a recunoscul că € 
xistenja unul astfel de deşert =: 
samnă persisienja simbolului urel, 
ce separă două popoare. Ger- 
mania sucombä subt greutalea re 
parajiilor, pe care nu le poale a 


chita, dar şi Franja geme la rindu! 
său apăsală de o datorie lormida. 
bilă şi pe cind rasa germanică e 
într'o perpeluă creştere, rasa Iran- 
ceză continuă să diminueze și să 
facă apel ia trupele negre din 
colonii... 

Mecanismul reparaliilor a apă- 
rul din ce în ce mai neproductiv. 
Nelunejlonarea lui aducea un pre- 
judiclu Franţei, funcţionarea lui 
produce acelaşi efec!,punind Ger- 
mania în imposibilitate, primul ter- 
men fiind pilih, să achite pe 
cel urmâălor, celace Insă necesi- 
tățile Franţei nesalistăculr. ŞI a- 
tunel partidul politic la putere în 
Franja a profitat de aceasta, Den: 
iru a împinge cu violență, la "e: 
chele prolecie de desmembrare. 

Cind Poincaré, impreună cu co- 
legii säl, majorilalea presei şi 
clerul francez declară În foja lumii 
că ocupind Ruhrul nu urmăresc 
deci! reparaliile, el uită că o bună 
parte din opinia publică europea- 
nä blamează Intenliile franceze și 
Ze dă prea bine samă de ele. 

Franța e probabil satisfăcută că 
Germania au plăleşie şi nu poale 
plăti suma la care a convenli, ca 
mu moi caută să rezolve acum o 
problemă juridică și economică cl 
una istorică: Germania lrebue 
distrusă. ŞI mceasla, Franja caulă 
să o demonstreze, prin 2 rapoarte, 
redactate după ordinul guvernului 
de d. Dariac, în scopul dea crea 
o Rhenanle aulonomă, subi intela 
militară franco-belgiană, absor- 
bind în acelaşi limp ierilorul Sarrei. 
Ea se leme să nu fje în viilor, a 
runcală în Allaniic de un popor 
care se înmuljeşie cu o impre- 
sionaniā regularilele, educind gë- 
neraţiile linere in senlimenlul 
vendellei. 

Najlonalismul francez esie dar 
o armă de apărare: a ucide pen: 
iru a nu fiucia, Jacques Bainville 
in „Action Française” o spune 
cu o odmirabilā clarilate. Dar po- 
lilica franceză e inir'un contres! 
violenti cu interesele Europei si 
ale lialiel. Victor Cambon în „La 
democratie nouvelle” nu a ezitat 
să arăle, ceiace însamnă posë- 
siunea Ruhrului de călre Franja. 
Acest lap! nu e numal o lovitură 
mortală adusă unității şi econo- 


458 VIAŢA ROMINEASCĂ 


miei germane, dar el dă Franței 
monopolul conlinenial al cărbune- 
Iul şi ferului şial produselor dert, 
vale, necesare side Pria 
acest mijloc, Franja poale area 
monopolul armamenteior și poale 
fi, cind va vol, singura pulere 
insrmată in faja ceiorlalle dezar- 
maie. Un asemenea rezultal ar 
da Franței o heghemonie conli- 
nentală efeclivă... 

Dor dacă Franja e necesară si 
utilă existenjii lumii civilizate, cine 
S ge să nege son norn 

espre națiunea german apoi, 
chiar din punct de vedere senti- 
mental, se poate admite că Dep: 
iru a salva viaja şi averen a palru- 
eee poa cae mpa: An 
eze e milioane 
Germani ? Wëeria? sin! un po- 
por inferior Germanilor din punci 
de vedere SS in plină criză 
de despopulare eci, orice s'ar 
spune, de decaèdenjă. 

Desigur conduita aciuală a Fran- 
EE 

nu poale num 
guvernelor sale. mg Zen 
lor imparțial trebue să recunoss» 
că că aliaţii de războlu ai Franței, 
după ce au profitat de menieliia- 


lea ei, au căulal atanlaje par 
ticulare şi au redus-o la o | 
izolare. Reluarea liberiăjii de a 
cțlune, praciicală de America şi 
de Anglia a siili pe aliala lor 
de eri să la deciziuni exirem de 
periculoase, America şi ila 
au  şliui să exploaleze in senzul 
unor interese egoisie aceaslă all: 
tudine, 

Toate popoarele europene au 
rămas sifel expuse consecinle» 
lor pollilicei afenturoase şi bru- 
tale a Franjei. Interesul Socielă- 
ut Naţiunelor şi mal malt încă al 
Aniantei, ar lrebul să lie garan- 
terea Franţei de orice nou pe- 
ricol. În acelaşi timp, se impune, 
ca ea să fie convinsă a renunțe, 
petre Lp Ni i 

zolarea Franţe abjineree 
Angliei şi Ameri nu pol avea 
ca rezuliat peniru pe, decil 
disirugerea şi dezagregarea. 

Inițiativa salvării nu poale veni, 
decil dela o acțiune simultană a 
marilor puleri, care lrebue să se 

A inire ele, ca in drama 


a corul Rou 
pi Lee ES Peraiaini. Rassegna 


sapa în 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


„Oscar Wilde, For love of the 
Ag + Melhuen, Londra. 

„Pentru iubirea Regelui”, esie o 
a reia inedilă a marelui poel en- 
giez, un fel de scenario în trei 
acte. Acțiunea se pelrece în Bir- 
mania, la palalul regelui Ming- 
Beng- Regele îmbrăca! în mătă- 
suri, impodobit cu rubine şi sma- 
ragde, primeşte într'una din zile 
la palalul său pe cel doi ambasa- 
dori ai regelui din Ceylan. 

Aceştia vin să-i aducă veslea că 
suveranul lor consimle să-i den 
mina PDieei lui. După receplia 
oficială, pe la miezul pop), Ming- 
Beng ese Incognilo prin mullimea 
adunată împrejurul pagodelor cu 
flori de aur. In preajma lor erau 
fete fermecătoare și elebi cu flori la 
ureche. O lromoasă fecloară, 
Phru se aruncă la picioarele su- 
veranului şi-l imploră eo iubească. 
Ming-Beng se supune țără şovăire 

se retrag amindoi în co iba fe- 
tei din junglă. În timpul celor doi ani 
cit a dura! iubirea lor, s'au näs- 
cut în colibă do! copil. 

Intr'una din zile, se anunță va- 
sal pe care venea viitoarea re 
gină. Ming-Beng e iosrie depri- 
mal, dar mare ce face şi se H 
=ălorește cu princesa. ah Phru 
aşleaplă mereu pe Ming-Beng și 
nu-şi poate explica de ce înlirzie 
atita. L-a eşteptat şaple ani. In- 
o zi aude de moartea regine! și 
abia atunci! înjelege lotul. Dar rè- 


gele care n'avea niciun moşieni- 
lor vine şi cere pe cei dol Di 
născuli în colibă. 

Mah Phru se revoltë și dapă ce 
D să! pleacă la împărălie, „ga se 
duce să caule un vrăjilor. Acesla 
o lransformă înlr'un păua alb 
foarte grațios pe care- duce În 
grădinile regelu „Asilelen:şi poale 
vedea copiii şi e fericilă cin el o 
desmiardă. Dar regele e olins de 
o boală mortală. Ea nude doctorii 
că nu va mai lrăl nici o noopte. 
Atunel scoale un |lipăldeanădăjdui!, 
Apare vrăjitorul pe care-l roagă să 
redea viața regelui; dar aceasia 
nu se poale dech cu prețul vieții 
ei. Mah Phru consimie, căci 
iubeşte pe rege și vieja ei e fără 
rost. Vrăjitorul îl dă iar chip de 
femee. Ea intră in odala regelui 
şi-l vestește că ra trăi. Odată cu 
redeşieplarena muribundulu! la vi» 
aţă, Mah Phra moare şi corlina 
cade. 

Knut Hamsun, Au pays des 
contes ed. Rieder, Parts. 

Marele scriitor norvegian iși po» 
vestește impresiile din călătoria 
în Rusia şi în Caucazia, lâculă 
inaintea războiului, Hamsun nu di- 
formează realilalea. Cum spune 
şi el, slat lucruri trăite, pe care 
le povesteşte simplu, că inir'o con" 

e. Se giceşie o fire sen- 


frumos să le duci, fără a gii ru 


460 VIAŢA ROMINEASCĂ 


le laşi în voia norocului şi a ne» 
prevăzulului, să priveşii oamenii și 
să incerci să-l înţelegi, 

Jean Gaument et Camiiie 
Cê, La grand'route des hommes, 
ed. Bernard Grassel, Poris. 

Poveslena luptei peniru viajă, as- 
pră şi obscură, a doi ner! ambl: 
ilosi, dar incurcaj! de contingențe 
şi de legăluri familiare și nevoiți 
să-şi cistige mal înlălu pinea zii- 
nică şi apol să și imbrace visurile 
In Iraze armonioase, Eroll sint in» 
lelectuali lirici, reformatori ai nea- 
mului omenesc care la urmă tri- 

at nul are muite părți 
de auiobiogralie. 

Marc Lafargue, ia velle jour- 
née, Librairie de France, Paris. 

ul esie alcăãiuit din poezii 

scurie care cișiigă sufletul ceiilo» 

rului printr'un fel de voloasă prie- 
Unie ce se desprinde din ele. 

Dai versurilor e simplu și lranc, 


La riviċre esi loule proche. 
Nous mellons le vin au frats 
Dans un bassin oi la roche 
Soulien! quelques grands cyprès 
Ei ces vers je veux les dire 
Op, grèce å Lon nom, ma lyre 
Ne mourra pas toul & fall. 


Giovani Papini et Dome- 
aico Giuliotti, Dizionario dei" 
l'Omo Saluatico, ed. Voliecehi, 
Florenja 

„Dicţionarul omului sălbalec“, 
din care primul volum cuprinde 
lilerele A şi B, esie concepul 
feluli „Dicţionarului filozofic" al 
iul Vollaire, dar înis'un spirit fun- 
damental opus: tonul şi siilul a- 
minlesc pe Venillol, Barbey d'Au- 
reviliy şi Leon Bloy. 

Conținulul dicjionarului, alară 
de cileva puncie de docirină, esie 
sirici lialian şi vrea să île o sat 
tiză a societății ilnllene alee şi 
laice, a Ieiiet lul Gioliiii, Sint to- 
tuși unele lucruri În această carie, 
care er plăcea şi ar inieresa pe 
orice- Tei de celilor. lată de pildă 
srlicolul despre Barrta: Barrès 
Maurice (1862).— Scriitor frances 
Uzibil, mal mult enervai decit ner- 

vos, mal mul! pozeur deci! gindilor: 
al a ioven prețiozilaiea ener- 
giei. A descoperi! maslurbajia In- 


lelectuală numită cultul eului, dar 
s'a converiii în urmă peniru cultul 


“morților : fle că a descoperii, tol 


scormonind în cu! său, umbra stră- 
moşilor, fle că a recunoscul în 
propia sa persoană un delunci 
precoce, Apără bisericile fără a 
fi catolice și invoacă tradiția rāmī- 
nind republicana. 

Acum în urmă, ne mai ştiind că- 
rul sfinti să se închine, a scris un 
roman aproape orlenial d a des- 
coperil religiozilalea lui Renan. 


TEATRU 


Luigi Pirandello, Vestire gi? 
ignudi, (comedie în irel acte) ed. 
Bemporad, Florenja. 

„A îmbrăca pe cei goi", una din 
cele din urmă lucrări de teatru a 
lui Pirandello, a los! Jucală cu 
succes anul lrecul în Italia. 

Marele scriitor sicilian arată în 


proprie lui vială, 

O lată, oile Doak a lost SÉ 
aproape moartă pe o bancă o 
grădină din Roma. Dusă la spital, 
ep măriuriseșie că s'a sinucis din 
desnădejde. E vară, ziarele n'au 
malerial, reporterii aleargă la pa- 
tul bolnarei care le spune ES 
lea ei: a fost părăallă de logod» 
nie, locotenentul de marină Las- 
piga; a pleca! alunci la Smirna 
ca guvernaulă a fellje! consulului 
Iniiel : lelija a căzul prinir'un ac 
ciden! de pe o terasă şi a marii; 
Ersilia a fos! concedială şi intor- 
cindu-se la Roma, peniru a scăpa 
de mizerie, s'a otrăril, 

Inlregul oraş esle mişcal de a- 
ceastă povesie, Ersilia, i 
aşteptărilor, se vindecă și SES 
romancier Ludovic Mola o pri- 
meşie la el ca pe lui, 

Dar pujia cite pufin, personali- 
lalea simpalică pe care şi-a alri- 
buil-o Ersilia alunci cind se cre- 
dea în SS morții, va fi dis- 
trusă, a minții, peniru a lăsa 
celor care o Îngrijeau o amialire 
frumoasă.  Locolenenlul s 
nu era logodnalcul ci pial ei 
el o părăsise locmal ca să se că- 
sălorească. ke a ade- 
vărală, alind din Jurnale purtarea 
viitorului ei sol, rupe cu el și ii 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 461 


cere să ia pe Ersilia. Ersilia a fost 
amânta consulului din Smirna ai 
felila a căzut fiind părăsită In 
timpul unel îniilniri cu el. Femeia 
consulului, care şi-a surprins bâr- 
batul cu Ersilia, a alungat:o din 
casă. Rind pe rind, locotenentul 
de marină, consulul vin să-i ceară 
Ersiliel să „reintre în vioja ei", să 
fie din nou a lor. Pentru a scăpa 
desminjirii pe care viaja o dă po» 
vesiiril el, Ersilia se sinucide din 
nou şi moare după ce apr gie 
tru cea minļiti :... „Am vrul să am 
un vesimini frumos la moarte, cel 
mai frumos, acela care a fost vi- 
sul meu, şi care, și el mi-a fost 
smuls numaldecii. Am vrut să mă 
imbrac in logodnică, dar numai ca 
să mor, ca să mor, aşa, ca să mă 
plingă şi pe mine pulin—numai atit. 
Ei bine, nu, nu. N'sin putul să im- 
brac vesminlul acesta ! Mi-a fost 
siişial, smuls de pe mine | Nu! Să 
mor goală | descoperită, umilită, 
disprețuilă |! S'a *mplinit : sintefi 
mulțumiji 7 Plecaţi, acum, plecaţi. 
Lăsaţi-mă să mor în lăcere: goală 
Gustave Fréjaville, Au Music 
Hall, ed. du „Monde Nouveau“, 
Paris. 

Maelc-hall-ul este urmas al ca- 
feurilor „chantanie* dela mijlocul 
veacului lrecul $ caleul, chantant 
a devenii „Calé conceri”, apol si-a 
adăogat elemenie de spectacol 
imprumutate dela circ, din bileiu 
şi dela baleiul de operă. Acum, 
el are estelica lut particulară, 
care nu cere aproape nimic dela 
nalură, ci îşi găseste cele mai 
bune resurse în imaginație, fan- 
lasmagorle și excentricitale. 

Autorul ne inițiază în viața de 
muncă regulată și melodică a jon- 
gleurilor, gimnaslicilor, acrobajl- 
lor, obişnuiţi încă din copilărie să 
se joace cu legile nalurale. Ne 
povesteşte, cu simpatie, vieja lor 
obositoare, rălăciloare, respeclul 
lor pentru tradiţiile fomiliale ; căci 
te naşii artist de circ sau de 
music-holl, - dacă nu, n'al ce căula 
in această meserie. 


FILOZOFIE 
ei 


manuel Bari, Rechare he 
Rieng mature de Î' Amour, ed. 


, Paris. 
web trebue să părăsească 


repede iluziile cauralilății şi să 
intre cu-holărire în labiriniul a- 
morului viu, exprimat prin enu- 
mile slări. concrele raporiale la 
anumite persoane, labirint în care 
viaja însăşi a senlimentului îi va 
sluji de Ur conducător. 

Amorul are irei forme sau as- 
pecle esențiale. Mal înlăiu este 
amorul dinamic, „la force qui va”, 
principiu de mobililate, de fapie 
şi de nesat al slărilor senlimen- 
tale. 

Apoi esie amorul înluitiv, prin» 
cipiu de imobililale și renuntare- 
experiența Imedială a unel reali- 
(Gu transcendente. Înluljia iubirii 
se aseamănă co intuilia mistică. 
Sentimentul misile este forma pură 
o oricărei iubiri, De aceia al 
treilea aspect al amorului, starea 
de luziune sentimenlală, momen: 
tul divin în care se confundă eul 
şi non-eul, apare ca un extaz 
mistic. 

Autorul măsoară, în pagini deo- 
sebit de interesante, ailetismul 
spiritual pe care îi presupune, la 
mistici, menjinerea echilibrului re- 
ligios inire curentele divergente 
ale iubirii, 


ISTORIE 


Frederic C. Conybeare, 
Russlan Dissentors, Harvurd Uni» 
versity Press, Cambridge, Massa- 
chuseiis, 

Aulorul expune istoria eralicilor 
din Rusia. In capitolul întălu E: 
numără evenimentele istorice care 
irebulau să den naştere faial u- 
nor achleme, In capliolul al doilea 
este descrisă ruptura raskolnici- 
lor de Biserica ortodoxă, după gr" 
comunicarea lor din 1667. Caplio: 
lul al treilea arată pe rascolnic 
în lupia cu diferite persecuții ` u- 
nii dintre ei pleacă și se sladi: 
lesc în alte țări. În capllolul IV $ 
V găsim intormațiuni despre „bezt 
popootsy”, seclă care nu roue: 
noaşte pe preoll, Ultimul capilo 
se ocupă cu organizarea „tasko. 
iului“, cu situăjia lui legală și in- 
cearcă să slabilească numărul g 


ajilor, E 
When a doua a lucrării e rr 
sacrală sectelor rajionaliste, H 
sudul Rusie!, dukhobortsy. eng 
konl, comunişti, stundistes ? 


lor secte mai pujin imporianle. 
Pariea a lreia vorbeşte despre 


klisty ai skopisy. 

Marc Pi ie, Las piolo- 
niştes, composileurs e! vlrluoses, 
ed. Laurens, Parle. 

Istoria execuianjilor şi a muzi- 
cil lor. Aulorul arată apoi origi- 
mile și iransformările succesive 
ale insirumentului cu coarde care 
a devenii, in cursul vremii, vioara 
modernă. 


POLITICĂ 


B. W. von Bülow, Die Krisis, 
Deutsche Verlagsasocisckan fùr 
Politik und Geschichle, Berlin. 

Lucrarea fostului cancelar ger- 
man asupra originelor războiului 
a apărul în a treia edijie, revă- 
zulă şi mărită. Von w vrea 
să ajule pe profani, orientindu-l 
prinire muljimea documenielor a 
părule, Nu vrea, spune el, să a- 
Les pi o nouă inlerprelare pe 
lingă cele cinci-şase de pănă acum. 
Arată că responsabililatea polilică 
mu eale absoluiă ci relativă. Este 
cartea unul diplomal abil. 

R. Hofmann, /nferdâpendunee, 
Contribution d'un neuire è la re- 
consiruciion en Europe, „Spes“, 
Lausanne. 

Ideia ceniralä a lucrării cuprinde 
alirmalia că reconstruciia nu poale 
fi făcală numai de țările inleresale 
direct, cl in viriulea inlerdepen- 
denjei care ne leagă pe lol, tostie 
țările irebue să colaboreze la a- 
ceaslă grea sarcină. 

Aulorul arată cu dale slalislice 
că e cele mal pacilisie de- 
pi în privinja subzislențelor, de 
alie jēri şi că |ările care pol linde 
către independeja economică, ca 
Oermania dinainte de războiu, au 


nală compleclă şi aulonomă, 
leşte o eră nesfirzilă de Late 


e. 
Ro H. Soltan, The World 
VA to day. French pariles and po- 
ties, Humphrey Milford, Oxford 
Universliy Press, London. 
Carlea cuprinde: o enaliză a 
coastiluiiei franceze dela 1875 asa 
„cum s'a deformal Intro jumătate 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


de secol. 2. Problemele adminisira+ 
Hei publice, a cărei istorie esie 
simplilicală şi redusă la două e 
lepe esențiale ` ceniralizarea na- 
poleoniană şi încercările acluale 
de descentralizare şi regionalism, 
5. Erolujia parlidelor lice sub! 
a irela Republică. Autorul dis- 
linge irei perioade: una de for- 
melie Intre 1877 și 1899, alla de 
guverne radicale dela 1599 la 1914 
şi a irela dela 1914 pănă azi. 4 
Valoarea comparativă a diferite- 
lor partide politice aciuale. 


ECONOMIE 


F. Eulenburg, Walhuir!scha- 
ftliehe Solidarität der Vălker, L. 
Simion Nachi, Berlin. 

Problema relațiunilor ialernajio- 
nale oscilează inire doi poll: 


mie de 1914 tere se 
slabilea pe cale pasni Astăzi 
esile o gre- 


de ură. 


FOLKLOR 


Mrs Folk-Talos of the 
Khasts, ed. Macmilan, Londra. 

„Poveşiile populare ale Khasi- 
ilor“ muntenii din Assam, sint te- 
gende ellologice, explicative ale 
unui fenomen nalural cum ar Îl de 
pildă petele din lună, obicelurile 


Sirăin, al căror nume nu-l cunos" 
cul, s'au dus 
unde ezeul 


trăia atunci | 
suprem. Timp de irei zile și irel 


e 


nopți el le arătă bunele învălă- 
tari, pe urmă le dădu la fiecare 
cile o Corle unde zip scrisă Le- 
gea slini. Pe cind se întorceau, 
aleşii întiimiră un fluviu mare, a- 
proape uscal cind ajunseseră el, 
devenise deodală umila! și lurlos, 
Nerolļi să lreacă innol, Khasi-ul 
puse Caries între dinji, iar sirăi- 
nul, care avea un păr lung, o legă 
în elleva suvije şi o puse pe creş- 
tetul capului, El ajunse pe celalt 
ma! fără sů D uda! Caries şi se 
duse la ai lui, nu se aile unde. 
Dar Khasi-ul, nepulind să răsulle, 
se lăsase de maf mulie ori la fund, 
si carlea se siărimijase. Atunci 
Khasi-ul se înloarse inapoi pe 
munte. Dar dumnezeu! suprem së 
ridicas la cer. Khasi-ul se in- 
toarse deci în salul său cu minile 
goale. ŞI avind o bună |inere de 
minte, el recită adunării poporului 
imvățăturile lui Dumnezeu. De-a: 
unci, neamul Khasi iși execulă 
riturile după lradilia orală pe care 
o au dela sirămoşi, pe cind sirălnii 
se conduc după Carte. 

Legenda aceasta, fără a îi nu- 
maidecit o adaplare după povestea 
biblică relalivăla tablele lui Moise, 
prezintă un deosebi! interes pen- 
tru specialişti. 

Tosie povestirile publicate de 
d-na Rafy sini precedate de o ìn- 
iroducere care le așează in me- 
diul mental şi social al poporului 
dela care sin! culese. 


MEDICINĂ 


Dr. Paul Hartenberg, Les 
psychonduroses anxieuses ei leur 
traltement, ed. Félix Alcan, Paris. 

Nevropalul „nelinişiii* se deose- 
beşte de aslenici, hiperstenlei și 
hislerici. 

„Nelinişiiţii” sint caractlerizali 
prin existența unei emolivilăți e- 
xagerale, lie survenind în mod e: 
plisodic prin accese Inlermileale, 
(le persziatind ca o siare durabilă 
şi care dă bolnavilor care Sint a- 
tinsi de ea o fizionomie particu- 
lară şi moduri speciale de reac- 
june”, 

Autorul, după ce analizează me- 
canismul fiziologic al nelinişiei 
normale şi morbide, descrie, spri- 
jinindu-se pe numeroase obser- 
vajii clinice, deosebiiele tipuri de 
psihonevroze „anxioase“. Insist 
în special asupra studiului obse» 
siei, cercetindu-i pe rind cauzele, 
caraclerele, urmările, complica- 
(iile. La capitolul observațiilor 
clinice găsim o interesantă colec- 
lie de cazuri suprinzăloare prin 
exagerările cindale ln care ajung 
bolnavii liranizaji de o obsesie. 

Cea din urmă parte a volumului 
e consacrală tratamentului. Aulo- 
ral expune regulele de terapeulică 

şi procedeele cele mai elicace 
pentru slăpinirea acestor acciden- 
te nervoase. 


BIBLIOGRAFIE 


M. Sadoveanu, Povesiiri, Edil, „Carlea Rominească“, 1925, Bu- 
cureşii, Prajul 25 let. 

E er opge şi M. Sturdza, Poeme, Tip. „Viala Rominească”, 
, laşi, 

Mihail Manoilescu, Neoliberalismul, Edil. „Cultura Najlonală“, 
1923, Bucureşii, Prejul 6 lel. 

Vasile Pârvan, Considerajiuni asupra unor nume de rluri daco- 
scitice, Edil. „Cultura Najonală”, 1925, bucureşii. 

Dr. Zenovia Pliclişânu, Lupiele politice ele Rominilor ardeleni 
din anti 1790 — 1792, Edil. „Cultura Najională“, 1925, Bucureşti. 

V. Alecsandri, Sinziana şi Pepelea, Edil. „Cullura Najională“, 
192), Bucureşii, Prejul 10 lel 

|. Siavi Cel! din urmă armaş (Roman). Edil, „Callura Nas 
țională“, 1925, Bacureşii, Pretul 70 lei, 

G. Banea, Dicționar llallan-romin, Edit. „Cultura Naţională“, 
1923, Bucureşti, Preţul 40 lei. 

Luigi Chiarelli, Masca și obrazul (Orolescă în trel acie), 
Edit, ;Culiura Naţională“, 1925, Bucureşii, Prețul 50 let. 

Ştefan i. Nenitescu, Tre! Mistere, Edil. „Cullura Najlonală”, 
1925, Bucurestii, Pretul 25 lei. 

Dr. Gr. Antipa, Paralizia generală progresivă a economiei 
naţionale şi remediarea ei, Edit. „Cullura Najională”, 1925, București, 
Pra 12 lei. 

Dimitrie Gusti, Partidul politic, Edit. „Cullura Naţională“, 1925, 
București, Prejul 6 lel. 

G. "Tasch, Liberalismul economie, Edit. „Cultura Naţională”, 1925, 
Bucureşii, Prejul 5 lel. 

€ Rădulescu-Motru, Coneepjia consernaloare şi progresul, 
Edit. „Cullura Najională”, 1925, Bucureşti, Preţul 5 lei. 

rof, Leon, Fauna cadavrelor din Romtnia, Edit. „Cultura 
Najlonală”, 1925, Bucureșii. 

loan Bianu, Pomenirea Donatorilor Academiei Române, Edit. 
„Culiura Nallonală”, 1925, Bucureşii, Preţul 15 lel. 

V. Madgearu, Doctrina fărănistă, Edil. „Culture Najtonală“, 
1923, Bucuresti, Prețul 6 lei. 

Gustave Flaubert, Doamna Booary, Trad: de Ludovic Daus, Edit. 
„Cartea Rominească”, 1925, Bucureşii, Pretul 50 let. ` 

La Fontaine, Fabule, Trad. de D Anghel și SI. O. losit, Edit. 
„Cartea Rominească”, 1925, Bucureşti, Prețul 20 lel. a 

Maria Montissori, Auloeducajiunea în şcoalele elementare, Edil. 
„Cartea Rominească“, 1923, Bucureşti, Prețul 30 lel. x 

1. L. Caragiale, Novele, Povestiri, Edil. „Cartea Rominească”, 
1923, Bucureşti, Prețul 20 lel, 


BIBLIOORAPIE 465 
N E, — 


Marin N. Biciulescu, Desenul! 
te Rominescă. 1925 Bicureşii Pre ugi la copii, Edil. Car, 

e e escu HE d 
mincăscă, 192", Bizare D gi ët e iaëteee- Edit. Edil. „Carien Ro: 
e. /n femnifele ruseşti, Bibl. „Pagini al i . 
toril Romini”, Edit. „Carica Rominească", 1925, erred ese dn ră 
Anton Pann, Nustratin Hogea, Bibl. „Pagini alese din Serii. 
torii Romini”, Edit. „Cartea Romineescă”, 1925, București, Preţul 2 lel, 
wë Adam, Glume și taclale țărâneşti, Bibl. „Pagini alese din 
eriltorii Romina", Edil. „Carlea Rominească, 1925, Bucuresti, Preţul 


2 lel. 
Vasile Sadoveanu, fRăsadnija și plantele din râsad, Bibl. „Cu. 


gel Iolosiloare“, Edil. „Cartea Rominească”, 1923, Bucuresili, Prè- 

C. Motag, Viaja în gdineuf mărilor, Bibl. „Cunoştinţe folositoare’ 
Edil. „Cartea Rominească”, 1925, Bucureşii, Preţul D d lit 

LE Simionescu, Soarele şi luna, Bibi. „Cunoştinţe foloslloare“, 
Edit. „Cartea Rominească“, 1925, Bucuresti, Prețul 3 lei. 

loan Stroe, Două pleji, Bibl. „Minerva”, Edit. „Cartea Rominear- 
că“, 1923, Bucureşti, Prețul 5 lel. 

E. de Amicis, Constantinopolul, (Trad. de N. Pandelea), Bibi. 
„Minerva“, Edit. „Carlena Rominească”, 1925, Bucureşii, Preţul 5 del 

C. Flammarion, (atoclismul în Martinieo, (Trad. de Victor Anes- 
D reem „Minerva“, Edit, „Corien Rominearcă”, 1923, București, Pre- 
D et. 

Guy de Maupasant, Cej dintăi fulgi. Trad. de N. N. Beldi- 
tie) „Minerva”, Edit. „Carica Rominească”, 1925, București, 

eju el. 

loan Siavici, Spiru Călin, Bibl. „Minerva“, Edil, „Carlea Ro- 
minească”, 14925, Bucuresti, Preţul 5 lei.j 

lon Simionescu, Din tainele florilor, „Bibl. de popularizare a sii: 
injis, Edit. „Cartea Rominească”, 1925, Bucuresti, Preţul 8.50 lel. 

lon Simionescu, Petrolul, „Bibl. de popularizare a științei”, Edu. 
„Cartea Rominească”, 1925, Bucureşii, Preţul 5 lei. 

lon Simionescu, Lacuri geologice, „Bibl. de EE a şil- 
injili", Edit. „Cartea Rominească“, 1925, București, Preţul 6.50 lel. 

on Simionescu, [Lecturi zoologice, „Bibl. de popularizare a şil- 
injei”, Edil. „Cartea Rominenască“, 1925, Bucureşii, Prețul & lei. 

lon Simionescu, Lu e şi batraclenele din Rominia, „Bibl. de 
eege a științei“, Edit. „Cartea Rominească”, 1925, Bucureșii, 

rețul 6 lei. 

Gheorghe Bengescu, Despre activilatea literară a unor membri 
oi familiei Goleseu In cursul secolulul al XIX-lea, cu răspuns de N. 
larga, Edil. „Academia Romină”, 1925, Bacureşii. 

Dr. Zanovie LAN me nu, E tza A Viädicilor uniţi, Edit, „Aca- 

i omină“, 1925, Bucureș 
r e Antipa, Organizare muzeelor în Rominia, Edil. „Acade- 

à Romină“, 1925, Bucuresti. 

w-Be Au Kc Louis Pasteur, Edil. „Academia Romină”, 1925, 
eşii, 

ww: Prevenirea şi combaterea meninyilei cerebrospinale, 

Edil. „Academia Romină“, 1923, București. 

Dr. lacob Radu, Manuscriplele biblioteci! episcopiei „Draco: 
catolice romine din Urudea-Mare, Edit. „Academia Romină*, 1925, 


H. 
wat V. Steřanelli, Cadastru şi cărți tabulare, Edil. „A 


inā”, 1925, Bucureşti. 
mirai Rr Laon, Fauna cadavrelor din Romtala, Edit. Aen: 


demia inä“, 1925, Bucureșli. 
vV. gonit" gc şi considerajiuni asnupa apendicitel, Edit. 
„Academia Romină, 1925, București. e 


466 VIAŢA ROMINE 


Dr. Ar. Grădinescu, Ex/râcţia şi acliunea fiziologică a prin- 
gipiilor actioi de Bryonia Alba ppt ere intmil şi  cireulajlunli, Ean. 
„Academia Romină”, 1925, Bucureşi 

E. Bădărău, Despre valoarea absolută o dublei refraeții e 
lectrice, Edit. „Academia Romină“, 1923, Bucureşii, : 

Anale (Tonul XLIL— Şedinjele din 1921 -1922), Edit, „Academia 
Romină“, 1925, București. ` l 

Gi. Scarlat Panaitescu, Siiinja fortificației, Edil. „Acade- 
mia Romină“, 1925, București, 

L €. Negruzzi, /oaa Bogdam, A. Kidhuig, A. Xenopol și manu- 
serisele lor, Edi. „Academia amină”, 19235. Bucureşii. 

L EC Negruzzi, Aufografe Romine, Edil- „Academia Romină”, 
1925, Bucureşti, 

Andrei wiesen, Pravilistul Flechtenmacher, Edil. „Aca- 


penal, Edit, „Ramuri”, 1925, Crelova, Prelul 20 lel. s 
Aida Vrioni, Rătăcire (Roman social), Edit. „Adevărul” S. A. 


1923, Chişinău. ai ani 
A nd Sîn-Giorgiu, Mosco, Edil. „Poesis”, 1925, Bucureşii, Prețul 
e S 
G. Giurgea, Esyulaso d'une conception de nie pour les temps qui 

viennent, Libr. ). Vrin, 1925, Paris, Prix 7 ir.. 
el şeoalei Normale de băeji din Deva, Tip. „Liberialea“, 1925, 

răşiie. a 

det HI al Liceulul „Moise Nicoară” diu Arad pe anul 1921— 
1923, Tip. „Concordia“, 1923, Arad. 

|. Simionescu, Lecluri botanice, Bibl. de popularizare a Şiilajei, 
Edil. „Casa Şcoalelor“, 1923, Bucureşti, Prejul 6.30 lei, 

LA Găvănescui, La o răspintie a istoriei naționale, Tip. „Lumina 
Moldovei", 1925, laşi, Prețul 13 lei. 

André-Raoul Tnéodoresco, La théorie de ja condition poles- 
tative dans les contrats ò tire ontroux eu droi! français, Edil. Jouve 
ei C-ale, 1925, Paris. kW 

Pierre Louys, Q ooluptale nouð (Subil îngrijirea d-lor S. Rivaln 
gd Horia Verzeanu), Tip. „Curierul judiciar“, 1925, Bucureștii, Prelul 


lei. 

J. M. Nor, Christ Mesia ebreesc, Tip. „Rominia Nouă”, 1923, Bu- 
cureșii, Prejul 10 lei, vd 

Darea de samâ şi bilanjele pe anii 1914 - 1921, pede de Miuiste- 
rul Sănătăţii Publice, Muncii şi Ocrolirilor Sociale (Asocialia. Patro- 
nală), 1923, Bucureşii. i 

Onisifor Ghibu, Necesitatea revizuirii radicala a siluajiei confe- 
siunitor din Traasiloania, Tip. Nallonală, 1925, Cluj, Prejul 10 e E 

P. Triscă, Les Médecins sociologues et Hommes d'état, He 


Felix Alcan, 1923, Paris, Prix 10 Irs paT 
Dr. Egon Majek, Die Hee (onbe Sentonliarum Oaldlanarum 
des Valentia Franck von Franckestein, Verlag dis alei en 


Forschungslasiituls, 4925, Sibiu, Pr. 40 lel. e 
RP o, teg ulescu, riese saù As? Bunei Injeiegeri, 
Bibl. Soclologică, 1925, Bucureşti, Preţul 13! X 


P 


BIBLIOGRAFIE 467 


A 5-4 dare de seamă po exercițiul 1922 a Soc, „Preuederea”, Tip. 
„Dunărea“, 1923, Brăila. 
Contesa Caiomira de Cimara, Psaltirea lul David (Tălmă- 
cilă după textul biblic), Tip. „Lumina Moldovei“, 1925, laşi, Prelul 50 lèl. 
Dr. Nicolae Tcaciuc, isioria Iferatuturii romina, „Coopera- 
liva de edilură“, 1925, Cernăuţi, Preţul 12 lei. 
Şaina Salzbarger, Un răspuns întirzial lo calomnii învechite, 
Tip- „Concurenja”, 1925, bolosani, Preljul 25 lei. 
area de seamă a Bänèli Comerciale Naţionale, Tip. Isidor Wie- 
we at a ü 
n G. Dava, Un om căruia i-a fost foame, Tip. „lnväjătorul 
romîin”*, 1923, Bucureşti, Prejul 39 lei, e i 


- 


La Nouvelle Revue Française, Leer Mal-1(7; Rouue internationale 
du trauail, No. 4-5; Résumé monsuel des lravaux de la Société des 
Nations, No. 5; Viaja Agricolă, No. 9; Furnica, No. 8-10: Junimea 
literară, No. 4-5: Țara noastră, No. 19 26; Culisele, No. 7-8; Ra- 
muri, No. 11—153; Zorile, No. 8; Qindul Neamului, No. 1-2; Demo- 
rajia, No. 5; Furtuna, No, 6-7; Viaja creştină, No. 1; Tribuna cefo: 
ristă, No. 9—10; Adevărul literar şi artistic, No. 128—134 ; Buletinul 
Căr|ii, No. 6-9; Revista Moldovei, No. 1; Şezdtoareo, No. 5—6; Nä» 
zulnța, No. 4-2; Natura, No. 6; /dela Eurapoană, No. 113—121 ; Oln- 
dul nostru No. 1—4; Tudor Pamfile, No. 5-6; Scoala Basarabiei, No. 
3; Liedriri, No. 6-7; Muguri, No.8-9; Pandectele Komtne, Caetul I, 
1923 ; Oinduri bnae, No. 3; Comoara sutelor, No. 5-6; Fauna, No. 
3-4: Adevărul bisericesc, No. 2; Biserica ortodoxă romind, No. 6; 
Droptuteă socială, No. 9 ; Revista vremii, No. 9—10 ; Choses de lhedire, 
No, 18; Foata Plugarilor, No. 5; Arhiva, No. 2; Vocea Romtnalei, No, 
17—18; Arhiva C. F. R., No. 21—25; Transilvania, No. 4-5; Albina, 
No. 15-14; Craiu Nou, No. 5-4; Prolom, No. 8; Inoäiðlorul, No. 
8-12; Roma, No. zb: Prietenul nostru, No. 5—4 ; Gazela copiilor, 
No. 5: Opinii şcolare No, 2 5; Drum nou No. 2; Izvorul 7—8 ; Noua 
revistă bisericecscă No. 3 5; Olodirea No, 3 4; Huletinul Muncii 
No. 9—12 şi 4-2; Arhivele Olteniei No. 7; Revista inJanterioi No: 
259-26); Grafica Romină No. 3-4—5; Lumea literară şi artistică 
No. 1-5; Cugetul rominesc No. 4—5; Slove No. 12; Revistajdu filozo- 
fie No. 1; Rominia Militară No. 3-4; Viitorul Neamului 4—3; deg: 
lul, No. 6; Rovisia Kiss pelerinare, No, 1-2: Roviala Soclotäjii 
Ținerimoa Romind, No. 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI LIV 
(Anul XV, Numerele 4, 5 şi 6) 


|. Literatură. 


Aderca F..— Sburătorul (Comedie antiromantică în trel 
scte—). .. e... e 4 Ch va gr 
Aderca F..—Sburătorul (Actul Il şi mm a Kn. e E 
Bart Jean.—Dincolo peste ocean (Dinir'un jurnal de 
bord zg D m . . L D D mg . D EN H 
Bărgăduanu G..-—La judecată . Ph du si alei 
Botez Demostene.—Note de jurnal. . . .. . .» 
—Elegie 


+ E Ke ig ce nule atace 
Casimir Otilia.—Post-scriptum la volumul „Lumini 
sşiUmbre”) a" o ee a aaa ET 
Cioflec Romulus.—Baciul Coman sei d a fad 
Deleanu Silviu (ament din lună . . . .. 

Gorovei Artur. — Din alte vremuri (V. G, Morțun) . 


Mironescu A —Präpastia.. . . 

Murnu G..—Ciclopul (După Odiseia lui Hotar, Mp- 
sodia a IX-a, v, 166—467). . + s.. E? 

Nanu N. Alexandru.—Povestea lui Deen e Se 

Paulian- Georgescu Sabina.—De departe... . 

Rosetti Radu—Mārturisire grea (Elena Bantaş cătră 
Mihai Abaza) . . . a hé e 33 "e 

Sadoveanu Mihail. Marea . ss Hr 

Soare Zamfiresca- Alice.—Metamortoză.: dE "Ta 
Du mai eşti... . e 

Uspenski Gteb.—Btobiemă (Din viața functionarilor) 
"Trad, din rusegte de M. Sevastos . . . . 

Uspenski Gleb.——Cum ține minte L.. (Trad, dia. ru 
dia der Soviet). . e e co o ed e 

Vrabie Olga.—Dintr'o casă moartă . . . 


II. Studii.—Articole.—Secrisori din țară și din 


străinătate. 


Barnoschi V. D..—Originile democraţiei romine . 
Botez Shakespeare în romiaegte . . . . . . 
Cazacu P., dr..—Descompunerea imperiului rus (Des- 
'părţirea popoarelor subjugate de Rusia). . . 
Cazacu D, dr.— Moldova dintre Prut şi Nistru subt 
imperiul rus (Anexarea,—Populația—Gospodăria). 
Cazacu P., dr..— Moldova dintre Prut şi Nistru subt 
imperiul rus (Administraţia — Justiția) . . ... 
Focşa D..—Problema şcolii romineşti . x 
Ichim Traian.—Alecu Russo (Citeva date ees, cu 
privire la viaţa şi familia lu) . .... 
Karadja I. C.—Un călător englez prin ţările str Su 
Philippide A. AL..—Consideraţiuni confortabile (In- 
Nee e wg UR în > 9. Kee i. e 
R. R..—Bey ereditari +.. . 
Roşca D. D.„—Scrisoare din Franţa (Pascal şi filo- 
zofia contimporană) . . . . è> . . so o 
Stere C..— Criza mondială `, . . sss 


H 


Suchianu I. D.„—Un manual de economie politică , 
Şiadbei G..—Structura materiei şi corpii tc e 
Stiodbef 1. —Alexandru Lambrior , < . A a 
Weiss Aureliu.—Opera lui Romain Rolland 


IL. Cronici 


Diacu Petru—Cronica teatrală: Craiova (Legenda - 
funigeilor. — Un asasinat.—Frumoasa aventură. —Bi e 


lanțul unei stagiuni) . . 
Dron C. pr. Cronica economică (Aritonomiá Se 
rii cooperative) ... . de Piele 
Iordan f. — Cronica filologică (Consideraţiuni ge- 
TT E oa e e e (90734 va 14 
Leon N. Dr., prof. — Cronica ştiinţifică (Parazitele 
transmisibile dela cine la om). . . . e- 
Suchianu I. D.—Cronica economică (Ce fac bâncile 
cu banii.—Infiaţiune, deflațiune, stabilizare. —Dato- 
riile statului cătră industriaşi şi comercianti . . 


IV. Recenzii 


Bayer Simon.—O doctrină a urii (DL Suchianu) — 
Cartojan N..— Alexandria în literatura rominească. 
Noui contribuţii (1. Minea) . , . k å 
Cazimir Otilia.=>Lumim şi ep (Octav Botez) 
Ciobanu Ştefan— Cultura rominească în Basarabia 
subt stăpînirea rusă (|. Şiadbei) . . w . . > 
Delaturda C. 1..—Războiu şi civilizaţie (Octav Botez) 
Durkheim Emile. Education et sociologie (S. S. 


Birsânescu) . . ... . o AN $Z 
Gillard Marcel.— La Roumanie Nouvelle OD. I. Su- 
chianu) . . . ere enk 


Giuglea G.— Cuvinte şi lucruri. Elementë vechi 
germane în Orientul rominese (|. Șiadbei) . . . 
lonasco R. Traian.—L'Evolution de la notion de cause 
dans les convention à titre onéreux (S, lonescu) ` 


p igan de Jacques—Silbermann (Octav Botez) 
rinescu M. 1..—Petronlus, Satyricon (|. Minea) . 


Ortiz Ramiro.—Viaggio ai regni di Madonna Poesia ` 


(Alexandru Marcu). . . S 
Puşeariu Sextil-—Din, perspectiva Dictionarului : um 
Despre legile fonologice (|. DIO) i e a ee 
Tagliavini C..— Gramatica rumena (Alex. Marcu) + 
Tăușan Gr..—Evoluţia sistemelor de morală (|. R, P.) 


V. Revista Revistelor 


Arcos Rent.—Patria europeană (L'Europe) .. . 

Ber! Emanuel.—Unanimismul lui Jules Romains (Les 
Nouvelles litéraires) . . . 

Boulenger GE lul Marcel Proust (Nau- 
velle Revue França 

Drury B. Horace. BE nai echipelor în Statele- U- 
nite (Revue Internationale du Travail) . 


Dubois Paul. Drama Sek Lane des Deux 
Mondes) .. .. 


Edschmid Kasimir: intelectualii din Germania Um, 
rope) 

Gusti Dimitrie. Partidul politie (Arhiva pentru qti- 
ința şi reforma socială) . . e 

Keynes Maynard John. — Opinia publică la Europa 


(La Reconstruction de Europe) ... . 
Mauriac Franţois— Abel Hermant (Les Nouvelles 
Littéraires). . . . a EI 


Rivière Jacques. Pentru o ” înţelegere economică cu 

Speranzini Giuseppe.—Situaţia actuală a Franţei (e 
segoa Nazionale) . . . . » i A 
Germania (La Nouvelle Revue Frangalse) A 

Thibhaudet Albert.— Renan şi Taine (La Nouvelle 
Revue Française) . 

Thibaudet Albert. — Poezia lui Panl Valéry (Revue 

de Paris). . . » 

Un romancier al animațelor: Louis Deng (Revuc 
des Deux Mondes). s... . Steg" e 


IV 


133 


452 
137 
149 
453 
313 


147 


d ? 


Varlaţiile SH den fiere er du Tra- 


„o vail) . H k p A4 ` iii ui 
A IN ch Go? a e jä y atb ai 
VI. Informaţii . Ae? su d S änt, e . j P v P 149 


tm) 


vi. Mişcarea intelectuală în străinătate ge 316, 459 
Ni D i9 . EEN Dn E Ze A Ae KR Än 1 
vm, Bibliografie i 58, 464 


gi ap a t Ke sațul A 


1». 


wb 


A TAS zih olé 
vi Atata! murer A kens 
e e (rai 
A gx dai ieg Libin — abvugu A Wan) 
, (dare enir je sin 
It Ioldt d Säck i Bug uk NA 
pupă so Aam ali 
Zut eius 
` ` e să CI A 
8 Li > MUSAT oa H ais) Cu AB 
a heet Afek KiNg pat inis 
slonoizas v 
niri ' 1 ali, sm cin) 


vi 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele primite lé 
redacție, nu se înapoiază ; în schimb, acei autori ale căror iu- 
crāri urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisulul. 

Redacţia îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducîndu-se numai după consideraţii tech- 
nice și editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direcţiunea Revistel. 

Autorilor care nu locuesc În lași nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscrisei8 
definitiv şi citet. 


= —— 


Pentru tot celace priveşte redacția: manuscrise, reviste 
ziare, cărţi, etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
tominească“, strada Alecsandri, laşi. 

LU 


H 


institutul de arte grafice şi editură „Viaţa Rominească”, pre- 
cam şi revista „Viaţa Rominească” sint reprezentate la Bacureşii 
de d. D. D. Patraşcanu, Bulevardul Maria, 57. 


>= 


Pentru cetitorii din București 


Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Romineascâ”, ca: as 
bonamente, anunciuri, şi pentru toate editurile societăţii Viaţa 
Rominească din laşi, cetitorii din Capitală se pot adresa şi su- 
cursalelor din Bucureşti : 

Viața Rominească S, A.—librăria Alcalay — Calea Vi- 
etoriei 37. 

Viața Rominească S. A.—librăria Alcalay — Str, Lips- 
cani 85, 


Din editura „Viața Rominească“: 


OTILIA CAZIMIR 


LUMINI ȘI UMBRE 


PREŢUL 12 LEI 


LUCIA MANTU 


MIMATORI 


PREŢUL 18 LEI 


G. IBRĂILEANU 
SPIRITUL CRITIC CULTURA 
| ROMÎNEASCĂ 
PREȚUL 26 LEI 


AL. A. PHILIPPIDE 
AUR STERP 


Preţul 12 Lei 


SS x z 


PREȚUL 20 LEI ` e 
; IONEL TEODOREANU | | OCTAV AY POTEZ i S$ 
Ulita Copilărie ` Pe marginea Că 
Bl. ÎL pe dn Na ba pesti re marginea) A Hie 
~ ŞALOM ALECHEM 22 lel 
paftotorii ` 


Povestea ea Omului 


PREȚUL 28 LEI 


JEANBART 
(EUGENIU P. BOTEZ) 
Prințesa Bibița 


Preţul 15 Lei 


a 
a 


dÄ o